CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI DESPRE COMUNICAREA VERBALĂ.

DICŢIE Auzim frecvent enunţuri de genul „ce voce bună are” sau „ce timbru cald”, atunci când se fac referiri la unii jurnalisti de radio. Cei care doresc să lucreze pentru un post radiofonic, trebuie să stie că există o „tehnică a rostirii la microfon”, lucru ce poate fi confirmat de către cei care au experienţă în acest domeniu. Dacă pentru a colabora în domeniul presei scrise este necesar să ai „condei”, dacă pentru a apărea la televizor este nevoie de telegenie, în cazul radioului este nevoie de voce. Cu ajutorul acestui element – vocea – ascultătorii pot să „vadă” şi să perceapă lucrurile într-un anumit fel. Oricât de anost ar fi un subiect, o voce cu prezenţă şi cu un anumit timbru te poate captiva. Nu puţine sunt exemplele în care ascultătorii radioului se îndrăgostesc de o „voce”, fără a şti de fapt cum arată cel sau cea care vorbeşte. O informaţie, oricât de importantă ar fi, nu va fi receptată de către ascultatori dacă este prezentată de o voce enervantă sau daca jurnalistul nu are o pronunţie clară şi completă. În acest caz, ascultătorii vor schimba programul sau, în cel mai rău caz, vor opri aparatul de radio. Pentru a se adresa publicului său jurnalistul de radio nu se foloseşte decât de voce, prin urmare aceasta trebuie să aibă anumite calităţi. Timbrul vocii trebuie să fie placut, să aibă tonalităţi care să nu obosească urechea ascultatorului, iar modulaţia vocii trebuie să fie adecvată cu semnificaţia textului citit. O voce radiofonică trebuie pusă în valoare prin ton, inflexiuni şi prin naturaleţea exprimării. În radio se poate atrage atenţia asupra unui cuvânt numai cu ajutorul vocii. În nici un caz, aceasta nu trebuie să fie monotonă. Urmariţi cum vorbiţi în mod normal cu prietenii sau cu membrii familiei. Apoi gândiţi-vă cum vorbiţi când discutaţi cu seful sau cu cineva care este într-o poziţie mult superioară dumneavoastră. Tonul vocii este la fel în ambele situaţii?

nu va fi clară. Aceasta vă poate ajuta.expresivitatea. Mai mult de atât. Aceste poziţii pun în evidenţă şi calitatea discursului. Mişcările bruşte sunt. probabil.Dacă este aşa. atunci muşchii vor fi mult mai relaxaţi.dinamismul . fără a mai putea să inspiraţi prea mult aer în piept şi nici nu puteţi avea un control asupra expiraţiilor. vocea dvs. Dacă aveţi o poziţie gârbovită. Aveţi emoţii când vorbiţi cu unele persoane? Vocea devine mai ascuţită sau mai groasă? Ritmul vorbirii devine mai lent sau mai rapid? Miscările şi poziţia devin rigide sau necontrolate? Cea mai bună metodă de a vă elibera de aceste dificultăţi de vorbire este relaxarea. mai ales. O poziţie cocoşată afectează vocea atât fizic. Desigur. atunci când vorbiţi. capul plecat sau umerii lăsaţi să cadă. fiecare mişcare şi stare psihică îi schimbă tonalitatea. muşchii gâtului trag maxilarul în jos şi corzile vocale nu vibrează atât de lejer cât ar trebui. alegerea cuvintelor şi a frazelor trebuie să fie diferită. în picioare sau pe scaun.distincţia . Dacă respiraţi natural sau mai profund decât de obicei. Un element important al comunicării constă în examinarea posturii – cum staţi. influenţează vocea celui care vorbeşte. Atunci când muşchii sunt încordaţi. . Scâncetul sau tonul plângăreţ pe care cei mai mulţi oameni le găsesc neplăcute ar putea foarte bine să dea alte nuanţe vocii dvs. cât şi psihologic. rezultatul tensiunii acumulate. atunci vorbiţi. intensitatea. pentru că respiraţia este influenţată. Pentru a vă putea ameliora şi perfecţiona postura când vorbiţi.plăcerea . ritmul. atunci vă puteţi bloca respiraţia involuntar. iar efectul va fi în favoarea dumneavoastră. în mod natural în majoritatea cazurilor. dar. nu mai putem fi naturali. trebuie să aveţi în vedere patru caracteristici importante: . de asemenea. Încercaţi să respiraţi profund. iar rezultatele sunt acele sunete înăbuşite sau întrerupte. Dacă rămâneţi nemişcaţi şi încordaţi.

succesiv. sunetele produse vor fi mai înalte. . ţipătoare sau stridentă. denumite laringe. Vocea unei persoane care vorbeşte pe tonalităţi înalte este ascuţită. muşchii gâtului nu trebuie să fie întinşi sau rigizi. De un real ajutor în controlul volumului este şi casca audio folosită de majoritatea jurnaliştilor radio în timpul emisiei. de conformaţia cavităţii bucale. plămânilor şi muşchilor pectorali. Aerul din plămâni este scos afară prin laringe şi ajunge la corzile vocale. sunetele sunt influenţate în primul rând de corzile vocale şi apoi. Volumul vocii este mult mai uşor de controlat decât tonalitatea ei. de altfel şi a coardelor vocale. Toate aceste elemente se constituie într-un complex fiziologic care dă vocii anumite particularităţi. Ea este de fapt o expiraţie blocată care ţine muşchii încordaţi si de aceea o dată ce respiraţia devine profundă. Prin urmare. Retineţi: încordarea dispare în timp ce expiraţi. de poziţia maxilarului. extrem de simplu: inspiraţi profund. dar şi pentru a face dozajul corect cu fundalul muzical. iar sunetul se produce. Ea cere o manipulare complexă a diafragmei. limbii şi a buzelor. Vorbirea implică multe abilităţi mecanice. de limbă. conformaţia dinţilor şi de buze. iar vocea se subţiază. Corzile vocale arată ca nişte benzi elastice care se întind de-a lungul interiorului unei cavităţi. spuneţi câteva silabe scurte. vă puteţi relaxa. de exemplu: „ea ne dă o bere” . apoi expiraţi. devine stridentă. Când suntem tensionaţi sau anxioşi. iar practica (exerciţiul) vă va ajuta să obţineţi un volum corect. gâtuită. O relaxare a muşchilor gâtului se poate realiza practicând următorul exerciţiu. Când corzile vocale sunt foarte întinse. iar buzele trebuie saăfie flexibile şi capabile să realizeze o mare varietate de poziţii. Vocea unei persoane care vorbeşte pe tonalităţi joase va fi groasă. Căştile îl ajută să îşi controleze volumul. corzile vocale se întind puternic. Este suficient să reamintim şi faptul că un cântăreţ are căştile pe urechi atunci când face o înregistrare. gurii. aspră. astfel că aerul este forţat să le facă să vibreze. Pentru a vă asigura că sunetele sunt clare.Aceste elemente vor influenţa şi calităţile vocale.

este important să nu se facă o confuzie între dicţie şi accent. Dicţia este modul în care spuneţi sau pronunţaţi cuvintele. Învăţaţi să vă controlaţi vocea. Dicţia depinde de articularea şi enunţarea sunetelor. − zgomotul de fond existent în locul în care vorbiţi. Mesajul pe care îl transmiteţi va fi influenţat şi de viteza sau de ritmul cu care vorbiti. Exersaţi trăgând profund aer în piept şi apoi expiraţi suficient de puternic pentru a vă corecta volumul. veţi impresiona ascultătorii prin calitate şi claritate. este mai important să pronunţaţi cuvintele clar. fără a fi stridentă. Într-o oarecare măsură ea este influenţată de accent. în aer liber sau cu uşile închise).O respiraţie corectă este esenţială pentru a controla volumul şi modul de a vorbi. Totuşi. Volumul vocii depinde de anumiţi factori şi ar trebui să luaţi în considerare următoarele: − unde vorbiţi (într-o cameră mică sau într-o sală de conferinţe. Dacă vă puteţi controla vocea şi vorbirea în aşa fel încât să fie clară. clar. Deci. − mărimea grupului căruia îi vorbiţi. fiecare accent regional este reprezentat şi este acceptat atât timp cât vorbitorii pronunţă cuvintele foarte clar. ascultătorul primeşte mesajul ca pe o . Exista o perioadă de timp în care BBC-ul era renumit pentru modul în care se vorbea. Dacă acesta este mai mare. pentru că locul în care vă aflaţi va influenţa audibilitatea cuvintelor dvs. Diferenţa între accent şi dicţie poate fi sesizată ascultând crainicii de televiziune sau radio. iar aceasta se face prin educaţie şi prin exerciţiu. Oricare ar fi accentul dumneavoastră. o dicţie clară este în general considerată a fi rezultatul unei bune educaţii şi practici. fără ţipete ori gâfâieli. în aşa fel încât să puteţi fi auzit la o distanţă mare fără să ţipaţi sau să fiţi strident. Dacă articulăm şi enunţăm bine. elemente folosite în descrierea pronunţării cuvintelor. vom avea o dicţie bună. În prezent. Ei vor fi foarte probabil captaţi de modul în care ştiţi să vorbiţi şi vor găsi că este mai bine să vă asculte şi să înţeleagă ceea ce spuneţi. într-o cameră unde sunetul are ecou.

Aceste cuvinte sunt nişte cârje orale pe . El va face pauze în special înainte sau după un cuvânt care trebuie accentuat sau înainte de a sublinia o idee mai importantă. i-ar putea face pe cei care vă ascultă să fie derutaţi. fac dificilă înţelegerea celui ce ne ascultă. pauza folosită cu grijă. Uneori acest lucru poate fi util. Totuşi. Un bun vorbitor îşi schimbă viteza în concordanţă cu importanţa mesajului. Însă. Reacţia receptorului sau receptorilor (ascultători. bineînţeles. o viteză mare de vorbire poate să vă creeze dificultăţi în a fi înţeles şi probabil că nici nu veţi putea pronunţa fiecare cuvânt clar şi cu atentie. Uneori se strecoară în conversaţie anumite cuvinte sau zgomote care nu aduc nimic semnificativ încercării noastre de comunicare. ca un şuvoi de cuvinte. ele îngreunează ceea ce spunem şi. De asemenea. Dacă vorbiţi cu pauze lungi între fiecare cuvânt ori serie de cuvinte. Variaţiile în timbrul vocii sunt adesea asociate cu intensitatea si cu viteza ei. pentru a oferi ascultătorilor săi posibilitatea de a se implica activ. comparativ cu cea din timpul unei conversaţii obişnuite.urgenţă. pentru că altfel intervine plictiseala sau se pierde logica cuvintelor exprimate verbal. însă o vorbire în permanenţă rapidă. pentru a accentua sau a mări interesul asupra celor expuse. timbrul poate trăda atitudinile şi emoţiile dumneavoastră. Cele mai multe persoane care vorbesc în public o fac în mod obişnuit cu o viteză mai mică. Totuşi. veţi pierde foarte repede audienţa. în timp ce cuvintele şi frazele importante vor fi rostite mai rar şi mai accentuat. auditoriu) la mesajul transmis (subiectul. deci cuvintele şi frazele nesemnificative sunt rostite mai repede. Cuvintele goale sunt echivalentele verbale ale bucăţilor de polistiren care apar în cutiile de ambalaj: simpla umplutură. Un bun vorbitor va face pauze scurte doar atunci când trebuie. în acelaşi timp. pentru că ei nu vor pricepe că urgenţa subînţeleasă. poate fi un mijloc eficient pentru transmiterea mesajelor. nu există. Inflexiunea sau modificările „sus – jos” ale vocii – timbrul – influenţează modul în care mesajul este recepţionat. aceasta depinde de viteza normală de vorbire şi de cum doresc cei care ascultă. în mod separat de cuvintele rostite. de fapt. Dimpotrivă. tema) este influenţată de timbrul vocii pe care îl folosiţi.

Metoda poate fi surprinzător de productivă. Cu puţin exerciţiu. Ce putem face ca să scăpăm de aceste obiceiuri? Ca în orice alt caz. conversaţia va şchiopăta tot timpul. Rugaţi un prieten să vă oprească instantaneu (pot spune „Stop!” sau „Stai!” ori de câte ori folosiţi cuvintele sau expresiile respective). Dar puteţi să vă schiţaţi în minte cea de-a doua frază în timp ce o rostiţi pe prima. mai sunt şi zgomote care se strecoară în vorbire atunci când nu suntem atenţi. veţi observa că vă veţi suprima singuri cuvântul – ţintă. pauze şi reluari faceţi şi câte „ăăăă”-uri va sufoca vorbirea. nu e greu deloc. ascultaţi-vă singuri! Simpla ascultare a vorbelor pe care le rostiţi poate fi foarte eficace. gândiţi-vă dinainte la ceea ce vreţi să spuneţi. Mai ales două: „ăăă” şi „mmm”. De multe ori. în realitate. pe a treia în timp ce o spuneţi pe cea de-a doua şi aşa mai departe. „angajaţi-vă” un „monitor” care să vă asculte vorbind şi care să vă avertizeze de fiecare dată când folosiţi vreun cuvânt gol sau vreun clişeu. În al treilea rând. după ce ajungem în mijlocul unei fraze. dar dacă deveniţi dependenţi de ele.care ne sprijinim atunci când nu ne putem găsi cuvintele. În al doilea rând. totul va deveni uşor. Ca şi cum folosirea inutilă a unor cuvinte care nu transmit nici o informaţie nu ar fi fost de ajuns. apelăm la cuvintele şi sunetele de „umplutură” pentru ca. faceţi o încercare: o să constataţi că. Vi se pare puţin incomod? Aceasta este ideea. Monitorul trebuie să fie cineva care petrece cel puţin câteva ore pe zi cu dvst. Nu este nevoie să vă scrieţi în minte toată conversaţia înainte de a deschide gura. Mai întâi. După câteva zile de „pedeapsă” de acest gen. Problema cea mai importantă este pronunţia literelor „din gât”. Asa vă veţi da seama câte poticneli. Dicţia este un element esenţial în comunicarea verbală. este nevoie de disciplină. Liderul incontestabil al acestei categorii de cuvinte este „deci”. Literele se formează în cavitatea . nu mai ştim cum să o încheiem. Creierul uman are marea capacitate de a face doua lucruri deodată. Dacă vi se pare greu. Aceasta este prima metodă de „purificare” a conversaţiei. Presăraţi conversaţia cât puteţi de mult cu aceste sunete şi oamenii vă vor crede incapabili să vorbiţi ca lumea.

de-aur pare / Printre ramuri. / Parc-ar fi mărgăritare. Exemplu: Roua rece-n auroră / Printre pietre.bucală şi pentru o pronunţie corectă buzele şi limba trebuie să urmeze un anumit traseu. . Spre sfânta sa soră / Suzana se suie / Spăşită suspinul din suflet să-i spuie / Şi-n spaima-i se zbate şi-n spasm se izbeşte / Şi-n susur sarcastic suspinu-şi şopteşte / Şi sterse şi slabe suspinele-i sunt / Şi-şi sfâşie-n spusa-i tot sufletul sfânt. prin grinzi. Sunt greutăţi de pronunţie şi cu frazele în care sunt întâlnite des consoanele „p” şi „r” sau consoanele „c” şi „p”. prin pripoare.dinţii de sus ating buza de jos ş. / Grindina. r. diftong sau triftong în parte. Iată câteva particularitati si exerciţii: A) Consoanele: m. „s” şi „ş”. Exemplu: Cosaşul Saşa când coseşte / Cât şase saşi sasul coseşte / Dar însuşi Saşa-i sas cât şase / Şi-n sus şi-n jos la casa sa / Coseşte Saşa şi-n şosea / Şi şase case Saşa-i ştie / Ce şansă Saşa-şi spuse sie. n – limba se reazemă în spatele dintilor de sus c. j – aerul iese prin ambele locaşuri formate de dinţi şi cavitatea bucală Acolo unde întâlnim o aglomerare de „s” şi „ş” se creează dificultăţi în pronunţie. f. g – sunetul se formează în gât h – aerul se împinge în afară prin gura întredeschisă v. z – limba se sprijină în spatele dintilor de jos d. p. Exemplu: Şapte sape late / Sapă-n sus şaite / Peste şapte sate / Şi-alte şapte sape / Peste şapte sate. Acelaşi lucru se întâmplă şi când întâlnim cuvinte care au în componenţa vocalele „c”. b – lucrează ambele buze s. l. specific fiecărei litere. în ropot / Rupe-n rânduri. t.

ama'. Scăpat dintr-o stemă / tăiată în poartă. / Un zbor de lăstun / iscăleşte peisajul. am'. Observaţie: nu se va înlocui în vorbire vocala „a” cu diftongul „ea” (manuşa şi nu manuşea. în mierea fântânilor / barba şi-onmoaie. adapat. Se pot face şi câteva exerciţii pentru rostirea corectă a vocalelor: De exemplu. B) Vocalele: Poeziile ne pot ajuta să pronunţăm corect vocalele: Exemplu: „Castelul e-acelaşi / în aer şi-n apă. / Ori o piatra crapă-n patru / Ori o capră calcă-n piatră.” (Lucian Blaga – Peisaj trecut) Pentru rostirea corectă se detaşează vocalele din poezie urmărindu-se rostirea lor cât mai corectă. ala'. ne va ajuta să avem în vorbire o vocală „a” deschisă şi clară: al'. mama. ortografia şi nu ortografiea). . ax'. pe care pronunţându-l. amplificând valoarea acustică a vocalelor. Crini umblă pe-un drum / de căutări jucăuşe / parcă-şi duc în potire / viitoarea cenuşe. axa'. Exerciţiu: se pronunţă cuvintele urmatoare folosind vocala „a” amplă: albastru. zăpada. / Trecutul pe poartă / copoii şi-i scapă. tata. acrobat. aza'. adunarea. ata'. at'. / un uliu tâlcuieşte / rotire de soartă. Se vor citi versurile despărţite în silabe. / Piatra caprei din pripor. Iată un grup de foneme. az'. adaos. Zăboveşte prin rostul / grădinilor pajul. viaţa. / Arar rariştea răreşte / Vreascuri în cărări uşor. hrana. pentru vocala „a” – vom rosti clar „a”. Atlantida. Stuparul ceresc peste / ciuturi se-ndoaie.nor cu nor / Trăsnetul în patru crapă. / Patru pietre crap prin capre / Patru capre crap prin pietre. aeronava. amplificând sunetul.

je. Înainte de a ne aşeza în faţa microfonului şi de a începe să citim.„Ceea ce cerea celebrul Cicero ceruseră şi cei cinci sute cincizeci şi cinci de ciraci ai săi”. iea. ji. Exemplu: . etern. avem tendinţa de a ţuguia buzele. ge. eia. iată câteva sfaturi care converg din acest cuvânt şi care sunt universal valabile. Atunci când pronunţăm unul dintre aceşti diftongi. . V = value your voice (pune-ţi în valoare vocea) O = open up your posture (deschide-ţi postura – se referă la poziţia pe care trebuie să o ai în faţa microfonului: stând pe scaun. pastrându-se o mimică zâmbitoare tot timpul (această poziţie nu trebuie să fie una fixa. lejer. C) Diftongii: În limba română sunt urmatorii diftongi: ce. elocvenţă. Pentru a avea o pronunţie cât mai corectă. De exemplu. mâinile pe . iae. veghez. ue. gi. în locul vocalei „e” a vocalei „a”.Vocala „e” se pronunţă cu sonoritatea specifică. „creez” şi nu „creiez”. este bine să avem o voce încălzită. radiorecepţie. „justeţe” şi nu „justeţă”. diftongii se vor pronunţa trăgând de colţurile gurii (de comisuri) în sus. cutremura. şedere. sau chiar în interiorul lor. aie. Se pot face exerciţii cu urmatoarele grupuri de foneme: ie. Preluând din literatura de specialitate. În limba engleză. se pronunţă „mătase” şi nu „matasă”. ci una aflată într-o continuă mişcare). lefter. voce se traduce prin „voices”. spatele drept.„Cele cinci sute cincizeci şi cinci de ciuperci ciuruite pentru ciorbă”. oe. eai. din Marea Britanie. poveste. evidenţă. ci. Acest lucru este gresit! Ţuguiind buzele. „feerie” şi nu „feeria”. poezie. leghe. Una dintre greşelile care se pot face în vorbire este şi pronunţarea la sfârşitul cuvintelor. Exerciţiu: rostiţi clar următoarele cuvinte: nuferi. uie. iubesc. expresie. Vom repeta de mai multe ori fraze care conţin cuvinte cu multi diftongi. celelalte foneme nu se vor mai auzi cu aceeaşi claritate. agreez.

umplând plămânii cu aer. contra. clam. . cu alte cuvinte încercăm să ne îmbraţişăm. 3) Facem câteva exerciţii de articulare: cu ablativul – a. absque. pro si prae cu acuzativul – ante. − Păstrăm tot timpul zâmbetul! 2) Vom relaxa corzile vocale: − scoatem câteva foneme de genul: mu-mu. inter. abs si de coram. praeter prope. cum. − Aducem mâinile împrejurul corpului. extra infra. adversum. per. iuxta. − Închidem pentru câteva momente ochii. post. − Executăm câteva strâmbături. ultra. propter. cis erga. ad. − Expirăm pe gură. picioarele rezemate de podea) I = improve your articulation! (îmbunătăţeşte-ţi articularea) C = connect with your listener! (fii în contact cu ascultătorul) E = exercise! read and record! (exersează. pone. ab. adversus circum. apud. tenus. intra. ducem mâna la gură (ca atunci când căscăm) şi împingem aerul.masă. versus. secundum supra. − Respirăm adânc pe nas. ex si e sine. trans. relaxăm gâtul şi umerii. apoi îi relaxam şi iar îi încordăm. mo-mo sau ma-me-mi-mo-mu − pronunţăm prelung vocalele. circa. citra. citeşte şi înregistrează) S = start with a smile! (începe cu un zâmbet! Imaginează-ţi că le vorbeşti prietenilor) Iată câteva exerciţii necesare înaintea intrării în emisie: 1) Vom începe cu câteva mişcări pentru relaxarea corpului: − Încordăm muşchii. ob penes.

nu se citeşte (sau cel putin nu trebuie lăsată această impresie. Dacă faci o greşeală. − În „înviorare” se vor introduce şi câteva exerciţii de pronunţie: − citiţi textul înţelegând ce mesaj trebuie transmis. iar dupa un timp. cat. carambol. iar greşelile frecvente de pronunţie şi de gramatică pot distruge credibilitatea. − cititi textul pe diferite tonalităţi. În prima fază se spun cuvintele: apcitenclon. . În a doua fază. Radioul este un mediu intim unde se vorbeşte.. cianclan. tiririfofenclu. de fapt. − ascultaţi-vă propria voce. toate cuvintele pe o singură respiraţie. la început se rostea ca şi cum ar fi fost o serie de cuvinte. este bine ca publicul să nu-şi dea seama ca foarte mult din ceea ce este spus la radio este.Un exerciţiu bun de gimnastică articulatorie îl constituie exerciţiul pe care îl deţinem de la marele actor George Vraca. Jurnalistul trebuie să pară credibil. se spun pe o singură respiraţie ca un singur cuvânt: apcitencloncamerancianclantiririfofencluminpetreesborifantasticoara mbolaticumfizicumcat. nu ezita să-i întrebi pe colegii tăi care este varianta corectă. cameran. ca un singur cuvânt. corecteaz-o ca şi când ar fi ceva normal. păstrând aceeaşi tonalitate (nu trebuie să ai aerul că te-ai suparat pe tine). Pronunţia trebuie să fie clară şi dacă ai dubii asupra pronunţării unor cuvinte. alegând-o în final pe cea potrivită cu mesajul care trebuie transmis. fizicum. exagerând articulările. minpetre. Tot exerciţiul trebuie spus într-o singură respiratie. redactat minuţios şi apoi citit). − accentuaţi cuvintele cheie. aticum. Pentru aceasta. Toate acestea se vor repeta cu voce tare. esborifantastico.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful