You are on page 1of 16

Cuprins I Introducere II Intervenția sovietică în Afganistan III A patra generație de război Modern IV Concluzii 2 .

Introducere Impactul războiului rece asupra prezentului și chiar viitorului comun al omenirii este mai important decât s-ar putea crede la prima vedere: În timpul războiului rece s-a format generația de lideri care conduc astăzi majoritatea statelor lumii și în special principalii actori din arena internațională. Ultimele trupe au fost retrase între 15 mai 1988 şi 15 februarie 1989. Afganistanul este una dintre cele mai sărace țări de pe glob. războiul rece are consecințe ce își pun amprenta pe evenimentele ce i-au succedat. și asta în ciuda faptului că în subsolurile sale se află cantități uriașe înca neexploatate de pietre prețioase. fiind puntea de legătură dintre sudul. cărbune. Totusi. centrul si sud-estul Asiei. minereuri feroase și petrol. Arabia Saudită. Afganistanul detine o importanță geostrategică deosebită. în contextul Razboiului Rece. Războiul rece nu a fost un eveniment planificat sau aniticipat de către principalii actori ce au participat la el. Pakistan precum şi alte state musulmane. În Războiul Afgano-Sovietic forţele implicate au fost Consiliul Democratic Republican susţinut de forţele sovietice şi rebelii islamişti Mujahedini. exact acest lucru a atras în întreaga istorie numerosi "cuceritori". Un studiu recent arată că aproximativ 95% dintre resursele naturale ale Afganistanului au rămas neatinse. Rebelii au fost susţinuţi din mai multe părţi printre care şi Statele Unite ale Americii. Desfăşurarea de trupe militare sovietice a început în 25 decembrie 1979. Datorită costului mare şi a 3 .

de orientare comunistă și prosovietică. Enciclopedia statelor lumii. chiar dacă acestea din urmă și-au simnțit amenințarea. Editura Meronia. Matei. deoarece în ea a fost angajat direct unul din protagoniștii principali ai războiului rece. iar vărul fostului suveran. devine primul președinte al statului instaurând un regim autoritar. în apropierea graniței cu Iranul. Intervenția sovietică în Afganistan Criza provocată de intervenția soviectică în Afganistan este o criză internaționala de un cu totul alt tip. iar puterea este preluata de Consiliul Democratic Republican. în localitatea Herat.1 1 Horia C. Măsurile de reformă radicală a structurilor sociale tradiționale adoptate de noua conducere politică întâmpină opoziția populației islamice conservatoare. în mod direct. p. iar monarhia este abolită. razboiul din Afganistan a fost deseori asemănat cu Războiul din Vietnam. 2003. condusă de Nur Muhammad Tarkai. dupa patruzeci de ani de domnie.inutilităţii acestui conflict. Au mai fost uciși aproximativ 50 de consilieri sovietici. care proclamă Afganistanul republică democratică. La 27 aprilie 1978 are loc o lovitură de stat. Ea rămâne totuși o criză periferică întrucât confruntarea nu a fost directă. Afganistanul se proclamă republică. Bucuresti. in luna Decembrie 1979. La 17 iulie 1973. unele interese de securitate. Hafiz Ullah Amin . în septembrie 1979. ce degenerează într-o îndârjită rezistență armată în timpul căreia a fost ucis si ambasadorul american la Kabul. și apoi la cea a succesorului său. Muhammad Daud. Silviu Neguț. fost prim-ministru. Luptele pentru putere între diferitele facțiuni ale partidului de guvernămînt duc la uciderea lui Nur Muhammad Taraki.17 4 . regele Muhammad Zair Șah este înlăturat de la putere. Ion Neculae. între URSS și SUA.

Din punct de vedere al Moscovei. Această zonă de conflict a avut caracteristici bine individualizate. Afganistanul fiind o țară islamică cu o populație turcmenă. Invazia a adus trupele sovietice de elită la distanța de o ora de zvor de Golful Persic și Oceanul Indian și de regiunea Baluchistan. Invzia sovietică a coincis cu confuzia postrevoluționară din Iran și cu nesiguranța endemică din Pakistan. care a devenit liderul Consiliului Democratic Republican. unde exercitau un rol destabilizator. cerere satisfăcută de guvernul URSS chiar în aceiași zi. unde generalul Ziu UI-Haq a anulat alegerile și a interzis activitatea tuturor partidelor politice. În aceiași zi în care preia puterea la 28 decembrie 1979. care se afla la granița unor republici sovietice cu aceași structură etnică. În climatul efervescent al războiului rece. fiind înlocuit de Babrak Karmal. acest act de ocupație a fost interpretat de Washington ca o manevră calculată în cadrul strategiei globale sovietice. decat ca un răspuns la greșeile unui „guvern – marionetă” incompetent. Hafiz Ullah Amin nu a putut pune capat rebeliunii care stăpânea țara și în consecință a fost executat. ceea ce SUA a apreciat imediat ca o amenințare la adresa Iranului și a întregii regiuni a Golfului. ai cărei locuitori se opuseseră din 1973 pana în 1976 stăpânitorilor iranieni și pakistanezi și dintre care mulți se refugiaseră în zona de sud.vest a Afganistanului. Îngrijorați de toate aceste tulburări. de agitația opoziției islamice cat și de evenimentele din Iran sovieticii s-au decis sa-și întărească controlul din Afganistan. Moscova a acuzat atat Iranul cât și Pakistanul că se amestecă în problemele Afganistanului. flota americană s-a apropiat de zona Golfului. seminificând o atenționare pentru Moscova. aceasta solicită intervenția forțelor armate sovietice . regimul Taraki și Amin a creat haos și ar fi acționat la ordinele adversarilor Moscovei din Iran și Pakistan. Drept prima reacție. 5 .

organizație înființată în 1969 la inițiativa Arabiei Saudite. deși aceasta din urmă a condamnat el însuși intervenția sovietică. unul dintre fidelii lor aliați. SUA au fost sprijinite în această atitudine de lumea musulmană. lucru relativ usor deoarece invazia era în mod evident un act de agresiune. De asemenea. Statele din zona Golfului au condamnat chiar mai energic această intervenție decît țările arabe de pe linia întâi a confuntării cu Israelul. își datorează alegerea. prin a condamna invazi a sovietică. A fost creată o forță de desfășurare rapidă cu un efectiv anunțat oficial de o sute de mii de militari. principala consecință a invaziei a fost faptul ca URSS a trebuit să introducă și să mentină în Afganistan efective de circa nouăzeci de mii de militari pentru a încerca sp reinstaureze pacea (fară succes) intr-o țară 6 . Președintele Carter a luat decizia de a stopa exportul de cereale americane spre URSS (măsură ce nu a fost deloc pe placul fermierilor americani care au trebuit să-și vîndă surplusul de cereale Argentinei. a mass-mediei și a opiniei publice asupra agresiunii sovietice din Afganistan erau convenabile pentru SUA. care se confruntau în acelasi timp cu criza ostaticilor americani de la ambasada lor din Teheran și cu acuzațiile de a fi lasat ca șahinșahul Iranului. Conferința Islamică. care din 1979 și-au reluat locul în Consiliu de Securitate al ONU. au sporit ajutorul militar către Pakistan și au inițiat o apropiere de Republica Populară Chineză. de unde se pare că o parte au ajuns totusi în URSS). SUA au acționat. să fie înlăturat de la putere fără a fi primit nici un fel de ajutor din partea SUA. la care s-au alăturat SUA și întreaga lume arabă. în vederea unor enentuale intervenții în Orientul Mijlociu li în Asia Centrala. Din punct de vedere strategic. crizei afgane. Bugetul Pentagonului a crescut de la 3 % din PIB în 1979 la 5 % în 1980. de asemenea. în mare parte. Președintele Ronald Regan. s-a întrunit de urgență. SUA au înghețat negocierile SALT (privind reducerea armamentului strategic nuclear). ales în decembrie 1980. a adus acuzații violente la adresa URSS. liderul spiritual și religios al revoluției islamice din Iran. iar în cadrul acestei reuniuni ayatollahul Khomeini. Această condamnare și focalizare a atenției mediului politic.

iar 15. care ocupă Kabulul. apoi reizbucnesc luprele pentru putere între grupările mujahedine. În anul 1986 Babrak Karmal este înlocuit cu Muhammad Najibullah în funcția de președinte al Partidului Democratic al Poporului și apoi și în ceea de șef al statului. reușind ca până în 1998 să- și extindă controlul asupra a 90% din teritoriul țării.2 2 Cf.000 de militari sovietici își pierd viața. cu rezistența mujahedinilor. inițial. și predau capitala rezistenței islamice. recrutați. la 16 aprilie 1992. de unul singur. La 15 februarie 1989 se incheie retragerea trupelor sovietice. iar regimul lui Najibullah face o serie de concesii. la 25 aprilie 1992. în această luptă intervin și milițiile talibanilor fundamentaliști. 7 . Jean Louis Dufour . un grupt de generali îl înlătură de la putere pe Najibullah. În nouă ani de conflict își pierd viața 1. În fața ofensivei mujahedinilor ajunși în fața Kabulului. cit. care însă nu-l ajută prea mult în confruntarea. guvern comunist fiind sprijinit în teren de trupe sovietice.5 milioane afgani. op. iar rezistența islamică afgană primind ajutor din partea SUA. Războiul civil din Afganistan se transformă într-o amplă confruntare Est – Vest. dintre studenții islamici afgani din Pakistan.155. alte 4 – 5 milioane părăsesc țara. fără posibilitatea de a schimba prea mult lucrurile. La 1 ianuarie 1992 intră în vigoare acordul ruso – american privind sistarea livrărilor de armament către parțile aflate în conflict.care era deja în zonă de influiență și să înregistreze. În 1994. Un acord mediat de ONU și semnat la 14 aprilie 1988 de puterile garantate (URSS și SUA) prevede retragerea trupelor sovietice. în septembrie 1996. eșecul în încercarea de a stabiliza situația în Afganistan. Consiliul mujahedinilor proclamp Republica islamică. p. precum acceptarea regimului pluripartit și eliminarea tuturor referirilor la socialism. a Pakistanului și a lumii arabe tradiționaliste. crearea unui stat afgan neutru și repartierea milioanelor de refugiați.

cărora le-au furnizat arme și sprijin logistic prin intermediul Pakistanului. București. Moscova a apreciat. Editura Militară. a dat un impuls consistent dezmembrării URSS pe criterii etnice și a contribuit substanțial la proliferarea amenințării fundamentalismului islamic de astăzi. Strategia. Liddell Hart. constând în eșecul militar suferit de una din cele două principale armate din lume și în eșecul politicii de comunizare a Afganistanului. ale cărei efecte negative se manifestă și astăzi. Intervenția sovietică în Afganistan a fost una dintre ulltimile mari dispute Est – Vest. a rămas limitată și puțin periculoasă pentru securitatea internațională .H. dar a statului afgan și a URSS în subsidiar. au drept rezultat slăbirea militară diplomatică. care i-au susținut pe mujahedini. drept foarte redus riscul unei intervenții militare americane în Afganistan.3 Încercuirea și izolarea strategică la care este supus Afganistanul. Intervenția militară sovietică a constituit o bună oprtunitate pentru Occident de a-și adjudeca o victorie strategică majora. Liddell Hart. așa cum o numea B. provocând o instabilitate accentuată a întregii zone. în mod corect. sprijinul acordat mujahedinilor islamiști de către SUA pe lânga faptul că a contribuit în mod semnificativ la reducerea puterii militare și a credibilității URSS în plan internațional. cele două superputeri neajungând la o escaladare care să vizeze implicarea lor intr-o confruntare directă. situație cu consecințe pe termen lung.H. economică. guvernat de regimul comunist. din care însă cel mai mare profit. Acțiunile indirecte. a consolidat fundamentalismului islamic în Asia Centrală. Criza în care URSS s-a angajat de bunăvoie a fost deficitar gestionată de aceasta grabindu-i sfârșitul. care a fost declanșată în mod voit de Moscova. l-au tras Statele Unite. pe termen scurt însă. nu numai a regimului. Pe termen lung. Criza. SUA s-au angajat mai curând într-o acțiune strategică indirectă. 3 B. 1973 8 .

ca un mod distinct de a caracteriza dinamica și direcția spre care se îndreaptă din punct de vedere strategic doctrina militară. Nu este dificil de observat că până la urmă. dar nu în egală măsură și a capacității de manevrare și a culminat cu primul Război Mondial. cât și pentru cel intervenient. Teoreticienii consideră că acţiunile Germaniei (Blitzkrieg) în cel de al Doilea Război Mondial au marcat începutul etapei23. care astăzi trebuie să ducă războuil global împotriva terorismului. Acestea grupează războaiele astfel: • Prima generaţie a războiului modern a fost caracterizată de prezenţa pe câmpul de luptă a unor mase mari de militari (instruiţi. • A doua generație a războiului modern a fost caracterizată de creșterea puterii de foc. echipaţi şi dotaţi corespunzător misiunilor planificate). SUA. criza din Afganistan s-a dovedit contraproductivă atît pentru factorul generator. proces care a condus la creşterea importanţei manevrei în spaţiul luptei. în întregul spectru al acţiunilor militare. A patra generație de Război Modern Conceptul de cea de-a patra generație de război modern a apărut în gândirea modernă la sfârșitul anilor optzeci ai secolului trecut. una din zonele predilecte fiind chiar Afganistanul. • A treia generație generaţia a treia se defineşte prin amplificarea mobilităţii forţelor. URSS. • A patra generație de Razboi Modern a evoluat după războaiele din Vietnam și Afganistan și pune accentul pe modul în care un inamic de tip neconvențional 9 . ipostază care a culminat cu războaiele napoleoniene.

economic și social în propriul interes și benificiu. spre deosebire de perioadele anterioare. lucrările de specialitate recente prezintă Războiul de generaţia a patra ca fiind: „o formă modernă de insurgenţă”5 4 Cf.4 Acest ultim tip de război s-a dezvoltat. Atacurile masive. ci ele sunt constituente ale unor operaţii de mare amploare. În anul 2001. Efectele globalizării şi dezvoltarea tehnologiei informaţiei au oferit cadrul propice de evoluţie. În lipsa unei definiţii unanim acceptate. Statele Unite sunt și în prezent implicaţe în lupta împotriva terorismului în Orientul Mijlociu. poate exploata schimbările din mediul politic.Insurgency : Modern Warfare Evolves into a Fourth Generation”. Sullivan. nemulţumirea faţă de actorii internaţionali mai puternici. George W. ‚. apariţia unor grupuri umane intolerante în raport cu religia. John P. Thomas X. asupra World Trade Center şi Pentagon. ulterior. Hal Kempfer. urmate de agresiunile terifiante asupra civililor din gările Madridului şi din metrourile Londoneze ne îndreptăţesc să afirmăm că fenomenul terorist cunoaşte mutaţii de amploare. Institute for National Strategic Studies 5 G.I. 214. nivelul de trai şi filozofia despre viaţă a altora. în Stratefic Forum. în contextul amplificării crizei de legitimitate a statelor. nr.Wilson. cultura. cu bilanţuri îngrozitoare. acţiunile teroriste nu mai sunt întâlnite ca lovituri punctuale sau ansambluri de lovituri de sine stătătoare. înţeles ca violenţă gratuită împotriva civililor sau noncombatanţilor a făcut parte din orice tip de război. generată de reactualizarea problemelor istorice rămase deschise cu vecinii. 4GW: Tactics of the Weak Confound the Strong 10 . Acum. Hammer. Bush declară război împotriva terorismului. cum ar fi Afganistan. Terorismul.

cautând să îşi infiltreze. pe măsură ce se acţionează în cea mai bună manieră. Bucureşti. În Afganistan. privite de la înălţime strategică. atât la adresa colaboratorilor. droguri. stimulate. mijloace de distrugere în masă şi ai tuturor celor care desfăşoară activităţi infracţionale. pot genera pericole şi ameninţări. Deşi. a fost realizată o reţea foarte densă de relaţii interstatale. situaţia este departe de a fi în măsură să prevestească un sfârşit clar.18-20. ai crimei organizate. se prelungeşte. Ed. Grigore Alexandrescu. Liderii forţelor de opoziţie urmăresc să o exploateze în interes propriu. 2004. În cadrul procesului de globalizare. partenerilor interni şi internaţionali. cât şi a instituţiei respective. 11 . UNAp.. în punctele-cheie. Obiectul acestora îl constituie perturbarea ordinii de drept. Nivelul superior al artei militare este zona cea mai vizată de factorii de decizie politică şi militară ai forţelor oponente. persoane sub acoperire. în ciuda concentrării de forţe şi mijloace de nivel global.Forţele oponente îşi concentrează efortul asupra viabilităţii politice a conflictului şi mai puţin asupra rezultatelor tactice rapide. în ciuda luptelor câştigate fără reproş de forţele armate ale Coaliţiei internaţionale. În primul rând ei fructifică noile facilităţi căutând să stabilească „alianţe” cu capii lumii interlope. care. Războiul pe care l-a declarat întreaga planetă terorismului. ai traficului de arme.6 Fiecare organizaţie are vulnerabilităţi specifice. a stabilităţii şi securităţii statului vizat. interzonale şi transnaţionale. ele devin insurmontabile. Ameninţări la adresa securităţii. pp. Scopul final al războiului este legat de impunerea voinţei uneia dintre părţi 6 Dr. în ultimii ani. aceste obstacole par mărunte.

SUA şi-au adaptat strategia de securitate naţională la noile realităţi. până acum. elaborată în anul 2006. în cadrul tuturor generaţiilor cunoscute de războiul modern. declară fără a lăsa loc de dubii că „Noi întotdeauna vom proceda în mod deliberat. Lovitura strategică în cadrul războaielor de generaţia a patra este direcţionată către factorii de decizie politico-militară. Distrugerea forţelor armate ale adversarului şi a capacităţii acestora de regenerare nu mai constituie prioritatea supremă.com/ 8 The National Security Strategy of the United States of America. care conţin arme chimice sau biologice“9 7 http://www. March 2006 9 Idem 12 .aceasta fiind realizată de una din tabere.realclearpolitics. inclusiv a buncărelor. pe care doar armele nucleare le pot distruge în siguranţă“ Armele nucleare pot fi folosite şi pentru „atacuri împotriva facilităţilor inamice. şcoala din Beslan şi metroul londonez au demonstrat că întreaga lume este ameninţată. cât şi în mod indirect de către segmente ale vieţii publice şi populaţiei care aparţin adversarului. prin acţiuni violente sau paşnice. devine contraproductiv. gările Madridului. atacul de prevenire a constituit una dintre noutăţile care au permis susţinerea războiului împotriva terorismului. După 11 septembrie. Declanşarea războiului din Afganistan şi a celui împotriva lui Saddam Hussein constituie doar două exemple de acţiune conform acestei strategii7 Atacurile teroriste de la teatrul din Moscova. ca lider universal. fără beneficii Ceea ce se cunoştea şi se aplica fără excepţie. SUA în Strategia de Securitate Naţională. se stabilesc şi mijloacele folosite în cazul producerii unui „atac iminent cu arme biologice. pentru a le distruge unitatea şi voinţa de a continua un război mult prea costisitor. Adversarul poate fi învins chiar dacă îi rămân forţele armate intacte. evaluând consecinţele acţiunilor noastre”8 Din această perspectivă. atât în mod direct.

iar Afganistanul se proclama republica.grecii. De la invazia Uniunii Sovietice din 1979. Conflictul a dus la moartea a peste 50. afganii s-au aflat iar în război. care a provocat moartea a peste un milion de oameni. prin invazia sovietică Afganistanul a devenit un câmp de luptă fierbinte al confruntării EST -VEST in condițiile răbufnirii războiului rece. Dupa plecarea invadatorilor. Afganistan a fost constituit în anul 1747 sub conducerea lui Ahmad Sah Durrani și supus de Marea Britanie în urma a doua războaie între anii 1839-1842 și 1878-1880. Diferite acțiuni ale rezistenței islamice au pornit lupta pentru supremație încă din momentul retragerii trupelor sovietice.09. Țara a fost stăpânită în antichitate de mai multe popoare precum perșii. lichidarea militiilor talibane si a organizatiilor teroriste cu baze pe teritoriul 13 . de aceasta data între ele. mongolii. cu prețul unei lupte sângeroase. Afganistan-ul își mentine neutralitatea la 17 iulie 1973 regele Muhammad Zahir Șah (1933-1973) este înlaturat. aceasta a recunoscut independența statului Afgan proclamată la 28 feb. Mai intai. 1919. arabii. În timpul celui de-al doilea război mondial.000 de persoane în cinci ani Atentatele teroriste din 11.2001 din SUA au dus la înlăturarea guvernului de la Kabul . războiul nu a luat însa sfârșit. Concluzii Afganistanul fiind o zonă geostrategică importantă a atras multi cuceritori. contra trupelor de la Moscova. monarhia este abolită. În anul 1919 dupa cel de-al 3-lea război cu Marea Britanie.

Pentru că nu se putea un război între ele marile puteri au încurajat acest tip de conflicte în scopul de a oferi o supapă de eliberare a tensiunilor din sistem. inclusiv a Romaniei. stimulate din exterior s-au perpetuat. Sfârșitul războiului rece s-a dovedit a fin u numai sfârșitul unei competiții internaționale cu și al unei epoci în care sistemul internațional nu a cunoscut mutații semniicative. războiul civil a continuat ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic . Actiunile de stabilizare si reconstructia Afganistanului continua si in prezent prin aportul Coalitiei Antiteroriste. Războiul împotriva terorismului continuă.afgan. economice și armament din cel mai diversificat. împărțind în egală măsură ajutoare financiare. de la marile puteri spre periferia sistemului internațional. Afganistanul reprezentând principalul teatru de confruntare. 14 . Marile puteri s-au aflat într-o continuă cursă a înarmării în scopul participării la un război care putea sp izbucnească în orice moment. Nu au fost obţinute succese răsunătoare în stabilizarea zonei. Războiul rece a generat proliferarea unor mari cantități și tipuri de armament. Războiul rece a fost un femnomen complex și contradictoriu. În Afganistan. prin captarea de prieteni. În acest tip de războiae periferice. SUA au susținut financiar și material fherilele tribale anticomuniste și antisovietice. Când sovieticii s-au retras. chiar dacă tributul de vieţi şi bani plătit de Coaliţie a fost cel mai mare cunoscut de la începerea ostilităţilor. care a menținut lumea intr-un statu quo ce fusese rezultatul celui de-al doilea război mondial. Cele doua puteri s-au afltat în competiție pentru lărgirea zonelor de influiență. Mujahedinii benificiind de un serios și diversificat arsenal de armament.

Evoluția securtității li stabilității internaționale a fost și este neliniară factorul neprevăzut continuând să joace un rol semnificativ. 15 . reprezentată de evenimentele de la 11 Septembrie 2001. ce divide această eră în două perioade distincte: Prima inainte de atacurile teroriste când speranța pentru soluționarea pașnică a conflictelor reprezentau sentimental predominant. Cu toate acestea putem afirma că există o linie de falie. A doua dupa data de 11 Septembrie când incertitudinea și pesimismul au devenit o caracteristică de bază la nivel global.

J.htm 16 .erols. Teodor Frunzeti Globalizarea Securității Ed.ro/ 7.Universității de apărare 5. http://cssas.com/mwhite28/afghanis. Unteanu Cristian Manual Nato 3. Teodor Frunzeti Soluționarea Crizelor Ed.Centrul de studii strategice de apărare și securitate Ed.S. Polirom 6. Bibliografie 1. Institutul European 4.unap. http://users. Militară 2. Goldstein Manual de Relații Internaționale Ed.