CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI DESPRE COMUNICAREA VERBALĂ.

DICŢIE Auzim frecvent enunţuri de genul „ce voce bună are” sau „ce timbru cald”, atunci când se fac referiri la unii jurnalisti de radio. Cei care doresc să lucreze pentru un post radiofonic, trebuie să stie că există o „tehnică a rostirii la microfon”, lucru ce poate fi confirmat de către cei care au experienţă în acest domeniu. Dacă pentru a colabora în domeniul presei scrise este necesar să ai „condei”, dacă pentru a apărea la televizor este nevoie de telegenie, în cazul radioului este nevoie de voce. Cu ajutorul acestui element – vocea – ascultătorii pot să „vadă” şi să perceapă lucrurile într-un anumit fel. Oricât de anost ar fi un subiect, o voce cu prezenţă şi cu un anumit timbru te poate captiva. Nu puţine sunt exemplele în care ascultătorii radioului se îndrăgostesc de o „voce”, fără a şti de fapt cum arată cel sau cea care vorbeşte. O informaţie, oricât de importantă ar fi, nu va fi receptată de către ascultatori dacă este prezentată de o voce enervantă sau daca jurnalistul nu are o pronunţie clară şi completă. În acest caz, ascultătorii vor schimba programul sau, în cel mai rău caz, vor opri aparatul de radio. Pentru a se adresa publicului său jurnalistul de radio nu se foloseşte decât de voce, prin urmare aceasta trebuie să aibă anumite calităţi. Timbrul vocii trebuie să fie placut, să aibă tonalităţi care să nu obosească urechea ascultatorului, iar modulaţia vocii trebuie să fie adecvată cu semnificaţia textului citit. O voce radiofonică trebuie pusă în valoare prin ton, inflexiuni şi prin naturaleţea exprimării. În radio se poate atrage atenţia asupra unui cuvânt numai cu ajutorul vocii. În nici un caz, aceasta nu trebuie să fie monotonă. Urmariţi cum vorbiţi în mod normal cu prietenii sau cu membrii familiei. Apoi gândiţi-vă cum vorbiţi când discutaţi cu seful sau cu cineva care este într-o poziţie mult superioară dumneavoastră. Tonul vocii este la fel în ambele situaţii?

atunci vorbiţi. muşchii gâtului trag maxilarul în jos şi corzile vocale nu vibrează atât de lejer cât ar trebui. cât şi psihologic. în picioare sau pe scaun. atunci când vorbiţi. influenţează vocea celui care vorbeşte. trebuie să aveţi în vedere patru caracteristici importante: . Pentru a vă putea ameliora şi perfecţiona postura când vorbiţi. Scâncetul sau tonul plângăreţ pe care cei mai mulţi oameni le găsesc neplăcute ar putea foarte bine să dea alte nuanţe vocii dvs. atunci muşchii vor fi mult mai relaxaţi. fiecare mişcare şi stare psihică îi schimbă tonalitatea. ritmul. fără a mai putea să inspiraţi prea mult aer în piept şi nici nu puteţi avea un control asupra expiraţiilor.distincţia . Desigur. atunci vă puteţi bloca respiraţia involuntar. rezultatul tensiunii acumulate. Un element important al comunicării constă în examinarea posturii – cum staţi. Dacă rămâneţi nemişcaţi şi încordaţi. O poziţie cocoşată afectează vocea atât fizic. probabil.plăcerea . capul plecat sau umerii lăsaţi să cadă. Aceasta vă poate ajuta. Încercaţi să respiraţi profund. alegerea cuvintelor şi a frazelor trebuie să fie diferită.expresivitatea. Atunci când muşchii sunt încordaţi. pentru că respiraţia este influenţată. Dacă aveţi o poziţie gârbovită. Aveţi emoţii când vorbiţi cu unele persoane? Vocea devine mai ascuţită sau mai groasă? Ritmul vorbirii devine mai lent sau mai rapid? Miscările şi poziţia devin rigide sau necontrolate? Cea mai bună metodă de a vă elibera de aceste dificultăţi de vorbire este relaxarea. nu va fi clară.dinamismul .Dacă este aşa. iar rezultatele sunt acele sunete înăbuşite sau întrerupte. Aceste poziţii pun în evidenţă şi calitatea discursului. intensitatea. dar. Mai mult de atât. Dacă respiraţi natural sau mai profund decât de obicei. în mod natural în majoritatea cazurilor. Mişcările bruşte sunt. nu mai putem fi naturali. vocea dvs. mai ales. iar efectul va fi în favoarea dumneavoastră. de asemenea. .

De un real ajutor în controlul volumului este şi casca audio folosită de majoritatea jurnaliştilor radio în timpul emisiei. devine stridentă. iar buzele trebuie saăfie flexibile şi capabile să realizeze o mare varietate de poziţii. Prin urmare.Aceste elemente vor influenţa şi calităţile vocale. corzile vocale se întind puternic. Toate aceste elemente se constituie într-un complex fiziologic care dă vocii anumite particularităţi. muşchii gâtului nu trebuie să fie întinşi sau rigizi. gurii. plămânilor şi muşchilor pectorali. Este suficient să reamintim şi faptul că un cântăreţ are căştile pe urechi atunci când face o înregistrare. Când suntem tensionaţi sau anxioşi. iar vocea se subţiază. Retineţi: încordarea dispare în timp ce expiraţi. Vorbirea implică multe abilităţi mecanice. denumite laringe. ţipătoare sau stridentă. astfel că aerul este forţat să le facă să vibreze. conformaţia dinţilor şi de buze. de limbă. Când corzile vocale sunt foarte întinse. Ea cere o manipulare complexă a diafragmei. Pentru a vă asigura că sunetele sunt clare. O relaxare a muşchilor gâtului se poate realiza practicând următorul exerciţiu. aspră. vă puteţi relaxa. extrem de simplu: inspiraţi profund. de poziţia maxilarului. Ea este de fapt o expiraţie blocată care ţine muşchii încordaţi si de aceea o dată ce respiraţia devine profundă. Căştile îl ajută să îşi controleze volumul. . sunetele produse vor fi mai înalte. gâtuită. de exemplu: „ea ne dă o bere” . Volumul vocii este mult mai uşor de controlat decât tonalitatea ei. sunetele sunt influenţate în primul rând de corzile vocale şi apoi. iar sunetul se produce. iar practica (exerciţiul) vă va ajuta să obţineţi un volum corect. Vocea unei persoane care vorbeşte pe tonalităţi înalte este ascuţită. limbii şi a buzelor. apoi expiraţi. Aerul din plămâni este scos afară prin laringe şi ajunge la corzile vocale. Vocea unei persoane care vorbeşte pe tonalităţi joase va fi groasă. dar şi pentru a face dozajul corect cu fundalul muzical. Corzile vocale arată ca nişte benzi elastice care se întind de-a lungul interiorului unei cavităţi. succesiv. spuneţi câteva silabe scurte. de altfel şi a coardelor vocale. de conformaţia cavităţii bucale.

o dicţie clară este în general considerată a fi rezultatul unei bune educaţii şi practici. − mărimea grupului căruia îi vorbiţi. în aer liber sau cu uşile închise). fără ţipete ori gâfâieli. Exista o perioadă de timp în care BBC-ul era renumit pentru modul în care se vorbea. este mai important să pronunţaţi cuvintele clar. iar aceasta se face prin educaţie şi prin exerciţiu. elemente folosite în descrierea pronunţării cuvintelor. Dacă vă puteţi controla vocea şi vorbirea în aşa fel încât să fie clară. este important să nu se facă o confuzie între dicţie şi accent. Dicţia depinde de articularea şi enunţarea sunetelor. Ei vor fi foarte probabil captaţi de modul în care ştiţi să vorbiţi şi vor găsi că este mai bine să vă asculte şi să înţeleagă ceea ce spuneţi. Diferenţa între accent şi dicţie poate fi sesizată ascultând crainicii de televiziune sau radio. Într-o oarecare măsură ea este influenţată de accent. ascultătorul primeşte mesajul ca pe o . Deci. clar. − zgomotul de fond existent în locul în care vorbiţi. Învăţaţi să vă controlaţi vocea. veţi impresiona ascultătorii prin calitate şi claritate. Totuşi. Oricare ar fi accentul dumneavoastră. pentru că locul în care vă aflaţi va influenţa audibilitatea cuvintelor dvs. fiecare accent regional este reprezentat şi este acceptat atât timp cât vorbitorii pronunţă cuvintele foarte clar.O respiraţie corectă este esenţială pentru a controla volumul şi modul de a vorbi. fără a fi stridentă. Dicţia este modul în care spuneţi sau pronunţaţi cuvintele. într-o cameră unde sunetul are ecou. Dacă acesta este mai mare. Mesajul pe care îl transmiteţi va fi influenţat şi de viteza sau de ritmul cu care vorbiti. Dacă articulăm şi enunţăm bine. Exersaţi trăgând profund aer în piept şi apoi expiraţi suficient de puternic pentru a vă corecta volumul. vom avea o dicţie bună. Volumul vocii depinde de anumiţi factori şi ar trebui să luaţi în considerare următoarele: − unde vorbiţi (într-o cameră mică sau într-o sală de conferinţe. În prezent. în aşa fel încât să puteţi fi auzit la o distanţă mare fără să ţipaţi sau să fiţi strident.

Dacă vorbiţi cu pauze lungi între fiecare cuvânt ori serie de cuvinte.urgenţă. o viteză mare de vorbire poate să vă creeze dificultăţi în a fi înţeles şi probabil că nici nu veţi putea pronunţa fiecare cuvânt clar şi cu atentie. de fapt. ele îngreunează ceea ce spunem şi. Un bun vorbitor îşi schimbă viteza în concordanţă cu importanţa mesajului. în mod separat de cuvintele rostite. însă o vorbire în permanenţă rapidă. Uneori se strecoară în conversaţie anumite cuvinte sau zgomote care nu aduc nimic semnificativ încercării noastre de comunicare. pentru a accentua sau a mări interesul asupra celor expuse. nu există. pentru a oferi ascultătorilor săi posibilitatea de a se implica activ. i-ar putea face pe cei care vă ascultă să fie derutaţi. poate fi un mijloc eficient pentru transmiterea mesajelor. auditoriu) la mesajul transmis (subiectul. Variaţiile în timbrul vocii sunt adesea asociate cu intensitatea si cu viteza ei. Reacţia receptorului sau receptorilor (ascultători. Aceste cuvinte sunt nişte cârje orale pe . în acelaşi timp. Cuvintele goale sunt echivalentele verbale ale bucăţilor de polistiren care apar în cutiile de ambalaj: simpla umplutură. pentru că altfel intervine plictiseala sau se pierde logica cuvintelor exprimate verbal. Totuşi. El va face pauze în special înainte sau după un cuvânt care trebuie accentuat sau înainte de a sublinia o idee mai importantă. Totuşi. Uneori acest lucru poate fi util. Dimpotrivă. deci cuvintele şi frazele nesemnificative sunt rostite mai repede. comparativ cu cea din timpul unei conversaţii obişnuite. în timp ce cuvintele şi frazele importante vor fi rostite mai rar şi mai accentuat. aceasta depinde de viteza normală de vorbire şi de cum doresc cei care ascultă. bineînţeles. pentru că ei nu vor pricepe că urgenţa subînţeleasă. fac dificilă înţelegerea celui ce ne ascultă. Inflexiunea sau modificările „sus – jos” ale vocii – timbrul – influenţează modul în care mesajul este recepţionat. tema) este influenţată de timbrul vocii pe care îl folosiţi. Un bun vorbitor va face pauze scurte doar atunci când trebuie. De asemenea. veţi pierde foarte repede audienţa. ca un şuvoi de cuvinte. timbrul poate trăda atitudinile şi emoţiile dumneavoastră. Însă. pauza folosită cu grijă. Cele mai multe persoane care vorbesc în public o fac în mod obişnuit cu o viteză mai mică.

Dar puteţi să vă schiţaţi în minte cea de-a doua frază în timp ce o rostiţi pe prima. Ca şi cum folosirea inutilă a unor cuvinte care nu transmit nici o informaţie nu ar fi fost de ajuns. Vi se pare puţin incomod? Aceasta este ideea. Dicţia este un element esenţial în comunicarea verbală. este nevoie de disciplină. „angajaţi-vă” un „monitor” care să vă asculte vorbind şi care să vă avertizeze de fiecare dată când folosiţi vreun cuvânt gol sau vreun clişeu. conversaţia va şchiopăta tot timpul. Liderul incontestabil al acestei categorii de cuvinte este „deci”. gândiţi-vă dinainte la ceea ce vreţi să spuneţi. În al treilea rând. În al doilea rând. Nu este nevoie să vă scrieţi în minte toată conversaţia înainte de a deschide gura. totul va deveni uşor. Problema cea mai importantă este pronunţia literelor „din gât”. mai sunt şi zgomote care se strecoară în vorbire atunci când nu suntem atenţi. veţi observa că vă veţi suprima singuri cuvântul – ţintă. dar dacă deveniţi dependenţi de ele. Ce putem face ca să scăpăm de aceste obiceiuri? Ca în orice alt caz. După câteva zile de „pedeapsă” de acest gen. Creierul uman are marea capacitate de a face doua lucruri deodată. după ce ajungem în mijlocul unei fraze. faceţi o încercare: o să constataţi că. Asa vă veţi da seama câte poticneli. De multe ori. Literele se formează în cavitatea . Aceasta este prima metodă de „purificare” a conversaţiei. Dacă vi se pare greu. Mai ales două: „ăăă” şi „mmm”. pe a treia în timp ce o spuneţi pe cea de-a doua şi aşa mai departe. Monitorul trebuie să fie cineva care petrece cel puţin câteva ore pe zi cu dvst. nu e greu deloc. nu mai ştim cum să o încheiem. în realitate.care ne sprijinim atunci când nu ne putem găsi cuvintele. Mai întâi. Rugaţi un prieten să vă oprească instantaneu (pot spune „Stop!” sau „Stai!” ori de câte ori folosiţi cuvintele sau expresiile respective). pauze şi reluari faceţi şi câte „ăăăă”-uri va sufoca vorbirea. apelăm la cuvintele şi sunetele de „umplutură” pentru ca. Cu puţin exerciţiu. Metoda poate fi surprinzător de productivă. Presăraţi conversaţia cât puteţi de mult cu aceste sunete şi oamenii vă vor crede incapabili să vorbiţi ca lumea. ascultaţi-vă singuri! Simpla ascultare a vorbelor pe care le rostiţi poate fi foarte eficace.

/ Grindina. n – limba se reazemă în spatele dintilor de sus c. r. „s” şi „ş”. f.bucală şi pentru o pronunţie corectă buzele şi limba trebuie să urmeze un anumit traseu. j – aerul iese prin ambele locaşuri formate de dinţi şi cavitatea bucală Acolo unde întâlnim o aglomerare de „s” şi „ş” se creează dificultăţi în pronunţie. Iată câteva particularitati si exerciţii: A) Consoanele: m. Spre sfânta sa soră / Suzana se suie / Spăşită suspinul din suflet să-i spuie / Şi-n spaima-i se zbate şi-n spasm se izbeşte / Şi-n susur sarcastic suspinu-şi şopteşte / Şi sterse şi slabe suspinele-i sunt / Şi-şi sfâşie-n spusa-i tot sufletul sfânt. diftong sau triftong în parte. Exemplu: Cosaşul Saşa când coseşte / Cât şase saşi sasul coseşte / Dar însuşi Saşa-i sas cât şase / Şi-n sus şi-n jos la casa sa / Coseşte Saşa şi-n şosea / Şi şase case Saşa-i ştie / Ce şansă Saşa-şi spuse sie. Acelaşi lucru se întâmplă şi când întâlnim cuvinte care au în componenţa vocalele „c”. b – lucrează ambele buze s. specific fiecărei litere. Sunt greutăţi de pronunţie şi cu frazele în care sunt întâlnite des consoanele „p” şi „r” sau consoanele „c” şi „p”. p. Exemplu: Şapte sape late / Sapă-n sus şaite / Peste şapte sate / Şi-alte şapte sape / Peste şapte sate. / Parc-ar fi mărgăritare. t. prin grinzi. z – limba se sprijină în spatele dintilor de jos d. prin pripoare. l. . în ropot / Rupe-n rânduri. de-aur pare / Printre ramuri. Exemplu: Roua rece-n auroră / Printre pietre. g – sunetul se formează în gât h – aerul se împinge în afară prin gura întredeschisă v.dinţii de sus ating buza de jos ş.

adunarea. pentru vocala „a” – vom rosti clar „a”. B) Vocalele: Poeziile ne pot ajuta să pronunţăm corect vocalele: Exemplu: „Castelul e-acelaşi / în aer şi-n apă. / Piatra caprei din pripor. az'. / un uliu tâlcuieşte / rotire de soartă. Iată un grup de foneme. Atlantida. adapat. adaos.” (Lucian Blaga – Peisaj trecut) Pentru rostirea corectă se detaşează vocalele din poezie urmărindu-se rostirea lor cât mai corectă. axa'. Scăpat dintr-o stemă / tăiată în poartă. / Arar rariştea răreşte / Vreascuri în cărări uşor. / Un zbor de lăstun / iscăleşte peisajul. acrobat. ne va ajuta să avem în vorbire o vocală „a” deschisă şi clară: al'. Crini umblă pe-un drum / de căutări jucăuşe / parcă-şi duc în potire / viitoarea cenuşe. ax'. ala'. Observaţie: nu se va înlocui în vorbire vocala „a” cu diftongul „ea” (manuşa şi nu manuşea. ama'. tata. / Trecutul pe poartă / copoii şi-i scapă. aeronava. am'. pe care pronunţându-l. zăpada. Exerciţiu: se pronunţă cuvintele urmatoare folosind vocala „a” amplă: albastru. în mierea fântânilor / barba şi-onmoaie. Zăboveşte prin rostul / grădinilor pajul. / Patru pietre crap prin capre / Patru capre crap prin pietre. amplificând valoarea acustică a vocalelor. hrana. . aza'. amplificând sunetul. viaţa. ata'. Se vor citi versurile despărţite în silabe. ortografia şi nu ortografiea).nor cu nor / Trăsnetul în patru crapă. Stuparul ceresc peste / ciuturi se-ndoaie. at'. / Ori o piatra crapă-n patru / Ori o capră calcă-n piatră. Se pot face şi câteva exerciţii pentru rostirea corectă a vocalelor: De exemplu. mama.

se pronunţă „mătase” şi nu „matasă”. radiorecepţie. uie. aie. în locul vocalei „e” a vocalei „a”. oe. „justeţe” şi nu „justeţă”. poezie. celelalte foneme nu se vor mai auzi cu aceeaşi claritate. sau chiar în interiorul lor. gi. din Marea Britanie. Vom repeta de mai multe ori fraze care conţin cuvinte cu multi diftongi. „feerie” şi nu „feeria”. Una dintre greşelile care se pot face în vorbire este şi pronunţarea la sfârşitul cuvintelor. De exemplu. mâinile pe . C) Diftongii: În limba română sunt urmatorii diftongi: ce. „creez” şi nu „creiez”. şedere. Se pot face exerciţii cu urmatoarele grupuri de foneme: ie. lefter. cutremura. poveste. diftongii se vor pronunţa trăgând de colţurile gurii (de comisuri) în sus. ci. leghe. spatele drept. În limba engleză. agreez. iată câteva sfaturi care converg din acest cuvânt şi care sunt universal valabile. voce se traduce prin „voices”. V = value your voice (pune-ţi în valoare vocea) O = open up your posture (deschide-ţi postura – se referă la poziţia pe care trebuie să o ai în faţa microfonului: stând pe scaun. este bine să avem o voce încălzită. iubesc. je. ue. veghez. ji. Înainte de a ne aşeza în faţa microfonului şi de a începe să citim.„Ceea ce cerea celebrul Cicero ceruseră şi cei cinci sute cincizeci şi cinci de ciraci ai săi”. ci una aflată într-o continuă mişcare). eia. Atunci când pronunţăm unul dintre aceşti diftongi. avem tendinţa de a ţuguia buzele. eai. elocvenţă. expresie. ge. Acest lucru este gresit! Ţuguiind buzele. Preluând din literatura de specialitate. Pentru a avea o pronunţie cât mai corectă.„Cele cinci sute cincizeci şi cinci de ciuperci ciuruite pentru ciorbă”. Exemplu: . lejer. iae.Vocala „e” se pronunţă cu sonoritatea specifică. etern. iea. evidenţă. pastrându-se o mimică zâmbitoare tot timpul (această poziţie nu trebuie să fie una fixa. Exerciţiu: rostiţi clar următoarele cuvinte: nuferi. .

ducem mâna la gură (ca atunci când căscăm) şi împingem aerul. versus. apoi îi relaxam şi iar îi încordăm. inter. citeşte şi înregistrează) S = start with a smile! (începe cu un zâmbet! Imaginează-ţi că le vorbeşti prietenilor) Iată câteva exerciţii necesare înaintea intrării în emisie: 1) Vom începe cu câteva mişcări pentru relaxarea corpului: − Încordăm muşchii. ab. absque. relaxăm gâtul şi umerii. ultra. ob penes. − Aducem mâinile împrejurul corpului. pro si prae cu acuzativul – ante. circa. 3) Facem câteva exerciţii de articulare: cu ablativul – a. picioarele rezemate de podea) I = improve your articulation! (îmbunătăţeşte-ţi articularea) C = connect with your listener! (fii în contact cu ascultătorul) E = exercise! read and record! (exersează. post. ex si e sine. clam. adversum. . intra. adversus circum. − Executăm câteva strâmbături. − Expirăm pe gură. extra infra. apud. pone. citra. iuxta. secundum supra. contra. mo-mo sau ma-me-mi-mo-mu − pronunţăm prelung vocalele. ad. − Păstrăm tot timpul zâmbetul! 2) Vom relaxa corzile vocale: − scoatem câteva foneme de genul: mu-mu. − Închidem pentru câteva momente ochii. trans.masă. cum. − Respirăm adânc pe nas. per. propter. cu alte cuvinte încercăm să ne îmbraţişăm. umplând plămânii cu aer. cis erga. praeter prope. tenus. abs si de coram.

. alegând-o în final pe cea potrivită cu mesajul care trebuie transmis. Pentru aceasta. aticum. esborifantastico. În a doua fază. Toate acestea se vor repeta cu voce tare. − cititi textul pe diferite tonalităţi. − ascultaţi-vă propria voce. toate cuvintele pe o singură respiraţie. Radioul este un mediu intim unde se vorbeşte. − accentuaţi cuvintele cheie. nu se citeşte (sau cel putin nu trebuie lăsată această impresie. ca un singur cuvânt. de fapt. redactat minuţios şi apoi citit). este bine ca publicul să nu-şi dea seama ca foarte mult din ceea ce este spus la radio este. Tot exerciţiul trebuie spus într-o singură respiratie.. cat. iar dupa un timp. iar greşelile frecvente de pronunţie şi de gramatică pot distruge credibilitatea. tiririfofenclu. se spun pe o singură respiraţie ca un singur cuvânt: apcitencloncamerancianclantiririfofencluminpetreesborifantasticoara mbolaticumfizicumcat. Pronunţia trebuie să fie clară şi dacă ai dubii asupra pronunţării unor cuvinte. exagerând articulările. la început se rostea ca şi cum ar fi fost o serie de cuvinte. Jurnalistul trebuie să pară credibil. fizicum. − În „înviorare” se vor introduce şi câteva exerciţii de pronunţie: − citiţi textul înţelegând ce mesaj trebuie transmis.Un exerciţiu bun de gimnastică articulatorie îl constituie exerciţiul pe care îl deţinem de la marele actor George Vraca. păstrând aceeaşi tonalitate (nu trebuie să ai aerul că te-ai suparat pe tine). carambol. cameran. În prima fază se spun cuvintele: apcitenclon. minpetre. corecteaz-o ca şi când ar fi ceva normal. Dacă faci o greşeală. nu ezita să-i întrebi pe colegii tăi care este varianta corectă. cianclan.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful