UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłELE EDUCAłIEI SECłIA PSIHOLOGIE ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PSIHIATRIA COPILULUI ŞI ADOLESCENTULUI
CURS - SEMESTRUL I -

Prof. Dr. FELICIA IFTENE

1

DISCIPLINA DE PSIHIATRIE A COPILULUI SI ADOLESCENTULUI SE OCUPA CU: Prezentarea manierei de abordare clinica a copilului, diferentiat, in functie de varsta. Definirea normalitate-anormalitate psihica raportata la varsta, sructurari dizarmonice de personalitate. Studiul tulburarilor principale ale functiilor psihice cu particularitati legate de varsta. Abordarea bolilor psihice ale copilului si ale tulburarilor “de marginalitate”, din perspectiva etiopatogenetica, incadrare nozografica in conformitate cu criteriile diagnostice recunoscute astazi in plan international (clasificarea europeana ICD-10 si cea a psihiatrilor americani DSM IV), tablou clinic, diagnostic diferential, evolutie, prognostic. Discutarea metodelor actuale de preventie a tulburarilor psihice ale copilului si adolescentului, a principiilor de tratament (farmacologic si psihoterapie), si a posibilitatilor de orientare scolara si profesionala, de reinsertie sociala.

-

CURSUL DE PSIHIATRIE A COLPILULUI SI ADOLESCENTULUI ESTE OBLIGATORIU. TEMELE MAJORE DE CERCETARE IN CADRUL DISCIPLINEI DE PSIHIATRIE A COPILULUI SI ADOLESCENTULUI SUNT: a. Adolescentii si drogurile (educatie sanitara in scoli, consiliere, dezintoxicare, postcura si reintegrare sociala). Grupul de cercetare este format din: - Coordonator: Conferentiar Dr. Felicia Iftene, - Membri: Sef de lucrari Dr. Viorel Lupu, Asistent univ. Simina Alexa, Preparator Bianca Andreica. b. Sindromul atentional deficitar hiperactiv-hiperkinetic. Grupul de cercetare este format din membrii catedrei de Psihiatrie a copilului si adolescentului UMF Cluj si cei ai catedrei de Psihologie UBB Cluj. PROGRAMA ANALITICA 1. Particularitatile examenului clinic si paraclinic in psihiatria copilului si adolescentului 2. Particularitati psihopatologice generale la copii si adolescenti 3. Somnul si tulburarile de somn la copii si adolescenti 4. Anorexia mentala si bulimia 5. Tulburarile nevrotice ale prescolarului si scolarului mic 6. Tulburarile nevrotice in pubertate si adolescenta 7. Enurezisul 8. Tulburari de conduita. Delincventa juvenila 9. Sindromul atentional deficitar 10. Autismul infantil si Tulburarile pervazive de dezvoltare 11. Tulburari afective 12. Insuficienta psihica primara si secundara. 13. Comportamentul adictiv 14. Abuzul asupra copilului si adolescentului CALENDARUL DISCIPLINEI: - SEMESTRUL I AN UNIVERSITAR 2002-2003, 14 SAPTAMANI, INCEPAND CU 01.10.2002. - EXAMEN SCRIS IN SESIUNEA IANUARIE-FEBRUARIE 2003. - LA SFARSITUL LUNII NOIEMBRIE SI IN PRESESIUNE SE ORGANIZEAZA INTALNIRI (CONSULTATII) CU STUDENTII, IN CARE SE VOR PREZENTA INREGISTARI VIDEO, DISCUTATE ULTERIOR, CONFORM MATERIALULUI DIN CURSUL SCRIS. PERSOANE DE CONTACT: seful de disciplina este disponibil pentru solicitarile studentilor, la adresa de internet indicata.

2

PARTICULARITATI ALE EXAMINARII CLINICE SI PARACLINICE IN PSIHIATRIA COPILULUI SI ADOLESCENTULUI OBIECTIVE: Insusirea tehnicii de intervievare a parintilor si copiilor Cunoasterea manierei de examinare clinica a copilului si adolescentului Examinari paraclinice uzuale, cu justificarea utilitatii lor Stabilirea diagnosticului multiaxial

Examinarea psihiatrica începe totdeauna cu o scurta observatie la internare (sau anterioara consultului), urmata de interviu (anamneza), examenul psihic, examenul clinic general, examenul neurologic, testarea psihologica, examinarea electroencefalografica si alte examinari paraclinice, în functie de situatie, menite sa clarifice diagnosticul. Daca starea clinica a bolnavului este amenintatoare de viata si suntem în fata unei urgente, vom începe consultul cu examenul somatic. Anamneza. Interviul constituie tehnica de baza a psihiatriei. Datele anamnestice se culeg din mai multe surse: apartinatori (mama, tata, bunici, frati), vecini, colectivitate (gradinita, scoala), autoritati, pacient. Ancheta sociala efectuata de asistentul social aduce date cu semnificatie din teren. Intervievarea parintilor se face, de regula, în absenta copilului. Plângerile apartinatorilor nu sunt simptome strict obiective, ci pot fi expresia unor relatii necorespunzatoare între parinti si copii, sau atitudini structurate ale minorilor fata de un mediu impropriu. Parintii copiilor cu tulburari psihice se simt adesea vinovati sau responsabili pentru dezvoltarea copilului lor, pentru dificultatile lui emotionale sau comportamentale. În acest sens, psihiatrul culege odata cu interviul parintilor si datele necesare stabilirii trasaturilor caracteriale ale lor, pentru ca, ulterior, sa-si completeze informatiile cu cele furnizate prin intermediul anchetei sociale, de scoala, vecini, autoritati. Stiles si colab. (1979) au aratat ca la consultatiile medicale initiale este de dorit ca medicii sa încurajeze pacientii si familia sa-si spuna mai întâi povestea în modul lor propriu, aceasta discutie libera fiind urmata de interviul sistematic, cu întrebari tintite. În timpul raportului liber al parintilor, medicul poate influenta ceea ce parintii spun, doar prin felul cum asculta, aratând interes sau încurajând. Chestionarea sistematica este superioara abordarilor mai putin structurate când scopul este explorarea unui câmp predefinit. Este important modul în care medicul pune întrebarile, atât în faza de raport spontan, cât si mai târziu, în chestionarea sistematica. Pe lânga datele generale, de stare civila, trecute obligatoriu în foaia de observatie a copilului (nume, prenume, sex, data nasterii, domiciliu, acte de identitate ale parintilor, data internarii, diagnosticul de trimitere si caracterul lui de urgenta, cine trimite cazul - unitate, medic, grup sanguin al copilului, posibil alergic la...), înaintea interviului vom consemna o scurta observatie la internare a pacientului. Ulterior, anamneza se centreaza pe motivele aducerii minorului la medic si pe istoricul bolii actuale, cuprinzând data si istoricul debutului, circumstantele aparitiei, evolutia simptomelor pâna în prezent, tratamente si internari anterioare, posibile corelatii etiologice. Se cerceteaza apoi în amanunt structura familiei: membrii familiei în ordine cronologica (bunici, parinti, copii, frati, surori), vârsta, grad de instruire, ocupatie, consum de toxice, stare de sanatate, profil psihologic (emotional, cognitiv, comportamental). Locuinta (cu conditiile de locuit) oglindeste nivelul de trai al familiei: numarul camerelor raportat la numarul de persoane, anexe, stare igienico-sanitara, amplasarea locuintei, ambianta, poluare, folosinta personala sau comuna cu alte persoane. Antecedentele heredo-colaterale sunt deseori semnificative în bolile cu potential de transmisie genetica, sau în cele contagioase; patologia cronica a parintilor poate întretine în familie o stare de conflictualitate, culpabilizari si resentimente; la fel, internarile celor apropiati, iminenta pierderii lor, pot marca individul si pot genera psihogenii. Antecedentele personale fiziologice aduc date despre modul cum a decurs sarcina cu copilul în cauza (disgravidii, iminente de avort, tratamente ale mamei în perioada de graviditate), al câtelea copil este si din a câta sarcina, cum a fost nasterea (la termen, prematura, eutocica, forceps, cezariana), greutatea la nastere, scor Apgar, icter neonatal, alimentatie, dezvoltare neuropsihica, instalarea controlului sfincterian, vaccinari si vitaminizari. Suferinta ante, perinatala poate explica un anumit gen de patologie, sau poate purta raspunderea pentru vulnerabilitatea psihica a copilului. Icterul nuclear, prin modificarile organice induse în nucleii bazali genereaza vulnerabilitate în sistemul extrapiramidal si predispozitie pentru ticuri, balbism. În privinta instalarii controlului sfincterian, Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca vârsta limita 5 ani

3

ca si dinamica evolutiei lor. daca membrii familiei sunt vazuti împreuna. Aceste aspecte includ modelele de comunicare. ce a fost individul respectiv înainte de prezentarea la medic. Destul de frecvent însa. dar si juridic. inerente. alaturi de informatiile furnizate de examinarea somatica. 4 . randament. esecuri. situatii deosebite. în conditiile examinarii într-un cabinet policlinic. evaluarea diagnostica initiala este singurul contact pe care un individ. foarte anxiosi sau confuzi. stiut fiind ca parametrii dezvoltarii psihomotorii sunt numai valori statistice medii. credintele si cunoasterea în legatura cu evenimentele. ciclul menstrual nu se instaleaza. organizare. într-o atmosfera linistita. pentru a evita reactiile de aparare ale micutilor induse de dezbracarea lor. atitudinea parintilor. frecventa. aliantele între membrii familiei si modul de influenta mutuala. sensibil la problemele si grijile copilului. în evolutia psihozelor endogene. sau dimpotriva. întârzierea în aparitia menarhai poate fi o varianta a dezvoltarii. reactivitate la frustrari. anticipând orice dorinta. sa examineze copilul în afara prezentei lor. organizeaza. sau o familie. meno. traumatisme. la fel. uneori dureroase. În unele boli cromozomiale (sindromul Turner). aprecieri. dupa ce medicul a facut cunostinta cu particularitatile cazului din interviul cu parintii. care apar în cursul examenului somatic si neurologic. este concludent în masura în care începem cu el. dependenti de mama. Alteori. sanctiuni. epicriza si recomandari. netezindu-i permanent hainutele si parul. Activitatea prescolara. convulsii. relatii extrafamiliale. controlul. ca si gândirea lui clinica. respectul de sine a celui ce o întocmeste. încercând sa se comporte ca un observator empatic. delicte. terapie cu justificarea ei. deoarece multi nu se mai întorc pentru tratament. O imagine fidela despre relatia parinte-copil putem obtine trecând "întâmplator" prin sala de asteptare. aprecierea semnificatiei devierilor de la norma a valorilor acestor parametri se face corect numai luând în considerare întregul context al datelor clinice si anamnestice disponibile. educatie. frici deosebite. Majoritatea autorilor afirma ca este de preferat ca. etc. în unele forme ale retardului psihic sever / profund. esecuri. suferinte psihice. dezorganizare. anorexiei mentale. ruta profesionala.pentru fetite si 6 ani pentru baieti. caracterul educatiei. incluzând disciplina. Unele aspecte ale relatiilor familiale pot fi evaluate mai eficient prin observarea familiei în timpul interviului. boli acute sau cronice. tutun). responsabilitatea. randamentul. În timp ce se desfasoara interviul cu parintii. rabdare. cu data precisa). Toate datele culese de la apartinatori se trec în foaia de observatie clinica a bolnavului. investigatii paraclinice. succese. sau metabolice (deficit de 21 hidroxilaza). în egala masura. Clinicianul ghideaza. Sunt necesare si referiri la personalitatea premorbida. La fete se va insista asupra datei aparitiei primei menstruatii. activitati extrascolare. cicluri menstruale (inclusiv ultimul. în care este lasat sa se joace. neurologica. antecedente penale în familie. evenimente deosebite. dincolo de care vorbim de enurezis. sau de senzatiile neplacute. Dezvoltarea neuropsihica va fi apreciata cu grija. Examenul psihic al copilului facut cu ocazia intervievarii pacientului. Este de preferat ca cel care noteaza comportamentul liber al copilului sa fie plasat în spetele unui geam cu vizualizare în sens unic (spre copil exista o oglinda). o parte din informatii pot fi ascunse de catre unii din participanti. interventii chirurgicale. metroragii. intima si nedistractibila (de aceea se va evita prezenta unui numar mare de jucarii interesante). sau cu jucariile lui. Comportamentul scolar sau în câmpul muncii se exploreaza prin informatii privind vârsta la care a început activitatea. adaptarea. Nu trebuie sa uitam însa faptul ca. cu exceptia celor mici. stari comatoase. Prima sarcina a medicului este aceea de a aduce copilul într-o situatie cooperanta. O atentie deosebita se va acorda antecedentelor personale patologice: distrofie. tonul emotional folosit în timpul relationarii. loveste. psihica. interpretând materialul prezentat de copil. exista perioade de amenoree secundara. cum îl vad cei din jur (nevoie de miscare. cum fiecare copil este o realitate unica. striga. fiind si primul pas în stabilirea unei aliante terapeutice. evenimente si situatii traumatizante. dorinta de ajutor în gospodarie. distruge. Intervievarea copilului se suprapune peste examinarea lui psihica. Foaia de observatie este un document medical. structureaza informatiile. atitudinea sufocanta a aceleia care aseaza permanent sepcuta pe capul micutului spunându-i "stai cuminte". dismenoree. Un interviu diagnostic este deseori contactul initial între copil si clinician. privându-l de libertatea de a fi inocent. ea oglindind. amenoreea este primara. evolutie pe sectie. îl are cu echipa medicala. sensibilitate. autoritatea. O particularitate a anamnezei în psihiatrie o constituie interesul pentru situatia familial-sociala: relatiile intrafamiliale. auzind printr-un sistem de amplificare ce discuta pacientul singur. consum personal de toxice (aurolac. ca expresie a nedezvoltarii generale.). într-o atitudine indiferenta si observând nepasarea mamei al carei copil rastoarna. o alta persoana (asistenta) culege informatii despre copilul aflat într-o camera cu jucarii. scolara si universitara se analizeaza prin întrebari tintite legate de vârsta la care s-a început fiecare forma de instruire. reorganizare familiala. alcool.

gestica. datele necesare reies firesc din discutia cu pacientul. Examenul psihic descris în foaia de observatie a cazului respectiv va cuprinde: examenul clinic general si examenul functiilor psihice. notând continutul jocului. experienta insuficienta. hiperestezie. memorie. încurajând. a. prieteni. care vor constitui pretexte de comunicare între cei doi. gestica. particularitatile limbajului (cu mentiunea ca dislalia fiziologica se poate mentine pâna la vârsta de 5 ani). imaginatie. sa ne concentram asupra motivelor prezentarii la medic. mobila. pantomima (ticuri. dupa 30-40 de minute se încheie consultul. pentru ca astfel vom putea accede la toate trairile lui. încercând sa ne punem în situatia lui. Se pun întrebari suplimentare pentru a clarifica contextul clinic. iluzii. vioaie). În momentul în care este atins un punct "nevralgic". La adolescentul prezent într-un cabinet psihiatric ne putem izbi de refuzul lui de a se integra în situatie. privirea (fixa. se insista în acel punct pâna la colectarea tuturor informatiilor necesare. Urmatorul pas urmareste clarificarea a ceea ce crede medicul despre prezenta copilului în cabinetul lui de consultatii. acordând. activitatea spontana. stereotipii). sa atinga obiectele. potrivita. La scolarul mic conversatia va începe cu teme indiferente. gândire. o scurta descriere a lor se impune. adaptarea la situatii noi si la oameni straini. planuri de viitor. indiferenta.). discutându-se despre "uneori copiii. stuporoasa). Se prefera o formulare indiferenta a întrebarilor. analizând mimica pacientului. anestezie. De regula. de exemplu simptome depresive. grimaserii. Obiectivele examinarii psihiatrice sunt explorarea vietii psihice a individului. tonalitatea. la examenul de specialitate.. Daca minorul este constient de faptul ca are probleme. precum si linistirea în legatura cu injectiile. atenta. lucrurile care îi fac placere si la care se pricepe. urmata de întrebari directe legate de problematica ridicata de cazul respectiv. de regula. de aceea vom lua în considerare numai elementele non-verbale: comportamentul.Daca nu dispunem de o asemenea dotare. familie. Daca exista tulburari într-un anumit sector. a culorilor. Un baraj imediat de întrebari despre probleme cu încarcatura emotionala nu este indicat. halucinatii). oscilanta). asistenta se poate plasa într-un colt îndepartat al camerei ca observator indiferent. alte aspecte ale comportamentului copilului. mirata.. pentru ca. menite sa neutralizeze teama (date de identitate. permitând astfel copilului sa-si expuna. scoala.. Este un moment dificil si este de preferat sa se încerce aceeasi orientare generala. disponibilitatea relationarii interpersonale. reactiile afective."sau "parintii. capacitatea de adaptare la nou. Copilul va fi lasat apoi sa povesteasca liber. gradul de cooperare. Pentru testarea raspunsului emotional al copilului. pacientul va fi lasat sa exploreze mediul. În prima faza. pe care le vom trata printr-o asteptare discreta. speriata. cooperanta. 5 . expresia fetei (fixa. etc. b. umeda. etc. agitatie. explicam copiilor mari scopul interviului si descrierea lui pe scurt. inhibitie. evitanta. decât daca este absolut necesar. trista. cenestopatii.). Examenul pe functii psihice nu se va face punând întrebari tintite. de "masca". Durata examenului psihic se înscrie cu greu în limitele celor 20 de minute pe care le are la dispozitie un medic aflat în concurs. punctul de vedere. Sub vârsta de 4 ani vocabularul copilului este sarac. perplexa. din discutia anterioara). începând cu tinuta (îngrijita sau nu. vorbirea. discordanta. spontaneitatea. atasamentul fata de familie. murdara. interesul pentru lumea din jur. lasând o portita deschisa si o mâna întinsa pentru sedinta viitoare. parestezii. ostila. jucarie. cu ce mijloc de transport a venit. discret orientata de medic. atitudinea (prietenoasa. Cu copilul mic. ulterior. Se apreciaza acum si modul în care copilul stabileste contactul verbal si afectiv cu cei din jur. insistând pe perceptia culorilor si a formelor spatiale.. etc. În sala de consultatie în care are loc întâlnirea medic-copil sunt necesare o serie de materialejucarii adaptate vârstei. sa se plimbe prin cabinet. bizara. În foaia de observatie vom descrie însa corect daca exista sau nu tulburari în: perceptie (hipoestezie. manierisme. notiunea de numar. cu trecerea treptata la "de ce crezi ca ai fost adus în cabinetul meu?". facând aprecieri legate de calitatile copilului (desprinse firesc. creioane. cunoasterea partilor corpului. cu subiecte neutre. expresia fetei. o mai mare importanta determinarii nivelului de dezvoltare a proceselor cognitive. medicul intra în contact afectiv fizic si verbal prin intermediul jucariilor. sau prin examinarea unor fotografii în comun. batjocoritoare. mimica. limbaj. cum este viata sa sociala. suspicioasa. Aspectul general este surprins prin descrierea impresiei pe care o împrastie aparitia pacientului în încapere. ostilitate. excentrica. fiind mai utile discutiile despre situatia familiala."cu alunecarea aparenta spre general. reactiile emotionale. se creeaza câteva situatii deosebite (ordin verbal. distrata. Pentru a evalua calitatea diferitelor procese psihice vom discuta despre preocuparile copilului. jucariile preferate. atentie. jocul. fara grija. la copil. lacrimi. sau de primariat. Primul pas consta în clarificarea motivului pentru care copilul crede ca a fost adus la doctor. hârtie colorata. anteprescolar sau prescolar. rupta). carti.

fatigabilitate). punctarea cu ochii sau alta forma de comunicare. exprimat în centile. Examenul somatic se face în amanuntime. hiperactivitate. perioada de veghe. La sfârsitul examinarii urmeaza sinteza tulburarilor depistate. vocabular. tinând cont de bovarismul fiziologic al perioadei de prescolar si de exaltarea imaginatiei la adolescenti. dedublare. destinat aplicarii la copiii aparent normali. organizare. auto si allo psihica (orientarea temporospatiala se achizitioneaza dupa vârsta de 8 ani). boli actuale. dizarmonica. sau în cazul copiilor cu tulburari de motilitate. motricitatea. retard motor. Când nu exista complianta la aceste cerinte. Alt avantaj este acela ca permite convertirea scorului testului în norme de vârsta. gândirea (ritm. este posibila folosirea testelor care necesita numai punctarea cu mâna. vise. agitatie. de a efectua calcul mintal. testul Seguin si altele. care ofera date privind socializarea. periferic si organe de simt. teme prevalente. WISCR. amnezie. oferind un profil psihologic complex prin testarea separata a informatiei pe care o detine copilul. de cele nonverbale. matern). pentru detectarea tulburarilor de dezvoltare la copil. 6 . Multe teste sunt dezavantajoase atunci când sunt folosite la copii care prezinta tulburari de limbaj. apreciind si nivelul de adaptabilitate al copilului în plan familial. stereotipii. Principala problema a acestor teste este aceea ca ele au influentat si modelul jucariilor si multi copii sun familiarizati cu ele. ierarhizate în ordine crescânda a dificultatii.vorbim despre delir numai dupa vârsta de 12 ani. depresie. emotii. fiind adecvata pentru problematici diverse. paramnezie). randament. posibilitatea lui de a completa si de a aranja imagini în succesiune. malformatii. eficienta. viata instinctiva (instinct sexual. perioada de somn (modul de adormire. Copilul trebuie sa identifice elementul care lipseste din fiecare plansa si sa descopere regula ce defineste raporturile dintre elemente. Scala de evaluare Portage (pentru sugari si copii pâna la vârsta de 6 ani). prevalenta). social. de a gasi similitudini. orientare temporo-spatiala. la vârste mici. limbajul. Ele permit diferentierea abilitatilor verbale. un altul de performanta si un coeficient intelectual global. de aparare. Tot ca screening al dezvoltarii. Varianta color este destinata investigarii dezvoltarii mintale a copiilor cu vârsta cuprinsa între 5 si 11 ani. un coeficient intelectual verbal. fiind cunoscute implicatiile largi ale patologiei organice generale în aparitia tulburarilor psihice la copil. Completarea testelor cum este scala Wechsler presupune abilitatea de a întelege instructiunile si/sau dorinta de a raspunde prin limbaj. Vom fi atenti la dismorfii. constructii de cuburi. paratimie). Examinarea psihologica este diferita de la caz la caz. deambulari nocturne). scrisul. labilitate. sentimente. Este un test de inteligenta a carui semnificatie se raporteaza la un etalon. modificari ale structurii câmpului de constienta). deficit senzorial. crize epileptice. constiinta (grad de luciditate. productia grafica (motivatie. asamblare de obiecte. evocare. presupun un numar de sarcini a caror natura pare sa fie implicita. hipermnezie. aducând date pretioase cu privire la nivelul intelectual si structurarea personalitatii copilului. euforie. care le cuantifica caracteristicile. modul de trezire. Tulburarile psihologice. având în vedere performantele copilului în functie de vârsta. activitatea. independenta. transformare. scolar. ritm nictemeral. calcul mintal. se utilizeaza testul Denver II. delirante . stupoare. psihiatrice si de dezvoltare beneficiaza astazi de o abundenta de teste specifice. scala Wechsler este un punct de plecare bun. afectivitate (dispozitie. Matricea colorata progresiva a lui Raven. grupate în 5 serii de câte 12. Când întrebarile se refera la abilitati specifice sau generale. irascibilitate. sau acolo unde sunt indicate teste exploratorii. Scala de inteligenta Wechsler pentru copii se utilizeaza astazi în forma sa revizuita. labilitate. de la nastere pâna la 6 ani. amploare. pe functii psihice. obsesive). Se obtine astfel. cosmaruri. vorbirea. Examenul neurologic vizeaza examinarea sistematica din perspectiva sistemului nervos central. anxietate. Se insista asupra prezentei posibile a unei debilitati motorii. când copilul are acces la gândirea formala idei depresive. versiunea scalei Stanford-Binet conduce la un scor exact pe abilitatile generale în favoarea celor verbale. sau. diferentiere utila când suspectam o tulburare de limbaj. negativism). labirint. hipomnezie. personalitatea actuala (deteriorare.atentie (spontana. Este importanta depistarea sectoarelor în care copilul este deficitar pentru a lucra cu el suplimentar. cu formularea diagnosticului de sindrom. distributie-concentrare. o grupa larga de vârsta. în final. necesitând o mediere verbala. manierisme. imaginatia. sau o alta tulburare specifica. comportamentul. deficit functional. tratamente actuale. Testul Raven este alcatuit din 60 de planse. cognitia. dând posibilitatea observarii comportamentului copilului când este confruntat cu sarcini diferite. alimentar. Pentru evaluarea dezvoltarii neuropsihice a copilului folosim în clinica. coerenta. memorie (fixare. dezvoltare somato-endocrina. în cazul celor mari pentru a-i orienta în directia performantelor. memorie imediata a cifrelor (si inversarea lor). întelegere. inhibitie. intensitate. profunzimea si durata somnului. atentie.

D. stabilitatea. sub forma a 40 de afirmatii care pot fi percepute de subiect sub 4 grade de intensitate. internalizat. Orville Johnson al analizei stilului coping. presupune executarea dupa model a unor figuri. mânuire de obiecte mici). Metoda permite evaluarea principalei fobii pe care pacientul doreste sa o trateze. limbaj (auz. Scala pentru melancolie (Beck si colab. Testul credintelor irationale (Jons. Contine doua dimensiuni: 5 dintre itemi masoara depresia endogena si alti 5 masoara depresia reactiva. completa). 1969). utilizând ca masura un cod cu 7 variante. Scala de neajutorare (Beck. în care itemii privind severitatea simptomelor psihotice au fost exclusi. Testul de memorie vizuala: se arata o plansa cu diferite obiecte. într-un timp dat. Subiectul trebuie sa specifice în ce masura este de acord cu fiecare afirmatie. 1974).. Scala de depresie Hamilton (HDS. pâna la reproducerea din memorie a unei figuri geometrice complexe. un chestionar cu 34 de întrebari. Wiener. 1986). fobia fata de sânge. Pentru anxietatea fobica s-a imaginat Chestionarul de evaluare a fricii. 1988) este o modificare a celor doua scale Newcastle I si II.Este util în cazul copiilor asimptomatici. cu margini marcate bipolar de la "deloc depresiv" la "extrem de depresiv". fobia fata de societate). pentru fiecare serie alegându-se acea propozitie care descrie cel mai fidel starea actuala a adolescentului. Exista o serie de scale de evaluare a cognitiilor negative în depresie. capacitatea de structurare vizual-perceptiva. în partea descriptiva. sau orice alte constructe care se potrivesc scopului clinicianului. cuprinde serii de câte 4 propozitii. Testul de intentie suicidala Beck urmareste autoaprecierea si circumstantele corelate cu tentativa de suicid. Îl preferam pentru ca nu este un test – coeficient intelectual. în monitorizarea copiilor cu risc în problemele de dezvoltare. Se evidentiaza calitatile atentiei: concentrarea. 7 . cât si a cuvintelor: se rostesc un sir de cuvinte sau de cifre pe care copilul le repeta imediat si dupa câteva minute. Testul cuprinde 125 de probe dispuse în formularul sau în 4 sectiuni. ca de exemplu. are credibilitate crescuta si este acceptata international. cu 13 itemi. compara numai performante ale copiilor de aceeasi vârsta. Scala de sociotropie-autonomie (Beck. folosirea limbajului). Scala atitudinii disfunctionale este un chestionar care contine convingeri ale unor persoane. Chestionarul de gânduri automate negative (Hollon. cei cu suferinta perinatala. 1983). Inventarul de depresie Beck exista într-o varianta cu 21 de itemi si în una prescurtata. Chestionarul HAD contine 14 întrebari care vizeaza alternativ anxietatea si depresia. o scala de anxietate depresie si o scala ce masoara jena consecutiva unui comportament fobic. capacitatea de analiza si sinteza si memorarea pe termen scurt. întelegere. distributivitatea. prin evaluari succesive. Scala vizual analogica (VAS) se compune dintr-o linie dreapta. 1960) este cea mai folosita scala de observare pentru evaluarea pacientilor depresivi. Partea normativa cuprinde o scala a fobiei (agorafobia. utilizat în evolutie poate fi un indicator de evaluare a terapiei. uzual de 100 de milimetri lungime. cum ar fi: Testul stilului cognitiv (Blackburn. apoi se acopera plansa si se cere copiilor sa enumere obiectele vazute. se urmareste reactia la acest stimul. Proba de cunoastere a imaginatiei creatoare se aplica la elevi carora li se cere sa realizeze cât mai multe combinatii folosind literele A. sarit. Explorarea atentiei este utila mai ales în diferentierea sindromului atentional deficitar de retardul psihic (asociat cu alte teste). motricitatea grosiera (sedere. Testul de memorie auditiva atât a cifrelor. se utilizeaza la adolescenti. miscare ampla. Testul de baraj Toulouse Pieron este alcatuit din patratele cu diferite semne distincte. inspirat din interviul clinic din Textbook of Child and Adolescent Psychiatry. negare externalizata sau internalizata) se utilizeaza testul redactat de Herbert F. B. care contine 2 scale ce masoara anxietatea în general si anxietatea la un moment dat. se cere copilului bararea celor doua semne din partea de sus a patratelor (de exemplu). Boyd si G. astfel încât fiecare litera sa fie prezenta în fiecare aranjament. Subiectul are de întâmpinat o amenintare. La copiii cu tulburari de conduita. Poate diferentia copiii cu leziuni cerebrale de cei cu tulburari emotionale. Pentru evaluarea anxietatii se utilizeaza Chestionarul de autoevaluare STAI (Inventarul de anxietate-stare sau anxietate-trasatura). pentru aprecierea agresivitatii si a tipului de "atac" (externalizat. motricitatea fina-adaptabilitate (coordonarea ochi-mâna. Apreciaza efectul pozitiv al psihoterapiei. ofera însa o masura a severitatii. motricitatea fina. Proba Benton analizeaza perceptia. 1991 si din criteriile DSM IV vizând tulburarile de conduita la copii. autoevaluare a fobiilor (Marks si Mattews). C. 1980). evitare externalizata sau internalizata. Pentru explorarea atentiei concentrate se poate utiliza varianta Platonov care utilizeaza planse cu cifre. volumul. destinate explorarii urmatoarelor functii: personal-social (acomodarea cu adultii si interesul pentru asigurarea nevoilor proprii). Kendal. Pentru investigarea atentiei se utilizeaza proba Zazzo prin care se solicita copilului bararea anumitor litere dintr-o succesiune aleatorie de semne. Nu este un instrument diagnostic. nici nu functioneaza ca o prognoza definitiva asupra nivelului de adaptare intelectuala viitoare. mers.

utilizându-se mai ales Children’s Apperception Test (CAT) pentru vârste între 3 si 8 ani. 1982). desenul. parul. dar si pozitia (fata. obiect sau fiinta adesea simetric. Chiar si pe perioada scurta a internarilor în sectie de psihiatrie comportamentul copiilor este urmarit atent si trecut în foaia de observatie în evolutie. printr-un viu dinamism. Desenul omuletului are rolul de a investiga aptitudinile de desenare. aceasta împreuna cu compromiterea evaluarii. Abordarea presupune faptul ca tulburarile identificate prin testare (de exemplu tulburari senzoriale). examen oftalmologic (fund de ochi. Numeroase proceduri clinice au fost imaginate pentru a scoate la iveala interpretari verbale si nonverbale de la pacienti. ca si alte aspecte ale personalitatii si psihopatologiei. Aceasta implica cercetarea asociatiilor antecedente. alegerea tratamentul lor si în evaluarea tratamentului. Evaluarea comportamentala a depins foarte mult de observatia directa. identificând inconstient problemele cu care el se confrunta. Procedeele destinate celor mici includ desenarea copiilor sau a animalelor în situatii care ar putea. pentru diagnosticul diferential al manifestarilor critice functionale. pentru ca. Într-o forma mai psihodramatica. mai profunde. în primul rând. contextuale si consecintele care influenteaza aspectele clinice. Tehnicile ludice (si ludoterapia). teoretic. cum ar fi tulburarile de citit sau de limbaj. Testarea diagnostica este de relevanta redusa daca nu are implicatii pentru interventie. teste 8 . asa cum afirma J. se pot desprinde indicii privind viata afectiva a subiectului. fara a necesita neaparat verbalizare din partea copilului. informatia cautata de clinician trebuie gasita în aranjamentul materialelor sau în desen. naturalista. Sarcina centrala a evaluarii comportamentale este de a identifica relatiile functionale între problemele prezente. sprâncenele. Intereseaza ordinea desenarii. redând fiecare element. Testul familiei cere copilului sa deseneze persoanele care fac parte din familie. accesorii). urechile. Testul este relevant pentru cunoasterea raporturilor pe care le are copilul cu familia. sau psihologiei. încercari de a explora ipoteza proiectiva. în doua tipare distincte: tipul senzorial si tipul rational. automatismului ambulator nocturn. acuitate vizuala). marimile. constituie un ecran pe care caracteristicile psihice ale individului sunt proiectate (Anastasi. alaturi de examenul psihic si psihologic. gura. ca si neglijarea în desen a unora din membrii familiei. dimpotriva. ale intelectului. nevoile si nelinistile. formele. Un numar de teorii ale dezvoltarii personalitatii si ale psihologiei accepta ipoteza proiectiva. Lumea din afara. concurente. ca o parte majora a practicii clinice. prin analiza continutului. folosirea jucariilor. are o maniera mai precisa de a se exprima prin desen. Testele de desenare s-au dovedit utile. nasul. cu epilepsia. au condus la evaluari ale observatiei detaliate. influentele cognitive si cele ale mediului. eventual mustata sau barba la barbat. dar fiecare izolat si imobil. profil). a nisipului. concentrate psihometric. a atras dupa sine un numar de schimbari în conceptualizarea tulburarilor. Ele sunt imaginate sa angajeze copiii la un nivel corespunzator de dezvoltare. Electroencefalograma este necesara. La copil se utilizeaza mai putin testul Rorschach (subiectul trebuie sa evoce asemanarile pe care i le sugereaza fiecare din cele 10 planse). Testul "Desenului liber" al lui F. Minkowsca permite aprecierea modului particular de perceptie al copilului. interpretari care sa dezvaluie conflictele.Alte probe exploreaza personalitatea fie prin metode proiective. enurezisului. pavorului nocturn. ipoteza presupune ca aceste proiectii reflecta conflictele inconstiente si motivatia individului. conform careia modul în care un individ percepe si interpreteaza experiente variate reflecta multe caracteristici de baza. Stabilirea terapiei comportamentale. fie prin chestionare si scale. copilul fiind invitat sasi imagineze o poveste legata de fiecare desen. gâtul. gradul de identitate ce li se confera prin desen (îmbracaminte. modalitatea de a realiza desenul nu este prea precisa. ca o tehnica de strângere a datelor. sau alte stari interne speciale. La tipul senzorial. sa dezvaluie anxietati inconstiente. distantele dintre membrii familiei desenate. testul Patte Noire (4-10 ani) si Thematic Apperception Test (TAT) pentru cei mai mari de 9 ani. aceasta din urma propunându-si sa depaseasca dificultatile identificate în testare. dar si finetea simtului de observatie privind diferentele semnificative în realizarea sarcinilor: este importanta prezenta diferitelor componente ale fetei (ochii. Toate aceste teste sunt alcatuite din planse care evoca situatii (posibil conflictuale). Alte examinari paraclinice care se impun în urma examinarii clinice psihiatrice sunt selectate în functie de caz: explorari imagistice cerebrale. sunt în parte. Tipul rational. dar detaliile sunt legate unele de altele. etc. pentru depistarea disfunctiei cerebrale minime ce confera un grad de vulnerabilitate pentru bolile psihice. iar în epicriza se raporteaza totdeauna "observatia pe sectie".). Evaluarea comportamentala. sunt responsabile de o dificultate mai generala. Verdine "mâna este creierul exterior al omului". afectivitatii. asa cum este ea.

menite sa clarifice diagnosticul. insistând pe perceptia culorilor si a formelor spatiale. a doua axa diagnostica cuprinde afectiuni sau disfunctii neurologice asociate. memorie. comportament "ciudat". 9 . alte examinari paraclinice. electroencefalografica. TEMA DE DISCUTIE: ObservaŃia clinică nr. enurezisului.Pacienta G. a primit totul "pe tavă". pentru diagnosticul diferential al manifestarilor critice functionale. colectivitate (gradinita. urmata de interviu. HBS. dar care. aminoacizi urinari. somatica. examenul clinic general. testarea psihologica. Mama provenea dintr-o familie săracă. scoala). unicul copil al familiei. ultimul diagnostic vizeaza mediul în care traieste copilul. supărată. sau cu cea adoptata de psihiatrii americani (DSM IV). De regula. 1 . tata. Datele obtinute din interviu. atentie. pentru că a avut totul înainte de a cere!".. la copil. bunici. examinare psihica. gândire. Am invitat-o în cabinet. unitara. că eu ar fi trebuit să mă internez aici?". A fost supravegheată îndeaproape. realizându-se frumos. totdeauna cu cartea în mână şi ambiŃia de "a face şcoală. ea n-a ştiut niciodată ce înseamnă să îŃi doreşti o portocală. psihologica. de noi. de exemplu "Conflict familial". prin natura profesiei este mult plecat în străinătate. Privirea plină de reproş a fetiŃei s-a ridicat spre mamă. SUMAR: Examinarea psihiatrica începe totdeauna cu o scurta observatie. examinarea electroencefalografica si alte examinari paraclinice. în functie de situatie. urmând facultatea de arte plastice. Mădălina s-a apropiat. o mai mare importanta determinarii nivelului de dezvoltare a proceselor cognitive. neurologica. Datele obtinute din interviu. M. Mădălina. lăsând fetiŃa în grija unei asistente. opoziŃie. psihologica. dar i s-a cerut supunere şi performanŃă. Alte examinari paraclinice care se impun în urma examinarii clinice psihiatrice sunt selectate în functie de caz. Examinarea psihologica este diferita de la caz la caz. pavorului nocturn. evident. iar bătaia s-a încheiat rapid (până să poată interveni personalul) cu victoria unuia din băieŃi.Expresia feŃei copilului se schimbă. cu umilinŃe şi injurii la adresa micuŃei ei. limbaj. (Mădălina). care l-a muşcat pe celălalt de mână. cel al afectiunii psihice care a determinat internarea. cu aceeaşi viteză "Ce vrei să spui. în primul rând. a fost crescută cu guvernantă vorbitoare de limba engleză. enzimatice. sunt sistematizate si se face sinteza diagnostica a cazului în tipare nozologice actuale. alte examinari paraclinice. Electroencefalograma este necesara. examenul lichidului cefalorahidian. dozari hormonale. Numai formulând astfel concluzia diagnostica finala putem avea o imagine completa. în vârstă de 9 ani. sau consultul cu mentiunea ca ar putea fi mai multe diagnostice de acest gen. imunologice. sunt sistematizate si se face sinteza diagnostica a cazului în tipare nozologice actuale. Tulburarile psihologice. pacient. a treia enumera bolile somatice concomitente. Obiectivele examinarii psihiatrice sunt explorarea vietii psihice a individului. sau "Mediu policarentat". pentru depistarea disfunctiei cerebrale minime ce confera un grad de vulnerabilitate pentru bolile psihice. etc. a patra descrie structura de personalitate pe care apare tulburarea actuala (daca este vorba. Copilăria i-a fost marcată de mersul cu vacile la păscut. este adusă de mamă pentru neascultare. S-a căsătorit cu un bărbat tolerant. test HIV. vecini. electroencefalografica. Interviul constituie tehnica de baza a psihiatriei. bine poziŃionat social. nu a avut voie să se joace cu alŃi copii de teamă "să nu înveŃe prostii". în conformitate cu clasificarea OMS (ICD-10)." S-a ridicat prin propriile forŃe. în conformitate cu clasificarea OMS (ICD-10). Nu şi-a putut alege prietenele sau colegele de bancă. mulŃumită: "Atât!". de o dizarmonie de personalitate). acordând. cu epilepsia. În timp ce mama îmi explica. examenul psihic. pocneşte din degete şi spune în şoaptă. Mama continua să povestească "VedeŃi. somatica. examinare psihica. Ancheta sociala efectuata de asistentul social aduce date cu semnificatie din teren. VDRL. Cearta pornise de la o portocală. Aceasta a continuat pe acelaşi ton aspru. speriată. Mama roşeşte şi reîncepe discursul aproape fără pauză de respiraŃie. pe coridorul în care ne aflam are loc o altercaŃie între doi copii din secŃie. asupra copilului care are nevoie de o interventie terapeutica adecvata. diagnosticul psihiatric cuprinde: pe prima axa diagnosticul fenomenologic. că vrea să interneze fetiŃa. examenul neurologic.cito-genetice. care le cuantifica caracteristicile. imaginatie. autoritati. aducând date pretioase cu privire la nivelul intelectual si structurarea personalitatii copilului. Aproape că nu o puteam urmări. psihiatrice si de dezvoltare beneficiaza astazi de o abundenta de teste specifice.. automatismului ambulator nocturn. neurologica. sau cu cea adoptata de psihiatrii americani (DSM IV). Datele anamnestice se culeg din mai multe surse: apartinatori (mama. frati). un zâmbet poznaş o inundă. În prima zi de şcoală mama a "testat" copiii şi a "numit-o" pe Adina colegă de bancă a Mădălinei.

când a constatat că notele Adinei lasă de dorit. sex feminin. Nu a spus nimic rău despre familie. pălmuind-o când greşea.. aceasta se opreşte să privească cu interes într-o vitrină (deşi era o frizerie). iar ai luat pulovărul maro şi pantalonii gri.M. făcând stropi pe faŃa de masă apretată. iar tatăl este un arlechin care dansează totdeauna aşa cum cântă mama. Mădălina este. Figura nr. deoarece. nu vezi că nu se asortează?" Motivele internării Mădălinei sunt de ordin comportamental. femeia strigă la fetiŃa ei "Mădălina. Repetă gestul. Mama. nu al ei.M. mama a mers din nou în clasă. se uită indiferent în jur. îmbrăcat cu galben şi verde. iar tatal ei. a studiat atent caietele colegelor şi carnetele lor de note şi ales din nou. 2 . mişcă-te mai repede!". prost îmbrăcaŃi. Figura nr. 9 ani. altfel). care să stea în bancă cu a ei. iar în momentul în care mama răcneşte exasperată de comportamentul minorei. FetiŃa ridică coatele. cu copilul la mijloc. asortat după legi exterioare lui. 9 ani. ToŃi au o figură serioasă. Copilul încetineşte pasul. sex Familia vrăjită. nepotrivit. Pe stradă. fizic. 2) ne oferă imaginea de basm a unor oameni fericiŃi (cu gura până la urechi). mama strigă şi loveşte copilul "Mădălina. este mai mare decât pare (picioarele ies afară din pagină). ca şi când s-ar fi pronunŃat un alt nume. 1 . lipsită de masculinitate şi de demnitate (este portretul psihologic "simŃit" de copil. Mama este vrăjitoarea. o altă fetiŃă. pune supă în lingură şi la jumătatea distanŃei între farfurie şi gură răstoarnă conŃinutul. în schimb. feminin. care este pe punctul de a exploda. îmbrăcată ca o păpuşă. în scurtul timp cât stă acasă este întors adesea din drum: "Dobitocule. deosebit de elegantă.G. 1) îi aduce pe toŃi membrii familiei aproape. bine securizat. De la primele teme mama s-a plasat în spatele Mădălinei. Primul desen (figura nr. "Familia vrăjită" (figura nr. Când micuŃa a primit o notă de 8 a trimis-o de acasă "în lume". arată. în realitate. urmărind pe sub gene reacŃia mamei. Atunci i-am cerut să deseneze "Familia mea" şi "Familia vrăjită". La masă. rupând pagini din caiete. 10 .Peste câteva săptămâni. sau de propriul comportament care ar lăsa de dorit.. ia coatele de pe masă!".G. Desenul familiei. DiscuŃia cu copilul a îmbrăcat teme neutre. Tatăl are o figură ştearsă.

1. în crizele lor de furie îsi pot smulge parul fara sa simta durere. de multe ori si experienta anterioara: auzind cântecul privighetorii. Hipoestezia se caracterizeaza prin cresterea pragului de excitabilitate.1. seara. O caracteristica a dezvoltarii copilului sub 7 ani este labilitatea sa afectiva. PERCEPTIA este treapta cea mai elementara a activitatii psihice. etc. se exagereaza stimulii proveniti de la propriul corp (algofobii). adica posibilitatea reflectarii pe plan mintal a obiectelor si fenomenelor în absenta lor. Se adauga. Poate îmbraca doua aspecte. Aceasta functie prin care se reflecta obiectele si fenomenele în totalitatea lor. poarta numele de perceptie. sunt percepute dureros. cerând protectie. va tipa. ca prin ceata. nu cunoaste sensul realului. în ordinea complexitatii lor sunt: iluziile. 11 . Astfel lumina.2.3.1.2. miros.1. având la baza senzatia. halucinatiile.1. Tulburarile cantitative ale perceptiei. astfel ca zgomotele obisnuite. având o redusa experienta. identificând lucrurile din jur cu cadrul din basm. 1. sau psihogena. Nesiguranta perceptiva apare atunci când scade controlul unitatii si identitatii eu-lui. mai ales la copii. 1. la lumina insuficienta.1. sau în starea de trecere dintre veghe si somn. debutul oniric al schizofreniei. Pentru caracterul patologic ne ghidam dupa urmatoarele elemente: aparitia iluziei la un bolnav psihic si absenta unui factor de corectie. intoxicatii. în mod fiziologic. Pentru a produce o senzatie excitantul trebuie sa aiba o anumita durata si intensitate. Tulburarea se întâlneste în stari stuporoase. putând fi produse si lichidate prin sugestie. În aceasta ultima eventualitate. nu prin însusiri separate. Fiecare organ de simt este special structurat pentru o anumita categorie de excitanti: limba pentru gust. ca element primar. initial. care sunt influentati de conditiile ambientale (întuneric). imaginatia debordanta. în asa numita "vârsta fermecatoare". zgomotele obisnuite deranjeaza. cum se întâmpla în cazul senzatiei. fragmentar. fiind organica (medicamentoasa-terapeutica.2. cu determinism psihologic (stress). îl recunoastem fara sa o vedem deoarece avem o perceptie anterioara a ei. La fel. 1. Anestezia este pierderea capacitatii de a percepe un anumit stimul. Copiii cu retard psihic sever si profund.Iluziile sunt perceptii false ale unor obiecte existente în realitate. de exemplu. anesteziile sunt polisenzoriale (auz.4. la care se adauga elementul delirant. Un salt calitativ nou în procesul de reflectare. cu trecerea in revista a pricipalelor tulburari Sublinierea particularitatilor tulburarilor psihice posibile in functie de varsta de dezvoltare. Nu respecta topografia nervoasa. singur în patutul lui. La adulti pot apare în conditii de oboseala. o slaba capacitate de a distinge realul de imaginar. intoxicatii cu mescalina. Tulburarile calitative. culoare. anxietatea. Copilul nu este sigur de propriile perceptii. 1. starea constiintei. surmenaj. gândire. sub influenta emotiilor. fiind mai obisnuite cele vizuale si auditive. Pot apare si la indivizii normali. vaz. guvernata de fantezie. Clasificarea iluziilor se face în functie de organul senzorial care le percepe. Senzatia este definita ca o reflectare a însusirilor separate ale obiectelor si fenomenelor (sunet. fiind anestezii în "ciorap" sau în "manusa". dementa. 1. debutul schizofreniei. Secenov defineste reprezentarea ca media comuna a tuturor perceptiilor anterioare legate de obiectul dat. în boli ca: schizofrenie.PARTICULARITATI PSIHOPATOLOGICE GENERALE LA COPII SI ADOLESCENTI OBIECTIVE: Definirea functiilor psihice. este usor de înteles de ce. durere). la personalitati dizarmonice histrionice. urechea pentru sunet. Exemplificari de entitati clinice in care pot apare tulburarile descrise. Patrunzând în lumea lui. atentie. fiind determinata de un stimul fizic care constituie un excitant pentru sistemul nervos. sindrom psihoorganic.1. 1. sau traumatica atunci când are la baza sectiunea medulara sau a unor trunchiuri nervoase).). depresie. Hiperestezia presupune o modificare a pragului perceptiv. ea este conditionata de memorie. tulburarile psihosenzoriale. Hiperestezia senzoriala apare în nevroze. mai ales la prescolari. În procesul reflectarii nemijlocite a realitatii nu operam cu senzatii. scaderea pragului de excitabilitate fata de stimuli.1. pentru ca reflectam un obiect prin totalitatea însusirilor lui. sunt percepute îndepartat. Perceptia nu este deci un act independent. dupa ce a ascultat povestea cu capra cu trei iezi. îl constituie reprezentarea. cum se întâmpla la individul normal (bolnavul ia iluzia drept reala). 1. ci cu perceptii.

1. În functie de analizatorul implicat halucinatiile pot fi: 1. atât ca plasare spatiala. sau mai îndepartate decât în realitate). "deja vecu" (bolnavul este sigur ca a mai vazut odata o situatie inedita. din acest motiv fiind mai greu de depistat.Halucinatiile cenestezice (viscerale. Convingerea subiectiva este pastrata. par a prinde viata. sau este chinuit de senzatia penibila a timpului pierdut. sau antagonice). mai rar placut (parfum.2. La toxicomani.1.Halucinatiile vizuale pot fi elementare (fotoame . situatii. poropsii (mai apropiate.Tulburarile perceptiei temporale sunt frecvente la copil. anxietate izvorâta din iminenta posibila a dezorganizarii propriei persoane.Depersonalizarea si derealizarea constau în perceptia deformata a propriei persoane sau a lumii din jur. 1.3.2. corpuri straine în organele interne.Tulburarile de schema corporala se caracterizeaza prin perceptia eronata a propriului corp.Halucinatiile tactile (haptice) presupun perceperea unor senzatii neplacute tegumentare (insecte care înteapa pielea.3.Halucinatiile auditive apar cu o frecventa mai mare în schizofrenie (mai ales în cea paranoida).Metamorfopsiile presupun o perceptie incorecta. 1. în schizofrenie.3. Pierre-Abelli a numit-o "semnul oglinzii": bolnavul se priveste în oglinda si are impresia ca anumite segmente ale corpului s-au modificat. Acest tip de iluzie apare în schizofrenie.Iluzia sosiilor presupune aglutinarea în imaginea unei persoane a mai multora (mai multe persoane sunt identificate cu o persoana cunoscuta). vede. de obicei neplacut (ou clocit. sau cu o singura ureche.2. i se pare ca este prea înalt. Pot fi simple (acuasme. sau pluteste. constituie semnul lui Manian.4. pot fi colorate sau necolorate. Unii autori descriu aici si halucinatiile genitale. asociata cu o asteptare dureroasa.1. dementa. Tulburarile psihosenzoriale apar. 1. Pot fi episodice sau permanente.2.3. etc. sau zoopsihice (animale). 12 .Halucinatiile olfactive presupun prezenta unui miros.2. 1. sindrom Korsakov de natura etilica. amenintatoare.2.Halucinatiile sunt perceptii fara obiect. Apar sub forma de "deja vu". zguduiti. vocile pot fi de barbati sau femei. cu posibil caracter imperativ. dezastrului în lumea înconjuratoare. Pseudohalucinatiile (halucinatiile intrapsihice) se diferentiaza de cele descrise anterior prin absenta proiectiei spatiale extracorporale (de exemplu vede un pitic în stomacul lui.3. lateral sau în spate). cât si ca numar al excitantilor. posttraumatic. Apare în infectiile cu determinism infectios. Sunt tot perceptii deformate ale obiectelor si fenomenelor ce actioneaza în mod nemijlocit asupra organelor de simt.2. încep sa se miste). 1. 1. 1. dementa. bolnavul simtind nevoia de a controla si a sti.Paraidolia consta în animarea pe care o observa în mod iluziv un bolnav care contempla un tablou (obiectele în nemiscare. complexe (panoramice. persoane. fenomenul de rezonanta sau ecou al gândirii).2. simte).3.Falsele recunoasteri presupun identificarea gresita a unor persoane.7. cu adresabilitate la persoana a treia. sau foneme). Se descriu poliopsii (vede mai multe obiecte în loc de unul singur). stari confuzive toxice sau infectioase.. Sunt percepute obiecte. de natura statica sau cinematografice). sau chinestezice).1. gâdilat.2.2. sau complexe (verbale). sau a doua.Tulburarile psihosenzoriale.3. apartinând unor persoane cunoscute sau necunoscute. în manie. pot fi bitonale (percepe cu o ureche sunet înalt si cu cealalta sunet jos).3. comune (zgomot de pasi. Tulburarile sunt caracteristice schizofreniei si anorexiei mentale.2. cu convingerea existentei lor reale. se adreseaza aparatului locomotor (se simt îmbrânciti. încadrarea temporala fiind o achizitie tardiva (în jurul vârstei de 8 ani).1.2. etc.1.2. 1. toxica (oxid de carbon). loviti). interoceptive) se caracterizeaza prin perceptia unor fiinte.3. 1. Sunt expresia unei destramari.Halucinatiile sinestezice (polisenzoriale) se adreseaza mai multor analizatori. dar intereseaza mai multi analizatori concomitent. Se pot localiza în câmpul vizual. flori).1. având un continut placut sau neplacut (zeflemitoare. au o proiectie spatiala extracorporala si o convingere de nezdruncinat în realitatea acestor false perceptii. piscatura).). în procese organice de lob temporal de natura tumorala sau epileptica.3. carne arsa. epilepsie temporala. confuzie.4. "jamais vu". de regula. dezintegrari a functiilor sintetice si integrative senzoriale. toxic. putrefactie. dar pot apare si extracampin (în afara câmpului optic. Halucinatiile auditive pot fi percepute biauricular. fenomene în absenta acestora.2. 1. Continutul lor este diferit (placut sau neplacut). sau prea mic.6.Halucinatiile motorii (de miscare. 1.1. ca a mai trait cândva o experienta identica). sau a distrugerii. 1.5. sau traumatica. micropsii (liliputane). epilepsie. macropsii (vede lucrurile mai mari decât sunt).2. în cocainism. Halucinoza se caracterizeaza prin faptul ca nu mai este atât de ferma convingerea subiectiva. 1.2. pot fi liliputane (miniaturi). latrat de câine).lumina. Halucinatiile propriu-zise (adevarate) au senzorialitate (pacientul aude.3. scântei).

desi nu a fost niciodata acolo.2. 1. Unii autori considera tulburarea drept halucinatie.2.2.Somatognozia presupune existenta unor tulburari de integrare a stimulilor care vin de la propriul corp. 2.4. Când copilul nu poate nici sa scrie. 1.6.2. traumatisme).4.3.Agnozii tactile-pacientul nu recunoaste obiectul dupa calitatile lui spatiale (amorfognozia).4 si nu le poate utiliza.3. evenimente.3.6.5.Halucinatiile transpuse apar atunci când excitantul perceput cu ajutorul unui analizator.Mitomania este tendinta constitutionala de a altera realitatea.7.4. Termenul este derivat de la numele eroinei romanului "Doamna de Bovary" scris de G.4.Membrul fantoma: perceperea unui membru care nu mai exista (arteriopatii.Bovarismul copilului normal. aceasta identificare cu tata. IMAGINATIA este acea functie psihica prin care se realizeaza reflectarea mintala a unor imagini care nu au fost percepute anterior. Dupre’ descrie trei grade ale mitomaniei la copil: 2. amarui). Se însoteste de acalculie.4.4. la adulti: bolnavul nu îsi recunoaste hemicorpul paralizat (traieste cu convingerea ca acesta este integru.Apraxo-agnozia (Gerstmann): pacientul nu îsi recunoaste degetele 2. pentru rezolvarea pe plan mintal a unor situatii limita pentru copil. 13 . sau sub apa. de regula de halucinatiile olfactive.4. tulburari de lateralitate (dezorientare stângadreapta).Agnozia auditiva-nu este recunoscut sunetul unui obiect dat (surditatea psihica).4. Este un mecanism psihologic de aparare.Agnozii gustative.6.Agnozia vizuala este frecventa la copii.3. atunci când imposibilitatea cititului este însotita de agnozia culorilor si a obiectelor. Flaubert. fie prin nedezvoltare (retard psihic). 1. 1. apare. de a trai capacitatea altuia decât este în realitate.. se însotesc. mai ales în perioada prescolara. 1.8.6.1.Agnozia fizionomiilor-nu sunt recunoscute persoanele dupa fizionomie.4. fiind implicata în învatarea scrisului si cititului. având ca suport cadre.3. dar al caror izvor provine tot din realitatea obisnuita.3. Prin intermediul ei. pentru ca se percepe ceva inexistent în prezent.4.2. tulburarea se numeste asimbolie tactila.4. 1. 1. omul poate transforma realitatea în conformitate cu nevoile si interesele lui. fenomene existente în viata de fiecare zi. Ce frumos.4.3. si-a imaginat Jules Verne calatoria spre centrul pamântului.3.Agnozii olfactive.3.6. fie prin denivelare (dementa).4. se traduce prin capacitatea lui de a simti. fiind adesea stimulata de povestile adultilor.9.Cecitatea psihica apare atunci când nu sunt recunoscute obiectele vazute.Agnozia imaginilor si a figurilor simbolice-copilul nu recunoaste formele geometrice elementare.2. figurile simple. sau cu un personaj preferat din desene animate. genial.Agnoziile spatiale apar când copilul nu poate stabili distanta între obiecte sau diferentele de volum.Anosognozia (Anton Babinski).4. 1. 2.Halucinatiile gustative (gust acidulat. 1. la hemiplegici.1.Atopoagnozia (sindromul Pick) presupune pierderea capacitatii de a localiza un segment corporal si a posibilitatii de orientare stânga-dreapta.5. Se pare ca exista o memorie a durerii. 1. sau nu se recunoaste linia melodica a unui cântec (amuzie).Scaderea imaginatiei poate fi întâlnita în contextul general al insuficientei psihice. Când bolnavul descrie calitatile separate ale obiectelor.Agnozia culorilor.4. 1. declanseaza o perceptie falsa la nivelul unui alt analizator. sau drumul spre luna. 1. de regula. 1.1. desi functia acestuia este integra.2.1.Exaltarea imaginatiei poate avea diferite intensitati: 2. 1. 1. 1.4.1. de obicei posibilitatile de recunoastere pentru rosu si negru. Bolnavul nu poate recunoaste un obiect dupa calitatile senzoriale cu un singur analizator.2. 2.Simpla alterare a adevarului apare la copiii mici gratie lipsei de experienta polisenzoriala. alexia este combinata cu agrafie. agrafie.Agnoziile sunt tulburari de perceptie consecutive unei leziuni de focar la nivelul scoartei cerebrale. Poate apare sub forma complexa de alexie opticoagnozica. sau dupa structura materiei sale (anhylognozia).4. desi nu-l poate utiliza.4. fara imaginatie nu se poate vorbi despre stiinta sau despre activitate creatoare.2. În functie de analizatorul interesat agnoziile pot fi: 1.3.1.Alexia consta în imposibilitatea de a citi. sau în demente.3. fara sa le poata identifica.1.4. care întrupa un astfel de model. desi sunt integre. conserva.4. 1.3. asociind delirul paranoid de otravire. 2.4.6.3. 1. Acalculia este lipsa posibilitatii de a calcula.

Minciuna reactiva.3. La copiii nevrotici exista o concentrare atentionala asupra propriului corp. megalomanie). la fel. schizofreni. Ea are însa si o componenta voluntara. de integritatea functiilor cognitive. în afara oricarei judecati sau experiente.3. de obicei cu continut de grandoare sau megalomanie. 2. adoptând uneori atitudini potrivnice normelor etice. erotomanie.Minciuna propriu-zisa se subîmparte în: 2. care duce la disolutia constiintei. dar cu tenacitate redusa. dupa care urmeaza delirul. starilor de nedezvoltare psihica (retard psihic sever si profund).Delirul de imaginatie apare la bolnavii psihotici.2. mobilitate. fantezista. 2. tenacitate. pentru ca nu reflecta realitatea obiectiva cum fac celelalte functii. a functiilor psihice în directia unui obiect sau fenomen în scop de cunoastere sau de adaptare.2. In anumite cazuri exista o stare psihotica predeliranta.2. selectivitate.1. în contextul unei tensiuni emotionale puternice. În demente atentia este deficitara din cauza leziunilor organice produse la nivelul sistemului nervos central. poate îmbraca forma unei reverii.2.2.2. Îmbraca un caracter particular la copiii epileptici. Poate apare si la indivizii normali. Este o forma de reverie romantica. în care posibilul se confunda foarte usor cu realul. În toxiinfectii tabloul confuziv duce la scaderea globala a atentiei. 14 . la edificarea unui ansamblu de credinte sistematice. ATENTIA nu este o functie psihica independenta. prin care urmareste un anumit scop. Atentia poate fi involuntara. apare exploziv. intensitate. ca volum.Pseudominciuna apare la copilul sub 7 ani din cauza gândirii lui magice. fiind expresia nedezvoltarii psihice satisfacatoare.2.Fabulatia completa este forma coerenta a mitomaniei. carora se ataseaza cu încredere. un întreg roman al carui personaj principal este individul în cauza.2. involuntar. paroxistica. La bolnavii cu fobii si obsesii exista hiperprosexie în directia acestor tulburari ale gândirii.Forma cronica este descrisa astfel de Porot: "Imaginatorul exprima idei. cu o vâscozitate tipica si slaba capacitate de deplasare a ei de pe un obiect pe altul. Atentia este strâns legata de memorie. capacitatea de a sesiza fenomenele din jur fara un efort deosebit.2. de instincte. nedirijata constient spre ceva din afara. La copii întâlnim cel mai frecvent hipoprosexia în cadrul sindromului atentional deficitar. presupune distributivitate. În schizofrenie hiperprosexia îmbraca un caracter particular prin comutarile motivationale incomprehensibile ale bolii.2. de sistemul motivational. aparuta în pubertate sau adolescenta. asigurând astfel o cunoastere cât mai adecvata. se poate construi. La deliranti hiperprosexia este strâns legata de tema deliranta si orientata asupra evenimentelor.5. 2. motiv pentru care ea nu constituie semnul unei alterari psihice. 3.Minciuna sociala sau adevarata apare numai dupa 7 ani. constiinta allopsihica prezenta. de tip nevrotic. la un moment dat. este caracteristica confuziei mentale. 3. sau în formele grave de psihopatie isterica. 3. în stari de oboseala. emite afirmatii aparute în psihicul sau. ca un efort constient. Ea asigura însa concentrarea optima.Hipoprosexia presupune scaderea capacitatii atentionale. care poate trece apoi într-un delir polimorf. izolata. 2. copilul facând mari eforturi de ancorare în mediu.Forma acuta are o evolutie rapida. fara ca persoana în cauza sa poata da ulterior o explicatie minciunii sale. dirijat anume. Are un anumit volum. situatiilor. sau de plictiseala.1.2. atât de necesar pentru cunoastere si învatare. Dupre’ descrie doua forme ale acestui delir: 2. nedorit.2. suprafata.Minciuna patologica apare atunci când copilul nu este constient de faptul ca minte (psihopati). În retardul psihic este constitutionala.2.2.1.Aprosexia presupune suspendarea totala a atentiei.4. Se constituie când subiectul trece de la o conceptie falsa. 2. În starile maniacale exista o astfel de vigilitate atentionala crescuta. în bufee si un prognostic mai bun. 2. complicându-se în situatie pâna când anturajul îi spulbera imaginatia bolnavicioasa. pulsiuni.2. când copilul este constient de deformarea realitatii.2. în adolescenta. la depresivi exista o concentrare a atentiei în directia ideilor micromanice sau hipocondriace. Va depinde de starea organismului în general si de cea a sistemului nervos central.2. Aceasta forma de delir poate apare ca prodrom în debutul schizofreniei la copii. în care vom gasi întotdeauna elemente de persecutie si fabulatie (filiatie. datorita marii instabilitati si a lipsei de rabdare în directia unei activitati cu sens.3. 3.2. expune povestiri. el plasându-se în centrul actiunii. persoanelor implicate în sistemul delirant respectiv." Bolnavul are un aspect degajat.3.2.2.2.Hiperprosexia este exagerarea capacitatii de concentrare a atentiei. care apare în psihopatia isterica. durabile. dar cu caracter de instabilitate.2. La fel se întâmpla în primele faze ale intoxicatiei cu cocaina sau alcool.3. în special. La psihopatul autist.

reproducerea sau recunoasterea unui material are loc într-un interval de timp ce nu depaseste 10 secunde.3. pastrare si utilizare a informatiei. Amneziile retrograde (de evocare) sunt amnezii de evocare. 4. face posibila acomodarea lui la situatiile complexe de viata. memoria de evocare (necesita interventia selectiei voluntare.2. facând imposibila evocarea sau fixarea unei situatii particulare. sau a evenimentelor îndepartate reflecta faptele traite de la începutul vietii pâna în prezent. fiind. utilizându-le ulterior. având o intensitate si întindere mai mica decât aceasta-element de diagnostic diferential cu simularea. evocarea fiind cautata în functie de datele situatiei prezente). logica. evenimente care pareau uitate. stocheaza. 4. Exista mai multe tipuri de memorie: auditiva. Tulburari calitative ale memoriei 4. Survine în stari posttraumatice.4.1. dependent de absenta reactualizarilor. postconfuzive.1. Uitarea este fenomenul de stingere mnestica. obisnuintele (reproduceri pasive. Poate fi marca a oboselii. însotita de o stare afectiva negativa poarta numele de dimnezie. desi nu are tulburari de perceptie. Hipermnezia apare în stari hipomaniacale. Amnezia afectogena sau psihogena se manifesta printr-un blocaj mnestic datorat interventiei unui factor psihotraumatizant. cu conservarea evocarilor anterioare evenimentului respectiv – lipsa posibilitatii de engramare a materialului recent. 4. memoria asociativa (presupune o intentionalitate). Anecforia consta într-o usoara tulburare a functiei mnestice. 4. Când evocarea este penibila. sau despre o memorie de exceptie a cifrelor. asa cum se întâmpla în traumatismul cranio-cerebral. memorie legata de simtul olfactiv. vizuala.1. balerini).21.5. în somn. cu ajutorul anturajului. de cele mai multe ori traita cu satisfactie. în functie de cerintele de moment. efort prelungit. persoanele. asigurând astfel continuitatea si coerenta vietii psihice. combinatie audio-vizuala.3. automate).2. Hipermnezia este o evocare îmbelsugata. Amnezia presupune suspendarea mnestica totala. iar experienta stocata constituie rezervorul gândirii si al imaginatiei. epilepsie si în orice afectiune în care 15 . memoria recenta permite reproducerea sau recunoasterea materialului dupa mai mult de 10 secunde.1. sau în diferitele ei compartimente poate apare în insuficientele psihice. sindrom Korsakov (alcoolic. Insuficienta memoriei. amneziile se grupeaza în: 4.2. stari febrile. Exista o memorie imediata. confuzie. stari dementiale.4. mecanica (debili mintal).2. În mentism este asociata de sentimentul trairii automate (nedorita. în ansamblu. posttraumatice. ordoneaza. Apare ca un mecanism de aparare. gratie careia. 4. imposibil de oprit). sentiment de gol de memorie. din cauza unei stari de asteptare foarte puternica. se caracterizeaza prin dificultatea reactualizarii materialului engramat si survin în psihozele presenile.1.2. În cele primare atingerea mnestica este globala. memoria reflexiva (varianta cea mai intelectualizata prin utilizarea formelor anterioare într-un proces creativ). ca urmare a unor perioade în care a fost suspendata capacitatea de fixare.3. de prezenta unor procese inhibitorii sau lezionale cerebrale. 4.2. în avalansa continua. total reversibila. Hipomnezia este o dificultate de evocare. Memoria permite reglarea comportamentului individului în functie de experienta anterioara. Prin intermediul ei omul reflecta realitatea obiectiva pe baza experientei lui anterioare. 4. fara sa fie delimitata de procesul de referinta. Apare în reactii psihogene. Prin memorie. gustativ (care sta la baza talentului pe care îl au degustatorii de vinuri. actiunile din jurul sau. desi se vorbeste uneori despre o memorie mecanica buna. 4. în tot cursul vietii. ierarhizeaza informatiile în raport cu trebuintele sale. Amnezia retrograda apare însotita de amnezia anterograda. cât si fixarea. motorie (la dansatori. individul.1. Amnezia lacunara se caracterizeaza prin goluri de memorie. imprecisa.1. dementiale. poate exprima situatii nevrotice sau confuzionale de limita. psihoza maniaco-depresiva.Paraprosexia caracterizeaza imposibilitatea unui individ de a percepe obiectele.4. MEMORIA este o functie psihica complexa cu rol major în procesul cunoasterii.1.1. 4. În dementa se altereaza initial posibilitatile de fixare si apoi cele de evocare. Amneziile anterograde (de fixare) se caracterizeaza prin imposibilitatea fixarii imaginilor si evenimentelor dupa agresiunea factoriala. memoria de lunga durata. În functie de debutul evenimentului psihotraumatizant. Amneziile progresive (antero-retrograde) presupun alterarea globala a functiei mnestice cuprinzând atât evocarea. durata prelungita a rememorarii.1. traumatic. infectios). producatorii de parfumuri).1. de regula. Dellasiauve descrie cinci forme curente ale memoriei: simple repetitii mecanice (cele mai elementare manifestari ale memoriei). caracterizata prin capacitatea de fixare. în care subiectul evoca.

Generalizarea extinde rezultatele sintezei asupra cazurilor particulare. Legea asociatiilor prin cauzalitate .3. sau a unei idei de care bolnavul a auzit sau a citit. Prin gândire se integreaza si se prelucreaza informatia privitoare la realitatea interioara si la cea exterioara. Legea asociatiilor prin contrast .1. reprezentarilor. Prin notiune se întelege reflectarea însusirilor generale si esentiale ale obiectelor si fenomenelor. umplând cu usurinta golurile produse de alterarea memoriei de fixare.1. 5. Legile care stau la baza gândirii. stari confuzionale halucinatorii). paroxisme anxioase. Paramneziile de reduplicare: un eveniment care a avut loc în realitate este evocat ca si când s-ar fi întâmplat de mai multe ori.2. "déja entendu". Clasificarea presupune încadrarea în anumite tipare. Compararea permite stabilirea asemanarilor si deosebirilor existente între obiecte si fenomene. are impresia ca a citit sau a auzit de ele undeva. principalele evenimente din viata sa (pericol existential. Pseudoreminescentele constau în falsificarea mnestica sub raportul situarii cronologice. 16 . Exista un limbaj interior. Reflectarea este mijlocita. comportându-se ca si atunci.2. de la fenomenul aleator. GÂNDIREA este acea functie psihica prin intermediul careia se realizeaza reflectarea mijlocita. 4.3. în mod organizat. 4.3. 3. când au caracter oniric (de vis). specifice. "déja vecu".3. între anumite repere ale obiectelor si fenomenelor de acelasi fel.se asociaza lucrurile percepute în acelasi timp si spatiu.2. generalizata.o reprezentare stimuleaza evocarea opusului ei. subiectiva. 4.1. 5. 3.2. Notiunile se elaboreaza pe baza perceptiilor. în prezent. cu reproducerea unor evenimente imaginare subiectul fiind încredintat ca evoca trecutul trait de el. la esential. Confabulatiile presupun falsificarea mnestica sub raportul situarii în real.3. Reflectarea relatiilor dintre notiuni constituie judecata. când în prezenta unor situatii.2. deductiv.2.3. constituie operatiile de gândire. a unor evenimente trecute. 6. Sinteza presupune reconstituire amintala a obiectului din elementele lui esentiale.2. Paramneziile de identificare sunt descris sub forma de "déja vu".1. Ecmnezia este retrairea activa. 4.2. Alomneziile sunt tulburari ale rememorarii trecutului.2. în care subiectul retraieste în câteva momente. experiente cu totul noi. Ansamblul actiunilor si procedeelor prin care informatia este transformata în cadrul schemelor si notiunilor. Concretizarea consta în descrierea unui fenomen prin toate atributele sale. 4. Legea asociatiilor prin asemanare . constituind un produs al interactiunii dintre cele doua sisteme de semnalizare în procesul activitatii practice. Acestea pot fi operatii fundamentale si operatii instrumentale. Legea asociatiilor prin simultaneitate .fiecare fenomen este asociat cu cauza care l-a generat.1. care este învelisul material al gândirii. particular. reflectarea acelor trasaturi care au un caracter legic. 4.2. pentru ca se realizeaza prin intermediul limbajului. Forma suprema este viziunea retrospectiva. 4. în cadrul sindromului de depersonalizare. Gândirea se descrie filozofic "ca o miscare a notiunilor".2. Abstractizarea este desprinderea mintala a trasaturilor esentiale ale fenomenului si posibilitatea de a opera cu ele în lipsa obiectelor. Analiza consta în delimitarea esentialului de neesential prin divizarea mintala a unui fenomen si determinarea calitatilor sale în cadrul întregului. 7. notional abstracta a laturii esentiale a lumii obiective.se poate face asocierea fie în functie de continutul notional. care este gândit sau scris. 2. Apar în schizofrenie. 2. cu trecerea la un nivel calitativ superior la cunoasterii. 4. Paramneziile asociative: copilul nu are convingerea ca cele traite sunt experientele lui proprii.2.predomina procesele de excitatie.2. cauzal si general. 4. Sunt prezente mai ales în starile confuzive toxiinfectioase. si unul exterior. care poate fi inductiv. are impresia ca le-a mai trait odata. 4. sau prin analogie. Paramneziile sunt amintiri "alaturea". guvernând legaturile dintre notiuni si reprezentari sunt: 1. subiectul plaseaza în prezent evenimentele reale din trecut (în sindromul Korsacov). Tulburari calitative ale memoriei 4. 4. Operatiile fundamentale ale gândirii sunt: 1.1. fie în functie de forma. Criptamnezia este însusirea involuntara a unui material. iar stabilirea raporturilor dintre judecati constituie rationamentul. gândit. afirmând ca îi apartine. ca le cunoaste. În traumatismele cranio-cerebrale au caracter mnestic de fixare.

sa o contrazica. 5. asociatiile se fac la întâmplare. fara verbalizare obligatorie. Apare la microencefalopati. Gândirea autista apare în psihozele cronice ale copilului. 5. raspunsuri scurte. opusa realitatii pozitive.1. psihoze acute.2. Ca forme particulare se recunosc: 5.4. sau în debutul schizofreniei ("obsesia prea frumoasa"). 5. cu perioade mari de latenta. Apar în stari de oboseala marcata. întâmplarile din realitate sunt luate drept argumente de sprijin în sustinerea ei. laconice. fraze.1. de aici trecându-se usor la ideea hipocondriaca.6. mai mult pe baza unor legaturi externe (prin asonanta).1. aceasta desfasurându-se dupa un anumit tipic. atentie distributiva si hipermnezie de evocare. sprijinind-o. Stereotipiile verbale (iteratiunile verbale) presupun o gândire stereotipa. cu propriile productiuni patologice. oboseala.8.2. traieste permanent cu impresia ca a jicnit. umplu întreaga activitate de peste zi a copilului.5. apoi vorbirea este reluata.2. de deschidere a usilor cu cotul. intoxicatii. boli cronice. 17 . Perseveratiile reprezinta tot o încetinire a ritmului gândirii. debutul schizofreniei. se articuleaza cu ea. Oprirea nu este brusca. Ideile obsesive desfasurate pe plan de gândire se pot contopi cu actiunile obsesive: îndoiala ca usa este închisa duce la actiunea obsesiva de control. Acesti copii traiesc într-o lume proprie. Ideea obsesiva este o idee care parca s-ar impune constiintei bolnavului. Apare în nevroza obsesiva.2. Fuga de idei apare în toate procesele ce merg cu predominenta patologica a excitatiei psihice. psihastenii. Apare în psihoze. Apare în nevroze de epuizare. are neconcordanta si semnificatie aberanta. dar nu se poate întelege nimic din ce spun ei. epileptici. Tahipsihia consta în accelerarea fluxului de idei. pe fondul unei stari de epuizare psihica. cu opriri la un moment dat.3. cu pastrarea formei gramaticale. 5. stari postconvulsivante. în manie. stari infectioase.2. care ocupa pentru o perioada de timp scena gândirii (idee fixa). Apare în depresie.1. se caracterizeaza prin refuzul comunicatiei. 5. Ideea obsesiva de infectie duce la actiuni obsesive de spalat permanent. Bolnavul recunoaste caracterul patologic al trairii sale si lupta împotriva ei fara succes. Tulburari în continutul gândirii 5.2. înconjurata de un halou anxios. 5. Vorbirea este rapida. ca o preocupare axata pe boala. Mentismul este o derulare pe plan mental.2. cuvintele sunt cele uzuale.2.5. cu o nota de disconfort afectiv. Ideile se succed rapid.1. celelalte idei adiacente si concomitente. în loc sa i se opuna.2. adesea la mijlocul frazei. solicitând atentie crescuta din partea interlocutorului. În formele cele mai ilustrative comunicarea se poate reduce la repetarea aceluiasi cuvânt. traumatisme cranio-cerebrale.1. 5. ca a deranjat pe cei din jur). Bradipsihia consta în încetinirea fluxului gândirii. Meditatia bolnavicioasa (individul se simte mereu constrâns sa mediteze asupra unei idei absurde). Ruminatia mintala apare în nevroze. însa paraziteaza ideatia lui. Bolnavul este preocupat monotematic. intoxicatie cronica cu barbiturice. În planul limbajului extern se exprima prin bradilalie. schizofreni. insuficienta psihica secundara. numit ritual sau ceremonial. Fadingul presupune o încetinire. orienteaza si diferentiaza cursul gândirii. epilepsie. o slabire a fluxului ideativ.10. a unor idei care nu au legatura de cauzalitate între ele.1. Barajul mintal este oprirea brusca a fluxului ideativ. se atrag una dupa alta.3. 5.1. Nu exista un motiv exterior care sa determine blocajul. Ideea prevalenta este o idee aparuta la un moment dat. Când amestecul cuvintelor se face le întâmplare vorbim de salata de cuvinte. intoxicatii. cu reluare ulterioara (eventual). de la care nu poate savârsi nici o abatere. 5.2. Asocierile se fac cu multa usurinta. Aceste actiuni sunt multiple.2.11. Ideea prevalenta se caracterizeaza prin faptul ca are o pozitie dominanta în câmpul constiintei. Apare în schizofrenie.1. Gândirea este superficiala. Se întâlnesc în schizofrenie. 5. Apare în depresie.1.1. Bolnavii vorbesc cursiv. schizofrenie: individul nu reuseste sa se debaraseze de anumite idei.7. logoreica. nu este o convingere.1.1. 5. Boala scrupulelor (bolnavul se îndoieste de propria conduita.1. însotita de sentimentul trairii automate (nedorita si imposibil de oprit). adesea pe baza acestei idei constituindu-se delirul. Abulia profesionala (medicul se îndoieste de reteta data). ea fiind anuntata de tonalitatea mai scazuta. 5. Bolnavul repeta mereu aceleasi notiuni. Destramarea gândirii presupune ruperea legaturilor logice dintre notiuni.1. însotita de hiperprosexie. 5. 5. Tulburari de forma si dinamica ale gândirii 5. exprimata prin tendinta la repetarea unor idei. graviteaza în jurul ei.2.9.

paranoide (urmarire. revendicare). lucruri. ruina. deshidratare. Delire primare (primitive) care apar brusc. tulburari neurovegetative (hipertermie). Tulburarile în formarea notiunilor. Sub vârsta de 10 –12 ani ideea deliranta este o exceptie pentru ca sub aceasta vârsta copilul nu are acces la gândirea formala si nu îsi poate organiza delirul. reforma. 5.4. cel care i se pare lui mai adecvat întelegerii.4.3. nu sunt durabile.3. mixte. Frica de boala. cu utilizarea neologismelor în prezenta unei salate de cuvinte. stari oniroide. Delirele acute apar în psihoze toxiinfectioase. si a delirelor dementiale (paranoide. sau eventual.5. oameni. Ideile delirante nu apar izolate. grimase. interpretative. boala (nozofobia). În functie de continutul lor. Ideea deliranta este o productiune ideativa morbida.3. profesie.3.2. foarfece (oxifobia). Delirele cronice sunt caracteristice psihozelor endogene.3. de a nu se arunca de la etaj).obsesiile fobice constau în teama de anumite evenimente.2. pacientul nu reuseste sa se elibereze de ea.3.3. ci se asociaza adesea. se vor relua în capitolul tulburarilor de limbaj ("învelisul extern" al gândirii).2. delirelor primitive (paranoiace. Neologismele presupun inventarea de cuvinte noi. Din perspectiva evolutiva. Fobiile au fost sistematizate în: 5. care apare în afara realitatii obiective si în care bolnavul are credinta de nezdruncinat. care nu evolueaza cu degradarea personalitatii). la personalitati de tip psihasten. progresiva. exprimarea primeste astfel. Jargonofazia este vorbirea neinteligibila. 5. Obsesiile impulsive –sunt obsesii cu caracter impulsiv. 5. 5. 5. 5. 5.4.3.2.5. în schizofrenie.1. mediu. dar fara succes. 5. de gelozie.3. Fobiile . ca si obsesia. Sunt caracteristice schizofreniei si acompaniaza destramarea gândirii. grandoare. Spre deosebire de aceasta din urma. encefalitice). ideile delirante pot fi: expansive (bolnavul traieste dimensiunile propriei personalitati mai mari decât sunt în realitate –megalomanie. sub aspectul delirelor reziduale (postconfuzional –onirice. Delire nesistematizate. Delirele sistematizate în care exista o tema centrala. aparuta pe fondul unei anxietati difuze. Sunt însotite de agitatie psihomotorie intensa. Tulburarile de ordin obsesiv apar în nevroza obsesiva. modificând în întregime simbolica exprimarii. de imaginatie. Desi teama nu este justificata. Teama de a nu da curs tendintei impulsive se numeste compulsiune (teama de a nu lovi trecatorii pe strada.5. zooantropice). constituind delirul. confuzie si idei delirante. 18 . Teama de a nu reveni la vechile fobii se numeste fobofobie. încât îi percepe fals muscatura). de spatii închise. Delirele experimentale sunt produse de substante psihostimulante ca mescalina. cu confuzie. Delire secundare ce apar dupa alte simptome clinice premergatoare.2. În functie de maniera lor de organizare. unica. reflexe osteotendinoase exagerate. Când anxietatea este extrema. Frica de locuri-de a intra într-o piata (agorafobia). într-un complex.3. sex. o apreciaza critic. se pot întâlni sub forma acuta sau cronica. Frica de obiecte –ace. cosmogonice. Încurcarea sensului real cu cel figurat al cuvintelor. disperare. 5. are un caracter invadant. alcoolice. delirele pot fi: 5. un caracter absurd. 5. azotemie. Si în aceasta situatie bolnavul recunoaste caracterul patologic. depersonalizare.2. când poarta numele de obsesie halucinatorie (copilul se teme atât de mult de câine. animale – singuratate (monofobia). Fenomenul de condensare: bolnavul foloseste un singur cuvânt pentru mai multe notiuni.3. reprezentarea obsesiva poate fi perceputa de bolnav la modul obiectiv. tulburari perceptive. aditioneaza subteme ce converg spre tema principala. filiatie. societate (petofobia).1. stari crepusculare postepileptice. fobia presupune o frica cu obiect bine determinat.2.3. parafrenice). al caror impuls nu se realizeaza însa. moarte. care nu se încadreaza exact în nici una din cele trei categorii anterioare (mistice.5.5. persecutorii.1. micromanice (umilinta. 5. apa (hidrofobia). lupta pentru a o înlatura. înaintea altor tulburari psihice.2. persecutie. inventie. înguste (claustrofobia) . când temele delirante nu au legatura între ele. erotomanie). Continutul ideilor delirante este diferit în functie de nivelul intelectual al bolnavului.2.2. niciodata.2. animale (zoofobia). culpabilizare). influenta. moarte (tanatofobia).2. psilocina. otravire. Apar cu usurinta la copii pentru ca notiunile nu sunt bine consolidate.5. vârsta. 5.2. anxietate marcata. Au coloritul unor stari oniroide.

lexical (realizat treptat.1. sau substituiri de sunete. de cele mai multe ori. Dezvoltarea anormala apare când achizitia sunetelor este întârziata sau deviata. Disartria consta în dificultati de sonorizare prin patologie nervos centrala (cerebrala. În vorbirea copilului de 4 ani sunt obisnuite greselile de pronuntare a sunetelor. sistemul de clasificare ICD10 o defineste ca pe o tulburare specifica a dezvoltarii în care utilizarea sunetelor de catre copil este sub nivelul adecvat pentru vârsta mentala. sau complexelor de sunete. îl depaseste pe acesta sub raport functional.1. ca si abilitatile de limbaj expresiv si receptiv.3. ataxia Friedrich.1.4. piramidala.7. 6. adesea combinate cu cele de articulare (scleroza multipla.6. LIMBAJUL este o forma de activitate specific umana. palatoschizis). un timbru particular. Chiar si imaturitatea sistemului nervos central sau leziunile prenatale. paralizia bulbara). Simpla retardare intelectuala cere o perioada mai lunga pentru învatarea sunetelor separate. Pentru disartrie. sau dialog. Limbajul oral exprima caractere sonore si corelatii auditiv –motorii prin cele doua laturi ale sale: ascultarea si vorbirea.1. cu perioade trecatoare de disartrie. tulburarea fonologica a dezvoltarii. Diagnosticul se stabileste numai când severitatea tulburarilor de articulare este în afara normalitatii pentru vârsta mentala a copilului. o atentie particulara altor cauze. Aspecte formale. "k". structurale. buza de iepure). dislalia.2. Lalatiunea –nu este posibila pronuntia consoanelor "l". interventia orala sau scrisa.1. dar ale carui abilitati de limbaj au un nivel normal. coree). fonetice – disfonii. Se produce o supramodelare specifica.1. pronuntia defectuoasa este clar anormala în contextul utilizarii vorbirii curente din subcultura respectiva. se subtiaza prin retragerea mult laterala a comisurii bucale. 6. scurt-circuitând si realizând concomitente ale unor elemente pe care limbajul oral sau scris nu le poate reda decât în succesiune. distorsiuni.1.3. ci între val. palat si radacina limbii. pitigaiata (cretinismul.4. tumori laringiene. 6. "x". sunetele reflectându-se si deformându-se în acest spatiu. 6.1. rulat nu între vârful limbii si palat. 6. imposibilitatea totala de sonorizare. precum si inconsistente în exprimare.1. În capitolul "Tulburarea specifica de articulare a vorbirii".4.6. cavitatea nazala fiind despartita complet de cea bucala. Se descriu: 6. "ch".1. În tulburarea specifica de articulare sunt incluse prin actualul sistem de clasificare: tulburarea de articulare a dezvoltarii. "z". Rotacismul consta într-un defect de pronuntare a consoanei "r". Bolile sistemului nervos central duc la alterari de fonatie. transmitând astfel informatii si stimulând actiuni. omisiuni. duc la tulburari de tonalitate. 6. Bolile endocrine se pot însoti de o voce particulara. Anartria este imposibilitatea de a articula. Kanner discuta patru categorii de factori care pot sta la originea disfoniilor si disartriilor. inteligenta non-verbala este în limite normale. Limbajul intern.1.2.1. obstructia cailor nazale. oral sau scris. gândit si un limbaj extern. disartrii. faringite. 6.1. în particular. ducând la erori de articulare în vorbire cu dificultati de întelegere din partea altora. Rinolalia este datorata pozitiei vicioase a valului palatin. Dislalia apare fiziologic la copiii de vârsta mica (sub 5 ani).4. sau neurologice. la copiii cu malformatii (gura de lup operata. Factorii locali asezati înapoia limbii duc la tulburari de fonatie (laringite. iar ultimele doua de aparitia disfoniilor. Se poate materializa sub forma de monolog. Pelticia se produce când buzele se deformeaza. prin el pregatindu-se.4. intra. Se creeaza astfel un spatiu suplimentar adaugat cavitatii bucale. prin însusirea cuvintelor în cursul dezvoltarii ontogenetice) si gramatical. 6. "p". Primele doua categorii de factori sunt raspunzatoare de tulburarile de fonatie si articulare. lalismul. eunucoidismul).4. care consta în utilizarea unui ansamblu de semne acustice si grafice (a limbii) în gândire si în comunicare. Influentele situationale si emotionale (timiditate. Defectele de pronuntie sunt vicii durabile si sistematice de efectuare a unui complex de miscari implicate în emiterea unor foneme. agresivitate). Limba este un produs eminamente al dezvoltarii istorice a unei comunitati în care copilul se naste (sau o însoteste pe parcurs). ducând la distorsionarea cuvintelor. anormalitatile articulare nu sunt atribuite direct unei anormalitati senzoriale. dar la 6-7 ani majoritatea sunetelor vorbirii sunt achizitionate.4. îndepartate de dinti. desi deriva din cel oral. are un caracter situativ.4.1. tulburarea functionala de articulare. Sigmatismul este incapacitatea de articulare a sunetelor "s". se acorda în plus. Limbajul se caracterizeaza prin trei aspecte: fonetic (particularitatile lui sonore). 6. iar cei situati înaintea limbii duc la tulburari de articulare. 6. iar la cei mai mari. Bolboroseala apare când buzele sunt proiectate mult în afara. Exista un limbaj intern. perinatale hipoxice difuze sunt implicate.5. Este mai operant. Gramacismul este defectul de pronuntie a guturalelor "g". Deficitul auditiv determina alterarea perceptiei si consecutiv a pronuntiei 19 .4. 6. adresativ si o tema de sustinut.

absentei unei stimulari corespunzatoare.2. Aceeasi accelerare a ritmului ideativ. palatului. utilizarea excesiva a unui set redus de cuvinte cu sens general. sau poate apare în schizofrenia catatonica. cu prelungirea etapei de gângurit. patologica.5.2. vorbaria nesustinuta tematic. Poate fi si marca unei personalitati cu note histrionice. mai ales la femei.2.2. articolelor. La copii mutismul poate fi întâlnit în urmatoarele situatii: 6. sunt bine dezvoltati. Stereotipia verbala presupune repetarea unor cuvinte sau fraze (autism. 6.2. desi somatic.2. erori de sintaxa. auzul. Mutismul se defineste ca o scadere pâna la disparitie a posibilitatii de comunicare.2.. dificultati în selectarea cuvintelor potrivite si utilizarea substitutiei pentru cuvintele necunoscute. Palilalia este repetarea ultimului cuvânt din fraza (balbism). fata este îndobitocita. 6. Mutismul absolut este de origine neurofiziologica. 6. de obicei.4. sau a unei griji excesive a parintilor care anticipeaza orice dorinta a copiilor.1.2. În mutismul electiv copilul nu se adreseaza decât anumitor persoane. 6. marcata de repetarea stereotipa sau anarhica a unor cuvinte sau fraze inteligibile.2. schizofrenie). schizofrenie).5. buzelor sunt normale.1.2. miscarile limbii. La copiii normali.2. în contextul unei nedezvoltari generale a copilului. Poate fi congenital sau dobândit.1.5. Hipoactivitatea verbala simpla apare la persoanele timide. 6. sau în stari anxioase când persoanele vorbesc pentru a-si compensa si disimula sentimentul de profunda insecuritate.2. consecutiv accelerarii ritmului ideativ se numeste logoree si apare în intoxicatii usoare. 6. sau evita sa relateze anumite situatii stressante. Blocajul verbal consta în oprirea brusca a ritmului ideativ.2. întârziere în formarea cuvintelor sau frazelor.2. exprimând o puternica nota de extroversie. Hiperactivitatea verbala 6. caracteristic anteprescolarului. 6. Nivelul dezvoltarii psihice se gaseste pe o treapta animalica. motor.1. Donald). Mutismul discontinuu apare la deliranti.2. 6. Se caracterizeaza prin lipsa reactiei la sunet si efortul permanent de urmarire a gesturilor si expresiei vorbitorului. în conditiile unei discrete leziuni cerebrale. Cresterea exagerata. Când intelectul copilului. ulterior prelungirea modului de articulare infantil. asa cum reiese si din comportamentul lor.2. Nu pot întelege cuvintele auzite si nu se pot exprima. poarta numele de verbigeratie.2. sau este datorata unui tablou psihic inhibitor (depresii. Neutilizarea cuvintelor întregi în jurul vârstei de 2 ani si incapacitatea formularii propozitiilor simple la 3 ani sunt considerate semnificative pentru întârzierea dezvoltarii. interjectii. 6. psihastenii). 20 .2. prezentând si alte semne de deficit.2. datorata unui nivel intelectual mai modest.3. sau într-o stare afectiva negativa. afectiv.3. dar copilul nu poate articula corect anumite cuvinte se vorbeste despre dispraxia de articulare (C. când persoana vorbeste pentru a atrage atentia celor din jur. Mutismul copiilor oligofreni se datoreaza lipsei substratului morfofunctional cerebral. folosirea gresita sau omiterea prepozitiilor. Dificultatile ulterioare includ dezvoltarea unui vocabular limitat.3. dar în care întelegerea limbajului este în limite normale. Poate avea diferite intensitati. structura sintactica copilareasca. în special omiterea terminatiei cuvintelor si a prefixelor. Ei nu încep sa vorbeasca decât la 3 –4 ani. foarte dotati. Survine de obicei. stari hipomaniacale si maniacale.2. Hiperactivitatea verbala simpla. Sistemul de codificare a bolilor ICD-10 descrie "Tulburarea limbajului expresiv" ca o tulburare specifica de dezvoltare în care abilitatea copilului de a utiliza limbajul vorbit expresiv este sub nivelul adecvat vârstei sale mintale. intelectual. expresia fetei. Simpla întârziere a vorbirii presupune un retard global în procesul complex de formare a limbajului.2.2.1. care îi pune pe copii în imposibilitatea stabilirii unui contact auditiv cu lumea. cu pierderea coerentei ideative. în afara situatiilor expuse. contactul afectiv cu cei din jur. imobilizare. în propozitii legate. nelasându-le posibilitatea de a solicita verbal. Mutismul copiilor surzi (surdomutitatea) apare pe fondul deficitului senzorial.adecvate a unor sunete.2. 6.2.2. de cauza centrala.1. exista o forma de mutism care îngrijoreaza parintii. când încep sa vorbeasca o fac cursiv.1. prescurtari. a ritmului si debitului verbal. Un exemplu concludent este Lucian Blaga care a vorbit numai dupa vârsta de patru ani. pantomima. în care scrisul si cititul nu sunt afectate. Hipoactivitatea verbala 6. se numeste bavardaj si apare în situatii normale. Mutismul relativ apare când bolnavul comunica prin mimica.5. fara o interventie exterioara (oboseala extrema.2. Aspecte privind viteza si ritmul de desfasurare a limbajului 6. prezentei unor afectiuni care duc la izolare. Acesti copii sunt. scris. pronumelor. Tulburarea include disfazia sau afazia de dezvoltare de tip expresiv.

sau clonic. sau alterarea lor. dar nu se pot exprima. 6. repetitii. 6. expresia curiozitatii sterile a debililor mintal. "asadar".1.2.2.4. se traduce prin repetarea stereotipa a unor propozitii. pur si simplu sonorizeaza o practica verbala fara continut în comunicare. tonico-clonic.3. singular.3. 6.5. Copilul evita privirile si situatiile în care este observat. 6. 6. schizofrenie.3.3. Apare la copii în perioadele lor de maxima vulnerabilitate adaptativa. Mutismul reactiv apare ca expresie a negativismului activ fata de parintii care sufera de un perfectionism exagerat. Balbismul (bâlbâiala) consta în alterarea ritmului vorbirii ca urmare a unei stari particulare de tensiune intrapsihica ce duce la evitare.5.7. Formularile interogative în exces sunt adesea. 6.2.11. unde nu exista un scop al comunicarii. cu imposibilitatea de a se elibera de el. semnificatie impenetrabila. este secundar ruperii de mediu. Se însoteste adesea de repetarea mimicii si gesturilor (ecomimie.3. de obicei cu viteza crescuta. 6. în efortul de a epata prin cunostinte. 6. legat de conflict. schizofrenie.2. are o labilitate afectiva foarte mare.3. 6. prelungiri ale sunetelor. Apar cel mai frecvent în schizofrenie. Disfaziile apar la copii care au vorbit bine anterior. neadecvat sub raportul pronumelui si verbului (vorbeste despre sine utilizând persoana a treia.3. Disritmii.3.4. Schizofazia este vorbirea disociata. perceptive. între 3-4 ani. Salata de cuvinte apare în manie.2. ci la o dereglare a legaturilor integrative optico-verbale (care permit reproducerea cuvintelor auzite). al carei sens nu se poate reconstitui. când copilul nominalizeaza stereotip. motorii. 6. pe o personalitate dizarmonica de tip isteric. 6. emotivi. ecopraxie).2.2. sincinezii.3. Neologismele sunt cuvinte nou inventate. retragerii lor într-o lume particulara. cu care anticipeaza pronuntia cuvintele mai dificile). 6. Limbajul de papagal. Jargonofazia presupune utilizarea unor cuvinte inexistente. tulburari vegetative intense. O putem regasi mai târziu în manie si la cei cu atitudine paranoica. de exemple "pai". "deci".5. sau a celor cu autism infantil precoce. care comunica numai cu parintii. Aproximarile 6. care aplica masuri coercitive extremiste.4.10.4.6. audio-optice (care permit reprezentarea mintala a cuvintelor auzite) si optico-verbale (care permit omului sa numeasca prin cuvinte obiectele reprezentate). Este un mutism voluntar. tulburari de respiratie prezente numai în momentul vorbirii.3. Disfaziile Sunt tulburari de ordin neurologic datorate prezentei unor leziuni cerebrale care nu duc la alterarea functiei perceptive. frazele au o semnificatie vida pentru noi. Se considera a fi o forma de nevroza monosimptomatica a scolarului mic. Mutismul electiv apare la copiii hipersensibili.3. nu au tulburari intelectuale.2. executa prompt orice ordin care nu pretinde un raspuns verbal.4.5.3. 6. 6. Formularile indicative nepotrivite exprima atitudini sterile.8. 6.5. Mutismul isteric are un caracter temporar. "în oglinda" a cuvintelor auzite. 6. din autismul infantil precoce. 6. instalarea limbajului agramat în insuficienta psihica secundara. Verbigeratia dementului consta în repetarea interminabila a unor cuvinte sau grupari de cuvinte. 6. Intoxicatia cu cuvinte este comparabila cu împotmolirea într-un cuvânt.5. la care se adauga simptomatologia psihozei. sau la deliranti.3. Are un caracter pasager daca sunt favorabile conditiile de mediu. în stari emotive. Ticul verbal din sindromul Gilles de la Tourette presupune emisia exploziva a unor cuvinte cu caracter obscen.7.1.2. detasarii. Ecolalia presupune repetarea "în ecou".6. proprie lor. 21 . cânta sau recita. 6. intoxicatii.2.5. Se caracterizeaza prin alternante cu perioade în care uimesc apartinatorii cu performante de vorbire. Mutismul copiilor schizofreni. la începutul scolaritatii si la pubertate. Se însoteste de embolalie (introducerea unor cuvinte parazite. Aspecte privind continutul limbajului (dislogii) Aceste tulburari vizeaza folosirea nepotrivita a cuvintelor. apare la copilul mai mare. Poate fi tonic. Tulburari formale gramaticale Apar pe fondul unor carente de instructie scolara.6. Perseveratiile pot apare la obsesivi.9. Abundenta formularilor imperative este caracteristica primei etape de dezvoltare lingvistica a copilului.3.4.2. Apare si în insuficienta psihica secundara. Poate fi fiziologica la copil. fratii. 6.3. emotivitate crescuta. Se accentueaza la emotii si dispare când copilul vorbeste cu persoane cunoscute.

5.1. Forma hiperactiva are la baza cresterea anxietatii. Se asociaza frecvent hiperactivitatea si neatentia. 6.6. 6.3. în aproape toate cazurile limbajul expresiv este serios perturbat. în decurs de zile sau saptamâni. Dislexia apare izolata în formele ereditare. substituiri. nici în gând.6. 6. aproape totdeauna de lob temporal bilateral si convulsii epileptice. în discordanta cu marea greutate de a citi. 6. Este foarte grava. Dislexia ereditara este un simptom unic. gestica).3. sau electroencefalografic.2.6. Dislexia nevrotica se prezinta sub doua forme. Dislexia în cadrul sindromului de microsechelaritate encefalopatica a copilului. inversarea cuvintelor în propozitii sau a literelor în cuvinte. Aproximativ 2/3 din copii ramân cu un deficit de limbaj expresiv si 1/3 se recupereaza complet. Afazia optico-verbala sau amnestica consta în faptul ca pacientul nu poate numi prin cuvinte obiectele recunoscute. viteza redusa a cititului. In functie de etiologie. inadecvarea si izolarea sociala. Debutul tulburarii se însoteste de anomalii paroxistice EEG. cu pastrarea inteligentei globale. prezent la multi membri din familie. iar evaluarea comprehensiva a actualei functionari a limbajului releva deseori dificultati discrete. asociat cu altele de tip neurologic. ele tinzând sa se amelioreze când copilul reachizitioneaza unele mijloace de comunicare. afazia Wernike a dezvoltarii.6. Tulburarea se accentueaza în perioadele de suprasolicitare. 6. fiind mai usoara decât forma precedenta si mai usor de corectat.4. 6.2. 6. senzitivitate.2. Pe lânga esecul scolar. Dislexia în cadrul unor encefalopatii ereditare apare la copii care au manifestari encefalopatice cu caracter familial. afazia. Afazia audio-optica sau senzoriala. Nivelul intelectual si senzorial al acestor copii este bun. rusine nejustificata. sau disfazia dezvoltarii de tip receptiv. în restul situatiilor.6. Perturbari emotionale si comportamentale apar în lunile de dupa pierderea limbajului. Forma hipoactiva se caracterizeaza printr-un dezinteres total care merge pâna la opozitie. surditatea verbala. Kucere descrie patru tipuri de dislexie. dificultati de atentie. Tulburarile de citit sunt precedate de tulburari ale dezvoltarii limbajului. nu pot citi cu voce tare. distorsiuni sau adaugari de cuvinte. Dislexia este o tulburare specifica definita ca o dificultate a copilului de a-si însusi cititul. severa.3. dislexia este asociata cu disgrafia (dificultati mari privind însusirea scrisului).6. se presupune a fi un proces encefalitic. ulterior adaugându-se omisiuni. O.3. de examene. desi nu au avut nici un fel de alte probleme aparente pâna la încadrarea în scoala. 6.1. fiind comune anomalii în producerea sunetelor. Dislexia este de obicei. Sunt incluse în diagnostic: 22 .5. La acesti copii testele psihologice dau rezultate superioare probelor verbale. Afazia dobândita cu epilepsie (Sindromul Landau-Klefner) este o tulburare în care copilul a avut în trecut un progres normal în dezvoltarea limbajului. Etiologia este necunoscuta. Disgrafia izolata este exceptionala. de a urma instructiuni simple la vârsta de 2 ani se constituie semne semnificative de întârziere a dezvoltarii. Afazia audio-verbala presupune faptul ca individul nu întelege cuvântul auzit. 6. Acesti copii au adesea în antecedente tulburari specifice ale dezvoltarii de vorbire si limbaj.. ca un mecanism de aparare împotriva anxietatii. "Tulburarea specifica de citit" (ICD-10) se defineste ca o alterare specifica si semnificativa a dezvoltarii abilitatilor de citire care nu poate fi atribuita numai vârstei mintale. sau scolarizarii inadecvate. pierzând în abilitatile receptive si în cele de expresie. asociindu-se cu disgrafia. în 25*** din cazuri pierderea achizitiilor de limbaj producându-se progresiv în câteva luni.5. Copiii cu dislexie nu înteleg semnificatia celor citite. problemelor de acuitate vizuala. Dislexia si disgrafia Sunt tulburari extrem de importante în patologia copilului. psihologic. apare când bolnavul nu îsi poate reprezenta cuvântul auzit. Debutul apare între 3 si 7 ani. anxietate.1.6. gratie valorii majore pe care o are însusirea scrisului si cititului în viata scolarului. având putine sanse de recuperare. probele verbale furnizeaza performante mai bune decât testarea psihologica. Nu se asociaza cu tulburari de vorbire. apare ca simptom. De multe ori. Prin "Tulburarea limbajului receptiv" ICD-ul defineste o tulburare specifica de dezvoltare în care întelegerea limbajului de catre copil este sub nivelul corespunzator vârstei sale mentale. Se includ în diagnostic imperceptia auditiva congenitala.6. în rest pierderea fiind abrupta. lipsa întelegerii aspectelor subtile ale limbajului (tonul vocii. Dificultatile aparute ulterior constau în incapacitatea de a întelege structurile gramaticale. frecventa slaba la scoala si problemele de adaptare sociala sunt complicatii frecvente în ultimii ani de scoala elementara si în gimnaziu. În stadiile initiale exista dificultati de redare a alfabetului. Incapacitatea de a raspunde la chemarea numelui.

"fara obiect" manifestata prin neliniste psihica si motorie cu rasunet neurovegetativ somatic.3. În functie de obiectul pasiunii. stari defectuale schizofrenice. stabile si generalizate. a anxietatii de evitare si a celei constitutionale. în delirele mistice pasionale. 7. fenomene si trebuintele noastre.1. Extazul imita buna dispozitie îmbracând un caracter contemplativ. Tulburari cantitative ale afectivitatii 7. cocaina. de echilibru neuroendocrin. cu intensitate slaba sau medie. ci o golire afectiva. altele tin de straturile superioare. fara tulburarea cititului.1. intensitate mai mica decât afectele.1. dificultatile de scriere asociate cu cele de citire. acestea pot fi pozitive sau negative. 23 . 7. îsi mentin totdeauna referinta la obiect. Apare în schizofrenie. Euforia se caracterizeaza printr-o încarcatura afectiva pozitiva. având repercursiuni negative asupra vietii psihice si asupra conduitei individului. Raptusul melancolic este o exacerbare critica a trairii depresive potentata de anxietate si tradusa prin agitatie psihomotorie si acte impulsive (sinucideri). Sunt afectate abilitatile de silabisire orala si scrierea corecta a cuvintelor.3. de intense modificari somatice si vegetative. Presupun existenta unui impuls puternic spre o anumita activitate. puerila. stari confuzionale de diferite etiologii.Dispozitia poate suferi urmatoarele modificari: 7. de durata. legate de obiectul declansator."întârzierea citirii". de disfunctie a unui organ (constrictie laringiana. cu scaderea capacitatii de a vibra afectiv la situatiile ambientale. întârzierea specifica de citit.3.1. de durata scurta. au o manifestare variabila spontan. 7. Au debut brusc si desfasurare furtunoasa. de consumul de toxice. de conditiile materiale. care apare în tumorile cerebrale de lob frontal. angajare mai puternica. Distimia este o dispozitie dureroasa. având o conditionare sociala evidenta. Sunt mai interiorizate. Pasiunile au o amplitudine a trairilor mai mare decât în cazul sentimentelor. satisfactie. În acest cadru tulburarea initiala este pe plan organic (boli cronice). 7. dislexia dezvoltarii.2. mai discret polarizate. 7. reflectarea relatiei subiective între noi si lumea materiala. Sunt izbucniri puternice afective însotite de îngustarea câmpului constiintei. Indiferentismul nu presupune diminuarea dispozitiei. a tensiunii afective si a elanului vital. cu pierderea semnificatiei afective a lucrurilor pentru individul în cauza. fiind legate de biotonus.Hipotimia este o scadere. Anxietatea poate deveni situationala. de intensitate mare.1. în grade variabile. Afectivitatea este acea functie psihica. Exista emotii pozitive (placere. în episoadele maniacale ale psihozei maniaco-depresive. Sunt situative. rupt de realitate.1. care permite reflectarea raporturilor subiective dintre obiecte. 7. frica).1. problemelor de acuitate vizuala si auditiva.3. Anxietatea este o teama difuza. depinzând de conditionarea sociala a obiectului lor. În diagnostic se include retardarea specifica a ortografiei.1. Apare la copiii cu epilepsie temporala. Atimia este forma extrema a hipotimiei caracterizata prin scaderea foarte accentuata a tonusului afectiv.2.1. de scurta durata. de starea de sanatate. Emotiile au un sistem motivational mai complex.1. în relatie cu activitatea psihica de tip superior. 7. Este descrisa ca o stare de fond. Angoasa este o senzatie penibila.1. Unele reactii afective tin de straturile profunde ale afectivitatii. Poate apare în intoxicatiile cu alcool.3.1. dar include si situatiile psihologice care nu ating o amplitudine clinica (lipsa de interes). Hipertimia este o dispozitie care depaseste valorile normei.1. Apatia este conceptul sinonim cu al atimiei. Afectele sunt reactii afective mai diferentiate. sau unei scolarizari neadecvate. Sentimentele sunt trairile afective cele mai complexe. în stari de deteriorare cognitiva. care polarizeaza viata psihica a individului. Moria este o veselie necontagioasa. negativa. Când anxietatea este somatizata îmbraca aspectul hipocondriei. dar determinata de gradul de adaptare la ambianta. mergând pâna la senzatia mortii iminente.1. acuta. în absenta unei istorii de tulburare specifica a cititului si care nu este datorata unei vârste mintale mai scazute. în starile fobice.1. morfina. aparitie brusca sau de lunga durata. de starea subiectiva precedenta. bucurie) si negative (neplacere.1.1. în functie de care au o anumita polaritate si continut. "Tulburarea specifica a scrisului" este alterarea specifica si semnificativa în dezvoltarea abilitatilor de scriere. etc.).1.4.3. Dispozitia este o stare afectiva generala (cea mai elementara dintre reactiile afective specific umane). ajungând pâna la atacuri de panica. pustiire. nelegata de un obiect dat. perceputa sub forma reactiilor afective.1. veselie nemotivata. 7. de intensitate mare. întâlnita în depresie (plâns dureros). La copil poate apare sub forma anxietatii de separare. Apare în insuficientele psihice primare. caracter mai stabil.

1. care cuprinde totalitatea manifestarilor noastre pe plan concret.1.1. Hiperchineziile presupun existenta unei hiperactivitati care depaseste sfera normalului.1.1. tendinte clastice.2. sau pe plan mintal. Tulburari ale activitatii voluntare 8. greu de linistit. tipizate). Nedezvoltarea sentimentelor apare în insuficienta psihica primara (în cadrul nedezvoltarii generale). 7. 8. fuga de idei.4.3. nici durere). reflexele neconditionate si reactiile vegetative.1. penibila. 7. în timp si se caracterizeaza prin disparitia treptata a raspunsului adecvat si înlocuirea lui cu unul inadecvat. Apare în primii ani de viata. Activitatea voluntara este o functie psihica de reflectare constienta. Hiperchineziile psihopatilor se particularizeaza prin crize de furie. în contextul unor greseli de educatie.2. prin explozivitate.1. permanenta. Sentimentele 7. Este o reactie paradoxala a individului la ruperea unui stereotip dinamic de mare importanta biologica pentru el (decesul unei persoane apropiate din familie nu determina nici bucurie. Agitatia de tip catatonic se desfasoara pe spatiu restrâns. motor.1. în gândire exista incoerenta. atentie distributiva. La copiii cu întârziere mintala. Apare asociata cu ambitendinta (nehotarârea de a face sau nu un anumit lucru). aparare. este lipsita de scop. dezordonata. inhibitie scazuta. Hiperemotivitatea este frecventa la copii. Se defineste ca o traire inadecvata situatiei.1. cu manifestari clastice.4.4. palida. Se poate ajunge la blocaje emotionale. Constiinta allopsihica este nealterata. însotindu-se de disociatia gândirii si de prezenta manierismelor si bizareriilor. în raport cu constientizarea incapacitatii de modulare afectiva.2. 7. agitatia. plânsul si pe cea vegetativa. Apare tot în schizofrenie. survenind. de scurta durata. agresive. Activitatea este incoerenta. impunând diagnosticul diferential cu epilepsia. din cauza particularitatilor fiziologice de vârsta. cu amnezie completa ulterioara.1.Afectele sunt frecvente la copil. Ambivalenta afectiva consta într-o traire foarte apropiata a doua sentimente contrare: dragoste-ura. În sens larg.4.3. prin care omul actioneaza asupra mediului si asupra propriei persoane. asociatii ideative prin asonanta. Tulburarile calitative ale afectivitatii Se caracterizeaza prin reactii afective aberante si neadecvate. 8. întâmpinata cu veselie si invers.1. 8. usurinta în stabilirea contactului interpersonal. Sunt greu de încadrat în vârsta copilariei.1. dezorganizarea lor poate apare în bolile care merg cu dementiere. fuga.1.2. la care participa vointa.1. 7. pe plan concret. praxiile (presupun învatarea. ideativ.3.1. sau pe plan mintal prin care actionam voit asupra mediului si asupra noastra. îmbracând forma rosie.1. Se însoteste de modificari în sfera instinctiva. tocirea. ajungând pâna la manie furioasa. placere-neplacere. având intensitati variabile. dar nu subordonate vointei).2.2. fiind amplificari ale afectivitatii lui caracterizate. Scurt-circuitarile afective apar în cadrul tendintelor de structurare dizarmonica a personalitatii. teama de propriile reactii emotionale. 7. în general. la care se adauga frica.Anestezia psihica dureroasa se caracterizeaza prin trairea anxioasa. Afectivitatea paradoxala este tipica schizofreniei. 7. Agitatia psihomotorie din manie presupune prezenta unei activitati dezordonate. Inversiunea afectiva se instaleaza lent. 7. gândirea afectivitatea. pe care nu le pot stapâni.3. stereotip.2. Spasmul hohotului de plâns asociaza componenta motorie. 7. agresive (la copii vorbim de dizarmonie de personalitate).2. în vederea realizarii unui anumit scop. Agitatia psihomotorie de tip confuziv este determinata de tulburarile de constiinta.1. în timp devenind standardizate. activitatea este data de totalitatea manifestarilor de conduita.1. sau a unor suferinte organice.2. Ea include activitatea voluntara superioara (functie psihica). tensiune permanenta. 24 . impropriu (copilul uraste parintii în schizofrenie). exista hipertimie.2. Se întâlneste în diferite tulburari psihice.1. având o expresie fenomenologica si o semnificatie prognostica diferita.1. 8. pe model automatizat. dar nu incoerente. ACTIVITATEA. 8. adesea. cu incapacitatea finalizarii celor începute (polipragmazie dezordonata). activitatile instinctive (reactii emotionale constientizate. 7. mânie.2. 8. cu îngustarea câmpului constiintei.1. Disparitia sentimentelor. degradare. cianotica. afectele patologice sunt frecvente. negativa. Se caracterizeaza prin hipersensibilitate.1. are caracter absurd. Agitatia psihomotorie se caracterizeaza prin hiperactivitate pe plan afectiv.1. 7.1. reactii generalizate de aparare (la copilul mic).Emotiile 7.

1. Inhibitia intereseaza si alte functii psihice (gândire. în plina stare de sanatate.1.1. Stereotipiile de miscare (parachinetice) vizeaza diferite activitati cum ar fi mersul. În starile maniacale faciesul este animat. 8. Stereotipiile presupun o durata anormala a impulsurilor motorii. 8. la raptus melancolic în depresiile endogene. de regula în public. Nu apar izolate.1. 8.8. se plânge mereu. 25 . Sugestibilitatea crescuta este o forma de pasivitate bolnavicioasa. care cuprinde: 8.9. contractii musculare. Instabilitatea se însoteste adesea. din cauza unor suferinte organice din perioada pre.2. copii cu boli organice.8. Hipochineziile apar în afectiuni psihice care merg cu predominanta proceselor de inhibitie. 8. În formele severe bolnavii devin gatosi. scrisul.1.1.9.1. cu bradichinezie (rarirea si încetinirea gesturilor).6. politete exagerata.1.5. declansate în context conflictual. la copiii cu melancolie. mai poate surveni în intoxicatiile cronice cu barbiturice. iar amnezia ulterioara este partiala. insuficienta psihica primara sau secundara. nu reactioneaza la excitanti externi.1. nu poate sta locului. 8.2. 8. Stereotipiile de atitudine (achinetice) constau în adoptarea unor atitudini bizare. se spala continuu. 8. sau în cea cu manifestari psihomotorii.1. sugestibilitate crescuta. peri.1.1.4. 8.1.3. cu durata lunga. opusa negativismului. neliniste. Poate merge de la intensitate mica.1.4.1. 8. depresie. inertie. indiferentism. cu pastrarea îndelungata a acelorasi pozitii.2.1.1.1.4. 8. afectare puerila. Au un caracter demonstrativ. O întâlnim la depresivi. 8. mobila.4.1. Adinamia este lipsa de energie psihomotorie. Adezivitatea este o atitudine comportamentala manifestata prin vâscozitate afectiva. perseveratie. cu aparitia unui comportament dominat de activitati absurde. Adezivitatea apare ca un comportament caracteristic epilepticilor. sau repetarea lor. mimica hiperstudiata. limbajul.1.9. 8.1.4. Intensitate mare a hiperchineziei poate apare si în atacurile de panica. întâlnita în nevroze. Cele mai caracteristice apar în sindromul catatonic.1. privirea este stinsa. sau tulburari psihice de ordin general. tendinta la izolare. Este prezent fundalul de impresionabilitate. exista o cutare specifica în "omega melancolic" a regiunii intersprâncenoase.1.3.9. În epilepsia cu crize majore. 8.7.1. Flexibilitatea ceroasa presupune adoptarea timp îndelungat a unei pozitii impuse. însotind alte forme de hiperactivitate. Achineziile presupun o diminuare a activitatii voluntare pâna la disparitia completa a oricarei forme de activitate pe plan mimic sau pantomimic (amimie).4. dificil de executat în cazul persoanelor normale. farmacodependenta. Hiperchineziile legate de tulburarile anxioase presupun o neliniste permanenta. hiperchinezia se recunoaste prin caracterul ei critic.4.1. nu se deplaseaza din pat nici pentru necesitatile lor fiziologice. sau postnatala imediata. Instabilitatea psihomotorie este o forma de hiperactivitate ce apare la copii cu sechele fruste de encefalopatie infantila.2. cu aparitie si disparitie brusca. în care pacientul se supune cu usurinta unor influente exterioare potrivnice lui. Manifestarile critice functionale au un aspect polimorf hiperchinetic. privirea este suspicioasa. Ecopraxia apare când copilul repeta gesturile celor din anturaj. privirea este vie. bolnavul se plimba. Bolnavul executa aceeasi miscare ore în sir. 8.3. confuzii mintale prelungite.2.2. tumori cerebrale.1. Parachineziile sunt activitati care denota o alterare psihica de tip discordant.4.2.1.9. psihastenie. inactivare. 8. lentoare intelectuala si psihomotorie. În starile depresive se modifica mai ales mimica etajului superior al fetei.1. exprimând anxietate. hipomimie (insuficienta mobilitate mimica). Aceasta tulburare apare în catatonia stuporoasa.2. În delirurile expansive expresia fetei este dispretuitoare. afectivitate). 8. Supunerea automata se produce indiferent de intensitatea posibila a agresiunii: bolnavul întepat în limba va scoate limba ori de câte ori i se va cere. expresia fetei tradeaza o durere insuportabila.1. apare hipersalivatie. teatral. cu expresia fetei "masca de ceara". sau mai rar. 8. lasând amnezie completa postcritica. este complet dezinteresat de mediu.1. se poate comunica cu bolnavul. se plimba prin acelasi spatiu. în continua schimbare.1.1.2.4. Ecolalia: pacientul repeta cuvinte auzite. insistenta în maniera de a cere ceva.1. Bolnavul devine stuporos. de insomnie si tulburari de comportament. Din acest cadru fac parte: 8. hipervoluntara sau exaltata.4. încapatânare. Hipermimiile sunt modificari în exces ale expresiei faciale. psihopatii.1. În delirurile de persecutie mimica este tensionata. adesea incomode.1.4. intoxicatii cronice.

Instinctul alimentar 8.4.1. Activitatea instinctiva este forma cea mai elementara de activitate.3.1. Anorexia simpla apare în nevroze. 8. 8. vorbi. 8. saluta. Negativismul este un alt simptom al sindromului catatonic. opus pasivitatii. la copiii cu retard psihic usor care sunt fascinati de foc.8. la bolnavi cu halucinatii gustative care determina delir de persecutie (otravire).3.2. Potomania priveste consumul exagerat de lichide. de obicei lipsite de valoare. este considerat delict si se pedepseste de lege.2.3.1. Jocul patologic de noroc este introdus de sistemele actuale de clasificare a bolilor mintale în capitolul tulburarilor activitatii cu caracter impulsiv. 8. 8. 8. 8. 8. In grupul parachineziilor sunt cuprinse si alte tulburari care nu se încadreaza în sindromul catatonic. de pietrificare si inversare în interior. pe un fond continuu de rupere de real.4. bolnavul consumând lucruri necomestibile (anorexie mentala.4. care nu trebuie învatat si merge dincolo de constient. Tulburarile activitatii cu caracter impulsiv se particularizeaza prin aspectul lor brusc.2. ca o rezerva de adaptare. tulburari de schema corporala si semne grave de deficit somato-endocrin (secundare).7.3.2.3. imprevizibil. Instinctul de aparare poate fi: 26 . 8.5.1.1. la conflicte minore rup. care nu au capacitate de insertie socio-familiala. anormale. Refuzul alimentar total si sitofobia apare la deliranti. Dipsomania este tendinta impulsiva de a bea. Scrisul particular. ulterior. partiala sau totala. sindromul Kleine-Levin. Diminuarea instinctului alimentar poate avea diferite intensitati: 8. Ergoschizisul este dezorganizarea armoniei miscarilor. Vagabondajul este caracteristic psihopatilor. Dispar în somn. Dromomania este fuga impulsiva a copiilor care renunta cu usurinta la conditiile comode de viata de acasa. manânca sub patura). Uneori impulsul se însoteste de o tulburare a constiintei.1. Componentele ei sunt înnascute.2.1. fiind imprevizibil si incontrolabil.4.3. 8. dar care îi aduce într-o stare de tensiune. bolnavul se opune oricarei influente din afara. 8. 8.1. 8. fiind explicate de bolnav ca un impuls vag spre actiune. de regula.6.7. Piromania apare. Asigura un comportament adaptativ.2.4. deliberata si voluntara. dupa cum urmeaza.2. la fel ca unele forme ale suicidului. Negativismul pasiv se exprima prin refuzul de a executa ordinul. 8. se accentueaza la emotii.3.2. 8.1. Bizareriile sunt manierisme mai accentuate (de exemplu. 8. continua.4.8.1.2.3.1.2.3.4.3. Exista regret ulterior. Constituie o forma monosimptomatica de nevroza a scolarului mic.1. Negativismul activ apare când pacientul executa inversul comenzii pe care o primeste.2. 8. cu debut si sfârsit brusc. Impulsul este un act psihomotor cu caracter imperativ.1. o motivatie alimentara crescuta. chiar si în stare de confuzie.2. Clastomania apare la personalitatile dizarmonice impulsive.1. neasteptat. mult controversata la adult si mai rar întâlnita la copil. ajungând în forma extrema pâna la descarcari fonatorii. particulare. pagubasului. Ticurile sunt miscari ale diferitelor grupe musculare care se produc repetat. Anorexia mentala este o entitate clinica de granita care vizeaza pierderea poftei de mâncare.1.3.9. intempestiv si rapid. Apar ca si consecinta a unor trairi afective puternice si pot avea implicatii medico-legale. "în oglinda".2. pot fi controlate voluntar (partial). sau nemotivat.1.4. insuficienta psihica).1. 8. care explica amnezia consecutiva. Bulimia presupune o exagerare. 8. care. sau respiratorii. Râsul exploziv apare în situatii nepotrivite.1. Grimasele pot avea caracter stabil sau variabil. dar cu o stare permanenta. cu majuscule. 8. 8. sunt îndreptate spre satisfacerea unor nevoi fundamentale ale speciei.2. mânca.2.3.4.3. 8. de a consuma alcool.6. Pica presupune o pervertire a instinctului alimentar. însotita.1. nu sub imperiul impulsului.4. care apare în disfunctii diencefalice. de a umbla.5. se repeta legic. cu un motiv real nesemnificativ. Cleptomania se defineste ca o impulsiune de a subtiliza unele obiecte. în care. Manierismele sunt maniere speciale.1.4. Tulburarile activitatii instinctive. sunt neadaptate situatiei.3. sau productiunile plastice cu caracter patologic sunt incluse în grupul parachineziilor. care se vor restitui. adesea de pervertirea instinctului alimentar.2. sfâsie totul în jur. manie. Negativismul poate fi activ sau pasiv. 8. Vagabondajul constituie tot o parasire a domiciliului.3. având un dinamism propriu.

5. 8. în stari de excitatie de tip maniacal. În toxicomanii hiperbulia are un caracter unidirectional.4. sau contemplarea organelor genitale externe ale unei alte persoane.3.8.3. caracterizata prin faptul ca individul nu ajunge la satisfactie decât daca poate produce durere partenerului.11. manifestându-se prin avaritie.3.3. 8. având un rol mobilizator. 8. deconcentrând individul de la alte activitati.3. incultura si amoralitate. sau prin saracirea vietii psihice. Este necesar examenul psihiatric si psihologic pentru a evalua starea sanatatii mintale a individului si implicit pentru a diagnostica o boala psihica în vederea stabilirii discernamântului (insuficienta psihica primara sau secundara. în fazele maniacale si hipomaniacale (consecinta a instabilitatii si agitatiei). Exagerarea lui se numeste nimfomanie la femei si satiriazis la barbati.2.3.3. îndreptat spre procurarea drogului. Hipobulia este definita ca indecizie în fata a doua solutii contrare. În starile obsesivo-fobice apare un efort volitional în directia eliberarii de sub invazia ideilor sau actiunilor obsesive. întâlnita si la persoane normale. Sadismul este aberatia unui act sexual normal.3. sau a depasirii unui obstacol. se teme sa ramâna singur. Perversiuni 8. raspunzând de initiative si decizii.1.. Apare în psihopatii.3. de satisfacere a nevoilor sexuale.2. pâna la declansarea ejaculatiei. Zoofilia presupune atractia instinctiva fata de animale (copii de pastori). Homosexualismul sau lesbianismul presupune raport sexual cu persoane de acelasi sex. Exista si un alt tip de vointa. Hiperbulia este exagerarea fortei volitionale.3.3. Instinctul de reproducere 8.3. Apare la copiii cu insuficienta psihica. psihoze. când atentia este fixata pe boala în general.3. aflati în nevoie de consum afectiv. În insuficienta psihica primara sau secundara. La paranoici hiperbulia merge pâna la sacrificiu în sensul ideilor delirante.2.7.3. traducându-se comportamental prin scaderea capacitatii de a actiona.1. 8.1. sau când pericolul real nu poate fi apreciat (retard mintal.3. când este vorba de copiii proprii.3.9.1. se numeste incest. La psihopati. hipobulia se defineste ca un defect volitional de dezvoltare. aparent pasiva. 8. Pedofilia este atractia fata de copii.3.3. daca primeste caracter impulsiv obsedant si duce la epuizare. 8. sau cu organizare dizarmonica a personalitatii. în scop de satisfacere sexuala.3. ea este componenta psihicului uman prin care se realizeaza constiinta în activitate.3. ca un joc cu organele genitale.3.3. tenacitatii în directia reusitei. Diminuat când exista ideatie de inutilitate si autolitica (depresie). Ipsatia. Narcisismul presupune atractia amoroasa fata de propria persoana. La îndeplinirea oricarei actiuni participa o vointa activa si vointa de suport care sta la baza perseverentei. 8. în locuri publice. 8. Este mai frecvent la tati decât la mame si reflecta o structura psihopatica erotica. stari confuzive). Diminuarea lui apare în stari caracterizate prin inhibitie. VOINTA nu este o functie psihica. fermitate). Ajuta individul sa treaca la actiune.3. Este de cele mai multe ori consecinta vietii familiale în conditii de promiscuitate. ca expresie a fortei lor temperamentale (dârzenie. 8. 8. Pervertit.3.3. se teme de boala (în nevroze). Exhibitionismul este placerea de a-si expune organele genitale în prezenta sexului opus.3.2. 8. la vârstnici (senilitate).3. 8. poate apare în intoxicatiile sistemului nervos central.1.3. impulsiva sau obsedanta a acestuia. 27 .10. 8. a orgasmului. schizofrenie).3. Apare în suferinte somatice.1.3. 9. care sta la baza amânarii. La fel. cu caracter inhibitor. Incestul este modalitatea aberanta de satisfacere erotica între parinti si copii sau frati si surori.1.3.3.8.3. respectiv a deteriorarii psihice globale.3.3. Voyerismul tine de satisfacerea sexuala prin privirea actului sexual.3. în cerebrastenia posttraumatica.3. copiii fiind victimele unor perversi sexuali adulti si având rol pasiv.3. Necrofilia este atractia fata de cadavre. 8. responsabila de stapânirea de sine. Exagerat. numita vointa inhibitorie. care frâneaza reactia imediata si pulsiunile indezirabile.2.2. hipobulia se înscrie pe linia nedezvoltarii psihice.3. Travestismul este bucuria de a purta îmbracamintea sexului opus.6.3. spre deosebire de masochism unde exista nevoia celui în cauza de a i se produce durerea.2. în starile nevrotice. Tulburari cantitative ale vointei 9. atunci când pacientul cere protectie.3.3. 9. masturbatia apare la copiii mai mari. ca o nevoie instinctiva.3. Apare cu caracter trecator în pubertate.3. de cele mai multe ori. 9. 8. Poarta numele de impotenta la barbati si frigiditate la femei.3.3. Devine patologica daca se prelungeste peste aceasta perioada. lacomie.

Tulburarile de dimensiune presupun îngustarea câmpului constiintei care va cuprinde mai putine elemente. care asigura sinteza tuturor formelor de reflectare. în debutul schizofreniei. Are totdeauna un aspect confuziv si unul delirant. CONSTIINTA este functia psihica sintetica.2. incoerenta în gândire si amnezie ulterioara.1. adesea de aspect ancestral.2. La copil are.2. Se întâlneste în ticuri.3. impulsivi. 10. de la coma vigila. Forma hipnagogica. traumatisme cranio-cerebrale. reflexe la lumina si cele corneene). de multe ori cu caracter antisocialo. copilul realizeaza caracterul patologic al starii sale.2. terifiant. Dupa Sutter constiinta este "sinteza activitatilor psihice la un moment dat".3. Monoideismul presupune concentrarea întregii activitati a bolnavului în jurul ideii delirante. intoxicatii acute. H. 9. ca rezultat al lipsei de frâna.1. sau chiar determinata de anumite dorinte. 10. la nevroticii anxiosi. schizofrenie.3. apare în intoxicatii. Apare la indivizi cu temperament coleric în situatii conflictuale.2. inhibitorii. iar în cea secundara este consecinta degradarii lor. 28 . 10. 10. Tulburari calitative.3. în meningoencefalite grave. spasme.3. trairi. depunând eforturi evidente pentru a se încadra în mediu. 10.3.1. 10. 10. Abulia semnifica. la cea depasita. însotita de o stare de perplexitate. desi îl preocupa permanent.1. 9.4. Tulburarile de claritate 10. Predomina confuzia în raport cu componenta deliranta. leziuni pedunculare. de cele mai multe ori. la fel si propria persoana. dezorientare temporo-spatiala. Starea oniroida întruneste conditiile de patologie asimilata cu visul. încât nici macar suicidul nu îl poate materializa. În depresiile profunde (endogene). 10.2. traducându-se în plan comportamental prin acte impulsive. 9. Onirismul toxiinfectios este un delir halucinator acut cu alterarea starii generale. transpunând-o în universalitatea constiintei sale". impulsiuni. 10. la psihopatii excitabili. când bolnavul nu este capabil sa întreprinda nici o actiune. cu viziuni si scene animate. desi copilul este treaz. El comunica cu productiunile halucinatorii.2. Obnubilarea (înnourare. Stupoarea (somn profund) apare în boli somatice grave (autointoxicatie). Are diferite grade de severitate.2. de prezenta în mediu. Impulsivitatea se însoteste de insuficienta vointei pasive. care permite conectarea unor relatii incomplete. 10. Amnezia este partiala. Starea amentiala se caracterizeaza prin confuzie cu agresivitate datorata disocierii grave a functiilor psihice. cu durata de secunde. Lucrurile din jur sunt vag percepute. sau acte parazite.2.1. Disabulia este dificultatea de a trece de la o actiune la alta. Apare în catatonie. în varianta ei nocturna (mai benigna).1. Coma este starea de suspendare a tuturor activitatilor reflexe cu receptori deschisi în afara (osteotendinoase.2. de obicei. 10. stari post-criza epileptica. Este o forma de activitate mintala automata. producându-se la revenire o usoara dezorientare. copilul asista pasiv la scenele de vis. Apare în intoxicatii. corespunzatoare zonelor de excitatie optima din scoarta. Este o tulburare a vointei si activitatii caracterizata prin pierderea spontaneitatii si initiativei. îmbracând un aspect "tubular". fugare cu lumea.2. Lasa amnezie ulterioara. cuprinde eclipse paroxistice ale starii de constienta. este o stare de veghe.9. însotita. cu ajutorul carora se deplaseaza în spatiu.2. iar dupa Jaspers "activitatea psihica acum si aici". Precoma presupune activitate reflexa exteroceptiva în stare de functiune. încetosare) este o scadere de mica intensitate a claritatii. Se pastreaza doar reflexele interoceptive si functiile de baza vegetative (si acestea modificate). Bolnavul raspunde la excitanti algici puternici. o hipobulie accentuata. dar este posibila comunicarea si cu cei din jur.3. bolnavul este atât de inhibat.1. Ey afirma ca "a fi constient înseamna a trai particularitatea propriei existente. 10.1. dar si în cea diurna (mai grava).3.3. cu alterarea profunda a sintezei senzoriale. Parabulia consta în insuficienta volitionala. alaturi de totala areactivitate la excitanti psihici. infectii. 9. Îngustarea câmpului constiintei în insuficienta psihica primara se datoreaza nedezvoltarii structurilor morfofunctionale. 10.2.1. insolatii.1. un continut anxios. Exista mai multe forme: 10. Starea crepusculara. cu suspendarea reactivitatii la stimulari psihice. minute.2. sau de a finaliza o actiune începuta. Ramân în câmpul constiintei doar automatismele primare. se trezeste superficial si readoarme imediat.2. de lipsit de initiativa. Tulburarile calitative sau dezintegrative sunt manifestate întotdeauna prin prezenta unui sindrom confuziv cu îndepartare de lumea reala.1.

si pe cel melancolic si coleric (patologic). Este înnascut.1. PERSONALITATEA este individul în sine. Este un produs eminamente social. acea forta care îi permite sa ramâna el însusi pe tot parcursul existentei sale. astfel. se bazeaza pe intelect si temperament Cuprinde totalitatea trasaturilor esentiale si calitativ specifice persoanei. Hipocrate descrie.2. instincte) sunt "oarbe". La psihopati exista o dizarmonie privind dezvoltarea diferitelor componente ale personalitatii. a conduitei. conduse pe principiul placerii si presupun satisfacerea unor nevoi biologice ale individului. Din multitudinea elementelor ce compun personalitatea cele mai semnificative sunt: Temperamentul este mijlocul de adaptare al personalitatii. gândirea. ca nu mai este cum a fost. În insuficientele psihice primare nu se ajunge la o dezvoltare completa si armonioasa a personalitatii. de continuitate a structurarii psihice a individului. unele fiind foarte bine dezvoltate. Personalitatea de tip nevrotic apare la copii cu o anumita predispozitie premorbida. feminin). imaginatia.1. Tulburari de unitate 11. Tulburari de identitate 11. în aria constientului.3.iar Kretschmer cu: ciclotim si schizotim. Structurile afective sunt constientizate. 11. 11.3. gradul de activare al energiei noastre. exista o traire succesiva. Stau la baza structurilor motivationale. în eu. Tulburari de dezvoltare ale personalitatii 11. 29 . insecuritate. unul de activare. carente afective. Eisenk se paseaza între cei doi poli cu doua variante . general astenica. În functie de predominanta tipului de activare sau de inhibitie. crescuti într-un climat de neajunsuri. Depersonalizarea apare în debutul schizofreniei si se caracterizeaza printr-o traire anxioasa a iminentei pierderii controlului asupra actelor sale.2. coeficientul de rezistenta. aria subconstientului si aria inconstientului. în totalitatea. 11. structurile de baza ale personalitatii sunt: Structurile inconstiente (tendinte. fiecare cu viata lui proprie. Pavlov descrie pentru normalitate tipul puternic echilibrat. în delirul metabolic. dar poate apare si în psihoze exogene.4. s-au descris tipurile fundamentale constitutionale. fara a o epuiza însa. în special. facultatea de cunoastere si întelegere. Forma paroxismului anxios apare în starile de soc emotional. El are doi poli.10.1.2. luni). altul de nonactivare.1. altele deficitare. În alte situatii dedublarea este resimtita ca o proiectare în afara propriului corp.2. tipul sanguinic si flegmatic în caz de norma. isteric. Este o forma supraacuta care survine în delirele acute azotemice. I se descriu structurile eu-lui. cu o profunda alterare a starii generale. flegmatic si pentru patologie tipul dezechilibrat si slab. 10. epilepsie.3. Structurile simbolice sunt considerate a fi memoria. Intelectul este baza de informatie a personalitatii. Personalitatea este un complex bio-psiho-social. 11. plasarea pe axa de sex (masculin.3. 11. furie. dar involuntar.1. Halucinatiile sunt terifiante. Dedublarea personalitatii apare când bolnavul îsi traieste propria persoana sub forma a doua fiinte cuprinse în el. cu hipochinezie. Structurile conative sunt gnozice (perceptia) si praxice (activitatea si vointa). Anxietatea devine traire definitorie. Automatismul mental presupune nerecunoasterea actiunilor proprii. constiente (functiile psihice). 11. este nesigur. cu eliberarea unor automatisme inferioare si acte propulsive (fuga. Regresiunea poate apare în afectiuni ce merg cu denivelare de la valorile anterioare.2. Alte componente sunt aptitudinile si talentele (care dimensioneaza sensul dezvoltarii psihice). de unitate. Personalitatea este forta de coeziune a eu-lui (Porot).3. Negarea eu-lui semnifica desolidarizarea de el. continuitatea si unitatea sa psihoorganica.1. apare.2. mijlocul de adaptare din în interior a conduitei. care sunt considerate ca impuse de cineva din afara.extrovert si introvert .3. Tulburarea este caracteristica schizofreniei. 11.3. întruneste conditia delirului.1.1. în timp a celor doua existente. Altfel spus. însotite de frica. 10. tin de experienta anterioara de viata a copilului si tind sa fie descarcate în real. 11. Bolnavul simte ca s-a schimbat. impulsiuni. violenta).3. caldura cu care facem o activitate.4.3. Apare posttraumatic si poate avea o durata mai lunga (saptamâni.2. 11. Caracterul este modelul personalitatii. pulsiuni. biotipul constitutional. Constiinta eu-lui este numai partial alterata. Confuzia astenica este o stare confuziva simpla. Originea lor este în subconstient. Alteori. Starea halucinator deliranta presupune un tablou emotional centrat pe anxietate.

în miscare permanenta. se produce bine în public. îsi subapreciaza fortele. Este ghidat de un egocentrism exagerat.3. aspiratii homosexuale. La adult timia este preponderent depresiva. foarte sensibil la laude. punând adesea probleme medico-legale. uneori. se plictisesc usor.fugi patologice. ajungând. hedonici. la întâmplare. Apare în schizofrenie si autism. Se epuizeaza rapid la efort. Degajat în orice ambianta. nepasatoare în raport cu greutatile vietii. fiind capriciosi. inconsecventi. Când bolnavul traieste situatia celor din jur cu convingerea ca le apartine. betii. tropism spre consumul de alcool pentru acoperirea anxietatii si durerii morale. Dizarmonia este mai frecvent întâlnita la femei. Reactiile sunt imprevizibile. cauta în fiecare experienta argumente pentru opiniile sale. Comportamentul pare artificial. putând sa ajunga chiar la decompensari psihotice. tulburarea se numeste apersonalizare. dezvoltând manifestari caracteriale . Instabilul are un infantilism psihic volitiv. fiind permanent certat cu el si cu lumea. Excitabilul este dificil de mic. fragilitate mare emotionala. De mic. crizele epuizându-se repede. Traiesc în prezent. Emotiile sunt vii. Daca manifesta staruinta. are idei prevalente inaccesibile contraargumentarii. Sunt activi. lipsit de autenticitate. Are tendinte toxicofilice. ajungând la o atitudine de mândrie ce poate fi luata drept îngâmfare. în situatii conflictuale. nehotarâti. Se simt "acasa" chiar si în prezenta strainilor. neîncrezator în viata si în oameni. cu dorinta de a obtine un beneficiu material. Apaticul. observatiile. parând instabil. Senzitivul este dominat de o sensibilitate excesiva în raport cu el si cu altii. declansând crize dramatice de afect în situatii conflictuale. incapabil de o activitate sistematica. Nu reusesc sa traga concluzii din experientele negative. având scopul de a impresiona anturajul. se socotesc neîndemânatici. când vorbim de tranzitivism. sau moral. Exista trasaturi megalomanice. de scurta durata. Au manifestari clastice. Are tendinte mitomanice. introvertul sufera de un defect de vointa (abulie). Unii bolnavi traiesc cu convingerea transferarii starilor subiective asupra altor persoane. Timopatul euforic are o dispozitie vesela. fara a tine seama de urmarim. trecatoare. înclinati spre demonstrativ. Insuccesul nu îl descurajeaza. 11. cu dificultate de a trece la actiune. Astenicul dispune de o slabiciune iritativa si constanta a sistemului nervos central (excitabilitate plus epuizare). cu mare sugestibilitate la influente negative. Timopatul depresiv este pesimist. Intercritic sunt sociabili. dovedind initiativa si îndemânare. permanenta schimbare a intereselor si intentiilor. obraznici.2. orgolios. În scoala este hiperactiv. Legaturile afective sunt superficiale. sugestionabil. nestatornic în atitudini si pareri. Traieste o stare de provizorat. cu tendinte la afecte scurt-circuitate. pe care îi socoteste rai si perversi. abordeaza lumea fara conventionalism. sustinuta. Sunt superficiali. un caracter de "poza" al comportamentului. cu reactii foarte vii la contrarieri (dar care se sting repede). neastâmpar. cu incapacitatea amânarii vointelor de moment. slabi. Trec repede de la o activitate la alta. Sunt sociabili. având control critic.3. Primesc cu indiferenta reprosurile. stimularile obisnuite devin 30 . impresionabili. acest copil este capricios. incapacitate fundamentala de a realiza satisfactii sexuale. o psihologie de actor. obtuzi în miscari si în joc. prostitutie. entuziast. atunci când exista o infirmitate de care se rusineaza (caracter de prevalenta). mereu ranit. de asteptare dureroasa. Slaba capacitate pulsionala generala se tradeaza prin frigiditate. Mimica este insuficient de expresiva. Exista o incapacitate de reprezentare a trairilor celuilalt. Sunt turbulenti în orice colectivitate. prietenosi. motivatia actelor este subordonata impulsurilor.3. Selecteaza aspectele neplacute. vagabondaj. apreciere inadecvata a valorilor umane. cu un intelect satisfacator. vrând sa para mai mult decât este în realitate. prietenosi. sunt sensibili. Are accese de hiperactivitate. este justificat. Nu îsi poate modula sentimentele. putini eficienti.4. lasând impresia vioiciunii psihice. sau depresiv. acumuleaza situatii de stress. opunând rezistenta masurilor educative. sunt iritabili. pâna la acuzatii calomnioase credibile. glumeti. Este neîncrezator în oameni. 11. mergând mereu pe linia minimei rezistente. Copil timid. stângaci. Timopatul poate fi euforic. zgomotos. De mic este neascultator. Persevereaza în propriile convingeri. prietenosi. dar sunt superficiali în gândire. cu pierderea aproape totala a legaturii afective cu lumea înconjuratoare. tulbura linistea pentru a atrage atentia asupra lui. este dezgustat.11. înclinatii spre reverii pentru a-si razbuna vanitatea stirbita. risipirea bunurilor. cu un orgoliu excesiv determinat de hipertrofia eu-lui si un exces nejustificat al stimei de sine. sociabili. histrionic. egoist. o face numai pentru a atrage atentia.3. Dizarmonii de personalitate Istericul are ca trasatura caracteristica un anumit tip de imaturitate afectiv-comportamentla. Personalitatea autista presupune o perturbare a relatiei cu exteriorul. distant de jocuri si bucurii. Se remarca prin reactii coleroase însotite de agresivitate. au un intelect bun. voluntari. agresive frecvente. vorbirea monotona. vulnerabilitate la stress (decompensari). Explozivitatea este trasatura dominanta. Paranoicul se contureaza dupa adolescenta.

Astfel. din respect pentru personalitatea in formare a minorului in stransa dependenta de conditia de mediu in care traieste. de unificarea atitudinii si sentimentelor în fata lumii. exacerbarea imaginatiei in perioadele de prescolar si de pubertate. dar marcata de indicizie si fara aplicabilitate practica. fricos. retrasi. Oricine bea din apa aceea innebunea. pana la aceasta varsta. slabei energii responsabile de sinteza datelor. Este incapabil de a lua decizii. si acum scria lucruri fara sens. deoarece. Intelectul bun si foarte bun îi permite o gândire abstracta. Exista izolare existentiala. Humanitas. in functie de varsta cronologica a subiectului. plângareti. vrand sa distruga un regat. Obosesc repede. când timizi. o incapacitate de natura dinamica a psihicului de a cuprinde realitatea în totalitatea ei.34-35). o pornisera spre castel. are manifestari nozofobice. Strigand. Sunt instabili comportamental. atentia. se inhiba usor în situatii emotionale. viata este o povara. de ce sa nu-l lase sa-si carmuiasca tara? Si a tara a trait mai departe in pace. Cand luara cunostiinta de acele decrete. dispozitie obsesiv-anxioasa lipsita de continut. desi locuitorii ei se comportau in chip foarte diferit fata de vecinii lor. suporta greu zgomotele. Nu putem vorbi despre delir (ca tulburare a gandirii) pana la varsta de 10 ani. pe scurt. regele a incercat sa tina in frau poporul. dezvolta un sistem de scrupule. deficitari. nehotarâti. care avea un put doar pentru el si familia lui. totul se face cu efort. obsesiv. TEMA DE DISCUTIE Zedka spune Veronicai urmatoarea poveste (Paulo Coelho. gandirea. hipocondriace. neîncredere în sine. datorata tensiunii psihice negative. Psihastenicul are ca tulburare fundamentala pierderea simtului realului. a turnat o bautura vrajita in putul de unde beau toti locuitorii lui. afectivitatea. nu vorbim la aceasta varsta despre psihopatie. Sunt subliniate principalele lor tulburari in copilarie si adolescenta. SUMAR Sunt definite. regele a fost de acord sa paraseasca tronul. disconfort psihic. psihastenicul este impresionabil. slabiciune pulsionala în viata sexuala. Supusii lor s-au cait pe loc: de vreme ce regele dovedea atata intelepciune. lozinca generala fiind "nu pot". activitatea. sau exces) si calitative. Disperat. limbajul. sunt descrise principalele trasaturi ale unor dizarmonii de personalitate. copilul nu are acces la gandirea formala (nu are materia prima cu care sa isi organizeze delirul). afara de rege. când iritabili.supraliminare pentru ei. durerea. si-i cerusera sa abdice. A doua zi dimineata a baut din ea toata populatia si toti si-au pierdut mintile. la care vrajitorul nu putea sa ajunga. De mic. Se pierde practic posibilitatea de a actiona deliberat si adaptat situatiilor concrete. vointa. constiinta si personalitatea. Au tendinta la introspectie patologica. hotarand sa nu le respecte cu nici un chip. locuitorii regatului ramasera incredintati ca suveranul innebunise. Somatic sunt. Veronika se hotaraste sa moara. de regula. memoria. în favoarea unor activitati de tip automat. “Un mare vrajitor. caldura. care premerge obsesiei. sitematizate in tulburari cantitative (prin minus. frigul. Astfel vom fi si noi la fel ca ei. Randamentul lor scolar este scazut. perceptia. luand o serie de masuri de siguranta si de sanatate publica: dar politaii si inspectorii bausera din apa otravita si socoteau ca deciziile regelui erau o absurditate. Bucuresti. dar regina l-a oprit. Alte particularitati sunt trecute in revista. uneori sunt capabili de efort valoros. care necesita o tensiune minima. Regele a putut sa carmuiasca pana la sfarsitul zilelor sale” …Si discutia legata de normalitate si anormalitate ar putea fi privita si din alte incidente… 31 . este normala. 1998. ed. Neputinta lor nu este liniara. ci doar de note disarmonice. p. Se insista asupra normalitatii si anormalitatii intr-un anumit domeniu. dar au o mare nevoie de gratificatie.” Zis si facut: regele si regina au baut din apa nebuniei si-au inceput numaidecat sa indruge lucruri fara noima. subliindu-se faptul ca. anxietate constitutionala. ca un sentiment de jena. Alarmat. Orientarea temporospatiala este o achizitie mai noua si nu o putem eticheta ca fiind tulburata inaintea varstei de 8 ani. fobic. imaginatia. zicand: “Sa mergem acum si noi pana la fantana si sa bem din ea. In final.

diminuarea functiilor secretorii (exceptând rinichiul) si relaxare musculara. bolile. hipotonia muschilor cefei. 1986). ample. Particularizarea tulburarilor de somn care se intalnesc in copilarie si adolescenta. este caracterizat de o activitate electroencefalografica destul de asemanatoare cu starea de veghe. miscari orizontale. scaderea temperaturii corporale cu aproximativ 0. în medie 16. ale globilor oculari. neregularitati ale pulsului. prin receptarea imediata a mediului înconjurator. Nou nascutul doarme. este variabil. cu un înalt prag al trezirii. manifestata la adolescent prin imagini fragmentare si model rupt de gândire. 1997). cu durata medie de 50-70 de minute. pozitie divergenta a globilor oculari. cca. Trezirea brusca se face acum printr-o perioada tranzitorie confuzionala. somnul este definit ca o stare fiziologica.5 grade Celsius. a miscarilor globilor oculari si a tonusului. Durata somnului la adulti si adolescenti este în legatura directa cu factorii de mediu si sociali. editia a saptea (L. Manuila. Somnul REM (rapid eye movement). sa demonstrat faptul ca exista doua stari distincte ale somnului. bradicardie. fata de sugar unde ea pare determinata primitiv de maturarea neurologica si. cardiac. probabil. pragul de trezire. Somnul nocturn se coreleaza cu dispozitia. (Zepelin. iar trecerea la starea de veghe se face. Ambele stari de somn sunt întrerupte de scurte treziri. Durata somnului variaza în functie de vârsta. de temperamentul lui (C. Se asociaza cu nistagmus. de la 50-60 de minute la nou-nascut la 90 de minute în adolescenta. Somnul NREM este împartit în mod conventional în 4 faze diferite prin profunzime si caracteristici bioelectrice înregistrate. La adolescent somnul REM ajunge sa constituie 20% din durata totala a somnului. locuintele insalubre) este mai frecvent în familiile în care copiii dorm prost. cresterea debitului sanguin cerebral cu 10%. la fel ca si miscarile globilor oculari (REM). Dimineata trezirea se face obisnuit din somnul paradoxal. cu care poate prezenta însa asemanari clinice (coma superficiala). însotita de o abolire mai mult sau mai putin importanta a sensibilitatii si o încetinire a functiilor vegetative: ritm respirator. tahicardie. 1994). clasifica tulburarile de somn în tulburari primare ale somnului 32 . dar pe masura ce noaptea trece predomina fazele 1 si 2. iar cel diurn cu temperamentul statornic. Pâna la vârsta de 1 an copilul are. care se succed de 4 -6 ori în cursul noptii: somnul lent. Exista date epidemiologice asupra factorilor familiali asociati cu problemele de somn ale copiilor (Rutter. caracterizata prin inactivitate somatica. iar la 1 an 13 ore. În somnul timpuriu ciclurile somnului lent sunt dominate de fazele 3 si 4. bradiaritmie. pupile de aspect normal.9 ore/zi. Prin înregistrarea simultana a electroencefalogramei. în timpul vietii. perioada ciclului extinzându-se gradual. în timpul caruia se produc visele. 1987). Teoretic este foarte diferit de coma. Ciofu. în cele 13 ore de somn. A. periodica si reversibila. Tulburarile de somn. suprimarea relativa si temporara a constientei. Nu sunt diferente importante între clasele sociale în privinta prevalentei tulburarilor de somn. profund. Se presupune ca somnul paradoxal este necesar proceselor de anabolism si maturizarii sistemului nervos. Somnul NREM si REM alterneaza ciclic în timpul noptii. Nicolau. Somnul normal este introdus în activitatea NREM dupa o scurta perioada cunoscuta ca starea hipnagogica. superficial. Consecinta a deaferentarii nervoase si interventiei active a unor mecanisme neuroumorale complexe. astfel ca la 6 luni copilul doarme 13. însotindu-se de mioza. Primele doua sunt asociate cu somnul "usor". în care faza REM reprezinta 30% din total. scaderea tensiunii arteriale. acompaniat de modificari caracteristice electroencefalografice. Manuila. labili emotional si au atentia fatigabila. Ciofu. de aceea el este mai lung la nou-nascut si la sugarul mic. 8-10 cicluri de somn. E. de aceasta data. iar ultimele doua sunt asociate somnului adânc. În dictionarul medical al limbii române. având un potential rapid reversibil spre starea vigila (de trezire). dar s-a raportat faptul ca stresul social (dificultatile financiare. M. cu activitate cerebrala lenta si miscare nonrapida a ochilor (NREM) si somnul paradoxal.SOMNUL SI TULBURARILE DE SOMN LA COPII SI ADOLESCENTI OBIECTIVE Cunoasterea unor elemente de baza legate de fiziologia somnului. 6 ore pe zi si cu cât copilul înainteaza în vârsta. durata somnului în ciclul circadian scade. - Somnul este o stare comportamentala a libertatii perceptuale cu indisponibilitate pentru mediul înconjurator. Adolescentii care dorm putin sunt mai instabili. Asociatia Americana de Psihiatrie în Manualul pentru diagnosticul si statistica bolilor mintale (DSM IV). somnul raspunde unei necesitati vitale de repaus periodic. cu activitate cerebrala rapida. ale ritmului respirator.

Pentru majoritatea oamenilor. Se apreciaza ca 5-12( dintre adolescente sufera de un tip de tulburare de somn (Ciofu. 1. boli pulmonare (bronsita cronica). bunicilor. Simptomul este mai frecvent dupa vârsta de 10 ani. fiind caracterizate printr-o perturbare a cantitatii. 4. tulburari de somn datorate unor conditii medicale generale.(dissomnii. anxioliticele si altele (agonistii si antagonistii adrenergici. Exista o mare variabilitate în perioada de timp normala. narcolepsia. necesara unei persoane pentru a adormi. cofeina. Elementul esential al insomniilor este acuza predominanta de dificultate în initierea sau mentinerea somnului. Dissomniile sunt tulburari primare de initiere sau mentinere a somnului. Parasomniile au ca element esential un eveniment anormal care survine fie în timpul somnului. boala Huntington). Perturbarea de somn nu apare exclusiv în cursul unei alte tulburari de somn. somnul începe în decurs de 30 de minute de la crearea ambiantei necesare si poate dura de la 4 pâna la 10 ore. antihistaminicele si corticosteroizii). inclusiv a problemelor emotionale ale parintilor. Tulburari prin somn excesiv ca durata (hipersomnii). fie ca este mai importanta decât tulburarea asociata. iritabilitate. amfetaminele si stimulante înrudite. hipersomnia primara. cu depistarea tuturor dificultatilor existente. Alte tulburari de somn sunt induse de consumul anumitor substante ca: alcoolul. sedativele. fibromialgia). acuza predominanta se concentreaza asupra acestei perturbari si nu asupra efectelor sale asupra somnului si vigilitatii. fie ca precede o alta tulburare. În debutul psihozelor endogene (schizofrenie. infectii virale sau bacteriene (hipersomnia din encefalita virala). cauzeaza distress sau o perturbare semnificativa în domeniul social. sau cantitatea de somn necesara. Aceasta sectiune cuprinde: insomnia primara. boli endocrine (hipo. Tulburari ale ciclului veghe-somn. somnambulismul (automatismul ambulator nocturn). Tulburari de inducere si mentinere a somnului Insomnia. incluzând antecedentele. Trasatura esentiala a insomniei primare este dificultatea initierii sau mentinerii somnului. Se va lua în considerare relatia familiala. în timpul perioadelor de hiperestrogenie. sau ca nu doarme suficient. ocupational sau în alte sectoare functionale importante. Se caracterizeaza prin dificultati de adormire sau trezire matinala. hipo sau hiperadrenocorticismul). Perturbarea survine de cel putin trei ori pe saptamâna. sau somn nereconfortant. C. comportamentele si consecintele sale. tulburari ale ritmului veghe-somn. parasomnii). sau deteriorarea activitatii diurne. boli cerebrovasculare. fratilor. presupune faptul ca tulburarea de somn pare a fi independenta de orice alta conditie somatica sau mentala cunoscuta. 2. Aceasta clasa cuprinde: anxietatea de vis (cosmarul). sau D. fiind suficient de severa pentru a produce fatigabilitate marcata în timpul zilei. acetilcolinei si serotoninei. fie la pragul dintre vigilitate si somn. hipnoticele. enurezisul nocturn. Conduita terapeutica în insomnie porneste întotdeauna de la analiza tulburarii somnului. boli musculoscheletale (artrita reumatoida. tulburari de somn asociate altor tulburari mintale (care rezulta dintr-o boala psihica diagnosticata). se discuta cu adolescentul despre cauzele posibile ale tulburarilor lui de somn si despre 33 . în mod normal unei persoane pentru a se simti în alerta si reconfortata. calitatii. Nu este datorata efectului fiziologic direct al unei substante exogene sau al administrarii unui medicament. fata de o persoana în etate care se plânge de faptul ca se trezeste prea des din somn. sau a ritmului somnului. cocaina. somn scurt si superficial. Rutter (1994) descrie 4 tulburari principale de somn: 1. Termenul de "primar" asa cum este utilizat în insomnia primara si hipersomnia primara. sau de somnolenta excesiva. cu precadere la fetite. Tulburari de inducere si mentinere a somnului. DSM IV considera urmatoarele criterii diagnostice pentru insomnia primara: A. ai dopaminei. obsesivo-fobica. 3. asociata cu cefalee sau la adolescentii cu nevroza astenica. sau care au loc exclusiv în cursul somnului (parasomnii). O persoana tânara cu insomnie se plânge ca trece foarte mult timp pâna la adormire. sau somn neodihnitor cu durata de cel putin 1 luna si care: B. al unei alte boli mintale. 1986). E. ea nu implica faptul ca tulburarea. tulburare afectiva episod maniacal) exista întotdeauna insomnii severe. hipertiroidismul. Tulburari episodice ale comportamentului înrautatit de somn. depresiva. opioidele. teroarea de somn (pavorul nocturn). Pornind de la aceste aspecte. Tulburarile de somn datorate unei conditii medicale generale includ boli neurologice degenerative (boala Parkinson. tulburari de somn corelate cu respiratia. isterica.

de regula. cu caracter critic. tinde sa se cronicizeze. Faciesul este inexpresiv. E. Criteriile de diagnostic DSM IV sunt: A. persoana respectiva are fata palida. sau de a comunica cu ea si poate fi trezita cu mare dificultate. În cursul tratamentului. Trezirile nocturne debuteaza. conditiile improprii de locuit sunt însa.1. Nu poate fi stabilit ca un factor organic a initiat si mentinut tulburarea. ora de culcare este adusa. C. Somnambulismul începe în jurul vârstei de 6-12 ani. de exemplu epilepsia. dupa care se reaseaza în pat. episodul tipic având. La trezire (fie din episodul de automatism ambulator nocturn. 2. fie în dimineata urmatoare) persoana are amnezie pentru episod. mai devreme. care contine o activitate delta. se întinde pe perioada adolescentei. Se estimeaza ca peste 30% dintre copii au avut cel putin un episod de automatism ambulator nocturn. balustrada. în cursul primei treimi a perioadei de somn major. imobila. sau dezorientare). de obicei. Se pare ca primul si al doilea nascut se trezesc mai frecvent decât ceilalti copii. bruxism (V. în mod sistematic. care 34 . indivizii sunt areactivi la stimulii din apropiere. jucându-se pâna dimineata. De cele mai multe ori. atunci când este absolut necesar. supraaglomerarea. se utilizeaza Amital. fie mama este anxioasa si controleaza permanent micutul noaptea. 3. mai pot apare miscari motorii perseverative (ciupitul unei paturi. Dereglari tranzitorii ale ritmului veghe-somn survin când oamenii îsi schimba rapid fusul orar. 3. când copilul se "muta" în patul parintilor. Stilnox. Se deosebeste de cosmar. în general. Manifestarile episodice nocturne de tip somnambulism se considera astazi ca manifestari psihogene neepileptice. îmbracatul. tulburarea se însoteste de somn agitat. Familia dezorganizata. autisti. Medinal. Nu s-a demonstrat existenta unei legaturi între aceasta tulburare si nivelul socio-economic al familiei. Debutate în copilaria timpurie. D. insuficienti psihic cu comportament eretic. În final se elaboreaza un program terapeutic ce include întretinerea zilnica a somnului. de regula. factori semnificativi. Pavorul nocturn (teroarea de somn) este tot o descarcare nocturna anxioasa. tulburarile de acest gen se pot perpetua. vârsta mamei. care se va schimba pentru a coincide cu momentul când tânarul adoarme în mod natural. Ghiran. La fel. Trezirea nocturna este prezenta în procent de 37% la vârsta de un an (trezire ocazionala) si 61( la cinci ani (unul din 5 copii se trezeste în fiecare noapte). plecari inconstiente din pat. somnilocvie. Adams si Rickert (1989) propun "rutina pozitiva" privind ora de culcare.obiectivele necesare schimbarii. initial. mai mult de 5% din durata somnului nocturn. Plimbarea critica se poate face pe acoperis. este relativ areactiva la eforturile altora de a influenta mersul în somn. fie parintii dorm în aceeasi camera cu copilul.5%. fie unul din parinti a prezentat manifestari asemanatoare în copilarie. Tulburarea ritmului veghe-somn presupune o dereglare între ritmul cerut de ambianta persoanei si ritmul circadian al persoanei. sau în comportament (desi. spre sfârsitul careia dispare. aparuta în primele 2-3 ore de la adormire. Dupa trezirea din episodul de somnambulism nu exista nici o deteriorare în activitatea sa mentala. sub forma de dezambulari. în timpul fazei profunde NREM. stadiile 3 si 4 de somn. 1998). Episoade repetate de ridicare din pat în timpul somnului si de mers împrejur. nivelul educational. mâncatul. anticipând evenimentul cu discutii placute în familie (nu prea stimulative). O reducere a nevoii de somn par sa aiba copiii atentional deficitari. La adolescenti frecventa somnambulismului este de 2. pâna se ajunge la o ora rezonabila de adormire. copiii mamelor depresive au un somn întrerupt si agitat. De obicei. poate exista o scurta perioada de confuzie. mersul la baie. Este considerat ca o manifestare a anxietatii. Cei mai multi adolescenti se trezesc în mod tranzitoriu noaptea. Pe lânga mers. Prognosticul este bun. cu ocazia unei boli (intercurenta). Bakwin (1970) a raportat ca gemenii monozigoti au prezentat concordanta pentru somnambulism considerabil mai frecvent decât gemenii dizigoti. B. sau al unui cearsaf). dar perioadele de trezire nu reprezinta. deschiderea usilor. de regula. Daca debuteaza la adult. survenind. în timpul primei treimi a perioadei de somn major NREM. dar caderea apare numai la trezire întâmplatoare. plimbari prin camera. dar care obliga la înregistrari electroencefalografice de somn cu monitorizare video (pentru diagnostic diferential). Ca medicatie simptomatica.2. Exista o îngustare tubulara a constiintei cu pastrarea mecanismelor de aparare. Parasomniile presupun existenta unui eveniment anormal în timpul somnului. 3. o durata de sub 20 de minute. In timpul mersului în somn. iar a doua zi nu-si amintesc nimic. acest lucru reflectând reducerea anxietatii parintilor la ultimii nascuti. Episodul survine. Apare la copiii mai sensibili. sau în afara ei.

Areactivitate relativa la eforturile altora de a calma persoana în timpul episodului si aproape invariabil. prezinta miscari dezordonate de aparare. au indicat patternuri de personalitate cu suspiciozitate. undele electroencefalografice delta de somn pot fi mai crescute în amplitudine decât sunt în mod uzual pentru faza NREM de somn. în unele forme de retard mental. Astazi se include pavorul nocturn în nevrozele particulare copilariei. Aceste vise înfricosatoare se petrec în cursul somnului REM. Rezolvarea situatiei psihotraumatizante. mesoridazina. Unele studii au sugerat ca tulburarea este asociata. Anumite medicamente ca reserpina. iar respiratia si bataile inimii mai lente. anxietati. melancolia de involutie. Traseul bioelectric este de trezire. administrarea scurta perioada de hipnotice si anxiolitice duce la disparitia tulburarilor. la hiperkinetici. Anxietatea de vis (cosmarul) este un vis terifiant. ambele fiind considerate ca patologie de somn si de anxietate). ochii sunt larg deschisi. cel putin câteva minute de confuzie. fiind mai frecventa la baieti. dar ei numai aparent s-au trezit. Comportamentul poate fi ritualistic. 3. pavorul nocturn se considera a fi o disociatie a mecanismelor de somn. cu aparitie înainte de adormire. D. Durata este de câteva minute. Anxietate intensa si semne de excitatie vegetativa în cursul fiecarui episod. Înaintea unui episod sever. cum sunt tahicardia. Copiii se pot trezi sau nu în urma cosmarului. conflictele. joaca un rol important. poate apare si în stari anxioase. la subiecti cu anxietate generalizata. Cam o treime din cazurile cu debut înainte de 7 ani. Se asociaza adesea cu pavorul nocturn si cu alte manifestari de stress posttraumatic. Apare la copiii normali. B. sau condus 35 . începând cu un tipat de panica. tioridazina. lecturile de groaza. Desi cosmarul este caracteristic perioadei de impregnatie alcoolica cronica si perioadei de sevraj din farmacodependente. tipa. faciesul congestionat. respiratia rapida si transpiratia. Abstinenta brusca de medicamente care suprima somnul REM (triciclicele). Se ridica în sezut. se mentin în adolescenta. de exemplu o tumora cerebrala. Tulburare episodica recurenta. psihoterapia cognitiva si de relaxare. cosmaruri. brusca. care poate fi asociat cu cresterea în intensitate a onirismului si cu posibila aparitie a cosmarurilor. Nu poate fi stabilit ca un factor organic a initiat si mentinut tulburarea. însotit de anxietate si de o senzatie de opresiune respiratorie. caracterizate prin balansarea ritmica a capului cu o frecventa de 1-2 cicli/secunda. 3. adesea. altfel se induce confuzie si disperare (epuizare). Prognosticul este bun. Diazepam). Peste jumatate din cazuri încep înainte de 10 ani. amenintarile. fiind absent în somnul profund. depresive. benzodiazepinele. antideprinul administrat seara având rolul de a ameliora somnul si fenomenele nocturne (atât în pavor cât si în somnambulism. Se încadreaza între fenomenele care produc modificari importante în electrogeneza cerebrala hipnica. antidepresivele triciclice. C. Adesea se produce o recurenta a aceleiasi teme. care survine în cursul primei treimi a perioadei de somn major. de obicei în ultima parte a noptii. În contrast. de obicei în ultima parte a noptii. filmele cu violenta. dar nici un vis detaliat nu este evocat. debutul oniric al schizofreniei. sau în faza de somn superficial. Conduita terapeutica de electie este cu Imipramina (dupa control obligatoriu EEG).3. solicita ajutor. transpirat.se datoreaza viselor fragmentate ce au loc pe durata somnului REM. Agitatia în perioada critica este mare. Etiopatogenetic. Tulburarile diminua cu fatigabilitatea fizica si uneori.4. sau a unor teme similare. dezorientare si miscari motorii perseverative. Debutul episodului este acompaniat de o dedublare pâna la o cvadruplare a ritmului cardiac. cu durata de 1-10 minute. securitate sau stima de sine. Jacto capitis nocturna (lovirea cu capul si rotirea lui) presupune existenta unor automatisme habituale hipnice. copiii cu pavor nocturn striga. iar aproape în doua treimi debutul are loc înaintea vârstei de 20 de ani. Asociatia Americana de Psihiatrie propune urmatoarele criterii de diagnostic pentru pavorul nocturn: A. care conduce frecvent la trezirea subiectului. la majoritatea copiilor fiind precedat de o faza premergatoare în care tensiunea. alienare. În toate cazurile se face psihoterapie familiala. se adauga tranchilizante peste zi (Melleril. o acuza trecuta de cosmaruri. Altele. Aproximativ 5( din populatia generala prezinta o acuza actuala si o alta 6(. ocazional. realizând un episod de "trezire electroencefalografica" (Gaustaud). Se impune diagnosticul diferential cu epilepsia morfeica. cu linistire ulterioara si amnezie asupra episodului. cu schimbarea ambiantei de dormit. tulburarea fiind mai frecventa la femei. povestind visul. înstrainare si hipersensibilitate. induce în general un rebound REM. dramatica. Copilul nu va fi trezit. Daca si diurn exista anxietate mare. cu amenintari la supravietuire. dar daca se trezesc ei au o explicatie. Apare la 3% din copiii sanatosi. desi individul continua sa doarma. s-au raportat a cauza. cu o aptitudine artistica.

somn superficial. poate fi reversibila. cu aparitie aproape zilnica. sau unei conditii medicale generale. Narcolepsia se caracterizeaza printr-un acces brusc.6. îmbracând un caracter nevrotic daca apare dupa un an de contentie. Tulburarea debuteaza la scolar. în absenta unor cauze organice. considerat ca facând parte din automatismele masticatorii. la cei cu dificultati legate de trezire. aparitia enurezisului nocturn si la copiii cu neliniste. 3. se manifesta în 36 . apar în stadiile superficiale ale somnului lent. Somnilocvia este o manifestare episodica nocturna neconvulsivanta. tratamentul vizeaza o psihoterapie comportamentala. pavor nocturn (vezi capitolul ENUREZISUL). restrictia somnului nocturn din motive sociale (filme. de scurta durata. dar exista si forme secundare (postencefalitic. în timp ce copilul se trezeste sau se pregateste pentru somn. în care constienta nu este suspendata complet. Nevoia de somn pare sa se schimbe semnificativ la intrarea în adolescenta. de care copilul cauta sa se elibereze în maniera inconstienta. 4. afectiuni ale sistemului nervos. Miscarile gestuale nocturne de tip mângâiat.8. Hipersomnia este o stare intermediara între cea de veghe si somn. Somnolenta excesiva cel putin o luna. E. care poate apare si la persoane sanatoase.7. cu aparitie în perioada de tranzitie dintre somnul profund spre somnul superficial. a unei nevoi irezistibile de somn. discoteca). cunoscuta si sub denumirea de automatism verbal nocturn. 3. intoxicatii. Se poate manifesta intermitent sau tranzitoriu. reprezentata de o vorbire inteligibila sau nu. însotite de nevoia imperioasa de a misca gambele. satisfacerea erotica. prin declansare de durere. repetate. D. rapide si involuntare. cât si în somnul REM.cu constiinciozitate. B. c. în prezenta unei situatii psihotraumatizante. Enurezisul nocturn a fost inclus în patologia de somn de unii autori. A fost definit ca o miscare de frecare a dintilor într-un alt moment decât masticatia alimentelor. Hipesomniile includ tendinta generala de somnolenta diurna. C. sunt fiziologice. fie episoade de somn în timpul zilei. carte afecteaza circa 5% din populatia generala. apare la tineri emotivi. sau spre starea de veghe. la viguroase. suprafetele ocluzale ale dintilor. 3. ocupationale. fiind însotita adesea de enurezis si somnilocvie. 3. sau în alte tulburari mintale. Boala Gelineanu este definita ca o hipersomnie cu caracter primitiv. în urma unui studiu longitudinal efectuat pe 12 fete si 15 baieti timp de 7 ani. bruxism. sau în alte arii importante. Tresaririle hipnagogice sunt secuse musculare intense. impactul cumulativ al restrictiei cronice de somn. nu adolescentilor. Bruxismul este clasificat între deprinderile nevrotice. De aceea. în conformitate cu DSM IV urmatoarelor criterii de diagnostic: A. Encoprezisul este pierderea controlului sfincterian pentru materii fecale. durata episodului major de somn (pentru cei mai multi somn nocturn) poate dura de la 8 la 12 ore si este de multe ori urmata de dificultate la trezire dimineata. alaturi de psihoterapia comportamentala. în stadiile hipersincronizate ale somnului lent profund. nu se datoreaza efectelor psihologice directe ale unei substante. de obicei. Calitatea actuala a somnului nocturn este normala. Hipersomnia primara raspunde. 3. 4. 3. Poate avea cauze organice. Efecte favorabile are terapia cu Surmontil. care cuprind toata musculatura. o crestere fiziologica postpuberala a duratei somnului diurn.5. Dormitul ziua îsi are debutul în adolescenta. instabili.9. b. administrata dupa control EEG. scarpinat. fiind expresia starii de tensiune subiacenta. cu instalare progresiva. sau sa evolueze spre coma. cel mai adesea nocturn. Bruxismul. concluzioneaza ca o parte dintre adolescentii normali au o tulburare semnificativa a functiei de trezire ca rezultat a trei factori: a. Corskadon si Dement (1987). 4. baietii fiind mai afectati decât fetele. stimularea insuficienta. Somnolenta excesiva nu apare exclusiv în alte tulburari de somn. observându-se ca apare. producând un zgomot de scrâsnire. În sindromul picioarelor nelinistite apar parestezii la nivelul membrelor inferioare. posttraumatism cerebral).2. Clinic. La indivizii cu hipersomnie primara. S-a descris însa. Intensitatea miscarilor variaza de la usoare. de a freca un picior de altul. boli infectioase febrile. De cele mai multe ori are origine psihoreactiva.1. apare atât în somnul lent. Tulburarea este caracteristica copiilor mici. Miscarile musculaturii masticatorii (în special a celei care închide gura) sunt coordonate.10. Somnolenta excesiva trebuie sa fie suficient de severa pentru a cauza un distress clinic semnificativ sau o înrautatire a functiilor sociale. fie ca episoade de somn prelungit. Tratamentul cu Imipramina are efecte salutare. nejustificate. Ele pun în contact în afara masticatiei. în etiologia ei fiind propuse mai multe ipoteze: deprivarea materna.

posibil asociata cu activitati automate (gestuale. 4. ambulatorii. de obicei. bolnavul trezindu-se cu senzatia penibila de oboseala. somn superficial. crescând în frecventa. cât si halucinatii polisenzoriale (A. Pierderea tonusului muscular nu afecteaza muschii respiratori si pe cei ai globilor oculari. Somnolenta diurna apare ce simptom constant în nevroze. adolescentul fiind incapabil sa se miste. la câtiva ani de la debutul somnolentei. Asociaza hipersomnie periodica cu bulimie. la o succesiune rapida. Criteriul B de diagnostic include prezenta a una sau doua din: catalepsie. sau hipnopompica. Amfetamine. iar genunchii se îndoaie. Sunt considerate un rezultat al elementelor disociate de somn REM. dar nu este o solutie pe termen lung. productia verbala putând fi trunchiata. ajungându-se. Prevalenta tulburarii în populatia generala este sub 1%. iar respiratia sa este mai superficiala. atât paralizii în perioada hipnagogica. statul în clasa. înainte de a adormi (halucinatii hipnagogice). medicatia poate ameliora simptomatologia. Rareori. Sunt recomandate si antidepresivele triciclice (Chlorimipramina este mult utilizata de englezi). fara a trece prin fazele 3-4 ale somnului. în conformitate cu DSM IV).principal prin atacul de narcolepsie. 1974).3. Subiectul se poate trezi odihnit. Cataplexia este. având o durata de 1-10 secunde. agresivitate. Cele mai multe halucinatii legate de somn sunt vizuale si încorporeaza elemente ale mediului. fara reactie. pâna la câteva minute si se termina spontan. Tratamentul medical include stimulante cum ar fi Pemoline. în final. Într-un atac de somn sunt descrise "micro-somnuri" asociate cu perioade de motaiala extrema. Somnolenta descreste tipic dupa un atac de somn. de obicei. Episoadele de somn dureaza de la secunde la 30 de minute si chiar mai mult. Atacurile necontrolabile de somn diurn apar în timpul unor activitati monotone sedentare. Indivizii cu catalepsie intra. medicamentul putându-se administra adolescentilor (nu însa si copiilor). Crizele survin de 2-4 ori/an si pot dura 37 . apare la baieti spre sfârsitul pubertatii. 1985). Se pare ca Viloxazine hidrochloride produce un control bun al simptomelor cataleptice. La hipersomnie se pot asocia si atacurile cataleptice. A fost dovedita o legatura între narcolepsie si antigenul de histocompatibilitate DR2 (Langdon. iar diagnosticul nu poate fi confirmat decât în pubertatea tardiva. Problemele sociale apar în special daca cataplexia este un sindrom predominant. Methylphenidate. Cataplexia apare. În cadrul simptomatologiei narcolepsiei mai apar. rezultând o experienta terifianta. sau la trezire. surpriza. dar cu privire fixa. somn neodihnitor. Deprivarea de somn creste tipic frecventa si severitatea episoadelor de catalepsie. Prognosticul nu este bun. Starea de constienta este pastrata în timpul episodului cataleptic. Afectiunea se asociaza cu manifestari patologice ale somnului REM. la aproximativ 70( din subiecti. În atacurile tipice de cataplexie se produce caderea maxilarului. privitul la televizor. 1979). sau imediat dupa trezire (halucinatii hipnopompice). iritabilitate. 4. respectiv criza de somn. desi majoritatea indivizilor descriu atacuri de somn de mai multi ani. pentru a reveni câteva ore mai târziu.2. Sindromul Kleine Levin este rar. bratele sunt lasate în jos de aceeasi parte. Ambele dureaza câteva secunde. conducerea automobilului (situatiile de hipoactivitate exagereaza tipic gradul de somnolenta). Aproximativ 20-50( din cazuri au paralizii legate de somn chiar la adormire. minute. Halucinatiile legate de somn si paraliziile pot apare simultan. ce apar în starea de veghe. Criteriul C vizeaza lipsa unei suferinte organice. episoadele prelungite de catalepsie pot conduce la episoade de somn. ce reprezinta simptomul fundamental. se poate limita numai la muschii capului si gâtului. sau a unui consum de medicamente care sa explice simptomatologia. mai repede decât dupa cele 30-60 de minute de somn NREM. Ocazional. Copiii cu narcolepsie au probleme scolare pentru ca se tem de propriile halucinatii hipnagogice si de somnul paralitic. Aproximativ 20-40% din indivizii cu narcolepsie prezinta fenomene de imagerie asemanatoare visului. înainte de a cauta semnificatia clinica. Durata atacului cataleptic este de secunde. ca si cum nu ar fi dormit deloc. în somnul REM imediat dupa debutul somnului normal. declansata de un stimul emotional puternic (de exemplu furie. dar poate afecta si toata musculatura voluntara. elemente de somn REM în perioada de tranzitie între somn si veghe. Subiectii pot descrie evenimentele si nu sunt confuzi înainte sau dupa episod. vise terifiante. de exemplu. cosmaruri. unde sunt însa asociate insomnii de adormire. sau halucinatii oniroide. dezinhibitie sexuala. În timpul "micosomnurilor" ochii subiectului sunt deschisi. lectura. cu durata de ordinul minutelor. râs). Sîrbu. cum ar fi. Vârsta debutului se situeaza la pubertate. Episoadele sunt urmate de o revenire deplina a tonusului muscular normal. Factorii ereditari au o importanta certa în predispozitia pentru narcolepsie: între 10-50% din pacienti au cel putin o ruda de gradul I afectata (Kesgler. de obicei. de vorbire). sau chiar orelor. sau în afara contextului. favorizata uneori de circumstante emotionale. capul se prabuseste înainte. respectiv o abolire brusca a tonusului postural. Atacurile de somn trebuie sa apara zilnic pe o perioada de cel putin 3 luni (criteriul A de diagnostic.

însotite de agitatie si stereotipii. Tulburarile de somn legate de respiratie (apneea repetata în timpul somnului) duce la hipersomnolenta diurna. ca simptome în tulburarile de somn legate de respiratie. hipopneea si hipoventilatia. sau concerte. Insomnia. atribuite reflexelor conditionate nocive si pe care somnul prelungit ar fi capabil sa le întrerupa. hipertensiune arteriala). Sindromul atentional deficitar hiperactiv hiperkinetic se însoteste de o nevoie redusa de odihna. Sindromul Rett se încadreaza în grupul tulburarilor pervazive. tendinte clastice. asociate în procentaj mic cu autoagresiune. trezirile frecvente. Se recurge la aceasta metoda în reactiile acute de soc. Impactul somnolentei poate fi minimalizat de individ. stari de angoasa intense. Sindroamele autiste. necesitând supraveghere atenta si permanenta pentru evitarea anumitor riscuri. 5. ca atunci când individul citeste. posibil chiar si tratamentul afectiunilor psihosomatice (astm bronsic. Sindromul se manifesta prin izbucniri bruste. Se adauga. în medie. dar prognosticul este bun. pentru câteva zile sau. sau efectelor psihologice directe ale unei substante (inclusiv medicamente). 5. ca si factor adjuvant.5. mai ales la pacientii cu obezitate severa. de etiologie necunoscuta. În unele cazuri s-au obtinut rezultate bune cu Carbonat de litiu.5. nevroze. Somnoterapia (cura de somn) este o metoda terapeutica de inducere a somnului cu ajutorul hipnoticelor si neurolepticelor administrate bolnavului. 5. Methilphenidate). nu evidentiaza modificari. fotofobie. Fazele de debut si însanatosire îmbraca un caracter acut. asociata cu o activitate respiratorie anormala. Uneori anomaliile fizice contribuie la tabloul clinic. în timp ce insuficientii cu comportament torpid pot fi considerati ca hipersomnolenti. somnul REM fiind prea mic din cauza trezirilor nocturne. ataxie. Au fost descrise trei tipuri de tulburari de somn legate de respiratie: sindromul de apnee obstructiva de somn. Exista similaritati cu sindromul Pickwickian. hiperfagie. 5. sau se uita la televizor. Somnolenta este mai evidenta în situatiile relaxante. fiind caracterizata prin comportament autist. statura mica. Este o tulburare progresiva. 4. crize epileptice. sau la film. retardare mintala. Tratamentul se face cu agenti blocanti ai dopaminei. Tratamentul puseelor se face cu neuroleptice (clorpromazina). astazi metoda se utilizeaza mai putin. hipotonie neonatala. stereotipii. Manaila. folosire redusa a mâinilor. obezitate. Tulburarea nu se datoreaza unei tulburari psihice. Se obtine o stare cât mai apropiata de somnul fiziologic. 4. neurologic.4. 1987). Etiologia este necunoscuta. 5. Cresterea frecventei fazei 3 si 4 de somn este excesiva. Depresia adolescentului asociaza perioade de somn extinse pâna la dublu comparativ cu un lot de control sanatos (Hawkins). sau somnul neodihnitor. sau unei conditii medicale generale care produce tulburari de somn prin alt mecanism decât respiratia anormala (criteriu B). datorate disfunctiei hipotalamice. Inabilitatea sa de a controla somnolenta poate fi evidenta la întâlnirile plictisitoare. 1997). incluzând insomnia. de exemplu. Tulburarea de somn se datoreaza conditiilor de ventilatie din timpul somnului (de exemplu apneea de somn. sindromul de apnee centrala de somn si sindromul de hipoventilatie alveolara centrala. cunoscute ca tulburari pervazive de dezvoltare. cu scurte perioade de trezire pentru alimentatie si îngrijiri igienice (L. teatru. sunt asociate cu tulburari de somn care debuteaza în copilarie sub forma dificultatilor de somn. de 1-2 saptamâni. sunt mai putin frecvente decât somnolenta din timpul zilei. durata unui episod fiind. în unele cazuri pentru câteva saptamâni. 38 . cu tulburari de somn (Kaplan. sau hipoventilatia alveolara centrala) . medicamente psihotrope moderne. dementa. stresul existent în familiile din care provin acesti tineri. care apare la fete. tulburarile rezolvându-se totdeauna la sfârsitul adolescentei. Unii psihiatri recomanda stimulante (Amfetamine. ulcer digestiv. cum ar fi Haloperidolul sau Pimozidele. Tulburari ale somnului în unele afectiuni psihice. Clements a gasit dificultati de somn la peste 34% din copiii cu retard mental. iritabilitate. Examenul somatic.6. 5. Studiul somnului a aratat o descrestere a fazei REM.3. fiind hiperactivi noaptea (cei eretici). macroglosia la copiii cu sindrom Down poate determina apnee de somn. Copiii cu retard mental pot avea un risc pentru tulburari de somn. Sindromul Prader Willi se caracterizeaza prin somn excesiv. Poate debuta prin cianoza datorata apneei de somn. care se poate mândri cu faptul ca poate adormi oriunde si oricând. Anormalitatile respiratorii includ apneea.zile sau saptamâni. adesea precedate de o faza prodromala. trezirile nocturne si bruxismul.2. voma. iar electroencefalografic au fost descrise uneori unde lente difuze. Tulburarile de somn sunt obisnuite în sindromul Tourette. Somnolenta este considerata ca un simptom important al sindromului. hipogonadism.1.acesta se constituie ca prim criteriu (A) de diagnostic în conformitate cu DSM IV. cu: febra. folosindu-se în schimb. conduita antisociala agresiva. Aplicabila numai în mediu spitalicesc.

mic dejun regulat. Rutter descrie 4 tulburari principale de somn: Tulburari de inducere si mentinere a somnului. consum moderat de alcool. s-a demonstrat faptul ca exista doua stari distincte ale somnului. în parte. de conceptia sociala despre ceea ce constituie somnul normal. putând fi generate. Rolul factorilor comportamentali în etiologie. decât pe întelegerea adevarata a unor mecanisme fiziopatologice. Tulburari ale ciclului veghe-somn. Adolescenta este. având un potential rapid reversibil spre starea vigila (de trezire). evitarea gustarilor. decât cea a indivizilor care practica doar 1-3 comportamente. acum facânduse optiunile profesionale si radicale schimburi ale modului de viata. în Alameda-California (Belloc. 39 . psihopedagogice. sau care au loc exclusiv în cursul somnului (parasomnii). duce la o speranta de viata cu 11 ani mai mare. absenta fumatului. 7-8 ore de somn pe noapte. a miscarilor globilor oculari si a tonusului. 1997). Tulburari episodice ale comportamentului înrautatit de somn. S-au identificat 7 caracteristici comportamentale care reduc semnificativ riscul îmbolnavirilor: activitate fizica regulata (sport). în general. Aceste dificultati ramân. practicarea a 6-7 comportamente drept obisnuinte. Breslow. bine acoperite de capacitatea de adaptare si disimulare a tânarului. cu activitate cerebrala rapida. Prin înregistrarea simultana a electroencefalogramei. care se succed de 4 -6 ori în cursul noptii: somnul lent. la fel ca si miscarile globilor oculari (REM). cu siguranta. evolutie si recuperare a fost demonstrat prin studii epidemiologice si prospective relevante (A. Astfel. în timpul caruia se produc visele. TEMA DE DISCUTIE Aspecte psihoigienice. Dificultatile de somn sunt frecvente. Concluzia studiului a fost aceea ca. perioada cea mai solicitanta a existentei copilului.SUMAR Somnul este o stare comportamentala a libertatii perceptuale cu indisponibilitate pentru mediul înconjurator. acompaniat de modificari caracteristice electroencefalografice. Tulburari prin somn excesiv ca durata (hipersomnii). cu activitate cerebrala lenta si miscare nonrapida a ochilor (NREM) si somnul paradoxal. mentinerea greutatii potrivite. pe experienta persoanelor. ca dovada ca majoritatea problemelor de acest gen raspund bine la psihoterapie comportamentala. 1992) au fost luati în observatie 7000 de subiecti urmariti longitudinal timp de 8 ani. 1988). sau sunt minimalizate de anturaj luându-se ca argument procentajul important care nu esueaza în confruntarea care li se ofera. si chiar pe viitorii descendenti crescuti si educati de acesta (Milea. Baban. Ceea ce se cunoaste astazi despre oboseala si somn se bazeaza mai mult pe folclor. Adolescentul se confrunta cu o serie de dificultati care sunt suficient de mari pentru a marca toata existenta lui ulterioara.

Modificarile hormonale în adolescenta Modificarile hormonale ce apar la pubertate determina cresterea în înaltime a copiilor. 1991). Întreaga mass-medie cuprinde astfel de mesaje contradictorii care prezinta pe de o parte alimente sarace în calorii. (P. in crestere.2. coapselor.1. solduri. producând complicatii medicale severe si dezorganizând într-un mare grad viata persoanei afectate. când încearca sa-si gaseasca independenta fata de parinti. la ora respectiva. 1991). Graham. Primul este ca o femeie supla este atractiva.ANOREXIA MENTALA SI BULIMIA OBIECTIVE: Cunoasterea tulburarilor alimentare care apar in pubertate si adolescenta. dar mai ales la baieti. asa cum se întâmpla la baieti. in tara noastra Prezentarea unor principii terapeutice moderne. 1. fericita. Femeia. 1991). pentru întretinere. Factori fiziologici 40 .Factori familiali Ca semn al dragostei pentru descendenti. Masa musculara creste la ambele sexe. cumintenia trupeasca si a mintii. abdomenului. hranitoare. rodnicia. Puseul de crestere apare mai devreme la fete fata de baieti. pe lânga rolul de baza si alte calitati: reduce tensiunea.4. S-a devalorizat acea imagine clasica de Madona care simboliza. Un copil grasut este vazut de familie si prieteni ca fiind bine îngrijit si iubit (P. într-o perioada de stres emotional. În timpul adolescentei timpurii. soldurilor.2. Ea. de cunoastere etc. a creatiei. cu stima de sine scazuta. Abraham. Al doilea este ca mâncatul este o activitate placuta si are. bunastarea. ofera posibilitati de contact social.2.in lumea stiintei. brate si nu scade în timpul puseului de crestere. Moda femeilor gratioase din frescele renascentine a apus.3. a sportului. anxioase. sânilor (P. obsesionale. gustoase. persoanele care sufera tulburarile acestuia au trasaturi mai particulare de personalitate. Factori psihologici S-a afirmat ca. poate obtine ce slujba vrea si are un succes asigurat. Limitele de instalare a puseului de crestere sunt 10-15 ani. Factori sociali În societatea vestica sunt oferite permanent oamenilor doua mesaje contradictorii referitoare la mâncaresi alimentatie. Levellyn-Jones. in reclame. fiind mai nevrotice. ci si daca are o mama ce o atentioneaza asupra aspectului fizic.snur se ridica la rangul de prototip de reusita sociala. 1. aducand cu sine retete de slabire si o moda vestimentare care nu poate imbraca cu succes orice trup. sau mai dependente. sau chiar obezi. Aceste nevoi se mentin în perioada 11-14 ani dupa care necesarul de energie scade. iar pe de alta parte preparate apetisante. introvertite. precedând menarha. unele mame isi alimenteaza in exces copiii. o adolescenta îsi percepe corpul parte cu parte. D. Mesajele mass-media referitoare la modelul de frumusete au o influenta deosebita asupra fetelor tinere. sa se compare cu prietenii lor si sa-si gaseasca propria identitate. sanatoasa. Femeia snur este astazi indelung mediatizata. frumos ambalate. Copiii din familii în care nu se tine seama de traditiile actuale si în care "toti au un apetit mare si au fost oameni solizi dintotdeauna "vor deveni prin învatare supraponderali. 1997). în timp ce la fete tesutul adipos este mai bogat si se depune preferential pe coapse. fiind prezenta pretutindeni. deoarece alimentatia constituie un instinct.2. stresul. la pubertate si adolescenta. în special forma taliei. Tulburarile instinctului alimentar debuteaza caracteristic între 11-18 ani si nu sunt boli în sine. 1. Graham.Factori implicati in determinismul tulburarilor alimentare 1. a consideratiilor etiopatogenetice legate de aceasta patologie.1. Cresterea în înaltime este urmata de aparitia modificarilor date de intrarea în functie a hormonilor sexuali.2. 1. În contrast cu o femeie matura. exista anumiti factori incomplet cunoscuti care determina cresterea apetitului deci a ingestiei de alimente consecutiv nevoilor energetice. 1. Pe masura ce o tânara devine constienta de greutatea sa.2. Ele devin boli când interfereaza cu sanatatea fizica si mentala. pe copertile revistelor. Modelele familiale si traditiile societatii au un rol important în învatarea unui anumit comportament alimentar: o fata va fi preocupata de timpuriu de greutatea ei nu numai datorita mesajelor mass-mediei. ea învata ca si-o poate controla prin dieta sau alte metode (S. populara. Graham.

Dieta tipica începe cu o reducere a dulciurilor si a caloriilor. Aceasta fobie de a nu fi gras. Amenoree (absenta a mai mult de 3 cicluri consecutive. Persoanele cu aceste tulburari se tem de cresterea greutatii (criteriul 2). în absenta administrarii anticonceptionalelor) la femeile postmenarha (Collier. de obicei. limitata doar la câteva alimente. Frica intensa de a nu deveni obez. Abraham. Acest sentiment al obezitatii poate fi în relatie cu întregul corp sau numai cu anumite parti. În acest interval. 1991). creste în sânge nivelul triptofanului. sau bulimie. care scade apetitul si amelioreaza dispozitia. pe baza acestui efect.1. reducerea greutatii se realizeaza mai întâi prin reducerea totala a alimentelor ingerate. la adolescenta) si femeile tinere. Dupa ingerarea unei mese. La început. ca orice tânar preocupat de greutatea lui. Levellyn-Jones. O alternativa si un ghid ceva mai strict (utilizat în ICD-10) îl reprezinta BMI (calculat ca greutatea în kilograme raportata la patratul înaltimii exprimate în metri) care trebuie sa fie mai mica sau egala cu 17. în special în suprapondere si obezitate. abdomenul.5 kg/m2. Exercitiile fizice par sa aiba acelasi efect de crestere a opioizilor centrali care se descarca cu atât mai mult cu cât exercitiile sunt mai istovitoare (Puri. mai rar fiind afectati adolescentii baieti si barbatii tineri (Meila. alimentelor bogate în carbohidrati si curând pacientul devine un expert cu privire la continutul caloric al diferitelor tipuri de alimente si bauturi. în care starea dispozitionala buna apare la privari tot mai lungi de alimente. comparativ cu cei dizigoti. Particularitatile diagnostice Conform criteriilor de mai sus. 2. Anorexia mentala 2. De obicei. chiar si atunci când este subponderal. Pe masura ce aceasta situatie persista. Saptamâni. ca si coapsele. Tulburari de imagine corporala. neuromediator implicat tot mai frecvent în tulburarile de dispozitie. ca exista o frecventa mai mare a anorexiei la gemenii monozigoti. 1997). secundara unui factor psihotraumatizant. de obicei nu dispare odata cu reducerea greutatii. 1997). indusa si/sau sustinuta de pacient. Persoana cântareste mai putin de 85% din greutatea normala corespunzatoare vârstei si înaltimii. Anorexia mentala este o tulburare caracterizata prim pierderea deliberata de greutate. Exista patru criterii diagnostice: Greutatea corporala mai mica de 85 (din greutatea ideala). individul mentine o greutate corporala care este sub nivelul minimal normal corespunzator vârstei si înaltimii criteriul 1). pacientul începe cu dieta. chiar luni pot trece pâna când acest comportament e observat de ceilalti. Desi pacientii pot începe cu excluderea din dieta a alimentelor pe care le considera a fi hipercalorice de cele mai multe ori sfârsesc prin a avea o dieta foarte restrictiva. Treasadan.2. care a descrie un caz tipic de anorexie mentla (S. Milea 1988). Tulburarea apare. Tulburarile de imagine corporala sunt de asemenea prezente la aceste persoane (criteriul 3). 1997). apare o asa-zisa "dependenta" de opioizii endogeni.5. D. Definitie Termenul a fost utilizat pentru prima oara de medicul englez William Gull în 1873. pacientul e într-adevar supraponderal si e luat în derâdere si tracasat de catre membrii familiei. 1. însa. Hedgetts. Sau poate. neputându-se depista vreun marker genetic pentru aorexie sau bulimie. precursor al serotoninei. la fetele adolescente (perioada de tranzitie de la copilarie. ca o masura a standardului cultural. datorita eliberarii postprandiale de insulina care creste rata absorbtiei triptofanului în raport cu alti aminoacizi. 2. oprirea sau încetinirea cresterii si a dezvoltarii). S-a demonstrat. tulburari de imagine corporala si o tulburare endocrina generalizata care include axul hipotalamo-pituitar-gonadal ce determina întârzierea menarhei sau amenoree secundara (Graham.2. Cresterea nivelului triptofanului determina cresterea nivelului serotoninei cerebrale. Laking. Metode suplimentare de reducere a greutatii includ: provocarea varsaturilor. Factori genetici Studiile genetice au aratat importanta anumitor gene. Longmore.Cercetari recente au aratat ca persoanele care tin regim au un nivel scazut de triptofan 'în sânge. Unele 41 . Aceasta teorie explica persistenta unor cazuri de obezitate. Definitia OMS (Organizarea Mondiala a Sanatatii): anorexia mentala este afectiunea caracterizata prin pierderea deliberata în greutate (sau în cazul copiilor la prepubertate. abuzul de laxative sau diuretice si exercitiile fizice excesive. dar nu si a celor de anorexie în care se pare ca exista alti factori implicati cum ar fi: cresterea opioizilor centrali care duc la îmbunatatirea dispozitiei si determina pacientul. colegi de scoala si prieteni. sa-si reprime în continuare alimentatia. pacientul poate pierde controlul acestei diete. în special daca e bogata în hidrati de carbon.

Un numar mai mare de cazuri este întâlnit la nivelul elevelor internate 1-2%. Epidemiologie Incidenta anuala a bolii este de 1. ajungând la un maximum de 1/200 la grupa de vârsta 14-18 ani..4. 1998). Canada. Acestea cuprind criteriile de reducere a greutatii. Acest model e bazat pe urmatorii factori de risc: individuali. ce au provenit din tari în care aceasta tulburare e rara. atletele. 1998). apatia. amenoree si asa numita fobie de greutate. Ei pot folosi o mare varietate de tehnici pentru a estima greutatea sau dimensiunile corpului. incidenta înalta a problemelor de greutate în familie si incidenta înalta a bolilor psihice. insomnia. Factori familiali Investigarea sistemului familial la pacienti anorexici a relevat relatii familiale nearmonioase. dar tot sunt preocupate ca anumite parti ale corpului sunt prea grase. 2. în special pentru femei fi atractiv înseamna a fi slab. Etiologia Tinând cont de complexitatea anorexiei. dispozitiile depresive cu ideile de inutilitate. cum ar fi: cântarirea excesiva. un singur factor etiologic cu greu poate fi implicat. Acesti copii pot prezenta tulburari alimentare si probleme digestive de timpuriu. Aceasta tulburare e mai frecventa în SUA. importanta exercitiilor fizice si accentuarea supletei si a dietei la femei pot contribui la cresterea riscului aparitiei anorexiei. Ambele definesc scaderea greutatii în termenii unei reduceri în greutate cu 15% sub greutatea normala pentru vârsta si înaltime. Factori individuali Cercetarile ce au stat la baza diferitelor teorii demonstreaza o reala teama a adolescentilor de a deveni fizic si psihic mituri din cauza competitiei sociale pe care adolescentul trebuie sa o înfrun (Crisp. menarha poate fi întârziata de anorexie. 2. comunicare intrafamiliala defcitara. amenoreea (secundara nivelului scazut al secretiei de estrogeni datorat secretiei reduse de FSH si LH) este un indicator al disfunctiei endocrine din anorexie (criteriul 4). O proportie importanta de experiente sexuale daunatoare au fost raportate la femeile anorexice dar relevanta patogenica a acestor experiente este nesigura (Palmer. În perioada de prepubertate.5% si în corpul de balet feminin 7% (Neumarker.5-5 la 100. Unele grupuri specifice cum ar fi: balerinele. familiali. dar s-a observat o frecventa crescuta si în cadrul emigrantilor. la nivelul studentelor 3. Teorii curente sustin o etiologie multifactoriala cu numerosi factori determinanti si factori de risc ce interactioneaza (Garfinkle. 1998). aceste 2 sisteme difera putin cu privire la definirea acestor criterii. In tabloul clinic sunt descrise iritabilitatea. 1989). Australia si Africa de sud. tulburari de imagine corporala. Oricum. socioculturali. din copilarie (Marchi. 1982). Bettle. Acestea intereseaza mecanismul hipotalamo-pituitar- 42 . Dudeck. odata malnutritia si subnutritia debutate apar importante alterari în largul spectru al parametrilor fizici. 1980). O anamneza atenta. 1988). Cohen.000 de locuitori (persoane ce întâlnesc toate criteriile pentru anorexie). Datele cu privire la frecventa acestei boli la barbati sunt limitate. biologici si precipitanti. dupa ce acestia au adoptat ideile de "corp frumos: corp slab" (Rutter. Japonia. Garner. frecventa anorexiei se pare ca este în crestere. masurarea obsesiva a partilor corpului folosirea intensiva a oglinzii pentru a verifica zonele "grase". altele realizeaza ca sunt slabe. a tulburarilor afective si a alcoolismului la rude. 1994). 2. vinovatie si umilinta sunt efectele subnutritiei cronice (Milea. La femeile postmenarha. 1998). studentele si manechinele prezinta o susceptibilitate crescuta (Neumarker. Clasificare Clasificarile DSM IV si ICD-10 prezinta multe similitudini cu privire la definirea criteriilor de anorexie mentala. releva o personalitate premorbida cu trasaturi de tipul: perfectionism si dependenta. deseori. Europa de vest.3.persoane se simt supraponderale. Incidenta este de 1/1000 de femei între 13-25 de ani. Amenoreea este de obicei consecinta reducerii greutatii dar la unele persoane poate sa o preceada. Factori socioculturali Presiunea exercitata în societatea occidentala pentru a reusi. Anorexia mentala pare sa fie mai frecventa în tarile industrializate în care exista o abundenta de mâncare si în care. anorexia mentala fiind a treia boala cronica a adolescentelor (Gotestam. În ultimele decade.5. Frecventa este mai mare la clasele socio-economice de sus. Teoriile psihodinamice leaga aceste deficite de esecul parintilor în observarea si supravegherea dezvoltarii copilului. Factori biologici Sunt suficiente date ce demonstreaza ca. dar ICD-10 se refera la BMI ca la o metoda de a aprecia greutatea.

Este posibil ca unii anorexici sa aiba si alte probleme de genul: abuz de droguri. Poate sa apara: • anemie normocroma. 1988). nerezolvarea factorilor predispozanti din familia pacientului sau proprii pacientului. 2. provocarea varsaturilor. agresiuni fizice). pot indica o fragilitate vasculara. esecurile de recunoastere a necesitatii cresterii greutatii). Factori permanenti Anorexia mentala devine cronica la un numar considerabil de pacienti din cauza înfometarii. iritabilitate. Observatiile asupra comportamentelor alimentare asociate cu alte forme de subnutritie sugereaza ca obsesiile si constrângerile în legatura cu mâncarea pot fi cauzate sau exacerbate de malnutritie. Rareori. Hersov. Alte semne ce pot fi întâlnite: hipotensiune arteriala. constipatia cronica (determina senzatia de satietate dupa masa si serveste la prelungirea dietei). multe persoane cu anorexie prezinta simptome depresive cum ar fi: dispozitie depresiva.6. Majoritatea persoanelor prezinta bradicardie iar unele prezinta edeme periferice mai ales în perioada refacerii greutatii si a opririi abuzului de laxative si diuretice. Majoritatea persoanelor cu anorexie sunt preocupate cu gânduri despre mâncare. 1997). Provocarea varsaturilor si abuzul de laxative si diuretice pot determina: • leucopenie si anemie usoara (trombocitopenia e rara). tulburarea homeostaziei familiale (scandaluri. De aceea. Factori precipitanti Factori favorizanti externi au fost identificati: despartirile si pierderile. multe din caracterele depresive pot fi secundare subnutritiei. caderea parului. boli fizice (Garfinke. într-un numar mic de cazuri. insomnii si reducerea interesului sexual. hipotermie. Lipsa aportului alimentar precum si provocarea varsaturilor pot afecta serios stare generala a persoanelor cu anorexie. Astfel de persoane pot prezenta simptome întâlnite în tulburarile depresive majore.: 56% din gemenii monozigoti fac anorexie mentala si doar 5% din gemenii dizigoti fac anorexie mentala. de obicei la nivelul extremitatilor. Ereditatea s-a demonstrat a fi importanta mai ales la adolescentii cu anorexie în timp ce ea aproape ca nu exista la pacientii cu bulimie (Rutter. (intensifica preocuparea pacientului pentru mâncare si afecteaza negativ starea psihica si fizica). Semnul cel mai caracteristic este emacierea. aritmii). iar unii pot prezenta calusuri vicioase la nivelul degetelor (semnul Russell) secundar contactului mâinii cu dintii când folosesc mâna în provocarea varsaturilor (Collier. petesii. izolare sociala. planurile de crestere rapida în greutate. forma corpului sau greutatea lui. amenintari directe si. durerile abdominale. Hipertrofia glandelor salivare. sentimentul inutilitatii. mai ales a glandei parotide. Suplimentar amenoreei. unghii. spontaneitate sociala limitata si o restrângere a initiativei si a exprimarii emotiei.tiroidian. 43 . Alte caracteristici ale anorexiei sunt: preocuparea pentru mâncatul în locuri publice. Sunt si factori iatrogeni responsabili de cronicizarea bolii (erorile de nediagnosticare la timp. alcool si stari psihice labile. metabolismul catecolaminelor si activitatea endogena opioida Studii familiale si pe gemeni au demonstrat caracterul evident al ipotezei de predispozitie genetica a anorexiei. Unele persoane prezinta lanugo pe tot corpul. secretiei scazute de estrogeni si secretiei crescute de cortizol). cererile unor situatii noi. mai poate fi prezenta constipatia. Trasaturile obsesivo-compulsive sunt de asemenea proeminente. Taylor. poate fi prezenta. intoleranta la frig. tegumente descuamate (Milea. • probleme dentare si osteoporoza (secundar nivelului scazut al calciului ingerat si absorbit. gândire inflexibila. subnutritia poate avea efecte majore asupra sistemelor si organelor si poate produce o serie de tulburari. 1994). letargie si lipsa de energie. Garner. Aspecte clinice si paraclinice Când slabirea este importanta. un diagnostic de tulburare obsesivo-compulsiva poate fi justificat. Unii indivizi pot prezenta icter în asociere cu o hipercarotenemie. Multe din semnele si simptomele anorexiei pot fi atribuite subnutritiei. accentuarea standardelor culturale cu privire la suplete. 1982). Cu toate ca unii pacienti cu anorexie nu prezinta modificari de laborator. • probleme cardiovasculare (hipotensiune arteriala severa. Când persoanele cu anorexie prezinta obsesii si constrângeri care nu sunt legate de mâncare. Persoanele care îsi provoaca varsaturi pot avea eroziuni dentare. normocitara. Pentru ca aceste caracteristici sunt de asemenea întâlnite si la alte persoane care nu au anorexie mentala dar sufera de subnutritie. începutul vietii sexuale sau o sarcina nedorita. • afectarea functiei renale (secundar deshidratarii cronice si hipokalemiei). aceste simptome ale dispozitiei depresive trebuie reconsiderate dupa reconstituirea partiala sau completa a greutatii.

fie ca este crescut. slabiri marcate în greutate pot fi prezente dar majoritatea bolnavilor nu prezinta si alte tulburari specifice anorexiei. care dureaza 1-8 saptamâni se fac urmatoarele: • • • • • • • • • 44 . Psihoterapia cognitiv-comportamentala Aceasta terapie pare a avea rezultate mai bune. În majoritatea studiilor. dietele extrem de stricte.7. • Eliminarea comportamentelor periculoase de mentinere a greutatii ca: abuzul de diuretice. Tratament. hipofosfatemie. varsaturile autoinduse. Pentru obtinerea acestor obiective exista mai multe metode terapeutice. Preliminar se face evaluarea comportamentului alimentar. daca au fost secundare tulburarilor alimentare. hipomagnezemie. Principii generale mentare Obiectivele tratamentului • Determinarea pacientei sa obtina o greutate în limite normale. laxative. 1997). • Ajutarea pacientului sa-si schimbe modul de viata. se stabileste structura sedintelor si se stabileste greutatea tinta care va fi obtinuta la sfârsitul terapiei corespunzând unui BMI de minim 19 si maxim 24. În schizofrenie. suportiva si interpersonala. Daca persoana cu anorexie are fobii sociale care se limiteaza la mâncatul singur. 2. diabet zaharat. Sertralina. Treasadan. mai ales în bulimie. Mecanismul este de crestere a seritoninei cerebrale prin inhibarea recaptarii ei în receptorii presinaptici neuronali. • Educatia pacientei asupra alimentatiei normale si eliminarea falselor mituri despre alimente si alimentatie.cresterea ureei sanguine secundar deshidratarii. bolnavii pot avea tulburari alimentare si ocazional sa scada în greutate dar rareori au si tulburari de imagine corporala sau doresc sa slabeasca (Clarke. 2. corespunzând unui indice al masei corporale. hipertiroidism. TBC. Câteva din caracteristicile anorexiei fac parte din grupul de criterii pentru fobiile sociale si tulburarile obsesivo-compulsive. aceste simptome dispar. Fluoxetina. • Câstigarea insight-ului asupra comportamentului alimentar si întelegerea cauzelor care-l fac sa persiste. Programul optim ar cuprinde 1-2 sedinte pe saptamâna. tulburari difuze reflectând o encefalopatie metabolica. Indivizii se simt rusinati si umiliti sa fie vazuti mâncând în locurile publice ca si în fobiile sociale sau pot prezenta obsesii sau constrângeri legate de mâncare ca în tulburarile obsesivo-compulsive. Diagnostic diferential Se impune efectuarea diagnosticului diferential. Inhibitorii cei mai cunoscuti ai recaptarii serotoninei sunt: Clomipramina. Pe primul loc ar fi psihoterapia cu metodele cognitiv-comportamentala. În primul stadiu. in primul rand cu boli organice care se insotesc de scadere in greutate: boli gastrointestinale. hipocloruremie secundar varsaturilor. ficat (Puri. În tulburarile depresive majore. hiperamilazemie ocazional. hipercolesterolemie. dar fobiile sociale nelegate de comportamentul alimentar pot fi diagnosticate astfel. boli maligne oculte. atunci diagnosticul de fobie sociala nu ar trebui pus. aceste medicamente au fost prescrise pentru simptome depresive asociate. nivel seric al estrogenilor scazut la femei iar la barbati nivel seric scazut al testosteronului. în stadiile avansate ale bolii. hipocalcemie. SIDA.9. Palmer). mai ales daca exista si afectarea altor organe: rinichi. alcaloza metabolica. cu ameliorarea atât a dispozitiei cât si a apetitului. bradicardie sinusala sau aritmie (pe EKG). tumori cerebrale. Fluvoxamina. sau într-o limita realista daca este obeza.8. boli endocrine ca si boala Addison. BMI 19-24. dupa ce pacientele recupereaza greutatea. desi acest sindrom poate sa apara la pacientii cu anorexie secundar emacierii severe. Sindromul arterei mezenterice superioare (caracterizat prin varsaturi postprandiale secundare obstructiei gastrice intermitente) trebuie deosebit de anorexie. Laking. fie ca este scazut. Medicatia La metodele psihoterapice se pot aditiona medicamente din clasa antidepresivelor în special a celor inhibitoare a recaptarii neuronale a serotoninei. acidoza metabolica secundar abuzului de laxative. Reactiile adverse apar mai probabil la o pacienta emaciata. De obicei. Paroxetina. • Abordarea terapeutica a altor probleme care pot întretine si agrava tulburarile alimentare. nivel seric al tiroxinei (T4) scazut sau normal iar al triiodotironinei (T3) scazut.

În stadiul al doilea. prajituri. carne. De aceea. iaurt. De aceea. apoi crestere treptata la 2000-3000 de calorii divizate în 4-6 mese/zi. comportamentul de reducere a greutatii prin hiperactivitate. În afara cresterii în greutate. Pacienta trebuie sa consume o varietate de alimente în cantitati corespunzatoare. Realimentarea Numarul de calorii/zi trebuie administrat începând de la 1500 calorii. . care trebuie sa corespunda la un BMI de minim 19. brânza.Pacientul va tine zilnic un jurnal al dispozitiei si alimentatiei pe baza caruia terapeutul va identifica distorsiunile ce urmeaza a fi corectate. o învata pe pacienta sa manânce regulat sa cunoasca alimentele si comportamentul alimentar normal. mâncare. în care se produce cresterea fosfatilor în sânge si celule si poate surveni moartea daca se suplimenteaza aportul în fosfor.în anumite ocazii sa manânce mai mult sau mai putin decât de obicei. carnea de pui si peste. pacientul manânca portii mici dar fractionate în mai multe mese pe zi. adica sa învete sa manânce normal. în locul unei cresteri rapide în greutate se prefera o crestere treptata de aproximativ 0. înghetata. Alimentele necorespunzatoare sunt: hamburger. Cresterea în greutate Cântarirea se face de 1-2 ori pe saptamâna. serviciul. . • 45 . Cu ajutorul dieteticianului numarul necesar de calorii va fi stabilit în functie de nevoile individului si de tipul de program: program de mentinere a greutatii sau de crestere a greutatii. în colaborare cu dieteticianul. corpul ei. ajutând-o astfel sa înteleaga de ce a început acest comportament alimentar. . Stabilirea unui comportament alimentar normal În aceasta etapa a tratamentului pacienta trebuie sa aleaga din multitudinea de alimente pe cele corespunzatoare: cele fara continut în grasimi. De asemenea.sa manânce la o întâlnire la fel cu ceilalti participanti. hot-dog. • Introducerea treptata si rationala prin tehnici comportamentale a produselor interzise pâna atunci. Mâncatul normal: . nu în fiecare zi. • Terapeutul o ajuta sa-si dezvolte abilitatea de a rezolva factorii care declanseaza comportamentul alimentar anormal.2 kg/zi. • Exercitiile vor viza schimbarea ideilor despre problemele pacientei cu alimentatia. pentru asigurarea functiilor fiziologice ale organismului si revenirea ciclului menstrual. e importanta monitorizarea atenta a fluidelor si a balantei electrolitice. • Terapeutul ofera pacientei alternative comportamentale pentru a evita dieta sau supraalimentarea. Tinând cont de teama pacientului de a pierde controlul. În stadiul al treilea în care sedintele vor fi spatiate la 2 saptamâni majoritatea pacientelor nu sunt refacute. • Terapeutul. fructe. deoarece si în conditii normale greutatea variaza cu circa un kilogram în cursul unei zile. Aceste aspecte trebuie discutate în psihoterapia pacientei. care dureaza tot 8 saptamâni: • Terapeutul va ajuta pacienta sa vorbeasca despre sentimentele ei.sa manânce sau sa nu manânce daca se simte prost sau nefericita uneori.comportamentul alimentar sa fie flexibil astfel încât sa nu interfereze cu scoala. dulciuri. La începutul realimentarii pacienta trebuie supravegheata deoarece poate aparea "sindromul de realimentare".alimente variate în cadrul unei diete echilibrate si flexibile. • Pacientul va face o lista de avantaje si dezavantaje ale comportamentului alimentar. legume dar nu cartofi. Trebuie stabilita pentru început o greutate tinta la care pacienta sa ajunga la sfârsitul tratamentului. . care va evidentia pentru terapeut gândurile si emotiile negative ce trebuie corectate.preparatele care sunt apreciate ca gust si aspect pot fi consumate în cantitati mai mari. bogate în fibre. . Scopul final al terapiei este cresterea stimei de sine si ameliorarea calitatii vietii pacientei. Terapeutul reasigura pacientele ca programul va continua si chiar daca dupa încheierea lui simptomele vor reaparea oricând vor primi ajutor. viata sociala si invers.cel putin 3 mese pe zi cu 2-3 gustari între mese. dieta în acest moment trebuie sa contina suficienti hidrati de carbon pentru evitarea unui metabolism cetonic. despre greutate si forma corpului. Imbunatatirea greutatii determina o îmbunatatire a starii psihice. provocarea varsaturilor trebuie controlat. .

Greutate corporala mai mare decât cea inclusa în diagnosticul anorexiei (diagnosticul de anorexie îl devanseaza pe cel de bulimie). Bulimia mentala 3.alimentarea doar cu preparate care nu contin grasimi si care au continut mic de calorii. . greutate si mâncare. sau la facultate. . . Unele persoane îsi revin complet dupa un singur episod.. Au fost descrisi o serie de pacienti ce prezentau 2 caracteristici: o nevoie imperioasa de a se supraalimenta urmata de provocarea varsaturilor. alimente hipercalorice. Tipul de alimente consumate în timpul unui "puseu" include: dulciuri. Russell (1979) a introdus termenul de bulimie mentala pentru a descrie o varianta de anorexie mentala. iar altele prezinta o deteriorare continua a bolii de-a lungul anilor (Backstrom. nutritia excesiva e definita ca: consumarea într-o "perioada discreta de timp" (o perioada limitata. stres. Evolutie si prognoza Vârsta medie pentru aparitia anorexiei este de 16 ani cu doua peak-uri la 14 si 18 ani. O alta caracteristica esentiala a bulimiei mentale este utilizarea de comportamente compensatorii 46 . Aparitia bolii este de obicei asociata cu un eveniment din viata foarte stressant ca de exemplu: plecarea de acasa la liceu.1997). altele prezinta o fluctuatie continua de crestere în greutate urmata de scaderi în greutate. . în general mai putin de 2 ore) a unei cantitati de alimente care e considerata ca fiind mai mare decât ar consuma majoritatea indivizilor în conditii similare (criteriul 1).Folosirea regulata a mecanismelor de învingere a efectelor de crestere ponderala determinate de excesele alimentare (de ex. Practica clinica demonstreaza un efect mult crescut al combinarii dietei cu psihoterapia de grup sau individuala.Lipsa sentimentului de control în cursul exceselor alimentare. . Evolutia anorexiei mentale e foarte variabila. efort fizic excesiv). Ce nu este mâncatul normal: . 1994). Definitie Bulimia mentala a fost considerata initial o varianta a anorexiei mentale. terapia ocupationala sau prin arta si terapia familiala.sa stie ca mâncatul nu este cea mai importanta activitate în viata dar are importanta pentru sanatatea fizica si psihica. 3. 3. declansarea varsaturilor. sau prajiturile. ambele fiind rezultatul fricii de a nu se îngrasa (Rutter.sa poata sa prepare masa pentru sine si ceilalti fara a fi anxioasa. "Îndoparea" poate scadea disforia. Particularitati diagnostice Conform criteriilor de mai sus. .sentimentul ca nu se poate opri când manânca un anumit preparat. Persoanele cu bulimie sunt.sa fie obsedata de mâncare (Abraham. Într-o corespondenta ce a devenit clasica în domeniu. Abuzul alimentar se petrece în general în secret sau cât mai retras posibil. rusinate de tulburarile lor alimentare si încearca sa ascunda simptomele lor. ca si înghetata.dieta pentru a scadea în greutate daca nu e obeza. de obicei. calcularea caloriilor. au un singur parinte. Medicul este atent la pacientii cronici. . . . Nutritia excesiva e declansata de o stare de depresie. dar în general prin discreditarea autocriticii pot urma stari depresive. 1993). Un episod de alimentatie excesiva e de asemenea acompaniat de lipsa de control (criteriul 2).Preocupare excesiva permanenta cu privire la greutatea corporala. Bulimia mentala este un sindrom caracterizat prin repetate pusee de supraalimentare si o preocupare excesiva privind controlul greutatii corporale. 1997).2.cântarirea alimentelor. Criteriile de diagnostic ale bulimiei mentale sunt: . conducând pacientul la adoptarea de masuri extreme pentru a diminua îngrasarea datorita alimentelor ingerate (Thompson.Episoade repetate de excese alimentare. .1. la acei pacienti care provin din familii destramate. foame intensa secundara unei diete restrictive sau sentimente legate de forma corpului. . Excesele alimentare par a fi mai mult o alimentare cu o cantitate mare de mâncare decât preferinta pentru anumite alimente cum ar fi carbohidratii.dieta. •Terapia familiala Obiectiile se bazeaza pe posibilitatea gasirii unor familii fara disfunctionalitati în cazul unor pacienti cu anorexie. laxative..sa evite anumite preparate daca nu stie ce contin. unul sau ambii parinti prezinta o psihopatologie severa sau terapia familiala în antecedente a esuat.

. cedarea în fata abuzului alimentar în care sunt consumate mari cantitati de alimente în timp scurt. se poate mari. La unele persoane.folosirea drogurilor ca si inhibitoare ale apetitului. 47 . Existenta unei preocupari permanente pentru mâncare. Oricum diagnosticul de bulimie nu trebuie pus când tulburarile apar numai în timpul episoadelor de anorexie mentala (criteriul 5).3. 3. desi unii pot fi supraponderali. Suplimentar scaderii autorespectului si instabilitatii afective apar schimbari psihice cum ar fi: oboseala. 3. Persoanele care îsi provoaca varsaturi cu ajutorul mâinii vor avea calusuri vicioase la nivelul degetelor secundare traumei mâinii de dinti. Afectarea cardiaca si miopatia scheletica e prezenta la pacientii ce folosesc siropul de ipeca pentru provocarea varsaturilor. mai ales de pe suprafata linguala. 4. 3. iar pacientul îsi stabileste un prag al greutatii. acesti factori fiind cei mai importanti în autoevaluare (criteriul 4). Pacientul încearca sa contracareze efectele alimentarii excesive prin unul din urmatorii factori: . sau diuretice (când bulimia apare la pacienti cu diabet zaharat acestia pot sa-si neglijeze tratamentul cu insulina).4. Criteriile calificarii DSM-IV sunt în mare comparabile cu primele 2 criterii dar nu includ criteriile 3 si 4 ale clasificarii ICD-10. în general. au transpiratii si transpira abundent.7-7. Exista o frecventa crescuta a simptomelor depresive (autorespect scazut). Mai cuprind si sentimentul de pierdere a autocontrolului alimentar. timpul abuzului alimentar si o frecventa de 2 episoade de abuz alimentar pe saptamâna timp de 3 luni. Pentru ca au fost descrisi anteriori nu vor mai fi prezentati. Cea mai frecventa metoda este autoinducerea varsaturilor dupa un episod de exces alimentar. Etiologia Factorii etiologiei ai bulimiei mentale se suprapun în mare parte cu cei ai anorexiei mentale. Subtipul "epurator" (I) sau neepurator (II) e specificat doar în clasificare DSM-IV.provocarea varsaturilor. familiali. Mediul familial al bulimiei a fost mai putin conflictual si mai putin structurat. Varsaturile frecvente duc la o importanta si permanenta pierdere a smaltului dentar. care e însa sub greutatea premorbida si mult mai mic decât greutatea optima. ce induce de asemenea instabilitate afectiva. . Majoritatea pacientelor nu au tulburari de personalitate dar exista unele la care anumite trasaturi aparte pot fi identificate.. cu un vârf al acestei afectiuni în jurul vârstei de 18-19 ani. în special glanda parotida. 1997).6. asteptarea cu nerabdare a mâncarii si.7%. 2. Epidemiologie Frecventa acestei boli este între 0. simptome ce diminua în timp ce mânca iar la sfârsit apare preocuparea ca s-ar putea îngrasa care determina reaparitia tensiunii si anxietatii închizând cercul psihopatologic vicios (Abraham. Clasificare Clasificarea ICD-10 defineste 4 criterii majore: 1. iritabilitatea si depresia ce conduc din nou la un abuz alimentar.inadecvate pentru a preveni cresterea în greutate (criteriul 3). glandele salivare. de greutate normala. în dorinta de a slabi si în nivelul de insatisfactie privind corpurile lor.5. 1997). preparate tiroidiene. În majoritatea cazurilor este vorba despre acesti factori: individuali.perioade de subnutritie. factorii precipitanti si favorizanti.abuzul de purgative. abuzul sau dependenta de substante stimulante si alcool Înaintea puseului pacientele se simt tensionate si anxioase. Frecvent exista un istoric de anorexie mentala în intervalul de câteva luni pâna la câtiva ani. Din punct de vedere psihopatologic exista o teama de grasime. De asemenea exista o crestere a cariilor dentare. Aceasta metoda e folosita de 80-90% din indivizii cu bulimie mentala care se prezinta pentru tratament în clinici Persoanele cu bulimie mentala acorda o importanta deosebita formei corpului si a greutatii. . socioculturali si biologici. în special de tip instabil-emotional impulsiv sau border-line. Indivizii cu aceste tulburari se pot asemana cu cei cu anorexie mentala în teama lor de a creste în greutate. Hernia gastrica. Cercul vicios al pacientilor cu bulimie mentala este poate mai pronuntat decât cel al pacientilor cu anorexie mentala. tetania si convulsiile pot fi o parte din complicatiile fizice ce pot apare (Collier. 3. 3. simptome de anxietate (frica de situatii sociale). Episodul de anorexie mentala se poate sa fi fost foarte bine conturat sau poate a fost doar cu semne minore (CIM 10). Aspecte clinice si paraclinice Indivizii cu bulimie mentala sunt. hematemeza si complicatiile metabolice prin varsaturi autoinduse excesive. tulburari de dispozitie. fiind mai afectate fetele decât baietii.

Ciclul neregulat sau amenoreea poate sa apara la pacientele cu bulimie mentala. Tulburarile electrolitice rezultate din comportamentul "epurator" sunt uneori suficient de severe pentru a constitui probleme medicale. Rar, dar cu prognostic fatal, pot sa apara diverticuli esofagieni, rupturi gastrice si aritmii cardiace. 3.7. Diagnostic diferential 30% din pacientii cu anorexie mentala prezinta atacuri bulimice. Acestea trebuiesc diferentiate de bulimia mentala. Se face diferentierea si de sindromul Klein-Levin care include tulburari de comportament alimentar, fara preocuparea pentru forma corpului si greutatii, plus dezinhibitie sexuala si hipersomnie.. Supraalimentarea e prezenta si în tulburarile depresive majore cu caracteristici atipice, dar astfel de bolnavi nu se angajeaza în comportamente compensatorii neadecvate si nu arata o preocupare pentru forma corpului. 3.8. Tratament Obiectivele tratamentului. - dezvoltarea unei noi atitudini fata de mâncare si propriul corp; - scaderea preocuparii excesive fata de mâncare; - mentinerea greutatii în limite normale; - învatarea unui program strict cu 3 mese/zi + 2 gustari; - înlaturarea comportamentului de mentinere a greutatii; - rezolvarea prin alte mijloace a starilor de tensiune si indispozitie; - recunoasterea factorilor precipitanti ai puseului; - cresterea stimei de sine. Tratamentul practic al bulimiei mentale include monitorizarea zilnica si auto-monitorizarea comportamentului alimentar si a meselor, a varsaturilor provocate si a altor abuzuri. a) Tratamentul comportamental si cognitiv Se incurajaza pacientul sa limiteze la o singura camera din casa spatiul unde manânca si sa manânce numai la ora mesei, sa nu pastreze alimente în casa si, atunci când merge la magazin, sa cumpere numai ceea ce este trecut pe lista de cumparaturi pe care a conceput-o dupa o masa satisfacatore. Poate fi de ajutor sa mearga la cumparaturi cu un prieten si, cu atâtia bani cât sunt suficienti pentru a cumpara alimentele de pe lista (Collier, 1997). b) Terapia de grup Impune discutarea unor probleme cum ar fi: contextul de izolare si "secretul" în care apare bulimia, ideile rigide si irationale ale pacientilor, statusul emotional si psihologic dureros (Rutter, 1994). c) Tratamentul psihofarmaceutic Un numar mare de agenti psihofarmacologici au fost testati în bulimia mentala, inclusiv anticonvulsivante, antidepresive, litiu si fenfluramine. Din punct de vedere stiintific antidepresivele s-au dovedit a fi cele mai eficace (Mitchell, 1988). Conform unor studii au efect pe termen scurt în cazul frecventelor abuzuri alimentare. Un trial randomizat restrâns demonstreaza ca fluoxetina ajuta la scaderea ponderala si reduce pofta de carbohidrati. Oricum, mecanismul de actiune al acestor agenti nu e cunoscut. Eficacitatea pe termen lung e prejudiciata de rata înalta a recaderilor ceea ce necesita schimbarea frecventa a medicatiei de-a lungul timpului. 3.9. Evolutie si prognoza În prima descriere a acestei boli, Russell (1979) afirma ca bulimia mentala e o boala tenace si refractara. Aceasta poate fi datorata faptului ca pacientii cu bulimie mentala au asociat frecvent anorexia mentala. Într-adevar, cum am prezentat la anorexia mentala pacientii anorexici au un prognostic mai nefavorabil. Spectrul pacientilor bulimici e mai bun decât al celor cu anorexie mentala. Depresia a fost cel mai frecvent simptom psihiatric, fiind întâlnita la 15-36% dintre subiecti. SUMAR: Tulburarile instinctului alimentar debuteaza caracteristic între 11-18 ani si nu sunt boli în sine. Ele devin boli când interfereaza cu sanatatea fizica si mentala, producând complicatii medicale severe si dezorganizând într-un mare grad viata persoanei afectate. Clasificarile DSM IV si ICD-10 prezinta multe similitudini cu privire la definirea criteriilor de anorexie mentala. Acestea cuprind criteriile de reducere a greutatii, tulburari de imagine corporala, amenoree si asa numita fobie de greutate. Bulimia mentala este un sindrom caracterizat prin repetate pusee de supraalimentare si o preocupare excesiva privind controlul greutatii corporale, conducând pacientul la adoptarea de masuri extreme pentru a diminua îngrasarea datorita alimentelor ingerate. Tinând cont de complexitatea anorexiei, dar si de cea a bulimiei, un singur

48

factor etiologic cu greu poate fi implicat. Teorii curente sustin o etiologie multifactoriala a tulburarilor alimentare, cu numerosi factori determinanti si factori de risc ce interactioneaza (Garfinkle, Garner, 1982). Acest model e bazat pe urmatorii factori de risc: individuali, familiali, socioculturali, biologici si precipitanti. Pe primul loc in tratamentul tulburarilor alimentare ar fi psihoterapia cu metodele cognitivcomportamentala, suportiva si interpersonala. TEMA DE DISCUTIE ObservaŃia clinică numărul 3 P.A. (Adriana), 12 ani, sex feminin, din mediu urban, se internează pentru anorexie, scădere în greutate, debilitate fizică generală, fatigabilitate. Simptomatologia debutează în urmă cu un an, în vacanŃa de vară, când fetiŃa, aflându-se la bunici, începe să mănânce mai puŃin, devine tot mai capricioasă alimentar. La bunici locuieşte o verişoară a ei, de 18 ani, preocupată de greutate, care i-a spus Adrianei în repetate rânduri (şi în trecut), cât este de "urât să fii grasă". Mama nu a acordat importanŃă acestei scăderi a apetitului, deoarece copila şi-a păstrat vioiciunea, făcea permanent exerciŃii de gimnastică (în dorinŃa de a deveni balerină). La începerea şcolii, pofta de mâncare scade tot mai mult, crescând în schimb preocuparea pentru achitarea de sarcinile şcolare, afirmând că este hotărâtă ca la sfârşitul anului să obŃină premiul II. Se retrage treptat, nu se mai joacă, nu se mai bucură ca de obicei, este mai sensibilă. În luna octombrie survine un eveniment alimentar: o toxiinfecŃie alimentară cu vărsături, greŃuri, erupŃie cutanată, necesitând o scurtă spitalizare. Din acest moment, minora acuză greŃuri la vederea mâncării, mai ales a preparatelor din ouă, mănâncă tot mai puŃin, prezintă dureri abdominale, epigastrice postprandiale. Se internează în Spitalul de Copii Alba Iulia în luna februarie, unde se stabileşte diagnosticul de "abdomen cronic dureros, gastrită acută" şi se începe un tratament vitaminizant şi cu pansamente gastrice. Tabloul clinic se înrăutăŃeşte, scăderea în greutate duce la emaciere, dispoziŃia devine tot mai tristă, nu o mai bucură nimic. Mama aduce fetiŃa în Cluj, iniŃial într-o clinică pediatrică, de unde este transferată în secŃia de psihiatrie. Adriana este primul copil într-o familie organizată, părinŃi sănătoşi, mai are un frate mai mic, sănătos. Nu are antecedente deosebite ante/perinatale, nici nu a fost bolnavă până în urmă cu un an. Ciclul menstrual nu s-a instalat, iar creşterea în greutate şi înălŃime s-a stopat în urmă cu un an. Tatăl fetiŃei este mai mult plecat de acasă, mama este punitivă, dominatoare. S-a încadrat corespunzător în colectivitatea de preşcolari, este şcolăriŃă de la 7 ani, cu rezultate şcolare foarte bune, fiind ambiŃioasă, competitivă. Este descrisă de mamă ca fiind perfecŃionistă, perseverentă, intolerantă la frustrări, sensibilă, fragilă emoŃional. Examenul clinic general: greutate 20 kg, înălŃime 1,36 m, tegumente palide, uscate, extremităŃi reci, cianotice, fanere friabile (unghiile se rup, cade părul); Ńesut celular subcutanat mult diminuat, tahicardie, vărsături postalimentare, abdomen excavat, sensibil spontan epigastric şi periombilical, constipaŃie, intoleranŃă la frig. Examenul neurologic şi electroencefalografic evidenŃiază relaŃii normale. Examenul psihic, psihologic, observaŃia pe secŃie: Ńinută îngrijită, facies trist, privire umedă, evitantă, perceptiv hiperestezie senzorială, cenestopatii multiple, tulburări de schemă corporală (se apreciază ca fiind "plinuŃă"); hiperprosexie în direcŃia stării de rău generată de vederea alimentelor; hipomnezie de fixare şi evocare, fără conştiinŃa suferinŃei psihice; ritmul ideativ este normal, dar neagă existenŃa vreunei probleme alimentare, prezintă idei obsesive, de inutilitate; afectiv există distimie, anhedonie, irascibilitate, anxietate constituŃională; instinctul alimentar şi de apărare sunt diminuate; orizontul de preocupări este îngustat, randamentul şcolar în scădere (deşi a intensificat efortul), fatigabilitate mare; insomnii de adormire, treziri nocturne, bruxism; pare nemulŃumită de faptul ca este fetiŃă (îl invidiază pe fratele ei pentru că este mai mic şi se bucură de mai multă atenŃie din partea familiei, dar mai ales pentru faptul că este băiat - desenul familiei: figura nr. 5); personalitate în formare cu note anancaste şi distimice.

49

Figura nr. 5 - P.A., sex ani. Anorexie mentală. familiei.

feminin, 12 Desenul

Întrebată ce simte când se gândeşte la mâncare, răspunde prompt "greaŃă", iar la întrebarea cum ar desena ce simte, răspunsul este întârziat, faŃa i se schimonoseşte - "un peşte". Pusă la lucru (figura nr. 6) schiŃează ceva diform (sugerând şi un simbol falic) pe care îl descrie ca fiind tot cu "sânge rece şi lipicios".

Figura nr. 6 - P.A., sex feminin, 12 ani. mentală. Desen liber.

Anorexie

A fost separată de familie, urmărită permanent să nu-şi provoace vărsături, dar găsea metode alternative, cerea ceva de la supraveghetor şi între timp arunca mâncarea, sau o fărâmiŃa şi o scutura sub masă. ToleranŃa digestivă era diminuată la internare, motiv pentru care s-a început cu o alimentaŃie prin gavaj şi montarea unei linii de perfuzie. Terapia cu insulină nu a dat rezultate din cauza fenomenelor hipoglicemice grave pe care le declanşa la doze foarte mici. Sub terapie antidepresivă, roborantă, anxiolitică, neuroleptică, psihoterapie, schimbarea mediului (cură heliomarină), evoluŃia cazului este lent favorabilă (spitalizare 2,6 luni) după o evoluŃie trenantă de 3 ani. S-a lucrat cu ea psihoterapie prin grafică (figurile nr. 7, 8, 9), la sfârşitul acestui program alcătuind, pe baza celor trei schiŃe, următoarea povestioară:

50

Psihoterapie prin desen. Apoi a vindecat-o şi pe cealaltă. Anorexie mentală. dar inima l-a respins. Când a ajuns. sex feminin. sex feminin.. 51 . 12 ani. nedeschizându-i uşa. 7 . Piticul a plecat supărat.". Figura nr.A. a bătut.P. Aşa a început: un pitic a venit spre poarta inimii.. Psihoterapie prin desen. acum la primit. fiind şi mai slăbită. 12 ani.. Piticul a luat medicamente din prima săptămână. Figura nr. Dar uşa nu s-a mai deschis ca să poată pleca."Într-o zi de toamnă am încercat să-mi închipui cum ar putea cineva să-mi liniştească mâhnirea. Piticul este mulŃumit şi a rămas în inimă. hotărât să vindece inima slăbită. 8 . După câteva săptămâni a reuşit să facă acest lucru cu prima jumătate a inimii.. să nu mai aştepte. Anorexie mentală.P. să fie acolo.A. pentru ca oricând va avea nevoie de el. S-a întors după câteva zile: inima. piticul a dorit să renunŃe. Văzând atâta durere.

scăderea randamentului general. gesturi. eu slab. (figura nr. Examenul psihic. gândire centrată pe conflictul familial. Sora ei declanşează simultan cu ea un tablou clinic identic la separarea de tată. copaci lipsiŃi de rădăcini care nu-s nici în apă. prezintă insomnii severe.Figura nr. (Mihaela). se internează pentru creşterea poftei de mâncare şi a greutăŃii. nu mai poate învăŃa. imatur.P.70 m. cu complex de inferioritate datorat aspectului fizic. sex feminin. atitudine teatrală. mimica concordantă cu trăirile afective. FetiŃa a devenit tristă.M. cefalee. mergând paralel cu o simptomatologie depresivă bine conturată. plânge uşor "cinci zile din săptămână mă enervez. De 2 ani se menŃine la greutatea actuală. evoluŃie trenantă sub tratament. Psihoterapie prin desen. iar celelalte două mă descarc prin plâns". Nu există antecedente personale patologice. lovindu-se de stânci. cu oprirea curbei de creştere. ObservaŃia clinică numărul 4 T. vise coşmar. din mediu urban. frustrată emoŃional. dialog stabilit uşor. Anorexie mentală.. 10) 52 . ducând la vale rădăcini şi flori. senzaŃie de răceală la nivelul capului (doarme şi vara cu o căciulă de lână). insomnii. Se simte inferioară celorlalŃi.. dureri abdominale fulgurante. 12 ani. Particularitatea cazului constă în debutul precoce al anorexiei mentale. electroencefalografic: relaŃii normale. fără timp de gândire. cu degerături.. scăderea randamentului general. dar au frunzele reprezentate în amănunt . observaŃia de secŃie: Ńinută îngrijită. fatigabilitate. poate este "pofta de mâncare pe care nu mi-o pot opri". facies expresiv. în gri (deşi a avut culori la îndemână). relaŃii interpersonale sărace. Minora este emotivă. 17 ani. nefinisat. întârzierea apariŃiei caracterelor sexuale secundare şi tulburări de identitate sexuală. moment cu efect psihotraumatizant puternic pentru ea şi sora ei mai mare. Ńesut adipos subcutanat foarte bine reprezentat.A. cenestopatii multiple. Desenul ei "în avalanşă" este schiŃat rapid. extremităŃi reci. 9 . tegumente palide. insomnie. intonaŃie uşor demonstrative. nu mai are chef de viaŃă. nici pe mal. bogat. hernie ombilicală. cu momente de nervozitate inexplicabile şi a dezvoltat o bulimie în urma căreia s-a îngrăşat 15 kg. dificultăŃi de autoevaluare a imaginii de sine. nivel aspiraŃional adecvat. sex feminin. psihologic.. Examenul clinic general: înălŃimea 1. labilă afectiv. se izolează social. iritabilitate. în ciuda numeroaselor cure de slăbire urmate. cefalee temporo-parieto-occipitală. supratensionată. greutatea 80 kg. Pacienta provine dintr-o familie dezorganizată în urmă cu 3 ani. exprimând starea sufletească particulară între "însorită" şi "înnorată". RelaŃia cu mama este tensionată.. sau. lipseşte de la şcoală. viaŃa ei care "curge în ritmul incontrolabil al cascadei". Examen neurologic.

Desen liber. sex feminin. Bulimie.T.. 53 .Figura nr. 17 ani. 10 .M.

delire). efort fizic si intelectual exagerat. submisiva. La scolarul mic predomina tulburarile de somatizare. dependenta. simtindu-se incapabili sa faca fata pericolelor. se identifica cu un personaj care ar putea sa o rezolve. Tulburarile nevrotice sunt conditionate de o combinatie de factori interrelationali (psihologici. biologici. pornindu-se de la polimorfismul simptomatic al tulburarilor nevrotice la copil. pe care individul îl poarta cu el.TULBURARI NEVROTICE LA COPII SI ADOLESCENTI OBIECTIVE: prezentarea tulburarilor nevrotice ale prescolarului si scolarului mic prezentarea tulburarilor nevrotice in pubertate si adolescenta Tulburarile nevrotice sunt determinate de situatii psihotraumatizante ce nu pot fi rezolvate prin mobilizarea mijloacelor psihologice de compensare ale individului (la copil. lipsa de atasament). sentiment de ineficienta. care este insuficient structurata. daca apar monosimptomatic. Tulburarile nevrotice sunt suferinte psihice usoare. poate avea intensitate mare. refuza sa se integreze în ea. 54 . ca expresie a unei stari de conflictualitate din mediu si se remit odata cu aceasta. pavorul nocturn. cea mai mare parte a energiei este orientata spre evitare. sunt expresia tensiunii intrapsihice negative de care individul încearca în maniera inconstienta sa se elibereze prin declansare de durere (tricotilomania. sau prin declansare de placere (sugerea policelui. crizele functionale histeriforme). incendiu. copilul nu se plânge de boala. automatismul ambulator nocturn. Tulburari nevrotice la copil sunt considerate. nici suferinte organice determinante (tulburarile viscero-vegetative sunt expresia unei dereglari cortico-diencefalice). Ghiran. leganatul. exista o relatie comprehensibila între viata anterioara a individului. Simptomatologia tulburarilor nevrotice la vârste mici este mai putin conturata. complet reversibile sub tratament. apropiate de starea de normalitate. prea putin ramâne disponibila pentru întretinerea relatiilor interpersonale. atentie. bruxismul. alte predispozitii organice locale). cutremur. iar starea de suferinta devine mai putin exprimata. pentru vârsta de dezvoltare "Tulburari emotionale si de conduita" (vezi capitolul "Tulburari afective". determinând schimbarea stereotipului de viata (decesul cuiva apropiat. insomnia.). boala ticurilor. enurezisul. manifestarile anxioase. etc. la vârste mici. nu apar tulburari calitative în comportament (doar retragere). sau perinatale sechelare ale sistemului nervos). comportament defensiv si evitant (manifestat prin dependenta. În nevoia cautarii securitati personale bolnavii se pot lega de alte persoane într-o maniera dependenta. 1998). Deprinderile nevrotice. ipsatia). imaturitatea psihica nu-i permite trairea reala a psihotraumei. simplele dereglari ale regimului zilnic de viata (insomnie. crizele de furie. La prescolar predomina forme mai putin elaborate (spasmul hohotului de plâns. de regula. (V. ci de atitudinea celor din jur la noua sa conditie de sanatate. având nevoie excesiva de afectiune. Bolnavul este constient de tulburarea sa. asteptând dureros remarcile negative ale celor din anturaj. a limbii). Pe lânga factorul determinant (conflict). anorexie simpla. sau predispozanti (dezechilibre neurovegetative. muscarea buzelor. neliniste. socioculturali si de sistem). refuzul jocului). Disfunctionalitatea proceselor cognitive duce la perceperea unor esecuri minore ca fiind catastrofale si orice situatie ca potential amenintatoare. suferinte somatice. introversia. bagatelizeaza situatia. la vârste mici. atât de frecvent întâlnite la copii (dar si la adulti). encoprezisul. La copil. în mare masura peste cele întâlnite la adult. nu exista tulburari de reflectivitate psihica (halucinatii. Ghiran. amenintarilor interioare si exterioare. instalare brusca.depresia copilului si adolescentului). dominanta. anxietate. rusinându-se. în personalitate sau constienta. timiditatea. conflict si manifestarile actuale. sunt incluse. sau poate fi un conflict cu specificitate individuala. la producerea suferintei pot contribui o serie de factori favorizanti (educatie neadecvata. anxietatea constitutionala. adesea se manifesta monosimptomatic. (V. limbajul este mai putin dezvoltat. La puber si adolescent tulburarile nevrotice se suprapun. catastrofala. În clasificarea actuala (ICD 10). aprobare. Bolile si spitalizarea sporesc.) în reactii psihogene. balbismul. dar durata lunga de actiune în nevroze. subalimentatia. Indivizii nevrotici percep de multe ori lumea ca fiind ostila si amenintatoare. Tulburarile nevrotice propriu-zise sunt variabile în functie de vârsta la care se instaleaza. neputându-se face o corelatie între forma clinica si personalitatea premorbida. 1998). în tulburarea prevalenta de personalitate. La cei mai mari se constata nesiguranta. Factorul psihotraumatizant poate avea intensitate mica sau medie. etc.

de unii autori (British Journal of Psychiatry. pe lânga componenta musculara (de 55 . declansate numai atunci când copilul plânge. Vârsta cea mai afectata este cea cuprinsa între 4 -7 ani si între 13 -15 ani. agitatie. distragerea atentiei prin joc. O parte din aceste tulburari au fost expuse în capitolul tulburarilor de somn: pavorul nocturn. Ticuri motorii mai frecvent întâlnite. în care. eventual administrarea unor doze mici de Tioridazin sau Diazepam. ironiilor colegilor si dorintei copilului. Localizarea este variabila. clipitul este cel mai frecvent. fiind vorba de un mecanism poligenic care implica genele neurotransmitatorilor (dopamina. s. sau când copilul se concentreaza în directia unei activitati (televizor. dar relatia cu caracteristicile clinice si markerii infectiei streptococice ramâne echivoca. aceasta miscare de aparare sa se transforme într-o modalitate de descarcare a starii de tensiune negative. tragerea nasului. J. tulburari vegetative intense. nonactivare. dresul vocii. Feldman. momentul declansator fiind. apar manifestari critice neepileptice caracterizate prin încrucisarea membrelor. adesea. plâns daca se deranjeaza copilul în momentele respective. Alte ticuri includ ecokinezia. Se accentueaza la emotii. sau productiuni verbale. joc de sah). Se discuta în patogeneza ticurilor si stressul matern din timpul nasterii. urocultura). prematuritate. ridicarea umerilor. fiind de doua ori mai frecventa la baieti decât la fete. o forma psihogena pura si o forma mixta. adaptative. pâna la paroxism. o conjunctivita pentru ca. în istoria carora exista. Boala ticurilor. Tratamentul vizeaza corectarea mediului în care traieste copilul. cu stimulare corespunzatoare. cianoza. încordare generala. de regula. atunci când se atrage atentia asupra lor. prin dezinhibarea semnalelor aferente scoartei. 1995) de hipoperfuzia caudatului stâng. de la tuse. grimase faciale. serotonina. cu debut brusc si fara un scop aparent. Studii de genetica efectuate de americani au observat dezechilibrul linkage-ului între alelele locusului receptor al dopaminei D4 si sindromul Tourette. repetarea propriilor sunete sau cuvinte (paralalia). nesiguranta. H. neritmice. Alte consideratii etiologice vizeaza un determinism genetic al bolii (Child &Psychiatry & Human Development.Ipsatia apare la copilul neglijat cu vârsta de 1-3 ani. encoprezisul. recurente. Ticurile sunt descarcari motorii rapide. inspiratul sau expiratul fortat de aer pe nas. Cea mai frecventa localizare vizeaza extremitatea superioara a corpului. afecteaza un procentaj de 5-7 la suta din populatia infantila. 1997). care dispar în somn. a cortexului cingulat si a regiunii temporale mediale stângi.a. sunt miscarile de afirmatie si negatie la nivelul extremitatii cefalice. implicând grupe musculare circumscrise. sau al unui factor iritativ local (electroencefalograma. sau prin distrugerea directa a inhibitiei la nivelul cortexului motor (sau ambele posibilitati). la început simple deprinderi. Whhitaken A. privire plafonata. Tulburari nevrotice monosimptomatice în copilarie. Exista o forma organica a bolii ticurilor (în care componenta organica este doar un factor adjuvant). Spasmul hohotului de plâns îmbraca tot aspectul unor manifestari critice cu hipotonie. emisie de sunete. Cel mai frecvent la adormire. metoda ELISA) semnificativ crescute fata de cei fara ticuri. dar apare. ulterior. dar si în conditii de plictiseala. În acest fel. introversie). corespunzatoare solicitarilor maxime scolare.). În unele situatii mecanismul de producere al ticurilor este recunoscut a fi cel de imitatie a unor gesturi sau miscari. Se impun totdeauna investigatii suplimentare pentru excluderea epilepsiei (ca si în spasmul hohotului de plâns). ginecologic. ticurile s-au transformat în tulburare nevrotica la aparitia anxietatii si a trairii traumatizante a defectului. examen coproparazitologic. transmise de la ambii parinti. enurezisul. (1997) au efectuat un studiu pe copii cu greutate mica la nastere. irezistibile (dar care pot fi controlate voluntar scurte perioade de timp). murmuratul. Ticurile vocale au intensitate variabila. icter neonatal prelungit cu afectarea nucleilor bazali si disfunctie în sistemul extrapiramidal. Severitatea ticurilor a fost legata. familiala). Alte corelatii etiologice se refera la faptul ca adolescentii si copiii cu boala ticurilor au titluri ale anticorpilor antineuronali (anti-putamen. influente hormonale (Schweizerische Rundschau fur Meddizin Praxis. ecopraxia (imitarea miscarilor unor persoane din anturaj). suferinte perinatale. înclinat spre ideatie. de regula la copii cu structuri de personalitate cu note anancaste (îndoieli. Constituie o forma de nevroza monosimptomatica a scolarului mic. traumatismul obstetrical. suprapunându-se peste perioadele de dezechilibru fiziologic. Cercetarile lui Ziemann (1997) sustin ipoteza ca originea bolii Tourette ar fi o afectare primara subcorticala. miscari de pronatiesupinatie la nivelul mâinilor. automatismul ambulator nocturn (vezi acolo). cu ajutorul testului transmisie-dezechilibrare (TDT). tendinta spre ruminatii. pâna la repetarea unor cuvinte obscene (coprolalie). repetarea ultimului cuvânt sau sunet rostit de o alta persoana (ecolalia). oftat. 1997).. tulburarile astfel fixate nu mai pot fi cu usurinta îndepartate în ciuda pedepselor parintilor. neadecvate situatiei. Factorul declansator îl constituie o stare de conflictualitate actuala (scolara. în afara de clipit. reevaluati clinic la vârsta de 6 ani si au gasit o corelatie între anomaliile neonatale detectate prin ecografie craniana si problemele psihiatrice ulterioare ale acestor copii. strigate.

compulsive se aseamana cu tipuri ale ticurilor. care sunt localizate la un anumit grup muscular. dar difera prin scopul lor precis. la acestia din urma. au un caracter mai amplu si mai grotesc. plimbari în aer liber. Se estimeaza faptul ca în o treime din cazurile de tulburare Gilles de la Tourette. în primul rând prin psihoterapie comportamentala si de relaxare. fara a pierde din vedere istoria naturala a bolii. rusinea. Ticurile simple sunt localizate la un singur grup muscular. sau administrarea de stimulente ale sistemului nervos central. Sistemul de clasificare ICD-10. vascular). nici activitatile care cer concentrare atentionala (televizor. dificultati atentionale. Evolutiv. capacitatile adaptative ale copilului. tulburarea cronica a ticului motor sau vocal (durata peste un an). schimbându-si topografia. Zoloft). relatii interpersonale. S-a încercat tratamentul ticurilor cu Rispolept (neuroleptic cu proprietati antiserotoninergice si antidopaminergice). ticurile au adesea amploare scazuta. asocierea ticurilor. ciocolata. cacao). radiculite). La modul general vorbind. Ticurile sunt model de patologie neuropsihiatrica. suportul social si familial. evolutia bolii ticurilor are debut în copilarie. Spasmul hemifacial consta în contractii unilaterale. roborante. pornind de la gradul deficitului functional. mai ales sport de echipa. ticurile pot interfera cu activitatile cotidiene ca scrisul si cititul. Diazepam). dispozitia depresiva. repetitive. antidepresive (Amitriptilina. Schema medicamentoasa cea mai utilizata este cu Haloperidol. tulburarea combinata a ticului de tip vocal si motor multiplu-sindromul Gilles de la Tourette (ticuri motorii multiple si unul sau mai multe ticuri vocale. incluzând obsesii. Ticurile apar. Sindromul Tourette este o tulburare cronica. cu manifestari pe termen lung. Diagnosticul diferential al ticurilor se impune cu spasmele musculare determinate de un proces iritativ la nivelul sistemului nervos periferic (nevrite. pâna la fraze obscene. În ticurile complexe se asociaza medicatiei neuroleptice. cu agravare în adolescenta si persistenta în viata adulta. cu respectarea unor legi anatomice. fiind adesea mai complexe. gimnastica. activitati sportive. Activitatea sociala. Miscarile coreice presupun o atingere inflamatorie a sistemului nervos central. intermitente. absurd. El nu tinteste doar ticul ca simptom. uneori toata viata. Miscarile mioclonice sunt contractii musculare simple care pot afecta portiuni musculare. Tratamentul este individualizat. ele nu pot fi controlate voluntar. probleme psihologice. miscarile coreice apar pe un fond de hipotonie. ci si bolile asociate. Nu se atrage niciodata copilului atentia asupra defectului. care poate fi un fenomen legat de doza. atenuare postpubertara. boala ticurilor. traumatisme craniene. ca forme izolate. Se recomanda. sunt pasagere si foarte mobile. Ticurile sunt diferite si fata de stereotipiile copiilor cu retard psihic. simptomele si semnele se schimba în cursul maturizarii. în copilarie. severitatea ticurilor creste prin administrarea de stimulente ale sistemului nervos central.contractie). si fenomene de epuizare. kinetoterapie. combinate cu stari prelungite de tensiune musculara. sah. Exista o controversa în legatura cu faptul ca debutul este precipitat sau nu de expunerea la fenotiazine. jena. controlul impulsurilor. complexându-se. dar se pot asocia cu fenomene obsesionale. de mare amplitudine. anxiolitice (Tioridazin. compulsii. vermiculare. Nu sunt indicate alimentele excitante deoarece cresc anxietatea (Cola. recunoaste urmatoarele entitati: tulburarea tranzitorie a ticului (durata sub 12 luni. disparând lungi perioade de timp. neregulate ale muschilor faciali. grosiere. a elementului psihotraumatizant. iar cele complexe. Apare adesea disconfortul în situatii sociale. fiind strict legate de procesul inflamator. sau a anxietatii de a prezenta defectul în situatii sociale. aparitie în jurul vârstei de 5 ani). exacerbare prepubertara. sau cu tulburari specifice de dezvoltare. Stereotipiile din schizofrenie se diferentiaza de ticuri prin caracterul lor metapsihic. de exemplu atingerea unor obiecte. cu efect terapeutic foarte bun. în schimb. fara posibilitatea controlului voluntar. 1997). Tratamentul se face. cuprind mai multe grupuri musculare. scolara si profesionala poate fi deteriorata din cauza rejectarii de catre ceilalti. trasaturi clinice care reflecte interactiunea dintre factorii genetici si cei de mediu (Cohen D. incapacitanta. se mentin si în somn si apar în cadrul clinic general de coree (emotional. eventual decontracturante (Mydocalm. localizate distal. În cazurile severe. Pot deveni însa intense.. Miscarile distonice sunt miscari de torsiune mai lente. comorbiditatii. sedative. Multi dintre adultii cu sindrom obsesiv-compulsiv au în antecedentele lor. se asociaza si o patologie de anxietate generalizata. Miscarile atetozice sunt lente. singurul efect secundar nedorit comunicat fiind cresterea în greutate. adesea. hipocondriace. polimorfe. fizio. Unele studii au comunicat rezultate 56 . Clorzoxazon). ele nu pot fi produse sau reprimate voluntar. Activitatile obsesiv. capacitatile interne si externe de ajutor si de gradul de copiere a unor comportamente. frica de a se repeta (centrare obsesiva pe fenomen cu imposibilitatea de a controla). stabilizarea simptomelor la adult. prin contextul clinic general si absenta. calculator). dar nu sinergic. lipsit de sens. Miscarile hemibalistice sunt miscari unilaterale ale membrelor. ecopraxie gestuala si copropraxie.

semnalizând necesitatea actiunii pentru a asigura securizarea. Tulburarile obsesiv-compulsive. una dintre caracteristicile conduitei umane. se instaleaza logofobia. debilitate în sistemul extrapiramidal. linistita. anxiolitice si sedative (Tioridazin. epuizare. Modificarile emotionale si de constiinta atribuite anxietatii nu sunt însa experimentate de o persoana careia ii este frica. de tensiune afectiva continua. oboseala. sau raspunsuri scurte. A. Cea mai frecventa forma de balbism este cea tonicoclonica (mixta). de exemplu. fatigabilitate). orientându-se spre sah. batrânetii. eliberându-se de ea atunci când lipseste situatia provocatoare (Rutter. O regula utila pentru aprecierea diagnostica este aceea care apeleaza la abilitatea copilului de a depasi anxietatea. evitarea raspunsului verbal. real sau imaginar. durata si intensitatea sa. Frica apare în prezenta unei amenintari reale.5-5 la suta. determina o activitate adaptata. psihoterapie de relaxare. insomnie. Ey defineste trairea subiectiva ca pe o "stare afectiva ce comporta amplificarea 57 . Anxietatea normala. de a nu face fata exprimarii. obsesiv. Pacientul se opreste blocat în fata cuvântului (balbism tonic). Napoton. Anxietatea este o caracteristica a Eu-lui constient si vigilent. Anxietatea si tulburarile anxioase. Levomepromazin. anxietatea reprezinta unul dintre fenomenele emotionale cele mai frecvente ale existentei. Simptomele psihologice desfasurate în conditiile unei situatii înspaimântatoare sunt similare cu cele generate de anxietatea minima. Scade randamentul general si se instaleaza un sindrom neurastenic (cefalee. evita contactul interpersonal. ce nu poate nici delimita. Frecventa tulburarii în populatia infantila este de 0. dependenta fizica si psihologica. antidepresive (Imipramina). Diazepam. nici defini. Delay ca o "teama fara obiect aparent". Xanax). Ea este nemodificata sau disproportionat de mare fata de cauza initiatoare. decontracturante (Mydocalm). Se adauga tulburarea de tonalitate. Apar miscari ample. de compensare a deficitului din exprimare (sincinezii). Xanax) pot genera efecte secundare de tipul somnolenta. cu multe cuvinte parazite. devine iritabil. altele cu Orap. laconice. nu numai comune. "deci". cea pe care o experimentam în fata bolii. Termenii de anxietate si frica sunt adesea utilizati ca sinonime. renale. anancast). nici înlatura. într-o atmosfera familiala. Pe lânga factorul psihotraumatizant. a unui pericol iminent. boli somatice) si predispozanti (debilitate motorie-fonatorie si trasaturi de personalitate pe model anxios. embolul verbal fiind utilizat pentru anticiparea unor cuvinte mai greu de exprimat. Copilul devine tot mai fragil emotional. adecvata. a unui pericol iminent si nedefinit (teama în absenta unei amenintari externe). ci numai în scris). Embolalia este adesea prezenta. cum ar fi. încarcatura vegetativa intensa (transpiratii. se defineste anxietatea ca o senzatie de maleza psihica manifestata prin teama de un pericol iminent. din moment ce multe din anxietatile copilului sunt. în primul rând. teama de a repeta. sau poate fi indusa de amenintarea pierderii controlului si încrederii în sine. incompatibilitate Rh. Diferenta între anxietate si frica se refera. un aspect normal al experientei individuale. Evita colectivul. Pe lânga tulburarea de vorbire apare si tulburarea de respiratie evidenta numai în timpul elocutiunii. fiind mai frecventa la baieti. în semiîntuneric. corectarea mediului înconjurator (nu se apreciaza copilul balbic prin ascultare în fata clasei. prematuritate. 1994). la emotii. Inflexibilitatea raspunsului afectiv este un indicator patologic important. evitarea stresului.optime cu Clonidina (agonist alfa-2 adrenergic). În Dictionarul medical (Manuila. în etiopatogenia acestei tulburari sunt recunoscuti o serie de factori favorizanti (suferinta perinatala. exercita o functie stimulatoare. coordonata. ataxie. cu pronuntarea exploziva a cuvintelor. Sîrbu (1979) o defineste ca pe o traire penibila. Dispare când cânta sau recita o poezie pe care o stie foarte bine. "pai da". Anxietatea patologica se particularizeaza prin excesul. se retrage. bolnavul având impresia ca i se va întâmpla ceva deosebit. la autolimitarea fricii. eritem). Este mai putin intensa când copilul vorbeste cu persoane cunoscute. mortii. Anxietatea. când i se atrage atentia asupra defectului. lectura. Tulburarea de vorbire se accentueaza atunci când copilul vorbeste în public. depasind cu greu anumite cuvinte. H. o stare de asteptare disconfortanta. de exemplu: "asa". Balbismul (bâlbâiala) este o tulburare functionala motorie care are la baza dissinergia musculaturii care participa la actul vorbirii si al respiratiei. sau moderata. În timp. Anxietatea poate deveni simptomatica la orice vârsta când previne sau limiteaza comportamentul adaptativ. Tratamentul vizeaza corectarea modelului de viata. perturbari ale functiei hepatice. Definita de J. ceva rau. gesturi largi. Este dificil de stabilit care sunt limitele pentru comportamentul normal si patologic în anxietate. Benzodiazepinele Diazepam. când vorbeste cu necunoscuti. repeta sacadat primele silabe (balbism clonic). dar pot juca un rol adaptativ în dezvoltare. spre deosebire de anxietatea patologica. îsi poate avea radacinile în experientele trecute. când lumina este puternica. dezvoltata sub semnul instinctelor de distrugere. oboselii. 1997).

.dureri epigastrice. anxietatea constitutionala. tahicardie. Structura anxioasa poate fi trasatura dominanta a unei personalitati premorbide. fobiile. Jocul diferitelor echilibre vegetative perturbate explica marele evantai al simptomelor percepute de subiect ca proiectie a emotiei. altele se produc la distanta de emotie. însa si în afectiuni subacute sau cronice: hipertiroidism. pulsionala. tulburari de vedere.reactia de alarma. decompensarile nevrotice anxioase. intestinala. anxietatea este în masura de a putea fi calificata normala. care declanseaza anxietatea interna. vorbirea este precipitata. Ferrey. Aspecte legate de originile anxietatii. encefalite. apasare toracica. Alte reactii se caracterizeaza prin inhibitie: tulburari de gândire. sau cele ocluzive ale viscerelor abdominale. Angoasa caracterizeaza tulburarile fizice care însotesc anxietatea. Exista o serie de afectiuni organice acute generatoare de anxietate: crizele de angina pectorala. cu precadere. imobilitate.vasoconstrictie splanhnica: hipertensiune. senzatie de oprire a inimii. sau anticipând o insatisfactie constienta a vietii intelectuale. Exista efecte distincte declansate de stimul. Clinic ea poate apare în starile confuzionale. daca sarcina motorie este insuportabila sau împiedicata.jena respiratorie. un mesaj de înteles. neurastenia.tulburari vaso-motorii. anxietatea se însoteste de un sentiment de straniu. dificultati de înghitire. mâini umede. Se vorbeste. stari de rau. . care în functie de caz. sau fizica. adreno-simpatica. reactia putând fi de tip agresivitate inadaptata. în aceste situatii despre instabilitate la stress. Daca raspunsul este perfect adaptat si eficace. gândurile se îmbulzesc. . repliere. de a se decide. de combinatia lor. mutism. altele ce apar datorita persistentei stresului. cele spasmodice. . Atât anxietatea cât si angoasa. . leziuni ale trunchiului cerebral. Unele reactii merg în sensul excitatiei. adesea acompaniate. creând confuzie cu leziunea de organ. negasind solutii pentru a scapa. Reactia de alarma poate fi asimilata cu o intersectare a vigilentei si atentiei cu pregatirile corporale ce se produc în fata unui eveniment neobisnuit. eliberarea corticoizilor suprarenalieni prin stimulare hipofizo-suprarenaliana. afective. melancolia anxioasa. debutul oniric al schizofreniei. sau.reactie defensiva. punerea în joc a doua sisteme: . Anxietatea se naste din nerezolvarea problemelor fundamentale. antibiotice (cicloserina). eliberare de catecolamine simpatice si medulosuprarenaliene. într-o reprezentare simbolica. psihostimulatoare. .sudori reci. antreneaza. careia îi apartin. pot exista într-o forma durabila si în acelasi timp localizata. Neurofiziologic. . arsuri toracice.defavorabila a momentului prezent. În unele echivalente epileptice (comitialitatea temporala). mai des. trairea egala a perturbarilor somato-vegetative. cum ar fi: derivatii cortizonici. psihotica. pornind de la hipotalamus. gura uscata. Invers. Celor trei aspecte care pot atinge paroxismul (anxietatea nevrotica. diaree. nod în gât. halucinatii olfactive si gustative. dar o emotie brusca poate declansa si hipotensiune si bradicardie. daca starea de vigilitate. Astfel. Freud considera ca anxietatea este activata initial de evenimentele externe. Existenta unui stimul emotional. simptomele 58 . zgomot si alte mesaje. antidepresive (IMAO). distantare de mediu. varsaturi. li se adauga anxietatea paraterapeutica datorata efectului anxiogen al unor medicamente. . obsesiile.perturbari vezicale cu polakiurie. bufeuri de caldura. "o descarcare a anxietatii" dupa Coilraut. Manifestari vegetative. cefalee. Poate apare. cu accelerarea tranzitului. sau dezordonata (panica). pâna la fuga. etc. Crizele anxioase psihotice pot îmbraca uneori forma unor raptusuri anxioase foarte dramatice (cu tentative de suicid). infarctul miocardic. crizele de astm. de origine somatica). angoasa se desfasoara.perturbari digestive: hiperkinezie gastro-duodenala. fiind tractionata de pulsiuni opuse. o sarcina de îndeplinit. o anxietate localizata pe organ. cu care alcatuieste un cortegiu indisociabil (G. Angoasa presupune deci. Aceste tulburari exista într-o maniera masiva în crizele de panica. constituie stari emotionale penibile. mult mai grav. 1982). balonari.vertij. senzatie de paralizie. hipocondriile. Comportamente ideomotorii. uneori izolate. logoreica. traducând mobilizarea tuturor resurselor energetice ale individului. de incertitudini fundamentale legate de viitor. imaginea unui viitor periculos. imposibilitate de a alege. a fugi sau a se ascunde". este insuficienta pentru complexitatea mesajului. provocând haos. mai ales din punct de vedere motor. exista tremur al extremitatilor. cu transpiratie si vasodilatatie superficiala-aceste simptome pot însoti senzatii vertiginoase si tulburari de vedere. legata de dorintele inconstiente de natura libidinala sau agresiva. fiind autoîntretinute: . anxietatea poate fi interpretata ca o reactie de alarma sau defensiva. comporta: . biliara.palpitatii.

transpiratiile. Daca se declanseaza într-o situatie specifica.anxietatii sunt distorsiuni ale dorintelor inconstiente inacceptabile. Asemeni fricii. cum ar fi în autobuz. fobia sociala si anxietatea generalizata. S-a notat agregare familiala pentru tulburarea de panica. amândoua caracteristici-cheie ale adaptarii. în scrierile lui Charles Darwin. durerile sau disconfortul toracic. Studiile familiale au indicat ca prezenta tulburarilor anxioase confera un risc crescut rudelor pentru aceste tulburari. Atacuri de panica situationale. derealizarea si depersonalizarea.1982. indiferent de natura tulburarii copilului. ele protejeaza împotriva pericolelor naturale si regleaza legaturile sociale. Pentru diagnosticul de tulburare de panica (anxietate paroxistica episodica). sau de "a înnebuni". Ele au scos în evidenta relatiile sociale timpurii. fobiile specifice. propunând ca prototip relatia mama-copil. sau anticiparea situatiei declansatoare (vederea unui sarpe). Aceste studii familiale contrazic ideea ca exista o susceptibilitate generala nespecifica pentru anxietate. senzatia de scurtare a respiratiei. atinge în maxim 10 minute un vârf si se acompaniaza de senzatia unui pericol iminent. transfera propria anxietate asupra copilului. plecând. aparute în situatii în care nu exista un pericol obiectiv. argumenteaza prezenta unui sistem neuronal inhibitor al comportamentului. 1988). pacientii vor evita. 59 . paresteziile. teama de a-si pierde controlul. Teoriile psihologice non-freudiene au contestat notiunea de stare interna inconstienta. Eisenberg (1958) sustine ca parintele. teoriile învatarii au postulat ca principiile conditionarii clasice sunt suficiente pentru a explica orice status anxios. între atacuri existând intervale libere de simptome anxioase (desi anxietatea anticipatorie este obisnuita). sau cognitive sunt: palpitatiile. 2. Caracteristicilor organice ale anxietatii li s-a acordat întreaga atentie prin teoriile învatarii.1987). În mod specific se considera ca inhibitia comportamentala este rezultatul pragurilor scazute ale activitatii limbice (în amigdala si hipotalamus) si a activitatii crescute a sistemului nervos parasimpatic (Lagan. Atacul are un debut brusc. situatia respectiva. ulterior. 1990). cresterea fenomenelor vegetative si a vigilentei. 1994). 1987. Se pare ca tulburarile anxioase sunt mai des întâlnite la mamele copiilor care necesita îngrijire psihiatrica. sau într-o multime. Consecintele vor fi reducerea comportamentului motor. întreruperea lor creând anxietate (Kagan. Pentru diagnostic diferential este importanta analiza contextului în care apare atacul de panica. Cu toate ca unii autori. sustin faptul ca exista specificitate în transmiterea tulburarilor anxioase (Torgersen. în care debutul atacului nu este asociat cu o situatie declansatoare. ca o perioada de frica intensa sau disconfort acompaniat de cel putin 4 din cele 13 simptome somatice sau cognitive. care apar. Copilul dezvolta treptate reprezentari cognitive din ce în ce mai stabile si mai organizate. Gay. Cele 13 simptome somatice. teama de a muri. care cauzeaza anxietate subiectiva când este activat de experiente specifice (Gay. Pacientii. Atacuri de panica neasteptate. cum ar fi Pavlov (1927) si Eisenck (1967) au sustinut faptul ca diferentele individuale în vulnerabilitatea la anxietate sunt controlate de caracteristicile biologice codificate genetic. 1965). traiesc un crescendo de frica si simptome vegetative. tremuraturile. ametelile sau senzatia de "cap usor". Genetica tulburarilor anxioase. care au fost ignorate pâna în prezent (Rutter. Atacul de panica. Este definit de Asociatia Americana de Psihiatrie (1994). dispneea. fobiile simple. tulburarea acuta de stress). înrosirea. stresul posttraumatic. care precizeaza ca distressul normal experimentat de copil la separarea de persoana (obiectul) de dragoste serveste scopului important al mentinerii legaturilor. principalul protagonist. Atacurile de panica apar în multe tulburari de anxietate (tulburarea de panica. a stimulat teoriile neurofiziologice ale reglarii anxietatii. nu sunt datorate unor situatii cunoscute sau previzibile. care se transmite (indiferent de mecanism). Exista 3 tipuri caracteristice de atac de panica cu relatii diferite între debutul atacului si prezenta sau absenta situatiilor declansatoare: 1. 1979). maximizeaza supravietuirea si reproducerea (Darwin. ICD-10 (1994) presupune existenta mai multor atacuri severe într-o perioada de o luna. indiferent unde s-ar afla. Teoriile cognitive ale dezvoltarii au influentat conceptiile privitoare la anxietate. în atacuri de panica. greturile sau jena abdominala. în special a benzodiazepinelor. prezentând o teama persistenta de a merge în locuri publice si de a nu declansa un nou atac. de obicei în graba. invariabil dupa expunerea. de obicei mama. ci dimpotriva. sau scheme ale mediului si ale experientelor. Schemele joaca un rol dinamic în reglarea comportamentului si a procesarii informatiei. fobia sociala. O alta teorie care vizeaza anxietatea îsi are originile în secolul al XIX-lea. Ipotezele lui Darwin asupra rolului emotiilor înnascute în formarea legaturilor sociale îsi gasesc ecoul în teoriile moderne ale atasamentului. Studiul agentilor anxiolitici. Emotiile sunt consecinte adaptative ale procesului evolutiei rezultând din selectia naturala.

fobia "spatiului"(frica de cadere daca sta departe de pereti. atacurile nu trebuie sa fie datorate efectelor psihologice directe le unei substante (intoxicatia cofeinica). interfereaza semnificativ cu rutina zilnica a persoanei. ocupatiile sale. care poate lua forma unui atac de panica situational. ICD-10. este adesea asociata cu dezvoltarea unui comportament evitant. 4. poduri.este un subtip cu agregare familiala. sau altei tulburari mintale. înaltimi. masina. Anxietatea este simtita imediat ce are loc confruntarea cu stimulul fobic. frica de câini de teama de a nu fi muscati. De cele mai multe ori constelatia familiala a acestor pacienti se exprima printr-o dependenta extrema. neasteptate. dar majoritatea pacientilor prezinta mai multe. poarta numele de anxietate fobica. altii îsi schimba semnificativ comportamentul (refuz scolar). dar nu sunt invariabil asociate cu aceasta si nu apar invariabil imediat dupa expunere. Preocuparea individului se poate focaliza pe simptome individuale. ascensoare. 1994). Situatii: transport public. unei conditii medicale generale (hipertiroidismul). 2. Alte tipuri: frica de eventualitati ce pot produce coma. Atunci când anxietatea este evocata numai (sau predominent) de unele situatii sau obiecte externe subiectului. legate de: 1. Adolescentii cu aceasta tulburare recunosc ca frica lor este excesiva si irationala. de regula. sau viata sociala.debut în copilarie. Îngrijorarea de a avea urmatorul atac de panica si implicatiile sale. fobiile de rani sângerânde difera de celelalte prin faptul ca ele duc la bradicardie. a grijii în legatura cu repetarea lui. urmata de persistenta. Fobia simpla. apa) . avion. cu implicatiile posibile. bine definite. sau îndurate cu groaza). Prezenta fobiei de un anumit subtip. sau daca persoana este marcata de prezenta fobiei. sau grija în legatura cu consecintele lor. Printre aceste reactii de anxietate si de panica în fata ideii de a merge la scoala. scoala devenind locul de exprimare a angoasei copilului în fata riscului modificarilor ce pot surveni uneori în aceasta dependenta. Ajuriaguerra defineste fobia scolara astfel: tulburare de adaptare aparuta la copiii care. sau predispus situational. sau pierderea controlului. Fobia sociala apare. frica de sânge sau de rani apare în adolescenta sau la adultul tânar. asistarea la efectuarea injectiilor sau a altor proceduri medicale invazive) . sau de alte mijloace de sustinere fizica). 3. în mod obisnuit periculoase (dar care devin pentru individul în cauza evitate. teama copiilor de sunete intense sau de personaje costumate. contactarea unei boli. comportamental-de alte tipuri de anxietate si poate varia în severitate de la usoara stânjeneala la teroare (Clasificarea Internationala a Bolilor. Vârsta de aparitie a fobiilor este variabila. rezistând prin reactii anxioase dramatice. accidentelor cu raniti. 5.Atacuri de panica predispuse situational. injectii. într-o arie de tragere). Fobiile izolate sunt clasificate de DSM IV în mai multe subtipuri. amenintatoare de viata. Elemente ale mediului natural (furtuna. De aceea este recomandata spitalizarea mai lunga. cu frecventa diferita. care nu sunt. Fobii specifice. sau preadolescenti care nu gasesc alte solutii de a scapa decât încercând sa se sinucida. spatii închise-debut în majoritate. cum ar fi palpitatiile. frica de a conduce din cauza fricii de a fi loviti de alte vehicule). în general. în copilarie. sau anticiparea anxioasa. caracterizat prin raspuns intens vasovagal. 60 . simptomele trebuie sa fi persistat cel putin 6 luni înainte de a se pune diagnosticul de fobie specifica. fiziologic. vatamari (vederea sângelui. în copilarie. La cei sub 18 ani. În tot 3. sau de panica la încercarea de a fi fortati. care apar la expunerea la situatia declansatoare. Expunerea la situatia respectiva provoaca un raspuns anxios imediat. Diagnosticul nu trebuie pus daca frica este justificata de un context de stimuli (de exemplu frica de a nu fi împuscat. dar neaga existenta atacurilor. în pubertate sau adolescenta. care poate întruni criteriile pentru agorafobie. De cele mai multe ori stimulul fobic este evitat. apare în copilarie. Multi subiecti se tem ca atacurile ar indica prezenta unei boli nediagnosticate. Sânge. tunele. patologic mentinuta. în care caz se stabileste diagnosticul de tulburare de panica cu agorafobie. pentru cel putin o luna. Sunt necesare cel putin doua atacuri de panica în intervalul de o luna. Animale si insecte-debut. cu izolare totala de familie în timpul primelor 15 zile. Pentru diagnostic. având intensitati variabile. întâlnim adolescenti. frica. sau senzatia de lesin si se asociaza adesea cu temeri secundare legate de moarte. Tulburarea de panica presupune existenta atacurilor de panica recurente. uneori chiar la sincopa. frica de pisici si serpi). mai degraba decât la tahicardie. Anxietatea fobica este nediferentiabila subiectiv. sau suportat cu groaza. Diagnosticul este adecvat numai daca evitarea. de aproximativ o luna. pentru motive irationale refuza sa mearga la scoala. mai ales cu mama. Fobia scolara. Frica poate fi anticipata de unele aspecte ale obiectului sau situatiei (teama de avion din cauza prabusirii. tinde sa creasca posibilitatea de a avea o alta fobie din acelasi subtip (de exemplu. fobia de animale.

agravându-se în perioadele de stress. sau pervazive. tensiune musculara. indivizii cu fobie sociala se tem ca ceilalti îi vor crede anxiosi. Poate fi limitata la mâncatul în public. Tulburarea nu se datoreaza efectelor vreunei substante (droguri. fie pentru ca sunt percepute ca lipsite de sens. sunt obisnuite în copilarie si adolescenta.acest timp legatura între adolescent si parintii sai se va face prin intermediul terapeutului. Se însoteste de un disconfort subiectiv. sa strige obscenitati în biserica) si fantezii sexuale (exemplu. sau cele de performanta. Individul cu obsesii încearca. Se asociaza. sportive. Gândurile obsesionale sunt idei. somn perturbat. La copii si adolescenti aceste tulburari se refera la aptitudinile scolare. întâlnirile cu sexul opus. Adolescentii recunosc. Exista o variatie culturala a expresiei anxietatii privind simptomele somatice. etc. un individ chinuit de dubiul daca a închis gazul. 61 . Anxietatea anticipatorie marcata poate sa apara cu mult înaintea situatiilor sociale sau publice. nevoia de a avea lucrurile într-o anumita ordine (distress intens când obiectele sunt dezordonate. fara succes. nefiind satisfacuti de o prestatie mai putin decât perfecta. anxietatea ca trasatura are caracter familial.simptomele pot progresa spre atacuri de panica. traind o scadere a functionalitatii sociale. concentrare dificila. imagini. încearca neutralizarea prin verificari repetate. disconfort gastrointestinal. sau la cele de performanta provoaca aproape invariabil un raspuns anxios imediat. cutremure sau razboi nuclear. în care poate sa apara jena. Caracteristica principala a fobiei sociale este frica intensa si persistenta în legatura cu situatiile sociale. medicamente. Sunt tipic preocupati de cautarea aprobarii celorlalti. Pot apare si griji excesive legate de punctualitate. situatia sociala. care va fi bombardat din ambele parti (pacient si apartinatori) cu elemente proiective ale problematicii familiale. mâinile lor tremurânde. tulburarile psihotice. Le este teama sa vorbeasca în public din cauza grijii ca ceilalti vor observa vocea. pacientul fiind uneori convins ca una din aceste manifestari secundare ale anxietatii sale este problema primara . vorbitul în public. Evolutia este cronica. si în acest caz. sa ignore. din cauza fricii ca nu vor putea articula. îndoielile repetate (daca nu a vatamat pe cineva. ducând la evitarea situatiilor sociale. Teama de a fi stânjenit în public este comuna. sau poate fi difuza. sau în alte arii importante de activitate. individul încercând adesea. Poate exista un cerc vicios al anxietatii anticipatorii care duce la cognitii tematoare si la simptome de anxietate în situatiile respective. o imagine pornografica recurenta). nesiguri pe ei si au tendinta de a-si executa sarcinile de mai multe ori. daca nu este evitata. sa loveasca copilul cuiva. slabi. sau pe cele cognitive. Expunerea la situatiile sociale. dar de obicei. toxice). cu scaderea stimei de sine si teama de a fi criticat. diaree. oboseala. sau scandaloase (de exemplu. "nebuni" sau prosti. fluctuanta. de obicei. Multi pacienti se plâng de aceste tulburari toata viata. cerând asigurari excesive privitoare la actiunile si grijile lor. tremor al capului. sau sa le neutralizeze prin alt gând (o compulsie). Prevalenta afectiunii este de 12 procente dintre cazurile internate. Ele sunt aproape invariabil suparatoare. chiar daca nu sunt evaluate de altii. Pot fi relatate ca acuze teama de a rosi. Anxietatea si îngrijorarea sunt însotite de cel putin 3 simptome aditionale dintr-o lista ce include: neliniste. Tulburarea obsesiv-compulsiva. Fobia sociala (tulburarea anxioasa sociala). Obsesiile cele mai comune sunt cele legate de contaminare. în cazuri extreme putând avea ca rezultat izolarea sociala. cu jena si o crestere a anxietatii de anticipare. este dureros perceputa. sau acte compulsive recurente. sau evitarea. perfectionisti. sau disfunctia sunt insuficiente pentru a garanta diagnosticul de fobie sociala. fie pentru ca sunt violente sau obscene. tremuraturi. Anxietatea sociala trecatoare. Debuteaza adesea în adolescenta. sau unei afectiuni medicale si nu apare în cadrul unor afectiuni psihiatrice ca tulburarile afective. Acesti copii sunt ascultatori. sau de performanta. Simptomatologia comuna a acestei tulburari este reprezentata de gânduri obsesive. ca frica lor este excesiva si irationala. De exemplu. impulsuri agresive. care vor genera performante slabe (reale sau astfel percepute). transpiratii. sau pot avea o anxietate extrema sa converseze. examinat de alti oameni. În situatiile sociale. Evitarea este marcata. adesea. sau sa suprime asemenea gânduri. într-o forma stereotipa. Majoritatea afirma ca debutul a fost în copilarie si adolescenta. roseata) în situatii sociale. Tulburarea de tip anxietate generalizata. posibilitatea declansarii unor catastrofe. Adolescentii cu fobie sociala prezinta aproape întotdeauna simptome de anxietate (palpitatii. gradul distressului. sau asimetrice). iritabilitate. greata sau nevoie urgenta de a urina. sau impulsuri care intra mereu în mintea subiectului. sau daca nu a lasat usa deschisa). îngrijorare pe care pacientul simte ca nu o poate controla. tensiune musculara. Repartitia pe sexe este egala. implicând aproape toate situatiile sociale în afara cercului familial. fiind legata de teama de a fi privit. sa le reziste. ocupationale. Se caracterizeaza prin grija excesiva aparuta în majoritatea zilelor pe o perioada de cel putin 6 luni.

Anxietatea fobica în fata tratamentului stomatologic este mai frecventa la baieti. de obicei. sau jenant. sau al unor simptome asemanatoare (frica de a avea un atac brusc de ameteala. copii complet nepregatiti pentru contactul cu medicul stomatolog. ordonarea lucrurilor. numaratul. destul de severe pentru a fi consumatoare de timp (mai mult de o ora pe zi). Anxietatea de separare. repetarea actiunilor.Actele compulsive. obsesii si compulsii. atacuri de panica. retragere sociala. explicatia rolului alimentatiei în aparitia cariei dentare. careia nu-i pot opune rezistenta fara sa fie pedepsiti. Agorafobia fara istoria unei tulburari de panica se manifesta prin teama de a pleca de acasa din anumite motive (sa nu lesine. atât la adulti. frica de accidente traumatice (mutilare) a tesuturilor bucale în cursul tratamentului protetic. cât si a copiilor. trasaturi anancaste proeminente în personalitatea de fond. sau avionul. Daca încearca sa reziste unei compulsii individul poate simti cresterea anxietatii si a tensiunii. asociata cu sentimente negative intense (ostilitate fatisa. Este cea mai incapacitanta dintre tulburarile fobice. lamentatii. Se manifesta prin competitie exagerata pentru atentia parintilor. sau odonto-paradontal (sectionarea limbii. unii dintre subiecti fiind obligati sa ramâna acasa. sau o disfunctie semnificativa. Copiii se simt confruntati cu o problema la care nu exista speranta unei solutii de salvare. de a calatori singuri cu trenul. frica de sincopa si moarte (mai ales la cardiaci). cît si la cei mici sunt: frica de durere. date de laborator. El le recunoaste ca fiind lipsite de sens si ineficiente. fara a fi capabili sa indice de ce le fac. altii se comporta mai bine daca nu sunt singuri. adesea. sau curatatul. Stimulii anxiogeni din cabinet sunt reprezentati mai ales de zgomotul turbinei. Debutul este. halatul alb. în copilarie si adolescenta. sau acte mentale repetitive. frica de sufocare în cursul manevrelor de amprentare. modele particulare de conduita. experiente anterioare cu stomatologi incapabili sa stabileasca o relatie cu copilul. de natura mai complexa. repetarea în soapta a unor cuvinte. o situatie conflictuala. care cuprind frica de a parasi casa. Informarea copilului determina scaderea anxietatii si a gradului de expectanta a durerii. anxietate.). de iesit. subiectii produc acte rigide. De o deosebita importanta este comportarea parintilor care însotesc copilul. adesea suprapuse. pierderea aparenta a unor achizitii (control sfincterian). Debuteaza la câteva luni de la nasterea unui frate. Agorafobia se refera la un grup de fobii intercorelate. asemanatoare sugarului (cere biberonul). de aceea face repetate încercari de a rezista impulsului. sau de diaree). anamneza. în care sunt împinsi împotriva vointei lor. În unele cazuri. începând cu constientizarea igienei orale. la fel si simptomele depresive. sau stereotipe în raport cu niste reguli elaborate idiosincrazic. de a intra în magazine. regresie comportamentala (dislalie). dar o fac cu groaza. cu debut în adolescenta. Daca exista motive medicale (de exemplu. Unii indivizi sunt capabili sa se supuna situatiilor anxiogene. Ele includ actiuni ca spalatul mâinilor. sau recrearea de asigurari. instructajul de periaj. Simptomele anxietatii somatice sunt adesea prezente. verificarea. autobuzul. La orice departare de casa. întelegerea structurii dentare. fiind incapabili sa-i linisteasca. agresionarea micutului). frica de fi în situatii critice este mult mai mare. familiarizarea cu instrumentarul. dar criteriile unui adevarat atac de panica nu exista. rechestionarea. Tulburarile anxioase datorate unor conditii medicale generale se caracterizeaza prin anxietate semnificativa datorata efectelor psihologice directe ale unei conditii generale medicale. frica de hemoragii. etc. Se adauga izbucniri colerice. Anxietatea se leaga de locuri sau situatii din care ar fi dificil. sau în care nu ar putea primi ajutor în cazul unui atac de panica. de familie. obsesiile recurente. se declanseaza o stare de anxietate legata de posibilul pericol ce-i poate ameninta pe cei din familie-a nu-i vedea pe cei dragi este echivalent cu a-i pierde. tulburari de somn. un rol apreciabil având frica transmisa de parinti. verificatul. Se întâmpla ca ei sa traiasca un reziduu de spaime alaturi de copiii lor. Tulburarea de rivalitate fraterna. o cardiopatie). obrazului). Pot apare simptome de anxietate generalizata. evidentiabila prin examen obiectiv. Se ajunge la refuz scolarAnxietatea fobica legata de tratamentul stomatologic. cauzând un distress marcat. Pentru copii tratamentul stomatologic constituie. Se impune educatia sanitara atât a familiilor. instrumentarul stomatologic. Cele mai multe compulsii implica spalatul. numaratul. pentru cei cu tulburari de hemostaza. repetate la nesfârsit. sau ritualurile sunt comportamente stereotipe. Pacientul le vede ca prevenind unele evenimente improbabile obiectiv. de regula. mirosul diferitelor substante. 62 . sa împiedice manifestarile de tipul refuzului de a intra în cabinet. eliberata prin cedare în fata compulsiei. Elementele care determina frica de stomatolog. adesea implicând un rau la adresa lui. cum ar fi rugaciunea. Tulburarea obsesiv-compulsiva este în masura egala comuna barbatilor si femeilor si exista. de multime si locuri publice. Motivele necooperarii copilului sunt însa. Apare mai frecvent la femei. sa le distraga atentia. sau precoce în viata adulta. ordonarea lucrurilor.

Anorexicul doreste sa fie activ si vigilent. verificarea închiderii usilor. sunt afectate procesele gândirii. sau raspunsuri psihosomatice la nivele severe ale anxietatii. Chestionarul de autoevaluare STAI (inventarul de anxietate stare-trasatura). adesea.Insomnia si anxietatea. care apeleaza. Persoana este capabila sa recunoasca si sa raspunda la o cantitate limitata de informatie. Evolutie Anxietatea este adesea bine tolerata. În nevroza obsesiva pacientii lupta adesea împotriva adormirii care semnifica pierderea vigilentei. Comportamentul "cerere orientata" include folosirea abilitatilor cognitive. Adesea. pacientul acuzând "nervos" ca îi "bubuie inima". a carei semnificatie simbolica variaza în functie de contextul psihodinamic. tutun). presimtirea. Insomnia din anorexia mentala se caracterizeaza prin trezire matinala precoce. Contine doua scale care masoara anxietatea în general si anxietatea la un moment dat. Cerintele orientative pot fi distinctive atunci când drepturile altora sunt violate pe parcursul desfasurarii procesului de rezolvare a situatiei. atacul acut de panica poate trezi pacientul în plina noapte si poate îmbraca un aspect dramatic. severe si panica cer eforturi sporite si consum de energie pentru control. medicul este chemat de urgenta în fata unei crize cu colorit somatic. Principii de tratament Psihoterapia . când Meyer a combinat expunerea pacientului cu tulburare obsesivo fobica la situatiile pe care încerca sa le evite cu preventia executarii ritualurilor. Instrumente psihologice de masurare a tulburarilor anxioase. insomnia cu perioade de angoasa. fobice. În nevroza anxioasa (angoasei).se folosesc abordari comportamentale scurte si riguroase. În partea normativa sunt cuprinse: o scala a fobiei (agorafobia. Semnificatia sa simbolica si comportamentele auxiliare se asociaza variabil. Daca aceasta criza de angoasa nocturna se repeta. În isterie. În functie de structura de personalitate subiacenta angoasei. ca are "un nod în gât". Insomnia posttraumatica este adesea adiacenta cosmarului în care experienta traumatizanta este retraita într-o maniera onirica. Insomnia este. De aceea. Anxietatea moderata duce la lacune în conexiunile dintre detalii. Terapia comportamentala se foloseste cu succes din 1966. De exemplu. Conexiunile între detalii pot sa nu mai fie aparente. ferestrelor. râsul si chicotitul. urmând tipul nevrozei si structura de personalitate care o determina. Cel mai adesea reluarea greutatii se însoteste de atenuarea tulburarilor de somn. compulsive: 1. etc. înjuratul. consumul de toxice (alcool. angoasa debordeaza seara deasupra digurilor ce sunt constituite în timpul zilei de activitate si contacte sociale. prin intermediul a 40 de afirmatii care pot fi percepute de subiect sub 4 grade de intensitate. tulburarile de somn. apare pierderea asociatiilor. este frecventa. o scala de anxietate-depresie si o alta ce masoara jena consecutiva unui comportament fobic. Tulburarile obsesiv-compulsive recunosc complicatii de tipul depresiei si abuzului de alcool. anxietatea se va reduce pe seama expunerii altcuiva la stimulul anxiogen. dar hipersomnia regresiva este la fel de frecventa. de aceasta data. deci a controlului. exercitiile fizice. tulburarea de somn nevrotica. fobia fata de societate). comportament obsesiv impulsiv. Anxietatea de intensitate scazuta este depasita cu eforturi scazute si inconstient. este o insomnie de adormire. fobia fata de sânge. sau compulsiunilor. Anxietatea minora poate ajuta pacientul sa coopereze cu factorul de stress. plânsul. relaxare si întarire. apare spaima. aderarea la o religie. legata de angoasa. ca îi este frig si transpira mult. ea poate declansa o adevarata fobie de a se culca. Abordarile se fac sub forma unor combinatii între expunere. Chestionarul de evaluare a fricii. Comportamentul "ego-orientat" implica mecanisme utilizate de ego pentru a-si proteja sinele. teroarea. Ei utilizeaza pentru a lupta contra angoasei de pierdere a controlului ritualurile de se culca si de a se trezi-toaleta meticuloasa. autoevaluare a fobiilor (Marks si Mattews). fiind de intensitate mica. la strategii de cerere orientata si ego-orientata. În aceasta situatie. Cel mai adesea. pacientii adopta comportamente diferite pentru a se feri de aceasta frica de caderea noptii. anxietatea minima ajutându-l în procesul de învatare. Întreruperea comportamentului 63 . Nivelele moderate. Anxietatea severa si panica afecteaza în mod drastic activitatea. ce pot reduce în maniera drastica timpul de somn. Evalueaza principala fobie pe care pacientul doreste sa o trateze (în partea descriptiva). aduc istericilor beneficii secundare (din anturaj). nu se plânge de reducerea somnului. Adesea. posibil chiar iluzii si halucinatii. studentul care se pregateste pentru examen observa detalii si corelatii logice. creste disconfortul fizic si emotional. nu este obosit (mai putin în anorexia mentala dublata de depresie). Individul poate sa manifeste raspunsuri disociate. dar si insomnia însasi este susceptibila de a provoca iritabilitate si tensiune psihica. Exista o serie de mecanisme involuntare utilizate în viata de fiecare zi pentru diminuarea ei: supraalimentarea. conversie. 2.

luarea ca ostatec. absenta raspunsului emotional. tresaririle exagerate). ajutând adolescentul sa depaseasca adaptarea fobica. rapirea. În cazuri rare. crize de furie. Reactia acuta la stress presupune aparitia anxietatii sau a altor simptome care apar dupa psihotrauma. în aceasta evitare putând fi inclusa si amnezia unui aspect important al evenimentului traumatic. cum ar fi umorul. înregistrarile video si schimbarea terapeutului în cursul unei sedinte (pentru a demonstra familiei modelul ei rigid). Uneori se semnaleaza si iritabilitate. iar individul evita orice stimul care i-ar putea aminti de el. facând familiile rigide si monotone.flooding. Simptomele caracteristice care rezulta din expunerea la trauma extrema includ reexperimentarea persistenta a evenimentului traumatic. experimentata de un membru al familiei. De obicei. sau înstrainat de alti oameni. ocupationala. participarea la un eveniment ce implica moartea. personalul calificat fiind capabil sa sustina copilul în cursul tratamentului. sau vise recurente în care evenimentul este retrait. hipervigilenta. Unele studii (Olson. Yaryura-Tobies si Bhagacan (1977) au introdus ipoteza serotoninei în legatura cu tulburarile obsesivo-fobice. tulburari de constienta. Preventia raspunsului a fost principalul tratament raportat în studiile de caz efectuate la copii si adolescenti. Evenimentele traumatice includ. Exista si grupuri suportive familiale pentru parinti. vatamarea. dar nu sunt limitate la: lupte militare. sau de o alta persoana apropiata. furt). parintii. amenintarea la integritatea fizica. sau groaza. Farmacoterapie. persoana experimenteaza stari disociative. Unii autori recomanda alte tehnici în munca cu aceste familii. persistenta evitarii stimulilor asociati cu trauma si scaderea responsabilitatii generale. încarcerarea ca prizonier de razboi. persista amintirea recurenta si suparatoare a evenimentului. depersonalizare. posibilitatea de a discuta despre strategiile de coping. ironia. fizic. Tabloul simptomatic este prezent mai mult de o luna. înstiintarea despre moartea neasteptata. Exista anxietate marcata si distress clinic semnificativ care perturba functionalitatea normala a 64 . dificultati de concentrare si de îndeplinire a sarcinilor. care dureaza de la câteva secunde la câteva ore sau zile. Aceste pattern-uri afecteaza membrii familiei. cât si dupa eveniment. Avantajul spitalizarii consta în controlul mediului. atacurile teroriste. Apar si simptome persistente de anxietate care nu au fost prezente înainte de trauma (dificultati de adormire. Individul se poate plânge de scaderea interesului fata de activitati care îi placeau anterior. crescând nivelul agresivitatii. dar numai inhibitorii recaptarii serotoninei sunt compusi eficienti antiobsesionali. au fost eficiente în descresterea starii disforice la acesti pacienti. în care li se da acestora posibilitatea unui schimb de experienta.ritual se poate produce deoarece pacientul realizeaza ca acele consecinte de care se temea nu apar. sau în alte arii importante de functionare. sau de vatamare serioasa. rezultatul fiind modificarea expectatiilor. Eforturile terapeutice includ copilul. uneori si scoala. sau violenta. Atât în timpul experientei. sau ranirea. Compusii cel mai frecvent folositi în tratamentul tulburarilor anxioase sunt Benzodiazepinele (Alprazolam) si Triciclicele. diagnosticarea unei boli amenintatoare de viata. vatamarea serioasa sau amenintarea cu moartea. medicamentele selective noradrenergice si serotoninergice pot fi antidepresive eficiente. Reactia la stress sever si tulburari de adaptare Tulburarea de stress posttraumatic se refera la simptome caracteristice aparute ca urmare a expunerii la un stress extrem. psihoterapie psihanalitica). iar pentru sindromul obsesivo-fobioc Clomipramina (Anafranilul). Problemele familiale constituie posibili factori precipitanti pentru dezvoltarea simptomelor obsesiv compulsive la copiii predispusi. Responsivitatea diminuata la lumea exterioara. metoda fiind adesea folosita în combinatie cu alte strategii terapeutice (expunere . exprimata prin "slabirea psihica" si "anestezia emotionala" începe. tulburarea producând distress clinic semnificativ si diminuare în aria sociala. dezastre naturale sau provocate de oameni. Terapia familiala. implicând amenintarea de moarte. accidente de automobil severe. în timpul carora componentele evenimentului sunt eliberate si persoana se comporta ca si cum ar trai evenimentul în acele momente. prin întâlniri periodice. neajutorare. de obicei. exista 3 din urmatoarele simptome: amorteala. Poate avea chiar senzatia de prabusire a viitorului. perfectiune) trebuie schimbate pentru a asigura cadrul unei terapii familiale psihanalitice centrata pe conflict. Evenimentul psihotraumatizant este trait în permanenta. actioneaza asupra sistemului familial disfunctional. amnezie disociativa. Pattern-urile tipice familiilor cu structura obsesiv compulsiva (mergând pe curatenie exagerata. Grupurile suportive cu copii si adolescenti obsesiv-compulsivi le ofera. 1986) au constatat ca tatii par sa aiba mai multe trasaturi obsesionale. Celelalte antidepresive cum sunt Imipramina si Amitriptilina. sau sa se simta detasat. ducându-i la izolare în relatiile interpersonale. cosmaruri. Evenimentul poate fi reexperimentat în diferite moduri. Stimulii asociati cu trauma sunt evitati persistent. sau amenintarea integritatii fizice a altei persoane. Raspunsul persoanei la eveniment implica frica intensa. Clomipramina. torturarea. curând dupa evenimentul psihotraumatizant. atacul violent personal (atac sexual.

abuz. Se manifesta printr-o plecare aparent fara scop din zona uzuala cotidiana. uneori cu asumarea unei noi identitati. Dezvoltarile patologice reactive. copilul nu raspunde la stimuli externi. impunând un tratament specific. voma. Debutul si continuitatea simptomelor arata o strânsa relatie cu evenimentele neplacute de viata. dezvoltarile depresive. exista neglijenta vestimentara. surditate. Individul actioneaza ca si cum ar fi stapânit de o forta exterioara. negativism. a unor elemente psihopatologice de aspect senzitiv-paranoiac. Depresia si anxietatea sunt adesea asociate. jucarii. sau a oboselii excesive. fiind posibila aparitia unor idei delirante sistematizate. dezvoltarile hipocondriace. cu repartitie egala pe sexe. influenteaza aparitia tulburarilor acute de stress. dar reversibile. au reactii de retragere. hipervigilenta. amnezie dupa episod. anestezii "în manseta". paralogii. Tulburarea persista aproximativ 2 zile si dispare în 4 saptamâni. acuze algice. care actioneaza pe perioade lungi de timp. în absenta unei afectiuni organice si în prezenta psihotraumei. Tulburari asociate ar putea fi disperarea. cu remisie în câteva saptamâni. dureaza câteva zile. experientele din copilarie. în ciuda investigatiilor negative repetate. sau cu prietenii apropiati si este mut la scoala. asociind trasaturi de personalitate ca: anxietate sociala. de regula cutanate. Tulburarile disociative (de conversie) sunt determinate de factori psihotraumatizanti perceputi ca "stress intolerabil". Nivelul de întelegere a limbajului si de expresie lingvistica este normal. dar cu regresie comportamentala în etapa de copil mic (limbaj. sau neglijare psihologica si se remite când copilul este plasat într-un mediu favorabil cresterii. absenta miscarilor voluntare. Tulburari ale functionalitatii sociale în copilarie (tulburari de adaptare) Mutismul electiv este o tulburare frecventa în copilarie. senzitivitate. fiind posibila si oprirea cresterii. retragere. nici inconstient". astfel încât. Se pastreaza interactiunile sociale cu strainii (cumparare de bilete. Tulburarile disociative ale senzatiei si cele motorii se caracterizeaza prin tulburari de sensibilitate. familia. lipsa de raspuns la mângâieri. sau prin paralizii. sau senzatii cutanate anormale (mâncarime. atasament particular fata de mama). Suportul social. interpersonal si familial. arsuri). privirea fixa. activitatile aparute în viata de 65 . Sindromul Ganser evolueaza cu comportament psihotic. spalare) este pastrata. Convulsiile disociative mimeaza atacurile epileptice.organismului. sau cu conflicte. în absenta unei afectiuni cerebrale organice. dezvoltari prin izolare socio-culturala). pierderea vederii. lipsa de speranta. furnicaturi. în care "nu este nici adormit. halucinatii. personalitatea premorbida. în afara unor situatii religioase. existând amnezie ulterioara. Copilul vorbeste acasa. perplexitate în privire. Amnezia disociativa consta în pierderea memoriei centrata pe evenimentele psihotraumatizante recente. Personalitatea de tip senzitiv poseda o reactivitate de tip astenic. sau a altora cultural acceptate. iatrogeniile. dar tabloul clinic este complex. delirul indus. Fuga disociativa. dar în prezenta unor evenimente stressante recente. Tulburarea apare în relatie cu o îngrijire total neadecvata. dureaza cel putin doi ani. Se manifesta printr-o stare aparenta de pietrificare. cele mai frecvente sunt acuzele gastro-intestinale (dureri abdominale. determinata de conditiile negative ale existentei unei persoane. nu se joaca cu copiii de vârsta lor. delirul senzitiv de relatie. perturbând comportamentul social. în cursul careia grija de sine (alimentare. Evolutia este cronica si oscilanta. fara un determinism neurologic. adesea ireversibila. delirul de persecutie al surzilor si hipoacuzicilor. care îi confera continuitatea de îngrijire responsabila. Prin dezvoltare patologica reactiva se întelege structurarea. raspunsuri agresive. În cadrul dezvoltarilor patologice reactive sunt incluse: dezvoltarile paranoide (paranoidul reactiv cu evolutie prelungita. Tulburarile somatoforme sunt acuze de simptome somatice. Simptomele somatice sunt multiple. "în manusa". comanda meniului). Tulburarile de transa si posesiune presupun pierderea temporara a simtului identitatii personale si a constientizarii depline a ambiantei. Tulburarea de atasament reactiva a copilariei apare la copii sub 5 ani. sau în prezenta strainilor. cu accentuarea unor trasaturi particulare ale personalitatii premorbide. Sta nemiscat perioade lungi de timp. Anestezia si pierderea senzoriala disociativa se manifesta prin parestezii. Starea crepusculara include un comportament "de robot". Stuporul disociativ apare în absenta unei afectiuni somatice. Expresia fetei celor mici este abatuta. suzeta. Sunt frecvente trasaturile de personalitate premorbida cu note histrionice. Puerilismul îmbraca tot caracter psihotic. flexibilitate ceroasa. eructatii). teatralism. au debut si sfârsit brusc. lipseste capacitatea de comunicare. Se manifesta prin teama excesiva. Sunt psihogenii prin caracterul lor reactiv.

sau a unor simptome. caracteristic psihastenicilor. se poate spune ca ea trece dincolo de hipocondrie. modelata de trasaturile de personalitate descrise. cunoscut de toata lumea. persoane cu grad mare de invaliditate). spaima legata de integritatea corporala. Trasatura principala a oricarei hipocondrii este intentionalitatea. hipocondricul isteric (isteria pune în miscare un mecanism hipocondriac de conversie.halucinatii. care traiesc în preajma unor bolnavi psihici. duce o existenta aservita prescriptiilor dietetice si medicamentoase). uneori. Dupa Braun. sau genito-urinara). sau personalului medical fata de pacient. 66 . paranoid. emotivitatii. diagnostice gresite. având un continut persecutor. La copil cele mai frecvente sunt dezvoltarile paranoide. care traiesc rusinos faptul ca se masturbeaza. somatice. cu care individul nu se poate acomoda. Copilul se retrage treptat. declansat de afirmatiile precipitate ale unor medici. o simptomatologie nevrotica. Tendinta de a investi în propriile organe trairi afective neplacute poate fi consecinta unei gândiri magic-animiste. intelectuale. cu ameliorare rapida sub tratament si remisie fara defect (diagnostic diferential cu schizofrenia). dupa o "reactie primitiva". Incapacitatea de exprimare duce la o prelucrare nuantata. batjocorit de cei din jur. scrupulosi si orgoliosi. conducând la o retentie crescuta a continuturilor psihice si la o elaborare mai îndelungata si minutioasa. Apar ca urmare a unei reactii paranoide situationale. Spre deosebire de senzitiv. interpretarea eronata a polipragmaziei. Tabloul clinic poate fi de tip obsesiv fobic. tiranic. sau preocupari psihice (mecanism patogenetic de prevalenta). Delirul de persecutie al surzilor si hipoacuzicilor (Kraepelin) se dezvolta prevalent prin complexe de inferioritate cauzate de deficitul senzorial respectiv. factorul psihotraumatizant fiind atitudinea gresita a medicilor. sau proveniti din medii subculturale. agresat.fiecare zi sunt rezolvate cu pretul epuizarii fizice si mai ales. Hipocondria poate apare ca un epifenomen în cadrul unor entitati nozografice psihiatrice. ea poate ajunge la intensitatea deliranta. la a atribui unor trairi alte cauze decât cele reale. a gândurilor si afectelor. suspiciunii. ale caror idei le accepta si le preiau. bolnavul simtindu-se permanent ridiculizat. Defectul poate fi fizic. ulterior sa apara tulburari de reflectivitate . Dezvoltari prin izolare socio-culturala. asteptând permanent sa fie umilit. Cauza determinanta este un defect producator de rusine. Delirul masturbantilor (Kretschmer) apare la tineri sensibili. pe care trairile dismorfofobice îi îndeamna la izolare si evitarea anturajului. sugerând o asa numita "constitutie paranoica". dezvolta cu timpul atitudini supracompensatorii de orgoliu excesiv si rigiditate. Pentru Kahn. senzorial. Dezvoltarile hipocondriace. pacientul crezând ca toata lumea vorbeste despre el. Iatrogeniile reprezinta un grup polimorf de tablouri clinice. hipocondriacii le leaga de disfunctii proprii. în functie de structura caracteriala si de circumstantele exterioare. energia scazuta în exprimarea pulsiunilor si a aspiratiilor. Trairile generatoare de hipocondrii pot fi bolile somatice. hiperemotiv. intersectate sau nu de momente revendicative. Ey diferentiaza mai multe forme: hipocondricul anxios constitutional (anxios. se dezvolta totdeauna pe un fundal depresiv. hipocondrul devine un psihopat de tip complex. Decompensarea se face psihotic sub forma delirului senzitiv de relatie. Delirul poate fi anulat prin izolarea indusului de inductor. ca si senzitivii. a carui principala particularitate este usurinta cu care se decompenseaza în situatiile mai dificile de viata. Dezvoltarile depresive cuprind. Bolnavul care traieste dureros izolarea cauzata de necomunicare. prezinta o modalitate astenica de reactie la evenimente. delirul defectului fizic. de regula. încordarii. un handicap individual. în contextul unor psihotraume repetate. situatiile de revendicare. revendicativ. hipocondricul paranoiac (agresiv. cu amplificarea vulnerabilitatii. Hipocondricii sunt persoane care. sau insidios. strict legate tematic de handicap. depresiv-anxios. pentru ca apoi sa se structureze un delir de aceeasi intensitate cu cea a inductorului. fiind predispusi la a proiecta. subtila. pentru ca. Încep interpretarile delirante. delire. de catre pacient. Delirul se declanseaza la un moment-cheie. anxietatii. Delirul indus (Laseque si Falret) apare la copii mai mici. tradusa prin fuga catre boala si prin refuz al vindecarii. aceste trasaturi astenice si introverte. care evolueaza timp îndelungat si se structureaza în cazul unui mediu pe care bolnavul îl percepe ca ostil (emigranti. ironizat. initial sub forma unor idei prevalente. de unde frecventa mai crescuta a fenomenului hipocondriac în reactiile si dezvoltarile celor cu intelect subliminar. dispretuitor. nesigurantei. care proiecteaza aceste trairi în exterior. îl ironizeaza. sau în perioadele critice ale dezvoltarii sale. H. se fragilizeaza emotional. Mecanismul dezvoltarii hipocondriace poate debuta brusc. adesea cu hipocondrie viscero-abdominala. sau cu un nivel cognitiv modest. conflictul legat de prezenta handicapului prevaleaza asupra oricaror activitati. refugiul în boala. sau prin disparitia delirului la cel din urma. Defectul central al senzitivului ar fi incapacitatea de expansiune. fabricând boli care scad angoasa inerenta delirului hipocondriac). sub actiunea acelorasi trasaturi. hipocondricul obsedat (prezinta nozofobie).

Preventia tertiara include identificarea indivizilor care manifesta simptome nevrotice cronice. mai ales axata pe sugestie. cognitiva (de scurta durata. anxiolitice. boala ticurilor. care este insuficient structurata. practicile cresterii copiilor care promoveaza sentimente de rusine si vina. datorata participarii factorilor de personalitate prevalenti. rivalitate in fratrie. rolul stresului si asteptarile sociale nerealiste. Tratamentul urmareste explicarea propriilor sentimente. încurajarea copiilor în directia comunicarii deschise si nondefensive. La puber si adolescent tulburarile nevrotice se suprapun. somajul. dinamica familiala. Raspunderea parentala inadecvata. la vârste mici. La prescolar predomina forme mai putin elaborate (spasmul hohotului de plâns. Interventia secundara vizeaza identificarea timpurie a copiilor cu tulburari nevrotice. Simptomatologia tulburarilor nevrotice la vârste mici este mai putin conturata. cenestopatii. gânduri. dar au frecvanta mai mare la cei mai mari. corelat cu factorii de mediu si socio-familiali. cât si o confruntare obiectiva cu ideile si opiniile celorlalti. balbismul. în care complexul ideo-afectiv morbid continua sa-si exercite actiunea. pentru vârsta de dezvoltare "Tulburari emotionale si de conduita" (vezi capitolul "Tulburari afective". enurezisul. crizele de furie. crizele functionale histeriforme). tulburarii de atasament. Esentiale pentru tratamentul tulburarilor nevrotice sunt: psihoterapia comportamentala. sau ambii parinti. În clasificarea actuala (ICD 10). 67 . urmarirea reintegrarii în comunitate. dominare sau lipsa de atasament. pornindu-se de la polimorfismul simptomatic al tulburarilor nevrotice la copil. sunt expresia tensiunii intrapsihice negative de care individul încearca în maniera inconstienta sa se elibereze prin declansare de durere sau prin declansare de placere. trairi. sporirea abilitatilor de rezolvare a problemelor. Dintre tulburarile anxioase. SUMAR: Tulburarile nevrotice sunt suferinte psihice usoare. sunt nevrotici este într-o pozitie vulnerabila. sunt incluse. adesea se manifesta monosimptomatic. saracia. o parte dintre fobii. la care se adauga alte conditii care pot predispune indivizii la tulburari nevrotice: istoricul familiei. manifestarile anxioase. La scolarul mic predomina tulburarile de somatizare. exercitii fizice). restul debuteaza la scolarul mare. encoprezisul. roborante). Tulburarile nevrotice propriu-zise sunt variabile în functie de vârsta la care se instaleaza. Psihoterapia individuala. Scopul interventiei primare în colectivitatile de copii este de a identifica riscurile si de a minimaliza efectele factorilor care predispun la tulburari nevrotice. da rezultate slabe. Tulburari nevrotice la copil sunt considerate. Terapia farmacologica este eficienta numai pentru reducerea intensitatii simptomelor: anxietate. pot apare la varste mici. atidepresive. cu o ritmicitate a întâlnirilor de 3 ori pe saptamâna). Un copil nascut într-o familie în care unul.Evolutia dezvoltarilor prevalente este legata de conflictualitatea intrapsihica. automatismul ambulator nocturn. Tulburarile de adaptare de tipul mutismullui electiv. depresie. anxietatea de separare. interventia în modificarea stilului de viata care întareste comportamentul nevrotic. inductoare de somn. Principii generale de tratament în tulburarile nevrotice. în mare masura peste cele întâlnite la adult. cresterea ego-ului. Readaptarea functionala în nevroze nu genereaza infirmitati psihologice severe. ca expresie a unei stari de conflictualitate din mediu si se remit odata cu aceasta. familiala. Mai eficienta este psihoterapia de grup. asimilarea unor noi tipuri de coping.depresia copilului si adolescentului). putând împiedica abilitatea copiilor de a realiza o dezvoltare normala. 5-20 de ore. sau mai multi ani. Deprinderile nevrotice. etc. Interventia primara se centreaza pe sporirea stimei de sine. pavorul nocturn. Prin consultanta familiala si parentala familiile sunt ajutate sa învete mai multe tipuri de comportamente adaptative: tehnici de reducere a stresului (meditatia. de grup si interventia psihofarmaceutica simptomatica (sedative. alti factori stressanti din mediu contribuie la situatia de criza cronica. care realizeaza atât resocializarea. relaxarea progresiva. exceptând indivizii cu hipocondrie. Tulburarile disociative pot apare la orice varsta. utilizeaza metoda socratica bazându-se pe un model educational). aper la varste mici. simplele dereglari ale regimului zilnic de viata daca apar monosimptomatic. atât de frecvent întâlnite la copii (dar si la adulti). psihanalitica (restructurarea personalitatii. rezolvarea inconstienta a conflictelor-durata doi. complet reversibile sub tratament. instituirea unui tratament prompt si eficace (medicamentos si psihoterapic-individual si familial). tipuri de exprimare a sentimentelor în anxietate. apropiate de starea de normalitate. Asistentul social care intra în familiile cu risc are sarcina de a identifica copiii asimptomatici proveniti din medii în care oamenii stabilesc între ei relatii de dependenta. neputându-se face o corelatie între forma clinica si personalitatea premorbida. învatarea unor noi maniere de a percepe mediul înconjurator.

ceilalŃi membri par a fi într-un efort disperat de a comunica gestual. Desenul familiei 68 . exprimarea fluentă. În clasa I învăŃătorul a refuzat să îl integreze pe motiv că nu-l poate nota la citire. dar nu vorbea. Intra în jocul copiilor. dar nimeni nu l-a auzit vorbind. la distanŃă de casă. era disciplinat. sex feminin. Figura nr. Mutism electiv. ordonat. D. sporindu-i-se. desena. povestea în scris orice lecŃie de geografie sau istorie. promitea mamei că va încerca să se adreseze şi străinilor. în vacanŃă. În desenul familiei (figura nr.. îl plasează în internat şi urmează cursurile unei şcoli speciale ajutătoare.M. Acasă.TEMA DE DISCUTIE ObservaŃie clinică M. dar făcea uz de ea numai în prezenŃa părinŃilor şi a celor doi fraŃi. neputinŃa. Atunci. dar nu reuşea. 13) se exclude pe sine. executa comenzile. se juca jocuri colective cu ceilalŃi şi impunea respect. Vocabularul era bogat. A venit la clinică adus de dirigintele lui (în clasa a V-a) care era impresionat de comportamentul minorului: era cel mai bun la matematică. (Daniel) a avut o dezvoltare somatică şi neuropsihică normală. 13 . părinŃii îl duc într-un oraş. 10 ani.D. dar la încercarea de a-l încadra în grădiniŃa din sat nu a scos nici un cuvânt. astfel.

spalat. 1989). se corecteaza si se instaleaza controlul voluntar al mictiunii (Rutter. dar acestea se întâmpla foarte rar. diurna si nocturna. Dobândirea controlului voluntar al eliminarii urinei este un proces complex. automatism ambulator nocturn. insomnii si tulburari alimentare (Ionescu. enureticul se plaseaza ca un factor perturbator al echilibrului microgrupului în care traieste si a relatiilor sale cu acesta. Definitie În literatura de specialitate exista numeroase definitii ale enurezisului. copilul mic pâna la 4 -5 ani sa aiba "în mod fiziologic’’ pierderi de urina nocturne sau diurne. dupa Paule 1969) (Bullock. nemultumire si conflicte generate de grijile în plus pe care le impune (dormit separat. 1982). în exclusivitate noaptea). Enurezisul secundar apare dupa o perioada de cel putin un an (DSM IV. o malformatie urinara. 3.. Mictiunea fiind un act constient. crizelor epileptice. pe parcurs. în care copilul a prezentat control sfincterian urinar. ca o continuare a perioadei fiziologice de incontinenta. sau care prezinta mictiuni involuntare în timpul zilei (în D S M IV. Bibley. În 75% din cazuri exista antecedente familiale de enurezis la parinti. Vaugham. iar controlul nocturn nu apare net decât între 2-3 ani. La vârsta de 14 ani 1% dintre baieti si 0. sau in tulburarile de somn ca parasomnie. 1. deprinderi nevrotice. 1988). date de imaturitatea în dezvoltarea sistemului nervos care. daca au fost foarte agitati. Enurezisul este considerat nevrotic atunci când apare în afara unor 69 . însusirea posibilitatii de a retine sau amâna mictiunea. balbism. Este definit ca o stare de neînsusire a controlului sfincterian. înca 2-3 ani. alaturi de enurezis fiind prezente si alte manifestari. Majoritatea copiilor nu încep sa-si exercite controlul voluntar asupra mictiunii diurne înainte de 18-24 de luni. refuzul de a fi primit în colectivitate). tulburarea are un caracter complex.ENUREZISUL OBIECTIVE: . anormala tinând seama de vârsta mentala a copilului si care nu este legata de controlul vezical de origine neurologica. sau preocupati de joaca). realizarea actului mictional voluntar si în conditii în care vezica nu este complet plina (Bullock. Daca se produc mai des este vorba. stapânirea capacitatii de a urina la voluntar când vezica este plina. Cei mai multi autori îl definesc ca fiind o "tulburare caracterizata printr-o mictiune involuntara. exista un procent patru milioane de enuretici. 1987).U. Pe la vârsta de 5 ani. neliniste psiho-motorie. probabil. dupa unii autori). conturând tabloul unei adevarate stari nevrotice. accidentale mictiuni involuntare (mai ales daca au baut lichide mai multe. sau rude apropiate.5% dintre fete ramân enuretici (majoritatea. care cuprinde punctul de vedere oficial S. Exista si alte statistici care dau alte procente (alte tari) între 5 si 35%. labilitate emotionala. 2. sau a colectivitatii în care traieste copilul.A. caruia Muellner (1960) îi descrie patru etape: constientizarea senzatiei de vezica plina. sculat noapte de noapte. 1993). Enurezisul secundar este considerat a fi forma nevrotica (inclus în nevrozele posibil monosimptomatice ale scolarului mic. enurezisul merita o atentie aparte prin numarul mare al cazurilor si prin comorbiditate (somatica sau psihica) Prezenta unui copil enuretic are un efect intens negativ si asupra membrilor familiei. Frecventa Enurezisul este întâlnit la ambele sexe si se apreciaza ca "procentul copiilor cu aceasta meteahna în tara noastra este de 12-15% din numarul total al acestora" (Milea. Se considera "normal" ca nou –nascutul. Aspect clinic Enurezisul primar este cel mai frecvent întâlnit (75-80% din cazuri. Controlul voluntar al mictiuni apare la vârste diferite.Incarat in tulburarile nevrotice ale scolarului mic. dezavantajos pentru ambele parti. sau de o anomalie organica a tractului urinar’’ (CIM 10). Uneori. 1994). dispozitie depresiva. irascibilitate. Este "enuretic" copilul care pierde urina în somn dupa vârsta de 5 –6 ani.U. secundare starii de conflictualitate intrapsihica: pavor nocturn.A. tulburarea fiind de la nastere. intrând într-un cerc vicios. sugarul. Nelson. 14% dintre baieti si fete prezinta cel putin o emisie involuntara de urina pe luna. Constituind un important motiv de surmenaj. psihiatrii americani considera vârsta limita de instalare a controlului sfincterian urinar de 5 ani la fetite si 6 ani la baieti). controlul constient poate sa întârzie (Bemrmam. dintre care un milion sunt adolescenti si adulti Cele mai multe cercetari arata ca baietii sunt de aproximativ doua ori mai frecvent afectati decât fetele. Whitaker. ca si atitudinea contradictorie a celor care-l înconjoara (parinti. În S. care nu au fost neutralizate prin mobilizarea mecanismelor psihologice de aparare). Chiar la copiii care au câstigat controlul se pot observa uneori. fiind expresia clinica a unor stari conflictuale ale copilului. 1989). educatori) fata de boala si bolnav.

S-a constatat ca la copiii enuretici cantitatea cea mai mare de urina se elimina noaptea. 5. forma mixta. dar forma acestuia. urina eliminata în timpul noptii reprezinta numai o treime din cea acumulata în 24 de ore. cu antecedente de suferinta perinatala. pielografie..D 10 si DSM IV) Conform criteriilor de diagnostic acceptate pe plan mondial. sau instabile. În trecut. 4. în care se produce pierderea de urina. În ceea ce priveste frecventa si ritmul mictiunilor involuntare. carentele afective. involuntara. sau de veghe. Tulburarea este definita oarecum arbitrar prin cel putin doua astfel de 70 . 1988). densitatea urinei. se delimiteaza: enurezisul nocturn (hipnic). sau dimpotriva. copii care nu sunt schimbati la timp). examinari paraclinice pentru evidentierea eventualului substrat organic: cistourografie. Forma mixta a enurezisului este întâlnita la aproape 40% din totalul enureticilor. fara senzatia de bine si curat). sau suprapus (prin examenul sumar de urina. uneori existând chiar un antagonism între aparitia acestor fenomene si activitatea onirica. daca noptile în care are emisiuni de urina alterneaza cu cele în care copilul nu se uda. cu tendinta la structurare prevalenta a personalitatii În raport cu perioada de somn. examinari coproparazitologice repetate. glicemie. Copiii abandonati. dupa o etate la care continenta este de asteptat (DSM IV). cu severitate. despartite de intervale libere si relativ lungi. de regula. hipotonia si malfunctia – cuduri. ca accident secundar si aparent întâmplator (Milea. nocturna si pe 24 de ore. Etiopatogenetic se discuta problemele care tin de somn (somnul exagerat profund. care raspunde de controlul comportamentelor emotionale si vegetative). ceea ce determina si cresterea impresionanta a cazurilor de enurezis în aceste colectivitati (conflicte cu copiii mai mari din grupa care ii obliga pe cei mici sa le faca diverse servicii. cu antecedente personale patologice si cu unele trasaturi ale personalitatii copilului. iar unde contextul clinic sugereaza. cresterea sensibilitatii receptorilor vezicali). urografie. la copii cu întârziere în aparitia controlului sfincterian. sau intentionata de urina. 1998). îngrijitoare care îi pedepsesc dupa episoadele enuretice. dereglarile endocrine. greselile în educatia sfincteriana (începuta devreme. psihologice. aparitia lor fiind în strânsa legatura cu visele. superficial -Pierce si colab. frustrari. clinice. lipsa unui schimb de recompense. în pat sau în pantaloni. în stadiile hipersincronizate ale somnului lent.(1965) si Broughton si colab. enurezisul sporadic. se disting: enurezisul continuu. în timpul noptii. de obicei. etc. enurezisul periodic. Enurezisul nocturn apare în cursul somnului. în 1978 au aratat ca enurezisul survine. Factorul ereditar are un anumit rol în aparitia enurezisului. Alte opinii sustin nedezvoltarea structurilor (vezica infantiloida. numai dupa ce s-a exclus prezenta unui factor organic posibil declansator. caracterul epileptic (crize grand-mal produse în somn sau vegetative). care apare în salve grupate. senzitive. sau dimpotriva dezinteres.. trebuie sa fie excluse cauzele somatice. Contrar acestei teorii. enurezisul diurn. Enurezisul diurn este prezent doar la 3% din cazuri.conditii organice determinante si în prezenta unui factor psihotraumatizant decelabil. În plus. sau al zilei. infectiile urinare (se pare ca nu sunt insa cauze. Pentru a pune diagnosticul. spina bifida (S. urocultura. ci doar a unor cantitati mici. electroencefalografice. copii care dorm în acelasi pat. Diagnostic în conformitate cu criteriile actuale acceptate pe plan mondial (I. deficitul de inhibitie în procesul mictional. ci consecinte ale enurezei prin staza). evaluarea capacitatii vezicale spontane. 6. evolutia sunt în corelatie cu existenta unor factori de mediu improprii.C. frecventa. Milea. manifestarile episodice nocturne au fost interpretate ca si componente onirice ale somnului nocturn. elementul esential al tulburarii îl constituie emisia repetata. suferinte. În mod normal. traume psihice diverse. suferinte cerebrale (disfunctie pe rinencefal. apare din când în când.. dilatari ureterale (sunt tot consecinte). profund). beneficiu secundar. enurezisul intermitent.Etiopatogenie Tulburarea apare. dar ele sunt independente de vise. cu trasaturi de personalitate anxios-fobice. La adolescent se însoteste de aparitia semnelor generale de nevroza. în care tulburarea este prezenta noapte de noapte si chiar de mai multe ori în intervalul dintre seara si dimineata. cercetarile lui Gastaut si colab. ecografie. Diagnostic pozitiv Diagnosticul de enurezis nocturn se pune pe baza datelor anamnestice.).(1966) au demonstrat ca episoadele neconvulsive sunt componente active ale somnului. crescuti în unitati de ocrotire sunt supusi multor neajunsuri. diureza diurna. discontrolul sfincterian urinar nocturn pare sa fie întretinut de prezenta unor anomalii ale fundului vezical (aspect concav) similare cu al copilului de vârsta mai mica. De cele mai multe ori enurezisul diurn nu presupune o golire completa a vezici urinare. lasând copilul neschimbat.

). acesta putând fi si parte a altor tulburari psihiatrice. 19). 1990). încurajarea copilului.reactii nevrotice). Problemele emotionale pot aparea ca o consecinta secundara a disconfortului sau stigmatului cauzat de enurezis. Adiuretin. mobilizarea lui în terapie prin conditionare pozitiva.la copiii anxiosi. crearea unui climat securizant cu rezolvarea conflictelor existente. se urmaresc: deculpabilizarea copilului. În ultimul caz. iar al doilea aplica metoda jetului urinar întrerupt. restrictiile de lichide sau sare.în special a celei nocturne. Psihoterapia vizeaza în acelasi timp enureticul si familia sa (Tienari. Pericolul evolutiv îl constituie reactia personalitatii copilului la handicap. Psihoterapia familiala urmareste tocmai transformarea anturajului într-un participant activ. comportamentului si adaptarii acestuia în familie si colectivul de copii. pentru copii mai mari. 1997). lauda. atenuarea sentimentului de vinovatie si rusine. Primul exercitiu vizeaza amânarea voluntara a momentului mictiunii. cât si tulburarea emotional . Dintre medicamentele utilizate mai frecvent în tratamentul enurezisului amintim: Driptane. exista incertitudini privind mecanismele implicate în aceasta asociere. iar diagnosticul trebuie pus în functie de tipul de perturbare (enurezisul. Evolutie si prognostic De cele mai multe ori. dar ziua "însorita" nu va fi trecuta cu vederea. enurezisul poate fi o stare monosimptomatica. Daca enurezisul este asociat cu alta tulburare emotionala. principala metoda de tratament a enurezisului. pepsi cola. sirop vegetal din extract de patrunjel salbatic. ocazie cu care se si ofera copilului o recompensa (bomboana. cu rubrici goale corespunzatoare zilelor din luna respectiva. decât la populatia generala. Tratament Sunt contraindicate metodele brutale. gimnastica mictionala. asupra randamentului scolar. etc. 8. într-o maniera care trebuie sa tina seama necontenit de personalitatea acestuia si specificul fiecarui caz în parte. a hipotoniei si malfunctiei. combaterea infectiilor urinare. în schimb. Nu exista nici o modalitate absoluta si neambigua de a decide între aceste alternative pentru cazurile individuale. Îndreptar diagnostic. sau problema emotional-comportamentala) care constituie problema principala. În ceea ce-l priveste pe copil. De regula. Imipramina. bataia. Se recomanda. Chimioterapia este. Adolescentii sunt sfatuiti sa tina un calendar de buzunar. sedare . reducerea diurezei . agitati (cu simptome accentuate de nevroza . aceasta trebuie sa constituie diagnosticul principal numai daca emisiunea voluntara de urina apare de câteva ori pe saptamâna si daca si alte simptome manifesta o covariatie temporala cu enurezisul. generând durere. în acest caz trebuie diagnosticat. trezirile nocturne. 7. suprapunerea infectiilor urinare. pedepse fizice sau morale. Unii specialisti asociaza faradizari. sau teama cum ar fi: injectiile epidurale sau suprapubiene. jucarie. nu au o tulburare mentala consistenta. prevalenta tulburarilor mentale coexistente este mai mare la cei cu enurezis functional. foarte putini din copii enuretici ramânând cu aceasta tulburare si la vârsta adulta. recompense. calendar cu cruciulite. sau poate fi asociat cu o paleta mai larga de tulburari emotionale si comportamentale. copilul se desteapta din somn fara nici o amintire despre vreun vis si despre faptul ca a urinat. Enurezisul apare uneori în asociatie cu encoprezisul. obligarea copilului sa spele lenjeria. sau comportamentala. care pot autoîntretine tulburarea. rabdator si optimist în procesul terapeutic. Atunci când apar nori. coca-cola. pentru copii între cinci si sase ani si prin cel putin un astfel de eveniment pe luna. si în astfel de cazuri copilul îsi poate aminti un vis care implica actul urinarii (Barry. enurezisul nu trebuie diagnosticat la copii sub 5 ani pentru baieti si 6 ani pentru fetite. În principal. evitarea consumului de excitante (ciocolata. enurezisul are o evolutie spontana favorabila. cu care se prezinta la control. în care va desena soare care zâmbeste în zilele când a prezentat control sfincterian si nori atunci când a prezentat enurezis (figura nr. fiind un motiv de bucurie generala. emotivi. Cisrelax. Totusi.evenimente pe luna. Copilul este învatat sa construiasca un calendar de perete.comportamentala pot aparea simultan. În putine cazuri evacuarea vezicii are loc în timpul stadiului de miscare oculara rapida (REM) a somnului. Nu exista o linie de demarcatie clara între tulburarea de tip enurezis si limitele normale corespunzatoare vârstei de achizitie a controlului sfincterian vezical. pedepsele de orice fel. sau cu vârsta mentala sub 4 ani. cacao). pentru cresterea tonusului vezical. prin frecventa lor deosebita. perturbarea survine în cursul primei treimi a noptii. datorita unor factori etiologici corelati. Conform DSM IV (1994). în care vor taia cu o cruciulita rosie ziua cu succes si cu albastru esecul. inhibarea hipertoniei parasimpatice. Desi majoritatea copiilor cu enurezis functional. familia nu va reactiona prin suparare. Enurezisul ridica importante probleme medico-sociale. 71 . prin chimioterapie se urmareste: combaterea hipertoniei si spasmelor musculaturii vezicii urinare. În cele mai multe cazuri de enurezis functional. alaturi de psihoterapie. Uneori atât enurezisul. ionizari. Gimnastica mictionala urmareste marirea capacitatii de contentie a vezicii urinare si cresterea tonusului sfincterului uretral extern supus controlului voluntar. prin amprenta negativa pe care si-o pun asupra dezvoltarii personalitatii copilului.

sau intentionata de urina. în pat sau în pantaloni. Problemele emotionale pot aparea ca o consecinta secundara a disconfortului sau stigmatului cauzat de enurezis. sau care prezinta mictiuni involuntare în timpul zilei. 72 . Conform criteriilor de diagnostic acceptate pe plan mondial.comportamentala pot aparea simultan. acesta putând fi si parte a altor tulburari psihiatrice. elementul esential al tulburarii îl constituie emisia repetata. Pentru a pune diagnosticul.SUMAR Este "enuretic" copilul care pierde urina în somn dupa vârsta de 5 –6 ani. cât si tulburarea emotional . trebuie sa fie excluse cauzele somatice. prevalenta tulburarilor mentale coexistente este mai mare la cei cu enurezis functional. în timpul noptii. enurezisul poate fi o stare monosimptomatica. Uneori atât enurezisul. dupa o etate la care continenta este de asteptat. nu au o tulburare mentala consistenta. datorita unor factori etiologici corelati. sau poate fi asociat cu o paleta mai larga de tulburari emotionale si comportamentale. involuntara. decât la populatia generala. sau al zilei. Conform DSM IV (1994). Desi majoritatea copiilor cu enurezis functional.

1998). cerintele atât de variate si factorii determinanti atât de numerosi. Astfel. Sub aspectul responsabilitatii asupra faptelor comise. INHIBITII EPISODICE • Narcolepsie • Catalepsie 73 . cum ar fi imaginatia. • Structurile afective. situatie în care are un caracter echilibrat.TULBURARI DE COMPORTAMENT LA COPII SI ADOLESCENTI OBIECTIVE: Abordarea diferitelor posibilitati de incadrare nozografica a tulburarilor de comportament. TULBURARI DE COMPORTAMENT NEEPISODICE Acestea au caracter dezadaptativ. cât si câmpurile dinamice ale personalitatii. cuprinzând tendintele. În esenta. comportamentul exprima atât toate structurile personalitatii în masura dezvoltarii lor. În concluzie. • Câmpul atitudinal – din care rezulta discernamântul necesar comportamentului adaptativ. - Comportamentul reprezinta nu numai modalitatea prin care îsi face simtita prezenta în lume. TULBURARI DE COMPORTAMENT EPISODICE Ele au mai mult valoare medicala si medico-legala si apar ca o întrerupere precipitata a stilului de comportament echilibrat anterior. Sub aceasta incidenta. CLASIFICAREA FENOMENOLOGICA A TULBURARILOR DE COMPORTAMENT I. ca si de propriile pretentii raportate la noi. involuntar si inconstient. Acestea sunt de natura biologica. care se constituie frecvent – asa cum se va vedea în continuare – în surse majore ale devierilor comportamentale. juridica. Comportamentul mai tine si de situatia în care ne aflam. comportamentul este expresia exterioara a trinomului bio-psiho-social reprezentat de personalitate. ce pot fi constientizate. culturala. de rolul pe care îl jucam în acel moment. progresiv în perioada de dezvoltare. comportamentul poate servi nevoilor adaptative ale individului. corespunzatoare activitatii si vietii intelectuale. tinând cont atât de interesele proprii cât si de cele ale lumii la care se adapteaza. derapant. potrivnic intereselor lui de autoreglare si autodeterminare în procesul devenirii sale. • Câmpul volitional – menit sa ne confere decizia strict necesara trecerii la actiune. Când echilibrul cu lumea nu este corespunzator. de asteptarile celor din jur. • Structurile cognitive. comportamentul ne exprima în totalitate. cu tendinta reala de agravare si complexare. trebuintele si pulsiunile elementare. el exprima mai multe structuri determinante. comportamentul are perspective multiple ce nu pot fi deduse una din alta. psihologica. sociala. Pot fi subliniate: • Câmpul motivational – ce structureaza motivele necesare actiunilor noastre. morala etc. stând la baza procesului de realizare a echipotentialitatii psihogenetice si de împlinire a personalitatii sale. comportamentul exprima: • Structura instinctuala a personalitatii. dar nu toate elementele au aceeasi valoare pentru definirea individualitatii noastre. ce are un caracter prevalent. evolutie. ce se pot constitui în multiple mecanisme etio-patogenetice pentru tulburarile sale. Formele clinice sunt reprezentate de: • Neascultarea – nesupunerea sau tulburarea opozitionala • Agresivitatea – verbala si fizica • Minciuna • Furtul • Fuga si vagabondajul – de acasa sau / si de la scoala. al formelor de manifestare si al mecanismelor etiopatogenetice s-au descris urmatoarele forme clinice: A. 1994. • Structurile simbolice. ci si expresia relatiei omului cu lumea (Ghiran. Din aceasta perspectiva. dar sunt slab controlate volitiv. cu durata mai mare de 6 luni. Sub aceasta incidenta. dezadaptativ. putându-se exprima în cadrul familial sau în afara lui. memoria si gândirea. derapant. ce sunt constiente si voluntare. tablou clinic. cum ar fi cele gnozice – perceptiile si cele praxice – vointa si activitatea.. autonom. psihopatologica. II. comportamentul copilului are un sens regresiv. Deoarece procesul adaptarii umane este atât de complex.

chiar relatiile sever perturbate nu sunt prin ele însele suficiente pentru diagnostic. acesta implicând un pattern persistent (stabil) de comportament. provocator sau perturbator. . Aceasta se poate însoti de un comportament destructiv deliberat.REACTII EPISODICE (Tulburari patologice) • Nevroze • Psihopatii • Psihoze • Epilepsie • Insuficienta psihica – primara & secundara 2. ci se asociaza cu o alterare semnificativa si globala a relatiilor cu alti copii. când are un caracter extern pentru individ.Tulburari ale activitatii si atentiei. 74 . o combinatie între un comportament hiperactiv slab modulat cu neatentie marcata si lipsa implicarii în activitati persistente cu scop si persistenta în timp a acestor caracteristici comportamentale. . 1994) cuprinde: Tulburari hiperkinetice: (sindromul atentional deficitar) Acest grup de tulburari este caracterizat prin: debut precoce. 2. Astfel de comportament. sfidator sau dezorganizat). înainte de vârsta intrarii în scoala. DISCONTROL EPISODIC • Primar – critic & instinctiv • Secundar – impulsiv & acting out. Pentru stabilirea diagnosticului problemele comportamentale caracteristice trebuie sa aiba un debut precoce (înainte de vârsta de 6 ani) si o durata lunga. 1998). DEZINHIBITII EPISODICE 1. limitat în întregime sau aproape în întregime la domiciliu si/sau la interactiunea cu membrii familiei de origine (nucleare) sau din cadrul imediat al locuintei. împreuna cu o activitate dezorganizata. Dificultatile de citire si/sau ale altor abilitati scolare sunt comune.Alte tulburari hiperkinetice.Tulburare hiperkinetica de conduita. dar multi indivizi afectati prezinta o ameliorare progresiva. ÎNCADRAREA MEDICALA A TULBURARILOR DE CONDUITA (ICD-10. riscând accidente si având probleme disciplinare din cauza încalcarii regulilor. agresiva sau sfidatoare. comportament care nu se limiteaza la unul opozitional. . Tulburarea necesita ca toate criteriile de la F91 sa fie întrunite. Actele disociale sau infractiunile nu sunt prin ele însele baza de diagnostic. Tulburarile hiperkinetice apar precoce în dezvoltare (de obicei în primii 5 ani de viata). Pot exista furturi din casa. numai manifestarile extreme trebuie sa fie diagnosticate la copiii prescolari. Anomaliile constitutionale joaca un rol important în geneza acestor tulburari. neregulata si excesiva. hiperactivitatea este greu de recunoscut din cauza limitelor largi ale normalitatii. Tulburari de conduita Se caracterizeaza printr-un pattern repetitiv si persistent de conduita disociata. Totusi.• Cataplexie • Mutism B. ca de exemplu distrugerea jucariilor si podoabelor. adeseori centrat pe un anumit membru al familiei. distrugerea mobilei sau distrugerea obiectelor pe care persoana respectiva le pretuieste. Tulburarile hiperkinetice sunt mai frecvente la baieti. fiind astfel mai sever decât obraznicia copilului sau "razvratirea" adolescentului. (Ghiran. . S-a propus utilizarea termenului diagnostic de "tulburare de tip deficit al atentiei" pentru aceste sindroame. Caracteristicile lor principale sunt lipsa de persistenta în activitati ce cer o implicare cognitiva si tendinta de a se muta de la o activitate la alta fara sa duca la bun sfârsit nici una din ele.Tulburare de conduita limitata la contextul familial. taierea hainelor. duce la încalcarea asteptarilor sociale corespunzatoare vârstei.Tulburare hiperkinetica nespecificata. a) Tulburarile de conduita de tip rau socializat – sunt tulburari care se valideaza într-un comportament disocial sau agresiv persistent (raspunzând criteriilor generale citate la F91). . Aceste probleme persista de obicei. Copiii hiperkinetici sunt frecvent necugetati si impulsivi. frecvent de bani sau bunuri apartinând unuia sau maximum a doi indivizi. Tulburarea de conduita limitata la contextul familial include tulburari de conduita ce implica un comportament agresiv si disocial (si nu numai opozant.

- Tulburare de conduita nesocializata. - Tulburare de conduita socializata. - Tulburare de sfidare, opozitionala. - Alta tulburare a conduitei. - Tulburare de conduita nespecificata. b) Tulburarile de conduita de tip socializat – sunt tulburari ce se manifesta printr-un comportament disocial sau agresiv la copii frecvent bine integrati în grupa lor de vârsta. • Delincventa de grup • Delincvente comise în grup • Fuga de la scoala • Tulburari de conduita de tip "în grup " • Furt în grup.(OMS-ICD-10, 1994) Delncventa juvenila este un termen juridic ce presupune abateri de la normele morale acceptate de o anumita comunitate, pentru o anumita varsta, fiind in dezacord cu legile statului respectiv. In psihiatria adolescentului se efectueaza expertize medico legale tinerilor infractori care au varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani. Comisia de expertiza medico-legala include un psihiatru, psiholog, medic legist. Ea este chemata sa stabileasca daca infractorul este suferind de o boala psihica, daca area discernamantul general, corespunzator unei varste mintale minime de 14 ani si daca discernamantul fapei a fost prezent. In ultima vreme exista urmatoarle tendinte: • Deplasarea ponderii actelor de delincventa de la grupuri mai mari spre grupuri mai mici de vârsta • Cresterea globala a numarului infractiunilor • Depasirea limitei ce caracterizeaza un act antisocial comis de un minor numai ca devianta sau predelincventa • Accentuarea caracterului de gravitate al unor delicte comise de catre adolescenti – omor, tâlharie, viol etc. • Cresterea fenomenului de recidiva în rândul unor categorii de adolescenti • Implicarea tot mai mare a sexului feminin, care s-a constatat ca amplifica mult agresivitatea grupului • Cresterea marcata a incidentei delictelor sexuale • Aparitia si înregistrarea unui numar mare de delicte comise sub influenta drogurilor. SUMAR Tulburarile de conduita se caracterizeaza printr-un pattern repetitiv si persistent de conduita disociata, agresiva sau sfidatoare. Astfel de comportament, când are un caracter extern pentru individ, duce la încalcarea asteptarilor sociale corespunzatoare vârstei, fiind astfel mai sever decât obraznicia copilului sau "razvratirea" adolescentului. Actele disociale sau infractiunile nu sunt prin ele însele baza de diagnostic, acesta implicând un pattern persistent (stabil) de comportament. Delncventa juvenila este un termen juridic ce presupune abateri de la normele morale acceptate de o anumita comunitate, pentru o anumita varsta, fiind in dezacord cu legile statului respectiv. In psihiatria adolescentului se efectueaza expertize medico legale tinerilor infractori care au varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani. Comisia de expertiza medico-legala include un psihiatru, psiholog, medic legist. Ea este chemata sa stabileasca daca infractorul este suferind de o boala psihica, daca area discernamantul general, corespunzator unei varste mintale minime de 14 ani si daca discernamantul fapei a fost prezent. TEMA DE DISCUTIE INTERNETUL -HOBBY ? -MECANISM DE EVITARE, AMANARE, A PROBLEMELOR NESOLUTIONATE DE ZI CU ZI ? -COMPENSARE A UNOR DEFICITE RELATIONARE ? -MANIFESTARE DIN SPECTRUL OBSESIV-COMPULSIV ? -COMPORTAMENT ADICTIV ?

75

Simptome care indica existenta unei probleme legate de utilizarea Internetului

• • • • • •

Neglijarea activitatilor importante de familie O persoana importanta (sef, prieten, coleg) s-a plans ca petrece prea mult timp, sau cheltuie prea multi bani pe Internet Anticipeaza permanent urmatoarea data cand va fi online Hotarat sa petreaca perioade scurta de timp isi da seama ca au trecut ore intregi Verifica compulsiv e-mail-ul Prezinta simptomele sindromului de sevraj cand nu este in fata computerului Sare peste mese, lipseste de la cursuri pentru a naviga pe Internet Prefera comunicarea prin Internet, aceleia “fata in fata” Doarme putin, utilizeaza Internetul zilnic

• • •

Criterii de diagnostic IASG – The Internet Addiction Support Group (pornind de la criteriile pentru Jocul patologic de noroc) Pattern maladaptativ al utilizarii Internetului, 12 luni, cel putin 3 criterii din: I. -Toleranta definita prin nevoie de cantitate tot mai mare de timp pt. Internet (satisfactie) II. -Sindrom de sevraj cu durata zile, luni, incluzand 2 sau mai multe din: agitatie psihomotorie, anxietate, ideatie obsesiva legata de ce se intampla pe Internet, fantezii si vise despre Internet, miscari voluntare sau/si involuntare de tastare a degetelor (aceste simptome cauzeaza neplaceri sau tulburari de relationare sociala, ocupationala). Simptomele de sevraj dispar la intrarea pe Internet III. -Internetul este accesat mai des si perioade mai lungi de timp decat ere intentionat IV. - Prezenta dorintei persistente sau a eforturilor esuate de a renunta sau diminua utilizarea Internetului V. -Petrecerea unor perioade importante de timp in activitati legate de Internet VI. -Renuntarea la activitati importante ocupational, social, recreativ VIII. -Utiulizare continua in ciuda constientizarii problemelor persistente sau recurente fizice, sociale, ocupationale, (deprivare de somn, disfunctionalitati familiale, intarzieri- absenteism scolar sau de la serviciu, neglijarea altor ocupatii, sentimente de abandon puse pe seama celor apropiati, etc.)

76

STUDIU DE CAZ T.L., 16 ani, mediu urban

• • •
• • • • • • • •

Parinti tineri, sanatosi, absolventi de scoala profesionala Relatii intrafamiliale neconflictuale, superficiale, fara reguli impuse in casa sau pe strada, fara “sentimentalisme”, fara idealuri Program dezorganizat de viata

Tulburari de comportament Toleranta scazuta la frustrari Tropism spre tutun, alcool, cannabis Absenteism scolar Jocori mecanice 16 ore-zilnic in Internet cafe Incarcarea notei de plata la telefon Furt sume mari de bani din casa Fuga de acasa

Testare psihologica

• • •

Test Raven, varianta standard QI 116 TAT sub 25 cuvinte –poveste “un baiat...suparat, sau batut, sau plange. Nu-s curios. Nu ma intereseaya de ce e el suparat”. Termeni legati de suparare, tristete, cearta. Test Lucher se simte neglijat, accepta compromisuri, este neajutorat in situatiile care nu-l favorizeaza. Tinde sa se autojustifice dand vina pe altii.

• Probe grafice Desenul copacului Koch Indecizie, -trauma in jurul varstei de 11 ani, -neajutorare, lipsa de aparare, nevoie de protectie in situatii dificile, -reactii discontrolate, traire emotionala de nuantare negativa, -orientare spre modelul patern Desen liber “cerul instelat deasupra valurilor marii” • Apa si cerul (simbolic): moderata functie de control a supraeului, organiyarea insuficienta a “spiritualului” si a vietii materiale in actiuni cu scopul depasirii obstacolelor emotionale • Capacitate de expresie emotionala inhibata, in ciuda sensibilitatii “Toti au o problema. Nu stiu care este a mea” • Valurile (ca niste insule): episoade de miscare sufleteasca, emotie puternica “cand am plans pentru o nota mica parintii au ras de mine- voiau sa ma faca sa nu-mi pese”, “Au venit parintii la mine...nu mi-a fost dor de ei, dar m-am bucurat sa-i vad...si m-am mirat ca ma bucur...”

77

lipsit de prieteni “reali”. Intelect bun. se plictiseste usor. dar superficial in gandire. distantate. mama-uscator de par Tatal-masina de marfa care duce in spate mama (limuzina fara roti.Desenul familiei Figuri umane. • • • • • • • • • • • Tata fara gura Tata-stilou. impresia vioiciunii psihice Trece repede de la o activitate la alta. plctiseala III :echilibru 78 . acest mediu este mult mai mare decat oricare altul. motivatia actelor este subordonata impulsurilor Dificultati de relationare interpersonala. cu schimbarea intereselor de la un moment la altul pe un spatiu practic nelimitat! Comportamente “fazice”? I stadiu: “aclimatizare” cu noul domeniu in care sunt novici (scufundandu-se complet in noul mediu). singuratate • Sentimentul ca este diferit de ceilalti • Dificultati privind coping-ul emotional pozitiv in situatii dificile INSTABIL ? De ce s-a oprit astazi in fata ecranului calculatorului ? • Nu este o oprire. nesigur de sentimentele celor din jur) Infantilism psihic-volitiv Incapacitatea amanarii dorintelor de moment Permanenta schimbare a intereselor si intentiilor Activ. baiatul-calculator. hedonic Iritabil. consolidat prin educatie (neglijat. ci o miscare permanenta. unii indivizi “blocandu-se” in acest stadiu o periada mai lunga decat normal pentru adaptarea la noi tehnolgii II stadiu: dezamagire. doar cu caroserie) si baiatul (o bicicleta) Examen psihic Instabil prin structura. inclinat spre demonstrativ • Sentiment de insecuritate.

rata scazuta a batailor cordului fetal in timpul nasterii.SINDROMUL ATENTIONAL DEFICITAR HIPERACTIV HIPERKINETIC OBIECTIVE: . otita medie recurenta si expunerea la nivele toxice de plumb. reactiile idiosincrazice la alimente.vorbeste excesiv .vorbeste excesiv (ICD–10) .nu poate astepta .întrerupe orice activitate - . Impulsivitate . Tuburarea hiperchinetica (ICD –10) este o perturbare persistenta si severa a dezvoltarii psihologice a copilului care consta într-un grad de neatentie. pe când la baieti domina hiperactivitatea si impulsivitatea.bolile care afecteaza creierul.îsi paraseate locul .îsi pierde lucrurile . sunt de asemenea cunoscute ca fiind asociate comportamentului hiperactiv (cu importanta etiologica) .3simptome din 5///3. circumferinta scazuta a capului f\tului la nastere (factori asociati cu comportamentul hiperactiv) .DETERMINISM GENETIC . 6 simptome din 8////2.fuge . fumatul la mama.uita usor ICD-10: 1.calitatea relatiei dintre familie si scoala are valoare predictiva asupra rezultatelor si poate fi considerata factor de protectie sau factor de mentinere a tulburarii.efectele expunerii fatului la alcool si benzodiazepine.galagios (DSM-IV) -dificultati în pastrarea linistii (ICD-10) 3. institutionalizarea copiilor.afectarea baietilor este mai mare decât a fetelor ( 4:1) . DIAGNOSTIC COMPARATIE ÎNTRE TULBURAREA HIPERHINETICA DIN ICD-10 SI SINDROAMELE AD / HD DIN DSM-IV 1.Cunoasterea simptomatologiei sindromului.usor mai mare de 1% pentru baietii de vârsta scolii primare SEX RATIO .FACTORII DE MEDIU . pentru interventie precoce si evitarea complicatiilor de ordin social.neastâmparat . PREVALENTA . toxemia din preeclampsie.afectarea fetelor este in special tulburarea de atenaie. recunoasterea tulburarii la varste mici.este distrat . neliniste si comportament impulsiv.îsi pierde cumpatul usor . Hiperactivitate . Neatentie nu este atent lipseste concentrarea nu asculta ce se vorbeste nu-si termina lectiile este dezorganizat 2. PATOGENEZA . 1 din 4 simptome 79 .

toxemia. impulsivitatea . exprimare simpla. antihistaminice. starea malnutritie a mamei)s mama consumul de medicamente. istoricul de psihoze este important. greutatea copilului la nastere . atasament.Tulburarili de adaptare. stima de sine scazuta. scrisul si abilitatea de a citii sunt sub asteptari.Anxietatea si modificarile de dispozitie sunt uneori cauza hiperactivitatii . DIAGNOSTICE DIFERENTIALE . Ticurile pot fi atribuite efectelor adverse ale medicamentelor stimulantes (nu e valabil in toate cazurile)s probleme in controlul impulsurilor apar uneori si sunt parte caracteristica a Sindromului Tourette.gasirea explicatiilor alternative pentru simptomele copilului sau orice tulburare comorbida . istoric de epilepsie sau ticuri.relevant pentru etiologia genetica. alte forme de tulburari pervazive de dezvoltare .informatii de la gradinita si scoalas . Tulburari emotionale: anxietatea. Dificultati specifice de invatare Posibil diferite grade de intârziere a dezvoltarii neuropsihice. .trebuie sa furnizeze un sfat adecvat evaluare diagnostica amanuntita .daca simptomele de AD / HD cauzeaza probleme in viata sociala a copilului. Tulburari de comportament (studii longitudinale: hiperactivitatea la copiii de vârsta scolii primare este un factor de risc) 2. evidenta psiatrie Asistenta psihiatrica: . cu reevaluare a simptomelor . diabet sau istoric de epilepsie la mama.Tulburarile de comportament fara deficit de atentie ETAPE IN DIAGNOSTIC Asistenta primara de sanatate: .detectare simptome de AD / HD . raportata si de scoala si de parinti) fata de hiperactivitatea situationala (raportata doar de parinti).copilul trebuie vazut de mai multe ori.Sindroamele cerebrale cronice pot fi prezente concomitent cu comportamentul hiperactiv.examen fizic complet. limbaj.antecedentele patologice. tutun. 3.COMORBIDITATEA 1. complicatiile la nastere. Disfunctia cerebrala nu este un diagnostic diferential (posibila cauza) .clarificare simptome psihopatologice si evolutia problemelor antecedentele personale ale copilului si antecedentele heredo-colaterale . fata de vârsta cronologica. problemele de alimentatie si somn) temperamentul precoce . istoricul sarcinii si al nasterii (cresterea fetala.antecedentele de dezvoltare (dezvoltarea psiho-motorie.conlucrare multidisciplinara Interviu clinic cu parintii . 80 . iar daca este adolescent.Hiperchinezia cu stereotipii.Retardul mental poate coexista (nu poate exclude diagnosticul) .risc mai crescut la copii mai mari (11-12 ani) fata de copii de 7-8 ani si comorbiditatea este mai frecventa daca hiperactivitatea este pervaziva (adica.interviuri.stabilire ca aceste simptome sunt prezente si nu dificultati obisnuite de somn sau tulburari de comportament (date de la parinti si profesori) . steroizi). alcool sau droguris vârsta gestionala. sângerri sau infectii severe in timpul sarcinii. simpaticomimetice. depresia.informatii clinice privind comportamentul copilului in timpul internarii examen fizic complet. nesiguranta (esecurilor in relatiile interumane) .evaluare inteligenta. separat cu parintii si cu copiluls .câti membrii din familie sunt afectati . alte boli materne sau traumatisme. tratamente pe care le-a facut (in special anticonvulsivante. tulburarile de atasament . pentru a exclude o afecttiune fizica (atentie la verificarea auzului si la istoric de epilepsie) . coordonarea motorie nesigura. atentia . 4.

etc. Impreuna cu parintii. de invatare. conflicte intre parinti. etiologie. probleme de conduita si relatiile sociale cu copii de aceeasi vârsta . problemelor emotionale la copiii mai mari de 9 ani) . .axat pe relaaiile copilului in familie. educatorul despre tulburarile hiperchinetice.).diagnosticele comorbide si diferentiale trebuie sa fie investigate: la adoescenti . .examinatorul informeaza parintii copilului.baza tratamentului trebuie sa fie educatia si consilierea.scalele de autoevaluare (supliment al interviului.evaluari repetate (dezinhibiaia sociala a copilului. sa nu dea prea multe comenzi in acelasi timp).daca este o tulburare de dezvoltare. . Daca interactiunile copil-parinte sunt mai frecvent coercitive si neplacute decat pozitive si armonioasesedinte de joc supravegheate.chestionarele specifice contin criteriile de diagnostic continute in ICD-10 si DSM. posibile) Informatii de la gradinita si scoala .observarea comportamentului copilului in timpul examinarilor clinice .informatii despre problemele familiei respective (financiare.daca exista antecedente sugestive . sau orice activitate care le face placere. orice variatie individuala. sa incurajeze complianta copilului. . prognostic si tratament .teste pentru atentie. impulsivitate . ticurile alcolismu . evolutie clinica. Folosirea situatiilor “problema” specifice (Ex timpul mesei) pentru a antrena aceste aptitudini.informatii de la profesori despre comportamentul copiilor.probleme inrudite: tulburari de comportament.rapoarte scrise sau telefonice de la profesori Teste psihometrice . profesorul. 5. abilitatea de a se concentra. problemele emotionale. tulb. daca acestea sunt prezente si la membrii familiei . .auzul copilului .scalele de avaluare ale parintilor sunt folositoare ca supliment al interviurilor (nu le inlocuiesc) Intervierea copilului . cu scoala.chestionarele standardizate sunt metoda cea mai buna . abuzul de substante toxice si schizofrenia . in scoala. ar trebui folosite ca recompensa pentru un comportament cuminte. Invatarea parintilor: metode eficiente de comunicare a comenzilor si de a impune reguli (Ex sa se uite direct in ochii copilului.testul pentru coeficientul de inteligenta (Ex: WISC-III) . timpul de debut si modul de dezvoltare al simptomelor. Folosire sistemul fapta-rasplata pentru a reduce numarul unor probleme mai frecvente (Ex isi paraseste tot timpul locul in timpul meselor sau in timp ce-si face lectiile. estimarea cromozomilor si a ADN-ului genei X fragile TRATAMENTUL SINDROMULUI ATENTIONAL DEFICITAR .teste de vorbire si de limbaj daca exista dificultati de comunicare . Activitatile care le fac placere copiilor. ignora cu desavarsire diferitele reguli din familie)parintii sa interzica copiilor cartofii prajiti sau baile sn piscina. duciuri). 4.tulbur\rile de personalitate “de granita”. spre exemplu mai mult timp liber petrecut impreuna cu parintii.EEG. mai degraba decat un lucru material (Ex bomboane.consultarea examinatorului cu parintii. in special simptome. educati sa se autoobserve si sa se autoevalueze. sa identifice situatiile specifice sa gaseasca tehnici comportamentale pentru acele situatii (sa incurajeze comportamentul adecvat si compliant. daca - 81 .terapeutul ajuta parintii si profesorii.trebuie ghidate de antecedentele si examenul fizic al copilului . Identificarea situatiilor problema specifice (monitorizare continua a programului copilului) 2. mediu ostil familial. sa foloseasca consecintele negative ca exemplu neadecvat) Antrenarea parintilor si interventiile comportamentale in familie 1. transferul copilului intr-o clasa speciala sau schimbarea scolii. de limbaj. gasirea consecintelor negative pentru problemele de comportament.copiii cu varsta suficient de mare. Analizare impreuna cu parintii a consecintelor pozitive sau negative si eventualitatile unui comportament adecvat sau nu (inconsecventa in aplicare identificata) 3. cu copiii de vârsta lui .evaluare generala a psihopatologiei (in special probleme emotionale si de respect de sine) .imaturitate in functiile motorii fine sau grosiere pentru ticuri .

5. in banca sau lectura. Copilul trebuie integrat activ in procesul terapeutic. . scoala 1. neliniste si comportament impulsiv. .in perioade de pina la 1 an. 4. Pentru copiii de varsta scolara folositi proceduri de autoevaluare legate de anumite situtii (Ex parasirea locului in timpul mesei). de incurajare a compliantei copilului si de gasire a unor consecinte negative (comportament inadecvat). se face din copil un membru activ in tratament. “Care este cel mai bun plan?”. 6. 1. “Executa planul! Panul a functionat?”. timp de joaca special impreuna cu terapeutul. sa foloseasca consecintele negative ca exemplu neadecvat). sa identifice situatiile specifice sa gaseasca tehnici comportamentale pentru acele situatii (sa incurajeze comportamentul adecvat si compliant. Haloperidol). bine definite si consecvent aplicate (rutina previzibila ajuta in structurarea timpului) . linistita. ferita Interventii comportamentale la copii in gradinita. 3. Se invatati copilul etapele de instruire “Stop! Care este problema?”. Daca este posibil. Invatarea copilului sa se autoinstruiasca In practica pot fi antrenati doar copii mai mari de 7 ani. Se creste timpului de joaca. negative si eventualitatile unui comportament adecvat sau “problema”. . .copilul localizat in partea din fata a clasei. de stabilire a unor reguli. Daca relatia profesor-copil este conflictuala. 2. Se analizeaza consecintele pozitive. Carbamazepine. doza maxima 60 mg/zi.antidepresivele triciclice ca Imipramina si Desipramina .activitatile ar trebui sa fie stimulative. Valproat SUMAR: Tuburarea hiperchinetica (ICD –10) este o perturbare persistenta si severa a dezvoltarii psihologice a copilului care consta într-un grad de neatentie. 82 . Aceste mici interventii trebuie explicate foarte bine parintilor si trebuie sa fie bine monitorizate pentru a nu deveni prea punitive. antrenarea profesorului: discutarea unor metode eficiente de comunicare a comenzilor si a cerintelor.Dexamfetamina si Pemolina .neurolepticele atipice Rispoleptul . “Exista posibilitatea de rezolvare?”.colegii de clasa care reprezinta modele de comportament adecvat trebuie asezati in apropierea lui.arie de studiu organizata.neurolepticele antidopaminergice (Tioridazin.amestec de activitati cu solicitare redusa sau ridicata de energie ar fi mai de dorit.regulile din familie si gospodarie clare.nu se conformeaza regulilor de comportament. Se monitorizeza frecvent progresele copiilor cu o scala de evaluare. . interesante si sa implice ma multe proiecte manuale decat munca la tabla . Se identifica problemele specifice (Ex copilul raspunde inainte ca profesorul sa termine de formulat intrebarea sau isi paraseste locul in timpul orelor). Se folosesc sistemele simbolice pentru a intari si sublinia comportamentul adecvat in anumite situatii. . .stabilizatori emotionali Litiul. 2. scade volumului temelor pentru acasa. Terapeutul ajuta parintii si profesorii. Se discuta structura lectiilor si cerintele avand copilul asezat aproape de profesor alternand perioadele de lectura cu scurte perioade de exercitii fizice. Se aplicati procedurile Tratamentul psihofarmacologic Metilfenidatul . 6. langa profesor. central.

culpabilitate. cu cât puseele se repeta. încearca o stare de "oboseala psihica". aparitia ideilor prevalente. Depresiile "simptomatice" apar în cadrul unor afectiuni medicale. dispozitiei melancolice. în depresia anxioasa. frecventa reusitelor fiind de 27 de ori mai mare la depresivi decât la grupuri de control (Shaffer. dar se poate agrava. tinuta este caracteristica (aplecat înainte. Dispozitia depresiva. Depresia mascata. tendinte pesimiste. lasând impresia ca o cruce mult prea grea purtata pe umeri îl încovoaie). parazitoze digestive). hepatita. sau depresiile monofazice. lipsite de elasticitate). dar expresia clinica este diferita. ruina. diferentiindu-se formele bipolare (în cadrul formelor ciclice maniaco-depresive) si formele monopolare. encopreza. vertebrale. HIV. anesteziei psihice dureroase (A. limitarea asociatiilor. 1979). insuficienta suprarenala. oboseala. hipoaldosteronism. enureza. aceasta forma nu numai ca nu reactioneaza la chimioterapia antidepresiva. manifestata prin lasitudine. diverse algii. cu aspect de "hipertimie negativa". indiferentei posace. Particularitati ale depresiei si maniei in varsta de dezvoltare. idei de suicid. indifferent de varsta. pesimism. in ciuda divergentelor de opinii. Depresia. monotona. hipercorticism. insomnii. dureri articulare. a gândirii (în sensul inhibitiei) si a functiilor psihomotorii (P. Ideile delirante sunt conditionate de dispozitia trista. manifestata printr-un tablou clinic polimorf. anxietatii. stare mentala. exista si alte motive care îndreptatesc preocuparea specialistilor din întreaga lume în acest capitol de patologie: costul developmental. bulimie). hipogonadism. nu are totdeauna o semnificatie patologica. autopunitie. respiratorii. miscarile sunt lente. Simptomele somatice au o gama foarte variata. 1996). Inhibitia gândirii se traduce prin saracirea imaginatiei. Activitatea depresivului sufera prin lipsa elanului si dificultatea demarajului. al tensiunii afective. hipocondriac. sexuale. Depresia Pe lânga starea emotionala particulara pe care o traiesc copiii depresivi. fara vlaga. asa numita "depresie atipica" dupa francezi. suferinte alimentare (anorexie. miopatie. 1997). de autoacuzare. adesea. infectii cu EBS. descurajare. între trairile normale ale oricarui om. - I. Aceste trei simptome ale sindromului depresiv au fost denumite de Kielholz ca simptome de baza. pericolul suicidului. carora li se pot adauga simptome accesorii (secundare). uneori anxietate (Manuila. infectii (astenie postinfectioasa. sau a unor pusee psihotice anterioare. monoideism. hepato-digestive (boli inflamatorii ale 83 . Simptomele accesorii sunt alcatuite din idei delirante holotime si din simptome somatice. insuficienta hipofizara. vocea este soptita. ea înscriindu-se. prezinta tulburari de comportament. cum ar fi cele: endocrine (hipo. relatiile lui cu lumea diminua. poate apare neliniste motorie pâna la agitatie. hiperparatiroidism. tegumente uscate. fiind marcat de ambitendinta. dar se plânge de dureri nedefinite sau cronice. ajungând sa fie dezaprobat. pâna la tulburari cardiace. sensibilizarea produsa de episodul depresiv pentru depresii ulterioare (M. musculare. miastenie. disforiei. Inhibitia cuprinde si vointa (hipobulie). cenestopatii. acest lucru influentând negativ întreaga lui dezvoltare. Ey considera ca depresia poate avea semnificatie de sindrom. caracterizata prin faptul ca subiectul nu pare trist. inapetenta. simptom sau entitate nozologica. foarte important de decelat prin prezenta unor simptome fundamentale. În legatura cu depresia ce apare în alte psihoze. neurologice (scleroza în placi. ca un batrân. sau cardinale. de a lua o decizie. rejectat de parintii si colegii lui.TULBURARILE AFECTIVE LA COPII SI ADOLESCENTI OBIECTIVE Cunoasterea faptului ca. saracie. pentru ca. diabet). bruceloza. Depresia endogena apare în fazele depresive ale psihozelor afective. caracterizata printr-o cadere a tonusului psihic. îmbracând aspect micromanic. de la tulburari generale (perturbarea ritmului nictemeral. Kielholz). cea mai discutata este cea din schizofrenie. Uneori. încetinirea proceselor ideative. Kovacs. de obicei consecutiva unei experiente penibile. 1997). Copilul depresiv se retrage. Subiectiv. hipoglicemie. H. Parkinson. scadere în greutate. tuberculoza. Frecventa suicidului este ridicata si la vârste mici. Depresia nevrotica este o tulburare nevrotica ce se caracterizeaza printr-o depresie disproportionata. urogenitale. daca primul episod necesita un "trigger" psihosocial. nelinistii interioare. sindrom frontal. Sîrbu. individul fiind în imposibilitate de a se hotarî. Ca sindrom depresia se compune dintr-un trepied simptomatic ce se refera la modificarea dispozitiei (care devine trista sau anxioasa). cefalee. inapetenta. poate îmbraca aspectul tristetii exagerate. depresivul traieste dureros dificultatea de gândire si evocare. poliradiculonevrite). este o forma particulara. Primul episod depresiv sensibilizeaza sistemul nervos central pentru alte episoade depresive Post (1992). depresia exista la copil. digestive. abdominale. hipertiroidism. durata dintre ele va fi mai scurta si declansatorii externi vor lipsi. cu plâns si vaiete. cu lamentatii.

De aceea. endocrine. iar ideile suicidare pot fi deduse numai din contextul comportamental (V. pe lânga dispozitia depresiva. Etiologie. cât si în cea de comportament. disforia este înlocuita cu iritabilitate. sau cu predominenta masculina. dispozitie trista marcata si persistenta. La fel. pentru ca la adolescent si adult sa existe o prevalenta feminina. În cele mai multe sisteme de clasificare sindromul depresiv presupune. post-operatorie. endocardita infectioasa). Între copiii cu depresie repartitia pe sexe este egala. exista atipii semiologice si rezistenta la tratament (H. asa cum am subliniat deja.intestinului. prin structura lui. Unii autori au demonstrat faptul ca anumiti copii devin expusi la conflict datorita faptului ca mamele sunt mai putin capabile sa îi protejeze. cum ar fi abdomenul recurential dureros. Asociatia Psihiatrilor Americani (DSM IV. agregarea familiala specifica se poate datora anumitor agresiuni persistente în mediu. dissocial. cu un prognostic mai rezervat din perspectiva tropismului ulterior de toxice. considera ca. La vârste mai mici. Studiile efectuate de Ryan (1987) si Kolvin (1991. sau daca apar o vor face sub o forma mascata. oxid de carbon. non-specifice. Rousset. Comorbiditate. betablocante. de a sesiza virarea calitativa a dispozitiei lor. Existenta depresiei la vârste mici este o problema controversata. într-un anume fel secundara tulburarii de comportament. interactiunea redusa mama-copil. De aceea. respiratorie. poate determina reactii parentale negative. patologie anxioasa. factori de vulnerabilitate. etc. apar adesea în contextul unor probleme de lunga durata. multe conditii medicale (boli inflamatorii. simptome somatice. deoarece si abuzul de alcool si tulburarile de comportament sunt. ciroze). prezenta simptomelor asociate. de a o verbaliza. Studii epidemiologice indica o asociere a depresiei cu tulburari de conduita. 1994).Ghiran. sedative. Tulburarea de conduita de tip depresiv are urmatoarele criterii de încadrare diagnostica: tulburare de conduita (comportament agresiv. Riscul pare a fi non specific. dificultati de învatare. depresia la tineri tinde sa fie recurenta. retardul psihomotor). sunt identice.0-8% între adolescenti când si suicidul atinge cote maxime. care întruneste criteriile de încadrare atât în tulburarea depresiva. sentimentul de vinovatie greu de apreciat. antihipertensive. pierderea energiei. Pâna nu demult. disensiuni familiale. patologie reumatica sau neoplazica. alcool. cu încarcatura heredo-colaterala nesemnificativa în directia depresiei. Vârsta mica a debutului a fost asociata cu o încarcatura familiala mai mare. enteropatie cu sau fara malabsorbtie. 84 . cu o mai mare labilitate afectiva. diuretice. cardio-vasculare (insuficienta cardiaca. copiii care prezinta simptome medicale inexplicabile necesita o examinare atenta a starii mentale. somn scurtat. Dar si copilul. Evenimentele stressante sunt diferit interpretate în copilarie. provocator). un factor cognitional negativ (imaginea negativa despre sine. divortul parintilor. Nu totdeauna continuitatea tulburarii afective este asigurata genetic. în depresia din vârsta de dezvoltare a 3 factori clinici cu semnificatie: unul endogen (simptome cum ar fi pierderea bucuriei. urmeaza adesea unei tensiuni familiale prelungite. au o slaba capacitate de a-si comunica tristetea. Ne vom gândi la eventualitatea unei depresii somatice daca lipseste factorul psihotraumatizant declansant.) pot fi asociate cu depresie. era raspândita ideea ca bolile depresive nu pot apare în copilarie. adult. hepatite. pierderea interesului si placerii pentru activitati obisnuite. anorexie mentala Se pot asocia acuze somatice. criteriile de diagnostic ale depresiei în prepubertate. Influente psihosociale. 1991). inhibitia psihomotorie este rara.5-2. copiii difera de adult prin capacitatea de a experimenta unele din caracteristicile cognitive. 1992) indica prezenta. episoadele traumatizante acute. sau cele doua tulburari sunt determinate în mod independent. cu un raspuns mai putin bun la Imipramina. ideatia suicidara) si anxietatea. abuz de laxative. iatrogenii si toxice (psihotrope.0). pierderea sentimentului de bucurie (anhedonie). Se adauga inconstant tulburarea comportamentala si modificari ale apetitului. subcapitolul F 92. de asemenea. care cresc riscul psihopatologiei la copil. scaderea în greutate. adolescenta. nemaiputând fi încadrat în seria evenimentelor acute. Tulburarile depresive la preadolescenti sunt apreciate la 0. Exista numeroase cai prin care depresia unui parinte poate influenta copilul: prin impactul direct al simptomelor depresive. cu cresteri pâna la 2. mai ales un stil propriu de a gândi. Pornind de la aceste observatii s-a delimitat tulburarea depresiva cu tulburari de comportament (tulburari de conduita si emotionale în conformitate cu ICD-10). sindrom de sevraj). cortizonice. sentiment de culpabilitate si de pierdere a sperantei. renala. Astfel. perturbari de somn sau apetit (CIM-10. Pornind de la depresia copilului s-au evidentiat 3 factori de risc: evenimente psihotraumatizante. Factorii genetici par a fi implicati în aproximativ 80% din cazurile cu forma endogena bipolara la adult. 1998).5%. Astazi depresia este recunoscuta si în vârsta de dezvoltare. depresia este. Incidenta. Cadrul familial este particular în aceste situatii. tendinte toxifilice. conflictualitate cronica. jucând un rol mai putin important (dar semnificativ) în formele unipolare. hematologice (anemie).

dar anormalitatea traseelor de somn este mai înclinata sa apara la copiii cu depresie care au o istorie familiala de depresie. nivelul cognitiv de procesare. existând copii fara depresie cu test de supresie la dexametazona pozitiv. 1986). Oamenii disperati sunt caracterizati de un stil cognitiv negativ. Neurotransmitatorii implicati în patogenia episodului depresiv major includ norepinefrina. 1990). Exista dovada unei asocieri între incompetenta perceputa si simptomele depresive. dopamina si acidul gama aminobutiric. Se considera ca asteptarea la evenimente dureroase necontrolate conduce la depresie. modificari de dezvoltare. divortul parintilor. De exemplu "am esuat la examen. bolile medicale psihice neafective. calitatea mediului familial. de la vârsta de 7 ani copiii încep sa treaca de la convingerea ca performantele de îndemânare sunt importante. simptomele depresive au fost gasite în asociatie atât cu abuzul fizic. De exemplu. sub forma: 1. Variatia raspunsurilor psihologice în raport cu vârsta poate reflecta diferentele de maturare din biologie. raspunsul adultului depresiv la medicatia care modifica metabolismul aminic cerebral. cu sau fara simptome somatice. pentru ca nu sunt bun de nimic". serotonina. 3. 1991). Kovacs 1997) sunt considerati a fi: pierderea reala a unui parinte. Astfel. sau administrare de Clonidina. stabile si globale. ea explicând diferentele între sexe în simptomatologia depresiva aparuta în perioada adolescentei. Aceste schimbari pot explica relatia între incidenta depresiilor si vârsta mai tânara. tulburare afectiva bipolara tulburare cu episod actual depresiv usor sau moderat. Mecanisme psihologice. În plus. despre lume si despre viitor. cu un procentaj mai mare (54%) dupa Kovacs. urina si activitatea receptorilor plachetari se constituie în dovezi care implica acesti neurotransmitatori. Aparitia la copii a unor astfel de gânduri a fost demonstrata de studiile lui Mc Cauley. contextul si natura socializarii timpurii. sau la cei cu un parinte care are tulburari de somn. este mai scazuta decât pentru adulti. Electroencefalograma de somn poate fi. tulburare depresiva recurenta tulburare cu episod actual usor cu sau fara simptome somatice. Au fost imaginate mai multe modele psihologice menite sa explice maniera în care agentii stressanti externi conduc la starea sufleteasca interna de depresie. tulburare cu episod actual depresiv sever cu sau fara simptome psihotice. nu are valori similare la copii. fiind vazuta ca importanta în etiologia depresiei la tineri. specificitatea acestui test pentru depresia majora la copil. episod depresiv episod depresiv usor cu sau fara simptome somatice. doar daca persoana le atribuie cauze interne. ajungând chiar la 73% în cazul patologiei afective la mama. tulburare cu episod actual moderat cu sau fara simptome somatice. capacitatea de reprezentare a imaginii de sine. Organizatia Mondiala a Sanatatii în ICD-10 codifica depresia. de asemenea. încadrarea în scoala. LCR. unii depresivi nu prezinta acea supresie a secretiei de cortizol care apare în mod obisnuit la administrarea dexametazonei. 85 . KEndall (1988. 1989. Au fost descrise si anormalitati ale raspunsului endocrin prin testul de eliberare a hormonului tiroidian (TRH) si secretia hormonului de crestere dupa hipoglicemie. în cadrul tulburarilor afective. (teoria lipsei de speranta). Încadrare diagnostica. Reformularea teoriei neajutorarii învatate. Mecanisme biologice. la o întelegere a abilitatilor generale care sunt globale si stabile. Pank 1992. acetilcolina. rejectia celor din jur. O alta constructie psihologica este competenta sociala scazuta. episod depresiv moderat cu sau fara simptome somatice. Se pare chiar ca. Specificitatea acestor criterii pentru tulburarea depresiva este scazuta. separarea. Alti autori îsi bazeaza studiile vizând etiopatogenia depresiei pe înregistrarea functionala si structurala a creierului si pe potentialele evocate. cât si cu abuzul sexual. Masuratorile nivelului lor în sânge. are asemanari cu teoriile cognitive ale depresiei. stilul distorsionat de procesare a informatiei ce sta la baza autoevaluarii îi distinge de copiii cu alte tulburari psihiatrice. Multe din constructiile psihologice prezinta însa. anormala (Kutcher. Meyer. Studii efectuate pe tineri cu tulburari depresive au raportat o anormalitate a markerilor biologici: de exemplu. Factori declansatori depresogeni (Berney 1991. ei au o viziune negativa despre ei însisi. episod depresiv sever cu sau fara simptome psihotice. 2.Intre copiii care au experimentat evenimente specifice. Rutter (1991) pune accent pe calitatea legaturilor de atasament. În rândul factorilor de risc se pune un accent deosebit pe bolile afective familiale: 34% din cazuri dupa Puing-Antich. esecul continuu de a demonstra anormalitati ale somnului în depresia prepuberala se datoreaza diferentelor ce apar cu vârsta în natura somnului (Puing-Antich. Tulburarile depresive au fost estimate ca aparitie la aproximativ 20% din copiii maltratati. Ca factori de risc pentru depresie.

iar incidenta pe sexe este aproximativ egala. halucinatiile. Între episoade vindecarea este completa. lunga. 86 . reducerea stimei de sine. Episodul depresiv din tulburarea afectiva bipolara. O lentoare psihomotorie severa poate progresa spre stupor. dorm rau. având o durata medie de aproximativ 6 luni. completa între episoade. Ryan). viziune trista si pesimista asupra viitorului. Episoadele de ambele feluri urmeaza. scade interesul general si bucuria. tulburarea depresiva recurenta. durata medie fiind de aproximativ 4 luni. sau severa. dezastre iminente. Perturbarea consta fie în elevarea dispozitiei. de aproximativ 8-9 luni. au o stare de disconfort. în care delirele. sunt capabili sa faca fata cerintelor vietii cotidiene. 5. tulburarea depresiva sezoniera. moderata. cum ar fi pierderea interesului sau placerii pentru activitati placute. Perioadele depresive pot îmbraca intensitate usoara. în timp ce spitalele de psihiatrie se ocupa de pacientii care sufera episoade severe. 4. de obicei. fara o tulburare semnificativa a dispozitiei. de regula. a caror responsabilitate poate fi asumata de catre subiect. cu sau fara simptome somatice). dar pot fi acceptate perioade de timp mai scurte daca debutul este rapid. întâlnite la diferite niveluri de practica psihiatrica. în care se descriu ca simtindu-se bine. mirosuri de murdarii putrede sau carne vie în descompunere. sau stuporul depresiv sunt prezente. este un episod depresiv sever. Episoadele circumscrise dureaza între 3 si 12 luni. moderate. Debutul poate avea loc în pubertatea tardiva si dureaza mai multi ani. sau olfactive. Din acest motiv distimia are multe în comun cu conceptul de nevroza depresiva. Pericolul de suicid se apreciaza a fi foarte ridicat si sub vârsta de 6 ani. nimic nu-i poate bucura. depresia endogena. Distimia este o deprimare cronica a dispozitiei care nu întruneste criteriile pentru tulburarile depresive recurente din perspectiva duratei si intensitatii. sau în scaderea dispozitiei. Gradul de severitate (usor. uneori indefinit. Episoadele unice au fost separate de tulburarea afectiva bipolara si de alte tulburari episodice deoarece un procentaj ridicat al pacientilor prezinta numai un episod de boala. un numar mic de pacienti putând dezvolta o depresie persistenta. de obicei.distimia. evenimentele stressante de viata. Tablou clinic. Alte simptome comune sunt: reducerea capacitatii de concentrare a atentiei. Suferinzii au perioade de zile. Subiectul vireaza dispozitional spre depresie. sau severe (cu sau fara simptome psihotice. Tulburarea afectiva bipolara se caracterizeaza prin episoade repetate (cel putin doua) în care nivelele de dispozitie si activitate ale subiectului sunt perturbate. apar sub forma unor voci defaimatoare sau acuzatoare. pentru diagnostic fiind obligatorie existenta a cel putin doua episoade. Acesti pacienti mediteaza si se plâng. apetit diminuat. pentru diagnostic fiind esential sa existe cel putin un episod anterior hipomaniacal. el constituind a zecea cauza de deces sub 10-12 ani (Kovacs. trezirea matinala. dar prezenta unui astfel de stress nu este esentiala pentru diagnostic. Episodul depresiv poate avea intensitate usoara. cu durata de minim doua saptamâni. adesea. ajungându-se la fatigabilitate crescuta si activitate diminuata. tulburare persistenta a dispozitiei afective . un debut insidios. sunt obositi si deprimati. moderata sau severa. idei sau acte de autovatamare sau de suicid. sau hipomanie).tulburare cu episod actual depresiv sever cu sau fara simptome psihotice. pierderi în greutate 5 procente din greutatea initiala – sunt luate în considerare numai daca sunt prezente cel putin 4 simptome de acest tip. sever) sunt specificate pentru a acoperi o paleta mai larga de stari. Tulburarea depresiva recurenta include reactiile depresive repetate. totul constituie pentru ei un efort. Tulburarea depresiva recurenta se caracterizeaza prin episoade repetate depresive. lipsa reactiei emotionale la bucurii. Primul episod apare la orice vârsta din copilarie pâna la senectute. de obicei. este necesara pentru stabilirea diagnosticului o perioada de minimum 2 saptamâni. somn perturbat. dar majoritatea timpului adesea luni în sir. cu 2 ore mai devreme ca de obicei. Halucinatiile auditive. Episoadele depresive pot fi usoare. scaderea apetitului. însotita de scaderea energiei si activitatii (depresie). Episoadele maniacale încep brusc si dureaza între 2 saptamâni si 4-5 luni. Depresia care apare la vârste mici are. idei de vinovatie. de cele mai multe ori. Subiectii cu episoade depresive usoare apar. mediu. ideea de pacat. energie si activitate crescuta (manie. cât si pentru cea a copilului si adolescentului. iar simptomele deosebit de severe. maniacal. Clasificarea este valabila atât pentru depresia adultului. sau saptamâni. saracie. o evolutie trenanta. Vindecarea este. lentoare sau agitatie psihomotorie. Dispozitia scazuta de la o zi la alta este independenta de circumstante Pentru episoadele depresive. sau afectiv mixt. cu colorit somatic. care sa fi fost separate între ele de un interval de mai multe luni. Ideile delirante implica. Episodul depresiv cu semne psihotice. se reduce energia. Depresia tinde sa dureze mai mult. indiferent de gradul de severitate. depresia psihogena. în cabinetele de medicina generala. Alte simptome. dar.

în general. scolar. neputinta. depresia în epilepsie. traumatisme. Par plictisiti. Ulterior. acuze somatice. encoprezis. Weinberg. reprezentarea imaginii de sine. Astfel. tulburarile de somn. fara a întruni criteriile complete pentru diagnosticul unui episod depresiv major. schimbarea domiciliului rejectie. tulburari de comportament. 3. Diferiti autori (Cytryn. pierderea apetitului. enurezis. neiubit. episoadele izolate sunt separate de mai multi ani lipsiti de orice simptome depresive. tulburari de relationare interpersonala. Cu cât copilul este mai mic. depresia de supapa (dupa hipercompensare). Prezenta anumitor trasaturi: disforie. concentrare redusa. acelasi autor sa recunoasca depresia endogena. are o slaba capacitate de a se bucura. randament scolar scazut. accese de plâns. sub 5 ani. Kowacs) si sistemele actuale de clasificare considera importante pentru diagnosticul de depresie la copil: 1. pot apare aglomerari de episoade. iar altii au episoade cu frecventa din ce în ce mai crescuta pe masura ce înainteaza în vârsta (perioadele de remisie dureaza. activitati stereotipe. tristi. inhibat motor. cu raspuns slab la stimulari. Sub raportul posibilitatilor clinice de manifestare ale depresiei. separare. a carui durata este variabila. încadrare în scoala). lipsa de interes în raport cu mediu. suferinzi. indiferent de vârsta. Se adauga criteriul de durata Particularitatile clinice în functie de vârsta ar putea fi sistematizate astfel: a. instabilitate. inhibitie motorie. complexe de inferioritate. criteriile tipice puseului major continuând sa fie întâlnite pe o perioada de 2 sau mai multi ani.nu fiindca sunt conditiile externe deosebite. depresia nevrotica. tulburari de atentie. 2. dezinteres pentru joc. Dupa vârsta de trei luni se vorbeste despre hospitalism. calitatea mediului familial. c. ipsatie. ci pentru ca se reduce capacitatea copiilor de a face fata stresului. plânsul paroxistic. Exista si remisii partiale (20-30% din cazuri) în care luni. tulburari de concentrare la lectii si joc. suicid. de a-si tampona trairile negative. pierderea energiei. traieste cu sentimentul ca este rejectat. cu absenta contactului cu lumea. pierderea interesului general. saptamâni. crize de acting-out antisociale.Debutul depresiei se leaga de cel putin trei domenii de factori: declansatorii depresogeni (pierderea reala a persoanei de atasament. tristete. depresia constitutionala. onicofagie. infectii. Este gata permanent de plecare. 4. sentiment de insecuritate. anxietate de separare. comportament agresiv. reactia depresiva. abia dupa vârsta de 10-12 ani. nesatisfacut. iar activitatea se întoarce la nivel premorbid. mai mult la începutul evolutiei bolii). Netratat dureaza tipic 6 luni sau mai mult. Nissen vorbeste despre: depresia anaclitica. descurajarea. bolile medicale. depresia endogena. pavor nocturn. de multe ori. o perioada prodromala poate include simptome de anxietate. dar mai ales bolile afective familiale . crize de furie. îmbufnare. Evenimentele 87 .mecanism poligenic de transmisie) si resursele sociale reduse sau inadecvate de coping (de a face fata multiplelor solicitari din mediul de viata . d. Tulburari de ordin social. iritabilitate. intoxicatii. se vorbeste despre depresii psihogene. simptomele episodului depresiv major se dezvolta în zile sau saptamâni. impulsul suicidal. slabiti. atitudini de retragere. endocrinopatii. mai ales dupa vârsta de 5 ani. Evolutiv. impulsuri suicidale. familial. autoapreciere scazuta. de depresie usoara cu o durata de saptamâni. Alteori. În majoritatea cazurilor exista o remisie completa a simptomelor. b. comportament agresiv. apetit redus. însingurare. tulburari de somn. neastâmpar. înaintea debutului puseului depresiv major complet. depresia se manifesta prin simptome somatice (aparitia depresiei somatogene este semnalata de Niessen ca posibila înca de la nastere). pentru ca. Debutul bolii se poate produce la orice vârsta. apetit. si astfel se instaleaza depresia). crize de furie si agitatie. iar la 13-18 ani predomina ideatia depresiva. depresia de competitie (scolara). între 6 si 12 ani raportul dintre cele doua categorii de simptome (somatice si psihice) se egalizeaza. factori de risc sau vulnerabilitate (calitatea legaturilor de atasament. Apare un fond de tristete. Prezinta tulburari de somn. La sugar predomina tulburarile somatice. Exista în 5-10( din cazuri posibilitatea evolutiei cronice. insecuritate anxioasa-iritabila. persista câteva dintre simptome. sau luni. contextul si natura socializarii timpurii. Adesea exista enurezis. divortul parintilor. simptomatologia somatica este dominanta. inhibitie mnestica. La scolarul mic depresia este mai putin extinsa si se confunda adesea cu boli somatice. Alte tulburari: sentiment de culpabilitate. scadere în greutate. La prescolar poate exista o dispozitie trista cu nefericire. nanism psihosocial. cefalee. copil plângacios. abandon. Exista un aspect de tristete expresiva. Copilul pare plictisit. lipsa de apetit pentru activitate. sau iritabilitate. La elevul mare apar. nemultumit. cu imagine de sine alterata. ani. nivelul cognitiv de procesare. anhedonie. complexul de inferioritate. retard în dezvoltare.

Riscul recurentei atacului de referinta la copiii cu depresie majora este de 74% la un an de la debut si de 92% la 2 ani. indusa de sevrajul la cocaina". etc. ca în 50% din cazuri este posibila recaderea depresiva dupa primul episod (8% chiar sub forma bipolara). ei devin mai vulnerabili la urmatoarele probleme ivite. 1984). indivizii sunt schimbati de primul episod depresiv. tulburari de intensitate nevrotica (depresii nevrotice si de epuizare). Se presupune astazi ca. o perioada de cel putin 2 ani. semne de disociatie. O tulburare depresiva majora cu aparitie concomitenta cu un factor de stres va fi diferentiata de tulburarea de adaptare cu dispozitie depresiva. istoria personala sau familiala putând fi de ajutor în stabilirea diagnosticului diferential. Continuitatea simptomatologiei depresive în viata adulta este cel mai bine prezisa de o depresie severa. este secundar tulburarii afective. 1978). 1982). Tinerii diagnosticati ca depresivi sunt predispusi sa aiba episoade ulterioare depresive în urmatorii 5 ani. sau nu includ o încarcatura functionala marcata. astfel încât. lipsa de speranta. simptome psihotice.). investigatii neurologice si paraclinice caracteristice. Se va exclude si tulburarea dispozitionala indusa de anumite substante. determinarea tulburarilor de somn. Nivelul inhibitiei. SADS pentru copii si adolescenti (Puing-Antich. chiar daca intensitatea si durata simptomelor este mai mare. Milea (1988) recunoaste pentru copil si adolescent posibilitatea aparitiei depresiei sub forma de: 1.psihosociale pot juca un rol mai semnificativ în precipitarea primului sau a celui de-al doilea episod. Procedeele biologice utile pentru stabilirea diagnosticului de depresie sunt: testul de supresie la dexametazona. ele se atribuie mai degraba dureroasei pierderi decât episodului depresiv major. -depresii psihogene. Childhood Depression Inventory (Kovacs. Încarcarea familiala este mai mare când tulburarea bipolara este precedata de simptome înainte de vârsta de 12 ani (desi aceste simptome constau mai mult în hiperactivitate si tulburari de comportament). etc. Tulburarea distimica presupune prezenta simptomatologiei depresive cu o intensitate mai putin severa si evolutie cronica. având un rol mai mic în debutul episoadelor urmatoare. Beck Depression Inventory. S. la fel ca si raspunsul la tratament. Dupa pierderea unei persoane iubite. 1982). se stabileste diagnosticul de "Tulburare a dispozitiei cu caracteristici depresive. Mijloace de diagnostic. exceptând situatia în care abuzul de droguri. atentia cercetatorilor se centreaza pe procesele psihologice si neurobiologice care pot fi implicate în recidivarea si remiterea proceselor depresive. în 40% din cazuri s-a gasit o patologie anxioasa si 15% consum de toxice. Studiile familiale asupra adolescentilor cu tulburari bipolare sustin ideea ca factorii genetici pot fi implicati. abuzul de substante. Se apreciaza ca 60% din situatii prezinta risc de depresie la vârsta adulta. acest lucru având importanta în prevenirea depresiei la adult. toate nevrozele copilului si adolescentului prezinta elemente depresive mai mult sau mai putin exprimate. 88 . atac de hipotiroidism. sau psihotica (depresii psihoreactive). recunoasterea si tratamentul primului episod depresiv. Diagnosticul diferential se impune cu tulburarile de dispozitie datorate unei stari medicale generale (scleroza multipla. Forme clinice. Cei cu depresie de lunga durata îsi revin mai greu decât cei cu forma acuta. randamentul general scazut ridica problema diagnosticului diferential cu dementa. cu ideatie sucidara. Hamilton Rating Scale-pentru adulti (1960). Copilul cu boala bipolara are o mai pronuntata variatie a starii de dispozitie decât copiii hiperactivi. cu forma de prezentare asemanatoare depresiei adultului si cu absenta tulburarilor de comportament. determinarea hormonilor de crestere. dar în acest ultim caz. exista o istorie premorbida de activitate cognitiva în declin. Schedule for Affective diseases and schisophrenia (Spiteer. medicamente. pe baza anamnezei. Daca însa. Instrumentele de interviu sau chestionarele mai frecvent utilizate sunt: Diagnostic Interview for children and adolescent (Reich. sau ca manio-depresie în maturitate. În evolutia depresiei. pe lânga simptomatologia depresiva cel putin 2-3 saptamâni de iluzii sau halucinatii. 21 itemi vizând trei grade de intensitate (1961). În prezentarea puseului de referinta la copil exista diferente mai putine între cazurile diagnosticate ulterior ca schizofrenie. lipsa suportului social. atâta vreme cât nu persista mai mult de 2 luni. depresia apare numai în contextul sevrajului la cocaina. Tulburarea schizoafectiva presupune. examenului clinic general si a examinarilor de laborator. Se impune deci. La control. cu actiune îndelungata sau acuta. activitatea tinde sa fie mai dezordonata. indicatorii care prezic riscul suicidal includ tentative anterioare. ideatie suicidala. accesul facil la metoda sinuciderii. Se considera astazi. Criteriile de diagnostic sunt cele prevazute de clasificarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii (ICD-10) si cea a Asociatiei Psihiatrilor Americani (DSM IV). apar ca urmare a unor situatii psihotraumatizante. preocupari morbide cu sentimentul lipsei de valoare. pot exista iluzii sau halucinatii.

-depresiile endogene (formele bipolare, monopolare, depresia recurenta, distimia) au un determinism ereditar, realizând formele cele mai tipice de depresie; 3. -psihozele schizo-afective, contextul clinic sugereaza schizofrenia; 4. -depresiile somatogene sunt atribuite unor cauze fizice incluzând depresiile organice (determinate de leziuni organice cerebrale-unele tumori, epilepsie, demente) si depresiile simptomatice (în boli ca diabet, hepatita, hipotiroidismul). În depresiile simptomatice sunt incluse si cele care apar în cursul unor tratamente de durata cu corticoizi, rezerpina, tranchilizante majore. Tratament. La ora actuala se considera ca numai 18 % din copiii depresivi se afla sub tratament si numai 7% din cei care au savârsit suicid au fost tratati anterior. Abordarea terapeutica a copiilor depresivi va depinde de problemele identificate. Se impune o apropiere de pacient prin întâlniri regulate, discutii cu copilul si familia lui, acest tip simplu de interventie înlaturând (prin metode combinate) stresul si îmbunatatind dispozitia. În depresiile severe sau în cele cu ideatie suicidara internarea în spital si supravegherea permanenta este obligatorie. Tratamentul se adapteaza nevoilor copilului, fara a uita posibilele relatii deteriorate cu semenii, care pot sa joace un rol în mentinerea depresiei. Este obligatorie o interventie terapeutica cât mai precoce, implicând oferirea unor resurse socio-familiale pentru copiii depresivi. Interventia cât mai rapida este necesara pentru prevenirea altui episod, pentru a scurta durata episodului, a diminua fenomenologia clinica asociata si a preveni suicidul. Parintii trebuie sprijiniti, informati corect si utilizati ca si coterapeuti, asistati pe parcurs, refortificati în stradania lor, tratati daca sufera si ei de depresie sau de alte boli (M. Kovacs, 1997). La adolescenti s-au obtinut ameliorari semnificative prin interventii cognitive si prin alte tratamente psihologice. Cele mai eficiente sunt psihoterapiile de grup. Deoarece copiii cu depresie provin adesea din familii în care sunt probleme, psihoterapia familiala se impune. Parintii vor beneficia de informatii privitoare la natura depresiei si la perspectivele de însanatosire. Antidepresivele triciclice se utilizeaza cu succes în tratamentul depresiei la copii. S-a demonstrat ca în prepubertate raspunsul la Imipramina este mai bun la copiii cu depresie si anxietate, fata de copiii cu depresie si tulburari de comportament.. Un tratament modern mai ales pentru depresia endogena este cel cu Zoloft, Prozac, Efectin. Electrosocurile sunt indicate în terapia depresiei severe la adolescenti; studiile de anatomie au demonstrat ca nu se produc modificari structurale în urma efectuarii lor, iar informatiile din literatura de specialitate sugereaza faptul ca nu se asociaza cu efecte substantiale pe termen lung asupra performantelor cognitive. Alte tratamente folosite în tulburarile depresive din copilarie includ terapia prin lumina si pe cea cu hormoni tiroidieni. În formele bipolare, episodul maniacal beneficiaza de tratament cu Neuroleptice. Alte medicamente cum ar fi Litiul, Valproatul, Carbamazepina sunt eficiente daca sunt potentate de tranchilizante majore. În depresia bipolara Litiul este cel mai bun tratament de prima intentie. El se utilizeaza ca tratament de electie pentru prevenirea recaderilor la adulti. Anticomitialele pot fi alternative utile la Litiu în cazul bolii bipolare refractare, sau când apar cicluri repetate. Adolescentii care au avut un debut cu probleme psihotice înainte de pubertate, prezinta un raspuns relativ mai rau la litiu. II. Mania Se considera ca 12% din cazurile de manie la adult au debutat sub vârsta de 10 ani (Carlson, Strober, 1975). La vârste mici exista, adesea, aceeasi maniera de intrare în puseu, prin: hiperkinezie pe spatiu larg, logoree, glume necontrolate, coprolalie, insomnii, dezinteres fata de scoala. Episodul maniacal îmbraca trei grade de severitate, cu o simptomatologie caracteristica; dispozitie elevata, cresterea volumului si vitezei activitatii fizice si mentale. Ca si entitate clinica, vorbim de episod maniacal unic, sau, daca au existat episoade afective anterioare, de tulburare bipolara. Hipomania este un grad usor de manie, elevatie usoara, energie si volum crescut al activitatii, sociabilitate si comunicare verbala crescute, reducerea nevoii de somn, iritabilitate, lipsa de rusine, fara a afecta grav capacitatea generala de efort. Mania fara simptome psihotice se caracterizeaza printr-o dispozitie care poate varia de la jovialitate nepasatoare la o stare de excitatie aproape incontrolabila, însotita de hiperactivitate, logoree, insomnii, atentie hipotenace, hipervigila, inhibitii sociale scazute, autoapreciere exagerata, grandoare, optimism excesiv. Pot apare tulburari perceptive, cum ar fi aprecierea culorilor ca fiind extrem de vii, hiperacuzie subiectiva, preocupare pentru detaliile fine ale materialelor. Tinuta este extravaganta, glumele nepotrivite, lipsesc convenientele, pacientii devenind uneori iritabili si suspiciosi. Durata episodului, conform ICD-10 trebuie sa fie de cel putin o saptamâna, iar intensitatea

2.

89

suficient de mare pentru a întrerupe munca si activitatile sociale. Mania cu simptome psihotice este o forma severa de boala, evoluând cu delir expansiv, de grandoare sau religios, de identitate sau de rol, cu posibila crestere a suspiciozitatii si iritabilitatii, ajungând pâna la delir persecutor. Exista polipragmazie dezordonata, fuga de idei, logoree, halucinatii. În tulburarea afectiva bipolara incidenta pe sexe este egala, exista vulnerabilitate la boala conditionata genetic, o anume personalitate premorbida cu oscilatii afective nemotivate în timp, aparent fara semnificatie. Fiecare episod maniacal dureaza, în medie 6 luni, este declansat de anumite evenimente stressante de viata (neesentiale pentru diagnostic), vindecarea fiind completa între episoade. Diagnosticul diferential se impune, în functie de intensitatea simptomelor cu: hipertiroidismul, anorexia mentala, intoxicatii, schizofrenie afectiva, tumori frontale (moria), infectii (coree, lues). Tratamentul se face, în puseu, cu neuroleptice (Haloperidol, Clorpromazin, Levomepromazin), pentru profilaxia recidivelor utilizându-se Carbonatul de litiu sau Carbamazepina. IV. Ciclotimia se defineste ca o dispozitie oscilanta, necorelata cu evenimentele de viata, cu numeroase perioade de depresie si elatie usoara, cu un demers cronic, desi dispozitia poate fi, din când în când, normala sau stabila câteva luni. Desi se întâlneste la adult, ea poate debuta în adolescenta. Se suprapune peste tulburarea de personalitate afectiva, personalitatea ciclotimica. SUMAR În cele mai multe sisteme de clasificare sindromul depresiv presupune, pe lânga dispozitia depresiva, prezenta simptomelor asociate, mai ales un stil propriu de a gândi, pierderea sentimentului de bucurie (anhedonie), simptome somatice, pierderea energiei, somn scurtat. Existenta depresiei la vârste mici este o problema controversata. Pâna nu demult, era raspândita ideea ca bolile depresive nu pot apare în copilarie, sau daca apar o vor face sub o forma mascata. Astazi depresia este recunoscuta si în vârsta de dezvoltare. La vârste mai mici, copiii difera de adult prin capacitatea de a experimenta unele din caracteristicile cognitive, au o slaba capacitate de a-si comunica tristetea, de a sesiza virarea calitativa a dispozitiei lor, de a o verbaliza, disforia este înlocuita cu iritabilitate, inhibitia psihomotorie este rara, sentimentul de vinovatie greu de apreciat, iar ideile suicidare pot fi deduse numai din contextul comportamental. Depresia care apare la vârste mici are, de regula, un debut insidios, o evolutie trenanta, lunga, de aproximativ 8-9 luni. Pericolul de suicid se apreciaza a fi foarte ridicat si sub vârsta de 6 ani, el constituind a zecea cauza de deces sub 10-12 ani. Cu cat varsta copilului este mai mica, depresia se va manifesta mai mult prin simptome somatice. Se considera ca 12% din cazurile de manie la adult au debutat sub vârsta de 10 ani. La vârste mici exista, adesea, aceeasi maniera de intrare în puseu, prin: hiperkinezie pe spatiu larg, logoree, glume necontrolate, coprolalie, insomnii, dezinteres fata de scoala. Episodul maniacal îmbraca trei grade de severitate, cu o simptomatologie caracteristica; dispozitie elevata, cresterea volumului si vitezei activitatii fizice si mentale. Ca si entitate clinica, vorbim de episod maniacal unic, sau, daca au existat episoade afective anterioare, de tulburare bipolara.

90

AUTISMUL SI TULBURARILE PERVAZIVE DE DEZVOLTARE OBIECTIVE - Prezentarea tulburarilor pervazive de dezvoltare,insistand asupra autismului infantile, care este cea mai frecventa entitate din acest grup. Autismul este un sindrom distinct, caracterizat printr-un model cognitiv, social si comportamental specific, mai frecvent la baieti. În forma sa clasica, descrisa de Kanner, autismul este inclus, prin sistemul actual de clasificare a bolilor, acceptat de OMS, ICD-10, în grupul psihozelor pervazive de dezvoltare. S. Freud, în 1911, afirma ca autismul este un exemplu clar al unui sistem psihic rupt de stimulii lumii exterioare si capabil sa-si satisfaca în maniera autistica pâna si nevoile sale nutritive…asemanator unui ou de pasare care contine sursa de hrana în coaja. În conformitate cu ICD-10 (World Health Organisation, 1992) si DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994), trei domenii de activitate perturbate sunt esentiale pentru diagnosticul de autism: alterarea comunicarii verbale si a relatiilor interpersonale, comportament restrictiv, repetitiv, stereotip, anormalitati care debuteaza înaintea vârstei de 36 de luni. Consideratii etiopatogenetice. Neurobiologia autismului. Studiile de autopsie au considerat ca raspunzatoare de tulburarile de tip autist lobul temporal medial, nucleul talamic, ganglionii bazali, sistemul vestibular, puntea si neocerebelul (Rutter, 1994). Indivizii cu autism nu prezinta leziuni mari, evidente, gliale, sau o configuratie girala anormala, sau demielinizare. S-a constatat însa, o crestere a densitatii celulare, cu reducerea marimii acestora bilateral în sistemul limbic, pierderea variabila a celulelor Purkinje, pâna la pierdere extinsa, granule celulare în cortexul neocerebelos (Bauman, 1991). Aceste modificari nu sunt datorate medicatiei si nu se asociaza cu severitatea simptomelor clinice. Studiile de autopsie efectuate pâna în prezent, se bazeaza însa, pe un numar restrâns de cazuri, au fost lipsite de comparatie caz-control cu retard mental, astfel încât gradul în care modificarile amintite sunt specifice autismului, ramân discutabile. Pierderea retrograda a celulei si atrofia care se asteapta în leziunile perinatale, sau postnatale, nu sunt prezente constant în autism. Aceste constatari, împreuna cu absenta unor leziuni mari, au facut pe unii autori sa sugereze ca începutul oricarei aberatii de dezvoltare în autism ar trebui sa debuteze în trimestrul II, sau dupa saptamâna 30-32 de sarcina. Accentuarea comportamentului stereotip în conditiile sporirii gradului de noutate si complexitate a stimulilor externi, în paralel cu amplificarea undelor desincronizate EEG la subiectii autisti constituie o particularitate a lor, deoarece la cei cu retard mental se produce fenomenul invers (Rimland, Fein, 1988). Constatarile sustin implicarea disfunctiei sistemului activator ascendent în producerea tulburarilor, Minshew si Goldstein, în 1992 ajung însa, la concluzia ca nu atentia, ci procesarea informatiei complexe este deficitara în autism. Studiile de imagistica sugereaza computer tomografic, faptul ca ar exista la autisti o marire a spatiilor fluide ale sistemului nervos central (Courchesne, 1991). Rezonanta magnetica nucleara indica, inconstant, reducerea marimii regiunilor neocerebelului, a lobilor vermal VI si VII. Disfunctia cerebelului în dezvoltarea precoce este, în general, asociata cu dificultati neuromotorii, mai curând decât cu dificultati cognitive (nu se potriveste acest lucru cu încercarile de explicare a autismului prin anomalii ale cerebelului). Studiul primatelor a generat interes în perspectiva existentei unor echivalente functionale ale comportamentului autist. Ideea de baza este ca diferite tipuri de sistem nervos central, în diferite puncte de dezvoltare, raspund de comportamente similare. De exemplu, maimutele cu leziuni ale lobului frontal dorsolateral, la vârsta de 1 an raspund cu întârziere la stimuli fata de maimutele care au prezentat aceeasi leziune la 3 ani. Neurochimie. Neurotransmitatorii au fost studiati în lichidul cefalorahidian, în sânge si în urina; sau cercetat si enzimele trombocitare care regleaza nivelul neurochimic prin metabolizarea unor substante chimice la stadii inactive. Nivelele sanguine crescute ale serotoninei au fost depistate la aproximativ o treime din copiii autisti cu handicap mental si la jumatate din copiii non-autisti retardati sever; unele date de cercetare sustin ca hiperserotoninemia se aglomereaza familial. Nivele scazute ale acidului 5hidroxiindolacetic, metabolitul primar al serotoninei, au fost gasite la copii autisti, fara a exista modificari ale acestuia în lichidul cefalorahidian. Nivele scazute ale noradrenalinei au fost notate la autisti comparativ cu normali, dar studiile excretiei urinare au condus la rezultate mixte. Alte investigatii au sugerat asociatii

91

1996). apar adesea în conjunctie cu tulburarile autiste (O. condenseaza notiuni. Tablou clinic. anxietati fobice. foloseste notiuni aproximative. anxietati periodice inexplicabile. Autismul infantil este o tulburare de dezvoltare pervaziva caracterizata de prezenta anormala si/sau alterarea curbei de dezvoltare ce se manifesta înainte de 3 ani si prin modele caracteristice de comportament perturbate în cele trei domenii de activitate: interactiuni sociale. accentuarea ideilor emise devin ciudate. învatarea rutelor si locatiilor.Ghiran. Jocurile sunt stereotipe. 1997): anomalii de orientare si comutare a atentiei. spunând. GABA-ergic (Oliverio. singur într-un univers marcat de bizar. a unor frati cu deficite social-cognitive. de exemplu. Cercetarile de genetica efectuate pe gemeni în studiile familiale ale lui Folstein si Rutter (1977) evidentiaza 37( concordanta pentru autism în cazul a 11 perechi de monozigoti. 1994). Caracterul bizar al comportamentului îi confera caracteristica psihotica. privirea inteligenta. comunicare si comportament restrictiv. de aceea exprimarea lui se va face într-o maniera ecolalica. La om. 1984). tulburari de somn si alimentare. Dezvoltarea somato-endocrina a copilului autist este buna. în cerc. lipsit de nevoia unui contact vizual "ochi în ochi" cu cei din jur. dar impresia pe care o lasa în jur este de insuficienta psihica. de unde si denumirea tulburarii de "limbaj în banda de magnetofon". copilul nu va vorbi niciodata. Memoria mecanica buna îl ajuta la înregistrarea unor notiuni abstracte care îi depasesc vârsta. muzica). respingând colaborarea cu ele. enkefalinele) au o afinitate foarte mare pentru receptorii dopaminergici D2. 1998). În studii mai recente de genetica moleculara. Concentratiile scazute ale beta endorfinelor în plasma persoanelor autiste a fost explicata prin feed-back-ul negativ de diminuare a nivelului lor periferic ca urmare a cresterii concentratiilor opioidelor la nivelul sistemului nervos central (Willemsen. serotoninergic. dinamica.între autism si bolile autoimune. intonatia. fosnit si manifesta interes pentru muzica clasica. apare virarea calitativa specifica a limbajului: se pierde flexibilitatea în exprimare. dezinteresat de persoane. 1998). la fel si hipoacuzia este consecinta dezinteresului general pentru informatia din jur. repetitive. Studiile genetice din perspectiva autismului sunt la începutul lor. privindu-si mâinile. Insuficienta psihica este aparenta (desi o parte din ei pot asocia un retard usor). sa le traiasca adecvat si sa raspunda la ele (V. abilitati "savante" pentru calcul. la persoana a III-a singular când este vorba despre propria persoana. constructii din cuburi. Autistul reactioneaza însa. disfunctii cognitive globale asociate cu tulburari ale sistemului nervos central de aspect microsechelar encefalopat. comportamente automutilante. erorile congenitale ale metabolismului purinei si acidoza lactica (Rutter. daca vezi fotografia unui astfel de copil nu-ti dai seama ca performantele sale sociale sunt atât de modeste. la zgomote de intensitate mica. nu poate stabili relatii empatice. Interactiunea sociala reciproca alterata constituie trasatura esentiala a bolii. repetitiv (ICD-10). Benga. sau cu handicap sever. departat de realitatea obiectiva. noradrenergic. hiperacuitate la stimulari unisenzoriale. care îi confera denumirea de autism. Nu este un consumator de stari emotionale. pentru 92 . fata de 0( la 10 perechi de dizigoti. abilitati exceptionale (hiperlexie. fiind rezervat în fata unei lumi pe care nu o întelege. jucarii zgomotoase. grimaserii). arta. dar pentru a putea da un sfat genetic familiilor în care exista un copil autist trebuie tinut cont de faptul ca pentru urmatorii descendenti exista un risc de aproximativ 3( de aparitie a unei forme usoare de autism. Thijssen. tulburari în integrarea senzoriala.Ghiran. O nota dominanta a comportamentului lor este preocuparea pentru imuabil. care chiar daca nu sunt investite cu valoare diagnostica. specific umane cu cei din jur si de aceea nu-si poate modela comportamentul în raport cu contextul social dat. Peptidele opioide (beta-endorfinele. hipoacuzie. Experientele efectuate pe animale i-au condus pe unii cercetatori la ipoteza cresterii peptidelor opioide în autism. Comportamentul specific autist de automutilare a fost explicat tocmai prin efectele antinociceptive ale opioidelor care conduc la alterarea feed-back-ului senzatiei de durere. fara adresa în comunicare fraze auzite întâmplator.5-2 ani. Când debutul bolii se produce înainte de aparitia limbajului. a caror stimulare duce la inhibarea formarii de dopamina si cresterea cantitatii de acid homovanilic rezultat din metabolizarea anterioara a dopaminei (care nu se sintetizeaza si nu se utilizeaza în transmiterea sinaptica). Copilul autist nu achizitioneaza constiinta de sine. joc de lumini si umbre. lipsite de creativitate (mers pe vârfuri. Faciesul este inteligent. Melmer localizeaza tulburarea la nivelul bratului lung al cromozomului X. Autistul este incapabil sa receptioneze emotiile celor din jur. închistat într-o existenta paralela. Copilul autist este detasat de mediu. atunci când îi este foame: "da copilului mâncare". Exista un complex de simptome. reproducând. el nu exista ca persoana. sau "limbaj de papagal". confunda sensul concret al cuvintelor cu cel figurativ. bizarerie (V. Opioidele actioneaza similar si în sistemele colinergic. astfel ca. Daca debutul s-a produs dupa 1. Gilberg (1988) gaseste nivele crescute ale substantelor similare endorfinelor în lichidul cefalorahidian.

întârziere sau blocaj în dezvoltarea limbajului. sau cel putin doi de la (1). blocaj în reciprocitatea emotionala si sociala.vârsta. cum ar fi contactul ochi în ochi. expresie faciala. c. care ocazional poate fi o jucarie. . blocaj spontan în cautarea placerilor. avem nevoie de: 1. B.vârsta verbala. 4.comunicarii. Diagnosticul autismului. anormale în intensitate si orientare. Adesea acest obiect are caracteristici senzitive si copilul îl gaseste atragator (o cârpa. Înrautatirea calitativa a interactiunilor sociale. Nu poate fi atribuit diagnosticului de sindrom Rett sau tulburarilor dezintegrative ale copilariei. întârzierile de dezvoltare specifice. De exemplu. 5. înrautatire marcata în abilitatea de a sustine sau de a imita o conversatie. 93 . înrautatire marcata în folosirea comportamentului nonverbal. 3. b. sau câte unul de la (2) si (3). Pentru a stabili diagnosticul diferential al autismului. descoperind ce comportamente pot fi puse pe seama unor explicatii alternative. sau papusile. în conformitate cu sistemul american de clasificare DSM-IV se bazeaza pe: A. (2). Întârzierea si functionarea anormala în urmatoarele domenii cu început la aproximativ 3 ani: 1. ulterior stabilind daca trasaturile ramase ale conduitei copilului corespund cel mai bine cu autismul. Jocuri simbolice si imaginative. diagnosticul se pune pas cu pas. Prezenta a sase sau mai multi itemi de la (1). Resping animalele de plus. Considerarea altor factori psihosociali relevanti. stereotipe de intensitate si activitate manifestate prin urmatoarele: a. d. Stabilirea corespondentei comportamentului copilului cu: . în care. . o batista). b. corespunzator nivelului de dezvoltare. sau a contactului cu alti oameni (de exemplu. inflexibilitate. . cu recunoasterea explicita a necesitatii de a considera în fiecare caz nivelul intelectual. . alte tulburari psihotice si factorii psihosociali. Determinarea abilitatilor lui de limbaj. c. blocaj al capacitatii de joc. c. folosirea stereotipa si repetitiva a limbajului. manifestata prin unul din urmatoarele: a.jocului. Considerarea problemelor speciale în domeniile: . Limbaj utilizat în comunicarea sociala. în cazurile cu limbaj adecvat. cum ar fi handicapul mental profund. manierisme motorii repetitive si stereotipe (tremor si miscari ale mâinilor. manifestata prin doua din urmatoarele: a.altor comportamente. 6. gesturi acompaniatoare ale relationarii interumane. 2. 2. Forma prevalenta de joc este cea senzorimotorie. Din cauza ca autismul este o tulburare de dezvoltare heterogena diagnosticata pe baza unui model al deficitelor. Interactiuni sociale. autistii îsi lipesc urechile de locul unde se aude zgomotul în momentul pornirii unui aspirator. b. Patternuri behavioriste restrictive. preocupari stereotipe. O parte dintre copiii autisti manifesta preferinta pentru un anumit obiect. rutina.abilitatilor sociale. ritualuri morfofunctionale. surditatea sau neglijarea severa. preocupare persistenta fata de unele obiecte.vârsta mentala. d. 3. 1994). sau cu o alta tulburare pervaziva de dezvoltare (Rutter. Clasificarile multiaxiale ca ICD-10 si DSM IV sunt alcatuite pentru a atinge acest scop. C. Diagnostic diferential. . blocaj în a arata interes pentru anumite obiecte). atentia copilului se îndreapta spre parti din obiecte si nu spre întreg. fara a fi interesati de celelalte componente ale lui. 3. sau miscari ale întregului corp). (3). 2. Determinarea nivelului cognitiv al copilului (non verbal si verbal).neschimbarea ordinii exterioare a lucrurilor. 1. Înrautatirea calitativa în comunicare. pentru ca în mintea lor se produce ceva ce indica asemanarea cu realitatea: animale si oameni (Theory of Mind). esecul în a realiza o relatie apropiata cu nivelul de dezvoltare. d. Identificarea oricaror probleme medicale.

comportament social anormal. nesiguri. o larga varietate de interese care îi diferentiaza de copiii autisti. dar exista mai multa reciprocitate sociala si comunicare spontana directionata. cu debut aparent infectios. Sindromul Asperger presupune existenta unor anomalii în domeniul relatiilor sociale. Apare în majoritatea cazurilor la baieti acompaniat de un evident infantilism somato-endocrin (Ghiran. 1997). aditionale. care întinsa pâna dupa vârsta de 3 ani. ridica posibilitatea diagnosticului de mutism electiv. dupa o dezvoltare normala. anormalitatile specifice de limbaj asociate autismului. 94 . a capacitatii de comunicare. Mutismul electiv. sau doar foarte sever întârziate. restrictiv. astfel ca în perioada de adolescenta apar atrofii spinale cu inabilitati motorii severe. Pentru copiii cu retard profund este dificil de apreciat daca activitatile lor sunt deviate. tulburari dezintegrative. Acesti copii nu au. având adesea antecedente familiale de schizofrenie. deteriorarea controlului motor. sau schizofrenia copilului. comportament stereotip. se ataseaza si interactioneaza verbal cu membrii familiei. neîndemânatici. Cel mai frecvent asociaza un retard psihic cu coeficient intelectual sub 50 si tulburari specifice de dezvoltare a limbajului de tip receptiv. asociata cu încetinirea cresterii perimetrului cranian. dupa o dezvoltare normala. sau dificultatile de întelegere a limbajului specifice autistilor. nu contribuie la dificultatile copilului. interactiuni sociale reciproce. poarta conversatii cu persoane cunoscute. Alte tulburari pervazive de dezvoltare. tulburari de socializare. Autismul atipic se diferentiaza de forma tipica a autismului prin vârsta debutului (dupa 3 ani) si prin esecul de a satisface cele trei criterii esentiale de diagnostic (alterarea interactiunii sociale. Vârsta debutului este diferita. În ciuda intelectului lor bun. 1984). sugerând ipoteza existentei unei mutatii dominante legate de cromozomul X (Ächesson. în general. Tulburarile limbajului receptiv-expresiv. Examinare medicala si investigatii paraclinice. Nu exista însa. de aceea exista tendinta de a fi inclusi în aceasta categorie de diagnostic. Dar copiii care au experimentat o neglijare severa prezinta întârzieri ale limbajului. debuteaza între 7-24 de luni. dar cu nivel intelectual bun si pastrarea capacitatii de comunicare verbala normala. Comportamentul general are caracter stereotip. Cantor (1982) a descris un patern particular de debut timpuriu al schizofreniei la copiii cu hipotonie. în interactiunea sociala si joc. ca si în cazul autismului. iar în perioada timpurie a adolescentei îmbraca forma unor comportamente psihotice. a delirelor si halucinatiilor. Exista un grup de copii cu tulburari severe de limbaj receptiv care pot avea ecolalie imediata. fiind posibile doar întârzieri de limbaj si unele disartrii. De cele mai multe ori exista însa. Deprivarea psiho-sociala severa trebuie luata în considerare atunci când dezvoltarea copilului a fost neobisnuita de timpuriu. par încovoiati de griji. contact vizual bun. crize epileptice si handicap mental sever. repetitiv). în aceasta situatie. prezenta tulburarilor de gândire. daca a existat sau nu o perioada de dezvoltare normala. Multi copii cu retard moderat si întârzieri aditionale de limbaj beneficiaza de aceleasi strategii educative ca si copiii cu autism. Psihozele organice dezintegrative au fost descrise de Heller si Mahler cu debut între vârsta de 3-6 ani. sau esec în a utiliza limbajul pe care-l au în comunicarea sociala (Skuse. cu decompensari psihotice periodice urmate de instalarea semnelor de deficit psihic. uneori chiar joc imaginativ limitat. regresie a limbajului. Copiii cu mutism electiv prezinta joc spontan creativ. Scopul examinarii medicale este acela de a asigura o abordare generala a statusului neuropsihic al copilului. Nu exista dovezi ca neîncadrarea în colectivitatea de prescolari sau un babysitter nestimulant ar contribui la aparitia autismului. randamentul scolar este slab. Schizofrenia are o evolutie particulara. Schizofrenia cu debut în copilarie sau adolescenta. urmata de pierderea abilitatilor motorii si a vorbirii. A fost descris numai la fete. Copiii cu schizofrenie nu prezinta anormalitatile de limbaj. pierderea semnificativa a achizitiilor anterioare pe parcursul câtorva luni. uneori chiar stereotipii motorii. aratând reciprocitate sociala fata de unii oameni. Boala evolueaza cu degradare progresiva. dificultati legate de întelegerea limbajului. cu o permanenta preocupare pentru abstract. în întelegerea limbajului. intra în diagnostic diferential cu autismul prin retragere sociala. echipati cu slaba capacitate de relationare sociala. relatii cu prietenii si membrii familiei.De cele mai multe ori este esential sa se regândeasca cronologic. Retardarea mentala severa pâna la profunda. de a ne asigura ca eventualele probleme medicale sau dentare descoperite (carii dentare. lipsa de raspuns la solicitari. se însoteste de întârzieri specifice. pierderea controlului sfincterian. Sindromul Rett. 1998). toxicitatea medicamentoasa).

psihologia. în manevrarea responsabilitatilor si a cerintelor sociale. în contrast cu tulburarile schizofreniforme. socializare. incluzând examinarea pielii pentru evidentierea sclerozei tuberoase. limbaj. La începutul decadei a doua multi autisti sunt descrisi de parintii lor ca fiind mai flexibili si mai directionati social. în jurul vârstei de 4-6 ani. într-o maniera simplista. au o sansa de 50( de a atinge un nivel bun al acomodarii sociale în viata adulta. de regula simptomatologia este manifesta în jurul vârstei de 30-36 luni. boli somatice sau psihice. Principii de tratament. vârsta recunoasterii. dar nu pot înlatura handicapul de baza. Cei mai importanti predictori ai evolutiei pe termen lung sunt nivelul cognitiv al copilului. În acelasi studiu din cei 23 de pacienti urmariti longitudinal. Educatia. ca si antecedentele familiale de întârziere în dezvoltare. ci utilitate sociala. Structurarea unui comportament cât mai apropiat de normal care sa cuprinda cele trei domenii de activitate-cognitiv. Se efectueaza o abordare neurologica standard. consultându-se un specialist în domeniu. La începerea scolii multi prezinta o îmbunatatire substantiala a comportamentului social si a comunicarii. examinarea acuitatii vizuale. Rolul activ al parintilor este esential. astfel încât vârsta debutului poate fi deseori. au o anumita importanta prognostica. doar unul a prezentat în mod cert. Indivizii autisti cu handicap mintal sever necesita supravegherea situatiilor de viata si munca pe parcursul întregii vieti. Autismul este cel mai usor de recunoscut în ultima parte a perioadei prescolare. Cât de independent va fi un adult autist cu handicap mintal mediu sau fara handicap. Adolescenta poate fi dificila din cauza agitatiei si a agresivitatii. Uneori au fost observate la adultii autisti tulburari depresive. Gradul de instructie al parintilor. sunt factori care afecteaza abilitatea parintilor de a recunoaste anormalitatile de dezvoltare timpurii tipice pentru autism. într-un anume context. gradul disfunctiei limbajului. De câte ori exista dubii în directia unui diagnostic diferential se fac investigatii adecvate. se pune accentul pe întelegere. care la vârsta de 5 ani au un limbaj foarte limitat. interventiile comportamentale pot duce la diferente reale în evolutia sociala. sa achizitioneze. iar altul auzea voci fara a avea si alte manifestari. de tulburari de învatare sau de limbaj. 1994). Însusirea limbajului nu urmareste competenta. sunt examinari obligatorii. Warborg si Mouridsen (1997) descriu o dezvoltare remarcabila la un pacient care a început sa fie mai deschis afectiv fata de familie începând cu vârsta de 20 de ani. în evolutie semne de schizofrenie. La cei care nu vorbesc. Pe lânga coeficientul intelectual si limbaj.Testarea auditiva sistematica pentru toti copiii cu întârzierea limbajului. si nu pe capacitatea de expresie. ci va fi învatat sa-si planifice perioade de timp pentru interactiuni sociale structurate (o jumatate de ora pe zi). Un mic procent al tinerilor autisti prezinta o regresie marcata a comportamentului si ocazional. al bolilor cu posibila componenta neurologica trebuie luate în considerare. daca vederea este incerta. Cei cu retard mediu. Nu se va coborî la nivelul de întelegere si comunicare a copilului. pot prezenta o ajustare sociala. Evolutia. va depinde de resursele comunitatii. Terapia este concordanta cu cele cinci scopuri principale ale sale: 1. Copiii cu o inteligenta nonverbala normala si un limbaj comunicativ la vârsta de 5 ani. Unii adulti autisti prezinta o îmbunatatire comportamentala si sociala în ultima parte a decadei a treia si în prima parte a decadei a patra. în locul activitatilor lui 95 . suportul familial. probabil din cauza lipsei de independenta. un procentaj semnificativ prezentând o crestere a agresivitatii si a tulburarilor de comportament. Uneori comunicarea prin semne pregateste terenul comunicarii verbale de mai târziu. Marea majoritate a copiilor cu QI sub 50 sau 60 vor ramâne cu handicap sever si dependenti de ajutorul altora în satisfacerea nevoilor lor zilnice. el a studiat literatura. 2. dar evolutia buna este improbabila. Tinerii autisti devin adulti foarte lent. nivelul functiilor adaptative (ultimul aspect este mai important la copiii mici nonverbali). psihiatria si astronomia. de efortul si norocul membrilor familiei în cautarea unui plasament rezidential. care se dezvolta mai târziu. Stimularea copilului autist sa învete. a achizitiilor cognitive. Istoricul sarcinii. Stia de diagnosticul lui de autism si putea descrie tot ce simtea când era copil legat de nevoia de a se izola. Prognostic. nivelul comportamentului turbulent (în particular agresivitatea si conduitele repetitive pervazive). existenta în familie a unui copil mai mare. aproape toti autistii adulti necesita ajutor în gasirea si pastrarea unei slujbe. Abilitatile de limbaj se vor obtine mai usor în cadrul unei interactiuni conversationale. de caracteristicile subiectului în cauza (Rutter. Pentru a putea introduce copilul în viata sociala el trebuie sa prefere interactiunea cu alte persoane. dar cu o disfunctie medie a limbajului receptiv. mai mult decât debutul actual al simptomelor. În afara câtorva exceptii notabile. Majoritatea copiilor autisti sunt identificati de parintii lor datorita unor anormalitati sau întârzieri aparute în al doilea an al vietii. altii au dezvoltat tulburari obsesionale.

Pentru acestia din urma. în organizarea unor activitati care sa nu solicite comportamente complet diferite. gradinaritul. 3. sunt de evitat la vârsta adolescentei. unii adolescenti pot progresa atât de mult. Eliminarea comportamentelor maladaptative nespecifice (crize de furie. dar cei cu tulburari mai severe nu prezinta preocuparile obisnuite ale vârstei. ajutor financiar. de aceea este de dorit sa se mentina copilul în joc activ. agresiune. cerintele adresate tânarului. leagan. 4. S-a observat. si ceea ce este mai grav. agresivitate si alte comportamente nedorite caracteristice în special primilor ani. mângâierea. chiar si la cei care au tulburari severe mai ales în sfera relationarii sociale. fara a exista o medicatie specifica autismului. sau scoala cu profil special. constient de acest lucru. Pe lânga diferite procedee de psihoterapie comportamentala. se ajusteaza în functie de vârsta. prevazut. Parintii si fratii copilului autist se angajeaza în efortul terapeutic ca si coterapeuti. profesori) care trebuie sa descopere înclinatiile subiectului. Devine acum o problema deosebita pentru parinte rezistenta în fata violentei propriului copil. ar putea fi placute pentru unii si într-o atmosfera de cooperare s-ar gasi ceva adecvat pentru cei care devin adulti. relationare. începând cu pubertatea. ca adolescenta aduce opozitia în acceptarea autoritatii adultului si hotarârea de a nu ceda în relatia cu acesta. se recurge la interventii farmacologice. Familia va fi ajutata social (conditii corecte de locuit. "criza de adolescenta" va avea puncte comune cu cea a tinerilor cu o dezvoltare psihica normala. aceasta atitudine de opozitie se poate concretiza prin violenta. resentimentului de a avea un copil cu handicap. nu gasesc ocupatii constructive pentru ei însisi. facilitati de vacanta. De mare valoare în acest sens este cooperarea între familie si unitatea de instructie. Consilierea genetica se impune. Medicamentele stimulatoare sunt contraindicate din cauza efectului lor de a favoriza stereotipiile. tesutul. La adolescentii autisti cu abilitati limitate. Fiind lipsit de autodirectionare. fiind permanent premiat pentru succesul cu minim de erori. Computerele i-ar putea fascina. în scopul de a fi învatati cum anume sa actioneze pe termen scurt si lung. prezentat în forma vizuala. astfel încât sa fie acceptati de copil ca nemodificând modelul general într-o maniera evidenta. pare a fi un pas preliminar în acest scop. cel mai bine tolerat ramânând Haloperidolul. mai puternic. devenit acum mai mare. depresiei. aparitia caracterelor sexuale secundare. încât pot fi educati si par sa se apropie de o viata aproape independenta ca adulti. Hipnoticele au efect pozitiv în tulburarile de somn.rutiniere. În acest efort nou de orientare. unii se schimba atât de putin încât îi poti recunoaste peste ani. dar duc rapid la fenomene de obisnuinta. activitatile. La cealalta extrema. Tinerea cât mai mult în brate. sarcina de învatare a copilului autist. Adolescentii cu tulburari autiste. se impune pastrarea aceluiasi control al programului de fiecare zi. La toti membrii familiei se va acorda atentia cuvenita sentimentelor de culpabilizare. slab ancorat în real. La fel ca în copilarie. programul educational fiind în asa fel planificat încât sa ajute la dezvoltarea abilitatilor indispensabile vietii unui adult. pe lânga 96 . Ameliorarea tensiunii familiale. dând astfel adolescentului cu tulburare autista sentimentul de siguranta. fiecare dintre ei planificati din timp. De data aceasta însa. dupa privire. la fel ca toti adultii tineri. La un capat al scalei. Stereotipiile tind sa fie maxime în pat. în care se poate gasi la un moment dat adolescentul autist. aceleasi gesturi. în ciuda modificarilor somatice. Cei mai multi dintre copiii autisti cu dizabilitati multiple prezinta o exacerbare a comportamentului dezadaptat. cresterea staturala. munca în gospodarie. cautarea acelorasi jucarii când intra în cabinetul de consultatii. tind sa-si piarda interesul pentru activitatile copilaresti. 5. tendintei de rejectare. Ele se pot utiliza în starile de criza si la începutul programului terapeutic. confruntându-se cu aceleasi probleme ca în copilarie. suprasolicitare. Schimbarile fiziologice din aceasta perioada. Confruntarile directe parinte-copil. Exista variatii largi ale modelului comportamental si ale abilitatilor acestor tineri. Reducerea rigiditatii si stereotipiei comportamentale. în doze mici. mediu extern nestimulativ. ar putea fi fragmentata în o serie de pasi marunti pe care sa-i parcurga planificat. atât acasa cât si în spitalul de zi. dar se vor suprapune dificultati speciale care se nasc din dizabilitatile autiste. interese. Neurolepticele pot reduce agitatia. tensiunea. programul zilnic trebuie organizat. induc modificari psihologice. Pictura. hiperactivitatea. folositoare în copilarie. facilitati educationale speciale). atitudini. Conduita neadecvata apare mai rar daca individul este permanent ocupat cu ceva. urinatul în pat). sculptura. Aspecte psihosociale legate de adolescentii autisti. stimularea senzoriala fiind foarte eficienta. Marile schimbari presupun si aici programarea unor pasi mici. Elevii care urmeaza scoli speciale ar putea ramâne într-o astfel de forma de învatamânt pâna la maxim 19 ani. asistenta stomatologica. Aici intervine rolul medicului (eventual parinti. modelatul în lut.

Li se explica faptul ca pot face comentarii si pot întreba atunci când se afla singure cu parintii. Unele fete sunt atrase de barbati si pot manifesta o afectiune nediscriminatoare. desi ei par adesea mai mici decât vârsta cronologica. mai mult decât istoricul timpuriu. încât devin dominatori. Un procent mic din adolescentii autisti cu abilitati mai bune. Sistemele actuale de clasificare ICD 10 si DSM IV au ca si criteriu esential pentru sindromul Asperger absenta întârzierii în dezvoltarea limbajului si a altor abilitati adaptative. pe cât posibil de clar. explicatii particulare la care nu au acces cei mai multi dintre adolescentii autisti care ramân dependenti toata viata. Asemenea acuzatii pot face ca parintii sa se simta vinovati. sa priveasca într-o maniera inadecvata sau chiar sa dezbrace alti copii. Este necesara oprirea imediata a acestor practici. Interesul pentru aspectele sociale ale relatiilor dintre sexe necesita limbaj. regula stabilita cu calm. sau jenate de subiect. Dorinta de independenta. Raspunsurile se cer a fi la obiect. la aceeasi vârsta cu a altor fete. sa evaluam nivelul si modelul abilitatilor. si nu neaparat sa determinam carui subgrup apartine. Desi psihiatric acest lucru ar putea fi privit ca o adoptare a unor atitudini deschise în raport cu faptele de fiecare zi. Solutia ar fi ca parintii sa fie calmi. aceasta libertate trebuie pregatita cu multi ani înainte. a fortei fizice si a afirmarii de sine. parintii se vad nevoiti sa accepte anumite riscuri. Pubertatea nu este de obicei întârziata la copiii cu autism. Indiferent de nivelul îndemânarilor. Mentinerea echilibrului unei astfel de balante nu este deloc o sarcina usoara pentru apartinatori. Întrebarile posibile legate de conceptie si nastere presupun un nivel rezonabil de dezvoltare a limbajului. de aceea sunt obligati sa supravegheze atent fetele dependente. învatând tânara persoana unde sa se întoarca pentru ajutor în caz de urgenta. cu includerea în discutie a regulilor pentru comportamentul acceptat social în situatia data. Cei mai multi descopera. Indiferent de istoricul timpuriu al acestor autisti. dar fara exteriorizarea emotiilor negative. se ajunge în adolescenta la un tablou psihic ce respecta majoritatea caracteristicilor descrise de Asperger. mai ales cei care se apropie de modelul descris de Asperger. Uneori adolescentii autisti. chiar daca stiu ca sunt irationale. sau cu alti îngrijitori. Unii dezvolta curiozitatea în raport cu corpul lor sau al altora si pot încerca sa-l atinga. Parintii sunt. Problemele care se ivesc în aceasta perioada tind sa fie legate de 4 preocupari particulare: dorinta de independenta. De aceea. Fara a putea întocmi o lista se reguli. Cei care sunt mai abili doresc libertatea pe care o au toti cei de vârsta lor. imaturi si lipsiti de întelepciune. 1. dar numai în intimitate. de obicei. în ciuda dragostei si a grijii deosebite pe care le-au purtat-o de-a lungul copilariei. este absolut necesara instruirea tinerei în sensul discretiei în legatura cu aceste probleme. Ea trebuie învatata acum rutina de a schimba tampoanele regulat. evident. Uneori. În practica clinica. restul familiei nemaiavând viata sa proprie. chiar daca sunt naivi. fara mânie. existând multe persoane care ar putea fi socate. La vârsta adultului tânar este important sa recunoastem un pacient care prezinta o tulburare autista continua. Ei sunt obligati sa se 97 . întelegere. trebuie gasita o forma de integrare sociala departe de casa. presiunea examenelor scolare sau legate de orientarea profesionala. ceea ce determina însa necesitatile fiecarui individ. simple. Unii adolescenti cu tulburari autiste sunt naiv de prietenosi cu oricine si usor de condus spre a fi abuzati sexual. evitând relatiile sexuale întâmplatoare. nevoia prietenilor si a relatiilor sexuale. cum sa se masturbeze. Ei pot gasi motive triviale sau bizare pentru ostilitatea împotriva parintilor. Dezvoltarea sexuala. Nu se pierde din vedere faptul ca si baietii autisti pot fi vulnerabili la abuzurile sexuale. pe întelesul tânarului. dar timpul tot va fi insuficient pentru a acoperi toate situatiile posibile cu care oamenii se întâlnesc în viata. Menarha apare. este modelul curent de comportament. au tendinta de a-si învinovati parintii pentru toate necazurile lor. Majoritatea par sa accepte acest lucru destul de usor. constiinta crescuta a dizabilitatii. fiind obligati. claritate. adolescenta este asociata cu cresterea somatica. adolescenta poate vorbi despre ciclul ei cu persoanele pe care le întâlneste. sunt atât de hotarâti sa aiba propriul lor drum. sa precizeze regulile de conduita din afara casei. refuzând sa fie atrasi în argumentarea si justificarea actiunilor lor. se ia în considerare prescrierea anticonceptionalelor sau a altor masuri contraceptive. la un moment dat. Adolescentii autisti cu forme clinice mai putin exprimate poseda un limbaj si abilitati nonverbale la un nivel aflat la limita inferioara a mediei. Probabil ca pentru o fata cu tulburare autista menstruatia este doar un eveniment inexplicabil în plus într-o lume confuza. Regula care trebuie impusa acum este acceptarea acestui fapt.o grija permanenta pentru starea lui de sanatate. mai devreme sau mai târziu. Daca ostilitatea devine intensa si nu poate fi rezolvata. astfel ca doar o mica parte din adolescentii autisti dependenti îsi vor solicita parintii în acest sens. îngrijorati de pericolele imediate si de consecinte. Daca se anticipeaza posibilitatea unor contacte de acest gen.

Un astfel de tânar a decis brusc ca si-ar îmbunatati starea de sanatate daca ar alerga. cluburile de sah sunt excelente pentru cei entuziasti fata de acest joc. Este trist faptul ca nu-i putem proteja pe acesti adolescenti prin a le spune deschis ca au probleme particulare. Capacitatea lor de a mentine scopul si natura unei prietenii este adesea limitata. Ei se afla într-o stare de stress intens când sunt frustrati sau cunfuzi din cauza mediului. Ar fi chiar de ajutor sa li se precizeze. Fetele nu 98 . sunt incapabili sa dea si sa primeasca emotional.1997). În asemenea cazuri. Unii ajung sa-si întrebe parintii sau profesorii daca exista carti care sa îi învete cum sa-si faca parteneri si cum sa vorbeasca cu ei. Cel mai greu este de lucrat cu adolescentii care neaga orice dizabilitate.acomodeze unei existente ciudate. dar si dezavantaje. putând avea pretentii inadecvate de la cealalta persoana. De aceea se ajunge la neplaceri serioase la parasirea domiciliului. Majoritatea sunt însa foarte constienti de inabilitatea lor de a lega prietenii sau de a le mentine daca le-au început cumva. Cluburile axate. Putem însa contrabalansa defectul daca ne aplecam asupra talentelor unui astfel de tânar. repetitive. ei sunt constienti de ele si nefericiti. Tinerii care accepta situatia fara nici o grija sunt cei mai norocosi si se traieste cel mai usor cu ei. asa cum a procedat Asperger. este mai aproape de adevar sa li se explice ca problema de baza nu este o boala. iar altii încearca sa se apere negând existenta problemelor personale si devenind agresivi la atingerea subiectului. ca exista multi alti oameni ca ei. daca si când individul arata ca are nevoie. chiar si pentru o noapte. Lorna Wing (1997) da exemplul unui baiat care îsi exprima trairile în maniera personala. trist. chiar daca este evident ca sub aceasta aparenta. singura solutie pentru parinti este sa ceara ajutorul serviciilor sociale si a celor psihiatrice. care nu sunt împartasite de majoritatea oamenilor. Desi vor sa stie de ce sunt diferiti de fratii lor. care are avantaje. La întrebarea posibila daca au o boala mintala. adolescentii cu tulburari autiste care sunt preocupati de ei însisi. Constiinta dizabilitatii Este greu de precizat cât de constienti sunt copiii de tulburarile lor. de exemplu. altii însa sunt nefericiti. pretuindu-le si accentuându-le. Acest atasament particular poate face vacantele un cosmar pentru întreaga familie. Le lipseste cunoasterea instinctiva despre modul cum se face primul pas pentru a fi acceptati de altii. Dorinta de a avea un prieten sau o prietena este motivata la autisti de nevoia de a copia ceea ce face majoritatea celor de vârsta lor. Asperger a notat faptul ca indivizii care prezinta sindromul pe care l-a descris tind sa fie puternic atasati de propria casa. Multi pacienti nu sunt preocupati de faptul ca nu au prieteni. si mai putin dotat în alte directii. La fel. unii reusind sa acumuleze mult în domeniul artei. Integrarea în anumite cluburi sau grupuri poate fi o sursa de placere si un ajutor în efortul de socializare. Daca încep o relatie. Este paradoxal ca dorinta de independenta personala a acestor tineri. Neputându-se prevedea. îmbracat doar în tricou si pantaloni. pentru a evita violenta si comportamentul agresiv." si al unei fetite de 14 ani care si-a întrebat mama: "Mama. A fost gasit epuizat. Cluburile sociale care nu au un scop particular sunt mai putin eficiente. altii realizeaza ca au mari dificultati de relationare interpersonala si rezolva problema prin decizia de nici nu încerca. depresivi. asa ca a luat startul prompt si a fugit kilometri întregi pe o vreme foarte rece. Cei care reactioneaza prin stress au nevoie de suportul familiei si al celorlalte persoane cu care vin în contact apropiat. 3. Se poate sublinia eventual faptul ca fiecare om este dotat pentru a face anumite lucruri. adolescentii cu tulburari autiste trebuie învatati despre regulile de baza ale interactiunii sociale cu cei de vârsta lor. Prietenii si relatiile intersexuale. este greu de prevenit acest tip de comportament impulsiv. Copiii mai abili sunt capabili de introspectie în momentul în care devin adolescenti. îi pot atrage pe cei fascinati de acest lucru. unii adolescenti autisti accepta situatia fara sa devina tensionati. Singurul mod de actiune este acela de a nu spune nimic. Ca si în alte sfere ale vietii. poate fi combinata cu refuzul de a parasi casa familiala. Inexistente practic la ora actuala la noi în tara. fara a crea un adevarat schimb conversational (Lorna Wing. reguli care nu sunt usor de impus. 2. ei tind sa-si vorbeasca despre subiectul lor particular. Atasamentul pentru mediul ambiant neînsufletit este mai pregnant decât cel pentru familie. când esua în realizarea unor sarcini: "Nu pot sa o fac. Ar fi poate de ajutor sa li se spuna ca cei din jur îi admira (sau invidiaza) pentru talentele speciale pe care le au. Nu am creier. O data instalata o astfel de situatie. de ce nu m-a facut corect?". dar de a fi pregatiti sa dam ajutor. când m-a facut Dumnezeu. si nu de nevoia unei relatii emotionale. vor face ceva neadecvat pentru a-si depasi neputinta. Ocazional. ci un tip diferit de organizarea creierului. pe observarea trenurilor. la mare distanta de casa. cu atât mai mult pentru o vacanta. pentru ca prieteniile între membrii unui grup se stabilesc pornind de la personalitati si interese similare. recitând fericiti liste cu numere de trenuri sau detalii ale jocului de sah. ideal ar fi ca fiecare grup sa alimenteze interesele individului în cauza.

daca un adolescent autist gaseste o prietena. 99 . sunt necesare masuri de contraceptie. De cele mai multe ori. Pe lânga supravegherea permanenta. 1992) si DSM-IV (American Psychiatric Association. de stângaci în societate si cât este de putin constient de nevoile ei emotionale sau practice. iar locul examinarii sa fie separat de al celorlalti. Diagnosticul timpuriu. altii urmeaza restul clasei în cursul primar doar aparent. tulburari depresive. cum ar fi atingerea sau mângâierea. rezultate slabe. Se impune prezenta unui examinator cunoscut. supravegherea si observarea atenta din partea profesorilor si a parintilor. din anumite motive. cum ar fi parul blond si ochii albastri. Foarte putini se mai pot întoarce la educatie dupa un astfel de eveniment. prezentând refuz scolar. Educatia secundara impune o întelegere adecvata a ceea ce se învata. dar baietii au adesea pretentii specifice în legatura cu o persoana de sex feminin. Ajutorul nostru ar fi real daca le-am asigura. stereotip. Când acestea se apropie. alaturi de sindromul Rett si sindromul Asperger. o fata este vulnerabila si nu poate fi supravegheata tot timpul. ar trebui ferm descurajata manifestarea nediscriminativa a afectiunii sau încurajarea naiva a contactului fizic. Daca. unii elevi cu tulburari autiste experimenteaza un nivel ridicat de stress.sunt foarte selective. Când încep pregatirile pentru examene. evaluarea corecta a nivelului de abilitati ale copilului si plasarea în scoala cea mai potrivita. ea pune capat relatiei în scurt timp pentru ca realizeaza cât este el de ciudat. atât cât este posibil. punctând faptul ca multi oameni duc o viata satisfacatoare fara a avea un partener sexual. ajuta la evitarea problemelor generate de presiunea examenelor. decât sa se riste o cadere psihica. 4. abilitatea de a face conexiuni. SUMAR În conformitate cu ICD-10 (World Health Organisation. duce la detectarea precoce a tulburarilor. preferându-se retragerea din procesul instructiv. Unii se descurca destul de bine. anormalitati care debuteaza înaintea vârstei de 36 de luni . O parte din adolescentii cu tulburari autiste mai abili urmeaza scoli obisnuite sau speciale. suportul emotional. de a trage concluzii. trei domenii de activitate perturbate sunt esentiale pentru diagnosticul de autism: alterarea comunicarii verbale si a relatiilor interpersonale. comportament restrictiv. mai mult decât simpla memorare. 1994). pentru ca se folosesc de memoria lor mecanica foarte buna.Aceasta entitate este mai frecvent intalnita la baieti si face parte din Tulburarile pervazive de dezvoltare. repetitiv. Presiunea examenelor.

tulburari de gândire si afective. progresiv cu maturizarea lor. stereotipii. cu corpii striati. Hipofunctia cronica a lobului anterior cerebral determina compensator o hiperfunctie la nivelul corpilor striati cu consecinta disfunctionala asupra sistemelor de transmisie noradrenergice. care se reflecta negativ asupra neocortexului.Rappot. Vârsta minima a debutului este diferit apreciata: 2 ani (Vrono. apare ecopraxia. apar frici. în majoritate. scade jocul. 3-4 ani (Aarkog. multe din tablourile psihotice sa nu satisfaca aceste criterii de diagnostic. încercanata. 1984). prin stilul negativ de relationare. fiind în concordanta cu nivelul psihic de dezvoltare. personalitati dizarmonice sau boli ale parintilor. Randamentul general scade. Russel. înclinatia spre rationare morbida. criteriile de diagnostic în copilarie sunt aceleasi ca pentru vârsta adultului. aparuta cu mult înainte de conturarea tabloului clinic cu simptome psihotice (J. Investigatiile pediatrice repetate nu aduc suport acestei pareri. bizare. desi în timp. cu o grava dezorganizare a personalitatii si deficit de integrare în ambianta (M. Poate apare teama "transformarii" când copilul afirma ca el este un obiect si se comporta ca atare. 1989). Schizofrenia cu debut precoce este o forma severa. Expresia copilului abatuta. Tablou clinic. În continuarea fazei prodromale se descrie faza prepsihotica. Tulburarile psihice anterioare debutului psihotic al schizofreniei apar în copilaria mica. fie unul restrictiv.Lazarescu. care grupeaza un ansamblu de simptome asociate. dupa puseul activ. fie prin conflictualitate. se îngusteaza orizontul de preocupari. slabesc conduitele instinctuale. În conformitate cu sistemele de clasificare actuale (DSM IV si ICD 10). 1986). momentul intrarii în faza psihotica este marcat de comportamente neasteptate. formatiunii reticulare ascendente. scoarta frontoparietala si prefrontala. Tulburarile apar înaintea puseului acut psihotic. Etiopatogenie. incoerenta proceselor de gândire. Bleuler (1968) descrie în simptomatologia schizofreniei simptome fundamentale (primare) si simptome accesorii (secundare). Faza prepsihotica. bizarerii. fiind prezente perceptiile iluzorice si prelucrarea fantastica a acestora. la fel si dezvoltarea lingvistica si sociala. histaminergice si colinergice. în activitatile neuromotorii si în adaptarea sociala. au caracter rudimentar. copii interiorizati. ambivalenta.80% în medie). duce la concluzia parintilor ca ar exista o suferinta organica. Green. personalitate premorbida deviata. faza evolutiva distincta a bolii. în faza reziduala.SCHIZOFRENIA ÎN COPILARIE SI ADOLESCENTA OBIECTIVE . 1998). înainte de 9 ani (Campbel. 1994). sunt mai putin conturate. 1991). La copil simptomele pozitive din faza acuta sunt mai sarace. cu discontrol afectiv (Asarnow. ca simptome negative. ambivalenta. cu o virare calitativa a functionalitatii psiho-comportamentale.Prezentarea principalelor forme clinice de sciyofrenie intalnite in copilarie si adolescenta Schizofrenia reuneste toate starile mintale patologice cu caracter evolutiv. Pe fondul general al scaderii substratului emotional se îngusteaza interesele. explicând dificultatile de prelucrare a informatiei. 1993). sau chiar de la nastere: tulburari neurointegrative. solilocveaza. disfunctie perceptiva. cu caracter impulsiv. suferinda. hipotalamusului. Sub 12 ani în 80% din cazuri debutul este insidios. cu evolutie spre disociatie psihica.Lyon. formatia reticulara ascendenta. dopaminergice. Simptomatologia este diferita în functie de vârstaîn faza productiva bolnavul vorbeste cu obiectele. materializata gratie unei infectii virale intrauterine care determina leziuni si modificari structurale la nivelul sistemului limbic si a principalelor conexiuni cu amigdala. halucinatii. În experienta clinicii de profil din Cluj nu exista cazuri cu debut sub vârsta de 8 ani. asociata cu o dezvoltare cognitiva farâmitata. mediu familial deficient fie prin modalitatea de comunicare cu copiii.7-7. apar tulburari alimentare si de somn. Particularitatile vârstei mici fac însa ca. Simptomele primare sunt tulburari ale asociatiilor ideative (degradarea 100 . Frecventa se estimeaza la 1. Faza acuta (psihotica). talamusului.1/1 000 (0. idei delirante. actiuni obsesive. aceiasi pacienti dezvolta tablouri tipice de schizofrenie. în faza prodromala si ramân. tendinta spre fabulatie patologica si pseudodeliranta (la scolar). Faza prodromala. dominate de discordanta ideo-afectiva. defectuale. 1989): predispozitie genetica (vulnerabilitate a sistemului nervos central). Pentru schizofrenia perioadei de latenta (7-12 ani). tendinta la izolare si autizare. serotoninergice. La prescolar halucinatiile lipsesc. obsesii. autism.5-4/ 10 000 sub 12 ani (W. iar la adulti de 0. Ulterior tabloul clinic va primi fie un contur expansiv. Se vorbeste tot mai mult despre un model multicauzal în schizofrenie (M. deficiente în prelucrarea informatiilor din mediu si în atentie.

nu poate fi atribuit unei regiuni particulare a creierului. paratimii. 1994. În faza de remisie simptomele pozitive sunt fie absente. Episodul psihotic actioneaza ca o modificare profunda a experientei existentiale.Ey (1950) distinge simptome pozitive (halucinatii. Conditia postpsihotica a unui pacient reflecta o reorganizare a fiintei lui în lume. mentism. Creierul ca sistem are capacitati de autoorganizare care sunt active în întreaga lui viata. precedând declansarea psihotica . rigid). depersonalizare. corelat cu o hiperactivitate determinata genetic a sistemelor neurotransmitatoare dopaminergice) si tipul II. delire. delir senzitiv de relatie. fiecare neuron are multiple raspunsuri context-dependente si intra în cooperari diferite cu alti neuroni în producerea diferitelor continuturi mentale.Jens. negativ si mixt. derealizare. L. V. ambivalenta. 1994). scaderea interesului scolar.Stefanis. ambivalenta afectiva). hipo/hipertermie. cu care pacientul trebuie sa se integreze în propria istorie. pe când cel mixt ocupa aria dintre ele. automatisme. alte tipuri de delir si halucinatii persistente. de limbaj) si somatice: variatii ponderale. negativism. inversiune afectiva. A.Josef. perceptie deliranta) si simptome de rangul II (tulburarea proceselor asociative.Pierre. iritabilitate. neologisme. (dominat de simptome negative a fost considerat a fi determinat organic-complicatii perinatale care au drept urmare o pierdere neuronala. pe când cele negative pot urma doua evolutii diferite: unele descresc pâna la un nivel stabil. gândire dirijata. modificari de schema corporala. B. De exemplu. apatie. 1995). Ei împart schizofrenia în tipurile pozitiv. C. tocirea si aplatizarea afectiva. mericism). Exista 3 consecinte intercorelate ale acestui model. halucinatii auditive cu caracter contradictoriu sau de comentariu al comportamentului pacientului. stereotipii verbale.Mavreas. Nu exista dovezi ale unei împartiri genetice/nongenetice corespunzatoare ipotezei lui Crow în originea schizofreniei. K. În timpul episodului psihotic exista o crestere a ambelor simptome (pozitive si negative). Continutul constiintei. hipomnezie. tulburari ale gândirii formale) si simptome negative (aplatizare afectiva. tipare complexe de activitate printre numeroaselor unitati neuronale care compun reteaua (P. Crow a sugerat ca sunt doua tipuri mari de schizofrenie: tipul I (dominat de simptome psihotice pozitive. Substratul oricarei activitati mentale este inseparabil de separarea lui continua si este astfel înradacinat în istoria organismului. comportament stereotip. furtul gândirii.cursului gândirii.Jorgen. 101 . ambele descrescând în grade diferite spre sfârsitul episodului. 2). printr-o cale care îi permite sa mentina sensul autocontinuitatii. abulie. (S. H. în care maxima simptomelor pozitive si negative ocupa poli opusi pe o scara comuna a simptomelor.. Semnificatiile obiectelor în modelul conectionist. vulnerabilitatea genetica si complicatiile obstetricale contribuind la pierderi neuronale. baraj ideativ. alterari ale functiilor complexe ale psihicului consecutive disociatiei (autism. S. transformarea prin iluzie. tulburari ale afectivitatii (indiferentism. nu sunt reprezentari. furt al gândurilor. 3). fie sporadice. limba saburala. impunerea sentimentelor. alterare atentionala. corelatia dintre ele fiind mai mica la pacientii cronici în stare deteriorata si mai mare la pacientii neinternati. care sunt relevante psihopatologic: 1). Unele simptome negative apar deja în stadiul premorbid. Simptomele accesorii sunt psihice (idei delirante. idei de influenta exterioara.Burns.Miller. iluzii.decompensarea (P. halucinatii. ptialism. apatie. bradifemie. nici nu poate fi conceput ca un semn al unei singure disfunctii. 1994) propune ideea ca anumite capacitati mentale reflecta un anumit pattern global de activare a interactiunilor în ansamblul neuronilor. ca un model bipolar. Modelul conectionist (Jens S.Schneider împarte simptomele schizofreniei în simptome de rangul I (sonorizarea gândurilor. Un model teoretic mai putin explicit a fost propus de Andreasen si Olsen. tulburari de tranzit intestinal. comportament dezadaptativ. impulsivitate.Oulis. Semnele pozitive si negative nu sunt independente unele de altele. de exemplu o idee deliranta. vizualizabila prin metodele moderne de imagistica cerebrala). ambivalenta ideativa). tulburari de memorie. rigiditatea gândirii. baraj în gândire. sau halucinatie: aceasta noua forma a fiintei în lume este reflectia unei cai particulare a relatiei cu lumea expusa deja premorbid. În aceasta conceptie simptomele pozitive sunt considerate ca o cale prin care vulnerabilitatea autistica individuala mentine coerenta sa interna amenintata si autonomia prin modificarea contextului fiintei lui fata de lume. Studii intensive pe indivizi cu un risc genetic de schizofrenie indica faptul ca atrofia cerebrala la adult este rezultatul interactiunii dintre riscul genetic si complicatiile obstetricale. Tipul II (cu o crestere în timp a semnelor negative pâna la platou) a fost considerat non-familial (sporadic). abulie. bizarerii. Nici unul din modelele imaginate pâna în prezent nu sunt satisfacatoare din toate punctele de vedere. Ceea ce Hafner si Maurer desemneaza ca element postpsihotic "cicatrice psihologica" este un produs bazat pe reorganizarea interconexiunilor retelei neuronale (la nivel clinic se asociaza cu o crestere a semnelor negative secundare). tulburari de personalitate). 1995). simptome catatonice. iar tipul I o forma familiala de schizofrenie (cu un curs episodic).

Încadrarea nozografica a schizofreniei în raport cu ICD-10 se face cu usurinta pentru vârsta pubertatii si a adolescentei. deseori greu de diferentiat de defectivitatea care poate coexista.2. imposibilitate de a raspunde exigentelor sociale.4. dominat de grimaserii. debutul se plaseaza în adolescenta. fara caracterul terifiant din forma paranoida. supunerea automata.T. depresie postpsihotica. Vârsta debutului se plaseaza la adolescenta sau adult tânar. F 20. Comportamentul este iresponsabil. în general. este. perceptia deliranta. influenta sau pasivitate. sau poate comporta unul sau mai multe episoade urmate de o remisie completa sau incompleta. la care se adauga o stare oniroida. diminuare globala a performantelor. cu o frecventa mai mare la sexul masculin. F 20. unele simptome tipic shizofrenice fiind prezente aproape tot timpul. 1994). Personalitatea ramâne multa vreme nemodificata. adesea cu caracter terifiant. ideile delirante de control. idei delirante.2 Schizofrenia catatonica presupune prezenta modificarilor psihomotorii: hiperkinezia sau stupoarea. heredo-colateral existând un procentaj ridicat atât al psihozelor. F 20. În capitolul F 25 sunt 102 . retragerea în aparare. halucinatiile în care voci vorbesc sau discuta despre subiectul respectiv la persoana a treia. cu aparitia unui deficit progresiv sau stabil. confera simptomatologiei un grad mai estompat. lipsa de perseverenta pentru un anumit scop. bizarerii. efecte secundare farmacologice. Unele pot fi corelate cu tratamentul neuroleptic (C. Schizofrenia grefata pe retard psihic. Vulnerabilitatea autistica se considera si ea a fi manifestarea unei stari de configuratie a legaturilor interneuronale. episodica. Simptomele negative apar precoce (slabirea afectelor si abulie). F 20. nu necesar reversibile (stare reziduala schizofrenica. Autismul (modalitatea particulara de relationare cu lumea. comportând profunde tulburari de gândire si experiente halucinatorii intens traite.1 Schizofrenia hebefrenica este caracterizata prin prezenta unei perturbari afective. Schizofrenia nediferentiata este o stare psihotica ce raspunde simultan mai multor forme de schizofrenie din cele descrise deja. diminuarea abilitatii de a simti. survenit în cursul schizofreniei. particularitatile dezvoltarii cognitive. fara predominenta neta a unui grup determinant de caracteristici diagnostice. într-un tablou sarac. psihoza schizofreniforma. Capitolul F20 Schizofrenia include ca fenomene psihopatologice mai importante: ecoul gândirii. demersul este cronic. Tulburarea psihotica acuta cu alura schizofrenica include simptome psihotice relativ stabile. formata istoric prin interactiunile dintre labilitatea specifica genetica si influentele mediului. Evolutia tulburarilor schizofrenice poate fi continua. Subcapitolul F20. discontrol sfincterian. psihoza schizofreniforma de scurta durata). Tabloul clinic este marcat de denivelare suprapusa peste deficitul initial. dar pentru cei mai mici.0 Schizofrenia paranoida cuprinde acea forma caracterizata prin prezenta ideilor delirante relativ stabile de persecutie. sindrom microsechelar encefalopat. Schizofrenia simpla apare insidios. caracterizat prin simptome negative durabile.1 Tulburarea psihotica acuta cu simptome schizofrenice are un tablou clinic polimorf si instabil. justificând diagnosticul de schizofrenie. greu de desprins un anume nod cu semnificatie în delimitarea celor doua stari de anormalitate suprapuse într-o maniera nefericita. disfunctia lobului frontal. gândurile impuse.5.altele pot apare sau creste ca o consecinta a episodului psihotic florid. F 23. F20. F 20. eventual prelungit. posibilitatile de a reactiona la boala. dilatarea ventriculara cerebrala. comportament perturbat. negativismul. aparuta insidios. zborul si divulgarea gândirii. care este deja în stare premorbida. cu tulburari de comportament bizare. cu manierisme. incoerenta si stereotipie. Depresiunea postschizofrenica este un episod depresiv. însotite de halucinatii auditive.Gordon. Evolutia acestor cazuri. schizofrenie cronica nediferentiata).9 cuprind alte forme de schizofrenie (accesul schizofreniform. asemanatoare visului. Subcapitolele F 20. neglijenta pentru propria persoana. momente de agitatie catatonica. incapacitatea de introspectie. Schizofrenia reziduala este stadiul cronic al evolutiei bolii. aparute pe fondul unei bune dispozitii si dând impresia ca bo0lnavul se joaca cu propriile lui productiuni patologice. lipsa de stimulare psihosociala.3. hipotrofie staturo-ponderala. limita redusa dintre real si imaginar. anergie fizica si are ca determinanti ipotetici accentuarea trasaturilor vulnerabilitatii schizotipale mostenite. îngreunarea relatiei cu partenerii. în conditiile unor antecedente personale patologice dominate de suferinta perinatala. insuficienta experienta de viata. dar se refera la o anumita schimbare a tiparului de existenta umana.8 si F 20. F 23. schizofrenie cenestopata) si schizofrenia fara precizare. dismorfii. Caracteristicile comportamentului autist sunt observabile printre rudele schizofrenilor ce nu vor dezvolta niciodata un episod de schizofrenie franca. cât si al întârzierii mintale la rudele de gradul I. gândirea de3zorganizata si incoerenta. halucinatii fragmentare. nefavorabila. Componentele apatiei si abuliei sunt: diminuarea interesului si placerii. se caracterizeaza prin debut la o vârsta mai mica. tulburarile cursului gândirii si simptomele negative. mai greu de recunoscut si tratat. de a-si exprima dezechilibrul prin limbaj. însotindu-se cu un risc mare de suicid.6. se accentueaza în timpul schizofreniei propriu-zise) nu poate fi considerat un simptom al modelului medical în sensul în care icterul sugereaza o patologie a ficatului. dar care persista mai putin de o luna (acces schizofreniform de scurta durata.

etichetate ca "tranzitorii". semne neurologice. Semnificatia unui prognostic bun este data de: debut acut. remiterea fara defect. ca urmare a cresterii sensibilitatii. Copiii cu trasaturi schizoide de personalitate. durata scurta. treptat. 1989). Pentru fiecare caz în parte în evaluarea prognosticului se iau în considerare: debutul bolii (bun pentru debut acut. pentru ca acestea stipuleaza faptul ca sindromul trebuie sa fie prezent timp de 6 luni înainte de a putea pune diagnosticul. cu antecedente psihotice. suferinta perinatala. dificultatilor de socializare. lipsa remisiunii în trei ani.Jackson. rezervat în cele hebefrenice. traumatice. desi nu în totalitate. trasaturi neorganizate. evolutie ondulanta. paraclinic). Psihozele reactive se exclud prin legatura cu psihotrauma. declanseaza cu usurinta decompensari psihotice ca raspuns la circumstante care solicita excesiv slaba lor capacitate de adaptare. personalitatea prepsihotica (cea schizoida are un prognostic rezervat). În formele cu colorit obsesivo-fobic fondul de tensiune psihica devine. Psihoza maniaco-depresiva este greu de diferentiat de formele hebefreno-catatonice: în schizofrenie depresia este mai monotona. incluzând simptome de schizofrenie asociate cu cele de tip depresiv/maniacal. Cele mai corecte previziuni asupra evolutiei nefavorabile a schizofreniei par a fi date de criteriile de diagnostic utilizate de DSM IV. pseudodepresiv. În primul rând se va face diferentierea între diferitele forme de schizofrenie. lipsa factorilor precipitanti. schizofrenia sa între în drepturile ei oferind suport pentru stabilirea diagnosticului (si în aceste situatii criteriul de durata este cel care rezolva încadrarea diagnostica finala). sexul (mai rezervat la cel masculin) si mediul de provenienta (mai bun pentru mediul rural). Debutul necaracteristic al bolii (pseudonevrotic. sau dupa debutul bolii. inclusiv alcoolul creste riscul recaderilor). Diagnosticul diferential. criteriul timp fiind cel care transeaza diagnosticul de cele mai multe ori. confuz. susceptibilitatii. de scurta durata. catatonic. fara sistem de ajutor.cuprinse tulburarile schizo-afective. lupta împotriva acestor trairi este subminata si înlocuita treptat cu indiferenta sau adoptiunea deliranta a continutului trairilor. neurologic. delirant oniric. se întâmpla la copii sa apara pusee psihotice repetate. episod lung. vârsta tânara a debutului. dupa mai multe astfel de episoade. pentru ca. catatonice. sau vârsta mica. Evolutie. invalidarea este mult mai redusa. tablourile borderline mentin bolnavul ancorat în realitate. Polimorfismul formelor de debut. caracter paranoid. decompensarile psihotice se remit în scurt timp. tulburarile de comportament. remise chiar si fara tratament. casatorit. relationare sociala insuficienta. consumul de toxice (consumul de droguri.) ridica probleme de diferentiere în raport cu nevrozele. fara antecedente psihotice. vârsta debutului (rezervat pentru vârsta mai tânara. catatonic si paranoid polimorf). DSM IV contine criteriile de diagnostic ale Asociatiei Psihiatrice Americane si clasifica evolutia schizofreniei în: subcronica 103 . tipurile evolutive multiple fac dificil diagnosticul diferential al schizofreniei. Crizele de pubertate si adolescenta cu delirul "pretentiilor intelectuale". pseudopsihopatic. etc. în special în pubertate si adolescenta. evolutie cronica. numeroase recaderi (H. fara semne de regresie printr-un proces disociativ transeaza diagnosticul. Tot cu prognostic bun sunt asocierea bolii cu factori precipitanti evidenti. ca si schizofrenia grefata pe retard psihic impune diagnosticul diferential cu insuficienta psihica primara unde aspectul global al nedezvoltarii. Spre deosebire de schizofrenie. paranoide. La fel. rezultate corecte în munca. constitutia (mai rau pentru astenic si displastic). Prognosticul bolii este influentat de o serie de factori cu actiune înainte de debut. pe baza criteriilor de vârsta si de încadrare ICD-10. Prognosticul rezervat este dat de: debut insidios. logoreea merge spre disociatie si incoerenta. tot mai mic. rezultate modeste în munca. capacitatea de contact diminuata. nivelul intelectual (nivelul intelectual redus se însoteste de deteriorari marcate). dar si de prezenta cofuziei si a halucinatiilor tactile. vindecare sub tratament corect. depresia. retard psihic. personalitate anterioara modificata. sistem de ajutor. Caracterul temporar la manifestarilor. Formele cu defectivitate mare si debut timpuriu. persoana singura . simptome negative. depresiv sau mixt. rau în forma simpla). contracarând dezvoltarea intelectuala si formarea personalitatii). relatii sociale corespunzatoare. episod scurt. factorii precipitanti (favorabil daca exista factori somatogeni si psihogeni declansatori). personalitate anterioara buna. "autointrospectiei negative". ofera cheia delimitarii de schizofrenie. iar euforia este mai putin transmisibila. ereditatea (ponderea factorului ereditar la copil este cu atât mai mare cu cât debutul este mai precoce). care pot fi de tip maniacal. simptome pozitive. procesul morbid interferând cu dezvoltarea psihica a copilului. integrare corecta. integrare deficitara. la copii cu intelect liminar. "ideologiei extravagante" nu trebuie confundate cu schizofrenia în absenta unor diagnostice de suport (simptome de prim rang). Psihozele organice (epileptice.divortata sau vaduva. toxice. vârsta înaintata a debutului. infectioase) sunt sugerate de contextul clinic general (somatic. cu simptome negative-autism. tabloul clinic (prognostic mai bun pentru coloratura afectiva. simptome predominant afective.

asociata cu o dezvoltare cognitiva farâmitata. Evolutia clasica este cea cu perioade de exacerbare alternativ cu perioade de remisie relativa. are o soră de 11 ani sănătoasă. Alteori pacientii sunt tratati ca si copiii. acuta spre defect. având mai putine efecte extrapiramidale. criteriile de diagnostic în copilarie sunt aceleasi ca pentru vârsta adultului. Particularitatile vârstei mici fac însa ca. Tratamentul neuroleptic clasic are efecte în special pe simptomele pozitive si mai putin pe cele negative. sau însanatosire) si atipica. B. fiind primii care observa virarile comportamentale (X. la o persoana aflata sub evolutie subcronica în faza reziduala). SUMAR În conformitate cu sistemele de clasificare actuale. cronica cu exacerbari acute (reaparitia unor puternice simptome psihotice. Evolutia bolii are ca si caracteristica definitorie tendinta fie spre desfasurare continua si progresiva. cu pretentii scazute asupra lor. la fel si dezvoltarea lingvistica si sociala. societatea intervin în evolutia bolii. Terapia antipsihotica se face cu neuroleptice în doze crescatoare timp de o saptamâna. cronica spre dementiere. anxiolitice. Efectul sedativ este imediat. suicid (10% din schizofrenici mor prin sinucidere). dar în egala masura si pe al celor negative. diferenta dintre schizofrenie si alte psihoze fiind lipsa de revenire la nivelul initial al functiilor psihice dupa fiecare recadere. prin furnizarea de informatii despre boala prin intermediul grupurilor psihoeducative. la o persoana cu evolutie cronica aflata în faza reziduala). Fluanxol). cu durata mai mica de 2 ani si minima de 6 luni). subcronica cu exacerbari acute (reaparitia unor puternice simptome psihotice. deteriorare tipica a personalitatii sau raportului bolnavului cu realitatea. cronica (durata peste 2 ani). Familia este organizată. catatonie maligna. Ripoleptul asigura un control mai bun al simptomelor pozitive. cât si în cea cronica. Pacienti cu defecte reziduale ale personalitatii si remisie sociala pot fi încadrati în munci de menaj. cu mentinerea dozei în platou la nivelul tolerat de bolnav timp de o luna si scaderea ulterioara a dozelor ulterior. roborante sau medicamente menite sa cupeze efectele adverse ale neurolepticelor (Romparkin. Decesul poate surveni prin boli interne. cronica spre defect). remisiune (o persoana cu istoric de schizofrenie care nu mai prezinta nici un simptom). Efecte mai bune se obtin cu Clozapine si Rispolept. clasa a X-a. La externare se administreaza preparate neuroleptice retard (Moditen. La terapia neuroleptica se asociaza. Schizofrenia cu debut precoce este o forma severa. 1994). îmbunatatind functiile cognitive si starea afectiva. dupa caz. în formele agitate. progresiv cu maturizarea lor. multe din tablourile psihotice sa nu satisfaca aceste criterii de diagnostic. Evolutia schizofreniei poate fi continua (acuta spre dementiere. pacientul realizeaza ca familia sa îl considera drept nebun si-l trateaza într-o maniera noua. desi în timp. dar efectul antipsihotic se dezvolta mai lent (2-3 saptamâni).Wang. defect. fie spre exacerbari urmate de perioade variabile de atenuare sau disparitie a fenomenelor psihopatologice. munci de rutina..(perioada de aparitie a primelor semne de boala mai mult sau mai putin continua. cu administrarea unei fiole pe luna. ondulanta (spre dementiere. fiind exclus temporar sau permanent de la îndatoririle casei.. permitându-li-se astfel sa actioneze iresponsabil. în cadrul unui program special de instruire. labilă afectiv. tatăl are valori intelectuale mai modeste şi prezintă un delir indus de pacientă. la vârste mai mari se asociaza tratamentul electroconvulsivant. TEMA DE DISCUTIE ObservaŃia clinică. Remisia si integrarea sociala. cei cu defecte multiple impunând supravegherea continua. Clorpromazina. Diazepam). Încadrarea în colectivitate a fost bună până în urmă cu 3 luni când este transferată într-un alt oraş. Evaluarea functiilor intelectuale si cognitive. Rata recaderilor este mai mare în familiile în care rudele au aratat o înalta expresivitate emotionala prin comentarii critice. 16 ani. Experienta de bolnav psihic este cea mai dureroasa dintre toti factorii care contribuie la recaderi si este privita adesea de anturaj cu umor. A. Familia. Mama este sensibilă. aceiasi pacienti dezvolta tablouri tipice de schizofrenie. atât în faza acuta. Curând. Se prefera Haloperidolul. sentimente aratate involuntar. aparuta cu mult înainte de conturarea tabloului clinic cu simptome psihotice. În functie de tabloul clinic. expresii ostile. tot în decurs de o saptamâna. Modecate. sex feminin.. Randamentul 104 . Rate recaderilor se reduce daca rudele sunt pregatite sa accepte pacientul asa cum este el. sau. prietenii. arata ca recaderile sunt dese în primii ani de boala. Locuieşte la internat cu sora ei şi încă alte 4 colege. fie regresie. lucru care poate avea implicatii legale. conflictuală. se internează de urgenŃă cu diagnosticul de "Tulburare psihotică acută cu simptome de schizofrenie". Principii terapeutice. hipnotice. reversibilitatea (totala sau partiala) fiind posibila doar în conditii afective si sociale deosebite.

A. urlă. hipotrofie staturo-ponderală. halucinaŃii vizuale. devine agitată. 28 . tactile. Este adusă de urgenŃă în serviciul de psihiatrie adulŃi de unde. cu anxietăŃi nemotivate. 15 ani. agresivitate. este amenoreică de 2 luni. paratimică. Figura nr.şcolar este în scădere. inconstant vorbire alături. Motivele internării: paratimie. În urmă cu o săptămână mama a văzut fata cu ocazia unei vizite de sâmbătă acasă şi i s-a părut cu comportament neadecvat situaŃiilor. loveşte. se dezbracă complet. suspiciune. Ńipă. instinct de apărare diminuat.B. disociată. Examenul somatic evidenŃiază paloare. seara. Gestul grafic la internare ne conduce într-o lume de coşmar (figura nr. sex feminin. discontrol comportamental. fără motiv. Psihic: detaşată. zâmbet bizar. sparge geamurile. derealizare. când în urma unui conflict minor cu fetele din cameră.. ambivalentă. 105 . nesiguranŃă perceptivă. agitaŃie psiho-motorie. tulburări de schemă corporală. depersonalizare. agitaŃie psiho-motorie. 28). auditive. agresivitate. Este hiperprosexică în direcŃia tulburărilor de reflectivitate şi hipoprosexică în mediu. tendinŃe clastice. peste două zile este transferată în serviciul nostru. s-a întors de la discotecă cu un ceas care nu era al ei. neurologic-relaŃii normale. coprolalie. treziri matinale. Ńipă. apetit diminuat. există tulburări de adaptare la noul colectiv. Minora a revenit la internat şi nimeni nu s-a plâns de comportamentul ei până în urmă cu două zile. privire psihotică. mixte. tendinŃe clastice. slab ancorată în real. oboseală permanentă. este labilă afectiv. cu hipomnezie de fixare. insomnii de adormire. cu insomnii severe. Schizofrenie. Suspicioasă. prezintă un delir nesistematizat. Gest grafic ^n plin puseu psihotic.

. se goleşte de conŃinuturi. Gest grafic ^n perioada de 106 .A. sex feminin. Figura nr. B. Schizofrenie.La externare desenul pierde semnificaŃiile terifiante anterioare. 15 ani. 29). 29 remisie. reprezentând o ruină (figura nr.

imaturitate prin vârsta (Ghiran. hipoxie.PSIHOZE EXOGENE ORGANICE SI COMPORTAMENTUL ADICTIV OBIECTIVE . tumori. comportamentul este inadecvat (derivat din suferinta psihica). dezechilibru acido-bazic. Pe lânga reactiile psihotice. tulburari endocrine. Sistemul de clasificare ICD 10. în aparitia lor un rol important joaca si particularitatile ereditare. migrena). halucinozei. electrocutare. cu declansare. halucinoza (intoxicatie). Apar astfel. metabolice. tulburari endocrine). Psihozele experimentale sunt produse de psihodisleptice. salmoneloze). prin alterarea functiei diferitelor organe interne. Psihoza azotemica (Marchand) este o forma clinica particulara în cadrul confuziilor postinfectioase. febra. procese inflamatorii si de autointoxicatie. O predispozitie demna de luat în seama se considera a fi pragul psihotic modificat. sindromului amential. Etiologie. starii crepusculare. sau hormoni. fiind influentat de natura leziunii. sau o atingere secundara în cadrul consumului de substante toxice exogene. fiind determinate de agenti psihotraumatizanti. la care se adauga tulburari cognitive. de la distanta. carente vitaminice. inclusiv tulburari simptomatice". mecanismele se pot sistematiza în: edem cerebral. digestive. Actiunea agentului etiologic poate fi directa prin afectarea primara a creierului (meningoencefalita). Psihozele infectioase au ca si determinism interventia unor agenti microbieni cu actiune sistemica (febra tifoida. Tabloul clinic are o slaba specificitate etiologica. substante volatile. la care se adauga psihozele exogene. stari crepusculare (epilepsie). cardio-vasculare (embolie cerebrala. în functie de situatie. intensitatea ei. endocrine. Tulburarile catonice organice se caracterizeaza prin stupoare sau agitatie (cei doi poli ai agitatiei psihomotrice putând alterna) si simptome 107 . de vârsta. 1979).Sârbu. sindrom afectiv organic (stari gripale. tulburare metabolica neuronala cu evolutie posibila spre degenerescenta de tip Nissl. recunoscute sau nu ca atare de bolnav (stare de halucinatie organica nealcoolica). 1998). obnubilare. Desi cauza este de natura lezionala. stupor. la vârste mici si febra mare a asa numitului "delir febril". dezechilibru hidro-electrolitic intracelular (Na. Tabloul psihotic poate genera probleme de diagnostic diferential cu psihozele endogene sau reactive. Psihozele exogene. Cl). afective). tifos exantematic. caracter difuz sau circumscris. dominând. survenind în absenta unor tulburari ale constiintei. insolatie. catatonie (febra tifoida). muscaturi de animale). ciuperci. conative si de constiinta. Psihoza epileptica poate îmbraca forme onirice. lipseste capacitatea de discernere a evenimentelor (A. arsuri. Alte cauze posibile ale psihozelor exogene sunt traumatismele cranio-cerebrale. care sunt psihogenii. delir (encefalite). tulburari vasculare cerebrale. subacuta sau cronica. confuziei. medicamentoase. boli hepatice. halucinator-delirante. sau secundara (traumatisme). hipertermie. teren si reactivitate individuala. hemoragie cerebrala. între care pierderea capacitatii de autoapreciere a propriei suferinte este esentiala. anoxie). exista grupul mare al psihozelor endogene (pervazive. Incadrare nozologica. constitutionale. Halucinoza organica include halucinatii persistente sau recurente. unei disfunctii cerebrale si afectiuni somatice" (F06) sunt cuprinse tulburari psihotice care au ca si cauza o afectiune cerebrala primitiva. mecanism patogenetic. personalitatea sufera modificari semnificative. sau poate fi indirecta. sau a sau a unor substante asupra individului. descrie tocmai un ansamblu de tulburari mentale care au în comun o etiologie organica demonstrabila. durata de actiune a factorului cauzal. organice. Se adauga tulburari neurologice si manifestari somato-umorale concordante cu etiologia posibila. În acest capitol de încadreaza si dementele (vezi insuficienta psihica secundara). dar prezenta confuziei si halucinatiilor tactile transeaza diagnosticul. tulburari psihice: confuzie. Evolutia poate fi acuta. sau în diferite boli somatice (psihoze simptomatice). tablouri psihotice în cadrul intoxicatiilor accidentale sau voluntare (alimentare.Prezentarea unor tulburari psihice care au la baza actiunea unor afectiuni somatice organice. sau meningoencefalitica. schizofrenice. conturându-se sub forma delirului. sindrom amnezic (leziuni vasculare. Patogenetic. maniera de interventie (acuta sau cronica). în capitolul "Tulburari mentale organice. influentând modul de manifestare si posibilitatile evolutive. oxid de carbon. inclusiv în intoxicatiile acute sau cronice cu alcool. de obicei vizuale sau auditive. dar în subcapitolul "Alte tulburari datorate unei atingeri cerebrale. sau alte boli somatice. renale. insecticide. desi cauzele sunt multiple. sindrom demential organic (traumatisme cranio-cerebrale). Psihozele constituie un cadru nozologic larg ce cuprinde toate entitatile nozografice caracterizate printr-o varietate mare de simptome. iradieri. hipotermie. apar în cazul unor afectiuni organice cerebrale.

ce pot fi acompaniate de halucinatii. sindrom caracteristic de sevraj pentru substanta. maniacale sau bipolare. convalescenta dupa boli debilizante). însotite sau nu de simptomatologie oniric-deliranta. ideatiei. În subcapitolul F05 (ICD 10) este cuprins "Deliriumul neindus de alcool si alte substante psihoactive". sau leziunii cerebrale . canabinoizilor. inclusiv comportamentul datorat bolii. memoriei. grupeaza fenomene psihotice care apar în timpul sau imediat dupa consum. Simptomele sunt influentate de substanta implicata si de personalitatea consumatorului. tulburarile de somn. posibila confuzie. toleranta la doze tot mai mari de substanta. Triada clasica simptomatologica include denivelarea câmpului de constiinta si confuzia. cu prezenta simultana a perturbatiilor constiintei si atentiei. dificultati ale capacitatii de a controla comportamentul legat de consum. Tulburarile de dispozitie (afective) organice se caracterizeaza prin tulburari depresive. insomnia. urina. dipsomania. cocainei. Analizele obiective sunt dovezile cele mai clare asupra utilizarii recente. Tulburarea deliranta (de alura schizofreniforma) organica presupune existenta ideilor delirante persistente sau recurente. Intoxicatia patologica se aplica numai la alcool. Se caracterizeaza prin halucinatii vii (auditive sau polisenzoriale). Durata este variabila. sindromul cerebral. exista însa un fond predispozant (psihopatie. Debutul poate fi precedat de convulsii. tutunului. Simptomele prodromale tipice includ insomnia. a perceptiei. cu gravitate între usoara si foarte severa. perceptiei. persistenta în utilizarea substantei în ciuda evidentei clare a unor consecinte nocive. Cuprinde: starea de confuzie nealcoolica. Betia patologica debuteaza brusc cu agresiune si comportament violent. Simptomele somatice variaza în functie de substanta utilizata. fie la nivel mental (episoade secundare consumului masiv de alcool). Se poate declansa la cantitati mici de consum. dar cu pastrarea capacitatilor de integrare motorie (agitatie confuziva) si prin prezenta starii onirice halucinator delirante. tulburari psihomotorii (excitatie sau stupor). agitatia.Identificarea substantelor psihoactive folosite se face pe baza datelor raportate de analizele obiective de sânge. adictia la drog. Utilizarea nociva este un model de consum de substanta psihoactiva ce afecteaza sanatatea fie la nivel somatic (hepatita dupa auto-administrarea injectabila de droguri).catatonice. sindrom cerebral organic. sau a altor dovezi (prezenta de mostre de drog în posesia pacientului. halucinatii vii si iluzii ce afecteaza orice modalitate senzoriala. Tulburarea psihotica secundara consumului de substante psioactive. stare posttraumatica. precum si tremor marcat. sau a altor substante psihoactive si se manifesta prin tulburari ale câmpului constiintei. Persoana este aparent sanatoasa. frica. hiperactivitatea vegetativa. Este consecinta întreruperii consumului de alcool la cei cu dependenta severa. Tulburarea psihotica reziduala si cu debut tardiv include modificarile induse de alcool sau substante psihoactive în sfera cognitiei. halucinogenelor. afect anormal (de la frica intensa la extaz). neglijarea placerilor si intereselor. Pe primul plan sunt tulburarile de constiinta de tip crepuscular. actele antisociale fiind comise sub influenta tulburarilor de constiinta. confabulatia poate fi marcata. sau un sentiment compulsiv de a folosi substanta. solventilor volatili. gelozia alcoolica. sindromul psihoorganic (acut sau cronic). Starea de sevraj cu delirium include deliriumul tremens indus de alcool. depresia. sedativelor. cofeinei. Include psihoza de alura schizofrenica din cursul unei epilepsii. afectului si comportamentului (dezinhibitie sociala). disfunctiei. comportamentului psiho-motor si ritmului veghe-somn. Sindromul de dependenta are mai multe caracteristici observate la un subiect în cursului anului precedent: dorinta puternica. Sunt incluse aici halucinoza alcoolica. dar sunt limitate cu privire la consumul din trecut si aprecierea nivelului actual de consum. psihoza infectioasa. Sunt prezente delirurile. Sindromul amnezic se însoteste de dezorientare temporara cu dificultati mari de învatare a unui material nou. delir (paranoid sau persecutor). Intoxicatia acuta este tranzitorie dupa consumul alcoolului. Amnezia consecutiva episodului este frecventa. Pot fi prezente halucinatii bizare. reactia organica. informatii de la apartinatori). hipomaniacale. Cel mai adesea betia patologica se încheie printr-o coma. afectului. Comune sevrajului sunt anxietatea. comportamentului care persista dincolo de perioada de timp în care am putea considera ca actioneaza un efect direct legat de consum. false recunoasteri. simptomatologia având tendinta de a se repeta în conditii similare. opioizilor. paranoia alcoolica. sau tulburari ale cursului gândirii. personalitatii. cognitiei. 108 . inversarea ritmului somnului. Tulburarea se remite cel putin partial într-o luna si total în 6 luni. tremorul. "Tulburarile mentale si de comportament legate de consumul de substante psihoactive" (F10-F19) sunt incluse tulburarile psihice datorate utilizarii alcoolului. hipnoticelor. provocate de o tulburare organica. semne si simptome clinice. Include alcoolismul cronic. Potentialul infractional este mare. epilepsie.

informatii de la apartinatori). hemoragie cerebrala. sau poate fi indirecta. insecticide. electrocutare. renale. sau secundara (traumatisme). cocainei. constitutionale. prin alterarea functiei diferitelor organe interne. muscaturi de animale). hipertermie. influentând modul de manifestare si posibilitatile evolutive. sau în diferite boli somatice (psihoze simptomatice). cofeinei. Sistemul de clasificare ICD 10. în capitolul "Tulburari mentale organice. de vârsta. oxid de carbon. Apar astfel. Alte cauze posibile ale psihozelor exogene sunt traumatismele cranio-cerebrale. 109 . insolatie. disfunctiei. Analizele obiective sunt dovezile cele mai clare asupra utilizarii recente. dar sunt limitate cu privire la consumul din trecut si aprecierea nivelului actual de consum. salmoneloze). Desi cauza este de natura lezionala. inclusiv tulburari simptomatice". apar în cazul unor afectiuni organice cerebrale. sau a altor dovezi (prezenta de mostre de drog în posesia pacientului. medicamentoase. ciuperci. halucinogenelor. metabolice. în aparitia lor un rol important joaca si particularitatile ereditare. hipotermie. Actiunea agentului etiologic poate fi directa prin afectarea primara a creierului (meningoencefalita). Psihozele experimentale sunt produse de psihodisleptice. cardio-vasculare (embolie cerebrala.SUMAR Psihozele exogene. digestive. substante volatile. tablouri psihotice în cadrul intoxicatiilor accidentale sau voluntare (alimentare. inclusiv în intoxicatiile acute sau cronice cu alcool. arsuri. iradieri. Psihozele infectioase au ca si determinism interventia unor agenti microbieni cu actiune sistemica (febra tifoida. descrie tocmai un ansamblu de tulburari mentale care au în comun o etiologie organica demonstrabila. "Tulburarile mentale si de comportament legate de consumul de substante psihoactive" (F10-F19) sunt incluse tulburarile psihice datorate utilizarii alcoolului. migrena). canabinoizilor. sau leziunii cerebrale . boli hepatice. halucinator-delirante. tumori. solventilor volatili. sau meningoencefalitica. urina.Identificarea substantelor psihoactive folosite se face pe baza datelor raportate de analizele obiective de sânge. hipnoticelor. Psihoza azotemica (Marchand) este o forma clinica particulara în cadrul confuziilor postinfectioase. tutunului. endocrine. Psihoza epileptica poate îmbraca forme onirice. inclusiv comportamentul datorat bolii. tifos exantematic. sedativelor. opioizilor. semne si simptome clinice. de la distanta.

Este de preferat la bolnavii cu risc mare. Ketamina este indicată în intervenŃii chirurgicale de scurtă durată. lipsea nopŃi întregi de acasă au apărut relaŃii conflictuale cu sora. Există pericolul aspirării lichidului de vomă. Substanta acŃionează la nivelul scoarŃei cerebrale şi sistemului limbic. puderă inhalată sau preparată pentru injectare. nu îl mai mulŃumea nimic. romparkin în combinaŃie cu alcool se documentau de pe internet despre efectele substantelor pe care le utilizau motiveaza consumul prin dorinŃa de a evada din monotonia vieŃii cotidiene după ce îşi fac efectul “ iubeşti pe toată lumea. hipnotice. 1 M. urmată de somn superficial. Determină în aproximativ 30 de secunde de la injectarea intra. impulsiv. luand ca model prietenii şi colegii iniŃial a folosit marijuana un bărbat (cadru medical) a abordat grupul din care făcea parte adolescentul. eliminare predominent musculară. utilizat in terapia insomniilor 110 . amfetamine. tulburări psihice (halucinaŃii. care prezintă deprimarea funcŃiilor vitale. OBSERVATIA CLINICA NR. analgezia se menŃine 40 min. spunănd bancuri. Se consuma sub formă de tablete. antihistaminice (Romergan) Sedative + alcool –efect asemanator stupefiantelor (complicatii: depresie respiratorie.COMPORTAMENTUL ADICTIV TEMA DE DISCUTIE MEDICAMENTE UTILIZATE CA DROGURI Barbiturice.venoasa şi în 3-4 minute de la injectarea intra musculara pierderea conştienŃei cu analgezie marcată. care nu necesită relaxare musculară. Oxazepam KETAMINA Este înrudită chimic cu petidina (analgezic opioid). confuzie). i. Ketamina a fost găsită în amestecuri de droguri ce pretindeau a fi ecstasy. iar bolnavul rămăne amnezic pănă la 2 ore. coma) Hipnotice: Flunitrazepam (Rohipnol) este inclus in categoria drogurilor gen “Club Drogs”. mama decedată in urmă cu şase ani (neoplasm) locuieşte împreună cu sora care este studentă în ultimul an a început să consume droguri în urmă cu doi ani. Produce “anestezie disociativă” caracterizată prin desprinderea de mediu. totul I se părea sumbru a devenit iritabil. house. ai filing. In războiul din Vietnam era utilizată pentru anestezierea soldaŃilor cu răni grave. inducerea anesteziei înaintea administrarii altor anestezice generale. 10 tablete). miorelaxante. cu analgezie marcată După administrare pot apare: greaŃă. de curănd s-a prezentat împreună cu sora la medic şi a solicitat ajutor GLUTETIMIDUL Cpr. hip-hop asociat foloseau alcool şi tutun au încercat şi codeină pe care o procurau din farmacie ( doza max. aceasta refuzănd să îi mai lase bani cel care le distribuia “marfa” a fost prins de poliŃie şi aproape toŃi prietenii săi au fost duşi să dea declaraŃii s-au speriat foarte tare şi căteva luni nu au mai luat nimic vrea să renunŃe definitiv la droguri . delir. marijuana cumpărau 3-4 persoane drogul şi îl consumau într-o garsonieră ascultănd muzică rave. Timpul de înjumătăŃire este de 3 ore. “vitamina K. tot de la el puteau obŃine fortral. tatăl necunoscut. vomă. în apropierea şcolii si le-a propus să cumpere ketamină Dealerul vindea o fiolă de ketamină cu 150 000 lei . suplimentarea unor anestezice cu potenŃă mică. 250 mg Premedicatie in chirurgie si obsterica. Trezirea de la adm. super K. Sub influenŃa ei consumatorii devin puŃin sensibili la durere şi se expun accidentelor urmate de răniri grave. 16 AN I provine dintr-o familie dezorganizată. metabolizare în ficat. eşti plin de energie” în timp a ajuns să nu se mai poată distra fără ele dimineaŃa cănd se trezea era “ depresiv”. se produce în 5-15 min. tranchilizante..v. Ketamina este cunoscuta si sub denumirea de K. alaturi de Extazz Benzodiazepine: Lorazepam.

14 ani. crize epileptice DISTONOCALMUL +LEXOTANILUL M E. durata 3-6 ore). excitatie LEXOTANIL DEPENDENTA ! Benzodiazepinele produc dependenta fizica si psihica Riscul creste cu doza si durata tratamentului. sex masculin Mama-boala psihica Tata-incest (sora mai mare a fugit de acasa) In urma cu 2. confuzie. voma. potentat de alcool+supradozare: tulb comportament. timp de 2-3 ore. parasimpaticolitic. urina): Cannabis DISTONOCALMUL Cpr cu cu Propranolol 15 mg (actiune beta adrenolitica. cu nucleu fenatrenic Actiune antitusiva (efect inhibitor al centrului tusei. stari confuzive. incoerenta. halucinatii) 2 tb + alcool (nemultumit de efecte) Analiza toxicologica actuala (sange. euforie. fragilitate emotionala 111 . conflict scolar Episod depresiv mediu. tulburari de coordonare. depersonalizare.30 mg (alcaloid din secara cornuta. “droguri de mare risc” Alcaloid de tip morfinic. greata. depresie. insomnie. agitatie. tulburari psihosomatice 1. hipotensiune. in asociere cu propranololul scade global nivelul functional al sistemului simpatic). insomnie. 14 ani A incercat si Romparkin (antiparkinsonian prin actiune anticolinergica centrala. Lista MS de substante aflate sub control national.discrazii sanguine CODEINA Cpr. ofera grupului de copii 1 cutie glutetimid (5) + i cutie codeina (10). agitatie. amorteala si furnicaturi in extremitati. actiune inhibitoare asupra SNC). tensiune. uneori zilnic Doza initiala 4 tb codeina+ 2 tb glutetimid Doza actuala 14 tb codeina + 7 tb glutetimid (falsifica retete) Consum:logoreic. Amobarbital 25 mg (potenteaza efectele celorlalte componente. pret 100 000 lei Descopera ca la farmacie se poate procura doza dubla la acelasi pret Consum in grup de 3-4 persoane. hipersensibilitate la lumina. halucinatii. delir. confuzie. zgomot. oscilatii tensionale.5-3 mg/zi C I la cei cu dependenta cunoscuta sau presupusa fata de alcool.20 mg (efecte parasimpatolitice). halucinatii. fiind mai mare la pacientii cu antecedente de alcoolism sau narcomanie Intrerupere brusca a tratamentului simptome de sevraj: cefalee. De 1 mg cu 1. personalitate cu note de senzitivitate. Ergoton 0. coma GLUTETIMID+CODEINA HF. frecventa 1-4 ori/ saptamana. medicamente. neurastenie 1 cpr de 2-4 ori/zi. ametealas. Cluj Intelect liminar. Atropina sulfat 0.6 ani “rus” in cartier. hiperacuzie. 15 mg codeina fosfat. anxietate. lipsa senzatiei de oboseala.CI in alcoolism sau dependenta de medicamente in antecedente Vertij la trezire. prurit Supradozare: deprima respiratia. Baia Mare. anxietate pronuntata. personalitate cu note de senzitivitate Tentativa de suicid.5 mg-3mg sau 6 mg Bromazepam Indicat in tulburari emotionale. 15-20 zile/luna LEXOTANIL Cpr. cutii cu 20 cpr. analgezica slaba Efecte “aparenta de om batut”. sau droguri Dependenta psihica si fizica (simpt de sevraj la intreruperea brusca a terapiei) Reactii paradoxale: anxietate acuta. are efecte inhibitoare asupra SN vegetativ) Indicat in distonii neuro-vegetative cu manifestari digestive. contact fizic. iritabilitate Cazuri grave: pierdereea contactului cu realitatea. 17 ani. cardiovasculare. convulsii. apoi sevraj (neliniste) Repetate randuri supradozare (moarte clinica) HF. feminin. dureri musculare. sociabil. uscaciunea gurii.

Treptat. in 2-3 luni ajunge la 7 tablete Distonocalm + 4 tb Lexotanil /doza 112 .

factorii sociogenici. QI<20. a unor factori externi. debilitate mintala. 15% din copiii cu deficit intelectual nespecific sindromologic au unul sau ambii parinti cu deficit mintal. corespunde imbecilitatii superioare din vechea clasificare. emotionale. Defectualitatea psihica se va repercuta asupra tuturor cerintelor adaptative impuse copilului în crestere. 0. Tendinta de agregare familiala a cazurilor de insuficienta psihica usoara este accentuata de tendinta de mariaj asortativ.24% retardul mintal mediu si sever. vor determina tablouri clinice foarte asemanatoare. a capacitatii de socializare.RETARDUL PSIHIC OBIECTIVE . Întârzierea mintala moderata. pe care OMS doreste sa o impuna tuturor tarilor europene (CIM. c. organogenetici. desi asociata de cele mai multe ori cu tulburari somato-endocrine sau neurologice. sociali. Influente organice în retardul mintal 113 . riscul primului copil de a se naste cu insuficienta psihica este de 20% si creste pâna la 40% când ambii parinti sunt afectati (Takei. aliniatele F 70-79. 4. ca si deficite senzoriale. II. deficienta mintala usoara. Este semnificativ momentul actiunii insultului: aceeasi cauza poate determina tulburari diferite în functie de stadiul dezvoltarii ontogenetice în momentul actiunii ei. III. La fel.Principii terapeutice I. actionând într-un anumit stadiu de dezvoltare a sistemului nervos central. Se discuta astazi tot mai mult despre implicarea factorilor endogeni. nu presupune practic viata psihica. ca o retardare cu posibilitati de ameliorare. varsta. aparuta odata cu încarcarea programelor scolare. 0. Întârzierea mintala severa. Întârzierea mintala usoara. disproportionata. cu caracter global si omogen. Întârzierea mintala profunda. 2. cei familiali. b. cu urmatoarele subgrupe: I. b. Definirea conceptului Retardarea mintala presupune o stare psihica defectuala. QI=20-34. arieratie mintala usoara. lipsita de progredienta. nu mai este considerata azi ca boala. IV. instrumenta care. Este considerata ca un nivel insuficient de dezvoltare. cu coeficientul intelectual (QI) care oscileaza între 50 si 69. Aceasta forma de insuficienta. c. în aparitia întârzierilor mintale. ci doar vegetativa. cauze variate. Ca notiune relativ recenta. 1994). corespunde imbecilitatii inferioare. genetici.06% retardul mintal profund). indirect. Daca unul din parinti este cu retard mintal. Etiopatogeneza Cauzalitatea retardului psihic este complexa. Încadrare nozologica Clasificarea actuala. a frecventei cu care se manifesta si alte tulburari pe lânga cele psihice. Frecventa În urma cercetarilor OMS si UNESCO a fost gasita în populatia infantila o frecventa a intelectului de limita de 7%. deficienta mintala. permanenta. lipsita de orice posibilitate de ameliorare. Aceasta categorie este neomogena sub raportul posibilitatilor de instructie.3% retardul mintal grav (0. intelectul de limita propriu-zis. înapoiere mintala (reala sau aparenta). a formelor clinice posibile in functie de etiologie. Chiar si în forma usoara. 2. ICD-10.Abordarea terminologiei actuale in retadul mintal. asa cum reiesea din vechea definitie a oligofreniei (Ghiran. 1998). înainte de 18 luni de viata extrauterina. defectele educative majore. 3. nivel cognitiv. pâna la 3-4 ani ca vârsta limita în maturarea creierului. iar riscul de recurenta este de circa 20% când în familie exista un singur caz (printre rudele de rangul I) si creste progresiv cu numarul cazurilor (ajunge la 40-60% dupa 2-3 cazuri). Din acest motiv se poate împarti în trei subgrupe: a. intelectul de limita prezinta un QI cuprins între 70-85. ce pot avea efecte lezionale asupra sistemului nervos. ale carei cauze au actionat în etapele timpurii ale ontogenezei sau postnatal.5-3% retardul mintal usor. 1995). Întârzierea mintala usoara. codifica retardarea mintala la capitolul F (9). dar al caror început de actiune s-a situat înaintea conturarii elementare a functiilor psihice. . retardatul mintal este lipsit de posibilitatea organizarii independente a vietii sale fara sprijin dinafara. Se subîmparte în: a. vor duce la esec cognitiv. QI=35-49.

Cea mai mare raspândire a retardarii mintale a fost gasita în mediile muncitorilor necalificati. Huttenlochen (1991) a sugerat ca retardul mintal poate fi asociat cu scaderea legaturilor dendritice si cu mai putine conexiuni sinaptice între neuroni. Pentru prescolari întârzierile mintale sunt cu 30% mai crescute în gradinite cu regim saptamânal. hidrocefalia. metabolice. suferinte circulatorii cerebrale. demonstrând ca alcoolismul este apanajul periferiilor mizerabile. creând probleme copiilor nostri si cladind o societate bolnava. Factorii psihosociali. microcefalia. cautat în etipatogenia handicapului. hepatita. Patologie dobândita postnatal Boli dobândite în perioada perinatala. În urma unor studii de microscopie electronica. Se cunoaste "povestea" nefericita a copiilor-lup. fragilizându-i. 1987). boli endocrine). Shaw. prezentatii vicioase. dezechilibre hidroelectrolitice. patologie importanta. Aceste familii înghesuite în locuinte insalubre prezinta frecvent si alte caracteristici: lipsa de stabilitate. parasiti în padure. edematos. bronhopneumonii. în favoarea primei. Dintre cauzele cu actiune prenatala. înca fragil. Cu cât familia are mai multi membri. varicela. Carentele socioculturale sunt considerate astazi ca factori generatori de performante slabe. parotidita epidemica. conditii sociale defavorabile. exista modelul familial de care ne desprindem greu. orfelinate. bolile multifactoriale (în care exista si componenta ereditara). embriofetopatiile. Este vorba despre un sindrom de întârziere psihomotorie aparut la copiii despartiti de mamele lor înca din primele luni de viata si crescuti în spitale. afectiuni somatice severe (dispepsii. Un factor psihosocial negativ este hospitalismul. parazitare. instrumentale. O atentie deosebita trebuie acordata copiilor crescuti în leaganele de copii. alergii. În aceasta perioada exista riscul unor suferinte de ordin anoxic. Incidenta crescuta a modificarilor cerebrale de tip Alzheimer la persoanele în vârsta cu sindrom Down. lezional. si 1945 de Spitz si atât de atent descrisa de Bowlby care introduce si termenul de "hospitalism". a determinat intensificarea studiilor neuropatologice în trisomia 21. Cercetari românesti au relevat diferente semnificative între dezvoltarea copiilor din cresa de zi si cea saptamânala. etc.Atribuirea retardului psihic unei cauze organice presupune demonstrarea asocierii lui cu disfunctia cerebrala. si-l ducem cu noi în viata. în ordinea frecventei: cromozomopatiile. circulara de cordon. cele mai comune sunt. corelatia apare abia de la 3 ani. care la rândul lor se vor repercuta negativ asupra dezvoltarii neuropsihice a copiilor din familiile respective. Alcoolismul cronic familial este un factor major de sociogenie. sau poate fi indirecta. sau postinflamatorii. Anglosaxonii au facut studii riguroase. toate neajunsurile din viata de fiecare zi asigurând o insuficienta dezvoltare fizica si psihica a supravietuitorilor. intoxicatii acute sau cronice. explicabila prin îngrijirea suplimentara zilnica din partea familiei. distocii de dinamica uterina. cu perspectiva descoperirii genei precise responsabile. 1972. În primul an de viata nu s-a dovedit o legatura directa între statutul social si nivelul intelectual. hidrocefalie. Patologie conditionata prenatal. copiilor cu defeciente senzoriale. Anormalitatile variaza de la malformatii grosiere pâna la schimbari minore de dezvoltare. cu atât rezultatele medii la testele de inteligenta scad. scarlatina. deoarece în familiile numeroase apare suprapopularea locuintei cu înrautatirea conditiilor de educatie. etc. gripa. displaziile neuroectodermale. nasteri precipitate sau prelungite. distrofie. problematica deprivarii materne este scoasa la lumina înca din 1943 de Goldfarb. în sindroamele congenitale cu trasaturi dismorfe care acompaniaza retardul mintal. insuficienta cardiaca. determinate de prematuritate sau sarcina suprapurtata. Asocierea poate fi directa. marcându-i. carente alimentare. îl cultivam. Creierul. S-a observat ca nivelul mediu de inteligenta creste odata cu statutul socio-economic. viciat. unde exista o mortalitate infantila crescuta. care au nevoie de o stimulare particulara în raport cu copiii normali. demonstrând existenta acestor modificari în creierul animalelor cu fenilcetonurie indusa experimental. icter nuclear postincompatibilitate Rh. supravietuitori prin cine stie ce minune care asigura rezistenta în fata selectiei naturale. În plus. cu tulburari emotionale. carente alimentare prelungite. care. asa cum se întâmpla în paralizia cerebrala. Spitz afirma ca atunci când despartirea de familie se face pe o 114 . S-au demonstrat anormalitati anatomice la aproximativ 75-90% din retardatii sever care sunt institutionalizati (Crome. El este cel care genereaza conflicte.. poate suferi în urma unor procese inflamatorii cerebrale (meningoencefalite). complicatii post tuse convulsiva. au ramas într-un stadiu animaloid de dezvoltare. Boli dobândite în perioada postnatala ulterioara. bolile genetice de metabolism. crescuti de animale. epilepsie. traumatisme cranio-cerebrale. asa cum este. Stern. oricât au fost de bine îngrijiti si stimulati dupa vârsta de 3 ani. Pe de alta parte. fata de gradinita cu regim de zi sau cu orar redus.

crescând expozivitatea în cazul celor eretici.Kleine ca fiind marcat de emotivitate exagerata. Intensitatea retardului psihic. al intensitatii. dispozitia si excitabilitatea exagerata. al formelor etiologice de manifestare. abdomenului. prabusirea catastrofala din perspectiva psihica se produce în momentul suprapunerii 115 . Perturbarea puternica a performantelor ar putea fi reversibila prin scoaterea copilului din mediu. devotament. Este caracteristica dependenta psihica de instincte. excitabilitate crescuta. care consta într-un defect aparent si reversibil al inteligentei determinat de factori afectivi. hipochinezie. automate. afectivitate. Tipul torpid se caracterizeaza prin apatie. frica de reactia agresiva a parintilor si educatorilor în fata unui rezultat slab. Uneori se va ajunge pâna la delicte materiale. sau conducând la aparitia timiditatii. Retardul psihic este global. de vedere. curiozitatea si ingeniozitatea urmaririi scopurilor adaptative. paralizii. esec scolar. Conduita este particulara. severa si profunda. moderata. nevrotice. tabloul clinic poate fi privit din trei unghiuri de abordare: 1. în functie de coeficientul de inteligenta. Important din aceasta perspectiva este evidentierea sindromului de insuficienta psihica primara. În functie de vârsta la care s-a instalat deficienta. de vârsta cronologica la care este examinat cazul. cu facies inexpresiv. mobilitate excesiva. Raspunsurile lui sunt nesigure. inertie. palatului dentar. în general. ridica de multe ori probleme legate de un determinism initial si de agresiuni ulterioare care înrautatesc nivelul cognitiv individual. apatici. miscari stereotipe. Indiferent de etiologie. buzelor. organelor interne. de agresiune. vâscozitate în gândire si limbaj. sexuale. coloanei vertebrale. el presupune o ramânere în urma a dezvoltarii personalitatii fata de normalul de vârsta. de intensitate variabila. încurajare. fie pe cea torpida. anorexie. exagerând anxietati în situatii torpide. agresive. extrapiramidal. pot exista implicatii de ordin somatic. la care se poate adauga si intelectul de limita. statura mica sau crestere exagerata. anomalii ale nasului. dependenta de anturaj. de activitatea endocrina si vegetativa si nu de spontaneitatea. cu aparitie prea rapida sau prea lenta (niciodata adecvat). pareze de tip spastic. Aprecierea lor se face. la pierderea apetitului normal pentru învatatura si inhibitia procesului de maturizare afectiva. 5. deficientul psihic poate prezenta tulburari de comportament. Tablou clinic Simptomatologia clinica a retardarii mintale este dependenta de intensitatea insuficientei. suferinta perinatala. timiditate. extremitatilor. care nu permite individului o insertie sociala adecvata si un mod independent de a trai. Descurajarea duce la dezgust pentru studiu. predispozanti si determinanti într-o maniera în care nu se mai poate desprinde semnificatia fiecaruia din ei. excitabilitate scazuta. adesea intricata. Sunt descrise si modificari caracteriale de tip epileptic: lentoare. plâns. În unele sindroame malformative. semne de focar. Tocmai datorita slabei posibilitati de adaptare. într-o atitudine generala demisiva sau agresiva. Cauzalitatea retardului psihic. insomnie. inhibitie pâna la mutism. Dupa 5-6 luni de carenta afectiva apare scaderea accelerata a ritmului dezvoltarii intelectuale. criteriul sociabilitatii.perioada de timp mai lunga de 3 ani apare "depresia anaclitica": tristete. al vârstei cronologice. stereotipe. modificari de forma si continut ale cutiei craniene. mergând fie pe linie eretica. tulburari comportamentale. Pe lânga retardul real. pentru a nu face erori de diagnostic. Melanie Klein descrie la copiii scolari asa numita "falsa oligofrenie". viata este saraca. scadere rapida în greutate. Pot apare: deficiente de auz. cum ar fi frica de esec. vârsta mintala. Acest capitol. creativitatea. Interventia neadecvata a celor din jur amplifica tabloul clinic. pedagogie diferentiata. Tipul eretic este dominat de neliniste. sau de suprapunerea factorilor favorizanti. modificari trofice. psihopatice. incapacitate de a retine cele învatate. simptomul cardinal al oricarei insuficiente psihice este deficitul intelectual. explozii afective. de etiologie ca si de atitudinea medicului fata de subiectul respectiv. tendinte clastice. impulsivitate. De aceea. În proportie de 35% din cazuri s-au descris tulburari neurologice de motricitate. copiii devin pasivi. Din punct de vedere al intensitatii se descriu patru forme ale întârzierii mintale: usoara. sechelaritatea postmeningoencefalita. Dupa un timp îndelungat de izolare ei vor prezenta înapoiere mintala. cu infantilism caracterial. stângacie motorie. ochilor.1. Tulburarile de acest gen au un caracter difuz si o gravitate mai mare când insultul actioneaza mai precoce. incapacitate de a se concentra în directa unei activitati cu scop. S-a constatat ca frecventa crizelor epileptice asociate se ridica pâna la 54% din totalul retardarilor profunde si pâna la 16% din cele usoare. 3. uneori chiar reactii psihotice. 5. 2. dificultati în stabilirea contactelor sociale. comun tuturor gradelor de intensitate. traumatismul cranio-cerebral. este descris de M.

îmbracat. tulburarilor de personalitate. semnificând masura în care un individ se asociaza si interactioneaza atât în societate în general. irascibilitatii si tendintei la reactii primitive. Încadrarea lor se poate face în camine-scoala si vizeaza însusirea unor deprinderi elementare si a unor operatii simple de munca. Îsi schimba mereu locul de munca.Ghiran). afectiv prezinta o labilitate marcata. labili afectiv. stângaciei. alaturi de sugestionabilitatea si dorinta de afirmare. fara acces la abstract si logic. sunt neîndemânatici. Deficientele în domeniul comportamentului social al handicapatilor se datoresc în mare parte esecului conditiilor de mediu existente în mentinerea si dezvoltarea lui.2. dar pretentiile sunt lipsite de autocritica si greu de satisfacut. Întârzierea mintala profunda cuprinde cazurile cu QI mai mic de 20. De aceea se impune urmarirea în timp a acestor copii si eventual tratament corespunzator pentru prevenirea aparitiei crizelor. afectuosi). caracterului greoi în gândire si activitate. rautaciosi.1. În perioada de adult vârsta minima corespunde copilului de 3 ani sub raportul dezvoltarii limbajului. cum ar fi memoria mecanica. limbajul scris nu este posibil. nu au perseverenta în munca. Viata instinctiva este dominata. recunoastem debilitatea mintala din prima clasa primara.crizelor epileptice. cu existenta predominant vegetativa.1. Nu recunosc rudele. vârsta mintala care nu depaseste doi ani sub nici un raport. QI=52-67. stupida. mai putin în cel al functiilor afectiv-volitive si numai arareori exista o simptomatologie somatica. actionând ca elemente de executie sub supravegherea atenta a altor persoane. cersetorie. afecte patologice cu intensa coloratura vegetativa. Comportamentul lor social este direct mediat de structura sociala a contextului în care se afla si de comportamentul echipei de asistenta cu care se afla zilnic în contact. se pot înscrie fie pe linie eretica (egoisti. vagabondaj. autoalimentare). Pot fi încadrati într-o activitate productiva de obiecte de uz casnic. Gratie capacitatilor psihice scazute. este posibila dezadaptarea si lipsa de rezistenta a individului la conditiile profesionale. inegalitatea în dezvoltarea functiilor psihice. Sunt greoi. acesti copii nu pot promova clasa în conditiile unei exigente corespunzatoare. Afectiv. mai ales a sentimentelor etice. Viata lor psihica se limiteaza la reflexe neconditionate. sunt incapabili sa se autoconduca. 5. cu tendinte explozive. la comiterea unor delicte. Dizarmonia. fac din ei unelte de executie în mâna unor delincventi psihopati. comparabil cu cel al anteprescolarului. limbajul presupune numai emiterea unor sunete nearticulate. nu râd. gestice. Perceptia lor este mai putin exacta. Insuficienta în domeniul reactiilor afective de tip superior. cu tendinta la reactii explozive. nestatorniciei. disforici. Majoritatea cazurilor reusesc sa se încadreze într-o activitate productiva. Capacitatea de a face fata acestor cerinte poarta azi numele de functie sociala sau competenta sociala. Slaba capacitate de inhibitie. existând o capacitate elementara de insertie sociala. au dificultati de mers. de exagerari sau pervertiri. neîndemânarii. fapt care nu permite instructia. în caz de nesupraveghere. atentia instabila. Pe de o parte cele simptomatice caracteristice bolii. cu valori intelectuale bune. se autoservesc la nivel elementar. Sunt neinstructibili scolar. Vârsta mintala a subiectului devenit adult are similitudini cu cea a copilului între 7 si 10-12 ani. Cu toata stradania si cu ajutorul celor din jur. Întârzierea mintala moderata si severa reprezinta aproximativ 20% din totalul retardelor. tendintele impulsive agresive duc. Insuficienta este mai pregnanta în domeniul capacitatilor intelectuale.1. stângaci. forta musculara scazuta. instabilitatii. Pe fondul capacitatilor insuficiente se întâlnesc si achizitii normale sau formal exagerate. Întârzierea mintala usoara. sunt sarace. memoria mecanica. prostitutie. este evidenta la adolescenti. 5. neîndemânatice. iar insertia sociala este practic imposibila. iar viata instinctiva este dominata fie de diminuare. fie de pervertire. sunt indiferenti la stimulari exterioare. fiind capabili sa-si întretina igiena personala. posibilitatea scolarizarii în scoli ajutatoare. Daca comunicarea verbala este posibila cu multe greseli. cu ura înversunata pe cei din jur). cuprinzând cazurile cu QI între 20 si 51 sau partial educabile. talentul la desen. Miscarile voluntare. Dupa îndelungate exercitii pot însusi deprinderile de autoservire (spalat. cu tendinte auto si 116 . Limbajul lor verbal este sarac si defectuos. paralel cu comportamentul. Pubertatea se instaleaza tardiv. se plânge de nedreptate. Expresia fetei este îndobitocita. sau torpida (docili. Pot termina. Retardatii mintal au relatii interpersonale foarte limitate. opt clase elementare. cât si în mediul sau familial (V. 5. nu plâng. urmate de o scoala speciala.1. în conditiile unui învatamânt special. pictura.3. morale. gândirea elementara. Suferinta umana se exprima prin doua categorii de manifestari. legata de concret. iar pe de alta parte prin alterarea capacitatii de a face fata cerintelor ce i se impun ca fiinta sociala. adesea. muzica. Majoritatea sunt încadrati în familii. Chiar daca diagnosticul a scapat anterior. pot efectua munci calificate sub supraveghere si dispun de un statut semidependent social. sunt capabili eventual de afecte patologice.

disproportia între vârsta mintala si cea cronologica este mai mare.. Dupa 16 ani. de stabilire a relatiilor cu sexul opus. noile cerinte de încadrare sociala. Nu se pot autoservi. Miscarile sunt stereotipe. dar din clasa a cincea încep sa întâmpine dificultati. instabili. în general. sunt lenti. de asemenea cei cu tulburari emotionale. când si posibilitatile terapeutice sunt depasite. în contextul posibilitatii de a asimila si acumula pe parcursul dezvoltarii. usor de stabilit la copilul mai mare. usureaza mai mult diagnosticul. 6.2. pot determina oprirea sau regresul psihomotor tranzitor. pentru stabilirea diagnosticului etiologic sunt necesare examinari radiologice.1. 6. evaluat prin examen de specialitate pe functii psihice si prin testari psihologice (QI. În aceasta etapa de vârsta asistenta este prevalent medicala. ridica probleme deosebite de încadrare în cazul vârstei mici si a handicapului modest. la aparitia tulburarilor nevrotice sau comportamentale. disgrafice. se diferentiaza de insuficienta psihica primara prin faptul ca ea survine dupa o perioada de dezvoltare psihica normala. inferioritate. nu pot valida posibilitatile potentiale. depistarii microsimptomatologiei neurologice si efectuarea unor investigatii paraclinice ce permit elucidarea diagnosticului (Rutter. tomografie computerizata. rahitism grav. înca din primii ani de viata. nivel de dezvoltare al limbajului. scolar si profesional corespunzator vârstei. lasând impresia unui retard aparent. lipsite de sens. Între 6 si 7 ani. examinari genetice. odata cu cresterea complexitatii materiei supusa învatarii. ambliopie. diagnosticul de intensitate este posibil si obligator pentru încadrarea lor corecta. Diagnostic pozitiv si diferential Pentru stabilirea cât mai precoce a diagnosticului pozitiv este necesara cunoasterea parametrilor normali de dezvoltare psiho-motorie a copilului pe etape de vârsta. 117 . discalculice. într-un ritm evident inferior normalului. Insuficienta psihica secundara (dementa). Afectiuni somatice diverse: tusea convulsiva. tulburari de spatialitate. superficiali în achitarea obligatiilor scolare. discalculie. electroencefalograma. manânca necontrolat. de satisfacere a obligatiilor militare. Pubertatea nu se instaleaza. Coeficientul intelectual este cuprins între 68-85 (dupa unii autori 90). iar asistenta devine prevalent sociala. Diagnosticul diferential se impune.heteroagresive. Intelectul de limita a fost de curând individualizat. dar si de noile cerinte adaptative. vârsta mintala. Din perspectiva cronologica. automate. a potentialului convulsivant modificat sau a suferintelor neurologice. a exigentelor si a gradului de abstractizare impus de cunoastere. 1996). Copiii cu intelect de limita se comporta satisfacator pâna în clasa a patra. etc. Simptomatologia este dependenta de gradul insuficientei. acesti subiecti pot realiza o adaptare profesionala si sociala normala. a interesului scolar. Cerintele scolare impuse copiilor dupa 7 ani fac posibil diagnosticul cu usurinta. Insuccesul scolar duce la sentimentul de insecuritate. ca rezultat al progreselor stiintifice si cresterii cerintelor scolare si sociale. Ca adulti. sau dimpotriva. de cele mai multe ori repartizându-se în camine-spital. posibilitatile de abstractizare sunt modeste. distrofie. dupa ce procesul de maturizare a sistemului nervos central s-a considerat încheiat. Cu cât vârsta cronologica este mai mare. aprecierea psihomotricitatii).4. diagnosticul pe grade de intensitate este nesigur si considerat ca o eroare înainte de 6-7 ani. impune cautarea sistematica a eventualelor malformatii sau afectiuni somatice asociate. incapacitatea de a se adapta social. bronhopneumonie. 5. în primul rând. Chiar si în clasele primare acesti copii s-au evidentiat prin tulburari dislexice. la scaderea nivelului aspirational. Încadrarea în familie nu este posibila. Datele de anamneza care releva prezenta întârzierii în dezvoltarea psiho-motorie si a limbajului. Somatic si neurologic prezinta multe afectiuni care duc la scaderea rezistentei organismului si la o viata scurta. Copiii cu deficiente diverse: hipoacuzie. achizitii si cunostinte. iar asistenta devine prevalent instructiv-educativa. de încadrarea în câmpul muncii. constituie argumente importante pentru diagnostic (Dyrborg. Pe lânga o anamneza foarte amanuntita si un examen clinic complex. diagnosticul mai sigur si invers. parazitologice. 1994). cu posibilitati de recuperare odata cu însanatosirea somatica. între diferitele forme ale retardului psihic. imunologice. Retardul. etc. La examinarea copilului deficient mintal se insista asupra etapelor de dezvoltare psiho-motorie. biologice. disgrafie. Cronologie. afectiuni gastro-intestinale prelungite. dislexie. De aceea. Diagnosticul. dislalie. necesitând ajutor sustinut din partea familiei. tabloul clinic este diferit si impune exigente diagnostice particulare. Operatiile de gândire se desfasoara cu dificultate.

fizice. încarcata de nerabdarea familiei sau dimpotriva. Capacitatea de a se dezvolta si de a-si însusi cunostintele si deprinderile este inferioara fata de ritmul si eficienta proceselor psihice ale copilului normal. atitudinea hiperprotectiva. precum si factorii neintelectuali de personalitate (motivatii. de eventualitatea existentei unor deficiente asociate. privatiuni de joc. galactozemia. reprezinta obstacole de care trebuie tinut seama în aprecierea evolutiei si prognosticului copilului cu întârziere mintala. psiholog. ea depinzând de o multitudine de factori: cantitatea si calitatea resurselor intelectuale. absenta (la investigatiile paraclinice) a unor semne evocatoare de leziuni cerebrale organice. Integrarea deficientului mintal într-un colectiv de munca depinde si de particularitatile colectivului. fetopatia toxoplasmotica sau în unele boli genetice de metabolism (fenilcetonuria. ea are posibilitati de recuperabilitate. permit orientarea spre diagnosticul de psihoza. de atitudinea de întelegere. Obiectul terapeutic principal consta în stimularea si dezvoltarea la maximum a capacitatilor disponibile. Evaluarea psihometrica corecta demonstreaza o slaba capacitate de concentrare atentionala. Valorificarea optima a posibilitatilor de dezvoltare de care dispune copilul deficient nu se realizeaza de la sine. Tratamentul medicamentos vizeaza: 118 . maistri. familia..). 8. pediatru. medii subculturale. însusirea deprinderilor de autoservire si munca. asimilarea cunostintelor scolare posibile si a celor necesare unei adaptari sociale si profesionale optime. 8. jocul bizar. în discordanta cu performantele lui. neurolog. mergând spre ameliorarea tabloului clinic. mediul subcultural. endocrinolog. etc. precocitatea si perseverenta cu care sunt aplicate si disponibilitatile emotionale. Se face diagnostic diferential cu cazurile care prin lipsa de stimulare sau datorita carentelor afective nu au nivel normal de dezvoltare psiho-motorie (copii abandonati. de limbaj si emotional-volitive. educator-defectolog. pot întuneca prognosticul. metodele terapeutice utilizate. de angajament cu care familia consimte sa se implice în actul terapeutic. tulburarile neurologice asociate. în anumite conditii si cu anumite limite. Prognosticul psihopedagogic va depinde de capacitatea de instructie si posibilitatea încadrarii în familie si în societate. existenta unor afectiuni între care epilepsia este cel mai frecvent întâlnita. pot apare si în diferite forme de hospitalism. severitatea handicapului mental. Evolutie si prognostic Daca am definit insuficienta psihica primara ca pe o stare defectuala neprogredienta. senzoriale. etc. de tulburari afective asociate si de posibilitatile concrete de încadrare. logoped. de ajutor si cooperare pe care o au ceilalti fata de el. Forma clinico-etiologica. În diferentierea masurilor terapeutice trebuie tinut seama în special de gradul handicapului si structura resurselor existente. Principii terapeutice Tratamentul complex medico-psiho-pedagogic poate fi realizat doar de o echipa formata din: pedopsihiatru.) care nu sunt asa de deficitare si care pot compensa în parte deficienta mintala a individului. formarea unor deprinderi de munca. kinetoterapeut. Psihozele infantile (autismul Kanner si mai ales autismul atipic) ridica probleme diagnostice. 7. ci depinde mai curând de instabilitate. abandonul. Adaptarea profesionala nu este în functie strict de coeficientul de inteligenta. Faciesul inteligent al copilului. în special senzoriale. aparitia simptomatologiei dupa un interval de dezvoltare normala.1. senzoriale. Tratamentul specific este posibil doar în unele situatii particulare cum ar fi: hipotiroidismul congenital. spitalizati îndelung). motorii sau afectiv-comportamentale. S-a observat ca randamentul în munca a deficientului mintal este mai bun decât prognosticul scolar. Prezenta unor deficiente senzoriale. atitudini. Prognosticul social apreciaza tocmai gradul dependentei sociale (posibilitati de autoservire. dupa traume psiho-afective. simptomatologia somatica polimorfa. ci vizeaza diversele aptitudini psihomotorii. cu tulburari mnestice secundare. însusirea unei meserii pe care sa o poata profesa într-un grup social organizat). motorii. înseamna ca. întrucât motivatia în procesul muncii este mult mai puternica si adecvata.Copilul atentional deficitar apare ca un insuficient din cauza insuccesului scolar si a indisciplinei. Reusita profesionala nu implica gândirea verbal-logica. Disritmiile dezvoltarii pot fi: constitutionale sau consecinta deprivarii afective sau de cunoastere. motorii sau emotionale. dar cu nivel intelectual normal. a maladiilor somatice cronice. atitudinea rejectiva.

3. Pentru depistarea hipotiroidismului.1. Corectarea instabilitatii psihomotorii si a reactiilor emotionale exagerate. dispensarizarea gravidei. aplicate precoce cu perseverenta.3. 119 . în functie de parametrii deficientei: 8. Educatia estetica se face sub forma art-terapiei si a muzicoterapiei. Ele supravegheaza acordarea ajutorului material cuvenit prin lege. etc. în conditiile implicarii nemijlocite a familiei. Familia ofera afectiunea de care copilul deficient are nevoie. încadrare în munca. Ele se constituie ca o actiune cu caracter general. anencefalii. adaptate deficientelor motorii. orientarea spre o forma de învatamânt corespunzatoare. testarea serica materna.8. 8. Ea vizeaza. 8. cu incompatibilitate Rh sau de grup.3. cultura fizica medicala care implica tehnici complexe de reabilitare. dezvoltarea tehnicilor de diagnostic antenatal. Metode de instructie. Techirghiol). Fenilalaninemia se determina prin testul Guthrie dupa ziua a 3-a de viata. screening-ul se face numai în regiunile cu risc crescut si s-ar impune extinderea lui în populatia generala.3. odata cu cresterea aportului de proteine alimentare. scris. 9.1. Diagnosticul antenatal are o importanta mare în depistarea unor afectiuni. Ei vor fi deprinsi (fara a neglija pe ceilalti copii normali) sa aplice sistematic la domiciliu schema terapeutica. Tratamentul retardului psihic presupune instituirea unui complex de masuri medico-psiho-pedagogice. nou-nascutului si a copilului. Posibilitati de integrare sociala a copiilor cu retard psihic. 8. interventii chirurgicale (tenotomii). cu respectarea regulilor generale de asigurare a eficacitatii maxime cu doze minime si evitarea efectelor secundare. 8. . 8. indicate în terapia deficientului mintal. 8. Educatia intelectuala: citit. preocuparea pentru prevenirea suferintei fetale.3.2. în special enzimopatiile si hemoglobinopatiile. dar si în scoli speciale pentru deficienti si în spitale. fizioterapie. cresterea posibilitatilor de memorare. diferentiate si individualizate. social si cultural sau pentru sanatatea parintilor (examenul medical prenuptial. calcul. Deficientele motorii necesita. testarea biochimica si testarea moleculara. Educatia morala se face prin psihoterapie comportamentala si socioterapie. organizata si dirijata de catre societate si urmaresc depistarea si îndepartarea tuturor factorilor de risc. fetoscopia. Metodele des folosite sunt: ultrasonografia. amniocenteza.2. Terapia manifestarilor convulsivante epileptice. În cadrul acestor masuri se înscriu: grija pentru ridicarea nivelului de educatie sanitara si a standardului de viata economic. ameliorarea metabolismului cerebral. galactozemia. Încadrarea familiala.3. Psihostimulare. stiut fiind. pe lânga terapia antispastica.4. în functie de gradul handicapului. include programul de scolarizare al: . 8. se poate evidentia deficitul enzimatic prin metoda Beutler-Baludo (se efectueaza din sângele din cordonul ombilical).întârziatului mintal usor (scoala speciala ajutatoare). 8. mediind astfel.1.2. Parintii trebuie ajutati si învatati sa accepte realitatea. ionizari.5. Ultrasonografia poate determina dupa saptamâna a 14-a de viata intrauterina diametrul biparietal evidentiind microcefalii. Pedagogia este eficienta nu numai în scoli de masa. Exista comisii de diagnostic si triaj care se ocupa de ocrotirea minorilor la nivel judetean. vaccinarile. sa continue actul terapeutic în conditiile situatiilor cotidiene. Educatia fizica.1. Se fac testari neonatale în maternitati pentru depistarea unor boli. amniografia. Profilaxie Caracterul de deficienta ireversibila a întârzierii mintale face ca masurile profilactice sa se situeze pe primul plan al obiectivelor terapeutice. Educatia prin munca vizeaza ergoterapia si initierea profesionala în vederea integrarii socioprofesionale. procesul de socializare. Prin aceste metode se pot identifica practic toate maladiile cromozomiale si peste 40 de maladii metabolice ereditare. 8. institutionalizare. În alta boala metabolica. 8. gimnastica medicala sistematizata. 8. Screening în masa pentru depistarea fenilcetonuriei se face în mai multe regiuni ale tarii.1. masaj galvanic. cure balneare în sanatorii specializate (Oradea.1. inclusiv în Cluj. hidrocefalii. tratamentul prompt al afectiunilor gravidei sau copilului. consultul si sfatul genetic).5.liminarului (scoala normala). ei au avantajul unor raporturi mai naturale si a unei comunicari mai complexe cu acesta. Tratamentul bolilor somatice asociate.1.4. roborare.3. La aceasta se adauga marea gama a masurilor specifice urmarind asistenta gravidelor cu sarcini patologice.4. ca mai ales la copilul mic. orientare profesionala.3. Atitudinea pozitiva a societatii fata de copiii cu handicap psihic este o conditie indispensabila pentru evitarea unor reactii comportamentale neadecvate si asigurarea unei optime adaptari sociale.

120 . QI=35-49. retardatul mintal este lipsit de posibilitatea organizarii independente a vietii sale fara sprijin dinafara. Întârzierea mintala usoara. Aplicarea sistematica a unor programe de educatie suplimentara adresata copiilor din familii dezavantajate cultural si altor copii cu risc crescut de interesare neuropsihica. nu presupune practic viata psihica. în Suedia. ci doar vegetativa. subculturalitatii. QI<20. ca o retardare cu posibilitati de ameliorare. Defectualitatea psihica se va repercuta asupra tuturor cerintelor adaptative impuse copilului în crestere. QI=20-34. intârzierea mintala profunda. locuintei necorespunzatoare. O alta forma a profilaxiei este sfatul genetic. deoarece masurile profilactice sunt mai putin eficiente datorita saraciei. a dus la reducerea semnificativa a prevalentei întârzierii mintale usoare sub 1% fata de media internationala de 3-5%. intârzierea mintala severa. intârzierea mintala moderata. presupune coeficientul intelectual (QI) care oscileaza între 50 si 69. SUMAR Retardarea este considerata ca un nivel insuficient de dezvoltare.S-a observat ca retardarea mintala este mai frecventa în clasele sociale inferioare. insalubre si mediului familial instabil. Chiar si în forma usoara.

INSUFICIEN[A PSIHICA SECUNDARA OBIECTIVE Cunoasterea cauyelor posibile de denivelare psica la copii si adolescenti

-

Insuficienta psihica secundara (dementa) este rezultatul unei denivelari de la valorile normale ale personalitatii atinse dupa încheierea procesului de maturare a sistemului nervos central. Spre deosebire de retardul psihic primar, în cel secundar exista posibilitatea agravarii, înrautatirii tabloului clinic, progresiunii procesului de degradare a personalitatii; în cel mai bun caz apare o stationare a simptomatologiei de deficit. Dementa se defineste ca o scadere progresiva si ireversibila a vietii psihice cu alterarea functiilor intelectuale si dezintegrarea conduitelor sociale. Ea se datoreaza unei boli a creierului, de obicei de natura cronica sau progresiva, în care exista o deteriorare a multiplelor functii corticale superioare, incluzând memoria, gândirea, orientarea, întelegerea, calculul, capacitatea de a învata, limbajul si judecata. Dementa produce un declin apreciabil în functionarea intelectuala si unele interferente cu activitati cotidiene uzuale cum ar fi spalatul, îmbracatul, alimentarea, igiena personala, inclusiv excretia. Atingerea psihica poate fi lacunara sau globala, în functie de vârsta la care se instaleaza degradarea, de nivelul atins în dezvoltarea functiilor psihice, de etiologie. Tabloul clinic se compara cu aspectul unui cer înnorat pe care apare, din loc în loc, câte o portiune de cer senin, bolnavul uimind, uneori, anturajul prin raspunsuri la stimuli, care tradeaza nivelul de organizare psihica anterioara în discordanta cu posibilitatile prezente (oscilante între retardul usor si cel profund). Prin pierderea calitatilor anterioare, personalitatea devine lipsita de unitate, coerenta si continuitate. Etiologia este, în mare parte, asemanatoare cu cea a insuficientei psihice primare cu determinism postnatal, dar momentul actiunii insultului este diferit. Infectiile (meningoencefalite), intoxicatiile acute urmate de stari comatoase (ciuperci, alcool, oxid de carbon, medicamente), traumatismele cranio-cerebrale (encefalopatie posttraumatica), suferintele circulatorii cerebrale, insuficienta endocrina, alergiile, pot duce la aparitia sindromului demential. Cazurile severe de epilepsie duc, în timp, la deraparea de la posibilitatile cognitive initiale. Tumorile cerebrale, encefalita demielinizanta difuza Schilder-Foix, encefalita subacuta Van Bogaert si alte boli degenerative specifice copilului se caracterizeaza prin aparitia unui regres psihic. Tablou clinic Simptomatologia este polimorfa, în functie de agentul etiologic, vârsta, terenul pe care se dezvolta. Tulburarile psihice initiale sunt de coloratura neurastenica: fatigabilitate, labilitate afectiva, excitabilitate, irascibilitate, scaderea capacitatii de concentrare, dismnezie (mai bine conturat în procesele expansive cu evolutie lenta si în leucoencefalita limfocitara). În traumatismele cranio-cerebrale sindromul demential este precedat de tulburari dezintegrative ale constiintei sub forma starilor halucinator delirante sau amentiale. În encefalita subacuta sclerozanta Van Bogaert debutul poate fi marcat de o pustiire afectiva, cu o insuficienta a reactiilor afective superioare si comportamentale. În sifilis (paralizia juvenila progresiva) sindromul demential este primul semn. Sindromul demential se caracterizeaza prin alterarea discernamântului si a criticii, imposibilitatea de a sesiza esenta unui fenomen, de a prevedea consecintele unei actiuni simple, incapacitatea de a sesiza situatiile noi, de a aplica noi forme de rezolvare unor situatii vechi, incapacitatea de a dispune de cunostintele acumulate pâna atunci, de a memora sau de a evoca cele memorate, scaderea atentiei, încetinirea vitezei de asociere, incontinenta afectiva, pierderea interesului pentru scopuri mai înalte, pierderea initiativei, îngustarea treptata a intereselor numai la propriile nevoi si ulterior, numai la propriile necesitati fiziologice. Tulburarile neurologice sunt evocatoare pentru gradul leziunii cerebrale. Pot fi semne majore (piramidale, extrapiramidale, cerebeloase, apraxie, nervi cranieni), sau foarte discrete (asimetrie osteotendinoasa, debilitate motorie, hiperreflexie, strabism, nistagmus, distonie neurovegetativa), sau crize epileptice. Investigatiile paraclinice sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului recomandându-se diferentiat, în functie de caz si de rezultatul examenului clinic, electroencefalograma, radiografii craniene în diferite incidente, examen oftalmologic, tomografie computerizata, rezonanta magnetica nucleara, determinari sanguine (probe inflamatorii, VDRL, proteinograma, colesterol, lipide, anticorpi), examen complex al lichidului cefalorahidian, analize toxicologice, dozari hormonale, etc., în masura sa ne orienteze pornind de la suspiciunea etiologica initiala.

121

Încadrarea nozologica actuala, în conformitate cu Clasificarea Internationala a Bolilor si Problemelor de Sanatate, editia a zecea (ICD-10). Conform clasificarii acceptate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, insuficienta psihica secundara se codifica în capitolele F.00-F.09, împreuna cu entitatile corespunzatoare vârstei adultului, fara a se specifica, fara a particulariza ceva legat de patologia psihiatrica infantila. "Tulburarile mintale organice inclusiv simptomatice", care ar putea include si problematica vârstei de dezvoltare sunt: F.0.1. Dementa vasculara are debut acut, cu evolutie acuta, dupa o succesiune de accidente vasculare cerebrale: tromboze, embolii, hemoragie. F.02.1. Dementa în boala Creutzfeldt-Jakob este o forma progresiva, datorata unor modificari neuropatologice specifice (encefalopatie spongiforma acuta), cu debut de obicei la vârsta mijlocie si înaintata, evolutie subacuta, conducând în 1-2 ani la deces. Deoarece se presupune ca boala este provocata de un agent transmisibil, aparitia ei nu este exclusa la vârste mici. Tulburarile neurologice sunt multiple: paralizie spastica progresiva a membrelor, însotita de simptome extrapiramidale (tremur, rigiditate, miscari coreo-atetozice), posibila ataxie, pierderea vederii, fibrilatii musculare si atrofii de tip neuron motor central. Este considerata sugestiva pentru diagnostic triada: dementa cu progresie rapida, devastatoare; boala piramidala sau extrapiramidala cu mioclonus; caracteristica electroencefalografica de tip trifazic. F.02.4. Dementa în boala cu virusul imunodeficientei umane dobândite (HIV) se caracterizeaza prin tulburari mnestice, lentoare, slaba capacitate de concentrare a atentiei, dificultati în rezolvarea problemelor si la citit, apatie, reducerea spontaneitatii, retragerea sociala. Ca simptomatologie posibila (atipica) este descrisa tulburarea de ordin afectiv sau psihotic. Avem în evidenta un astfel de caz, copil infectat cu virus HIV, a carui simptomatologie a debutat cu fenomene psihice: tablou psihotic-confuziv, agitatie alternativ cu somnolenta declansat concomitent cu afectiuni respiratorii minore. Dupa 4-5 astfel de episoade, tratate simptomatic (între vârsta de 7 si 9 ani a baiatului), investigatiile de laborator depisteaza infestatia HIV. Somatic exista o micropoliadenopatie generalizata, paloare, hipotrofie staturo-ponderala. Urmarit evolutiv, apare o denivelare psihica. Computer tomografia cerebrala indica o largire progresiva a spatiilor ventriculare. Neurologic se instaleaza tremor, tulburari de echilibru, hiperreflexie, deteriorari ale miscarilor oculare de urmarire. In ICD se precizeaza tulburarea developmentala asociata copiilor cu HIV, caracterizata posibil prin tulburari de dezvoltare, hipertonie, microcefalie, calcificarea ganglionilor bazali. F.02.8. Dementa în alte boli specificate, clasificate în alta parte, include denivelarea psihica ce survine ca o consecinta a unei varietati de stari cerebrale sau somatice: intoxicatia cu monoxid de carbon, epilepsie, degenerescenta hepato-lenticulara (boala Wilson), hipercalcemie, hipotiroidismul dobândit, tripanosomiaza, deficit de vitamina B 12. Dementa epileptica apare la copii cu crize frecvente înca din copilaria mica. Se caracterizeaza prin modificari ale personalitatii cu lentoare, vâscozitate, aderenta. Sunt copii egoisti, egocentrici, pretentiosi, cu accese de furie la frustrari minore. Sunt greoi în gândire, lipsiti de elasticitate, de creativitate, marcati de tulburari de limbaj si stereotipii. Dementele toxice pot fi consecutive unei intoxicatii medicamentoase, cu oxid de carbon, bauturi alcoolice, ciuperci (Amanita muscaria). Indiferent de natura toxicului, se instaleaza o stare generala alterata, varsaturi, hipertermie, tulburari cardiovasculare, obnubilare initiala, apoi coma. La iesirea din coma se constata hiperexcitabilitate psihomotorie, dezorganizarea personalitatii cu deficit cognitiv. în aceste cazuri degradarea este stationara. Dementa care însoteste tumorile cerebrale poate apare în contextul unui acompaniament clinic variabil. Sunt afectate totdeauna ultimele achizitii, cele mai putin fixate, cum ar fi vorbirea, controlul sfincterian. Regresul poate fi reversibil, copilul progresând din nou dupa interventia chirurgicala reusita. Când operatia afecteaza difuz creierul, sau anumiti centri importanti, chiar daca supravietuirea va fi asigurata, deficienta în starea psihica poate persista ca o stare reziduala. în procesele expansive cerebeloase si de ventricul IV pe lânga tulburarile starii de constienta, apare în fazele avansate stagnarea intelectuala si dementierea progresiva, uneori grava. Boala Schilder-Foix este o leuconevraxita demielinizanta difuza, fara caracter familial. Atinge simetric substanta alba a emisferelor cerebrale. Boala debuteaza în jurul vârstei de 5-12 ani cu afazie, hemiplegie, edem papilar, convulsii, episod psihotic acut. În lunile urmatoare tabloul clinic se completeaza cu tulburari atentionale si regres intelectual. În evolutie apare un sindrom piramidal bilateral, tulburari senzitive (cecitate, surditate) si de limbaj (dizartrie, afazie). Proteinele sunt crescute în lichidul cefalorahidian, cu disociatie albumino-citologica; sunt crescute si gammaglobulinele, iar reactia cu benzol coloidal este pozitiva. Boala este letala.

122

F.07.1. Sindromul postencefalitic include modificari reziduale comportamentale care apar dupa vindecarea unei encefalite virale sau bacteriene. Simptomele difera de la un individ la altul, în functie de vârsta si de agentul infectios. Cele mai frecvente tulburari sunt: diminuarea functionalitatii cognitive (dificultati de învatare), apatie sau iritabilitate, tulburari de somn si alimentare, disfunctii neurologice reziduale (paralizie, surditate, afazie, apraxie, acalculie). Panencefalita sclerozanta subacuta sau encefalita subacuta sclerozanta Van Bogaert are un determinism viral. Este încadrata în bolile degenerative cerebrale din cauza evolutiei sale cronice si absentei semnelor clinice de infectie. Degenerescenta cerebrala devine evidenta dupa 6-7 ani de la infectia primara rujeolica si apare, de regula, în jurul vârstei de 8-14 ani. Clinic se descriu modificari caracteriale, dispraxie, esec scolar, modificari ale personalitatii. Apar mioclonii axiale, generalizate, sau crize convulsive majore. În faza terminala, bolnavul devine gatos, nu mai poate fi mobilizat din pat, iar decesul survine prin rigiditate de decerebrare în 2 ani de la debut. În lichidul cefalorahidian gammaglobulinele sunt crescute, iar anticorpii antirujeolici sunt prezenti inconstant. În sânge anticorpii antirujeolici sunt pozitivi peste 1/28. Electroencefalograma este caracteristica (complexe Radermecker). Anatomopatologic exista infiltrat perivascular limfocitar, incluzii virale intranucleare în neuroni si în celulele gliale, rarefactie a neuronilor corticali si glioza. Procesul inflamator cuprinde si nucleii de la baza creierului. Paralizia juvenila progresiva este cauzata de infectia sifilitica, localizata la nivelul sistemului nervos central. Este rar întâlnita astazi. Tabloul clinic este cel de encefalita, cu evolutie progresiva spre dementa. Semnelor de deficit intelectual, apatiei si indiferentismului li se adauga elemente de tip ataxie, hemiplegie, manifestari somatice si de laborator caracteristice infectiei luetice. F.07.2. Sindromul postcontuzional (sindromul organic cerebral posttraumatic), apare dupa un traumatism cranian suficient de puternic pentru a produce pierderea constientei si se manifesta prin cefalee, ameteala, oboseala, iritabilitate, dificultati de concentrare, performante intelectuale reduse, alterari ale memoriei, insomnie, reducerea tolerantei la stress, emotivitate crescuta. Aceste simptome se însotesc de depresie sau anxietate. Deficitul intelectual rezidual dupa traumatism cranio-cerebral apare mai rar decât tulburarile psihocaracteriale. Deficitul nu se refera la stocul anterior de cunostinte, cât la greutatea în achizitionarea de noi cunostinte si în utilizarea celor vechi. Desi tulburarile intelectuale pot lua aspectul unei demente, de cele mai multe ori nu este vorba de un regres, ci de o oprire în dezvoltarea psihica. Unii autori afirma ca dementa devine o realitate numai prin suprapunerea crizelor epileptice secundare traumatismului. Ca îndreptar diagnostic pentru capitolul "Tulburari mentale organice, inclusiv simptomatice" se specifica faptul ca, cel putin teoretic, acest gen de patologie poate debuta la orice vârsta, desi tinde sa apara la adult si vârstnic. Este necesara, în majoritatea cazurilor, utilizarea a doua coduri pentru diagnostic, unul pentru sindromul psihopatologic, celalalt pentru tulburarea de fond. Evolutia cazurilor este dependenta de severitatea leziunii organice si gradul afectarii psihice. În cazurile usoare, cu tulburari comportamentale pe primul plan, exista riscul agravarii dezadaptarii sociofamiliale. În intoxicatii evolutia poate fi relativ stationara. În cazul paraliziei juvenile progresive, a encefalitei demielinizante difuze si a unor demente din cadrul bolilor eredodegenerative degradarea are un caracter progresiv pâna ajunge globala. În aceste ultime situatii bolnavii devin gatosi, iar decesul survine prin intercurente (rezistenta generala a organismului este scazuta). Tratamentul este profilactic prin vaccinari corespunzatoare, prevenirea traumatismelor, intoxicatiilor, educatie sanitara, ablatie chirurgicala a proceselor tumorale. Dupa instalarea semnelor de deficit psihic, în functie de natura bolii, tratamentul este simptomatic. Se impune un regim de viata corespunzator capacitatilor individuale, cu protectie sociala; atunci când nu exista posibilitati de autoservire se va face repartizarea în institutii sanatoriale de cura cronica. SUMAR Insuficienta psihica secundara (dementa) se datoreaza unei boli a creierului, de obicei de natura cronica sau progresiva, în care exista o deteriorare a multiplelor functii corticale superioare, incluzând memoria, gândirea, orientarea, întelegerea, calculul, capacitatea de a învata, limbajul si judecata. Dementa produce un declin apreciabil în functionarea intelectuala si unele interferente cu activitati cotidiene uzuale cum ar fi spalatul, îmbracatul, alimentarea, igiena personala, inclusiv excretia. Atingerea psihica poate fi lacunara sau globala, în functie de vârsta la care se instaleaza degradarea, de nivelul atins în dezvoltarea functiilor psihice, de etiologie.

123

ABUZUL ASUPRA COPILULUI OBIECTIVE Definirea diferitelor tipuri de abuz asupra copilului. Factori etiopatogenetici sociali Individul abuzator este considerat ca un produs social modelat de mediul social în care evolueaza.Black. Violenta împotriva copiilor este una din formele de exprimare si de rezolutie a stresului. M. care fiind orientata asupra copilului. Pe plan somatic ei sunt adesea prematuri (cu greutate scazuta la nastere) si sufera de handicapuri fizice sau mintale. Aspecte etiopatogenetice Factori etiopatogenetici psihologici Portretul robot al adultului abuzator cuprinde diverse trasaturi de personalitate si experiente personale care caracterizeaza parintele cu risc asa-numit "patologic". Copiii abuzati sunt la rândul lor frecvent pisalogi. fapta ilegala. încapatânati. Aceasta cifra este dubla în primul an de viata. care conduc adultul la o lipsa de inhibitie în exprimarea frustrarilor sale si a comportamentelor impulsive. plângareti. abuzul este încalcarea normelor legale care apara relatiile sociale ce asigura o buna si normala crestere si dezvoltare psiho-fizico-sociala a copilului.Harrington. apoi se stabilizeaza la aproximativ trei copii din o mie. dezorganizarea gestiunii cotidiene a gospodariei. îi afecteaza sanatatea fizico-psihica cu consecinte negative temporare sau definitive. dependenta. dupa care urmeaza o stopare considerabila.din punct de vedere juridic. În fine.În ciuda conceptiei populare care nu poate accepta ca un individ sanatos mintal poate abuza fizic. sexul si în mod particular clasa de 124 . 1998). abuzul este o actiune sau inactiune. sunt trairea de catre parinte a experientelor de abuz si/sau de neglijenta în copilarie si confruntarea cu un model de paternitate care confera tatalui un rol disciplinar. pusi pe încurcaturi. psihic sau sexual un copil. s-a estimat ca doar 10% din parintii abuzatori pot fi clasificati ca "bolnavi mintali" (Kempl.(W. Copiii handicapati sau bolnavi sunt mai expusi din cauza nevoilor de ajutor si de sustinere adresate parintilor. o slaba stima de sine. anxiosi. de rigiditate. nu surâd si deci este mai dificil de trait cu ei decât cu copiii "normali" (D. abuzul este definit ca: încalcare a legalitatii. efecte imediate si ppe terman lung. Abuzul fatal apare la un copil din zece mii. agresive. diferite slabiciuni de caracter la care se poate adauga consumul de alcool sau droguri. cazyalitate. si din cauza starii de stress si de oboseala pe care o întretin la acestia din urma. care alimenteaza stresul parintilor abuzatori. apatici. pe care o regasim la indivizii conditionati social si cultural sa reactioneze în acest mod atunci când sunt expusi unor conditii de viata stresante. Aproape 50% din adultii abuzatori prezinta asemenea dezordini psihologice cum ar fi depresia sau alcoolismul. adultul abuzator a fost el însusi un copil abuzat. 1973).în sens general. Date epidemiologice Goodman în "Psihiatrie infantila" afirma ca al treilea copil din o mie face parte oficial din Registrul de Protectie al Copilului. cu vârsta între 0-18 ani. Definirea abuzului asupra copilului Termenul de abuz se poate defini din mai multe puncte de vedere: .din punct de vedere medical. Violenta împotriva copiilor se rescrie într-un model de viata familiala marcata de relatii tensionate. iar violenta produce un handicap mintal. iar copiilor un rol de supunere în fata autoritatii parentale. negativisti. .Hartgers. metode de interventie. Principalii factori la care se fac referiri în general în literatura. Prodgers tinde sa demonstreze ca psihismul parintelui maltratat se aseamana cu al pacientului suferind de schizofrenie la limita. Apartenenta la anumite subgrupe socio-demografice si socio-economice ale societatii este un factor frecvent asociat cu prevalenta abuzurilor si a neglijentei. Diverse trasaturi de personalitate sunt atribuite parintilor abuzatori: un nivel scazut de empatie. compulsivitate. aceste abuzuri fiind comune în primul an de viata. în Dictionarul explicativ al limbii române.Langeland. tablou clinic. instabilitatea relatiilor conjugale. C. La nivel de viata intrafamiliala. . s-au pus în evidenta ca si caracteristici principale discordanta maritala. posesivitate. Vârsta. 1998).

apartenenta sociala sunt variabilele considerate. alimentata de structurile socio-economice fundamental inegale ale societatii. ca si a celei de ajutor social. frecventa contactului cu membrii acestor doua retele. economice si culturale ale acestei "culturi a violentei". gradul de reciprocitate în sustinere. a gradinitelor. de asemenea. S. a facilitatilor de transport constituie tot atâtea conditii de viata concrete care duc la un risc crescut. munca istovitoare. care devin tot atâtia factori de risc ai abuzurilor si neglijentei. în timp ce în cartierele cu risc ridicat. La un nivel mai global trebuie analizata influenta "culturii violentei" în care se scalda parintii. ce îl predispun la pierderea controlului asupra comportamentului în fata cerintelor si problemelor copilului. de catre cetateni. Parintii nu pot deci beneficia de sustinere instrumentala (asistenta fizica. a stimularii. Substimularea si în particular somajul sunt. cazurile sunt în general raportate de catre sursele institutionale (scoli. Atât la nivelul politicii internationale. gradul de insularitate. de altfel. Centrându-si eforturile pe demonstrarea importantei ajutorului social în cercetarea etiologiei abuzurilor si neglijentei si în practica profesionala preventiva. ajutor material). Se masoara astfel întinderea retelei sociale. Reteaua de ajutor social a parintilor abuzivi se caracterizeaza printr-un nivel scazut si prin saracia ajutorului disponibil. cazurile de abandon. În cartierele cu risc scazut semnalarea cazurilor de abuz e facuta. Neglijarea: lipsa unui ajutor fizic si medical. cât si al faptelor diverse locale. retard psiho-somatic si în consecinta ramânerea la o statura scunda (nanism). Se poate ridica întrebarea daca izolarea sociala este o cauza sau o consecinta a abuzului. conditiile de locuit. întarire pozitiva) sau afectiva care permit individului sa reziste la stress si la presiunea mediului. un sentiment de apartenenta comunitara si constituie un element cheie al sistemului de ajutor social. spitale). Pierderea locului de munca constituie un eveniment de viata stressant care poate conduce parintele la exprimarea violenta a frustrarilor sale în acel moment. a afectivitatii. somaj. 2. un loc de ancorare sociala care fondeaza. Izolarea sociala a parintilor. Abuzul emotional: ostilitatea. Mai multe studii au observat ca parintii provenind din medii socio-economice defavorizate sunt suprareprezentati în populatia parintilor abuzatori. în general. a parcurilor. Cinematograful. demonstrând ca procentul de declarare a cazurilor de abuz si de neglijenta variaza în mod semnificativ de la un cartier defavorizat la altul. in conditii concrete de viata: locuinta inadecvata. Daca abordarea sociologica demonstrase o corelatie între saracie si violenta asupra copiilor. abordarea ecologica va relativiza aceasta ipoteza. creând un mediu social si o subcultura a saraciei care conditioneaza deprinderea violentei. Clasificarea abuzului Tipurile de maltratare includ: 1. intrafamilial. extrafamilial. Al doilea mediu în care evolueaza si se integreaza familia este cartierul. la fete si la baieti (R. mas-media prezinta violenta ca un mod privilegiat de rezolvare a tensiunilor si conflictelor. 4. Cartierul este pus în relatie cu caracteristicile socio-demografice ale parintilor abuzivi. televiziunea. precum si componente calitative ca satisfactia fata de ajutorul primit. Aceasta violenta imanenta vietii societatii occidentale este. gradul de participare la organizatii sociale si religioase. Tabloul clinic specific fiecarui tip de abuz Abuzul fizic 125 . fracturi. nonpenetrativ. absenta infrastructurilor de recreere. Abordarea ecologica clasifica cartierele dupa nivelul lor de risc în functie de capacitatea lor de a ajuta si a sustine familiile. prin aceasta întelegând vecinatatea care serveste ca si cadru primar al vietii sociale si culturale a cetatenilor. lipsa atentiei. substimulare. ziarele si revistele inunda oamenii cu imagini violente. Statisticile asupra parintilor abuzivi arata o suprareprezentare a parintilor tineri.Scoott. Abuzul fizic: vatamare intentionala . Factori etiopatogenetici ecologici . cognitiva (consiliere. 1997). a unei supravegheri.Goodman.loviri la cap. în particular a mamelor tinere. ecologistii nu abordeaza frontal fundamentele politice. insecuritate economica. somajul prelungit poate conduce parintele la pierderea stimei de sine si la o agresivitate cronica. Principala variabila sociala pusa în relatie cu abuzurile si neglijenta este totusi clasa sociala. etc. contuzii. arsuri si opariri. Abuzul sexual: penetrativ. cerinte improprii. asociate cu abuzurile si neglijenta. Exista o multitudine de indicatori care definesc izolarea sociala si de aici imposibilitatea constituirii unui portret viabil al componentelor mediului social care caracterizeaza diversele tipuri de familii maltratate. în grade diferite. 3.

Oparirile cu apa fierbinte sunt tipurile cele mai obisnuite de arsuri.cauza nu este compatibila cu rana . Acest fel de arsuri sunt adesea descoperite pe mâini si pe picioare si se pot confunda cu impetigo bulos.motivul prin care ranirea este explicata este vag. Arsurile cu tigara produc leziuni circulare si de marime uniforma. Cel mai adesea leziunile sunt cele de ficat sau de splina.multe din abuzuri sunt sadice si înfricosatoare. Copilul cu repetate injurii trebuie sa alerteze doctorii cu privire la familiile cu probleme psiho-sociale. Necrolizele toxice ale epidermei pot fi confundate cu oparirile. se relateaza ca s-a rostogolit din pat pe podea.reactia emotionala a parintilor în timpul discutiei este anormala si nu reflecta gradul de îngrijorare si anxietate care ar trebui.Copilul este de obicei prezentat în camera de garda cu diferite forme de vatamare. în timp ce circumstantele tin de convingeri particulare. Robinson. . surditate.întârzierea sau imposibilitatea de a cauta ajutor medical. oparirea se va extinde de pe fese pâna spre mijloc. . Oparirea unui picior sau a unei mâini ca pedeapsa devine suspecta când arsura se extinde deasupra încheieturii mâinii sau a gleznei. mai exact a faptelor (actiunilor) anormale.copilul ar putea da indicii importante (R. de atentie si temperament si de asemenea la posibilitatea unui copil abuzat. infectiile repetate.comportamentul parintilor este suspicios. 1997). 1998). .Slovis. prezinta convulsii si hipertensiune intracraniana. Efectele neglijentei la copii pot fi la fel de devastatoare ca si efectele abuzului. Hematoamele intramurale în zona duodenului si jejunului proximal pot duce la oprirea temporala a tranzitului. Forma arsurii este patognomonica daca copilul a fost tinut lânga soba sau pe o plita electrica înfierbântata. punând fesele si perineul în apa oparita. Manifestarile sunt numeroase si pot juca un rol important în recunoasterea acestui sindrom. Neglijenta Aceasta se refera la absenta unei îngrijiri corespunzatoare. forta loviturii este de obicei absorbita de organele interne. Au fost depistate inclusiv ascita chiloasa si pseudochiste ale pancreasului (Nelson). adesea cauzând moartea. . Abuzarea copilului este o cauza majora si a ranilor provocate asupra ochiului si a regiunilor orbitale. lucru care este incompatibil cu rasucirea. 1998). Un alt tip de arsura este aceea când un parinte îsi apasa coapsele pe abdomenul copilului. în timp ce în cada ar fi posibil. Aproximativ 10% din cazurile de abuz fizic implica arsuri. dar în aproape jumatate din aceste cazuri nu apar fracturi sau hematoame (K. Arsurile produse de obiecte fierbinti sunt usor de diagnosticat. nepastrarea curateniei si dezorganizarea. . sau pentru a-i învata sa reziste fara sa mearga la toaleta. fiind reprezentata de echimoze sau plagi anfractuoase ale pleoapelor. iar pe tegument nu ramân urme.Mogbo. Pot fi implicate mai multe etape ale îngrijirii: 1. hemoragii interne sau externe ale ochiului. ostil si mânios împotriva copilului si sunt nerabdatori sa paraseasca spitalul înainte ca investigatiile medicale sa fie complete.un copil cu contuzii adânci si fracturi. O astfel de trasatura de personalitate nu exista. detasari de retina sau fracturi ale orbitei (Sandramouli. Prin bagarea fortata în apa a copilului. ca un fel de pedeapsa pentru cei care sufera de enurezis. cataracte sau dislocari ale cristalinului. Aproximativ 95% din leziunile intracraniene care au loc în primul an de viata sunt rezultatul unui abuz.copiii predispusi spre accidente . Lipsa îngrijirii fizice: aceasta include subnutritia si câteodata retardul psiho-somatic. 126 . Acestea sunt arsuri de gradul II fara formarea veziculelor si apar pe o singura parte a corpului.motivul variaza în functie de relatari semnificative.Goodman. Injuriile intraabdominale sunt a doua cauza a mortii copiilor. Astfel. daca nu chiar mai severe. de obicei veziculele sunt prezente. lipsind argumentele. va aparea un tip de arsura circular pe fese. mâinile si picioarele sunt libere. Hematomul subdural este cel mai periculos tip de vatamare. .acest termen a fost utilizat pentru a descrie copilul ale carui trasaturi de personalitate îl predispun la accidente. . T. dupa pedepsele corporale (bataie). Deoarece peretele abdominal este elastic. la un copil cu probleme motorii. absenteism sau soc. Posibilitatea unei traume neaccidentale trebuie luata în considerare. Mult mai rare sunt leziunile sau vatamarile intestinului subtire. Copiii mici afectati adesea intra în coma. distensie abdominala. Hematoamele subdurale pot fi asociate cu fracturi ale oaselor craniului datorate loviturilor accidentale la cap. Acestia pot prezenta varsaturi repetate. . sau sechele serioase. Opiniile familiei pot include puncte de vedere sugestive: .

Acest lucru este reflectat în modurile anormale în care ei îsi descriu relatiile cu parintii si alti apropiati. Aceasta poate avea ca rezultat de exemplu: deficiente prin netratarea strabismului. sau mai degraba. 127 . acest lucru expunându-i la riscurile unui abuz. uneori ducând la neîncredere sau la nevoia disperata de intimitate. deoarece ei nu au experienta unei relatii reciproce normale. nu sunt neobisnuite. 6.2. Un copil îsi poate vedea mama deprimata si batuta de nenumarate ori de partenerul sau. dar de foarte multe ori este posibil ca adolescenta sa nu fie crezuta de mama sau ajunge sa povesteasca medicului cele întâmplate mult mai târziu. este certat. expunându-i la relatii neadecvate. 5. copilul este amenintat cu expulzarea de la domiciliu. desi în cele mai multe cazuri reprezinta forma de maltratare predominanta în cadrul familiei. copiii expusi unui climat emotional aspru sunt la rândul lor cruzi cu ceilalti. diminuarea competentei si initiativei (Goodman. Copiii de vârsta scolara nu pot pastra o relatie de prietenie. putând avea valiza pregatita si fiind condus la institutiile de ocrotire. Lipsa unei îngrijiri medicale: neprezentarea cu copilul la vaccinari. incluzând atât cele casnice. Lipsa de atentie. Stresul si nevoile necorespunzatoare. 2. Lipsa stabilitatii emotionale: aceasta afecteaza capacitatea copiilor de a avea relatii apropiate. incestul si violul. care adesea este anormala. De asemenea. Cei mai mari sunt lasati sa hoinareasca departe de casa. Comportamentul care este acceptat la un moment dat este urmat de o critica si o pedeapsa grea. fiind expusi la o varietate de riscuri (se pot juca pe liniile de tren. 4. Modul de atasare la copiii mai mici se masoara prin separarea si reîntâlnirea cu parintii. Amenintarea cu abandonul. Alte tulburari emotionale. sau de a avea încredere în parinte. Aceasta îl va conduce spre un comportament social mai putin acceptabil. Cercetarile din ultimele doua decenii au evidentiat ca manifestarile imediate sunt mai putin dramatice comparativ cu cele care apar în timp. Mai mult. este rece si respingator dupa-amiaza. Aceasta poate duce la frustrari emotionale disperate si la racirea relatiilor. QI inferior si realizari putine. Ostilitatea si critica extrema. a jocurilor constructive. cât si cele de pe strada. 4. Capacitatile si sentimentele lor sociale si emotionale în ceea ce priveste realizarea unei prietenii sunt de obicei necorespunzatoare. afectiune si contact fizic. Frica constanta de a fi abandonat împiedica dezvoltarea unei baze sigure în evolutia unei relatii si adesea duce la apropieri (atasamente) anxioase. Adultii educa copiii adesea neglijent si în medii necorespunzatoare. putând duce uneori la depresie accentuata.Lipsa unei stimulari cognitive si a unei încurajari. Un alt fel de neglijenta fata de copii este privarea de prietenie. spre unul antisocial si agresiv. accidental. sa faca pace sau sa dea confort si protectie. un parinte care este blând si multumit dimineata. Parintii s-ar putea sa vada numai calitatile negative ale copiilor si sa le adreseze comentarii aspre si critice. 1997). Respingerea afectivitatii. 3. iar ei nu sunt pregatiti si obisnuiti cu acest lucru. Victimele abuzului sexual sunt aduse de obicei în camera de urgenta într-un stress acut. slabirea auzului datorita netratarii otitelor sau ocazional moartea prin hipotermie. Copilul poate relata mamei abuzul si sa fie adus la medic într-un timp scurt de la comiterea lui. Pentru ceea ce ar putea fi considerat lipsa de comportament (scapari în comportament). 5. el poate fi folosit de acestia sa se alieze cu unul sau altul dintre ei. Inconsecventa. Copilul este ignorat în special când este tacut. abuzul emotional este prezent si alaturi de alte forme de maltratare. Frecvent copiii mai mici se uda si se murdaresc. a rutinei: aceasta conduce la accidente la toate vârstele. o micsorare a atentiei si concentrarii. În cadrul abuzului emotional putem include: 1. se pot asocia cu consumatorii de droguri. Lipsa regulilor impuse în casa. cu criminalii sau violatorii). Abuzul sexual Definitia sa legala include: molestarea copilului. sau datorita prezentei în spital pentru alte afectiuni. sau se comporta corespunzator. Studiile efectuate confirma ca. cum ar fi anxietatea si frica. Copilul poate crede ca persoana lui este motivul divortului parintilor sai. când cauta pe cineva sa se joace sau cere aprobarea pentru a obtine ceva. Acest lucru va crea confuzie si neputinta de a întelege modul corect de comportament. Aceasta va conduce la o reducere a vocabularului. Abuzul emotional Cu toate ca abuzul emotional este principala cauza de îngrijorare înregistrata de Asociatiile oficiale de protectie a copilului. nu este întotdeauna recunoscut si nu i acorda importanta cuvenita. deoarece sunt inadaptati. întârzierea în acordarea ajutorului medical necesar în caz de îmbolnaviri sau accidente. 3. sa duca mesaje.

negând posibilitatea unei vatamari grave. Copiii cu osteogeneza imperfecta (cu osteomalacie severa sau deficite senzoriale . Retard psiho-somatic Deoarece retardul psiho-somatic se afla la granita dintre abuzul fizic. 1998). Dupa 4-6 saptamâni de la accident calcifierea va fi solida si se va remodela. Trauma osului apare aproximativ în procent de 10-20% în abuzul fizic la copii. poate fi suspectat incestul. Relatarea detaliata a unei experiente sexuale de catre un copil. Diagnosticul de abuz fizic trebuie stabilit daca explicatia vatamarii este insuficienta. doctorul trebuie sa aiba grija sa nu mai repete întrebarile (Nelson). gât. În cazul abuzului fizic examinarile de laborator se efectueaza daca sunt indicate de medic sau daca parintii relateaza o ranire usoara. arsurile. Investigatii. Când abuzul fizic este suspectat la un copil sub 2 ani. cervix la cele postpubere. La copiii peste 5 ani radiografiile trebuie facute numai daca osul este dureros sau daca s-a constatat un grad limitat al miscarii. iar fracturile spirale de femur apar mai frecvent când copilul începe sa mearga. deci si acestea pot ridica suspiciuni pentru abuz. Vocabularul copilului este însusit de la parinte. O examinare atenta trebuie facuta în zona perineala la fete si a organelor genitale si regiunii anale la baieti. dar în aceste afectiuni oasele se modifica simetric. în urma examenului clinic. Fracturile sunt mai degraba spirale decât transversale. O evaluare a maturitatii sexuale (Tanner) si istoricul menstruatiei pot ajuta la determinarea unei posibile sarcini. Daca un asistent social discuta primul cu copilul.mielomeningocel sau paraplegie) au un grad ridicat al incidentei fracturilor patologice. Fracturile costale la copii în urma resuscitarilor cardio-pulmonare se întâlnesc foarte rar. Daca radiografia este negativa ea trebuie repetata la doua saptamâni pentru a detecta orice calcifieri subperiostale sau dezlipiri epifizare care pot apare. Cele mai multe dintre fracturi apar din cauza leziunilor care afecteaza metafizele. Aceste radiografii sunt importante pentru ca adesea fracturile descoperite dispar în 6-7 zile. vagin la fetele prepubere. Rarele boli osoase cum sunt scorbutul si sifilisul pot semana cu traume neaccidentale ale oaselor. Evaluare În functie de tipul abuzului exista baterii de teste specifice pe care medicul trebuie sa le faca pentru a pune un diagnostic corect si complet. Cauza principala a bolilor venerice la copii este transmiterea pe cale sexuala de la adulti. chiar si fara interventia ortopedului. Investigarea posibilitatii unui incest necesita sensibilitate în discutii. iar de catre altii în cea de a doua.culturi pentru gonococ si Clamydia trachomatis din zone specifice (uretra. enurezisul sau encoprezisul. fiind plasat de unii autori în cadrul primei categorii. Contuziile importante pot sa nu apara imediat dupa agresiune si în consecinta reexaminarea în urmatoarele 24 de ore va fi foarte importanta. Fracturile scapulei sau ale sternului ar trebui sa provoace suspiciuni pentru traumele neaccidentale. canal anal sau rect în concordanta cu istoricul sau constatarile fizice). Pot apare sângerari vaginale prepubertare. Urmele fizice de obicei sunt absente din cauza timpului îndelungat care trece pâna când victimele se simt în siguranta pentru a putea spune cuiva despre problema lor. etc. Categoric echimozele. În cazul abuzului sexual examinarile de laborator trebuie sa includa: . iar la examinare se descopera o fractura mica în care o parte a metafizei este smulsa cu epifiza si periostul osului lung. Trebuie urmarite contuziile. alte simptome vaginale inexplicabile. Dupa 10-14 zile calcifierea subperiostala devine vizibila la periferie.Tabloul clinic al abuzului sexual este complex si medicul trebuie sa realizeze un examen clinic si paraclinic atent pentru a putea pune un diagnostic corect. trebuie considerata ca o proba importanta în astfel de cazuri. infectii recurente ale tractului urinar. variabile în tratarea acestei tulburari. hematomul subdural si diversele leziuni patognomonice nu apar spontan. radiografiile pelvisului sau coloanei vertebrale ne pot indica daca pacientul a suferit vreun traumatism grav. buze. Rareori un copil peste 3 ani este capabil sa dea o explicatie plauzibila cum ca un anumit adult l-ar fi lovit. În cazul unei adolescente însarcinate care nu ofera date despre tatal copilului. dar existenta lor în antecedente poate fi demonstrata. Examinarea radiologica a fracturilor în diferite stadii de vindecare poate fi considerata metoda de diagnostic. torace si ale oaselor lungi. 128 . neglijenta si abuzul emotional. Ilustratiile sau papusile pot fi folosite pentru a identifica partile corpului.Rupp. în special în zonele unde apar de obicei dupa un abuz violent sau viol: în jurul gurii (adesea pentru a împiedeca copilul sa plânga). Discutiile cu copii trebuie sa fie calme si linistitoare. dar nu cu implicarea metafizelor osoase (R. este necesar sa se faca radiografii de craniu.

acolo unde este posibil. Se va evalua starea mentala a copilului. Alte tipuri de mostre folosite în expertiza medico-legala sunt unghiile. Abuzul fizic este depistat de pediatri împreuna cu serviciile sociale. Evaluarea trebuie sa cuprinda toti factorii descrisi.teste screening pentru sifilis. Este important sa fie verificati toti membrii familiei respective chiar daca nu sunt rude. cât si despre starea mentala si fizica a parintilor. sau printr-o ancheta daca ele sunt întemeiate. dar ele vor confirma daca parintii sunt îngrijorati. Trebuie luate în considerare testele care indica prezenta spermei. Este nevoie pentru anumite mostre de o expertiza medico-legala care trebuie facuta în concordanta cu legile în vigoare si detaliile fiecarui caz. atunci trebuie implicat un specialist psihiatru. este bine sa aiba loc o comunicare (conferinta) pe tema protectiei copilului si sa fie invitati specialisti. Serviciile sociale trebuie întrebate daca cunosc familia respectiva si daca vreunul dintre copii este înregistrat în Asociata de protectie a copilului (în strainatate. examinarea unui preparat de secretie vaginala în solutie salina izotona pentru identificarea spermatozoizilor si a Chlamydiei. astfel încât este greu sa se studieze un singur tip. Astfel. cine îi face baie. handicapurile dobândite sau constitutionale pot predispune copilul la un abuz. Investigarea trebuie facuta cu copilul singur. uretra si rect poate fi de ajutor. Investigatiile complete includ etape specializate si se fac împreuna cu politia. Scoott. deoarece în cazul în care unul dintre membrii familiei a comis abuzul. Daca copilul nu este deranjat. se vor depista agresiunile fizice. Fisele scolare sunt. Daca procedurile judecatoresti vor decide ca sanatatea mentala a copilului a fost afectata. se vor cauta vatamari sau alte forme de abuz sau neglijenta. înca nu si la noi în tara). Evaluare. pagubele pe care acestea le produc ating toate nivelele de functionalitate normala. precum si o ancheta despre posibilele practici abuzive existente în relatiile cu parintii si în viata de familie. cum ar fi tatal vitreg sau persoana la care familia respectiva sta în chirie. se cere revizuirea conduitei parintilor sau mutarea copilului din familie. Pot fi folosite papusi pentru a-i aduce aminte copilului ce s-a întâmplat. În zilele noastre parintii sunt de obicei invitati sa participe la acest gen de conferinte. si este bine sa se ceara sfatul unui coleg mai în vârsta cu experienta în acest domeniu. Recomandarile facute sunt de a-si înregistra copilul în astfel de asociatii. daca cineva i-a facut ceva sau l-a atins într-un mod care sa nu-i placa. 1997). Se urmareste determinarea fosfatazei acide prostatice sau a glicoproteinei P30 din mostrele de sperma. parul (inclusiv cel prelevat din parul pubian) si fotografii. Fisele medicale furnizeaza informatii despre vatamari anterioare ale copilului si ale altor membri din familie. de asemenea. despre persoana pe care copilul o agreeaza cel mai mult si pe cea pe care copilul nu o agreeaza. copilului îi va fi teama sa vorbeasca de frica consecintelor. O evaluare completa este utila pentru a obtine detalii care ar putea scapa din vedere datorita faptului ca exista tendinta de a ne concentra atentia asupra circumstantelor în care a avut loc abuzul. un rol negativ îl pot avea si factorii genetici - 129 . De obicei sunt înregistrate video. Exista masuri care trebuie luate. Aceste mostre pot fi de îmbracaminte si pot prezenta urme de sânge. Copilul trebuie examinat singur. Daca abuzul este confirmat. Un coleg mai în vârsta trebuie informat cât mai repede posibil si de asemenea autoritatile locale. etc. de exemplu. în timp ce se vor observa problemele comportamentale sau emotionale ale copilului. se vor putea afla lucruri cum ar fi: cine îl culca. dar daca copilul da semne de neliniste sau exista circumstante speciale cum ar fi instabilitatea sau vârsta foarte mica. Dupa o serie de discutii despre lucrurile din casa. Evolutie În general diversele tipuri de abuzuri coexista. importante. iar testele psihometrice vor indica daca s-au redus performantele scolare ale acestuia. Investigarea unui abuz sexual trebuie facuta mai cu atentie (cu grija) daca suspiciunile nu sunt întemeiate. Examenul clinic al regiunii anale si genitale trebuie efectuat numai de catre pediatri. Principala masura este de a ajuta copilul suspectat de a fi abuzat. a bolilor venerice sau a sarcinii. santajul emotional. sperma. sau frica copilului ca în momentul în care va vorbi îsi va pierde parintii. Revenirea fizica poate fi rapida. Ranile si echimozele sugereaza un abuz. Examinarea microscopica a probelor obtinute din gura. dar aceasta nu este o regula (Goodman. ginecologi sau specialisti din politie instruiti în aceasta directie. Chiar daca aceste forme de abuz au fost studiate. asistentii sociali pot participa la ancheta. în cazul unui copil cu temperament iritabil. De exemplu. .teste de sarcina când evaluarea maturitatii sexuale o indica. cum ar fi în Anglia si în alte tari unde înregistrarile sunt admise ca probe în instanta. secretie vaginala. Întrebarile pot contine secrete pe care copilul nu este în stare sa le spuna.

A. Chiar si dintre fetele educate în casele de copii. astfel aparând rutina si activitatile stereotipe. S-a constatat o crestere a tulburarilor posttraumatice la victimele care au suferit un abuz fizic. cu atât va dura mai mult linistirea lui. S-ar putea sa-si piarda încrederea în ceilalti. s-a constatat ca în familiile copiilor abuzati exista un nivel disproportional al necazurilor. o multitudine de gesturi agresive care duc la izolarea copilului de grup. rata psiho-patologica poate creste disproportionat de mult (Ellason. . Realizarea (formarea) apropierii afective: copiii mici maltratati prezinta reactii anormale în momentul despartirii sau reîntâlnirii cu parintii. Copiii maltratati manifesta mai putina sensibilitate fata de emotiile celorlalti. Exista simptome de stress posttraumatic cu idei referitoare la abuz si care pot duce la evitarea oamenilor si izolare. ei suferind o multime de consecinte negative care adesea dureaza multi ani. Tulburarile emotionale si de comportament: acestea sunt comune tuturor copiilor care au fost abuzati. contaminare. În adolescenta în cazuri extreme poate aparea comportamentul violent la o personalitate psihopata. G. . probabil pentru ca au învatat ca acasa sunt pedepsiti pentru acest lucru. capacitatea de concentrare si organizare a muncii scolare este redusa.starea depresiva însotita de o fizionomie agresiva poate însemna retragerea în sine (autism). S-ar putea sa se resimta neputinciosi în a-si stapâni raul facut propriului corp. apare apatia si lipsa unei motivatii. Ei sunt mai mult predispusi sa-si construiasca stimuli agresivi si sa raspunda în acelasi fel. 1998. doar jumatate au un comportament adecvat fata de propriii lor copii. ducând cel mai frecvent la retard psihosomatic. Apare frica. 1997. Consecintele abuzului sexual: ca si la celelalte tipuri de abuzuri este greu sa se evalueze efectele negative ale abuzului asupra copilului si ce influenta a jucat mediul dezorganizat si dezordonat al familiei în realizarea lui. . Dezvoltarea cognitiva: atât limbajul cât si abilitatile verbale sunt mai putin dezvoltate decât la ceilalti copii. Dorinta de joaca cu ceilalti copii dispare. în special în cei mai în vârsta. Lipsa de ajutor si de speranta sunt frecvente si sunt însotite de mânie. Analizând sentimentele lor pentru ei însisi putem observa parerea proasta pe care o au despre ei si gradul ridicat de subapreciere. Ross. I. 130 . cosmaruri. iar activitatile scolare sunt foarte reduse. în special despre sentimentele lor negative. Dezvoltarea sociala: atractia fata de joaca este mica atât cantitativ cât si calitativ. iar rezultatele negative care apar în timp sunt inevitabile. Trauma unui abuz poate duce la insomnii. de genul celor care i-au abuzat. Se pot observa patru caracteristici generale: . Copiii pot fi suprairitati si supraexcitati si vor arata mai multa frica si ostilitate fata de adulti. Apare depresia. Acestea pot apare si datorita a numeroase mecanisme incluzând si mediul nefavorabil din familie. dorinta dintre apropiere si evitare.Kolvin. Echilibrarea emotionala: cu cât un copil manifesta mai multe emotii negative în circumstante stressante. 1998).labilitatea emotionala poate provoca schimbari neasteptate de la buna dispozitie la suparare. Cercetarile actuale legate de relatiile sociale ale acestora indica o scadere a competentei. comparând copiii maltratati cu alti copii din alte medii socio-economice.Kaufman. o agresiune inexplicabila la un gest prietenesc. Efectele fizice: aceste efecte pot influenta cresterea copilului. chiar daca abuzul nu a avut loc.starea emotionala nervoasa împreuna cu iesirile necontrolate poate fi un raspuns la frustrari (J. murdarire si predominare a raului. 1992). lipsa poftei de mâncare (A.si psiho-sociali. Educatia necorespunzatoare are o influenta puternica. se asteapta la atitudini negative din partea celor din jur si au initiative slabe în realizarea si mentinerea unei relatii în societate. 1998). izolarea si alte comportamente anormale.tocirea (distrugerea) emotionala si lipsa responsabilitatilor sociale. dezorientarea. Dezvoltarea personalitatii: copiilor maltratati le este greu sa vorbeasca despre ei. Acesti factori sunt strâns legati de nivelul redus al coeficientului de inteligenta al parintilor si pot influenta dezvoltarea intelectuala a copiilor. Uneori este greu de distins efectul abuzului fata de cel al lipsurilor existente. Din studiile efectuate reiese ca. Rezultatele studiilor bazate pe probe clinice indica o lipsa a reintegrarii copiilor abuzati sexual. în special daca ele l-au provocat.Waller. alte suferinte somatice si un comportament autodistructiv. Unde exista mai multi factori de acest fel. victimele adesea se simt vinovate si responsabile de abuz.Kent. Lipsa de consideratie este adesea însotita de sentimente de dezgust. Relatiile dintre generatii: proportia copiilor care au fost abuzati de parinti variaza în jurul a 30%. Exista evidente care demonstreaza ca aceste comportamente sunt un fel de "lupta" a copilului în urma experientelor înfricosatoare traite.Favaro. al lipsurilor si al atentiei acordate copilului. Astfel de tipuri de comportamente tind sa persiste de-a lungul copilariei pâna la viata de adult. Emotional. sinuciderea si automutilarea.

relatia cu cel care a abuzat (cum ar fi o persoana de încredere. personalul din casele de copii unde locuiesc sau cei care îi îngrijesc în unitatile medicale. Acest lucru este controversat înca. Studiile despre impactul abuzului în functie de vârsta nu au putut indica vârsta la care acesta produce cele mai mari consecinte negative. .gradul de constrângere si violenta folosita. . Un alt factor ar fi neîncrederea manifestata de cel abuzat.natura si severitatea abuzului. pentru a putea pune diagnosticul de tulburare marginala de personalitate (J. . în special fata de mama.autorespect redus. 131 . Comportamente problema: . dar este posibil ca abuzul sexual asupra copilului sa poata deveni o explicatie folosita în exces pentru anumite dificultati ale pacientilor. Aproximativ a treia fata abuzata nu este suportata de propria mama.dificultate de a-si mentine intimitatea. acum când constientizarea efectului abuzului sexual pe termen lung se amplifica. Probleme relationale si sexuale: . . .tulburari de somn. . incluzând contactul sexual si dorinta de seductie fata de copiii straini.tulburari de somatizare.tulburari de identitate. Multi copii au un comportament sexual necorespunzator.anxietate. 1993): .durata abuzului. Factorii de agravare a impactului sexual includ: . Proportia celor care vor abuza la rândul lor este incerta. inclusiv penetrarea. . . .impulsivitate. .revictimizare.tulburari de stress posttraumatic.Murray.tulburari de alimentare. .consum de droguri.autoagresiune. dar în special la baieti. neascultarea. .sentimente cronice de gol interior sau plictiseala.autoagresiune. . . O completa schema rezultata în urma unor studii multiple si cu numerosi subiecti este data de doi psihiatri englezi (Cotgrove si Kolvin) având ca tema efectele pe termen lung ale abuzului sexual asupra copilului: Probleme psihologice: . alegând sa stea cu cel care a abuzat sexual si respingându-si fata. de exemplu tatal).instabilitatea dispozitiei. Baietii care au fost abuzati de homosexuali pot avea confuzii privind identitatea lor sexuala. agresivitatea si actiunile antisociale apar la ambele sexe victime ale unui abuz. . .prostitutie. .izolare sociala. .Comportamentele negative. Este necesar sa fie prezente cinci simptome din cele care vor fi enumerate.promiscuitate sexuala.depresie. dar cu siguranta exista. Pe masura ce cresc sunt predispusi la prostitutie. Se sustine ca în unele cazuri. care neaga ca abuzul s-ar fi întâmplat (în ciuda evidentelor). .evenimentele ulterioare plecarii de la domiciliu. la arderea cu tigari. Cercetarile de ultima ora descriu un nou sindrom: sindromul falsei memorii.control deficitar al temperamentului.vinovatie. care destrama familia. afirmatiile despre abuzul sexual pot fi provocate de întrebari prea zeloase. . Incapacitatea de a învata Tulburari psihiatrice: . Fetele sunt mult mai predispuse la automutilare.vagabondaj.intoleranta la singuratate. . .

Fiecare spital de copii ar trebui sa desemneze un grup de profesionisti responsabili de nevoile copiilor abuzati sau neglijati si ale familiilor lor. iar angajatii spitalului trebuie sa fie amabili si de ajutor. Trebuie sa existe legaturi între institutiile de ocrotire.Kolvin. Serviciile sociale ale spitalului vor determina natura problemelor si a mediului din familie.la care medicul va apela în functie de contextul situatiei. agresiunea verbala si hiperactivitatea. 1997). judecatori si consultantii legali. iar daca agresorii sunt parintii. dar va fi necesara o supraveghere permanenta pâna când copiii vor fi destul de mari pentru a putea parasi domiciliul. Factori de predictie Nelson apreciaza ca printr-un tratament complet si intensiv al întregii familii 80-90% dintre acestea pot fi reabilitate pentru a avea un comportament adecvat fata de copiii lor. aparând "sindromul organic cerebral". Primul pas este deschiderea unui canal de comunicare (J. Aproximativ 10-15% din aceste familii pot fi stabilizate. Psihoterapie. de asemenea. Psihiatrul are obligatia sa comunice parintilor cauza vatamarii si sa raporteze cazul forurilor competente. Psihoterapie Psihoterapia este esenta terapiei. precum si siguranta copilului acasa (Codul Penal).Abuzul ritual este o forma de abuz sexual care s-a aflat. Exista mai multe tipuri de psihoterapii . Dintre copiii molestati care se întorc acasa. un psihiatru si un coordonator. 1998). Tratament. un reprezentant al institutiei de ocrotire implicata.Freser. În unele cazuri copilul nu necesita spitalizare. Cei mai multi dintre adulti vor avea dificultati în a se apropia de copii datorita unor relatii reci parinte-copil si vor avea ei însisi nevoie de tratament psihiatric (Nelson). Grupul ar trebui sa includa un pediatru. Institutia de protectie a copilului este necesar sa fie contactata telefonic imediat. În timp ce istoricul unui abuz ritual poate fi asociat cu istoricul unei gravitati deosebite a abuzului. precum si agresorii urmatoarei generatii de copii. 1998). Trebuie subliniat ca problema copilului este tratabila. informându-i despre evolutia starii de sanatate a acestuia. ci de a-i ajuta pe parinti sa gaseasca modalitati mai bune pentru a întelege nevoile copilului lor. aceia care nu vor fugi de acasa vor prezenta depresii. Aproximativ 20% dintre ei prezinta semnele unui abuz fizic. trebuie protejat pâna când familia îi poate oferi din nou siguranta completa. În cazul unui copil abuzat aceasta are ca scop eliberarea lui de vina. facându-i-se un control amanuntit al leziunilor. confruntarile si acuzarile trebuie evitate. În 2-3% din cazuri apare renuntarea la drepturile parintesti si internarea copilului într-o institutie specializata pentru îngrijire permanenta. Profilaxie. Copiii peste sase ani. Fara interventii multi vor fugi de acasa si se vor prostitua sau se vor droga. Medicul are obligatia sa consulte copilul zilnic si sa telefoneze parintilor. trebuie rezolvate problemele medicale si chirurgicale. pe prima pagina a ziarelor în ultimii ani. iar esenta întregii psihoterapii este comunicarea.Collier. anxietatea sau depresia usoara. Abuzurile emotionale cele mai frecvente sunt: înfricosarea. 1997). familiile netratate tind sa creasca copii care devin delincventi juvenili si membri violenti ai societatii noastre. Prognosticul pentru abuzul sexual este dificil de apreciat.Cotgrove. 132 . Tipuri de psihoterapii: Terapia comportamentala: este destinata sa trateze simptome precum fobii. cu leziuni minore.Read. le este greu sa coopereze cu acestia. de autoacuzare. Prin interventii prompte multe victime vor avea o viata normala ca adult. T. pot fi supravegheati acasa. ca o institutie de protectie va fi implicata si ca scopul tuturor este nu de a pedepsi. hidrocefalie sau ataxie. Copiii trebuie examinati complet pâna la cel mult 12 ore de la raportarea abuzului. Tratament Un copil suspectat ca a fost abuzat sau neglijat trebuie de obicei sa fie spitalizat. aceasta nu pare a fi asociat cu mai multe consecinte pe termen lung (A. 5% din ei vor fi ucisi si 25% grav raniti. A. dar el trebuie internat în institutii care sa-l protejeze. Întrebarile (interogarile) repetate. Este important ca medicul sa reuseasca sa câstige încrederea micutului sau pacient. I. În plus. copiii care au fost raniti în repetate rânduri la cap pot suferi consecinte nefaste pâna la a deveni retardati. Odata ce copilul este internat în spital. tulburari de alimentatie si sexuale. pentru a-l putea determina sa vorbeasca despre cele întâmplate (J.Longmore. unde persoana care l-a traumatizat sa nu aiba acces. J. un ordin judecatoresc sau al politiei se impune a fi obtinut. Dupa cel putin o saptamâna evaluarile vor fi complete iar echipa se va întâlni cu psihiatrul si asistentul social care s-au ocupat de copil. pentru a decide ce este mai bine pentru copil si sa stabileasca un proiect pe termen lung (Codul familiei). Parintii trebuie încurajati sa-si viziteze copiii. un asistent social. rapoarte scrise sunt trimise regulat (Van Haeringen. crize de angina pectorala.Hodgestts. Daca parintii refuza spitalizarea copilului. Se simt furiosi pentru abuzul suferit. obsesii. tentative de autoliza si reactii instabile.simple sau asociate .

În prezent aceste doua teorii par sa fie la fel de importante. Collier. . Ideea fundamentala este aceea ca starea psihica si gândurile pot forma un cerc vicios. Metode: se clarifica exact care este gândul (nu îl lasa sa fie doar o convingere negativa vaga). Atunci când poti sa fii tu însuti. Alternativele la tratamentele conduse de medic. . Familia. sa-l protejeze. Psihoterapia structurata a familiei. . Psihoterapia de sustinere Psihoterapia pe termen lung. precum si de ultimele descoperiri în domeniul psihiatriei biologice si cognitive si al psihoterapiei comportamentale.Terapia cognitiva. Aici copilul-victima poate sa primeasca suport de la altii care au trait experiente asemanatoare. Este cel mai probabil ca familiile care nu detin aceste cunostinte sa necesite ajutorul specialistilor. Terapia de grup. Terapii neprofesioniste sau Ajutorul Parintilor. 1997). . care utilizate alaturi de acestea din urma dau rezultate încurajatoare. . terapia prin joc este "atunci când poti fi asa cum iti doresti sa fii. Aceste conflicte sunt alimentate de atentia îndreptata asupra costului scazut si metodelor de tratament pe termen scurt. Aceste servicii sunt importante nu numai pentru mentinerea pacientilor în afara spitalului (un prim scop al celor care promoveaza îngrijirea). O preocupare importanta este acum de a descoperi in statu nascenti problemele psihiatrice si emotionale ale parintilor si copiilor mici pentru a putea pune un diagnostic si interveni cu terapia adecvata. copilul (care poate sa-si aduca prietenii) si terapeutul se joaca împreuna cu jucarii care îi dau copilului posibilitatea sa exprime prin cuvinte cele mai ascunse fantezii. . . în special mama. toate acestea fiind în dezavantajul pacientilor.camine pentru bolnavii psihici.se cauta alte perspective.realizarea conexiunilor. se îndruma aceasta pentru a fi în stare sa-si ajute copilul.se trage o concluzie.servicii de vizitare în week-end si la ore critice.asistente medicale de psihiatrie comunitara solicitate telefonic. Atunci când poti sa folosesti orice fel de a fi pe care doresti sa îl folosesti.reflectarea.linii telefonice de ajutor. Aceasta ofera ajutor pe termen scurt pentru rezolvarea crizelor si restabilirea capacitatii de control a pacientului.grupuri de autoajutare (ex. . . În trecut au existat conflicte si rivalitati între sustinatorii terapiei individuale si cei ai terapiei de familie. ale pacientilor externi sau interni. . . sisteme de recompense justificate si o cunoastere comuna a binelui si a raului. Acestea includ dragoste. Persoanele care au cea mai mare experienta psihoterapeutica cu copiii sunt parintii. Se instituie terapii antidepresive pentru mama. Ei detin cartile cheie în influentarea comportamentului unui copil. . . .interpretarea.se cauta dovezi pentru si împotriva afirmatiei din cadrul gândului. va trebui sa rezolve problemele dintre victima si agresor. În terapia prin joc. canale de comunicare reciproc întelese.echipe de interventie în criza. Dupa cum a explicat Virginia Axline unuia dintre copiii ei de cinci ani. conflicte în psihiatrie au fost si mai exista între diversele teorii. sa accepte ceea ce s-a întâmplat. Este foarte importanta deoarece se urmareste reabilitarea copilului în cadrul familiei. Grupul Parintilor Anonimi). ele sunt de asemenea importante în normalizarea treptata a relatiei pacientului cu mediul înconjurator (J. Se presupune 133 . .confruntarea. includ: . Terapia prin joc.servicii de ergoterapie. .camine de grup autoadministrate.asocierea libera. Întâlnirea cu copiii din grup timp mai îndelungat îl poate face pe acesta sa vorbeasca despre propriile sale emotii. Terapia cognitiva abordeaza acest cerc vicios analizând gândurile.centre ocupationale (voluntare si statutare). Gospodinele.echipe terapeutice de psihiatrie comunitara. Strategii : . În general." Exista si terapii alternative pe lânga cele consacrate.locuinte supravegheate pentru a nu lasa bolnavii singuri. . Interventia în criza.

consiliere în îngrijirea copiilor. retrimiterii. lipsit de mediul sau familial sau care. religioasa. 134 . L. În alegerea uneia dintre aceste solutii este necesar sa se tina seama în mod corespunzator de necesitatea unei anumite continuitati în educarea copilului. cum ar fi: excesul de medicamente al mamei sau boli psihice ale acesteia. nu poate fi lasat în acest mediu. cât si de legislatia statului nostru. Legislatie Copilul. nici teoretic. 1998). saloane special amenajate pentru mama si copil. în propriul sau interes. Aceasta protectie alternativa poate sa aiba forma plasarii într-o familie. în caz de necesitate încredintarii într-o institutie corespunzatoare pentru copil. reducerea îmbolnavirilor acute. Aceste masuri de protectie vor cuprinde. precum si alte forme de prevenire. administrative. cresterea contactului parintilor cu copiii nascuti prematur. 1998. vatamare sau abuz fizic sau mental. sociale si educative corespunzatoare pentru protejarea copilului împotriva oricaror forme de violenta. Statele parti vor lua toate masurile legislative. are dreptul la protectie si un ajutor special din partea statului. 2. contactul dintre mama si copil în încaperi destinate acestui scop.însa ca acest antagonism nu este bine fondat nici din punct de vedere clinic. la 20 noiembrie 1989. Robinson. Aproape o suta de carti. dupa cum se va stabili.Southall. în timpul cât se afla în îngrijirea parintilor sau a unuia dintre ei. metodele prin care s-ar putea proteja copiii nu sunt respectate (D. dar cu toate acestea. 1998s J. a reprezentantului sau reprezentantilor sai legali sau a oricarei persoane careia I-a fost încredintat. îi vor asculta si le vor recunoaste primele simptome de stress. incluzând cursuri prenatale. tratarii si urmaririi pentru cazurile de rele tratamente aplicate copilului descrise mai sus. D. Articolele 19 si 20 ale acestei Conventii se refera la copilul abuzat: "Articolul 19": 1. lipsa atasamentului matern. 2. Abuzul sau neglijarea pot fi prevenite prin pregatirea intensiva a acestor familii pentru îngrijirea copilului. deasemenea.Bertrand. 109/1990) Legislatia statului obliga prin reglementari cuprinse în Codul familiei si Codul penal la respectarea relatiilor sociale care asigura climatul optim de dezvoltare a copilului. o prima masura împotriva acestuia este încurajarea copiilor sa "nu pastreze secrete". ca si de originea sa etnica. În prezent cea mai buna protectie pentru copii este alertarea persoanelor care nu-i vor parasi în situatii de risc extrem (personalul din centrele de ocrotire). Ocrotirea se reflecta în norme legale care obliga la a face ceva în favoarea minorului. dupa cum se va conveni. Adunarea generala a ONU a ratificat Conventia cu privire la drepturile copilului. Astfel de programe prezinta declaratii ale copiilor care au fost abuzati sexual. de abandon sau neglijenta. Aceasta lege a fost adoptata si de statul român la 25 septembrie 1990. de rele tratamente sau exploatare. anchetarii. a fost ocrotit atât pe plan international. în vederea identificarii. Bolnavii care acum sufera din pricina acestui antagonism au mai mult de câstigat dintr-o mai buna cooperare între neuropsihiatrie si psihoterapie. jocuri. sau în norme legale care încearca sa-l fereasca de sfera unor relatii care-i primejduiesc buna dezvoltare si care totusi. bataia la fund sau neglijenta în igiena noului nascut. le sanctioneaza drastic. si vor cuprinde. raportarii. fixarea unei zile anume de îngrijire a copilului când acesta nu se afla în familie. îndrumarea în linistirea copilului când plânge. În ceea ce priveste abuzul sexual. procedurile de interventie judiciara. vizite la crese cu specific medical.Halperin. Profilaxie Parintii predispusi la un mare risc de a fi niste parinti neglijenti (care nu sunt capabili sa-si iubeasca copiii si sa-i îngrijeasca corespunzator) pot fi depistati de timpuriu daca se constata anumite aspecte care ar putea provoca un abuz. 1997). adoptiunii sau. D. inclusiv violenta sexuala. daca se petrec asupra acestuia. linii telefonice specializate cu acest profil. Articolul 20: 1. "sa spuna nu" si "sa povesteasca cuiva". desene animate si filme despre abuzul sexual sunt disponibile în SUA. comentarii negative ale parintilor la adresa noului nascut. temporar sau definitiv. Waldfogel. 3. Statele parti vor prevedea pentru acest copil o protectie alternativa în conformitate cu legislatia lor nationala. culturala si lingvistica "(Monitorul oficial nr.Subilia. Orice copil care este. nevizitarea copilului care s-a nascut prematur sau bolnav. planning familial (Sandramouli. Pe plan international. constituind capitalul de mâine al umanitatii. la crese unde copiii pot fi îngrijiti pe o perioada scurta de criza familiala. proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale vizând furnizarea de sprijin necesar copilului si celor carora le-a fost încredintat.

astfel încât este greu sa se studieze un singur tip. Daca prin infractiunile mai sus enumerate sunt sanctionate în mod expres faptele ce afecteaza buna dezvoltare a minorului. într-o prima mare categorie sunt incriminate faptele ce constituie infractiuni la viata sexuala: violul cu mentiunea expresa daca este comis asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani. Fiecare spital de copii ar trebui sa desemneze un grup de profesionisti responsabili de nevoile copiilor abuzati sau neglijati si ale familiilor lor. relele tratamente aplicate minorului si nerespectarea masurilor privind încredintarea lui.Pentru abuzurile pe care unii sunt predispusi sa le comita asupra minorului.suveran al simŃurilor. Trebuie sa existe legaturi între institutiile de ocrotire. lasarea fara ajutor prin omisiune de înstiintare sau care constituie de regula si forme agravante ale infractiunii tocmai prin pericolul grav ce-l reprezinta. stăpânul virtuŃilor tale? E ceea ce te întreb. ci cât mai presus. prin masuri sau tratamente de orice fel. sau e ura de tine însuŃi? Vreau ca izbânda şi libertatea ta sa năzuiască a se înveşnici prin copil. pentru a decide ce este mai bine pentru copil si sa stabileasca un proiect pe termen lung. a dezvoltarii fizice. instanta judecatoreasca. care fiind orientata asupra copilului. abuzul este o actiune sau inactiune. seductia si coruptia sexuala. lasarea fara ajutor. În general diversele tipuri de abuzuri coexista. va pronunta decaderea parintilor din drepturile parintesti" (Codul familiei). intelectuale sau morale a minorului. Nietzsche . prin purtarea abuziva sau prin neglijenta grava în îndeplinirea îndatoririlor de parinte. se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani" (Codul Penal). Dupa cel putin o saptamâna evaluarile vor fi complete iar echipa se va întâlni cu psihiatrul si asistentul social care s-au ocupat de copil. un psihiatru si un coordonator. Astfel. afectând o valoare sociala deosebita . judecatori si consultantii legali. Handicapurile dobândite sau constitutionale pot predispune copilul la un abuz. De exemplu articolul 306 din Codul penal defineste relele tratamente: "Punerea în primejdie grava. TEMA DE DISCUTIE "… te întreb: eşti tu oare omul care să aibă dreptul sa dorească un copil? Eşti tu oare învingătorul asupra ta însuŃi . Nu trebuie numai să-Ńi propăşeşti rasa mai departe. Tipurile de maltratare includ: abuzul fizic. un asistent social. Tu trebuie să construieşti mai presus de tine însuŃi.minorul si evolutia sa. Grupul ar trebui sa includa un pediatru. la cererea autoritatii tutelare. Dar mai întâi trebuie ca tu însuŃi să fi clădit pe baze temeinice din cap până-n picioare."Aşa grăit-a Zarathustra" 135 . iar articolul 109 din Codul familiei prevede ridicarea drepturilor parintesti în anumite situatii: "Daca sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti. abuzul sexual. ducând cel mai frecvent la retard psihosomatic. un reprezentant al institutiei de ocrotire implicata. Sau voinŃa ta e strigătul dobitocului şi sărăciei? Sau e teama de singurătate. Codul penal prevede în mod expres pedepse aspre. neglijarea. Efectele fizice ale abuyului asupra copilului pot influenta cresterea lui. de catre parinti sau orice persoana careia minorul i-a fost încredintat spre crestere si educare." F. Tu trebuie să clădeşti monumente vieŃuinde izbânzii şi eliberării tale. îi afecteaza sanatatea fizico-psihica cu consecinte negative temporare sau definitive. raportul sexual cu o minora. SUMAR Din punct de vedere medical. cu închisoare. în raport cu gravitatea consecintelor pe care faptele acestora le pot avea în viata minorului. legea penala sanctioneaza si alte fapte care implicit se rasfrâng negativ asupra evolutiei copilului cum ar fi: punerea în primejdie a unei persoane în neputinta de a se îngriji. abuzul emotional. Într-o a doua mare categorie de infractiuni sunt incluse faptele care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala: abandonul de familie.

c). e). Redarea prin exprimare libera a unor fragmente de curs. cu bibliografia trecuta la sfarsit. 1. b). b). e). d). 8. e). Cel putin unul dintre materialele consultate sa fie in limba engleza. numai în adolescenŃă. diferenŃierea tipului senzorial de cel raŃional. patologie cronică a părinŃilor. nedezvoltare somato-endocrină globală la o fată cu retard psihic profund. 11. În faŃa studenŃilor. sindrom Turner. Întrebari cu variante multiple de raspuns (sistem grila) Intervievarea copilului se face. e). avand ca subiect una din temele discutate la curs: 20% din nota finala. somnul paradoxal REM. atât în somnul lent. diferenŃierea abilităŃilor verbale de cele nonverbale. e). stabilirea unui coeficient intelectual verbal. ulterior. anul aparitiei. pentru apariŃia balbismului. b). Examenul scris 2. somnul paradoxal REM. confuzională dacă are loc în: a). Visele apar în timpul: a). e). in ordine alfabetica si inserata in text prin trecerea numarului de ordine. e). AbsenŃa ciclului menstrual la o tânără de 16 ani poate avea semnificaŃia: a). e). nu sunt importante. fazele 1 şi 2 ale somnului lent NREM c). c). nu se utilizează. internări recente cu iminenŃa pierderii celor dragi. numarul paginilor (sau coordonatele informatiei pe Internet). de regulă: a). induce modificări ale nucleilor bazali b). diagnosticul diferenŃial al crizelor epileptice de cele isterice. somnului lent (NREM). d). stabilirea diagnosticului de schizofrenie. Pe langa numele autorilor. fazele 3 şi 4 ale somnului lent . c). tonul emoŃional al relaŃionării interpersonale. 10. confuzi. Testarea psihologică a copilului prin desen permite: investigarea aptitudinilor grafice. 2. editura. atunci când copilul are acces la gândirea formală. atât în somnul lent. d). orasul. d). depistarea modelelor de comunicare familială. evidenŃierea disfuncŃiei cerebrale minime. b). Icterul neonatal prelungit: a). e). În absenta aparŃinătorilor.este factor favorizant pentru apariŃia. c). ascunderea unor informaŃii de către unii participanŃi la examinare. deficit de 21 hidroxilază. răspunde de vulnerabilitatea în sistemul extrapiramidal. d). scris la calculator (sau pe discheta). la orice vârstă. c). desprinderea unor indicii privind viaŃa afectivă a subiectului. bibliografia va cuprinde revista/tratatul. convertirea scorului testului în norme de vârstă. Trezirea bruscă din somn se însoŃeşte de o perioadă tranzitorie. Examenul elecroencefalografic ajută la: a). somnului lent (NREM). d). după vârsta de 10-12 ani. anxioşi pot fi examinaŃi în prezenŃa aparŃinătorilor. b). e). cât şi în cel paradoxal. fazele 1 şi 2 ale somnului lent NREM. c). cunoaşterea alianŃelor care se stabilesc în interiorul familiei. subiect sinteza. numai la adult. b). 2. Scala de evaluare Wechsler permite: a). În faŃa întregii echipe medicale. a bolii ticurilor. e).METODE DE EVALUARE A CUNOSTIINTELOR 1. 4. din tematica anuntata. cu durata de doua ore (80% din nota finala) va cuprinde: a. nu se utilizează sub 10 ani. 5. este factor favorizant pentru apariŃia enurezisului. Examenul scris . Termenul de finalizare a referatului este ziua examenului scris. a. ApariŃia delirului este posibilă: a). b). d). b. În prezenŃa aparŃinătorilor. 7. b). stabilirea unui coeficient intelectual de performanŃă. cei mici. cât şi în cel paradoxal. anorexie mentală. stabilirea diagnosticului de tulburare de comportament. observarea familiei în timpul interviului. c). b). fazele 3 şi 4 ale somnului lent . diferenŃierea manifestărilor neconvulsivante nocturne de cele epileptice. c). proiecŃia situaŃiilor conflictuale. d). 1. Antecedentele heredo-colaterale sunt semnificative: a). e). d). c). c. În bolile cu transmisie genetică. În bolile infecto-contagioase. clasificari. Raspunsuri la 20 de intrebari cu variante multiple de raspuns. c). volumul. 9. d).sistem grila. unui puseu psihotic actual endogen. Referatul va fi conceput dupa regulile clasice. Analiza de caz. 3. Prezentarea (in scris) a unui referat. 6. 136 . d). b). Examinarea copilului împreună cu familia lui ar permite: a).

c). 18. 32. gustative. Cea mai frecventă tulburare de somn a copiilor este : a). d). e). b). fazele 3 şi 4 ale somnului lent . insomnie primară. b). 10%. Somnilocvia a). răsunet somatic şi psihic. c). Dissomniile sunt: a). simptomatologia psihică este pe primul plan. debutează sub 30 de luni. din sfera somatică evidenŃiindu-se doar cefalea. fobii specifice. d). hipertiroidismul. b). apare la tineri emotivi. Atacurile de panică pot apare în: a). 23. b). oprirea curbei de creştere. sub 18 ani. preşcolari. vizuale. 20%. b). Automatismul ambulator nocturn: a). auditive. episoade psihotice tranzitorii. Acting-out este o tulburare de conduită: a). 27. nu apare sub 18 ani. numai la fetiŃe. episodică. 5-6 ani. 30%. c). e). este o manifestare episodică nocturnă neconvulsivantă. 3 ani. e). până în prezent. apare în boli organice. d). Cea mai frecventă tulburare de somn a copiilor este : a). a fost comunicat. b). pavor nocturn. dezinhibiŃie sexuală. e). predispoziŃie ereditară. debutează între 7-24 de luni. există. d). e). cât şi în cel paradoxal. e). este o tulburare pervazivă de dezvoltare. b). Enurezisul apare după vârsta de: a). b). b). d). d). 17. Cele mai frecvente halucinaŃii la copii şi adolescenŃi sunt: a). d). este somnolenŃă excesivă cel puŃin o săptămână. are o origine psihoreactivă. e). nu se însoŃeşte de alte tulburări ale somnului. În ultima parte a nopŃi. prin mecanism de dezinhibiŃie. d). poate fi observat la mai mulŃi membrii din familie. c). b). neepisodică. domină semnele somatice. automatismul ambulator nocturn. dimineaŃa. dificultăŃi de adormire. apare în perioada de tranziŃie dintre somnul profund spre cel superficial. c). b). tulburarea de panică. halucinaŃii polisenzoriale. tulburări de identitate sexuală. 25. c). atacul de panică. 137 . asociază infantilism somato-endocrin. d). e). c). coşmarul. 40%. 13. tulburări de somn cauzate de boli medicale generale. d). 22. cele psihice fiind şterse. 50%. trezirea nocturnă. e). b). este o anxietate fără obiect. c). b). b). d). somnambulism. 15. b). Anorexia mentală cu debut în pubertate se caracterizează prin: a). d). tulburarea de rivalitate în fratrie. în egală măsură. 30. b). instabilitate. imposibilitatea de a adormi c). d). prin mecanism de inhibiŃie. este cea mai frecventă psihoză infantilă. c). e). d). c).12. e). c). În tabloul clinic apare microcranie. 28. debutează sub 30 de luni. c). este o dezvoltare dizarmonică a personalităŃii pe linie inhibitorie. La adolescent procentajul somnului REM din totalul nopŃii este de: a. Întârzierea apariŃiei caracterelor sexuale secundare. 16. d). d). asociază decompensări psihotice în adolescenŃă. la trezire. e). criteriul diagnostic de durată este de cel puŃin o lună. este justificată de un context de stimuli. c). duce la înrăutăŃirea funcŃiilor sociale. apare mai frecvent la băieŃi. fazele 1 şi 2 ale somnului lent NREM. 21.persoanele care lucrează în schimburi. c). olfactive. e). Tulburările ritmului veghe somn de tip întârziat sunt mai frecvente la: a). vise coşmar. În prima treime a perioadei de somn major NREM. menŃinere a somnului sau somnolenŃă excesivă. hipersomnie. bulimie. d). e). c). 1 an. imposibilitatea de a adormi c). e). apar idei de culpabilizare. b). 24. 14. anorexia mentală. d). evenimente anormale survenite în timpul somnului. Bulimia impune diagnosticul diferenŃial cu: a). b). trezirea nocturnă. Narcolepsia poate asocia: a).călătorii frecvente cu avionul care implică schimbarea fusului orar. Coşmarul se petrece: a). este generată de consumul de medicamente psihotrope. Sindromul Asperger: a). d). Autismul Kanner: a). c). apare enurezisul. poate lua forma unui atac de panică predispus situaŃional. c). de tip secundar. asociază intelect normal. este o formă de insuficienŃă psihică primară. în depresia copilului sub 5 ani: a). atacuri cataplexice. b). Sindromul Kleine-Levin se caracterizează prin accese periodice de: a). elevi. e). apare atât în somnul lent. c). fobia socială. persoana are amnezie asupra episodului. în timpul somnului REM. e). tulburări depresive majore atipice. sindromul Kleine-Levin. agresivitate. Anxietatea fobică: a). kinestezice. d). survine în prima treime a perioadei de somn major NREM. 19. 2 ani. e). pavorul nocturn. debutează între 7-24 de luni. e). Sindromul Rett: a). d). tulburarea acută de stress. 31. 4 ani. 29. Hipersomnia primară: a). b). face parte din automatismele masticatorii. c). b). instabili. e). 26. 20. tulburarea nu este iniŃiată de un factor organic. b). ocupaŃionale. c). studenŃi. tulburări primare de iniŃiere. este o tulburare pervazivă de dezvoltare. d).

boala Menkes. e). d). d). vagabondajul. Q. este consecinŃa abuzului sau neglijării psihologice. d). Sindromul Ganser: a). c). d). optimism excesiv. Tulburarea de panică: a). 47. poate determina refuz şcolar. agresivitate. 50. Cromozomopatii autozomale care evoluează cu retard psihic sunt: a). hidrocefalie. 54. e). Între 14 şi 16 ani există răspundere penală dacă fapta s-a efectuat cu discernământ. c). c). calcifieri intracerebrale. polipragmazie dezordonată. schizofrenie. disconfort intestinal. d). 20-34. 12 ani. insidios. e). d). la 16 ani minorul răspunde penal de faptele sale. Cea mai frecventă manifestare antisocială din Ńara noastră este: a). impulsivitate. delictul de agresiune. retinită pigmentară. c). e). omorul. tremur. d). b). necaracteristic. grandoare. b). d). e). d). este datorată intoxicaŃiei cofeinice. sindromul Patau. diaree. plăci cromatice tegumentare. tulburări de somn. b). 18 ani. delincvenŃa de grup. c). medicaŃie psihostimulantă. fuga de la şcoală. manifestări somatice polimorfe. Sindromul Sturge-Weber se caracterizează prin: a). 14 ani. 42. episodică neepisodică. scăderea funcŃionalităŃii sociale. b). e). Vagabondajul este o tulburare de conduită: a). simptome somatice în situaŃii sociale (palpitaŃii. convulsii. e). c). 43. Q. este o tulburare pervazivă de dezvoltare. apare în hipertiroidism. delictele sexuale. e). e). d). e). b). inhibiŃii sociale crescute. comportamentul perturbator asociat cu alterarea relaŃiei cu alŃi copii. idei de culpabilizare. b). e).33. e). Trisomia 21. coeficient intelectual cuprins între 50 şi 69. reacŃiilor episodice. e). 35-49. b). inhibiŃiilor episodice. c). discontrolului episodic secundar. e). 38. În episodul maniacal există simptome ca: a). 57. episodică prin excitaŃie. b). ocupaŃionale. tulburări pervazive. hemangioame plane faciale. calitatea legăturilor de ataşament. d). care apare la adolescenŃi schizofreni. include un comportament de "robot". b). d). obezitate. d). de regulă: a). b). sindromul Turner. b). Fobia socială se însoŃeşte de: a). c). c). d). tuberculoză. vagabondajul. Forme clinice de tulburări de comportament neepisodice sunt: a).I. b). c). psihoterapie comportamentală. acting-out. Codul Penal stabileşte că: a) minorul sub 14 ani răspunde penal. e). Boli genetice de metabolism care evoluează cu retard psihic sunt: a). d). 52. tendinŃe clastice. are aparenŃă de teatru. delictul de furt. c). 48. sub 20. d). 36. Tipul eretic al întârzierii mintale este dominat de: a). c). apatie. microftalmie. nu există depresie în copilărie. 53. 40. b). enurezisul. ticuri. minciuna. b). 45. nivelul cognitiv de procesare. subacut. hipochinezie. enurezis. c). Factori de risc în depresia copilului se consideră a fi: a). c). acut. 51. fazele depresive ale psihozelor afective. e). 55. e). d). boala Hurler. benzodiazepine. c). 7 ani. apare sub 5 ani. În România se consideră că discernământul asupra faptelor apare de la vârsta mintală de: a). d). Anxietatea generalizată poate avea manifestări ca: a). Acting-out este o tulburare de conduită din grupul: a). mimează crizele epileptice. b). e). nu apare la copii şi adolescenŃi. tulburări de comportament. b). b). e). retard psihic. retard psihic. 46. encoprezis. e). 34. 138 . este consecinŃa îngrijirilor inadecvate. Q. d). e). c). acrocefalie. e). b). consum de droguri. posibilitatea şcolarizării în şcoală specială ajutătoare. sindromul X fragil.). 41. automatism ambulator nocturn. scleroza tuberoasă Bourneville. c). c). poate coexista cu agorafobia. boli afective familiale.I. retard psihic. 56. b). apatie. microcefalie. discontrolul impulsiv. Tipul torpid al întârzierii mintale este dominat de: a). Tratamentul tulburărilor obsesive vizează: a). b). discontrolului episodic primar. c). combinaŃii expunererelaxare-întărire. Încadrarea în şcoală. tulburărilor neepisodice. 10 ani. stereotipii. sindromul Lejeune. 49. Tulburarea de ataşament : a). c). d). d). Întârzierea mintală moderată presupune: a). În tulburările de conduită de tip socializat sunt incluse: a). d). b). nelinişte. b). sindromul Klinefelter. Debutul depresiei în copilărie este. glosoptoză. b). Între 14 şi 16 ani minorul nu răspunde penal. d). Sindromul Laurence-Moon-Biedl are în tabloul clinic: a). nevoie crescută de somn. etc. b). mutismul. dezadaptativă neepisodică. fenilcetonuria. d). e). Depresiile "simptomatice" pot apare în: a). calcifieri cerebrale giriforme.I. e). c). minorul sub 14 ani nu răspunde penal. se însoŃeşte de tulburări de transă şi posesiune. 39. anxietate anticipatorie. narcolepsia. b). apare între 7-24 de luni. mobilitate excesivă. evoluează cu comportament psihotic. c). dezadaptativă episodică. catalepsia. 44. d). Toxoplasmoza congenitală include în tabloul clinic: a). 35. 37. d). hipercorticism. c). c). explozii afective. c). chimioterapice.

tricotilomania. ipsaŃia. vârstă minimă de 7 ani. c). tricotilomania. 16. arieraŃia mintală. dezvoltările hipocondriace. anxietate socială. tulburările de somatizare. dezvoltările prin izolare socio-culturală. disartrie. balbismul. vulnerabilitate în sistemul extrapiramidal. Bleuler. Prognosticul bun al schizofreniei este dat de: a).6 ore. b). iluzia sosiilor. Întârziere în apariŃia limbajului. e). e). Hipertimia include: a). 10 ore. e). d). e). c). d). gravide peste 30 de ani. b). e). se administrează Romparkin. 63. 75. refuzul jocului. Abuzul fizic asupra copilului constă în: a). metamorfopsiile. Debutul schizofreniei în perioada de latenŃă este: a). 59. Înapoierea mintală. d). d). spasmul hohotului de plâns. e). balbism.58. b). satiriazisul. e). se administrează Diazepam. psihoterapia de grup. e). defectivitatea. 5 ani. e). e). preocupare pentru neschimbarea ordinii exterioare a lucrurilor. Dezvoltările patologice reactive paranoide includ: a). tulburări instrumentale de limbaj. d). 78. perseveraŃiile. gândirea autistă. 67. b). 18 ani. 72. e). c). Simplele dereglări ale regimului zilnic de viaŃă pot fi: a). c). Carbamazepină. parachineziile. Tulburările psihosenzoriale includ: a). pavorul nocturn. c). 74. d). d). 77. terapie prin lumină. cu durată cel puŃin 6 luni. c). c). b). e). e). toate mamele care au depăşit 40 de ani. 84. anorexia simplă. delirul masturbanŃilor. d). e). b). ipsaŃia. delirul indus. 64. c). 8 ore. Balbismul include: a). 71. c). e). b). ataşament particular faŃă de oameni. e). e). d). în medie. c). scurtcircuitările afective. d). agorafobie. La un an copilul doarme.9 ore. autismul. d). 7 ani. spasmul hohotului de plâns. autismul. o tensiune emoŃională puternică. se scade doza de neuroleptic. Deprinderile nevrotice includ: a). e). 79. enurezisul. insomnia. b). c). lipsa factorilor precipitanŃi. neologismele. c). b). e). simptome predominant afective. Întârzierea mintală uşoară cuprinde ca subgrupe: a). d). Schneider. suferinŃă perinatală. vătămare intenŃională. 69. Minciuna socială apare de la vârsta de: a). e). bulimia. Ey. b). e). cu remisie în câteva săptămâni. urmărirea unui scop. b). b). 13. spasmul hohotului de plâns. d). b). d). b). se dezanxietează bolnavul. starea crepusculară. acut. c). b). pseudohalucinaŃii. d). 61. Minciuna adevărată presupune: a). dezvoltările depresive. subacut. anorexie. d). e). c). c). anxietăŃi fobice. Tulburările de conŃinut ale gândirii includ: a). 73. d). 70.stupoarea. toate gravidele. debut şi sfârşit brusc. d). c). pavorul nocturn. c). episod lung. b). febra tifoidă.confuzia astenică.nesiguranŃa perceptivă. c). c). 13 ore. c). schizofrenia. sincinezii. lipsa unui ajutor fizic şi medical. 139 . b). o traumă psihică. b). spasmul hohotului de plâns. Tulburări nevrotice sub vârsta de 5 ani sunt considerate a fi: a). Cauzele psihozelor exogene simptomatice pot fi: a). electroşocul. e). b). copiii nu mint. refuzul jocului. copil cu toxoplasmoză congenitală în familie. Tulburările de dimensiune ale câmpului conştiinŃei includ: a). d). sadismul. c). 83. hiperemotivitatea. nu există schizofrenie la această vârstă. b). psihoza maniaco-depresivă. depresie asociată. e). Tulburările activităŃii cu caracter impulsiv includ: a). b). Manifestările nevrotice monosimptomatice caracteristice şcolarului mic sunt: a). apare în stări hipomaniacale. antidepresive triciclice.apare în epilepsie. 76. legănatul. Tratamentul depresiei include. 68. antecedente familiale ale unei boli genetice de metabolism. Mentismul: este o formă de hipermnezie. d). deficienŃa intelectuală uşoară. IndicaŃii pentru analiza cromozomială prenatală sunt: a). apariŃie explozivă. b). Andreasen. d). retard psihic. d). 62. extazul. în sindromul de impregnaŃie neuroleptică: a). debilitatea mintală. d). 66. e). d). paraidolia. b). d). Mutismul electiv asociază: a). se acompaniază de sentimentul trăirii automate. ideea prevalentă. neglijare. starea oniroidă. starea amenŃială. a). b). b). tulburări de respiraŃie în momentul vorbirii. 80. 81. debut în relaŃie cu evenimente neplăcute de viaŃă. b). 60. pe zi: a). 82. 65. se administrează antidepresive. debut insidios. c). ipsaŃia. c). retard psihosomatic. b). ostilitate. simptome somatice neorganice cu durată cel puŃin un an. este o formă de paramnezie. e). Crow. copil conştient de deformarea realităŃii. piromania. insidios. Cine a descris simptomele de rangul I şi II în schizofrenie? a). c). c). e). mentismul. d). pavor nocturn. apatia. c). c). precedat de perioada prodromală şi de cea prepsihotică. 14 ani. enurezisul. d). Autismul infantil precoce include: a). Tulburările somatoforme se caracterizează prin: a).

b. b. c. e. b. d. b. c. a. b. d. 58. 46. c. c. 5. a. c. c. e. c. 54. 31. masturbatie excesiva. 40. b. b. c. 7. b. c.Care sunt tulburarile pervazive de dezvoltare ? . 17. privare de somn. d. d. c. 44. d. 67. d. 77. c). 15. 52. b. d. a. b. d. a. b. 71. 72. c. b. 140 . 29. a. e. c. 50. Abuzul asupra copilului prin neglijenŃă include: a). d). 9. 64. c. a. e. lipsa unei îngrijiri medicale. 80. c. Baiatul nu are antecedente personale sau heredocolaterale semnificative pentru o anume patologie psihica. EXEMPLU: Un pacient in varsta de 17 ani. b. a. b. e. d. 25. Redarea prin exprimare libera a unor fragmente de curs. Diagnosticul probabil (cu sublinierea elementelor de suport) II.a.a. b. 66. d. 18. a. 37. Intre cele duoa pusee comportamentul a fost adaptat. clasificari. a. IV. b. b. b. b. sub tratament neuroleptic (clorpromazina 150 mg. e. e. c. d. a. a. c. a. 4. b. 79. a. 35. Care este prognosticul afectiunii la care v-ati gandit. 53. d. c. pentru care a fost spitalizat in urma cu patru luni. rezultate scolare medii. 59. 86. b. d. Cauze "de mediu" ale nanismului psihosocial sunt: a). 36. d. b. e. c. b. 2. 62. 76. Este elev la un liceu cu profil de informatica. d. c. d. d. d. d. 81. Va rugam sa precizati: I. c. 84. subiect sinteza. c. diareea cronică. e. a. b.Etiopatogenia Enurezisului nocturn. e. d. d. c./zi). a. d. a. 21. e. 82. .a. b. 28. Ce recomandari de orientare profesionala ati face in cazul dat? d. 10. 26. b. 55. 49. . a. 14. 11. c. b. b. c. 56. factori psihotaumatizanti. 47. e. 12. a. d.retardul psihosocial. a. b. b. e. b. d. 68. d. e. d). 32. d. . b.Principii terapeutice in Anorexia mentala. 74.Analiza de caz. Tabloul psihic actual nu este explicat printr-un consum de toxice. A mai prezentat un puseu similar. . c. 3. e. 33. c. d. d. 24. d. e. c. c. remis in doua saptamani. e. b. c. 75. lipsa stabilităŃii emoŃionale. 78. e). a. 19. c. e. s-a internat de urgenta in clinica pentru somnolenta. 63. 41. e. b. c. b). e. c. deprivare emoŃională. e. a. d. c. e. d. a. d. a. a. 61. d. b). 83. lipsa stimulării cognitive. 57. 16. e. c. EXEMPLU: . c. anorexia nervoasă şi bulimia. e. e. d. c. b. e. 20. 13. d. 22. c. a. d. sau o boala somatica. 6. e. a. b. d. 45. e. e. b. b. b. c. c. 23. a. lipsa îngrijirii fizice. d. e. e. a. c). b. d. c. . a. 30. 85. a. 73. Ce alte entitati clinice ar mai intra in discutie si de ce (diagnostic diferential) III. 86. 51. e. e. dieta inadecvată.Clasificarea intarzierilor mintale la copii si adolescenti. b. b. e. d. 8. c. d. b. d. a. 48.85. sex masculin. 70. 34. e. a. 69. .Care sunt asemanarile si deosebirile intre parasomnii (de tipul Pavorului nocturn si a Automatismului ambulator nocturn) si Epilepsia morfeica. bulimie. e). malformaŃii. 43. Răspunsuri 1. d. 38. 60. 27. a. d. e. 65. b. 39. c. 42. a. b. b.

ANDRONIC I.106(3):211-5. 51. 13. 1987. Nordic Journal of Psychiatry. ABRAHAM S. ANTONY. 12. Nr. SCHRIGER DL. AMIT Y. LI ZS.R. BENDER LAURETA: The Nature of Childhood Psychosis. CIUREA A. 8-9. 7. Cluj-Napoca: 34-52. 1993. 9. POZNANSKY MJ. Craiova. 2. pag. 4. pag. Bucuresti. By J. VOICU M. 1994: 65-77... 25. 1997. 20.: Atlas clinic de electroencefalografie. Israel Journal of Medical Sciences. ASARNOW R. 2. 1. HELENIUS. 5. B. Vol. WHITTAKER P. Rev. Howels. Nr. V.: Neonatal jaundice and bilirubin encephalopathy: a clinical and experimental reappraisal. Mental Retardation.. 1986: 601-604. pag. 1975: 271-287. Ed. Vol 3. RADOVAN V. 1994: 374-385. Patricia-Enuresis functional. BABAN ADRIANA: Comportament si sanatate. Oliver & Boyd.. YU RJ. 1997. Chinese Medical Journal. BÄCKSTRÖM. 4.: Clinical experiences with respiratory feedback as a tool in the treatment of anxiety.L. Of Child Psychiatry.: The Search for the Psychobiological Substrate of Childhood Onset Schizophrenia.: Vitamin D deficiency rickets in breast-fed infants presenting with hypocalcaemic seizures. Ed. 16. 26. Nr. 19. nr. vol. nr. ASARNOW R. Pediatric Infectious Disease Journal. 1997. GUARINO M: Am epidemiological study on mental retardation among school-children in Bologna. 32. 1995. AMERICAN PSICHIATRIC ASSOCIATION. Vol. AKELSSON H.. GARZON G. Nr. Timisoara. 1990.RADULESCU S. BAKER BL. Facla. HORVATH L. of the American Acad. IABAL J.: Etiology of mild mental retardation among Bahraini children: a community-based case control study. J. Vol 49. Ed. ELLIGSEN H. BLACHER J. 3. Nr. Vol. 29.: Follow-up in patients with aspartylglucosaminuria. 1985: 41-78.BIBLIOGRAFIE 1. “Cognitie. 1993.. ATIA M. 17. 1.1992. J.. 1994: 599-619. ARBUZOVA SB. LAMBIN I. 1993.: 20-item neonatal behavioral neurological assessment used in predicting prognosis of asphyxiated newborn. 14. BENASSI G. 24. SCHIFF D. 1969: 649-684.1995. CARPENTER W.: Cognitive/ Neuropsychological Studies of Children With a Schizophrenic Disorder. 19. Nr.1993. Schizophrenia Bull. 11.V: Craniostenozele.Tsitologiia i Genetika.Diagnostic and statistical manual of mental disorders. 28(2):103-8.. New York.: Educatie si reintegrare sociala. 14. 29(3):77-80. Editat de Asociatia de {tiinte Cognitive din România. 393-423. Edinburgh. Expansion Scientifique Francaise. 27. PFEIFFER S: Family involvement in residential treatment of children with psychiatric disorder and mental retardation: Hosp-Community-Psychiatry. 1990: 164-165. in Mental health and mental illness. 31. LLEWELLYN-JONES D.: Diagnosis and Classification of Schizophrenia. 26. Editura {tiintifica si Enciclopedica. Med-Child-Neurol. ARSENI C.1-130 ADELSTEN ELLINGESEN P. ANDRESEN N. GROZA I. 141 . 4. Scandinavian University Press.. 28. Schizophrenia Bull.1993. pag. 59-60 BAILLY D. ARVIO M. ROMAN I. 10. BANCIU D.. BARBULESCU E. 53-197. Schizophrenia Bull. 30.4. J-Ment-Defoe-Res. Washington D C. ELWYN JAMES: Explorations in child psychiatry. ASARNOW R..: The role of mitochondrial DNA in the origin of regular trisomy 21. S. 1. Plenum Press. 5.: Childhood Onset Schizophrenia: A Follow-up Study..-Nelson textbook of pediatrics.: Rett Syndrome: The Swedish genealogical research project. Nordic Journal of Psychiatry.. The course of intellectual functions. Modern Perspectives in International Child Psychiatry. 84(8):941-2. 1994: 647-671. 8. Saunders Company. New data and AL-ANSARI A. 1988: 613-631. 82(5):469-71. 5. Schizophrenia Bull. SAARIJÄRVI. 1995. 4. 18. VAUGHAM V.: Eating disorders-the facts. BARAFF LJ. KHURSHID M.S.. NELSON W.: Adolescentii si familia. pag. 67-944 BEMMAM R. Comportament”.: Revista de Medicina Legala. 31(3):140-3. BAO XL.1993. Lippincott. 15. vol 6: 561-566. LEE {I. ARSENI C. BARRY D. Acta Paediatrica. 338-342. Ed.: Children at Risk for Schizophrenia: Converging Lines of Evidence. Company Philadelphia. 32: 895-901. Oslo: 393400. CIUMAGEANU DUMITRU: Copilul deficient mintal. Creier. Part I. 22. ARCAN PETRU.. 1997. AHMED I. AUINE L: Sleep problems in children with mental handicap. Dev. Paris.: L’Angoisse de separation. Vol. 1980: 168-291. 1987: 1111-1166. Ed. Acta Paediatrica. 1987. Edit.: Anorexia and bulimia nervosa. 20. Neuropsychiatrie de l’enfance et de l’adolescence. 12(5):389-94. 5. H.: Outcomes of bacterial meningitis in children: a meta-analysis. 6. Editura Scrisul Românesc. 20. Vol. J. Nr. Editura {tiintifica si Enciclopedica. Bucuresti. Academiei R. 23. 1991:269-290. Fourth Edition Oxford University Press. 1986 Bucuresti: 27-28. 551-607. vol. 21. ASARNOW R.

HORVATH A. 4. Current Opinion in Neurology. 48. London 1965: 13-69. 43.: Deletion status and intellectual impairment in Duchenne muscular dystrophy.J. Journal of Clinical Investigation. REYMOND JM. 1989: 271272. Vol. FARIELLO G. {tiintifica si Enciclopedica.: Dementia Praecox Oder Gruppe der Schizophrenien în Aschaffenburg. BRANZEI P. Ed. Oslo: 76-86. DREWS CD. WELCH JL. APPLETON R.Scandinavian University Press. Editia a IV-a. CHUGANI HT. MIKATI M. American Journal of Industrial Medicine. 1996: 38-44. Occurrence of homozygous G245R and F364C mutations at the E1 alpha locus of Hispanic-Mexican patients. Nr.: Eating attitudes and neurotic symptoms in university students. 2. KOLVIN I. HODGESTTS T. SUBILIA L. Medicala S. Asociatia de {tiinte Cognitive din România. BUSHBY KM. 228-334. BOWLBY J: Child Care and the Growth of Love. Nordic Journal of Psychiatry. Bucuresti 1979: 136-192. 1994. GAR-DNER-MEDWIN D. Vol. CUSMAI R.1995. M. 137(19):969-72. Scandinavian University Press. CIOFU E: Examenul clinic în pediatrie. A. Manual de medicina clinica -specialitati. 47. 59. London. 299-304 54.3.L. Scandinavian University Press. Update. Minerva Pediatrica. Developmental Medicine & Child Neurology. Volume 50. Nr. 142. 1995.1995. 95(3):954-63. PLOUIN P. Victimes de violences: L'importance du constat medical pour le praticien.: Cohen syndrome. DECOUFLE P.Epilepsia.G. Washington.-Essential urology. DE MARCO P. a rare cause of mental retardation.B.: Facilitation of infantile spasms by partial seizures..13sa22.V. YEARGIN-ALLSOPP M. CAMPBEL MAGDA: Schizophrenia and Psychotic Disorders. London 1980 58. 2: 203-239. 1. WHITAKER R. Epilepsia. 44. CRISP. CEDERBLAD MARIANNE: Fifty years of epidemiologic studies in child and adolescent psychiatry in Sweden.. ANDERSON LV. multiple exostoses and short stature in a female with 46. COX RP. BENGA OANA: Modele etiopatogenetice în autism.. Nr. 4. By Jerry M. Vol 48..33. martie 1997. 50. Cluj-Napoca: 296-300. 1993. 1998. MURPHY CC.. CHINSKY JM. Abuzul sexual asupra copilului. pag: 190-195 56.8(2):139-44. 47(3):83-7. British Journal of Psychiatry.428.1993. BIBLEY G. & PALMER. R. 50. COTGROVE A. KOLVIN I. 60. CIOFU CARMEN. 37. CHUA S. Mc. LOUTAN L. Nordic Journal of Psychiatry. Supplement 36.: Examenul clinic in pediatrie. 401-435. 1991: 223-230. 51.. Scandinavian University Press. DULAC O. 5(2):51-5. Brit. pag:117-118 57. Handbugh der Psyhiatrie.: Type D Sanfilippo disease in an 8-year-old boy. ARSENI C: Afectiunile neurochirurgicale ale sugarului si copilului mic.444-445 55. Chapter 20. KELLY P. DELATE T: L’ Insomnie de l’anxiete. 35. HALPERIN DS. MOLIN J. vol. Textbook of Child and Adolescent Psychiatry. 34(1):97-109.: Mental retardation in ten-year-old children in relation to their mothers' employment during pregnancy: see comments. DAM H. A new case and review of the literature. Schweizerische Rundschau fur Medizin Praxis. Penguin Books. 87(12):417-20.Psychiatric Genetics. 1998 Mar 18. 46. 1986. LONGMORE J. nr. Vol.: Schizophrenia-a Brain Disease? A critical review of structural and functional cerebral Abnormality in the Disorder. Cluj-Napoca: 99-124. WYNN RM. POORTHUIS BJ. Bucuresti 1986: 286321. Ed.. CARRAZANA EJ. I. Ed. DEL CANHO H.1993.t(Xs8)(p22. Churchill-Livingstone. 1986. 1982: 189-199.: Development of winter depression and the effect of light therapy. Schizophrenia Bull. DAVIE JR. CLARKE.: Molecular and biochemical basis of intermediate maple syrup urine disease. BLEULER E. 53. GRONIGER AM. ISHIKAWA-BRUSH Y. Edit. YATES JR. LOMBROSO CT. supplement 41. 34(4):738-42. HELMERS S. pag. 41.M. Nederlands Tijdschrift voor Geneeskunde. CALZOLARI S. BOLWIG T.J. 1997. POWELL J. CIOFU E.1). “Cognitie Creier Comportament”. 63. 1995: 563-582. BUCKLE V.. 34. of Psychiatry.. Bruxelles: 27-28.1995. Ed.. BERTRAND D... E. Bucuresti. Speziellen Teil. 52. Ed. 42. RICCI S.: Anorexia nervosa-let me be.. 1968. La HARPE R. 36. CHUANG JL. BIERENS de HAAN D. Vol. Medicala. Geneve. J. CIUREA A. 45.52. VAN DEN BERGH FA. COLLIER J. 40. Rev. mental retardation. 61. HOLMES GL.A. stiintifica si enciclopedica.. RUTTER M. pag:384. 62. J. Ed.. Ed. 166. 1993. BALLARDINI M. COTGROVE A. Wiener. 20.KENNA P. DURAN M. Palais des nations. Nr. DALGARD D. SÂRBU A: Psihiatrie. Bucuresti 1997.X. II. 1996: 55-66. CAPLAN R.A. Vol.: Infantile spasms.S.: Autism. 142 . Child psychotherapy in child today. 38. CIOFU CARMEN.: West syndrome due to perinatal insults. Nordic Journal of Psychiatry. Editiones Roche.: Communication Deficits in Childhood Schizophrenia Spectrum Disorders. 37(3):260-9. Academic Press. CHUANG DT. Organisation mondiale de la sante. EDP. BOWLBY J: Soins maternels et sante mentale. 1995. Supplement 36. BULLOCK M. 24(5):567-86. HENNEKAM RC.: The epidemiology of mental disorders in Norway Nordic Journal of Psychiatry. PINARD JM. 49. BOLTON P. 1954: 11-176 39. 1994: 671-685.

CHARLES AV. 88. Bucuresti. FU LX. 1996: 317-325. 72.: Fragile X-syndrome and mental retardation. Demographic characteristics and comorbidity. Scandinavian University Press. Experimental Gerontology. Paris: 561-564. increasing loss of independence in mentally retarded patient (clinical conference). DULAC O. DUCH: La psychiatrie de l’enfant. 1993: 119-125. 75. vol. 52. 1998 May. C. DYKENS EM. JPediatr-Psychol. pag. 85(3):329-34. DENG LA. ELLASON JW. HOWARDPEEBLES PN. American Journal of Human Genetics. WESSEL DL. Chung-Hua Yu Fang i Hsueh Tsa Chih Chinese Journal of Preventive Medicine.: Epilepsy in children. infants and young children on their intelligence development in the areas with iodine-deficiency disorders.64. DREWS CD. CHALIFAUX M. YEARGIN-ALLSOPP M. 1993.: Contributive factors of intellectual disorders in epileptic patients. FLINT J. MURPHY CC. GARFINKLE. Nordic Journal of Psychiatry supplement 41. Basil Blackwel. 1992. 78. Nordic Journal of Psychiatry. 91.E. 12. 23(1):135-45. 1998 Jul 13. DU PLESSIS AJ.. DOLTO Francoise-Enurezia în Psihanaliza si copilul. Tidsskrift for Den Norske Laegeforening. Current Opinion in Neurology. 81.: West syndrome following deep hypothermic infant cardiac surgery. Enciclopedie medico-chirurgicale. 28(6):330-2. (Domestic violence.: Anorexia nervosa. FRITH UTA: Autism. 1997. Dalle GRAVE R. 93.: Long-term outcome of neonatal meningitis American Journal of Diseases of Children.: Aggressive behavior. THIBODEAU SN.. 39. Ment-Retard. Presses Universitaires de France. 89. New-York 1995. 87. NELSON DL. Paris 1988: 26-116 66. Intelect Disabil Res. DRAGOMIRESCU V. FINCH CE. & GARNER. SAITZYK AR: Social class and parenting children with mild and moderate mental retardation. Bucuresti. 17: 607-631. 65. 83. Nature Genetics. 1992. Impact of a history of physical and sexual abuse in eating disordered and asymptomatic subjects. ESKELAND P. FRANCO SM. 1992. 128 79. 96. 92. New-York 1982. CHEN ZH.: Gender Differences in Age at Onset in Schizophrenia.V: Language disorders in a child psychiatric center. Suppl 1:1-7. Oslo: 63-67. 152-171 67. Nordic Journal of Psychiatry. Guildford Press. DIDIER J. HOLDEN JJ. 73(3):161-2. 8-9. 90. 1994. Expansion Scientifique Francaise. DINCU A. 1998) pag. CORNELIUS VE. FISCH GS. 29(3-4):299-304. Humanitas. British Journal of Psychiatry..: Effects of iodine nutritional status of fetuses. DELAHOUSSE J. P. vol. 1996. DUNNE R. 80. 85(21):696-8. JONAS RA. VOGT M.M. Schweizerische Rundschau fur Medizin Praxis. GOLDSCHMIDT V. Oxford:68-82. 37. D. MADDALENA A. 1982. 12. ENGBERG M.. FARAONE R. ROSS CA.. WILKIE AO. Vol. 1976. 871-878 143 .: Angoise de separation lors de l`incorporation au service militaire chez le jeune adulte.. Future of Children. No. 1994: 625-629. 1995. SNOW K. RIVIELLO JJ. Childhood trauma and psychiatric symptoms. Psychological Reports. Supl. 94. 1993. 77. 56(5):1147-55. Ed. 84. ANDREWS BF. 97(5):358-63.4. 9(2):132-40. CHEN L. pag. Nr. 7(2):102-6. The extent and consequences of child maltreatment. EMBORG. HODAPP RM. 52. DYRBORG J. C. 1998 Spring. LOAS G. 112(8):1007-8. WINTER RM. 85. DECOUFLE P. American Journal of Public Health. 31: 83-88.: The evolution of ovarian oocyte decline with aging and possible relationships to Down syndrome and Alzheimer disease. Journal of Autism & Developmental Disorders.: Variation in the influence of selected sociodemographic risk factors for mental retardation. 1994. Nordic Journal of Psychiatry (supplement 41. Paris:1-12. 76. Pediatric Neurology. 50. 1995. 68. Vol. 1993. 1989.: Anxiete. multidimensional perspective. Editura {tiintifica si Enciclopedica.: Trajectory of adaptive behavior in males with fragile X syndrome. 160(29):4319-23. DHEE-PEROT P. Scandinavian University Press. The fragile X permutation in carriers and its effect on mutation size in offspring. FAIRBURN. MCDERMID HE.129 95. 8(1):39-53..: Bazele criminologiei. LECKMAN JF.G. 1994. J. 74. HOLLAND AJ. ORT {I. 51. FABRICIUS S.. 82.M: Injuries in young people with developmental disabilities: comparative investigation from the 1988 National Health Interview Survey. SANTONASTASO P. 80(2):447-50.: Overcoming binge eating. 86. Psychological medicine vol. 164.: The detection of subtelomeric chromosomal rearrangements in idiopathic mental retardation. Bucuresti. BRINK O. 31-35..: Psihologia comportamentului deviant. 1994. 73. Neuropsychiatrie de l`enfance et de l`adolescence. Ugeskrift for Laeger. 1998. FERREY G. pag.. pag. DOSEM A: Diagnosis and treatment of psychiatric and behavioral disorders in mentally retarded individuals. 69. GUNNAR: Epidemiology of eating disorders. 146(5):567-71. Experiences from a planned study at the Nordic level. GAO SR. 1993. 191. DUKAS L. GÖTESTAM. Chung-Hua i Hsueh Tsa Chih (Chinese Medical Journal. ASHER K. 1995. 70. BUCKLE VJ. Explaining the Enigma. Editura “Procardia”.: Investigating compulsory care. 71. FAVARO A. Acta Psychiatrica Scandinavica. 11(3):246-51..: Anorexia and bulimia nervosa. 1997 Apr. FLOYD FY. 1994. ENGLISH DJ. KRAMER U.G.

By Harold J. GARCIA-ALIX A. 124. 98. IFTENE FELICIA. GROSSMAN D. 111.: Supraventricular extrasystolic arrhythmia as the first sign of tuberous sclerosis: description of a case. 112. Cluj. 128. University Press Oxford. GROSS-SELBECK G. 100. Scandinavian University Press. Genesis. 1993. Sadock. 110. Aspecte de psihiatrie clinica si sociala a copilului si adolescentului.. GRENCI GM. 140(8):451-6. HAUSER E. Cluj-Napoca: 118136. 108. 1986: 238303. Oslo:41-46. 1996: 135-155. Paris. Bejamin J. Glasgow. Sibiul Medical. GRUPUL DE EDITURI TRIBUNA: Noul Cod Penal si Codul de Procedura Penala. vol III. 30. Ed. Desclee de Brower. CABANAS F. K. Expansion Scientifiaue Francaise. BERNERT G. 1996. Ed. Vol. 1986: 176-212. 1998: 81-82. 1994: 697-713. 2.: So Young. Monatsschrift Kinderheilkunde.: Course and Prognosis. Schizophrenia Bull. GHIRAN V. 1991. P. second Edition.. 106.. Medicala.. 47.. 122. 115. GRAHAM.. IWASAKI N.: Clinical significance of periodic lateralized epileptiform discharges in children with relation to level of consciousness. 413-630. Paris. TAKEYA T. ZEITLHOFER J. 9(42). 1989: 1975-1981. IFTENE FELICIA: Management of children with our geographic area.. Nr. RIVELLI S. 99.. 1996. H. 68(1):108-16. GRAM L. Medicala. Oxford Textbook of Psychiatry. 120. Vol. Monografia "Aspecte de psihiatrie clinica si sociala a copilului si adolescentului". 102. Ed. GEORMANEANU G.. Nordic Journal of Psychiatry. GRAHAM P. Sibiu: 17-21.: Occurrence of Andermann syndrome out of French Canada--agenesis of the corpus callosum with neuronopathy: published erratum appears in Neuropediatrics 1993 Augs24(4):239 Neuropediatrics. GATH D... Giornale Italiano di Cardiologia. 1977. TOMASSON KRISTINN: Alcohol abuse and mental distress of psychiatric and neurologic patients.50. 107. ROOSE S. 113. Editura Genezis. P. Revue de l’ Enfant et de l’ Adolescent nr. Scandinavian University Press.97. 130. 20. Bucuresti. Vol. Genesis. Litografia UMF Cluj. 1998. Cluj-Napoca: 75-90. GRANVILLE K. Ed. SCOOTT S. GHIRAN V.. Scandinavian University Press.50. IFTENE FELICIA: Psihogeniile în vârsta de dezvoltare. 47. Volumul Conferintei Autistic Disorders. Genezis. HAMANO K.. 1994. WALTER ROSIANU A: Boli ereditare în pediatrie. TAKITA H. Ed. GELDER M. Supl. HOGLEND P. Ed. Vol. 47-51. 1993. 1988. Genesis. Ed. 23(6):595-8. 24(2):107-10.: Child Psyhiatry-A Developmental Approach. Genezis. IFTENE FELICIA: Erori de diagnostic si unele cauze posibile în psihopatologia copilului si adolescentului. Scandinavian University Press. 104. 170-181. Dubowitz H. By Oxford Medical Publications.2.6. EY: Etudes Psychiatri\ues. Kaplan. 126.. 1998 Jan. GULDBERG C. GUDMUNDSDOTTIR ELSA. Fifth Edition. Williiams & Wilkins-Baltimore.: Risk factors in antidepressant therapy. So Listen. GHIRAN V.. pag. 121. GREEN WAYNE H. 1994. Child psychiatry by Blackwell Science LTD. 1995. HAGNELL O.: Childhood-Onset Schizophrenia. GORDON C. GEORMANEANU M. Supplement 36. Ed. Ed. BITTNER R. PERRY J. 1992 Aug. GEORMANEANU C: Introducere in genetica pediatrica. Nordic Journal of Psychiatry. GHIRAN V.: Cardiovascular effects of antidepressant drugs. BONAMASSA R... 127. 1994. Oslo: 23. GHIRAN V. 1996: 45-54. Bell & Bainltd. 1991: 309-323. Cluj-Napoca: 75-89. Vol. 125. 1993. GONZALEZ DE DIOS J. 47.: Aspecte de psihiatrie clinica si sociala a copilului si adolescentului. 144 . 30. 1993: 435-446. SCHIRRIPA V. Nordic Journal of Psychiatry. F. Nordic Journal of Psychiatry. MAYON R: Concise Oxford Textbook of Psychiatry. IFTENE FELICIA: Psihozele endogene la copil si adolescent. Medicala. no. Oxford University Press 1991. Nordic Journal of Psychiatry. 275-302. 1998. Nevrozele scolarului mic în Aspecte de psihiatrie clinica si sociala a copilului si adolescentului. pag.. HARRINGTON D. Vol. 1995: 5-54. 316-320. HANSSON L: The epidemiology of mental disorders in Sweden. MOYA M. HUGHES K. 109. Bucuresti. Oslo:33-41. London 1997. GATH D.: Cerebellar hypoplasia in the newborn: association with respiratory control disorders and mental retardation. GORGOS C: Dictionar enciclopedic de psihiatrie. Revista de Neurologie. GHIRAN V: Curs de psihiatrie infantila. 116. Cluj-Napoca. 123. 11(1):28-32. AUERO J. Scandinavian University Press. pag. GELDER M.. American Journal of Orthopsychiatry. Vol. 1993. Vol. 1996: 153-161. GOODMAN R. IFTENE FELICIA. IFTENE FELICIA: Insuficientele psihice la copii si adolescenti. 129. 117. So Sad. 1998. 1950. Comprehensive Textbook of Psychiatry. II. Child neglect: relation to child temperament and family context. Pediatric Neurology. 1988. MAYON R. pag: 155-170 114. Rev. LIEGL C.: Recent Advances in Clinical Psychiatry Churchill Livingstone. GHIRAN V. 105. STARR RH Jr. pag.: Idiopathic epilepsy with generalized seizures in early childhood. 8. 23(123):1041-1046. GHIRAN V. 1993: 10-188. No. 51 (1): 30-36. Bucuresti. 4. T.. GHIRAN V. Ed. GLASSMAN H. 103.C: Scientific methods for assessing psychological defenses.89-95 118.: Schizophrenia with Childhood Onset. GHIRAN V. IFTENE FELICIA: Aspecte de psihiatrie clinica si sociala a copilului si adolescentului. 101. Bucuresti. BLACK MM. 612-616. Supl. Ed. 115-118. IFTENE FELICIA: Valences particuliers du processes de separation pendant l’ adolescence. 119.

Child Psychol. Rev. KLAR A. suppl. Editions Agence D’ARC. 1994. Nordic J. Scandinavian University Press. 9(42). Cluj-Napoca. L. IFTENE FELICIA. 217-231. FUEKI N. 1993. HELGASON T: Epidemiology of psychiatric disorders in Iceland. 1994. Paris. Definire. 1992. 129: 10091012. 1996. 45(3):137-9. 1998 Jul. RAPOPORT L. 132. 45(7):1405-8. Oslo ISSN 0803-9496: 14-18. Tropical & Geographical Medicine.6. OKON E. IKENOUE T.Psihiatria copilului si adolescentului. suppl. Nr. 1994.: Chernobyl nuclear catastrophe and the high risk potential for mental retardation. Vol. 1993. IRWIN HJ.. Rev. HOLLGE JAD: Mental retardation in children as a risc factor in pregnancy. 138. IUDITH: Research Update: Childhood-Onset Schizophrenia: Implication of Clinical Neurobiological Research.. ClujNapoca. PAULA GRIGORESCU-SIDO: Retardul psihic la copil. IONESCU S: La Deficience intellectuelle Tome 1. Casa Cartii de Stiinta. BELL N. 1994. 151. 31(1):35-40. în Volumul Conferintei SNPCAR cu participate international. 134. Attitudinal predictors of dissociation: hostility and powerlessness. Încadrare nozografica si etiopatogenetica. SCHULL WJ. 155. "Cognitie. PAULA GRIGORESCU-SIDO. IFTENE FELICIA.: Psychosocial aspects of the negative/ positive distinction in schizophrenia. Nordic J.: Positive and Negative Symptoms in Schizophrenic Forensic Psychiatric Patients. 1990. SONODA T. Nordic Journal of Psychiatry. 8. Nordic J. JAKOBSEN K. J. Environmental Health Perspectives.. 154. HECKMANN JM. 1993: 405-421. 48.: Prognosis of children with very low birth weight in the county of Viborg. 24(5):485-90. Revue neuropsychiatrie de l’enfance et de l’adolescence. Scandinavian University Press. GHIRAN V. 165 -189. 1998: 101-113. 6. Expansion Scientifiaue Francaise. No to Hattatsu (Brain & Development. Longterm clinical course of sequel in patients with neonatal anoxic encephalopathy resulting in profound mental retardation and motor disturbance. 136. I LI AL. 25(1):26-32. I. SOARES-BOUCAUD. 50. HOARE P: Essential Child Psychiatry. HERMEREN G: Ethics epidemiology. 139. Vol. 152. No to Hattatsu (Brain & Development. 31. 1996: 5-10. 148.: Factori sociogenici implicati în determinismul retardului psihic usor. 50. 1997. 158.: Effects of environmental factors on perinatal outcome: neurological development in cases of intrauterine growth retardation and school performance of children perinatally exposed to ionizing radiation. IFTENE FELICIA. Berlin: 191-199. Nr.: Social behavior in pervasive developed disorders: Effects of informat. 1993. 2. 133. Comportament. HUGHES. 111: 2109-2113. FRITH U. Clinical and conceptual issues. Psychiatry. Ugeskrift for Laeger. Nordic Journal of Psychiatry. 101 Suppl 2:53-7. IFTENE M. AIAN YP. Psychiatry. 149. 156. 1999. PAUST H. JORGEN A.: Seizures and hyponatremia in a newborn infant.28(5):284-6. and skin lesions: five cases. OTAKE M.: A kindred with Griscelli disease: spectrum of neurological involvement. and role of ethics experts. HERTZ B. & PIERRE B. Chung-Hua Yu Fang i Hsueh Tsa Chih Chinese Journal of Preventive Medicine. 1995. nr. ISHIZAKI A. Vol." sub redactia Asociatiei de stiinte cognitive din România. GILLIS R. Sibiu: 194-197. 1. CARR JA. mental retardation. Monatsschrift Kinderheilkunde.: Preliminary analysis of factors causing mental retardation in China. Churchill Livingstone. LESLIE. Supplement 36. OHBA K. Vol. SKRANES J: Assistance works in Romania A multidisciplinary study of institutionalized children. in extensor. OHDO S. Journal of Psychology. 141(2):110-1. 153. Cluj-Napoca:92-98. 132(4):389-400.: Negative/ positive symptoms of schizophrenia. JOSEF P. 31. Neurology. Creier. HOHENSCHILD S. Steinkopff Verlag. IKEDA T. Nordic Journal of Psychiatry. 145. HURVITZ H. Tidsskr-Mor-Laegeforen. Psychiat. INGEBRIGTSEN G. 395-403. 141. INDREDARIK MS. TAKEI M.. JEAMMET Ph. 1996: 5-14. SHINOZAKI M. Sub tipper. 1993. 1997. 1. IBARA S. KUBOTA M.: Retardul psihic la copil si/ sau defectivitate în schizofrenia copilului si adolescentului. Supplement 37. 48 suppl. Scandinavian University Press. HOLOWINSKY IZ.1991. 1993.: Infantile spasms in monozygotic twins with Smith-LemliOpitz syndrome type I. OBAFUNWA. GROSS-KIESELSTEIN F. pag. 48. KURATA K. 159. 4. 1993. 160. JACKSON H. nr. HOCHMANN J.: Epileptic fit: the most dramatic sign of tuberous sclerosis. 156(46):6865-8. LI LM.. Oslo ISSN 0803-9496: 18-21. 1994. Supplement 36. ed. 137. 157. 144. 4. Vol.131. 143. SAKAMOTO K. Ed. ISICHEI HU. Oslo ISSN 0803-9496: 5-14. KLAUS S. 47. 31. 150. ITOKAZU N. Sibiul Medical. HOLM EB. 1994. 1996. Vol. 147. Schandinavian University Press. 39. IFTENE FELICIA. 1989: 301-309. Nordic Journal of Psychiatry. Canada 1993: 30-58. 142. 135. 50. 1996: 31-38. 146. Cas-Lek-Cesk. A follow-up of an unselected patient group. group and “Theory of mind” European Child & Adolescent Psychiatry. No.: Les vicissitudes du travail de separation a l’adolescence. 145 . Mental Retardation. HAAHR J. HELGASON T: Longitudinal psychiatric epidemiologic studies in the Nordic countries. Psychiatry.: Is Social Skills Performance a Correlate of Schizophrenia Subtypes? Schizophrenia Research. 10. European Journal of Pediatrics. 1993. 152(5):402-5. BOE M: Mental health promotion-visualization as a method for communication.: Hereditary sensory and autonomic neuropathy with cataracts. 140. JENS S.

KHOURY MJ. Vol. 1994. Clinical Neurology & Neurosurgery. 190. European Child & Adolescent Psychiatry. . KOTERAZAWA K. Indian Journal of Medical Research. 182. Mental Health in the family.: 305-348. Psychiat. Geneva: WHO.161. 27: 493-500. PRASAD M. Child Psychol. 37 (Pt 6):569-76. KULCSAR T: Factorii psihologici ai reusitei scolare. 1995. 1991: 104-108. 1. Cluj-Napoca.Particularitatile copilului ocrotit în Pedagogia ocrotirii. EDP. SHUKLA R. KOLVIN I. 1978. Nr. 188. 8. LEPOLA U. 1993. BEKER BL. Mo-To-Hattatsu.: Adaptation of adopted foreign children at mid-adolescence as indicated by aspects of health and risk taking – a population study. LASCUS V. Vol.. 187.1993.. CONTE. 1992. 1989: 149-161. Journal of Intellectual Disability Research.: A study on the causes of the physical and mental disabilities in children.: Can young people with autism refer to knowledge states? Evidence from their understanding of “know” and “guess”.: Cours of Schizophrenia and the Morphological Phenotype of Patients Constitutions (Clinicoanthropometric data). BROWN KW: Social skills and their correlates: preschoolers with developmental delays. 1992 94(2):165-7. Psychiatr-Bl. 39..: Can maternal risk factors influence the presence of major birth defects in infants with Down syndrome?. RUST RS. Vol. Bucuresti. 1992. R.: The increase of yellow skin colour beyond that of serum bilirubin: a proposed indicator of risk for bilirubin encephalopathy in the newborn. 1989. CHRZANOWSKA K. 1984: 11-97. 43(6):1016-22. 1998 May. Psychiat. KENT A. LEVY. 1997: 287-298. Nordic Journal of Psychiatry.. Zburnal Nevropatologii Psikhiatrii Imeni S-Korsakova 91 (7). Current Opinion in Neurology & Neurosurgery. SHIMOGAKI K. 1992. KELLY-BERG K. 1994. 1992 171. 176. KIELHOZ P. In: Sand Ea. H. Oslo: 13-27. Journal of Studies on Alcohol. BRODERSEN R. 1992. Deutscher-Verlag Koln. Dacia. KOPP CS. BIRMAHER B. 178. No to Hattatsu (Brain & Development. MIYATA H. KUMAR R. 59(3):336-48. SITHOLEY P. Schizophrenia Bull.: 103-110. 177. 22(5):393-9.: Fetal Neural Development and Schizophrenia. Nordic Journal of Psychiatry. 97:9-13. Acta Paediatrica Japonica. 22(3):171-81. 353-370 189. London: 1001-1011. 15. partial agenesis of the corpus callosum and an interhemispheric cyst. University Press. KAZAK S. COLLISM G. LYNCH BJ. 48.Dietary replacement in pre-school aged hyperactive boys.. JONG YJ. 168. TADMOR R. MATHUR A. Child Abuse & Neglect. pag.: The impact of intensive neonatal care on the frequency of mental and motor handicap. ERICKSON JD. BRENT D. 1998 May. American Journal of Medical Genetics.: Studies in the childhood psychoses I-IV. 38 (3). Nr. KOLVIN I. LEHTINEN V: The epidemiology of mental disorders in Finland. TYLKI-SZYMANSKA A. 1971: 118-381.: Natural history and outcome of neonatal hypocalcemic and hypoma-gnesemic seizures. 1996: 15-24.. LEVENE MI. LESMY I: Neurologic findings in mild mental retardation. KRAJEWSKA-WALASEK M. 183. 6. Nr. TSAI RK.K. UETANI Y. KOTERAZAWA K.M. KAPLAN. 35(5):418-22. A. Vol. Clinical Genetics. 163. Supplement 36. 164. 184. M. Journal of Child Psychology and Psychiatry. 191. BRIDGE J. editor.. DAHL R. AGARWAL SP. 181. LEINONEN E.. 1993. 1993. WALLER G.: A further report of Brachmann-de Lange syndrome in two sibs with normal parents. Brit. 8(12):692-6.. 169. Cesk-Pediatr. Berlin: 181-191.. Child sexual and physical abuse and alcoholism: a review. 166. 180. 165. 170. Hartgers C. B. STRAUSS S. Diagnostic thresholds in child sexual abuse. si MAGHADAM.: Clinical sequel of Japanese encephalitis in children. SHIME H. LANGELAND W. SINGH KB. LIN CK. Psychopathology in the relatives of depressed-abused children. J. 50.: West syndrome with cerebellar porencephalus. Free Press. 167. RYAN ND. 4. 5(3):333-8. 1993. LEWIS V.1. BISTRITZER T.A. Vol. 94: 357-366. In The clinical guide to child psychiatry. J.. BIALECKA M. 1994. 48: 16-18. HANSEN H. McNICHOL. 173. New York 1985.: Infantile spasms in a patient with septo-optic dysplasia. Nr.: Aicardi syndrome: a case report. LUPEA I: Neonatologie. Am-J-Ment-Retard. KORNETOV N. TORTONEN J.J. Ed. Scandinavian University Press. LYON M. 26(1):9-13. Pediatrics 83. Scandinavian University Press. 1994. 47(6):324-7. Cluj-Napoca... Child Abuse & Neglect. EBBESEN F. 179. KPSCIELSKA M: The psychological meaning of abnormal behavior in mental retardation. Kao-Hsiung i Hsueh Ko Hsueh Tsa Chih Kaohsiung Journal of Medical Sciences.: The effect of citalopram in panic disorder and agoraphobia. 192. 1998 Mar.:The divorcing family: its evaluation and treatment. Steinkopff Verlag. Vol. The impact of childhood emotional abuse: an extension of the Child Abuse and Trauma Scale. KAUFMAN J. 175. 26: 9-13. 185. KOVACS Maria: Depressive Disorders in Childhood: An Impressionistic Landscape. 1997. LAHAT E. 146 . 1997. SHIMOGAKI K: A study on the causes of the psychical and physical disabilities in children. 186. J. 174. AROCKIASAMY J. ERIKSSON J. 11(1):23-7. 7-17 162. 1993.. 172.A. Pediatric Neurology. pag.: La depression masquee. 1994: 78-87.. KOIDE H. KNUDSEN A. NAKAMURA H.

: Weber syndrome caused by Listeria abscess. MAZET P. 67-96. Medicala.: Adolescent rebellion and the task of separation. Scandinavian University Press. MUNK-JORGENSEN P. MARROHN R. Presses Universitaires de France. MARCHI M. 204. A. ASAMI-ODAKA A. NICOULIN M.: Early childhood eating behaviors and adolescent eating disorders.:Subtype Progression and Pathophysihologic Deterioration in Early Schizophrenia. 45-65. 210. COKERT A. 15 edition. 1993: 353-354.: Gender differences in schizotypic in a large sample of young adults. Casa de editura si presa “{ansa”. Ed. 226. 1996: 15-24. 211.. 677-690 206. 202. Journal of Nervous and Mental Disease.: Test and teach. 321.Clasificarea Internationala a Maladiilor (CIM). MEREI FERENC: Gyermeklelektan. 1971: 341464. pag. Bucuresti. NARITA M. 1975: 86115. Acta Paediatrica. MOGBO KI. 180. BESSHO F. Bucuresti. 1993. lll. SIDDONS MA. 195. MAXIMILIAN C: Sfatul genetic. MANUILA L. MANUILA A. MONITORUL OFICIAL NR. 196(1-2):105-8. MILEA ST. Ed.: Weber syndrome caused by intracerebral hemorrhage in a hemophiliac boy. 1993: 71-85. 1985: 60-81. 149(1):61-4. 72-101. 1993. 1995. Pathology. Rev-Med-Children. Mc KEOWM RE: Low birth weight and risk of mild mental retardation by ages 5 and 9 to 11. vol VI. MONONEN T. 1985. pag. Bucuresti. 29.: 33-37. 50. Psihologie si Metodica. vol. Editions du Seuil.. ALLASIO DJ. KAARIAINEN R. Vol.A. Bucuresti. Mc DERMOTT S. PERRON-BORELLES M: Essai d’approche psychopathologique de la deficience intellectuelle. KHALIL R. 208. 222. 196. Les deficits dysarmoniques. 1994. Centrul de Calcul si Statistica Sanitara . STOLERU S: Psychopathologie du nurrisson et du jeune enfant. Revue Neurologique. 200.Bolile aparatului renal în Tratat de Pediatrie. MINISTERUL SANATA[II. Tipografia UMF Cluj-Napoca. Editura Medicala. 221. 1989. Ed. 194. McFARLANE. Ed. Ceres. 199. 19. MENA M. MIU N. 223. Radiology. IWATSUBO T. Diagnosis: Alexander's disease. Revizia a 10-a OMS. Journal of American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. 1998 Aug. Number seventy-three. MIZUGUCHI M. Paris 1988: 103-203. 385-404.: Drept Penal Român (Partea generala). Paris 1967: 193-232 197. 208(2):521-4. CANADY AI. 219. PREDESCU V.: Tratat de psihiatrie. Paediatr-Perinat-Epidemiol. 209. 25-454. Schizophrenia Bull. MARE V: Defectologie. London.193. Ed. vol. 207. 216. 220. 201. PESTRE P. BO MORTENSEN P: The epidemiology of mental disorders in Denmark. XIV. 24-26. Ed. MISES R. Journal of Child Psychology and Psychiatry. MEILA P. Presses Universitaires de France. Editura didactica si pedagogica. 1995. 1994: 127192. KASTRUP MARIANNE. 205. 11-54. 147 . vol.P.: Psihologie judiciara. MEILA P: Tratat de pediatrie. LAUNIALA K. BUTOI T. fasc.. ARFKEN CL. Brain & Development. III. 1993: 121: 98-105. BURNS S.15(6):446-7. Ed. 1977: 320342.173-184. pag. 1980.: La psychologie sociale. MILEA S. MANN DM. 203. PERRON BORELLI M: Essai d’approche psychopathologique de la deficience intellectuelle. Medicala. Medicala. vol. PICKERING-BROWN SM. MIRONTOV V. MAIORESCU M: Tratat de Pediatrie. IHARA Y. MITROFAN N. McGLASHAN T.. Masson. GABRIEL B. Press Universitaire de France. 183 (10): 657-661. Medicala. pag.. SUZUKI N. Les deficits dysharmoniques. MILLER L. MITRACHE C. 267-296. CHEN RF. 215. MILANDRE L. 6. 314. Neuroscience Letters. MAISONNEUVE J. pag. PITIS MARCELA: Endocrinologie clinica. 1986. 1988. 213. Fasc. 84(3):261-6. Vol. Presses Universitaires de France. MISES R. SLOVIS TL. 25(3):254. Vol. Paris 1990. pag. 224. 214. MATILAINEN R. 1988. 1993: 7:195-204. 434-435. MANNONI M: L’enfant se "maladie" et les autres.. KANO H.: A population-based study on the causes of mild and severe mental retardation. MILCU ST. Bucuresti..: The extent of amyloid deposition in brain in patients with Down's syndrome does not depend upon the apolipoprotein E genotype. Adolescent Psychiatry-Developmental and Clinical Studies. S. Paris. La Psychiatrie de l’enfant. Bucuresti: 29..: Recent life events and psychiatric disorder at children: the interaction with preceding extreme adversity. Vol. 217. BOURNE AJ. H. Litografia Catedrei de Pedagogie. 1997. 218. ZDRENGHEA V..2.C. By Sherman C. Ed. Supplement 36. Nordic Journal of Psychiatry. 212.: Dictionar medical. pag. Ed. MISES R: Les pathologies limites de l’enfance. Bucuresti.C. MOORE L. 112-117 198. vol XIV. AIRAKSINEN E. 1986. OANCEA C: Sanatatea mintala în lumea contemporana. Bucuresti. pag. La Psychiatrie de l’enfant. 1995. FIGARELLA-BRANGER D. 320-337. 129- 130. 2. BYARD RW. Bucuresti. NAVARRETTE P: Alcohol drinking in parents and its relation with intellectual score of their children. 109/28 septembrie 1990 225. 1993. vol V. Appropriate imaging in children with skull fractures and suspicion of abuse. &Co. Metodica. 29. Gondolat Budapest. & COHEN.

KUNO K. OKTAY R. Bucuresti. OHBA K. OKUMURA A. 1994 Aug. CHIRON C. Presses Universitaires de France. HARRIS M. ANDERMANN E. 1993. OHTAHARA S. R. 92 (2): 97-107. Ed. 40-78 . 245. 1995.: Clinical characteristics of auditory hallucinations. OU SF. 253. Bucuresti. LOTEM J. OHDO S.: West syndrome.: Periventricular leukomalacia and West syndrome.: Excessive glutamine sensitivity in Alzheimer's disease and Down syndrome lymphocytes.7. Ministerului de Interne. CHI CS. WATANABE K. pag. Nursing Ethics. 14(20):4985-93. 241. 1994. Acta Paediatrica Japonica. American Journal of Forensic Medicine & Pathology.. 39- 118. 1998 Mar. ASTEDT-KURKI P. 127(6): 657-76 228.: Delincventa juvenila. Bucuresti.: Etiologic and pathogenic study of mental retardation with multiple congenital anomalies. 140(8):446-50. LEJEUNE J. Ed. 1995 Nov. MUSU I: Recuperarea medico-pedagogica a copilului handicapat mintal. 249. PELLISSER ME. Monatsschrift Kinderheilkunde. 1992. 1995 Feb. 251. ALBERMAN E. ILBEGI P. Textbook of pedriatics. Bucuresti. Didactica si Pedagogica... NOLTE R. Ed. PAUNONEN M.: Grupurile de adolescenti. NICHOLSON A. VOELCKEL MA: Le syndrom du chromosome X fragile. Ed.: Mid-term outcome of 2 cases with maple syrup urine disease: role of liver transplantation in the treatment. MIRCHER C. 256. 229. Ed. 79-84. MOTTE J. 177 present position: 96-99. 148 . 1973: 371-421.. European Child & Adolescent Psychiatry.. European Child & Adolescent Psychiatry. 248. 57(8):914-20. Bucuresti. LA-PLANE D. . WONG TT. OKON E. SAUDUBRAY JM. Ed. 231. 244. Chung Hua i Hsueh Tsa Chih-Chinese Medical Journal. 1998 May 242. Berlin: 80-89. Archives de Pediatrie. SALABELLE A. 152-153. YOSHINAGA H. Relationship of childhood sexual abuse to borderline personality disorder.Copilul cu enurezis în Pediatria practica. 1992.L.: Thymic abnormalities and enhanced apoptosis of thymocytes and bone marrow cells in transgenic mice overexpressing Cu/Zn-superoxide dismutase: implications for Down syndrome. 236. FERRATTA F. 247. BRIAN R. Journal of the Neurological Sciences. Editura Didactica si Pedagogica. pag. Didactica si Pedagogica. ATTAL N. 1995. EDP. PAUNESCU C. PITULESCU I.: Anorexia nervosa-A guide for sufferers and their families. BETTLE. Ethical problems in research on families who are abusing children. Stiintifica si Enciclopedica. DUDECK. posttraumatic stress disorder. 6. PITULESCU I.. NELSON. 240. Harmondsworth 1989 243. Journal of Psychology 1993. BETTLE. 66-77.: Prenatal etiologies of West syndrome. N. 1(8):730-4. Epilepsia.N.. 1996. SATAR M. Steinnkopff. NEUMÄRKER. 233. O'HALLORAN RL. connaissances actuelles. 34(4):716-22..: The eating attitudes test: Comparative analysis of female and male students at the Public Ballet School of Berlin. 55(2):203-8. U. MAK SC. EMBO Journal. Bucuresti. PAUNESCU C: Deficienta mintala si organizarea personalitatii. PINARD JM. 210-211. Archives Francaises de Pediatrie. 129-143. Child abuse reports in families with sudden infant death syndrome. 257. SONODA T.. STEFANIS C.: Infantile spasms associated with a brain tumor. 1984. pag. 235. PIAGET J: La Psychologie de l’enfant. 15. SACHS L. NEUMÄRKER. 250. Archives of Disease in Childhood. YAMATOGI Y. PAUNESCU C: Copilul deficient-cunoasterea si educarea lui. 238. Paediatrie. Editura Ministerului de Interne. PETRESCU-COMAN S.. HAYAKAWA F. Acta Psychiatrica Scandinavica. 254. Penguine Books. 49(10):887-9. Bucuresti. pag: 72. ATICI A.34(2):144-50. 67(8):1050-5.227. pag. U.1998. COSSARIZZA G. OHTSUKA Y.Delincventa juvenila. Neurosurgery & Psychiatry. Medicala. OGIER H. 1992 Dec. HUBERT P. 1995. Developmental Medicine & Child Neurology. Medicala. 5(3):200-5. Bucuresti. Rom CD. PIAGET J: Nasterea inteligentei la copil. 8(2):199-204. PELED-KAMAR M. Vol. 1996. 246. 1977: 69-323. 1972: 332336. vol.: Subcortical laminar heterotopia and lissencephaly in two families: a single X linked dominant gene. 1473. 1983: 31-139. and multiple personality disorder. PAAVILAINEN E. PALMER. FONTAN D. 234. 252. Bucuresti. REVILLON Y. 213. 38(1):13-8. GUILLARD JM. RETHORE MO. NETTER JC. 133(1-2):31-41. OULIS P. PERKY K. PAUNESCU C. 1. NECULAU A. 1995. 99-140. 1990: 196-238. Journal of Neurology. 237. pag: 133-135.G. NARCY C. MURRAY J..: Coordonate metodologice ale recuperarii minorului inadaptat. 1997. Neurobiology and neurochemistry of Rett syndrome. PEREL Y.J. 149. 1992. MAVREAS V.: Unilateral porencephalic cyst presenting as infantile spasms: a case report.B. PEETERS MA.1474 230. SATO M. Turkish Journal of Pediatrics. 1992: 742-750.: The risk of bilirubin encephalopathy in neonatal hyperbilirubinemia. RABIER D. 1977. K. OKA E. DULAC O. O..G. SHIAN WJ. PEDESPAN JM. GUERIN J. HAYAKAWA K. 19-23 232. 255.: Cerebral palsy--an increasing contributor to severe mental retardation?.. GRONER Y. 239. 1989: 73-103. 19(1):57-62.

269. G. Cluj-Napoca: 499-450. 1980: 252. 280. Neuropediatrics. 276. pag. 292.A..: Comparison of genotype and intellectual phenotype in untreated PKU patients..H. 140. 270. 1978: 142-149. RIIKONEN R. 1990. PITT DB. Conditions to be considered in the differential diagnosis of child abuse and neglect. Practical Approaches. 279. ROELEVELD M. 1994.: Pathologie de la subjectivation et reparabilite. 49(3):355-9. Croom Helm.: The present status of anorexia nervosa. 334(13):821-7. London: 1011-1023. PALMER P. 1994. 1988 293. Ardix Medical. 259.: Profilaxia delincventei si reintegrarea sociala. 282. 8. Journal of Pediatrics. 25 Suppl 1. FRASER A. RUPP RP. ADAMSBAUM C. SCHENE PA. Editura medicala. TSALOUMAS M. 268.symptome d`une maladie organique. London. Nr. READ J. Oxford. 4.. American Journal of Psychiatry. Medicala. Journal of Medical Genetics. 1992. BODENSTEINER JB. SANDRAMOULI S. 1982: 89-94. SANCHEZ-AHEDO R.: Evaluation of the child with idiopathic mental retardation. Editura Medicala. PONSOT G. Archives of Disease in Childhood. 55-58 s99105. COTTON RG. 1990: 34: 59-65. SELLIER N. 76(5):449-51.. 149 . 512-560. 42-80. Blackwell Science.: The relation of transient hypothyroxinemia in preterm infants to neurologic development at two years of age: see comments.: Neurodevelopmental outcome of infants with hypoplastic left heart syndrome.J. 1998 Spring. pag. ROGERS BT. RAMUS SJ. 39. 30(5):401-5. New England Journal of Medicine. O'CONNOR TA. Psychiatric Services. 1998 Mar. University Press. KALIFA G. pag. PANETH N.M. 1993. EVANS D. Bucuresti. Ment-Retard.. 24(5):274-80. 46(1):96-100. 9 (42). Bucuresti. RAO Jm: A population based study of mild mental handicap in children preliminary analysis of obstetric associations. 1994: 727-747. Bucuresti. nr. 288. T. pag. 1998 Jan-Feb.. Ed. 290. 39(4):929-43. Br-J-Ind-Med. Abuse histories of psychiatric inpatients: to ask or not to ask?. D. REUSS ML. Schizophrenia Bull. SEM AL: Educatie si terapie. 89(10):741-2. RUSSELL A. Bucuresti.F. vol. 26: 600-603. RUSSELL. RAMEY CT. Salud Publica de Mexico..: Textbook of Psychiatry. 1998 Jan-Feb. LAKING. MACREA R: Psihiatrie. PINTO-MARTIN JA. SCHROEDER LL. 40(1):58-65. 1992: (6): 337-345. RADULESCU S.: Cognitive deficits in parents from multiple incidence autism families. 1979. 271. 8.: The Clinical Presentation of Childhood-Onset Schizophrenia. LORENZ JM. 1995. I. 284. LYON NR.: Introducere în sociologia delincventei juvenile. Past. Vol.. 1991. Pediatric Clinics of North America. 286. P. RUTTER M: Maternal deprivation reassessed Penguin Education. Revue neuropsychiatrie de l’enfance et de l’adolescence... RAMEY SL: Effective early intervention. PURI. BANCIU D.. 126(3):496-8. PREDESCU V. 8(1):23-38. 1997. pag.K. J-Ment-Defre-Res.: Depression . TAYLORE. SCHAEFER GB.: Childhood Onset Schizophrenia: History of the Concept and Recent studies. Nr. Triangle. 1994: 631-647. 425-441 285. FORREST SM. ROLLAND Y. Journal of Child Psychology.289. ROUSSET H. RAICU P: Genetica. SCOOT. 2. SANTANA-TAVIRA R. MORRISS MC. 1997. Bucuresti. 1996.. Orleans:9-44.436. 1993: (10): 945-954. E. University of London 264. ROBAIN O. 441-454. Tipografia UMF “Iuliu Hatieganu”. SÂRBU Aurelia: Psihiatrie clinica. MSALL ME. 1235-1236 283. RAOULT P.. 15(2):239-48. 1983. Future of Children. PIERONI DR. General Dentistry. Expansion Scientifiaue Francaise. and future roles of child protective services. REMSCHMIDT H.258. 1976: 764-810. Missouri Medicine. EDP. Cluj Napoca. present. 274. Bucuresti. PIVEN J.: Tratat de Psihiatrie. PERLMAN JM. 289. 1995:S2-8. El maltrato infantil: un problema mundial. HERSOV L. 272. 18114. Editura Medicala.: Bilirubin encephalopathy in a term infant after planned home delivery. Vol. Ajnr: American Journal of Neuroradiology. Nr. 277. 273.: Child and Adolescent Psychiatry. 287. ROLAND JM. BUCK GM. Ed. 1997 May. 265. 261.: Infantile spasms: infectious disorders. POPESCU O: De la simptom la sindrom în patologia pediatrica. ROBINSON R. Bucuresti. RÂNDA{U S. WILLSHAW HE. ROLLINS NK. Ed. Paris. 1972: 29-79. NORRIS MK. 1981. 4. PREDESCU V: Psihiatrie. 275. 1997. Ed. vol.. 267. Pediatric Radiology.. pag. Neuroses and psychoses in adolescence. 260. Retinal hemorrhages and convulsions. RUTTER M. 281. HERRERA-BASTO E. B. 1994. 1997. 278. RUTTER M. SALEEBA JA.: Anorexia and Bulimia Nervosa. 20. 20. Editura {tiinta pentru toti. 291. PREDA V. CLEVELAND DC. Schizophrenia Bull. SUSSER M. EDP. 266.: Opercular malformations: clinical and MRI features in 11 children. GINGELL RL.. pag. ZIELHUIS GA: Mental retardation and parental occupation: a study on the applicability of job exposure matrices.. 1991. 1993. 1992.: The role of early MR in the evaluation of the term infant with seizures. 263. 262. TREASADAN. Vol. Dacia.

GLOVER G. Scandinavian University Press.: Prevalence of psychiatric morbidity and associated factors among physical medicine department out patients. 1997 Nov. 14. nr. 4.: Louis Bolk revisited. 5. 297. 322. DUMAS R. VEROPOTVELIAN PN. age at detection. W. associated disabilities and causses. PARICIO TALAYERO Jm: Epidemiology of mental deficiency. VERZA E. KOROTKOV AV. 4. Childhood Autism Rating Scale. 1984: 529-610. INGEBRIGTSEN G. 310. 1980. SEPTIEN L. PICKLES A. 302. 6.: Anorexia nervosa-Is prevention possible? International Journal of Psychiatric Medicine vol. Bucuresti: 65-73. Ed. Bucuresti. Oslo: 87-91. 307.: Adolescenta. 47. PERRAKIS A. Postnatal growth and mental development: evidence for a "sensitive period". MORRELL. SUZUKI H. AIHARA M: Severly retarded children in a defined area of Japan-prevalence rate.. 314. University Press. SOBANSKI. 318. 1992: 160: 24-35. vol. M. STRAUSS H. 1996: 5-11. DAUTER Z. Pediatrics. 1991: (5): 365-371. Cambridge. pag. S.: Autisme et psychose de l’ enfant. {CHIOPU U. 1993. Nordic Journal of Psychiatry.A.: Mortality in anorexia nervosa. R. Covert video recordings of life-threatening child abuse: lessons for child protection.: Igiena. SPONNEIM EILI. 150 .. pag. 2. Journal of Child Psychology & Psychiatry & Allied Disciplines. pag. TAINDEL C: Tratat de Pediatrie. WOLKE D.. 1996: 11-19. 1995. DSM III R. hypermorphosis and body proportions of humans. 1996. VIINAMAKI H. BURROUGHS. supplem.: Agenesis of the corpus callosum and epilepsy. didactica si pedagogica. TIENARI P: Assessment of families.. The child abuses lottery--will the doctor suspect and report? Physician attitudes towards and reporting of suspected child abuse and neglect. vol. SKUSE D. VANDERREYCKEN. prevalence and etiology.. Ed. 319. B. 309.. KLEIN. 1993: 447-455. Scandinavian University Press. Nature Structural Biology.. 317. 305. Journal of Child Psychology & Psychiatry & Allied 296. pag. E.N. 303. OPPENHEIM A. SOUTHALL DP. 1993. 1990: 401-403.: Psihologia vârstelor – Ciclurile vietii. SMITH B. 41. SAMUELS MP. Scandinavian University Press. NISKANEN L. 4. 149(4):257-61. Oslo. 48. A guide for health professionals. No. THEANDER.: An analysis of the causes for the occurrence of Down's syndrome and the current approaches to its prevention at the stage of mass prenatal ultrasonic and immunobiochemical screening of pregnant women Tsitologiia i Genetika. Supplement 37. 41(2):100-14. TOMAS VILA M: Epidemiology of mental deficiency. FALKOV AF. person making the diagnosis. Bucuresti. VERZA E. 47. pag. An inter-rater reability study od ICD-10.: Validity of the bulimia-restrictor distinction in anorexia nervosa. 301. 1993. BANKS MW. TERENTIU V. {CHIOPU U. vol. 320. medical studies.: Eating Disorders.H. 29(5):82-92. Vol. O'CALLAGHAN E. Vol. 6. Ed. Simon B. SORENSEN T. MURRAY RM.. Philadelphia.M.1997. Medicala. MURRAY G. DADDS M. Child Abuse & Neglect. Vol. Chapman & Hall. Didactica si Pedagogica R... 308.: Prenatal exposure to influenza epidemics and risk of mental retardation. GIROUD M. Editura Albatros. nr. TURK J: The fragile X syndrome. 123-146. 295. 26 cases. TUSTIN F. VORGIAS CE. 207-210 298. personalitate. 33(6):1039-58. 1988. Mo-To-Hattatsu. 299. An-Esp-Pediatr. Van HAERINGEN AR. Ms SALHIN. TAKEI N. 245(4-5):255-9. pag. Nr.. Br-J-Psychiatry. Nordic Journal of Psychiatry. 1998 Mar. SPURKLAND INGRID: Diagnosing childhood autism in clinical practice.W. THOMPSON. 323. 315. Nordical Journal of Psychiatry. 324. J. pag.. ARMSTROMG KL. vol IV. No. Nr. and Autism Behavior Checklist. SC MIDT. 1991: 35: 31-35. TIEMARI Pekka-Somatic illness and family interaction. MARTIN D. PLUNKETT MC. 545-551 304. 170. STOUDEMIRE A. Journal of Nervous and Mental Diseases. 1998.: Revista de Medicina Legala. 316. PHILLIPS CJ. II--Retardation. 311.: Pelvic ultrasound scanning of the ovaries in adolescent anorectic patients at low weight and after weight recovery. nr. J. VOICU – MINEA P. 11/1997:14-15. Bucuresti. STROBER. MEERMAN. VEROPOTVELIAN NP.: Attainments of severely mentally retarded adolescents by etiology. On the way to a behavioral phenotype. Steinhopff Darmstadt. Revue Neurologique. 3(7):638-48. Medical Hypotheses. 1997. VERHULST J. -Enurezis nocturn în Revista Sanatatea. BINNERT D. 52. 1993: 273. European Archives of Psychiatry & Clinical Neuroscience. HILTMANN.-Enurezis in Clinical Psychiatry for medical students.294. 1992. An-Esp-Pediatr. 50... London. 258. 1997. Nordic Journal of Psychiatry. WILSON KS. SANDANGER I: Individual-local community and mental health. 22(3):159-69. 50. Bucuresti. Nr. BLANZ.130 312.. B. 363-368. T. Nordic Journal of Psychiatry. 1977. REILLY S. TENHONEN S. dec. 1995. Vol. limbaj. 1984. pag. BOE M. SHAM PC. Scandinavian University Press. W. 191-205 321.D. Parental personality characteristics and family psychiatric morbidity.: Bacterial chitobiase structure provides insight into catalytic mechanism and the basis of Tay-Sachs disease. TOMAS VILA M. Paris: 40-58. Vol. Nordic Journal of Psychiatry. Edition du Seuil. Lippincott Company. 100(5):735-60. Ed. 1994. GRAS P. 300. 1. TEWS I. European Child & Adolescent Psychiatry. 1991: (1): 4-8. 306. 1-140 313. B.

London: 9931001. European Child & Adolescent Psychiatry. 1994. Ed. VOIZOT B: Le developpement de l’intelligence chez l’enfant.325. 335. 1994: 619-631. 14 (2): 87-105. Vol. 74(3):134-7. International J. Vol. ROGER DETELS. 1993. 407:98-103. 1993. Supplement. 1994. 1996.: Review of neuropsychological functioning in treated phenylketonuria: an information processing approach. 1974: 8117. II: 121-145. BRUNO R. 1998 Spring. 1975. Am. WING Lorna: The Autistic Spectrum. SAUGER P: Early assessment and neuro-developmental outcome in very low-birth-weight infants: implication for pediatrie practice. 51. of Mental Health. Chung-Hua Fu Chan Ko Tsa Chih Chinese Journal of Obstetrics & Gynecology. 1994: 80-88. Vol.: An Integrated System of Community Services for the Rehabilitation of Chronic Psychiatric Patients in Shenyann-China. a community based study: B.: Metods of Public Health-Oxford textbook of public health. LEPOLA U. 340. 1994. XU SX.. 349. 25(5):303-5.. 346. Dev-Med-Child-Neurol. LEVY HL. 344. Oslo: 33-37. 334. RUTTER M. 1992: 40-76:138-158. 1997. 342. 328.: Separation Loss and Family Relationships. ZHANG SL. 333. 338. 8. OHNING B. Armand Colin.. Vol. 88(7):776-9. London.: An epidemiological study on etiology of mental retardation.. GEORGE KNOX. Chung-Hua i Hsueh Tsa Chih Chinese Medical Journal. 345.. pag. Scandinavian University Press. Schizophrenia Bull. WOLKING S. E. Acta Paediatrica. YOUKAMAN M. British Journal of Psychiatry. 318. (11): 963-973.: Normative and pathological obsessive-compulsive behavior and ideation in childhood: a questions of timing. Supl. 341. birth order and mental retardation of unknown etiology. ZAZZO R: Debilitatile mintale. 1992. Chung-Hua-J. 189. 20. WALTER W HOLLAND. ELIANE: Childhood Precursors of Schizophrenia: Facial Expression of Emotion. 1973: 268-293.: Alexithymic features in patients with panic disorder: Nordic Journal of Psychiatry. S. WAISBREN SE. HOLDEN K. 343. (2): 101-103. WASHINGTON EC. 6. 28(2):70-2. 151 . 1993. H. birth order and mental retardation of unknown etiology. Southern Medical Journal. 1992. ZOU AH. Bucuresti. ZHANG ZX. Oxford University Press. Child and Adolescent Psychiatry. 8(1):104-19. 1995. WEIHS THOMAS J: Sa-i ajutam iubindu-i. 1. 326. WALKER Gr: Noncompliant behavior of people with mental retardation Res-Dev-Disabil. BROWN MJ. (5): 449-453. WESTRIN GORAN: Compulsory psychiatric care-an arena for conflicts and research. 348. Blackwell Scientific Publications. Rethinking the paradigm for child protection. 336. 1991. 330. 121. 331. 39. 34-58. Psychiatry. 1991. London: 155-177. ROLHENBERG A: Scaderea inhibitiei motorii în boala Tourette: evidentiere prin stimulare magnetica transcraniana. Scandinavian University Press. DE SONNEVILLE LM. Supplement 24. ABBOUD M. Ed.. Oslo: 57-63. 1997. In American Journal of Psychiatry. PAULUS W.: A study on effects of parents age. BAERTS W. Vol. 1950. WALKER F.: Clinical Features and Outcome of Child and Adolescent Schizophrenia. 347.: 164-205. Acta-Paediatr. Ed. 332. ZIEMANN U. 329.: Schizophrenia in Childhood and Adolescence. 3rd edition. 339. 1998. WERRY J. Steinkopff Verlag. EDP. WARBOURG F. 1993. MOURIDSEN S. 38. 337. 4. Nr. 327. J. 1997. Berlin: 181-191. 350.: The outcome in children with autism and Asperger syndrome originally diagnosed as psychotic. ChungHua Shen Ching Ching Shen Ko Tsa Chih (Chinese Journal of Neurology & Psychiatry. WEISGLAS KUPERUS M. Paris. Nr. S. Constable. 1993. ZOHAR H. (5): 30-35.. YU Rj: CT in hipaxia brain damage in asphyxia prognostic estimation. 4. VRONO M. WALDFOGEL J. Nordic Journal of Psychiatry. Humanitas. HOCKEY A: The actiologi of intellectual disability in Western Australia. ChungHua-Sen. WANG X.: Hemolytic jaundice due to G6PD deficiency causing kernicterus in a female newborn. Future of Children. ZHANG SL: A study on effects of parents age. 2.: Follow-up study on physical and mental development in small-for-gestational age infants. WELLWSLEY D. Nr. Journal of Child Psychology and Psychiatry. Vol. Nr. 1993: 1654-1659. LEI ZW. Bucuresti. ECTOR W. 48.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful