You are on page 1of 141

AUREL ARDELEAN

CORNELIU MAIOR

MARCEL GREC

ECOLOGIE JURIDICĂ

Editura „Vasile Goldiş” University Press – 2010 –

Coperta de: LIGIA MAIOR Referenți științifici: Prof. univ. dr. SORAN VIOREL Prof. univ. dr. ARDELEAN GAVRIL

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ARDELEAN, AUREL Ecologie juridică / Ardelean Aurel, Maior Corneliu, Grec Marcel. - Arad: "Vasile Goldiş" University Press, 2010 Bibliogr. ISBN 978-973-664-417-7 I. Maior, Corneliu II. Grec, Marcel 574:34

2

Cuvânt înainte
Ca noi ramuri de drept disciplinele ecologie juridică şi dreptul mediului s-au afirmat doar în ultimele două decenii. Acesta deoarece ordinea ecologică devine în contextul schimbărilor climatice şi continuării industrializării, din ce în ce mai importantă. Din caracterul internaţional al resursei naturale „mediu înconjurător”, provine nevoia României de a se racorda la politicile ecologice pentru a căror implementare au fost create principalele legi şi instituţii. Reeditarea unei lucrări de ecologie juridică este necesară datorită ritmului rapid de reglementare juridică în domeniu mediului, firesc într-o ţară membră a Uniunii Europene cât şi, caracterului interdisciplinar al domeniului. Autorii şi-au propus să sublinieze originele naturale ale moralei şi ale dreptului şi să ofere cadrul juridic în domeniul eticii aplicate, bioetica devenind o ştiinţă în sine începând cu ultimele decenii ale secolului XX. Lucrarea se adresează atât studenţilor cât şi altor categorii de cititori dornici să cunoască relaţia dintre ştiinţele vieţii şi drept. 3

Autorii 4 .

5 .

juridică 5. Ocrotirea mediului prin lege 7.Modulul I ELEMENTE DE ECOLOGIE GENERALĂ ŞI DEZVOLTARE DURABILĂ Obiectivele modulului • Deschiderea orizontului de cunoaştere către o ştiinţă complexă. Locul ecologiei printre alte ştiinţe 3. ecologia fiind astăzi o disciplină sintetică la graniţa dintre ştiinţele biologice şi cele socio-juridice. • Formarea unui bagaj ştiinţific ecologic general care să faciliteze studiul aspectelor de bioetică şi drept al mediului Conţinutul modulului 1. cu caracter interdisciplinar. • Cunoaşterea esenţei umane a unor procese ale sistemului social şi juridic într-un stat de drept. Obiectul ecologiei 2. Dezvoltarea economică – ecologică . Pârghii juridico-economice şi instituţionale de protecţie a mediului 6. Ecologia poluării 4. Ocrotirea mediului şi a naturii ca subiect de drept internaţional 6 .

ciuperci. ECOLOGIA CA ŞTIINŢĂ TEORETICĂ ŞI APLICATIVĂ Ecologia este ştiinţa interacţiunilor vieţii cu mediul înconjurător (atât mediul natural cât şi socio-economic) şi are un dublu profil. un subsistem abiotic – un set de factori locali ai mediului fizic = BIOTOPUL. a interacţiunii materiei vii cu scoarţa terestră. teoretic şi aplicativ. b. a productivităţii biologice şi relaţiilor omului cu mediul înconjurător.1. Obiectul concret al ecologiei este: Ecosistemul sau Sistemul ecologic – unitate funcţională fundamentală a biosferei.1. de bacterii. ECOLOGIA – poate fi deci definită ca ştiinţa interacţiunii dintre organisme. animale = BIOCENOZA. – LOGOS – ştiinţă vorbire. un subsistem biotic – comunitatea de populaţii. plante verzi. ştiinţa producţiei biologice. 7 . alcătuită din două subsisteme. a. Termenul de “ecologie” este format etimologic din două cuvinte de origine greacă: – OIKOS – casă gospodărie economie. Sub aspect teoretic – ecologia este ştiinţa relaţiilor cantitative între componentele ecosistemelor. a bioproducţiei ecosistemului. OBIECTUL ECOLOGIEI 1. Sub aspect aplicativ – ecologia este ştiinţa protecţiei şi amenajării ecosistemelor.

Cartea a cuprins şi un capitol de etică a ocrotirii vieţii. Gândirea ecologistă a debutat în S. Ambasadorul S. deşi era politician.A. Au apărut apoi o diversitate de definiţii. a scris o carte “MAN AND NATURE” – “Omul şi natura” sau “Geografia fizică aşa cum a fost modificată ea de acţiunea umană”. unul din marii evoluţionişti ai secolului trecut şi care a dezvoltat concepţia despre evoluţia speciilor a lui CH. Este necesar să amintim însă că ecologia ca ştiinţă a avut mai mulţi premergători. în peregrinările sale prin Italia. preşedintele THOEODOR ROOSVELT (1858-1919) a deţinut preşedinţia S. n-ar fi reuşit în demersul lor dacă nu şi-ar fi aliat oameni politici. observând aceste ravagii şi implicaţiile lor.U. a atras atenţia naturaliştilor asupra pericolului deforestărilor. Aşa cum fiecare stat democrat caută să-şi trimită ambasadori care să reprezinte cultura ţării respective.2. Astfel. DARWIN din lucrarea “Originea speciilor” apărută în 1859.A. două legislaturi (1901-1909) şi a promovat legi importante de protecţie a mediului înconjurător. Perkin. 8 . Iubitorii de natură. Emerson şi Leopold au luptat pentru crearea parcului naţional Yellowstone (anul 1872) “Piatra galbenă”. Unele pun accentul pe organism.U. în secolul trecut americanii l-au trimis la Roma pe GEORGE PERKIN MARSH (1801-1882). Acesta.A. a observat intensele deforestări din bazinul Mării Mediterane. altele pun accentul pe sistemele biologice supraindividuale. GENEZA ECOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ Prima definiţie a ecologiei a fost dată de profesorul german ERNST HAEKEL.1. congresman de Vermont.U. Perkin.

informatică. energetice şi informaţionale. Acestea implică utilizarea conceptelor şi metodelor din domenii ca: fizică. inclusiv cele ale naturii. dar ambele trăsături nu sunt caracteristice doar pentru ecologie. deci a sistemului abiotic. care cuprinde atât sistemele biologice cât şi mediul lor abiotic. hidrologia. Afirmaţia este corectă.2. este strâns legată de numeroase alte discipline biologice şi nebiologice. să devină de recunoaştere. C. Relaţiile funcţionale dintre populaţii şi dintre acestea şi mediul lor abiotic constau în schimburi materiale. determină legături strânse ale ecologiei cu matematica (mai ales statistica). Ecologia. fiziologie. Acest lucru apare firesc dacă ţinem seama de faptul că natura. secţia V. chimia etc. prin activitatea lui complexă. intră în alcătuirea tuturor ecosistemelor majore ale biosferei şi influenţează tot mai 9 . faţete care sunt interconexate între ele (deci şi între discipline neexistând limite tranşante). În opoziţie cu ştiinţele omului. geomorfologia. o disciplină sintetică. cu cibernetica. structurilor spaţio-temporare. “ştiinţele omului sunt toate de recunoaştere: se regăseşte gândul în ele”. NOICA socotea ştiinţele naturii ca ştiinţe de cunoaştere. materia este unitară iar disciplinele ştiinţifice studiază diferite faţete ale unui întreg. Cercetarea biotopului. LOCUL ECOLOGIEI PRINTRE ALTE ŞTIINŢE Conform gândirii celebrului filosof CONSTANTIN NOICA (Jurnal de idei. Ecologia este tocmai la graniţa dintre: ştiinţele naturii (ca ştiinţe de cunoaştere) ştiinţele omului (ca ştiinţe de recunoaştere) Adesea se afirmă că ecologia este o ştiinţă interdisciplinară. Omul. implică strânse legături cu climatologia. biochimie. Studiul organizării funcţionale a sistemelor ecologice. Tendinţa este ca toate ştiinţele. prin specificul problematicii sale. ideea 19).

toate ştiinţe ajutătoare de unde îşi trage seva ecologia. sistemice şi aplicate ale ecologiei. el constând în ecologia generală sau ecologia teoretică. multitudinea sistemelor naturale şi a proceselor ecologice. Etimologic. Este firesc. pedologia. H.puternic structura şi funcţionarea lor.1. Deci METAECOLOGIA este o disciplină care cercetează cunoaşterea cunoaşterii legată de informaţiile rezultate din investigaţiile teoretice. ca ecologia să se interfereze cu alte ştiinţe din domeniul social. Trunchiul este puternic. botanica. Acest pom metaforic va avea mai multe rădăcini: zoologia. Metafora noastră va consta în pomul cunoaşterii în ecologie. METAECOLOGIA METAECOLOGIA este o disciplină nouă care cuprinde reflecţiile. 2. mineralogia. Pentru a explica locul metaecologiei în cadrul general al ecologiei vom apela la o metaforă. chimia. climatologia. legile cu care se operează. meta însemnând după (dincolo de). deci. care formulează principiile.AUSTRALIA) în cartea sa “Rolul metaforei în ştiinţă”. gândurile noastre despre relaţiile dintre om şi mediul înconjurător. cuvântul provine din elină: META+OIKOS+ LOGOS. Putem defini “metaecologia” ca fiind o disciplină care studiază ideile şi demersurile noastre despre esenţa vieţii organice (teoria GAIA a lui James Lovelock). geomorfologia. Metaecologia poate fi situată la limita dintre ecologie şi ştiinţele sociale. aşa cum precizează şi profesorul W. apărută în 1974. Folosirea unei metafore în ştiinţă este posibilă. 10 . LEATHERDALE de la Universitatea NEW SOUT WALES (SYDNEY .

11 . De mare însemnătate teoretică este ecologia individului.Ramurile copacului nostru sunt ramurile teoretice şi aplicative care se pot clasifica din foarte multe puncte de vedere. care vizează relaţiile interumane (ETOLOGIA este ecologia comportamentului. AUTOECOLOGIA este ecologia despre sine însuşi). Importante sunt însă şi DEMECOLOGIA – ecologia populaţiilor ca şi SINECOLOGIA – ecologia comunităţilor vii.

Fig. ECOLOGIA FORESTIE12 . 1. Ramurile reprezentând ecologia aplicativă sunt mai numeroase: ECOLOGIA JURIDICĂ.

Coroana. ECOLOGIA INDUSTRIILOR etc. 3. c) Istoria şi dezvoltarea conceptelor ecologice. e) Ecoetica şi multiplele sale relaţii cu diverse principii etice. printre care şi diclordifenil-tricloretanolul (prescurtat DDT). j) Propaganda ecologică. INTRODUCERE. b) Ecodoctrinele. în ajutorul medicilor italieni au sosit la Neapole entomologi şi chimistul elveţian MÜLLER (18991965) care în anul 1939 descoperise că DDT-ul posedă o puternică acţiune insecticidă. f) legislaţia naţională şi internaţională privitoare la sistemele şi procesele ecologice. reprezintă o disciplină de recunoaştere. Neapole a fost oraşul în care pentru prima dată s-a experimentat în afara laboratorului şi pe scară mare o substanţă organică de sinteză (DDT) şi acţiunea a fost 13 . ECOLOGIA URBANĂ. d) Ecologia culturală sau/şi ecologia spirituală.RĂ. ECOLOGIA ZOOLOGICĂ. Metaecologia este aceea care distilează totalitatea informaţiei ştiinţifice. h) Partide ecologiste şi ecologism. a sintetizat câteva substanţe noi. g) Politică ecologică. k) Organizaţiile ecologice nonguvernamentale. De asemenea.1. METAECOLOGIA cuprinzând reflexiile despre făptura noastră şi relaţiile făpturii noastre cu mediul. ea generează curente de gândire care se reflectă şi în ideologia diferitelor partide şi mişcări ecologiste. i) Educaţie ecologică. În urma unei epidemii de tifos. AGROECOLOGIA. Metaecologia cuprinde: a) Filozofia ecologiei sau ecosofia. ECOLOGIA POLUĂRII 3. ETIMOLOGIE ŞI DEFINIŢII În anul 1874 chimistul german ZEIDLER. ce efectua în acea perioadă un studiu extins asupra compuşilor clorului cu substanţe organice (aşa numiţii compuşi organoclorici) în scopul elaborării tezei de doctorat.

i-a revenit eminentei geneticiene şi femeie de litere din S. adică fără păsărele cântătoare.U. ea a denunţat utilizarea abuzivă a agrochimicalelor. dar destinată în egală măsură industriaşilor fabricanţi de agro-chimicale.încununată de succes. Imediat după cel de al doilea război mondial DDT a fost utilizat pentru stăpânirea ţânţarilor (vectorii malariei) şi s-a crezut că el va aduce după sine controlul complet al populaţiilor de insecte dăunătoare. epidemia fiind rapid stăpânită. moraliştilor şi nu în ultimul rând politicienilor. încât ele. ce timp de încă mai bine de un deceniu şi jumătate a stârnit înverşunate controverse. Câştigarea “războiului” cu păduchele de corp i-a adus lui MÜLLER în anul 1948 renumitul premiu Nobel pentru fiziologie şi medicină. 14 . Entuziasmul manifestat de industria chimică a pesticidelor (a agrochimicalelor în general) şi de fermieri era aproape nestăvilit. Se crease o agricultură nouă – agricultura convenţională – cu un randament posibil a se afla în continuă creştere prin care osteneala procurării pâinii celei de toate zilele în schimbul sudorii feţei dispărea datorită maşinilor şi împrăştierii agrochimicalelor pe ogoare. În jurul anului 1960 se adunaseră în aceste privinţe o mulţime de date mai cu seamă în ţările industrializate din Lumea Nouă (SUA. Canada) şi din Europa. Această grea misiune. scrisă mai întâi pentru publicul larg. Euforia generală nu a durat mai mult de un deceniu şi jumătate. trebuiau să părăsească lumea laboratoarelor şi a câmpurilor experimentale şi să fie aduse la cunoştinţa marelui public. – RACHEL CARSON. fermierilor şi inginerilor agronomi.A. În cunoscuta sa carte “Silence Spring” (“Primăvara tăcută”. fiind în atenţia preşedintelui de atunci – John Fitzgerald Kennedy (1917-1963) – al Statelor Unite ale Americii. apărută în anul 1962). economiştilor. iar agronomilor izbânda lui MÜLLER le-a inspirat folosirea DDT în lupta cu insectele. juriştilor. Cartea s-a aflat de îndată ce apăruse pe masa “Biroului Oval” din Casa Albă.

H. La un poet mai puţin cunoscut. pentru că “şi-a prostituat frumuseţea de dragul aurului”. “polluo.).d. care posedă atât o semnificaţie rezultată dintr-o realitate materială imediată (sensul propriu-zis al cuvântului în cauză) cât şi una atribuită metaforic unor acte umane ce au de a face mai mult cu sfera spiritului (sensul figurativ al cuvântului analizat). a necinsti. care duc la concluzia că agricultura convenţională (mecanizată şi chimizată) şi industria constituie în epoca noastră factorii de prim rang al poluării globale. în Elegiile sale deplânge o iubită pentru acţiunea de “polluere auro forman”.-ere” înseamnă: a murdări. latinul “polluo.Semnalul de alarmă emis de Rachel Carson a fost urmat de nenumărate studii. În astfel de sensuri găsim cuvântul mai ales în poeziile lui Publius Ovidius NASO (43 î. Poluarea este unul dintre multiplele rezultate ale retrogresiunii pe plan local sau global. Rezonanţele figurative ale verbului “polluo. În sensul propriu. În fine. a mânji.-ere”.) foloseşte expresia “polluere jura” = a viola legile. a se mânji. provine din verbul latin “polluo. cu apă).d. Albius TIBULLUS.H. iar în alte texte profanare sau sacrilegiu. a se murdări. alt poet contemporan cu OVIDIU. Poluarea este un complex proces ecologic generat de activităţile umane antiecologice efectuate în ambianţa naturală şi în cea influenţată în grade diferite de către om. – sau 18 d. mai ales când ne gândim şi 15 .-ere” înseamnă a corupe sau a atinge onoarea cuiva. Deosebit de interesante şi sugestive sunt semnificaţiile metaforice ale verbului.-ere” au şi astăzi valoarea simbolică din trecut. a înmuia (ceva. şi ea poate fi stăpânită dacă autorităţile competente mondiale şi naţionale intervin prompt şi pe termen lung cu măsuri de redresare ecologică. Marele jurist şi orator roman Marcus Tullius CICERO (96-43 î. cum a fost Xestus PROPERTIUS.H. ce designează un termen ştiinţific ce corespunde unui proces ecologic de înrăutăţire întrun anumit fel a mediului înconjurător. Vocabula modernă “poluare”. de regulă ţesături.

prin mijlocirea efectelor sale directe sau indirecte. 3. 16 . În scopul revelării diversităţii existente în aceste privinţe vom menţiona. câteva din multele definiţii elaborate până în prezent. nivelul radiaţiilor. Există deci posibilitatea ca omenirea să evolueze convergent pe a treia cale “TERTIUM DATUR”. Johnson un amplu raport ştiinţific în problema poluării intitulat “restaurarea calităţii mediului nostru înconjurător”. ce modifică criteriile de repartizare a fluxului energetic. Aceste schimbări pot afecta omul direct sau pe calea aprovizionării lui cu apă ori cu produsele agricole şi alte produse biologice.2. Preşedintele de atunci a fost asasinat la Dallas. “poluare culturală” sau “poluare morală”. Cartea “Silent Spring” nu a stat zadarnic pe masa preşedintelui Statelor Unite ale Americii. mai pot. CĂI DE DETERIORARE A ECOSISTEMELOR Din reformarea capitalismului şi prăbuşirea comunismului decurge proiectul unui nou tip de societate ce poate fi denumită CAPITALISM SOCIAL. În diverse manuale de ecologie vom găsi felurite definiţii ale conceptului de poluare în dependenţă de câtă atenţie au dat autorii respectivi însemnătăţii practice a procesului de poluare.rostim expresiile “poluare spirituală”. dar “Comitetul Ştiinţific al Casei Albe” şi-a continuat fără încetare munca şi în anul 1965 a prezentat noului preşedinte B. spre exemplificare. de asemenea. componenţa şi construcţia fizicochimică a mediului natural şi abundenţa speciilor biologice”. afecta obiectele sale fizice şi averile sale sau posibilităţile lui de recreere ori de percepere a naturii. în care a fost elaborată o definiţie exhaustivă a procesului de discuţie: “Poluarea este o modificare nefavorabilă a mediului natural care apare în totalitatea ei sau parţial ca un subprodus al acţiunii umane. El a convocat “Comitetul Ştiinţific al Casei Albe” şi i-a recomandat să se ocupe de problema complexă a mediului înconjurător.

Acestea se vor numi: a. pare cel mai util. Deteriorarea ecosistemelor prin eroziune. societăţi postindustriale. Indiferent de denumire şi tip. e. b. în mod evident.Din perspectiva sociologiei acţionaliste. societăţi programate. c. atât sub forma capitalistă cât şi sub forma socialistă. Deteriorarea prin introducerea de noi specii în ecosistem. Natura se găseşte. în care factorul antropic a avut rolul determinant. dacă se caută a le defini mai întâi prin natura modului lor de producţie şi a organizării economice. spune el. c. Toate priorităţile trebuie să se subordoneze exigenţelor protecţiei mediului înconjurător. Deteriorarea prin poluare artificială. în faţa unui declin ecologic. aceste societăţi vor fi în pericol atâta timp cât succesul economic va avea prioritate asupra justiţiei sociale şi a protecţiei ecosferei. dacă se vrea denumirea lor după numele puterii care le domină. ca factor de deteriorare prin mijloace directe. apropiate sau îndepărtate în timp. indirecte. “Societăţi de un nou tip se formează sub ochii noştri”. Acest ultim termen. Deteriorarea prin construcţii de baraje şi canale. ALAIN TOURAINE distinge apariţia societăţilor post industriale. b. dacă se vrea marcarea distanţei ce le separă de societăţile industrializării ce le-au precedat şi care se amestecă însă cu ele. 17 . proces ce prefigurează viitorul omenirii. Deteriorarea prin supraexploatarea resurselor biologice: – defrişarea pădurilor – suprapăşunat. multiple şi complexe. – supraexploatarea resurselor oceanice. societăţi tehnocratice. d. POLUAREA ARTIFICIALĂ. deoarece indică cel mai direct natura muncii şi a acţiunii economice. POLUAREA NATURALĂ. În acest context se înscriu: a.

cutremurele. deteriorarea ecosistemelor fiind ireversibilă. În această categorie intră: erupţiile vulcanice. poate fi: – fizică (sonoră. păstrarea ciclurilor vitale biologice şi biochimice ce permit refacerea naturii. ionii unor metale grele. acţiunea omului. culturală şi spirituală În toate aceste situaţii. cometele şi meteoriţii. în funcţie de natura poluantului. Spre deosebire de acest gen de poluare. fiind principalul factor moderator al climei şi reliefului. incendiile spontane datorate temperaturilor înalte. cronice. inundaţiile. radioactivă. POLUAREA NATURALĂ prezintă ca şi caracteristică reversibilitatea efectelor. – morală. a reuşit să descopere şi să formuleze 18 .3. în urma investigaţiilor făcute în diversele sectoare ale biosferei (ecosferei) contemporane. cucerirea naturii. a avut la origine un scop lăudabil. conştientă sau necontrolată. similar oricărei ştiinţe maturizate. LEGILE POLUĂRII (LEGILE ECOLOGIEI GENERALE) Ecologia. particule de cărbune). reziduurile vegetale şi animale. pesticidele folosite în agricultură. produsă de apă caldă. Din punct de vedere istoric poluarea naturală a predominat pe pământ de miliarde de ani. 3. detergenţi). Efectele sunt însă de cele mai multe ori acute. eroziunea solului produsă de vânt şi apă. alunecările de teren. – chimică (compuşi gazoşi în industrie. praf. – biologică (care a generat fenomenul contemporan de bioterorism prin infestarea mediului cu agenţi patogeni şi germeni).POLUAREA ARTIFICIALĂ Poluarea artificială.

Prima lege a lui B. dispariţia şi dezagregarea feluritelor structuri şi procese ce se desfăşoară continuu în ele. cu ecosistemele sale. Commoner este formată dintr-o mulţime de unităţi care se găsesc mai mult sau mai puţin strâns legate între ele prin multiple procese. B. Natura. omul şi tehnica” (1971. influenţe ce determină apariţia şi dezvoltarea. pe care le întâlnim la oricare nivel de integrare şi organizare al biosistemelor. Aceste legi generale ale ecologiei au fost dezvăluite de multilateralul savant american Barry Commoner (1971. 1980). Commoner evidenţiază interacţiunea tuturor sistemelor (vii şi nevii) şi fenomenelor care se petrec în ecosferă. În afara diferenţelor distincte ale unui biosistem sau sociosistem aflate în interacţiune cu întreaga lume a viului. 1980). Legea este deosebit de importantă şi ne vom întâlni cu ea ori de câte ori se va analiza un sistem sau altul al biosferei. În capitolul al II-lea al celebrei sale cărţi “Cercul care se închide. fie că în discuţie se află iarăşi societatea umană sau sectorul sistemului antropic din biosfera contemporană. Legea a doua a ecologiei generale subliniază faptul că orice proces din ecosferă şi structurile care-l 19 . Acestea sunt circumscrise şi definite în cele ce urmează. fie că e vorba de viaţa sălbatică din natura neinfluenţată sau puţin influenţată de om.mai multe legi specifice vieţii la scară globală. regională şi locală. astfel: a) Prima lege a ecologiei generale: “ORICE LUCRU (FENOMEN) ESTE LEGAT DE UN OARECARE ALT LUCRU (FENOMEN)”. Ecosfera. Commoner formulează patru legi foarte generale. proprii ecologiei. în accepţiunea lui B. Aceste unităţi individualizate sau cel puţin vag conturate se influenţează unele pe altele în diverse chipuri. există câteva legi generale pentru tot ceea ce este viu. b) A doua lege a ecologiei generale: “ORICE LUCRU (FENOMEN) TREBUIE SĂ DUCĂ (SĂ MEARGĂ) UNDEVA”.

“Experienţele” de milioane de ani ale naturii îi conferă acesteia o “ştiinţă”. săvârşiri şi de erori. În ecosferă (biosferă) nimic nu se pierde. chiar dacă ea nu este conştientizată. posedă o echivalenţă în “Povestea unui om leneş” de Ion Creangă. începând cu politicienii. În natură.întreţin. conducători ai naţiunilor. relevă o realitate pe care omul întreprinzător (inginer. benefice pentru întreaga ecosferă. nu există deşeuri şi totul este folosit prin mijloace care ne uimesc prin “inteligenţa sau raţionalitatea lor”. Ceea ce pierd din vedere. sistem aleatoriu şi inconştient. 20 . Această lege ce poate fi considerată drept un aforism ecologic. ci omul să nu moară. au de asemenea un cost atât energetic. efectuate de-a lungul unui timp ecologic ce depăşeşte scurta viaţă a sistemelor ce alcătuiesc microsistemul ecosferă (biosferă). Cea de-a treia lege a ecologiei generale trebuie să invite făptura cugetătoare la o pertinentă meditare asupra legilor imuabile ale naturii şi a mijloacelor de a învăţa din acestea modalităţile adecvate de “circulaţie” în universul viului de pe această planetă. d) A patra lege a ecologiei generale: “NU EXISTĂ UN ASTFEL DE LUCRU (FENOMEN) CUM AR FI UN PRÂNZ GRATUIT”. cât şi unul financiar. reparaţiile sau redresările ecologice necesare a fi făcute pentru ca nu natura. Din această cauză procesele susţinute de natură îşi găsesc mult mai bine locul în ansamblul biosferei (ecosferei) decât orice acţiune întreprinsă de om. În cazul efectelor dezastruoase ale unor impacturi umane. prin parafrazare. Prin această formulare plină de umor – care în literatura beletristică. şi sfârşind cu omul de rând ce-şi gospodăreşte casa. se finalizează prin alte procese şi structuri care în lipsa impacturilor umane sunt. ci totul este folosit. de regulă. când eroul incriminat ar putea exclama: “Nu există posmagi muiaţi” – arată că orice se câştigă în ecosferă este plătit prin consumul unei anumite cantităţi de energie. să ştie mai bine decât specialistul instruit. este că experienţa naturii “în a şti” se fundamentează pe numeroase încercări. prin urmare. industriaş ori economist) adeseori o ocoleşte din aroganţă. şi apoi reglarea proceselor prin înlăturarea erorilor. mica afacere sau ferma. Cum poate natura. c) A treia lege a ecologiei generale: “NATURA ŞTIE CEL MAI BINE”.

primul ministru al Norvegiei. pentru a identifica mecanismele biologice şi ecologice ale deteriorării mediului. Au urmat. precum şi asupra relaţiei dintre dezvoltarea socioeconomică şi deteriorarea mediului. şi care au culminat cu înfiinţarea în 1984 a “Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare – WCED” sub preşedinţia doamnei GRO HARLEM BRUNDTLAND.4. intitulat “Our Common Future” 1987 (cunoscut şi ca “raportul Brundtland”). care a formulat şi adoptat o serie de decizii privind acţiunile comune coordonate la scară internaţională de protecţie a mediului. Comunitatea Economică Europeană lansează în anul 1973 propriul program de acţiune pentru protecţia mediului. a doua Conferinţă ONU 1982 (Nairobi) şi o serie de reacţii guvernamentale şi ale unor organizaţii neguvernamentale (ONG). economice. ONU a organizat “Conferinţa de la Stockholm asupra mediului uman” – 1972. Comisia a analizat interdependenţa dintre problemele sociale. DEZVOLTAREA DURABILĂ ECONOMICĂ ECOLOGICĂ . care s-au axat cu precădere asupra modului de manifestare a “crizei ecologice” la nivel naţional şi regional. În acest contest de probe care evidenţiau corelaţia dintre deteriorarea la scară planetară a mediului şi dezvoltarea socioeconomică. la scară globală. raport care integrează contribuţiile majore anterioare şi care. pentru prima 21 . şi a produs un raport coerent. În acest context. ca răspuns la primele indicaţii certe ale “crizei ecologice globale”.JURIDICĂ Comunitatea academică internaţională a lansat în anii ’60 “programul biologic internaţional” (un studiu pe zece ani). culturale şi cele de “mediu”. Pentru implementare deciziilor Conferinţei de la Stockholm s-a înfiinţat în cadrul structurii ONU un program distinct “Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu” – UNEP.

Procesul amplu de dezbatere şi elaborare a unei noi strategii de dezvoltare socio-economică globală. Convenţia asupra diversităţii biologice. Convenţia cadru privind modificările climatice. religioase şi juridice. şi anume “dinamica exponenţială a efectivului populaţiilor umane şi implicaţiile sale asupra dezvoltării economice” a fost numai colateral dezbătută şi a fost amânată pentru a fi subiect al 22 . Datorită implicaţiilor politice. s-a derulat în perioada 1990-1992. organizată la Rio de Janeiro (Brazilia). Principalele documente adoptate în cadrul UNCED/Rio sunt: Declaraţia politică de la Rio asupra mediului şi dezvoltării. şi de proiecta noi structuri instituţionale. – dezvoltare durabilă (sustenabilă). şi a fost susţinut de structuri guvernamentale şi politice din 153 state şi peste 200 ONG din tot atâtea ţări. propune orientare dezvoltării socio-economice globale către modelul de “dezvoltare durabilă/sustenabilă”. Conferinţa de la Rio din anul 1992 este un moment de maximă importanţă. au fost completate. de identificare a mecanismelor juridice şi financiare adecvate pentru a orienta şi controla tranziţia la scară planetară a SSE pe direcţia modelului de dezvoltare durabilă. în care s-au elaborat. – capacitate de susţinere a planetei. Acest proces s-a derulat sub auspiciile ONU în patru etape distincte (august 1990 – martie 1992). pe traiectoria modelului de dezvoltare durabilă. Convenţia asupra controlului procesului de deşertificare şi Agenda 21. de a cărei soluţionare depinde în mate măsură menţinerea dinamicii SSE. finalizate şi adoptate parţial de către experţi şi de către delegaţiile la cel mai înalt nivel din 153 state ale lumii. global. dezbătut şi negociat o serie de documente cheie care. una din cele mai importante probleme. în cadrul Conferinţei ONU pentru Mediu şi Dezvoltare (UNCED) din 3-4 iunie 1992.dată. cu acest prilej cunoscându-se trei concepte teoretice fundamentale în literatura ecologică: – revoluţie ecologică.

procedural şi instituţional. Conferinţa şi documentele adoptate au plasat problemele care privesc relaţia mediu şi dezvoltare într-un alt plan şi au deschis astfel. Documentele adoptate la Conferinţa ONU asupra relaţiei mediu – dezvoltare reflectă un nou mod de abordare faţă de etapele anterioare. Aceste documente sunt rezultatul unui proces de evaluare şi integrare a modului în care a evoluat şi a fost abordat antagonismul/criza în relaţiile dintre “dezvoltare” şi “mediu”. în pregătirea documentelor Conferinţei ONU pentru “mediu şi dezvoltare”/Rio de Janeiro – 1992. precum şi stadiul medierii conflictului de interese dintre “nordul dezvoltat şi sudul în curs de dezvoltare”. precum şi experienţa acumulată în aproximativ două decenii de activitate intensă în domeniul protecţiei mediului. în funcţie de posibilităţile proprii. ca suport pentru un alt mod de abordare şi soluţionare a problemelor complexe care derivă din această relaţie. au fost treptat înlocuite cu o gamă largă de întrebări vizând efectele conferinţei şi a documentelor 23 . pe de o parte posibilitatea identificării constrângerilor. în procesul complex şi dificil de aplicare a prevederilor Agendei 21. lacunelor şi incertitudinilor de ordin conceptual.Conferinţei ONU asupra Populaţiei şi Dezvoltării (Cairo. s-au implicat. precum şi grupurile sociale şi profesionale din fiecare ţară sau asociaţiile lor internaţionale. Comentariile pro şi contra privind semnificaţia Conferinţei asupra relaţiei “mediu şi dezvoltare”/1992 şi a rolului documentelor adoptate sau numai iniţiate. Toate forţele implicate anterior. perfecţionarea şi dezvoltarea sistemului procedural şi a sistemului instituţional. concentrarea efortului pentru extinderea procesului de fundamentare teoretică a modelului conceptual asupra relaţiei “dezvoltare – mediu”. dar mai ales au monitorizat şi criticat ritmul în care s-a desfăşurat procesul. iar pe de altă parte. septembrie 1994). direct sau indirect.

PÂRGHII JURIDICO-ECONOMICE ŞI INSTITUŢIONALE DE PROTECŢIE A MEDIULUI Protecţia mediului prin diverse măsuri juridico-economice şi instituţionale constituie o preocupare constantă. b) instrumente economice. respectiv rezultatele parţiale privind aplicarea recomandărilor Agendei 21 la cinci ani după adoptarea sa. În Uniunea Europeană se propune un ansamblu diversificat de mijloace de acţiune. întrunită în sesiunea specială în perioada 7-13 iunie 1997 pentru a analiza şi evalua modul în care s-a acţionat. 5. c) instrumente de “ajutor orizontal”. precum şi rezultatul acestei sesiuni. respectiv cu o serie de critici şi comentarii care încriminau rezultatele foarte modeste – post Rio. care “internalizează” costurile ecologice externe.adoptate. instrumentele promovate fiind clasificate în patru categorii: a) instrumente legislative. şi aşa-numiţii “public choise theorists”. au apărut două poziţii fundamentale: gândirea convenţională. unul din pionierii protecţiei ecosferei. au confirmat îndoielile şi au resuscitat comentariile critice. dintre care cele mai importante au fost: – Conferinţa de la Kyoto – Japonia. care consideră că piaţa liberă şi proprietatea privată asigură protecţia factorilor de mediu. 24 . Lucrările Adunării Generale a ONU. Faptul că optimismul iniţial din anul 1992 privind revoluţia ecologică nu este susţinut de suficiente realizări a fost subliniat şi în conferinţele ONU ulterioare. 1997 (privind „efectul de seră”). – Conferinţa de la Johannesburg – Africa de Sud 2002 („Summitul pământului”). având ca idee centrală că modul cel mai sigur de ocrotire a naturii îl constituie reglementările stabilite de stat. În SUA.

– taxe diferenţiale pentru a favoriza un produs curat. Remarcabil este conceptul de finanţare ecologică. taxele pot să se prezinte în următoarele ipostaze: – taxe percepute după cantitatea şi calitatea substanţelor poluante eliberate în mediu. produsul echivalent poluant fiind taxat suplimentar. s-a procedat în cazul benzinei fără plumb. – redevenţe utilizate pentru acoperirea cheltuielilor colectivităţii.d) măsuri stimulatorii. „datorii pentru schimbarea naturii”. Adeseori. ci numai limitarea utilizării sale. când nu se vrea să se interzică un produs. Suprimarea taxelor pentru unele produse. subvenţiile. – Taxele sunt folosite frecvent pentru penalizarea produselor ori activităţilor care aduc atingere mediului. de pildă pentru tratarea deşeurilor. – taxe administrative plătite pentru diverse servicii administrative. Subvenţiile sunt utilizate pentru acordarea de credite sau diminuarea dobânzilor aferente acestora. Subvenţiile sunt reprezentate de fondurile pentru mediu. – taxe percepute pentru produsele învechite. pentru care a fost introdus un sistem de eliminare. o parte din datoria externă a unor ţări este preluată de organisme bancare sau guvernamentale. – Subvenţiile şi detaxările. se instituie o taxă suplimentară care să-i amplifice costul. a bicarburanţilor. Conform acestuia. De această tehnică au beneficiat nu numai 25 . sume care se reinvestesc în respectivele ţări în proiecte ecologice. Astfel. În raport cu scopul direct urmărit. lansat de biologul american Thomas Lovejoy. Legislaţiile naţionale şi practica diferitelor state aplică o serie de măsuri stimulatorii economice şi fiscale : taxele. datorită semnificaţiilor lor pentru ocrotirea naturii s-a dovedit a fi eficace. sistemele de consignaţie şi bursele de poluare.

ţări subdezvoltate ci şi ţări ca Polonia. se remarcă tendinţa creării unor fonduri speciale. În ţările occidentale. – Sistemele de consignaţie. ca expresie a viziunii în plină afirmare. se practică în cazul uleiurilor şi a altor materiale regenerabile. Chicago Board of Trade (cea mai mare bursă americană) a inventat o piaţă a drepturilor de a polua. În plus. pentru a crea un sistem comunitar de ecolabel bazat pe participarea voluntară a fabricanţilor. Legea mediului creează un cadru juridic general al promovării instrumentelor economico-fiscale. Sistemul a fost practicat pentru prima dată în Germania. ediţia Clear Air Act – 1990 din SUA a consacrat acest sistem. Se vând astfel creanţe de poluare. în anumite limite. prin “permisele de emisie” negociabile. s-a extins apoi în Norvegia. În plan juridic. Acest sistem a fost experimentat în SUA. Etichetajul ecologic (eco-label) reprezintă un instrument ecologic de promovare a produselor favorabile mediului. Franţa etc. care a beneficiat de investiţii ecologice prin reducerea datoriei externe cu 10%. se acordă o însemnătate crescândă etichetajului (mărcii) ecologic. De asemenea. Practicat de mai mult timp pentru ambalajele de sticlă. în privinţa apei şi aerului. Astfel. prin apariţia mărcii “Îngerul albastru” în 1978. Sistemul se doreşte introdus şi la nivel internaţional. contra unei sume de bani. alimentate prin taxe. printre “modalităţile de implementare a principiilor şi elementelor 26 . juridice este la început. Austria. Finlanda. sistemul de consignaţie a fost extins la diverse ambalaje. deşi folosirea instrumentelor economicofiscale. conform căreia important este a descoperi şi preveni problemele ecologice înainte ca acestea să se manifeste. În România. în domeniul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. – Bursele de poluare. folosite pentru finanţarea diferitelor proiecte. Suedia. – Eco-label (eticheta ecologică). În cadrul Uniunii Europene a fost adoptat Regulamentul 880/1992 la 22 martie 1992.

sunt utilizate cu precădere facilităţile fiscale (scutirile de taxe şi impozite. instituit prin art. – Fondul de ameliorare a fondului funciar. Reglementările speciale consacră în România mai ales o serie de fonduri specializate. 18/1991 a fondului funciar. de pildă. fondul se constituie din taxele şi tarifele pentru serviciile de avizare şi autorizare. ca şi pentru cei care realizează măsurile speciale de protecţie. utilizate pentru subvenţii şi acordarea unor prime stimulatoare şi a unor “mecanisme economice” constând în stimularea economică a acţiunilor de protecţie şi conservare. şi descurajarea activităţilor contrare: – Fondul apelor.G. în colaborare cu Ministerul Economiei şi Finanţelor. sunt scutiţi de impozit deţinătorii de orice titlu de suprafeţe terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologică. 14 din H. “aplicarea de noi instrumente financiare care favorizează protecţia şi îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu. a fost creat prin art. pentru titularii activităţilor care înlocuiesc substanţele periculoase în procesul de fabricaţie sau investesc în procesele tehnologice şi procese care reduc impactul sau riscul de impact negativ asupra mediului. Aşa. 1001/1990 şi reluat în noua lege a apelor 107/1996. la dispoziţia Ministerului Agriculturii. iar cei particulari vor fi compensaţi în raport cu valoarea lucrărilor de refacere întreprinse. Trebuie remarcat însă că aceste cazuri nu sunt limitative. Este un fond special extrabugetar.) şi mai puţin este avut în vedere rolul stimulativ al unor asemenea instrumente. legea conferind autorităţii centrale pentru protecţia mediului competenţă şi obligaţia de a pregăti. precum şi alte facilităţi fiscale. în conformitate cu cele aplicate pe plan internaţional”. Surse de constituire: taxele percepute pentru aprobarea scoaterii definitive a terenurilor din circuitul agricol şi silvic.strategice” este enumerată şi “introducerea pârghiilor economice stimulative sau coerctive”. reducerea acestora etc. conservare şi reconstrucţie ecologică. 27 . guvernul poate acorda reduceri sau scutiri de taxe şi impozite. 67 şi 71 din Legea nr. Totuşi.

instituite prin Legea nr. – Fondul de protecţie a vânatului. 46/2008. perdele forestiere de protecţie. constând într-o evaluare sistematică. deţinătorilor de terenuri care realizează împăduriri.1. 83/1993. AUDITUL DE MEDIU (ECOAUDITUL) Auditul de mediu reprezintă un instrument de management ecologic a unei întreprinderi. Fondul este gestionat de Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM). Această evaluare are două principale funcţii pentru oricare întreprindere: a) girarea sitului şi patrimoniului său ca un bun “tată de familie”.– Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic. are ca scop de a facilita cumpărarea şi împădurirea unor terenuri. combaterea infracţiunilor de braconaj. – Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor. 5. a oricărei poluări excesive. – Fondul naţional de mediu. – Primele de împădurire. Acesta se aprobă anual ca anexă la legea bugetului de stat. 29/1994. aflată în coordonarea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor. instituţia publică. ca instrument economico-financiar destinat realizării obiectivelor de interes public major din Planul naţional pentru protecţia mediului. se suportă de la bugetul de stat şi se acordă prin intermediul ocoalelor silvice. instituit prin Ordonanţa Guvernului nr. b) a dispune de un instrument intern 28 . periodică şi obiectivă a performanţei sistemelor de gestiune şi echipamentelor. Legea nr. în scopul supravegherii incidenţelor activităţilor industriale asupra mediului. (FN) reglementat prin Ordonanţa de Urgenţă nr. cu funcţii speciale de protecţie. instituit prin Codul Silvic. se utilizează pentru acţiuni de refacere a potenţialului biogenetic al unor fonduri de vânătoare. ca măsuri antierozionale. în sensul eliminării factorilor de risc. 196/2005 modificat prin Legea 105/2006. instituit prin legea fondului cinegetic (232/2006).

de comunicare şi informare pentru a sensibiliza personalul, dar şi a permite aprecierea raportului întreprinderii cu exteriorul. Auditul de mediu nu se substituie studiului de impact, studiilor de pericol, studiului de siguranţă ori altor proceduri administrative. Reglementările comunitare europene conferă auditului de mediu un rol tot mai integrat în cadrul gestiunii generale a întreprinderilor, dintr-un îndoit punct de vedere: nevoia industriei şi preocuparea sa de a dispune de un instrument de gestiune internă şi, respectiv, cererea din partea publicului de a i se oferi o informaţie cât mai validă. Legea mediului îl prevede sub denumirea de “bilanţ de mediu”, definit ca procedură de a obţine informaţii asupra cauzelor şi cerinţelor efectelor negative cumulate anterioare şi anticipate, care face parte din acţiunea de evaluare a impactului asupra mediului. Implantarea activităţilor. Reprezentând una dintre cele mai vechi metode preventive îndreptate împotriva poluărilor şi vătămărilor pe care le pot genera unele activităţi, constă în cantonarea activităţilor într-un loc anume desemnat, suficient de departe de zonele locuite ori mediile ocrotite. Astfel, se instituie reguli speciale referitoare la amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activităţi.

29

TESTE DE AUTOEVALUARE
1. În ce măsură sunteţi de acord cu afirmaţiile de mai jos? de acord parţial uneori nu sunt de acord • ecologia este o ştiinţă tânără □ □ □ □ • ecologia este o ştiinţă biologică □ □ □ □ • ecologia este o ştiinţă socială □ □ □ □ • ecologia este o ştiinţă de interferenţă □ □ □ □     2. Care sunt principalele căi de deteriorare a ecosistemelor? 3. Ce forme de poluare morală şi spirituală cunoaşteţi? 4. Care sunt elementele constitutive ale răspunderii în cazul fenomenelor de poluare? 5. Ecologia juridică este: a) o ramură teoretică a ecologiei generale b) o ramură teoretică şi aplicativă c) interferenţa dintre ecologie şi dreptul mediului d) o ramură aplicativă a ecologiei Subiecte de dezbatere: 6. Identificaţi factorii care influenţează capacitatea de susţinere a planetei 7. Cum apreciaţi că influenţează creşterea demografică urbană fenomenele de degradare a socioecosistemului 8. O.N.U. apreciază “efectul de seră” ca cel mai grav fenomen contemporan. Cum puteţi argumenta această afirmaţie 9. În ce măsură resursele circumscrise noosferei vor putea compensa grava criză de resurse şi ecologică a începutului de Mileniu III Subiect de referat: 10. Rolul metaecologiei în politica mediului înconjurător întrun stat de drept.

30

BIBLIOGRAFIE
1. Ardelean A., Maior C. (2002) – Ecologie juridică – Ed. Vasile Goldiş Univ. Press, Arad 2. Botnariuc A., Vădineanu I. (1982) – Ecologie generală – Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 3. Carson R. (1971) – Silent Spring – Ed. Houghton Hiffin – New York 4. Commoner B. (1976) – Cercul care se închide – Ed. Politică, Bucureşti 5. Dorst J. (1978) – Înainte ca natura să moară – Ed. Ştiinţifică, Bucureşti 6. Duţu M. (1999) – Ecologia, filosofia naturală şi a vieţii – Ed. Economică, Bucureşti 7. Duma S. (2006) – Resursele şi mediul – Ed. Universitară, Bucureşti 8. Mohan Gh., Ardelean A. (1993) – Ecologia şi protecţia mediului – Ed. Scaiul Bucureşti 9. Puia I., Ardelean A., Soran V., Maior C (1999) – Elemente de ecologie umană – Ed. Vasile Goldiş Univ. Press, Arad 10. Odun E. P. (1983) – Basic ecology – Ed. Saunders College, Philadelphia 11. Stugren B. (1982) – Probleme moderne de ecologie – Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

31

MODULUL II OCROTIREA MEDIULUI PRIN LEGE Obiectivele modulului: • cunoaşterea evoluţiei preocupărilor privind reglementarea pe baze juridice a raporturilor dintre societate şi natură ca sursă a satisfacerii nevoilor vitale • însuşirea preocupărilor privind ocrotirea mediului ca subiect de drept internaţional • cunoaşterea procedurilor de evaluare şi autorizare a activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului. Principii în ecologia juridică 3. Evoluţia reglementărilor juridice privind protecţia mediului 2. Procedura de evaluare şi autorizare a activităţilor economice şi sociale – cu impact asupra mediului. Conţinutul modulului: 1. 32 . Regimul juridic al ariilor protejate 5. Ocrotirea mediului şi a naturii ca subiect de drept internaţional 4.

de pubele. cel a Marii Ordonanţe a lui Colbert din 1681. cum este cea privind obligativitatea de a aduna gunoaiele Parisului în recipiente. În sfârşit. În antichitate. a apei. Eugene-René Poubelle. este vorba despre lupta pe cale legislativă împotriva poluărilor de orice fel. la Roma. precum şi a distrugerii elementelor biosferei. Este citată apoi ordonanţa emisă de Eduard al III-lea al Angliei împotriva poluatorilor cu fum de cărbune. În 1865. prin instrumente legislative. Pentru modul în care era privită problema ecologică a oraşelor este semnificativ şi următorul fapt. de unde numele comun dat acestor recipiente. miere. Camera 33 . I şi II). EVOLUŢIA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI Prin ocrotirea mediului înţelegem modul în care s-a reacţionat împotriva deteriorărilor aduse de om mediului său ambiant. De exemplu. câteva cazuri interesante. a aerului. cărora le era interzisă practicarea meseriei în apropierea oraşelor din cauza poluărilor induse.1. pentru prevenirea deteriorării lui mai departe. prin care erau urmăriţi şi pedepsiţi cu amenzi cei ce aruncau gunoaiele în porturi. acela al fabricanţilor de brânzeturi. Pentru protecţia împotriva poluărilor există vechi tradiţii şi M. emisă în 1884 de prefectul de Sena. a solului şi a subsolului. Duţu aminteşte în fundamentalele sale cărţi (2002. poluatorii râurilor erau denunţaţi de locuitorii din aval şi urmăriţi de autorităţile publice. în apă sau le depozitau pe mal. inclusiv elementelor biosferei şi modul în care se acţionează. marea problemă a deşeurilor menajere din marile aglomerări urbane a făcut şi ea obiectul unor decizii legislative. fiind consemnaţi în locuri speciale. şi cel al tăbăcarilor din Franţa secolului al XVIII-lea. În esenţă.

A doua noţiune importantă este cea de poluare care. după cel de-al doilea război mondial au început să fie promovate legi specifice de protecţie a diferiţilor factori de mediu. acceptând şi riscurile pe care viaţa citadină le incumbă. a bunurilor care compun moştenirea culturală şi aspectele caracteristice ale peisajului”. din SUA. în această primă fază. după Recomandarea OECD din 1974. apa. primele protecţii au vizat doar un proprietar ameninţat de poluare. O dată cu dezvăluirile făcute de presă şi de diferiţi oameni de ştiinţă privind gravele probleme pe care le ridică poluarea. Cum remarcă M. (ANEXA 1). dreptul de proprietate putând fi singurul invocat. dar nu unei colectivităţi. Pe de altă parte. argumentând că nu are dreptul să se plângă în justiţie pentru aceasta. singura protecţie acordată era dată unui individ victimă a unei poluări. solul. Se constată astfel că mediul nu era tratat ca atare din punct de vedere juridic. apoi cea pentru apă (Clean Water Act) din 1972. de conturare a unui drept al mediului. Duţu. cele precum aerul. după “Convenţia privind răspunderea civilă pentru daune rezultând din exercitarea de activităţi periculoase pentru mediu” din 1993. 34 . fauna şi flora şi interacţiunea acestor factori. de următorul enunţ: “Mediul cuprinde resursele naturale abiotice şi biotice. au fost dintre primele. deoarece a optat pentru a trăi în oraş. Pentru a examina modul în care legislaţia intervine în conservarea mediului şi. căci un poluator al unei ape sau al unui teren care îi aparţine nu pute fi tras la răspundere decât tot pe baza dreptului de proprietate. este ”introducerea de către om. în protecţia omului. Legea de protecţie a aerului (Clean Air Act) din 1970. fiind urmate de numeroase altele. Dar aceasta şi în detrimentul mediului. Lege română a protecţiei mediului dă de asemenea o bună definiţie.Lorzilor a Angliei a admonestat pe un cetăţean care se plângea de fumul urban dăunător sănătăţii. să definim în primul rând mediul care. implicit.

în sensul de apărare de poluări. există diferite tipuri de acţionare prin stabilirea unor parametri privind producţia şi produsul unui agent economic.direct sau indirect. 2002 I): • Protecţia mediului. adică prevenirea şi combaterea poluării prin stabilirea unor interdicţii. se pot stabili următoarele modalităţi de acţionare (după M. de prelucrare. • Conservarea mediului. adică o utilizare raţională care să nu impieteze asupra moştenirii care este lăsată urmaşilor În decursul timpului legislaţia a evoluat de la protecţie la conservare şi doar în ultimul timp au apărut preocupări pentru ameliorarea calităţii şi gospodărire raţională. Aceste moduri de acţionare sunt. cel secundar sau terţiar. pe un coş de uzină. şi referindu-ne strict la protecţia mediului. ele aplicându-se însă cel mai bine în sectorul secundar. prin care se stabilesc cantităţile de poluant admise a fi emise de o unitate productivă. sau în apă de o fabrică ce utilizează apa. de exemplu. Duţu. atât cantitativ. ultimele două mai ales sub impulsul ecologiştilor. stabilirea unor norme a căror respectare devine obligatorie prin lege. Lăsând deoparte protecţia naturii. cât şi în 35 . (1) În ceea ce priveşte protecţia. fie din sectorul primar. despre care a fost vorba anterior. resursele biologice şi sistemele ecologice. adică întreţinerea valorilor naturale ale lui şi păstrarea integrităţii şi asigurarea funcţionării lui echilibrate. Ele sunt: • Norme de emisie. de fapt. • Gospodărirea raţională a resurselor mediului. de substanţe ori energie în mediu. • Ameliorarea calităţii mediului înseamnă intervenţia omului în vederea restaurării unor condiţii iniţiale deteriorate. să aducă atingere ori să jeneze alte utilizări legitime ale mediului”. Este vorba despre poluantul emis în aer. care antrenează consecinţe prejudiciabile de natură să pună în pericol sănătate umană.

fie pentru ameliorarea calităţii mediului. după cum s-a arătat anterior. putându-se însă opera prin diverse instrumente economice. prin care sunt definite metode şi aparatura impusă prin lege pentru combaterea poluării. (3) Gospodărirea raţională a resurselor face şi ea obiectul a numeroase legi specifice. financiare sau nefinanciare. cum ar fi pentru cele miniere Legea minelor. modul în 36 . (2) În ceea ce priveşte conservarea şi ameliorarea condiţiilor de mediu. Valorile de emisie se stabilesc pe baza unui sistem de monitorizare integrată a factorilor de mediu. obligă o întreprindere minieră la zi să refacă. apă. sol). naţional sau chiar internaţional. Aceste norme arată de fapt starea mediului şi ele pot duce la penalizări dacă se poate identifica contribuţia fiecărui poluator. arătată de asemenea anterior. dreptul mediului este mai puţin exigent din cauza diversităţii problemelor.ce priveşte concentrarea. • Norme de calitate a produsului prin stabilirea proprietăţilor fizice. după închiderea exploatării. Există însă legi foarte drastice. însumate de la mai mulţi poluatori. în grija unor unităţi specializate pentru controlul calităţii produselor. realizat la nivel local. • Norme de procedeu. Ele cad. standarde. care stabilesc de asemenea cantităţile şi concentrarea unor poluanţi în mediul specific (aer. în care se stipulează. de exemplu. • Norme de emisie. Este remarcabilă în acest sens refacerea terenului şi transformarea lui în teren fertil realizată după închiderea unor cariere de cărbuni din Germania (zona Rinului). fie pentru stăvilirea ei. depăşirea lor aducând penalităţi. aşa cum nu se face la noi în zona carierelor de lignit din Oltenia. chimice şi biologice ale unui anumit produs. Pentru emisii se stabilesc niveluri maxime admise. mai ales în ceea ce priveşte reconstrucţia ecologică care. de pildă. de obicei. condiţiile de mediu cât mai apropiate de cele iniţiale. sau asupra lor se operează prin negocieri de permise conform principiului bulei de poluare.

Dar conservarea priveşte şi menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului. citează următoarele principii: a) Principiul conservării. conform Codului silvic. Se prevăd astfel efectuarea de studii de impact pentru evaluarea riscurilor ecologice. cum ar fi gospodărirea 37 . În acest sens. cuprinse în Legea apelor. Toate acestea trebuie gândite integrat. PRINCIPII ÎN ECOLOGIA JURIDICĂ M. 2. dar şi de protecţia zăcămintelor învecinate. resursele neregenerabile şi utilizarea tuturor factorilor de mediu în perspectiva dezvoltării durabile. reconstrucţia ecologică a zonelor afectate. legea prevede diverse modalităţi de a împiedica sau diminua efectele negative asupra mediului prin acţiuni economice sau sociale necesare (construcţii de uzine. care în lege se referă la “conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural”. Pentru ape există norme de exploatare a resurselor şi managementul respectiv. bilanţul de mediu şi programele de conformare. ameliorarea şi gospodărirea mediului) au la bază mai multe principii fundamentale derivate din însăşi legislaţia în vigoare în diferite ţări. de căi de comunicaţii etc. inclusiv conservarea. Sau pentru păduri stabilirea şi modul ecologic de exploatare.). precum şi stabilirea unor norme speciale pentru activităţi periculoase. b) Principiul prevenirii pleacă de la constatarea că este mult mai uşor şi mai puţin costisitor a preveni decât a remedia. Duţu (2002). Normele juridice create pentru protecţia mediului (înţeleasă în sens larg.care se extrage minereul dintr-un zăcământ pentru a se atinge maxima eficienţă. priveşte mai mult ocrotirea naturii în sensul expus de noi anterior. conform cerinţelor unei dezvoltări durabile . dar se aplică şi acţiunilor împotriva poluărilor prin modul în care acestea afectează natura sălbatică.

a costului social al poluării pe care o generează. când a fost adoptat de ţările OECD. Aici se pune şi problema imputării poluatorului. este de reţinut că un sistem de subvenţionare a poluatorilor prin 38 . precum şi luarea unor decizii în vederea prevenirii unor eventuale consecinţe. d) Principiul “poluatorul plăteşte” este un concept nou în legislaţia mondială.deşeurilor toxice. din punct de vedere economic sunt necesare studiile de cost-beneficiu. care ar putea duce la modificări climatice dezastruoase. În ceea ce priveşte ultimul caz. a materialelor radioactive. După cum arată şi titlul. El este negat de oamenii de afaceri. În acest sens. dacă nu se iau măsuri acum. cu internalizarea preţurilor de mediu. Am discutat anterior pe larg implicaţiile economice ale principiului. Cei din urmă au avut câştig de cauză prin semnarea la Rio. plecând de la forma cea mai amplă. al compensaţiilor. 1992. a pesticidelor şi a îngrăşămintelor chimice. dar este aprig susţinut de ecologişti. datând din 1972. precum şi instrumentele financiare pentru stimularea producţiilor ce generează poluări mai reduse. c) Principiul precauţiei în luarea deciziilor cere ca înaintea luării unei decizii să fie analizate toate consecinţele posibile. stabilirea unor mecanisme de compensaţie din partea statului etc. internalizarea costurilor pentru externalităţile negative afectând mediul. este vorba despre taxarea celui care aduce prin poluare un prejudiciu mediului. nedispuşi să-şi reducă producţiile conform cerinţei teoretice de schimbare a climei. fără a se putea spune deocamdată cu siguranţă care este evoluţia procesului. chiar dacă ele sunt perfect identificate şi cuantificate. a fixării unor standarde maxime admisibile peste care urmează penalizările. care demonstrează că atunci când efectele vor fi într-adevăr simţite. încă înainte ca pragul de risc ecologic să fie atins. În această privinţă există o mare dispută între ecologişti şi oamenii de afaceri privind efectul de seră. va fi mult prea târziu. a Convenţiei privind schimbările climatice.

când vom fi obligaţi a respecta legile comunitare. În diferite acte normative din legislaţia multor ţări este exprimată. mai mult sau mai puţin explicit. Constituţia României din 1991 nu se referă direct la dreptul cetăţeanului la un mediu sănătos. sau scăzând din preţul de cedare a drepturilor de proprietate valoarea depoluării. sau le ia noul beneficiar asupra sa. Din extrem de numeroasele probleme pe care le ridică acest prejudiciu. pentru a-l ajuta să-şi amelioreze producţia. grija pentru mediu derivând dintr-unul dintre drepturile fundamentale ale omului. 22 (1) care garantează “dreptul la viaţă. deoarece legislaţii diferite de la o ţară la alta pot determina inechităţi şi distorsionări ale preţurilor de piaţă. aşa cum cer reglementările UE şi care s-ar putea să ne creeze dificultăţi o dată cu acceptarea noastră în comunitate. pătrunse adânc în sol şi care constituie un pericol pentru viaţa comunităţii. Cine le va suporta? Poluatorul care a fost statul ca proprietar unic şi care ar trebui să le ia asupra sa. se pune problema costurilor de depoluare. dar se poate considera că este făcută o trimitere prin art. căci încurajează de fapt pe poluator. este împotriva principiului “poluatorul plăteşte”. Este cazul dumpingului pe care îl facem acum noi pe pieţele vestice cu produse care nu conţin în preţ şi costurile de mediu. Este cazul poluării cu metale grele de la Copşa Mică. Aceasta ca o necesitate de a asigura condiţii de viaţă sănătoasă societăţii umane. sau vor fi pur şi simplu uitate şi nimeni nu va mai răspunde sau acţiona pentru remedierea situaţiei? Cu acestea ajungem la ultimul punct privind relaţia dintre ecologie şi constrângerile juridice. precum şi dreptul la integritatea fizică şi 39 . obligaţia statului de a asigura calitatea factorilor de mediu şi echilibrul ecologic. în aparenţă clar. luând un exemplu. când va trebui să se privatizeze şi această fabrică. mai menţionăm una. dar care are multe ascunzişuri. Principiul se pune şi pe plan internaţional.finanţarea de către stat a producătorului. Acum.

prin impunerea unor reguli de gospodărire a unui bun personal aflat pe lista de obiective protejate (de exemplu. 134/2/e/). “Declaraţia universală a drepturilor omului” (1948) şi în “Pactul internaţional privind drepturile sociale şi politice ale cetăţeanului” (1969)? e) Principiul „nediscriminării” se pune pe plan internaţional. cum se prevede pentru unele rezervaţii naturale. După M. Dar cât de departe poate merge această limitare a libertăţii individuale. dar aflat. aşa cum sunt înscrise în actele fundamentale. din cauza poluării induse. de asemenea. obligaţia statului de a lua măsuri care să asigure “refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător şi menţinerea echilibrului ecologic” (art. o peşteră) sau interzicerea utilizării şi construcţiei pe un teren personal. există autori care consideră că legile de ocrotire a mediului şi naturii pot aduce o lezare a drepturilor fundamentale ale omului prin: • Restrângerea libertăţii de mişcare. Se specifică. • Restrângerea dreptului la muncă. de o uzină şi impunerii unor tehnologii pentru care unitatea nu era prevăzută. mergându-se până la interzicerea accesului omului. I). pe lista obiectivelor de protecţie. • Restrângerea dreptului de rezidenţă. După cum s-a văzut în capitolele anterioare. • Restrângerea dreptului de dezvoltare. frizând drepturile fundamentale ale omului. în Legea mediului se spune că “statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos”. conform acestuia statele sunt egale în faţa legii în situaţii de prejudicii ecologice aduse altor state. • Restrângerea dreptului de proprietate. în vederea asigurării unui mediu adecvat vieţii. în cazurile în care o uzină este obligată să-şi încheie activitatea sau să se mute în 40 . de asemenea. anumite constrângeri în ceea ce priveşte poluarea şi degradarea naturii şi a peisajului. de exemplu. prin interzicerea de a locui în zone protejate.psihică ale persoanei”. Duţu (2002. De asemenea. statul impune.

ceea ce a dus la conturarea unui Drept internaţional al mediului. restrângeri. ca urmare. Duţu). şi anume că trebuie acordată o întâietate dreptului la mediu în raport cu celelalte drepturi ale omului. o astfel de dictatură va fi tot mai necesară şi tot mai amplă pentru a asigura supravieţuirea civilizaţiei noastre. întreaga legislaţie. în definitiv. 41 . obligaţii. Se pune astfel problema de a se găsi un echilibru între drepturile omului şi exigenţele colectivităţii. Dore (citat de M. în raport cu drepturile de natură socială şi economică. problema este ponderea ce trebuie acordată mediului şi a limitărilor ce sunt impuse pentru echilibrul economic. condiţionări etc. Este adevărat că drepturile civile şi politice au mai puţin de suferit prin îngrădirile impuse de protecţia mediului. Există astfel statuate prin legi tot felul de interdicţii. Şi este probabil că. Dar nu este mai puţin adevărat că. 3. dreptul ca instituţie socială sunt create în vederea stabilirii unor constrângeri fără de care viaţa în societate ar fi imposibilă. OCROTIREA MEDIULUI ŞI A NATURII CA SUBIECT DE DREPT INTERNAŢIONAL Necesitatea de a oferi oamenilor un trai mai sigur şi mai sănătos în raport cu factorii de mediu a generat şi reglementări pe plan internaţional. Motivaţia este binele public care trebuie să transgredeze binele individului. care vin în contradicţie sau limitează drepturi fundamentale ale omului. muncitorii pierzându-şi locul de muncă. care ar avea chiar. cel care este în general lezat. o aşa-numită “dictatură ecologică”. aşa cum se prefigurează viitorul omenirii. • Restrângerea libertăţii de management a unei unităţi productive. cum este cazul internalizării costurilor sociale. este interesant a menţiona un gând al lui F.locuri mai puţin periclitate de poluarea pe care o generează. prin impunerea unor norme de calcul al eficienţei. În acest sens.

în sfârşit. prezentăm două cazuri interesante.Dreptul internaţional al mediului s-a constituit treptat din necesitatea de protejare a unor elemente ale biosferei. dacă nu întreaga comuniune de state. La început au fost convenţii care s-au referit doar colateral la problema mediului. 1909) sau dintre SUA şi Mexic în aceeaşi problemă (1944). când poluarea mediului a devenit o preocupare primordială. a balenelor (1935) şi. semnat la Rio în 1992 şi care prevede. Aşa. prima convenţie internaţională referindu-se la ocrotirea păsărilor (Paris. cum au fost cele cuprinse în Convenţia meteorologică internaţională (1947) sau Convenţia maritimă internaţională (1948). au început şi reglementări internaţionale de mediu cu bătaie mai lungă. în 1954 a fost semnată Convenţia pentru prevenirea poluării oceanelor cu petrol. recunoscându-se faptul că există anumite activităţi care privesc mai multe ţări. pentru a combate efectul de seră. Acest din urmă aspect a preocupat la început din punct de vedere strict economic. Primul este cel al Acordului privind schimbările climatice. protecţia stratului de ozon etc. Pentru a intra în temă. dar. limitarea emisiilor de dioxid de carbon. De la astfel de reglementări sectoriale s-a trecut la cele mai generale. tehnicile dăunătoare mediului. transportul deşeurilor. de exemplu. 1902). considerând că este o violare a dreptului lor de producători şi au 42 . cum ar fi Convenţia referitoare la apele de frontieră dintre SUA şi Canada (Washington. 1933). fapt menţionat în capitolul anterior. iar din 1960 au început să apară numeroase convenţii cu importante repercusiuni asupra gestionării mediului privind energia nucleară. începând din 1950. A doua categorie de reglementări internaţionale au fost convenţiile bilaterale privind anumiţi factori de mediu. Convenţia pentru protecţia faunei şi a florei în locul lor natural (Londra. Împotriva unei astfel de reglementări s-au ridicat producători din numeroase ţări. a focilor cu blană (Washington. 1911). mai general.

Al doilea caz este cel al Declaraţiei de principiu asupra conservării şi exploatării pădurilor care trebuia să devină tot o convenţie internaţională a Conferinţei UNCED de la Rio. Se pare că cei bogaţi voiau. considerând că dispariţia pădurilor tropicale ar ameninţa omenirea prin lipsa oxigenului furnizat de ele prin fotosinteză. ştiut fiind marele comerţ care se face cu lemnul din Canada. Finlanda etc. De data aceasta disputa nu a mai fost între o reglementare internaţională şi persoane fizice. cele dintâi. ca în cazul efectului de seră. voiau să oprească tăierea în continuare a acestor păduri. dar ea nu s-a finalizat ca atare din cauza divergenţelor care s-au ivit între statele lumii întâia şi cele ale lumii a treia. cu stabilirea unei relaţii cauzele între faptă şi prejudiciu. prin propusa convenţie.invocat chiar netemeinicia teoriei care stă la baza respectivului acord. să elimine de fapt concurenţa celor săraci de pe piaţa lemnului. ci între două grupe de state ce vroiau să impună o anumită politică internaţională. prin comerţul cu lemn pe care îl fac. În 43 . când erau vizitaţi producătorii industriali cu emisii de dioxid de carbon. de altfel una dintre cele mai importante pe care o deţin. au cerut libertatea de a dispune de propria lor avuţie. şi pe plan internaţional se pune aceeaşi problemă: cât de departe se poate impieta asupra dreptului unei ţări de autosugestionare a propriului teritoriu sau a propriilor resurse în numele unui interes universal? Pentru a se putea invoca o intervenţie juridică este necesar să existe un prejudiciu determinat de o faptă ilicită şi culpabilă. De asemenea. Cei din lumea a treia. când problema se pune asupra prevalenţei interesului privat sau a celui public. Ca şi în cazul Dreptului mediului pe plan intern. considerând că nu există suficiente dovezi ştiinţifice care să ateste relaţia cauzală dintre emisiile de dioxid de carbon şi schimbările climatice. deţinătorii acestor păduri. ei au cerut ca politica de tăiere a pădurilor cerute de cei din lumea întâi să fie aplicată şi la propriile lor păduri.

în schimb. în care se spune: “Statele au îndatorirea de a se asigura că activităţile exercitate. “Titularul” nu apare numai ca subiect de drept asupra unui “patrimoniu”. dar care afectează întreaga comunitate umană (responsabilitate obiectivă). “titularul”. “mediul natural nu este subiect-victimă care să reclame reparaţii. ci şi ca subiect având “misiunea” protecţiei mediului şi a conservării resurselor naturale. al răspunderii pentru fapte ce aduc prejudicii altui stat. 44 . în cadrul limitelor jurisdicţiei sale.general. fie prin acţiune directă. după cum rată I. Există însă cazuri în care răspunderea intervine independent de culpă şi este suficient să se stabilească raportul cauzal între fapta produsă şi prejudiciul cauzat (răspundere obiectivă). Răspunderea obiectivă intervine mai ales în problemele legate de mediu. fie prin interacţiune (omisiune sau abţinere). Subiectul îndreptăţit la reparaţii este. poate fi exemplificat prin poluarea transfrontieră a apei de râu (responsabilitate subiectivă). Primul caz. căci. ci o valoare fundamentală care începe să fie ocrotită pe plan internaţional”. Ea este rezolvată în Declaraţia Conferinţei ONU pentru Mediu de la Stockholm. problema de principiu care se pune este dacă există o obligaţie a statelor de a proteja factorii de mediu şi care ar genera o răspundere. în cazul în care mediul afectat are statutul de “patrimoniu comun”. al doilea caz prin emisiile de substanţe dăunătoare (de exemplu. mediul sau comunitatea internaţională. generate pe teritoriul naţional. nu cauzează daune mediului în alte state sau regiuni care nu ţin de nici o jurisdicţie naţională”. chiar dincolo de aceste limite. Sion (1990). CO2) generate de uzinele de pe un teritoriu naţional. răspunderea obiectivă revine statelor. în calitate de subiect de drept internaţional în cazul violării unor obligaţii internaţionale precise. din 1972. G. răspunderea revine celui care a comis culpa (răspundere subiectivă). în principiu. În acest din urmă caz. Răspunderea subiectivă intervine mai ales în litigiul dintre persoane fizice sau juridice. în limitele jurisdicţiei lor sau sub controlul lor.

menit a centraliza şi prelucra datele. UICN a publicat. Monument natural 45 . Categoriile şi criteriile de clasificare au fost stabilite în urma mai multor runde de congrese internaţionale şi ele sunt recomandate a fi utilizate de ţările aderente la UNESCO. trebuind să stea la baza legislaţiei naţionale de protecţie a naturii şi a mediului. distinse mai ales prin gardul de protecţie şi care erau următoarele. din care decurge şi modalitatea de gospodărire a lor (ce anume trebuie protejat). în 1973. obiective şi criterii pentru ariile protejate”. PADU (Protected Areas Data Unit). UICN şi CPNAP urmând a stabili criterii pentru definirea unor categorii de arii protejate în funcţie de scopul lor (ce anume trebuie protejat). Rezervaţie ştiinţifică (Rezervaţie naturală strictă) II. crearea unui cadru internaţional pentru ocrotirea naturii. I. regimul de pază şi exploatare etc. Parc naţional III. din care decurge şi modalitatea de gospodărire a lor (regimul proprietăţii.). s-a stabilit. În 1981. un sistem preliminar de categorisire a ariilor protejate. REGIMUL JURIDIC AL ARIILOR PROTEJATE Având în vedere amploarea pe care a luat-o ideea de a pune obiecte ale naturii sub ocrotirea legii şi constatându-se că nomenclatura şi legislaţia erau foarte diferite de la o ţară la alta. în cea de-a 16 sesiune a Adunării Generale ONU din 1959. Acesta prevedea zece categorii de arii protejate. CPNAP a creat un nou organism. a cărui Comisie pentru Paruri Naţionale şi Arii protejate (CPNAP) a început din 1971 să publice liste ale ariilor protejate din lume. Iniţial. care a fost reluat şi definitivat în 1978 în raportul CPNAP intitulat “Categorii. Acesta este Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii (UICN).4.

ea fiind introdusă şi în unele legislaţii naţionale şi tot pe baza ei au fost publicate. ele fiind de resortul unor organisme internaţionale. Dar. Rezervaţie a biosferei X. în fixarea categoriilor. Arie gestionată pentru utilizări multiple IX. S-a constatat însă că această clasificare nu corespunde perfect scopului. ceea ce este mai important. de unde derivă un anumit management care devine obligatoriu pentru ţara respectivă. Arie naturală biotică sau antropică VIII. deoarece dă naştere la greşite interpretări (de exemplu. categoriile sunt create pentru utilizarea la nivel naţional. în timp ce categoriile IX şi X sunt acordate de UICN şi. Rezervaţie de resurse VII. UICN a publicat în 1994 o broşură (Guidlines for protected Areas management Categories) în care sunt definite 46 . depăşind deci cadrul naţional. statele trebuie să plece nu de la intenţia de a acorda o anumită protecţie unei arii ce urmează să fie protejată (de exemplu. în 1990. apoi în categoriile VI-VIII nici o ţară nu a introdus o rezervaţie (deşi erau numeroase arii care s-ar fi pretat). de fiecare ţară. în 1990. adoptat în 1992 la cel de-al IV-lea Congres Mondial al Parcurilor Naţionale şi Ariilor Protejate de la Caracas (Venezuela). la Adunarea Generală a UICN de la Perth (Australia) s-a propus un nou sistem. respectiv. în acest nou sistem au fost abandonate categoriile VI-VIII. un parc naţional). iar ultimele două au ieşit din clasificare. de PADU listele de arii protejate (o versiune prescurtată într-un volum şi alta extinsă în trei volume). iar pe de altă parte. UNESCO. Peisaj protejat VI. la noi în ţară au fost confundate categoriile III şi IV). În esenţă. ci trebuie fixat în primul rând scopul pentru care se intenţionează punerea sub protecţie.IV. a fost redefinită categoria VI. Faţă de aceste obiecţii. Rezervaţie a patrimoniului mondial natural Pe baza acestei clasificări s-a lucrat în numeroase state. Rezervaţie de conservare a naturii (definit mai expresiv în limba engleză “Wildlife Sanctuary”) V.

Este interzisă orice exploatare economică. 1. Sunt teritorii întinse. Categoria a II-a: Parcuri naţionale. Arie gestionată în principal pentru cercetarea ştiinţifică. Fără a intra în detaliu. Educaţie 8. nu sunt permise exploatări economice (agricultură. Rezervaţiile sunt destinate cercetărilor ştiinţifice. liniile directoare pentru selectarea ariei respective şi responsabilităţile de organizare. Protecţia sălbăticiei 3. fără acces turistic sau de altă natură. Menţinerea caracteristicilor culturale şi tradiţionale.categoriile. să fie destul de mare pentru a asigura integritatea ecosistemelor. Sunt destinate ocrotirii unor ecosisteme remarcabile aflate într-o stare cât mai nealterată. prezentăm mai jos categoriile UICN. ca şi procesele ecologice. Utilizarea durabilă a ecosistemelor 9. cu constrângerile legislative impuse de fiecare categorie. Menţinerea serviciilor 5. Arie gestionată în principal pentru protejarea sălbăticiei. dar şi de conservare a unor trăsături caracteristice culturale ale populaţiei care are rezidenţă în acea arie. Cercetarea ştiinţifică 2. Suprafaţa trebuie să aparţină statului. a. Protecţia unor trăsături naturale şi culturale 6. Această categorie are două subcategorii: 1. el cuprinde o paletă foarte largă de interese. fiind permisă existenţa unor mici aşezări 47 . Protecţia diversităţii speciilor 4. b. În ceea ce priveşte scopul major al punerii sub ocrotire. Turism şi recreere 7. Scopurile majore pentru care se pune sub ocrotire o arie sunt următoarele: 1. exploatare forestieră şi minieră). cuprinzând mai multe ecosisteme sau valori naturale deosebite. Terenul aparţine statului sau altor niveluri guvernamentale. obiectivul managementului. păşunat. Categoria I: Rezervaţii ştiinţifice. de protejare propriuzisă a naturii.

Categoria a IV-a: Arii de gestionare a habitatelor şi speciilor. Scopul este conservarea unor teritorii în care sunt întrunite mai multe valori naturale (floră. Este admisă o redusă industrie turistică. pescuitul. dat statul trebuie să menţină supravegherea pentru a nu se deturna scopul protecţionist. Parcurile Naţionale sunt deschise vizitatorilor pentru învăţământ. Categoria a VI-a: Arie protejată cu resurse gestionate. peşteri. Este admisă vizitarea în scopuri educative. organismelor locale sau celor neguvernmentale care trebuie să asigure şi managementul. recreere. servicii pentru asigurarea apei curate). teritoriile sunt proprietate privată sau de stat. cascade. faună. teritoriul poate aparţine statului sau unor organizaţii neguvernamentale (ONG-uri). cu vizitare restrânsă pentru educarea publicului. chiar dacă este necesară o intervenţie a omului pentru menţinerea lor. Nu sunt permise exploatări economice. ştiinţifice sau estetice. cercetare ştiinţifică. trebuind să fie menţinută diversitatea peisajului. educativ şi de recreere.). Este necesar ca teritoriul să cuprindă 2/3 sisteme naturale. Scopul managementului este păstrarea condiţiilor de habitat al unor specii sau comunităţi biotice rare sau periclitate. puncte paleontologice. în cadrul cărora trebuie să se acorde o protecţie şi asigurarea pe 48 . elemente geologice) într-un ansamblu estetic. Teritoriul poate cuprinde şi aşezări permanente. Categoria a III-a: Monumente naturale. în care populaţia să se întreţină pe baza turismului ecologic sau a valorificării produselor naturale (colectarea fructelor de pădure. Aria este destinată cercetării ştiinţifice. educaţie. monitorizării habitatelor şi speciilor. formaţiuni geologice etc. Sunt teritorii gestionate în principal pentru conservarea trăsăturilor naturale specifice (lacuri. Scopul principal este cel de protecţie complexă. de mică dimensiune. Categorie a V-a: Peisaje protejate. Teritoriul aparţine statului.permanente umane care pot exploata resurse doar pentru supravieţuire.

populaţia trăind pe baza resurselor naturale ce urmează să fie gestionată durabil. aparţinând statului. Conservarea prin management activ V. Conservare şi recreere 49 . De aceea este necesar ca aria să fie destul de mare pentru a permite utilizarea continuă a resurselor. Conservarea trăsăturilor naturale IV. dar mai ales persoanelor private. Peisaj terestru şi marin VI. unor organisme administrative locale. Rezervaţie strictă II. Parc Naţional III. Protecţie strictă: a. ONG-uri. Conservarea trăsăturilor naturale IV. Conservarea ecosistemelor şi recreere III. În aria protejată pot exista aşezări permanente. Conservarea prin management activ V. Monument Natural IV.termen lung a diversităţii biologice. pentru protecţia sălbăticiei II. pentru cercetare ştiinţifică b. fără ca ceasta să fie în detrimentul valorilor naturale pe termen lung. pentru cercetarea ştiinţifică b. pentru protecţia sălbăticiei II. Relaţia dintre scopul pentru care se acordă protecţie unei arii şi denumirea categoriei este prezentată în tabelul 1. Proprietatea terenului este mixtă. Utilizarea durabilă a resurselor Categorie I. Arie de gestionare a habitatelor. Tabelul 1 Gospodărire în principal pentru: I. Categoria este destinată utilizării durabile a ecosistemelor naturale. Arie protejată cu resurse gestionate Gospodărire în principal pentru: I. Conservarea ecosistemelor şi recreere III. Protecţie strictă: a. Conservare şi recreere VI. speciilor V.

50 . iar accesul complet liber. Arie protejată cu resurse gestionate În “Liniile directoare” se menţionează însă că denumirea nu este obligatorie. Arie de gestionare a habitatelor. teritorii asemănătoare parcurilor naţionale. putând varia de la o ţară la alta. comune. În primul rând. iar parcurile regionale în categoria VI. respectiv marine. există numeroase alte tipuri de rezervaţii corespunzând unor necesităţi naţionale. Mai frecvente în diverse ţări apar două tipuri de arii protejate. rezervaţie strictă II. cum ar fi în SUA. scopul principal fiind tocmai dezvoltarea turismului de recreere. sunt parcurile naturale. managementul şi ocrotirea elementelor revenind comunelor asociate pentru exploatare în comun. Parcuri de recreere etc. Parc Naţional III. O extensie şi mai mare o au parcurile regionale. păduri naţionale. speciilor V. chiar orăşele) ce gospodăresc în comun zone deosebit de frumoase peisagistic. majoritatea încadrate în categoria V. ţărmuri naţionale lacustre. Proprietatea este majoritar particulară. Peisaj terestru şi marin VI. cu deosebirea că pot să cuprindă locuiri permanente şi admis exploatarea resurselor regenerabile prin metode tradiţionale. sanctuare marine naţionale. dar în care factorul de exploatare tradiţională joacă un rol primordial pentru activitate turistică. parcurile naturale trebuie cuprinse în categoria V. Monument Natural IV. Conform clasificării UICN.VI. teritorii mari adăpostind mai multe aşezări umane (sate. Utilizarea durabilă a resurselor Categorie I. În acest sens. parcuri statale (deci nu la nivel naţional).

Catedrala Nôtre Dame) şi zone naturale de valoare peisagistică (de exemplu. Ele sunt constituite pe baza Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial. piramidele. sunt vizate şi zone unde să se realizeze reabilitări ecologice. intervenţia omului a fost şi trebuie să fie în continuare limitată. Astfel. intrată în funcţiune în 1975. ci din altele. în categoriile I. în timp ce în categoriile celelalte ea este admisă sau chiar de dorit. dar şi unor proprietari particulari. II şi III. Ele sunt: Bunuri ale patrimoniului mondial. menite a fi utilizate pe plan naţional de fiecare ţară. care intră în Programul UNESCO. şi de cele mai multe ori chiar sunt. Rezervaţii ale biosferei. În afara sistemului de arii protejate. şi arii cuprinse în sistemul naţional. Grand Canyon sau Parcul Yellowstone). în categoria IV. V) sau chiar exploatării durabile a resurselor sălbatice (cat. Omul şi Biosfera. Teritoriul poate să aparţină statului. intervenţia omului se face în folosul ecosistemelor. În rezervaţii trebuie să existe aşezări permanente. Rezervaţii de zone umede de importanţă internaţională (Rezervaţii Ramsar).Din cele prezentate se observă că există o gradaţie a raportului dintre activitatea umană şi categoriile de ocrotire. fiind menite a constitui o reţea mondială de arii cu ecosisteme specifice. supravegherea ecologică aparţinând însă statului. de asemenea. există încă trei categorii de zone puse sub paza legii. Tadj Mahal. VI). reprezentative pentru întregul glob. ca arii destinate a 51 . Acestea pot fi. în timp ce în categoriile V şi VI ea are ca scop dezvoltarea relaţiei populaţiilor native cu natura în scopul protejării ei (cat. dar respectând normele prescrise. pentru a le menţine condiţii optime de dezvoltare. cultural şi natural de la Paris din 1972. în cadrul cărora se practică sisteme tradiţionale de exploatare a resurselor regenerabile şi. unde sunt puse sub protecţia legii şi a unei supravegheri internaţionale. vestigii istorice de mare valoare internaţională (de exemplu. definite pe baza unei convenţii semnate la Ramsar (Iran) în 1971. Astfel.

gorunul lui Horia) sau naturaliste (de exemplu. şi aceasta încă din secolul XIX. Al doilea grup îl reprezintă specii de plante şi animale rare.) de ape naturale sau acumulate artificial. De exemplu. se mai bucură de protecţia legii alte două categorii de elemente ale naturii. o protecţie legislativă. 5.proteja fauna acvatică. sau pe cale de dispariţie. salmastre sau sărate şi ape marine până la adâncimea de şase metri. bălţi etc. luptând şi obţinând impunerea ideii de ocrotire a naturii prin instrumente juridice. floarea Reginei (Leontopodium alpinum) se află sub protecţia legii peste tot în Europa. mlaştini. Unele sunt exemplare unice de arbori cu valoare istorică (de exemplu. PROCEDURA DE EVALUARE ŞI AUTORIZARE A ACTIVITĂŢILOR ECONOMICE ŞI SOCIALE CU IMPACT ASUPRA MEDIULUI Printre mijloacele juridice. deoarece ele au fost primele asupra cărora s-au aplecat ecologii. pe plan naţional. WWF. altele sunt endemisme protejate cum este garofiţa Pietrii Craiului (Dianthus callizonus). sau alte organisme (UICN. UNESCO. Statele semnatare ale acordului şi-au luat obligaţia să conserve şi să gospodărească zonele umede (râuri. semnificative pentru o regiune. dudul alb din curtea Bisericii Babtiste). Rezervaţiile capătă protecţie legală a statului pe teritoriul cărora se află pe baza unei înscrieri într-o listă aprobată internaţional. folosite pe scară tot mai largă în vederea asigurării protecţiei mediului şi conservării 52 . publică liste roşii în care sunt înscrise acestea şi pentru care se cere. precum rinocerul. lacuri. dulci. În afara ariilor protejate. Pentru speciile periclitate sau chiar pe cale de dispariţie. sau animale. elefantul sau capra neagră în Europa. Consiliul Europei). Am insistat asupra acestor componente ale naturii. în special avifauna.

naturii, se numără şi procedura studiului de impact ecologic. Este, înainte de toate, o regulă de bon sens, de solidaritate ecologică, o aplicare a preceptului că trebuie să se reflecteze, înainte de a se acţiona. În privinţa primului aspect, este vorba de înlocuirea sintagmei “după mine potopul” cu “după mine generaţia viitoare”. Evaluarea consecinţelor potenţiale pentru mediu şi, pe această bază, elaborarea unor măsuri menite să conducă la eliminarea sau diminuarea acestora, în limitele admisibile, au devenit astăzi obligatorii pentru toate activităţile economico-sociale. De altfel, potrivit Legii mediului, procedura de evaluare a impactului asupra mediului reprezintă a “modalitate de implementare” a principiilor generale ale domeniului. Originalitatea acestei proceduri constă în obiectivul său de a contribui, de o manieră mai mult sau mai puţin eficace, ca decidenţii publici şi privaţi să integreze mediul în strategia lor de acţiune şi de a evita astfel ca lucrările ori activităţile să nu degradeze iremediabil mediul. De aceea, studiul de impact are o dublă finalitate, care corespunde aplicării a două principii fundamentale ale dreptului mediului: cel al prevenirii şi, cel al dezvoltării durabile. Principiul prevenirii este, probabil, cel mai vechi dintre principiile dreptului mediului. În faţa catastrofelor ecologice şi pentru ca acestea să nu se repete, statele trebuie să prevadă consecinţele actelor lor şi să acţioneze în consecinţă. Instrumentul corect utilizat pentru prevenirea efectelor nedorite este autorizarea prealabilă pentru activităţile punctuale şi planificarea pentru previziunea acţiunilor şi formularea programelor. Dar planificarea şi autorizarea prealabilă nu sunt suficiente, singure, pentru luarea în considerare a efectelor proiectelor asupra mediului. Ca atare, chiar dacă responsabilii ar reflecta la consecinţele actelor lor asupra mediului, absenţa unui studiu aprofundat ar împiedica luarea în calcul, în mod serios a cerinţelor protecţiei mediului.
53

Iată de ce studiul de impact, ca procedură formală şi organizată, a apărut ca indispensabil pentru a garanta ca pretenţia să devină o realitate şi să nu rămână o simplă declaraţie de intenţie. Dimpotrivă, principiul dezvoltării durabile este cel mai recent dintre principiile dreptului mediului. Cerinţa integrării mediului în politicile sectoriale are nevoie de un instrument juridic – studiul de impact – care să fie aplicat atât planurilor şi programelor, cât şi lucrărilor şi activităţilor. Abordarea integrată a mediului nu se poate realiza decât prin adaptări instituţionale complexe, care să permită mediului să fie reprezentat în toate structurile administrative de decizie şi graţie unei proceduri de studiu de impact, să se însereze în toate deciziile afectând mediul. Acest amestec între obiectivul dezvoltării durabile şi obiectivul prevenirii face din studiul de impact un instrument deosebit de eficace al acţiunii de protecţie a mediului. În sfârşit, ca instrument specific, studiul de impact îndeplineşte următoarele scopuri: a) permite autorităţii administrative care trebuie să aprobe proiectul să facă o deplină cunoştinţă de cauză; b) ajută responsabilul lucrării să conducă operaţia proiectate în cele mai bune condiţii; c) constituie un studiu asupra consecinţelor pe care le poate antrena proiectul asupra mediului. 5.1. NOŢIUNEA ŞI SEMNIFICAŢIILE STUDIULUI DE IMPACT Instituţia studiului de impact exprimă, în principiu, cerinţa ca persoana (fizică sau juridică) care solicită eliberarea unei autorizaţii administrative să asigure efectuarea unei evaluări a efectelor proiectului său asupra mediului şi a soluţiilor posibile pentru a reduce ori elimina eventualele inconveniente. Apărută
54

în S.U.A., (prin National Environmental Policy Act. din 1969) procedura este deosebit de răspândită în ţările lumii, fiind reglementată corespunzător de legislaţiile naţionale şi făcând obiectul unei practici administrative semnificative. Astăzi aproape toate statele care au o lege a mediului integrează cvasiautomat şi dispoziţii asupra studiului de impact (Brazilia chiar în Constituţia din 1988). Se poate spune că studiul de impact reprezintă astăzi principalul instrument juridico-ştiinţific al politicilor din mediu. De altfel, în plan internaţional, Declaraţia Conferinţei de la Rio de Janeiro privind mediul şi dezvoltarea (iunie 1992) a consacrat studiul de impact ca un instrument esenţial al politicilor mediului (principiul 17). De asemenea, la 25 februarie 1991, la Espoo (Finlanda) a fost adoptată, sub auspiciile ONU. Convenţia referitoare la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier. La nivelul U.E. (CEE), la 27 iunie 1985 s-a adoptat Directiva nr. 337, privind evaluarea consecinţelor proiectelor publice şi private asupra mediului. Prin natura sa, studiul de impact nu este, în primul rând, o regulă de fond, ci una de formă, special protejată. Este, mai degrabă, cum se susţine în literatura franceză, o simplă regulă ordinară de procedură administrativă, necontencioasă dar cu un conţinut obligatoriu. Sub aspectul conţinutului minimal, sunt avute în vedere patru elemente principale: a) analiza stării iniţiale a locului şi mediului său (inventarul a ceea ce există); b) evaluarea efectelor posibile ale proiectului asupra mediului; c) justificarea economico-socială şi a oportunităţii acestuia pentru părţi; d) măsurile menite să compenseze şi să limiteze vătămările, care pot fi completate cu cerinţe suplimentare prin dispoziţiile speciale ale unor acte normative. Pe această din
55

În privinţa criteriilor utilizate pentru stabilirea categoriilor de obiective (activităţi. întrucât situaţiile în care este cerut un asemenea studiu sunt determinate. utilizând un amestec de listă negativă şi listă pozitivă. este sistemul practicat în S. preciza exigenţele studiului de impact. Sistemul listei introduce o oarecare stabilitate juridică. restul fiind scutite de această cerinţă. se pot amplifica şi diversifica. Lista negativă stabileşte activităţile care nu necesită studiul de impact. disting între obiectivele supuse studiului de impact şi lucrările.. amenajări) supuse ori exceptate procedurii studiului de impact sunt folosite frecvent două: natura acestora.urmă cale. În sfârşit. ori. sistemul mixt (existent în Franţa) este foarte complicat. eventual. anumite praguri tehnice şi financiare sau tipuri de lucrări (acestea putând să opereze şi cumulativ). pe de o parte. un prim sistem. pe altele numai de la o anumită valoare (sub 2 milioane FF). Sisteme de realizare a studiului de impact Experienţele legislaţiilor naţionale indică afirmarea a trei mari sisteme fundamentale în privinţa necesităţii şi modului de realizare a studiului de impact. evaluarea impactului ecologic este un mecanism care oferă autorităţilor competente posibilitatea să adopte o decizie determinată de informaţii asupra repercursiunilor ecologice ale activităţii în cauză. respectiv. Astfel. Sunt supuse evaluării numai lucrările cu un evident şi semnificativ impact asupra mediului şi pentru acesta este necesar un studiu preliminar. lucrări. În cazul listei pozitive. american. pe această cale are loc o evidentă îmbunătăţire a rezoluţiei finale. iar. se caracterizează printr-o mare supleţe în alegerea activităţilor supuse studiului de impact. dispensând. Ca atare. apriori un număr de lucrări de la această cerinţă. ori. Aşa cum arată şi numele.U. toate celelalte fiind supuse acestei proceduri. Unele legislaţii naţionale (Franţa. în funcţie de criteriul gravităţii impactului ecologic.A. pe de alta. de exemplu). operaţiile şi 56 . activităţile ori lucrările supuse evaluării sunt expres prevăzute de lege.

amenajările cărora li se aplică procedura simplificată a notei de impact (în ambele cazuri. O primă cerinţă de acest gen o constituie publicitatea sa. la identificarea existenţei celor patru elemente ale conţinutului minimal obligatoriu. procedura studiului de impact ecologic este însoţită de un contencios din ce în ce mai bogat. fiind întocmite liste adecvate). fie prin instruirea obligativităţii unui aviz asupra studiului. Astfel. În ţările în care s-a dezvoltat. o anumită rezervă a judecătorului în evaluarea elementelor ştiinţifice. După cum se ştie. pe calea controlului jurisdicţional. Cine efectuează studiul de impact? Introducerea procedurii a născut o nouă piaţă. c) de judecător. Cerinţe de legalitate a studiului de impact. abilitaţi de stat să realizeze asemenea studii. de administraţie în urma controlului efectuat. Se constată. de exemplu pentru lipsa publicităţii ori pentru insuficienţa acestuia. aceasta reducându-se. Instanţa poate dispune anularea studiului. de obicei. din ce în ce mai bogată. poate fi contestat: a) mai întâi. b) de către public (în virtutea solidarităţii ecologice: teritoriale şi integrităţii). b) monopolul autorităţilor publice. c) organisme ori specialişti independenţi. în mod tradiţional. ceea ce presupune accesul la document şi consultarea cu cetăţenii. totuşi. În privinţa celui care efectuează studiul pot fi întâlnite trei situaţii: a) efectuarea studiului de impact de un organism public. condiţiile privind publicitatea actului administrativ sunt indiferente legalităţii şi 57 . Juridicitatea studiului de impact decurge din faptul că acesta poate fi contestat şi deci poate genera un contencios. fie prin elaborarea unui ghid al instrumentării. oficial recunoscut.

Totuşi. şi ordinelor Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului autorizarea 58 . absenţa studiului de impact. De aceea. 5. în condiţii date. Dar această măsură s-a dovedit insuficientă în practică. mergând până la suspendarea din oficiu a executării acesteia. controlul realizării acestuia este asigurat prin procedura de transmitere obligatorie către administraţia publică. În condiţiile legii protecţiei mediului. publicitatea constituie o garanţie mai ales în privinţa conţinutului şi necesităţii studiului de impact. În consecinţă. O altă problemă de acest gen o constituie cea a controlului studiului de impact de către administraţie. publicitatea a fost considerată ca un element esenţial al legalităţii actului administrativ. legislaţiile europene naţionale au prevăzut sancţiuni riguroase pentru absenţa studiului de impact la baza autorizaţiei administrative. conduce la anularea autorizaţiei şi/sau acordului de mediu. în unele ţări. Soluţia optimă în acest sens ar fi aceea ca studiul să fie realizat de o autoritate imparţială. de regulă ministerului de resort i se acordă un drept de aviz obligatoriu. PROCEDURA AUTORIZĂRII ŞI STUDIULUI DE IMPACT ÎN ROMÂNIA Procedura actuală de autorizare a activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului. În dreptul românesc. în condiţiile în care acest lucru rămâne un deziderat. în cazul obligativităţii acestuia. Consecinţele absenţei studiului de impact. interesând numai opozabilitatea sa.validităţii acestuia. Conform directivei CEE din 27 iunie 1985.2. Totuşi. pe cale legislativă ori pe cea a practicii judiciare. un expert ori un organism public.

energie. modificarea celor existente şi pentru activităţile expres prevăzute. în sensul că. Pentru alte activităţi decât cele enumerate mai sus. amplasarea proiectului sau a activităţii (luându-se în considerare sensibilitatea zonelor geografice posibil a fi afectate 59 . va folosi unele criterii de selecţie. poluarea şi tulburarea vecinităţii. Sunt “autorizaţii libere”. autoritatea competentă pentru protecţia mediului va stabili dacă aceste activităţi pot avea un impact deosebit asupra mediului. utilizarea resurselor naturale. prin natura lor în raport cu anumiţi parametri tehnico-funcţionali prezintă un pericol potenţial pentru mediu.). sport. eliminarea deşeurilor. construcţii hidrotehnice. În acest scop. prin care se stabilesc drepturi şi/sau obligaţii determinate pentru subiectul căruia i se adresează. Este vorba de activităţi aparţinând a 8 domenii (transporturi. agrement. cum sunt: caracteristicile proiectului sau activităţii (ca dimensiunea proiectului. turism. Lista activităţilor care se supun procedurii de evaluare a impactului pentru obţinerea acordului şi/sau autorizaţiei de mediu se completează de către autoritatea centrală pentru protecţia mediului ca orice activitate nouă. necunoscută la data întocmirii listei. au prin definiţie. un caracter precar şi revocabil. În privinţa câmpului de aplicare. acordul este obligatoriu pentru investiţii noi.activităţilor economico-sociale cu impact asupra mediului se face prin intermediul a două categorii de acte administrative: a) acordul de mediu şi b) autorizaţia de mediu Ele fac parte din categoria actelor administrative individuale. riscul de accidente etc. generarea de deşeuri. fiind emise în baza unui drept de apreciere al autorităţilor publice de mediu. industrie. apărarea naţională. Acordul de mediu este definit de lege drept actul tehnicojuridic prin care sunt stabilite condiţiile de realizare a unui proiect sau a unei activităţi din punct de vedere al impactului asupra mediului. ambalajelor şi recipientelor. alte lucrări sau instalaţii) care.

calitatea şi capacitatea de regenerare a resurselor naturale din zonă. zonelor protejate prin lege. pentru activităţile existente şi pentru cele noi. ci doar operaţiuni administrative foarte importante. Suntem în faţa unor “avize conforme”. Autorizaţia de mediu este obligatorie la punerea în funcţiune a obiectivelor noi care au acord de mediu. zonelor montane sau forestiere. Definiţia legală o caracterizează ca fiind actul tehnicojuridic prin care sunt stabilite condiţiile şi parametrii de funcţionare. restul nefiind supuse unei atare cerinţe. acordând atenţie deosebită zonelor umede. legea română utilizează sistemul listei pozitive. Acordul şi/sau autorizaţia de mediu au un caracter exclusiv. zonelor de coastă. După cum se poate observa. disponibilitatea relativă. cu excepţia defrişărilor de vegetaţie forestieră din afara fondului forestier şi importul şi exportul plantelor şi animalelor din fauna şi flora spontană. calitatea factorilor de mediu.prin investiţia proiectată. în sensul că acestea trebuie cerute de organul care emite acordul şi/sau autorizaţia de mediu. pe baza acordului de mediu. în sensul că prin procedura lor de eliberare se realizează o coordonare şi o sinteză prealabilă a tuturor celorlalte avize (legea prevăzând că ele se eliberează după obţinerea tuturor celorlalte avize necesare). în special în ceea ce priveşte: utilizarea actuală a terenului. în sensul menţionării activităţilor care sunt supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru liberarea acordului şi/sau autorizaţiei de mediu. “avizele necesare” nu constituie acte administrative de sine-stătătoare. evaluarea impactului produs asupra mediului. rezervaţiilor şi parcurilor naturale. Ca şi studiul de impact. iar opiniile pe care le conţin sunt obligatorii. celor în care normele în vigoare existente sau propuse pentru protecţia mediului). 60 . capacitatea mediului natural de asimilare noxelor. Activităţile care nu implică lucrări de construcţii-montaj necesită numai autorizaţie de mediu.

în funcţie de natura activităţii cu impact asupra mediului. termenul de valabilitate este stabilit în raport de datele concrete ale obiectivului şi este precizat în acord sau. Conform legii. iar nu existenţa acestora. se emit de către Guvern. Acordul şi autorizaţia de mediu privind instalaţiile cu risc nuclear major – centrale nuclearo-electrice. ele putând fi modificate mai ales pentru a se ţine seama de tehnicile.Ele condiţionează legalitatea acordului şi autorizaţiei de mediu. după caz. în autorizaţie. fără durată de valabilitate. aceasta aparţine. ministerul de resort sau agenţiei judeţene de protecţie a mediului competentă teritorial. acordul şi autorizaţia de mediu pot fi revizuite în următoarele cazuri: 61 . acest tip de autorizaţii administrative sunt eliberate. acestea sunt eliberate sub controlul instanţelor de contencios administrativ. Revizuirea acordului şi autorizaţiei de mediu. Valabilitatea celor două categorii de acte administrative este de maximum 5 ani (cu revizuire anuală). de exemplu). titularul dobândeşte dreptul de a realiza proiectul sau desfăşura activitatea respectivă. Între aceste limite. În sfârşit. reactoare de cercetare. singurele care pot să judece activitatea administraţiei. Întotdeauna autorizaţiile sunt eliberate sub rezerva drepturilor terţilor şi nu creează dreptul câştigat de a polua. În privinţa competenţei de eliberare. În baza celor două acte administrative. în general. Poluatorul trebuie să-şi asume răspunderea civilă şi penală a actelor sale şi nu se va putea adăposti în spatele autorizaţiei administrative care i-a fost eliberată pentru a se justifica în privinţa unei vătămări a drepturilor terţilor. uzine de fabricare a combustibilului nuclear şi depozite finale de combustibil nuclear ars. exigenţele ori reglementările noi. Valabilitatea acordului şi autorizaţiei de mediu. în unele legislaţii occidentale (cea franceză. Spre deosebire de aceste prevederi ale legii române.

Procedura de suspendare presupune o somaţie prealabilă. fie. b) în cazul reînnoirii acestora (când se poate cere şi cere şi refacerea raportului privind studiul de impact asupra mediului). autorităţile pentru protecţia mediului pot dispune. fie să respingă acţiunea. fie oprirea execuţiei proiectului sau încetarea activităţii. Acestea pot fie să anuleze actul. pentru a stabili legalitatea acordului sau autorizaţiei de mediu. Conform art. continuarea lor în noile condiţii Soluţionarea litigiilor. Acordul sau autorizaţia de mediu se suspendă pentru neconformarea cu prevederile precizate în acestea. dar nu mai mult de 6 luni. respectiv. inclusiv termenul de valabilitate.a) dacă apar elemente noi. Litigiile generate de eliberarea. cu termen. revizuirea sau suspendarea acordului sau autorizaţiei de mediu sunt supuse regimului contenciosului administrativ. concomitente sau posterioare emiterii actului administrativ 62 . Suspendarea. jurisdicţiile administrative nu se pot niciodată substitui administraţiei pentru a reface un act ilegal. instanţa de judecată are obligaţia de a pune şi problema legalităţii operaţiunilor tehnico-administrative prealabile. Cererea nu este suspensivă de executare a deciziei administrative. Cu ocazia revizuirii sunt supuse reevaluării practic toate elementele acestor acte administrative. în condiţiile legii. cu excepţia cazului în care contestarea la executare a fost admisă. iar această stare se menţine până la eliminarea cauzelor care au determinat suspendarea. necunoscute la data emiterii. După expirarea termenului de suspendare. În contenciosul de legalitate. 11 din Legea contenciosului administrativ. după caz.

cu participarea autorităţii pentru protecţia mediului. a unor experţi şi reprezentanţi ai administraţiei publice locale care pot fi afectaţi de modificările de mediu de punerea în aplicare a acesteia. Organizarea şi decizia asupra aplicării fazelor procedurii aparţin autorităţii pentru protecţia mediului. după cum urmează: a) faza preliminară. Competenţa de coordonare a autorităţii de mediu se exprimă prin dreptul şi obligaţia acesteia de a întocmi îndrumarul cu probleme care trebuie urmărite în raportul privind studiul de impact asupra mediului. urmează operaţia de încadrare a acţiunii propuse în tipurile de activităţi care se supun sau nu studiului de impact asupra mediului. c) faza de analiză şi validare. realizarea procedurii de dezbatere publică). se realizează prin unităţi specializate ori persoane fizice sau juridice atestate de către Ministerul mediului. b) faza propriu-zisă. a titularului. cheltuielile prilejuite de această operaţie fiind suportate. După stabilirea obiectivelor studiul de impact. în condiţiile precizate mai sus. Procedura de evaluare a impactului asupra mediului. adresată de către titularul proiectului sau al activităţii autorităţilor pentru protecţia mediului. această procedură cunoaşte mai multe faze de derulare.atacat (avize. Înţeleasă ca etapă preliminară şi absolut necesară a autorizării. Concertarea intereselor în prezenţă se realizează prin analiza scopului acţiunii propuse. studii de impact. de titularul proiectului sau activităţii. După cererea. în toate cazurile. însoţită de descrierea proiectului. care va fi comunicat titularului o dată cu lista celorlalte avize necesare să fie obţinute. 63 . Regimul studiului de impact ecologic.

autoritatea pentru protecţia mediului. În acest scop. Este o aplicare specifică a principiului consultării şi participării publicului la adoptarea deciziilor privind mediul. raportate la standardele şi reglementările în vigoare. autoritatea de mediu va lua decizia finală. După prezentarea raportului de către titularul proiectului sau al activităţii. 64 . raportul privind studiul de impact trebuie să ţină seama de toate variantele. inclusiv de cea de renunţare la acţiunea propusă. cererea de autorizaţie este obligatorie în termen de un an de la intrarea în vigoare a noii legi a protecţiei mediului. care va fi făcută publică şi motivată pe baza celor constatate. autoritatea pentru protecţia mediului dispune efectuarea bilanţului de mediu şi stabileşte programul pentru conformare de comun acord cu titularul care trebuie să prevadă eliminarea efectelor negative asupra mediului. în baza unei analize preliminare. precum şi dezbaterea publică. urmate de consemnarea observaţiilor şi concluziilor rezultate. Odată acceptat. poate să accepte studiul de impact ori să dispună motivat refacerea acestuia. Publicitatea procedurii de autorizare. În urma acestor operaţii şi pe baza formei ultime a raportului studiului de impact. autoritatea pentru protecţia mediului trebuie să asigure mediatizarea proiectelor şi activităţilor pentru care se cere acord sau autorizaţie şi a studiilor de impact. Situaţiile tranzitorii. documentul intră într-o nouă fază a elaborării sale. care constă în aducerea la cunoştinţă şi dezbaterea sa publică. După expirarea fiecărui termen acordat. Legea protecţiei mediului consacră principiul potrivit căruia procedura de autorizare este publică. Eliberarea sau respingerea motivată a acordului sau autorizaţiei trebuie să aibă loc în maximum 30 de zile de la decizia finală.În privinţa conţinutului. În cazul activităţilor existente. Pentru cele care nu întrunesc condiţiile de autorizare.

Conform definiţiei legale. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului revizuieşte bilanţul de mediu. decizia sa fiind executorie. precum şi la încetarea activităţilor generatoare de impact asupra mediului.în caz de neconformare.3. Aspectele legate de obiectivele de mediu minim acceptate. Controlul studiului de impact ecologic. este obligatoriu asigurarea efectuării bilanţului de mediu de către fostul proprietar. stabileşte programul pentru conformare (plan de măsuri cuprinzând etape care trebuie parcurse la intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu. în scopul stabilirii obligaţiilor privind refacerea calităţii mediului în zona de impact a activităţii respective. categoriile de activităţi economice pentru care există obligativitate îndeplinirii acestor cerinţe. 65 . fac obiectul normelor metodologice. care face parte din acţiunea de evaluarea impactului asupra mediului. bilanţul de mediu reprezintă procedura de a obţine informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate (anterioare şi anticipate). autoritatea de mediu dispune încetarea activităţii respective. accesul la informaţiile din bilanţul de mediu etc. de către autoritatea competentă în scopul respectării reglementărilor privind protecţia mediului). limitele valorice şi modul de utilizare a garanţiilor depuse de cumpărător. iar fostul proprietar negociază cu noul proprietar asumarea unor obligaţii anterioare şi compensaţiile de care va beneficia prin aplicarea măsurilor de protecţie şi reconstrucţie ecologică. 5. SCHIMBAREA DESTINAŢIEI SAU A PROPRIETARULUI INVESTIŢIEI În cazurile speciale de schimbare a destinaţiei sau a proprietarului investiţiei.

Legea protecţiei mediului se limitează să precizeze că răspunderea pentru realitatea informaţiilor furnizate privind acţiunea propusă revine titularului. natura şi amploarea efectelor previzibile asupra mediului). studiul de impact este supus unei analize preliminare de către autoritatea pentru protecţia mediului. fiind suficientă întrunirea celor patru elemente fundamentale.Instanţele de contencios administrativ pot examina legalitatea studiului de impact numai cu ocazia contestării actelor administrative (acordului sau autorizaţiei de mediu) care se bazează pe un astfel de document. cât şi conţinutul propriu-zis al acestuia. în practica occidentală. faptul ca studiul de impact să prevadă eliminarea efectelor negative asupra mediului. În altă ordine de idei. 66 . Referitor la conţinutul studiului. indiferent de prezentarea lor. important este ca acesta să respecte principiul proporţionalităţii (adică dacă conţinutul său este în relaţie cu importanţa proiectului ori activităţii şi incidenţele lor asupra mediului). Din acest punct de vedere. trebuie să distingem între răspunderea titularului proiectului sau activităţii în cauză. raportate la standardele şi reglementările în vigoare. Dar aprecierea regularităţii unui studiu de impact poate privi atât dimensiunea formală. orice eroare sau ilegalitate care afectează studiul de impact reprezentând un viciu de procedură care antrenează anularea actului atacat. iar pentru corectitudinea raportului studiului de impact. Este vorba deci despre un element al documentaţiei tehnice constituind o formalitate substanţială. să fie complet şi serios (lucru apreciat în funcţie de importanţa lucrărilor. instanţele sunt mai puţin exigente în ceea ce priveşte regularitatea formală a studiului. Legea română stabileşte. ca o cerinţă de valabilitate a acordului şi autorizaţiei de mediu. În această privinţă. executantului acestuia. în urma căreia poate fi acceptat sau se poate dispune refacerea motivată a acestuia. Răspunderea privind studiul de impact. În privinţa aspectului formal.

Răspunderea titularului proiectului sau activităţii supuse autorizării. Răspunderea executantului studiului de impact. respectiv. administraţia. În raport cu administraţia. mai degrabă. în nici un caz. cea a administraţiei.răspunderea executantului studiului de impact şi. Aceasta ar putea angaja răspunderea civilă a titularului. antreprenorul angajează răspunderea sa. Din acest punct de vedere se poate prevedea. Legea se mărgineşte în a preciza răspunderea titularului numai pentru realitatea informaţiilor furnizate privind acţiunea propusă. executantul nu poate răspunde de conţinutul studiului numai faţă de titularul proiectului sau activităţii. respectiv. Statul poate să-şi vadă angajată răspunderea pentru culpă în exercitarea controlului său tehnic şi autorizaţiei acordate unui titular. În condiţiile dreptului comun al răspunderii administrative. în condiţiile dreptului comun. Previziunile studiului de impact nu exonerează. dar proba unui veritabil prejudiciu suferit de administraţie ar fi deosebit de dificilă. Răspunderea administraţiei. În raport cu terţii. căci aceasta este reprezentat de titular sub singura sa responsabilitate. Din punct de vedere contractual. titularul de răspunderea sa pentru viitor. anulată datorită conţinutului 67 . ca în situaţia oricărui contract de cercetare. Aceasta se pune în termenii raportului cu terţii şi. administraţia ori particularii nu vor putea deci să se întoarcă contra executantului studiului. problema răspunderii se pune în situaţia unui studiu de impact eronat în urma unei acţiuni voluntare şi care a înşelat autoritatea administrativă. dacă o pagubă survine ulterior datorită lucrării şi constând în consecinţele ecologice neprevăzute în studiul de impact. o răspundere penală. Ca atare.

este vorba de o anulare pentru viciu de procedură. ELIBERAREA ACORDULUI DE MEDIU FĂRĂ STUDIU DE IMPACT În cazul activităţilor economice şi sociale care nu necesită studiu de impact. autoritatea teritorială pentru protecţia mediului. Se adaugă prejudiciul direct suportat de către victimă. că în măsura în care anularea unei autorizaţii se fondează pe un viciu afectând studiul de impact. Legea protecţiei mediului a stabilit două infracţiuni speciale la regimul autorizaţiei şi acordului de mediu. Astfel. Răspunderea penală.necorespunzător al studiului de impact. constituie infracţiuni eliberarea acordului şi/sau autorizaţiei de mediu fără documentaţia obligatorie şi completă şi prezentarea în studiile ori analizele de impact a unor concluzii şi informaţii false. Trebuie precizat. o dată cu lista celorlalte avize necesare emiterii acordului de mediu. care poate s fie titularul însuşi (sub rezerva aplicării cauzei exoneratorii datorită culpei victimei care a indus în eroare administraţia în studiul de impact) fie un terţ. se întocmeşte îndrumarul cu problemele rezultate în urma analizei şi îl comunică titularului. analizează scopul obiectivului sau al activităţii şi stabilesc dacă proiectul trebuie să fie supus unor condiţii şi reguli speciale de protecţie a mediului. împreună cu titularul proiectului şi cu un colectiv de analiză tehnică format din reprezentanţi ai administraţiei publice locale şi ai organelor emitente ale avizelor prealabile necesare eliberării acordului de mediu. 5. Dacă răspunsul este afirmativ. Urmează prezentarea de către titularul proiectului la autoritatea teritorială pentru protecţia mediului a memoriului tehnic şi avizelor necesare eliberării acordului de 68 . totodată.4.

să posede. să localizeze. În completare. la cererea acesteia. Aceasta poate fi contestată în termen de 30 de zile de la afişare. autoritatea teritorială pentru protecţia mediului poate dispune. După consemnarea şi analiza observaţiilor publicului. instalaţii nucleare sau amenajări pentru gospodărirea deşeurilor radioactive. să primească. 5. Decizia finală privind emiterea acordului de mediu se face publică prin afişare la sediul organismului. la expirarea căruia se eliberează acordul de mediu.5. refacerea. 8 din actul normativ. Activităţile şi sursele nucleare prevăzute de lege sunt supuse eliberării unei autorizaţii eliberate de Comisia Naţională 69 . Legea nr. completarea sau respingerea documentelor. activităţile în domeniul nuclear necesită asigurarea mijloacelor de protecţie şi securitate şi se pot desfăşura numai în baza acordului şi autorizaţiei de mediu. AUTORIZAREA ACTIVITĂŢILOR DIN DOMENIUL NUCLEAR Potrivit Legii mediului. să folosească. să producă. supuse regimului general de eliberare şi aplicare stabilit prin art. în baza unei evaluări de securitate nucleară şi control. Regimul special de autorizare a activităţilor în domeniul nuclear a fost stabilit prin Legea 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare. să transfere. către o persoană juridică. să opereze. să achiziţioneze. În înţelesul Legii mediului autorizaţia pentru activitatea nucleară reprezintă actul tehnico-juridic prin care autoritatea competentă de reglementare autorizează pe titularul activităţii să amplaseze. pentru desfăşurarea unei activităţi nucleare. să transporte. după caz. să construiască. să fabrice. să proiecteze.mediu. să exporte. să importe. sau se respinge motivat. să dezafecteze şi să dispună de orice sursă de radiaţii ionizate. să pună în funcţiune. 16/1998) consideră autorizaţia ca fiind documentul emis de autoritatea competentă în domeniul nuclear. 111/1996 completată şi modificată prin Legea nr.

într-un cuantum determinat ţinându-se seama atât de interesul public şi cel al titularului. Documentul se eliberează. în situaţii bine determinate (nerespectarea condiţiilor legale.a. Retragerea autorizaţiei se poate face cu acordarea unei compensaţii sau fără o asemenea măsură. cu respectarea limitelor şi a condiţiilor precizate în aceasta. Autorizaţia sau permisul de exercitare nu îl scuteşte pe titular de nerespectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. Titularul autorizaţiei va utiliza în activităţile autorizate numai personal care este posesor al unui permis de exercitare. de către autoritatea naţională competentă. Dreptul dobândit pe baza autorizaţiei şi a permisului de exercitare nu poate fi transmis fără acordul emitentului. cât 70 . apariţia unor noi situaţii din punct de vedre tehnic sau de altă natură ş. valabil pentru aceste activităţi. nerespectarea prevederilor legale şi reglementărilor specifice ori condiţiilor stabilite în autorizaţie de către sistemul său. Astfel. în baza unei evaluări şi examinării. Autorizaţia se eliberează numai persoanelor juridice. Autorizaţiile se suspendă sau se retrag. de exemplu. în funcţie de atitudinea şi motivele care au determinat dispunerea acesteia. în toate cazurile în care comisia constată. dacă fac dovada respectării prevederilor legale în materie şi poate fi folosită numai în scopul pentru care a fost eliberată.pentru Controlul Activităţilor Nucleare cu respectarea unei produceri de autorizare specifică fiecărui gen de activitate sau sursă. la cererea acestora. neîndeplinirea măsurilor dispuse de organele de control. Totodată. titularul său este îndreptăţit la primirea unei compensaţii din partea autorităţii care a dispus retragerea. numai pentru persoanele fizice care au responsabilităţi în desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare. din proprie iniţiativă sau la sesizarea oricăror persoane fizice sau juridice. în cazul retragerii în mod excepţional a autorizaţiei. în parte sau în întregime. încetarea din viaţă sau pierderea capacităţii juridice a titularului) permisul de exercitare se suspendă sau se retrage de către emitent. de către emitent.

în cazurile determinate. alături de acesta. Directiva CEE din 24 iunie 1982. Acest lucru presupune uneori ca studiile de pericol să fie completate. Retragerea autorizaţiei fără compensaţie intervine în cazuri determinate precum: obţinerea sa prin folosirea de către titular a unor declaraţii false. în documentaţia de autorizare. Prevederile şi concretizarea unor asemenea studii se realizează prin planurile de urgenţă. Cuantumul compensaţiei se stabileşte prin înţelegerea părţilor sau. dispoziţiilor organelor de autorizare şi control sau limitele şi condiţiile prevăzute în autorizaţie. încălcarea de către acesta a prevederilor legale. iar în caz de producere să permită limitarea sau chiar înlăturarea consecinţelor lor.şi motivele care au impus o atare măsură. eventual. în caz de neînţelegere. terţilor. instituie o obligaţie generală în sarcina statelor 71 . astfel încât riscurile aferente activităţii sunt minimum acceptate. populaţiei sau mediului la riscuri peste limitele reglementate. de către instanţa judecătorească. expunerea personalului. Documentul este menit să prefigureze pericolele pe care poate să le prezinte o activitate industrială în caz de accident şi să justifice adoptarea anumitor măsuri de a reduce posibilitatea efectelor acestora. prin studii de siguranţă (utilizate mai ales în materie nucleară). generate de activitatea autorizată. în vederea precizării măsurilor preconizate de industriaş în caz de accident. Directiva Seveso privind riscurile de accidente majore ale unor activităţi industriale. Studiul de pericol constituie o variantă a studiului de impact şi trebuie să figureze. De la regimul general de autorizare pot fi exceptate activităţile şi instalaţiile în care se utilizează cantităţi mici de material radioactiv şi/sau materiale care au un nivel de radioactivitate scăzut.

de asemenea. riscul potenţial”. persoanele care lucrează în acest loc.). ca o activitate premergătoare obţinerii autorizaţiei de mediu. să stabilească un raport de securitate şi să informeze şi echipeze. Orice fabricant trebuie să notifice autorităţilor informaţii precise relative la substanţele periculoase. în cazul riscului ecologic potenţial. Acesta trebuie. Astfel. care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare. Legea mediului face unele referiri la un asemenea studiu. prin Lege. în înţelesul actului normativ. persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi în domeniul nuclear au obligaţia să “evalueze. Acest studiu de evaluare nu este altceva decât o specie a studiului de pericol. Iar. riscul ecologic potenţial reprezintă probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului. cu precădere în domeniul asigurării protecţiei împotriva radiaţiilor ionizate si securităţii resurselor de radiaţii. echipament de securitate etc. instalaţiile ori situaţiile eventuale de accident major (plan de urgenţă. direct sau prin forurile autorizate.pentru a edicta dispoziţii astfel încât industriaşii să ia toate măsurile care se impun pentru a preveni accidentele majore şi pentru a limita consecinţele pentru om şi mediu. 72 .

73 .

TESTE DE AUTOEVALUARE 1. În ce măsură sunteţi de acord cu afirmaţiile de mai jos? De acord sunt de acord • Constituţia României nu se referă direct la dreptul cetăţeanului la un mediu sănătos  • principiul “poluatorul plăteşte” se referă la repararea materială (reparaţio) şi cea morală (satisfacţio)  • principiul “nedescriminării” se pune pe plan naţional  Parţial Nu       74 .

10. pentru daune aduse „patrimoniului comun”? 7. Principiile fundamentale derivate din legislaţiile naţionale pentru protecţia mediului.SPEŢE. Cât de departe poate fi extinsă responsabilitatea unui stat pentru prejudiciile aduse cetăţenilor altui stat? 6. Convenţiile internaţionale în sprijinul limitării riscului dumpingului ecologic. Răspunderea pare evidentă în cazul unor activităţi ilicite. dar în cazul celor licite? 3. altfel spus. există o răspundere pentru orice prejudiciu sau numai pentru cele grave? 4. Există o responsabilitate pentru afectarea globală a spaţiului ce nu aparţine nimănui sau. Se poate vorbi despre “crime internaţionale” în domeniul mediului cu răspundere materială penală? 8. Cât de departe merge răspunderea statului pentru agenţii poluatori de pe teritoriul său şi care aduc prejudicii locuitorilor altui stat? 5. Pe plan internaţional. 75 . STUDII DE CAZ 2. În ce situaţii întocmirea bilanţului de mediu este obligatorie? SUBIECTE PENTRU REFERAT 9.

– Dreptul mediului (2002) – Ed. Politică. U. (1976) . Press. Arad 2. Commoner B.K. (2004) – Management ecologic. Duţu M. Sion I. G. Ştiinţifică şi enciclopedică. I. (1988) – L’home. Duţu M. la nature et le Droit – Ed. Bucureşti 5. Arad 8. Univ. Ardelean A.Ed. C. Christian Bourcois. (2001) – Protected areas of the Wold – Ed. Maior C. Bucureşti 6. (1995) – Dreptul internaţional şi comunitar al mediului – Ed. Economică. Press. Economică.BIBLIOGRAFIE 1.. Edelman B. (2002) – Ecologie juridică – Ed. Bleahu M. 76 . Cambridge U. Maior C. Bucureşti 9. Paris 7. Univ. M. Vasile Goldiş. Vasile Goldiş.Cercul care se închide – Ed. (1990) – Ecologie şi dreptul mediului înconjurător – Ed. Bucureşti 3. Economică. (2002) – Valenţele ecologiei politice – Ed. Bucureşti 4. UICM.

MODULUL III DREPTUL NATURAL ŞI DREPTURILE OMULUI Obiectivele modulului: • cunoaşterea originilor naturale ale moralei şi ale dreptului • însuşirea relaţiei drept natural-lege şi drepturile omului • sublinierea caracterului inter şi trans-disciplinaritatea ecologiei şi ale dreptului • analiza perspectivelor în plan global şi regional european a ştiinţelor vieţii şi drepturilor omului Conţinutul modulului: 1. Cercetări genetice şi problematica eugeniei 4. Homosexualitate şi transsexualitate 6. Conceptul de drept natural şi relaţia cu drepturile omului 2. Jurisdicţia transplanturilor de ţesuturi şi organe umane 77 . Filiaţie şi reproducere medical asistată 5. Ingineria genetică şi drepturile omului 3.

construirea moralei şi dreptului nu se poate face decât prin raportare permanentă la fiinţa umană. Ulterior cei trei mari corifei ai dreptului natural. este criteriul justiţiei. Cu alte cuvinte. multe dintre drepturile conferite oamenilor au fost cunoscute ca drepturi naturale. De aici interdicţia impusă de dreptul natural şi în prezent de bioetică privind traficul de organe. Vico. moartea.1. Dreptul natural trebuie să includă atât corpul uman cât şi sănătatea şi libertatea individului. Pufendorf şi Groţius au sistematizat şi conchis că: – dreptul natural este fundamentul dreptului. utilizarea industrială a embrionilor. Şi în ţara noastră începând chiar cu tratul lui Simion Bărnuţiu. universală şi absolută. ubi homo ibi societas şi deci ubi societas ibi jus. sunt realităţi biologice care nu pot deveni şi realităţi sociale fără intervenţia dreptului. Dreptul trebuie să se ocupe de problemele 78 . – morala naturală nu ne pune la adăpost de rău. două aspecte complementare ale aceleiaşi realităţi absolute şi opozabile. ca atare. erga omnes. – dreptul natural şi dreptul pozitiv sunt. închirierea uterului matern etc. omul devine fundamentul ultim al dreptului. de aceea este nevoie de intervenţia dreptului pentru a face ca fiinţa umană să fie mai presus decât condiţia sa. – lipsa elementelor natural-raţionale din drept poate naşte “monştri” de legi. de la norme impuse la stabilirea de raporturi juridice prin voinţă proprie. deci este criteriul ideal al dreptului pozitiv. cât timp ubi homo ibi jus. – evoluţia dreptului de la statut la contract. expresia recunoaşterii autonomiei persoanei. „Dreptul natural public şi privat” – din 1867 se consideră că naşterea. CONCEPTUL DE DREPT NATURAL ŞI RELAŢIA CU DREPTURILE OMULUI Începând din antichitate.

Capitolul II al Constituţiei României (articolele 22-48) se referă la drepturile şi libertăţile fundamentale. adevărata legislaţie trebuie să se impună ca o concordanţă a faptelor ştiinţifice cu normele şi principiile dreptului. libertatea individuală şi siguranţa persoanei. De aici trebuie să derive drepturile omului la libertate.fundamentale ale naturii şi condiţiei umane ca o modalitate specifică de conservare şi transmitere a valorilor. Sub acest aspect. printre altele. Sub aspect biologic. au o bază genetică în individualitatea şi originalitatea fiecărei fiinţe umane. Este evidentă influenţa documentelor internaţionale adoptate în materie. Astăzi când noile tehnologii au estompat unele din aceste drepturi. Legea trebuie să apere valorile fundamentale ale omului la libertate şi demnitate. afirmarea principiului nepatrimonialităţii şi suveranităţii sale trebuie garantate printr-o legislaţie corespunzătoare. fapt ce obligă protecţia statală şi internaţională în exercitarea lor. INGINERIA GENETICĂ ŞI DREPTURILE OMULUI 79 . Ordinea juridică trebuie să se bazeze pe respectul absolut al drepturilor omului. dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică. dreptul la viaţă intimă. cât timp aceste drepturi ale personalităţii umane sunt absolute (opozabile erga omnes). în legea fundamentală fiind prevăzute. imprescriptibile şi personale (implicând consimţământul). pentru a evita încadrarea lor prin explorări abuzive. mărind riscul conceperii omului ca un obiect şi nu ca un subiect al acestor drepturi. publicizare inadecvată etc. drepturile omului. dreptul la ocrotirea sănătăţii etc. 2. familială şi privată. Drepturile omului sunt deci un ideal pentru umanitate. integritate şi intimitate. circumstanţe aleatorii de viaţă.

sunt doar câteva din modalităţile de acţiune. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei s-a pronunţat deja asupra relaţiei dintre ingineria genetică şi drepturile omului (Recomandarea 934/1982). cercetarea şi utilizarea ADN recombinat trebuie să aibă în vedere şi implicaţiile pentru individ. Se afirmă. criteriile recunoscute până în prezent sunt mai mult de ordin tehnic. devenite deja operative. terapia genetică etc. dar a şi făcut vulnerabili anumiţi indivizi la acţiunea mediilor ostile. că drepturile la viaţă şi la demnitate umană garantate prin 80 . ca şi în ţările în curs de dezvoltare. cea mai mare îngrijorare o trezesc noile tehnici de recombinare artificială a materialului genetic provenind de la organisme vii desemnate sub termenul de “inginerie genetică”. Această diversitate a permis speciei să se adapteze la medii diferite. metodologic. diagnosticul pre şi post natal. Prevenirea mutaţiilor. modificarea naturii (a mediului ecologic). profilaxia prin manipularea genetică a altor specii. nu există două fiinţe identice în ceea ce priveşte patrimoniul genetic. ele nu rezolvă aspectele etice şi de aceea neliniştea publicului larg este de înţeles. Atunci s-au fundamentat criterii etice şi s-a subliniat că totdeauna. cu excepţia gemenilor homozigoţi. California 1975). ansamblul bolilor genetice reprezintă o proporţie importantă a factorilor patologici care alterează calitatea vieţii pentru că 3-5% din populaţie este atinsă. Pentru opinia publică. În toate aceste cazuri. fiinţele umane sunt de o extraordinară diversitate.Din punct de vedere genetic. Încorporarea unei componente genetice în politica sanitară devine astfel un obiectiv valabil care poate avea o influenţă deosebită asupra colectivităţii şi a căror implicaţii etice şi juridice nu trebuie minimalizate. La întâlnirea istorică de la Asilomar (Pacific Grove. de securitate ştiinţifică. pe de o parte. dincolo de beneficiile pentru societate. În ţările dezvoltate. pentru prima oară în faţa presei. oamenii de ştiinţă au abordat acest subiect din punctul de vedere al consecinţelor etice ale progresului genetic.

nici măcar accidental. încât să nu fie posibilă. iar pe de altă parte că recunoaşterea expresă a acestui drept nu trebuie să se opună aplicării terapeutice a ingineriei genetice. Declaraţia reafirmă. înainte ca ele să fie efectiv operative şi ele trebuie să facă obiectul revizuirii practice. plină de promisiuni pentru prevenirea şi eliminarea anumitor maladii genetice. Alături de invitaţia adresată statelor membre de a elabora legislaţii în domeniu cu respectarea criteriilor etice stabilite. indiferent de caracterele sale genetice. respectarea drepturilor omului (individului) prevalând asupra nevoilor de cercetare. Declaraţia Universală asupra genomului uman îl defineşte ca un patrimoniu al umanităţii prin Declaraţia UNESCO din 1997 la care au participat 186 de state. deşi 81 . terapia genică nu poate fi aplicată decât cu liberul consimţământ şi deplină cunoştinţă de cauză (corect informat) a celui interesat. acest acord trebuie să cuprindă şi măsurile în domeniul ingineriei genetice. obligativitatea de a apăra demnitatea individului. a introdus obligativitatea comunităţii internaţionale de a-l proteja. legitime. libertatea de cercetare. În aceste condiţii.articolele 2 şi 3 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului implică dreptul ca moştenirea caracteristicilor genetice să nu fie supusă nici unei manipulări. influenţarea (directă sau indirectă) a fiinţei umane. De aceea. se recomandă Comitetului Miniştrilor să elaboreze un Acord European asupra a ceea ce constituie o aplicaţie legitimă a ingineriei genetice asupra fiinţei umane (incluzând şi generaţiile viitoare). nu sunt permise. în acest sens. Declaraţia aceasta a fixat limitele intervenţiilor pe patrimoniul genetic al unei persoane. Limitele aplicării terapeutice. Astfel. şi respingerea oricărui determinism genetic. cercetările pe genomul uman sunt admise numai dacă aduc un beneficiu direct pentru sănătatea individului. având ca idee principală protecţia drepturilor omului. cum ar fi clonarea. şi a tehnicilor de inginerie genetică trebuie stabilite de comisii specializate independente. Mai mult. că practicile contrare demnităţii umane.

naşterea de băieţi şi avortarea embrionilor feminini. sub aspect bioetic. Încă din 1973. Nietzsche sau Hegel. această declaraţie de principii etice putând fi baza unui tratat de principii juridice imperative în domeniu. justificarea acestor legi s-a făcut şi din considerentele ştiinţifice ale lui Broca. Istoria eugeniei relevă abuzurile de a favoriza recombinarea genelor bune şi a le stopa pe cele patologice. CERCETĂRI GENETICE ŞI PROBLEMATICA EUGENIEI Rezultatele cercetărilor genetice actuale au readus în discuţie. Comitetul internaţional de bioetică UNESCO va contribui la difuzarea acestor principii. În cazul nazismului. care are datoria de a favoriza aplicarea acestei declaraţii. a legii din 1933 de sterilizare a celor cu anomalii ereditare. prin diagnostic prenatal. Darwin. se va face doar pentru ameliorarea sănătăţii individului şi. a umanităţii. implicit. Lorenz. dreptul 82 . Fisher. Galton. 3. Hirtl sau Lapoge sau ale unor sociologi sau filosofi ca Wilson. joncţiunea dintre domeniul ştiinţific şi cel politic a condus la atrocităţile comise în numele ameliorării. problemele eugeniei. Implicaţiile cercetărilor asupra genomului uman interesează societatea umană. Eugenia a generat astfel abuzurile rasiste cunoscute şi riscurile sale actuale de a încuraja. Declaraţia Drepturilor Omului releva că oamenii se nasc şi devin egali în faţa legii. Prin urmare. Gobineau. Rasismul a fost precursorul eugeniei naziste ce a exterminat 70.exprimă libertatea gândirii. În acelaşi sens.000 de bolnavi psihici prin macabra lege a eutanasiei. a Legii din 1937 de sterilizare a bastarzilor sau din 1939 de condamnare la moarte a căsătoriilor interetnice. tratare şi prevenire a maladiilor genetice şi va favoriza difuziunea cunoştinţelor drept element al culturii general-umanitare. Din păcate. Un comitet pluridisciplinar statal de etică va încuraja cercetarea de identificare.

religioase a unor populaţii civile. social şi deci neimplicând vreo ierarhie. se analizează prejudiciile rasiale aduse omenirii şi reiterează faptul că inegalităţile dintre grupurile umane sunt de ordin politic. alături de ştiinţă. la dispoziţia exclusivă a persoanei şi cuplului. Se accentuează realitatea faptului că originile rasismului au fost politice şi istorice şi că dreptul devine elementul esenţial în asigurarea egalităţii native dintre oameni. se afirma în plus că oamenii se deosebesc doar după caracteristici culturale. un instrument eficace de luptă contra rasismului. În 1967. iar la Moscova. în 1964. din 1952. aşa cum ar fi Declaraţia de la Paris. definit de Convenţia pentru prevenirea crimei de genocid (Adunarea Generală ONU. sfatul genetic nondirectiv. cea mai fiabilă metodă eugenică medicală se impune a fi educaţia medicală preventivă a populaţiei. Eugenia rămâne o indicaţie medicală etică. sept. la Paris. şi deci neabuziv. deoarece aparţin aceleiaşi specii şi au aceleaşi origini. recursul voluntar la astfel de metode. că posibilităţile mintale ale oamenilor sunt aceleaşi. Într-o altă Declaraţie de la Paris. 1948) ca o crimă contra umanităţii efectuată prin exterminare. că grupele umane au un caracter dinamic şi nu static. şi anume că natura oamenilor este identică şi ceea ce-i deosebeşte sunt doar obiceiurile. confirmând astfel ceea ce însuşi Confucius spunea. În aceste condiţii. se accentua faptul că diferenţele dintre oameni şi civilizaţii sunt de natură culturală şi nu biologică.la diferenţă individuală şi comunitară devine un factor de progres social. Orice eugenie negativă cu spectru populaţional frizează genocidul. accesului ilegal la instruire etc. cu condiţia că aceste diferenţe să nu fie datorate unor condiţii sociale diferite. un sfat genetic. 83 . din 1950. Realitatea faptului că specia umană are un fond genetic comun (o comunitate de gene) s-a materializat într-o multitudine de declaraţii privind rasele şi rasismul. ce afirmă că diferenţele dintre grupurile umane se datorează factorilor de mediu. persecuţii rasiale.

alta gestaţională şi alta de îngrijire) şi trei taţi (unul genetic. dar aceasta nu poate servi ca pretext pentru discriminări rasiale.Cele 10 articole ale Declaraţiei asupra rasei şi prejudiciilor rasiale de la Paris. bazate pe Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. din 1970. – persoana feminină să aibă până la 40 de ani. dat de regulă în faţa unei comisii formate dintr-un medic. care nu mai rezidă în actul de naştere. Faptul că un copil poate avea 3 mame (un genetică. de luptă contra descriminărilor din domeniul învăţământului şi de imprescriptibilitate a unor crime rasiale proclamă apartenenţa tuturor fiinţelor umane la aceeaşi specie. dar ea s-a impus ca un fapt sociojuridic. 4. provenienţa lor din aceeaşi matrice genetică. pe Carta Naţiunilor Unite şi pe Convenţiile internaţionale ale ONU privind eliminarea formelor de descriminare rasială. În ce priveşte reglementările actuale condiţiile general impuse sunt: – consideraţiile umane justifică actul şi nu cele de profit. Un donator căsătorit nu va dona spermă fără consimţământul soţiei. care poate fi în prealabil cu precizie cunoscută. să fie căsătorită şi informată despre riscurile tehnologice. Ca “invazie neconstituţională” în intimitatea cuplului. RMA a fost considerată o violare a naturii. un psiholog şi un avocat. – donatorul se va supune aceloraşi condiţii de mai sus şi va rămâne necunoscut. – consimţământul informat şi expres să fie al ambilor soţi. şi a paternităţii. toţi indivizii având dreptul de a fi diferiţi. FILIAŢIE ŞI REPRODUCERE MEDICAL ASISTATĂ Reproducerea medical asistată (RMA sau conceperea asistată) are ca principiu general nevoia ca donarea de gameţi sau închirierea de organe să nu intre în conflict cu interesele cuplului şi ale copilului. de reprimare a genocidului. altul social şi altul de creştere) a creat necesitatea redefinirii maternităţii. 84 .

mama de împrumut poate refuza restituirea copilului. se pune problema dacă soţia poate invoca dreptul de proprietate asupra embrionilor şi cum va primi copilul viitor vestea că a fost conceput de un bărbat ce nu a existat şi nu există?! De aceea rezoluţiile interzic mamelor a afla numele donatorului. după naştere. acceptă fecundarea artificială doar la cupluri stabile. donatorul va fi sănătos (teste ale spermei pentru SIDA). naşterea nu mai dovedeşte maternitatea şi pentru evitarea unor probleme juridice (ca. şi interzic fecundarea lesbienelor. care. numai Suedia permiţând comunicarea acestui nume copilului când va avea vârsta de 18 ani. – donarea se va face pentru maxim 4 copii şi. – dreptul copilului de a fi informat asupra identităţii sale genetice. – reproducerea medical asistată se face numai ca act terapeutic. va ceda copilul părinţilor ce-l vor înfia. virginelor şi femeilor singure. – donarea va fi anonimă. În acest mod. inevitabil. ca şi fecundarea post-mortem (cu sperma soţului decedat sau embrionii rezultaţi dintr-o fecundare). când. Astăzi este posibilă şi donarea de ovocite sau încheierea unui contract cu o mamă de împrumut. În lipsa unui contract. benevolă şi nepecuniară. În domeniul procreaţiei asistate medical. atât faţă de cuplu. rezoluţiile.– se vor discuta în prealabil implicaţiile psihologice ale acestor tehnologii. evident. femeia neavând dreptul de a alege donatorul. dacă donatorul a acceptat şi deşi copilul nu are nici un drept succesoral. donatorul devine cunoscut. – confidenţialitatea este absolută. de exemplu. deci cu indicaţie medicală pentru infertilitate (după un an de coabitare) de diferite etiologii şi în condiţiile epuizării altor terapii ale infertilităţii. cât şi faţă de viitorul copil. când mama de împrumut nu ar respecta clauzele contractuale şi ar consuma alcool sau droguri) se recomandă ca mamele de substituţie să fie rude cât 85 . În acest sens. în general. – este necesar a se preciza statutul viitorului copil înainte de aplicarea metodei de reproducere asistată medical.

deşi nu este un fenomen nou. cu majoritatea heterosexuală. HOMOSEXUALITATEA ŞI TRANSSEXUALISMUL Homosexualitatea ca “inversare a instinctului sexual” (Ganier & Delamare Dictionnaire). este foarte controversată. tinerii ce vor să se căsătorească trebuie să obţină un aviz genetic ce atestă că au voie a avea un copil. desfăşurată. să se poată exterioriza ca fiind diferită faţă de ceilalţi. Calificările au oscilat între boală şi comportament deviant. în 1897). A fost condamnată vehement în scrierile religioase. în funcţie de epocă. care clamau libertatea şi egalitatea în drepturi a lor. Istora omenirii a consemnat reacţii diverse cu privire la homosexualitate. Reproducerea medical asistată este deci un drept fundamental cât timp se asigură copilului o viaţă decentă. 5. de cultura popoarelor. moravuri. iar în caz de risc pentru descendenţă. astfel încât aceasta să-şi poată manifesta personalitatea. după cum nu s-a convenit asupra unei definiţii a minorităţilor. pentru ca apoi lumea să manifeste toleranţă. în paralel cu mişcarea feministă. Mai mult. în general. nu vor avea voie să facă copii. Homosexualitatea era respinsă de vechii egipteni şi evrei. Anii ’60 au reprezentat perioada de vârf al acestei lupte. au fost prevăzute sancţiuni aspre – culminând cu pedeapsa capitală – în Evul Mediu. deşi se vor căsători. S-a arătat prin aceasta că se urmăreşte respectul dreptului la identitate al persoanei. dacă părinţii sunt deficienţi. în China.mai apropiate cu viitoarea mamă ce a donat ovulul. ca minoritate. Acest drept se intersectează 86 . sfârşind prin a fi acceptată ideea existenţei homosexualităţii ca minoritate sexuală. Nu există o definiţie a homosexualităţii. De aceea. dar era practicată şi acceptată la Roma şi în Grecia. practic. Nu au întârziat să apară mişcările homosexualilor (iniţial în Germania. nu se vor putea căsători.

16 în Elveţia.totodată cu dreptul la respectul vieţii private. dar şi cu libertatea de exprimare. Problemele pe care le ridică transsexualismul sunt numeroase şi extrem de complicate. În Declaraţia Consiliului Europei nr. însă cele mai multe stabilesc reguli precise referitoare în principal la vârsta începând cu care asemenea relaţii sunt permise (15 ani în Suedia. evenimentele cele mai importante ale vieţii (naşterea – cu înscrierea sexului –. 227/1993 privind “drepturile homosexualilor în noile democraţii” se precizează în mod expres că una dintre condiţiile pe care aspiranţii la calitatea de membri ai Consiliului Europei trebuie să le îndeplinească este respectarea drepturilor minorităţilor şi. Transsexualismul este definit de medicina legală. Prin urmare. Această persoană încearcă. În România. dar psihic are sentimentul de apartenenţă la celălalt. Persoana transsexualului. Cipru). printr-o intervenţie chirurgicală. Legile penale adoptate stabileau pedepse severe. cu ajutorul căruia se identifică în societate. “restabilirea drepturilor homosexualilor”. sodomia era pedepsită cu moartea pe vremea lui Vasile Lupu. legislaţii care interzic relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex (Irlanda. Există. în special. căsătoria. În primul rând. 87 . capacitatea şi relaţiile de familie. desigur. Înregistrarea actelor de stare civilă se face în conformitate cu caracteristicile individului la naştere.). în viziunea Curţii Europene a Drepturilor Omului (decizia din 17 octombrie 1986) este aceea care fizic aparţine unui sex. Astăzi. moartea) sunt consemnate în actele de stare civilă. ca ţară membră a Uniunii Europene. să-şi adapteze caracterele fizice manifestărilor psihice. România are o nouă opţiune. statut ce cuprinde starea. orice individ dobândeşte de la naştere un anumit statut personal. 18 în Franţa etc.

ficatul. decât prin declararea morţii aceleiaşi persoane (!) de sex diferit? În fine. 6. şcolare. calităţii organelor susceptibile de a fi transplantate. În câteva decenii (în special în ultimii 30 de ani) transplanturile s-au făcut cu organe din ce în ce mai importante: rinichiul. Înainte de a aborda mai detaliat aspectele etice ale problemei menţionăm câteva documente cu caracter deontologic. – sunt atât de apropiate? Cum se poate naşte o persoană. inima.O a doua problemă priveşte faptul că o asemenea intervenţie chirurgicală nu se poate face în afara instituţiilor sanitare şi a acţiunii unui medic specializat. este suficient consimţământul persoanei direct interesate. sociale etc. Este recomandat anonimatul. totuşi se întrevede posibilitatea tehnică. orice persoană care arată ca având un anumit sex trebuie acceptată ca atare. cu o nouă identitate. la întrebarea privind încheierea căsătoriei de către transsexuali. care privesc transplanturile. de vreme ce procrearea nu este o condiţie esenţială a căsătoriei. problemele etice au devenit mai complexe. JURISDICŢIA TRANSPLANTURILOR DE ŢESUTURI ŞI ORGANE UMANE Intervenţia ştiinţei medicale şi a tehnicilor chirurgicale în domeniul transplanturilor reprezintă unul din elementele de progres continuu şi rapid. Comisia Europeană a Drepturilor Omului a decis că articolul 12 al Convenţiei Europene vizează căsătoria tradiţională între persoane de sex opus şi. chiar dacă acum nu s-a ajuns la efectuarea de transplanturi de trunchi/cap asupra omului. Fac referiri la 88 . Pe măsura progresului tehnicilor. cât timp cercurile identitare – familiale. Care sunt regulile profesiei medicale care permit asemenea operaţie şi care vor fi orientările rămâne de văzut. numărului restrâns de donatori. sporirii cererilor. pancreasul şi.

6. pacientul să aibă un echilibru psihic corespunzător. Chiar a XXXIX-a Adunare a Asociaţiei Medicale Mondiale (AMM) a aprobat. la o primă aproximare. ELEMENTE DIN LEGISLAŢIA ROMÂNEASCĂ PRIVIND TRANSPLANTURILE DE ŢESUTURI ŞI ORGANE Stabilirea necesităţii şi oportunităţii înlocuirii unui organ. să-şi dea consimţământul pentru efectuarea transplantului iar acest consimţământ să fie liber. organul care urmează să fie înlocuit să prezinte tulburări grave şi ireversibile. Încercând o sinteză a ceea ce literatura de specialitate a evidenţiat drept condiţii minime pentru ca cineva să fie apt de a primi o grefă.transplanturi articolele 13.1. aprobate de Conferinţa Internaţională a Ordinelor Medicilor din Comunitatea Economică Europeană (CEE). şi culminează cu actul chirurgical al transplantului. familia bolnavului să colaboreze pentru realizarea unei ambianţe propice efectuării transplantului. ambianţa socială să fie stimulativă pentru efectuarea transplantului. ţesutul sau organul să fie cedat. o Declaraţie asupra transplanturilor de organe. acestea ar putea fi considerate următoarele: în contextul eşecului altor terapii. lipsa unor boli de sistem. 6 ianuarie 1987. intervenţia să aibă şanse evidente de succes. în octombrie 1987. mai ales în cazul prelevărilor de inimă. nu negociat. să mai adăugăm că intervenţia trebuie să fie 89 . De regulă. când donatorul a decedat. pacientul să nu aibă alte organe sau aparate tarate. poate. 14 şi 15 ale Principiilor de Etică medicală europeană. atenţia este cu deosebire concentrată asupra donatorului. S-ar cuveni. Transplantarea de ţesuturi şi organe umane precizează expresis verbis că operaţia se poate efectua numai dacă este singura în măsură să asigure salvarea sănătăţii sau integritatea corporală a primitorului. actul terapeutic să răspundă solidarităţii umane. momentul morţii să fie indubitabil şi strict verificat ştiinţific. actul intervenţiei să urmărească un scop ştiinţific.

dat în prezenţa medicului-şef al secţiei în care este internat şi a doi martori. sub forma unei declaraţii.realizată de către persoane competente şi autorizate. în unităţi medicale anume desemnate în acest scop şi folosindu-se metode şi mijloace adecvate. complexitatea medicală şi juridică este mai ridicată atunci când avem în vedere situaţia donatorului şi procesul însuşi de prelevare. Unele probleme sunt comune. Fără a minimaliza şi cu atât mai grav. Pentru minori. fără a ignora spectrul incidenţelor medicale şi etico-juridice polarizate în jurul beneficiarului de transplant. în 90 . dacă donatorii şi-au dat consimţământul în timpul vieţii sau. Asupra unora dintre acestea vor stărui în mod deosebit. Selecţionarea donatorilor şi prelevarea de ţesuturi şi organe. copil. după caz. deci nu vom reveni asupra lor. În cazul în care primitorul este în imposibilitatea de a-şi da consimţământul. de la persoane în viaţă. cum s-a putut observa. părinte. consimţământul poate fi dat de părinţi sau tutore. O condiţie esenţială şi indispensabilă pentru efectuarea transplanturilor de ţesut şi organe umane este obţinerea consimţământului scris. Altele sunt însă exclusive donatorilor şi actului prelevării. cu cele ale beneficiarului de transplant. în următoarea ordine: soţ. De asemenea prelevarea se poate face de la decedaţi. frate sau soră. Pentru persoane puse sub interdicţie. dacă nu există un pericol pentru viaţa donatorului şi dacă donatorul şi-a dat consimţământul scris sub forma unei declaraţii. consimţământul se poate da de părinţi sau ceilalţi ocrotitori legali ai acestora. Prelevarea de ţesuturi şi organelor în vederea transplantării se poate face. potrivit legii. Consimţământul poate fi dat numai după ce echipa medicală a informat primitorul sau celelalte persoane îndreptăţite să suplinească lipsa de consimţământ a primitorului asupra eventualelor riscuri de ordin medical. aceasta poate fi dat în scris de către unul din membrii familiei. al primitorului.

dacă. fireşte. Deşi. în timpul vieţii. nu mai este necesar consimţământul familiei. trebuie să facă parte din unităţi funcţionale distincte. părinte. frate sau soră). Medicii care constată moartea cerebrală.lipsa acestuia. dorinţa de a dona un organ. au ca atribut definitoriu irevocabilitatea. 91 . decedată. flască. pe de altă parte. şi cei care efectuează prelevarea sau transplantul. dacă există consimţământul unuia dintre membrii de familie. de regulă actele de titlu gratuit. areactivă. precizaţi de lege şi în ordinea acestei precizări. – starea de comă profundă. – absenţa reflexelor de trunchi cerebral (în mod special absenţa reflexelor fotomotor şi cornean). a exprimat în scris. va avea eficacitate ultima dintre acestea. Prelevarea se face în acest caz cu consimţământul membrilor majori ai familiei (soţ. cum esenţialmente sunt şi cele prin care se consimte la prelevare. revenirea nu a devenit imposibilă. copil. pe de o parte. – absenţa ventilaţiei spontane. a transplanturilor. donatorul are posibilitatea de a reveni oricând asupra consimţământului dat. Dacă persoana posesoare a cărţii de donator. În prezenţa mai multor manifestări de voinţă succesivă şi poate chiar contradictorii. criteriile de diagnostic pentru confirmarea morţii cerebrale sunt: – examen clinic. Conform legii. Noua lege din România. Mai trebuie menţionat că peste tot în lume noţiunea de moarte biologică este integrată oficial celei de moarte cerebrală. prevede obligativitatea confirmării medicale a momentului morţii cerebrale. odată declanşat ori odată săvârşit procesul prelevării. Diagnosticul de moarte cerebrală va fi stabilit de anestezişti reanimatori diferiţi sau de un anestezist reanimator şi un neurolog sau un neurochirurg prin două examinări la un interval de 6 ore.

dar şi cu o înaltă performanţă. (nu este afectat de vicii de consimţământ). În jurul acestei condiţii se polarizează unanimitatea punctelor de vedere cuprinse în legislaţiile statelor ce au recurs la reglementări cu un asemenea obiect. se interzice divulgarea oricărei informaţii care ar permite primitorului identificarea celui care a donat un ţesut sau organ. pentru că atât prelevarea cât şi transplantarea trebuie să fie săvârşite după efectuarea unor pertinente investigaţii clinice şi de laborator. donatorului nu i se cauzează un rău mai mare decât cel pentru înlăturarea căruia sar face transplantul. în condiţiile unor dotări materiale adecvate şi de către un personal medical nu numai cu o pregătire specializată. Prelevarea de ţesuturi şi organe de la persoane în viaţă nu se poate face decât dacă: organul prelevat nu este unic sau vital pentru donator. 92 . pot fi angajate juridic. actul operator a fost precedat de minuţioase şi complecte investigaţii clinice şi de laborator pentru determinarea necesităţii şi oportunităţii. prelevarea se realizează în unităţi medicale şi de către persoane specializate şi autorizate. Unităţile spitaliceşti nominalizate ca având dreptul şi obligaţia de a facilita şi asigura prelevarea şi transplantarea de ţesuturi şi organe. consimţământul donatorului este valabil. dacă rezultă cu evidenţă că aceasta se face în scop exclusiv terapeutic pentru salvarea sănătăţii sau integrităţii corporale a primitorului.Conform noii legi din România. precum şi mai ales a tipului de compatibilitate. demonstrată şi demonstrabilă. Prelevarea şi transplantarea de ţesuturi şi organe umane se face numai de către medici şi numai în spitalele stabilite de Ministerul Sănătăţii. sub titlul unei răspunderi proprii ori al unei răspunderi pentru fapta altuia. Lesne de înţeles. nu există pentru donator interese speciale – altele decât cele umanitare care l-ar determina să accepte prelevarea: prelevarea nu implică un act de nedemnitate umană.

pentru îngreunarea sau chiar împiedicarea utilizării mijloacelor afectate. s-au făcut vinovate de consecinţele neaşteptate şi nedorite ale intervenţiilor chirurgicale. în alte scopuri decât cele terapeutice etc. ele ar răspunde pentru acceptarea efectuării prelevării şi transplantării fără să fi avut asigurate condiţiile tehnice corespunzătoare. pentru permisiunea de a face asemenea intervenţii acordată unor persoane neautorizate sau pentru efectuarea lor în afara condiţiilor legii. (De exemplu. într-un fel sau altul.). 93 .dacă.

Enumeraţi aceste prevederi legale. Legislaţia actuală a ţării noastre precizează în ce condiţii este permisă efectuarea transplantului de ţesuturi şi organe. 94 . mama adoptivă îşi poate revendica maternitatea faţă de copilul căruia i-a dat naştere? 5. STUDII DE CAZ 2. cum este interpretat respectivul act juridic de către legislaţia actuală? 4.TESTE DE AUTOEVALUARE 1. Ce relaţie juridică comportă cele două noţiuni? 3. Termenul de eufemie introdus prin simetrie cu cel de eugenie desemnează măsuri chemate să asigure perfecţionarea şi obţinerea fenotipului (bunăstarea mecanismelor vieţii). În cazul perfectării unui act juridic între mama donatoare a ovulului şi cea care a asigurat maternitatea copilului. În ce măsură sunteţi de acord cu afirmaţiile de mai jos? De acord Parţial • dreptul natural se referă strict la integritatea corpului uman • dreptul natural şi dreptul pozitiv sunt complementare • drepturile personalităţii umane implică consimţământul       Nu sunt de acord    SPEŢE. Având în vedere adagiul “mater in iure semper certa est”.

M. b) Recomandarea 479/1976 şi Rezoluţia 613/1976 a Parlamentului Europei. c) Constituţia României. Subiect pentru referat: 10. În cazul transplanturilor de ţesuturi şi organe se încheie contracte speciale de tipul convenţiilor diferite de cele de drept comun. Care sunt limitele juridice ale aplicării terapiilor genetice? 9. Viciul de consimţământ poate constitui o cauză de nulitate a actului juridic de transplant? 8. d) Declaraţia A.6. Reglementări actuale privind reproducerea medical asistată. 1987. 95 . – Sydney. Care sunt elementele distinctive ale acestor contracte speciale? 7. Limitele intervenţiilor pe patrimoniul genetic al unei persoane sunt stipulate în: a) Declaraţia UNESCO 1997 şi Recomandarea 934/1982 a Consiliului Europei.M.

Ştiinţifică şi Enciclopedică.. Săhleanu V. Dubinim A. (2002) – Ecologie umană – Ed. Trebici V. SportTurism. Vasile Goldiş University Press. Bucureşti 8. Iaşi 7. (1989) – Geneza individualităţii – Ed. Deleanu I.. (1996) – Medicină legală – Ed. Stugren B. Bucureşti 3. Bucureşti 4. Scripcaru Gh. *** Textes du Conseil de l’Europe.BIBLIOGRAFIE 1. Arad 5. Maior C. Cugetarea. Puia I. Politică. Humanitas. Soran V. Cluj-Napoca 2. Bucureşti 6. (1982) – Rasele şi genetica contemporană – Ed.. Strasbourg. Dacia.. 2000 96 . (1991) – Genocid şi demografie – Ed. (1976) – Mică enciclopedie de biologie şi medicină – Ed. Maximilian C. (1987) – Biologie şi drept – Ed. Ardelean A.

Psihiatrie şi management bioetic 4. Bioetica. eutanasia şi demnitatea morţii 97 . Dreptul comunitar şi bioetica 3.MODULUL IV BIOETICA. antropologia şi caracterul interdisciplinar al bioeticii 2. PUNTE ÎNTRE ŞTIINŢĂ ŞI DREPT Obiectivele modulului: • cunoaşterea originii şi definirea bioeticii • aprofundarea antropologiei şi al caracterului interdisciplinar al bioeticii • însuşirea bazelor bioetice ale practicii juridice • studiul bazelor bioetice ale practicii şi expertizei psihiatrico-legale • însuşirea relaţiei ştiinţă-bioetică-justiţie în revoluţia antropologică CONŢINUTUL MODULULUI 1. Definirea.

apare în Statele Unite. Din cele afirmate rezultă că noua disciplină nu poate fi concepută ca o simplă confruntare între diferite opinii şi poziţii 98 . După circa 30 de ani de la apariţia în literatură a termenului de “bioetică” datorată oncologului Van Rensselaer Potter este util să reparcurgem drumul mişcării de idei cu acest nume. DEFINIREA. Introducând termenul. bioetica a devenit o ştiinţă în sine. şi etica pentru a reprezenta cunoaşterea sistemului valorilor umane”. de noile tehnologii de intervenţie asupra materialului genetic. cu subdomenii şi modalităţi de abordare proprii. el a subliniat că bioetica trebuie să constituie “o nouă disciplină care să combine cunoaşterea biologică cu cea a sistemului valorilor umane”. etica vieţii a fost şi continuă să fie în mod constant în centrul atenţiei publice. din domeniu al eticii aplicate. la cele ecleziale. şi nu numai prin Potter. la precizări juridice şi de la documente politice.1. Toţi recunosc faptul că bioetica. ştiinţa sistemelor fiinţelor. Există de acum anumite contururi istorico-filozofice ale acestei dezvoltări. prin discursul bioetic sunt legitimate sau cel puţin puse în dezbatere publică mai toate descoperirile legate de genomul uman. Nu întâmplător. În concepţia potteriană. bioetica porneşte de la o situaţie alarmantă şi de la o preocupare critică privind progresul ştiinţei şi al societăţii. care i-a dat numele şi i-a conferit o anumită semnificaţie. în sensul propriu al cuvântului. de perspectivele terapeutice etc. “Am ales – scria el – rădăcina bio – pentru a reprezenta cunoaşterea biologică. referitor la conţinutul propriu-zis. Întâi de toate. care a avut un succes rapid şi substanţial. ANTROPOLOGIA ŞI CARACTERUL INTERDISCIPLINAR AL BIOETICII În ultimele decenii ale secolului XX. De la analize ştiinţifice din zona medicală. la intersecţia dintre mai multe competenţe.

a bolii şi a morţii. a durerii. punctul 2 – se referă la faptul că Uniunea respectă drepturile omului. ea are datoria de a sugera valori de referinţă şi opţiuni operative. 2. individsocietate şi individ-natură să-şi găsească încadrarea şi valorificarea etică. nici cele originare – pentru înfiinţarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului – CECA. prin Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951. Un singur articol din Tratatul de la Maastricht – art. De la început trebuie precizat faptul că nici unul dintre tratatele comunitare. au totuşi un statut propriu şi independent de celelalte. elaborate de instituţii comunitare. în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Maastricht – 1992). În mod evident este vorba despre rolul ştiinţelor biomedicale şi al ştiinţelor ambientale (ecologia). menţinând între ele relaţii foarte strânse.etice existente. ca şi raportul libertate-responsabilitate. care urmăresc instituirea şi funcţionarea optimă a Comunităţilor Europene (astăzi Uniunea Europeană. F. a iubirii conjugale şi a procreaţiei. aşa cum sunt ele garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului semnată la Rosa la 4 99 . În căutarea unor răspunsuri adecvate se subînţelege necesitatea unei apropieri interdisciplinare faţă de problemă. care este una din trăsăturile proprii ale bioeticii. DREPTUL COMUNITAR ŞI BIOETICA Dreptul comunitar european reprezintă ansamblul normelor juridice cuprinse în tratate. sau cele două tratate de la Roma din 25 martie 1957 pentru înfiinţarea Comunităţii Economice Europene(CEE) şi Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) şi nici cele modificatoare nu conţin dispoziţii privitoare la drepturile omului. în cadrul căreia valoarea vieţii fizice corporale. dar nu toţi sunt conştienţi că în acest sector de studiu nu se poate face abstracţie de antropologia filozofică de referinţă. Fiecare dintre aceste discipline.

PSIHIATRIE ŞI MANAGEMENT BIOETIC În contextul cvadruplei disponibilităţi a medicului. Curtea de Justiţie este. prin efortul bioeticii de a găsi căile de permeabilizare ale medicinei la uman. actul medical îşi poate recăpăta caracterul său peren de act personalizat. În ceea ce priveşte bioetica. dar şi de natură afectivă.noiembrie 1950 şi cum rezultă din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre. Se pot aminti aici doar câteva dintre recomandările emise în acest domeniu. rezoluţia nr. şi anume în primul rând de natură profesională (pentru medic competenţa fiind prima formă de onestitate). o va lumina mai bine. a cărei principală atribuţie este aceea de a garanta că interpretarea şi aplicarea Tratatelor comunitare este respectată. la Recomandarea nr. iar bioetica poate deveni un ghid de conştiinţă şi chiar o sursă de drept. în Cadrul Uniunii Europene. Într-adevăr. etică şi temporală. 100 . Recomandarea nr. Recomandarea nr. Respectarea acestor drepturi formează o parte integrantă a principiilor protejate de Curtea de Justiţie europeană. ca şi Parlamentul European. 3. Cu alte cuvinte. referitoare la situaţia bolnavilor mintali. bioetica. Pronunţându-se asupra dreptului la viaţa privată (prevăzut de art. 1160/1991. privind adoptarea unei convenţii de bioetică etc. o instituţie comunitară. Consiliul. ca principii generale ale dreptului comunitar. chiar dacă nu va schimba lumea medicală şi umană. 613 din 1976 privitoare la drepturile bolnavilor şi muribunzilor. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului). Comisia şi Curtea de Conturi. 479/1986. 818 din 1977. protecţia drepturilor omului constituie unul dintre principiile generale ale dreptului. Curtea de Justiţie a statuat într-o decizie că acesta presupune dreptul persoanei de a păstra discreţia asupra stării sale de sănătate. Parlamentul European este instituţia abilitată să adopte acte comunitare. enumerate ca izvoare ale dreptului comunitar.

În aceste condiţii de internare. Legislaţia românească reglementează asistenţa bolnavilor psihici periculoşi. Cele două Rezoluţii ale Consiliului şi Parlamentului Europei (nr. Necesitatea plasamentului involuntar va fi reexaminată periodic şi bolnavul păstrează. integritatea corporală a lor şi a altora. sociale sau politice nu trebuie considerate şi asimilate bolilor mintale. Chiar şi în cazul internării involuntare. Organismele de stat naţionale au obligaţia de a dezvolta servicii de asistenţă deschise şi de readaptare profesională pentru aceşti bolnavi. 818 din 1977 şi nr. Decizia o va lua un organ judiciar. bolnavul păstrează dreptul de a se adresa Justiţiei. ca şi consecinţele sale civice şi penale. Se interzic orice internări clinice fără scop terapeutic. În orice condiţii de internare. considerând periculoşi bolnavii care. dificultăţile de adaptare la valorile morale. bolnavul trebuie tratat în aceleaşi condiţii deontologice şi ştiinţifice. eventual apelând la organismele de bioetică existente în toată lumea.În multe situaţii. în acest interval. de a avea un avocat. progresul tehnic aduce aspecte medicale şi etice inedite. plasarea unui bolnav într-un spital de psihiatrie nerestrângând aceste drepturi. pun în pericol viţa. Anomaliile de comportament privind morala şi legea. dosarul medical este secret şi demnitatea bolnavului trebuie respectată. sănătatea. prin manifestările lor. 83 din 1983) includ prevederi ce trebuie să stea la baza legislaţiei noastre. 101 . Experţii vor trebui să definească criteriile alienării şi periculozităţii psihice. importante valori materiale sau tulbură în mod repetat şi grav condiţiile de viaţă în familie şi societate. Plasarea involuntară în spital nu se poate face decât dacă bolnavul are tulburări mintale şi reprezintă un grav pericol pentru el şi pentru alţii. dreptul de comunicare cu organele sanitare sau cu familia. motiv pentru care conştiinţa va găsi soluţii proprii. Încetarea plasamentului o decide medicul sau justiţia.

Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii răspund şi controlează respectarea prevederilor decretului. Acesta se va adresa apoi comisiei din spitalul de psihiatrie. formată din trei psihiatri. şi toate datele. sunt trimise la medicul psihiatru din policlinică. cu participarea obligatorie a procurorului. Încălcarea dispoziţiilor legii atrage răspunderea disciplinară civilă sau penală. Toate hotărârile luate de comisia psihiatrică se comunică în 24 de ore şi procuraturii locale pentru a controla respectarea legalităţii. hotărârea judecătoriei fiind supusă recursului. Cererea se adresează medicului din teritoriu. dacă se opinează pentru tratament obligatoriu. iar încetarea tratamentului se hotărăşte tot de către comisia psihiatrică desemnată de unitatea sanitară (decizie confirmată de organul sanitar administrativ) şi care poate recomanda şi modul de încadrare a bolnavului în activitate. Instituirea tratamentului medical obligatoriu se face în scris la cererea unui membru martor al familiei sau a unei terţ ori a autorităţii tutelare dacă bolnavul este pus sub interdicţie. BIOETICA.Aceşti bolnavi sunt supuşi în mod obligatoriu tratamentului medical de specialitate în condiţii de spital sau ambulatoriu . Împotriva hotărârii comisiei se poate face contestaţie ce va fi judecată de judecătoria locală cu caracter de urgenţă. precum şi la cererea familiei sau a oricărei alte persoane. ca şi bolnavul. în termen de 24 de ore va anunţa în scris bolnavul şi pe un membru al familiei sale despre aceasta. Bolnavii spitalizaţi vor fi reexaminaţi la cel mult două luni. încadrare ce devine obligatorie pentru unităţile socio-economice. 4. care sesizează primăria. În caz de nevoie. Judecarea se face cu audierea bolnavului. după caz. care va hotărî şi. instanţele judiciare pot cere şi expertize medico-legale psihiatrice. ce va obţine informaţiile necesare despre bolnav. EUTANASIA ŞI DEMNITATEA MORŢII 102 .

iar analiza trebuie făcută în mod obiectiv şi fără patimă. Dacă viaţa umană nu contează pentru ea însăşi. s-ar invoca nazismul pentru a o combate. raţiunile invocate de susţinătorii de azi nu concordă. cineva o va putea instrumentaliza mereu în vederea unor scopuri contingente. voinţa omului exercitată asupra omului este revendicat de conducătorul politic al unui regim absolutist sau de criteriile individualismului. strâns legată de existenţa unui Dumnezeu Persoană. nu este aceeaşi şi s-ar comite o eroare sociologică şi istorică atunci când din spirit polemic. considerate “existenţe fără valoare vitală”. Pe drept cuvânt s-a observat că ideologia. Contextul cultural actual Practica nazistă a eutanasiei programate a constituit primul program politic de eutanasie aplicat. Subiectul se încadrează în revoluţia antropologică la care asistăm. care ne împinge acum spre legitimizarea prin lege a eutanasiei. Se pune problema ce are voie moral astăzi să facă omul. Există însă un punct comun între teoriile naziste şi ideologia favorabilă eutanasiei şi anume lipsa conceptului de emergenţă (situaţie critică) – transcendenţă a persoanei umane. Desigur. denumită “demnitatea morţii” sau “umanizarea morţii”.În acest subcapitol dorim să amintim referinţele esenţiale ale eticii şi în acelaşi timp să clarificăm amploarea respectivei tematici. Conform cercetărilor făcute pe baza documentelor procesului de la Nuremberg. Raţiunea care s-a aflat la baza acelui program – ca şi la cel privind eliminarea evreilor din lagărele de concentrare – trebuia legată de rasism şi de statalismul absolutist care coincidea cu cel mai cinic calcul de reducere a cheltuielilor statului în scopul concentrării resurselor economice spre cheltuielile de război. care nu este una strict medicală ci una etică. de la avort la eutanasie sau moarte asistată. Atunci când se ignoră această valoare. între anii 1939-1941 au fost eliminate peste 70 de mii de vieţi. 103 .

prin urmare. judecătorul Rehnquist afirmă că legile statelor care interzice suicidul asistat sunt “expresia angajării statelor în protecţia şi apărarea oricărei vieţi omeneşti”. a dus la aprobarea unei legi cu caracter federal care o abrogă pe cea a Teritoriului de Nord (votată de Senatul federal la 24 martie 1997). considerând-o un drept al cetăţeanului în anumite condiţii.Actuala situaţie legislativă în lume Problematica legislativă privind eutanasia şi suicidul asistat s-a îmbogăţit în ultimii ani cu iniţiative şi luări de poziţie diferite. emise de Curtea de Apel a circuitului nouă şi doi. Amândouă declaraseră neconstituţională acea interzicere şi pretindeau recunoaşterea dreptului cetăţeanului de a alege modul şi momentul morţii ca unul din drepturile constituţionale. Actualmente. În afara legii olandeze este cunoscută legea aprobată de Parlamentul “Teritorial de Nord” din Australia. intrată în vigoare la 1 iulie 1996. S-au făcut numeroase 104 . În motivarea sentinţei. a fost prima din lume. Pe 26 iunie 1997 Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite s-a pronunţat asupra a două decizii în acest sens. Curtea Supremă a Naţiunii. diferitele state au autoritatea de a reglementa legal această situaţie. declarând că acest presupus drept nu poate fi inclus printre drepturile recunoscute de Constituţia americană şi. cu un vot rar de unanimitate (9 judecători contra 0) a răsturnat acele hotărâri. legea. şi adaugă: “interzicerea suicidului asistat de către stat reflectă şi întăreşte politica acestuia asupra faptului că persoanele vârstnice nu trebuie să fie considerate inferioare fiinţelor tinere şi sănătoase. Ambele Curţi anulaseră legile care interziceau suicidul asistat în statele Washington şi New York. şi că impulsurile spre suicid a unei persoane grav bolnave ar trebui să fie interpretate şi tratate la fel cu cele ale oricărei alte persoane”. Dezbaterea acerbă care s-a declanşat în Australia asupra acestei legi. care a aprobat eutanasia. Cu denumirea Rights of the Terminally III Act”. în mai 1995. peste 30 de state federale consideră asistarea suicidului ca pe un delict criminal. în zilele noastre.

Curtea Supremă. în sfârşit. După câteva tentative eşuate în unele state. Legat de problematica acestui subcapitol există următoarele recomandări şi declaraţii: – Rezoluţia 613 (1976) şi 779 (1976) în legătură cu drepturile bolnavilor şi ale muribunzilor. De data aceasta fusese propus de către adversarii eutanasiei. aşa cum am spus. 60% din votanţi s-au pronunţat împotriva şi astfel legea. a revenit în centrul atenţiei. un judecător de la Curtea districtuală a statului Oregon a blocat legea. chiar şi pe bolnavii în faza terminală. coerentă cu decizia sa din iunie. La 27 octombrie 1997 a fost votat un al doilea referendum privind suicidul asistat. în anul 1994 s-a obţinut aprobarea legii. putând intra în vigoare. care aproba suicidul asistat pentru bolnavii în faza terminală. în condiţii foarte restrictive (se interzice de exemplu ca bolnavii să fie ajutaţi să moară prin injecţii. 105 . care pe 20 mai 1997. aprobată prin referendumul din 1994. lăsând ca respectivele legi să fie discutate şi emanate în diferitele state.tentative de a schimba această situaţie de către grupuri şi asociaţii diferite. Trebuie înţelese bine implicaţiile şi consecinţele unei astfel de sentinţe. Experienţa olandeză. are o mare semnificaţie şi va fi important să-i urmărim viitoarele evoluţii. ei cerându-le cetăţenilor să voteze o lege în acest sens. considerând-o contrară Constituţiei americane care se angajează să-i protejeze pe toţi cetăţenii. a aprobat eutanasia pentru persoanele aflate în fază terminală cu condiţia ca ele să-şi dea consimţământul. emisă fără desfăşurarea unei dezbateri adevărate pe această temă în respectiva ţară latinoamericană. favorabile eutanasiei. deşi se ştie că metoda prospectată cu pastile este ineficientă în multe cazuri). în statul Oregon. să nu accepte un recurs împotriva legii aprobate în 1994. În urma referendumului aprobator. O mare surpriză a fost apoi decizia Curţii Constituţionale a Columbiei. a hotărât în octombrie 1997.

asupra eutanasiei (Sydney 1968 modificată în 1987). care constă în grăbirea momentului morţii prin mijloace medicale.M. Deasemenea condamnă orthotanasia. chiar dacă din milă a muribundului.M. Legislaţia României democrate condamnă eutanasia.. deoarece presupune uciderea anticipată.Declaraţiile A. 106 .

cu periculozitate psihică.TESTE DE AUTOEVALUARE 1.i recunoască argumentele • Tratatul de la Maastricht are puţine articole cu caracter bioetic • cercetările pe ambrioni sunt considerate de multe comitete de bioetică drept imposibile       Nu sunt de acord    2. 5. Care este distincţia. încetarea plasamentului o poate decide -----------6. Bioetica susţine că în cercetarea ştiinţifică limitele nu se pun decât în termeni etici. În cazul bolnavilor internaţi în spitale speciale. Care sunt atribuţiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei în problematica bioetică? SPEŢE STUDII DE CAZ 3. În ce măsură sunteţi de acord cu afirmaţiile de mai jos? Sunt De acord Parţial • legea nu poate crea morala ci doar să. Cum se interpretează această afirmaţie în cercetarea purtătorilor bolii SIDA în populaţiile cu risc? 4. În cercetarea medico – biologică se face referire la clauza de conştiinţă a medicului / Explicaţi acest concept. privind implicaţiile juridice între eutanasie şi orthotanasie? 107 .

7. Care este etimologia conceptelor de eugenie şi eutanasie? SUBIECT PENTRU REFERAT 10. Care este momentul morţii juridice? 9. În legislaţia mondială eutanasia este încadrată juridic ca omucidere. 108 . Metode de cercetare în bioetică. În ce legislaţii naţionale există alte prevederi? 8.

Bucureşti 7. Bucureşti 6. Brachicchio E.Tucnori C.BIBLIOGRAFIE 1. Gluvoski G. Franco Angeli. Tanjone V.. All. Symposion. Arhiepiscopiei romano-Catolice – Bucureşti 11.. Bucureşti 5. Bryant J. *** Textes du conseil de L’ Europe en matiere de bioetique – Strassburg..I. (1998) – Bioetica. Astărăstoae V. (1997) – Probleme de filosofia dreptului – Ed. (2002) – Terorism ştiinţific şi etica începuturilor vieţii – Ed. Djuvara M. Iaşi 9. (1997) – Progrese în medicină – Ed. (1983) – Biologie şi drept – Ed.Cluj Napoca 4. (1990) – Ecologie şi drept internaţional – Ed. Searle J. Baccot Linda. Bucureşti 8. Cichester 2. Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1993 ANEXA 1 109 . Milano 3. Sion G. Bucureşti 10. Helicon. John Wiley. Scripcaru Gh. (2002) – La bioetica nella scuola – Ed. (1995) – Bioetica în perspectiva europeană – Ed. Scripcaru C. (2001) – Bioetics for scientists – Ed. (2001) – Manual de bioetică – Ed. Polirom. Scripcaru Gh.. Ciucă Aurora. Deleanu I. Anastasia. Sgreccia E. ştiinţele vieţii şi drepturile omului – Ed. Juvenalie P.

6. prin care se deteriorează sau se distrug ecosistemele naturale şi antropice.act tehnico .zona definită geografic exact delimitata. autorizaţie/autorizaţie integrata de mediu. 3. accident ecologic . în care exista specii de plante şi animale sălbatice. acord de import pentru organisme modificate genetic. arie naturala protejata . conform legislaţiei specifice. acte de reglementare . acord de mediu . sub forma de vapori sau de energie rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/bruste.G.U. acord de import/export plante şi/sau animale sălbatice non-CITES. acordul de mediu reprezintă decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului. 5. cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare. care da dreptul titularului sa realizeze o activitate desfasurata cu organisme/microorganisme modificate genetic şi stabileşte condiţiile în care aceasta poate avea loc.avize de mediu. 4. autorizaţie privind activităţile cu organisme modificate genetic.juridic emis de autoritatea competenta pentru protecţia mediului.eveniment produs ca urmare a unor mari şi neprevăzute deversari/emisii de substanţe sau preparate periculoase/poluante. elemente şi formaţiuni biogeografice. acordul de import pentru organisme modificate genetic . 110 . din punct de vedere al protecţiei mediului.act tehnico-juridic prin care se stabilesc condiţiile de realizare a proiectului. aviz Natura 2000. 195/2005 privind Protecţia mediului aprobată prin Legea 265/2006: 1.zona terestra. care da dreptul titularului de proiect sa realizeze proiectul din punct de vedere al protecţiei mediului. 2. acvatica şi/sau subterana. permis CITES. acord de mediu. arie/sit .ÎNŢELESUL UNOR TERMENI ECOLOGICI Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului României O.

Agenţia Nationala pentru Protecţia Mediului sau. 8. autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic . b) de a evalua respectarea politicii de mediu.instrument managerial de evaluare sistematica. autorizaţie integrata de mediu . documentata. conform dispoziţiilor legale în vigoare. cu valoare ecologica. prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare a unei activităţi existente sau a unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului. geologice. care reglementează condiţiile privind introducerea deliberata în mediu şi pe piată a organismelor modificate genetic sau utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic.act tehnico-juridic emis de autorităţile competente pentru protecţia mediului. cu scopul: a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului.act tehnico-juridic emis de autorităţile competente.peisagistice. 12. ştiinţifică sau culturală deosebita. arie specială de conservare . conform dispoziţiilor legale în vigoare privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. 7. periodică şi obiectivă a performantei organizaţiei. paleontologice. după caz. autoritate competentă pentru protecţia mediului autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului. 11. autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului. 9. administrativ şi/sau contractual în scopul aplicării măsurilor de conservare necesare pentru menţinerea sau restaurarea unei stări favorabile de conservare a habitatelor naturale şi/sau a populatiilor speciilor pentru care a fost desemnată. speologice sau de alta natura. a sistemului de management şi a proceselor destinate protecţiei mediului. 10. respectiv agenţiile 111 . necesar pentru punerea acesteia în funcţiune. autorizaţie de mediu .arie de interes comunitar desemnată printr-un act statutar. inclusiv realizarea obiectivelor şi tintelor de mediu ale organizaţiei.act tehnico-juridic emis de autoritatea competenta. audit de mediu .

vânzarea pachetului majoritar de acţiuni. încetarea activităţii. faliment. ca prevederi ale unui program pentru conformare.regionale pentru protecţia mediului. fuziune. lichidare. divizare. care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică în planul sau programul supus adoptării. având ca scop stabilirea obligaţiilor de mediu. agenţiile judeţene pentru protecţia mediului. vânzarea de active. în vederea asumării acestora de către părţile implicate în situaţiile menţionate anterior. bilanţ de mediu . precum şi Garda Nationala de Mediu şi structurile subordonate acesteia. 14.act tehnicojuridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului la: schimbarea titularului unei activităţi cu impact asupra mediului. 13. în scopul obţinerii avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sau a autorizaţiei de mediu. şi care conţine elementele analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor 112 .act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.lucrare elaborata de persoane fizice sau juridice atestate conform legii.act tehnicojuridic emis de autoritatea competenta pentru protecţia mediului. care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării. d) aviz Natura 2000 . Administraţia Rezervatiei Biosferei "Delta Dunării". avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului: a) avizul de mediu pentru planuri şi programe . c) avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice . necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor şi respectiv de autorizare a îngrăşămintelor chimice.act tehnico-juridic emis de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului. concesionare. dizolvare urmată de lichidare. b) avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu .

precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia şi remedierea amplasamentului. marine. care înlatură barierele fiziologice naturale de reproducere sau de recombinare genetică. în cazul în care se identifică un impact semnificativ.variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre. pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee cu folosinţă specifică. potrivit legislaţiei în vigoare. care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinta pentru stabilirea valorilor limită de emisie în scopul prevenirii. anterioare. cu condiţia ca aceste tehnici să fie accesibile operatorului. 17. cele mai bune tehnici disponibile . biotehnologie modernă . componentele sau derivatele acestora.aplicaţie tehnologică în care se utilizează sisteme biologice. acvatice continentale şi complexelor ecologice. pentru a reduce în ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său: a) tehnicile se referă deopotrivă la tehnologia utilizată şi modul în care instalatia este proiectată. b) disponibile se referă la acele cerinţe care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv. aceasta include diversitatea intraspecifică. organisme vii. 15. în vederea cuantificării impactului de mediu efectiv de pe un amplasament. 113 . interspecifica şi diversitatea ecosistemelor. biotehnologie . biodiversitate . întreţinută. construită.stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare.negative cumulate. indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel naţional. luându-se în considerare costurile şi beneficiile. 18. altele decât cele specifice selecţiei şi ameliorării tradiţionale. bilanţul se completează cu un studiu de evaluare a riscului.aplicarea în vitro a tehnicilor de recombinare a acidului nucleic şi a tehnicilor de fuziune celulară. 16. iar în cazul în care acest fapt nu este posibil. în condiţii economice şi tehnice viabile. prezente şi anticipate ale activităţii. exploatată.

deşeuri periculoase . de poluarea apei. cauzate. supraexploatarea resurselor. 19. echilibru ecologic . deşeu reciclabil . care asigură menţinerea structurii. pe care deţinătorul îl aruncă. 22.orice substanţă.ansamblul starilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic. ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului. fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi. 21. care interacţionează într-o unitate funcţională. în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase. afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii. 23. 25. funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia. deteriorarea mediului . reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate.dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului.complex dinamic de comunităţi de plante. 20. dezvoltare durabilă .se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui nivel ridicat de protecţie a mediului în întregul său. are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca. animale şi microorganisme şi mediul abiotic. atmosferei şi solului.alterarea caracteristicilor fizicochimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului.deşeurile încadrate generic. conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor. gospodărirea şi valorificarea lor deficitara. 114 .deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri. deşeu . ecosistem .c) cele mai bune . 24. în principal. preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifica privind regimul deşeurilor.

29.lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii. evaluarea impactului asupra mediului . 28. jeturi. eticheta ecologică . 31.evacuarea directă sau indirectă. 27. să descrie şi să stabilească. caldură ori de zgomot în aer. într-o broşură sau alt document informativ. luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate.orice formă de deversare în mediu. evaluarea riscului .forma de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să contribuie la conservarea şi protecţia naturii.26. vibratii. din surse punctuale sau difuze.un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj. injecţie. de substanţe. principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului. 30. apă sau sol. vidanjare sau vaporizare. d) să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural.elaborarea raportului de mediu. inoculare. ecoturism . inclusiv prin scurgere. depozitare. 32. emisie punctuală sau difuză. care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului.proces menit să identifice. sinergice. evaluare de mediu . respect pentru natură conştientizarea turistilor şi a comunităţilor locale. în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare. b) să utilizeze resursele umane locale. efluent . consultarea publicului şi a autoritarilor publice interesate de efectele implementării planurilor şi programelor. c) să aibă caracter educativ. emisie . efectele directe şi indirecte. prin care se realizează analiza probabilitatii şi gravităţii principalelor componente ale 115 . cumulative.

experţi . informaţia privind mediul . instalaţie .persoane fizice. aşa cum sunt specificate în documentele ce le însoţesc.orice unitate tehnica staţionară sau mobilă precum şi orice altă activitate direct legată. procesele şi mecanismele de monitorizare şi coordonare stabilite. pe ambalaje. habitat al unei specii .orice plantă sau animal în stare vie sau moartă. intervenţie şi/sau remediere. sau b) are un areal natural redus fie ca urmare a restrângerii acestuia fie datorită faptului ca în mod natural suprafaţa sa este redusă.impactului asupra mediului şi se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire. pe mărci sau etichete sau în orice alte situaţii. audio. 37. sub aspect tehnic. panonică. accesul şi utilizarea. infrastructura pentru informaţii spaţiale . habitat natural de interes comunitar .orice informaţie scrisă.mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici în care trăieşte o specie în oricare stadiu al ciclului său biologic.arie terestră. servicii şi tehnologii de reţea. electronică sau sub orice formă materială despre: 39. 33. exemplar . seturi de date spaţiale şi servicii de date spaţiale. stepică şi pontică. habitat natural . 40. acvatică sau subterană. 35. procedurile.acel tip de habitat care: a) este în pericol de dispariţie în arealul său natural. continentală. în stare naturală sau seminaturală.metadate. sau c) prezintă eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe din cele cinci regiuni biogeografice: alpină. ce se diferenţiază prin caracteristici geografice. recunoscute şi/sau atestate pe plan naţional şi/sau internaţional de către autorităţile competente în domeniu. abiotice şi biotice. sau orice parte sau derivat din acestea. vizuală. precum şi orice alte produse care conţin părţi sau derivate din acestea. 38. 34. cu 116 . acorduri privind folosirea în comun. 36. operate sau puse la dispoziţie în conformitate cu prevederile legale.

activităţile unităţilor staţionare/mobile aflate pe acelaşi amplasament. monument al naturii . prognozarea. mediu . precum şi fiinţele vii.ansamblul structurilor geologice de la suprafaţa pământului în adâncime: sol. apa.ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul. avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu. aspectele caracteristice ale peisajului. formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic.planurile şi programele. urmate de măsurile care se impun.orice entitate microbiologică. 48. 44. arbori izolati.orice organism. organism modificat genetic . capabilă de replicare sau de transfer de material genetic. 43. inclusiv unele valori materiale şi spirituale. inclusiv cele cofinanţate de Comunitatea Europeană. care poate produce emisii şi efecte asupra mediului. în scopul cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora. 46. în decursul unui an calendaristic. ca şi orice 117 . inclusiv virusurile. celulară sau necelulară.supravegherea. a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse. microorganism . solul. 41. 42. plafon naţional de emisie . 47. planuri şi programe . subsolul. calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului. toate straturile atmosferice. cuprinzând elementele enumerate anterior. ape subterane. formaţiuni geologice. cu excepţia fiinţelor umane.cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi emisă la nivel naţional. toate materiile organice şi anorganice. viroizii şi celulele vegetale şi animale în culturi. mediu geologic . sistemele naturale în interacţiune. 45.specii de plante şi animale rare sau periclitate. în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin imperechere şi/sau recombinare naturală. monitorizarea mediului .

plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu sau avizului 118 .orice substanţă. 49. dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime. plan de acţiuni . de către Parlament sau Guvern şi sunt cerute prin prevederi legislative.introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului. proiect . modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale. care se elaborează şi/sau se adoptă de către o autoritate la nivel naţional. introdusă în mediu. printr-o procedură legislativă. lichidă. planul de acţiune face parte integrantă din autorizaţia integrantă de mediu. 51. regional sau local ori care sunt pregătite de o autoritate pentru adoptarea. gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie radiaţie electromagnetică.documentaţie privind execuţia lucrărilor de construcţii sau alte instalaţii ori amenajări. de reglementare sau administrative. poluare . fonică sau vibraţii care. program pentru conformare . inclusiv cele care implică extragerea resurselor minerale. 52. 50.o schimbare adversă cuantificabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare cuantificabilă a funcţiilor îndeplinite de o resursa naturală în beneficiul altei resurse naturale sau al publicului. care poate să survină direct sau indirect.modificări ale acestora. alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului.plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei integrate de mediu de către titularul activităţii sub controlul autorităţii competente pentru protecţia mediului în scopul respectării prevederilor legale referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluarii. 53. 54. preparat sub formă solidă. termică. poluant . prejudiciu . ionizantă.

programul pentru conformare face parte integrantă din autorizaţia de mediu sau din avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu. raport de mediu . situaţia poluarii existente înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei şi oferă un punct de referinţă şi comparaţie la încetarea activităţii.document aprobat de Comisia Europeană pentru implementarea acelor priorităţi sectoriale din Planul Naţional de dezvoltare care sunt aprobate spre finanţare prin cadrul de sprijin comunitar. inclusiv cele inepuizabile energie solară. 60. ale aplicării acestora şi alternativele sale raţionale. public . sub controlul autorităţii competente pentru protecţia mediului. asociaţiile. necesară pentru obiective în care sunt prezente substanţe periculoase conform prevederilor legislaţiei privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase. conform legislaţiei în vigoare. 57. în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu şi care evidenţiază starea amplasamentului. în concordanţă cu legislaţia ori cu practica naţională.totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile . regenerabile apă. care identifică. geotermală şi a valurilor. flora. program operaţional sectorial .documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii.parte a documentaţiei planurilor sau programelor. în scopul respectării prevederilor legale privind protecţia mediului. luând în considerare obiectivele şi aria geografică aferentă. raport de amplasament . 59.documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii. sol. 56. faună salbatică. descrie şi evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului. organizaţiile sau grupurile acestora. resurse naturale . raport de securitate . eoliană.pentru stabilirea obligaţiilor de mediu de către titularul activităţii.minerale şi combustibili fosili. 58.una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi. 55. 119 . aer.

nici vulnerabile în regiunea vest-palearctică.totalitatea factorilor ce acţionează asupra unui habitat natural şi a speciilor 120 .specii care pe teritoriul Uniunii Europene sunt: a) periclitate. cu excepţia celor al căror areal natural este situat la limita de distribuţie în areal şi care nu sunt nici periclitate. sau c) rare. procesele şi resursele pentru elaborarea. speciile a căror încadrare în categoria celor periclitate este probabilă într-un viitor apropiat dacă acţiunea factorilor perturbători persistă. speciile ale căror populaţii sunt reduse din punct de vedere al distribuţiei sau/şi numeric şi care chiar dacă nu sunt în prezent periclitate sau vulnerabile. sit de interes comunitar . 63. analizarea şi menţinerea politicii de mediu. aplicarea. sistem de management de mediu . stare de conservare a unui habitat natural . activităţile de planificare.arie/sit care. practicile. în regiunea sau în regiunile biogeografice în care exista. 64. sau d) endemice şi care necesită o atenţie specială datorită caracteristicilor specifice ale habitatului lor şi/sau a impactului potenţial pe care îl are exploatarea acestora asupra stării de conservare.61. Pentru speciile de animale ce ocupă arii întinse de răspândire. Aceste specii sunt localizate pe arii geografice restrânse sau sunt rar dispersate pe suprafeţe largi. realizarea. contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea stării de conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar şi care pot contribui astfel semnificativ la coerenta reţelei NATURA 2000 şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversitatii biologice în regiunea sau regiunile respective. sau b) vulnerabile. 62. responsabilităţile. care include structura organizatorică. riscă să devină.componentă a sistemului de management general. ariile de interes comunitar corespund zonelor. specii de interes comunitar . procedurile. din teritoriile în care aceste specii sunt prezente în mod natural şi în care sunt prezenţi factorii abiotici şi biologici esenţiali pentru existenta şi reproducerea acestora.

72.orice substanţă clasificată ca periculoasă de legislaţia specifică în vigoare din domeniul chimicalelor. transportate. folosite. 66. distruse şi/sau anihilate în condiţii controlate. pentru a se evita/limita contactul lor cu oamenii şi cu mediul. stocate. cât şi supravieţuirea speciilor caracteristice.zona din afară limitei unei arii naturale protejate din care se poate genera un 121 .orice operaţiune prin care microorganismele sunt modificate genetic. 73. 65.substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice. utilizare în condiţii de izolare . multiplicate.entitate fizică. sursa de radiaţii ionizante . 67.posibilitatea identificării şi urmăririi organismelor modificate genetic şi a produselor rezultate din acestea pe parcursul tuturor etapelor activităţilor care implică astfel de organisme şi produse. conform legislaţiei specifice din domeniul apelor.totalitatea factorilor ce acţionează asupra unei specii şi care pot influenţa pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor speciei respective. cu excepţia substanţelor radioactive şi a organismelor modificate genetic. 69. naturală.substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă. 70. substanţe prioritare .element chimic şi compuşi ai acestuia. substanţe prioritar periculoase . Pentru toate aceste operaţiuni se iau măsuri specifice de izolare. prin emitere de radiaţii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive. realizată sau utilizată ca element al unei activităţi care poate genera expuneri la radiaţii. 71. vecinătatea ariei naturale protejate . cultivate. persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un nivel similar de risc. conform legislaţiei specifice din domeniul apelor.caracteristice acestuia şi care pot influenţa pe termen lung atât distribuţia naturală. structura şi funcţiile acestuia. în înţelesul reglementărilor legale în vigoare. în spaţii/medii închise. stare de conservare a unei specii . trasabilitate . 68. substanţă . substanţă periculoasă .

impact asupra ariei naturale protejate de către un proiect sau o activitate în funcţie de natura, mărimea şi/sau localizarea acestora; 74. zona umedă - întindere de bălti, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv întinderea de apă marină a cărei adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m. ANEXA 2 LEGISLAŢIE DE MEDIU 1. OUG 195/2005 privind protecţia mediului aprobată prin Legea 265/2006 Ordinul 860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu modificată prin Ordinul 210/2004 şi Ordinul 1037/2005 HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe. 2. Lege nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 - Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 224 din data de 22 mai 2000. 3. Hotărârea Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul - Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 760 din data de 22 august 2005. 4. Hotărârea Guvernului nr. 564/2006 privind cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul - Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 406 din data de 10 mai 2006
122

5. Legea nr. 22/2001 pentru ratificarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991 Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 105 din data de 1 martie 2001 6. Hotărârea Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri - Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 686 din data de 17 septembrie 2002 7. Ordinul MMGA nr. 1037/2005 privind modificarea Ordinului ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu - Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 985 din data de 7 noiembrie 2005 8. Legea nr. 622/2001 pentru ratificarea Actului final al negocierilor dintre Guvernul României şi Comunitatea Europeană de adoptare a Acordului privind participarea României la Agenţia Europeană de Mediu şi la Reţeaua europeană de informare şi observare a mediului (EIONET), adoptat la Bruxelles la 9 octombrie 2000, şi a Acordului dintre România şi Comunitatea Europeană privind participarea României la Agenţia Europeană de Mediu şi la Reţeaua europeană de informare şi observare a mediului Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 770 din data de 3 decembrie 2001 9. Legea nr. 456/2004 pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere dintre România şi Comunitatea Europeană privind contribuţia României la programul Comunităţii "Instrument Financiar pentru Mediu (LIFE)", semnat la Bucureşti la 5 martie 2003 si la Bruxelles la 18 martie 2003 - Publicată în
123

Monitorul Oficial cu numărul 1138 din data de 2 decembrie 2004 10. Ordinul MMGA nr. 1274/2005 privind emiterea avizului de mediu la încetarea activităţilor de eliminare a deşeurilor, respectiv depozitare şi incinerare - Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 1180 din data de 28 decembrie 2005 11. Ordinul MMGA nr. 876/2004 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor cu impact semnificativ asupra mediului - Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 31 din data de 11 ianuarie 2005 12. Legea nr. 84/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării - Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 327 din data de 11 aprilie 2006 13. Legea nr. 92/2003 pentru aderarea României la Convenţia privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale, adoptată la Helsinki la 17 martie 1992 Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 220 din data de 2 aprilie 2003
14.

Ordinul MAPM nr. 1144/09.12.2002 privind înfiinţarea Registrului poluanţilor emişi de activităţile care intră sub incidenţa art. 3 alin. (1) lit. g) şi h) din OUG nr.34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării şi modul de raportare a acestora - M.Of nr. 35/22.01.2003 Ordinul MAPAM nr. 36/07.01.2004 privind aprobarea Ghidului tehnic general pentru aplicarea procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu-M.Of. nr. 43/19.01.2004
124

15.

M. MEC.Of.2003 modificata şi completata prin HG nr. 249/2005 pentru înfiinţarea Centrului naţional de coordonare.2004 privind Stabilirea procedurii de organizare şi coordonare a schemelor de management de mediu şi audit (EMAS) în vederea participării voluntare a organizaţiilor la aceste scheme 125 17. 712/ 24.02. informare. oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere . 365/29. reactualizare a ghidurilor privind cele mai bune tehnici disponibile şi de comunicare cu Biroul European pentru Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării şi cu Forumul European de Informare .M.03.2003 pt.2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere .Of. aprobarea Ghidului privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf. 20.01.Of nr. 206/09. 145/18.2003 Ordinul MMGA 50/14. nr.2005 Ordinul comun MAPAM. 19. 322 din 14 aprilie . nr. 359/27.09. 21.Of nr.03.16.2003 privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase . a Documentelor de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile (BREF).Of nr. 541/17. .05. 95/ 23.05.2004 Ordinul MMGA nr. 169/02.M.04.2004 HG nr. prin metoda confirmării directe. nr.M. Ordinul MAPAM nr. 120/25.01. 18.Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 296 din data de 8 aprilie 2005 HG nr.2004 pentru aprobarea. MAI. aprobate de Uniunea Europeană M.02.

Of. nr. 159/2000 pentru aprobarea OUG nr. nr.Of.2002 Ordinul MAPM nr. 26. 635/05.Of.Of. 18/1991 Legea nr.M. 78/2000 .Of. HG nr.2003 Legea nr. 172/19.09.2000 Legea nr.M. 1010/31. 486/10. 166/08. nr.02.03.Of nr. 1327/12.2002 privind stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice . 24.2002 privind aprobarea componenţei nominale a Comisiei Naţionale pentru Acordarea Etichetei Ecologice-M. nr.Of. 25.2003 . nr.10.10.M. 283/22.2002 modificat şi completat prin Ordinul MAPM nr. 851/26. 426/2001 -M. 181/04.05. 150/2001 pentru acceptarea Amendamentului la Protocolul de la Montreal privind substantele care epuizeaza stratul de ozon. 360/2003 privind regimul substantelor si preparatelor chimice periculoase M.Of. nr.11. adoptat la cea de-a IX-a reuniune a Partilor. la Montreal din 15 . modificat si completat de Legea 263/2005 126 23.06. 6/1991 pentru aderarea Romaniei la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora .07.1997 -M. 28.M.2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr.Of nr.02.22. 27.17.2003 . .M. 411/25.03.09.2000 privind regimul deseurilor Legea nr. 89/1999 privind regimul comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon . 189/28.2001 Legea nr. nr.

06. 1159/2003 M.Of.2003 Hotărârea Guvernului nr. 411/25. 283/22. completata şi modificata de Hotărârea de Guvern 441/2002 M.2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi 127 30.2002 privind incinerarea deşeurilor.Of. 199/27. 268/2005 .Of.Of. nr.2002 privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.Of.Of. 515/2002 M.Of.11.Of. nr. nr. 426/2001 M.2003 Legea nr.Of.04.2002 Hotărârea Guvernului nr.03.29.05. 715/14. . nr. 128/2002 M.08. 160/06. 164/07. 32.Of. 659/05. 36.2001 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor care conţin substanţe periculoase Hotărârea de Guvern nr.Of. Legea nr.Of. 700/05. 578/05.10. 162/2002 . nr. 325/16.M.03.M.2000 privind regimul deşeurilor. 662/2001 M. 78/2000 M. nr. aprobată cu modificări prin Legea nr.07. 21/2002 M. nr. 35.2005 Hotărârea Guvernului nr.2002 si de Hotărârea Guvernului nr.2004 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.Of.Of.03. 856/2002. 1057/2001 M.02. 446/08. 37. nr. nr. 33. 349/2005 Hotărârea Guvernului nr.2001 Ordonanţa de Guvern nr. 31. 34.2001 privind gestionarea uleiurilor uzate. nr.09. 91/2003 pentru ratificarea Conventiei de la Rotterdam privind procedura PIC -M. 261/2004 pentru ratificare a Conventiei de la Stockholm privind poluantii organici persistenti. 638/15. nr. adoptata la 22 mai 2001 -M. nr. nr. 332/20.08. 86/01.M. modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. nr.07.2002 privind depozitarea deşeurilor abrogată prin Hotărârea Guvernului nr.

06. 476/27.aprobarea listei cuprinzând deşeurile.O. 44. 448/2005 privind gestiunea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice M. inclusiv deşeurile periculoase 38. 43. 45. 98/02. Hotărârea Guvernului nr.Of. 1357/2002 M. . nr. nr.Of.2004 privind aprobarea Programului Naţional de eliminare treptata a substanţelor care epuizează stratul de ozon Hotărârea Guvernului nr.M. 58/2004 .2002 pentru stabilirea autorităţiilor publice responsabile de controlul şi supravegherea importului.Of.12. nr. 893/10.2004 privind gestionarea anvelopelor uzate. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor (abroga HG nr.2004 privind aprobarea Strategiei Naţionale şi Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor Hotărârea Guvernului nr. 32/2005 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz Hotărârea Guvernului nr. nr.2004 pentru adoptarea Planului Naţional de Acţiune pentru Protecţia Atmosferei Hotărârea Guvernului nr. nr. 1470/2004 M.02.M.10.Of.05.Of.2005 128 39. exportului şi tranzitului de deşeuri Hotărârea Guvernului nr. 40.Of.Of.M. 162/2002) (la M. 738/2004 . 41. nr. nr. 954/18. 491/10.M.02. 160/24. 42. 2406/2004 . 170/2004 . Hotărârea Guvernului nr. spre publicare) Hotărârea Guvernului nr.

2004 Legea nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental .M. nr. în special ca habitat al păsărilor acvatice . 358/27.349/2002) HG nr. care abroga Ordinul MAPM nr.1990 Legea nr. 199/02. 756/26. 48. 18/26. nr.Of. 786/2004 pentru aprobarea Planului Regional de gestionare a deşeurilor pentru regiunea 7 Centru (model) şi Ghidul pentru elaborarea Planului Regional de Gestionare a deşeurilor M. M. 49.Of. 51. adoptată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1994. la 2 februarie 1971 . 13/1993 pentru ratificarea Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor 129 47.01.1999 Decretul 187/1990 de acceptare a Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial. 1215/2003 M. 53. Ştiinţă şi Cultură la 16 noiembrie 1972 . nr.12.Of. adoptată de Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie.08. 58/1994 pentru ratificarea Convenţiei privind diversitatea biologică.Of. Hotărârea Guvernului nr.1991 Legea nr. încheiată la Ramsar.46.l Of. . cultural şi natural.M.03.01.2005 Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 5/1991 pentru ratificarea Convenţiei asupra zonelor umede de importanţă internaţională. nr.1211/16.M. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje (abroga HG nr.04. Of. nr.2005 Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. . 52.11. 86 bis/26.2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deşeurilor. 50. 46/31.

69/1994 de aderare a României la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de floră şi faună pe cale de dispariţie.1994 Legea nr. nr. 13/1998 pentru ratificarea Convenţiei privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice. utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne. nr.Of. 236/30. 24/26. M.05. 228/23.05. nr. 49/2000 privind regimul de obţinere. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării". nr.Of. 90/2000 pentru aderarea României la Acordul privind conservarea liliecilor în Europa. 239/30 mai 2000 Legea nr. 62/25. 283/7. precum şi a produselor rezultate din acestea .03.naturale din Europa.2002 130 55. nr.Of.Of.08. 89/2000 pentru ratificarea Acordului privind conservarea păsărilor de apă migratoare africaneurasiatice . 58. Marea Mediterană şi din zona contiguă a Atlanticului.M. adoptată la Washington la 3 martie 1973. adoptată la Bonn la 23 iunie 1979 .2000 Legea nr.05. 112/2000 şi Legea 454/2001 .Of. 59. 214/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.1998 Legea nr.Of. Legea nr.M. . 211/12. Of.M. testare. 60.2000 Legea nr. nr.1979 . M.M. nr.1993 54.12. modificată prin OUG nr. nr. 91/2000 de ratificare a Acordului privind conservarea cetaceelor din Marea Neagră. 316/14.M. Berna la 19. M. 56.01. 57.07.Of.1993 Legea nr.

Of.03. nr.Of. 343/23.Of. nr. nr. 462/2003 privind evidenţa agenţilor economici care cultivă plante modificate genetic .04.61.Secţiunea a III-a.2000 Legea nr. conservarea habitatelor 131 62. 3 Norme metodologice privind informaţiile suplimentare care se indică obligatoriu prin etichetare în cazul alimentelor obţinute din organisme modificate genetic sau care conţin aditivi şi arome modificate genetic ori obţinute din organisme modificate genetic. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate. 462/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. semnată la 5 iunie 1992 la Rio de Janeiro. 192/26. 793/31.2003 Ordinul nr.2000 -M. 266/2002 privind producerea. . Anexa nr. controlul şi certificarea calităţii. 63.M.2002 Legea nr.M.M.2002 Ordinul nr. adoptat la Montreal la 29. 684/2002 privind aprobarea componenţei Comisiei pentru Securitate Biologică şi a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a acesteia. nr. comercializarea seminţelor şi a materialului săditor. .2002 Hotărârea Guvernului nr. 65.Of. .01.Of. 106/2002 privind etichetarea alimentelor.10. 152/12. 542/29. 64. prelucrarea. 66. nr.Of. zone protejate.M.05. 407/12. nr. 59/2003 pentru ratificarea Protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea la Convenţia privind diversitatea biologică .2003 Legea nr.06. 67. Legea nr.M.07. 5/2000 privind amenajarea teritoriului naţional . precum şi înregistrarea soiurilor de plante .

451/2002 pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului. nr.M. nr.10. 850/2003 privind procedura de încredinţare a administrării sau de atribuire în custodie a ariilor naturale protejate abrogat prin OM 494/2005 .2002 Ordinul nr.M.M.2003 Legea nr. 70. 20.05.naturale.04.08. 647/2001 pentru aprobarea procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare. 191/2002 Grădinilor zoologice şi acvariile publice. 536/23. nr. din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice. . nr. Hotărârea Guvernului nr.07. Florenţa. 71.552/2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale.M.M.Of.2001 Ordinul nr. nr. 73.Of.2003 Ordinul nr.11.09.Of. 433/2.1996 132 69. precum şi a importului acestora.2003 Legea nr. nr. 271/23.Of.M.M. 74. 648/11.Of. 72.2001 68.Of. 26/1996 privind Codul silvic . a florei şi faunei sălbatice.Of.03. M. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei. 93/8. 416/26. parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi înfiinţarea administraţiilor acestora. nr.2002 Legea nr. . . capturare şi/sau achiziţie şi comercializarea pe piaţa internă sau la export a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică. .Of. 190/26.07. nr. 793/22.2002 . .

arii naturale protejate .2002 Ordinul nr.Of.2005 Ordinul 494/2005 privind aprobarea procedurilor de încredinţare a administrării şi de atribuire în custodie a ariilor naturale protejate .75. 81. 79. 80.M. Legea nr. (Monitorul Oficial nr.Of. republicată în 2002 privind fondul cinegetic şi a protecţiei vânatului . nr. 103/1996.M. 328/17. 849 din 16 septembrie 2004) Ordinul nr. 14/1995 pentru ratificarea Conventiei privind cooperarea pentru protectia si utilizarea durabila a 133 76.arii naturale protejate (modificat prin OM 604/2005) Ordinul nr. 77.2005 care abroga Ordinul nr. 670 din 26 iulie 2004 Legea nr. 78. 38 din 12. nr. .Of.la Monitor pentru publicare Legea muntelui nr. 246/2004 pentru aprobarea clasificarii peşterilor şi sectoarelor de peşteri . inventarierea si inregistrarea gradinilor zoologice si acvariilor publice .M.06. Of.05.Of.01. nr 487 din 9. 850/2003 Ordinul 604/2005 pentru aprobarea clasificarii peşterilor şi sectoarelor de peşteri . 83. 374/2004 pentru aprobarea Planului de acţiune privind conservarea cetaceelor din apele româneşti ale Mării Negre. 742/2004 pentru aprobarea instructiunilor privind autorizarea. 347/14 iulie 2004 M. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone M. 82. cu nr 115 bis din 4 februarie 2005 HG nr.

466/2001 pentru aprobarea OUG nr.Secţiunea II-a Apă M. 325/24. 171/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . 272/15.2002 87. 81/03. 89. nr. 86.M. 107/1996 nr. adoptat la Londra la 17 iunie 1999.M. 85.06.1995 Legea nr. Legea nr. nr.07. 88. nr.Of. nr. Legea 310/2004 pentru modificarea si completarea legii 107/1996 .05.02. 41/27. nr. 30/1995 pentru ratificarea Conventiei privind protectia si utilizarea cursurilor de apa transfrontiere si a lacurilor internationale încheiata la Helsinki la 17 martie 1992 .11.Of. la Convenţia privind protectia şi utilizarea cursurilor de apă tansfrontiera şi a lacurilor internaţionale.M. 244/2000 privind siguranţa barajelor .Of. nr. M.1995 84.10. 584 din data de 30 iunie 2004 Legea nr.244/8.fluviului Dunarea (Conventia pentru protectia fluviului Dunarea) semnata la Sofia la 29 iunie 1994-M.Of.M.1997 Legea 228/2000 pentru aprobarea OG nr.Of. 629/05. nr.Of. nr.2000 Legea nr. 134 . unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apă .Of.12.1996 LEGEA APELOR. adoptată la Helsinki la 17 martie 1992 .Of. M.07. 90.Of. 428/31. 91. 458/2002 privind calitatea apei potabile M.2002 HG nr 472/2000 priv. 95/2000 pentru ratificarea Protocolului privind apa şi sănătatea.2001 Legea nr. 552/29.

277/1997 al MAPPM privind Normativul de conţinut al documentatiilor tehnice necesare obţinerii avizului de gospodărire a apelor şi a autorizaţiei de gospodărire a apelor . 713/13.92.Of. 1978 .03.M.Of.10. încheiat la New York la 28 iulie 1994 . nr. 94. modificată prin Protocolul încheiat la Londra la 17 febr.Of.2002 Legea nr.1992 Legea nr.M. nr.1993 Legea nr. 404/2003 pentru aprobarea OG 107/2002 privind infiintarea Administratiei Naţionale "Apele Române" .Of. la 21 aprilie 1992 .11.Of. 96.09. nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare al marii teritoriale şi al zonei contigue a României. 775/21. nr.Of. 242/29. semnată la Bucureşti.2003 Legea nr. nr. Ordinul nr. nr. 6/1993 pentru aderarea României la Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave. 1012 din 19 octombrie 2005 pentru aprobarea procedurii privind mecanismul de acces la informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor Legea nr. 98.M.M.05. 95.M.10. 97. 93. 98/1992 pentru ratificarea Convenţiei privind protecţia Mării Negre împotriva poluării.1997 Ordinul nr.100 bis/26. 135 .M. 300/21. 110/1996 privind ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării încheiată la Monte Bay la 10 decembrie 1982 şi aderarea la Acordul referitor la aplicarea părţii a XI-a a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării.1996. completată şi modificată prin Legea 36/2002 şi republicată . 57/18.

nr.85/1997 privind acceptarea de către România a Codului internaţional de management pentru exploatarea în siguranta a navelor şi pentru prevenirea poluării (Codul internaţional de management al siguranţei .codul ISM) adoptat de către Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia A741(18) din 4 noiembrie 1993 .05.99.cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice.Of. Legea 104.1997 nr. 132/2005 pentru aprobarea Protocolului celei de-a doua reuniuni a Comisiei mixte Româno .01. nr. 107/30. 777/2001 pentru ratificarea Acordului privind constituirea Grupului de cooperare navală în Marea Neagră. Of.2002 nr. 72/2005 pentru aprobarea OUG nr 99/2004 privind instituirea Programului de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto M. HG 105.Ungară pentru realizarea prevederilor Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind cooperarea în domeniul protecţiei mediului Bucureşti. 222/16.05. Legea 103.Of.M. 18-19 noiembrie 2004 -M. semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992 M. nr. Legea 102.M. 81 din 16 februarie 2001 nr. 439 / 2005 privind trecerea laboratoarelor naţionale de referinţă din structura organizatorică şi din 136 100.2005 HG nr.Of. .119 din 19. nr. 313 din 14 aprilie 2005 nr3/2001 pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice. Legea 101. Legea nr. 29/17. nr. nr. adoptat la 11 decembrie 1997 M.1994 nr. semnat la Istambul la 2 aprilie 2001 . 24/1994 pentru ratificarea Conventiei.Of.03.Of.

nr.Of.ICIM Bucureşti în structura organizatorică şi în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului M. 137 .administrarea Institutului Naţional de CercetareDezvoltare pentru Protecţia Mediului . 447 din 26 mai 2005.

................18 4.....1.................................................................................................................... OCROTIREA MEDIULUI ŞI A NATURII CA SUBIECT DE DREPT INTERNAŢIONAL.......................................................... GENEZA ECOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ.................................6 ELEMENTE DE ECOLOGIE GENERALĂ............................. EVOLUŢIA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI ............................................41 4.... ECOLOGIA CA ŞTIINŢĂ TEORETICĂ ŞI APLICATIVĂ.........................16 POLUAREA ARTIFICIALĂ.......2.................................................................. DEZVOLTAREA DURABILĂ ECONOMICĂ .. INTRODUCERE.............................................. METAECOLOGIA................................................... ECOLOGIA POLUĂRII.3.............28 TESTE DE AUTOEVALUARE....................................................1 Coperta de: LIGIA MAIOR..............18 GENERALE).............................. CĂI DE DETERIORARE A ECOSISTEMELOR................................................................................ NOŢIUNEA ŞI SEMNIFICAŢIILE STUDIULUI DE IMPACT.............4 Modulul I.................................................................................................................1...... OBIECTUL ECOLOGIEI.......21 5.................10 3..............................54 138 ...................................................24 5.....................CUPRINS ECOLOGIE JURIDICĂ............................................................................................................................... PROCEDURA DE EVALUARE ŞI AUTORIZARE A ACTIVITĂŢILOR ECONOMICE ŞI SOCIALE CU IMPACT ASUPRA MEDIULUI.....................................................................................8 2....32 1..............................................45 5.........................................................................ECOLOGICĂ JURIDICĂ............... ETIMOLOGIE ŞI DEFINIŢII......................................... LEGILE POLUĂRII (LEGILE ECOLOGIEI ..................................................1.........................................................................................31 MODULUL II.........6 1......2 Cuvânt înainte...... PÂRGHII JURIDICO-ECONOMICE ŞI INSTITUŢIONALE DE PROTECŢIE A MEDIULUI.18 3.................33 3................6 ŞI DEZVOLTARE DURABILĂ.............3 Autorii.......................... LOCUL ECOLOGIEI PRINTRE ALTE ŞTIINŢE.......................................13 3......... AUDITUL DE MEDIU (ECOAUDITUL).......................7 1.........30 BIBLIOGRAFIE.....7 1.............................................13 3.........................................52 5.................................1.....1..........2........................................................................9 2....................32 OCROTIREA MEDIULUI PRIN LEGE............................ REGIMUL JURIDIC AL ARIILOR PROTEJATE......

............. CERCETĂRI GENETICE ŞI PROBLEMATICA EUGENIEI.................................77 DREPTUL NATURAL ŞI DREPTURILE OMULUI.......................................76 MODULUL III.....96 MODULUL IV...................107 SUBIECT PENTRU REFERAT....94 SPEŢE...........3........................58 5...............................................................102 TESTE DE AUTOEVALUARE..........110 CUPRINS................................................................. AUTORIZAREA ACTIVITĂŢILOR DIN DOMENIUL NUCLEAR........................................................................... PUNTE ÎNTRE ŞTIINŢĂ ŞI DREPT..........................95 BIBLIOGRAFIE.....................................5........107 SPEŢE STUDII DE CAZ .......................................................................109 ÎNŢELESUL UNOR TERMENI ECOLOGICI...........74 SPEŢE........................................................... DREPTUL COMUNITAR ŞI BIOETICA............................. CONCEPTUL DE DREPT NATURAL ŞI RELAŢIA CU DREPTURILE OMULUI.........69 TESTE DE AUTOEVALUARE.............. STUDII DE CAZ....................79 3.......77 1.............................. Eliberarea acordului de mediu fără studiu de impact.................... SCHIMBAREA DESTINAŢIEI SAU A PROPRIETARULUI INVESTIŢIEI......................78 2..................................................................1.....4..........................99 3.................... PROCEDURA AUTORIZĂRII ŞI STUDIULUI DE IMPACT ÎN ROMÂNIA........................................108 BIBLIOGRAFIE. EUTANASIA ŞI DEMNITATEA MORŢII...................................................89 TESTE DE AUTOEVALUARE.................................................................................................................................................................. FILIAŢIE ŞI REPRODUCERE MEDICAL ASISTATĂ... PSIHIATRIE ŞI MANAGEMENT BIOETIC.....68 5.............86 6............................................................................ STUDII DE CAZ......138 139 ..97 BIOETICA................. HOMOSEXUALITATEA ŞI TRANSSEXUALISMUL...................... DEFINIREA...........................................84 5....................................... BIOETICA....................100 4.. JURISDICŢIA TRANSPLANTURILOR DE ŢESUTURI ŞI ORGANE UMANE.................................................... ELEMENTE DIN LEGISLAŢIA ROMÂNEASCĂ PRIVIND TRANSPLANTURILE DE ŢESUTURI ŞI ORGANE...............98 2...........88 6..............................................................................................................................................................................................................................97 1................................................................94 Subiect pentru referat:..........2...75 BIBLIOGRAFIE..............82 4...................................................................... INGINERIA GENETICĂ ŞI DREPTURILE OMULUI...................................75 SUBIECTE PENTRU REFERAT........................................................................................................... ANTROPOLOGIA ŞI CARACTERUL INTERDISCIPLINAR AL BIOETICII...........65 5...........................5.........................................

140 .

Gutenberg S. Arad Calea Victoriei nr.Tipărit la S.C.ro 141 .A.: 0257/230670 • Fax: 0257/254339 E-mail: gutenberg@arad.astral. 41 Tel.