You are on page 1of 49

7 Modele econometrice cu ecuaţii multiple

7.1 Scurt istoric privind apariţia şi evoluţia în timp a modelelor


cu ecuaţii multiple

De cele mai multe ori, descrierea formală a unui proces economic nu


se poate realiza numai prin intermediul unui model econometric conţinând o
singură ecuaţie. Acest lucru a impus elaborarea unor modele econometrice
conţinând mai multe ecuaţii, denumite modele cu ecuaţii multiple sau
simultane.
Modelarea macro-economică cantitativă a apărut pe la sfârşitul
anilor '30 în Europa, după care se propagă puternic în SUA, care
recuperează şi devansează preocupările în acest domeniu din Europa.
Istoric, primul model macro-econometric complet a fost construit în
1936 de Tinbergen pentru economia Ţărilor de Jos.
Mişcarea iniţiată astfel de Tinbergen, care, câţiva ani mai târziu
(1939), va construi şi primul model pentru Statele Unite, se va dezvolta în
SUA sub conducerea lui Lawrence Klein.
În evoluţia modelării macro-econometrice se pot delimita trei
perioade.
Prima perioadă începe din anii '40 şi durează până la mijlocul anilor
'50 şi reprezintă o perioadă de "tatonare" a modelării.
Această perioadă se încheie cu elaborarea unui model foarte
important în istoria modelării macro-econometrice, modelul Klein-
Goldberger (1955), care poate fi considerat ca un veritabil strămoş al
majorităţii modelelor ulterior elaborate în Statele Unite.
O a doua perioadă poate fi considerată ca începând cu acest model şi
durează până la sfârşitul anilor '60.
Modele econometrice

Proiectul modelului Brookings, lansat la începutul anilor '60 acoperă


simbolic această a doua perioadă prin mărimea sa (de 10 ori mai multe
ecuaţii decât modelul Klein-Goldberger, 272 în loc de 25).
Modelul Brookings a determinat evoluţia modelării într-o manieră
foarte importantă prin activitatea de specificare şi estimare pe care o
implică. Cu toate acestea, a fost un eşec pentru că modelul a făcut
demonstraţia contrară a faptului că un model nu se limitează la juxtapunerea
componentelor individuale, oricât de bine ar fi ele separate, ci trebuie să fie
o structură integrată.
Cea de-a treia perioadă a modelării, care începe la sfârşitul anilor '60
şi durează până în zilele noastre, e caracterizată de o accelerare a
fenomenului. În perioada 1970-1975 au fost construite 12 modele ale
economiei americane, în timp ce în perioada 1955-1965 au apărut doar 7
modele.
Mărimea modelelor a crescut sensibil - modelul Brookings nefiind o
excepţie - în plan cantitativ, acordându-se o importanţă deosebită
fenomenelor nominale (determinarea preţului, sectorul monetar-financiar) şi
mecanismelor dinamice (mecanismele de acumulare, mecanismele
anticipărilor).
În Statele Unite există circa 12 modele macro-econometrice mari cu
care se lucrează în prezent, dintre care două sunt publice: cel al
Departamentului de Comerţ (BEA) şi cel al Băncii Federale din St. Louis,
care e un model de inspiraţie monetaristă. Patru modele aparţin unor
societăţi private de consulting care-şi vând previziunile împreună cu alte
servicii de informare economică (Data Resources, Chase Econometrics etc.).
Marile universităţi sunt aproape toate dotate cu modele autonome, de
exemplu modelul Wharton al prof. Klein, modelul MPS elaborat de
Universitatea din Pennisylvania, modelul MIT al Rezervelor Federale
Americane etc.
În Europa nu s-a atins încă acest nivel, dar mişcarea s-a dezvoltat cu
un decalaj de 5-10 ani faţă de Statele Unite, modelarea fiind mult mai
dificilă pentru economiile europene, care sunt dependente de exterior.
În Franţa, demarajul modelării macro-econometrice a fost mult mai
tardiv: primele modele franceze au apărut spre sfârşitul anilor '60, adică la
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

circa 20 de ani după debutul celor americane, şi la 35 de ani după modelul


original al lui Tinbergen. Bugetul economic a fost elaborat mult timp (1950-
1965) fără a face apel la modelele explicite („metoda previziunii fără
model“), iar în activitatea de planificare nu s-a dispus de un model
macro-econometric (modelul FIFI) decât începând cu cel de-al VI-lea Plan.
Începând cu anul 1965 (mai mult de 12 ani), modelarea macro-
econometrică se va dezvolta în Franţa în principal în cadrul a două servicii
administrative: Direcţia de Previziune şi INSEE (Institutul Naţional de
Statistică şi Studii Economice), aflate într-o legătură mai mult sau mai puţin
strânsă cu procedurile de elaborare a bugetelor economice şi a planului.
Primul model francez (ZOGOL) a fost construit în 1966, fiind apoi
înlocuit de modelul DECA, care sunt două modele de buget economic de
inspiraţie keynesistă care au răspuns situaţiei economice din acea perioadă
(nivelul cererii globale şi condiţiile de repartizare a venitului) şi obiectivelor
de politică economică (politica de reglare a cererii globale).
Modelul STAR (Schema Teoretică a Acumulării şi Reportului), care
i-a urmat în 1974 modelului DECA (1971) pentru a asigura previziunea pe
termen scurt, reprezintă o adaptare a structurii modelului la teoria
economică de natură neo-keynesistă din acea perioadă.
Modelul STAR va fi înlocuit de modelele METRIC şi COPAIN.
În afara acestor modele de buget economic, administraţiile franceze au
elaborat în această perioadă un model pe termen scurt destinat elaborării
previziunilor planului - modelul FIFI.
Modelul FIFI nu se mai bazează strict pe teoria keynesistă, ci este
adaptat şi tipului de economie concurenţială, punându-se un accent deosebit
pe politicile economice care conduc la ridicarea competitivităţii sectoarelor
economice.
În decursul anilor '80 s-a trecut de la „monopolul administrativ“ la
„pluralismul previziunilor“. În cadrul acestui pluralism al previziunilor au
apărut o serie de instituţii private de previziune cum ar fi GAMA (Grupul de
Analiză Macro-Economică Aplicată) al Universităţii din Nanterre, precum şi
alte trei centre de studiu „extra-administrative“, un centru universitar -
OFCE (Observatorul Francez al Conjuncturilor Economice), un centru
„patronal“ IPECODE (Institutul de Previziune Economică şi Financiară
Modele econometrice

pentru Dezvoltarea Intreprinderilor), un centru „sindical" - IRES (Institutul


de Cercetări Economice şi Sociale) etc.
Deşi în practica economică se utilizează modele econometrice de
volum mare (un număr mare de ecuaţii), totuşi, în special, şi nu numai,
pentru înţelegerea şi manipularea acestora, se pleacă de la modele cu un
număr mai mic de ecuaţii. În acest sens, în continuare, vor fi prezentate
câteva modele econometrice cu ecuaţii multiple de volum mic-folosite deja
în teoria economică, dar fără o interpretare econometrică-care vor permite
familiarizarea cu acest tip de modele şi o trecere în revistă a etapelor,
particularităţilor şi a semnificaţiiilor econometrice pe care le oferă acestea.
Exemple de modele cu ecuaţii multiple:

I. Modelul static al lui Keynes:

⎧C t = a + bV t + u t (1)
(I) ⎨
⎩V t = C t + I t (2)

II. Modelul dinamic al lui Keynes:

⎧C t = a1Y t + u 1 (1)

(II) ⎨I t = b1Y t + b 2Y t −1 + u 2 (2)
⎪Y = C + I + G (3)
⎩ t t t t

unde:
Yt (Vt) = PIB sau venitul naţional sau venitul pe o familie;
Ct = consumul final sau consumul final al populaţiei sau consumul pe o
familie;
It = investiţii sau economii (investiţii) făcute de o familie;
Gt = cheltuieli publice (consumul final al administraţiei publice);
ut = variabilă aleatoare;
t = 1, T = perioada de timp observată.
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

III. Modelul descrierii econometrice a formării preţului de echilibru:

⎧Pt = a + b O t + u 1t (1)

(III) ⎨Pt = α + βC t + u 2t (2)
⎪C = O (3)
⎩ t t

IV. Modelul descrierii legii cererii şi a ofertei:

⎧O t = a0 + a1 Pt + u 1t (1)

(IV) ⎨C t = b 0 + b1 Pt + b 2V t + u 2t (2)
⎪C = O (3)
⎩ t t

unde:
Ot = oferta produsului;
Ct = cererea produsului;
Pt = preţul produsului;
Vt = venitul consumatorilor.

V. Model privind optimizarea ratei acumulării sau rata investiţiilor:

⎧ef t = art 2 + brt + u 1t (1)



⎪R tv = ef t ⋅ rt = art 3 + brt 2 + u 2t
(V) ⎨
(2)
( )
⎪C t = (1 − rt ) ⋅V t ⋅ 1 + art 3 + brt 2 + u 3t (3)

⎩V t = C t + I t (4)
unde:
It
rt = = rata acumulării sau a investiţiilor;
Vt
Vt − Vt −1
ef t = = eficienţa investiţiilor;
I t −1
V t −V t −1
R tv = = ritmul de creştere a venitului naţional.
V t −1
Modele econometrice

VI. Model privind descrierea econometrică a mărimii şi dinamicii


consumului populaţiei:

⎧C t = a0 + a1V t + a2C t −1 + u 1t (1)



⎪I t = b 0 + b1V t + b 2V t −1 + u 2t (2 )

(VI) ⎨Im p t = c 0 + c 1V t + c 2 Pt + u 3t (3)
⎪P = d + d (V −V ) + u (4 )
⎪ t 0 1 t t −1 4t
⎪⎩V t = C t + I t + Exp t − Im p t + G t (5)

unde:
Impt = importul;
Pt = preţul relativ al produselor interne raportat la preţul produselor de
pe piaţa externă;
Expt = exportul.

VII. Modelul descrierii spiralei preţurilor (a inflaţiei) şi a salariilor:

⎧⎪I p = a0 + a1S t + u 1t (1)


(VII) ⎨ t
⎪⎩S t = b 0 + b1I t p + b 2W t + u 2t (2 )

sau:
⎧⎪I tp = a0 + a1S t + a 2 I p + u 1t
t −1 (1)
(VIII) ⎨
⎪⎩S t = b 0 + b1I t p + b 2W t + b 3S t −1 + u 2t (2 )

unde:
I t p = indicele costului vieţii;
St = salariul mediu;
Wt = productivitatea muncii.
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

Modelele de mai sus au mai mult un rol didactic. Ele pot fi folosite
însă atât în scopuri explicative (euristice) sau chiar decizionale. În practica
economică, la nivelul economiilor naţionale, se folosesc, în general, modele
de dimensiuni mari – sute sau chiar mii de ecuaţii.
Un model cu ecuaţii multiple descrie, fie totalitatea tipurilor de
relaţii econometrice – relaţii de comportament economic, de identitate,
instituţionale sau tehnologice – fie doar anumite tipuri, ca, de exemplu:
modelul (II) este format dintr-o ecuaţie de comportament sociologic (1),
dintr-o ecuaţie de comportament financiar (2) şi dintr-o ecuaţie de identitate
(3). De reţinut că într-un astfel de model variabilele endogene pot juca şi rol
de variabile explicative.
Variabilele endogene sunt cele variabile care apar numai în partea
stângă a ecuaţiilor, iar cele exogene apar numai în partea dreaptă a acestora.
Astfel, modelul (II) este format din trei variabile endogene, Ct, Vt şi
It şi din două variabile exogene, Vt-1 şi Gt. Aceste tipuri de modele se
construiesc, mai întâi, sub formă structurală. Un model cu ecuaţii multiple
este sub formă structurală atunci când reprezintă descrierea formală a unei
teorii economice cu privire la procesul sau sistemul economic analizat. De
cele mai multe ori, forma structurală a unui model econometric se deduce
din schema logică a dependenţelor şi interdependenţelor dintre fenomenele
ce definesc procesul economic descris de model.
De exemplu, modelul (I) poate fi reprezentat sub următoarea formă:

Vt

Ct
It

Figura 7.1.1
Modele econometrice

Modelul (VIII) poate fi fundamentat pe o schemă de forma:

Ipt St

Ipt-1 Wt St-1

Figura 7.1.2

Modelele cu ecuaţii multiple se pot construi sau pot fi întâlnite sub


două forme:
- modele cu ecuaţii simultane;
- modele recursive.

7.2 Forma structurală şi forma redusă a unui model cu ecuaţii


simultane

Un model econometric cu ecuaţii multiple se elaborează sub formă


structurală, adică el reprezintă transpunerea formală a teoriei economice
referitoare la procesul economic investigat prin intermediul unui sistem de
ecuaţii.
Forma structurală este forma iniţială a modelului, aşa cum a rezultat
în urma etapei de specificare, reprezintă structura (elemente şi conexiuni)
procesului descris.
Etapa de specificare constă în alegerea variabilelor endogene şi
stabilirea numărului de ecuaţii din forma structurală, alegerea numărului de
variabile factoriale considerate determinante pentru evoluţia fiecăreia dintre
variabilele endogene, stabilirea formei fiecărei ecuaţii de regresie, definirea
relaţiilor de identitate, dacă există.
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

În general, un model econometric cu ecuaţii multiple descrie fie


totalitatea tipurilor de relaţii econometrice – relaţii de comportament
economic, de identitate, instituţionale sau tehnologice - , fie doar anumite
tipuri.
Într-un astfel de model, variabilele endogene pot juca rol şi de
variabile explicative. Variabilele endogene sunt cele care apar numai în
partea stângă a ecuaţiilor modelului, iar cele exogene apar numai în partea
dreaptă a acestora.
Forma generală a unui model este forma în care toate variabilele
endogene sunt în acelaşi timp şi variabile exogene. În general, modelele cu
ecuaţii simultane sunt reprezentate de acele modele cu ecuaţii multiple în
care toate variabilele endogene apar în toate ecuaţiile modelului. În unele
cazuri particulare, variabilele endogene apar numai în anumite ecuaţii,
nerespectând o anumită regulă, o anumită ordine în succesiunea ecuaţiilor
modelului.
Sub formă generală, un model cu ecuaţii simultane, în formă
structurală, se prezintă astfel:

y 1t + b 12 y 2t + b 13 y 3t + ... + b 1 n y nt + c 11 x 1t + c 12 x 2t + ... + c 1 m x mt = u 1t
b 21 y 1t + y 2t + b 23 y 3t + ... + b 2 n y nt + c 21 x 1t + c 22 x 2 t + ... + c 2 m x mt = u 2t

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - (7.2.1)
b n1y 1t + bn2y 2t + bn3y 3t + ... + y nt + c n 1 x 1t + c n 2 x 2t + ... + c nm x mt =u nt

unde:
t = 1, T , T = numărul perioadelor observate;
i = 1, n , n = numărul variabilelor endogene, yi;
j = 1, m , m = numărul variabilelor exogene, xj;
bij = parametrii variabilelor endogene yi,, i = 1, n , j = 1, m ; dar pentru i
= j ⇒ bij = 1, adică numărul parametrilor variabilelor endogene este
egal cu n (n - 1);
cij = parametrii variabilelor exogene xj, j = 1, n , al căror număr este egal
cu n⋅m.
Modele econometrice

Notând cu:

⎛ 1 b12 ... b1n ⎞


b22
⎜ ⎟
⎜b 1 ... b2 n ⎟
b23
B = ⎜ 21 matricea parametrilor bij, ataşaţi
... ... 1... ... ⎟
⎜ ⎟
⎜b ... 1 ⎟⎠
⎝ n1 bn 2 ...
variabilelor endogene, de dimensiune (n, n) şi având n (n-1) parametrii
necunoscuţi ce vor trebui estimaţi;
⎛ y1t ⎞
⎜ ⎟
⎜y ⎟
Y = ⎜ 2t ⎟ vectorul valorilor variabilelor endogene, de dimensiune
...
⎜ ⎟
⎜y ⎟
⎝ nt ⎠
(n, 1);
⎛ c11 c12 ... c1m ⎞
⎜ ⎟
⎜c c ... c2 m ⎟
C = ⎜ 21 22 matricea parametrilor cij de dimensiune (n,
... ... ... ... ⎟
⎜ ⎟
⎜c ... cnm ⎟⎠
⎝ n1 cn 2
m) şi având n⋅m necunoscute;
⎛ x 1t ⎞
⎜ ⎟
⎜ x 2t ⎟
X =⎜ vectorul valorilor variabilelor exogene xj, de
... ⎟
⎜⎜ ⎟⎟
x
⎝ mt ⎠
dimensiune (m, 1);
⎛ u1t ⎞
⎜ ⎟
⎜u ⎟
U = ⎜ 2t ⎟ vectorul valorilor variabilei aleatoare ui, de dimensiune
...
⎜ ⎟
⎜u ⎟
⎝ nt ⎠
(n, 1).
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

Modelul în formă generală cu ecuaţii simultane prezentat sub formă


structurală, scris sub formă matriceală devine:

BY+CX=U (7.2.2)

A rezolva un model definit de relaţia (7.2.2) înseamnă a estima cei


n(n-1) parametri bij şi cei n⋅m parametri cij. Un procedeu clasic de a estima
cei [n(n-1)+n⋅m] parametrii constă în aplicarea directă a M.C.M.M.P. Se
poate demonstra însă că aplicarea M.C.M.M.P. fiecărei ecuaţii în parte
conduce la obţinerea de estimatori deplasaţi, nesemnificativi. Din acest
motiv, estimarea parametrilor unui model cu ecuaţii simultane nu se face pe
baza exprimării lui sub formă structurală ci pe baza formei reduse a
acestuia.
Forma redusă a unui model structural cu ecuaţii simultane presupune
ca toate variabilele endogene ale modelului în formă generală să fie
exprimate numai în funcţie de variabilele exogene ale acestuia.
Pornind de la relaţia (7.2.2), forma redusă a modelului structural cu
ecuaţii simultane se obţine prin înmulţirea la stânga cu inversa matricei
B (B -1):

Y + B -1CX = B -1U (7.2.3)

Rezolvarea modelului în formă redusă (7.2.3) constă în aplicarea


M.C.M.M.P. fiecărei ecuaţii a acestuia. În acest sens se fac următoarele
substituiri:
A = - B -1 C – matricea A având dimensiunea n⋅m şi conţinând aij
elemente, ( i = 1, n ; j = 1, m );
Z = B -1 U – vectorul coloană a variabilei aleatoare.
Astfel, forma redusă a modelului devine:

Y=AX+Z (7.2.4.)
Modele econometrice

În urma aplicării M.C.M.M.P. modelului în formă redusă, (7.2.4.), se


vor obţine valorile celor n⋅m estimatori âij , respectiv elementele matricei Â,
de dimensiune n⋅m:

⎛ aˆ11 aˆ12 K aˆ1m ⎞


⎜ ⎟
⎜ aˆ 21 aˆ 22 K aˆ 2 m ⎟
Aˆ = ⎜ :
......................... ⎟
⎜ ⎟
⎜ aˆ n1 aˆ n 2 K aˆ n m ⎟
⎝ ⎠

7.3 Identificarea modelului cu ecuaţii simultane

Etapa identificării este operaţia prin care se revine la forma


structurală, plecând de la forma redusă a modelului, deoarece numai sub
formă structurală modelul are semnificaţie economică. Estimarea
parametrilor formei structurale pe baza estimatorilor formei reduse se
numeşte identificarea modelului cu ecuaţii simultane în formă redusă.
Matriceal, această operaţie presupune estimarea parametrilor
matricei B şi ai matricei C, bij şi cij, în număr de [n(n-1)+n⋅m], pornind de la
n⋅m parametrii estimaţi ai matricei A, âij, cunoscuţi: B-1⋅C = Â, adică
estimarea a [n(n-1)+n⋅m] parametri (necunoscute), dispunând de n⋅m ecuaţii,
ceea ce, matematic, nu e posbil. De aici apar trei situaţii:
1) Dacă numărul zerourilor din matricele B şi C este egal cu n(n-1),
respectiv dacă în matricele B şi C există n(n-1) zerouri, atunci modelul este
just identificat, adică numărul ecuaţiilor, n⋅m, este egal cu numărul
necunoscutelor, [n(n-1)+n⋅m] – sistem de ecuaţii unic determinat. Prin
aplicarea M.C.M.M.P. asupra formei reduse a modelului rezultă estimatorii
parametrilor acesteia, pe baza cărora se determină parametrii formei
structurale.
2) Dacă în matricele B şi C există un număr de zerouri mai mare
decât n(n-1), modelul este supraidentificat, deoarece există mai multe
ecuaţii decât necunoscute. În acest caz, estimatorii modelului se calculează
cu ajutorul M.C.M.M.P aplicate în mai multe stadii.
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

3) Dacă în matricele B şi C există un număr de zerouri mai mic decât


n(n-1), modelul este nonidentificabil, deci există mai puţine ecuaţii decât
necunoscute - nu vor putea fi calculaţi toţi cei [n(n-1)+n⋅m] parametrii bij şi
cij, dispunând de numai n⋅m valori âij, respectiv de n⋅m ecuaţii. În acest caz,
modelul iniţial va trebui reconstruit.
Un model cu ecuaţii simultane, sub formă structurală, poate fi
alcătuit din ecuaţii corect identificate, din ecuaţii supraidentificate şi din
ecuaţii nonidentificate, respectiv:
- dacă un model cu ecuaţii simultane are o singură ecuaţie
nonidentificată, modelul, în ansamblul său, este nonidentificabil. El va
trebui reconstruit sau se va renunţa la utilizarea sa;
- dacă un model cu ecuaţii simultane are o singură ecuaţie
supraidentificată, modelul, în ansamblul său, este supraidentificat;
- un model cu ecuaţii simultane este just identificat dacă toate
ecuaţiile sale sunt corect identificate.
Pornind de la aceste considerente, se pot formula câteva reguli
privind identificarea unui model cu ecuaţii structurale:
- dacă numărul variabilelor absente dintr-o ecuaţie este egal cu
numărul variabilelor endogene minus unu (n-1), atunci ecuaţia este corect
identificată;
- dacă numărul variabilelor absente dintr-o ecuaţie este mai mare
decât numărul variabilelor endogene minus unu, atunci ecuaţia este
supraidentificată;
- dacă numărul variabilelor absente dintr-o ecuaţie este mai mic
decât numărul variabilelor endogene minus unu, atunci ecuaţia este
nonidentificabilă.
Deşi, teoretic, identificarea unui model cu ecuaţii simultane se poate
face fie pe baza ecuaţiei matriceale A = -B-1 C, fie pe baza discuţiei fiecărei
ecuaţii în parte, în practica economică se utilizează ultima variantă. Metoda
discuţiei fiecărei ecuaţii este mai simplă, mai rapidă, şi, în plus, permite
depistarea ecuaţiei (sau ecuaţiilor) nonidentificabile care degenerează
modelul chiar în etapa de construire a acestuia.
Modele econometrice

7.4 Metode de estimare a parametrilor unui model cu ecuaţii


simultane

Estimarea parametrilor unui model cu ecuaţii simultane se poate


realiza cu diverse metode în următoarele cazuri:
- dacă modelul structural este recursiv (forma structurală coincide
cu forma redusă) fie se aplică M.C.M.M.P. direct fiecărei ecuaţii a
modelului structural, fie metoda verosimilităţii maxime;
- dacă modelul structural nu este recursiv (trebuie adus la forma
redusă) apar următoarele situaţii:
• model nonideintificabil → estimarea imposibilă a parametrilor
matricelor B şi C → se construieşte un nou model;
• model just identificat → se poate aplica metoda regresiei
indirecte şi M.C.M.M.P. în două faze;
• model supraidentificat → se poate aplica M.C.M.M.P. în două
faze sau în trei faze, metoda verosimilităţii maxime cu informaţie limitată –
metoda comisiei Cowles, metoda variabilelor instrumentale, metoda
verosimilităţii maxime cu informaţie completă.
În mod curent, pentru ultimele două cazuri se utilizează următoarele
metode:
- metoda regresiei indirecte;
- M.C.M.M.P. aplicată în două faze;
- M.C.M.M.P. aplicată în trei faze.

Metoda regresiei indirecte se aplică numai în cazul modelelor corect


identificate. Cu ajutorul acesteia se estimează parametrii formei reduse a
modelului prin aplicarea M.C.M.M.P. fiecărei ecuaţii în parte, după care, pe
baza acestora, se estimează parametrii formei structurale.

M.C.M.M.P. în două faze, prezentată de H. Theil în 1958, se poate


utiliza la estimarea parametrilor unui model cu ecuaţii simultane, atât în
cazul modelelor supraidentificate, cât şi în cazul modelelor corect
identificate. Aplicată în acest ultim caz, această metodă conduce la rezultate
identice cu cele obţinute cu ajutorul metodei regresiei indirecte.
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

Estimarea parametrilor unui model cu ecuaţii simultane cu


M.C.M.M.P. în două faze presupune efectuarea următoarelor operaţii:
- Faza I: se regresează fiecare variabilă endogenă a modelului
numai în funcţie de variabilele exogene ale acestuia; se estimează parametrii
acestor ecuaţii cu ajutorul M.C.M.M.P. şi se calculează valorile teoretice
(ajustate sau estimate) ale variabilelor endogene pe baza ecuaţiilor
respective.
- Faza II : în ecuaţiile formei structurale a modelului, în care
variabilele endogene apar ca variabile exogene, se vor introduce valorile
acestora estimate în Faza I; se va aplica din nou M.C.M.M.P. ecuaţiilor
structurale şi se vor obţine estimatorii parametrilor modelului cu ecuaţii
simultane.

M.C.M.M.P. în trei faze a fost propusă de A. Zellner şi H. Theil.


Aceasta presupune, într-o primă etapă, aplicarea M.C.M.M.P. în două faze
în vederea unei estimări preliminare a parametrilor formei structurale, după
care se efectuează o reestimare pe ansamblu a modelului prin intermediul
M.C.M.M.P. generalizate. Autorii au demonstrat că această metodă este mai
eficientă decât M.C.M.M.P. în două faze, dar e mai sensibilă la erorile de
specificare a modelului.
Faza I:
Fie modelul:
(I) BY + CX = U (forma structurală)
(II) Y = AX + Z (forma redusă)
- se consideră prima ecuaţie a modelului în formă structurală
(7.2.1), care se mai poate scrie astfel:

y1t = −b12 y 2t − b13 y 3t − ... − b1n y nt − c11 x1t − c12 x 2t − ... − c1m x mt + u1t (7.4.1)

Variabila endogenă y1t se mai poate scrie astfel:

⎛y 2t ⎞ ⎛ x 1t ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
y 1t = − (b 12 , K , b 1 n )⎜ M ⎟ − (c 11 , K , c 1 m )⎜ M ⎟ + u 1t
⎜y ⎟ ⎜x ⎟
⎝ nt ⎠ ⎝ mt ⎠
Modele econometrice

sau matriceal:

Y 1 = −b1′ Y − c 1′ X + U 1 (7.4.2)

- se estimează y2t, …, ynt, rezultând valorile ajustate ale variabilei


endogene:

Y=Ŷ+z (7.4.3)

Faza II:
În ecuaţia (7.4.2) se înlocuieşte Y cu valoarea sa estimată rezultând:

( )
Y 1 = −b1′ Yˆ + z − c 1′ X + U 1 ⇒ Y 1 = −b1′ Yˆ − c 1′ X + (U 1 − b1′ z )
Y 1 = −b1′ Yˆ − c 1′ X + η1 (7.4.4)

- se calculează valorile estimate ale variabilei reziduale z:

zˆ = Y − Yˆ

- - se estimează matricea varianţelor şi covarinţelor reziduurilor:

⎛ ∑ ẑ 12t ∑ ẑ ẑ K ∑ ẑ 1t ẑ nt ⎞
⎜t t
1t 2t
t

⎜ ⎟
⎜ O ⎟
⎜ 2 ⎟
⎜ ∑ ẑ 2t KKK ∑ ẑ 2t ẑ nt ⎟
t t
⎜ ⎟
ˆ = 1⎜
Ω O M ⎟
T ⎜ ⎟
⎜ O M ⎟
⎜ O M ⎟
⎜ 2 ⎟
⎜ ∑ ẑ nt ⎟
⎜ t ⎟
⎝ ⎠
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

Faza III:
Ştiind că Y, X şi U sunt vectori formaţi din T elemente, sub formă
matriceală, Y1 va fi de forma:

Y1 = W1 ⋅ D1 + U 1 (7.4.5)

unde:
W1 = matricea definită plecând de la variabilele (Y2, …:X1, … );
D1 = matricea definită plecând de la parametrii bij şi cij ce urmează a fi
estimaţi.

Această relaţie este valabilă şi în cazul celorlalte variabile endogene,


rezultând astfel următorul sistem de ecuaţii:

⎧Y 1 = W 1 ⋅ D 1 + U 1
⎪Y = W ⋅ D + U
⎪ 2 2 2 2

⎪ M
⎪⎩Y n = W n ⋅ D n + U n

Acesta se mai poate scrie şi matriceal astfel:

⎛ Y1 ⎞ ⎛W1 0 ⎞ ⎛ D1 ⎞ ⎛U1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ Y2 ⎟ ⎜ W2 ⎟ ⎜ D2 ⎟ ⎜U 2 ⎟
⎜ M ⎟ = ⎜0 O ⎟⎜ M ⎟+⎜ M ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜Y ⎟ ⎜ W ⎟ ⎜ ⎟ ⎜U ⎟
⎝ n⎠ ⎝ n ⎠ ⎝ Dn ⎠ ⎝ n⎠

sau:
Y= W D + U (7.4.6)

Se estimează apoi global matricea parametrilor D cu ajutorul


M.C.M.M.P. generalizată:

( ˆ −1 W
Dˆ = W ′ Ω )−1 (W ′ Ωˆ −1 Y ) (7.4.7)

D̂ este estimatorul obţinut prin M.C.M.M.P. în trei faze.


Modele econometrice

De reţinut că toate metodele de estimare a parametrilor unui model


cu ecuaţii simultane se fundamentează pe ipotezele de aplicare a
M.C.M.M.P. În acest sens, în toate etapele sau fazele de aplicare a
M.C.M.M.P. se va realiza discuţia econometrică a fiecărei ecuaţii privind
acceptarea sau non-acceptarea ipotezelor, verificarea semnificaţiei
estimatorilor şi a modelului respectiv.

7.5 Exemple de modele cu ecuaţii simultane

Cazul 1 Model corect identificat - modelul static al lui Keynes


Fie modelul I :

⎧Ct = a + bVt + ut (1)


(I) ⎨
⎩Vt = Ct + I t (2)

Semnificaţia economică a modelului1


- venitul unei familii este utilizat pentru consum şi pentru investiţii
(economii) sau PIB este destinat consumului final şi investiţiilor- vezi
ecuaţia (2);
- consumul unei familii constă din consumul autonom (sau stocurile
de bunuri existente la începutul perioadei t), exprimat de a şi din cheltuirea
unei părţi din venitul obţinut în perioada t - vezi ecuaţia (1). De regulă,
∂C
a > 0, iar b ∈ [0,1] , b = = rata marginală a consumului în funcţie de
∂V
venit sau P.I.B., respectiv cu câţi lei creşte consumul unui produs, grupe de
produse sau consumul total al familiei dacă venitul creşte cu 1 leu,
consumul şi venitul fiind exprimaţi în lei.

1
Pentru o analiză economică amănunţită a modelului static al lui Keynes, vezi J. M. Keynes
"Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor", Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1970; P. A. Samuelson "L'Economique", tome 1, Librairie Armand Colin, Paris,
1986
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

Discuţia econometrică a modelului


Acest model este constituit pe baza a trei variabile, două variabile
endogene, Ct şi Vt, (n = 2) şi o variabilă exogenă, It. Ecuaţia (1) descrie o
relaţie de comportament economic, iar ecuaţia (2) o relaţie de identitate
economică, o relaţie contabilă.
Modelul (I) este un model cu ecuaţii simultane sub formă structurală,
variabilele endogene figurând şi ca variabile exogene în ecuaţiile acestuia.
Discuţia econometrică a acestuia se poate face pe două căi:
- pe baza discuţiei modelului general-structural;
- pe baza discuţiei fiecărei ecuaţii a modelului.
Modelul(I), scris structural, sub formă generală – toate variabilele
endogene şi exogene figurează în toate ecuaţiile modelului – devine:

⎧ C t − b ⋅ Vt − a ⋅ X 0 + 0 ⋅ I t = u1 (1)
(I) ⎨
⎩ − C t + Vt + 0 ⋅ X 0 − I t = u 2 (2)

De reţinut că, atunci când în ecuaţiile aleatoare ale modelului apare


un termen liber (parametrul „a” din ecuaţia (1)), aceasta înseamnă că apare
o variabilă exogenă fictivă, X0, care este un vector coloană unitar:

⎛1⎞
⎜ ⎟
X 0 = ⎜M ⎟
⎜1⎟
⎝ ⎠

Ecuaţia matriceală corespunzătoare modelului (I), sub formă


structural-generală este:

BY + CX = U

unde matricile corespunzătoare sunt:


⎛ 1 −b⎞ ⎛C t ⎞ ⎛− a 0⎞ ⎛X 0 ⎞ ⎛u ⎞
B = ⎜⎜ ⎟⎟ ; Y = ⎜⎜ ⎟⎟ ; C = ⎜⎜ ⎟⎟ ; X = ⎜⎜ ⎟⎟ ; U = ⎜⎜ 1 ⎟⎟
⎝−1 1⎠ ⎝V t ⎠ ⎝ 0 − 1⎠ ⎝I t ⎠ ⎝u 2 ⎠
Modele econometrice

Sub formă redusă – adică variabilele endogene sunt regresate numai


în funcţie de variabilele exogene – modelul matriceal de mai sus se
transformă în:

Y + (B-1·C)·X = B-1·U

unde:
1 ⎛1 b ⎞
B −1 = ⎜ ⎟;
1 − b ⎜⎝1 1 ⎟⎠
1 ⎛− a − b⎞
B −1 ⋅ C = ⎜ ⎟
1 − b ⎜⎝ − a − 1 ⎟⎠

Notând cu:

⎛α β1 ⎞ a b 1
A = − B −1 ⋅ C = ⎜⎜ ⎟⎟ ; α = ; β1 = ; β2 = ; Z = B −1 ⋅ U
⎝α β2 ⎠ 1− b 1− b 1− b

modelul sub formă redusă devine:

Y + A·X = Z

Prin aplicarea M.C.M.M.P. celor două ecuaţii ale modelului redus:

⎧C t = α + β 1 I t + z t (3)

⎩Vt = α + β 2 I t + z t (4)

se estimează parametrii matricei A:

⎛ αˆ βˆ1 ⎞⎟
Aˆ = ⎜
⎜ αˆ βˆ 2 ⎟⎠

Modele econometrice cu ecuaţii multiple

Identificarea modelului (I) presupune estimarea parametrilor


matricelor B şi C. Această operaţie se deduce din:

a b 1
α= ; β1 = ; β2 =
1−b 1−b 1−b

respectiv:
aˆ αˆ
αˆ = ⇒ aˆ =
1 − bˆ βˆ 2
bˆ βˆ
βˆ1 = ⇒ bˆ = 1
1 − bˆ βˆ 2
1
βˆ 2 =
1 − bˆ

Deoarece toţi parametrii modelului sub formă structurală au putut fi


estimaţi, rezultă că modelul (I) este just identificat.
Aceeeaşi concluzie s-ar fi obţinut şi prin analiza elementelor
matricelor B şi C. Dacă aceste matrice ar fi avut toate elementele nenule ar
fi rezultat opt parametri ce ar fi trebuit estimaţi pe baza pe baza celor patru
termeni ai matricei A. Deoarece matricele B şi C au doi termeni nuli,
respectiv 2 =n·m (n = 2; m = 1) se deduce că modelul este just identificat.
Discuţia econometrică a modelului pe baza fiecărei ecuaţii se axează
numai pe ecuaţiile aleatoare ale modelului structural. Ecuaţia (2) fiind de tip
contabil, starea modelului este dată numai de structura ecuaţiei (1). Această
ecuaţie conţine două variabile, Ct şi Vt, lipsind una, It. Deoarece în cadrul
ecuaţiei (1) numărul variabilelor absente (unu) este egal cu numărul
variabilelor endogene minus unu (n –1 = 2 – 1 = 1), ecuaţia (1) este corect
identificată, modelul structural (I) fiind un model corect identificat.
Parametrii unui model cu ecuaţii simultane just identificat pot fi
estimaţi fie cu ajutorul metodei regresiei indirecte, fie cu ajutorul
M.C.M.M.P. aplicată în două faze.
Modele econometrice

Estimarea parametrilor modelului (I) prin metoda regresiei indirecte


Aplicarea acestei metode constă în estimarea parametrilor ecuaţiilor
formei reduse cu M.C.M.M.P., după care urmează operaţia de identificare –
estimarea parametrilor formei structurale pe baza estimatorilor formei
reduse.
Forma redusă a unui model structural constă în regresarea
variabilelor endogene numai în funcţie de variabilele exogene ale acestuia.
Obţinerea formei reduse a modelului (I) rezultă în urma efectuării
următoarelor operaţii:
a) se introduce ecuaţia (2) în ecuaţia (1) obţinându-se ecuaţia:

C t = a + b ( C t + I t ) + u t = a + bC t + bI t + u t
a b 1
Ct = + I + u
1−b 1−b t 1−b t

Se notează cu:

a
α= ;
1−b
b
β1 = ;
1−b
1
zt = u = variabilă aleatoare homoscedastică, independentă, ce
1−b t
urmează o distribuţie normală, de medie zero şi abatere medie pătratică σz =
ct.
Se obţine astfel ecuaţia:

C t = α + β 1I t + z t (3)

b) se introduce ecuaţia (1) în ecuaţia (2) rezultând ecuaţia:

a 1 1
V t = a + bV t + u t + I t ⇒V t = + It + u
1−b 1−b 1−b t
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

1
Se notează cu: β 2 = şi se obţine ecuaţia:
1−b

V t = α + β 2 I t + z t (4)

c) modelul (I), scris sub formă redusă2, se prezintă astfel:

⎧C t = α + β1I t + z t (3)

⎩V t = α + β 2 I t + z t (4)

Prin aplicarea M.C.M.M.P. ecuaţiilor (3) şi (4) se vor obţine


estimatorii α̂ , β̂ 1 şi β̂ 2 ai parametrilor α, β1 şi β2.
d) identificarea modelului cu ecuaţii simultane (I) presupune
estimarea parametrilor a şi b pe baza valorilor estimatorilor α̂ , βˆ şi β̂ . 1 2
Estimarea acestora se deduce din notaţiile efectuate anterior:

aˆ αˆ
αˆ = ⇒ aˆ =
1 − bˆ βˆ 2
bˆ βˆ
βˆ1 = ⇒ bˆ = 1
1 − bˆ βˆ 2
1
βˆ 2 =
1 − bˆ
e) în final se vor efectua calculele necesare verificării semnificaţiei
estimatorilor aˆ şi bˆ , a semnificaţiei modelului şi a independenţei erorilor.

2
Forma redusă a modelului static al lui Keynes are o semnificaţie cunoscută în teoria
economică. Ea permite o definire riguroasă şi o explicare logică a conceptelor de
accelerator (β1) şi de multiplicator (β2), respectiv influenţa investiţiilor asupra creşterii
consumului şi a creşterii venitului sau PI.B.-ului.
Modele econometrice

Estimarea parametrilor modelului (I) cu ajutorul M.C.M.M.P.


aplicată în două faze
Faza 1: Modelul conţine două variabile endogene, Ct şi Vt, şi o
singură variabilă exogenă, It, dar numai variabila Vt este şi variabilă exogenă
în ecuaţia (1). Aceasta se va regresa numai în funcţie de variabila exogenă
It :

V t = c + d I t +w t

Cu ajutorul M.C.M.M.P. se vor estima parametrii c şi d. Pe baza


valorilor estimate ale acestora şi a valorilor variabilei It, se vor estima
valorile lui Vt:

Vˆ t = ĉ + d̂ I t

Faza 2: În ecuaţia (1) a modelului (I) se vor introduce valorile


estimate, Vˆ :t

C t = a + bVˆ t + u t

Parametrii a şi b vor estimaţi cu ajutorul M.C.M.M.P., după care se


vor continua calculele în vederea acceptării modelului obţinut:
Ĉ = â + b̂Vˆ .
t t

Cazul 2 – Model supraidentificat- modelul dinamic al lui Keynes


⎧C t = a1Yt + u1 (1)
(II) ⎪⎨I t = b1Yt + b2Yt −1 + u 2 (2)
⎪Y = C + I + G (3)
⎩ t t t t

unde:
Yt = PIB sau venitul naţional;
Ct = consumul final al populaţiei;
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

It = investiţii;
Gt = cheltuieli publice (consumul final al administraţiei publice);
ut = variabilă aleatoare;
a1, b1, b2 = parametrii modelului econometric ce urmează a fi estimaţi.
Trecerea de la forma structurală la forma redusă presupune obţinerea
unui nou model, în care variabilele endogene se regresează (depind) numai
în funcţie de variabilele exogene. Prin simple operaţii algebrice efectuate
asupra ecuaţiilor (1), (2), (3) ale modelului (II) se ajunge la modelul
(II.F.R.) sub formă redusă:
- se înlocuiesc în ecuaţia (3), expresiile lui Ct, It din ecuaţiile (2) şi
(3)

Y t = a1Y t + u 1 + b1Y t + b 2Y t −1 + u 2 + G t
Y t (1 − a1 − b1 ) = b 2Y t −1 + G t + u 1 + u 2
b2 1 u +u
⇒Y t = Y t −1 + Gt + 1 2
1− a1 + b1 1− a1 −b1 1− a1 −b1

- expresia obţinută pentru Yt se înlocuieşte în primele două ecuaţii


ale modelului

a1b 2 a1 a u + a1u 2 + u 1 − a1u 1 − b1u 1


Ct = Y t −1 + Gt + 1 1
1 − a1 − b1 1 − a1 − b1 1 − a1 − b1

a1b 2 a1 u + a1u 2 − b1u 1


⇒Ct = Y t −1 + Gt + 1
1 − a1 − b1 1 − a1 − b1 1 − a1 − b1
b1b 2 b1 b (u + u 2 )
It = Y t −1 + Gt + 1 1 + b 2Y t −1 + u 2
1 − a1 − b1 1 − a1 − b1 1 − a1 − b1
b 2 (1 − a 1 ) b1 u + b 1u 1 − a 1u 2
⇒ It = Y t −1 + G + 2
1 − a1 − b 1 1 − a1 − b 1 t 1 − a1 − b 1
Modele econometrice

Deci, modelul sub formă redusă se prezintă astfel:

⎧ a1b 2 a1 u 1 + a1u 2 − b1u 1


⎪C t = Y t −1 + G t +
1 − a1 − b1 1 − a1 − b1 1 − a1 − b1

⎪ b (1 − a1 ) b1 u + b1u 1 − a1u 2
(II.F.R.) ⎨I t = 2 Y t −1 + Gt + 2
⎪ 1 − a1 − b1 1 − a1 − b1 1 − a1 − b1
⎪ b2 1 u1 + u 2
⎪Y t = 1 − a + b Y t −1 + 1 − a − b G t + 1 − a − b
⎩ 1 1 1 1 1 1

Notând cu:
b2 ⎫
r1 =
1 − a1 − b1 ⎪⎪
⎬ ⇒ r1 = b 2 r2
1 ⎪
r2 =
1 − a1 − b1 ⎪⎭
a1b 2
m1 = = a1 r1 = a1b 2 r2 = b 2 m 2
1 − a1 − b1
a1
m2 = = a1 r2
1 − a1 − b1
b 2 (1 − a1 ) b2 b 2 a1
n1 = = − = r1 − a1 r1 = r1 (1 − a1 )
1 − a1 − b1 1 − a1 − b1 1 − a1 − b1
b1
n2 = = b 1 r2
1 − a1 − b1
u 1 + a1u 1 − b1u 1
= z 1t
1 − a1 − b1
u 2 + b1u 1 − a1u 2
= z 2t
1 − a1 − b1
u1 + u 2
= z 3t
1 − a1 − b1
unde:
z1t, z2t, z3t = variabile aleatoare.
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

În urma efectuării înlocuirilor, modelul (II.F.R.) în formă redusă


devine:

⎧C t = m1Yt −1 + m 2 Gt + z t1

(1 )
'

(II.F.R.) ⎪⎨I t = n1Yt −1 + n 2 Gt + z t 2 (2 ) '


⎪⎩Vt = r1Yt −1 + r2 Gt + z t 3 (3 ) '

Semnificaţia economică a modelului (II)


Acesta se fundamentează pe aceleaşi premise economice ca şi
modelul (I), dar, prin separarea consumului în două componente, Ct =
consumul populaţiei şi Gt = cheltuieli guvernamentale (sau consumul
statului), are aplicabilitate numai la nivel macroeconomic.
În plus, faţă de modelul (I), prin introducerea variabilei decalate, Yt-1
– P.I.B.-ul din perioada trecută, capătă un aspect dinamic, ceea ce îl face apt
nu numai pentru scopuri explicative, ci şi pentru simulări şi prognoză.
Ecuaţia (2) a modelului are suport economic, deoarece, de cele mai
multe ori, investiţiile din perioada curentă sunt finanţate din veniturile
perioadei trecute.

Discuţia econometrică a modelului


Modelul (II) conţine trei (n = 3) variabile endogene, Ct, It şi Yt, şi
două variabile exogene, Yt-1 şi Gt. Ecuaţia (1) descrie o relaţie de
comportament social, ecuaţia (2) o relaţie de comportament financiar, iar
ecuaţia (3) o relaţie contabilă.
Modelul (II) este un model cu ecuaţii simultane sub formă
structurală deoarece toate variabilele endogene sunt şi variabile exogene în
ecuaţiile modelului.
Ecuaţia (1) este supraidentificată deoarece numărul variabilelor
absente este egal cu trei, număr superior numărului de variabile endogene
minus unu (3 > n – 1 = 3 - 1 = 2).
Ecuaţia (2) este corect identificată deoarece numărul variabilelor
absente este egal cu doi şi este egal cu numărul de variabile endogene minus
unu (2 = n – 1 = 3 – 1 = 2).
Modele econometrice

Deoarece modelul conţine o ecuaţie de identitate, una corect


identificată şi alta supraidentificată, este supraidentificat, iar estimarea
parametrilor formei structurale se va face cu ajutorul M.C.M.M.P. în două
faze.
Estimarea parametrilor modelului supraidentificat pe baza
M.C.M.M.P. în două faze
Faza I: Variabila Yt este singura variabilă endogenă care, în ecuaţiile
(1) şi (2), este şi variabilă exogenă. Ca atare, ea va fi regresată în funcţie de
cele două variabile exogene, Yt-1 şi Gt:

Y t = r1Y t −1 + r2G t + z 3t

Estimatorii r̂1 şi r̂2 vor fi determinaţi cu ajutorul M.C.M.M.P., iar,


pe baza valorilor acestora, vor fi estimate valorile teoretice ale variabilei Yt:

Yˆ t = r̂1Y t −1 + r̂2G t (3’’)

Faza II: În ecuaţiile (1) şi (2) ale modelului structural (II) se vor
introduce valorile ajustate,Yˆ t , obţinându-se ecuaţiile:

C t = a1Yˆ t + u 1t (1’’)
I t = b1Yˆ t + b 2Y t −1 + u 2t (2’’)

Prin aplicarea M.C.M.M.P. ecuaţiilor (1’’) şi (2’’) vor fi estimaţi


parametrii modelului structural (â1 , b̂1 , b̂ 2 ) şi apoi va urma testarea
semnificaţiei acestora3.

Cazul 3 – Model nonidentificabil - descrierea legii cererii şi a legii


ofertei unui anumit produs pe o anumită piaţă în perioada t, t = 1, T

3
Modelul (II) prezintă interes, mai ales teoretic, şi sub formă redusă. Dar, în acest caz,
estimatorii formei structurale nu vor avea soluţii unice.
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

⎧Ot = a 0 + a1 Pt + u1t (1)


(III) ⎪⎨C t = b0 + b1 Pt + b2Vt + u 2t (2)
⎪C = O (3)
⎩ t t

unde:
O = oferta produsului;
C = cererea produsului;
P = preţul produsului;
V = venitul consumatorilor.

Semnificaţia economică a modelului


Modelul prezentat mai sus descrie în mod fidel teoria economică
privind comportamentul agenţilor economici şi al consumatorilor.
Ecuaţia (1) arată că producătorii îşi măresc oferta pe măsură ce
creşte preţul produsului, a1 > 0.
Ecuaţia (2) exprimă corelaţia inversă dintre cerere şi preţ, b1 < 0, şi
importanţa ofertei în satisfacerea nevoilor consumatorilor prin valoarea lui
b2 , 0 ≤ b2 ≤ 1 .
Ecuaţia (3) relevă echilibrul ce trebuie să se manifeste pe piaţa
produsului pentru a anihila tendinţele contrare ale creşterii preţului, sporirea
ofertei şi diminuarea cererii, tendinţe care ar duce la distrugerea pieţei,
respectiv la falimentul producătorilor prin dispariţia cererii.

Discuţia econometrică a modelului


Modelul (III) este un model cu ecuaţii simultane sub formă
structurală, care conţine două variabile endogene Ct = Ot = Qt = volumul
producţiei ce trebuie să existe pe piaţă şi Pt = preţul de vânzare al
produsului4, şi o variabilă exogenă, Vt = venitul consumatorilor.

4
Deşi, aparent, în ecuaţiile modelului (III), Pt apare numai ca variabilă exogenă, ecuaţia (3)
relevă o realitate economică – cumpărarea unui produs depinde, în primul rând, de venitul
celor care au nevoie de el.
Modele econometrice

Parametrii a1, b1 şi b2 reprezintă ratele marginale ale ofertei în


funcţie de preţ, ale cererii în funcţie de preţul produsului şi în funcţie de
venit.
Ecuaţia (1) este corect identificată, deoarece numărul variabilelor
absente, (unu), este egal cu numărul variabilelor endogene minus unu
(1 = n – 1 = 2 – 1 = 1).
Ecuaţia (2) este nonidentificată, deoarece numărul variabilelor
absente, (zero), este mai mic decât numărul variabilelor endogene minus
unu (0 < n – 1 = 2 – 1 = 1).
Modelul (III), conţinând o ecuaţie corect identificată şi una
nonidentificabilă, este un model nonidentificabil, adică în etapa de
identificare nu vor putea fi estimaţi toţi parametrii formei structurale.

Estimarea parametrilor unui model nonidentificat se face, atât cât


este posibil, cu ajutorul metodei regresiei indirecte. În acest scop, modelul
sub formă structurală trebuie adus la forma redusă.
Forma redusă a modelului (III)
Pornind de la ecuaţia (3), rezultă că:

(1) = (2) ⇒ a0 + a1 Pt + u1t = b0 + b1 Pt + b2Vt + u 2t


b0 − a0 b2 1
⇒ Pt = + Vt + (u 2t − u1t ) (4)
a1 − b1 a1 − b1 a1 − b1

Se introduce ecuaţia (4) în ecuaţia (2), (Ct = Ot = Qt):

⎡ b − a0 b2 1 ⎤
Ot = b0 + b1 ⎢ 0 + Vt + (u 2t − u1t )⎥ + b2Vt + u 2t
a −
⎣ 1 1 b a1 − b1 a1 − b1 ⎦
b0 a1 − b0 b1 + b0 b1 − b1 a 0 b1b2 + a1b2 − b1b2 b u − b1u1t + a1u 2t − b1u 2t
⇒ Ot = + Vt + 1 2t
a1 − b1 a1 − b1 a1 − b1
b 0 a1 − b1a0 ab a u − b1u 1t
⇒ Ot = + 1 2 V t + 1 2t (5)
a1 − b1 a1 − b1 a1 − b1
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

Notând cu:

b0 − a0
= α0
a1 − b1
b2
= α1
a1 − b1
1
(u 2t − u1t ) = z1t – variabilă aleatoare
a1 − b1
b0 a1 − b1a0
= β0
a1 − b1
a1b 2
= β1
a1 − b1
a1u 2t − b1u1t
= z 2t – variabilă aleatoare
a1 − b1

Modelul sub formă redusă va fi de forma:

⎧P = α + α V + z (3)
(III. F.R.) ⎨ t 0 1 t 1t
O
⎩ t = β 0 + β V
1 t + z 2t (4)

Parametrii α0, α1, β0, β1 se estimează cu ajutorul metodei celor mai


mici pătrate, aplicată fiecărei ecuaţii în parte. Fie α̂ 0 , α̂1 , β̂ 0 şi β̂ 1
estimatorii acestor parametri obţinuţi cu M.C.M.M.P.
Identificarea modelului (III) – estimarea parametrilor modelului
structural – presupune calcularea valorilor celor cinci parametrii,
necunoscuţi (a0, a1, b0, b1, b2), pe baza a patru estimatori, cunoscuţi ( α̂ 0 ,
α̂1 , β̂ 0 şi β̂ 1 ), utilizând relaţiile:

b0 − a0
αˆ 0 =
a1 − b1
b2
αˆ1 =
a1 − b1
Modele econometrice

b0 a1 − b1a0
βˆ 0 =
a1 − b1
a1b1
βˆ1 =
a1 − b1
În lipsa unei alte relaţii între parametrii modelului structural, din cele
patru relaţii de mai sus, nu va putea fi estimat decât parametrul a1:

a1b1 b2 βˆ βˆ
: = 1 ⇒ aˆ1 = 1
a1 − b1 a1 − b1 αˆ1 αˆ1

În practica economică, uneori, în cazul modelelor nonidentificabile,


estimatorii modelului structural se determină cu ajutorul M.C.M.M.P.
aplicată direct ecuaţiilor acestora. Dar, de cele mai multe ori, estimatorii
obţinuţi nu sunt semnificativ diferiţi de zero.

7.6 Modele recursive

Spre deosebire de modelele cu ecuaţii simultane, care permit


descrierea relaţiilor de interdependenţă dintre variabilele endogene ale unui
proces sau sistem economic, modelele recursive constau în construirea unor
ecuaţii care se înlănţuiesc logic, variabilele endogene din ecuaţiile
precedente devin variabile exogene în ecuaţiile următoare, adică variabilele
endogene respectă o anumită regulă, o anumită ordine, în transformarea lor
în variabile exogene.
Sub formă generalizată, un model recursiv este descris ajutorul
următorului sistem de ecuaţii:

⎧ y1 + K + c11 x1 + c12 x2 + K + c1m xm = u1


⎪b y + y + K + c21 x1 + c22 x2 + K + c2 m xm = u2
⎪ 21 1 2
⎨ (7.6.1)
⎪..............................................................................................
⎪⎩bn1 y1 + bn 2 y2 + K + yn + cn1 x1 + cn 2 x2 + K + cnm xm = un
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

care, sub formă matriceală, devine:

⎛ 1 0 K 0 ⎞ ⎛ y1 ⎞ ⎛ c11 c12 K c1m ⎞ ⎛ x1 ⎞ ⎛ u1 ⎞


⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
(7.6.2)
b
⎜ 21 1 K 0 y
⎟⎜ 2⎟ ⎜ c 21 c 22 K c 2m ⎟ ⎜ x 2 ⎟ ⎜ u 2 ⎟
⋅ + =
⎜ ....................... ⎟ ⎜ M ⎟ ⎜ .......................... ⎟ ⋅ ⎜ M ⎟ ⎜ M ⎟
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜b b 1 ⎟ ⎜ y ⎟ ⎜c c c ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ n1 n2 K ⎠ ⎝ n ⎠ ⎝ n1 n2 K n m ⎠ ⎝ xm ⎠ ⎝ u n ⎠
(n,n ) (n,1) (n,m ) (m,1) (n,1)

sau BY + CX = U, unde matricea B este o matrice triunghiulară, adică toţi


parametrii matricei B situaţi deasupra diagonalei principale a acesteia sunt
nuli, bij = 0 pentru j > 1.
În acest caz, se poate demonstra că estimatorii rezultaţi in urma
aplicării directe a M.C.M.M.P. fiecărei ecuaţii a modelului recursiv sunt
nedeplasaţi, convergenţi şi eficace, dacă pot fi acceptate ipotezele pe care se
fundamentează M.C.M.M.P., respectiv că metoda verosimilităţii maxime, în
această situaţie, constă în estimarea parametrilor ecuaţiilor structurale cu
ajutorul M.C.M.M.P.
Pornind de la forma generală a unui model recursiv, se pot elabora
multiple forme teoretice particulare, cum ar fi, de exemplu:
Modelul A:

⎧ y1 = a1 x1 + a2 x2 + u1 (1)

⎨ y2 = y1 + y3 + x3 (2 )
⎪y = b y + b x + b x + u (3)
⎩ 3 1 2 2 1 3 2 2

Modelul A conţine trei variabile endogene, y1, y2, y3, (n = 3) şi trei


variabile exogene, x1, x2, x3. Ecuaţia (2), fiind o ecuaţie de identitate, fără
parametrii de estimat, nu necesită o discuţie econometrică. Ecuaţia (1) este o
ecuaţie supraidentificată, deoarece numărul variabilelor absente - trei -este
mai mare decât numărul variabilelor endogene minus unu: 3 > n – 1 = 3 – 1
= 2, iar ecuaţia (3) este corect identificată, deoarece numărul variabilelor
absente – doi- este egal cu numărul variabilelor endogene minus unu:
2 = n – 1 = 3 – 1 = 2.
Modele econometrice

Acest model, fiind un model supraidentificat, estimatorii săi vor


trebui determinaţi cu ajutorul M.C.M.M.P. în două faze, dar, o analiză
econometrică a modelului structural A, va releva că acesta este un model
recursiv şi, ca atare, estimatorii acestuia pot fi calculaţi cu o metodă mai
simplă – M.C.M.M.P. aplicată direct celor două ecuaţii structurale, (1) şi
(3).
Astfel, dacă ecuaţia (2) se introduce în ecuaţia (3), aceasta devine:

y3 = b1 ( y1 + y3 + x3 ) + b2 x1 + b3 x2 + u2 ⇒
(1 − b1 ) y 3 − b1 y1 − b1 x 3 − b2 x1 − b3 x 2 = u 2 (4)
Modelul A, descris pe baza ecuaţiilor (1) şi (4), se transformă în:

⎧ y1 + K − a1 x 1 − a2 x 2 + K = u1

⎩ − b1 y 1 + ( 1 − b1 ) y 3 − b 2 x 1 − b 3 x 2 − b1 x 3 = u 2

care, sub formă matriceală, se prezintă astfel:

⎛ x1 ⎞
⎛ 1 0 ⎞ ⎛ y1 ⎞ ⎛ − a1 − a2 0 ⎞ ⎜ ⎟ ⎛ u1 ⎞
⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ + ⎜⎜ ⎟ ⋅ ⎜ x2 ⎟ = ⎜ ⎟
⎝ − b1 1 − b1 ⎠ ⎝ y 3 ⎠ ⎝ − b2 − b3 − b1 ⎟⎠ ⎜ ⎟ ⎜⎝ u 2 ⎟⎠
⎝ x3 ⎠

Matricea B din ecuaţia matriceală BY + CX = U, fiind o matrice


triunghiulară, este de forma:

⎛ 1 0 ⎞
B = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ − b1 1 − b1 ⎠
rezultă că modelul A, descris de cele trei ecuaţii structurale ale modelului,
este un model recursiv.
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

Modelul B:

⎧ y 1 + K + a1 x 1 = u 1 (1)

⎩b1 y 1 + y 2 + a2 x 1 = u 2 (2)

Modelul B este un model cu ecuaţii multiple sub formă structurală,


construit pe baza a trei variabile, două endogene, y1, y2, (n = 2) şi una
exogenă, x1.
Dacă acesta este tratat ca un model cu ecuaţii simultane rezultă că:
- ecuaţia (1) este corect identificată, deoarece numărul varibilelor
absente - 1 este egal cu numărul variabilelor endogene minus unu
(1 = 2 - 1);
- ecuaţia (2) este nonidentificată, deoarece numărul variabilelor
absente (zero) este mai mic decât n – 1 = 1.
Datorită ecuaţiei (2), modelul B este un model nonidentificabil, adică
nu va putea fi estimat decât parametrul a1. Dar, dacă se va pleca de la forma
generală a modelului structural, se va constata că B, matricea parametrilor
variabilelor endogene, este o matrice triunghiulară:

⎧ y1 + 0 ⋅ y2 + a1 x1 = u1 (1)

⎩b1 y1 + y2 + a2 x1 = u2 (2)
⎛ 1 0 ⎞ ⎛ y1 ⎞ ⎛ a1 ⎞ ⎛u ⎞
⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ x1 = ⎜⎜ 1 ⎟⎟
⎝ b1 1 ⎠ ⎝ y 2 ⎠ ⎝ a2 ⎠ ⎝ u2 ⎠
BY + CX = U

Modelul B, fiind un model recursiv, estimatorii acestuia pot fi


calculaţi cu ajutorul M.C.M.M.P. aplicată direct celor două ecuaţii
structurale.
Modele econometrice

Exemple de modele econometrice recursive


Există numeroase cazuri în care, urmând teoria economică a unui
proces sau sistem economic, dependenţele şi interdependenţele dintre
fenomenele economice pot fi descrise cu ajutorul modelelor de acest tip, ca,
de exemplu:

Modelul (I )- Estimarea legii cererii unui anumit produs:

⎧ y1 = a0 + a1 x1 + u1 (1)

⎨ y2 = b0 + b1 y1 + u2 (2)
⎪y = c + c y + c x + u (3)
⎩ 3 0 1 2 2 2 3

Modelul se mai poate scrie astfel:

⎧ y1 − a0 − a1 x 1 = u1 (1)

⎨− b1 y 1 + y 2 − b0 =u2 (2)
⎪ − c1 y 2 + y 3 − c 0 − c2x 2 = u3 (3)

iar, sub formă matriceală:

⎛ 1 0 0 ⎞ ⎛ y1 ⎞ ⎛ − a0 − a1 0 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ u1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ − b1 1 0 ⎟ ⋅ ⎜ y2 ⎟ + ⎜ − b0 0 0 ⎟ ⋅ ⎜ x1 ⎟ = ⎜ u2 ⎟
⎜ 0 −c
⎝ 1 1 ⎟⎠ ⎜⎝ y3 ⎟⎠ ⎜⎝ − c0 0 − c2 ⎟⎠ ⎜⎝ x2 ⎟⎠ ⎜⎝ u3 ⎟⎠

BY + CX = U

Semnificaţia economică a modelului


• costul unitar de producţie, y1, depinde în mod evident de volumul
producţiei acestuia, x1. Din punct de vedere economic, costul ar trebui să
scadă pe măsura creşterii producţiei, ca urmare a cheltuielilor constante
(a0 < 0 şi a1 < 0);
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

• preţul de vânzare, y2, este determinat în mod hotărâtor de costul


unitar de producţie, y1, (b1 > 0);
• cererea produsului, y3, este influenţată negativ de preţul de
vânzare, y2 (c1 < 0), şi pozitiv de veniturile consumatorilor, x2 (c2 > 0).

Discuţia econometrică a modelului


Modelul (I) este un model cu ecuaţii multiple sub formă structurală,
având cinci variabile, trei endogene, y1, y2, y3, şi două exogene, x1 şi x2.
Înlănţuirea cauzală dintre variabilele endogene fiind succesivă, modelul este
de tip recursiv. Această concluzie rezultă şi din analiza matricei B, matricea
parametrilor variabilelor endogene, care este triunghiulară:

⎛ 1 0 0⎞
⎜ ⎟
B = ⎜ − b1 1 0⎟ .
⎜ 0 − c1 1 ⎟⎠

Acest model, fiind un model recursiv, parametrii săi pot fi estimaţi


cu ajutorul M.C.M.M.P. aplicată fiecărei ecuaţii a modelului structural.

Modelul (II)- Estimarea legii ofertei unui produs agricol:

⎧ y1t = a 0 + a1 y 2t + u1t (1)



⎩ y 2t +1 = b0 + b1 y1t + b2 ( y1t +1 − y1t ) + u 2t (2)

Semnificaţia economică a modelului (II)


Modelul (II) descrie legea ofertei pe baza relaţiilor de
interdependenţă dintre preţ (y1) şi ofertă (y2). Ecuaţia (1) reprezintă relaţia
clasică a legii ofertei( a1 > 0), iar ecuaţia (2) se fundamentează pe ipoteza de
anticipare a preţului de către producătorii agricoli. În acest domeniu, reacţia
producătorilor agricoli la evoluţia preţurilor este, în general, de un an. De
exemplu, suprafaţa care va fi însămânţată cu grâu în anul t depinde de preţul
din acel an, dar şi de informaţiile pe care le posedă producătorii
Modele econometrice

(informaţiile din domeniul respectiv) privind abaterile dintre preţurile


efective (pt+1) şi preţurile anticipate (pt).

Discuţia econometrică a modelului II


Acest model este un model cu ecuaţii multiple, având patru variabile,
două endogene, y1t şi y2t+1, şi două exogene, x1 = y2t şi x2 = y1t+1 - y1t.
Deoarece variabila endogenă y1t explică în ecuaţia (2) variaţia în
timp a variabilei endogene y2t+1, dar aceasta nu figurează în ecuaţia (1),
modelul (II) este de tip recursiv; matricea parametrilor variabilei endogene
fiind de forma:

⎛ 1 0⎞
B = ⎜⎜ ⎟
⎝ − b1 1 ⎟⎠

Modelul (II), fiind de tip recursiv, estimatorii parametrilor modelului


se pot calcula cu ajutorul M.C.M.M.P. aplicată direct celor două ecuaţii ale
modelului, aceştia fiind, în acest caz, estimatori nedeplasaţi, convergenţi şi
eficienţi.
Alături de cele două modele econometrice prezentate mai sus, mai
pot fi amintite, ca modele de tip recursiv, modelul descrierii econometrice a
formării preţului de echilibru şi modelul optimizării profitului5.
De reţinut, în final, că modelele econometrice cu ecuaţii multiple
reprezintă, în prezent, principalul instrument de lucru în domeniul
managementului –la nivel micro sau macro-economic – pentru o
fundamentare mai riguroasă şi nu intuitivă sau descriptivă a deciziilor. În
acest sens, modelele de acest tip pot fi folosite cu precădere în activităţi de
explicare, simulare şi, în special, la estimarea probabilă a evoluţiilor
fenomenelor economice.
O problemă care rămâne deschisă se referă la gradul de similitudine
(de pertinenţă sau compatibilitate) a structurii modelelor cu ecuaţii
simultane şi a modelelor recursive cu structura proceselor sau sistemelor

5
Vezi – O. Tănăsoiu, A. Iacob -Econometrie – studii de caz, lito ASE, Bucureşti, 1998
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

economice pe care o descriu. Opiniile cu privire la acest subiect sunt


împărţite.
Preferinţa noastră se îndreaptă însă spre modelele recursive, utilizate
în special ca modele operaţionale.
Această preferinţă poate fi justificată astfel:
- modelele cu ecuaţii simultane presupun o dependenţă mutuală,
fără nici o prioritate sau înlănţuire cauzală, logică între variabilele
economice, în timp ce modelele recursive descriu dependenţe cauzale
unilaterale, ce pot fi ordonate în funcţie de succesiunea dependenţelor şi
interdependenţelor dintre fenomenele economice;
- în economie, reacţia fenomenelor la modificarea factorilor nu
este, în general, simultană6 (în aceeaşi perioadă de timp) mai ales dacă ne
referim la perioade mici de timp – luni sau trimestre. Acest fapt permite, în
unele cazuri, ca modelele cu ecuaţii simultane nonidentificate să fie
transformate fie în modele recursive, fie în modele corect sau
supraidentificate, prin transformarea unor variabile endogene în variabile
exogene în anumite ecuaţii, sau prin introducerea acestor variabile cu valori
decalate;
- estimarea parametrilor unui model recursiv este mai simplă şi
mai rapidă. În cazul modelelor cu ecuaţii simultane, estimarea parametrilor
necesită calcule laborioase, iar fenomenul de cumulare a erorilor de
aproximare poate să provoace distorsiuni semnificative asupra rezultatelor
obţinute.

7.7 Simularea şi prognoza modelelor cu ecuaţii multiple

Modelele cu ecuaţii multiple se folosesc în aceleaşi scopuri ca şi


modelele unifactoriale sau multifactoriale. În vederea utilizării acestor
modele la explicarea, simularea şi prognoza fenomenelor economice, fiecare

6
În economie, fenomenele explozive pot fi considerate ca fenomene rare. Fenomenele
economice se manifestă, de regulă, ca fenomene stabile şi staţionare pe termen scurt, şi
uneori, chiar pe termen mediu.
Modele econometrice

ecuaţie a modelului - evident, cu excepţia ecuaţiilor de identitate - va trebui


testată econometric, ca în cazul unui model cu o singură ecuaţie7.
Acest tip de modele se utilizează cu precădere la fundamentarea
planului de afaceri a unei firme sau la fundamentarea politicilor
macroeconomice. În acest caz, pentru variabilele de comandă - adică acele
fenomene care pot fi stabilite, controlate sau reglate prin decizii
manageriale- salariile, impozitele, taxele vamale, dobânzile pe tipuri de
credite etc. – se determină acele valori posibile, rezultate în urma unei
analize economice, sau probabile din punct de vedere statistic, care,
introduse în modelul cu ecuaţii multiple, vor genera intervalele de încredere
ale variabilelor endogene, respectiv scenariile ce vor rezulta în urma unei
sau unor decizii economice.
De asemenea, nu de puţine ori, variabilele endogene se estimează nu
în urma rezolvării modelului econometric, ci prin anchete statistice ale
managerilor privind valorile pe care le anticipează pentru fenomenele
economice pe care le pot influenţa, într-o măsură mai mare sau mai mică.
Un exemplu de endogenizare a variabilelor efect îl poate constitui ancheta
managerilor societăţilor de distribuţie a produselor petroliere privind
evoluţia preţului acestora pe următoarele trei luni, şase luni …Pe baza
informaţiilor obţinute se stabilesc, pe cale statistică, valorile probabile şi
riscurile ca aceste preţuri să depăşească sau să coboare sub anumite valori
limită. Se consideră că, în anumite domenii – care nu pot fi precizate decât
în urma unor experimentări riguroase –, estimarea valorilor probabile ale
unor variabile endogene pe baza endogenizării lor prin anchete statistice
conduce la erori mai mici decât cele estimate cu ajutorul unui model
econometric.

7
Vezi Capitolele 3 şi 4.
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

Exemplu de aplicare a modelului cu ecuaţii simultane- Modelul


dinamic al lui Keynes

Dinamica principalilor indicatori macroeconomici, exprimaţi în


mild. lei preţuri comparabile în România, în perioada 1980-1999, se prezintă
în tabelul următor:
Tabelul 7.7.1
mild. lei preturi comp.(1980=100)
Consumul
Consumul final al
final al Investiţii PIB
Ani populaţiei
adm. publice V t −1
( It ) ( Vt )
( Gt )
( Ct )
0 1 2=4-1-3 3 4 5
1980 315,9 228,5 72,5 616,9
1981 322,2 219,2 76,1 617,5 616,9
1982 318,1 248,9 75,2 642,2 617,5
1983 315,9 296,5 68,7 681,1 642,2
1984 328,2 323,1 69,8 721,2 681,1
1985 322,5 324,9 73,1 720,5 721,2
1986 326,6 340,8 70,4 737,8 720,5
1987 344,3 334,0 65,6 744,0 737,8
1988 350,6 321,7 67,9 740,3 744,0
1989 352,9 272,2 72,0 697,1 740,3
1990 381,3 194,8 82,1 658,2 697,1
1991 319,4 163,0 90,8 573,1 658,2
1992 295,5 134,3 92,8 522,6 573,1
1993 298,2 137,1 95,3 530,5 522,6
1994 305,8 140,0 105,8 551,6 530,5
1995 345,8 138,4 106,9 591,1 551,6
1996 373,7 132,7 108,4 614,8 591,1
1997 359,9 118,0 99,3 577,3 614,8
1998 343,2 155,5 98,9 597,5 577,3
1999 326,4 157,6 94,1 578,1 597,5
Total 6649,5 12135,3 1689,7 12714,4 12135,3
Modele econometrice

Să se caracterizeze dezvoltarea economică a României în perioada


1980-1999 cu ajutorul unui model econometric cu ecuaţii multiple.

Rezolvare:

Pe baza datelor din tabelul de mai sus, dezvoltarea economică a


României în perioada 1980-1999 se poate face cu ajutorul unui model
econometric cu ecuaţii multiple a cărui formă structurală este:

⎧Ct = a 0 + a1Vt + u1 (1)



⎨I t = b0 + b1Vt + b2Vt −1 + u2 (2 )
⎪V = C + I + G (3)
⎩ t t t t

Modelul de mai sus prezintă câteva particularităţi cum ar fi:


- prima ecuaţie descrie o relaţie de comportament a consumatorilor;
- ecuaţia (2) reprezintă tot o relaţie de comportament, descriind
politica investiţională practicată în perioada 1980-1999, dar având un
caracter dinamic datorită includerii variabilelor decalate care imprimă
această trăsătură şi modelului cu ecuaţii multiple;
- ecuaţia (3) reprezintă o relaţie de identitate economică.
Modelul cu ecuaţii multiple conţine cinci variabile, dintre care trei
variabile sunt endogene ( Ct , I t , Vt ) şi două variabile exogene ( G t , Vt −1 ) .
Discuţia econometrică a modelului cu ecuaţii multiple relevă că
modelul este supraidentificat deoarece:
- în ecuaţia (1), numărul variabilelor absente este egal cu 3, număr
superior numărului de variabile endogene minus unu (3-1), ceea ce
înseamnă că ecuaţia este supraidentificată;
- chiar dacă ecuaţia (2) este corect identificată ( 2 = 3 − 1) , modelul
este supraidentificat datorită ecuaţiei (1).
Având această particularitate, estimarea parametrilor modelului se
face cu ajutorul M.C.M.M.P. aplicată în două faze.
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

Faza I. Variabila Vt , care este endogenă în ecuaţia (3), dar exogenă


în ecuaţiile (1) şi (2), se va regresa în funcţie de variabilele exogene Vt − 1 şi
G t , rezultând ecuaţia:

V t = α + β ⋅V t −1 + ℘ ⋅ G t + w t

Se aplică M.C.M.M.P. în vederea estimării parametrilor α , β ,℘ şi a


calculării valorilor estimate ale variabilei V$ : t

(
ˆ , βˆ ,℘
Fα ) 20
(
ˆ − βˆ V t −1 − ℘
ˆ = min ∑ V t − α
t =2
ˆ Gt )
2

F ′(α
20
ˆ ) = 0 ⇒ ∑ 2V t − α
t =2
( ˆ G t (− 1) = 0
ˆ − βˆ V t −i − ℘ )
20 20 20
⇒ (n − 1)αˆ + βˆ ∑V t −1 + ℘
ˆ ∑ G t = ∑V t
t =2 t =2 t =2

() 20
( ˆ G t (−V t −1 ) = 0
F ′ βˆ = 0 ⇒ ∑ 2 V t − αˆ − βˆ V t −1 − ℘
t =2
)
20 20 20 20
⇒ αˆ ∑V t −1 + βˆ ∑V t 2−1 + ℘
ˆ ∑ G tV t −1 = ∑V tV t −1
t =2 t =2 t =2 t =2

F ′(℘ (
ˆ ) = 0 ⇒ ∑ 2 V t − αˆ − βˆ V t −1 − ℘
20

t =2
ˆ G t (− G t ) = 0 )
20 20 20 20
⇒ αˆ ∑ G t + βˆ ∑ G tV t −1 + ℘
ˆ ∑ G t2 = ∑V t G t
t =2 t =2 t =2 t =2

de unde rezultă sistemul de ecuaţii normale:

⎧ 20 20 20
⎪ (n − 1)αˆ + βˆ ∑V t −1 + ℘ ˆ ∑ G t = ∑V t
t =2 t =2 t =2
⎪ 20
⎪ ˆ
20 20 20
⎨ α
ˆ ∑ V t −1 + β ∑ V 2
t −1 + ℘ˆ ∑ G V
t t −1 = ∑ V tV t −1
⎪ t =2 t =2 t =2 t =2
⎪ 20 20 20 20
ˆ ∑ G t + βˆ ∑ G tV t −1 + ℘
⎪⎩α
ˆ ∑ G t2 = ∑V t G t
t =2 t =2 t =2 t =2
Modele econometrice

⎧19 α ˆ + 12135,3βˆ + 1613,2 ℘ ˆ = 12096,5


⎪⎪
⇒ ⎨12135,3 αˆ + 7847463,046 βˆ + 1014258,3288℘ ˆ = 7813240,9978
⎪ ˆ + 1014258,3288βˆ + 140988,6582 ℘
⎪⎩1613,2 α ˆ = 101459 ,9673

(vezi tabelul 7.7.2., coloanele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8)


Pentru estimarea parametrilor α$ , β$ şi ℘ $ şi a valorilor lui V$ s-a t

utilizat programul EXCEL, rezultatele obţinute fiind următoarele:

αˆ = 360,6631
βˆ = 0,6406
ˆ = −1,5686

Tabelul 7.7.2
Vt Vt −1 Gt Vt2−1 Gt Vt −1 VtVt −1 Gt2 Vt Gt Vˆt
1 2 3 4 5 6 7 8 9
617,5 616,9 76,1 380565,6100 46961,5125 380946,1756 5795,0156 47008,4740 636,4676
642,2 617,5 75,2 381327,1218 46426,4643 396564,9688 5652,4083 48281,6677 638,3412
681,1 642,2 68,7 412411,7208 44091,3590 437370,3552 4713,8523 46759,7122 664,3849
721,2 681,1 69,8 463839,4545 47549,7390 491148,8427 4874,4833 50349,3160 687,4638
720,5 721,2 73,1 520066,1206 52702,0878 519621,2394 5340,6864 52657,0047 708,0351
737,8 720,5 70,4 519176,7387 50724,1583 531622,7564 4955,8080 51940,1484 711,8477
744,0 737,8 65,6 544367,1376 48409,7161 548918,7023 4305,0002 48814,4796 730,4194
740,3 744,0 67,9 553508,3235 50540,5165 550754,5508 4614,8246 50289,0711 730,7324
697,1 740,3 72,0 548014,4784 53294,6079 516046,9672 5182,9201 50185,7558 721,9926
658,2 697,1 82,1 485944,2274 57261,2903 458851,7616 6747,3903 54068,8467 678,4064
573,1 658,2 90,8 433269,7608 59747,7459 377232,9970 8239,1929 52020,2961 639,9748
522,6 573,1 92,8 328443,7246 53183,6893 299522,9996 8611,8400 48500,6622 582,2510
530,5 522,6 95,3 273148,8549 49799,5706 277277,0492 9079,2884 50552,2089 546,0233
551,6 530,5 105,8 281467,6343 56130,3837 292642,5280 11193,5427 58358,8853 534,5910
591,1 551,6 106,9 304261,0899 58947,9113 326045,8934 11420,6396 63168,5255 546,4101
614,8 591,1 108,4 349390,4682 64091,0481 363397,2130 11756,6529 66660,3997 569,2636
577,3 614,8 99,3 377979,0400 61055,9617 354905,4282 9862,5322 57328,8197 598,7538
597,5 577,3 98,9 333275,2900 57094,7218 344957,2493 9781,1249 59096,0049 575,3739
578,1 597,5 94,1 357006,2500 56245,8447 345413,3201 8861,4556 54419,3945 595,7881

12096,5 12135,3 1613,2 7847463,046 1014258,3288 7813240,9978 140988,6582 1010459,673 12096,5207

Vˆt = 360,6631 + 0,6406 ⋅ Vt −1 − 1,5686 ⋅ Gt (vezi tabelul 7.7.2., coloana 9).

Faza II. Deoarece variabila endogenă Vt (vezi ecuaţia (3)) este


variabilă exogenă în ecuaţiile (1) şi (2), în aceste ecuaţii ea se va introduce
cu valorile estimate în faza I V$ . ( )t
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

Estimarea parametrilor ecuaţiilor (1) şi (2) se va face cu ajutorul


M.C.M.M.P. aplicate fiecărei ecuaţii:

C t = a0 + a1 ⋅Vˆ t + u 1 (1)
I t = b 0 + b1 ⋅Vˆ t + b 2 ⋅V t −1 + u 2 (2)

Estimatorii ecuaţiei (1), a$ 0 şi a$ 1 , rezultă în urma aplicării


M.C.M.M.P.:

20
(
F (â0 , â1 ) = min ∑ C t − â0 − â1Vˆ t
t =2
)2

120 20
F ′(â0 ) = 0 ⇒ (n − 1)â0 + â1 ∑Vˆ t = ∑ C t
t =2 t =2
20 20 20
F ′(â1 ) = 0 ⇒ â0 ∑Vˆ t + â1 ∑Vˆ t 2 = ∑ C tVˆ t
t =2 t =2 t =2

Calculele s-au efectuat cu ajutorul programului EXCEL, rezultând


următoarele valori:

Ĉ t = â0 + â1 ⋅Vˆ t = 277,8168 + 0,087 ⋅Vˆ t ; R 1 = 0,2464


(s â ) (s ) (53,0992) (0,083)
0 a$1 d = 0,88
s û1 = 23,7453

Procedând în mod analog cu ecuaţia (2), calculele s-au efectuat tot cu


ajutorul programului EXCEL, rezultând următoarele valori:

Iˆt = bˆ0 + bˆ1Vˆt + bˆ2Vt −1 = −550,8622 + 2,7333Vt − 1,5198Vt −1 ; R2 = 0,9374

(s ) (s ) (s )
b$0 b$1 b$2
(71,8244) (0,5418) (0,4989) d = 0,85
s û 2 = 30 ,9302
Modele econometrice

Verificarea semnificaţiei estimatorilor şi a modelului se va face


pentru fiecare ecuaţie în parte.
- ecuaţia (1)
Estimatorii a$ 0 , a$ 1 sunt semnificativ diferiţi de zero, cu un prag de
semnificaţie α = 0,05 , dacă se verifică următoarele relaţii:

â0 277,8168
> t α ; n − k −1 ⇔ = 5,232 > t 0 ,05;17 = 2 ,11
s â0 53,0992
â1 0,087
= = 1,0483 < t 0 ,05;17 = 2 ,11
s â1 0,083

În urma efectuării calculelor de mai sus se constată faptul că doar a$ 0


este semnificativ diferit de zero, cu un prag de semnificaţie α = 0,05 , a$ 1
fiind nesemnificativ.
În vederea verificării ipotezei de independenţă a erorilor se aplică
testul Durbin – Watson, care constă în calcularea variabilei d cu ajutorul
relaţiei:

20
∑ (û 1t − û 1t −1 )
2

d = t =3 20
= 0,88
2
∑ û 1t
t =2

Din tabela distribuţiei Durbin – Watson, în funcţie de un prag de


semnificaţie α = 0,05 , de numărul variabilelor explicative k = 1 şi de
numărul de observaţii n = 19 se preiau valorile teoretice d 1 = 1,18 şi
d 2 = 1,40 . Comparând valoarea calculată a variabilei d cu cele două valori
teoretice se constată că 0 < d = 0,88 < d 1 = 1,18 , interval ce corespunde
situaţiei de autocorelaţie pozitivă.
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

Verificarea semnificaţiei raportului de corelaţie:

R 12
Fc = (n − k − 1) ≥ Fα ;k ;(n − k −1)
1 − R 12
F0 ,05;1;17 = 4 ,45
0,0607
Fc = 17* = 1,099 < F0 ,05;1;17 = 4 ,45
1 − 0,0607

Deci, raportul de corelaţie este nesemnificativ pentru un prag de


semnificaţie α = 0,05 .
În urma aplicării testelor t, F şi d se constată că modelul redat de
ecuaţia (1) este nesemnificativ (invalid).
- ecuaţia (2)
Verificarea semnificaţiei estimatorilor:

b̂ 0 − 550,8622
> t α ; n − k −1 ⇔ = 7 ,6696 > t 0 ,05;16 = 2 ,12
s b̂ 71,8244
0

b̂1 2 ,7333
> t α ; n − k −1 ⇔ = 5,0447 > t 0 ,05;16 = 2 ,12
s b̂ 0,5418
1

b̂ 2 − 1,5198
> t α ; n − k −1 ⇔ = 3,0463 > t 0 ,05;16 = 2 ,12
s b̂ 0,4989
2

Estimatorii b̂ 0 , b$1 şi b$2 sunt semnificativ diferiţi de zero, cu un prag


de semnificaţie α = 0,05 .
Modele econometrice

În vederea verificării ipotezei de independenţă a erorilor se aplică


testul Durbin – Watson, care constă în calcularea variabilei d cu ajutorul
relaţiei:

20
∑ (û 2t − û 2t −1 )
2

d ′ = t =3 20
= 0,85
2
∑ û 2t
t =2

Din tabela distribuţiei Durbin – Watson, în funcţie de un prag de


semnificaţie α = 0,05 , de numărul variabilelor explicative k = 2 şi de
numărul de observaţii n = 19 se preiau valorile teoretice d 1 = 1,08 şi
d 2 = 1,53 . Comparând valoarea calculată a variabilei d cu cele două valori
teoretice se constată că 0 < d ′ = 0,85 < d 1 = 1,08 , interval ce corespunde
situaţiei de autocorelaţie pozitivă.

Verificarea semnificaţiei raportului de corelaţie:

n − k −1 R 22
Fc = * ≥ Fα ;k ;(n − k −1)
k 1 − R 22
F0 ,05; 2 ;16 = 3,63
16 0,8787
Fc = * = 57 ,9548 > F0.05; 2 ;16 = 3,63
2 1 − 0,8787

Raportul de corelaţie este semnificativ diferit de zero, cu un prag de


semnificaţie α = 0,05 .
Descrierea economiei României în perioada 1980-1999 se poate face
cu ajutorul multiplicatorilor cu efect direct.
Modele econometrice cu ecuaţii multiple

Multiplicatorii cu efect direct sau multiplicatorii structurali sunt


reprezentaţi de parametrii modelului sub formă structurală:
- a1 - rata marginală a consumului, care arată că, în perioada 1980-
1999, la o creştere cu un miliard de lei a PIB-ului, consumul final al
populaţiei a crescut cu aproximativ 0,1 miliarde lei;
- b1 - rata marginală a investiţiilor, care exprimă faptul că, în
perioada 1980-1999, investiţiile au crescut cu 2,73 miliarde lei la o creştere
cu un miliard de lei a PIB-ului;
- b2 - relevă faptul că PIB-ul realizat în anul anterior a avut un efect
negativ asupra creşterii investiţiilor, acestea scăzând cu aproximativ
1,52 miliarde lei la o creştere cu un miliard de lei a PIB-ului din anul
anterior.