Contul de profit si pierdere - Forme de exprimare a performanţelor intreprinderii

Cuprins Introducere

1. Reflectarea performanţei financiare pe baza contului de profit şi pierdere
1.1. Formatul contului de profit şi pierdere conform referenţialului britanic 1.2. Formatul contului de profit şi pierdere conform referenţialului american 1.3. Formatul contului de profit şi pierdere conform referenţialului national

2. Sistemul de indicatori folositi in evaluarea performantelor
2.1. Soldurile intermediare de gestiune (SIG)
2.2. Rentabilitatea 2.2.1. Analiza profitului 2.2.2. Analiza ratelor de rentabilitate

2.3 Profitabilitatea

Concluzii

Bibliografie

Contul de profit si pierdere forme de exprimare a performantelor intreprinderii
Introducere

2

Performanţele obţinute de o întreprindere sunt informaţii preţioase pentru majoritatea utilizatorilor, fiind esenţiale în economiile bazate pe investiţii private. Conceptul de performanta se intalneste in literatura de specialitate cu diferite sensuri, de exemplu: succe, rezultat al unei activitati, actiune.1 In domeniul economic, conceptul de performanta acopera acceptiuni diferite, cum ar fi : crestere, rentabilitate, productivitate, randament.2 Furnizarea de informaţii despre rezultatele obţinute de întreprindere în urma desfăşurării activităţii sale pentru îndeplinirea obiectului său de activitate revine situaţiilor financiare anuale ale întreprinderii. Prin intermediul acestora sunt oferite informaţii unei sfere largi de utilizatori cum ar fi : investitorii, actuali sau potenţiali, salariaţii, creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii, conducătorii întreprinderilor respective, care vor lua decizii economice bazate pe analiza acestor informaţii. Nevoile informaţionale ale fiecărei categorii de investitori se concretizează astfel : investitorii vor evalua posibilităţile de cumpărare, vânzare sau păstrare a acţiunilor întreprinderii; salariaţii vor avea informaţii privind stabilitatea şi profitabilitatea întreprinderii luând decizii privind considerarea altor oportunităţi profesionale sau schimbarea locurilor de muncă; creditorii vor determina capacitatea de plată a întreprinderii stabilind majorarea, reducerea sau păstrarea în continuare a nivelului creditelor şi împrumuturilor acordate; furnizorii şi ceilalţi creditori comerciali vor evalua gradul de solvabilitate al întreprinderii pronunţându-se asupra iniţierii de noi legături comerciale, acordarea sau anularea facilităţilor comerciale; clienţii vor lua decizii privind cumpărarea produselor firmei şi colaborări pe termen lung, iar conducătorii întreprinderii iau decizii privind operaţiunile pe care urmează să le întreprindă pentru bunul mers al întreprinderii. Majoritatea informatiilor cerute de utilizatorii de informatii sunt cuprinse in contul de proft si pierdere, iar cu cat acesta este mai detaliat, cu atat va fi mai transparent pentru utilizatorul informatiei financiare. In cadrul contului de profit si pierdere, componentele sale sunt trecute intr-o anumita ordine, si in lucrarea de fata voi prezenta diferite modele ale contului de profit si pierdere in conformitate cu referentialul national, britanic si american si sistemul de indicatori folositi in evaluarea performantelor intreprinderii.

1. Reflectarea performanţei financiare pe baza contului de profit şi pierdere

1 2

Annick Bourgnigon, Peut-on definer la performance?, Revue Francaise de Comptabilite, 1995 Bernard Colasse, Analyse financiere d’enterprise, Editura La Decouverte, Paris, 1999, pag. 23

3

Cheltuielile de exploatare sunt grupate în general după funcţiile întreprinderii. determinării riscului fluxurilor de numerar. care masoara performantele activitatii unei firme in cursul unei perioade date si este principalul document folosit pentru reflectarea performanţelor financiare deoarece furnizează informaţiile necesare.1. însă o analiză a cheltuielilor din exploatare pe categorii de activităţi este comunicată în anexă. valoarea unei întreprinderi sau mai degrabă a unei activităţi nu mai este calculată ca suma valorilor elementelor aferente poziţiei financiare. Bilanţul pierde astfel din interesul său în favoarea contului de profit şi pierdere. Situaţiile financiare sunt simplificate la extrem. În continuare am prezentat modelele şi schemele de cont de profit şi pierdere în viziunea. Bucureşti. Cifra de afaceri este principalul venit înregistrat în contul de profit şi pierdere. Standardul IFRS 3 Reporting Financial Performance (1992) a realizat o revoluţie în prezentarea performanţei întreprinderilor din Marea Britanie Componentele performanţei sunt considerate următoarele: 1) rezultatul activităţilor continue (results of continuing operations). Economică. Contul de profit şi pierdere este situaţia financiară care filmează cauzele normale şi accesorii ale gestiunii în intervalul de timp care este exerciţiul financiar şi care fotografiază efectele aceloraşi cauze asupra situaţiei întreprinderii la sfârşitul exerciţiului financiar3. detalierea elementelor din situaţiile financiare realizându-se în anexă. îmbogăţire sau sărăcire. 1997. 3 N. care traduce mai bine această aptitudine. Dincolo de frontierele vagabondajului contabil. rezultatul net nu mai exprimă o variaţie a poziţiei financiare. Într-o logică de piaţă. Pe baza informaţiilor reflectate de contul de profit şi pierdere se realizează o analiză a performanţelor întreprinderii. Ed. evaluării performanţelor. fie în timp. fie într-un anumit moment în timp. Feleagă. anglo-saxonă.Contul de profit si pierdere face parte dintre situatiile financiare de sinteza. americană si naţională. În ţările anglo-saxone. iar pe de altă parte. urmând apoi interpretarea lor prin comparaţii. este vorba mai puţin de a măsura un patrimoniu decât de a ajuta în luarea deciziilor de către terţi şi deci de a anticipa performanţele viitoare. dar corelaţi cu anumite procedee statistice. Astfel. 1. unde Bursele de valori au un rol mai mare decât cele din Europa Continentală. ci devine un indicator de performanţă. se calculează o varietate de indicatori. 2) rezultatul activităţilor întrerupte (results of discontinued operations). Formatul contului de profit şi pierdere conform referenţialului britanic Contul de profit şi pierdere întocmit de societăţile britanice este prezentat sub formă de listă. ci este determinată prin capacitatea sa de a genera beneficii. pe de o parte. 4 .

Pe de altă parte. Standardul foloseşte atât noţiunea de element excepţional. provenite din tranzacţii şi evenimente curente. FRS 22 Earnings per Share (identic cu IAS 33 Rezultatul pe acţiune impune prezentarea în contul de profit şi pierdere a câştigului pe acţiune de bază şi diluat aferent rezultatului net. cât şi pe cea de element extraordinar. FRS 3 cere prezentarea distinctă în contul de profit şi pierdere a activităţilor abandonate. în contul de profit şi pierdere. dar şi pe cel corespunzător profitului sau pierderii din activităţile continue. Rolul acestei situaţii este acela de a permite comparabilitatea între situaţiile financiare ale întreprinderilor care au optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale şi situaţiile financiare ale întreprinderilor care le-au menţinut la cost istoric. precum şi profitul sau pierderea din cedarea activelor fixe. costurile reorganizărilor sau restructurărilor fundamentale. Elementele excepţionale sunt elemente semnificative. a căror mărime sau al căror efect impune prezentarea lor în scopul respectării imaginii fidele. elementele excepţionale (diferite de cele de la punctul 3) se însumează cu cheltuielile sau veniturile similare din activitatea curentă şi. Contul de profit şi pierdere trebuie să permită pieţelor financiare să stabilească previziuni asupra performanţei viitoare a întreprinderii. SSAP 3 Earnings per Share tratează rezultatul pe acţiune care se calculează pornind de la rezultatul net. analiştii financiari utilizează pentru evaluarea întreprinderilor rezultatul înaintea elementelor excepţionale care sunt consecinţa cesiunii filialelor şi a activelor imobilizate. Câştigul pe acţiune de bază şi diluat aferent profitului sau pierderii din activitatea întreruptă poate fi raportat în contul de profit şi pierdere sau în notele la situaţiile financiare. de regulă. 4) elementele extraordinare. provin din tranzacţii sau evenimente care nu se încadrează în activitatea curentă şi nu sunt aşteptate să reapar FRS 3 a avut drept consecinţă dispariţia acestui rând din conturile de profit şi pierdere ale întreprinderilor britanice. Totuşi. sunt detaliate în note.3) profitul sau pierderea realizat(ă) cu ocazia cedării sau încheierii unor activităţi. Este motivul pentru care astfel de elemente sunt prezentate separat în categoria elementelor excepţionale. prin urmare. şi. Informaţiile trebuie prezentate doar dacă diferenţele între cele două rezultate sunt semnificative. un eveniment care contribuie puternic la profitul sau pierderea exerciţiului şi care probabil nu se va reproduce trebuie să fie comunicat utilizatorului de conturi pentru ca previziunile stabilite pe baza contului de profit şi pierdere să fie fiabile. elementele extraordinare se caracterizează printr-un grad înalt de anormalitate. precum şi a câştigurilor şi pierderilor obţinute din vânzarea sucursalelor sau societăţilor asociate. Diferenţele pot avea drept cauze: 5 . FRS 3 prevede şi întocmirea unei situaţii de reconciliere a rezultatului obţinut în condiţiile în care întreprinderea şi-a reevaluat imobilizările corporale cu profitul sau pierderea care s-ar fi obţinut în costuri istorice. Această notă trebuie prezentată în anexe şi nu are echivalent în practica internaţională.

profitul este diferenţa dintre preţul de vânzare şi valoarea contabilă reevaluată. dar marele dezavantaj. amortizarea s-ar fi bazat pe costul istoric. este cel al superficialităţii şi implicit reducerea considerabilă a imaginii întreprinderii. în timp ce pentru activele evaluate la cost profitul este mai mare deoarece reprezintă diferenţa între preţul de vânzare (acelaşi) şi valoarea contabilă istorică (mai mică).  dacă activele nu ar fi fost reevaluate. impozitului pe profit şi amortizării Relaţia de calcul CA – Cheltuieli variabile de exploatare EBITDA = Earnings Before Interest. precum şi analiza rentabilităţii întreprinderii se realizează pe baza contului de rezultate „profit şi pierdere” având rolul de a arăta modul de formare a rezultatului net al exerciţiului prin compararea efectelor economice (veniturile obţinute) cu eforturile economice (cheltuielile angajate). SIG. prin intermediul Tabloului soldurilor intermediare de gestiune. dacă activele sunt reevaluate. Indicator/ Subindicatori CIFRA DE AFACERI (CA) Ø Rezultat înainte de plata dobânzilor. Taxes. Solduri Intermediare de Gestiune. de tip anglo-saxon le-am prezentat in tabelul de mai jos.  dacă activele sunt vândute. Depreciation and Amortization (marjă asupra cheltuielilor variabile) Ø Rezultat înainte de plata dobânzilor EBITDA – Cheltuieli cu şi a impozitului pe profit = RE amortizarea si provizioanele EBIT – Earnings Before Interest and Taxes Ø Rezultat înainte de plata impozitului pe profit = RB EBT = Earnings Before taxes Rezultat net = RN EBIT – Cheltuieli cu dobânzile EBT – Impozit pe profit Avantajul acestei metode constă în flexibilitate şi timp scurt pentru aplicare. Pe baza Soldurilor Intermediare de Gestiune caracteristice activităţii de exploatare se calculează în „cascadă” indicatorii care caracterizează rentabilitatea entităţii : 6 . Analiza performanţei economico-financiare. Contul de rezultate al exerciţiului furnizează date care pot fi analizate pentru a obţine indicatori necesari gestiunii. amortizarea este bazată pe valoarea reevaluată.

Formatul contului de profit şi pierdere conform referenţialului american Organismul de normalizare american. FASB (Financial Accounting Standard Board) a considerat că flexibilitatea este mai importantă decât standardizarea situaţiilor financiare şi de aceea nu au stabilit un format pentru contul de profit şi pierdere al societăţilor. primul ieşit” este interzisă. astfel:  Funcţia de producţie . în general. ca principiu dominant al contabilităţii britanice. În ceea ce priveşte evaluarea stocurilor. Declaraţia P & L “Statement of Profit and Loss “ declaraţia de profit şi pierdere mai este denumita si "Income statement" o declaraţie venit sau " Income and expense statement" declaratie de venituri şi cheltuieli.Rezultatul financiar. 1.de obicei un trimestru fiscal sau an. Sistemul fiscal britanic nu operează cu provizioane pentru pierderi de schimb valutar. cu gruparea cheltuielilor după funcţiile întreprinderii. Se ajunge astfel ca bilanţul contabil să fie diferite de cel fiscal. ele sunt menite să fie analizate împreună. . cheltuielile de exploatare.Rezultatul net. produse de o companie. iar diferenţele de curs afectează rezultatul. inclusiv costul bunurilor vândute. . De exemplu: societăţile britanice pot opera deduceri fiscale autorizate de lege fără a le contabiliza.Excedentul brut din exploatare. Contul de profit şi pierderi urmează o formă generală. metoda “ultimul intrat. garantează o anumită libertate contabilului în elaborarea conturilor. contul de profit şi pierdere este prezentat.Rezultatul din exploatare. cheltuieli de taxe şi cheltuieli cu dobânzile. În timp ce fiecare este important în sine.2.. începe cu o intrare pentru venituri şi scade din venituri cheltuielile de exploatare de afaceri. contul de profit şi declaraţia a fluxurilor de numerar sunt situaţiile financiare cele mai importante. primul ieşit” care corespunde cerinţelor principiului imaginii fidele. costurile şi cheltuielile suportate în timpul unei anumite perioade de timp .costul bunurilor vândute se determină distinct în funcţie 7 . Amortizările contabile trebuie să fie reintegrate pentru determinarea rezultatului fiscal. În Regatul Unit legile fiscale au un efect mic asupra metodelor contabile. Datoriile şi creanţele în monede străine sunt convertite la nivelul cursului de închidere. În contabilitatea americană. sub formă de listă. . Aceste înregistrări furnizează informaţii care arată capacitatea unei societăţi de a genera profit prin creşterea veniturilor şi reducerea costurilor. .Rezultatul brut.Rezultatul extraordinar. Bilanţ. .Rezultatul curent. fiind aplicată metoda “primul intrat. Imaginea fidelă. . Contul de profit si pierdere in literatura de specialitate americana este definit ca fiind o situaţie financiară care rezumă veniturile.

Profitul din exploatare este obţinut prin deducerea cheltuielilor de marketing. există patru niveluri de profit sau marjelor de profit profitul brut (Gross profit) profitul din exploatare(operating profit) profit inainte de impozitare (pretax profit) profitul net (net profit). Marja de profit de analiză foloseşte calculul procentului de a oferi o măsură cuprinzătoare de profitabilitate a unei companii pe o bază istorica (3-5 ani) şi în comparaţie cu alte companii .costurile de vânzare sunt în general legate de activităţile de marketing. transportul spre interiorul societatii. Profitul brut este surplusul generat de vânzări peste costurile bunurilor vândute.  Funcţia de administraţie . În contul de profit si pierdere . amortizare din marja brută. Prin urmare.  Funcţia de vânzare . chirii etc). amortizarea clădirilor. Achiziţiile eficiente de materiale si de manipulare. cum ar fi materialele / costurile de marfa. anumite impozite şi taxe. a costurilor de prelucrare şi a costurilor indirecte de producţie. costul se determină astfel: Costul mărfurilor = Stocul iniţial de + Cumpărările . Termenul de "marjă" se poate aplica la numărul absolut pentru un anumit nivel de profit şi / sau numărul ca un procent din vânzările nete / venituri.costul administraţiei cuprinde cheltuielile legate de administrarea societăţii (salariile personalului de conducere. Companiile caută să maximizeze costurile de operare prin intermediul operaţiunilor de marketing mai eficiente şi eficace. şi buna proiectare şi executare în procesele de producţie păstreaza costurile scăzute şi creştere marja bruta. de administrare. comisioane. de publicitate şi de livrarea mărfurilor sau produselor.Stocul final de vândute mărfuri perioadei mărfuri Dacă acest cost este dedus din veniturile nete din vânzări se obţine marja brută. onorarii. Pentru activităţile de producţie costul produselor finite vândute se determină astfel: Costul produselor vândute = Stocul iniţial de produse finite + Costul de producţie Stocul final de produse finite Pentru activităţile comerciale. 8 . Costul bunurilor vândute include costuri directe. ciclul de exploatare presupune doar stocajul mărfurilor între cumpărare şi vânzare. element definitoriu în contul de rezultat american.de specificul activităţii.

imobilizărilor corporale şi necorporale. dar niciodată ambele condiţii nu caracterizează aceste elemente. Practic. aceasta este cantitatea de profit (de la brut. Aceste elemente fie sunt neobişnuite ca natură. de exploatare. ante impozitare sau nivelul profitului net) generata de societate ca un procent din vânzările sale. şi pe baza căreia se pot realiza estimări. câştigurile sau pierderile din vânzarea investiţiilor. pierderile din restructurare. Includerea acestor elemente în rezultatul activităţilor continue 9 . repetitive a întreprinderii. Profitul net care este disponibil. câştigurile sau pierderile aferente variaţiei cursului valutar. fie nu apar frecvent. În cadrul acestui rezultat apare postul Elemente speciale sau rare. Exemple de astfel de elemente sunt: constituirile sau reluările de ajustări aferente deprecierii creanţelor. dar care totuşi aparţin activităţii continue a întreprinderii. Poverile fiscale pot fi minimizate prin măsuri legale de evaziune fiscală. Profitul net este profitul care rămâne după impozitare.Profitul inainte de impozitare este calculat prin deducerea cheltuielilor financiare din profitul din exploatare şi prin adăugarea de veniturilor financiare la profitul din exploatare . Obiectivul analizării marjei este de a detecta tendinţele pozitive sau negative ale veniturilor unei companii. stocurilor. poate fi distribuit pentru dividende sau pentru majorarea de capital . Formule de calcul a marjei profitului : Marja profitului brut = Profit brut / vânzări nete ( venituri)   Marja profitului de exploatare = Profit / vânzări nete ( venituri) Marja profitului inainte de impozit = Profit inainte de impozit / vânzări nete ( venituri)   Marja profitului net = Profit net / vânzări nete ( venituri) La nivelul contului de profit şi pierdere apare noţiunea de rezultat din operaţii continue care corespunde numai activităţii normale. câştigurile sau pierderile din vânzarea activelor imobilizate.

tranzacţiile aferente operaţiunilor pe care întreprinderea intenţionează să le cedeze sau să le abandoneze sau care au fost deja cedate sau abandonate4 . nu se vor mai repeta în viitorul previzibil şi prin urmare nu vor putea fi folosite la estimări. apar elemente speciale sau rare. Aceste elemente continuă să apară în contul de profit şi pierdere al societăţilor americane. care caracterizează activitatea întreprinderii. Astfel. se realizează o distincţie clară între elementele care sunt tranzitorii şi care nu se repetă de la un exerciţiu financiar la altul şi elementele curente. 1. repetitive. care cere ca efectul modificărilor de metode contabile să fie prezentat în bilanţ. Formatul contului de profit şi pierdere conform referenţialului naţional SFAS 144 Accounting for the Impairment or Disposal of Long-Lived Assets SFAS 154 Accounting Changes and Error Correction 6 SFAS 128 Earnings per Share 4 5 10 . de regulă. deoarece spre deosebire de celelalte tranzacţii ele nu pot fi controlate de întreprindere. Elementele extraordinare trebuie prezentate distinct. Elementele extraordinare se referă la tranzacţiile care îndeplinesc două condiţii simultan: sunt neobişnuite ca natură şi rare ca moment de apariţie. al elementelor extraordinare şi efectul schimbării de metode contabile. trebuie să fie prezentate distinct. Atunci când doar una dintre cele două condiţii de mai sus este îndeplinită. se impune calcularea unui rezultat pe acţiune de bază şi a unuia diluat6. deoarece aceste tranzacţii nu vor mai genera fluxuri de numerar în viitor. Acţionarii şi alţi utilizatori ai situaţiilor financiare utilizează datele privind profitul pe acţiune pentru a evalua performanţele unei companii şi pentru a le compara cu cele ale altor companii. în mod similar standardului internaţional IAS 33. pornind de la rezultatul activităţilor continue. Cum unul dintre principalele obiective ale situaţiilor financiare este acela de a permite estimarea viitoarelor fluxuri de numerar.3. iar prezentarea lor distinctă în cadrul rezultatului din operaţiile continue ajută la realizarea estimărilor. care se determină. Efectul cumulativ al schimbărilor de metode contabile5 apare prezentat distinct în contul de profit şi pierdere. spre deosebire de IFRS. Contul de profit şi pierdere din SUA este astfel conceput încât să permită foarte uşor estimarea viitoarelor fluxuri de numerar generate de întreprindere. Prin urmare.este justificată deoarece aparţin activităţii continue a întreprinderii. deci fără a lua în considerare efectul activităţilor abandonate.

Venituri din interese de participare. conform reglementărilor contabile româneşti este următoarea: 1. Alte venituri din exploatare 5. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie 3. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare. Venituri extraordinare 16. cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate 12. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară 18. cu indicarea distinctă a celor privind entităţile afiliate 14. Cheltuieli extraordinare 17. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale b) Ajustări de valoare privind activele circulante. cât şi întreprinderilor mici şi mijlocii. Contul de profit şi pierdere. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar 11 . este în format listă şi prezintă cheltuielile din exploatare după natura lor economică. în cazul în care acestea depăşesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză 8.Situaţiile financiare de prezentare a performanţei din ţara noastră au un format standardizat. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată 4. conform reglementărilor contabile naţionale aplicate atât marilor întreprinderi. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile b) Alte cheltuieli externe 6. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus 20. Cifra de afaceri netă 2. Alte cheltuieli de exploatare 9. întreprinderile neavând posibilitatea de a opta între mai multe modele. Profitul sau pierderea din activitatea curentă 15. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate. cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii 7. Schema de prezentare a contului de profit şi pierdere. cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate 11. cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate 10. Impozitul pe profit 19. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante 13. Cheltuieli cu personalul a) Salarii şi indemnizaţii b) Cheltuieli cu asigurările sociale.

dar nu şi pentru o alta. entităţile trebuie să prezinte în notele explicative proporţia în care impozitul pe profit afectează „Profitul sau pierderea din activitatea curentă” şi „Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară”. conform Directivei a IV-a. Prin urmare. 2) Contul de profit şi pierdere în format cont. nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat. în notele explicative trebuie prezentate explicaţii despre valoarea şi natura acestora. prezentată în Directiva a IV-a. din cauza diferenţelor dintre activităţile curente ale acelor entităţi. care se aliniaza la 12 . Din analiza comparativă a modelelor şi schemelor de prezentare contului de profit şi pierdere. Se observă că rezultatul extraordinar este prezentat în mod distinct deoarece reglementările contabile în vigoare în ţara noastră nu au integrat încă noile modificări din standarde. cu gruparea cheltuielilor după natură. directiva care prevede Directiva a IV-a prevede patru scheme de prezentare a performanţei întreprinderii. cu gruparea cheltuielilor după natură.Formatul contului de profit şi pierdere reglementat prin OMFP nr. Există o singură diferenţă: cheltuielile cu impozitul pe profit sunt prezentate pe un singur post. cu gruparea cheltuielilor după destinaţie. sunt: 1) Contul de profit şi pierdere în format listă. cu gruparea cheltuielilor după destinaţie. precum şi activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care sunt o continuare a primelor activităţi menţionate. incidente acestora sau care rezultă din acestea. spre deosebire de cultul naţional. Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de activităţile curente ale entităţii. prin urmare. Aceeaşi prevedere se aplică veniturilor şi cheltuielilor legate de un alt exerciţiu financiar. Cu excepţia cazului în care veniturile şi cheltuielile extraordinare sunt nesemnificative pentru evaluarea rezultatelor. care sunt rezultatul combinării celor două modele de prezentare a contului de profit şi pierdere. cu gruparea cheltuielilor după natură. Cele patru scheme privind contul de profit şi pierdere. 3) Contul de profit şi pierdere în format listă. 4) Contul de profit şi pierdere în format cont. 3055/2009 este identic cu schema contului de profit şi pierdere în format listă. Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii care sunt clar diferite de activităţile curente ale entităţii şi care. cultul anglo-saxon si cel american abordeaza o prezentare a cheltuielilor din exploatare după funcţiile întreprinderii. Totuşi. în timp ce schema prezentată în directivă delimitează impozitul aferent activităţii curente de impozitul aferent elementelor extraordinare. Activităţile curente cuprind activităţile desfăşurate de o entitate ca parte integrantă a afacerilor sale. se are în vedere mai degrabă natura elementului sau a tranzacţiei aferente activităţii desfăşurate în mod curent de entitate decât frecvenţa cu care se aşteaptă ca aceste evenimente să aibă loc. un eveniment sau o tranzacţie poate fi extraordinar(ă) pentru o entitate.

13 . în referenţialul american. nu vor evita să o facă. Totuşi. şi probabil că societăţile cotate. si opteaza pentru clasificarea cheltuielilor din exploatare după natura lor. sub denumirea de elemente excepţionale. Este adevărat că nimeni nu ne interzice să întocmim şi un cont de profit şi pierdere cu clasificarea cheltuielilor după funcţiile întreprinderii. sau elemente speciale şi rare. ceea ce sugerează faptul că mai este mult până când vom ajunge să conştientizăm cât de importantă este informaţia previzională în comparaţie cu informaţia confirmatoare. oferă.cultul european. În România. În ceea ce priveşte prezentarea elementelor extraordinare. se remarcă în contul de profit şi pierdere din Marea Britanie şi SUA prezentarea separată a elementelor care nu sunt susceptibile să se producă în viitor. constrânse de investitori. referenţialul britanic interzice prezentarea distinctă a acestor elemente. De asemenea. opţiunea prezentării cheltuielilor din exploatare după unul dintre cele două criterii. suntem obligaţi să întocmim un cont de profit şi pierdere care clasifică cheltuielile din exploatare după natura lor. în încercarea lor de a se armoniza standardele internaţionale. de asemenea. în referenţialul britanic. Acesta reprezintă un avantaj într-o contabilitate care se doreşte a fi suport pentru efectuarea de previziuni. deoarece astfel de elemente trebuie cunoscute de către utilizatori pentru a nu le lua în considerare la previzionarea profiturilor estimate a fi obţinute în viitor. În contul de profit şi pierdere din ţara noastră astfel de elemente nu sunt prezentate distinct. referenţialul american şi contul de profit şi pierdere din ţara noastră prezintă distinct elementele extraordinare. Directivele europene.

În România nu se prevede obligativitatea întocmirii unui document care să redea soldurile intermediare de gestiune şi nici nu a lăsat la dispoziţia întreprinderilor o astfel de opţiune. Sistemul de indicatori folositi in evaluarea performantelor Analiza financiara foloseste modalitati adecvate de calcul care sa permita obtinerea unor indicatori semnificativi din datele furnizate de situatiile financiare. pe cele trei tipuri de activităţi (de exploatare. Bucuresti. Indicatorii care exprima raporturi financiare se prezinta sub o mare diversitate. Din prima grupa a indicatorilor. permite întocmirea soldurilor intermediare de gestiune.m.2. Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă. ei servind la evaluarea performantelor intreprinderii si la compararea marimilor cu anumite standarde de performanta.G. determinati sub forma unor raporturi intre marimi absolute se pot grupa la randul lor in doua categorii. Totuşi. 1999 pag 95 14 . Indicatorii in experesie relative. producţia exerciţiului. cea mai mare extindere o au cele ce se bazeaza pe folosirea indicatorilor de volum si a celor care exprima schimbarile procentuale ale acestora. Din randul acestor modalitati de calcul si analiza. Soldurile intermediare de gestiune (SIG) reprezintă. răspunzând nevoilor întreprinderii în analiza performanţelor economico-financiare. în fapt. rezultatul curent (profit sau pierdere). si anume in indicatori care reprezinta raporturi comune de marime intre marimi absolute sau greutati specifice ori ponderi ale anumitor marimi fata de altele si indicatori care exprima raporturi financiare. Soldurile intermediare de gestiune (SIG) Structura contului de profit şi pierdere. structura actuală a contului de rezultate. extraordinară). care exprima raporturi comune sau greutati specifice pot fi dati ca exemplu raportul procentual al activelor in cadrul bilantului contabil. din categoria cărora se detaşează situaţia fluxurilor monetare degajate de firmă. a diferitelor componente ale activelor si pasivelor. stabilirea soldurilor intermediare de gestiune este obligatorie.d. În unele ţări europene. Tabloul S. valoarea adăugată.a. a vanzarilor. rezultatul net al 7 Constantin Barbulescu. acceptată în ţara noastră. a rezultatelor si schimbarilor procentuale ale acestora. rezultatul exploatării (profit sau pierdere). permite aprecierea performanţelor întreprinderii evaluate prin soldurile intermediare de gestiune.1. cuprinde următorii indicatori: marja comercială. al activelor curente sau fixe fata de total active s. Utilizarea soldurilor intermediare de gestiune se înscrie în practica financiară recentă a Uniunii Europene. Editura Economica. cum ar fi de pilda situatia cifrei de afaceri. financiară. palierele succesive în formarea rezultatului final.7 2. pentru a aprecia locul si importanta acestora in cadrul bilantului contabil si a face evaluari corespunzatoare. unii dintre aceşti indicatori sunt utilizaţi la întocmirea unor documente financiare. Indicatorii de volum si de schimbare procentuala a acestora pot fi folositi pentru exprimarea situatiei si a evolutiei tuturor faptelor si rezultatelor cu caracter financiar.I.. Sisteme strategice ale intreprinderii. pornind de la cel cuprinzător (producţia exerciţiului + marja comercială) şi încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului). precum si indicatorii in expresie relativa determinati sub forma unor raporturi intre marimi in expresie absoluta. excedentul brut (sau insuficienţa brută) de exploatare.

cifra de afaceri evidenţiază vânzările de mărfuri şi producţia vândută. Producţia exerciţiului este specifică activităţii industriale şi include valoarea bunurilor şi serviciilor „fabricate” de întreprindere pentru a fi vândute. În plus. care antrenează variaţia stocurilor. deoarece oferă o imagine mai fidelă a activităţii reale a întreprinderii pe durata perioadei de gestiune. Dacă cifra de afaceri este un indicator de volum al activităţii. în exclusivitate. Prin urmare. Astfel. Ea reprezintă principalul indicator de apreciere a performanţelor unei activităţi comerciale. atunci mărimea adaosului comercial generat de cifra de afaceri. Mărimea marjei comerciale este un element care trebuie apreciat în funcţie de tipul politicii de vânzare promovată de întreprindere. unele fiind evaluate la preţ de vânzare (cum este cazul producţiei vândute). Dimpotrivă.exerciţiului (profit net sau pierdere). În aceste condiţii. îndeosebi a 15 . producţia exerciţiului va include trei elemente: producţia vândută. întreprinderile care dispun de suprafeţe comerciale mari şi practică metode de vânzare prin autoservire. întreprinderile comerciale sau numai activitatea comercială28 a întreprinderilor cu activitatea mixtă (industrială şi comercială). nivelul rezultatelor se poate modifica în funcţie de metoda reţinută pentru evaluarea stocurilor. Cifra de afaceri poate să genereze o imagine deformată asupra întreprinderii. vor înregistra marje comerciale mai reduse. iar altele la cost de producţie (producţia stocată şi producţia imobilizată). Marja comercială (adaosul comercial) reprezintă excedentul vânzărilor de mărfuri faţă de costul de cumpărare al acestora. producţia stocată şi producţia imobilizată. Drept urmare. Practica a demonstrat că două întreprinderi cu activitate comercială pot realiza. Din acest motiv. Marja comercială raportată la veniturile din vânzarea mărfurilor reprezintă practic adaosul commercial practicată de firmă. în general. valoarea producţiei exerciţiului nu poate să reflecte o realitate financiară. este indicatorul indispensabil în aprecierea gestiunii unei întreprinderi comerciale. întreprinderilor specializate în comerţ de lux sau comerţ tradiţional care asigură şi service după vânzare. Informaţiile necesare construirii acestui tablou provin din contul de rezultate. Datorită acestui fapt. precum şi producţia imobilizată care uneori poate înregistra valori semnificative. o anumită doză de ambiguitate deoarece este constituită din elemente eterogene. Ea exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producţie. producţia exerciţiului este un indicator mai util pentru manageri. Producţia exerciţiului se diferenţiază de cifra de afaceri. se poate identifica politica practicată de firmă: preţuri mari. marjele comerciale ridicare corespund. deoarece ignoră anumite aspecte esenţiale privind activitatea acesteia. Are. valoarea adăugată este primul sold intermediar de gestiune. Se pot remarca decalajele între momentul fabricării şi cel al facturării. rulaj scăzut (încet) sau preţuri mici-viteză rapidă de rotaţie a mărfurilor. cifra de afaceri reflectă doar producţia vândută. De exemplu. în timp ce la întreprinderile industriale. la întreprinderile cu activitate mixtă. cu aceeaşi cifră de afaceri. astfel: Marja comercială = Venituri din vânzarea mărfurilor – Costul mărfurilor vândute Marja comercială vizează. marje comerciale diferite. însă. stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.

pentru întreprinderea analizată. întreprindere. prin care se remunerează proprietarii întreprinderii pentru capitalurile pe care aceştia le-au avansat în afacere. respectiv cu politica de finanţare adoptată de întreprindere. reprezentând dobânzile ce revin creditorilor pentru creditele pe care aceştia le acordă în scopul finanţării afacerii. Prin raportarea mărimii acestor fluxuri la valoarea adăugată. un grad ridicat de finanţare a întreprinderii prin credite. Acest tip de analiză va scoate în evidenţă cât şi în ce mod este repartizată valoarea creată de întreprindere către stakeholderi.Consumuri de la terţi = (Marja comercială + Productia vândută + Venituri din producţia stocată +Venituri din producţia de imbilizări)(Cheltuieli cu materiale consumabile + Cheltuieli cu energia şi apa + Cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi ) Valoarea adăugată prezintă o semnificaţie deosebită în perspectiva distribuirii veniturilor. caracteristicile politicii sale privind remunerarea celor implicaţi în desfăşurarea propriei activităţi. nivelul alocărilor ar trebui corelat cu gradul de eficienţă. Evoluţia în timp a acestor procente sau compararea lor cu cele specifice altor firme din acelaşi sector de activitate reflectă. Astfel. volumului de producţie.  profitul net (nerepartizat sau distribuit ca dividende). Fluctuaţiile înregistrate la nivelul procentelor de repartiţie au ca factori determinanţi evoluţia sortimentelor de produse realizate. din care au fost repartizate. Fluxurile prin care sunt remuneraţi aceşti parteneri ai întreprinderii („stakeholders”) şi care se deduc treptat din valoarea adăugată sunt următoarele:  cheltuielile de personal. peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenind de la terţi. creşterea ponderii din valoarea 16 . creditori. acţionari. Ea reprezintă sursa de acumulări băneşti pe care întreprinderea o poate utiliza pentru emunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea sa economică: salariaţi. Valoarea adăugată se calculează pornind de la producţia exerciţiului majorată cu marja comercială şi diminuată cu consumurile de bunuri şi servicii furnizate de terţi pentru această producţie: Valoarea adaugata = Producţia exercitiului + Marja comerciala + . Aceste evoluţii vor induce schimbări la nivelul ponderilor alocate din valoarea adăugată.  amortizarea. tehnologiilor. În mod normal.  impozitele şi taxele cuvenite statului în conformitate cu reglementările politicii fiscal-bugetare. o cheltuială calculată de întreprindere în scopul asigurării resurselor financiare destinate reînnoirii capacităţilor actuale de producţie. productivităţii şi a preţurilor. în cadrul activităţii curente a întreprinderii.  cheltuieli financiare.forţei de muncă şi capitalului. se obţin procente pentru fiecare destinaţie. ce asigură remunerarea salariaţilor implicaţi în desfăşurarea procesului de producţie. va implica în mod direct.

după caz. Astfel. are loc un transfer de valoare de la factorul de producţie capital către factorul de producţie muncă. al doilea arată nivelul productivităţii/salariat. distribuită creditorilor.o creştere a gradului de integrare va determina şi o sporire a necesarului de fond de rulment de exploatare. pentru a nuşi vinde acţiunile. de activitatea comercială sau prestări de servicii. cu atât mai mult ĩntreprinderea este integrată . Managerul financiar poate desprinde concluzii importante privind repartiţia valorii adăugate. făcând următoarele calcule: Cheltuieli cu personalul/Valoare adaugata Valoare adaugata / Numar salariaţi Valoare adaugata / Imobilizări brute Valoare adaugata / Producţie 1 2 3 4 Primul raport indică ponderea din valoarea adăugată distribuită salariaţilor. noţiunea de valoare adăugată trebuie utilizată cu prudenţă. Sporirea valorii adăugate nu este neapărat un semn de prosperitate pentru ĩntreprindere. alterând capacitatea întreprinderii de a reînnoi şi dezvolta dotările sale materiale. taxele şi cheltuielile de personal. dacă se realizează pe fondul deteriorării performanţelor comerciale şi ĩnrăutăţirii trezoreriei. Aceasta ĩnseamnă că ĩşi asigură prin efort propriu un număr mare de faze de fabricaţie. se poate afirma că managementul întreprinderii se confruntă cu o problemă privind remunerarea factorilor de producţie. mergând de la aprovizionare până la elaborarea de produse finite.adăugată creată. acestea ar trebui corelate cu productivitatea muncii acestora. adică din operaţii strict legate de producţia industrială. creşterea valorii adăugate mai poate fi rezultatul creşterii stocurilor de produse finite fabricate la un nivel ridicat al costurilor. De asemenea. cu cât rezultatul raportului este mai mare. Pe de altă parte. Din punct de vedere al managementului financiar. pe de altă parte: Excedentul brut al exploatării exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare. Astfel. fără a recurge la serviciile altor ĩntreprinderi. rezultatul raportului din relaţia (2) este redus. o pondere ridicată a dividendelor acordate acţionarilor. Al doilea sold intermediar de gestiune îl reprezintă excedentul brut al exploatării (EBE) sau. prin practicarea unor preţuri mari. EBE se stabileşte ca diferenţă între valoarea adăugată (plus subvenţiile de exploatare) pe de o parte şi impozitele. pe care piaţa va fi incapabilă să le absoarbă. pentru care managerul financiar va trebui să caute surse de finanţare.nivelul productivităţii unei unităţi de capital (imobilizări) folosite în exploatare. Cel de-al patrulea raport măsoară gradul de integrare a ĩntreprinderii. 17 . De asemenea. iar al treilea. insuficienţa brută de exploatare (IBE). În condiţiile în care rezultatul raportului prezentat în relaţia (1) este mare. În ceea ce priveşte procentele din valoarea adăugată alocate salariaţilor. va fi consecinţa unei politici de cointeresare a acestora. EBE reprezintă resursa principală a întreprinderii.

EBE reprezintă resursa principală a întreprinderii. EBE nu ţine cont de deciziile întreprinderii privind modalităţile de calcul al amortizării. acţionarilor (prin dividende) şi/sau conservată prin autofinanţare. EBE nu ţine cont de deciziile conducerii întreprinderii privind repartizarea profitului net care fac obiectul politicii dividendelor şi nici de politica fiscală. În fine. provizioane. acoperirea cheltuielilor financiare. adică din operaţii strict legate de producţia industrială. Rolul excedentului brut al exploatării în analiza financiară poate fi urmărit sub trei aspecte: a) EBE este o măsură a performanţelor economice ale întreprinderii. EBE poate să evidenţieze mai bine decât rezultatul net. b) EBE este independent de politica financiară a întreprinderii şi pentru a argumenta afirmaţia noastră. deci este independent de politica investiţională. întrucât nu ia în calcul impozitul pe profit şi rezultatul extraordinar. de activitatea comercială sau prestări de servicii. o deficienţă structurală a întreprinderii în plan industrial şi comercial de care managerii trebuie să ţină cont în pregătirea deciziilor. profit). provizioane. Un excedent brut de exploatare suficient de mare va permite întreprinderii: reînnoirea imobilizărilor sale prin amortizări. În plus. deci nu se creează relaţii de dependenţă faţă de politica de finanţare. taxe şi vărsăminte assimilate + Cheltuieli cu remuneraţiile personalului + Cheltuieli privind asigurările + sociale şi protecţia socială ) Excedentul brut al exploatării exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare. plata impozitului pe profit şi a dividendelor. un cash-flow potenţial degajat de activitatea de exploatare susceptibil de a se transforma 18 . Astfel. EBE nu este influenţat de veniturile şi cheltuielile financiare dependente de structura financiară a întreprinderii. politica de finanţare şi politica dividendelor. indicatorul este luat în calculul rentabilităţii economice (Rezultatul exploatării/Activ total) sau al ratei marjei brute de exploatare (EBE/ Cifra de afaceri). EBE reprezintă o resursă financiară fundamentală pentru întreprindere. aparţinând aceluiaşi sector de activitate. profit). care poate fi utilizată pentru menţinerea sau creşterea capacităţii de producţie a întreprinderii. diferenţa va fi distribuită statului (sub forma impozitului pe profit). Rolul excedentului brut al exploatării în analiza financiară poate fi urmărit sub trei aspecte: EBE = (Valoarea adăugată + Venituri din subvenţii de exploatare ) – (Cheltuieli cu impozite. deoarece exercită o influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii economice şi capacităţii potenţiale de autofinanţare a investiţiilor (din amortizări. acoperirea riscurilor din provizioanele constituite şi asigurarea finanţării activităţii sale. De asemenea. vom lua în considerare politica de investiţii. Însă această resursă financiară fundamentală nu este decât o resursă de trezorerie potenţială.deoarece exercită o influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii economice şi capacităţii potenţiale de autofinanţare a investiţiilor (din amortizări. Din acest motiv. gradul de autonomie al EBE în raport cu politica financiară a întreprinderii îl recomandă în efectuarea de studii previzionale şi analize comparative a întreprinderilor.

el este determinat. deoarece nu este perturbat de elemente extraordinare. În caz contrar. „earning before interests and taxes”) Rezultatul exploatării = EBE + (Venituri din provizioane pentru exploatare +Alte venituri din exploatare) – (Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele pentru exploatare + Alte cheltuieli de exploatare) E.T. atât de rezultatul exploatării normale şi curente. Rezultatul net se determină prin scăderea impozitului pe profit din rezultatul current (EBT). deci punctul de pornire în elaborarea tabloului fluxurilor de trezorerie. partea din resursele create din activitatea de exploatare destinată menţinerii dotărilor materiale ale firmei. la care se adaugă veniturile financiare.I. ar trebui să depăşească nivelul cheltuielilor financiare ale întreprinderii. resursele acumulate din activitatea de exploatare. deci reprezintă rezultatul tuturor operaţiunilor curente ale întreprinderii. Acest aspect decurge chiar din metodologia de calcul al EBE: EBE = Venituri din exploatare încasabile – Cheltuieli de exploatare plătibile EBE constituie primul nivel al analizei privind formarea trezoreriei globale a întreprinderii.„earning before taxes”) este al patrulea sold intermediar de gestiune. Rezultatul net = EBT – Impozitul pe profit 19 . Al patrulea sold intermediar de gestiune este rezultatul net al exerciţiului şi exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare cu care vor fi remuneraţi acţionarii pentru capitalurile proprii subscrise. este influenţat de politica de investiţii a întreprinderii şi arată în mod indirect. Rezultatul curent = Rezultatul exploatării + Venituri financiare – Cheltuieli Financiare Rezultatul curent permite analiza dinamicii rezultatelor curente ale întreprinderii pe mai multe exerciţii succesive. va avea loc un transfer de valoare de la proprietari către creditori.T.B. Prin deducerea cheltuielilor cu amortizările (cele considerate normale) şi provizioanele pentru exploatare.  Rezultatul curent sau profitul înainte de impozit (EBT. acesta devine un rezultat net al exploatării şi se simbolizează E. Al treilea sold intermediar de gestiune este rezultatul exploatării (profit sau pierdere) şi priveşte activitatea de exploatare normală şi curentă a întreprinderii. De asemenea.B. cât şi de cel al activităţii financiare.I.în disponibilităţi pe măsura reglementării decalajelor dintre nevoile şi resursele exploatării.

precum şi punerea în evidenţă a schimbărilor intervenite pe elemente componente. Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi ratele de rentabilitate. Analiza rentabilităţii Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit prin utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor. Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. se pot identifica problemele cu care se confruntă managementul strategic al întreprinderii. iar gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii (indicator al mărimii relative a rentabilităţii). Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit. 2.Profitul net trebuie susţinut de existenţa unor disponibilităţi monetare reale. Analiza structurală a profitului Analiza structurală a profitului urmăreşte stabilirea contribuţiei diferitelor tipuri de rezultate la modificarea totală. IAS 1 . În condiţiile în care la nivelul rezultatului net se vor înregistra pierderi. În concluzie. 2. se poate efectua pe baza grupării cheltuielilor după natura sau după funcţia (destinaţia) lor în cadrul întreprinderii (cf. indiferent de provenienţa acestora. Profitul net urmează să fie distribuit sub forma dividendelor sau/şi să se reinvestească în întreprindere. sub diversele sale forme.paragraful 77). Profitul net nerepartizat constituie sursă de finanţare proprie sau element de autofinanţare generat de însăşi activitatea întreprinderii.2. altfel el va rămâne doar un potenţial de finanţare.1. acestea se suportă de către proprietari în contul profiturilor viitoare aşteptate (pierderea este reportată pentru exerciţiul financiar următor). cum ar fi rentabilitatea investiţiei sau rezultatul pe acţiune”. acest fapt se materializează prin diminuarea valorii capitalului propriu. analiza performanţelor întreprinderii cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune oferă indicii cu privire la modul în care este creată şi transferată valoarea în cadrul firmei.2. Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului (profit brut sau pierdere). pe total întreprindere şi pe produse. poate fi analizat din punct de vedere structural şi factorial. 20 . elaborat de IASC. averea acumulată de proprietari în perioadele anterioare de profitabilitate a firmei se va reduce. Astfel. Dacă întreprinderea continuă să obţină pierderi şi în exerciţiile financiare următoare. Analiza profitului Profitul. prevede la paragraful 69 ca „Profitul este frecvent utilizat ca o măsură a performanţei sau ca bază de referinţă pentru alţi indicatori.

Consumurile exerciţiului provenind de la terţi (gr. In realitate. 707) 2. 60. sub forma de listă se prezintă astfel: Tabelul nr.Analiza structurală a profitului după natura veniturilor şi cheltuielilor O apreciere cat mai corecta si mai relevanta a situatiei financiare a unei societati comerciale impune necesitatea utilizarii unor instrumente de masurare a rezultatelor susceptibile sa traduca realitatea economica si financiara a activitatii desarsurate intr-o rnaniera mai semnificativa. 722) 7. care constituie o sursa suplimentara de informatii pentru determinarea si analiza rezultatelor pe diferite trepte ale formarii lor.I. in practica franceza. Venituri din producţia de imobilizări (ct. Producţia vândută (ct. Costul mărfurilor vândute (ct. 62 mai puţin ct. Prin solduri intermediare ale gestiunii înţelegem principalii indicatori economico-financiari stabiliţi pe baza datelor din Contul de profit şi Pierdere. 607) 3. 607 şi 621) 9. Prin scăderi succesive se obţin indicatori de caracterizare a rentabilităţii şi gestiunii firmei (unii se regăsesc ca atare în Contul de Profit şi Pierdere. gr. Variaţia producţiei stocate (ct. 711) 6.). 1 Nr. gr. intreprinderile au obligalia de a elabora "tabloul solduriior intermediare de gestiune". cu ajutorul cărora se caracterizează modul de folosire a resurselor materiale. Acesti indicatori ce vizeaza. Normele metodologice romanesti nu fac referire la aceste solduri si. pornind de la indicatorul de rezultate cei mai cuprinzator (marja comerciala + productia exercitiului) si se incheie cu indicatorul cel mai sintetic (rezultatul net al exercitiului). Marja comercială (1-2) 4. 721. + . Vânzări de mărfuri (ct. Tabloul soldurilor intermediare ale gestiunii. 1. Un sold intermediar al gestiunii este diferenţa dintre două valori. Valoarea adăugată (3+7-8) 1 Subvenţii de exploatare 0 . precum pi evidenlierea mecanismului de formare a principalilor indicatori de rezultate si performante. Indicatori crt. volumul si rentabilitatea activitatii societafii comerciale sunt cunoscuti sub denumirea de solduri intermediare de gestiune . decat cea oferita de indicatorii contabili obisnuiti. Producţia exerciţiului (4+5+6) 8. 701 la 708) 5. nu fac precizari privind determinarea lor. Exerciţiul financiar precedent curent 21 . 61. Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare la treapta respectiva de acumulare. iar alţii se determină în situaţia S. intr-adevar. El propune.G. tabloul soldurilor intermediare de gestiune nu constituie decat o alta varianta de prezentare a contului de rezultate. Soldurile intermediare de gesitiune sunt indicatori sub forma de solduri ce pun in evidenta etapele formarii rezultatului exerciliului. un alt mod de grupare a veniturilor si a cheltuielilor. evident.. financiare şi umane ale firmei.

1 6 . 1 8 . 1 9 . 1 4 . 2 4 . taxe şi vârsăminte asimilate (gr. 2 2 . 64 + ct.Nr. 758) Alte cheltuieli de exploatare (ct. 2 5 Indicatori Cheltuieli cu impozite. 1 3 . 2 1 . 1 2 . 658) Ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale Ajustarea valorii activelor circulante Ajustarea privind provizioanele penmtru riscuri şi cheltuieli Rezultatul exploatării (13+14-15-16-17-18) Venituri financiare Cheltuieli financiare Rezultatul curent al exerciţiului (19+20-21) Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare Rezultatul extraordinar al exerciţiului (23-24) Exerciţiul financiar precedent curent 22 . 1 5 . 2 0 . 621) Excedentul (deficitul) brut al exploatării (9+10-11-12) Alte venituri din exploatare (ct. 1 7 . 63) Cheltuieli cu personalul (gr. crt. 2 3 . 1 1 .

2.paragraful 82). 4. distribuţiei sau activităţilor administrative (IAS1 . Indicatori Exerciţiul financiar precedent curent 2 Rezultatul brut al exerciţiului (22+25) 6 . 2 Rezultatul exerciţiului (profit net sau pierdere) (26-27) 8 . Cifra de afaceri netă Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate Rezultatul brut aferent CA nete (1-2) Alte venituri din exploatare 23 .Nr. Informaţiile necesare analizei se impun a fi grupate astfel: Tabelul 2 N-1 N Suma %CA Suma %CA 1. 3. crt. Principalele rate financiare care pot fi stabilite pe baza soldurilor intermediare ale gestiunii sunt: Marja comercial ă ⋅100 Vanzari de marfuri Valoarea adaugata b) rata valorii adaugate = Pr oductia exercitiul ui + Marja comerciala a) rata marjei comerciale = ⋅100 c) rata contributie i factorului d) rata remunerarii e) rata EBE = Cheltuielil e cu personalul ⋅100 V aloarea adaugata Pr ofit net + Am ortizare + Pr ovizioane intreprinde rii = Valoarea adaugata um an = ⋅100 EBE ⋅100 Pr oductia ex ercitiului EBE ⋅100 f) rata marjei brute a exp loatarii = CA Analiza structurală a profitului după delimitarea cheltuielilor pe funcţii ale întreprinderii Cea de-a doua metodă de analiză structurală a rezultatului brut al exerciţiului este cunoscută ca metoda clasificării după destinaţia cheltuielilor sau a „costului vânzărilor” şi grupează cheltuielile după funcţia lor ca parte a costului vânzărilor. 2 Impozit pe profit 7 .

1 Cheltuieli extraordinare 3 . 24 . cât şi de natura întreprinderii. Analiza factorială a profitului Analiza profitului se impune a fi efectuată şi în funcţie de de factorii direcţi şi indirecţi care acţionează la nivelul întreprinderii. Luând în considerare diversitatea de forme sub care se prezintă profitul la nivel de întreprindere. 1 Rezultatul financiar (9-10) 1 . Standardul IAS1 (paragraful 84) solicită o opţiune între clasificări în funcţie de cea care prezintă cel mai fidel elementele de performanţă ale întreprinderii. Totuşi. 6. Deoarece fiecare metodă de prezentare are avantaje pentru diferite tipuri de întreprinderi. 1 Rezultatul brut al exerciţiului (8+11+14) 5 . 1 Venituri extraordinare 2 . x x x x x x x x x x x x Această prezentare oferă uneori informaţii mai relevante pentru utilizatori decât clasificarea după natură. 7. Costuri de desfacere Cheltuieli generale de administraţie Alte cheltuieli de exploatare Rezultatul exploatării (3+4-5-6-7) Venituri financiare 1 Cheltuieli financiare 0 .5. 1 Rezultatul extraordinar (12-13) 4 . 8. analiza factorială a acestuia poate fi aprofundată având în vedere rezultatul aferent cifrei de afaceri. se cere o prezentare suplimentară atunci când este utilizată metoda costului vânzărilor. deoarece informaţiile asupra naturii cheltuielilor sunt utile la estimarea fluxurilor viitoare de numerar. 9. Alegerea metodei de analiză între metoda costului vânzărilor şi metoda naturii cheltuielilor depinde atât de factorii istorici şi de cei aferenţi sectorului economic respectiv.

cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital etc. rezultatul exploatării se impune a fi analizat după următorul model: Re = Pr(CA) + Re' Pr(CA) = CA . (ct. Ave = alte venituri din exploatare (despăgubiri. ΔQs = variaţia producţiei stocate. din subvenţii pentru investiţii etc. donaţii şi subvenţii acordate.Ache Ch(CA) = Ce -[ΔQs + Qi + ct. amenzi şi penalităţi. ch(CA) = cheltuieli aferente cifrei de afaceri nete.658) = alte cheltuieli de exploatare (despăgubiri. 27 din ct. Re' = rezultatul exploatării din alte operaţiuni decât vânzările curente. 7812)] unde: Pr(CA) = profitul aferent cifrei de afaceri nete.ch(CA) Re' = Ave .).658 + (ct. amenzi şi penalităţi. din vânzarea activelor şi alte operaţiuni de capital. Analiza profitului pe produs (Prp) se poate realiza pe baza modelului: Pr p = q v ( p −c ) c = cm +csd +ci cm = cs ∑ jp j csd = t ⋅ sh C i ci = q în care: 25 . CA = cifra de afaceri netă. de profit şi pierdere). El se determină ca diferenţă între veniturile din exploatare (Ve) şi cheltuielile aferente acestora (Ce). se recomandă următoarele modele de bază: a) Pr = Σqvp-Σqvc ∑ b) Pr = ∑q v p1 −    ∑ q vc   = CA pr q vp   Aprofundarea analizei profitului total al întreprinderii presupune studierea profitului principalelor produse şi stabilirea influentelor factorilor direcţi şi indirecţi care acţionează asupra acestora.6812 -ct. donaţii şi subvenţii primite. Qi = producţia imobilizată. 6812 -ct. Ache (ct. astfel: Re = Ve . În cazul firmelor cu activitate de producţie pentru analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri.Rezultatul exploatării (Re) se circumscrie la nivelul activităţii de baza a întreprinderii şi caracterizează în mărime absolută rentabilitatea ciclului de exploatare.).Ce Având în vedere caracterul eterogen al veniturilor şi cheltuielilor de exploatare. conform reglementarilor de armonizare cu directivele europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate. 7812) = ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli (rd.

Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au valori informaţionale variate şi oglindesc multiplele laturi ale activităţii economico-financiare a firmei..paragraful 9 „un segment de activitate este o componentă distinctă a unei întreprinderi ce este angajată în furnizarea unui produs individual sau a unui serviciu sau a unui grup de produse sau servicii conexe. Analiza rentabilităţii resurselor consumate (Rrc) Rata rentabilităţii resurselor consumate reflectă corelaţia dintre rezultatul aferent cifrei de afaceri şi costurile totale aferente vânzărilor.reprezintă structura producţiei vândute pe produse. Modelul de calcul şi analiza este următorul: 26 .reprezintă cheltuielile cu materiile prime şi materialele directe pe unitatea de produs. rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii financiare. ric .2.salariul mediu orar (inclusiv contribuţiile pentru asigurări şi protecţie socială).. Analiza ratei rentabilităţii comerciale (Rc) Rata rentabilităţii comerciale exprimă corelaţia dintre profitul total aferent vânzărilor şi cifra de afaceri. sau R c = 1 −   ∑q c 100  q p ∑  v v  c . c d .preţul de aprovizionare al resursei . s c .consumul specific din resursa materială . c m 2. Principalele rate operaţionale în analiza financiară a întreprinderii sunt: rata rentabilităţii comerciale. pj . Analiza ratelor de rentabilitate Rata de rentabilitate este un raport între o forma de exprimare a profitului şi active sau capitaluri (proprii. sau ric = 1 − i  pi  în care: gi .j”..suma cheltuielilor indirecte.volumul fizic al producţiei obţinute..” . h Ci . q . şi care este subiectul riscurilor şi beneficiilor ce sunt diferite de aceleaşi din alte segmente de activitate. permanente) sau un flux de activitate (cifra de afaceri. i csj .j”. resurse consumate etc. Modelul de analiză prezentat mai sus poate fi folosit şi în cazul analizei unui segment de activitate conform IAS14 . dând expresie politicii comerciale a întreprinderii. s .cheltuielile indirecte pe unitatea de produs. Modelele utilizate în analiza factorială a acestei rate sunt următoarele: c a) R = b) R c ∑ ∑g r = 100 Pr ⋅100 = qvp c i i ∑q ∑q vp − vp ∑q     vc  ⋅100 .rata rentabilităţii comerciale pe produse.timpul de muncă pe unitatea de produs. rata rentabilităţii resurselor consumate.2.cheltuielile cu manopera directă pe unitatea de produs.). t .

În calculul ratei rentabilităţii economice. NFR = necesarul de fond de rulment. CA  în care:  C Rc . costurile unitare (c) şi preţurile medii de vânzare unitare. exclusiv T. Trebuie remarcat faptul că asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate costul exercită o dublă acţiune. la numărător se poate utiliza rezultatul exploatării (profitul aferent cifrei de afaceri) sau excedentul brut din exploatare. politica fiscală de impozitare a profitului. decât în cazul altor rate de rentabilitate). V . în mărime relativă. Rata rentabilităţii economice este independentă de structura financiară (gradul de îndatorare). Ki Analiza ratei rentabilităţii financiare (Rf) Rentabilitatea financiară exprimă corelaţia dintre profit şi capitaluri în calitatea lor de surse de finanţare a activităţii întreprinderii. influenţând în sensuri diferite prin numărătorul şi numitorul raportului (ex. se poate realiza pe baza următorului model de analiza: Re = CA Pr ⋅ ⋅100 Ki CA Pr  ⋅100  . se poate stabili astfel: Pr ⋅100 sau K i E. Rata rentabilităţii economice. iar numitorul (cheltuielile totale) creşte. Analiza ratei rentabilităţii financiare (capitalurilor proprii) măsoară. remunerarea capitalurilor acţionarilor aduse ca aport sau a profitului net lăsat la dispoziţia 27 . precum şi de elementele excepţionale. Analiza factorială a ratei rentabilităţii economice.reprezintă rata rentabilităţii comerciale  R =  CA . ⋅100 K i unde: Ki = capital investit. Analiza ratei rentabilităţii economice (Re) Rata rentabilităţii economice reflectă corelaţia dintre un rezultat economic şi mijloacele economice (capitalul) angajate pentru obţinerea acestuia. iar la numitor mijloacele economice totale (activul total) sau o parte a acestora. numărătorul (profitul) se reduce. în cazul depăşirii costurilor unitare pe produs.R rc = ∑ Pr ⋅100 = q vc ∑q ∑q vp − ∑q vc vc ⋅100 Factorii direcţi care influenţează asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate sunt: structura producţiei vândute pe produse (g).B. ceea ce face ca influenţa negativă a acestui factor asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate să fie mult mai puternică.A. Ki = Ai +NFR Ai = active imobilizate nete.E. (p).viteza de rotaţie a capitalului investit (număr de rotaţii).

Rata în cauză. D K p .gradul de îndatorare. există o limită de îndatorare acceptată de bănci. deoarece riscul financiar este mai mare (factorul de multiplicare fiind în acest caz 1 + 70 ).factorul de multiplicare a capitalului propriu. în principal de eficienţa activităţii de exploatare a firmei. Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii (Rf).3. În practica economică însă. fapt demonstrat cu ajutorul relaţiei: At Pt Kp + D D = = =1 + Kp Kp Kp Kp în care: Pt .sporirea rentabilităţii nete a veniturilor totale reprezintă principala cale de creştere a profitului net şi este determinată. sau braţul pârghiei financiare. exprimată prin număr de rotaţii. poate fi aprofundată utilizând următorul model: Rf = Vt At Pn ⋅ ⋅ ⋅100 At Kp Vt în care: V t . ca venit al acţionarilor şi capitalurile proprii ale întreprinderii (Kp). in mod special. se identifica si se evalueaza influenta tuturor factorilor interni si externi ai firmei 28 . analiza vanzarilor si a cheltuielilor.reprezintă viteza de rotaţie a activului total.rentabilitatea netă a veniturilor totale Vt V t Factorul de multiplicare a capitalului propriu reflectă gradul de îndatorare a firmei. cu cât este mai mare. depăşirea acestei limite de îndatorare atrage pentru firma în cauză dobânzi mai mari şi garanţii suplimentare solicitaţi de bănci. D .reprezintă pasivul total.factorul de multiplicare a capitalului propriu. A t A t K p . cu atât creşte rentabilitatea financiară. Profitabilitatea Pentru analiza profitabilitatii afacerii se elaboreaza multiple analize economice care vizeaza. se determină pe baza relaţiei: Rf = Pn ⋅100 Kp Analiza factorială a ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii. considerată ca fiind necesar a sublinia următoarele aspecte: . Utilizând acest model de analiză. P n . 2. reflectă corelaţia dintre profitul net (Pn). . Pe parcursul acestor analize.datoriile totale.accelerarea vitezei de rotaţie a activului total reprezintă o condiţie esenţială pentru sporirea ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii. Unele bănci apreciază că limita maximă de îndatorare 70% din sursele totale ale firmei.firmei pentru autofinanţare. 33 .

care-si manifesta actiunea asupra“obiectului analizei” si se evidentiaza relatia dintre efecte si eforturi. -numarul mediu de personal care deserveste activitatea comerciala. Profitabilitatea poate fi exprimata fie pe baza profitului brut (calculat ca diferenta intre vanzari si costul acestora) sau cu ajutorul profitului net (ca diferenta dintre profitul brut si celelalte cheltuieli). actionarii vor fi intotdeauna interesati de profitabilitate. ca indiciu al modului in care managerii utilizeaza resursele pe care le au la dispozitie. -numarul punctelor de vanzare. capacitatea spatiilor de prezentare si desfacere. -politica de acordare a creditelor – client. luand ca baza de referinta vanzarile. se pot elabora si comparatii privind performantele operationale ale agentilor economici. concurenta si avantajele concurentiale. Pe langa aceste elemente. Se calculeaza ca raport procentual intre profitul brut si vanzari (rata marginala a profitului brut) sau ca raport intre profitul net si volumul vanzarilor (rata marginala a profitului net): Profitul brut x 100 / Vanzari Sau Profitul net x 100 / Vanzari ● Rata de revenire a capitalului reprezinta o alta posibilitate de reflectare a profitabilitatii. -numarul clientilor. De exemplu. Valorile ridicate ale profitabilitatii pot deriva din combinatii optimale intre abilitatea echipei manageriale de a comunica rapid si coerent informatiile de care dispune si calitatile de raspuns ale personalului companiei. permitand evaluarea abilitatii societatilor de a realiza profit. se va analiza contextul general al mediului de afaceri si contextul local al pietei in care firma isi desfasoara activitatea: nivelul cererii de produse si servicii. clasificarea si ponderea acestora in totalul vanzarilor. de asemenea. ceea ce permite comparatii intre societati finantate diferit. Indiferent daca agentul economic urmareste maximizarea profitului sau alt obiectiv. Indicatorii de profitabilitate reprezinta cea mai importanta arie de actiune privind analiza financiara. pentru analiza evolutiei si structurii vanzarilor se vor avea in vedere urmatoarele elemente cantitative si calitative: -cantitatea de produse si servicii livrate. -politica de preturi si de discounturi. utilizand o gama limitata de resurse. -politica de oferte speciale. Me-am oprit asupra urmatorilor indicatori de profitabilitate: ● Rata marginala a profitului (profitul luat in calcul) nu cuprinde elemente financiare. prin raportarea vanzarilor sau a profitului brut la capitalul utilizat (capitalul utilizat = (active curente – datorii curente)): Vanzari x 100 / Capitalul utilizat 29 . promotii.

Concluzii 30 . si masoara succesul de ansamblu al companiilor: Profitul net / Active fixe sau Profitul net / Total active ● Modul de finantare reprezinta o alta perspectiva a profitabilitatii. Analiza contului de profit si pierdere nu este suficienta in evaluarea unei societati. situatie opusa celei din industria manufacturiera). Se impune compararea rezultatelor obtinute cu resursele utilizate de companie si controlate prin management. comertul cu amanuntul inregistreaza o rata marginala a profitului mica. profitul net si dobanzile la creditele pe termen lung fiind raportate la capitalul permanent (capital permanent = capitaluri proprii + datorii pe termen lung) [Profitul net + dobanzile la credite pe termen lung] / Capital permanent Rata de revenire a capitalului utilizat poate creste fie printr-o majorare a profitului. deoarece se considera ca pretul de vanzare poate fi grevat de influente inflationiste sau politici concurentiale. ramuri industriale diferite au niveluri specifice de profitabilitate (spre exemplu. corelatie reflectata cu ajutorul indicatorilor de eficienta. observand modul in care sursele proprii de finantare au fost utilizate (prin considerarea nivelului rezultatelor obtinute in prezent) si incercand determinarea evolutiei viitoare. costisitoare si care trebuie utilizate eficient. De asemenea. ● Alte metode de calcul al profitabilitatii implica activele. fixe sau nete. iar costul vanzarilor poate fi de asemenea poluat informational (a se remarca rezultatele particulare ale diferitelor metode de evaluare a stocurilor). fie printr-o viteza de rotatie mai mare a activelor. Pe baza informatiilor furnizate de analizele economice efectuate de firma. care se confrunta cu problema resurselor limitate. prin prisma finantarii pe termen lung.Sau Profitul brut x 100 / Capitalul utilizat ● Rata de revenire a capitalului permanent investigheaza eficienta de ansamblu a companiei. Importanta indicatorilor calculati pe baza de vanzari a scazut in ultimul timp. raportand profitul net (inainte sau dupa impozitare ) la suma capitalului social si a rezervelor: Profitul net (inainte sau dupa impozitare) / [Capital social + rezerve] Acest indicator reflecta eficienta investitiei actionarilor. Previziunile analistilor vor fi cu atat mai valoroase cu cat vor include informatii mai detaliate despre performantele companiilor pe domenii de activitate si zone geografice. se vor stabili diverse strategii pentru maximizarea profitului care vor avea in vedere atat cresterea vanzarilor cat si mentinerea sau diminuarea costurilor. dar o viteza de rotatie mai mare a activelor.

iar 31 . deoarece astfel de elemente trebuie cunoscute de către utilizatori pentru a nu le lua în considerare la previzionarea profiturilor estimate a fi obţinute în viitor. Acesta reprezintă un avantaj într-o contabilitate care se doreşte a fi suport pentru efectuarea de previziuni. referenţialul american şi contul de profit şi pierdere din ţara noastră prezintă distinct elementele extraordinare. care este in conformitate cu Directivele europene. Astfel. Analiza financiara foloseste modalitati adecvate de calcul care sa permita obtinerea unor indicatori semnificativi din datele furnizate de situatiile financiare. sub denumirea de elemente excepţionale. De asemenea. Directivele europene. de asemenea. oferă. sau elemente speciale şi rare. În România. Totuşi. pornind de la cel cuprinzător (producţia exerciţiului + marja comercială) şi încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului). şi probabil că societăţile cotate. În ceea ce priveşte prezentarea elementelor extraordinare. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit. cultul anglo-saxon si cel american abordeaza o prezentare a cheltuielilor din exploatare după funcţiile întreprinderii. în referenţialul britanic. constrânse de investitori. Analiza performanţelor întreprinderii cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune oferă indicii cu privire la modul în care este creată şi transferată valoarea în cadrul firmei. Soldurile intermediare de gestiune (SIG) reprezintă. referenţialul britanic interzice prezentarea distinctă a acestor elemente. Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi ratele de rentabilitate. nu vor evita să o facă. suntem obligaţi să întocmim un cont de profit şi pierdere care clasifică cheltuielile din exploatare după natura lor. si prezinta cheltuielie din exploatare după natura lor. opţiunea prezentării cheltuielilor din exploatare după unul dintre cele două criterii. palierele succesive în formarea rezultatului final. se pot identifica problemele cu care se confruntă managementul strategic al întreprinderii.Din analiza comparativă a modelelor şi schemelor de prezentare contului de profit şi pierdere. ceea ce sugerează faptul că mai este mult până când vom ajunge să conştientizăm cât de importantă este informaţia previzională în comparaţie cu informaţia confirmatoare. în referenţialul american. se remarcă în contul de profit şi pierdere din Marea Britanie şi SUA prezentarea separată a elementelor care nu sunt susceptibile să se producă în viitor. Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă. spre deosebire de cultul naţional. În contul de profit şi pierdere din ţara noastră astfel de elemente nu sunt prezentate distinct. în încercarea lor de a se armoniza standardele internaţionale. în fapt. Este adevărat că nimeni nu ne interzice să întocmim şi un cont de profit şi pierdere cu clasificarea cheltuielilor după funcţiile întreprinderii.

in mod special. Pe parcursul acestor analize. Bibliografie 32 . Pentru analiza profitabilitatii afacerii se elaboreaza multiple analize economice care vizeaza.gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii (indicator al mărimii relative a rentabilităţii). analiza vanzarilor si a cheltuielilor. utilizand o gama limitata de resurse. permitand evaluarea abilitatii societatilor de a realiza profit. se identifica si se evalueaza influenta tuturor factorilor interni si externi ai firmei care-si manifesta actiunea asupra“obiectului analizei” si se evidentiaza relatia dintre efecte si eforturi. Indicatorii de profitabilitate reprezinta cea mai importanta arie de actiune privind analiza financiara.

Editura Economica.pwc.ro/analize www. Revue Francaise de Comptabilite. OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene (OMFP 3055/2009) SFAS 144 Accounting for the Impairment or Disposal of Long-Lived Assets (2001). Analyse financiere d’enterprise. Bucureşti.bizcity. 1999 N.com www.investopedia. Sisteme strategice ale intreprinderii. Ed. Feleagă. Bucuresti. Editura La Decouverte. Economică. 1999.Annick Bourgnigon. 1995 Bernard Colasse. Paris. 1997. SFAS 128 Earnings per Share Internet www.com 33 . Peut-on definer la performance?. Constantin Barbulescu. SFAS 154 Accounting Changes and Error Correction (2005). Dincolo de frontierele vagabondajului contabil.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful