Capitolul 8.

Tomografie computerizată
Radu Adrian – Adrian.Radu@tcm.utcluj.ro 1. Definiţii. Istoric. Descrierea tehnologiei Termenul tomografie provine din cuvintele greceşti tome= a taia şi graphia = a scrie. Tomografia computerizată este un proces de achiziţionare şi prelucrare a imaginilor care permite vizualizarea interioarelor unor corpuri spaţiale fără a le distruge. Tomografia industrială este un procedeu analog cu cel de tomografiere medicală (tomografierea computerizată pentru scanarea corpului omenesc) dar, din cauza unei atenuări puternice a razelor X sau gama folosită la scanare în contact cu suprafeţele metalice, intervalul de energie folosit este mai mare, iar, în unele aplicaţii, sistemele colimatorilor şi detectorilor sunt diferite. Folosind principiul atenuării radiaţiei, măsurării de-a lungul mai multor direcţii (raze), care trec prin obiectul investigat, urmate de folosirea unor algoritmi matematici speciali pentru reconstrucţie, tomografia industrială este capabilă să „arate” interiorul obiectului scanat în două (2D) sau trei (3D) dimensiuni. Informaţiile obţinute, respectiv tomogramele, sunt formate de obicei dintr-o hartă de pixeli a valorilor coeficientului de atenuare (sau densităţii) planelor scanate sau din proiecţii ale voxelilor matricei 3D a obiectului. Părţile principale ale unui tomograf industrial, depinzând de natura aplicaţiilor şi de buget, sunt: sursa de radiaţii X sau gama, unul sau mai mulţi detectori plasaţi de obicei sub o serie de colimatori şi în jurul marginilor zonei scanate, un scaner digital pe mai multe axe şi echipamentul adecvat de achiziţionare şi monitorizare împreună cu softurile necesare. Tomografia computerizată industrială are potenţialul de a deveni una dintre cele mai puternice şi versatile tehnici de evaluare non-destructive. Numărul mare de avantaje şi beneficii care îl caracterizează pot promova folosirea acestei tehnici nu numai pentru inspectarea interioarelor unor

componente dar şi pentru cercetarea noilor materiale şi procese şi în proiectarea de noi produse. Tomografia computerizată poate oferi o evaluare efectivă pentru a îmbunătăţi calitatea unui produs şi de a reduce timpul acestuia pe piaţă. Tehnica de tomografie computerizată este o unealtă unică pentru localizarea defectelor şi inspectarea geometriei interioare şi deci ea poate oferi o mai bună înţelegere în ceea ce priveşte acţiunile care trebuie luate pentru a obţine calitatea cerută pentru o anumită piesă. Detector colimator Colimator Obiect scanat de radiaţii

Surse de raze X sau gama PC
Figura 8.1. Simplă schemă a unui tomograf industrial [8]

Scaner mecanic cu mai multe axe

Microcontroler

Tomografia computerizată, al cărui principiu matematic a fost enunţat de către Radon la începutul secolului XX, şi-a găsit prima aplicaţie comercială la sfârşitul anilor `60 şi începutul anilor `70 când Hounsfield a produs primul scaner de tomografiere asistat de calculator. Totuşi, aceste prime eforturi au fost orientate în principal pentru diagnosticarea medicală. De la sfârşitul anilor `70 au fost făcute eforturi specifice îndreptate înspre aplicarea tomografierii computerizate în mediul industrial (industria aerospaţială şi a petrolului) şi deci acum sunt proiectate sisteme de

tomografiere computerizată industriale care pot atinge obiective mai înalte decât capabilităţile scanerelor medicale. Comparată cu tehnica tradiţională de radiografiere, tomografia computerizată diferă de aceasta nu numai din punctul de vedere al aparaturii folosite, în cadrul căruia razele de radiaţie şi matricea de detectori se află în acelaşi plan în timpul scanării suprafeţelor, dar şi din punctul de vedere al calităţii imaginilor obţinute, achiziţionate fără confuzia suprapunerii planelor des întâlnită la radiografierea convenţională (Fig. 8.2). Tomografierea computerizată oferă informaţii mai eficiente în ceea ce priveşte distribuţia şi adâncimea defectelor de pe suprafeţele inspectate decât radiografierea convenţională, informaţii care sunt folositoare la identificarea defectelor şi luarea unei decizii în ceea ce priveşte faptul că acestea se află într-un loc critic şi nu pe suprafaţa inspectată. O altă caracteristică importantă şi inovativă a tomografierii computerizate este aceea că imaginile rezultate formează un set de date digitale care pot fii procesate foarte uşor prin tehnici de procesare ale imaginilor, sau pot fi transformate în mai multe formate (cum ar fi fişierele CAD, STL sau IGES), potrivite pentru alte scopuri, care sunt disponibile utilizatorilor şi compatibile cu majoritatea aplicaţiilor folosite în domeniul proiectării. Piesa Raze X Detectori

Figura 8.2. Principiul unui tomograf [6]

Sursa de raze X

Tomogramă

nevoia de personal înalt specializat şi costurile ridicate ale analizei datelor obţinute prin această tehnică. De fapt. Din aceste considerente. În multe cărţi. Principiul unui radiograf [6] Piesa Sursa de raze X Radiogramă În consecinţă. Opuse marilor avantaje ale tehnicii de tomografiere computerizată se află costul ridicat al echipamentului şi al instalaţiei. designul asistat de calculator . Tocmai în acest domeniu tomografierea computerizată îşi găseşte cel mai bine aplicabilitatea datorită capacităţii sale unice de a putea trata interiorul structurilor şi aceea de a se putea integra foarte uşor cu modelele electronice tridimensionale. tomografierea computerizată a fost folosită limitat şi doar în acele aplicaţii în care preocupările în ceea ce priveşte siguranţa şi calitatea au fost de o asemenea importanţă încât au justificat cheltuielile. tomografierea computerizată poate juca un rol foarte important în domeniul Reverse Engineering-ului ca o unealtă foarte puternică pentru legarea modelului CAD al unei piese cu piesa reală. pericolul de iradiere cu raze X. articole şi conferinţe au fost făcute declaraţii care afirmă că dacă se acordă o atenţie mărită în faza de prototip a produsului aceasta poate conduce la o scădere substanţială a costurilor şi o creştere a calităţii produsului finit.Detectori Raze X Figura 8.3. până acum. În ultima decadă s-a observat o atenţie crescândă asupra ciclului de viaţă al produsului. când modificările aduse piesei reale trebuie aduse şi modelului său CAD.

rezultatele tomografiei sunt vizualizate pe un monitor sub formă de secţiuni transversale ce corespund efectiv organului examinat. controlul dimensional şi de tehnicile de Rapid Prototyping. în aceea că imaginea nu e legată nemijlocit de radiaţie. organele nu se suprapun şi. Investigarea tomografică oferă: • • • • • măsurări legate de distanţe. ci este rezultatul analizei matematice exacte. în primul rând. a obiectului scanat.8. 2D şi 3D. în al doilea rând. identificarea materialelor constituente ale obiectului scanat prin folosirea „Metodei energiei duale” şi o bază de date de materiale. volum şi densitate locală în orice direcţie şi în orice punct al tomogramelor 2D sau 3D. 1.4): • • • subsistemul sursei de raze X. . Descrierea unui sistem de tomografiere computerizată Un sistem industrial pentru tomografiere computerizată este compus din patru subsisteme (Fig. desenarea unor tomograme 2D reprezentând harta densităţilor pixelilor. a atenuării razelor Roentgen. subsistemul detectorului de radiaţii. Deosebirea principală a imaginii obţinute în tomografia computerizată faţă de radiologia clasică constă. în al treilea rând. testarea computerizată non-distructivă. desenarea tomogramelor 3D reprezentând proiecţiile voxelilor care aparţin matricei obiectului 3D. desenarea unor materiale de diferite culori folosind metoda histogramelor sau a plotării color.este inima fazei de prototip a unui produs şi acesta este legat de proiectare.1. analiza performanţelor produsului şi simularea procesului de fabricaţie.

care manipulează mecanic piesa inspectată odată ce aceasta este poziţionată pe masa rotativă. Voltajul maxim este de obicei 160-450 kV.4.5 mm. achiziţia. cum ar fi inspectarea structurii materialelor compozite. diametrul punctului de scanare este de 5 la 10 microni. Aceste surse sunt folosite pentru a inspecta detaliat piese mici. Rezoluţiile imaginilor scanate nu depăşesc 10 microni. surse mini-focus – produc diametre ale punctului de scanare mai mici de 0. • Figura 8. Acestea pot fi: • surse micro-focus. în tomografierea computerizată industrială se folosesc mai multe tipuri de surse de raze X.• unitatea de poziţionare a piesei (patru grade de libertate). care controlează procesarea şi analiza informaţiilor colectate. Tomograf industrial [11] În mod curent. subsistemul computerului. Voltajul maxim folosit în acest caz este între 160225 kV. • .

fiind surse de raze X de mare putere. • 2. Acestea din urmă sunt în jurul a 1 mm. 2. folosite la inspectarea pieselor foarte mari şi dense (de ex.1. 5-15 MV. În funcţie de forma razelor X pe care le emit acestea se clasifică în scanere cu raze X paralele sau în evantai.Aceste surse se folosesc pentru inspectarea pieselor mai mari. • surse standard focus. deci 10 scanuri durau 60 minute. În cazul scanerelor cu raze X paralele există scanere de prima şi de a doua generaţie. În cele ce urmează aceste patru tipuri vor fi examinate în detaliu. Voltajul maxim este între 160-450 kV. . Termenul „scanner cu raze X paralele” se referă mai mult la metoda de colectare a datelor şi nu la forma în sens propriu a razelor. Se va face un set complet de măsurători de-a lungul întregii lungimi a obiectului (de la o muchie la alta). la care diametrul punctului de scanare este de obicei mai mare de 1 mm. Metode de tomografiere. rezoluţia imaginilor achiziţionate fiind de cel mult 100 microni.5. Butoaie cu cu reziduri radioactive izoplate cu beton). iar in cazul celor cu raze X în evantai există scanere de a treia. respectiv a patra generaţie. O rază X de forma unui creion este formată în sursa de raze şi condusă spre detector. Timpul obţinerii unui scan era de 6 minute. surse Linac – acestea sunt caracterizate prin energie foarte mare. Sisteme de primă generaţie Scanerele de tomografiere computerizată de primă generaţie folosesc un singur detector de raze X ca în figura 8. Raza X este traversată peste obiectul care urmează a fi scanat. Tomograful de primă generaţie permitea doar examinarea creierului. Rezoluţia este în jurul a 1 mm. Principii de funcţionare Încă din 1972 au fost realizate două tipuri de bază de scanere tomografice computerizate : medicale şi industriale. Acestea din urmă sunt folosite pentru inspecţii la rezoluţii mai mici. iar sistemul măsoară intensităţile acesteia în mai multe plane paralele ale obiectului.

După un set complet de astfel de măsurători piesa aflată în inspecţie este rotită cu un unghi mic (de obicei un grad) şi procesul de măsurători paralele se repetă. Scanarea va continua până când piesa va fi rotită cu 180 de grade faţă de poziţia sa iniţială. Folosirea unui singur detector înseamnă ca nu există variaţii sau mici nepotriviri între regiuni diferite ale seturilor de date care pot apărea la folosirea sistemelor cu mai mulţi detectori. 2.5. 4. Pot fi scanate obiecte de orice mărime prin reglarea lungimii de undă a razelor X astfel încât acestea să poată scana obiecte mai mari sau mai mici. . 3. Pot oferii colecţii de date pentru geometrii extrem de simple deoarece există un singur detector. sistemele de scanare de primă generaţie au o serie de avantaje cum ar fi: 1. 5. Sunt ieftine deoarece nu este necesar decât un singur detector de raze X. Figura 8. Sistem de tomografiere computerizată de primă generaţie Detectori Sursa de raze X Datorită designului simplu. Colecţiile de date obţinute prin sistemul de măsurare cu raze X paralele sunt mai uşor de înţeles şi necesită algoritmi simplii pentru reconstrucţia imaginilor scanate.

6. Acest lucru apare deoarece: • • • setul de date este colectat de doar un singur detector. timpii de scanare sunt mult prea scăzuţi iar sistemele de scanare de primă generaţie nu sunt aproape niciodată folosite. numărul mare de treceri şi colectarea datelor dintr-un singur .2. 2. nu se colectează simultan date pentru mai multe plane secţionate. sistemul detector va efectua măsurători simultane în 10 unghiuri diferite la o singură traversare a piesei prin câmpul de raze. În sursa de raze X se formează raze independente pentru fiecare detector.Totuşi folosirea scanerelor de primă generaţie în domeniul industrial este destul de limitată deoarece acestea au o viteză de scanare redusă. algoritmii simpli de procesare şi mărimile nelimitate ale pieselor scanate. la unghiuri puţin diferite. Aceste sisteme au ca dezavantaje timpul necesar pornirii şi opririi echipamentului. incluzând colectarea simplă a datelor. în cazul a 10 detectori se formează un evantai de raze X din 6 in 6 grade. După un astfel de set de măsurători piesa este rotită cu 6 grade iar procesul de măsurare este repetat în încă 30 de poziţii astfel încât piesa sa fie rotită cu 180 de grade faţă de poziţia iniţială. În cele mai multe aplicaţii. în care timpul este un parametru foarte important. Sistemele de a doua generaţie au majoritatea avantajelor celor de primă generaţie. În acest caz. datele pot fi colectate de detectori multipli simultan şi deci trebuie efectuate mai puţine treceri ale piesei prin câmpul de raze X. Sisteme de a doua generaţie Sistemele de tomografiere computerizată de a doua generaţie au fost construite în 1974. se pierde mult timp la pornirea şi oprirea mecanică a sistemului. avea numărul de detectori mărit la 10-40 şi timpul unui scan la 40 secunde. În plus faţă de acestea. De exemplu. Aceste sisteme folosesc un sistem detector (serie) care constă din mai mulţi detectori de raze X aşa cum se poate vedea în figura 8.

Pentru eliminarea acestui dezavantaj se folosesc corectori electronici. în consecinţă. o mică parte de zgomot este adăugată imaginilor ceea ce denotă o calitate mai scăzută a acestora. 2. dar aceştia nu reuşesc să corecteze toate variaţiile şi. Deci. În reconstrucţia imaginilor scanate vor apărea mici defecte datorită micilor nepotriviri a datelor luate de la mai mulţi detectori. Sursa de raze X Figura 8. din toate unghiurile posibile.plan.6. este colectată o cantitate semnificativă de date nefolositoare la începutul şi sfârşitul fiecărei treceri. Pentru ca un întreg set de date. Sistem de tomografiere computerizată de a doua generaţie Detectori . muchia interioară a evantaiului de raze X trebuie să atingă suprafaţa exterioară a piesei la începutul şi sfârşitul fiecărei treceri. În afară de acestea. ceea ce înseamnă că de obicei există variaţii ale răspunsurilor diferiţilor detectori. Pentru colectarea datelor sunt folosiţi mai mulţi detectori. sistemele de a doua generaţie mai au şi următoarele neajunsuri: 1.

În asemenea sisteme de tomografiere computerizată este folosit un număr suficient de detectori astfel încât razele X sub formă de evantai să poată acoperi întreaga piesă ca în figura 8.7. iar apertura s-a mărit până la 60 cm şi deci a apărut posibilitatea investigării tuturor organelori. Timpii de scanare sunt destul de rapizi datorită mişcării rotaţionale continue şi a mai multor detectori care colectează datele. Numărul detectorilor a atins 500-800 pe segmentul unui unghi de 30-40 de grade. sistemele de a treia generaţie au dezavantaje numeroase. Nu este necesară nici un fel de mişcare liniară sau de translaţie. datele sunt colectate într-o mişcare circulară de forma unui evantai şi nu prin treceri paralele. 3. timpul scanării a ajuns la 2-4 secunde. Aceşti detectori sunt poziţionaţi de obicei sub forma unui arc de cerc al cărui focar este sursa de raze X. În acest caz. sistemul de scanare de a treia generaţie oferă câteva avantaje: 1. Diametrul maxim al pieselor aflate în inspecţie este limitat de numărul de detectori. În comparaţie cu sistemele cu raze paralele. Mişcările sunt continue şi deci nu este necesar mult timp pentru pornirea şi oprirea mecanică a echipamentului. 1. 4.3. datele sunt colectate simultan pentru întreaga piesă. incluzând limitarea colectării datelor dintr-un singur plan. Totuşi.2. Pentru colectarea datelor pe 180 de grade. Sisteme de a treia generaţie Sistemele de scanare de a treia generaţie au fost construite în 1976. Piesa (sau perechea sursă-detector) este rotită pentru a colecta întregul set de date oferit de tomografiere. Mişcarea mecanică pentru executarea scanării este constituită dintr-o simplă mişcare de rotaţie. . 2. Pentru fiecare vedere. piesa este rotită cu 180 de grade plus unghiul de la vârful evantaiului de raze X.

4. în număr de circa 1000. Aceste sisteme folosesc un sistem de detectori (serie) cu un număr chiar mai mare de detectori. chiar şi mici variaţii ale detectorilor pot cauza defecte circulare ale imaginilor.2. . acest sistem necesită cel mai mare număr de detectori. Sisteme de a patra generaţie Tomografele computerizate de a patra generaţie a fost construite în 1979. Spaţiul dintre două asemenea vederi se poate determina prin spaţiul dintre canalele detectorilor. 3. 4. Deoarece seria de detectori formează un cerc.8 şi este rotită pentru a furniza date pe 180 sau 360 de grade. Deci. Costul unui astfel de sistem este ridicat deoarece necesită un număr mare de detectori pentru a asigura acoperirea pieselor mari. Sursa de raze X este poziţionată între cercul de detectori şi piesă ca şi în figura 8. Fiecare detector va detecta o tangentă la un cerc fix aflat în interiorul piesei scanate. acoperă perimetrul întregii aperturi de 360 de grade. Numărul de vederi ale razelor X în interiorul pieselor este limitat de numărul de detectori care acoperă piesa respectivă. Aceştia sunt poziţionaţi într-un cerc în jurul sursei de raze X şi piesei ce urmează a fi scanată. Rotaţia în jurul corpului o efectuează numai tubul radiologic.7 Sistem de tomografiere computerizată de a treia generaţie Sursa de raze X Piesa Detectori 2. Detectorii. Deoarece ambii aceşti parametri sunt fixaţi prin designul sistemului. rezoluţia spaţială a scanerului va fi de asemenea fixată. Figura 8.

sistemele de a treia şi a patra generaţie au aceleaşi avantaje şi dezavantaje.8 Sistem de tomografiere computerizată sa de a patra generaţie [12] Pie de sa raz eX În plus faţă de cele de mai sus. mişcările mecanice sunt simple (doar sursa de raze X este rotită). mişcările sunt continue. Avantajele includ: • • • • datele sunt colectate simultan pentru întregul obiect. . în cazul scanării obiectelor mici vor rezulta date inutile. sistemele de a patra generaţie mai au şi următoarele dezavantaje: 1. Limitările ambelor sisteme sunt: • • • evantaiul de raze X limitează mărimea pieselor. Cer c de det ecto ri Sur Figura 8.Din cauza geometriei lor similare. Costul unui asemenea sistem este foarte ridicat deoarece necesită un număr foarte mare de detectori pentru formarea cercului. informaţii de pe un singur plan sunt colectate simultan. Datorită acestui fapt. timpii de scanare sunt mici. aceste sisteme sunt rar folosite în aplicaţiile industriale.

În figura 8. filme de scurtă durată. Aceasta înseamnă de exemplu măsurări multisecţionare oriunde în model. Secţiuni consecutive dintr-o piesă[3] .10. De la secţiunile provenite de la un CT la un model 3D nu este o treabă atât de uşoară şi pentru aceasta este foarte important să se lucreze cu softurile cele mai bune.2. Echipa lui Tomo Adour lucrează cu produse Materialise şi anume cu Mimics pentru generarea unui model 3D şi Magics pentru exploatarea modelului.1. de aceea CT poate să fie o unealtă de digitizare foarte puternică.10 se prezintă un exemplu a 4 secţionări consecutive CT din 160 necesare pentru a reconstrui modelul 3D. Figura 8. Limitarea rezoluţiei spaţiale a imaginilor colectate datorită numărului mare de detectori. datele conţinute în secţiunile plane să poată fi prezentate tridimensional sub una din următoarele forme: imagini realiste cu umbre. realitate virtuală şi holograme. 3. Programe pentru construirea modelelor Pe parcursul ultimilor ani tehnicile de scanare tridimensională au fost dezvoltate simultan cu alte echipamente şi pachete de programe pentru ca. Softul MIMICS Prin stocarea secţiunilor numerice CT a unei părţi în mai multe plane paralele putem obţine cu uşurinţă o reprezentare numerică a oricărei piese. 3.

Acest lucru este realizat cu ajutorul softului Mimics în aproximativ 4 – 5 ore pentru cazul prezentat şi este nevoie de personal calificat cu bune cunoştinţe în domeniul procesării datelor 2D provenite de la TC (figura 8. apoi toate secţiunile trebuie prelucrate pentru a optimiza suprafaţa interioară şi exterioară a modelului.11).Ele sunt arătate în ordinea în care au fost obţinute. Model 3D reconstituit [3] Prin secţionarea multidirecţională a modelului se poate evalua cu uşurinţă şi măsura zone critice oriunde în piesă cum ar fi: grosimea peretelui. Figura 8.11. .

Acest lucru duce la folosirea unui mediu de realitate virtuală. Softul FORMIT Folosind staţii grafice sau computere performante este posibilă vizualizarea şi manipularea obiectelor reconstruite în vederea analizării acestora din punctul de vedere dorit. Zone critice în piesă [3] 3.12.12.2. Pentru a atinge o eficienţă maximă este . Figura 8. O analiză funcţională completă a piesei poate fi realizată în acest fel ca şi în figura 8. etc.distanţa între caracteristici. Reconstrucţia şi morfometria modelelor 3D în interiorul unui mediu grafic implică manipulări şi modificări interactive complexe ale obiectelor 3D individuale pe un ecran de calculator. raze şi înălţimi pentru orice canal.

utilizând unelte şi executând manipulări care le imită perfect pe cele din lumea reală. Din necesitatea de a formula explicit fiecare stagiu al reconstrucţiei.13. Uneltele virtuale fac posibilă reprezentarea plană a fiecărui pas al reconstruirii folosind criterii cantitative predefinite. Acest lucru se dovedeşte a fi foarte util în cazul reconstruirii pieselor cu secţiiuni şi forma geometrică exterioară complexă. Realitatea virtuală denotă un mediu grafic virtual în care utilizatorul interacţionează cu reprezentări geometrice ale unor modele din lumea reală.necesară combinarea a doua concepte de bază ale graficii computerizate: Realitatea Virtuală şi Proiectarea Asistată de Calculator. Reconstrucţia 3D a unei părţi a craniului omenesc cu ajutorul software-ului FoRMIt Combinaţia dintre aceste două componente (Realitate Virtuală şi Proiectare Asistată de Calculator) facilitează manipularea interactivă a obiectelor virtuale prin folosirea unor unelte virtuale. Pe de altă parte. pentru ca . (figura 8.13) Figura 8. într-un mediu de proiectare asistată de calculator sunt implementate principii inginereşti care să poată permite construirea cantitativă şi analiza mecanică a obiectelor alese de utilizator.

este extrasă ca un nor de puncte sau o discretizare poligonală şi mutat ca un fişier STL datorită cantităţii mari de informaţii. În al doilea rând. astfel nici una din tehnologiile actuale nu sunt capabile să se descurce cu aceste discretizări poligonale. optică sau tactilă. poate fi accesată foarte uşor de o scanare TC. Geometria internă. Suprafaţa obiectului sub investigaţie este reprezentat utilizând valori diferite ale intensităţii griului dintre aer şi material.3. Dar procesul folosit azi pentru a efectua o analiză de acest fel este foarte complicat şi durează foarte mult timp. TC este o excelentă tehnică tridimensională. se pot efectua reconstrucţii alternative şi prin compararea acestora se poate evalua stabilitatea întregului proces şi furniza o serie de reconstrucţii posibile. mai multe avantaje incredibile.aceasta să poată fi vizualizată şi analizată şi de alţi utilizatori. piesa reconstruită poate deveni transparentă. 3. Astăzi procesul tipic în etape arată după cum urmează: o scanare TC rezultă într-un set de informaţii voxel care este un pachet de imagini alb negru. De . Mai sunt de asemenea câteva probleme de rezolvat. pentru multe aplicaţii în industrie.TC are în comparaţie cu oricare altă tehnică. Totuşi. În asemenea cazuri contrastul dintre materiale e deseori prea mare pentrut a obţine măsuri geometrice rezonabile. şi aşa datele voxel sunt deja folosite astăzi pentru analiza geometrică. discretizarea poligonală reprezintă suprafeţele a căror obiecte e constituită în principal din triunghiuri. Un set de rezultate în urma unei scanări cu CT e mult mai complet în comparaţie cu orice altă metodă folosită. e folosit tot mai mult în acest scop. definită ca o suprafaţă cu valori constante de gri – e o suprafaţă definită de o nuanţă specifică de gri. Ca şi completare TC oferă informaţii despre toată geometria corpurilor. Softul VGStudio MAX Deşi tomografia computerizată nu e certificată deocamdată ca un echipament de măsurat. de exemplu pentru obiectele care conţin materiale diferite cu coeficienţi foarte diferiţi de absorbţie ale razelor X cum ar fii obiecte ce conţin plastic şi oţel. care nu poate fi accesată de alte tehnologii fără să distrugă obiectul în timpul investigaţiei. Această suprafaţă.

Distrugând numărul triunghiurilor din discretizarea poligonală extrasă. Totuşi procesul de decimare a distrus deja un avantaj al informaţiilor TC – densitatea extrem de mare a punctelor de măsurat.aceea discretizările poligonale trebuie sa fie aduse la un optim. conuri şi puncte simple de seturi de date.14. s-a redus numărul de mostre măsurate. Cauzate de exemplu de schimbarea straturilor interne în timpul procesului de selectare.14) Figura 8. de exemplu cilindrii. pot exista suprafeţe unde grosimea peretelui nu se . Al doilea tip de defecte de care e interesată industria turnării sunt ariile cu valori mici ale grosimii peretelui. sfere. Interfaţa softului VGStudio Max [1] Userul e capabil să potrivească manual un set de date voxel ca să se potrivească geometriei simple primitive. planuri. ceea ce înseamnă că numărul triunghiurilor trebuie să fie decimat. Userul trebuie să permită o anumită toleranţă pentru a activa programele software ca să reducă cu success numărul triunghiurilor. Noua unealtă de măsurat inclusă în aplicaţia software VGStudio MAX poate fi folosită ca o maşină de măsurat în coordonate (figura 8.

15. Prin mutarea unei ”mingi” prin setul de date voxel ce determină materialul.încadrează în standarde. se va folosi o imagine foarte simplificată a întregului proces. Figura 8. . Raport de analiză dat de softul VGStudio Max [1] În această poziţie vom găsi o arie cu o grosime a peretelui egală cu diametrul mingii. vom găsi zone unde mingea va lovi două zone învecinate dintre aer şi material. Pentru a explica complexa rutină a procesării sublinierii imaginilor. pe lânga multiplele compatibilităţi vizuale 2D şi 3D softul include unelte puternice pentru sarcinile de măsurători cantitative. Pentru a identifica asemenea arii cu imagini 2D este imposibil pentru părţi complexe în care pereţii pot avea direcţii arbitrare în spaţiul 3D.(figura 8. Bazată pe tehnologia graficii aplicaţia VGStudio Max a fost dezvoltată ca o unealtă pentru vizualizarea şi analizarea datelor voxel.15).

sufluri. Folosind un detector special (film Roentgen. incluziuni de zgură sau alte materiale) ca şi în figura 8. Defectoscopia este o metodă de control nedistructiv care pune în evidenţă defectele interne fără a distruge integritatea piesei. Controlul nedistructiv cu radiaţii penetrante se utilizează în special la îmbinări sudate (pentru a descoperii incluziuni de gaze sau de zgură în metalul topit. razele X o vor impresiona şi se va obţine o imagine de difracţie numită roetgenogramă. Principalele informaţii care se obţin prin analizele roentgenostructurale sunt: raportul cantitativ între fazele care alcătuiesc un aliaj. Controlul nedistructiv Metoda de analiză bazată pe difraţia rezelor X presupune proiectarea unui fascicul de radiaţii penetrante asupra piesei. textura materialelor metalice. suduri incomplete sau fisuri în materialul de bază sau în cel depus) şi piese turnate (pentru a descoperi eventualele porozităţi. obţinându-se şi o înregistrare a imaginii defectului. Aspectul acesteia este determinat de structura cristalină a probei.16. precum controlul calităţii. difractate de o probă cristalină.Varietatea de unelte incluse în VGStudio Max ajută userii să utilizeze datele lor voxel în multe câmpuri de aplicaţie.16. se aşează o peliculă fotografică. fabricarea rapidă a prototipurilor şi “ingineria inversă”.1. placă xerografică) se pun în evidenţă defectele interioare. Dacă în drumul fasciculului de raze X. tipurile de soluţii solide prezente în aliaj. 4.Aplicaţii industriale ale CT – urilor 4. ecran fluorescent. Structura poroasă a unei piese [4] . Defectoscopia cu radiaţii penetrante se bazează pe proprietatea acestora de a traversa corpurile solide. Figura 8.

Mărimea unui defect se poate evidenţia printr-o singură radiografie prin folosirea. se prezintă sub forma unui contur din puncte (nor de puncte 2D) aflate la o distanţa de câteva zecimi de milimetru unele faţă de celelalte (figura 8. după care. recunoscut de majoritatea pachetelor software de proiectare asistată de calculator.2.17. 4. În cazul defectoscopiei cu radiaţii penetrante.dxf. Fişierul . acestea trebuie transformate într-un fişier uzual.dxf obţinut anterior a fost importat.17). Reverse Engineering Scanarea obiectului fizic constă în măsurarea-digitizarea conturului piesei scanate folosind senzorul optic. Nor de puncte 2D (stânga) şi 3D(dreapta)[3] . Pentru a determina poziţia unui defect se execută. Elaborarea modelului CAD prin construirea curbelor de contur se realizează cu ajutorul software-ului AutoCAD. Vizualizarea se poate face prin înregistrarea pe filme sau pe plăci xeroradiografice sau direct pe un ecran flourescent. în acelaşi timp a unor plăci cu defecte etalon. Conturul obţinut (informaţia primară). o atenţie deosebită trebuie acordată problemelor de protecţie a muncii. conturul obţinut se poate transforma într-un fişier cu extensia . Figura 8. dacă este posibil o a doua radiografie. Astfel. pe punctele conturului a fost interpolată o curbă spline închisă. informaţia brută este sub forma unui fişier intern al maşinii de scanat iar pentru ca datele obţinute să poată fi prelucrate în continuare. pe o direcţie perpendiculară pe prima sau sub un unghi oarecare. După scanare. acţiunea acestora asupra corpului uman fiind foarte nocivă. În acest scop s-a folosit pachetul software Werth Konverter Tool care permite transformarea fişierelor interne ale maşinii de scanat în formate uzuale.

suferind o atenuare. la tehnica Roentgen clasică. Printr-o dispunere adecvată a emiţătorului şi detectorului în jurul obiectului investigat se obţin semnale doar din stratul dorit şi printr-o prelucrare numerică cu ajutorul calculatorului acestea se combină într-o imagine. Tomografia Roentgen computerizată a fost primul sistem de vizualizare a tehnicii medicale la care toate mărimile măsurate se digitizează şi apoi sunt prelucrate pur digital. se obţin secţiuni cu rezoluţie bună. Zonele din afara stratului de vizualizat nu dau semnale şi nu introduc nici paraziţi în imagine.1. Ele se pot suprapune şi prin aceasta se pot pierde informaţii importante. Detectorul X captează fasciculul şi furnizează un semnal . În opoziţie cu acestea. Secţiunea fasciculului este de numai câţiva milimetri pătraţi. Generalităţi.Aplicaţii medicale ale CT – urilor 5. ”Raza” îngustă X este generată de o sursa Roentgen şi colimată corespunzator. Printr-un baleiaj corespunzator şi reconstrucţie numerică. Fasciculul îngust de radiaţii produs de sursa X. traversează corpul în planul secţiunii analizate. se obţine o proiecţie la care zone (părţi) din diferite adâncimi apar în aceeaşi imagine. Clasificarea tomografiilor Prin tomografie se înţelege vizualizarea unui stat subţire dintr-un corp tridimensional. Fasciculul îngust explorează secţiunea prin corpul omenesc făcând translaţii şi rotaţii. După ce a străpuns organismul şi a fost parţial atenuată. raza este captată de un detector de intensitate. Metoda se bazează pe măsurarea coeficientului de absorbţie global pe diferite trasee cuprinse în planul secţiunii investigate. care măsoară fluxul fasciculului emergent.5.

Frontul de undă rezultat este direcţionat într-un fascicul îngust de traductorul ultrasonic către organismul ce trebuie investigat. ca metodă total nouă de vizualizare a stârnit un mare interes. chiar şi fără reconstrucţie numerică. Metoda se aplică în principal la vizualizarea părţilor moi ale corpului. prin proprietăţile lor. Tomografia computerizată cu ultrasunete se bazează pe următorul principiu de funcţionare: un emiţător de înaltă frecvenţă excită cu oscilaţii electrice de durată scurtă (impulsuri) un traductor piezoelectric.electric proporţional cu fluxul energetic al fasciculului. care le converteşte în oscilaţii mecanice sub formă de ultrasunete. mărirea rezoluţiei şi înlăturarea paraziţilor. unde este transformată în semnal electric utilizat la reconstrucţia imaginii. ceea ce nu se putea realiza cu sistemele prezentate mai sus. Pentru redarea imaginilor cu ultrasunete se folosesc impulsuri de ultrasunete strâns colimate cu care se explorează suprafeţele de discontinuitate ale organelor corpului. digitizarea şi prelucrarea numerică a semnalelor de măsurat oferă o rezoluţie mai bună şi o calitate superioară a imaginii. utilizând un câmp magnetic foarte intens. Cercetările actuale se referă la perfecţionarea algoritmilor de reconstrucţie a imaginii. Tomografia cu rezonanţă magnetică nucleară (RMN). Prin aceasta pot fi caracterizate ţesuturile şi organele corpului. Şi . Metoda se foloseste în primul rând în cazul organelor abdominale şi în ginecologie. se masoară repartiţia protonilor şi reacţia lor la interacţiunea cu mediul. Prin testarea cu impulsuri de înaltă frecvenţă. Se obţin imagini. O altă parte din unda ultrasonică incidentă se va transmite pe suprafaţa de discontinuitate avansând spre zone mai îndepartate (profunde). cu atât semnalul obţinut rezulta mai mic. obţinându-se o imagine. În cazul acestei metode. care apoi se propagă cu viteza ultrasonică în mediul de investigat. O parte a energiei ultrasonice se reflectă în unda reflectată reîntorcându-se la traductor. care sunt comparabile cu cele obţinute prin tomografie Roentgen computerizată sau cu cea cu rezonanţă magnetică. Cu cât atenuarea prin corp este mai mare. Când fasciculul ultrasonic atinge o suprafaţă de discontinuitate dintre două ţesuturi care au impedanţe acustice diferite se produc reflexii ale undei incidente.

iar toţi pixelii care au valoarea mai mare decât valoarea de prag sunt consideraţi ca reprezentând ţesut dur (ţesut osos). ultrasunetele şi rezonanţa magnetică nucleară facilitează deci trei metode de tomografie computerizată. În cadrul acestei etape medicii stabilesc forma şi dimensiunile zonelor de interes din fiecare secţiune. Artefactele sunt semnale eronate recepţionate de tomograf în timpul scanării şi . În acest scop firma belgiană Materialise a creat un pachet de programe cu ajutorul căruia această operaţie se realizează relativ uşor. se poate afirma că nu concurează între ele din punct de vedere medical.2.această metodă poate fi perfecţionată prin prelucrarea digitală a semnalelor măsurate. reconstrucţia numerică şi înregistrarea mărimilor. care în principiu. Interpretarea imaginilor este realizată de către medicii radiologi. 5. se poate realiza reconstrucţia 3D virtuală a modelului şi pregătirea modelului întrun format acceptat de maşinile de fabricare rapidă a prototipurilor. ci se completează reciproc. O problemă majoră a acestei tehnici este delimitarea corectă şi completă a volumelor. Analiza poate fi influenţată de prezenţa artefactelor. Acest pachet de programe cuprinde în principal două module separate: un modul MIMICS care permite importul imaginilor scanate şi interpretarea acestora (utilizat în principal de medicii radiologi) şi un altul CT-Modeler cu ajutorul căruia se pot procesa imaginile. Razele Roentgen. fiecare. Softul MIMICS aplicat în medicină Interpretarea şi procesarea imaginilor prelevate de tomograf reprezintă un pas esenţial în obţinerea unor modele medicale corecte. au o anumită valoare pe o "scară gri". Utilizatorul alege o valoare pe acea "scară gri". Tehnica uzuală folosită pentru realizarea segmentării este aceea a "valorii de prag". Toate elementele prezente într-o secţiune sunt reprezentate prin pixeli care. Delimitarea elementelor prezente în fiecare secţiune poartă numele de segmentare.

18 prezintă exemple de segmentare la nivelul imaginilor prelevate de tomografe. Principala problemă întâmpinată este realizarea unei interpolări între secţiunile realizate de tomograf. mărimea saltului sau "treapta" fiind egală cu distanţa dintre două secţiuni succesive pe direcţia z şi cu mărimea pixelului pe direcţiile x şi y) Figura 8. y. modulul MIMICS pune la dispoziţia utilizatorilor instrumente de editare a imaginilor (secţiunilor) cu ajutorul cărora pe o secţiune pot fi adăugate sau îndepărtate anumite elemente. Figura 8. fără a fi interpolate între ele. Pentru înlăturarea erorilor. prezintă o suprafaţă foarte rugoasă.5 până la 1 mm. Uzual distanţa dintre aceste secţiuni este de 1. proteze. Segmentarea secţiunilor [13] Odată ce echipa medicală a realizat segmentarea completă şi corectă la nivelul fiecărei secţiuni. fie prezenţei în corpul pacientului a unor diferite obiecte metalice (implanturi. Modelul realizat plecând de la aceste secţiuni. Model cu efect de scară[13] . şi z aşa cum se observă în figura 8. plombe).19 (este prezent aşa numitul "efect de scară".care se datorează fie deplasării pacientului în interiorul tomografului.19.18. iar mărimea pixelului este de 0. Figura 8. cu salturi abrupte pe toate cele trei direcţii x. se poate trece la procesarea imaginilor furnizate de tomograf.5 până la 2 mm.

IGS care pot fi importate în orice sistem CAD.SLI. specifice unor anumite sisteme de fabricare rapidă a prototipurilor (*.CLI. *.SML) precum şi fişiere *. *.Un asemenea model va pierde întotdeuna detalii şi există posibilitatea ca el să furnizeze informaţii vizuale şi tactile greşite. Alături de fişierele standard de tip *. Marele avantaj al utilizării modulului CT-Modeler furnizat de Materialise este faptul că realizează interpolarea secţiunilor scanate fără a fi nevoie ca utilizatorul să posede cunoştinţe avansate de modelare a suprafeţelor.STL.20. CT-Modeler. permite exportul modelelor în formate acceptate de sistemele de fabricare rapidă a prototipurilor. Modele pregătite pentru a fi exportate în orice alt program CAD [13] . prezintă un asemenea model pe suprafaţa căruia efectul de scară este foarte vizibil. Figura 8. CT-Modeler realizează şi fişiere particulare.19. Figura 8. Acelaşi modul.

3. se mişcă discret (cu intervale stabilite) în aşa mod. ca regiunea investigată a corpului uman să treacă complet prin gantry (figura 8. este posibilitatea de a primi o imagine absolut clară a ţesăturilor moi şi a organelor. împreună cu masa.21. Principiul de funcţionare a unor asemenea sisteme TCR este următorul: pacientul fixat pe masa de examinare. cu cât mai multe proiecţii se folosesc pentru restabilirea ei.55. în radiografia convenţională se utilizează procesul fotografiei. Principiile fizice de funcţionare a TCR-ului şi componentele lui de bază. ceea ce face imposibil redarea acestor structuri cu ajutorul imaginii Rx obişnuite. şi constituie mai puţin de 0. pentru redarea oaselor şi a vaselo. ceea ce este de ajuns. care redă numai acele structuri. La baza principiului de funcţionare a oricărui TC (Rx. La substanţa albă şi cea cenuşie a creierului această diferenţă este şi mai mică. Figura 8. ce conţin substanţa de contrast. unde diferenţa de absorbţie este mai mică de 5%. Aceasta se datorează faptului că.5. până la care se poate reda diferenţa de densitate în regimul fotografic este de 10-20%. reconstituită după proiecţii. care spune că veridicitatea (complexitatea) imaginii oricărui obiect. prin emisie sau ultrasonografic) stă binecunoscuta teoremă a lui Albert Einstein. Scanare cu CT spiral [9] .21). care se deosebesc prin densitate – nivelul de absorbţie a Rx. electronic. e cu atât mai amplă. Deosebirea principală între TC cu Rx şi un aparat de Rx (modelul cel mai performant). însă absolut nu este adecvat pentru redarea ţesuturilor moi. Nivelul critic.

2. timp mic de investigare. la efectuarea TC „pas cu pas” (figura 8. 4. TC-urile „spirale” sunt cu mult mai performante decât cele „pas cu pas” ceea ce se reflectă în micşorarea timpului de investigaţie şi micşorarea dozei de iradiere a pacientului. performanţele TC-urilor spiral sunt: 1. în urma scanării sub formă de spirală. stânga). în urma reconstrucţiei secundare. 5. informaţia clinică primară o constituie şirul de secţiuni plane (2D). din care ulterior.22 Comparaţie între CT “pas cu pas” (stânga) şi CT spiral (dreapta) [10] . 3.. Principiile de funcţionare a TC de tip „spiral” şi deosebirile de sistemul „pas cu pas” sunt prezentate în figura 8. În cazul TC „spirale” – mişcarea continuă a pacientului şi rotaţia continuă a sursei de iradiere – detector.22. se pot obţine secţiuni transaxiale plane (2D). După cum se vede din schemă. posibilitatea efectuării TC dinamice. micşorarea dozei de iradiere a pacientului. Indici principali de funcţionare a TC-ului spiral Cu scopul de a lichida neajunsurile de mai sus a TCR „pas cu pas” şi de a lărgi câmpul de utilizare – în special în diagnosticarea patologiilor cardiovasculare la sfârşitul secolului XX au fost elaborate TC de tip spiral. care au devenit deja clasice pentru TCR. majorarea numărului de pacienţi investigaţi.4.22. Figura 8. rezoluţia mărită a imaginii. care mai apoi în urma reconstrucţiei se transformă în imagine tridimensională (3D).5. informaţia clinică primară o constituie volumul (3D). Aşadar.

universal-systems.materialise.html [7] www. M. R. Breitenstein.ac. C.gate. Jentsch . Wirth. Poliwoda. Reinhart. Gosch.prometheus. M. Putin.com/newsletter-gazette/mq2000v1p6ENG. Roemer. „Modern Voxel based data and geometry analysis software tools for industrial CT” [2] S. 1999. Guenther. „Tomografia Computerizată în reforma ocrotirii sănătăţii în Republica Moldova” [3] A.radiologie/CT-E.com [13] Tutorial Mimics v6.html [6] www.de [10] www. March 15 – 17. Gaina. T.veterinary-imaging. Germany [4]M. Zanini.gif [9] www. „Industrial Computed Tomography in Reverse Engineering Applications”. Wendt. R.Bibliografie [1] C. Th. F.ulg.tfhrc. Muich.uni-tuebingen.montchoisi.gov [12] www. S. W. F.html [8] www.com [11] www.ch.be/bioreact/equip_tomoX_420KV. L. Berlin. Rudin. C. Maisl. Flisch. J. Kröning.ro/lab/comp-ndt/tomo/tomosch_e. A.icpe. H.3 . Maass. Reiter. Golz. „Non-destructive Testing and Process Control Using X-ray Methods and Radioisotopes” [5] www.

3.4.1.1. Programe pentru construirea modelelor 3.1. Softul VG Studio Max 4.2.3. Generalităţi. Softul Formit 3. Sisteme de a patra generaţie 3. Clasificarea tomografiilor 5. Tomografie computerizată 1.Cuprins Capitolul 8. Reverse Engineering 5.4.1. Principii de funcţionare 2. Indici principali de funcţionare a TC-ului spiral Bibliografie . Sisteme de primă generaţie 2. Descrierea unui sistem de tomografiere computerizat 2. Softul Mimics 3.2. Softul Mimics aplicat în medicină 5.3.1. Istoric. Descrierea tehnologiei 1. Aplicaţii industriale ale CT-urilor 4. Control nedistructiv 4. Principiile fizice de funcţionare a TCR-ului 5. Definiţii.2. Aplicaţii medicale ale CT-urilor 5. Sisteme de a treia generaţie 2. Sisteme de a doua generaţie 2.2. Metode de tomografiere.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful