BUNICA ŞI NEPOŢII În expresul de Florica Lăzi, colete, un amalgam Şi-n compartiment, bunica Şi nepoţii stau la geam.

Hohotind, copii zburdă Şi fac zgomot infernal, Iar bătrâna, ştirbă, surdă, Tot priveşte cerul pal. Dintr-un coş, le dă bunica Câte-un tort cu zahăr, copt, Şapte ani are Lucica, Iară Nicu are opt. Înfoiată cum e varza Baba zice mai apoi: - Uite barza! Uite barza! Care v-a adus pe voi! Nicusor şi cu Lucica Fără să mai zică pâs, Tot privesc înspre bunica Şi se prăpădesc de râs. Nicu-apoi, întins pe-o coastă Zice, răsfirându-şi părul: - S-o lăsăm să moară proastă, Sau să-i spunem adevărul?