PRELEGEREA 1 (2 cursuri

)

NOŢIUNI GENERALE DESPRE ARDERI ŞI INCENDII
1.1 Fenomene de ardere

1.1.1 Arderea Arderea, fizico-chimic, este o reacţie de oxidare a unei substanţe aflată în stare gazoasă. Arderea, tehnic, este o reacţie exotermă a unei substanţe combustibile (care are caracteristica de combutibilitate) cu un agent oxidant (EN ISO 13943-2008) sau comburant însoţită de emisie luminoasă (flăcări sau incandescenţă), evantual emisie de fum (SR ISO 8421/1). Combustibilitatea substanţelor, materialelor, produselor pentru construcţii este caracteristica acestora de a se aprinde şi arde în continuare, contribuind la creşterea cantităţii de căldură. Comburantul, obişnuit, poate fi oxigenul, oxigenul din aer sau altă substanţă care poate ceda oxigenul prin reacţia de oxidare. Temperatura de ardere este temperatura minimă de la care arde un combustibil până la epuizare. Flacăra este un amestec de aer şi gaz combustibil în reacţie care emite lumină. Produsele de ardere, ca rezultatul al arderii, sunt: - gazele de ardere; - căldura (disipată în cantitate mare); - fumul şi oxidul de carbon, ca produs intermediar, care prezintă un pericol deosebit, putând provoca asfixieri şi intoxicaţii (cazul arderilor incomplete); - resturile minerale - cenuşa (cazul substanţelor solide). Fumul este un ansamblu vizibil de particule şi/sau lichide în suspensie. Intensitatea arderii este dată de cantitatea de căldură degajată în timpul arderii, exprimată în J (Jouli); raportarea acesteia la cantitatea unitară de combustibil ce o produce (1 kg în cazul substanţelor lichide şi solide sau 1 m3N (N indică condiţii normale) în cazul substanţelor gazoase) defineşte puterea calorifică, exprimată în J/kg sau J/m3N. Reglementările europene, care au preluat terminologia ISO 13943-2008, utilizează pentru această caracteristică a materialelor combustibile expresia de căldură de ardere. Puterea calorifică sau căldura de ardere, după modul de condensare a vaporilor de apă rezultaţi în procesul de încercare, poate fi (tabelul 1.1): - superioară (PCS) sau căldură de ardere brută (importantă pentru clasificarea produselor pentru construcţii din punctul de vedere al reacţiei la foc, SR EN ISO 1716); - inferioară (PCI) sau căldură de ardere netă (notată Hui în SR EN 1991-1-2, importantă pentru calculul sarcinii termice). Tabelul 1.1 Puteri calorifice sau călduri de ardere
Nr. crt. 1 2 3 4 5 Substanţa combustibilă Amidon Antracit Benzină Bumbac Cauciuc natural PCS (MJ/kg) 17,6 30,9...34,6 46,8 16,5...20,4 44,9 PCI (MJ/kg) 30...34,2 43,7 42,3 Nr. crt. 23 24 25 26 27 Substanţa combustibilă Lână Plăci aglomerate Lemn rumeguş Mangal Mătase PCS (MJ/kg) 20,7...26,6 19,9 19,8 33,7...34,7 13,6...19,5 PCI (MJ/kg) 33,2...34,2 -

11

6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22

Cauciuc spumă latex Cauciuc anvelope Celuloid Celuloză acetat fibre Cox Epoxi Fibre acrilice Grăsimi animale Grâu Hârtie reviste Hârtie ziar Hârtie cerată Lemn fag Lemn brad Lemn stejar Lemn molid Lemn pin

33, ...40,6 32,6 17,5...20,6 17,8...18,4 28,0...31,0 32,8...33,5 30,6 39,8 15,0 12,7 19,7 21,5 20,0 21,0 20,2 21,8 19,2

16,4...19,2 16,4...17,0 28,0...31,0 31,1...31,4 18,7 19,6 18,7 20,4 17,8

28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44

artificială Paie Păcură Piele Plută Policarbonat Polistiren Polistiren spumă Poliuretan Poliuretan spumă Silicon spumă Ulei de in Ulei mineral Unt Untură Uree formaldehidă Tutun Ţiţei

15,6 42,0...46,1 18,2...19,8 26,1 30,9 41,4...42,5 39,7 23,9 26,1...31,6 14,0...19,5 39,2...39,4 45,8...46,0 38,5 40,1 15,9 15,8 43,0...47,1

29,78 39,7 35,6...40,8 22,7 23,2...28,0 14,61 40,9...43,9

Viteza de ardere este cantitatea de combustibil, măsurată în unităţi de masă, volum sau lungime consumată în unitatea de timp prin ardere (tabelul 1.2). Tabelul 1.2 Viteze de ardere
Nr. crt. Substanţa combustibiă 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 Lemn (grinzi, mobilă în încăpere) Lemn tăiat în stive, în aer liber Cherestea în stive pe teren descoperit Bumbac afânat Cărţi pe rafturi de lemn Hârtie afânată Fibră artificială scurtă afânată Textolit Cauciuc natural Cauciuc sintetic Articole tehnice de cauciuc Film pe bază de celuloid Polistiren Sticlă organică Fenoplaste Sodiu metalic Acetonă Benzen Benzină Alcool butilic Eter dietilic Izopentan Petrol (ţiţei) Petrol lampant Păcură Sulfură de carbon Toluen Alcool etilic Viteza de ardere dată prin masa de ardere lungimea de ardere (kg/m3.min.) (mm/min.) 0,65 ... 0,90 6,70 6,67 0,24 0,33 0,48 0,40 0,40 0,80 0,53 0,67 70,0 0,86 0,86 0,36 0,70 ... 0,90 2,83 3,30 2,30 3,15 2,70 ... 3,20 3,80 ... 4,50 0,81 1,10 3,60 5,00 6,30 10,00 1,70 1,60 2,90 3,60 2,10 2,20 2,20 2,70 2,30 2,70 1,60 ... 2,00 2,00 ... 2,50

12

cu atât mai uşor cu cât emanarea de vapori şi gaze începe la o temperatură mai mică şi este funcţie de starea de agregare a substanţei combustibile (gazoasă. Reacţia. .arderea lentă. Aceste reacţii sunt denumite reacţii secundare de continuare a lanţului.1). Clasificarea arderilor după căldura degajată (în consecinţă. teoria reacţiilor în lanţ. lichidă sau solidă). . adesea pusă în evidenţă de creşterea temperaturii mediului ambiant şi apariţia fumului.detonaţia. care. distinge: . îndepărtând sursa de aprindere. trebuie să întrunească. cazul arderii parţiale a substanţei combustibile. la care propagarea se face cu o viteză de ordinul kilometrilor pe secundă (supersonică). Clasificarea arderilor după percepţie.Procesul de ardere. cazul arderii combustibilului în faza gazoasă cu emisie de lumină (arderea cel mai des întâlnită).arderea rapidă (deflagraţa. încetează când lanţul se întrerupe ca urmare a ciocnirilor atomilor sau radicalilor cu molecule inerte (de exemplu. În acest mod apare un lanţ de reacţii ce se repetă şi pe timpul cărora produsele finale se formează printr-o serie de faze intermediare. particule de pulberi stingătoare). după creşterea temperaturii) şi viteza de propagare a arderi. fără atingerea valorii care să conducă la emisia de lumină. de regulă. formează noi radicali liberi ce reacţionează la rândul lor cu molecule neutre. distinge: .substanţei comburant. de haloni) sau cu o suprafaţă care absoarbe energia acestora (de exemplu.substanţei. în timp şi spaţiu. materialului sau produsului combustibil. . după care. cazul arderii în întregime a substanţei combustibile.arderea completă. la care propagarea se face cu o viteză de ordinul zecilor de metri pe secundă (subsonică) şi cu degajare mare de căldură (care are loc. . Arderea substanţelor combustibile are loc în faza lor gazoasă (excepţie făcând arderea mocnită). aceasta este caracterizată de: 13 .sursei de aprindere (care să asigure energie suficientă pentru iniţierea arderii). Aprinderea substanţelor combustibile gazose este procesul de iniţiere a arderii. la care creşterea de temperatură este suficientă/sesizabilă. explozia). Clasificarea arderilor după tipul de reacţie. Această teorie presupune formarea radicalilor liberi. în spaţii închise). combustia continuă până când tot amestecul arde (figura 1. în timpul reacţiei de oxidare.arderea normală. în urma reacţiei cu alte molecule. Fenomenul arderii are la bază. în concepţia actuală. . însoţită de undă de şoc.arderea mocnită.arderea cu incandescenţă. condiţiile de prezenţă a: . cazul arderii combustibilului fără emisie vizibilă de lumină. . cazul arderii combustibilului cu emisie vizibilă de lumină la suprafaţa acestora (arderea cu incandescenţă). susţinută de centrii activi.arderea incompletă. existând o cantitate suficientă de oxigen pentru procesul de oxidare. . care iniţiază începutul unui nou lanţ ce constituie centrul activ al reacţiei. distinge: . pentru a avea loc. neexistînd la dispoziţie o cantitate suficientă de oxigen pentru procesul de oxidare. la care propagarea se face cu o viteză de ordinul centimetrilor până la un metru pe secundă (care are loc în spaţii deschise). . Aprinderea unei substanţe combustibile se produce numai în faza gazoasă. Aprinderea este procesul de iniţiere a arderii cu flacără susţinută.arderea cu flacără.

care este temperatura minimă până la care trebuie încălzită o substanţă combustibilă gazoasă în prezenţa oxigenului sau aerului şi unei surse de iniţiere (de exemplu. aceasta este caracterizată de: . aflată în faza gazoasă. .temperatura de autoaprindere. care este temperatura minimă. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Substanţa combustibilă gazoasă Acetilenă Acetonă Alcool etilic Amoniac Eter etilic Heptan Hidrogen Metan Propan Sulfură de carbon Terebentină Toluen Temperatura de autoaprindere 0C 305 560 392 651 192 233 575 633 481 100 240 552 Aprinderea substanţelor lichide este procesul de iniţiere a arderii. constituie unul dintre parametrii importanţi în stabilirea pericolului proceselor de ardere la substanţele combustibile (cu cât această temperatură este mai mică. la presiune atmosferică normală. scânteie) pentru a se produce aprinderea şi arderea în continare (după îndepărtarea sursei şi fără aport de energie din exterior).temperatura de aprindere.1 Schema generală a proceselor de ardere . prin degajarea de vapori şi aprinderea acestora (figura 1. . care este caracteristica unei substanţe combustibile. tabelul 1.inflamabilitatea. cu atât substanţa respectivă prezintă un pericol mai mare pentru declanşarea arderii). . Tabelul 1.3.temperatura de inflamabilitate. care este temperatura minimă până la care trebuie încălzită o substanţă combustibilă gazoasă în prezenţa oxigenului sau aerului şi fără a veni în contact direct cu o sursă de aprindere (de exemplu. de a trece şi rămâne în stare de ardere cu emisie de lumină (iniţial noţiunea s-a utilizat pentru gazele cu proprietatea de a fi inflamabile şi ulterior s-a extins la substanţele lichide şi solide). la care vaporii degajaţi de un lichid combustibil formează cu aerul (deasupra 14 .1). crt.3 Temperatura de autoaprindere a unor substanţe combustibile gazoase Nr.temperatura de inflamabiltate (flash-point). prin încălzire adiabatică) pentru a se produce aprinderea şi arderea în continuare (fără încălzire ulterioară). care este temperatura la care inflamabilitatea se produce.Figura 1.

. fosfor).4. după ce sau aprins vaporii. 250 455 490 102 255 480 380 . 100 30 . efluenţii arderii) şi aprinderea acestora (figura 1. tabelul 1.. crt. în prezenţa oxigenului sau aerului şi fără a veni în contact direct cu o sursă de aprindere. prin descompunerea chimică a substanţei sub acţiunea căldurii (piroliză) cu degajare de amestecuri de gaze şi aerosoli (incluzând şi particule suspendate.suprafeţei sale) un amestec de o anumită concentraţie ce se aprinde la contactul cu o sursă de aprindere (la temperatura de inflamare un lichid combustibil nu arde).. naftalină. 35 205 181 147 25 Temperatura de aprindere 0C 140 335 485 425 455 555 232 590 625 460 170 416 260 . 420 220 . cu apa sau alte substanţe. ... precum: carbura de calciu. arde în continuare (prin evaporare continuă). metalele alcaline etc.temperatura de aprindere.5. Substanţa combustibilă lichidă 1 Acetaldehidă 2 Acetilenă 3 Acid acetic 4 Alcool etilic 5 Alcool metilic 6 Benzen 7 Benzină auto 8 Clorbenzen 9 Clorură de metan 10 Dicloretilenă 11 Eter etilic 12 Etilenglicol 13 Păcură 14 Petrol lampant 15 Propilenă 16 Stiren 17 Sulfură de carbon 18 Terebentină 19 Toluen 20 Ţiţei 21 Ulei de in 22 Ulei de maşină 23 Ulei de transformator 24 Xilen Notă. după ce s-au aprins vaporii.. 531 340 355 300 144 Aprinderea substanţelor solide este procesul de iniţere a arderii. tabelul 1. ca. În afară de lichide se mai inflamează şi vaporii unor substanţe solide (camfor.substanţe care se aprind spontan în contact cu aerul la temperatura normală (substanţe pirofore)... metalele alcaline etc.. aceasta este caracterizată de: . Autoaprinderea sau aprinderea spontană este fenomenul de aprindere bazat pe autoîncălzirea substanţei combustibile solide şi poate fi: .temperatura de aprindere este temperatura minimă la care un lichid combustibil. 15 . . substanţele combustibile predispuse la autoaprindere chimică pot fi împărţite în trei grupe: .. precum: fosforul.temperatura de autoaprindere este temperatura până la care trebuie încălzit un lichid combustibil. produsă în masa substanţelor ce au capacitate intensă de combinare cu oxigenul din aer. tabelul 1.. Tabelul 1... din cauză că aceste substanţe se volatilizează la temperatura normală. să ardă în continuare (la majoritatea lichidelor combustibile aceasta variază între 2500C şi 6500C).4 Temperaturi de inflamablitate şi aprindere a unor substanţe combustibile lichide Nr. 1.1). 40 -107 32 -30 35 6 -35 . Temperatura de inflamabilitate 0C -27 -18 40 12 11 -11 -42 28 -14 48 -40 111 50 .4.substanţe care reacţionează violent în contact cu apa în condiţii normale.chimică. care este temperatura minimă de suprafaţă la care debitul de volatile este suficient pentru a asigura o flacără susţinută. ..

Tabelul 1.......5 Temperatura de aprindere a unor substanţe combustibile solide Nr... 170 380 295 430 210 205 ....... 360 250 . 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 Substanţa combustibilă solidă Asfalt Brad Bumbac cârpe Bumbac fibre Bumbac ţesături Carpen Carton Cauciuc natural sintetic Celuloid Cânepă Celuloză Coşuri nuiele Fag Făină de lemn Făină de plută Fân Fosfor alb Fosfor roşu Funingine Grăsimi animale Hamei Hârtie scris Hârtie ziar In In fibre Iută Mangal Molid Mătase fibre Mătase artificială Naftalină Paie Pene Piele moale Pin Pirită praf Plută plăci Poliamide fibre Poliamide praf Polietilenă Policlorură de vinil Polimetacrilat Porumb boabe Polistiren Poliuretan spumă Rumeguş fag Rumeguş molid Stejar Tutun Tutun frunze Vată Zahăr praf Temperatura de aprindere 0C 400 225 320 200 . 410 16 .. 450 125 .. 450 250 . 345 310 396 445 340 175 393 320 377 . 190 215 160 . 450 280 401 260 420 535 341 900 450 250 340 .... 300 363 185 . precum: cloratul de potasiu în contact cu acidul oxalic. crt. acidul azotic şi sulfuric în contact cu materiale celulozice etc. 210 45 240 900 340 .... 230 232 345 254 180 282 279 472 79 200 .substanţe care se aprind violent în contact cu substanţe organice (oxidanţi şi peroxizi).. 220 500 400 .. 220 255 250 300 .....

Tabelul 1. în unele cazuri.360 0. vaporilor sau prafurilor combustibile în aer la care se poate produce explozia.6 Inerţia termică a unor substanţe combustibile solide Nr..386 1. Exploziile pot fi cauze ale unor incendii. explozia acestora devenind posibilă numai între aceste limite. Limita inferioară de explozie este concentraţia minimă a gazelor. densitate masică (ρ) şi căldura specifică (c). sub limita inferioară de explozie amestecul nu poate să producă explozia din cauza excesului de aer.038 0. stimulată de acţiunea microorganismelor.biologică. . susceptibile la acest gen de autoaprindere sunt: cărbunele.). vaporilor sau prafurilor combustibile în aer de la care explozia nu mai este posibilă. păr etc.1. prezenţa unor impurităţi). Inerţia termică este o caracteristică a substanţelor solide. cu degajare de căldură. grad de aerare. Interval de explozie este dat de zona dintre limitele inferioară şi superioară de explozie. o explozie se produce în momentul în care amestecul exploziv are o anumită concentraţie şi vine în contact cu o sursă de aprindere. tabelul 1. intervalul de explozie are un rol determinant în stabilirea pericolului de explozie la gaze. definită ca produsul dintre conductivitatea termică (λ).). combinată cu defecte de fabricaţie). borhot. Limita inferioară/superioară de explozie a amestecurilor formate din mai multe substanţe se poate calcula cu relaţia 1. bumbacul. este improprie folosirea termenului de explozie pentru a desemna spargerea unui recipient presurizat. după cum. specifică unor produse de natură vegetală (furaje.6 (materialele cu inerţie termică mică pot fi aprinse de surse de energie termică redusă: muc de ţigară. prezenţă de impurităţi. grad de concasare etc.884 1. care. în urma propriilor procese fiziologice.140 0. lumină şi generare de presiuni mari. generează substanţe chimice ce conduc la reacţii chimice care produc cantitatea de căldură necesară iniţierii procesului de ardere.800 2.1 (a lui Le Chatelier): 17 . în general.800 0. lacurile de ulei. seminţele şi turtele de floarea soarelui.). 1 2 3 4 5 6 Substanţa combustibilă solidă Beton Cărămidă Lemn masiv Hârtie Lână Bumbac Conductivitatea termică (W/m 0C) 1.) sau animală (lână. Limita superioară de explozie este concentraţia maximă a gazelor. lichide şi prafuri combustibile. apariţia şi dezvoltarea acestora fiind favorizată de factori aleatori (umiditate.fizico-chimică. azotatul de amoniu. peste limita superioară de explozie nu mai poate avea loc explozia din cauza lipsei de aer. crt. tutun.2 Explozia Explozia este o ardere.750 0. Fenomenul autoaprinderii poate genera incendii instantanee sau mocnite (în stare ascunsă). rumeguş de lemn. izolare termică faţă de mediul exterior. stimulată de factori de natură fizică şi de procese chimice (suprafaţă specifică. tăiţei de sfeclă etc.298 Inerţia termică (W/m 0C) 2880 1660 680 150 9 6 1. cauzată de suprapresiune interioară (eventual. şi incendiile pot fi cauze ale unor explozii.600 0. flacără de chibrit etc. Concentraţiile explozive sunt amestecuri de gaze combustibile şi/sau vapori combustibili şi/sau praf al unor substanţe solide combustibile cu aerul care se exprimă în % de volum sau g/m3. produsă de o reacţie de oxidare foarte rapidă şi violentă a amestecurilor explozive.058 Densitatea masică (kg/m3) 2400 2600 800 790 200 81 Căldura specifică (kJ/kg 0C) 0. aerare.340 1.

. În acest caz. respectiv temperatura dată. Cu variaţia presiunii la care sunt supuse amestecurile explozive. în 0C. limitele de explozie se pot calcula cu relaţiile 1..limita inferioară/superioară de explozie la temperatura de 200C. gradul de periculozitate al amestecului exploziv se poate caracteriza fie prin concentraţiile limită. n .L= 100 a b c n + + + . Linf 20 / Lsup 20 . Limitele de explozie.limita inferioară/superioară de explozie pentru fiecare component din amestecul considerat. B. A.2) unde: Linf t / Lsup t este limita inferioară/superioară de explozie la temperatura t. limitele de aprindere sau de explozie ale acestora se modifică.conţinutul în % de volum pentru fiecare component din amestecul considerat.. se poate depăşi temperatura şi presiunea la care au fost determinate limitele de explozie pentru unele substanţe indicate în literatura de specialitate.2: Linf t = Linf 20 − Linf 20 ×10 100 × t − 20 100 Lsupt = Lsup 20 Lsup 20 × 15 t − 20 + × 100 100 (1. b.. Pentru determinarea practică a limitelor de explozie. indiferent de compoziţia amestecului. 18 . se poate aplica următoarea regulă: la ridicarea temperaturii cu fiecare 1000C limita inferioară de explozie scade cu 10% şi limita superioară creşte cu 15%. în cazul creşterii temperaturii. Temperatura mediului înconjurător exercită o influenţă mai mare asupra limitei superioare de explozie decât asupra celei inferioare. fie prin temperaturile limită (în prezenţa fazei lichide). dar scăderea presiunii face ca intervalul de explozie să se reducă considerabil. N . În unele situaţii reale.compoziţia chimică a prafului. inferioară şi superioară. a.starea fizică a prafului.. C. cu şi mai mare uşurinţă. conţinut de substanţe volatile şi temperatură. t . de aceea.. umiditate.concentraţia prafului.temperatura la care a ajuns amestecul. în %.. c. intervalul de explozie se măreşte. iniţierea exploziei devine imposibilă. Creşterea presiunii. . publicate în literatura de specialitate sunt determinate pentru temperatura normală (200C) şi presiunea atmosferică. pentru majoritatea prafurilor combustibile limita superioară este destul de ridicată şi practic nu poate fi atinsă. chiar şi până la 20 atm. cantitatea mai mare de substanţe volatile conţinute de praf face ca pericolul de explozie să fie mai accentuat. presiunea la care este supus amestecul exploziv etc. Între temperaturile de inflamabilitate şi limitele de explozie există o strânsă legătură. + A B C N (1. . la o presiune mult scăzută. . Limitele de explozie nu au o valoare constantă. deoarece amestecurile explozive sunt supuse acţiunii unor factori ca: temperatura mediului ambiant. cele două limite de explozie (ca şi în cazul vaporilor şi gazelor) depind de gradul de dispersie a prafului... în special la obiectivele industriale. Factorii de care depinde explozia amestecurilor de praf cu aer sunt: .. pericolul de explozie este mai mare cu cât praful dispersat este mai fin.1) unde:L este concentraţia care defineşte limita inferioară/superioară de explozie a amestecului. nu influenţează prea mult valoarea limitelor de explozie. . Cu creşterea temperaturii peste cea normală (200C).

cu producere de efecte utile şi a cărei propagare. arderea lentă. Presiune maximă de explozie este presiunea maximă care s-ar produce în cazul că nu ar exista schimb de căldură între produsele de ardere şi pereţii incintei şi poate fi calculată cunoscând concentraţia. în timp şi spaţiu. în timpul unei explozii se dezvoltă şi o cantitate mare de căldură. faza în care. datorită unor împrejurări favorizante. materiale plastice. a unor gaze inerte în aer micşorează sau chiar înlătură pericolul de explozie. Caracteristic 19 . cu atât distrugerea este mai redusă.compoziţia atmosferică şi temperatura mediului. cu producere de efecte dăunătoare şi a cărei propagare. în principiu. sunt cinci (figura 1. Cu cât efectul presiunii durează mai puţin. poate fi de ordinul minutelor. este arderea scăpată de sub control. care produce pierderi de vieţi şi/sau bunuri materiale şi necesară o acţiune de stingere pentru întreruperea ei. care provoacă dilatarea gazelor rezultate. faza în care arderea este limitată strict la materialele combustibile care constituie focarul iniţial. În urma exploziilor amestecurilor. în timp şi spaţiu. magneziu. cereale şi făină. fără a atinge valori importante. durata acestei faze depinde de: natura. Acest timp variază de la sutimi de secundă (cazul amestecului de hidrogen-aer) până la zecimi de secundă. prezenţa. astfel: . Timpul de explozie este timpul de acţionare a solicitării dinamice din explozie. aluminiu etc. precum şi gudroane care contribuie la propagarea incendiului.incendiul este ardere. . Cu o durată variabiă ca timp şi absentă în numeroase cazuri. în anumite cantităţi. cu conotaţie juridică. Temperatura creşte relativ lent. În general. a cărei energie acumulată în timpul perioadei de contact duce la iniţierea incendiului. temperatura de explozie este cuprinsă între 10000C şi 30000C. compoziţia substanţelor respective. orelor şi. la explozia amestecurilor de prafuri combustibile aceasta este mai scăzută. titan. în afară de cazul acelor substanţe cu care umiditatea intră în reacţie. 2. este limitată.focul este ardere autoîntreţinută. Din descompunerea materialelor se degajă gaze care se acumulează în atmosfera înconjurătoare şi formează cu aerul un amestec combustibil.2 Incendiul 2. aşa cum rezultă din analiza evoluţiei lui. organizată. pulberi metalice (de zirconiu. neorganizată.. Faza 1. Pentru majoritatea substanţelor. textile. este nelimitată. Caracteristic fazei sunt temperatura şi energia de aprindere. autoântreţinută. micşorează pericolul de explozie. în clădirile industriale închise. umiditatea. Faza 2. termodegradându-le profund. cantitatea şi modul de distribuţie a materialelor combustibile în incintă.2.2). în urma unei explozii. se produc presiuni semnificative capabile să provoace distrugeri la clădiri. fără distrugerea lor totală. zilelor şi săptămânilor (cazul arderilor mocnite). în unele situaţii. apariţia focarului iniţial. amidon.).1 Evoluţia şi fazele incendiului Standarde privitoare la terminologia din domeniu (ISO 13942/2008) fac diferenţa între fenomenele foc şi incendiu. Incendiul. Fazele incendiului produs într-o incintă şi asupra căruia nu se intervine. Printre prafurile cu cel mai mare pericol de explozie şi incendiu se pot enumera praful de: zahăr. lemn. dimensiunile şi amplasarea surselor de aprindere şi cantitatea de căldură transmisă de acestea (cu cât materialul combustibil se aprinde mai uşor cu atât căldura degajată este mai mare şi propagarea are loc mai rapid). sunt puse în contact materialul combustibil cu sursa de aprindere. iniţiată de o cauză bine precizată (voită sau nu). starea iniţială a sistemului şi cantitatea substanţelor volatile (în cazul prafurilor).

1. Faza 4.calea 2. a temperaturii şi printr-o masivă şi rapidă generare de fum. exponenţială. fiind momentul cel mai periculos pentru pompierii care asigură intervenţia la incendiu. având aerul necesar în cantitate suficientă. Modelele matematice elaborate pentru această fază urmăresc determinarea evoluţiei debitului de căldură degajat. Modelele matematice elaborate pentru această fază urmăresc să determine evoluţia înălţimii şi temperaturii flăcării funcţie de timp (ISO 16734 . Din această fază incendiul poate evolua pe una din următoarele căi: .fazei sunt flacăra ascendentă şi fluxul de căldură creat de flacără (asemănător incendiului în aer liber). ca fenomen. În cursul acestei faze structurile de rezistenţă sunt cele mai afectate de incendiu: se fisurează şi se dislocă pereţi. intraductibil în limba română.3. SR ISO 8421-1).2. care devine principalul factor al transferului de căldură ca urmare a stratului de gaze fierbinţi şi fum acumulat sub tavan. relativ mari.. sprinklerelor. Din cauza diferenţei de densitate şi curenţilor de convecţie. ca termen.radiaţia. pentru amplasarea optimă a sistemele de detectare şi stingere (detectoarelor. flash-over. gazele calde mai uşoare se acumulează sub tavan şi ies din incintă pe la partea superioară a deschiderilor. dacă aerul necesar arderii este în cantitate suficientă. Faza 3. ardere activă. trecerea bruscă în stare de ardere generalizată şi considerat. mai ales când finisajul pereţilor este combustibil (ISO 13943-2008.. Regimul de ardere se stabilizează şi este condiţionat de suprafaţa materialelor combustibile (cazul incendiului ventilat.calea 2. producerea fenomenului back-draft (similar cu flash-over: creştere bruscă a suprafeţelor în combustie la nivelul întregii incinte. drencerelor). arderea generalizată. După stabilizarea arderii. se lărgesc deschideri etc. propagând incendiul şi în zone mai îndepărtate de focar. creştere rapidă a temperaturii şi masivă generare de fum). . .temperatura. deci de regimul admisiei aerului (cazul 20 .1. în care se instalează brusc arderea generalizată a tuturor suprafeţelor combustibile din incintă). este caracterizat şi prin creşterea rapidă. arderea activă sau dezvoltarea incendiului. dacă ventilaţia este insuficientă. la timpul t de la începerea incendiului şi la timpul corespunzător stării staţionare a incendiului (important pentru evaluarea stabilităţii la foc a elementelor structurale). intens şi de scurtă durată. . arderea generalizată. dacă materialul combustibil este izolat.calea 3.. a fenomenului back-draft). incendiu local. care în diferite puncte ale incintei diferită mult şi suferă importante şi rapide fluctuaţii. producerea fenomenului flash-over (fenomen tranzitoriu. producerea regresiei incendiului (focul putându-se stinge spontan). definind. prin încălzirea materialelor în aceste zone până la temperatura de aprindere.calea 3.3. Caracteristic fazei sunt temperaturile care se uniformizează spre valori maxime şi radiaţia care devine preponderentă (după producerea fenomenului flash-over sau. Q. . ardere cu viteză mică sau autostingere.aer în exces raport la suprafaţa de contact cu combustibil) sau dimensiunile deschiderilor. între masele combustibile (fenomenul conducţiei ne mai producndu-se). .calea 2. reducere a procentului de oxigen şi creştere a procentului de oxid de carbon. Caracteristic fazei sunt: . ca urmare.calea 2. incendiul poate evolua pe una din următoarele căi: . scade brusc cantitatea de comburant (oxigenul din aer) şi procentul de oxid de carbon atinge valoarea maximă (până la 20%). fază în care arderea se propagă la toate obiectele învecinate cu focarul. la care viteza de ardere este dependentă de aria suprafeţei combustibilului . urmează evoluţie către faza 4.2. fază în care arderea are loc în întreaga incintă. natura şi finisajul pereţilor are un rol esenţial cauzat de aportul suplimentar însemnat de radiaţie termică (radiaţie reciprocă între pereţi). mai rar. având loc propagarea incendiului în incintele alăturate şi apoi în întreaga clădire. declanşând faza 3. fiind înlocuite de un curent de aer rece care pătrunde pe la partea inferioară. 16736). dacă aerul necesară arderii devine insuficient în cazul unei incinte închise sau existenţei unei distanţe.

ce caracterizează creşterea temperaturilor funcţie de timpul de ardere (figura 1.se dezvoltă de la început pe întreaga suprafaţă a materialului cuprins de flăcări. Importanţa acestei perioade nu trebuie subestimată din punctul de vedere al măsurilor de securitate. chiar în această fază.mărimea flăcărilor depinde de condiţiile meteorologice şi de dinamica curenţilor care afluesc către locul incendiului. . prezentând. 21 . Caracteristic fazei este temperatura care încetează să mai crească. . Incendiul real. a. temperatura scade.produsele de ardere sunt bogate în particule de cărbune. Pe baza experimentelor precum şi măsurării temperaturilor la incendii reale. Uneori. în final rămânând jar şi cenuşă. deja clasic). incendiul se poate transmite încăperilor şi/sau clădirilor vecine. acesta evoluează similar cu cel în spaţiu închis. precum şi la crearea premiselor pentru lichidarea incendiului. şi reinstalarea mediului gazos.2b).incendiul neventilat la care viteza de ardere este dependentă de dimensiunile deschiderilor de ventilaţie din incintă). Faza 5. .lichidarea: în care se realizează atacul asupra incendiului. prezintă trei faze: . fază în care temperatura şi flăcările se atenuează mult. la care se intervine.8). evoluţia unui incendiu într-un spaţiu închis poate fi reprezentată sub formă de schemă logică (figura 1. b. . în principiu din toate direcţiile şi cu toate forţele şi mijloacele.localizarea: în care se procedează la eliminarea posibilităţilor de propagare a incendiului şi prăbuşire a construcţiei. Figura 1. s-a propus o curbă standard temperatură-timp (un model de foc în condiţii de incendiu. din cauza epuizării combustibilului. dar nu brusc.dezvoltarea liberă: care se desfăşoară din momentul izbucnirii incendiului până la introducerea în acţiune a primului mijloc pentru stingere. următoarele particularităţi: . regresia arderii. chiar să scadă. rămânând mult timp foarte ridicată şi acţiunea ei distructivă asupra structurilor neputând fi neglijată.2 Evoluţia incendiului produs într-o incintă şi asupra căruia nu se intervine Incendiul convenţional izbucnit în spaţiu deschis. prin lichidarea incendiului se înţelege oprirea arderii pe toate suprafeţele care au fost cuprinse de incendiu şi excluderea reapariţiei. Având în vedere fazele descrise. între flacări şi elementele de construcţie. obstacolul reprezentat de pereţi sau panouri ne mai rezistând în timp.2a) sau grafic (figura 1.

este sarcina termică de incendiu. SQ = Σ (Mi × Qi) (1. qs = SQ / As (1. relaţia 1.4a) 22 .prezenţa materialului combustibil.concentraţia comburantului devine mai mică decât minimul necesar pentru a susţine arderea. relaţia 1. sunt: .2 Sarcina şi densitatea de sarcină termică de incendiu Conform STAS 10903/2-79 Sarcina termică de incendiu. prin combustie completă.4a. a unui spaţiu. Qi .prezenţa sursei de aprindere cu energia capabilă să realizeze temperatura de aprindere. SQ. Forma de dezvoltarea a unui incendiu poate fi (figura 1. raportată la aria pardoselii luată în considerare (posibil şi la aria suprafeţelor delimitatoare). este cantitatea de căldură pe care o poate degaja. care se au în vedere la studiile teoretice ale incendiilor. fixe şi mobile. . . . existente în spaţiul afectat de incendiu.3 Forme de dezvoltare a unui incendiu [8] 2. în MJ. în kg.Principiile arderii.pierderile de căldură sunt atât de mari încât nu mai asigură necesarul pentru piroliza în continuare a materialului combustibil. simultan. totalitatea materialelor combustibile. . .existenţa aprinderii şi arderii este posibilă dacă se întrunesc. următoarele condiţii: . în timp şi spaţiu. qs. în MJ/kg.prezenţa substanţelor care întreţin arderea (oxigenul din aer sau substanţele care pot ceda oxigen).puterea calorifică inferioara a materialului combustibil curent (STAS 8790-71 abrogat şi SR EN 1716: 2002 în viguare).flăcările sunt inhibate chimic sau suficient răcite pentru a împiedica desfăşurarea reacţiilor în continuare..3): circulară (a) sau frontală (b) sau unghiulară (c). .materialul combustibil este consumat.2. Densitatea de sarcină termică de incendiu. în MJ/m2.continuarea arderii este posibilă până când: .3. Figura 1. încăpere etc.3) unde: Mi este masa materialului combustibil curent din tot spaţiul considerat.

7.coeficientul care ţine seama de riscul de iniţiere a incendiului. s-a utilizat multă vreme.9).8). qfi.42 MJ/kg sau 4400 kcal/kg).k.. se calculează cu relaţia 1. Qlemn. egală cu 18.50 1. ateliere vopsitorie fabrici artificii şi/sau vopsele Valoare 0. δq1 şi δq2 δq1 Nr.44 1. ar degaja aceeaşi cantitate de căldură ca şi materialele combustibile existente în spaţiul analizat (având puterea calorifică inferioară. qfi. în special pentru aprecieri comparative.d = qfi.00 1.7 Valoarea caracteristică a densităţii sarcinii termice de incendiu.d.coeficientul care ţine seama de riscul de iniţiere a incendiului.6 la 1. Tabelul 1. m . crt.22 1.coeficientul care ţine seama de măsurile de protecţie activă aplicate (tabelul 1.k × m × δq1 × δq2 × δn (1.90 2.00 2.4b) unde: qfi. δq1 . dat de destinaţia compartimentului de incendiu (tabelul 1. în kglemn/m2. crt.coeficienul de ardere care ţine seama de destinaţia compartimentului de incendiu şi tipul sarcinii termice (pentru materiale majoritar celulozice m=0. În practică. fiind cantitatea de lemn. în m2.4b. densitatea de sarcină termică de incendiu echivalentă. industrii papetărie industrii construcţii de maşini şi motoare laboratoare chmie. muzee.8).13 galerii artă. care prin ardere. 10) . δn = Πδni (i=1 .k este valoarea caracteristică a densităţii de sarcină termică de incendiu (tabelul 1. qfi. Mlemn = (Mi×Qi) / (As×Qlemn) Conform SR EN 1991-1-2 Valoarea de proiectare a densităţii sarcinii termice de incendiu. Suprafaţă planşeu compartiment (m2) 25 250 2500 5000 10000 Destinaţie Valoare 1.8). δq2 . este dată de relaţia 1.8 Coeficienţii care apreciază riscul de iniţiere a incendiului. în MJ/m2. după destinaţie Nr. piscine birouri. locuinţe. în MJ/m2.66 δq2 1 2 3 4 5 23 .78 1. sau relaţiile 1.. Destinaţie 1 Locuinţe 2 Spitale (camere) 3 Hoteluri 4 Biblioteci 5 Birouri 6 Clase de şcoală 7 Centre comerciale 8 Teatre (cinematografe) 9 Transport (spaţiul public) Notă: pentru fractilă 80% s-a aplicat distribuţiade tip Gumbel Medie (MJ/m2) 780 230 310 1500 420 285 600 300 100 Fractilă 80% (MJ/m2) 948 280 377 1824 511 347 730 365 122 Tabelul 1.8). echivalentul în lemn al sarcinii termice de incendiu. după destinaţie.unde: As este aria secţiunii orizontale a spaţiului afectat. dat de mărimiea compartimentului de incendiu (tabelul 1.5.10 1. hoteluri.5) (1.

0 20.7) unde: u este umiditatea. etan. hârtie. cărbune Alte produse: ABS alchibenzensulfonat (material plastice) Poliester (material plastic) Poliizocianurat şi poliuretan (material plastic) Piele Anvelope de cauciuc Seria parafinelor: metan.0 50. Hui = Hu0×(1 .0 30.87 0.căldura de ardere netă sau puterea calorifică inferioară a materialului uscat (tabelul 1. polistiren. care permite evaluarea sarcinii termice de incendiu protejate.0 30. bumbac.5 1. Qfi. J/m3N) 17.0/1.0 25.0 45.01×u) . în kg.5 Valoarea caracteristică a sarcinii termice de incendiu.0 40.0 40. paie.025×u (1.10 Valoarea căldurii de ardere nete a materialelor combustibile uscate. propilenă.5 Sisteme desfumare δn10 1. Ψ .87/0. Hu0 . petrol (gaz lampant). butan Seria olefinelor: etilenă. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Solide Produs Lemn Alte material celulozice: îmbrăcăminte. motorină (diesel) Hidrocarbonaţi plastici puri: polietilenă. Tabelul 1.Tabelul 1. relaţia 1.61/0.9/1/ 1.0 Produse chimice 24 . Hui .61 1. toluene Seria alcoolurilor: methanol.78 0. propan. δni Stingere automată a incendiului Sistem Surse automa independente t apă stinger e 0 1 2 cu apă δn1 δn2 0.0 35.10).7.7. carton.coeficientul. etanol.0 30.6) unde: Mk. cărbune de lemn.7 δni Detecţie automată Stingere manuală a incendiului a incendiului Detecţie şi Alarnare Servici Serviciu Căi Echipament alarmă automat propriu privat de e de luptă la automată ă pompier contract acces incendiu pompieri i libere de de căldur fum ă δn3 δn4 δn5 δn6 δn7 δn8 δn9 0. butenă Seria aromaticelor: benzene.6. Conţinutul în umiditate al materialelor poate fi luat în considerare cu relaţia 1.0/1. este definită matematic de relaţia 1.k.9 Coeficienţii care apreciază măsurile de protecţie activă aplicate.căldura de ardere netă (SR EN 1991-1-2) sau puterea calorifică inferioară (SR EN ISO 1716) a materialului combustibil curent. Hu0 Nr.0 20.i×Hui×Ψ) = ΣQfi. polipropilenă Policlorură de vinil PVC (material plastic) Hu0 (J/kg .87 0.0. alcool etilic Carburanţi: benzină.i este masa materialului combustibil curent. crt.k = Σ(Mk.0 45. plută.i (1.73 0. în % din masa uscată. lână Carbon: antracit.0 30.0 0.5 20.0. în MJ. facultativ. mătase.

în MJ/m2.coeficientul care ţine seama de capacitatea de ardere în condiţii de incendiu a materialului combustibil curent. este dată de relaţia 1. în cazul unui incendiu controlat de combustibil.2. qfi. Conform STAS 10903/2-79 Cantitatea de căldură. relaţia 1.11.3 Cantitatea de căldură Cantitatea de căldură este cea care se apreciază că va acţiona asupra elementelor structurale: stâlpi. Valorile puterii calorifice inferioare. ta . care poate fi identică cu aria compartimentului de incendiu în cazul distribuţiei uniforme a sarcinii termice sau mai mică în cazul unui incendiu localizat. Qi . Q = 106 × (t/ta)2 unde: t este timpul măsurat de la declanşarea incendiului.10. Q. în MW.11). m sunt indicate în STAS 10903/2-79. în MJ. în s. p. planşee etc.timpul necesar atingerii unui debit de căldură de 1MW (tabelul 1. grinzi.coeficientul care se ţine seama de numărul de niveluri şi condiţiile de ventilare şi evacuare a căldurii din clădirea în care se află spaţiul analizat.puterea calorifică inferioară a materialului combustibil curent.masa materialului combustibile curent din tot spaţiul analizat. pereţi. 25 .8) unde: A este aria planşeului compartimentului şi se notează cu Af sau aria desfăşurată a interiorului compartimenului şi se notează cu Ai. şi ale coeficienţilor c. în m2.în momentul începerii incendiului staţionar (ar corespunde limitei superioare a fazei de dezvoltare a incendiului). după caz.11) (1.8. pentru principalele materiale combustibile. se defineşte cu relaţia 1.10) unde: RHRf este debitul maxim de căldură degajat de 1 m2 incendiat. Afi . şi se calculează.9) unde:c este coeficientul care ţine seama de dimensiunile geometrice ale spaţiului analizat.11). p . Mi . relaţia 1. în kW/m2 (tabelul 1. Q = RHRf × Afi (1. în MJ/kg. mi . 2.k / A (1. în mod diferit.k = Qfi. în kg. . Conform SR EN 1991-1-2 Debitul de cădură degajată.9: SA = c × p × Σ(mi×Qi×Mi) (1. poate fi evaluat: .aria maximă a incendiului.Valoarea caracteristică a densităţii sarcinii termice de incendiu.în faza de dezvoltare a incendiului. SA.

în m. în m.12 Temperatura flăcărilor pentru materiale combustibile uzuale Nr. curenţii de aer atmosferici şi/sau care se formează. un rol hotărâtor avându-l viteza de ardere şi alimentarea cu aer. planşee etc. şi debitului de căldură maxim. Hfl. 1500 1200 1100 1100 1000 2500 . Tabelul 1.4 unde: Hflc este înălţimea flăcării.. de exemplu. ta. crt. în cazul incendiilor la rezervoare pentru depozitare se poate determina înălţimea flăcării.la rezervoare cu lichide combustibile incendiate Hflc = 2 × D .la rezervoarele cu gaze lichefiate incendiate Hflc = 16 × Q0.12a) . obstacolele întâlnite (pereţi. în m. în kg/s. D . precum şi mărimea şi temperatura flăcărilor (tabelul 1.13 cuprinde viteze de propagare a incendiilor. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Provenienţa flăcării Chibrit Lanuri cereale Benzină Motorină Ţiţei brut Păcură Acetilenă Amoniac Oxid de carbon Propan Cherestea Temperatura (oC) 700 1400 .Tablul 1.. temperatura mediului înconjurător.4 Dinamica incendiilor Propagarea incendiilor Propagarea unui incendiu depinde de: compoziţia chimică şi viteza de ardere a materialului aprins. aceasta se produce în plan orizontal şi vertical. Tabelul 1.12b) (1.debitul de gaz lichefiat care se scurge.12: . crt.2. se poate aprecia utilizând de la diverse modele de foc..).diametrul rezervorului incendiat. cu relaţii de forma 1. Schimbul de gaze 26 (1. sarcina termică de incendiu.12). Q . sursele potenţiale de aprindere. RHRf Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Destinaţie Locuinţe Spitale (camere) Hoteluri Biblioteci Birouri Clase de şcoală Centre comerciale Teatre (cinematografe) Transport (spaţiul public) Viteza de dezoltare a incendiului medie medie medie rapidă medie medie rapidă rapidă lentă ta (s) 300 300 300 150 300 300 150 150 600 RHRf (kW/m2) 250 250 250 500 250 250 250 500 250 2. 3000 1700 2100 1925 1200 Înălţimea flăcărilor..11 Valorile timpului.

Pe orizontală. pe orizontală în planul acestuia. 0.. în interior pătrunde aer.20 până la 14. fumul se propagă pe la casa scării în 27 .10 1. sunt ridicate în aer.la un conţinut de umiditate de 20 .27 0. Incendiul în spaţiu închis.la un conţinut de umiditate de 30% Produse textile în depozite închise la o încărcare de 140kg/m2 Suluri de hârtie în depozite închise la o încărcare de 140kg/m2 Cauciuc sintetic în depozite închise la o încărcare de 290kg/m2 Incendiu de iarbă uscată în condiţii de vânt puternic Acoperişuri de hale pentru ateliere cu suprafaţă mare Produse tehnice din cauciuc în stive în aer liber Case de locuit şi magazine. sub influenţa gravitaţiei... cad din curent. brazi.00 .70 .. generate de incendiu.60 1. Prin urmare.20 22.. favorizând apariţia de noi focare de incendiu. ridicate în aer. Mărimea vitezei curentului de gaze ascendent este cu atât mai mare. 4cm grosime) în stive: . pierd treptat din viteza mişcării ascendente şi. Odată cu accelerarea schimbului de gaze se reduce arderea incompletă.00 Incendiul în spaţiu deschis.. 3.30 1.00 . Tabelul 1.. care se acumulează într-un strat din ce în ce mai gros. ca urmare. deci are loc un schimb de gaze. din zona de ardere. construcţii din lemn. apoi. Din zonele de ardere fumul se îndepărtează către partea superioară a încăperii (figura 1. cu cât diferenţa dintre temperatura fumului şi cea a gazelor mediului ambiant este mai ridicată. 30% ..20 până la 18.În faza incipientă a incendiului. Gazele de ardere fiind mai uşoare decât aerul.20 1. precum şi de existenţa posibilităţilor de curgere a gazelor. parte a fumului şi gazelor fierbinţi. tufişuri Pădure de molid Valoarea medie a vitezei de propagare a incendiului (m/min) 0. 20% .40 400.la un conţinut de umiditate de 18 . 500. gazele încălzite se dilată. într-o asemenea situaţie..33 0. Mişcarea fumului în restul construcţiei depinde de diferenţele de presiune ce iau naştere. substanţe sau obiecte combustibile aprinse Depozit de lemn rotund în stive Scânduri de lemn (2cm . mobilă etc.13 Viteze de propagare a incendiilor pentru materiale şi substanţe combustibile uzuale Materiale. Complexe de pădure cu plantaţii mijlocii la viteze ale vântului de 7 – 19m/s şi o umiditate relativă a aerului pe timp de zi de 39% Pădure brad – molizi şi brazi Pădure de pini.00 2. între viteza de ardere şi schimbul de gaze se stabileşte un echilibru. pe verticală de jos în sus şi de la un nivel la altul.. 1. Materialele aprinse.20 1... Mărimea vitezei curentului ascendent de fum şi gaze fierbinţi duce la creşterea cantităţii de aer care intră în zonele de ardere şi cauzează intensificarea arderii şi creşterea temperaturii.00 până la 4.. presiunii curenţilor de aer..la un conţinut de umiditate de 8 – 12% . Mărimea vitezei curentului de gaze ascendent influenţează dezvoltarea incendiului. Deplasarea fumului Deplasarea fumului pe verticală şi/sau orizontală într-o clădire se poate datora: tirajului care se creează în caz de incendiu.00 0.70 4. începând de la ultimul nivel în jos. funcţionării instalaţiei mecanice de ventilaţie sau condiţionare.00 1. Pe măsura îndepărtării fumului şi gazelor fierbinţi. mai întâi pe verticală către plafon şi. ia naştere o forţă ascensională care pune în mişcare fumul..35 . precum şi scăderii temperaturii se reduce viteza de circulaţie a gazelor pe verticală. presiunea creşte şi.la un conţinut de umiditate de 16 . Ele se împrăştie pe teritoriul înconjurător. se deplasează pe sub acesta în toate direcţiile iar în cazul unor deschideri iese în exterior.. în interiorul spaţiilor închise. materializat prin antrenarea particulelor de materiale solide aprinse.4) şi întâlnind un planşeu. 18% .

este proporţională cu raportul suprafaţă deschideri pe suprafaţă pardoseli. Figura 1. la partea superioară a acestora. schimbul de gaze.5 Controlul fumului şi gazelor fierbinţi în cazul incendiilor de interior [3] 28 .când este mic. Într-o clădire de un anumit volum. constituie căi de propagare uşoară a fumului). situaţia este concretizată de sporirea vitezei de ardere şi reducere a arderii incomplete. sau de la o încăpere la alta. pe timpul incendiului. Figura 1.când este mare.5 Figura 1. deschiderilor este mai mare. incendiul putând provoca pierderi mari dacă nu se recurge la o ventilare adecvată (figura 1.lungul coridoarelor de evacuare. creşte pe măsură ce suprafaţa golurilor. canalele de ventilaţie. Schema curenţilor de aer nu este fixă. când există goluri care realizează comunicaţia între ele (în mod deosebit. Aceasta duce la intensificarea arderii şi la abaterea ei în direcţia curenţilor de aer din sistemele de ventilaţie. cazul incendiilor ventilate. pentru fiecare incendiu există şi o anumită schemă a curenţilor de aer. astfel: . cu mult fum conţinut în produsele de ardere. situaţia este concretizează de reducerea vitezei de ardere şi creşterea arderii incomplete.4 Împrăştierea fumului şi gazelor fierbinţi în cazul incendiilor de interior [3] Ventilarea influenţează direcţia şi viteza schimbului de gaze. .5). Rolul acesteia se accentuează mai ales în perioada de dezvoltare a incendiului. Ventilarea spaţiilor incendiate Viteza de ardere depinde de ventilarea spaţiului analizat. chiar şi în cazul când ventilatoarele nu funcţionează. în consecinţă. cazul incendiilor neventilate (din subsoluri). cu viteza pasului normal. când schimbul de gaze care se produce în urma arderii este mic în comparaţie cu puterea curenţilor de aer din sistemul de ventilaţie. din cauza condiţiilor în care are loc incendiul. se acumulează o cantitate importantă de căldură şi fum.

. prin construcţia clădirii. de către pomperii aflaţi la intervenţie. fără trape de ventilare clădirea se umple de fum în 3min.Dacă incendiul ia proporţii atât de mari. realizarea. trapa de ventilare. este. c. Figura 1. b. de către pompierii aflaţi la intervenţie (figura 1. dar numai când nu există goluri constructive de dimensiuni necesare sau alte posibilităţi de a asigura o circulaţie organizată. a unor trape de ventilare amplasate. în câteva secunde. De multe ori. cel puţin. Trapă de ventilare cu funcţionare automată Eficienţa trapei de ventilare a fumului şi gazelor de ardere în caz de incendiu: a. corespunzătoare a fumului şi gazelor către exteriorul clădirii. încât clădirea nu mai poate fi salvată cu mijloacele avute la dispoziţie. apare ca raţională. în general. evacuarea masivă în exterior prin trapa de ventilare. 29 . funcţie de particularităţile constructive şi poziţia punctelor periculoase (figura 1. prin deschiderea ferestrelor care permite căldurii şi fumului să iasă pe la partea de sus. pe acoperiş.6 Dispozitive de ventilare la constrcţii [3] Când situaţia o impune. în timp ce aerul proaspăt pătrunde pe la partea de jos a acestora.7). favorizează evacuarea către exterior. în caz de incendiu. posibil ca incendiul să fie controlat (menţinut în limitele clădirii) sub acţiunea ţevilor de refulare şi prin ventilare. Ventilarea se poate face uşor. în vederea ventilării spaţiilor incendiate.6). se pot practica deschideri în construcţie.

piele. materiale textile. rumeguş.87 şi STAS 11841-83. (1.T0 = 345×log10(8×t+1) unde: T0 este temperatura iniţială. ISO 834 [10] Curba din figura 1. în dezvoltarea unui incendiu intervin numeroşi factori: forma şi dimensiunile încăperii. natura şi poziţionarea materialelor combustibile. stâlpi. este utilizată ca program termic la cuptorul pentru determnarea rezistenţei la foc a elementelor entru construcţii (pereţi. în 0C.. SR EN-2): . mase plastice ce nu se topesc la căldură.13) Figura 1.incendiu de clasa A. grinzi. Datorită evoluţiei aleatorii a focului pe timpul unui incendiu. în min. nu pot exista două incendii identice. locul şi modul de iniţiere a incendiilor dispunerea încăperii în clădire etc. menite să aprecieze cât mai corect realitatea acestuia.2.Figura 1. planşee etc. în ultimii ani au fost dezvoltate modele de incendii sofisticate. Clasificarea incendiile. se poate face după natura substanţelor combustibile implicate în procesul de ardere (ISO 3941.8.7 Intervenţii de urgenţă la acoperiş pentru realizarea ventilării [11] 2. relaţia 1.5 Modele de incendiu simple (clasice) În categoria modelelor de incendiu simple (clasice) se încadrează cele definite prin evoluţia temperaturilor funcţie de timp şi care nu ţin seama de particularităţile spaţiului incendiat. T .6 Efectele şi clasificarea incendiilor Efectele nocive ale incendiilor. sarcina termică.13: T . solide a căror ardere are loc cu formare de jar: lemn. sunt numeroase şi se manifestă asupra persoanelor şi bunurilor adăpostite (tabelul 1. hârtie.8) este reprezentarea grafică a expresiei convenţionale standardizate pe plan mondial. produse de cauciuc.temperatura la un moment considerat după intervalul de timp t.2.. 1.). Din acest motiv.14). deschiderile spre exterior. 30 .8 Curba standardizată temperatura-timp. Curba temperatura-timp ISO 834 (figura 1.

Bucureşti.întârzierea intervenţiei (împiedicarea localizării precise a focarului. ceară. a elementelor de compartimentare etc. a victimelor etc. vopsele. aluminiu. 1/2007 Ediţie nouă. acid cianhidric. Agenda pompierului. Crăciun I. 5. 1 şi vol. Bucureşti.. gudroane. Redacţia publicaţiilor pentru construcţii.propagarea incendiului la vecinătăţi . posibilitatea producerii panicii) .) .întârzierea evacuării (reducerea vizibilităţii pe căile de evacuare.efect asupra construcţiei: deformarea şi cedarea în timp a structurilor de rezistenţă.. acid acetic. magneziu. Flăcări efect termic . Bălulescu P. vol. 1998. armăturile. butan. Editura Tehnică. Editura Tehnică. uleiuri.. metale: sodiu. Bucureşti.prin radiaţie. Neagoe V. Tatu P.efect asupra bunurilor (maşini-unelte. lacuri.. Şerban T.14 Efectele principale ale incendiilor acţiune directă . Bălulescu P. 1971..pentru oameni: arsuri . Bălulescu P. Burlacu. şi alţii.cele sintetice se topesc pe piele. litiu. Comandamentul Pompierilor. gaze: hidrogen. 2. Bucureşti.efect asupra construcţiei: atacă suprafeţele metalice. 1979. 4.incendiu de clasa C.propagarea incendiului la materialele din apropiere (ardere. Ed.efect asupra oamenilor: arsuri prin atingere directă (pericol mare la aprinderea hainelor . Bucureşti. petrol. lemnul datorită componentelor acide (acid clorhidric..propagarea incendiului la distanţe mari de focar prin tubulaturi. zinc. D... sensibile la coroziune) . 2007. Prevenirea incendiilor. acid sulfuric etc. funingine) efect termic toxicitate . 1971.incendiu de clasa B. potasiu. alcooli. . Cauzele tehnice ale incendiilor şi prevenirea lor.. betonul. gaze arse toxicitate coroziune Reziduuri solide (cenuşă. 1972..efect cancerigen Bibliografie 1. electrotehnice.incendiu de clasa D. toluen..pentru oameni şi animale (asfixiere prin: lipsa oxigenului consumat ardere..propagarea incendiului la vecinătăţi .. Calotă S. . 5.efect asupra materialelor de construcţii: dilatări. Protecţia împotriva incendiilor. a elementelor de compartimentare etc. titanul. EdituraTehnică. parafină. Tehnică. Diaconu-Şotropa. 3. L. amoniac etc. Popescu I. Bucureşti. explozie) . ghene etc. gaz de sondă. cele din bumbac se aprind repede ) .. metan. 2. 1993. modificari ale caracteristicilor mecanice şi termice . Bucureşti. Popescu I. lichide sau care ard în stare topită: benzină.. .) cu efect letal în anumite concentraţii . Lencu V. 9. materiale plastice ce se topesc uşor la căldură. . formarea de carboxihemoglobină ce provoacă moartea. Manualul pompierilor. Bucureşti. Bălulescu P. Ciucă Şt.. 1981. Bălulescu P. 6. Călinescu V. Îndrumătorul pompierului civil. Oficiul de informare documentară pentru Industria Construcţiilor de Maşini. Noţiuni de fizică şi chimie pentru pompieri. Ciucă Şt. Bucureşti.) . transformări chimice. acetilenă. Bălulescu P. degajarea de oxid de carbon. electronice. convecţie opacitate Fum.. particule incandescente.. 8. 7.efect asupra oamenilor: arsuri .prin radiaţie efect termic . Review AICPS nr. degajarea de gaze toxice (fosgen..efect asupra construcţiilor: deformarea şi cedarea în timp a structurilor de rezistenţă. Tabelul 1. Fenomene de ardere. 1987. Stingerea incendiilor. 31 . Călinescu V.

2. 11. 1990.10. Serviciul editorial al Ministerului de Interne. Bucureşti. 32 . Regulamentul instrucţiei de specialitate a pompierilor militari. SR EN 1363/1. ***. Determinarea sarcinii termice în construcţii. STAS 10903/1979. Încercări de rezistenţă la foc. ***.3. 12.