MANEVRE SECUNDARE DE MASAJ MANUAL

În afara manevrelor fundamentale de masaj, mai există o serie de

manevre secundare sau ajutătoare care pot fi utilizate pe lângă primele.

a) Cernutul şi rulatul

Cernutul şi rulatul sunt manevre de masaj ce pot fi aplicate numai pe

anumite părţi ale corpului, care au form&# 929b12j 259; cilindrică
(membrele superioare şi inferioare).

Cernutul se execută cu ambele mâini aşezate pe părţile laterale ale

segementului membrului, cu degetele îndoite, imprimându-se părţilor moi
mişcări laterale similare cernutului prin sită.

Rulatul se face cu ambele mâini plasate lateral, de o parte şi de alta a

segmentului membrului, cu degetele întinse, realizându-se o rulare, a
ţesuturilor moi, în ambele sensuri, de jur împrejurul regiunii masate.

Aceste procedee se adresează în special musculaturii membrelor, având

efecte de relaxare musculară, de descongestionare locală şi de îmbunătăţire a
supleţii ţesuturilor.

Datorită faptului că se pot executa destul de uşor, sunt folosite,

îndeosebi de sportivi, în automasajul membrelor.

b) Presiunile

Presiunile constau în apăsări pe unele zone ale corpului şi se aplică la

sfârşitul şedinţelor de masaj parţial.

Ele se efectuează cu palmele (pentru regiunea spatelui acestea se aplică

de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, pacientul fiind culcat în decubit
ventral - cu faţa în jos, cu membrele superioare în extensie, astfel masorul
exercitând presiunile cu mai puţin efort, folosindu-şi greutatea trunchiului în
executarea apăsărilor asupra zonei de masat).

Procedeul trebuie făcut cu atenţie, fără variaţii bruşte de intensitate,

evintându-se provocarea senzaţiei de disconfort. În cazul în care apar
senzaţii dureroase în zona de aplicare, manevra se întrerupe.
 Presiunile sunt contraindicate la bătrâni şi copii deoarece există riscul
producerii de acceidente osoase (fisuri).

Presiunile se pot face pe anumite zone de periost, cu o intensitate

medie, cu efecte asupra circulaţiei din zona masată, care după o fază de
ischemie trece într-o fază de hiperemie, precum şi efecte asupra
ramificaţiilor nervoase cu realizarea scăderii sensibilităţii.

c) Tracţiunile şi tensiunile

Tracţiunile şi tensiunile se adresează, în special, articulaţiilor şi

ţesuturilor periarticulare.

Tracţiunea se face cu ambele mâini, folosind o priză deasupra

articulaţiei şi una dedesubtul acesteia, trăgând în sensul axei longitudinale a
segmentului unde se află articulaţia.

Manevra are ca obiectiv realizarea unei întinderi în limitele fiziologice

ale diferitelor componente atât ale articulaţiei, cât şi a elementelor
periarticulare, îmbunătăţindu-se mobilitatea articulară.

Tracţiunea se foloseşte mai ales pentru articulaţiile degetelor.

Pentru membre, manevrele se fac din poziţia culcat pe spate.

La nivelul coloanei cervicale, tracţiunea se face din poziţia şezând sau

stând, folosind priza pe frunte şi pe ceafă, trăgând capul în sus.

Pentru trunchi, manevra se efectuează tot şezân sau stând, cu apucarea

subiectului peste braţe şi tragerea lui în sus, vertical.