Rousseau vs Aristotel

Rousseau- bipolaritate, contradictie Libertatea naturala a omului, contrasteaza cu tendinta spre inegalitate si opresiune Tendintele omului: de a domina, dezvoltarea unui sine fals, slabiciunea si agresivitatea sunt interconectate si se atrag una pe cealalta Patriotismul reorienteaza orgoliul omului, dar nu il distruge Propriile conflicte interioare se reflecta in scrierile lui Rousseau, atitudini ezitante Amorul propriu impiedica evolutia ³Vreau ca prietenii sa-mi fie in primul rand prieteni , nu stapani´- dorinta de libertate personala, independenta Rousseau vedea autoritatea contemporana lui ca fiind dezorganizata si distructiva ³Oriunde ma uit, vad numai stapani si sclavi, nu un popor si conducatorul sau´- rezultatul este ca nu exista cu adevarat relationare si comunicare, ci numai aparente Piramida claselor sociale are la baza necinstea si slugarnicia, iar in varf mandria si cruzimea Rousseau cauta insa acea autoritate justificata, care sa intemeieze relatii juste cu natiunea, nu renunta deci la ideea de autoritate Rousseau este ofensat de notiunea lui Mirabeau de ³despotism legal´ Exista numai doua variante acceptabile: democratia sau ³hobbismul´ Autoritate personala, lege impersonala Numai legea poate fi compatibila, in viziunea lui R., cu libertatea Legea conditioneaza numai comportamentul exterior, autoritatea fiind cea care ar trebui sa ajunga la inima: Moise, Solon, Licurg Legislatorul ideal al lui Rousseau nu este concret portretizat- el este mai mult utopic- cunoaste natura oamenilor, dar este mai presus de ea- apare ca un mecanism perfect In ³Contractul social´, Rousseau sugereaza modelul lui Licurg, ca si legislator care reconstruieste intreaga comunitate, dupa rigidul model spartan

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful