ASIGURARI SI REASIGURARI I

CUPRINS Capitolul 1. TIPOLOGIA RISCURILOR ŞI FORME DE PROTECŢIE.............. 1.1 Tipologia riscurilor............................................................................. 1.2 Forme de protecţie împotriva riscurilor.............................................. Capitolul 2. DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR......................... Capitolul 3. ELEMENTELE ASIGURĂRILOR ŞI CARACTERISTICILE CONTRACTULUI DE ASIGURARE……................................ 3.1 3.2 Elementele asigurărilor ….............................................................. Caracteristicile contractului de asigurare........................................

Capitolul 4. ASIGURĂRI DE VIAŢĂ........................................................................ 4.1Consideraţii generale............................................................................. 4.2 Forme ale asigurărilor de viaţă............................................................ 4.3 Condiţii contractuale şi clauze suplimentare....................................... Capitolul 5. ASIGURĂRILE DE ACCIDENTE......................................................... Capitolul 6. ASIGURĂRILE DE SĂNĂTATE.......................................................... 6.1 6.2 Consideraţii generale......................................................................... Categorii de asigurări private de sănătate.........................................

Capitolul 7. ASIGURAREA DE PROPRIETĂŢI ŞI BUNURI.................................. 7.1 7.2 7.3 Tipuri de bunuri................................................................................ Elemente specifice contractului de asigurări de bunuri..................... Tipuri de asigurări............................................................................. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi a conţinutului acestora împotriva Asigurarea Asigurarea maşinilor, lucrărilor utilajelor de şi instalaţiilor – montaj împotriva şi a avariilor răspunderii incendiilor şi a altor calamităţi...................... accidentale...................................................................... construcţii constructorului............................................................................. Asigurarea bunurilor şi valorilor împotriva furtului prin efracţie sau acte de Asigurarea geamurilor, oglinzilor şi altor bunuri casabile.......... Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice............ Asigurarea animalelor................................................................. tâlhărie.......................................................................

Asigurarea culturilor agricole......................................................

Capitolul 1 TIPOLOGIA RISCURILOR ŞI FORME DE PROTECŢIE

Tipologia riscurilor Riscul este definit în general ca un pericol potenţial sau ca o pierdere posibilă. Natura acestor pericole sau pierderi se referă la: - viaţa sau integritatea corporală a oamenilor; - pierderi materiale ale persoanelor fizice sau juridice; - pierderi financiare ale persoanelor fizice sau juridice. Evenimentele sau cauzele ce pot determina apariţia acestor efecte nedorite pot fi grupate în două categorii: a) evenimente independente de voinţa oamenilor sau de activitatea acestora. Le numim evenimente obiective şi ne referim la catastrofele naturale; b) evenimente legate de comportamentul oamenilor, individual, colectiv sau la nivel social-economic. Sunt factori restrictivi ce pot fi localizaţi în două grupe: catastrofe tehnice şi riscuri financiare. Diversitatea şi multitudinea acestor evenimente generează în permanenţă pentru viaţa oamenilor sau tranzacţiile economice în care sunt implicaţi aceştia, adesea într-o proporţie substanţială, atât riscuri cât şi incertitudini. Menţionăm distinct cele două noţiuni, cea de risc şi cea de incertitudine, deoarece din punct de vedere probabilistic ele se diferenţiază şi această distincţie devine importantă şi în unele sectoare ale economiei, inclusiv în sfera serviciilor de asigurare. Riscul se referă la situaţiile în care probabilităţile apariţiei diferitelor evenimente pot fi calculate pe baza unei date statistice anterioare. Se creează astfel posibilitatea unui calcul raţional privind selectarea unei alternative. Din contră în cazul incertitudinii nu se poate determina cât de cât riguros probabilitatea obţinerii diferitelor rezultate posibile. Lipsa sau insuficienţa datelor privind frecvenţa şi intensitatea evenimentelor din perioada precedentă face imposibil calculul probabilităţilor obiective ale acestora şi alegerea raţională între alternative. Probabilităţile obiective pot fi înlocuite cu probabilităţi subiective ce pot diminua într-o anumită măsură gradul de incertitudine, acoperind din distanţa ce separă incertitudinea de risc. Anumite tehnici de extragere de probabilităţi subiective din mediul economic sau al altor tipuri de activităţi favorizează acest demers. Din fericire incertitudinea nu apare în mod tipic în domeniile legate de asigurări. Ea caracterizează unele riscuri speciale pe care asiguratorii le preiau ocazional şi pe baza unei analize distincte. Acceptarea incertitudinii nu trebuie văzută doar în potenţialul de a genera în mod aleatoriu pierderi. O anumită incertitudine este prezentă în multe situaţii şi acceptarea lor poate constitui chiar o sursă de profit, inclusiv în cazul unor produse noi din sfera asigurărilor. În sfera asigurărilor sunt prezente riscuri diversificate aferente atât persoanelor fizice cât şi celor juridice. Persoanele fizice sunt afectate de riscuri specifice evenimentelor de viaţă (deces, boală, invaliditate) sau de riscuri de natură financiară, ambele categorii având ca factori determinanţi catastrofe naturale, accidente tehnice, acţiunea altor persoane. La nivelul persoanelor juridice pot fi analizate de asemenea mai multe categorii de riscuri. O primă delimitare se poate realiza între riscurile speculative şi riscurile pure, pe baza următoarelor caracteristici: a) Riscurile speculative sunt determinate de activitatea pe care un agent economic o desfăşoară, ele fiind acceptate sau nu în funcţie de gradul de aversiune pe care îl are decidentul faţă de risc. Riscurile pure nu sunt acceptate pentru că apariţia lor face ca agentul economic să suporte o pierdere şi niciodată aceste riscuri nu reprezintă o sursă de câştig. b) Riscurile speculative sunt delimitate de sfera de activitate, agentul economic putând să decidă angajarea activităţii sale în limitele unui buget corespunzător (pentru publicitate, cercetare, etc.). Riscurile pure nu sunt şi nu pot fi delimitate pentru că agentul economic nu poate să evalueze şi să decidă, înainte de apariţia unui fenomen, care sunt pagubele care se pot produce şi mărimea lor, existând posibilitatea ca fondurile constituite de agentul economic pentru acoperirea pagubelor să fie mai mici decât nivelul acestora. c) Riscurile speculative se realizează în timp şi sunt datorate activităţii agentului economic, deci preîntâmpinarea şi restricţionarea stărilor de risc se poate realiza după o anumită perioadă, fapt care dă posibilitatea stabilirii unor concluzii privind mărimea şi intensitatea riscurilor prezente şi viitoare. Riscurile pure nu se realizează în timp, sunt imprevizibile, apar fără manifestarea unor semnale precedente, nu sunt total dependente de activitatea desfăşurată. d) Riscurile speculative sunt controlabile, agenţii economici putând să-şi dea seama de fenomenele care pot apare în activitatea desfăşurată, luând în consecinţă măsurile care se impun şi considerate raţionale de către aceştia. Riscurile pure sunt greu de controlat, iar posibilităţile de intervenţie sunt reduse.

Riscurile speculative sunt dependente de apariţia sau existenţa unor factori: - decizia puterii publice (fiscalitatea, drepturile şi obligaţiile sociale comerciale); - tehnici de producţie (brevete, informaţii); - factori financiari (buget, contabilitate, investiţii); - factori umani (vârstă, sex, nivel de pregătire); - factori organizatorici şi de structură (organizare, fuziune, absorbţie). Aceşti factori sunt controlabili, iar riscurile pot fi diminuate sau limitate prin aplicarea unor tehnici specifice de gestiuni şi marketing. Riscurile pure sunt consecinţa unor evenimente accidentale sau fortuite. La prima vedere s-ar părea că provin ca urmare a întâmplării, prin acţiunea unor forţe exterioare, necontrolate, care produc evenimente de forţă majoră (uragane,inundaţii) sau au ca suport comportamentul psihologic al omului în sistemul economic şi social existent (război, atentate, vandalism). De fapt ele au o anumită probabilitate de apariţie. Dificultatea constă în stabilirea timpului de apariţie şi a intensităţii fenomenelor, de a găsi mijloacele de intervenţie şi protecţie şi de a le aplica. Concluzia generală care se deduce este faptul că în timp ce riscurile speculative provin din voinţa agenţilor economici şi sunt rezultatul activităţii pe care o desfăşoară, riscurile pure sunt determinate de factori externi şi nu depind de voinţa acestora. În prezent riscurile pure sunt frecvent conectate la riscul decizional, iar realizarea sau creşterea probabilităţii de apariţie poate avea la bază o decizie strategică eronată a agenţilor economici. Deci creşterea vulnerabilităţii este rezultatul interdependenţei dintre riscurile pure şi riscurile speculative. Riscul speculativ la origine apare într-o anumită perioadă de funcţionare a societăţii comerciale şi este determinat de strategia agenţilor economici. El poate fi generat şi de relaţiile conjuncturale externe (concurenţă, sabotaj, dispariţia unui client important, oprirea activităţii principalului furnizor, confiscarea de active ca urmare a unei decizii publice, modificarea unor regulamente, etc.). Riscul pur este consecinţa unor factori externi cum ar fi: - naturali – variaţia anormală de temperatură, climă, uragane, cutremure, etc.; - tehnico-economici – privesc patrimoniul întreprinderilor şi pot afecta direct, fizic, bunurile altor întreprinderi; - psiho-sociali – acte de vandalism, sabotaje. Anumite riscuri, ca urmare a caracteristicilor şi intensităţii de acţiune a fenomenelor, produc consecinţe diferite putând afecta: persoanele, securitatea financiară a firmei şi care generează dificultăţi în derularea corespunzătoare a activităţii agenţilor economici. Riscurile care afectează persoanele sunt legate de condiţiile de muncă şi/sau de rezultatele activităţii pe care le oferă sau impune agentul economic. Ele se referă la accidentele de muncă care atrag responsabilitatea administraţiei. Aceste riscuri pot avea ca sursă şi accidente cauzate de salariaţii însăşi sau de terţe persoane sau de acţiunea factorilor naturali. Riscurile care afectează securitatea financiară a agenţilor economici, constatate de decidenţi, direct şi în timp, au la bază riscurile speculative şi riscurile pure existente sau probabile. Pierderile financiare, ca rezultat al diminuării lichidităţii şi creşterii obligaţiilor neonorate, afectează buna funcţionare a activităţii agenţilor economici. Sursa de realizare este apariţia evenimentelor care pot determina pagube materiale (degradarea maşinilor, utilajelor, explozii), urmare a posibilităţilor financiare reduse de efectuare a reviziilor, reparaţiilor. O altă clasificare a riscurilor presupune delimitarea lor în funcţie de implicaţii şi natură: 1. Riscurile fundamentale – sunt acele riscuri care, prin efectele producerii lor, afectează o mare parte a societăţii sau a lumii şi nu numai anumite persoane. Astfel, un risc fundamental presupune elementul de catastrofă. Atunci când riscurile fundamentale au un potenţial de dezastru foarte mare, ele apar ca fiind neasigurabile din punct de vedere al asiguratorilor. Dat fiind extinderea foarte mare a efectelor în spaţiu şi, de cele mai multe ori în timp, se consideră că ele sunt probleme ale societăţii întregi care trebuie rezolvate la nivelul guvernelor sau chiar la nivel internaţional. Este esenţial de menţionat că asiguratorii sunt constituiţi pentru a obţine profituri pe termen lung şi de aceea nu pot fi obligaţi să accepte preluarea unor riscuri care, din punct de vedere strict al afacerilor, nu pot să genereze câştiguri. 2. Riscurile particulare – sunt riscurile ale căror consecinţe sunt relativ limitate sub aspectul întinderii efectelor. Cele mai multe riscuri asigurabile sunt riscuri particulare, rezultând o pierdere pentru un număr relativ mic de persoane. Din punct de vedere al teoriei managementului riscului, riscurile sunt de două tipuri: 1. Riscuri statice – considerate drept riscuri asigurabile deoarece producerea lor generează numai pierdere sau menţinerea status-ului. 2. Riscuri dinamice – identificate cu riscurile comerciale tipice care pot genera profituri sau pierderi, fiind deci neasigurabile. Din punct de vedere al impactului asupra asigurabilităţii, riscurile pot fi: 1. Riscuri asigurabile – acelea pe care asiguratorii le preiau şi pentru care oferă protecţie asiguraţilor. Ele se subdivid în: riscuri generale – care sunt incluse de regulă în aşa-numitele condiţii generale de asigurare: incendiu, explozie, coliziune, cutremur de pământ, erupţie vulcanică, sacrificiul în avaria comună, etc. riscuri speciale – care se pot produce ca urmare a acţiunii oamenilor (război, greve, revoluţie, insurecţie, stare de război declarat sau nedeclarat, etc.) sau cele care ţin de natura mărfii (ruginire, coclire, spargere, alterare, mucegăire, etc.). Aceste riscuri se asigură separat, la solicitarea expresă a asiguraţilor, contra unei prime de asigurare suplimentară, de regulă, individual, pentru fiecare risc. Ele nu sunt incluse în condiţiile generale menţionate mai sus. 2. Riscuri neasigurabile (excluse) – sunt acele riscuri pe care asiguratorii nu le acceptă. Aici se includ acele evenimente a căror producere este certă sau se apropie de certitudine, sau cele care sunt cauzate de către asigurat, cunoscute de către acesta şi ascunse asiguratorului. Riscurile sunt grupate şi sunt oferite de cele mai multe ori în “pachet” sub forma “condiţiilor de asigurare” care poartă diferite denumiri, în funcţie de natura bunurilor asigurate şi de riscurile incluse în asigurare. Fiecare societate de

pentru reducerea pe cât posibil a efectelor distructive ale acestora.). În general. O soluţie practică este şi atragerea în asigurare a unor grupuri mai numeroase în detrimentul eforturilor de mobilizare a clienţilor marginali sau grupurilor mai mici dar cu riscuri specifice ridicate. se poate remarca un aproximativ echilibru între efectele despăgubite ale celor două tipuri de catastrofe). Există tendinţa. De aceea o societate de asigurări obişnuită se ocupă cu evenimente repetate în care probabilitatea fiecărui subiect asigurat de a deveni un pretendent la despăgubire este independentă de probabilitatea oricărui alt subiect de a deveni. Totodată. furtul bunurilor din casă. Acest raport devine statistic evident din ultimul deceniu al secolului precedent (până atunci. furtunii. este posibilă trecerea acestuia dintr-o categorie în alta. O cauză comună care afectează în mod serios toate unităţile asigurate în acelaşi mod este mai puternică decât principiul pe care se bazează asigurarea. Gestionarea mai multor grupe de risc creşte costurile operaţionale ale asiguratorilor. Pe termen mai lung se pot desprinde următoarele concluzii: a) Sub raport numeric catastrofele tehnice sunt mai numeroase decât cele naturale. În funcţie de criteriile de asigurabilitate. ceea ce diminuează efectul pozitiv al reducerii dispersiei din interiorul fiecărei grupe. 2. În cel de-al doilea caz rata daunei creşte nu datorită probabilităţii crescute de producere a evenimentului (dacă vorbim de calamităţi naturale). 3. Statistica internaţională oferă date cuprinzând numărul şi efectele. Cei din urmă renunţă în bună măsură la asigurare ceea ce face ca primele de asigurare antecalculate să devină subdimensionate. Crearea de rezerve în vederea acoperirii. Pe termen scurt ele diferă de la o regiune la alta şi de la un an la altul. Legat de selecţia riscurilor. b) Catastrofele naturale produc mai multe victime comparativ cu cele tehnice. La baza criteriilor de selecţie a riscurilor se află cumularea de evenimente independente. respectiv când acestea nu pot fi implementate datorită unor factori precum natura şi mărimea riscului. c) Volumul de daune asigurate ce cade în sarcina catastrofelor naturale îl depăşeşte pe cel al daunelor determinate de catastrofele tehnice. Revenind la analiza riscurilor să menţionăm că se analizează de multe ori comparativ catastrofele naturale şi catastrofele tehnice. dar ale căror efecte sunt amplificate de neglijenţa premergătoare a asiguraţilor. Pentru susţinerea acţiunilor întreprinse de persoanele fizice sau juridice în scopul prevenirii riscurilor. Limitarea pagubelor produse de evenimente prin măsurile luate de persoanele interesate. de a găsi un echilibru între cele două tendinţe. includerea unui anumit risc într-una din categoriile menţionate nu are neapărat un caracter permanent. Trecerea riscului asupra altor persoane ce doresc să-l preia. a eventualelor pagube. Calculul primei de asigurare funcţie de riscul mediu al populaţiei îi avantajează pe cei din grupa de risc mai mare şi îi dezavantajează pe cei din grupa de risc mai mic cărora le este oferită o asigurare prea scumpă. de asemenea. diminuării sau acoperirii efectelor distructive ale evenimentelor se pot constitui următoarele tipuri de fonduri: a) fonduri de rezervă individuale. În primul caz se constată că evenimentul împotriva căruia ne-am asigurat capătă o probabilitate mai mare de a se produce comparativ cu situaţia în care nu ne-am fi asigurat (de exemplu incendiul. de dimensiunea posibilă a daunei şi de politica de subscriere a asiguratorului. etc. ca rezultat al acţiunii selecţiei adverse. Hazardul moral este reprezentat de acea schimbare de comportament a persoanelor asigurate care îi face să se preocupe mai puţin de prevenirea riscurilor împotriva cărora s-au asigurat. ci ca rezultat al unui grad de distrugere mai mare favorizat de neglijenţa celor asiguraţi (spre exemplu ignorarea unor principii de construcţie mizând pe faptul că vei asigura ulterior acea construcţie împotriva trăsnetului. Forme de protecţie împotriva riscurilor Acţiunile persoanelor fizice sau juridice în direcţia diminuării sau acoperirii riscurilor se pot încadra în următoarele categorii: 1. pretendent la despăgubire. cu cât este mai mare numărul de evenimente independente care sunt puse în comun. Obiectivul societăţilor de asigurare va fi. 4. Rezultatul este perceptibil în statistica riscurilor ce depind de activitatea oamenilor sau a celor independente de aceasta. din resurse proprii. Această cerinţă a independenţei explică de ce poliţele de asigurare normale exclud războaiele şi alte situaţii în care anumite cauze comune acţionează asupra tuturor unităţilor asigurate. într-un fel naturală şi explicabilă. . b) fonduri de rezervă centralizate. ale celor mai mari catastrofe. Evitarea sau prevenirea riscului. capacitatea economică a persoanei fizice sau juridice interesate sau costul prohibitiv al soluţiilor respective. cutremurului etc. ceea ce echivalează cu luarea acelor măsuri care să facă imposibilă producerea unui anumit risc.asigurări are libertatea de a-şi grupa riscurile după cum consideră că este optim pentru asiguraţi şi pentru ea însăşi. Companiile de asigurări încearcă să surmonteze aceste dificultăţi prin definirea unui număr corespunzător de grupe distincte prin expunerea la risc şi calculul unor prime de asigurare diferenţiate. respectiv în anii ’70 şi ’80. furtul autoturismului. companiile de asigurări trebuie să ia în considerare şi unele efecte induse de comportamentul uman şi care pot definite drept hazard moral şi selecţie adversă. cu atât este mai puţin probabil să apară rezultate extreme.). în pierderi de vieţi omeneşti şi daune totale sau daune asigurate. Selecţia riscurilor Legat de diversitatea tipologică a riscurilor apare ca necesitate principiul selecţiei categoriilor de riscuri acceptabile pentru o societate de asigurări. după producerea evenimentelor. de a utiliza această modalitate consecutiv celor precedente. Selecţia adversă se referă la tendinţele oamenilor care sunt expuşi riscului mai mult decât media populaţiei de a decide să se asigure într-o proporţie mai mare decât cei mai puţin expuşi riscului.

.impozitului pe partea de profit din care se constituie fondul de rezervă (spre deosebire de primele de asigurare aferente asigurărilor propriu-zise care. de către organizaţiile respective.utilizarea fondului de asigurare se face pe principiul mutualităţii. .mărimea acestor prime sau cotizaţii trebuie să fie considerabil mai redusă faţă de mărimea pagubei posibile astfel încât această modalitate să fie mai atractivă şi mai eficientă comparativ cu modalităţile alternative. . Avantajul acestor fonduri este disponibilitatea lor imediată. Specific aici este constituirea descentralizată a fondurilor prin colectarea primelor de asigurare sau cotizaţiilor de la cei interesaţi a se asigura şi utilizarea centralizată a acestor resurse. Fondurile de rezervă individuale se constituie la nivelul persoanelor fizice sau juridice. Aceste fonduri se constituie prin intermediul unor organizaţii specializate ce îmbracă forma societăţilor comerciale de asigurare sau a organizaţiilor mutuale de asigurare. . Fondurile de asigurare propriu-zise constituie cea mai importantă formă de asigurare din cele trei şi singura de altfel care întruneşte caracteristicile asigurării. fiind ale costurilor de producţie. această cale subminează preocuparea conducerii societăţilor comerciale pentru buna gestionare a bunurilor şi prevenirea pe această cale a pagubelor. dar şi de costurile de constituire şi menţinere a acestor fonduri. costuri ce sunt superioare celor aferente unei asigurări propriu-zise.necesităţii de a asigura o lichiditate sporită a fondului. Prin efortul financiar mic pe care îl presupune.constituirea fondului îmbracă în mod necesar forma bănească deoarece numai în acest mod se pot satisface operativ reconstituirea unor bunuri sau satisfacerea altor necesităţi a căror structură materială nu poate fi cunoscută dinainte. Timpul de reacţie înseamnă de multe ori reducerea efectelor materiale sau financiare ale producerii evenimentelor nedorite. în sensul că daunele financiare ale asiguraţilor sunt distribuite între toţi asiguraţii. Fondurile de rezervă (şi/sau de asigurare) centralizate se constituie în bugetul de stat sau în bugetele locale din contribuţii mult mai mici din partea agenţilor economici comparativ cu efortul acestora în cazul constituirii propriilor fonduri de autoasigurare. Aceste costuri cresc datorită: . Se caracterizează această modalitate de asigurare prin următoarele: . fiind denumite şi fonduri de autoprotecţie sau de autoasigurare. Compensarea celor care suferă pagube se realizează din fondurile create prin contribuţia tuturor deţinătorilor de poliţe.c) fonduri de asigurare propriu-zise. . ceea ce presupune o pierdere de randament comparativ cu plasamentele pe termen mai lung. Acest avantaj este însă contrabalansat de perioada îndelungată de constituire a unui nivel adecvat. nu sunt impozabile).constituirea fondului de asigurare este condiţionată de existenţa unei comunităţi de risc formate din persoanele fizice şi juridice ameninţate de existenţa unor riscuri comune şi care acceptă participarea cu prime de asigurare. suficient de mare. Este o modalitate specifică sectorului economic de stat. în folosul celor afectaţi de anumite evenimente. al unor astfel de rezerve băneşti.

Asigurarea nu se poate face decât prin intermediul unei companii de curtieri Lloyd (Lloyd’s Brokerage Company). Asociaţiile mutuale îşi desfăşoară activitatea în scopul într-ajutorării reciproce a membrilor fondatori. beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată. Toate aspectele ce ţin de organizare şi funcţionare sunt strict reglementate de lege şi monitorizate de o autoritate a pieţei de asigurări deoarece se cer protejate interesele unui număr considerabil de asiguraţi. asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului. să plătească asiguratului. Aceştia generează cererea de asigurare ca funcţie a unor factori de natură economică şi socială. Activitatea ei se îndreptase între timp preponderent spre zona asigurărilor maritime. Această definiţie pune în evidenţă caracteristica esenţială a asigurării. asiguraţii şi asigurătorii. ceea ce este mai aproape de realitate decât imaginea de joc al hazardului între două părţi contractante. pe care o inspiră definiţia contractului de asigurare din legislaţiile diverselor ţări. . denumită în continuare indemnizaţie. aceea de a fi o operaţiune complexă. Societăţile comerciale de asigurări îşi desfăşoară activitatea pe principiul obţinerii de profit. ci întocmeşte şi controlează respectarea condiţiilor şi procedurilor de perfectare a contractelor şi celor legate 1 Denumirea provine de la numele bancherului italian Lorenzo Tonti care a inventat sistemul în secolul al XVII-lea şi după ce l-a experimentat în Italia. O menţiune distinctă trebuie făcută referitor la corporaţia Lloyd’s din Anglia deoarece prin forma de organizare reprezintă mai mult decât o simplă societate comercială de asigurări. o comunitate de subscriitori de asigurări şi o piaţă de asigurări (inclusiv un centru mondial de informaţii maritime). Organizaţia Lloyd’s a fost creată spre sfârşitul secolului al XVII-lea de armatori şi oameni de afaceri care frecventau cafeneaua lui Edward Lloyd din Londra în scopul de a se informa asupra navelor. Fiecare membru al asociaţiei are o dublă calitate: şi de asigurat şi de asigurător. antialeatorie de luptă colectivă împotriva hazardului. nu are contracte directe cu asiguraţii. Curtierul (brokerul) Lloyd reprezintă interesele asiguratului şi prezintă cererea lui de asigurare în primul rând subscriitorilor Lloyd. în beneficiul lor sau al altor persoane. 136 din 1995 privind asigurările şi reasigurările în România modificată prin legea 172 din 2004. Ea a fost recunoscută ca o instituţie de interes general pentru comerţul maritim printrun act al Parlamentului britanic din 1871. Tontinele sunt asociaţii constituite pentru o perioadă determinată de timp (de exemplu 15 ani) în decursul căreia membrii ei subscriu la fondul comun o cotizaţie anuală ce variază funcţie de vârstă pentru a capitaliza acest fond şi a-l distribui ulterior supravieţuitorilor sau beneficiarilor desemnaţi. Ei preiau riscurile pe cont propriu. Cei care participă la acest joc complex sunt. fără a urmări şi obţinerea de profit. Ea se particularizează diferenţiat la nivelul celor două categorii distincte de asigurători: . îi indemnizează pe aceia dintre ei care suferă pierderi la producerea acestor riscuri din fondul comun constituit din primele de asigurare sau cotizaţiile încasate. Compania Lloyd’s nu are însă rolul pasiv de a pune la dispoziţia subscriitorilor birourile necesare încheierii asigurărilor. Ea cuprinde o corporaţie profesională. La sfârşitul anului se procedează la regularizarea contribuţiilor funcţie de mărimea efectivă a despăgubirilor. Numărul participanţilor este mai restrâns şi categoriile de riscuri mai puţin diversificate. rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile prezentei legi. prin contribuţii individuale suficient de mici astfel încât să se asigure atractivitatea şi eficienţa acestui joc colectiv de ajutor mutual. Definită astfel. În legea nr. cu răspundere personală nelimitată. mărfurilor transportate şi tranzacţiilor comerciale perfectate. oferta de asigurare. dar nu ne sugerează în nici un fel că numai un număr mare de astfel de contracte poate să genereze un fond de asigurare suficient de mare. Lloyd’s nu este o societate propriu-zisă de asigurări deoarece ea nu efectuează asigurări în nume propriu şi nici nu îşi asumă răspunderi pentru asigurările încheiate de membrii săi. expuşi la anumite riscuri. la producerea riscului asigurat. cu atât şi eficienţa acestei lupte este mai mare. La fiecare poliţă pot să subscrie chiar şi zeci de subscriitori. Din acest fond se dezdăunează cei care înregistrează pierderi materiale sau financiare din categoria celor prevăzute în statutele acestor asociaţii.societăţi comerciale de asigurare. denumiţi subscriitori.asociaţii mutuale de asigurare. în limitele şi la termenele convenite”. . organizând pe principiul mutualităţii un număr mare de asiguraţi. iar acesta se obligă ca. De fapt nici membrii săi. Definiţia reflectă natura obligaţiilor bilaterale esenţiale între cele două părţi contractante. dar nu numai. l-a promovat în Franţa.Capitolul 2 DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR Asigurarea poate fi definită ca fiind operaţiunea prin care un asigurator. generic vorbind. Cu cât numărul de participanţi este mai mare. asigurarea se defineşte astfel: “Prin contractul de asigurare. Asigurătorii generează. Asiguraţii sunt persoanele fizice sau juridice care doresc să se asigure. la formarea fondului comun de asigurare. asigurarea capătă percepţia de utilitate publică sau de grup. Fiecare participă cu contribuţia care i-a fost stabilită. O categorie aparte de asociaţii mutuale o constituie tontinele1. sub forma modalităţilor şi instrumentelor de asigurare concepute.

. 2. După domeniul la care se referă: 1. asigurări de boli grave. Asigurări de viaţă Tipuri de asigurări care au o bază contractuală: a) asigurări de viaţă care includ: asigurarea la termen de supravieţuire. Asigurări de incendiu şi alte calimităţi naturale. Asigurări permanente de sănătate. .daune survenite la mijloace de transport maritim. b) şi c). asigurări de incapacitate permanentă de boală. care acoperă: .furtună. pentru care se acordă: . etc. asigurări de şomaj. . A2.despăgubiri financiare. care acoperă: . . 2. 6. Asigurări de mijloace de transport terestru (altele decât feroviare). 6 şi 7). Asigurări indirecte. prevăzute la lit. Cei din urmă sunt obligaţi să depună la Lloyd o garanţie în valoare de 15% din suma asigurărilor pe care le acoperă personal.daune suferite de mărfuri. Clasele de asigurări de viaţă: I. după cum urmează (din anexa 1 la Legea 403/2004): A1. 2. 4. II şi III.despăgubiri în natură. Legislaţia românească s-a adaptat recent celei europene şi prin definirea aceloraşi tipuri şi clase de asigurări. .daune survenite la mijloacele de transport feroviar care se deplasează sau transportă mărfuri ori persoane. Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă şi bolile profesionale). A. d) asigurări permanente de sănătate. cheltuielile de administraţie şi beneficiile. care acoperă: . C. Asigurări de sănătate. Asigurări de mijloace de transport maritim. Asigurări obligatorii (prin efectul legii). prevăzute la lit. Ei varsă primele de asigurare colectate la fondul central de prime din care se plătesc despăgubirile. aviaţie. asigurări de incapacitate temporară din accident. A a) şi b). cauzate de: . 4. asigurări de spitalizare. asigurări de incapacitate permanentă din accident. asigurarea de deces. Numărul de subscriitori depăşeşte cifra de 10. Asigurări de căsătorie. După forma juridică de realizare a asigurării: 1. 5. 2. . Asigurări externe. B. Asigurări directe.despăgubiri în natură. auto. . III. pentru care se acordă: . D. asigurări de naştere. Asigurări de viaţă. Subscriitorii contribuie şi la fondul central de rezervă destinat acoperirii eventualelor pierderi ale vreunui membru. asigurări de cheltuieli medicale. Clasificarea asigurărilor după domeniul acoperit presupune două categorii mari de asigurări – de viaţă şi generale – care conţin la rândul lor mai multe clase de asigurări. care acoperă: . când acestea sunt subscrise suplimentar unui contract de asigurări de viaţă. prevăzute la lit. .despăgubiri mixte (financiare şi în natură). Asigurări de viaţă. II. După zona geografică de cuprindere: 1. Asigurări generale (non-viaţă). Asigurări de mijloace de transport feroviar.incendiu. asigurarea de naştere. 5. După localizarea raporturilor juridice: 1. Asigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de fonduri de investiţii. cu excepţia celor prevăzute la pct. 8. . care acoperă: .).daune survenite la mijloacele de transport aerian.daune survenite la mijloacele de transport terestru cu motor. IV.de solvabilitatea membrilor subscriitori. pe ramuri de asigurare (maritimă. Clasificarea asigurărilor se poate face după mai multe criterii.despăgubiri financiare.explozie. Asigurări interne. . asigurarea de viaţă cu rambursarea primelor. Asigurări generale Clasele de asigurări generale: 1. asigurări de vătămări corporale.000 şi sunt grupaţi în sindicate.despăgubiri pentru vătămări corporale suferite de persoane în timpul transportului. 3. 7.daune suferite de proprietăţi şi bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3. asigurarea la termen de supravieţuire şi de deces (mixtă de viaţă). Asigurări de bunuri în tranzit. anuităţi şi asigurări de viaţă suplimentare. care acoperă: . A a). Asigurări facultative (contractuale). . 2. lacustru şi fluvial. altele decât cele cu motor. astfel: A. Asigurări de mijloace de transport aerian. b) anuităţi: c) asigurări de viaţă suplimentare: asigurări de deces din accident. asigurări de incapacitate temporară din boală. asigurarea de căsătorie.daune survenite la mijloace de transport fluvial.daune survenite la mijloacele de transport terestru.despăgubiri mixte (financiare şi în natură). bagaje şi alte bunuri transportate. A d).daune survenite la mijloace de transport lacustru.

.pierderile financiare necomerciale. Deci elementul de incertitudine se referă la momentul producerii riscului şi nu la însuşi riscul. . tipurile de rezerve care trebuie create. 7 şi 10 se acordă sub denumirea “Asigurări auto”. Alte asigurări de bunuri. . altele decât cele prevăzute la pct. durata şi tipul de risc. 5. 3. . .insuficienţa veniturilor. Deosebirile dintre ele provin din natura relaţiei contractuale. Asigurări de credite care acoperă următoarele riscuri: . dacă acestea: . apărarea ori reprezentarea asiguratului într-o procedură penală. furt.vânzare în rate.energie nucleară. .daune suferite de proprietăţi şi bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3. 11. . altele decât cele menţionate anterior.pierderi datorate condiţiilor meteorologice nefavorabile. 4.privesc obiectul care se află sub incidenţa riscului principal. lacustru şi fluvial (inclusiv răspunderea transportatorului).daune din prejudicii produse terţilor. . . 14. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport maritim. g) clasele nr. cum ar fi: recuperarea pagubei suferite de asigurat printr-o procedură civilă sau penală. Asigurări de asistenţă a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.surpare de teren.alte fenomene naturale în afara furtunii. 6. 9. . . 4. Asiguratorul autorizat să subscrie un risc principal dintr-o clasă poate să subscrie riscuri cuprinse într-o altă clasă. riscul care se asigură este decesul. 12. 11. . 15. conform clauzelor contractului de asigurare. care acoperă: .credit ipotecar. 8. 6 şi 7). d) clasele nr. şi . 8 şi 9 se acordă sub denumirea “Asigurări de incendii şi alte daune la proprietăţi”. 10. . Asigurări de garanţii pentru: . 17.pierderile comerciale indirecte. 7 şi 11 se acordă sub denumirea “Asigurări de aviaţie”. Altă deosebire se referă la durata contractului.daune care rezultă din folosirea mijloacelor de transport aerian (inclusiv răspunderea transportatorului). 1 (a patra liniuţă). ca de exemplu: a) clasele nr. altele decât cele menţionate la pct. 10. c) clasele nr.daune care rezultă din folosirea mijloacelor de transport maritim. pe perioada contractuală evenimentul asigurat se poate produce sau nu. 1 (a patra liniuţă). 11 şi 12. care acoperă: . atunci când aceste daune sunt cauzate de grindină sau îngheţ. De asemenea.alte pierderi financiare. fără ca autorizaţia să prevadă aceste riscuri.nerealizarea beneficiilor.daune care rezultă din folosirea autovehiculelor terestre (inclusiv răspunderea transportatorului). modul de stabilire a primelor de asigurare şi a rezervelor şi. f) clasele nr. . 18. Autorizaţiile de funcţionare acordate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pot fi acordate simultan pentru mai multe clase de asigurare şi vor purta denumiri condensate. 1 (a patra liniuţă).sunt garantate prin contractul care reglementează riscul principal. 14 şi 15 se acordă sub denumirea “Asigurări de credite şi garanţii”.garanţii directe. În cazul asigurărilor de viaţă. 12 şi 13 se acordă sub denumirea “Asigurări de răspundere civilă”. 1 şi 2 se acordă sub denumirea “Asigurări de accidente şi boală”. 13. contractele de asigurări non-viaţă sunt încheiate pe termen scurt (de regulă pentru un an sau pentru un anumit eveniment care poate dura chiar câteva ore).riscuri de şomaj. iar momentul în care se produce decesul este incert. Asigurări de protecţie juridică.insolvabilitate. care acoperă: . lacustru şi fluvial.sunt legate de riscul principal.deprecierea valorii de piaţă. . în general. 16.credit agricol.credit de export. b) clasele nr. Asigurări de răspundere civilă generală.. 7 şi 12 se acordă sub denumirea “Asigurări maritime şi de transport”.cheltuieli comerciale neprevăzute. administrarea contractului. La asigurările non-viaţă. 5. Clasificarea asigurărilor în asigurări de viaţă şi asigurări non-viaţă (generale) ţine seama de trăsăturile riscurilor asigurate. .garanţii indirecte. el este un risc asigurabil deoarece contractul de asigurare se încheie pentru o anumită durată. Asigurări de pierderi financiare. administrativă sau împotriva unei reclamaţii îndreptate împotriva acestuia. . care acoperă: . Deşi acest eveniment este cert. 10. întregul sistem de administrare sunt foarte diferite.riscurile aferente cheltuielilor curente. care acoperă: . În timp ce asigurarea de viaţă este un contract pe o durată mai mare (minim 5 ani). Această clasificare determină şi limite diferite de capital pentru constituirea societăţilor de asigurări pentru cele două categorii. . Asigurări de răspundere civilă pentru autevehicule. care acoperă: . care acoperă: .pierderile de rentă sau alte venituri similare. e) clasele nr. .cheltuielile cu procedura judiciară şi alte cheltuieli. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian.

beneficiarul poliţei este o terţă persoană în cazul decesului asiguratului .se stabilesc rezerve tehnice pentru crearea fondului de asigurare din care se vor plăti indemnizaţiile .scopul: protecţia financiară a familiei sau dependenţilor (pot fi combinate cu posibilitatea economisirii sau investiţiei) . asigurătorul şi beneficiarul.scopul: compensarea pierderilor materiale sau financiare generate de producerea evenimentului asigurat.se asigură alte riscuri.nu este totală.nu sunt contracte de indemnizaţie (despăgubire) .Prezentarea comparativă a asigurărilor de viaţă şi non-viaţă Asigurări de viaţă . Prezentare comparativă a asigurărilor obligatorii şi a celor facultative Asigurări obligatorii Asigurări facultative .primele de asigurare se plătesc pe durata redusă a contractului .sunt contracte pe termen mediu sau lung (minimum 3-5 ani. dar momentul producerii este incert .nu există conceptul “supraasigurare”. cuprinzând toate bunurile şi .sunt contracte pe termen scurt (până la 12 luni.limita despăgubirii nu poate depăşi valoarea bunului în momentul producerii riscului . dar nu se acceptă . Este forma de asigurare mai flexibilă decât asigurarea prin efectul legii deoarece se încheie ca urmare a nevoii de protecţie a asiguratului.se asigură riscul de deces ca acoperire principală .sunt la opţiunea asiguratului . datorită creării rezervelor matematice .în contractul de asigurare există de regulă numai două părţi: asiguratul şi asigurătorul. În cele mai multe ţări (ca şi în România).riscul este relativ constant pe întreaga durată a contractului .reasigurarea se încheie pentru suma expusă riscului care scade în fiecare an. sunt stabilite prin lege de către asigurător şi agreate de asigurat (uneori negociate) . reînnoibile) .în cazul producerii evenimentului asigurat asiguratorul plăteşte beneficiarului suma asigurată . forma de asigurare obligatorie este asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse din accidente de autovehicule. Asigurarea contractuală (facultativă) are la bază un contract de asigurare între asigurat şi asigurător.este o asigurare totală. respectiv menţinerea situaţiei patrimoniale şi financiare a asiguratului . datorită duratei reduse a contractelor .producerea riscului asigurat. Suma supusă riscului scade periodic Asigurări non-viaţă . generând periodic încasări pentru asigurător . asigurătorul. inclusiv pentru răspunderea civilă .drepturile şi obligaţiile părţilor contractante.evaluarea riscului (underwriting) se face la vârsta de intrare în risc.se stabilesc rezerve matematice pentru crearea fondului asigurărilor de viaţă din care se plătesc sumele asigurate . fiind o expresie a voinţei părţilor.evaluarea riscului se face în momentul încheierii contractului în funcţie de întreaga perioadă de expunere .reasigurarea se încheie pe aceeaşi valoare pe toată durata contractului de asigurare sau reasigurare. asiguratul şi . posibilă .în cazul producerii evenimentului asigurat asiguratorul despăgubeşte asiguratul în limita sumei asigurate.în contractul de asigurare pe viaţă există obligatoriu trei părţi implicate: asiguratul.drepturile şi obligaţiile părţilor sunt formulate.portofoliul asigurătorului are un caracter relativ stabil pe o perioadă îndelungată . indiferent de modificarea lui pe parcursul relaţiei contractuale . reprezentând limita maximă a indemnizaţiei . răspunzând astfel mai bine necesităţilor şi intereselor acestuia. Asigurarea prin efectul legii (obligatorie) este stabilită prin reglementările legale şi se realizează automat dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind bunurile sau persoanele care intră sub incidenţa acestora. Uneori contractantul asigurării este altă persoană decât asiguratul . în baza legii. datorită creării rezervelor matematice. Suma expusă riscului este relativ constantă B.primele de asigurare se plătesc pe toată durata contractului. În altele. de obicei. cu excepţia riscului de deces în acoperirea principală .sunt contracte de indemnizaţie (despăgubire) . probabilă. cuprinzând de regulă numai o parte a răspunderea civilă de acelaşi fel bunurilor sau persoanelor asigurabile. După forma juridică de realizare a asigurării vorbim de asigurări obligatorii (prin efectul legii) şi asigurări facultative (contractuale). până la 35-40 ani sau chiar mai mult) . Uneori apare şi beneficiarul care încasează contravaloarea despăgubirii .expunerea la risc este în scădere pentru asigurător de-a lungul contractului.beneficiarul despăgubirii este. aceeaşi persoană cu asiguratul .sunt impuse prin lege . ca asigurări obligatorii avem asigurările de răspundere profesională. ca eveniment este incertă. Ea are la bază anumite interese care aparţin societăţii în ansamblul său şi nu necesită acordul de voinţă al persoanelor fizice sau juridice vizate.stabilirea sumei asigurate se determină în funcţie de nevoia de protecţie şi posibilităţile financiare ale asiguratului .nu există conceptul “supraasigurare” .asigurătorul va trebui să se preocupe permanent de găsirea de noi afaceri.decesul este un eveniment sigur.

. . D.riscurile asigurate se pot produce pe acelaşi teritoriu. asigurarea construcţiilor şi a răspunderii civile a constructorului pentru obiectivele realizate în străinătate etc.este fără termen. în baza unor contracte bilaterale între asigurat şi fiecare coasigurător în parte. asigurarea creditelor de export.părţile contractante domiciliază în aceeaşi ţară.bunurile. După zona geografică de cuprindere vorbim de asigurări interne şi asigurări externe. După localizarea raporturilor juridice vorbim de asigurări directe şi asigurări indirecte.intră în vigoare numai după îndeplinirea condiţiilor prevăzute în contractul de asigurare. acţionând tot timpul cât există bunul asigurat sau răspunderea civilă legală . În asigurările directe se stabilesc raporturi juridice între asiguraţi.primele de asigurare.răspunderea civilă legală a asiguratului rezident se manifestă în altă ţară. în baza unui contract de reasigurare. . asigurarea de răspundere civilă avută în afara ţării. . în primul rând plata primei de asigurare . . de regulă.obiectul asigurării se află în altă ţară.riscul asigurat se poate produce pe teritoriul altei ţări.. asigurarea mijloacelor de transport în trafic internaţional.una din părţile contractante sau beneficiarul asigurării domiciliază în altă ţară. Se urmăreşte cedarea către reasigurător a unei părţi din răspunderea pe care asiguratorul şi-a asumat-o printr-o asigurare directă. adică asigurarea aceluiaşi risc în cote-părţi cu mai mulţi asigurători. fie în baza contractului de asigurare facultativ. despăgubirile sau sumele asigurate se exprimă şi se plătesc. Includem aici şi coasigurarea. . în moneda naţională. la valoarea minimă a bunurilor de acelaşi fel . Asigurările externe sunt cele în care: . Asigurările interne sunt cele în care: . de regulă. persoane fizice sau juridice (excluzând societăţi de asigurări) şi asigurători fie în baza legii. iar cealaltă de reasigurător. . din momentul în care asiguratul intră în posesia bunului respectiv sau intră în categoria celor cu răspundere civilă legală faţă de terţe persoane . Asigurările indirecte sunt perfectate între două societăţi de asigurare dintre care una are statutul de reasigurat. personale şi răspunderea civilă care fac obiectul lor se află în aceeaşi ţară. .este în general limitată în timp pe o perioadă clar definită prin contract . în valută. sub formă normativă.primele de asigurare. În acest fel reasiguratorul ajunge să suporte o parte din riscul la care este expus un asigurat fără să încheie cu acesta vreun contract.suma asigurată se stabileşte la propunerea asiguratorului.suma asigurată se stabileşte prin lege. fără a depăşi valoarea reală a bunului C.intră în vigoare în mod automat. În categoria asigurărilor externe intră: asigurarea pe timpul transportului extern a mărfurilor ce fac obiectul comerţului internaţional. despăgubirile şi sumele asigurate se exprimă şi se plătesc.

persoana fizică sau juridică care. persoane – acestea pot constitui obiect în asigurare prin faptul că asiguratorul garantează persoanei fizice – ca asigurat – sau unei terţe persoane – ca beneficiar în asigurare – plata sumei asigurate. în schimbul primei de asigurare încasate de la asiguraţi. c. Reiese că. La asigurările de bunuri. Aceşti subiecţi sunt: a.Capitolul 3 ELEMENTELE ASIGURĂRILOR ŞI CARACTERISTICILE CONTRACTULUI DE ASIGURARE 3. Interesul în asigurare este motivat de risc. la ivirea evenimentului în funcţie de care s-a perfectat asigurarea. Există situaţii în care beneficiarul poate fi desemnat explicit în contractul de asigurare sau acest lucru se face în cursul executării contractului. 3. dacă s-a dispus astfel. pot exista mai mulţi beneficiari. îşi asumă răspunderea: de a acoperi pagubele bunurilor asigurate provocate de anumite calamităţi naturale sau accidente. În alte situaţii. asiguratul – poate fi: . în timp ce la asigurările de persoane pot fi asigurate doar persoanele fizice. beneficiarul asigurării este terţa persoană care a suferit paguba. La asigurările de bunuri apare ca asigurat atât persoana fizică.: un agent economic poate să încheie asigurarea pentru salariaţii săi – transportaţi la şi de la locul de muncă).1 Elementele asigurărilor Conţinutul complex şi formele în care se perfectează asigurările sunt foarte variate.. prin declaraţie scrisă comunicată societăţii de asigurare sau prin testament. tehnico-economic. între care se nasc raporturi juridice pe temeiuri legale sau contractuale. etc. De asemenea. contractantul asigurării – persoana fizică sau juridică care poate încheia asigurarea. accidente. de mediu. în baza legii. Interesul asigurabil apare ca o opţiune pentru o măsură de prevedere şi ca un mijloc de economie pe termen lung. fără a obţine prin aceasta calitatea de asigurat (ex. prejudicii bunurilor asigurate. interesul asiguratului trebuie să aibă un caracter economic şi să fie evaluabil în bani. de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viaţa persoanei respective sau de a plăti despăgubiri pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde. În asigurarea de persoane. răspundere civilă – asiguratorul preia asupra sa obligaţiile de despăgubire pe care asiguratorul le-ar putea avea faţă de o terţă persoană fizică sau juridică. interesul este în strânsă legătură cu evenimentele sau riscurile sub incidenţa cărora se află persoanele.persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terţe persoane. în cazul în care. fără să fie neapărat parte în contractul de asigurare. asiguratul îndeplineşte. expusă pierderii. b. îşi asigură bunurile împotriva anumitor calamităţi naturale sau accidente. La asigurările de răspundere civilă. a forţei financiare a persoanei fizice sau juridice în mediul de referinţă. datorită unor calamităţi. căreia asiguratul i-a produs un prejudiciu. precum şi . 2. persoane fizice sau juridice. a bunului asigurat sau valoarea patrimonială ce poate fi pierdută de asigurat ca urmare a sinistrului. c. pe care îl deţine sau îl posedă. bunuri – asigurările de bunuri implică plata unor despăgubiri de către asigurator în favoarea asiguratului. cu drepturi egale asupra sumei asigurate sau cu drepturi diferenţiate. faţă de alte persoane. asiguratorul – este persoana juridică (societatea de asigurări) care. în schimbul primei de asigurare plătite asiguratorului. se produc pagube. într-un context social. b. beneficiarul este desemnat prin condiţiile contractului de asigurare. noţiunile de contractant şi beneficiar se întâlnesc numai în asigurările de persoane. dar poate constitui şi efectul unui act educaţional. ele au anumite elemente comune: 1. ori . simultan. Interesul în asigurare – reflectă manifestarea de voinţă favorabilă promovării raporturilor de asigurare între părţi. Subiectul asigurării – asigurarea implică o serie de părţi sau subiecte. beneficiarul asigurării – este persoana care are dreptul să încaseze asigurarea sau despăgubirea. . În asigurarea de bunuri interesul asiguratului se naşte din raporturile persoanei cu privire la un anumit bun asigurabil. cât şi persoana juridică. d. Interesul reflectă valoarea pecuniară. Cu toate acestea. Obiectul asigurării – poate fi reprezentat de: a.persoana fizică care se asigură împotriva unor evenimente care pot să apară în viaţa sa. rolul de contractant şi de beneficiar al asigurării. În general.

risc asigurabil folosit în sensul de probabilitate de producere a evenimentului. cu atât este mai mare pericolul de producere a pagubei şi apare mai necesară asigurarea. Astfel. conduce la pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă a asiguratului. în toate cazurile. de regulă. În cazul asigurărilor de persoane. etc.un alt sens este posibilitatea de distrugere parţială sau totală a bunurilor de unele fenomene imprevizibile (grindină.Riscul asigurat mai poate fi întâlnit şi în sensul de mărime. supraevaluarea duce la slăbirea preocupării asiguraţilor pentru prevenirea pagubelor. în cazul producerii fenomenului pentru care s-a încheiat asigurarea. ci numai acelea care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: • producerea fenomenelor. Valoarea primei de asigurare se stabileşte înmulţind suma asigurată cu cota-primă. Fenomenul care a fost deja produs se numeşte caz asigurat sau sinistru. este partea din valoarea asigurării pentru care asiguratorul îşi asumă răspunderea. exprimată valoric. . Durata asigurării este specifică asigurărilor specifice facultative: la asigurările de bunuri. • producerea fenomenului să nu depindă de voinţa asiguratului sau a beneficiarului asigurării. Aceasta nu poate fi decât mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului asigurat. iar subevaluarea nu permite. mai multe sensuri: . Suma asigurată – conform contractului de asigurare. Suma asigurată este limita maximă a răspunderii asiguratorului şi ea nu poate depăşi valoarea reală a bunului asigurat. datorită efectelor sale. implicit. Societatea de asigurare are obligaţia să mai constituie şi alte rezerve sau fonduri prevăzute prin dispoziţiile legale. Riscul are semnificaţii multiple: pericol sau primejdie posibilă sau eveniment incert. Riscurile pot fi provocate. înregistrată în evidenţa contabilă sau stabilită la preţul de vânzare-cumpărare practicat pentru acel bun pe piaţă. • înregistrarea fenomenului să se poată realiza în evidenţa statistică. într-un sens sau în altul. odată produs. Durata asigurării exercită o influenţă deosebită asupra mărimii primei de asigurare. caracter întâmplător. obligă pe asigurator să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată. Astfel. incendiu. Această valoare este necesar să fie stabilită în deplină concordanţă cu valoarea reală a bunului respectiv. cu condiţia ca asiguratorul să fie de acord. La asigurările de persoane. nu se poate constitui nici mutualitatea necesară formării unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzătoare. Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operaţia prin care se stabileşte valoarea bunurilor. 6. a primei de asigurare. La cele facultative. evenimentul sau un grup de fenomene sau evenimente care. deoarece orice exagerare. Durata asigurării – perioada de timp cât există raportul de asigurare între asigurat şi asigurator. Riscul asigurabil este fenomenul. . Valoarea de asigurare poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului respectiv. sănătatea. Prima de asigurare – suma de bani pe care o plăteşte asiguratorul pentru ca acesta să constituie fondul de asigurare necesar plăţii indemnizaţiilor în cazul producerii riscului asigurat. sumă asigurată. Paguba sau dauna – reprezintă pierderea.parţială – pierderea este mai mică decât valoarea bunului asigurat. riscul asigurabil este elementul neprevăzut. suma asigurată se stabileşte în funcţie de înţelegerea dintre asigurator şi asigurat. acordarea unei despăgubiri cu care asiguratul să-şi poată acoperi întreaga pierdere.În asigurările de răspundere civilă. pentru care se încheie asigurarea. aceasta se stabileşte în funcţie de propunerea asiguratului. contractele de asigurări durează între câteva luni şi un an. Un bun poate fi asigurat împotriva unuia sau mai multor riscuri. În asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube. Riscul – noţiunea de risc este esenţială şi caracteristică în ansamblul elementelor generale ale asigurărilor. în vederea cuprinderii lor în asigurare. 8. posibil şi viitor. dar posibil de realizat. în momentul încheierii asigurării. restrictiv sau alternativ. Riscurile mai pot fi provocate de imperfecţiunile comportamentului uman. dimensiune a răspunderii asumate de asigurator prin încheierea unei asigurări.). care. Noţiunea de risc asigurabil are. la asigurările de viaţă – durata este mai extinsă (5 – 30 ani). a influenţelor economice etc. care ar putea afecta bunurile. ameninţat a fi micşorat în caz de sinistru. incendiu etc. capacitatea de muncă. să fie posibilă.totală – bunul a fost distrus în întregime. viaţa. pentru că altfel nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui. Riscurile pot fi provocate de forţele naturii. cu sumele datorate de asigurat terţului păgubit sau vătămat pentru acoperirea prejudiciului de care este răspunzător. seism etc. asiguratul nu-şi poate stabili suma asigurată. acestea putând acţiona cu caracter accidental (forţă majoră. În asigurările obligatorii. Valoarea în asigurare este un element pe care îl întâlnim numai în asigurările de bunuri. Existenţa unor date referitoare la producerea riscului pe o perioadă cât mai îndelungată. . permite stabilirea.: uzura). 7. în caz de pagubă. aceasta fiind prevăzută de lege.) sau cu caracter permanent (ex. cu un grad de precizie sporit. Cu cât acest eveniment are o frecvenţă mai mare. aşa cum au fost stabilit prin contractul de asigurare. cu o anumită regularitate în producere şi un grad de dispersie teritorială cât mai mare. interesul se referă la patrimoniul celui responsabil. 4. paguba poate fi: .m. ca urmare a producerii unui fenomen împotriva căruia s-a încheiat asigurarea. stabilită la 100 u. . a răspunderii asiguratorului şi. odată produs. suferită de un bun asigurat. de forţe umane ca urmare a unor interese individuale deosebite. • fenomenul trebuie să aibă. purtând denumirea de normă de asigurare. poate avea consecinţe negative pentru asigurat. 5. de asemenea.

dacă aceasta este mai mare decât franciza. de obiectul şi riscurile asigurate etc.: la asigurarea clădirilor). • la ordin. Aceasta poate fi: . contract de asigurare. Contractul de asigurare implică buna-credinţă. Trebuie remarcat faptul că reglementările în materie diferă de la o ţară la alta. contractare. prin conţinut şi structură. Contractul de asigurare îşi defineşte specificul în funcţie: de ramura de asigurare. în limita sumei asigurate. indiferent de volumul pagubei. unicitatea contractului generează consecinţe juridice. Indiferent de tipul de franciză. raportul dintre suma asigurată şi valoarea bunului nu mai influenţează nivelul despăgubirii.deductibilă sau absolută – aceasta se scade. din pagubă. a unor contraprestaţii băneşti. chiar dacă plata primei de asigurare are loc prin divizare.2 Caracteristicile contractului de asigurare Legea asigurărilor defineşte contractul de asigurare ca acel contract prin care asiguratul se obligă să plătească asiguratorului o primă. La acest principiu.9. numită franciză. o parte din pagubă va cădea în răspunderea asiguratului. Asiguratorul asigură numai partea din pagubă care depăşeşte franciza. organele de supraveghere a societăţilor de asigurare impun încadrarea contractului de asigurare. să plătească primele de asigurare. Contractul de asigurare este unic în raport cu întreaga perioadă de asigurare. În practica curentă se utilizează trei principii valabile la acordarea despăgubirii: • principiul răspunderii proporţionale – despăgubirea este stabilită în aceeaşi proporţie faţă de pagubă în care se află suma asigurată faţă de valoarea bunului asigurat. pe întreg parcursul perioadei de realizare.atinsă sau simplă – asiguratorul acoperă în întregime paguba. • caracter oneros – pentru că părţile urmăresc realizarea anumitor scopuri. Despăgubirea este egală cu paguba. în funcţie de forma de asigurare. asiguraţii având latitudinea să le accepte sau nu. pentru părţi. În cazul în care suma asigurată este egală cu valoarea reală a bunului asigurat. după caz: • nominal. În cazul asigurărilor de bunuri. în anumite coordonate juridice de fond şi formă. Astfel. • principiul primului risc – se aplică mai des. iar pe de altă parte din partea asiguratorului în legătură cu: clauzele impuse. • principiul răspunderii limitate (clauza cu fanciză) – se caracterizează prin faptul că despăgubirea se acordă numai dacă paguba depăşeşte o anumită valoare prestabilită. în totalitate. să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată. în toate cazurile. atunci despăgubirea este şi ea egală cu paguba suferită de bunul respectiv. În fapt. societatea de asigurare aduce în discuţie un proiect de contract. la producerea acelui risc. Dovada încheierii contractului şi existenţa lui se poate face prin poliţa sau certificatul de asigurare. cu scopul de a compensa paguba produsă de riscul asigurat. 3. cu ocazia perfectării asigurării. la bunurile la care riscul de producere a pagubei totale este mai redus (ex. dar. din partea asiguratului. Despăgubirea nu poate depăşi suma asigurată şi este mai mică sau egală cu valoarea pagubelor. • caracter sinalagmatic – părţile au obligaţii reciproce. până la nivelul sumei asigurate. . Acest document poate fi. Contractul de asigurare are următoarele caracteristici juridice: • caracter consensual. formându-se prin simplul acord de voinţă al părţilor. iar asiguratorul se obligă să acopere riscul prin despăgubire. pe de o parte. nu se acordă despăgubire dacă valoarea pagubei se încadrează în limitele francizei. dar şi nivelul primelor de asigurare este mai mare. Principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurat decât principiul răspunderii proporţionale. • la purtător. depind de un eveniment viitor. de riscurile asigurate şi de caracterul asigurării. Despăgubirea de asigurare – suma de bani pe care asiguratorul este obligat să o plătească. între care faptul că. în limitele şi la termenul convenit. iar acesta se obligă ca. apoi în legătură cu realitatea pagubelor reclamate pentru stabilirea despăgubirilor. pentru că pagubele sunt compensate într-o măsură mai mare. în cadrul naţional. incert. în funcţie de principiul de răspundere al asiguratorului care a fost aplicat la acoperirea pagubei. Contractul de asigurare are valenţele unui contract de aderare: formalizarea clauzelor din contract aparţine societăţilor de asigurare. contractul de asigurare este guvernat de condiţiile iniţial stabilite. a căror înfăptuire are loc pe toată durata de valabilitate a contractului. modul de evaluare a pagubelor şi stabilirea despăgubirii. a unor interese materiale. Înscrisul constatator al asigurării poartă denumiri diferite: poliţă de asigurare. • caracter succesiv – contractul de asigurare comportă o realizare în timp variabilă. Valoarea sumei asigurate este considerată ca reprezentând maximum de pagubă previzibilă pentru bunul respectiv. adică înscrisul prin care se manifestă voinţa asiguratului de a încheia contractul. Stabilirea primei anuale are în vedere întreaga durată a contractului de asigurare. a cărui definitivare are loc cu acordul părţilor. şi anume: asiguratul se obligă să facă declaraţii reale. . • caracter aleatoriu – pentru că efectele acestui contract. răspunderea asumată. interdependente una faţă de cealaltă.

deşi înrudite prin subiectul asigurării. Astfel. 3. prin prisma protecţiei pentru riscuri de accidente. asigurări de sănătate (de boală). Cum decesul este un eveniment viitor şi sigur. beneficiarul de asigurare este exclus din această calitate dacă a provocat intenţionat decesul asiguratului. condiţionat de vârstă. asigurări mixte de viaţă. care să satisfacă cele mai diferite preferinţe. asigurarea de supravieţuire. suma asigurată cuvenită beneficiarului nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului. în funcţie de posibilităţile şi necesităţile sale financiare. ci producerea unui accident sau a unei îmbolnăviri. Astfel. acestea se deosebesc prin riscul sau complexul de riscuri asigurate şi. asigurări de accidente. unul sau mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiaşi risc sau a unui complex de riscuri. 2. suma asigurată se stabileşte în mod forfetar. prin mecanismul asigurării şi prin tehnicile de asigurare. 2. există şi deosebiri. iar în al doilea caz. decurgând din contractul respectiv. după caz. Riscul nu este viaţa asiguratului. respectiv: 1. asigurătorul este exonerat de orice obligaţie faţă de asigurat. altele decât cele de viaţă. În funcţie de riscul acoperit. Dacă la expirarea contractului asiguratul este în viaţă. care pot fi: 1.1 Consideraţii generale Asigurările de persoane au drept scop protecţia persoanelor fizice împotriva unor riscuri care pot afecta integritatea corporală sau viaţa asiguratului. asiguratul poate să încheie. asigurătorii folosesc diverse forme de asigurare. în anumite forme de asigurare. un grup profesional). Asigurări de persoane.). 6. asigurările de persoane pot fi structurate în: A. B. 4. ale asigurărilor de viaţă sunt următoarele: 1. asiguratorul nu plăteşte suma în cazul în care evenimentul asigurat s-a produs prin comiterea de către asigurat a unor fapte penale în mod intenţionat sau a fost cauzat de acţiuni de război. asigurarea mixtă de viaţă. Ambele categorii de asigurare au ca obiect persoanele fizice. suma asigurată se plăteşte asiguratului indiferent de drepturile care i s-ar cuveni din alte contracte de asigurare. mai ales. pentru sume variate (acest tip de asigurare se încheie. 2. de către asigurat. etc.2 Forme ale asigurărilor de viaţă Asigurarea de viaţă se defineşte ca fiind contractul în virtutea căruia societatea de asigurări se angajează. o anumită sumă. în ipoteza producerii evenimentului asigurat. 8. asiguratul sau beneficiarul de asigurare poate fi indemnizat pentru toate contractele de asigurare încheiate cu diferite societăţi de asigurare. în general. Asigurări de viaţă. boala şi alte riscuri. 3. este vizată viaţa. asigurări de deces. prin prisma protecţiei de risc. 7. Protecţia prin asigurarea persoanelor se realizează de către societatea de asigurare. starea sănătăţii. dar incert ca dată. Între cele două ramuri specifice de asigurări există o serie de elemente comune: 1. asigurări de supravieţuire. 4. într-o formulă asigurarea acoperă riscul de deces la . asigurarea de deces. tradiţionale. pot avea ca referinţă grupuri de persoane (familia. Între asigurarea de viaţă şi alte asigurări de persoane. prin garantarea plătii unei indemnizaţii. 2. decesul din astfel de cauze este preluat opţional şi în contractele de asigurări de viaţă. în schimbul primelor încasate de la o persoană fizică sau juridică (contractantul) să plătească asiguratului sau unui terţ beneficiar.Capitolul 4 ASIGURĂRI DE VIAŢĂ 4. la producerea evenimentului asigurat. Deoarece şi decesul poate fi în unele circumstanţe consecinţa unui accident sau a unei boli. Asigurările de deces (de viaţă): Asigurarea de deces încheiată pe termen limitat obligă pe asigurător să achite suma înscrisă în contract dacă decesul asiguratului a avut loc în perioada de valabilitate a acestuia. Este motivul pentru care asigurările de accidente şi asigurările de sănătate sunt cuprinse în categoria asigurărilor generale (non-viaţă). 3. dar. au ca titular persoana. cu consecinţele financiare corespunzătoare asupra celui asigurat şi familiei sale. Formele simple. în cazul decesului asiguratului şi/sau al supravieţuirii lui după vârsta înscrisă în contract. În primul caz. 5.

. ca urmare. la expirarea contractului. dar raportat la ea societatea de asigurări oferă clientului: . conform legilor în vigoare. valoarea sumelor asigurate micşorându-se cu valoarea răscumpărării. Datorită acoperirii celor două riscuri alternative într-un contract de asigurare unic. beneficiarul asigurării intră în posesia sumei asigurate. . b) utilizări pentru alţi beneficiari: Beneficiarii asigurării de viaţă (deces) sunt cei desemnaţi în poliţă să primească indemnizaţia de asigurare sau dacă nu sunt menţionaţi. 2. Potrivit condiţiilor contractuale. Din punctul de vedere al duratei de plată a primelor. se pot menţiona următoarele căi: 1. b) investiţii. conform noilor cerinţe sau posibilităţi financiare. asiguratul. din fondul constituit fie pe seama unei prime unice achitate de asigurat la încheierea contractului. până la data x. Flexibilitatea contractului se obţine şi la capitolul sumei asigurate la deces care poate fi constantă. limitează totuşi. asigurătorul se consideră eliberat de angajamentul luat prin contract. în general. asiguratul intră în posesia sumei asigurate numai în cazul în care este în viaţă la expirarea contractului. sau crescătoare. până la ieşirea la pensie a asiguratului etc. Suma asigurată pentru supravieţuire. iar în cel din urmă caz poate modifica de asemenea procentele de alocare a beneficiului în caz de deces între aceşti beneficiari. eşalonată pe o perioadă mai scurtă (în sume mai mari) sau mai lungă de timp (în sume mai mici). Pentru asigurările de viaţă: Variantele de diversificare au mers pe următoarele direcţii: a) economisire. suma asigurată. avantajul capitalizării primelor de asigurare. la nivelul prevăzut iniţial. Asigurările mixte de viaţă: pentru a veni în sprijinul asiguraţilor. se oferă asigurarea permanentă de viaţă obişnuită. S-au realizat însă variante ce dau dreptul la retrageri parţiale din economiile acumulate. sincronizată eventual cu ieşirea la pensie a asiguratului. cumulând o parte din valoarea capitalizată. indemnizaţia va fi plătită moştenitorilor legali ai asiguratului. dacă. Suma acumulată de asigurat pe parcursul valabilităţii contractului rămâne de drept asigurătorului. Societăţile de asigurări au căutat să facă cele trei produse de bază tot mai atractive pentru asiguraţi. acumulează o sumă la dispoziţia sa. existând variante cu prime fixe (nivelate) sau cu prime variabile (primele cresc în mod normal odată cu avansarea în vârstă a asiguratului). În plus se poate oferi şi posibilitatea de a obţine împrumuturi în baza poliţei. De asemenea poliţa poate fi răscumpărată parţial. În acest scop. Acest deziderat s-a transpus în practică pe două căi: . nu poate fi. oferite ca atare.orice dată ar surveni aceasta. pentru a beneficia de o asemenea protecţie. Există şi o soluţie care. prin preluarea de către asigurător a plăţii primelor restante până la sfârşitul perioadei contractuale de plată a acestora şi plata sumei economisite fie printr-o singură tranşă. spre deosebire de suma asigurată pentru deces. Plata rentelor poate fi structurată de asigurat să înceapă imediat după expirarea contractului sau la o dată ulterioară. în care primele se vor plăti toată viaţa. fie în rente eşalonate pe durata studiilor. a) Componenta de economisire este aferentă riscului de supravieţuire. acesta a decedat anterior expirării termenului de valabilitate a contractului. c) pachete bancare. plata primelor la o anumită perioadă de timp: pe o durată de n ani. nu dispare caracterul contradictoriu al celor două riscuri. Mărimea primelor de asigurare poate fi de asemenea flexibilizată. 3. după decesul prematur al asiguratului. însă. modificată pe parcursul contractului. Pentru asigurările de supravieţuire: Principala componentă inovativă adăugată variantei clasice de plată integrală a sumei asigurate la expirarea poliţei. dar şi varianta cu plata limitată ca durată şi cu menţinerea valabilităţii asigurării până la vârsta de 95 sau 100 ani a asiguratului. spre deosebire de asigurarea temporară de viaţă. În perioada de valabilitate a asigurării. Pentru asigurările de viaţă (de deces): Principala componentă inovativă o constituie ataşarea posibilităţii de economisire.o rată garantată a dobânzii. Pe durata contractului asiguratul poate să modifice beneficiarul sau beneficiarii asigurării. a) utilizări în scop personal: Este cazul asigurărilor permanente de viaţă (viagere) care oferă asiguratului. În ce priveşte prima modalitate de diversificare a contractelor. asigurătorul se angajează să plătească asiguratului. sumă care devine exigibilă la expirarea contractului. adică cu suportarea primelor datorate atât pentru riscul de deces. asigurătorul oferă un “produs” care acoperă ambele riscuri de deces şi de supravieţuire printr-un singur contract. ci se creează numai impresia că asiguraţii câştigă în cazul producerii oricărui risc: în cazul decesului asiguratului. plătind primele datorate.prin restructurarea contractelor de către asigurători. iar în caz de supravieţuire. asiguratul se angajează să plătească prime toată viaţa. Formele tradiţionale de asigurări de viaţă nu ofereau posibilitatea satisfacerii de către asigurat a unor cheltuieli inopinate pe seama poliţei de asigurare. denumit asigurare mixtă de viaţă. ceea ce a generat produse noi de asigurare. cât şi pentru cel de supravieţuire. ceea ce dă posibilitatea chiar clientului să restructureze unele aspecte ale contractului. nu are nici o obligaţie faţă de moştenitorii asiguratului. Este adevărat că asiguratul câştigă în ambele împrejurări. un sprijin financiar pentru copii. Asigurările de supravieţuire: în cazul asigurărilor de supravieţuire. asiguratul încasează personal suma asigurată prevăzută în contract. fie pe seama primelor achitate treptat pe perioada de valabilitate a contractului. c) utilizări pentru copii: Aceste asigurări de viaţă sunt menite să ofere la decesul asiguratului în perioada de valabilitate a contractului. de la bun început sau pe parcursul derulării acestuia. Aceste rente pot constitui o pensie suplimentară. în diverse scopuri şi cu mai multe variante de utilizare a resurselor acumulate. o constituie asigurarea de rentă. cu condiţia ca acesta să fie în viaţă. care presupune plăţi periodice cu titlu de rentă. dar lucrul acesta îl obţine cu preţul aferent acoperirii celor două riscuri distincte.prin oferta de clauze opţionale suplimentare pentru produsele oferite.

fără evaluare medicală. de regulă o dată pe an. 6. Prima pe care o plăteşte asiguratul este investită într-unul sau mai multe fonduri de investiţii puse la dispoziţie de către asigurător.o participare la profit. să aleagă un agent sau broker şi să verifice dacă societatea de asigurări este una pe care se poate baza pe termen lung. Astfel. prima de asigurare nu este fixă. la momentul evaluării fondurilor. pentru care plata primelor eşalonate se face până la împlinirea vârstei de pensionare. 2. pentru alegerea unei poliţe de asigurare de viaţă din oferta diversificată a societăţilor de asigurări. clientul poate alege suma asigurată între un minim şi un maxim stabilite în funcţie de vârsta asiguratului şi de valoarea primei plătite. În cazul asigurării de tip unit-linked. ci şi posibilitatea investirii. se pot adăuga clauze suplimentare cu deosebirea că prima corespunzătoare clauzelor se va deduce lunar din contul contractantului prin reducerea numărului de unit-uri. plătibile atât timp cât asiguratul este în viaţă. 4. să transforme unit-uri între fondurile financiare în care se află banii săi. care este reprezentată de o asigurare de viaţă pe termen nelimitat. Plata primelor se poate face anual. deşi nu aduc profituri mari. Componenta rentelor – apare doar în cazul asigurărilor unit-linked la care există posibilitatea transformării contului şi constă în transformarea la sfârşitul perioadei de plată a primelor (la vârsta pensionării) a valorii contului contractantului în rente lunare. 7. Preţul de cumpărare reprezintă preţul la care clientul poate cumpăra unit-uri în fondurile financiare menţionate. ca şi în cazul celorlalte asigurări de viaţă. Contractantul asigurării va avea acces la aceste fonduri doar prin intermediul asigurărilor unit-linked. Aceste produse pot avea în structura lor următoarele componente: Protecţia. Aceste fonduri sunt fonduri interne. iar banii plătiţi de client sub forma primelor de asigurare sunt transformaţi în funcţie de acest preţ. beneficiile obţinute din investiţii depind de performanţa fondurilor de investiţie create şi puse la dispoziţie de asigurător. cât şi suma asigurată la deces. în cazul în care clientul nu mai poate plăti primele de asigurare. regăsindu-se în mărimea preţului de vânzare. În alegerea unei asigurări de viaţă de tip investiţional nu trebuie uitat că riscul investiţiei aparţine clientului. plata primelor de asigurare este eşalonată şi există posibilitatea modificării frecvenţei de plată la fiecare aniversare a contractului. 8. cota exprimată ca procent sau sumă fixă. din care asiguratul primeşte apoi o cotă-parte (un anumit număr de “unit-uri”). dar şi în orice moment. iar această sumă este garantată pe toată durata contractului şi poate fi modificată oricând. c) Asigurările mixte de viaţă cu pachet bancar opţional este o modalitate de a cupla asigurarea cu unele servicii şi produse bancare precum utilizarea contului curent. Produsele unit-linked prezintă următoarele trăsături: 1. clientul poate oricând să retragă o cotă din numărul unit-urilor în contul său. atunci când se doreşte mărirea părţii de investiţie. clientul poate modifica oricând mărimea primelor de asigurare. închise. semestrial. în cazul unui contract cu suma asigurată redusă. în momentul în care clientul doreşte retragerea de lichidităţi sau atunci când întrerupe contractul şi doreşte să obţină echivalentul valoric al contului său. contractul unit-linked se transformă într-un contract cu suma asigurată redusă. iar prima de asigurare plătită va fi destinată în întregime achiziţionării de unit-uri în fondurile financiare. de obicei în depozite bancare şi obligaţiuni de stat care. Asigurările de viaţă de tip unit-linked sunt asigurări pe bază de investiţii. Unele societăţi plătesc rentele pe o perioadă garantată indiferent dacă asiguratul decedează sau nu în acest interval. unde suma asigurată este stabilită de către client între o valoare maximă şi una minimă. trimestrial. Asiguratul are dreptul de a opta pentru fondurile şi structura în care se vor investi primele plătite de el. lunar. Condiţia pentru a putea participa la aceste fonduri de investiţii este de a cumpăra o asigurare de viaţă. clientul are dreptul să facă retrageri periodice prin reducerea contului sau reduceri care se pot face sub formă de cote procentuale sau în sumă fixă. iar pe perioada protecţiei suma asigurată (aleasă de client) este garantată de asigurător. iar valoarea contului este reprezentată de echivalentul valoric al uniturilor deţinute în fondurile financiare ale asigurătorului. beneficiarul va încasa valoarea maximă dintre suma asigurată şi valoarea contului sau la momentul respectiv. a cardurilor de debit şi accesarea creditului ipotecar pe termen mai lung. Aceste asigurări sunt denumite. în general în mărime de 90% din dobânda câştigată ca urmare a investirii soldului contului de participare la profit (rezerva matematică plus sumele alocate la aniversările anterioare ale contractului) plus 90% din dobânda câştigată peste cea garantată ca urmare a investirii rezervei matematice. potenţialul client ar trebui să compare primele de asigurare practicate pe piaţă. la asigurările unit-linked riscul investiţiei aparţine contractantului. fiind ataşată asigurărilor de viaţă. Valoarea unui unit se stabileşte săptămânal. . care oferă nu numai protecţia prin asigurare.. Contractantul poate alege procentul în care prima se va aloca între diferitele fonduri şi poate în orice moment să schimbe gratuit aceste procente de alocare. În general. 5. La fiecare a treia aniversare a contractului clientul are posibilitatea. adică noua sumă asigurată va fi egală cu valoarea contului contractantului la momentul încetării plăţii primelor. În cazul decesului asiguratului. dacă a ataşat la încheierea contractului această opţiune. cu 10. reprezentând un portofoliu de diverse tipuri de active financiare administrate de asigurător exclusiv în scopul asigurării. având posibilitatea ca pe parcursul derulării asigurării să schimbe această structură. să majoreze atât suma asigurată la supravieţuire. 20 sau 30 de procente. atât timp cât contul nu este nul. asigurări de tip unit-linked. sunt sigure). contractantul asigurării are dreptul. Dacă în cazul asigurărilor de viaţă tradiţionale riscul investiţiei aparţine companiei de asigurări (în consecinţă. datorită mecanismului investiţional. asigurătorul va investi banii cu mare prudenţă. 3. b) Componenta de investiţii a apărut şi în România începând cu anul 1998. Acesta poate selecta din oferta de programe de investiţii concepute de asigurător pe cele mai puţin riscante (având în componenţă numai titluri de stat şi depozite bancare) sau risc moderat sau cu un risc ridicat (formate de exemplu din 30% obligaţiuni şi 70% acţiuni cotate pe pieţele internaţionale). preţ care este folosit în evaluarea costului asigurării de viaţă. Investiţia – constă în cumpărarea de unităţi de cont (unit-uri) în fondurile financiare constituite de asigurător. în funcţie de vârsta sa şi de prima plătită.

destul de mult până la declararea falimentului unei companii de asigurări. în timp ce altele expun muncitorii la anumite tipuri de boli profesionale. aceasta nu este neapărat şi suma care va fi primită în cazul răscumpărării poliţei. Femeile au o speranţă de viaţă mai mare decât bărbaţii.Antecedente în familie.prezintă avantajul că evită selecţia riscurilor specifică asigurărilor individuale şi din acest motiv asigurarea de grup este mai ieftină decât asigurarea individuală. fermele şi alte meserii în care muncitorii sunt expuşi la praf şi substanţe toxice. ca falimentul.3 Condiţii contractuale şi clauze suplimentare La asigurările de viaţă asigurătorii condiţionează acceptarea clienţilor în asigurare şi selectează cerinţele de durată a asigurării. în asigurarea colectivă sunt cuprinse toate persoanele care alcătuiesc grupul respectiv. Din păcate. cât şi valori care nu sunt garantate.Statura. Solicitanţii sunt întrebaţi dacă au suferit anumite boli în trecut. conform legii.Ofertele companiilor de asigurări includ. . diabet şi alte boli greu de tratat). De regulă. dar explicaţiile suplimentare şi ajutorul primite de la un consultant nu sunt de neglijat. Unele sporturi sunt periculoase şi pot creşte riscul de deces. climei. parţial sau integral de către angajator. dar din acest fond vor fi plătite numai valorile de răscumpărare ale poliţelor. Solicitantul poate avea în vedere să locuiască într-o ţară străină sau să călătorească şi trebuie chestionat în legătură cu acest lucru. solicitanţii sunt întrebaţi dacă fumează sau când au întrerupt fumatul. Locurile de muncă cu un grad ridicat de pericol includ: exploatările miniere. primă şi sumă asigurată de un set de factori de subscriere.Practicarea sporturilor periculoase. planorismul. condiţiilor de salubritate. precum: . războaielor şi altor factori. Aceste proiecţii cuprind atât valori garantate. Agenţiile de rating pot oferi o indicaţie deosebit de preţioasă în acest sens. cât şi valori de răscumpărare bune. cancer. pentru a i se determina condiţia fizică. Costul va fi acelaşi. Statura se referă la legătura dintre înălţime. cu cât solicitantul este mai în vârstă.este o cale de asigurare a riscului financiar de neplată pe motiv de deces a ratelor scadente la vânzările în rate sau leasing. este necesară verificarea cu atenţie a solidităţii şi bonităţii companiei. Datorită faptului că fumătorii au rate de mortalitate mai mari decât nefumătorii. iar în cazul clienţilor debitori prima poate fi plătită integral de aceştia. . stabilirea celor care au dreptul la despăgubiri şi plata efectivă a acestor bani.Ocupaţia. În general. de regulă. Ratele de mortalitate sunt substanţial mai mari pentru persoanele supraponderale. se cer menţionate şi asigurările colective (de grup). testul SIDA. . pe lângă asigurările individuale la care ne-am referit până acum. valori care în primii ani de contract sunt mai mici decât suma primelor de asigurare plătite. unele companii de asigurări cu un management defectuos pot întâmpina probleme financiare şi chiar pot intra în faliment. greutate şi talie. Aceste asigurări se încheie fie de către angajatori (în calitate de asiguraţi) în beneficiul propriilor angajaţi (în calitate de beneficiari ai asigurării) fie de către societăţi comerciale sau bancare în favoarea unui grup generic de clienţi debitori. Asigurările colective de viaţă prezintă următoarele avantaje: . Există constituit.Vârsta. poliţa cu cea mai mare valoare de răscumpărare este. Totuşi. .Condiţia fizică. . Rata mortalităţii este corelată cu vârsta. testele de urină pentru a detecta bolile de rinichi.Obiceiuri. bineînţeles). Pentru a se evita astfel de neplăceri.Fumatul. Înainte de semnarea unei cereri de asigurare. Sunt luaţi în considerare şi alţi factori. probabil. şi cea mai bună. un fond special pentru protecţia asiguraţilor în caz de faliment al societăţilor de asigurări. În funcţie de suma asigurată dorită. se bazează pe experienţa şi previziunile pe care le face compania de asigurări. Deşi s-ar putea ca asigurătorul să prezinte o ilustrare a valorii sumelor acumulate pe parcursul derulării contractului. Aceste activităţi includ schiul nautic. . cu aceeaşi rată de acumulare şi cu aceeaşi primă de asigurare. cu atât prima este mai mare. construcţiile. Solicitanţii sunt chestionaţi cu privire la folosirea alcoolului şi a drogurilor. Între două poliţe cu aceeaşi sumă asigurată. alcoolicii care au urmat cu succes un tratament sau nu au mai consumat alcool pentru un anumit număr de ani pot fi asiguraţi la cote de primă standard. Este de reţinut că este vorba numai despre nişte estimări şi că sumele respective nu sunt garantate. . Acest acord este necesar şi datorită faptului că deseori o parte din prima de asigurare este suportată de angajat.Starea sănătăţii în trecut. De aceea. Ţinându-se seama de faptul că anumite afecţiuni ale sănătăţii sunt ereditare. solicitantul ar putea fi supus la anumite teste. În contextul diversificării poliţelor de asigurare de viaţă. . mai ales când plata primelor de asigurare este preluată. În plus. grafice şi cifre ce reprezintă proiecţii în viitor ale derulării contractului de asigurare. Poliţele de asigurare de viaţă cu acumulare de capital trebuie să aibă atât o creştere suficient de mare (excluzând rata inflaţiei.constituie pentru multe firme o modalitate suplimentară de stimulare şi fidelizare a personalului. fabricile de cherestea. Ratele de mortalitate variază în lume datorită standardelor diferite de viaţă.Domiciliul. Elementele care nu sunt garantate. dacă aceste există. Anumite meserii prezintă rate ale accidentelor relativ mari. solicitanţii sunt chestionaţi cu privire la bolile existente în familia lor (boli de inimă. de regulă. durează. . dacă au beneficiat de tratament pentru consumul de droguri sau alcool sau dacă în trecut li s-a refuzat solicitarea pentru asigurarea de viaţă sau li s-a oferit această asigurare la cote de primă mai mari decât cele standard. cum ar fi acumularea banilor la poliţele de asigurare mixtă de viaţă. inclusiv problemele financiare serioase. 4. . . cursele de maşini. . răspândirii bolilor. Aceste teste includ: analiza sângelui. femeilor li se aplică de obicei prime de asigurare mai mici decât bărbaţilor. . ar trebui verificată compania de asigurări aleasă. la aceeaşi vârstă. fie prin intermediul unui agent de asigurări sau broker. Poliţa se poate cumpăra fie direct de la compania de asigurări. o electrocardiogramă pentru detectarea bolilor de inimă.Sexul. cu condiţia ca fiecare în parte să-şi exprime acordul la această asigurare.

Valoarea de răscumpărare este suma pe care asiguratul este îndreptăţit să o primească în cazul denunţării unilaterale a contractului sau a întârzierii plăţii primelor dincolo de limitele admise. Se poate exercita în general la fiecare a 3-a aniversare a contractului. iar suplimentul de primă va fi folosit pentru a cumpăra o sumă asigurată suplimentară. ordine de plată sau transfer bancar. d) Schimbarea frecvenţei de plată a primelor de asigurare. c) Schimbarea modalităţii de plată se poate face între variantele disponibile la un moment dat. Modificările contractului pot fi operate şi la solicitarea asigurătorului. Modificări posibile la aniversarea contractului: a) Adaptarea la inflaţie.transformarea contractului în contract liber de plata primelor. 20 sau 30 de procente atât componenta de protecţie. Valoarea de răscumpărare se calculează astfel: . Asigurările sunt de regulă disponibile în două variante. d) rezilierea asigurărilor suplimentare.pentru suma asigurată la supravieţuire procentul de ajustare se aplică la prima de asigurare. La unele asigurări mixte de viaţă suma asigurată poate fi plătită înainte de expirarea termenului de valabilitate al contractului. pe baza unei noi evaluări a riscului de către asigurător şi fără ca asiguratul să fi depăşit vârsta de 65 ani. contractul se reziliază. În caz de neplată la termen a unei rate scadente de primă. Reactivarea contractului este prevăzută în contractele cu constituire de rezerve de primă. prin sistemul tragerilor de amortizare.Intrarea în asigurare este condiţionată apoi de plata unei sume denumită anticipaţie. dar opţiunile suplimentare vor fi reziliate.rezilierea fără valoare de răscumpărare (în primii 3 ani).dacă beneficiarul a produs intenţionat decesul asiguratului.reevaluării riscului din punct de vedere ocupaţie/hobby/sport.pentru suma asigurată la deces procentul de ajustare se aplică la suma asigurată. fie prin prelungirea duratei asigurării cu timpul cât nu s-au plătit prime. Dacă persoana contractantului este diferită de cea a asiguratului. fără evaluare medicală. . Menţinerea în asigurare se pune în cazul asigurărilor cu plata eşalonată a primelor.dacă decesul asiguratului a survenit cu ocazia comiterii cu intenţie a unor fapte penale. Dacă amortizarea este parţială. . 1. . .la contractele cu primă unică şi la contractele cu sumă asigurată redusă sau libere de plata primelor: 95% din rezerva de poliţă şi participarea la profit. la solicitarea clientului (după primii 3 ani). compusă din valoarea celei dintâi rate de primă plus taxa de poliţă. Contractantul poate majora cu 10.rezilierea cu valoare de răscumpărare (după primii 3 ani). 2. ca de exemplu prin cupoane. atât a sumei asigurate la deces. cât şi a sumei asigurate la supravieţuire. schimbarea beneficiarilor se face în baza solicitării scrise a contractantului şi cu acordul asiguratului. beneficiarul desemnat sau moştenitorii legali. Pot fi modificate în acelaşi timp şi procentele de alocare ale beneficiarului în cazul decesului asiguratului. cu primă unică sau cu primă eşalonată. asiguratul are dreptul să o plătească într-un termen de păsuire stabilit (de exemplu 90 zile). Se are în vedere ajustarea. Este cazul asigurărilor temporare de deces. dar fără a coborî sub minimul preconizat în contract. Valoarea de răscumpărare există de la început pentru contractele cu plata anticipată şi integrală a primei de asigurare. Suma se plăteşte eventualilor alţi beneficiari sau moştenitori. b) Modificarea sumei asigurate la deces. contractul de asigurare rămâne în vigoare pentru restul sumei asigurate. după caz. Asiguratul care a încetat plata primelor are dreptul să reactiveze contractul fie prin plata primelor restante. cât şi componenta de economisire a contractului. b) Schimbarea beneficiarilor asigurării. Reevaluarea contractului se poate face pe parcurs în baza: . în baza declaraţiei asiguratului cu privire la schimbările intervenite faţă de declaraţia iniţială. pe toată durata acestuia sau numai la aniversarea contractului. dar fără schimbarea persoanei asigurate. iar prima de asigurare se reduce corespunzător. c) Creşterea garantată a sumei asigurate. asiguratul.la contractele cu primă eşalonată: 95% din rezerva de poliţă şi participarea la profit la care se adaugă primele plătite şi neconsumate şi se scad primele datorate şi neplătite. dar apare numai din al patrulea an de asigurare în cazul contractelor cu primă eşalonată. b) la toate celelalte tipuri de asigurări de viaţă se constituie rezerve de prime şi contractele prevăd: . Suma aferentă combinaţiilor câştigătoare de la tragerile la sorţi se achită imediat de către asigurător. Dreptul la suma asigurată rezultând din rezerva de prime este imprescriptibil. Se poate face în sensul creşterii. Este importantă această posibilitate în contextul în care asiguratul sau contractantul iniţial nu mai pot face faţă plăţii primelor şi această obligaţie financiară este preluată de o altă persoană. Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească suma asigurată cuvenită beneficiarului asigurării. Contractul continuă cu o valoare redusă. Asigurătorul nu plăteşte suma asigurată: .reevaluării medicale cu ocazia creşterii sumei asigurate la deces sau/şi a ataşării de asigurări sau opţiuni suplimentare. dar acest calcul se face diferit: . Acest drept îl are. sau în sensul reducerii sumei asigurate. după caz. fie printr-o combinaţie a celor două modalităţi. Modificări posibile pe toată durata contractului: a) Schimbarea contractului asigurării. . . Dacă rata de primă nu se achită nici în acest termen contractul prevede următoarele variante: a) dacă este asigurare fără constituire de rezervă de prime. .

.opţiunea de scutire de plată a primelor.asigurare suplimentară de sănătate (spitalizare sau chirurgie din accident sau îmbolnăvire). . .asigurare suplimentară de deces din accident. Caracteristic asigurărilor suplimentare este faptul că pot fi denunţaţi unilateral oricând pe durata contractului şi că îşi încetează valabilitatea la transformarea contractului de asigurare în contract liber de plata primelor sau la rezilierea lui.e) Ataşarea de asigurări şi opţiuni suplimentare. .asigurare suplimentară de invaliditate permanentă din accident. Acestea pot fi: . .asigurare suplimentară de invaliditate permanentă şi deces din accident.

precum şi răspunderea civilă a asiguraţilor. soţia (soţul). b) asigurarea familială de accidente. indiferent de numărul lor. în multe ţări. pe lângă asiguratul principal. acoperă în plus bunurile casnice şi gospodăreşti (asigurările de accidente familiale. Asigurările de accidente se încheie în următoarele variante: a) asigurarea de accidente. fără adaos de primă. c) asigurarea de accidente “Turist”. fără excepţie. nu sunt stabilite condiţii de vârstă.Capitolul 5 ASIGURĂRILE DE ACCIDENTE Asigurările de accidente sunt asigurări de persoane care fac parte din categoria asigurărilor generale (nonviaţă). care include asigurarea bunurilor casnice şi gospodăreşti luate oriunde de elevul ori studentul asigurat în afara domiciliului (la şcoală. . Această clasificare se referă la produsele de asigurare oferite de sectorul privat al asigurărilor. suplimentară. La celelalte variante de asigurări de accidente. f) asigurarea facultativă a vânătorilor. a fost inclusă în sistemul asigurărilor sociale garantate de stat. Sfera cea mai largă de cuprindere o prezintă asigurarea complexă a elevilor şi studenţilor. În cele ce urmează ne vom referi doar la asigurările de accidente practicate de societăţile private de asigurări. Asigurarea de accidente “standard” se încheie de persoane în vârstă de la 16 ani împliniţi. asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale. mai sunt cuprinşi. denumită de noi “standard”. pentru cazurile de invaliditate temporară din accident. Asigurările facultative de accidente. ca parte componentă a domeniului mai larg al asigurărilor de accidente. g) asigurarea facultativă. Condiţia de vârstă minimă (de 16 ani împliniţi) se mai cere la asigurarea de accidente “Turist”. “Turist” etc. acoperă riscurile de invaliditate permanentă şi de deces provocate de accidente. precum şi copiii. Câteva dintre asigurările la care ne referim. în vârstă de la 5 la 16 ani neîmpliniţi. e) asigurarea de accidente a călătorilor transportaţi de întreprinderile particulare cu autovehicule proprii. concepute ca asigurări complexe. La aceasta din urmă. precum şi la asigurarea familială de accidente. Ea a devenit în România obligatorie din anul 2005 pentru toţi cei care utilizează forţă de muncă angajată cu contract individual de muncă.). d) asigurarea complexă a elevilor şi studenţilor. ca şi în România (prin Legea 346/2002). În mod distinct.

în legătură cu activitatea de vânătoare şi b) accidente ale vânătorilor sportivi întâmplate în legătură cu activitatea de vânătoare. dar în legătură cu activitatea profesională desfăşurată. stabilite în mod distinct pentru: bunuri casnice şi gospodăreşti. până la 75% din suma asigurată. Această dublă funcţie se realizează prin faptul că suma asigurată se plăteşte. cu vârsta asiguratului la încheierea contractului şi cu durata acestuia. anticipat. cât şi unul de protecţie a asiguraţilor. în tabără. b) soţiei (soţului) asiguratului principal. stabilită de asigurat. mai mari pentru invaliditate permanentă şi mai mici pentru deces. suma asigurată se plăteşte asiguratului. nu poate fi mai mică decât cea stipulată de asigurător în Condiţiile speciale. sau un multiplu al acestora. anticipat. se achită anual. b) în caz de deces al asiguratului din accident – dublul sumei asigurate. în caz de deces al asiguratului. în excursie etc. dar nu mai mult decât până la împlinirea vârstei de 70 de ani. Primele de asigurare se plătesc anual sau în rate lunare. Asigurarea de economie şi invaliditate permanentă din accidente se încheie cu persoane în vârstă de la 16 ani. pentru sume fixe pe durate de 5-10 ani. La asigurarea facultativă a vânătorilor. în caz de invaliditate permanentă a acesteia (acestuia) şi de deces al asiguratului principal. Asigurarea de care ne ocupăm acoperă următoarele evenimente: a) accidentele produse în timpul obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea. dacă asiguratul va fi în viaţă – suma asigurată majorată cu o anumită cotă de excedent. o anumită indemnizaţie zilnică. de o lună. de un an. în calitate de beneficiari. în caz de invaliditate permanentă din accident sau de distrugere a bunurilor casnice şi gospodăreşti. fără a putea depăşi suma asigurată. Durata de plată a primelor este egală cu cea de valabilitate a asigurării. Prima de asigurare. ca urmare a unui accident produs în perioada de valabilitate a asigurării. în funcţie de gradul de invaliditate. contractul se încheie pentru sume asigurate fixe. La asigurarea complexă a elevilor şi studenţilor. în total sau în parte. În baza contractului de asigurare de accidente “standard”. Tipul de asigurare la care ne referim constituie atât un instrument de economisire. în caz de invaliditate permanentă a acestuia. asigurătorul se obligă să plătească: a) în caz de invaliditate permanentă ca urmare a unui accident – suma asigurată. în calitate de beneficiar. suma asigurată se stabileşte sub forma indemnizaţiei zilnice de spitalizare. stabilite de medic. inclusiv în cadrul deplasărilor în interes de serviciu în ţară sau străinătate. Asigurarea managerilor pentru riscurile de accidente se încheie cu persoanele desemnate în calitate de manageri ai unor societăţi comerciale. d) pierderile de venituri ale societăţii comerciale. c) incapacitatea temporară de muncă. asiguratului aflat în viaţă. La asigurarea de accidente “Turist”. de regulă.). şi societăţii comerciale la care a fost angajat asiguratul . în vârstă cuprinsă între 24 şi 65 de ani. suma asigurată de plată se majorează cu o anumită cotă procentuală de excedent. care posedă permise de vânătoare. survenită în urma unui accident produs în legătură cu activitatea profesională. c) copiilor. asigurătorul plăteşte suma asigurată în caz de invaliditate permanentă sau de deces al asiguratului. ca urmare a erorilor involuntare de management. stabilite la niveluri diferite. sunt asiguraţi pentru cazurile de: a) răspundere civilă ca urmare a vătămării corporale sau a decesului terţelor persoane. b) decesul produs din alte cauze decât accidentele. contractele se încheie pentru sume asigurate. suplimentară. iar după cel de-al doilea an de asigurare – suma asigurată majorată cu cote de excedent. d) în caz de incapacitate temporară de muncă a asiguratului. precum şi pentru cele de convalescenţă. în raport cu suma asigurată. Primele de asigurare se stabilesc. pe perioada de valabilitate a contractului. În baza contractului de asigurare. începând cu cel de-al doilea an de asigurare. pentru invaliditate temporară din accident. Suma asigurată se plăteşte: asiguratului în caz de invaliditate permanentă sau temporară şi de supravieţuire a acestuia. c) în caz de deces al asiguratului din alte cauze – suma asigurată. pe o durată de 4 sau 5 ani. în calitate de beneficiar. în raport cu sumele asigurate. vânătorii sportivi cu domiciliul în România. suma asigurată se plăteşte beneficiarului asigurării. această sumă se achită de asigurător indiferent de plăţile făcute anterior pentru invalidităţi permanente. rareori de până la doi ani. deces şi răspundere civilă. produse ca urmare a erorilor involuntare de management. membri ai Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi. la expirarea asigurării. precum şi în caz de invaliditate permanentă a asiguratului provocată de accidente. asigurarea de accidente a elevului şi studentului asigurat. precum şi asigurarea de răspundere civilă legală ca urmare a avarierii sau distrugerii unor bunuri din culpa elevului ori a studentului asigurat. La acest tip de asigurare. Durata asigurării este. e) în caz de pierderi de venituri ale societăţilor comerciale. în caz de deces simultan al părinţilor. stabilite în mod distinct pentru invaliditate permanentă. beneficiarului asigurării în caz de deces al asiguratului. după caz. La asigurarea facultativă. în funcţie de riscul asigurat. f) la expirarea asigurării. pe care asigurătorul urmează să o suporte pentru zilele de spitalizare a asiguratului. invaliditate permanentă. pentru cel mult 180 de zile. deces şi răspundere civilă legală. suma asigurată se plăteşte: a) asiguratului principal. La majoritatea tipurilor de asigurări de accidente contractele se încheie pentru sume fixe (mărimi standard sau un multiplu al acestora).la facultate. de trei luni. stabilită de asigurător în raport cu suma asigurată. La asigurarea familială de accidente. Suma asigurată. de invaliditate sau de deces al copiilor şi de deces al soţiei (soţului). La expirarea contractului. ca urmare a unui accident. inclusiv ca urmare a unui efort fizic sau intelectual excesiv.

întocmite înainte de efectuarea transporturilor. toţi angajaţii de o anumită profesie (ocupaţie) sau numai unii dintre aceştia. sau b) cu indicarea numărului total al angajaţilor asiguraţi. avarierea sau distrugerea bagajelor înregistrate şi a bunurilor aflate asupra călătorilor. şi anume: a) cu indicarea numelui şi a profesiei angajaţilor asiguraţi. cu mijloace de transport la care sunt admişi călătorii care circulă pe drumuri publice. trăsnetul. Printre acestea se numără: a) asigurarea pentru cazurile de accidente ale angajaţilor. d) persoanele care desfăşoară activitate de lansări cu paraşuta din turnuri în cadrul unităţilor de aeronautică sportivă. noţiunea de accidente cuprinde o gamă largă de evenimente întâmplate în timpul funcţionării sau folosirii maşinilor. căderea oricărui obiect sau a asiguratului. degenerarea. aparatelor. pe căi ferate sau pe apă. Asigurarea personalului navigant. este rezervată anumitor categorii de personal din aeronautica civilă şi din cea sportivă. c) sportivii care se formează sau se antrenează în cadrul unităţilor de aeronautică sportivă. îngheţul. Potrivit contractului. Dacă invaliditatea permanentă este parţială. c) asigurarea pentru cazurile de accidente a persoanelor transportate cu autovehiculele persoanelor juridice. ca şi la cererea şi în contul firmelor străine. Contractul de asigurare poate fi încheiat şi cu limitarea răspunderii asigurătorului la accidente suferite de asiguraţi. se încheie la cererea şi în contul persoanelor juridice cu sediul în România. tăierea şi altele asemenea. Prin această asigurare facultativă sunt protejaţi călătorii (inclusiv copiii care călătoresc gratuit conform tarifelor de călătorie) pe timpul transportului organizat de societatea de transport. după caz. lovirea. atacul din partea altei persoane sau a unui animal. mecanismelor. În afara asigurărilor individuale de persoane. Este vorba de: a) personalul navigant profesionist din aeronautica civilă. . asigurătorul se obligă să plătească întreaga sumă asigurată în caz de deces şi de invaliditate permanentă totală. Asigurarea se face pentru aceeaşi sumă pentru fiecare persoană. Asigurarea este valabilă numai dacă transporturile se efectuează pe drumuri publice. b) asigurarea personalului navigant profesionist. Călătorii sunt asiguraţi pentru cazurile de deces şi de invaliditate permanentă. În cea de-a doua ipoteză. precum şi explozia. Asigurarea se poate încheia în două moduri. majorată cu 25%. principalele caracteristici ale acestor asigurări. în caz de pierdere de venituri de către societatea comercială în cauză. pe profesii (ocupaţii). precum şi a sportivilor din cadrul aeronauticii sportive. ca urmare a unui accident produs în timpul călătoriei şi în legătură cu aceasta. a personalului nenavigant angajat şi a elevilor din aeronautica civilă. autorizate să efectueze transport de călători. ca urmare a unui accident întâmplat în legătură cu zborul (cu lansarea cu paraşuta din turnuri). societatea de asigurare încheie şi anumite asigurări colective (de grup) de persoane. inclusiv înţeparea. iar cel de-al doilea – de fiecare loc şi transport. utilitare sau de serviciu. cu respectarea itinerariilor stabilite în foile de parcurs. forestiere. dacă decesul sau invaliditatea s-a ivit în decurs de un an de la data accidentului. de comun acord cu asigurătorul. fără plata transportului sau numai cu plata carburantului. inclusiv în deplasările în interes de serviciu. de acces şi interioare pe care sunt admise autovehiculele. de comun acord cu asigurătorul. La contractarea asigurării persoana juridică în cauză are posibilitatea să opteze pentru una din următoarele forme de plată a primelor: a) pe bază de tabele (liste nominale) ale angajaţilor transportaţi. o parte din această sumă. totală sau parţială. alunecarea. prima se calculează de fiecare persoană şi transport efectuat. pentru: a) cazurile de accidente corporale. succint. În acest context. precum şi în transporturile aeriene publice. numai ca urmare a executării de către aceştia a obligaţiilor lor de serviciu. comunale. independent de vârsta acestora. pentru accidente ale angajaţilor (membrilor) lor. în baza obligaţiilor contractuale de muncă sau la şi de la locul de muncă ori în alte interese ale persoanelor juridice respective. produse ca urmare a erorilor de management. b) personalul navigant angajat la unităţile aeronautice civile şi sportive. Aici mai sunt cuprinse evenimente întâmplate ca urmare a circulaţiei mijloacelor de transport sau din cauza accidentelor suferite de acestea. d) asigurarea călătorilor pentru cazurile de accidente. acţiunea curentului electric. Asigurarea călătorilor pentru cazurile de accidente se încheie cu persoane juridice. Asigurarea pentru cazurile de accidente ale angajaţilor (membrilor). contractată de persoane juridice. armelor sau a oricăror instrumente ori scule. şi care se anexează la foaia de parcurs şi b) în funcţie de capacitatea (numărul de locuri) autovehiculelor şi de numărul de transporturi. asigurătorul plăteşte. ca urmare a unui accident produs în timpul valabilităţii contractului de asigurare. Redăm. contractată de persoane juridice. Asigurarea poate fi încheiată şi numai pentru cazurile de accidente corporale. asfixierea şi intoxicarea din cauze subite.ca manager. persoana juridică contractantă are obligaţia să asigure pe toţi angajaţii având aceeaşi ocupaţie. precum şi în caz de răscumpărare a asigurării. prăbuşirea de teren. dacă decesul sau invaliditatea s-a produs în decurs de un an de la data accidentului. care execută zboruri în interes de serviciu. insolaţia. b) cheltuielile medicale necesare tratării invalidităţii permanente. suma asigurată poate fi aceeaşi pentru toţi asiguraţii sau se stabilesc sume asigurate pentru fiecare asigurat în parte. e) asigurarea turiştilor pentru cazurile de accidente. şi se plătesc în caz de deces sau de invaliditate permanentă. Sumele asigurate se stabilesc de către persoanele juridice care încheie asigurarea (denumite contractante). precum şi pentru pierderea. arsura. În primul caz. în limita sumei asigurate pentru invaliditate permanentă totală. Asigurarea de accidente a persoanelor transportate cu autovehiculele persoanelor juridice. Toate aceste asigurări au un caracter facultativ. În prima ipoteză. Sunt primiţi în asigurare. de care ne-am ocupat până aici. Sumele asigurate se stabilesc de către unităţile aeronautice civile sau sportive. sumele asigurate vor fi aceleaşi pentru toţi asiguraţii care exercită aceeaşi profesie. Sunt cuprinse în asigurare numai persoanele care au calitatea de angajaţi ai persoanelor juridice contractante şi care sunt transportate cu autovehicule proprii. înecul. corespunzătoare gradului de invaliditate permanentă stabilit.

distrugere sau pierdere a bagajelor. cum ar fi: banii. ca urmare a accidentelor. adăugând la costul acestuia cote procentuale din acest cost. Sumele asigurate pe fiecare călător şi la fiecare călătorie în parte se stabilesc astfel: a) pentru deces sau invaliditate permanentă. de aur sau de argint. . c) avariere. ca urmare a avariei ori a distrugerii unor bunuri. Asigurarea se poate încheia fie într-o formă limitată la riscul de deces sau invaliditate permanentă din accident. Sumele asigurate pe fiecare turist şi de fiecare program turistic se stabilesc de către societatea de turism contractantă. d) cheltuieli legate de transportul corpului neînsufleţit al asiguratului decedat de la locul unde a survenit decesul şi până la locul de înhumare. pietrele preţioase. mărcile poştale şi altele asemenea. în limitele unui anumit procent din suma asigurată. actele. Asigurarea are caracter facultativ şi protejează turiştii care participă la programe turistice interne şi externe pentru: a) deces sau invaliditate permanentă din accident. dacă decesul sau invaliditatea s-a ivit în decurs de un an de la data accidentului. în limitele fixate de asigurător. la cerere. ca urmare a unui accident produs în perioada participării la programul turistic. distrugerii sau pierderii acestora. Primele de asigurare se includ în preţul călătoriei. nu sunt cuprinse nici anumite bunuri. interne şi externe pentru turişti. avarierea sau distrugerea bagajelor înregistrate. manuscrisele. mai cuprinde. autorizate să organizeze acţiuni turistice. Primele de asigurare se includ în preţul programului turistic. documentele. registrele. Turiştii sunt asiguraţi pentru cazurile de deces şi de invaliditate permanentă totală sau parţială. Asigurarea turiştilor pentru cazurile de accidente se încheie cu persoane juridice. a incendiului ori a calamităţilor naturale întâmplate în timpul sejurului. Răspunderea asigurătorului începe din momentul eliberării legitimaţiei de călătorie sau a documentelor care dă dreptul la călătorie. ca urmare a accidentelor de circulaţie pe timpul transportului. fie într-o formă mai largă care. adăugând la costul legitimaţiei de călătorie sau al transportului o cotă procentuală din acest cost. precum şi a bunurilor aflate asupra călătorilor. c) pentru pierderea. e) sume pe care turistul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare pentru prejudicii de care răspunde şi care au fost produse din fapta sa culpabilă. ştiinţifică sau istorică. în sume absolute pentru riscurile de deces şi de invaliditate permanentă. survenite ca urmare a unui accident.În această asigurare nu este cuprins personalul mijlocului de transport când călătoreşte în această calitate. b) cheltuieli medicale (medicamente şi spitalizare) impuse de tratarea invalidităţii. şi în procente din suma asigurată pentru invaliditate permanentă. în limitele unui anumit procent din suma asigurată (mai mic decât în cazul precedent). hârtiile de valoare. totală sau parţială. calculate în mod diferenţiat pentru programele turistice interne sau externe. ca urmare a unui accident. cetăţeni români sau străini. la nivelul propus de societatea de transport şi agreat de asigurător. obiectele de valoare artistică. b) pentru cheltuielile medicale necesare tratării invalidităţii permanente. titlurile. pe lângă aceste două riscuri. Bagajele sunt asigurate pentru pagubele suferite în urma avarierii. iar pentru bagajele sau bunurile călătorilor – din momentul încărcării acestora în mijlocul de transport şi încetează din momentul descărcării bunurilor din mijlocul de transport. obiectele de platină. oricare dintre riscurile enumerate mai sus.

Capitolul 6 .

Orice unitate publică sau privată. un fond de asigurare. precum şi cetăţenii statelor cu care România a încheiat acorduri. servicii medicale speciale în străinătate şi alte servicii. după îndeplinirea cerinţelor obligatorii ale asigurărilor sociale de sănătate. cetăţeni străini sau apatrizi cu domiciliul sau. după caz. încheie contracte cu societăţi de asigurări private de sănătate. Asigurătorii trebuie să precizeze în contractul de asigurare pachetul suplimentar de servicii. primele de asigurare. individual sau în grup.ASIGURĂRILE DE SĂNĂTATE 6. în calitate de asiguraţi sau asigurători. farmacii şi alte unităţi de servicii medicale. drepturile şi obligaţiile contractuale. Prezentarea cu rea-credinţă de informaţii false de către solicitantul de asigurare privitor la starea de sănătate poate conduce la rezilierea contractului. Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene. serviciile medicale excluse sau cele pentru care se aplică restricţii. precum şi efectuarea unui examen medical pentru evaluarea stării de sănătate a solicitantului de către un furnizor de servicii medicale desemnat de acesta. Asigurările private de sănătate oferite de societăţile de asigurări private de sănătate sunt servicii medicale şi farmaceutice ce se stabilesc de câtre fiecare societate de asigurări private de sănătate sub formă de pachete de servicii. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. selecţionării şi stabilizării personalului angajat. acordate ca beneficii adiţionale la drepturile salariale ale acestora. spitale. . prin contribuţia unui număr de asiguraţi expuşi la producerea unor riscuri.asigurarea medicală standard. Asigurătorul poate solicita informaţii privind starea de sănătate a asiguratului. denumite în continuare asigurători. convenţiile sau protocoalele încheiate între România şi ţara respectivă nu prevăd altfel. Asigurările private de sănătate pot fi. reşedinţa pe teritoriul României care. în funcţie de riscul individual. în scopul atragerii. dacă acordurile.asigurarea venitului în perioada de incapacitate de muncă. Asigurarea privată de sănătate este operaţiunea prin care un asigurător constituie. suplimentar celui de asigurări de sănătate obligatoriu. persoane fizice sau juridice.asigurarea medicală pentru intervenţii chirurgicale. Societăţile de asigurări private de sănătate. accesul rapid la servicii medicale în cazul listelor de aşteptare. prestatoare de servicii medicale poate încheia contracte cu societăţile de asigurări private de sănătate.asigurarea medicală extinsă. . Asiguraţii au dreptul de a fi informaţi în detaliu de societatea de asigurări private de sănătate despre serviciile medicale acordate.1 Consideraţii generale Asigurările private de sănătate sunt definite în România prin Legea 212/2004. Cheltuielile cu asigurările private de sănătate. autorizate. În sistemul asigurărilor private de sănătate alegerea furnizorilor de servicii medicale de către asigurat şi asigurător este liberă. convenţii sau protocoale internaţionale de cooperare în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale sunt eligibili pentru serviciile oferite de sistemul de asigurări private de sănătate şi fără îndeplinirea cerinţelor obligatorii ale asigurărilor sociale de sănătate. pe principiul mutualităţii. înţelegeri. . autorizată. . Sunt eligibile pentru serviciile oferite de sistemul de asigurări private de sănătate orice persoane. Informaţiile cuprinse în contract au caracter confidenţial şi nu pot fi divulgate de societatea de asigurări private de sănătate unor terţi. Asigurările private de sănătate de tip substitutiv suportă total sau parţial plata pentru orice tip de servicii. individual sau de către o terţă persoană. care acoperă asiguraţilor serviciile medicale în condiţiile legislaţiei privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Asigurările private de sănătate pentru plata serviciilor medicale constituie un sistem facultativ. pot să încheie contracte de asigurare privată de sănătate pentru angajaţii lor. precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate. asigurări de tip complementar. Asigurările private de sănătate de tip suplimentar suportă total sau parţial plata pentru serviciile care excedează pachetului de servicii de bază din sistemul asigurărilor sociale de sănătate privind furnizarea unui grad ridicat de confort. suplimentar şi substitutiv.asigurarea colectivă de sănătate. Activităţile de asigurări private de sănătate se derulează pe bază de contract cu furnizorii de servicii medicale şi farmaceutice şi cu persoane fizice sau juridice. . pot înfiinţa cabinete medicale.asigurarea medicală pentru boli incurabile. . autorizate.asigurarea asistenţei medicale pe termen lung. Angajatorii. Asigurările private de sănătate de tip complementar suportă total sau parţial plata serviciilor excluse parţial de către asigurările sociale de sănătate din pachetul de bază.2 Categorii de asigurări private de sănătate Principalele categorii de asigurări private de sănătate practicate sunt următoarele: . cetăţeni români. înţelegerile. sunt deductibile fiscal.asigurarea intervenţiilor stomatologice. Asiguraţii sunt persoanele fizice care au un contract de asigurare privată de sănătate încheiat cu un asigurător. 6. şi îi indemnizează pe cei care apelează la utilizarea pachetului suplimentar de servicii medicale pe seama fondului alcătuit din primele încasate. şi achită prima de asigurare. efectuate de persoana fizică sau de către angajator. . .

. pur şi simplu. aceasta poate fi de 3-6 luni. . suma asigurată va fi plătită. . Suma asigurată va fi plătită în situaţia în care asiguratul suportă o intervenţie chirurgicală.consultaţii la un medic generalist.indemnizaţie pentru maternitate. Primele de asigurare sunt diferite pentru bărbaţi şi femei.sistemul internaţional de clasificare a bolilor. în special între 30-60 de ani. incurabile. Această formă de asigurare poate să apară ca un produs distinct sau ca o clauză adiţională ce se poate ataşa la un produs deja existent.asigurarea pentru invaliditate temporară din boală. numai după expirarea căreia acoperirea devine efectivă.compensarea cheltuielilor de spitalizare sub forma unor indemnizaţii pentru servicii de spitalizare private. care sunt destul de diferite între bărbaţi şi femei.sume fixe. În cazul unei intervenţii chirurgicale asupra unei persoane aflate în perioada asigurării. dacă spitalizarea depăşeşte un anumit număr de zile consecutive (de obicei 3 sau 5). a costurilor tratamentului medical ca rezultat al unei boli sau vătămări corporale în perioada asigurată sau acoperirea pentru boală sau compensarea veniturilor pe perioada de boală. Asigurarea medicală pentru intervenţii chirurgicale Asigurarea se încheie pentru orice intervenţie chirurgicală efectuată de asigurat. . societăţile de asigurare acceptă şi copiii asiguratului. Contractul se poate încheia de persoane fizice sau juridice în calitate de contractanţi.dacă persoana este fumătoare sau nu. . 50% din suma asigurată se plăteşte în momentul diagnosticării şi 50% după producerea decesului.închirierea unui scaun cu rotile. Asigurarea medicală pentru boli incurabile Este o formă de asigurare ce poate fi o acoperire principală sau ca o clauză adiţională. incidenţa principalelor boli conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.sumă plătită anticipat la diagnosticarea unei astfel de boli şi restul la momentul decesului. asiguratul rămânând protejat în continuare. vârsta. Nivelul primei de asigurare are în vedere şi categoriile ocupaţionale. Prin această formă de asigurare se oferă asiguraţilor protecţie pentru bolile incurabile cum sunt: cancer. . diferite pentru fiecare tip de diagnostic. Persoana asigurată poate fi orice persoană fizică ce se încadrează în limitele de vârstă stabilite de asigurător (de exemplu. .sumă plătită la momentul diagnosticării bolii.de spitalizare. . Intervenţia chirurgicală trebuie justificată de către un medic specialist. etc. bypass arterial coronarian. Poliţa expiră la termenul menţionat. Limita maximă este suma asigurată pentru acoperirea principală. Suma asigurată poate fi: . reprezentând o indemnizaţie pe zi de spitalizare sau sumă fixă pentru intervenţii chirurgicale. forfetare.asigurarea medicală pentru călătorii în străinătate.date statistice privind cauzele deceselor. diagnostic şi/sau taxe la specialişti (radiologie. insuficienţă renală cu dializă. invaliditate. inclusiv copiii acestuia. Factorii determinanţi în calculul primei de asigurare sunt următorii: . . etc. iar cea minimă este stabilită de asigurător pe baza datelor statistice privind costul intervenţiilor chirurgicale. ca rezultat al unei boli sau accident survenite în perioada de valabilitate a asigurării. în funcţie de ocupaţie. datorită riscurilor diferite.).. Suma asigurată se va plăti asiguratului la momentul diagnosticării uneia dintre bolile grave. Prima de asigurare ia în considerare unii factori specifici.definirea medicală şi stabilirea criteriilor privind definirea bolilor acoperite. accident vascular cerebral. . . Asigurarea medicală standard Este o formă de asigurare destinată acoperirii totale sau parţiale a costurilor de spitalizare. Costurile acoperite pot fi: .servicii private de ambulanţă.vârsta maximă de intrare şi de ieşire din risc. . date privind starea de sănătate a populaţiei. în timp ce femeile sunt mai expuse la cancer. Riscul de deces nu este asigurat. ecografic.sumă ce se plăteşte separat şi în plus faţă de orice altă sumă. Scopul plăţii acestei sume este de a compensa cheltuielile cu tratamentul medical sau. se stabileşte o perioadă de aşteptare. până la vârsta de pensionare. Ca şi în alte tipuri de contracte de asigurări de sănătate. în spital. Clientul poate decide asupra nivelului acestor sume între anumite limite minime şi maxime. În cele mai multe cazuri. Sumele pot fi egale sau. . mai frecvent. care pot fi asiguraţi odată cu unul dintre părinţi în baza aceleiaşi poliţe. . de a trăi mai bine. tratament medical/chirurgical. De exemplu. infarct miocardic. incluse pe o listă. oncologie. Sumele asigurate plătite pot îmbrăca următoarele forme: .consultaţii. 16-57 de ani). Sumele asigurate sunt fixe şi se stabilesc în funcţie de tipul intervenţiei chirurgicale. numărul de intervenţii chirurgicale pe tipuri. . . sau în caz de deces al asiguratului.de tratament la domiciliu după externare. Conform statisticilor bărbaţii sunt mult mai expuşi la atacuri de cord între 40-50 de ani. Primele pot fi diferite pentru bărbaţi şi femei. indicatori de morbiditate. transplant de organe vitale. . .de convalescenţă.frecvenţa apariţiei bolilor respective.intervenţii chirurgicale.

Ea acoperă îmbolnăvirea neaşteptată şi imprevizibilă. ceea ce a amplificat extrem de mult gradul de adaptare la cerinţele clientului şi volumul acestei pieţe. majoritatea asiguraţilor optează pentru includerea ei în planuri de asigurare colectivă. Asigurătorul suportă cheltuielile privind: . . care va fi interesat să fie asigurat de către firmă. el este asiguratul însuşi sau.repatrierea bolnavului sau a corpului său neînsufleţit. Operaţiile pentru care se plătesc sumele asigurate pot fi clasificate în funcţie de gravitate. ca urmare a survenirii unei îmbolnăviri sau vătămări corporale deosebit de grave. . prejudicierea corporală ca urmare a unui accident şi decesul din cele două cauze de mai sus. Asigurarea medicală pentru călătorii în străinătate este disponibilă în varianta pentru turism sau pentru afaceri. Principalul avantaj al asigurării dentare este acela că îi ajută pe angajaţi să poată plăti costul tratamentelor stomatologice. ca urmare a unei îmbolnăviri sau vătămări corporale. sumele asigurate pot fi multiplicate de câteva ori. conform acestor criterii. Asigurarea dentară – este un tip de asigurare de sănătate care acoperă tratamentele stomatologice curente. Ca rezultat. astfel. medicamente. În completarea asigurărilor de sănătate de sine stătătoare practicate sub forma contractelor menţionate mai sus. ataşate asigurărilor de viaţă şi asigurărilor de accidente. Costul acestor servicii este foarte mare. De obicei. pe baza căreia se plătesc despăgubiri în bani pentru îngrijirea medicală pe termen lung. Asigurarea colectivă de sănătate – este contractată de către agenţii economici care dispun de capacitatea financiară de a plăti un preţ ridicat încheierii unei asemenea asigurări. spital sau locuinţă. în acest sens. detecta sau preveni probleme dentare serioase. spitalizare. în pachete de bază sau sub formă de clauze opţionale (beneficii suplimentare). Deoarece ea este foarte scumpă. Asigurarea aceasta este folosită de agentul economic pentru a atrage un personal calificat. Asigurarea medicală extinsă – scopul este de a preveni ruinarea financiară a asiguratului.tratament stomatologic de urgenţă. putând. Asigurarea asistenţei medicale pe termen lung. multe persoane în vârstă au cumpărat asigurări pe termen lung pentru a achita notele de plată implicate de o spitalizare prelungită într-un sanatoriu sau spital. Evenimentul asigurat este orice operaţie chirurgicală efectuată asiguratului sau copiilor datorită unei boli sau a unui accident intervenite în cadrul perioadei de asigurare.vizite medicale. Asigurarea venitului în perioada de incapacitate de muncă – este o formă a asigurării de sănătate care plăteşte o indemnizaţie periodică unei persoane care este în incapacitate de a lucra. asigurarea îi încurajează pe asiguraţi să meargă cu regularitate la dentist. pe baza unor liste anterior elaborate de către asigurător. societăţile de asigurări oferă componente de asigurări de sănătate. în cazul în care asiguraţi sunt şi copiii. . beneficiarul este părintele care va încasa suma respectivă.Beneficiarul poliţei este stabilit de către contractantul asigurării. . De asemenea.transportul cu salvarea. precum şi deteriorarea danturii ca urmare a unui accident. Asigurarea asistenţei medicale pe termen lung este un anumit tip de asigurare a cheltuielilor medicale. de care persoana asigurată beneficiază într-un sanatoriu.

bunuri divizibile (care nu pot fi împărţite fără să-şi schimbe prin aceasta destinaţia economică). în execuţia unei obligaţii). 7. Atunci când riscul nu se produce în perioada asigurată. instrumentele de arat). maşini). 8. . el obţine.bunuri incorporale (reprezintă valori economice care au o existenţă abstractă). combustibilii. Asigurarea de bunuri compensează cheltuielile impuse de repararea sau de înlocuirea acelor bunuri care sunt avariate. Până când nu suferă o pagubă.imobile prin destinaţie (animale afectate la cultură.bunuri corporale (bunuri care au o existenţă materială. . În funcţie de natura lor şi de clasificarea dată de lege. în execuţia unei obligaţii. nu putem afirma că primele plătite sunt pierdute. După regimul circulaţiei lor juridice avem: . .). . recoltele neculese). Foarte puţini oameni se întreabă cum se vor descurca în momentul în care. . fără a fi necesară consumarea substanţei sau înstrăinarea lor: construcţii. După modul de percepere: .bunuri aflate în circuitul civil (acele bunuri care pot face obiectul actelor juridice. în schimb. Asigurările de bunuri în România sunt. poate fi înlocuit cu altul fără a afecta valabilitatea plăţii). Bunurile imobile pot fi: . distruse sau pierdute. cele mai multe persoane nu realizează necesitatea unei asigurări. un beneficiu psihologic (starea de siguranţă pe care o oferă asigurarea). 1. . măsurare. După cum pot fi sau nu împărţite fără să-şi schimbe destinaţia: . chiar dacă asiguratul nu ajunge în situaţia de a fi despăgubit.bunuri determinate generic (acele bunuri care se individualizează prin însuşiri speciale sau ale categoriei din care fac parte. dar pe care părţile unui act juridic le consideră ca mobile prin ceea ce vor deveni: fructele.bunuri consumptibile (acele bunuri care nu pot fi folosite fără ca cea dintâi întrebuinţare a lor să nu implice consumarea substanţei sau înstrăinarea lor: banii. prin intermediul căreia se acoperă o parte a riscurilor cu care se confruntă persoanele sau firmele în activitatea lor de zi cu zi.bunuri neconsumptibile (bunurile care pot fi folosite repetat.bunuri divizibile (se pot împărţi fără să-şi schimbe prin aceasta destinaţia economică). După corelaţia dintre ele: . După cum folosirea lor implică sau nu consumarea sau înstrăinarea lor: . facultative. . După cum pot fi sau nu înlocuite în execuţia unei obligaţii civile: . aceştia conştientizează importanţa asigurării. transformabile). acţiunile care ţin a revendica un imobil). individualizarea se face prin cântărire. dar pentru clădirile şi construcţiile aparţinând persoanelor fizice. vor pierde într-un incendiu toate bunurile pe care le posedă. începând cu anul 1996. . În perioada 1990-1995 a continuat asigurarea prin efectul legii.Capitolul 7 ASIGURAREA DE PROPRIETĂŢI ŞI BUNURI 7. 6. . de exemplu. .imobile prin obiectul la care se aplică (sunt imobile prin obiectul la care se aplică uzufructul bunurilor imobile.bunuri principale (bunuri care pot fi folosite în mod independent. După modul cum sunt determinate: . bunurile pot fi mobile sau imobile.1 Tipuri de bunuri De-a lungul timpului. 3. servituţile. . speciale).mobile prin natura lor (bunuri corporale. numărare etc.bunuri nefungibile (care nu pot fi înlocuite cu altele.bunuri fungibile (acel bun care. fără a servi la întrebuinţarea unui bun). oamenii au căutat să descopere şi să aplice diverse metode de protecţie împotriva producerii unor evenimente ce pot determina avarierea sau distrugerea bunurilor şi proprietăţilor pe care le deţin. Prin “bun” se înţelege o valoare economică care este utilă pentru satisfacerea nevoii materiale şi spirituale a omului şi este susceptibilă de apropiere sub forma dreptului de proprietate. Numai atunci când se confruntă cu un astfel de risc.mobile prin anticipaţie (bunuri care prin natura lor sunt imobile.imobile prin natura lor. alimentele).bunuri accesorii (bunuri care sunt destinate să servească la întrebuinţarea altui bun principal). deci sunt inalienabile).bunuri individual determinate (acele bunuri care se individualizează prin însuşiri proprii. 2.bunuri scoase din circuitul civil (bunuri care nu pot forma obiectul actului juridic civil. Bunurile mobile pot fi: . . Anterior au funcţionat unele asigurări obligatorii: până în 1990 acestea au cuprins bunurile aparţinând unităţilor cooperatiste din agricultură precum şi clădirile şi animalele aparţinând populaţiei.mobile prin determinarea legii (valori mobiliare). 4. terenuri. pot fi dobândite sau înstrăinate prin act juridic civil). Asigurarea este una dintre aceste metode. fiind perceptibile simţurilor umane). 5.

este îndreptăţită la încasarea despăgubirii la producerea evenimentului desemnat în poliţă ca risc asigurat. o asigurare în numele ambelor părţi. o despăgubire. . fluvial sau aerian. .documentul justificativ care să ateste efectuarea plăţii primei de către asigurat. de obicei. . din statutul de proprietar al persoanei care doreşte să se asigure. în caz de distrugere totală a bunului sau clădirii asigurate.2 Elementele specifice contractului de asigurări de bunuri În cazul asigurării de bunuri. instalaţii. pot exista prevederi care limitează suma asigurată.asiguratul trebuie să fie într-o relaţie directă. Regula generală în asigurările de bunuri este ca interesul asigurabil să existe atât în momentul încheierii asigurării. iar dacă încasează valoarea totală a despăgubirii. cu obiectul asigurării.bunuri insesizabile (bunuri care nu pot fi urmărite pentru plata unei datorii). . maşini. deoarece. După cum sunt sau nu supuse urmăririi şi executării silite pentru plata datoriilor: . Persoanele din familia proprietarului – persoanele din familia proprietarului pot beneficia din utilizarea obiectului asigurării. inventar gospodăresc. titluri financiare. . În asemenea cazuri se încheie. pot avea un interes asigurabil. asiguratul revine în situaţia financiară pe care a avut-o înainte de survenirea evenimentului asigurat. fiind obligată să le ofere partea ce li se cuvine din despăgubire. maritim. contractul de asigurare de bunuri este un contract de despăgubire. decât proprietarul. Astfel. Beneficiarul este terţa persoană care. Acest principiu presupune ca. Există însă situaţii în care şi alte persoane. de regulă. sunt: . societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului sau beneficiarului desemnat în poliţă. manuscrise. cedează riscul asigurătorului. deoarece este responsabil din punct de vedere legal pentru orice daună produsă bunului respectiv.bunuri sesizabile (bunuri ce pot forma obiectul executării silite a debitorului). drepturi de proprietate intelectuală (documente.Proprietate ipotecată – în cazul unui contract de ipotecă. putem determina trei categorii de bunuri: a) Proprietăţi şi bunuri – în care includem clădiri. construcţii şi conţinutul lor. hârtii de valoare (bani. fluvial sau aerian. . deci. În cazul asigurării de bunuri. recunoscută legal. el o încheie în numele şi în folosul proprietarului şi. Din contractul de asigurare fac parte integrantă: .declaraţia de interes patrimonial faţă de obiectul asigurat. În contextul asigurărilor. în situaţii precum: . are dreptul legal de a asigura bunul sau clădirea respectivă la întreaga valoare. . opere de artă. ca urmare a producerii evenimentului asigurat. asigurătorul să plătească suma totală necesară pentru refacerea situaţiei financiare a asiguratului care a suferit o daună. ea va acţiona ca agent al celorlalţi proprietari. asiguratul este îndreptăţit să încaseze indemnizaţia de despăgubire doar dacă a suferit o daună şi doar în măsura în care a suferit efectiv o pierdere financiară. în cazul în care încheie o astfel de asigurare. Nici o instanţă de judecată nu poate sili o societate de asigurări să plătească despăgubiri către sau în interesul asiguratului. c) Mijloace de transport – terestru. bunuri casabile. timbre). adică să aibă de suferit în urma distrugerii obiectului asigurat.Proprietate aflată în custodie – custodele are un interes asigurabil în ceea ce priveşte proprietatea sau bunul pe care îl deţine în custodie.bunul menţionat trebuie să constituie obiectul asigurării. Nu este obligatoriu ca în baza unui contract de despăgubire. prin interes asigurabil se înţelege valoarea pecuniară a bunului. în baza contractului de asigurare. în contract. prin încasarea indemnizaţiei de despăgubire. Altfel spus. Asigurătorul este persoană juridică care se obligă să plătească asiguratului o anumită sumă de bani la producerea evenimentului prevăzut ca risc asigurat în contractul de asigurare. Condiţiile esenţiale pentru existenţa unui interes asigurabil în cazul unui bun. sau valoarea patrimonială ce poate fi pierdută pentru asigurat sau beneficiar. Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce are un interes patrimonial faţă de bunul asigurat şi care. . persoana respectivă va fi singura care va fi despăgubită. maritim. ceea ce determină existenţa unui interes asigurabil al acestora faţă de bunul respectiv. 7. b) Bunuri în tranzit – mărfuri care fac obiectul contractelor de transport terestru. Contractele de asigurare de bunuri au la bază principiul despăgubirii – un principiu fundamental al asigurării. însă. soft). ci doar poate pretinde proprietarului restituirea primelor de asigurare. animale şi producţie agricolă. interesul asigurabil decurge. Aceasta va putea beneficia de despăgubire doar în limita dreptului său de proprietate. prin intermediul contractului de asigurare. asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial licit în conservarea bunului respectiv.trebuie să existe posibilitatea producerii unei daune ce poate fi evaluată în bani. ambele părţi au un interes asigurabil: debitorul ipotecar în calitate de proprietar şi societatea ipotecară în calitate de creditor. Acest lucru nu înseamnă ca. Prin contractul de despăgubire. cât şi în momentul producerii riscului asigurat. pe care asiguratul o poate suferi în caz de pierdere sau de degradare a bunului asigurat.Proprietatea închiriată – chiriaşul nu este obligat să încheie un contract de asigurare a proprietăţii închiriate. utilaje. Obiectul asigurării în contractele de asigurări de bunuri şi clădiri poate fi reprezentat de: . dacă acesta nu are un interes asigurabil. expusă pierderii. Interesul asigurabil este o cerinţă de bază pentru existenţa oricărui contract de asigurare. pe baza clasificării oficiale din Legea 403/2004.Proprietatea în comun – o persoană care deţine în comun cu una sau mai multe persoane un bun sau o clădire.9. nu poate pretinde încasarea despăgubirii în urma producerii unui risc asigurat. Deci în asigurarea de bunuri. .poliţa de asigurare.condiţiile generale şi specifice. O persoană are un interes asigurabil dacă producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere financiară sau un prejudiciu persoanei respective.

▪ grindină. ▪ furtună.bunurile primite în folosinţă. în asigurarea de bunuri riscurile preluate în asigurare de societăţile de asigurare sunt: ▪ incendiu.poliţe de asigurare extinse (care acoperă.poliţe de asigurare “toate riscurile” (în care nu sunt numite riscurile acoperite. cu plata primei corespunzătoare sau le refuză. În principiu nu se pot asigura bunurile care. Conform acestei metode. şi câteva riscuri suplimentare). ▪ căderea pe clădiri a altor corpuri. separare. supraevaluarea bunurilor poate conduce la slăbirea preocupării asiguratului pentru prevenirea pagubelor. la preţurile uzuale de pe . există: . prelucrare. Bunurile sau alte valori (numerar. ▪ riscuri comerciale şi industriale – asociate clădirilor ce folosesc ca unităţi de producţie şi comercializare şi bunurilor aflate în acestea.bunurile ce fac obiectul unor contracte de concesionare. Suma asigurată reprezintă partea din valoarea expusă la risc pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea în cazul producerii riscului asigurat. . timbre poştale) pot fi asigurate şi în vederea furtului sau jafului. . La asigurările obligatorii de bunuri. majoritatea societăţilor de asigurări utilizează metoda penalizării. ▪ lovirea de către un autovehicul. suma asigurată se stabileşte pe baza normelor de asigurare. ▪ greutatea stratului de zăpadă cu gheaţă. în cazul asigurărilor de bunuri. ▪ prăbuşiri şi alunecări de teren. Pentru prevenirea subasigurării. În concluzie. ▪ ciocniri sau izbiri cu alte corpuri. Pentru stabilirea sumei asigurate. pe lângă riscurile prevăzute în poliţa standard. Cea mai utilizată metodă pentru determinarea valorii curente a unui bun constă în scăderea deprecierii estimate (procentul cu care a scăzut valoarea iniţială a bunului respectiv datorită uzurii) din valoarea de înlocuire a bunului respectiv la costurile curente. Evaluarea de asigurare reprezintă operaţiunea prin care se stabileşte valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare. . ▪ inundaţie. . curăţare. Astfel. subevaluarea bunurilor nu permite. ci doar excluderile). ▪ trăsnet. sumele stabilite de asigurător.bunurile primite spre păstrare. pentru cazurile de avarie accidentală. în funcţie de propunerea asiguratului. Suma asigurată reprezintă limita maximă a răspunderii asigurătorului şi constituie unul dintre elementele care stau la baza calculului primei de asigurare.. ▪ efectele unor substanţe chimice. În astfel de poliţe sunt acoperite riscuri cum sunt: ▪ ruperi sau deformări în timpul funcţionării. Cele mai multe societăţi de asigurări oferă produse de asigurare de bunuri pe mai multe niveluri. deoarece asigurarea este astfel concepută încât să nu permită sub nici o formă acordarea unei despăgubiri mai mari decât pierderile efective suportate de asiguraţi. ▪ ploaie torenţială. despăgubirea datorată se reduce proporţional cu raportul dintre suma asigurată şi valoarea curentă a bunului respectiv (principiul proporţionalităţii). în caz de pagubă. este necesar să se cunoască cât mai precis valoarea acestuia. . fie pentru asigurat. În cazul asigurării de bunuri. Riscul asigurat În asigurarea de bunuri există o clasificare a riscurilor în: ▪ riscuri civile – asociate clădirilor care folosesc ca locuinţe şi birouri şi bunurile din acestea. ▪ cutremur. Astfel. deoarece indemnizaţia de despăgubire plătită de asigurător în caz de producere a evenimentului asigurat se stabileşte în funcţie de valoarea bunurilor asigurate. utilaje şi instalaţii. Unele societăţi tratează aceste riscuri ca fiind de sine stătătoare. Pentru ca un anumit bun să fie cuprins în asigurare. În general. ▪ explozii. vopsire sau expunere spre vizionare. în timp ce altele le asigură complementar.poliţe de asigurare împotriva incendiului. prin valoarea bunurilor la data asigurării se înţelege: . nu mai pot fi folosite potrivit destinaţiei. din cauza degradării. iar cele facultative. fără însă ca ea să poată depăşi valoarea bunului în momentul încheierii asigurării sau. ▪ avalanşe de zăpadă. în condiţiile în care contractul de asigurare a fost încheiat pentru o sumă inferioară valorii bunului. în funcţie de riscurile acoperite. . Valoarea cu care sunt cuprinse bunurile în asigurare trebuie să fie stabilită în deplină concordanţă cu valoarea reală a acestora.poliţe de asigurare standard (care în general. închiriere sau locaţie de gestiune. Pe de altă parte. acoperă riscurile de incendiu. trăsnet. deoarece orice subevaluare sau supraevaluare poate avea consecinţe negative fie pentru asigurător. pentru unele bunuri.la clădiri şi construcţii – valoarea de înlocuire (costul construirii sau achiziţionării clădirilor/construcţiilor respective sau a unora similare din punct de vedere al parametrilor funcţionali sau constructivi. ▪ explozie. Suma asigurată nu poate să depăşească valoarea de asigurare (valoarea reală a bunului în momentul încheierii contractului de asigurare). explozie şi căderi corpuri).bunurile în proprietatea persoanelor fizice sau juridice. acordarea unei despăgubiri cu care asiguratul să poată compensa în întregime pierderea suferită. Unele societăţi de asigurare oferă asigurare pentru maşini. se procedează la evaluarea de asigurare. suma asigurată poate fi egală sau mai mică decât valoarea bunurilor respective. ▪ scurtcircuit etc.

Asiguratul este obligat să ia. .pentru colecţii şi obiecte de artă – valoarea de circulaţie (de piaţă). bunuri din metale nobile. toate măsurile şi să se conformeze tuturor recomandărilor făcute de asigurător pentru prevenirea producerii pagubelor. Există o relaţie directă între riscul preluat în asigurare şi mărimea primei de asigurare. . O limită specifică este o valoare bănească ce fixează limita superioară a despăgubirii pe care o va plăti asigurătorul. în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate. Prima de asigurare este un element foarte important al unui contract de asigurare şi reprezintă suma de bani pe care o primeşte asigurătorul de la asigurat. În cele mai multe cazuri.la materiile prime. . în cadrul aceleiaşi poliţe. În baza contractului de asigurare.pentru metale nobile neprelucrate. . în sensul că se acoperă fiecare articol asigurat sau fiecare incident până la o anumită limită a sumei asigurate. În cazul unităţilor de producţie. societăţile de asigurare diferenţiază bunurile asigurate pe clase de risc. comune). asiguratul trebuie să îndeplinească o serie de obligaţii specificate în condiţiile de asigurare. inflamabile. gradul de întrebuinţare şi starea de întreţinere a clădirii/construcţiei asigurate. Însă. se poate încheia şi pe perioade mai scurte. cotaţia la închiderea bursei din ultima zi lucrătoare. Există obligaţii corespunzătoare perioadei anterioare producerii unei daune şi obligaţii referitoare la procedura ce trebuie urmată de asigurat la producerea unei daune. pentru fiecare pagubă asociată unui anumit bun sau unei anumite categorii de bunuri. Aceste două metode sunt similare. înainte de data completării cererii de asigurare. Astfel. perle. . explozibile. a căror neîndeplinire poate conduce la rezilierea contractului sau la refuzul asigurătorului de a plăti despăgubirile. Asiguratul are şi obligaţia de a permite reprezentantului . Răspunderea asigurătorului mai încetează şi în cazul în care contractul de asigurare este reziliat. Cota de primă este diferenţiată în funcţie de felul bunului asigurat. astfel. se stabileşte o limită de sumă asigurată pentru fiecare bun identificat. determinată pe bază de cataloage şi/sau expertize. de frecvenţa şi de intensitatea producerii riscurilor asigurate.pentru bunuri casabile – valoarea de înlocuire.pentru bani în numerar. Într-un contract de asigurare nu este suficientă doar stabilirea datei de începere şi de încetare a contractului de asigurare. sunt acoperite atât bunurile identificate. iar asiguratul nu a achitat o rată la termenul stabilit şi nici în termenul de graţie oferit de asigurător. în unele poliţe se specifică o limită de suma asigurată pentru fiecare bun asigurat (“pe articol”). Limitele separate pot fi aplicate fiecăruia dintre cele câteva articole sau categorii de bunuri. După încheierea contractului de asigurare.pentru hârtii de valoare – preţul pieţei sau. . În general.piaţa locală) din care se scade uzura în raport cu vechimea. limitele de sumă asigurată din cadrul poliţei se aplică tuturor bunurilor neidentificate aparţinând categoriei de bunuri acoperite. dar. Obligaţiile asiguratului. poate exista situaţia în care bunurile sunt identificate. asiguratului îi revine obligaţia de a notifica asigurătorului. iar pentru bunurile neidentificate se aplică o singură limită în mod colectiv tuturor articolelor din cadrul acestui grup. după caz. întrebuinţarea şi starea de întreţinere a bunurilor respective. deoarece aceasta exprimă. pentru fiecare bun identificat se stabileşte o limită de sumă asigurată. număr de serie etc. Prima de asigurare se stabileşte aplicându-se cota de primă la suma asigurată şi se plăteşte anticipat integral sau în rate. situaţie ce apare în următoarele împrejurări: ▪ prima de asigurare se plăteşte în rate. de fapt. în conformitate cu prevederile legale şi/sau recomandările producătorului. şi încetează la ora 2400 a zilei la care încetează asigurarea. care este determinată pe bază de date statistice şi pe baza inspecţiei de risc. inventariate separat sau identificate şi.pe tipuri de localităţi (municipii. în scris. orice modificare faţă de datele comunicate la încheierea asigurării. asigurarea de bunuri se încheie pe o perioadă de un an. aparatură audio-video). timbre şi librete de economii – valoarea nominală. .. Limitele de sumă asigurată se pot aplica unui singur articol (clădire) sau unei categorii de bunuri (bunurile personale). de obicei. nepericuloase). Bunurile personale nu sunt. În cazul asigurărilor de bunuri. în timp ce în altele se prevăd limite de suma asigurată “pe incident”. . mărfuri şi altele asemănătoare – preţul de cost sau preţul de achiziţie al acestora. cotele de prime asigurate sunt diferenţiate: . Perioada asigurată reprezintă perioada pentru care asigurătorul este obligat să acopere daunele în baza poliţei. De asemenea. producerea evenimentului asigurat a devenit imposibilă. ▪ asiguratul a dat răspunsuri inexacte sau incomplete sau nu a comunicat asigurătorului schimbările esenţiale la împrejurările privind riscurile. mobilier. întocmindu-se o listă în care fiecare obiect este inventariat şi precis identificat prin descrieri. modificare ce poate agrava riscul asigurat. cu condiţia ca prima de asigurare să fi fost achitată. bijuterii. În asigurarea de bunuri se folosesc o varietate de limite în ceea ce priveşte suma asigurată. precum şi altele asemenea – preţul pieţei. iar pentru fiecare clasă se stabileşte o cotă de primă specifică. la cererea asiguratului. Uneori.la mijloacele fixe şi obiectele de inventar – valoarea din nou a acestora (valoarea de înlocuire). Una dintre obligaţiile asiguratului este aceea de a întreţine şi de a folosi bunurile asigurate în bune condiţiuni şi în conformitate cu dispoziţiile legale. “pe articol” sau “pe incident”. aceste limite sunt considerate limite separate. pe cheltuiala sa. Răspunderea asigurătorului începe la ora 000 a zilei menţionate în poliţă ca reprezentând începutul asigurării. pietre preţioase. materiale. din care s-a scăzut uzura în raport cu vechimea. valoarea riscului. în schimbul preluării în asigurare a riscului la care acesta este expus. Atunci când o poliţă conţine mai multe limite specifice. oraşe. a magazinelor şi depozitelor. cotele de primă se diferenţiază în funcţie de natura produselor folosite în procesul producţiei (combustibili. produse finite. în acest caz. ci trebuie să fie specificat momentul precis (ora) de intrare în vigoare sau de expirare a perioadei de valabilitate a contractului de asigurare.pe grupuri de bunuri (locuinţe. cât şi cele neidentificate.

la celelalte bunuri – costul reparaţiilor părţilor componente sau a pieselor avariate. . unităţile de pompieri sau alte organe de cercetare. În acest caz. încât refacerea prin reparare sau restaurare nu mai este posibilă sau încât cheltuielile implicate ar depăşi suma asigurată. este importantă măsura în care capacitatea asigurătorului de a-şi apăra interesele a fost afectată de întârziere. În cazul în care. • la bunuri a căror cantitate se exprimă în diverse unităţi de măsură – acea parte din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime sau a dispărut.să conserve dreptul de regres al asigurătorului împotriva celor vinovaţi de producerea daunei. restaurare acesta poate fi adus la starea în care se afla înainte de producerea evenimentului asigurat.locul unde se află resturile avariate sau distruse. ora.la bunuri a căror cantitate se exprimă în diverse unităţi de măsură – valoarea reală la data producerii evenimentului asigurat a cantităţii de bunuri distruse în întregime sau dispărute. a resturilor ce se mai pot întrebuinţa sau valorifica. În limita sumei asigurate. ori costul de înlocuire sau de recondiţionare a acestora.cheltuielile făcute în scopul limitării daunei. Cuantumul pagubei reprezintă: a) în caz de daună totală: .mărimea probabilă a pagubei. Prin paguba totală se înţelege: • la clădiri – distrugerea clădirii într-un asemenea grad.seria. iar valoarea acesteia nu poate depăşi cuantumul pagubei. data. reparare. . Atunci când se produce un risc asigurat. În înştiinţare trebuie precizate: . aceasta poate fi adusă la starea în care se află înainte de producerea evenimentului asigurat. este problema instanţei de judecată de a decide. După efectuarea inspecţiei de daună şi după verificarea încadrării în riscurile acoperite prin poliţă. salvarea. asigurătorul va contribui la despăgubire în mod proporţional. din care se scad uzura corespunzătoare pentru piesele noi sau recondiţionate şi valoarea resturilor ce se mai pot întrebuinţa sau valorifica. personal sau printr-o persoană împuternicită. sau dacă ar fi fost practic posibilă o înştiinţare mai rapidă. . din care se scad uzura şi valoarea. după caz. Cuantumul pagubei se stabileşte în funcţie de tipul pagubei: totală sau parţială. la aceeaşi dată. .să contribuie alături de asigurător la determinarea naturii şi a cuantumului pagubei. . din care se scade valoarea. .la celelalte bunuri – valoarea reală la data producerii evenimentului asigurat a bunului distrus sau dispărut. El trebuie să furnizeze toate informaţiile şi probele documentare solicitate de asigurător şi să permită acestuia să facă toate investiţiile necesare. prin protejarea. măsuri pentru limitarea pagubelor. în urma căruia asiguratul înregistrează o pagubă.la clădiri – costul reparaţiei. pentru acelaşi bun sau care acoperă aceleaşi riscuri. .la clădiri – valoarea de înlocuire a clădirii distruse. la data producerii evenimentului asigurat. depozitarea şi păstrarea resturilor valorificabile în condiţii corespunzătoare specificului fiecăruia. din care se scad uzura şi valoarea. furt.la bunuri a căror cantitate se exprimă în diverse unităţi de măsură – valoarea pierderii de calitate a acelei părţi din cantitatea totală care a rămas după pagubă şi care diminuează valoarea bunurilor respective. se declanşează automat mecanismul despăgubirii prin cerere de despăgubire înaintată de asigurat asigurătorului. la aceeaşi dată.cheltuielile legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii evenimentului asigurat. Constatarea şi evaluarea daunei. Despăgubirea se face în raport cu starea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat. Aceasta înseamnă că înştiinţarea trebuie făcută cât mai repede posibil. organele de poliţie. De asemenea. zile) sau poate prevede ca notificarea să fie făcută “imediat”. la data formulării cererii de despăgubire. Prin paguba parţială se înţelege: • la clădiri – distrugerea sau deprecierea parţială a clădirii în aşa fel încât. despre producerea pagubei. dacă aceasta împiedică o investigare şi o soluţionare promptă. Perioada de timp în care asiguratul este obligat să anunţe societatea de asigurare despre producerea daunei variază de la o societate la alta şi poate fi exprimată sub forma unei perioade efective de timp (ore. În cazul producerii unui risc asigurat. în funcţie de circumstanţe.felul bunurilor avariate sau distruse. asiguratul este obligat: . Dacă anunţul nu a fost făcut suficient de prompt. . explozie. . el neputând încasa de două ori aceeaşi despăgubire. în limita sumei asigurate. • pentru celelalte bunuri – avarierea bunului în aşa fel încât prin refacere.să ia. • la bunuri a căror cantitate se exprimă în diverse unităţi de măsură – deprecierea acelei părţi din cantitatea totală care a rămas după producerea evenimentului asigurat şi care diminuează valoarea bunurilor respective.să înştiinţeze imediat. numărul şi data emiterii poliţei de asigurare. se evaluează dauna şi se stabileşte valoarea despăgubirii.locul. cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele şi împrejurările producerii evenimentului asigurat şi la pagubele provocate. societăţile de asigurare acordă despăgubiri şi pentru: . încât refacerea prin reparare sau prin restaurare nu mai este posibilă sau cheltuielile implicate ar depăşi suma asigurată. Întârzierea poate fi dăunătoare asigurătorului. pe seama asigurătorului şi în limita sumei asigurate. asiguratul trebuie să declare existenţa acesteia. b) în caz de daună parţială: . a resturilor ce se mai pot întrebuinţa sau valorifica.să înştiinţeze imediat asigurătorul. prin refacere sau prin reparare sau restaurare.asigurătorului să efectueze inspecţia de risc ori de câte ori consideră că este necesar şi să pună la dispoziţia acestuia toate informaţiile necesare pentru evaluarea riscului. cauzele şi împrejurările producerii evenimentului asigurat. Plata despăgubirii. în caz de incendiu. transportarea. la data producerii evenimentului asigurat. mai există o asigurare. . . . a resturilor ce se pot întrebuinţa sau valorifica. suma asigurată şi nici valoarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat. . • la celelalte bunuri – distrugerea bunului într-un asemenea grad. .

persoanelor fizice majore care în mod statornic locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul. vor fi plătite de societatea de asigurare. În general. contra plăţii diferenţei de primă corespunzătoare. această metodă se utilizează mai ales în cazul asigurării auto. . în cazul franşizei deductibile. După fiecare daună. Franşiza poate fi deductibilă sau atinsă. împrejurările în care s-a produs. dacă se vor produce. De obicei. Înlocuirea bunului. Franşiza agregată se aplică pe o anumită perioadă de timp. precum şi alte documente care au legătură cu dauna. mărimea acesteia. sabotaj. În cazul în care. aceasta determină şi reducerea valorii primelor plătite de asigurat. asigurarea continuă pentru suma rămasă. . asiguratul va fi încurajat să instaleze un astfel de sistem. În caz de daună totală. Asigurătorii nu datorează despăgubiri nici pentru valori ale daunei ce se încadrează în limitele franşizei. În caz de daună parţială. După stabilirea valorii daunei. în cazul spargerii unui geam în urma producerii unui eveniment asigurat. Cu alte cuvinte. naţionalizare. contractantului. în poliţa de asigurare se prevede o franşiză. Plata unei indemnizaţii. radiaţii. De regulă. în astfel de cazuri. despăgubirea datorată se reduce proporţional cu raportul dintre suma asigurată şi valoarea bunului respectiv. despăgubirea se acordă numai pentru partea de daună care depăşeşte franşiza.prejudicii în urma actelor de confiscare. cu începere de la data producerii evenimentului asigurat. cheltuielile administrative ale asigurătorului efectuate în vederea soluţionării cazului de despăgubire pot fi mai mari decât suma plătită efectiv asiguratului ca despăgubire.reduce cheltuielile efectuate de asigurător în legătură cu despăgubirea – de cele mai multe ori.daunele provocate bunurilor menţionate în contractul de asigurare. contractantul sau beneficiarului asigurării. o persoană poate renunţa la instalarea unui sistem de alarmă contra spargerilor. o formă de specialitate poate să-l înlocuiască în numele asigurătorului. efortul sau banii pentru a preveni pagubele care. asigurătorul acoperă în întregime paguba – până la nivelul sumei asigurate – dacă aceasta este mai mare decât franşiza. există tendinţa ca societăţile de asigurare să deţină propriile ateliere de service auto. Franşiza reprezintă partea din valoarea fiecărei daune care este suportată de către persoana asigurată. terorism. Plata despăgubirii se face numai pe bază de acte care atestă existenţa daunei. asiguratul este obligat să înştiinţeze societatea de asigurare pentru regularizarea eventualelor despăgubiri. va trebui să suporte o parte din daună. contaminare. Majoritatea asigurătorilor auto au contract de colaborare cu ateliere de service auto. Franşiza deductibilă se scade în toate cazurile din valoarea daunei. Un exemplu de soluţionare prin înlocuire a unui caz de despăgubire este acela al asigurării obiectelor casabile. atunci când ştie că societatea de asigurare îi va acoperi pagubele rezultate în urma unui furt. În ţările cu tradiţie în domeniul asigurărilor.pagubele produse de război. societăţile de asigurare beneficiază de discount-uri. Există cel puţin trei metode prin care se poate acorda despăgubirea: 1.pagubele produse prin întreruperea folosirii bunurilor sau sistarea producţiei. explozii atomice. În condiţiile în care contractul de asigurare a fost încheiat pentru o sumă inferioară valorii bunului. În cazul franşizei atinse. printr-o asigurare suplimentară..încurajează măsurile de control al riscului – anumiţi asiguraţi nu sunt dispuşi să-şi cheltuiască timpul. Pentru restul perioadei de asigurare. Dacă bunul asigurat este gajat sau ipotecat unei bănci – în vederea obţinerii sau garantării unui credit. datorită măsurilor de salvare luate de asigurat pentru împiedicarea şi/sau limitarea consecinţelor producerii riscului. . indiferent de volumul acesteia din urmă. vandalism. precum: . revolte. Franşiza pe eveniment se aplică fiecărei daune în parte. Repararea bunului sau clădirii avariate. În cazul în care. a valorii după reparaţie etc. . despăgubirea se plăteşte băncii creditoare în limita sumei rămase până la achitarea creditului. beneficiarului asigurării sau a unui membru din conducerea persoanei juridice asigurate. Revenirea la suma asigurată iniţial se poate face la cererea asiguratului. suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubirii acordate. . prin distrugeri sau avarii. existenţa unei franşize. În locul plăţii unei indemnizaţii.pagubele indirecte provocate de scăderea preţurilor. dacă prin contract s-a convenit acest sistem de partajare a răspunderii între asigurat şi asigurător.asiguratului. franşiza are următoarele funcţii: .reduce nivelul primei de asigurare pe care asiguratul trebuie să o plătească – deoarece franşiza reduce cheltuielile efectuate de asigurător în legătură cu despăgubirea. Sarcina de a proba că dauna produsă este consecinţa directă şi nemijlocită a unui risc asigurat revine asiguratului. societatea de asigurări va decide asupra metodei de indemnizare. din partea firmelor de profil cu care colaborează. despăgubirea se acordă asiguratului. deoarece este conştient că în caz de furt. De exemplu.cheltuielile făcute pentru transformarea sau îmbunătăţirea bunurilor sau pentru repararea sau restaurarea nereuşită. valabilitatea poliţei. implică reducerea numărului de cereri de despăgubire. calitatea de asigurat sau beneficiar a persoanei care revendică despăgubirea. b) excluderile formulate expres în contract. Astfel. Asigurătorii nu datorează despăgubiri pentru două categorii de evenimente: a) evenimentele produse intenţionat sau din culpa: . . 3. în aceeaşi poliţă de asigurare de .. asigurătorul poate să repare bunul sau clădirea avariată prin producerea evenimentului asigurat. sechestrare luate de autorităţi. deoarece sunt eliminate cererile de despăgubire pentru pagubele de mică valoare. iar eventualele drepturi de despăgubire rămase se plătesc asiguratului. în cazul despăgubirilor de mică valoare. Franşiza se poate stabili pe evenimente sau ca sumă agregată. care prestează lucrările de reparaţii ale autovehiculelor asigurate. 2. . Majoritatea covârşitoare a cazurilor de despăgubire sunt soluţionate prin încasarea de către asigurat a unui cec ce reprezintă contravaloarea pierderii suferite. cu care se confruntă societatea de asigurare.

asigurătorul nu poate cere rezilierea imediată. . prin lege. Multe poliţe de asigurare pot fi reziliate de către asigurător înaintea expirării termenului de valabilitate al poliţei. Asigurarea lucrărilor de construcţii-montaj şi a răspunderii constructorului. utilajelor şi instalaţiilor împotriva avariilor accidentale. Anunţul anticipat trebuie să dea asiguratului timpul necesar pentru a obţine o nouă asigurare. care reprezintă valoarea cheltuielilor de emisiune a poliţei. în scris. rezilierea se poate realiza prin înapoierea poliţei către asigurător şi a unui anunţ scris. 5. Datele de intrare în vigoare sau de expirare precizează şi anul şi deci se schimbă în funcţie de ani. Anunţul anticipat previne problemele ce pot apărea dacă s-ar permite un anunţ de reziliere retroactiv. asiguratul este îndreptăţit la o rambursare a primelor necuvenite. parţial sau total. 8. Rezilierea de către asigurat. Rezilierea poate fi realizată atât de către asigurat. El este obligat. societăţile de asigurare abordează diferit asigurările de bunuri şi proprietăţi. Presupunând că primele au fost plătite în avans. Însă. Atunci când o poliţă este reziliată înainte de data normală de expirare. cele aferente timpului în care poliţa a fost în vigoare. i se poate solicita trimiterea unui preaviz de non-reînnoire asiguratului. asigurătorul va fi obligat să o acopere. 7. Asigurătorul poate refuza acoperirea bunului pentru următoarea perioadă asigurată. În mod normal. 4. în timp ce altele oferă poliţe doar pentru anumite riscuri. în momentul în care altă persoană devine proprietarul bunului asigurat.3 Tipuri de asigurări Din punct de vedere formal. Astfel. dacă a survenit o pagubă pe timpul acestei perioade. Dacă poliţa este reziliată de asigurător. 7. în contextul problematicii despăgubirilor trebuie menţionat şi faptul că asigurările de bunuri. despăgubirile plătite asiguratului. privind data la care poliţa va fi reziliată. O poliţă care expiră. o poliţă de asigurare poate să expire (la încheierea perioadei de asigurare). dacă în perioada precedentă nu s-au produs pagube. şi în ce circumstanţe poate fi reziliată poliţa. se poate stabili o franşiză pentru fiecare articol în parte sau o franşiză agregată pentru toate articolele asigurate în cadrul poliţei respective. În aceste condiţii. Asigurarea geamurilor. I se cuvin doar o parte. funcţionează pe principiul subrogaţiei. Rezilierea de către asigurător. Un asigurat poate să solicite rezilierea la o dată anterioară. de obicei. prima rambursată este calculată proporţional cu mărimea perioadei în care poliţa a fost valabilă. Asigurarea culturilor agricole. ce proceduri trebuie urmate. la data aniversării sale. 3. Asigurarea animalelor. Asiguratului îi este restituită prima corespunzătoare perioadei în care el nu mai este acoperit. 6. există posibilitatea de a rezilia poliţa la mijlocul termenului. ca şi cele de răspundere civilă. însă. chiar dacă nu s-a încasat prima pentru întreaga perioadă. cu condiţia să urmeze anumite proceduri. Data aniversării rămâne mereu aceiaşi. cu privire la data de la care doreşte să rezilieze contractul. când. Dacă poliţa este reziliată de către asigurat. Din această cauză este necesar ca poliţele de asigurare să includă clauze care să indice dacă. Asigurarea bunurilor şi valorilor împotriva furtului prin efracţie sau acte de tâlhărie. asigurătorului nu i se cuvin. de obicei. de asemenea. sustrăgându-se asiguratului în dreptul său de recurs asupra acestora. 1. de la terţele persoane răspunzătoare de producerea pagubei. asiguratul trebuie să facă o notificare scrisă asigurătorului. în mod obişnuit.Rambursarea primelor la rezilierea poliţelor. Totuşi. Asigurătorul poate rezilia contractul de asigurare în situaţiile specifice în condiţiile de asigurare şi care se pot referi la: neplata primei de asigurare la data scadentă. a altor construcţii şi a conţinutului acestora pentru cazurile produse de incendiu şi altor calamităţi În ceea ce priveşte această categorie de asigurări există unele diferenţe în abordarea acestora de către societăţile de asigurări.bunuri sunt acoperite mai multe articole. Asigurarea maşinilor. de obicei. este reînnoită sau nu. doar la aniversarea poliţei. dispariţia obiectului asigurării. îndreptăţit la un preaviz de reziliere. cu cât timp înainte este necesar a fi anunţată rezilierea. Să vedem în continuare care sunt obiectul şi particularităţile următoarelor asigurări: 1. un asigurat poate reînnoi poliţa când aceasta expiră. atunci când rezilierea este generată de apariţia unor situaţii care nu depind de el. Asigurarea clădirilor. Asiguratul poate rezilia contractul de asigurare. a altor construcţii şi a conţinutului acestora împotriva incendiului şi a altor calamităţi. în general. Încetarea contractului de asigurare Un contract de asigurare poate să înceteze să mai producă efecte juridice prin mai multe metode. oglinzilor şi altor bunuri casabile. În majoritatea cazurilor. anticipat. constatarea relei credinţe a asiguratului. asiguratul poate rezilia poliţa în orice moment. care sunt suportate în continuare. care specifică ziua şi luna în care intră iniţial în vigoare. cum se determină primele de plătit sau rambursările. imposibilitatea producerii riscului asigurat. să anunţe asiguratul. 2. Deşi schimbarea asigurătorilor sau întreruperea poliţelor se face. din prima rambursată se scade o penalizare. Poliţele cu perioade de asigurare a căror mărime este mai mare de un an prevăd încheierea sau recalcularea primelor la fiecare aniversare. poate să nu mai fie reînnoită (societatea de asigurare nu mai acceptă preluarea în asigurare a riscului pentru o nouă perioadă asigurată) sau poate să fie reziliată (întreruperea acoperirii prin asigurare la cererea unei părţi). Unele iau în considerare toate riscurile ce pot afecta aceste bunuri. cât şi de către asigurător. sau prin contract. Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice. Creditorul ipotecar al asiguratului este. De obicei. primele pentru întreaga perioadă de asigurare. cu un anumit număr de zile în avans faţă de data rezilierii. Asigurarea clădirilor. Acest lucru constituie o clauză distinctă a contractului de asigurare şi permite asigurătorului să recupereze. În fine. cine are dreptul de a iniţia rezilierea. şi anume: .

explozie.suma pentru care se solicită asigurarea. . afumare. precum şi în următoarele situaţii. inspecţia de risc se efectuează cu ajutorul unor instituţii specializate. materialele. . cărţi etc.). alte societăţi fac poliţe separate pentru riscurile respective sau la cererea asiguratului cuprind în aceeaşi poliţă mai multe riscuri. acceptarea contractării asigurării se face pe baza inspecţiei de risc. ▪ maşini. tehnologiile utilizate care pot agrava riscurile asigurate.cheltuielile privind demontarea sau mutarea clădirii sau a altei construcţii pentru a se putea reduce paguba. îmbrăcăminte. a altor construcţii şi a conţinutului acestora pe baza poliţei de incendiu A. • avariilor accidentale produse la instalaţiile de gaz. conţinutul cabinetelor profesionale şi al birourilor (mobilă.unele societăţi emit condiţii particulare unice privind asigurarea bunurilor împotriva incendiilor. furtună. restaurante. uzine. etc. . • pierderii sau dispariţiei bunurilor asigurate. semifabricatele. uragan. dacă aceasta nu este urmată de incendiu. . Pentru platforme industriale..unele societăţi cuprind în aceeaşi poliţă mai multe riscuri: de incendiu plus cel al calamităţilor naturii însă. ▪ pe grupuri de bunuri. • dărâmării. îndeosebi în legătură cu obiectul activităţii. Societatea de asigurări nu acordă despăgubiri în cazurile prevăzute în condiţiile generale de asigurare. inventarul gospodăresc şi alte mijloace fixe. unelte. combinate.investigaţii şi constatări. a) Asigurarea clădirilor. împrejurimile. adică în funcţie de felul bunurilor cuprinse în grupă.date statistice în legătură cu cuantumul pagubelor produse în ultimii doi ani şi cu cauzele acestora.aprecieri asupra riscului. căldură. Primele datorate de asiguraţi la acest tip de asigurare sunt diferenţiate: ▪ pe tipuri de localităţi. Pentru mijloacele fixe (altele decât clădiri şi construcţii) şi elementele materiale ale mijloacelor circulante se acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse acestora ca urmare a: • carbonizării sau topirii acestora. aflate în clădiri sau construcţii. avalanşe de zăpadă şi căderea pe clădiri sau alte construcţii a unor corpuri. trăsnet. muzee. demontării sau mutării în alt loc a clădirilor sau a altor construcţii învecinate sau cele în care se aflau bunurile asigurate. din care să rezulte: . depozite de mărfuri. .separat pentru fiecare clădire. Suma asigurată se stabileşte în funcţie de cererea asiguratului: . ▫ pagubele produse aparatelor electrice numai prin acţiunea curentului electric.unitatea care solicită asigurarea şi obiectul activităţii acesteia. provenită dintr-o sursă normală de căldură. tarifele de prime se diferenţiază în funcţie de felul şi destinaţia bunurilor respective. . mai deosebite.. Riscuri civile În acest tip de asigurare sunt cuprinse următoarele categorii de bunuri: .clădirile şi tot ce se află în jurul acestora şi care constituie proprietate comună. . • prăbuşirii clădirii sau a altor construcţii.pagubele produse clădirilor sau altor construcţii prin izbirea lor de către un autovehicul. b) Asigurarea clădirilor. produse de următoarele riscuri: incendiu. chiar dacă acţiunea curentului electric a fost cauzată de trăsnet. pătare ori pârlire. produsele finite şi alte mijloace circulante materiale. cutremur de pământ. ▪ obiecte de inventar. materialelor şi combustibilului care se folosesc în procesul de producţie. instalaţii. ▫ pagubele produse bunurilor puse la căldură sau la foc pentru prelucrare. bun sau pentru unele bunuri din aceeaşi categorie prevăzute în tariful de prime. În cazurile mai complexe. respectiv pentru conţinutul acestora. alte societăţi stabilesc condiţii particulare distincte privind poliţa de incendiu. în care se aflau bunurile asigurate. ▪ după cum bunurile reprezintă clădiri. birouri. ▪ mărfurile. felul materialelor din care sunt executate clădirile sau alte construcţii. precum şi a izbirii lor de un vehicul.cheltuielile reclamate de curăţenia locului unde s-a produs paguba în măsura în care sunt în legătură cu riscurile asigurate şi sunt necesare pentru executarea lucrărilor de reparaţii. obiecte de artă. clădirile în curs de construcţie. după cum este vorba de riscuri civile. materiile prime şi auxiliare. motoare. a altor construcţii şi a conţinutului acestora pentru cazurile produse de incendiu şi altor calamităţi În acest tip de asigurare sunt cuprinse bunuri cum ar fi: ▪ clădirile şi alte construcţii care servesc drept locuinţe. inundaţie. utilaje. alte construcţii sau conţinutul acestora. construcţie. . însă. felul materiilor prime. . indiferent dacă acestea se referă la bunuri cu afecţiune civilă sau la bunurile cu destinaţie comercială sau industrială. separat pentru clădiri şi alte construcţii.global pentru toate bunurile din aceeaşi grupă prevăzută în tariful de prime. prăbuşire sau alunecare de teren. aparatură electrică. teatre. În ambele cazuri. însă acesta plăteşte o primă suplimentară. aflate în clădiri sau construcţii. ▫ pagubele produse instalaţiilor electrice numai prin acţiunea curentului electric. apă. . canal sau încălzire centrală. La clădiri şi alte construcţii se acordă despăgubiri şi pentru: . grindină. Se asigură despăgubire în caz de pagube la bunurile asigurate.bunurile casnice. comerciale sau industriale. obiect. dacă aceasta nu este urmată de incendiu. ploaie torenţială. cauzate direct de riscuri asigurate. oxidare. dacă aceasta se face pentru a opri întinderea pagubei. pentru: ▫ pagubele produse numai de fermentaţie.

registre. de forma de proprietate a capitalului şi de locul unde se execută lucrări. inducţie. Riscuri comerciale şi industriale Sunt primite în acest tip de asigurare următoarele categorii de bunuri: ▪ clădirile folosite în acest domeniu. prin furt. explozie. cheltuieli de demolare şi evacuare la cererea asiguratului prin plata unei prime suplimentare. produse finite. căderea pe maşini. respectiv o asigurare de bunuri şi una de răspundere civilă.ruperi sau deformări în timpul funcţionării. ◦ lovirea de către vehicule rutiere. indiferent dacă acestea au sediul în ţara noastră sau în străinătate. erupţii vulcanice.defecte de construcţie. daunele indirecte precum lipsa de beneficiu. unda sonică. ▪ utilajele. utilajele şi instalaţiile aflate în dotarea unităţilor sau la domiciliul asiguratului pot fi asigurate pentru: . . de turnare sau de montare. Primele de asigurare sunt diferenţiate pe grupe de bunuri sau după felul bunurilor din grupă. Diferenţa dintre valoarea astfel determinată şi valoarea bunurilor rămase întregi. indiferent dacă are caracterul unor lucrări permanente sau al unora temporare. □ bunuri primite spre folosinţă.pagubele produse în mod lent datorită uzurii sau întrebuinţării acestora. apoi se estimează cheltuielile reclamate pentru construirea din nou a părţilor distruse sau pentru repararea celor avariate. separat pentru fiecare maşină. a) Asigurarea de bunuri În această asigurare se cuprind: □ bunuri încorporate în obiectivul de construcţii-montaj în curs de execuţie. . utilajelor şi a instalaţiilor pentru cazuri de avarii accidentale Maşinile. ▪ hârtii de valoare. ▪ bunuri casnice şi obiecte de artă. Plata despăgubirii se face după scăderea prealabilă pentru fiecare eveniment. cutremur de pământ. registre. supratensiune. uragan.pagube produse de inundaţii. precum şi cele prilejuite de măsurile de stingere sau de dărâmare în timpul incendiului sau după producerea acestuia. ciocniri sau izbiri cu alte corpuri. salvate sau recuperate. În plus. iar unele dintre acestea şi în funcţie de ramura ori subramura în care lucrează. Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru: . grindină. Pentru bunurile mobile se estimează valoarea bunurilor asigurate la momentul producerii evenimentului asigurat în funcţie de calitate. trăsnet. O despăgubire limitată pentru astfel de daune (de exemplu la 10% din valoarea despăgubirilor pentru daunele directe) poate fi introdusă printr-o clauză specială. Această asigurare include două secţiuni distincte ale aceluiaşi contract. ambalaje. asigurătorul acordă despăgubiri pentru daunele directe şi materiale cauzate bunurilor asigurate de incendiu. ▪ materii prime. Pentru titlurile de credit pentru care este prevăzută procedura de reconstituire. Asigurarea maşinilor. incendiu. precum şi suplimentar pentru cele provocate de: ◦ stricăciuni pricinuite prin măsuri ale autorităţilor în scopul de a împiedica sau de a opri incendiul. folosinţă sau chirie nu se despăgubesc. a părţilor acestora şi a obiectelor transportate de acestea. ◦ explozie. Determinarea daunei se face astfel: la clădiri se estimează valoarea la momentul producerii riscului asigurat. ◦ căderea aparatelor de zbor şi a vehiculelor spaţiale. starea de folosinţă etc. care nu a fost provocată de dispozitive explozive. B. greutatea stratului de zăpadă. Asigurarea lucrărilor de construcţii-montaj şi a răspunderii constructorului Asemenea tip de asigurare se poate încheia de către societăţile din domeniul de construcţii-montaj. □ materiale aduse pe şantier şi care urmează a fi încorporate în lucrare sau a servi la executarea acesteia. . de materiale. utilaj sau instalaţie.Se acordă despăgubiri pentru daunele directe şi materiale cauzate bunurilor asigurate de incendii. care rămâne în sarcina asiguratului (franşiză). furtună. Sumele asigurate se stabilesc potrivit cererii asiguratului. greutatea stratului de zăpadă sau gheaţă. semifabricate. discuri şi benzi pentru maşini electronice. uzură. a unui membru al familiei acestuia. asigurătorul acoperă numai cheltuielile ocazionate de reconstituirea acestora şi nu de valoarea nominală a acestora. precum şi suplimentar pentru alte riscuri. reprezintă dauna. fenomene atmosferice. fenomene electrice. asigurătorul despăgubeşte numai cheltuielile de refacere a acestora. fişe. mărfurile în refrigerare. ◦ fum. materiale. 2. . gaz sau vapori. □ instalaţiile şi echipamentele de construcţie. la acest tip de asigurare se acordă despăgubiri şi pentru daune indirecte. Prin plata de către un asigurat a unei prime suplimentare în poliţa de asigurare de incendiu mai pot fi incluse riscuri cum ar fi: cutremur. a unui anumit cuantum din suma asigurată. echipamentele şi mobilierul. în păstrare sau cu chirie de la beneficiarul lucrării. documente. ploaie torenţială. a unui membru al conducerii unităţii asigurate ori a unui prepus al asiguratului. avalanşe de zăpadă. Ca şi riscurile civile. utilaje sau instalaţii a unor corpuri. inundaţie. prăbuşire sau alunecare de teren. 3.pagubele care s-au produs din culpa asiguratului. □ maşinile de construcţie. avarii la instalaţiile de apă. din care se scad: deprecierea suferită şi valoarea recuperabilă a părţilor rămase. bani. lipsa apei în cazane sau recipiente. ◦ alte eventuale asemenea riscuri. scurt-circuit. Pentru documente.

pagubele care se situează sub limita franşizei prevăzute în contract şi care rămân în sarcina asiguratului. Nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse de: ▪ penalizări datorate ca urmare a nerespectării de către asigurat a termenelor de execuţie sau a altor obligaţii contractuale. precum şi pe perioada de garanţie. ▪ cheltuielilor de judecată pe care asiguratul trebuie să le plătească reclamantului. ▪ amenzi de orice fel şi cheltuieli penale. numărul de lucrători. plus valoarea maşinilor. □ cheltuieli făcute ca urmare a creşterii preţurilor şi a salariilor peste cele luate în calcul la întocmirea devizului. fenomene atmosferice şi ale naturii. ◦ pentru răspunderea civilă legală a asiguratului faţă de terţi – o sumă apreciată de acesta. până la predarea definitivă a obiectului către beneficiar. . ▪ influenţe directe sau indirecte ale exploziei nucleare. de timbru şi alte taxe legale. pentru prejudicii de care răspunde în baza legii. accidente ale mijloacelor de transport în timpul transportului materialelor asigurate sau în timpul descărcării şi încărcării acestora. pentru prejudiciile de care asiguratul devine responsabil în baza legii faţă de terţe persoane şi pentru care trebuie să plătească sume cu titlu de dezdăunare. □ diferenţele de tarif pentru transportul aerian sau expres al unor bunuri. ▪ război declarat sau nedeclarat. Asigurarea se încheie pe durata executării lucrărilor de construcţii-montaj. ▪ grindină. ▪ pierderii sau avarierii accidentale a bunurilor acestora întâmplate în perioada de valabilitate a contractului în legătură cu construcţia asigurată. rebeliune. munca de noapte ori în zilele de sărbătoare. la cererea asiguratului. revoluţie. ▪ pagubele indirecte. din ţara respectivă. ▪ întreruperea construcţiei-montajului. □ taxe vamale. instalaţiilor.□ cheltuielile de curăţare a terenului sau de înlăturare a resturilor rămase în urma unei pagube cuprinse în asigurare. exprimată în lei sau valută prevăzută în contractul de construcţii-montaj.răspunderea decurgând din vătămări corporale sau îmbolnăviri ale salariaţilor constructorului. la cererea asiguratului. război civil. durata asigurării se prelungeşte în schimbul plătirii unor prime suplimentare. Suma asigurată reprezintă: ◦ pentru pagube materiale – valoarea totală a contractului de construcţii-montaj. însă dacă lucrările au o durată mai mare de şase luni. chiar dacă acestea sunt ca urmare a unui eveniment asigurat. ▫ sumele datorate cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată. Asigurarea se încheie pentru suma declarată de asigurat. În cazul prelungirii perioadei de construcţie-montaj peste termenul convenit. precum şi pentru pagubele materiale pricinuite terţilor. Plata primelor de asigurare se efectuează de regulă anticipat. furt prin efracţie din depozite. echipamente cauzate direct de riscurile asigurate.deteriorării produse oricărui bun. pe baza regulilor de carantină sau vamale. căderea pe bunuri a unor corpuri. utilajelor. Asigurătorul îl despăgubeşte pe asigurat. ca urmare a: ▪ vătămării corporale accidentale sau îmbolnăvirii. Părţile pot conveni ca despăgubirea să se facă în numerar. import ilegal. ▫ pagubele materiale cauzate construcţiei-montajului în perioada de garanţie. . ale radiaţiei sau infectării radioactive. La cererea asiguratului această valoare poate fi întregită cu o anumită sumă reprezentând celelalte cheltuieli cuprinse în asigurare (transport. taxe. b) Asigurarea de răspundere civilă În acest tip de asigurare se cuprinde răspunderea constructorului pentru vătămări corporale suferite de terţi. în funcţie de: natura lucrării de construcţii-montaj pe care o execută. transport ilegal.cheltuielile pentru refacerea. . ▪ pagubele pricinuite unor instalaţii subterane. maşinile şi utilajele folosite. ▫ cheltuielile de curăţare a locului sau de înlăturare a resturilor rămase în urma producerii unui eveniment asigurat. . Asigurătorul acordă despăgubiri pentru: ▫ pagubele materiale cauzate bunurilor de: incendiu. Nu se acordă despăgubiri pentru: . ▪ acţiuni de contrabandă.). ploaie torenţială şi inundaţie pentru materialele ţinute în aer liber. dispariţia unor unelte. Dacă lucrarea se execută în străinătate. plata se poate face şi în rate. prin înlocuire sau prin separare. din ordinul oricărui guvern sau oricărei autorităţi publice. în limitele prevăzute în contract. ▪ confiscarea sau distrugerea. ▪ pagubele produse autovehiculelor care au dreptul să circule pe drumurile publice sau pagubele pricinuite de acestea terţilor. □ cheltuielile făcute cu transportul bunurilor cuprinse în asigurare. etc. suprafeţe de teren sau clădiri de vibraţii sau prin deplasarea sau slăbirea bazei de sprijin. dacă au fost folosite în afara perimetrului şantierului sau fără legătură directă cu lucrările de construcţiemontaj. materialelor şi a altor bunuri folosite la executarea acestuia. pe bază de proces verbal de recepţie. repararea sau înlocuirea bunurilor cuprinse în asigurare. ▪ pagubele produse culturilor agricole şi forestiere. se va ţine seama de legislaţia şi uzanţele în materie. beneficiarului sau oricărei firme care are legătură cu construcţia asigurată sau ale membrilor familiilor acestora. □ cheltuielile pentru munca suplimentară. pe şantier sau în imediata apropiere. Pagubele se despăgubesc numai dacă depăşesc cuantumul franşizei convenite.

În cazul schimbării împrejurărilor esenţiale privind riscul în cursul executării contractului de asigurare.bunurile din dependinţe. aflate în spaţii adiacente ce aparţin locuinţei.mobilă. sau le refuză. Asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracţie sau prin acte de tâlhărie La acest tip de asigurare există unele diferenţe de abordare a acesteia de la o societate de asigurări la alta. Asigurătorul adesea limitează cuantumul despăgubirii pe care se obligă să o suporte în cazul producerii riscului asigurat. . a zidurilor. asiguratul este obligat să ia o serie de măsuri vizând mijloacele de închidere şi protecţie a clădirii în care se află bunurile asigurate. b) Asigurarea de furt şi tâlhărie pentru riscuri comerciale şi industriale Bunurile cuprinse în această asigurare sunt cele aparţinând unităţilor economice pentru care există riscul de a fi sustrase prin furt sau tâlhărie. starea de folosinţă a bunurilor şi de alte criterii. cărţi. Pagubele produse se despăgubesc până la costul construirii părţii distruse sau reparării părţii avariate inclusiv celelalte cheltuieli cuprinse în asigurare. . tablouri. . documente de arhivă şi alte bunuri necesare pentru birouri particulare sau cabinete particulare care comunică cu locuinţa. La stabilirea despăgubirii. pardoselilor sau a plafoanelor. În schimbul unui adaos de primă. a) Asigurarea de furt şi tâlhărie pentru locuinţe şi birouri Bunurile cuprinse în această asigurare pot fi: . Aceasta nu poate depăşi suma asigurată nici cuantumul pagubei şi nici valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat.acte de vandalism şi daune cu ocazia furtului. pe întreaga perioadă a asigurării.În situaţia de scurtare a perioadei de construcţie-montaj asigurătorul se angajează să restituie o parte din prima încasată. a unui procent pentru anumite grupe de bunuri şi/sau sub forma unei sume maxime pentru totalitatea bunurilor sustrase la producerea unui eveniment. . escaladare. se ţine seama de franşiza convenită. Răspunderea asigurătorului începe în momentul deschiderii şantierului. prin împuterniciţii acestora sau cu ajutorul experţilor. sub forma unei sume fixe pe obiect. .furt comis prin: spargerea mijloacelor de închidere şi de protecţie.acte de vandalism şi daune produse cu ocazia furtului sau tâlhăriei. . . pe care asiguraţii le acceptă în mod complementar. formulare. Constatarea şi evaluarea pagubelor produse de riscul asigurat se efectuează de către asigurător împreună cu asiguratul. Asigurătorul despăgubeşte pagubele materiale şi directe de pierdere sau deteriorare a bunurilor cauzate de: . Dacă contractul de asigurare s-a încheiat pentru o valoarea mai mică decât cea a contractului de construcţiemontaj. familie sau angajaţi ai acestora.tâlhăriei în locuinţă. cauzate prin: . materiale sau alte bunuri şi se încheie la data predării obiectului către beneficiar. valoarea de înlocuire. şi anume: ◦ unele societăţi emit poliţe distincte pentru cele două categorii de bunuri asigurate: cele din locuinţe şi birouri şi cele din unităţile de producţie şi comercializare. . ◦ unele societăţi tratează furtul şi tâlhăria ca riscuri de sine stătătoare în timp ce altele le consideră evenimente asigurate. materii prime. aparate de filmat şi fotografiat. tâlhăriei sau tentativelor de comitere a acestora. sisteme electronice de calcul. asiguratul este obligat să înştiinţeze fără întârziere în scris pe asigurător. obiecte de artă. componente. În caz de producere a evenimentului asigurat. bijuterii. Pentru răspunderea civilă a asiguratului faţă de terţi despăgubirea se stabileşte pe baza înţelegerii dintre părţi şi cu acordul asigurătorului sau a hotărârii judecătoreşti în conformitate cu legislaţia din ţara în care se realizează construcţia. sosirii primului lot de utilaje. în asigurare pot fi cuprinse şi avariile accidentale produse la maşini.ustensile. despăgubirea se reduce corespunzător raportului dintre suma înscrisă în contractul de asigurare şi valoarea contractului de construcţie-montaj la data producerii riscului asigurat. cu o valoare egală cu cea a daunei acoperite de asigurător. Despăgubirea este acordată pentru daunele directe şi materiale. Este vorba de: .obiecte de îmbrăcăminte. 50% din prima de asigurare totală. 4. cu plata primei corespunzătoare. Pentru a putea beneficia de dreptul de despăgubire. registre.utilaje.metale şi pietre preţioase. utilizarea cheilor false sau originale prin sustragerea de la asigurat. Despăgubirea se stabileşte în funcţie de starea bunului asigurat în momentul producerii evenimentului asigurat. utilaje şi pagubele produse în timpul seismelor. colecţii.tâlhării produse în localurile de desfăşurare a activităţii. mobilier. blănuri. suma asigurată se diminuează. Asigurătorul limitează cuantumul despăgubirilor pentru unele categorii de bunuri la un anumit procent din suma totală asigurată. alte societăţi acceptă asigurări fie pentru bunurile civile fie pentru bunurile comerciale şi industriale. . bunuri electronice şi electrocasnice. Suma asigurată se stabileşte de asigurat în funcţie de structura. c) Asigurarea de furt şi tâlhărie limitată la anumite bunuri şi valori . echipamente şi mobilier.produse finite.furtul comis prin pătrunderea în locuinţă.documente. argintărie. până la sfârşitul perioadei de asigurare în curs. în măsura în care pagubele înregistrate nu depăşesc. .

furtună. Poliţele de asigurare a gospodăriilor oferă o acoperire largă. a părţilor metalice sau din lemn. precum şi următoarele categorii de bunuri sau valori: . .. cu condiţia să fie îndeplinite. asigurate la data producerii riscului asigurat. expoziţie etc. precum şi greşita montare iniţială. . al bunurilor sau valorilor înscrise în contract. poliţa de asigurare complexă a gospodăriilor persoanelor fizice reprezintă instrumentul cel mai flexibil şi cel mai util pentru asigurarea bunurilor mobile şi imobile pe care le deţin indivizii şi familiile acestora. a instalaţiilor electrice a lămpilor de neon. pentru riscul de furt prin efracţie sau acte de tâlhărie. în condiţiile prevăzute de codul penal. explozie. Cuantumul pagubei este egal cu valoarea bunurilor avariate sau distruse. fie separat pe fiecare bun sau pentru unele bunuri din aceeaşi grupă.pagubele produse becurilor electrice. tavanelor. cât şi pentru asigurarea împotriva anumitor daune în care răspunderea lor civilă poate fi implicată. Pentru obiectele de muzeu. rulote sau alte asemenea. tonete. uragan. Asigurarea geamurilor.incendiu. indiferent de materialele din care sunt construite. sumele asigurate se stabilesc separat pentru fiecare bun în parte. precum şi a mobilierului şi a sistemului de alarmă. . Primele de asigurare sunt diferenţiate în funcţie de felul bunurilor asigurate.. Primele de asigurare sunt diferenţiate în funcţie de locul unde se săvârşeşte furtul şi de felul bunurilor sau valorilor. fie global pentru toate bunurile din aceeaşi grupă.o asigurare de bunuri. Nu se acordă despăgubiri în cazurile prevăzute în condiţiile generale şi nici pentru: . grindină. în condiţiile prevăzute în codul penal. cum ar fi: avarierea sau distrugerea ramelor geamurilor sau oglinzilor asigurate. .valorile. Se acordă despăgubiri pentru: . Asigurătorul nu asigură despăgubiri dacă organele de poliţie nu confirmă furtul sau tentativa de furt prin efracţie sau prin tâlhărie ori dacă la aceasta nu s-a înregistrat o reclamaţie în legătură cu furtul sau cu tentativa de furt. inclusiv cele produse prin acţiunea animalelor. oglinzi sau alte bunuri casabile asigurate. Asigurarea se poate încheia fie cu indicarea fiecărui curier şi la sumele la care se face asigurarea pentru fiecare curier. prin violenţă sau ameninţări. Sumele asigurate se stabilesc la cererea asiguratului. .pagubele produse prin spargerea sau deteriorarea pereţilor acoperişului.pagubele produse prin furtul prin efracţie al bunurilor sau valorilor înscrise în contract. Se asigură facultativ: . inundaţie. putând fi ajustată în scopul satisfacerii nevoilor specifice a deţinătorilor de poliţe. uşor de modificat şi flexibilă. 6. fie numai cu indicarea numărului curierilor şi a unei sume globale la care se face asigurarea. pentru riscul de furt sau acte de tâlhărie asupra curierilor.bunurile sau valorile aflate în: gherete. pentru cazurile de spargere sau crăpare Se încheie de persoane juridice pentru pagubele la geamuri. cutremur de pământ.O astfel de asigurare se încheie de către persoanele juridice. din care se scade valoarea resturilor ce se mai pot întrebuinţa sau valorifica. Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice Dintre toate poliţele de asigurare de bunuri. trăsnet. fie separat pentru fiecare dintre ele.bunurile ce se află în localurile din afara localităţilor şi care nu au paznic permanent sau nu sunt locuite în permanenţă. prin acte de tâlhărie. a instalaţiilor de apă sau de canal. de aur şi valorile ce nu sunt păstrate în dulapuri de fier. e) Asigurarea valorilor pentru furt prin acte de tâlhărie asupra curierilor Se acordă despăgubiri pentru pagubele produse prin furtul săvârşit prin acte de violenţă sau ameninţări. .pagubele produse bunurilor asigurate numai prin căldura provenită de la o sursă normală de căldură.pagubele conexe.pagubele produse bunurilor sau valorilor înscrise în contractul de asigurare. ferestrelor şi duşumelelor la clădiri. chioşcuri. . . asupra uneia sau mai multor persoane din conducerea sau din serviciul asiguratului. . măsuri de pază şi protecţie. prin întrebuinţarea cheilor originale dacă acestea au fost însuşite prin acte de furt şi tâlhărie.lucrări de montare. d) Asigurarea bunurilor sau valorilor în localul asiguratului În această asigurare nu se cuprind bunurile care nu mai pot fi utilizate din cauza degradării. asupra unuia sau mai multor curieri. uşilor. aflate în localuri prevăzute în contract. . 5. . cu excepţia cazurilor când acestea sunt expuse în muzee sau expoziţii.mărfurile sau orice produse aflate în vitrinele exterioare ce nu fac corp comun cu clădirea sau altă construcţie arătată în contractul de asigurare. Nu se acordă despăgubiri în cazurile prevăzute în condiţiile generale şi nici pentru pagubele săvârşite de orice angajat sau prepus al angajatului.pagubele produse prin furtul. precum şi animalele.mijloacele fixe care prin volumul sau greutatea lor ori faptul că sunt zidite nu pot fi expuse furtului. . Această poliţă este o poliţă pachet pentru că include: . oglinzilor şi a altor bunuri casabile. Sumele asigurate se stabilesc la cererea asiguratului fie global pentru toate bunurile din aceeaşi grupă prevăzută în tariful de prime.bunuri sau alte valori aflate în localul asiguratului.faptele oamenilor. demontare sau mutare a bunurilor asigurate. .accidente de orice fel. . produse prin spargere sau crăpare de: .pietrele preţioase sau obiectele de platină.

carbonizarea sau topirea bunurilor. documente.pagubele produse bunurilor asigurate de avarieri sau distrugeri prilejuite de măsurile de salvare luate în timpul producerii riscului asigurat.pierderea sau dispariţia bunurilor asigurate.mobilier şi obiecte casnice. precum şi izbirea lor de către un vehicul. Nu se acordă despăgubiri nici pentru pagubele indirecte şi nici pentru cele produse de operaţiuni militare în timp de război. corespunzătoare gradului de invaliditate permanentă. mijloace de transport cu tracţiune animală.unelte agricole. dacă locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul. din cauza degradării. pomicole. ocupaţie militară. . Răspunderea asigurătorului începe după cinci zile de la expirarea zilei în care s-au achitat primele de asigurare şi s-a întocmit contractul de asigurare şi încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea. trăsnet.comiterea furtului prin efracţie cu participarea unor persoane care locuiesc în acelaşi apartament cu asiguratul. Nu se cuprind în asigurare următoarele categorii de bunuri: . soţul sau soţia acestuia. Nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse de: . explozie. c) Asigurarea de răspundere civilă La acest tip de asigurare se acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul şi membrii familiei acestuia trebuie să le plătească cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată pentru prejudiciile de care răspund în baza legii: .produse agricole.autovehicule şi ambarcaţiuni de orice fel. . . apă.maşinile. . hârtii de valoare.cauze necuprinse în asigurare. . . bijuterii. apreciată pe baza preţurilor cu amănuntul. canal sau încălzire centrală. .furt prin efracţie. În caz de invaliditate permanentă. iar în caz de deces de 50% din aceeaşi sumă. . în drum spre acesta sau în alte locuri. Suma asigurată se stabileşte global pentru toate bunurile. Suma de asigurare plătită de acest tip de poliţă se plăteşte independent de alte sume de care beneficiază asiguratul respectiv pentru cazurile de accidente. acte. b) Asigurarea de invaliditate permanentă şi de deces În această asigurare sunt cuprinşi: asiguratul. motociclete şi biciclete. . Sumele asigurate se plătesc în cazul în care invaliditatea permanentă sau decesul s-a produs de evenimente subite.bunurile care nu mai pot fi folosite potrivit destinaţiei lor. instalaţiile. grindină. se plăteşte doar o parte din suma asigurată. viticole.o asigurare de invaliditate permanentă şi de deces. . la locul de muncă. . . mai puţin uzura.inundaţii produse în timpul formării unor lacuri de acumulare sau al schimbării artificiale a cursurilor de apă. . a) Asigurarea de bunuri Această asigurare se referă la următoarele categorii de bunuri aparţinând persoanelor fizice: . pietre preţioase. greutatea stratului de zăpadă sau gheaţă. . motoarele şi electromotoarele destinate producţiei. părinţii şi copiii acestuia. animaliere şi alimentare. .furtul prin efracţie al bunurilor asigurate în clădiri sau alte construcţii nelocuite sau părăsite. Se acordă despăgubiri în caz de pagube produse de: . demontare sau mutare a clădirilor sau construcţiilor în care se găseau bunurile asigurate. produsele din lemn. Se cuprind în asigurare atât bunurile asiguratului cât şi cele aparţinând persoanelor ce locuiesc şi gospodăresc împreună cu acesta şi toate bunurile ce sunt depuse în locurile în care asiguratul este proprietar. .cheltuielile făcute pentru limitarea pagubelor. . stupi de albine. viticole. inundaţie. . potrivit cererii asiguratului. . instrumentele şi alte bunuri din ateliere. iar dacă aceasta este parţială. pomicole. . .căderea unor corpuri pe clădirile sau alte construcţii în care se aflau bunurile asigurate ori prăbuşirea clădirilor sau construcţiilor respective.dărâmare.incendiu.o asigurare de răspundere civilă. Suma astfel calculată nu poate depăşi un anumit plafon stabilit de asigurător. dacă aceasta se face cu scopul de a opri întinderea riscului. fără voinţa asiguratului. majorată cu 25%. cutremur.avarii accidentale produse la instalaţiile de gaz. aparatele. alunecare de teren.produse agricole.banii. fără să depăşească valoarea bunurilor respective.distrugerea sau avarierea de către un risc asigurat a clădirilor sau a altor construcţii în care se aflau bunurile respective. suma asigurată este de 100% din suma asigurată iniţial a tuturor bunurilor. la locuinţa acestuia. invazie. .furaje. viticole. agricole şi pentru deservire zootehnică. Suma se plăteşte în întregime în caz de invaliditate permanentă totală. avalanşe de zăpadă.spargerea bunurilor casabile din sticlă. drepturi de pensie şi alte drepturi din sistemul asigurărilor sociale. pomicole şi animaliere obţinute de asigurat în gospodăria sa şi care urmează a fi valorificate.. rebeliune sau revoluţie. uneltele. furtună.explozii organizate în scop lucrativ.

suma asigurată corespunde valorii de procurare sau a celei de inventar. taxe de sacrificare). dacă pierirea animalelor s-a produs după 60 zile de la data plăţii primelor de asigurare.în cazul persoanelor fizice. situat la acelaşi nivel sau la un nivel inferior. furtuna. Mărimea despăgubirii este dată de diferenţa dintre valoarea animalului şi valoarea recuperărilor (carne.proprietarului imobilului în care se aflau bunurile asigurate.. Primele de asigurare se stabilesc pe specii. leziunile interne. pentru accidentarea persoanelor şi avarierea bunurilor. . asociaţii agricole şi societăţi comerciale agricole şi are ca obiect culturile agricole sau rodul viilor. de peste 40 kg şi indiferent de vârstă. Volumul primelor de asigurare se regularizează trimestrial funcţie de variaţia efectivelor de animale. .animalele bolnave sau aflate în localităţi unde s-a instituit carantina. lână etc. insolaţia. Suma asigurată la asigurarea de răspundere civilă este egală cu suma asigurată pentru bunurile din gospodărie.). atacul animalelor sălbatice.animalele din gospodării ce nu respectă regulile sanitar-veterinare de îngrijire. cutremurul. Prima de asigurare se stabileşte pe grupe tarifare şi pe categorii de judeţe. . produse de incendiu sau explozie. inclusiv şi anemia infecţioasă. a unui animal sănătos din aceeaşi specie. Sumele asigurate se stabilesc pe baza propunerii asiguratului şi ţinând seama de următoarele criterii: . . Asigurarea animalelor Obiectul asigurării îl constituie: . fără a putea depăşi un anumit plafon stabilit de asigurător.valorii funcţie de greutatea în viu şi preţurilor de contractare practicate la momentul respectiv. Dacă la producerea riscului asigurat se constată că suma asigurată a fost stabilită la o valoare mai mare decât cea reală. pe piaţa locală. . înecul. . asfixierea. cauzate de o inundaţie produsă în apartamentul în care se aflau bunurile asigurate.furajarea sau adăpostirea necorespunzătoare. Asigurarea acoperă pierderile cantitative la recoltă. suma asigurată nu poate depăşi valoarea de pe piaţa locală a animalelor respective. îngheţul târziu de primăvară. 7. 8. explozia.animalele aparţinând persoanelor fizice ce locuiesc în Delta Dunării. incendiul provocat de descărcări electrice. inclusiv ca urmare a infiltrării apei provenite din inundaţia respectivă. Asigurarea culturilor agricole Asigurarea culturilor agricole se practică de către persoane fizice. Sunt excluse riscuri precum: seceta. rasă. întreţinere şi folosire a animalelor.maltratarea sau uciderea intenţionată. pentru pagubele datorate în calitate de locatar. în timp util.ovinele şi caprinele de peste un an. crusta de gheaţă. .îmbolnăviri.neanunţarea organelor veterinare. Riscurile acoperite sunt în general următoarele: grindina. . rase şi grupe de vârstă de animale.cabalinele în vârstă de 1-15 ani. .nu se iau în considerare cheltuielile făcute de asigurat pentru prevenirea sau micşorarea pagubei (medicamente. înscrisă în contractul de asigurare. vârstă. Valoarea animalului este stabilită pe baza: . instalaţii electrice. .în caz de accident.bovinele şi porcinele de peste şase luni. asfixierea. . alunecările de teren. Nu pot fi asigurate: . Se acordă despăgubiri şi pentru cheltuielile făcute în procesul civil de asigurat şi membrii familiei acestuia dacă au fost obligaţi la dezdăunări. asigurătorul va despăgubi paguba reală.porcinele din îngrăşătorii aparţinând persoanelor juridice. îngheţul timpuriu de toamnă.valorii. Nu se acordă despăgubiri la pierirea sau sacrificarea animalelor din fapte culpabile precum: . după 5 zile de la data plăţii primelor de asigurare. . intoxicaţia. la pierirea animalului. . sensibilitatea ei la factorii de risc din teritoriu şi statistica daunelor din zona respectivă. stare de întreţinere şi productivitate.terţilor. Nu se acordă despăgubiri pentru cazurile în care paguba s-a produs cu intenţie de asigurat sau de familia acestuia.la animalele de reproducţie procurate din import. în cazuri de boală sau accident. avalanşele de zăpadă. iar dacă suma asigurată a fost subdimensionată. Riscurile asigurate sunt pieirea sau sacrificarea fortuită a animalelor ca urmare a următoarelor evenimente: .neprezentarea la vaccinări şi tratament. alunecările de teren. trăsnetul. pardoseală. la domiciliul asiguratului. căderile. pomilor şi al hameiului. ferestre. inundaţia. . grindina. dăunătorii agricoli. asigurătorul are obligaţia să acopere paguba numai în limita sumei asigurate. hrănire. sex.locatarului imobilului învecinat. . piele. consultaţii medicale. Pentru efectivele mari de animale se practică o asigurare globală care se încheie fără termen şi include toate animalele din aceeaşi specie care au împlinit vârsta de cuprindere în asigurare.în caz de boală.la porcinele din îngrăşătorii suma asigurată se stabileşte pe baza greutăţii medii şi a preţului de achiziţie a cărnii în viu practicat de întreprinderile de industrializare a cărnii. furtuna şi uraganul. prăbuşirea. Răspunderea asigurătorului începe: . cu excepţia culturilor de tutun la care se asigură şi pierderile calitative provocate de grindină. pentru pagubele la bunurile asigurabile sau la pereţi. ploile torenţiale. . bruma. funcţie de specificul culturii.accidente precum incendiul. . la data producerii riscului asigurat. îngheţul. uşi.

pentru culturile agricole răsădite: din momentul răsădirii pentru toate riscurile cuprinse în asigurare. Asiguraţii sunt obligaţi să respecte toate regulile agrotehnice şi să ia măsurile specifice de prevenire a distrugerilor sau vătămărilor. şi pe perioada dintre apariţia inflorescenţei şi înflorire. Prin legea 381/2002 privind acordarea de despăgubiri în caz de calamităţi naturale în agricultură. Cuantumul pagubei rezultă din înmulţirea producţiei probabile cu gradul de distrugere a riscului produs. Despăgubirea se stabileşte funcţie de starea culturilor la momentul producerii riscului asigurat dar fără a depăşi valoarea producţiei probabile. . Producţia probabilă se stabileşte înmulţind producţia medie la hectar din ultimii trei ani cu recolte normale. Gradul de distrugere se stabileşte prin raportarea numărului de plante distruse la numărul total de plante de pe un număr de parcele de referinţă. incendiu. . iar în cazul producerii riscurilor asigurate să înştiinţeze în scris asigurătorul în termen de cel mult cinci zile.pentru rodul viilor. sau din momentul răsădirii pentru riscurile de îngheţ. pomilor şi hameiului: din momentul înfloririi sau contra unei prime suplimentare. dar şi pentru stimularea asigurărilor propriu-zise prin subvenţionarea primelor de asigurare plătite de asiguraţi. Dacă o cultură rămâne doi ani consecutivi fără daune şi despăgubiri atunci în anul următor prima de asigurare se reduce cu 10% faţă de anul anterior. Răspunderea asigurătorului începe la date diferite funcţie de tipul riscului asigurat astfel: . Dacă într-un an se despăgubeşte un anumit prejudiciu prima pentru anul următor se majorează cu 10%. În cazul asigurărilor multianuale se practică un sistem de prime bazat pe principiul Bonus-Malus. uragan. cuantumul pagubei sau suma asigurată. . cu suma maximă ce se poate asigura pe unitatea de măsură specifică.pentru culturile agricole însămânţate: din momentul însămânţării pentru riscurile de ploaie torenţială sau alunecări de teren. grindină. Răspunderea asigurătorului încetează din momentul recoltării sau culesului. statul constituie prin bugetul de stat sume destinate nu numai despăgubirilor excepţionale.Durata asigurării poate fi anuală sau multianuală.

asigurarea de deces si asigurarea mixta de viata. Care sunt principalele deosebiri dintre asigurarile de viata si asigurarile generale (non-viata). Definiti raportul contractual de asigurare. Capitolul 5 Definiti asigurarile de accidente. Capitolul 3 Detaliati elementele asigurarilor. organizatia Lloyd’s. Care sunt caracteristicile contractului de asigurare. Care sunt factorii de subscriere analizati de asigurator.INTREBARI DE AUTOVERIFICARE Capitolul 1 Explicati si exemplificati diferenta dintre notiunile de „risc” si „incertitudine”. Punctati deosebirile dintre societatile comerciale de asigurare. Care sunt clasele de asigurari de viata si respectiv clasele de asigurari generale. definite prin Legea 403/2004. Ce elemente trebuie urmarite in diferentierea ofertelor de asigurari de viata ale companiilor concurente. Ce forme de protectie impotriva riscurilor pot fi adoptate de catre persoanele fizice. Care sunt riscurile specifice persoanelor juridice si ce deosebiri exista intre riscurile pure si cele speculative. . suplimentar si substitutiv. Ce sunt asigurarile interne si asigurarile externe. Care sunt conditiile de intrare si mentinere in asigurare. Care este obiectul asigurarii si modul de plata a indemnizatiei in cazul asigurarii managerilor pentru riscurile de accidente. Ce inseamna „selectia riscurilor” pentru un asigurator. asociatiile mutuale de asigurare. respectiv juridice. Ce conditii cumulative trebuie sa indeplineasca un fenomen pentru a putea fi cuprins in asigurare. Definiti formele simple ale asigurarilor de viata: asigurarea de supravietuire. Ce este valoarea de rascumparare a contractului. Modificari posibile ale contractului. cererea si oferta de asigurari si reasigurari. Ce sunt riscurile asigurabile. Ce prevederi contine asigurarea standard de accidente. Capitolul 6 Delimitati asigurarile private de sanatate de asigurarile sociale de sanatate. Caracterizati asigurarile de viata de tip „unit-linked”. Ce tipuri de fonduri pot fi constituite pentru surmontarea efectelor producerii anumitor riscuri si care sunt avantajele si dezavantajele lor. tontine. intr-o economie moderna. Ce reprezinta „hazardul moral” si „selectia adversa”. Cine constituie. Care este obiectul asigurarii si modul de plata a indemnizatiei in cazul asigurarii familiale de accidente. Capitolul 4 Punctati deosebirile dintre asigurarile de viata si asigurarile de persoane. Care sunt cele mai uzitate tipuri de asigurari de accidente. Capitolul 2 Definiti categoria de „asigurare”. Prin ce se caracterizeaza asigurarile colective de viata. Definiti asigurarile private de sanatate de tip complementar. Care este obiectul asigurarii si modul de plata a indemnizatiei in cazul asigurarii calatorilor pentru cazurile de accidente. Care sunt riscurile specifice persoanelor fizice. Care sunt principalele prevederi ale Legii 212/2004 privind asigurarile private de sanatate. Care sunt principiile de despagubire si in ce situatii se aplica acestea. Care sunt caile de diversificare a contractelor simple de asigurari de viata. Prin ce se caracterizeaza asigurarile prin efectul legii (obligatorii) si respectiv asigurarile contractuale (facultative). respectiv riscurile neasigurabile. Ce sunt asigurarile directe. Care este obiectul asigurarii si modul de plata a indemnizatiei in cazul asigurarii de accidente „Turist”. respectiv asigurarile indirecte. Care este obiectul asigurarii si modul de plata a indemnizatiei in cazul asigurarii de accidente a angajatilor unei firme.

. Care este obiectul asigurarii si continutul indemnizatiei in cazul asigurarii medicale pentru calatorii in strainatate. Obiectul asigurarii (bunuri. Suma asigurata si determinarea valorii bunurilor asigurate. Obiectul asigurarii (bunuri. Obiectul asigurarii (bunuri. riscuri) si continutul despagubirii in cazul asigurarii complexe a gospodariilor persoanelor fizice. riscuri) si continutul despagubirii in cazul asigurarii animalelor. Obligatiile asiguratului in asigurarile de bunuri. Obiectul asigurarii (bunuri. a altor constructii si a continutului acestora. Capitplul 7 Interesul asigurabil in asigurarile de bunuri. utilajelor si a instalatiilor. Care sunt motivele de reziliere a contractului pentru asigurat. Care este obiectul asigurarii si continutul indemnizatiei in cazul asigurarii medicale pentru interventii chirurgicale. Obiectul asigurarii (bunuri. riscuri) si continutul despagubirii in cazul asigurarii culturilor agricole.Care sunt principalele categorii de asigurari private de sanatate. Riscurile asigurabile in asigurarile de bunuri. Care este obiectul asigurarii si continutul indemnizatiei in cazul asigurarii medicale pentru boli incurabile. Perioada asigurata si raspunderea asiguratorului. riscuri) si continutul despagubirii in cazul asigurarii lucrarilor de constructii-montaj si a raspunderii constructorului. riscuri) si continutul despagubirii in cazul asigurarii masinilor. respectiv asigurator. Care este obiectul asigurarii si continutul indemnizatiei in cazul asigurarii medicale standard. riscuri) si continutul despagubirii in cazul asigurarii cladirilor. Obiectul asigurarii (bunuri. Care sunt principalele tipuri de asigurari de bunuri. Constatarea si evaluarea daunei si plata despagubirii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful