Identitate culturală şi etnocentrism

Georgescu Mădălina Georgia Grupa 5

Page 1

Definiția dată de UNESCO considera cultura ca "o serie de caracteristici distincte a unei societăți sau grupă socială în termeni spirituali. tradiţii religioase etc. petrecerea timpului liber. ritualuri. imagini) şi memoria obiectivă (obiecte. cărţi. Pentru a putea defini conceptele de identitate culturală şi etnocentrism. vom explica mai întâi termenul care le subsumează şi din care ele aparţin: şi anume cultura. norme abstracte. p. cuvintele. media interactivă (telefonul). Adică include modul de îmbrăcare al oamenilor.383). ştiinţa care se ocupă cu „studiul vieţii sociale umane. 2003. cultura reprezintă „ansamblul modelelor de gândire.wikipedia. numere. televiziune). intelectuali sau emoționali" (http://ro. Ea este de fapt o moştenire transmisă prin intermediul unor coduri de comunicaţie specifice: gesturile. inclusiv materializarea acestor modele în lucruri” (Mihăilescu. În aceeaşi manieră sunt perpetuează şi gesturi. cuvinte. Cultura cuprinde deci componente ideale (credinţe. a grupurilor şi a societăţilor” (Giddens. 2000. Cultura se însuşeşte prin forme diferite ale memoriei. mass media (presa. valori.10). religia. atitudine şi acţiune ce caracterizează o populaţie sau o societate. Cultura provine din latinescul “colere”. dar ulterior stabilită de August Comte ca sociologie.Identitate culturală şi etnocentrism Sociologia. radio. materiali. stiluri de viaţă. reguli). care se traduce prin "a cultiva"/"a onora" şi se referă în general la activitatea umană. p.) şi componente materiale (îmbrăcăminte. peisaje. mijloace de transport etc. scrisul şi artele. şi anume: memoria subiectivă (reflexe. Page 2 .org/wiki/Cultur%C4%83) .). norme etc. iniţial denumită „fizică socială”. În accepţia dată termenului de către sociologi. cunoştinţe teoretice. unelte. reprezintă contextul ştiinţific în care temele titlului nostru au fost abordate şi dezvoltate.

Există de asemenea şi ansambluri specifice de trăsături şi complexe culturale caracteristice unor grupuri. Occidentul modern consideră uciderea deliberată a unui nou-născut o crimă îngrozitoare. pp. îndeosebi la problemele ridicate de dimensiunea biologică a fiinţei umane. O identitate culturală a unui popor poate fi foarte diferită de o alta. este clar că majoritatea adulţilor nu aprobă neapărat un stil vestimentar rebel. Identitatea culturală este dată de propriile modele unice de comportament ale unei culturi care o diferenţiază de celelalte culturi. în cadrul unei culturi generale. ci şi în interiorul aceleiaşi societăţi. bebeluşii de sex feminin fiind adesea sugrumaţi după naştere din cauza faptului că erau priviţi ca o piedică pentru familie. Desigur că această diversitate este foarte importantă. primele alcătuind subculturi. Gradul de omogenitate socială şi de toleranţă a fiecărei societăţi determină numărul şi diversitatea acestor subculturilor. menţionată şi de Anthony Giddens. în timp ce cultura chineză tradiţională vedea această practică ca ceva comun. au stabilit că există trăsături şi complexe culturale comune majorităţii sau totalităţii culturilor. Din perspectivă funcţionalistă.Astfel ajungem şi la ideea de indentitate culturală. trăsătura fiind cea mai simplă caracteristică a unei culturi. uneori chiar contrastând într-o manieră radicală. dar mergând în acest sens. dat fiind faptul că există o diversitate culturală remarcabilă. însă în cazul persoanelor în vârstă nici nu se pune problema de acceptare a acestui stil de viaţă al tinerilor. subculturile asigură un rol de coeziune socială. Un exemplu ar fi teoria evoluţiei a lui Charles Darwin. nicidecum ca un avantaj. rol pe care Page 3 . Spre exemplu. Cu toate că după epoca lui Darwin a fost perfecţionată. ajungem la o întrebare: există şi trăsături culturale comune tuturor societăţilor? Antropologii care au studiat această problemă. cum ar fi cazul adolescenţilor care se îmbracă diferit în raport cu adulţii şi care adoptă un vocabular uneori înţeles doar de ei. 2000. În funcţie de trăsăturile unei culturi.26-28). în „Sociologie”(Giddens. Diversitatea culturilor mai sus menţionată se manifestă nu numai în cazul culturilor clar diferenţiate. Există grupuri de oameni care practică complexe culturale neacceptate de restul societăţii. teoria continuă să se bucure de o largă răspândire. dar şi de asocierea acestor trăsături din care rezultă complexe culturale. rezultă o mare diversitate a culturilor. Acestea sunt denumite universalii culturale.

nu se opun în toate privinţele. iar punctul central este reprezentat de o cutie sau un dulap construit în zid. adică cei care alcătuiesc lista de mai sus. ci au doar anumite aspecte diferite faţă de cele incluse culturii generale. cum este cazul delincvenţilor. însă totul este realizat într-un limbaj străvechi şi secret. O practică a grupului Nacirema este legată de gură. iar dacă ei nu ar practica ritualurile legate de gură. Vis-a-vis de identitatea unei culturi. Astfel că ei se consideră prizonieri în acest trup şi încearcă să înlăture aceste caracteristici printr-un sistem întreg de practici ritualice şi ceremonii.32-33): grupul Nacirema. Page 4 . fiindcă pe durata vieţii sale. maxilarele s-ar scofâlci. care la rândul lor îi răsplătesc cu daruri. de care nu-şi dau seama decât atunci când au contact cu alte culturi diferite. Acestea reprezintă grupuri de indivizi diferite de cultura dominantă. putem spune că de multe ori. Alţi vrăjitori descifrează codul străvechi şi oferă poţiunea băştinaşilor. Cel mai bun exemplu în a ilustra un tip de identitate culturală este cel prezentat de Giddens (Giddens. faţă de care aceştia „manifestă o groază şi o fascinaţie aproape patologică”. ar suferi de sângerări ale gingiilor. care contrastează cu normalitatea obişnuită lor. Vrăjitorii sunt consideraţi cei mai puternici doctori. iar înclinaţia sa naturală este către neputinţă şi boală. Fiecare gospodărie are mai multe altare în acest sens. chiar şi cele mai extremiste. pp. sau mai multe. ritualuri care nouă ni se vor părea stranii sau prea exotice. 2000. valori şi trăsături opuse faţă de cele dominante. Însă contraculturile. care se opun. Poţiunile magice sunt de fapt liste de ingrediente tămăduitoare prescrise de doctori specializaţi. studiat în cadrul unei investigaţii ştiinţifice de către Horace Miner. Se crede că aceasta execută o influenţă supranaturală asupra tuturor relaţiilor sociale.societăţile masificate nu-l pot asigura. în care sunt păstrate „numeroasele vrăji şi poţiuni magice fără de care nici un băştinaş nu crede că ar putea trăi”. Credinţa fundamentală a grupului Nacirema rezidă în ideea conform căreia corpul uman este urît. Adică indivizii îşi pot satisface nevoia de apartenenţă prin integrarea într-un astfel de grup. un individ poate aparţine mai multor subculturi. O altă categorie determinată de trăsături şi complexe culturale sunt contraculturile. Atenţia cercetătorului s-a focalizat pe ansamblul de ritualuri practicat de acest grup. având astfel o identitate. prietenii şi iubiţii i-ar părăsi sau i-ar respinge. pentru membrii societăţii respective acea cultură reprezintă normalitatea. Aceştia au norme. efectele ar fi dezastruoase: dinţii le-ar cădea.

integrându-se civilizaţiei occidentale” (Bonte. p. fie ontologic (primitivismul). sau la rasism. drept nefireşti sau chiar revoltătoare. De aceea băştinaşii practică aceste ritualuri în fiecare zi.220). este cea a lui Giddens. care constă în introducerea în gură a unui mic mănunchi de fire de păr de porc. a acelora care nu se conformau normelor societăţii. adică etnocidul şi genocidul. omenirea ia sfârşit la frontiera sa lingvistică. 1999. mai ales ritualul gurii. Această perspectivă a fost preluată şi de Sţiinţele Umane. O formă atenuată a etnocentrismului constă în recunoaşterea diversităţii culturale din momentul ierarhizării fie logic (mentalitatea prelogică). etnică. O formă extremă sau în orice caz de natură extremistă poate duce la acţiuni reprobabile: negarea şi distrugerea altor culturi şi a altor popoare. făcând analogie cu vârstele vieţii. poate conduce la intoleranţă manifestată sub mai multe forme. etnocentrismul reprezintând judecarea altor culturi prin comparaţie cu cea căreia îi Page 5 .G. estetice. scoşi din normalul culturii noastre. însă nu atât de nuanţată şi exactă. Barbarii din lumea greco-romană. Conform „Dicţionarului de etnologie şi antropologie”.O altă idee a credinţei lor este aceea că între caracteristicile orale şi cele morale există o relaţie strânsă.Summer în 1907. mai diferite de cele ale unei societăţi date”(Bonte. O altă definire a etnocentrismului. în natură. p. împreună cu alte prafuri considerate magice. în momentul în care au anexat diversitatea culturală etapelor unei deveniri sociale uniforme. cei consideraţi sălbatici ai civilizaţiei occidentale sunt termenii prin care istoria arată că încă de atunci. 1999. religioase. după care mişcă mănunchiul într-o serie de gesturi formalizate. Este clar că. privim aceste trăsături ale identităţii culturale ale respectivului grup. sociale. Termenul „etnocentrism” a fost utilizat pentru prima dată de W. din firescul cu care suntem obişnuiţi. diversitatea culturală refuza şi respingea ce era în afara culturii.220). care trebuie să devină adulţi. chiar la frontiera de clasă sau de castă”. justificat prin teorii pseudoştiinţifice. Astfel au fost desconsiderate istoria umană şi procesul de hominizare: „primitivii actuali nu sunt nici copii mari întârziaţi în afara timpului şi nici martori vii ai timpurilor preistorice. Însă o astfel de centrare a unei etnii pe ea însăşi. etnocentrismul desemnează o atitudine colectivă ce constă din „repudierea formelor culturale: morale. fie istoric (stadiile de civilizaţie) sau fie retoric (societăţi făcute să dispară). „Pentru fiecare grup social.

care considerau că aveau misiunea de a civiliza restul lumii. dar şi negative. întrucât nu sunt explicate toate formele de etnocentrism la care se referă şi nici nu sunt diferenţiate. 2000. Mihăilescu afirmă despre această definiţie că este „prea limitativă”. Astfel că persoanele etnocentriste sunt cele cu un grad mai scăzut de educaţie. frecvent. Ce-a de-a treia definiţie dată etnocentrismului se referă la raportarea la propriul grup.52). Putem da multe exemple de popoare care au avut de suferit de pe urma naţiunilor etnocentriste: africanii transportaţi în Brazilia la mijlocul sec. p. simţi şi acţiona. avem de-a face cu fenomenul de etnocentrism”(Mihăilescu. a stabilit o legătură între personalitatea individului şi cât de etnocentriste sunt. când modul propriu de viaţă este considerat singura cale normală de a gândi. negrii din Africa de Sud din timpul apartheidului. dar şi inventarea şi difuzarea conceptului de rasă în sine. chiar dacă la per total el apare ca o constantă. Pot apărea astfel efecte pozitive. dar şi cu prejudecăţile faţă de anumite etnii. 2000.237). Mihăilescu afirmă că acesta întăreşte coeziunea socială a grupurilor.33). Un exemplu Page 6 . Nu este o coincidenţă faptul că apariţia rasismului s-a produs în epoca de început a colonialismului. 2003. dar totodată provoacă şi tensiuni în cadrul aceluiaşi grup. Se pare că Theodor Adorno. au dus la apariţia rasismului modern. sau la propria cultură.XIX. Această atitudine a popoarelor a alimentat nenumărate conflicte etnice de-a lungul timpului. atitudinile etnocentriste au fost răspândite în rândul coloniştilor. p. avem de-a face cu fenomenul de etnocentrism radical. Sentimentul că exista o diferenţă esenţială între popoarele albe şi negre.aparţii(Giddens. Aceste aspecte sunt corelate cu un grad de loialitate ridicat faţă de etnia proprie. oamenilor provenind dintr-o cultură le este greu să înţeleagă ideile sau comportamentul altor culturi. când ideea opoziţiei dintre alb şi negru era larg acceptată. mai ortodoxe. „În situaţia în care celelalte culturi sunt judecate în raport cu propria cultură. Gradul de etnocentricitate al fiecărui individ al grupului este diferită. sclavii. În primă instanţă. În cazul efectelor negative. nu este surprinzător că. hispanicii şi asiaticii din Statele Unite ale Americii. nu ca o variabilă. în perioada expansiunii europene. Poziţia lui Giddens faţă de etnocentrism este următoarea:”Toate culturile au fost etnocentriste într-o oarecare măsură”(Giddens. în „The Authoritarian Personality”. p. Ţinând seama de diversitate. cu un statut social la fel de redus şi din punct de vedere religios. privind ca negativ ceea ce este diferit.

Boudon în raport cu înţelegerea fenomenului care a permis naşterea nazismului. Hitler considera comunitatea evreiască drept un cancer care distrugea trupul Germaniei. credinţa lor presupunând că rasa lor era pură. vorbeşte despre motivele predispunerii maselor la comportamente extremiste. Acest tip de etnocentrism extremist a avut ca rezultat genocidul evreilor. numită rasa ariană.241). (. micii comercianţi şi meşteşugari... slavii și rasele de culoare. din cauza introducerii celor 3 rase (albă. masa în ansamblul său nu este predispusă în mod egal la adoptarea unor comportamente extremiste. . p.. Este interesant şi relevant acest punct de vedere expus de R. p. către ele. Boudon. în „Tratatul de Sociologie”. Mişcările de masă. aceştia au fost aduşi din alte părţi ale Africii de către olandezi.interesant îl constituie negrii din Africa de Sud. în care aceştia îşi puteau exercita drepturile refuzate în Africa de Sud albă. intelectualii neintegraţi. 1997.wikipedia. în proporţii şi mai mari. Cu toate că sclavia a fost abolită în 1830. superioară. centrelor de comunicare şi putere. la câteva mile depărtare de albi. ca cel menţionat mai sus:”Conform lui Kornhauser. 2000. În această lume. recrutează aderenţi şi simpatizanţi din toate clasele sociale dar.325). Contele Joseph Arthur de Gobbineau este uneori numit părintele rasismului modern.aşezări în care negrii au fost mutaţi.) masele sunt puţin sau prost integrate societăţii globale. agricultorii ce deţin modeste ferme familiale sunt în mod deosebit vulnerabili la propaganda şi sunt atraşi.org/wiki/Nazism) . Niciodată războiul nu a ruinat naţiunile. aşa cum o confirmă exemplul privilegiat al naţionalism-socialismului. Ideile sale au fost preluate de Adolph Hitler pentru ideologia partidului său nazist (Giddens.. Page 7 . parte din „rasa ariană” și îi revenea sarcina de a menține puritatea rasei și de a subordona rasele inferioare: evreii. cine nu este de origine sănătoasă poate fi considerat pleavă” ( http://ro. Hitler era convins că „alterarea sângelui şi deteriorarea rasei reprezintă singurele cauze care explică declinul civilizaţiilor străvechi. rasismul născut din etnocentrism s-a manifestat în continuare ani de-a rândul: au fost introduse noi taxe pentru negrii. Poporul german se considerat superior. Ştim cu toţii că nazismul a reprezentat o naţiune etnocentristă în varianta cea mai radicală. neagră şi galbenă). confruntându-se cu suferinţele ca şi cu pericolele izvorâte din marginalitatea socială” (Boudon.. țiganii. s-a instituit un sistem de segregare şi au fost create „vetrele”.

Termenul de xenocentrism „constă în preferinţa pentru ceea ce este străin. ideile propriului grup sunt inferioare celor produse în altă parte” (Mihăilescu. însă în nuanţe diferite. tendinţă care face culturile să devină din ce în ce mai complexe şi să manifeste schimbări în sensuri.237). românii sunt etnocentrişti. p. berea germană e cea mai bună etc. Xenocentrismul poate fi de mai multe feluri: total. Determinarea gradului de intensitate în ambele cazuri este mai complicată. este vorba de simplul fapt al apărării identităţii culturii româneşti. parţial sau selectiv. Identitatea noastră culturală o resimţim probabil ameninţată de culturile altor etnii. p. persoanele xenocentriste părăsesc grupurile din care fac parte. Spre exemplu. „toate culturile au fost etnocentriste într-o oarecare măsură”(Giddens. 2003. care ne cam invadează. Page 8 . pentru a se instala în grupurile pe care le apreciază. putem considera poporul român un popor etnocentrist? Evident că nu putem generaliza. dar şi în ritmuri diferite.Întorcându-ne la Mihăilescu. În anumite cazuri.53). Şi nu este vorba aici nici despre globalism sau imperialism cultural. Culturile sunt într-o permanentă schimbare. el este singurul la care descoperim dihotomia etnocentrism – xenocentrism. normele. ele nefiind statice. cum ar fi ungurii şi ţiganii. xenocentrismul se manifestă doar în mod referenţial. 2000. ca să nu spunem rasişti. în credinţa că produsele. faţă de anumite etnii. Această tendinţă istorică se numeşte evoluţie socioculturală. Însă de cele mai multe ori. evoluţie. Pornind de la afirmaţia lui Giddens. însă într-o oarecare măsură. dată fiind complexitatea fenomenelor. este unanimă ideea conform căreia parfumurile franţuzeşti sunt cele mai bune. Fiecare societate se caracterizează prin etnocentrism şi xenocentrism.

http://ro.Bibliografie Bonte. Anthony.wikipedia. Mihăilescu. Editura Polirom. „Sociologie”. Bucureşti. Raymond. Ioan. Giddens. Iaşi. „Sociologie generală”. P. 1997. Editura BIC ALL. Editura Polirom. Boudon. 1999.org/wiki Page 9 . Bucureşti. 2003. Izard. „Dicţionar de etnologie şi antropologie”. Editura Humanitas. 2000. Bucureşti. „Tratat de sociologie”.

Page 10 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful