Professional Documents
Culture Documents
STANCIU SEBASTIAN
CUPRINS
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................p.10
2
I. DESPRE DOCTRINE: noţiuni, concepte, tipologii
Doctrina:
Set relativ coerent de principii, reguli, concepte şi noţiuni,selectate - pe baza unei/
unor opţiuni unificatoare - din ansamblul teoriilor ştiintifice, cunoştintelor teoretice şi
generalizărilor bazate pe practică, în scopul orientării activităţilor specifice din diferite
domenii ale vieţii sociale (politic, economic, juridic, religios, moral, militar etc) sau
ştiinţifice.
Doctrină militară:
“Un set de principii fundamentale care ghidează forţele militare sau elemente ale
acestora în acţiunea lor de sprijinire a obiectivelor naţionale. Doctrina este autoritară, dar
trebuie să fie aplicată cu discernământ.”
Doctrină de securitate:
Termen întâlnit, de regulă, în limbajul de specialitate al analiştilor şi jurnaliştilor. În
Marea Britanie, sintagma “doctrină de securitate/ apărare” reprezintă echivalentul
conceptului american de “national security strategy”.
3
Doctrine de securitate: Doctrina Monroe; Doctrina Truman; Doctrina Eisenhower,
Doctrina Regan; Doctrina Bush (1); Doctrina Clinton; Doctrina Sferelor de Influenţă;
Doctrina Balanţei de Putere; Doctrina Distrugerii Reciproc Asigurate; Doctrina Bush (2).
Strategia este un plan care vizează utilizarea mijloacelor militare pentru atingerea unor
scopuri politice.
Paradigma strategiei: scopuri – căi – mijloace.
4
Strategia de Securitate Naţională: “Arta şi ştiinţa de a dezvolta, aplica şi coordona
instrumentele prin care se exercită puterea la nivel naţional (diplomatic, economic,
militar şi informaţional) cu scopul de a atinge obiectivele care contribuie la realizarea
securităţii naţionale este denumită şi strategie naţională sau marea strategie”.
1. DOCTRINA MONROE
5
-Promovează ideea dreptului şi obligaţiei Statelor Unite de a interveni pe continentul
european şi oriunde altundeva în lume pentru apărarea libertăţii şi promovarea
democraţiei;
-Declară război Germaniei (incidentul Lusitania);
-Războiul – o datorie morală pentru SUA;
-Fundamentează necesitatea intervenţiei democratice;
-Promite ca la sfârşitul războiului să se creeze o organizaţie internaţională având drept
scop instaurarea păcii şi să prevină apariţia unui nou război;
-Statele învinse vor fi ocupate, dar nu vor obligate la despăgubiri, ci ajutate să se
reconstruiască pe principii democratice (doctrină idealistă/ liberală);
-Popoarele din Austro-Ungaria trebuie să fie libere să-şi aleagă soarta;
-România, Serbia şi Muntenegru vor fi evacuate de trupele de ocupaţie;
-Se va restaura/ instaura independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a statelor.
Sensul special al doctrinei este dat responsabilitatea individuală a conducătorilor
statelor pentru deciziile lor (pentru crimele comise).
3. DOCTRINA TRUMAN
Doctrina Eisenhower: (Ianuarie 1957) – Statele Unite vor folosi efectiv forţa militară
(represalii masive) împotriva oricărei agresiuni sau iminenţa unei agresiuni împotriva sa
ori împotriva statelor aliate sau prietene, scopul principal fiind contracararea extinderii
influenţei sovietice în Orientul Apropiat, pe fondul dezangajării franceze şi britanice după
Criza Suezului.
6
5. Interzicerea, inclusiv prin forţă, a extinderii influenţei sau prezenţei sovietice în
America Latină (slogan: “Trebuie să plătim orice preţ şi să suportăm orice povară pentru
îndeplinirea unui astfel de scop”).
7. DOCTRINA REAGAN.
Lupta deschisă împotriva comunismului ia locul strategiei de zăgăzuire a
comunismului.
Doctrina Reagan proclamă sprijinul deschis pentru regimurile/ mişcările care luptau
împotriva comunismului oriunde în lume, efectiv în ţările lumii a treia, exemple
reprezentative: Afghanistan, Nicaragua.
O formă de acţiune ce s-a dovedit foarte eficientă în lupta împotriva totalitarismului
sovietic a fost Programul SDI Iniţiativa de Apărare Strategică = “Star Wars”. Este vorba
despre iniţiativa, din 1983, a preşedintelui american Ronald Reagan - Strategic Defense
Initiative - căreia jurnaliştii i-au spus “Războiul stelelor.” Ea constă într-un sistem
complex de sateliţi şi lasere capabil să doboare orice rachetă nucleară (sau de altă natură),
lansată de URSS sau alţi inamici. SDI făcea inutil întregul complex militar- industrial
sovietic, în slujba căruia lucra economia sovietică. Acest sistem spaţial de apărare
antirachetă a reprezentat o investiţie uluitor de costisitoare şi un program de o
complexitate tehnică fără precedent - care nici n-a putut fi realizat.
7
• Doctrina RIPOSTEI FLEXIBILE: Strategia escaladării;
• Doctrina WEINBERGER: Criteriile intervenţiilor;
• Doctrina REAGAN: Războiul stelelor;
• Doctrina BUSH I: Noua ordine internaţională;
• Doctrina CLINTON: Engagement & enlargement;
• Doctrina CLINTON 2: Intervenţia umanitară;
• Doctrina BUSH 2002: Got pre-emptive strategy.
8
domeniu, în concordanţă cu dezvoltarea societăţii româneşti ţinând seama de tendinţele
ce se manifestă în evoluţia situaţiei internaţionale. Politica apărării naţionale dirijează şi
coordonează forţele şi mijloacele de care depinde apărarea ţării: economice, politice,
diplomatice, militare, cercetări ştiinţifice şi tehnologice, psihologice, juridice, culturale,
educaţionale. Raportul dintre politică şi securitate naţională impune recunoaşterea
caracterului concret istoric pe care îl îmbracă această relaţie în diferite etape în evoluţia
sa, în funcţie de o serie de factori: nivelul general de dezvoltare a societăţii, caracterul
regimului politic, stadiul de evoluţie al fenomenului militar, situaţia geopolitică şi
geostrategică, situaţia internaţională.
Pentru a inţelege corect raportul dintre politică şi securitate trebuie să ţinem seama de
principiile „realismului politic" elaborate de Hans I. Morgenthan: „principalul indicator
care ajută realismul politic să-şi găsească drumul în hăţişul politicii internaţionale este
conceptul de interes, definit cu privire la putere" şi „realismul nu-şi investeşte conceptul
său cu privire la interes definit ca putere, cu un inţeles care să fie dat o dată pentru
totdeauna" .
Doctrina militară reprezintă concepţia militară adoptată de un anumit stat în
probleme fundamentale ale războiului şi armatei, iar pe de altă parte, ansamblul de
principii traduse în reguli înscrise în regulamentele de luptă, care descriu formele şi
procedeele acţiunii militare în baza cărora forţele armate se pregătesc pentru ducerea
războiului, în raport cu scopul şi iniţiativele stabilite de către conducerea politică.
Din analiza definiţiilor şi preocupărilor pe care le are politica militară şi doctrina
militară se desprinde concluzia că, în problema relaţiilor dintre ele, este necesar să se
adopte un punct de vedere suficient de flexibil care, recunoscând rolul director al politicii
militare şi sfera sa mai largă de abordare a fenomenului militar, nu limitează obiectul
doctrinei militare la luptă armată, ci îi atribuie un câmp mai larg de acţiune. În acest fel se
poate aprecia că între politica militară şi doctrina militară sunt preponderente relaţiile de
interdependenţă.
9
Bibliografie:
10