Analiza matematic˘a este o simfonie coerent˘ a a infinitului.

David Hilbert
That Cauchy had so much trouble proving the mean value theorem or
coming to terms with the notion of uniform convergence should alert us to
the fact that these ideas are not easily assimilated. The student needs time
with them. The highly refined proofs that we know today leave the mistaken
impression that the road of discovery in mathematics is straight and sure. It is
not. Experimentation and misunderstanding have been essential components
in the growth of mathematics.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, pagina vii.
1
MISCELLANEA
În acest capitol sunt prezentate diverse concepte matematice care nu sunt
parte integrant˘ a a Analizei Matematice, dar care sunt folosite în cadrul aces-
teia.
2
ELEMENTE DE LOGIC
˘
A
CALCULUL CU PROPOZI¸ TII
Propozi¸tia, adev˘arul ¸si falsul - no¸tiuni primare
Principalii operatori logici
Din punct de vedere logic o teorie ¸stiin¸tific˘ a este un sistem de propozi¸tii
(enun¸turi, legi, afirma¸tii) adev˘ arate sau considerate altfel. Logica nu se ocup˘ a
cu definirea no¸tiunii de propozi¸tie ¸si nici a adev˘ arului sau falsului, toate
acestea fiind considerate no¸tiuni primare (nedefinite).
Dac˘ a o propozi¸tie p este adev˘arat˘ a vom scrie v(p) = 1, iar dac˘ a este fals˘ a,
v(p) = 0; simbolurilor 0 ¸si 1 le vom spune valori de adev˘ar, primul desemnând
falsul, iar cel de al doilea adev˘ arul.
Cele mai simple propozi¸tii sunt de forma ”A este B”. De exemplu:
”Eminescu este autorul poeziei Luceaf˘ arul”, ”Balena este mamifer” etc. Pornind
de la asemenea propozi¸tii simple, prin conect˘ ari diverse, se ob¸tin propozi¸tii
compuse. Logica î¸si propune s˘ a studieze cum se transmit valorile de adev˘ ar
la propozi¸tiile compuse, construite cu ajutorul operatorilor logici.
Principalii operatori logici sunt:
1) nega¸tia, notat˘ a cu non sau cu | sau cu
−−
. (în limbaj uzual NU).
2) disjunc¸tia, notat˘ a cu ∨ (în limbaj uzual SAU).
3) conjunc¸tia, notat˘ a cu ∧ (în limbaj uzual ¸ SI).
4) implica¸tia, notat˘ a cu → (în limbaj uzual DAC
˘
A..., ATUNCI...).
5) echivalen¸ta, notat˘ a cu ↔(în limbaj uzual DAC
˘
A ¸ SI NUMAI DAC
˘
A).
Observa¸tie. Dac˘ a p ¸ si q desemneaz˘a dou˘ a propozi¸ tii, atunci avem:
3
v(p) v(q) v(p) v(p ∨ q) v(p ∧ q)
1 1 0 1 1
1 0 0 1 0
0 1 1 1 0
0 0 1 0 0
¸ si
v(p) v(q) v(p →q) v(p ↔q)
1 1 1 1
1 0 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
Observa¸tie
1. (p ∧ q) este p ∨ q,
2. (p →q) este (p ∨ q),
3. (p ←→q) este (p →q) ∧ (q →p).
Observa¸tie. Din tabloul de mai sus rezult˘a urm˘atoarele:
1. v(p ←→q) = 1 dac˘ a ¸ si numai dac˘ a v(p) = v(q).
2. dac˘a v(p) = 0, atunci v(p → q) = 1, oricare ar fi propozi¸tia q (se
spune c˘a falsul implic˘a orice).
3. dac˘ a v(q) = 1, atunci v(p →q) = 1, oricare ar fi propozi¸tia p.
4. pentru a afla valoarea de adev˘ar a implica¸ tiei p → q este suficient s˘ a
examin˘ am doar cazul v(p) = 1.
Defini¸tie. O propozi¸tie compus˘ a ¸ si adev˘ arat˘ a indiferent de ce valori de
adev˘ar au propozi¸tiile care o compun se nume¸ ste tautologie.
Observa¸tie. Dac˘a propozi¸tia (p →q) este adev˘ arat˘ a vom nota p ⇒q ¸ si
vom spune c˘ a p este o condi¸tie suficient˘a pentru q sau c˘ a q este o condi¸ tie
necesar˘ a pentru p.
Observa¸tie. Dac˘a propozi¸tia (p ←→ q) este adev˘ arat˘ a vom nota p ⇔q
¸ si vom spune c˘ a p este o condi¸tie necesar˘ a ¸ si suficient˘ a pentru q (¸ si invers).
4
Exerci¸tii.
1. S˘ a se g˘ aseasc˘ a valoarea de adev˘ ar a urm˘ atoarelor propozi¸tii compuse:
i) Dac˘ a temperatura este sub zero grade, atunci apa înghea¸t˘ a.
ii) Dac˘ a apa fierbe la 100

C, atunci dou˘ a corpuri înc˘ arcate cu electricitate
de semne contrare se atrag.
Observa¸tie. Exerci¸ tiul anterior ne avertizeaz˘ a c˘ a trebuie s˘ a facem dis-
tinc¸tie între implica¸ tia logic˘ a ¸ si succesiunea cauz˘a-efect din lumea fizic˘ a.
2. S˘ a se arate c˘ a urm˘ atoarele propozi¸tii sunt tautologii:
i) p ∨ q ⇔q ∨ p, p ∧ q ⇔q ∧ p (comutativitate).
ii) (p ∨ q) ∨ r ⇔p ∨ (q ∨ r), (p ∧ q) ∧ r ⇔p ∧ (q ∧ r) (asociativitate).
iii) p ∨ (p ∧ r) ⇔p, p ∧ (p ∨ r) ⇔p (absor¸tie).
iv) p ∨ p ⇔p, p ∧ p ⇔p (idempoten¸t˘a).
v) p∨(q∧r) ⇔(p∨q)∧(p∨r), p∧(q∨r) ⇔(p∧q)∨(p∧r) (distributivitate).
vi) p ∨ q ⇔p ∧ q, p ∧ q ⇔p ∨ q (legile lui De Morgan).
vii) p ⇔p (principiul dublei nega¸tii).
3. S˘ a se arate c˘ a urm˘ atoarele propozi¸tii sunt tautologii:
i) ((p →q) ∧ (q →r)) ⇒(p →r) (implica¸tia este tranzitiv˘ a).
ii) ((p ∨ q) →r) ⇔(p →r) ∧ (q →r).
iii) (p ∧ (p →q)) ⇒q (regula modus-ponens).
iv) (p →q) ⇔(q →p).
Observa¸tie. Echivalen¸ta de mai sus se va folosi, spre exemplu, în cadrul
observa¸ tiei de la pagina 19, în care se prezint˘a o caracterizare alternativ˘a a
no¸ tiunii de func¸tie injectiv˘ a.
4. S˘ a se arate c˘ a (p →q) ⇔(q →p) nu este tautologie.
5. S˘ a se afle nega¸tia propozi¸tiilor:
i) (p →q) →r
ii) p →(q →r).
5
CALCULUL CU PREDICATE
Constante ¸si variabile
Predicate (unare, binare, etc)
Cuantificatorul universal ¸si cuantificatorul existen¸tial
Printre semnele (simbolurile) întâlnite în propozi¸tiile matematicii se afl˘ a
constante ¸si variabile. Astfel se întâlnesc constante precum un num˘ ar, semnul
de adunare, etc, toate având o semnifica¸tie precis˘ a, care r˘ amâne neschim-
bat˘ a în decursul desf˘ a¸sur˘ arii ra¸tionamentelor. Deosebirea capital˘ a dintre
constante ¸si variabile const˘ a în aceea c˘a în timp ce primele au o semnifica¸tie
prin ele însele, ultimele nu au aceast˘a semnifica¸tie. Spre exemplu propozi¸tia
”1 + 2i este un num˘ ar real” are un con¸tinut clar (este fals˘ a), dar propozi¸tia
”x este un num˘ ar real” nu are o semnifica¸tie precis˘ a, ea cap˘ at˘a o astfel de
semnifica¸tie numai dup˘a înlocuirea variabilei x.
Defini¸tie. Expresiile de forma p(x, y, z, ..), care atunci când înlocuim
variabilele x, y, z, .. cu constante, se transform˘ a în propozi¸ tii bine determi-
nate, se numesc predicate unare, binare, etc, dup˘ a cum avem 1, 2, etc, vari-
abile.
Observa¸tie. Operatorii logici studia¸ti permit introducerea unor noi pre-
dicate.
De exemplu, pentru predicatele p(x) ¸ si q(x), putem considera noile pre-
dicate p(x), p(x) ∨ q(x), p(x) ∧ q(x) etc.
În afara operatorilor logici de mai sus, în matematic˘a, mai intervin ¸si
al¸ti operatori, anume cuantificatorul universal, notat ∀, ¸si cuantificatorul
existen¸tial, notat ∃.
Prin cuantificatorul ∀ se trece de la predicatul p(x) la propozi¸tia
(∀x) p(x)
care este fals˘ a numai dac˘ a exist˘ a o constant˘a a astfel ca p(a) s˘ a fie fals˘a.
Prin cuantificatorul ∃ se trece de la predicatul p(x) la propozi¸tia
(∃x) p(x)
6
care este adev˘ arat˘ a numai dac˘ a exist˘ a (cel pu¸tin) o constant˘ a a astfel ca p(a)
s˘ a fie adev˘ arat˘ a.
Prin urmare avem tautologiile:
(∀x) p(x) ⇔(∃x) p(x)
¸si
(∃x) p(x) ⇔(∀x)p(x).
Observa¸tie. Tautologiile de mai sus arat˘ a c˘ a prin negare ∀ se schimb˘ a
în ∃, iar ∃ se schimb˘ a în ∀.
Observa¸tie. Avem urm˘ atoarea proprietate de comutativitate a cuantifi-
catorilor de acela¸ si tip:
(∀x)(∀y) p(x, y) ⇔(∀y)(∀x) p(x, y)
¸ si
(∃x)(∃y) p(x, y) ⇔(∃y)(∃x) p(x, y)
sunt tautologii.
Observa¸tie. Fie p(x) ¸ si q(x) dou˘ a predicate unare. Dac˘ a propozi¸tia
(∀x) (p(x) →q(x))
este adev˘ arat˘ a, vom nota
p(x) ⇒q(x).
A ar˘ ata c˘ a propozi¸tia de mai sus este fals˘ a înseamn˘ a a g˘ asi o constant˘ a
a astfel ca p(a) s˘a fie adev˘arat˘a, iar q(a) s˘ a fie fals˘ a.
Unui astfel de exemplu i se spune contraexemplu la propozi¸tia dat˘ a.
Analog vom spune c˘ a p(x) este echivalent cu q(x) ¸ si vom scrie
p(x) ⇔q(x),
dac˘ a propozi¸ tia
(∀x)(p(x) ←→q(x))
este adev˘ arat˘ a.
7
Exerci¸tii.
1. S˘ a se arate c˘ a oricare ar fi predicatul binar p(x, y) avem:
(∃x)(∀y) p(x, y) ⇒(∀y)(∃x) p(x, y).
Este adev˘ arat˘ a implica¸tia reciproc˘ a?
Observa¸tie extrem de important˘a. Exerci¸tiul de mai sus arat˘ a c˘ a
ordinea cuantificatorilor logici este extrem de important˘ a. Acest lucru se
poate constata comparând no¸ tiunile de continutate ¸ si continuitate uniform˘ a
(vezi paginile 224 ¸ si 225), de convergen¸t˘ a simpl˘ a ¸ si convergen¸ t˘a uniform˘ a
pentru ¸ siruri de func¸ tii (vezi paginile 144, 145 ¸ si 146) etc.
Bibliografie
1. Gheorghe Enescu, Introducere în logica matematic˘a, Editura ¸ Sti-
in¸tific˘ a, Bucure¸sti, 1965 - cota la biblioteca Facult˘a¸tii de Matematic˘ a ¸si In-
formatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 10566
2. Grigore Moisil, Elemente de logic˘a ¸si teoria mul¸timilor, Editura
¸ Stiin¸tific˘ a, Bucure¸sti, 1968, cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si
Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 13259
3. Gheorghe Enescu, Logica simbolic˘a, Editura Editura ¸ Stiin¸tific˘ a, Bu-
cure¸sti, 1971 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 18512
8
ELEMENTE DE TEORIA MUL¸ TIMILOR
Meritul nemuritor al lui Georg Cantor este acela de a se fi hazardat în domeniul
infinitului f˘ ar˘a a se teme de lupta, interioar˘a sau extern˘ a, nu numai cu paradox-
urile imaginare, cu prejudec˘ a¸tile larg r˘ aspândite, cu sentin¸tele filozofilor, dar ¸si cu
opiniile exprimate de mari matematicieni. În acest mod el a creat un nou domeniu
- teoria mul¸timilor.
F. Hausdorff
Mul¸timea ca no¸tiune primar˘ a
No¸tiunea de submul¸timne a unei mul¸timi
Egalitatea a dou˘ a mul¸timi
Intersec¸tia ¸si reuniunea a dou˘ a mul¸timi
Mul¸timea vid˘a
Mul¸timi disjuncte
Diferen¸ta a dou˘a mul¸timi
Complementara unei mul¸timi în raport cu o alt˘a mul¸time
Produsul cartezian a dou˘a mul¸timi
Func¸tiile manifest˘a din când în când o comportare particular˘ a în anumite
puncte din domeniul lor de defini¸tie, care în cazurile cele mai importante este
un interval, ele posed˘ a acolo "singularit˘ a¸ti". H. Hankel se ocupase deja cu astfel
de chestiuni ¸si expusese principiul s˘au de "condensare a singularit˘ a¸tilor". Astfel
de puncte singulare scot în relief, în intervalul care formeaz˘a argumentul func¸tiei,
anumite "variet˘ a¸ti" sau totalit˘ a¸ti care de¸si constituie numai o parte a punctelor in-
tervalului, cu toate acestea pot con¸tine infinit de multe puncte. Se ridic˘ a problema
structurii unor astfel de variet˘ a¸ti sau mul¸timi (de puncte) infinite.
Pe aceast˘a cale a ajuns Georg Cantor la a sa teorie a mul¸timilor. La extinderea
teoremei de unicitate a reprezent˘arilor seriilor trigonometrice în cazul c˘ a pentru
un num˘ar infinit de valori seria nu este convergent˘ a, el s-a v˘ azut nevoit înc˘ a din
1872 s˘ a anticipeze anumite discu¸tii, chiar dac˘ a numai "aluzive", care "pot servi s˘ a
pun˘a în lumin˘ a rela¸tii ce apar totdeauna atunci când se dau m˘ arimi numerice în
num˘ ar finit sau infinit". (Este vorba de concepte ca "punct de acumulare", "punct
limit˘ a", "derivare" la mul¸timi de puncte ¸s.a.).
Totu¸si, înainte de a ajunge la teoria mul¸timilor a lui Cantor, avem de citat
unii precursori ai s˘ ai. Cele mai vechi considera¸tii care se refer˘a la un "paradox
9
al infinitului" provin chiar din perioada final˘ a a antichit˘ a¸tii; ele se g˘ asesc în co-
mentariul lui Proclos asupra lui Euclid, îns˘a nu descoperite, ci numai relatate de
el, din nefericire f˘ ar˘a s˘ a numeasc˘a un nume. (Fundamentele Matematicii, Oskar
Becker, Editura ¸ Stiin¸tific˘ a, Bucure¸sti, 1968, paginile 247-248).
Mul¸timea ca no¸tiune primar˘a
Conceptul de mul¸time este unul de baz˘ a în matematic˘ a. Toate obiectele
matematice se reduc, în ultim˘ a instan¸t˘a, la acest concept. Vom considera
c˘a aceast˘ a no¸tiune este deja asimilat˘ a din anii de liceu. Nu vom încerca s˘ a
definim no¸tiunea de mul¸time sau s˘ a prezent˘ am axiomele teoriei mul¸ti-
milor. Studentul interesat poate vedea modul în care materialul pe care-
l vom prezenta poate fi axiomatizat, consultând urm˘atoarele lucr˘ ari: Paul
Halmos, Naive Set Theory, Springer- Verlag, 1974; Paul Bernays (Abra-
ham Fraenkel), Axiomatic set theory, North- Holland Publishing Com-
pany, 1958. Prin urmare vom prezenta aici numai câteva elemente de teoria
naiv˘ a a mul¸timilor, teorie ale c˘ arei baze au fost puse de c˘ atre matematicianul
german Georg Cantor. În timp au fost puse în eviden¸t˘ a o serie de sl˘ abiciuni
ale teoriei mul¸timilor, a¸sa cum a fost ea dezvoltat˘ a de c˘ atre Cantor. Pentru
a remedia aceast˘ a situa¸tie, o nou˘a teorie a mul¸timilor a fost elaborat˘ a de
c˘atre Ernst Zermelo ¸si Adolf Fraenkel ¸si dezvoltat˘ a de c˘ atre Kurt Gödel ¸si
Paul Cohen (pentru detalii, se poate consulta lucrarea Kurt Gödel (1906-
1975), de Ralf Schindler, Gazeta Matematic˘ a, seria A, nr.1, 2008, paginile
72-76).
Not˘a istoric˘a. Georg Cantor (1845-1918) s-a n˘ ascut la Sank Petersburg.
A studiat la Universitatea din Berlin, cu Weierstrass, Kummer ¸si Kronecker,
unde devine prietenul lui Schwarz. Aici preocup˘ arile lui privesc teoria nu-
merelor. În 1869 prime¸ste un post la Universitatea din Halle. Sub influen¸ta
lui Heine, cercet˘ arile lui Cantor se vor îndrepta c˘ atre analiza matematic˘ a. În
1870 el va demonstra unicitatea reprezent˘ arii unei func¸tii cu ajutorul unei
serii trigonometrice (problem˘ a care, în prealabil, a fost studiat˘ a, f˘ ar˘ a suc-
ces, de mul¸ti matematicieni celebri, printre care Heine, Dirichlet, Lipschitz ¸si
Riemann). În 1872 este promovat ca profesor extraordinar la Universitatea
din Halle. În acela¸si an, în decursul unei excursii în Elve¸tia, îl va întîlni pe
Dedekind, cu care va avea o prietenie solid˘a. Tot în 1872, Cantor public˘ a
un articol privind seriile trigonometrice, în care define¸ste numerele reale în
termeni de ¸siruri convergente de numere ra¸tionale. În 1873 Cantor a ar˘ atat
10
c˘a mul¸timea numerelor ra¸tionale (precum ¸si mul¸timea numerelor algebrice)
este num˘ arabil˘ a. În 1874 public˘a un articol în care arat˘ a c˘ a mul¸timea nu-
merelor reale nu este num˘ arabil˘a. Mai mult, într-o scrisoare din anul 1877
c˘atre Dedekind, arat˘ a c˘ a între punctele intervalului [0, 1] ¸si punctele din R ex-
ist˘ a o coresponden¸t˘ a bijectiv˘ a. Cantor a fost surprins de aceast˘ a descoperire,
fapt care l-a f˘ acut s˘ a exclame: "De¸si am demonstrat acest lucru, nu-l pot
crede". În 1878 public˘ a un articol în care apare în mod riguros no¸tiunea
de coresponden¸t˘ a bijectiv˘ a. Între 1879 ¸si 1884 public˘ a o serie de ¸sase arti-
cole în Mathematische Annalen, în care se prezint˘ a o introducere în teoria
mul¸timilor. Ideile sale prezentate aici au fost întâmpinate cu ostilitate de
c˘atre mul¸ti matematicieni. În 1879, la sugestia lui Heine, este promovat la
gradul de profesor. În 1896 el îi scrie lui Hilbert, prezentându-i paradoxurile
pe care le-a descoperit în cadrul teoriei mul¸timilor. Moare în 1918 într-un
azil de boli mentale.
Cantor r˘ amâne în istoria matematicii ca fondatorul teoriei moderne a
mul¸timilor ¸si ca cel care a introdus conceptul de num˘ ar infinit (prin intro-
ducerea numerelor cardinale). Pîn˘ a la el infinitul era, în matematic˘ a, un
subiect tabu. Conform lui Gauss infinitul putea fi utilizat numai ca ”un
fel de a spune” care nu are valoare matematic˘ a. Ideile lui Cantor au de-
terminat reevaluarea fundamentelor tuturor ramurilor matematicii ¸si au dat
matematicii forma modern˘ a de ast˘ azi.
No¸tiunea de submul¸time a unei mul¸timi
x ∈ A înseamn˘ a c˘a x este un element al lui A; se mai spune c˘ a x apar¸tine
lui A sau c˘ a mul¸timea A con¸tine elementul x.
x / ∈ A înseamn˘ a c˘ a x nu apar¸tine lui A.
Defini¸tie. Fie A ¸ si B dou˘ a mul¸timi. Spunem c˘ a A este o submul¸time a
lui B dac˘ a orice element al lui A este ¸ si element al lui B.
În acest caz scriem A ⊆ B.
Dac˘ a A ⊆ B, dar exist˘ a un element al lui B care nu este element al lui
A, spunem c˘ a A este o submul¸time proprie a lui B ¸ si scriem A ⊂ B.
Egalitatea a dou˘a mul¸timi
Defini¸tie. Dou˘ a mul¸timi A ¸ si B se numesc egale dac˘ a con¸tin acelea¸ si
elemente.
În acest caz scriem A = B.
11
Observa¸tie. A = B ⇔A ⊆ B ¸ si B ⊆ A.
Intersec¸tia¸si reuniunea a dou˘ a mul¸timi; Mul¸timea vid˘a; Mul¸timi
disjuncte
Defini¸tie. Dac˘ a A ¸ si B sunt dou˘a mul¸ timi, atunci intersec¸ tia lor, notat˘ a
A ∩ B, este mul¸timea tuturor elementelor care apar¸tin ambelor mul¸ timi.
Defini¸tie. Dac˘ a A ¸ si B sunt dou˘ a mul¸ timi, atunci reuniunea lor, notat˘ a
A∪B, este mul¸timea tuturor elementelor care apar¸ tin cel pu¸tin uneia dintre
cele dou˘ a mul¸ timi.
Observa¸tie
A ∩ B = ¦x [ x ∈ A ¸ si x ∈ B¦
A ∪ B = ¦x [ x ∈ A sau x ∈ B¦
Observa¸tie. Am presupus, în mod tacit, c˘ a intersec¸ tia ¸ si reuniunea a
dou˘ a mul¸timi este tot o mul¸ time. Aceasta implic˘ a, printre altele, existen¸ta
unei mul¸timi care nu are nici un element (deoarece, dac˘a A ¸ si B nu au
elemente comune, atunci intersec¸tia lor nu are nici un element).
Defini¸tie. Mul¸ timea care nu are nici un element se nume¸ ste mul¸timea
vid˘ a ¸ si se va nota cu ∅.
Defini¸tie. Dou˘ a mul¸ timi A ¸ si B care nu au elemente comune (i.e.
A ∩ B = ∅) se numesc disjuncte.
Propozi¸tie. Fie mul¸timile A, B ¸ si C.
Atunci avem:
i) proprietatea de idempoten¸ t˘ a:
A ∩ A = A ∪ A = A;
ii) proprietatea de comutativitate:
A ∩ B = B ∩ A
12
¸ si
A ∪ B = B ∪ A;
iii) proprietatea de asociativitate:
(A ∩ B) ∩ C = A ∩ (B ∩ C)
¸ si
(A∪ B) ∪ C = A ∪ (B ∪ C);
iv) proprietatea de distributivitate:
A ∩ (B ∪ C) = (A ∩ B) ∪ (A ∩ C)
¸ si
A∪ (B ∩ C) = (A ∪ B) ∩ (A ∪ C).
Observa¸tie. Fiind dat˘ a o familie de mul¸ timi A
j
, cu j ∈ J, putem
considera

j∈J
A
j
mul¸ timea tuturor elementelor care apar¸ tin cel pu¸tin unei mul¸ timi A
j
¸ si

j∈J
A
j
mul¸ timea tuturor elementelor care apar¸ tin tuturor mul¸ timilor A
j
.
Diferen¸ta a dou˘ a mul¸timi; Complementara unei mul¸timi în ra-
port cu o alt˘a mul¸time; Legile lui De Morgan
Defini¸tie. Dac˘ a A ¸ si B sunt dou˘a mul¸ timi, atunci complementara lui B
în raport cu A este mul¸timea tuturor elementelor lui A care nu apar¸ tin lui
B ¸ si se va nota cu A −B.
Observa¸tie
A −B = ¦x [ x ∈ A ¸ si x / ∈ B¦.
Observa¸tie. Uneori mul¸timea A este subîn¸teleas˘ a, nefiind necesar s˘ a fie
men¸tionat˘ a explicit. În acest caz A −B se va numi complementara lui B.
13
Propozi¸tie. Pentru dou˘a mul¸ timi A ¸ si B avem:
(A ∩ B) ∩ (A −B) = ∅
¸ si
A = (A∩ B) ∪ (A−B).
Rezultatul de mai jos se va folosi în cadrul demonstra¸tiei Teoremei de
continuitate global˘ a (vezi pagina 208).
Propozi¸tie (Legile lui De Morgan). Pentru trei mul¸timi A, B ¸ si C
avem:
A −(B ∪ C) = (A −B) ∩ (A−C)
¸ si
A −(B ∩ C) = (A−B) ∪ (A −C).
Not˘a istoric˘ a. Augustus De Morgan s-a n˘ascut în 1806, în India (colonie
britanic˘ a în acel timp). A studiat la Trinity College Cambridge. În 1827
prime¸ste un post la University College London. În 1833 a definit ¸si a introdus
riguros metoda induc¸tiei matematice. A fost primul pre¸sedinte al London
Mathematical Society (înfiin¸tat˘ a în 1866). A murit în 1871.
Produsul cartezian a dou˘a mul¸timi
Defini¸tie. Dac˘ a A ¸ si B sunt dou˘a mul¸ timi, atunci produsul cartezian,
notat AB, al lui A cu B, este mul¸ timea tuturor perechilor ordonate (a, b),
cu a ∈ A ¸ si b ∈ B, unde (a, b)
def
= ¦¦a¦, ¦a, b¦¦.
Not˘a istoric˘ a. René Descartes (1596-1650) creator al geometriei analitice,
ofi¸ter al armatei franceze, matematician, a fost unul dintre cei mai de seam˘ a
filozofi ai tuturor timpurilor. S-a n˘ascut în Fran¸ta. A urmat colegiul din An-
jou între 1604 ¸si 1612, studiind aici limbile clasice, logica, filozofia ¸si mate-
matica (dupa c˘ ar¸tile lui Clavius). A studiat la Universitatea din Poitiers, de
unde prime¸ste, în 1616, o diplom˘ a în drept, pentru ca ulterior s˘ a se înscrie
la ¸scoala militar˘ a din Breda. În 1618 începe studiul matematicii ¸si mecanicii
sub îndrumarea olandezului Isaac Beeckman. În 1619 se înroleaz˘ a în ar-
mata bavarez˘ a, iar în 1628 se stabile¸ste, dup˘ a multe c˘ al˘atorii prin Europa, în
Olanda. În 1637 public˘ a tratatul ”Discours de la méthode pour bien conduire
14
sa raison et chercher la vérité dans les sciences”. El sus¸tine aici c˘ a numai
matematicile reprezint˘ a ceva sigur, deci totul trebuie s˘ a aib˘ a la baz˘ a mate-
maticile. În 1649 regina Suediei îl convinge pe Descartes s˘ a viziteze ¸tara sa.
Aici î¸si va g˘ asi Descartes sfâr¸situl, r˘ apus de pneumonie.
Observa¸tie.
(a, b) = (a

, b

) ⇔a = a

¸ si b = b

.
Observa¸tie. În mod natural, considerentele de mai sus pot fi extinse
pentru a defini produsul cartezian al oric˘arui num˘ ar finit de mul¸ timi.
Bibliografie
1. Grigore Moisil, Elemente de logic˘a ¸si teoria mul¸timilor, Editura
¸ Stiin¸tific˘ a, Bucure¸sti, 1968, cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si
Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 13259
2. Constantin N˘ ast˘ asescu, Introducere în teoria mul¸timilor, Editura
Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, 1974, cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de
Matematic˘ a ¸si Informatic˘a, Universitatea din Bucure¸sti II 22130
3. A. A. Fraenkel, Y. Bar-Hillel, A. Levy, Foundations of Set The-
ory, Elsevier Science Publishers B.V., 1984, cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de
Matematic˘ a ¸si Informatic˘a, Universitatea din Bucure¸sti II 36779
15
FUNC¸ TIE, GRUP, INEL, CORP, SPA¸ TIU VECTORIAL,
RELA¸ TII
No¸tiunea de func¸tie
Compunerea a dou˘ a func¸tii
Func¸tii injective, surjective, bijective
Inversa unei func¸tii
Imaginea ¸si preimaginea unei mul¸timi printr-o func¸tie
No¸tiunile de grup, inel ¸si corp
No¸tiunea de spa¸tiu vectorial
Rela¸tie de echivalen¸t˘a
Mul¸timea cât (sau factor) generat˘a de o rela¸tie de echivalen¸t˘ a
Surjec¸tia canonic˘ a generat˘ a de o rela¸tie de echivalen¸t˘a
Rela¸tie de ordine
Mul¸time ordonat˘ a, Mul¸time total ordonat˘ a
Majorant, Minorant
Mul¸time majorat˘ a, minorat˘a, m˘ arginit˘ a
Marginea superioar˘ a ¸si inferioar˘a a unei mul¸timi
Maximul ¸si minimul unei mul¸timi
Mul¸time complet ordonat˘a
Mul¸time bine ordonat˘a
Pe lâng˘ a conceptul de limit˘a ¸si conceptul de continuitate, care se define¸ste cu
ajutorul celui de limit˘a, concepte pe care îndeosebi A. L. Cauchy le pune la baza
analizei expus˘ a sistematic, conceptul de func¸tie, ale c˘ arui începuturi dateaz˘ a poate
de la Leibniz, se dovede¸ste a fi un concept fundamental, dar ¸si proble-
matic. În secolul al XVIII-lea se impusese conceptul de "func¸tie complet arbitrar˘ a"
cu prilejul problemei coardei vibrante. La Leonhard Euler func¸tiile sunt date în
dou˘ a moduri: mai întâi, printr-o "expresie analitic˘a" ¸si în al doilea rând, printr-o
curb˘ a trasat˘ a "cu mâna liber˘ a". Surprinz˘ atoarea capacitate a seriilor trigonome-
trice, întrebuin¸tate poate pentru prima oar˘ a de c˘ atre Daniel Bernoulli ¸si cercetate
am˘ anun¸tit de c˘ atre J. B. J. Fourier, de a reprezenta ¸si func¸tii aparent cu totul
neregulate, a condus în sfâr¸sit la lucr˘ arile lui P. G. Lejeune Dirichlet asupra limitei
posibilit˘ a¸tilor de reprezentare ¸si, în leg˘ atur˘ a cu aceasta, la un concept extrem de
general, care tocmai din aceast˘ a cauz˘ a nu este lipsit de dificult˘a¸ti. (Fundamentele
Matematicii, Oskar Becker, Editura ¸ Stiin¸tific˘ a, Bucure¸sti, 1968, paginile 247-248).
16
No¸tiunea de func¸tie
Pentru matematicienii de acum un secol ¸si jum˘ atate, cuvântul func¸tie
însemna, în mod obi¸snuit, o formul˘ a, ca de exemplu
f(x) = x
2
+ 3x −5,
care asocia oric˘arui num˘ ar real un alt num˘ ar real.
Faptul c˘ a anumite formule, ca de exemplu
f(x) =

x −5,
nu asociau numere reale oric˘ arui num˘ar real, era binecunoscut, dar nu era
considerat ca un motiv destul de solid pentru a extinde no¸tiunea de func¸tie.
Întrebarea dac˘ a asocierea
h(x) = [x[
este o ”func¸tie”, a n˘ ascut controverse la acel timp, deoarece, în definitiv,
defini¸tia lui [x[ este dat˘ a "pe buc˘ a¸ti", anume
[x[ = ¦
x, dac˘ a x ≥ 0
−x, dac˘ a x < 0
.
Pe m˘ asur˘ a ce matematica s-a dezvoltat, a devenit din ce în ce mai clar c˘ a
cerin¸ta ca o func¸tie s˘ a fie dat˘ a printr-o formul˘a este foarte restrictiv˘ a ¸si c˘ a o
defini¸tie mai general˘ a este necesar˘ a.
Iat˘ a o defini¸tie ”provizorie” a func¸tiei: O func¸tie f de la o mul¸time A la
o mul¸time B este o lege de coresponden¸t˘ a care asociaz˘ a ORIC
˘
ARUI element
x din A un UNIC element f(x) din B.
S˘ a observ˘ am c˘ a aceast˘ a defini¸tie are un punct slab, anume ambiguitatea
expresiei ”lege de coresponden¸t˘ a”.
Am dori s˘a elimin˘am acest inconvenient prin definirea func¸tiei numai în
termeni de teoria mul¸timilor. Aceast˘ a abordare are dezavantajul de a fi
oarecum artificial˘ a, dar câ¸stigul în ceea ce prive¸ste rigoarea este mult mai
important comparativ cu orice altfel de dezavantaje.
Defini¸tie. Fie A ¸ si B dou˘a mul¸timi. O func¸tie de la A la B este tripletul
format cu aceste dou˘ a mul¸ timi ¸ si o submul¸time f a lui AB cu propriet˘ a¸tile
urm˘ atoare:
17
i) pentru orice a ∈ A exist˘a b ∈ B astfel ca (a, b) ∈ f.
ii) dac˘ a pentru a ∈ A ¸ si b, b

∈ B avem (a, b) ∈ f ¸ si (a, b

) ∈ f, atunci
b = b

.
Observa¸tie. A se nume¸ ste domeniul lui f, iar B se nume¸ ste codomeniul
lui f.
Observa¸tie. Tripletul (A, B, f) se mai noteaz˘ a f : A →B.
Observa¸tie. Faptul c˘ a (a, b) ∈ f se mai noteaz˘ a f(a) = b. Se mai spune
c˘ a b este valoarea lui f în a sau c˘ a b este imaginea lui a prin f.
Compunerea a dou˘a func¸tii
Defini¸tie. Fie f o func¸tie cu domeniul A ¸ si codomeniul B, iar g o
func¸tie cu domeniul B

¸ si codomeniul C, unde B ⊆ B

. Definim o nou˘ a
func¸tie, notat˘ a g ◦ f, care are domeniul A ¸ si codomeniul C, dat˘ a de
g ◦ f = ¦(a, c) ∈ AC [ exist˘ a b ∈ B astfel ca
(a, b) ∈ f ¸ si (b, c) ∈ g¦.
Observa¸tie. Avem deci
g ◦ f : A →C
¸ si
(g ◦ f)(x) = g(f(x)),
pentru orice x ∈ A.
Func¸tii injective, surjective, bijective
A¸sa cum vom constata în cadrul acestui curs, anumite clase de func¸tii,
anume cele injective, surjective ¸si bijective, sunt extrem de utilizate (vezi,
spre exemplu, defini¸tia mul¸timii finite ¸si a mul¸timii num˘ arabile -pagina 34,
Propozi¸tia de la pagina 215, Teorema de continuitate a inversei -pagina 216,
Teorema de injectivitate local˘a -pagina 322, Teorema de inversiune local˘ a
(forma slab˘ a) -pagina 323, Teorema de surjectivitate local˘ a -pagina 327, Teo-
rema aplica¸tiei deschise -pagina 329, Teorema de inversiune local˘ a -pagina
329).
18
Defini¸tie. O func¸ tie f : A →B se nume¸ ste bijectiv˘ a dac˘a:
i) f este injectiv˘a, i.e. pentru orice a, a

∈ A ¸ si b ∈ B astfel ca (a, b) ∈ f
¸ si (a

, b) ∈ f avem a = a

,
¸ si
ii) f este surjectiv˘ a, i.e. pentru orice b ∈ B exist˘ a a ∈ A astfel ca
(a, b) ∈ f.
Observa¸tie. Utilizând exerci¸tiul 3 iv) de la pagina 5, se poate constata
c˘ a f este injectiv˘ a dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice a, a

∈ A, f(a) = f(a

) ⇒
a = a

dac˘ a ¸ si numai dac˘a pentru orice a, a

∈ A, a = a

⇒f(a) = f(a

).
Observa¸tie. f este surjectiv˘ a dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice b ∈ B
exist˘a a ∈ A astfel ca
f(a) = b.
Observa¸tie. f este bijectiv˘ a dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice b ∈ B
exist˘a un unic a ∈ A astfel ca
f(a) = b.
Exerci¸tii.
1. Fie f : A → B. S˘a se arate c˘ a f este injectiv˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a
f(X ∩ Y ) = f(X) ∩ f(Y ), pentru orice X, Y ⊆ A, dac˘ a ¸si numai dac˘ a
f(A −X) ⊆ B −f(A), orice X ⊆ A.
2. Fie f : A → B. S˘ a se arate c˘ a f este surjectiv˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a
f(A −X) ⊇ B −f(A), orice X ⊆ A.
3. Fie f : A →B ¸si g : B →C. S˘ a se arate c˘ a:
i) dac˘ a f ¸si g sunt injective, atunci g ◦ f este injectiv˘ a;
ii) dac˘a f ¸si g sunt surjective, atunci g ◦ f este surjectiv˘ a;
iii) dac˘ a g ◦ f este injectiv˘ a, atunci f este injectiv˘ a;
iv) dac˘ a g ◦ f este sujectiv˘ a, atunci g este surjectiv˘ a.
4. S˘ a se arate c˘ a pentru orice mul¸time nevid˘ a X nu exist˘ a nicio func¸tie
surjectiv˘ a f : X →{(X) = ¦A [ A ⊆ X¦.
19
Inversa unei func¸tii
No¸tiunea de invers˘ a a unei func¸tii va interveni în diverse teoreme din
cadrul acestui curs ( a se vedea Teorema de inversiune local˘ a (forma slab˘ a)
-pagina 323 ¸si Teorema de inversiune local˘ a -pagina 329).
Defini¸tie. Fie f : A → B o func¸ tie bijectiv˘ a. Atunci inversa lui f,
notat˘ a cu f
−1
, este func¸tia cu domeniul B, codomeniul A ¸ si
f
−1
= ¦(b, a) ∈ B A [ (a, b) ∈ f¦.
Observa¸tie. Avem f
−1
: B →A ¸ si
f
−1
(b) = a ⇔f(a) = b.
Imaginea ¸si preimaginea unei mul¸timi printr-o func¸tie
No¸tiunile de imagine ¸si de preimagine a unei mul¸timi printr-o func¸tie
sunt des utilizate în cadrul teoriei func¸tiilor continue (vezi paginile 208, 210
¸si 212).
Defini¸tie. Fie f : A →B ¸ si E ⊆ A. Atunci imaginea lui E prin func¸tia
f este submul¸timea lui B dat˘ a de
f(E) = ¦f(x) [ x ∈ E¦.
Propozi¸tie. Fie f : A →B ¸ si E, F ⊆ A. Atunci avem:
1)
E ⊆ F ⇒f(E) ⊆ f(F);
2)
f(E ∩ F) ⊆ f(E) ∩ f(F);
3)
f(E ∪ F) = f(E) ∪ f(F);
4)
f(E −F) ⊆ f(E).
20
Observa¸tie. În 2), incluziunea este, în general, strict˘ a.
Defini¸tie. Fie f : A → B ¸ si H ⊆ B. Atunci imaginea invers˘ a (sau
preimaginea) lui H, prin func¸ tia f, este submul¸ timea lui A dat˘ a de
f
−1
(H) = ¦x [ x ∈ A ¸ si f(x) ∈ H¦.
Observa¸tie. Nu am cerut în defini¸tia de mai sus ca f s˘ a fie bijectiv˘ a.
Totu¸ si, dac˘ a f este bijec¸ tie, atunci f
−1
(H) din defini¸ tia de mai sus, este
imaginea lui H prin inversa lui f, anume prin f
−1
.
Propozi¸tie. Fie f : A →B ¸ si G, H ⊆ B. Atunci avem:
1)
G ⊆ H ⇒f
−1
(G) ⊆ f
−1
(H);
2)
f
−1
(G∩ H) = f
−1
(G) ∩ f
−1
(H);
3)
f
−1
(G∪ H) = f
−1
(G) ∪ f
−1
(H);
4)
f
−1
(G−H) = f
−1
(G) −f
−1
(H).
No¸tiunile de grup, inel ¸si corp
No¸tiunile de grup, inel ¸si corp î¸si vor g˘ asi exemplificarea în capitolul
urm˘ator în care se studiaz˘ a mul¸timile numerelor naturale, întregi, ra¸tionale
¸si reale.
Defini¸tie. Un cuplu (G, ∗) format cu o mul¸ time nevid˘ a G ¸ si cu o lege de
compozi¸tie ∗ pe G (i.e. x ∗ y ∈ G, pentru orice x, y ∈ G), se nume¸ ste grup
dac˘ a sunt verificate urm˘atoarele axiome:
i)
x ∗ (y ∗ z) = (x ∗ y) ∗ z,
pentru orice x, y, z ∈ G;
ii) exist˘ a e ∈ G astfel încât
e ∗ x = x ∗ e = x,
21
pentru orice x ∈ G;
iii) pentru orice x ∈ G exist˘ a x

∈ G astfel încât
x

∗ x = x ∗ x

= e.
Dac˘ a în plus este verificat˘ a ¸ si axioma
iv)
x ∗ y = y ∗ x,
pentru orice x, y ∈ G,
atunci grupul se nume¸ ste comutativ (sau abelian).
Observa¸tie. Elementul e este unic determinat ¸ si se nume¸ ste elementul
neutru al grupului G. Elementul x

este unic determinat ¸ si poart˘ a numele
de simetricul (sau inversul, sau opusul) elementului x.
Defini¸tie. O mul¸time nevid˘ a A, împreun˘a cu dou˘a legi de compozi¸ tie +
¸ si (i.e. x +y ∈ A ¸ si x y ∈ A, pentru orice x, y ∈ A) se nume¸ ste inel dac˘ a
sunt verificate urm˘ atoarele axiome:
i) (A, +) este grup abelian;
ii) (A, ) este monoid, i.e.
iia)
x (y z) = (x y) z,
pentru orice x, y, z ∈ A;
iib) exist˘a 1 ∈ A astfel încât
1 x = x 1 = x,
pentru orice x ∈ A.
iii)
x (y +z) = x y +x z
¸ si
(y +z) x = y x +z x,
pentru orice x, y, z ∈ A, i.e. înmul¸tirea este distributiv˘ a fa¸t˘ a de adunare la
stânga ¸ si la dreapta.
22
Observa¸tie
1. Elementul neutru al grupului (A, +), notat cu 0, se nume¸ ste elementul
zero al inelului, iar 1 (care este unic determinat) poart˘ a numele de elementul
unitate al inelului.
2. Dac˘ a este satisf˘ acut˘a ¸ si axioma:
x y = y x,
pentru orice x, y ∈ A, atunci spunem c˘ a inelul A este comutativ.
3. Spunem c˘a A este un inel f˘ar˘ a divizori ai lui zero dac˘ a pentru orice
x, y ∈ A,
x = 0 ¸ si y = 0 implic˘ a x y = 0.
Un inel comutativ cu cel pu¸ tin dou˘ a elemente ¸ si care nu are divizori ai
lui zero se nume¸ ste domeniu de integritate.
Defini¸tie. Un inel K se nume¸ ste corp dac˘ a 0 = 1 ¸ si dac˘ a este satisf˘ acut˘ a
urm˘ atoarea axiom˘ a:
pentru orice x ∈ K−¦0¦ exist˘ a x
−1
∈ K astfel încât x x
−1
= x
−1
x = 1,
i.e. orice element al lui K care este diferit de 0 este simetrizabil în raport
cu înmul¸tirea.
Un corp se nume¸ ste comutativ dac˘ a înmul¸ tirea sa este comutativ˘ a.
No¸tiunea de spa¸tiu vectorial
No¸tiunea de spa¸tiu vectorial î¸si va g˘ asi exemplificarea în capitolul urm˘ ator
în care se studiaz˘ a mul¸timea R
n
.
Defini¸tie. Fie K un corp. Se nume¸ ste spa¸tiu vectorial (peste corpul
K) un grup abelian (V, +) pe care este dat˘ a o lege de compozi¸tie extern˘ a cu
domeniul KV ¸ si codomeniul V ( (α, u) →αu) care satisface, pentru orice
α, β ∈ K ¸ si orice u, v ∈ V urm˘ atoarele condi¸ tii:
1)
(α +β)u = αu +βu;
2)
α(u +v) = αu +αv;
3)
α(βu) = (αβ)u;
23
4)
1u = u.
Terminologie. Elementele lui V se numesc vectori, iar elementele lui
K se numesc scalari. + poart˘a numele de adunarea vectorilor, iar legea de
compozi¸tie extern˘ a se nume¸ ste înmul¸ tirea vectorilor cu scalari. Elementul
neutru al grupului (V, +) se nume¸ ste vectorul zero ¸ si se va nota cu 0, ca ¸ si
scalarul zero. Dac˘ a K = R, atunci se spune c˘ a V este spa¸ tiu vectorial real.
Observa¸tie. Uneori spa¸ tiile vectoriale sunt numite ¸ si spa¸tii liniare.
Defini¸tie. Fie V un spa¸tiu vectorial peste corpul K.
Un sistem B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ de vectori se nume¸ ste baz˘a a lui V dac˘ a:
1) pentru orice x ∈ V , exist˘ a λ
1
, λ
2
, ..., λ
n
∈ K astfel încât
x = λ
1
e
1

2
e
2
+... +λ
n
e
n
;
2) pentru orice λ
1
, λ
2
, ..., λ
n
∈ K func¸tionez˘a implica¸tia:
λ
1
e
1

2
e
2
+... +λ
n
e
n
= 0 ⇒λ
1
= λ
2
= ... = λ
n
= 0.
Rela¸tii
Toate no¸tiunile de mai jos î¸si vor g˘ asi exemplificarea în capitolul consacrat
mul¸timilor N, Z, Q ¸si R.
Defini¸tie. Se nume¸ ste rela¸ tie pe o mul¸ time nevid˘ a X, orice submul¸ time
nevid˘ a ρ a lui X X.
Dac˘ a (x, y) ∈ ρ, vom scrie xρy.
Defini¸tie. O rela¸tie ρ pe o mul¸time nevid˘ a X se nume¸ ste:
- reflexiv˘ a dac˘a xρx, pentru orice x ∈ X;
- simetric˘ a dac˘a xρy ⇒yρx, pentru orice x, y ∈ X;
- antisimetric˘a dac˘ a xρy ¸ si yρx ⇒ x = y, pentru orice x, y ∈ X;
- tranzitiv˘ a dac˘ a xρy ¸ si yρz ⇒ xρz, pentru orice x, y, z ∈ X.
Defini¸tie. O rela¸ tie ρ pe o mul¸time nevid˘a X se nume¸ ste rela¸ tie de
echivalen¸t˘ a dac˘ a este reflexiv˘ a, simetric˘ a ¸ si tranzitiv˘ a.
24
Observa¸tie. De multe ori rela¸ tia de echivalen¸t˘ a ρ se noteaz˘ a prin ∼.
Astfel xρy se scrie sub forma x ∼ y.
Defini¸tie. Fie ∼ o rela¸ tie de echivalen¸t˘ a pe X ¸ si x ∈ X. Mul¸timea
ˆ
x = ¦y ∈ X [ x ∼ y¦ se nume¸ ste clasa de echivalen¸t˘a a lui x.
Observa¸tie.. Fie ∼ o rela¸ tie de echivalen¸t˘ a pe X ¸ si x, y ∈ X. Atunci
ˆ
x =
ˆ
y sau
ˆ
x ∩
ˆ
y = ∅.
Defini¸tie. Fie ∼ o rela¸tie de echivalen¸t˘ a pe X. Mul¸timea ¦
ˆ
x [ x ∈ X¦,
notat˘ a X/ ∼, se nume¸ ste mul¸ timea cât (sau factor) a lui X generat˘ a de ∼.
Defini¸tie. Fie ∼ o rela¸tie de echivalen¸ t˘ a pe X. Func¸tia p : X →X/ ∼,
dat˘ a de p(x) =
ˆ
x, pentru orice x ∈ X, se nume¸ ste surjec¸ tia canonic˘a generat˘ a
de ∼.
Defini¸tie. O rela¸ tie ρ pe o mul¸time nevid˘a X se nume¸ ste rela¸ tie de
ordine dac˘ a este reflexiv˘ a, antisimetric˘ a ¸ si tranzitiv˘a.
Observa¸tie. De multe ori rela¸tia de ordine ρ se noteaz˘ a prin ≤. Astfel
xρy se scrie sub forma x ≤ y.
Defini¸tie. Un cuplu (X, ≤) unde X este o mul¸time nevid˘a, iar ≤ este o
rela¸tie de ordine pe X se nume¸ ste mul¸ time ordonat˘ a.
Defini¸tie. Mul¸ timea ordonat˘ a (X, ≤) se nume¸ ste total ordonat˘ a dac˘ a
pentru orice x, y ∈ X avem x ≤ y sau y ≤ x (i.e. orice dou˘ a elemente sunt
comparabile).
Defini¸tie. Fie (X, ≤) o mul¸time ordonat˘ a, A o submul¸time nevid˘ a a lui
X ¸ si m ∈ X. Atunci m se nume¸ ste majorant (minorant) al lui A dac˘ a
pentru orice a ∈ A, avem a ≤ m (respectiv a ≥ m).
Observa¸tie. Dac˘ a m este majorant al lui A ¸ si m ∈ A, atunci m este
unic ¸ si se nume¸ ste maximul lui A (¸ si se noteaz˘ a cu max(A)) sau ultim ele-
ment al lui A sau cel mai mare element al lui A. Dac˘a m este minorant
al lui A ¸ si m ∈ A, atunci m este unic ¸ si se nume¸ ste minimul lui A (¸ si se
noteaz˘ a cu min(A)) sau prim element al lui A sau cel mai mic element al lui
A.
25
Defini¸tie. Fie (X, ≤) o mul¸ time ordonat˘ a, A o submul¸time nevid˘ a a
lui X. Dac˘ a exist˘ a un majorant m ∈ X al lui A, atunci spunem c˘ a A
este majorat˘ a (m˘arginit˘ a superior). Dac˘ a exist˘ a un minorant m ∈ X al lui
A, atunci spunem c˘a A este minorat˘ a (m˘ arginit˘ a inferior). Dac˘ a A este
m˘arginit˘a inferior ¸ si superior, atunci A se nume¸ ste m˘ arginit˘ a.
Defini¸tie. Fie (X, ≤) o mul¸time ordonat˘a ¸ si A o submul¸ time nevid˘ a
majorat˘a a lui X. Se spune c˘ a A are margine superioar˘ a dac˘ a exist˘a cel mai
mic majorant (i.e. mul¸timea majoran¸ tilor lui A are minim, sau, altfel spus,
mul¸ timea majoran¸tilor lui A are un cel mai mic element, adic˘ a, echivalent,
mul¸ timea majoran¸ tilor lui A are un prim element). În acest caz not˘ am cu
sup A cel mai mic majorant al lui A. supA se nume¸ ste marginea superioar˘ a
a lui A sau supremum de A.
Fie (X, ≤) o mul¸time ordonat˘ a ¸ si A o submul¸time nevid˘ a minorat˘ a a lui
X.
Se spune c˘a A are margine inferioar˘a dac˘a exist˘ a cel mai mare mino-
rant (i.e. mul¸timea minoran¸tilor lui A are maxim, sau, altfel spus mul¸timea
minoran¸ tilor lui A are un cel mai mare element, sau, echivalent, mul¸timea
minoran¸ tilor lui A are un ultim element). În acest caz not˘am cu inf A cel
mai mare minorant al lui A. inf A se nume¸ ste marginea inferioar˘a a lui A,
sau infimum de A.
Observa¸tie. Fie (X, ≤) o mul¸time ordonat˘ a, A o submul¸time nevid˘ a
majorat˘a a lui X. Dac˘a exist˘ a max A, atunci exist˘ a ¸ si supA ¸ si sup A =
max A.
Fie (X, ≤) o mul¸ time ordonat˘ a, A o submul¸time nevid˘ a minorat˘ a a lui
X. Dac˘a exist˘ a min A, atunci exist˘ a ¸ si inf A ¸ si inf A = minA.
Defini¸tie. O rela¸tie de ordine ≤ pe mul¸timea nevid˘ a X se nume¸ ste
complet˘a dac˘ a pentru orice submul¸time nevid˘ a majorat˘ a A a lui X exist˘ a
sup A. Se spune în acest caz c˘ a mul¸timea ordonat˘a (X, ≤) este complet
ordonat˘ a.
Defini¸tie. O mul¸time ordonat˘a se nume¸ ste bine ordonat˘a dac˘ a orice
submul¸time nevid˘ a a sa are prim element (sau spus altfel, minim, sau, înc˘ a,
cel mai mic element).
26
Exerci¸tii
1. Fie A o mul¸time ¸si (A
i
)
i∈I
o parti¸tie a lui A (i.e. ∪
i∈I
A
i
= A ¸si
A
i
∩ A
j
= ∅, pentru orice i = j). S˘a se arate c˘ a x ∼ y dac˘ a ¸si numai dac˘ a
exist˘ a i ∈ I astfel încât x, y ∈ A
i
define¸ste o rela¸tie de echivalen¸t˘ a pe A,
pentru care clasele de echivalen¸t˘ a coincid cu elementele parti¸tiei considerate.
2. Fie X o mul¸time nevid˘ a. Pe {(X) = ¦A [ A ⊆ X¦ se consider˘ a rela¸tia
dat˘ a de AρB dac˘ a ¸si numai dac˘a A ⊆ B. S˘ a se arate c˘ a ρ este o rela¸tie de
ordine care nu este total˘ a dac˘ a X are cel pu¸tin dou˘ a elemente.
Bibliografie
1. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagog-
ic˘ a, Bucure¸sti, 1983, cota la biblioteca Facult˘a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informat-
ic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 32023
2. Ion D. Ion, A. Ghioca, N. Nedi¸ t˘ a, Matematic˘a, Algebr˘a, Manual
pentru clasa a XII-a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, 1984,
cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din
Bucure¸sti II 27854
3. Marius R˘ adulescu, Sorin R˘ adulescu, Teoreme ¸si probleme de anal-
iz˘ a matematic˘a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, 1982, cota la
biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bu-
cure¸sti II 27184
27
STRUCTURI FUNDAMENTALE
ALE ANALIZEI MATEMATICE
"... între numere exist˘ a o astfel de perfec¸tiune ¸si armonie încât trebuie s˘ a
medit˘ am zile ¸si nop¸ti la admirabila lor închegare."
Simon Stévin
A¸sa cum nu po¸ti face agronomie f˘ ar˘ a a cunoa¸ste propriet˘ a¸tile solului, nu po¸ti
studia diferite clase de func¸tii f˘ ar˘ a a aprofunda în prealabil structura mul¸timilor
pe care aceste func¸tii urmeaz˘a s˘ a fie definite.
Solomon Marcus
¸ Socul matematicii, Editura Albatros, Bucure¸sti, 1987, pagina 221
28
MUL¸ TIMEA NUMERELOR NATURALE N
MUL¸ TIMI FINITE ¸ SI INFINITE
Axiomele lui Peano
Adunarea, înmul¸tirea ¸si rela¸tia de ordine pe N
N este bine ordonat˘a
Mul¸timi finite ¸si infinite
Mul¸timi num˘ arabile ¸si nenum˘arabile
Mul¸timi cel mult num˘arabile
"Dumnezeu a creat numerele naturale, restul este opera omului"
Leonard Kronecker
Create de intelectul uman pentru a num˘ ara obiectele din diferite colec¸tii, nu-
merele nu se refer˘a la caracteristicile individuale ale obiectelor num˘ arate. Astfel,
num˘ arul 6 este o abstrac¸tie a tuturor colec¸tiilor reale formate din 6 obiecte; el
nu depinde de nici o proprietate specific˘a a acestor obiecte sau de simbolurile
folosite. Caracterul abstract al ideii de num˘ ar devine clar numai la un stadiu rela-
tiv avansat al dezvolt˘arii intelectuale. Pentru copii, numerele r˘amânân totdeauna
legate de obiecte palpabile, ca de pild˘ a degete sau pietricele; în limbile diferitelor
triburi, numerele au înc˘ a un sens numeric concret, folosindu-se cuvinte diferite
pentru num˘ararea obiectelor de diferite tipuri.
Ce este matematica?, de R. Courant ¸si H. Robbins, Editura
¸ Stiin¸tific˘ a, Bucure¸sti, 1969, pagina 17
Pornind de la propriet˘ a¸tile elementare ale numerelor naturale care ne sunt
cunoscute din experien¸ta cotidian˘ a, vom prezenta o axiomatizare a acestora
care sintetizeaz˘ a o experien¸t˘ a milenar˘ a.
Axiomele lui Peano
Se consider˘ a ca no¸tiuni primare mul¸timea N¸si o lege care asociaz˘ a oric˘ arui
element n ∈ N un alt element n

∈ N numit succesorul lui n.
Iat˘ a axiomele lui Peano:
29
AP1. Orice n ∈ N are un unic succesor (deci s : N →N dat˘ a de s(n) =
n

este func¸tie).
AP2. Exist˘ a un element din N, desemnat prin 1, care are proprietatea
c˘ a n

= 1, pentru orice n ∈ N (deci 1 / ∈ s(N)).
AP3. Pentru orice m, n ∈ N, m = n, avem m

= n

(deci s este
injectiv˘ a).
AP4. Dac˘ a S ⊆ N, 1 ∈ S ¸ si (n ∈ S ⇒n

∈ S), atunci S = N.
Din motive evidente, ultima axiom˘ a poart˘ a numele de axioma induc¸tiei
matematice.
Consecin¸te imediate
1. Dac˘ a m, n ∈ N ¸ si m

= n

, atunci m = n.
2. Pentru orice n ∈ N, n = n

.
3. Pentru orice n ∈ N−¦1¦, exist˘a p ∈ N, astfel încât p

= n (i.e. orice
num˘ ar natural diferit de 1 are un predecesor).
Observa¸tie. Dac˘ a P este o proprietate a unui element oarecare a lui N,
care este adev˘arat˘a pentru 1 ¸ si care presupus˘a adev˘ arat˘ a pentru n ∈ N este
adev˘arat˘a ¸ si pentru n

, atunci P este adev˘ arat˘ a pentru orice n ∈ N. Astfel
putem vorbi despre demonstra¸tie ¸ si defini¸ tie prin induc¸ tie matematic˘ a.
Adunarea pe N
Fiec˘ arui cuplu (m, n) de numere naturale i se asociaz˘ a num˘ arul natural
desemnat prin m +n definit prin induc¸ tie matematic˘a dup˘ a n astfel:
m + 1 = m

¸ si
m+n

= (m +n)

.
Propriet˘ a¸ti
1.
m + (n +p) = (m +n) +p,
30
pentru orice m, n, p ∈ N, i.e. adunarea pe N este asociativ˘ a.
2.
m +n = n +m,
pentru orice m, n ∈ N, i.e. adunarea pe N este comutativ˘ a.
3.
m +p = n +p ⇒m = n,
pentru orice m, n, p ∈ N.
4.
n +p = n,
pentru orice n, p ∈ N.
Înmul¸tirea pe N
Fiec˘ arui cuplu (m, n) de numere naturale i se asociaz˘ a num˘ arul natural
desemnat prin m n definit prin induc¸tie matematic˘a dup˘ a n astfel:
m 1 = m
¸ si
m n

= mn +m.
Propriet˘ a¸ti
1.
m n = n m,
pentru orice m, n ∈ N, i.e. înmul¸ tirea pe N este comutativ˘a.
2.
m (n +p) = m n +m p,
pentru orice m, n, p ∈ N, i.e. înmul¸tirea pe N este distributiv˘ a fa¸t˘ a de
adunarea pe N.
3.
m (n p) = (m n) p,
31
pentru orice m, n, p ∈ N, i.e. înmul¸ tirea pe N este asociativ˘ a.
4.
m p = n p ⇒m = n,
pentru orice m, n, p ∈ N.
Rela¸tia de ordine pe N
Teorem˘a. Dac˘a m, n ∈ N avem una ¸ si numai una dintre urm˘ atoarele
situa¸tii:
a) m = n
b) exist˘ a p ∈ N astfel încât m = n +p
c) exist˘ a q ∈ N astfel încât n = m+q.
Defini¸tie. Spunem c˘a m ∈ N este mai mic decât n ∈ N, fapt care va fi
notat prin
m < n,
dac˘ a exist˘ a p ∈ N astfel încât
n = m +p.
Observa¸tie. Pe N putem introduce rela¸tia ≤ dat˘ a de echivalen¸ta
n ≤ m ⇔n < m sau n = m.
Conform teoremei de mai sus, N, cu aceast˘a rela¸tie, devine o mul¸ time
total ordonat˘ a.
Propriet˘ a¸ti.
1.
m < n ⇒m+p < n +p
¸ si
m < n ⇒mp < np,
pentru orice m, n, p ∈ N.
2.
m < n ⇒m+ 1 ≤ n,
32
pentru orice m, n ∈ N.
3.
1 ≤ n,
pentru orice n ∈ N, i.e. 1 este prim element al lui N.
Rezultatul de mai jos, care arat˘ a c˘a mul¸timea N este bine ordonat˘ a, se
va dovedi util în demonstra¸tia Teoremei de existen¸t˘ a a p˘ar¸tii întregi (vezi
pagina 64).
Teorem˘a. Pentru orice submul¸time nevid˘a S a lui N, exist˘ a a ∈ S astfel
încât a ≤ x, pentru orice x ∈ S (i.e. orice submul¸ time nevid˘ a a lui N are
un prim element, ceea ce înseamn˘ a c˘ a N este bine ordonat˘ a).
Demonstra¸ tie. Dac˘ a 1 ∈ S, atunci demonstra¸tia este încheiat˘ a.
Dac˘ a 1 / ∈ S, fie
B = ¦n ∈ N [ n < x pentru orice x ∈ S¦.
Evident 1 ∈ B.
Exist˘ a p ∈ B astfel încât p + 1 / ∈ B c˘ aci altfel, conform cu AP 4, B = N,
de unde, alegând x ∈ S (S este nevid˘ a), rezult˘ a contradic¸tia x < x.
Cum p + 1 / ∈ B, exist˘a a ∈ S astfel încât
a ≤ p + 1. (1)
Deoarece p ∈ B, deducem c˘a p < x, pentru orice x ∈ S, deci
p + 1 ≤ x, (*)
pentru orice x ∈ S.
În particular, avem
p + 1 ≤ a. (2)
Din (1) ¸si (2), deducem c˘ a a = p + 1, deci, conform cu (∗),
a ≤ x,
pentru orice x ∈ S.
Cum a ∈ S, demonstra¸tia este încheiat˘ a.
33
Remarc˘ a. Alegerea propozi¸ tiilor investite cu statul de axiom˘a nu este
unic˘ a. Spre exemplu se poate alege un sistem de axiome în care axioma in-
duc¸ tiei s˘ a fie propozi¸tie, dar în care Teorema de mai sus s˘ a fie axiom˘ a. Faptul
capital care trebuie re¸tinut este c˘a nu putem evita existen¸ ta unor propozi¸tii
cu statul de axiom˘ a.
Remarc˘ a. 1

se noteaz˘a cu 2, 2

se noteaz˘ a cu 3, etc.
Not˘a istoric˘ a. Giuseppe Peano (1858-1932) a studiat la Universitatea
din Torino, universitate la care va preda începând cu 1880. A fost de aseme-
nea profesor al Academiei Militare din Torino. A publicat (în latin˘a) în 1889
celebrele axiome care-i poart˘ a numele. În 1890 a prezentat celebrul exemplu
de curb˘ a care umple un p˘ atrat (adic˘ a a prezentat un exemplu de func¸tie
continu˘ a ¸si surjectiv˘ a din [0, 1] în p˘ atratul unitate - a se vedea exerci¸tiul 7
de la pagina 483). În 1891 fondeaz˘ a "Revista di matematica".
Mul¸timi finite ¸si infinite
Defini¸tie. Un segment ini¸ tial al lui N, determinat de k ∈ N, este o
submul¸time a lui N de forma ¦1, 2, ..., k¦.
Defini¸tie. O mul¸ time A se nume¸ ste finit˘a dac˘ a este vid˘ a sau dac˘a exist˘ a
o bijec¸tie între ea ¸ si un segment ini¸tial al lui N.
În caz contrar mul¸timea se nume¸ ste infinit˘a.
Mul¸timi num˘ arabile ¸si nenum˘arabile; Mul¸timi cel mult num˘ara-
bile
Defini¸tie. O mul¸time A se nume¸ ste num˘ arabil˘ a dac˘ a exist˘a o bijec¸ tie
între ea ¸ si N.
Defini¸tie. O mul¸time A se nume¸ ste cel mult num˘ arabil˘a dac˘ a este finit˘ a
sau num˘arabil˘ a.
Propozi¸tie. Orice submul¸ time a unei mul¸timi finite este finit˘a. Orice
submul¸time a unei mul¸timi num˘ arabile este cel mult num˘ arabil˘a.
Teorem˘a. Reuniunea unei familii finite de mul¸ timi finite este finit˘ a.
Reuniunea unei familii cel mult num˘arabile de mul¸timi cel mult num˘arabile
este cel mult num˘ arabil˘a.
34
Observa¸tie. Vom admite, cu statutul de axiom˘ a, urm˘ atoarea afirma¸tie:
Orice mul¸time infinit˘ a con¸tine o submul¸ time num˘ arabil˘ a.
Exerci¸tii
1. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a A ¸si B sunt mul¸timi num˘ arabile, atunci A B
este num˘ arabil˘ a.
2. Fie A o mul¸time finit˘ a ¸si f : A → A. S˘ a se arate c˘ a f este injectiv˘ a
dac˘ a ¸si numai dac˘ a f este surjectiv˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘a f este bijectiv˘ a.
Bibliografie
1. Michael Artin, Algebra, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey,
1991.
2. Wilfred Barnes, Introduction to abstract algebra, D. C. Heath
and Company, Lexinton, Massachusetts Toronto London, cota la biblioteca
Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 25847
3. H. Behnke, F. Bachmann, K. Fladt, W. Süss, Fundamentals of
Mathematics, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts, and London,
England, cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Univer-
sitatea din Bucure¸sti II 36662
4. I. Creang˘a, C. Cazacu, Gh. Opai¸t, P. Minu¸t, C. Reischer, Introduc-
ere în teoria numerelor, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, 1965,
cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din
Bucure¸sti II 11340
5. Edmund Landau, Foundations of Analysis, Chelsea Publishing
Company, New York,1960 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘a ¸si
Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 29636
6. Constantin Meghea, Bazele analizei matematice, Editura ¸ Stiin¸tific˘ a
¸si Enciclopedic˘ a, Bucure¸sti, 1977 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a
¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 24668
35
MUL¸ TIMEA NUMERELOR ÎNTREGI Z
Z ca o mul¸time factor a lui N N
generat˘ a de o anumit˘a rela¸tie de echivalen¸t˘a
Adunarea ¸si înmul¸tirea pe Z
Rela¸tia de ordine în Z
Scufundarea lui N în Z
În scopul model˘ arii situa¸tiilor în care ne vedem nevoi¸ti s˘ a lucr˘ am cu tem-
peraturi inferioare celei la care înghea¸t˘ a apa, cu altitudini situate sub nivelu-
lui m˘ arii sau cu evenimente anterioare na¸sterii lui Christos, se introduce o
nou˘ a mul¸time de numere, numit˘ a mul¸timea numerelor întregi, mul¸time care
posed˘ a o "copie" a mul¸timii numerelor naturale.
Construc¸tia lui Z
Faptul c˘ a o ecua¸tie precum x + 3 = 2 nu are solu¸tii în N (fapt care se
constat˘a imediat scriind ecua¸tia sub forma 2 + x + 1 = 2) ne determin˘ a s˘ a
încerc˘am "l˘ argirea" mul¸timii N astfel încât s˘ a putem rezolva ecua¸tia de mai
sus în mul¸timea l˘ argit˘ a. Cu alte cuvinte, vom introduce noi numere privite
ca solu¸tii ale unei ecua¸tii de tipul x + n = m. Vom ob¸tine astfel mul¸timea
numerelor întregi, notat˘ a cu Z.
Iat˘ a cum se face acest lucru:
Defini¸tie. Pe mul¸timea N N definim urm˘ atoarea rela¸tie binar˘ a:
(m, n) ≡ (m

, n

) ⇔m +n

= n +m

.
Observa¸tie. Defini¸tia rela¸tiei binare de mai sus, care se dovede¸ ste a
fi o rela¸tie de echivalen¸t˘ a, este natural˘ a deoarece "ecua¸ tiile x + n = m ¸ si
x +n

= m

au aceea¸ si solu¸tie dac˘ a ¸ si numai dac˘ a m +n

= n +m

".
Defini¸tie. Definim pe N N dou˘a opera¸tii, anume:
- o adunare prin
(m, n) + (m

, n

) = (m +m

, n +n

)
36
- o înmul¸tire prin
(m, n) (m

, n

) = (mm

+nn

, mn

+nm

).
Observa¸tie. Defini¸ tiile adun˘arii ¸ si înmul¸tirii de mai sus sunt naturale
dac˘ a gândim pe (m, n) ca "solu¸tie a ecua¸ tiei x+n = m" deoarece un "calcul"
simplu arat˘ a c˘ a din x+n = m ¸ si y +n

= m

rezult˘ a x+y +n+n

= m+m

¸ si xy +mn

+nm

= mm

+nn

.
Aceste opera¸tii pe NN sunt asociative ¸ si comutative, iar înmul¸tirea este
distributiv˘ a fa¸t˘ a de adunare.
Defini¸tie. Definim pe N N/ ≡ dou˘a opera¸tii, anume:
- o adunare prin
ˆ
(m, n) +
ˆ
(m

, n

) =
ˆ
(m +m

, n +n

),
i.e.
ˆ
(m, n) +
ˆ
(m

, n

) =
ˆ
(m, n) + (m

, n

)
- o înmul¸tire prin
ˆ
(m, n)
ˆ
(m

, n

) =
ˆ
(mm

+nn

, mn

+nm

),
i.e.
ˆ
(m, n)
ˆ
(m

, n

) =
ˆ
(m, n) (m

, n

).
Observa¸tie. Defini¸ tiile adun˘arii ¸ si înmul¸tirii pe NN/ ≡ sunt corecte,
adic˘ a nu depind de reprezentan¸tii ale¸ si.
Defini¸tie. Mul¸ timea N N/ ≡ înzestrat˘ a cu adunarea ¸ si înmul¸ tirea se
desemneaz˘a prin Z, iar elementele sale se numesc numere întregi.
Observa¸tie. A¸ sadar un num˘ar întreg este o clas˘ a de echivalen¸ t˘ a.
Despre adunarea ¸si înmul¸tirea pe Z
Se constat˘a cu u¸ surin¸ t˘ a c˘ a adunarea în Z este asociativ˘ a ¸ si comutativ˘ a.
37
ˆ
(1, 1)
not
= 0 este element neutru la adunare, i.e.
α + 0 = 0 +α = α,
pentru orice α ∈ Z.
Pentru α ∈ Z cu reprezentantul (m, n) definim −α =
ˆ
(n, m); atunci
α + (−α) = (−α) +α = 0,
pentru orice α ∈ Z, deci −α este opusul lui α relativ la adunarea în Z.
Prin urmare (Z, +) este grup abelian.
Se constat˘ a cu u¸ surin¸ t˘a c˘ a înmul¸tirea în Z este asociativ˘ a, comutativ˘ a ¸ si
distributiv˘ a fa¸t˘ a de adunarea în Z.
ˆ
(2, 1)
not
= 1 este element neutru la înmul¸tire, i.e.
α 1 = 1 α = α,
pentru orice α ∈ Z.
Propriet˘ a¸ti.
1.
α 0 = 0,
pentru orice α ∈ Z.
2.
α(−β) = −αβ,
pentru orice α, β ∈ Z.
3.
(−α)(−β) = αβ,
pentru orice α, β ∈ Z.
4.
αβ = 0 ⇒α = 0 sau β = 0,
pentru orice α, β ∈ Z.
5.
α γ = β γ ¸ si γ = 0 ⇒α = β,
pentru orice α, β, γ ∈ Z.
6.
α +γ = β +γ ⇒α = β,
pentru orice α, β, γ ∈ Z.
38
Observa¸tie
1. (Z, +, ) este domeniu de integritate.
2. În Z, ecua¸ tia considerat˘a la începutul acestei sec¸tiuni, anume x+3 = 2
are solu¸ tia −1.
Rela¸tia de ordine pe Z
S˘ a observ˘ am c˘ a elementele lui Z diferite de 0 sunt mul¸timile de forma
¦(n +r, n) [ n ∈ N¦ sau ¦(n, n +s) [ n ∈ N¦, unde r, s ∈ N.
Defini¸tie. Spunem c˘a α =
ˆ
(u, v) ∈ Z este pozitiv dac˘ a u > v, adic˘a dac˘ a
exist˘a r ∈ N astfel încât α = ¦(n +r, n) [ n ∈ N¦.
Spunem c˘a α =
ˆ
(u, v) ∈ Z este negativ dac˘ a u < v, adic˘ a dac˘ a exist˘ a
s ∈ N astfel încât α = ¦(n, n +s) [ n ∈ N¦.
Observa¸tie.
1. Orice num˘ ar întreg este fie 0, fie pozitiv, fie negativ.
2. Suma ¸ si produsul a dou˘ a numere întregi pozitive sunt pozitive.
Defini¸tie. Spunem c˘ a num˘arul întreg α este mai mic decât num˘ arul
întreg β ¸ si not˘ am aceast˘ a situa¸ tie prin α < β dac˘ a exist˘ a un num˘ arul întreg
pozitiv γ astfel încât α +γ = β.
Observa¸tie. Rela¸tia binar˘a pe Z dat˘ a de α ≤ β ⇔ α < β sau α = β,
este o rela¸ tie de ordine total˘a.
Propriet˘ a¸ti. Pentru orice α, β, γ ∈ Z, avem:
1. α > 0 dac˘ a ¸ si numai dac˘a α este pozitiv
2. α < 0 dac˘ a ¸ si numai dac˘a α este negativ
3. α < β dac˘ a ¸ si numai dac˘ a α +γ < β +γ
4. α < β ¸ si γ > 0 ⇒α γ < β γ
5. α < β ¸ si γ < 0 ⇒α γ > β γ.
39
Scufundarea lui N în Z
S˘ a observ˘ am c˘ a aplica¸ tia f : N →Z dat˘ a de
f(p) =
ˆ
(1 +p, 1),
pentru orice p ∈ N, are propriet˘ a¸ tile:
f(p +q) = f(p) +f(q)
f(pq) = f(p)f(q)
p < q ⇒f(p) < f(q),
pentru orice p, q ∈ N.
Prin urmare f este injectiv˘ a ¸ si ca atare putem identifica p ∈ N cu f(p) ∈
Z, deci f este o scufundare a lui N în Z.
Propozi¸tie. Z este num˘ arabil˘a.
Demonstra¸ tie. Totul decurge din egalitatea
Z = ¦−n[n∈ N¦ ∪ ¦0¦ ∪ N.
Exerci¸tiu. S˘ a se arate c˘ a func¸tia f : Z →N dat˘ a de
f(z) = ¦
2z, dac˘ a z ≥ 0
−1 −2z, dac˘ a z < 0
,
este bijectiv˘ a.
Bibliografie
1. Edmund Landau, Foundations of Analysis, Chelsea Publishing
Company, New York,1960 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘a ¸si
Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 29636
2. Constantin Meghea, Bazele analizei matematice, Editura ¸ Stiin¸tific˘ a
¸si Enciclopedic˘ a, Bucure¸sti, 1977 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a
¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 24668
40
MUL¸ TIMEA NUMERELOR RA¸ TIONALE Q
Q ca o mul¸time factor a lui Z Z

generat˘ a de o anumit˘a rela¸tie de echivalen¸t˘a
Adunarea ¸si înmul¸tirea pe Q
(Q, +, ) este corp comutativ
Rela¸tia de ordine pe Q
Scufundarea lui Z în Q
Rela¸tia de ordine pe Q nu este complet˘ a
Q este num˘arabil˘a
Întregii au ap˘ arut ca abstrac¸tii în procesul num˘ ar˘ arii unor colec¸tii finite de
obiecte. Îns˘ a în via¸ta de toate zilele trebuie nu numai s˘ a num˘ ar˘ am obiecte indivi-
duale, dar s˘ a ¸si m˘ asur˘ am cantit˘ a¸ti, ca de pild˘ a lungimea, aria, greutatea ¸si timpul.
Dac˘a vrem s˘ a oper˘ am cu u¸surin¸t˘a cu rezultatele m˘ asur˘ atorilor acestor cantit˘ a¸ti,
care admit subdiviz˘ari oricât de fine, este necesar s˘a extindem limitele aritmeticii
dincolo de întregi.
Ce este matematica?
R. Courant ¸si H. Robbins, Editura ¸ Stiin¸tific˘ a, Bucure¸sti, 1969, pagina 68
Construc¸tia lui Q
Faptul c˘a o ecua¸tie precum x 2 = 3 nu are solu¸tii în Z ne determin˘ a s˘ a
încerc˘am "l˘ argirea" mul¸timii Z astfel încât s˘ a putem rezolva ecua¸tia de mai
sus în mul¸timea l˘ argit˘ a. Cu alte cuvinte, vom introduce noi numere privite
ca solu¸tii ale unei ecua¸tii de tipul x n = m, unde m ∈ Z, iar n ∈ Z −¦0¦.
Vom ob¸tine astfel mul¸timea numerelor ra¸tionale, notat˘ a cu Q.
Iat˘ a cum se face acest lucru:
Fie Z

= Z −¦0¦.
Defini¸tie. Pe mul¸timea Z Z

definim urm˘atoarea rela¸ tie binar˘ a:
(p, q) ≡ (p

, q

) ⇔p q

= q p

.
41
Observa¸tie. Defini¸ tia rela¸ tiei binare de mai sus, care se dovede¸ ste a fi o
rela¸tie de echivalen¸t˘ a, este natural˘ a deoarece "ecua¸ tiile x q = p ¸ si x q

= p

au aceea¸ si solu¸tie dac˘ a ¸ si numai dac˘ a p q

= q p

".
În conformitate cu tradi¸ tia vom nota perechea (p, q) ∈ Z Z

cu
p
q
.
Deci
p
q

p

q

dac˘ a ¸ si numai p q

= q p

.
Defini¸tie. Definim pe Z Z

dou˘ a opera¸tii, anume:
- o adunare prin
p
q
+
p

q

=
pq

+p

q
qq

- o înmul¸tire prin
p
q

p

q

=
pp

qq

.
Observa¸tie. Defini¸ tiile adun˘arii ¸ si înmul¸tirii de mai sus sunt naturale
dac˘ a gândim pe
p
q
ca "solu¸ tie a ecua¸tiei x q = p" deoarece un "calcul"
simplu arat˘a c˘a din x q = p ¸ si y q

= p

rezult˘a (x +y) qq

= pq

+p

q ¸ si
xy qq

= pp

.
Aceste opera¸tii pe ZZ

sunt asociative ¸ si comutative, iar înmul¸tirea este
distributiv˘ a fa¸t˘ a de adunare.
Defini¸tie. Definim pe Z Z

/ ≡ dou˘ a opera¸tii, anume:
- o adunare prin
ˆ
p
q
+
ˆ
p

q

=
ˆ
pq

+p

q
qq

,
i.e.
ˆ
p
q
+
ˆ
p

q

=
ˆ
p
q
+
p

q

- o înmul¸tire prin
ˆ
p
q

ˆ
p

q

=
ˆ
pp

qq

,
i.e.
ˆ
p
q

ˆ
p

q

=
ˆ
p
q

p

q

.
42
Observa¸tie. Defini¸tiile adun˘ arii ¸ si înmul¸tirii pe ZZ

/ ≡ sunt corecte,
adic˘ a nu depind de reprezentan¸tii ale¸ si.
Defini¸tie. Mul¸timea Z Z

/ ≡ înzestrat˘ a cu adunarea ¸ si înmul¸ tirea se
desemneaz˘a prin Q, iar elementele sale se numesc numere ra¸tionale.
Observa¸tie. A¸ sadar un num˘ar ra¸tional este o clas˘ a de echivalen¸t˘ a.
Despre adunarea ¸si înmul¸tirea pe Q
Se constat˘a cu u¸ surin¸ t˘ a c˘ a adunarea în Q este asociativ˘a ¸ si comutativ˘a.
ˆ
0
1
not
= 0 este element neutru la adunare, i.e.
α + 0 = 0 +α = α,
pentru orice α ∈ Q.
Pentru α ∈ Q cu reprezentantul
p
q
definim −α =
ˆ

p
q
; atunci
α + (−α) = (−α) +α = 0,
pentru orice α ∈ Q, deci −α este opusul lui α relativ la adunarea în Q.
Prin urmare (Q, +) este grup abelian.
Se constat˘ a cu u¸ surin¸t˘ a c˘ a înmul¸ tirea în Q este asociativ˘ a, comutativ˘ a ¸ si
distributiv˘ a fa¸t˘ a de adunarea în Q.
ˆ
1
1
not
= 1 este element neutru la înmul¸tire, i.e.
α 1 = 1 α = α,
pentru orice α ∈ Q.
Pentru α ∈ Q−¦0¦, cu reprezentantul
p
q
, definim
1
α
=
ˆ
q
p
∈ Q; se constat˘ a
c˘ a α
1
α
=
1
α
α = 1, pentru orice α ∈ Q−¦0¦, deci
1
α
este inversul lui α
relativ la înmul¸ tirea în Q.
Din cele de mai sus decurge urm˘ atoarea:
Observa¸tie. (Q, +, ) este corp comutativ.
Rela¸tia de ordine pe Q
43
Defini¸tie. Spunem c˘ a un num˘ ar ra¸tional α =
ˆ
p
q
∈ Qeste pozitiv (negativ)
dac˘ a pq > 0 (< 0).
Observa¸tie.
1. Defini¸tia de mai sus este corect˘a, adic˘ a nu depinde de reprezentantul
ales.
2. Orice num˘ ar ra¸ tional este fie 0, fie pozitiv, fie negativ.
Defini¸tie. Spunem c˘ a num˘ arul ra¸ tional α este mai mic decât num˘ arul
ra¸tional β, ¸ si not˘am aceast˘ a situa¸tie prin α < β, dac˘ a exist˘ a un num˘ ar
ra¸tional pozitiv γ astfel încât α +γ = β.
Observa¸tie. Rela¸tia binar˘ a pe Q dat˘ a de α ≤ β ⇔ α < β sau α = β
este o rela¸ tie de ordine total˘a.
Propriet˘ a¸ti. Pentru orice α, β, γ ∈ Q, avem:
1. α > 0 dac˘ a ¸ si numai dac˘a α este pozitiv;
2. α < 0 dac˘ a ¸ si numai dac˘a α este negativ;
3. α < β dac˘ a ¸ si numai dac˘ a α +γ < β +γ;
4. α > 0 ¸ si β > 0 implic˘ a α β > 0;
5. α < β ¸ si γ > 0 ⇒α γ < β γ;
6. α < β ¸ si γ < 0 ⇒α γ > β γ;
7. dac˘ a α < β, atunci mul¸timea ¦x ∈ Q [ α < x < β¦ este infinit˘a;
8. ecua¸tia x
2
= 2 nu are solu¸tii în Q;
9. exist˘ a n ∈ N astfel încât α < n.
Scufundarea lui Z în Q
S˘ a observ˘ am c˘ a aplica¸ tia f : Z →Q dat˘a de
f(p) =
ˆ
p
1
,
pentru orice p ∈ Z, are propriet˘a¸tile:
f(p +q) = f(p) +f(q)
f(pq) = f(p)f(q)
p < q ⇒f(p) < f(q),
44
pentru orice p, q ∈ Z.
Prin urmare f este injectiv˘ a ¸ si ca atare putem identifica p ∈ Z cu f(p) ∈
Q, deci f este o scufundare a lui Z în Q.
Rela¸tia de ordine pe Q nu este complet˘ a
Teorem˘a. Nu orice submul¸time nevid˘a majorat˘a a lui Q are margine
superioar˘ a (i.e. rela¸tia de ordine pe Q nu este complet˘ a).
Demonstra¸ tie. Fie
A = ¦x ∈ Q [ x = 0, x ≥ 0, x
2
< 2¦.
Deoarece 1 ∈ A, deducem c˘ a A = ∅.
Evident 2 este un majorant al lui A.
Nu exist˘ a a ∈ Q astfel încât a = supA.
Într-adev˘ ar, dac˘ a presupunem contrariul, s˘a observ˘ am c˘ a a ≥ 1.
Ne putem plasa în una ¸si numai una dintre urm˘ atoarele dou˘ a situa¸tii:
A. a
2
< 2
B. a
2
> 2.
Dac˘ a ne situ˘ am în situa¸tia A, consider˘ am
b =
2 −a
2
2(a + 1)
2
∈ Q.
Vom ar˘ ata c˘ a a + b ∈ A, de unde, deoarece a este majorant al lui A,
ob¸tinem a +b ≤ a, inegalitate care conduce la contradic¸tia b ≤ 0.
R˘ amâne s˘a ar˘at˘ am c˘ a a +b ∈ A, i.e.
(a +b)
2
< 2.
În acest scop, s˘a observ˘ am c˘ a
b(a + 1)
2
=
2 −a
2
2
< 1,
deci
b <
1
(a + 1)
2
< 1.
Atunci
(a +b)
2
= a
2
+ 2ab +b
2
< a
2
+ 2ab +b <
45
< a
2
+ 2ab +b +a
2
b = a
2
+b(a + 1)
2
=
a
2
+ 2
2
< 2.
Dac˘ a ne situ˘ am în situa¸tia B, consider˘ am
c =
a
2
−2
2(a + 1)
2
∈ Q.
Vom ar˘ ata c˘ a a−c este majorant al lui A, deci a ≤ a−c, inegalitate care
conduce la contradic¸tia c ≤ 0.
R˘ amâne s˘a ar˘at˘ am c˘ a
x ≤ a −c,
pentru orice x ∈ A.
Cum
x
2
< 2,
pentru orice x ∈ A, este suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a
2 < (a −c)
2
.
S˘ a observ˘ am c˘ a
c < 1,
fapt echivalent cu
0 < (a + 2)
2
.
Atunci
(a −c)
2
= a
2
−2ac +c
2
> a
2
−2ac −c
2
>
> a
2
−2ac −c > a
2
−2ac −c −a
2
c = a
2
−c(a + 1)
2
=
=
a
2
+ 2
2
> 2.
În acest mod demonstra¸tia este încheiat˘ a.
Q este num˘arabil˘ a
Propozi¸tie. Q este num˘ arabil˘ a.
Demonstra¸ tie. Deoarece
Q = ∪
n∈N∪{0}
A
n
,
46
unde
A
0
= ¦0¦
¸si
A
n
= ¦
1
n
, −
1
n
,
2
n
, −
2
n
,
3
n
, −
3
n
, ...¦,
deducem c˘ a Q este cel mult num˘ arabil˘ a.
Cum Q este infinit˘ a, deducem c˘ a Q este num˘ arabil˘ a.
Bibliografie
1. Edmund Landau, Foundations of Analysis, Chelsea Publishing
Company, New York,1960 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘a ¸si
Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 29636
2. Constantin Meghea, Bazele analizei matematice, Editura ¸ Stiin¸tific˘ a
¸si Enciclopedic˘ a, Bucure¸sti, 1977 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a
¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 24668
47
MUL¸ TIMEA NUMERELOR REALE R
T˘aietur˘ a în Q
T˘ aietur˘a în Q de prima ¸si de a doua spe¸t˘a
R ca mul¸time factor a mul¸timii tuturor t˘aieturilor în Q
Adunarea pe R
Rela¸tia de ordine pe R
Înmul¸tirea pe R
(R, +, ) este corp comutativ
Scufundarea lui Q în R
Rela¸tia de ordine pe R este complet˘a
Considera¸tiile care constituie obiectul acestei mici scrieri dateaz˘a din toamna
anului 1858. M˘ a g˘ aseam pe atunci, ca profesor la Politehnica confederat˘ a de la
Zürich, pentru prima oar˘ a în situa¸tia de a trebui s˘ a expun elementele calculului
diferen¸tial ¸si am sim¸tit cu aceast˘ a ocazie, mai acut ca oricând, lipsa unei baze
¸stiin¸tifice a aritmeticii. Pentru conceptul de apropiere a unei m˘ arimi variabile de
o valoare limit˘ a fix˘a ¸si îndeosebi pentru demonstarea propozi¸tiei c˘ a orice m˘arime
care cre¸ste constant, dar nu peste orice limit˘a, trebuie desigur s˘ a se apropie de
o valoare limit˘a, am recurs la eviden¸te geometrice. ¸ Si ast˘ azi socotesc aceast˘ a
folosire a intui¸tiei geometrice în primul stadiu al pred˘ arii calculului diferen¸tial
ca extraordinar de util˘ a, ba chiar indispensabil˘ a, din punct de vedere didactic,
când vrem s˘a nu pierdem prea mult timp. Dar nimeni nu va t˘ ag˘ adui c˘ a acest
fel de introducere în calculul diferen¸tial nu poate revendica o valoare ¸stiin¸tific˘ a.
Pe atunci, pentru mine acest sentiment de nesatisfac¸tie a fost a¸sa de puternic
încât am luat hot˘ arârea ferm˘ a s˘ a reflectez tot timpul, pân˘ a când voi fi g˘ asit o
fundamentare pur aritmetic˘ a ¸si total riguroas˘a a principiilor analizei infinitezimale.
Se spune a¸sa de des c˘ a obiectul calculului diferen¸tial ar fi m˘ arimile continue ¸si
totu¸si nic˘ aieri nu se d˘ a o explica¸tie a acestei continuit˘a¸ti ¸si chiar cele mai riguroase
expuneri ale calculului diferen¸tial nu-¸si bazeaz˘a demonstra¸tiile pe continuitate, ci
ele apeleaz˘ a sau la reprezent˘ ari geometrice mai mult sau mai pu¸tin con¸stiente, sau
la reprezent˘ ari provocate de geometrie, sau aceste expuneri se sprijin˘ a pe propozi¸tii
care nu sunt demonstrate niciodat˘ a pur aritmetic. Din aceast˘ a categorie face parte,
de pild˘ a, propozi¸tia men¸tionat˘a mai sus, ¸si o cercetare mai precis˘ a m-a convins
c˘ a aceast˘a propozi¸tie, sau chiar oricare propozi¸tie echivalent˘ a, poate fi privit˘ a
48
oarecum ca un fundament suficient pentru analiza infinitezimal˘ a. Este numai
vorba s˘ a se descopere adev˘ arata sa origine în elementele aritmeticii, ¸si astfel s˘ a se
ob¸tin˘ a, în acela¸si timp, o defini¸tie real˘a a naturii continuit˘ a¸tii. Acest lucru mi-a
reu¸sit la 24 noiembrie 1858.
Fundamentele Matematicii, Oskar Becker, Editura ¸ Stiin¸tific˘a, Bucure¸sti, 1968,
paginile 253-254.
Este deci evident acum c˘ a, dac˘a am r˘ amâne numai la numere ra¸tionale, multe
întreb˘ ari ar r˘amâne f˘ ar˘ a r˘ aspuns, fiind nevoi¸ti s˘ a introducem interdic¸tii dintre cele
mai severe pentru ca nu cumva opera¸tiile considerate s˘a ne scoat˘ a din mul¸timea Q.
Nu ar fi o strategie potrivit˘a. Numai c˘ a de la în¸telegerea inevitabilit˘ a¸tii consider˘ arii
numerelor ra¸tionale pân˘ a la g˘ asirea pentru aceste numere a unui statut acceptabil
din punct de vedere matematic este o cale lung˘ a. I-a trebuit omenirii peste dou˘ a
mii de ani pentru a o putea parcurge. Abia în secolul al XIX-lea s-au cristalizat
modalit˘a¸ti de definire a conceptului de num˘ ar real, în a¸sa fel încât el s˘ a includ˘ a,
printr-un procedeu uniform, atât numerele ra¸tionale cât ¸si numerele ira¸tionale.
Solomon Marcus, ¸ Socul matematicii, Editura Albatros, Bucure¸sti, 1987, pagina
227
Construc¸tia lui R
Faptul c˘ a o ecua¸tie precum x
2
= 2 nu are solu¸tii în Q ne determin˘ a s˘ a
încerc˘am "l˘argirea" mul¸timii Q astfel încât s˘a putem rezolva ecua¸tia de mai
sus în mul¸timea l˘ argit˘a. Vom ob¸tine astfel mul¸timea numerelor reale, notat˘ a
cu R.
Defini¸tie. Un cuplu (I, II) de mul¸timi disjuncte de numere ra¸tionale cu
propriet˘a¸tile:
1. pentru orice a ∈ I ¸ si orice a

∈ Q astfel încât a

< a, avem a

∈ I;
2. pentru orice A ∈ II ¸ si orice A

∈ Q astfel încât A < A

, avem A

∈ II;
3. pentru orice r ∈ Q, r > 0, exist˘a a ∈ I ¸ si A ∈ II astfel încât A−a < r,
se nume¸ ste t˘aietur˘a (în Q).
I se nume¸ ste prima clas˘ a a t˘ aieturii, iar II se nume¸ ste a doua clas˘ a a
t˘ aieturii.
Dac˘ a s este o t˘ aietur˘ a, atunci not˘ am prima clasa a sa prin I
s
, iar pe cea
de-a doua prin II
s
.
Un num˘ ar ra¸tional c se zice clasat în raport cu t˘ aietura s dac˘ a c ∈ I
s
sau c ∈ II
s
.
49
Aceast˘a no¸tiune, în esen¸ta sa, a fost introdus˘ a de Dedekind, în 1872,
într-un articol intitulat "Stetigkeit und irrazionale Zahlen".
Not˘a istoric˘ a. Richard Dededekind s-a n˘ ascut în 1831 la Braunschweig,
Germania. A frecventat ¸scoala Martino-Catharineum din Brunswick unde,
pentru început, acord˘ a o aten¸tie sporit˘ a fizicii ¸si chimiei. Ulterior aten¸tia sa
se îndreapt˘ a c˘ atre matematic˘ a. În 1850 se înscrie la Universitatea din Göt-
tingen, având o solid˘ a preg˘ atire matematic˘ a dobândit˘ a în timpul frecvent˘ arii,
începând cu anul 1848, a colegiului Carolinum. La Göttingen îi are ca profe-
sori pe Gauss, Dirichlet ¸si pe Weber. În 1852 ob¸tine de la aceast˘ a universitate
un doctorat, sub direc¸tia lui Gauss. În 1855 devine titularul catedrei r˘amase
libere prin moartea lui Gauss. Din 1858 se mut˘a la Politehnica din Zürich.
Aici, predând pentru prima dat˘ a un curs de calcul diferen¸tial ¸si integral, este
condus la construc¸tia numerelor reale prin t˘ aieturi. Din 1860 devine pro-
fesor la Politehnica din Brunswick, de unde se ¸si pensioneaz˘ a în 1894. El
a introdus no¸tiunea de ideal, no¸tiune care este de o importan¸t˘ a capital˘ a în
algebr˘ a. Pe lâng˘ a conceptele introduse ¸si rezultatele ob¸tinute, Dedekind a
marcat matematica prin abilitatea sa de a-¸si exprima extrem de clar ideile,
fapt care a introdus un nou stil în matematic˘ a, stil care a avut o influen¸t˘ a
major˘ a asupra genera¸tiilor urm˘ atoare de matematicieni. A fost membru al
Academiei din Göttingen (din 1862), al celei din Berlin (din 1880), al celei
din Roma, precum ¸si al Academiei de ¸ Stiin¸te din Paris (din 1900). A murit
în 1916.
Dedekind r˘ amâne în istoria matematicii prin cel pu¸tin dou˘ a contribu¸tii
esen¸tiale, anume prin definirea numerelor ira¸tionale cu ajutorul t˘ aieturilor ¸si
prin introducerea no¸tiunii de ideal.
Lema de mai jos, care furnizeaz˘ a condi¸tii suficiente pentru existen¸ta unei
t˘ aieturi, se va folosi în cadrul demonstra¸tiei teoremei de la pagina 58.
Lem˘a. Fie I, II ⊆ Q astfel încât I ∩ II = ∅, I, II = ∅ ¸ si I ∪ II = Q.
Dac˘ a sunt verificate condi¸ tiile 1 ¸ si 2 din defini¸tia t˘ aieturii, atunci (I, II)
este o t˘aietur˘ a.
Propriet˘ a¸ti. Fie s o t˘ aietur˘ a.
1. Dac˘a a ∈ I
s
¸ si A ∈ II
s
, atunci a < A.
2. Exist˘ a cel mult un num˘ ar ra¸tional neclasat în raport cu s.
3. Dac˘a l ∈ Q nu este clasat în raport cu s, atunci
I
s
= ¦a ∈ Q [a < l¦
50
¸ si
II
s
= ¦A ∈ Q [l < A¦.
4. Dac˘a toate numerele ra¸tionale sunt clasate în raport cu s, atunci ne
situ˘ am în unul ¸ si numai unul dintre cazurile urm˘atoare:
a) I
s
are un cel mai mare element & II
s
nu are un cel mai mic element;
b) I
s
nu are un cel mai mare element & II
s
are un cel mai mic element;
c) I
s
nu are un cel mai mare element &II
s
nu are un cel mai mic element.
Defini¸tie. O t˘aietur˘ a s în raport cu care toate numerele ra¸tionale sunt
clasate ¸ si astfel încât I
s
nu are un cel mai mare element ¸ si II
s
nu are un cel
mai mic element, se nume¸ ste t˘ aietur˘ a de spe¸ta a doua.
O t˘ aietur˘ a în Q care nu este de spe¸ ta a doua, se nume¸ ste t˘ aietur˘ a de
prima spe¸ t˘ a.
Exemple:
1. (I, II), unde
I = ¦a ∈ Q [ a ≤ 0¦ ∪ ¦a ∈ Q [ a > 0 ¸si a
2
< 2¦
¸si
II = ¦A ∈ Q [ 2 < A
2
¦,
este o t˘ aietur˘ a de spe¸ta a doua.
2. Pentru r ∈ Q, cuplurile
(¦a ∈ Q [ a < r¦, ¦A ∈ Q [ r ≤ A¦),
(¦a ∈ Q [ a ≤ r¦, ¦A ∈ Q [ r < A¦)
¸si
(¦a ∈ Q [ a < r¦, ¦A ∈ Q [ r < A¦)
sunt t˘ aieturi de prima spe¸t˘ a, numite t˘ aieturile determinate de r.
Vom nota oricare dintre aceste trei t˘ aieturi cu (r).
Propozi¸tie. Dac˘a l, l

∈ Q ¸ si l = l

, atunci (l) = (l

).
Propozi¸tie. Orice t˘ aietur˘ a de prima spe¸ t˘ a este o t˘ aietur˘ a determinat˘ a
de un num˘ ar ra¸tional.
51
Propozi¸tie. Fie l ∈ Q ¸ si s o t˘ aietur˘a în Q. Dac˘a pentru orice a ∈ I
s
¸ si orice A ∈ II
s
, avem a ≤ l ≤ A, atunci s este una dintre t˘ aieturile
determinate de l.
Nota¸tie. Prin τ vom desemna mul¸ timea t˘ aieturilor în Q.
Observa¸tie. Rela¸ tia binar˘ a pe τ dat˘a de:
s ≡ t
dac˘ a ( s = t atunci când s ¸ si t sunt de spe¸ ta a doua) sau ( s ¸ si t sunt
determinate de acela¸ si num˘ ar ra¸tional atunci când s ¸ si t sunt de prima spe¸t˘ a)
este o rela¸tie de echivalen¸t˘ a.
Nota¸tie. Mul¸timea τ/ ≡ se va nota cu R, iar elementele sale se numesc
numere reale.
Observa¸tie. Pentru r ∈ Q, not˘am cu
ˆ
r clasa de echivalen¸t˘ a a unei
t˘ aieturi în Q determinate de r.
Evident, r = r

dac˘a ¸ si numai dac˘ a
ˆ
r =
ˆ
r

, unde r, r

∈ Q.
Adunarea pe R
Defini¸tie. Pe τ definim o adunare astfel:
dac˘ a s, t ∈ τ, atunci
s +t = (I
s+t
, II
s+t
),
unde
I
s+t
= ¦a +b [ a ∈ I
s
¸ si b ∈ I
t
¦
¸ si
II
s+t
= ¦A+B [ A ∈ II
s
¸ si B ∈ II
t
¦.
Se constat˘a c˘ a s +t ∈ τ.
Observa¸tie. Dac˘ a s ∈ τ, atunci (¦−A [ A ∈ II
s
¦, ¦−a [ a ∈ I
s
¦) este o
t˘ aietur˘ a notat˘ a cu −s.
Dac˘ a s este determinat˘a de r ∈ Q, atunci −s este determinat˘ a de −r.
52
Propozi¸tie. Dac˘a s, s

∈ τ sunt determinate de r, respectiv r

, atunci
s +s

este determinat˘a de r +r

.
Propozi¸tie. Fie
s = (¦a ∈ Q [ a ≤ l¦, ¦A ∈ Q [ l < A¦),
s

= (¦a ∈ Q [ a < l¦, ¦A ∈ Q [ l ≤ A¦)
¸ si
s

= (¦a ∈ Q [ a < l¦, ¦A ∈ Q [ l < A¦)
cele trei t˘ aieturi în Q determinate de l ∈ Q, iar t o t˘ aietur˘ a în Q de spe¸ta
a doua.
Atunci
s +t = s

+t = s

+t.
Defini¸tie. Definim adunarea pe R prin:
ˆ
s +
ˆ
t =
ˆ
s +t,
unde s, t ∈ τ.
Observa¸tie. Ultimele dou˘ a propozi¸tii arat˘ a c˘ a adunarea pe R este bine
definit˘ a. Evident ea este asociativ˘a ¸ si comutativ˘a.
Propozi¸tie. Dac˘ a 0 este clasa de echivalen¸ t˘ a a unei t˘ aieturi în Q deter-
minate de 0 ∈ Q, atunci
α + 0 = 0 +α = α,
pentru orice α ∈ R.
Propozi¸tie. Dac˘a α =
ˆ
s, unde s ∈ τ, not˘ am −α =
ˆ
−s.
Atunci
α + (−α) = (−α) +α = 0,
pentru orice α ∈ R.
Observa¸tie. Pe R se poate defini opera¸tia de sc˘ adere astfel:
x −y
def
= x + (−y),
53
pentru orice x, y ∈ R.
Observa¸tie. (R, +) este grup abelian.
Rela¸tia de ordine pe R
Defini¸tie. O t˘aietur˘a în Q se nume¸ ste pozitiv˘ a (negativ˘a) atunci când în
prima clas˘ a (în a doua clas˘a) a sa se afl˘ a un num˘ ar ra¸tional pozitiv (negativ).
Nota¸tie. Vom nota cu τ
+
mul¸ timea t˘aieturilor pozitive.
Propozi¸tie. O t˘aietur˘ a în Q este fie pozitiv˘ a, fie negativ˘ a, fie determi-
nat˘ a de 0.
Propozi¸tie. Dac˘ a s este una dintre t˘aieturile determinate de l ∈ Q,
atunci s este pozitiv˘ a (negativ˘a) dac˘ a ¸ si numai dac˘a l > 0 (l < 0).
Propozi¸tie. Suma a dou˘ a t˘ aieturi pozitive (negative) este o t˘ aietur˘ a
pozitiv˘a (negativ˘ a).
Defini¸tie. Un num˘ ar real se nume¸ ste pozitiv (negativ) atunci când are
ca reprezentant o t˘ aietur˘ a pozitiv˘ a (negativ˘ a).
Observa¸tie
1. Defini¸tia de mai sus este corect˘a (adic˘ a nu depinde de reprezentantul
ales).
2. Suma a dou˘ a numere reale pozitive (negative) este un num˘ar real
pozitiv (negativ).
Defini¸tie. Definim pe R urm˘ atoarea rela¸tie binar˘a: pentru α, β ∈ R,
spunem c˘ a α < β dac˘ a exist˘ a γ ∈ R, γ pozitiv, astfel încât α +γ = β.
Rela¸tie binar˘a pe R dat˘a de: α ≤ β dac˘ a α < β sau α = β se dovede¸ ste
a fi o rela¸ tie de ordine total˘a pe R.
Nota¸tie. Pentru x, y ∈ R, astfel încât x ≤ y, vom folosi urm˘ atoarele
nota¸ tii:
(x, ∞)
def
= ¦y ∈ R [y > x¦,
[x, ∞)
def
= ¦y ∈ R [y ≥ x¦,
54
(−∞, x)
def
= ¦y ∈ R [y < x¦,
(−∞, x]
def
= ¦y ∈ R [y ≤ x¦,
[x, y] = ¦u ∈ R [x ≤ u ≤ y¦,
[x, y) = ¦u ∈ R [x ≤ u < y¦,
(x, y] = ¦u ∈ R [x < u ≤ y¦
¸si
(x, y) = ¦u ∈ R [x < u < y¦.
Propriet˘ a¸ti.
1.
α < β dac˘a ¸ si numai dac˘ a α + γ < β +γ,
pentru orice α, β, γ ∈ R.
2. Dac˘a l, l

∈ Q astfel încât l < l

, atunci orice t˘ aietur˘ a determinat˘ a de
l este mai mic˘a decît orice t˘ aietur˘ a determinat˘ a de l

.
3. Fie α =
ˆ
s ∈ R, unde s ∈ τ; atunci:
a) a ∈ I
s

ˆ
a ≤ α
b) A ∈ II
s
⇒α ≤
ˆ
A.
4. Pentru orice α, β ∈ R, astfel încât α < β, exist˘ a l ∈ Q astfel încât
α <
ˆ
l < β.
5. Fie s, t ∈ τ astfel încât I
s
⊆ I
t
¸ si II
s
⊆ II
t
; atunci
ˆ
s =
ˆ
t.
6. Fie α =
ˆ
s ∈ R, unde s ∈ τ ¸ si β ∈ R; atunci:
a) dac˘a
ˆ
a ≤ β, pentru orice a ∈ I
s
, atunci α ≤ β;
b) dac˘ a β ≤
ˆ
A, pentru orice A ∈ II
s
, atunci β ≤ α.
Propriet˘ a¸tile 3 ¸si 4 se vor utiliza în cadrul demonstra¸tiei teoremei de la
pagina 57.
Înmul¸tirea pe R
Defini¸tie. Pe τ
+
definim o înmul¸ tire astfel:
dac˘ a s, t ∈ τ
+
, atunci
s t = (I
st
, II
st
),
55
unde
I
st
= ¦x ∈ Q [ x ≤ 0¦ ∪ ¦ab [ a ∈ I
s
, a > 0 ¸ si b ∈ I
t
, b > 0¦
¸ si
II
s+t
= ¦AB [ A ∈ II
s
¸ si B ∈ II
t
¦.
Se constat˘a c˘ a s t ∈ τ.
Observa¸tie. Se constat˘ a c˘a s t este pozitiv˘ a ¸ si c˘ a înmul¸ tirea în τ
+
este
asociativ˘ a ¸ si comutativ˘ a.
Observa¸tie. Pentru s ∈ τ
+
, definim t˘ aietura, notat˘a s
−1
, dat˘a de
(I
s
−1, II
s
−1 ), unde
I
s
−1 = ¦x ∈ Q [ x ≤ 0¦ ∪ ¦
1
A
[ A ∈ II
s
¦
¸ si
II
s
−1 = ¦
1
a
[ a ∈ I
s
¸ si a > 0¦.
Evident s
−1
∈ τ
+
.
Propriet˘ a¸ti.
1. Dac˘ a s ∈ τ
+
, atunci s s
−1
= (1).
2. Dac˘ a s, t, u ∈ τ
+
, atunci s (t +u) = s t +s u.
3. Dac˘a s, s

¸ si s

sunt cele trei t˘ aieturi determinate de r ∈ Q, r > 0, iar
t este o t˘aietur˘ a de spe¸ ta a doua, atunci s t = s

t = s

t este o t˘ aietur˘ a
de spe¸ ta a doua.
4. Dac˘ a r, r

∈ Q, r, r

> 0, atunci (r) (r

) = (rr

).
Defini¸tie. Definim înmul¸ tirea în R astfel:
α β = ¦
ˆ
st, α, β > 0
−α (−β), α > 0, β < 0
−(−α) β, α < 0, β > 0
(−α) (−β), α < 0, β < 0
0, α = 0 sau β = 0
,
unde α =
ˆ
s ¸ si β =
ˆ
t, s, t ∈ τ.
56
Observa¸tie.
1. Defini¸ tia de mai sus este corect˘ a.
2. Pentru orice α, β ∈ R, avem: α β = 0 dac˘ a ¸ si numai dac˘ a α = 0 sau
β = 0.
3. Regula semnelor:
α β = (−α) (−β)
¸ si
(−α) β = α (−β) = −α β,
pentru orice α, β ∈ R.
4. Înmul¸tirea în R este asociativ˘ a, comutativ˘ a ¸ si distributiv˘ a fa¸t˘ a de
adunarea în R.
Propriet˘ a¸ti.
1.
α
ˆ
1 = α,
pentru orice α ∈ R.
2. Pentru orice α ∈ R −¦0¦, exist˘ a
1
α
∈ R, astfel încât
α
1
α
=
ˆ
1.
A¸ sadar (R −¦0¦, ) este grup comutativ.
3.
α (β +γ) = α β +α γ,
pentru orice α, β, γ ∈ R.
4. Pentru orice α, β ∈ R, avem:
α, β > 0 ⇒α β > 0.
Prin urmare, pentru orice α, β ∈ R ¸ si pentru orice y ∈ R, y ≥ 0, avem
α ≤ β ⇒αy ≤ βy.
Observa¸tie. Pe R se poate defini opera¸tia de împ˘ ar¸ tire astfel:
x
y
def
= x
1
y
,
57
pentru orice x, y ∈ R, y = 0.
Remarc˘ a. (R, +, ) este corp comutativ.
Scufundarea lui Q în R
S˘ a observ˘ am c˘ a aplica¸ tia f : Q →R dat˘ a de
f(r) =
ˆ
r,
pentru orice r ∈ Q, are propriet˘ a¸tile:
f(r +r

) = f(r) +f(r

),
f(rr

) = f(r)f(r

),
r < r

⇒f(r) < f(r

),
pentru orice r, r

∈ Q.
Prin urmare f este injectiv˘ a ¸ si ca atare putem identifica r ∈ Q cu f(r) ∈
R, deci f este o scufundare a lui Q în R.
Defini¸tie. Elementele mul¸ timii R −f(Q) se numesc numere ira¸tionale.
Rela¸tia de ordine pe R este complet˘ a
Teorema de mai jos marcheaz˘ a una dintre deosebirile esen¸tiale dintre Q¸si
R. Ea este echivalent˘ a cu Principiul intervalelor închise incluse al lui Cantor
(vezi pagina 69) ¸si cu Criteriul lui Cauchy (vezi pagina 140).
Aceste trei fapte echivalente constituie o tr˘as˘ atur˘a definitorie a lui R care
explic˘ a de ce se "face" Analiz˘ a Matematic˘a pe R ¸si nu pe Q.
Teorem˘a. Orice submul¸time nevid˘ a majorat˘ a a lui R are margine supe-
rioar˘ a (i.e. rela¸tia de ordine pe R este complet˘a).
Demonstra¸ tie. Fie A o submul¸time nevid˘ a majorat˘ a a lui R.
Prin urmare, exist˘ a α ∈ Q astfel încât
x ≤ α,
pentru orice x ∈ A.
58
Fie
I = ¦r ∈ Q [ exist˘ a x

∈ A astfel încât r < x

¦
¸si
II = ¦r ∈ Q [ x ≤ r, pentru orice x ∈ A¦.
S˘ a observ˘ am c˘ a I = ∅, II = ∅ (deoarece α ∈ II), I ∩II = ∅, I ∪II = Q
¸si c˘a sunt verificate primele dou˘ a propriet˘ a¸ti din defini¸tia t˘ aieturii.
Atunci, conform lemei de la pagina 50, (I, II) este o t˘ aietur˘ a pe care o
vom nota cu s.
Fie M =
ˆ
s.
Vom ar˘ ata c˘ a M este marginea superioar˘ a a lui A.
Într-adev˘ ar, M este majorant al lui A, deoarece, în caz contrar, exist˘ a
x ∈ A astfel încât M < x. Atunci, conform propriet˘a¸tii 4, de la pagina 55,
exist˘ a r ∈ Q astfel încât M =
ˆ
s < r < x, deci r ∈ I ¸si drept urmare, având în
vedere proprietatea 3 a) de la aceea¸si pagin˘ a 55, ob¸tinem contradic¸tia r ≤ M.
De asemenea M este cel mai mic majorant al lui A.
Într-adev˘ ar, dac˘ a presupunem c˘ a exist˘ a M
1
majorant al lui A, astfel încât
M
1
< M, alegem r ∈ Q astfel încât M
1
< r < M. Atunci r ∈ II (deoarece
x ≤ M
1
< r, pentru orice x ∈ A), de unde contradic¸tia M ≤ r.
Bibliografie
1. Constantin Meghea, Bazele analizei matematice, Editura ¸ Stiin¸tific˘ a
¸si Enciclopedic˘ a, Bucure¸sti, 1977 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a
¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 24668
2. Walter Rudin, Principles of Mathematical Analysis, McGraw-
Hill Book Company, 1964 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘a ¸si
Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 23777
59
COMPLEMENTE PRIVIND SISTEMUL NUMERELOR
REALE
Privire abstract˘ a asupra sistemului numerelor reale
R este un corp arhimedeean
Func¸tia parte întreag˘ a
Densitatea (în sensul rela¸tiei de ordine) lui Q ¸si R −Q în R
Caracterizarea cu ε a marginilor unei mul¸timi
Principiul intervalelor închise incluse al lui Cantor
R nu este cel mult num˘arabil˘ a
Func¸tiile modul, exponen¸tial˘a, putere ¸si logaritmic˘a.
Privire abstract˘a asupra sistemului numerelor reale
Vom prezenta defini¸tia "abstract˘ a" a mul¸timii numerelor reale, adic˘ a vom
pune în eviden¸t˘ a lista propriet˘ a¸tilor definitorii ale lui R.
Defini¸tie. O mul¸time nevid˘ a R pe care sunt definite dou˘a opera¸tii in-
terne, + (adunarea) ¸ si (înmul¸tirea), precum ¸ si o rela¸ tie de ordine ≤, se
nume¸ ste o mul¸ time a numerelor reale dac˘ a:
a) (R, +, ) este corp comutativ;
b) ≤ este compatibil˘ a cu structura de corp, i.e.
bi) pentru orice a, b, x, y ∈ R astfel încât y ≥ 0 ¸ si a ≤ b, rezult˘ a
a +x ≤ b +x
¸ si
a y ≤ b y;
bii) pentru orice a ∈ R avem a ≥ 0 sau a ≤ 0;
c) pentru orice submul¸time A a lui R care este nevid˘ a ¸ si m˘ arginit˘ a supe-
rior, exist˘ a sup A.
Observa¸tie. În condi¸tiile defini¸ tiei de mai sus, rela¸tia de ordine este
total˘a.
În capitolul precend am construit un model pentru mul¸timea numerelor
reale (anume modelul lui Dedekind). Deoarece exist˘ a ¸si alte modele pentru
60
R (vezi [2], paginile 39-52, unde este prezentat modelul lui Cauchy, ¸si [1],
paginile 32-35, precum ¸si modelul zecimal al lui Weierstarss, vezi [6], pagina
48), se pune problema unicit˘ a¸tii sistemului numerelor reale. Aceast˘a prob-
lem˘ a este rezolvat˘ a (vezi [2], paginile 86-88, precum ¸si [1], paginile 27—28 )
de urm˘atoarea
Teorem˘a. Dac˘ a (R

, +, , ≤) ¸ si (R

, +, , ≤) satisfac condi¸tiile defini¸ tiei
de mai sus, atunci exist˘ a f : R

→R

astfel încât:
i)
f(x +y) = f(x) +f(y),
pentru orice x, y ∈ R

;
ii)
f(x y) = f(x) f(y),
pentru orice x, y ∈ R

;
iii)
x < y ⇒f(x) < f(y),
pentru orice x, y ∈ R

;
iv) pentru orice submul¸ time A a lui R

care este nevid˘a ¸ si m˘ arginit˘ a
superior, f(A) este nevid˘a ¸ si m˘ arginit˘ a superior ¸ si
supf(A) = f(supA).
Observa¸tie. Prin urmare, din punct de vedere abstract, exist˘ a o unic˘ a
mul¸ time de numere reale. Orice obiect care se încadreaz˘ a în defini¸tia de mai
sus se va numi mul¸timea numerelor reale ¸ si se va nota cu R.
R este un corp arhimedeean
Urm˘ atorul rezultat pune în eviden¸t˘ a o proprietate esen¸tial˘ a a sistemului
numerelor reale, anume aceea care afirm˘a c˘a orice num˘ ar real strict pozitiv
adunat cu el însu¸si de un num˘ ar suficient de ori se va pozi¸tiona la dreapta
oric˘ arui alt num˘ ar real. El se va folosi în cadrul demonstra¸tiilor Teoremei de
densitate a a lui Q în R (vezi pagina 65), precum ¸si a Teoremei de caracteri-
zare cu ε a marginilor unei mul¸timi (vezi pagina 66).
Teorem˘a. Pentru orice a, b ∈ R, b > 0, exist˘ a n ∈ N astfel încât
a < nb,
61
i.e. R este un corp arhimedeean
Demonstra¸ tie. S˘ a presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a exist˘ a a, b ∈ R,
b > 0 astfel încât
nb ≤ a,
pentru orice n ∈ N.
Atunci mul¸timea de numere reale
A = ¦nb [ n ∈ N¦
este nevid˘ a ¸si majorat˘ a, deci, exist˘ a
z = supA.
Prin urmare, pentru orice m ∈ N, avem
mb +b = (m + 1)b ≤ z,
deci
mb ≤ z −b,
de unde
z ≤ z −b,
i.e. contradic¸tia
b ≤ 0.
Observa¸tie. Teorema anterioar˘ a arat˘ a c˘a pentru orice num˘ ar real
exist˘a un num˘ ar natural mai mare decât el. Prin urmare N este nem˘ arginit˘ a
superior.
Exerci¸tii
1. S˘ a se arate c˘ a pentru a ∈ [0, ∞), urm˘ atoarele afirma¸tii sunt echiva-
lente:
i) a = 0;
ii) a ≤
1
n
, pentru orice n ∈ N;
iii) a ≤ ε, pentru orice ε > 0.
2. S˘ a se arate c˘ a inf
n∈N
1
n
= 0.
Not˘a istoric˘a. Arhimede (287-212 Î.C.) a fost unul dintre fondatorii
metodei ¸stiin¸tifice; a fost numit ”cel mai luminat cap al antichit˘ a¸tii”. Arhimede
62
a studiat, la Alexandria, cu succesorii lui Euclid. A fost prieten cu regele Hi-
eron al doilea al Siracusei. Arhimede a inventat multe dispozitive folosite
în lupte, în special în r˘azboaiele de ap˘ arare duse de Siracusa împotriva ro-
manilor condu¸si de Marcellus. El a perfectat o metod˘ a de integrare, care i-a
permis s˘ a calculeze arii, volume ¸si suprafe¸te. A ob¸tinut o aproximare foarte
bun˘ a a lui π. A descoperit celebrul principiu care descrie comportamentul
unui corp scufundat într-un lichid. A fost omorât de c˘ atre un soldat roman
în timpul captur˘ arii Siracusei de c˘ atre romani în al doilea r˘ azboi punic.
Func¸tia parte întreag˘a
Pentru b = 1, ob¸tinem, utilizând teorema de mai sus, c˘ a pentru orice
a ∈ R, a ≥ 1, exist˘ a n ∈ N astfel încât
a < n.
Prin urmare mul¸timea
M = ¦m ∈ N [ a < m¦
este nevid˘ a.
Deoarece N este bine ordonat˘a (vezi teorema de la pagina 33), putem
considera n
0
primul element al lui M.
Evident
n
0
≥ 2.
Atunci
n
0
−1 / ∈ M,
c˘aci altminteri, cum n
0
−1 ∈ N, ob¸tinem contradic¸tia
n
0
≤ n
0
−1.
Deci
n
0
−1 ≤ a < n
0
.
Prin urmare, cu nota¸tia n
0
− 1
not
= n, am ar˘ atat c˘ a pentru orice a ∈ R,
a ≥ 1, exist˘ a n ∈ N astfel încât
n ≤ a < n + 1.
63
Lucrând cu −a în loc de a, se deduce c˘ a pentru orice a ∈ R, a ≤ −1,
exist˘ a n ∈ Z astfel încât
n ≤ a < n + 1.
Este evident c˘ a pentru a ∈ (−1, 1), exist˘ a n ∈ Z astfel încât
n ≤ a < n + 1,
anume n = −1, dac˘ a a ∈ (−1, 0) ¸si n = 0, dac˘ a a ∈ [0, 1).
Prin urmare, pentru orice a ∈ R, exist˘a n ∈ Z astfel încât
n ≤ a < n + 1.
Mai mult, n este unic.
Într-adev˘ ar, dac˘ a exist˘ a m, n ∈ Z, m = n, astfel încât n ≤ a < n + 1 ¸si
m ≤ a < m + 1, atunci putem presupune, f˘ ar˘ a a restrînge generalitatea, c˘ a
n < m ¸si ob¸tinem contradic¸tia a < n + 1 ≤ m ≤ a.
Am ob¸tinut a¸sadar urm˘ atoarea:
Teorem˘a (de existen¸t˘a a p˘ar¸tii întregi). Pentru orice a ∈ R, exist˘ a
un unic n ∈ Z astfel încât
n ≤ a < n + 1.
Num˘ arul n se nume¸ ste partea întreag˘ a a lui a ¸ si se noteaz˘ a prin [a].
Observa¸tie. Este valabil˘a urm˘atoarea variant˘ a (multiplicativ˘a) a teore-
mei care afirm˘ a proprietatea lui R de a fi corp arhimedeean (vezi [4], paginile
10-11).
Teorem˘a. Fie b ∈ R, b > 0, b = 1. Atunci, pentru orice a ∈ R, a > 0
exist˘a n ∈ Z astfel încât
b
n
≤ a < b
n+1
.
Exerci¸tiu. Pentru orice a ∈ [0, 1) exist˘a un unic ¸sir de cifre r
n

¦0, 1, ..., 9¦ astfel încât o infinitate dintre ele sunt diferite de 9 ¸si
a = sup
n∈N
n
¸
k=1
r
k
10
k
,
64
fapt care va fi marcat prin scrierea
a = 0, r
1
r
2
.....
Densitatea (în sensul rela¸tiei de ordine) lui Q ¸si R −Q în R
Teorema de densitate a lui Q ¸si R −Q în R
i) Între dou˘a numere reale diferite exist˘ a o infinitate de numere ra¸tionale.
ii) Suma dintre un num˘ ar ra¸ tional ¸ si un num˘ar ira¸ tional este un num˘ ar
ira¸tional.
iii) Între dou˘ a numere reale diferite exist˘ a o infinitate de numere ira¸tionale.
Demonstra¸ tie.
i) Fie a, b ∈ R, a < b.
Atunci c = b − a > 0, deci, conform teoremei de la pagina 61, exist˘ a
n ∈ N astfel încât
1 < nc.
Atunci
[na] + 1
n
−a ≤
[na] + 1
n

[na]
n
=
1
n
< c,
de unde
[na] + 1
n
< b.
Cum
[na]
n
≤ a <
[na] + 1
n
,
deducem c˘ a
a <
[na] + 1
n
< b,
deci
[na] + 1
n
∈ (a, b) ∩ Q.
Repetând acest ra¸tionament cu a ¸si
[na]+1
n
în loc de a ¸si b etc, se ob¸tine
concluzia.
ii) S˘ a presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a exist˘ a a ∈ Q ¸si b ∈ R−Q
astfel încât
c = a +b ∈ Q.
65
Atunci ob¸tinem contradic¸tia
c −a = b ∈ Q.
iii) Fie a, b ∈ R, a < b ¸si d ∈ R −Q.
Atunci, conform i), exist˘ a o infinitate de numere ra¸tionale r astfel încât
a −d < r < b −d,
deci
a < r +d < b,
de unde
r +d ∈ (a, b) ∩ (R −Q).
Caracterizarea cu ε a marginilor unei mul¸timi
Rezultatul de mai jos se va dovedi util în cadrul demonstra¸tiei Teoremei
de structur˘ a a mul¸timilor deschise (vezi pagina 104), a Teoremei de la pagina
107, precum ¸si a Teoremei valorii minime ¸si maxime pentru func¸tii continue
(vezi pagina 213).
Teorem˘a (de caracterizare cu ε a marginilor unei mul¸timi). Fie
A o mul¸time nevid˘a majorat˘a de numere reale ¸ si a, b ∈ R.
Atunci:
i) supA = a dac˘ a ¸ si numai dac˘ a ( x ≤ a, pentru orice x ∈ A) ¸ si (pentru
orice ε > 0, exist˘ a x

∈ A astfel încât a −ε < x

)
ii) inf A = b dac˘ a ¸ si numai dac˘a ( b ≤ x, pentru orice x ∈ A) ¸ si (pentru
orice ε > 0, exist˘ a x

∈ A astfel încât x

< b +ε).
Demonstra¸ tie.
i) "⇒" Deoarece a este majorant al lui A, deducem c˘ a x ≤ a, pentru
orice x ∈ A. Deoarece a − ε < a, iar a este cel mai mic majorant al lui A,
deducem c˘ a a − ε nu este majorant al lui A, deci exist˘ a x

∈ A astfel încât
a −ε < x

.
"⇐" Deoarece x ≤ a, pentru orice x ∈ A, deducem c˘ a a este majorant al
lui A.
Presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a exist˘ a b majorant al lui A astfel
încât
b < a.
66
Atunci, conform teoremei de la pagina 61, exist˘a n ∈ N astfel încât
1 < n(a −b),
i.e.
1
n
< a −b,
de unde
x ≤ b < a −
1
n
,
pentru orice x ∈ A, fapt care, în conformitate cu ipoteza, contrazice existen¸ta
unui element x

∈ A astfel încât
a −
1
n
< x

.
A¸sadar a este cel mai mic majorant al lui A.
Prin urmare
a = sup A.
ii) Demonstra¸tie similar˘ a.
Exerci¸tii.
1. S˘ a se determine marginile mul¸timilor:
¦
m
n
[ m, n ∈ N, m < 2n¦,
¦
m
n
+ 4
n
m
[ m, n ∈ N¦,
¦
m
m+n
[ m, n ∈ N¦,
¦
m
1 +m +n
[ m, n ∈ N¦.
2. Fie A ¸si B dou˘ a submul¸timi m˘ arginite a lui R.
Not˘ am
−A = ¦−a [ a ∈ A¦,
A+B = ¦a +b [ a ∈ A, b ∈ B¦
¸si
A B = ¦a b [ a ∈ A, b ∈ B¦.
67
Atunci:
i) −A este m˘ arginit˘ a ¸si
−supA = inf(−A) ≤ sup(−A) = −inf(A).
ii) A +B este m˘ arginit˘ a ¸si
inf(A) + inf(B) = inf(A+B) ≤ sup(A+B) = sup(A) + sup(B).
iii) dac˘ a a ≥ 0 ¸si b ≥ 0, pentru orice a ∈ A ¸si b ∈ B, atunci A B este
m˘arginit˘ a ¸si
inf(A) inf(B) = inf(A B) ≤ sup(A B) = sup(A) sup(B).
Observa¸tie. Dac˘ a A ¸ si B nu sunt mul¸timi care au toate elementele
pozitive, egalitatea inf(A) inf(B) = inf(A B) nu mai r˘ amâne valabil˘ a, a¸sa
cum arat˘ a urm˘atorul exemplu:
A = ¦
1
n
[ n ∈ N¦
¸si
B = ¦−1 −
1
n
[ n ∈ N¦
unde inf A = 0, inf B = −2 ¸si inf(A B) = −2.
iv) dac˘ a A ⊆ B atunci
inf(B) ≤ inf(A) ≤ sup(A) ≤ sup(B),
i.e. marginile unei submul¸timi se situeaz˘a între marginile mul¸timii.
v) A ∪ B este m˘ arginit˘ a ¸si
inf¦inf(A), inf(B)¦ = inf(A ∪ B) ≤ sup(A ∪ B) = sup¦sup(A), sup(B)¦.
Principiul intervalelor închise incluse al lui Cantor
Vom prezenta în continuare un rezultat extrem de util, care în esen¸t˘ a
este echivalent cu teorem˘ a de la pagina 58 (vezi [2], pagina 24) ¸si cu Criteriul
lui Cauchy (vezi pagina 140). El se va utiliza pentru a justifica faptul c˘ a
mul¸timea numerelor reale nu este num˘ arabil˘ a (vezi pagina 70).
68
Teorem˘a (Principiul intervalelor închise incluse al lui Cantor)
Fie a
n
,b
n
∈ R, unde n ∈ N, astfel încât a
n
< b
n
¸ si
[a
n+1
, b
n+1
] ⊆ [a
n
, b
n
],
pentru orice n ∈ N.
Atunci

n∈N
[a
n
, b
n
] = ∅.
Demonstra¸ tie. Mul¸timile ¦a
n
[ n ∈ N¦ ¸si ¦b
n
[ n ∈ N¦ sunt minorate de
a
1
¸si majorate de b
1
.
Prin urmare, conform teoremei de la pagina 58, exist˘ a
a = sup¦a
n
[ n ∈ N¦
¸si
b = inf¦b
n
[ n ∈ N¦.
Deoarece
a
n
≤ b
m
,
pentru orice m, n ∈ N, deducem c˘ a
a
n
≤ a ≤ b ≤ b
n
,
pentru orice m, n ∈ N, deci
[a, b] ⊆ ∩
n∈N
[a
n
, b
n
],
de unde

n∈N
[a
n
, b
n
] = ∅.
Exerci¸tiu. S˘ a se arate c˘ a

n∈N
(0,
1
2
n
) = ∅.
Observa¸tie. Exerci¸tiu de mai sus arat˘ a c˘ a nu putem renun¸ ta, în teorema
anterioar˘ a, la condi¸ tia ca intervalele considerate s˘ a fie închise.
69
R nu este cel mult num˘arabil˘ a
Rezultatul urm˘ ator arat˘ a c˘a, spre deosebire de Q, R nu este în bijec¸tie
cu N.
Teorem˘a. R nu este cel mult num˘arabil˘ a.
Demonstra¸ tie. S˘a presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a R este num˘ ara-
bil˘ a.
Atunci exist˘ a x
n
, unde n ∈ N, astfel încât x
n
= x
m
, pentru orice n = m,
¸si
R = ¦x
1
, x
2
, ..., x
n
, ...¦.
Fie a
1
¸si b
1
astfel încât
x
1
/ ∈ [a
1
, b
1
].
Împ˘ ar¸tim intervalul [a
1
, b
1
] în trei p˘ ar¸ti egale.
Atunci cel pu¸tin unul dintre aceste trei subintervale nu va con¸tine pe x
2
.
A¸sadar exist˘ a a
2
¸si b
2
astfel încât
[a
2
, b
2
] ⊆ [a
1
, b
1
]
¸si
x
2
/ ∈ [a
2
, b
2
].
Repetând acest procedeu, g˘ asim a
n
¸si b
n
cu urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti:
[a
n+1
, b
n+1
] ⊆ [a
n
, b
n
]
¸si
x
n
/ ∈ [a
n
, b
n
],
pentru orice n ∈ N.
Conform Principiului intervalelor închise incluse a lui Cantor (vezi pagina
69), exist˘a
x ∈ ∩
n∈N
[a
n
, b
n
].
Atunci
x = x
n
,
pentru orice n ∈ N, de unde ob¸tinem contradic¸tia
x / ∈ ¦x
1
, x
2
, ..., x
n
, ...¦ = R.
Observa¸tie. Mul¸timea numerelor ira¸ tionale (i.e. R −Q) este infinit˘a ¸ si
nu este num˘arabil˘ a.
70
Func¸tia modul
Func¸tia modul joac˘ a un rol extrem de important în cadrul analizei mate-
matice.
Propozi¸tie. Func¸tia [[ : R →R, dat˘ a de
[x[ = max¦x, −x¦ = ¦
x, x ≥ 0
−x, x < 0
,
se nume¸ ste func¸ tia modul.
Pentru orice x, y, a ∈ R, avem:
i)
[x[ ≤ a ⇔−a ≤ x ≤ a
ii)
[xy[ = [x[ [y[
iii)
[x +y[ ≤ [x[ +[y[
iv)
[[x[ −[y[[ ≤ [x −y[ .
Func¸tiile exponen¸tial˘ a ¸si logaritmic˘a
În cele ce urmeaz˘ a vom introduce func¸tiile exponen¸tial˘ a ¸si logaritmic˘ a.
Puterea de exponent natural a unui num˘ar real
Defini¸tie. Pentru x ∈ R ¸ si n ∈ N, definim x
n
, inductiv, astfel:
x
1
= x
¸ si
x
n+1
= x
n
x.
Definim
x
0
= 1.
Propriet˘ a¸ti. Pentru x, y ∈ R ¸ si n, m ∈ N, avem:
71
1.
x
n
= 0 dac˘ a ¸ si numai dac˘ a x = 0;
2.
1
n
= 1;
3.
(xy)
n
= x
n
y
n
;
4. dac˘ a x = 0, atunci
(
1
x
)
n
=
1
x
n
;
5.
0 < x < y ⇒0 < x
n
< y
n
;
6. dac˘ a n ≥ 2, atunci
0 < x < 1 ⇒x
n
< x
¸ si
x > 1 ⇒x
n
> x.
7.
x
n
x
m
= x
n+m
¸ si
x
n·m
= (x
n
)
m
.
Puterea de exponent ra¸tional a unui num˘ar real pozitiv
Propozi¸tie. Pentru orice x ∈ [0, ∞) ¸ si n ∈ N, exist˘ a un unic a ∈ [0, ∞),
astfel ca
a
n
= x.
a se nume¸ ste r˘ ad˘ acina aritmetic˘ a de ordin n a lui x ¸ si vom folosi nota¸ tia
a
not
= x
1
n
=
n

x.
Defini¸tie. Pentru x ∈ (0, ∞) ¸ si r ∈ Q, r =
p
q
, cu p ∈ N∪¦0¦ ¸ si q ∈ N,
elementul
(x
p
)
1
q
= (x
1
q
)
p
,
72
care nu depinde de frac¸ tia
p
q
care reprezint˘ a pe r, se nume¸ ste puterea de
exponent r a lui x ¸ si se va nota cu x
r
.
Dac˘ a r ∈ Q ¸ si r < 0, definim
x
r
def
=
1
x
−r
= (
1
x
)
−r
.
Puterea de exponent real a unui num˘ ar real pozitiv ¸si func¸tia
logaritmic˘a
Defini¸tie. O func¸ tie f : A → R, unde A ⊆ R, se nume¸ ste cresc˘ atoare
(respectiv strict cresc˘atoare) dac˘ a pentru orice x, y ∈ A avem:
x < y ⇒f(x) ≤ f(y)
(respectiv x < y ⇒ f(x) < f(y)) ¸ si se nume¸ ste descresc˘atoare (respectiv
strict descresc˘ atoare) dac˘ a pentru orice x, y ∈ A avem:
x < y ⇒f(x) ≥ f(y)
(respectiv x < y ⇒f(x) > f(y)).
O func¸tie care este cresc˘atoare sau descresc˘ atoare se nume¸ ste monoton˘ a,
iar o func¸tie care este strict cresc˘ atoare sau strict descresc˘atoare se nume¸ ste
strict monoton˘ a.
Propozi¸tie. Pentru orice x ∈ (0, ∞), x > 1 (respectiv x < 1) exist˘a o
unic˘ a func¸tie f : R →(0, ∞) astfel ca:
i) f este strict cresc˘ atoare (respectiv strict descresc˘atoare).
ii)
f(a +b) = f(a) f(b),
pentru orice a, b ∈ R.
iii)
f(1) = x.
Observa¸tie. Dac˘ a a ∈ Q, atunci f(a) = x
a
, iar mai general, pentru
a ∈ R, avem
f(a) = sup¦x
r
[ r ∈ Q ¸ si r < a¦ = inf¦x
r
[ r ∈ Q ¸ si r > a¦,
73
pentru x > 1, respectiv
f(a) = inf¦x
r
[ r ∈ Q ¸ si r < a¦ = sup¦x
r
[ r ∈ Q ¸ si r > a¦,
pentru x < 1.
Observa¸tie. Func¸tia de mai sus este surjectiv˘ a.
Observa¸tie. Func¸tia de mai sus se nume¸ ste func¸ tia exponen¸tial˘ a de baz˘ a
x ¸ si se noteaz˘ a cu exp
x
, iar, pentru x = 1, inversa ei se nume¸ ste func¸tia
logaritmic˘ a de baz˘a x ¸ si se noteaz˘ a cu log
x
.
Pentru x > 1, func¸ tia log
x
este strict cresc˘ atoare, iar pentru x < 1
func¸tia log
x
este strict descresc˘atoare.
Mai mult, avem:
log
x
(x) = 1
¸ si
log
x
(ab) = log
x
(a) + log
x
(b),
pentru orice a, b ∈ (0, ∞).
Observa¸tie. Pentru a ∈ R func¸ tia p : (0, ∞) →R, dat˘ a de
p(x) = ¦
x
a
, x = 1
1, x = 1
,
se nume¸ ste func¸ tia putere de exponent a.
Propozi¸tie. Pentru orice x, y ∈ (0, ∞) ¸ si orice a ∈ R, avem
(xy)
a
= x
a
y
a
.
Observa¸tie. Demonstra¸tiile afirma¸tiilor de mai sus privind func¸ tiile ex-
ponen¸ tial˘ a, putere ¸ si logaritmic˘ a se pot g˘ asi în [1].
74
Bibliografie
1. Nicu Boboc, Analiz˘a Matematic˘a I, Editura Universit˘ a¸tii din Bu-
cure¸sti, 1999 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 39214
2. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagog-
ic˘ a, Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32023
3. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, American Mathematical Society, 2000
4. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic˘a pe dreapta real˘a,
O abordare contemporan˘a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bu-
cure¸sti II 39801
5. C. Popa, V. Hiri¸ s, M. Megan, Introducere în analiza matematic˘a
prin exerci¸tii ¸si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca Fac-
ult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 23776.
6. O. St˘ an˘ a¸ sil˘ a, Analiz˘a Matematic˘a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a,
Bucure¸sti, 1981 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 29626
75
MUL¸ TIMEA R
Construc¸tia lui R
Rela¸tia de ordine pe R
Adunarea pe R
Sc˘aderea pe R
Înmul¸tirea pe R
Împ˘ar¸tirea pe R
Opera¸tii adi¸tionale care nu au sens în R
În scopul consider˘ arii limitelor la infinit sau a limitelor infinite, vom in-
troduce dreapta real˘ a încheiat˘ a.
Construc¸tia lui R
Vom considera dou˘a elemente distincte care nu sunt elemente ale lui R,
elemente care vor fi notate cu −∞¸si +∞. De obicei vom scrie ∞ în loc de
+∞.
Mul¸timea R ∪ ¦−∞,∞¦ se noteaz˘ a cu R¸si nume¸ste dreapta real˘ a încheiat˘ a
sau sistemul extins al numerelor reale.
Rela¸tia de ordine pe R
Defini¸tie. Rela¸tia binar˘ a pe R definit˘a astfel: x ≤ y dac˘ a are loc una
dintre urm˘atoarele situa¸tii:
i) x, y ∈ R ¸ si x ≤ y;
ii) x = −∞ ¸ si y ∈ R;
iii) y = ∞ ¸ si x ∈ R,
este o rela¸ tie de ordine total˘a care prelunge¸ ste rela¸tia de ordine de pe R.
Observa¸tie. Orice submul¸time nevid˘ a a lui R are drept majorant pe ∞
¸ si drept minorant pe −∞.
Observa¸tie. minR = −∞ ¸ si maxR = ∞.
Propozi¸tie. Orice submul¸time nevid˘ a a lui R are margine inferioar˘ a ¸ si
margine superioar˘ a, deci rela¸ tia de ordine pe R este complet˘ a.
76
Observa¸tie. Mai precis, pentru o submul¸time nevid˘ a A a lui R, avem
urm˘ atoarele situa¸tii:
i) dac˘a ∞∈ A, atunci supA = ∞;
ii) dac˘ a ∞ / ∈ A, atunci A −¦−∞¦ ⊆ R ¸ si apar urm˘atoarele situa¸tii:
iia) A − ¦−∞¦ este majorat˘a în R, caz în care sup A(în R)=
sup A(în R);
iib) A −¦−∞¦ nu este majorat˘ a în R, caz în care supA = ∞.
Adunarea pe R
Adunarea pe R se poate extinde comutativ prin ad˘ augarea urm˘ atoarelor
adun˘ari în care intervin elementele −∞¸si ∞:
1.
x +∞= ∞+x = ∞,
pentru orice x ∈ R ∪ ¦∞¦.
2.
x + (−∞) = (−∞) +x = −∞,
pentru orice x ∈ R ∪ ¦−∞¦.
Observa¸tie. Nu putem defini coerent opera¸tiile
∞+ (−∞)
¸ si
(−∞) +∞.
Motivele acestei imposibilt˘ a¸ti vor deveni transparente dup˘ a parcurgerea
capitolului privind studiul limitelor de ¸ siruri.
Sc˘aderea pe R
Sc˘ aderea pe R se poate extinde prin ad˘ augarea urm˘ atoarelor sc˘ aderi în
care intervin elementele −∞¸si ∞:
1.
x −∞= −∞,
pentru orice x ∈ R ∪ ¦−∞¦.
2.
∞−x = ∞,
77
pentru orice x ∈ R ∪ ¦−∞¦.
Observa¸tie. Nu putem defini coerent opera¸tiile
∞−∞
¸ si
(−∞) −(−∞).
Motivele acestei imposibilt˘ a¸ti vor deveni transparente dup˘ a parcurgerea
capitolului privind studiul limitelor de ¸ siruri.
Înmul¸tirea pe R
Înmul¸tirea pe R se poate extinde comutativ prin ad˘ augarea urm˘ atoarelor
înmul¸tiri în care intervin elementele −∞¸si ∞:
1.
x (+∞) = ∞ x = ∞,
pentru orice x ∈ (0, ∞) ∪ ¦∞¦.
2.
x (+∞) = (+∞) x = −∞,
pentru orice x ∈ (−∞, 0)∪¦−∞¦.
3.
x (−∞) = (−∞) x = −∞,
pentru orice x ∈ (0, ∞) ∪ ¦∞¦.
4.
x (−∞) = (−∞) x = ∞,
pentru orice x ∈ (−∞, 0)∪¦−∞¦.
Observa¸tie. Nu putem defini coerent opera¸tiile
∞ 0,
0 ∞,
(−∞) 0
¸ si
0 (−∞).
78
Motivele acestei imposibilt˘ a¸ti vor deveni transparente dup˘ a parcurgerea
capitolului privind studiul limitelor de ¸ siruri.
Împ˘ar¸tirea pe R
Împ˘ ar¸tirea pe R se poate extinde prin ad˘ augarea urm˘ atoarelor împ˘ ar¸tiri
în care intervin elementele −∞¸si ∞:
1.
x

=
x
−∞
= 0,
pentru orice x ∈ R.
2.

x
= ∞,
pentru orice x ∈ (0, ∞).
3.

x
= −∞,
pentru orice x ∈ (−∞, 0).
4.
−∞
x
= −∞,
pentru orice x ∈ (0, ∞).
5.
−∞
x
= ∞,
pentru orice x ∈ (−∞, 0).
Observa¸tie. Nu putem defini coerent opera¸tiile


,
−∞
−∞
,
−∞

¸ si

−∞
.
79
Motivele acestei imposibilt˘ a¸ti vor deveni transparente dup˘ a parcurgerea
capitolului privind studiul limitelor de ¸ siruri.
Alte opera¸tii care nu au sens în R
Nu putem defini coerent nici urm˘ atoarele opera¸tii:

0
1

,
1
−∞
,
0
0
¸ si
0
0
.
Motivele acestei imposibilt˘ a¸ti vor deveni transparente dup˘ a parcurgerea
capitolului privind studiul limitelor de ¸ siruri.
Bibliografie
1. Nicu Boboc, Analiz˘a Matematic˘a I, Editura Universit˘ a¸tii din Bu-
cure¸sti, 1999 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 39214
2. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic˘a pe dreapta real˘a,
O abordare contemporan˘a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bu-
cure¸sti II 39801
80
MUL¸ TIMEA R
n
Deoarece evolu¸tia multor fenomene din lumea înconjur˘ atoare depinde de
mai mul¸ti parametri, acestea sunt modelate prin intermediul func¸tiilor de
mai multe variabile, adic˘ a a func¸tiilor care au drept domeniu de defini¸tie
o submul¸time a lui R
n
. Din acest motiv este necesar un studiu atent al
propriet˘a¸tilor mul¸timii R
n
.
R
n
ca spa¸tiu vectorial peste R
Produsul scalar în R
n
Norma unui vector din R
n
Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
Bila deschis˘a, bila închis˘ a ¸si sfera din R
n
R
n
ca spa¸tiu vectorial peste R
Dac˘ a X
1
, X
2
,..., X
n
sunt mul¸timi nevide, atunci produsul lor cartezian,
X
1
X
2
...X
n
const˘a în toate perechile ordonate (x
1
, x
2
, ..., x
n
), cu x
i
∈ X
i
,
pentru orice i ∈ ¦1, 2, ...n¦.
În cazul în care toate mul¸timile X
i
sunt identice, adic˘ a X
1
= X
2
= ... =
X
n
= X, vom nota produsul cartezian
X
1
X
2
... X
n
not
= X
n
.
Vom lucra în cele ce urmeaz˘ a cu R
n
.
Observa¸tie. A¸ sa cum uneori ne referim la R
1
ca fiind dreapta real˘ a, la
fel vom numi uneori R
2
planul real sau R
3
spa¸tiul real.
Observa¸tie. Pentru simplificarea scrierii, vom nota
x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
),
81
iar x
1
, x
2
, ..., x
n
se vor numi prima component˘ a, a doua component˘ a, ...., a
n-a component˘ a a lui x.
x va fi numit vector sau punct din R
n
.
Elementul
0 = (0, 0, ..., 0)
se nume¸ ste originea sau vectorul zero al lui R
n
.
Vom introduce dou˘ a opera¸tii algebrice pe R
n
.
Defini¸tie. Dac˘ a c ∈ R ¸ si x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ R
n
, atunci definim c x
(notat pe scurt cu cx), numit produsul num˘ arului real c cu vectorul x, astfel
c x = (cx
1
, cx
2
, ..., cx
n
) ∈ R
n
.
Dac˘ a y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) ∈ R
n
, atunci definim x+y, numit suma vectorilor
x ¸ si y, prin
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, ..., x
n
+y
n
) ∈ R
n
.
Teorem˘a. Fie x, y, z ∈ R
n
¸ si b, c ∈ R. Atunci avem:
A 1.
x +y = y +x.
A 2.
(x +y) +z = x + (y +z).
A 3.
0 +x = x + 0.
A 4.
x + (−1)x = (−1)x +x = 0.
I 1
1x = x.
I 2.
b(cx) = (bc)x.
D
c(x +y) = cx +cy
¸ si
(b +c)x = bx +cx.
82
Observa¸tie. Prin urmare, R
n
, cu cele dou˘ a opera¸ tii descrise mai sus,
este spa¸ tiu vectorial peste R.
Observa¸tie. Vom folosi urm˘ atoarele nota¸tii
(−1)x
not
= −x
¸ si
x + (−y)
not
= x −y.
Observa¸tie. Sistemul B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦, unde e
1
= (1, 0, ..., 0), e
2
=
(0, 1, ..., 0), ..., e
n
= (0, ..., 0, 1), formeaz˘ a o baz˘ a a spa¸tiului vectorial real
R
n
, orice vector x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ R
n
putând fi scris sub forma
x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
.
Produsul scalar în R
n
¸si norma unui vector din R
n
Defini¸tie. Pentru x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ R
n
¸ si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) ∈ R
n
definim x y (notat pe scurt xy), numit produsul scalar al vectorilor x ¸ si y,
prin
x y = x
1
y
1
+x
2
y
2
+... +x
n
y
n
¸ si norma lui x, notat˘ a |x|, prin
|x| =

x x =

x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
.
Iat˘ a principalele propriet˘ a¸ti ale produsului scalar.
Propozi¸tie. Pentru x, y, z ∈ R
n
¸ si c ∈ R avem:
i)
x x ≥ 0.
ii)
x x = 0 ⇐⇒x = 0.
iii)
x y = y x.
83
iv)
x (y +z) = x y +x z
¸ si
(x +y) z = x z +y z.
v)
(cx) y = c(x y) = x (cy).
Vom prezenta acum principalele propriet˘ a¸ti ale normei (sau lungimii) unui
vector.
Propozi¸tie (Propriet˘a¸tile Normei). Fie x, y ∈ R
n
¸ si c ∈ R. Atunci:
i)
|x| ≥ 0.
ii)
|x| = 0 ⇐⇒x = 0.
iii)
|cx| = [c[ |x| .
iv)
[|x| −|y|[ ≤

x
+
−y

≤ |x| +|y| .
Observa¸tie. Num˘ arul real |x| poate fi gândit ca fiind lungimea lui x
sau ca fiind distan¸ta de la 0 la x.
Mai general, |x −y| poate fi interpretat˘ a ca distan¸ ta de la x la y.
Astfel
i) spune c˘ a distan¸ta de la x la y este un num˘ ar real pozitiv care este 0
dac˘ a ¸ si numai dac˘a x = y,
iii), pentru c = −1, arat˘a c˘ a
|x −y| = |y −x| ,
adic˘ a distan¸ta de la x la y este egal˘ a cu distan¸ta de la y la x,
iar iv) implic˘ a inegalitatea
|x −y| ≤ |x −z| +|z −y|
care este cunoscut˘ a sub numele de inegalitatea triunghiului.
84
Propozi¸tie (Identitatea Paralelogramului). Dac˘a x, y ∈ R
n
, atunci
|x +y|
2
+|x −y|
2
= 2(|x|
2
+|y|
2
).
Prezent˘ am acum un rezultat care arat˘ a rela¸tiile dintre lungimea unui
vector ¸si valorile absolute ale componentelor sale.
Propozi¸tie. Pentru x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ R
n
, avem
[x
i
[ ≤ |x| ≤

nsup¦[x
1
[ , [x
2
[ , ..., [x
n
[¦.
Observa¸tie. Inegalitatea de mai sus arat˘ a c˘a dac˘a lungimea lui x este
mic˘ a, atunci lungimile componentelor lui x sunt mici ¸ si reciproc.
Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
Vom prezenta acum un rezultat foarte util (vezi, spre exemplu, demon-
stra¸tia Propozi¸tiei de la pagina 207, precum ¸si cea a Lemei de aproximare de
la pagina pagina 321) care a fost demonstrat de c˘ atre Cauchy.
Deoarece Buniakovski ¸si Schwarz au dat generaliz˘ ari utile ale acestui
rezultat, el se nume¸ste inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz.
Not˘a istoric˘a. Matematicianul francez Augustin-Louis Cauchy (1789 -
1857) a fost fondatorul Analizei Matematice moderne. Laplace ¸si Lagrange
au fost prieteni ai familiei Cauchy. La sfatul lui Lagrange, tat˘ al lui Cauchy a
decis c˘ a înainte de a începe un studiu serios al matematicii, fiul s˘ au are nevoie
de un studiu temeinic al limbilor clasice. Astfel, începând cu 1802, Cauchy
studiaz˘ a, timp de doi ani, limbile clasice la École Centrale du Panthéon, iar
din 1805 pân˘ a în 1807 este student la École Polytechnique, pentru ca apoi
s˘ a urmeze cursurile de la École des Ponts et Chaussées. În 1810 prime¸ste
prima slujb˘ a la Cherbourg unde contribuie la realizarea infrastructurii por-
tuare necesare r˘ azboaielor purtate de c˘ atre Napoleon. Cauchy era un catolic
fervent, fapt care i-a cauzat unele nepl˘ aceri. Dup˘ a încerc˘ ari nereu¸site de
a ob¸tine o pozi¸tie academic˘ a la École des Ponts et Chaussées, Bureau des
Longitudes ¸si École Polytechnique, fiind prefera¸ti în defavoarea sa Legen-
dre, Poinsot, Molard ¸si Binet, reu¸se¸ste s˘ a ob¸tin˘ a, în 1815, un post la École
Polytechnique, iar ulterior, în 1817, un post la Collège de France. Cursul
85
s˘ au, intitulat Cours d’analyse, ap˘ arut în 1821, prezint˘ a teoremele de baz˘ a ale
analizei matematice într-un mod foarte riguros. Cartea Leçons sur le Calcul
Différentiel poate fi considerat˘ a ca primul curs riguros de analiz˘ a complex˘ a.
În 1816 prime¸ste marele premiu al Academiei Franceze de ¸ Stiin¸te pentru o
lucrare asupra undelor ¸si devine membru al Academiei de ¸ Stiin¸te. Rela¸tiile
lui Cauchy cu ceilal¸ti membri ai comunit˘ a¸tii ¸stiin¸tifice nu au fost prea bune,
fiind celebre în epoc˘ a opiniile deloc m˘ agulitoare la adresa sa ale lui Poncelet
¸si Abel. Din cauza conjucturii politice, în 1830, Cauchy petrece o scurt˘ a
perioad˘ a în Elve¸tia. Deoarece nu este de acord s˘ a depun˘ a jur˘ amântul de
credin¸t˘ a fa¸t˘ a de noul regim instalat la Paris, î¸si pierde toate pozi¸tiile de¸tinute
în Fran¸ta. În 1831 pleac˘ a la Torino unde accept˘ a oferta regelui Piemontului
de a ocupa o catedr˘ a de fizic˘ a teoretic˘ a. În 1833 pleac˘ a la Praga pentru a-l
înso¸ti în exil pe regele Charles al zecelea, unde se întâlne¸ste cu Bolzano. Se
înapoiaz˘ a la Paris, în 1838, unde î¸si reocup˘ a locul la Academie. În 1848 î¸si
recap˘ at˘ a ¸si pozi¸tiile universitare. A fost unul dintre cei mai prolifici matem-
aticieni, publicând 789 de articole. Multe no¸tiuni de analiz˘a matematic˘ a,
analiz˘a complex˘ a, ecua¸tii diferen¸tiale, fizic˘ a matematic˘ a ¸si mecanic˘ a teoretic˘ a
sunt legate de numele s˘ au.
Not˘a istoric˘a. Victor Buniakovski (1804-1889) a fost profesor la St.
Petersburg.
Not˘a istoric˘ a. Hermann Amandus Schwarz (1843-1921) a fost studen-
tul ¸si succesorul lui Weierstrass la Berlin. A avut numeroase contribu¸tii
matematice, în special în cadrul analizei complexe.
Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz. Dac˘a x, y ∈ R
n
, atunci
x y ≤ |x| |y| .
Mai mult, dac˘ a x ¸ si y nu sunt zero, atunci avem egalitate dac˘ a ¸ si numai
dac˘ a exist˘ a un num˘ ar real strict pozitiv c astfel ca
x = cy.
Demonstra¸ tie. Dac˘ a a, b ∈ R ¸si z = ax −by, atunci
z z ≥ 0,
de unde, folosind propriet˘ a¸tile precedente, avem
0 ≤ a
2
x x −2abx y +b
2
y y.
86
Alegem a = |y| ¸si b = |x|.
Prin urmare avem
0 ≤ |y|
2
|x|
2
−2 |y| |x| (x y) +|x|
2
|y|
2
=
= 2 |x| |y| (|x| |y| −(x y)),
de unde
x y ≤ |x| |y| .
Dac˘ a x = cy, cu c > 0, atunci
|x| = c |y| ,
deci
x y = (c)y y = c(y y) = c |y|
2
= (c |y|) |y| = |x| |y| .
Reciproc, dac˘ a x y = |x| |y|, atunci pentru a = |y| ¸si b = |x|,
elementul z = ax −by are proprietatea c˘ a
z z = 0,
de unde z = 0, adic˘ a
|y| x = |x| y.
Prin urmare
x = cy,
unde c =
x
y
(am folosit faptul c˘ a |y| = 0).
Corolar. Dac˘ a x, y ∈ R
n
, atunci
[x y[ ≤ |x| |y| .
Mai mult, dac˘ a x ¸ si y nu sunt zero, atunci avem egalitate dac˘ a ¸ si numai
dac˘ a exist˘ a un num˘ ar real c astfel ca
x = cy.
Observa¸tie. Dac˘ a |x| = |y| = 1, atunci [x y[ ≤ 1, iar în acest caz
x y poate fi intepretat geometric ca fiind cosinusul unghiului dintre x ¸ si y.
În R
2
sau R
3
, unde se poate defini unghiul ϕ dintre x ¸ si y, se arat˘ a c˘ a
87
x y = |x| |y| cos ϕ; aceast˘ a formul˘a este folosit˘ a adesea pentru a defini
produsul scalar x y. În prezen¸ ta unui produs scalar geometria spa¸ tiului este
mult mai bogat˘a deoarece se poate defini no¸tiunea de unghi dintre doi vectori.
Fenomenele descrise mai sus permit trecerea la un nivel nou de abstrac-
tizare prin degajarea urm˘ atoarelor defini¸tii:
Defini¸tie. Dat un spa¸tiu vectorial real V , o func¸ tie <, >: V V → R
care satisface urm˘atoarele propriet˘a¸ ti:
1)
< αx +βy, z >=< αx, z > + < βy, z > ,
pentru orice x, y, z ∈ V ¸ si orice α, β ∈ R;
2)
< x, y >=< y, x > ,
pentru orice x, y ∈ V ;
3)
< x, x >≥ 0,
pentru orice x ∈ V ;
4) pentru orice x ∈ V ,
< x, x >= 0 ⇔x = 0,
se nume¸ ste produs scalar pe V .
Defini¸tie. Dat un spa¸tiu vectorial real V , o func¸tie |.| : V → R care
satisface urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti:
1)
|x| ≥ 0,
pentru orice x ∈ V ;
2) pentru orice x ∈ V ,
|x| = 0 ⇔x = 0;
3)
|αx| = [α[ |x| ,
pentru orice x ∈ V ¸ si orice α ∈ R;
88
4) pentru orice x, y ∈ V , avem
|x +y| ≤ |x| +|y| ,
se nume¸ ste norm˘ a pe V .
Perechea (V, |.|) se nume¸ ste spa¸ tiu normat.
Observa¸tie. Numele de Identitatea Paralelogramului este justificat de
urm˘ atoarea interpretare geometric˘ a: în paralelogramul cu vârfurile 0, x, x+y
¸ si y suma p˘ atratelor lungimilor diagonalelor este egal˘ a cu suma p˘ atratelor
lungimilor laturilor. Importan¸ ta identit˘ a¸tii paralelogramului rezid˘a în faptul
c˘ a satisfacerea ei pentru orice doi vectori caracterizeaz˘a normele care provin
dintr-un produs scalar (vezi [1], pagina 27).
Bila deschis˘a, bila închis˘ a ¸si sfera din R
n
Defini¸tie. Fie x ∈ R
n
¸ si r ∈ R, r > 0.
Atunci mul¸timea
¦y ∈ R
n
[ |x −y| < r¦
se nume¸ ste bila deschis˘ a cu centrul x ¸ si raza r (din R
n
) ¸ si se noteaz˘ a cu
B(x, r), mul¸ timea
¦y ∈ R
n
[ |x −y| ≤ r¦
se nume¸ ste bila închis˘ a cu centrul x ¸ si raza r (din R
n
) ¸ si se noteaz˘ a cu
B[x, r], iar mul¸ timea
¦y ∈ R
n
[ |x −y| = r¦
se nume¸ ste sfera cu centrul x ¸ si raza r (din R
n
) ¸ si se noteaz˘ a cu S(x, r).
Exerci¸tii
1. S˘ a se arate c˘ a func¸tia f : R
n
→R dat˘ a de
f(x) = |x|
1
= [x
1
[ +[x
2
[ +... +[x
n
[ ,
pentru orice x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ R
n
, este o norm˘a care nu satisface identi-
tatea paralelogramului.
2. S˘ a se arate c˘ a func¸tia f : R
n
→R dat˘ a de
f(x) = |x|

= sup¦[x
1
[ , [x
2
[ , ..., [x
n
[¦,
89
pentru orice x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ R
n
, este o norm˘a care nu satisface identi-
tatea paralelogramului.
Observa¸tie. Mai general, pentru p ∈ [1, ∞], func¸ tia f : R
n
→ R dat˘ a
de
f(x) = ¦
(
n
¸
k=1
[x
k
[
p
)
1
p
, dac˘ a p ∈ [1, ∞)
sup¦[x
1
[ , [x
2
[ , ..., [x
n
[¦, dac˘ a p = ∞
,
pentru orice x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ R
n
, este o norm˘ a care satisface identitatea
paralelogramului dac˘ a ¸ si numai dac˘ a p = 2.
3. S˘ a se arate c˘ a exist˘ a a ¸si b numere reale strict pozitive astfel ca
a|x|
1
≤ |x| ≤ b |x|
1
,
pentru orice x ∈ R
n
.
4. S˘ a se arate c˘ a exist˘ a a ¸si b numere reale strict pozitive astfel ca
a |x|
1
≤ |x|

≤ b |x|
1
,
pentru orice x ∈ R
n
.
Observa¸tie. Ultimele dou˘a exerci¸tii exemplific˘ a un fenomen mult mai
general, anume faptul c˘ a pentru orice dou˘ a norme |.|
1
¸ si |.|
2
pe R
n
, exist˘ a
α, β ∈ [0, ∞) astfel încât
|x|
1
≤ α|x|
2
≤ β |x|
1
,
pentru orice x ∈ R
n
.
5. Este adev˘ arat c˘ a
[x y[ ≤ |x|
1
|y|
1
¸si
[x y[ ≤ |x|

|y|

,
pentru orice x, y ∈ R
n
?
6. Dac˘a x, y ∈ R
n
, este adev˘ arat c˘ a
|x +y| = |x| +|y|
dac˘ a ¸si numai dac˘ a exist˘ a c ≥ 0 astfel ca x = cy sau y = cx?
7. Dac˘a x, y ∈ R
n
, este adev˘ arat c˘ a
|x +y|

= |x|

+|y|

90
dac˘ a ¸si numai dac˘ a exist˘ a c ≥ 0 astfel ca x = cy sau y = cx?
8. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a x, y ∈ R
n
, atunci
|x +y|
2
= |x|
2
+|y|
2
dac˘ a ¸si numai dac˘ a x y = 0.
În acest caz spunem c˘ a x ¸si y sunt ortogonali sau perpendiculari.
9. S˘ a se descrie mul¸timile
B
1
= ¦x ∈ R
2
[ |x|
1
< 1¦,
B
2
= ¦x ∈ R
2
[ |x| < 1¦
¸si
B

= ¦x ∈ R
2
[ |x|

< 1¦.
Bibliografie
1. Nicu Boboc, Analiz˘a Matematic˘ a II, Editura Universit˘ a¸tii din Bu-
cure¸sti, 1998 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 39214
91
ELEMENTE DE TOPOLOGIE
La mijlocul secolului al XIX-lea a început o dezvoltare cu totul nou˘ a a geome-
triei, care curând a devenit una dintre marile for¸te ale matematicii moderne. Noul
subiect, denumit topologie sau analysis situs, are ca obiect studiul propriet˘a¸tilor
figurilor geometrice care persist˘ a, chiar dac˘ a figurile sunt supuse unor transfor-
m˘ ari care distrug toate propriet˘ a¸tile lor metrice ¸si proiective. ... Când Bernhard
Riemann a venit la Göttingen ca student, atmosfera matematic˘ a a acestui or˘ a¸sel
universitar era plin˘ a de interes pentru aceste noi ¸si ciudate idei geometrice. Curând
el ¸si-a dat seama c˘ a în aceste idei se afl˘ a cheia în¸telegerii celor mai profunde pro-
priet˘ a¸ti ale func¸tiilor analitice de o variabil˘a complex˘ a. Poate c˘ a nimic nu a dat
un impuls mai puternic dezvolt˘arii ulterioare a topologiei decât marea construc¸tie
a teoriei lui Riemann a func¸tiilor, în care no¸tiunile topologice sunt absolut funda-
mentale.
Ce este matematica?, de R. Courant ¸si H. Robbins, Editura ¸ Stiin¸tific˘a, Bu-
cure¸sti, 1969, pagina 252
În acest capitol vom introduce conceptele de baz˘ a ale topologiei ¸si vom
prezenta câteva dintre propriet˘a¸tile topologice cruciale ale lui R
n
.
92
NO¸ TIUNI ELEMENTARE DE TOPOLOGIE PE R
n
¸ SI R
Mul¸time deschis˘a ¸si mul¸time închis˘a
Vecin˘atate a unui punct
Punct interior al unei mul¸timi
Punct de acumulare al unei mul¸timi
Teorema intervalelor nevide închise incluse din R
n
Teorema Bolzano-Weierstrass
Teorema de structur˘ a a mul¸timilor deschise
Marginile unei mul¸timi m˘ arginite de numere reale sunt puncte
aderente ale mul¸timii
Defini¸tia spa¸tiului topologic
Structura topologic˘ a a lui R
Mul¸time deschis˘a ¸si mul¸time închis˘ a
No¸tiunile de mul¸time deschis˘ a ¸si mul¸time închis˘ a sunt esen¸tiale. Ele in-
tervin, în mod explicit sau implicit, în aproape orice defini¸tie sau teorema din
acest curs (vezi spre exemplu: no¸tiunile de vecin˘ atate, punct de acumulare,
punct frontier˘ a, mul¸time compact˘ a, mul¸time conex˘ a, defini¸tia limitei unui ¸sir,
defini¸tia func¸tiei continue, defini¸tia limitei unei func¸tii într-un punct etc).
Defini¸tie. O submul¸time D a lui R
n
se nume¸ ste deschis˘ a în R
n
(sau
simplu deschis˘ a) dac˘ a pentru orice punct x din D exist˘ a un num˘ar real strict
pozitiv r astfel ca bila deschis˘ a cu centrul x ¸ si raza r s˘a fie con¸ tinut˘ a în D.
Observa¸tie. Altfel spus, mul¸timea D din R
n
este deschis˘ a dac˘ a orice
punct al s˘ au este centrul unei bile deschise con¸tinut˘a în D.
Exemple-Exerci¸tii
1. R
n
este deschis˘ a.
2. (0, 1) este deschis˘ a în R, dar [0, 1] nu este deschis˘ a în R.
3. ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+ y
2
< 1¦ ¸si ¦(x, y) ∈ R
2
[ 0 < x
2
+ y
2
< 1¦ sunt
deschise în R
2
, dar ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 1¦ nu este deschis˘ a în R
2
.
4. ¦(x, y) ∈ R
2
[ x ∈ (0, 1) ¸si y = 0¦ nu este deschis˘a în R
2
(a se compara
cu 2).
93
5. ¦(x, y) ∈ R
2
[ x ∈ (0, 1)¦ este deschis˘ a în R
2
.
6. ¦(x, y) ∈ R
2
[ x ∈ [0, 1)¦ nu este deschis˘ a în R
2
.
7. Orice bil˘a deschis˘ a din R
n
este deschis˘ a în R
n
.
Rezultatul de mai jos colecteaz˘ a propriet˘ a¸tile esen¸tiale ale mul¸timilor de-
schise.
Propozi¸tie (Propriet˘a¸tile mul¸timilor deschise)
i) ∅ ¸ si R
n
sunt deschise (în R
n
).
ii) Intersec¸tia oric˘ aror dou˘a mul¸timi deschise din R
n
este o mul¸ time de-
schis˘ a din R
n
.
iii) Reuniunea unei familii arbitrare de mul¸timi deschise din R
n
este o
mul¸ time deschis˘a din R
n
.
Observa¸tie. Intersec¸tia unei familii finite de mul¸timi deschise din R
n
este o mul¸time deschis˘ a din R
n
.
Intersec¸tia unei familii infinite de mul¸timi deschise din R
n
nu este, în
general, o mul¸time deschis˘ a din R
n
, a¸ sa cum arat˘ a urm˘ atorul exemplu:
D
n
= (−
1
n
, 1 +
1
n
) ⊆ R
este o mul¸time deschis˘ a, pentru orice n ∈ N, dar

n∈N
D
n
= [0, 1],
iar [0, 1] nu este mul¸ time deschis˘ a.
Defini¸tie. O submul¸ time F a lui R
n
se nume¸ ste închis˘ a în R
n
(sau
simplu, închis˘ a) dac˘ a R
n
−F este deschis˘ a în R
n
.
Exemple-Exerci¸tii
1. R
n
este închis˘ a.
2. [0, 1] ¸si ¦x ∈ R [0≤x¦ sunt închise în R.
3. ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 1¦ este închis˘ a în R
2
.
4. ¦(x, y) ∈ R
2
[ y ≥ 0¦ este închis˘a în R
2
.
5. ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x = y = z¦ este închis˘ a în R
3
.
6. Orice bil˘a închis˘ a din R
n
este închis˘ a în R
n
.
94
Rezultatul de mai jos colecteaz˘ a propriet˘ a¸tile esen¸tiale ale mul¸timilor în-
chise.
Propozi¸tie (Propriet˘a¸tile mul¸timilor închise)
i) ∅ ¸ si R
n
sunt închise (în R
n
).
ii) Reuniunea oric˘aror dou˘ a mul¸timi închise din R
n
este o mul¸time închis˘ a
din R
n
.
iii) Intersec¸ tia unei familii arbitrare de mul¸timi închise din R
n
este o
mul¸ time închis˘a din R
n
.
Observa¸tie. De¸ si în vorbirea curent˘ a, ca de exemplu atunci când ne
referim la o u¸ s˘a sau o fereastr˘a, cuvintele deschis ¸ si închis sunt antonime,
nu acela¸ si lucru este valabil în contextul de mai sus.
Spre exemplu R
n
¸ si ∅ sunt mul¸timi deschise ¸ si închise (în R
n
), iar [0, 1)
nu este nici deschis˘a, nici închis˘a (în R).
Vecin˘atate a unui punct
Vom introduce acum o alt˘ a no¸tiune topologic˘ a care ne va fi util˘ a ulterior
¸si care permite caracterizarea mul¸timilor deschise ¸si închise în alt mod.
Defini¸tie. Dac˘ a x ∈ R
n
, atunci orice mul¸time care con¸tine o mul¸ time
deschis˘ a (în R
n
) ce con¸tine x se nume¸ ste vecin˘atate (în R
n
) a lui x.
Mul¸ timea vecin˘at˘a¸tilor lui x se noteaz˘ a cu 1
x
.
Punct interior al unei mul¸timi
Defini¸tie. Un element x ∈ R
n
se nume¸ ste punct interior al mul¸timii A
dac˘ a aceasta este o vecin˘ atate (în R
n
) a lui x.
Punct de acumulare al unei mul¸timi
Defini¸tie. Un element x ∈ R
n
se nume¸ ste punct de acumulare al mul¸timii
A dac˘ a orice vecin˘ atate (în R
n
) a lui x con¸tine cel pu¸ tin un punct al lui A
diferit de x.
Mul¸ timea punctelor de acumulare ale lui A se noteaz˘a cu A

.
Exerci¸tii
1. O mul¸time V ⊆ R
n
este vecin˘ atate a lui x ∈ R
n
dac˘ a ¸si numai dac˘ a
exist˘ a o bil˘ a deschis˘ a din R
n
, cu centrul în x, con¸tinut˘ a în V .
95
2. Un element x ∈ R
n
este punct interior al mul¸timii A dac˘ a ¸si numai
dac˘ a exist˘ a o bil˘ a deschis˘ a din R
n
, cu centrul în x, con¸tinut˘ a în A.
3. Un element x ∈ R
p
este punct de acumulare al mul¸timii A dac˘ a ¸si
numai dac˘ a pentru orice n ∈ N, exist˘ a x
n
∈ A astfel ca 0 < |x −x
n
| <
1
n
.
4. Orice punct din [0, 1] este punct de acumulare al lui [0, 1]. Orice punct
din (0, 1) este punct interior al lui [0, 1], dar 0 ¸si 1 nu sunt puncte interioare
ale lui [0, 1].
5. Orice punct al lui (0, 1) este punct de acumulare ¸si punct interior al
lui (0, 1). Totu¸si, 0 ¸si 1 sunt de asemenea puncte de acumulare ale lui (0, 1),
deci un punct de acumulare al unei mul¸ timi nu apar¸ tine neap˘ arat mul¸timii
respective.
6. S˘a se determine punctele de acumulare ¸si cele interioare pentru mul¸timea
[0, 1] ∩ Q.
7. O submul¸time finit˘ a a lui R
n
nu are puncte de acumulare ¸si nici puncte
interioare.
Rezultatul de mai jos prezint˘ a o caracterizare a mul¸timilor deschise în
termeni de puncte interioare ¸si în termeni de vecin˘ at˘ a¸ti.
Teorem˘a. Pentru o submul¸ time A a lui R
n
, urm˘ atoarele afirma¸tii sunt
echivalente:
i) A este deschis˘ a (în R
n
).
ii) Orice punct al lui A este un punct interior al lui A.
iii) A este vecin˘atate (în R
n
) pentru orice punct al s˘au.
Urm˘ atorul rezultat, care furnizeaz˘ a o caracterizare a mul¸timilor închise
în termeni de puncte de acumulare, este extrem de util (vezi demonstra¸tia
teoremei Heine-Borel[pagina 115] ¸si a teoremei de permanen¸t˘ a a compacit˘ a¸tii
pentru func¸tii continue [pagina 212]).
Teorem˘a. O submul¸time F a lui R
n
este închis˘ a (în R
n
) dac˘ a ¸ si numai
dac˘ a F con¸ tine orice punct de acumulare al s˘ au.
Demonstra¸ tie.
”⇒” Fie x un punct de acumulare al lui F.
S˘ a presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a x / ∈ F.
Atunci x ∈ R
n
− F, ¸si cum R
n
− F este mul¸time deschis˘ a, deducem c˘ a
R
n
−F este o vecin˘ atate a lui x.
Cum x este un punct de acumulare al lui F, R
n
−F con¸tine cel pu¸tin un
punct din F.
96
Aceast˘a contradic¸tie încheie demonstra¸tia acestei implica¸tii.
”⇐” Vom ar˘ ata c˘ a R
n
−F este deschis˘ a.
Dac˘ a y ∈ R
n
−F, atunci y nu este un punct de acumulare al lui F, deci
exist˘ a o vecin˘ atate V a lui y care nu con¸tine puncte din F, i.e. V ⊆ R
n
−F,
adic˘a R
n
−F este o vecin˘ atate a lui y.
Prin urmare, cum y a fost ales arbitrar în R
n
− F, deducem c˘ a R
n
− F
este deschis˘ a.
Teorema intervalelor nevide închise incluse din R
n
Reamintim c˘ a dac˘ a a, b ∈ R, cu a ≤ b, intervalul deschis din R, notat cu
(a, b), este mul¸timea deschis˘ a
(a, b) = ¦x ∈ R [a < x < b¦.
Similar, intervalul închis din R, notat cu [a, b], este mul¸timea închis˘ a
[a, b] = ¦x ∈ R [a ≤ x ≤ b¦.
Produsul cartezian a dou˘ a intervale se nume¸ste dreptunghi, iar produsul
cartezian a trei intervale se nume¸ste paralelipiped. Pentru simplitate, vom
folosi termenul de interval (din R
n
), indiferent de n, mai precis vom adopta
urm˘atoarea:
Defini¸tie. Un interval deschis J, din R
n
, este produsul a n intervale
deschise din R.
Observa¸tie. Prin urmare, dat un interval deschis J, din R
n
, exist˘ a a
1
,
a
2
, ..., a
n
, b
1
, b
2
, ..., b
n
∈ R, a
1
< b
1
, a
2
< b
2
, ..., a
n
< b
n
, astfel ca
J = ¦x = (ζ
1
, ζ
2
, ..., ζ
n
) ∈ R
n
[ a
i
< ζ
i
< b
i
, pentru orice i ∈ ¦1, 2, ...n¦¦.
Similar, avem:
Defini¸tie. Un interval închis I, din R
n
, este produsul a n intervale în-
chise din R.
Observa¸tie. Prin urmare, pentru un interval închis I, din R
n
, exist˘ a
a
1
, a
2
, ..., a
n
, b
1
, b
2
, ..., b
n
∈ R, a
1
≤ b
1
, a
2
≤ b
2
, ..., a
n
≤ b
n
, astfel ca
I = ¦x = (ζ
1
, ζ
2
, ..., ζ
n
) ∈ R
n
[ a
i
≤ ζ
i
≤ b
i
, pentru orice i ∈ ¦1, 2, ...n¦¦.
97
Defini¸tie. O submul¸time a lui R
n
este m˘ arginit˘a dac˘ a exist˘ a un interval
în care este con¸tinut˘ a.
Exerci¸tii
1. Un interval deschis din R
n
este mul¸time deschis˘ a.
2. Un interval închis din R
n
este mul¸time închis˘ a.
3. O submul¸time a lui R
n
este m˘ arginit˘a dac˘ a ¸si numai dac˘ a exist˘ a o bil˘ a
în care este con¸tinut˘ a.
A¸sa cum am v˘ azut, proprietatea crucial˘ a a sistemului numerelor reale,
echivalent˘ a cu faptul c˘ a rela¸tia de ordine pe R este complet˘ a, este faptul c˘ a
pentru orice ¸sir de intervale nevide închise incluse din R, exist˘ a un element,
din R, care se afl˘ a în fiecare interval. Aceast˘ a proprietate este valabil˘ a într-un
cadru mai general (anume în R
n
). Mai precis este valabil˘ a urm˘ atoarea:
Teorem˘a (a intervalelor nevide închise incluse). Fie (I
m
)
m≥1
un
¸ sir de intervale nevide închise incluse din R
n
, deci, astfel ca
I
1
⊇ I
2
⊇ ... ⊇ I
m
⊇ I
m+1
⊇ ....
Atunci exist˘ a un element din R
n
care se afl˘ a în fiecare interval.
Teorema de mai sus se va folosi în cadrul demonstra¸tiei Teoremei Bolzano-
Weierstrass (vezi acest˘a pagin˘ a) ¸si al demonstra¸tiei Teoremei Heine-Borel
(vezi pagina 115).
Teorema Bolzano-Weierstrass
Urm˘ atorul rezultat este extrem de important pentru ceea ce urmeaz˘ a a
fi prezentat în continuare. El se va folosi în cadrul Lemei lui Cesàro (vezi
pagina 139).
Teorema Bolzano - Weierstrass. Orice submul¸time m˘ arginit˘a ¸ si in-
finit˘ a a lui R
n
are (cel pu¸ tin) un punct de acumulare.
Demonstra¸ tie. Fie B o submul¸time m˘ arginit˘ a ¸si infinit˘ a a lui R
n
.
S˘ a consider˘ am I
1
un interval închis astfel ca
B ⊆ I
1
.
98
Prin înjum˘ at˘ a¸tirea ”laturilor” lui I
1
se ob¸tin 2
n
intervale închise incluse
în I
1
.
Deoarece B este infinit˘ a, cel pu¸tin unul dintre cele 2
n
intervale închise
incluse în I
1
va con¸tine o infinitate de elemente din B.
Fie I
2
un astfel de interval închis inclus în I
1
.
Se repet˘a procedeul de mai sus ¸si se ob¸tine un ¸sir I
1
, I
2
, ..., I
k
, ... de inter-
vale nevide închise incluse din R
n
.
Conform rezultatului precedent exist˘a η ∈ R
n
astfel ca
η ∈ I
k
,
pentru orice k ∈ N.
Vom ar˘ ata c˘ a η este punct de acumulare al lui B, ceea ce va încheia
demonstra¸tia.
S˘ a observ˘ am pentru început c˘ a
0 < l(I
k
)
def
= max¦b
k
1
−a
k
1
,..., b
k
n
−a
k
n
¦ =
1
2
k−1
l(I
1
),
unde
I
k
= [a
k
1
, b
k
1
] ...[a
k
n
, b
k
n
],
pentru orice k ∈ N.
Fie V o vecin˘ atate arbitrar˘ a a lui η.
Atunci exist˘ a r ∈ R, r > 0 astfel ca
z ∈ R
n
, |z −η| < r ⇒z ∈ V .
Alegem k, suficient de mare, astfel încât s˘ a avem
I
k
⊆ V .
Alegerea unui astfel de k este posibil˘ a deoarece pentru η ¸si w din I
k
, avem
|η −w| ≤

nl(I
k
) =

n
2
k−1
l(I
1
),
¸si exist˘ a k, suficient de mare, astfel încât s˘ a avem

n
2
k−1
l(I
1
) < r.
99
Pentru un astfel de k avem
I
k
⊆ V .
Deoarece I
k
con¸tine o infinitate de elemente din B, deducem c˘ a V con¸tine
cel pu¸tin un element al lui B diferit de η.
Prin urmare η este punct de acumulare al lui B.
Not˘a istoric˘a. Karl Weierstrass (1815-1897) a fost profesor la Berlin
¸si a avut o influen¸t˘ a covâr¸sitoare la dezvoltarea Analizei Matematice. S-a
n˘ ascut în 1815 în Ostenfelde, Bavaria. Între 1829 ¸si 1834 urmeaz˘ a cursurile
gimnaziului catolic din Paderborn, unde cap˘ at˘ a o instruc¸tie matematic˘ a mult
peste ceea ce se a¸stepta la acel nivel (citea regulat Crelle’s Journal). În 1834,
la insisten¸tele tat˘ alui s˘ au ¸si împotriva voin¸tei sale de a studia matematica,
se înscrie la Universitatea din Bonn pentru a studia dreptul, finan¸tele ¸si
economia. Rezultatul acestui conflict a fost o perioad˘a de 4 ani de via¸t˘ a
u¸soar˘ a, nededicat˘ a studiului acestor ¸stiin¸te. A studiat îns˘ a matematica pe
cont propriu. În 1839 se înscrie la Academia din Münster, unde îl întâlne¸ste
pe Gudermann, care l-a încurajat puternic în studiile sale matematice. În
1841 este numit profesor la gimnaziul din Münster, iar în 1842 la cel din
Deutsche Krone unde st˘ a pân˘ a în 1848, când se mut˘ a la colegiul Hoseanum
din Braunsberg. A publicat câteva articole referitoare la func¸tii abeliene în
revista acestui gimnaziu, care nu au avut ecou. Dup˘ a ce în 1854 public˘ a
în Crelle’s Journal articolul ”Zur Theorie der Abelschen Functionen”, Uni-
versitatea din Könisberg îi decerneaz˘ a titlul de doctor. Dup˘ a o numire la
Technische Hochschule din Berlin, Universitatea din Berlin îi ofer˘ a ceea ce
dorea de mult, anume un post de profesor. În 1861 accentul pus pe rigoare
îl va conduce la descoperirea celebrului exemplu de func¸tie continu˘ a care nu
este derivabil˘ a în nici un punct, exemplu ce a produs stupoare la acea dat˘ a
(vezi pagina 467). Lista studen¸tilor lui Weierstrass este numeroas˘ a: Can-
tor, Frobenius, Hölder, Hurtwiz, Klein, Kneser, Lie, Mertens, Minkowski,
Mittag-Leffler, Schwarz, Stolz. A murit, în 1897, la Berlin.
Not˘a istoric˘a. Bernard Bolzano (1781-1848) a fost profesor de filosofia
religiei la Praga, dar a avut contribu¸tii importante ¸si la dezvoltarea Analizei
Matematice, fiind, împreun˘ a cu Cauchy, un pionier în introducerea rigorii în
acest domeniu.
100
Exerci¸tii
1. S˘a se g˘ aseasc˘a o submul¸time a lui R
2
care nu este nici deschis˘ a, nici
închis˘ a.
2. Orice submul¸time deschis˘ a a lui R
n
este reuniunea unei familii num˘ ara-
bile de mul¸timi închise.
3. Orice submul¸time închis˘ a a lui R
n
este intersec¸tia unei familii num˘ ara-
bile de mul¸timi deschise.
4. (Aderen¸ta sau închiderea unei mul¸timi) Pentru o submul¸time A
a lui R
n
, fie A intersec¸tia tuturor submul¸timilor închise a lui R
n
care con¸tin
pe A.
A se nume¸ste închiderea lui A ¸si este cea mai mic˘ a (în sensul incluziunii)
mul¸time închis˘ a care con¸tine pe A.
S˘ a se arate c˘ a:
i) A este o mul¸time închis˘ a;
ii)
A ⊆ A;
iii)
A = A;
iv)
A este închis˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a A = A;
v)
A = ¦x ∈ R
n
[ B(x, r) ∩ A¦ = ∅, pentru orice r > 0¦ =
= ¦x ∈ R
n
[ V ∩ A = ∅, pentru orice vecin˘ atate V a lui x};
vi)
A ∪ B = A ∪ B;
vii) Este adev˘ arat c˘ a
A ∩ B = A∩ B ?
5. (Interiorul unei mul¸timi) Pentru o submul¸time A a lui R
n
, fie

A
reuniunea tuturor submul¸timilor deschise a lui R
n
care sunt con¸tinute în A.

A se nume¸ste interiorul lui A ¸si este cea mai mare (în sensul incluziunii)
mul¸time deschis˘ a care este con¸tinut˘ a în A.
S˘ a se arate c˘ a:
i)

A este o mul¸time deschis˘ a;
101
ii)

A ⊆ A;
iii)


A =

A;
iv)
A este deschis˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a A =

A;
v)

A = ¦x ∈ R
n
[ exist˘ a r > 0, astfel încât B(x, r) ⊆ A¦ =
= ¦x ∈ R
n
[ exist˘ a o mul¸time deschis˘a astfel încât x ∈ D ⊆ A¦;
vi)

A ∩

B =

A ∩ B;
vii)

R
n
= R
n
;
viii) Exist˘ a o submul¸time A a lui R
n
astfel ca

A = ∅ ¸si A = R
n
?
6. S˘ a se arate c˘ a, pentru o submul¸time A a lui R
n
, avem:
R
n
−A = R
n


A
¸si

R
n
−A = R
n
−A.
7. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a A ¸si B sunt mul¸timi deschise din R, atunci AB
este mul¸time deschis˘ a din R
2
.
8. Fie A ¸si B submul¸timi ale lui R. Atunci AB este o mul¸time închis˘ a
din R
2
dac˘ a ¸si numai dac˘ a A ¸si B sunt mul¸timi închise din R.
9. (Acest exerci¸tiu va fi folosit în cadrul demonstra¸ tiei Teoremei Arzelà-
Ascoli - vezi pagina 254) Dac˘ a A este o submul¸time a lui R
n
, atunci exist˘ a
o submul¸time num˘ arabil˘ a C a lui A cu proprietatea c˘ a dac˘ a x ∈ A ¸si ε ∈ R,
ε > 0, atunci exist˘ a un element z ∈ C astfel ca |x −z| < ε. Deci, orice
element al lui A este fie în C, fie este un punct de acumulare al lui C.
10. Dac˘ a A este o submul¸time a lui R
n
, atunci x ∈ R
n
este un punct
de acumulare al lui A dac˘ a ¸si numai dac˘ a orice vecin˘ atate a lui x con¸tine o
infinitate de puncte din A.
102
11. O submul¸time finit˘ a a lui R
n
nu are puncte de acumulare. Exist˘ a
submul¸timi nem˘arginite ale lui R
n
care nu au puncte de acumulare.
12. (Frontiera unei mul¸timi) Dac˘ a A este o submul¸time a lui R
n
,
atunci x ∈ R
n
se nume¸ste punct frontier˘ a al lui A dac˘ a orice vecin˘atate a lui
x con¸tine (cel pu¸tin) un punct din A ¸si (cel pu¸tin) un punct din R
n
−A.
Mul¸timea punctelor frontier˘ a se noteaz˘ a cu Fr(A).
S˘ a se arate c˘ a
Fr(A) = A ∩ R
n
−A = A−

A.
S˘ a se arate c˘ a mul¸timea A este deschis˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a nu con¸tine
nici unul dintre punctele sale frontier˘ a.
S˘ a se arate c˘ a mul¸timea A este închis˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a con¸tine toate
punctele sale frontier˘ a.
S˘ a se arate c˘ a, dac˘a B este o alt˘ a submul¸time a lui R
n
, atunci
Fr(A ∪ B) ⊆ Fr(A) ∪ Fr(B)
¸si
Fr(A ∩ B) ⊆ Fr(A) ∪ Fr(B).
S˘ a se arate c˘ a
Fr(A∪ Fr(A) ⊆ Fr(A).
Observa¸tie. No¸ tiunea de frontier˘ a a unei mul¸ timi din R
n
intervine,
în mod esen¸ tial, în a doua teorem˘ a de integrare pentru integrala Riemann
multipl˘ a (vezi pagina 409), precum ¸ si în defini¸ tia, lema ¸ si observa¸ tia de la
paginile 409-410.
13. S˘ a se determine A,

A, A

¸si Fr(A), pentru urm˘ atoarele submul¸timi
ale lui R:
a) A = [0, 1] ∪ ¦2¦;
b) A = ¦1,
1
2
, ...,
1
n
, ...¦;
c) A = Q;
d) A = (0, 1) ∩ Q;
e) A = N.
Teorema de structur˘a a mul¸timilor deschise
Rezultatul de mai jos arat˘ a c˘a intervalele deschise constituie "c˘ ar˘ amizile"
cu ajutorul c˘ arora se poate construi orice mul¸time deschis˘ a a dreptei reale.
103
Teorema de structur˘a a mul¸timilor deschise. Orice mul¸time de-
schis˘ a ¸ si nevid˘ a a dreptei reale se poate reprezenta ca o reuniune num˘ arabil˘ a
de intervale deschise, disjuncte dou˘a câte dou˘a.
Demonstra¸ tie. Fie U o mul¸time deschis˘ a a dreptei reale.
Pentru un punct x ∈ U vom construi cel mai mare interval deschis care
con¸tine pe x ¸si care este con¸tinut în U, interval notat cu I
x
¸si numit compo-
nent˘ a a lui U.
Deoarece U este deschis˘a, exist˘ a ε > 0 astfel încât
(x −ε, x +ε) ⊆ U.
Fie
S = ¦y ∈ R [ x < y ¸si y / ∈ U¦.
Dac˘ a S = ∅, atunci
(x, ∞) ⊆ U.
Dac˘ a S = ∅, atunci, cum S este minorat˘ a, exist˘ a ζ = inf S.
Atunci
ζ / ∈ U.
Într-adev˘ ar, dac˘ a presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a ζ ∈ U, atunci,
cum U este deschis˘ a, exist˘ a δ > 0 astfel încât (ζ −δ, ζ +δ) ⊆ U.
Deoarece inf S = ζ < ζ + δ, conform Teoremei de caracterizare cu ε a
marginilor unei mul¸timi (vezi pagina 66), exist˘ a y ∈ S cu proprietatea c˘ a
ζ −δ < ζ < y < ζ +δ,
deci
y ∈ (ζ −δ, ζ +δ) ⊆ U,
de unde ob¸tinem contradic¸tia
y / ∈ S.
În particular, avem
x = ζ.
De asemenea, avem
(x, ζ) ⊆ U.
Într-adev˘ ar, dac˘ a presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a exist˘ a x
0

(x, ζ) astfel încât x
0
/ ∈ U, atunci x
0
∈ S, de unde contradic¸tia ζ ≤ x
0
.
104
O construc¸tie analoag˘ a la stânga punctului x ne asigur˘ a existen¸ta unui
interval deschis
I
x
= (η, ζ) ⊆ U,
unde η, ζ ∈ R, cu proprietatea c˘a η, ζ / ∈ U.
Este evident c˘ a
U = ∪
x∈U
I
x
.
Fie I
x
1
= (η
1
, ζ
1
) ¸si I
x
2
= (η
2
, ζ
2
) dou˘ a componente ale lui U.
Dac˘ a
I
x
1
∩ I
x
2
= ∅,
atunci
I
x
1
= I
x
2
.
Într-adev˘ ar, fie x
0
∈ I
x
1
∩I
x
2
. Atunci η
1
< x
0
< ζ
1
¸si η
2
< x
0
< ζ
2
. Dac˘ a
ζ
1
< ζ
2
, atunci η
2
< x
0
< ζ
1
< ζ
2
, de unde ζ
1
∈ (η
2
, ζ
2
) ⊆ U, contradic¸tie
care arat˘a c˘ a ζ
1
≥ ζ
2
. Similar ob¸tinem c˘ a ζ
1
≤ ζ
2
.
Deci ζ
1
= ζ
2
. Analog se arat˘ a c˘a η
1
= η
2
. În concluzie I
x1
= I
x2
.
Dac˘ a ´reprezint˘ a familia componentelor distincte ale lui U, putem con-
sidera func¸tia f : ´→Q dat˘ a de
f(I
x
) = r
x
,
unde r
x
∈ Q∩I
x
.
Deoarece elementele familiei ´sunt distincte, f este injectiv˘a, deci, cum
Q este num˘ arabil˘ a, ´ este cel mult num˘ arabil˘ a.
Observa¸tie. Fie a, b ∈ R astfel încât
η < a < b < ζ.
Atunci
I
x
= (η, ζ) = (η, a] ∪ [a, b] ∪ [b, ζ). (*)
Cum
1
a −η
> 0,
datorit˘ a faptului c˘ a R este corp arhimedeean, exist˘ a n
0
∈ N astfel încât
n
0
>
1
a −η
.
105
Atunci
(η, a] = ∪
n∈N, n≥n
0
[η +
1
n + 1
, η +
1
n
] ∪ [η +
1
n
0
, a].
Într-adev˘ ar, incluziunea ⊇ este imediat˘ a.
Pentru a justifica incluziunea ⊆, vom considera x ∈ (η, a].
Dac˘ a x ∈ [η +
1
n
0
, a], atunci
x ∈ ∪
n∈N, n≥n
0
[η +
1
n + 1
, η +
1
n
] ∪ [η +
1
n
0
, a].
Dac˘ a x ∈ (η, η +
1
n0
], atunci cu nota¸tia n = [
1
x−η
], avem
n ≤
1
x −η
< n + 1,
i.e.
η +
1
n + 1
< x ≤ η +
1
n
,
adic˘a
x ∈ [η +
1
n + 1
, η +
1
n
].
Cum
x ∈ (η, η +
1
n
0
),
avem
n
0
<
1
x −η
,
de unde
n
0
≤ n = [
1
x −η
],
deci
x ∈ ∪
n∈N, n≥n
0
[η +
1
n + 1
, η +
1
n
] ∪ [η +
1
n
0
, a].
Prin urmare incluziunea ⊆ este justificat˘ a.
A¸sadar intervalul (η, a] se poate reprezenta ca o reuniune num˘ arabil˘ a de
intervale închise care au interioarele disjuncte.
Similar se justific˘ a faptul c˘a intervalul [b, ζ) se bucur˘ a de aceea¸si proprie-
tate, deci, conform cu (∗), intervalul I
x
= (η, ζ) se poate scrie ca o reuniune
num˘ arabil˘ a de intervale închise care au interioarele disjuncte.
106
Deducem astfel, din teorema de structur˘ a a mul¸timilor deschise din R,
c˘a orice mul¸ time deschis˘ a a dreptei reale se poate reprezenta ca o reuniune
num˘ arabil˘ a de intervale închise care au interioarele disjuncte.
De fapt are un loc un fenomen mai general, anume, dac˘ a prin cub din R
n
în¸telegem produsul cartezian a n intervale închise de aceea¸si lungime, atunci
orice mul¸time deschis˘ a din R
n
se poate reprezenta ca o reuniune num˘ arabil˘ a
de cuburi care au interioarele disjuncte (vezi [2], paginile 71-72).
Acest fapt este util pentru a realiza o compara¸tie între m˘ asura Jordan ¸si
m˘asura Lebesgue.
Marginile unei mul¸timi m˘arginite de numere reale sunt puncte
aderente ale mul¸timii
Rezultatul de mai jos arat˘ a c˘ a de¸si marginile unei mul¸timi m˘ arginite de
numere reale pot s˘ a nu apar¸tin˘ a mul¸timii, ele se afl˘ a într-o strâns˘ a rela¸tie de
natur˘ a topologic˘ a cu mul¸timea.
Teorem˘a. Fie A o mul¸time m˘ arginit˘ a de numere reale.
Atunci:
i) supA ∈ A ¸ si inf A ∈ A;
ii) dac˘a supA / ∈ A, atunci supA ∈ A

¸ si dac˘ a inf A / ∈ A, atunci inf A ∈
A

.
Demonstra¸ tie.
i) Pentru orice vecin˘ atate V a lui supA, exist˘ a ε > 0 astfel încât
(supA −ε, sup A+ε) ⊆ V .
Atunci, conform teoremei de caracterizare cu ε a marginilor unei mul¸timi
(vezi pagina 66), exist˘ a a ∈ A astfel încât
supA −ε < a ≤ supA,
deci
a ∈ (supA −ε, supA +ε) ∩ A ⊆ V ∩ A,
adic˘a
V ∩ A = ∅,
ceea ce arat˘ a c˘ a
supA ∈ A.
Similar se dovede¸ste c˘ a
inf A ∈ A.
107
ii) Dac˘ a supA / ∈ A, ra¸tionamentul de mai sus arat˘ a
¦V −¦supA¦¦ ∩ A = ∅,
deci
sup A ∈ A

.
Similar se justific˘ a afirma¸tia privitoare la inf.
Defini¸tia spa¸tiului topologic
Din cele discutate mai sus se degaj˘ a, la un nivel de abstractizare mai
ridicat, urm˘atoarele defini¸tii:
Defini¸tie. Fie X o mul¸time nevid˘a. Se nume¸ ste topologie pe X o familie
de submul¸timi ale lui X, notat˘ a τ, care verific˘ a urm˘ atoarele trei axiome:
1) ∅, X ∈ τ
2) D
1
, D
2
∈ τ implic˘a D
1
∩ D
2
∈ τ
3) dac˘a D
i
∈ τ, pentru orice i ∈ I, atunci ∪
i∈I
D
i
∈ τ.
Defini¸tie. Se nume¸ ste spa¸tiu topologic un dublet (X, τ), unde τ este o
topologie pe mul¸timea X.
Elementele mul¸timii τ se numesc mul¸timi deschise.
Observa¸tie. No¸ tiunile de mul¸time închis˘ a, vecin˘ atate a unui punct,
punct interior al unei mul¸ timi, punct de acumulare al unei mul¸ timi, închiderea
unei mul¸ timi, interiorul unei mul¸timi ¸ si cea de frontier˘ a a unei mul¸timi au
sens în cadrul mai general al unui spa¸tiu topologic (vezi [1]).
Structura topologic˘ a a lui R
Propozi¸tie. Mul¸timea
τ = ¦D [ D este deschis˘ a în R¦∪¦D∪[−∞, y) [ D este deschis˘ a în R ¸ si y ∈ R¦∪
∪¦D ∪ (x, ∞] [ D este deschis˘ a în R ¸ si x ∈ R¦∪
∪¦D ∪ [−∞, y) ∪ (x, ∞] [ D este deschis˘a în R ¸ si x, y ∈ R¦
este o topologie pe R, numit˘a topologia uzual˘a pe R.
Observa¸tie. Ca atare, toate no¸tiunile topologice descrise mai sus au sens
în R.
108
Bibliografie
1. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagog-
ic˘ a, Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32023
2. G. B. Folland, Real Analysis, Modern Techinques and Their
Applications, Second Edition, John Wiley & Sons, Inc, 1999 - cota la bib-
lioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti
II 32023
3. C. Popa, V. Hiri¸ s, M. Megan, Introducere în analiza matema-
tic˘ a prin exerci¸tii ¸si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca
Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 23777
109
CONEXITATE ¸ SI COMPACITATE
Mul¸timi conexe
Mul¸timi compacte
Teorema Heine-Borel
Teorema lui Cantor
Mul¸timi conexe
Unele spa¸tii pot fi împ˘ar¸tite în mod mod natural în dou˘ a sau mai multe p˘ ar¸ti.
De exemplu, spa¸tiul care const˘a din dou˘ a drepte care nu se intersecteaz˘ a poate fi
împ˘ar¸tit în cele dou˘ a drepte. Iat˘ a un alt exemplu: complementara în plan a unui
cerc const˘ a din dou˘ a p˘ ar¸ti: punctele aflate în interiorul acestui cerc ¸si punctele
aflate în afara lui. La fel, dac˘ a p este un punct al dreptei L, atunci complementara
în L a acestui punct se împarte în mod natural în dou˘ a semidrepte determinate de
p (îndep˘ artarea lui p divide L în dou˘ a p˘ ar¸ti). În fiecare din exemplele precedente
împ˘ar¸tirea apare în mod natural ¸si este unic˘ a. Mul¸timea Q a numerelor ra¸tionale
admite o astfel de împ˘ar¸tire în mai multe moduri. Fiecare num˘ ar ira¸tional x
produce o împ˘ ar¸tire a mul¸timii Q în mul¸timea acelor numere ra¸tionale care sunt
mai mici decât x ¸si mul¸timea numerelor ra¸tionale mai mari decât x. Mul¸timea
numerelor ira¸tionale poate fi, la fel, împ˘ar¸tit˘ a în mai multe moduri prin diferite
numere ra¸tionale. Pe de alt˘a parte, unele mul¸timi nu pot fi împ˘ ar¸tite în p˘ ar¸ti în
nici un mod natural; acest lucru este valabil de exemplu pentru dreapt˘ a, pentru
segmentul de dreapt˘ a, pentru un plan ¸si pentru discul circular. Este desigur posi-
bil˘ a o împ˘ ar¸tire for¸tat˘ a a spa¸tiului respectiv. De exemplu, dac˘ a I este intervalul
[a, b] ¸si c este un num˘ ar care satisface condi¸tia a < c < b, atunci c împarte I
în dou˘a intervale [a, c] ¸si [c, b]. Îns˘a, deoarece ele au un punct comun c, aceast˘ a
împ˘ar¸tire nu poate fi privit˘a ca satisf˘ ac˘ atoare. Am putea face o împ˘ar¸tire înde-
p˘ artând punctul c din una dintre mul¸timi, s˘ a zicem din a doua. Fie A = [a, c] ¸si
B = (c, b]; atunci A ∪ B = I ¸si A ∩ B = ∅. Dar o astfel de împ˘ ar¸tire sau "ru-
pere" a lui I nu este natural˘ a, deoarece mul¸timea B se "lipe¸ste" de A în punctul c.
Dac˘a îndep˘ art˘ am punctul c ¸si din A pentru a elimina "lipirea", atunci A∪B = I
dar A ∪ B este complementara punctului c în I; deci acest exemplu este analog
exemplului legat de complementara punctului p pe dreapta L.
Introducere în topologie, W.G. Chinn, N.E. Steenrod, Editura Tehnic˘ a, Bu-
cure¸sti, 1981, paginile 51-52
O analiz˘ a atent˘ a a rezultatelor de analiz˘ a matematic˘ a studiate în liceu
ne arat˘ a c˘ a un rol esen¸tial l-au jucat intervalele, adic˘ a mul¸timile constituite
110
dintr-o "bucat˘ a". În cele ce urmeaz˘ a vom prezenta o generalizare a acestui
concept, anume no¸tiunea de mul¸time conex˘ a.
Defini¸tie. O submul¸ time D a lui R
n
se nume¸ ste neconex˘a dac˘ a exist˘ a
dou˘ a mul¸timi deschise A ¸ si B cu proprietatea c˘a A∩D ¸ si B∩D sunt nevide,
disjuncte, iar reuniunea lor este D.
Defini¸tie. O submul¸ time C a lui R
n
se nume¸ ste conex˘ a dac˘a nu este
neconex˘ a.
Exemple
1. N este neconex˘ a în R.
2. Mul¸timea ¦
1
n
[ n ∈ N¦ este neconex˘ a în R.
3. Q∩ (0, ∞) este neconex˘ a în R.
Teorem˘a. Mul¸timea I = [0, 1] este conex˘ a în R.
Demonstra¸ tie. S˘ a presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a exist˘ a dou˘ a
mul¸timi deschise A ¸si B astfel ca A ∩ I ¸si B ∩ I sunt nevide, disjuncte ¸si
reuniunea lor este I.
S˘ a presupunem c˘ a 1 ∈ B.
Fie c = sup(A ∩ I) ∈ A∪ B.
Dac˘ a c ∈ A, atunci c ∈ (0, 1).
Deoarece A este deschis˘ a ¸si îl con¸tine pe c, atunci exist˘ a puncte din A∩I
mai mari decât c, ceea ce contrazice defini¸tia lui c.
Dac˘ a c ∈ B, atunci c ∈ (0, 1].
Deoarece B este deschis˘ a ¸si îl con¸tine pe c, atunci exist˘a c
1
< c astfel ca
intervalul [c
1
, 1] este con¸tinut în B ∩ I, ceea ce contrazice defini¸tia lui c.
Prin urmare, I este o mul¸time conex˘ a.
Observa¸tie. Similar se arat˘ a c˘a mul¸ timea (0, 1) este conex˘a în R.
Observa¸tie. De fapt are loc un fenomen mai general, anume o sub-
mul¸ time a lui R este conex˘ a dac˘ a ¸ si numai dac˘a este interval (vezi [1], pagina
134).
Teorem˘a. Mul¸timea R
n
este conex˘ a (în R
n
).
Demonstra¸ tie. S˘ a presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a exist˘ a dou˘ a
mul¸timi deschise A ¸si B astfel ca A∩ R
n
¸si B ∩ R
n
sunt nevide, disjuncte ¸si
reuniunea lor este R
n
.
111
Fie x ∈ A ¸si y ∈ B.
Atunci
A
1
= ¦t ∈ R [x +t(y −x) ∈ A¦
¸si
B
1
= ¦t ∈ R [x +t(y −x) ∈ B¦
sunt dou˘ a mul¸timi deschise (din R), astfel încât A
1
∩[0, 1] ¸si B
1
∩[0, 1] sunt
nevide, disjuncte, iar reuniunea lor este [0, 1].
Prin urmare [0, 1] nu este conex˘ a (în R), contradic¸tie care încheie demon-
stra¸tia.
Corolar. Singurele submul¸timi ale lui R
n
care sunt deschise ¸ si închise
sunt ∅ ¸ si R
n
.
Demonstra¸ tie. Fie A o submul¸time a lui R
n
care este deschis˘ a ¸si închis˘a.
Atunci B = R
n
−A este de asemenea deschis˘ a ¸si închis˘ a.
Dac˘ a A nu este ∅ sau R
n
, atunci A ¸si B sunt dou˘ a mul¸timi deschise,
nevide, disjuncte ¸si reuniunea lor este R
n
, ceea ce contrazice teorema de mai
sus.
A¸sadar, A este ∅ sau R
n
.
Exerci¸tiu. O submul¸time deschis˘ a A a lui R
n
este conex˘ a dac˘a ¸si numai
dac˘ a nu exist˘ a dou˘ a submul¸timi deschise, nevide, disjuncte ale lui R
n
a c˘ aror
reuniune s˘a fie mul¸timea A.
Este util, uneori, s˘ a avem un alt criteriu pentru a decide dac˘ a o sub-
mul¸time deschis˘ a a lui R
n
este conex˘ a.
În acest scop avem nevoie de urm˘ atoarea defini¸tie.
Defini¸tie. Segmentul, din R
n
, de capete x, y ∈ R
n
este mul¸ timea
¦u ∈ R
n
[ exist˘ a t ∈ [0, 1] astfel încât u = x +t(y −x)¦,
care se noteaz˘a cu [x, y].
Defini¸tie. O linie poligonal˘a care une¸ ste punctele x ¸ si y, din R
n
, este
o mul¸time P pentru care exist˘ a segmentele L
1
, L
2
, ..., L
n
, din R
n
, astfel
încât L
1
are extremit˘ a¸ tile x ¸ si z
1
, L
2
are extremit˘ a¸tile z
1
¸ si z
2
, ..., L
n
are
extremit˘ a¸ tile z
n−1
¸ si y, iar
P = L
1
∪ L
2
∪ ... ∪ L
n
.
112
Teorem˘a. Fie G o mul¸ time deschis˘a din R
n
. Atunci G este conex˘ a dac˘ a
¸ si numai dac˘ a orice dou˘ a puncte din G pot fi unite printr-o linie poligonal˘ a
inclus˘ a în G.
Demonstra¸ tie.
”⇐” S˘ a presupunem c˘ a G nu este conex˘ a.
Atunci exist˘ a A ¸si B dou˘ a mul¸timi deschise astfel încât A ∩ G ¸si B ∩ G
sunt nevide, disjuncte ¸si reuniunea lor este G.
Fie
x ∈ A ∩ G
¸si
y ∈ B ∩ G.
Conform ipotezei, exist˘a segmentele L
1
, L
2
, ..., L
n
, din G, astfel încât L
1
are extremit˘ a¸tile x ¸si z
1
, L
2
are extremit˘ a¸tile z
1
¸si z
2
, ..., L
n
are extremit˘ a¸tile
z
n−1
¸si y.
Fie k cel mai mic num˘ ar natural astfel încât extremitatea z
k−1
a lui L
k
se afl˘a în A ∩ G, iar z
k
se afl˘ a în B ∩ G.
Atunci mul¸timile
A
1
= ¦t ∈ R [z
k−1
+t(z
k
−z
k−1
) ∈ A ∩ G¦
¸si
B
1
= ¦t ∈ R [z
k−1
+t(z
k
−z
k−1
) ∈ B ∩ G¦
au proprietatea c˘a sunt mul¸timi deschise, iar A
1
∩ [0, 1] ¸si B
1
∩ [0, 1] sunt
nevide, disjuncte ¸si reuniunea lor este [0, 1].
Prin urmare am ob¸tinut o contradic¸tie, anume aceea c˘ a [0, 1] nu este
mul¸time conex˘ a.
”⇒” Fie x ∈ G.
Fie
G
1
= ¦y ∈ G [ exist˘ a segmentele L
1
, L
2
, ..., L
n
din G, astfel încât L
1
are extremit˘ a¸tile x
¸si z
1
, L
2
are extremit˘ a¸tile z
1
¸si z
2
,..., L
n
are extremit˘ a¸tile z
n−1
¸si y¦
¸si
G
2
= ¦y ∈ G [ nu exist˘ a segmente L
1
, L
2
, ..., L
n
din G, astfel încât L
1
are extremit˘ a¸tile
113
x ¸si z
1
, L
2
are extremit˘ a¸tile z
1
¸si z
2
,..., L
n
are extremit˘ a¸tile z
n−1
¸si y¦.
Evident
G
1
∩ G
2
= ∅.
Cum x ∈ G
1
, deducem c˘ a G
1
este nevid˘ a.
Vom ar˘ ata c˘ a G
1
este mul¸time deschis˘ a în R
n
.
Fie
y ∈ G
1
⊆ G.
Deoarece G este mul¸time deschis˘ a, exist˘ a r ∈ R, r > 0, astfel ca
|w −y| < r ⇒w ∈ G.
Dar, folosind defini¸tia lui G
1
, exist˘ a segmentele L
1
, L
2
, ..., L
n
, din G,
astfel încât L
1
are extremit˘ a¸tile x ¸si z
1
, L
2
are extremit˘ a¸tile z
1
¸si z
2
, ..., L
n
are extremit˘ a¸tile z
n−1
¸si y.
Pentru un w ∈ R
n
, astfel ca |w −y| < r, va rezulta c˘a exist˘ a segmentele
L
1
, L
2
, ..., L
n
¸si [y, w], din G, astfel încât L
1
are extremit˘ a¸tile x ¸si z
1
, L
2
are
extremit˘ a¸tile z
1
¸si z
2
, ..., L
n
are extremit˘ a¸tile z
n−1
¸si y, [y, w] are extremit˘ a¸tile
y ¸si w, deci w ∈ G
1
.
Prin urmare G
1
este mul¸time deschis˘ a în R
n
.
Similar se arat˘ a c˘ a G
2
este mul¸time deschis˘ a în R
n
.
Atunci G
2
este vid˘ a (c˘ aci altfel se contrazice faptul c˘ a G este conex˘ a),
ceea ce încheie demonstra¸tia acestei implica¸tii.
Mul¸timi compacte
O privire atent˘ a asupra materiei de analiz˘ a matematic˘ a studiat˘ a în liceu
relev˘ a importan¸ta intervalelor închise ¸si m˘arginite. În cele ce urmeaz˘ a vom
prezenta o generalizare a acestui concept, anume no¸tiunea de mul¸time com-
pact˘ a.
Defini¸tie. O submul¸time K a lui R
n
se nume¸ ste compact˘ a dac˘ a pentru
orice ¦D
α
=

D
α
⊆ R
n
[ α ∈ A¦ astfel ca K ⊆ ∪
α∈A
D
α
, exist˘ a J ⊆ A, J
finit˘ a, astfel ca K ⊆ ∪
α∈J
D
α
, i.e. pentru orice acoperire cu mul¸timi deschise,
din R
n
, a lui K, exist˘a o subacoperire finit˘ a a sa.
Observa¸tie. Esen¸ ta defini¸ tiei de mai sus const˘ a în faptul ca prin inter-
mediul ei se face trecerea de la o familie arbitrar˘ a de mul¸ timi deschise la o
familie finit˘a de astfel de mul¸ timi.
114
Exemple
1. Orice submul¸time finit˘ a a lui R
n
este compact˘ a.
2. [0, ∞) nu este compact˘ a (în R).
3. (0, 1) nu este compact˘ a (în R).
4. [0, 1] este compact˘ a ( în R).
Teorema Heine-Borel
Nu este u¸sor s˘ a se arate, folosind numai defini¸tia, c˘ a o mul¸time este
compact˘ a.
De aceea, urm˘ atorul rezultat, care caracterizeaz˘ a mul¸timile compacte din
R
n
, este foarte util (vezi Teorema lui Cantor, pagina 118, Teorema de per-
manen¸t˘ a a compacit˘ a¸tii pentru func¸tii continue, pagina 212, Teorema valorii
minime ¸si maxime pentru func¸tii continue, pagina 213, Teorema de continui-
tate a inversei pentru func¸tii continue, pagina 216, Teorema lui Dini, pagina
220).
Teorema Heine-Borel. O submul¸ time a lui R
n
este compact˘a dac˘ a ¸ si
numai dac˘a este închis˘ a ¸ si m˘ arginit˘ a.
Not˘a istoric˘ a. Heinrich Eduard Heine (1821-1881) a studiat la Berlin,
fiind studentul lui Weierstrass, Gauss ¸si Dirichlet. A predat la Bonn ¸si la
Halle. Pe lâng˘ a teorema de mai sus, o alt˘a contribu¸tie important˘ a a sa este
formularea conceptului de continuitate uniform˘ a (vezi pagina 221).
Not˘a istoric˘a. Emile Borel (1871-1956), studentul lui Hermite, a fost
profesor la Paris ¸si unul dintre cei mai influen¸ti matematicieni. A studiat la
École Normale Supérieure din Paris. În 1893, pe când avea numai 22 de ani,
este numit la Universitatea din Lille, iar în 1896 la École Normale Supérieure
(unde, timp de 10 ani, începând cu anul 1910, este director). În 1909 devine
titularul catedrei de teoria func¸tiilor (creat˘ a special pentru el) de la Sorbona,
pozi¸tie pe care o va de¸tine pân˘ a în 1941. Din 1921 este membru al Academiei
de ¸ Stiin¸te, al c˘ arui pre¸sedinte devine în 1934. Împreun˘ a cu Lebesgue ¸si Baire,
este fondatorul teoriei m˘ asurii. Este unul dintre fondatorii teoriei jocurilor.
A fost membru al Camerei Deputa¸tilor a parlamentului francez (1924-1936),
precum ¸si ministru al naviga¸tiei (1925-1940). În 1941 este arestat de c˘ atre
regimul de la Vichy, dup˘ a care devine membru al rezisten¸tei franceze. Cele
mai importante opere ale lui Borel sunt: Le Hasard (1913), L’éspace et le
115
temps (1921), Traité du calcul de probabilité et ses applications (1924-34),
Les paradoxes de l’infini (1946).
Demonstra¸ tia Teoremei Heine-Borel
”⇒” Fie K o submul¸time compact˘ a a lui R
n
.
Vom ar˘ ata c˘ a K este închis˘ a.
Fie, în acest sens, x ∈ R
n
−K.
Pentru orice m ∈ N, s˘a consider˘ am mul¸timile deschise
G
m
= ¦y ∈ R
n
[ |y −x| >
1
m
¦.
Atunci

m∈N
G
m
= R
n
−¦x¦,
deci
K ⊆ ∪
m∈N
G
m
.
Cum K este compact˘ a, exist˘a n
0
∈ N astfel ca
K ⊆ G
1
∪ G
2
∪ ... ∪ G
n0
⊆ G
n0
.
Atunci
¦z ∈ R
n
[ |z −x| <
1
n
0
¦ ⊆ R
n
−K,
ceea ce arat˘ a, având în vedere c˘ a x a fost ales arbitrar, c˘ a R
n
− K este
deschis˘ a, deci K este închis˘ a.
S˘ a ar˘ at˘ am c˘ a K este m˘ arginit˘ a.
Fie mul¸timile deschise
H
m
= ¦x ∈ R
n
[ |x| < m¦,
unde m ∈ N.
Atunci
K ⊆ R
n
= ∪
m∈N
H
m
.
Cum K este compact˘ a, exist˘a n
0
∈ N, astfel ca
K ⊆ H
1
∪ H
2
∪ ... ∪ H
n
0
⊆ H
n
0
,
ceea ce arat˘ a c˘ a K este m˘arginit˘ a.
116
”⇐”
Fie ¦D
α
=

D
α
[ α ∈ A¦ astfel încât
K ⊆ ∪
α∈A
D
α
.
Deoarece K este m˘ arginit˘a, exist˘ a un interval închis I
1
, din R
n
, având
proprietatea c˘ a
K ⊆ I
1
.
Spre exemplu, putem alege
I
1
= ¦(ζ
1
, ζ
2
, ..., ζ
n
) [ [ζ
i
[ < r, pentru orice i ∈ ¦1, 2, ..., n¦¦,
pentru un r suficient de mare.
S˘ a presupunem c˘ a K nu este con¸tinut˘ a în nici o reuniune finit˘ a de ele-
mente din mul¸timea ¦D
α
=

D
α
[ α ∈ A¦.
Atunci, cel pu¸tin unul dintre cele 2
n
intervale închise ob¸tinute prin în-
jum˘at˘ a¸tirea ”laturilor” lui I
1
con¸tine puncte din K ¸si intersec¸tia lui K cu
acest interval nu este con¸tinut˘ a în nici o reuniune finit˘ a de elemente din
mul¸timea ¦D
α
=

D
α
[ α ∈ A¦.
Fie I
2
un astfel de interval.
Continuând acest procedeu ob¸tinem un ¸sir (I
k
)
k∈N
de intervale nevide
închise incluse astfel încât, pentru orice n ∈ N, mul¸timea nevid˘ a K ∩ I
n
nu
este con¸tinut˘ a în nici o reuniune finit˘a de elemente din mul¸timea ¦D
α
=

D
α
[
α ∈ A¦.
Conform Teoremei intervalelor nevide închise incluse (vezi pagina 98),
exist˘ a
y ∈ ∩
k∈N
I
k
.
Atunci y este un punct de acumulare al lui K.
Cum K este închis˘ a, y ∈ K, deci exist˘ a α
0
∈ A, astfel ca
y ∈ D
α0
.
Prin urmare, exist˘ a ε > 0 cu proprietatea urm˘ atoare:
|w −y| < ε ⇒w ∈ D
α0
.
Întrucât lungimea laturilor lui I
k
este
r
2
k−2
, avem c˘a
w ∈ I
k
⇒|w −y| <
r

n
2
k−1
,
117
deci dac˘ a k este ales astfel ca
r

n
2
k−1
< ε,
atunci toate punctele lui I
k
se g˘ asesc în D
α
0
, ceea ce contrazice faptul c˘ a
I
k
∩ K nu este con¸tinut˘ a în nici o reuniune finit˘ a de elemente din mul¸timea
¦D
α
=

D
α
[ α ∈ A¦.
Teorema lui Cantor
Vom prezenta în continuare un rezultat datorat lui Cantor care înt˘ are¸ste
proprietatea de completitudine anterioar˘ a, aici fiind considerate mul¸timi în-
chise ¸si m˘ arginite, în loc de intervale. Vom folosi acest rezultat în cadrul
demonstra¸tiei teoremei lui Baire (vezi pagina 121) ¸si a lui Dini (pagina 220).
Teorema lui Cantor. Fie F
1
o submul¸time a lui R
n
, închis˘ a, nevid˘ a ¸ si
m˘arginit˘a, iar
F
1
⊇ F
2
⊇ ... ⊇ F
n
⊇ F
n+1
⊇ ...
un ¸ sir de mul¸timi nevide ¸ si închise.
Atunci exist˘ a un punct din R
n
care apar¸tine tuturor mul¸ timilor F
n
.
Demonstra¸ tie. Conform teoremei lui Heine-Borel (vezi pagina 115), F
1
este o mul¸time compact˘ a.
S˘ a consider˘ am mul¸timile deschise
G
k
= R
n
−F
k
,
unde k ∈ N.
S˘ a presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a

k∈N
F
k
= ∅.
Atunci
F
1
⊆ R
n
= ∪
k∈N
G
k
,
¸si cum F
1
este o mul¸time compact˘ a, exist˘ a G
1
, G
2
, ..., G
p
astfel ca
F
1
⊆ ∪
k∈{1,2,...,p}
G
k
⊆ G
p
,
118
deci
F
p
⊆ F
1
∩ F
p
= ∅,
de unde contradic¸tia F
p
= ∅.
Ca atare, demonstra¸tia este încheiat˘ a.
Observa¸tie. Conceptele de mul¸ time conex˘ a ¸ si mul¸time compact˘ a au sens
în cadrul mai larg al unui spa¸ tiu topologic (vezi [1]).
Exerci¸tii
1. S˘ a se arate, f˘ ar˘ a a folosi teorema Heine-Borel, c˘ a dac˘a K este o sub-
mul¸time compact˘ a a lui R
n
, iar F ⊆ K este o mul¸time închis˘ a, atunci F este
compact˘ a (în R
n
).
2. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a K este o submul¸time compact˘a a lui R, atunci K
este o submul¸time compact˘a a lui R
2
.
3. Dac˘a K este o mul¸time compact˘ a din R
n
, iar x un punct arbitrar din
R
n
, atunci mul¸timea K
x
= ¦x +y [ y ∈ K¦ este de asemenea compact˘ a.
4. S˘ a se precizeze când este compact˘ a intersec¸tia a dou˘ a mul¸timi deschise.
Este posibil ca intersec¸tia unei familii infinite de mul¸timi deschise s˘ a fie o
mul¸time nevid˘ a compact˘ a?
Bibliografie
1. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagog-
ic˘ a, Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32023
2. C. Popa, V. Hiri¸ s, M. Megan, Introducere în analiza matema-
tic˘ a prin exerci¸tii ¸si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca
Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 23777
119
COMPLEMENTE DE TOPOLOGIE
Teorema de acoperire a lui Lebesgue
Teorema lui Baire
Teorema de acoperire a lui Lebesgue
Preciz˘ ari privind natura acoperirilor cu mul¸timi deschise ale mul¸timilor
compacte sunt furnizate de urm˘ atorul rezultat care va fi folosit în studiul
uniform continuit˘ a¸tii (vezi pagina 226), precum ¸si în teoria dimensiunii ¸si în
teoria spa¸tiilor uniforme.
Teorema de acoperire a lui Lebesgue. Fie ¦D
α
¦
α∈A
o acoperire cu
mul¸ timi deschise din R
n
a unei submul¸timi compacte K a lui R
n
.
Atunci exist˘a un num˘ ar real strict pozitiv λ, astfel ca pentru orice x, y ∈
K, cu |x −y| < λ, exist˘ a α ∈ A astfel ca
x, y ∈ D
α
.
Not˘a istoric˘ a. Henri Léon Lebesgue (1875-1941) a fost fondatorul in-
tegralei care îi poart˘ a numele A studiat la ¸ Scoala Normal˘ a Superioar˘ a în
perioada 1899-1902. Este autorul uneia din cele mai remarcabile cuceriri ale
analizei moderne, anume teoria integralei care-i poart˘ a numele, teorie ce a
permis un studiu mai profund al seriilor Fourier. În 1910 este numit profesor
la Sorbona.
Demonstra¸ tie. Pentru orice punct u a lui K, exist˘ a α
u
∈ A astfel ca
u ∈ D
αu
.
Fie δ
u
> 0 astfel ca
|v −u| < 2δ
u
⇒v ∈ D
α
u
.
Atunci ¦S
u
¦
u∈K
, unde
S
u
= ¦v ∈ R
n
[ |v −u| < δ
u
¦,
120
este o acoperire a lui K cu mul¸timi deschise.
Prin urmare, cum K este compact˘ a, exist˘a u
1
, u
2
, ...., u
p
∈ K, astfel ca
K ⊆ S
u
1
∪ S
u
2
∪ ... ∪ S
up
.
Alegem
λ = min¦δ
u
1
, δ
u
2
, ..., δ
up
¦ > 0.
Dac˘ a x, y ∈ K, cu |x −y| < λ, atunci exist˘ a j ∈ ¦1, 2, ..., p¦ astfel ca
x ∈ S
u
j
⊆ D
α
u
j
,
deci
|x −u
j
| < δ
u
j
.
Atunci
|y −u
j
| ≤ |y −x| +|x −u
j
| < λ +δ
u
j
< 2δ
u
j
,
¸si drept urmare
y ∈ D
αu
j
.
A¸sadar
x, y ∈ D
αu
j
.
Observa¸tie. Cu nota¸tia diam(A) = sup¦|x −y| [ x, y ∈ A¦, unde A
este o submul¸time a lui R
n
, teorema lui Lebesgue se reformuleaz˘ a astfel: Fie
¦D
α
¦
α∈A
o acoperire cu mul¸ timi deschise din R
n
a unei submul¸timi compacte
K a lui R
n
. Atunci exist˘ a un num˘ ar real strict pozitiv λ, astfel ca pentru
orice submul¸time A a lui K având diametrul mai mic decât λ, exist˘a α
0
∈ A
astfel ca A ∈ D
α
0
.
Teorema lui Baire
Teorema lui Baire, în forma de mai jos, dar mai ales sub alte forme
mai generale, constituie un instrument extrem de fin, care are o gam˘ a larg˘ a
de aplica¸tii. Unele dintre ele se vor studia în cadrul cursului de analiz˘ a
func¸tional˘a (anume Teorema aplica¸tiei deschise, Teorema graficului închis ¸si
Principiul m˘ arginirii uniforme). Pentru multe alte aplica¸tii vezi [1].
Teorema lui Baire. Fie ¦H
k
¦
k∈N
o familie num˘ arabil˘ a de submul¸timi
închise din R
n
astfel încât ∪
k∈N
H
k
con¸ tine o mul¸time nevid˘ a deschis˘ a.
121
Atunci cel pu¸ tin una dintre mul¸timile H
k
con¸ tine o mul¸time nevid˘ a de-
schis˘ a.
Observa¸tie. Rezultatul de mai sus poate fi reformulat în una dintre
urm˘ atoarele forme echivalente:
i) Orice intersec¸ tie num˘arabil˘ a de mul¸ timi deschise dense în R
n
este dens˘ a
în R
n
.
ii) Orice reuniune num˘ arabil˘a de mul¸ timi închise în R
n
cu interiorul vid
este o mul¸time cu interiorul vid.
Observa¸tie. Dac˘ a mul¸timile familiei nu sunt deschise, rezultatul nu este
valabil (de exemplu mul¸timile Q ¸ si R −Qsunt dense în R, îns˘ a intersec¸tia lor
este vid˘ a). De asemenea, dac˘ a familia de mul¸ timi nu este cel mult num˘ara-
bil˘a, rezultatul nu este valabil (de exemplu mul¸ timile R −¦x¦, unde x ∈ R,
sunt deschise ¸ si dense în R, îns˘ a intersec¸ tia lor este vid˘a).
Not˘a istoric˘ a. René Luois Baire (1874-1932) a fost profesor la Dijon.
A adus contribu¸tii la teoria mul¸timilor ¸si la analiz˘ a real˘ a. Baire s-a n˘ ascut
la 21 ianuarie 1874 la Paris. În 1886, pe când avea 12 ani, a cî¸stigat o burs˘ a
care i-a permis s˘ a capete o bun˘a educa¸tie, în ciuda condi¸tiilor materiale pre-
care oferite de familia sa. A fost un student eminent al liceului Lakanal. În
1890 studiaz˘ a timp de un an la sec¸tia special˘a de matematic˘ a a liceului Henri
IV. Apoi trece admiterea atât la École Polytechnique, cât ¸si la École Nor-
male Supérieure. Alege s˘ a studieze la cea din urm˘ a. Aici audiaz˘ a cursurile
lui Goursat, iar la Sorbona pe cele ale lui Hermite, Picard ¸si Poincaré. La
un examen, având s˘a demonstreze continuitatea func¸tiei exponen¸tiale, în mi-
jlocul demonstra¸tiei î¸si d˘a seama c˘ a ”demonstra¸tia pe care o înv˘ a¸tase la liceul
Henri IV era pur ¸si simplu un artificiu deoarece nu se sprijinea suficient pe
defini¸tia func¸tiei”. Ca rezultat imediat a urmat o not˘ a ce nu l-a mul¸tumit pe
Baire ¸si decizia de a studia din nou, mai atent, cursul de analiz˘ a matematic˘ a
cu accent pe conceptul de continuitate al unei func¸tii generale. A ob¸tinut un
post la un liceu din Bar-le-Duc care, de¸si îi asigura securitatea financiar˘ a, nu-
l mul¸tumea c˘ aci nu avea ocazia s˘ a fie în contact cu lumea universitar˘ a. Aici
lucreaz˘ a în teoria func¸tiilor ¸si asupra conceptului de limit˘ a, elaborând o tez˘ a
despre func¸tii discontinue pe care o va sus¸tine în 1899, din comisie f˘ acând
parte Darboux ¸si Picard. A studiat ¸si în Italia, unde a legat o strâns˘ a pri-
etenie cu Volterra. Chiar înainte de a-¸si sus¸tine doctoratul, s˘ an˘ atatea îi era
zdruncinat˘ a. Dup˘ a aceea nu a mai putut contribui la progresul matematicii
122
decât foarte scurte perioade. A continuat s˘ a predea la diverse licee, iar în
1901 devine conferen¸tiar la Universitatea din Montpellier. În 1904 prime¸ste
o burs˘ a Peccot care îi permite s˘ a predea la Collège de France. În 1905 se
mut˘ a la Universitatea din Dijon, unde în 1907 este numit profesor. Datorit˘ a
st˘ arii mai mult decât precare a s˘ an˘ at˘ a¸tii sale, cere un concediu pentru a se
reface. Nefiind în stare s˘ a-¸si reia activitatea, se retrage la Geneva, unde i se
¸si acord˘ a titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare ¸si de membru al Academiei
de ¸ Stiin¸te. Se pensioneaz˘ a în 1925 ¸si moare la 5 Iulie 1932.
Baire a f˘ acut un pas decisiv în fundamentarea riguroas˘ a a conceptului de
func¸tie ¸si continuitate. A v˘ azut cu claritate c˘ a o teorie a mul¸timilor infinite
era fundamental˘ a pentru Analiza Real˘ a. Denjoy a fost cel mai faimos student
al lui Baire.
Demonstra¸ tie. Fie G
0
o mul¸time nevid˘ a deschis˘a inclus˘ a în ∪
k∈N
H
k
.
S˘ a presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a pentru orice k ∈ N, nu exist˘ a
nici o mul¸time nevid˘ a deschis˘a inclus˘ a în H
k
.
Dac˘ a x
1
∈ G
0
−H
1
, atunci exist˘ a r
1
> 0, astfel ca
G
1
not
= ¦x ∈ R
n
[ |x −x
1
| < r
1
¦ ⊆ F
1
not
= ¦x ∈ R
n
[ |x −x
1
| ≤ r
1
¦ ⊆ G
0
¸si
F
1
∩ H
1
= ∅ .
La fel, dac˘ a x
2
∈ G
1
−H
2
, atunci exist˘ a r
2
> 0, astfel ca
G
2
not
= ¦x ∈ R
n
[ |x −x
1
| < r
2
¦ ⊆ F
2
not
= ¦x ∈ R
n
[ |x −x
2
| ≤ r
2
¦ ⊆ G
1
¸si
F
2
∩ H
2
= ∅.
Continuând acest procedeu, ob¸tinem, pentru orice k ∈ N, x
k
∈ G
k−1
−H
k
¸si r
k
> 0, astfel ca
G
k
⊆ F
k
= ¦x ∈ R
n
[ |x −x
k
| ≤ r
k
¦ ⊆ G
k−1
¸si
F
k
∩ H
k
= ∅.
Aplicând Teorema lui Cantor (vezi pagina 118) familiei ¦F
k
¦
k∈N
, g˘ asim
un element w cu proprietatea c˘ a
w ∈ ∩
k∈N
F
k
.
123
Deoarece, F
k
∩ H
k
= ∅, pentru orice k ∈ N, deducem c˘ a
w / ∈ G
0
⊆ ∪
k∈N
H
k
.
Pe de alt˘ a parte, F
k
⊆ G
0
, pentru orice k ∈ N, deci
w ∈ G
0
.
Aceast˘a contradic¸tie încheie demonstra¸tia, ar˘ atând c˘ a cel pu¸tin una dintre
mul¸timile H
k
con¸tine o mul¸time nevid˘ a deschis˘ a.
Încheiem aceast˘ a sec¸tiune cu dou˘ a aplica¸tii ale teoremei lui Baire.
Corolar. Spa¸tiul R
2
nu poate fi prezentat ca reuniunea unei familii num˘ ara-
bile de drepte.
Demonstra¸ tie. Presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a exist˘a familia
¦L
n
¦
n≥1
de drepte (care sunt mul¸timi închise) astfel ca
R
2
= ∪
n∈N
L
n
.
Deoarece R
2
este o mul¸time nevid˘ a ¸si deschis˘ a, rezult˘ a, în conformitate
cu teorema lui Baire, c˘ a exist˘ a n
0
∈ N, astfel ca L
n
0
s˘ a con¸tin˘ a o mul¸time
nevid˘ a ¸si deschis˘ a, ceea ce nu este adev˘ arat.
Q este o reuniune num˘ arabil˘ a de mul¸timi închise astfel încât nici una
dintre aceste mul¸timi nu con¸tine o mul¸time deschis˘ a nevid˘ a. Vom ar˘ ata c˘ a
R −Q nu are aceast˘ a proprietate.
Corolar. Nu exist˘a nici o familie cel mult num˘arabil˘ a de mul¸timi închise
astfel încât nici una dintre aceste mul¸ timi nu con¸ tine o mul¸time deschis˘ a
nevid˘ a ¸ si astfel ca R −Q s˘a fie reuniunea mul¸ timilor din aceast˘ a familie.
Demonstra¸ tie. Presupunând contrariul ¸si având în vedere observa¸tia prece-
dent˘ a, ar rezulta c˘ a exist˘ a o familie cel mult num˘ arabil˘a de mul¸timi închise
astfel încât nici una dintre aceste mul¸timi nu con¸tine o mul¸time deschis˘ a
nevid˘ a ¸si astfel ca R s˘ a fie reuniunea mul¸timilor din aceast˘ a familie. Acest
fapt contrazice teorema lui Baire.
124
Exerci¸tii
1. Dac˘ a submul¸timea A a lui R
n
nu con¸tine o mul¸time nevid˘ a deschis˘ a
(din R
n
), este posibil ca A s˘ a con¸tin˘ a o mul¸time nevid˘ a deschis˘ a (din R
n
)?
2. Dac˘ a submul¸timea B a lui R
n
con¸tine o mul¸time nevid˘ a închis˘ a (din
R
n
), trebuie ca ¸si

B s˘ a con¸tin˘ a o mul¸time nevid˘a închis˘ a (din R
n
)?
3. Nu exist˘ a o familie cel mult num˘ arabil˘ a de mul¸timi deschise a c˘ aror
intersec¸tie s˘ a fie Q.
4. O submul¸timea A a lui R
n
se nume¸ste dens˘ a în R
n
dac˘ a orice punct
din R
n
este punct de acumulare pentru A. Ar˘ata¸ti c˘ a A este dens˘a în R
n
dac˘ a ¸si numai dac˘ a A = R
n
.
5. Da¸ti un exemplu de o mul¸time deschis˘ a ¸si de una închis˘ a care este
dens˘ a în R
n
. Sunt unice?
Bibliografie
1. John C. Oxtoby, Measure and Category, Springer-Verlag, 1971
- cota la biblioteca Facult˘a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea
din Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti
125
CONVERGEN¸ T
˘
A
În acest capitol vom prezenta no¸tiunile fundamentale privind ¸sirurile ¸si
seriile de elemente din R
p
, precum ¸si pe cele referitoare la ¸sirurile de func¸tii.
126
ELEMENTE INTRODUCTIVE DESPRE ¸ SIRURI
¸ Sirul a
1
, a
2
, ..., a
n
, ... are limita a, când n tinde spre infinit, dac˘ a oric˘ arui
num˘ ar pozitiv ε, oricât de mic, i se poate asocia un întreg N (care depinde de
ε), astfel încât [a −a
n
[ < ε, pentru orice n ≥ N. Aceasta este formularea
abstract˘ a a no¸tiunii de limit˘ a a unui ¸sir. Nu este de mirare faptul c˘ a la prima
confruntare cu acest˘ a no¸tiune, ea nu poate fi în¸teleas˘ a în câteva minute. Exist˘ a
o atitudine nefericit˘ a, aproape snoab˘ a, din partea unor autori de manuale, care
prezint˘a cititorului aceast˘ a defini¸tie f˘ ar˘ a o preg˘ atire prealabil˘ a, ca ¸si cum explicarea
nu ar fi de demnitatea unui matematician.
Defini¸tia sugereaz˘a o întrecere între dou˘ a persoane, A ¸si B. Persoana A
pretinde ca o cantitate fixat˘ a a s˘ a fie aproximat˘ a prin a
n
cu o precizie mai mare
decât o margine aleas˘ a ε = ε
1
; B satisface preten¸tia, demonstrând c˘ a exist˘a un
întreg N = N
1
, astfel încât to¸ti termenii a
n
, care urmeaz˘ a dup˘ a elementul a
N1
,
satisfac aceast˘ a condi¸tie. Atunci A poate deveni mai exigent ¸si va fixa o nou˘ a
margine mai mic˘a, ε = ε
2
. B satisface din nou preten¸tia lui A, g˘ asind un întreg
N = N
2
(eventual mult mai mare). Dac˘ a B poate mul¸tumi pe A, oricât de mic˘ a
ar fi marginea aleas˘ a de A, atunci avem situa¸tia exprimat˘ a de a
n
→a.
Exist˘ a o anumit˘ a dificultate psihologic˘a în în¸telegerea acestei defini¸tii precise a
limitei. Intui¸tia noastr˘ a ne sugereaz˘ a o idee "dinamic˘ a" despre no¸tiunea de limit˘ a,
ca rezultat al unui proces de "mi¸scare": ne deplas˘ am în lungul ¸sirului de întregi
1, 2, 3, ..., n, ... ¸si atunci observ˘ am comportarea ¸sirului a
n
. Ni se pare c˘ a am putea
observa faptul c˘ a a
n
→ a. Îns˘ a acest˘ a atitudine "natural˘ a" nu este capabil˘ a de
o formulare matematic˘ a, riguroas˘ a. Pentru a ajunge la o defini¸tie precis˘ a, trebuie
s˘ a invers˘am ordinea pa¸silor; în loc de a privi mai întâi la variabila independent˘ a n
¸si apoi la variabila dependent˘ a a
n
, trebuie s˘a ne baz˘ am defini¸tia noastr˘ a pe ceea
ce trebuie s˘ a facem dac˘ a vrem s˘ a verific˘ am afirma¸tia c˘ a a
n
→a. Printr-un astfel
de procedeu, trebuie s˘ a alegem mai întâi o mic˘ a margine arbitrar˘ a în jurul lui a
¸si apoi trebuie s˘ a stabilim dac˘ a putem satisface aceast˘ a condi¸tie, luând variabila
independent˘ a n suficient de mare. Apoi, dând denumiri simbolice, ε ¸si N frazelor
"margine arbitrar de mic˘ a" ¸si "n suficient de mare", suntem condu¸si la defini¸tia
precis˘ a a limitei
Ce este matematica?, de R. Courant ¸si H. Robbins, Editura ¸ Stiin¸tific˘a, Bu-
cure¸sti, 1969, pagina 309
127
No¸tiunea de ¸sir
Opera¸tii algebrice cu ¸siruri din R
p
Limita unui ¸sir din R
p
¸ Siruri convergente ¸si divergente din R
p
M˘ arginirea ¸sirurilor convergente din R
p
Reducerea studiului convergen¸tei unui ¸sir din R
p
la convergen¸ta a
p ¸siruri din R
No¸tiunea de sub¸sir al unui ¸sir din R
p
Condi¸tii echivalente pentru divergen¸ta ¸sirurilor din R
p
Comportamentul ¸sirurilor convergente din R
p
la opera¸tiile
algebrice
Trecerea la limit˘ a în inegalit˘a¸ti pentru ¸siruri din R
p
Marginile unei submul¸timi m˘ arginite a lui R sunt limitele unor
¸siruri de elemente din mul¸timea respectiv˘ a
Studiul ¸sirurilor de elemente din R
p
s-a impus datorit˘ a apari¸tiei în manevrarea
multor obiecte a unor scheme de aproximare care se realizeaz˘ a cu ajutorul
unor procese iterative (spre exemplu metoda coardei a lui Newton, deter-
minarea solu¸tiilor unor sisteme cu ajutorul principiului contrac¸tiilor etc).
No¸tiunea de ¸sir
Defini¸tie. Fie M o mul¸ time. Un ¸ sir din M este o func¸tie cu domeniul
N (sau N
k
= ¦k, k + 1, k + 2, ....¦, unde k ∈ N) ¸ si codomeniul o submul¸ time
a lui M.
Observa¸tie. Dac˘ a x : N →M este un ¸ sir, valoarea lui x în n se va nota
x
n
(în loc de x(n)), iar func¸ tia x : N →M se va nota (x
n
)
n∈N
.
Opera¸tii algebrice cu ¸siruri din R
p
Defini¸tie. Dac˘ a (x
n
)
n∈N
¸ si (y
n
)
n∈N
sunt dou˘ a ¸ siruri din R
p
, atunci
definim suma lor ca fiind ¸ sirul, din R
p
, (x
n
+y
n
)
n∈N
, diferen¸ta lor ca
fiind ¸ sirul, din R
p
, (x
n
−y
n
)
n∈N
, iar produsul lor scalar ca fiind ¸ sirul, din R,
(x
n
y
n
)
n∈N
.
Defini¸tie. Dac˘ a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir din R, iar (y
n
)
n∈N
un ¸ sir din R
p
,
atunci definim produsul lor ca fiind ¸ sirul, din R
p
, (x
n
y
n
)
n∈N
.
128
Defini¸tie. Dac˘ a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir din R
p
, iar (y
n
)
n∈N
un ¸ sir din R
astfel ca, pentru orice n ∈ N, s˘ a avem y
n
= 0, atunci definim câtul lor ca
fiind ¸ sirul, din R
p
, (
xn
yn
)
n∈N
.
Limita unui ¸sir din R
p
. ¸ Siruri convergente ¸si divergente din R
p
Defini¸tie. Dac˘ a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir din R
p
, un element x ∈ R
p
, se
nume¸ ste o limit˘a a lui (x
n
)
n∈N
, dac˘ a pentru orice vecin˘atate V a lui x,
exist˘a n
V
∈ N, astfel ca pentru orice n ∈ N, n ≥ n
V
, s˘a avem
x
n
∈ V .
Vom spune c˘ a ¸ sirul (x
n
)
n∈N
converge c˘atre x.
Dac˘ a un ¸ sir, din R
p
, are o limit˘a din R
p
, vom spune c˘ a el este convergent,
iar în caz contrar îl vom numi divergent.
Observa¸tie. Defini¸tia de mai sus are sens ¸ si pentru ¸ siruri cu elemente
dintr-un spa¸ tiu topologic.
Teorem˘a. Dac˘ a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir din R
p
, un element x ∈ R
p
este o
limita a sa dac˘ a ¸ si numai dac˘a pentru orice ε > 0, exist˘a n
ε
∈ N, astfel ca,
pentru orice n ∈ N, n ≥ n
ε
s˘ a avem
|x
n
−x| < ε.
Observa¸tie. Pentru suportul intuitiv al no¸ tiunii de limit˘ a a unui ¸ sir se
poate consulta [3], pagina 219.
Teorema de unicitate a limitei. Un ¸ sir din R
n
nu poate avea mai
mult de o limit˘ a.
Observa¸tie. Dac˘ a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir din R
p
care are limita x ∈ R
p
,
atunci vom scrie
lim
n→∞
x
n
= x
sau
limx
n
= x
sau
x
n
→x.
129
M˘ arginirea ¸sirurilor convergente din R
p
Urm˘ atorul rezultat arat˘a c˘ a familia ¸sirurilor convergente constituie o sub-
clas˘ a a familiei ¸sirurilor m˘ arginite.
Propozi¸tie. Un ¸ sir convergent din R
n
este m˘ arginit (i.e. dac˘a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir convergent din R
p
, atunci exist˘ a M ∈ R astfel încât
|x
n
| < M,
pentru orice n ∈ N).
Observa¸tie. Reciproca propozi¸tiei de mai sus nu este valabil˘ a, a¸ sa cum
ne arat˘ a ¸ sirul de numere reale ((−1)
n
)
n∈N
.
Reducerea studiului convergen¸tei unui ¸sir din R
p
la convergen¸ta
a p ¸siruri din R
Urm˘ atorul rezultat arat˘a c˘ a studiul convergen¸tei unui ¸sir din R
n
se reduce
la studiul convergen¸tei unor ¸siruri din R.
Teorem˘a. Un ¸ sir (x
n
)
n∈N
, din R
p
, unde, pentru orice n ∈ N, avem
x
n
= (ζ
1n
, ζ
2n
, ..., ζ
pn
),
converge c˘atre un element
y = (η
1
, η
2
, ..., η
p
) ∈ R
p
dac˘ a ¸ si numai dac˘ a ¸ sirul (ζ
in
)
n∈N
, din R, converge c˘ atre η
i
, pentru orice
i ∈ ¦1, 2, ..., p¦.
Demonstra¸ tie.
”⇒” Pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N, astfel ca pentru orice n ∈ N,
n ≥ n
ε
, avem
|x
n
−y| < ε.
Dar, pentru orice i ∈ ¦1, 2, ..., p¦,

in
−η
i
[ ≤ |x
n
−y| ,
fapt care arat˘ a c˘ a, pentru orice i ∈ ¦1, 2, ..., p¦, ¸sirul (ζ
in
)
n∈N
, din R, converge
c˘atre η
i
.
130
”⇐” Pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N, astfel ca pentru orice n ∈ N,
n ≥ n
ε
, avem

in
−η
i
[ <
ε

p
,
pentru orice i ∈ ¦1, 2, ..., p¦.
Prin urmare, pentru orice n ∈ N, n ≥ n
ε
, avem
|x
n
−y|
2
=
p
¸
i=1

in
−η
i
[
2
≤ ε
2
,
adic˘a ¸sirul (x
n
)
n∈N
, din R
p
, converge c˘ atre y.
No¸tiunea de sub¸sir al unui ¸sir din R
p
No¸tiunea de sub¸sir al unui ¸sir se dovede¸ste a fi foarte util˘ a permi¸tând
introducerea no¸tiunii de mul¸time a punctelor limit˘ a ale unui ¸sir de elemente
din R
p
(vezi pagina 152).
Defini¸tie. Dac˘ a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir din R
p
, iar k
1
< k
2
< ... < k
n
<
... un ¸ sir strict cresc˘ ator de numere naturale, atunci ¸ sirul, din R
p
, dat de
(x
kn
)
k∈N
, se nume¸ ste un sub¸ sir al s˘ au.
Observa¸tie. Fie k : N → N o func¸tie strict cresc˘atoare. Atunci k
define¸ ste un sub¸ sir al lui x = (x
n
)
n∈N
, prin x◦k ¸ si orice sub¸ sir al lui (x
n
)
n∈N
poate fi definit în acest mod.
Propozi¸tie. Dac˘a ¸ sirul (x
n
)
n∈N
, din R
p
, converge c˘ atre x ∈ R
p
, atunci
orice sub¸ sir al s˘ au converge c˘ atre x.
Corolar. Dac˘a ¸ sirul (x
n
)
n∈N
, din R
p
, converge c˘ atre x ∈ R
p
, iar m ∈ N,
atunci ¸ sirul (x
m+n
)
n∈N
converge c˘atre x.
Condi¸tii echivalente pentru divergen¸ta ¸sirurilor din R
p
Urm˘ atorul rezultat descrie situa¸tia în care un ¸sir nu converge c˘ atre x.
Propozi¸tie. Dat fiind ¸ sirul (x
n
)
n∈N
, din R
p
, ¸ si x ∈ R
p
, urm˘ atoarele
afirma¸ tii sunt echivalente:
i) (x
n
)
n∈N
nu converge c˘ atre x.
131
ii) exist˘ a o vecin˘ atate V a lui x, astfel ca, pentru orice n ∈ N, exist˘ a
m
n
∈ N, m
n
> n, astfel încât
x
mn
/ ∈ V .
iii) exist˘ a o vecin˘ atate V a lui x ¸ si un sub¸ sir al lui (x
n
)
n∈N
, astfel încât
nici unul dintre elementele sub¸ sirului nu se afl˘ a în V .
Comportamentul ¸sirurilor convergente din R
p
la opera¸tiile alge-
brice
Propozi¸tie
i) Fie ¸ sirurile (x
n
)
n∈N
¸ si (y
n
)
n∈N
, din R
p
, convergente c˘ atre x, respectiv
y.
Atunci ¸ sirurile (x
n
+ y
n
)
n∈N
, (x
n
− y
n
)
n∈N
¸ si (x
n
y
n
)
n∈N
converg c˘ atre
x +y, x −y ¸ si respectiv x y.
ii) Fie ¸ sirul (x
n
)
n∈N
, din R
p
, convergent c˘ atre x ∈ R
p
¸ si (y
n
)
n∈N
, din R,
convergent c˘ atre y ∈ R.
Atunci ¸ sirul (x
n
y
n
)
n∈N
, din R
p
, converge c˘ atre xy ∈ R
p
.
iii) Fie ¸ sirul (x
n
)
n∈N
, din R
p
, convergent c˘atre x ∈ R
p
¸ si (y
n
)
n∈N
, din
R

, convergent c˘ atre y ∈ R

.
Atunci ¸ sirul (
1
y
n
x
n
)
n∈N
, din R
p
, converge c˘atre
1
y
x ∈ R
p
.
Trecerea la limit˘ a în inegalit˘a¸ti pentru ¸siruri din R
p
Rezultatul de mai jose se va folosi în cadrul demonstra¸tiei Teoremei valorii
minime ¸si maxime pentru func¸tii continue (vezi pagina 213).
Propozi¸tie. Fie ¸ sirul (x
n
)
n∈N
, din R
p
, convergent c˘ atre x ∈ R
p
. Dac˘ a
exist˘a c ∈ R
p
¸ si r ∈ R, r > 0, astfel ca
|x
n
−c| ≤ r,
pentru orice n ∈ N, atunci
|x −c| ≤ r.
Demonstra¸ tie. Mul¸timea
V = ¦y ∈ R
n
[ |y −c| > r¦
este deschis˘ a.
132
Dac˘ a x ∈ V , atunci V este o vecin˘ atate a lui x, deci exist˘ a n
V
∈ N, astfel
ca, pentru orice n ∈ N, n ≥ n
V
s˘ a avem
x
n
∈ V ,
ceea ce contrazice ipoteza.
Prin urmare
x / ∈ V ,
adic˘a
|x −c| ≤ r.
Marginile unei submul¸timi m˘arginite a lui R sunt limitele unor
¸siruri de elemente din mul¸timea respectiv˘a
Propozi¸tie. Fie A o submul¸ time m˘ arginit˘ a a lui R. Atunci exist˘ a dou˘ a
¸ siruri (x
n
)
n∈N
¸ si (y
n
)
n∈N
de elemente din A astfel încât
lim
n→∞
x
n
= inf A
¸ si
lim
n→∞
y
n
= sup A.
Demonstra¸ tie. Conform defini¸tiei marginii superioare a unei mul¸timi,
pentru orice n ∈ N, exist˘ a y
n
∈ A, astfel încât
supA −
1
n
< y
n
≤ supA.
Prin urmare, deoarece
lim
n→∞
(supA −
1
n
) = supA,
deducem c˘ a
lim
n→∞
y
n
= sup A.
Analog se g˘ ase¸ste un ¸sir (x
n
)
n∈N
de elemente din A cu proprietatea c˘ a
lim
n→∞
x
n
= inf A.
Observa¸tie. De fapt are loc un fenomen mai general, anume dac˘ a A este
o submul¸time a lui R
P
¸ si a ∈ A, atunci exist˘ a un ¸ sir (x
n
)
n∈N
de elemente
din A astfel încât
lim
n→∞
x
n
= a.
133
Exerci¸tii
1. Fie ¸sirurile (x
n
)
n∈N
¸si (y
n
)
n∈N
, din R, convergente, astfel ca, pentru
orice n ∈ N, s˘ a avem
x
n
≤ y
n
.
Atunci
lim
n→∞
x
n
≤ lim
n→∞
y
n
.
Mai general, dac˘a (x
n
)
n∈N
, (y
n
)
n∈N
¸si (z
n
)
n∈N
, sunt trei ¸siruri din R, astfel
ca, pentru orice n ∈ N, s˘ a avem
x
n
≤ y
n
≤ z
n
,
atunci, dac˘ a (x
n
)
n∈N
¸si (z
n
)
n∈N
sunt convergente ¸si au aceea¸si limit˘ a, (y
n
)
n∈N
este convergent ¸si
lim
n→∞
y
n
= x.
2. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a ¸sirul (x
n
)
n∈N
, din R, are limita x ∈ R, atunci ¸sirul
([x
n
[)
n∈N
are limita [x[.
3. S˘ a se arate c˘ a
lim
n→∞
n

n = 1.
4. Fie p ∈ Z ¸si a ∈ (−1, 1). S˘a se arate c˘ a
lim
n→∞
n
p
a
n
= 0.
5. Fie ¸sirul (x
n
)
n∈N
, din (0, ∞), astfel încât
lim
n→∞
x
n+1
x
n
< 1.
Atunci
lim
n→∞
x
n
= 0.
6. Fie ¸sirul (x
n
)
n∈N
, din (0, ∞), astfel încât
lim
n→∞
x
n+1
x
n
> 1.
Atunci (x
n
)
n∈N
este divergent.
134
7. Fie ¸sirul (x
n
)
n∈N
, din (0, ∞), astfel încât
lim
n→∞
(x
n
)
1
n
< 1.
Atunci
lim
n→∞
x
n
= 0.
8. Fie ¸sirul (x
n
)
n∈N
, din (0, ∞), astfel încât lim
n→∞
(x
n
)
1
n
> 1.
Atunci (x
n
)
n∈N
este divergent.
9. Dac˘a a, b ∈ R ¸si 0 < b ≤ a, s˘ a se calculeze
lim
n→∞
(a
n
+b
n
)
1
n
.
10. S˘ a se calculeze
lim
n→∞
¦(2 +

3)
n
¦
11. Fie ¸sirul (x
n
)
n∈N
, din R ¸si α ∈ (0, ∞) astfel ca
lim
n→∞
[x
n
[ = 1
¸si, pentru orice m, n ∈ N, avem
[x
n
+x
n
[ ≥ α.
S˘ a se arate c˘a (x
n
)
n∈N
este convergent ¸si s˘ a se precizeze posibilele valori
ale limitei lui (x
n
)
n∈N
.
12. S˘ a se arate c˘ a dac˘a ¸sirul de numere reale (x
n
)
n∈N
are proprietatea c˘ a
exist˘ a l ∈ R astfel încât orice sub¸sir (x
n
k
)
k∈N
al s˘ au are un sub¸sir (x
n
kp
)
p∈N
care converge c˘ atre l, atunci el este convergent c˘ atre l.
13. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a ¸sirul de numere reale (x
n
)
n∈N
are proprietatea
c˘a exist˘ a l ∈ R astfel încât sub¸sirurile (x
2n
)
n∈N
¸si (x
2n+1
)
n∈N
converg c˘ atre l,
atunci ¸sirul (x
n
)
n∈N
converge c˘ atre l.
14. S˘ a se caracterizeze ¸sirurile convergente de numere întregi.
15. Fie x
1
∈ R ¸si
x
n+1
=

x
n
−2
1−n

,
pentru orice n ∈ N.
S˘ a se studieze convergen¸ta ¸sirului (x
n
)
n∈N
.
135
Bibliografie
1. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagog-
ic˘ a, Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32023
2. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, Americam Mathematical Society, 2000
3. Solomon Marcus, ¸ Socul matematicii, Editura Albatros, Bucure¸sti,
1987 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universi-
tatea din Bucure¸sti II 33883
136
CRITERII DE CONVERGEN¸ T
˘
A PENTRU ¸ SIRURI
Teorema convergen¸tei monotone
Criteriul lui Cauchy
Pentru a ar˘ ata, cu metodele prezentate pân˘ a acum, c˘ a un ¸sir este conver-
gent, trebuie s˘ a cunoa¸stem sau s˘ a intuim care este limita ¸sirului. De multe
ori, acest lucru nu este u¸sor de realizat. Rezultatele urm˘atoare vor elimina
par¸tial acest neajuns.
Teorema de mai jos se va folosi, spre exemplu, în cadrul demonstra¸tiei
propozi¸tiilor de la paginile 162 ¸si 165, propozi¸tiei de la pagina 289, Teoremei
de reprezentare a lui Riesz (vezi pagina 373), precum ¸si în cadrul demon-
stra¸tiei formulei lui Stirling (vezi pagina 460).
Teorema convergen¸tei monotone. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸ sir de numere reale
care este cresc˘ ator (i.e.
x
n
≤ x
n+1
,
pentru orice n ∈ N).
Atunci (x
n
)
n∈N
este convergent dac˘ a ¸ si numai dac˘ a este m˘ arginit, caz în
care
lim
n→∞
x
n
= sup
n∈N
x
n
.
Demonstra¸ tie.
”⇒” Am v˘ azut acest rezultat în sec¸tiunea precedent˘ a.
Mai mult, fie
l = lim
n→∞
x
n
.
Atunci, pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N astfel ca, pentru orice n ∈ N,
n ≥ n
ε
s˘ a avem
l −ε ≤ x
n
≤ l +ε,
de unde, având în vedere c˘ a ¸sirul (x
n
)
n∈N
este cresc˘ ator, deducem c˘ a
l −ε ≤ sup
n∈N
x
n
≤ l +ε.
137
Prin urmare,

sup
n∈N
x
n
− lim
n→∞
x
n

≤ ε,
pentru orice ε > 0, deci
lim
n→∞
x
n
= sup
n∈N
x
n
.
”⇐” Exist˘a
sup
n∈N
x
n
not
= l.
Atunci
x
n
≤ l,
pentru orice n ∈ N.
Mai mult, având în vedere defini¸tia supremumului, pentru orice ε > 0,
exist˘ a x

astfel ca
l −ε < x

,
de unde, deoarece ¸sirul (x
n
)
n∈N
este cresc˘ ator, deducem c˘ a
l −ε < x
n
≤ l,
pentru orice n ∈ N, n ≥ n
ε
, adic˘ a
l = lim
n→∞
x
n
= sup
n∈N
x
n
.
Corolar. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸ sir de numere reale care este descresc˘ ator (i.e.
x
n
≥ x
n+1
, pentru orice n ∈ N).
Atunci (x
n
)
n∈N
este convergent dac˘ a ¸ si numai dac˘ a este m˘ arginit, caz în
care
lim
n→∞
x
n
= inf
n∈N
x
n
.
Criteriul lui Cauchy
Teorema anterioar˘ a este un instrument extraordinar de util, dar are in-
convenientul c˘ a se aplic˘ a numai pentru ¸siruri monotone. Am dori, ca atare,
un alt criteriu care s˘ a implice convergen¸ta, chiar dac˘ a ¸sirul nu este mono-
ton. Acesta este criteriul lui Cauchy, un criteriu foarte des utilizat (vezi
demonstra¸tiile urm˘ atoarelor rezultate: Criteriului lui Dirichlet - pagina 189,
138
Teorema punctelor fixe pentru contrac¸tii - pagina 229, Lema de la pagina
325).
Pentru început vom prezenta o form˘ a a teoremei Bolzano-Weierstrass
specializat˘ a pentru ¸siruri, rezultat care va fi folosit în cadrul demonstra¸tiei
Criteriului lui Cauchy (vezi pagina 140), Teoremei de permanen¸t˘ a a compa-
cit˘ a¸tii pentru func¸tiilor continue (vezi pagina 212), a Teoremei valorii minime
¸si maxime pentru func¸tii continue (vezi pagina 213), precum ¸si a Teoremei
Arzelà-Ascoli (vezi pagina 254).
Lema lui Cesàro. Un ¸ sir m˘arginit din R
p
are (cel pu¸tin) un sub¸ sir
convergent.
Demonstra¸ tie. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir m˘ arginit din R
p
.
Dac˘ a exist˘ a numai un num˘ ar finit de valori distincte pentru elementele
¸sirului, atunci cel pu¸tin una dintre aceste valori se repet˘a de o infinitate de
ori, ¸si, prin urmare, putem ob¸tine un sub¸sir al lui (x
n
)
n∈N
, alegând aceast˘ a
valoare de fiecare dat˘ a când ea apare.
Dac˘ a exist˘ a un num˘ ar infinit de valori distincte pentru elementele ¸sirului,
cum mul¸timea termenilor ¸sirului este m˘ arginit˘a, conform teoremei Bolzano-
Weierstrass (vezi pagina 98), exist˘ a un punct de acumulare l ∈ R
p
al mul¸timii
termenilor ¸sirului.
Fie x
n1
un element al ¸sirului astfel ca
|x
n1
−l| < 1.
Cum l este punct de acumulare pentru mul¸timea
S
1
= ¦x
n
[ n ∈ N¦,
l este punct de acumulare ¸si pentru mul¸timea
S
2
= ¦x
n
[ n ∈ N, n > n
1
¦.
Prin urmare, exist˘ a un x
n
2
∈ S
2
(deci n
2
> n
1
) astfel încât
|x
n2
−l| <
1
2
.
Continuând în acest mod, g˘ asim un sub¸sir (x
n
k
)
k∈N
al lui (x
n
)
n∈N
, astfel
încât
|x
n
k
−l| <
1
k
,
139
pentru orice k ∈ N, deci
lim
k→∞
x
n
k
= l.
Defini¸tie. Un ¸ sir (x
n
)
n∈N
, din R
p
, se nume¸ ste ¸ sir Cauchy dac˘a pentru
orice ε > 0, exist˘a n
ε
∈ N, astfel încât, pentru orice m, n ∈ N, m, n ≥ n
ε
,
avem
|x
m
−x
n
| < ε.
Observa¸tie. Spre deosebire de defini¸tia ¸ sirului convergent care cuprinde
elemente "exterioare" ¸ sirului considerat (anume limita acestuia), defini¸tia
¸ sirului Cauchy are avantajul de a implica numai elementele ¸ sirului dat; prin
urmare, dezavantajul "ghicirii" valorii limitei unui ¸ sir pentru testarea con-
vergen¸tei acestuia cu ajutorul defini¸ tiei ¸ sirului convergent nu este prezent în
defini¸tia ¸ sirului Cauchy.
Lem˘a. Un ¸ sir convergent (x
n
)
n∈N
, din R
p
, este ¸ sir Cauchy.
Lem˘a. Un ¸ sir Cauchy (x
n
)
n∈N
, din R
p
, este m˘ arginit.
Lem˘a. Un ¸ sir Cauchy (x
n
)
n∈N
, din R
p
, care are un sub¸ sir convergent,
este convergent.
Demonstra¸ tie. Deoarece ¸sirul (x
n
)
n∈N
este Cauchy, pentru orice ε > 0,
exist˘ a n
ε
∈ N astfel încât pentru orice m, n ∈ N, m, n ≥ n
ε
s˘ a avem
|x
m
−x
n
| < ε.
Dac˘ a sub¸sirul (x
n
k
)
k∈N
converge c˘ atre l ∈ R
p
, atunci, pentru orice ε > 0,
exist˘ a k
ε
∈ N cu urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti:
n

≥ n
ε
¸si

x
n

−l

< ε.
Pentru orice num˘ar natural n astfel ca n ≥ n
ε
, avem
|x
n
−l| ≤

x
n

−l

+

x
n
−x
n

< 2ε.
Prin urmare, ¸sirul (x
n
)
n∈N
converge c˘ atre l.
Criteriul lui Cauchy. Un ¸ sir (x
n
)
n∈N
, din R
p
, este convergent dac˘a ¸ si
numai dac˘a este Cauchy.
140
Demonstra¸ tie.
”⇒” Vezi una dintre lemele de mai sus.
”⇐” Dac˘a ¸sirul (x
n
)
n∈N
, din R
p
, este Cauchy, atunci, a¸sa cum am v˘ azut
mai sus, este m˘ arginit. Conform lemei lui Cesàro, el are un sub¸sir convergent.
Lema de mai sus implic˘ a faptul c˘a ¸sirul (x
n
)
n∈N
este convergent.
Observa¸tie. Importan¸ta criteriului lui Cauchy rezid˘ a în posibilitatea
test˘arii convergen¸tei f˘ ar˘a a se face apel la elemente exterioare mul¸timii ter-
menilor ¸ sirului.
Exerci¸tii
1. S˘ a se arate c˘ a
lim
n→∞
1
n
α
= 0,
pentru orice α ∈ (0, ∞).
2. S˘ a se arate c˘ a
lim
n→∞
a
n
= 0,
pentru orice α ∈ (−1, 1).
3. Fie α ∈ (0, ∞). S˘ a se arate c˘ a ¸sirul dat prin rela¸tia de recuren¸t˘ a
x
n+1
=
1
2
(x
n
+
α
x
n
),
pentru orice n ∈ N, unde x
1
∈ (0, ∞), este convegrent ¸si
lim
n→∞
x
n
=

α.
4. Fie α, β ∈ [0, 1],
x
1
= αβ
¸si
x
n+1
= (α −x
n
)(β −x
n
) +x
n
,
pentru orice n ∈ N.
S˘ a se studieze convergen¸ta ¸sirului (x
n
)
n∈N
.
5. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a ¸sirul (x
n
)
n∈N
, din R, este m˘ arginit ¸si
x
n+1
≥ x
n

1
2
n
,
141
pentru orice n ∈ N, atunci el este convergent.
6. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a ¸sirul (x
n
)
n∈N
, din R, este m˘ arginit ¸si
x
n+1
≥ x
n

1
n
2
,
pentru orice n ∈ N, atunci el este convergent.
7. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a ¸sirul (x
n
)
n∈N
, din R, este m˘ arginit ¸si
x
n+1
2
n

2 ≥ x
n
,
pentru orice n ∈ N, atunci el este convergent.
8. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a ¸sirul m˘ arginit (x
n
)
n∈N
, din R, satisface inegalitatea
x
n+2

1
3
x
n+1
+
2
3
x
n
,
pentru orice n ∈ N, atunci el este convergent.
9. S˘ a se studieze convergen¸ta ¸sirului (x
n
)
n∈N
, din R, dat de
x
n
=
1
1!

1
2!
+... +
(−1)
n+1
n!
,
pentru orice n ∈ N.
10. S˘ a se studieze convergen¸ta ¸sirului (x
n
)
n∈N
, din R, dat de
x
n
=
1
1
+
1
2
+... +
1
n
,
pentru orice n ∈ N.
11. S˘ a se studieze convergen¸ta ¸sirului (x
n
)
n∈N
, din R, dat de x
1
= 1,
x
2
= 2, ...,
x
n
=
x
n−1
+x
n−2
2
,
pentru orice n ∈ N, n ≥ 2.
12. S˘a se arate c˘ a dac˘ a ¸sirul (x
n
)
n∈N
, din R, are proprietatea c˘ a exist˘ a
λ ∈ (0, 1) astfel încât
[x
n+1
−x
n+2
[ < λ[x
n
−x
n+1
[ ,
pentru orice n ∈ N, atunci el este convergent.
142
13. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a ¸sirul (x
n
)
n∈N
, din (0, ∞), are proprietatea c˘a
x
n+1

1
S
n+1
((S
n
−1)x
n
+x
n−1
),
pentru orice n ∈ N, unde S
n
= x
1
+x
2
+... +x
n
, atunci el este convergent ¸si
s˘ a se afle limita sa.
Bibliografie
1. Nicu Boboc, Analiz˘a Matematic˘a I, Editura Universit˘ a¸tii din Bu-
cure¸sti, 1999 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 39214
2. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogi-
c˘a, Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32023
3. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, American Mathematical Society, 2000
143
¸ SIRURI DE FUNC¸ TII
Convergen¸t˘ a simpl˘ a ¸si uniform˘a pentru ¸siruri de func¸tii
Caracterizarea convergen¸tei uniforme cu ajutorul |.|

Criteriul lui Cauchy pentru convergen¸t˘a uniform˘ a
Convergen¸t˘a simpl˘a ¸si uniform˘a pentru ¸siruri de func¸tii
De multe ori, suntem confrunta¸ti cu un fenomen f care nu poate fi eva-
luat în mod nemijlocit, dar care este prezentat ca limita unui ¸sir de alte
fenomene f
n
care pot fi controlate. Apare astfel, în mod natural, no¸tiunea
de convergen¸t˘ a simpl˘a pentru ¸siruri de func¸tii
Defini¸tie. Fie (f
n
)
n∈N
un ¸ sir de func¸tii, f
n
: D ⊆ R
p
→R
q
, pentru orice
n ∈ N, ¸ si f : D
0
⊆ D ⊆ R
p
→R
q
.
Spunem c˘ a ¸ sirul (f
n
)
n∈N
converge (simplu), pe D
0
, c˘atre f, ¸ si vom nota
f
n
s
→f,
dac˘ a, pentru orice x ∈ D
0
, avem
lim
n→∞
f
n
(x) = f(x),
i.e.
pentru orice x ∈ D
0
¸ si orice ε > 0, exist˘ a n
x,ε
∈ N,
astfel încât, pentru orice n ∈ N, n ≥ n
x,ε
,
avem
|f
n
(x) −f(x)| < ε.
Exerci¸tii
1. S˘ a se studieze convergen¸ta simpl˘ a a ¸sirului de func¸tii, f
n
: R →R,
f
n
(x) =
x
n
,
144
pentru orice x ∈ R ¸si n ∈ N.
2. S˘ a se studieze convergen¸ta simpl˘ a a ¸sirului de func¸tii, f
n
: [0, 1] →R,
f
n
(x) = x
n
,
pentru orice x ∈ R ¸si n ∈ N.
3. S˘ a se studieze convergen¸ta simpl˘ a a ¸sirului de func¸tii, f
n
: R →R,
f
n
(x) =
x
2
+nx
n
,
pentru orice x ∈ R ¸si n ∈ N.
4. S˘ a se studieze convergen¸ta simpl˘ a a ¸sirului de func¸tii, f
n
: R →R,
f
n
(x) =
sin(nx)
n
,
pentru orice x ∈ R ¸si n ∈ N.
5. S˘ a se studieze convergen¸ta simpl˘ a a ¸sirului de func¸tii, f
n
: R →R,
f
n
(x) = ¦
x
n
, dac˘ a n este impar
1
n
, dac˘ a n este par
,
pentru orice x ∈ R ¸si n ∈ N.
6. S˘ a se studieze convergen¸ta simpl˘ a a ¸sirului de func¸tii, f
n
: [a, b] →R,
f
n
(x) =
[nf(x)]
n
,
pentru orice x ∈ R ¸si n ∈ N, unde a, b ∈ R ¸si f : [a, b] →R.
Observa¸tie. Suntem interesa¸ti în a studia în ce m˘ asur˘ a propriet˘ a¸tile
func¸tiilor f
n
se transmit la func¸tia f. A¸ sa cum arat˘ a exemplul 2 de mai
sus (unde de¸ si func¸ tiile f
n
sunt continue, func¸tia limit˘ a nu are aceast˘ a pro-
prietate), convergen¸ ta simpl˘ a nu este instrumentul adecvat acestui scop. O
analiz˘ a geometric˘a a exemplului de mai sus arat˘ a c˘ a motivul discontinuit˘ a¸tii
func¸tiei limit˘ a în 1 este faptul c˘ a, pe m˘ asur˘a ce n cre¸ ste, graficul lui f
n
se
dep˘ arteaz˘ a de graficul lui f în apropierea lui 1. Prin urmare avem nevoie de
o nou˘ a no¸tiune de convergen¸t˘ a pentru ¸ siruri de func¸tii, convergen¸ t˘ a care s˘ a
oblige "graficul lui f
n
s˘a convearg˘ a c˘atre graficul lui f".
Defini¸tie. Fie (f
n
)
n∈N
un ¸ sir de func¸tii, f
n
: D ⊆ R
p
→R
q
, pentru orice
n ∈ N, ¸ si f : D
0
⊆ D ⊆ R
p
→R
q
.
145
Spunem c˘ a ¸ sirul (f
n
)
n∈N
converge uniform, pe D
0
, c˘ atre f, ¸ si vom nota
f
n
u
→f,
dac˘ a
pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N, astfel încât,
pentru orice n ∈ N, n ≥ n
ε
, ¸ si orice x ∈ D
0
,
avem
|f
n
(x) −f(x)| < ε.
Observa¸tie. În cazul în care p = q = 1, f
n
u
→ f înseamn˘ a c˘a pentru
orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N, astfel încât, pentru orice n ∈ N, n ≥ n
ε
, avem
f(x) −ε < f
n
(x) < f(x) +ε,
pentru orice x ∈ D
0
, adic˘ a pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N, astfel încât,
pentru orice n ∈ N, n ≥ n
x,ε
, graficul lui f
n
se afl˘ a între G
f−ε
¸ si G
f+ε
, adic˘ a
"graficul lui f
n
converge c˘atre graficul lui f".
Observa¸tie. Vom vedea c˘a no¸tiunea de convergen¸t˘ a uniform˘ a pentru
¸ siruri de func¸ tii este cea care permite transferul propriet˘ a¸tilor lui f
n
la f, în
particular, permite permutarea limitei cu derivata ¸ si cu integrala. De aseme-
nea, ea ne permite construc¸tia unor obiecte matematice foarte "exotice", ca
de exemplu func¸tii din R în R care sunt continue, dar sunt nederivabile în
orice punct al lui R, curbe a c˘ aror imagine umple un p˘ atrat etc. (vezi paginile
481-483).
Observa¸tie. Din p˘ acate, fenomenul convergen¸tei uniforme nu apare în
situa¸tiile întâlnite de c˘ atre fizicieni atât de des pe cât ar dori-o ace¸ stia. Din
acest motiv, în cadrul teoriei integralei Riemann, permutarea limitei cu in-
tegrala are loc într-un cadru prea restrâns în raport cu nevoile impuse de
fizic˘a. Acesta constituie unul dintre motivele care au condus la elaborarea
teoriei integralei Lebesgue.
Lema urm˘ atoare furnizeaz˘ a o condi¸tie necesar˘a ¸si suficient˘a pentru ca un
¸sir de func¸tii s˘ a nu convearg˘ a uniform.
146
Lem˘a. Fie (f
n
)
n∈N
un ¸ sir de func¸tii, unde f
n
: D ⊆ R
p
→ R
q
, pentru
orice n ∈ N, ¸ si f : D
0
⊆ D ⊆ R
p
→R
q
.
Atunci (f
n
)
n∈N
nu converge uniform, pe D
0
, c˘ atre f, dac˘ a ¸ si numai dac˘ a
exist˘a ε
0
∈ R, ε
0
> 0, un sub¸ sir (f
n
k
)
k∈N
al lui (f
n
)
n∈N
¸ si un ¸ sir (x
k
)
k∈N
de
elemente din D
0
, astfel încât
|f
n
k
(x
k
) −f(x
k
)| ≥ ε
0
,
pentru orice k ∈ N.
Exerci¸tii. S˘ a studieze convergen¸ta uniform˘ a a ¸sirurilor de func¸tii prezen-
tate mai sus.
Caracterizarea convergen¸tei uniforme cu ajutorul |.|

Defini¸tie. Dac˘ a f : D ⊆ R
p
→ R
q
este o func¸ tie m˘ arginit˘ a, definim
norma lui f prin
|f|

= sup
x∈D
|f(x)| .
Exerci¸tiu. S˘ a se arate c˘ a |.|

verific˘ a propriet˘ a¸tile normei.
Propozi¸tie. Un ¸ sir (f
n
)
n∈N
de func¸ tii m˘ arginite, f
n
: D ⊆ R
p
→ R
q
,
converge uniform, pe D
0
, c˘ atre f : D ⊆ R
p
→R
q
dac˘a ¸ si numai dac˘ a
lim
n→∞
|f
n
−f|

= 0.
Exerci¸tiu. S˘ a se aplice aceast˘ a propozi¸tie pe exemplele de mai sus.
Criteriul lui Cauchy pentru convergen¸t˘a uniform˘ a
Ca ¸si în cazul ¸sirurilor de numere reale, prezent˘ am un criteriu de tip
Cauchy (care va fi folosit în cadrul demonstra¸tiei Teoremei lui Tietze -vezi
pagina 249, precum ¸si a Teoremei Arzelà-Ascoli -vezi pagina 254).
Criteriul lui Cauchy pentru convergen¸t˘a uniform˘a. Fie ¸ sirul (f
n
)
n∈N
de func¸tii m˘ arginite, f
n
: D ⊆ R
p
→R
q
.
147
Atunci exist˘ a f : D ⊆ R
p
→R
q
astfel încât (f
n
)
n∈N
converge uniform, pe
D, c˘ atre f, dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N, astfel ca
pentru orice m, n ∈ N, m, n ≥ n
ε
s˘ a avem
|f
n
−f
m
| < ε.
Exerci¸tii
1. S˘ a se studieze convergen¸ta simpl˘ a ¸si uniform˘ a pentru urm˘ atoarele
¸siruri de func¸tii:
i) f
n
: [−1, 1] →R,
f
n
(x) =
x
1 +n
2
x
2
,
pentru orice n ∈ N ¸si x ∈ [−1, 1].
ii) f
n
: [0, 1] →R,
f
n
(x) = x
n
(1 −x
n
),
pentru orice n ∈ N ¸si x ∈ [−1, 1].
iii) f
n
: [0, ∞) →R,
f
n
(x) =
x
x +n
,
pentru orice n ∈ N ¸si x ∈ [0, ∞).
iv) f
n
: [a, b] →R,
f
n
(x) =
x
x +n
,
pentru orice n ∈ N ¸si x ∈ [a, b], unde 0 < a < b.
Observa¸tie. Exerci¸ tiile iii) ¸ si iv) arat˘ a c˘ a este important s˘ a preciz˘ am pe
ce mul¸ time studiem convergen¸ta uniform˘ a.
v) f
n
: (−1, 1) →R,
f
n
(x) =
1 −x
n
1 −x
,
pentru orice n ∈ N ¸si x ∈ (−1, 1).
2. Fie f
n
: A ⊆ R →R un ¸sir de func¸tii care converge uniform c˘ atre
f : A ⊆ R →R. S˘ a se arate c˘ a ¸sirul de func¸tii (g
n
)
n∈N
, unde g
n
=
fn
1+f
2
n
,
pentru orice n ∈ N, converge uniform.
148
Bibliografie
1. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagog-
ic˘ a, Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32023
2. Ion Colojoar˘ a, Radu Miculescu, Cristinel Mortici, Analiz˘ a Matema-
tic˘ a, Teorie. Metode. Aplica¸tii, Editura Art, Bucure¸sti, 2002, - cota la
biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bu-
cure¸sti II 39681
3. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, American Mathematical Society, 2000
4. C. Popa, V. Hiri¸ s, M. Megan, Introducere în analiza matemati-
c˘a prin exerci¸tii ¸si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca
Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 23777
149
LIMITA SUPERIOAR
˘
A ¸ SI INFERIOAR
˘
A A UNUI ¸ SIR
No¸tiunea de limit˘a superioar˘a ¸si limit˘a inferioar˘a pentru un ¸sir
m˘ arginit de numere reale
Caracterizarea convergen¸tei ¸sirurilor m˘arginite cu ajutorul
limitelor superioar˘a ¸si inferioar˘a
În aceast˘ a sec¸tiune vom introduce no¸tiunile de limit˘ a superioar˘ a ¸si limi-
t˘ a inferioar˘a pentru un ¸sir m˘ arginit de numere reale care sunt utile pentru
"clasificarea" ¸sirurilor divergente.
No¸tiunea de limit˘ a superioar˘ a ¸si limit˘a inferioar˘ a pentru un ¸sir
m˘arginit de numere reale
Supremumul unei submul¸timi S a lui R poate fi descris ca fiind infimumul
mul¸timii acelor numere reale ce sunt mai mari decât orice element al lui S.
Este util s˘ a se relaxeze aceast˘ a condi¸tie ¸si s˘ a se considere infimumul
mul¸timii acelor numere reale pentru care exist˘ a numai un num˘ ar finit de
elemente ale lui S mai mari decât ele.
Din mai multe motive, în cazul ¸sirurilor de numere reale este important
s˘ a se considere o u¸soar˘ a modificare a acestui concept. Într-adev˘ ar, un ¸sir
(x
n
)
n∈N
, de numere reale, furnizeaz˘ a o submul¸time a lui R, dar ¸sirul posed˘ a
o structur˘ a suplimentar˘ a prin faptul c˘a elementele sale sunt indexate dup˘ a
N, deci avem aici o ordonare, care nu este prezent˘a în cazul unei mul¸timi
arbitrare de numere reale. Ca urmare, acela¸si num˘ ar poate s˘ a apar˘ a de mai
multe ori în mul¸timea termenilor ¸sirului, fenomen ce nu este prezent pentru
mul¸timi arbitrare de numere reale. Suntem condu¸si astfel la urm˘ atoarea
Defini¸tie. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸ sir de numere reale m˘ arginit superior. Atunci
limita superioar˘ a a sa, notat˘ a
lim sup x
n
sau
lim x
n
,
150
este infimumul mul¸ timii numerelor reale v, cu proprietatea c˘ a exist˘ a un
num˘ ar finit de numere naturale n astfel încât
v < x
n
.
Similar, fie (x
n
)
n∈N
un ¸ sir de numere reale m˘arginit inferior. Atunci
limita inferioar˘a a sa, notat˘ a
lim inf x
n
sau
limx
n
,
este supremumul mul¸timii numerelor reale v, cu proprietatea c˘ a exist˘ a un
num˘ ar finit de numere naturale n, astfel încât
v > x
n
.
Observa¸tie. Dac˘a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir de numere reale m˘ arginit, atunci
limita superioar˘ a ¸ si limita inferioar˘ a exist˘ a ¸ si sunt unice.
Observa¸tie. Unii autori folosesc nota¸tia lim sup x
n
= ∞pentru a marca
faptul c˘a ¸ sirul de numere reale (x
n
)
n∈N
este nem˘ arginit superior, respectiv
nota¸ tia lim inf x
n
= −∞ pentru a marca faptul c˘ a ¸ sirul de numere reale
(x
n
)
n∈N
este nem˘ arginit inferior.
Exist˘ a ¸si alte moduri de a caracteriza limita superioar˘ a a unui ¸sir de
numere reale. Anume avem:
Propozi¸tie. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸ sir de numere reale m˘ arginit superior ¸ si l


R.
Atunci urm˘ atoarele afirma¸tii sunt echivalente:
i)
l

= lim sup x
n
.
ii) pentru orice ε > 0, exist˘ a un num˘ ar finit de numere naturale n astfel
încât
l

+ε < x
n
,
dar exist˘a un num˘ ar infinit de numere naturale n astfel încât
l

−ε < x
n
.
151
iii)
l

= inf
m∈N
sup
n∈N, n≥m
x
n
.
iv)
l

= lim
m→∞
sup
n∈N, n≥m
x
n
.
v)
l

= sup¦x ∈ R [ exist˘ a un sub¸ sir (x
n
k
)
k∈N
al lui (x
n
)
n∈N
astfel ca lim
k→∞
x
n
k
= x¦.
Observa¸tie. Mul¸timea
¦x ∈ R [ exist˘ a un sub¸ sir (x
n
k
)
k∈N
al lui (x
n
)
n∈N
astfel ca lim
k→∞
x
n
k
= x¦
care poart˘ a numele de mul¸timea punctelor limit˘ a ale ¸ sirului (x
n
)
n∈N
, ne d˘ a,
prin "bog˘ a¸tia" elementelor sale, o m˘ asur˘ a asupra "gradului" de divergen¸t˘ a
al unui ¸ sir, anume, cu cât aceast˘ a mul¸ time are mai multe elemente, cu atât
¸ sirul în cauz˘ a este "mai divergent".
Exerci¸tiu. Formula¸ti ¸si demonstra¸ti propozi¸tia analoag˘ a pentru limita
inferioar˘ a.
Caracterizarea convergen¸tei ¸sirurilor m˘arginite cu ajutorul lim-
itelor superioar˘a ¸si inferioar˘ a
Teorem˘a. Un ¸ sir de numere reale m˘ arginit (x
n
)
n∈N
este convergent dac˘ a
¸ si numai dac˘ a
lim inf x
n
= lim sup x
n
,
caz în care limita ¸ sirului este aceast˘ a valoare comun˘ a.
Demonstra¸ tie.
”⇒” Fie
l = lim
n→∞
x
n
.
Atunci, pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N astfel ca pentru orice n ∈ N,
n ≥ n
ε
s˘ a avem
l −ε ≤ x
n
≤ l +ε.
Ultima inegalitate arat˘ a c˘ a
lim sup x
n
≤ l +ε
152
iar prima c˘a
l −ε ≤ lim inf x
n
.
Prin urmare
lim sup x
n
−lim inf x
n
≤ 2ε,
pentru orice ε > 0, deci
lim inf x
n
= lim sup x
n
= lim
n→∞
x
n
.
”⇐” Fie
l = lim inf x
n
= lim sup x
n
.
Atunci, pentru orice ε > 0, exist˘ a n
1
ε
∈ N astfel ca pentru orice n ∈ N,
n ≥ n
1
ε
s˘ a avem
x
n
≤ l +ε
¸si exist˘ a n
2
ε
∈ N astfel ca pentru orice n ∈ N, n ≥ n
2
ε
s˘ a avem
l −ε ≤ x
n
.
Atunci, pentru orice n ∈ N, n ≥ max¦n
1
ε
, n
2
ε
¦, avem
l −ε ≤ x
n
≤ l +ε,
deci
l = lim inf x
n
= lim sup x
n
= lim
n→∞
x
n
.
Observa¸tie. Teorema de mai sus subliniaz˘a modul în care no¸tiunile de
limit˘ a superioar˘ a ¸ si inferioar˘ a contribuie la clasificarea ¸ sirurilor divergente
prin evaluarea distan¸tei dintre limita inferioar˘ a ¸ si cea superioar˘a, anume cu
cât distan¸ ta dintre lim inf x
n
¸ si lim sup x
n
este mai mare, cu atât ¸ sirul în
cauz˘ a este "mai divergent".
Exerci¸tii
1. S˘ a se determine lim inf x
n
¸si lim sup x
n
pentru:
i)
x
n
=
2 + (−1)
n
1 +n
(−1)
n
+ sin

2
,
pentru orice n ∈ N.
153
ii)
x
n
=
1 + (−1)
n
2
+ (−1)
n
n
2n + 1
,
pentru orice n ∈ N.
iii)
x
n
= (1 +
1
n
)
n
[
1
2
+ (−1)
n
] + cos

2
,
pentru orice n ∈ N.
iv)
x
n
= 1 + 2(−1)
n+1
+ 3(−1)
n(n+1)
2
,
pentru orice n ∈ N.
2. Fie (x
n
)
n∈N
¸si (y
n
)
n∈N
dou˘ a ¸siruri de numere reale m˘ arginite.
S˘ a se arate c˘ a:
a)
lim inf x
n
≤ lim sup x
n
.
b) dac˘a c ∈ R, c ≥ 0, atunci
lim inf cx
n
= c lim inf l x
n
¸si
lim sup cx
n
= c lim sup x
n
.
b

) dac˘ a c ∈ R, c ≤ 0, atunci
lim inf cx
n
= c lim sup x
n
¸si
lim sup cx
n
= c lim inf x
n
.
c)
lim inf x
n
+ lim inf y
n
≤ lim inf (x
n
+y
n
).
d)
lim sup (x
n
+y
n
) ≤ lim sup x
n
+ lim sup y
n
.
e) dac˘ a
x
n
≤ y
n
,
pentru orice n ∈ N, atunci
lim inf x
n
≤ lim inf y
n
154
¸si
lim sup x
n
≤ lim sup y
n
.
Observa¸tie. În general, inegalit˘a¸tile de mai sus sunt stricte.
Pentru a justifica acest fapt se poate studia cazul
x
n
= (−1)
n
¸si
y
n
= (−1)
n+1
,
pentru orice n ∈ N.
3. Pentru un ¸sir (x
n
)
n∈N
de numere reale strict pozitive, s˘ a se arate c˘ a
lim
x
n+1
x
n
≤ lim
n

x
n
≤ lim
n

x
n
≤ lim
x
n+1
x
n
.
În particular, dac˘ a¸sirul (
x
n+1
xn
)
n∈N
este convergent, atunci ¸si ¸sirul (
n

x
n
)
n∈N
este convergent ¸si
lim
n→∞
n

x
n
= lim
n→∞
x
n+1
x
n
.
4. Pentru un ¸sir m˘ arginit (x
n
)
n∈N
de numere reale pozitive, s˘ a se arate
c˘a
lim(2 −x
n+1
)x
n
≤ 1.
5. Pentru un ¸sir m˘ arginit (x
n
)
n∈N
de numere reale cu proprietatea c˘ a
pentru orice ε > 0, exist˘a n
ε
∈ N, astfel încât pentru orice n ∈ N, n ≥ n
ε
¸si
pentru orice p ∈ N avem
x
n
−x
n+p
< ε,
s˘ a se arate c˘ a ¸sirul considerat este convergent.
6. Pentru un ¸sir (x
n
)
n∈N
de numere reale strict pozitive, s˘ a se arate c˘ a
lim
x
1
+x
2
+.... +x
n−1
+x
n
x
n
≥ 4.
S˘ a se arate c˘ a exist˘ a un ¸sir (x
n
)
n∈N
de numere reale strict pozitive pentru
care lim
x
1
+x
2
+....+x
n−1
+xn
xn
= 4.
7. Pentru un ¸sir (x
n
)
n∈N
de numere reale strict pozitive, s˘ a se arate c˘ a
lim n(
1 +x
n+1
x
n
−1) ≥ 1.
155
S˘ a se arate c˘ a exist˘ a un ¸sir (x
n
)
n∈N
de numere reale strict pozitive pentru
care lim n(
1+xn+1
xn
−1) = 1.
7. Fie un ¸sir cresc˘ ator (x
n
)
n∈N
de numere reale strict pozitive care are
proprietatea c˘ a
x
nm
≥ nx
m
,
pentru orice n, m ∈ N.
S˘ a se arate c˘ a dac˘ a sup
n∈N
x
n
n
< ∞, atunci ¸sirul (
x
n
n
)
n∈N
este convergent.
8. S˘ a se arate c˘ a ¸sirul (x
n
)
n∈N
de numere reale dat prin rela¸tia de re-
curen¸t˘ a
x
n+2
=
2
x
n+1
+x
n
,
pentru orice n ∈ N, unde x
1
, x
2
∈ (0, ∞), este convergent.
Bibliografie
1. Ion Colojoar˘ a, Radu Miculescu, Cristinel Mortici, Analiz˘ a Matema-
tic˘ a, Teorie. Metode. Aplica¸tii, Editura Art, Bucure¸sti, 2002, - cota la
biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bu-
cure¸sti II 39681
2. Nicu Boboc, Analiz˘a Matematic˘a I, Editura Universit˘ a¸tii din Bu-
cure¸sti, 1999 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 39214
3. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, Americam Mathematical Society, 2000
4. Gh. Sire¸tchi, Calcul Diferen¸tial ¸si Integral, vol. 1, no¸tiuni
fundamentale, Editura ¸ Stiin¸tific˘a ¸si Enciclopedic˘ a, Bucure¸sti, 1985, - cota
la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bu-
cure¸sti II32924
156
METODA LUI CESÀRO DE SUMARE
¸ Sirul mediilor aritmetice ale unui ¸sir de numere reale
No¸tiunea de ¸sir Cesàro sumabil
Convergen¸ta implic˘ a convergen¸ta în sensul lui Cesàro
Vom prezenta în aceast˘ a sec¸tiune un alt instrument care permite "ma-
nipularea" ¸sirurilor divergente, instrument care se va dovedi util în studiul
seriilor Fourier.
¸ Sirul mediilor aritmetice ale unui ¸sir de numere reale
No¸tiunea de ¸sir Cesàro sumabil
Chiar dac˘ a un ¸sir nu este convergent, este posibil s˘ a i se ata¸seze o ”limit˘ a
generalizat˘ a”.
Defini¸tie. Dac˘ a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir de elemente din R
p
, atunci ¸ sirul
(S
n
)
n∈N
, definit de
S
n
=
x
1
+x
2
+... +x
n
n
,
pentru orice n ∈ N, se nume¸ ste ¸ sirul mediilor aritmetice ale lui (x
n
)
n∈N
.
Observa¸tie. Deoarece considerarea mediei aritmetice tinde s˘ a netezeasc˘ a
eventualele fluctua¸ tii ale lui (x
n
)
n∈N
, ne a¸ stept˘ am ca ¸ sirul (S
n
)
n∈N
s˘ a aib˘ a
mai multe ¸ sanse de convergen¸ t˘a decât ¸ sirul (x
n
)
n∈N
.
Defini¸tie. În condi¸ tiile de mai sus, dac˘ a ¸ sirul (S
n
)
n∈N
converge c˘ atre y,
spunem c˘a ¸ sirul (x
n
)
n∈N
este Cesàro sumabil c˘ atre y (sau c˘a (x
n
)
n∈N
este
Cesàro convergent).
Observa¸tie. Conceptul de sumabilitate Cesàro se va dovedi util în cadrul
teoriei seriilor Fourier, mai precis în cadrul teoremei lui Fejér (vezi pagina
503).
Not˘a istoric˘ a. Ernesto Cesàro (1859-1906) s-a n˘ascut la Napoli, Italia.
Tat˘ al s˘ au a fost printre primii fermieri italieni care au folosit mecanizarea
în agricultur˘ a. Cesàro a studiat la Gimnaziul din Napoli ¸si Nola, precum
157
¸si la Ècole des Mines din Liège, cu Catalan. Acesta l-a ajutat s˘ a publice
primul s˘ au articol de matematic˘ a, în 1883. Era primul articol dintr-o serie de
nou˘ a având drept subiect teoria numerelor. Cesàro a frecventat, la Sorbona,
cursurile predate, printre al¸tii, de Hermite (care a ¸si citat în una dintre
lucr˘ arile sale un rezultat al lui Cesàro) ¸si Darboux. În urma unui conflict cu
unul dintre profesorii s˘ ai de la Liège, având ¸si suportul lui Dini, prime¸ste o
burs˘ a care-i va permite s˘ a studieze la Universitatea din Roma. În 1887 ob¸tine
titlul de doctor. Dup˘a o scurt˘ a perioad˘ a ca profesor la un liceu din Roma
devine titularul catedrei de Matematic˘ a de la Universitatea din Palermo,
catedr˘ a pe care o ocup˘ a pân˘ a în 1891, an în care devine titularul catedrei de
Analiz˘ a Matematic˘a de la Universitatea din Napoli. Principalele contribu¸tii
ale lui Cesàro au privit geometria diferen¸tial˘a. Ele sunt cuprinse în cartea
intitulat˘ a ”Lezione di Geometria intriseca” (1896). Prin lucr˘ arile lui privind
fizica matematic˘ a, a fost unul dintre cei care au r˘ aspândit în Europa ideile
lui Maxwell (trebuie men¸tionat c˘ a a fost necesar un timp îndelungat pentru
ca oamenii de ¸stiin¸t˘ a s˘ a în¸teleag˘ a importan¸ta acestora). Moartea lui Cesàro
s-a produs în circumstan¸te tragice, anume în urma încerc˘ arii de a-¸si salva de
la înec propriul fiu în vârst˘ a de 17 ani.
Este rezonabil s˘ a ne a¸stept˘ am ca limita generalizat˘ a a unui ¸sir convergent
s˘ a fie chiar limita sa.
Convergen¸ta implic˘ a convergen¸ta în sensul lui Cesàro
Rezultatul de mai jos se va folosi în cadrul demonstra¸tiei teoremei lui
Tauber (vezi pagina 492).
Teorem˘a. Dac˘a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir de elemente, din R
p
, care converge
c˘ atre x, atunci ¸ sirul (S
n
)
n∈N
converge c˘atre x.
Demonstra¸ tie. Deoarece
lim
n→∞
x
n
= x,
pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N astfel încât pentru orice n ∈ N, n ≥ n
ε
s˘ a
avem
|x
n
−x| < ε.
De asemenea, exist˘ a M ∈ R, astfel încât
|x
n
−x| < M,
158
pentru orice n ∈ N.
Atunci, pentru n ∈ N, n ≥ n
ε
, avem
|S
n
−x| =
|(x
1
−x) + (x
2
−x) +... + (x
n
−x)|
n


|(x
1
−x) +... + (x

−x)|
n
+
|(x
nε+1
−x) +... + (x
n
−x)|
n

≤ n
ε
M
n
+
n −n
ε
n
ε.
Cum
lim
n→∞
n
ε
M
n
= 0,
exist˘ a n
0
∈ N, astfel încât pentru orice n ∈ N, n ≥ n
0
s˘ a avem
n
ε
M
n
< ε.
Prin urmare, pentru orice n ∈ N, n ≥ max¦n
ε
, n
0
¦, avem
|S
n
−x| < 2ε,
deci
lim
n→∞
S
n
= x.
Observa¸tie. Una dintre cele mai spectaculoase aplica¸ tii ale metodei de
sumare a lui Cesàro este teorema lui Féjer, care afirm˘a c˘ a o func¸tie continu˘ a
se determin˘ a din seria sa Fourier folosind procesul sumabilit˘ a¸ tii Cesàro, de¸ si
nu poate fi determinat˘a întotdeauna din seria sa Fourier folosind convergen¸ta
obi¸ snuit˘a.
Exerci¸tii
1. ¸ Sirul dat de
x
n
= 1 + (−1)
n
,
pentru orice n ∈ N, nu este convergent, dar este Cesàro sumabil c˘ atre 1,
care este cea mai natural˘ a alegere pentru o limit˘ a generalizat˘a a lui (x
n
)
n∈N
,
deoarece acest ¸sir are dou˘ a sub¸siruri convergente c˘ atre 0 ¸si respectiv 2.
2. Dac˘ a (x
n
)
n∈N
este un ¸sir monoton de numere reale, care este Cesàro
sumabil c˘ atre x ∈ R, atunci (x
n
)
n∈N
converge c˘ atre x ∈ R.
159
3. Fie (x
n
)
n∈N
¸si (y
n
)
n∈N
dou˘ a ¸siruri de numere reale convergente c˘ atre
l ∈ R, respectiv l

∈ R.
Atunci ¸sirul (z
n
)
n∈N
, dat de
z
n
=
x
0
y
n
+x
1
y
n−1
+... +x
n
y
0
n + 1
,
pentru orice n ∈ N, este convergent c˘atre ll

.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
160
NUMERELE e ¸ SI γ
lim
n→∞
(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
) = lim
n→∞
(1 +
1
n
)
n
= e
e este ira¸tional
lim
n→∞
(1 +
1
2
+... +
1
n
−lnn) = γ
O sum˘ a de bani S
0
, investit˘ a cu o dobând˘a anual˘ a de r% va genera, dup˘ a
un an, în cazul calcul˘ arii anuale a dobânzii, o sum˘a de
S
0
+rS
0
= S
0
(1 +r).
Dac˘ a dobânda este calculat˘ a semestrial, dup˘ a primul semestru suma ge-
nerat˘ a este de
S
0
+
r
2
S
0
= S
0
(1 +
r
2
),
iar dup˘ a un an este de
S
0
(1 +
r
2
) +S
0
(1 +
r
2
)
r
2
= S
0
(1 +
r
2
)
2
,
sum˘ a mai mare decât cea acumulat˘ a în cazul calculului anual al dobânzii,
deoarece, în acest al doilea caz, dobânda acumulat˘ a în primul semestru se va
constitui într-o nou˘ a sum˘a care, la rândul ei, va genera dobând˘ a în cel de al
doilea semestru.
În cazul în care dobânda este calculat˘ a de n ori pe an, suma generat˘ a
dup˘ a un an este
S
0
(1 +
r
n
)
n
.
Cu cât n este mai mare, cu atât investi¸tia este mai profitabil˘ a.
Suma maxim˘ a ce se poate ob¸tine dup˘ a un an este
S
0
lim
n→∞
(1 +
r
n
)
n
.
A¸sadar, în mod natural suntem condu¸si la studiul limitei ¸sirului
lim
n→∞
(1 +
1
n
)
n
.
Aceasta este ¸si motivul pentru care limita ¸sirului descris mai sus poart˘ a
numele de baza logaritmului natural.
161
lim
n→∞
(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
) = lim
n→∞
(1 +
1
n
)
n
= e
Propozi¸tie. ¸ Sirurile
((1 +
1
n
)
n
)
n∈N
¸ si
(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
)
n∈N
sunt convergente ¸ si au aceea¸ si limit˘ a notat˘ a cu e.
Demonstra¸ tie. Conform cu inegalitatea mediilor, avem
((1 +
1
n
)
n
)
1
n+1
<
n(1 +
1
n
) + 1
n + 1
= 1 +
1
n + 1
,
i.e.
(1 +
1
n
)
n
< (1 +
1
n + 1
)
n+1
,
pentru orice n ∈ N.
Prin urmare ¸sirul, de termen general ((1 +
1
n
)
n
)
n∈N
este strict cresc˘ator.
S˘ a observ˘ am c˘ a pentru orice n ∈ N, n > 2 ¸si orice k ∈ ¦1, ..., n¦ este
valabil˘ a inegalitatea
C
k
n
1
n
k
<
1
k!
,
deci
(1 +
1
n
)
n
=
n
¸
k=0
C
k
n
1
n
k
<
n
¸
k=0
1
k!
<
< 1 +
1
1!
+ (
1
1 2
+
1
2 3
+... +
1
(n −1) n
) =
= 2 + (1 −
1
n
) = 3 −
1
n
< 3,
pentru orice n ∈ N, n > 2, deci ¸sirul de termen general ((1 +
1
n
)
n
)
n∈N
este
m˘arginit superior.
Prin urmare, conform Teoremei convergen¸tei monotone (vezi pagina 137),
¸sirul de termen general ((1 +
1
n
)
n
)
n∈N
este convergent.
162
Fie
lim
n→∞
(1 +
1
n
)
n
= e.
Dup˘ a cum am observat mai sus, avem
(1 +
1
n
)
n
< 1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
,
pentru orice n ∈ N, n > 2.
Pentru orice m, n ∈ N, m > n > 2, avem
(1 +
1
m
)
m
= 1 +C
1
m
1
m
+... +C
n
m
1
m
n
+C
n+1
m
1
m
n+1
+... +C
m
m
1
m
m
,
deci
1 +C
1
m
1
m
+... +C
n
m
1
m
n
< (1 +
1
m
)
m
,
de unde, prin trecere la limit˘ a dup˘ a m, ob¸tinem
1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
< e.
A¸sadar
(1 +
1
n
)
n
< 1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
< e,
pentru orice n ∈ N, n > 2, de unde deducem c˘ a ¸sirul de termen general
(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
)
n∈N
este convergent ¸si
lim
n→∞
(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
) = e.
e este ira¸tional
Propozi¸tie. e / ∈ Q.
Demonstra¸ tie. S˘ a remarc˘am faptul c˘ a, pentru orice q ∈ N, avem
e = 1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
q!
+ lim
m→∞
(
1
(q + 1)!
+... +
1
m!
).
163
Deoarece
1
(q + 1)!
+... +
1
m!
=
1
(q + 1)!
[1 +
1
q + 2
+... +
1
(q + 2)(q + 3)...m
] <
<
1
(q + 1)!
[1 +
1
q + 2
+
1
(q + 2)
2
... +
1
(q + 2)
m−q−1
] =
=
1
(q + 1)!
1 −(
1
q+2
)
m−q
1 −
1
q+2
<
1
(q + 1)!
1
1 −
1
q+2
=
q + 2
q! (q + 1)
2
<
1
q!
q + 2
q(q + 2)
=
1
q! q
,
pentru orice q, m ∈ N, m > q, deducem c˘ a
lim
m→∞
(
1
(q + 1)!
+... +
1
m!
) <
1
q! q
,
deci
e −(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
q!
) <
1
q! q
,
pentru orice q ∈ N.
S˘ a presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a exist˘a p, q ∈ N astfel încât
e =
p
q
.
Atunci q > 1 (pentru c˘ a e ∈ (2, 3)).
Deoarece
0 <
p
q
−(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
q!
) <
1
q q!
,
deducem c˘ a
0 < q![
p
q
−(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
q!
)] <
1
q
< 1,
ceea constituie o contradic¸tie, deoarece
q![
p
q
−(1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
q!
)] ∈ Z.
164
lim
n→∞
(1 +
1
2
+... +
1
n
−lnn) = γ
Propozi¸tie. ¸ Sirul
(1 +
1
2
+... +
1
n
−ln n)
n∈N
este convergent.
Limita sa se noteaz˘ a cu γ.
Demonstra¸ tie. A¸sa cum am v˘ azut mai sus
(1 +
1
n
)
n
< e,
pentru orice n ∈ N, n ≥ 2.
Conform inegalit˘ a¸tii mediilor, avem
(1 (1 −
1
n
)
n
)
1
n+1
<
1 +n(1 −
1
n
)
n + 1
= 1 −
1
n + 1
,
deci
(1 −
1
n
)
n
< (1 −
1
n + 1
)
n+1
,
de unde
1
(1 −
1
n+1
)
n+1
<
1
(1 −
1
n
)
n
,
i.e.
(1 +
1
n
)
n+1
< (1 +
1
n −1
)
n
pentru orice n ∈ N, n ≥ 2.
Deoarece
lim
n→∞
(1 +
1
n
)
n+1
= e,
deducem c˘ a
e < (1 +
1
n
)
n+1
,
pentru orice n ∈ N, n ≥ 2.
A¸sadar
(1 +
1
n
)
n
< e < (1 +
1
n
)
n+1
,
165
de unde, având în vedere monotonia func¸tiei logaritmice, avem
1
n + 1
< ln(n + 1) −lnn <
1
n
, (*)
pentru orice n ∈ N, n ≥ 2.
Cu nota¸tia
c
n
= 1 +
1
2
+... +
1
n
−lnn,
inegalitatea de mai sus arat˘ a c˘ a
c
n+1
−c
n
< 0,
pentru orice n ∈ N, n ≥ 2.
A¸sadar ¸sirul (c
n
)
n∈N
este descresc˘ ator.
De asemenea, prin sumarea inegalit˘ a¸tilor de tip (∗), deducem c˘ a
0 < c
n
,
pentru orice n ∈ N.
Prin urmare ¸sirul (c
n
)
n∈N
este m˘ arginit inferior.
În concluzie, conform Teoremei convergen¸tei monotone (vezi pagina 137),
¸sirul (c
n
)
n∈N
este convergent.
Observa¸tie. γ este cu aproxima¸ tie de cinci zecimale 0, 57721.
Nu se cunoa¸ ste dac˘ a γ este num˘ ar ra¸tional.
Deoarece
lim
n→∞
lnn = ∞,
deducem c˘ a
lim
n→∞
(1 +
1
2
+... +
1
n
) = ∞.
Exerci¸tii.
1. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a ¸sirul de numere reale (x
n
)
n∈N
are proprietatea c˘ a
lim
n→∞
x
n
= ∞ sau lim
n→∞
x
n
= −∞, atunci
lim
n→∞
(1 +
1
x
n
)
xn
= e.
166
2. Dac˘ a, pentru orice n ∈ N, consider˘ am
x
n
= 1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
,
atunci exist˘ a un ¸sir convergent (α
n
)
n∈N
care are proprietatea c˘ a
lim
n→∞
α
n
= 1
¸si
e = x
n
+
α
n
n n!
,
pentru orice n ∈ N.
3. S˘a se arate c˘a
lim
n→∞
(n!e −[n!e]) = 0.
4. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir de numere reale astfel încât
x
n
< n,
pentru orice n ∈ N ¸si
lim
n→∞
x
n
= ∞.
S˘ a se arate c˘ a
lim
n→∞
(1 −
x
n
n
)
n
= 0.
5. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir de numere reale pozitive astfel încât
lim
n→∞
x
n
= ∞.
S˘ a se arate c˘ a
lim
n→∞
(1 +
x
n
n
)
n
= ∞.
6. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir de numere reale pozitive ¸si p ∈ N.
S˘ a se arate c˘ a
lim
n→∞
(
x
1
+x
n+p
x
n
)
n
≥ e
p
.
7. S˘ a se determine a ∈ R astfel încât ¸sirul (n¦an!¦)
n∈N
s˘ a fie convergent.
8. S˘ a se arate c˘ a
lim
n→∞
(
1
n
+
1
n + 1
+... +
1
2n
) = ln2.
9. S˘ a se arate c˘ a ¸sirul (¦1 +
1
2
+... +
1
n
−ln n¦)
n∈N
nu este convergent.
167
Bibliografie
1. Nicu Boboc, Analiz˘a Matematic˘a I, Editura Universit˘ a¸tii din Bu-
cure¸sti, 1999 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 39214
2. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, Americam Mathematical Society, 2000
3. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic˘a pe dreapta real˘a,
O abordare contemporan˘a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bu-
cure¸sti II 39801
4. Gh. Sire¸tchi, Calcul Diferen¸tial ¸si Integral, vol. 1, no¸tiuni
fundamentale, Editura ¸ Stiin¸tific˘a ¸si Enciclopedic˘ a, Bucure¸sti, 1985, - cota
la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bu-
cure¸sti II 32924
5. Andrei Vernescu, Num˘arul e ¸si Matematica Exponen¸tialei, Edi-
tura Universit˘ a¸tii din Bucure¸sti, 2004 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matema-
tic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti
168
¸ SIRURI DE NUMERE REALE CU LIMIT
˘
A INFINIT
˘
A
În conformitate cu defini¸tia topologiei pe R¸si a limitei unui ¸sir de elemente
dintr-un spa¸tiu topologic, suntem condu¸si la urm˘ atoarea
Propozi¸tie. Pentru un ¸ sir (x
n
)
n∈N
de numere reale avem lim
n→∞
x
n
= ∞
dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice ε ∈ R, exist˘a n
ε
∈ N astfel încât pentru
orice n ∈ N, n ≥ n
ε
s˘ a avem
x
n
> ε.
Propozi¸tie. Pentru un ¸ sir (x
n
)
n∈N
de numere reale avem lim
n→∞
x
n
= −∞
dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice ε ∈ R, exist˘a n
ε
∈ N astfel încât pentru
orice n ∈ N, n ≥ n
ε
s˘ a avem
x
n
< ε.
Exerci¸tii
Fie (x
n
)
n∈N
¸si (y
n
)
n∈N
dou˘ a ¸siruri de numere reale.
Atunci:
i) dac˘ a lim
n→∞
x
n
= ∞¸si lim
n→∞
y
n
= l ∈ R∪¦∞¦, atunci lim
n→∞
(x
n
+y
n
) = ∞;
ii) dac˘ a lim
n→∞
x
n
= −∞¸si lim
n→∞
y
n
= l ∈ R∪¦−∞¦, atunci lim
n→∞
(x
n
+y
n
) =
−∞;
iii) dac˘ a lim
n→∞
x
n
= ∞¸si lim
n→∞
y
n
= l ∈ (0, ∞], atunci lim
n→∞
(x
n
+y
n
) = ∞;
iv) dac˘a lim
n→∞
x
n
= ∞¸si lim
n→∞
y
n
= l ∈ [−∞, 0), atunci lim
n→∞
(x
n
+y
n
) = −∞;
v) dac˘ a lim
n→∞
x
n
= −∞¸si lim
n→∞
y
n
= l ∈ (0, ∞], atunci lim
n→∞
(x
n
+y
n
) = −∞;
vi) dac˘a lim
n→∞
x
n
= −∞¸si lim
n→∞
y
n
= l ∈ [−∞, 0), atunci lim
n→∞
(x
n
+y
n
) = ∞;
vii) dac˘ a x
n
= 0, pentru orice n ∈ N, atunci lim
n→∞
[x
n
[ = ∞dac˘ a ¸si numai
dac˘ a lim
n→∞
1
xn
= 0.
169
LEMA LUI STOLZ-CESÀRO
Un instrument foarte util pentru calculul limitelor de ¸siruri este lema lui
Stolz-Cesàro care permite determinarea limitei unui ¸sir în cazul în care ne
confrunt˘ am cu situa¸tii de genul
0
0
sau


.
Not˘a istoric˘a. Otto Stolz (1842-1905) s-a n˘ ascut în Hall, Tirol, Austria.
A studiat la Gimnaziul ¸si Universitatea din Insbruck. În 1864 prime¸ste titlul
de doctor în matematic˘ a de la Universitatea din Viena, cu o tez˘ a de geome-
trie, unde func¸tioneaz˘ a ca Privatdozent pân˘ a în 1871. Între 1869 ¸si 1871,
beneficiind de o burs˘ a, urmeaz˘a la Berlin cursurile lui Weierstrass, Kummer
¸si Kronecker ¸si la Göttingen cursurile lui Klein. Sub influen¸ta lui Weierstrass
devine interesat de probleme de analiz˘a matematic˘ a. În 1876 devine profesor
la Universitatea din Insbruck.
Teorem˘a. Fie (x
n
)
n∈N
¸ si (y
n
)
n∈N
dou˘a ¸ siruri de numere reale astfel încât
(y
n
)
n∈N
este strict cresc˘ator ¸ si
lim
n→∞
y
n
= ∞.
Atunci, dac˘a exist˘ a lim
n→∞
x
n+1
−xn
yn+1−yn
∈ R, exist˘ a ¸ si lim
n→∞
xn
yn
¸ si
lim
n→∞
x
n
y
n
= lim
n→∞
x
n+1
−x
n
y
n+1
−y
n
.
Demonstra¸ tie. Cu nota¸tia lim
n→∞
x
n+1
−x
n
y
n+1
−yn
= l vom studia cazurile:
i) l = ∞
ii) l = −∞
iii) l ∈ R.
Pentru cazul i), avem c˘ a pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N astfel încât
y
n
> 0
¸si
x
n+1
−x
n
y
n+1
−y
n
> 3ε,
i.e.
x
n+1
−x
n
> 3ε(y
n+1
−y
n
)
170
pentru orice n ∈ N, n ≥ n
ε
.
Atunci, prin adunarea inegalit˘ a¸tilor de mai sus corespunz˘ atoare lui n ∈
¦n
ε
, n
ε
+ 1, ..., m¦, ob¸tinem
x
m+1
−x

> 3ε(y
m+1
−y

),
i.e.
x
m+1
y
m+1
> 3ε −3ε
y

y
m+1
+
x

y
m+1
pentru orice m ∈ N, m ≥ n
ε
.
Deoarece lim
n→∞
y
n
= ∞, exist˘a m
ε
∈ N astfel încât

x

y
m+1

< ε
¸si

y

y
m+1

<
1
3
,
pentru orice m ∈ N, m ≥ m
ε
.
Prin urmare, pentru orice m ∈ N, m ≥ max¦n
ε
, m
ε
¦, avem
x
m+1
y
m+1
> 3ε −ε −ε = ε,
ceea ce arat˘ a c˘ a
lim
n→∞
x
n
y
n
= ∞.
Cazul ii) se trateaz˘ a asem˘ an˘ ator.
Pentru cazul iii), avem c˘ a pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N astfel încât
y
n
> 0
¸si

x
n+1
−x
n
y
n+1
−y
n
−l

< ε,
i.e.
(l −ε)(y
n+1
−y
n
) < x
n+1
−x
n
< (l +ε)(y
n+1
−y
n
)
pentru orice n ∈ N, n ≥ n
ε
.
171
Atunci, prin adunarea inegalit˘ a¸tilor de mai sus corespunz˘ atoare lui n ∈
¦n
ε
, n
ε
+ 1, ..., m¦, ob¸tinem
(l −ε)(y
m+1
−y

) < x
m+1
−x

< (l +ε)(y
m+1
−y

),
i.e.
x

y
m+1
−(l −ε)
y

y
m+1
−ε <
x
m+1
y
m+1
−l <
x

y
m+1
−(l +ε)
y

y
m+1

pentru orice m ∈ N, m ≥ n
ε
.
Deoarece lim
n→∞
y
n
= ∞, exist˘a m
ε
∈ N astfel încât
−ε <
x

y
m+1
< ε
¸si
−ε < −(l +ε)
y
n
ε
y
m+1
< ε
pentru orice m ∈ N, m ≥ m
ε
.
Prin urmare, pentru orice m ∈ N, m ≥ max¦n
ε
, m
ε
¦, avem
−3ε = −ε −ε −ε <
x
m+1
y
m+1
−l < ε +ε +ε = 3ε,
ceea ce arat˘ a c˘ a
lim
n→∞
x
n
y
n
= l.
Teorem˘a. Fie (x
n
)
n∈N
¸ si (y
n
)
n∈N
dou˘a ¸ siruri de numere reale astfel încât
(y
n
)
n∈N
este strict monoton ¸ si
lim
n→∞
x
n
= lim
n→∞
y
n
=0.
Atunci, dac˘a exist˘ a lim
n→∞
x
n+1
−x
n
y
n+1
−yn
∈ R, exist˘ a ¸ si lim
n→∞
xn
yn
¸ si
lim
n→∞
x
n
y
n
= lim
n→∞
x
n+1
−x
n
y
n+1
−y
n
.
Demonstra¸ tie. Putem presupune, f˘ ar˘ a pierderea generalit˘ a¸tii, c˘ a ¸sirul
(y
n
)
n∈N
este strict descresc˘ ator.
172
Cu nota¸tia lim
n→∞
x
n+1
−x
n
y
n+1
−yn
= l, vom studia cazurile:
i) l = ∞
ii) l = −∞
iii) l ∈ R.
Pentru cazul i), avem c˘ a pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N astfel încât
x
n+1
−x
n
y
n+1
−y
n
> 3ε,
i.e.
x
n+1
−x
n
< 3ε(y
n+1
−y
n
)
pentru orice n ∈ N, n ≥ n
ε
.
Atunci, prin adunarea inegalit˘ a¸tilor de mai sus corespunz˘ atoare lui k ∈
¦n, n + 1, ..., m¦, ob¸tinem
x
m+1
−x
n
< 3ε(y
m+1
−y
n
),
i.e.
x
n
−x
m+1
> 3ε(y
n
−y
m+1
),
de unde
x
n
y
n
> 3ε −3ε
y
m+1
y
n
+
x
m+1
y
n
,
pentru orice m, n ∈ N, m > n ≥ n
ε
,
Pentru n ∈ N, n ≥ n
ε
fixat, deoarece lim
p→∞
x
p
= lim
p→∞
y
p
= 0, exist˘a m
ε
∈ N,
m
ε
> n ≥ n
ε
astfel încât
−ε <
x
mε+1
y
n
¸si
y
mε+1
y
n
<
1
3
,
deci
x
n
y
n
> 3ε −3ε
y
mε+1
y
n
+
x
mε+1
y
n
> 3ε −ε −ε = ε,
Prin urmare, pentru orice n ∈ N, n ≥ n
ε
, avem
x
n
y
n
> ε,
173
ceea ce arat˘ a c˘ a
lim
n→∞
x
n
y
n
= ∞.
Cazul ii) se trateaz˘ a asem˘ an˘ ator.
Pentru cazul iii), avem c˘ a pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N, astfel încât
l −ε <
x
n+1
−x
n
y
n+1
−y
n
< l +ε,
i.e.
(l +ε)(y
n+1
−y
n
) < x
n+1
−x
n
< (l −ε)(y
n+1
−y
n
)
pentru orice n ∈ N, n ≥ n
ε
.
Atunci, prin adunarea inegalit˘ a¸tilor de mai sus corespunz˘ atoare lui k ∈
¦n, n + 1, ..., m¦, ob¸tinem
(l +ε)(y
m+1
−y
n
) < x
m+1
−x
n
< (l −ε)(y
m+1
−y
n
),
i.e.
−x
m+1
+ (l +ε)(y
m+1
−y
n
) < −x
n
< −x
m+1
+ (l −ε)(y
m+1
−y
n
),
de unde
x
m+1
−(l −ε)(y
m+1
−y
n
) < x
n
< x
m+1
−(l +ε)(y
m+1
−y
n
),
deci
x
m+1
y
n
−(l −ε)
y
m+1
y
n
−ε <
x
n
y
n
−l <
x
m+1
y
n
−(l +ε)
y
m+1
y
n

pentru orice m, n ∈ N, m > n ≥ n
ε
.
Pentru n ∈ N, n ≥ n
ε
fixat, deoarece lim
p→∞
x
p
= lim
p→∞
y
p
= 0, exist˘a m
ε
∈ N,
m
ε
> n ≥ n
ε
astfel încât
−ε <
x
m
ε
+1
y
n
< ε,
−ε < (l −ε)
y
mε+1
y
n
< ε
¸si
−ε < (l +ε)
y
m
ε
+1
y
n
< ε,
174
deci
−3ε = −ε −ε −ε <
x
n
y
n
−l < ε +ε +ε = 3ε,
ceea ce arat˘ a c˘ a
lim
n→∞
x
n
y
n
= l.
Exerci¸tii
1. Fie l ∈ R ¸si (x
n
)
n∈N
un ¸sir de numere reale cu proprietatea c˘ a
lim
n→∞
[(n + 1) x
n+1
−nx
n
] = l.
S˘ a se arate c˘ a
lim
n→∞
x
n
= l.
2. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir de numere reale strict pozitive cu proprietatea c˘a
lim
n→∞
n(x
n+1
−x
n
) = 1.
S˘ a se arate c˘ a
lim
n→∞
x
n
= ∞
¸si
lim
n→∞
n

x
n
= 1.
3. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir de numere reale cu proprietatea c˘ a x
1
> 0 ¸si
x
n+1
=
nx
n
n +x
2
n
,
pentru orice n ∈ N.
S˘ a se calculeze
lim
n→∞
x
n
.
4. Fie l ∈ R ¸si (x
n
)
n∈N
un ¸sir de numere reale cu proprietatea c˘ a
lim
n→∞
(x
n+3
−3x
n+2
+ 3x
n+1
−x
n
) = l.
S˘ a se calculeze
lim
n→∞
x
n
n
3
.
175
5. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir de numere reale cu proprietatea c˘ a
lim
n→∞
(x
n+2
+ 2x
n+1
+x
n
) = 0.
S˘ a se arate c˘ a
lim
n→∞
x
n
n
2
= 0.
6. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir de numere reale cu proprietatea c˘ a exist˘ a a, b ∈ R
astfel încât
lim
n→∞
x
2n
= a
¸si
lim
n→∞
x
2n+1
= b.
S˘ a se calculeze
lim
n→∞
x
1
+x
2
+... +x
n
n
.
7. Fie (x
n
)
n∈N
¸si (y
n
)
n∈N
dou˘ a ¸sir de numere reale cu proprietatea c˘ a
x
1
> 0, y
1
> 1,
x
n+1
=
x
n
1 +y
n
x
2
n
¸si
y
n+1
= y
n

1 +x
2
n

,
pentru orice n ∈ N.
S˘ a se arate c˘ a ¸sirul (z
n
)
n∈N
, unde
z
n
= x
n
y
n
,
pentru orice n ∈ N, este convergent.
8. Fie ¸sirul (x
n
)
n∈N
, unde x
1
= e ¸si
x
n+1
= e
1
x
1
+...+
1
xn
,
pentru orice n ∈ N.
S˘ a se calculeze :
i)
lim
n→∞
x
n
.
ii)
lim
n→∞
¸
1≤i<j≤n
x
i
x
j
n
4
.
176
Bibliografie
1. Nicu Boboc, Analiz˘a Matematic˘a I, Editura Universit˘ a¸tii din Bu-
cure¸sti, 1999 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 39214
2. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic˘a pe dreapta real˘a,
O abordare contemporan˘a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bu-
cure¸sti II 39801
177
SERII DE ELEMENTE DIN R
p
În ceea ce m˘ a prive¸ste, m˘ arturisesc c˘ a toate ra¸tionamentele ¸si calculele bazate
pe serii neconvergente mi s-au p˘ arut totdeauna aproape suspecte.
Jean d’ Alembert
The term infinite summation is an oxymoron. Infinite means without limit,
nonterminating, never ending. Summation is the act of coming to the highest point
(summus, summit), reaching the totality, achieving the conclusion. How can we
conclude a process that never ends? The phrase itself should be a red flag alerting
us to the fact that something very subtle and nonintutive is going on. It is safer
to speak of an infinite series for a summation that has no end, but we shall use
the symbols of adition, the + and the
¸
. We need to remember that they no
longer mean quite the same thing. The Greeks of the classical era avoided such
dangerous constructions. An illustration of this can be found in the quadrature
of the parabola by Archimedes of Syracuse. To make the problem concrete, we
state it as one of finding the area of the region bouned below by y = x
2
, above
by y = 4, and on the left by the y axis. We mark the following points: O(0, 0),
P(0, 4), A(2, 4), B(1, 1), C
1
(
1
2
,
1
4
), C
2
(
3
2
,
9
4
), D
1
(
1
4
,
1
16
), D
2
(
3
4
,
9
16
), D
3
(
5
4
,
25
16
),
D
4
(
7
4
,
49
16
), ... . The area of the triangle OPA is 4. It can be shown that the
area of triangle OAB is 1, the sum of the areas of the triangles OBC
1
and BAC
2
is
1
4
, the sum of the areas of triangles OC
1
D
1
, C
1
BD
2
, BC
2
D
3
, and C
2
AD
4
is
1
16
, and so on. As we take more triangles, we get succesive approximations to the
total area: 4, 4 + 1, 4 + 1 +
1
4
, 4 + 1 +
1
4
+
1
16
, ... . Archimedes then makes the
observation that each of these sums brings us closer to
16
3
. ... A modern reader
is inclided to make the jump to an infinite summation at this point and say that
the actual area is 4 + 1 +
1
4
+
1
16
+ ... =
16
3
. This is precisely what Archimedes
did not do. He proceeded very circumspectly, letting K denote the area to be
calculated and demonstrating that K could not be larger that
16
3
nor less than
16
3
.
... It may seem that Archimedes did a lot of unnecessary work simply to avoid
infinite summations, but there is a good reason to avoid infinite summations for
they are manifestly not summations in the usual sense. Ordinary sums are very
well behaved. They are associative ..., they are commutative ... . These simple
facts do not always hold for infinite sums.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 13-15
To be able to treat infinite summations with the care that they require, we
178
need to view them from a different angle. The first step in this transformation of
perspetive is to move from the endless sum to an endless sequence of partial sums.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, pagina 119.
No¸tiunea de serie de elemente din R
p
Opera¸tii algebrice cu serii
Serii absolut convergente ¸si serii semiconvergente
Produsul a dou˘a serii
No¸tiunea de serie de elemente din R
p
Conceptul de serie, care încearc˘ a s˘ a dea sens "sumelor infinite", s-a dovedit
util în definirea unor constante importante (e, π, γ), precum ¸si în definirea
riguroas˘ a a func¸tiilor elementare.
Defini¸tie. Dac˘ a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir de elemente din R
p
, definim seria
generat˘a de (x
n
)
n∈N
ca fiind ¸ sirul S = (S
n
)
n∈N
, unde
S
n
=
n
¸
k=1
x
k
.
Dac˘ a ¸ sirul (S
n
)
n∈N
este convergent, lim
n→∞
S
n
se nume¸ ste suma seriei ¸ si se
noteaz˘ a cu S.
x
n
-urile poart˘ a numele de termenii seriei, iar S
n
-urile de sume par¸ tiale.
Prin conven¸tie, simbolurile
¸
x
n
,

¸
n=1
x
n
,
¸
n∈N
x
n
sau
¸
n≥1
x
n
vor desemna
atât seria generat˘ a de (x
n
)
n∈N
, cât ¸ si suma sa, în cazul în care seria este
convergent˘ a.
Observa¸tie. De¸ si în general elementele unei serii sunt indexate cu nu-
mere naturale, exist˘ a situa¸tii în care este de preferat s˘ a începem indexarea
cu n = 0 sau cu n = k, unde k ∈ N.
Observa¸tie. Urm˘atorul rezultat furnizeaz˘ a o condi¸ tie necesar˘ a, îns˘ a nu
¸ si suficient˘ a, pentru convergen¸ta unei serii.
179
Lem˘a. Dac˘ a seria
¸
x
n
, cu termeni din R
p
, este convergent˘ a, atunci
lim
n→∞
x
n
= 0. Reciproca nu este adev˘ arat˘ a.
Demonstra¸ tie. Într-adev˘ar,
lim
n→∞
x
n
= lim
n→∞
(S
n
−S
n−1
) = 0.
Urm˘ atoarele dou˘ a rezultate decurg îndat˘ a din cele corespunz˘ atoare din
capitolul privind ¸sirurile de elemente din R
p
.
Teorem˘a. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸ sir de elemente din [0, ∞). Atunci
¸
x
n
este
convergent˘ a dac˘ a ¸ si numai dac˘a ¸ sirul sumelor par¸tiale (S
n
)
n∈N
este m˘ arginit.
În acest caz
¸
x
n
= lim
n→∞
S
n
= sup
n∈N
S
n
.
Criteriul lui Cauchy. Seria
¸
x
n
, cu termeni din R
p
, este convergent˘ a
dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice ε ∈ R, ε > 0, exist˘a n
ε
∈ N, astfel ca pentru
orice m, n ∈ N, m ≥ n ≥ n
ε
, avem
|S
m
−S
n
| = |x
n+1
+x
n+2
+... +x
m
| < ε.
Exemple standard de serii (seria geometric˘ a ¸si seria armonic˘a)
1. Pentru a ∈ R, seria
¸
a
n
, numit˘ a seria geometric˘ a, este convergent˘ a
dac˘ a ¸ si numai dac˘a [a[ < 1.
2. Pentru a ∈ R, seria
¸
1
n
a
, numit˘ a seria armonic˘a, este convergent˘ a
dac˘ a ¸ si numai dac˘a a > 1.
Opera¸tii algebrice cu serii din R
p
Teorem˘a. Dac˘ a seriile
¸
x
n
¸ si
¸
y
n
, cu termeni din R
p
, sunt con-
vergente, atunci seriile
¸
(x
n
+y
n
) ¸ si
¸
(x
n
−y
n
) sunt convergente ¸ si sunt
valabile rela¸tiile
¸
(x
n
+y
n
) =
¸
x
n
+
¸
y
n
¸ si
¸
(x
n
−y
n
) =
¸
x
n

¸
y
n
.
180
Dac˘ a seria
¸
x
n
, cu termeni din R
p
, este convergent˘ a, c ∈ R, iar w ∈ R
p
,
atunci seriile
¸
cx
n
¸ si
¸
w x
n
sunt convergente ¸ si
¸
cx
n
= c
¸
x
n
¸ si
¸
w x
n
= w
¸
x
n
.
Serii absolut convergente ¸si serii semiconvergente
Defini¸tie. Dac˘a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir de elemente din R
p
, spunem c˘a seria
¸
x
n
este absolut convergent˘a dac˘ a seria
¸
|x
n
| este convergent˘ a.
O serie, cu termeni din R
p
, se nume¸ ste semiconvergent˘ a dac˘ a este con-
vergent˘ a, dar nu este absolut convergent˘ a.
Observa¸tie. Pentru seriile care au drept termeni numere reale pozitive
nu exist˘a distinc¸tie între no¸ tiunile de convergen¸ t˘a ¸ si convergen¸ t˘a absolut˘ a.
Folosind criteriul lui Cauchy, se poate demonstra urm˘ atoarea:
Teorem˘a. Dac˘a seria
¸
x
n
, cu termeni din R
p
, este absolut convergent˘ a,
atunci ea este convergent˘ a.
Teorema urm˘ atoare arat˘ a c˘ a termenii seriilor absolut convergente pot fi
manipula¸ti precum termenii sumelor finite, adic˘ a nu este important˘ a ordinea
în care se sumeaz˘a.
Teorem˘a. Fie
¸
x
n
o serie absolut convergent˘ a cu termeni din R
p
,
cu suma S. Atunci pentru orice bijec¸ tie σ : N →N, seria
¸
x
σ(n)
este
convergent˘ a ¸ si are suma S.
Demonstra¸ tie. Notând x
σ(n)
cu y
m
, avem
|y
1
| +|y
2
| +... +|y
m
| ≤
¸
|x
n
| ,
deci seria
¸
x
σ(n)
este absolut convergent˘a.
Fie S

suma sa.
Pentru orice ε ∈ R, ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N, astfel ca pentru orice m, n ∈ N,
m ≥ n ≥ n
ε
, avem
|S −(x
1
+x
2
... +x
n
)| < ε
181
¸si
|x
n+1
| +... +|x
m
| < ε.
Alegem r astfel ca

S

−(y
1
+y
2
... +y
r
)

< ε
¸si astfel ca elementele x
1
, x
2
, ..., x
n
s˘ a se afle printre elementele y
1
, y
2
, ..., y
r
.
În continuare alegem m ≥ n astfel ca elementele y
1
, y
2
, ..., y
r
s˘ a se afle
printre elementele x
1
, x
2
, ..., x
m
.
Atunci

S

−S

≤ |S −(x
1
+x
2
... +x
n
)| +|x
1
+x
2
... +x
n
−(y
1
+y
2
... +y
r
)|
+

S

−(y
1
+y
2
... +y
r
)


≤ ε + (|x
n+1
| +... + |x
m
|) +ε < 3ε,
pentru orice ε > 0, deci
S

= S.
Teorema urm˘ atoare arat˘a c˘ a, spre deosebire de seriile absolut convergente,
seriile semiconvergente au un comportament total opus în privin¸ta sumei
seriei ob¸tinute în urma permut˘ arii termenilor. Pentru demonstra¸tie se poate
consulta [3], paginile 232-234.
Teorem˘a. Fiind dat˘a o serie semiconvergent˘ a de numere reale
¸
n
u
n
¸ si dou˘ a numere elemente α, β din R, astfel încât α ≤ β, exist˘ a o bijec¸ tie
σ : N −→N cu proprietatea c˘a
limS
n
(σ) = α
¸ si
limS
n
(σ) = β
unde
S
n
(σ) :=
n
¸
i=1
u
σ(i)
.
182
Produsul a dou˘a serii
Urm˘ atoarea defini¸tie este motivat˘ a de modul în care se înmul¸tesc dou˘ a
polinoame ¸si este util˘ a în demonstrarea propriet˘ a¸tilor uzuale ale func¸tiilor
elementare.
Defini¸tie. Pentru seriile

¸
i=0
y
i
¸ si

¸
j=0
z
j
, cu termeni din R
p
, se define¸ ste
produsul Cauchy al lor ca fiind seria

¸
k=0
x
k
, unde
x
k
= y
0
z
k
+y
1
z
k−1
+... +y
k
z
0
.
Remarc˘ a. Produsul Cauchy a dou˘ a serii convergente nu este, în general,
o serie convergent˘ a. Spre exemplu, produsul Cauchy al seriei convergente

¸
n=0
(−1)
n

n+1
cu ea îns˘ a¸ si nu este o serie convergent˘ a.
Teorem˘a. Dac˘ a seriile, cu termeni din R
p
,

¸
i=0
y
i
¸ si

¸
j=0
z
j
sunt absolut
convergente, cu sumele x, respectiv y, atunci produsul Cauchy al lor este o
serie absolut convergent˘ a cu suma x y.
Teorema lui Mertens. Fie seriile, cu termeni din R,
¸
a
n
¸ si
¸
b
n
,
astfel încât
¸
a
n
converge absolut c˘ atre A, iar
¸
b
n
converge c˘ atre B.
Atunci produsul Cauchy al lor este o serie convergent˘ a cu suma AB.
Not˘a istoric˘a. Franz Mertens s-a n˘ascut în 1840 în Prusia. A stu-
diat la Berlin cu Kronecker ¸si Kummer. În 1865 ob¸tine titlul de doctor în
matematici, iar apoi profeseaz˘ a în Cracovia, Graz si Viena. Contribu¸tiile sale
esen¸tiale sunt în teoria analitic˘ a a numerelor. A murit în 1927.
Teorema lui Cesàro. Fie seriile, cu termeni din R,
¸
a
n
¸ si
¸
b
n
, iar
¸
c
n
produsul Cauchy al celor dou˘ a. Dac˘ a
¸
a
n
converge c˘ atre A, iar
¸
b
n
converge c˘ atre B, atunci, notând cu (C
n
)
n
¸ sirul sumelor par¸ tiale ele seriei
¸
c
n
, avem
lim
n→∞
C
1
+C
2
+... +C
n
n
= AB.
183
Exerci¸tii
1. S˘ a se arate c˘ a

¸
n=1
1
n(n+1)(n+2)
=
1
2
.
2. Fie (a
n
)
n∈N
un ¸sir de numere reale. Dac˘ a seria
¸
a
n
este convergent˘ a,
este convergent˘ a seria
¸
a
2
n
? Dar, în cazul în care a
n
≥ 0, pentru orice n,
este convergent˘ a seria
¸

a
n
?
3. Fie (a
n
)
n∈N
un ¸sir de numere reale. Dac˘ a seria
¸
a
n
este convergent˘ a
¸si a
n
≥ 0, pentru orice n, este convergent˘a seria
¸

a
n
a
n+1
?
4. Fie (a
n
)
n∈N
un ¸sir de elemente din (0, ∞). S˘ a se arate c˘ a seria
¸
a
1
+...+an
n
este divergent˘a.
5. Fie (a
n
)
n∈N
un ¸sir de numere reale. Dac˘ a seria
¸
a
n
este convergent˘ a,
atunci seria
¸
a
1
+2a
2
...+nan
n(n+1)
este convergent˘ a.
6. Fie (a
n
)
n
un ¸sir descresc˘ ator de elemente din [0, ∞). S˘ a se arate
c˘a, dac˘ a seria
¸
a
n
este convergent˘ a, atunci lim
n→∞
na
n
= 0. Este adev˘ arat˘ a
reciproca?
7. Fie (a
n
)
n
un ¸sir de numere reale astfel ca lim
n→∞
a
n
= 0. S˘a se arate c˘ a
seriile
¸
a
n
¸si
¸
(a
n
+ 2a
n+1
) au aceea¸si natur˘ a.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, Americam Mathematical Society, 2000.
3. G.E. ¸ Silov, Analiz˘a matematic˘a. Func¸tii de o variabil˘a, Editura
¸ Stiin¸tific˘ a ¸si Enciclopedic˘ a, Bucure¸sti, 1985 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de
Matematic˘ a ¸si Informatic˘a, Universitatea din Bucure¸sti II 32958
184
CRITERII DE CONVERGEN¸ T
˘
A PENTRU SERII
Criteriile de compara¸tie
Criteriul raportului ¸si criteriul r˘ad˘ acinii
Criteriul lui Raabe
Criteriile lui Abel ¸si Dirichlet
Unele func¸tii elementare ca sume de serii
Pentru stabilirea naturii unei serii dispunem de unele criterii de conver-
gen¸t˘ a.
Criteriile de compara¸tie
Criteriul de compara¸tie cu inegalit˘ a¸ti. Fie (x
n
)
n∈N
¸ si (y
n
)
n∈N
dou˘ a
¸ siruri de elemente din [0, ∞), astfel încât exist˘ a n
0
∈ N cu proprietatea c˘ a
x
n
≤ y
n
,
pentru orice n ∈ N, n ≥ n
0
.
Dac˘ a seria
¸
y
n
este convergent˘ a, atunci ¸ si seria
¸
x
n
este convergent˘ a.
Criteriul de compara¸tie la limit˘a. Fie (x
n
)
n∈N
¸ si (y
n
)
n∈N
dou˘a ¸ siruri
de elemente din (0, ∞).
a) Dac˘ a lim
n→∞
xn
yn
∈ (0, ∞), atunci seriile
¸
x
n
¸ si
¸
y
n
au aceea¸ si natur˘ a.
b) Dac˘a lim
n→∞
x
n
yn
= 0 ¸ si seria
¸
y
n
este convergent˘a, atunci ¸ si seria
¸
x
n
este convergent˘a.
c) Dac˘ a lim
n→∞
xn
yn
= ∞ ¸ si seria
¸
y
n
este divergent˘ a, atunci ¸ si seria
¸
x
n
este divergent˘ a.
Observa¸tie. Criteriile de mai sus sunt utile dac˘ a dispunem de ni¸ ste
serii standard a c˘ aror natur˘a este cunoscut˘ a (¸ si care de obicei sunt seria
geometric˘ a ¸ si seria armonic˘ a) ¸ si de inegalit˘a¸ ti ¸ si limite standard adecvate.
185
Criteriul raportului ¸si criteriul r˘ ad˘acinii
Criteriul r˘ad˘ acinii (al lui Cauchy).
a) Dac˘ a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir de elemente din R
p
, astfel încât exist˘ a r ∈
[0, 1) ¸si n
0
∈ N, astfel ca, pentru orice n ∈ N, n ≥ n
0
, avem
(|x
n
|)
1
n
≤ r,
atunci seria
¸
x
n
este absolut convergent˘ a.
b) Dac˘ a exist˘ a r ∈ (1, ∞) ¸ si n
0
∈ N, astfel ca, pentru orice n ∈ N,
n ≥ n
0
, avem
(|x
n
|)
1
n
≥ r,
atunci seria
¸
x
n
este divergent˘ a.
Corolar. Pentru r ∈ (0, 1), notând cu S suma seriei
¸
x
n
, iar cu S
n
sumele sale par¸ tiale avem,
|S −S
n
| ≤
r
n+1
1 −r
,
pentru orice n ∈ N, n ≥ n
0
.
Corolar. Dac˘ a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir de elemente din R
p
, astfel încât exist˘ a
lim
n→∞
(|x
n
|)
1
n
not
= r, atunci seria
¸
x
n
este absolut convergent˘a pentru r ∈
[0, 1) ¸si divergent˘ a.pentru r ∈ (1, ∞).
Criteriul raportului (al lui D’Alembert).
a) Dac˘a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir de elemente din R
p
−¦0¦, astfel încât exist˘ a
r ∈ [0, 1) ¸ si n
0
∈ N, astfel ca pentru orice n ∈ N, n ≥ n
0
, avem
|x
n+1
|
|x
n
|
≤ r,
atunci seria
¸
x
n
este absolut convergent˘ a.
b) Dac˘a exist˘a r ∈ (1, ∞) ¸si n
0
∈ N, astfel ca pentru orice n ∈ N, n ≥ n
0
,
avem
|x
n+1
|
|x
n
|
≥ r,
atunci seria
¸
x
n
este divergent˘ a.
186
Not˘a istoric˘a. Jean Le Rond D’Alembert (1717-1783) a fost secretarul
Academiei Franceze; a contribuit la studiul dinamicii ¸si al ecua¸tiilor diferen-
¸tiale.
Corolar. Pentru r ∈ [0, 1), notând cu S suma seriei
¸
x
n
, iar cu S
n
sumele sale par¸ tiale avem,
|S −S
n
| ≤
r
1 −r
|x
n
| ,
pentru orice n ∈ N, n ≥ n
0
.
Corolar. Dac˘a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir de elemente din R
p
−¦0¦, astfel încât
exist˘a lim
n→∞
x
n+1

xn
not
= r, atunci seria
¸
x
n
este absolut convergent˘a pentru
r ∈ [0, 1) ¸ si divergent˘a pentru r ∈ (1, ∞).
Remarc˘ a. De¸ si criteriul r˘ ad˘acinii este mai ”puternic” decât cel al rapor-
tului, el este mai u¸ sor de aplicat, de cele mai multe ori. Dac˘ a r = 1, ambele
criterii sunt inutilizabile. În acest caz, urm˘atorul criteriu poate decide natura
seriei.
Criteriul lui Raabe
Criteriul lui Raabe
a) Dac˘a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir de elemente din R
p
−¦0¦, astfel încât exist˘ a
r ∈ (1, ∞) ¸si n
0
∈ N, astfel ca pentru orice n ∈ N, n ≥ n
0
, avem
|x
n+1
|
|x
n
|
≤ 1 −
r
n
,
atunci seria
¸
x
n
este absolut convergent˘ a.
b) Dac˘ a exist˘ a r ∈ (−∞, 1) ¸ si n
0
∈ N, astfel ca pentru orice n ∈ N,
n ≥ n
0
, avem
|x
n+1
|
|x
n
|
≥ 1 −
r
n
,
atunci seria
¸
x
n
nu este absolut convergent˘a.
Demonstra¸ tie. a) S˘ a presupunem c˘ a (x
n
)
n∈N
este un ¸sir de elemente din
R
p
− ¦0¦, astfel încât exist˘ a r ∈ (1, ∞) ¸si n
0
∈ N cu proprietatea c˘ a pentru
orice n ∈ N, n ≥ n
0
s˘ a avem
|x
n+1
|
|x
n
|
≤ 1 −
r
n
,
187
i.e.
n |x
n+1
| ≤ (n −1) |x
n
| −(r −1) |x
n
| ,
adic˘a
0 < (r −1) |x
n
| ≤ (n −1) |x
n
| −n|x
n+1
| .
Prin urmare, ¸sirul (n |x
n+1
|)
n∈N
este descresc˘ator începând cu rangul n
0
,
deci m˘ arginit.
Prin adunarea inegalit˘a¸tilor de tipul celor de mai sus, ob¸tinem
(r −1)(|x
n0
| +... +|x
n
|) ≤ (n
0
−1) |x
n0
| −n|x
n+1
| ,
pentru orice n ∈ N, n ≥ n
0
, ceea ce arat˘ a c˘ a ¸sirul sumelor par¸tiale ale seriei
¸
|x
n
| este m˘ arginit, i.e. seria
¸
x
n
este absolut convergent˘ a.
b) S˘ a presupunem c˘ a (x
n
)
n∈N
este un ¸sir de elemente din R
p
−¦0¦, astfel
încât exist˘ a r ∈ (−∞, 1) ¸si n
0
∈ N, astfel ca pentru orice n ∈ N, n ≥ n
0
,
avem
|x
n+1
|
|x
n
|
≥ 1 −
r
n
,
i.e.
n |x
n+1
| ≥ (n −r) |x
n
| ≥ (n −1) |x
n
| .
Prin urmare, ¸sirul (n |x
n+1
|)
n∈N
este cresc˘ ator începând cu rangul n
0
,
deci exist˘ a un num˘ ar real strict pozitiv c astfel încât
|x
n+1
| ≥
c
n
,
pentru orice n ∈ N, n ≥ n
0
.
Cum seria armonic˘ a
¸
1
n
este divergent˘ a, deducem c˘ a seria
¸
x
n
nu este
absolut convergent˘ a.
Not˘a istoric˘a. Joseph L. Raabe (1801-1859) a predat la Zürich; a con-
tribuit la studiul geometriei ¸si al analizei matematice.
Corolar. Pentru r ∈ (1, ∞), notând cu S suma seriei
¸
x
n
, iar cu S
n
sumele sale par¸ tiale avem,
|S −S
n
| ≤
n
r −1
|x
n+1
| ,
pentru orice n ∈ N, n ≥ n
0
.
188
Corolar. Dac˘a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir de elemente din R
p
−¦0¦, astfel încât
exist˘a lim
n→∞
n(1 −
x
n+1

xn
)
not
= r, atunci seria
¸
x
n
este absolut convergent˘ a
pentru r ∈ (1, ∞) ¸ si nu este absolut convergent˘ a, pentru r ∈ [0, 1).
Observa¸tie. Formul˘ari mai generale ale criteriilor de mai sus, care folo-
sesc no¸ tiunile de limit˘ a superioar˘ a ¸ si limit˘ a inferioar˘ a, se pot g˘asi în [2].
Criteriile lui Abel ¸si Dirichlet
Criteriile anterioare prezint˘ a condi¸tii în care o serie este absolut conver-
gent˘ a. Deoarece, a¸sa cum am men¸tionat, exist˘ a serii care sunt convergente
f˘ ar˘ a a fi absolut convergente, este util s˘a dispunem de criterii care s˘ a garan-
teze convergen¸ta acestor tipuri de serii.
Lema lui Abel. Fie (x
n
)
n∈N
¸ si (y
n
)
n∈N
dou˘ a ¸ siruri de elemente din R
p
,
iar (s
k
)
k
¸ sirul sumelor par¸tiale ale seriei
¸
y
n
.
Atunci, pentru m, n ∈ N, m ≥ n, avem
m
¸
j=n
x
j
y
j
= (x
m+1
s
m
−x
n
s
n−1
) +
m
¸
j=n
(x
j
−x
j+1
) s
j
.
Criteriul lui Dirichlet. Fie (x
n
)
n∈N
¸ si (y
n
)
n∈N
dou˘ a ¸ siruri de ele-
mente din R
p
, iar (s
k
)
k∈N
¸ sirul sumelor par¸ tiale ale seriei
¸
y
n
. Pre-
supunem c˘ a (s
k
)
k∈N
este m˘ arginit, c˘a ¸ sirul (x
n
)
n∈N
converge c˘ atre 0 ¸ si c˘ a
seria
¸
|x
n
−x
n+1
| este convergent˘ a (de exemplu (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir de-
scresc˘ ator de numere reale pozitive, care converge c˘atre 0).
Atunci seria
¸
x
n
y
n
este convergent˘ a.
Not˘a istoric˘ a. Johann Peter Gustav Lejeunne Dirichlet s-a n˘ ascut în
februarie 1805 la Düren, Fran¸ta (acum în Germania). Merge la gimnaziu
în Bonn începând din 1817, dar dup˘ a doi ani frecventeaz˘ a un alt colegiul
iezuit din Köln. Se hot˘ ar˘ a¸ste s˘ a-¸si continue studiile la Paris unde frecven-
teaz˘a cursurile de la Collège de France ¸si de la Faculté des Scientes unde are
ca profesori pe Fourier, Laplace, Legendre ¸si Poisson. Din 1823 Dirichlet este
luat în ocrotire de c˘ atre generalul Foy (o figur˘ a celebr˘a din armata francez˘ a
în timpul r˘ azboaielor lui Napoleon). În iulie 1825 prezint˘ a la Academia din
Paris primul lui articol, asupra teoremei lui Fermat, care-l va face faimos.
În acela¸si an generalul Foy moare, iar Dirichlet se hot˘ ar˘a¸ste s˘a se întoarc˘ a
189
în Germania. Pred˘ a la universit˘ a¸tile din Breslau (1827), Colegiul Militar ¸si
Universitatea din Berlin (1828-1855). A fost un bun prieten al lui Jacobi pe
care l-a ¸si înso¸tit în Italia (1843) în perioada de convalescen¸t˘ a a acestuia.
În 1855 i se ofer˘ a catedra lui Gauss de la Göttingen. A avut numeroase
contribu¸tii la teoria numerelor, a introdus no¸tiunea modern˘ a de func¸tie, iar
studiile sale despre stabilitatea sistemului solar l-au condus la celebra pro-
blem˘ a a func¸tiilor armonice care au condi¸tii date pe frontier˘ a. De asemenea
este faimos pentru stabilirea condi¸tiilor pentru convergen¸ta seriilor trigono-
metrice, publicate în 1828 în Crelle’s Journal. A murit în 1859 la Göttingen
(Germania).
Demonstra¸ tie. Fie M ∈ R, astfel ca
|s
k
| ≤ M,
pentru orice k ∈ N.
Atunci

m
¸
j=n
x
j
y
j

≤ M¦|x
m+1
| +|x
n
| +
m
¸
j=n
|x
j
−x
j+1
|¦.
Faptul c˘ a ¸sirul (x
n
)
n∈N
converge c˘atre 0 (împreun˘ a cu aplicarea criteriului
lui Cauchy, vezi pagina 140) va încheia demonstra¸tia.
Corolar. În condi¸ tiile de mai sus, cu ipoteza suplimentar˘ a c˘ a (x
n
)
n∈N
este un ¸ sir descresc˘ator de numere reale pozitive care converge c˘ atre 0, avem,
pentru orice n ∈ N,


¸
j=1
x
j
y
j

n
¸
j=1
x
j
y
j

≤ 2M|x
n+1
| .
Criteriul ce urmeaz˘ a înt˘ are¸ste ipotezele asupra seriei
¸
y
n
, dar le sl˘ abe¸ste
pe cele asupra ¸sirului (x
n
)
n∈N
de elemente din R.
Criteriul lui Abel. Fie
¸
y
n
o serie convergent˘a de elemente din R
p
,
iar (x
n
)
n∈N
un ¸ sir de elemente din R care este monoton ¸ si convergent.
Atunci seria
¸
x
n
y
n
este convergent˘ a.
190
Not˘a istoric˘ a. Niels Henrik Abel s-a n˘ ascut în 1802 în Norvegia. Din
1815 a studiat la ¸scoala din Christiania sub îndrumarea lui Bernt Holmboe
(din 1817), iar din 1821 la Universitatea din aceea¸si localitate. În 1824 a
demonstrat imposibilitatea g˘ asirii solu¸tiilor unui polinom de grad 5 ”prin
radicali”. A avut contribu¸tii substan¸tiale la teoria func¸tiile eliptice, pre-
cum ¸si la teoria lui Galois. De altfel primul volum al Crelle’s Journal, din
1827, con¸tine un articol al lui Abel, anume "Recherches sur les fonctions
elliptiques". A murit în 1829, s˘ an˘ atatea sa fiind ¸subred˘ a de mul¸ti ani.
Demonstra¸ tie. S˘ a presupunem c˘ a ¸sirul (x
n
)
n∈N
este cresc˘ ator ¸si c˘ a limita
sa este x.
Atunci, pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a n
ε
∈ N astfel ca pentru orice
m, n ∈ N, m ≥ n ≥ n
ε
s˘ a avem
|x
m+1
s
m
−x
n
s
n−1
| < ε,
unde (s
k
)
k
este ¸sirul sumelor par¸tiale ale seriei
¸
y
n
.
În plus, fie M ∈ R astfel ca
|s
k
| ≤ M,
pentru orice k ∈ N.
Atunci

m
¸
j=n
(x
j
−x
j+1
)s
j

≤ [x
n
−x
m+1
[ M.
Din cele de mai sus ¸si lema lui Abel se deduce concluzia.
Corolar. În condi¸tiile de mai sus, avem


¸
j=1
x
j
y
j

n
¸
j=1
x
j
y
j

≤ [x[ |s −s
n
| + 2M|x −x
n+1
| .
Exist˘ a o clas˘ a important˘ a de serii, anume acelea care au termenii numere
reale cu semnele alternând.
Defini¸tie. Un ¸ sir (x
n
)
n∈N
de elemente din R −¦0¦ se nume¸ ste alternat
dac˘ a elementele mul¸timii ¦(−1)
n
x
n
[ n ∈ N¦ sunt toate pozitive sau toate
negative. O serie generat˘ a de un ¸ sir alternat se nume¸ ste alternat˘a.
191
Criteriul lui Leibniz. Fie (z
n
)
n∈N
un ¸ sir descresc˘ator de elemente din
[0, ∞).
Atunci seria alternat˘a
¸
(−1)
n
z
n
este convergent˘ a.
Mai mult, notând cu S suma seriei
¸
(−1)
n
z
n
, iar cu S
n
sumele sale
par¸tiale avem
|S −S
n
| ≤ z
n+1
,
pentru orice n ∈ N.
Not˘a istoric˘a. Gottfried Leibniz (1646-1716) a studiat la ¸scoala Nicolai
din Leipzig, precum ¸si la Universitatea din acela¸si ora¸s ¸si la cea din Jena. A
ob¸tinut titlul de doctor în drept de la Universitatea din Altdorf. Este primul
care folose¸ste nota¸tia

f(x)dx, într-un manuscris datat 21 noiembrie 1675
¸si într-un articol, ap˘ arut în Acta Eruditorum, în 1686. În aceea¸si revist˘ a
public˘ a, în 1684, detalii privind concep¸tiile sale privind calculul diferen¸tial
în cadrul articolului Nova Methodus pro Maximis et Minimis, itemque Tan-
gentibus... A fost membru al Royal Society of London ¸si al Accademia din
Roma. Este, al˘aturi de Newton, unul dintre fondatorii calcului diferen¸tial ¸si
integral.
Unele func¸tii elementare ca sume de serii
No¸tiunile anterioare ne permit s˘ a (re)definim într-o manier˘ a extrem de
riguroas˘ a func¸tiile elementare.
1. Pentru orice x ∈ R, seria

¸
n=0
x
n
n!
este absolut convergent˘ a ¸si

¸
n=0
x
n
n!
= e
x
.
S˘ a se arate c˘ a
e
x
e
y
= e
x+y
,
pentru orice x, y ∈ R.
2. Pentru orice x, α ∈ R, astfel încât [x[ < 1, seria 1+

¸
n=1
α(α−1)....(α−n+1)
n!
x
n
este absolut convergent˘ a ¸si
1 +

¸
n=1
α(α −1)....(α −n + 1)
n!
x
n
= (1 +x)
α
.
192
3. Pentru orice x ∈ R, seria

¸
n=0
(−1)
n x
2n+1
(2n+1)!
este absolut convergent˘ a ¸si
suma sa se noteaz˘ a cu sin x.
A¸sadar

¸
n=0
(−1)
n
x
2n+1
(2n + 1)!
= sin x.
4. Pentru orice x ∈ R, seria

¸
n=0
(−1)
n x
2n
(2n)!
este absolut convergent˘ a ¸si
suma sa se noteaz˘ a cu cos x.
A¸sadar

¸
n=0
(−1)
n
x
2n
(2n)!
= cos x.
5. Au loc rela¸tiile:
sin(x +y) = sin xcos y + siny cos x,
cos(x +y) = cos xcos y −sin xsiny,
sin(−x) = −sinx,
cos(−x) = cos(x),
sin(0) = 0,
cos(0) = 1
¸si
sin
2
x + cos
2
x = 1,
pentru orice x, y ∈ R.
Exist˘ a un num˘ ar real, notat cu π, astfel încât:
cos(
π
2
) = 0,
cos x > 0,
pentru orice x ∈ [0,
π
2
) ¸si
sin(x + 2π) = sinx,
193
cos(x + 2π) = cos x,
sin(
π
2
−x) = cos x,
cos(
π
2
−x) = sinx,
pentru orice x ∈ R.
6. Definim func¸tia tg : R −¦
π
2
+nπ [ n ∈ Z¦ →R, prin
tg(x) =
sin x
cos x
¸si func¸tia ctg : R −¦nπ [ n ∈ Z¦ →R, prin
ctg(x) =
cos x
sinx
.
Observa¸tie. Pentru justificarea rezultatelor de mai sus, se pot consulta
[1] ¸ si [4].
Exerci¸tii
1. S˘ a se arate c˘ a:
i)

¸
n=1
sin
1
2
n+1
cos
3
2
n+1
=
1
2
sin1;
ii)

¸
n=0
(−1)
n cos
3
3
n
x
3
n
=
3
4
cos x;
iii)

¸
n=1
1
n
2
=
π
2
6
;
iv)

¸
n=1
1
n
4
=
π
4
90
;
v)

¸
n=0
(−1)
n 1
2n+1
=
π
4
2. (Criteriul de condensare al lui Cauchy) Fie (a
n
)
n
un ¸sir descres-
c˘ator de elemente din [0, ∞).
S˘ a se arate c˘ a seria
¸
a
n
este convergent˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘a seria
¸
2
n
a
2
n este convergent˘ a.
Aplica¸tie: stabili¸ti natura seriei
¸
1
nlog n
.
194
3. (Criteriul lui Gauss) Fie (a
n
)
n∈N
un ¸sir de numere reale strict
pozitive. Dac˘ a exist˘ a un ¸sir m˘ arginit (b
n
)
n∈N
de numere reale, α ∈ R ¸si
λ > 0 astfel încât
a
n
a
n+1
= 1 +
α
n
+
b
n
n
1+λ
,
pentru orice n ∈ N, atunci seria
¸
a
n
este convergent˘ a dac˘ a α > 1 ¸si diver-
gent˘ a dac˘ a α ≤ 1.
Aplica¸tie: s˘ a se arate c˘a dac˘ a α, β ∈ R¸si y ∈ R−¦0, −1, −2, −3, ..., −n, ..¦,
atunci seria
1+
αβ
1!y
+
α(α + 1)β(β + 1)
2!y(y + 1)
+...+
α(α + 1)...(α +n −1)β(β + 1)....(β +n −1)
n!y(y + 1)...(y +n −1)
+..,
numit˘ a seria hipergeometric˘ a, este convergent˘ a dac˘a ¸si numai dac˘ a α+β < y.
Not˘a istoric˘a. Johann Carl Friedrich Gauss s-a n˘ ascut la Brunswick,
Germania, în aprilie 1777. Înc˘ a de la 7 ani i-a uimit pe dasc˘ alii s˘ ai cu
abilit˘ a¸tile sale matematice. În 1888 intr˘a la gimnaziu, iar din 1792, cu spri-
jinul material al ducelui de Brunswick-Wolfenbüttel, urmeaz˘ a Brunswick Col-
legium Carolinum. În 1795 merge la Universitatea din Göttingen unde devine
prieten cu Farkas Bolyai, prietenie ce va dura peste ani. Ducele de Brunswick
continu˘ a s˘ a-l sprijine material în decursul preg˘ atirii tezei sale de doctorat sub
îndrumarea lui Pfaff. În 1801 public˘a carte ”Disquisitiones Arithmeticae”.
În 1807 devine directorul observatorului astronomic din Göttingen, iar în
1809 public˘ a o a doua carte, intitulat˘ a ”Theoria motus corporum coelestium
in sectionibus conicis Solemambientum”. Contribu¸tiile lui Gauss la astrono-
mia teoretic˘a iau sfîr¸sit în 1817, de¸si va face observa¸tii astronomice pân˘ a
la vîrsta de 70 de ani. A mai publicat ”Disquisitiones generales circa se-
riem infinitam”, ”Methodus nova integralium valores per approximationem
inviendi”, ”Bestimmung der Genauigkeit der Beobachtungen”, ”Theoria at-
tractionis corporum sphaeroidicorum ellipticorum homogeneorum methodus
nova tractata”, ”Disquisitiones generales circa superficies curva”, ”Über ein
neues allgemeines Grundgesetz der Mechanik” ¸si ”Principia generalia theoriae
figurae fluidorum in statu aequilibrii”. I se ofer˘ a o pozi¸tie la Universitatea
din Berlin, pe care îns˘ a o refuz˘ a. În 1831, la Göttingen este numit profesor
fizicianul Wilhelm Weber, împreun˘a cu care Gauss începe un studiu al mag-
netismului terestru, descoper˘a legea lui Kirchhoff ¸si construie¸ste o variant˘ a
primitiv˘ a a telegrafului. A murit în februarie 1855.
195
4. S˘ a se studieze natura urm˘ atoarelor serii:
i)
¸
e
−n
2
;
ii)
¸ sin
1
n(n+1)
cos
1
n
cos
1
n+1
;
iii)
¸
1·4·7·....·(3n+1)
(n+1)!
x
n
, unde x ∈ (0, ∞);
iv)
¸
σ(n)x
n
, unde x ∈ (0, ∞) iar σ(n) reprezint˘ a num˘ arul divizorilor lui
n;
v)
¸
1
n!
(
n
e
)
n
;
vi)
¸
(
1·4·7·....·(3n−2)
3·6·9·....·(3n)
)
2
;
vii)
¸
(−1)
n
n
,
¸
(−1)

n
n
;
viii)
¸
(−1)
n

n+1
n
;
ix)
¸
sin π(2 +

3)
n
;
x)
¸
cos nx
n
, unde x = 2kπ, k ∈ Z;
xi)
¸
sinnx
n
, unde x = 2kπ, k ∈ Z;
xii)
¸
cos ncos
1
n
n
;
xiii)

¸
n=2
(−1)
n

n
(−1)
n
+

n
sin
1

n
;
xiv)

¸
n=1
1
xn
, unde x
1
= x
2
= 1 ¸si x
n+1
= x
n
+
1
n
2
x
n−1
, pentru orice n ∈ N,
n ≥ 2.
Bibliografie
1. Nicu Boboc, Analiz˘a Matematic˘a I, Editura Universit˘ a¸tii din Bu-
cure¸sti, 1999 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 39214.
2. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagog-
ic˘ a, Bucure¸sti, 1983, cota la biblioteca Facult˘a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informat-
ic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 32023
3. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, Americam Mathematical Society, 2000.
4. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic˘a pe dreapta real˘a,
O abordare contemporan˘a, Editura Universitaria Craiova, 2002- cota la
biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bu-
cure¸sti II 39801
196
CONTINUITATE
197
Cronologic, conceptul de continuitate este ulterior celui de derivat˘ a; logic, îns˘ a,
îl precede. Derivata este, am putea spune, personajul principal al Calculului dife-
ren¸tial, tot a¸sa cum integrala este personajul principal al Calculului integral.
Derivata ¸si integrala au avut de la început o interpretare geometric˘ a ¸si fizic˘ a
direct˘a, ele constituiau pentru Newton ¸si Leibniz modele matematice ale unor
realit˘a¸ti cu un con¸tinut intuitiv precis. Nu acela¸si lucru se poate spune despre
continuitate, în ciuda faptului c˘ a termenul ca atare face imagine. Proprietatea de
continuitate a ap˘arut în Analiza matematic˘ a nu la contactul ei direct cu realitatea
empiric˘ a, ci în laboratorul de lucru al matematicianului, din necesit˘ a¸ti interne,
de ordin teoretic. Dou˘a momente importante au marcat (dup˘ a Cauchy) evolu¸tia
în¸telegerii ideii de continuitate. În 1872, Weierstrass a ¸socat lumea matematic˘ a
prin exemplul s˘ au de func¸tie continu˘a în orice punct din R, dar nederivabil˘ a în
nici un punct. În 1905, Emile Picard comenta ironic acest fapt, observând c˘a dac˘ a
Newton ¸si Leibniz ar fi ¸stiut de existen¸ta unei func¸tii ca aceea a lui Weierstrass,
calculul diferen¸tial nu ar mai fi fost creat. ... Pân˘a la Weierstrass se credea c˘ a
derivabilitatea este o consecin¸t˘ a a continuit˘ a¸tii, de aceea nici nu prea se vorbea de
derivabilitate, ci de derivat˘ a (derivabilitatea fiind considerat˘ a echivalent˘ a cu con-
tinuitatea). În manualele de matematici din secolul al XIX-lea, inclusiv manualele
scrise de mari matematicieni, se "demonstra" ceea ce ast˘ azi atrage c˘ aderea la exa-
men: Continuitatea implic˘ a derivabilitatea. Marele Cauchy nu f˘acea distinc¸tie în-
tre continuitate ¸si derivabilitate; mai precis, nu b˘ anuia c˘ a una dintre aceste propri-
et˘ a¸ti ar putea avea loc în absen¸ta celeilalte. Al doilea moment important în clari-
ficarea ideii de continuitate este anul 1875, când Gaston Darboux d˘ a un exemplu
de derivat˘ a discontinu˘a, ar˘atând totodat˘ a c˘ a orice derivat˘ a are proprietatea valorii
intermediare (numit˘a ast˘ azi proprietatea lui Darboux): Nu se poate trece de la o
valoare la alta f˘ ar˘ a a se parcurge toate valorile intermediare. Pân˘ a la Darboux,
matematicienii erau convin¸si c˘ a proprietatea de continuitate este echivalent˘ a cu
proprietatea valorii intermediare; chiar termenul de continuitate î¸si are explica¸tia
în aceast˘ a interpretare. Într-adev˘ar, proprietatea lui Darboux const˘ a în faptul c˘ a
func¸tia nu poate "s˘ ari" de la o valoare la alta, trecerea trebuind s˘ a se fac˘a în mod
continuu (aici cuvântul continuu fiind folosit în accep¸tiunea sa intuitiv˘a). Dar, a¸sa
cum, confundând continuitatea cu derivabilitatea, Cauchy ¸si al¸ti mari matemati-
cieni nu se în¸selau decât pe jum˘atate, deoarece derivabilitatea implic˘ a proprietatea
de continuitate, confuzia dintre continuitate ¸si proprietatea lui Darboux con¸tinea ¸si
ea jum˘ atate de adev˘ ar, deoarece continuitatea implic˘ a proprietatea lui Darboux.
Prin clarific˘ arile aduse de Weierstrass ¸si Darboux, devenea clar c˘ a intui¸tia pro-
priet˘ a¸tii matematice de continuitate este foarte în¸sel˘ atoare, o adev˘ arat˘ a capcan˘ a
care urma s˘a fie dep˘a¸sit˘ a abia în secolul nostru (i.e. XX), prin perfec¸tionarea ¸si
198
rafinarea instrumentelor Analizei. O literatur˘ a considerabil˘ a privind propriet˘ a¸tile
de continuitate, derivabiliate ¸si proprietatea lui Darboux a permis s˘ a se precizeze
statutul acestora, gradul lor de independen¸t˘a ¸si de condi¸tionare reciproc˘ a.
Solomon Marcus, ¸ Socul matematicii, Editura Albatros, Bucure¸sti,
1987, paginile 246-247
Continuity is such an obvious geometric phenomenon, that only slowly did it
dawn on mathematicians, that it needed a precise definition. Well into the 19th
century it was simply viewed as a descriptive term for curves that are unbroken.
The preeminent calculus text of that era was S. F. Lacroix’s Traité élémentaire de
calcul différentiel et de calcul intégral. It was first published in 1802. The sixth
edition appeared in 1858. Unchanged throughout these editions was its definition
of continuity: "By the law of continuity is meant that which is observed in the
description of lines by motion, and according to which the consecutive points of
the same line succeed each other without any interval". This intuitive notion of
continuity is useless when one tries to prove anything. The first appearance of
the modern definition of continuity was published by Bernhard Bolzano in 1871 in
the Proceedings of the Prague Scientific Society under the title Rein analytischer
Beweis des Lehrsatzes dass zwieschen je zwey [sic] Werthen, die ein entgegengeset-
ztes Resultat gewaehren, wenigstens eine reele Wurzel der Gleichung liege. This
roughly translates as Purely analytic proof of the theorem that between any two
values that yield results of opposite sign there will be at least one real root of the
equation. The title says it all. Bolzano was proving that any continuous function
has the intermediate value problem. Bolzano’s article raises an important point.
If he has to prove that continuity implies the intermediate value property, then
he is not using the intermediate value property to define continuity. Why not?
Such a definition would agree with the intuitive notion of continuity. If a function
is defined at every point on the interval [a, b], then to say it has the intermedi-
ate property is equivalent to saying that it has no jumps or breaks. There are
several problems with choosing this definition of continuity. A function that has
the intermediate value property on [0, 1] is not necessarily bounded on that in-
terval. ... Another problem with using the intermediate value problem property
to define continuity is that two functions can have it while their sum does not.
... Perhaps the most important aspect of continuity that the intermediate value
property lacks, and the one that may have suggested the modern definition, is
that if f is continuous in a neighborhood of a and if there is a small error in the
input so that instead of evaluating f at a we evaluate it at something very close
to a, then we want the output to be very close to f(a). The function defined by
199
f(x) = sin
1
x
, x = 0, satisfies the intermediate value property no matter how we
define f(0), provided that −1 ≤ f(0) ≤ 1, but at a = 0 any allowance for error
in the input will result in an output that could be any number from −1 to 1. We
want to be able to control the variation in the output by setting a tolerance on the
input. ...This definition (i.e. the δ − ε definition of continuity) does it all for us:
it implies the intermediate value property, it implies that a continuous function
on [a, b] is bounded and achieves its bounds on that interval, it is preserved when
we add two continuous functions or multiply them or even take compositions of
continuous functions.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 91-95.
PROPRIET
˘
A¸ TI LOCALE ALE FUNC¸ TIILOR CONTINUE
Defini¸tia continuit˘a¸tii unei func¸tii într-un punct; formul˘ ari
echivalente
Opera¸tii algebrice cu func¸tii continue
Continuitatea aplica¸tiilor liniare
având domeniul R
p
¸si codomeniul R
q
Defini¸tia continuit˘ a¸tii unei func¸tii într-un punct; formul˘ari echiva-
lente
Defini¸tie. Fie f : D ⊆ R
p
→ R
q
¸ si a ∈ D. Spunem c˘a func¸tia f este
continu˘a în a dac˘ a pentru orice vecin˘ atate V a lui f(a), exist˘ a o vecin˘ atate
U a lui a (care depinde de V ), astfel ca pentru orice
x ∈ D ∩ U
s˘ a avem
f(x) ∈ V .
Dac˘ a D
1
⊆ D, atunci spunem c˘ a f este continu˘ a pe D
1
dac˘ a f este
continu˘a în orice punct din D
1
.
Observa¸tie. Defini¸tia de mai sus are un caracter pur topologic, ea putând
fi formulat˘a ¸ si în cadrul spa¸tiilor topologice.
200
Observa¸tie. Din defini¸ tia de mai sus decurge faptul c˘ a dac˘ a a ∈ D−D

(i.e. a este un punct izolat al lui D, adic˘ a exist˘ a o vecin˘ atate U a lui a
cu proprietatea c˘a U ∩ D = ¦a¦), atunci f este continu˘ a în a. Se poate
consulta ¸ si Teorema de la pagina 259, care precizeaz˘a condi¸tii echivalente
pentru continuitate în cazul în care a ∈ D∩ D

.
Prezent˘ am acum o propozi¸tie care furnizeaz˘ a condi¸tii echivalente pentru
continuitate. Ea se va dovedi util˘ a în cadrul demonstra¸tiilor urm˘ atoarelor
rezultate: Teorema de permanen¸t˘ a a compacit˘ a¸tii pentru func¸tii continue
(vezi pagina 212), Teorema valorii minime ¸si maxime pentru func¸tii continue
(vezi pagina 213), Teorema de la pagina 219, Teorema de la pagina 287, Lema
de la pagina 325.
Teorem˘a. Fie f : D ⊆ R
p
→R
q
¸ si a ∈ D.
Atunci urm˘ atoarele afirma¸tii sunt echivalente:
a) f este continu˘ a în a.
b) pentru orice ε ∈ R, ε > 0, exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0, astfel încât, dac˘ a
x ∈ D ¸ si |x −a| < δ
ε
,
atunci
|f(x) −f(a)| < ε.
c) pentru orice ¸ sir (x
n
)
n∈N
, de elemente din D, care converge c˘ atre a,
¸ sirul (f(x
n
))
n∈N
converge c˘ atre f(a).
Demonstra¸ tie.
a) ⇒b) Mul¸timea
M
ε
= ¦y ∈ R
q
[ |y −f(a)| < ε¦
este o vecin˘ atate a lui f(a).
Ca atare, exist˘ a U, vecin˘ atate a lui a, astfel ca
x ∈ U ∩ D ⇒f(x) ∈ V
ε
.
Deoarece U este o vecin˘ atate a lui a, exist˘a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0 astfel încât
¦x ∈ R
p
[ |x −a| < δ
ε
¦ ⊆ U,
¸si ca atare, dac˘a
x ∈ D ¸si |x −a| < δ
ε
,
201
atunci
x ∈ U ∩ D
¸si deci
f(x) ∈ V
ε
,
adic˘a
|f(x) −f(a)| < ε.
b) ⇒c) Fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir, de elemente din D, care converge c˘atre a.
Fie ε ∈ R, ε > 0. Atunci exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0, astfel încât, dac˘ a
x ∈ D ¸si |x −a| < δ
ε
,
atunci
|f(x) −f(a)| < ε.
Exist˘ a n
ε
∈ N cu proprietatea c˘ a pentru orice n ∈ N, n ≥ n
ε
avem
|x
n
−a| < δ
ε
.
Cum x
n
∈ D, pentru orice n ∈ N, deducem c˘ a
|f(x
n
) −f(a)| < ε,
ceea ce arat˘ a c˘ a ¸sirul (f(x
n
))
n∈N
converge c˘ atre f(a).
c) ⇒a) Presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a a) este fals˘ a.
Atunci exist˘ a V
0
, vecin˘ atate a lui f(a), astfel ca, pentru orice U, vecin˘ a-
tate a lui a, exist˘ a x
U
∈ D ∩ U, astfel încât
f(x
U
) / ∈ V
0
.
Pentru orice n ∈ N, consider˘ am
U
n
= ¦x ∈ R
p
[ |x −a| <
1
n
¦.
Atunci, pentru orice n ∈ N, exist˘ a x
n
∈ D ∩ U
n
, astfel încât
f(x
n
) / ∈ V
0
,
fapt care contrazice c).
202
Criteriu de discontinuitate. Fie f : D ⊆ R
p
→R
q
¸ si a ∈ D. Func¸tia
f nu este continu˘a în a dac˘a ¸ si numai dac˘ a exist˘a un ¸ sir (x
n
)
n∈N
, de elemente
din D, care converge c˘ atre a, dar pentru care ¸ sirul (f(x
n
))
n∈N
nu converge
c˘ atre f(a).
Teorem˘a. Fie f : D ⊆ R
p
→R
q
¸ si a ∈ D. Atunci f este continu˘ a în a
dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice vecin˘ atate V a lui f(a), exist˘a o vecin˘ atate
U a lui a, astfel ca
U ∩ D = f
−1
(V ).
Exerci¸tii
1. S˘a se studieze continuitatea urm˘atoarelor func¸tii:
a. f : R →R, f(x) = c, pentru orice x ∈ R, unde c ∈ R;
b. f : [0, 1] ∪ ¦
3
2
¦ ∪ [2, 3] →R, dat˘ a de
f(x) = ¦
1, x ∈ [0, 1]
7, x =
3
2
2, x ∈ [2, 3]
.
c. f : R →R, f(x) = x
2
, pentru orice x ∈ R;
d. f : R −¦0¦ →R, f(x) =
1
x
, pentru orice x ∈ R −¦0¦;
e. f : R →R, dat˘ a de
f(x) = ¦
0, x ≤ 0
1, x > 0;
f. f : R
2
→R
2
, f(x, y) = (2x +y, x −3y), pentru orice (x, y) ∈ R
2
;
g. f : R
2
→R
2
, f(x, y) = (x
2
+y
2
, 2xy), pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
h. Fie f : R
2
→R o func¸tie continu˘ a.
2. Fie g
1
: R →R, dat˘a de
g
1
(x) = f(x, 0),
pentru orice x ∈ R, ¸si g
2
: R →R, dat˘ a de
g
2
(x) = f(0, x),
pentru orice x ∈ R.
S˘ a se arate c˘ a g
1
¸si g
2
sunt continue.
203
S˘ a se arate c˘ a dac˘ a g
1
¸si g
2
sunt continue în 0, nu rezult˘ a, în general, c˘ a
f este continu˘ a în 0.
3. Fie f : R →R dat˘ a de
f(x) = ¦
1
q
, x =
p
q
, unde p, q ∈ Z, q > 0, ([p[ , q) = 1,
0, x / ∈ Q sau x = 0
.
Func¸tia descris˘ a mai sus poart˘ a numele de func¸tia lui Riemann.
S˘ a se studieze continuitatea lui f.
4. Fie f, g : R →R dou˘ a func¸tii continue ¸si h : R →R dat˘ a de
h(x) = ¦
f(x), x ∈ Q
g(x), x / ∈ Q
.
S˘ a se arate c˘ a h este continu˘ a în x
0
∈ R dac˘ a ¸si numai dac˘ a
f(x
0
) = g(x
0
).
5. Fie f : R → R o func¸tie continu˘ a cu proprietatea c˘ a exist˘ a un ¸sir
(x
n
)
n∈N
de numere reale nenule având urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti:
lim
n→∞
x
n
= 0
¸si
f(x +x
n
) = f(x),
pentru orice x ∈ R ¸si orice n ∈ N.
S˘ a se arate c˘ a f este constant˘ a.
6. Fie f, g : [0, 1] →R dou˘ a func¸tii cu proprietatea c˘ a mul¸timile punctelor
lor de continuitate sunt dense în [0, 1]. S˘ a se arate c˘ a exist˘ a cel pu¸tin un punct
al intervalului [0, 1] în care ambele func¸tii sunt continue.
7. S˘ a se arate c˘ a orice func¸tie f : [0, 1] → [0, 1] care are graficul închis
(i.e. pentru orice ¸sir (x
n
)
n∈N
de elemente din [0, 1] ¸si orice x, y ∈ [0, 1] astfel
încât lim
n→∞
x
n
= x ¸si lim
n→∞
f(x
n
) = y, rezult˘ a f(x) = y) este continu˘ a.
Opera¸tii algebrice cu func¸tii continue
Rezultatele de mai jos arat˘ a c˘ a familia func¸tiilor continue are un compor-
tament "bun" la opera¸tiile algebrice.
204
Teorem˘a. Fie f, g : D ⊆ R
p
→ R
q
, ϕ : D ⊆ R
p
→ R ¸ si a ∈ D. Dac˘ a
f, g ¸ si ϕ sunt continue în a, atunci f +g, f −g, fg, ϕf ¸ si
f
ϕ
(dac˘ a ϕ(x) = 0
pentru orice x ∈ D) sunt continue în a.
Teorem˘a. Fie f : D ⊆ R
p
→ R
q
. Dac˘ a f este continu˘ a în a, atunci
|f| este continu˘a în a.
Teorem˘a. Fie f : D
1
⊆ R
p
→ D
2
⊆ R
q
¸ si g : D
2
⊆ R
p
→ D
3
⊆ R
r
.
Dac˘ a f este continu˘a în a, iar g este continu˘a în f(a), atunci g ◦ f este
continu˘a în a.
Continuitatea aplica¸tiilor liniare având domeniul R
p
¸si codome-
niul R
q
Pân˘ a acum am considerat func¸tii generale.
În continuare vom considera o clas˘ a special˘ a de func¸tii, anume func¸tiile
liniare.
Defini¸tie. O func¸ tie f : R
p
→R
q
se nume¸ ste liniar˘ a dac˘ a
f(x +y) = f(x) +f(y)
¸ si
f(cx) = cf(x),
pentru orice x, y ∈ R
p
¸ si c ∈ R.
Teorem˘a. Fie f : R
p
→ R
q
o func¸tie liniar˘ a. Atunci exist˘a pq nu-
mere reale, notate c
ij
, i = 1, q, j = 1, p, astfel încât, pentru orice x =
(x
1
, x
2
, ..., x
p
) ∈ R
p
¸ si y = f(x) = (y
1
, y
2
, ..., y
q
) ∈ R
q
, avem:
y
1
= c
11
x
1
+c
12
x
2
+... +c
1p
x
p
,
y
2
= c
21
x
1
+c
22
x
2
+... +c
2p
x
p
,
.....
y
q
= c
q1
x
1
+c
q2
x
2
+... +c
qp
x
p
.
205
Reciproc, dac˘ a consider˘ am pq numere reale, notate c
ij
, i = 1, q, j = 1, p,
atunci func¸tia care asociaz˘ a oric˘arui x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) ∈ R
p
, elementul
y = f(x) = (y
1
, y
2
, ..., y
q
) ∈ R
q
, descris de ecua¸ tiile de mai sus, este liniar˘a.
Demonstra¸ tie. Fie
e
1
= (1, 0, ...., 0),
e
2
= (0, 1, 0, ...., 0),
...
e
p
= (0, ...., 0, 1),
¸si
f(e
1
) = (c
11
, c
21
, ..., c
q1
),
f(e
2
) = (c
12
, c
22
, ..., c
q2
),
...
f(e
p
) = (c
1p
, c
2p
, ..., c
qp
).
Pentru un element arbitrar x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) ∈ R
p
, avem
x = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
p
e
p.
Cum f este liniar˘ a, avem
f(x) = x
1
f(e
1
) +x
2
f(e
2
) +... +x
p
f(e
p
),
de unde
f(x) = x
1
(c
11
, c
21
, ..., c
q1
) +x
2
(c
12
, c
22
, ..., c
q2
) +... +x
p
(c
1p
, c
2p
, ..., c
qp
) =
= (x
1
c
11
+x
2
c
21
+.... +x
p
c
1p
, ..., x
1
c
q1
+x
2
c
q2
+... +x
p
c
qp
) = (y
1
, y
2
, ..., y
q
).
Reciproca este imediat˘a.
Rezultatul de mai sus ne va ajuta s˘ a stabilim c˘ a orice aplica¸tie liniar˘ a
f : R
p
→R
q
este continu˘ a. Acest fapt se va folosi atunci când vom demonstra
Propozi¸tia de la pagina 299, precum ¸si atunci când vom demonstra Teorema
de diferen¸tiabilitate a func¸tiilor compuse (vezi pagina 304).
206
Propozi¸tie. Pentru orice aplica¸tie liniar˘ a f : R
p
→ R
q
exist˘a M ∈
[0, ∞) cu proprietatea c˘ a
|f(x)| ≤ M|x| ,
pentru orice x ∈ R
p
.
În particular, o astfel de func¸tie este continu˘ a.
Demonstra¸ tie. Avem, utilizând inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
(vezi pagina 86),
[y
i
[
2
≤ |x|
2
p
¸
j=1
[c
ij
[
2
,
de unde
|f(x)| = |y| ≤ |x| (
q
¸
i=1
p
¸
j=1
[c
ij
[
2
)
1
2
,
pentru orice x ∈ R
p
, i.e., cu nota¸tia
M = (
q
¸
i=1
p
¸
j=1
[c
ij
[
2
)
1
2
,
avem
|f(x)| ≤ M|x| ,
pentru orice x ∈ R
p
.
Ca atare, avem
|f(u −v)| = |f(u) −f(v)| ≤ (
q
¸
i=1
p
¸
j=1
[c
ij
[
2
)
1
2
|u −v| ,
pentru orice u, v ∈ R
p
, ceea ce implic˘ a îndat˘ a continuitatea lui f.
Observa¸tie. Exist˘ a aplica¸tii liniare între anumite spa¸tii normate (infinit
dimensionale) care nu sunt continue.
Observa¸tie. Func¸tiile polinomiale, ra¸ tionale (i.e. cele care sunt cât de
func¸tii polinomiale), putere, exponen¸ tial˘ a, logaritmic˘ a, sin, cos, tg, ctg sunt
continue.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
207
PROPRIET
˘
A¸ TI GLOBALE ALE FUNC¸ TIILOR CONTINUE
Caracteriz˘ari alternative pentru continuitatea global˘ a
Continuitate ¸si conexitate:
Teorema de permanen¸t˘ a a conexit˘a¸tii pentru func¸tii continue;
Teorema lui Bolzano a valorilor intermediare.
Continuitate ¸si compacitate:
Teorema de permanen¸t˘ a a compacit˘a¸tii pentru func¸tii continue;
Teorema valorii minime ¸si maxime pentru func¸tii continue.
Teorema de continuitate a inversei pentru func¸tii continue
Pâna acum am studiat continuitatea unei func¸tii local, adic˘ a într-un
punct. În continuare vom studia propriet˘ a¸tile func¸tiilor care sunt continue
în fiecare punct al domeniului de defini¸tie.
Caracteriz˘ ari alternative pentru continuitatea global˘a
Rezultatul de mai jos se va folosi în cadrul demonstra¸tiilor urm˘ atoarelor
rezultate: Teorema de permanen¸t˘ a a conexit˘ a¸tii (vezi pagina 210), Teorema
lui Bolzano a valorilor intermediare (vezi pagina 211), Teorema de continu-
itate a inversei pentru func¸tii continue (vezi pagina 216), Teorema lui Dini
(vezi pagina 220), Teorema continuit˘ a¸tii uniforme (vezi pagina 226), Teorema
lui Tietze (vezi pagina 249).
Teorema de continuitate global˘a. Fie f : D ⊆ R
p
→R
q
.
Urm˘atoarele afirma¸ tii sunt echivalente:
a) f este continu˘ a pe D;
b) pentru orice G =

G ⊆ R
q
, exist˘ a G
1
=

G
1
⊆ R
p
, astfel încât
G
1
∩ D = f
−1
(G);
c) pentru orice H = H ⊆ R
q
, exist˘ a H
1
= H
1
⊆ R
p
, astfel încât
H
1
∩ D = f
−1
(H).
Observa¸tie. Teorema de mai sus are un caracter pur topologic, ea putând
fi formulat˘a ¸ si în cadrul spa¸tiilor topologice, validitatea ei p˘ astrându-se.
208
Demonstra¸ tie
a) ⇒b) Fie
G =

G ⊆ R
q
.
Dac˘ a a ∈ f
−1
(G), deoarece G este o vecin˘ atate a lui f(a), rezult˘ a, folosind
continuitatea lui f în a, c˘ a exist˘ a U
a
=

U
a
⊆ R
q
astfel încât
x ∈ U
a
∩ D ⇒f(x) ∈ G.
Alegem
G
1
= ∪
a∈G
U
a
.
b) ⇒a) Fie a ∈ D ¸si G o vecin˘ atate deschis˘a a lui f(a).
Atunci exist˘ a G
1
=

G
1
⊆ R
p
astfel încât
G
1
∩ D = f
−1
(G).
G
1
este o vecin˘ atate deschis˘ a a lui a, deoarece a ∈ G
1
.
Dac˘ a x ∈ G
1
∩ D, atunci f(x) ∈ G, deci f este continu˘ a în a.
Acum vom ar˘ ata c˘ a b) ⇔c).
Pentru început, s˘ a observ˘ am c˘ a pentru B ⊆ R
q
¸si C = R
q
−B avem
f
−1
(B) ∩ f
−1
(C) = ∅
¸si
f
−1
(B) ∪ f
−1
(C) = D. (1)
Dac˘ a B
1
este o submul¸time a lui R
p
astfel ca
B
1
∩ D = f
−1
(B)
¸si C
1
= R
p
−B
1
, atunci
C
1
∩ f
−1
(B) = ∅
¸si
D = (B
1
∩ D) ∪ (C
1
∩ D) = f
−1
(B) ∪ (C
1
∩ D). (2)
Din formule (1) ¸si (2) deducem c˘ a
C
1
∩ D = f
−1
(C).
Echivalen¸ta b) ⇔c) decurge imediat din considerentele de mai sus.
209
Corolar. Fie f : R
p
→R
q
.
Urm˘atoarele afirma¸ tii sunt echivalente:
a) f este continu˘ a pe R
p
.
b) pentru orice G =

G ⊆ R
q
, f
−1
(G) este deschis˘a în R
p
.
c) pentru orice H = H ⊆ R
q
, f
−1
(H) este închis˘ a în R
p
.
Observa¸tie. Teorema de mai sus nu afirm˘ a c˘ a, pentru o func¸tie continu˘ a
f ¸ si o mul¸time deschis˘ a G, f(G) este deschis˘ a.
Într-adev˘ ar, fie f : R →R, dat˘ a de
f(x) =
1
1 +x
2
,
pentru orice x ∈ R.
Atunci
f((−1, 1)) = (
1
2
, 1].
Mai mult,
f([1, ∞) = (0,
1
2
]
¸ si
f(R) = (0, 1],
deci proprietatea unei mul¸ timi de a fi deschis˘ a sau închis˘ a nu se p˘ astreaz˘ a
prin ac¸ tiunea unei func¸tii continue.
Vom vedea îns˘ a c˘a situa¸ tia este diferit˘ a în ceea ce prive¸ ste compacitatea
¸ si conexitatea.
Continuitate ¸si conexitate
Rezultatul de mai jos arat˘ a c˘a imaginea unei mul¸timi conexe printr-o
func¸tie continu˘ a este o mul¸time conex˘ a.
Teorema de permanen¸t˘a a conexit˘a¸tii pentru func¸tii continue.
Fie f : H ⊆ R
p
→R
q
. Dac˘ a H este conex˘ a ¸ si f este continu˘ a, atunci f(H)
este conex˘ a.
Observa¸tie. Teorema de mai sus are un caracter pur topologic, ea putând
fi formulat˘a ¸ si în cadrul spa¸tiilor topologice, validitatea ei p˘ astrându-se.
210
Demonstra¸ tie. S˘a presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a f(H) este
neconex˘ a.
Atunci exist˘a dou˘ a mul¸timi deschise A ¸si B din R
q
, astfel încât A∩f(H)
¸si B ∩ f(H) sunt nevide, disjuncte ¸si reuniunea lor este f(H).
Întrucât f este continu˘ a, conform Teoremei de continuitate global˘ a (vezi
pagina 208), exist˘ a dou˘ a mul¸timi deschise A
1
¸si B
1
din R
p
, astfel ca
A
1
∩ H = f
−1
(A)
¸si
B
1
∩ H = f
−1
(B).
Atunci A
1
∩H ¸si B
1
∩H sunt nevide, disjuncte, iar reuniunea lor este H,
ceea ce contrazice faptul c˘ a H este conex˘ a.
Adjectivul continu˘ a pentru o func¸tie sugereaz˘ a c˘ a nu exist˘ a întreruperi în
graficul func¸tiei. Ca atare, urm˘ atorul rezultat nu este nea¸steptat.
Teorema lui Bolzano a valorilor intermediare. Fie f : H ⊆ R
p
→R
o func¸ tie m˘ arginit˘a ¸ si continu˘ a, iar H conex˘ a.
Dac˘ a k ∈ R satisface inegalitatea
inf¦f(x) [ x ∈ H¦ < k < sup¦f(x) [ x ∈ H¦,
atunci exist˘ a cel pu¸tin un punct în H în care f ia valoarea k.
Demonstra¸ tie. Fie mul¸timile deschise ¸si disjuncte
A = ¦t ∈ R [ t < k¦
¸si
B = ¦t ∈ R [ t > k¦.
Întrucât f este continu˘ a, conform Teoremei de continuitate global˘ a (vezi
pagina 208), exist˘ a dou˘ a mul¸timi deschise, A
1
¸si B
1
, din R
p
, astfel ca
A
1
∩ H = f
−1
(A)
¸si
B
1
∩ H = f
−1
(B).
Dac˘ a f, prin absurd, nu ar lua, pe H, valoarea k, atunci A
1
∩H ¸si B
1
∩H
sunt nevide, disjuncte, iar reuniunea lor este H, ceea ce contrazice faptul c˘ a
H este conex˘ a.
211
Continuitate ¸si compacitate
Rezultatul de mai jos arat˘ a c˘ a imaginea unei mul¸timi compacte printr-o
func¸tie continu˘a este o mul¸time compact˘ a. El se va folosi în cadrul demon-
stra¸tiei Teoremei valorii minime ¸si maxime pentru func¸tii continue (vezi pagi-
na 213) ¸si a Teoremei de continuitate a inversei pentru func¸tii continue (vezi
pagina 216).
Teorema de permanen¸t˘a a compacit˘ a¸tii pentru func¸tii continue.
Fie f : D ⊆ R
p
→ R
q
. Dac˘ a K este compact˘ a ¸ si f este continu˘a, atunci
f(K) este compact˘a.
Observa¸tie. Teorema de mai sus are un caracter pur topologic, ea putând
fi formulat˘a ¸ si în cadrul spa¸tiilor topologice, validitatea ei p˘ astrându-se.
Demonstra¸ tie. Conform Teoremei Heine-Borel (vezi pagina 115), ¸stim c˘ a
mul¸timea K este m˘ arginit˘ a ¸si închis˘ a în R
p
.
Conformaceluia¸si rezultat, este suficient s˘a ar˘ at˘ amc˘ a f(K) este m˘ arginit˘ a
¸si închis˘ a în R
q
.
S˘ a presupunem, prin absurd, c˘ a f(K) nu este m˘ arginit˘ a.
Atunci, pentru orice n ∈ N, exist˘ a x
n
∈ K, astfel încât
|f(x
n
)| ≥ n.
Cum K este m˘ arginit˘ a, ¸sirul (x
n
)
n∈N
este m˘ arginit, deci, în conformitate
cu lema lui Cesàro (vezi pagina 139), exist˘ a un sub¸sir al s˘ au convergent c˘ atre
x.
Pentru c˘ a x
n
∈ K, pentru orice n ∈ N, ¸si K este închis˘ a, rezult˘ a c˘ a
x ∈ K.
Deoarece f este continu˘ a în x, exist˘a o vecin˘ atate V a lui x, astfel ca, pe
V , f este m˘ arginit˘ a, ceea ce contrazice faptul c˘ a [f(x
n
)[ ≥ n, pentru orice
n ∈ N.
A¸sadar f(K) este m˘ arginit˘ a.
Vom ar˘ ata c˘ a f(K) este închis˘ a.
Pentru aceasta, în conformitate cu Teorema de la pagina 96, este suficient
s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a orice punct de acumulare y al lui f(K) este din f(K).
Într-adev˘ ar, pentru orice n ∈ N, exist˘ a z
n
∈ K, astfel ca
|f(z
n
) −y| <
1
n
.
212
Conform lemei lui Cesàro (vezi pagina 139), exist˘ a (z
n
k
)
k∈N
, un sub¸sir al
lui (z
n
)
n∈N
, convergent c˘ atre z.
Pentru c˘ a z
n
∈ K, pentru orice n ∈ N, ¸si K este închis˘ a, rezult˘ a c˘a
z ∈ K.
Deoarece f este continu˘ a în z, conform Teoremei de la pagina 201, avem
f(z) = lim
k→∞
f(z
n
k
) = y,
ceea ce arat˘ a c˘ a y ∈ f(K).
Deci f(K) este închis˘ a.
Rezultatul de mai jos arat˘ a c˘a "o func¸tie continu˘ a pe un compact este
m˘arginit˘ a ¸si î¸si atinge marginile". El se va folosi în cadrul demonstra¸tiei
Propozi¸tiei de la pagina 215, precum ¸si a Teoremei lui Tietze (vezi pagina
249).
Teorema valorii minime ¸si maxime pentru func¸tii continue. Fie
f : K ⊆ R
p
→R
q
o func¸tie continu˘a, unde K este mul¸ time compact˘a.
Atunci exist˘ a x

¸ si x

, puncte din K, astfel încât
|f(x

)| = sup
x∈K
|f(x)|
¸ si
|f(x

)| = inf
x∈K
|f(x)| .
Demonstra¸ tie. Deoarece f este continu˘ a, conform celei de a doua Teo-
reme de la pagina 215, |f| este continu˘ a ¸si ca atare, folosind Teorema de
permanen¸t˘ a a compacit˘ a¸tii pentru func¸tii continue (vezi pagina 212), precum
¸si Teorema Heine-Borel (vezi pagina 115), mul¸timea ¦|f(x)| [ x ∈ K¦ este
m˘arginit˘ a.
Fie
M = sup¦|f(x)| [ x ∈ K¦.
Conform Teoremei de caracterizare cu ε a marginilor unei mul¸timi (vezi
pagina 66), putem considera un ¸sir (x
n
)
n∈N
, de elemente din K, astfel încât
M ≥ |f(x
n
)| ≥ M −
1
n
, (*)
213
pentru orice n ∈ N.
Atunci, conform Lemei lui Cesàro (vezi pagina 139), exist˘ a un punct x

din K ¸si (x
n
k
)
k∈N
, un sub¸sir al lui (x
n
)
n∈N
, convergent c˘ atre x

.
Deoarece |f| este continu˘ a, folosind Teorema de la pagina 201, Propozi¸tia
de la pagina 132 ¸si (∗), avem
|f(x

)| = M = sup
x∈K
|f(x)| .
Similar se arat˘ a cealalt˘ a parte a teoremei.
Corolarul de mai jos se va folosi în demonstra¸tia Propozi¸tiei de carac-
terizare a aplica¸tiilor liniare ¸si injective de la R
p
la R
q
(vezi pagina 215),
Teoremei de aproximare a lui Bernstein (vezi pagina 244), Teoremei lui Rolle
(vezi pagina 277), Teorema lui Darboux (pagina 282), Criteriului de stabilire
a punctelor de extrem pentru func¸tii de mai multe variabile (vezi pagina
342), precum ¸si a Primei teoreme de medie la integrala Riemann-Stieltjes
(vezi pagina 386).
Corolar. Fie f : K ⊆ R
p
→R o func¸tie continu˘ a, unde K este mul¸ time
compact˘ a. Atunci exist˘ a x

¸ si x

, puncte din K, astfel încât
f(x

) = sup
x∈K
f(x)
¸ si
f(x

) = inf
x∈K
f(x).
Teorema de continuitate a inversei pentru func¸tii continue
Observa¸tie. S˘a remarc˘am c˘ a S = ¦x ∈ R
p
[ |x| = 1¦ este m˘arginit˘ a ¸si
închis˘ a, deci, conform Teoremei Heine-Borel (vezi pagina 115), compact˘ a.
În conformitate cu Teorema valorii minime ¸si maxime pentru func¸tii con-
tinue (vezi pagina 213), pentru o aplica¸tie liniar˘ a f : R
p
→ R
q
exist˘ a x

¸si
x

puncte din S, astfel încât
|f(x

)| = sup
x∈S
|f(x)| = M
¸si
|f(x

)| = inf
x∈S
|f(x)| = m.
214
Atunci, pentru orice x ∈ R
p
−¦0¦, avem
x
|x|
∈ S,
deci
m ≤

f(
x
|x|
)

=
1
|x|
|f(x)| ≤ M,
de unde
m|x| ≤ |f(x)| ≤ M|x| ,
rela¸tie valabil˘ a ¸si pentru x = 0.
Dac˘ a m > 0, atunci f este injectiv˘ a, c˘ aci pentru orice x, y ∈ R
p
astfel
încât
f(x) = f(y),
avem
f(x −y) = 0,
deci
m|x −y| ≤ |f(x −y)| = 0,
de unde,
x = y.
Vom ar˘ata c˘a are loc ¸si reciproca (rezultat care va fi utilizat în cadrul
demonstra¸tiei Teoremei de injectivitate local˘ a, vezi pagina 322, ¸si al Teoremei
de inversiune local˘ a, vezi pagina 329).
Propozi¸tie. Fie f : R
p
→R
q
o aplica¸ tie liniar˘a ¸ si injectiv˘ a.
Atunci exist˘ a m ∈ R, m > 0 astfel încât
m|x| ≤ |f(x)| ,
pentru orice x ∈ R
p
.
Demonstra¸ tie. Avem
m = inf
x∈S
|f(x)| > 0,
deoarece, în caz contrar, conform Teoremei valorii minime ¸si maxime pentru
func¸tii continue (vezi pagina 213), exist˘ a x

∈ S astfel ca
m = |f(x

)| = 0,
215
de unde
f(x

) = f(0),
deci, cum f este injectiv˘ a,
x

= 0,
ceea ce contrazice
x

∈ S.
Atunci
x
x
∈ S, pentru orice x ∈ X −¦0¦, deci
m ≤

f(
x
|x|
)

,
de unde
m|x| ≤ |f(x)| ,
inegalitate care este valid˘ a ¸si pentru x = 0.
Observa¸tie. Din Propozi¸tia de mai sus rezult˘ a c˘ a dac˘ a aplica¸tia liniar˘ a
f : R
p
→ R
q
este bijectiv˘ a, atunci inversa sa este continu˘ a. Vom ar˘ ata
c˘ a acest rezultat este valabil ¸ si în cazul în care f nu este liniar˘a. Teorema
de mai jos se va dovedi util˘ a pentru stabilirea teoremei de inversiune local˘ a
(forma slab˘ a)-vezi pagina 323.
Teorema de continuitate a inversei pentru func¸tii continue. Fie
f : K ⊆ R
p
→ R
q
o func¸tie continu˘a ¸ si injectiv˘ a, unde K este o mul¸ time
compact˘ a. Atunci func¸tia f
−1
: f(K) →K este continu˘ a.
Demonstra¸ tie. Fie H o submul¸time închis˘ a din R
p
.
Atunci H ∩ K este închis˘ a ¸si m˘arginit˘ a, deci, conform Teoremei Heine-
Borel (vezi pagina 115), ea este compact˘ a.
Drept urmare, utilizând Teorema de permanen¸t˘ a a compacit˘ a¸tii pentru
func¸tii continue (vezi pagina 212), H
1
= f(H ∩ K) este compact˘a, deci
închis˘ a.
Avem
H
1
= f(H ∩ K) = (f
−1
)
−1
(H),
de unde
H
1
∩ f(K) = (f
−1
)
−1
(H),
rela¸tie care, ¸tinând cont de Teorema de continuitate global˘ a (vezi pagina
208), arat˘ a c˘ a func¸tia f
−1
: f(K) →K este continu˘ a.
216
Exerci¸tii
1. Vom spune c˘ a o func¸tie f : I →R, unde I este un interval din R, are
proprietatea lui Darboux dac˘ a pentru orice interval J ⊆ I, f(J) este interval.
S˘ a se arate c˘a o func¸tie continu˘ a f : I →R, unde I este un interval din
R, are proprietatea lui Darboux.
2. S˘ a se arate c˘ a func¸tia f : R →R, dat˘ a de
f(x) = ¦
2x, x ≤ 0
x −1, x > 0
,
are proprietatea lui Darboux, dar nu este continu˘ a
3. S˘ a se arate c˘a o func¸tie injectiv˘ a f : I → R, unde I este un interval
din R, care are proprietatea lui Darboux este strict cresc˘ atoare sau strict
descresc˘ atoare.
4. S˘ a se arate c˘ a nu exist˘ a nicio func¸tie continu˘ a f : R →R astfel încât
(f ◦ f)(x) = −x,
pentru orice x ∈ R.
5. S˘ a se arate c˘ a orice func¸tie continu˘ a f : R →R care are proprietatea
c˘a
[f(x) −f(y[ ≥ [x −y[ ,
pentru orice x, y ∈ R, este surjectiv˘ a.
6. Fie f : R → R o func¸tie continu˘ a ¸si strict cresc˘ atoare. S˘ a se arate c˘ a
f
−1
: f(R) →R este continu˘a ¸si strict cresc˘ atoare.
5. Fie f : R → R o func¸tie continu˘ a, care nu ia aceea¸si valoare de dou˘ a
ori. Este adev˘ arat c˘ a f este strict monoton˘ a?
6. Fie f : [0, 1] →R o func¸tie, astfel încât fiecare valoare a sa este luat˘ a
de exact dou˘ a ori. S˘ a se arate c˘ a f nu este continu˘ a pe [0, 1].
7. S˘ a se arate c˘ a nu exist˘ a func¸tii continue, f : R →R, astfel încât
f(x) ∈ Q ⇔f(x + 1) / ∈ Q.
8. S˘ a se arate c˘ a nu exist˘ a func¸tii continue ¸si bijective din R
2
în R.
9. Fie f, g : [a, b] →[a, b] dou˘ a func¸tii continue astfel încât
f ◦ g = g ◦ f.
S˘ a se arate c˘ a exist˘ a x
0
∈ [a, b], astfel ca
f(x
0
) = g(x
0
).
217
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Nicu Boboc, Analiz˘a Matematic˘a I, Editura Universit˘ a¸tii din Bu-
cure¸sti, 1999 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 39214.
3. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogi-
c˘a, Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32023.
218
¸ SIRURI DE FUNC¸ TII CONTINUE
Limita uniform˘a a unui ¸sir de func¸tii continue este o func¸tie
continu˘a
Teorema lui Dini
Limita uniform˘a a unui ¸sir de func¸tii continue este o func¸tie
continu˘ a
Limita unui ¸sir de func¸tii continue nu este neap˘ arat o func¸tie continu˘ a,
a¸sa cum se poate observa pe exemplul urm˘ ator: f
n
: [0, 1] →R,
f
n
(x) = x
n
,
pentru orice n ∈ N ¸si orice x ∈ [0, 1].
Vom ar˘ ata c˘ a dac˘a ¸sirul de func¸tii continue converge uniform, atunci
limita sa este o func¸tie continu˘ a. Mai precis avem urm˘ atorul rezultat care se
va folosi în cadrul demonstra¸tiei Teoremei lui Tietze (vezi pagina 249), pre-
cum ¸si al Teoremei de continuitate în raport cu parametrul pentru integrala
infinit˘ a (vezi pagina 435).
Teorem˘a. Fie (f
n
)
n∈N
, f
n
: D ⊆ R
p
→ R
q
, un ¸ sir de func¸ tii continue
care converge uniform c˘ atre f : D →R. Atunci f este continu˘ a.
Demonstra¸ tie. Deoarece ¸sirul de func¸tii (f
n
)
n∈N
, converge uniform c˘ atre
f, pentru orice ε > 0 exist˘ a n
ε
∈ N astfel ca pentru orice n ∈ N, n ≥ n
ε
¸si
orice x ∈ D s˘ a avem
|f
n
(x) −f(x)| <
ε
3
.
Pentru ar˘ ata c˘ a f este continu˘ a într-un punct arbitrar a ∈ D, s˘ a observ˘ am
c˘a
|f(x) −f(a)| ≤ |f(x) −f

(x)| +|f

(x) −f

(a)| +|f

(a) −f(a)| <
<
ε
3
+|f

(x) −f

(a)| +
ε
3
.
Deoarece f

este continu˘ a în a, exist˘ a δ
ε,a
> 0, astfel încât dac˘ a x ∈ D
¸si |x −a| < δ
ε,a
, atunci
|f

(x) −f

(a)| <
ε
3
.
219
Ca atare, dac˘ a x ∈ D ¸si |x −a| < δ
ε,a
, avem
|f(x) −f(a)| ≤
ε
3
+
ε
3
+
ε
3
= ε,
ceea ce, conform Teoremei de la pagina 201, stabile¸ste continuitatea lui f în
a.
Teorema lui Dini
Teorema urm˘ atoare furnizeaz˘ a condi¸tii suficiente pentru ca un ¸sir de
func¸tii continue care converge simplu, pe o mul¸time compact˘ a, c˘ atre o func¸tie
continu˘ a, s˘ a convearg˘ a uniform.
Teorema lui Dini. Fie K ⊆ R o mul¸ time compact˘a, (f
n
)
n∈N
, f
n
: K →
R, un ¸ sir de func¸tii continue astfel încât
f
n+1
≤ f
n
,
pentru orice n ∈ N ¸ si
f
n
s
→f,
unde f : K →R, este o func¸tie continu˘ a.
Atunci
f
n
u
→f.
Demonstra¸ tie. Considerând, (f
n
− f)
n∈N
, în loc de (f
n
)
n∈N
, putem pre-
supune c˘ a f ≡ 0.
Pentru orice ε > 0 ¸si n ∈ N, consider˘am
K
n
= f
−1
n
([ε, ∞)).
Deoarece f
n
este continu˘ a ¸si K este compact˘ a (deci, conform Teoremei
Heine-Borel-vezi pagina 115, închis˘ a), rezult˘ a (având în vedere Teorema de
continuitate global˘ a-vezi pagina 208) c˘ a K
n
este închis˘ a, pentru orice n ∈ N.
Evident
K
n+1
⊆ K
n
,
pentru orice n ∈ N.
Avem

n∈N
K
n
= ∅,
220
c˘aci, altminteri, dac˘ a
x
0
∈ ∩
n∈N
K
n
,
atunci
f
n
(x
0
) ≥ ε,
pentru orice n ∈ N, fapt care contrazice ipoteza
lim
n→∞
f
n
(x
0
) = 0.
Atunci, conform teoremei lui Cantor (vezi pagina 118), exist˘ a n
0
∈ N,
astfel încât
K
n
0
= ∅.
Drept urmare
f
n
0
(x) ≤ ε,
pentru orice x ∈ K, de unde
0 ≤ f
n
(x) ≤ f
n0
(x) ≤ ε,
pentru orice x ∈ K ¸si orice n ∈ N, n ≥ n
0
, adic˘a
f
n
u
→f.
Not˘a istoric˘ a. Ulisse Dini (1845-1918) a studiat la Pisa ¸si Paris cu
Bertrand ¸si Hermite. A predat la Universitatea din Pisa, al c˘ arei rector a ¸si
fost între anii 1888 ¸si 1890. A fost ales, în 1880, membru al parlamentului
italian ¸si senator, în 1880. În 1908 devine director al Scuola Normale di
Pisa. A contribuit la dezvoltarea geometriei ¸si analizei matematice (în special
la teoria seriilor Fourier). Dini a publicat multe monografii (Fundamentele
teoriei func¸tiilor de o variabil˘ a real˘ a, în 1878; un tratat despre seriile Fourier,
în 1880 etc).
Exerci¸tii
1. S˘ a se arate c˘ a ¸sirul de func¸tii (f
n
)
n∈N
, f
n
: [0, 1] →R, dat de
f
n
(x) =
(1 +x)
n
e
2nx
,
221
pentru orice n ∈ N ¸si orice x ∈ [0, 1], converge uniform pe orice interval de
forma [a, 1], unde 0 < a < 1.
2. Fie ¸sirul de func¸tii (f
n
)
n∈N
, f
n
: [0,
π
2
] →R, dat de
f
n
(x) = cos
2n
x,
pentru orice n ∈ N ¸si orice x ∈ [0,
π
2
], unde 0 < a <
π
2
.
S˘ a se arate c˘ a (f
n
)
n∈N
converge uniform pe [a,
π
2
] ¸si neuniform pe [0,
π
2
].
3. S˘ a se studieze convergen¸ta simpl˘ a ¸si uniform˘ a a ¸sirului de func¸tii
(f
n
)
n∈N
, f
n
: [1, 2] →R, dat de
f
n
(x) =
(ln x)
n
1 + (lnx)
n
,
pentru orice n ∈ N ¸si orice x ∈ [1, 2].
4. Fie ¸sirul de func¸tii (f
n
)
n∈N
, f
n
: [0, 1] →R, dat de recuren¸ta:
f
1
≡ 0
¸si
f
n+1
(x) = f
n
(x) +
1
2
[x −f
2
n
(x)],
pentru orice n ∈ N ¸si orice x ∈ [0, 1].
S˘ a se arate c˘a (f
n
)
n∈N
converge uniform c˘ atre func¸tia f : [0, 1] → R,
f(x) =

x, pentru orice x ∈ [0, 1].
5. S˘ a se arate c˘ a ¸sirul de func¸tii (f
n
)
n∈N
, f
n
: [0, 1] →R, dat de
f
n
(x) =
x
n
1 +x
2n
,
pentru orice n ∈ N ¸si orice x ∈ [0, 1], nu converge uniform.
6. S˘ a se arate c˘ a ¸sirul de func¸tii discontinue (f
n
)
n∈N
, f
n
: R →R, dat de
f
n
(x) = ¦
1
n
, dac˘ a x =
m
n
, m, n ∈ N, (m, n) = 1
0, alminteri
,
pentru orice n ∈ N ¸si orice x ∈ R, converge uniform c˘atre o func¸tie continu˘ a.
7. S˘a se determine toate func¸tiile continue f : R → R care sunt limita
uniform˘a a unui ¸sir de polinoame.
222
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. C. Popa, V. Hiri¸ s, M. Megan, Introducere în analiza matematic˘a
prin exerci¸tii ¸si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca Fa-
cult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘a, Universitatea din Bucure¸sti II 23777.
223
CONTINUITATE UNIFORM
˘
A
No¸tiunea de continuitate uniform˘a
Teorema continuit˘ a¸tii uniforme
No¸tiunea de func¸tie Lipschitz
No¸tiunea de continuitate uniform˘a
Pentru o func¸tie, f : D ⊆ R
p
→R
q
, continuitatea lui f pe D echivaleaz˘ a
cu:
pentru orice ε ∈ R, ε > 0 ¸si a ∈ D exist˘ a δ
a,ε
∈ R, δ
a,ε
> 0 astfel încât
dac˘ a x ∈ D ¸si |x −a| < δ
a,ε
, atunci
|f(x) −f(a)| < ε.
Trebuie re¸ tinut aici c˘a δ
a,ε
depinde, în general, atât de ε, cât ¸ si de a.
Dependen¸ta lui δ
a,ε
de a reflect˘ a faptul c˘ a f î¸si poate schimba rapid
valorile în jurul lui a.
Uneori se poate alege δ
a,ε
independent de a, adic˘ a dependent numai de ε.
Spre exemplu, pentru f : R →R, dat˘ a de
f(x) = 2x,
pentru orice x ∈ R, putem alege
δ
a,ε
=
ε
2
.
Prin contrast, f : (0, ∞) →R, dat˘ a de
f(x) =
1
x
,
pentru orice x ∈ (0, ∞), avem
f(x) −f(a) =
a −x
ax
.
224
Dac˘ a δ < a ¸si [x −a[ ≤ δ, atunci
[f(x) −f(a)[ ≤
δ
a(a −δ)
,
iar aceast˘ a inegalitate nu poate fi îmbun˘ at˘ a¸tit˘ a, deoarece egalitatea are loc
pentru x = a −δ.
Dac˘ a dorim [f(x) −f(a)[ < ε, atunci cea mai mare valoare pe care o
putem alege pentru δ este δ
a,ε
=
εa
2
1+εa
.
A¸sadar, pentru a > 0, f este continu˘a în a, deoarece putem alege
δ
a,ε
=
εa
2
1 +εa
¸si aceasta este cea mai mare valoare posibil˘ a.
Deoarece
inf
a>0
εa
2
1 +εa
= 0,
nu putem alege δ
a,ε
independent de a.
Dac˘ a vom restrînge domeniul lui f la [u, ∞), atunci
inf
a>0
εa
2
1 +εa
=
εu
2
1 +εu
> 0
poate fi ales ca fiind δ
a,ε
¸si, dup˘ a cum se observ˘ a, aceast˘ a cantitate nu depinde
de a.
Defini¸tie. Fie f : D ⊆ R
p
→R
q
¸ si H ⊆ D. Spunem c˘a f este uniform
continu˘a pe H dac˘ a pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0 astfel
încât pentru orice x, a ∈ H ¸ si |x −a| < δ
ε
s˘ a avem
|f(x) −f(a)| < ε.
Observa¸tie. Reamintim c˘ a diametrul unei submul¸timi A a lui R
p
este
sup
x,y∈A
|x −y|. Cu aceast˘ a terminologie, o func¸tie f : D ⊆ R
p
→ R
q
este
uniform continu˘ a pe H dac˘a pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0
astfel încât oricum am alege H o submul¸time a lui D cu diametrul inferior
lui δ
ε
, imaginea ei prin func¸tia f are diametrul inferior lui ε.
225
Observa¸tie. Este clar c˘a o func¸ tie uniform continu˘ a pe H este continu˘ a
pe H. Reciproca nu este, în general, valabil˘ a.
Teorema continuit˘a¸tii uniforme
Rezultatul urm˘ ator arat˘ a c˘ a pe o mul¸time compact˘ a, continuitatea este
automat uniform˘ a. Acest rezultat este foarte util fiind folosit în cadrul
demonstra¸tiilor urm˘ atoarelor rezultate: Teoremele de la pagina 241, Teo-
rema de aproximare a lui Bernstein (vezi pagina 244), Teorema de integra-
bilitate Riemann-Stieltjes a func¸tiilor continue (vezi pagina 364), Teorema de
reprezentare a lui Riesz (vezi pagina 373), Teorema de reducere a integralei
Riemann-Stieltjes la integrala Riemann (vezi pagina 388), Teorema de conti-
nuitate în raport cu parametrul pentru integrala Riemann (vezi pagina 396),
Teorema de derivabilitate în raport cu parametrul pentru integrala Riemann
(vezi pagina 397), Teorema de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina
400), Prima teorem˘ a de integrare pentru integrala Riemann multipl˘ a (vezi
pagina 408), Teorema privind calculul varia¸tiei totale a unei func¸tii derivabile
cu derivata continu˘ a (vezi pagina 470).
Teorema continuit˘ a¸tii uniforme. Fie f : D ⊆ R
p
→ R
q
o func¸ tie
continu˘a ¸ si K o submul¸ time compact˘ a a lui D.
Atunci f este uniform continu˘a pe K.
Demonstra¸ tie. Utilizând Teorema de continuitate global˘ a (vezi pagina
208), pentru ε ∈ R, ε > 0 putem considera acoperirea cu mul¸timi deschise a
lui K dat˘ a de familia ¦f
−1
(B(u,
ε
2
) [ u ∈ R
q
¦.
Conform teoremei de acoperire a lui Lebesgue (vezi pagina 120), exist˘ a
δ > 0 astfel încât pentru orice x, y ∈ K, cu |x −y| < δ, exist˘ a u ∈ R
q
cu
proprietatea c˘ a
x, y ∈ f
−1
(B(u,
ε
2
),
i.e.
f(x), f(y) ∈ f
−1
(B(u,
ε
2
),
ceea ce înseamn˘ a c˘ a
|f(x) −u| <
ε
2
¸si
|f(y) −u| <
ε
2
,
226
ceea ce implic˘ a
|f(x) −f(y)| ≤ |f(x) −u| +|f(y) −u| <
ε
2
+
ε
2
= ε.
Prin urmare, pentru orice ε > 0, exist˘ a δ > 0 cu proprietatea c˘ a pentru
orice x, y ∈ K astfel încât
|x −y| < δ,
rezult˘ a
|f(x) −f(y)| < ε,
fact care ne asigur˘ a c˘ a f este uniform continu˘ a pe K.
No¸tiunea de func¸tie Lipschitz
Func¸tiile Lipschitz constituie o clas˘ a important˘ a de func¸tii uniform con-
tinue.
Defini¸tie. O func¸tie f : D ⊆ R
p
→R
q
se nume¸ ste Lipschitz dac˘a exist˘ a
M ∈ R, M > 0 astfel încât
|f(x) −f(y)| ≤ M|x −y| ,
pentru orice x, y ∈ D.
Dac˘ a se poate alege M < 1, f se nume¸ ste contrac¸tie.
Observa¸tie. Este clar, alegând δ
ε
=
ε
M
, c˘ a orice func¸ tie Lipschitz este
uniform continu˘ a. Reciproca nu este valabil˘a (vezi f : [0, 1] → R, dat˘ a de
f(x) =

x, pentru orice x ∈ [0, 1]). Orice func¸tie liniar˘ a este Lipschitz. Mai
mult, a¸ sa cum vom vedea, orice func¸tie derivabil˘ a, cu derivata m˘ arginit˘ a, este
Lipschitz.
Not˘a istoric˘ a. Rudolf Otto Sigismund Lipschitz s-a n˘ascut la 14 mai
1832, la Königsberg, Germania. A început de timpuriu studiile universitare la
Universitatea din Königsberg, sub îndrumarea lui Franz Neumann. Ulterior
merge la Berlin, unde este îndrumat de c˘ atre Dirichlet ¸si unde ob¸tine titlul
de doctor în matematici în august 1853. În urm˘ atorii patru ani pred˘ a la
gimnaziile din Königsberg ¸si din Elbing, pentru ca în anul 1857 s˘a devin˘ a
Privatdozent la Universitatea din Berlin. Este numit, în anul 1862, profesor
extraordinar la Breslau. Împreun˘ a cu H. Schroeter ¸si M. Frankenheim, pune
227
bazele unui seminar de matematic˘a ¸si fizic˘ a matematic˘ a. În anul 1864 este
numit profesor la Universitatea din Bonn, unde î¸si va petrece restul carierei,
de¸si a primit o ofert˘ a pentru ocuparea unui post la Göttingen. Cel mai
remarcabil fapt în leg˘ atur˘ a cu activitatea matematic˘ a a lui Lipschitz este
diversitatea domeniilor de care s-a ocupat: teoria numerelor, teoria func¸tiilor
Bessel, teoria seriilor Fourier, ecua¸tii diferen¸tiale, mecanic˘ a analitic˘ a, teoria
poten¸tialului.
A murit la Bonn, Germania, la 7 octombrie 1903.
Exerci¸tii
1. O func¸tie f : A ⊆ R →R este uniform continu˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a
exist˘ a c ∈ A astfel încât f este uniform continu˘ a pe A
c,s
= A∩(−∞, c] ¸si pe
A
c,d
= A ∩ [c, ∞).
2. O func¸tie f : A ⊆ R →R este uniform continu˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a
pentru orice dou˘ a ¸siruri (x
n
)
n∈N
¸si (y
n
)
n∈N
astfel încât lim
n→∞
(x
n
− y
n
) = 0,
avem lim
n→∞
(f(x
n
) −f(y
n
)) = 0.
3. Fie a ≥ 0. S˘a se arate c˘ a func¸tia f : (a, ∞) →R, dat˘ a de f(x) = ln x,
pentru orice x ∈ (a, ∞), este uniform continu˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a a > 0.
4. Este uniform continu˘ a func¸tia f : R →R, dat˘ a de f(x) = e
x
, pentru
orice x ∈ R?
5. S˘ a se arate c˘a f, g : R → R, f(x) = x, g(x) = sinx, pentru orice
x ∈ R, sunt uniform continue, dar fg nu este uniform continu˘ a.
6. S˘ a se arate c˘ a f : (a, b] →R este uniform continu˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a
poate fi extins˘a la o func¸tie continu˘ a pe [a, b]. Este f : (0,
π
2
] → R, dat˘ a de
f(x) = sin
1
x
, pentru orice x ∈ (0,
π
2
], uniform continu˘a?
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. James Munkres, Topology. A first course, Prentice Hall, Inc.,
Englewood Cliffs, New Jersey, 1975.
3. Gheorghe Sire¸tchi, Calcul Diferen¸tial ¸si Integral, vol. 1, No¸ti-
uni fundamentale, Editura ¸ Stiin¸tific˘ a ¸si Enciclopedic˘ a, Bucure¸sti, 1985 -
cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din
Bucure¸sti II 32924
228
TEOREME DE PUNCT FIX
No¸tiunea de punct fix
Teoreme de punct fix
Teorema punctelor fixe pentru contrac¸tii
Principiul contrac¸tiilor al lui Picard-Banach-Caccioppoli
Teorema de punct fix a lui Brouwer
No¸tiunea de punct fix
Defini¸tie. Fie f : D ⊆ R
p
→R
p
o func¸ tie. Un punct u ∈ D se nume¸ ste
punct fix al lui f dac˘ a
f(u) = u.
Multe rezultate au la baza demonstra¸tiei existen¸ta punctelor fixe pentru
o func¸tie. Ca atare, este de dorit s˘a dispunem de rezultate care s˘ a asigure
existen¸ta punctelor fixe.
Teoreme de punct fix
Teorema punctelor fixe pentru contrac¸tii. Fie f : R
p
→ R
p
o
contrac¸tie.
Atunci f are un unic punct fix.
Demonstra¸ tie. Conform defini¸tiei contrac¸tiei, exist˘a C ∈ (0, 1) astfel încât
|f(x) −f(y)| ≤ C |x −y| ,
pentru orice x, y ∈ R
p
.
Definim inductiv ¸sirul (x
n
)
n∈N
astfel:
x
1
∈ R
p
este arbitrar ¸si
x
n+1
= f(x
n
),
pentru orice n ∈ N.
Vom ar˘ ata c˘a ¸sirul (x
n
)
n∈N
converge c˘ atre un punct fix (unic) al lui f ¸si
vom estima viteza de convergen¸t˘ a.
229
Folosind metoda induc¸tiei matematice se arat˘ a c˘ a
|x
n+1
−x
n
| ≤ C
n−1
|x
2
−x
1
| ,
pentru orice n ∈ N.
Pentru m, n ∈ N, m ≥ n, folosind rela¸tia de mai sus, avem
|x
m
−x
n
| ≤ |x
m
−x
m−1
| +|x
m−1
−x
m−2
| +.... +|x
n+1
−x
n
| ≤
≤ (C
m−2
+C
m−3
+.... +C
n−1
) |x
2
−x
1
| ≤
C
n−1
1 −C
|x
2
−x
1
| .
Deoarece lim
n→∞
C
n−1
= 0, rela¸tia de mai sus arat˘ a c˘ a ¸sirul (x
n
)
n∈N
este
Cauchy, deci convergent (am utilizat aici Criteriul lui Cauchy-vezi pagina
140).
Fie
u = lim
n→∞
x
n
.
Atunci
f(u) = u.
Mai mult, prin trecere la limit˘ a, dup˘ a m, în inegalitatea de mai sus,
ob¸tinem urm˘ atoarea estimare a vitezei de convergen¸t˘a:
|u −x
n
| ≤
C
n−1
1 −C
|x
2
−x
1
| ,
pentru orice n ∈ N.
Acum vom ar˘ ata c˘ a punctul u este unic.
S˘ a presupunem c˘ a v este un alt punct fix al lui f.
Atunci
|u −v| = |f(u) −f(v)| ≤ C |u −v| ,
de unde
0 ≤ (C −1) |u −v| ,
deci
|u −v| = 0,
adic˘a
u = v.
230
Dac˘ a func¸tia f nu este definit˘ a pe R
p
, trebuie s˘ a avem grij˘ a ca elementele
¸sirului definit iterativ s˘ a fac˘ a parte din domeniul de defini¸tie al func¸tiei.
Teorem˘a. Fie f : D = ¦x ∈ R
p
[ |x| ≤ B¦ → R
q
pentru care exist˘ a C
cu proprietatea c˘ a
|f(x) −f(y)| ≤ C |x −y| ,
pentru orice x, y ∈ D ¸ si
|f(0)| ≤ B(1 −C).
Atunci ¸ sirul (x
n
)
n∈N
, definit astfel:
x
1
= 0
¸ si
x
n+1
= f(x
n
),
pentru orice n ∈ N, converge c˘ atre un unic punct fix al lui f, care se g˘ ase¸ ste
în D.
Demonstra¸ tie. Vom ar˘ ata c˘ a elementele ¸sirului (x
n
)
n∈N
fac parte din D,
ceea ce va încheia demonstra¸tia (care decurge ca mai sus).
Din ipotez˘ a, avem
|x
2
| = |f(0)| ≤ B(1 −C) ≤ B.
Cum
|x
3
−x
2
| ≤ C |x
2
| ,
deducem c˘ a
|x
3
| ≤ |x
2
| +C |x
2
| = (1 +C) |x
2
| ≤ B(1 −C
2
),
iar inductiv ob¸tinem
|x
n+1
| ≤ B(1 −C
n
),
pentru orice n ∈ N.
Observa¸tie. Rezultatele de mai sus au anumite avantaje: furnizeaz˘ a o
metod˘a constructiv˘a pentru punctul fix ¸ si o estimare a erorii de aproximare
precum ¸ si unicitatea punctului fix. Totu¸ si, cerin¸ta ca f s˘ a fie contrac¸ tie este
foarte restrictiv˘a.
231
Observa¸tie. Teorema punctelor fixe pentru contrac¸tii, în ipostaze mai
generale (vezi mai jos), cunoscut˘ a ¸ si sub numele de principiul contrac¸tiilor
al lui Banach-Caccioppoli sau Picard-Banach, este un instrument esen¸tial în
stabilirea existen¸tei ¸ si unicit˘ a¸tii solu¸tiilor ecua¸ tiilor diferen¸tiale.
Not˘a istoric˘a. Charles Emile Picard s-a n˘ ascut în 1856 la Paris. Stu-
diaz˘a la Liceul Napoléon, numit ulterior Henri IV, fiind un elev eminent, ¸si
este admis la École Polytechnique ¸si École Normale Supérieure fiind clasat
al doilea, respectiv primul la examenul de admitere. Absolv˘ a École Nor-
male Supérieure unde ¸si func¸tioneaz˘ a ca asitent timp de un an, pentru ca
apoi, în 1878 s˘ a fie numit lector la Universitatea din Paris, iar mai apoi, în
1879, profesor la Toulouse. În 1881 se întoarce la Paris unde este numit con-
feren¸tiar pentru mecanic˘ a ¸si astronomie la École Normale. În 1881 Picard
devine membru al sec¸tiei de matematic˘ a a Académie des Sciences. În acela¸si
an se c˘ as˘ atore¸ste cu fata lui Hermite cu care are trei copii: o fat˘ a ¸si doi
b˘ aie¸ti, care au murit în primul r˘ azboi mondial. În 1885 Picard este numit
la catedra de calcul diferen¸tial de la Sorbona, de¸si nu împlinise vârsta de 30
de ani (a¸sa cum prevedeau regulamentele academice ca o condi¸tie obligatorie
pentru ocuparea unei catedre). În 1879 schimb˘ a aceast˘ a catedr˘ a cu cea de
analiz˘a matematic˘ a ¸si algebr˘ a superioar˘ a. A avut contribu¸tii importante la
dezvoltarea analizei matematice, teoriei func¸tiilor, ecua¸tiilor diferen¸tiale ¸si a
geometriei analitice. A scris o carte de referin¸t˘ a în trei volume, publicat˘ a în-
tre 1891 ¸si 1896, intitulat˘ a Traité d’analyse. A aplicat analiza matematic˘ a la
studiul elasticit˘ a¸tii, c˘ aldurii ¸si electrict˘ a¸tii. Picard a primit premiul Poncelet,
în 1886, Grand Prix des Sciences Mathématiques, în 1888, Grande Croix de
la Légion d’Honneur, în 1932, precum ¸si medalia de aur Mittag-Leffler, în
1937. A devenit membru al Academiei Franceze în 1924 ¸si este ales pre¸sedin-
te al Congresului Interna¸tional al Matematicienilor de la Strasbourg din 1920.
Iat˘ a cum îl caracteriza Hadamard: "O tr˘ as˘ atur˘ a definitorie a personalit˘ a¸tii
¸stiin¸tifice a lui Picard a fost perfec¸tiunea actului de predare, unul dintre cele
mai minunate, dac˘ a nu cel mai minunat pe care l-am întâlnit". Picard a
murit în 1941 la Paris.
Not˘a istoric˘ a. Stefan Banach s-a n˘ ascut într-un mic sat numit Os-
trowsko la 50 de kilometri în sudul ora¸sului Cracovia, din Polonia, la 30 mar-
tie 1892. A urmat cursurile ¸scolii primare din Krakowia iar in 1902 începe
studiile la gimnaziul Henryk Sienkiewicz din Crakovia. Printr-o întâmplare
fericit˘ a unul dintre colegii lui Banach a fost Witold Wilkosz care se preg˘ atea
232
s˘ a devin˘ a profesor de matematic˘ a. Gimnaziul respectiv nu era unul dintre
cele mai bune ¸si drept urmare Wilkosz s-a mutat la un altul. Banach îns˘ a
r˘ amâne la Henryk Sienkiewicz, dar va avea în continuare strânse leg˘ aturi cu
Wilkosz. De-a lungul primilor ani, la acest gimnaziu, Banach prime¸ste note
excelente la matematic˘ a. Totu¸si trece examenul de final f˘ ar˘ a str˘alucire. La
terminarea gimnaziului, Banach ¸si Wilkosz doreau s˘ a studieze matematica,
îns˘ a amândoi au sim¸tit c˘ a nimic nou nu mai este cu putin¸t˘ a în matemat-
ic˘ a, a¸sa c˘ a au ales s˘ a studieze alte domenii: Banach ingineria, iar Wilkosz
limbile orientale. Faptul c˘ a doi viitori extraordinari matematicieni au luat
aceast˘ a decizie arat˘ a c˘ a nu a existat nimeni care s˘ a-i îndrume în mod adec-
vat. Banach p˘ ar˘ ase¸ste Krakowia ¸si se mut˘ a la Liov, unde devine student la
Universitatea Tehnic˘ a. Este aproape sigur c˘ a, f˘ ar˘ a nici un ajutor material
din partea familei, Banach s-a între¸tinut din lec¸tii particulare. Acest fapt l-a
solicitat foarte mult, c˘ aci i-a fost necesar mai mult timp decât în mod normal
pentru a absolvi aceste studii. Banach nu era apt din punct de vedere fizic
pentru satisfacerea stagiului militar, datorit˘ a unor grave probleme de vedere
ce i-au afectat ochiul stâng. În timpul primului r˘ azboi mondial a contribuit
la construc¸tia de drumuri ¸si a predat la diverse ¸scoli din Cracovia. De aseme-
nea a audiat diverse cursuri de matematic˘ a la Universitatea din acest ora¸s.
O întâmplare neobi¸snuit˘ a avea s˘ a aib˘ a un efect major asupra carierei sale.
Steinhaus, care î¸si satisf˘acea serviciul militar, era pe cale s˘ a ocupe un post la
Universitatea Jan Kazimierz din Liov, dar locuia înc˘a la Cracovia a¸steptând
numirea. Obi¸snuia s˘ a se plimbe pe str˘ azile Cracoviei pe înserate. Iat˘ a ce
relateaz˘ a el însu¸si în memoriile sale: ” În timpul unei astfel de plimb˘ ari am
auzit cuvintele m˘ asura Lebesgue. M-am apropiat de banca din parc ¸si m-am
prezentat celor doi tineri ucenici în matematic˘ a. Cei doi erau Stefan Banach
¸si Otto Nikodym. De atunci ne-am întâlnit regulat ¸si am decis s˘ a înfiin¸t˘ am
o societate de matematic˘ a”. Steinhaus i-a comunicat lui Banach o problem˘ a
la care se gândise f˘ ar˘ a succes. Dup˘ a câteva zile, Banach a avut ideea prin-
cipal˘ a pentru problema respectiv˘a, iar cei doi au scris un articol pe aceast˘ a
tem˘ a. R˘ azboiul a întârziat publicarea acestui prim articol al lui Banach care
a ap˘ arut în Buletinul Academiei din Cracovia în 1918. Din acest moment
Banach a publicat articole importante de matematic˘ a într-un ritm sus¸tinut.
Lui Banach i s-a oferit o pozi¸tie de c˘ atre Lomnicki la Universitatea Tehnic˘ a
din Liov. Aici ¸si-a sus¸tinut teza de doctorat sub îndrumarea lui Lomnicki în
1920 (tez˘ a care este considerat˘ a ca marcând na¸sterea analizei func¸tionale),
iar, în 1922, Universitatea Jan Kazimierz din Liov i-a acordat ”habilitation”
pentru o tez˘ a în teoria m˘asurii. În 1924 Banach a fost promovat ca pro-
233
fesor plin ¸si a petrecut anul academic 1925 la Paris. Anii dintre cele dou˘ a
r˘ azboaie mondiale au fost extrem de plini pentru Banach. În 1929 împreun˘ a
cu Steinhaus a înfiin¸tat Studia Mathematica (a c˘ arei politic˘ a editorial˘ a era
concentrarea pe cercet˘ arile de analiz˘a func¸tional˘ a ¸si alte domenii conexe). În
1931, împreun˘ a cu Steinhaus, Knaster, Kuratowski, Mazurkiewicz ¸si Sierpin-
ski, a înfiin¸tat o serie de Monografii Matematice. Primul volum din aceast˘ a
serie, intitulat ”Teoria operatorilor liniari”, a fost scris de Banach ¸si a ap˘ arut
în 1932. În 1927 Kuratowski a ocupat o pozi¸tie la Universitatea Tehnic˘ a din
Liov, unde a lucrat pân˘ a în 1934. Împreun˘ a cu Banach a scris, în acest˘ a pe-
rioad˘ a, câteva articole. Modul în care Banach lucra era total neconven¸tional.
Îi pl˘acea s˘ a fac˘ a matematic˘ a împreun˘ a cu colegii s˘ ai într-o cafenea din Liov.
Iat˘ a ce spunea Ulam: ”Era dificil s˘ a stai în cafenea sau s˘ a bei mai mult decât
Banach. Discutam probleme propuse chiar acolo, adeseori cu nici un rezultat
chiar dup˘ a câteva ore de gândire. A doua zi Banach ap˘area cu câteva mici foi
de hârtie con¸tinând schema demonstra¸tiei pe care o g˘ asise”. În 1939 Banach
a fost ales pre¸sedintele Societ˘a¸tii Poloneze de Matematic˘ a. La începutul celui
de al doilea r˘ azboi mondial Liovul a fost ocupat de c˘ atre trupele sovietice.
Banach era în rela¸tii bune cu matematicienii sovietici, vizitând Moscova de
cîteva ori. A fost bine tratat de c˘ atre noua administra¸tie sovietic˘ a ¸si chiar nu-
mit decanul Facult˘ a¸tii de ¸ Stiin¸te al Universit˘ a¸tii, acum renumit˘ a Ivan Franko.
Dup˘ a ocuparea Liovului de c˘ atre trupele naziste, în iunie 1941, Banach a tr˘ ait
în condi¸tii dificile. A fost arestat, pentru câteva s˘ apt˘ amîni, sub învinuirea
de trafic de valuta german˘ a. A supravie¸tuit unei perioade în care membrii
Academiei Poloneze erau omorâ¸ti (conduc˘ atorul s˘ au de doctorat, Lomnicki
a murit în tragica noapte de 3 iulie 1941). Se îmboln˘ave¸ste ¸si moare la Liov
la data de 31 august 1945.
Banach a fondat analiza func¸tional˘a modern˘ a ¸si a avut contribu¸tii majore
la dezvoltarea teoriei spa¸tiilor vectoriale topologice. În teza sa de doctorat
din 1920 a definit axiomatic ceea ce ast˘ azi numim spa¸tii Banach. Aceast˘ a
idee a fost introdus˘ a ¸si de c˘ atre al¸ti matematicieni aproape în acela¸si timp
(de exemplu de c˘ atre Wiener), dar ace¸stia nu au dezvoltat teoria. Numele de
spa¸tii Banach se datoreaz˘ a lui Fréchet. Importan¸ta operei lui Banach const˘ a
în faptul c˘ a a dezvoltat o teorie sistematic˘ a a analizei func¸tionale, având
drept baz˘ a lucr˘ arile lui Volterra, Fredholm ¸si Hilbert în domeniul ecua¸tiilor
integrale.
Banach este autorul unor rezultate fundamentale privind spa¸tiile vectori-
ale normate (teorema Hahn-Banach, principiul m˘ arginirii uniforme (Banach-
Steinhaus), teorema aplica¸tiei deschise etc). Paradoxul Banach-Tarski (o
234
sfer˘ a poate fi împ˘ ar¸tit˘ a în dou˘ a submul¸timi care pot fi combinate astfel încât
s˘ a rezulte dou˘ a sfere, fiecare identic˘ a cu cea ini¸tial˘ a), a c˘ arui demonstra¸tie
folose¸ste axioma alegerii, a determinat mul¸ti matematicieni s˘ a se întrebe
dac˘ a utilizarea amintitei axiome este legitim˘ a, fiind o contribu¸tie major˘ a la
dezvoltarea teoriei axiomatice a mul¸timilor.
Not˘a istoric˘ a. Renato Caccioppoli s-a n˘ ascut în 1904 la Napoli, Italia.
De la Universitatea din Napoli ob¸tine licen¸ta în matematic˘ a, în anul 1925,
fiind influen¸tat de Mario Picone, al c˘ arui asistent devine în acela¸si an. Cu o
mic˘ a întrerupere (când va preda la Universitatea din Padova) ¸si-a desf˘ a¸surat
întreaga activitate la Universitatea din Napoli. Având convingeri antifas-
ciste (era nepotul lui Bakunin), î¸si exprim˘ a cu ocazia vizitei lui Hitler ¸si
Mussolini la Napoli, în mai 1938, opozi¸tia fa¸t˘ a de ace¸stia, ceea ce conduce la
arestarea sa. Pentru a evita un proces, beneficiind de ajutorul m˘ atu¸sii sale
Maria Bakunin, care era profesoar˘ a de chimie la Universitatea din Napoli,
este declarat nebun ¸si internat într-un azil. Dup˘ a cel de al doilea r˘ azboi
mondial î¸si reia activitatea ¸stiin¸tific˘ a ¸si este ales membru al Accademia dei
Lincei. Se al˘ atur˘ a Partidului Comunist Italian, de¸si nu împ˘ art˘ a¸se¸ste întru
totul politica acestuia. Ultimii s˘ ai ani de via¸t˘ a sunt tri¸sti: este dezam˘agit
din punct de vedere politic, simte c˘a inspira¸tia matematic˘ a îl p˘ ar˘ ase¸ste ¸si
divor¸tez˘a de so¸tie. Devine alcoolic ¸si izolat. Se împu¸sc˘a pe 8 mai 1959.
Caccioppoli, un excelent pianist, a avut contribu¸tii însemnate la dezvoltarea
analizei matematice, a calculului varia¸tional, a ecua¸tiilor diferen¸tiale. În arti-
colul Misura e integrazione degli insiemi dimensionalmente orientati, ap˘ arut
în Rendiconti dell’Accademia Nazionale dei Lincei, introduce no¸tiunea de
mul¸timi de parametru finit, mul¸timi cunoscute ast˘ azi sub numele de mul¸timi
Caccioppoli.
Rezultatul de prezentat mai jos, anume Principiul contrac¸tiilor al lui
Picard-Banach-Caccioppoli, este un instrument fundamental în stabilirea
existen¸tei ¸si unicit˘ a¸tii solu¸tiilor ecua¸tiilor diferen¸tiale ordinare.
Pentru început vom prezenta câteva no¸tiuni care ne vor permite formu-
larea principiului mai sus amintit ¸si care au o mare însemn˘ atate în sine.
Defini¸tie. Se nume¸ ste metric˘ a pe mul¸ timea X o func¸ tie d : X X →
[0, ∞) care satisface urm˘atoarele condi¸tii:
1)
d(x, y) = 0
235
dac˘ a ¸ si numai dac˘a
x = y.
2)
d(x, y) = d(y, x),
pentru orice x, y ∈ X.
3)
d(x, y) ≤ d(x, z) +d(z, y),
pentru orice x, y, z ∈ X.
Defini¸tie. Se nume¸ ste spa¸tiu metric un dublet (X, d), unde d este o
metric˘ a pe mul¸ timea X. Când nu va fi pericol de confuzie, vom omite d din
aceast˘a defini¸tie.
Defini¸tie. ¸ Sirul (x
n
)
n∈N
, de elemente din spa¸ tiul metric (X, d), se nu-
me¸ ste convergent dac˘a exist˘ a x ∈ X cu proprietatea c˘ a pentru orice ε ∈ R,
ε > 0 exist˘ a n
ε
∈ N astfel încât n ∈ N, n ≥ n
ε
implic˘ a
d(x
n
, x) < ε.
Defini¸tie. ¸ Sirul (x
n
)
n∈N
, de elemente din spa¸ tiul metric (X, d), se nu-
me¸ ste Cauchy dac˘ a pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a n
ε
∈ N astfel încât
m, n ∈ N, m, n ≥ n
ε
implic˘ a
d(x
m
, x
n
) < ε.
Defini¸tie. Un spa¸ tiu metric se nume¸ ste complet dac˘a orice ¸ sir Cauchy
de elemente din spa¸ tiul respectiv este convergent.
Defini¸tie. O func¸ tie f : X →X, unde (X, d) este un spa¸tiu, se nume¸ ste
contrac¸tie dac˘ a exist˘ a C ∈ (0, 1), astfel încât
d(f(x), f(y) ≤ Cd(x, y),
pentru orice x, y ∈ X.
236
Principiul contrac¸tiilor al lui Picard-Banach-Caccioppoli. Fie
(X, d) un spa¸ tiu metric complet ¸ si f : X →X o contrac¸tie. Atunci f are un
unic punct fix.
Observa¸tie. Demonstra¸tia acestui principiu, deci ¸ si modul de ob¸ tinere al
punctului fix, este similar˘ a cu cea a teoremei punctelor fixe pentru contrac¸tii.
Teorema de mai jos este un rezultat fundamental în teoria punctelor fixe,
cerin¸tele asupra propriet˘ a¸tilor func¸tiei f fiind mult restrânse.
Teorema de punct fix a lui Brouwer. Fie B > 0 ¸ si D = ¦x ∈ R
p
[
|x| ≤ B¦. Atunci orice func¸tie continu˘ a f : D →D are cel pu¸tin un punct
fix.
Not˘a istoric˘ a. L.E.J. Brouwer (1881-1966) a studiat ¸si a fost profe-
sor la Amsterdam (din 1912, cu sus¸tinerea lui Hilbert). A avut contribu¸tii
la topologie, logic˘a ¸si fundamentele matematicii. Teza de doctorat a lui
Brouwer, publicat˘ a în 1907, a constituit o contribu¸tie major˘ a la disputa din-
tre Russell ¸si Poincaré privitoare la fundamentele matematicii. Din 1912
a devenit membru al Academiei Regale de ¸ Stiin¸te din Olanda, iar apoi al
Royal Society of London, al Academiei de ¸ Stiin¸te din Berlin ¸si al Academiei
de ¸ Stiin¸te din Göttingen. A fost membru al comitetului de redac¸tie al revistei
Mathematische Annalen.
Pentru o demonstra¸tie a Teoremei lui Brouwer, bazat˘ a pe no¸tiuni ele-
mentare, se poate consulta N. Dunford ¸si J.T. Schwartz, Linear Opera-
tors, Part I, Interscience, New York, 1960.
Exerci¸tii
1. Da¸ti exemplu de o func¸tie continu˘ a f : (0, 1) → (0, 1) care nu are
puncte fixe.
2. S˘ a se aplice rezultatele anterioare pentru calculul aproximativ al solu¸ti-
ilor ecua¸tiei
10x −1 = sin x.
3. S˘ a se calculeze

10 cu o aproxima¸tie de 10
−4
.
237
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogi-
c˘a, Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32023
238
TEOREME DE APROXIMARE
No¸tiunea de aproximare uniform˘ a a unei func¸tii cu o alt˘a func¸tie
No¸tiunea de func¸tie în scar˘a. Aproximarea uniform˘ a a func¸tiilor
continue cu func¸tii în scar˘a
No¸tiunea de func¸tie liniar˘ a pe por¸tiuni. Aproximarea uniform˘ a a
func¸tiilor continue cu func¸tii liniare pe por¸tiuni
Polinoamele Bernstein
Teorema lui Bernstein
Teorema Stone-Weierstrass
Ideea fundamental˘ a pe care se sprijin˘ a construc¸tia lui Weierstrass pentru
R este aproximarea cu numere mai simple, anume cu cele ra¸tionale. Acest
lucru este ilustrat de faptul urm˘ ator: pentru

2 (care este una dinte solu¸tiile
ecua¸tiei x
2
− 2 = 0) nu se poate specifica în mod concret o valoare a sa; se
poate aproxima aceast˘ a valoare cu o acurate¸te oricât de bun˘ a cu ajutorul
numerelor ra¸tionale.
Situa¸tia în cazul func¸tiilor este complet similar˘ a. În general, func¸tiile care
sunt definite ca solu¸tii ale unor ecua¸tii diferen¸tiale nu se pot scrie, folosind
un num˘ar finit de opera¸tii algebrice elementare, ca expresii de func¸tii ele-
mentare. Se pot ob¸tine îns˘ a aproxima¸tii ale lor oricât de bune. A¸sadar,
din punctul de vedere al aplica¸tiilor, este necesar, de multe ori, s˘ a se aprox-
imeze func¸tiile continue cu func¸tii mai simple. Mai mult, pentru multe dintre
func¸tiile elementare, ca de exemplu sin, cos, exp, ln, etc, în calculele practice,
facem apel, de fapt, la aproxima¸tii ale lor. Spre pild˘ a, atunci când se apas˘ a
tasta e
x
a unui calculator, r˘ aspunsul generat de acesta nu este exact e
x
, ci o
aproximare a sa.
De¸si exist˘ a mai multe moduri rezonabile de a defini no¸tiunea de aproxi-
mare, cea mai natural˘ a ¸si mai important˘ a este cea în care se cere ca, în fiecare
punct al domeniului de defini¸tie, valoarea func¸tie de aproximare s˘ a nu difere
de valoare func¸tiei date cu mai mult de o valoare prestabilit˘ a.
Este vorba aici de aproximarea uniform˘ a care este strâns legat˘a de con-
vergen¸ta uniform˘ a.
Principalul rezultat din aceast˘ a sec¸tiune afirm˘ a c˘ a orice func¸tie real˘a con-
tinu˘ a poate fi aproximat˘ a, pe un interval compact al axei reale, oricât de bine
dorim, cu polinoame. Polinoamele sunt func¸tii u¸sor de controlat (ele sunt
239
complet determinate de mul¸timea finit˘ a a coeficien¸tilor lor); ele joac˘ a pen-
tru aproximarea func¸tiilor continue, rolul pe care îl joac˘ a numerele ra¸tionale
pentru aproximarea numerelor reale.
No¸tiunea de aproximare uniform˘ a a unei func¸tii cu o alt˘ a func¸tie
Defini¸tie. Fie f, g : D ⊆ R
p
→R
q
. Spunem c˘a g aproximeaz˘a uniform
pe f, pe D, cu eroarea ε > 0, dac˘ a
|f(x) −g(x)| < ε,
pentru orice x ∈ D, adic˘ a dac˘ a
|f −g|
def
= sup
x∈D
|f(x) −g(x)| < ε.
Spunem c˘ a func¸tia f poate fi aproximat˘ a, pe D, cu func¸tii din clasa /,
dac˘ a pentru orice ε > 0, exist˘ a g
ε
∈ /, astfel încât
|f −g
ε
| < ε,
sau, echivalent, exist˘ a un ¸ sir de func¸ tii din /, care converge uniform c˘ atre
f, pe D.
No¸tiunea de func¸tie în scar˘a. Aproximarea uniform˘ a a func¸tiilor
continue cu func¸tii în scar˘a
Defini¸tie. O func¸tie g : D ⊆ R
p
→R
q
se nume¸ ste func¸tie în scar˘ a dac˘ a
ia numai un num˘ ar finit de valori distincte, iar orice valoare nenul˘ a este
luat˘a pe un interval din R
p
.
De exemplu, pentru p = q = 1, func¸tia g : R →R, dat˘ a de
g(x) = ¦
0, x ≤ −2
1, −2 < x ≤ 0
3, 0 < x < 1
−5, 1 ≤ x ≤ 3
0, x > 3
este o func¸tie în scar˘ a.
240
Folosind Teorema continuit˘ a¸tii uniforme (vezi pagina 226) se demon-
streaz˘ a urm˘ atoarea care se va dovedi util˘ a în cadrul demonstra¸tiei lemei lui
Riemann (vezi pagina 500).
Teorem˘a. O func¸ tie continu˘ a f : D ⊆ R
p
→R
q
, unde D este un interval
compact din R
p
, poate fi aproximat˘ a uniform cu func¸ tii în scar˘ a.
No¸tiunea de func¸tie liniar˘a pe por¸tiuni. Aproximarea uniform˘a
a func¸tiilor continue cu func¸tii liniare pe por¸tiuni
Este de a¸steptat ca func¸tiile continue s˘ a fie aproximate uniform cu func¸tii
mai simple care sunt continue (func¸tiile în scar˘ a nu sunt continue).
Defini¸tie. O func¸tie g : [a, b] ⊆ R → R se nume¸ ste liniar˘ a pe por¸ tiuni
dac˘ a exist˘ a c
0
, c
1
, c
2
, ..., c
n
, A
1
, B
1
, A
2
, B
2
, ..., A
n
, B
n
∈ R astfel ca
a = c
0
< c
1
< c
2
< ... < c
n
= b
¸ si
g(x) = A
k
x +B
k
,
pentru orice k ∈ ¦1, 2, ..., n¦ ¸ si pentru orice x ∈ [c
k
, c
k+1
]
Observa¸tie. Bineîn¸teles c˘ a pentru ca g s˘ a fie continu˘ a, numerele reale
A
k
¸ si B
k
trebuie s˘ a îndeplineasc˘ a anumite rela¸ tii.
Folosind Teorema continuit˘ a¸tii uniforme (vezi pagina 226) se demon-
streaz˘ a urm˘ atoarea
Teorem˘a. O func¸ tie continu˘ a, f : J ⊆ R → R, unde J este un interval
compact, poate fi aproximat˘ a uniform cu func¸ tii continue liniare pe por¸ tiuni.
Polinoamele Bernstein
Defini¸tie. Fie f : [0, 1] → R o func¸tie continu˘ a. Polinomul Bernstein
de ordin n, asociat func¸ tiei f, este definit prin
B
n
(x) = B
n
(x; f) =
n
¸
k=0
f(
k
n
)C
k
n
x
k
(1 −x)
n−k
,
pentru orice x ∈ [0, 1].
241
Not˘a istoric˘ a. Serge N. Bernstein (1880-1968), matematician rus, a
avut contribu¸tii însemnate la dezvoltarea analizei matematice, teoriei aprox-
im˘ arii ¸si teoriei probabilit˘ a¸tilor. S-a n˘ascut la Odesa. A absolvit liceul în
1898. Apoi merge la Paris unde studiaz˘ a la Sorbona ¸si la École d’Electrotechnique
Supérieure. Între 1902 ¸si 1903 se afl˘ a la Göttingen. Ob¸tine titlul de doctor
în matematici de la Sorbona, în anul 1904, cu o tez˘ a în care rezolv˘ a cea de
a 19-a problem˘ a din lista lansat˘ a de c˘atre Hilbert la congresul matematicie-
nilor din 1900. La întoarcerea în Rusia este nevoit s˘ a se înroleze într-un nou
program doctoral deoarece autorit˘a¸tile ruse nu recuno¸steau, pentru posturile
din înv˘a¸t˘ amîntul superior gradele ob¸tinute în str˘ ain˘ atate. Ob¸tine titlul de
doctor de la Universitatea din Harkov, cu o tez˘ a în care rezolv˘ a cea de a
20-a problem˘ a din lista men¸tionat˘ a anterior. Va preda la aceast˘a universi-
tate pân˘ a în 1933, an în care începe s˘ a predea la Universitatea din Leningrad
(timp în care activeaz˘ a ¸si în cadrul Academiei de ¸ Stiin¸te a URSS). Din 1943
va preda la Universitatea din Moscova. A avut rezultate remarcabile în teo-
ria aproxim˘ arii func¸tiilor ¸si în teoria probabilit˘ a¸tilor (pe care a încercat, în
1917, s˘ a o axiomatizeze).
Observa¸tie. Pentru orice n ∈ N ¸ si orice x ∈ [0, 1], avem:
1 =
n
¸
k=0
C
k
n
x
k
(1 −x)
n−k
. (1)
Înlocuind n cu n −1 ¸si k cu j, avem:
1 =
n−1
¸
j=0
C
j
n−1
x
j
(1 −x)
n−1−j
,
de unde, prin înmul¸tirea cu x ¸si folosirea rela¸tiei
C
j
n−1
=
j + 1
n
C
j+1
n
,
avem
x =
n−1
¸
j=0
j + 1
n
C
j+1
n
x
j+1
(1 −x)
n−(j+1)
,
de unde, notând j + 1 cu k, ob¸tinem
x =
n
¸
k=1
k
n
C
k
n
x
k
(1 −x)
n−k
.
242
A¸ sadar
x =
n
¸
k=0
k
n
C
k
n
x
k
(1 −x)
n−k
. (2)
Un calcul similar, bazat pe formula (1) (unde se înlocuie¸ste n cu n −2)
¸si pe
C
k−2
n−2
=
k(k −1)
n(n −1)
C
k
n
,
ne furnizeaz˘ a
(n
2
−n)x
2
=
n
¸
k=0
(k
2
−k)C
k
n
x
k
(1 −x)
n−k
.
Prin urmare, avem
(1 −
1
n
)x
2
+
1
n
x =
n
¸
k=0
(
k
n
)
2
C
k
n
x
k
(1 −x)
n−k
. (3)
Înmul¸tind (1) cu x
2
, (2) cu −2x, ¸si adunând cu (3), ob¸tinem
1
n
x(1 −x) =
n
¸
k=0
(x −
k
n
)
2
C
k
n
x
k
(1 −x)
n−k
, (4)
rela¸tie ce va fi folosit˘ a ulterior.
S˘ a remarc˘ am c˘ a rela¸tia (1) spune c˘ a polinomul Bernstein de ordin n,
pentru func¸tia f
0
, dat˘a de f
0
(x) = 1, coincide cu f
0
, iar rela¸tia (2) spune
acela¸si lucru pentru func¸tia f
1
, dat˘ a de f
1
(x) = x. Formula (3) arat˘ a c˘ a
polinomul Bernstein, de ordin n, pentru func¸tia f
2
, dat˘ a de f
2
(x) = x
2
, este
B
n
(x; f
2
) = (1 −
1
n
)x
2
+
1
n
x,
care converge uniform c˘ atre f
2
.
Vom ar˘ ata în continuare c˘ a acest fapt este valabil pentru orice func¸tie
continu˘ a f : [0, 1] →R.
243
Teorema lui Bernstein
Teorema de aproximare a lui Bernstein. Fie f : [0, 1] →R o func¸ tie
continu˘a. Atunci, ¸ sirul polinoamelor Bernstein, asociate lui f, converge uni-
form c˘ atre f.
Demonstra¸ tie. Deoarece, din (1), avem
f(x) =
n
¸
k=0
f(x)C
k
n
x
k
(1 −x)
n−k
,
ob¸tinem
f(x) −B
n
(x) =
n
¸
k=0
¦f(x) −f(
k
n
)¦C
k
n
x
k
(1 −x)
n−k
,
de unde
[f(x) −B
n
(x)[ ≤
n
¸
k=0

f(x) −f(
k
n
)

C
k
n
x
k
(1 −x)
n−k
. (*)
În conformitate cu Corolarul de la pagina 214, func¸tia f este m˘ arginit˘ a,
deci exist˘ a M ∈ R, astfel ca
[f(x)[ ≤ M,
pentru orice x ∈ [0, 1].
Deoarece func¸tia f este continu˘ a pe mul¸timea compact˘ a [0, 1], conform
Teoremei continuit˘a¸tii uniforme (vezi pagina 226), deducem c˘ a pentru orice
ε > 0, exist˘ a δ
ε
> 0 astfel ca pentru orice x, y ∈ [0, 1], cu [x −y[ < δ
ε
, s˘ a
avem
[f(x) −f(y)[ < ε.
Fie n ∈ N astfel ca
n ≥ max¦
1
δ
4
ε
,
M
2

2
¦.
Pentru partea din suma ce apare în membrul drept al inegalit˘ a¸tii (*) la
care particip˘ a acei k cu proprietatea c˘a

x −
k
n

<
1
n
1
4
≤ δ
ε
,
244
avem majorarea
¸
k
εC
k
n
x
k
(1 −x)
n−k
≤ ε
n
¸
k=0
C
k
n
x
k
(1 −x)
n−k
= ε.
Pentru partea din suma ce apare în membrul drept al inegalit˘ a¸tii (*) la
care particip˘ a acei k cu proprietatea c˘a

x −
k
n


1
n
1
4
,
adic˘a cu proprietatea c˘ a
(x −
k
n
)
2

1
n
1
2
,
avem, folosind (4), majorarea
¸
k
2MC
k
n
x
k
(1 −x)
n−k
= 2M
¸
k
(x −
k
n
)
2
(x −
k
n
)
2
C
k
n
x
k
(1 −x)
n−k

≤ 2M

n
¸
k
(x −
k
n
)
2
C
k
n
x
k
(1 −x)
n−k

≤ 2M

n
n
¸
k=0
(x −
k
n
)
2
C
k
n
x
k
(1 −x)
n−k
=
= 2M

n
1
n
x(1 −x) ≤
M
2

n
≤ ε,
deoarece, pentru orice x ∈ [0, 1], avem
x(1 −x) ≤
1
4
.
Ca atare
[f(x) −B
n
(x)[ ≤ 2ε,
pentru orice x ∈ [0, 1], adic˘ a
B
n
(x)
u
→f,
pe [0, 1].
245
Corolar. Fie f : [a, b] → R o func¸ tie continu˘ a. Atunci exist˘a un ¸ sir de
polinoame care converge uniform c˘atre f.
Demonstra¸ tie. Se aplic˘ a teorema de mai sus func¸tiei g : [0, 1] → R, dat˘ a
de
g(t) = f((b −a)t +a),
pentru orice t ∈ [0, 1].
Teorema Stone-Weierstrass
Teorema de aproximare a lui Bernstein st˘ a la baza demonstra¸tiei urm˘ a-
torului rezultat (care se poate demonstra ¸si f˘ ar˘ a a se face apel la teorema lui
Bernstein):
Teorema Stone-Weierstrass. Fie K ⊆ R
p
o mul¸ time compact˘a ¸ si /
o familie de func¸tii continue cu domeniul K ¸ si codomeniul R, având urm˘ a-
toarele propriet˘ a¸ti:
a) func¸ tia e, dat˘ a de e(x) = 1, pentru orice x ∈ K, apar¸tine lui /.
b) dac˘ a f ¸ si g apar¸tin lui /, atunci αf +βg apar¸ tine lui /, pentru orice
α, β ∈ R,
c) dac˘ a f ¸ si g apar¸ tin lui /, atunci fg apar¸ tine lui /.
d) pentru orice x = y ∈ K, exist˘ a f ∈ /, astfel ca f(x) = f(y).
Atunci, pentru orice func¸tie continu˘ a f : K ⊆ R
p
→ R exist˘ a un ¸ sir de
func¸tii din /, care converge uniform c˘ atre f.
Not˘a istoric˘a. Marshall N. Stone (1903-1989) a studiat la Harvard
(între 1919 ¸si 1922). Ob¸tine titlul de doctor în matematic˘ a în 1926 cu o
tez˘ a elaborat˘ a sub îndrumarea lui Birkhoff. A fost profesor la Columbia
University, Harvard University, Yale University, iar din 1946 a fost decanul
Departamentului de Matematic˘ a de la Chicago University. A avut contribu¸tii
însemnate la dezvoltarea analizei matematice, în special la teoria spa¸tiilor
Hilbert ¸si a algebrelor Booleene.
Observa¸tie. Teorema de aproximare a lui Bernstein are marele avantaj
(spre deosebire de Teorema Stone-Weierstrass) de a furniza o metod˘a con-
structiv˘a pentru ob¸ tinerea unui ¸ sir de polinoame care converge uniform c˘ atre
func¸tia continu˘ a considerat˘ a.
246
Exerci¸tiu. Fie K = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
= 1¦. K poate fi parametrizat
cu ajutorul unghiului θ ∈ [0, 2π], unde tgθ =
y
x
. O func¸tie p : K → R, de
forma
p(θ) = A
0
+ (A
1
cos θ +B
1
sin θ) +.... + (A
n
cos nθ +B
n
sinnθ),
pentru orice θ ∈ [0, 2π], unde A
1
, B
1
, A
2
, B
2
, ..., A
n
, B
n
sunt numere reale, se
nume¸ste polinom trigonometric.
S˘ a se arate c˘ a orice func¸tie continu˘ a f : K → R poate fi aproximat˘ a
uniform cu polinoame trigonometrice.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
247
EXTINDEREA FUNC¸ TIILOR CONTINUE
Existen¸ta unei func¸tii continue care ia valori prestabilite pe dou˘a
mul¸timi închise disjuncte
Teorema lui Tietze
Uneori este de dorit s˘ a se extind˘ a domeniul unei func¸tii continue f˘ ar˘ a a
schimba valorile func¸tiei pe domeniul ei ini¸tial. Acest lucru poate fi realizat
într-un mod trivial, definind func¸tia prin valoarea 0 în afara domeniului ei
ini¸tial de defini¸tie. Aceast˘ a metod˘a nu genereaz˘ a, de regul˘ a, o extindere
continu˘ a. De fapt, a¸sa cum se vede considerând func¸tia f : R − ¦0¦ → R,
dat˘ a de f(x) =
1
x
, pentru orice x ∈ R − ¦0¦, uneori nu exist˘ a o extindere
continu˘ a. Totu¸si, a¸sa cum vom vedea mai jos, o extindere continu˘ a exist˘ a
întotdeauna dac˘ a domeniul ini¸tial de defini¸tie este o mul¸time închis˘ a. Mai
mult, marginile extinderii se afl˘ a între marginile func¸tiei ini¸tiale.
Existen¸ta unei func¸tii continue care ia valori prestabilite pe dou˘a
mul¸timi închise disjuncte
Observa¸tie. Fie A ¸ si B dou˘ a submul¸ timi închise ale lui R
p
, astfel ca
A∩ B = ∅.
Definim
d(x, A) = inf
y∈A
|y −x|
¸ si ϕ : R
p
→R, prin
ϕ(x) =
d(x, A)
d(x, A) +d(x, B)
,
pentru orice x ∈ R
p
.
Atunci ϕ este continu˘ a ¸ si are urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti:
ϕ
|A
= 0,
ϕ
|B
= 1
¸ si
0 ≤ ϕ(x) ≤ 1,
pentru orice x ∈ R
p
.
248
Teorema lui Tietze
Teorema lui Tietze, într-o form˘ a mai general˘ a decât cea prezentat˘a mai
jos, este un instrument des utilizat în studiul propriet˘ a¸tilor de separare ale
spa¸tiilor topologice, anume în caracterizarea spa¸tiilor topologice normale.
Teorema lui Tietze. Fie f : D ⊆ R
p
→ R o func¸tie continu˘a ¸ si
m˘arginit˘a, unde D este o mul¸time închis˘ a. Atunci exist˘ a o func¸tie continu˘ a
g : R
p
→R astfel ca
g
|D
= f
¸ si
sup
x∈R
p
[g(x)[ = sup
x∈D
[f(x)[ .
Not˘a istoric˘a. Heinrich Tietze (1880-1964) a fost profesor la München
¸si a avut contribu¸tii însemnate în topologie, geometrie ¸si algebr˘a. Teorema
de mai sus a fost demonstrat˘ a în 1914. Tat˘ al lui Tietze a fost directorul
Institutului Geologic al Universit˘ a¸tii din Viena. Tietze a studiat, începând
cu 1898, la Technische Hochschule din Vienna (unde devine prieten, printre
al¸tii, cu Hahn). Ob¸tine titlul de doctor, în 1904, de la Universitatea din
Viena, sub îndrumarea lui Gustav von Escherich. A fost profesor la Brno,
Erlangen ¸si München. A fost membru al Academiei de ¸ Stiin¸te din Bavaria,
al Royal Society of London ¸si al Academiei de ¸ Stiin¸te din Austria.
Demonstra¸ tie. Conform Teoremei valorii maxime ¸si minime pentru func¸tii
continue (vezi pagina 213), putem considera
M = sup
x∈D
[f(x)[
¸si, în conformitate cu Teorema de continuitate global˘ a (vezi pagina 208),
mul¸timile închise
A
1
= ¦x ∈ D [ f(x) ≤ −
M
3
¦
¸si
B
1
= ¦x ∈ D [ f(x) ≥
M
3
¦.
Atunci, folosind observa¸tia anterioar˘ a, deducem existen¸ta unei func¸tii
continue ϕ
1
: R
p
→R astfel ca
ϕ
1|A1
= −
M
3
,
249
ϕ
1|B1
=
M
3
¸si

M
3
≤ ϕ
1
(x) ≤
M
3
,
pentru orice x ∈ R
p
.
Func¸tia f
2
= f −ϕ
1
este continu˘ a ¸si
sup
x∈D
[f
2
(x)[ ≤
2
3
M.
Fie acum
A
2
= ¦x ∈ D [ f(x) ≤ −
2
3
M
3
¦
¸si
B
2
= ¦x ∈ D [ f(x) ≥
2
3
M
3
¦.
Folosind din nou observa¸tia anterioar˘ a, deducem existen¸ta unei func¸tii
continue ϕ
2
: R
p
→R astfel ca
ϕ
2|A
2
= −
2
3
M
3
,
ϕ
2|B2
=
2
3
M
3
¸si

2
3
M
3
≤ ϕ
2
(x) ≤
2
3
M
3
,
pentru orice x ∈ R
p
.
Func¸tia f
3
= f
2
−ϕ
2
= f −ϕ
1
−ϕ
2
este continu˘ a ¸si
sup
x∈D
[f
3
(x)[ ≤ (
2
3
)
2
M.
Procedând ca mai sus, ob¸tinem un ¸sir de func¸tii continue, ϕ
n
: R
p
→ R,
astfel ca, pentru orice n ∈ N, s˘ a avem
[f(x) −(ϕ
1
(x) +... +ϕ
n
(x))[ ≤ (
2
3
)
n
M, (*)
pentru orice x ∈ D, ¸si

n
(x)[ ≤
1
3
(
2
3
)
n−1
M, (**)
250
pentru orice x ∈ R
p
.
Definim, pentru orice n ∈ N, func¸tia continu˘a g
n
: R
p
→R, prin
g
n
= ϕ
1
+... +ϕ
n
.
Atunci, pentru orice m, n ∈ N, m ≥ n, ¸si x ∈ R
p
, avem
[g
m
(x) −g
n
(x)[ =

ϕ
n+1
(x) +... +ϕ
m
(x)



1
3
(
2
3
)
n
M(1 +
2
3
+.... + (
2
3
)
m−n−1
) ≤ (
2
3
)
n
M,
rela¸tie care arat˘ a, folosind Criteriul lui Cauchy pentru convergen¸t˘ a uniform˘ a
(vezi pagina 147-148), c˘ a ¸sirul (g
n
)
n∈N
converge uniform c˘ atre o func¸tie ce va
fi notat˘ a cu g.
Cum func¸tiile g
n
sunt continue, conform Teoremei de la pagina 219, g
este func¸tie continu˘ a.
De asemenea, din (*), rezult˘ a c˘ a
[f(x) −g
n
(x)[ ≤ (
2
3
)
n
M,
pentru orice x ∈ D, deci
g
|D
= f.
Mai mult, din (**), deducem c˘ a, pentru orice n ∈ N ¸si orice x ∈ R
p
, avem
[g
n
(x)[ ≤
1
3
M(1 +
2
3
+.... + (
2
3
)
n−1
) ≤ M,
de unde
sup
x∈R
p
[g(x)[ ≤ sup
x∈D
[f(x)[ .
Inegalitatea
sup
x∈R
p
[g(x)[ ≥ sup
x∈D
[f(x)[
fiind evident˘ a, avem
sup
x∈R
p
[g(x)[ = sup
x∈D
[f(x)[ .
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. James Munkres, TOPOLOGY A first course, Prentice Hall, 1975.
251
ECHICONTINUITATE
No¸tiunea de familie m˘ arginit˘ a de func¸tii continue
Echicontinuitatea unei familii de func¸tii
Teorema Arzelà-Ascoli
Am folosit de multe ori pân˘ a acum teorema lui Bolzano-Weierstrass (orice
mul¸time infinit˘ a ¸si m˘ arginit˘ a din R
p
are un punct de acumulare) ¸si rezultatul
corespunz˘ ator pentru ¸siruri, anume lema lui Cesàro (orice ¸sir m˘ arginit din
R
p
are un sub¸sir convergent). Vom prezenta acum un rezultat analog pentru
mul¸timi de func¸tii continue. Pentru simplitate, vom prezenta aici numai
forma referitoare la ¸siruri, de¸si se pot defini ¸si pentru func¸tii no¸tiunile de
vecin˘ atate, mul¸time deschis˘a ¸si închis˘ a, punct de acumulare etc.
No¸tiunea de familie m˘arginit˘ a de func¸tii continue
Fie K o mul¸time compact˘ a fixat˘ a din R
p
.
Pentru o func¸tie continu˘a f : K →R
q
definim
|f| = |f|
K
def
= sup
x∈K
|f(x)| .
Defini¸tie. Familia / de func¸ tii continue, din K în R
q
, se nume¸ ste
m˘arginit˘a (sau uniform m˘ arginit˘ a) dac˘ a exist˘a M ∈ R astfel ca
|f| ≤ M,
pentru orice f ∈ /.
Observa¸tie. Este clar c˘a orice famile finit˘ a / este m˘ arginit˘ a. În general,
o familie infinit˘ a nu este m˘arginit˘a. Totu¸ si, un ¸ sir uniform convergent de
func¸tii continue, din K în R
q
, este m˘ arginit.
Mai precis avem:
Lem˘a. Dac˘ a / = (f
n
)
n∈N
, unde f
n
: K → R
q
, este un ¸ sir uniform
convergent de func¸ tii continue, atunci / este m˘ arginit˘ a.
252
Echicontinuitatea unei familii de func¸tii
Observa¸tie. Dac˘ a f : K →R
q
este o func¸ tie continu˘ a, ea este uniform
continu˘a ¸ si ca atare pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0 astfel ca
pentru orice x, y ∈ K cu proprietatea c˘ a
|x −y| < δ
ε
,
avem
|f(x) −f(y)| < ε.
Desigur valoarea lui δ
ε
depinde ¸ si de f, deci, pentru a fi mai exac¸ ti, ar
trebui s˘ a scriem δ
ε,f
(când lucr˘ am cu mai mult de o func¸tie este nimerit s˘ a
punem în eviden¸ t˘ a acest fapt).
Dac˘ a / = ¦f
1
, ..., f
n
¦ este o famile finit˘ a de func¸tii continue, din K în
R
q
, atunci considerând
δ
ε,A
= min¦δ
ε,f
1
, ..., δ
ε,fn
¦ > 0,
ob¸ tinem un δ ”valabil” pentru toate func¸tiile din /.
Defini¸tie. Familia / de func¸tii, din K în R
q
, se nume¸ ste echicontinu˘ a
dac˘ a pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0 astfel ca pentru orice
x, y ∈ K cu proprietatea c˘ a
|x −y| < δ
ε
¸ si orice func¸ tie
f ∈ /,
avem
|f(x) −f(y)| < ε.
Observa¸tie. Spunem c˘a familia / de func¸tii, din K în R
q
, are propri-
etatea (∗) dac˘a pentru orice x ∈ K ¸ si orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘a δ
x,ε
∈ R,
δ
x,ε
> 0 astfel ca pentru orice y ∈ K cu proprietatea c˘ a
|y −x| < δ
x,ε
¸ si orice func¸ tie
f ∈ /,
253
avem
|f(y) −f(x)| < ε.
Dac˘ a familia / are proprietatea (∗), atunci ea este echicontinu˘ a.
Mul¸ ti autori adopt˘a ca defini¸ tie a echicontinuit˘ a¸tii proprietatea (∗).
Observa¸tie. Considerentele de mai sus arat˘a c˘ a orice famile finit˘a de
func¸tii continue, din K în R
q
, este echicontinu˘ a.
Vom ar˘ ata c˘ a orice ¸sir uniform convergent de func¸tii continue, din K în
R
q
, este, de asemenea, echicontinuu.
Mai precis avem:
Lem˘a. Dac˘ a / = (f
n
)
n∈N
, unde f
n
: K → R
q
, este un ¸ sir uniform
convergent de func¸ tii continue, atunci / este echicontinu˘a.
Teorema Arzelà-Ascoli.
Cele discutate mai sus arat˘ a c˘ a pentru ca un ¸sir de func¸tii continue, din
K în R
q
, s˘ a fie uniform convergent, este necesar ca el s˘ a fie m˘ arginit ¸si
echicontinuu.
Vom ar˘ ata c˘ a aceste dou˘ a propriet˘a¸ti sunt necesare ¸si suficiente pentru
ca o familie / de func¸tii continue, din K în R
q
, s˘ a aib˘ a proprietatea c˘ a orice
¸sir de func¸tii din / posed˘ a un sub¸sir uniform convergent.
Teorema Arzelà-Ascoli este un instrument fundamental în stabilirea
existen¸tei ¸si unicit˘ a¸tii solu¸tiilor ecua¸tiilor diferen¸tiale ordinare, precum ¸si
în studiul compacit˘ a¸tii operatorilor integrali (care se vor studiu în cadrul
cursului de analiz˘ a func¸tional˘ a).
Teorema Arzelà-Ascoli. Fie K o mul¸ time compact˘ a din R
p
¸ si / o
familie de func¸ tii continue din K în R
q
.
Atunci, urm˘ atoarele afirma¸tii sunt echivalente:
a) / este m˘arginit˘ a ¸ si echicontinu˘ a.
b) orice ¸ sir de elemente din / posed˘ a un sub¸ sir uniform convergent.
Not˘a istoric˘a. Cesare Arzelà (1847-1912) a absolvit Universitatea din
Pisa, în 1869. A fost profesor la Universitatea din Palermo ¸si la cea din
Bologna.
254
Not˘a istoric˘a. Guido Ascoli (1887-1957) a fost profesor la Milano ¸si
Torino.
Demonstra¸ tie.
b)⇒a)
Vom ar˘ ata c˘ a |a)⇒|b).
Dac˘ a / este nem˘ arginit˘ a, atunci, pentru orice n ∈ N, exist˘ a f
n
∈ / astfel
ca
|f
n
| ≥ n.
Conform primei leme de mai sus, nici un sub¸sir al lui (f
n
)
n∈N
nu poate fi
uniform convergent, deci avem |b).
Dac˘ a / nu este echicontinu˘ a, atunci exist˘ a ε
0
∈ R, ε
0
> 0 astfel ca pentru
orice n ∈ N, exist˘ a x
n
, y
n
∈ K cu proprietatea c˘ a
|x
n
−y
n
| ≤
1
n
¸si f
n
∈ / cu proprietatea c˘ a
|f
n
(x
n
) −f
n
(y
n
)| ≥ ε
0
.
Dac˘ a ¸sirul (f
n
)
n∈N
ar avea un sub¸sir uniform convergent, atunci, conform
celei de a doua leme de mai sus, acest sub¸sir ar fi echicontinuu, ceea ce ar
contrazice afirma¸tia de mai sus.
Deci avem |b).
a)⇒b)
Vom ar˘ ata c˘ a orice ¸sir de func¸tii, (f
n
)
n∈N
, din /, posed˘ a un sub¸sir uniform
convergent.
Conform exerci¸tiului 9 de la pagina 102, exist˘ a C o submul¸time num˘ ara-
bil˘ a a lui K cu proprietatea c˘ a pentru orice y ∈ K ¸si orice ε > 0 exist˘ a un
element x ∈ C astfel ca
|x −y| < ε. (*)
Dac˘ a C = ¦x
1
, ..., x
n
, ...¦, atunci (f
n
(x
1
))
n∈N
este un ¸sir m˘ arginit din R
p
,
deci conform lemei lui Cesàro (vezi pagina 139), exist˘ a un sub¸sir
(f
11
(x
1
), f
12
(x
1
), ...., f
1n
(x
1
), ...)
al lui (f
n
(x
1
))
n∈N
care este convergent.
255
S˘ a remarc˘ am acum c˘ a ¸sirul (f
1k
(x
2
))
k∈N
este un ¸sir m˘ arginit din R
p
, deci
exist˘ a un sub¸sir
(f
21
(x
2
), f
22
(x
2
), ...., f
2n
(x
2
), ...)
al s˘ au care este convergent.
S˘ a remarc˘am, în continuare, c˘ a ¸sirul (f
2k
(x
3
))
k∈N
este un ¸sir m˘ arginit din
R
p
, deci exist˘ a un sub¸sir
(f
31
(x
3
), f
32
(x
3
), ...., f
3n
(x
3
), ...)
al s˘ au care este convergent.
Procedeul se repet˘ a ¸si definim g
n
= f
nn
ca fiind a n-a func¸tie din cel de
al n-lea sub¸sir.
Din construc¸tie este clar c˘ a ¸sirul (g
n
)
n∈N
este convergent în orice punct
din C.
Vom ar˘ ata acum c˘ a ¸sirul (g
n
)
n∈N
este convergent în orice punct din K ¸si
c˘a avem convergen¸t˘ a uniform˘ a.
Pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0 astfel ca pentru orice
x, y ∈ K cu proprietatea c˘ a
|x −y| < δ
ε
¸si orice func¸tie
f ∈ /
avem
|f(x) −f(y)| < ε.
Folosind faptul c˘ a mul¸timea K este compact˘ a, precum¸si faptul c˘ a familia
(B(x, δ
ε
))
x∈C
constituie o acoperire cu mul¸timi deschise a lui K (vezi (∗)),
putem considera
C
1
= ¦y
1
, ..., y
k
¦
o submul¸time finit˘ a a lui C astfel încât pentru orice x ∈ K, exist˘ a
i ∈ ¦1, 2, ..., k¦ astfel ca
|x −y
i
| < δ
ε
.
Deoarece ¸sirurile (g
n
(y
1
))
n∈N
,...,(g
n
(y
k
))
n∈N
sunt convergente, exist˘ a
M ∈ N astfel ca pentru orice n, m ≥ M s˘ a avem
|g
m
(y
i
) −g
n
(y
i
)| < ε,
256
pentru orice i ∈ ¦1, 2, ..., k¦.
Fie x ∈ K arbitrar.
Atunci exist˘ a i ∈ ¦1, 2, ..., k¦ astfel ca
|x −y
i
| < δ
ε
,
deci
|g
n
(x) −g
n
(y
i
)| < ε,
pentru orice n ∈ N, în particular pentru orice n ∈ N, n ≥ M.
Ca atare, avem
|g
n
(x) −g
m
(x)| ≤ |g
n
(x) −g
n
(y
i
)|+|g
n
(y
i
) −g
m
(y
i
)|+|g
m
(x) −g
m
(y
i
)| < 3ε,
pentru orice m, n ∈ N, m, n ≥ M, fapt care arat˘a, folosind criteriul lui
Cauchy pentru convergen¸ta uniform˘ a (vezi pagina 147-148), c˘ a ¸sirul (g
n
)
n∈N
(care este un sub¸sir al lui este (f
n
)
n∈N
) este uniform convergent în orice punct
din K.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. James Munkres, TOPOLOGY A first course, Prentice Hall, 1975.
257
LIMITE DE FUNC¸ TII
Limita unei func¸tii de mai multe variabile într-un punct
Limite la infinit ¸si limite infinite
Limita superioar˘a ¸si inferioar˘ a. Oscila¸tia
Limite laterale. Discontinuit˘ a¸ti de prima ¸si de a doua spe¸t˘a
Limite fundamentale
Analiza Matematic˘ a poate fi caracterizat˘ a destul de exact ca fiind partea
matematicii unde se face în mod sistematic uz de diferite concepte de limi-
t˘ a. Printre motivele care au determinat introducerea acestui concept în
cadrul prezentului curs abia acum, un rol central îl ocup˘ a acela c˘ a în analiza
matematic˘ a elementar˘ a se opereaz˘ a cu câteva tipuri de limite. Am discutat
deja despre convergen¸ta ¸sirurilor ¸si despre continuitate. În capitolele ur-
m˘atoare va ap˘ area no¸tiunea de limit˘a în contextul prezent˘ arii no¸tiunilor de
derivabilitate ¸si de integrabilitate. Toate acestea sunt cazuri particulare ale
conceptului general de limit˘ a, concept care are un grad ridicat de abstracti-
zare. Din acest motiv am ales ca ini¸tial s˘ a introducem ¸si s˘ a discut˘ am separat
aceste no¸tiuni. Odat˘a ce aceste no¸tiuni au fost în¸telese ¸si asimilate, nu mai
este atât de greu s˘ a se asimileze no¸tiunea abstract˘ a de limit˘ a.
Limita unei func¸tii de mai multe variabile într-un punct
Cadrul în care vom lucra în aceast˘ a sec¸tiune este urm˘atorul:
se consider˘ a o func¸tie f : D ⊆ R
p
→R
q
, c un punct de acumulare al
lui D ¸si b ∈ R
q
.
Defini¸tie. Vom spune c˘ a f tinde c˘ atre b, atunci când x tinde c˘ atre c,
dac˘ a pentru orice vecin˘atate V , a lui b, exist˘ a U, vecin˘ atate a lui c, astfel
încât
f(x) ∈ V ,
pentru orice x ∈ (U ∩ D) −¦c¦.
Vom nota aceast˘ a situa¸tie prin:
f(x) →
x→c
b.
258
Lem˘a. În cadrul de mai sus, dac˘ a b

∈ R
q
, f(x) →
x→c
b ¸ si f(x) →
x→c
b

,
atunci b = b

.
Observa¸tie. Valoarea b, unic determinat˘a de proprietatea f(x) →
x→c
b,
poart˘ a numele de limita lui f, atunci când x tinde c˘ atre c.
Vom marca aceast˘ a situa¸tie astfel:
lim
x→c
f(x) = b.
Urm˘ atorul rezultat prezint˘ a formul˘ ari echivalente pentru existen¸ta limitei
unei func¸tii într-un punct.
Teorem˘a. În cadrul de mai sus, urm˘ atoarele afirma¸tii sunt echivalente:
a) exist˘ a lim
x→c
f(x) ¸ si
lim
x→c
f(x) = l.
b) pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0 astfel încât pentru
orice x ∈ D astfel ca
0 < |x −c| < δ
ε
,
avem
|f(x) −l| < ε.
c) pentru orice ¸ sir (x
n
)
n∈N
, de puncte din D −¦c¦ cu proprietatea c˘a
lim
n→∞
x
n
= c,
avem
lim
n→∞
f(x
n
) = l.
Urm˘ atorul rezultat precizeaz˘ a leg˘ atura dintre continuitate ¸si limit˘ a.
Teorem˘a. În cadrul de mai sus, facem presupunerea suplimentar˘ a c˘a c
este punct al lui D.
Atunci, urm˘ atoarele afirma¸tii sunt echivalente:
a) f este continu˘a în c.
b) exist˘ a lim
x→c
f(x) ¸ si
lim
x→c
f(x) = f(c).
259
Teorema urm˘ atoare prezint˘a comportamentul limitei la compunere.
Teorem˘a. Fie f : D ⊆ R
p
→R
q
, g : D

⊆ R
q
→R
s
astfel ca Imf ⊆ D

,
c un punct de acumulare al lui D, b ∈ R
q
¸ si a ∈ R
s
astfel încât:
i)
lim
x→c
f(x) = b
ii) exist˘ a U, o vecin˘ atate a lui c, astfel încât
f(x) = b,
pentru orice x ∈ (U ∩D)−¦c¦ (deci b este punct de acumulare pentru Imf).
iii)
lim
y→b
g(y) = a.
Atunci exist˘ a lim
x→c
(g ◦ f)(x) ¸ si
lim
x→c
(g ◦ f)(x) = a.
Observa¸tie. Condi¸ tia ii) din acest˘ a teorem˘ a este esen¸tial˘ a, a¸ sa cum
arat˘ a exemplul urm˘ ator:
f : R →R este dat˘ a de
f(x) = ¦
0, x = 0
1, x = 0
,
g = f
¸si
c = 0.
Limite la infinit ¸si limite infinite
Ca ¸si în cazul ¸sirurilor, vom prezenta cazul limitelor infinite, respectiv al
limitelor la infinit.
Defini¸tie. Fie f : E → R ¸ si x
0
un punct de acumulare (în cazul q = 1,
eventual infinit) al mul¸ timii E ⊆ R
q
.
260
Spunem c˘ a l ∈ R este limita func¸tiei f în punctul x
0
dac˘ a pentru orice
vecin˘ atate V a lui l exist˘a o vecin˘ atate U a lui x
0
astfel încât pentru orice
x ∈ (E ∩ U) −¦x
0
¦,
avem
f(x) ∈ V .
Aceast˘a situa¸tie se marcheaz˘a prin nota¸tia
lim
x→x0
f(x) = l.
Observa¸tie
1. Pentru q = 1,
lim
x→x0
f(x) = ∞
dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice ε ∈ R, exist˘a δ ∈ R, δ > 0 astfel încât
pentru orice x ∈ E cu proprietatea
0 < [x −x
0
[ < δ,
avem
f(x) > ε.
2. Pentru q = 1,
lim
x→x0
f(x) = −∞
dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice ε ∈ R, exist˘ a δ ∈ R, δ > 0 astfel încât
pentru orice x ∈ E cu proprietatea
0 < [x −x
0
[ < δ,
avem
f(x) < ε.
3.
lim
x→∞
f(x) = ∞
dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice ε ∈ R, exist˘ a δ ∈ R astfel încât pentru orice
x ∈ E cu proprietatea
x > δ,
261
avem
f(x) > ε.
4.
lim
x→∞
f(x) = −∞
dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice ε ∈ R, exist˘ a δ ∈ R astfel încât pentru orice
x ∈ E cu proprietatea
x > δ,
avem
f(x) < ε.
5.
lim
x→−∞
f(x) = ∞
dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice ε ∈ R, exist˘ a δ ∈ R astfel încât pentru orice
x ∈ E cu proprietatea
x < δ,
avem
f(x) > ε.
6.
lim
x→−∞
f(x) = −∞
dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice ε ∈ R, exist˘ a δ ∈ R astfel încât pentru orice
x ∈ E cu proprietatea
x < δ,
avem
f(x) < ε.
Observa¸tie. Comportamentul limitelor de func¸tii la opera¸ tiile algebrice
este similar celui din cazul ¸ sirurilor.
Limita superioar˘ a ¸si inferioar˘ a. Oscila¸tia
Vom presupune acum c˘ a q = 1.
A¸sadar vom considera o func¸tie f : D ⊆ R
p
→R ¸si c un punct din D.
No¸tiunile prezentate mai jos, care sunt analogul no¸tiunilor de limit˘ a su-
perioar˘ a ¸si inferioar˘ a de la ¸siruri, sunt utile pentru o caracterizare alternativ˘ a
a continuit˘ a¸tii.
262
Defini¸tie. Definim limita superioar˘ a a lui f, atunci când x tinde c˘ atre
c, prin
limsup
x→c
f(x) = inf
V vecin˘ atate a lui c
( sup
x∈D∩V
f(x)).
Analog se define¸ ste no¸ tiunea de limita inferioar˘a a lui f atunci când x
tinde c˘atre c, care se noteaz˘a prin liminf
x→c
f(x).
Defini¸tie. Definim oscila¸ tia lui f pe o submul¸time A a lui D ca fiind
ω(f, A) = sup
x∈A
f(x) − inf
x∈A
f(x) = sup
x,y∈A
(f(x) −f(y)),
iar oscila¸ tia lui f în punctul c ca fiind
ω(f, c) = inf
V vecin˘ atate a lui c
ω(f, V ∩ D).
Observa¸tie. În cadrul de mai sus, avem
ω(f, c) = limsup
x→c
f(x) −liminf
x→c
f(x).
Propozi¸tie. În cadrul de mai sus, urm˘ atoarele afirma¸ tii sunt echivalente:
i) f este continu˘ a în c;
ii)
ω(f, c) = 0;
iii)
limsup
x→c
f(x) = liminf
x→c
f(x) = f(c).
Exerci¸tii
1. În cadrul de mai sus, s˘ a se arate c˘ a, pentru orice α > 0, mul¸timea
¦x ∈ D [ ω(f, c) < α¦ este deschis˘ a.
2. Fie f
n
, f : R
p
→ R astfel încât f
n
s
→ f. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a, pentru
orice n ∈ N, f
n
este continu˘ a, atunci mul¸timea punctelor în care f este
continu˘ a este dens˘a în R
p
.
263
Limite laterale. Discontinuit˘a¸ti de prima ¸si de a doua spe¸t˘a
În cazul func¸tiilor de o variabil˘ a real˘ a se poate discuta despre no¸tiunile
de limite laterale, ceea ce permite o anume clasificare a punctelor de discon-
tinuitate.
Defini¸tie. Fie f : A ⊆ R → R ¸ si a un punct de acumulare al lui
A ∩ (−∞, a).
Vom spune c˘ a l ∈ R este limita la stânga a func¸tiei f în punctul a dac˘ a
pentru orice vecin˘ atate V a lui l, exist˘a o vecin˘ atate U a lui a, astfel încât
pentru orice
x ∈ U ∩ (−∞, a)
avem
f(x) ∈ V .
Aceast˘a situa¸tie se marcheaz˘a prin
lim
x→a
x<a
f(x) = l
sau prin
f(a−) = l.
Analog se define¸ ste limita la dreapta a func¸ tiei f în punctul a.
Limita la stânga a func¸ tiei f în punctul a ¸ si limita la dreapta a func¸ tiei
f în punctul a se numesc limitele laterale ale func¸ tiei f în punctul a.
Rezultatul de mai jos caracterizeaz˘a situa¸tia existen¸tei limitei unei func¸tii
într-un punct în termeni de limitele laterale.
Propozi¸tie. Fie f : A ⊆ R → R ¸ si a un punct de acumulare al lui A.
l ∈ R este limita func¸tiei f în punctul a dac˘a ¸ si numai dac˘ a existele ambele
laterale (care au sens) ale lui f în a ¸ si sunt egale cu l.
No¸tiunea de limit˘ a lateral˘ a permite urm˘atoarea clasificare a punctelor de
discontinuitate.
Defini¸tie. Fie f : A ⊆ R → R. Un punct a ∈ A se nume¸ ste punct
de discontinuitate de prima spe¸ t˘a dac˘ a exist˘ a ¸ si sunt finite limitele laterale
(care au sens) ale lui f în a, dar cel pu¸tin una este diferit˘ a de f(a). Celelalte
264
puncte de discontinuitate din A se numesc puncte de discontinuitate de spe¸ta
a doua.
Propozi¸tia urm˘atoare precizeaz˘ a natura ¸si cardinalul discontinuit˘ a¸tilor
unei func¸tii monotone.
Propozi¸tie. Fie f : I →R o func¸ tie monoton˘ a, unde I este un interval
nedegenerat al dreptei reale. Atunci discontinuit˘ a¸ tile lui f sunt numai de
prima spe¸ t˘ a ¸ si mul¸ timea acestora este cel mult num˘ arabil˘ a.
Observa¸tie. Alexandru Froda a demonstrat c˘a mul¸ timea punctelor de
discontinuitate de prima spe¸t˘a ale oric˘arei func¸tii f : R → R este cel mult
num˘ arabil˘ a.
Propozi¸tia urm˘ atoare precizeaz˘ a natura discontinuit˘ a¸tilor unei func¸tii cu
proprietatea lui Darboux.
Propozi¸tie. Fie f : I →R o func¸ tie cu proprietatea lui Darboux, unde I
este un interval nedegenerat al dreptei reale. Atunci f nu are discontinuit˘ a¸ti
de prima spe¸t˘ a.
Dup˘ a cum am v˘ azut, exist˘ a func¸tii cu proprietatea lui Darboux care nu
sunt continue. Propozi¸tia urm˘ atoare furnizeaz˘ a condi¸tii suficiente pentru ca
o func¸tie cu proprietatea lui Darboux s˘ a fie continu˘ a.
Propozi¸tie. Fie f : I →R o func¸ tie monoton˘ a, unde I este un interval
nedegenerat al dreptei reale. Dac˘ a f are proprietatea lui Darboux, atunci f
este continu˘ a.
Propozi¸tia urm˘ atoare furnizeaz˘ a condi¸tii necesare ¸si suficiente pentru ca o
func¸tie sa realizeze un izomorfism între domeniul s˘ au de defini¸tie ¸si imaginea
sa.
Propozi¸tie. Fie f : I → R, unde I este un interval nedegenerat al
dreptei reale. Urm˘ atoarele afirma¸tii sunt echivalente:
i) f : I →f(I) este homeomorfism i.e. f este bijectiv˘ a, iar f ¸ si f
−1
sunt
continue;
ii) f este strict monoton˘ a ¸ si f(I) este interval
iii) f este continu˘ a ¸ si injectiv˘ a.
265
Aplica¸tii. Func¸tia sin : [−
π
2
,
π
2
] →[−1, 1] este strict monoton˘ a ¸si surjec-
tiv˘ a. Prin urmare, inversa sa, adic˘a func¸tia arcsin : [−1, 1] → [−
π
2
,
π
2
] este
continu˘ a.
Func¸tia cos : [0, π] → [−1, 1] este strict monoton˘ a ¸si surjectiv˘ a. Prin
urmare, inversa sa, adic˘ a func¸tia arccos : [−1, 1] →[0, π] este continu˘ a.
Func¸tia tg : (−
π
2
,
π
2
) →R, este strict monoton˘ a ¸si surjectiv˘ a. Prin urmare,
inversa sa, adic˘ a func¸tia arctg : R →(−
π
2
,
π
2
) este continu˘ a.
Func¸tia ctg : (0, π) →R, este strict monoton˘ a ¸si surjectiv˘ a. Prin urmare,
inversa sa, adic˘ a func¸tia arcctg : R →(0, π) este continu˘ a.
Func¸tia exp : R →(0, ∞) este strict monoton˘ a ¸si surjectiv˘ a. Prin urmare,
inversa sa, adic˘ a func¸tia ln : (0, ∞) →R este continu˘a.
Limite fundamentale
Prezent˘ am acum câteva limite fundamentale:
lim
x→0
sinx
x
= 1
lim
x→0
tgx
x
= 1
lim
x→0
arcsin x
x
= 1
lim
x→0
arctgx
x
= 1
lim
x→0
(1 +x)
1
x
= e
lim
x→∞
(1 +
1
x
)
x
= e
lim
x→0
ln(1 +x)
x
= 1
lim
x→0
a
x
−1
x
= ln a,
unde a ∈ (0, ∞)
266
lim
x→0
(1 +x)
r
−1
x
= r,
unde r ∈ R.
Exerci¸tii
1. S˘ a se calculeze
lim
x→0
e

1
x
2
sin
1
x
,
lim
x→0
x>0
xe

1
x
tg
2
x
¸si
lim
x→0
(2
x
−1) ln(1 + sin
2
x)
(
3

1 +x −1)tg
2
2x
.
2. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a func¸tia continu˘ a f : (a, b) →R are limite finite în
a ¸si b, atunci ea este m˘ arginit˘ a. Este reciproca adev˘ arat˘ a?
3. Fie f : [1, ∞) →R o func¸tie cresc˘ atoare. S˘ a se arate c˘ a lim
x→∞
f(x) = ∞
dac˘ a ¸si numai dac˘ a lim
n→∞
f(n) = ∞.
4. Fie a > 0 ¸si f : [0, a] →R o func¸tie monoton˘ a. S˘ a se arate c˘ a f este
continu˘ a în 0 dac˘ a ¸si numai dac˘ a lim
n→∞
f(
1
n
) = f(0).
5. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a func¸tia f : (0, ∞) → R este m˘ arginit˘ a pe fiecare
interval (0, b) ¸si dac˘ a
lim
x→∞
(f(x + 1) −f(x)) = ∞,
atunci
lim
x→∞
f(x)
x
= ∞.
6. S˘ a se arate c˘ a pentru orice func¸tie neconstant˘ a ¸si periodic˘ a f : R →R,
nu exist˘ a lim
x→∞
f(x).
7. Fie f : [0, ∞) →R o func¸tie cu urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti:
i) exist˘ a M ∈ R astfel încât
[f(x)[ ≤ Mx,
pentru orice x ∈ [0, ∞);
267
ii)
f(x +y) ≥ f(x) +f(y),
pentru orice x, y ∈ [0, ∞).
S˘ a se arate c˘ a:
a) exist˘ a ¸si sunt finite limitele a = lim
x→0
x>0
f(x)
x
¸si b = lim
x→∞
f(x)
x
.
b)
ax ≤ f(x) ≤ bx,
pentru orice x ∈ R.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Nicu Boboc, Analiz˘a Matematic˘a I, Editura Universit˘ a¸tii din Bu-
cure¸sti, 1999 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 39214.
3. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogi-
c˘a, Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32023
4. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic˘a pe dreapta real˘a,
O abordare contemporan˘a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bu-
cure¸sti II 39801
5. Gheorghe Sire¸tchi, Calcul Diferen¸tial ¸si Integral, vol. 1, No¸ti-
uni fundamentale, Editura ¸ Stiin¸tific˘ a ¸si Enciclopedic˘ a, Bucure¸sti, 1985 -
cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din
Bucure¸sti II 32924
268
DIFEREN¸ TIABILITATE
269
DERIVATA PE R
Introdus˘ a înc˘a în secolul al XVII-lea, concomitent de c˘ atre Isaac Newton ¸si
G.W. Leibniz, no¸tiunea de derivat˘a este una dintre cele mai importante din Analiza
matematic˘ a. Derivata este o descriere matematic˘ a a vitezei de varia¸tie a unei
func¸tii. ... trebuie s˘ a deosebim între no¸tiunea de derivat˘ a ¸si aceea de derivabilitate.
Derivata este fie un num˘ ar real, fie unul dintre simbolurile minus sau plus infinit,
în timp ce derivabilitatea nu este un num˘ar, ci o proprietate.
Solomon Marcus, ¸ Socul matematicii, Editura Albatros, Bucure¸sti,
1987, paginile 252-253
În timp ce no¸tiunea de integral˘a î¸si are r˘ ad˘ acinile în antichitate, cealalt˘ a no¸ti-
une fundamental˘ a a analizei, derivata, a ap˘ arut abia în secolul al XVII-lea, da-
torit˘ a lui Fermat ¸si altor matematicieni. Leg˘ atura organic˘ a dintre aceste dou˘ a
no¸tiuni, aparent cu totul diferite, descoperit˘ a de Newton ¸si Leibniz, a inaugurat
o dezvoltare f˘ ar˘ a precedent a ¸stiin¸tei matematice. Fermat era interesat în deter-
minarea maximelor ¸si minimelor unei func¸tii. În graficul unei func¸tii, un maxim
corespunde unui vârf mai înalt decât toate celelalte puncte învecinate, în timp ce
un minim corespunde unui punct mai coborât decât toate punctele învecinate. ...
Pentru a caracteriza punctele de maxim ¸si minim, este natural˘ a folosirea no¸tiunii
de tangent˘ a a unei curbe. Presupunem c˘ a graficul nu are col¸turi ascu¸tite sau alte
singularit˘ a¸ti ¸si c˘ a, în fiecare punct, el are o direc¸tie determinat˘a, dat˘ a de dreapta
tangent˘ a în acel punct. În punctele de maxim sau de minim, tangenta la graficul
func¸tiei trebuie s˘ a fie paralel˘ a cu axa Ox, deoarece, în caz contrar, curba ar urca
sau ar coborâ în aceste puncte. Aceast˘a observa¸tie sugereaz˘ a ideea consider˘ arii
tangentei la curb˘ a în fiecare punct al graficului func¸tiei.
Ce este matematica?, de R. Courant ¸si H. Robbins, Editura
¸ Stiin¸tific˘ a, Bucure¸sti, 1969, pagina 432
The standard definition of the derivative given in first-year calculus is f

(x) =
lim
x→a
f(x)−f(a)
x−a
where this is understood to mean that
f(x)−f(a)
x−a
is a pretty good
approximation to f

(a) that gets better as x gets closer to a. As we have seen,
we can be much more precise. It is more accurate and useful to introduce the
actual difference between the derivative and the average rate of change f

(a) =
f(x)−f(a)
x−a
+E(x, a), where E(x, a) is the discrepancy or error introduced when we
use the average rate of change in place of the derivative, or vice-versa. Relying on
an intuitive notion of limits, we would like to say that f

(a) is the value of the
270
derivative provided this error, E(x, a), gets closer to 0 as x gets closer to a. The
meaning is clear in most cases, but the phrase "gets closer" is still to ambiguous.
What is important is that we can make the absolute value of our error as small as it
needs to be by controlling the distance of x from a. We now present notation that
was introduced by Cauchy in 1823: ε > 0 to represent the size of the allowable
error and δ > 0 to represent the distance between x and a. We fix a real number
a and say that f is differenatiable at x = a if and only if there is a number,
denoted by f

(a), such that the error E(x, a) = f

(a) −
f(x)−f(a)
x−a
satisfies the
following condition: for any specified bound on this error, ε > 0, we can find a
distance, δ, such that if x is within δ of a (0 < [x −a[ < δ), then the error sits
within the allowed bound ([E(x, a)[ < ε). We call f

(a) the derivative of f at
a. ... The definition just given is neither obvious nor easy to absorb. The reader
encountering it for the first time should keep in mind that it is the fruit of two
centuries of searching. It looks deceptively like the casual definition for it compares
f

(a) to the average rate of change
f(x)−f(a)
x−a
. There may be a tendency to ignore
the ε and δ and hope they are not important. They are. This has proven to be
the definition of the derivative that explains those grey areas where differentiation
does seem to be working the way we expect it to.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 13-15
Defini¸tia derivatei pe R. Leg˘atura dintre derivabilitate ¸si
continuitate
Puncte de extrem local. Teorema lui Fermat
Teorema lui Rolle, Teorema lui Lagrange, Teorema lui Cauchy ¸si
Teorema lui Darboux
Derivate de ordin superior. Teorema lui Taylor
Metoda lui Newton
Permutarea limitei cu derivata
Defini¸tia derivatei pe R. Leg˘atura dintre derivabilitate ¸si conti-
nuitate
A¸sa cum se întâmpl˘ a cu orice concept fundamental, no¸tiunea de derivat˘ a
sintetizeaz˘ a modelarea unor fenomene care provin din domenii diferite, ca de
exemplu problema tangentei, problema vitezei sau problema densit˘ a¸tii liniare
a unei bare materiale (a se vedea, în acest sens, Analiz˘ a Matematic˘ a, Vol.
271
I, Edi¸tia a V-a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, Lucrare elaborat˘ a
de un colectiv al catedrei de analiz˘ a matematic˘ a a Universit˘ a¸tii Bucure¸sti,
paginile 240-241).
Defini¸tie. Fie f : D → R, unde D ⊆ R ¸ si c un punct de acumulare al
lui D, care apar¸tine lui D.
Dac˘ a exist˘ a (în R) limita
lim
x→c
f(x) −f(c)
x −c
se nume¸ ste derivata lui f în c ¸ si se noteaz˘ a f

(c).
Dac˘ a f

(c) este finit˘ a, spunem c˘ a f este derivabil˘ a în c.
Lem˘a. Fie f : D → R, unde D ⊆ R ¸ si c un punct de acumulare al lui
D, care apar¸tine lui D. Dac˘ a f este derivabil˘ a în c, atunci f este continu˘ a
în c.
Demonstra¸ tie. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir de puncte din D, care converge c˘ atre c,
cu x
n
= c, pentru orice n ∈ N. Atunci avem
f(x
n
) =
f(x
n
) −f(c)
x
n
−c
(x
n
−c) +f(c).
Cum
lim
n→∞
f(x
n
) −f(c)
x
n
−c
= f

(c)
¸si
lim
n→∞
(x
n
−c) = 0,
deducem c˘ a
lim
n→∞
f(x
n
) = f(c),
deci f este continu˘ a în c.
Observa¸tie. A¸ sadar continuitatea este o condi¸ tie necesar˘ a pentru deriva-
bilitate. Se constat˘ a cu u¸ surin¸ t˘ a c˘ a ea nu este si suficient˘a: de exemplu se
poate considera func¸tia f : R → R, dat˘ a de f(x) = [x[, pentru orice x ∈ R.
Folosind combina¸ tii algebrice simple, se poate construi cu u¸ surint˘a o func¸ tie
care nu este derivabil˘ a într-un num˘ ar finit de puncte sau chiar într-o mul¸ time
num˘ arabil˘ a de puncte. În 1872, Weierstrass a ¸ socat lumea matematic˘a, con-
struind o func¸tie continu˘ a în orice punct care nu este derivabil˘ a în nici un
272
punct (vezi pagina 473, precum ¸ si John C. Oxtoby, Measure and Category,
Springer-Verlag, 1971, capitolul 11).
Pentru observa¸tiile de mai jos se poate consulta Analiz˘a Matematic˘a,
Vol. I, Edi¸tia a V-a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, Lucrare
elaborat˘ a de un colectiv al catedrei de analiz˘ a matematic˘ a a Universit˘ a¸tii
Bucure¸sti, paginile 250-271.
Regulile de calcul privind derivata sumei, produsului ¸si câtului a dou˘ a
func¸tii, precum ¸si cea privind calculul derivatei unei func¸tii vor fi prezentate
într-o form˘ a mai general˘ a în sec¸tiunea urm˘ atoare (vezi pagina 301).
Observa¸tie. Dac˘a f, g : I →R, unde I este un interval, sunt derivabile
în punctul x
0
∈ I, atunci:
i) func¸ tia f +g este derivabil˘a în x
0
¸ si
(f +g)

(x
0
) = f

(x
0
) +g

(x
0
);
ii) func¸ tia fg este derivabil˘a în x
0
¸ si
(fg)

(x
0
) = f

(x
0
)g(x
0
) +f(x
0
)g

(x
0
);
iii) dac˘ a, în plus, g(x
0
) = 0, func¸tia
f
g
este derivabil˘ a în x
0
¸ si
(
f
g
)

(x
0
) =
f

(x
0
)g(x
0
) −f(x
0
)g

(x
0
)
(g(x
0
))
2
.
Observa¸tie. Dac˘ a f : I → J ¸ si g : J → R, unde I ¸ si J sunt intervale,
sunt derivabile în punctul x
0
∈ I, respectiv f(x
0
) ∈ J, atunci func¸tia g ◦ f
este derivabil˘ a în x
0
¸ si
(g ◦ f)

(x
0
) = g

(f(x
0
))f

(x
0
).
Observa¸tie. Dac˘ a f : I →J = f(I), unde I ¸ si J sunt intervale, este o
func¸tie strict monoton˘a derivabil˘a în x
0
∈ I, cu proprietatea c˘ a f

(x
0
) = 0,
atunci func¸ tia f
−1
: J →I este derivabil˘ a în f(x
0
) ¸ si
(f
−1
)

(f(x
0
)) =
1
f

(x
0
)
.
273
Observa¸tie. Iat˘ a derivatele câtorva func¸tii uzuale:
(x
n
)

= nx
n−1
, pentru orice x ∈ R ¸ si pentru orice n ∈ N;
(x
α
)

= αx
α−1
, pentru orice x ∈ (0, ∞) ¸ si pentru orice α ∈ R;
(sinx)

= cos x ¸ si (cos x)

= −sin x, pentru orice x ∈ R;
(a
x
)

= a
x
ln a, pentru oricex ∈ R ¸ si pentru orice a ∈ (0, ∞);
(lnx)

=
1
x
, pentru orice x ∈ (0, ∞);
(tgx)

=
1
cos
2
x
, pentru orice x ∈ R −¦
π
2
+kπ [ k ∈ Z¦;
(ctgx)

= −
1
sin
2
x
, pentru orice x ∈ R −¦kπ [ k ∈ Z¦;
(arcsinx)

=
1

1 −x
2
, pentru orice x ∈ (−1, 1);
(arc cos x)

= −
1

1 −x
2
, pentru orice x ∈ (−1, 1);
(arctgx)

=
1
1 +x
2
, pentru orice x ∈ R;
(arcctgx)

= −
1
1 +x
2
, pentru orice x ∈ R.
Puncte de extrem local. Teorema lui Fermat
No¸tiunea de derivat˘ a este instrumentul principal care se folose¸ste într-o
problem˘ a practic˘ a de o importan¸t˘ a crucial˘ a, anume stabilirea punctelor de
extrem ale func¸tiilor reale de o variabil˘ a real˘ a.
Prezent˘ am în continuare primul pas care contribuie la solu¸tionarea acestei
probleme, anume teorema lui Fermat.
Lem˘a. Fie f : D → R, unde D ⊆ R, ¸ si c un punct de acumulare al lui
D, care apar¸tine lui D.
a) Dac˘ a
f

(c) > 0,
274
atunci exist˘ a δ ∈ R, δ > 0, astfel încât pentru orice x ∈ D∩(c, c +δ), avem
f(c) < f(x).
b) Dac˘ a
f

(c) < 0,
atunci exist˘ a δ ∈ R, δ > 0, astfel încât pentru orice x ∈ D∩(c −δ, c), avem
f(c) < f(x).
Demonstra¸ tie.
a) Fie ε
0
∈ R, ε
0
> 0 astfel încât
0 < ε
0
< f

(c).
Atunci exist˘ a δ ∈ R, δ > 0, astfel încât pentru orice x ∈ D, astfel ca
0 < [x −c[ < δ, avem

f(x) −f(c)
x −c
−f

(c)

< ε
0
,
de unde, pentru orice x ∈ D ∩ (c, c +δ), avem
−ε
0
<
f(x) −f(c)
x −c
−f

(c).
Cum pentru orice x ∈ D ∩ (c, c +δ), avem x −c > 0, rezult˘ a
(f

(c) −ε
0
)(x −c) < f(x) −f(c),
de unde concluzia.
Demonstra¸tia pentru b) este analoag˘a.
Defini¸tie. Fie f : D →R, unde D ⊆ R ¸ si c ∈ D.
Punctul c se nume¸ ste punct de maxim local (relativ) al func¸tiei f, dac˘ a
exist˘a δ ∈ R, δ > 0, astfel încât pentru orice x ∈ D ∩ (c −δ, c +δ), avem
f(c) ≥ f(x).
Punctul c se nume¸ ste punct de minim local (relativ) al func¸tiei f, dac˘ a
exist˘a δ ∈ R, δ > 0 astfel încât pentru orice x ∈ D ∩ (c −δ, c +δ), avem
f(c) ≤ f(x).
275
Punctele de maxim local ¸ si cele de minim local se numesc puncte de extrem
local.
Teorema de mai jos se va folosi în cadrul demonstra¸tiei Teoremei lui Rolle
(vezi pagina 277), Teoremei lui Darboux (vezi pagina 282) ¸si a Teoremei lui
Fermat-cazul multidimensional (vezi pagina 340).
Teorema lui Fermat. Fie f : D → R, unde D ⊆ R ¸ si c ∈

D este un
punct de maxim (sau minim) local al func¸ tiei f.
Dac˘ a f este derivabil˘ a în c, atunci
f

(c) = 0.
Not˘a istoric˘ a. Pierre Fermat (1601-1665) a urmat cursurile Univer-
sit˘ a¸tii din Toulouse, dup˘ a care, în 1620, pleac˘ a la Bordeaux unde începe
primele cercet˘ ari matematice. Studiaz˘ a ¸si la Universitatea din Orléans,
de unde prime¸ste o diplom˘ a în Drept. A fost unul dintre matematicienii
de frunte ai vremilor sale (a avut chiar unele controverse cu Descartes).
Rezultatul care l-a facut faimos este celebra teorem˘ a care afirm˘ a c˘ a ecua¸tia
x
n
+y
n
= z
n
(cu necunoscutele x, y, z), nu are solu¸tii întregi nenule, pentru
n ∈ N, n > 2. Acest rezultat a fost demonstrat în 1993-1994 de c˘ atre Andrew
Wiles. Încerc˘arile de a demonstra acest rezultat, care s-au întins pe aproape
300 de ani, au stat la originea algebrei moderne.
Observa¸tie. Condi¸tia c ∈

D este esen¸tial˘ a, a¸ sa cum arat˘ a urm˘atorul
exemplu: f : [0, 1] →R, f(x) = x, pentru orice x ∈ [0, 1].
Observa¸tie. Func¸tia f poate avea puncte de extrem în care s˘ a nu fie
derivabil˘ a, a¸ sa cum arat˘ a urm˘ atorul exemplu: f : R →R, f(x) = [x[, pentru
orice x ∈ R.
Demonstra¸ tia Teoremei lui Fermat. Dac˘ a
f

(c) > 0,
atunci, conform lemei de mai sus, exist˘ a δ ∈ R, δ > 0 astfel încât pentru
orice x ∈ D ∩ (c, c +δ), avem
f(c) < f(x),
276
ceea ce contrazice faptul c˘ a c ∈

D un punct de maxim local al func¸tiei f.
Dac˘ a
f

(c) < 0,
atunci, conform lemei de mai sus, exist˘ a δ ∈ R, δ > 0 astfel încât pentru
orice x ∈ D ∩ (c −δ, c), avem
f(c) < f(x),
ceea ce contrazice faptul c˘ a c ∈

D un punct de maxim local al func¸tiei f.
Teorema lui Rolle, Teorema lui Lagrange, Teorema lui Cauchy
¸si Teorema lui Darboux
Prezent˘ am în continuare câteva consecin¸te ale teoremei lui Fermat.
Teorema lui Rolle. Fie a, b ∈ R, a < b ¸ si f : [a, b] → R, continu˘ a
pe [a, b], derivabil˘ a pe (a, b) astfel ca f(a) = f(b). Atunci exist˘a un punct
c ∈ (a, b) astfel încât
f

(c) = 0.
Not˘a istoric˘ a. Michel Rolle (1652-1719), membru al Academiei Franceze,
a contribuit la dezvoltarea Geometriei Analitice ¸si a Analizei Matematice.
Demonstra¸ tie. Putem presupune c˘ a
f(a) = f(b) = 0.
De asemenea, putem presupune c˘a f nu este identic nul˘ a ¸si c˘ a ia ¸si valori
pozitive.
Atunci, folosind Corolarul de la pagina 215, exist˘ a c ∈ (a, b) astfel încât
f(c) = sup
c∈[a,b]
f(x).
Conform teoremei anterioare
f

(c) = 0.
Observa¸tie. Fie f : I → R, unde I este un interval din R, o func¸ tie
derivabil˘ a. Atunci:
277
a) între dou˘ a solu¸tii consecutive ale ecua¸tiei f(x) = 0, se afl˘ a cel pu¸tin o
solu¸ tie a ecua¸tiei f

(x) = 0;
b) între dou˘ a solu¸tii consecutive, x
1
, x
2
, ale ecua¸tiei f

(x) = 0, se afl˘ a
cel mult o solu¸tie a ecua¸tiei f(x) = 0.
Teorema urm˘atoare, cunoscut˘ a ¸si sub numele de teorema cre¸sterilor finite,
este un instrument extrem de utilizat, care intervine în demonstra¸tia multor
rezultate centrale din cadrul Analizei Matematice, precum: Teorema de per-
mutare a derivatei cu limita (vezi pagina 290), Criteriul de diferen¸tiabilitate
(vezi pagina 301), Teorema lui Lagrange-cazul multidimensional (vezi pagina
307), Lema premerg˘ atoare Teoremei lui Schwarz (vezi pagina 309), Lema de
aproximare (vezi pagina 321), Formula Leibniz-Newton (vezi pagina 376),
Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala Riemann
(vezi pagina 387), Teorema de derivabilitate în raport cu parametrul pen-
tru integrala Riemann (vezi pagina 397), Teorema privind calculul varia¸tiei
totale a unei func¸tii derivabile cu derivata continu˘ a (vezi pagina 470).
Teorema lui Lagrange. Fie a, b ∈ R, a < b ¸ si f : [a, b] →R, continu˘ a
pe [a, b], derivabil˘ a pe (a, b). Atunci exist˘a un punct c ∈ (a, b) astfel încât
f(b) −f(a)
b −a
= f

(c).
Demonstra¸ tie. S˘ a consider˘ am func¸tia ϕ : [a, b] →R, dat˘ a de
ϕ(x) = f(x) −f(a) −
f(b) −f(a)
b −a
(x −a),
pentru orice x ∈ [a, b].
Se constat˘a cu u¸surin¸t˘ a c˘ a ϕ este diferen¸ta dintre f ¸si func¸tia care are ca
grafic segmentul de capete (a, f(a)) ¸si (b, f(b)).
Prin aplicarea teoremei anterioare func¸tiei ϕ se ob¸tine concluzia.
Not˘a istoric˘a. Joseph-Louis Lagrange s-a n˘ ascut la data de 25 ianuarie
1736, în Torino. El este considerat a fi un matematician francez, de¸si a fost
botezat cu numele de Giuseppe Lodovico Langragia, p˘ arin¸tii s˘ ai fiind origi-
nari din regiunea Torino. Bunicul s˘ au a fost c˘apitan de cavalerie în armata
francez˘ a, dar a p˘ ar˘ asit Fran¸ta pentru a-l sluji pe Ducele de Savoia. Lagrange
a studiat la Colegiul din Torino, obiectul s˘ au preferat fiind latina. A fost
atras de matematic˘ a atunci când a citit un articol al lui Halley, privitor la
278
modul în care este folosit˘ a algebra în optic˘ a. La finele anului 1754, Lagrange
deja ob¸tinuse rezultate semnificative în teoria calculului varia¸tional (adic˘ a
studiul problemelor de tipul urm˘ ator: fiind date dou˘ a puncte M
1
(x
1
, y
1
) ¸si
M
2
(x
2
, y
2
), s˘ a se determine o curb˘ a y = f(x), care une¸ste cele dou˘ a puncte,
pentru care valoarea integralei
x
2

x1
g(x, y)dx este minim˘ a; de exemplu, s˘a se
determine o curb˘ a care une¸ste cele dou˘a puncte, pentru care un obiect su-
pus numai for¸tei de gravita¸tie, se deplaseaz˘a pe acest˘ a curb˘ a, între cele dou˘ a
puncte, în cel mai scurt timp). În 1755 a fost numit profesor de matematic˘ a la
¸ Scoala Regal˘ a de Artilerie din Torino. A trimis rezultatele sale lui Euler, care
a fost impresionat de noile metode elaborate de Lagrange. La propunerea lui
Euler, Lagrange a fost ales, în 1756, membru al Academiei din Berlin. Este,
de asemenea, membru fondator al Academiei Regale de ¸ Stiin¸te din Torino.
În 1766 îi succede lui Euler ca director al sec¸tiei de matematic˘a din cadrul
Academiei din Berlin. A câ¸stigat, în câteva rânduri, premiul Academiei de
¸ Stiin¸te din Paris (în anii 1772, împreun˘ a cu Euler, pentru studiul problemei
celor trei corpuri, în 1774, pentru studiul mi¸sc˘arii lunii ¸si, în 1780, pentru
studiul perturba¸tiilor orbitelor cometelor, provocate de c˘ atre planete). În
perioada petrecut˘ a la Berlin a abordat teme diverse din astronomie, precum
stabilitatea sistemului solar, mecanic˘ a, dinamic˘ a, mecanica fluidelor, proba-
bilit˘a¸ti, teoria numerelor (a demonstrat c˘ a orice num˘ ar natural se prezint˘ a ca
suma a patru p˘ atrate perfecte). În 1787 p˘ ar˘ ase¸ste Berlinul pentru a deveni
membru al Academiei de ¸ Stiin¸te din Paris. În 1788 apare o carte esen¸tial˘ a,
care-l are drept autor pe Lagrange, anume ”Mécanique analytique”, carte în
care se prive¸ste mecanica ca un subdomeniu al Analizei Matematice. A fost
primul profesor de Analiz˘ a Matematic˘ a de la École Polytechique (fondat˘ a în
1794). A predat, de asemenea, la École Normale (fondat˘ a în 1795). A pu-
blicat dou˘ a volume cu lec¸tiile de Analiz˘ a Matematic˘ a sus¸tinute în decursul
carierei sale didactice. A murit la 3 aprilie 1813.
Consecin¸te. 1. În cadrul teoremei de mai sus, avem:
a) dac˘a f

(x) = 0, pentru orice x ∈ (a, b), atunci f este constant˘ a.
b) dac˘ a f

(x) ≥ 0, pentru orice x ∈ (a, b), atunci f este cresc˘ atoare.
c) dac˘ a f

(x) ≤ 0, pentru orice x ∈ (a, b), atunci f este descresc˘ atoare.
2. Teorema lui Lagrange poate fi folosit˘a pentru a ob¸ tine diverse aproxi-
m˘ari.
279
De exemplu, pentru a aproxima pe

105, conform teoremei lui Lagrange,
exist˘ a c ∈ (100, 105) astfel ca

105 −

100 =
5
2

c
,
de unde
5
2.11
<

105 −10 <
5
2.10
,
adic˘a
10.22 <

105 < 10.25.
3. Teorema lui Lagrange poate fi folosit˘ a pentru a ob¸ tine diverse inegal-
it˘ a¸ti.
De exemplu, este cunoscut˘ a inegalitatea lui Bernoulli, anume c˘ a pentru
n ∈ N ¸si x ∈ R, astfel ca 1 + x > 0, avem (1 + x)
n
> 1 +nx. Vom ar˘ ata c˘ a
aceast˘ a inegalitate este valabil˘ a pentru orice exponent real r ≥ 1. În acest
scop putem considera func¸tia f : (−1, ∞) → R, dat˘ a de f(x) = (1 + x)
r
,
pentru orice x ∈ (−1, ∞). Aplicînd teorema lui Lagrange pe intervalul de
capete x ¸si 0, se ob¸tine inegalitatea de mai sus.
4. Fie f : I →R, unde I este un interval, o func¸tie continu˘a, derivabil˘ a
pe I −¦x
0
¦, unde x
0
∈ I, pentru care exist˘ a lim
x→x
0
f

(x). Atunci f

(x
0
) exist˘ a
¸ si
f

(x
0
) = lim
x→x
0
f

(x).
O generalizare a teoremei lui Lagrange este dat˘ a de urm˘ atorul rezultat.
Teorema lui Cauchy. Fie a, b ∈ R, a < b ¸ si f, g : [a, b] → R, continue
pe [a, b], derivabile pe (a, b). Atunci exist˘ a un punct c ∈ (a, b) astfel încât
(f(b) −f(a))g

(c) = (g(b) −g(a))f

(c).
Demonstra¸ tie. Pentru g(a) = g(b) concluzia este imediat˘ a.
În caz contrar, s˘ a consider˘ am func¸tia ϕ : [a, b] →R, dat˘ a de
ϕ(x) = f(x) −f(a) −
f(b) −f(a)
b −a
(g(x) −g(a)),
280
pentru orice x ∈ [a, b].
Teorema lui Rolle aplicat˘ a acestei func¸tii încheie demonstra¸tia.
De o mare utilitate pentru calculul limitelor de func¸tii sunt urm˘ atoarele
dou˘ a rezultate care au la baza demonstra¸tiei teorema lui Cauchy (vezi Anali-
z˘a Matematic˘a, Vol. I, Edi¸tia a V-a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a,
Bucure¸sti, Lucrare elaborat˘ a de un colectiv al catedrei de analiz˘ a matematic˘ a
a Universit˘ a¸tii Bucure¸sti, paginile 303-317).
Regula lui l’Hospital. Fie a, b ∈ R ∪ ¦−∞, ∞¦, a < b, I un interval
din R, astfel ca (a, b) ⊆ I ⊆ [a, b] ¸ si x
0
∈ [a, b]. Se consider˘a dou˘ a func¸tii
f, g : I −¦x
0
¦ →R, cu urm˘atoarele propriet˘a¸ti:
a) lim
x→x
0
f(x) = lim
x→x
0
g(x) = 0 (respectiv lim
x→x
0
[g(x)[ = ∞).
b) f ¸ si g sunt derivabile ¸ si g

(x) = 0, pentru orice x ∈ I −¦x
0
¦.
c) exist˘a lim
x→x0
f

(x)
g

(x)
.
Atunci:
i) g(x) = 0, pentru orice x ∈ I −¦x
0
¦ (respectiv exist˘ a V o vecin˘ atate a
lui x
0
astfel încât g(x) = 0, pentru orice x ∈ I ∩ V −¦x
0
¦.
ii) exist˘ a lim
x→x
0
f(x)
g(x)
¸ si
lim
x→x
0
f(x)
g(x)
= lim
x→x
0
f

(x)
g

(x)
.
Not˘a istoric˘a. Guillaume François l’Hospital (1661-1704) a fost studen-
tul lui Johann Bernoulli (1667-1748). A fost cel care a tip˘ arit, în 1696, primul
curs de Analiz˘ a Matematic˘ a (care cuprindea lec¸tiile primite de la Bernoulli).
Complementar regulii lui l’Hospital este urm˘ atorul rezultat (vezi exer-
ci¸tiul 10).
Teorem˘a. Fie I un interval din R, x
0
∈ I, ¸ si f, g : I →R dou˘ a func¸tii
astfel ca:
a) f(x
0
) = g(x
0
) = 0.
b) f ¸ si g sunt derivabile în x
0
¸ si g

(x
0
) = 0.
Atunci exist˘a V , o vecin˘ atate a lui x
0
, astfel încât g(x) = 0, pentru orice
x ∈ I ∩ V −¦x
0
¦, ¸ si
lim
x→x
0
f(x)
g(x)
=
f

(x
0
)
g

(x
0
)
.
281
Teorema lui Darboux
De¸si derivata unei func¸tii nu este în mod necesar continu˘ a (vezi exerci¸tiul
3 de la pagina 293), este valabil urm˘ atorul rezultat (ce se va folosi în cadrul
demonstra¸tiei teoremei referitoare la metoda lui Newton).
Teorema lui Darboux. Fie f : I →R, unde I este un interval din R,
o func¸ tie derivabil˘a. Atunci pentru orice J, interval inclus în I, f

(J) este
interval.
Not˘a istoric˘ a. Jean Gaston Darboux (1842-1917) a urmat liceele din
Nimes ¸si Montpellier, precum¸si École Polytechnique ¸si École Normale Supérieure.
În 1866 ob¸tine titlul de doctor în matematici cu o tez˘ a intitulat˘ a Sur les sur-
faces orthogonales. În anul academic 1866-1867 pred˘ a la Collège de France,
iar între 1867 ¸si 1872 la Liceul Louis le Grand. Între 1873 ¸si 1881 pred˘ a la
École Normale Supérieure. A fost decanul Facult˘ a¸tii de ¸ Stiin¸te de la Sor-
bona, între 1889 ¸si 1903. Darboux a adus contribu¸tii importante în Geome-
tria Diferen¸tial˘ a ¸si Analiza Matematic˘ a. A fost membru al Royal Society of
London ¸si al Académie des Sciences.
Demonstra¸ tie. Pentru a, b ∈ J, a < b, s˘a presupunem c˘ a f

(a) < f

(b).
Pentru λ ∈ (f

(a), f

(b)), arbitrar, consider˘ am func¸tia ϕ : I → R, dat˘ a
de
ϕ(x) = f(x) −λx,
pentru orice x ∈ I.
Avem
ϕ

(a) < 0
¸si
ϕ

(b) > 0.
Cum
lim
xa
ϕ(x) −ϕ(a)
x −a
= ϕ

(a) < 0
¸si
lim
xb
ϕ(x) −ϕ(b)
x −b
= ϕ

(b) > 0,
exist˘ a c, d ∈ (a, b), c < d astfel ca
ϕ(x) −ϕ(a)
x −a
< 0,
282
pentru orice x ∈ (a, c), ¸si
ϕ(x) −ϕ(b)
x −b
> 0,
pentru orice x ∈ (d, b).
Ca atare,
ϕ(x) −ϕ(a) < 0,
pentru orice x ∈ (a, c) ¸si
ϕ(x) −ϕ(b) < 0,
pentru orice x ∈ (d, b).
Atunci, conform Corolarului de la pagina 215, exist˘ a c ∈ (a, b) astfel încât
ϕ(c) = inf
c∈[a,b]
ϕ(x).
Prin urmare, conform Teoremei lui Fermat (vezi pagina 276), g˘ asim c˘a
ϕ

(c) = 0,
adic˘a
f

(c) = λ,
ceea ce încheie demonstra¸tia.
Derivate de ordin superior. Teorema lui Taylor
O generalizare a teoremei lui Lagrange, extrem de util˘ a din punct de
vedere practic, atât pentru calculul limitelor (vezi spre exemplu exerci¸tiul
11), cât ¸si pentru determinarea punctelor de extrem, este dat˘ a de Teorema
lui Taylor. Acest rezultat se va folosi de asemenea în cadrul demonstra¸tiei
Teoremei referitoare la metoda lui Newton (vezi pagina 287), Teoremei lui
Taylor-cazul multidimensional (vezi pagina 313), precum ¸si în cadrul consid-
erentelor premerg˘ atoare Teoremei lui Bernstein (vezi pagina 490).
Defini¸tie. Fie f : D ⊆ R → R o func¸ tie derivabil˘ a pe D. Dac˘ a f

este
derivabil˘ a în c ∈ D, vom nota (f

)(c) = f

(c) ¸ si vom numi aceast˘ a valoare
a doua derivat˘ a a lui f în c.
Similar se definesc a treia,..., a n-a derivat˘ a a lui f în c, notate f

(c),...,
f
(n)
(c).
283
Teorema lui Taylor. Fie n ∈ N, a, b ∈ R, a < b, ¸ si f : [a, b] → R o
func¸tie cu urm˘atoarele propriet˘a¸ti: exist˘ a f

, f

, ..., f
(n−1)
: [a, b] → R ¸ si
sunt continue ¸ si exist˘ a f
(n)
: (a, b) →R.
Atunci, pentru orice α, β ∈ [a, b], exist˘a γ, între α ¸ si β, astfel ca
f(β) = f(α)+
f

(α)
1!
(β−α)+
f

(α)
2!
(β−α)
2
+....+
f
(n−1)
(α)
(n −1)!
(β−α)
n−1
+
f
(n)
(γ)
n!
(β−α)
n
.
Not˘a istoric˘a. Brook Taylor (1685-1731) a urmat cursurile St John’
College Cambridge. În 1712 devine membru al Royal Society. Taylor este cel
care a descoperit metoda integr˘ arii prin p˘ ar¸ti precum ¸si teorema de mai sus
(rezultate care sunt con¸tinute in cartea Methodus incrementorum directa et
inversa, ap˘ arut˘ a în 1715).
Demonstra¸ tie. Fie P num˘ arul real definit de rela¸tia
(β −α)
n
n!
P = f(β)−¦f(α)+
f

(α)
1!
(β−α)+
f

(α)
2!
(β−α)
2
+....+
f
(n−1)
(α)
(n −1)!
(β−α)
n−1
¦.
Consider˘ am func¸tia ϕ : [a, b] →R, dat˘a de
ϕ(x) = f(β)−¦f(x)+
f

(x)
1!
(β−x)+
f

(x)
2!
(β−x)
2
+....+
f
(n−1)
(x)
(n −1)!
(β−x)
n−1
+
P
n!
(β−x)
n
¦,
pentru orice x ∈ [a, b].
Avem, pentru orice x ∈ [a, b],
ϕ

(x) =
P −f
(n)
(x)
(n −1)!
(β −x)
n−1
,
de unde, conform teoremei lui Rolle, se deduce concluzia.
Observa¸tie. Cantitatea
f
(n)
(γ)
n!
(β −α)
n
se noteaz˘ a cu R
n
¸ si se nume¸ ste
restul sub forma lui Lagrange. Acest rest se poate prezenta ¸ si în alte forme.
Men¸ tion˘ am aici doar forma lui Cauchy, anume, afirm˘ am c˘ a exist˘ a θ ∈ (0, 1)
astfel ca
R
n
= (1 −θ)
n−1
f
(n)
((1 −θ)α +θβ)
(n −1)!
(β −α)
n
.
284
Metoda lui Newton
Pe lâng˘ a problema determin˘ arii punctelor de extrem, o alt˘ a problem˘ a
practic˘ a în care no¸tiunea de derivat˘ a î¸si dovede¸ste eficien¸ta este aceea a "re-
zolv˘ arii aproximative" a ecua¸tiilor.
Atunci cînd ecua¸tia f(x) = 0 nu se poate rezolva "exact" se apeleaz˘ a
la tehnici de aproximare a solu¸tiilor. Una dintre aceste tehnici este metoda
lui Newton (sau mai exact metoda lui Newton-Raphson). Metoda are la
baz˘ a ideea aproxim˘ arii graficului lui f cu tangenta lui f în apropierea unei
solu¸tii a ecua¸tiei f(x) = 0. Mai precis se procedeaz˘a astfel: se folose¸ste
tangenta pentru a se aproxima graficul lui f în jurul punctului (x
n
, f(x
n
)) de
pe graficul lui f, unde f(x
n
) este "mic" ¸si f

(x
n
) = 0; se determin˘ a punctul
x
n+1
în care tangenta la graficul lui f în (x
n
, f(x
n
)) intersecteaz˘ a axa Ox,
i.e. se rezolv˘ a sistemul dat de ecua¸tiile y = 0 ¸si y = f(x
n
) +f

(x
n
)(x − x
n
)
¸si se ob¸tine
x
n+1
= x
n

f(x
n
)
f

(x
n
)
;
se continu˘ a procedeul înlocuind punctul (x
n
, f(x
n
)) cu punctul (x
n+1
, f(x
n+1
)).
Exemple
Un prim exemplu: Fie f : R →R, dat˘ a de
f(x) = x
3
−x −1,
pentru orice x ∈ R.
Cum f este continu˘ a ¸si f(1)f(2) < 0, deducem c˘ a ecua¸tia f(x) = 0 are
o solu¸tie între 1 ¸si 2. Se porne¸ste cu punctul (x
0
, f(x
0
)), unde x
0
= 1. Iat˘ a
calculele:
n x
n
f(x
n
) f

(x
n
) x
n+1
= x
n

f(xn)
f

(x
n
)
0 1 −1 2 1, 5
1 1, 5 0, 875 5, 75 1, 347826087
2 1, 347826087 0, 100682174 4, 449905482 1, 325200399
3 1, 325200399 0, 002058363 4, 268468293 1, 324718174
4 1, 324718174 0, 000000925 4, 264634722 1, 324717957
5 1, 324717957 −5 10
−10
4, 264632997 1, 324717957
285
Un alt exemplu: Fie f : R →R, dat˘ a de
f(x) = x
2
−2,
pentru orice x ∈ R.
Cum f este continu˘ a ¸si f(1)f(2) < 0, deducem c˘ a ecua¸tia f(x) = 0 are
o solu¸tie între 1 ¸si 2. Se porne¸ste cu punctul (x
0
, f(x
0
)), unde x
0
= 1. Se
ob¸tine
x
n+1
= x
n

x
2
n
−2
2x
n
,
de unde
x
n+1
=
x
n
2
+
1
x
n
Iat˘ a calculele:
Eroarea Num˘ arul de cifre corecte
x
0
= 1 −0, 41421 1
x
1
= 1, 5 0, 08579 1
x
2
= 1, 41667 0, 00245 3
x
3
= 1, 41422 0, 00001 5
.
Metoda lui Newton este folosit˘ a de cele mai multe dintre calculatoare
pentru a calcula solu¸tiile unor ecua¸tii, deoarece convergen¸ta ei este rapid˘ a.
Observa¸tie. Metoda lui Newton nu converge întotdeauna. Spre exemplu,
pentru f : R →R, dat˘a de
f(x) = ¦

x −r, pentru x ≥ r


r −x, pentru x ≤ r
dac˘ a alegem x
0
= r−h, ob¸ tinem x
1
= r+h, iar apoi termenii ¸ sirului (x
n
)
n∈N
oscileaz˘ a între aceste dou˘ a valori.
Observa¸tie. Dac˘ a metoda lui Newton converge, atunci ea converge c˘ atre
o solu¸tie a ecua¸tiei f(x) = 0. Dac˘ a x
0
nu este îns˘ a suficient de aproape de
solu¸ tia care se urm˘are¸ ste a fi aproximat˘ a, este posibil ca metoda lui Newton
s˘ a convearg˘ a c˘ atre o alt˘a solu¸ tie a ecua¸tiei f(x) = 0.
286
Observa¸tie. Se poate ar˘ ata c˘ a dac˘ a inegalitatea

f(x)f

(x)
(f

(x))
2

< 1
este valid˘ a pe un interval care are drept punct interior o solu¸ tie a ecua¸ tiei
f(x) = 0, atunci metoda lui Newton converge c˘ atre aceea solu¸ tie. Aceast˘ a
condi¸tie este suficient˘ a, dar nu ¸ si necesar˘ a.
Iat˘ a un alt rezultat pozitiv privind metoda lui Newton. El este, în esen¸t˘ a,
datorat lui Joseph Fourier ¸si lui J. Raymond Mouraille.
Not˘a istoric˘ a. Isaac Newton, fiul unui fermier bogat, dar complet need-
ucat, s-a n˘ ascut în 1643, la Lincolnshire, Anglia. Frecventeaz˘ a Free Grammar
School din Gratham. Din 1661 frecventeaz˘ a cursurile de la Trinity College,
Cambridge. Interesul lui Newton pentru matematic˘ a este stârnit în 1663,
an în care, cump˘ arând o carte de astronomie, nu o poate în¸telege datorit˘ a
slabei preg˘ atiri matematice. Datorit˘ a unei epidemii, în 1665, se întoarce la
Lincolnshire, unde, într-o perioad˘a de doi ani pune bazele noilor sale idei din
matematic˘ a, fizic˘a, optic˘ a ¸si astronomie. În 1669 i se ofer˘ a postul de Lucasian
Profesor, l˘ asat liber de c˘ atre Barrow. A stabilit c˘ a, în contradic¸tie cu ceea
ce se credea pîn˘a atunci, lumina nu este format˘ a dintr-o singur˘ a entitate de
baz˘ a, ci este un mixaj de diverse tipuri de raze. Public˘ a aceste concluzii,
în 1672, în ”Philosophical Transactions of the Royal Society”. În 1687 scrie
”Philosophiae naturalis principia mathematica”, recunoscut˘ a ca fiind cea mai
important˘ a carte ¸stiin¸tific˘ a scris˘ a vreodat˘ a ¸si care-l propulseaz˘ a în postura
de lider interna¸tional în cercetarea ¸stiin¸tific˘ a. În 1701 preia o func¸tie guver-
namental˘ a la Londra. Regina Anne îi acord˘ a în 1705 titlul de Sir. A murit
în 1727.
Teorem˘a. Fie I un interval al dreptei reale, a, b ∈ I, a < b, ¸ si f : I →R
astfel încât:
i)
f(a)f(b) < 0
ii)
f

(x) = 0 ¸ si f

(x) = 0,
pentru orice x ∈ [a, b].
287
iii) exist˘ a x
0
∈ [a, b] astfel încât
f(x
0
)f

(x
0
) > 0.
Fie ¸ sirul (x
n
)
n∈N
dat de
x
n+1
= x
n

f(x
n
)
f

(x
n
)
,
pentru orice n ∈ N.
Atunci exist˘ a l ∈ (a, b) astfel încât
lim
n→∞
x
n
= l
¸ si
f(l) = 0.
Demonstra¸ tie. Cum f are proprietatea lui Darboux, exist˘ a l ∈ (a, b) astfel
încât f(l) = 0.
Deoarece f

¸si f

au proprietatea lui Darboux ele p˘ astreaz˘ a semn constant
pe [a, b].
Putem presupune, f˘ar˘ a pierderea generalit˘ a¸tii, c˘ a
f

(x) > 0
¸si
f

(x) > 0,
pentru orice x ∈ [a, b].
A¸sadar f este strict cresc˘ atoare.
Fie x
1
∈ (l, b].
Atunci
x
n
> l,
pentru orice n ∈ N.
Într-adev˘ ar, pentru n ∈ N, fie
P(n): x
n
> l.
Evident, P(1) este adev˘ arat˘ a.
288
Presupunând c˘ a P(n) este adev˘ arat˘ a, vom ar˘ ata c˘ a P(n + 1) este ade-
v˘ arat˘ a.
Într-adev˘ ar, conform teoremei lui Taylor (vezi pagina 284), exist˘ a ζ ∈
(l, x
n
) astfel încât
f(l) = f(x
n
) +f

(x
n
)(l −x
n
) +
f

(ζ)
2
(l −x
n
)
2
,
de unde
f(x
n
) +f

(x
n
)(l −x
n
) < 0,
i.e.
l −x
n
< −
f(x
n
)
f

(x
n
)
,
adic˘a
l < x
n

f(x
n
)
f

(x
n
)
= x
n+1
,
deci P(n + 1) este adev˘ arat˘ a.
Prin urmare, conform metodei induc¸tiei matematice,
x
n
> l,
pentru orice n ∈ N.
Vom ar˘ ata c˘ a ¸sirul (x
n
)
n∈N
este descresc˘ ator.
Deoarece f este strict cresc˘ atoare, avem
f(x
n
) > f(l) = 0,
deci
f(x
n
)
f

(x
n
)
> 0,
de unde
x
n

f(x
n
)
f

(x
n
)
= x
n+1
< x
n
pentru orice n ∈ N.
¸ Sirul (x
n
)
n∈N
fiind descresc˘ ator ¸si m˘ arginit (avem x
n
∈ [a, b], pentru orice
n ∈ N), este convergent, conform Teoremei convergen¸tei monotone (vezi
pagina 138).
289
Fie α ∈ [a, b] astfel încât
lim
n→∞
x
n
= α.
Prin trecere la limit˘ a în rela¸tia de definire a ¸sirului (x
n
)
n∈N
, ob¸tinem:
lim
n→∞
x
n+1
= lim
n→∞
x
n
− lim
n→∞
f(x
n
)
f

(x
n
)
,
de unde, având în vedere continuitatea lui f ¸si f

¸si folosind Teorema de la
pagina 202, avem
α = α −
f(α)
f

(α)
,
i.e.
f(α) = 0.
Cum f(l) = 0 ¸si f este injectiv˘ a (fiind strict cresc˘ atoare), deducem c˘ a
l = α.
Deci
lim
n→∞
x
n
= l
¸si
f(l) = 0.
Permutarea limitei cu derivata
Fie (f
n
)
n∈N
un ¸sir de func¸tii, unde f
n
: I →R, I fiind un interval din R.
Este u¸sor de g˘ asit un ¸sir de func¸tii care sunt derivabile în orice punct ¸si astfel
ca limita ¸sirului s˘ a nu fie derivabil˘ a într-un punct. Mai mult, exist˘ a un ¸sir
de func¸tii, care sunt derivabile în orice punct, ¸si care converge uniform c˘ atre
o func¸tie continu˘ a, ce nu este derivabil˘ a în nici un punct. Prin urmare, în
general, nu este posibil s˘ a consider˘ am derivata limitei unui ¸sir convergent de
func¸tii derivabile, chiar dac˘ a avem convergen¸t˘ a uniform˘ a. Vom ar˘ ata, în cele
ce urmeaz˘ a, c˘ a, dac˘ a ¸sirul derivatelor este uniform convergent, atunci situa¸tia
este favorabil˘ a relativ la problema de mai sus. Mai precis avem urm˘ atorul
rezultat care se va dovedi util în cadrul demonstra¸tiei Teoremei de la pagina
436.
290
Teorema de permutare a limitei cu derivata. Fie (f
n
)
n∈N
un ¸ sir de
func¸tii, unde f
n
: I →R, I fiind un interval m˘arginit din R. S˘ a presupunem
c˘ a exist˘ a x
0
∈ I astfel încât ¸ sirul (f
n
(x
0
))
n∈N
converge, c˘ a f
n
este derivabil˘ a,
pentru orice n ∈ N, ¸ si c˘ a ¸ sirul (f

n
)
n∈N
converge uniform, pe I, c˘atre o func¸ tie
g : I →R.
Atunci ¸ sirul (f
n
)
n∈N
converge uniform, pe I, c˘ atre o func¸tie derivabil˘ a
f : I →R ¸ si, mai mult,
f

= g,
adic˘ a
( lim
n→∞
f
n
(x))

= lim
n→∞
f

n
(x).
Demonstra¸ tie. S˘ a presupunem c˘ a extremit˘ a¸tile lui I sunt a ¸si b, cu a < b
¸si s˘ a alegem un element arbitrar x ∈ I.
Pentru m, n ∈ N, conform teoremei lui Lagrange, exist˘a y (depinzând de
m ¸si n) între x ¸si x
0
, astfel ca
f
m
(x) −f
n
(x) = f
m
(x
0
) −f
n
(x
0
) + (x −x
0
)(f

m
(y) −f

n
(y)).
Ca atare
|f
m
−f
n
| ≤ [f
m
(x
0
) −f
n
(x
0
)[ + (b −a)

f

m
−f

n

,
deci ¸sirul (f
n
)
n∈N
converge uniform, pe I, c˘ atre o func¸tie continu˘ a f : I →R.
Fie c ∈ I.
Conform teoremei lui Lagrange, exist˘ a z (depinzând de m ¸si n) între x ¸si
c, astfel ca
f
m
(x) −f
n
(x) = f
m
(c) −f
n
(c) + (x −c)(f

m
(z) −f

n
(z)).
În consecin¸t˘ a, pentru x ∈ I, x = c, avem

f
m
(x) −f
m
(c)
x −c

f
n
(x) −f
n
(c)
x −c

f

m
−f

n

. (*)
Deoarece ¸sirul (f

n
)
n∈N
converge uniform, pe I, pentru orice ε ∈ R, ε > 0,
exist˘ a n
ε
∈ N, astfel ca pentru orice m, n ∈ N, m, n ≥ n
ε
s˘ a avem

f

m
−f

n

< ε,
291
deci, trecând la limit˘ a, în (∗), dup˘ a m, ob¸tinem

f(x) −f(c)
x −c

f
n
(x) −f
n
(c)
x −c

≤ ε,
pentru orice n ∈ N, m, n ≥ n
ε
.
Deoarece lim
n→∞
f

n
(c) = g(c), exist˘a m
ε
∈ N, astfel ca pentru orice n ∈ N,
n ≥ m
ε
s˘ a avem

f

n
(c) −g(c)

< ε.
Fie
k
ε
= max¦n
ε
, m
ε
¦.
Deoarece f
k
ε
este derivabil˘ a în c, exist˘ a δ (depinzând de k
ε
, deci de ε),
astfel ca

f

(x) −f

(c)
x −c
−f


(c)

< ε,
pentru orice x astfel ca 0 < [x −c[ < δ.
Prin urmare

f(x) −f(c)
x −c
−g(c)

< 3ε,
ceea ce arat˘ a c˘ a f este derivabil˘ a în c ¸si c˘a
f

(c) = g(c).
Exerci¸tii
1. Dac˘a f : (a, b) →R, unde a, b ∈ R, are proprietatea c˘a pentru orice
a < x
1
< x
2
< x
3
< b,
avem
0 ≤
f(x
2
) −f(x
1
)
(x
2
−x
1
)
2

f(x
3
) −f(x
2
)
(x
3
−x
2
)
2
,
atunci f este constant˘ a.
2. Fie f : (a, b) →R o func¸tie derivabil˘ a în c, unde c ∈ (a, b). S˘ a se arate
c˘a dac˘a (x
n
)
n∈N
¸si (y
n
)
n∈N
sunt dou˘ a ¸siruri de elemente din (a, b), primul
cresc˘ ator, iar cel de al doilea descresc˘ ator, ambele tinzînd c˘ atre c, atunci
lim
n→∞
f(y
n
) −f(x
n
)
y
n
−x
n
= f

(c).
292
3. S˘ a se arate c˘ a func¸tia derivabil˘ a f : R →R, dat˘ a de
f(x) = ¦
x
2
sin
1
x
, x = 0
0, x = 0
,
are proprietatea c˘ a f

nu este continu˘ a.
4. Fie func¸tia, f : R →R, dat˘ a de
f(x) = a
1
sinx +a
2
sin2x +... +a
n
sinnx,
pentru orice x ∈ R, unde a
1
, a
2
, ..., a
n
∈ R, iar n ∈ N.
Dac˘ a
[f(x)[ ≤ [sinx[ ,
pentru orice x ∈ R, s˘ a se arate c˘ a
[a
1
+ 2a
2
+... +na
n
[ ≤ 1.
5. S˘ a se determine punctele de extrem local ale func¸tiei, f : R →R, dat˘ a
de
f(x) = ¦
−x, x ≤ 0
x
2
e
−x
, x > 0
.
6. Fie f : R → R o func¸tie indefinit derivabil˘ a (i.e. exist˘ a, pentru orice
n ∈ N, f
(n)
).
S˘ a se arate c˘ a, dac˘a, pentru un n
0
∈ N , avem
f(1) = f(0) = f

(0) = f

(0) = ... = f
(n)
(0) = 0,
atunci exist˘ a x ∈ (0, 1), astfel încât
f
(n+1)
(x) = 0.
7. Dac˘ a f : I →R, unde I este un interval m˘ arginit din R, este derivabil˘ a
¸si nem˘ arginit˘ a, atunci f

este nem˘ arginit˘ a.
8. Fie f : [0, ∞) → R o func¸tie derivabil˘a, pentru care exist˘ a M > 0
astfel încât

f

(x) −f

(y)

≤ M[x −y[ ,
pentru orice x, y ∈ [0, ∞).
293
S˘ a se arate c˘ a, dac˘a
lim
x→∞
(f(x +
1
n
) −f(x)) = 0,
pentru orice n ∈ N, atunci exist˘a µ ∈ R, µ > 0 astfel încât
[f(x) −f(y)[ ≤ µ[x −y[ ,
pentru orice x, y ∈ [0, ∞).
9. S˘ a se studieze posibilitatea aplic˘ arii regulii lui l’Hospital frac¸tiei
f(x)
g(x)
pentru x tinzînd la 0, unde f : R −¦0¦ →R este dat˘ a de
f(x) = x
2
sin
1
x
,
pentru orice x ∈ R −¦0¦ ¸si g : R →R este dat˘ a de
g(x) = sinx,
pentru orice x ∈ R.
10. S˘ a se calculeze lim
x→0
f(x)
(x)
dac˘ a f, g : R →R,
f(x) = ¦
x
2
, x ∈ Q
0, x / ∈ Q
¸si
g(x) = sinx,
pentru orice x ∈ R.
11. S˘ a se calculeze
lim
x→0
sinx −arctx
x
2
ln(1 +x)
,
folosind formula lui Taylor.
12. Exist˘ a f : R →R, derivabil˘ a de dou˘ a ori astfel ca
f ≥ 0
¸si
f

< 0 ?
294
13. S˘ a se studieze convergen¸ta simpl˘ a ¸si uniform˘ a a ¸sirurilor (f
n
)
n∈N
¸si
(f

n
)
n∈N
, unde, pentru orice n ∈ N, f
n
: [0, π] →R, este dat˘ a de
f
n
(x) =
cos nx
n
,
pentru orice x ∈ [0, π].
14. S˘ a se studieze convergen¸ta simpl˘ a ¸si uniform˘ a a ¸sirurilor (f
n
)
n∈N
¸si
(f

n
)
n∈N
, unde, pentru orice n ∈ N, f
n
: R →R, este dat˘a de
f
n
(x) =
arctg nx
n
,
pentru orice x ∈ R,.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Nicu Boboc, Analiz˘a Matematic˘a I, Editura Universit˘ a¸tii din Bu-
cure¸sti, 1999 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 39214.
3. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogi-
c˘a, Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32023
4. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic˘a pe dreapta real˘a,
O abordare contemporan˘a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bu-
cure¸sti II 39801
5. Gheorghe Sire¸tchi, Calcul Diferen¸tial ¸si Integral, vol. 1, No¸ti-
uni fundamentale, Editura ¸ Stiin¸tific˘ a ¸si Enciclopedic˘ a, Bucure¸sti, 1985 -
cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din
Bucure¸sti II 32924
295
DERIVATA PE R
n
Derivata dup˘ a o direc¸tie
Diferen¸tiabilitate. Matricea Jacobi. Jacobianul
Continuitatea derivatelor par¸tiale asigur˘a diferen¸tiabilitatea
Opera¸tii cu func¸tii diferen¸tiabile
Teorema lui Lagrange - cazul multidimensional
Derivate par¸tiale de ordin superior;
Schimbarea ordinii de derivare
Diferen¸tiale de ordin superior;
Teorema lui Taylor - cazul multidimensional
Derivata dup˘a o direc¸tie
În cursul precedent am considerat derivata unei func¸tii care are dome-
niul ¸si codomeniul din R ¸si am constatat c˘ a aceasta constituie instrumentul
adecvat pentru a determina punctele de extrem local ale func¸tiei. Deoarece
determinarea punctelor de extrem constituie o problem˘a central˘ a în multe
ramuri ale ¸stiin¸tei ¸si pentru c˘a în modelarea fenomenelor naturale apar, de
obicei, func¸tii de mai multe variabile, vom încerca s˘ a construim un instru-
ment asem˘ an˘ator, adecvat acestui caz, care s˘ a serveasc˘ a aceluia¸si scop.
Defini¸tie. Fie f : D → R, unde D ⊆ R ¸ si c un punct de acumulare al
lui D care apar¸tine lui D.
Dac˘ a exist˘ a (în R), limita
lim
x→c
f(x) −f(c)
x −c
se nume¸ ste derivata lui f în c ¸ si se noteaz˘ a f

(c).
Dac˘ a f

(c) este finit˘ a, spunem c˘ a f este derivabil˘ a în c.
Defini¸tia de mai sus (cu impunerea suplimentar˘ a ca limita considerat˘ a s˘ a
existe în R) este valabil˘ a ¸si în cazul în care f : D → R
q
, cu modificarea c˘ a,
în acest caz, f

(c) ∈ R
q
. Acest fapt este demn de remarcat, c˘ aci o func¸tie
f : I →R
q
, unde I este un interval din R, este o curb˘ a din R
q
, iar derivata
sa în c, când exist˘ a, genereaz˘ a un vector tangent la curb˘ a în punctul f(c).
296
Altfel, dac˘ a gândim pe x ca fiind timpul, func¸tia f furnizeaz˘ a traiectoria unui
punct din R
q
, iar derivata sa în c, când exist˘ a, reprezint˘ a viteza punctului la
momentul c.
O privire atent˘ a asupra defini¸tiei anterioare arat˘ a c˘ a unicul loc în care se
folose¸ste faptul c˘ a func¸tia considerat˘ a are domeniul din R este atunci când
se consider˘ a câtul
f(x)−f(c)
x−c
. Aceast˘ a expresie nu mai are semnifica¸tie pentru
o func¸tie cu domeniu din R
q
.
O cale de a ataca problema ridicat˘ a mai sus este de a ”t˘ aia” domeniul
func¸tiei cu drepte ce trec prin c. Mai precis:
Defini¸tie. Fie f : D → R
q
, unde D ⊆ R
p
, c un punct interior al lui D
¸si u ∈ R
p
.
Un vector L
u
∈ R
q
se nume¸ ste derivata lui f, în punctul c, dup˘a vectorul
u (sau dup˘ a direc¸tia u, dac˘ a |u| = 1), dac˘ a exist˘ a limita lim
t→0
f(c+tu)−f(c)
t
¸ si
lim
t→0
f(c +tu) −f(c)
t
= L
u
.
Observa¸tie. L
u
, dac˘a exist˘ a, este unic ¸ si se noteaz˘a f
u
(c) sau
df
du
(c).
Not˘ am cu f
u
sau cu
df
du
func¸tia rezultant˘ a, care are valori în R
q
¸ si domeniul
constând din acele puncte din D, în care exist˘ a limita lim
t→0
f(c+tu)−f(c)
t
.
Observa¸tie. Fie f : D → R
q
, unde D ⊆ R
p
¸ si c un punct interior al
lui D. Fie, pentru orice i ∈ ¦1, 2, ..., p¦, e
i
= (0, 0, ..., 0, 1, 0, ..., 0), unde 1
este pe pozi¸tia i. Atunci, dac˘a exist˘ a, f
e
i
(c)
not
=
∂f
∂x
i
(c), respectiv f
e
i
not
=
∂f
∂x
i
,
se numesc derivata par¸ tial˘ a a lui f în c, în raport cu variabila x
i
, respectiv
derivata par¸ tial˘ a a lui f în raport cu variabila x
i
.
Diferen¸tiabilitate. Matricea Jacobi. Jacobianul
Este posibil ca o func¸tie care are derivat˘ a într-un punct dup˘ a orice di-
rec¸tie, s˘ a nu fie continu˘ a în acel punct (vezi exerci¸tiul 6, de la pagina 314).
De asemenea, este posibil ca o func¸tie s˘a aib˘ a, într-un punct, derivat˘ a dup˘ a
o anumit˘ a direc¸tie, dar s˘ a nu aib˘ a, în acela¸si punct, derivat˘ a dup˘ a o alt˘ a
direc¸tie (vezi exerci¸tiul 4 de la pagina 313 ¸si exerci¸tiul 5 de la pagina 314).
Toate aceste lucruri arat˘ a c˘ a defini¸tia de mai sus, de¸si marcheaz˘ a un progres
în c˘ aut˘ arile noastre, nu este instrumentul dorit.
297
Pentru a rezolva problema trebuie s˘ a privim defini¸tia func¸tiei derivabile
din cazul 1-dimensional într-un alt mod.
Mai precis, avem:
Propozi¸tie. Fie f : U =

U ⊆ R →R ¸ si c ∈ U.
Atunci urm˘ atoarele afirma¸tii sunt echivalente:
a) f este derivabil˘ a în c.
b) exist˘ a o aplica¸tie liniar˘ a L : R →R (i.e. L(αx+βy) = αL(x)+βL(y),
pentru orice α, β, x, y ∈ R) astfel ca
lim
x→c
f(x) −f(c) −L(x −c)
[x −c[
= 0.
Aceast˘a nou˘ a abordare ne conduce la urm˘ atoarea:
Defini¸tie. Fie f : D ⊆ R
p
→R
q
¸ si c ∈

D. Spunem c˘ a f este diferen¸ tia-
bil˘a (sau derivabil˘a) în c dac˘ a exist˘a o aplica¸tie liniar˘ a L : R
p
→ R
q
(i.e.
L(αx +βy) = αL(x) +βL(y), pentru orice α, β ∈ R, x, y ∈ R
p
) astfel ca
lim
x→c
f(x) −f(c) −L(x −c)
|x −c|
= 0.
Observa¸tie. L, dac˘ a exist˘ a, este unic˘ a ¸ si se noteaz˘ a cu Df(c) sau f

(c)
¸ si se nume¸ ste diferen¸tiala (sau derivata) lui f în punctul c.
Propozi¸tia urm˘atoare arat˘ a c˘ a o func¸tie diferen¸tiabil˘ a într-un punct este
continu˘ a în acel punct. Ea se va folosi în cadrul demonstra¸tiei Teoremei de
diferen¸tiabilitate a func¸tiilor compuse (vezi pagina 304).
Propozi¸tie. Fie f : D ⊆ R
p
→R
q
¸ si c ∈

D. Dac˘ a f este diferen¸ tiabil˘ a
în c, atunci exist˘ a δ, K ∈ R, δ, K > 0, astfel încât avem
|f(x) −f(c)| ≤ K|x −c| ,
pentru orice x ∈ D, cu proprietatea c˘a |x −c| < δ.
În particular, f este continu˘ a în c.
298
Demonstra¸ tie. Conform ipotezei, exist˘ a o aplica¸tie liniar˘ a L : R
p
→ R
q
astfel ca
lim
x→c
f(x) −f(c) −L(x −c)
|x −c|
= 0,
deci exist˘ a δ ∈ R, δ > 0, astfel încât, pentru orice x ∈ D, cu proprietatea c˘ a
|x −c| < δ, avem
|f(x) −f(c) −L(x −c)| ≤ |x −c| ,
de unde, utilizând inegalitatea triunghiului,
|f(x) −f(c)| ≤ |L(x −c)| +|x −c| .
Conform propozi¸tiei de la pagina 208, exist˘ a M ∈ R, M ≥ 0, astfel ca
|L(x −c)| ≤ M|x −c| ,
pentru orice x ∈ R
p
.
Prin urmare
|f(x) −f(c)| ≤ (M + 1) |x −c| ,
pentru orice x ∈ D, cu proprietatea c˘ a |x −c| < δ.
Exemple
1. Pentru p = q = 1, func¸tia f este diferen¸tiabil˘ a în c dac˘ a ¸si numai dac˘ a
f este derivabil˘ a în c ¸si Df(c) : R →R este dat˘ a de
Df(c)(u) = f

(c)u,
pentru orice u ∈ R.
2. Pentru p = 1, q > 1, func¸tia f are componentele f
1
, f
2
, ..., f
q
, deci
f = (f
1
, f
2
, ..., f
q
). Atunci f este diferen¸tiabil˘ a în c dac˘ a ¸si numai dac˘ a
f
1
, f
2
, ..., f
q
sunt diferen¸tiabile în c ¸si Df(c) : R →R
q
este dat˘a de
Df(c)(u) = (f

1
(c)u, f

2
(c)u, ..., f

q
(c)u) = u(f

1
(c), f

2
(c), ..., f

q
(c)),
pentru orice u ∈ R.
3. Pentru p > 1, q = 1, dac˘ a f este diferen¸tiabil˘ a în c, atunci, pentru
orice i ∈ ¦1, 2, ..., p¦, exist˘ a
∂f
∂x
i
(c). Existen¸ta tuturor derivatelor par¸tiale în
299
c, nu este, în general, o condi¸tie suficient˘ a pentru diferen¸tiabilitatea func¸tiei
f în c (vezi exerci¸tiile 6 ¸si 7 de la pagina 314).
Df(c) : R
p
→R este dat˘ a de
Df(c)(u
1
, u
2
, ..., u
p
) =
∂f
∂x
1
(c)u
1
+... +
∂f
∂x
p
(c)u
p
,
pentru orice (u
1
, u
2
, ..., u
p
) ∈ R
p
.
Observa¸tie. Orice func¸tie liniar˘ a f : R
p
→ R
q
este diferen¸tiabil˘ a în
orice c ∈ R
p
¸ si
Df(c) = f.
În particular, aplica¸tiile pr
i
: R
p
→R, date de
pr
i
(u
1
, u
2
, ..., u
p
) = u
i
,
pentru orice (u
1
, u
2
, ..., u
p
) ∈ R
p
¸si orice i ∈ ¦1, 2, ...., p¦, sunt liniare, deci, în
orice c ∈ R
p
, avem
Dpr
i
(c) = pr
i
,
fapt care justific˘ a nota¸tia
pr
i
= dx
i
.
Atunci, cu aceste nota¸tii, avem
Df(c)(u
1
, u
2
, ..., u
p
) =
∂f
∂x
1
(c)u
1
+... +
∂f
∂x
p
(c)u
p
=
=
∂f
∂x
1
(c)pr
1
(u
1
, u
2
, ..., u
p
) +... +
∂f
∂x
p
(c)pr
p
(u
1
, u
2
, ..., u
p
) =
=
∂f
∂x
1
(c)dx
1
(u
1
, u
2
, ..., u
p
) +... +
∂f
∂x
p
(c)dx
p
(u
1
, u
2
, ..., u
p
),
pentru orice (u
1
, u
2
, ..., u
p
) ∈ R
p
(avem mai sus o egalitate de numere reale),
adic˘a
Df(c) =
∂f
∂x
1
(c)dx
1
+... +
∂f
∂x
p
(c)dx
p
=
p
¸
i=1
∂f
∂x
i
(c)dx
i
,
care este o egalitate de aplica¸tii liniare din R
p
în R.
5. Pentru p, q > 1 ¸si f = (f
1
, f
2
, ..., f
q
) : D ⊆ R
p
→ R
q
, dac˘ a f este
diferen¸tiabil˘ a în c, atunci, pentru orice i ∈ ¦1, 2, ..., p¦, exist˘ a
∂f
∂x
i
(c).
300
Mai mult, Df(c) : R
p
→R
q
este dat˘ a de
Df(c)(u
1
, u
2
, ..., u
p
) = (
∂f
1
∂x
1
(c)u
1
+...+
∂f
1
∂x
p
(c)u
p
, ...,
∂f
q
∂x
1
(c)u
1
+...+
∂f
q
∂x
p
(c)u
p
)
pentru orice (u
1
, u
2
, ..., u
p
) ∈ R
p
.
Matricea asociat˘ a acestei aplica¸tii liniare, pentru perechea de baze canoni-
ce, este
(
∂f
1
∂x
1
(c)
∂f
1
∂x
2
(c) ...
∂f
1
∂x
p
(c)
∂f2
∂x1
(c)
∂f2
∂x2
(c) ...
∂f2
∂xp
(c)
... ... ... ...
∂fq
∂x
1
(c)
∂fq
∂x
2
(c) ...
∂fq
∂x
p
(c)
).
Aceast˘ a matrice se nume¸ste matricea Jacobi a lui f în c ¸si se notez˘ a J
f
(c).
Când p = q, determinantul acestei matrici poart˘ a numele de Jacobianul
lui f în c ¸si se noteaz˘ a
det J
f
(c)
sau
∂((f
1
, f
2
, ..., f
q
))
∂((x
1
, x
2
, ..., x
p
))
[
x=c
.
Rezultatul de mai jos arat˘a c˘ a pentru o func¸tie diferen¸tiabil˘ a putem ex-
prima derivata dup˘ a o direc¸tie într-un punct prin intermediul diferen¸tialei în
acel punct.
Teorem˘a. Fie f : D ⊆ R
p
→R
q
¸ si c ∈

D. Dac˘ a f este diferen¸tiabil˘a în
c, atunci exist˘a
df
du
(c) ¸ si
df
du
(c) = Df(c)(u),
pentru orice u ∈ R
p
.
Continuitatea derivatelor par¸tiale asigur˘a diferen¸tiabilitatea
Am v˘ azut c˘ a diferen¸tiabilitatea unei func¸tii într-un punct implic˘ a exis-
ten¸ta tuturor derivatelor par¸tiale în acel punct, deci existen¸ta derivatelor
par¸tiale într-un punct este o condi¸tie necesar˘ a pentru diferen¸tiabilitatea în
301
acel punct. Ea nu este ¸si o condi¸tie suficient˘ a, a¸sa cum arat˘ a urm˘ atorul
exemplu: f : R
2
→R
2
, dat˘ a de
f(x, y) = ¦
0, (x, y) = (0, 0)
xy
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
.
De¸si existen¸ta derivatelor par¸tiale într-un punct nu este o condi¸tie sufi-
cient˘ a pentru diferen¸tiabilitatea în acel punct, continuitatea acestor derivate
par¸tiale constituie o condi¸tie suficient˘ a.
Mai precis avem:
Teorem˘a (Criteriu de diferen¸tiabilitate). Fie f : D ⊆ R
p
→ R
q
¸ si
c ∈

D. Dac˘ a exist˘ a o vecin˘ atate V a lui c cu proprietatea c˘ a exist˘ a toate
derivatele par¸ tiale în orice punct din V ¸ si acestea sunt continue în c, atunci
f este diferen¸ tiabil˘ a în c.
Demonstra¸ tie. Este suficient s˘ a consider˘ a cazul q = 1.
Pentru orice ε ∈ R, ε > 0, fie δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0, astfel ca pentru orice
j ∈ ¦1, 2, ..., p¦ ¸si orice y ∈ D, astfel ca
|y −c| < δ
ε
,
avem

∂f
∂x
j
(y) −
∂f
∂x
j
(c)

< ε.
Dac˘ a
x = (x
1
, ..., x
p
)
¸si
c = (c
1
, ..., c
p
)
consider˘am vectorii
u
0
= x,
u
1
= (c
1
, x
2
, ..., x
p
),
u
2
= (c
1
, c
2
, x
3
, ..., x
p
),
...
u
p−1
= (c
1
, c
2
, c
3
, ..., c
p−1
, x
p
),
u
p
= c.
302
Atunci
f(x) −f(c) =
p
¸
j=1
(f(u
j−1
) −f(u
j
)).
Aplicând teorema lui Lagrange (vezi pagina 278) celui de al j-lea termen
din suma precedent˘ a, exist˘ a ξ
j
, apar¸tinând segmentului de capete u
j−1
¸si u
j
,
astfel ca
f(u
j−1
) −f(u
j
) =
∂f
∂x
j

j
)(x
j
−c
j
).
Prin urmare avem
f(x) −f(c) −
p
¸
j=1
∂f
∂x
j
(c)(x
j
−c
j
) =
p
¸
j=1
(x
j
−c
j
)(
∂f
∂x
j

j
) −
∂f
∂x
j
(c)).
Pentru
|x −c| < δ
ε
,
ob¸tinem

f(x) −f(c) −
p
¸
j=1
∂f
∂x
j
(c)(x
j
−c
j
)


p
¸
j=1
[x
j
−c
j
[ ε ≤ |x −c| ε

p.
Prin urmare, am ar˘ atat c˘ a f este diferen¸tiabil˘ a în c ¸si c˘ a Df(c) : R
p
→R
este dat˘ a de
Df(c)(z
1
, z
2
, ..., z
p
) =
∂f
∂x
1
(c)z
1
+... +
∂f
∂x
p
(c)z
p
,
pentru orice (z
1
, z
2
, ..., z
p
) ∈ R
p
.
Opera¸tii cu func¸tii diferen¸tiabile
Rezultatele din aceast˘ a sec¸tiune descriu comportamentul clasei func¸tiilor
diferen¸tiabile la opera¸tii algebrice.
Propozi¸tie. Fie f, g : D ⊆ R
p
→ R
q
, ϕ : D ⊆ R
p
→ R, c ∈

D ¸ si
α, β ∈ R.
a) Dac˘ a f ¸ si g sunt diferen¸ tiabile în c, atunci h = αf +βg este dife-
ren¸tiabil˘a în c ¸ si
Dh(c) = αDf(c) +βDg(c).
303
b) Dac˘ a f ¸ si g sunt diferen¸ tiabile în c, atunci k = f g este diferen¸ tiabil˘ a
în c ¸ si
Dk(c)(u) = Df(c)(u)g(c) +f(c)Dg(c)(u),
pentru orice u ∈ R
p
.
c) Dac˘ a ϕ este diferen¸tiabil˘a în c, atunci ϕf este diferen¸ tiabil˘ a în c ¸ si
D(ϕf)(c)(u) = Dϕ(c)(u)f(c) +ϕ(c)Df(c)(u),
pentru orice u ∈ R
p
.
Rezultatul de mai jos se va folosi în cadrul demonstra¸tiei Teoremei lui
Lagrange - cazul multidimensional (vezi pagina 306),Teoremei lui Taylor -
cazul multidimensional (vezi pagina 312), precum¸si a Teoremei de schimbare
de variabil˘ a (vezi pagina 390).
Teorem˘a (de diferen¸tiabilitate a func¸tiilor compuse). Fie f : D ⊆
R
p
→D

⊆ R
q
, c ∈

D ¸ si g : D

⊆ R
q
→R
r
astfel ca f(c) ∈

D

.
Dac˘ a f este diferen¸tiabil˘a în c, iar g diferen¸ tiabil˘ a în f(c)
not
= b, atunci
g ◦ f
not
= h : D ⊆ R
p
→R
r
este diferen¸tiabil˘ a în c ¸ si
Dh(c) = D(g ◦ f)(c) = Dg(b) ◦ Df(c).
Demonstra¸ tie. Conform ipotezei, exist˘ a o aplica¸tie liniar˘ a Df(c) : R
p

R
q
astfel ca
lim
x→c
f(x) −f(c) −Df(c)(x −c)
|x −c|
= 0,
deci pentru orice ε ∈ R, ε > 0, exist˘ a δ
ε,f
∈ R, δ
ε,f
> 0, astfel încât, pentru
orice x ∈ D, cu proprietatea c˘ a |x −c| < δ
ε,f
, avem
|f(x) −f(c) −Df(c)(x −c)| ≤ ε |x −c| ,
¸si exist˘ a o aplica¸tie liniar˘ a Dg(b) : R
q
→R
r
astfel ca
lim
x→b
g(y) −g(b) −Dg(b)(y −b)
|x −b|
= 0,
deci pentru orice ε ∈ R, ε > 0, exist˘ a δ
ε,g
∈ R, δ
ε,g
> 0, astfel încât, pentru
orice y ∈ D

, cu proprietatea c˘ a |y −b| < δ
ε,g
, avem
|g(y) −g(b) −Dg(b)(y −b)| ≤ ε |y −b| .
304
Conform propozi¸tiei de la pagina 298, exist˘ a γ, K ∈ R, γ, K > 0, astfel
ca pentru x ∈ D, cu proprietatea |x −c| < γ, s˘ a avem
|f(x) −f(c)| ≤ K|x −c| .
De asemenea, a¸sa cum ne asigur˘ a propozi¸tia de la pagina 208, exist˘ a
M ∈ R astfel ca, pentru orice u ∈ R
q
, s˘ a avem
|Dg(b)(u)| ≤ M|u| .
Ca atare, pentru x ∈ D, cu |x −c| < min¦γ,
δε,g
K
¦, avem
|f(x) −f(c)| ≤ δ
ε,g
,
deci
|g(f(x)) −g(f(c)) −Dg(b)(f(x) −f(c))| ≤
≤ ε |f(x) −f(c)| ≤ Kε |x −c| . (*)
Dac˘ a, în plus, |x −c| < δ
ε,f
, atunci
|Dg(b)(f(x) −f(c) −Df(c)(x −c))| ≤
≤ M|f(x) −f(c) −Df(c)(x −c)| ≤ Mε |x −c| . (**)
Prin urmare, pentru x ∈ D, cu |x −c| < min¦γ,
δε,g
K
, δ
ε,f
¦, din (∗) ¸si
(∗∗), avem
|g(f(x)) −g(f(c)) −(Dg(b) ◦ Df(c))(x −c))| ≤ (K +M)ε |x −c| ,
ceea ce încheie demonstra¸tia.
Observa¸tie. Considerente de algebr˘ a liniar˘a ne asigur˘ a c˘a în condi¸tiile
teoremei de mai sus, avem:
J
h
(c) = J
g
(b)J
f
(c),
adic˘ a
J
g◦f
(c) = J
g
(f(c))J
f
(c).
Altfel scris,
(
∂h
1
∂x1
(c)
∂h
1
∂x2
(c) ...
∂h
1
∂xp
(c)
∂h2
∂x
1
(c)
∂h2
∂x
2
(c) ...
∂h2
∂xp
(c)
... ... ... ...
∂hr
∂x
1
(c)
∂hr
∂x
2
(c) ...
∂hr
∂xp
(c)
) =
305
= (
∂g
1
∂y1
(b)
∂g
1
∂y2
(b) ...
∂g
1
∂yq
(b)
∂g2
∂y1
(b)
∂g2
∂y2
(b) ...
∂g2
∂yq
(b)
... ... ... ...
∂gr
∂y
1
(b)
∂gr
∂y
2
(b) ...
∂gr
∂yq
(b)
) (
∂f
1
∂x
1
(c)
∂f
1
∂x
2
(c) ...
∂f
1
∂xp
(c)
∂f
2
∂x
1
(c)
∂f
2
∂x
2
(c) ...
∂f
2
∂x
p
(c)
... ... ... ...
∂fq
∂x
1
(c)
∂fq
∂x
2
(c) ...
∂fq
∂xp
(c)
) =
= (
∂g
1
∂y
1
(f(c))
∂g
1
∂y
2
(f(c)) ...
∂g
1
∂yq
(f(c))
∂g
2
∂y
1
(f(c))
∂g
2
∂y
2
(f(c)) ...
∂g
2
∂yq
(f(c))
... ... ... ...
∂g
r
∂y1
(f(c))
∂g
r
∂y2
(f(c)) ...
∂g
r
∂yq
(f(c))
) (
∂f1
∂x1
(c)
∂f1
∂x2
(c) ...
∂f1
∂xp
(c)
∂f
2
∂x
1
(c)
∂f
2
∂x
2
(c) ...
∂f
2
∂xp
(c)
... ... ... ...
∂fq
∂x1
(c)
∂fq
∂x2
(c) ...
∂fq
∂xp
(c)
),
de unde
∂h
i
∂x
j
(c) =
∂(g ◦ f)
i
∂x
j
(c) =
q
¸
l=1
∂g
i
∂y
l
(f(c))
∂f
l
∂x
j
(c),
adic˘ a
∂h
i
∂x
j
(c) =
∂(g ◦ f)
i
∂x
j
(c) =
=
∂g
i
∂y
1
(f(c))
∂f
1
∂x
j
(c) +
∂g
i
∂y
2
(f(c))
∂f
2
∂x
j
(c) +... +
∂g
i
∂y
q
(f(c))
∂f
q
∂x
j
(c),
pentru orice i ∈ ¦1, 2, ..., r¦ ¸ si j ∈ ¦1, 2, ..., p¦.
Formula de mai sus se va dovedi util˘ a în cadrul demonstra¸tiei Formulei
lui Leibniz (vezi pagina 398).
Teorema lui Lagrange-cazul multidimensional
Însemn˘ atatea teoremei lui Lagrange din cazul 1-dimensional ne arat˘ a c˘ a
este indicat s˘ a studiem un corespondent al acestui rezultat ¸si pentru cazul
multidimensional.
S˘ a consider˘ am func¸tia f : R →R
2
, dat˘a de
f(x) = (x −x
2
, x −x
3
),
pentru orice x ∈ R.
Pentru orice c ∈ R, f este diferen¸tiabil˘ a în c ¸si Df(c) : R →R
2
, este dat˘ a
de
Df(c)(u) = ((1 −2c)u, (1 −3c
2
)u),
306
pentru orice u ∈ R.
S˘ a observ˘am c˘ a f(0) = (0, 0) ¸si f(1) = (0, 0), dar nu exist˘ a c, astfel ca
Df(c)(u) = (0, 0), pentru un u nenul.
A¸sadar teorema lui Lagrange nu are un corespondent pentru cazul q > 1,
chiar dac˘a p = 1.
În multe aplica¸tii este suficient s˘ a se considere cazul q = 1, iar în acest˘ a
situa¸tie teorema lui Lagrange poate fi extins˘a.
Mai precis, avem:
Teorema lui Lagrange-cazul multidimensional. Fie f : D ⊆ R
p

R ¸ si a, b ∈ D astfel încât segmentul de capete a ¸ si b este inclus în D, iar
func¸tia f este diferen¸ tiabil˘ a în orice punct al acestui segment.
Atunci exist˘ a un punct c, pe segmentul de capete a ¸ si b, astfel ca
f(b) −f(a) = Df(c)(b −a).
Demonstra¸ tie. Se consider˘ a func¸tia ϕ : [0, 1] →R, dat˘ a de
ϕ(t) = f((1 −t)a +tb),
pentru orice t ∈ [0, 1].
Avem
ϕ(0) = f(a)
¸si
ϕ(1) = f(b).
Mai mult, din Teorema de diferen¸tiabilitate a func¸tiilor compuse (vezi
pagina 304), avem
ϕ

(t) = Df((1 −t)a +tb)(b −a).
Din teorema lui Lagrange (vezi pagina 278), exist˘ a t
0
∈ (0, 1), astfel ca
ϕ(1) −ϕ(0) = ϕ

(t
0
),
adic˘a
f(b) −f(a) = Df(c)(b −a),
unde
c = (1 −t
0
)a +t
0
b.
307
Corolar. Fie f : D ⊆ R
p
→ R
q
¸ si a, b ∈ D astfel încât segmentul de
capete a ¸ si b este inclus în D, iar func¸ tia f este diferen¸ tiabil˘ a în orice punct
al acestui segment.
Atunci, pentru y ∈ R
q
, exist˘ a un punct c pe segmentul de capete a ¸ si b
astfel ca
¦f(b) −f(a)¦ y = ¦Df(c)(b −a)¦ y.
Demonstra¸ tie. Se aplic˘a rezultatul precedent func¸tiei F : D ⊆ R
p
→ R,
dat˘ a de
F(x) = x y,
pentru orice x ∈ R
p
.
Corolar. Fie f : D ⊆ R
p
→ R
q
¸ si a, b ∈ D astfel încât segmentul de
capete a ¸ si b este inclus în D, iar func¸ tia f este diferen¸ tiabil˘ a în orice punct
al acestui segment.
Atunci exist˘ a o aplica¸tie liniar˘ a L : R
p
→R
q
astfel ca
f(b) −f(a) = L(b −a).
Demonstra¸ tie. S˘ a observ˘ am c˘ a dac˘ a f = (f
1
, f
2
, ..., f
q
), atunci
f
i
(x) = f(x) e
i
,
pentru orice i ∈ ¦1, 2, ..., n¦ ¸si x ∈ D. Aplicând precedentul corolar, exist˘ a
c
i
, pe segmentul de capete a ¸si b, astfel ca
f
i
(b) −f
i
(a) = Df
i
(c
i
)(b −a) e
i
.
Atunci aplica¸tie liniar˘ a L : R
p
→R
q
c˘autat˘ a are matricea asociat˘ a
(
∂f
i
∂x
j
(c
i
))
i=1,q,j=1,p
.
Observa¸tie. A¸ sa cum am v˘azut, în general, nu putem alege aceea¸ si valoa-
re pentru toate c
i
-urile.
Derivate par¸tiale de ordin superior. Schimbarea ordinii de derivare
Dac˘ a f este o func¸tie cu domeniul din R
p
¸si codomeniul din R, f poate
avea p derivate par¸tiale (de prim ordin) notate cu f
x
i
sau cu
∂f
∂x
i
. Fiecare
308
dintre aceste derivate par¸tiale constituie o func¸tie cu domeniul din R
p
¸si
codomeniul din R, deci poate avea la rândul ei p derivate par¸tiale, numite
derivate par¸tiale de al doilea ordin, notate f
x
i
x
j
sau cu

2
f
∂x
j
∂x
i
, adic˘ a derivata
par¸tial˘ a a lui
∂f
∂x
i
în raport cu x
j
.
În acela¸si mod se definesc derivatele par¸tiale de al treilea ordin,..., de al
n-lea ordin.
A¸sadar, f poate avea cel mult p
n
derivatele par¸tiale de al n-lea ordin.
Este de mare importan¸t˘ a faptul c˘ a, dac˘a aceste derivate par¸tiale sunt
continue, atunci ordinea de derivare nu este important˘ a. În plus, acest rezul-
tat ne fere¸ste de existen¸ta un num˘ar prea mare de nota¸tii distincte pentru
derivatele par¸tiale. Este suficient s˘ a consider˘am cazul derivatelor par¸tiale de
doilea ordin pentru func¸tii cu domeniul din R
2
¸si codomeniul din R (pentru
rezultate similare celui pe care-l vom prezenta, îns˘ a într-un cadru mai larg
- de exemplu domeniul din R
q
sau pentru derivate de ordin mai mare decât
doi - recomand˘ am consultarea manualelor [2], [3] ¸si [4]). Ideea demonstra¸tiei
este de ar˘ ata c˘ a ambele derivatele par¸tiale mixte de doilea ordin, în (0, 0),
sunt limita raportului
f(h,k)−f(h,0)−f(0,k)+f(0,0)
hk
atunci când (h, k) tinde c˘ atre
(0, 0).
Lem˘a. Fie f : U ⊆ R
2
→ R, f(x, y), unde U este o vecin˘ atate a lui
(0, 0), pentru care
∂f
∂x
¸ si

2
f
∂y∂x
exist˘ a în orice punct din U ¸ si astfel ca

2
f
∂y∂x
s˘ a
fie continu˘ a în (0, 0).
Atunci

2
f
∂y∂x
(0, 0) = lim
(h,k)→(0,0)
A(h, k)
hk
,
unde
A(h, k) = f(h, k) −f(h, 0) −f(0, k) +f(0, 0).
Demonstra¸ tie. Pentru orice ε ∈ R, ε > 0, exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0, astfel ca
pentru orice (h, k) ∈ U cu proprietatea c˘ a [h[ < δ
ε
¸si [k[ < δ
ε
, avem


2
f
∂y∂x
(h, k) −

2
f
∂y∂x
(0, 0)

< ε.
Pentru [k[ < δ
ε
definim, pentru [h[ < δ
ε
,
B(h) = f(h, k) −f(h, 0),
deci avem
A(h, k) = B(h) −B(0).
309
Teorema lui Lagrange (vezi pagina 278) ne asigur˘ a c˘ a exist˘ a h
0
(care
depinde de k) astfel ca
0 < [h
0
[ < [h[
¸si
A(h, k) = B(h) −B(0) = hB

(h
0
).
Dar
B

(h
0
) =
∂f
∂x
(h
0
, k) −
∂f
∂x
(h
0
, 0).
Aplicând iar˘ a¸si teorema lui Lagrange membrului drept al egalit˘ a¸tii de mai
sus, exist˘ a k
0
astfel ca
0 < [k
0
[ < [k[
¸si
B

(h
0
) = k

2
f
∂y∂x
(h
0
, k
0
).
Drept urmare, pentru [k[ < δ
ε
¸si [h[ < δ
ε
exist˘ a h
0
¸si k
0
astfel ca
0 < [h
0
[ < [h[ ¸si 0 < [k
0
[ < [k[ ,
pentru care
A(h, k)
hk
=

2
f
∂y∂x
(h
0
, k
0
).
Atunci

A(h, k)
hk


2
f
∂y∂x
(0, 0)

< ε,
pentru [k[ < δ
ε
¸si [h[ < δ
ε
, de unde concluzia.
Teorema lui Schwarz. Fie f : U ⊆ R
2
→ R, f(x, y), unde U este o
vecin˘ atate a lui (x, y), pentru care
∂f
∂x
,
∂f
∂y
¸ si

2
f
∂y∂x
exist˘ a în orice punct din
U ¸ si astfel ca

2
f
∂y∂x
s˘ a fie continu˘ a în (x, y).
Atunci exist˘ a

2
f
∂x∂y
în (x, y) ¸ si

2
f
∂y∂x
(x, y) =

2
f
∂x∂y
(x, y).
Demonstra¸ tie. Putem presupune, f˘ ar˘ a pierderea generalit˘ a¸tii, c˘ a
(x, y) = (0, 0).
310
Am v˘ azut în lema de mai sus c˘ a exist˘ a lim
(h,k)→(0,0)
A(h,k)
hk
¸si c˘ a
lim
(h,k)→(0,0)
A(h, k)
hk
=

2
f
∂y∂x
(0, 0).
Pe de alt˘ a parte, pentru h = 0, avem
lim
k→0
A(h, k)
hk
=
1
h
(
∂f
∂y
(h, 0) −
∂f
∂y
(0, 0)).
Pentru orice ε ∈ R, ε > 0, exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0, astfel ca pentru orice
(h, k) ∈ U cu proprietatea c˘ a [h[ < δ
ε
¸si [k[ < δ
ε
, avem

A(h, k)
hk


2
f
∂y∂x
(0, 0)

< ε.
Trecând la limit˘ a în aceast˘a inegalitate pentru k tinzând c˘ atre 0, ob¸tinem

1
h
(
∂f
∂y
(h, 0) −
∂f
∂y
(0, 0)) −

2
f
∂y∂x
(0, 0)

≤ ε,
pentru orice h astfel ca [h[ < δ
ε
.
Prin urmare exist˘ a

2
f
∂x∂y
în (0, 0) ¸si

2
f
∂y∂x
(0, 0) =

2
f
∂x∂y
(0, 0).
Diferen¸tiale de ordin superior. Teorema lui Taylor-cazul multi-
dimensional
Dac˘ a f este o func¸tie cu domeniul din R
p
¸si codomeniul din R, atunci
diferen¸tiala lui f într-un punct c este o aplica¸tie liniar˘ a Df(c) din R
p
în R
astfel ca, pentru orice ε ∈ R, ε > 0, exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0, a¸sa încât pentru
orice z, cu proprietatea c˘ a |z| < δ
ε
, avem
[f(c +z) −f(c) −Df(c)(z)[ < ε |z| .
Cu alte cuvinte, Df(c) este aplica¸tia liniar˘ a care aproximeaz˘ a cel mai
bine diferen¸ta f(c +z) −f(c), pentru z ”mic”.
Orice alt˘ a aplica¸tie liniar˘ a constituie o aproximare mai pu¸tin ”bun˘a”.
311
Am v˘ azut c˘ a, dac˘a exist˘ a, Df(c) este dat˘ a de
Df(c)(z) =
∂f
∂x
1
(c)z
1
+... +
∂f
∂x
p
(c)z
p
,
unde z = (z
1
, ...z
p
) ∈ R
p
.
De¸si aproxim˘ arile cu aplica¸tii liniare sunt simple ¸si suficiente pentru multe
scopuri, uneori este necesar s˘ a ob¸tinem aproxim˘ ari mai exacte.
Este natural s˘ a ne îndrept˘ am aten¸tia asupra func¸tiilor p˘ atratice, etc.
Întrucât nu vom intra în am˘anuntele studiului aplica¸tiilor multiliniare,
vom folosi urm˘ atoarea:
Defini¸tie. Pentru o func¸tie f : U ⊆ R
p
→ R ¸ si c ∈

D astfel încât
exist˘a ¸ si sunt continue derivatele par¸tiale de al doilea ordin ale lui f pe o
vecin˘ atate a lui c, definim diferen¸ tiala de ordin doi a lui f în c, ca fiind
aplica¸tia, D
2
f(c) : R
p
R
p
→R, dat˘a de
D
2
f(c)(y, z) =
p
¸
i,j=1

2
f
∂x
j
∂x
i
(c)y
i
z
j
,
pentru orice y = (y
1
, ..., y
p
), z = (z
1
, ..., z
p
) ∈ R
p
.
Similar, pentru o func¸ tie f : U ⊆ R
p
→R ¸ si c ∈

D astfel încât exist˘ a ¸ si
sunt continue derivatele par¸tiale de al treilea ordin ale lui f pe o vecin˘ atate
a lui c, definim diferen¸tiala de ordin trei a lui f în c, ca fiind aplica¸tia,
D
3
f(c) : R
p
R
p
R
p
→R, dat˘ a de
D
3
f(c)(y, z, w) =
p
¸
i,j,k=1

3
f
∂x
k
∂x
j
∂x
i
(c)y
i
z
j
w
k
,
pentru orice y = (y
1
, ..., y
p
), z = (z
1
, ..., z
p
), w = (w
1
, ..., w
p
) ∈ R
p
.
Analog se define¸ ste diferen¸ tiala de orice ordin într-un punct.
Observa¸tie. Vom folosi urm˘ atoarele nota¸tii:
D
2
f(c)(w, w)
not
= D
2
f(c)(w)
2
D
3
f(c)(w, w, w)
not
= D
3
f(c)(w)
3
312
..............................................
D
n
f(c)(w, ..., w)
not
= D
n
f(c)(w)
n
.
Avem pentru p = 2 ¸si pentru w = (h, k) :
D
2
f(c)(w)
2
=

2
f
∂x∂x
(c)h
2
+ 2

2
f
∂y∂x
(c)hk +

2
f
∂y∂y
(c)k
2
,
D
3
f(c)(w)
3
=

3
f
∂x∂x∂x
(c)h
3
+3

3
f
∂y∂x∂x
(c)h
2
k+3

3
f
∂x∂y∂y
(c)hk
2
+

3
f
∂y∂y∂y
(c)k
3
,
...
D
n
f(c)(w)
n
=

n
f
∂x∂x...∂x
(c)h
n
+C
1
n

n
f
∂x∂x..∂x∂y
(c)h
n−1
k+
+C
2
n

n
f
∂x..∂x∂y∂y
(c)h
n−2
k
2
+... +

n
f
∂y∂y....∂y
(c)k
n
.
Teorema urm˘ atoare va fi folosit˘ a în studiul punctelor de extrem pentru
func¸tii de mai multe variabile (vezi pagina 341).
Teorema lui Taylor-cazul multidimensional. Fie f : U ⊆ R
p
→ R
o func¸ tie astfel încât pentru orice punct de pe un segment de capete u ¸ si v
exist˘a o vecin˘atate a sa pe care exist˘ a ¸ si sunt continue derivatele par¸ tiale de
al n−lea ordin ale lui f.
Atunci exist˘ a un punct u pe segmentul de capete u ¸ si v, astfel ca
f(v) = f(u) +
1
1!
Df(u)(v −u) +
1
2!
D
2
f(u)(v −u)
2
+...
+
1
(n −1)!
D
(n−1)
f(u)(v −u)
n−1
+
1
n!
D
n
f(u)(v −u)
n
.
Demonstra¸ tie. Fie F : [0, 1] →R, dat˘ a de
F(t) = f(u +t(v −u)),
pentru orice t ∈ [0, 1].
313
Atunci, conform Teoremei de diferen¸tiabilitate a func¸tiilor compuse (vezi
pagina 304),
F

(t) = Df(u +t(v −u))(v −u),
F

(t) = D
2
f(u +t(v −u))(v −u)
2
,
...
F
(n)
(t) = D
n
f(u +t(v −u))(v −u)
n
.
Conform Teoremei lui Taylor cazul 1-dimensional (vezi pagina 284), exist˘ a
ψ ∈ [0, 1] astfel ca
F(1) = F(0) +
1
1!
F

(0) +... +
1
(n −1)!
F
(n−1)
(0) +
1
n!
F
n
(ψ).
Alegem
u = u +ψ(v −u).
Exerci¸tii
1. S˘ a se calculeze
∂f
∂x
(
π
4
, 0) ¸si
∂f
∂y
(
π
4
,
π
4
), dac˘ a f : R
2
→R este dat˘ a de
f(x, y) =

sin
2
x + sin
2
y,
pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
2. S˘a se calculeze Df(1, 1) pentru f : ¦(x, y) ∈ R
2
[ xy > 0¦ → R, dat˘ a
de
f(x, y) = lnxy,
pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
3. Fie f : R
3
→R, dat˘a de
f(x, y, z) = 2x
2
−y + 6xy −z
3
+ 3z,
pentru orice (x, y, z) ∈ R
3
.
S˘ a se calculeze derivata lui f în origine dup˘ a direc¸tiile (1, 2, 0) ¸si (2, 1, −3).
4. Fie f : R
2
→R, dat˘a de
f(x, y) = ¦
x
y
, y = 0
0, y = 0
,
314
pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
S˘ a se arate c˘ a exist˘ a derivatele par¸tiale de prim ordin în origine, dar c˘ a,
pentru αβ = 0, derivata lui f în origine dup˘ a direc¸tia (α, β) nu exist˘ a.
S˘ a se arate c˘ a f nu este m˘arginit˘ a pe nici o vecin˘ atate a originii, deci nu
este continu˘ a în origine.
5. Fie f : R
2
→R, dat˘a de
f(x, y) = ¦
0, xy = 0
1, în caz contrar
,
pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
S˘ a se arate c˘ a exist˘ a derivatele par¸tiale de prim ordin în origine, dar c˘ a,
pentru αβ = 0, derivata lui f în origine dup˘ a direc¸tia (α, β) nu exist˘ a.
S˘ a se arate c˘ a f nu este continu˘ a în origine, de¸si este m˘ arginit˘a.
6. Fie f : R
2
→R, dat˘a de
f(x, y) = ¦
x
2
y
x
3
−y
2
, x
3
−y
2
= 0
0, x
3
−y
2
= 0
,
pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
S˘ a se arate c˘ a exist˘ a derivata lui f în origine dup˘ a orice direc¸tie, dar f
nu este continu˘ a în origine, de¸si exist˘ a o vecin˘ atate a originii pe care f este
m˘arginit˘ a.
7. Fie f : R
2
→R, dat˘a de
f(x, y) = ¦
xy

x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
,
pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
S˘ a se arate c˘ a f este continu˘ a ¸si are derivate par¸tiale, dar nu este dife-
ren¸tiabil˘ a în origine.
8. Fie f : R
2
→R, dat˘a de
f(x, y) = ¦
x
2
+y
2
, x, y ∈ Q
0, în caz contrar
,
pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
S˘ a se arate c˘ a f este continu˘ a numai în origine, punct în care func¸tia este
diferen¸tiabil˘ a.
315
9. Fie f : R
2
→R, dat˘a de
f(x, y) = ¦
(x
2
+y
2
) sin
1
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, în caz contrar
,
pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
S˘ a se arate c˘ a f este diferen¸tiabil˘ a în origine, de¸si pe nici o vecin˘ atate a
originii derivatele sale par¸tiale nu sunt m˘ arginite (deci derivatele sale par¸tiale
nu sunt continue în origine).
10. Fie f : D ⊆ R
p
→R ¸si c ∈

D.
Dac˘ a f este diferen¸tiabil˘ a în c, atunci s˘ a se exprime derivata lui f în c
dup˘ a direc¸tia vectorului unitar w = (w
1
, ..., w
p
).
Utilizând inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz, s˘ a se arate c˘ a exist˘ a
o direc¸tie dup˘ a care derivata este maxim˘ a ¸si c˘ a acest˘ a direc¸tie este unic˘ a,
dac˘ a cel pu¸tin una dintre derivatele par¸tiale de prim ordin în c este nenul˘ a.
Aceast˘ a direc¸tie se nume¸ste direc¸tia gradientul lui f în c.
Ar˘ata¸ti c˘ a exist˘a un unic vector v
c
astfel încât
Df(c)(w) = v
c
w,
pentru orice vector w de norm˘ a 1.
Acest vector, v
c
, se nume¸ste gradientul lui f în c ¸si se noteaz˘ a ∇
c
f sau
gradf(c) ¸si este dat de
(
∂f
∂x
1
(c), ...,
∂f
∂x
p
(c)).
Dac˘ a g : D ⊆ R
p
→R este diferen¸tiabil˘ a în c, iar α ∈ R, atunci

c
(αf) = α∇
c
(f),

c
(f +g) = ∇
c
(f) +∇
c
(g)
¸si

c
(fg) = (∇
c
(f))g(c) +f(c)(∇
c
(g)).
11. Fie f : D =

D ⊆ R
p
→R
q
astfel ca
|f(x)| = 1,
pentru orice x ∈ D.
316
S˘ a se arate c˘ a
f(x) Df(x)(u) = 0,
pentru orice x ∈ D ¸si u ∈ R
p
.
În particular, pentru q = 1, vectorii f(x) ¸si ∇
x
(f) sunt perpendiculari
pentru orice x ∈ D.
12. Dac˘ a pentru f : D =

D ⊆ R
2
→R ¸si c ∈ D, exist˘a ¸si este continu˘ a
∂f
∂x
pe D, iar
∂f
∂y
exist˘ a în c, este f diferen¸tiabil˘ a în c?
13. a) Fie f : R
2
→R, dat˘ a de
f(x, y) = ¦
xy(x
2
−y
2
)
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, în caz contrar
,
pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
S˘ a se arate c˘ a, în origine, exist˘ a

2
f
∂y∂x
¸si

2
f
∂x∂y
, dar c˘ a nu sunt egale.
b) Fie f : R
2
→R, dat˘ a de
f(x, y) = ¦
y
2
ln(1 +
x
2
y
2
), y = 0
0, în caz contrar
,
pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
S˘ a se arate c˘ a, în origine,

2
f
∂y∂x
¸si

2
f
∂x∂y
sunt egale, de¸si ele nu sunt continue.
14. Fie f : R
n
→R o func¸tie diferen¸tiabil˘ a omogen˘ a de grad p (i.e.
f(λx
1
, ..., λx
n
) = λ
p
f(x
1
, ..., x
n
),
pentru orice (x
1
, ..., x
n
) ∈ R
n
¸si orice λ ∈ R).
S˘ a se arate c˘ a
x
1
∂f
∂x
1
(x) +... +x
n
∂f
∂x
n
(x) = pf(x),
pentru orice x ∈ R
n
.
Aceast˘a rela¸tie poart˘ a numele de rela¸tia lui Euler.
Not˘a istoric˘ a. Leonard Euler (1707-1783) care a studiat cu Johann
Bernoulli, a fost unul dintre marii matematicieni ai omenirii (orb pentru o
îndelungat˘ a perioad˘ a a vie¸tii) cu o impresionant˘ a oper˘a matematic˘ a. Pentru
detalii privind biografia acestui titan al matematicii recomand˘ am articolul
Leonard Euler (1707-1783), de Ion Chi¸tescu, Analele Universit˘a¸tii din Bu-
cure¸sti, seria matematic˘ a, Anul LVI, 2007, Nr. 2, paginile 205-220.
317
15. Pentru f : R
3
→R, dat˘ a de
f(x, y, z) =
1

x
2
+y
2
+z
2
,
pentru orice (x, y, z) ∈ R
3
, s˘ a se arate c˘ a

2
f
∂x∂x
+

2
f
∂y∂y
+

2
f
∂z∂z
= 0.
16. S˘ a se arate c˘ a o solu¸tie a ecua¸tie
xz
∂f
∂x
−yz
∂f
∂y
+ (x
2
−y
2
)
∂f
∂z
= 0,
este dat˘ a de
f(x, y, z) = ϕ(xy, x
2
+y
2
−z
2
),
unde ϕ : R
2
→R este o func¸tie diferen¸tiabil˘ a.
17. Fie f : D =

D ⊆ R
p
→R o func¸tie pentru care exist˘a toate derivatele
par¸tiale de prim ordin, iar p −1 dintre ele sunt m˘arginite.
S˘ a se arate c˘ a f este continu˘ a pe D.
18. Fie f : R
p
→R
p
o func¸tie diferen¸tiabil˘ a care are toate componentele
omogene.
S˘ a se arate c˘ a dac˘ a exist˘ a a ∈ R
p
− ¦0¦ astfel încât f(a) = 0, atunci
Df(a) nu este injectiv˘ a.
19. Fie f : R
p
→R dat˘ a de
f(x) =
p
¸
i=1
[x
i
[ ,
pentru orice x = (x
1
, ..., x
p
) ∈ R
p
.
S˘ a se arate c˘ a f este diferen¸tiabil˘ a în a = (a
1
, ..., a
p
) ∈ R
p
dac˘ a ¸si numai
dac˘ a a
i
= 0, pentru orice i ∈ ¦1, 2, ..., p¦.
S˘ a se scrie, în acest caz, care este Df(a).
318
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Nicu Boboc, Analiz˘a Matematic˘ a II, Editura Universit˘ a¸tii din Bu-
cure¸sti, 1999 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 39214.
3. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogi-
c˘a, Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32023
4. Analiz˘a Matematic˘a, Vol. I, Edi¸tia a V-a, Editura Didactic˘ a ¸si
Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, Lucrare elaborat˘a de un colectiv al catedrei de anali-
z˘ a matematic˘a a Universit˘ a¸tii Bucure¸ sti - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de
Matematic˘ a ¸si Informatic˘a, Universitatea din Bucure¸sti
319
TEOREMELE CLASICE ALE CALCULULUI DIFEREN¸ TIAL
PE R
n
No¸tiune de func¸tie de clas˘a (
1
Teorema de injectivitate local˘ a
Teorema de surjectivitate local˘a
Teorema de inversiune local˘ a
Teorema func¸tiilor implicite
În prima parte a acestei sec¸tiuni vom ar˘ ata c˘a pentru o func¸tie difer-
en¸tiabil˘ a într-un punct, caracterul local al acestei func¸tii este determinat de
c˘atre diferen¸tiala func¸tiei în punctul respectiv. Mai precis, dac˘ a diferen¸tiala
func¸tiei în punctul considerat este injectiv˘ a, atunci exist˘ a o vecin˘ atate a
punctului pe care func¸tia este injectiv˘ a; dac˘ a diferen¸tiala func¸tiei în punctul
c este surjectiv˘ a, atunci exist˘a o vecin˘ atate U a lui c ¸si o vecin˘ atate V a lui
f(c) astfel ca f : U → V s˘ a fie surjectiv˘ a. Drept consecin¸te ob¸tinem unele
teoreme de inversiune ¸si teorema func¸tiilor implicite.
În aceast˘ a sec¸tiune vom lucra cu o func¸tie f : D ⊆ R
p
→R
q
.
Defini¸tie. Dac˘ a derivatele par¸ tiale de prim ordin ale func¸ tiei f exist˘a ¸ si
sunt continue în c ∈

D, spunem c˘ a f este de clas˘ a (
1
în c. Dac˘a D
0
⊆ D ¸ si
f este de clas˘a (
1
în orice punct din D
0
, atunci spunem c˘a f este de clas˘ a
(
1
pe D
0
.
Observa¸tie. Dac˘ a f este de clas˘ a (
1
pe mul¸timea deschis˘ a D, atunci
f este diferen¸tiabil˘a pe D. Vom ar˘ ata în continuare c˘ a, în ipotezele de mai
sus, diferen¸ tiala func¸tiei variaz˘a în mod continuu.
Lema 1. Dac˘ a f este de clas˘ a (
1
pe o vecin˘ atate a unui punct c din D,
atunci pentru orice ε ∈ R, ε > 0, exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0, astfel ca pentru
orice x cu proprietatea c˘ a
|x −c| < δ
ε
,
avem
|Df(x)(z) −Df(c)(z)| ≤ ε |z| ,
320
pentru orice z ∈ R
p
.
Demonstra¸ tie. Din continuitatea derivatelor par¸tiale deducem c˘ a, pentru
orice ε ∈ R, ε > 0, exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0, astfel ca pentru orice x cu
proprietatea c˘ a
|x −c| < δ
ε
,
avem

∂f
i
∂x
j
(x) −
∂f
i
∂x
j
(c)

< ε,
pentru orice i ∈ ¦1, 2, ..., q¦ ¸si j ∈ ¦1, 2, ..., p¦, de unde concluzia.
Lem˘a de aproximare. Dac˘a f este de clas˘ a (
1
pe o vecin˘ atate a unui
punct c din D, atunci pentru orice ε ∈ R, ε > 0, exist˘a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0,
astfel ca pentru orice x
1
, x
2
cu proprietatea c˘ a
|x
1
−c| , |x
2
−c| < δ
ε
,
avem
|f(x
1
) −f(x
2
) −Df(c)(x
1
−x
2
)| ≤ ε |x
1
−x
2
| .
Demonstra¸ tie. Conform lemei anterioare, pentru orice ε ∈ R, ε > 0,
exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0, astfel ca, pentru orice x cu proprietatea c˘a
|x −c| < δ
ε
,
avem
|Df(x)(z) −Df(c)(z)| ≤ ε |z| ,
pentru orice z ∈ R
p
.
Pentru x
1
, x
2
cu proprietatea c˘a
|x
1
−c| , |x
2
−c| < δ
ε
,
alegem w ∈ R
q
astfel ca
|w| = 1
¸si
|f(x
1
) −f(x
2
) −Df(c)(x
1
−x
2
)| = ¦f(x
1
) −f(x
2
) −Df(c)(x
1
−x
2
)¦ w.
Func¸tia F : [0, 1] →R, dat˘ a, pentru orice t ∈ [0, 1], de
F(t) = ¦f(t(x
1
−x
2
) +x
2
) −Df(c)(x
1
−x
2
)¦ w,
321
este diferen¸tiabil˘ a pe (0, 1) ¸si
F

(t) = ¦Df(t(x
1
−x
2
) +x
2
)(x
1
−x
2
)¦ w,
F(0) = ¦f(x
2
) −Df(c)(x
1
−x
2
)¦ w,
F(1) = ¦f(x
1
) −Df(c)(x
1
−x
2
)¦ w.
Conform Teoremei lui Lagrange (vezi pagina 278), exist˘ a ψ ∈ (0, 1) astfel
încât
F(1) −F(0) = F

(ψ).
Pentru x = ψ(x
1
−x
2
) +x
2
, avem
¦f(x
1
)−f(x
2
)−Df(c)(x
1
−x
2
)¦ w = ¦Df(x)(x
1
−x
2
)−Df(c)(x
1
−x
2
)¦ w.
Deoarece
|x −c| < δ
ε
,
folosind inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz (vezi pagina 86), avem
|f(x
1
) −f(x
2
) −Df(c)(x
1
−x
2
)| ≤
≤ |Df(x)(x
1
−x
2
) −Df(c)(x
1
−x
2
)| ≤ ε |(x
1
−x
2
)| .
Teorema de injectivitate local˘a
Vom ar˘ ata în cele ce urmeaz˘ a c˘ a dac˘ a o func¸tie este de clas˘ a (
1
pe o vecin˘ a-
tate a unui punct c ¸si dac˘ a Df(c) este injectiv˘ a, atunci exist˘ a o vecin˘ atate a
lui c pe care f este injectiv˘ a; în contextul de mai sus, spunem c˘ a f este local
injectiv˘ a.
Teorema de injectivitate local˘ a. Dac˘a f este de clas˘ a (
1
pe o vecin˘ a-
tate a unui punct c din D ¸ si Df(c) este injectiv˘ a, atunci exist˘ a δ ∈ R, δ > 0,
astfel încât f
|U
este injectiv˘a, unde U = ¦x ∈ R
p
[ |x −c| ≤ δ¦.
Demonstra¸ tie. Deoarece Df(c) este injectiv˘ a, conform Propozi¸tiei de pag-
ina 216, exist˘ a r ∈ R, r > 0 astfel încât
r |z| ≤ |Df(c)(z)| ,
pentru orice z ∈ R
p
,
322
Lema de aproximare, pentru ε =
r
2
, ne asigur˘ a c˘ a exist˘ a δ ∈ R, δ > 0
astfel încât
|f(x
1
) −f(x
2
) −Df(c)(x
1
−x
2
)| ≤
r
2
|x
1
−x
2
| ,
pentru orice x
1
, x
2
cu proprietatea c˘a
|x
1
−c| , |x
2
−c| < δ,
¸si, drept urmare, ob¸tinem
|Df(c)(x
1
−x
2
)| −|f(x
1
) −f(x
2
)| ≤
r
2
|x
1
−x
2
| ,
de unde
r |x
1
−x
2
| −|f(x
1
) −f(x
2
)| ≤
r
2
|x
1
−x
2
| ,
i.e.
r
2
|x
1
−x
2
| ≤ |f(x
1
) −f(x
2
)| ,
pentru orice x
1
, x
2
∈ U, deci f
|U
este injectiv˘ a.
Observa¸tie. Prin urmare f
|U
: U →f(U) este inversabil˘ a. Teorema de
mai jos, care se bazeaz˘ a pe Teorema de continuitate a inversei pentru func¸tii
continue (vezi pagina 217), arat˘ a c˘ a aceast˘ a invers˘ a este continu˘ a. Ea se
va dovedi util˘ a în cadrul demonstra¸tiei Teoremei de inversiune local˘ a (vezi
pagina 329).
Teorema de inversiune local˘a (forma slab˘ a). Dac˘ a f este de clas˘ a
(
1
pe o vecin˘ atate a unui punct c din D ¸ si Df(c) este injectiv˘a, atunci exist˘ a
δ ∈ R, δ > 0 astfel încât f
|U
: U → f(U) este inversabil˘a ¸ si inversa sa este
continu˘a, unde U = ¦x ∈ R
p
[ |x −c| ≤ δ¦.
Observa¸tie. Teorema de mai sus poart˘ a numele de Teorema de inversare
local˘ a (forma slab˘ a) deoarece are dou˘a slabiciuni, anume (f
|U
)
−1
: f(U) →U
nu are domeniul de defini¸ tie, în mod necesar, o vecin˘ atate a lui f(c) ¸ si, în
plus, de¸ si ipoteza implic˘ a diferen¸tiabilitatea lui f, concluzia nu men¸tioneaz˘ a
nimic relativ la diferen¸ tiabilitatea inversei lui f.
323
Teorema de surjectivitate local˘ a
Rezultatul care urmeaz˘ a este complementar celui anterior. El afirm˘ a c˘ a
dac˘ a o func¸tie este de clas˘ a (
1
pe o vecin˘ atate a unui punct c ¸si Df(c) este
surjectiv˘ a, atunci exist˘ a U, o vecin˘ atate a lui c, ¸si V , o vecin˘ atate a lui f(c),
astfel ca f : U → V s˘ a fie surjectiv˘ a. Cu alte cuvinte, orice punct din R
q
care este suficient de apropiat de f(c) este imaginea, prin f, a unui punct
apropiat de c. Pentru a demonstra acest rezultat, vom ar˘ ata pentru început
c˘a el este valabil pentru aplica¸tii liniare, iar apoi pentru func¸tii care pot fi
aproximate cu aplica¸tii liniare.
Lem˘a. Dac˘a L : R
p
→ R
q
este o aplica¸ tie liniar˘ a ¸ si surjectiv˘a, atunci
exist˘a m ∈ R astfel ca pentru orice y ∈ R
q
, exist˘a x ∈ R
p
cu proprietatea c˘ a
|x| ≤ m|y|
¸ si
L(x) = y.
Demonstra¸ tie. Fie, pentru orice i ∈ ¦1, 2, ...., q¦,
e
i
= (0, 0, ..., 1, 0, ..., 0) ∈ R
q
,
unde i este pe pozi¸tia i.
Exist˘ a u
i
∈ R
p
astfel ca
L(u
i
) = e
i
.
Atunci, pentru orice y = (y
1
, ...., y
q
) ∈ R
q
, avem
L(x) = y,
unde
x = y
1
u
1
+... +y
q
u
q
.
Mai mult,
|x| ≤ m|y| ,
unde
m = ¦
q
¸
j=1
[u
i
[
2
¦
1
2
.
324
Lem˘a. Fie α ∈ R, α > 0 ¸ si g : D = ¦x ∈ R
p
[ |x| < α¦ →R
q
continu˘ a
astfel ca g(0) = 0. Fie L : R
p
→R
q
o aplica¸tie liniar˘ a ¸ si surjectiv˘ a ¸ si m ∈ R
ca în lema precedent˘a. Presupunem c˘ a, pentru orice x
1
, x
2
∈ R
p
, avem
|g(x
1
) −g(x
2
) −L(x
1
−x
2
)| ≤
1
2m
|x
1
−x
2
| .
Atunci, pentru orice y ∈ R
q
, astfel ca
|y| < β =
α
2m
,
exist˘a x ∈ D cu proprietatea c˘ a
g(x) = y.
Demonstra¸ tie. Pentru y ∈ R
q
astfel ca |y| < β =
α
2m
, fie
x
0
= 0 ¸si y
0
= y.
Conform lemei precedente, exist˘ a x
1
∈ R
p
, astfel ca
y
0
= L(x
1
−x
0
)
¸si
|x
1
−x
0
| ≤ m|y| .
Atunci x
1
∈ D.
Fie
y
1
= y
0
+g(x
0
) −g(x
1
) = −¦g(x
1
) −g(x
0
) −L(x
1
−x
0
)¦.
Avem
|y
1
| ≤
1
2m
|x
1
−x
0
| ≤
1
2
|y| .
Din nou, lema de anterioar˘ a ne asigur˘ a c˘a exist˘ a x
2
∈ R
p
, astfel ca
y
1
= L(x
2
−x
1
)
¸si
|x
2
−x
1
| ≤ m|y
1
| .
Atunci
|x
2
−x
1
| ≤
1
2
|x
1
| ,
325
de unde
|x
2
| ≤
3
2
|x
1
| <
3
4
α,
¸si, prin urmare, x
2
∈ D.
S˘ a presupunem c˘a am ales 0 = x
0
, x
1
, ..., x
n
∈ D ¸si y = y
0
, y
1
, ..., y
n
∈ R
q
astfel încât
|x
k
−x
k−1
| ≤ m|y
k−1
| ≤
m
2
k−1
|y| , (*)
y
k−1
= L(x
k
−x
k−1
)
¸si
y
k
= y
k−1
+g(x
k−1
) −g(x
k
), (**)
pentru orice k ∈ ¦1, 2, ..., n¦,
S˘ a observ˘ am c˘ a
|y
n
| = |y
n−1
+g(x
n−1
) −g(x
n
)| = |g(x
n−1
) −g(x
n
) −L(x
n
−x
n−1
)| ≤

1
2m
|x
n
−x
n−1
| ≤
1
2m
m|y
n−1
| ≤
1
2
n
|y|
¸si c˘a
|x
n
| ≤ |x
n
−x
n−1
| +|x
n−1
−x
n−2
| +... +|x
2
−x
1
| +|x
1
−x
0
| ≤
≤ m|y| (
1
2
n−1
+
1
2
n−2
+... +
1
2
+ 1) < 2m|y| < α.
Alegem x
n+1
astfel ca
y
n
= L(x
n+1
−x
n
)
¸si
|x
n+1
−x
n
| ≤ m|y
n
| .
Ca mai sus, deducem c˘ a
|x
n+1
| < α,
deci x
n+1
∈ D.
Definim
y
n+1
= y
n
+g(x
n
) −g(x
n+1
);
326
avem
|y
n+1
| = |g(x
n+1
) −g(x
n
) −L(x
n+1
−x
n
)| ≤
1
2m
|x
n+1
−x
n
| ≤

1
2m
m|y
n
| ≤
1
2
n+1
|y| .
Se constat˘a u¸sor, folosind (∗), c˘a ¸sirul (x
n
)
n∈N
este Cauchy, deci, conform
Criteriului lui Cauchy (vezi pagina 141), el converge c˘ atre un element x ∈ R
p
astfel încât
|x| ≤ 2m|y| < α,
deci x ∈ D.
Pe de alt˘ a parte, cum
|y
n
| ≤
1
2
n
|y| ,
pentru orice n ∈ N, ¸sirul (y
n
)
n∈N
este convergent c˘ atre 0
R
q .
De asemenea
y
n
= y −g(x
n
),
pentru orice n ∈ N (vezi (**)).
Deoarece g este continu˘ a, cfolosind Teorema de la pagina 202, ob¸tinem
g(x) = lim
n→∞
g(x
n
) = y,
ceea ce încheie demonstra¸tia.
Teorema de mai jos se va folosi în decursul demonstra¸tiei Teoremei de
inversiune local˘ a (vezi pagina 329), precum ¸si a Teoremei multiplicatorilor
lui Lagrange (vezi pagina 346).
Teorema de surjectivitate local˘a. Dac˘ a f este de clas˘a (
1
pe o
vecin˘ atate a unui punct c ¸ si Df(c) este surjectiv˘ a, atunci exist˘ a α, β ∈ R
astfel încât pentru orice y ∈ R
q
cu proprietatea c˘a
|y −f(c)| < β,
exist˘ a x ∈ R
p
a¸ sa încât
|x −c| < α ¸ si f(x) = y.
Demonstra¸ tie. Fie m generat de lema de mai sus pentru aplica¸tia liniar˘ a
surjectiv˘ a Df(c).
327
Conform lemei de aproximare, exist˘ a α ∈ R, α > 0, astfel ca pentru orice
x
1
, x
2
cu proprietatea c˘ a
|x
1
−c| , |x
2
−c| < α,
avem
|f(x
1
) −f(x
2
) −Df(c)(x
1
−x
2
)| ≤
1
2m
|x
1
−x
2
| .
Fie g : D
0
= ¦z ∈ R
p
[ |z| < α¦ →R
q
, dat˘ a de
g(z) = f(z +c) −f(c),
pentru orice z ∈ D
0
.
g este continu˘ a ¸si
g(0) = 0.
Mai mult, pentru z
1
, z
2
, alegând x
1
= z
1
+c ¸si x
2
= z
2
+c, avem
x
1
−x
2
= z
1
−z
2
¸si
g(z
1
) −g(z
2
) = f(x
1
) −f(x
2
),
deci
|g(z
1
) −g(z
2
) −Df(c)(z
1
−z
2
)| ≤
1
2m
|z
1
−z
2
| .
Pentru y ∈ R
q
astfel ca
|y −f(c)| < β =
α
2m
,
consider˘am w = y −f(c) ¸si avem
|w| < β.
În concordan¸t˘ a cu lema anterioar˘ a, exist˘ a z ∈ R
p
, |z| < α astfel ca
g(z) = w.
Dac˘ a consider˘ am x = c +z, avem
|x −c| = |z| < α
328
¸si
w = g(z) = f(z +c) −f(c) = f(x) −f(c),
deci
f(x) = w +f(c) = y.
Teorema de mai jos se va folosi în cadrul Teoremei de inversiune local˘ a
(vezi pagina 329).
Teorema aplica¸tiei deschise. Fie f : D =

D ⊆ R
p
→ R
q
de clas˘ a (
1
pe D, cu proprietatea c˘a Df(x) este surjectiv˘ a, pentru orice x ∈ D.
Atunci f(D) este deschis˘a.
Mai mult, f(G) este deschis˘a, pentru orice G =

G ⊆ D.
Demonstra¸ tie. Fie c ∈ G. Atunci, conform teoremei de surjectivitate
local˘ a, exist˘ a o bil˘ a deschis˘ a cu centrul în f(c) inclus˘ a în f(G), deci f(G)
este deschis˘ a.
Teorema de inversiune local˘a
Vom combina cele dou˘ a rezultate anterioare, pentru cazul în care p = q
¸si Df(c) este injectiv˘ a ¸si surjectiv˘ a (pentru a fi mai preci¸si s˘a men¸tion˘ am
c˘a o aplica¸tie liniar˘ a L : R
p
→ R
p
este injectiv˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a este
surjectiv˘ a). Mai mult, aceste propriet˘ a¸ti au loc dac˘ a ¸si numai dac˘ a matricea
asociat˘ a are determinantul nenul. În particular, Df(c) : R
p
→ R
p
este
injectiv˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a este surjectiv˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a det Jf(c) = 0.
Teorema de mai jos se va folosi în cadrul demonstra¸tiei Teoremei func¸tiilor
implicite (vezi pagina 336).
Teorema de inversiune local˘a. Fie f o func¸tie de clas˘a (
1
pe o vecin˘ a-
tate a unui punct c astfel încât Df(c) este bijectiv˘a.
Atunci exist˘a o vecin˘ atate U a lui c, cu proprietatea c˘a V = f(U) este o
vecin˘ atate a lui f(c), f : U → V este bijectiv˘ a, iar g = f
−1
: V → U este
continu˘a.
Mai mult, g este de clas˘ a (
1
pe V ¸ si dac˘ a y ∈ V , iar x = g(y) ∈ U,
atunci
Dg(y) = D(f
−1
)(f(x)) = (Df(x))
−1
.
Demonstra¸ tie. Deoarece Df(c) este injectiv˘ a, exist˘ a r ∈ R, r > 0, astfel
ca
2r |z| ≤ |Df(c)z| ,
329
pentru orice z ∈ R
p
(vezi Propozi¸tia de la pagina 216).
Conform lemei 1, exist˘ a o vecin˘ atate U
0
a lui c pe care f este de clas˘ a (
1
¸si astfel încât, pentru orice x din aceast˘ a vecin˘ atate, avem
r |z| ≤ |Df(x)z| , (*)
pentru orice z ∈ R
p
.
În continuare, ne vom restrânge la o vecin˘ atate (deschis˘ a) U a lui c,
U ⊆ U
0
, pe care f este injectiv˘ a ¸si care este con¸tinut˘ a în bila cu centrul în c
¸si de raz˘ a α din Teorema de surjectivitate local˘ a (vezi pagina 327).
Atunci, conform Teoremei aplica¸tiei deschise (vezi pagina 328), ¸tinând
cont c˘ a Df(x) este injectiv˘a, deci surjectiv˘ a, pentru orice x ∈ U, V = f(U)
este o vecin˘ atate (deschis˘ a) a lui f(c).
Mai mult, având în vedere Teorema de inversiune local˘ a - forma slab˘ a
(vezi pagina 323),
g = (f)
−1
: f(U) = V →U
este continu˘ a.
Pentru ar˘ ata c˘a g este derivabil˘ a în y = f(x) ∈ V , unde x ∈ U, fie
y
1
= f(x
1
) ∈ V , unde x
1
∈ U.
Cum f este diferen¸tiabil˘ a în x, avem
f(x
1
) −f(x) −Df(x)(x
1
−x) = u(x
1
) |x
1
−x| ,
unde
lim
x
1
→x
|u(x
1
)| = 0.
Dac˘ a M
x
= (Df(x))
−1
, atunci
x
1
−x = M
x
◦ Df(x)(x
1
−x) = M
x
(f(x
1
) −f(x) −u(x
1
) |x
1
−x|),
adic˘a
g(y
1
) −g(y) −M
x
(y
1
−y) = −|x
1
−x| M
x
(u(x
1
)). (**)
Deoarece Df(x) este injectiv˘ a rezult˘ a, similar cu demonstra¸tia de la Teo-
rema de injectivitate local˘a (vezi pagina 322), c˘ a
|y
1
−y| = |f(x
1
) −f(x)| ≥
r
2
|x
1
−x| , (***)
pentru y suficient de apropiat de y
1
.
330
Mai mult, din (∗), deducem c˘ a
|M
x
(u)| ≤
1
r
|u| ,
pentru orice u ∈ R
p
.
Prin urmare, folosind (**) ¸si (***), ob¸tinem
|g(y
1
) −g(y) −M
x
(y
1
−y)| ≤ |x
1
−x|
1
r
|u(x
1
)| ≤
2
r
2
|u(x
1
)| |y
1
−y| .
Ca urmare, g este diferen¸tiabil˘a în y = f(x) ¸si
Dg(y) = M
x
= (Df(x))
−1
.
R˘ amâne de ar˘ atat c˘ a g este de clas˘ a (
1
pe V .
Fie z ∈ R
p
¸si x, x
1
, y, y
1
ca mai sus.
Atunci, cum
Dg(y) ◦ Df(x) = Dg(y
1
) ◦ Df(x
1
) = Id
R
p,
avem
Dg(y)(z) −Dg(y
1
)(z) = Dg(y) ◦ [Df(x
1
) −Df(x)] ◦ Dg(y
1
)(z).
Cum f este de clas˘a (
1
, pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0
astfel ca pentru
|x
1
−x| < δ
ε
,
s˘ a avem
|Df(x
1
)(w) −Df(x)(w)| ≤ ε |w| ,
pentru orice w ∈ R
p
.
Mai mult, pentru orice u ∈ R
p
,
|Dg(y
1
)(u)| ≤
1
r
|u|
¸si
|Dg(y)(u)| ≤
1
r
|u| .
Prin urmare, pentru y
1
suficient de aproape de y,
|Dg(y)(z) −Dg(y
1
)(z)| ≤
ε
r
2
|z| ,
331
pentru orice z ∈ R
p
, de unde
∂g
i
∂y
j
sunt continue în y, adic˘ a g este de clas˘ a (
1
pe V .
Exerci¸tii
1. Fie f : R
2
→R
2
, dat˘ a de
f(x, y) = (x +y, 2x +ay),
pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
Calcula¸ti Df.
S˘ a se arate c˘ a Df este injectiv˘a dac˘ a ¸si numai dac˘ a este surjectiv˘ a, iar
acest fapt are loc dac˘ a ¸si numai dac˘ a a = 2.
S˘ a se determine imaginea prin f a mul¸timii ¦(x, y) ∈ R
2
[ 0 ≤ x ≤ 1 ¸si
0 ≤ y ≤ 1¦ pentru a = 1, a = 2 ¸si a = 3.
2. Fie f : R
2
→R
2
, dat˘ a de
f(x, y) = (x, xy) = (u, v),
pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
S˘ a se traseze curbele x = ct, y = ct (în reperul uOv), u = ct ¸si v = ct (în
reperul xOy).
Este f injectiv˘ a? Dar surjectiv˘ a?
S˘ a se arate c˘ a pentru x = 0 exist˘ a o vecin˘ atate a lui (x, y) pe care f este
injectiv˘ a ¸si astfel ca imaginea prin f a acestei vecin˘at˘ a¸ti s˘ a fie o vecin˘ atate
a lui f(x).
Care este imaginea prin f a mul¸timii ¦(x, y) ∈ R
2
[ 1 ≤ x ≤ 2 ¸si 0 ≤ y ≤
2¦?
Dar preimaginea prin f a mul¸timii ¦(u, v) ∈ R
2
[ 1 ≤ u ≤ 2 ¸si 0 ≤ v ≤ 2¦?
3. Fie f : R
2
→R
2
, dat˘ a de
f(x, y) = (x
2
−y
2
, 2xy) = (u, v),
pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
S˘ a se traseze curbele x = ct, y = ct (în reperul uOv), u = ct ¸si v = ct (în
reperul xOy).
S˘ a se arate c˘a orice (u, v) = (0, 0) este imaginea prin f a doua puncte
(x, y), deci f nu este injectiv˘a.
S˘ a se arate c˘ a f este local injectiv˘a în orice punct diferit de (0, 0).
332
Care este imaginea prin f a mul¸timii ¦(x, y) ∈ R
2
[ 1 ≤ x ≤ 1 ¸si 0 ≤ y ≤
1¦?
Dar preimaginea prin f a mul¸timii ¦(u, v) ∈ R
2
[ 1 ≤ u ≤ 2 ¸si 0 ≤ v ≤ 2¦?
4. Fie f : R →R, dat˘ a de
f(x) = ¦
x + 2x
2
sin
1
x
, x = 0
0, x = 0
.
S˘ a se arate c˘a Df(0) este injectiv˘ a, dar c˘ a f nu are invers˘ a în jurul lui
(0, 0).
5. Fie f : R
p
→ R
q
o func¸tie de clas˘ a (
1
inversabil˘ a. Este adev˘ arat c˘ a
Df(x) este bijectiv˘ a, pentru orice x ∈ R
p
?
6. Fie f : R
p
→ R
p
diferen¸tiabil˘ a pe o vecin˘ atate a lui c astfel încât
Df(c) are invers˘ a. Este adev˘ arat c˘ a f are invers˘ a în jurul lui c?
7. Fie f : R
p
→R
p
diferen¸tiabil˘ a în c astfel încât are invers˘a diferen¸tiabil˘ a
în f(c). Este adev˘ arat c˘ a Df(c) este injectiv˘ a?
8. Fie f : R
p
→ R
q
diferen¸tiabil˘ a pe o vecin˘ atate a lui c astfel încât
pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0 astfel ca pentru |x −c| < δ
ε
,
avem |Df(x)(z) −Df(c)(z)| ≤ ε |z|, pentru orice z ∈ R
p
.
S˘ a se arate c˘ a f are derivate par¸tiale continue în c.
9. Fie L
0
: R
p
→R
q
o aplica¸tie liniar˘ a ¸si injectiv˘ a. S˘ a se arate c˘ a exist˘ a
α ∈ R, α > 0 astfel încât orice aplica¸tie liniar˘ a L : R
p
→R
q
, cu proprietatea
c˘a |L(z) −L
0
(z)| ≤ α|z|, pentru orice z ∈ R
p
, este injectiv˘ a.
10. Fie L
0
: R
p
→R
q
o aplica¸tie liniar˘a ¸si surjectiv˘ a. S˘ a se arate c˘ a exist˘ a
β ∈ R, β > 0 astfel încât orice aplica¸tie liniar˘ a L : R
p
→R
q
, cu proprietatea
c˘a |L(z) −L
0
(z)| ≤ β |z|, pentru orice z ∈ R
p
, este surjectiv˘ a.
11. Fie f : R
2
→R
2
, dat˘ a de
f(x, y) = (xcos y, xsiny),
pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
S˘ a se arate c˘ a, pentru orice x
0
> 0, exist˘ a o vecin˘ atate a lui (x
0
, y
0
) pe
care f este injectiv˘ a, dar c˘ a exist˘ a o infinitate de puncte care au ca imagine,
prin f, pe f(x
0
, y
0
).
333
Teorema func¸tiilor implicite
S˘ a consider˘ am o func¸tie F definit˘ a pe o submul¸time a lui R
p
R
q
cu
valori în R
p
.
Identificând pe R
p
R
q
cu R
p+q
nu este necesar s˘ a definim ce înseamn˘ a
c˘a F este continu˘ a, diferen¸tiabil˘ a sau de clas˘ a (
1
într-un punct.
S˘ a presupunem c˘ a
F(x
0
, y
0
) = 0
R
p.
Problema func¸tiilor implicite este de a rezolva ecua¸tia
F(x, y) = 0
R
p
pentru una dintre variabile, s˘ a zicem x, în termeni de cealalt˘ a variabil˘a, i.e.
s˘ a g˘ asim o func¸tie ϕ, definit˘ a pe o submul¸time a lui R
q
cu valori în R
p
, astfel
ca
ϕ(y
0
) = x
0
¸si
F(ϕ(y), y) = 0
R
p,
pentru orice y din domeniul de defini¸tie al lui ϕ.
Este natural s˘ a presupunem c˘ a F este continu˘ a într-o vecin˘ atate a lui
(x
0
, y
0
) ¸si s˘ a sper˘ am c˘ a ϕ este continu˘ a într-o vecin˘ atate a lui y
0
.
Chiar dac˘ a F este de clas˘ a (
1
într-o vecin˘ atate a lui (x
0
, y
0
), existen¸ta ¸si
unicitatea unei solu¸tii continue ϕ pe o vecin˘ atate a lui y
0
nu este asigurat˘a.
Spre exemplu, pentru p = q = 1 ¸si pentru func¸tia
F(x, y) = x
2
−y
2
,
avem dou˘ a solu¸tii continue corespunz˘atoare punctului (0, 0), anume
ϕ
1
(y) = y
¸si
ϕ
2
(y) = −y;
de asemenea avem solu¸tii discontinue, ca de exemplu
ϕ
3
(y) = ¦
y, y ∈ Q
−y, y / ∈ Q
.
334
Func¸tia
G(x, y) = y −x
2
are dou˘ a dou˘ a solu¸tii continue corespunz˘ atoare punctului (0, 0), dar nici una
dintre ele nu este definit˘a pe o vecin˘atate a lui (0, 0).
Func¸tia
H(x, y) = ¦
0, x = 0
y −x
3
sin(
1
x
), x = 0
,
este de clas˘ a (
1
într-o vecin˘atate a lui (0, 0), dar nu are nici o solu¸tie continu˘ a
definit˘ a pe o vecin˘ atate a lui y = 0.
Pentru toate aceste trei exemple, derivata par¸tial˘ a în raport cu variabila
x se anuleaz˘ a în punctul considerat.
În cazul p = q = 1 condi¸tia suplimentar˘ a care trebuie impus˘ a pentru a
asigura existen¸ta ¸si unicitatea solu¸tiei este ca aceast˘ a derivat˘ a par¸tial˘ a în
raport cu variabila x s˘a nu se anuleze în punctul considerat.
În cazul general, s˘ a observ˘am c˘ a derivata DF(x
0
, y
0
) este o aplica¸tie
liniar˘ a din R
p
R
q
în R
p
care induce o aplica¸tie liniar˘ a L : R
p
→ R
p
, dat˘ a
de
L(u) = DF(x
0
, y
0
)(u, 0
R
q ),
pentru orice u ∈ R
p
.
L este derivata par¸tial˘ a a lui F în raport cu x în punctul (x
0
, y
0
).
Condi¸tia suplimentar˘a care trebuie impus˘ a pentru a asigura existen¸ta ¸si
unicitatea solu¸tiei este ca L s˘ a fie bijectiv˘ a.
Utilizând o eventual˘ a transla¸tie, se poate presupune, f˘ ar˘ a pierderea gene-
ralit˘ a¸tii, c˘ a (x
0
, y
0
) = (0, 0).
Problema de mai sus poate fi interpretat˘ a ¸si în termeni de coordonate
astfel:
dac˘ a x = (x
1
, ...., x
p
) ¸si y = (y
1
, ...., y
q
), ecua¸tia
F(x, y) = 0
R
p,
cap˘ at˘ a forma unui sistem de p ecua¸tii cu p +q necunoscute, anume
x
1
, ...., x
p
¸si
y
1
, ...., y
q
;
mai precis, avem
f
1
(x
1
, ...., x
p
; y
1
, ...., y
q
) = 0
335
...
f
p
(x
1
, ...., x
p
; y
1
, ...., y
q
) = 0.
Se în¸telege aici c˘ a sistemul este verificat de (0, 0, ..., 0 : 0, ....0) ¸si c˘ a dorim
s˘ a afl˘am x
1
, ...., x
p
în func¸tie de y
1
, ...., y
q
, cel pu¸tin pentru cazul în care y
j
-
urile sunt mici.
Se presupune c˘ a derivatele par¸tiale ale func¸tiilor f
i
în raport cu toate cele
p +q variabile sunt continue în vecin˘ atatea lui zero ¸si c˘ a
∂(f
1
, ..., f
p
)
∂(x
1
, ..., x
p
)
|(0,...,0)
= 0.
Atunci vom ar˘ata c˘a exist˘ a func¸tiile ϕ
1
, ..., ϕ
p
continue în (y
1
, ...y
q
) =
(0, ..., 0) astfel c˘a dac˘ a vom înlocui în sistemul ini¸tial pe x
1
cu ϕ
1
(y
1
, ...y
q
),...,
pe x
p
cu ϕ
p
(y
1
, ...y
q
), ob¸tinem o identitate în y
1
, ...y
q
.
Teorema func¸tiilor implicite. Fie F o func¸ tie definit˘ a pe o submul¸ time
a lui R
p
R
q
cu valori în R
p
, de clas˘ a (
1
pe o vecin˘ atate a lui (0
R
p, 0
R
q ).
S˘ a presupunem c˘ a F(0
R
p, 0
R
q ) = 0
R
p ¸ si c˘ a aplica¸tia liniar˘a L : R
p
→R
p
,
dat˘ a de
L(u) = DF(0
R
p, 0
R
q )(u, 0
R
q ),
pentru orice u ∈ R
p
, este bijectiv˘ a.
Atunci exist˘a o func¸tie ϕ, definit˘a pe o submul¸ time a lui R
q
cu valori în
R
p
, de clas˘ a (
1
pe o vecin˘ atate W a lui 0
R
q , astfel ca
ϕ(0
R
p) = 0
R
q
¸ si
F(ϕ(y), y) = 0
R
p,
pentru orice y ∈ W.
Demonstra¸ tie. Fie func¸tia dat˘ a de
H(x, y) = (F(x, y), y),
definit˘ a pe o vecin˘ atate a lui (0
R
p , 0
R
q ) cu valori în R
p
R
q
.
H de clas˘ a (
1
pe o vecin˘atate a lui (0
R
p, 0
R
q ) ¸si
DH(0
R
p, 0
R
q )(u, v) = (DF(0
R
p, 0
R
q )(u, v), v).
336
Deoarece L este bijectiv˘ a,
DH(0
R
p, 0
R
q ) : R
p
R
q
→R
p
R
q
,
este bijectiv˘ a.
În conformitate cu Teorema de inversiune local˘ a (vezi pagina 329), exist˘ a
o vecin˘ atate U a lui (0
R
p, 0
R
q ), a¸sa încât V = H(U) este o vecin˘ atate a
lui (0
R
p, 0
R
q ), H : U → V este bijectiv˘ a, iar inversa sa, G : V → U, este
continu˘ a.
Mai mult, G este de clas˘ a (
1
pe V , iar diferen¸tiala sa, într-un punct din
V , este inversa diferen¸tialei lui H în punctul corespunz˘ ator din U.
Func¸tia G este dat˘ a de
G(x, y) = (G
1
(x, y), y),
unde G
1
este de clas˘ a (
1
pe V , cu valori în R
p
.
Fie W o vecin˘ atate a lui 0
R
q astfel încât dac˘ a y ∈ W, atunci (0
R
p, y) ∈ V
¸si fie ϕ : W →R
p
, dat˘ a de
ϕ(y) = G
1
(0
R
p, y),
pentru orice y ∈ W.
Pentru (x, y) ∈ V , avem
(x, y) = (H ◦ G)(x, y) = H(G
1
(x, y), y) =
= (F(G
1
(x, y), y), y).
În particular, pentru x = 0
R
p, ob¸tinem
(0
R
p, y) = (F(ϕ(y), y), y),
pentru orice y ∈ W.
Prin urmare
0
R
p = F(ϕ(y), y),
pentru orice y ∈ W.
Deoarece G
1
este de clas˘ a (
1
pe V , rezult˘ a c˘ a ϕ este de clas˘ a (
1
pe W.

Observa¸tie. Este util s˘ a avem o formul˘ a explicit˘ a pentru diferen¸tiala lui
ϕ. În acest scop, s˘ a introducem derivatele par¸tiale ale lui F. Pentru (a, b) ∈
337
R
p
R
q
suficient de aproape de (0
R
p , 0
R
q ), definim D
x
F(a, b) : R
p
→ R
p
ca
fiind aplica¸tia liniar˘a definit˘ a prin
D
x
F(a, b)(u) = DF(a, b)(u, 0
R
q ),
pentru orice u ∈ R
p
.
Similar D
y
F(a, b) : R
q
→R
p
este aplica¸tia liniar˘ a definit˘ a prin
D
y
F(a, b)(v) = DF(a, b)(0
R
q , v),
pentru orice v ∈ R
p
.
S˘ a observ˘ am c˘ a
DF(a, b)(u, v) = D
x
F(a, b)(u) +D
y
F(a, b)(v). (*)
Corolar. În condi¸tiile teoremei de mai sus, pentru orice y ∈ W, Dϕ(y) :
R
q
→R
p
este aplica¸tia liniar˘ a definit˘ a prin
Dϕ(y) = −(D
x
F(ϕ(y), y))
−1
◦ (D
y
F(ϕ(y), y)).
Demonstra¸ tie. Fie K : W →R
p
R
q
definit˘ a prin
K(y) = (ϕ(y), y),
pentru orice y ∈ W.
Atunci F ◦ K este 0
R
p pe W.
Mai mult, pentru orice y ∈ W, avem
DK(y)(v) = (Dϕ(y)(v), v),
pentru orice v ∈ R
q
.
Atunci
0
R
p = D(F ◦ K)(y),
de unde, folosind (*), ob¸tinem
0
R
p = D
x
F(ϕ(y), y) ◦ Dϕ(y) +D
y
F(ϕ(y), y),
pentru orice y ∈ W.
¸ Tinând cont de faptul c˘ a D
x
F(ϕ(y), y) este inversabil˘ a, se deduce con-
cluzia.
338
Exerci¸tii
1. Fie F : R R →R, dat˘ a de
F(x, y) = x
2
−y,
pentru orice (x, y) ∈ R R.
S˘ a se arate c˘ a este de clas˘ a (
1
pe o vecin˘ atate a lui (0, 0), dar c˘ a pentru nici
o vecin˘ atate a lui (0, 0) nu exist˘ a o func¸tie continu˘ a ϕ astfel ca F(ϕ(y), y) = 0.
2. Fie F : R
2
R
2
→R
2
, dat˘ a de
F((x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
)) = (x
2
1
−x
2
y
1
+y
2
, x
1
y
2
+x
3
2
−y
1
),
pentru orice ((x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
)) ∈ R R.
S˘ a se determine punctele ((x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
)) ∈ R R în jurul c˘ arora poate
fi rezolvat˘ a ecua¸tia F((x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
)) = (0
R
2 , 0
R
2), aflând x ca func¸tie de y.
S˘ a se calculeze diferen¸tiala solu¸tiei.
3. S˘ a se aplice teorema func¸tiilor implicite pe urm˘ atoarele ”contexte”:
i) u +v = x +y, xu +yv = 1,
∂u
∂x
,
∂u
∂y
,
∂v
∂x
,
∂v
∂y
=?.
ii) 2x
2
+ 2y
2
+z
2
−8xz −z + 8 = 0, dz =?.
iii) (y +z) sin z −y(x +z) = 0 ⇒ zsinz
∂z
∂x
−y
2 ∂z
∂y
= 0.
4. Pentru
x
1
= r cos ϕ
1
,
x
2
= r sinϕ
1
cos ϕ
2
,
x
3
= r sinϕ
1
sinϕ
2
cos ϕ
3
,
x
n−1
= r sinϕ
1
sin ϕ
2
... sinϕ
n−2
cos ϕ
n−1
,
x
n
= r sin ϕ
1
sin ϕ
2
... sin ϕ
n−2
sin ϕ
n−1
,
unde r ∈ [0, R], ϕ
1
, ..., ϕ
n−2
∈ [0, π], ϕ
n−1
∈ [0, 2π], s˘ a se determine
∂(x
1
, ..., x
n
)
∂(r, ϕ
1
, ..., ϕ
n−1
)
.
339
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Nicu Boboc, Analiz˘a Matematic˘a I, Editura Universit˘ a¸tii din Bu-
cure¸sti, 1999 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 39214.
3. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogi-
c˘a, Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32023
340
PUNCTE DE EXTREM
Teorema lui Fermat-cazul multidimensional
Criteriu de stabilire a punctelor de extrem pentru func¸tii de mai
multe variabile
Extreme cu leg˘ aturi. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
În continuare vom discuta problema stabilirii punctelor de extrem ale
unei func¸tii cu domeniul din R
p
¸si codomeniul din R, precum ¸si metoda
multiplicatorilor lui Lagrange pentru a determina punctele de extrem ale
unei func¸tii care are variabilele supuse la diverse restric¸tii.
Teorema lui Fermat-cazul multidimensional
Prezent˘ am un analog al teoremei lui Fermat pentru func¸tii de mai multe
variabile.
Defini¸tie. Fie f : D →R, unde D ⊆ R
p
¸ si c ∈ D.
Punctul c se nume¸ ste punct de maxim local (relativ) al func¸tiei f, dac˘ a
exist˘a δ > 0, astfel încât pentru orice x ∈ B(c, δ) ∩ D, avem
f(c) ≥ f(x).
Punctul c se nume¸ ste punct de minim local (relativ) al func¸tiei f, dac˘ a
exist˘a δ > 0 astfel încât pentru orice x ∈ B(c, δ) ∩ D, avem
f(c) ≤ f(x).
Punctele de maxim local ¸ si cele de minim local se numesc puncte de extrem
local.
Teorema lui Fermat-cazul multidimensional. Fie f : D ⊆ R
p

R ¸ si c ∈

D. Dac˘ a c este un punct de extrem local al lui f, iar f este
diferen¸tiabil˘a în c, atunci
Df(c) = 0.
Demonstra¸ tie. Orice restric¸tie a lui f, la o dreapt˘ a, care trece prin c, are
un punct de extrem în c.
341
Prin urmare, Teorema lui Fermat (vezi pagina 276) ne asigur˘ a c˘ a derivata
în c, dup˘ a orice direc¸tie, este nul˘ a.
În particular,
∂f
∂x
1
(c) =
∂f
∂x
2
(c) = ... =
∂f
∂x
n
(c) = 0,
de unde
Df(c) = 0.
Defini¸tie. Fie f : D ⊆ R
p
→R ¸ si c ∈

D. Dac˘ a Df(c) = 0, atunci c se
nume¸ ste punct critic al lui f.
Observa¸tie. Nu orice punct critic este punct de extrem, a¸ sa cu arat˘ a
urm˘ atorul exemplu: f : R
2
→R, dat˘a de f(x, y) = xy, pentru orice (x, y) ∈
R
2
, ¸ si c = (0, 0) ∈ R
2
. Un astfel de punct, care este critic, dar nu este de
extrem local, poart˘ a numele de punct ¸ sa. În acest exemplu, f restric¸ tionat˘ a
la anumite drepte, ce trec prin origine, are un punct de minim relativ în
(0, 0) ∈ R
2
¸ si restric¸tionat˘ a la anumite drepte, ce trec prin origine, are un
punct de maxim relativ în (0, 0) ∈ R
2
. Este posibil ca o func¸ tie restric¸ tionat˘ a
la orice dreapt˘a, care trece printr-un punct critic al func¸tiei, s˘a aib˘ a puncte
de minim relativ. Prin urmare este util s˘ a dispunem de un criteriu pentru a
stabili dac˘ a un punct critic este punct de extrem sau punct ¸ sa.
Criteriu de stabilire a punctelor de extrem pentru func¸tii de mai
multe variabile
Prezent˘ am acum o modalitate de a selecta dintre punctele critice pe acelea
care sunt puncte de extrem local.
Teorem˘a (Criteriu de stabilire a punctelor de extrem pentru
func¸tii de mai multe variabile). Fie f : D =

D ⊆ R
p
→ R care are
derivate par¸tiale de ordin doi continue ¸ si c ∈ D un punct critic al s˘au.
În aceste condi¸tii:
a) dac˘a
D
2
f(c)(w)
2
> 0,
pentru orice w = 0
R
p , atunci c este un punct de minim relativ al lui f;
342
b) dac˘ a
D
2
f(c)(w)
2
< 0
pentru orice w = 0
R
p , atunci c este un punct de maxim relativ al lui f;
c) dac˘a exist˘ a w
1
, w
2
= 0
R
p astfel încât
D
2
f(c)(w
1
)
2
> 0
¸ si
D
2
f(c)(w
2
)
2
< 0,
atunci c este un punct ¸ sa pentru f.
Demonstra¸ tie. a) Deoarece f are derivate par¸tiale de ordin doi continue,
folosind Corolarul de la pagina 215, exist˘ a m ∈ R, m > 0, astfel ca
D
2
f(c)(w)
2
≥ m
pentru orice w ∈ R
p
, |w| = 1.
Din acela¸si motiv, exist˘ a δ ∈ R, δ > 0, astfel încât pentru orice u ∈ R
p
,
cu |u −c| < δ, avem
D
2
f(u)(w)
2

m
2
,
pentru orice w ∈ R
p
, |w| = 1.
Pentru w ∈ R
p
, |w| = 1, conform teoremei lui Taylor - cazul multidimen-
sional (vezi pagina 313), pentru t ∈ [0, 1], exist˘ a c, pe segmentul de capete c
¸si c +tw, astfel ca
f(c +tw) = f(c) +Df(c)(tw) +
1
2
D
2
f(c)(tw)
2
.
Prin urmare, pentru w ∈ R
p
, |w| = 1 ¸si t ∈ [0, δ) avem
f(c +tw) −f(c) =
t
2
2
D
2
f(c)(w)
2
>
m
4
t
2
≥ 0,
deci c este un punct de minim relativ al lui c.
b) Se justific˘ a similar.
c) Fie w
1
, w
2
= 0
R
p astfel încât
|w
1
| = |w
2
| = 1,
D
2
f(c)(w
1
)
2
> 0
343
¸si
D
2
f(c)(w
2
)
2
< 0.
Atunci, exist˘a t, astfel încât
f(c +tw
1
) > f(c)
¸si
f(c +tw
2
) < f(c),
deci c este punct ¸sa al lui f.
Observa¸tie. Rezultatul precedent arat˘ a c˘ a natura punctului critic c este
determinat˘a de forma p˘ atratic˘a D
2
f(c)(w)
2
.
În particular, este important de stabilit dac˘a aceast˘a func¸tie ia valori de
semne contrare sau dac˘ a valorile ei au acela¸ si semn.
Cu nota¸tia

j
=


2
f
∂x
1
∂x
1
(c) ...

2
f
∂x
j
∂x
1
(c)
... ... ...

2
f
∂x
1
∂x
j
(c) ...

2
f
∂x
j
∂x
j
(c)

,
unde j ∈ ¦1, 2, ..., p¦, avem:
a) dac˘ a ∆
1
, ∆
2
, ..., ∆
p
> 0, atunci c este un punct de minim relativ al
lui f;
b) dac˘ a ∆
1
< 0, ∆
2
> 0, ..., (−1)
p

p
> 0, atunci c este un punct de
maxim relativ al lui f;
c) dac˘ a ∆
1
, ∆
2
, ..., ∆
p
≥ 0 (sau ∆
1
≤ 0, ∆
2
≥ 0, ..., (−1)
p

p
≥ 0)
¸ si exist˘ a j ∈ ¦1, 2, ..., p¦, astfel ca ∆
j
= 0, atunci nu se poate trage nicio
concluzie (a se vedea în acest sens exerci¸tiul 4);
d) în celelate cazuri c este un punct ¸ sa al lui f.
Detalii privind observa¸tia de mai sus se pot g˘asi în Constantin Meghea,
Irina Meghea, Tratat de Calcul Diferen¸tial ¸si Calcul Integral pentru
Înv˘a¸t˘amântul Politehnic, Editura Tehnica, Bucure¸sti, 1997, pagina 451.
Vom demonstra aceast˘ a afirma¸tie în cazul p = 2.
A¸sadar avem de studiat forma p˘ atratic˘ a
Q = Ax
2
+ 2Bxy +Cy
2
.
344
Dac˘ a
∆ = AC −B
2
> 0,
atunci
A = 0
¸si avem
Q(x, y) =
1
A
[(Ax +By)
2
+ (AC −B
2
)y
2
],
deci semnul lui Q este dat de semnul lui A.
Pe de alt˘ a parte, dac˘ a
∆ = AC −B
2
< 0,
atunci:
i) pentru A = 0, Q(1, 0) = A ¸si Q(B, −A) = A(AC −B
2
);
ii) pentru A = 0, C = 0 sau A = C = 0 se arat˘ a similar c˘ a aplica¸tia Q ia
atât valori strict pozitive, cât ¸si strict negative.
Prin urmare avem urm˘ atorul:
Corolar. Fie f : D =

D ⊆ R
2
→ R care are derivate par¸ tiale de ordin
doi continue, c ∈ D un punct critic al s˘au ¸ si
∆ =

2
f
∂x∂x
(c)

2
f
∂y∂y
(c) −(

2
f
∂y∂x
(c))
2
.
Atunci:
a) dac˘a ∆ > 0 ¸ si

2
f
∂x∂x
(c) > 0, c este un punct de minim relativ al lui f;
b) dac˘ a ∆ > 0 ¸ si

2
f
∂x∂x
(c) < 0, c este un punct de maxim relativ al lui f;
c) dac˘a ∆ < 0, c este un punct ¸ sa al lui f.
Observa¸tie. Matricea
(

2
f
∂x1∂x1
(c) ...

2
f
∂xp∂x1
... ... ...

2
f
∂x1∂xp
(c) ...

2
f
∂xp∂xp
(c)
),
numit˘ a Hessiana func¸tiei f în punctul c, este cea care permite selectarea
punctelor de extrem dintre punctele critice.
345
Not˘a istoric˘ a. Otto Hesse s-a n˘ascut in 1811 la Königsberg, Prusia (azi
Kaliningrad, Rusia). Aici urmeaz˘ a gimnaziul ¸si Universitatea unde studiaz˘ a
matematica ¸si ¸stiin¸tele naturii, avându-i ca profesori pe Jacobi ¸si Bessel. Sub
îndrumarea lui Jacobi ob¸tine titlul de doctor în matematic˘ a, în 1840. În 1845
este numit profesor la Universitatea din Königsberg, în 1855 la Universitatea
din Halle, în 1856 la Universitatea Ruprecht-Karls din Heildelberg, iar în
1868 la Politehnica din M˝unchen. Printre studen¸tii lui Hesse trebuie aminti¸ti
Gustav Kirchhoff, Rudolph Lipschitz ¸si Ernst Schröder. A fost membru al
Academiei de ¸ Stiin¸te din Berlin (din partea c˘ areia a primit premiul Steiner),
al Academiei de ¸ Stiin¸te din Göttingen, al Academiei Bavareze de ¸ Stiin¸te ¸si
al London Mathematical Society. A murit în 1874.
Extreme cu leg˘ aturi. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
Pân˘ a în prezent am discutat situa¸tia în care punctele de extrem ale unei
func¸tii cu valori reale se afl˘ a în interiorul domeniului de defini¸tie D ⊆ R
p
. Nici
una dintre considera¸tiile anterioare nu se aplic˘ a în cazul în care punctele de
extrem se afl˘ a pe frontiera domeniului de defini¸tie al func¸tiei. Dac˘ a frontiera
domeniului de defini¸tie al func¸tiei f poate fi parametrizat˘ a cu ajutorul unei
func¸tii ϕ, atunci problema se reduce la studiul extremelor func¸tiei f ◦ϕ. Dac˘ a
S este o suprafa¸t˘ a con¸tinut˘ a în domeniul D de defini¸tie al func¸tiei f cu valori
reale, suntem nevoi¸ti, de multe ori, s˘ a determin˘ am extremele func¸tiei f
|S
.
Spre pild˘ a, pentru D = R
n
¸si f(x) = |x|, pentru orice x ∈ R
p
, problema de
mai sus revine la a determina punctele de pe S, care sunt cele mai dep˘ artate
sau apropiate de origine. Dac˘ a S poate fi parametrizat˘ a cu ajutorul unei
func¸tii ϕ, atunci problema, ca mai sus, se reduce la studiul extremelor func¸tiei
f ◦ϕ. De multe ori îns˘ a, aceast˘ a abordare nu este cea mai nimerit˘ a. Ca atare,
dorim s˘ a elabor˘ am o alt˘ a procedur˘ a pentru rezolvarea acestei probleme. S˘ a
presupunem c˘ a exist˘ a o aplica¸tie g, astfel ca S = ¦x ∈ D [ g(x) = 0¦ =
g
−1
(¦0¦). Dorim s˘ a determin˘ am extremele relative ale func¸tiei f
|S
. Dac˘ a f ¸si
g sunt de clas˘ a (
1
pe o vecin˘ atate a unui punct c din D ¸si Dg(c) = 0, atunci
o condi¸tie necesar˘a ca c s˘ a fie un extrem relativ al lui f
|S
este ca Dg(c) s˘ a fie
un multiplu de Df(c). În limbajul derivatelor par¸tiale, exist˘ a λ ∈ R astfel
încât
∂f
∂x
1
(c) = λ
∂g
∂x
1
(c), ...,
∂f
∂x
p
(c) = λ
∂g
∂x
p
(c). Practic dorim s˘ a determin˘ am
c. λ, numit multiplicator Lagrange, este de asemenea o necunoscut˘ a. Cele p
ecua¸tii anterioare, împreun˘ a cu ecua¸tia g(c) = 0, formeaz˘ a un sistem cu p+1
necunoscute, anume c
1
, ..., c
p
¸si λ, unde c = (c
1
, ..., c
p
). Mai precis avem:
346
Teorema multiplicatorilor lui Lagrange. Fie f ¸ si g de clas˘a (
1
pe
D ⊆ R
p
, cu valori în R ¸ si c ∈

D, a¸ sa încât
g(c) = 0.
S˘ a presupunem c˘a exist˘ a V
0
o vecin˘ atate a lui c, astfel ca
f(x) ≤ f(c),
(sau f(x) ≥ f(c)) pentru orice x ∈ V
0
cu proprietatea suplimentar˘a g(x) = 0.
Dac˘ a Dg(c) = 0, atunci exist˘a λ ∈ R, astfel ca
Df(c) = λDg(c).
Demonstra¸ tie. Fie F : D →R
2
dat˘ a de
F(x) = (f(x), g(x)),
pentru orice x ∈ D.
F este de clas˘ a (
1
¸si
DF(x)(w) = (Df(x)(w), Dg(x)(w)),
pentru orice w ∈ R
p
.
Mai mult,
x ∈ S = ¦x ∈ D [ g(x) = 0¦
dac˘ a ¸si numai dac˘ a
F(x) = (f(x), 0).
S˘ a presupunem c˘ a g(c) = 0 ¸si c˘ a exist˘ a V
0
o vecin˘ atate a lui c, astfel ca
f(x) ≤ f(c) pentru orice x ∈ V
0
cu proprietatea suplimentar˘ a g(x) = 0. (*)
Atunci DF(c) : R
p
→R
2
nu este surjectiv˘ a, c˘ aci altminteri, în conformi-
tate cu Teorema de surjectivitate local˘ a (vezi pagina 327), exist˘ a ε ∈ R, ε > 0
¸si V

⊆ V
0
, o vecin˘ atate a lui c astfel ca pentru orice (ζ, 0) cu proprietatea
f(c) < ζ < f(c) +ε,
exist˘ a u ∈ V

, astfel ca
F(u) = (ζ, 0),
i.e.
f(u) = ζ ¸si g(u) = 0,
347
ceea ce contrazice (*).
Prin urmare, cum DF(c) = 0, deducem c˘ a DF(c)(R
p
) este o dreapt˘ a din
R
2
care trece prin origine.
Pe de alt˘ a parte, Dg(c) = 0, deci exist˘ a w
0
∈ R
p
, astfel încât
Dg(c)(w
0
) = 0,
de unde
DF(c)(Dg(c)(
w
0
Dg(c)(w
0
)
)) =
= (Df(c)(
w
0
Dg(c)(w
0
)
)), Dg(c)(
w
0
Dg(c)(w
0
)
)) = (λ, 1),
unde
λ = Df(c)(Dg(c)(w
0
)).
Atunci DF(c)(w) = (Df(x)(w), Dg(x)(w)) ¸si (λ, 1) se g˘ asesc pe o dreapt˘ a
ce trece prin origine, deci
Df(c)(w) = λDg(c)(w),
pentru orice w ∈ R
p
, i.e.
Df(c) = λDg(c).
Observa¸tie. Condi¸tia Df(c)(w) = λDg(c)(w), pentru orice w ∈ R
p
, se
mai poate scrie sub forma
∂f
∂x
1
(c)w
1
+... +
∂f
∂x
p
(c)w
p
= λ[
∂g
∂x
1
(c)w
1
+... +
∂g
∂x
p
(c)w
p
].
Alegând w
i
= e
i
, i ∈ ¦1, 2, ..., p¦, ob¸tinem
∂f
∂x
1
(c) = λ
∂g
∂x
1
(c),
...
∂f
∂x
p
(c) = λ
∂g
∂x
p
(c),
care împreun˘a cu ecua¸ tia g(c) = 0, formeaz˘ a un sistem de p+1 necunoscute,
anume c
1
, ..., c
p
¸ si λ, unde c = (c
1
, ..., c
p
).
348
Observa¸tie. Metoda lui Lagrange prezentat˘ a mai sus furnizeaz˘a o condi¸ tie
necesar˘ a, iar punctele ob¸ tinute pot fi maxime relative, minime relative sau s˘ a
nu fie extreme relative. În aplica¸ tii, stabilirea naturii acestor puncte se poate
baza pe considerente geometrice sau fizice; în alte cazuri acest studiu poate
conduce la analize foarte subtile.
Observa¸tie. Metoda lui Lagrange prezentat˘ a mai sus poate fi extins˘ a la
cazurile în care exist˘ a mai multe ”constrîngeri”, introducând câte un multi-
plicator Lagrange suplimentar pentru fiecare constrângere suplimentar˘a.
Observa¸tie. Mai multe am˘ anunte privind aceast˘a metode se pot afla con-
sultând articolul "Metoda multiplicatorilor lui Lagrange", Gazeta Matema-
tic˘ a, Seria pentru Informare ¸ Stiintific˘ a ¸ si Perfec¸tionare Metodic˘ a, Nr.4, 2004,
p.319-339.
Exerci¸tii
1. (Generalizare a teoremei lui Rolle). Fie f : ¦x ∈ R
p
[ |x| ≤ 1¦ → R
o func¸tie continu˘ a, diferen¸tiabil˘ a în orice punct interior al domeniului de
defini¸tie ¸si astfel ca f(x) = 0, pentru orice x ∈ R
p
, cu |x| = 1.
S˘ a se arate c˘ a exist˘ a un punct interior al domeniului de defini¸tie, fie el c,
astfel ca Df(c) = 0.
2. Fie D ⊆ R
n
, n ∈ N, n ≥ 2, o mul¸time deschis˘ a ¸si f : D →R o func¸tie
continu˘ a, derivabil˘ a în punctul x
0
∈ D, astfel încât f

(x
0
) = 0. S˘ a se arate
c˘a pentru orice vecin˘ atate V , a lui x
0
, exist˘ a x ∈ V , x = x
0
astfel încât
f(x) = f(x
0
).
3. Pentru func¸tia f : R
2
→R, dat˘ a de
f(x, y) = x
2
+ 4xy +y
2
,
pentru orice (x, y) ∈ R
2
, s˘ a se arate c˘ a originea este un punct ¸sa.
4. Pentru func¸tia f : R
2
→R, dat˘ a de
f(x, y) = x
4
+y
4
,
pentru orice (x, y) ∈ R
2
, s˘ a se arate c˘ a originea este un punct minim relativ
¸si c˘a ∆(0, 0) = 0.
S˘ a se arate c˘ a originea este un punct maxim relativ ¸si c˘ a ∆(0, 0) = 0,
pentru −f.
349
Pentru func¸tia f : R
2
→R, dat˘ a de
f(x, y) = x
4
−y
4
,
pentru orice (x, y) ∈ R
2
, s˘ a se arate c˘ a originea este un punct ¸sa ¸si c˘ a
∆(0, 0) = 0.
5. Pentru func¸tia f : D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x > 0, y > 0¦ →R, dat˘a de
f(x, y) =
1
x
+
1
y
+cxy,
pentru orice (x, y) ∈ D, s˘ a se determine punctele critice ¸si s˘ a se stabileasc˘ a
natura lor (de minim, de maxim, ¸sa).
6. Fie (x
1
, y
1
), ..., (x
n
, y
n
) ∈ R
2
.
S˘ a se determine o aplica¸tie liniar˘ a
F(x) = Ax +B, x ∈ R,
astfel încât
n
¸
j=1
[F(x
j
) −y
j
]
2
s˘ a fie minim˘ a.
F se nume¸ste ”liniarizarea optim˘ a” a celor n puncte date, în sensul celor
mai mici p˘ atrate.
7. S˘ a se arate c˘ a o func¸tie f : D = D ⊆ R
p
→R, unde D este m˘ arginit˘ a,
care este armonic˘ a (i.e.
p
¸
j=1

2
f
∂x
j
∂x
j
(x) = 0, pentru orice x ∈ D) nu are puncte
de extrem relativ din interiorul lui D.
8. Pentru func¸tia f : R
2
→R, dat˘ a de
f(x, y) = (y −x
2
)(y −2x
2
),
pentru orice (x, y) ∈ R
2
, s˘ a se arate c˘ a originea nu este un punct de extrem
relativ, dar c˘a f are ca punct de minim pe (0, 0) de-a lungul oric˘ arei drepte
x = αt, y = βt, t ∈ R care trece prin (0, 0).
Acest exemplu arat˘ a c˘ a nu putem spera s˘ a rezolv˘am problema determin˘ arii
punctelor de extrem ale unei func¸ tii de dou˘ a variabile prin reducerea la cazul
1-dimensional.
9. S˘ a se determine punctele de extrem pentru func¸tiile:
350
i) f : R
3
→R, dat˘ a de
f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−xy +x −2z,
pentru orice (x, y, z) ∈ R
3
;
ii) f : ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x, y, z > 0¦ →R, dat˘ a de
f(x, y, z) = x +
y
2
4x
+
z
2
y
+
2
z
,
pentru orice (x, y, z) ∈ R
3
;
10. S˘ a se arate c˘ a func¸tia f : R
2
→R, dat˘ a de
f(x, y) = x
2
−y
2
+ 2e
−x
2
,
pentru orice (x, y) ∈ R
2
, nu admite puncte de extrem global.
11. S˘ a se determine extremele globale ale func¸tiei f : ¦(x, y) ∈ R
2
[
x
2
+y
2
≤ 1¦ →R, dat˘ a de
f(x, y) = x
2
+ 2xy.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
351
INTEGRABILITATE
352
INTEGRALA RIEMANN-STIELTJES
No¸tiunea de func¸tie integrabil˘a Riemann-Stiletjes în raport cu
alt˘a func¸tie
Propriet˘ a¸tile de liniaritate ¸si de aditivitate de domeniu pentru
integrala Riemann-Stiletjes
Teorema de integrare prin p˘ar¸ti pentru integrala
Riemann-Stieltjes
Clase de perechi de func¸tii (f, g) pentru care f este integrabil˘a
Riemann-Stieltjes în raport cu g
Problema permut˘ arii limitei cu integrala
Teorema de reprezentare a lui Riesz
Originile integralei pot fi urm˘arite departe în trecut. Ele sunt legate de pro-
bleme geometrice ca definirea ¸si determinarea lungimii unei curbe, a ariei unei
figuri plane sau a unei suprafe¸te în spa¸tiu, a volumului unui corp solid sau de pro-
blema determin˘ arii centrului de greutate al unei figuri plane sau al unui corp solid.
Cercet˘ ari de acest fel urc˘ a pân˘ a în antichitatea greac˘ a (Eudox din¸scoala lui Platon,
secolul al IV-lea î. C. ¸si Arhimede, din ¸scoala din Alexandria, secolul al III-lea î.
C.) ¸si sunt cunoscute acum sub numele de metoda exhaustiei, adoptat în secolul
al XVII-lea.
La o no¸tiune foarte important˘a se ajunge de obicei din mai multe direc¸tii, dup˘ a
cum ¸si impactul ei se manifest˘ a în mai multe domenii. A¸sa s-a întâmplat ¸si cu
integrala. Dac˘a itinerarul ei geometric începe înc˘a în Antichitate, originea cine-
matic˘ a se cristalizeaz˘ a abia în secolul al XIV-lea, în leg˘ atur˘a cu studiul mi¸sc˘arilor
neuniforme.
Newton impune primatul func¸tiei primitive ¸si leg˘ atura dintre primitiv˘ a ¸si arie,
pe baza unui algoritm deosebit de simplu.
Contrar lui Newton, G.W. Leibniz are ca punct de plecare, în problema ariilor,
opera¸tia de limit˘ a a unei sume.
Abia fra¸tii Bernoulli introduc, pe la 1690, termenul de integral˘a, pe care-l
adopt˘a ¸si Leibniz ¸si care corespunde la ceea ce numim azi primitiv˘ a.
Nota¸tia
b

a
f(x)dx pe care o folosim azi pentru integrala definit˘ a a fost introdus˘ a
în 1816 de c˘ atre Fourier.
353
Pân˘a la Cauchy, problema existen¸tei integralei sau primitivei nu era distinct˘a de
problema evalu˘ arii lor. ...(Cauchy) ob¸tine prima demonstra¸tie a existen¸tei primi-
tivei pentru orice func¸tie continu˘ a.
În 1845 un nou pas important în clarificarea ideii de integral˘a este realizat de
Bernhard Riemann ... . Riemann este primul care încearc˘ a s˘ a definesc˘ a integrala
pentru o func¸tie nesupus˘a a priori nici unei restric¸tii.
Solomon Marcus, ¸ Socul matematicii, Editura Albatros, Bucure¸sti,
1987, paginile 264-265, 267-268 ¸si 269-270.
If we have waited this long before defining integration, it is because we have
not needed a careful definition. For more than a hundred years, it was enough to
define integration as the inverse process to differentiation. As we saw in the last
section, this is no longer sufficient when we start using Fourier series. We need a
broader and clearer definition. Fourier’s solution, to define the definite integral in
terms of area, raises the question: what do we mean by "area"? As the nineteenth
century progressed, it became increasingly evident that the right way to define
area was in terms of integration. If we are to avoid circular reasoning, then we
must look elsewhere for our definition.
It was Cauchy who first proposed the modern solution to this problem. He
defined the integral as the limit of approximating sums. He was first to unlink
the definitions of the integral and derivative. We have seen that Archimedes cal-
culated areas by using approximating sums. Leibniz and his successors used these
sums to approximate integrals they could not evaluate precisely. But these were
approximation techniques, not definitions.
Part of the reason that no one used this definition before Cauchy is that it is
ungainly. Following Cauchy, we shall assume that we are working with a continuous
function f on a closed and bounded interval [a, b]. We choose a positive integer n
and an arbitrary partition of [a, b] into n subintervals: a = x
0
< x
1
< x
2
< ... <
x
n
= b. These subintervals do not have to be of equal length. We form a sum
that approximates the value of the definite integral of f from a to b:
b

a
f(x)dx ≈
n
¸
j=1
f(x
j−1
)(x
j
− x
j−1
). ... Cauchy now defines the value of the definite integral
to be the limit of all such sums as the lengths of the subintervals approach zero.
It is significant that he does not merely take the limit as n approaches infinity.
... increasing only the number of subintervals is not enough to give us convergence
to the desired value.
A more useful definition of integration was given by Bernhard Riemann in
354
"Über die Darstellbarkeit einer Function durch eine trigonometrische Reihe". ...
this was written after the summer of 1852 when Riemann had discussed questions
of Fourier series with Dirichlet. Its purpose was nothing less than to find necessary
and sufficient conditions for a function to have a representation as a trigonometric
series. Riemann never published it, probably because it raises many new questions
that he was hoping to answer. It appeared in 1867, after his death. ... Cauchy’s
definition was adequate for proving that any bounded continuous function is in-
tegrable. It was also sufficient for a demonstration that any bounded piecewise
continuous function is integrable. Riemann wished to consider even more general
functions, functions with infinitely many discontinuities within any finite interval.
His definition is very similar to Cauchy’s. Like Cauchy, he uses approximating
sums:
n
¸
j=1
f(x

j−1
)(x
j
−x
j−1
). Unlike Cauchy who evaluated the function f at the
left-hand endpoint of each interval, Riemann allows approximating sums in which
x

j−1
can be any point in the interval [x
j−1
, x
j
]. Because of this extra freedom, it
appears more difficult to guarantee convergence of these series. In fact, Riemann’s
definition is equivalent to Cauchy’s. Cauchy wanted to be able to prove that any
continuous function is integrable. Riemann was interested in seeing how discontin-
uous a function could be and still remain integrable. ... What Riemann gains in
allowing x

j−1
to take on any value in [x
j−1
, x
j
] is greater flexibility. In particular,
it enables him to establish necessary and sufficient conditions for the existence of
the integral.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 237-238 ¸si 250-251.
No¸tiunea de func¸tie integrabil˘ a Riemann-Stiletjes în raport cu
alt˘ a func¸tie
Not˘a istoric˘ a. Bernhard Riemann (1826-1866) a fost unul dintre ma-
tematicienii de frunte ai secolului al XIX-lea. În scurta sa carier˘ a, el a in-
trodus idei de o importan¸t˘ a fundamental˘ a în analiza complex˘ a, analiza re-
al˘ a, geometria diferen¸tial˘ a, teoria numerelor ¸si alte domenii ale matematicii.
Cercet˘ arile sale de geometrie diferen¸tial˘ a au constituit baza matematic˘a pen-
tru teoria general˘ a a relativit˘ a¸tii.
Numele lui Riemann este legat de (probabil) cea mai important˘ a conjenc-
tur˘ a nedemonstrat˘ a înc˘ a, a matematicii zilelor noastre, ¸si anume ipoteza lui
Riemann, care este de o importan¸t˘ a fundamental˘ a pentru studiul distribu¸tiei
numerelor prime.
355
Riemann s-a n˘ ascut în 1826 în ¸tinutul Hanovrei, mai târziu parte din
Germania. Înc˘a de la o vârst˘a fraged˘ a el î¸si manifest˘a interesul pentru istorie
¸si matematic˘ a, fiind încurajat de c˘ atre familia sa în acest sens. La vârsta de
14 ani intr˘ a la gimnaziul din Hanovra, iar doi ani mai târziu este transferat la
gimnaziul din Lüneburg, unde îi este descoperit remarcabilul talent matem-
atic. Schmalfuss, directorul gimnaziului, îi d˘ a lui Riemann o carte de teoria
numerelor scris˘ a de Legendre. ¸ Sase zile mai târziu, Riemann îi înapoiaz˘ a
cartea de 859 pagini spunând: ”Este o carte minunat˘a! Am terminat-o.” ¸ Si o
terminase. În 1846, Riemann se înscrie la Universitatea Göttingen. Conform
dorin¸telor tat˘ alui s˘au, începe facultatea de teologie, dar se transfer˘ a curând
la facultatea de filosofie pentru a studia ¸stiin¸tele ¸si matematica.
Cu toate c˘ a Gauss se afla ¸si el la Universitatea din Göttingen în aceast˘ a
perioad˘ a, probabil c˘ a nu a avut nici un contact personal cu Riemann. Abili-
tatea lui Riemann i-a atras îns˘ a aten¸tia altui matematician de la Göttingen,
Moritz Stern. Dup˘ a un an, Riemann se transfer˘ a la Universitatea din Berlin,
unde poate beneficia de îndrum˘arile lui Jacobi, Steiner, Dirichlet ¸si Eisen-
stein. Dirichlet a fost cel care l-a influen¸tat cel mai mult pe Riemann ¸si care
avea s˘ a devin˘ a colaboratorul s˘ au. În 1850, Riemann se întoarce la Göttingen,
unde î¸si va petrece tot restul carierei.
Dizerta¸tia lui Riemann, alc˘ atuit˘ a sub supravegherea lui Gauss, în 1851,
are ca subiect fundamentarea analizei complexe.
Urm˘ atorul pas în cariera academic˘a a lui Riemann este calificarea ca
Privatdozent (lector). Pentru aceasta, el trebuia s˘ a prezinte un Habilitation-
sschrift (eseu) ¸si un Habilitationsvortrag (prelegere). Ambele s-au dovedit a
fi opere matematice însemnate. Pentru Habilitationsschrift, Riemann a ales
ca subiect seriile Fourier, prezentând eseul complet în anul 1853. Cu toate
c˘a seriile trigonometrice fuseser˘ a îndelung folosite în astronomie, problema
g˘ asirii solu¸tiilor ecua¸tiei undelor, care pot fi reprezentate prin astfel de serii,
a constituit subiectul unor largi dezbateri în secolul al XVIII-lea. Problema
de baz˘ a era lipsa unei fundament˘ ari a Analizei Matematice. Fourier f˘ acuse
în mod extensiv uz de seriile trigonometrice în rezolvarea ecua¸tiei c˘ aldurii,
dar a f˘ acut foarte pu¸tine pentru a rezolva aspectele fundamentale. Eseul lui
Riemann a constituit un considerabil progres în aceasta problem˘ a, în primul
rând prin aceea c˘ a a dat primul criteriu de integrabilitate a unei func¸tii, ¸si
prin ob¸tinerea unei condi¸tii necesare pentru ca o func¸tie integrabil˘a Riemann
s˘ a poat˘ a fi reprezentat˘ a printr-o serie Fourier.
Pentru Habiltationsvortrag-ul s˘ au, Riemann a propus trei teme, ¸si, con-
trar a¸stept˘ arilor sale, Gauss a ales-o pe cea de geometrie. Prelegerea lui
356
Riemann ”Despre falsele ipoteze aflate la baza geometriei” a fost sus¸tinu-
t˘ a pe 10 iunie 1854. Aceast˘ a oper˘a extraordinar˘ a introduce (ceea ce acum
se nume¸ste) suprafa¸ta Riemann n-dimensional˘ a ¸si tensorul s˘ au de curbur˘ a.
Rezultatele sale sunt folosite, ¸saizeci de ani mai târziu, în teoria general˘ a a
relativit˘ a¸tii a lui Einstein. Probabil c˘ a singura persoan˘ a din audien¸t˘a care
aprecia adâncimea operei lui Riemann era Gauss, care f˘ acuse munc˘ a de pi-
onierat în geometria diferen¸tial˘ a. Un raport al prelegerii lui Riemann nu a
fost publicat decât în anul 1868, dup˘ a moartea sa.
Cu toate c˘ a Privatdozent-ul putea colecta taxe de la studen¸ti, postul nu
era prev˘ azut cu salariu. Cu ajutorul lui Dirichlet, Riemann ob¸tine un mo-
dest post renumerat. El nu devine profesor asistent decât în anul 1857, an în
care î¸si public˘ a cercet˘ arile sale legate de func¸tiile abeliene. Func¸tiile abeliene
fuseser˘ a studiate de c˘ atre Abel ¸si Jacobi; ele sunt o generalizare a func¸tiilor
eliptice. Riemann dezvolt˘ a o teorie geometric˘ a care rezolv˘ a mai multe pro-
bleme remarcabile din acest domeniu. Opera sa îl recomand˘ a pe Riemann
ca pe un mare matematician, dar nu f˘ ar˘ a a-i fi controversat acest titlu. El
foloseste în mod extensiv, far˘ a demonstra¸tie, un principiu varia¸tional, numit
principiul lui Dirichlet. Weierstrass avea îndoielile sale în leg˘ atur˘ a cu acest
principiu, care, dup˘a moartea lui Riemann, cade în dizgra¸tie. Aceast˘ a stare
de fapt a avut îns˘ a consecin¸te fructuoase. Mai mul¸ti matematicieni au g˘ asit
cu succes demonstra¸tii ale rezultatelor lui Riemann f˘ ar˘ a a folosi principiul
lui Dirichlet, iar principiului în sine i-a fost dat˘ a o demonstra¸tie riguroas˘ a,
în anul 1899, de c˘ atre Hilbert.
În 1859, Dirichlet, care era succesor la catedra lui Gauss din 1855, moare
în urma unei boli grave. Riemann este numit în locul s˘ au. În acela¸si an,
el este ales membru corespondent al Academiei de ¸ Stiinte din Berlin. Ca
nou membru, lui Riemann i se cere s˘ a trimit˘ a Academiei un raport al ac-
tivit˘ a¸tii sale recente. Raportul trimis de Riemann, numit ”Despre num˘ arul
numerelor prime mai mici decât un num˘ ar dat”, este de o importan¸t˘a fun-
damental˘ a în teoria numerelor. Riemann arat˘ a c˘ a diverse rezultate legate de
distribu¸tia numerelor prime sunt strâns legate de propriet˘ a¸tile analitice ale
func¸tiei zeta. Unele dintre rezultatele sale au fost stabilite în mod riguros de
c˘atre Hadamard ¸si Vallée-Poussin în 1896, îns˘ a celebra sa conjectur˘ a a r˘ amas
nedemonstrat˘ a pân˘ a în prezent.
Not˘a istoric˘a. Thomas Jan Stieltjes s-a n˘ ascut în 1856 în Olanda. Tat˘ al
s˘ au era un vestit inginer de construc¸tii civile (printre altele, el este cel care a
construit portul din Rotterdam), doctor al Universit˘a¸tii din Leiden. Stieltjes
357
¸si-a început studiile la Politehnica Delft în 1873. Aici î¸si petrece mult timp în
bibliotec˘ a citind operele lui Gauss ¸si Jacobi, fapt care-l determin˘ a s˘ a neglijeze
cursurile ¸si ca atare s˘a nu poat˘ a promova examenele. În 1877 devine asistent
la observatorul astronomic de la Leiden. În urma unei coresponden¸te cu
Hermite, începe s˘ a-¸si dedice tot mai mult timp cercet˘ arii matematice. În 1885
este ales membru al Academiei Regale de ¸ Stiin¸te din Amsterdam, iar în 1866
prime¸ste titlul de doctor în matematici. În acela¸si an este numit profesor la
Universitatea din Toulouse. Este foarte cunoscut în special datorit˘ a lucr˘ arilor
sale privind frac¸tiile continue. A murit în 1895.
Fie f, g : [a, b] →R m˘ arginite (aceast˘ a ipotez˘a se va men¸tine, f˘ ar˘ a a mai
fi men¸tionat˘ a explicit, în toat˘ a aceast˘ a sec¸tiune).
O parti¸tie (sau o diviziune) a lui [a, b] este o familie finit˘ a de intervale
închise, care au în comun cel mult un punct ¸si a c˘ aror reuniune este [a, b].
De obicei, o parti¸tie P a lui [a, b] este descris˘ a prin specificarea unei
mul¸timi finite de numere reale (x
0
, x
1
, ...., x
n
) astfel ca
a = x
0
< x
1
< .... < x
n−1
< x
n
= b,
iar intervale sunt [x
0
, x
1
], ..., [, x
n−1
, x
n
].
Punctele x
0
, x
1
, ...., x
n
se numesc punctele diviziunii.
De multe ori termenul de parti¸tie desemneaz˘ a atât familia de intervale,
cât ¸si punctele parti¸tiei, deci putem scrie
P = (x
0
, x
1
, ...., x
n
).
Pentru dou˘ a parti¸tii P ¸si Q ale lui [a, b], spunem c˘ a Q este o rafinare a lui
P dac˘a orice interval al lui Q este con¸tinut într-un interval al lui P, adic˘ a,
echivalent, orice punct al lui P este un punct al lui Q.
Scriem, în acest caz,
P ⊆ Q.
Defini¸tie. Fie f, g : [a, b] → R. O sum˘ a Riemann-Stieltjes a lui f în
raport cu g, corespunz˘atoare parti¸ tiei P = (x
0
, x
1
, ...., x
n
) a lui [a, b], are
forma
S(P; f, g) =
n
¸
k=1
f(ζ
k
)(g(x
k
) −g(x
k−1
)),
unde ζ
k
∈ [x
k−1
, x
k
], pentru orice k ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
358
Observa¸tie. În cazul în care g(x) = x, pentru orice x ∈ [a, b], ob¸tinem
suma
n
¸
k=1
f(ζ
k
)(x
k
−x
k−1
) care poart˘ a numele de sum˘ a Riemann ¸ si care poate
fi interpretat˘ a ca suma ariilor dreptunghiurilor cu baza [x
k−1
, x
k
] ¸ si în˘al¸timea
f(ζ
k
). Prin urmare, pentru parti¸tii foarte fine ale lui [a, b] este de a¸ steptat ca
suma Riemann s˘ a genereze o aproximare a ”ariei de sub graficul lui f”. Dac˘ a
g(x) reprezint˘ a ”masa” intervalului [a, x], atunci g(x
k
) −g(x
k−1
) reprezint˘ a
”masa” intervalului [x
k−1
, x
k
]. A¸ sadar, considerând g arbitrar˘ a, putem con-
sidera alte tipuri de ”magnitudini” (altele decât lungimea) ale unui interval.
Observa¸tie. S˘ a remarc˘ am c˘ a suma S(P; f, g) =
n
¸
k=1
f(ζ
k
)(g(x
k
)−g(x
k−1
))
depinde de alegerea punctelor intermediare ζ
k
. Ar fi poate potrivit s˘a intro-
ducem o nota¸tie care s˘ a pun˘ a în eviden¸t˘ a acest fapt. Nu vom proceda ast-
fel deoarece dac˘ a consider˘ am parti¸ tia Q = (x
0
, ζ
1
, x
1
, ζ
2
, ..., ζ
n
, x
n
) ¸ si suma
S(Q; f, g), unde punctele intermediare sunt, alternativ, capetele din dreapta
¸ si din stânga ale intervalelor, avem S(Q; f, g) = S(P; f, g), deci putem pre-
supune totdeauna c˘ a parti¸ tia considerat˘a are un num˘ar par de intervale, iar
punctele intermediare sunt alternativ, capetele din dreapta ¸ si stânga ale in-
tervalelor.
Defini¸tie. Fie f, g : [a, b] →R. Spunem c˘a f este integrabil˘a Riemann-
Stieltjes în raport cu g dac˘a exist˘ a un num˘ar real I cu proprietatea c˘ a pentru
orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a o parti¸ tie P
ε
a lui [a, b] astfel ca pentru orice parti¸ tie
P, care este o rafinare a lui P
ε
, ¸ si orice sum˘ a Riemann-Stieltjes S(P; f, g)
corespunz˘ atoare lui P s˘ a avem
[S(P; f, g) −I[ < ε.
În acest caz, I este unic determinat, se nume¸ ste integrala Riemann-
Stieltjes a lui f în raport cu g ¸ si vom nota
I =
b

a
fdg =
b

a
f(t)dg(t).
În cazul special în care g(x) = x, pentru orice x ∈ [a, b], spunem c˘ a f
este integrabil˘ a Riemann.
359
Observa¸tie. Pentru o mai bun˘a în¸telegere a defini¸tiei de mai sus, cât ¸ si
pentru leg˘atura ei cu no¸tiunea clasic˘ a de integrabilitate Riemann, este nece-
sar˘ a rezolvarea exerci¸tiilor 1,2 ¸ si 3 din aceast˘ a sec¸tiune.
Exemple
1. Pentru g, f : [a, b] →R, unde
g(x) = ¦
0, x = a
1, x ∈ (a, b]
,
f este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu g dac˘ a ¸si numai dac˘ a f este
continu˘ a în a, caz în care valoarea integralei este f(a).
2. Func¸tia f : [0, 1] →R, dat˘ a de
f(x) = ¦
0, x ∈ Q
1, x / ∈ Q
,
nu este integrabil˘a Riemann.
Pentru studiul fenomenelor mecanice care sunt modelate de integrala
Riemann-Stieltjes se poate consulta Analiz˘ a Matematic˘a, Vol. II, Edi¸tia
a V-a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, Lucrare elaborat˘a de un
colectiv al catedrei de analiz˘ a matematic˘a a Universit˘ a¸ tii Bucure¸ sti (cota la
biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bu-
cure¸sti) la paginile 23-33.
Urm˘ atorul rezultat, analog criterului lui Cauchy pentru ¸siruri, se va folosi
în cadrul demonstra¸tiei Teoremei de permutare a limitei cu integrala (vezi
pagina 366) ¸si a Teoremei de integrabilitate Riemann-Stietjes a func¸tilor con-
tinue (vezi pagina 363).
Criteriul lui Cauchy pentru integrabilitatea Riemann-Stieltjes.
Fie f, g : [a, b] → R. f este integrabil˘a Riemann-Stieltjes în raport cu g
dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘a Q
ε
, o parti¸tie a lui
[a, b], astfel ca pentru orice parti¸ tii P ¸ si Q care sunt rafin˘ari ale lui Q
ε
¸ si
orice sume Riemann-Stieltjes S(P; f, g) ¸ si S(Q; f, g) corespunz˘ atoare lui P,
respectiv Q, avem
[S(P; f, g) −S(Q; f, g)[ < ε.
360
Propriet˘ a¸tile de liniaritate ¸si de aditivitate de domeniu pentru
integrala Riemann-Stiletjes
Urm˘ atorul rezultat exprim˘ a propriet˘ a¸tile de liniaritate ale integralei Riemann-
Stieltjes.
Teorem˘a. a) Fie f
1
, f
2
, g : [a, b] → R, f
1
, f
2
integrabile Riemann-
Stieltjes în raport cu g ¸ si α, β ∈ R.
Atunci αf
1
+βf
2
este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu g ¸ si
b

a
(αf
1
+βf
2
)dg = α
b

a
f
1
dg +β
b

a
f
2
dg.
b) Fie f, g
1
, g
2
: [a, b] → R, f integrabil˘a Riemann-Stieltjes în raport cu
g
1
¸ si g
2
¸ si α, β ∈ R.
Atunci f este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu αg
1
+βg
2
¸ si
b

a
fd(αg
1
+βg
2
) = α
b

a
fdg
1

b

a
fdg
2
.
Urm˘ atorul rezultat, care exprim˘ a aditivitatea de domeniu a integralei
Riemann-Stieltjes, se va folosi în cadrul demonstra¸tiei Teoremei de derivare
pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 387).
Teorema de aditivitate de domeniu pentru integrala Riemann-
Stieltjes. a) Fie f, g : [a, b] → R ¸ si c ∈ (a, b) astfel ca f
|[a,c]
s˘ a fie integra-
bil˘a Riemann-Stieltjes în raport cu g
|[a,c]
¸ si f
|[c,b]
s˘ a fie integrabil˘ a Riemann-
Stieltjes în raport cu g
|[c,b]
.
Atunci f este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu g ¸ si
b

a
fdg =
c

a
fdg +
b

c
fdg.
b) Fie f, g : [a, b] →R ¸ si c ∈ (a, b) astfel ca f s˘ a fie integrabil˘ a Riemann-
Stieltjes în raport cu g.
361
Atunci f
|[a,c]
este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu g
|[a,c]
, f
|[c,b]
este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu g
|[c,b]
¸ si
b

a
fdg =
c

a
fdg +
b

c
fdg.
Teorema de integrare prin p˘ar¸ti pentru integrala Riemann-Stiletjes
Teorema care urmeaz˘ a surprinde un fenomen caracteristic integrabilit˘ a¸tii
Riemann-Stieltjes, fenomen care nu apare la integrala Riemann. Ea se va
folosi pentru deducerea Corolarului de la pagina 365, Teoremei de integrare
prin p˘ ar¸ti pentru integrala Riemann (vezi pagina 389) ¸si a celei de a doua
teorem˘ a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 389).
Teorema de integrare prin p˘ar¸ti pentru integrala Riemann-Stieltjes.
Fie f, g : [a, b] → R. Atunci f este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport
cu g dac˘ a ¸ si numai dac˘ a g este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu f,
caz în care avem
b

a
fdg +
b

a
gdf = f(b)g(b) −f(a)g(a).
Demonstra¸ tie. S˘ a presupunem c˘ a f este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în
raport cu g.
Atunci, pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a o parti¸tie P
ε
a lui [a, b], astfel ca
pentru orice parti¸tie Q, care este o rafinare a lui P
ε
¸si orice sum˘ a Riemann-
Stieltjes S(Q; f, g) corespunz˘ atoare lui P, avem

S(Q; f, g) −
b

a
fdg

< ε. (*)
Fie acum P o rafinare a lui P
ε
¸si s˘ a consider˘am suma Riemann-Stieltjes
S(P; g, f) dat˘ a de
S(P; g, f) =
n
¸
k=1
g(ζ
k
)(f(x
k
) −f(x
k−1
)),
362
unde P = (x
0
, x
1
, ...., x
n
) ¸si ζ
k
∈ [x
k−1
, x
k
], pentru orice k ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
Fie Q = (y
0
, y
1
, y
2
, ..., y
2n
) parti¸tia lui [a, b] descris˘ a astfel:
y
2k
= x
k
¸si
y
2k−1
= ζ
k
,
pentru orice k ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
S˘ a observ˘ am c˘ a Q este o rafinare a lui P
ε
.
Adunând ¸si sc˘ azând termenii f(y
2k
)g(y
2k
), k ∈ ¦0, 1, 2, ..., n¦, ob¸tinem
S(P; g, f) = f(b)g(b) −f(a)g(a) −
2n
¸
k=1
f(η
k
)(g(y
k
) −g(y
k−1
)),
unde punctele intermediare η
k
sunt din mul¸timea ¦x
0
, x
1
, ...., x
n
¦, adic˘ a
S(P; g, f) = f(b)g(b) −f(a)g(a) −S(Q; f, g).
Prin urmare, din (*), avem

S(P; g, f) −¦f(b)g(b) −f(a)g(a) −
b

a
fdg¦

< ε,
pentru orice parti¸tie P, care este o rafinare a lui P
ε
., ceea ce arat˘ a c˘ a g este
integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu f ¸si
b

a
fdg +
b

a
gdf = f(b)g(b) −f(a)g(a).
Clase de perechi de func¸tii (f, g) pentru care f este integrabil˘a
Riemann-Stiletjes în raport cu g
Rezultatul urm˘ ator, care se va folosi în cadrul demonstra¸tiei Teoremei lui
Riesz (vezi pagina 373), a celei de a doua teoreme de medie pentru integrala
Riemann-Stieltjes (vezi pagina 389), Teoremei de schimbare de variabil˘ a (vezi
pagina 390), precum ¸si a Teoremei de inversare a ordinii de integrare (vezi
363
pagina 400), ne furnizeaz˘ a o clas˘ a de perechi de func¸tii f ¸si g pentru care f
este integrabil˘a Riemann-Stieltjes în raport cu g.
Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a func¸tiilor con-
tinue. Fie f, g : [a, b] → R. Dac˘ a f este continu˘ a ¸ si g este monoton˘ a,
atunci f este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu g.
Demonstra¸ tie. Putem presupune, f˘ ar˘ a pierderea generalit˘ a¸tii, c˘a g este
cresc˘ atoare.
Deoarece, conform Teoremei continuit˘ a¸tii uniforme (vezi pagina 227), f
este uniform continu˘ a, deducem c˘ a pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a δ
ε
∈ R,
δ
ε
> 0 astfel ca pentru orice x, y ∈ [a, b], cu proprietatea c˘ a
[x −y[ < δ
ε
,
avem
[f(x) −f(y)[ < ε.
Fie P
ε
= (x
0
, x
1
, ...., x
n
) o parti¸tie a lui [a, b], astfel ca
sup
k∈{1,2,...n}
(x
k
−x
k−1
) < δ
ε
,
iar Q = (y
0
, y
1
, ...., y
m
) o rafinare a sa.
Atunci
S(Q; f, g) =
m
¸
k=1
f(η
k
)(g(y
k
) −g(y
k−1
))
¸si
S(P
ε
; f, g) =
m
¸
k=1
f(ζ
k
)(g(y
k
) −g(y
k−1
))
unde ζ
k
-urile se pot repeta ¸si nu apar¸tin neap˘ arat intervalului [y
k−1
, y
k
].
Oricum, punctele ζ
k
¸si η
k
apar¸tin unui aceluia¸si interval [x
h−1
, x
h
], deci,
conform cu alegerea lui P
ε
, avem
[f(ζ
k
) −f(η
k
)[ < ε.
Drept urmare avem
[S(P
ε
; f, g) −S(Q; f, g)[ =

m
¸
k=1
(f(ζ
k
) −f(η
k
))(g(y
k
) −g(y
k−1
))


364

m
¸
k=1
[f(ζ
k
) −f(η
k
)[ [g(y
k
) −g(y
k−1
)[ ≤ ε
m
¸
k=1
[g(y
k
) −g(y
k−1
)[ =
= ε(g(b) −g(a)).
Atunci, pentru P ¸si Q rafin˘ ari ale lui P
ε
, avem
[S(P; f, g) −S(Q; f, g)[ ≤
≤ [S(P; f, g) −S(P
ε
; f, g)[ +[S(P
ε
; f, g) −S(Q; f, g)[ ≤
≤ 2ε(g(b) −g(a)),
ceea ce, în conformitate cu criteriul lui Cauchy (vezi pagina 360), implic˘ a
faptul c˘ a f este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu g.
Având în vedere Teorema de integrare prin p˘ ar¸ti pentru integrala Riemann-
Stieltjes (vezi pagina 362), ob¸tinem:
Corolar. Fie f, g : [a, b] →R. Dac˘ a f este monoton˘a ¸ si g este continu˘ a,
atunci f este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu g.
Problema permut˘ arii limitei cu integrala
Studiem în continuare problema permut˘ arii limitei cu integrala.
Pentru început avem nevoie de urm˘ atoarea lem˘a (care se folose¸ste ¸si în
demonstra¸tia Primei teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes -
vezi pagina 386).
Lem˘a. Fie f, g : [a, b] →R, astfel încât f este continu˘a ¸ si g este cresc˘ a-
toare. Atunci avem estimarea

b

a
fdg


b

a
[f[ dg ≤ |f| (g(b) −g(a)),
unde |f| = sup
x∈[a,b]
[f(x)[.
Dac˘ a
m ≤ f(x) ≤ M,
365
pentru orice x ∈ [a, b], atunci
m(g(b) −g(a)) ≤
b

a
fdg ≤ M(g(b) −g(a)).
Observa¸tie. Dac˘ a f este integrabil˘a Riemann-Stieltjes în raport cu
func¸tia monoton˘ a g, atunci [f[ este integrabil˘a Riemann-Stieltjes în raport
cu g, iar inegalit˘ a¸tile de mai sus sunt valabile.
S˘ a presupunem acum c˘ a g : [a, b] → R este cresc˘ atoare, iar (f
n
)
n∈N
,
f
n
: [a, b] → R, este un ¸sir de func¸tii integrabile Riemann-Stieltjes în raport
cu g, care converge simplu c˘ atre func¸tia f : [a, b] →R.
Suntem interesa¸ti în a determina condi¸tii suficiente pentru ca
b

a
fdg =
b

a
lim
n→∞
f
n
dg = lim
n→∞
b

a
f
n
dg.
Considerând g(x) = x, pentru orice x ∈ [0, 1], ¸si
f(x) = ¦
n
2
x, x ∈ [0,
1
n
]
−n
2
(x −
2
n
), x ∈ [
1
n
,
2
n
]
0, x ∈ [
2
n
, 1]
,
vom vedea c˘ a rela¸tia de mai sus nu este valabil˘ a, prin urmare trebuie impuse
condi¸tii suplimentare.
Un prim rezultat în aceast˘ a direc¸tie, care va fi utilizat în cadrul Teoremei
de continuitate în raport cu parametrul pentru integrale improprii (infinite)
cu parametru (vezi pagina 436), este dat de urm˘ atoarea teorem˘ a:
Teorema de permutare a limitei cu integrala. Fie g : [a, b] → R o
func¸tie cresc˘ atoare ¸ si (f
n
)
n∈N
, f
n
: [a, b] → R, un ¸ sir de func¸ tii integrabile
Riemann-Stieltjes în raport cu g, care converge uniform c˘atre func¸tia f :
[a, b] →R.
Atunci f este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu g ¸ si
b

a
fdg =
b

a
lim
n→∞
f
n
dg = lim
n→∞
b

a
f
n
dg.
366
Demonstra¸ tie. Pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a n
ε
∈ N astfel ca
|f
n
ε
−f| = sup
x∈[a,b]
[f
n
ε
(x) −f(x)[ < ε.
Conform criteriului lui Cauchy (vezi pagina 360), putem considera o par-
ti¸tie P
ε
a lui [a, b], astfel ca pentru orice rafin˘ ari P ¸si Q ale sale, s˘ a avem
[S(P; f

, g) −S(Q; f

, g)[ ≤ ε.
Alegând acelea¸si puncte intermediare pentru f

¸si f, avem
[S(P; f

, g) −S(P; f, g)[ ≤

m
¸
k=1
|f

−f| (g(x
k
) −g(x
k−1
)) < ε(g(b) −g(a)),
unde P = (x
0
, x
1
, ..., x
m
).
Similar
[S(Q; f

, g) −S(Q; f, g)[ < ε(g(b) −g(a)).
Prin urmare, pentru P ¸si Q rafin˘ ari ale lui P
ε
,
[S(P; f, g) −S(Q; f, g)[ ≤
≤ [S(P; f, g) −S(P; f

, g)[+[S(P; f

, g) −S(Q; f

, g)[+[S(Q; f

, g) −S(Q; f, g)[ ≤
≤ ε(1 + 2(g(b) −g(a)),
ceea ce arat˘ a, în conformitate cu criteriul lui Cauchy, c˘ a f este integrabil˘ a
Riemann-Stieltjes în raport cu g.
Pentru a demonstra c˘a
b

a
fdg =
b

a
lim
n→∞
f
n
dg = lim
n→∞
b

a
f
n
dg,
s˘ a observ˘ am c˘ a, în acord cu lema de mai sus, avem

b

a
f
n
dg −
b

a
fdg

=

b

a
(f
n
−f)dg

≤ |f
n
−f| (g(b) −g(a)),
367
de unde, deoarece
lim
n→∞
|f
n
−f| = 0,
rezult˘ a concluzia.
Observa¸tie. Ipoteza relativ˘ a la convergen¸ta uniform˘ a a ¸ sirului (f
n
)
n∈N
este restrictiv˘ a. Exist˘a rezultate de acela¸ si tip, în care restric¸tiile asupra
modului de convergen¸t˘ a sunt relaxate, dar în care se cere ca func¸ tia limit˘ a s˘ a
fie integrabil˘a (vezi cele dou˘a teoreme de mai jos).
Teorema convergen¸tei m˘arginite pentru integrala Riemann. Fie
(f
n
)
n∈N
, f
n
: [a, b] →R, un ¸ sir de func¸ tii integrabile Riemann, cu proprietatea
c˘ a exist˘a M ∈ R, astfel încât
|f
n
| ≤ M,
pentru orice n ∈ N.
Dac˘ a (f
n
)
n∈N
converge simplu c˘ atre func¸tia integrabil˘ a Riemann f : [a, b] →
R, atunci
b

a
f =
b

a
lim
n→∞
f
n
= lim
n→∞
b

a
f
n
.
Pentru demonstra¸tia teoremei de mai sus avem nevoie de urm˘ atoarea
lem˘ a care arat˘ a c˘ a o func¸tie cu valori pozitive, a c˘ arei integral˘ a este strict
pozitiv˘ a, este mai mare decât o anume constant˘ a pe o mul¸time "suficient de
mare"
Lem˘a. Fie f : [0, 1] →[0, ∞) o func¸tie integrabil˘ a cu proprietatea c˘ a
α =
1

0
f > 0.
Atunci mul¸timea
E = ¦x [ x ∈ [0, 1] ¸ si f(x) ≥
α
3
¦,
con¸ tine un num˘ ar finit de intervale închise cu suma lungimilor mai mare
decât
α
3f
, unde |f| = sup
x∈[0,1]
f(x).
368
Demonstra¸ tie. Fie P o parti¸tie a lui [0, 1] astfel ca
[S(P, f) −α[ <
α
3
,
pentru orice sum˘ a Riemann S(P, f).
Atunci

3
< S(P, f).
Vom alege punctele intermediare din suma Riemann S(P, f) astfel ca, de
câte ori este posibil, s˘a avem
f(ζ
k
) <
α
3
.
Dac˘ a P = (x
0
, x
1
, ...., x
n
), atunci
S(P; f) =
n
¸
k=1
f(ζ
k
)(x
k
−x
k−1
) =

¸
f(ζ
k
)(x
k
−x
k−1
) +

¸
f(ζ
k
)(x
k
−x
k−1
),
unde în
¸
vom considera termenii pentru care [x
k−1
, x
k
] ⊆ E, iar în
¸

vom considera termenii pentru care [x
k−1
, x
k
] E.
Notând cu L suma lungimilor intervalelor care sunt implicate în
¸
,
ob¸tinem

3
< S(P, f) ≤

¸
f(ζ
k
)(x
k
−x
k−1
) +

¸
f(ζ
k
)(x
k
−x
k−1
) < |f| L +
α
3
,
de unde
α
3 |f|
< L,
adic˘a concluzia.
Suntem acum în m˘ asur˘ a s˘a prezent˘ am:
Demonstra¸ tia teoremei convergen¸ tei m˘ arginite. F˘ ar˘ a a pierde din genera-
litate, putem presupune c˘ a
[a, b] = [0, 1],
f
n
≥ 0,
369
pentru orice n ∈ N, ¸si c˘ a
f = 0
(ultimele dou˘ a presupuneri se pot realiza printr-o eventual˘ a înlocuire a lui
f
n
cu [f
n
−f[, folosind exerci¸tiul 7 din aceast˘ a sec¸tiune).
Dorim s˘ a ar˘ at˘ am c˘a
lim
n→∞
b

a
f
n
= 0.
S˘ a presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a lim
n→∞
b

a
f
n
= 0.
Atunci exist˘ a un sub¸sir (
b

a
f
n
k
)
k
al lui (
b

a
f
n
)
n
¸si α > 0 astfel încât
b

a
f
n
k
> α,
pentru orice k ∈ N.
În conformitate cu lema de mai sus ¸si cu ipoteza, deducem c˘ a, pentru
orice k ∈ N, mul¸timea
E
k
= ¦x [ x ∈ [0, 1] ¸si f
n
k
(x) ≥
α
3
¦
con¸tine un num˘ ar finit de intervale cu suma lungimilor mai mare decât
α
3M
.
Prin urmare, exist˘ a x
0
∈ [0, 1] astfel încât ¦k ∈ N [x
0
∈ E
k
¦ este infinit˘ a,
fapt care intr˘ a în contradic¸tie cu ipoteza care ne asigur˘ a c˘ a lim
n→∞
f
n
(x
0
) = 0.
Pentru a încheia demonstra¸tia urmeaz˘ a s˘ a justific˘ am existen¸ta punctului
x
0
∈ [0, 1] cu proprietatea c˘ a ¦k ∈ N [x
0
∈ E
k
¦ este infinit˘ a.
F˘ ar˘ a pierderea generalit˘ a¸tii, putem presupune c˘ a mul¸timile E
k
reprezint˘ a
reuniunea unui num˘ ar finit de intervale având suma lungimilor mai mare
decât
α
3M
.
Este u¸sor de v˘ azut c˘ a
¦x ∈ [0, 1] [ exist˘ a un num˘ ar infinit de k ∈ N astfel ca x ∈ E
k
¦ =


n=1


n=k
E
k
.
S˘ a presupunem, prin reducere la absurd, c˘ a nu exist˘ a x
0
∈ [0, 1] astfel
încât ¦k ∈ N [x
0
∈ E
k
¦ este infinit˘ a.
370
Atunci
¦x ∈ [0, 1] [ exist˘ a un num˘ ar infinit de k ∈ N astfel ca x ∈ E
k
¦ =


n=1


k=n
E
k
= ∅,
deci, cu nota¸tiile
F
n
=


k=n
E
k
¸si
G
n
= [0, 1] −F
n
,
avem


n=1
F
n
= ∅,
i.e.


n=1
G
n
= [0, 1].
Deoarece
F
1
⊇ F
2
⊇ ... ⊇ F
n
⊇ F
n+1
⊇ ...,
avem
G
1
⊆ G
2
⊆ ... ⊆ G
n
⊆ G
n+1
⊆ ...,
unde G
n
reprezint˘ a o reuniune de intervale având suma lungimilor mai mic˘ a
decât 1 −
α
3M
.
Atunci, cu conven¸tia G
0
= ∅, ob¸tinem urm˘ atoarea contradic¸tie:
1 = l([0, 1]) = l(


n=1
G
n
) = l(


n=1
(G
n
−G
n−1
)) =
=

¸
n=1
l(G
n
−G
n−1
) = lim
n→∞
n
¸
k=1
l(G
k
−G
k−1
) =
= lim
n→∞
n
¸
k=1
(l(G
k
) −l(G
k−1
)) = lim
n→∞
l(G
n
) ≤ 1 −
α
3M
.
Teorema convergen¸tei monotone pentru integrala Riemann. Fie
(f
n
)
n∈N
, f
n
: [a, b] →R, un ¸ sir monoton de func¸tii integrabile Riemann, care
converge simplu c˘ atre func¸ tia integrabil˘ a Riemann f : [a, b] →R.
Atunci
b

a
f =
b

a
lim
n→∞
f
n
= lim
n→∞
b

a
f
n
.
371
Demonstra¸ tie. Putem presupune, f˘ ar˘ a pierderea generalit˘ a¸tii, c˘ a
f
1
(x) ≤ f
2
(x) ≤ ... ≤ f
n
(x) ≤ f
n+1
(x) ≤ ... ≤ f(x),
pentru orice x ∈ [a, b] ¸si orice n ∈ N.
Func¸tiile
g
n
= f −f
n
≥ 0
sunt integrabile Riemann ¸si avem
|g
n
| ≤ |f
1
| +|f| ,
pentru orice n ∈ N.
În continuare demonstra¸tia decurge precum cea din a teoremei de con-
vergen¸t˘ a dominat˘ a.
Observa¸tie. Vom reveni asupra problematicii expuse în cadrul teoremelor
de mai sus dup˘ a ce vom discuta despre integrale improprii (vezi paginile 441
¸ si 443). Problema permut˘arii limitei cu integrala se va studia, într-un cadru
mult mai larg, în cadrul cursului de Teoria M˘asurii.
Teorema de reprezentare a lui Riesz
Prezent˘ am acum un rezultat central al analizei matematice, anume Teo-
rema de reprezentare a lui Riesz, în formularea c˘ areia apare no¸tiunea de
integral˘ a Riemann-Stieltjes.
O form˘ a mai general˘ a a acestei teoreme se va studia în cadrul cursului de
Teoria M˘ asurii.
Teorema de reprezentare a lui Riesz se va folosi în cadrul cursului de Ana-
liz˘ a Func¸tional˘ a (vezi, spre exemplu, Romulus Cristescu, Analiz˘ a Func¸tio-
nal˘a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, 1983, teorema 2.2.4, pag-
ina 114).
Fie
(([a, b]) = ¦f : [a, b] →R [ f este continu˘ a¦.
Pentru orice f ∈ (([a, b]), vom considera
|f| = sup
x∈[a,b]
[f(x)[ .
372
Defini¸tie. O func¸ tional˘ a liniar˘ a pe (([a, b]) este o func¸ tie G : (([a, b]) →
R astfel ca
G(αf
1
+βf
2
) = αG(f
1
) +βG(f
2
),
pentru orice α, β ∈ R ¸ si orice f
1
, f
2
∈ (([a, b]).
G se nume¸ ste pozitiv˘ a dac˘a G(f) ≥ 0 pentru orice f ≥ 0.
G se nume¸ ste m˘ arginit˘ a dac˘a exist˘ a M ∈ R astfel ca
[G(f)[ ≤ M|f| ,
pentru orice f ∈ (([a, b]).
Lem˘a. Fie g : [a, b] →R cresc˘ atoare ¸ si G : (([a, b]) →R dat˘ a de
G(f) =
b

a
fdg,
pentru orice f ∈ (([a, b]).
Atunci G este o func¸tional˘a liniar˘ a, pozitiv˘ a ¸ si m˘arginit˘ a.
Teorema urm˘ atoare, datorat˘ a matematicianului ungur Riesz, într-o vari-
ant˘ a mai general˘ a, este o teorem˘ a central˘a a analizei func¸tionale.
Teorema de reprezentare a lui Riesz. Fie G : (([a, b]) → R o
func¸tional˘a liniar˘ a, pozitiv˘ a ¸ si m˘ arginit˘ a.
Atunci exist˘ a o func¸tie cresc˘ atoare g : [a, b] →R astfel încât
G(f) =
b

a
fdg,
pentru orice f ∈ (([a, b]).
Demonstra¸ tie. Pentru început vom construi func¸tia cresc˘ atoare g.
Cum G : (([a, b]) →R este o func¸tional˘ a liniar˘ a m˘ arginit˘ a, exist˘ a M ∈ R
astfel ca
[G(f)[ ≤ M|f| ,
pentru orice f ∈ (([a, b]).
Prin urmare, cum G este liniar˘ a ¸si pozitiv˘ a, ob¸tinem c˘ a
0 ≤ G(f
1
) ≤ G(f
2
) ≤ M|f
2
| ,
373
pentru orice f
1
, f
2
∈ (([a, b]) cu proprietatea c˘ a
0 ≤ f
1
≤ f
2
.
Pentru t ∈ (a, b) ¸si n ∈ N suficient de mare, definim ϕ
t,n
: [a, b] →R dat˘ a
de
ϕ
t,n
(x) = ¦
1, x ∈ [a, t]
1 −n(x −t), x ∈ (t, t +
1
n
]
0, x ∈ (t +
1
n
, b]
.
Se observ˘ a c˘ a
0 ≤ ϕ
t,m
≤ ϕ
t,n
≤ 1,
pentru orice t ∈ (a, b) ¸si orice m, n ∈ N astfel ca n ≤ m.
Aceasta arat˘ a c˘ a ¸sirul de numere reale (G(ϕ
t,n
))
n
este descresc˘ ator ¸si
m˘arginit, ¸si, prin urmare, conform Teoremei convergen¸tei monotone (vezi
pagina 138), el este convergent
Putem astfel defini func¸tia g : [a, b] →R astfel:
g(t) = lim
n→∞
G(ϕ
t,n
),
unde t ∈ (a, b).
Deoarece
0 ≤ ϕ
t,n
≤ ϕ
s,n
≤ 1,
pentru orice n ∈ N ¸si orice t, s ∈ (a, b) astfel ca t ≤ s, prin trecere la limit˘ a
dup˘ a n tinzând la ∞, ob¸tinem
g(t) ≤ g(s),
pentru orice t, s ∈ (a, b).
Definind
g(a) = 0
¸si
g(b) = G(1),
unde prin 1 în¸telegem func¸tia constant egal˘ a cu 1, am definit o func¸tie cresc˘ a-
toare g, având domeniul [a, b].
Fie acum f ∈ (([a, b]).
374
Atunci, conform Teoremei continuit˘ a¸tii uniforme (vezi pagina 227), func¸tia
f este uniform continu˘ a ¸si prin urmare pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a
δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0 cu proprietatea c˘ a pentru orice x, y ∈ [a, b], astfel ca
[x −y[ < δ
ε
,
avem
[f(x) −f(y)[ < ε.
Deoarece, conform Teoremei de integrabilitate a func¸tiilor continue (vezi
pagina 364), f este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu g, pentru orice
ε ∈ R, ε > 0 exist˘a o parti¸tie P
ε
cu proprietatea c˘ a

b

a
fdg −S(Q; f, g)

< ε, (1)
pentru orice rafinare Q a lui P
ε
¸si orice sum˘ a Riemann-Stieltjes S(Q; f, g).
Fie P = (t
0
, t
1
, ..., t
m
) o rafinare a lui P
ε
¸si n ∈ N astfel ca
2
n
< min¦t
1
−t
0
, t
2
−t
1
, ..., t
m
−t
m−1
¦ ≤ max¦t
1
−t
0
, t
2
−t
1
, ..., t
m
−t
m−1
¦ <
δ
ε
2
.
Deoarece, pentru orice k ∈ ¦0, 1, ..., m¦, ¸sirul descresc˘ ator (G(ϕ
t
k
,n
))
n
are
limita g(t
k
), putem presupune c˘ a n a fost ales de a¸sa manier˘ a încât
g(t
k
) ≤ G(ϕ
t
k
,n
) ≤ g(t
k
) +
ε
2m|f|
. (2)
Vom considera func¸tia continu˘ a f

: [a, b] →R dat˘a de
f

(x) = f(t
1

t
1
,n
(x) +
m
¸
k=2
f(t
k
)(ϕ
t
k
,n
(x) −ϕ
t
k
,n−1
(x)),
pentru orice x ∈ [a, b].
Un element x ∈ [a, b] se afl˘ a în maximum dou˘ a dintre intervalele familiei
[t
0
, t
1
+
1
n
], ..., [t
k−1
, t
k
+
1
n
], ..., [t
m−1
, t
m
] a c˘ aror reuniune este [a, b].
Dac˘ a x apar¸tine unui unic interval din familia descris˘ a mai sus, atunci:
i)
x ∈ [t
0
, t
1
)
sau
375
ii) exist˘a k ∈ ¦2, ..., m¦ astfel ca
x ∈ (t
k−1
+
1
n
, t
k
].
În cazul i), avem
f

(x) = f(t
1
),
iar, în cazul ii),
f

(x) = f(t
k
),
deci
[f(x) −f

(x)[ < ε.
Dac˘ a x se afl˘ a în dou˘ a intervale din familia descris˘ a mai sus, atunci exist˘ a
k ∈ ¦1, 2, ..., m−1¦ astfel ca
x ∈ [t
k
, t
k
+
1
n
],
deci
f

(x) = f(t
k

t
k
,n
(x) +f(t
k+1
)(1 −ϕ
t
k
,n
(x),
i.e.
f

(x) = f(t
k
)(1 −n(x −t
k
)) +f(t
k+1
)n(x −t
k
).
Deoarece
[x −t
k
[ < δ
ε
¸si [x −t
k+1
[ < δ
ε
,
deducem c˘ a
[f(x) −f(t
k
)[ < ε ¸si [f(x) −f(t
k+1
)[ < ε,
de unde
[f(x) −f

(x)[ ≤ [f(x) −f(t
k
)[ (1 −n(x −t
k
)) +[f(x) −f(t
k+1
)[ n(x −t
k
) <
< ε(1 −n(x −t
k
) +n(x −t
k
)) = ε.
A¸sadar
|f −f

| ≤ ε,
de unde
[G(f) −G(f

)[ ≤ Mε. (3)
376
Având în vedere (2), avem

G(ϕ
t
k
,n
) −G(ϕ
t
k−1
,n
) −(g(t
k
) −g(t
k−1
))

<
ε
m|f|
, (4)
pentru orice k ∈ ¦2, 3, ..., m¦.
Dar, folosind (2) ¸si (4), ob¸tinem

G(f

) −
m
¸
k=1
f(t
k
)(g(t
k
) −g(t
k−1
))

=
=

G(f(t
1

t1,n
+
m
¸
k=2
f(t
k
)(ϕ
t
k
,n
−ϕ
t
k
,n−1
)) −
m
¸
k=1
f(t
k
)(g(t
k
) −g(t
k−1
))

=
=

f(t
1
)G(ϕ
t
1
,n
) −f(t
1
)(g(t
1
) −g(t
0
) +
m
¸
k=2
f(t
k
)(G(ϕ
t
k
,n
) −G(ϕ
t
k−1
,n
) −(g(t
k
) −g(t
k−1
)))


≤ [f(t
1
)[

G(ϕ
t
1
,n
) −(g(t
1
)

+
+
m
¸
k=2
[f(t
k
)[

G(ϕ
t
k
,n
) −G(ϕ
t
k−1
,n
) −(g(t
k
) −g(t
k−1
))


≤ |f| (
ε
2m|f|
+
m
¸
k=2
ε
m|f|
) < ε.
Ca atare, avem

b

a
fdg −G(f

)

b

a
fdg −
m
¸
k=1
f(t
k
)(g(t
k
) −g(t
k−1
))

+ (5)
+

m
¸
k=1
f(t
k
)(g(t
k
) −g(t
k−1
)) −G(f

)

< 2ε,
unde am folosit (1),
m
¸
k=1
f(t
k
)(g(t
k
) −g(t
k−1
)) fiind o sum˘ a Riemann-Stieltjes
S(P; f, g), iar P este o rafinare a lui P
ε
.
Din (3) ¸si (5), ob¸tinem

b

a
fdg −G(f)

b

a
fdg −G(f

)

+[G(f

) −G(f)[ ≤ 2ε+Mε = (2+M)ε,
377
pentru orice ε > 0, de unde
G(f) =
b

a
fdg.
Observa¸tie. Exist˘ a o coresponden¸t˘ a bijectiv˘ a între mul¸timea func¸tionalelor
liniare, pozitive ¸ si m˘arginite din (([a, b]) în R ¸ si func¸tiile cresc˘ atoare din [a, b]
în R, care se anuleaz˘a în a ¸ si care sunt continue la dreapta în orice punct
din (a, b).
Not˘a istoric˘a. Frigyes Riesz, n˘ ascut la Györ, Ungaria, în 1880, a stu-
diat matematica la Budapesta (unde ob¸tine doctoratul în 1902), Göttingen
¸si Zürich. Dup˘ a doi ani petrecu¸ti în înv˘ a¸t˘ amântul liceal, ob¸tine un post
în înv˘ a¸t˘ amântul universitar. Riesz a fost unul dintre fondatorii Analizei
Func¸tionale. În 1907-1908 a descoperit vestita teorem˘ a de reprezentare a
func¸tionalelor liniare ¸si continue. A introdus no¸tiunea de convergen¸t˘a slab˘ a
¸si a lucrat în teoria operatorilor. În 1911 este numit la Universitatea din
Koloszvár (Cluj), care se mut˘ a la Szeged în 1920. Aici, în 1922, împreun˘ a
cu Haar, înfiin¸teaz˘ a Institutul Matematic János Bolyai ¸si revista Acta Scien-
tiarum Mathematicarum, în care public˘ a multe articole. În 1911 este numit
la Universitatea din Budapesta. Celebra teorem˘a Riesz-Fischer (1907) este
fundamental˘ a în Analiza Fourier a spa¸tiilor Hilbert ¸si în mecanica cuantic˘ a.
A contribuit de asemenea la teoria ergodic˘ a, teoria seriilor ortonormale ¸si la
topologie. Cartea sa, ”Leçon’s d’analyse fonctionnelle”, scris˘ a împreun˘ a cu
studentul s˘ au Szökefalvi-Nagy, este una dintre cele mai clare expuneri ale
analizei func¸tionale scrise vreodat˘ a. A fost membru al Academiei Ungare ¸si
al Academiei Franceze de ¸ Stiin¸te, iar în 1949 a primit premiul Kossuth. A
murit în 1956.
Exerci¸tii
1. Pentru o parti¸tie P, a = x
0
≤ x
1
≤ .... ≤ x
n−1
≤ x
n
= b, a lui [a, b],
definim norma lui P ca fiind
|P| = sup
j∈{1,2,...,n}
(x
j
−x
j−1
).
Fie f, g : [a, b] →R.
378
Spunem c˘ a f este (*) integrabil˘ a în raport cu g dac˘ a exist˘ a I ∈ R cu
proprietatea c˘ a pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0 astfel ca
pentru orice parti¸tie P a lui [a, b], cu |P| < δ
ε
, ¸si orice sum˘ a Riemann-
Stieltjes S(P; f, g), avem
[S(P; f, g) −I[ < ε.
Dac˘ a exist˘ a, I este unic, se nume¸ste (*) integrala lui f în raport cu g ¸si
se noteaz˘ a (*)
b

a
fdg.
S˘ a se arate c˘a dac˘ a f este (*) integrabil˘ a în raport cu g, atunci f este
integrabil˘ a în raport cu g ¸si
(∗)
b

a
fdg =
b

a
fdg.
Observa¸tie. În multe manuale de Analiz˘ a Matematic˘ a se adopt˘ a ca
defini¸tie a integrabilit˘ a¸tii Riemann-Stieltjes (*) integrabilitatea. Dezavantajul
unei astfel de abord˘ ari este pus în eviden¸t˘ a de exerci¸tiul de mai jos.
2. Fie g : [0, 1] →R, dat˘ a de
g(x) = ¦
0, x ∈ [0,
1
2
]
1, x ∈ (
1
2
, 1]
.
S˘ a se arate c˘ a o func¸tie f : [0, 1] →R este (*) integrabil˘ a în raport cu g
dac˘ a ¸si numai dac˘ a f este continu˘ a în
1
2
, caz în care
(∗)
b

a
fdg = f(
1
2
).
Dac˘ a h : [0, 1] →R, este dat˘a de
h(x) = ¦
0, x ∈ [0,
1
2
)
1, x ∈ [
1
2
, 1]
,
atunci h
|[0,
1
2
]
este (*) integrabil˘ a în raport cu g
|[0,
1
2
]
, h
|[
1
2
,1]
este (*) integrabil˘ a
în raport cu g
|[
1
2
,1]
, dar h nu este (*) integrabil˘ a în raport cu g.
379
3. Pentru g(x) = x, pentru orice x ∈ [a, b], s˘ a se arate c˘ a f este (*)
integrabil˘ a în raport cu g dac˘ a ¸si numai dac˘ a f este integrabil˘ a în raport cu
g.
Exerci¸tiul de mai sus puncteaz˘ a leg˘ atura dintre teoria integralei Riemann
descrise mai sus ¸si cea "clasic˘ a" pe care o schi¸t˘ am mai jos (am˘ anuntele se
g˘ asesc în Analiz˘ a Matematic˘ a, Vol. I, Edi¸tia a V-a, Editura Didactic˘ a ¸si
Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, Lucrare elaborat˘a de un colectiv al catedrei de analiz˘ a
matematic˘a a Universit˘ a¸tii Bucure¸ sti, la paginile 366-384).
Defini¸tie. Fie f : I →R, unde I este un interval nedegenerat.
Vom spune c˘ a func¸tia f admite primitive dac˘a exist˘ a o func¸tie derivabil˘ a
F : I →R astfel încât F

= f.
Func¸tia F se nume¸ ste o primitiv˘ a a lui f ¸ si se noteaz˘a cu

f sau cu

f(x)dx.
Defini¸tie. Fie [a, b] un interval închis ¸ si m˘ arginit din R.
Se nume¸ ste diviziune a intervalului [a, b] un sistem de puncte
∆ = (x
0
, x
1
, ..., x
n−1
, x
n
)
din [a, b], astfel încât
a = x
0
< x
1
< x
2
< ... < x
n−1
< x
n
= b,
unde n ∈ N.
Cea mai mare dintre lungimile intervalelor [x
0
, x
1
] ,[x
1
, x
2
],..., [x
n−1
, x
n
]
se nume¸ ste norma diviziunii ∆ ¸ si se noteaz˘a cu |∆|.
A¸ sadar
|∆| = max
1≤ i ≤ n
(x
i
−x
i−1
) .
Defini¸tie. Fie [a, b] un interval închis ¸ si m˘arginit din R ¸ si ∆ = (x
0
, x
1
, ..., x
n−1
, x
n
)
o diviziune a intervalului [a, b].
Un sistem de n puncte ξ
1
, ξ
2
, ..., ξ
n
cu proprietatea c˘a
x
i−1
≤ ξ
i
≤ x
i
,
pentru orice i ∈ 1, n, se nume¸ ste sistem de puncte intermediare asociat di-
viziunii ∆.
380
Defini¸tie. Fie [a, b] un interval închis ¸ si m˘ arginit din R, o func¸tie f :
[a, b] → R, ∆ = (x
0
, x
1
, ..., x
n−1
, x
n
) o diviziune a intervalului [a, b] ¸ si un
sistem ξ
1
, ξ
2
, ..., ξ
n
de n puncte intermediare asociat diviziunii ∆.
Se nume¸ ste suma Riemann asociat˘a func¸ tiei f, diviziunii ∆ ¸ si punctelor
intermediare ξ
1
, ξ
2
, ..., ξ
n
num˘ arul real
n
¸
i=1
f(ξ
i
)(x
i
−x
i−1
).
Acest num˘ ar va fi notat prin
σ

(f, ξ).
Defini¸tie. O func¸ tie f : [a, b] →R se nume¸ ste integrabil˘ a Riemann dac˘ a
exist˘a un num˘ ar real I
f
cu proprietatea c˘ a oricare ar fi ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a
δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0 astfel încât pentru orice diviziune
∆ = (x
0
, x
1
, ..., x
n−1
, x
n
)
a intervalului [a, b] cu
|∆| < δ
ε
¸ si orice sistem ξ
1
, ξ
2
, ..., ξ
n
de n puncte intermediare asociat diviziunii ∆,
are loc inegalitatea


(f, ξ) −I
f
[ < ε.
Num˘ arul real I
f
se nume¸ ste integrala Riemann sau integrala definit˘ a a
func¸tiei f pe intervalul [a, b] ¸ si se noteaz˘ a
b

a
f(x)dx.
Teorem˘a (Formula Leibniz-Newton). Fie f : [a, b] → R o func¸ tie
integrabil˘ a Riemann care admite primitive.
Atunci
b

a
f(x)dx = F(b) −F(a),
381
unde F este o primitiv˘ a a lui f.
Propozi¸tie. Dac˘ a func¸tia f : [a, b] →R este integrabil˘a Riemann, atunci
f este m˘ arginit˘a.
Teorem˘a. Fie o func¸tie f : [a, b] →R. Atunci urm˘ atoarele afirma¸tii sunt
echivalente:
1) func¸ tia f este integrabil˘ a Riemann;
2) exist˘ a un num˘ ar real I
f
cu proprietatea c˘ a oricare ar fi ¸ sirul de divi-
ziuni ∆
n
=

x
n
0
, x
n
1
, ..., x
n
kn−1
, x
n
kn

, n ∈ N, ale intervalului [a, b], cu lim
n→∞
|∆
n
| =
0 ¸ si oricare ar fi punctele intermediare x
n
i−1
≤ ξ
n
i
≤ x
n
i
, i ∈ ¦1, 2, ..., k
n
¦, ¸ sirul
sumelor Riemann (σ
∆n
(f, ξ
n
))
n∈N
converge c˘ atre I
f
.
Defini¸tie. Fie f : [a, b] →R o func¸tie m˘arginit˘ a ¸ si ∆ = (x
0
, x
1
, ..., x
n−1
, x
n
)
o diviziune a intervalului [a, b].
Pentru orice i ∈ ¦1, 2, ..., n¦, fie
m
i
= inf
x
i−1
≤x≤x
i
f(x)
¸ si
M
i
= sup
x
i−1
≤x≤x
i
f(x).
Sumele
S

= S

(f) =
n
¸
i=1
M
i
(x
i
−x
i−1
)
¸ si
s

= s

(f) =
n
¸
i=1
m
i
(x
i
−x
i−1
)
se numesc sumele Darboux ale func¸tiei f corespunz˘ atoare diviziunii ∆.
Mai precis, S

se nume¸ ste suma Darboux superioar˘ a, iar s

se nume¸ ste
suma Darboux inferioar˘ a.
Se observ˘ a c˘a
s

≤ S

.
Teorem˘a (Criteriul de integrabilitate Riemann al lui Darboux).
O func¸tie m˘ arginit˘ a f : [a, b] → R este integrabil˘ a pe [a, b] dac˘ a ¸ si numai
382
dac˘ a pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0 astfel încât oricare ar
fi diviziunea ∆, cu |∆| < δ
ε
, avem
S

−s

< ε.
Defini¸tie. Fie A o mul¸time din R. Spunem c˘ a mul¸timea A este neglija-
bil˘a Lebesgue (sau de m˘asur˘ a Lebesgue nul˘ a) dac˘ a pentru orice ε ∈ R, ε > 0
exist˘a un ¸ sir (I
n
)
n∈N
de intervale deschise ¸ si m˘ arginite cu proprietatea c˘a
A ⊆

¸
n=1
I
n
¸ si

¸
n=1
[I
n
[ < ε,
unde prin [I
n
[ în¸telegem lungimea intervalului I
n
.
Remarc˘ a. Orice mul¸time num˘ arabil˘a este neglijabil˘ a.
Teorem˘a (Criteriul lui Lebesgue de integrabilitate Riemann). O
func¸tie f : [a, b] →R este integrabil˘a Riemann dac˘ a ¸ si numai dac˘a func¸tia f
este m˘ arginit˘a ¸ si mul¸ timea punctelor în care f este discontinu˘ a este neglija-
bil˘a (de m˘asur˘ a Lebesgue nul˘ a).
4. S˘ a se arate c˘ a o func¸tie f : [a, b] → R cu proprietatea c˘a mul¸timea
A
ε
= ¦x ∈ [a, b] [ [f(x)[ ≥ ε¦ este finit˘a, pentru orice ε > 0, este integrabil˘ a
¸si
b

a
f(x)dx = 0.
5. Fie f : [a, b] →R o func¸tie m˘ arginit˘ a cu proprietatea c˘ a, pentru orice
x
0
∈ [a, b], exist˘ a lim
x→x0
f(x) ∈ R. S˘a se arate c˘ a f este integrabil˘a.
6. Fie g : [a, b] → R o func¸tie cresc˘ atoare. S˘ a se arate c˘ a f : [a, b] → R
este integrabil˘ a în raport cu g dac˘ a ¸si numai dac˘a pentru orice ε ∈ R, ε > 0
exist˘ a P
ε
o parti¸tie a lui [a, b] astfel ca pentru orice rafinare P = (x
1
, ..., x
n
)
a lui P
ε
¸si orice ζ
i
, η
i
∈ [x
i−1
, x
i
], avem
n
¸
i=1
[f(ζ
i
) −f(η
i
)[ ¦g(x
i
) −g(x
i−1
)¦ < ε.
383
7. Fie g : [a, b] →R o func¸tie cresc˘ atoare ¸si f : [a, b] → R integrabil˘ a în
raport cu g. S˘ a se arate c˘ a [f[ este integrabil˘ a în raport cu g.
8. S˘ a se dea exemplu de o func¸tie f, care nu este integrabil˘ a Riemann,
dar pentru care [f[ este integrabil˘a Riemann.
9. Fie g : [a, b] → R o func¸tie cresc˘ atoare ¸si f : [a, b] → R integrabil˘ a în
raport cu g. S˘ a se arate c˘ a f
2
este integrabil˘ a în raport cu g.
10. S˘ a se dea exemplu de o func¸tie f care nu este integrabil˘ a Riemann,
dar pentru care f
2
este integrabil˘a Riemann.
11. Fie g : [a, b] →R o func¸tie cresc˘ atoare ¸si f, h : [a, b] → R integrabile
în raport cu g. S˘a se arate c˘ a fh este integrabil˘ a în raport cu g.
12. Fie f : [a, b] → R o func¸tie integrabil˘a Riemann, astfel ca f(x) > 0,
pentru orice x ∈ [a, b].
S˘ a se arate c˘ a
b

a
f > 0.
13. S˘ a se calculeze
lim
n→∞
1

0
(1 +x
2
)
ne
x
+xe
−x
n +x
dx.
14. S˘ a se calculeze
lim
n→∞
1

0
nx(1 −x
2
)
n
dx.
15. S˘ a se studieze convergen¸ta simpl˘ a ¸si uniform˘ a a ¸sirului de func¸tii
(f
n
)
n∈N
, f
n
: [0,
π
2
] →R,
f
n
(x) = nsin
n
xcos x,
pentru orice n ∈ N, x ∈ [0,
π
2
].
16. S˘ a se arate c˘ a, dac˘ a pentru func¸tia continu˘a f : [a, b] →R, avem
b

a
x
n
f(x)dx = 0,
pentru orice n ∈ N, atunci
f ≡ 0.
384
17. S˘ a se arate c˘ a
lim
n→∞
1

0
f(x
n
)dx = f(0),
unde f : [0, 1] →R o func¸tie continu˘ a.
18. S˘ a se arate c˘ a Teorema integrare prin p˘ ar¸ti pentru integrala Riemann-
Stieltjes este valid˘ a ¸si pentru func¸tii (*) integrabile Riemann-Stieltjes.
Fie f : [a, b] →R o func¸tie continu˘ a ¸si monoton˘ a.
S˘ a se arate c˘ a f este (*) integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu f ¸si
c˘a
b

a
fdf =
f
2
(b) −f
2
(a)
2
.
S˘ a se arate c˘ a f este (*) integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu f
2
¸si
c˘a
b

a
fdf
2
=
2(f
3
(b) −f
3
(a))
3
¸si
b

a
f
2
df =
f
3
(b) −f
3
(a)
3
.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogi-
c˘a, Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32023
385
TEOREMELE CLASICE ALE CALCULULUI INTEGRAL
Teoreme de medie
Teorema fundamental˘ a a calculului integral
Teorem˘ a de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala
Riemann
Teorema de integrare prin p˘ar¸ti
Teorema de schimbare de variabil˘a
Teorema lui Taylor cu restul sub form˘a integral˘a
Vom prezenta în cele ce urmeaz˘ a principalele teoreme privind integrala
Riemann (-Stieltjes).
Teoreme de medie; Teorema fundamental˘a a calculului integral;
Teorem˘a de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala
Riemann; Teorema de integrare prin p˘ar¸ti
Folosind corolarul de la pagina ??? ¸si Lema de la pagina 365, se poate
demonstra urm˘ atorul rezultat, care se va folosi în cadrul demonstra¸tiei primei
teoreme de medie pentru integrala Riemann (vezi pagina 388), a celei de a
doua teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 389),
Teoremei de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina 400), precum ¸si în
cadrul demonstra¸tiei Teoremei de reducere a calculului unei integrale duble
la o succesiune de integrale Riemann (vezi pagina 412).
Prima teorem˘a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes. Fie
f, g : [a, b] →R, g cresc˘atoare ¸ si f continu˘ a.
Atunci exist˘ a c ∈ [a, b] astfel ca
b

a
fdg = f(c)
b

a
dg = f(c)¦g(b) −g(a)¦.
Folosind defini¸tia derivatei ¸si Teorema de aditivitate de domeniu a in-
tegralei Riemann-Stieltjes (vezi pagina 361), se poate demonstra urm˘ atorul
386
rezultat care, prin corolarul s˘au, reprezint˘ a unul dintre pilonii calculului in-
tegral ¸si care se va folosi în demonstra¸tia primei teoreme de medie pentru
integrala Riemann (vezi pagina 388), în demonstra¸tia Teoremei de schimbare
de variabil˘a (vezi pagina 390), precum ¸si în cadrul demonstra¸tiei formulei lui
Leibniz (vezi pagina 398).
Teorema de derivare pentru integrala Riemann-Stieltjes. Fie
f, g : [a, b] →R, g cresc˘atoare ¸ si f continu˘ a.
Atunci, dac˘ a g este derivabil˘ a în c ∈ [a, b], func¸tia F : [a, b] → R, dat˘ a
de
F(x) =
x

a
fdg,
pentru orice x ∈ [a, b], este derivabil˘ a în c ¸ si
F

(c) = f(c)g

(c).
Corolar-Teorema fundamental˘a a calculului integral. Fie f :
[a, b] →R continu˘ a.
Atunci o func¸tie F : [a, b] →R satisface rela¸ tia
F(x) −F(a) =
x

a
f,
pentru orice x ∈ [a, b], dac˘a ¸ si numai dac˘ a
F

= f.
Observa¸tie. Pentru detalii privind rezultatul de mai sus se pot consulta
exerci¸tiile 1-4.
Teorema de mai jos furnizeaz˘a condi¸tii suficiente pentru a reduce calcu-
lul unei integrale Riemann-Stieltjes la calculul unei integrale Riemann, fapt
foarte important din punct de vedere practic. Ea se va folosi în cadrul demon-
stra¸tiei primei teoreme de medie pentru integrala Riemann (vezi pagina 388),
a celei de a doua teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi
pagina 389), precum ¸si a Teoremei de integrare prin p˘ ar¸ti pentru integrala
Riemann (vezi pagina 389).
387
Teorem˘a de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala
Riemann. Fie f, g : [a, b] → R. Dac˘ a g este derivabil˘ a ¸ si cu derivata
continu˘a, iar f este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu g, atunci fg

este integrabil˘ a Riemann ¸ si
b

a
fdg =
b

a
fg

.
Demonstra¸ tie. Deoarece, conform Teoremei continuit˘ a¸tii uniforme (vezi
pagina 227), g

este uniform continu˘ a, pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a o
parti¸tie P
ε
= (x
0
, ..., x
n
), a lui [a, b] astfel ca, pentru orice ζ
k
, η
k
∈ [x
k−1
, x
k
],
avem

g


k
) −g


k
)

< ε,
pentru orice k ∈ ¦1, 2, ...n¦.
Pentru o rafinare P a lui P
ε
, evaluând S(P; f, g) ¸si S(P; fg

), folosind
acelea¸si puncte intermediare ζ
k
, g˘ asim o sum˘ a ce con¸tine termeni de tipul
f(ζ
k
)¦g(x
k
) −g(x
k−1
)¦ −f(ζ
k
)g


k
)¦x
k
−x
k−1
¦.
Folosind teorema lui Lagrange (vezi pagina 278), termenul de mai sus se
mai scrie
f(ζ
k
)¦g


k
) −g


k
)¦¦x
k
−x
k−1
¦,
unde ν
k
∈ [x
k−1
, x
k
], deci

f(ζ
k
)¦g


k
) −g


k
)¦¦x
k
−x
k−1
¦

≤ ε |f| (x
k
−x
k−1
).
Prin urmare

S(P; f, g) −S(P; fg

)

< ε |f| (b −a),
de unde concluzia.
Folosind Prima teorem˘ a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi
pagina 386), Teorema de derivare pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi
pagina 387), precum¸si Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la
integrala Riemann (vezi pagina 388), se poate demonstra urm˘ atorul rezultat.
388
Prima teorem˘a de medie pentru integrala Riemann. Fie f, g :
[a, b] →R dou˘ a func¸ tii continue astfel încât g ≥ 0.
Atunci exist˘ a c ∈ [a, b] cu proprietatea c˘a
b

a
fg = f(c)
b

a
g.
Folosind Teorema de integrare prin p˘ ar¸ti pentru integrala Riemann-Stieltjes
(vezi pagina 362) ¸si Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la in-
tegrala Riemann (vezi pagina 388), se poate demonstra urm˘ atorul rezultat
care constituie o modalitate eficient˘ a pentru calculul integralelor.
Teorema de integrare prin p˘ ar¸ti pentru integrala Riemann. Fie
f, g : [a, b] →R dou˘ a func¸ tii derivabile, cu derivata continu˘ a.
Atunci
b

a
fg

= f(b)g(b) −f(a)g(a) −
b

a
f

g.
Folosind Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a func¸tiilor con-
tinue (vezi pagina 364), Prima teorem˘ a de medie pentru integrala Riemann-
Stieltjes (vezi pagina 386), Teorema de integrare prin p˘ ar¸ti pentru inte-
grala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 362) ¸si Teorema de reducere a integralei
Riemann-Stieltjes la integrala Riemann (vezi pagina 388), se poate demonstra
urm˘atorul rezultat care se va folosi în demonstra¸tia Criteriului lui Dirichlet
(vezi pagina 427).
A doua teorem˘a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes.
a) Fie f, g : [a, b] →R, f cresc˘ atoare ¸ si g continu˘ a.
Atunci exist˘ a c ∈ [a, b] astfel ca
b

a
fdg = f(a)
c

a
dg +f(b)
b

c
dg.
b) Fie f, g : [a, b] →R, f cresc˘ atoare ¸ si g continu˘ a.
389
Atunci exist˘ a c ∈ [a, b] astfel ca
b

a
fg = f(a)
c

a
g +f(b)
b

c
g.
c) Fie f, g : [a, b] →R, f cresc˘ atoare, f ≥ 0 ¸ si g continu˘ a.
Atunci exist˘ a c ∈ [a, b] astfel ca
b

a
fg = f(b)
b

c
g.
Dac˘ a f este descresc˘atoare, atunci exist˘ a c ∈ [a, b] astfel ca
b

a
fg = f(a)
c

a
g.
Teorema de schimbare de variabil˘a
Urm˘ atorul rezultat, care constituie o modalitate eficient˘ a pentru calculul
integralelor, se va utiliza pentru justificarea corolarului teoremei lui Taylor
cu restul sub form˘ a integral˘ a (vezi pagina 391).
Teorema de schimbare de variabil˘a. Fie ϕ : [α, β] → R derivabil˘ a,
cu derivata continu˘ a ¸ si astfel încât a = ϕ(α) < b = ϕ(β). Fie f o func¸tie al
c˘ arei domeniu de defini¸tie include imaginea func¸ tiei ϕ ¸ si care este continu˘ a
pe imaginea lui ϕ.
Atunci
b

a
f(x)dx =
ϕ(β)

ϕ(α)
f(x)dx =
β

α
f(ϕ(t))ϕ

(t)dt.
Demonstra¸ tie. Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a func¸tiilor
continue (vezi pagina 364) ne asigur˘ a existen¸ta integralelor din egalitatea de
mai sus.
Fie F : [a, b] →R dat˘ a de
F(u) =
u

a
f(x)dx,
390
pentru orice u ∈ [a, b] ¸si
H = F ◦ ϕ.
Atunci, folosind Teorema de diferen¸tiabilitate a func¸tiilor compuse (vezi
pagina 304) ¸si Teorema fundamental˘ a a calculului integral (vezi pagina 387),
avem
H

(t) = F

(ϕ(t))ϕ

(t) = f(ϕ(t))ϕ

(t),
pentru orice t ∈ [α, β], de unde
β

α
f(ϕ(t))ϕ

(t)dt = H(β) −H(α) = F(b) −F(a) = F(b) =
b

a
f(x)dx.
Teorema lui Taylor cu restul sub form˘a integral˘a
Prezent˘ am mai jos o form˘ a util˘ a a teoremei lui Taylor ce se va utiliza în
cadrul demonstra¸tiei Teoremei lui Bernstein (vezi pagina 490).
Teorema lui Taylor cu restul sub form˘a integral˘ a. Fie a, b ∈ R,
a < b, n ∈ N, f : [a, b] →R, astfel ca f, f

, ..., f
(n)
s˘a fie continue.
Atunci
f(b) = f(a)+
f

(a)
1!
(b−a)+...+
f
(n−1)
(a)
(n −1)!
(b−a)
n−1
+
1
(n −1)!
b

a
(b−t)
n−1
f
(n)
(t)dt.
Demonstra¸ tie. Avem
1
(n −1)!
b

a
(b −t)
n−1
f
(n)
(t)dt =
=
1
(n −1)!
¦(b −t)
n−1
f
(n−1)
(t) [
t=b
t=a
+(n −1)
b

a
(b −t)
n−2
f
(n−1)
(t)dt¦ =
= −
f
(n−1)
(a)
(n −1)!
(b −a)
n−1
+
1
(n −2)!
b

a
(b −t)
n−2
f
(n−1)
(t)dt.
391
Se continu˘ a acest procedeu de integrare prin p˘ ar¸ti, iar în final se ob¸tine
concluzia.
Corolar. Formula de mai sus se poate scrie, utilizând teorema de schim-
bare de variabil˘ a, sub forma
f(b) = f(a) +
f

(a)
1!
(b −a) +... +
f
(n−1)
(a)
(n −1)!
(b −a)
n−1
+
+
(b −a)
n−1
(n −1)!
1

0
(1 −s)
n−1
f
(n)
[a + (b −a)s]ds.
Exerci¸tii
1. S˘ a se dea exemplu de o func¸tie f integrabil˘ a Riemann pe [a, b] astfel
încât aplica¸tia F : [a, b] →R, dat˘ a de
F(x) =
x

a
f,
pentru orice x ∈ [a, b], s˘ a nu fie derivabil˘ a.
2. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a f : [a, b] → R este integrabil˘ a Riemann ¸si F :
[a, b] →R este derivabil˘a, astfel ca F

= f, atunci F(b) −F(a) =
b

a
f.
3. Fie F : [0, 1] →R dat˘ a de
F(x) = ¦
x
2
sin(
1
x
2
), x ∈ (0, 1]
0, x = 0
.
S˘ a se arate c˘ a F este derivabil˘ a, dar c˘ a F

nu este integrabil˘ a.
4. Fie f : [0, 2] →R dat˘ a de
f(x) = ¦
0, x ∈ [0, 1]
1, x ∈ (1, 2]
.
S˘ a se arate c˘a f este integrabil˘ a Riemann, dar c˘ a nu exist˘ a nici o func¸tie
a c˘ arei derivat˘ a s˘a fie f.
5. Fie f : [a, b] →[0, ∞) o func¸tie continu˘ a, iar M = sup
x∈[a,b]
f(x).
392
S˘ a se arate c˘ a
lim
n→∞
(
b

a
f
n
)
1
n
= M.
6. Fie f : R →R,
f(x) = ¦
x

0
sin
1
t
dt, x = 0
0, x = 0
.
S˘ a se arate c˘ a f este derivabil˘ a. Este f

continu˘ a?
7. S˘ a se determine func¸tiile f : [0, ∞) → [0, ∞), derivabile, nenule, care
au proprietatea c˘a
(n + 1)
x

0
f(t)dt = xf(x),
pentru orice x ∈ [0, ∞).
8. Fie n ∈ N ¸si x ∈ R. S˘ a se arate c˘ a dac˘a
a

0
sin
2n+1
(π(t + x))dt nu
depinde de x, atunci exist˘ a k ∈ Z astfel încât a = 2k.
9. Fie f : R → R o func¸tie continu˘ a. S˘ a se arate c˘ a exist˘ a c ∈ [0, 1],
astfel ca
1

0
x
2
f(x)dx =
1
3
f(c).
10. S˘ a se arate c˘ a exist˘ a un unic c ∈ (
1
2
, 1), astfel ca
c

0
e
x
2
dx = (1 −c)e
c
2
.
11. S˘ a se arate c˘ a
lim
x→0
3x

x
sin t
t
2
dt = ln 3.
12. S˘ a se determine min
a∈R
I(a), unde
I(a) =
π
2


π
2
e
ax
1 + cos x
dx.
393
13. Fie f : R →R o func¸tie continu˘ a care verific˘ a rela¸tia
f
3
(x) +f(x) ≥ x,
pentru orice x ∈ R.
S˘ a se arate c˘ a
2

0
f(x)dx ≥
5
4
.
14. Fie a ∈ R, δ > 0 ¸si f : (a − δ, a + δ) → R o func¸tie continu˘ a ¸si
derivabil˘ a în a, cu f

(a) = 0. Pentru orice ε ∈ (0, δ), conform teoremei de
medie, exist˘ a punctele c
s,ε
∈ [a −δ, a] ¸si c
d,ε
∈ [a, a +δ] astfel încât
a

a−ε
f(x)dx = εf(c
s,ε
)
¸si
a+ε

a
f(x)dx = εf(c
d,ε
).
S˘ a se arate c˘ a
lim
ε→0
c
d,ε
−c
s,ε
ε
= 1.
15. Fie f : [a, b] →R o func¸tie monoton˘ a, unde a, b ∈ R, cu proprietatea
c˘a pentru orice x
1
, x
2
∈ [a, b], x
1
< x
2
, exist˘ a c ∈ (a, b), astfel încât
x
2

x1
f(x)dx = f(c)(x
2
−x
1
).
S˘ a se arate c˘ a f este continu˘ a pe (a, b).
R˘ amâne valabil rezultatul valabil dac˘ a f este integrabil˘ a, dar nu este
monoton˘ a?
16. Fie f : R →R o func¸tie continu˘ a ¸si f
n
: R →R, dat˘ a de
f
n
(x) =
1
n
n−1
¸
k=0
f(x +
k
n
),
394
pentru orice x ∈ R, unde n ∈ N.
S˘ a se arate c˘ a, pentru orice a, b ∈ R, a < b, ¸sirul de func¸tii (f
n
)
n
converge
uniform, pe [a, b], c˘ atre func¸tia h : R →R dat˘ a de
h(x) =
x+1

x
f(t)dt,
pentru orice x ∈ R.
17. Pentru fiecare dintre urm˘ atoarele situa¸tii, s˘ a se arate c˘ a f este inte-
grabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu g ¸si s˘ a se calculeze
b

a
fdg :
i) a = −1, b = 1, f(x) = x
2
, g(x) = sign(x);
ii) a = 0, b = 2, f(x) = max¦1, x
2
¦, g(x) = x
2
;
ii) a = 0, b = 2, f(x) = x, g(x) = [e
x
].
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogi-
c˘a, Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32023
395
INTEGRALA CU PARAMETRU
Continuitatea în raport cu parametrul
Derivabilitatea în raport cu parametrul
Formula lui Leibniz
Teorema de inversare a ordinii de integrare
Studiul integralelor cu parametru este impus de reprezentarea integral˘ a
a func¸tiilor reale de o variabil˘a real˘ a care apare în descrierea matematic˘ a a
multor fenomene din economie, fizic˘a, tehnic˘ a etc.
Fie a, b, c, d ∈ R, D = ¦(x, t) [ a ≤ x ≤ b, c ≤ t ≤ d¦ ¸si f : D → R o
func¸tie continu˘ a.
Atunci, pentru orice t ∈ [c, d] fixat, aplica¸tia dat˘ a de x →f(x, t), pentru
orice x ∈ [a, b], este integrabil˘ a Riemann.
În aceste condi¸tii, definim
F(t) =
b

a
f(x, t)dx,
pentru orice t ∈ [c, d].
Vom studia în cele ce urmeaz˘ a propriet˘ a¸tile func¸tiei F.
Continuitatea în raport cu parametrul
Teorema de mai jos se va folosi în cadrul demonstra¸tiei teoremei de la
pagina 435.
Teorema de continuitate în raport cu parametrul pentru inte-
grala Riemann. Fie a, b, c, d ∈ R, D = ¦(x, t) [ a ≤ x ≤ b, c ≤ t ≤ d¦ ¸ si f
: D →R o func¸ tie continu˘ a.
Atunci func¸ tia, dat˘ a de
F(t) =
b

a
f(x, t)dx,
pentru orice t ∈ [c, d], este continu˘a.
396
Demonstra¸ tie. Deoarece, conform Teoremei continuit˘ a¸tii uniforme (vezi
pagina 227), f este uniform continu˘ a, pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a δ
ε
∈ R,
δ
ε
> 0 astfel încât pentru orice t, t
0
∈ [c, d], cu
[t −t
0
[ < δ
ε
,
avem
[f(x, t) −f(x, t
0
)[ < ε,
pentru orice x ∈ [a, b].
Atunci, pentru t, t
0
∈ [c, d], cu [t −t
0
[ < δ
ε
, avem
[F(t) −F(t
0
)[ =

b

a
¦f(x, t) −f(x, t
0
)¦dx



b

a
[f(x, t) −f(x, t
0
)[ dx < ε(b −a),
deci F este continu˘ a în t
0
, arbitrar ales în [a, b].
Derivabilitatea în raport cu parametrul
Rezultatul de mai jos se va folosi în cadrul demonstra¸tiei Formulei lui
Leibniz (vezi pagina 398), precum ¸si în cadrul demonstra¸tiei Teoremei de la
pagina 436.
Teorema de derivabilitate în raport cu parametrul pentru inte-
grala Riemann. Fie a, b, c, d ∈ R, D = ¦(x, t) [ a ≤ x ≤ b, c ≤ t ≤ d¦ ¸ si
f : D → R o func¸tie continu˘ a pentru care exist˘a
∂f
∂t
(x, t) ¸ si este continu˘ a pe
D.
Atunci func¸ tia dat˘ a de
F(t) =
b

a
f(x, t)dx,
pentru orice t ∈ [c, d], este derivabil˘a ¸ si
F

(t) =
b

a
∂f
∂t
(x, t)dx.
397
Demonstra¸ tie. Deoarece, conform Teoremei continuit˘ a¸tii uniforme (vezi
pagina 227),
∂f
∂t
este uniform continu˘ a, pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a
δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0 astfel încât pentru orice t, t
0
∈ [c, d], cu [t −t
0
[ < δ
ε
, avem

∂f
∂t
(x, t) −
∂f
∂t
(x, t
0
)

< ε,
pentru orice x ∈ [a, b].
Atunci, pentru t ¸si t
0
ca mai sus, în conformitate cu Teorema lui Lagrange
(vezi pagina 278), exist˘a t
1
, între t ¸si t
0
, astfel ca
[f(x, t) −f(x, t
0
)[ = [t −t
0
[
∂f
∂t
(x, t
1
).
Prin urmare, pentru 0 < [t −t
0
[ < δ
ε
, ob¸tinem

f(x, t) −f(x, t
0
)
t −t
0

∂f
∂t
(x, t
0
)

< ε,
pentru orice x ∈ [a, b].
Atunci

F(t) −F(t
0
)
t −t
0

b

a
∂f
∂t
(x, t
0
)dx


b

a

f(x, t) −f(x, t
0
)
t −t
0

∂f
∂t
(x, t
0
)

dx < ε(b−a),
ceea ce arat˘ a c˘ a F este derivabil˘ a în t
0
¸si c˘ a
F

(t
0
) =
b

a
∂f
∂t
(x, t
0
)dx.
Formula lui Leibniz
O generalizare a rezultatului precedent este urm˘ atoarea:
Formula lui Leibniz. Fie a, b, c, d ∈ R, D = ¦(x, t) [ a ≤ x ≤ b, c ≤
t ≤ d¦ ¸ si f : D → R o func¸tie continu˘ a, pentru care exist˘ a
∂f
∂t
(x, t) ¸ si este
continu˘a pe D.
Fie α, β : [c, d] →[a, b] dou˘ a func¸tii derivabile.
398
Atunci func¸ tia dat˘ a de
ϕ(t) =
β(t)

α(t)
f(x, t)dx,
pentru orice t ∈ [c, d], este derivabil˘a ¸ si
ϕ

(t) = f(β(t), t)β

(t) −f(α(t), t)α

(t) +
β(t)

α(t)
∂f
∂t
(x, t)dx.
Demonstra¸ tie. S˘ a consider˘am H : [a, b] [a, b] [c, d] →R, dat˘ a de
H(u, v, t) =
u

v
f(x, t)dx.
Atunci
ϕ(t) = H(β(t), α(t), t),
pentru orice t ∈ [c, d].
Drept urmare, conform observa¸tiei de la pagina 306, avem
ϕ

(t) =
∂H
∂u
(β(t), α(t), t)β

(t) +
∂H
∂v
(β(t), α(t), t)α

(t) +
∂H
∂t
(β(t), α(t), t).
Dar, conform Teoremei fundamentale a calculului integral (vezi pagina
387), avem
∂H
∂u
(u, v, t) = f(u, t)
¸si
∂H
∂v
(u, v, t) = −f(v, t),
iar conform Teoremei de la pagina 397, avem
∂H
∂t
(u, v, t) =
u

v
∂f
∂t
(x, t)dx,
de unde concluzia.
399
Rezultatul de mai jos se va folosi în cadrul demonstra¸tiei teoremei care
permite reducerea calculului unei integrale duble la o succesiune de integrale
Riemann (vezi pagina 412), precum ¸si în cadrul demonstra¸tiei Teoremei de
la pagina 435.
Teorema de inversare a ordinii de integrare pentru integrala
Riemann. Fie a, b, c, d ∈ R, D = ¦(x, t) [ a ≤ x ≤ b, c ≤ t ≤ d¦ ¸ si f
: D →R o func¸ tie continu˘ a.
Atunci
d

c
¦
b

a
f(x, t)dx¦dt =
b

a
¦
d

c
f(x, t)dt¦dx.
Demonstra¸ tie. Continuitatea func¸tiei f asigur˘ a existen¸ta integralelor iter-
ate de mai sus (vezi Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a func¸tiilor
continue - pagina 364).
R˘ amâne s˘a stabilim egalitatea de mai sus.
Deoarece, conform Teoremei continuit˘ a¸tii uniforme (vezi pagina 227), f
este uniform continu˘ a, pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0 astfel
încât pentru orice t, t

∈ [c, d] ¸si x, x

∈ [a, b] cu proprietatea c˘ a

t −t

< δ
ε
¸si

x −x

< δ
ε
,
avem

f(x, t) −f(x

, t

)

< ε.
Fie n ∈ N astfel încât
b −a
n
< δ
ε
¸si
d −c
n
< δ
ε
.
Vom împ˘ ar¸ti pe D în n
2
dreptunghiuri egale generate de împ˘ ar¸tirea lui
[a, b] ¸si [c, d] în n intervale egale.
Pentru orice j ∈ ¦0, 1, 2, ..., n¦, s˘ a consider˘ am
x
j
= a +
(b −a)j
n
400
¸si
t
j
= c +
(d −c)j
n
.
Atunci
d

c
¦
b

a
f(x, t)dx¦dt =
n
¸
k=1
n
¸
j=1
t
k

t
k−1
¦
x
j

x
j−1
f(x, t)dx¦dt.
Drept urmare, conform Primei teoreme de medie pentru integrala Riemann-
Stieltjes (vezi pagina 386), exist˘ a x

j
∈ [x
j−1
, x
j
] ¸si t

k
∈ [t
k−1
, t
k
] astfel ca
d

c
¦
b

a
f(x, t)dx¦dt =
n
¸
k=1
n
¸
j=1
f(x

j
, t

k
)(x
j
−x
j−1
)(t
k
−t
k−1
).
Similar exist˘ a x

j
∈ [x
j−1
, x
j
] ¸si t

k
∈ [t
k−1
, t
k
] astfel ca
b

a
¦
d

c
f(x, t)dt¦dx =
n
¸
k=1
n
¸
j=1
f(x

j
, t

k
)(x
j
−x
j−1
)(t
k
−t
k−1
).
Prin urmare

d

c
¦
b

a
f(x, t)dx¦dt −
b

a
¦
d

c
f(x, t)dt¦dx


n
¸
k=1
n
¸
j=1
¦f(x

j
, t

k
) −f(x

j
, t

k
)¦(x
j
−x
j−1
)(t
k
−t
k−1
)


≤ ε(b −a)(d −c).
Cum ε a fost ales arbitrar, deducem concluzia.
Exerci¸tii
1. S˘ a se calculeze
I(α) =
π
2

0
ln(α
2
−sin
2
x)dx.
401
2. Pentru
F(α) =
α
2

α
sinαx
x
dx,
α = 0, s˘ a se calculeze F

(α).
3. S˘ a se arate c˘ a
π

0
ln(
b −cos x
a −cos x
)dx = π ln(
b +

b
2
−1
a +

a
2
−1
),
unde a, b > 1.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogi-
c˘a, Bucure¸sti - cota la biblioteca Facult˘a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32023
402
INTEGRALA MULTIPL
˘
A
M˘asura unui interval închis din R
p
Submul¸timi ale lui R
p
de m˘asur˘a nul˘a
Integrala Riemann a unei func¸tii de mai multe variabile
Integrala multipl˘a ca integral˘ a iterat˘ a
Schimbarea de variabile pentru integrala Riemann a func¸tiilor de
mai multe variabile
M˘ asura unui interval închis din R
p
Defini¸tie. Un interval închis din R
p
este o submul¸time J a lui R
p
de
forma [a
1
, b
1
] ... [a
p
, b
p
], unde a
i
, b
i
∈ R, a
i
≤ b
i
, pentru orice i ∈
¦1, 2, ..., p¦.
Observa¸tie. J se nume¸ ste cub în cazul în care b
1
−a
1
= ... = b
p
−a
p
.
Defini¸tie. Num˘ arul µ(J) = (b
1
− a
1
) ... (b
p
− a
p
) se nume¸ ste m˘ asura
lui J = [a
1
, b
1
] ... [a
p
, b
p
].
Observa¸tie. Pentru p = 1 terminologia clasic˘ a este cea de lungime, pen-
tru p = 2 cea de arie, iar pentru p = 3 cea de volum.
Observa¸tie. Dac˘ a exist˘a k ∈ ¦1, 2, ..., p¦ astfel ca a
k
= b
k
, atunci µ(J) =
0; acest fapt nu implic˘ a c˘ a J este vid, ci faptul c˘a J nu are ”grosime" în cea
de a k-a dimensiune.
Submul¸timi ale lui R
p
de m˘ asur˘a nul˘a
Defini¸tie 1. O submul¸time Z a lui R
p
se nume¸ ste de m˘ asur˘ a Jordan
nul˘ a dac˘ a pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘a o familie finit˘ a ¦J
1
, ..., J
n
¦ de
intervale închise astfel încât
Z ⊆
n

k=1
J
k
¸ si
µ(J
1
) +.... +µ(J
n
) < ε.
403
Not˘a istoric˘a. Camille Jordan (1800-1888) a studiat la liceul din Lion.
Începând cu 1855 studiaz˘ a matematica la École Polytechnique, unde, din
1876, este ¸si profesor de Analiz˘ a Matematic˘ a. Din 1883 este profesor ¸si
la Collège de France. Tratatul s˘ au în trei volume, ap˘ arut între 1882 ¸si
1887, intitulat Cours d’analyse de l’École Polytechnique, este un model de
prezentare riguroas˘ a ¸si pedagogic˘ a a chestiunilor de Analiz˘ a Matematic˘ a. În
1885 devine, pentru o perioad˘ a de 35 de ani, editorul uneia dintre cele mai
influente publica¸tii matematice, anume Journal de Mathématiques Pure et
Appliquées (cunoscut ¸si sub numele de Journal de Liouville). Trei dintre cei
¸sase fii ai s˘ ai au murit în primul r˘ azboi mondial. A fost membru al Académie
des Sciences, ofi¸ter al Légion d’honneur ¸si Pre¸sedinte de onoare al Congre-
sului Interna¸tional al Matematicienilor de la Strasbourg, care a avut loc în
1920.
Exemple
1. Orice submul¸time finit˘a a lui R
p
este de m˘ asur˘ a Jordan nul˘ a.
2. Orice submul¸ time a lui R
p
ale c˘ arei elemente formeaz˘a un ¸ sir conver-
gent este de m˘asur˘ a Jordan nul˘a.
3. Mul¸timea S = ¦(x, 0) [ x ∈ [0, 1]¦ ⊆ R
2
este de m˘ asur˘ a Jordan nul˘ a.
4. Mul¸ timea S = ¦(x, y) [ [x[ + [y[ = 1¦ ⊆ R
2
este de m˘ asur˘ a Jordan
nul˘ a.
5. Mul¸timea S = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
= 1¦ ⊆ R
2
este de m˘ asur˘ a Jordan nul˘ a.
6. Fie f : [a, b] → R, a, b ∈ R, o func¸ tie continu˘a. Atunci mul¸timea
S = ¦(x, f(x)) [ x ∈ [a, b]¦ ⊆ R
2
este de m˘ asur˘ a Jordan nul˘ a.
7. Mul¸timea S = ¦(x, y) [ x, y ∈ [0, 1] ∩ Q¦ ⊆ R
2
nu este de m˘ asur˘ a
Jordan nul˘ a, de¸ si este num˘arabil˘ a.
8. O reuniune finit˘a de mul¸ timi de m˘ asur˘a Jordan nul˘ a este o mul¸ time
de m˘ asur˘ a Jordan nul˘ a.
9. În contrast cu 6, exist˘ a f, g : [0, 1] →R, dou˘ a func¸tii continue, astfel
încât S = ¦(f(t), g(t)) [ t ∈ [0, 1]¦ ⊆ R
2
nu este de m˘asur˘ a Jordan nul˘ a (ea
con¸ tinând [0, 1] [0, 1]); S se nume¸ ste curb˘ a Peano. A se vedea exerci¸tiul 8
de la pagina 481.
Integrala Riemann a unei func¸tii de mai multe variabile
În cele ce urmeaz˘ a vom presupune c˘ a D ⊆ R
p
este o mul¸time compact˘ a,
iar f : D →R
q
este o func¸tie m˘ arginit˘ a.
404
Func¸tia f : D → R
q
prelungit˘ a cu valoarea 0 în afara lui D, se va nota
tot cu f.
Deoarece D ⊆ R
p
este o mul¸time compact˘ a, exist˘ a I
f
un interval închis
din R
p
, care con¸tine pe D.
S˘ a presupunem c˘ a
I
f
= [a
1
, b
1
] ... [a
p
, b
p
],
unde a
i
, b
i
∈ R, a
i
< b
i
, pentru orice i ∈ ¦1, 2, ..., p¦.
Pentru orice k ∈ ¦1, 2, ..., p¦, fie P
k
o parti¸tie a lui [a
k
, b
k
].
Aceste parti¸tii induc o parti¸tie P a lui I
f
într-un num˘ ar finit de intervale
închise din R
p
.
Dac˘ a P ¸si Q sunt parti¸tii ale lui I
f
spunem c˘ a P este o rafinare a lui Q
dac˘ a orice interval al lui P este con¸tinut într-un interval al lui Q.
Defini¸tie. Fie f : D →R
q
, unde D ⊆ R
p
.
O sum˘ a Riemann a lui f corespunz˘ atoare parti¸tiei P = (J
1
, J
2
, ...., J
n
) a
lui I
f
, are forma
S(P; f) =
n
¸
k=1
f(x
k
)µ(J
k
),
unde x
k
∈ J
k
, pentru orice k ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
Spunem c˘ a func¸tia f este integrabil˘ a Riemann dac˘ a exist˘ a un element
L ∈ R
q
cu proprietatea c˘a pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘a o parti¸tie P
ε
a
lui I
f
astfel ca, pentru orice parti¸tie P, care este o rafinare a lui P
ε
, ¸ si orice
sum˘ a Riemann S(P; f) corespunz˘atoare lui P, avem
|S(P; f) −L| < ε.
În acest caz, L este unic determinat, nu depinde de I
f
, se nume¸ ste inte-
grala Riemann multipl˘ a a lui f pe D ¸ si se noteaz˘ a

D
f sau, pentru p = 2,

D
f
sau

D
f(x, y)dxdy, sau, pentru p = 3,

D
f sau

D
f(x, y, z)dxdydz.
Urm˘ atorul rezultat se va folosi în cadrul demonstra¸tiei primei teoreme de
integrare pentru integrala Riemann multipl˘ a.
405
Criteriul lui Cauchy pentru integrala Riemann multipl˘a. O func¸tie
f : D →R
q
este integrabil˘ a Riemann, pe D, dac˘ a ¸ si numai dac˘a pentru orice
ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a Q
ε
, o parti¸ tie a lui I
f
, astfel ca pentru orice parti¸tii P ¸ si
Q, care sunt rafin˘ ari ale lui Q
ε
¸ si orice sume Riemann S(P; f) ¸ si S(Q; f),
corespunz˘ atoare lui P, respectiv Q, avem
|S(P; f) −S(Q; f)| < ε.
Rezultatul urm˘ator exprim˘ a proprietatea de liniaritate a integralei Rie-
mann multiple. El va fi folosit în cadrul demonstra¸tiei lemei 2 (vezi pagina
407), lemei 4 (vezi pagina 410), precum¸si a Teoremei de aditivitate de dome-
niu a integralei Riemann multiple (vezi pagina 411).
Teorem˘a. Fie D ⊆ R
p
o mul¸ time compact˘ a, f, g : D →R
q
dou˘ a func¸tii
integrabile Riemann pe D ¸ si α, β ∈ R.
Atunci αf +βg este integrabil˘a Riemann pe D ¸ si

D
(αf +βg) = α

D
f +β

D
g.
Demonstra¸ tie. Totul decurge din faptul c˘ a
S(P; αf +βg) = αS(P; f) +βS(P; g),
unde P este o parti¸tie arbitrar˘ a a lui I
f
, iar punctele intermediare folosite
sunt acelea¸si pentru toate cele trei sume Riemann.
Lema urm˘ atoare se va folosi în cadrul observa¸tiei de la pagina 409-410.
Lema 1. Fie f : D → R
q
, o func¸ tie m˘ arginit˘a, unde D ⊆ R
p
este o
mul¸ time compact˘ a de m˘ asur˘a Jordan nul˘a. Atunci f este integrabil˘ a Rie-
mann pe D ¸ si

D
f = 0.
Demonstra¸ tie. Deoarece D este de m˘ asur˘ a Jordan nul˘ a, pentru orice ε > 0
exist˘ a o parti¸tie P
ε
a lui I
f
cu proprietatea c˘ a acele intervale ale sale care
con¸tin puncte din D au suma m˘ asurilor inferioar˘a lui ε.
406
Dac˘ a M ∈ R are proprietatea c˘ a
|f(x)| ≤ M,
pentru orice x ∈ D, atunci
|S(P; f)| ≤ Mε,
pentru orice parti¸tie P care constituie o rafinare a lui P
ε
, ceea ce arat˘ a c˘ a f
este integrabil˘a Riemann pe D ¸si

D
f = 0.
Observa¸tie. Ra¸tionamentul de mai sus ne arat˘ a de asemenea c˘a dac˘ a
f : D → R
q
este o func¸tie m˘ arginit˘ a cu proprietatea c˘a ¦x ∈ D [ f(x) = 0¦
este de m˘ asur˘ a Jordan nul˘ a, atunci f este integrabil˘a Riemann pe D ¸ si

D
f = 0.
Urm˘ atoarea lem˘ a se va folosi în cadrul Teoremei de aditivitate de domeniu
a integralei Riemann multiple (vezi pagina 437).
Lema 2. Fie D ⊆ R
p
o mul¸time compact˘ a, E ⊆ D, E având m˘ asur˘ a
Jordan nul˘a ¸ si f, g : D → R
q
dou˘ a func¸ tii m˘ arginite, astfel încât f este
integrabil˘ a Riemann pe D ¸ si
f(x) = g(x),
pentru orice x ∈ D −E.
Atunci g este integrabil˘ a Riemann pe D ¸ si

D
f =

D
g.
Demonstra¸ tie. Conform ipotezei, func¸tia h = g − f este nul˘ a pe D −E,
deci, cum E este de m˘ asur˘ a Jordan nul˘ a, conform observa¸tiei aferente lemei
1, h este integrabil˘a pe D ¸si

D
h = 0.
407
Conform teoremei de la pagina 406, func¸tia h + f, i.e. func¸tia g este
integrabil˘ a ¸si

D
g =

D
h +f =

D
h +

D
f =

D
f.
Integrabilitatea Riemann a func¸tiilor de mai multe variabile
Este de a¸steptat c˘a dac˘ a f este continu˘ a pe un interval închis J din R
p
,
atunci f este integrabil˘ a pe J. Vom demonstra un rezultat mai puternic,
care permite func¸tiei s˘ a aib˘ a discontinuit˘ a¸ti pe o mul¸time de m˘ asur˘ a Jordan
nul˘ a.
Prima teorem˘a de integrare pentru integrala Riemann multipl˘a.
Fie f : J →R
q
, o func¸ tie m˘ arginit˘ a, unde J este un interval închis din R
p
.
Dac˘ a f este continu˘a exceptând punctele unei mul¸timi de m˘asur˘ a Jordan
nul˘ a, atunci f este integrabil˘ a pe J.
Demonstra¸ tie. Fie M ∈ R astfel ca
|f(x)| ≤ M,
pentru orice x ∈ J ¸si fie ε ∈ R, ε > 0.
Fie E mul¸timea punctelor de discontinuitate ale lui f (care este de m˘ asur˘ a
Jordan nul˘ a).
Atunci exist˘ a o parti¸tie P
ε
a lui J astfel ca intervalele sale care con¸tin
puncte din E au suma m˘ asurilor mai mic˘ a decât ε.
Reuniunea C a intervalelor lui P
ε
, care nu con¸tin puncte din E, este o
submul¸time compact˘ a a lui R
p
pe care f este continu˘ a, deci uniform continu˘ a
(vezi Teorema continuit˘ a¸tii uniforme - pagina 227).
Prin urmare, înlocuind eventual pe P
ε
cu o rafinare a sa, putem presupune
c˘a dac˘ a J
k
este un interval al lui P
ε
, care este con¸tinut în C ¸si dac˘ a x ¸si y
sunt puncte arbitrare ale lui J
k
, atunci
|f(x) −f(y)| < ε.
Fie acum P ¸si Q rafin˘ ari ale lui P
ε
.
S

(P; f) ¸si S

(Q; f) fiind por¸tiunile din sumele Riemann corespunz˘ atoare
intervalelor din C, avem

S

(P; f) −S

(Q; f)

< εµ(J).
408
S

(P; f) ¸si S

(Q; f) fiind celelalte por¸tiuni din sumele Riemann, avem

S

(P; f) −S

(Q; f)

S

(P; f)

+

S

(Q; f)

< 2Mε.
Prin urmare
|S(P; f) −S(Q; f)| < (2M +µ(J))ε,
deci f este integrabil˘ a.
Teorema de mai sus stabile¸ste integrabilitatea unei func¸tii pe un interval
J, în condi¸tiile de continuitate men¸tionate anterior. Este de dorit s˘ a ob¸tinem
un rezultat care s˘ a stabileasc˘ a integrabilitatea pe o mul¸time mai general˘ a
decât un interval. El se va utiliza în cadrul demonstra¸tiei Corolarului de la
pagina 414
A doua teorem˘ a de integrare pentru integrala Riemann multipl˘a.
Fie f : D → R
q
o func¸ tie continu˘ a, unde D este o submul¸time compact˘ a a
lui R
p
care are frontiera de m˘ asur˘a Jordan nul˘ a. Atunci f este integrabil˘ a
pe D.
Demonstra¸ tie. Fie I
f
un interval închis care con¸tine pe D ¸si s˘ a extindem
pe f, pe R
p
, prin f(x) = 0, pentru x / ∈ D.
Atunci aceast˘ a extindere este continu˘ a în orice punct al lui I
f
, excep-
tând eventual Fr(D), care este de m˘asur˘ a Jordan nul˘ a, de unde, conform
primei teoreme de integrabilitate pentru integrala Riemann multipl˘ a, f este
integrabil˘ a.
Defini¸tie 2. O submul¸ time m˘ arginit˘ a D, a lui R
p
, care are frontiera de
m˘asur˘ a Jordan nul˘ a, se nume¸ ste m˘ asurabil˘ a ¸ si definim m˘ asura lui D, notat˘ a
cu A(D), ca fiind

D∪Fr(D)
1dx.
Urm˘ atoarea lem˘ a va fi folosit˘ a în demonstra¸tia Lemei 4 (vezi pagina 410),
precum¸si a Teoremei de aditivitate de domeniu a integralei Riemann multiple
(vezi pagina 411).
409
Lema 3. Dac˘ a D este o submul¸time m˘ asurabil˘ a a lui R
p
, atunci mul¸timea
compact˘ a D∪ Fr(D) este m˘ asurabil˘a ¸ si
A(D) = A(D ∪ Fr(D)).
Demonstra¸ tie. Deoarece, conform cu exerci¸tiul 12 de la pagina 116, avem
Fr(D ∪ Fr(D)) ⊆ Fr(D),
deducem c˘ a Fr(D ∪ Fr(D)) este de m˘ asur˘a Jordan nul˘ a, deci D ∪ Fr(D)
este m˘ asurabil˘a ¸si
A(D ∪ Fr(D)) =

D∪Fr(D)∪Fr(D∪Fr(D))
1dx =

D∪Fr(D)
1dx = A(D).
Observa¸tie. Fie D o submul¸ time a lui R
p
, care este de m˘ asur˘ a Jordan
nul˘ a (vezi Defini¸ tia 1). Prin urmare, pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a o
familie finit˘a ¦J
1
, ..., J
n
¦ de intervale închise astfel încât
D ⊆
n

k=1
J
k
¸ si
µ(J
1
) +.... +µ(J
n
) < ε.
Atunci
Fr(D) ⊆ J
1
∪ ... ∪ J
n
,
deci D ¸ si Fr(D) ∪ D sunt de m˘asur˘ a Jordan nul˘ a ¸ si, prin urmare, D este
m˘asurabil˘ a în sensul Defini¸ tiei 2, ¸ si, conform Lemei 1 (vezi pagina 406),
avem
A(D) =

D∪Fr(D)
1dx = 0.
Reciproc, s˘a presupunem c˘ a D este m˘ asurabil˘ a în sensul Defini¸tiei 2, ¸ si
c˘ a A(D) = 0. Atunci, pentru orice ε ∈ R, ε > 0, exist˘ a o parti¸ tie P
ε
a unui
interval care con¸tine D, astfel încât pentru orice sum˘a Riemann corespunz˘ a-
toare lui P
ε
¸ si func¸tiei
f
D
(x) = ¦
1, x ∈ D ∪ Fr(D)
0, altminteri
,
410
avem
0 ≤ S(P
ε
; f
D
) < ε.
Alegând punctele intermediare în D∪ Fr(D), când este posibil, deducem
c˘ a D∪Fr(D) este inclus˘ a într-o colec¸ tie finit˘ a ¦J
1
, ..., J
n
¦ de intervale închise
din P
ε
cu µ(J
1
) +.... +µ(J
n
) < ε, adic˘ a D este de m˘ asur˘ a Jordan nul˘ a.
Prin urmare, o submul¸time D a lui R
p
este de m˘ asur˘ a Jordan nul˘ a dac˘ a
¸ si numai dac˘ a este m˘asurabil˘ a în sensul Defini¸tiei 2 ¸ si A(D) = 0.
Lema 4. Dac˘ a D
1
¸ si D
2
sunt submul¸timi m˘arginite, m˘ asurabile a lui R
p
,
atunci D
1
∩ D
2
¸ si D
1
∪ D
2
sunt m˘asurabile ¸ si
A(D
1
) + A(D
2
) = A(D
1
∪ D
2
) +A(D
1
∩ D
2
).
În particular, dac˘a A(D
1
∩ D
2
) = 0, atunci
A(D
1
) +A(D
2
) = A(D
1
∪ D
2
).
Demonstra¸ tie. Deoarece, conform exerci¸tiului 12 de la pagina 103, avem
Fr(D
1
∪ D
2
) ⊆ Fr(D
1
) ∪ Fr(D
2
)
¸si
Fr(D
1
∩ D
2
) ⊆ Fr(D
1
) ∪ Fr(D
2
),
deducem c˘ a mul¸timile Fr(D
1
∪ D
2
) ¸si Fr(D
1
∩ D
2
) sunt de m˘ asur˘ a Jordan
nul˘ a, deci mul¸timile D
1
∪ D
2
¸si D
1
∩ D
2
sunt m˘ asurabile.
Folosind Lema 3 (vezi pagina 409), putem presupune c˘ a mul¸timile D
1
¸si
D
2
sunt închise.
Prin urmare D
1
∪ D
2
¸si D
1
∩ D
2
sunt închise.
Fie f
1
, f
2
, f
i
¸si f
r
func¸tiile egale cu 1 pe D
1
, D
2
, D
1
∩ D
2
¸si respectiv
D
1
∪ D
2
¸si prelungite cu 0 în afara acestora.
Aceste func¸tii sunt integrabile ¸si
f
1
+f
2
= f
i
+f
r
.
Dac˘ a J este un interval care con¸tine pe D
1
∪D
2
, atunci conform Teoremei
de la pagina 406,
A(D
1
) +A(D
2
) =

J
f
1
+

J
f
2
=

J
(f
1
+f
2
) =
411
=

J
(f
i
+f
r
) =

J
f
i
+

J
f
r
= A(D
1
∪ D
2
) +A(D
1
∩ D
2
).
Rezultatul urm˘ ator exprim˘a faptul c˘ a integrala Riemann multipl˘a este
aditiv˘ a în raport cu domeniul de integrare.
Teorema de aditivitate de domeniu a integralei Riemann mul-
tiple. Fie f : D → R
q
integrabil˘ a, unde D este o submul¸time compact˘ a ¸ si
m˘asurabil˘ a lui R
p
.
Fie D
1
¸ si D
2
dou˘ a submul¸timi închise m˘ asurabile ale lui D având urm˘ a-
toarele propriet˘ a¸ti:
i)
D = D
1
∪ D
2
¸ si
ii) D
1
∩ D
2
este de m˘ asur˘a nul˘ a.
Atunci f este integrabil˘ a pe D
1
¸ si pe D
2
¸ si

D
f =

D
1
f +

D
2
f.
Se poate justifica u¸sor urm˘ atorul rezultat:
Teorem˘a. Fie f : D →R
q
integrabil˘a pe D, unde D este o submul¸ time
compact˘ a ¸ si m˘ asurabil˘a a lui R
p
.
Fie M ∈ R astfel încât
|f(x)| ≤ M,
pentru orice x ∈ D.
Atunci

D
f

≤ M A(D).
În particular, dac˘a f : D →R ¸ si exist˘ a m, M ∈ R, astfel ca
m ≤ f(x) ≤ M,
412
pentru orice x ∈ D, atunci
m A(D) ≤

D
f ≤ M A(D).
Teorema urm˘ atoare extinde Prima teorem˘ a de medie pentru integrala
Riemann-Stieltjes (vezi pagina 386).
Teorema de medie. Fie f : D →R continu˘ a pe D, unde D ⊆ R
p
este
compact˘ a, conex˘a ¸ si m˘ asurabil˘ a.
Atunci exist˘ a un punct p, apar¸ tinând lui D, astfel ca

D
f = f(p) A(D).
Integrala multipl˘ a ca integral˘ a iterat˘a
Prezent˘ am în continuare modul în care putem reduce calculul integralei
duble ¸si triple la integrale de ordin inferior prin scrierea acestora ca integrale
iterate.
Teorema de reducere a calculului unei integrale duble la o suc-
cesiune de integrale Riemann. Dac˘ a f : D →R este o func¸tie continu˘ a,
unde exist˘ a a, b, c, d ∈ R astfel ca D = ¦(x, y) [ a ≤ x ≤ b, c ≤ y ≤ d¦,
atunci

D
f =
d

c
(
b

a
f(x, y)dx)dy =
b

a
(
d

c
f(x, y)dy)dx.
Demonstra¸ tie. Conform teoremei de inversare a ordinii de integrare (vezi
pagina 400), avem
d

c
(
b

a
f(x, y)dx)dy =
b

a
(
d

c
f(x, y)dy)dx,
deci este suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a

D
f =
d

c
(
b

a
f(x, y)dx)dy.
413
Fie F : [c, d] →R, F(y) =
b

a
f(x, y)dx, pentru orice y ∈ [c, d].
Fie c = y
0
≤ y
1
≤ ... ≤ y
r
= d o parti¸tie a lui [c, d], a = x
0
≤ x
1
≤ ... ≤
x
s
= b o parti¸tie a lui [a, b], iar P parti¸tia lui D ob¸tinut˘ a utilizând intervalele
[x
k−1
, x
k
] [y
j−1
, y
j
].
Pentru y

j
un punct arbitrar din [y
j−1
, y
j
], avem
F(y

j
) =
b

a
f(x, y

j
)dx =
s
¸
k=1
x
k

x
k−1
f(x, y

j
)dx.
Conform primei teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes
(vezi pagina 386), pentru orice j ¸si k, exist˘ a x

jk
∈ [x
k−1
, x
k
], astfel ca
F(y

j
) =
s
¸
k=1
f(x

jk
, y

j
)(x
k
−x
k−1
).
Atunci
r
¸
j=1
F(y

j
)(y
j
−y
j−1
) =
r
¸
j=1
s
¸
k=1
f(x

jk
, y

j
)(x
k
−x
k−1
)(y
j
−y
j−1
),
de unde concluzia.
Mai general, are loc urm˘atorul rezultat:
Teorem˘a. Dac˘ a f : D → R este o func¸ tie integrabil˘a, unde exist˘ a
a, b, c, d ∈ R astfel ca D = ¦(x, y) [ a ≤ x ≤ b, c ≤ y ≤ d¦ ⊆ R
2
, ¸ si
pentru orice y ∈ [c, d], integrala F(y) =
b

a
f(x, y)dx exist˘a, atunci F este
integrabil˘ a pe [c, d] ¸ si

D
f =
d

c
(
b

a
f(x, y)dx)dy =
b

a
(
d

c
f(x, y)dy)dx.
414
Corolar. Fie
A = ¦(x, y) [ α(y) ≤ x ≤ β(y), c ≤ y ≤ d¦ ⊆ R
2
,
unde α, β : [c, d] →[a, b] sunt func¸tii continue.
Dac˘ a f : A →R este continu˘ a pe A, atunci f este integrabil˘a pe A ¸ si

A
f =
d

c
(
β(y)

α(y)
f(x, y)dx)dy.
Demonstra¸ tie. Putem presupune c˘ a f este 0 în afara lui A.
Deoarece Fr(A) = ¦(x, f(x)) [ x ∈ [a, b]¦ ⊆ R
2
are m˘ asur˘a Jordan nul˘ a
(vezi exemplul 6, de la pagina 404), conform celei de a doua Teoreme de
integrare pentru integrala Riemann multipl˘ a (vezi pagina 409), rezult˘ a c˘ a f
este integrabil˘a pe A.
Cum pentru un y fixat,
b

a
f(x, y)dx exist˘a ¸si este egal˘ a cu
β(y)

α(y)
f(x, y)dx,
concluzia decurge din teorema precedent˘ a, unde D = [a, b] [c, d].
Pentru integrala tripl˘ a func¸tioneaz˘a rezultate similare.
Teorem˘a. Fie α, β : D → R dou˘ a func¸tii continue, unde D este o
submul¸time compact˘ a ¸ si m˘asurabil˘ a lui R
2
, astfel încât α ≤ β ¸ si
M = ¦(x, y, z) [ (x, y) ∈ D ¸ si α(x, y) ≤ z ≤ β(x, y)¦ ⊆ R
3
.
Atunci, pentru orice func¸tie continu˘ a f : M →R, avem

M
f(x, y, z)dxdydz =

D
(
β(x,y)

α(x,y)
f(x, y, z)dz)dxdy.
Observa¸tie. Rezultate similiare celor descrise mai sus (care poart˘ a nu-
mele generic de formule Fubini), într-un cadru mult mai general, se vor
studia la cursul de Teoria M˘ asurii.
415
Not˘a istoric˘a. Guido Fubini (1879-1943) a studiat la Vene¸tia ¸si la Scuola
Normale Superiore di Pisa, unde i-a avut ca profesori pe Dini ¸si pe Bianchi
care l-au canalizat spre cercet˘ari de geometrie. θsi sus¸tine teza de doctorat
în 1900. Pred˘ a la universit˘ a¸tile din Catania, Genova ¸si Torino. A tratat
teme din diverse ramuri ale matematicii, precum ecua¸tii diferen¸tiale, func¸tii
analitice, func¸tii complexe de mai multe variabile, calculul varia¸tional, ecua¸tii
integrale neliniare, teoria grupurilor, geometrie neeuclidian˘ a ¸si proiectiv˘ a. În
timpul primului r˘ azboi mondial a studiat acurate¸tea tirurilor de artilerie, ceea
ce l-a condus la studiul acusticii ¸si electricit˘ a¸tii. Datorit˘ a circumstan¸telor
politice emigreaz˘ a în 1939 în Statele Unite ale Americii.
Schimbarea de variabile pentru integrala Riemann a func¸tiilor
de mai multe variabile
Un instrument foarte util în calculul integralelor multiple este dat de
urm˘atorul rezultat.
Teorema de schimbare de variabile la integrala Riemann multi-
pl˘a. Fie ϕ : G =

G ⊆ R
p
→R
p
o func¸ tie de clas˘a (
1
pe G astfel ca
detJ
ϕ
(x) = 0,
pentru orice x ∈ G.
Dac˘ a D este o submul¸ time compact˘ a ¸ si m˘ asurabil˘ a lui G, iar f : ϕ(D) →
R este continu˘ a, atunci ϕ(D) este m˘ asurabil˘ a ¸ si

ϕ(D)
f =

D
(f ◦ ϕ) [detJ
ϕ
[ .
Remarc˘ a. Concluzia este adev˘ arat˘ a, chiar ¸ si în cazul în care detJ
ϕ
se
anuleaz˘a pe o mul¸time de m˘ asur˘a Jordan nul˘ a.
Remarc˘ a. Din punct de vedere practic, avem de calculat

ϕ(D)
f. Formula
de schimbare de variabile ne conduce la calculul integralei

D
(f ◦ ϕ) [detJ
ϕ
[,
în care structura "complicat˘ a" a lui ϕ(D) este înlocuit˘a cu structura mai
"abordabil˘ a" a lui D. Spre deosebire de cazul 1-dimensional, unde scopul
416
schimb˘ arii de variabile este acela de a "simplifica" func¸ tia de integrat, în cazul
multidimensional, accentul cade de "simplificarea" structurii domeniului pe
care se integreaz˘ a.
Remarc˘ a. Iat˘ a câteva schimb˘ ari de variabile standard:
1. Trecerea la coordonate polare în plan
Fie ϕ : R
2
→R
2
, dat˘a de
ϕ(ρ, θ) = (ρ cos θ, ρ sinθ),
pentru orice (ρ, θ) ∈ R
2
.
Avem
detJ
ϕ
((ρ, θ)) = ρ,
pentru orice (ρ, θ) ∈ R
2
¸ si, evident, ϕ este de clas˘ a (
1
.
Dac˘ a D
p
este o submul¸time compact˘ a ¸ si m˘ asurabil˘ a lui R
2
, D
p
⊆ [0, ∞)
[0, 2π] are proprietatea c˘ a ϕ(D
p
) = D, iar f : D → R este continu˘a, atunci
ϕ(D) este m˘ asurabil˘ a ¸ si

ϕ(Dp)=D
f(x, y)dxdy =

Dp
ρf(ρ cos θ, ρ sin θ)dρdθ.
2. Trecerea la coordonate polare în spa¸tiu
Fie ϕ : R
3
→R
3
, dat˘a de
ϕ(ρ, θ, ϕ) = (ρ cos θ sinϕ, ρ sinθ sin ϕ, ρ cos ϕ),
pentru orice (ρ, θ, ϕ) ∈ R
3
.
Avem
detJ
ϕ
((ρ, θ)) = ρ
2
sin ϕ,
pentru orice (ρ, θ, ϕ) ∈ R
3
¸ si, evident, ϕ este de clas˘ a (
1
.
Dac˘ a D
s
este o submul¸ time compact˘ a ¸ si m˘asurabil˘ a lui R
3
, D
s
⊆ [0, ∞)
[0, 2π] [0, π] are proprietatea c˘ a ϕ(D
s
) = D, iar f : D →R este continu˘ a,
atunci ϕ(D) este m˘asurabil˘ a ¸ si
417

ϕ(Ds)=D
f(x, y, z)dxdydz =
=

Ds
ρ
2
sin ϕf(ρ cos θ sin ϕ, ρ sinθ sin ϕ, ρ cos ϕ)dρdθdϕ.
Exerci¸tii
1. S˘ a se calculeze:
i)

D
(x − y)dxdy, unde D este domeniul m˘ arginit limitat de dreptele
y = −1, y = 1, y = x + 1 ¸si de parabola x = y
2
.
ii)

D
(x
2
+y)dxdy, unde D este domeniul m˘ arginit limitat de parabolele
x = y
2
¸si y = x
2
.
iii)

D
xydxdy, unde D este domeniul m˘ arginit limitat de axele de coor-
donate ¸si de

x +

y = 1.
iv)

D
x
2
y
2
dxdy, unde D este domeniul m˘ arginit limitat de dreptele x = 2,
y = x ¸si de xy = 1.
2. S˘ a se calculeze:
i)

D
arcsin
1

(x
2
+y
2
)
1
2
dxdy, unde D = ¦(x, y) [ π
2
≤ x
2
+y
2
≤ (2π)
2
¦.
ii)

D
x
2
y
2
dxdy, unde D = ¦(x, y) [ 1 ≤ x
2
+y
2
≤ 2x¦.
iii)

D

x
2
+y
2
dxdy, unde D = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
≤ 4¦.
iv)

D

x
2
+y
2
dxdy, unde D = ¦(x, y) [ ax ≤ x
2
+y
2
≤ 2ax, y ≥ 0¦.
3. S˘ a se calculeze:
i)

D
xdxdy, unde D = ¦(x, y) [ 1 ≤ xy ≤ 2, 1 ≤
y
x
≤ 2, x > 0¦.
ii)

D
(x +y)dxdy, unde D = ¦(x, y) [ 1 ≤ x +y ≤ 13, x ≤ y ≤ 5x¦.
iii)

D
(x +y)dxdy, unde D = ¦(x, y) [
x
2
a
2
+
y
2
b
2
≤ 1¦.
4. S˘ a se calculeze:
i)

V
xyzdxdydz, unde V este domeniul descris de: 0 ≤ x ≤ a, 0 ≤ y ≤
b ¸si 0 ≤ z ≤ c, a, b, c ∈ R;
418
ii)

V
(x + y)zdxdydz, unde V este domeniul limitat de: x ≥ 0, y ≥ 0,
z ≥ 0 ¸si x +y +z ≤ 1;
iii)

V
zdxdydz, unde V este domeniul limitat de: z = 0, z = h ¸si
z
2
=
h
2
a
2
(x
2
+y
2
), a, h ∈ R, h > 0;
iv)

V
(x
2
+y
2
+z
2
)dxdydz, unde V este domeniul descris de:
x
2
+y
2
+z
2
≤ a
2
, a ∈ R;
v)

V
(x
2
+y
2
+z
2
)
1
2
dxdydz, unde V este domeniul descris de:
x
2
+y
2
+z
2
≤ z.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Tom M. Apostol, Mathematical Analysis, Addison-Wesley Pub-
lishing Company, Inc, 1957, - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘a ¸si
Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti II 36591
419
INTEGRALA IMPROPRIE
În sec¸tiunea de fa¸t˘ a ne vom întoarce la integrarea func¸tiilor de o variabil˘ a
real˘ a ¸si vom discuta despre integrale improprii, adic˘ a despre integrale care
sunt definite ca limite de integrale Riemann.
Integrala improprie: cazul func¸tiilor nem˘ arginite
Integrala improprie (infinit˘ a): cazul domeniilor nem˘ arginite
În sec¸tiunile anterioare am considerat func¸tii m˘arginite, care au dome-
niul de defini¸tie o mul¸time compact˘ a. Dac˘ a se renun¸t˘ a la una dintre aceste
ipoteze, teoria prezentat˘ a nu mai este valabil˘ a f˘ ar˘ a a se opera anumite schim-
b˘ ari. Întrucât în multe aplica¸tii este de dorit s˘a se opereze cu func¸tii care
nu sunt m˘ arginite sau care nu au domeniul de defini¸tie o mul¸time compact˘ a,
vom prezenta teoria integralei ¸si în acest caz.
Integrala improprie: cazul func¸tiilor nem˘ arginite
Fie J = [a, b] ⊆ R ¸si f o func¸tie cu valori reale al c˘ arei domeniu de
defini¸tie con¸tine pe (a, b].
S˘ a presupunem c˘ a f este integrabil˘ a Riemann pe orice interval [c, b], unde
c ∈ (a, b] ¸si s˘ a not˘ am
I
c
=
b

c
f.
Vom defini integrala improprie a lui f, pe J = [a, b], ca fiind limita lui I
c
,
atunci când c tinde c˘ atre a.
Defini¸tie. Fie J = [a, b] ⊆ R ¸ si f o func¸ tie cu valori reale, al c˘arei
domeniu de defini¸tie con¸tine pe (a, b].
S˘ a presupunem c˘a f este integrabil˘a Riemann, pe orice interval [c, b],
unde c ∈ (a, b] ¸ si s˘ a not˘ am
I
c
=
b

c
f.
420
Dac˘ a exist˘ a I ∈ R astfel încât pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a δ
ε
∈ R,
δ
ε
> 0 astfel ca pentru orice c ∈ (a, a +δ
ε
) s˘a avem
[I
c
−I[ < ε,
spunem c˘ a I este integrala improprie a lui f pe J = [a, b] ¸ si vom nota aceast˘ a
valoare prin
b

a+
f sau prin
b

a+
f(x)dx.
Observa¸tie. A¸ sadar
b

a+
f = lim
c→a
c>a
b

c
f.
Observa¸tie. De multe ori semnul + din limita inferioar˘a de integrare
este omis.
Exemple
1. Fie J = [a, b] ⊆ R ¸ si f o func¸tie m˘ arginit˘a cu valori reale al c˘arei
domeniu de defini¸tie con¸tine pe (a, b].
Dac˘ a f este integrabil˘a Riemann pe orice interval [c, b], unde c ∈ (a, b],
atunci exist˘ a
b

a+
f.
Spre exemplu, func¸ tia f : (0, ∞) →R dat˘a de
f(x) = sin
1
x
,
pentru orice x ∈ (0, ∞), este integrabil˘a impropriu pe [0, 1].
2. Func¸ tia
f(x) =
1
x
,
unde x ∈ (0, 1], nu este integrabil˘ a impropriu pe [0, 1].
3. Func¸ tia
f(x) = x
α
,
unde x ∈ (0, 1], este integrabil˘ a impropriu pe [0, 1], pentru α ∈ (−1, 0) ¸ si nu
este intergrabil˘ a impropriu pe [0, 1], pentru α ∈ (−∞, −1).
421
Discu¸tia precedent˘ a a tratat func¸tiile care nu sunt definite sau nu sunt
m˘arginite în cap˘ atul din stânga al intervalului. Este evident cum se trateaz˘ a
cazul în care func¸tia are un comportament similar în cap˘ atul din dreapta al
intervalului. Mai interesant este cazul în care func¸tia nu este definit˘ a sau nu
este m˘ arginit˘ a într-un punct interior al intervalului.
Dac˘ a p este un punct interior intervalului [a, b], iar func¸tia f este definit˘ a
în orice punct din [a, b], exceptând eventual pe p, ¸ si dac˘a exist˘ a integralele
improprii
p−

a
f ¸ si
b

p+
f, atunci definim integrala improprie a lui f, pe [a, b],
ca fiind suma celor dou˘ a integrale improprii anterioare. Altfel spus, definim
integrala improprie a lui f pe [a, b] ca fiind
lim
ε→0
ε>0
p−ε

a
f + lim
δ→0
δ>0
b

p+δ
f.
Este clar c˘ a, dac˘ a exist˘ a cele dou˘ a limite de mai sus, atunci exist˘ a ¸ si
limita
lim
ε→0
ε>0
(
p−ε

a
f +
b

p+ε
f)
¸ si
lim
ε→0
ε>0
(
p−ε

a
f +
b

p+ε
f) = lim
ε→0
ε>0
p−ε

a
f + lim
δ→0
δ>0
b

p+δ
f.
S˘ a observ˘ am c˘ a existen¸ ta limitei lim
ε→0
ε>0
(
p−ε

a
f +
b

p+ε
f) nu implic˘ a existen¸ta
limitelor lim
ε→0
ε>0
p−ε

a
f ¸ si lim
δ→0
δ>0
b

p+δ
f.
Spre exemplu, pentru f(x) =
1
x
3
, x ∈ [−1, 1] − ¦0¦, avem
−ε

−1
1
x
3
dx +
1

ε
1
x
3
dx = 0, pentru orice ε ∈ (0, 1), dar integralele improprii
0−

−1
1
x
3
dx ¸ si
1

0+
1
x
3
dx
nu exist˘a.
422
În cazul în care exist˘a, limita
lim
ε→0
ε>0
(
p−ε

a
f +
b

p+ε
f)
se va nota (CPV )
b

a
f ¸ si se va numi valoarea principal˘ a Cauchy a integralei.
În cazul în care func¸ tia are un num˘ ar finit de puncte în care nu este
definit˘ a sau nu este m˘ arginit˘a, putem împ˘ ar¸ti intervalul în subintervale care
au ca extremit˘ a¸ti aceste puncte.
Integrala improprie (infinit˘a): cazul domeniilor nem˘arginite
Este important s˘ a se extind˘ a no¸tiunea de func¸tie integrabil˘ a ¸si în cazul
func¸tiilor care au drept domeniu de defini¸tie o mul¸time nem˘ arginit˘ a. De
exemplu, dac˘ a f este definit˘ a pe ¦x ∈ R [ x ≥ a¦, ia valori în R ¸si este
integrabil˘ a Riemann pe [a, c], pentru orice c > a, folosind nota¸tia I
c
not
=
c

a
f,
definim integrala improprie a lui f, pe [a, ∞), ca fiind limita lui I
c
, atunci
când c tinde c˘ atre ∞.
Defini¸tie. Fie f : [a, ∞) → R, unde a ∈ R, o func¸tie integrabil˘ a Rie-
mann pe [a, c], pentru orice c > a ¸ si
I
c
=
c

a
f.
Un num˘ar real I se nume¸ ste integrala improprie a lui f, pe [a, ∞), dac˘ a
pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘a M
ε
∈ R, astfel ca pentru orice c ∈ R, c > M
ε
s˘ a avem
[I −I
ε
[ < ε.
În acest caz num˘ arul real I se noteaz˘ a cu

a
f sau cu

a
f(x)dx ¸ si se mai
nume¸ ste integrala infinit˘ a a lui f pe [a, ∞) (dup˘ a terminologia introdus˘ a de
Geoffrey Hardy (1877-1947), profesor la Cambridge).
423
Observa¸tie. A¸ sadar

a
f = lim
c→∞
c

a
f.
Exemple
1. Fie
f(x) =
1
x
,
unde x ∈ [a, ∞), a > 0.
Integrala infinit˘ a a lui f pe [a, ∞) nu exist˘ a.
2. Fie func¸tia
f(x) = x
α
,
unde x ∈ [a, ∞), a > 0, iar α = −1.
Atunci integrala infinit˘ a a lui f pe [a, ∞) nu exist˘ a pentru α > −1 ¸si
exist˘ a pentru α < −1.
3. Fie func¸tia
f(x) = e
−x
,
unde x ∈ R.
Atunci integrala infinit˘ a a lui f pe [0, ∞) exist˘ a ¸si este 1.
Observa¸tie. Putem considera de asemenea cazul func¸tiilor definite pe R.
În acest caz cerem ca f s˘ a fie integrabil˘ a Riemann pe orice interval din R ¸ si
consider˘ am limitele
lim
b→−∞
a

b
f
not
=
a

−∞
f
¸ si
lim
c→∞
c

a
f
not
=

a
f.
Este u¸ sor de demonstrat c˘a dac˘ a cele dou˘ a limite de mai sus exist˘ a pentru
o anume valoare a lui a, atunci ele exist˘ a pentru orice valoare a lui a. În
424
acest caz definim integrala improprie a lui f pe R (sau integrala infinit˘ a a
lui f pe R) ca fiind suma integralelor de mai sus, adic˘ a:

−∞
f = lim
b→−∞
a

b
f + lim
c→∞
c

a
f.
Este clar c˘ a dac˘ a exist˘a cele dou˘ a limite de mai sus, atunci exist˘ a ¸ si limita
lim
c→∞
(
a

−c
f +
c

a
f)
¸ si

−∞
f = lim
b→−∞
a

b
f + lim
c→∞
c

a
f = lim
c→∞
(
a

−c
f +
c

a
f).
Dac˘ a exist˘a, lim
c→∞
(
a

−c
f +
c

a
f) se va numi valoarea principal˘ a Cauchy a
integralei ¸ si se va nota cu
(CPV )

−∞
f.
S˘ a observ˘ am c˘ a existen¸ ta (CPV )

−∞
f nu implic˘ a existen¸ ta

−∞
f. Spre
exemplu pentru f(x) = x, x ∈ R, avem
c

−c
xdx = 0, pentru orice c ∈ R, dar
integralele improprii
0

−∞
xdx ¸ si

0
xdx nu exist˘a.
Prezent˘ am în continuare câteva criterii pentru existen¸ta integralei impro-
prii a unei func¸tii f pe [a, ∞).
Pentru început iat˘ a un criteriu general de tip Cauchy.
Criteriul lui Cauchy pentru integrale infinite. Fie f : [a, ∞) →R,
unde a ∈ R, o func¸ tie integrabil˘ a Riemann pe [a, c], pentru orice c > a.
425
Atunci

a
f exist˘ a dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a
K
ε
∈ R astfel încât avem

b

c
f

< ε,
pentru orice b ≥ c ≥ K
ε
.
Urm˘ atoarele trei criterii vizeaz˘ a func¸tii care au valori pozitive.
Teorema de mai jos se va folosi în cadrul demonstra¸tiei Teoremei con-
vergen¸tei monotone pentru integrala infinit˘ a (vezi pagina 441), precum ¸si a
Teoremei de la pagina 445.
Teorem˘a. Fie f : [a, ∞) → [0, ∞), unde a ∈ R, o func¸tie integrabil˘ a
Riemann pe [a, c], pentru orice c > a.
Atunci

a
f exist˘ a dac˘ a ¸ si numai dac˘ a mul¸timea ¦I
c
[ c ≥ a¦ este m˘ arginit˘ a.
În acest caz

a
f = sup
c≥a
c

a
f.
Rezultatul urm˘ ator se va utiliza în cadrul demonstra¸tiei Teoremei de con-
vergen¸t˘ a dominat˘ a pentru integrala infinit˘ a (vezi pagina 441), precum ¸si al
Teoremei de la pagina 446.
Criteriu de compara¸tie cu inegalit˘a¸ti pentru integrale infinite.
Fie f, g : [a, ∞) → [0, ∞), unde a ∈ R, dou˘ a func¸ tii integrabile Riemann pe
[a, c], pentru orice c > a, astfel ca
0 ≤ f(x) ≤ g(x),
pentru orice x ∈ [a, ∞).
Atunci, dac˘a exist˘ a

a
g exist˘ a ¸ si

a
f.
În plus,
0 ≤

a
f ≤

a
g.
426
Criteriu de compara¸tie la limit˘a pentru integrale infinite. Fie
f, g : [a, ∞) → [0, ∞), unde a ∈ R, dou˘ a func¸tii integrabile Riemann pe
[a, c], pentru orice c > a, astfel ca
lim
x→∞
f(x)
g(x)
= 0.
Atunci integralele

a
g ¸ si

a
f au aceea¸ si natur˘ a; altfel spus ele exist˘ a sau
nu, simultan.
Un criteriu foarte util, care va fi folosit în cadrul observa¸tiei de la pagina
430, este urm˘ atorul:
Criteriu lui Dirichlet pentru integrale infinite. Fie f : [a, ∞) →R,
unde a ∈ R, o func¸ tie continu˘ a cu proprietatea c˘ a exist˘ a M ∈ R, astfel ca

c

a
f

≤ M,
pentru orice c ≥ a.
Fie g : [a, ∞) →R este o func¸tie descresc˘ atoare cu proprietatea c˘ a
lim
x→∞
g(x) = 0.
Atunci exist˘ a integrala

a
fg.
Demonstra¸ tie. Pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a K
ε
∈ R astfel ca pentru
orice x ≥ K
ε
s˘ a avem
0 ≤ g(x) <
ε
2M
.
Dac˘ a b ≥ c ≥ K
ε
, conform celei de a doua teoreme de medie pentru
integrala Riemann-Stieltjes, punctul c) (vezi pagina 389), exist˘ a ζ ∈ [c, b]
astfel ca
b

c
fg = g(c)
ζ

c
f.
427
Deoarece

ζ

c
f

=

ζ

a
f −
c

a
f

ζ

a
f

+

c

a
f

≤ 2M,
rezult˘ a c˘ a, pentru b ≥ c ≥ K
ε
, avem

b

c
fg

≤ ε,
de unde, în conformitate cu criteriul lui Cauchy, exist˘ a integrala

a
fg.
Observa¸tie. Problema definirii integralei improprii pentru func¸ tii având
mai mult de o variabil˘ a este mult mai complex˘ a. Spre exemplu, dac˘ a f :
R
2
→R este o func¸tie continu˘ a ¸ si dorim s˘ a definim

R
2
f(x, y)dxdy, ideea cea
mai la îndemân˘a este aceea de a o defini ca fiind lim
r→∞

Sr
f(x, y)dxdy, unde
(S
r
)
r
constituie o familie de mul¸ timi m˘ asurabile a c˘ aror reuniune acoper˘ a
R
2
. Dificultatea const˘a în multitudinea posibilit˘ a¸ tilor de a alege familiile
(S
r
)
r
¸ si în neexisten¸ta unei garan¸tii c˘ a diverse alegeri pentru familiile (S
r
)
r
vor genera aceea¸ si valoare a limitei. Lucrurile decurg "bine" atunci când
f ≥ 0 sau atunci când integrala converge absolut (i.e. atunci când integrala
lui [f[ este convergent˘ a). Am˘ anunte privind aceast˘ a tematic˘ a se pot g˘ asi
în Advanced Calculus, Gerald B. Folland, Prentice Hall, 2002, paginile
202-206.
Exemple
1. S˘ a se arate c˘ a exist˘ a

1
1
1+x
2
dx.
2. S˘ a se arate c˘ a exist˘ a

0
e
−x
2
dx ¸si c˘ a valoarea ei este

π
2
.
Observa¸tie. Func¸ tia x → e
−x
2
apare în multe contexete (ca de exem-
plu în teoria probabilit˘ a¸ tilor sau în statistic˘ a). Primitiva acestei func¸tii nu
se poate exprima cu ajutorul func¸tiilor elementare folosind un num˘ ar finit de
428
opera¸tii elementare ( vezi Maxwell Rosenlicht, Integration in finite terms,
American Mathematical Monthly 79, 1972, paginile 963-972, Joseph Fels Ritt,
Integration in finite terms: Liouville’s theory of elementary meth-
ods, New York: Colombia University Press; London: Oxford University
Press IX, 1948 sau http://www.sosmath.com/calculus/integration/fant/fant.html
). Formula de mai sus prezint˘ a num˘ arul π într-un nou contex care nu are
nimic în comun cu no¸tiunea de cerc.
3. S˘ a se arate c˘ a pentru p > 0, exist˘ a

1
sin(x)
x
p
dx.
4. S˘ a se arate c˘ a integrala

1
sin(x
2
)dx, numit˘a integrala lui Fresnel (Au-
gustin Fresnel (1788-1827), matematician ¸si fizician francez), exist˘ a.
Este de remarcat c˘ a sin(x
2
) nu tinde c˘ atre 0, atunci când x tinde c˘ atre
∞.
5. S˘ a se arate c˘ a exist˘ a integrala Γ(α) =

0
e
−x
x
α−1
dx, unde α ≥ 1. S˘ a se
comenteze cazul α ∈ (0, 1).
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
429
CONVERGEN¸ TA UNIFORM
˘
A ¸ SI ABSOLUT
˘
A
No¸tiunea de convergen¸t˘ a absolut˘a
No¸tiunea de convergen¸t˘ a uniform˘a
Criterii de convergen¸t˘ a uniform˘a
Ca ¸si în cazul seriilor, putem discuta despre convergen¸ta absolut˘ a a unei
integrale.
No¸tiunea de convergen¸t˘a absolut˘a
Fie f : [a, ∞) → R, unde a ∈ R, o func¸ tie integrabil˘ a Riemann pe [a, c],
pentru orice c > a.
Atunci [f[ este integrabil˘ a Riemann pe [a, c], pentru orice c > a.
Deoarece
−[f[ ≤ f ≤ [f[
deducem, în baza Criteriului lui Cauchy (vezi pagina 425), c˘ a dac˘ a exist˘ a

a
[f[, atunci exist˘ a ¸ si

a
f, ¸ si, mai mult, avem

a
f


a
[f[ .
Defini¸tie. Fie f : [a, ∞) → R, unde a ∈ R. Dac˘a exist˘a

a
[f[ spunem
c˘ a f este absolut integrabil˘ a pe [a, ∞) sau c˘a

a
f converge absolut.
Observa¸tie.

π
sin(x)
x
dx exist˘a, dar nu este absolut convergent˘ a.
Într-adev˘ ar, existen¸ta acestei integrale este asigurat˘ a de criteriul lui Dirich-
let (vezi pagina 427).
În plus, pentru orice k ∈ N, exist˘ a un interval J
k
, de lungime b > 0, astfel
ca:
J
k
⊆ [kπ, (k + 1)π]
430
¸si
[sinx[ ≥
1
2
,
pentru orice x ∈ J
k
.
Atunci

π

sin(x)
x

dx ≥

π

sin(x)
x

dx +

sin(x)
x

dx +.... +

(k−1)π

sin(x)
x

dx ≥

b
2
(
1

+
1

+.... +
1

),
pentru orice k ∈ N.
Prin urmare

π
sin(x)
x
dx nu este absolut convergent˘ a.
No¸tiunea de convergen¸t˘a uniform˘ a
În multe aplica¸tii este important s˘ a consider˘ am integrale infinite, în care
integrantul depinde de un parametru. Pentru a manevra astfel de situa¸tii o
importan¸t˘ a major˘ a o are no¸tiunea de convergen¸t˘ a uniform˘ a a integralei în
raport cu parametrul.
Defini¸tie. Fie f : [a, ∞) [α, β] → R, unde α, β ∈ R. S˘ a presupunem
c˘ a exist˘a
F(t) =

a
f(x, t)dx,
pentru orice t ∈ [α, β].
Vom spune c˘a aceast˘ a convergen¸t˘ a este uniform˘ a (în raport cu t ∈ [α, β])
dac˘ a pentru orice ε ∈ R, ε > 0, exist˘ a M
ε
∈ R, astfel ca pentru orice c ≥ M
ε
¸ si orice t ∈ [α, β], avem

F(t) −
c

a
f(x, t)dx

< ε.
Defini¸tii similare se pot enun¸ta pentru t ∈ [α, ∞) sau t ∈ N (ori, mai
general, pentru t ∈ M, unde M este o submul¸ time arbitrar˘ a a lui R).
431
Criterii de convergen¸t˘a uniform˘ a
Prezent˘ am în continuare câteva criterii pentru convergen¸ta uniform˘ a.
Criteriul de tip Cauchy prezentat mai jos se va folosi în cadrul demon-
stra¸tiei criteriilor lui Weierstrass ¸si Dirichlet (vezi pagina 432 ¸si 433).
Criteriul lui Cauchy pentru convergen¸ta uniform˘a în raport cu
parametrul a integralelor infinite. Fie f : [a, ∞) [α, β] → R, unde
α, β ∈ R.
S˘ a presupunem c˘a exist˘ a
F(t) =

a
f(x, t)dx,
pentru orice t ∈ [α, β].
Atunci convergen¸ta este uniform˘ a dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice ε ∈ R,
ε > 0 exist˘a K
ε
∈ R astfel ca pentru orice b ≥ c ≥ K
ε
¸ si orice t ∈ [α, β] s˘ a
avem

b

c
f(x, t)dx

< ε.
Criteriul de mai jos se va folosi în cadrul demonstra¸tiei teoremei de la
pagina 446.
Criteriul lui Weierstrass privind convergen¸ta uniform˘a în raport
cu parametrul a integralelor infinite. Fie f : [a, ∞) [α, β] →R, unde
α, β ∈ R.
S˘ a presupunem c˘ a, pentru orice t ∈ [α, β] ¸ si orice c ≥ a, func¸ tia f(., t)
este integrabil˘ a pe [a, c] ¸ si c˘a exist˘ a o func¸ tie M : [a, ∞) →[0, ∞) astfel ca
[f(x, t)[ ≤ M(x),
pentru orice x ∈ [a, ∞) ¸ si orice t ∈ [α, β], ¸ si c˘ a, în plus, exist˘ a

a
M.
432
Atunci, pentru orice t ∈ [α, β], integrala F(t) =

a
f(x, t)dx este (absolut)
convergent˘ a, iar convergen¸ta este uniform˘ a în raport cu t ∈ [α, β].
Demonstra¸ tie. Evident

a
[f(x, t)[ dx este convergent˘ a, deci integrala
F(t) =

a
f(x, t)dx
este absolut convergent˘ a, pentru orice t ∈ [α, β].
Pe de alt˘ a parte, inegalitatea

b

c
f(x, t)dx


b

c
[f(x, t)[ dx ≤
b

c
M(x)dx,
împreun˘ a cu Criteriul lui Cauchy, implic˘ a convergen¸ta uniform˘ a în raport cu
t ∈ [α, β].
Remarc˘ a. Criteriul lui Weierstrass este util atunci când convergen¸ta
este absolut˘ a ¸ si uniform˘ a, dar nu este instrumentul potrivit atunci când con-
vergen¸ta este neabsolut˘ a ¸ si uniform˘ a. În acest caz se apeleaz˘ a la urm˘ atorul :
Criteriul lui Dirichlet privind convergen¸ta uniform˘a în raport
cu parametrul a integralelor infinite. Fie f : [a, ∞) [α, β] →R, unde
α, β ∈ R, o func¸tie continu˘a.
S˘ a presupunem c˘a exist˘ a A ∈ R, astfel ca

c

a
f(x, t)dx

≤ A
pentru orice t ∈ [α, β] ¸ si orice c ≥ a.
În plus, s˘ a consider˘ am func¸ tia ϕ : [a, ∞) [α, β] → R cu urm˘ atoarele
propriet˘a¸ti:
i) func¸tia x →ϕ(x, t) este descresc˘ atoare, pentru orice t ∈ [α, β]
¸ si
ii) func¸ tia x → ϕ(x, t) converge c˘ atre 0, atunci când x tinde c˘atre ∞,
uniform în raport cu t ∈ [α, β] (adic˘ a pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a
433
K
ε
∈ R astfel ca pentru orice x ∈ [K
ε
, ∞) ¸ si orice t ∈ [α, β] s˘ a avem
0 ≤ ϕ(x, t) ≤ ε).
În aceste condi¸tii, integrala
F(t) =

a
f(x, t)ϕ(x, t)dx
converge uniform în raport cu t ∈ [α, β].
Demonstra¸ tie. Pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a K
ε
∈ R astfel ca pentru
orice x ∈ [K
ε
, ∞) ¸si orice t ∈ [α, β] s˘ a avem
0 ≤ ϕ(x, t) ≤
ε
2A
.
Dac˘ a b ≥ c ≥ K
ε
, conform celei de a doua teoreme de medie pentru
integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 389), pentru orice t ∈ [α, β], exist˘ a
ξ
t
∈ [c, b] astfel ca
b

c
ϕ(x, t)f(x, t)dx = ϕ(c, t)
ξ
t

c
f(x, t)dx.
Prin urmare, pentru b ≥ c ≥ K
ε
¸si t ∈ [α, β], avem

b

c
f(x, t)ϕ(x, t)dx

≤ ϕ(c, t)2A < ε,
de unde, conform Criteriului lui Cauchy, convergen¸ta este uniform˘ a.
Exemple-Exerci¸tii
1. Integrala

0
cos(tx)
1+x
2
dx converge uniform în raport cu t ∈ R.
2. Integrala

0
e
−x
x
t
dx converge uniform în raport cu t ∈ [0, β], pentru
orice β ∈ R, β > 0, dar nu converge uniform în raport cu t ∈ [0, ∞).
3. Integrala

0
e
−tx
sin(x)dx converge uniform în raport cu t ∈ [γ, ∞),
pentru orice γ ∈ (0, ∞).
434
4. Integrala

0
e
−tx
sin(x)
x
dx, unde fun¸tia de sub integral˘ a se consider˘ a a lua
valoarea 1 pentru x = 0, converge uniform în raport cu t ∈ [0, ∞).
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
435
INTEGRALA IMPROPRIE (INFINIT
˘
A) CU PARAMETRU
Continuitatea în raport cu parametrul
Teorema de inversare a ordinii de integrare
Derivabilitatea în raport cu parametrul
Fie f : [a, ∞) [α, β] →R, unde α, β ∈ R, o func¸tie continu˘ a.
Se presupune c˘ a exist˘ a
F(t) =

a
f(x, t)dx,
pentru orice t ∈ [α, β].
Vom ar˘ ata c˘ a dac˘ a aceast˘ a convergen¸t˘ a este uniform˘ a (în raport cu t ∈
[α, β]), atunci F este continu˘ a, iar integrala sa poate fi calculat˘ a schimbând
ordinea de integrare. Un rezultat similar va fi demonstrat pentru derivat˘ a.
Continuitatea în raport cu parametrul
Teorema de continuitate în raport cu parametrul pentru inte-
grale infinite. Fie f : [a, ∞)[α, β] →R, unde α, β ∈ R, o func¸tie continu˘ a
astfel ca pentru orice t ∈ [α, β] exist˘ a F(t) =

a
f(x, t)dx, iar aceast˘ a conver-
gen¸ t˘ a este uniform˘a (în raport cu t ∈ [α, β]).
Atunci F este continu˘a.
Demonstra¸ tie. Pentru orice n ∈ N, fie F
n
: [α, β] →R, dat˘a de
F
n
(t) =
a+n

a
f(x, t)dx.
Conform Teoremei de continuitate în raport cu parametrul pentru inte-
grala Riemann cu parametru (vezi pagina 396), pentru orice n ∈ N, func¸tia
F
n
este continu˘ a.
Cum ¸sirul (F
n
)
n∈N
converge uniform c˘atre F, deducem, folosind teorema
de la pagina 220, c˘ a func¸tia F este continu˘ a.
436
Rezultatul de mai jos se va dovedi util în cadrul demonstra¸tiei Teoremelor
de la paginile 446 ¸si 448.
Teorema de inversare a ordinii de integrare
Teorem˘a. În ipotezele anterioare, avem
β

α
F(t)dt =

a
(
β

α
f(x, t)dt)dx,
adic˘ a
β

α
(

a
f(x, t)dx)dt =

a
(
β

α
f(x, t)dt)dx.
Demonstra¸ tie. Pentru orice n ∈ N, fie F
n
: [α, β] →R, dat˘a de
F
n
(t) =
a+n

a
f(x, t)dx.
Atunci, conform Teoremei de inversare a ordinii de integrare a ordinii de
integrare pentru integrala Riemann (vezi pagina 400), avem
β

α
F
n
(t)dt =
a+n

α
(
β

α
f(x, t)dt)dx.
Cum ¸sirul (F
n
)
n∈N
converge uniform c˘atre F, deducem, folosind teorema
de permutare a limitei cu integrala de la pagina 366, c˘ a
β

α
(

a
f(x, t)dx)dt =

a
(
β

α
f(x, t)dt)dx.
437
Derivabilitatea în raport cu parametrul
Teorema de derivabilitate în raport cu parametrul pentru in-
tegrale infinite. Fie f : [a, ∞) [α, β] → R, unde α, β ∈ R, o func¸ tie
continu˘a având urm˘atoarele propriet˘a¸ ti:
i)
∂f
∂t
este continu˘ a;
ii) exist˘ a
F(t) =

a
f(x, t)dx,
pentru orice t ∈ [α, β];
iii) G(t) =

a
∂f
∂t
(x, t)dx converge uniform (în raport cu t ∈ [α, β]).
Atunci F este derivabil˘a ¸ si
F

= G.
Altfel spus, avem

∂t
(

a
f(x, t)dx) =

a
∂f
∂t
(x, t)dx.
Demonstra¸ tie. Pentru orice n ∈ N, fie F
n
: [α, β] →R, dat˘a de
F
n
(t) =
a+n

a
f(x, t)dx.
Atunci, conform Teoremei de derivabilitate în raport cu parametrul pen-
tru integrala Riemann cu parametru (vezi pagina 397), F
n
este derivabil˘ a
¸si
F

n
(t) =
a+n

a
∂f
∂t
(x, t)dx.
Cum ¸sirul (F
n
)
n∈N
converge c˘ atre F, iar ¸sirul (F

n
)
n∈N
converge uniform
c˘atre G, deducem, folosind Teorema de permutare a limitei cu derivata (vezi
pagina 291), c˘a
438
F

= G.
Exemple
1. Pentru 0 < α < β avem
log(
β
α
) =

0
e
−αx
−e
−βx
x
dx.
2.
Γ(n + 1) = n!,
pentru orice n ∈ N.
3. Func¸tia Γ este continu˘ a pe (1, ∞).
4. Pentru t ≥ 0 ¸si u ≥ 0,
F(u) =

0
e
−tx
sin(ux)
x
dx = arctg(
u
t
).
În particular, avem
π
2
=

0
sin(ux)
x
dx,
unde u > 0.
Observa¸tie. Problema calculului valorilor unor integrale improprii pre-
cum cea de mai sus ¸ si cea a integralei lui Fresnel (vezi pagina 428), dar nu
numai, se va relua în cadrul cursului de Analiz˘a Complex˘ a ca o aplica¸tie a
teoremei reziduurilor (vezi P. Hamburg, P. Mocanu, N. Negoescu, Anali-
z˘a Matematic˘a (Func¸tii Complexe), Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a,
Bucure¸sti, 1982, paginile 121-133).
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
439
¸ SIRURI DE INTEGRALE IMPROPRII (INFINITE)
Teorema de convergen¸t˘a dominat˘a a lui Lebesgue pentru integrale
infinite
Teorema de convergen¸t˘a monoton˘ a pentru integrale infinite
Fie (f
n
)
n∈N
un ¸sir de func¸tii, f
n
: [a, ∞) →R, unde a ∈ R.
Presupunem c˘ a, pentru orice n ∈ N, exist˘ a

a
f
n
¸si c˘ a exist˘ a
lim
n→∞
f
n
(x) = f(x),
pentru orice x ∈ [a, ∞).
Am dori s˘ a vedem în ce condi¸tii exist˘ a

a
f ¸si are loc rela¸tia
lim
n→∞

a
f
n
=

a
f.
S˘ a observ˘ am c˘ a dac˘a definim
f
n
(x) = ¦
1
x
, x ∈ [1, n]
0, x ∈ (n, ∞)
,
unde n ∈ N, atunci exist˘ a

1
f
n
, ¸sirul (f
n
)
n∈N
este m˘ arginit, cresc˘ ator ¸si
converge uniform c˘ atre o func¸tie continu˘ a, care nu este integrabil˘ a pe [1, ∞).
A¸sadar, în general, nu exist˘ a

a
f.
Mai mult, dac˘ a definim
g
n
(x) = ¦
1
n
, x ∈ [0, n
2
]
0, x ∈ (n
2
, ∞)
,
unde n ∈ N, atunci exist˘ a

0
g
n
, ¸sirul (g
n
)
n∈N
este m˘ arginit ¸si converge uniform
c˘atre o func¸tie g pentru care exist˘ a

0
g, dar egalitatea lim
n→∞

0
g
n
=

0
g nu este
valabil˘ a.
440
A¸sadar, în general
lim
n→∞

a
f
n
=

a
f.
Prezent˘ am mai jos dou˘ a rezultate care furnizeaz˘ a condi¸tii suficiente pen-
tru existen¸ta

a
lim
n→∞
f
n
¸si pentru asigurarea egalit˘ a¸tii lim
n→∞

a
f
n
=

a
lim
n→∞
f
n
.
Primul dintre ele se dovede¸ste util în cadrul rezolv˘ arii execi¸tiilor 3 ¸si 4 de
la pagina 450.
Teorema de convergen¸t˘a dominat˘ a pentru integrale infinite
Teorema de convergen¸t˘ a dominat˘a pentru integrale infinite. Fie
(f
n
)
n∈N
un ¸ sir de func¸ tii, f
n
: [a, ∞) →R, unde a ∈ R, cu proprietatea c˘ a
lim
n→∞
f
n
(x)
not
= f(x),
pentru orice x ∈ [a, ∞).
S˘ a prespunem c˘ a pentru orice c ∈ (a, ∞) ¸ si pentru orice n ∈ N, f ¸ si
f
n
sunt integrabile Riemann pe [a, c] ¸ si c˘ a exist˘ a o func¸tie M : [a, ∞) → R
având urm˘ atoarele propriet˘ a¸ ti:
i) exist˘ a

a
M;
ii)
[f
n
(x)[ ≤ M(x),
pentru orice x ∈ [a, ∞) ¸ si orice n ∈ N.
Atunci exist˘ a

a
f ¸ si
lim
n→∞

a
f
n
=

a
f =

a
lim
n→∞
f
n
.
Demonstra¸ tie. Utilizând Criteriul de compara¸tie cu inegalit˘ a¸ti (vezi pagi-
na 426) ¸si ipoteza, rezult˘ a, conform considera¸tiilor de la pagina 418, c˘ a exist˘ a

a
f ¸si

a
f
n
, pentru orice n ∈ N.
441
Existen¸ta

a
M, ne asigur˘ a c˘ a pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a K ∈ R
astfel ca

K
M < ε,
deci

K
f
n
< ε,
pentru orice n ∈ N ¸si

K
f < ε.
În conformitate cu Teorema de convergen¸t˘ a dominat˘ a pentru integrala
Riemann (vezi pagina 368), avem
lim
n→∞
K

a
f
n
=
K

a
f,
deci pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a n
ε
∈ N astfel ca pentru n ∈ N, n ≥ n
ε
s˘ a avem

K

a
f
n

K

a
f

< ε.
Prin urmare, pentru un astfel de n, avem

a
f −

a
f
n

K

a
f −
K

a
f
n

+

K
f −

K
f
n


K

a
f −
K

a
f
n

+

K
f

+

K
f
n

< 3ε.
A¸sadar, pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a n
ε
∈ N astfel ca pentru n ∈ N,
n ≥ n
ε
s˘ a avem

a
f −

a
f
n

≤ 3ε
442
i.e.

a
f = lim
n→∞

a
f
n
.
Teorema de convergen¸t˘a monoton˘ a pentru integrale infinite
Teorema convergen¸tei monotone pentru integrale infinite. Fie
(f
n
)
n∈N
un ¸ sir m˘ arginit ¸ si cresc˘ ator de func¸ tii f
n
: [a, ∞) →R, unde a ∈ R.
S˘ a prespunem c˘ a exist˘ a

a
f
n
, pentru orice n ∈ N ¸ si fie
lim
n→∞
f
n
(x)
not
= f(x),
pentru orice x ∈ [a, ∞),
Atunci exist˘a

a
f dac˘a ¸ si numai dac˘a mul¸timea ¦

a
f
n
[ n ∈ N¦ este
m˘arginit˘a.
În acest caz

a
lim
n→∞
f
n
=

a
f = sup
n∈N

a
f
n
= lim
n→∞

a
f
n
.
Demonstra¸ tie. F˘ ar˘ a pierderea generalit˘a¸tii, putem presupune c˘ a
f
n
(x) ≥ 0,
pentru orice n ∈ N ¸si pentru orice x ∈ [a, ∞).
¸ Sirul (

a
f
n
)
n∈N
este cresc˘ ator.
Dac˘ a exist˘ a

a
f, conform Teoremei de convergen¸t˘ a dominat˘ a pentru in-
tegrale infinite (vezi pagina 441), avem

a
f = sup
n∈N

a
f
n
= lim
n→∞

a
f
n
.
443
Reciproc, presupunem c˘ a mul¸timea ¦

a
f
n
[ n ∈ N¦ este m˘ arginit˘ a ¸si fie
S = sup
n∈N

a
f
n
.
Pentru c > a, avem, conform cu Teorema de convergen¸t˘ a monoton˘ a pen-
tru integrala Riemann (vezi pagina 371),
c

a
f = sup
n∈N
c

a
f
n
= lim
n→∞
c

a
f
n
. (*)
Deoarece f
n
≥ 0, deducem c˘ a pentru orice c > a ¸si pentru orice n ∈ N,
avem
c

a
f
n

a
f
n
≤ S,
de unde, folosind (∗), prin trecere la limit˘ a dup˘ a n tinzând la ∞, ducem c˘ a
c

a
f ≤ S.
Atunci, în conformitate cu Teorema de la pagina 426,

a
f exist˘a ¸si

a
f = sup
c
c

a
f = sup
c
¦sup
n∈N
c

a
f
n
¦ =
= sup
n∈N
¦sup
c
c

a
f
n
¦ = sup
n∈N

a
f
n
.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
444
INTEGRALE IMPROPRII (INFINITE) ITERATE
În Teorema de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina 437) am
ob¸tinut un rezultat care permite permutarea ordinii de integrare pe o mul¸time
de tipul ¦(x, t) [ x ∈ [a, ∞), t ∈ [α, β]¦. Este de dorit s˘ a putem schimba or-
dinea de integrare ¸si pentru integrale infinite iterate, adic˘ a s˘ a stabilim în ce
ipoteze avem egalitatea

α
(

a
f(x, t)dx)dt =

a
(

α
f(x, t)dt)dx.
Teorem˘a. Fie f : [a, ∞) [α, ∞) →[0, ∞), unde a, α ∈ R.
S˘ a presupunem c˘a

α
(
b

a
f(x, t)dx)dt =
b

a
(

α
f(x, t)dt)dx, (*)
pentru orice b ≥ a ¸ si c˘ a
β

α
(

a
f(x, t)dx)dt =

a
(
β

α
f(x, t)dt)dx, (**)
pentru orice β ≥ α.
În aceste condi¸tii, dac˘a una dintre integralele iterate

α
(

a
f(x, t)dx)dt,

a
(

α
f(x, t)dt)dx
exist˘a, atunci exist˘ a ¸ si cealalt˘a ¸ si ele sunt egale.
Demonstra¸ tie. S˘ a presupunem c˘ a exist˘ a

α
(

a
f(x, t)dx)dt.
445
Deoarece f este pozitiv˘ a avem
b

a
f(x, t)dx ≤

a
f(x, t)dx,
pentru orice b ≥ a ¸si orice t ∈ [α, ∞).
Prin urmare

α
(
b

a
f(x, t)dx)dt ≤

α
(

a
f(x, t)dx)dt,
de unde folosind (*), avem
b

a
(

α
f(x, t)dt)dx ≤

α
¦

a
f(x, t)dx¦dt,
pentru orice b ≥ a.
Folosind Teorema de la pagina 426, deducem c˘ a exist˘ a

a
(

α
f(x, t)dt)dx ¸si
c˘a

a
(

α
f(x, t)dt)dx ≤

α
¦

a
f(x, t)dx¦dt.
Similar se ob¸tine inegalitatea invers˘ a, de unde concluzia.
Teorem˘a. Fie f : [a, ∞) [α, ∞) → R, unde α, β ∈ R, o func¸ tie
continu˘a.
S˘ a presupunem c˘ a func¸tiile M : [a, ∞) → [0, ∞) ¸ si N : [a, ∞) → [0, ∞)
au proprietatea c˘ a exist˘a

a
M ¸ si

α
N.
Dac˘ a, pentru orice (x, t) ∈ [a, ∞) [α, ∞), avem
[f(x, t)[ ≤ M(x)N(t),
atunci integralele iterate

α
(

a
f(x, t)dx)dt
446
¸ si

a
(

α
f(x, t)dt)dx
exist˘a ¸ si sunt egale.
Demonstra¸ tie. Deoarece N este m˘ arginit˘a pe orice interval [α, β], folosind
Criteriul lui Weierstrass (vezi pagina 432), deducem c˘ a integrala

a
f(x, t)dx
converge uniform în raport cu t ∈ [α, β].
Atunci, conform Teoremei de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina
437), avem
β

α
(

a
f(x, t)dx)dt =

a
(
β

α
f(x, t)dt)dx,
pentru orice α, β ∈ R, α ≤ β,
Similar

α
(
b

a
f(x, t)dx)dt =
b

a
(

α
f(x, t)dt)dx,
pentru orice a ≤ b, a, b ∈ R.
Pentru a încheia demonstra¸tia se apeleaz˘a la Criteriul de compara¸tie cu
inegalit˘ a¸ti (vezi pagina 426) pentru a justifica existen¸ta integralelor

α
(

a
f(x, t)dx)dt
¸si

a
(

α
f(x, t)dt)dx ¸si la teorema anterioar˘ a pentru a justifica egalitatea lor.

Rezultatele precedente au vizat cazul în care integralele iterate sunt abso-
lut convergente, în timp ce urm˘ atorul trateaz˘a cazul convergen¸tei neabsolute.
El este util în rezolvarea exerci¸tiilor 1 ¸si 2 din acest capitol.
447
Teorem˘a. Fie f : [a, ∞) [α, ∞) → R, unde α, β ∈ R, o func¸ tie
continu˘a.
S˘ a presupunem c˘ a integralele infinite

a
f(x, t)dx ¸ si

α
f(x, t)dt converg
uniform în raport cu t ∈ [α, ∞), respectiv x ∈ [a, ∞).
În plus, dac˘a definim, pentru orice x ∈ [a, ∞) ¸ si t ∈ [α, ∞),
F(x, β) =
β

α
f(x, t)dt,
s˘ a presupunem c˘a integrala

a
F(x, β)dx
converge uniform în raport cu β ∈ [α, ∞).
Atunci integralele

α
(

a
f(x, t)dx)dt ¸ si

a
(

α
f(x, t)dt)dx exist˘ a, ¸ si

α
(

a
f(x, t)dx)dt =

a
(

α
f(x, t)dt)dx.
Demonstra¸ tie. Deoarece integrala

a
F(x, β)dx
converge uniform în raport cu β ∈ [α, ∞), pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a
A
ε
∈ R astfel ca pentru A ≥ A
ε
s˘ a avem

A

a
F(x, β)dx −

a
F(x, β)dx

< ε, (1)
pentru orice β ≥ α.
S˘ a observ˘ am c˘ a
A

a
F(x, β)dx =
A

a
(
β

α
f(x, t)dt)dx =
β

α
(
A

a
f(x, t)dt)dx.
448
Atunci, din convergen¸ta uniform˘ a a integralei

α
f(x, t)dt în raport cu
x ∈ [a, ∞), deducem c˘ a
lim
β→∞
A

a
F(x, β)dx =
A

a
(

α
f(x, t)dt)dx.
Drept urmare, exist˘ a B ≥ α astfel ca pentru β
1
≥ β
2
≥ B s˘ a avem

A

a
F(x, β
2
)dx −
A

a
F(x, β
1
)dx

< ε. (2)
Din (1) ¸si (2), deducem c˘ a, pentru β
1
≥ β
2
≥ B, avem

a
F(x, β
2
)dx −

a
F(x, β
1
)dx

< 3ε,
deci exist˘ a lim
β→∞

a
F(x, β)dx.
Avem, folosind Teorema de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina
437), ob¸tinem
lim
β→∞
β

α
(

a
f(x, t)dx)dt = lim
β→∞

a
(
β

α
f(x, t)dt)dx = lim
β→∞

a
F(x, β)dx,
deci exist˘ a

α
(

a
f(x, t)dx)dt.
Trecând la limit˘ a dup˘ a β tinzând c˘atre ∞, în (1), deducem c˘ a

A

α
(

a
f(x, t)dt)dx −

α
(

a
f(x, t)dx)dt

≤ ε,
de unde, prin trecere la limit˘ a dup˘ a A tinzând c˘ atre ∞, se deduce concluzia.

449
Exerci¸tii
1. S˘ a se arate c˘ a

0
(

0
e
−(x+t)
sin(xt)dx)dt =

0
(

0
e
−(x+t)
sin(xt)dt)dx.
2. S˘ a se arate c˘ a, pentru a > 0 ¸si α > 0,

α
(

a
e
−xt
dx)dt =

a
(

α
e
−xt
dt)dx.
3. S˘ a se arate c˘ a

0
e
−x
2
dx =

π
2
.
4. S˘ a se arate c˘ a

0
sin x
x
dx =
π
2
.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
450
FUNC¸ TIILE GAMA ¸ SI BETA
Func¸tia Gama
Func¸tia Beta
Leg˘ atura dintre func¸tiile Gama ¸si Beta
Func¸tia Gama (introdus˘ a ¸si studiat˘ a de c˘ atre Euler în anii 1730) reprezin-
t˘ a o generalizare a conceptului de factorial la numere reale (¸si, a¸sa cum se
poate constata dup˘ a parcurgerea cursului de func¸tii complexe, la numere
complexe). Ea constituie o prezen¸t˘ a consistent˘a în cadrul teoriei probabili-
t˘ a¸tilor, statisticii ¸si combinatoricii. În strâns˘a leg˘ atur˘ a cu func¸tia Gama este
func¸tia Beta.
Func¸tia Gama
Func¸tia Γ : (0, ∞) →(0, ∞) dat˘ a de
Γ(x) =

0
e
−t
t
x−1
dt,
pentru orice x ∈ (0, ∞), se nume¸ ste func¸ tia Gama.
Aceast˘a func¸tie are urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti:
a)
Γ(1) = 1;
b)
Γ(
1
2
) =

π;
c)
Γ(x + 1) = xΓ(x),
pentru orice x ∈ (0, ∞); în particular, avem
Γ(n + 1) = n!,
pentru orice n ∈ N;
451
d)
Γ(2x) = π

1
2
2
2x−1
Γ(x)Γ(x +
1
2
);
e)
lim
x→0
x>0
xΓ(x) = 1;
prin urmare, func¸ tia Γ nu este m˘ arginit˘ a;
f )
lim
x→∞
Γ(x +a)
x
a
Γ(x)
= 1,
pentru orice a ∈ (0, ∞);
g) Γ este o func¸ tie convex˘a de clas˘ a (

.
Func¸tia Beta
Func¸tia B : (0, ∞) (0, ∞) →(0, ∞) dat˘ a de
B(x, y) =
1

0
t
x−1
(1 −t)
y−1
dt,
pentru orice x, y ∈ (0, ∞), se nume¸ ste func¸tia Beta.
Aceast˘a func¸tie are urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti:
a)
B(x, y) = B(y, x),
pentru orice x, y ∈ (0, ∞);
b)
B(x, y) = 2
π
2

0
sin
2x−1
t cos
2y−1
tdt,
pentru orice x, y ∈ (0, ∞);
c)
B(x, y) =

0
u
x−1
(1 +u)
x+y
du,
pentru orice x, y ∈ (0, ∞).
452
Leg˘ atura dintre func¸tiile Gama ¸si Beta
Leg˘ atura dintre cele dou˘ a func¸ tii este dat˘ a de formula
B(x, y) =
Γ(x)Γ(y)
Γ(x +y)
,
pentru orice x, y ∈ (0, ∞).
Observa¸tie. Cititorul interesat poate afla detalii privind cele dou˘a func¸tii
consultând urm˘ atoarele lucr˘ari:
E. Artin, The Gamma Function, New York: Holt, Rinehart, and Win-
ston, 1964.
Philip J. Davis, Leonhard Euler’s integral: A historical profile
of the Gamma function, The American Mathematical Monthly, 66 (10),
1959, 849-869.
O. St˘ an˘ a¸ sil˘a, Analiz˘ a Matematic˘a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a,
Bucure¸sti, 1981 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 29626
G.E. ¸ Silov, Analiz˘ a Matematic˘a, Editura ¸ Stiin¸tific˘ a ¸si Enciclopedic˘ a,
Bucure¸sti, 1985 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 32958
Exerci¸tii
1. S˘ a se arate c˘ a

0
x
m
e
−ax
2
dx =
1
2a
m+1
2
Γ(
m + 1
2
),
unde a ∈ (0, ∞) ¸si m ∈ (−1, ∞).
2. S˘ a se arate c˘ a
Γ(x)Γ(1 −x) =
π
sin πx
,
pentru orice x ∈ (0, 1).
3. S˘ a se arate c˘ a
1

0
lnΓ(x)dx =
ln2π
2
.
453
4. S˘ a se arate c˘ a
2
2x
Γ(x)Γ(x +
1
2
)
Γ(2x)
= 2

π,
pentru orice x ∈ (0, ∞).
5. S˘ a se arate c˘ a:
i)
π
2

0
tg
a
(x)dx =
π
2 cos(π
a
2
)
,
unde a ∈ (−1, 1);
ii)
π

0
1

3 −cos x
dx =
1
4

π
(Γ(
1
4
))
2
;
iii)
π
2

0
sin
a−1
(x)dx = 2
a−2
B(
a
2
,
a
2
),
unde a ∈ (0, ∞).
6. S˘ a se arate c˘ a
Γ

(a)
Γ(a)
=

0
(e
−x

1
(1 +x)
a
)
1
x
dx.
7. S˘ a se arate c˘ a
lim
x→∞
x
a
B(a, x) = Γ(a),
unde a ∈ (0, ∞).
454
FORMULA LUI de MOIVRE-STIRLING
When Newton said "If I have seen a little farther than others it is because
I have stood on the shoulders of giants", one of those giants was John Wallis.
... His Arithmetica Infinitorul, published in 1655, derives the rule (found also by
Fermat) for the integral of a fractional power of x:
1

0
x
m
n
dx =
1
1+
m
n
=
n
n+m
. Our
interest lies in one of the applications he makes of this rule, an infinite process that
yields a value for π. It does not involve an infinite series but rather an infinite
product. It is included because it demonstrates an audacious use of the infinite, it
motivated Newton’s calculation of π, and it yields a useful formula that will play
an important role in estimating the size of n!.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, pagina 271
An acurate approximation of n! was discovered in 1730 in a collaboration
between Abraham de Moivre (1667-1754) and James Stirling (1692-1770). ... One
of the first things one observes about n! is that it grows very fast. ... we can say
with confidence that ... n! ≈ n
n
e
−n
. To refine this approximation any further, we
need to turn to infinite series. We shall follow de Moivre’s original argument which
he published in 1730. The reader is forewarned that it is intricate. de Moivre did
not simply sit down and write this out, it is product of nine years of work, the last
five of which involved the frequent sharing of ideas with James Stirling.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 294, 296 ¸si 297
Formula lui Wallis
Formula lui de Moivre-Stirling
Formula lui Wallis
Se poate constata u¸sor c˘ a
π
2

0
(sin x)
2n
dx =

πΓ(n +
1
2
)
2Γ(n + 1)
=
1 3 5 ... (2n −1)
2 4 6 ... (2n)
π
2
455
¸si c˘a
π
2

0
(sinx)
2n+1
dx =

πΓ(n + 1)
2Γ(n +
3
2
)
=
2 4 6 ... (2n)
1 3 5 ... (2n + 1)
.
Prin integrarea inegalit˘ a¸tilor
(sin x)
2n+1
≤ (sinx)
2n
≤ (sin x)
2n−1
,
valabile pentru orice x ∈ [0,
π
2
], folosind rela¸tiile de mai sus, se constat˘ a
validitatea urm˘ atoarei rela¸tii care este cunoscut˘ a sub numele de formula lui
Wallis
lim
n→∞
2 2 4 4 6 6 ... (2n) (2n)
1 3 3 5 5 ... (2n −1) (2n −1) (2n + 1)
=
π
2
.
Not˘a istoric˘a. John Wallis (1616 - 1703), matematician englez, a stu-
diat la James Movat’s grammar school din Tenterden, Kent, la Martin Hol-
beach’s school din Felsted, Essex (unde înva¸t˘ a latin˘a ¸si greac˘ a), la Emmanual
College ¸si Queen’s College din Cambridge. În 1649, având în vedere aju-
torul acordat (prin decodarea mesajelor "regali¸stilor") de c˘atre Walllis, în
cadrul r˘ azboiului civil, taberei sus¸tin˘ atorilor ideii de Parlament în detrimen-
tul sus¸tin˘ atorilor Regalit˘ a¸tii, a fost numit, chiar de c˘ atre Cromwell (care-l
aprecia, nu numai datorit˘ a vederilor sale politice, ci ¸si datorit˘ a cuno¸stin¸telor
sale), titular al Savilian Chair of Geometry de la Oxford, în locul titularu-
lui anterior care avea simpatii "regaliste". A fost titularul acestei catedre
pân˘ a la sfâr¸situl vie¸tii, adic˘ a peste 50 de ani. Wallis, considerat ca fiind
cel mai important matematician englez de pân˘ a la Newton, a contribuit, în
mod substan¸tial, la elaborarea bazelor analizei matematice. Cea mai cunos-
cut˘a lucrare a lui Wallis (ap˘arut˘ a în 1656), care con¸tine ¸si formula de mai
sus (descoperit˘ a datorit˘ a încerc˘ arilor de a calcula
1

0

1 −x
2
dx, ¸si deci de a
determina aria unui cerc de raz˘a 1), se intituleaz˘ a Arithmetica infinitorum.
Sunt prezentate aici metode, utilizate ulterior de c˘ atre Newton, pentru calcu-
lul integralelor. Wallis a fost primul care a utilizat simbolul ∞ (ales pentru
c˘a semnific˘ a o curb˘ a ce poate fi parcurs˘ a de o infinitate de ori).
456
Formula lui de Moivre-Stirling
Formula lui Stirling ne furnizeaz˘ a o aproximare simpl˘ a ¸si util˘ a a lui n!
pentru valori mari ale lui n. Ea ne precizeaz˘ a comportatrea asimptotic˘ a, la
∞, a lui n!.
Teorem˘a (formula lui de Moivre-Stirling)
lim
n→∞
n!
n
n+
1
2
e
−n
=

2π.
Not˘a istoric˘a. Abraham de Moivre (1667 - 1754), matematician francez,
a studiat la Academia Protestant˘ a din Sedan unde a studit limba greac˘ a,
precum ¸si la Collège de Harcourt din Paris. de Moivre fiind protestant, din
cauza persecu¸tiilor religioase existente în Fran¸ta la aceea vreme, va petrece
o perioad˘ a în închisoare pentru ca apoi s˘ a emigreaze în Anglia în 1688. Aici
se împrietene¸ste cu Halley ¸si Newton. Face o prim˘ a comunicare cu titlul
"Method of fluxions" la Royal Society, al c˘ arei membru devine în 1697. În
1710 de Moivre este numit ca membru al comisiei numite de Royal Society
pentru a judeca disputa dintre Newton ¸si Leibniz cu privire la prioritatea
invent˘ arii bazelor calculului diferen¸tial ¸si integral. de Moivre a contribuit la
dezvoltarea geometriei analitice, teoriei probabilit˘a¸tilor (a publicat, în 1718,
o lucrare de referin¸t˘ a în acest domeniu, intitulat˘ a "The Doctrine of Chance:
A method of calculating the probabilities of events in play", reeditat˘ a în 1738
¸si 1756) ¸si a statisticii (a publicat, în 1724, o lucrare cu titlul "Annuities on
lives"). În lucrarea sa "Miscellanea Analytica", ap˘ arut˘ a în 1730, se g˘ ase¸ste
a¸sa numita formul˘ a a lui Stirling (atribuit˘ a în mod eronat lui Stirling). În cea
de a doua edi¸tie a acestei c˘ ar¸ti, ap˘arut˘ a în 1738, de Moivre men¸tioneaz˘ a con-
tribu¸tia lui Stirling la îmbun˘ at˘ a¸tirea formulei. A avut contribu¸tii însemnate
la dezvoltarea teoriei numerelor complexe. A fost ales membru al Academiei
de ¸ Stiin¸te din Paris, în 1754. De¸si, având în vedere meritele sale ¸stiin¸tifice
incontestabile, de Moivre a primit sprijin din partea lui Leibniz, Newton ¸si
Halley pentru a ob¸tine o catedr˘ a universitar˘ a, acest lucru nu s-a realizat,
venitul s˘ au principal provenind din lec¸tii particulare ¸si murind în s˘ ar˘ acie.
Not˘a istoric˘a. James Stirling (1692 - 1770), matematician sco¸tian, a
studiat la Oxford, Padova ¸si Vene¸tia ¸si a condus Compania Minier˘ a Sco¸tian˘ a.
Opera sa principal˘ a o constituie tratatul (publicat în 1730) intitulat Metho-
dus Differentialis, tratat care con¸tine ¸si celebra formul˘ a care-i poart˘ a numele,
457
precum ¸si chestiuni legate de func¸tia Gama. O alt˘ a contribu¸tie însemnat˘ a a
lui Stirling o constituie memoriul intitulat "Twelve propositions concerning
the figure of the Earth", sus¸tinut în anul 1735 la Royal Society ¸si a c˘ arui
variant˘ a extins˘ a a ap˘ arut sub numele "Of the figure of the Earth, and the
variation of gravity on the surface", în anul 1735. A purtat coresponden¸te
cu mari matematicieni ai vremii, precum Newton, De Moivre, Maclaurin ¸si
Euler. La propunerea prietenului s˘au Newton, a fost ales membru al Royal
Society of London. A fost de asemenea membru al Academiei Regale din
Berlin.
Vom începe prin a demonstra urm˘ atoarele dou˘ a leme.
Lema 1. Pentru orice p, x ∈ (0, ∞), are loc inegalitatea
e
x
< (1 +
x
p
)
p+
x
2
.
În particular, pentru x = 1, ob¸ tinem c˘a
e < (1 +
1
n
)
n+
1
2
,
pentru orice n ∈ N.
Demonstra¸ tie. Inegalitatea considerat˘ a este echivalent˘ a cu
0 < (p +
x
2
) ln(1 +
x
p
) −x.
Pentru x ∈ (0, ∞), s˘ a consider˘ am func¸tia f
x
: (0, ∞) →R dat˘ a de
f
x
(p) = (p +
x
2
) ln(1 +
x
p
) −x,
pentru orice p ∈ (0, ∞).
Inegalitatea considerat˘ a se scrie sub forma
0 < f
x
(p),
pentru orice p ∈ (0, ∞).
Deoarece
f

x
(p) = ln(
p +x
p
) −
x
p
p +
x
2
p +x
458
¸si
f

x
(p) =
x
3
2p
2
(p +x)
2
> 0,
pentru orice p ∈ (0, ∞), deducem c˘a f

x
este cresc˘ atoare, deci
f

x
(p) < lim
p→∞
f

x
(p) = 0,
ceea ce arat˘ a c˘ a f
x
este descresc˘ atoare ¸si ca atare avem
f
x
(p) > lim
p→∞
f
x
(p) = 0,
pentru orice p ∈ (0, ∞), i.e. concluzia.
Lema 2. Pentru orice n ∈ N, are loc inegalitatea
2
2n + 1
< ln(n + 1) −lnn <
2n + 1
2n(n + 1)
.
Demonstra¸ tie. S˘ a consider˘am func¸tiile f, g : [1, ∞) →R date de
f(x) = ln(x + 1) −lnx −
2
2x + 1
¸si
g(x) = lnx −ln(x + 1) +
2x + 1
2x(x + 1)
,
pentru orice x ∈ [1, ∞).
Se constat˘ a u¸sor c˘ a
f

(x) = −
1
4x(x + 1)(2x + 1)
2
< 0
¸si
g

(x) = −
1
2x
2
(x + 1)
2
< 0,
pentru orice x ∈ [1, ∞).
A¸sadar f ¸si g sunt descresc˘ atoare pe [1, ∞) ¸si prin urmare
f(x) ≤ f(1) = ln2 −
2
3
< 0
459
¸si
g(x) > lim
x→∞
g(x) = 0,
pentru orice x ∈ [1, ∞).
Atunci, pentru orice n ∈ N, avem
f(n) < 0 < g(n),
ceea ce echivaleaz˘ a cu concluzia.
Observa¸tie. Anterior, în cadrul prezentului curs (vezi pagina 167), am
stabilit c˘a inegalitatea
1
n + 1
< ln(n + 1) −lnn <
1
n
,
este valabil˘a pentru orice n ∈ N, n ≥ 2.
Lema 2 este o înt˘arire a acestui rezultat deoarece media armonic˘ a a nu-
merelor
1
n
¸ si
1
n+1
este
2
2n+1
, iar media aritmetic˘ a a lor este
2n+1
2n(n+1)
.
Acum putem începe demonstra¸tia formulei lui Stirling.
Cu nota¸tia
x
n
=
n!
n
n+
1
2
e
−n
,
avem, conform lemei 1,
x
n
x
n+1
=
(1 +
1
n
)
n+
1
2
e
> 1, (*)
pentru orice n ∈ N, ceea ce arat˘ a c˘a ¸sirul (x
n
)
n
este descresc˘ ator.
Cum el este minorat de 0, deducem c˘ a, în conformitate cu Teorema con-
vergen¸tei monotone (vezi pagina 138), este convergent, deci exist˘ a l ∈ [0, ∞)
astfel ca
lim
n→∞
x
n
= l.
Vom ar˘ ata c˘ a
l > 0.
Prin logaritmare, folosind (∗), ob¸tinem
lnx
n
−lnx
n+1
= (n +
1
2
)[ln(n + 1) −lnn] −1,
460
de unde, conform lemei 2, avem
0 < lnx
n
−lnx
n+1
< (n +
1
2
)
2n + 1
2n(n + 1)
−1 =
1
4
(
1
n

1
n + 1
),
pentru orice n ∈ N.
Atunci, pentru orice n, k ∈ N, prin adunarea inegalit˘ a¸tilor de tipul celei
de mai sus scrise succesiv pentru indicii n, n + 1, ..., n +k −1, ob¸tinem
0 < ln x
n
−ln x
n+k
<
1
4
(
1
n

1
n +k
),
i.e.
1 <
x
n
x
n+k
< e
1
4
(
1
n

1
n+k
)
,
adic˘a
e
1
4
(
1
n+k

1
n
)
<
x
n+k
x
n
< 1.
Prin trecere la limit˘ a, dup˘ a k tinzând la ∞, în inegalitatea anterioar˘ a,
ob¸tinem
e

1
4n

l
x
n
,
deci
l = 0.
Acum s˘ a observ˘ am c˘ a
x
2
n
x
2n
=
4
n
(n!)
2
(2n)!

2
n
=
2 4 ... (2n)
1 3 ... (2n −1)

2
n
,
de unde
x
2
n
x
2n
=
2 4 ... (2n)
1 3 ... (2n −1)
1

2n + 1

2(2n + 1)
n
,
pentru orice n ∈ N.
Prin trecere la limit˘ a în rela¸tia de mai sus, având în vedere formula lui
Wallis, deducem c˘ a
l =

2π,
i.e.
lim
n→∞
n!
n
n+
1
2
e
−n
=

2π.
461
Observa¸tie. Formula lui Stirling se poate generaliza sub urm˘atoarea
form˘ a
lim
x→∞
Γ(x)
x
x−
1
2
e
−x
=

2π.
Detalii se pot g˘ asi în Gerald B. Folland, Advanced Calculus, Prentice
Hall, 2002, paginile 350-353.
Exerci¸tii
1. S˘ a se arate c˘ a
lim
x→∞

xΓ(x +
1
2
)
Γ(x + 1)
= 1.
Bibliografie
1. Gerald B. Folland, Advanced Calculus, Prentice-Hall, Inc., New
Jersey, 2002.
2. Andrei Vernescu, Num˘arul e ¸si Matematica Exponen¸tialei, Edi-
tura Universit˘ a¸tii din Bucure¸sti, 2004 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matem-
atic˘ a ¸si Informatic˘ a, Universitatea din Bucure¸sti
462
FUNC¸ TII CU VARIA¸ TIE M
˘
ARGINIT
˘
A
O func¸tie real˘ a f(t), definit˘ a pe [a, b], este cu varia¸tie m˘arginit˘ a pe [a, b], dac˘ a
exist˘ a un num˘ ar K, astfel încât, oricare ar fi diviziunea ∆ = (a = t
0
< t
1
< ... <
t
i
< t
i+1
< ... < t
n
= b), avem v(∆) =
n−1
¸
i=0
[f(t
i+1
) −f(t
i
)[ ≤ K (*). Pentru
a în¸telege sensul intuitiv al acestei no¸tiuni, este suficient s˘ a observ˘ am semnifica¸tia
expresiei lui v(∆). Num˘ arul v(∆) însumeaz˘ a toate modific˘arile pe care le sufer˘ a
func¸tia pe parcursul de la a la b, dac˘ a se face abstrac¸tie de valorile pe care le ia în
interiorul intervalelor care alc˘ atuiesc diviziunea ∆. Este clar atunci c˘ a pentru a
avea o m˘ asur˘ a cât mai bun˘ a a modific˘ arilor pe care valorile func¸tiei le sufer˘ a între a
¸si b este indicat s˘ a îndesim cât mai mult punctele diviziunii ∆. Cum num˘ arul v(∆)
nu scade atunci când ad˘ aug˘ am noi puncte diviziunii ∆, este natural s˘ a se îndrepte
aten¸tia asupra celui mai mic num˘ar K cu proprietatea (*). Acest num˘ ar va da cea
mai bun˘ a m˘ asur˘ a a modific˘arilor pe care func¸tia f(t) le sufer˘a pe segmentul [a, b].
Solomon Marcus, No¸tiuni de analiz˘a matematic˘ a, Editura ¸ Stiin¸tific˘ a, Bucure¸sti,
1967, paginile 83 ¸si 84
No¸tiunea de func¸tie cu varia¸tie m˘arginit˘a
Clase de func¸tii cu varia¸tie m˘ arginit˘ a
Caracterizarea alternativ˘a a func¸tiilor cu varia¸tie m˘arginit˘a
Calculul varia¸tiei totale a unei func¸tii derivabile cu derivata
continu˘a
No¸tiunea de func¸tie cu varia¸tie m˘arginit˘a
Defini¸tie. Pentru o func¸ tie f : [a, b] →R
p
¸ si P = (a = x
0
, x
1
, ...., x
n−1
, x
n
=
b) o parti¸ tie a lui [a, b], definim varia¸ tia lui f corespunz˘atoare lui P, notat˘ a
cu V
P
(f), ca fiind
V
P
(f) =
n
¸
k=1
|f(x
k
) −f(x
k−1
)| .
Dac˘ a mul¸timea ¦V
P
(f) [ P este o parti¸ tie a lui [a, b]¦ este m˘ arginit˘a, atunci
spunem c˘ a f este cu varia¸ tie m˘ arginit˘ a ¸ si în acest caz num˘arul real pozitiv
sup¦V
P
(f) [ P este o parti¸ tie a lui [a, b]¦
463
se noteaz˘ a cu
b
V
a
(f) ¸ si se nume¸ ste varia¸ tia total˘ a a lui f pe [a, b].
Observa¸tie. O func¸tie continu˘ a f : [a, b] → R
p
se nume¸ ste drum, iar
imaginea sa se nume¸ ste suportul drumului considerat. Deoarece V
P
(f) repre-
zint˘ a lungimea liniei poligonale determinate de punctele f(x
0
), f(x
1
), ..., f(x
n
),
este natural s˘ a spunem c˘a suportul drumului f : [a, b] →R
p
are lungime (este
rectificabil) dac˘ a sup¦V
P
(f) [ P este o parti¸ tie a lui [a, b]¦ este finit ¸ si s˘ a-l
numim lungimea suportului drumului f. A¸ sadar suportul drumului f are
lungime (este rectificabil) dac˘a ¸ si numai dac˘ a f este cu varia¸ tie m˘ arginit˘ a ¸ si
în acest caz lungimea suportului drumului f este egal˘a cu
b
V
a
(f).
Pentru o func¸ tie f : [a, b] → R cu proprietatea c˘ a F : [a, b] → R
2
, dat˘ a
de F(x) = (x, f(x)), pentru orice x ∈ [a, b], este cu varia¸tie m˘ arginit˘ a, vom
numi lungimea graficului lui f varia¸tia total˘ a a func¸ tiei F.
Rezultatul urm˘ator arat˘ a c˘ a studiul func¸tiilor cu varia¸tie m˘ arginit˘a se
poate reduce la studiul cazului în care func¸tia este cu valori în R.
Propozi¸tie. O func¸tie f : [a, b] →R
p
, având componentele f
1
, ..., f
p
, este
cu varia¸ tie m˘ arginit˘ a dac˘ a ¸ si numai dac˘ a func¸ tiile f
1
, ..., f
p
sunt cu varia¸ tie
m˘arginit˘a.
Demonstra¸ tie. Deoarece pentru orice parti¸tie P = (a = x
0
, x
1
, ...., x
n−1
, x
n
=
b) a lui [a, b], avem
[f
i
(x
k
) −f
i
(x
k−1
)[ ≤ |f(x
k
) −f(x
k−1
)| ≤
p
¸
i=1
[f
i
(x
k
) −f
i
(x
k−1
)[ ,
pentru orice i ∈ ¦1, 2, ..., p¦ ¸si k ∈ ¦1, 2, ..., n¦, deducem c˘ a
n
¸
k=1
[f
i
(x
k
) −f
i
(x
k−1
)[ ≤
n
¸
k=1
|f(x
k
) −f(x
k−1
)| ≤
n
¸
k=1
p
¸
i=1
[f
i
(x
k
) −f
i
(x
k−1
)[ ,
i.e.
V
P
(f
i
) ≤ V
P
(f) ≤
p
¸
i=1
V
P
(f
i
),
ceea ce încheie demonstra¸tia.
464
Rezultatul urm˘ ator dovede¸ste c˘ a proprietatea de a fi cu varia¸tie m˘arginit˘ a
se p˘ astreaz˘ a prin restric¸tionarea func¸tiei la un subinterval al intervalului
ini¸tial.
Propozi¸tie. Fie f : [a, b] →R
p
o func¸tie cu varia¸ tie m˘ arginit˘ a ¸ si [c, d] ⊆
[a, b]. Atunci f
|[c,d]
este cu varia¸tie m˘arginit˘ a ¸ si
d
V
c
(f) ≤
b
V
a
(f).
Demonstra¸ tie. Dac˘ a P = (c = x
1
, x
2
, ...., x
n−1
, x
n
= d) este o parti¸tie
arbitrar˘ a a lui [c, d], atunci Q = (a = x
0
, x
1
, ...., x
n
, x
n+1
= b) este o parti¸tie
a lui [a, b] ¸si avem
V
P
(f) =
n
¸
k=2
|f(x
k
) −f(x
k−1
)| ≤
n+1
¸
k=1
|f(x
k
) −f(x
k−1
)| = V
Q
(f) ≤
b
V
a
(f),
de unde f
|[c,d]
este cu varia¸tie m˘ arginit˘ a ¸si
d
V
c
(f) ≤
b
V
a
(f).
Corolar. Fie f : [a, b] → R
p
o func¸ tie cu varia¸ tie m˘arginit˘ a. Atunci
func¸tia f
1
: [a, b] →R dat˘ a de
f
1
(x) =
x
V
a
(f),
pentru orice x ∈ [a, b] este cresc˘ atoare.
Rezultatul de mai jos arat˘ a c˘a familia func¸tiilor cu varia¸tie m˘arginit˘ a
constituie o subclas˘a a func¸tiilor m˘ arginite.
Propozi¸tie. O func¸ tie cu varia¸ tie m˘ arginit˘ a f : [a, b] →R
p
este m˘ arginit˘ a.
Demonstra¸ tie. Pentru x ∈ [a, b], P
x
fiind parti¸tia lui [a, x] format˘ a numai
din capetele acestui interval, avem
|f(x)| ≤ |f(x) −f(a)| +|f(a)| = V
P
x
(f) +|f(a)| ≤

x
V
a
(f) +|f(a)| ≤
b
V
a
(f) +|f(a)| ,
465
ceea ce arat˘ a c˘ a f este m˘ arginit˘ a.
Rezultatul de mai jos, care se va dovedi util în cadrul demonstra¸tiei Teo-
remei lui Jordan (vezi pagina 468), semnaleaz˘ a aditivitatea de domeniu a
varia¸tiei totale.
Propozi¸tie. Fie f : [a, b] → R
p
o func¸tie cu varia¸tie m˘ arginit˘ a ¸ si c ∈
[a, b]. Atunci
b
V
a
(f) =
c
V
a
(f) +
b
V
c
(f).
Demonstra¸ tie. Fie P = (a = x
0
, x
1
, ...., x
n−1
, x
n
= b) o parti¸tie arbitrar˘ a
a lui [a, b].
Atunci exist˘ a j ∈ ¦1, 2, ..., n¦ astfel încât
c ∈ [x
j−1
, x
j
].
S˘ a consider˘am P
c
= (a = x
0
, x
1
, ..., x
j−1
, c, x
j
, ..., x
n−1
, x
n
= b) par-
ti¸tie a lui [a, b], P

= (a = x
0
, x
1
, ..., x
j−1
, c) parti¸tie a lui [a, c] ¸si P

=
(c, x
j
, ..., x
n−1
, x
n
= b) parti¸tie a lui [c, b].
Avem
V
P
(f) =
n
¸
k=1
k=j
|f(x
k
) −f(x
k−1
)| +|f(x
j
) −f(x
j−1
)| ≤

n
¸
k=1
k=j
|f(x
k
) −f(x
k−1
)| +|f(x
j
) −f(c)| +|f(c) −f(x
j−1
)| =
= [
j−1
¸
k=1
|f(x
k
) −f(x
k−1
)| +|f(c) −f(x
j−1
)|]+
+[|f(x
j
) −f(c)| +
n
¸
k=j+1
|f(x
k
) −f(x
k−1
)|] =
= V
P
(f) +V
P
(f) ≤
c
V
a
(f) +
b
V
c
(f),
de unde
b
V
a
(f) ≤
c
V
a
(f) +
b
V
c
(f). (*)
466
S˘ a consider˘ am P
1
= (a = t
0
, t
1
, ..., t
n−1
, t
n
= c) o parti¸tie arbitrar˘ a a lui
[a, c] ¸si P
2
= (c = s
0
, s
1
, ..., s
m−1
, s
m
= b) o parti¸tie arbitrar˘ a a lui [c, b].
Fie P

= (a = t
0
, t
1
, ..., t
n−1
, t
n
, s
1
, ..., s
m−1
, s
m
= b) parti¸tia lui [a, b]
format˘ a din puntele lui P
1
¸si P
2
.
Atunci
V
P
1
(f) +V
P
2
(f) = V
P
∗(f) ≤
b
V
a
(f),
de unde
c
V
a
(f) +
b
V
c
(f) ≤
b
V
a
(f). (**)
Din (∗) ¸si (∗∗) rezult˘ a c˘a
c
V
a
(f) +
b
V
c
(f) =
b
V
a
(f).
Clase de func¸tii cu varia¸tie m˘ arginit˘ a
Propozi¸tie. O func¸ tie monoton˘a f : [a, b] →R este cu varia¸tie m˘ arginit˘ a
¸ si
b
V
a
(f) = [f(b) −f(a)[ .
Demonstra¸ tie. F˘ ar˘ a pierderea generalit˘ a¸tii, putem presupune c˘ a f este
cresc˘ atoare.
Atunci, pentru orice parti¸tie P = (a = x
0
, x
1
, ...., x
n−1
, x
n
= b) a lui [a, b],
avem
V
P
(f) =
n
¸
k=1
[f(x
k
) −f(x
k−1
)[ =
n
¸
k=1
(f(x
k
) −f(x
k−1
)) = f(b) −f(a),
de unde deducem c˘ a f este cu varia¸tie m˘ arginit˘ a ¸si
b
V
a
(f) = [f(b) −f(a)[ .
Propozi¸tie. O func¸ tie Lipschitz f : [a, b] →R
p
este cu varia¸tie m˘ arginit˘a.
Demonstra¸ tie. Deoarece f este Lipschitz, exist˘ a M ∈ R astfel ca
|f(x) −f(y)| ≤ M[x −y[ ,
467
pentru orice x, y ∈ [a, b].
Atunci, pentru orice parti¸tie P = (a = x
0
, x
1
, ...., x
n−1
, x
n
= b) a lui [a, b],
avem
V
P
(f) =
n
¸
k=1
|f(x
k
) −f(x
k−1
)| ≤
n
¸
k=1
M[x
k
−x
k−1
[ = M(b −a),
de unde deducem c˘ a f este cu varia¸tie m˘ arginit˘ a.
Corolar. O func¸ tie f : [a, b] →R derivabil˘a ¸ si cu derivata m˘ arginit˘ a este
cu varia¸tie m˘ arginit˘ a.
Propozi¸tie. Pentru o func¸tie f : [a, b] → R
p
urm˘atoarele afirma¸tii sunt
echivalente:
i) f este constant˘ a;
ii) f este cu varia¸tie m˘ arginit˘ a ¸ si
b
V
a
(f) = 0.
Demonstra¸ tie. Implica¸tia i) ⇒ii) este imediat˘ a.
Pentru implic¸tia ii) ⇒i) s˘ a consider˘am, pentru x ∈ [a, b], P
x
parti¸tia lui
[a, b] dat˘ a de punctele a, x ¸si b.
Avem
0 ≤ |f(x) −f(a)| +|f(b) −f(x)| = V
Px
(f) ≤
b
V
a
(f) = 0,
de unde
f(x) = f(a),
pentru orice x ∈ [a, b], deci f este constant˘ a.
Caracterizarea alternativ˘ a a func¸tiilor cu varia¸tie m˘arginit˘a
Rezultatul urm˘ ator precizeaz˘ a structura func¸tiilor cu varia¸tie m˘ arginit˘a.
Teorema lui Jordan. Pentru o func¸ tie f : [a, b] → R, urm˘ atoarele
afirma¸ tii sunt echivalente:
i) f este cu varia¸tie m˘arginit˘ a;
ii) exist˘ a dou˘ a func¸ tii cresc˘ atoare f
1
, f
2
: [a, b] →[0, ∞) astfel încât
f = f
1
−f
2
.
468
Demonstra¸ tie.
i) ⇒ii) Conform Propozi¸tiei de la pagina 466, func¸tia f
1
: [a, b] →[0, ∞),
dat˘ a de
f
1
(x) =
x
V
a
(f),
pentru orice x ∈ [a, b] este cresc˘ atoare.
Fie
f
2
= f
1
−f.
Vom ar˘ ata c˘ a f
2
este cresc˘ atoare.
Într-adev˘ ar, pentru a ≤ x < y ≤ b, avem
f(y) −f(x) ≤ [f(y) −f(x)[ ≤
y
V
x
(f) =
y
V
a
(f) −
x
V
a
(f) = f
1
(y) −f
1
(x),
de unde
f
1
(x) −f(x) ≤ f
1
(y) −f(y),
i.e.
f
2
(x) ≤ f
2
(y).
Înlocuind pe f
1
¸si f
2
cu f
1
+ sup
x∈[a,b]
[f
1
(x)[ + sup
x∈[a,b]
[f
2
(x)[, respectiv cu
f
2
+ sup
x∈[a,b]
[f
1
(x)[+ sup
x∈[a,b]
[f
2
(x)[, demonstra¸tia acestei implica¸tii este încheiat˘ a.
Implica¸tia i) ⇒ ii) decurge imediat din faptul c˘ a func¸tiile f
1
¸si f
2
, fiind
monotone, sunt cu varia¸tie m˘ arginit˘ a.
Corolar. Eventualele discontinuit˘ a¸ti ale unei func¸ tii f : [a, b] → R care
este cu varia¸tie m˘arginit˘a sunt de prima spe¸t˘ a.
Corolar. Fie f, g : [a, b] →R. Dac˘ a f este continu˘ a ¸ si g este cu varia¸ tie
m˘arginit˘a, atunci f este integrabil˘ a Riemann-Stieltjes în raport cu g. Dac˘ a
f este cu varia¸tie m˘ arginit˘a ¸ si g este continu˘a, atunci f este integrabil˘ a
Riemann-Stieltjes în raport cu g.
Observa¸tie. În cadrul cursului de func¸tii complexe se va utiliza integrala
complex˘a (sau integrala Cauchy) care este o integral˘ a Riemann-Stieltjes a
unei func¸ tii continue în raport cu o func¸ tie cu varia¸tie m˘ arginit˘a ( a se vedea
P. Hamburg, P. Mocanu, N. Negoescu, Analiz˘ a Matematic˘a (Func¸tii
complexe), Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a , Bucure¸sti, 1982, pagina 50).
469
Calculul varia¸tiei totale a unei func¸tii derivabile cu derivata con-
tinu˘a
În cele ce urmeaz˘ a vom prezenta o exprimare integral˘ a a varia¸tiei totale
a unei func¸tii derivabile cu derivata continu˘ a.
Lem˘a. Fie f : [a, b] →R
p
o func¸ tie cu varia¸tie m˘ arginit˘ a. Atunci exist˘ a
un ¸ sir (P
n
)
n
de parti¸ tii ale lui [a, b] astfel ca:
i)
lim
n→∞
|P
n
| = 0;
ii)
lim
n→∞
V
P
n
(f) =
b
V
a
(f).
Demonstra¸ tie. Pentru orice n ∈ N, exist˘a o parti¸tie P

n
a lui [a, b] astfel
ca
b
V
a
(f) −
1
n
< V
P

n
(f).
Dac˘ a vom considera o parti¸tie P
n
a lui [a, b] care s˘ a constituie o rafinare
a lui P

n
¸si care s˘ a aib˘ a norma mai mic˘ a decât
1
n
, atunci
b
V
a
(f) −
1
n
< V
P

n
(f) ≤ V
Pn
(f) ≤
b
V
a
(f)
¸si
|P
n
| <
1
n
,
pentru orice n ∈ N, de unde ob¸tinem concluzia.
Teorema privind calculul varia¸tiei totale a unei func¸tii derivabile
cu derivata continu˘a. Fie f : [a, b] →R
p
o func¸ tie derivabil˘a ¸ si cu derivata
continu˘a.
Atunci
b
V
a
(f) =
b

a

f

=
b

a

p
¸
i=1
(f

i
)
2
,
unde f = (f
1
, f
2
, ..., f
p
).
Demonstra¸ tie. Fie ε ∈ R, ε > 0.
470
Deoarece f este derivabil˘ a, ea este integrabil˘ a, deci exist˘ a δ
ε
∈ R, δ
ε
> 0
astfel ca pentru orice parti¸tie P a lui [a, b] cu norma inferioar˘ a lui δ
ε
s˘ a avem

S(P,

f

) −
b

a

f

< ε.
Deoarece func¸tiile f

1
, f

2
, ..., f

p
sunt continue, iar [a, b] este un interval
compact, conform Teoremei continuit˘ a¸tii uniforme (vezi pagina 227), ele sunt
uniform continue, deci exist˘ a δ

ε
> 0 astfel ca pentru orice x, y ∈ [a, b] astfel
ca [x −y[ < δ

ε
¸si orice j ∈ ¦1, 2, ..., p¦, avem

f

j
(x) −f

j
(y)

< ε. (0)
Având în vedere lema de mai sus, exist˘ a n ∈ N ¸si o parti¸tie
P
n
= (a = x
n
0
, x
n
1
, ..., x
n
mn
= b)
a lui [a, b], astfel ca

b
V
a
(f) −V
Pn
(f)

< ε, (1)
¸si
|P
n
| < min¦δ

ε
, δ
ε
¦, (*)
de unde

S(P
n
,

f

) −
b

a

f

< ε. (2)
Conformteoremei lui Lagrange (vezi pagina 278), pentru orice j ∈ ¦1, 2, ..., p¦,
n ∈ N ¸si k ∈ ¦1, 2, ..., m
n
¦, exist˘ a ξ
j,n,k
∈ [x
n
k−1
, x
n
k
] astfel încât
f
j
(x
n
k
) −f
j
(x
n
k−1
) = (x
n
k
−x
n
k−1
)f

j

j,n,k
),
deci
V
Pn
(f) =
mn
¸
k=1

f(x
n
k
) −f(x
n
k−1
)

=
mn
¸
k=1

p
¸
j=1
(f
j
(x
n
k
) −f
j
(x
n
k−1
))
2
=
471
=
m
n
¸
k=1

p
¸
j=1
(x
n
k
−x
n
k−1
)
2
(f

j

j,n,k
))
2
=
m
n
¸
k=1
(x
n
k
−x
n
k−1
)

p
¸
j=1
(f

j

j,n,k
))
2
,
de unde

V
Pn
(f) −S(P
n
,

f

)

=
=

mn
¸
k=1
(x
n
k
−x
n
k−1
)

p
¸
j=1
(f

j

j,n,k
))
2

mn
¸
k=1
(x
n
k
−x
n
k−1
)

p
¸
j=1
(f

j

n,k
))
2

=
=

mn
¸
k=1
(x
n
k
−x
n
k−1
)[

p
¸
j=1
(f

j

j,n,k
))
2

p
¸
j=1
(f

j

n,k
))
2
]



mn
¸
k=1
(x
n
k
−x
n
k−1
)

p
¸
j=1
(f

j

j,n,k
))
2

p
¸
j=1
(f

j

n,k
))
2



mn
¸
k=1
(x
n
k
−x
n
k−1
)[
p
¸
j=1

f

j

j,n,k
) −f

j

n,k
)

]. (**)
unde ξ
n,1
, ξ
n,2
, ..., ξ
n,mn
constituie un sistem de puncte intermediare arbitrare
pentru parti¸tia P
n
.
Am folosit mai sus inegalitatea
[|u| −|v|[ ≤ |u −v| ≤
p
¸
j=1
[u
j
−v
j
[ ,
valabil˘ a pentru orice u = (u
1
, u
2
, ..., u
p
) ¸si v = (v
1
, v
2
, ..., v
p
) vectori din R
p
.
S˘ a remarc˘ am c˘ a ξ
n,k
∈ [x
n
k−1
, x
n
k
], ceea ce ne asigur˘ a c˘ a

ξ
j,n,k
−ξ
n,k

≤ |P
n
| < δ

ε
,
de unde, folosind (0), avem

f

j

j,n,k
) −f

j

n,k
)

< ε,
pentru orice j ∈ ¦1, 2, ..., p¦, deci, folosind (∗∗), ob¸tinem

V
Pn
(f) −S(P
n
,

f

)

≤ p(b −a)ε. (3)
472
Atunci, din (1), (2) ¸si (3), deducem c˘ a

b
V
a
(f) −
b

a

f


b
V
a
(f) −V
Pn
(f)

+

V
Pn
(f) −S(P
n
,

f

)

+

S(P
n
,

f

) −
b

a

f

<
< ε(2 +p(b −a)),
pentru orice ε ∈ R, ε > 0.
În concluzie
b
V
a
(f) =
b

a

f

.
Corolar. Fie f : [a, b] →R o func¸ tie derivabil˘a ¸ si cu derivata continu˘ a.
Atunci lungimea graficului lui f este egal˘a cu
b

a

1 + (f

)
2
.
Exerci¸tii
1. S˘ a se arate c˘ a func¸tia f : [0, 1] →R dat˘ a de
f(x) = ¦
0, dac˘ a x / ∈ Q sau x = 0
1
n
2
, dac˘ a x = r
n
,
unde 1 = r
1
, r
2
, ..., r
n
, ... reprezint˘a ¸sirul numerelor ra¸tionale din [0, 1], este
cu varia¸tie m˘ arginit˘ a.
S˘ a se arate c˘ a func¸tia g : [0, 1] →R dat˘ a de
g(x) = ¦
1, dac˘ a x ∈ Q
0, dac˘ a x / ∈ Q
este m˘ arginit˘ a, dar nu este cu varia¸tie m˘ arginit˘ a.
473
S˘ a se arate c˘ a func¸tia h : [0, 1] →R dat˘ a de
h(x) = ¦
1, dac˘a x ∈ (0, 1]
0, dac˘a x = 0
este cu varia¸tie m˘ arginit˘ a.
S˘ a se arate c˘ a func¸tia h ◦ f nu este cu varia¸tie m˘ arginit˘ a.
2. S˘ a se arate c˘ a func¸tia f : [0,
2
π
] →R dat˘ a de
f(x) = ¦
xsin
1
x
, dac˘ a x = 0
0, dac˘ a x = 0
,
este continu˘ a, nu este derivabil˘ a ¸si nu este cu varia¸tie m˘ arginit˘a.
3. S˘ a se arate c˘ a func¸tia f : [0,
2
π
] →R dat˘ a de
f(x) = ¦
x
2
sin
1
x
2
, dac˘ a x = 0
0, dac˘ a x = 0
,
este derivabil˘a ¸si nu este cu varia¸tie m˘ arginit˘ a.
4. S˘ a se stabileasc˘ a dac˘ a func¸tiile de mai jos sunt cu varia¸tie m˘arginit˘ a
¸si, în caz afirmativ, s˘ a se calculeze varia¸tia total˘ a:
i) f : [0, 1] →R dat˘ a de
f(x) = ¦
x, dac˘ a x ∈ Q∩ [0, 1]
x
2
, dac˘ a x ∈ [0, 1] −Q
;
ii) f : [0, 6] →R dat˘ a de
f(x) = ¦
2x, dac˘ a x ∈ [0, 3)
7, dac˘ a x = 3
x
2
+ 3, dac˘ a x ∈ (3, 6]
;
iii) f : [0, 2] →R dat˘ a de
f(x) = ¦

1 −x
2
, dac˘ a x ∈ [0, 1)
3x, dac˘ a x ∈ [1, 2]
;
iv) f : [0, π] →R dat˘ a de
f(x) = xcos x −sinx,
474
pentru orice x ∈ [0, π].
5. S˘ a se arate c˘ a ¸sirul de func¸tii cu varia¸tie m˘arginit˘ a (f
n
)
n
, f
n
: [0, 1] →
R, unde
f
n
(x) = ¦
0, dac˘ a x ∈ [0,
1
n
)
xsin
π
x
, dac˘ a x ∈ [
1
n
, 1]
converge uniform c˘atre func¸tia f : [0, 1] →R, unde
f(x) = ¦
0, dac˘ a x = 0
xsin
π
x
, dac˘ a x ∈ (0, 1]
care nu este cu varia¸tie m˘ arginit˘ a.
6. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a f : [a, b] ⊆ R → R este continu˘ a ¸si (g
n
)
n
, unde
g
n
: [a, b] →R, este un ¸sir de func¸tii cu varia¸tie egal m˘ arginit˘ a (i.e. sup
n
b
V
a
(g
n
)
este finit) care converge c˘ atre func¸tia g : [a, b] →R, atunci
lim
n→∞
b

a
fdg
n
=
b

a
fdg =
b

a
fd( lim
n→∞
g
n
).
Bibliografie
1. Ion Colojoar˘ a, Analiz˘ a Matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagog-
ic˘ a, Bucure¸sti, 1983, cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informati-
c˘a, Universitatea din Bucure¸sti II 32023
2. Gh. Sire¸tchi, Capitole de Analiz˘ a Matematic˘ a, Func¸tii cu vari-
a¸tie m˘ arginit˘ a; Integrala Riemann-Stieltjes, Editura Universit˘ a¸tii din
Bucure¸ssti, 2001, cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II32924
475
SERII DE FUNC¸ TII
476
GENERALI¸ TI PRIVIND SERIILE DE FUNC¸ TII
Few mathematical feats have been as surprising as the exhibition of a func-
tion that is continuous at every value and differentiable at none. It illustrates
that confusion between continuity and differentiability is indeed confusion. While
differentiability implies continuity, continuity guarrantees nothing about differen-
tiability.
Until well into the 1880’s, there was a basic belief that all functions have
derivatives, except possibly at a few isolated points such as one finds with the
absolute value function, [x[, at x = 0. In 1806, Ampère tried to provide the
general existence of derivatives. His proof is difficult to evaluate because it is not
clear what implicit assumptions he was making about what constitutes a function.
In 1839 with the publication of J. L. Raabe’s calculus text, Die Differential- und
Integralrechnung, the "theorem" that any continuous function is differentiable -
with the possibility of at most finitely many exceptions - started making its way
into the standard textbooks.
Bolzano, Weierstrass and Riemann knew it was wrong. By 1861 Riemann had
introduced into lectures the function

¸
n=1
sin(n
2
x)
n
2
, claiming that it is continuous at
every x but not differrentiable for infinitely many values of x. The convergence
of this series is uniform (by the Weierstrass M-test with M
n
=
1
n
2
), and so it is
continuous at every x. Nondifferentiability is harder to prove. It was not until
1916 that G. H. Hardy showed that in any finite interval, no matter how short,
there will be infitely many values of x for which the derivative does not exist.
It was demonstrated in 1970 that there are also infinitely many values at which
derivative does exist. Riemann’s example - while remarkable - does not go as far
as nondifferentiability for all x.
The faith in the existence of derivatives is illustrated by the reaction to Her-
mann Hankel’s paper "Untersuchungen ˝ uber die unendlich oft oszillierenden und
unstetigen Functionen" in which, among other things, he described a general
method for creating continuous functions with infinitely many points of nondif-
ferentiability. J. Ho˝ uel applauded this result and expressed hope that it would
change the current attitude in which "there is no mathematician today who would
believe in the existence of continuous functions without derivatives" (as quoted in
Medvedev, Scenes from the History of Real Functions). Phillipe Gilbert pounced
upon errors and omissions in Hankel’s work and displayed them "so as to leave no
doubt ... about the inanity of the conclusions".
477
But the tide had turned. Hankel responded with the observation that Rie-
mann’s example of an integrable function with infinitely many discontinuities im-
plies that its integral, F(x) =

x
0
(

¸
n=1
((nt))
n
2
)dt, is necessarily continuous at every
x but cannot be differentiable at any of the infinitely many points where the in-
tegrand is not continuous. The real surprise came in 1872 when Karl Weierstrass
showed the Berlin Academy the trigonometric series mentioned at the end of chap-
ter 1: f(x) =

¸
n=0
b
n
cos(a
n
πx), where a is an odd integer, b lies strictly between
0 and 1, and ab is strictly larger than 1 +

2
. It is continuous at every value of x
and differentiable at none. A flood of examples followed.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 259-260.
No¸tiunea de serie de func¸tii
Teoreme privind transportul de propriet˘a¸ti pentru seriile de
func¸tii
Criterii de convergen¸t˘a pentru serii de func¸tii
Un exemplu de func¸tie continu˘a pe întreaga axa real˘ a care nu
este derivabil˘a în nici un punct
No¸tiunea de serie de func¸tii
Defini¸tie. Dac˘ a (f
n
)
n∈N
este un ¸ sir de func¸ tii, f
n
: D ⊆ R
p
→ R
q
, iar
¸ sirul sumelor sale par¸tiale (S
n
)
n∈N
, unde S
n
= f
1
+ ... + f
n
, pentru orice
n ∈ N, converge, pe D, c˘ atre o func¸tie f : D ⊆ R
p
→ R
q
, spunem c˘ a seria
¸
f
n
converge, pe D, c˘ atre f.
Dac˘ a pentru orice x ∈ D, seria
¸
|f
n
(x)| converge, spunem c˘ a seria
¸
f
n
converge absolut pe D.
Dac˘ a ¸ sirul (S
n
)
n∈N
converge uniform c˘ atre o func¸tie f : D ⊆ R
p
→ R
q
,
spunem c˘ a seria
¸
f
n
converge uniform, pe D, c˘ atre f.
Teoreme privind transportul de propriet˘a¸ti pentru seriile de
func¸tii
Folosind rezultatele privind transportul de propriet˘ a¸ti pentru ¸sirurile de
func¸tii se pot deduce rezultate similare pentru serii de func¸tii.
478
Teorem˘a. Dac˘ a (f
n
)
n∈N
este un ¸ sir de func¸ tii continue, f
n
: D ⊆ R
p

R
q
, iar seria
¸
f
n
converge uniform, pe D, c˘ atre f : D ⊆ R
p
→R
q
, atunci
f este continu˘ a.
Teorem˘a. Dac˘ a (f
n
)
n∈N
este un ¸ sir de func¸ tii, f
n
: [a, b] ⊆ R → R,
Riemann-Stieltjes integrabile în raport cu g : [a, b] ⊆ R →R, iar seria
¸
f
n
converge uniform c˘ atre f : [a, b] ⊆ R → R, atunci f este Riemann-Stieltjes
integrabil˘ a în raport cu g ¸ si
b

a
fdg =
b

a
¸
f
n
dg =
¸
b

a
f
n
dg.
Teorem˘a. Dac˘ a (f
n
)
n∈N
este un ¸ sir de func¸ tii, f
n
: [a, b] ⊆ R → [0, ∞),
integrabile Riemann, iar seria
¸
f
n
este convergent˘ a c˘ atre func¸ tia integrabil˘ a
Riemann f : [a, b] ⊆ R →R, atunci
b

a
fdg =
b

a
¸
f
n
dg =
¸
b

a
f
n
dg.
Teorem˘a. Dac˘ a (f
n
)
n∈N
este un ¸ sir de func¸ tii derivabile, f
n
: [a, b] ⊆
R → R, pentru care exist˘ a x
0
∈ [a, b] astfel încât seria
¸
f
n
(x
0
) este con-
vergent˘ a, iar seria
¸
f

n
converge uniform, atunci exist˘ a f : [a, b] ⊆ R → R
astfel încât seria
¸
f
n
converge uniform c˘ atre f, ¸ si, mai mult,
f

= (
¸
f
n
)

=
¸
f

n
.
Criterii de convergen¸t˘a pentru serii de func¸tii
Dup˘ a cum am v˘ azut, convergen¸ta uniform˘ a este esen¸tial˘ a în rezultatele
de mai sus, deci este util s˘a dispunem de criterii care s˘ a asigure acest tip de
convergen¸t˘ a.
Criteriul lui Cauchy privind seriile de func¸tii. Dac˘a (f
n
)
n∈N
este
un ¸ sir de func¸tii, f
n
: D ⊆ R
p
→ R
q
, atunci seria
¸
f
n
converge uniform,
pe D, dac˘ a ¸ si numai dac˘ a pentru orice ε ∈ R, ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N astfel ca
|f
n
(x) +f
n+1
(x) +... +f
m
(x)| < ε,
479
pentru orice m, n ∈ N, m ≥ n ≥ n
ε
¸ si orice x ∈ D.
Rezultatul de mai jos, care se poate demonstra cu ajutorul Criteriului
lui Cauchy de mai sus, se va folosi în cadrul demonstra¸tiei Teoremei privind
convergen¸ta uniform˘a a seriilor de puteri pe mul¸timile compacte con¸tinute în
interiorul intervalului de convergen¸t˘ a (vezi pagina 487), precum ¸si în cadrul
exemplului de func¸tie continu˘ a pe întreaga ax˘ a real˘ a, care nu este derivabil˘ a
în nici un punct al acesteia (vezi pagina 481).
Criteriul lui Weierstrass privind seriile de func¸tii. Fie (f
n
)
n∈N
un
¸ sir de func¸ tii, f
n
: D ⊆ R
p
→ R
q
, pentru care exist˘ a un ¸ sir de numere reale
(M
n
)
n∈N
, astfel ca
|f
n
(x)| ≤ M
n
,
pentru orice x ∈ D ¸ si orice n ∈ N.
Dac˘ a seria
¸
M
n
este convergent˘ a, atunci seria
¸
f
n
converge uniform,
pe D.
Criteriile urm˘ atoare sunt utile în stabilirea convergen¸tei uniforme, când
aceasta nu este absolut˘ a.
Criteriul lui Dirichlet privind seriile de func¸tii. Fie (f
n
)
n∈N
un ¸ sir
de func¸tii, unde f
n
: D ⊆ R
p
→R
q
, iar (S
k
)
k
¸ sirul sumelor par¸tiale ale seriei
¸
f
n
.
Presupunem c˘ a exist˘ a M ∈ R astfel ca
|S
k
(x)| ≤ M,
pentru orice x ∈ D ¸ si orice k ∈ N
Presupunem c˘ a ¸ sirul de func¸tii (ϕ
n
)
n∈N
, unde ϕ
n
: D ⊆ R
p
→ R, este
descresc˘ ator ¸ si c˘ a el converge uniform, pe D, c˘atre 0.
Atunci seria
¸
ϕ
n
f
n
converge uniform pe D.
Rezultatul de mai jos se va utiliza în cadrul demonstra¸tiei Teoremei lui
Abel (vezi pagina 491).
Criteriul lui Abel privind seriile de func¸tii. Fie (f
n
)
n∈N
un ¸ sir de
func¸tii, f
n
: D ⊆ R
p
→R
q
, pentru care seria
¸
f
n
converge uniform.
Fie (ϕ
n
)
n∈N
, unde ϕ
n
: D ⊆ R
p
→ R, un ¸ sir de func¸tii monoton ¸ si
m˘arginit.
480
Atunci seria
¸
ϕ
n
f
n
converge uniform pe D.
Un exemplu de func¸tie continu˘a pe întreaga ax˘ a real˘ a care nu
este derivabil˘a în nici un punct
Fie θ : R →R func¸ tia continu˘ a, periodic˘ a, de perioad˘ a 2, definit˘ a pe [0, 2]
prin
θ(x) = ¦
x, x ∈ [0, 1]
2 −x, x ∈ [1, 2]
.
Atunci func¸ tia f : R →R, dat˘ a de
f(x) =
¸
(
3
4
)
n
θ(4
n
x),
pentru orice x ∈ R, este bine definit˘ a, continu˘ a pe R ¸ si nederivabil˘ a în orice
punct.
Într-adev˘ ar, deoarece

(
3
4
)
n
θ(4
n
x)

≤ (
3
4
)
n
,
pentru orice n ∈ R ¸si deoarece seria
¸
(
3
4
)
n
este convergent˘ a, conform criteri-
ului lui Weierstrass, seria de func¸tii
¸
(
3
4
)
n
θ(4
n
x) converge uniform. Cum θ
este continu˘ a, deducem c˘ a ¸si f este continu˘ a.
Vom ar˘ ata acum c˘ a pentru orice x ∈ R, f nu este derivabil˘ a în x.
În acest scop vom fixa x ∈ R.
Pentru m ∈ N, fie k ∈ Z astfel ca
k ≤ 4
m
x ≤ k + 1.
Cu nota¸tiile
α
m
=
k
4
m
¸si
β
m
=
k + 1
4
m
,
s˘ a observ˘ am c˘ a:
i) 4
n
β
m
−4
n
α
m
este par, dac˘ a n > m;
ii) 4
n
β
m
−4
n
α
m
= 1, dac˘ a n = m;
481
iii) între 4
n
α
m
¸si 4
n
β
m
nu exist˘ a nici un întreg, dac˘ a n < m.
Prin urmare
[θ(4
n
β
m
) −θ(4
n
α
m
)[ = ¦
0, n > m
4
n−m
, n ≤ m
,
de unde
f(β
m
) −f(α
m
) =
m
¸
n=0
(
3
4
)
n
[θ(4
n
β
m
) −θ(4
n
α
m
)],
ceea ce implic˘ a
[f(β
m
) −f(α
m
)[ ≥ (
3
4
)
m

m−1
¸
n=0
(
3
4
)
n
4
n−m
=
1
4
m

3
m
+ 1
2
>
1
2
(
3
4
)
m
,
i.e.

f(β
m
) −f(α
m
)
β
m
−α
m

>
1
2
3
m
,
adic˘a

f(β
m
) −f(x)
β
m
−x

β
m
−x
β
m
−α
m
+
f(x) −f(α
m
)
x −α
m

x −α
m
β
m
−α
m

>
1
2
3
m
,
de unde

f(β
m
) −f(x)
β
m
−x

β
m
−x
β
m
−α
m

+

f(x) −f(α
m
)
x −α
m

x −α
m
β
m
−α
m

>
1
2
3
m
,
deci

f(β
m
) −f(x)
β
m
−x

+

f(x) −f(α
m
)
x −α
m

>
1
2
3
m
, (*)
pentru orice m ∈ N.
Deoarece
α
m
≤ x ≤ α
m
+
1
m
= β
m
,
pentru orice m ∈ N, deducem c˘ a
lim
m→∞
α
m
= x. (**)
Presupunând, prin reducere la absurd c˘ a f este derivabil˘ a în x, folosind
rela¸tiile (∗) ¸si (∗∗), ob¸tinem, prin trecere la limit˘ a atunci când m tinde la ∞,
contradic¸tia
2f

(x) ≥ ∞.
482
Observa¸tie. Am˘ anunte privind tematica func¸tiilor continue care nu sunt
derivabile în nici un punct al axei reale se g˘asesc în John C. Oxtoby, Measure
and Category, Springer-Verlag, 1971, paginile 45-46 ¸si Masaya Yamaguti,
Masayoshi Hata, Jun Kigami, Mathematics of fractals, Translation of
Mathematical Monographs, volume 167, American Mathematical Society,
Providence, Rhode Island, 1993, paginile 11-14.
Exerci¸tii
1. Seria
¸
x
n
n
2
converge uniform pe [−1, 1].
2. Seria
¸
x(1 −x)
n
nu converge uniform pe [0, 1].
3. Seria
¸
(−1)
n+1
n+x
2
converge uniform, dar nu absolut pe R.
4. Seria
¸
sin(nx)
n
2
converge uniform pe R.
5. Seria
¸
sin(nx)
n
converge uniform pe [a, b] ⊆ (0, 2π).
6. Seria
¸
(−1)
n
n
e
−nx
converge uniform pe [0, 1].
7. Fie f : R →R func¸tia continu˘ a, periodic˘ a de perioad˘ a 2, definit˘ a pe
[−1, 1] prin
θ(x) = ¦
1, x ∈ [−1, −
2
3
]
−3x −1, x ∈ (−
2
3
, −
1
3
]
0, x ∈ (−
1
3
,
1
3
]
3x −1, x ∈ (
1
3
,
2
3
]
1, x ∈ (
2
3
, 1]
.
Fie func¸tiile F, G : [−1, 1] →R, date de
F(x) =
¸
1
2
n+1
f(3
2n
x)
¸si
G(x) =
¸
1
2
n+1
f(3
2n+1
x),
pentru orice x ∈ R.
Fie H = (F, G) : [−1, 1] →R
2
.
S˘ a se arate c˘ a F ¸si G sunt continue ¸si c˘ a
ImH = [0, 1] [0, 1].
483
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
484
SERII DE PUTERI
No¸tiunea de serie de puteri
Raza unei serii de puteri
Teorema Cauchy-Hadamard
Teorema de unicitate a seriilor de puteri
Teorema lui Bernstein
Teorema lui Abel si teorema lui Tauber
Seriile de puteri constituie o generalizare natural˘ a a polinoamelor. Ele
permit definirea riguroas˘ a a func¸tiilor elementare atât în cazul real (vezi
paginile 193-195), cât ¸si în cazul complex (a¸sa cum se va vedea în cadrul
cursului de Func¸tii Complexe; în acest sens, se poate consulta P. Hamburg,
P. Mocanu, N. Negoescu, Analiz˘a Matematic˘a (Func¸tii Complexe),
Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, 1982, paginile 92-95).
No¸tiunea de serie de puteri
Defini¸tie. O serie de func¸tii
¸
f
n
, unde f
n
: R → R, se nume¸ ste serie
de puteri, în jurul lui c, dac˘ a pentru orice n ∈ N, exist˘a a
n
∈ R, astfel ca
f
n
(x) = a
n
(x −c)
n
,
pentru orice x ∈ R.
Remarc˘ a. F˘ ar˘ a a pierde din generalitate, putem presupune c˘ a c = 0
(c˘ aci transla¸ tia x
,
= x−c reduce o serie de puteri în jurul lui c la o serie de
puteri în jurul lui 0).
De¸ si func¸tiile x → a
n
x
n
sunt definite pe R, nu este de a¸ steptat ca seria
¸
a
n
x
n
s˘ a convearg˘a pe R.
De exemplu, seriile
¸
n!x
n
,
¸
x
n
¸ si
¸
x
n
n!
converg pentru x apar¸ tinând
mul¸ timilor ¦0¦, (−1, 1), respectiv R.
Prin urmare, mul¸timea punctelor în care converge o serie de puteri poate
fi ”mic˘ a”, ”medie” sau ”mare”.
A¸ sa cum vom vedea, o submul¸ time arbitrar˘ a a lui R nu poate fi mul¸timea
punctelor de convergen¸t˘ a ale unei serii de puteri.
485
Raza unei serii de puteri. Teorema Cauchy-Hadamard
Defini¸tie. Fie
¸
a
n
x
n
o serie de puteri.
Dac˘ a ¸ sirul ([a
n
[
1
n
)
n∈N
este m˘ arginit, consider˘am ρ = limsup[a
n
[
1
n
.
Dac˘ a ¸ sirul ([a
n
[
1
n
)
n∈N
este nem˘ arginit, consider˘ am ρ = ∞.
Definim raza de convergen¸ t˘a a seriei de puteri
¸
a
n
x
n
ca fiind
R = ¦
0, ρ = ∞
1
ρ
, 0 < ρ < ∞
∞, ρ = 0
.
Intervalul (−R, R) se nume¸ ste intervalul de convergen¸ t˘ a al seriei de puteri
¸
a
n
x
n
, iar mul¸timea punctelor în care seria de puteri este convergent˘a se
nume¸ ste mul¸ timea de convergen¸ t˘a a seriei de puteri.
Rezultatul de mai jos justific˘ a terminologia de raz˘ a de convergen¸t˘ a.
Teorema Cauchy-Hadamard. Dac˘a R este raza de convergen¸t˘ a a
seriei de puteri
¸
a
n
x
n
, atunci seria este absolut convergent˘ a pentru [x[ < R
¸ si divergent˘ a pentru [x[ > R.
Not˘a istoric˘ a. Jacques Salomon Hadamard s-a n˘ ascut în 1865 în Fran¸ta.
A studiat la Lycée Charlemagne, unde conform propriilor spuse, excela la
Latin˘ a ¸si Greac˘ a, iar la aritmetic˘ a, pân˘ a în clasa a V-a, era ultimul din clas˘ a.
Între 1875 ¸si 1876 urmeaz˘ a cursurile liceului Louis-le-Grand. Între 1884 ¸si
1888 Hadamard frecventeaz˘ a École Normale Supérieure. A predat la liceele
din Saint-Louis ¸si la Lycée Buffon, avându-l ca student pe Fréchet. În 1892
ob¸tine titlul de doctor în matematici. În acela¸si an prime¸ste Grand Prix
des Sciences Mathématiques. În 1896 este numit profesor de astronomie ¸si
mecanic˘a ra¸tional˘ a la Universitatea din Bordeaux. În decursul celor patru
ani petrecu¸ti aici a ob¸tinut însemnate rezultate din mai multe ramuri ale
matematicii, anume teoria numerelor (a ar˘ atat, folosind tehnici din analiza
complex˘ a, c˘ a num˘ arul numerelor prime mai mici sau egale cu n tinde la
infinit la fel de repede ca ¸si
n
lnn
), geometrie, algebr˘ a liniar˘ a, ecua¸tii integrale,
teoria codurilor etc. În 1897 este numit profesor la Facultatea de ¸ Stiin¸te de
la Sorbona ¸si la College de France. În acela¸si an public˘ a vestita carte intitu-
lat˘ a Leçons de Géométrie Elémentaire. Ob¸tine multe rezultate importante
privind ecua¸tiile cu derivate par¸tiale, optica, hidrodinamica, elasticitatea ¸si
probabilit˘ a¸tile (lan¸turi Markov) etc. În 1912 este numit profesor de Analiz˘ a
486
Matematic˘ a la École Polytechnique. În acela¸si an este ales ca membru al
Academiei de ¸ Stiin¸te. Doi dintre fiii lui au murit în lupt˘ a în primul r˘ azboi
mondial, iar un al treilea în cel de al doilea r˘ azboi mondial. În timpul celui
de al doilea r˘ azboi mondial a fost profesor vizitator la Columbia University.
A murit în 1963 la Paris.
Demonstra¸ tie. Vom trata numai cazul R ∈ (0, ∞), celelalte, anume R = 0
¸si R = ∞, r˘ amânând în seama cititorului.
Pentru 0 < [x[ < R, exist˘ a c ∈ [0, 1) astfel ca
[x[ < cR.
Prin urmare
ρ <
c
[x[
,
de unde deducem existen¸ta unui n
0
∈ N astfel ca pentru orice n ∈ N, n ≥ n
0
,
s˘ a avem
[a
n
[
1
n

c
[x[
,
ceea ce echivaleaz˘ a cu
[a
n
x
n
[ ≤ c
n
,
ceea ce, deoarece c ∈ [0, 1), implic˘ a, conform Criteriului de compara¸tie (vezi
pagina 186), convergen¸ta absolut˘ a a serie de puteri
¸
a
n
x
n
.
Dac˘ a [x[ > R =
1
ρ
, atunci, pentru o infinitate de n, avem
[a
n
[
1
n
>
1
[x[
,
adic˘a
[a
n
x
n
[ > 1,
de unde deducem c˘ a ¸sirul (a
n
x
n
)
n∈N
nu converge la 0, ceea ce implic˘ a faptul
c˘a seria de puteri
¸
a
n
x
n
este divergent˘ a.
Observa¸tie. Teorema Cauchy-Hadamard nu men¸ tioneaz˘ a nimic despre
ce se întâmpl˘ a în extremit˘a¸tile intervalului de convergen¸t˘ a. În fapt, orice
situa¸tie este cu putin¸ t˘a. Spre exemplu, pentru seriile
¸
x
n
,
¸
1
n
x
n
¸ si
¸
1
n
2
x
n
raza de convergen¸ t˘ a este 1, dar prima serie nu converge nici în 1, nici în
−1, cea de a doua converge în −1, dar nu converge în 1, iar cea de a treia
converge atât în 1, cât ¸ si în −1.
487
Observa¸tie. Raza de convergen¸t˘ a a seriei de puteri
¸
a
n
x
n
, în cazul în
care exist˘ a lim
n→∞
|a
n
|
|a
n+1
|
, este dat˘a, de asemenea, de lim
n→∞
|a
n
|
|a
n+1
|
.
Rezultatul de mai jos afirm˘ a convergen¸ta uniform˘ a a seriilor de puteri pe
mul¸timile compacte con¸tinute în interiorul intervalului de convergen¸t˘ a
Teorema privind convergen¸ta uniform˘a a seriilor de puteri pe
mul¸timile compacte con¸tinute în interiorul intervalului de conver-
gen¸t˘ a. Fie R raza de convergen¸t˘ a a seriei de puteri
¸
a
n
x
n
, iar K o sub-
mul¸ time compact˘a a intervalului (−R, R).
Atunci seria de puteri
¸
a
n
x
n
converge uniform pe K.
Demonstra¸ tie. Faptul c˘ a mul¸timea K este compact˘a implic˘a existen¸ta
unei constante c ∈ [0, 1), astfel ca
[x[ < cR,
i.e.
ρ <
c
[x[
pentru orice x ∈ K −¦0¦.
Prin urmare, exist˘ a n
0
∈ N astfel ca, pentru n ∈ N, n ≥ n
0
, avem
[a
n
x
n
[ ≤ c
n
,
pentru orice x ∈ K.
Criteriul lui Weierstrass (vezi pagina 480) încheie demonstra¸tia.
Rezultatul de mai jos arat˘ a c˘ a în interiorul intervalului de convergen¸t˘ a al
unei serii de puteri putem integra ¸si deriva termen cu termen.
Teorema de derivare ¸si integrare termen cu termen a seriilor
de puteri. Fie R raza de convergen¸ t˘ a a seriei de puteri
¸
a
n
x
n
, iar S :
(−R, R) →R suma seriei de puteri (i.e.
S(x) =
¸
a
n
x
n
,
pentru orice x ∈ (−R, R)).
Atunci func¸ tia S este continu˘ a ¸ si
b

a
S(t)dt =
b

a
¸
a
n
t
n
dt =
¸
a
n
b

a
t
n
dt,
488
pentru orice a, b ∈ (−R, R).
Mai mult, seria de puteri
¸
(a
n
x
n
)

are raza de convergen¸t˘ a R ¸ si
S

(x) = (
¸
a
n
x
n
)

=
¸
(a
n
x
n
)

=
¸
na
n
x
n−1
,
pentru orice x ∈ (−R, R).
Observa¸tie. Teorema anterioar˘ a nu men¸ tioneaz˘ a situa¸tia capetelor in-
tervalului de convergen¸t˘ a.
Dac˘ a seria este convergent˘ a în unul dintre capetele intervalului de con-
vergen¸t˘ a, atunci seria ”derivat˘ a” poate sau nu s˘ a fie convergent˘ a în acest
punct. De exemplu, seria
¸
x
n
n
2
converge în 1 ¸ si în −1, dar seria
¸
x
n
este
convergent˘ a în −1 ¸ si divergent˘ a în 1.
Corolar. În condi¸tiile de mai sus, avem
S
(n)
(0) = n!a
n
,
pentru orice n ∈ N.
Teorema de unicitate a seriilor de puteri. Dac˘ a seriile de puteri
¸
a
n
x
n
¸ si
¸
b
n
x
n
converg, pe un interval (−r, r), c˘atre o aceea¸ si func¸ tie,
atunci
a
n
= b
n
,
pentru orice n ∈ N.
Observa¸tie. Seriile de puteri au avantajul c˘ a sunt facil de manipulat
(sumele lor par¸tiale fiind polinoame) ¸ si c˘ a au suma o func¸tie derivabil˘ a de
o infinitate de ori, îns˘a prezint˘ a dezavantajul c˘ a (în general) o func¸ tie nu
se reprezint˘ a printr-o serie de puteri pe întreg domeniul de defini¸tie (spre
exemplu, pentru func¸tia f : R → R, dat˘a de f(x) =
1
1+x
2
, pentru orice
x ∈ R, rela¸tia f(x) = 1 − x
2
+ x
4
− x
6
+ ..., este valabil˘ a numai pentru
[x[ < 1).
Teorema lui Bernstein
Am v˘ azut c˘a o condi¸tie necesar˘a ca o func¸tie s˘ a fie suma, pe un interval
(−r, r), a unei serii de puteri, este ca func¸tia s˘ a aib˘ a derivate de orice ordin.
Aceast˘a condi¸tie nu este ¸si suficient˘ a.
489
De exemplu, func¸tia f : R →R, dat˘ a de
f(x) = ¦
e

1
x
2
, x = 0
0, x = 0
,
are în origine derivate de orice ordin, egale cu 0, dar nu exist˘ a nici un interval
(−r, r) pe care ea s˘ a fie este suma unei serii de puteri.
Exist˘ a câteva condi¸tii suficiente pentru ca o func¸tie s˘ a poate fi scris˘ a ca
o serie de puteri.
Spre exemplu, folosind teorema lui Taylor (vezi pagina 284), se poate
ar˘ ata c˘ a dac˘ a exist˘ a M ∈ R astfel ca

f
(n)
(x)

≤ M,
pentru orice x ∈ (−r, r) ¸si orice n ∈ N, atunci seria de puteri
¸
f
(n)
(0)
n!
x
n
converge, pe (−r, r), c˘ atre f(x).
Teorema lui Bernstein. Fie f : [0, r] → R o func¸ tie care are derivate
de orice ordin.
Dac˘ a f ¸ si derivatele sale de orice ordin sunt pozitive, atunci
f(x) =

¸
n=0
f
(n)
(0)
n!
x
n
,
pentru orice x ∈ [0, r).
Demonstra¸ tie. Conform teoremei lui Taylor cu restul sub forma integral˘ a
(vezi pagina 391), avem
f(x) =
n−1
¸
k=0
f
(k)
(0)
k!
x
k
+R
n
(x),
pentru orice x ∈ [0, r) ¸si n ∈ N, unde
R
n
(x) =
x
n−1
(n −1)!
1

0
(1 −s)
n−1
f
(n)
(sx)ds.
Prin urmare
f(r) ≥
r
n−1
(n −1)!
1

0
(1 −s)
n−1
f
(n)
(sr)ds,
490
de unde, cum f
(n)
este cresc˘ atoare, avem
0 ≤ R
n
(x) ≤
x
n−1
(n −1)!
1

0
(1 −s)
n−1
f
(n)
(sr)ds ≤ f(r)(
x
r
)
n−1
,
pentru orice x ∈ [0, r), deci
lim
n→∞
R
n
(x) = 0,
ceea ce ne asigur˘ a valabilitatea concluziei.
Teorema lui Abel ¸si teorema lui Tauber
Amv˘ azut c˘ a o serie de puteri converge uniform pe orice mul¸time compact˘ a
din intervalul s˘ au de convergen¸t˘ a.
Nu exist˘ a motive pentru a crede, a priori, c˘ a acest fapt este valabil ¸si
atunci când se consider˘ a mul¸timi compacte din mul¸timea de convergen¸t˘ a.
Totu¸si acest rezultat este valid, a¸sa cum arat˘ a urm˘ atoarea:
Teorema lui Abel. Dac˘ a seria de puteri
¸
a
n
x
n
converge, pe (−R, R),
c˘ atre f(x), iar seria
¸
a
n
R
n
converge c˘ atre A, atunci seria de puteri
¸
a
n
x
n
converge uniform pe [0, R] ¸ si
lim
x→R
x<R
f(x) = A.
Demonstra¸ tie. Putem presupune, f˘ ar˘ a pierderea generalit˘ a¸tii, c˘ a R = 1.
Criteriul lui Abel (vezi pagina 480), cu
f
n
≡ a
n
¸si
ϕ
n
(x) = x
n
,
pentru orice x ∈ [0, 1], asigur˘ a convergen¸ta uniform˘ a pe [0, 1].
Prin urmare, limita seriei de puteri pe [0, 1), care este f, este continu˘ a,
deci
lim
x→1
x<1
f(x) = A.
491
Remarc˘ a. Acest rezultat sugereaz˘ a un mod de a ata¸ sa o limit˘ a unei serii
care nu este convergent˘ a.
Spre exemplu, seriei
¸
b
n
îi putem asocia seria de puteri
¸
b
n
x
n
.
Dac˘ a ¸ sirul (b
n
)
n∈N
”nu cre¸ ste prea rapid”, atunci seria de puteri
¸
b
n
x
n
converge c˘atre o func¸tie B : (−1, 1) →R.
Dac˘ a lim
x→1
x<1
B(x) = β, spunem c˘ a seria
¸
b
n
este Abel convergent˘a c˘ atre β.
Teorema lui Abel afirm˘ a c˘ a dac˘ a o serie este convergent˘ a, atunci ea este
Abel convergent˘a, iar sumele, cea obi¸ snuit˘ a ¸ si cea Abel, coincid.
Reciproca nu este valabil˘ a, a¸ sa cum arat˘ a seria
¸
(−1)
n
; seria de puteri
¸
(−1)
n
x
n
are suma
1
x+1
, deci seria
¸
(−1)
n
este divergent˘a, dar este Abel
convergent˘ a c˘ atre
1
2
.
Teoremele care furnizeaz˘ a condi¸tii suficiente pentru ca o serie Abel con-
vergent˘ a s˘ a fie convergent˘ a se numesc teoreme Tauberiene.
Teorema lui Tauber. Dac˘a seria de puteri
¸
a
n
x
n
converge, pe (−1, 1),
c˘ atre f(x),
lim
n→∞
na
n
= 0
¸ si
lim
x→1
x<1
f(x) = A,
atunci seria
¸
a
n
converge c˘ atre A.
Not˘a istoric˘a. Alfred Tauber (1866-1947) a studiat la Universitatea din
Viena, unde a ¸si profesat. A fost ¸seful diviziei matematice a companiei de
asigur˘ ari Phönix din Viena.
Demonstra¸ tie. Pentru x ∈ [0, 1), avem
N
¸
n=1
a
n
−A = (
N
¸
n=1
a
n
−f(x)) + (f(x) −A) =
=
N
¸
n=1
a
n
(1 −x
n
) −

¸
n=N+1
a
n
x
n
+ (f(x) −A).
Deoarece pentru x ∈ [0, 1), avem
1 −x
n
= (1 −x)(1 +x +x
2
+.... +x
n
) < (n + 1)(1 −x),
492
ob¸tinem
N
¸
n=1
[a
n
[ (1 −x
n
) ≤ (1 −x)
N
¸
n=1
(n + 1) [a
n
[ .
Cum
lim
n→∞
(n + 1) [a
n
[ = 0,
utilizând Teorema de la pagina 159, avem
lim
m→∞
1
m+ 1
m
¸
n=1
(n + 1) [a
n
[ = 0.
Atunci, pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a n
ε
∈ N astfel ca pentru orice
N ∈ N, N ≥ n
ε
s˘ a avem:
N
¸
n=1
(n + 1) [a
n
[ < (N + 1)ε,
[a
n
[ <
ε
N + 1
,
¸si
[f(x
0
) −A[ < ε,
unde
x
0
= 1 −
1
N + 1
.
Prin urmare, pentru un astfel de N, ob¸tinem

N
¸
n=1
a
n
−A

≤ (1 −x
0
)
N
¸
n=1
n[a
n
[ +


¸
n=N+1
a
n
x
n
0

+[f(x
0
) −A[ ≤
≤ (1 −x
0
)(N + 1)ε +
ε
N + 1
x
N+1
0
1 −x
0
+ε < 3ε,
de unde concluzia.
493
Exerci¸tii
1. G˘ asi¸ti razele de convergen¸t˘ a ¸si mul¸timile de convergen¸t˘ a pentru seriile
de puteri:
¸
x
n
,
¸
x
n
n2
n
,
¸
(
n
2n+1
)
2n−1
x
n
,
¸
n!
n
n
+1
x
n
.
2. Dezvolta¸ti func¸tia f(x) = e
x
, x ∈ R, ca sum˘ a a unei serii de puteri ale
lui x −1.
3. Dezvolta¸ti func¸tiile f(x) = e
x
, g(x) = arctg(x), h(x) = arcsin(x),
s(x) = (1 +x)ln(1 +x), ca sum˘ a a unei serii de puteri ale lui x.
4. S˘ a se afle suma seriei

¸
n=0
(−1)
n
3n+1
.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
494
SERII TRIGONOMETRICE
Crisis in Mathematics: Fourier’s Series
The crisis struck four days before Christmas 1807. The edifice of calculus was
shaken to its foundations. In retrospect, the difficulties had been building for
decades. Yet while most scientists realized that something had happened, it would
take fifty years before the full impact of the event was understood. The nineteenth
century would see ever expanding investigations into the assumptions of calculus,
an inspection and refitting of the structure from the footings to the pinnacle, so
thorough a reconstruction that calculus was given a new name: Analysis. Few
of those who witnessed the incident of 1807 would have recognized mathematics
as it stood one hundred years later. The twentieth century was to open with a
redefinition of the integral by Henri Lebesgue and an examination of the logical
underpinnings of arithmetic by Bertrand Russell and Alfred North Whitehead,
both direct consequences of the events set in motion in that critical year. The
crisis was precipitated by the deposition at the Institute de France in Paris of a
manuscript, Theory of the Propagation of Heat in Solid Bodies, by the 39-year old
prefect of the department of Isère, Joseph Fourier. Fourier began his investigations
with the problem of describing the flow of heat in a very long and thin rectangular
plate or lamina. ... Fourier had reduced his problem to that of taking an even
function and expressing it as a possibly infinite sum of cosines, what we today call
a Fourier series. His next step was to demonstrate how to accomplish this. Here
was the crux of the crisis. Infinite sums of trigonometric functions had appeared
before. Daniel Bernoulli (1700-1782) proposed such sums in 1753 as solutions to
the problem of modeling the vibrating string. They had been summarily dismissed
by the greatest mathematician of the time, Leonhard Euler (1707-1783). Perhaps
Euler scented the danger they presented to his understanding of calculus. The
committee that reviewed Fourier’s manuscript: Laplace, Joseph Louis Lagrange
(1736-1813), Sylvestre François Lacroix (1756-1843), and Gaspard Monge (1746-
1818), echoed Euler’s dismissal in an unenthusiastic summary written by Siméon
Denis Poisson (1781-1840). Lagrange was later to make his objections explicit.
Well into the 1820s, Fourier series would remain suspect because they contradicted
the established wisdom about the nature of functions. Fourier did more than
suggest that the solution to the heat equation lay in his trigonometric series.
He gave a simple and practical means of finding those coefficients. In so doing,
he produced a vast array of verifiable solutions to specific problems. Bernoulli’s
proposition could be debated endlessly with little effect for it was only theoretical.
495
Fourier’s method could actually be implemented. It could not be rejected without
forcing the question of why it seemed to work. There are problems with Fourier
series, but they are subtler that anyone realized in that winter of 1807-08. It
was not until the 1850s that Bernhard Riemann (1826-1866) and Karl Weierstrass
(1815-1897) would sort out the confusion that had greeted Fourier and clearly
delineate the real questions.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 1,3 ¸si 4.
No¸tiunea de serie trigonometric˘ a
No¸tiunea de serie Fourier
Teoreme de reprezentare (Dirichlet, Fejér)
No¸tiunea de serie trigonometric˘ a
Seriile trigonometrice î¸si dovedesc utilitatea în multe domenii (electrotehnica,
mecanica undelor, reprezentarea semnalelor periodice etc).
Defini¸tie. Pentru (a
n
)
n∈N∪{0}
¸ si (b
n
)
n∈N
dou˘ a ¸ siruri de numere reale,
vom considera:
func¸tia f
0
: R →R, dat˘ a de
f
0
(x) =
a
0
2
,
pentru orice x ∈ R;
func¸tiile f
n
: R →R, date de
f
n
(x) = a
n
cos nx +b
n
sin nx,
pentru orice x ∈ R, unde n ∈ N.
Se nume¸ ste serie trigonometric˘a cu coeficien¸tii a
n
¸ si b
m
, unde n ∈ N ¸ si
m ∈ N, seria de func¸tii
¸
n
f
n
.
Sumele par¸tiale ale unei astfel de serii se numesc polinoame trigonome-
trice.
Observa¸tie. Este suficient s˘ a studiem convergen¸ta unei serii trigono-
metrice pe intervalul [−π, π].
496
Rezultatul de mai jos ne arat˘ a modul în care putem exprima coeficien¸tii
a
n
¸si b
m
ai unei serii trigonometrice punctual convergente, în func¸tie de suma
sa.
Teorem˘a. Dac˘a seria trigonometric˘ a
a
0
2
+
¸
n
(a
n
cos nx +b
n
sinnx) este
punctual convergent˘ a pe [−π, π] (deci pe R), iar S(x) este suma acestei serii,
atunci:
i) Func¸ tia S : R →R este periodic˘ a, de perioad˘ a 2π.
ii) Dac˘ a, în plus, seria trigonometric˘ a
a0
2
+
¸
n
(a
n
cos nx+b
n
cos nx) este
uniform convergent˘ a pe [−π, π], atunci S este continu˘ a pe por¸tiuni pe orice
interval compact din R ¸ si
a
n
=
1
π
π

−π
S(x) cos nxdx
¸ si
b
m
=
1
π
π

−π
S(x) sin mxdx,
pentru orice n ¸ si m.
No¸tiunea de serie Fourier
Defini¸tie. Fie f : R →R o func¸ tie continu˘ a pe por¸ tiuni pe orice interval
compact din R ¸ si periodic˘ a, de perioad˘ a 2π. Fie ¸ sirurile de numere reale
(a
n
)
n
¸ si (b
m
)
m
, unde
a
n
=
1
π
π

−π
f(x) cos nxdx
¸ si
b
m
=
1
π
π

−π
f(x) sinmxdx.
Atunci seria
a
0
2
+

¸
n=1
(a
n
cos nx +b
n
sinnx)
497
se nume¸ ste seria Fourier a lui f, iar a
n
¸ si b
m
, se numesc coeficien¸ tii Fourier
ai lui f.
Not˘a istoric˘a. Jean Baptiste Joseph Fourier s-a n˘ ascut în 1768 la Aux-
erre, în Fran¸ta. Din 1870 frecventeaz˘ a École Royale Militaire din Auxerre.
În 1783 prime¸ste primul s˘ au premiu pentru un studiu de mecanic˘a. În 1787
Fourier se dedic˘ a vie¸tii monahale, mergând la m˘ an˘ astirea benedectin˘ a din
St. Benoit-sur-Loire. Interesul s˘ au pentru matematic˘ a este îns˘ a prezent ¸si în
aceast˘ a perioad˘ a. În 1790 devine profesor la École Royale Militaire din Aux-
erre. Conflictului s˘au interior referitor la calea pe care o va urma (matematic˘ a
sau teologie) i se adaug˘ a un nou element, în 1793, când se implic˘ a în politic˘ a,
al˘ aturându-se Comitetului Revolu¸tionar local. De¸si datorit˘ a terorii generate
de revolu¸tia Francez˘ a dore¸ste s˘ a se retrag˘ a din astfel de activit˘ a¸ti, acest lucru
este imposibil. Mai mult, pe motive politice este arestat. Din 1794 studiaz˘ a
la École Normale din Paris unde sunt profesori Lagrange, Laplace ¸si Monge.
Pred˘ a la Collège de France ¸si la École Centrale des Travaux Publiques con-
dus˘ a de c˘ atre Lazare Carnot ¸si Gaspard Monge, care curând î¸si schimb˘ a
numele în École Polytechnique. În 1797 îi succede lui Lagrange la catedra de
analiz˘a ¸si mecanic˘ a. În 1798 se al˘ atur˘ a armatei lui Napoleon în invazia Egip-
tului unde ocup˘ a diverse pozi¸tii administrative pân˘ a în 1801 cînd se întoarce
la postul de profesor de analiz˘ a de la École Polytechnique. La cererea lui
Napoleon preia postul de prefect la Isère. Aceasta (1804-1807) este perioada
în care lucreaz˘ a la teoria propag˘ arii c˘ aldurii, rezultatul fiind memoriul intitu-
lat ”Despre propagarea c˘ aldurii în corpuri solide”, memoriu de o importan¸t˘ a
capital˘ a, dar care la vremea respectiv˘ a a fost foarte controversat. Lagrange ¸si
Laplace au avut obiec¸tii asupra dezvolt˘ arii func¸tiilor în serii trigonometrice.
Din 1817 devine membru al Académie des Sciences. A murit în 1830.
Teoreme de reprezentare (Dirichlet, Fejér)
Observa¸tie. Este posibil ca seria Fourier a unei func¸tii f s˘ a fie diver-
gent˘ a. De asemenea, este posibil ca seria Fourier a unei func¸ tii f s˘ a fie
punctual convergent˘ a pe R, dar suma ei s˘ a nu fie f.
Vom prezenta în continuare un rezultat, anume teorema lui Dirichlet de
reprezentare, care precizeaz˘ a condi¸tii suficiente pentru ca seria Fourier a unei
func¸tii f s˘ a convearg˘ a punctual c˘atre f.
Pentru început vom introduce no¸tiunea de convolu¸tie a dou˘ a func¸tii.
498
Defini¸tie. Pentru f, g : R →R func¸ tii continue pe orice interval compact
din R ¸ si periodice, de perioad˘ a 2π, func¸ tia f ∗ g : R →R, dat˘ a de
(f ∗ g)(x) =
π

−π
f(t)g(x −t)dt,
pentru orice x ∈ R, se nume¸ ste produsul de convolu¸ tie al func¸tiilor f ¸ si g.
În continuare vom prezenta dou˘ a leme.
Lem˘a. Pentru orice x ∈ R −2πZ ¸ si pentru orice n ∈ N ∪ ¦0¦, fie
D
n
(x) =
sin(nx +
x
2
)
2π sin
x
2
(numit nucleul lui Dirichlet).
Dac˘ a f : R → R este o func¸ tie continu˘a pe por¸tiuni pe orice interval
compact din R ¸ si periodic˘a, de perioad˘a 2π, ¸ si dac˘ a S
n
reprezint˘ a a n-a
sum˘ a par¸tial˘ a a seriei Fourier asociat˘ a lui f, atunci
S
n
= f ∗ D
n
,
pentru orice n ∈ N ∪ ¦0¦.
Demonstra¸ tie. Se poate constata u¸sor c˘ a
D
n
(x) =
1

(1 +
n
¸
k=1
2 cos kx), (*)
pentru orice x ∈ R −2πZ ¸si pentru orice n ∈ N ∪ ¦0¦.
Atunci
S
n
(x) =
a
0
2
+
n
¸
k=1
(a
k
cos kx +b
k
sinkx) =
=
1

π

−π
f(t)dt +
n
¸
k=1
1
π
π

−π
f(t)[cos kxcos kt + sinkxsin kt]dt =
=
1

π

−π
f(t)[1 + 2
n
¸
k=1
cos k(x −t)]dt =
π

−π
f(t)D
n
(x −t)dt = (f ∗ D
n
)(x),
499
pentru orice x ∈ R−2πZ ¸si pentru orice n ∈ N∪¦0¦, unde pentru justificarea
penultimei egalit˘ a¸ti am folosit rela¸tia (∗).
Lema lui Riemann. Dac˘a f : [a.b] → R este o func¸ tie continu˘ a pe
por¸tiuni, atunci
lim
n→∞
b

a
f(x) cos nxdx = lim
n→∞
b

a
f(x) sinnxdx = 0.
Demonstra¸ tie. Dup˘ a cum este binecunoscut (vezi Teorema de la pagina
241), pentru orice ε ∈ R, ε > 0 exist˘ a o func¸tie în scar˘a ϕ : [a, b] →R astfel
încât
|f −ϕ| <
ε
2(b −a)
.
Avem
b

a
f(x) cos nxdx =
b

a
ϕ(x) cos nxdx +
b

a
(f(x) −ϕ(x)) cos nxdx,
de unde

b

a
f(x) cos nxdx

b

a
ϕ(x) cos nxdx

+
b

a
[f(x) −ϕ(x)[ [cos nx[ dx <
<

b

a
ϕ(x) cos nxdx

+
b

a
|f −ϕ| dx <

b

a
ϕ(x) cos nxdx

+
ε
2
.
Prin urmare, este suficient s˘ a demonstr˘am lema pentru func¸tii în scar˘ a.
A¸sadar, putem presupune c˘a exist˘ a o diviziune a = x
0
< x
1
< ... <
x
m−1
< x
m
= b ¸si constantele c
0
, c
1
, ..., c
m−1
astfel încât
f(x) = c
i
,
pentru orice x ∈ (x
i−1
, x
i
) ¸si orice i ∈ ¦1, 2, ..., m¦.
Atunci
b

a
f(x) cos nxdx =
m
¸
i=1
x
i

x
i−1
f(x) cos nxdx =
=
m
¸
i=1
c
i
sinnx
i
−sinnx
i−1
n
,
500
de unde

b

a
f(x) cos nxdx


2
n
m
¸
i=1
[c
i
[ ,
inegalitate care implic˘ a faptul c˘ a
lim
n→∞
b

a
f(x) cos nxdx = 0.
Analog se arat˘ a c˘ a
lim
n→∞
b

a
f(x) sinnxdx = 0.
Observa¸tie. Prin urmare, ¸ sirurile coeficien¸tilor Fourier ai unei func¸tii
f converg c˘ atre 0.
Teorema de reprezentare a lui Dirichlet. Fie f : R → R o func¸ tie
periodic˘ a, de perioad˘ a 2π, cu proprietatea c˘ a pentru orice interval compact al
axei reale exist˘ a o diviziune a acestui interval pe ale c˘ arei intervale deschise
f este derivabil˘ a, iar în punctele de diviziune f are derivate laterale finite.
Atunci seria Fourier a lui f este punctual convergent˘ a pe R.
Mai precis,
a
0
2
+

¸
n=1
(a
n
cos nx +b
n
sinnx) =
lim
u→x
u<x
f(u) + lim
u→x
u>x
f(u)
2
pentru orice x ∈ R, unde
a
n
=
1
π
π

−π
f(x) cos nxdx
¸ si
b
m
=
1
π
π

−π
f(x) sinmxdx,
501
n ∈ N ∪ ¦0¦ ¸ si m ∈ N.
Schi¸t˘ a de demonstra¸ tie. Pentru x ∈ R, fie
m =
lim
u→x
u<x
f(u) + lim
u→x
u>x
f(u)
2
.
Pentru δ ∈ (0, π) ¸si n ∈ N ∪ ¦0¦, avem
[D
n
∗ (f −m)](x) =
=
−δ

−π
(f(x−t)−m)D
n
(t)dt+
δ

−δ
(f(x−t)−m)D
n
(t)dt+
π

δ
(f(x−t)−m)D
n
(t)dt.
Folosind cele dou˘ a leme ob¸tinem
lim
n→∞
−δ

−π
(f(x −t) −m)D
n
(t)dt = lim
n→∞
π

δ
(f(x −t) −m)D
n
(t)dt = 0.
Exist˘ a o constant˘ a C ∈ (0, ∞) astfel încât

δ

−δ
(f(x −t) −m)D
n
(t)dt


Cδsup
|t|≤δ
|t|
[
sin
t
2
[
π
.
Atunci, folosind aceast˘ a evaluare, deducem c˘ a
lim
n→∞
[D
n
∗ (f −m)](x) = 0.
Dar, conform primei leme, avem
[D
n
∗ (f −m)](x) = (D
n
∗ f)(x) −m = S
n
(x) −m,
de unde concluzia.
Corolar. Dac˘ a f : R →R o func¸ tie periodic˘ a, de perioad˘ a 2π, cu propri-
etatea c˘ a este continu˘ a ¸ si cu proprietatea c˘ a pentru orice interval compact al
axei reale exist˘ a o diviziune a acestui interval pe ale c˘ arei intervale deschise
f este derivabil˘ a, iar în punctele de diviziune f are derivate laterale finite,
atunci seria Fourier a lui f este punctual convergent˘ a pe R c˘ atre f.
502
Un alt rezultat important privind seriile Fourier este urm˘atorul (pentru
detalii vezi Analiz˘ a Matematic˘a, Vol. II, Edi¸tia a V-a, Editura Didactic˘ a ¸si
Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, Lucrare elaborat˘a de un colectiv al catedrei de analiz˘ a
matematic˘a a Universit˘ a¸tii Bucure¸ sti, paginile 132-134):
Teorem˘a. Fie f : R →R o func¸tie periodic˘ a, de perioad˘ a 2π, derivabil˘ a,
cu derivata continu˘ a. Atunci seria Fourier a func¸ tiei f converge absolut ¸ si
uniform pe R, suma sa fiind f.
Un alt rezultat fundamental pentru teoria seriilor Fourier, rezultat care
pune în eviden¸t˘ a utilitatea conceptului de Cesàro sumabilitate (vezi paginile
158-161 ), este datorat lui Fejér (pentru demonstra¸tie se poate consulta
O. St˘ an˘a¸ sil˘a, Analiz˘a Matematic˘a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bu-
cure¸sti, 1981 - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 29626, paginile 453-454).
Teorema lui Fejér. Pentru f : R → R func¸ tie continu˘ a, periodic˘ a, de
perioad˘ a 2π, vom considera
σ
n
=
S
0
+S
1
+... +S
n−1
n
,
unde S
n
reprezint˘ a a n-a sum˘ a par¸ tial˘a a seriei Fourier asociat˘ a lui f, n ∈ N.
Atunci ¸ sirul de func¸tii (σ
n
)
n
, converge uniform, pe R, c˘atre f.
Not˘a istoric˘a. Lipót Fejér (numele s˘ au real este Leopold Weiss) s-a n˘ as-
cut la Pécs, Ungaria, în 1880. Între 1897 ¸si 1902 a studiat matematica ¸si fizica
la Budapesta ¸si Berlin unde a fost studentul lui Schwarz. Teorema referitoare
la teoria seriilor Fourier care-i poart˘ a numele, publicat˘ a în 1900, constituie
baza tezei sale de doctorat pe care a sus¸tinut-o în 1902 la Budapesta. Între
1902 ¸si 1905 pred˘a la Universitatea din Budapesta, apoi, între 1905 ¸si 1911
la Koloszsvár (Cluj), iar din 1911 pân˘ a la moartea sa, în 1959, din nou la
Budapesta. Principalul s˘ au domeniu de studiu a fost analiza armonic˘ a, dar
a publicat de asemenea un articol important despre func¸tii întregi (împreun˘ a
cu Carathéodory, în 1907) ¸si unul despre transform˘ ari conforme (împreun˘ a
cu Riesz, în 1922).
Corolar. Fie f : R → R o func¸tie continu˘ a, periodic˘ a, de perioad˘a 2π,
cu proprietatea c˘ a to¸ti coeficien¸tii s˘ ai Fourier sunt nuli.
503
Atunci
f = 0.
Observa¸tie. În cadrul cursului de Analiz˘ a Func¸ tional˘ a se vor studia
seriile Fourier într-un cadru mai general, anume în contextul spa¸tiilor Hilbert
( a se vedea Liliana Pavel, An Introduction to Functional Analysis,
Editura Universit˘a¸tii din Bucure¸sti, 2000, paginile 94-104). Teoria seriilor
Fourier constituie punctul de plecare al unei ramuri importante a Analizei
Matematice, anume Analiza Armonic˘a.
Not˘a istoric˘a. David Hilbert s-a n˘ ascut în ianuarie 1862 la Königsberg,
unde a urmat gimnaziul ¸si facultatea, ob¸tinând titlul de doctor în 1885.
Minkowski a fost unul dintre bunii lui prieteni. În 1885 se mut˘ a la Univer-
sitatea din Göttingen, unde r˘ amâne pân˘ a la sfîr¸situl carierei. La început
Hilbert a lucrat în teoria invarian¸tilor, descoperind celebra teorem˘ a a bazei.
Apoi aten¸tia lui s-a îndreptat c˘atre geometrie. Un studiu sistematic al axi-
omelor lui Euclid l-a condus la prezentarea geometriei sub form˘ a axiomatic˘ a,
abordare care a avut o imens˘ a influen¸t˘ a asupra acestui domeniu. La cel de
al doilea congres al matematicienilor de la Paris a propus o list˘ a de 23 de
probleme, unele nerezolvate pân˘ a ast˘ azi. Studiile sale în domeniul ecua¸ti-
ilor diferen¸tiale au condus la no¸tiunea de spa¸tiu Hilbert. Printre studen¸tii
s˘ ai amintim pe Weil ¸si Zermelo. A murit în februarie 1943, ca cet˘ a¸tean de
onoare al ora¸sului Königsberg.
Observa¸tie. Seriile trigonometrice au avantajul c˘ a reprezentarea unei
func¸tii printr-o astfel de serie are loc pe orice interval, îns˘ a prezint˘ a deza-
vantajul c˘ a sunt mai greu de manevrat (derivarea ¸ si integrarea termen cu
termen trebuie s˘ a se fac˘ a cu precau¸tii suplimentare).
Exerci¸tii
1. S˘ a se dezvolte în serie Fourier func¸tia f : (−π, π) →R, dat˘ a de
f(x) = x,
pentru orice x ∈ (−π, π), ¸si s˘a se calculeze

¸
n=1
(−1)
n+1 1
2n−1
.
2. S˘ a se dezvolte în serie Fourier func¸tia f : (0, 2π) →R, dat˘ a de
f(x) = x
2
,
504
pentru orice x ∈ (0, 2π), ¸si s˘ a se calculeze

¸
n=1
(−1)
n+1 1
n
2
.
3. S˘ a se dezvolte în serie Fourier func¸tia f : (0, π) →R, dat˘ a de
f(x) = 1,
pentru orice x ∈ (0, 2π), ¸si s˘ a se calculeze

¸
n=1
(−1)
n+1 1
2n−1
.
Bibliografie
1. Analiz˘a Matematic˘a, Vol. II, Edi¸tia a V-a, Editura Didactic˘ a ¸si
Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, Lucrare elaborat˘a de un colectiv al catedrei de analiz˘ a
matematic˘a a Universit˘ a¸tii Bucure¸ sti.
2. O. St˘ an˘ a¸ sil˘ a, Analiz˘a Matematic˘a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a,
Bucure¸sti, 1981, - cota la biblioteca Facult˘ a¸tii de Matematic˘ a ¸si Informatic˘ a,
Universitatea din Bucure¸sti II 29626
505
INDEX
A
a doua teorem˘ a de medie pentru integrala Riemann - Stieltjes 389
a doua teorem˘ a de integrare pentru integrala Riemann multipl˘ a 409
Abel, Niels Henrik - not˘ a istoric˘a 191
adev˘ ar 3
adunarea pe mul¸timea numerelor întregi 37
adunarea pe mul¸timea numerelor naturale 30
adunarea pe mul¸timea numerelor ra¸tionale 43
adunarea pe mul¸timea numerelor reale 53
adunarea pe sistemul extins al numerelor reale 77
aderen¸ta (închiderea) unei mul¸timi 101
d’Alembert, Jean Le Rond - not˘ a istoric˘ a 187
Arhimede - not˘ a istoric˘ a 62
Arzelà, Cesare - not˘ a istoric˘ a 254
Ascoli, Guido - not˘ a istoric˘ a 255
axiomele lui Peano 29-30
B
Baire, Rene Louis - not˘ a istoric˘ a 122
Banach, Stefan - not˘ a istoric˘ a 232
baz˘ a a unui spa¸tiu vectorial 23-24
Bernstein, Serge - not˘a istoric˘a 242
bil˘ a închis˘ a din R
n
89
bil˘ a deschis˘ a din R
n
89
Bolzano, Bernard - not˘ a istoric˘ a 100
Borel, Emile - not˘ a istoric˘ a 115
Brouwer, L. E. J. - not˘ a istoric˘ a 237
Buniakovski, Victor - not˘ a istoric˘ a 86
C
Caccioppoli, Renato - not˘ a istoric˘ a 235
Cantor, Georg - not˘ a istoric˘ a 10
Cauchy, Augustin Louis - not˘ a istoric˘ a 85
506
Cesàro, Ernesto - not˘ a istoric˘ a 157
coeficien¸ti Fourier 497,498
complementara unei mul¸timi în raport cu o alt˘ a mul¸time 13
compunerea a doua func¸tii 18
condi¸tie suficient˘ a 4
condi¸tie necesar˘ a 4
condi¸tie necesar˘ a ¸si suficient˘ a 4
conjunc¸tie 3
convergen¸ta simpl˘ a a ¸sirurilor de func¸tii 144
convergen¸ta uniform˘ a a ¸sirurilor de func¸tii 145-146
convergen¸ta (integrabilitatea) absolut˘ a pentru integrale infinite 430
convergen¸ta uniform˘ a a integralei infinite în raport cu parametrul 431
contrac¸tie 227, 236
corp 23
criteriul lui Abel 190
criteriul lui Abel privind seriile de func¸tii 480-481
criteriul lui Cauchy 140
criteriul lui Cauchy pentru convergen¸ta uniform˘ a 147-148
criteriul lui Cauchy pentru convergen¸ta uniform˘a în raport cu parametrul
a integralelor infinite 432
criteriul lui Cauchy pentru integrabilitatea Riemann-Stieltjes 360
criteriul lui Cauchy pentru integrala Riemann multipl˘ a 406
criteriul lui Cauchy pentru integrale infinite 425-426
criteriul lui Cauchy privind seriile de func¸tii 479
criteriul de compara¸tie cu inegalit˘ a¸ti 185
criteriul de compara¸tie cu inegalit˘ a¸ti pentru integrale infinite 426
criteriul de compara¸tie la limit˘ a 185
criteriul de compara¸tie la limit˘ a pentru integrale infinite 427
criteriul de condensare al lui Cauchy 194
criteriul de diferen¸tiabilitate 302
criteriul de discontinuitate 203
criteriul lui Dirichlet 189
criteriul lui Dirichlet pentru integrale infinite 427
criteriul lui Dirichlet privind convergen¸ta uniform˘ a în raport cu parametrul
a integralelor infinite 433
criteriul lui Dirichlet privind seriile de func¸tii 480
criteriul lui Gauss 195
criteriul de integrabilitate Riemann al lui Darboux 382
507
criteriul lui Lebesgue de integrabilitate Riemann 383
criteriul lui Leibniz 192
criteriul lui Raabe 187
criteriul raportului 186
criteriul r˘ ad˘ acinii 186
criteriul de stabilire a punctelor de extrem pentru func¸tii de mai multe
variabile 342
criteriul lui Weierstrass privind convergen¸ta uniform˘ a în raport cu
parametrul a integralelor infinite 432
criteriul lui Weierstrass privind seriile de func¸tii 480
cuantificatorul existen¸tial 6
cuantificatorul universal 6
D
Darboux, Jean Gaston - not˘ a istoric˘ a 282
Dedekind, Richard - not˘ a istoric˘ a 50
derivata unei func¸tii într-un punct 272
derivata de ordin superior 283
derivata dup˘a o direc¸tie 297
derivata par¸tial˘ a 297
Descartes, René - not˘ a istoric˘ a 14
diametrul unei mul¸timi 121
diferen¸ta a dou˘ a mul¸timi 13
diferen¸tiala de ordin superior 312
Dini, Ulisse - not˘ a istoric˘ a 221
Dirichlet, Johann Peter Gustav Lejeunne - not˘ a istoric˘ a 189
disjunc¸tie 3
E
e 162
Euler, Leonard - not˘a istoric˘ a 317
F
fals 3
familie uniform m˘ arginit˘ a de func¸tii continue 252
familie de func¸tii echicontinu˘ a 253
508
Fejér, Lipót - not˘ a istoric˘ a 503
Fermat, Pierre - not˘ a istoric˘ a 276
formula lui Leibniz 398-399
formula Leibniz-Newton 381
formula lui de Moivre-Stirling 457
formula lui Wallis 456
Fourier, Jean Baptiste Joseph - not˘ a istoric˘ a 498
frontiera unei mul¸timi 103
Fubini, Guido - not˘a istoric˘ a 416
func¸tie 17-18
func¸tie absolut integrabil˘ a 430
func¸tia Beta 452
func¸tie care admite primitive 380
func¸tie continu˘ a într-un punct 200
func¸tie cu proprietatea lui Darboux 217
func¸tie cu varia¸tie m˘ arginit˘a 463-464
func¸tie de clas˘ a (
1
320
func¸tie derivabil˘ a 272
func¸tie diferen¸tiabil˘ a 298
func¸tia exponen¸tial˘ a 74
func¸tia Gama 451
func¸tie injectiv˘ a, surjectiv˘ a, bijectiv˘ a 18,19
func¸tie integrabil˘ a Riemann 359
func¸tie integrabil˘ a Riemann-Stieltjes 359
func¸tie în scar˘ a 240
func¸tie liniar˘ a 205
func¸tional˘ a liniar˘ a m˘ arginit˘a 373
func¸tional˘ a liniar˘ a pozitiv˘ a 373
func¸tie liniar˘ a pe por¸tiuni 241
func¸tie Lipschitz 227
func¸tia logaritmic˘ a 74
func¸tia modul 71
func¸tia putere 74
func¸tie (strict) cresc˘ atoare 73
func¸tie (strict) descresc˘ atoare 73
func¸tie ( strict) monoton˘ a 73
func¸tie uniform continu˘ a 225
509
G
Gauss, Johann Karl Friedrich - not˘a istoric˘a 195
grup 21
γ 166
H
Hadamard, Jacques Salomon - not˘ a istoric˘ a 486
Heine, Heinrich Eduard - not˘ a istoric˘ a 115
Hesse, Otto - not˘ a istoric˘a 346
Hessiana unei func¸tii într-un punct 345
Hilbert, David - not˘ a istoric˘ a 504
l’Hospital, Guillaume François - not˘ a istoric˘ a 281
I
identitatea paralelogramului 85
imaginea unei mul¸timi printr-o func¸tie 20
implica¸tie 3
induc¸tie matematic˘ a 30
inel 22
inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz 86
integrala Riemann improprie 420-421,423
interiorul unei mul¸timi 101
intersec¸tia mul¸timilor 12
intervalul de convergen¸t˘ a al unei serii de puteri 486
inversa unei func¸tii 19
împ˘ ar¸tirea pe sistemul extins al numerelor reale 79
înmul¸tirea pe mul¸timea numerelor întregi 37
înmul¸tirea pe mul¸timea numerelor naturale 31
înmul¸tirea pe mul¸timea numerelor ra¸tionale 43
înmul¸tirea pe mul¸timea numerelor reale 56
înmul¸tirea pe sistemul extins al numerelor reale 78
J
Jordan, Camille - not˘a istoric˘a 404
510
L
Lagrange, Joseph-Louis - not˘ a istoric˘ a 278
Lebesgue, Henri Léon - not˘ a istoric˘ a 120
legile lui De Morgan 5,14
Leibniz, Gottfried - not˘ a istoric˘ a 192
lema lui Abel 189
lema de aproximare 321
lema lui Cesàro 139
lema lui Riemann 500
lema lui Stolz-Cesàro 170
limita inferioar˘ a a unei func¸tii într-un punct 262
limita inferioar˘ a a unui ¸sir 151
limita la dreapta a unei func¸tii într-un punct 264
limita la stânga a unei func¸tii într-un punct 263
limita superioar˘a a unei func¸tii într-un punct 262
limita superioar˘a a unui ¸sir 151
limita unei func¸tii într-un punct 259,260
limita unui ¸sir 129
Lipschitz, Rudolf Otto Sigismund - not˘ a istoric˘ a 227
M
majorant 25
margine inferioar˘ a a unei mul¸timi 26
margine superioar˘ a a unei mul¸timi 25,26
maximul unei mul¸timi 25
Mertens, Franz - not˘ a istoric˘ a 183
metric˘a 235-236
minimul unei mul¸timi 25
minorant 25
de Moivre, Abraham - not˘ a istoric˘ a 457
de Morgan, Augustus - not˘a istoric˘a 14
mul¸time 10
mul¸time bine ordonat˘ a 26
mul¸time cât generat˘ a de o rela¸tie de echivalen¸t˘ a 24
mul¸time (cel mult) num˘ arabil˘ a 34
mul¸time compact˘ a 114
511
mul¸time complet ordonat˘a 26
mul¸time conex˘a 111
mul¸timea de convergen¸t˘ a a unei serii de puteri 486
mul¸time de m˘ asur˘ a Jordan nul˘a 403
mul¸time deschis˘ a 93
mul¸timi disjuncte 12
mul¸timi egale 11
mul¸time finit˘ a 34
mul¸time închis˘ a 94
mul¸time majorat˘ a 25
mul¸time m˘ arginit˘a 25
mul¸time m˘ asurabil˘ a 409
mul¸time minorat˘ a 25
mul¸timea numerelor ira¸tionale 58
mul¸timea numerelor întregi 37
mul¸timea numerelor ra¸tionale 43
mul¸timea numerelor reale 52
mul¸timea numerelor reale (abordare abstract˘ a) 60
mul¸time ordonat˘ a 25
mul¸timea punctelor limit˘ a a unui ¸sir 152
mul¸time total ordonat˘ a 25
mul¸timea vid˘ a 12
N
nega¸tia 3
Newton, Isaac - not˘ a istoric˘ a 287
norm˘ a 88,89
norma unei func¸tii m˘ arginite 147
norma unui vector din R
n
83
O
oscila¸tia unei func¸tii pe o mul¸time 262
oscila¸tia unei func¸tii într-un punct 263
P
Peano, Giuseppe - not˘ a istoric˘ a 34
512
Picard, Charles Emile - not˘ a istoric˘ a 232
polinoamele Bernstein 241
polinoame trigonometrice 496
predicat 6
preimaginea unei mul¸timi printr-o func¸tie 20
prima teorem˘ a de integrare pentru integrala Riemann multipl˘ a 408
prima teorem˘ a de medie pentru integrala Riemann 389
prima teorem˘ a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes 386
principiul contrac¸tiilor al lui Picard-Banach-Caccioppoli 237
principiul dublei nega¸tii 5
principiul intervalelor închise incluse al lui Cantor 69
produsul Cauchy a dou˘ a serii 183
produs cartezian de mul¸timi 14
produs scalar 88
produsul scalar a doi vectori din R
n
83
propozi¸tie 3
punct de acumulare 95
punct de discontinuitate de prima spe¸t˘ a 264
punct de discontinuitate de a doua spe¸t˘ a 264
punct de extrem local al unei func¸tii 276, 341
punct de maxim local al unei func¸tii 275, 341
punct de minim local al unei func¸tii 275, 341
puterea de exponent natural a unui num˘ar real 71
puterea de exponent ra¸tional a unui num˘ ar real pozitiv 72, 73
R
Raabe, Joseph - not˘ a istoric˘ a 188
regula lui l’Hospital 281
regula modus-ponens 5
Riemann, Bernhard - not˘ a istoric˘ a 355
Riesz, Frigyes - not˘ a istoric˘ a 378
rela¸tie (reflexiv˘ a, simetric˘ a, antisimetric˘ a, tranzitiv˘a, de echivalen¸t˘ a) 24
rela¸tie de ordine 25
rela¸tie de ordine complet˘ a 26
rela¸tia de ordine pe mul¸timea numerelor întregi 39
rela¸tia de ordine pe mul¸timea numerelor naturale 32
rela¸tia de ordine pe mul¸timea numerelor ra¸tionale 44
513
rela¸tia de ordine pe mul¸timea numerelor reale 54
rela¸tia de ordine pe sistemul extins al numerelor reale 76
reuniunea mul¸timilor 12
Rolle, Michell - not˘ a istoric˘ a 277
S
sc˘ aderea pe sistemul extins al numerelor reale 77
Schwarz, Hermann Amandus - not˘ a istoric˘ a 86
serie 179
serie absolut convergent˘ a 181
serie alternat˘ a 191
seria armonic˘ a 180
serie Fourier 497-498
serie de func¸tii 478
serie de puteri 485
sfera din R
n
89
seria geometric˘ a 180
serie semiconvergent˘ a 181
serie trigonometric˘a 496
sistemul extins al numerelor reale 76
spa¸tiu metric 236
spa¸tiu metric complet 236
spa¸tiu normat 88-89
spa¸tiu topologic 108
spa¸tiu vectorial 23
spa¸tiul vectorial R
n
81
Stieltjes, Thomas Jan - not˘ a istoric˘ a 357
Stirling, James - not˘ a istoric˘ a 457
Stolz, Otto - not˘ a istoric˘ a 170
Stone, Marshall - not˘ a istoric˘ a 246
submul¸time 11
sub¸sir 131
surjec¸tie canonic˘ a generat˘ a de o rela¸tie de echivalen¸t˘ a 25
514
¸ S
¸sir 128
¸sir Cauchy 140, 236
¸sir Cesàro sumabil 157
¸sir convergent 129, 236
T
Taylor, Brook - not˘ a istoric˘ a 284
Tauber, Alfred - not˘ a istoric˘ a 492
tautologie 4
t˘ aietur˘ a (în mul¸timea numerelor ra¸tionale) 49
t˘ aietur˘ a de prima spe¸t˘ a 51
t˘ aietur˘ a de a doua spe¸t˘ a 51
teorema Arzelà-Ascoli 254
teorema aplica¸tiei deschise 329
teorema Bolzano-Weierstrass 98
teorema Cauchy-Hadamard 486
teorema continuit˘a¸tii uniforme 226
teorema convergen¸tei m˘ arginite pentru integrala Riemann 368
teorema convergen¸tei monotone 137
teorema convergen¸tei monotone pentru integrale infinite 443
teorema convergen¸tei monotone pentru integrala Riemann 371
teorema de acoperire a lui Lebesgue 120
teorema de aditivitate de domeniu a integralei Riemann multiple 412
teorema de aditivitate de domeniu
pentru integrala Riemann-Stieltjes 361
teorema de aproximare a lui Bernstein 244
teorema de caracterizare cu ε a marginilor unei mul¸timi 66
teorema de continuitate global˘ a 208
teorema de continuitate a inversei pentru func¸tii continue 216
teorema de continuitate în raport cu parametrul
pentru integrala infinit˘ a 436
teorema de continuitate în raport cu parametrul
pentru integrala Riemann 396
teorema de convergen¸t˘ a dominat˘ a pentru integrale infinite 441
515
teorema de derivare pentru integrala Riemann-Stieltjes 387
teorema de derivabilitate în raport cu parametrul
pentru integrala infinit˘ a 438
teorema de derivabilitate în raport cu parametrul
pentru integrala Riemann 397
teorema de derivare ¸si integrare termen cu termen
a seriilor de puteri 488
teorema de diferen¸tiabilitate a func¸tiilor compuse 304
teorema de existen¸t˘ a a p˘ ar¸tii întregi 64
teorema de injectivitate local˘ a 322
teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a func¸tiilor continue 364
teorema de integrare prin p˘ar¸ti pentru integrala Riemann 389
teorema de integrare prin p˘ar¸ti
pentru integrala Riemann-Stieltjes 362
teorema de inversare a ordinii de integrare
pentru integrala Riemann 400
teorema de inversiune local˘ a 329
teorema de inversiune local˘ a (forma slab˘ a) 323
teorema de permanen¸t˘ a a compacita¸tii
pentru func¸tii continue 212
teorema de permanen¸t˘ a a conexit˘ a¸tii
pentru func¸tii continue 210
teorema de permutare a limitei cu derivata 291
teorema de permutare a limitei cu integrala 366
teorema de punct fix al lui Brouwer 237
teorema de reducere a calculului unei integrale duble
la o succesiune de integrale Riemann 413
teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes
la integrala Riemann 388
teorema de reprezentare a lui Dirichlet 501
teorema de reprezentare a lui Riesz 373
teorema de schimbare de variabil˘ a 390
teorema de schimbare de variabile
pentru integrala Riemann multipl˘ a 416
teorema de structur˘ a a mul¸timilor deschise 104
teorema de surjectivitate local˘ a 327
teorema de unicitate a limitei 129
teorema de unicitate a seriilor de puteri 489
516
teorema func¸tiilor implicite 336
teorema fundamental˘ a a calculului integral 387
teorema Heine-Borel 115
teorema intervalelor nevide incluse 98
teorema lui Abel 491
teorema lui Baire 121
teorema lui Bernstein 490
teorema lui Bolzano a valorilor intermediare 211
teorema lui Cantor 118
teorema lui Cauchy 280
teorema lui Cesàro 183
teorema lui Darboux 282
teorema lui Dini 220
teorema lui Fejér 503
teorema lui Fermat 276
teorema lui Fermat - cazul multidimensional 341
teorema lui Jordan 468
teorema lui Lagrange 278
teorema lui Lagrange - cazul multidimensional 307
teorema lui Mertens 183
teorema lui Rolle 277
teorema lui Schwarz 310
teorema lui Taylor 284
teorema lui Taylor - cazul multidimensional 313
teorema lui Taylor cu restul sub forma integral˘a 391
teorema lui Tietze 249
teorema lui Tauber 492
teorema multiplicatorilor lui Lagrange 347
teorema privind calculul varia¸tiei totale
a unei func¸tii derivabile cu derivata continu˘ a 470
teorema privind convergen¸ta uniform˘ a a seriilor de puteri pe mul¸timile
compacte con¸tinute în interiorul intervalului de convergen¸t˘ a 488
teorema punctelor fixe pentru contrac¸tii 229
teorema valorii minime ¸si maxime pentru func¸tii continue 213
teorema Stone-Weierstrass 246
Tietze, Heinrich - not˘a istoric˘a 249
topologie 108
517
V
varia¸tia unei func¸tii corespunzatoare unei parti¸tii 463
varia¸tia total˘ a a unei func¸tii 463
vecin˘ atate 95
W
Wallis, John - not˘ a istoric˘ a 456
Weierstrass, Karl - not˘ a istoric˘ a 100
518

MISCELLANEA
În acest capitol sunt prezentate diverse concepte matematice care nu sunt parte integranta a Analizei Matematice, dar care sunt folosite în cadrul aces˘ teia.

2

˘ ELEMENTE DE LOGICA

CALCULUL CU PROPOZI¸ II T

Propozi¸ tia, adev˘rul ¸i falsul - no¸iuni primare a s t Principalii operatori logici Din punct de vedere logic o teorie ¸tiin¸ific˘ este un sistem de propozi¸ii s t a t (enun¸uri, legi, afirma¸ii) adevarate sau considerate altfel. Logica nu se ocupa t t ˘ ˘ cu definirea no¸iunii de propozi¸ie ¸i nici a adevarului sau falsului, toate t t s ˘ acestea fiind considerate no¸iuni primare (nedefinite). t a t a a a a Dac˘ o propozi¸ie p este adev˘rat˘ vom scrie v(p) = 1, iar dac˘ este fals˘, v(p) = 0; simbolurilor 0 ¸i 1 le vom spune valori de adev˘r, primul desemnând s a falsul, iar cel de al doilea adev˘rul. a Cele mai simple propozi¸ii sunt de forma ”A este B”. De exemplu: t ”Eminescu este autorul poeziei Luceafarul”, ”Balena este mamifer” etc. Pornind ˘ de la asemenea propozi¸ii simple, prin conect˘ri diverse, se ob¸in propozi¸ii t a t t compuse. Logica î¸i propune s˘ studieze cum se transmit valorile de adev˘r s a a la propozi¸iile compuse, construite cu ajutorul operatorilor logici. t Principalii operatori logici sunt: 1) nega¸ia, notata cu non sau cu t ˘ sau cu −− (în limbaj uzual NU). .

2) disjunc¸ia, notata cu ∨ (în limbaj uzual SAU). t ˘ 3) conjunc¸ia, notata cu ∧ (în limbaj uzual SI). t ¸ ˘ ˘ t 4) implica¸ia, notata cu → (în limbaj uzual DACA..., ATUNCI...). ˘ ˘¸ ˘ 5) echivalen¸a, notata cu ↔ (în limbaj uzual DACA SI NUMAI DACA). t ˘ Observa¸ie. Daca p si q desemneaza doua propozi¸ii, atunci avem: t t ˘ ¸ ˘ ˘

3

v(p) v(q) v(p) v(p ∨ q) v(p ∧ q) 1 1 0 1 1 1 0 0 1 0 0 1 1 1 0 0 0 1 0 0 si ¸ v(p) v(q) v(p → q) v(p ↔ q) 1 1 1 1 1 0 0 0 0 1 1 0 0 0 1 1 Observa¸ie t 1. (p ∧ q) este p ∨ q, 2. (p → q) este (p ∨ q), 3. (p ←→ q) este (p → q) ∧ (q → p). Observa¸ie. Din tabloul de mai sus rezulta urm˘toarele: t a ˘ 1. v(p ←→ q) = 1 dac˘ si numai dac˘ v(p) = v(q). a¸ a 2. dac˘ v(p) = 0, atunci v(p → q) = 1, oricare ar fi propozi¸ia q (se a t spune ca falsul implica orice). ˘ ˘ 3. daca v(q) = 1, atunci v(p → q) = 1, oricare ar fi propozi¸ia p. t ˘ 4. pentru a afla valoarea de adev˘r a implica¸iei p → q este suficient sa a t ˘ examin˘m doar cazul v(p) = 1. a Defini¸ie. O propozi¸ie compusa si adevarata indiferent de ce valori de t t ˘¸ ˘ ˘ adev˘r au propozi¸iile care o compun se nume¸te tautologie. a t s Observa¸ie. Dac˘ propozi¸ia (p → q) este adevarata vom nota p ⇒ q si t a t ¸ ˘ ˘ vom spune ca p este o condi¸ie suficient˘ pentru q sau ca q este o condi¸ie t a t ˘ ˘ necesar˘ pentru p. a Observa¸ie. Dac˘ propozi¸ia (p ←→ q) este adevarata vom nota p ⇔ q t a t ˘ ˘ si vom spune ca p este o condi¸ie necesara si suficienta pentru q (¸i invers). t s ¸ ˘ ˘¸ ˘ 4

Exerci¸ii. t 1. Sa se gaseasca valoarea de adevar a urmatoarelor propozi¸ii compuse: t ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ i) Daca temperatura este sub zero grade, atunci apa înghea¸a. t˘ ˘ ii) Daca apa fierbe la 100◦ C, atunci doua corpuri încarcate cu electricitate ˘ ˘ ˘ de semne contrare se atrag. Observa¸ie. Exerci¸iul anterior ne avertizeaz˘ c˘ trebuie s˘ facem dist t a a a tinc¸ie între implica¸ia logica si succesiunea cauz˘-efect din lumea fizica. t t a ˘¸ ˘ 2. S˘ se arate c˘ urm˘toarele propozi¸ii sunt tautologii: a a a t i) p ∨ q ⇔ q ∨ p, p ∧ q ⇔ q ∧ p (comutativitate). ii) (p ∨ q) ∨ r ⇔ p ∨ (q ∨ r), (p ∧ q) ∧ r ⇔ p ∧ (q ∧ r) (asociativitate). iii) p ∨ (p ∧ r) ⇔ p, p ∧ (p ∨ r) ⇔ p (absor¸ie). t iv) p ∨ p ⇔ p, p ∧ p ⇔ p (idempoten¸˘). ta v) p∨(q∧r) ⇔ (p∨q)∧(p∨r), p∧(q∨r) ⇔ (p∧q)∨(p∧r) (distributivitate). vi) p ∨ q ⇔ p ∧ q, p ∧ q ⇔ p ∨ q (legile lui De Morgan). vii) p ⇔ p (principiul dublei nega¸ii). t 3. Sa se arate ca urmatoarele propozi¸ii sunt tautologii: t ˘ ˘ ˘ i) ((p → q) ∧ (q → r)) ⇒ (p → r) (implica¸ia este tranzitiva). t ˘ ii) ((p ∨ q) → r) ⇔ (p → r) ∧ (q → r). iii) (p ∧ (p → q)) ⇒ q (regula modus-ponens). iv) (p → q) ⇔ (q → p). Observa¸ie. Echivalen¸a de mai sus se va folosi, spre exemplu, în cadrul t t observa¸iei de la pagina 19, în care se prezint˘ o caracterizare alternativ˘ a t a a no¸iunii de func¸ie injectiva. t t ˘ 4. Sa se arate ca (p → q) ⇔ (q → p) nu este tautologie. ˘ ˘ 5. S˘ se afle nega¸ia propozi¸iilor: a t t i) (p → q) → r ii) p → (q → r).

5

CALCULUL CU PREDICATE

Constante ¸i variabile s Predicate (unare, binare, etc) Cuantificatorul universal ¸i cuantificatorul existen¸ial s t Printre semnele (simbolurile) întâlnite în propozi¸iile matematicii se afla t ˘ constante ¸i variabile. Astfel se întâlnesc constante precum un numar, semnul s ˘ de adunare, etc, toate având o semnifica¸ie precisa, care ramâne neschimt ˘ ˘ bat˘ în decursul desf˘¸ur˘rii ra¸ionamentelor. Deosebirea capital˘ dintre a as a t a constante ¸i variabile const˘ în aceea c˘ în timp ce primele au o semnifica¸ie s a a t prin ele însele, ultimele nu au aceast˘ semnifica¸ie. Spre exemplu propozi¸ia a t t ”1 + 2i este un numar real” are un con¸inut clar (este falsa), dar propozi¸ia t t ˘ ˘ ”x este un numar real” nu are o semnifica¸ie precisa, ea capat˘ o astfel de t ˘ ˘ ˘a semnifica¸ie numai dup˘ înlocuirea variabilei x. t a Defini¸ie. Expresiile de forma p(x, y, z, ..), care atunci când înlocuim t variabilele x, y, z, .. cu constante, se transform˘ în propozi¸ii bine determia t nate, se numesc predicate unare, binare, etc, dupa cum avem 1, 2, etc, vari˘ abile. Observa¸ie. Operatorii logici studia¸i permit introducerea unor noi pret t dicate. De exemplu, pentru predicatele p(x) si q(x), putem considera noile pre¸ dicate p(x), p(x) ∨ q(x), p(x) ∧ q(x) etc. În afara operatorilor logici de mai sus, în matematic˘, mai intervin ¸i a s al¸i operatori, anume cuantificatorul universal, notat ∀, ¸i cuantificatorul t s existen¸ial, notat ∃. t Prin cuantificatorul ∀ se trece de la predicatul p(x) la propozi¸ia t (∀x) p(x) care este fals˘ numai dac˘ exist˘ o constant˘ a astfel ca p(a) s˘ fie fals˘. a a a a a a Prin cuantificatorul ∃ se trece de la predicatul p(x) la propozi¸ia t (∃x) p(x) 6

care este adevarata numai daca exista (cel pu¸in) o constanta a astfel ca p(a) t ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ sa fie adevarata. ˘ ˘ ˘ Prin urmare avem tautologiile: (∀x) p(x) ⇔ (∃x) p(x) ¸i s (∃x) p(x) ⇔ (∀x)p(x). Observa¸ie. Tautologiile de mai sus arat˘ c˘ prin negare ∀ se schimb˘ t a a a în ∃, iar ∃ se schimba în ∀. ˘ Observa¸ie. Avem urmatoarea proprietate de comutativitate a cuantifit ˘ catorilor de acela¸i tip: s (∀x)(∀y) p(x, y) ⇔ (∀y)(∀x) p(x, y) si ¸ sunt tautologii. (∃x)(∃y) p(x, y) ⇔ (∃y)(∃x) p(x, y)

Observa¸ie. Fie p(x) si q(x) doua predicate unare. Daca propozi¸ia t t ¸ ˘ ˘ (∀x) (p(x) → q(x)) este adevarata, vom nota ˘ ˘ A ar˘ta c˘ propozi¸ia de mai sus este fals˘ înseamn˘ a g˘si o constant˘ a a t a a a a a astfel ca p(a) s˘ fie adev˘rat˘, iar q(a) sa fie falsa. a a a ˘ ˘ Unui astfel de exemplu i se spune contraexemplu la propozi¸ia data. t ˘ Analog vom spune ca p(x) este echivalent cu q(x) si vom scrie ¸ ˘ p(x) ⇔ q(x), daca propozi¸ia t ˘ este adev˘rat˘. a a (∀x)(p(x) ←→ q(x)) p(x) ⇒ q(x).

7

Exerci¸ii. t 1. Sa se arate ca oricare ar fi predicatul binar p(x, y) avem: ˘ ˘ (∃x)(∀y) p(x, y) ⇒ (∀y)(∃x) p(x, y).

t Este adevarata implica¸ia reciproca? ˘ ˘ ˘

Observa¸ie extrem de important˘. Exerci¸iul de mai sus arata ca t a t ˘ ˘ ordinea cuantificatorilor logici este extrem de important˘. Acest lucru se a poate constata comparând no¸iunile de continutate si continuitate uniforma t ¸ ˘ (vezi paginile 224 si 225), de convergen¸a simpla si convergen¸a uniforma ¸ t˘ ¸ t˘ ˘ ˘ pentru siruri de func¸ii (vezi paginile 144, 145 si 146) etc. t ¸ ¸ Bibliografie 1. Gheorghe Enescu, Introducere în logica matematic˘, Editura Stia ¸ in¸ifica, Bucure¸ti, 1965 - cota la biblioteca Facult˘¸ii de Matematica ¸i Int ˘ s at ˘s formatica, Universitatea din Bucure¸ti II 10566 s ˘ 2. Grigore Moisil, Elemente de logic˘ ¸i teoria mul¸imilor, Editura as t Stiin¸ific˘, Bucure¸ti, 1968, cota la biblioteca Facult˘¸ii de Matematic˘ ¸i ¸ t a s at a s Informatica, Universitatea din Bucure¸ti II 13259 s ˘ 3. Gheorghe Enescu, Logica simbolic˘, Editura Editura Stiin¸ifica, Bua ¸ t ˘ cure¸ti, 1971 - cota la biblioteca Faculta¸ii de Matematica ¸i Informatica, s ˘t ˘ s ˘ Universitatea din Bucure¸ti II 18512 s

8

ELEMENTE DE TEORIA MUL¸ TIMILOR
Meritul nemuritor al lui Georg Cantor este acela de a se fi hazardat în domeniul infinitului f˘r˘ a se teme de lupta, interioar˘ sau extern˘, nu numai cu paradoxaa a a urile imaginare, cu prejudec˘¸ile larg r˘spândite, cu sentin¸ele filozofilor, dar ¸i cu at a t s opiniile exprimate de mari matematicieni. În acest mod el a creat un nou domeniu - teoria mul¸imilor. t F. Hausdorff

t t Mul¸imea ca no¸iune primar˘ a No¸iunea de submul¸imne a unei mul¸imi t t t Egalitatea a dou˘ mul¸imi a t Intersec¸ia ¸i reuniunea a dou˘ mul¸imi t s a t Mul¸imea vid˘ t a t Mul¸imi disjuncte Diferen¸a a dou˘ mul¸imi t a t Complementara unei mul¸imi în raport cu o alt˘ mul¸ime t a t Produsul cartezian a dou˘ mul¸imi a t
Func¸iile manifest˘ din când în când o comportare particular˘ în anumite t a a puncte din domeniul lor de defini¸ie, care în cazurile cele mai importante este t un interval, ele poseda acolo "singularita¸i". H. Hankel se ocupase deja cu astfel ˘ ˘t de chestiuni ¸i expusese principiul s˘u de "condensare a singularit˘¸ilor". Astfel s a at de puncte singulare scot în relief, în intervalul care formeaz˘ argumentul func¸iei, a t anumite "variet˘¸i" sau totalit˘¸i care de¸i constituie numai o parte a punctelor inat at s tervalului, cu toate acestea pot con¸ine infinit de multe puncte. Se ridic˘ problema t a structurii unor astfel de varieta¸i sau mul¸imi (de puncte) infinite. t ˘t Pe aceast˘ cale a ajuns Georg Cantor la a sa teorie a mul¸imilor. La extinderea t a teoremei de unicitate a reprezent˘rilor seriilor trigonometrice în cazul c˘ pentru a a un num˘r infinit de valori seria nu este convergent˘, el s-a v˘zut nevoit înc˘ din a a a a 1872 s˘ anticipeze anumite discu¸ii, chiar dac˘ numai "aluzive", care "pot servi s˘ a t a a puna în lumina rela¸ii ce apar totdeauna atunci când se dau marimi numerice în t ˘ ˘ ˘ numar finit sau infinit". (Este vorba de concepte ca "punct de acumulare", "punct ˘ limit˘", "derivare" la mul¸imi de puncte ¸.a.). a t s Totu¸i, înainte de a ajunge la teoria mul¸imilor a lui Cantor, avem de citat s t unii precursori ai s˘i. Cele mai vechi considera¸ii care se refer˘ la un "paradox a t a

9

al infinitului" provin chiar din perioada final˘ a antichit˘¸ii; ele se g˘sesc în coa at a mentariul lui Proclos asupra lui Euclid, îns˘ nu descoperite, ci numai relatate de a el, din nefericire far˘ sa numeasc˘ un nume. (Fundamentele Matematicii, Oskar a ˘a ˘ t a s Becker, Editura Stiin¸ific˘, Bucure¸ti, 1968, paginile 247-248). ¸

Mul¸imea ca no¸iune primar˘ t t a Conceptul de mul¸ime este unul de baz˘ în matematic˘. Toate obiectele t a a matematice se reduc, în ultim˘ instan¸˘, la acest concept. Vom considera a ta c˘ aceast˘ no¸iune este deja asimilat˘ din anii de liceu. Nu vom încerca s˘ a a t a a definim no¸iunea de mul¸ime sau sa prezentam axiomele teoriei mul¸it t t ˘ ˘ milor. Studentul interesat poate vedea modul în care materialul pe carel vom prezenta poate fi axiomatizat, consultând urm˘toarele lucr˘ri: Paul a a Halmos, Naive Set Theory, Springer- Verlag, 1974; Paul Bernays (Abraham Fraenkel), Axiomatic set theory, North- Holland Publishing Company, 1958. Prin urmare vom prezenta aici numai câteva elemente de teoria naiva a mul¸imilor, teorie ale carei baze au fost puse de catre matematicianul t ˘ ˘ ˘ german Georg Cantor. În timp au fost puse în eviden¸a o serie de slabiciuni t˘ ˘ t s a a ale teoriei mul¸imilor, a¸a cum a fost ea dezvoltat˘ de c˘tre Cantor. Pentru a remedia aceast˘ situa¸ie, o nou˘ teorie a mul¸imilor a fost elaborat˘ de a t a t a c˘tre Ernst Zermelo ¸i Adolf Fraenkel ¸i dezvoltata de catre Kurt Gödel ¸i a s s s ˘ ˘ Paul Cohen (pentru detalii, se poate consulta lucrarea Kurt Gödel (19061975), de Ralf Schindler, Gazeta Matematica, seria A, nr.1, 2008, paginile ˘ 72-76). Not˘ istoric˘. Georg Cantor (1845-1918) s-a n˘scut la Sank Petersburg. a a a A studiat la Universitatea din Berlin, cu Weierstrass, Kummer ¸i Kronecker, s unde devine prietenul lui Schwarz. Aici preocuparile lui privesc teoria nu˘ merelor. În 1869 prime¸te un post la Universitatea din Halle. Sub influen¸a s t lui Heine, cercetarile lui Cantor se vor îndrepta catre analiza matematica. În ˘ ˘ ˘ 1870 el va demonstra unicitatea reprezent˘rii unei func¸ii cu ajutorul unei t a serii trigonometrice (problem˘ care, în prealabil, a fost studiat˘, f˘r˘ suca a aa ces, de mul¸i matematicieni celebri, printre care Heine, Dirichlet, Lipschitz ¸i t s Riemann). În 1872 este promovat ca profesor extraordinar la Universitatea din Halle. În acela¸i an, în decursul unei excursii în Elve¸ia, îl va întîlni pe s t Dedekind, cu care va avea o prietenie solid˘. Tot în 1872, Cantor public˘ a a un articol privind seriile trigonometrice, în care define¸te numerele reale în s termeni de ¸iruri convergente de numere ra¸ionale. În 1873 Cantor a ar˘tat s t a 10

11 . Spunem ca A este o submul¸ime a t t t ¸ ˘ ˘ lui B daca orice element al lui A este si element al lui B. Între 1879 ¸i 1884 publica o serie de ¸ase artit˘ s s ˘ ˘ cole în Mathematische Annalen. 1] ¸i punctele din R exist˘ o coresponden¸a bijectiv˘. În 1878 publica un articol în care apare în mod riguros no¸iunea t ˘ de coresponden¸a bijectiva. la sugestia lui Heine. a a No¸iunea de submul¸ime a unei mul¸imi t t t x ∈ A înseamna c˘ x este un element al lui A. Daca A ⊆ B. În 1874 public˘ un articol în care arata ca mul¸imea nua t ˘ ˘ ˘ ˘ merelor reale nu este numarabil˘. se mai spune ca x apar¸ine t ˘ a ˘ lui A sau c˘ mul¸imea A con¸ine elementul x. este promovat la a t gradul de profesor. Conform lui Gauss infinitul putea fi utilizat numai ca ”un fel de a spune” care nu are valoare matematica. Pîna la el infinitul era. dar exista un element al lui B care nu este element al lui ˘ ˘ A. în matematica. un ˘ ˘ subiect tabu.ca mul¸imea numerelor ra¸ionale (precum ¸i mul¸imea numerelor algebrice) t t s t ˘ este numarabila. a t t x ∈ A înseamn˘ c˘ x nu apar¸ine lui A. / a a t Defini¸ie. a Cantor r˘mâne în istoria matematicii ca fondatorul teoriei moderne a mul¸imilor ¸i ca cel care a introdus conceptul de num˘r infinit (prin introt s a ducerea numerelor cardinale). Dou˘ mul¸imi A si B se numesc egale dac˘ con¸in acelea¸i t ¸ a t a t s elemente. ¸ ˘ În acest caz scriem A ⊆ B. în care se prezint˘ o introducere în teoria a mul¸imilor. Fie A si B doua mul¸imi. Cantor a fost surprins de aceast˘ descoperire. nu-l pot a a s crede". t ¸ ˘ Egalitatea a dou˘ mul¸imi a t Defini¸ie. spunem ca A este o submul¸ime proprie a lui B si scriem A ⊂ B. a t˘ a a fapt care l-a f˘cut s˘ exclame: "De¸i am demonstrat acest lucru. În 1896 el îi scrie lui Hilbert. Ideile lui Cantor au de˘ terminat reevaluarea fundamentelor tuturor ramurilor matematicii ¸i au dat s matematicii forma modern˘ de ast˘zi. prezentându-i paradoxurile pe care le-a descoperit în cadrul teoriei mul¸imilor. Ideile sale prezentate aici au fost întâmpinate cu ostilitate de t c˘tre mul¸i matematicieni. În 1879. arat˘ c˘ între punctele intervalului [0. În acest caz scriem A = B. într-o scrisoare din anul 1877 a ˘ a a a s c˘tre Dedekind. Mai mult. Moare în 1918 într-un t azil de boli mentale.

Aceasta implica. Am presupus. dac˘ A si B nu au t a ¸ elemente comune. Mul¸imea care nu are nici un element se nume¸te mul¸imea t t s t vida si se va nota cu ∅. Daca A si B sunt doua mul¸imi. Fie mul¸imile A. t t ¸ ˘ A ∩ B = ∅) se numesc disjuncte.Observa¸ie. este mul¸imea tuturor elementelor care apar¸in ambelor mul¸imi. atunci intersec¸ia lor.e. ca intersec¸ia si reuniunea a t t ¸ ˘ doua mul¸imi este tot o mul¸ime. Mul¸imea vid˘. notata t t ˘ ¸ ˘ ˘ A ∪ B. în mod tacit. B si C. t Propozi¸ie. atunci reuniunea lor. A = B ⇔ A ⊆ B si B ⊆ A. t t t Defini¸ie. t ˘ Observa¸ie t A ∩ B = {x | x ∈ A si x ∈ B} ¸ A ∪ B = {x | x ∈ A sau x ∈ B} Observa¸ie. ¸ ˘ Defini¸ie. t Defini¸ie. Daca A si B sunt dou˘ mul¸imi. t ¸ Intersec¸ia ¸i reuniunea a dou˘ mul¸imi. Doua mul¸imi A si B care nu au elemente comune (i. este mul¸imea tuturor elementelor care apar¸in cel pu¸in uneia dintre t t t cele doua mul¸imi. Mul¸imi t s a t t a t disjuncte a t t Defini¸ie. existen¸a t t t ˘ ˘ unei mul¸imi care nu are nici un element (deoarece. ii) proprietatea de comutativitate: A∩B = B∩A 12 . atunci intersec¸ia lor nu are nici un element). notata t ˘ ¸ ˘ A ∩ B. t ¸ Atunci avem: i) proprietatea de idempoten¸a: t˘ A ∩ A = A ∪ A = A. printre altele.

atunci complementara lui B t a ˘ ¸ în raport cu A este mul¸imea tuturor elementelor lui A care nu apar¸in lui t t B si se va nota cu A − B. ¸ / Observa¸ie. Daca A si B sunt dou˘ mul¸imi. cu j ∈ J. Uneori mul¸imea A este subîn¸eleas˘. ¸ Observa¸ie t A − B = {x | x ∈ A si x ∈ B}. Complementara unei mul¸imi în rat a t t port cu o alt˘ mul¸ime. Observa¸ie. (A ∩ B) ∩ C = A ∩ (B ∩ C) si ¸ iv) proprietatea de distributivitate: (A ∪ B) ∪ C = A ∪ (B ∪ C). Legile lui De Morgan a t t Defini¸ie. t ˘ 13 . putem t t ˘ considera ∪ Aj j∈J mul¸imea tuturor elementelor care apar¸in cel pu¸in unei mul¸imi Aj si t t t t ¸ j∈J ∩ Aj mul¸imea tuturor elementelor care apar¸in tuturor mul¸imilor Aj .si ¸ iii) proprietatea de asociativitate: A ∪ B = B ∪ A. t t t Diferen¸a a dou˘ mul¸imi. În acest caz A − B se va numi complementara lui B. Fiind data o familie de mul¸imi Aj . A ∩ (B ∪ C) = (A ∩ B) ∪ (A ∩ C) si ¸ A ∪ (B ∩ C) = (A ∪ B) ∩ (A ∪ C). nefiind necesar s˘ fie t t t a a men¸ionata explicit.

Pentru trei mul¸imi A. este mul¸imea tuturor perechilor ordonate (a. b}}. S-a n˘scut în Fran¸a. în a s a aa Olanda. matematician. pentru ca ulterior sa se înscrie s ˘ ˘ la ¸coala militara din Breda. A fost primul pre¸edinte al London t s Mathematical Society (înfiin¸at˘ în 1866). a a ofi¸er al armatei franceze. A urmat colegiul din Ana t jou între 1604 ¸i 1612. Rezultatul de mai jos se va folosi în cadrul demonstra¸iei Teoremei de t continuitate global˘ (vezi pagina 208). logica. în India (colonie a a a britanica în acel timp). Dac˘ A si B sunt dou˘ mul¸imi. Not˘ istoric˘. b). în 1616. a fost unul dintre cei mai de seam˘ t a filozofi ai tuturor timpurilor. studiind aici limbile clasice. t def cu a ∈ A si b ∈ B. dup˘ multe c˘l˘torii prin Europa. atunci produsul cartezian. {a. În 1619 se înroleaz˘ în ara mata bavarez˘. În 1827 ˘ prime¸te un post la University College London. În 1618 începe studiul matematicii ¸i mecanicii s s ˘ sub îndrumarea olandezului Isaac Beeckman. În 1833 a definit ¸i a introdus s s riguros metoda induc¸iei matematice. ¸ Not˘ istoric˘. A studiat la Universitatea din Poitiers. A studiat la Trinity College Cambridge. al lui A cu B. unde (a. t a Produsul cartezian a dou˘ mul¸imi a t Defini¸ie. a Propozi¸ie (Legile lui De Morgan). Augustus De Morgan s-a n˘scut în 1806. b) = {{a}. filozofia ¸i mates s matica (dupa car¸ile lui Clavius). În 1637 publica tratatul ”Discours de la méthode pour bien conduire ˘ 14 .Propozi¸ie. o diploma în drept. de t ˘ unde prime¸te. A murit în 1871. B si C t t ¸ avem: A − (B ∪ C) = (A − B) ∩ (A − C) si ¸ A − (B ∩ C) = (A − B) ∪ (A − C). René Descartes (1596-1650) creator al geometriei analitice. t a ¸ a t notat A × B. Pentru dou˘ mul¸imi A si B avem: t a t ¸ (A ∩ B) ∩ (A − B) = ∅ si ¸ A = (A ∩ B) ∪ (A − B). iar în 1628 se stabile¸te.

b) = (a . Introducere în teoria mul¸imilor. cota la biblioteca Faculta¸ii de Matematica ¸i ¸ t ˘ s ˘t ˘ s Informatica. 1968.sa raison et chercher la vérité dans les sciences”. cota la biblioteca Faculta¸ii de ˘t Matematica ¸i Informatica. A. El sus¸ine aici ca numai t ˘ matematicile reprezinta ceva sigur. Levy. Elsevier Science Publishers B. t ˘ s a s a Aici î¸i va g˘si Descartes sfâr¸itul.. Foundations of Set Theory. 1974. r˘pus de pneumonie. Elemente de logic˘ ¸i teoria mul¸imilor. A. Y. considerentele de mai sus pot fi extinse t pentru a defini produsul cartezian al oric˘rui numar finit de mul¸imi. A. Bar-Hillel. Bucure¸ti. Fraenkel. Grigore Moisil. Editura as t Stiin¸ifica. deci totul trebuie sa aiba la baza mate˘ ˘ ˘ ˘ maticile. Editura t ˘ ˘ Didactic˘ ¸i Pedagogic˘. Constantin Nastasescu. cota la biblioteca Facult˘¸ii de a s a s at ¸i Informatic˘. b ) ⇔ a = a si b = b .V. Observa¸ie. Universitatea din Bucure¸ti II 22130 Matematic˘ s a a s 3. t (a. a t ˘ Bibliografie 1. Universitatea din Bucure¸ti II 13259 s ˘ 2. 1984. În 1649 regina Suediei îl convinge pe Descartes sa viziteze ¸ara sa. Bucure¸ti. ¸ Observa¸ie. În mod natural. Universitatea din Bucure¸ti II 36779 s s ˘ ˘ 15 .

întrebuin¸ate poate pentru prima oar˘ de c˘tre Daniel Bernoulli ¸i cercetate a a am˘nun¸it de c˘tre J. minorat˘. Mul¸ime total ordonat˘ t a t a Majorant. Editura Stiin¸ific˘. inel ¸i corp t s No¸iunea de spa¸iu vectorial t t Rela¸ie de echivalen¸˘ t ta Mul¸imea cât (sau factor) generat˘ de o rela¸ie de echivalen¸a t a t t˘ Surjec¸ia canonic˘ generat˘ de o rela¸ie de echivalen¸˘ t a a t ta Rela¸ie de ordine t Mul¸ime ordonat˘. care se define¸te cu as s ˘ ajutorul celui de limit˘. La Leonhard Euler func¸iile sunt date în t dou˘ moduri: mai întâi. printr-o a a s curb˘ trasat˘ "cu mâna liber˘". m˘rginit˘ t a a a a Marginea superioar˘ ¸i inferioar˘ a unei mul¸imi as a t Maximul ¸i minimul unei mul¸imi s t Mul¸ime complet ordonat˘ t a Mul¸ime bine ordonat˘ t a Pe lânga conceptul de limit˘ ¸i conceptul de continuitate. În secolul al XVIII-lea se impusese conceptul de "func¸ie complet arbitrar˘" t a cu prilejul problemei coardei vibrante. G. J. INEL. în legatura cu aceasta. Minorant Mul¸ime majorat˘. (Fundamentele a a at Matematicii. concepte pe care îndeosebi A. Lejeune Dirichlet asupra limitei s ˘ posibilita¸ilor de reprezentare ¸i. conceptul de func¸ie. a condus în sfâr¸it la lucrarile lui P. CORP. se dovede¸te a fi un concept fundamental. Fourier. bijective t Inversa unei func¸ii t Imaginea ¸i preimaginea unei mul¸imi printr-o func¸ie s t t No¸iunile de grup. 1968. ¸ t a s 16 . Bucure¸ti. surjective. ale c˘rui începuturi dateaz˘ poate a t a a de la Leibniz. dar ¸i probles s matic. RELA¸ TII No¸iunea de func¸ie t t Compunerea a dou˘ func¸ii a t Func¸ii injective. printr-o "expresie analitic˘" ¸i în al doilea rând. care tocmai din aceast˘ cauz˘ nu este lipsit de dificult˘¸i. SPA¸ TIU VECTORIAL. de a reprezenta ¸i func¸ii aparent cu totul a t a s t neregulate. la un concept extrem de s ˘t ˘ ˘ general.FUNC¸ TIE. L. B. GRUP. Oskar Becker. Cauchy le pune la baza a analizei expus˘ sistematic. Surprinz˘toarea capacitate a seriilor trigonomea a a a t s trice. paginile 247-248).

O func¸ie de la A la B este tripletul t ¸ a t t format cu aceste doua mul¸imi si o submul¸ime f a lui A× B cu proprieta¸ile t ¸ t ˘ ˘t urmatoare: ˘ 17 . dar nu era a a considerat ca un motiv destul de solid pentru a extinde no¸iunea de func¸ie. o formula. Fie A si B dou˘ mul¸imi. nu asociau numere reale oric˘rui num˘r real. t t Întrebarea daca asocierea ˘ h(x) = |x| este o ”func¸ie”. ca de exemplu ˘ √ f(x) = x − 5. t˘ t Am dori s˘ elimin˘m acest inconvenient prin definirea func¸iei numai în a a termeni de teoria mul¸imilor. Sa observam ca aceasta defini¸ie are un punct slab. în definitiv. a a a Faptul ca anumite formule. dar câ¸tigul în ceea ce prive¸te rigoarea este mult mai s s ˘ important comparativ cu orice altfel de dezavantaje. a devenit din ce în ce mai clar ca ˘ ˘ ˘ cerin¸a ca o func¸ie sa fie data printr-o formul˘ este foarte restrictiva ¸i ca o t t ˘ a ˘ ˘s ˘ defini¸ie mai general˘ este necesar˘. t a defini¸ia lui |x| este dat˘ "pe buc˘¸i". era binecunoscut. a n˘scut controverse la acel timp. anume ambiguitatea t ˘ ˘ ˘ ˘ expresiei ”lege de coresponden¸a”. daca x ≥ 0 ˘ .No¸iunea de func¸ie t t Pentru matematicienii de acum un secol ¸i jumatate. Defini¸ie. anume t a at |x| = { x. Aceasta abordare are dezavantajul de a fi t ˘ oarecum artificiala. care asocia oric˘rui num˘r real un alt num˘r real. t a a Iat˘ o defini¸ie ”provizorie” a func¸iei: O func¸ie f de la o mul¸ime A la a t t t t ˘ o mul¸ime B este o lege de coresponden¸a care asociaza ORICARUI element t t˘ ˘ x din A un UNIC element f (x) din B. ca de exemplu s ˘ f(x) = x2 + 3x − 5. daca x < 0 ˘ Pe masura ce matematica s-a dezvoltat. cuvântul func¸ie s t ˘ însemna. −x. deoarece. în mod obi¸nuit.

surjective. Teorema de continuitate a inversei -pagina 216. A se nume¸te domeniul lui f . notata g ◦ f . a ii) daca pentru a ∈ A si b. b) ∈ f si (a. Definim o noua t ¸ ˘ func¸ie. surjective ¸i bijective. defini¸ia mul¸imii finite ¸i a mul¸imii numarabile -pagina 34. iar g o t t ¸ func¸ie cu domeniul B si codomeniul C. data de t ¸ ˘ ˘ g ◦ f = {(a. t t s t ˘ Propozi¸ia de la pagina 215. b ∈ B avem (a. Avem deci t g◦f :A→C si ¸ pentru orice x ∈ A. t Teorema de injectivitate local˘ -pagina 322. Observa¸ie. ˘ ˘ Compunerea a dou˘ func¸ii t a Defini¸ie. Teorema de surjectivitate local˘ -pagina 327. sunt extrem de utilizate (vezi.i) pentru orice a ∈ A exist˘ b ∈ B astfel ca (a. c) ∈ g}. Teorema de inversiune locala a ˘ (forma slab˘) -pagina 323. b ) ∈ f. b) ∈ f. ¸ Observa¸ie. Fie f o func¸ie cu domeniul A si codomeniul B. Tripletul (A. 18 . s t anume cele injective. care are domeniul A si codomeniul C. b) ∈ f si (b. atunci ¸ ¸ ˘ b=b. f ) se mai noteaz˘ f : A → B. iar B se nume¸te codomeniul t s s lui f. bijective t A¸a cum vom constata în cadrul acestui curs. anumite clase de func¸ii. Func¸ii injective. unde B ⊆ B . (g ◦ f )(x) = g(f(x)). b) ∈ f se mai noteaz˘ f (a) = b. c) ∈ A × C | exista b ∈ B astfel ca ˘ (a. t a Observa¸ie. Se mai spune t a a ca b este valoarea lui f în a sau ca b este imaginea lui a prin f . Faptul c˘ (a. Observa¸ie. Teoa a rema aplica¸iei deschise -pagina 329. Teorema de inversiune local˘ -pagina t a 329). B. s spre exemplu.

3.e. a ∈ A si b ∈ B astfel ca (a. Y ⊆ A. i. i. t 1. orice X ⊆ A. f este bijectiva daca si numai daca pentru orice b ∈ B t ˘ ˘ ¸ ˘ exista un unic a ∈ A astfel ca ˘ f(a) = b. Sa se arate ca f este surjectiva daca ¸i numai daca ˘ ˘ ˘ ˘s ˘ f(A − X) ⊇ B − f(A). a 19 . b) ∈ f avem a = a . Fie f : A → B. Exerci¸ii. pentru orice X. a ˘¸ Observa¸ie. S˘ se arate c˘ pentru orice mul¸ime nevid˘ X nu exist˘ nicio func¸ie a a t a a t surjectiv˘ f : X → P(X) = {A | A ⊆ X}. Utilizând exerci¸iul 3 iv) de la pagina 5. S˘ se arate c˘: s a a i) dac˘ f ¸i g sunt injective. a ∈ A. b) ∈ f a ¸ si (a . atunci f este injectiva. Observa¸ie. a s a ii) dac˘ f ¸i g sunt surjective. ˘ ˘ ˘ iv) daca g ◦ f este sujectiva. a s ˘ iii) daca g ◦ f este injectiva. pentru orice a. Fie f : A → B. Fie f : A → B ¸i g : B → C.Defini¸ie. pentru orice b ∈ B exista a ∈ A astfel ca ˘ ˘ (a. O func¸ie f : A → B se nume¸te bijectiva dac˘: t t s a ˘ i) f este injectiv˘. Observa¸ie. 2. atunci g ◦ f este surjectiva. dac˘ ¸i numai dac˘ a s a f(A − X) ⊆ B − f(A).e. atunci g este surjectiva. ¸ si ¸ ii) f este surjectiva. atunci g ◦ f este injectiv˘. orice X ⊆ A. f(a) = f(a ) ⇒ ˘ ˘ ˘¸ ˘ a = a daca si numai dac˘ pentru orice a. S˘ se arate c˘ f este injectiv˘ dac˘ ¸i numai dac˘ a a a as a f(X ∩ Y ) = f (X) ∩ f (Y ). se poate constata t t ca f este injectiva daca si numai daca pentru orice a. f este surjectiva daca si numai daca pentru orice b ∈ B t ˘ ˘ ¸ ˘ a exist˘ a ∈ A astfel ca f(a) = b. a ∈ A. ˘ ˘ ˘ 4. a = a ⇒ f(a) = f (a ). b) ∈ f.

Fie f : A → B o func¸ie bijectiva. 20 3) 4) . 2) f(E ∩ F ) ⊆ f(E) ∩ f(F ). t t ˘ −1 notat˘ cu f . Propozi¸ie. 210 t ¸i 212).Inversa unei func¸ii t No¸iunea de inversa a unei func¸ii va interveni în diverse teoreme din t t ˘ cadrul acestui curs ( a se vedea Teorema de inversiune locala (forma slaba) ˘ ˘ -pagina 323 ¸i Teorema de inversiune locala -pagina 329). f(E ∪ F ) = f(E) ∪ f (F ). este func¸ia cu domeniul B. f(E − F ) ⊆ f(E). Atunci avem: t ¸ 1) E ⊆ F ⇒ f(E) ⊆ f(F ). Atunci inversa lui f. F ⊆ A. a) ∈ B × A | (a. s Defini¸ie. Fie f : A → B si E ⊆ A. Fie f : A → B si E. Observa¸ie. Imaginea ¸i preimaginea unei mul¸imi printr-o func¸ie s t t No¸iunile de imagine ¸i de preimagine a unei mul¸imi printr-o func¸ie t s t t sunt des utilizate în cadrul teoriei func¸iilor continue (vezi paginile 208. s ˘ Defini¸ie. codomeniul A si a t ¸ f −1 = {(b. Atunci imaginea lui E prin func¸ia t ¸ t f este submul¸imea lui B data de t ˘ f(E) = {f (x) | x ∈ E}. b) ∈ f }. Avem f −1 : B → A si t ¸ f −1 (b) = a ⇔ f(a) = b.

21 .Observa¸ie. s Defini¸ie. prin func¸ia f . pentru orice x. este s t t ˘ imaginea lui H prin inversa lui f . ¸ Observa¸ie. ra¸ionale t t ˘ ˘ ¸i reale. y. inel ¸i corp t s No¸iunile de grup. Fie f : A → B si G. atunci f (H) din defini¸ia de mai sus. întregi. pentru orice x. în general. Atunci avem: t ¸ 1) G ⊆ H ⇒ f −1(G) ⊆ f −1 (H). f −1 (G ∪ H) = f −1 (G) ∪ f −1 (H). Propozi¸ie. daca f este bijec¸ie. ii) exista e ∈ G astfel încât ˘ e ∗ x = x ∗ e = x. incluziunea este. No¸iunile de grup. Un cuplu (G. Atunci imaginea inversa (sau t ¸ ˘ preimaginea) lui H. y ∈ G). f −1 (G − H) = f −1 (G) − f −1(H). t ˘ Defini¸ie. se nume¸te grup t s dac˘ sunt verificate urm˘toarele axiome: a a i) x ∗ (y ∗ z) = (x ∗ y) ∗ z. H ⊆ B. În 2). z ∈ G. t t ˘ ˘ −1 Totu¸i. este submul¸imea lui A data de t t ˘ f −1 (H) = {x | x ∈ A si f(x) ∈ H}. Fie f : A → B si H ⊆ B. inel ¸i corp î¸i vor g˘si exemplificarea în capitolul t s s a urmator în care se studiaza mul¸imile numerelor naturale. stricta. 2) 3) 4) f −1 (G ∩ H) = f −1 (G) ∩ f −1 (H). Nu am cerut în defini¸ia de mai sus ca f sa fie bijectiva. anume prin f −1 .e. x ∗ y ∈ G. ∗) format cu o mul¸ime nevida G si cu o lege de t t ˘ ¸ compozi¸ie ∗ pe G (i.

O mul¸ime nevida A. i. atunci grupul se nume¸te comutativ (sau abelian). Defini¸ie. ii) (A. iii) si ¸ pentru orice x ∈ A. împreun˘ cu doua legi de compozi¸ie + t t a t ˘ ˘ si · (i.e. pentru orice x. z ∈ A. y. x · (y + z) = x · y + x · z (y + z) · x = y · x + z · x. iib) exist˘ 1 ∈ A astfel încât a 1 · x = x · 1 = x. y. x + y ∈ A si x · y ∈ A. pentru orice x. i. ·) este monoid. pentru orice x. iia) x · (y · z) = (x · y) · z. Elementul e este unic determinat si se nume¸te elementul t ¸ s neutru al grupului G.e. ¸ 22 .e. înmul¸irea este distributiva fa¸a de adunare la t ˘ t˘ stânga si la dreapta.pentru orice x ∈ G. iii) pentru orice x ∈ G exista x ∈ G astfel încât ˘ x ∗ x = x ∗ x = e. y ∈ A) se nume¸te inel daca s ¸ ¸ ˘ sunt verificate urmatoarele axiome: ˘ i) (A. y ∈ G. Daca în plus este verificata si axioma ˘ ˘¸ iv) x ∗ y = y ∗ x. pentru orice x. Elementul x este unic determinat si poarta numele ¸ ˘ de simetricul (sau inversul. z ∈ A. s Observa¸ie. sau opusul) elementului x. +) este grup abelian.

y ∈ A. 23 . Spunem c˘ A este un inel f˘ra divizori ai lui zero daca pentru orice ˘ x. t Un corp se nume¸te comutativ daca înmul¸irea sa este comutativa. iar 1 (care este unic determinat) poarta numele de elementul ˘ unitate al inelului. 2) α(u + v) = αu + αv. Se nume¸te spa¸iu vectorial (peste corpul t s t t K) un grup abelian (V. a a ˘ 3. se nume¸te elementul s zero al inelului. Un inel K se nume¸te corp daca 0 = 1 si daca este satisfacuta t s ¸ ˘ ˘ ˘ ˘ urm˘toarea axiom˘: a a pentru orice x ∈ K −{0} exista x−1 ∈ K astfel încât x· x−1 = x−1 ·x = 1. ¸ ˘ pentru orice x. notat cu 0. Fie K un corp. pentru orice ¸ α. +). 3) α(βu) = (αβ)u. Dac˘ este satisf˘cut˘ si axioma: a a a¸ x · y = y · x. β ∈ K si orice u. ˘ Un inel comutativ cu cel pu¸in doua elemente si care nu are divizori ai t ¸ ˘ lui zero se nume¸te domeniu de integritate. Elementul neutru al grupului (A. orice element al lui K care este diferit de 0 este simetrizabil în raport cu înmul¸irea. y ∈ A. 2. a t Defini¸ie. x = 0 si y = 0 implica x · y = 0.Observa¸ie t 1. v ∈ V urmatoarele condi¸ii: t ¸ ˘ 1) (α + β)u = αu + βu. s Defini¸ie. s t ˘ ˘ No¸iunea de spa¸iu vectorial t t No¸iunea de spa¸iu vectorial î¸i va g˘si exemplificarea în capitolul urm˘tor t t s a a n în care se studiaz˘ mul¸imea R .e. ˘ i. u) → αu) care satisface. atunci spunem ca inelul A este comutativ. +) pe care este data o lege de compozi¸ie externa cu ˘ ˘ domeniul K × V si codomeniul V ( (α.

. ca si s ¸ ¸ scalarul zero. a ˘ . y ∈ X. simetrica si tranzitiva. 2) pentru orice λ1. λn ∈ K func¸ionez˘ implica¸ia: t a t λ1 e1 + λ2 e2 + .. ˘ Defini¸ie. λn ∈ K astfel încât ˘ x = λ1e1 + λ2 e2 + ... atunci se spune ca V este spa¸iu vectorial real. Elementele lui V se numesc vectori. ˘ Daca (x. y) ∈ ρ... + λn en = 0 ⇒ λ1 = λ2 = . pentru orice x. en } de vectori se nume¸te baz˘ a lui V daca: a s ˘ 1) pentru orice x ∈ V . y ∈ X. λ2 . + poart˘ numele de adunarea vectorilor.. Z. . t t Un sistem B = {e1 . Daca K = R. Terminologie. . λ2.. iar legea de a compozi¸ie externa se nume¸te înmul¸irea vectorilor cu scalari. vom scrie xρy.antisimetric˘ daca xρy si yρx ⇒ x = y. pentru orice x. O rela¸ie ρ pe o mul¸ime nevida X se nume¸te: t t t s ˘ . +) se nume¸te vectorul zero si se va nota cu 0. pentru orice x.. Uneori spa¸iile vectoriale sunt numite si spa¸ii liniare.. Rela¸ii t Toate no¸iunile de mai jos î¸i vor gasi exemplificarea în capitolul consacrat t s ˘ mul¸imilor N. t ˘ ˘ Observa¸ie. + λn en .. e2 . z ∈ X... t t t ¸ Defini¸ie. . exista λ1 . Q ¸i R. y.reflexiva dac˘ xρx.4) 1u = u. orice submul¸ime t s t t t ˘ nevida ρ a lui X × X. t s Defini¸ie.tranzitiva daca xρy si yρz ⇒ xρz... Fie V un spa¸iu vectorial peste corpul K.simetric˘ dac˘ xρy ⇒ yρx. a a . O rela¸ie ρ pe o mul¸ime nevid˘ X se nume¸te rela¸ie de t t t a s t echivalen¸a daca este reflexiva. a ¸ ˘ . pentru orice x ∈ X. Se nume¸te rela¸ie pe o mul¸ime nevida X. t˘ ˘ ˘ ˘¸ ˘ 24 . = λn = 0. Elementul t s t ˘ neutru al grupului (V. iar elementele lui K se numesc scalari. ¸ ˘ ˘ Defini¸ie.

O rela¸ie ρ pe o mul¸ime nevid˘ X se nume¸te rela¸ie de t t s t ordine daca este reflexiva. y ∈ X avem x ≤ y sau y ≤ x (i. ≤) unde X este o mul¸ime nevid˘. se nume¸te surjec¸ia canonica generata s t ˘ ˘ ˘ de ∼.Observa¸ie. Atunci m se nume¸te majorant (minorant) al lui A daca ¸ ˘ pentru orice a ∈ A. iar ≤ este o t t a rela¸ie de ordine pe X se nume¸te mul¸ime ordonata. Defini¸ie. Atunci t t t˘ ¸ ˆ ˆ ˆ x = y sau x ∩ y = ∅. Fie (X. A o submul¸ime nevida a lui t t t ˘ ˘ s X si m ∈ X. Defini¸ie. ≤) o mul¸ime ordonata. De multe ori rela¸ia de echivalen¸a ρ se noteaza prin ∼. atunci m este t ¸ ˘ unic si se nume¸te maximul lui A (¸i se noteaza cu max(A)) sau ultim eles s ¸ ˘ ment al lui A sau cel mai mare element al lui A. Defini¸ie. Dac˘ m este minorant a al lui A si m ∈ A. t t t˘ t a s t a notat˘ X/ ∼. Mul¸imea ordonat˘ (X. t s t ˘ Defini¸ie. t t t˘ ˘ Astfel xρy se scrie sub forma x ∼ y. 25 ˆ . Fie ∼ o rela¸ie de echivalen¸a pe X si x. Astfel t t a xρy se scrie sub forma x ≤ y. a ˘ ˘ ˘¸ Observa¸ie. Observa¸ie. Mul¸imea t t t˘ t ¸ x = {y ∈ X | x ∼ y} se nume¸te clasa de echivalen¸a a lui x. y ∈ X. Un cuplu (X. Mul¸imea {x | x ∈ X}. antisimetrica si tranzitiv˘.e. avem a ≤ m (respectiv a ≥ m). De multe ori rela¸ia de ordine ρ se noteaz˘ prin ≤. t a Defini¸ie.. Fie ∼ o rela¸ie de echivalen¸a pe X. s t˘ ˆ Observa¸ie. Daca m este majorant al lui A si m ∈ A. atunci m este unic si se nume¸te minimul lui A (¸i se ¸ ¸ s s noteaza cu min(A)) sau prim element al lui A sau cel mai mic element al lui ˘ A. pentru orice x ∈ X. Fie ∼ o rela¸ie de echivalen¸a pe X. t t t˘ t ˆ data de p(x) = x. orice doua elemente sunt ˘ comparabile). Func¸ia p : X → X/ ∼. ˆ Defini¸ie. Fie ∼ o rela¸ie de echivalen¸a pe X si x ∈ X. Defini¸ie. se nume¸te mul¸imea cât (sau factor) a lui X generat˘ de ∼. ≤) se nume¸te total ordonat˘ dac˘ t t a s a a pentru orice x.

t t mul¸imea majoran¸ilor lui A are un cel mai mic element. sau. ¸ s ˘ ˘ ˘ ˘ Defini¸ie. ≤) o mul¸ime ordonata. echivalent. Daca exista un majorant m ∈ X al lui A. Dac˘ exist˘ max A. ≤) este complet a t a ordonata. Daca exista un minorant m ∈ X al lui a ˘ ˘ ˘ ˘ a a a a a A. Se spune ca A are margine inferioara daca exista cel mai mare mino˘ ˘ ˘ ˘ rant (i. inf A se nume¸te marginea inferioar˘ a lui A.e. ≤) o mul¸ime ordonat˘ si A o submul¸ime nevida t t a ¸ t ˘ majorat˘ a lui X. t t ˘ mul¸imea majoran¸ilor lui A are un prim element). ≤) o mul¸ime ordonata. ˘ Defini¸ie. O rela¸ie de ordine ≤ pe mul¸imea nevida X se nume¸te t t t s ˘ complet˘ daca pentru orice submul¸ime nevida majorata A a lui X exista a t ˘ ˘ ˘ ˘ sup A. sau. atunci spunem ca A ˘ ˘ ˘ este majorata (m˘rginita superior). minim. altfel spus mul¸imea t t t minoran¸ilor lui A are un cel mai mare element. A o submul¸ime nevida t t t ˘ ˘ majorat˘ a lui X. adica. Fie (X. Fie (X. Fie (X. atunci A se nume¸te marginita. t ˘ ˘ cel mai mic element). Se spune în acest caz c˘ mul¸imea ordonat˘ (X. altfel spus. O mul¸ime ordonat˘ se nume¸te bine ordonat˘ daca orice t t a s a ˘ submul¸ime nevida a sa are prim element (sau spus altfel. A o submul¸ime nevida a t t t ˘ ˘ lui X. înca. mul¸imea minoran¸ilor lui A are maxim. Dac˘ A este marginita inferior si superior. În acest caz not˘m cu t t a sup A cel mai mic majorant al lui A. Se spune ca A are margine superioara daca exist˘ cel mai a a ˘ ˘ ˘ mic majorant (i. sau. În acest caz not˘m cu inf A cel t a mai mare minorant al lui A. echivalent. A o submul¸ime nevida minorata a lui t t ˘ ˘ ˘ X. Fie (X.e. atunci exista si inf A si inf A = min A.Defini¸ie. atunci exist˘ si sup A si sup A = a a a a ¸ ¸ max A. s a sau infimum de A. a ¸ ˘ ˘¸ Defini¸ie. mul¸imea majoran¸ilor lui A are minim. Fie (X. Observa¸ie. 26 . mul¸imea t t minoran¸ilor lui A are un ultim element). atunci spunem c˘ A este minorat˘ (m˘rginit˘ inferior). sup A se nume¸te marginea superioara s ˘ a lui A sau supremum de A. Dac˘ exista min A. ≤) o mul¸ime ordonata. sau. ≤) o mul¸ime ordonata si A o submul¸ime nevida minorata a lui t t ˘¸ ˘ ˘ X.

Ghioca. Editura Didactica ¸i Pedagogica. Ion D. Editura Didactic˘ ¸i Pedagoga as a a ic˘. Bucure¸ti. Bucure¸ti. A. Analiz˘ Matematic˘.e. Universitatea din ˘t ˘s ˘ Bucure¸ti II 27854 s 3. y ∈ Ai define¸te o rela¸ie de echivalen¸a pe A. Bucure¸ti. Manual t˘ a a pentru clasa a XII-a. Universitatea din Bu˘t ˘ s ˘ cure¸ti II 27184 s ∪ Ai = A ¸i s 27 . Editura Didactica ¸i Pedagogica. S˘ se arate c˘ x ∼ y dac˘ ¸i numai dac˘ a a as a exist˘ i ∈ I astfel încât x. Matematic˘. 1984. Fie X o mul¸ime nevida. Nedi¸a. 1982. N. a a t a Bibliografie 1. s ˘s ˘ cota la biblioteca Faculta¸ii de Matematica ¸i Informatica. cota la a a s s ˘ ˘ biblioteca Faculta¸ii de Matematica ¸i Informatica. cota la biblioteca Facult˘¸ii de Matematic˘ ¸i Informata s at as ic˘. Marius Radulescu. t˘ t 2. Algebr˘. Sorin Radulescu. t s t i∈I Ai ∩ Aj = ∅. 1983. Fie A o mul¸ime ¸i (Ai )i∈I o parti¸ie a lui A (i. Teoreme ¸i probleme de anals ˘ ˘ iz˘ matematic˘. Universitatea din Bucure¸ti II 32023 a s 2. Sa se arate ca ρ este o rela¸ie de a t ˘ ˘s ˘ ˘ ordine care nu este total˘ dac˘ X are cel pu¸in dou˘ elemente.Exerci¸ii t 1. a s t t˘ pentru care clasele de echivalen¸a coincid cu elementele parti¸iei considerate. pentru orice i = j). Ion Colojoar˘. Ion. Pe P(X) = {A | A ⊆ X} se considera rela¸ia t t ˘ ˘ data de AρB daca ¸i numai dac˘ A ⊆ B.

" s t ˘ Simon Stévin A¸a cum nu po¸i face agronomie f˘r˘ a cunoa¸te propriet˘¸ile solului. pagina 221 ¸ s 28 . între numere exista o astfel de perfec¸iune ¸i armonie încât trebuie sa t s ˘ ˘ meditam zile ¸i nop¸i la admirabila lor închegare.. t a a Solomon Marcus Socul matematicii. Bucure¸ti. 1987.STRUCTURI FUNDAMENTALE ALE ANALIZEI MATEMATICE ". Editura Albatros. nu po¸i s t aa s at t studia diferite clase de func¸ii f˘r˘ a aprofunda în prealabil structura mul¸imilor t aa t pe care aceste func¸ii urmeaz˘ s˘ fie definite..

ca de pild˘ degete sau pietricele. restul este opera omului" Leonard Kronecker Create de intelectul uman pentru a numara obiectele din diferite colec¸ii. nut ˘ merele nu se refer˘ la caracteristicile individuale ale obiectelor num˘rate. numerele ramânân totdeauna ˘ ˘ legate de obiecte palpabile. pagina 17 ¸ t ˘ s Pornind de la proprieta¸ile elementare ale numerelor naturale care ne sunt ˘t cunoscute din experien¸a cotidian˘. Pentru copii. Bucure¸ti. numerele au înc˘ un sens numeric concret. în limbile diferitelor a triburi. Caracterul abstract al ideii de numar devine clar numai la un stadiu rela˘ tiv avansat al dezvoltarii intelectuale. a a num˘rul 6 este o abstrac¸ie a tuturor colec¸iilor reale formate din 6 obiecte. vom prezenta o axiomatizare a acestora t a care sintetizeaz˘ o experien¸a milenar˘.¸ MULTIMEA NUMERELOR NATURALE N MUL¸ TIMI FINITE SI INFINITE ¸ Axiomele lui Peano Adunarea. de R. Editura s Stiin¸ifica. a Ce este matematica?. Courant ¸i H. folosindu-se cuvinte diferite a pentru num˘rarea obiectelor de diferite tipuri. înmul¸irea ¸i rela¸ia de ordine pe N t s t N este bine ordonat˘ a Mul¸imi finite ¸i infinite t s Mul¸imi num˘rabile ¸i nenum˘rabile t a s a Mul¸imi cel mult num˘rabile t a "Dumnezeu a creat numerele naturale. el a t t nu depinde de nici o proprietate specific˘ a acestor obiecte sau de simbolurile a folosite. Robbins. 1969. a t˘ a Axiomele lui Peano Se consider˘ ca no¸iuni primare mul¸imea N ¸i o lege care asociaz˘ oric˘rui t t s a a a element n ∈ N un alt element n ∈ N numit succesorul lui n. Astfel. Iata axiomele lui Peano: ˘ 29 .

pentru orice n ∈ N (deci 1 ∈ s(N)). t AP2. ¸ ˘ Din motive evidente. Pentru orice n ∈ N − {1}. care are proprietatea ˘ a c˘ n = 1. avem m = n (deci s este injectiva). orice a num˘r natural diferit de 1 are un predecesor). 1 ∈ S si (n ∈ S ⇒ n ∈ S). Propriet˘¸i at 1. Consecin¸e imediate t 1. n) de numere naturale i se asociaza numarul natural ˘ ˘ ˘ desemnat prin m + n definit prin induc¸ie matematic˘ dupa n astfel: t a ˘ m+1=m si ¸ m + n = (m + n) . Astfel a a¸ ˘ ˘ putem vorbi despre demonstra¸ie si defini¸ie prin induc¸ie matematica. exist˘ p ∈ N. atunci m = n. 3. atunci S = N. / AP3. ¸ ˘ 2.e. atunci P este adevarata pentru orice n ∈ N. n ∈ N. t a care este adev˘rat˘ pentru 1 si care presupus˘ adevarata pentru n ∈ N este a a ¸ a ˘ ˘ adev˘rat˘ si pentru n . Daca m.AP1. ultima axioma poarta numele de axioma induc¸iei t ˘ ˘ matematice. m = n. n = n . n ∈ N si m = n . Pentru orice m. astfel încât p = n (i. Dac˘ P este o proprietate a unui element oarecare a lui N. t ¸ t t ˘ Adunarea pe N Fiecarui cuplu (m. 30 . Orice n ∈ N are un unic succesor (deci s : N → N data de s(n) = ˘ n este func¸ie). m + (n + p) = (m + n) + p. desemnat prin 1. Pentru orice n ∈ N. Daca S ⊆ N. Exista un element din N. a Observa¸ie. ˘ AP4.

i. n ∈ N. p ∈ N. n + p = n. t a 2.e.e. pentru orice m. m · (n · p) = (m · n) · p. i. adunarea pe N este comutativa. m + p = n + p ⇒ m = n. 4. n.pentru orice m. ˘ 3. 31 m · (n + p) = m · n + m · p. ˘ 2.e. m · n = n · m. pentru orice m. pentru orice m. . înmul¸irea pe N este comutativ˘. p ∈ N. i. n ∈ N. m + n = n + m. 3.e. Propriet˘¸i at 1. pentru orice m. p ∈ N. înmul¸irea pe N este distributiva fa¸a de t ˘ t˘ adunarea pe N. i. pentru orice n. adunarea pe N este asociativa. Înmul¸irea pe N t Fiecarui cuplu (m. n. n. p ∈ N. n) de numere naturale i se asociaza numarul natural ˘ ˘ ˘ desemnat prin m · n definit prin induc¸ie matematic˘ dupa n astfel: a t ˘ m·1 =m si ¸ m · n = mn + m.

e. Rela¸ia de ordine pe N t a Teorem˘. n. p ∈ N. ˘ Defini¸ie. n. i. . devine o mul¸ime a t t total ordonata. cu aceast˘ rela¸ie. n. at 1. Observa¸ie. Pe N putem introduce rela¸ia ≤ data de echivalen¸a t t t ˘ n ≤ m ⇔ n < m sau n = m. 2. Dac˘ m. n ∈ N avem una si numai una dintre urmatoarele a ¸ ˘ situa¸ii: t a) m = n b) exista p ∈ N astfel încât m = n + p ˘ c) exista q ∈ N astfel încât n = m + q. Spunem c˘ m ∈ N este mai mic decât n ∈ N. p ∈ N. ˘ Propriet˘¸i. 32 m< n ⇒ m+p <n+p m < n ⇒ m·p < n·p. t ˘ 4. înmul¸irea pe N este asociativa. m < n ⇒ m + 1 ≤ n. fapt care va fi t a notat prin m < n. m · p = n · p ⇒ m = n. daca exista p ∈ N astfel încât ˘ ˘ n = m + p. N. p ∈ N.pentru orice m. Conform teoremei de mai sus. si ¸ pentru orice m. pentru orice m.

fie ˘ / B = {n ∈ N | n < x pentru orice x ∈ S}. pentru orice x ∈ S. Evident 1 ∈ B. 1 este prim element al lui N. avem Din (1) ¸i (2). t Rezultatul de mai jos. demonstra¸ia este încheiat˘. deci a p + 1 ≤ x. t t ˘ ˘ Daca 1 ∈ S. 3. i.e. orice submul¸ime nevida a lui N are t ˘ un prim element. a / a de unde. pentru orice x ∈ S. ceea ce înseamna ca N este bine ordonata). Pentru orice submul¸ime nevid˘ S a lui N. a a t Cum p + 1 ∈ B. Deoarece p ∈ B. pentru orice x ∈ S (i. Teorem˘. alegând x ∈ S (S este nevid˘). care arata c˘ mul¸imea N este bine ordonata. B = N. (2) (*) (1) 1 ≤ n. Cum a ∈ S. exist˘ a ∈ S astfel încât / a a ≤ p + 1. Exist˘ p ∈ B astfel încât p + 1 ∈ B c˘ci altfel. s ˘ a ≤ x. se ˘ a ˘ va dovedi util în demonstra¸ia Teoremei de existen¸a a p˘r¸ii întregi (vezi t t˘ at pagina 64). ˘ ˘ ˘ Demonstra¸ie. În particular. deducem c˘ p < x. Daca 1 ∈ S.pentru orice m. pentru orice n ∈ N. pentru orice x ∈ S. deducem ca a = p + 1.e. deci. exista a ∈ S astfel a t a ˘ încât a ≤ x. . conform cu AP 4. n ∈ N. conform cu (∗). atunci demonstra¸ia este încheiata. rezult˘ contradic¸ia x < x. t a 33 p + 1 ≤ a.

O mul¸ime A se nume¸te cel mult num˘rabil˘ dac˘ este finit˘ t t s a a a a sau num˘rabila. Spre exemplu se poate alege un sistem de axiome în care axioma in˘ duc¸iei sa fie propozi¸ie. a Mul¸imi finite ¸i infinite t s Defini¸ie. a t a Reuniunea unei familii cel mult num˘rabile de mul¸imi cel mult num˘rabile a t a este cel mult numarabil˘. etc.. k}.Remarc˘. t t ¸ În caz contrar mul¸imea se nume¸te infinita. A fost de asemenea profesor al Academiei Militare din Torino. a ˘ ˘ Not˘ istoric˘. dar în care Teorema de mai sus sa fie axioma. . Alegerea propozi¸iilor investite cu statul de axiom˘ nu este a t a unica.. O mul¸ime A se nume¸te numarabila daca exist˘ o bijec¸ie t t s a t ˘ ˘ ˘ între ea si N. universitate la care va preda începând cu 1880. Faptul t t ˘ ˘ ˘ a