Cuprins Introducere............................................................................................................... ..1 Capitolul 1 Particularit i psihologice de vârst ale colarului mic........................... 2 1.1.

Specificul dezvolt rii psihice ............................................................................. 2 Capitolul 2 Conceptul de personalitate i specificul acesteia la colarii mici 2.1. Caracteristici generale ale personalit ii ............................................................7 2.2. Componente structurale ale personalit ii .........................................................7 2.2.1. Caracterul ......................................... .............................. ............................... 18 2.2.2. Aptitudinile «««««««««««......««««.......«..................... 21 2.2.3. Temperamentul ............................................................................................. 26 Capitolul 3 Temperamentul în structura personalit ii copilului de vârst colar

mic ......................................................................................................................... .............35 3.1. Temperamentele clasice .................................................. ................................35 3.2. Modalit i de investiga ie a temperamentului ..................................................38 Capitolul 4 Concluzii...............................................................................................42 Bibliografie ............................................................................................ 43

1

INTRODUCERE Orice copil face parte dintr-un sistem unitar consolidat fiind determinat de comuniunea precum coala, familia, religia etc. colarizarea copilului semnific un moment manifest a vie ii de familie i totodat a propriei vie i. P rin ii asigur toate condi iile prielnice copilului, o preg tire minutioas , cît i deprinderea copilului privind noile rela ii de grup, rela ii colare, colegiale i rela ia profesor/ elev. Copilul asimileaz ceea ce vede în anturaj, înv torul, programul stabilit zilnic, sarcinile impuse (scrierea temelor, înv area, confec ionarea unor materiale, citirea unor c r i, vizionarea unor emisiuni), contribuind asupra dezvolt rii proceselor psihice, dobîndirea cuno tin elor de baz , dezvoltarea limbajului, organizarea climatului specific, armonios, socializarea copilului privind noua condi ie a sa. Combinînd toate elementele într-un ansamblu, copilul devine capabil s - i exploreze propria personalitate i s asimileze func ia primordial Äînv area´, pe cînd tendin a anterioar i anume jocul revine pe planul secundar, copilul l sînd în urm manifest rile sale vechi, cînd toate necesit ile erau înrudite în familie. Înv tura influen eaz asupra dezvolt rii cognitive i totodat dobîndirea experien ei de via , posibilitatea de a percepe, transmite, evalua i a folosi diferite extreme, caracteristici, legit i a realit ii la diferite grade ori niveluri de organizare: fizic, chimic, biologic, psihic, psihosocial, economic, artistic etc. Unii autori definesc înv area ca fiind un proces de adaptare a organismului în mediu. Aceasta e r spîndit în întreaga lume vie, dar sfera, con inutul, complexitatea i semnifica ia depind de treapta de evolu iea organismelor supuse înv turii.

2

Capitolul 1 Particularit i psihologice de vârst ale colarului mic 1.1. Specificul dezvolt rii psihice Percep ia( sensibilit ii) promoveaz o dezvoltare intens a cogni iei directe ce include în sine senza iile, percep iile i reprezent rile raportat celei indirecte ( aceasta îns frecvent tinde s ias la suprafa antecedent). Ini iind activitatea înv colar , copilul de ine percep ii globale, prea pu in diferen iate, i selectiv , deci supravegherea copilului spre a vedea i orientate prioritar de latura afectiv , îndeosebi în leg tur cu familia Ac iunile manifeste ale . rii urm resc perceperea dirijat în elege condi ia sa. Odat ce copilul atinge sensibilitatea de a se percepe i a nu omite anturajul, acesta ajunge s ating totodat pragurile absolute (minim i maxim). Performan ele, la fel depind de nivelul sensibilit ii în culme, în perioada pre colar , fiind dificil în a le imagina: cre te acuitatea vizual , sensibilitatea auditiv discriminativ necesar dezvolt rii limbajului (copilul ajunge s recunoasc consoanele surde de cele sonore, valorile notelor: nota întreag , doimea, p trimea (îndeosebi cei implica i în muzic ), la fel sensibilitatea discriminitiv vizual (copilul percepe nuan ele, îndeosebi cei ce lucreaz cu profesori de desen speciali ti), olfactiv gustativ ). Înv area citit/scrisului include într-o considerabil m sur nu doar percep iile, dar i reprezent rile, aten ia i calit ile acesteia (concentrarea, stabilitatea, distributivitatea, i mecanismele de depistare a spa iului i timpului, formelor, mobilitatea i volumul). Totodat i

perceperea i reprezentarea cît mai adecvat a acestora. Acestea ulterior promoveaz dezvoltarea intelectual a copilului, procesele cognitive, crearea i asimilarea conceptelor, posibilitatea de a opera cu ele privind o anumit logic i ra ionamente de la cele mai simple pân la cele complicate, fiind odat inaccesibile. Senza iile rezultatul sensibilit ii, de in primordial anumi i analizatori cu diferi i receptori i celule nervoase sensibili la unii excitan i. Cunoa terea ra ional include în sine procesele cognitive: memoria, imagina ia, gândirea i limbajul sistematizate concomitent în înv are. La aceast vârst copilul asimileaz mecanic textul, rezolvarea unei probleme, prezentarea unui eveniment; engramarea se realizeaz facil, la fel i uitarea, stocarea, nu dureaz , în ciuda faptului c ceea ce se înva bine acum se p streaz deseori întreaga via . Copilul memoreaz u or pe baz de intui ie, când i stocarea este mai bun . Actualizarea cu prec dere, reproducerea prevaleaz uneori asupra recunoa terii logicii sale. Fidelitatea mobilitatea i volumul, memoria promoveaz un rol esen ial în perioada vârstei colare mici i func ii psihologice diferen iate. Imagina ia voluntar e supravegheat de educator, acesta stimulîndo neinten ionat 3 frecvent, îns dorin ele, aspira iile ireale nu pot fi omise din medita ia copiilor. Deci, e necasar

pentru copil s vad

i s aud multiple informa ii i nu în ultimul timp s lectureze, s participe i a dezvolt rii intelectuale, în concep ia lui

la vizion ri de spectacole, vizite, excursii în natur . inând cont de particularit ile de vîrst J.Piaget, la vârsta de 7 ± 8 ani se trece la stadiul gândirii operatorii concrete, pân la 8 ± 9 ani, opera ii simple i în continuare pân la 11 ± 12 ani, opera ii complexe. Opiniile lui J.Bruner, inând cont c actele, opera iile i ac iunile instructiv educative sunt adev rate provoc ri ale copilului, un adev rat salt al creierului, la aceast vârst se ob in, cel pu in cu o parte din elevi, performan e incredibile la toate disciplinele. Copilul la vârsta dat frecventeaz care acestea le determin . Via a afectiv la aceast vârst este una accentuat intens. Afectele, dispozi iile i emo iile sunt destul de expresive. Emotivitatea este motivat din func ia reglatoare a scoar ei cerebrale asupra subcortexului slab dezvoltat . La aceast vârst nu doar procesele afective Äsecundare´, dar i cele Äprincipale´, superioare sentimentele i pasiunile apar i dispar facil, se exteriorizeaz u or i au o mare mobilitate. Totu i acum se pun bazele sentimentelor personale (amorul propriu, mândria, orgoliul .a.), altruiste (de simpatie colegialitate, tov r ie, prietenie etc.) i chiar ale celor morale (patriotismul i umanismul). Activitatea voluntar ocup un loc secundar în activitatea colarului mic, întrucît trebuin ele, pl cerile (afective) sunt mai presus, deseori acestia imitând educatorii naturali i de profesie. Înv area voluntar contribuie la dezvoltarea, în faz incipient a unora din însu irile voin ei (puterea voin ei, promptitudinea, perseveren a, independen a, curajul sau b rb ia). Dezvoltarea acestor calit i se realizeaz din zori pân seara, în cadrul activit ii colare propriuzise i al activit ii desf urate acas , în cadrul institu iilor extra colare cluburi, cercuri etc. În concluzie, sub presiunea regulilor i rigorilor activit ilor colare se produce o schimbare de fond a întregii vie i psihice a colarului mic i totodat începe procesul de socializare, de realizare a primelor contacte sociale organizate, de deprindere cu via a în grup clasa, coala-un exerci iu de subordonare a intereselor personale celor de grup, de îmbog ire a vie ii spirituale corolar al achizi iilor treptate i sistematice, al frecvent rii colii. Vârsta colar mic , cea a copilului din clasele I ± IV, este petrecut în coal 4 ± 5 ore pe zi, chiar mai mult în colile cu program prelungit. Activitatea lor de baz devine înv area ce const în organizarea organizat a unui sistem de cuno tiin e despre via , natur , societate i gândire, inoculate unui volum corespunz tor de priceperi i deprinderi. Dezvoltarea gândirii i limbajului afectivit ii, trecerea de la emotivitatea pronun at la tr iri i sentimente complexe, aspectul voluntar al proceselor psihice i al comportamentului în 4 coala i activitatea în care este implicat nemijlocit are repercursiuni benefice privind dezvoltarea proceselor psihice superioare, comportamentelor pe

deplin concordan

cu specificul activit ii colare, personalitatea comportamentelor acestuia tori cât i psiholog, evident, acolo unde e cazul, scrisul, s se exprime în scris concomitent cu

incumb sarcini complexe atât pentru înv În cadrul colii primare, copilul înva deprinderea de exprimare grafic exprimare i de crea ie, totodat sim ul estetic.

pentru profesorul care lucreaz cu colarii mici. i activit ile artistice i fizice, î i dezvolt capacit ile de

Tema aleas presupune ini ial i ulterior tratarea cu elucidare a procesului desf ur rii în condi ii optime a procesului instructiv-educativ, pedagogul trebuie s cunoasc în primul rând temperamentele copiilor pe care îi educ .

Capitolul 2 Conceptul de personalitate i specificul acesteia la colarii mici 2.1. Caracteristici generale ale personalit ii Personalitatea semnific un mister major pentru el însu i, asimilat cu conditia cuno terii elevului ca o organizare eficiente a procesului de înv mânt. Cunoa terea copilului nu se reduce la un ansamblu de informa ii privitoare la el, devine cunoa tere numai dac aceste date sunt ordonate în func ie de criterii, se stabile te ponderea fiec rei informa ii în func ie de importan a acesteia, se surprinde elementul caracteristic c reia i se subordoneaz , se stabilesc rela ii între informa ii i se organizeaz într-un sistem. To i ace ti pa i se parcurg pentru a asigura condi ii optime de dezvoltare a copilului, pentru a-i men ine o stare de s n tate nu numai fizic , ci i psihic , pentru a înl tura posibile situa ii conflictuale, pentru cultivarea sentimentului de încredere în for ele proprii. În complexa activitate destinat cunoa terii copilului un loc aparte îl ocup probele psihologice ce vizeaz cunoa terea unor caracteristici de personalitate. Termenii de persoan i personalitate sunt atât de utiliza i în limbajul cotidian, încât fiecare are certitudinea întrebuin rii lor corecte în cele mai diverse situa ii. P.Fraisse spunea c istoria psihologiei se confund (între anumite limite) cu r spunsul la întrebarea Äce este personalitatea?´. În sensul cel mai larg se identific cu cel de fiin social uman considerat în existen a ei i înzestrarea ei cultural . Prin personalitate se în elege de regul individul de excep ie,

persoana creativ în plan cultural sau social. În societate, personalitatea e socotit o calitate pe care o poate dobândi orice individ pe o anumit treapt de evolu ie. Pshilogic, personalitatea e un sistem sau o unitate bio-psiho-socio-cultural . 5

Alexandru Ro ca a încercat o sistematizare a defini iei date personalit ii i subliniaz c aceasta ar reprezenta Äo îmbinare unitar i nonrepetitiv a însu irilor psihice care caracterizeaz mai pregnant i cu un grad mai mare de stabilitate, omul concret i mod alit ile sale de conduit ´. Personalitatea e abordat de diferite discipline, dar psihologia o studiaz din acest punct de vedere bio-psiho-social . Tucicov Bogdan accentueaz personalitatea ca organizare interioar , sintetic , unitar individualizat a însu irilor psiho-fizice, a structurii cognitive o adaptare specific individului care îi determin i i atitudinale, a capacit ii

la mediu. Ea cuprinde totalitatea

predispozi iilor înn scute i dobândite, structurate în anumit fel i care îi asigur individului o adaptare original la un mediu social dat. Gordon Allport conceptualizeaz caracteristic´. Nicolae M rgineanu prive te personalitatea ca Äsuprema sintez a coeficientului de inteligen , caracter i tr ire emotiv , cu balan a de temperament i fire, instruire i educare în familie, coal , profesiune, c s torie i na iunea constituit în stat´. Combinînd opiniile acestor renumi i autori, aceasta poate fi sugerat atât prin gradele de dezvoltare i integrare simetrice i armonioase ale structurii sale intrinsece, provenind din sinteza inteligen ei, caracterul emotivit ii, firii i temperamentului, cât i prin condi ia socio-cultural , prin înmugurirea i armonizarea sa în familie, coal , profesiune c s torie, na iune i stat. Pozi ia pe care o ocup în treapta ierarhic i sectorul de diviziune a muncii.(9) Informa ia unic procesat nou de c tre o persoan , trebuie s priveasc coeficientul s u de personalitate care con ine valoarea maxim de adev r. Exist pozi ii teoretice diferite de descriere i explicare a personalit ii cu anumite manifest ri de baz : biologist , experimentalist , psihometric , socio-cultural i antropologic . Orientarea biologist stabile te i ghideaz întreaga organizare psihocomportamental a omului, structurii lui morfofunc ionale, promoveaz rolul motivelor biologice i exagereaz experien a timpurie ± spre i post natal ± în devenirea ulterioar a personalit ii, construind explica iile în termenii unor tr s turi considerate primare: dependen a, agresivitatea, sexualitatea. Necesitatea abord rii experimentaliste a personalit ii a fost formulat de Stanford (1963): ÄStudiul personalit ii este studiul modului în care oamenii difer pe un registru foarte întins în ceea ce au înv at: fiecare persoan este deci unic . Dar to i au înv at în concordan cu acelea i legi generale´. Din aceast perspectiv , diverse teorii au abordat în deosebi procesele de înv are, procesele percep iei i procesele cognitive superioare. Orientarea psihometric 6 personalitatea ca Äorganizare dinamic gândirea în cadrul individului a acelor sisteme psiho-fizice care determin i comportamentul s u

primordializeaz

studiul tr s turilor exprimabile sub forma unor liste de atribute ce rolul determinan ilor situa ionali ai

caracterizeaz persoana în cadrul unei situa ii. De i multe teorii privesc tr s turile ca variabile dispozi ionale, în general nu se minimalizeaz comportamentului. Teoriile apar inând acestei orient ri au fundamentat alc tuirea unui num r mare de tehnici i instrumente de m sur ± scale, chestionare, inventare i probe proiective ± care faciliteaz rezolvarea mai rapid a sarcinilor de psihodiagnostic în clinica i activitatea de orientare colar i selec ie profesional . Orientarea socio -cultural i antropologic se întemeiaz pe ideea c personalitatea poate fi pe deplin în eleas numai considerând contextul social în care individul tr ie te i se dezvolt , i numai comparând indivizii apar inând unor popula ii i culturi diferite (Mead, M., Linton, R.). Astfel, concepte precum modelul, rolul statutul devin principii explicative centrale. Potrivit teoriei rolurilor indivizii doar în aparen posed caracteristici fixe; în realitate ei r spund doar cerin elor i expecta iilor pe care le implic diferitele lor roluri sociale. Repertoriul de roluri al unui individ ne furnizeaz o imagine fidel a personalit ii lui. Succinta trecere în revist a acestor teorii eviden iaz c personalitatea poate fi abordat din direc ii i perspective diferite i deosebite. Dac în planul cercet rii concrete, secven ierea, decuparea i simplificarea sunt inevitabile, în plan metodologic personalitatea trebuie abordat dintr-o perspectiv sistemic , bio-psiho-social , ce ar putea situa construc iile explicative în planul interac iunii dintre cele trei subsisteme ale personalit ii umane. (4) Prin dimensiune corporal în elegem latura biologic a personalit ii, programul ereditar, poten ialul uman nativ. Dimensiunea socio-cultural a personalit ii se constituie în urma interven iilor complexe ale socialului asupra acestui poten ial uman nativ (prin procesele de socializare i encultura ie). Dimensiunea psihic a personalit ii, de i se constituie numai (în condi iile existen ei celorlalte dou dimensiuni) ca rezultat al interac iunii dintre zestrea ereditar socializare, î i are propriul specific dezvolt rii fiin ei umane. Din perspectiva activit ii pe care o desf oar , personalitatea are trei înf i ri diferite: ac iunea practic , de transformare a lumii ce ne înf i eaz fiin a uman ca subiect pragmatic; activitatea de cunoa tere a lumii ne-o prezint ca subiect epistemic i activitatea de valorificare a lumii care dovede te c omul nu poate r mâne indiferent în fa a propriilor ac iuni i a cunoa terii realit ii, ca subiect axiologic. Deosebita complexitate a personalit ii face ca fiecare aspect al ei s fie obiectul de studiu al unei anumite discipline, rezultând astfel o multitudine de discipline ce exploreaz 7 i procesul de i propriile legi. Con tiin a este nucleul psihic al

personalit ii, care leag între ele toate celelalte compartimente i se constituie astfel în premisa

universul personalit ii. Dar, pentru c Äomul trebuie în eles în integritatea lui´ (M.Ralea), exist tendin a de a ini ia i sus ine un dialog între aceste discipline i de a reuni eforturile tuturor speciali tilor preocupa i de cunoa terea personalit ii în institute consacrate studierii omului (integral). Pe de o parte personalitatea este un sistem atât închis, pentru a- i conserva propria identitate i autonomie, cât i deschis pentru a se putea adapta unei lumi în permanent schimbare. Pe de alt parte, personalitatea este o crea ie a condi iilor socio-culturale, un produs al lor, dar majoritatea influen elor exercitate de societate sunt filtrate de capacitatea de judecare a con tiin ei, ce face posibil libera alegere. Alegerea în cuno tiin nu numai un produs, ci i un creator al istoriei. Unele caracteristici ale personalit ii o fac s fie unic i original . O parte din aceste apari ia i dezvoltarea caracteristici î i au originea în unicitatea zestrei ereditare, iar altele în condi iile unice ale experien ei de via . Complexitatea condi iilor ce fac posibil personalit ii determin i caracterul ei irepetabil, unic. asem n ri ce permit pe de o parte Alte caracteristici ale personalit ii scot în eviden de cauz face ca omul s fie

gruparea oamenilor în categorii mai largi, numite tipuri, iar pe de alt parte fac posibil caracterizarea comparativ a oamenilor dintr-o popula ie diversificat . Cea mai larg sfer de cuprindere o au caracteristicile ce sunt situate la nivel general ± uman al personalit ii. To i apar inem speciei umane suntem fiin e sociale, con tiente, creative i orientate spre valori. În concluzie, prin unele caracteristici o fiin uman este ca nici un alt om (unic ); printre altele numai ca unii oameni (tipic ); ca to i ceilal i oameni (universal ). Caracteristicile unice constituie obiectul artei i al cunoa terii concrete, în timp ce cercetarea tiin ific are ca punct de plecare caracteristicile general ± umane, pentru a se interesa apoi deosebi de caracteristicile tipice, singurele care permit realizarea unor diferen ieri semnificative între indivizi i grupuri de indivizi. Din perspectiva pshihologiei , termenul de personalitate are o sfer mult mai restrâns . Mai mult, definirea personalit ii nu se refer la studiul personalit ii umane în integritatea sa. Fenomenele psihocomportamentale întâmpl toare, accidentale nu prezint fenomenele constante, invarian ii ce compun structurile de baz interes, ci numai ale personalit ii sunt

semnificative. Deci, studiul psihologic al personalit ii nu acoper întreg studiul personalit ii umane ci numai programele acestuia, structurile profunde i organizarea de ansamblu. G.Kelly a propus pentru ace ti invarian i termenul de Äconstructe personale´ i a privit personalitatea ca un sistem de constructe ce se integreaz unele pe altele pe mai multe nivele ierarhice. Factorii de personalitate au urm toarele caracteristici: 8 

sunt forma iuni integrate i integratoare sintetice, deoarece condenseaz mai multe func ii i procese psihice;  sunt relativ stabili, adic se manifest constant în conduit în condi ii normale;  au un caracter general i caracterizeaz pe om în ansamblu s u;  au o oarecare plasticitate, putându-se restructura i perfec iona sub presiunea factorilor de mediu;  sunt definitorii pentru om deoarece îl exprim în ceea ce are el esen ial. Psihologia a pozi ionat Eul în centrul edificiului personalit ii, acesta fiind definit ca un agregat de aptitudini i atitudini care are în centru s u Eul ca un factor de integrare i coordonare. Considerat ca dimensiune dinamico-energetic a personalit ii, introversiuneaextroversiunea a fost descris prima dat de Jung cu sublinierea c e Äexclusiv uman , fiind condi ionat de existen a Eului, a acelei lumi interioare ce cuprinde ansamblul tr irilor de natur afectiv , perceptiv , imaginativ la care se adaug reprezentarea ideilor, tendin elor i aspira iilor individului, preferin ele i aversiunile sale´. Conform teoriei lui Jung exist trei orient ri: introvertitul, extrovertitul i o variant intermediar , ambivertitul, individ care manifest extroversive. Jung distinge dou nivele la care se pot manifesta aceste orient ri: dac la nivelul întâi al con tiin ei se manifest extroversiunea, la nivelul doi al incon tientului vor ac iona tendin e contrare. A doua situa ie este opus . Aceste tr s turi sunt socotite de Jung compensatorii i complementare. Jung subliniaz c exist patru compartimente diferite în care se poate manifesta intro extroversiunea: gândire, afectivitate, senza ii, intui ie, distingând astfel opt tipuri umane:
y y y y y y y y

în egal

m sur

tendin e introversive i

gânditor introvertit afectiv introvertit senzorial introvertit intuitiv introvertit.

extrovertit extrovertit extrovertit extrovertit

Descrierea introvertitului: 9 

                                 

are orientare tipic a con tiin ei asupra propriului eu; tendin a de a examina propriile st ri suflete ti i închidere în sine; neglijeaz lumea exterioar , are o aten ie interioar ; e socotit autonom, dispune de o gândire profund are capacitate de convingere; hot rât, corect subiectiv, înc p ânat; indiferent, egocentric, anxios, lini tit; îi plac mai mult c r ile decât oamenii; distant i rezervat cu excep ia prietenilor intimi; acord mare importan valorilor etice; st pân pe sine, controlat, afectiv: ac ioneaz planificat, ordonat; contemplativ, lipsit de încredere în el însu i; sensibil, înclinat spre abstrac ii; se exprim mai u or în scris; romantic, uneori patetic, fin, elegant; d prioritate formei; ironic, distrug tor i creator în egal m sur ; ipohondru, bun conduc tor strategic; caracterizat prin cinste sau noble e schizofrenic ; orientarea lui este schizotimia. Descrierea extrovertitului: apar ine tendin ei ciclotimice i e orientat spre lumea exterioar ; ata at de obiecte i oameni; comunicativ, u or adaptabil; preferin ele i înclina iile sale sunt determinate de factorul exterior; fire sociabil , nu-i place s se introspecteze; caut mereu senza ii tari ± ac ioneaz sub impulsul momentului; e agresiv, uneori i nest pânit; îi plac activit ile practice; plin de ini iativ ; agreat de grup, fiind bun conduc tor, practic; î i asum responsabilit i sociale; pu in complicat; un bun povestitor având sim ul umorului; 10 i abstract ; 

 

are farmec; caut obiectele i nu formele; u or de sugestionat. Personalitatea are dublu rol, de filtru pentru ac iunile educative exercitate asupra sa i de

scop general al educa iei. Ea este determinat de variabile interne i variabile externe, cele interne fiind scopul acestei lucr ri. Variabilele interne sunt reprezentate de determinan ii biologici (ereditare, vârst , sex, stare de s n tate, .a.m.d.) i determinan i psihologici constitui i în subsisteme psihice (cognitiv, reglator, temperamente, aptitudini, caracter, .a.m.d.). Psihologia înregistreaz multe defini ii ale personalit ii, dar semnificativ este cea care prive te personalitatea drept subiect pragmatic i vizeaz patru aspecte ale procesualit ii: modul cum reac ioneaz la stimuli, dispozitivele psihice de realizare, modul cum se implic a personalit ii i orienteaz axiologic i gradul de originalitate prin care individul interac ioneaz cu mediul. Primul aspect se constituie în latura dinamic-energetic reprezentat de temperament. Al doilea aspect se constituie în latura instrumental-opera ional aptitudini. Al treilea aspect se constituie în latura atitudinal-valoric reprezentat de creativitate. Sub forma unui sistem activ privind personalitatea putem s -i surprindem urm toarele substructuri componente:  dinamic imprim exprim general , dat de priorit ile fundamentale ale sistemului nervos central al temperamental distinct . Temperamentul se i indivizilor, de mobilitatea, tenacitatea i echilibrul proceselor de excita ie i inhibi ie care întregii activit i psihice o not în impresionabilitatea i impulsivitatea subiectului, în ritmul, tempoul i este reprezentat de caracter. Al patrulea aspect constituie latura specific de originalitate a personalit ii i este i este reprezentat de i este

expresivitatea manifest rilor comportamentale.  componenta intelectual a personalit ii grupeaz sistemele de informa ii i modul de prelucrare a lor, împreun cu structurile cognitive i cu opera iile interioare ale individului, cu stilul s u de cunoa tere.  structura ra ional de caracter ± reune te rela iile esen iale ale persoanei, atitudinile sale constante i selective fa de munc , fa de ceilal i din colectivitate, fa de sine, precum i în raport cu normele sociale i cu valorile morale din colectivitate. Caracterul cuprinde un ansamblu de rela ii i atitudini fundamentale ale individului, profund con tiente i temeinic 11

motivate. De aceea, prin caracter se dezv luie con inutul i valoarea social a întregii personalit i, statutul ei rela ional în colectivitate.  sistemul de orientare i protec ie a personalit ii cuprinde interesele, preferin ele i scopurile individului, concep ia sa despre lume i via , aspira iile i idealurile sale. Ele formeaz expresia echilibrului dintre trebuin ele resim ite i dorin ele individului, dintre aspira iile proiectate i posibilit ile proprii de a le realiza, dintre motiva ie i scopuri, indicând asupra gradului de determinare psiho-social a personalit ii date.  componenta de realizare efectiv cu finalitate social .  constitu ia fizic a individului, baza sa organic , cu resursele ei biologice i echilibrul hormonal intern ce influen eaz comportamentul i manifest rile persoanei, reprezint component a personalit ii ce nu sufer omitere. Toate aceste component congrueaz i interac ioneaz reciproc creind un ansamblu unic, propiu unei personalit i, dându-i o configurare original , distins . Nu toate sunt structuri înn scute, sufer transform ri în procesul larg al socializ rii individului i este în permanent ac iune cu mediul uman. Datele native cu privire la energia sistemului nervos la plasticitatea sa i la echilibrul proceselor de excita ie i inhibi ie, precum i gradul de formare a analizatorilor la na tere, sunt abia premise pentru constituirea unei dinamici proprii i a unor structuri func ionale ale individului. Sistemul însu irilor native formeaz genotipul, fiind foarte timpuriu influen at de condi iile mediului, configurându-se în fenotipul individului, un aliaj propriu dintre propriet ile neurofiziologice înn scute i însu irile psihice dobândite în cursul vie ii. În primii ani de via se organizeaz premisele îndep rtate ale personalit ii: o larg baz i a structurilor reflex ± condi ionate i a coordon rilor motorii, sistemul de semnalizare verbal a fiin ei umane o avem în structura capacit ilor a aptitudinilor i deprinderilor însu ite, ca i în sistemul ac iunilor organizate ale individului,

de intercomunicare prin limbajul cuvintelor, percep ia de tip uman a obiectelor i realizarea unui plan mintal al reprezent rilor, con tiin a de sine a copilului distinct de con tiin a despre semeni, unele forme ale comportamentului uman, primele rela ii interindividuale de la copil la adult. Organizarea a a ± numitei structuri primare a personalit ii se realizeaz de la 3 ± 4 ani. Contactele psihosociale, ca i preferin ele con tiente între copii se formeaz la o vârst mai mare, începând cu 5 ± 6 ani. De fapt, etapa pre colar dintre 3 ± 6 ani se consider aceea în care se pun bazele personalit ii sale. Cristalizarea personalit ii este un proces cu momente distincte, obligatorii, chiar dac accentul dominant vizeaz adolescen a. Personalitatea se contureaz din momentul în care se poate cristaliza un program de via care este deopotriv sursa de disciplinare, dar i sursa de cooperare, de decentrare i cooperare ± subordonare liber consim it . 12

2.2. Componente structurale ale personalit ii 2.2.1. Caracterul O defini ie veridic via în care acesta activeaz . Spre deosebire de temperament care se refer la însu iri puternic ancorate în ereditatea individului, caracterul vizeaz mai ales suprastructura socio-moral a personalit ii, calitatea de fiin social a omului. De câte ori vorbim despre caracter, mai mult ca sigur implic m un Etimologic, cuvântul caracter provine din greaca veche, înseamn Ätipar, pecete´ i cu referire la om, sisteme de tr s turi, stil de via . Acest termen ne trimite la structura profund a personalit ii, ce se exprim prin comportamente care, în virtutea frecven ei lor într gam -o întreag de situa ii sunt u or de prev zut. Putem descrie, cu o anumit probabilitate, reac ia unui elev în caz de e ec sau succes, dac va putea rezista la o anumit tenta ie sau, dac într -un moment de r gaz, va prefera s citeasc o carte sau s se joace la calculator. ÄCaracterul este acea structur care exprim ierarhia motivelor esen iale ale unei persoane, cât i posibilitatea de a traduce în fapt hot rârile luate în conformitate cu ele´ declar Andrei Cosmovici, subliniind dou dimensiuni fundamentale ale caracterului ± una axiologic , orientativ ± valoric , alta executiv , voluntar . Ideea autocontrolului este prezent în multe defini ii ale caracterului. Astfel, dup W.S.Taylor caracterul este Ägradul de organizare etic afectiv tuturor for elor individului´ sau Gordon Allport consider caracterul ca fiind Äo pozi ie psiho-fizic durabil de a inhiba impulsurile conform unui principiu regulator´. A fost v zut i ca Äo voin moralice te organizat ´. Caracterul este deci un subsistem rela ional, valoric i de autoreglaj al personalit ii i se exprim , în principal, printr-un ansamblu de atitudini ± valori. Pentru definirea caracterului avem în vedere nu manifest rile atitudinale circumstan iale, variabile, ci atitudinile stabile i generalizate, definitorii pentru persoana în cauz , i care se întemeiaz pe convingeri puternice. Atitudinea exprim o modalitate de raportare fa de anumite aspecte ale realit ii i implic reac ii afective, comportamentale, cognitive. Nu totdeauna între cele trei tipuri de reac ii exist în acord deplin; uneori ceea ce sim im nu e în acord cu ceea ce gândim i nu totdeauna 13 standard moral i emitem o judecat de valoare. privind geneza caracterului o ofer H.Walon care consider caracterul ca fiind: un rezultat al interac iunii reciproce a individului cu condi iile sociale de

ac ion m conform sentimentelor noastre. Când îns cele trei manifest ri devin congruente, atitudinile devin stabile i relativ greu de schimbat. Defini ia aceasta tridimensional a atitudinii are i o valoare euristic deoarece poate schimba demersul educativ de formare i schimbare a atitudinilor prin metode i tehnici ce vizeaz componentele active, cognitive i comportamentale ale atitudinii int . În structura caracterului se pot distinge patru grupe fundamentale de atitudini: atitudinea fa de sine însu i (modestie, orgoliu, demnitate dar i sentimente de inferioritate, culpabilitate), de ceilal i, fa de munc . în de societate (altruism, umanism, patriotism, atitudini politice), i atitudine fa atitudine fa

Tr s turile de personalitate, diagnosticate cu ajutorul chestionarelor i care intr are persoana fa de ea îns i.

structura caracterului pot fi considerate, într-o anumit m sur , expresia atitudinilor pe care le Nu exist un sistem de tr s turi unanim acceptat, dar exist totu i o serie de factori ce cuprind cel mai bine profilul psihologic al unei persoane: dominan , acceptare de sine, independen , empatie, responsabilitate, socializare, autocontrol, toleran , realizare de sine prin conformism, realizare de sine prin independen . Având în vedere plasticitatea deosebit a Äsubstan ei´ psihologice ce va constitui personalitatea viitorului adult, coala trebuie s - i asume, într-o manier sistematic , mai sus inut , responsabilit i formative. Performan ele colare i sociale ale unui elev nu pot s se situeze toate la un nivel superior, mai ales când sarcinile colare se situeaz la un nivel ridicat de dificultate. De aceea, educatorii trebuie s creeze situa ii în care elevii s - i cunoasc nu numai limitele (care sunt fire ti i trebuie privite ca atare i nu ca e ecuri ce implic responsabilit i personale), ci i (mai ales) resursele. Con tientizarea limitelor i resurselor, uneori foarte diferite de la elev la elev, conduce la formarea unei imagini de sine echilibrate a demnit ii i respectului de sine i de ceilal i. Se ajunge la acceptarea diferen elor fire ti dintre oameni, la cre terea spiritului de toleran efecte negative asupra personalit ii acestora. Formarea atitudinilor implic metode i tehnici specifice. Complexitatea i unicitatea fiin ei umane nu permite formularea i recomandarea unei singure strategii. Comunicarea de tip persuativ, metodele directe implicând condi ion rile clasice i operante, i unele metode directe (mai pu in sistematizate, cu posibilit i sc zute de evaluare a efectelor) sunt considerate utile în formarea atitudinilor, proces ce difer considerabil de cel al însu irii informa iilor, priceperilor i deprinderilor. În ceea ce prive te metodele indirecte, ele ac ioneaz în mod deosebit prin mecanismele înv rii sociale bazate pe imita ie i identificare, pe exemple pe modelare etc. Din aceast 14 i la evitarea etichet rilor globale care pot împinge pe unii elevi spre periferia grupului colar cu

perspectiv , am putea spune c una din cele mai importante sarcini formative ale colii este aceea de a oferi modele, c i de urmat.

2.2.2. Aptitudinile Leontiev definea aptitudinea drept: însu ire general care determin efectuarea cu succes a unei anumite Äactivit i´. Se poate, îns întâmpla ca un elev s ob in rezultate bune la un anumit obiect în timp ce altul, de aceea i vârst , nu. Se dovede te ulterior c primul urmeaz o preg tire suplimentar , deci nu putem concluziona c are o aptitudine superioar .(4) Oamenii se deosebesc, îns categoric între ei dup calitatea ac iunilor lor. Spunem c cineva este apt sau inapt pentru o anume activitate în func ie de nivelul calitativ i de eficien care el poate duce la cap t acea activitate. Aptitudinea se reflect întotdeauna în rezultatele unor activit i a c ror evaluare se face pe o scar ampl . Totu i, termenul de aptitudine nu este folosit pentru a numi performan a slab sau medie, ci cel mai adesea, el are un sens mai restrâns, referindu-se la performan a superioar . Exiten a aptitudinii este demonstrat de reu ita în activitate, îns ducerea la bun sfâr it a unei activit i necesit utilizarea unor mijloace sau instrumente psihomotorii mult mai un rol de instrumente psihomotorii sunt importante decât oricare alt instrument creat de om. Structurile de personalitate care joac aptitudinile. Ele constituie latura executorie a personalit ii. Este vorba de o instrumenta ie psihic ce mijloce te reu ita în activitate i a c rei valoare este dat de eficien a, calitatea i modul de îmbinare a opera iilor. Aptitudinile sunt sisteme opera ionale superior dezvoltate, care mijlocesc performan e supramedii în activitate. De i în limbajul curent între termenul de aptitudini i capacitate nu se face distinc ie, psihologii cred c exist deosebiri importante. Aptitudinea se situeaz la nivelul poten ialit ii fiind numai o pres a dezvolt rii psihice, ulterioare, în timp ce capacitatea este aptitudinea împlinit care s-a consolidat prin deprinderi, rezultate din exerci iu i s-a îmbog it cu o serie de cuno tiin e adecvate. Multe din reu itele repetate ale copilului ne indic existen a unei aptitudini, dar f r o exersare complex i sistematic a lor, ele nu se transform în capacit i. Înc de la na tere, pentru subiectul uman exist premise ereditare ce determin nu numai structura i func iile organismului ci i posibilit ile de ac iune ale acestuia. Aflându-se îns numai în germene, acest poten ial ereditar nu se realizeaz de la sine, în mod automat, ci, pentru a fi valorificat i dezvoltat ca un sistem opera ional, sunt necesare câteva condi ii:  maturizarea organismului i a sistemului central;  adaptarea la mediul natural i social prin interac iunea cu acesta; 15 cu 

activitatea i înv area care, organizând progresiv sistemele opera ionale, transform aptitudinea în capacitate. Variabilitatea poten ialului ereditar a indivizilor explic în mare m sur variabilitatea aptitudinii. Astfel zestrea latent se dezvolt în condi iile puse de activitate i cerin ele social . În definirea aptitudinii, nici ponderea ereditarului, nici a dobânditului nu trebuie exagerat . F r înv are i antrenament, poten ialul ereditar al aptitudinii poate fi irosit, în timp ce bine valorificat acela i poten ial poate fi dep it. Aptitudinile pot fi clasificate în simple sau elementare i complexe. Cele simple sau elementare opereaz omogen influen ând un singur aspect al activit ii. Pot fi enumerate aici propriet i ale sim urilor, ale reprezent rii sau ale memoriei. Aceste aptitudini elementare nu asigur îns , singure, performan a la nivelul unei activit i complexe, ci condi ioneaz eficient numai în anumite puncte sau pe anumite laturi ale activit ii. Aptitudinile complexe sunt eterogene, ap rând din interac iunea mai multor aptitudini elementare, din interrela ionarea i structurarea acestora. În cadrul aptitudinilor complexe, aptitudini elementare nu se însumeaz , ci se integreaz organic, evoluând global, alc tuind un sistem. Aptitudinile mai pot fi clasificate în: speciale i generale. Sunt numite speciale acele aptitudini care mijlocesc eficien a activit ii într-un anumit domeniu. Se consider c nu exist o form de activitate concret care s nu fie sus inut de aptitudini speciale. De exemplu, în ceea ce prive te aptitudinile ce alc tuiesc nucleu profesiunii de educator (pedagog, profesor) putem enumera: a. capacitatea de a influen a, de a modela eficient personalitatea copiilor; b. capacitatea empatic ; c. capacitatea de a demonstra i de a scoate în eviden esen ialul etc. Ace ti factori contureaz specificul aptitudinii pedagogice. Aptitudinea colar este i ea o aptitudine special , o structur psihic mai complex mai ampl decât inteligen a colar . Capacitatea colar este i ea o aptitudine special , o structur psihic mai complex i mai ampl decât inteligen a colar . Aptitudinea colar con ine ± dup Vernon ± ca elemente constitutive, inteligen a general factorul verbal educa ional, motiva ia, perseveren a volitiv , interesele i atitudinea pozitiv fa verbal i cel numeric. A a cum activitatea colar i-a aspecte concrete i aptitudinea colar se Äspecializeaz ´ în timpul activit ilor colare. În acest sens, psihologul român M.Bejat afirm c aptitudinea 16 de înv tur ; acestora li se adaug factorii spa ial-mecanic, i

colar are o unitate intern , dar ea se manifest , în via a colar prin aptitudinile speciale. În plus. Äaptitudinea special constituie sursa principal de varia ie a tuturor rezultatelor colare în grupe neselec ionate de elevi; aptitudini speciale, îns condi ioneaz rezultatul colarului doar la anumite obiecte de înv mânt´. i cerin ele colare, Am putea concluziona c aptitudinea colar const în rela iile oportune pe care le face elevul între disponibilit ile sale psiho-intelective precizate anterior asigurându-i succesul colar. Succesul s u colar nu înseamn neaparat performan colar maxim posibil , ci performan a maxim pe care o pot produce posibilit ile sale, uneori chiar mai mult decât atât fiindc folose te în favoarea sa anumi i factori conjunctuali (efectul Halo, determinarea lucr rii din Älips de timp´). Inteligen a ca, aptitudine general , este definit de Paul Popescu Nevianu ca fiind Äputerea min ii i func ia ei de a stabili leg turi i de a face leg turi între leg turi´. Ed. Claperede o define te ca pe un Äinstrument de adaptare, care intr în func ie când celelalte instrumente de adaptare ± instinctul i deprinderea ± nu mai pot face fa ´. Piaget explic adaptarea de tip inteligent pe baza Äformelor superioare de organizare a structurilor mobile construite, o adaptare ce rezult din echilibrul dintre dou procese complementare: asimilarea informa iilor i acomodarea la acestea´. Binet i Simon constat c inteligen a este o func ie general dar care este Ätributar în elegerii, ra ionamentului i mai ales, cuvântului, iar opera iile, care intr nemijlocit în schema inteligen ei, sunt comprehensiunea, inven ia, direc ia (orientarea spre scop) i cenzura (critica)´. Cei doi autori concluzioneaz c inteligen a se dezvolt stadial i concep Äo scar metric a inteligen ei´, ce le poart numele i pe baza c reia se poate calcula coeficientul de inteligen (Q.I.). Meili consider c inteligen a se determin gradual prin patru caracteristici: plasticitate (restructurare), complexitate (structural ), globalizare (reunire în tot a elementelor) fluidicitatea (modific ri de direc ii prin care se evit fixismul). Ulterior, Spearman radicalizeaz proprietatea inteligen ei de a fi general implica i numai în activit i complete. Pozi ia lui Spearman este urmat de a lui Wallon, Guilford i Thurstone ce identific factori comuni (între G i S): ra ionamentul deductiv (D) i inductiv (I), memoria brut (M), aptitudinea de comprehensiune verbal (V) i fluen a verbal (W).(3) i vorbe te de factorul general (G-Äenergie mental general ´), dar c ruia i se adaug factori speciali (S), i

17

Empiric, inteligen a se poate evalua dup s le rezolve. Cunoa terea apari iei însemnat a înv

randamentul înv

rii, dup

u urin a

i

profunzimea în elegerii i dup dificultatea i noutatea problemelor pe care subiectul este în stare i manifest rii primelor aptitudini constituie o preocupare

torului. În verificarea cuno tiin elor elevilor, în modul în care ei î i preg tesc

temele, în ocupa iile pe care le desf oar cu predilec ie, se pot culege date asupra ritmului i calit ii însu irii materialului, asupra aptitudinilor implicate. coala este datoare s ofere elevilor cât mai multe forme de activitate care s le dea posibilit i de manifestare a aptitudinilor. Crearea unei ambian e favorabile de lucru constituie o alt condi ie a dezvolt rii aptitudinilor. În munca de cultivare a aptitudinilor, se impun m suri didactice diferen iate. Celor cu aptitudini bine definite li se vor da teme mai complexe, iar cei cu aptitudini înc insuficient exprimate for fi antrena i la munc independent i li se vor stimula în mod special inclina iile pe care le posed . În desf urarea unor activit i variate trebuie s urm rim nu numai dezvoltarea felurilor de aptitudini, dar s prevenim fenomenele de oboseal a c ror nocivitate este cunoscut . Educarea aptitudinilor trebuie urm rit paralel cu influen area celorlalte laturi ale personalit ii copilului. Astfel c utând s dezvolt m aptitudinile trebuie s folosim efectul stimulator pe care colectivul colar îl exercit asupra celor indiferen i sau r ma i în urm . Tendin a spre emula ie, caracteristic elevilor, dac este valorificat , reprezint o for motric în sprijinul dezvolt rii aptitudinilor. Paralel cu includerea elevilor într-o activitate corespunz toare trebuie s le trezim interesul, e necesar s -i atragem în munca respectiv . Interesul viu, stârnirea curiozit ii existemice este una din condi iile necesare pentru ca activitatea dat s poat influen a favorabil dezvoltarea aptitudinilor.(11)

2.2.3. Temperamentul Termenul de temperament înseamn în limba latin ³temperare´ i se traduce prin a amesteca, a dilua sau a modera. Dup personologul american Gordon Allport, temperamentele se refer la urm toarele: fenomene caracteristice firii unui individ, în elegerea susceptibilit ii sale la stimuli emo ionali, for a i rapiditatea r spunsurilor i calit ile dispozi iei ± intensitatea sau fluctua ia acestuia. Teplo subliniaz c temperamentul ar fi baza morfofunc ional pentru aptitudini, iar Ananiev consider temperamentul ca forma de manifestare a caracterului. Paul Popescu-Neveanu define te temperamentul ca fiind un ansamblu de tr s turi func ionale de maxim generalitate care se exprim în activitatea reflex a omului, dar nu determin con inutul acesteia. 18

Temperamentul sau ³firea omului´ se refer

la dimensiunea energetico-dinamic

a

personalit ii i se exprim atât în particularit i ale activit ii intelectuale i afectivit ii, cât i în comportamentul exterior (motricitate i mai ales vorbire). Strânsa leg tur a acestui grup de însu iri cu aspectele biologice ale persoanei, în special leg tura cu sistemul nervos i cel endocrin a fost observat de foarte mult vreme i întrune te, în general, acordul majorit ii cercet rilor. Prima clasificare a temperamentelor care, cu o serie de îmbun t iri a rezistat pân în zilele noastre, este cea propus de cunoscu ii medici ai antichit ii, Hipocrate (400 î.e.n.) i Galenus (150 e.n.). Ace tia, în concordan cu filozofia epocii care considera c întreaga natur aceste elemente determin este compus din patru elemente fundamentale / aer, p mânt, foc i ap ± au afirmat c în corpul omenesc amestecul ³umorilor´ (hormones) ce reprezint temperamentul. În func ie de dominan a uneia dintre cele patru ³umori´ (sânge, bila neagr , bila galben , flegma), temperamentul poate fi: sanguinic, melancolic, coleric, flegmatic. De i, aceast explica ie era oarecum naiv , trebuie s reflect în microcosmos. Empedocle încearc s asocieze fiec rui temperament un element fundamental din natur i un anotimp: colericul ± focul i vara; sangvinicul ± aerul i prim vara; flegmaticul ± apa i iarna; melancolicul ± p mântul i toamna. Dup aproape dou milenii, Pavlov propune o explica ie tiin ific a tipurilor de temperament în care caracteristicile activit ii nervoase superioare i raporturile dintre ele sunt no iunile fundamentale. Însu irile sistemului nervos central:   for a sau energia ± dependen a de metabolismul celulei nervoase ± se exprim prin rezisten a la solicit ri a sistemului nervos; mobilitatea ± dependen a de viteza cu care se consum i se regenereaz substan ele constitutive ale neuronului ± se manifest prin u urin a cu care se înlocuiesc procesele nervoase de baz observabile, de exemplu, când se dore te modificarea unor deprinderi;  echilibrul existent între excita ie i inhiba ie, dezechilibrul avantajând de regul , excita ia. Astfel, baza fiziologic a temperamentelor este constituit de cele patru tipuri de sistem nervos ce rezult din combinarea acestor trei însu iri fundamentale: tipul puternic neechilibrat, excitabil coreleaz cu temperamentul coleric; cel puternic echilibrat, mobil se exprim în temperamentul sanguinic; tipul puternic echilibrat, inert ± în temperamentul flegmatic; tipul slab (luat global) fiind pus la baza temperamentului melancolic. Totu i, nu trebuie s punem semnul egalit ii între tipurile temperamentale i tipurile de sistem nervos. Acestea din urm r mân de-a lungul vie ii neschimbate, în timp ce temperamentul 19 remarc m intuirea determinismului endocrin al însu irilor temperamentale, i a ideii (adoptat de filozofia modern ) c macrocosmosul se

se construie te în cadrul interac iunii individului cu mediul fizic i socio-cultural, suportând în acela i timp i influen ele celorlalte subsisteme ale personalit ii. De aceea, am putea spune c temperamentul este expresia manifest rii particulare în plan psihic i comportamental a tipurilor de activitate nervoas superioar , manifestare mediat de o serie de factori socio-psihologici.(4) Cu o baz tiin ific incontestabil , teoria lui Pavlov este, totu i, mai pu in util coala caracterologic francez educatorilor care nu dispun de mijloace necesare pentru identificarea tipurilor de sistem nervos. De aceea, prezent în continuare tipurile temperamentale dup reprezentat de Le Senne i Gaston Berger. Pentru Le Senne, caracterul este ceea ce în elegem ast zi în mod obi nuit prin temperament, adic ³ansamblul dispozi iilor înn scute, care formeaz scheletul mintal al individului´. În baza cercet rilor efectuate de psihologii olandezi Heymans i Wiersma, carcaterologii descriu opt tipuri temperamentale, prin combinarea a trei factori: emotivitatea, activitatea i ³r sunetul´ (ecoul): persisten a impresiilor sau viteza de reac ie. Astfel oamenii pot fi caracteriza i conform acestor dimensiuni ale c ror extreme sunt: emotivitate (E) ± Nonemotivitate (Ne); activitate (A) ± inactivitate (nA) primaritate, tendin a de a tr i puternic prezentul, extraversiune (P) ± secundaritate, tendin a de r mâne sub influen a impresiilor trecute, introversiune (S). Cele opt tipuri temperamentale ce rezult din combinarea acestor dimensiuni sunt: tipul pasionat (E.A.S.) tipul coleric (E.A.P.) tipul sentimental (E.nA.S.) tipul nervos (E.nA.P.) tipul flegmatic (nE.A.S.) tipul sangvinic (nE.A.P.) tipul apatic (nE.nA.S.) tipul amorf (nE.nA.P.). Pe baza acestei concep ii, Gasto Berger a elaborat un chestionar u or de utilizat, cu ajutorul c ruia putem stabili în care din cele opt tipuri se încadreaz elevul studiat. Emotivitatea i activitatea, strâns legate de ³for a´ i ³echilibrul´ proceselor nervoase, sunt caracteristici evidente i relativ u or de diagnosticat. Re inând doar emotivitatea i activitatea, putem deduce cele opt tipuri la jum tate: Emotivii inactivi ± adic nervo ii, care reac ioneaz rapid la evenimente i sentimentalii, care reac ioneaz lent. Emotivii activi ± în care se încadreaz colericii, cu reac ii rapide, explozive i pasiona ii cu reac ii lente. 20

Neemotivii activi ± adic sangvinicii, cu reac ii echilibrate, rapide i flegmaticii cu mult for dar len i. Neemotivii inactivi ± care îi cuprinde pe amorfi, care de i cu mai pu in energie, sunt bine ancora i în prezent, i pe apatici, a c ror lips de energie este dublat de un ritm lent al reac iilor. Numeroase cercet ri au demonstrat c activitatea nervoas superioar are o influen însemnat asupra activit ii întregului organism, subliniindu-se c exist strânse leg turi între particularit ile tipologice specific fa i desf urarea unor procese interne vegetative i reactivitatea de anumite boli. nu au aprofundat aspectele

Primii biotipologi care au influen at cercet rile ulterioare au fost italienii G.Viola i N.Pende i francezii C.Sigaud, Mc.Auliffe. Ace ti autori îns psihologice ale tipologiei constitu ionale. Ernst Kretschmer realizeaz o tipologizare folosind drept criteriu indicatori ce in de constitu ia corporal i de predispozi ia psihopatologic . El distinge trei tipuri constitu ionale i anume: picnicul, astenicul i atleticul. Picnicul are o constitu ie corporal dezvoltat pe orizontal . E scund, sistemul osteo muscular pl pând, fa a firav , rotund , ten fin, strat de gr sime la suprafa a trunchiului, are forma general de butoi. Are tendin e ciclotinice i e predispus la psihoze manioco-depresive. Astenicul are o constitu ie dezvoltat pe vertical , trup cilindric, sistem osteo-muscular firav i tendin e schizotimice. Atleticul este caracterizat prin bun dezvoltare muscular i trunchi piramidal. Mai exist i o a patra categorie, a diplasticilor care prezint diferite malforma ii corporale. O alt tipologie constitu ional care a reu it s se impun în rândul psihologilor a fost elaborat de W.H.Sheldon. Acest autor distinge trei tipuri somatice determinate înc din faza dezvolt rii embrionare, prin rela ia dintre cele trei for e embrionare. Tipul somatic endomorf este predominarea endodermului i se caracterizeaz prin dezvoltarea accentuat a viscerelor. Simte pl cerea relax rii prin mi care, manifest dragoste fa de confortul fizic, iubitor de ceremonii, manifest o uniformitate în expresii emo ionale, toleran fa de semeni, comunic u or i rapid, fire extrovertit predispus la psihoza manioco-depresiv , Tipul mezomorf este determinat de predominarea mezodermei i dezvoltarea mai reac ii încete. accentuat a sistemului osos i muscular. Iube te sportul i mi carea fizic . Are tr s turi pline de energie, iube te riscul, are maniere deschise, este curajos i combativ, manifest agresivitate competitiv , voce nere inut , maturitate în prezentare, predispus la paranoia i cele mai multe cazuri de delicven . 21

Tipul ectomorf rezult

din predominan a în faza embrionar

a ectodermei

i se

caracterizeaz printr-o constitu ie corporal astenic . Are mi c ri re inute, este deseori inhibat, dar are un activism mintal deosebit, re inut vocal, evit zgomotele, prezentare infantil , sentimente re inute, manifest sociofobie, predispus la schizofrenie.(15) Acestor tipuri constitu ionale le corespund trei tipuri temperamentale distincte: endomorf ± fisceroton; mezomorf ± somatoton i ectomorf ± cerebroton. Au existat i alte explica ii ale diversific rii temperamentale sub forma tipurilor somatice (respirator, muscular, digestiv hipotiroidian). Carl Gustav Jung, considerând orientarea predominant spre lumea extern sau lumea intern , a descris tipurile de introvertit, extrovertit i ambivert.(8) Ad ugând acestor caracteristici nivelul de nevrozism (instabilitate i stabilitate), H.J.Eysenck dovede te c de regul flegmaticii i melancolicii sunt introverti ii, iar colericii i sangvinicii sunt extroverti ii. Alt corela ie intervine dup criteriul nevrizismului, melancolicul i colericul au un nivel înalt de nevrozism sau instabilitate iar flegmaticul i sangvinicul prezint un nivel sc zut de nevrozism i deci sunt stabili.(11 Profesorul american David Keirsey reduce tipologia Myers ± Briggs impus în Statele Unite (16 tipuri) la patru temperamente de baz temperamentul intuitiv ± afectiv; temperamentul intuitiv ± reflexiv; temperamentul ± senzorial ± judicativ; temperamentul ± senzorial ± perceptiv. Gheoghe Zapan realizeaz o tipologizare dup modul de prezentare a unor indici temperamentali (for , echilibru, mobilitate) afective, distingând urm toarele tipuri umane: tipul activ ± cu o dominant a sistemului motric general. tipul afectiv ± cu o dominant a structurii afective. tipul artistic ± cu o dominant a percep iei, imagina iei. tipul gânditor ± cu o dominant a structurii mentale. Termenul de ³temperament´ provine din greaca veche echivalentul semantic în limba român este ³firea omului´. Temperamentul constituie leg tura dinamico-energetic a personalit ii i reprezint modul în care ea se manifest . S-ar putea spune c temperamentul constituie îns i forma personalit ii i este latura cea mai u or observabil a acesteia pentru c se exprim prin comportament psihic. 22 i înseamn ³amestec´; i persisten a, tonusul i direc ia dispozi iilor i d indica ii privind identificarea acestora: i cerebral) i dup glandele cu secre ie intern (hiper i

Cele mai accesibile, u or de observat i identificat dintre tr s turile de personalitate sunt cele temperamentale. Ele se refer la nivelul energetic al ac iunii la modul de desc rcare a energiei i la dinamica ac iunii. De aceea, încercând s descriem pe cineva, vom putea utiliza, f r teama de a gre i prea mult, adjective precum: exploziv, energetic, rezistent, expansiv, rapid, lent i antonimele lor. Observa ii asupra cantit ii de energie de care dispune subiectul uman, a vioiciunii i a dinamismului s u i asupra modului cum î i organizeaz conduita au fost f cute din cele mai vechi timpuri, considerându-se c , în aceast privin , oamenii sunt foarte deosebi i. Unii sunt hiperactivi, par s dispun de o energie inepuizabil , rezist la solicit ri maxime i continue, iar al ii sunt hipoactivi, conduita lor se situeaz la un nivel energetic inferior, sunt ³f r vlag ´ i obosesc sau se deprim u or. Unii sunt foarte rapizi i tumultuo i în mi c ri, în vorbire, iar al ii se mi c lent, domol i nu pot fi sco i din acest ritm molcom. Tot a a sunt unii care sunt n valnici, ner bd tori, impulsivi nest pâni i, în timp ce al ii î i p streaz calmul, nu se înfurie cu u urin i nu au izbucniri necontrolate, indiferent de faptul c sunt iu i sau domoli din fire, ei r mân ni te oameni. Toate aceste particularit i apar in atât activit ii intelectuale i afectivit ii, cât i comportamentului exterior (motricitate i vorbire, mai ales). În determinarea temperamentelor un rol central (chiar dac nu exclusiv) îi revine sistemului nervos central care asigur coordonarea integral a tuturor proceselor organice i mediaz comportamentul. Exist o baz organic ce face posibil existen a temperamentelor, numai c nu e vorba doar de aspectele somatice periferice, ci de structuri neurofiziologice cu rol central în coordonarea activit ii organismului uman. Cercet rile eviden iaz existen a a trei însu iri fundamentale care caracterizeaz activitatea sistemului nervos central:  for a sau energia înmagazinat în celula nervoas ;  mobilitatea exprimat de viteza cu care se consum func ionale constitutive ale neuronului;  echilibrul dintre cele dou procese nervoase de baz ; excita ia i inhibi ia. De i aceste caracteristici sunt indispensabile pentru func ionarea sistemului nervos central, apar deosebiri frapante între oameni în func ie de gradul în care sunt prezente aceste însu iri pe dimensiunile puternic ± slab, mobil ± inert, echilibrat ± neechilibrat. De regul tipurile extreme sunt rare, majoritatea oamenilor înscriindu-se în zona din mijlocul fiec rei dimensiuni. Temperamentul v zut din perspectiva locului în sistemul de personalitate, suport toate influen ele dezvolt rii celorlalte componente superioare ale personalit ii i dobânde te o anumit factur psihologic . Într-o oarecare m sur , manifest rile temperamentale pot fi luate în st pânire printr-un control con tient. Totu i, nici tipurile nervoase, nici temperamentul ce deriv 23 i se regenereaz substan ele

din ele nu pot fi judecate din perspectiva valorilor morale, intelectuale, estetice. Nu exist temperamente bune sau rele, superioare sau inferioare.(5) În consecin , orice tip de temperament permite dezvoltarea însu irilor complexe ale personalit ii. Indicii psihologici ai temperamentului sunt:  impresionabilitatea ± respectiv adâncimea i tr irea cu care sunt tr ite fenomenele psihice, îndeosebi cele senzoriale i afective dup capacitatea de recep ie a stimul rilor i profunzimea impresiilor produse, precum i dup ecoul lor în întreaga fiin primul caz, informa iile primite ca i impresiile formate, au o rezonan individului corelat semnificativ cu o astfel de dinamic .  indicele impulsivit ii, care se refer la caracterul brusc al r spunsurilor, la desc rc ri m rit , sacadate în desf urarea proceselor ori dimpotriv înregistrând perioade de laten desf ur ri domoale i intensitate redus .  ritmul reac iilor i al tr ilor interioare ne înf i eaz alternarea lor uniform sau neuniform (aritmie); modific rile accelerate sau încetinite cu o anumit r spunsuri i pauze, ori o instabilitate psihic regularitate, deci, între în frecven a i iregularit i evidente. a subiectului,

unele persoane sunt adânc impresionabile, iar altele doar superficial, pu in impresionabile. În mare în individ, iar tr irile afective îl fac s vibreze puternic. Ele toate cad pe un fond crescut de sensibilitate a

Tempoul modific rilor neuropsihice comportamentale se exprim abundente, cu frecven indivizi cu o frecven aceea i unitate de timp.

fenomenelor într-o anumit unitate de timp. Sub acest aspect exist indivizi cu modific ri mare în unitatea de timp i deci având un tempo tumultuos, ridicat i de evenimente psihice i tr iri reduse, manifestând un tempo sc zut pe

Indicele expresivit ii psihice apare în intona ia vocii, în debitul i viteza limbajului, în mi c rile de mers automatizate, în expresiile emo ionale i mimice în actele voluntare complexe, în sensul i direc ia rela iilor individului cu ceilal i în colectivitate (dac e dominat sau domin , dac e influen abil sau influen eaz , dac prezint tendin e spre introversiune sau extroversiune). În func ie de ace ti indici principali i mai ales dup modul în care ei se îmbin în structura personalit ii distingem ca variante individuale: temperamentul excitabil emo ional i cu reac ii ritmice, prompte sau indivizi impresionabili, dar în acela i timp len i, mult prea delibera i i oscilan i, ca i tipul total pasiv, de temperament imperturbabil în aptitudinile i comportamentul s u. Exist tipuri axpresive i exteriorizare cert i impresii vii, ce li se pot citi parc pe fa , precum i tipuri estompate, neexpresive, f r a fi în mod voluntar re inute.

24

Capitolul 3. Temperamentul în structura personalit ii copilului de vârst 3.1. Temperamentele clasice Cele patru tipuri temperamentale fiundamentale sunt: Colericul ± nest pânit, ner bd tor, înclinat spre exagerare. Este extravertit, foarte comunicativ, orientat spre prezent i viitor. Prototipul istoric al acestui temperament este Napoleon: o apari ie impozant , mai mul îndesat , cu un cap expresiv ,. Gât scurt i membre puternice. Mersul colericului este hot rât i dinamic, calc ap sat, cu c lcâiul mai întâi. Se manifest dublat foarte reactiv, este inegal, când eruptiv, nest pânit, când deprimat i tem tor. Deseori are o evolu ie ciclotimic : cu ascensiuni i c deri ale capacit ii de lucru, de oscila ii de entuziasm, temeritate, stare de abandon i decep ie. Exagerând î i dar i la afec iuni neobi nuite. i pericliteaz echilibrul emo ional: sunt predispu i la furie, violen ini iativa, angajamentul idealist, perseveren a pân colar mic

Sunt nelini ti i i ner bd tori, for ând atât în amici ie, cât i în ostilitate. Le este proprie la istovire, dragostea de adev r punctualitatea. Toate acestea se pot transforma în tr s turi negative, dac acea persoan se va angaja în interese strict personale i nu le pune în slujba unei idei (atunci devine înc p ânat, egoist, r zbun tor). Copiii colerici sunt de-a dreptul istovitori. Au schimb ri bru te de predispozi ie i ie iri emo ionale dramatice; pot fi furio i înc p ânându-se s treac cu ³capul prin zid´. Dar pot i s se angajeze pentru realizarea unui scop deosebit pentru al i copii sau pentru a se revan a în urma unei gre eli. La coal sunt în permanen pre ui i i tiu s pre uiasc stimulatori: sunt ³caii de trac iune´ ai lec iei, nu întârzie, doresc s fie asculta i de profesori i se bucur s arate clasei ce tiu. De altfel, ei sunt i las cu greu s li se fac observa ie. Când le sunt con tiente elurile în via , ajung în posturi de conducere unde î i pot exercita meseria. Sangvinicul ± este cel mai des întâlnit, inclusiv printre conduc tori, dar nu temerari, pentru c -i lipse te ambi ia. El este rapid dar achilibrat i st pân pe sine, capabil de adaptare rapid . Extrema mobilitate a sangvinicului poate favoriza o atitudine superficial propriile ac iuni i rela ii. Ca fizionomie, este sub ire, u or, cu articula ii delicate, înclin spre a avea p r robust i ondulat, o mimic degete. Este echilibrat în manifest ri, fiind totodat vioi, rapid i foarte comunicativ. Se adapteaz prompt i economic; manifest o mare efervescen emo ional , este hazliu, dar poate i gestic mobil . Mersul s u este s lt re iar pasul accetueaz c lcarea pe fa de

s - i p streze calmul i st pânirea de sine dac situa ia i-o cere. Poate a tepta f r încordare chinuitoare i poate renun a f r a suferi mult. Afectuos i sociabil judecata sa este dominat de 25

subiectivism, nu de principii obiective. Poate de aceea nici el nu se sup r pe al ii i nu este r zbun tor. Dar chiar când se sup r , îi trece repede, pentru c el se simte bine cu adev rat înconjurat de oameni. Are nu doar spirit de grup, ci i aptitudini de conducere. Dar mobilitatea îl îngreuneaz la fixarea scopurilor, la consolidarea intereselor i îi prejudiciaz persisten a în ac iuni i rela ii. Copiii sangvinici pot fi recunoscu i prin faptul c sunt într-o permanent mi care i se epuizeaz u or. Aceasta explic faptul c au nevoie de un somn mai lung, uneori chiar i de cel de dup amiaz . Ca i elev, sangvinicul este foarte iubit pentru c are în permanen o idee n stru nic . Chiar conversa ia cu el este plin de neprev zut pân la vârsta matur când te vei bucura v zând c , dup mul i ani î i mai recunoa te numele. Un pericol al acestui temperament este alunecarea bucuriei i optimismului în întâmpl tor i superficialitate. Flegmaticul - din punct de vedere constitu ional, este bine propor ionat, atâta timp cât abuzul de mâncare gustoas nu-l va face s devin îndesat. Mersul s u este comod, ap sat pe toat talpa. Ciud enia lui este iner ia. Este lent, ³r bdarea întruchipat ´ perseverent i meticulos, temeinic în ceea ce face. Din cauza iner iei este înclinat spre rutin . Introvertit, pu in comunicativ pare indiferent afectiv, dar în realitate poate ajunge la sentimente extrem de consistente i durabile. Controlat judecând temeinic i foarte pa nic devine demn de încredere pentru ceilal i. El este ³piatra neclintit ´ în situa ii zbuciumate, el continu s duc greul acolo unde colericul a trântit de mult u a în urma sa. El concretizeaz ini iativele colericului i completeaz minusul for elor echipei, dat de superficialitatea g l gios a sangvinicului. Când se orienteaz spre trecut se aseam n mai mult cu melancolicul. Flegmaticii pot fi educatori ideali ± mame, preo i, cadre didactice ± sunt polul lini tit, sunt fiin e lipsite de agresivitate, echilibrate i foarte oneste. La vârsta copil riei recuno ti flegmaticul prin ochii uimi i i mari cu care contempl lumea. În mijlocul tulbur rii generale, poate s r mân lini tit, este mul umit mai ales când descoper ceva gustos de mâncare, ce va fi consumat cu savoare. Din rezerva sa nu va fi scos u or i nu se va bucura de succes cine i se va adresa pe un ton poruncitor. Ca urmare a unui asemenea comportament, el va deveni de-a dreptul comod. Flegmaticul î i va scoate profesorii din s rite când î i va preg ti stiloul dup ce ceilal i au scris cinci propozi ii. Ca pericol pentru acest temperament este transformarea lini tii în plictiseal pedanterie. Melancolicul ± ca prototipuri umane, g sim mul i melancolici printre poe ii romantici: Eminescu, Lamartine. 26 i a tendin ei de obi nui în

Melancolicul are o statur înalt , delicat , adesea înso it de o u oar debilitate general a esuturilor conjunctive, care las impresia unei inute oarecum dezordonate, cu un comportament oarecum nepoliticos. Capul este adesea deosebit de frumos modelat, cu ochi adânci, expresivi, de cele mai multe ori de culoare deschis . Mersul poate fi hot rât i echilibrat sau uneori greoi. Hipotonic cu un tonus sc zut i reduse posibilit i energetice, dar de o mare sensibilitate i emotivitate, este adesea înclinat spre depresie, i mai ales în condi ii de solicit ri crescute. Introvertit pân la rigiditate, este foarte pu in sociabil. Neîncrez tor în sine este cel mai adesea cuprind de triste e. Dar când beneficiaz de un mediu capabil s -l în eleag i s -l stimuleze, g se te resurse în propriul suflet pe care adesea le comunic în forme artistice de mare valoare. Înc din copil ria timpurie pare ie it din comun privirea expresiv a ochilor mari, dintrun obraz adesea îngust i prelung ce-i apar ine melancolicului. Confrunt rile i tr irile au un efect îndelungat i el poate s plâng seara înc pentru ceva ce l-a impresionat în cursul dimine ii. Ca elev i adolescent se simte adesea neîn eles i neapreciat. El însu i i-a parte la toate tr irile triste i dramatice i sufer în mod deosebit într-un anturaj caracterizat de superficialitate i neseriozitate. La vârsta adultului apare sim irea adânc , seriozitatea compasiune. Temperamentul melancolic va fi periclitat atunci când referirea la sine însu i, autoaprecierea i cic leala din pl cerea criticii fa de sine însu i i fa de cel lalt va trece pe primul plan sau atunci când sim ul drept ii se transform în compara ii înc rcate cu invidie. i înclinarea spre

3.2. Modalit i de investiga ie a temperamentului Manifest rile temperamentale pot fi surprinse în variate împrejur ri: în condi iile de munc , la învingerea unor dificult i, în suportarea e ecului, a insucceselor individului. Cu ajutorul metodei observa iei putem depista numai anumite manifest ri temperamentale ± cele exprimabile în tr iri emo ionale, ori la declan area reac iilor motorii. Mai pu in pot fi sesizate frânarea i variatele forme ale inhibi iei. De asemenea, echilibrul proceselor i mobilitatea lor pot fi descifrate pe baz de observa ie. În schimb, mult mai dificil pot fi stabilite raporturile de intensitate ale proceselor nervoase fundamentale, ca i ale celor psihice. Cu toate acestea, metoda observa iei ne permite s apreciem treptat i progresiv manifest rile tipologice în activitatea copiilor. La început vom distinge unele manifest ri externe, evidente, reu ind s încadr m copiii pe care îi cercet m în grupe mari (colerici i sangvinici; flegmatici i melancolici). Dup cei cunoa tem mai mult, determin rile pe calea observa iei, devin mai precise, mai diferen iate. Consider m ca tr s turi temperamentale ale persoanei numai acele însu iri ale dinamicii, care apar constant în diferite domenii de activitate i, ca atare, ne pot apropia de caracteristicile tipului respectiv. 27

Ca indici ai intensit ii proceselor nervoase putem considera capacitatea de a depune eforturi intelectuale sau fizice mai prelungite restabilirea rapid a capacit ii de munc dup un efort prelungit; faptul de a lucra sistematic, f r nevoie de a fi stimulat dinafar ; rezisten a la e ec i reluarea facil a activit ii; îndârjirea i tenacitatea în lupta cu greut ile f r a se descuraja atunci când ele se ivesc; capacitatea de a- i mobiliza for ele în conformitate cu sarcinile puse. Al turi de acestea, puterea de concentrare asupra materialului de studiu, bog ia i varietatea activit ilor pe care le desf oar individul, capacitatea de a cuprinde sarcini complexe, rezisten a pe care o opune la m surile tari, participarea neobosit la ac iuni constituie, de asemenea, tr s turi ale tipului puternic. Un indiciu semnificativ al for ei proceselor nervoase poate fi socotit gradul de productivitate a muncii intelectuale. Tendin a spre ablon în activitatea individual , rezisten a minim fa de stimulen ii distractivi ne dau indicii despre sl biciunea proceselor nervoase. Tulburarea vizibil a activit ii fixate în deprinderi i obi nuin e în urma introducerii unei activit i noi, reac ia de izolare prelungit în fa a situa iilor noi, preferin a pentru situa iile obi nuite i tonusul în general sc zut al activit ii indic asupra sl biciunii proceselor nervoase i asupra unui temperament slab. În determinarea echilibrului proceselor nervoase ne putem sprijini pe urm torii indici: st pânirea de sine în situa iile dificile, capacitatea de a exercita autocontrolul în reac ii verbale, motrice, emotive, efectuarea în chip egal i în acela i ritm a unei activit i determinate, coordonarea motric , economia în mi c ri, în ac iuni i gesturi. Capacitatea de a realiza, de a amâna, de a întârzia o dorin sau o întrebare, ne poate da indicii de asemenea despre echilibrul celor dou procese fundamentale. Putem considera drept indici ai tipului neechilibrat lipsa st pânirii de sine i rela iile cu al ii ori în fa a greut ilor, insuficien a controlului asupra reac iilor emotive, verbale i motrice manifestate adesea în forme explozive. În fa a insuccesului apar reac ii accentuate de nemul umire, explozii de mânie, proteste exprimate vehement. La nivelul reac iilor verbale, neechilibrul proceselor nervoase se exprim în faptul c individul vorbe te neîntrebat, gânde te cu voce tare, iar firul gândurilor sale se întrerupe adesea sub influen a factorilor distractivi. Redactarea pripit , dezordonat , adesea i plin de gre eli m runte a lucr rilor scrise, constituie, de asemenea indiciul tipului neechilibrat. Pe planul reac iilor motrice, neechilibrul este pus în eviden în: agita ia motorie continu , lipsa de coordonare a mi c rilor, ner bdare manifestat în îndeplinirea unor activit i care cer meticulozitate, precizie i fine e; ritm inegal de munc , nestatornicie în realizarea unei activit i îndelungate. Mobilitatea proceselor nervoase i psihice o constat m în u urin a cu care individul trece de la o activitate la alta, în felul în care î i schimb ritmul activit ii i se adapteaz la situa ii schimb toare, în viteza cu care î i modific deprinderile. În plan intelectual mobilitatea proceselor se manifest în priceperea de a g si 28

aspecte noi, de a da solu ii prompte la situa ii variabile, în spontaneitatea gândirii. Tot ca un indiciu al mobilit ii proceselor nervoase putem men iona particularit ile vorbirii: priceperea de a g si u or i imediat expresiile cele mai potrivite, de a re ine cu u urin rapid neuropsihice a individului. Tr s turile de conduit din care se poate deduce iner ia proceselor nervoase pot fi: încadrarea lent într-o situa ie i activitate nou , dificult i în modificarea deprinderilor, caracterul ters, estompat al tr irilor emotive, motricitate s rac . Iner ia proceselor nervoase se întrevede în ritmul activit ii intelectuale. Subiectul nu sesizeaz din primul moment întrebarea din problem , are nevoie de r gaz pentru formularea r spunsului i de un timp prelungit pentru ad ugarea solu iei, comutarea aten iei sale se realizeaz cu greutate. Pentru determinarea mai exact urm toarele experimente: a). experimentul de corectur prin care se d subiectului un text cu figuri sau litere i i se cere s bareze dup o anumit regul , diferite semne (din trei în trei semne litera a sau în fiecare context de consoane vocalele i i e). pe parcurs, sarcinile de baraj se pot complica urm rindu-se cum se realizeaz trecerea de la o sarcin la alta. b). studiul profunzimii induc iei de motive se poate efectua prin prezentarea unor excitan i perturbatori. Li se prezint subiec ilor iruri de calcule aritmetice pe care s le efectueze mintal sau în scris. Pe parcursul rezolv rii exerci iilor, la intervale egale de timp, experimentatorul prezint excitan ii perturbatori (zgomot puternic: un diapazon, o pârâitoare). Se constat astfel aspecte diferen iale în reacomodarea subiec ilor. Pentru unii excitantul perturbant este un inhibitor i dezorganizeaz activitatea. Tipurile puternice îns pot reac iona printr-o mare concentrare i f r s le scad capacitatea de lucru. a manifest rilor temperamentale se pot folosi termenii noi. Trecerea i f r dificult i de la o stare emo ional la alta indic de asemenea asupra mobilit ii

Capitolul 4. CONCLUZII Gândirea i limbajul cunosc o dezvoltare impetuoas . inând seama de perioadele dezvolt rii intelectuale, în concep ia lui J. Piaget, la vârsta de 7 ± 8 ani se trece la stadiul gândirii operatorii concrete, pân la 8 ± 9 ani, opera ii simple i în continuare pân la 11 ± 12 ani, opera ii complexe. Sigur c având în vedere opiniile lui J.Bruner, inând cont c actele opera iile i ac iunil e instructiv educative sunt adev rate provoc ri ale copilului, un adev rat salt al creierului, la aceast vârst se ob in, cel pu in cu o parte din elevi, performan e incredibile la toate disciplinele. 29

Vârsta colar mic , cea a copilului din clasele I ± IV±a, este petrecut în coal 4 ± 5 ore pe zi, chiar mai mult în colile cu program prelungit. Activitatea lor de baz devine înv area ± ea const în organizarea organizat a unui sistem de cuno tiin e despre via , natur , societate i gândire, inoculate a unui volum corespunz tor de priceperi i deprinderi. Cunoa terea copilului nu se reduce la un ansamblu de informa ii privitoare la el, devine cunoa tere numai dac aceste date sunt ordonate în func ie de criterii, se stabile te ponderea fiec rei informa ii în func ie de importan a acesteia, se surprinde elementul caracteristic c reia i se subordoneaz , se stabilesc rela ii între informa ii i se organizeaz într-un sistem. Personalitatea este o crea ie a condi iilor socio-culturale, un produs al lor, dar majoritatea influen elor exercitate de societate sunt filtrate de capacitatea de judecare a con tiin ei, ce face posibil libera alegere. Alegerea în cuno tiin ci i un creator al istoriei. Psihologia înregistreaz multe defini ii ale personalit ii, dar semnificativ este cea care prive te personalitatea drept subiect pragmatic i vizeaz patru aspecte ale procesualit ii: modul cum reac ioneaz la stimuli, dispozitivele psihice de realizare, modul cum se implic i orienteaz axiologic i gradul de originalitate prin care individul interac ioneaz cu mediul. Cunoa terea apari iei însemnat a înv i manifest rii primelor aptitudini constituie o preocupare torului. În verificarea cuno tiin elor elevilor, în modul în care ei î i preg tesc de cauz face ca omul s fie nu numai un produs,

temele, în ocupa iile pe care le desf oar cu predilec ie, se pot culege date asupra ritmului i calit ii însu irii materialului, asupra aptitudinilor implicate. coala este datoare s ofere elevilor cât mai multe forme de activitate care s le dea posibilit i de manifestare a aptitudinilor. Crearea unei ambian e favorabile de lucru constituie o alt condi ie a dezvolt rii aptitudinilor. Temperamentul v zut din perspectiva locului în sistemul de personalitate, suport toate influen ele dezvolt rii celorlalte componente superioare ale personalit ii i dobânde te o anumit factur psihologic . Într-o oarecare m sur , manifest rile temperamentale pot fi luate în st pânire printr-un control con tient. Totu i, nici tipurile nervoase, nici temperamentul ce deriv din ele nu pot fi judecate din perspectiva valorilor morale, intelectuale, estetice. Nu exist temperamente bune sau rele, superioare sau inferioare. Printr-o atitudine potrivit la momentul potrivit profesorul (educatorul) trebuie s par flegmaticilor absent în aparen , dar s participe cu intensitate maxim ; s arate colericilor o implica ie exterioar , dar s - i p streze lini tea interioar chiar i când colerismul copilului este exuberant.; s se gr beasc de la o impresie la alta al turi de sanguini, dar s încerce i s se fixeze mereu, serios i r bd tor, într-un loc; s arate melancolicilor c e un experimentat în ale suferin ei, dar c durerile i enervarea pot fi dep ite cu umor i energie interioar . 30

A st pâni toate acestea este o art care presupune în primul rând cunoa terea elevilor în urma unor observ ri atente i sistematice. Este firesc ca elevii din clasa I s nu- i poat autoevalua i autoaprecia cu precizie temperamentul. De aceea un rol deosebit de important în formarea personalit ii colarilor mici, îl are înv toarea clasei.

31

Bibliografie

32

E.D.P. ± Bucure ti, 1981 Bonchi , Elena; Copilul i copil ria Edit. Imprimeriei de Vest ± Oradea, 1998 Cocan, Cornelia; Psihologia colar Edit. ÄDealul melcilor´ ± Bra ov, 1999 Cosmovici Andrei; Iacob, Lumini a: Psihologia colar Edit. Polirom ± Ia i, 1998 Cosmovici Andrei: Psihologie ± compendiu Edit. Polirom ± Ia i, 1998 Debesse, Maurice: Psihologia copilului E.D.P.- Bucure ti, 1970 Hedges, Patricia: Personalitate i temperament E.D.P. - Humanitas ± Bucure ti, 1999 Jung, Carl Gustav: ÄPuterea sufletului´ ± Antologie ± A daua parte: Descrierea tipurilor psihologice Edit. Anima ± Bucure ti, 1994 M rgineanu, Nicolae: Condi ia uman Edit. tiin ific ± Bucure ti, 1973 Neac u, I.: Instruire i înv are Edit. tiin ific ± Bucure ti, 1990 Neveanu, P.P.; Zlate,M.; Cre u,T.: Psihologie E.D.P. ± Bucure ti, 1993 Neveanu, P.P.: Dic ionar de psihologie Edit. Albatros ± Bucure ti, 1978 Osterrieth, P.A.: Introducere în psihologia copilului E.D.P. ± Bucure ti, 1976 Radu, I.: Psihologie colar Edit. tiin ific ± Bucure ti, 1974 Ro ca, Al.: Psihologia general E.D.P. ± Bucure ti, 1976 Ro ca, Al.; Beniuc,M.; Chircev,A.; Pavelescu, V.: Psihologie educa iei i dezvolt rii Edit. Academiei ± Bucure ti, 1983 Tucicov-Bogdan, A.: Psihologie social E.D.P. ± Bucure ti, 1976 33 i psihologia general

Vincent, R.; Muchielli, R.: Comment connaître votre enfant Edit. Livre de poche, 1974 Walon,H.: Evolu ia psihologic a copilului E.D.P. ± Bucure ti, 1975 Zapan Gheorghe: Cunoa terea obiectiv a personalit ii E.D.P. ± Bucure ti, 1985

34

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful