Fiziopatologia durerii

Inflamaţia este un proces lung complex, reprezentat de fenomene de reacţie ale organismului faţă de agresiunile fizice, chimice, infectioase, sau faţă de reacţiile interne (alergie, autoimunitate).Ea poate fi împărţită în trei faze:
• • •

inflamatia acuta: răspunsul iniţial la agresiune iniţială. Este mediată de autacoide: histamină serotonină, bradikinină, prostaglandine. leucotriene raspunsul imun este declanşst de antigeni, şi poate fi folositor organismului inflamaţia cronică: se eliberează mediatori care nu intervin în răspunsul acut.Una dintre cele mai importante boli de acest gen este poliartrita reumatoidă în care inflamaţia cronică are drept rezultat durerea şi distrugerea osului şi cartilajului articular.

Lezarea tesuturilor duce la eliberarea enzimelor lizozomale, acidul arahidonic este eliberat şi astfel sunt sintetizate eicosanoidele. Acidul arahidonic este transformat pe 2 căi

Calea ciclooxigenazei produce prostaglandine (PG), care sunt responsabile de efecte asupra vaselor sanguine, terminaţiilor nervoase. Ciclooxigenaza are 2 izoforme: COX1(acţiune homeostatică) şi COX2 (enzimă ce apare în timpul inflamaţiei şi se pare că facilitează raspunsul inflamator. Calea lipooxigenazei care ducela leucotriene (LT), cu un puternic efect chemotactic asupra neutrofilelor, eozinofilelor, producînd de asemenea bronhoconstricţie.

La locul leziunii tisulare por fi eliberate următoarele substanţe:
• • •

amine : histamina, serotonina polipeptide :kinine-bradikinina, kalidina radicali liberi ai oxigenului: anionul superoxid este format de reducerea oxigenului molecular, ceea ce duce în final la formarea peroxidului de hidrogen sau radical hidroxil; aceşti compuşi ai oxigenului interacţionează cu acidul arahidonic dînd naştere la substanţe care perpetuează procesul inflamator.

[modifică] Clasificarea antiinflamatoarelor
Se face în funcţie de criteriile terapeutie şi chimic

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): sunt substanţe care fac parte din grupa analgezice-antipiretice-antiinflamtoare, la care predomină efectul antiinflamator.Înlatură sau diminuează unele simptome şi semne ale inflamaţiei în boli reumatice.

Se împart în următoarele categorii

alclofenac  derivaţi de acizi carbociclici şi heterociclici acetici: indometacin. lumiracoxib • Antireumatice specifice :au acţiune lentă fără efect antiinflamator. naproxen.  Acizi enolici  Pirazolone: fenilbutazona  Oxicami: piroxicam. acid mefenamic. dar cu selectivitate redus AINS inhibitori ai COX2 cu selectivitate de ordin 550 AINS inhibitori ai COX2 cu selectivitate >50 Exemple Aspirina. diflunisal.• o o Antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generaţia I)  Acizi carboxilici:  Derivaţi de acid salicilic: acid acetilsalicilic. flurbiprofen. dexketoprofen. acid mefenamic. ibuprofen. diclofenac. ele modifică evoluţia procesului reumatic o Compuşi de aur: auranofin. etodolac. lonazolac. Warner. acid niflumic.tenoxicam. sulindac. indometacin. nimesulid  Blocante specifice (coxibi):rofecoxib(retras de pe piaţă). ketoprofen. flurbiprofen. Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective sau specifice de COX2 (generaţia a II-a)  Blocante selective:meloxicam.  Derivaţi de acid fenamic : acidul flufenamic. celecoxib. valdecoxib. etoricoxib. lornoxicam.  Derivaţi de acid acetic:  derivati de acid fenilacetic: diclofenac. ketoprofen. ketorolac  Derivaţi de acid propionic: ibuprofen. fenoprofen. ciclosporina o Sulfasalazina O noua clasificare a antiinflamatoarelor estre facut in 1999 De T. piroxicam. benorilat. aurotiomalat de sodiu o Antimalarice de sinteză: hidroxiclorochina (Plaquenil) o Derivaţi tiolici: penicilamina o Imunodepresive: metothrexat. meloxicam 2 3 Rofecoxib .parecoxib. clasificare facuta în spiritul conceptului COX1/COX2 Clasa 1 Proprietăţi AINS inhibitori ai COX1 şi COX2. sulindac Celecoxib. naproxen.

însă majoritatea intră şi in circuitul enterohepatic majoritatea sunt iritante gastrice. salicilat de sodiu. iar alimentelele influenţează putin biodisponibilitatea majoritatea sunt metabolizate în proporţie ridicată se elimină în principal pe cale renală. diflunisal. procentul de iritare gastrica fiind proporţional cu cantitatea consumată Antiinflamatoare derivaţi de acid acetic: Diclofenac Sulindac Indometacin Antiinflamatoare derivaţi de acid propionic Ibuprofen Flurbiprofen Ketoprofen Naproxen Antiinflamatoare derivaţi de acizi arilantranilic(fenamat) .4 AINS inhibitori slabi ai ambelor izoforme Acid 5-aminosalicilic. AINS au o gamă largă de caracteristici farmacocinetice. Poseda in principal următoarele proprietăţi comune: • • • • • majoritatea sunt acizi organici slabi sunt bine absorbite de organism. sulfasalazina [modifică] Farmacocinetica Datorită diversităţii chimice . nabumetona.

Clasificarea diureticelor .Acid mefenamic Acid niflumic Antiinflamatoare de tip oxicamic Piroxicam TenoxicamLornoxica Meloxicam m Antiinflamatoare de tip butilpirazolidinic Fenilbutazona Antiinflamatoare de tip coxib Celecoxib Rofecoxib Parecoxib Valdecoxib Diuretice APITOLUL .1.2 2.

Substante inrudite (sulfamide heterociclice: clopamida. DIURETICE OSMOTICE Sunt filtrate glomerular. indacrinona. ciclotiazida. bumetanid. la nivelul segmentului ascendent.urea. la nivelul tubului contort distal. antrenand un coeficient osmotic de apa si re-alizand o diureza apoasa.3. ciclopentiazida. meticlotiazida. INHIBITORII ANHIDRAZEI CARBONICE Inhiba anhidraza carbonica . DIURETICE DE ANSA (ASCEDENTA) Inhiba reabsorbtia de Na+.Dupa efectul asupra K+: DIURETICE CARE ELIMINA K+: Puternic: tiazide si inrudite. al ansei Henlé: Acizi carboxilici (furosemid. prin doua mecanisme: Antagonisti competitivi ai aldosteronului (Spironolactona. inhibitorii anhidrazei carbonice.1.Dupa locul. formarea de H+ si reabsorbtia de Na+ si KHCO3.4. al ansei Henlé: Tiazide (benzotiadiazine: hidroclorotiazida. 2. EFICACITATE MEDIE Tiazide si inrudite. EFICACITATE SLABA Inhibitorii anhidrazei carbonice. Canrenona). politiazida).Dupa intensitatea efectului diuretic: EFICACITATE MARE Diuretice de ansa (tip furosemid). Mediu: diuretice de ansa.2. Antagonistii aldosteronului. piretanid. stimulata fiziologic de aldosteron.1.1. acid etacrinic. cortical. fara reabsorbtie tubulara si cresc presiunea osmotica a urinei tubulare. clortalidona.1. la nivelul segmentului terminal.Dupa durata actiunii: . prin schimb cu H+: Sulfonamida heterociclica: acetazolamida. Manitol. mecanismul de actiune si structura chimica: DIURETICE DE TP TIAZIDE (DE ANSA TERMINALA) Inhiba reabsorbtia de Na+. Antagonisti de efect ai aldosteronului (Triamteren. Amilorid). DIURETICE CARE RETIN K+: Antialdosteronice competitive si de efect. indapamida).1. ANTIALDOSTERONICE Inhiba reabsorbtia de Na+ prin schimb cu H+ si K+. cu o concentratie de Na+ redusa.izosorbitul 2.2. 2.

dar la doze mari tiazidele inhiba anhidraza carbonica.. ciclopentiazida (6-12 h). potasiu. actionand prin cresterea diurezei si probabil prin vasodilatatie. iar pH-ul urinar este acid pentru dozele mici si alcalin pentru dozele mari. ciroza. Datorita micsorarii eliminarii calciului.1.1. iar insuficienta renala se poate chiar agrava. DURATA LUNGA (> 24 h) Tiazide: ciclotiazida. Tiazidele sunt folosite pentru tratamentul retentiei hidrosaline moderate din insuficienta cardiaca cronica. Urina eliminata sub efectul acestor medicamente este hiperosmolara sau cu osmolaritate normala.Diureticele tiazidice Diureticele tiazidice cuprind un grup de medicamente cu strucura de sulfonamide benzotiadiazinice. cu scaderea consecutiva a filtrarii glomerulare si cresterea reabsorbtiei sarii. tiazidele pot atenua poliuria si polidipsia. inhiband mecanismul simport de transport al grupelor de 2 ioni. Ele sunt considerate ca diuretice de prima alegere in hipertensiunea arteriala datorita efectului durabil si bland. CAPITOLUL -. boli renale cronice. politiazida. Tiazidele sunt de asemenea folosite ca antihipertensive. poate creste de 3 ori volumul urinar si cantitatea ionilor de sodiu si clor eliminati prin urina. Sulfonamide heterociclice: clortalidona. Sunt diuretice cu actiune de intensitate moderata. la un bolnav hidratat normal. Antagonistii competitivi ai aldosteronului: spironolactona. ceea ce explica alcalinizarea urinei produsa de aceste doze. uneori chiar 24 de ore. 3 3.1. Antagonistii de efect ai aldosteronului: triamteren (6-10 h). clor.DURATA SCURTA (< 6h) Diuretice de ansa (2-6 h) DURATA MEDIE (6-24 h) Tiazide: Hidroclorotiazida. indapamida. meticlotiazida (12-24 h). bogata in sodiu. La doze mici urina are pH acid prin stimularea schimburilor Na+/H+ in tubul contort distal ca urmare a cresterii concentratiei ionilor de sodiu in lumenul tubular. Efectul diuretic al tiazidelor scade foarte mult in conditii de insuficienta renala apreciindu-se ca dispare la un clearance al creatininei endogene mai mic de 30ml/min. care nu raspund la vasopresina. amilorid (24 h).Proprietati farmacologice 3. ca urmare a micsorarii volumului plasmatic. dar saraca in calciu. Efectul medicamentului incepe la 1-2 ore de la administrare si se mentine 8-12 ore in functie de preparat. O doza obisnuita de tiazide administrata pe cale orala. . Na+/Cl-. aceste diuretice diminueaza tendinta crescuta de formare a calculilor renali la bolnavii cu hipercalciurie idiopatica. care inhiba reabsorbtia sarii fara apa la nivelul segmentului de dilutie al ansei Henle ascendente. posibil prin scaderea filtrarii glomerulare. care se instaleaza cu o latenta relativ mare si persista pe o perioada relativ lunga de timp. In diabetul insipid nefrogen. clopamida.

substanta care blocheaza atomul de Hg al diureticului. datorita medicamentelor moderne foarte active. chiar dupa administrare prelungita. R -.2.compusi cu nucleu sulfonamidbenzoic (furosemid. care potenteaza efectul diuretic. la care se asociaza.R2 ? O -. sinergism cu mercuriale si saluretice (ceea ce sugereaza mecanisme diferite de actiune).1. Hg . Se produce astfel o blocare a sistemului de transport a ionilor.1. Riscul dezechilibrelor electrolitice este comparativ mare.4. Principalul mecanism de actiune este impiedicarea reabsorbtiei tubulare prin modificarea mecanismelor de transport responsabile de absorbtia sodiului si a clorului. 3.3.CH2 -. . de aceea sunt numite diuretice de ansa. prezenta efectului atat in acidoza cat si in alcaloza. potenteaza efectele mercuriale. cu formare de mercaptide. Conditia activitatii compusului mercurial este reactivitatea atomului de Hg fata de gruparile sulfhidrilice.Diureticele xantice Xantinele sunt substante diuretice cu efect redus. Ca o dovada a acestui mecanism este oprirea efectului diuretic prin dimercaptopropanol.compusi cu nucleu ariloxiacetic (acidul etacrinic si indacrinona). Ele provoaca salureza si inhiba atat procesul de concentrare cat si pe cel de diluare a urinei. o crestere a filtratului glomerular.Diureticele mercuriale Sunt compusi organo-mercuriali caracterizati chimic prin gruparea mercuri-propil. Actioneaza predominant la nivelul portiunii ascendente largi a ansei Henlé. legandu-se de gruparile sulfhidril care intra in compozitia enzimelor.Diureticele de ansa In aceasta grupa sunt cuprinse medicamente apartinand celor 2 categorii chimice: . absenta tulburarilor hidroelectrolitice.3. 3. influenteaza in mica masura efectul diuretic.1. de unde denumirea de diuretice cu prag inalt. bumetanida si piretanida). R2 poate fi teofilina.CH . . utilizabile din ce in ce mai putin. R1 Radicalul R conditioneaza actiunea diuretica. sau OH ori Cl care imbunatatesc toleranta locala si toxicitatea. Diureticele de ansa cresc in mod caracteristic fluxul sanguin renal. Au efect diuretic de intensitate mare -. Utile in special pentru cazurile care necesita o diureza modesta. Principalul sistem enzimatic afectat este cel al succindehidrogenazei. Diureticele mercuriale influenteaza enzimele mitocondriale din celulele tubilor proximali. Actiunea diuretica a xantinelor se caracterizeaza prin diureza predominant apoasa. Au o toxicitate redusa. considerand intensitatea mare a actiunii diuretice. R1 de obicei o grupare metil. Efectul diuretic este dependent de doza si are o durata relativ scurta. CH 2 . ca mecanism secundar.

dar prin scaderea eliminarii ionilor de H+ creste pH-ul urinar. denumite si diuretice care economisesc potasiul isi datoresc efectul antagonismului competitiv fata de aldosteron -. ceea ce are drept consecinta scaderea disponibilului de ioni de hidrogen (produsi prin disocierea acidului carbonic) pentru schimburile Na+/H+ de la nivelul tubului contort distal si. Ele . urina devenind alcalina.6. nu se reabsorb tubular si se elimina ca atare prin urina impreuna cu echivalentul osmotic de apa.Diureticele inhibitoare ale anhidrazei carbonice Principalul diuretic inhibitor al anhidrazei carbonice este acetazolamida. pentru amilorid si triamteren. Urina eliminata sub efectul acestor medicamente este bogata in sodiu si clor. pentru spironolactona -. Diureticele antialdosteronice se utilizeaza in cazul starilor de hiperaldosteronism.5. 3.1. ciroza. deoarece importanta acestor schimburi este redusa din punct de vedere cantitativ (raportat la totalitatea ionilor de sodiu reabsorbiti tubular).3.1. in mai mica masura. sau unei actiuni contrare aldosteronului la nivelul tubului contort distal si canalului colector -. Intensitatea efectului diuretic al acestor medicamente creste semnificativ in cazul cresterii cantitatii de aldosteron din organism. dar saraca in potasiu.Diureticele osmotice Diureticele osmotice sunt substante coloid-osmotice care nu traverseaza peretii capilarelor sanguine in general (sunt retinute in patul vascular) dar filtreaza glomerular. Unele diuretice sunt larg folosite ca antihipertensive. este prezent si in lipsa aldosteronului. insuficienta renala cronica. Probabil efectul maxim se exercita la nivelul tubului colector unde micsoreaza diferenta de presiune coloid-osmotica intre lumenul tubului colector si medulara renala. CAPITOLUL .Diureticele antialdosteronice Diureticele antialdosteronice. In hiperaldosteronismul primar (boala Conn) se utilizeaza in monoterapie si se prefera spironolactona. cum sunt triamterenul si amiloridul au efect invers aldosteronului. in special furosemidului.4 4.Indicatii Diureticele saluretice sunt indicate pentru tratamentul edemelor in insuficienta cardiaca. la nivelul tubului contort proximal. 3. dar mai ales diureticelor de ansa.1. Alte diuretice din acest grup. cat si eliminarea potential-dependenta a ionilor de potasiu si hidrogen. Triamterenul si amiloridul blocheaza canalele de sodiu ceea ce scade atat reabsorbtia tubulara a sodiului.1. dar creste mult cu cresterea cantitatii de aldosteron din organism. De asemenea pot fi utile in faza precoce a insuficientei renale acute si in unele intoxicatii medicamentoase. Inhiband anhidraza carbonica scade formarea de acid carbonic din bioxid de carbon si apa. sindromul nefrotic. In insuficienta cardiaca diureticele se asociaza. medicatiei tonicardiace. iar pH-ul urinar este alcalin. In aceasta situatie de obicei diureticele antialdosteronice se asociaza diureticelor tiazidice. Efectul diuretic este slab. Efectul lor este slab in mod obisnuit.7. de regula.

chiar letargie. La bonavii cu sindrom nefrotic si diureza redusa sau cu edeme mari. intreruperea medicatiei diuretice. Tratamentul se face cu bicarbonat de sodiu. hipotensiune. inlatura staza si congestia. la bolnavii cu regim hiposodat strict. parestezii. scad presarcina. somnolenta.Alte indicatii ale diureticelor sunt la bolnavii cu sindrom nefrotic. duce la hiponatriemie. constipatie. Cand congestia este marcata se recurge la furosemid. turgor scazut. respectiv edemul pulmonar si periferic. . Semnele clinice -. in conditiile unei presiuni venoase normale. in afara de tonicardiac. desi efectul lor este in general slab. se injecteaza intravenos furosemid. In edemul pulmonar acut. 1-2 doze/zi. gluconat de calciu. valorile inalte ale creatininei. in functie de valoarea deficitului de sodiu. cand se administreaza concomitent clorura de potasiu si la bolnavii cu insuficienta renala. In timpul tratamentului diuretic este necesara masurarea periodica a potasiemiei si corectarea eventualelor indepartari de la valoarea fiziologica. La ciroticii cu ascita si edeme folosirea diureticelor (in deosebi un diuretic tiazidic in asociatie cu spironolactona sau triamteren) este oportuna. In acest caz este necesara suplimentarea clorurii de sodiu. in cazurile severe. unde poate contribui la declansarea comei hepatice. Pierderea acuta de sodiu poate aparea in urma unei saluraze abundente provocata de diuretice cu actiune intensa. Urina abudenta eliminata.la ciroza cu ascita si edeme. Simptomele de hiperkaliemie sunt slabiciune. modificari electrocardiografice caracteristice. Pentru corectare este necesara liberalizarea dietei. Ea se caracterizeaza prin somnolenta. natriemie normala. chiar fibrilatie ventriculara si oprirea inimii. diureticele pot fi deosebit de utile. hiporeflexie si. Pierderea cronica de sodiu prin tratament diuretic prelungit la bolnavii cu dieta restrictiva. acido-bazice si lichidiene. uneori valori crescute ale ureei si creatininei serice. Hiponatriemia cronica de dilutie poate aparea la cardiacii cu edeme cronice. ca vasodilatator si diuretic. eventual administrarea de manitol si glucocorticoizi. Hipokaliemia este periculoasa la cirotici. anorexie. poate determina aparitia de dezechilibre ale homestaziei ionice. Tratamentul consta in reducerea aportului de apa (500 ml/zi). tinand seama de influentarea greutatii corporale (ca indicator al retentiei hidrosaline) si a simptomelor de congestie. Ele pot fi crescute sau scazute.normalizeaza volemia.2. hipotensiunea. hiporeflexie. Diureticele antialdosteronice pot cauza hiperkaliemie. Riscul este mare cand asemenea diuretice se asociaza intre ele. slabiciune musculara. cu o compozitie diferita de aceea a lichidului extracelular. care actioneaza intens si rapid. bradicardie. Controlul starilor de congestie usoara se realizeaza obisnuit printr-un diuretic tiazidic. 4. au diureza apoasa deficitara si sunt tratati cu saluretice (mai ales tiazide). cu somnolenta si hipotensiune. Oboseala. in situatiile extreme se recurge la hemodializa. hipotensiune. aritmii ectopice. greata. cu conditia ca diureza sa nu fie fortata excesiv. administrat oral de 2 ori pe saptamana. care beau apa multa. glucoza si insulina. obliga la reducerea dozei sau la intreruperea temporara a administrarii.Reactii adverse Majoritatea reactiilor adverse produse de diuretice se datoresc eliminarii excesive de electroliti si apa. eventual suplimentarea cu clorura de sodiu (la nevoie intravenos). parestezii. Dozele de diuretic sunt stabilite in functie de importanta retentiei lichidiene si de raspunsul la stimularea diurezei.

1. Saltucin) care are ca unitate de doza 5mg. furosemidul.Nefrix) este una din cele mai utilizate tiazide care are ca unitate doza de 25mg.cardiotonicele (prin hipokaliemie) . cu contractia excesiva a volumului plasmatic.litiul (prin hipokaliemie) . cu supraincarcarea circulatiei si tulburari hemodinamice consecutive. scaderea presiunii arteriale si venoase.Diureticele tiazide antagonizeaza: . Se produce deshidratare.Interactiuni . dar doza utila este mai mica -.Asocierea diureticelor hipokaliemiante cu cele hiperkaliemiante. folosirea abuziva a acestora creeaza un dezechilibru manifestat in cantitatea de apa mobilizata din tesuturi si cea eliminata urinar.25-1 mg/zi. Doza utila este de 25-50mg de 1-2 ori/zi.clorura de amoniu (prin hiperamoniemie) . cate 3 zile/saptamana.Hipocloremia cu alcaloza.hipoglicemiantele (prin hiperglicemie) .Efectele diureticelor (diuretic. filtrarea glomerulara diminueaza.1. efectul incepe dupa o ora de la administrare este maxim dupa 2-4 ore si se mentine 8-12 ore.5 5. care apare uneori sub tratament diuretic. agravand manifestarile de hiperparatiroidie. se administreaza la inceput zilnic. avand potenta mai mare. . restul parametrilor fiind aceeasi ca in cazul hidroclorotiazidei. Astfel tiazidele dimunueaza uneori calciuria. In cazul diureticelor osmotice supradozarea provoaca marirea excesiva a volemiei. azotemia si creatininemia tind sa creasca. Ciclopentiazida (Navidrex) are efect asemanator. Invers. Cand este folosita ca diuretic. Butizida (Eunerphan. 4. reprezinta un factor de autolimitare a efectului diuretic. putand provoca -. Pentru corectare se administreaza clorura de amoniu (NH4Cl) sau clorura de calciu (CaCl2). Homeostazia calcica poate fi tulburata prin unele diuretice. . corecteaza kaliemia si fenomenul de autolimitare a efectului. negativarea balantei calciului. natriuretic si antihipertensiv) sunt antagonizate de: antiinflamatoare steroidiene si nesteroidiene (prin scaderea biosintezei de PG vasodilatatoare).antiaritmicele (prin hipokaliemie).Diuretice inhibitoare ale reabsorbtiei de sodiu 5. mai ales la batrani -. 0. Aceasta insuficienta renala functionala impiedica efectul diuretic si poate agrava starea bolnavilor renali. Deoarece miscarea lichidiana produsa de diuretice nu este de tip fiziologic.3. acidul etacrinic si triamterenul cresc eliminarea de calciu. tahicardie.uricozuricele (prin hiperuricemie) . CAPITOLUL . . apoi intermitent.Tiazidele Hidroclorotiazida (Esidrex.Diureticele tiazide potenteaza: .1. de aceeasi durata.

alteori sunt considerate diuretice de tip tiazidic.Diuretice “de ansa” Furosemidul (Furosemid. Zaroxolyn 12-24 5-20mg o data/zi Politiazida Drenusil. uneori. desi au alta structura chimica.a. iar alteori sunt considerate pur si simplu tiazide.5mg) actioneaza in hipertensiunea arteriala in principal prin vasodilatatie si numai la doze mai mari. Principala lor diferenta farmacologica fata de tiazidele adevarate este durata lunga a efectului diuretic la care se adauga. Aceste medicamente sunt numite uneori false tiazide.1. Astfel sunt clortalidona.5-10mg o data/zi Metolazona Diulo. a caror durata de actiune este mai lunga de 24 de ore. Leodrine 18 25-100mg o data/zi Indapamida* Indapamid. Tertensif 24-36 2. Fusid. Ciclotiazida (Anhydron) si politiazida (Renese) sunt diuretice tiazidice cu efect prelungit -. inclusiv mecanismul de actiune. un efect vasodilatator mai intens decat al tiazidelor utilizate ca diuretice. se adauga un efect diuretic tipic tiazidic.5mg odata sau de 2 ori/zi Benztiazida Exna. Naturetin 6-12 2. la efectul vasodilatator.5-5mg o data/zi Meticlotiazida Enduron. Saluric 6-12 500mg de 2 ori/zi Clopamida* Brinaldix 24 20-60mg odata/zi Clorexolona Nefrolan 48 25-100mg o data/zi sau la 2 zile Clortalidona Hygroton. Nefrix 8-12 25-50mg o data sau de 2 ori/zi Hidroflumetiazida Hydrenox. Thiazidil) actioneaza timp de 12-24 ore. Saluretin 24 100mg o data/zi sau la 2 zile Ciclopentiazida Navidrex 8-12 0.. este un . Renese 24-48 0. Laxis.Meticlotiazida (Enduron. Fluitran 24 1-4mg o data/zi sau la 2 zile 5. Pentru indapamida se considera spre exemplu ca la dozele obisnuite (2. peste 24 ore. Aceste medicamente sunt considerate de preferat in tratamentul de fond al hipertensiunii arteriale atat prin durata lunga a efectului cat si prin intensitatea efectului vasodilatator. durata efectului si dozele uzuale (compusii notati cu * nu au structura tiazidica) Diureticul Durata efectului (ore) Doza terapeutica uzuala (pentru efectul diuretic) Denumirea internationala Denumirea comerciala Bendroflumetiazida Aprinox. Dozele utile sunt de 1-6 mg/zi. Salurex).5-10 mg/zi. Thiazidil 12-24 2. Hydromox 18-24 50-100mg o data/zi Triclormetiazida Esmarin. indapamida s. In ultima vreme au aparut o serie de medicamente diuretice a caror structura chimica nu este tiazidica dar care au toate proprietatile diuretice ale tiazidelor. un derivat sulfonamibenzoic. Saltucin 8-12 5-15mg odata/zi Clortiazida Diurilix.5-4mg o data/zi sau la 2 zile Quinetazona Aquamox. clopamida. impuse de evolutia bolii. In tabelul de mai jos am prezentat principalele diuretice tiazidice si inrudite.25-10mg o data/zi Ciclotiazida Anhydron 24-36 1-6mg o data/zi Hidroclorotiazida Esidrex.2. Favone 12-18 50-100mg odata/zi Butiazida Eunerphan. Se administreaza in doze de 2.

Bolnavii cu insuficienta renala necesita uneori doze mari de furosemid . Si in cazul administrarii orale furosemidul determina insa o scadere a tensiunii arteriale dar aceasta se instaleaza lent. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene. uneori poate produce scaderi usoare ale tensiunii arteriale resimtite de bolnav sub forma unor stari de lesin sau de neputere care uneori apar dupa fiecare doza in cursul unui tratament cronic. dozele mari fiind utilizate desigur numai in cazuri care raspund foarte greu la medicament. la un bolnav hidratat normal. Efectul diuretic foarte intens si foarte rapid al Furosemidului administrat intravenos face ca medicamentul sa scada brusc volemia si tensiunea arteriala ceea ce permite utilizarea medicamentului pentru tratamentul urgentelor hipertensive. uneori chiar mai mult. Efectul creste cu doza dupa o relatie doza/efect al carei grafic are o panta abrupta. poate creste de 5 ori volumul urinar si cantitatea ionilor de sodiu si clor eliminati prin urina in decurs de 4 ore. altfel putand produce grave dezechilibre hidroelectrolitice si chiar colaps. In fine Furosemidul poate fi util uneori in tratamentul unor intoxicatii medicamentoase cand. ca tratament de prima intentie. . clor si calciu. Este posibil ca aceasta eficacitate mare pe care o are furosemidul la bolnavii cu insuficienta renala avansata sa fie corelata cu faptul ca medicamentul creste fluxul plasmatic renal. sau in diverse asociatii antihipertensive. acesta se produce cu o latenta scurta si este de durata scurta. Practic furosemidul se poate administra in doze cuprinse intre 20mg si 2g pe 24 de ore. de asemenea efectul diuretic al Furosemidului se mentine si in stadii avansate de insuficienta renala. apreciindu-se ca acesta este inca prezent la bolnavii al caror clearance al creatininei endogene este de 10 ml/min. prin cresterea diurezei. scad usor efectul diuretic al Furosemidului. cu exceptia edemului inflamator. Este util in tratamentul edemelor cardiace. bogata in sodiu. Urina eliminata sub efectul acestui medicament este hipotona. Furosemidul administrat intravenos este unul din medicamentele de prima alegere pentru tratamentul crizei hipertensive.diuretic cu efect foarte intens. O alta indicatie majora a furosemidului o reprezinta tratamentul insuficientei cardiace cronice. Efectul medicamentului incepe la 20-60 de minute dupa administrarea orala si la 3-15 minute dupa administrarea intravenoasa. La bolnavii renali se poate utiliza chiar in stadii avansate de insuficienta renala. De asemenea furosemidul este indicat in tratamentul tuturor formelor de edem. potasiu. poate grabi eliminarea toxicului din organism (cu conditia ca toxicul sa se elimine din organism prin excretie urinara). Totusi. este maxim dupa 2-3 ore in cazul administrarii orale si dupa 15-30 de minute in cazul administrarii intravenoase si dureaza aproximativ 4-6 ore dupa administrarea orala si 2-5 ore dupa administrarea intravenoasa. Administrat pe cale orala efectul furosemidului este mai putin brutal. in formele usoare de hipertensiune arteriala. si pe un interval foarte larg de doze. iar in situatii de insuficienta renala acuta se poate administra chiar in perfuzie intravenoasa in tentativa de a forta reluarea diurezei. in formele moderate si severe de boala. In prezenta edemelor diureza poate creste pana la 10 l pe 24 de ore. Se poate administra singur. O doza obisnuita de furosemid de 40mg administrata pe cale orala. si este probabil datorata in principal scaderii cantitatii de sodiu din organism. hepatice sau renale. iar pH-ul urinar este acid. care inhiba sinteza de prostaglandine. dupa 2-4 saptamani de tratament. Aceasta face ca furosemidul administrat pe cale orala sa fie unul din medicamentele antihipertensive de prima alegere pentru tratamentul cronic al hipertensiunii arteriale.

uneori fiind necesara chiar administrarea de clorura de potasiu ca medicament. se impune prudenta in asocierea furosemidului cu alte medicamente care pot afecta auzul. Dozele obisnuite de Furosemid sunt de 20mg pentru o data pe cale intravenoasa sau 40mg pentru odata pe cale orala. Este posibila. Unat) si Azosemidul (Luret). Torasemidul (Presaril. pe de alta parte elimina mai greu furosemidul din organism. In principiu disfunctiile electrolitice sunt produse de intensitatea diurezei. Torem. Totusi. dar diureticul poate favoriza ischemia miocardica si cerebrala si provoaca uneori aritmii. scaderea calcemiei. Furosemidul se utilizeaza cel mai adesea ca tratament de urgenta pentru edemul pulmonar acut si pentru criza hipertensiva. realizeaza un efect sinergic. Foarte rar Furosemidul poate determina de asemenea cresterea uricemiei (dar extrem de rar determina guta). nu de marimea dozei. Administrarea regulata. La bolnavii in tratament discontinuu cu Furosemid. fara pauze. de obicei la bolnavii cu insuficienta renala. Toresamidul are un timp de injumatatire lung de pana la 6 ore si implicit o durata lunga de actiune. Se apeleaza la Furosemid cel mai adesea atunci cand eficacitatea diureticelor cu activitate moderata nu este suficienta sau cand bolnavii prezinta contraindicatii pentru diureticele cu eficacitate moderata. este de preferat ca aceasta sa se administreze in zilele in care nu se administreaza furosemid. hipertensiunea arteriala sau insuficienta cardiaca. Frecvent Furosemidul impune suplimentarea aportului alimentar in potasiu. La nevoie aceste doze se cresc insa pana la obtinerea raspunsului terapeutic scontat. La doze mari creste insa semnificativ riscul de surditate.Efectul foarte intens face ca Furosemidul. au proprietati asemanatoare Furosemidului. pe de o parte necesita doze mari de furosemid. Este de preferat masurarea periodica a potasiemiei la bolnavii in tratament cronic cu Furosemid. care sunt in general mai bine suportate. La bolnavii cu insuficienta cardiaca. insuficientei cardiace sau hipertensiunii arteriale se prefera de obicei diureticele cu eficacitate moderata. care. la bolnavii cu edeme refractare. poate determina diminuarea intensitatii efectului diuretic in principal prin dezvoltarea unei hiperaldosteronism secundar. in aceeasi seringa (poate precipita). Alte dezechilibre electrolitice sunt posibile dar apar mult mai rar. Hipopotasemia este de obicei frecventa iar uneori poate fi grava. daca se impune administrarea de clorura de potasiu. Asocierea de diuretice antialdosteronice creste semnificativ efectul diuretic al Furosemidului si micsoreaza riscul dezechilibrelor potasiului. In cazuri extreme de insuficienta renala severa se poate ajunge pana la 1-2g furosemid pe zi administrate in perfuzie intravenoasa. Efectul curarizantelor si miorelaxantelor poate fi potentat. cand se administreaza pe cale intravenoasa. cum sunt spre exemplu antibioticele aminoglicozidice. ca de altfel toate diureticele de ansa. Bolnavii care primesc preparate de litiu trebuie supravegheati. Pentru torasemid nu au fost semnalate fenomene ototoxice sau afectarea pancreasului. de tipul tiazidelor. spre exemplu. Aceasta apare insa foarte rar si numai la doze foarte mari. deoarece sub influenta diureticului litemia poate creste. In tratamentul cronic al edemelor. permitand evitarea dozelor mari cu risc toxic. Furosemidul nu se amesteca cu alte medicamente si cu solutii acide. O reactie adversa caracteristica Furosemidului o reprezinta producerea unei surditati trecatoare sau definitive. Asocierea cu hidroclorotiazida (sau alte diuretice tiazidice). sa prezinte un important risc de dezechilibre electrolitice. sau ca tratament cronic pentru edeme. hipopotasemia poate agrava o intoxicatie digitalica (Furosemidul nu se administreaza in intoxicatia digitalica). .

Datorita actiunii intense.5-1mg/kg).4.v.Piretanida (Perilen) si Bumetanida (Burinex) au de asemenea proprietati asemanatoare furosemidului.m. dar nu prin intensitatea de actiune. excita sistemul nervos central. Gama dozelor active este mare.v. dar tulburarile digestive -. sau profund i. Reactiile adverse sunt asemanatoare celor provocate de furosemid. diaree. jena sau dureri abdominale. care actioneaza in principal prin cresterea circulatiei renale. fiole a 2ml (0. Se foloseste in edemele cardiace. de obicei in asociere cu glucoza (Teoglucin). in general fara a depasi 150mg/zi (in doua prize). riscul dezechilibrelor hidroelectrolitice este relativ mare. disfagie.1. inhibarii reabsorbtiei sarii fara apa din portiunea ascendenta a ansei Henlé. Este in parte metabolizat. in principal. Se leaga in proportie mare (90%) de proteinele plasmatice. Acidul etacrinic are aceleasi indicatii ca furosemidul. inclusiv deficitul acut de sare. Cresterea diurezei se datoreste. 5. Se administreaza oral. 1-2ml de 1-2 ori/saptamana. Se administreaza sub forma de injectii. Doza unica i. are proprietati farmacologice similare acestuia. 50-100mg o data la 2 zile sau 2-4 zile/saptamana. anorexie. folosind obisnuit doze mai mici. incepand cu 50mg si crescand progresiv pana la obtinerea efectului dorit. Actiunea diuretica este intensa si de scurta durata. Aminofilina. 5. greata. oral 100300mg/zi. Ca si pentru furosemid. folosirea in timpul sarcinii trebuie evitata.Diuretice xantice Teofilina (Afonilum. Acidul etacrinic provoaca rareori (dar mai frecvent decat furosemidul) surditate trecatoare sau definitiva.10g teofilina). fiind prezenta chiar pentru o filtrare glomerulara redusa. Acidul etacrinic (edecrin). tratamentul de intretinere. cu o potenta de 40 de ori mai mare decat a furosemidului. Se elimina prin urina (circa 2/3) si prin bila (restul de 1/3). Teotard) are efect diuretic maxim dupa 2-3 ore. se injecteaza intravenos edecrinat de sodiu 50mg (0.3.v. se face intermitent -. stimuleaza direct cordul.20g sare de sodiu si 0. Efectul diureticului incepe la 1-2 ore dupa administrare si inceteaza dupa . este putin activa si limitat folosita.1. Dozele uzuale sunt de 3-6mg/zi pentru Piretanida si 1mg/zi pentru Bumetanida. sub forma de tablete a 0. Teofilinetilendiamina (Miofilin) asemanatoare ca actiune cu teofilina se administreaza oral 400-600mg/zi sau i. sau injectabil i. Acidul etacrinic se absoarbe repede si total din tubul digestiv. In urgente -. chiar hemoragii intestinale -. Obisnuit se asociaza cu teofilina (2:1) care determina o crestere a proprietasilor diuretice ale substantei de baza. antispastica. voma. 100-600mg/zi. nu se asociaza cu alte medicamente ototoxice (antibiotice aminoglicozidice). sunt mai frecvente si uneori severe. Efectul este neglijabil in afara retentiilor. de exemplu in edemul pulmonar acut -. hepatice sau renale sub forma de injectii sau drajee. Timpul de injumatatire este de 60 minute. Ca efecte secundare: fenomene iritative gastrice si de excitatie centrala.Diuretice mercuriale Mercurofilin (novurit) este un diuretic activ mai putin toxic decat alte diuretice mercuriale.. Se administreaza in formule magistrale. Mai prezinta actiune vasodilatatoare. un derivat de acid fenoxiacetic fara asemanare structurala cu furosemidul.10g.

1.6 6. Daca diureza obtinuta este nesatisfacatoare. insuficienta cardiaca decompensata constituie contraindicatii. Efectul diuretic este slab. ca diuretic osmotic. la nivelul tubului contort proximal. dar prin scaderea eliminarii ionilor de H+ creste pH-ul urinar. din grupul inhibitorilor de anhidraza carbonica. un polialcool derivat de manoza. anuria. Presiunea arteriala se poate ridica si functia inimii este ingreunata.1. desi foarte active. ceea ce are drept consecinta scaderea disponibilului de ioni de hidrogen (produsi prin disocierea acidului carbonic) pentru schimburile Na+/H+ de la nivelul tubului contort distal si. Inhiband anhidraza carbonica scade formarea de acid carbonic din bioxid de carbon si apa. creste diureza prin mecanism osmotic. ca structura chimica.1. introduse in decurs de 3060 minute. Este utila in situatii selectionate in care este nevoie de alcalinizarea urinei.7 7. cu dezvoltarea edemului pulmonar. in mai mica masura. mergand pana la decompensare. injectat intravenos. deoarece importanta acestor schimburi este redusa din punct de vedere cantitativ (raportat la totalitatea ionilor de sodiu reabsorbiti tubular). Doza utila este de 1. inaintea interventiilor pe creier. Blocajul renal. provoaca expansiunea lichidului extracelular. Ureea actioneaza. In caz de soc trebuie completat volumul plasmatic. cresterea volemiei si supraincarcarea circulatorie. CAPITOLUL . Diamox) face parte.Diuretice inhibitoare ale schimbului de ioni de hidrogen 6. iar ca mecanism de actiune.12-24 ore. poate fi utila in criza acuta de glaucom si uneori in tratamentul micului rau epileptic.1.Sulfamide diuretice Acetazolamida (Ederen. este necesara supravegherea ureei din sange si a ionogramei plasmatice. Manitolul. tratamentul trebuie oprit. urina devenind alcalina. . de asemenea. in criza de glaucom acut congestiv. Pentru aceasta este indicat in edemul cerebral. ca si inaintea unor interventii oftalmologice.Diuretice care determina cresterea cantitatii filtrate de Na si/sau Cl 7. Acetazolamida se utilizeaza putin ca diuretic. Diureticele mercuriale. CAPITOLUL . din grupul sulfamidelor. nu mai sunt practic folosite din cauza toxicitatii mari si a ineficacitatii in administrare orala.1. Introdusa in perfuzie intravenoasa. Manitolul creste osmolaritatea plasmei si mobilizeaza activ apa din tesuturi si din alte compartimente lichidiene.5-2g/kg.Diuretice osmotice Manitol (mannitol). pentru a inlocui eventualele pierderi excesive de apa si electroliti. Daca diureza indusa este importanta.1. in exces. in solutie 10-25%.

Actiunea diuretica -.Diuretice acidifiante Diuretice cu efect redus. insuficienta hepatica si renala. principii active ce actioneaza in sens diuretic: saruri de K+. 7. Mecanism: apa in cantitate mare inhiba secretia de ADH (feed-back negativ). Solutiile concentrate de uree. Izosorbidul (hydronal. pot provoca cefalee. Pierderea de sodiu duce. mai redusa. confuzie. insa de intensitate mai mica. 7. Actiunea este redusa. flavone. Este folosita si pentru scaderea presiunii intraoculare in glaucomul acut. Este contraindicata in prezenta insuficientei hepatice sau renale avansate si in conditii de deshidratare. potenteaza actiunea mercurialelor. Clorul se absoarbe in cantitate mare si calciul in cantitate mica.3. Este indicata in edeme hepatice sau nefrotice. greata.4. matasea de porumb (Stigmata maydis). In organism ionul de amoniu este metabolizat iar excesul de clor rezultat produce acidoza. si se elimina impreuna cu un echivalent de sodiu si de apa. introduse intravenos.5g/kg pe zi). sub forma de solutie 30% in glucoza 5%. la acidoza si la autolimitarea efectului prin interventia mecanismelor compensatoare care elimina clorul cu amoniul format de rinichi.Diuretice vegetale Ceaiuri din produse vegetale diuretice: cozi de cirese (Stipites cerasorum). poate fi utila pentru combaterea de urgenta a edemului cerebral. Se foloseste in special pentru a mentine o diureza crescuta in calculoze renale.Diuretice care retin potasiul . Administrata oral. cate 4ml/minut. Substituentii de plasma au o actiune similara cu cea a albuminei. continuand eventual pe cale orala cu 20g de 2-5ori/zi. de scurta durata. in doza de 11. Albumina umana mobilizeaza apa extravasculara in vase si in consecinta.1. rezultand din absorbtia inegala a celor 2 ioni in intestin. Clorura de amoniu (Diurocard). Se utilizeaza in asociere cu diureticele mercuriale sau cu acidifiant (pentru schimbarea pH-ului urinar in infectii). isonal) este un diuretic osmotic. folosit pe cale orala.5g/kg. Se administreaza oral 1-2g de 4-5 ori/zi. saponozide.2. Mecanismul consta in scaderea secretiei de hormon antidiuretic hipofizar. prin hipervolemie. Clorura de calciu are actiune similara.Diuretice fiziologice Apa este diureticul fiziologic. Ceaiurile diuretice au efect prin apa ingerata la care se adauga si o slaba actiune diuretica a unor uleiuri volatile pe care le contine ca si prin sarurile de potasiu. coada calului (Equisetum arvense) etc. Efectul apare la bolnavii cu hipoproteinemie.1. Provoaca uneori neplacere abdominala. 7. iar local irita vena si pot fi cauza de flebita si tromboza.1. voma. pentru reducerea presiunii intracraniene sau intraoculare. 7. Folosirea la bolnavii cu accidente hemoragice cerebrale impune multa prudenta. Sunt contraindicate in acidoza. ureea are gust neplacut si produce la multi bolnavi greata si voma. reduce secretia de aldosteron.1.5. dupa cateva zile. producand repede autolimitarea efectului.40-80g (fara a depasi 1. slaba.

Spironolactona. Parte din metaboliti -. respectiv activarea de catre acestea a canalelor si pompelor membranare ale sodiului. Actiunea are acelasi mecanism ca si Spironolactona. Efectul se instaleaza in circa 2 ore si se mentine 7-10 ore. Furosemid). In aceste conditii. secundar. hirsutism la femei.Spironolactona (Spironolactone. dar mai ales la cirotici si in sindromul nefrotic. Asocierea cu inhibitori ai enzimei de conversie (Benazepril. apoi ca tratament de intretinere. spironolactona poate provoca cresterea potasiemiei. sunt activi. Cilazapril. Spironolactona se administreaza oral. acidul canrenoic -. Insuficienta renala acuta si insuficienta hepatica grava sunt alte contraindicatii. in doze mici. care impiedica sinteza prostaglandinelor. Asocierea cu alte diuretice ce retin potasiul (Triamteren. Captopril. la cardiaci. are actiune diuretica asemanatoare Spironolactonei. impotenta sexuala la barbati si amenoree. la inceput 10-50mg de 4 ori/zi. Quinalapril. Este impiedicata comanda genica a unor proteine induse de aldosteron. asociata hidroclorotiazidei sau Furosemidului. periculoasa la bolnavii cu insuficienta renala. scade secretia ionilor de potasiu si hidrogen in lumenul tubular. in prezenta acidozei -. greata si alte tulburari digestive. datorita analogiei structurale cu aldosteronul. Spironolactona este contraindicata la bolnavii cu hiperkaliemie. Spironolactona actioneaza la nivelul celulelor epiteliale din portiunea terminala a tubului contort distal si al sistemului colector din corticala rinichiului. Ca urmare. Spironolactona creste efectul medicamentelor antihipertensive. 10-25mg de 1-4 ori/zi (individualizat). Actiunea este de tip competitiv -. Indicatia principala o reprezinta edemele cu hiperaldosteronism secundar rezistente la alte diuretice (Tiazide. Ramipril. Perindopril. rare. Este metbolizata in majoritate in ficat. de asemenea. Creste eliminarea apei si a clorurii de sodiu. Amilorid) si suplimentarea potasiului in timpul tratamentului cu Spironolactona pot fi cauza de crestere periculoasa a potasiemiei. Enalapril. provoaca cresterea diurezei si corecteaza tendinta de hipokaliemie si hipomagneziemie. un compus pteridinic. natriureza reprezentand sub 5% din filtratul glomerular. raspunsul este minim dupa 3-4 zile de tratament si se mentine 2-3 zile dupa oprirea acestuia (4). eruptii cutanate. inrudit cu Aldosteronul. Ca efecte nedorite. somnolenta. se absoarbe relativ bine din intestin. sunt: ginecomastie (la dozele mari). Verospiron) este un compus 17spirolactosteroidic. spironolactona trebuie folosita cu prudenta. Efectul diuretic al Spironolactonei este micsorat de catre Acidul Acetilsalicilic si diferite antiinflamatorii nesteroidiene. Alte reactii adverse. Are actiune diuretica relativ slaba. ca si scaderea natriemiei (mai ales la cirotici). la diabetici. Triamterenul (Dyrenium). Aldactone. la cirotici . eficacitatea este maxima dupa 2-3 zile de tratament. dar biodisponibilitatea ei sistemica este de numai 25% (dupa primul pasaj hepatic). . este micsorat influxul ionilor de sodiu din urina in celulele tubulare si. Cresterea diurezei se face lent si este durabila -. canrenona. Spironolactona. situatii in care riscul hiperkaliemiei este crescut. Trandolapril) obliga la controlul potasiemiei si este contraindicata in prezenta insuficientei renale. Lizinopril. Idrolattone. Timpul de injumatatire plasmatic este de 14 ore. Efectul diuretic este conditionat de prezenta aldosteronului. iar intensitatea sa depinde de concentratia hormonului. in forma microcristalina utilizata. insotita uneori de hipotensiune. Este necesara prudenta in insuficienta renala cronica.

in parezele sau ileusul paralitic. Amiloridul se absoarbe partial din intestin. greata. fiind util in edemele rezistente cu hiperaldosteronism secundar. Timpul de injumatatire mediu este de 21 ore. Are aceleasi indicatii si contraindicatii ca Spironolactona. Se administreaza oral. o data la 2 zile. Este indicat indeosebi in edemele si ascita ciroticilor si in edemele nefrotice. Au fost semnalate cateva cazuri de insuficienta renala acuta pentru asociatia triamterenindometacina. dureri abdominale. Midamor. un diuretic tiazidic si Triamteren. Efectul se instaleaza in 2 ore de la administrarea orala si se mentine 24 ore. Modamide) are proprietati diuretice asemanatoare triamterenului. iar asocierea cu inhibitorii enzimei de conversie impune prudenta si este contraindicata in prezenta insuficientei renale. in timpul tratamentului cu triamteren nu se administreaza clorura de potasiu. Este indicat. crampe musculare. in injectii lente sau in perfuzii. Amiloridul (Arumil.Unii metaboliti isi pastreaza efectul diuretic. oboseala. In cazul administrarii repetate efectul este maxim dupa cateva zile de tratament. Datorita riscului de hiperkaliemie trebuie folosit cu prudenta la bolnavii cu insuficienta renala. Se administreaza oral. Canrenona (Phanurane). in conditii de hiperaldosteronism secundar si pentru combaterea hipokaliemiei. greata. CAPITOLUL . Are aceleasi indicatii si contraindicatii. dar poate fi injectat. Canrenoatul de potasiu (Aldadiene Potassium. la cirotici. Triamterenul si sarurile de potasiu. cresterea azotemiei. Exista preparate care cuprind. Este contraindicat in prezenta hiperkaliemiei si in timpul sarcinii. pentru cresterea efectului acestora. Se introduce intravenos. anemie megaloblastica (mai ales la cirotici). Trebuie folosit cu prudenta la bolnavii cu insuficienta renala. Asocierea cu inhibitorii enzimei de conversie (care poate fi utila in insuficienta cardiaca) impune prudenta din cauza riscului hiperkaliemiei. Folosirea la copii trebuie evitata. Epurarea este incetinita la bolnavii cu ciroza si la uremici (dozele necesare sunt mai mici). crescand eventual pana la 600mg/zi. un metabolit activ al spironolactonei. Nu se asociaza Spironolactona. voma. in aceeasi forma farmaceutica.8 . ameteli. in asociatie cu o tiazida sau cu Furosemid. Aldactone Pro Injectione. Triamterenul se administreaza oral. 200-800mg/zi. Soludactone) are proprietati similare Spironolactonei. in starile de acidoza. intretinerea efectului necesita obisnuit 100mg de 2 ori/zi. doza utila fiind de 15-20mg/zi. la inceput 100mg de 3 ori/zi. Nu se asociaza cu alte diuretice care retin potasiul. atunci cand acestea nu mai sunt eficace din cauza hiperaldosteronismului secundar. Insuficienta renala grava si hiperkaliemia contraindica medicamentul. constipatie sau diaree). Ca reactii adverse poate provoca hiperkaliemie (se controleaza potasiul in sange) si rareori -. crampe musculare. slabiciune. uscaciunea gurii si senzatie de sete. are acelasi efect diuretic si o potenta similara. in edemul cerebral posttraumatic sau postoperator. hipotensiune ortostatica. De asemenea nu se administreaza la bolnavi cu alergie la Amilorid si la Acid Acetilsalicilic. Ca reactii adverse au fost semnalate: tulburari gastrointestinale (anorexie. asociindu-se Tiazidelor sau Furosemidului. voma. la diabetici. parestezii. Este epurat prin metabolizare si prin eliminare renala.

In aceasta categorie sunt incadrate obisnuit medicamentele care determina eliminarea unei urine abudente. 40mg. Furosemid 20mg). . 250ml.inj. 2. Manitol (Manitol -. Hidroclorotiazida 12. 40mg. larg folosite pentru eliminarea excesului de sare si apa in starile edematoase. 1.5mg). cpr. Tertensif SR -. cpr. cpr. Spironolactona -. Spironolactona (Aldactone -.5mg.5mg. Hidroclorotiazida (Nefrix -. prin rinichi si sunt utile in tratamentul edemelor.Concluzii Medicamentele diuretice sunt substante capabile sa creasca procesul de formare a urinei marind in acest fel diureza. cps. 50mg. fiole 10mg/ml-2ml. sol.perf. cpr.9 9. 25mg. drj. 40mg. Furosil -. Indapamid -.5mg. diuretice saluretice -. cpr.Medicamente diuretice inregistrate in Romania Furosemid (Furosemid -. Ele actioneaza predominant la nivelul rinichiului. fiole 20mg/2ml. cpr. 40mg. 50mg). (Amilorid 5mg.1.8. Triampur Compositum cpr. 50mg. drj. Indapamid (Impamid -.film. 1. cpr. 2. (Spironolactona 50/100mg. 40mg). Tertensif -. Hidroclorotiazida 50mg).1. CAPITOLUL . Combinatii: Diursan cpr. cpr. 100mg. 2. cps. Diurex cps. 20mg/ml-10ml. Lasix -. Verospiron -. (Triamteren 25mg. Salurex -.film. 500ml). 20%. 25mg. bogate in sare -. In concluzie medicamentele diuretice cresc excretia de apa si electroliti.5mg. cpr. 100mg). sol. cpr.5mg). Fusid -.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful