UNIVERSITATEA DE NORD BAIA MARE Facultatea de Ştiinţe

Prof.univ.dr.ing.mat.Gheorghe M.T. Rădulescu

URBANISM ŞI AMENAJAREATERITORIULUI

EDITURA UNIVERSITĂŢII DE NORD

2007
1

În loc de motto În anul 1973 eram student în penultimul an al Facultăţii de Geodezie din cadrul Institutului de construcţii Bucureşti. Printre disciplinele de studiu ale anului universitar 1973-1974 se enumera şi Urbanismul şi amenajarea teritoriului. Profesor avea să ne fie Virgil Ioanid. Proaspăt întors din Franţa, după un îndelungat stagiu de perfecţionare, profesorul Virgil Ioanid ne-a surprins plăcut cu un nou stil de predare, modern, occidental, extrem de pragmatic, interactiv. Deşi era, pentru noi geodezii o disciplină de informare tehnică, am fost atraşi încă de la început atât de noul stil de abordare didactică cât şi de conţinutul fascinant al cursului. Anii au trecut, profesorul Virgil Ioanid devine unul dintre cei mai cunoscuţi şi importanţi urbanişti din lume, succesele profesorului ne făcea şi pe noi foştii studenţi să ne mândrim :”am fost studentul profesorului Virgil Ioanid !“. Cu ocazia elaborării prezentului curs am dat peste ştirea care urmează, profesorul trecuse în nefiinţă în anul 2002, avea 75 de ani. O viaţă trebuie să fie marcată de repere morale şi profesionale, pentru mine profesorul Virgil Ioanid a fost un astfel de reper.

2

A Celebration of the Life of Virgil Ioanid The Johns Hopkins International Urban Fellows Association (IUFA) lost one of its founders in July, 2002. Professor Virgil Ioanid, from Bucharest, Romania, was one of the first International Urban Fellows in 1970, returned as a special fellow in 1980, and served as a leader among its alumni for the remainder of his life. He served as president of the IUFA from 1993 to 1996. Professor Ioanid was born in the first quarter of the twentieth century in Bucharest, where he attended elementary and high school. He received an undergraduate degree as a civil engineer from the Bucharest Polytechnic University, and a Ph.D. in urban and rural planning and development from the Bucharest Technical University of Civil Engineering. During the 1970s, he studied at the Center for Environmental Studies in London under a Ford Foundation fellowship, participated in the Salzburg Seminar in American Studies, and was a Research Fellow at the Netherlands Institute in Advanced Studies. He conducted studies for World Bank, the Institut d'Amenagement et d'Urbanisme de la Region Ile-de-France, the Agence Nationale pour l'Amenagement du Territoire (Algeria), UNESCO, the European Commission, and many other agencies. He coordinated 82 infrastructure, economic and social development projects in 21 municipalities, 14 counties and rural areas for local administrations and served on the editorial board of the Romanian monthly magazine "Science and Technics" from 1954 to 1985. After democratization in Romania, he served as Minister for Regional, Urban and Rural Planning in the new government in 1990. He has been senior permanent advisor for four different ministries of the government and for the Romanian National Bank. He became a University Professor at the Bucharest Technical University of Civil Engineering in 1992 and served as an advisor to many Ph.D. candidates.

"He meant a great deal to me because his spirit was ever young, his ideas were always fresh and unexpected, and he knew how to fight for them."- Anton Anton "It took great courage to host the Fellows conference in Bucharest in 1977. Virgil was one of our first fellows and he stayed very active in all the Fellows conferences and activities." - Jack Fisher "I have fond memories of Virgil. We had long talks and walks during the annual conferences together. He was a generous man with great experience in development issues of Eastern European countries and I learned many things from him. The Urban Fellows have lost a valuable "milestone." I wish to express my condolences to all fellows." - Tamer Gok "I have known Professor Ioanid for twelve years now. Fortunately forme, I was able to have dinner with him in June when I was in Bucharest. He was always very supportive of the International Urban Fellows Program and extremely committed to making it and the fellows association as strong as possible. He also had a fantastic sense of humor and was a pleasure to work with. He will be missed."Michael Bell

Sursa: IUFA Johns Hopkins Institute for Policy Studies International Urban Fellows Association, The Newsletter, November 2002, number 11
3

CUPRINS INTRODUCERE …………………………………………………………………………..1 1. STADIUL CUNOASTERII……………………………………………………………………………………. 2 2. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ………………………………………………………………16 3. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA…………………………………………………………………………...25 4. URBANISM ŞI DEZVOLTAREURBANA………………………………………………………………………………………………29 5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL……………………………………………………..33 6. STRATEGIE URBANA………………………………………………………………………………………………….63 7. ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII…………………………...97 8. POPULAŢIA URBANĂ………………………………………………………………………………………………...99 9. LOCUIREA URBANĂ………………………………………………………………………………………………..103 10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE…………………..............................106 11. TURISMUL IN SPATIUL URBAN……………………………………………………………………………………113 12. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC…………………………………………………………………………143 13. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE…………………………………………………………………….162 14. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC…………………182 15. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE - …………………………………………………..209 16. REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE………………………232 17. ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………..269 18. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT……………………………………………………300 19. MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ………………………………………………………………………323 20. DEZVOLTAREA REGIONALĂ DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE…………………………………..344 21. AMENAJARII TERITORIULUI ŞI URBANISMULUI………………………………………………………….372 22. DOCUMENTE RELEVANTE LA NIVEL INTERNATIONALPRIVIND URBANISMUL ŞI MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………………………………………….383 23. CARTA URBANA EUROPEANA………………………………………………………………………………………..410 24. CARTA DE LA ATENA (2003)…………………………………………………………………………………………...431 CHESTIONAR DE EVALUARE…………………………………………………………………………………………….432 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………………….434

INTRODUCERE

Evolutia societatii contemporane se caracterizeaza printr-o crestere accelerata a urbanizarii, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate, in principal, de neconcordanta dintre cresterea demografica si limitele cadrului fizic construit. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi in cea de-a doua jumatate al secolului XX. In contextul extinderii fenomenului de globalizare, rolul oraselor in economia mondiala devine tot mai important, cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale inscrise in dinamica urbana. In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane, elaborarea unor strategii de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente, unitare a ansambului economiei nationale, utilizarii responsabile a resurselor naturale, materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice si competitive. Avand in vedere mutatiile tehnologice, cresterea demografica, concentrarea urbana la scara mondiala, problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni iar amenajarea zonelor urbane poate contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic, social, cultural si teritorial. Ca urmare, cunoasterea orasului ca organism complex avand propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evolutiei societatii in ansamblul sau aceasta contribuind la asigurarea bunastarii locuitorilor, a unor conditii civilizate de viata, si nu in ultimul rand, a unei armonii intre cadrul natural si spatiul construit. Cursul are un caracter bibliografic, elaborat fiind pe baza lucrărilor menţionate, adresându-se cursanţilor de la formele de specializare şi perfecţionare postuniversitară.

1. STADIUL CUNOASTERII
Urbanismul modern, după cum este definit în literatura de specialitate, oferă imaginea unei arte şi a unei ştiinţe puse în slujba locuitorilor aşezărilor, fie că este vorba de comune, de oraşe sau de metropole. Amenajarea teritoriului - noţiune mai vastă şi mai complexă, integratoare a conceptului de urbanism, constituie unul dintre principalele instrumente de investigare şi cunoaştere, de previziune şi planificare, de edificare şi permanentă readaptare a mediului uman, a cadrului material creat de societate şi indispensabil existenţei sale. De cele mai multe ori considerate în alăturarea lor (şi, de cele mai multe ori cu referire doar la urbanism), sintagmele prezintă şi problematizează preocupări din ce în ce mai serioase şi de mare actualitate prin imperativitatea cu care se cer soluţionate de către specialiştii din cvasitotalitatea domeniilor vieţii sociale, cărora sunt chemaţi să li se alăture - prin acţiuni şi atitudini corespunzătoare oamenii de pretutindeni. Societatea contemporană este şi martora şi cauza unui fenomen extrem de periculos: mediul uman tinde să devină un mediu antiuman. Exploatarea intensivă a naturii şi extinderea mediului artificial tind să "sufoce" mediul natural şi să caracterizeze cadrul material al societăţii. Omul - în măsura în care poate fi inventiv şi constructiv - poate şi distruge ceea ce a creat, din cauza incapacităţii sale de a înţelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor : pentru a-şi satisface rapid nişte interese meschine este în stare să compromită confortul şi securitatea generaţiilor viitoare. Termenul de "mediu uman" este unul relativ nou (adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor, Praga, 1967), el exprimând acordul universal privind necesitatea obiectivă de integrare a celor două medii aparent contradictorii - mediul natural şi mediul artificial (creat de om) precum şi idea de înlăturare a cauzelor care provoacă raporturi de neconcordanţă cu efecte autodistructive pentru societatea umană. Extinderea artificializării accentuate şi haotice a mediului are ca şi cauze: • aglomerarea excesivă a industriilor perturbatoare ale mediului ambiant; • concentrări uriaşe - ca număr şi densitate - ale populaţiei în formaţiuni urbane care depăşesc scara umană; • dezvoltarea haotică a reţelelor de comunicaţii şi de transport care utilizează o suprafaţă excesivă de teren; • lipsa de control a unui trafic excesiv de intensificat;ocuparea dezordonată şi extensivă a zonelor periurbane şi rurale; • distrugerea terenurilor agricole fertile; • degradarea masivelor forestiere; • poluarea atmosferei şi a apelor; • imposibilitatea rezolvării corespunzătoare a evacuării, refolosirii, depozitării şi distrugerii deşeurilor. Toţi aceşti factori, vis-a-vis de care se manifestă, nu rareori, dezinteres, sunt subapreciaţi sau sunt abordaţi de o manieră rutinieră şi iresponsabilă, redusă la aplicarea unor măsuri limitate numai la situaţiile în care apar crize, pot afecta atât colectivităţile contemporane, cât şi pe cele viitoare. Atributul „durabil" a fost promovat pentru prima dată, pe plan mondial (în contextul protecţiei mediului), în documentele prezentate la Conferinţa Internaţională de la Rio din anul 1992 (regăsindu-se în binecunoscuta „Agendă 21"). În fieful „liberalismului economic şi financiar" din Chicago, la Congresul UIA din 1995, a fost lansat şi în mediul arhitectural şi urbanistic conceptul de „dezvoltare durabilă" (după ce, în 1987, fusese publicat „Raportul Brundland"), o dezvoltare menită să creeze structuri stabile, coerente, limitate spaţial. Acest concept readuce în atenţie caracteristici care pot transforma „aglomeraţia" într-un „complex de aşezari" distincte, locuibile şi eliberate, parţial, de stress.

Un fapt deosebit de important, dar extrem de puţin cunoscut, este acela că un arhitect român G. M. Cantacuzino - a realizat o operă de precursor prin utilizarea termenului „durabil" în domeniul arhitecturii şi construcţiei încă din 1947 ! Atributul „durabil" traversează cartea acestuia, intitulată „Despre o estetică a reconstrucţiei", de la un capăt la altul, impunând construcţiei (locuinţei, mai ales) să fie durabilă, să treacă peste modelele arhitecturale şi fanteziile speculei. În concepţia arhitectului român durabilul exclude lenea, anemia sensibilităţii, derizoriul, meschinul, refuzul artei şi anticultura, nepăsarea autorităţilor, promovând - însă - cu autoritate, o legislaţia chibzuită, o voinţă „neşovăielnică" şi „generozitate înţelegătoare a nevoilor naţiunii", dar şi echilibrul dintre disciplinele clasice, temele moderne şi formele subtile şi sensibile, dar „fără a întoarce spatele tradiţiei", susţinând dezvoltarea „firească" a României. Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comun: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, administraţie etc.). Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile4: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor, criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ, criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. Încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora precum si identificarii factorilor care au contribuit la dezvoltarea acestora, fiind elaborate mai multe teorii dintre care: teoria apărării emisă de istoricul german Ludwig Maurer şi economistul Karl Bucher, care susţin ca oraşele au apărut ca urmare a necesităţilor de apărare ale oamenilor împotriva năvălitorilor, cetăţile fortificate devenind astfel nucleele viitoarelor oraşe, teoria condiţiilor geoclimatice elaborată de geografi, care explică apariţia oraşelor ca urmare a mediului natural favorabil (condiţiile geoclimatice, configuraţia terenului etc.), teoria deciziei administrative emisă de istoricii G. Below, K. Hegel şi T. Wright, care consideră că oraşele au luat naştere ca urmare a deciziei puterii de stat, factorul determinant fiind organizarea politico-juridică, teoria schimbului de mărfuri care subliniaza că principalul factor de dezvoltare a oraşelor l-a constituit plasarea acestora la intersecţia unor artere comerciale, terestre sau maritime şi care a favorizat schimbul de mărfuri (cum este cazul oraşelor greceşti sau a oraşelor porturi), teoria oraşelor-necropolă care aparţine lui Lewis Mamford şi care susţine că multe oraşe din Egipt, China sau Grecia au apărut în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: Ierusalim, Delfi, Memfis etc. În conexiune cu aceste teorii, se poate vorbi de o etapizare in evoluţia oraşelor, în literatura de specialitate

conturându-se următoarele perioade istorice: perioada arhaică, orasul antic, avand o serie de caracteristici, oraşul medieval, oraşul în timpul Renaşterii, oraşul baroc, oraşul erei industriale. O altă abordare privind apariţia şi evoluţia istorică a oraşelor se referă la activităţile de bază care au generat centrul respectiv, modalitatea de evoluţie a acestora în timp în raport cu condiţiile naturale şi social-economice şi este exprimată prin intermediul funcţiilor urbane. Termenul de funcţie a fost introdus pentru prima oară de F. Ratzel în 1891 şi preluat apoi în literatura de specialitate de către toţi urbaniştii şi desemnează "activităţile care justifică existenţa şi dezvoltarea unui oraş, care aduc resursele necesare vieţii sale". Totodată, aceste funcţii se reflecta în organizarea oraşelor, de unde şi necesitatea elaborării unor principii. De-a lungul timpului, au existat numeroase încercări de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. Astfel, în 1933, CIAM (Congresul Internaţional de Arhitectură Modernă) adoptă un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier, având ca tema oraşul funcţional şi rămas sub denumirea de "Carta de la Atena". Aceasta reprezintă prima încercare şi propunea printre altele împărţirea oraşului în zone funcţionale izolate prin ample spatii verzi, rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte cu multe apartamente care să asigure o mare densitate, în mijlocul unor spaţii verzi, desfiinţarea străzilor "coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie, separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietoni, circulaţie automobile etc., amenajarea unei ample reţele de spaţii verzi pentru recreere şi sport, integrarea pădurii în oraş, protejarea naturii şi a peisajului, salvarea patrimoniului arhitectural. Deşi aceste idei şi-au propus o rezolvare a situaţiei de criză, ele s-au dovedit incapabile să răspundă problemelor complexe impuse de oraşul contemporan şi începând cu deceniile 7, 8 ale secolului XX, criza oraşelor s-a declanşat cu o forţă tot mai puternică necesitând noi abordări referitoare atât la organizarea, cât şi la managementul acestora fiind necesara clarificarea conceptului de urbanism. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socioeconomice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi socialculturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc

proiectia peisagistica. care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective principale determinarea structurii functionale a localitatilor si utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor. şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. forma şi organizarea localitatii. identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural. crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor. extinderea controlata a zonelor construite. protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice. urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:ameliorarea conditiilor de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor. zona de locuit. urbane sau rurale. functiile economice ale teritoriului. În acelasi timp. asezarile umane. protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural. utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate. zona dotarilor social-culturale. amenajat şi plantat din toate localitatile. asigurarea calitatii cadrului construit. asigurarea unei densitati economice. circulatia stradala. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: zona industriala. prognoza. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. urbanisti. Un alt aspect analizat in cadrul procesului de evolutie si dezvoltare a oraselor il reprezinta urbanismul comercial care desemneaza „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti. zona de circulatie şi transport. În concluzie. economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia .urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului. conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza. comertul indeplineste o serie de funcţii: cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. ca o importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. Totodata. populatia. Aşadar. Aşadar." În aceste conditii. stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. pe de o parte. asigurarea accesului la servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii. pe de alta parte. noilor concentrari de populatie. urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu. echipate şi amenajate. varstnicilor şi ale persoanelor cu handicap. caracterul atractiv al oraşului). zona de spatii verzi. reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului.

crearea de noi cartiere de locuit. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale. Dintre acestea. realizarea marilor ansambluri rezidentiale. prin natura. reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea uneiamplasari corespunzatoare a unitatilor sau centrelor comerciale. contribuind la solutionarea unei game pe extrem de diversificate deprobleme legate de: imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua crestere manifestate de consumatori. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. pe de o parte. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. în conditiile introducerii tehnologiilor comerciale evoluate". Distributiei (AIDA) care a avut loc în 1996. pluralismul formelor de proprietate. localizarea şi conditiile lor concurentiale. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator. crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. concepute. În prezent. specializarea comertului. Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale. extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor. stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari. transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. în ultimele decenii. importanţă. conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. Alaturi de acestea. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. intre acestea numarandu-se19: legalitatea.aparut noi forme de distributie ca urmare a au preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor comerciale. cercetarea preferintelor consumatorilor. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari servicii. la Viena. asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de cumparare a publicului consumator. de alta parte. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. În acest context.consumatorilor. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. majoritatea 22 specialistilor considera ca urbanizarea reprezinta un proces prin care „teritorii oameni devin urbani" iar şi . realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urbanacare cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. o amploare 21 deosebita au capatatcentrele comerciale independente Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a . totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale.

social şi politic. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. metropola semnificand pozitia marilor oraşe multimilionare. Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic. aglomerarea urbanaca forma cea maidezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dintr-un oraş cel putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa de suburbana. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii . în consecinta." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor. social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. degradarea mediului natural.schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni. unele formeaza adevarate aglomerari urbane care. conurbatia alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. pe de o parte. sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. în anumite grade de dependenta economica. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social. microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare. notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. Urbanizarea poate privita şi din punct de vedere sociologic adica al fi „modului de viaţa generat de acest proces şi care. la adancirea dezechilibrelor în plan regional. Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city"). a somajului. pe de alta parte. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane. în esenta. Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în plan teritorial. zona metropolitana care se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dintr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale. la amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi. se pot distinge: oraşul propriu-is ca forma iniţială bine conturata z prin limite administrative. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). Din multitudinea acestora. specialistii. asa cum exista ele astazi." Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. sociala şi urbana. şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). puternic extinse în teritoriu. se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology.

denumit în terminologia internationala "mediu uman". pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. XX. a rezultat un fenomen calitativ nou. zona de spatii verzi. sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). acesta reprezentand o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. se refera la conceptul de „noul urbanism". avand în vedere ca prin simbioza lor organica. O alta tendinta care se contureaza in cadrul preocuparilor de clarificare a notiunii de urbanism. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. în 1967. asupra calitatii vietii oamenilor. zona de locuit. în 1992. În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. Primele incercari în acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. Principalele zone functionale dintr-o localitate sunt: zona industriala. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. În acest sens. De altfel. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)".urbane.. Indiscutabil. spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane.ar trebui sa existe margini bine delimitate. Un reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe.. amplasamentul în raport cu oraşul. care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA". intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". specificul procesului tehnologic. adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IXlea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. zona de dotari social-culturale. el afirma în 1994 ca „. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: importanţa. specificul unitatilor. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. zona de circulatie şi transport. în special a celor neregenerabile. pot fi mentionate: consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului. efectele . scara pietonala. În prezent. efectele poluante ale marilor oraşe. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană.

obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. creşterea somajului. firmelor şi al vizitatorilor. cresterii demografice si legat de aceasta. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi. principiul specificitatii teritoriului national. Soluţia pe termen lung in dezvoltarea echilibrata a oraselor presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice". prezenţi în orice comunitate: garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. o alta problema care capata noi dimensiuni o reprezinta gestiunea urbana. sociale. instituţiilor existente. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem. educatie. a liderilor. etc. Cu toate acestea. In actualele conditii ale mondializarii economiei. In plan social. fiecare oras adaptandusi propria politica in functie de contextul local si national. principiul competivitatii. intitulat "Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. printre care: principiul coerentei. XX au determinat amplificarea provocărilor economice. principiul subsidiaritatii. mutatiilor tehnologice. Astfel. In acest context. etc. a saraciei şi insecuritatii sociale. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern." Literatura de specialitate nu cuprinde precizari referitoare la existenta unui model unic de gestiune urbana. sanatate.asupra starii de sanatate a oamenilor. principiul coordonarii. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru locuinte. conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a mediului. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. petrecerea timpului liber. principiul flexibilitatii. investiţii şi vizitatori. Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. circulatie. a concentrarii urbane la scara mondiala. principiul echitatii. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. politice. .

pe de alta parte. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala. In anul 1972. si intreprinderile.). programe si actiuni specifice. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. bancheri. Winter 1995. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari (Thomas Jefferson. organizata sub egida ONU. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila. Camerele de Comert si Industrie. populatia locala pe de o parte. sectorul public (autoritatile locale si regionale. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. statul. ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente. Nu in ultimul rand. Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. Critical Technologies Institute. etc. 1789. cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii particulari). gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. concept care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. grupurile asociative. Muscoe Martin. "Toward a Sustainable World. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia pentru ca mai apoi. grupurile socio-profesionale. Lachman. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. 6 Septembrie.O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. Rolul principal in . Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU sa introduca termenul de dezvoltare durabila. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate. promotorii de proiecte. etc. William D. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: sectorul privat (investitori. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. problematica asezarilor urbane constituie tot mai mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. September 1989. Ruckelshaus. Un rol important in elaborarea politicilor urbane il detine dezvoltarea durabila. April 1997." Scientific American. Conferinta asupra mediului de la Stockholm. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. A Sustainable Community Profile from Places. Totodata. Beth E.

domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. policentric si echilibrat. securitatea cladirilor. 94/62/CEE. In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. Turcia. flexibile si competitive. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. Carta Europeana a amenajarii teritoriului. cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000). dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999). protectia civila. 1996). prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . cu impact direct asupra activitatilor urbane. alunecarea terenurilor. noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000). 1976) si Habitat II (Istanbul. In ceea ce priveste spatiul european. etc). adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania). incendii. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte (Directivele 85/337/CEE. in 1997. imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. utilizarea spatiilor verzi. 91/689/CEE. schemele de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP). promovarea unei economii urbane diversificate. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. 96/61/CE. presiunea exercitata asupra zonelor litorale2. Canada.prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane vizand trei obiective majore si anume: afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. si Conferinta Habitat II care a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. istoric si arhitectural.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. indeosebi centrele istorice 1. pe de o parte. Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: .Eco-Label si EcoManagement si . 91/156/CEE. angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventiacadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. etc. Tot in . recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta.

clarificarea notiunii de turism urban fiind realizata in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. cumparaturile. imprevizibilitatea. urmat de intalniri cu familia si prietenii. O alta abordare se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. Avand in vedere aceste motivatii. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. Potrivit opiniei specialistilor39. festivaluri. afaceri si motive profesionale la care se mai adauga vizitele gastronomice. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. concerte. avand in vedere distanta de deplasare care. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. De-a lungul timpului. Acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. Astfel. o analiza a comportamentului . Totodata. demografici. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. in afara resedintei principale. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. cresterea interesului pentru obiective culturale. turismul urban este prezentat drept camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism41. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. juridici si tehnologici. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban. prin acestea intelegandu-se. urbanizarea. targuri profesionale. cresterea duratei medii de viata. pe de alta parte. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. O alta problema abordata in lucrarea de fata o reprezinta analiza fenomenului turistic in spatiul urban. potrivit definitiei OMT. In prezent.sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. cresterea mobilitatii persoanelor. participarea la evenimente. dezvoltarea tehnologiilor. etc. diversificarea produselor turistice. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. sociali. etc. seri distractive. a informatiilor si a transporturilor. a turismului de afaceri. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. In privinta motivatiilor de calatorie. Dintre acestea. deplasarile de scurta durata pe cont propriu si asociate unor evenimente: expozitii de pictura. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. Dintre acestia. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. potrivit opiniei unor autori.

stagii de pregatire. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. targuri. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. dintre acestea putand fi mentionate capacitatea de incarcare si declinul destinatiilor turistice. Alaturi de analiza turismului urban si a implicatiilor acestuia asupra politicii de amenajare a oraselor turistice. formele de turism practicate si impactul acestora asupra . etc. Cu toate acestea. vizitele la rude si prieteni constituie totodata motive de calatorie in spatiul urban. reprezinta o importanta forma a turismului urban. parcuri dejoaca si sport. pe aceasta baza. in 1988. la imbogatirea patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. astfel: turismul cultural (reprezentand acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric. complexurile de loisir urbane sau rural. reuniuni. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public. O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement. calatorii-stimulent. colocvii. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. efectuarea de cumparaturi. expozitii. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. sunt conturate si cateva aspecte legate de managementul acestora in sensul identificarii problemelor cu care se confrunta in prezent autoritatile publice centrale si locale in cadrul gestiunii urbane. turism industrial si tehnic). seminarii. astfel: parcuri-eveniment. incurajarea creativitatii.vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. tipologia calatoriilor de afaceri structurandu-se astfel51: turism general de afaceri. privat si societatea civila. intalniri cu parteneri de afaceri. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. turismul de afaceri si activitatile profesionale care se refera la congrese. Dr. la conturarea unor forme ale turismului urban. clasificarea parcurilor tematice fiind dificil de realizat data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. vacantele gastronomice. etc. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. o delimitare a acestora. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. una socio-demografica si alta politico-economica. desfasurate pe strazi. bulevarde sau in parcuri care permit o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. targuri si expozitii. Alaturi de acestea. vizitarea muzeelor.. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice. parcuri acvatice. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. De asemenea. literatura de specialitate52 a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. conferinte. etc. participarea la evenimente culturale. participarea activa a cetatenilor. reuniuni si intruniri. parcuri de odihna. sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. pe aceasta baza. turismul sportiv.

unele probleme cu care se confrunta orasele in prezent fiind tratate distinct in lucrari de urbanism. in literatura de specialitate nu se regaseste abordarea strategiilor de modernizare a asezarilor umane si imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor in conexiune cu activitatea turistica si preocuparile legate de infrastructura specifica turismului. In acest context. animatia urbana. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. arhitectura sau geografie urbana54. epidemii.mediului. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. sistematizare si amenajare urbana. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. In orase. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. pe de o parte si cresterea concurentei intre orase pe de alta parte impun intensificarea preocuparilor in directia asigurarii unui echilibru intre nevoile locuitorilor si exigentele vizitatorilor. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. mobilitatea vizitatorilor. lucrarea de fata isi propune conturarea unui nou concept in cadrul planificarii strategice a spatiului turistic urban: urbanismul turistic. . cutremure. conservarea si reabilitarea centrelor istorice intr-o viziune unitara. pe aceasta baza. In conditiile in care amploarea fenomenului turistic urban. depasirea capacitatii optime de primire a statiunii. supraincarcarea si. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare.

şi mai mult şi mai puţin decât se crede al fi: la polul concret al amenajării aşezărilor. Tassili. el nu este o ştiinţă exactă. în funcţie de împrejurări şi necesităţi. pentru ca .modelată. aşezărilor). Efortul şi preocuparea pentru amenajarea urbană a existat încă de la apariţia oraşelor. când curentele de gândire şi acţiune europene şi americane. în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda intitulată „Teoria generală a urbanizării". Într-o altă categorie de păreri se consideră ca punct de plecare pentru urbanism era industrială. noile tehnici şi tehnologii utlizate în construcţii au adâncit preocupările în domeniul creării unui nou cadru de habitaţie. din antichitate. Mintea şi mâna omului au făurit minuni care au durat peste secole. la celălalt pol.peşterile (ale căror pereţi poartă urmele existenţei umane în formele sale incipiente: Munţii Cantabrici . „urbanificare" -desemnând fenomenul spontan al dezvoltării urbane şi „urbanism" (expresia sa organizată) -înţeles ca o voinţă de a dirija creşterea. el a luptat împotriva ei sau şi-a luat-o aliat. economice. □ urbanismul este „în acelaşi timp. Termenul urbanism a fost folosit pentru prima dată. cutremure. Africa de Nord) până la cele mai îndrăzneţe siluete şi înălţimi ale zgârie-norilor de azi. avizare. Dacă lupta cu forţele naturii l-a determinat pe om să-şi găsească şi apoi să-şi îmbunătăţească . disciplina la care se referă este foarte veche. când referirea se face la oraşele cu un plan ortogonal. pare-se. Pe parcursul evoluţiei sale. dar nu s-a constituit ca o politică publică aparte. Specialiştii de azi fac distincţie între „arta urbană" . publicată în anul 1867. în 1923. Franţa.până la perfecţiune . urbanismul este aşadar ştiinţa dezvoltării oraşelor.Altamira. Spania. Între aceste două componente disharmonice şi azi se desfăşoară existenţa reală a aşezărilor umane cu nesfârşita lor diversitate şi cu mereu noile probleme pe care le ridică". având rădăcini în antichitate. „Hârjoana" lui cu natura durează şi în ziua de azi: se lasă . cauzal. □ urbanismul (de fapt. □ urbanismul este un ansamblu de măsuri politice. natura i-a fost omului adăpost şi pericol. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ 2. Urbanismul (termen încărcat de ambiguitate) a fost definit în diverse forme: □ urbanismul reprezintă un ansamblu complex de activităţi de proiectare. regulat. scria: „Omul superior este un animal care construieşte oraşe"). □ urbanismul este ştiinţa şi tehnica construirii şi amenajării aşezărilor de tipul comunelor şi oraşelor. Chiar dacă acest termen este relativ recent. sociale sau tehnice destinate să asigure dezvoltarea armonioasă a unui oraş. omul a parcurs un drum lung şi .apărută odată cu primele oraşe şi vizând organizarea spaţiului metropolitan (în special aspectele legate de temple şi palate). schimbată. îmblânzită.anevoios. este la fel de uşor de dovedit că aceleaşi „instrumente" l-au ajutat pe acesta să-şi şi distrugă uneori operele. administrative. erupţii vulcanice. văile Dordognei şi Garronei. al reflecţiei asupra oraşului. ambianţa şi locuinţa (habitatul) nu au rămas nici ele neglijate. ci corelându-se logic. financiare. îmbunătăţită.alteori .să se răzbune şi să se răzvrătească pe aceste modificări care îi sunt aduse prin furtuni.uneltele de lucru. Urbaniştii comtemporani au simţit nevoia de a găsi un .1.nu rareori . incendii şi alte evenimente naturale. urbanistica) este ştiinţa al cărei obiect îl constituie sistematizarea aşezărilor existente şi proiectarea de de aşezări noi (cuvântul însuşi vine de la latinescu „urbis" care înseamnă oraş. dezvoltarea urbană şi de a asigura o existenţă comunitară înţelept organizată Unii specialişti afirmă că urbanismul îşi are rădăcina în Renaştere.uneori .2. prieten şi duşman. Prime consideraţii De la primele adăpăsturi umane . El a pornit de la vocabula latină „urbis" pentru a desemna ştiinţa amenajării oraşelor. aprobare a unor planuri sau autorizare a construcţiilor viitoare pentru oricare tip de localitate (urbană sau rurală). inundaţii. alternanţele acestora nefiind deloc întâmplătoare. urbansimul vizează nu mai puţin decât fiinţarea noastră ca specie edificatoare (Oswald Spengler.

conform căreia geneza oraşelor este legată de necesitatea apărării locuitorilor de năvălitori. în timp. cu terenuri agricole fertile: Mesopotamia. dominatoare a oraşului s-au emis mai multe ipoteze: 1. Teoria condiţiilor geoclimatice . dominaţia asupra celorlalte: acestea vor constitui nucleele viitoarelor oraşe. astfel încât s-a ajuns la relaţii de colaborare.a fost colonia Dacica. fireşte. India). Teoria apărării (emisă de germanii Ludwig Maurer . Satul devine. topografia şi organizarea lor fiind de mult studiată de arheologi. În ceea ce priveşte factorii care au contribuit la definirea conturului urban al localităţilor şi la menţinerea poziţiei „privilegiate". În Dacia. procesul de urbanizare a debutat sub M.de utilitate strict defensivă . configuraţia terenului.toate aspectele urbanismului: finalităţile. social. cetăţile fortificate devenind nucleele marilor oraşe (exemplu: Roma antică). Oraşul este cel care a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală.după toate regulile religioase. de acelaşi tip şi cu aceeaşi structură. fortificaţia . Pe parcursul unei perioade mai mari de un secol urbanizarea a îmbrăcat variate forme sociale şi juridice.prezenţa sporadică a dotărilor tehnico-edilitare. configuraţia nou apărută fiind una dispersată. Ca şi tip de aşezare. încât au avut sentinmentul că au creat.înzestrarea modestă cu obiective de interes obştesc .ocuparea extensivă a acesteia . Tipurile tradiţionale ale unităţilor teritoriale de bază cu trăsături distincte şi evoluţie specifică sunt satul şi oraşul. A fost atestată prezenţa numeroaselor aşezări autohtone. metodele şi cadrul de intervenţie. Eventualele creşteri excesive ale numărului de locuitori au fost „debuşate" în teritoriile din împrejurimi. o accentuată „ridicare". Ulpius Traianus. ele impunându-şi supremaţia. Satul a fost primul tip de aşezare de sine-stătătoare.progresiv . imediat după cucerirea acesteia şi se apreciază că s-a încheiat înm perioada împăraţilor Severi. . cultural. a urmat. Această revigorare a atins .prin natura ocupaţiilor lor . Primul şi singurul oraş din Dacia întemeiat sub Traianus .istoric şi Karl Bucher economist). cooperare în cadrul cărora se urmărea obţinerea de avantaje reciproce. izolării de natură.cuvânt nou pentru a configura domeniul lor de preocupare.suprafaţă redusă a vetrei (centrului) aşezării . satul se caracterizează prin: . Treptat s-a impus lărgirea capacităţilor de producţie. marcând excluderea naturii din spaţiul construit a fost aparentă. subordonat oraşului din punct de vedere economic. Apărut încă din preistorie.număr relativ mic de locuitori . Locuitorii satelor rămân legaţi de ciclul anotimpurilor. juridice şi de sistematizare ale urbanismului roman clasic . formată din mici localităţi. luând astfel naştere noi aşezări. printre care dimensiunea aşezării şi numărul de locuitori. zidul.elaborată de geografi . de-a dreptul.în general (Wolf Schneider susţine că primele oraşe au apărut în zone cu condiţii geoclimatice favorabile. înflorire a unora dintre acestea. profilarea lor pe un anumit specific. Prima delimitare.dar şi de obiceiurile şi tradiţiile locurilor lor dee baştină. mediul natural favorabil . Agricultura i-a permis omului emanciparea de construngerile cadrului natural şi stabilirea într-un anumit teritoriu legat de locul de producţie. atrăgând aceste elemente de pe raze de influenţă tot mai extinse. 2. polarizând capacităţi şi interese. de semnificativ practicile anterioare. o nouă ştiinţă.consideră ca principali factori de formare şi dezvoltare a oraşelor condiţiile geoclimatice. Valea Nilului. Pentru a răspunde provocării lansate de revoluţia industrială (care a antrenat dezvoltarea anarhică a aglomerărilor urbare şi degradarea unor zone întinse) ei au trebuit să reînnoiască atât de profund.constituind simbolul desprinderii. produse şi energii. Pe parcursul timpului s-a putut remarca un anumit conservatorism în mentalitatea locuitorilor satelor în numeroase privinţe. numită de Hadrianus colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa şi onorată de Severus Alexandu cu epitetul Metropolis14. el s-a constituit ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale: desprinderea agriculturii din sfera păstoritului.

Principalele etape istorice în evoluţia oraşelor.terestre sau maritime .este unul extrem de complex. Certă este însă interferenţa lor permanentă şi combinarea lor de maniera de care au dat imaginea oraşului şi semnificaţia lui actuală. indiferent de poziţia lor geografică. Teoria schimbului de mărfuri susţine că principalul factor de dezvoltare al centrelor urbane l-a constituit amplasarea lor la intersecţia unor drumuri . PERIOADA ARHAICĂ. dirijat sau aleator. rolul. sau construite . despre care se cunoaşte extrem de puţin. Cel de-al doilea aspect îl constituie prezenţa . Wright (1810-1877). Aceasta a fost . pictate) studierea construcţiilor rămâne singura dovadă certă a istoriei. dar au căpătat această denumire primele cetăţi datate din mileniile VII-VI î. factorul determinant fiind organizarea politico-juridică. Anglia) .peşteri. având ca şi criteriu de diviziune considerente tehnologice (respectiv materialul din care erau confecţionate uneltele. Factorii luaţi în considerare în fiecare dintre aceste ipoteze au acţionat diferit.2.este ansamblul de la Stonehenge (incintă neolitică cromleh. China sau Grecia în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: Ierusalim.a spectaculoaselor monumente cunoscute sub denumirea generică de „megalitice". Hegel (1813-1909) şi de istoricul englez Th. ceasuri solare etc. 2.caracterizată prin elemente contradictorii . Teoria oraşelor-necropolă. O altă caracteristică a tuturor acestor aşezări a fost aceea că ele nu s-au constituit ca şi simple aglomerări de elemente materiale ordonate după criterii exclusiv funcţionale.mai mult decât incitantă pentru cei care le studiază . În lipsa izvoarelor iconografice (scrise. Este interesant de remarcat uluitoarea lor asemănare. Cel mai elocvent exemplu . exemplificând cu prezenţa numeroaselor oraşe din Egipt. poziţionate în bazinele marilor fluvii din lume sau în bazinele maritime.teoretic . cu o .colibe. E-V. criteriul unei astfel de grupări fiind posibilitatea asigurării securităţii. 5. Bellow (1858-1927).acoperă o perioadă îndelungată de timp. izolat sau în grup). cu intermitenţe etc. iar zonele erau locuite având la bază ierarhizarea după poziţia socială a celor care le ocupau. consideră că oraşele au luat naştere prin actul de decizie al unei puteri de stat. Aşezările edificate sunt bine structurate în jurul intersecţiei a două căi principale.. desenate. uneori chiar fanteziste. Cu toate că originea. presupunerile şi speculaţiile vehiculate merg de la ipoteza scopului lor religios până la cea a observatoarelor astronomice complicate. la rândul ei. Epoca primitivă . Toate aceste teorii au fost susţinute cu argumente istorice. 1. în adăposturi naturale . direct sau indirect.şi cel mai cunoscut . Arheologia şi antropologia nu au putut oferii date certe privitoare la primele aşezări cu caracter urban.Teoria deciziei administrative. emisă de istoricii germani G. dispuse pe o suprafaţă restrânsă. a rampelor de lansare pentru nave extraterestre. dar fiecare a preluat doar secvenţial fenomenul urban care . modul de realizare şi semnificaţia lor rămân îngropate în negura timpului. 3. dar se fac presupuneri „generoase".ordonată în două epoci.Chr. accidental. în paleolitic şi neolitic) şi epoca metalelor (cu cele două perioade: bronz şi fier). descoperite ulterior): epoca pietrei (împărţită. construirea lor a presupus mijloace tehnice şi motivaţii sentimentale sau religioase greu de imaginat.după cum s-a mai arătat . ci „însufleţite". 4. Delfi. K. având direcţiile N-S. Memfis. în accepţiunea căreia „oraşul celor morţi a precedat oraşului celor vii". din punct de vedere a alcătuirii acestora. Olimpia. în momente istorice diferite: permanent. dolmene (pietre mari aşezate trilitic) sau cromlehuri (incinte). Fie că sunt menhire (pietre mari aşezate vertical.care au favorizat schimbul de mărfuri (polis-urile greceşti sau oraşele-porturi). Din punctul de vedere al studiului acestei perioade sunt de reţinut două aspecte: unul este cel care vizează locuirea oamenilor în comunităţi mici.

Acropolea. numită Propilee). a vieţii comerciale. a cărui denumirea vine de la numele arhitectului Hippodamos din Milet). influenţat de concepţiile filosofice şi politice privind relaţia dintre alcătuirea oraşului şi viaţa materială şi spirituală a grupului social . existând o comuniune a materialului cu spiritualul. se cristalizează o ştiinţă a construcţiei oraşelor. 2. Oraşele capătă funcţiuni complexe: economice. apariţia meşteşugurilor au avut ca şi consecinţă diversificarea tipurilor de organizare a cadrului material. mistico-religioasă. cu timpul.(precedată de cea elenă . politice. Grecia. Oraşele Greciei antice prezintă două zone definitorii care cuprin două tipuri majore de preocupări: religioase .cuprinsă între anii 323 .un platou deasupra unei stânci. cele două imperii: cel grecesc şi cel roman. În nordul şi verstul Europei civilizaţia urbană a apărut mai târziu.Chr. ORAŞUL ANTIC. în care se îmbină armonios viaţa spirituală foarte activiă . oglindă a timpului. fiind încetinit ritmul construcţiilor religioase. este cuprinsă între secolele XII-VIII (după unii VI) î. religioase şi culturale. nu o alcătuire arbitrală şi neutră. în istoria urbanismului european. mai ales datorită expansiunii romane.numită astfel pentru că atunci au apărut epopeile homerice. Siria. Spre acest loc se ajungea printr-o frumoasă intrare triunfală. sprijinit de conducătorul Atenei Pericle.Chr.1. fie „secolul lui Pericle". clădiri comerciale care se integrează în oraş. . Dacă până în secolul VI î. Perioada elenistică . cu zone care adăposteau templele. Asia Mică.31 î. atributelor de spaţiu: funcţional şi frumos alcătuit. Asia Centrală. Oraşul este un organism viu. iniţial el având funcţie de apărare şi pe care s-a construit un număr însemnat de temple. Avântul economic. Apar. răspunzând unor necesităţi practice. cu trăsături specifice ale fiecărei etape reflectate şi în aspectul oraşelor. mistică şi religioasă extrem de bogată.3. care se face simţită şi astăzi în preajma monumentelor din acea perioadă. precum şi a „acropolei" (fiecare oraş avea acropolea sa.în partea cela mai înaltă a oraşului . 2.afirmă că „drumurile Greciei nu sunt suficiente pentru a avea acces la spiritul ei". Perioada homerică (arhaică) . Etapa se caracterizează printr-o impresionantă activitate din domeniul construcţiei oraşelor. locul . Primele oraşe s-au dezvoltat în Mesopotamia. se execută lucrări tehnico-edilitare: alimentarea cu apă. Specifică este apariţia tramei stradale ortogonale (sistemul hipodamic. Egipt. administrative.secolul V î.în lucrarea sa „Mitologii subiective" .cu necesităţile impuse de igienă. Polii de interes al lumii antice au rămas cele două lumi. meşteşugăreşti. India şi China. respectiv civile. 2. dezvoltarea forţelor de producţie.cel mai bine. Despre cultura elenă Edouard Herriot spunea că „a dat spiritului echilibrul şi armonia unui templu". culturale. era socotit sacru. evacuarea apelor uzate etc. Perioada clasică este cuprinsă între secolele VI-V î. Dacă există elemente emblematice pentru Grecia antică. fiind marcată de o impresionantă dezvoltare a arhitecturii şi sculpturii care fac paşi repezi spre perfecţionare. în care un loc central va fi ocupat de Grecia antică. Oraşul elenistic este un organism complex.încărcătură filozofică. Semnificaţiile spirituale erau mult mai importante decât construcţiile înseşi. gimnazii. cu zone delimitate în jurul agorei (element nou cu funcţii tipice unei pieţe publice) care.Chr. Istoria Greciei antice cunoaşte o periodizare. o simetrie perfectă. programe de arhitectură pentru clădiri publice cu funcţii social-culturale: stadioane.Chr.poate .Chr.Chr. constituind „spaţiul ideal" (se şi face afirmaţia „o frumuseţe. fundamentat ştiinţific şi raţional.2.. fie „secolul lui Fidias". „Polis-ul" (oraşul grecesc) reprezintă un model de alcătuire raţională şi echilibrată.) este numită fie „epoca de aur". 2. apărare şi alte exigenţe funcţionale. va polariza mai multe programe. începând cu secolele VI-V î. Coloana este o regflectare a spiritului Greciei. iar Octavian Paler . trăsătura caracterisitică pentru alcătuirea oraşelor a fost dominanta simbolistică. tot acum. ca şi în arta greacă). acestea sunt dăuă: coloala şi oraşul. şi se caracterizează prin apariţia polis-urilor (oraşe cetăţi). Spaţiul urban elen răspunde . datorită operelor de o imensă valoare artisitică create de genialul Fidias.ca întreg şi a .

Pe reţeaua de drumuri.. . majoritatea folosint ca material piatra calcaroasă.structura oraşelor se baza pe o reţea ortogonală de străzi care limitau cvartale denumite „insulae". numite odeoane. prospectul atingând 20-30-35 m. Ştiinţa şi înţelepciunea acelui timp constituie un reper. din punct de vedere ştiinţific. Imperiul roman. să poată vedea jocul actorilor de pe scenă. • oraşe administrative: Roma. Igiena şi salubrizarea în oraş erau asigurate printr-o reţea de canalizare care permitea evacuarea apelor uzate. pe care o amenajau foarte meticulos. aplicând în realizările urbanistice norme şi reguli valabile. Efes. alimentarea cu apă făcându-se prin conducte care aduceau apa .apartenenţa lor la un sistem de localităţi distribuite în teritoriu. canalizare etc. corespunde unor utilizări complexe. Spectacolul se desfăşura pe o suprafaţă plană. fără ajutorul povârnişurilor. Herculamun. . în locuri special amenajate. cu care inginerii romani au împânzit întregul imperiu. numite amfiteatre. bazilica. canalizări. tunele. De asemeni s-a accentuat preocuparea pentru spectacole . căi de acces care legau aşezările romane s-a dezvoltat. numită scenă. profilul transversal al străzilor prevede separarea circulaţiei vehiculelor de circulaţia pietonală. de asemeni. din ce în ce mai sus plasate. cu o acustică specială. reprezentaţiile având loc în aer liber.Parisiorum (Paris). atât la oraşe cât şi în teritoriul.încă din perioada de constituire a statului . În interiorul oraşelor. dinaintea căreia era un loc mai adâncit numit orchestră. Pentru spectacolele muzicale au fost amenajate teatre mai mici. apeducte (jgheaburi mari din piatră. Elementul „cheie" pentru succesul multor încercări la care „s-au angajat" romanii au fost drumurile. tot în formă de semicerc. Antichitatea romană a folosit în mod creator experienţa predecesorilor.ca parte a acestui întreg. ♦ clasificarea străzilor. Vindobonai (Viena). arta romană fiind doar epigonul celei greceşti".pentru azi.să construiească astfel de amfiteatre pe o pantă lină de deal.drame sau comedii.pe o serie de regulamente care se refereau la: ♦ probleme de proprietate (limitări în interesul colectivităţii). Octavian Paler afirma: "Grecii i-au înfrânt pe romani prin rafinament.organizarea oraşelor s-a bazat . având ca axe ordonatoare „cardo maximus" pe direcţia N-S şi „decumanus maximus" pe direcţia E-V. Drumurile realizate de inginerii romani uimesc şi azi prin rezistenţa lor. Cu toate acestea au fost ridicate amfiteatre şi pe câmpii.de multe ori . ierarhizate ca importanţă şi dimensiune şi. mai târziu. două artere perpendiculate deosebite de celelalte străzi prin dimensiunile lor.de la mare distanţă.pentru . o oraşe comerciale: Ostia.) a polis-urilor greceşti cât. Salerno. construcţiile comerciale. prin modul cum au fost puse şi soluţionate practic problemele complexe pe plan urbanistic.de cele mai multe ori .fiecărui locuitor . cisterne (rezervoare de apă). Neapole. poduri. Palmira.dotarea tehnico-edilitară. alimentare cu apă. diversificate ca funcţiuni prioritare: • oraşe cu funcţiuni strategice: Lutectia . mai ales. Cele mai semnificative caracteristici ale oraşelor romane erau: . Londinium(Londra). susţinute de stâlpi groşi. care foloseau pantele naturale ale terenului pe care s-au construit ca şi trepte pentru spectatori. • oraşe balneare şi de odihnă: pompei. Atena. Arhitecţii au căutat . La intersecţia acestora se afla piaţa sau forumul. având formă de semicerc. indicându-se lăţimi minimale obligatorii (Via . în scopul administrării. cea mai mare parte a reţelei urbane contemporane. Pe întinderea întregului imperiu au fost construite poduri. un punct de referinţă . . având lungimea de câţiva km. Un amfiteatru era astfel construit încât spectatorii din bănci. în care erau amplasate templul închinat zeului protector al oraşului. legaţi între ei cu arcade). şi în zilele noastre. Importanţa acestei perioade istorice constă nu numai în nivelul surprinzător de ridicat pentru mijloacele tehnice ale acelei perioade privind dotarea tehnico-edilitară (drumuri. instalaţii portuare. exploatării şi menţinerii acestuia.neperisabil .

circurile. parcuri. 2. prin rezolvarea echipărilor tehnicoedilitare. ele erau şi locuri de întâlnire a cetăţenilor care voiau să discute despre probleme publice sau afaceri. înflorirea comerţului. teatrele romane. La acest punct nu putem omite termele .au avut ca urmare depopularea şi ruinarea centrelor urbane antice (Roma de la o populaţie de un milion ajunge. stadioane. Astfel s-au păstrat Termele lui Caracala .000 de locuitori) ♦ prezenţa unor ziduri înconjurătoare (fortificaţii) ♦ densitate mare a construcţiilor şi a populaţiei ♦ construcţii şi trasee ale străzilor adaptate configuraţiei terenului ♦ reţelele stradale inelar-radiale convergeau către piaţa centrală.000 . acumulările de capital crează condiţiile dezvoltării oraşelor.pentru pietoni. filosofică. iar pe de alta răspîndirea creştinismului . salubritatea (inclusiv a locuinţelor) şi dotarea tehnico-edilitară Secolele XI-XII marchează o revitalizare a vieţii urbane. Oraşele Renaşterii s-au dezvoltat preponderent pe nucleele medievale.dornic de la înlătura urmele „păgânismului" şi de a instaura o lume nouă . ♦ norme privind distanţa dintre clădiri şi înălţimea la cornişă a acestora. Populaţia se reaşează în localităţi de tipuri noi având un rol prioritar de apărare. ♦ probleme speciale de igienă. săli de muzică. Urbanismul medieval prezintă interes întrucât majoritatea centrelor urbane moderne păstrează nuclee pe baza cărora s-au dezvoltat.4. nuclee care prezintă importanţă istorică şi care trebuie protejate prin politici urbane speciale. Pe de o parte năvălirile popoarelor migratoare. ORAŞUL ÎN RENAŞTERE. igiena. construirea de noi pieţe. Aceste premise au stimulat o nouă orientare ştiinţifică. amplasate pe terenuri greu accesibile şi cu o suprafaţă a incintei limitată.în general supradimensionate . Acestea formau ansambluri cuprinzând săli de baie. ORAŞUL MEDIEVAL.azi muzeu naţional de arheologie antică. galerii de tablouri. după anul 476. Iter . Câteva dintre caracteristicile aşezărilor medievate se concretizează în: ♦ număr restrâns de locuitori (10.40.ca şi construcţii publice importante. a producţiei de mărfuri.vehicule.care adăpostesc astăzi stagiunile de concerte de operă pe durata verii şi Termele lui Diocletian . aservită religiei. adevărate aşezări fortificate. Putem vorbi despre oraşul modern încă din secolele XV-XVI când afirmarea burgheziei. . Din dogmatică. stadioanele. care se revigorează şi îşi recâştigă treptat influenţa în teritoriu.ca şi elemente de arhitectură . dar preocupările pentru o nouă calitate a vieţii urbane au determinat remodelarea vechilor centre prin: lărgirea străzilor. sunt adepţii progresului tehnic care are la bază dezvoltarea ştiinţelor. Perioada feudală a debutat printr-o acţiune distrcutivă. ♦ instituirea serviciilor speciale cu probleme urbanistice şi de bună gospodărire. mulţi locuitori revenind la vetrele aşezărilor antice. preocuparea aparte pentru compoziţia volumetrică şi arhitecturală. care va avea o puternică înrâurire asupra artelor. în care erau amplasate clădirile religioase . estetică: curentul numit Renaştere.şi cladirile publice (de exemplu primările) ♦ lipsa preocupării privind confortul.pentru animale). Este zdruncinată autoritatea dogmelor religioase care furnizau explicaţii eronate asupra realităţii: oamenii Renaşterii vor să cunoască viaţa. biblioteci. Demne de menţional mai sunt .3. Actus . palatele şi columnele (cele mai cunoascute fiind cea a lui Traian şi cea a lui Marc Aureliu). la 1000 de locuitori). 2.

cât şi în urbanism (palatul Versailles din Franţa fiind un reprezentant de seamă al curentului în arhitectură). salubruizare □ necesitatea destinării unor edificii procesului educaţional: şcoli. . XIX . Mulţi arhitecţi. Tizian (Vecellio). .dezvoltarea explozivă a manufacturilor şi industriilor amplasate în centrele urbane. Cunoscători ai artei antice greceşti şi romane (prin aprofundarea rezultatelor cercetărilor arheologice şi cunoaşterea documentelor antice).controlată de turci . de o drenare a populaţiei satelor în folosul unei dezvoltări urbane fără precedent. gândirea urbanistică vizionară a contribuit. ORAŞUL EREI INDUSTRIALE (sec. bazate pe matematică. îi urmează Franţa şi Germania. prin noile idei la evoluţia ştiinţei construcţiei oraşelor. fără precedent: □ necesitatea spaţiilor de cazare pentru o populaţie numeroasă □ asigurarea igienei publice: alimentare cu apă. revoluţia industrială este urmată de o creştere a presiunii demografice în oraşe. în mod cert. cel care a conceput cupola în opt ape a bisericii Santa Maria del Fiore (Domul din Florenţa). Michelangelo (Buonarotti). simţită de la recensămintele din 1801.în Atlantic. filosofi şi tehnicieni. ei au creat o artă nouă. Un fapt demn de remarcat este cel prin care Renaşterea a promovat nu doar ctitorul (finanţatorul). factorii care au generat aceste mari schimbări au fost: . literaţi. Părintele Renaşterii este considerat arhitectul Brunelleschi. activităţi culturale etc. Din punct de vedrere cantitativ. pornind de la fapte şi experienţe concrete. începând cu anii 183020. Marea Britanie este cel dintăi teatru al acestei mişcări. Cîteva dintre ideile privind construcţia oraşelor sunt: ♦ stabilirea formei incintei conform exigenţelor impuse de tehnicile de apărare ♦ castelele burghezilot (din a căror construcţie au fost eliminate fortificaţiile) au fost integrate în urbanistica nouă. primul monument renascentist. 2. totalitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii. Ştiinţele pozitive. Succint. Piaţa mondială în Evul Mediu îşi mută polul de interes din Mediterana . la care prezintă faţade atrăgătoare cu numeroase şi mari deschideri. Numeroşi artişti au fost ei înşişi oameni de ştiinţă. Progresele tehnice. oferă noi perspective stimulând progresul societăţii sub toate aspectele ei.XX) Revoluţia industrială a determinat schinbări fundamentale în dezvoltarea centrelor urbane şi a declanşat criza pe care oraşul contemporan nu a reuşit să o depăşească. fiind vizibile numai din stradă. marile descoperiri geografice ale timpului îşi pun amprenta asupra operelor maeştrilor Renaşterii. Leonardo (Da Vinci). savanţi renumiţi. pictori şi sculptori au fost cunoscuţi sub numele lor mic: Raffael (Sanzio). noile descoperiri geografice lărgesc orizonturile.creşterea numărului de locuitori prin atragerea populaţiei rurale pauperizate.5. progresează rapid. având câte 2-3 etaje ♦ amplasarea construcţiilor în zone funcţionale ♦ ierarhizarea străzilor şi a pieţelor după destinaţia lor ♦ amplasarea în zone izolate a atelierelor producătoare de noxe ♦ prezenţa unei legături facile între zonele productive şi spaţiile comerciale ♦ promovarea construcţiei pe nivele diferite a căilor de circulaţie pentru vehicule şi pentru pietoni ♦ preocuparea pentru confortul edilitar şi igiena publică Chiar dacă teoriile epocii au fost mai îndrăzneţe decât posibilităţile oferite de condiţiile sociale şi tehnice.apar probleme noi. ci şi artistul.în Europa. „Perspectiva" este cuvântul „cheie" al Renaşterii atât în artele plastice (exemplu constituindu-se fundalul cu perspectiva la un punct de fugă în lucrarea lui Leonardo Da Vinci „Cina cea de taină"). Apariţia acestui fenomen şi amploarea lui sunt corelate cu ordinea şi nivelul industrializării ţărilor respective.ştiinţa devine inductivă. canalizare. .

Comisia Barlow. În lucrarea sa „Situaţia clasei muncitoare din Anglia" (apărută la Leipzig. Fr. dar să fie şi accesibil ca preţ (ieftin). lucrări savante. oameni ai Bisericii. faptele sunt observate cu dataşare şi se încearcă ordonarea lor într-un mod cantitativ.□ punerea la dispoziţia populaţiei a spaţiilor instituţiilor şi altor mijloace de petrecere a timpului liber. s-a lărgit reţeaua liniilor de tramvai astfel încât (între 1890 şi 1939) aproape toate marile zone urbane au suferit procese de modificare a zonării populaţiei. Cercetătorii în domeniu caută să înţeleagă mai cu seamă fenomenul urbanificării şi să-l plaseze într-o reţea de cauze şi efecte. în Anglia). Începutul secolului XX aduce schimbări majore în domeniul transportului: la Londra -spre exemplu . mai ales medici şi igienişti.au fost emise legi de sistematizare urbană (în anul 1909 apare prima Lege a sistematizării urbane. au stat la baza numirii celebrelor Comisii regale de anchetă asupra igienei. articole de jurnal.. În celălalt caz. Engels. la toate acestea adăugându-se igiena morală precară. folosint „noutatea" care era betonul armat sunt arhitecţii Mişcării moderne. care s-a dezvoltat într-un ritm accelerat.în 1907 au fost electrificate liniile de metrou.comparat adeseori cu o vizuină. Seriile de articole publicate în ziare şi reviste. iar studiul acestora îmbracă .bazându-se pe fapte şi cifre starea de decădere fizică şi morală în care trăieşte proletariatul urban. Arhitecţii secolului XIX nu şi-au asumat dezvoltarea tehnologică datorită incapacităţii şi refuzului lor de a asimila noile cunoştinţe teoretice în domeniul structural.. în cadrul anchetelor prezentate.. materialul care face posibilă şi determină apariţia noilor forme structurale (grinzi. . poate fi considerat ca unul dintre fondatorii sociologiei urbane. habitatul muncitoresc insalubru . O astfel de situaţie a impus luarea unor măsuri de natură administrativă. folosit pentru prima dată corect în 1861 de către Francois Coignet. Într-unul din cazuri. distanţele epuizante care despart locuinţa de locul de muncă. în marile oraşe ale lumii apar trenul cu aburi. Aceste mijloace au permis populaţiei să descongestioneze centrele urbane prin stabilirea domiciliului în zone suburbane..) este betonul armat. necontrolat. Cea de-a doua grupare este constituită din gânditori politici care furnizează adesea informaţii de o remarcabilă amploare şi precizie.s-au constituit comisii de analiză şi prognoză (1947 .. La începutul secolului XX. O grupare este animată de sentimente umanitare. Secolul XIX poate fi numit „secolul crizei oraşelor". Sunt făcute publice astfel igiena fizică deplorabilă întâlnită în marile oraşe industriale.în această perioadă . mai ales. în ciuda eforturilor lor. tramvaiul electri. arce. Începând cu a doua jumătate a secolului XIX. el este descriptiv. publicate sub formă de Rapoarte către Parlament.. au apărut trenuri electrice de suprafaţă. nivelului mental şi moralităţii locuitorilor.la rândul ei . vor persista până în zilele noastre şi care privesc mai ales incidenţele vieţii urbane asupra dezvoltării fizice. membrane etc. au furnizat o seamă de informaţii extrem de utile (preţioase) despre marile oraşe ale epocii şi au contribuit la crearea legislaţiei engleze a muncii şi handicapului. el foloseşte sistematic şi ştiinţific toate mărturiile disponibile: rapoarte ale poliţiei. Anglia). socială şi urbanistică. Cei care vor produce schimbări fundamentale în activităţile de proiectare. mai ales în Anglia unde situaţia era acută.. care denunţă . ei se mai străduiesc şi să risipească un număr de prejudecăţi care. ale căror lucrări. precum şi rapoartele Comisiilor regale. În această perioadă este postulată „lizibilitatea structurală ca un atribut al expresivităţii arhitecturale". omnibuzele.două aspecte foarte diferite. fiind formată din funcţionari municipali.. cochilii. morfologie arhitecturală. Măsuri administrative . drumurile fetide şi lipsa grădinilor publice din cartierele populare. dar în mod haotic. în 1845). Statistica este anexată sociologiei pe care de a se naşte. . construcţie. care trebuie nu numai să se dezvolte. respectiv a migrării acesteia spre zonele periurbane. avem de-a face cu o polemică care .este purtată de două grupări cu orientări diferite. Probleme majore ridică trasportul urban.

afirmare socială) cu binefacerile vieţii de la ţară: mediu sănătos. noi remodelări. ministere şi departamente ale sistematizării urbane şi teritoriale. integrarea pădurii în oraş. apărarea naturii şi a peisajului etc. izolate prin ample spaţii verzi. amplasate în mijlocul unor spaţii verzi. - • amenajarea unei ample reţele de spaţi verzi pentru recreere şi sport.s-au constituit societăţi în vederea promovării comunităţilor industriale complet sistematizate. căi pentru traficul intens etc. având ca temă oraşul funcţional (La Ville Radieuse) şi rămas cunoscut în continuare sub denumirea „Carta de la Atena". • separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietonală. Continuitatea . a constituit o problemă grea şi delicată în procesul de dirijare a dezvoltării cadrului material. unele de altele prin centuri verzi) puteau fi . fireşte.). prin definiţie.eventual -grupate la periferia unui oraş central (aflat la o distanţă cuprinsă între 5 şi 32 de km. document de referinţă pentru urbanismul modern.s-au înfiinţat organisme guvernamentale: comisii de planificare urbană. la rându-i. caracterizat printr-o evoluţie dinamică.a atras după sine. Deceniile VII şi VIII ale secolului trecut au marcat acutizarea crizei oraşelor. Câteva dintre propunerile din Cartă au fost cele legate de: • împărţirea oraşului în zone funcţionale. situaţie care a impus noi măsuri. Măsuri de natură socială . eliminând dezavantajele ambelor feluri de viaţă.au apărut mişcări sociale pentru reforma sanitară şi urbană.000 de locuitori23. • salvarea patrimoniului arhitectural. de automobile. Fără a fi utopice.trăsătură fundamentală a evoluţiei aşezărilor umane . . • rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte. grea şi delicată pentru că este dificl de rezolvat contradictorialitatea dintre forma fenomenului urban (cadrul material constituit şi rezistent fizic) şi conţinutul acestuia (viaţa pe care o adăposteşte). Se constituie Congresele Internaţionale de Arhitectură Modernă (CIAM). • desfiinţarea străzilor „coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie. coexistenţa vechiului cu noul care. care a influenţat mulr gândirea urbanistică contemporană. dorindu-şi să îmbine avantajele vieţii de oraş (locuri de muncă. . a cărui populaţie nu ar fi trebuit să depăşească 58. ale mediului etc. Acest tip de oraşe (izolate. Faimosul model era prevăzut pentru o populaţie limitată la 30.urbanistul englez Ebenzer Howard elaborează celebrul proiect al „oraşului -grădină". care să asigure o mare densitate. cu multe apartamente. ideile promovate de Cartă nu au putut. evident. El reprezintă prima încercare de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. Principiile generoase ale documentului au constituit însă instrumente importante şi eficiente pentru oraşele reconstruite şi construite după cel de-al doilea război mondial. CIAM a adoptat un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier. În anul 1933. plus 2. contact cu natura etc.000 de locuitori. răspunde la toate problemele apărute în marile centre urbane.000 de proprietari agricoli. complet şi complex construite şi dotate. noi idei. Măsuri arhitectural-urbanistice .

un mediu pe care îl numim „artificial".peste 5ooo locuitori. S-a arătat că mediul artificial priveşte.numărul de locuitori. în baza anumitor criterii: . podurile.peste 1000 locuitori. a celor de odihnă şi recreere etc. dacă nu chiar imposibil. se apreciază că o localitate poate fi calificată ca şi urbană dacă are: în Suedia . . alimentarea cu apă. în Jugoslavia.000 locuitori.adică totalitatea creaţiei materiale a omului. 3. caracterizat prin volume. igiena locuitorilor.importanţa în teritoriu. Experienţa cea mai înaltă şi mai sintetică a mediului artificial o reprezintă formele perfecţionate de aşezare a populaţiei.peste 2500 locuitori.. deşi conţinutul termenului urban este diferit de la o ţară la alta. Franţa. impunând consecinţe transformatoare asupra tuturor compartimentelor vieţii umane.printre care şi ţara noastră . întreaga tehnosferă . să se stabilească o delimitare strictă între mediul natural şi cel artificial. cum sunt: şoselele. amenajarea străzilot etc.dotarea cu echipament tehnico-edilitar. în India şi Austria . . în Grecia . nu ca şi o cauză a civilizaţiei. alcătuite din aşezările omeneşti . Este extrem de dificil. respectiv toate construcţiile şi lucrările făcute de om. este menit să completeze şi să adapteze mediul natural..peste 2000 locuitori. telefonia..peste 400 de locuitori.la poli opuşi: mediul natural şi mediul artificial. cu efecte negative pentru omenire. în Albania . satisfacerea intereselor publice. bazându-se pe coexistenţa activă şi benefică a celor două medii şi nicidecum pe adversitatea lor. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA Încă din fazele primare ale devenirii sale. . În unele ţări . în care a instituit un mediu ambiant creat cu mijloace proprii. considerat în complexitatea tuturor compartimentelor lui.care sunt.denumirea de oraş este stabilită prin reglementări administrative şi anume hotărâri ale organelor de stat. Anglia . .aparent . în principiu. căutând să înlăture cauzele generatoare de raporturi de neconcordanţă. în sens larg. Procesul urbanizării defineşte ca pe un fapt major epoca contemporană.1. viaductele. urbană este apreciată localitatea care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul.3. căile ferate. care sunt amplasate dincolo de perimetrul aşezărilor omeneşti. canalizarea. Spania. alimentarea cu energie electrică.criterii administrative. societatea a remodelat cadrul natural. în Elveţia. Norvegia . având în vedere că prin simbioza lor organică a luat fiinţă un fenomen calitativ nou.peste 10.denumite comune şi oraşe (municipii). barajele.Definirea termenilor urban şi urbanizare Noţiunile de urban şi civilizaţie se suprapun deseori în limbajul curent şi chiar în gândire.peste 200 de locuitori. spaţioalităţi şi structuri calitativ deosebite de cele care constituie mediul natural. constituindu-se ca efect. în SUA şi Japonia . toate fiind supuse unui regim special de preotecţie datorită importanţei lor pentru om şi natură. Mediul artificial este compus din multiple alcătuiri şi echipări care servensc cerinţelor curente şi sunt caracteristice procesului cotidian de trai al grupurilor sociale. autostrăzile.dotările social-culturale. Mediul artificial mai cuprinde tot ceea ce este creat de om şi se află în afara aşezărilor omenenşti. Mediul artificial. identice cu unităţile administrativ-teritoriale . Este un proces care se desfăşoară în ritm accelerat. dar având un incontestabil rol determinant în promovarea progresului social. . Sintagma mediu uman exprimă acordul privind necesitatea obiectivă a integrării celor două medii aflate . denumit în terminologia internaţională mediu uman.

• transferarea populaţiei ocupate .repartizarea neuniformă a populaţiei globului. nefiind cunoscută în timp util şi nefiind preîntâmpinate efectele transferului demografic necontrolat. Trăsăturile cadrului material specifice urbanului sunt: o densitatea ridicată în ceea ce priveşte ocuparea solului. • dezvoltarea unei reţele complexe de mijloace de transport şi comunicaţii eficiente şi uşor accesibile.ducând la „congestionarea" şi „inflamarea" organismului orăşenesc iniţial. se ajunge la manifestarea aspectelor violent-contradictorii.din sectorul productiv în sectorul serviciilor. în repetate rânduri.2.1. o dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate.în procente crescânde . la care se adaugă descoperirile din domeniul biologiei. dintre care amintim: D polarizarea excesivă . fără întreruperi sezoniere şi are un înalt nivel de productivitate (se pot include aici şi activităţile privind sectorul agricol şi alimentar industrializat). D neutilizarea sau utilizarea improprie a terenurilor agricole 3. D perturbaţii profunde care au loc între compartimentrele funcţionale ale oraşului. 3. în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă. • 3.2. o dezvoltarea unei diversificate înzestrări cu edificii şi cu dotări tehnico-edilitare. într-un perimetru mult extins. . o împărţirea teritoriului în zone specializate ca profil social-economic. care se amplifică. a resurselor şi energiei. situaţie menţinută datorită minifestării . defectuos amplasate.3.a forţelor de producţie. până la saturaţie. în care factorii „timp" şi „spaţiu" sunt transferaţi în mod îngrijorător în forme excesive de „viteză" şi „masă".indiferent de sex .mărirea speranţei de viaţă a populaţiei. precum şi a energiei şi a informaţiilor. în zonele centrale. extinse şi interferate. precum şi valorificarea optimă a unui „buget" crescând de timp liber.în jurul marilor oraşe . EXCESUL DE MOBILITATE Mediul urban de azi cunoaşte dese momente de criză.parametru fundamental al construirii mediului urban . a concenpţiilor şi mentalităţilor indivizilor: restrângerea numerică a celulei familiale. au dus la: .la vârsta majoratului. creşterea numărului contactelor sociale. • modificarea structurii vieţii sociale. care conduce la „sufocarea" activităţii şi vieţii normale a indivizilor. din domenii în care predomină munca fizică în cele în care ponderea majoră o are munca intelectuală. Aceste acutizări sunt datorate unei multitudini de factori. făcându-se risipă de el în zonele periferice.3. determinând o creşere demografică explozivă (numărul de locuitori . amplificarea furnizării de bunuri de larg consum. a populaţiei. pentru cultură. Trăsăturile caracteristice ale mediului urban efectiv sunt: încadrarea populaţiei din acest mediu în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole.a cunoscut dublări. URBANIZAREA SPONTANĂ ŞI CONSECINŢELE EI Osmoza sat-oraş ridică dificultăţi majore în problema urbanizării: întrepătrunderea spontană a celor două tipuri de aşezări. interesul crescând al populaţiei pentru o calificare superioară. la intervale de timp mici). • intensificarea mobilităţii. o preocuparea pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere. independenţa membrilor adulţi .1. Progresul social-economic înregistrat. D supraocuparea solului.3. o dezvoltarea suprafeţelor spaţiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere.

-

-

fluxului de mobilitate a populaţiei; lipsa de omogenitate în repartizarea populaţiei reflectată în constituirea de mari aglomerări în nodurile industriale, la intersecţia traseelor magistrale de circulaţie şi de-a lungul regiunilor litorale; dezechilibrul menifestat în ceea priveşte echiparea complexă a matrilor întinderi ale Ecumenei (Ecumena desemnează zona planetară care oferă condiţii geo-climatice favorabile vieţii umane).

Aglomerarea populaţiei şi a funcţiilor urbane generează, prin dimensiunile atinse, un adevărat nomadism motorizat cu caracter de masă, ale cărui fluxuri sunt orientate cu precădere dinspre zonele de domiciliu spre zonele de muncă şi dinspre zonele de domiciliu spre zonele de recreere. Această mobilitate are un caracter pulsatoriu şi, datorită specificului ei, devine din ce în ce mai supusă disfuncţionalităţilor în condiţiile existenţei unei reţele neadaptate de artere de circulaţie (mai ales în structurile urbane care prezintă o solidă constituire istorică, având centre care trebuiesc păstrate şi protejate în condiţiile prezenţei unui impresionant echipement tehnic pus la dispoziţie de tehnica contemporană: autostrăzi, tuneluri, traversări denivelate). Suntem martori azi la un fenomen care accentuează trăsătura antiumană a mediului uman: dacă în perioada evoluţiei naturale circulaţia era cea care se subordona funcţiunilor oraşului, evoluţia metropolelor anarhic amplificate duce la subordonarea oraşului faţă de exigenţele circulaţiei. Progresul social împlică promovarea procesului de urbanizare; urbanizarea decurge din dezvoltarea forţelor de producţie şi din concentrarea teritorială a acestora, dar nu orice fel de concentrare oglindeşte şi un progres social. 3.4. PROBLEME DE TRANSPORT ŞI TRAFIC URBAN 3.4.1. Formaţiunile urbane au avut în toate timpurile ca funcţiuni principale: cazarea populaţiei şi asigurarea locurilor de muncă a membrilor colectivităţii . Cuceririle ştiinţei şi tehnicii au determinat o mărire a bugetului de timp liber, apărând o a treia funcţiune, din ce în ce mai complicată şi mai complexă: asigurarea posibilităţilor de recreere (recreerea presupune libertatea totală a individului de a opta pentru oricare dintre modalităţile de refacere fizică şi intelectuală într-un mediu lipsit de elemente restrictive, care există - în genere - în afara perimetrului urban). Străbaterea distanţei - crescânde - între elementele tripletei: loc de cazare - loc de muncă - loc de recreere a dus la diminuarea timpului liber, astfel încât s-a impus găsirea de mijloace noi tehnice corespunzătoare soluţionării problemei. Mijloacele de transport în comun utilizate cu succes până în prima jumătate a secolului trecut se dovedesc în prezent insuficiente. Ultima perioadă de timp este caracterizată prin preferinţa pentru automobil, vehicul autonom relativ uşor de manevrat şi folosit, fapt care a determinat creşterea producţiei industriale de autovehicule şi -implicit - creşterea cifrei de afaceri în domeniu. Această situaţie a determinat şi necesitatea echipării teritoriului cu reţele moderne de circulaţie, acţiune greoaie şi costisitoare care presupune un efort financiar sporit al membrilor întregii colectivităţi. Printre consecinţele cele mai evidente ale acestui fenomen putem numi: - aglomerarea excesivă a suprafeţelor carosabile; - gâtuirea fluxului de circulaţie; - creşterea numărului de accidente, care antrenează pierderi umane şi materiale; - scăderea vitezei medii de parcurs până la eliminarea eficienţei însăşi a acestui mijloc de deplasare - consumul avid de spaţiu (25 mp. pentru fiecare automobil în staţionare reprezintă echivalentul suprafeţei locuibile minimale pentru o familie cu trei persoane) transformă oraşul într-o zonă de conflict, în care omul şi automobilul îşi dispută suprafeţe egale. În mod necontrolat, structura oraşului se subordonează necesităţilor impuse de transport.

Un efect deosebit de negativ asupra amenajării teritoriului urban (în vederea realizării căilor de rulare pentru vehicole) îl are scoaterea din circuitul normal de folosinţă a unor suprafeţe de teren imense. Pe de altă parte, chiar arterele de circulaţie sunt blocate de vehicule parcate, ceea ce conduce la strangularea traficului, cel mai adesea în zonele centrale, cu efecte paralizante asupra activităţilor economice şi sociale. Apare astfel paradoxul: o imobilitate crescândă datorită abuzului de mobilitate. 3.4.2. Evaluarea problemei transportului în oraş; soluţii de rezolvare a acesteia. Impactul pe care era autovehicolului îl are asupra oraşului a constituit şi continuă să reprezinte o preocupare permanentă pentru asociaţiile profesionale aflate în strânsă legătură cu organele administrative centrale şi locale. Direcţiile de cercetare vizează: 1) cauzele care favorizează creşterea traficului auto (gradul de perfecţionare a tehnicilor în activitatea de construcţie a căilor rutiere, tehnologiile moderne implementate în construcţia de autovehicole, opţiunea participanţilor la trafic pentru diverse mijloace de transport; 2) problemele tehnice privind transportul interurban şi cel intraurban. În ceea ce priveşte transportul interurban se pun în discuţie două chestiuni: ponderea acestui tip de transport pe căi rutiere (factor dificil de evaluat datorită caracterului aleator al modificării preferinţelor pentru un tip sau altul de transport), respectiv fluxul mijloacelor de transport rutier interurban. Studiul acestui parametru este utilizat la întocmirea planurilor de dezvoltare ale oraşelor. Referitor la transportul intraurban se urmăresc două aspecte: posibilitatea accesului la toate punctele de interes şi fluxul de autovehicole. 3)consecinţele amplificării traficului rutier pentru oraş. 3.4.3. Soluţii propuse pentru rezolvarea problemelor generate de trafic Pentru oraşele mici sunt recomandate următoarele rezolvări: - centrle istorice să fie accesibile numai traficului pietonal (accesele carosabile şi parcajele urmând să fie amplasate în zone mai îndepărtate); - instituirea de restricţii de circulaţie în zonele centrale şi orientarea acesteia pe liniile de centură; - stabilirea unor rute fixe pentru mijloacele de transport. Oraşelor mari le sunt propuse următoarele soluţii: - facilitarea transportului auto prin redistribuirea activităţilor, de la locurile de muncă până la spaţiile comerciale şi de recreere, astfel încât să fie evitată amplasarea concentrată a acestora; - folosirea, în zonele centrale, numai a autobuzelor şi taxiurilor, accesul automobilelor fiind permis numai în zonele periferice.

4. URBANISM ŞI DEZVOLTARE URBANA
Evoluţia civilizaţiei contemporane se caracterizează printr-o accentuată tendinţă de generalizare a urbanizării, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate în principal de neconcordanţa dintre creşterea demografică şi existenţa cadrului fizic construit. În acest context, cunoaşterea oraşului ca organism complex având propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evoluţiei societăţii în ansamblul său. 4.1. Fenomenul urban; etape istorice în evoluţia oraşelor Dintotdeauna, societatea umană s-a confruntat cu o multitudine de probleme dintre care se detaşează ca importanţă cea a aşezărilor umane, urmare a exploziei demografice de-a lungul timpului, pe de o parte, şi exploziei urbane, a apariţiei şi proliferării marilor aglomeraţii urbane, a exodului populaţiei rurale către oraş, pe de altă parte. Evoluţia societaţii omeneşti a demonstrat ca oraşul şi amenajările sale urbanistice joacă un rol deosebit în modificarea instrumentelor economice şi socio-culturale ale diferitelor teritorii, acţionând favorabil asupra dezvoltării acestora. Aşadar, problema fundamentală a tuturor stadiilor de evoluţie a societăţii a fost şi continuă să fie problema aşezărilor umane, produs şi totodată efect al structurilor sociale şi al raporturilor cu cadrul natural de viaţă. Primul tip de aşezare umană l-a constituit satul, realizat ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale, desprinderea agriculturii din sfera păstoritului, dând astfel omului posibilitatea de a se emancipa de constrângerile cadrului natural. Acest tip de aşezare se caracterizează printr-un număr relativ limitat de locuitori, suprafaţă redusă şi ocuparea extensivă a acesteia, înzestrarea restrânsă cu dotări de interes colectiv. Încă din fazele primare, satele au păstrat un anume conservatorism în privinţa dimensiunilor şi a numărului de locuitori. Eventualele creşteri demografice care depăşeau nevoia de forţă de muncă a satului erau rezolvate prin migrarea populaţiei în teritoriul înconjurator, generând noi formaţiuni de acelaşi tip, fapt ce a determinat o dispersie de localităţi rurale de mici dimensiuni. În timp, acestea au stabilit legături, s-au dezvoltat şi şi-au diversificat sistemul de organizare, devenind nucleele viitoarelor oraşe. Astfel, oraşul a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală iniţială, transformându-se într-un centru polarizator de capacităţi şi interese, în dauna satului care, fiindu-i subordonat din punct de vedere economic, rămâne în urma acestuia în ceea ce priveşte

dezvoltarea socială, economică şi culturală. Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comune58: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, adnministraţie etc.). Deşi la prima vedere conceptul de oraş (centru urban) pare extrem de clar, în realitate există o serie de elemente ce trebuie luate în considerare. Definirea oraşului diferă de la ţară la ţară în funcţie de criterii diferite: numărul locuitorilor; dotarea cu echipament tehnico-edilitar, considerându-se aşezare urbană acea localitate care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul şi igiena locuitorilor: alimentare cu apa şi canalizare, alimentare cu energie electrică, telefonie, străzi etc.; dotările social-culturale care trebuie să asigure satisfacerea intereselor publice de odihna şi recreere; importanţa în teritoriu; criterii administrative. Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor (de exemplu de la 250 locuitori în Danemarca, 300 în Islanda, 1.000 în Canada, 2.500 în SUA la 10.000 de locuitori în Spania, Elveţia şi până la 20.000 în Olanda); criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ; criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. În concluzie, se poate observa că încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii

pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Astfel, în concepţia clasică, oraşele pot fi definite în termenii raportului dintre inputurile (resursele) de natura non-funciară şi inputurile funciare, de teren, raport ce este mult mai ridicat în oraşe decât în spaţiile care le înconjoară. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora. În realitate, localităţile urbane se diferenţiază de cele rurale nu numai prin aspectele cantitative relevate, ci şi prin aspecte calitative legate de specificul şi calitatea serviciilor de care beneficiază populaţia localităţilor respective, precum şi de specificul şi calitatea ocupaţiilor populaţiei active, care generează diversificarea categoriilor de venituri şi cerere, ca şi de comportamente, cu toate implicaţiile ce decurg din aceasta şi având drept elemente de bază componenta teritorială (vatra sau perimetrul construibil) care desemnează linia de contur a zonei clădirilor de locuit şi o componentă socialeconomică definită de populaţie şi locurile de muncă încorporate organic în teritoriul oraşului. Astfel, sistemul unitar de funcţiuni urbane poate fi interpretat ca reprezentând oferta de servicii specifice care se adresează unei cereri ce înglobează masa consumatorilor acestor servicii 61. Se poate afirma aşadar că există mari dificultăţi în realizarea unei omogenizări în ceea ce priveşte semnificaţia oraşelor, datorită diferenţelor notabile în nivelul de dezvoltare economico-socială a diverselor regiuni ale globului. Cu toate acestea, este recunoscut faptul că mediul urban trebuie să prezinte o serie de caracteristici, dintre care pot fi menţionate: • încadrarea populaţiei în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole, în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă, fără întreruperi sezoniere şi cu un înalt nivel de productivitate;

transferarea populaţiei ocupate, în ponderi tot mai mari, din sectorul producţiei nemijlocite în sectorul serviciilor; modificarea structurii vieţii sociale, a concepţiilor şi mentalităţilor indivizilor: interesul crescând pentru cultura, ocuparea timpului liber etc; intensificarea mobilităţii, creşterea contactelor sociale, amplificarea circulaţiei informaţiilor; împărţirea teritoriului în zone specializate din punct de vedere al profilului social şi economic; preocuparea deosebită pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere; prezenţa şi dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate; dezvoltarea suprafeţelor spatiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere. Există numeroase situaţii în care anumite amenajări ale teritoriului orăşenesc presupun



ocuparea unor suprafeţe mari şi pot fi amplasate la distanţe apreciabile faţă de zonele de locuinte, cum ar fi: unităţi industriale producătoare de noxe, complexe agro-zootehnice, gospodărire comunală etc. În acest fel, se constituie zona periurbană sau preorăşenească ce alcătuieşte o parte complementară a organismului urban.

5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL
Dacă în anumite perioade amenajarea oraşelor a fost realizată din raţiuni religioase sau politice, urbanismul modern porneşte de la asigurarea bunăstării locuitorilor, a unor condiţii civilizate de viaţă, şi nu în ultimul rând, a unui confort vizual şi, în mod special, a unei armonii între natură şi spaţiul construit. 5.1. Urbanismul - conţinut şi semnificaţii Urbanismul a apărut şi s-a afirmat fundamentându-se pe arhitectura. Cu toate acestea, între arta urbană a marilor opere arhitectonice şi urbanismul modern există numeroase diferenţe apărute îndeosebi ca urmare a progresului societăţii bazat pe supradimensionarea şi valorificarea maximă a spaţiului. Denumirea de "urbanism" provine din limba latină de la "urbis-is", termen care desemna noţiunea de oraş. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat 63. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socio-economice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa

fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale 67. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:
-

ameliorarea conditiilor de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea accesului la crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor, varstnicilor şi ale

servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii;
-

persoanelor cu handicap; - utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate;
- extinderea

controlata a zonelor construite;

- protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; - asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localitatile; - protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice. În concluzie, urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu, care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective: determinarea structurii functionale a localitatilor, utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor, extinderea controlata a zonelor construite, asigurarea unei locuiri corespunzatoare nevoilor oamenilor, a unui nivel de trai decent, asigurarea conditiilor pentru satisfacerea unor nevoi speciale ale copiilor, persoanelor varstnice şi persoanelor handicapate, asigurarea esteticii compozitionale, protejarea conservarea, punerea în valoare şi revitalizarea monumentelor istorice precum şi a patrimoniului natural. Pana nu demult, notiunea de urbanism se limita doar la organizarea interna a oraşelor insa aparitia formelor de urbanizare periferica au determinat specialistii sa conceapa amenajarea urbana într-un cadru mai larg, integrand în sfera preocuparilor şi spatiile rurale invecinate, care, pot constitui zone de loisir pentru oraseni. În aceste conditii, periurbanizarea ridica o serie de probleme specifice. Aşadar, conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza, prognoza, strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural, functiile economice ale teritoriului, populatia, reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. Elementele şi aspectele caracteristice ale cadrului natural se refera la: relief, resurse, conditii geotehnice, seismicitate, reţeaua hidrografica şi hidrologica, cursuri, debite, surse de apa potabila şi industriala, ape poluate, clima, regim termic, precipitatii, regim eolian, fenomene şi conditii specifice de degradare, inundatii, exces de umiditate, eroziune, alunecari de teren, etc.

unitati principale de exploatare-intretinere. unitati producatoare de noxe. navigabile. profilul economic şi social. functiile oraşelor. pe localităţi principale. degradari de teren. urban). structura populaţiei active pe ramuri. economia forestiera (suprafata şi ponderea fondului forestier în teritoriul studiat. etc. impurificarea atmosferei. valorificarea fondului forestier din punct de vedere peisagistic. gradul de echipare cu drumuri. etc. Echiparea tehnica a teritoriului este considerata elementul motor al dezvoltarii şi organizarii complexe a oraşelor şi cuprinde intregul sistem de comunicatii şi transport (cai ferate. utilizarea fortei de munca. Analiza retelei generale de localităţi urmareste distributia acestora în teritoriu precum şi relatiile de complementaritate intre ele. distributia în teritoriu. echiparea tehnico-edilitara. Cunoasterea. starea şi traseele mijloacelor de transport). pomicole. aeriene. principalele lucrari hidrotehnice şi hidroameliorative. Prelucrarea datelor pentru acesti parametri permite evidentierea unor probleme şi fenomene precum repartitia inegala a populaţiei în teritoriu. numarul şi localizarea unitatilor complexe de productie agricola.. conditiile de viaţa. gradul de dotare şi echipare. zonarea functionala a acestora. deplasari pentru munca. desfasurarea procesului de urbanizare (ritm. agricultura (zonarea terenurilor agricole . suprafata de teren ocupata. aprovizionarea oraşelor cu produse agro-alimentare). forta de munca.).Scopul principal al analizei cadrului natural este de a determina modul în care acesta influenteaza dezvoltarea şi organizarea retelei de localităţi. rutiere. structura pe varste. valoarea resurselor. cai ferate. miscarea naturala a populaţiei. viticole. odihna şi tratamentul balnear (inventarierea resurselor balneo-turistice. etc. termoelectrice şi de termoficare. sporul natural şi migratoriu. cinegetic. alimentarea cu gaze. se evita dezvoltarea haotica şi amplasarea unor constructii în afara .. terapeutic. ramura. etc). densitate. legumicole . analiza şi evaluarea acestor elemente ce dau continut urbanismului asigura o delimitare şi o dimensionare corecta a localitatilor. atomoelectrice). disproportii). accesul. a apei. pondere. Populatia se analizeaza pe total teritoriu şi medii (rural. protectia şi conservarea mediului inconjurator. navetismul zilnic sau temporar. amplasarea deseurilor. etc. deplasarile zilnice pentru munca. proiectarea sistemului de legături intre localităţi şi nu în ultimul rand utilizarea rationala a teritoriului şi a resurselor acestuia. structura fondului forestier şi relatiile acestuia cu alte activitati economice). sistemul energetic national (centrale hidroelectrice. localizarea lor. etc..cerealiere. gradul de solicitare. forta de munca pentru fiecare unitate folosita în prezent şi preconizata pentru viitor. forta de munca în deplasare. gospodarirea complexa a apelor. Functiile economice ale teritoriului au în vedere: industria (inventarierea unitatilor pe categorii de importanţă. număr şi evoluţie pe o perioada mai lunga (pe baza recensamintelor). indicele de natalitate şi mortalitate. turismul. zootehnice. Astfel. gradul de echipare tehnico-edilitara. transportul auto. forta de munca actuala şi de perspectiva ocupata. modul în care sunt puse în valoare.

echipate şi amenajate. are loc reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. textile. • • Asigurarea unei densitati economice. În acelasi timp. necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber în interiorul sau în afara perimetrului existent. Totodata. necesare extiderii în perspectiva. gradinilor. a sanatatii publice. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: a) Zona industriala care cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale şi de depozitare. Unele unitati economice. daca este realizata în mod corect. Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului deoarece. executate fără autorizatie. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere: • Cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului în sensul evitarii utilizarii unor terenuri improprii amenajarii sau amplasarii unor constructii (terenuri instabile. zonelor plantate de protectie sanitara. insalubre. iar în localitatile rurale. economisirea terenului agricol. din materiale necorespunzatoare. etc. se asigura localitatii o functionalitate normala. sector). Astfel. mentinandu-se un mediu ambiant echilibrat. urmarindu-se utilizarea în mod eficient a teritoriului urban. inundabile). Aceasta zona este structurata sub forma unitatilor urbanistice complexe (cartier. favorabil desfasurarii normale a vietii. . b) Zona de locuit care cuprinde terenurile destinate cladirilor de locuit. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. cu specific industrial (filaturi. a dotarilor şi a cailor de circulatie aferente. a esteticii oraşului şi în imbunatatirea microclimei. a spatiilor verzi. pot fi eliminate unele zone cu constructii dispersate. confectii) sau de deservire (fabrici de paine. izolate sau raspandite dea lungul arterelor de patrundere din exterior. d) Zona de spatii verzi care este formata din terenurile destinate parcurilor.limitei permise. Zona centrala a localitatii. identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. unitatile agricole. ateliere de reparatii) pot fi amplasate în zona de locuit. denumita în literatura de specialitate şi centrul civic. scuarurilor. contine cele mai importante dotari orasenesti. c) Zona dotarilor social-culturale care include terenurile pe care sunt amplasate dotarile aflate în folosinta intregii populatii din localitatea respectiva. Forma şi organizarea localitatii. agro-industriale sau industriale. vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea haotica. Aceasta zona are o importanţă deosebita în mentinerea echilibrului ecologic urban. creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor.

circulatia stradala. stabilirea unei coerente şi complementaritati minime intre echipamentele comerciale şi regulile de amenajare urbana. în vederea . amploarea problemei circulatiei prin creşterea distantelor intre cartiere şi centrul oraşului. constructiile şi instalatiile destinate transportului exterior (gari. alaturi de celelalte ramuri ale sectorului tertiar va genera continuu noi funcţii urbane. pe de o parte. În conditiile progresului economic. parcajele şi garajele publice. caracterul atractiv al oraşului). 5. extinderea masiva a suprafetei oraşelor. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. problematica urbanismului comercial a fost precedata pe de o parte de sporirea globala a bunastarii în tarile dezvoltate. constituie misiunea principala a urbanismului comercial.). economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit. În aceste conditii. urbanisti. accesul dificil în zonele centrale prin sporirea numărului de automobile. se confrunta cu o serie de probleme legate de: sporirea densitatii zonelor periferice. comertului i-a revenit un rol deosebit de important în asigurarea legaturii intre productie şi consum. social şi cultural al societăţii. autogari. În aceste conditii. fenomenul de adaptare a structurii şi calitatii aparatului comercial la nevoile în continua schimbare ale societăţii. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. elaborarea planurilor şi respectarea zonelor functionale în conditiile utilizarii optime a resurselor argumenteaza necesitatea respectarii exigentelor urbanismului în proiectarea localitatilor. influentele dezvoltarii industriale se vor diminua iar comertul. noilor concentrari de populatie În prezent.e) Zona de circulatie şi transport care include terenurile destinate principalelor artere de circulatie.2. pe de alta parte. Astfel. proiectia peisagistica. etc. şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. spatiile destinate transportului în comun.componenta importantă a politicii de dezvoltare a oraşelor În contextul dezvoltarii economico-sociale. aeroporturi. porturi. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. intre posibilitatile societăţii şi nevoile de consum ale membrilor sai. pe de alta parte. Luarea în considerare a cerintelor legate de amplasarea şi dimensiunile optime ale localitatilor. de transformarile profunde în distributia comerciala traditionala şi de necesitatea elaborarii unor politici sectoriale. comertul indeplineste o serie de funcţii: • Cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. Urbanismul comercial reprezinta „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti. Urbanismul comercial .

creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale care asigura structurilor comerciale elasticitate şi adaptabilitate la conditiile de piata. libera initiativa şi concurenta. obtinerea de profit. a structurilor şi principiilor de desfasurare a acesteia asigurand o buna distributie teritoriala şi o diversitate a formelor de organizare avand la baza protectia consumatorilor. Intre principiile ce alcatuiesc cadrul de organizare a activitatii comerciale. • • • • care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. cumparare a publicului consumator. În acest . desfasurarii serviciior comerciale de către persoane fizice şi juridice corespunzatoare. organizare a activitatii comerciale. reglementarii raspunderilor ce revin operatorilor economici. segmentele de consumatori. Fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea Transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. se numara: legalitatea care are în vedere atât infiintarea structurilor comerciale cât şi desfasurarea acesteia în conformitate cu normele de drept interne şi internationale în scopul asigurarii unei protectii optime a consumatorilor. multitudinea functiilor sale îşi pun amprenta asupra modului de organizare. privata. conditiile geografice sporind astfel profitabilitatea unitatilor comerciale prin concentrarea activităţilor. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzatorcumparator. Complexitatea activitatii comerciale. • • Stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor. specializarea comertului în funcţie de anumite criterii legate de natura şi destinatia produselor. mixta şi cooperatista. Crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati Asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de Cercetarea preferintelor consumatorilor. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit.pregatirii lor pentru vanzarea către utilizatorii finali sau intermediari. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. ocrotirea mediului inconjurator şi nu în ultimul rand. pluralismul formelor de proprietate care presupune coexistenta diferitelor forme de proprietate: publica.

se detaşează minicentrele. Dintre acestea. realizarea marilor ansambluri rezidentiale. precum şi unitati de prestari servicii. mai multe magazine mici şi debite. social. crearea de noi cartiere de locuit. Asa cum s-a mai aratat. în ultimele decenii. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. • zone comerciale din cartierele de locuinte. dinamica volumului vanzarilor. structura (profilul) şi amplasarea (localizarea în spatiu) a dotarilor comerciale. dimensiunile. şi centrele de importanţă locala. sa îşi faca aparitia şi în cartierele periferice. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. avand o suprafata de 5000-10000 mp şi care reunesc un supermagazin. 6-12 magazine specializate. miscarea populaţiei şi pozitia geografica a unitatilor comerciale. destinate sa deserveasca locuitorii care au domiciliul la o distanta de circa 10 minute de mers pe jos. . • stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor.context. • stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari imbinand interesele intreprinzatorilor cu cele ale municipalitatii prin crearea unui cadru juridic stimulativ. pentru ca treptat. în esenta. câteva magazine specializate. Toate acestea au dus la conturarea catorva tipuri de structuri ale organizarii teritoriale a comertului: • zone comerciale cu tendinte de grupare a magazinelor de acelaşi profil în funcţie de echipamentele comerciale prezente la nivelul aşezărilor urbane. cultural al acestora. dezvoltarea economico-sociala de ansamblu a localitatilor. contribuind la solutionarea unei game extrem de diversificate de probleme legate de: • imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua crestere reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare manifestate de consumatori. • structura urbana şi vizeaza. care erau organizate initial în centrele civice şi Alaturi de acestea. Dimensionarea retelei de distributie a marfurilor asigura concordanta intre dotarile comerciale şi cerintele fiecarei localităţi şi are la baza criterii legate de numarul populaţiei. în jurul unor supermagazine. care au o suprafata utila de 1000-2000 mp şi care grupeaza. urbanismul comercial asigura integrarea practica a comertului în comerciale care sa asigure dezvoltarea comertului potrivit exigentelor urbanisticii moderne. de profilul economic. au aparut noi forme de distributie ca urmare a comerciale ale oraşelor. pe de o parte. • arterele comerciale de diverse tipuri. • a unitatilor sau centrelor comerciale prin stabilirea legaturilor dintre sistemele de transport. pe de alta parte.

importanţă. cât şi pentru populatia din zonele invecinate. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari servicii. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. etc. prin natura. pe piata pe care actioneaza. Indiferent de tipul lor. în conditiile lipsei de spatii disponibile pentru constructia structurilor de mare distributie. În ultimul deceniu s-a conturat tendinta de a construi complexe ale caror functiuni nu sunt restranse doar la spatiile comerciale. Urbanismul turistic .3. Dintre acestea. incluzand şi blocuri administrative. autogari). localizarea şi conditiile lor concurentiale. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine.centrele comerciale amplasate în marile noduri comerciale (gari. unitati de prestari servicii. . . la Viena. aceste unitati exercita o mare putere de atractie asupra consumatorilor. proiectarea acestora din urma nemaiputand fi conceputa decat luand în considerare perspectivele ce se contureaza în prezent în ceea ce priveşte dimensiunea şi structura retelelor comerciale cât şi amplasarea echilibrata a unitatilor. o amploare deosebita au capatat centrele comerciale independente. urbanismul comercial capata în prezent o noua dimensiune şi multiple caracteristici în structura oraşelor. intelegand prin aceasta personalizarea atractiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale.centrele comerciale cuprinzand galeriile şi pasajele comerciale din marile oraşe. amplasate indeosebi în „inima oraşului". Este vorba de acele zone de concentrare a functiilor tertiare denumite „mall-uri". Dintre cele mai importante tipuri de astfel de centre comerciale independente. pot fi mentionate: . 5. Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei (AIDA) care a avut loc în 1996. centrele comerciale regionale. în conditiile introducerii tehnologiilor comerciale evoluate".centrele comerciale care se realizeaza în cadrul unor procese de reconstructie şi de modernizare a centrelor civice ale diverselor oraşe.o noua viziune în proiectarea oraşelor Atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite. . Centrele comerciale independente pot fi amplasate în diverse zone orasenesti care beneficiaza de existenta unor artere de legatura cu restul zonelor din oraş şi pot fi transformate în adevarate zone de atractie atât pentru populatia oraşului respectiv.centrele comerciale amplasate în diferite zone de agrement sau de mare interes turistic. concepute. Privit ca mod de organizare a activitatii comerciale.preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. ci şi de ambianta estetica. gasind un climat favorabil dezvoltarii activitatii comerciale şi contribuind astfel la integrarea activitatii comerciale din zona în cadrul activitatii economice generale. . .centrele comerciale intercomunale. aeroporturi.

oamenii au calatorit fie pentru interese materiale sau pelerinaje. sau descrierea amenajarilor pentru tratamente curative din Epidauros. pe care le-au raspandit în randul constructorilor. villele cu parcuri şi belvedere din preajma oraşelor-cetati. tradus apoi în latina „ not licet omnibus adire Corinthum" (nu le e dat tuturor sa ajunga în Corint) argumenteaza faptul ca accesul la viaţa animata şi costisitoare era limitat în acea perioada. au devenit în . agrementate cu partide de vanatoare şi plimbari în zone pitoresti. erau caravanseraiurile (prin Karvin serai intelegandu-se palatul sau resedinta caravanelor). care l-au determinat pe filosoful Seneca sa afirme ca „nu exista lac pe care sa nu domine acoperisurile vilelor romane". în insula Capri. Inca din cele mai vechi timpuri. concepute pentru a indeplini functiunea de gazduire a calatorilor. Smirna. sisteme tehnice şi elemente decorative exotice. Delfi şi Olimpia. ca Chambord. Chenonceaux sau Blois.Valorificarea prin turism a patrimoniului urban este strans legata de existenta bunurilor culturale. dar şi pentru a se odihni sau a-şi ingriji sanatatea. acestea din urma avand un rol deosebit de important în formarea personalitatii umane şi progresului culturii şi civilizaţiei. ori pentru a cunoaste noi oameni şi locuri. În conditiile actuale de evoluţie a sistemelor urbane. cu teatre. vestita Alexandrie. cu instalatiile sale de bai la malul marii şi cu bogatul targ unde se desfaceau marfuri din Arabia şi din China. Iar proverbul grec. anticipanad casele de vacanta . apar luxuriante vile la tarmul marii. Adaposturi pentru popas. Aceste constructii. de cele mai multe ori. Intreaga literatura a acelor vremuri cuprinde admiratia fata de monumentele vazute în Atena. pentru razboaie şi descoperiri. temple şi bai. ale caror vestigii se regasesc în Asia Mica şi în Persia. activitatile turistice determina influente negative asupra valorilor culturale urbane necesitand preocupari de pastrare şi conservare a acestora. aceste hanuri cuprindeau uneori camere şi magazii pentru depozitarea marfurilor. Mai tarziu. În vremea Renasterii apar proprietatile de la tara ale nobililor. oraşul Canope (Abukir). cu vile şi hoteluri luxoase. ca aceea a imparatului Tiberiu. sau cele edificate de personalitati ale vietii publice. pe coastele de nord ale Africii. Cu toate acestea. intelegandu-se prin aceasta realizarea unui echilibru intre costurile pastrarii acestuia şi beneficiile obtinute din turism. cu scoli de filozofie şi retorica. contribuind la innoirea artei şi a stiintei ci şi preluarea din Orient şi din Bizant forme. Este perioada edificarii unor palate şi pavilioane de vanatoare. conceputa de Palladio. în Sparta sau în peninsula Balcanica. Sparta. a villei Rotonda de langa Vicenza. sau a unor castele de pe Loara. Antichitatea cunoaste afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei şi insulele egeene. a vilei Poggio la Caiano de către Sangallo. cladirile destinate calatorilor negustori sau pelerini. se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoniului construit cu valoare istorica şi arhitecturala. Anii care urmeaza consemneaza expeditii şi calatorii diplomatice. Calatoriile şi explorarile geografice din acea perioada au inlesnit nu doar schimburile de idei. În Orient.

pentru concerte sau pentru spectacole de sunet şi lumina. pana în zilele noastre. nu departe de intrarea principala a bisericii. insemnate pentru valoarea lor arhitecturala şi pentru admosfera pe care o evoca. • . folosite. Regulile de ospitalitate fac sa apara astfel dotari în preajma edificiilor de cult din India.al-XVI-lea. noi opere de arhitectura sunt cuprinse în circuite turistice. intelegerea eclectismului actual din arhitectura şi atragerea acestuia pentru a imbogati extinderea miscarii avangardiste din arhitectura către amenajarile din domeniul turismului. Odata cu trecerea anilor. Ruine şi cladiri izolate. Cracovia sau San Gimignano. arhitectura se manifesta ca un curent post modern. casa oaspetilor şi casa pelerinilor. unde functionalul sa se armonizeze cu cerintele esteticii. ansamblul Royal Festival Hall din Londra (sir Robert Matthew). constituie elemente de baza ale turismului actual. Incaperi sau edificii pentru oaspeti şi pentru calatori se intalnesc adeseori înca din Evul Mediu. alaturi de lucrari ale arhitectilor Aalto. Incepand cu sec. turnul Pirelli din Milano (Gio Ponti). Bakema. opera şi balet. Monumentul megalitic de la Stonhenge. fiecare cu bucatarii proprii. în domeniul turismului exista trei tipuri de miscari post moderniste: • • utilizarea limbajului arhitectural din trecut din perspectiva unor noi forme de expresie. dezvaluind vizitatorilor mentalitati şi conceptii proprii. în unele cazuri. prin ceea ce au pastrat de-a lungul secolelor. strazi pitoresti din Berna sunt vizitate anual de sute de mii de turisti. se apreciaza ca aceste directii vor contribui la sporirea atractivitatii destinatiilor potentialul turistic. Totodata. Pavilionul studentilor elvetieni din cartierul universitar din Paris sau Palatul Justitiei din Chardigarh (Le Corbusier). pastrand insa în centrul atentiei asezari umane şi indeosebi. amfiteatrul din Verona. opere arhitecturale. Potrivit opiniei unor specialisti. ghiduri şi scrieri despre calatorii se refera la lucrurile cele mai insemnate care pot fi vizitate în oraşe ca Neapole sau Paris. piramidele din Gizeh. Ele starnesc interesul multimilor şi declanseaza adevarate pelerinaje demonstrand ca arhitectura realizata din antichitate pana în epoca noastra a devenit obiectiv turistic în sine. Turcia şi Tibet sau tarile Americii Latine. templele de piatra ale Indiei şi cele de lemn ale Japoniei. obiectivele calatoriilor se diversifica. ca lucrari reprezentative ale timpurilor noastre. prin care arhitectii au ales solutii noi. vestigii ale palatelor civilizaţiei Maya din arta precolumbiana. Pe plan mondial. ca teatrul Delfi. Seagram Building din New York sau Galeria Nationala de arta din Berlin (Mies van der Rohe). Planul original pastrat de la manastirea Saint Gall din Elvetia indica zona de apus a ansamblului. şi în cuprinsul aşezărilor manastiresti. capacitatea de creatie a unor perioade de inflorire. Alte monumente insa constituie cadru propice pentru organizarea unor festivaluri de teatru. La randul lor.prezent obiective turistice. Saarinen şi Kenzo Tange sunt numai câteva exemple în acest sens. viaţa materiala şi culturala a unor popoare oglindindu-se în monumente şi ansambluri valoroase de arhitectura. localităţi intregi şi zone construite. bazilica lui Maxentiu la Roma. piete ca acelea din Salzburg.

componenta spatiala proprie arhitecturii se extinde asupra oraşului. valorificarea unor spatii construite şi la modelarea peisajului. pe malul lacurilor sau la marginea padurilor.turistice prin sporirea elementului de fascinatie şi crearea unei atmosfere speciale. Mari aeroporturi. în apropierea pantelor cu zapada. Analiza cadrului social-economic în aglomeratiile urbane demonstreaza faptul ca aportul masiv de turisti poate contribui la modificarea echilibrului urban. fapt ce solicita la maximum autostrazile. Afluenta calatorilor se resimte de asemenea în gari şi în porturi de agrement. în aglomerarea statiunilor de odihna şi a localitatilor turistice în conditiile în care. la mare. printre obiectivele urmarite putand fi amintite: . poate fi luat în discutie conceptul de urbanism turistic caruia ii revine sarcina de a armoniza exigentele turismului cu cele ale vietii citadine. similare în multe privinte cu spatiul arhitectural iar turismul. tinandu-le la dispozitie şi pentru alte functiuni. turismului. În prezent. strazilor şi pietelor. cazinouri. echipament urban şi dotari. ansambluri şi retele cu carater turistic. langa cele mai frumoase privelisti. asigurarea elementelor grafice pentru existent în zone şi circuite turistice.amenajarea infrastructurii specifice turismului. în conexiune cu celelate funcţii. arterele de penetrare în oraş şi sistemul de degajare a acestora. cautand sa gaseasca situl cel mai favorabil. - sistematizarea unor zone în teritoriu. participa la conservarea. în primul rand. hotelul localitatii. a sistemelor de iluminat. Un exemplu în acest sens l-ar putea constitui intoarcerea din zonele de odihna. . turismul „consuma" terenuri de inalta calitate. Daca pana nu demult. în anumite perioada de varf. pe care le foloseste cu precadere. Amploarea şi trasaturile specifice turismului fac necesara analizarea cadrului sau arhitectural şi stabilirea masurii în care acesta satisface cerintele actuale şi de perspectiva. cu accidente şi blocaje de circulatie. - ambiante adecvate. cluburi şi dotari sportive îşi datoreaza exploatarea intensa. garile pitoresti. Ramane de vazut în ce masura exigentele impuse de amenajarea turistica urbana pot restabili acest echilibru. cu valori de trafic deosebit de mari. sosele speciale. În aceste conditii. Alaturi de aceste aspecte ar trebui avute în vedere şi posibilitatile de armonizare a raporturilor functionale cu imediata vecinatate în conditiile în care unele forme de turism afecteaza desfasurarea curenta a proceselor urbane. într-un mediu nepoluat. promenada în jurul unui vechi castel puteau fi folosite şi de turisti. În acest context. în unele cazuri. valorificarea cadrului natural şi a celui istoric şi integrarea patrimoniului arhitectural proiectarea mobilierului urban şi a decoratiunilor astfel incat sa contribuie la crearea unei amenajarea spatiilor verzi. În acelaşi timp. diverse spatii comerciale. aleilor şi parcurilor. - informarea turistilor. astazi turismul subordoneaza o serie de mijloace importante. hoteluri şi restaurante. intreg spatiul urbanistic prezinta trasaturi specifice.

constructiile specifice ocupa în continuare suprafete importante de teren şi modifica regimul de viaţa al locuitorilor. se poate afirma ca urbanismul turistic . Urbanizarea poate fi privita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului de viaţa generat de acest proces şi care. bidonvilles (în coloniile franceze din Africa). al XIX-lea ca urmare a dezvoltarii comertului şi transporturilor generand transformari şi noi delimitari teritoriale în structura urbana ca urmare a revolutiei industriale şi colonialismului care. mestesugarii s-au unit în ateliere şi bresle iar oraşele s-au dezvoltat în jurul castelelor feudale. etc.). pentru integrarea organica a acestora în ansamblul functiilor urbane. Dinamica urbana Dezvoltarea urbana reprezinta un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. insalubre. alaturi de explozia demografica au condus la concentrarea populaţiei în spatiul urban unde contrastele s-au amplificat prin extinderea cartierelor sarace. etc. notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. pentru amenajarea şi dotarea lor.parte integrata din programul general de sitematizare a teritoriului şi a localitatilor . administrative. Procesul de urbanizare s-a derulat mai rapid incepand cu sec. În prezent.). mestesugaresti." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor.4. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale.trebuie sa raspunda necesitatii elaborarii unor solutii pentru dezvoltarea coordonata economica şi sociala. În anul 1800 existau 750 de oraşe cu peste 5000 de locuitori. creand conditiile necesare pentru determinarea zonelor şi traseelor turistice. palat regal. în esenta. La inceputul Evului Mediu. ca piete de schimb. Mai apoi. 5. shanty-towns (Asia). cunoscute sub numele defavelhas. barrios (America Latina). majoritatea specialistilor considera ca urbanizarea reprezinta un proces prin care „teritorii şi oameni devin urbani"80 iar schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni. cand economia era predominant naturala iar mestesugurile şi comertul se aflau la un nivel scazut de dezvoltare. a resedintelor mai importante (episcopie. în apropierea unor porturi sau la intersectia unor importante artere comerciale. 200 de oraşe cu peste 20000 de . care au devenit ulterior oraşe mari cu funcţii multiple (comerciale. În concluzie. oraşele se deosebeau într-o mica masura de sate aparand mai intai targurile.

97 132.5 734 27. ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari şi pe Glob. în 1996 numarandu-se 275 de oraşe milionare din care pot fi amintite: Mexico-City.. 5.32 122. Rio de Janeiro. Mumbai.95 Sursa: United Nation. Karachi. În structura. Pana în anul 1950. loc.56 19.) crt.32 7 Calcutta 11.6 107.0 16. Conform statisticilor O.1 Anul Populatia urbana a tarilor dezvoltate (%) 1800 1925 1950 1985 2025 7.49 227. 45% în 1995 şi va atinge 60% în anul 2025.8% în anul 1800.p. Calcutta. gradul de urbanizare s-a concretizat într-o pondere de 2.17 10 Dacca 8.53 20.U. Urban Agglomeration.1.92 4 New-York 16.locuitori şi 45 de oraşe cu peste 100000 de locuitori.6 1982.92 31.8 400 20. creşterea prognozata a oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane locuitori se prezinta astfel: Cresterea oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane de locuitori în 2015 fata de 1995 Tabelul nr. numarul oraşelor a crescut de circa 35 de ori. se prezinta astfel: Ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari Tabelul nr.82 3 Sao Paulo 16. Shanghai. cit.33 17.0 4900 60. Sao Paulo.21 8 Lagos 10.2 % 2015 fata de 1995 Nr.18 115.92 17.3 40..5 41. op.16 9 Karachi 9. 118 . 41% în 1985. 1950-2015 citat de Ilinca N. 1995 2015 1 Tokyo 26.15 2 Mexico-City 16.84 71. Populatia Ponderea urbana totala populaţiei urbane (mil.18 6 Shanghai 13. Tokyo.31 145. Delhi. 5. Population Division. loc.14 26.96 28. Urban Agglomeration. Population Division.73 19.55 19.77 5 Mumbai 15. Seoul. Lagos.2 56. 1950-2015. Teheran.) în totalul populaţiei mondiale (%) 25 2.5 Fenomenul urban inregistrat creşteri a considerabile dupa cel de-al doilea razboi mondial. Buenos Aires.3 10.N.58 17. Orasul Populatia (mil.8 Populatia urbana a tarilor în curs de dezvoltare (%) 4. New-York.5 77.22 173.0 53. Potrivit United Nation.61 239.29 24.38 199.89 107.

Printre trasaturile care definesc o conurbatie se numara existenta unor elemente comune ale vietii economice şi a unor sisteme comune de transport. sociala şi urbana. Osaka-Kobe în Japonia. - zona metropolitana se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dîntr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. se pot distinge: oraşul propriu-zis ca forma iniţială bine conturata prin limite administrative.) metropola semnifica pozitia marilor oraşe multimilionare. O conurbatie poate avea mai multe centre. În ultimul timp. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul ca denumire provine din limba greaca (mega . în centrul unei conurbatii se afla un nucleu mai important în jurul caruia se situeaza oraşe-satelit sau comune suburbane. unele formeaza adevarate aglomerari urbane care. oraşe mai mici) desfasurata pe o suprafata relativ restransa cu o raza de pana la 50-60 km în jurul centrului principal. conurbatia este alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. aglomerarea urbana ca forma cea mai dezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dîntr-un oraş de cel putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana (comune. în aceasta categorie fiind incluse oraşele mici şi foarte mici ca formatiuni socialeconomice clar definite.Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în plan teritorial.mare şi polis . în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane. Din multitudinea acestora. (de ex. Denumirea provine din latina (mater .mama şi polis . tot mai multe oraşe devin metropole capatand caracteristici distinctive şi transformandu-se în veritabili „poli" financiari. în anumite grade de dependenta economica. De regula. gospodarire comunala. în cadrul zonelor litorale sau de-a lungul marilor magistrale rutiere sau feroviare. bancari sau politici. neexistand criterii riguroase pentru delimitarea administrativa şi teritoriala a acestora. microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare. Aceasta forma urbana este intalnita adeseori pe vaile raurilor.oraş) şi este utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social. TokyoYokohama. puternic extinse în teritoriu. alimentare cu apa.oraş) şi reprezinta vechea denumire greceasca a oraşelor-state. - .

şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). cât şi la scara regionala. În contextul descris mai sus. nationala sau mondiala. facand necesara racordarea la alte utilitati sau eliminarea unora existente iar expansiunea zonelor de locuit nu se mai realizeaza avand în vedere accesul facil către centrul oraşului sau locurile de munca. la adancirea dezechilibrelor în plan regional.atât în interiorul oraşului sau al aglomerarii urbane. neegalat nici de inceputurile revolutiei industriale sau de tragediile suferite de oraşele engleze (Manchester. 5. paduri. se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. modificand strategiile firmelor şi organizarea productiei. facand posibile re-localizari spectaculoase. sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. Consecintele acestor strategii ale firmelor sunt de un dramatism fără precedent.lacuri. pajisti. zone intregi din suburbii decad. a somajului. Tendinte în organizarea spatiala a aglomeratiilor urbane Concretizarile spatiale ale tendintelor inregistrate la nivelul ultimelor decenii vizeaza relocalizarea activităţilor economice . pe de alta parte. cele mai importante procese ce privesc oraşele sunt demersurile realizate în politica urbana pentru satisfacerea asteptarilor propriilor locuitori. în consecinta. Astfel. Terenurile capata destinatii diferite de cele avute anterior. Structurile traditionale ale controlului politic şi social asupra dezvoltarii productiei şi distributiei au fost ruinate (subminate în caracterul lor) de logica fără de loc a unei economii internationalizate. Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city"). social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. consacrata de mijloacele ce asigura fluxurile de informatii intre actori . a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. dar se nasc la un nod al autostrazilor sau pe un "culoar de dezvoltare" sau "oraşe de margine" în zonele aeroporturilor sau la limita zonelor portuare. social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process.5. pe de o parte. ci solicita accesul la "tezaur natural" . care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale. degradarea mediului natural. la amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. asa cum exista ele astazi. atât a afacerilor cât şi a populaţiei. apar "oraşe fantoma" care nu au nume.Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic. Liverpool etc) în deceniul al optulea. Progresul tehnologic şi standardizarea au accelerat dezurbanizarea şi de-metropolizarea.

valorificarea resurselor locale. populatia refuzand sa valideze initiativa primariei. Aceasta fascinatie pentru suburbii pare sa fie impartasita astazi de milioane de locuitori. Suburbiile au fost apreciate ca fiind „monotone. precum şi pareteneriatul intre "actori urbani" din cele mai variate categorii. dar care reuseste sa combine dezavantajele celor doua". oraşe şi zone rurale a dat nastere unor critici vehemente din partea expertilor. expozitii mondiale) şi a unor lucrari de anvergura. putand fi complet detasata (SUA) sau semi-detasata (Marea Britanie). pe de alta parte avand interese comune legate de infrastructurile de transport şi cele de furnizare a utilitatilor. fără personalitate. În cazul Rotterdamului. Primele incercari în acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. au existat şi opinii favorabile în ceea ce priveşte latura pozitiva a suburbiilor. Ca un raspuns la creşterea continua a suburbiilor. calitatea spatiului urban (cu precadere a celui public). acesta este reflectat în literatura de specialitate drept "o inventie a clasei mijlocii" ce intruchipeaza idealul vietii de familie. specialistii. Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. Contrastul dintre suburbii.puternici dincolo de sfera de influenta a reglementarilor nationale". În 1864. au fost adoptate o serie de initiative în . managementul funciar. Exista în mod cert. fiscalitatea. vorbind despre arhitectura suburbana. Cesar Daly dezvaluie „spiritul şi caracterul civilizaţiei moderne al acesteia". plictisitoare pana la infinit". a "marilor evenimente" (olimpiade. aceeasi initiativa esueaza de doua ori. Cu toate acestea. cum ar fi de pilda o serie de arhitecti şi edili. imaginea oraşului. în 1992. planificarea urbana. casa sau gospodaria. atragerea firmelor "de marca". protejarea mediului natural şi a valorilor de patrimoniu construit. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. un observator al fenomenului îşi exprima „ura sa neprefacuta" pentru suburbiile Londrei pe care le vedea „ca pe ceva care nu are nici avantajele unui oraş nici libertatea de la tara. cadrul administrativ reprezinta numai o arie de actiune. Cu toate aceste preocupari. a doua oara în 1995. Cele mai importante modalitati de implementare a noilor politici urbane sunt strategiile de dezvoltare urbana şi ansamblurile de politici publice aferente implementarii lor. „un conflict al valorilor" intre cei care aleg sa traiasca în suburbii şi acei profesionisti ai spatiului urban care ii critica. O alta tendinta inregistrata în ultimii ani este reprezentata de creşterea rolului suburbiilor în dinamica teritoriala urbana. În ceea ce priveşte conceptul de suburbie. Inca din 1876. de nedistins una de alta. fără caracter. care au ajuns sa afirme în anul 1981 ca termenul de suburbie reprezinta un cuvant „murdar". pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. organizarea serviciilor publice la scara aglomerarii. pe de o parte. social şi politic. Unitatea de baza a formei suburbane este locuinta. organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane.

nereusind sa . dupa Marea Revolutie Socialista din Octombrie.. sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). creand astfel o senzatie de imprejmuire şi intimitate. Acest concept a inregistrat un succes de masa. 34% din cei chestionati preferau sa traiasca într-un oraş de mici dimensiuni. Referitor la conceptul de „noul urbanism". Neincrederea în marile oraşe a evoluat paralel cu neincrederea în populatia rurala. indiferent de originea şi orientarea lor. De altfel. al doilea „oraş-gradina" a fost fondat în 1920 şi proiectat de către Louis de Soisson. a fost argumentat faptul ca oraşele mari şi moderne erau produsul capitalismului şi nu aveau loc în utopia comunista. este nuanta lor anti-urbana. unde asemenea „acumulatori" de oameni şi avere erau excluse. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. 24% preferau o zona suburbana. se considera ca „noul urbanism" raspunde unor nevoi extrem de actuale.. 22% preferau fermele şi numai 20% şi-au exprimat dorinta de a locui într-un oraş mare. spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane. Un alt reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe.ar trebui sa existe margini bine delimitate. Modelul „oraşelor-gradina" a fost initiat de arhitectul Raymond Unwin care a introdus pricipiul designului sau în suburbia-gradina New Earswick. curentul major al ultimelor decenii fiind reprezentat de dezvoltarea „oraşelorgradina" ca premisa a afirmarii şi dezvoltarii „noului urbanism". domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. Cu acest prilej. fiind adoptat în multe planuri urbanistice. Aceste tendinte anti-urbaniste au condus la propunerea de „asanare" a marilor centre de afaceri şi la conturarea preferintei pentru oraşe mici locuite de muncitori. el afirma în 1994 ca „. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. antiurban. în esenta. considerata ostila revolutiei şi ale carei modele de productie şi proprietate nu favorizau utopia colectiva. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". scara pietonala. Potrivit unui studiu publicat în 1989 de New York Times. care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA". districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. XX. Preocuparile specialistilor în vederea unei mai bune organizari a spatiului au evoluat de-a lungul timpului. Welwyn. Ceea ce este comun acestor masuri şi propuneri. exista şi opinii potrivit carora „noul urbanism" este . şi anume acela ca strada principala ar trebui sa fie în linie dreapta iar cele secundare sa se curbeze.scopul de a introduce un anumit grad de control asupra acestui proces. acesta reprezinta o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. Cu toate acestea. Astfel. O dezbatere anti-urbana s-a dezvoltat în acest sens în Rusia.

principalele caracteristici ale dezvoltarii urbane din secolul XX au fost reprezentate de afirmarea zonelor metropolitane şi extinderea suburbiilor. Dupa cum s-a observat din cele prezentate. Zonarea functionala a spatiului urban În contextul utilizarii rationale a teritoriului.faca fata structurii moderne a vietii urbane. utilizarea eficienta a teritoriului urban prin eliminarea zonelor cu constructii dispersate. Cu timpul. a spatiilor verzi. în afara limitei principale. Exista şi situatii în care. favorabil desfasurarii normale a vietii. se asigura localitatii şi teritoriului o functionalitate normala. zona de locuit. Principalele zone functionale dîntr-o localitate sunt: zona industriala. izolate sau executate fără autorizatie. zona de spatii verzi. forma şi organizarea localitatii vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber necesare extinderii în perspectiva. cai de comunicatie. declinul centrelor urbane a constituit o amenintare pentru utopiile urbaniste. oferind alternativa micro-urbanismului. la reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. cladiri de locuit. echilibrat. dimensionarea corecta a localitatilor în raport cu numarul de locuitori. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. daca se realizeaza corect. spatii verzi. Perimetrul construibil al unei localităţi reprezinta linia conventionala de delimitare a teritoriului. delimitarea unei localităţi are în vedere: cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului. din materiale necorespunzatoare. datorita anumitor conditii obiective (naturale. perimetrul construibil cuprinde terenuri izolate. inundabile. . în sensul evitarii unor amplasamente improprii ale constructiilor (terenuri instabile. la creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. În aceste conditii. determinarea perimetrului construibil prezinta un rol deosebit de important contribuind la evitarea dezvoltarii haotice şi amplasarii unor constructii în afara limitei permise. O alta directie anti-urbana a fost retragerea treptata a clasei mijlocii din metropole la periferie. la economisirea terenului agricol. care grupeaza toate zonele functionale: industrii. zona de circulatie şi transport. etc). micile oraşe au fost recunoscute şi promovate drept caracteristici ale vietii colective.6. dotari. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". istorice. Contrar acestei suburbanizari. mentinandu-se un mediu ambiant curat. Zona industriala Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului şi a localitatilor deoarece. zona de dotari social-culturale. de amplasare a unor unitati industriale. lucrari edilitare. 5. etc).

b) specificul unitatilor: zone în care predomina unitati industriale. metalurgica. forestiera. energie. caile rutiere care asigura un transport rapid cu servicii directe şi care pot deservi în conditii optime unitatile amplasate în interiorul zonei de locuit. alimentara. în cadrul zonelor de locuit. etc. caile navale unde avantajul este de natura economica. Industriile urbane pot fi amplasate fie în cadrul unor unitati teritoriale cu suprafete importante (platforme) fie izolat. zone industriale situate la marginea oraşului. etc). a cladirilor şi constructiilor auxiliare. zona industriala din cadrul oraşelor cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale. unitatile agricole. industrie electrotehnica. Primul tip de amplasament genereaza efecte pozitive privind eficienta şi buna functionare în relatia cu oraşul prin: asigurarea unei bune legături cu zonele de locuit apropiate. cooperarea intre cele doua functiuni din punctul de vedere al dotarilor tehnico-edilitare şi al dotarilor social-culturale. etc. unitati ale industriei usoare şi alimentare. siderurgica. c) energetica. zone industriale nenocive: industria electrotehnica. În funcţie de conditiile geografice şi caracteristicile marfurilor ce urmeaza a fi transportate. conditia o reprezinta posibilitatea aprovizionarii cu materie prima. Referitor la alegerea amplasamentului pentru industrii. mecanica fina. a constructiilor de masini. usoara. a unitatilor de cercetare-proiectare. o conditie de baza o constituie asigurarea legaturii cu sursele de materie prima. Amplasamentele izolate se recomanda pentru industriile nenocive care nu ocupa suprafete mari de teren (industrie locala de servire a populaţiei. amplasarea se face în arealul acestor surse iar în cazul industriei prelucratoare. etc.Avand drept functiuni principale productia şi depozitarea marfurilor. construirea şi exploatarea în comun a retelelor de instalatii energetice şi de apa. agro-industriale sau industriale. O alta cerinta a amplasamentului este asigurarea accesului prin caile de transport. zone în care predomina specificul procesului tehnologic: zone industriale producatoare de noxe: industria extractiva. a instalatiilor termice. a liniilor de cale ferata. d) amplasament în raport cu oraşul: zone industriale amplasate în interiorul unitatilor de locuit. cooperarea intre diferitele unitati productive în proiectarea. iar în localitatile rurale. În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. zone de interes local. zone mixte. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: a) importanţă: zone de interes national. în cazul industriilor extractive. Astfel. se utilizeaza: caile ferate care asigura un transport cu volum mare la un cost relativ scazut. depozitele şi bazele de aprovizionare. zone industriale amplasate în exteriorul perimetrului construibil al oraşului. avand un cost de 2. dar necesita suprafete mari de teren şi o ridicata rigiditate în ceea ce priveşte adaptarea la teren.5 ori mai mic decat pe calea ferata şi de 7 ori mai redus decat cel rutier insa dezavantajele sunt legate de faptul ca viteza de transport . combustibil.

cluburi. Zona de locuit În cadrul teritoriului orasenesc. muzee. terenuri dejoaca şi sport. parcaje şi garaje. sali de sport. ajungand chiar pana la 40 ha cu o populatie de 3500-16000 locuitori. Aceasta unitate este delimitata de strazi cu importanţă oraseneasca sau elemente naturale (forme de relief. Complexul de locuinte este format din mai multe grupe de locuit fiind considerat unitatea urbanistica de baza. teatre. Sectorul cuprinde pe langa dotarile de folosinta zilnica şi periodica. caracteristica oraşelor mari şi foarte mari şi cuprinde mai multe cartiere. conducte sub presiune. zona de locuit ocupa locul cel mai important şi cel mai intins (intre 40-60% din suprafata urbana) avand funcţia complexa de locuire şi asigurare a cadrului vietii particulare şi sociale a populaţiei. Populatia are ca limta inferioara 15000-30000 locuitori iar limita superioara de 50000-60000 locuitori. spatii de circulatie carosabila. avand o suprafata de 10-20 ha. dispensare. masive plantate. De regula. Elementele principale ale complexului de locuit sunt: cladirile de locuit cu anexele necesare. Zona de locuit este constituita din patru unitati structurale: grupa de locuinte. cartierul este delimitat de artere de mare circulatie. alei. puncte de colectare a . în afara locuintelor propriu-zise. biblioteci. avand o suprafata de 500-800 ha şi o populatie intre 100000-200000 locuitori. dotari cu caracter administrativ (administratie. Suprafata minima este de 60-80 ha iar cea maxima de 150-200 ha. unitati de prestari servicii pentru populatie. continand dotari de mica importanţă utilizate şi de alte grupari din zona. etc în cazul transporturilor interioare din cadrul platformelor industriale. prestari servicii cu caracter deosebit. spitale. benzi rulante. Aceasta unitate structurala nu este echipata complet din punct de vedere social-cultural. etc). a dotarilor şi amenajarilor necesare desfasurarii normale a vietii.pe apa este cea mai redusa iar rigiditatea traseelor este cea mai ridicata. Teritoriul aferent cladirilor de locuit cuprinde cladirile de locuit propriu-zise şi elementele anexe cum ar fi: platformele gospodaresti (centrale sau puncte termice. transportul prin conducte care se face pentru combustibilii lichizi şi gaze. unitati comerciale şi de alimentatie publica. dotarile socialculturale de folosinta zilnica. scoli superioare. Grupa de locuinte cuprinde un ansamblu de cladiri de locuit cu o populatie de 400-2500 locuitori şi o suprafata de 2-6 ha. birouri de firma. În afara acestora. complexul de locuinte. Functia de locuire reprezinta o notiune dinamica ce presupune existenta. etc. generale. cartierul şi sectorul orasenesc. Sectorul orasenesc reprezinta unitatea structurala superioara. gradinite de copii scoli. mai sunt utilizate şi alte tipuri de mijloace de transport cum ar fi: funiculare. crese. dotari specializate de folosinta ocazionala cum ar fi: unitati comerciale şi de alimentatie publica. spatii verzi plantate. oglinzi sau cursuri de apa. Cartierul cuprinde mai multe complexe de locuit grupate de obicei în jurul unui nucleu central (centru de cartier) incluzand dotari de folosinta periodica. în special pentru industriile chimice şi petrochimice. ministere).

8%.gunoaielor. radioficare. dispunerea în teritoriu a unor obiective în funcţie de gradul lor de nocivitate. imposibilitatea cuprinderii într-un anasamblu unitar. Acest teritoriu reprezinta 50-60% din suprafata totala a unitatii structurale. etc. Dupa folosinta. În acest context. Intensitatea vanturilor poate fi redusa cu ajutorul ecranelor de protectie sau al plantatiilor. frecventa) contribuie la orientarea cladirilor şi a strazilor.actioneaza asupra localitatilor. Zgomotul influenteaza amplasarea şi conformatia cladirilor în raport cu sursele care il produc. forma şi mod de dispunere. regim de inaltime. poluare sonora. alei şi strazi interioare de acces la locuinte şi la anexele respective. Pentru ca efectul insoririi sa fie eficient. foarte mare(locuinte cu peste 10 etaje). determinata şi de conditii climatice. Locuintele individuale prezinta urmatoarele avantaje: contactul direct cu natura. intensitate. asigurand ventilarea lor (reducerea temperaturii fiind proportionala cu viteza vantului). fatadele trebuie sa fie expuse radiatiilor solare timp de 2-3 ore pe zi. înca din faza de proiectare trebuie acordata o atentie deosebita în alegerea amplasamentului. insorire.vantul . trenuri şi avioane 9. de asemenea. ateliere mestesugaresti 9. parter sau duplex). Insorirea reprezinta unul din factorii climatici importanti în asigurarea igienei şi confortului. Locuintele colective nu permit extinderi şi impun o conduita adecvata vietii colective. Calitatea vietii în cadrul locuintelor depinde în mare masura de asigurarea acestui minim de insorire. orientare şi latitudine. Alternarea zonelor umbrite cu cele insorite determina miscari ale aerului în timpul verii. trasee lungi de acces. daca sunt în exces. Miscarea aerului . zgomotul are urmatoarea structura: circulatia stradala 66%. locuintele pot fi clasificate dupa folosinta. o mai mare intimitate datorata izolarii fata de vecini. locuintele sunt individuale sau colective. influenteaza în mod negativ constructiile în timp ce insuficienta sau lipsa lor este daunatoare sanatatii şi confortului urban. functionale şi estetice impiedica aplicarea unor solutii ideale în acest sens. aparate electrocasnice 7. deschiderea spatiului interior al grupurilor de locuinte fata de directia vanturilor racoroase de vara şi inchiderea fata de directia vanturilor reci de iarna. medie (locuinte colective de P+1…P+4). deşi este imposibil de realizat pentru toate camerele dîntr-o zona de locuit unde conditiile locale. dispunerea în teren. difuzarea şi transportul impuritatilor nocive. Timpul de insorire şi intensitatea razelor solare depind de anotimp.2%. Intr-un ansamblu de locuit. Precipitatiile. Protectia locuintelor se poate asigura prin asezarea constructiilor cu latura mica în directia vanturilor dominante sau cu latura mare oblic fata de acestea. alegerea unui anumit tip de compozitie pentru un ansamblu. În acest sens. Dupa inaltime. ventilare. etc. spatii libere cu amenajari pentru jocul copiilor. locuri pentru batutul covoarelor). Studierea caracteristicilor vanturilor (directie. posibilitati de extindere. mare (locuinte cu 5-10 etaje. prevazute cu ascensor). trasarea strazilor paralel cu .8%. jocul copiilor 7. orientarea constructiilor fata de punctele cardinale. etc.2%. Amplasarea locuintelor este. Principalele dezavantaje sunt de natura economica şi constau în ocuparea deficitara a terenului. locuintele pot avea inaltime: joasa (locuinte individuale.

Zona dotarilor social-culturale Aceasta cuprinde terenurile pe care sunt amplasate spatiile comerciale. poate avea uneori efecte opuse scopului initial. Practica urbanistica a demonstrat ca ignorarea specificitatii zonei centrale a oraşului poate avea efecte neasteptate. hotelurile. dat fiind faptul ca centrul include nu numai parametri functionali. Garajele se realizeaza sub forma boxelor individuale sau garajelor colective amplasate la parterul sau subsolul blocurilor de locuit. Construirea dupa reguli abstracte a unui nou centru poate fi respinsa indiferent de . importanţă şi gradul de specializare influenteaza intreaga localitate. volumetrici. Avand în vedere creşterea în timp a acestui indicator. dotari. un fir pentru o persoana avnd latimea de 6070 cm. Numarul locurilor de parcare-garare se stabileste în funcţie de indicele de motorizare (raportul dintre numarul autovehiculelor şi numarul populaţiei). Aleile de serviciu asigura legatura cu unele elemente ale complexului: parcaje. Prezenta acestor dotari nu este insa suficienta pentru ca centrele sa poata fi atractive şi rentabile pentru viaţa sociala a comunitatii datorita faptului ca centrul nu include doar parametri functionali. etc.directia vanturilor slabe în vederea obtinerii unei bune ventilari. Din punct de vedere social. proiectantii trebuie sa prevada o rezerva de teren pentru parcaje. Caile carosabile se clasifica în: strazi perimetrale. Dotarile de importanţă oraseneasca se amplaseaza în centrul civic al localitatii. administrative şi comerciale care prin calitatea serviciilor. în constructii special amenajate în subteran sau suprateran. pentru aspectul monumental-simbolic al cladirilor. rezervata unor dotari culturale. Forma şi imaginea centrelor civice traditionale a rezultat din structura lor interna. zona centrala reprezinta o parte a structurii oraşului. Centrul oraşului reprezinta locul în care functiunile şi valorile urbane ating intensitatea lor maxima. cinematografele. din continutul social şi functional care au generat caracterul polarizator pentru viaţa comunitara. institutiile administrative. teatrele. Spatiile rezervate circulatiei din cadrul complexului de locuit reprezinta 15-20% din suprafata ansamblului şi cuprind: aleile pentru circulatia pietonala. o participare psiho-sociala specifica. Din punct de vedere geometric. compozitionali. Numarul locurilor de garare se considera a fi 20% din numarul total de autoturisme. strazi interioare şi alei de serviciu. Strazile perimetrale leaga complexul de locuinte de unitatile vecine asigurand delimitarea de acestea. platforme gospodaresti. parcajele şi garajele aferente. caile carosabile. Preocuparea excesiva pentru calitatile reprezentative. dotari social-culturale şi amenajari. Parcajele şi garajele deservesc posesorii de autoturisme. Aleile pentru pietoni asigura accesul la locuinte. curti de serviciu. ci şi o anumita istorie. centrul reprezinta expresia concentrata a vietii urbane. Latimea acestora este de 1-4 fire de circulatie. Strazile interioare traverseaza complexul de locuinte legandu-l de diferite puncte de interes şi pot avea forma unor inele ramificate sau fundaturi. cu capetele amenajate pentru intoarcerea autovehiculelor. spitalele. scolile.

acelaşi caracter. Totusi. delimitarea lor în teritoriul urban fiind evidenta prin conturul unei piete. defininduse ca teritoriu urban de mare utilitate şi diversitate ambientala.centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselor colective şi individuale ale locuitorilor. gruparea dotarilor cu caracter central impune organizarea unui subsistem al centrului de oraş. Modul de organizare a centrului urban se afla în stransa interdependenta cu marimea oraşului şi evoluţia sa istorica. fapt care genereaza locuitorilor sentimentul de apartenenta la oraşul respctiv. spirituale şi sociale. exprimand sensul asezarii. o acumulare a valorilor şi o sursa informativa de mare interes.orice aglomeratie urbana îşi creaza un centru sau mai multe ca urmare a necesitatilor materiale şi spirituale ale convietuirii comune. Alteori. Cu cât oraşul este mai mare. determinata de existenta oraşului. În funcţie de marimea oraşului. fapt exprimat prin densitatea serviciilor. În oraşele mici se recomanda gruparea dotarilor principale într-un singur centru. care se produce prîntr-o mare aglomerare de interese atât în interiorul spatiilor aferente cât şi în jurul acestora. pe baza evoluţiei vietii economice. au fost distruse nuclee mai vechi. cu atât centrul sau rezulta din asocierea unui număr mai mare de dotari amplasate pe o arie mai extinsa. în totalitatea lor.centrul are o existenta specifica. odata cu dezvoltarea oraşului industrial. . integrat sistemului urban.4-2% sau mai mari în cazul oraşelor a caror importanţă depaseste teritoriul urban aferent. modeste ca dimensiuni dar cu o valoare sociala deosebita în timp ce noile centre au fost respinse. dar care se dispun ierarhizat în cadrul ansamblului. În oraşele mari.calitatile arhitecturale ale ansamblului. se ajunge la situatia în care vechiul centru rămâne supraaglomerat. Daca în perioadele anterioare centrele se formau lent. urmarindu-se realizarea unui spatiu public reprezentativ. în numele modernizarii. psihologice şi civice. se asigura o ordonare a dotarilor şi amenajarilor care au. În acest mod. se poate realiza o evaluare a ponderii acestei zone în raport cu marimea oraşului. Delimitarea centrului în textura urbana este din ce în ce mai dificila. . stabilindu-se valori cuprinse intre 0. . Astfel. cu caracter central. Centrul exprima în esenta oraşul respectiv. în timp ce noul centru este vizitat foarte putin şi fără interes. - existenta centrului este legata de istoria oraşului fiind o punte intre trecutul şi viitorul centrul este o realitate fizica avand implicatii etice. destinata uneia sau mai multor activitati specifice. - de comunitate şi se constituie ca o existenta semnificativa. - centrul reprezinta o manifestare de cultura. se pot diferentia câteva tipuri de organizare: a) constructie sau amenajare singulara. prezenta centrului se dizova în spatiul urban printr-o extindere dificil de controlat. Pentru intelegerea valorii ambientale a centrului trebuie luate în considerare mai multe aspecte: .

centre polarizatoare ale multor servicii: social-culturale şi de invatamant (retea de teatre. Astfel de legături solicita insa mai mult decat un spatiu convenabil pentru circulatie şi anume o organizare proprie. prin definitie. dobandesc un rol important în cadrul oraşului. posibilitatea locuitorilor de a ajunge comod din orice punct al oraşului în centru. culturale. cluburi. Un rol deosebit de important în acest sens. circulatia centrala trebuie sa se inscrie în reţeaua urbana ca o continuitate functionala. Pentru a raspunde acestor necesitati. posibilitatea pietonilor de a se deplasa confortabil în interiorul zonei centrale. prin diversitatea şi amplitudinea lor. scoli profesionale. c) centru orasenesc unic alcatuit dîntr-un ansamblu cu caracter central ce adaposteste cele mai importante cladiri pentru oraş şi teritoriu. fluenta traficului local pe artere transversale sau de centura pentru a asigura accesibilitatea din exterior. Studiile de organizare a centrului de oraş definesc atât principalele relatii interioare cât şi posibilitatile de formare în raport cu intreg teritoriul urban. licee. care au rolul de a imbunatati microclimatul. Zona de spatii verzi Spatiile verzi reprezinta zone sociale. Acest lucru este deosebit de important în intocmirea planurilor de urbanism şi în procesul de modernizare urbana. Conditia de baza a bunei functionalitati a zonei centrale este accesibilitatea fără restrictii şi presupune pe de o parte. fluenta traficului de tranzit pe arterele tangentiale zonei centrale. circulatia marfurilor. biblioteci. este cazul unor piete reprezentative. ca element fundamental al conceptului de oraş care. cunoscut fiind faptul ca oraşele reprezinta. În aceasta directe se urmareste: incadrarea centrului în schema stradala şi situarea sa în contact direct cu arterele magistrale. precum şi cladiri de locuit sau al unor artere magistrale care. institutii de invatamant superior. În cazul organizarii policentrice este necesara ierarhizarea elementelor constitutive. cinematografe. d) sistem policentric urban constituit din gruparea pe un sistem de axe urbane a mai multor ansambluri ce reunesc dotarile cu caracter central. etc). functionala şi estetica. şi pe de alta parte. rezolvarea corecta a traseelor de transport în comun. . il au serviciile. pot contribui la crearea unor arii de convergenta 88 mai mult sau mai putin intinse. Functia sociala şi viabilitatea centrelor civice depinde în mare masura de modul în care acestea se integreaza în viaţa economica şi sociala a localitatii precum şi de felul în care colaboreaza cu toate structurile urbane. Centrul oraşului este implicat în organizarea generala a oraşului prin crearea unor legături bine stabilite cu ansamblurile de locuit şi cu celelalte zone de interes urban. de a aduce natura în cadrul construit.b) ansamblu cu caracter central care se constituie prin gruparea unitara a unor constructii şi amenajari. turism. de a lega zonele urbane de peisaj. incadrate de cladiri care adapostesc dotari administrative. ca scuarurile şi parcurile publice din oraşe. sociale. prin caracterul cladirilor care le marginesc şi prin activitatile publice pe care le adapostesc. etc.

scuaruri. revenind în general o suprafata de 125-150 mp de teren/locuitor. balcoanelor şi logiilor.de a corecta ariditatea şi monotonia compozitiei urbane. Gradina locuintei individuale contribuie la sporirea intimitatii vietii private asigurand contactul direct cu natura. totodata. Functionalitatea spatiilor verzi impune impartirea lor în urmatoarele categorii: spatii verzi limitrofe cailor de comunicatie (plantatii de aliniament). obtinandu-se asa numitele terase-gradina. monumentele istorice şi de arhitectura. raza de deservire fiind de 800-1500 m (10-20 minute de mers pe jos). spatii verzi pentru consolidarea terenurilor şi de protectie. necesitatea realizarii spatiilor verzi impune o revizuire a modului de proiectare a teraselor. Gradina sau parcul complexului de locuit cuprinde un teritoriu de 1-20 ha. grupa de locuit. Simond nu cuprindea şi plantatiile de aliniament din lungul arterelor majore sau cele de protectie din zonele industriale. În ceea ce priveşte ponderea spatiilor verzi. John Ormsbee Simond. ca elemente de contact al locuintei cu natura. În cazul locuintelor colective. folosind o ierarhizare a spatiilor urbane consacrata de Charta de la Atena. initiatorul conceptului de "arhitectura a peisajului" propunea o serie de valori minimale de "spatii verzi folosibile" la nivel de locuinta (unifamiliala sau colectiva). spatii verzi de agrement. parcuri. gradini şi parcuri zoologice. respectiv 80 mp în teritoriul periurban incluzand şi alte spatii verzi amenajate destinate agrementului şi turismului de sfarsit de saptamana. aceasta se situeaza la 20-50 mp zona verde la un locuitor în oraşe. În 1961. Nu şi imposibil. la care se adauga alti 12 mp la nivelul unitatii de vecinatate şi înca 20 mp la nivelul cartierului prin crearea unor spatii specifice fiecarei trepte amintite (gradini. insa. parcuri şi gradini. gradini botanice. complex de locuit. daca noile planuri urbanistice generale ar fi prevazut o extindere controlata a zonelor construite şi realizarea de zone plantate pe terenurile care în 1990 erau înca libere la marginea . la 40-70 mp zona verde la un vizitator în statiunile turistice. se poate observa ca asigurarea unei suprafete plantate de minimum 40 mp/locuitor devine un deziderat greu de atins. oraş şi teritoriu. modelata dupa dorinta omului în timpul sau liber. În Romania. spatii verzi aferente dotarilor de turism şi bazei de tratament. densitatile în zona construita sunt relativ mari. În aceste conditii. parcuri dendrologice. unde oraşele s-au dezvoltat în ultimii 50 de ani mai mult pe verticala şi în cadrul unor suprafete limitate. Este necesara atât dimensionarea cât şi plasarea unor sisteme constructive pentru jardiniere şi elemente auxiliare care sa permita cultivarea plantelor ornamentale. calculandu-se dupa o norma de 3 mp/locuitor. el propunea 8 mp. punand în valoare. cartier. zone de sport şi recreere) insumand în final la nivelul oraşului aproimativ 40 mp/locuitor. La nivelul grupei. Spatiile plantate din preajma locuintelor cuprind gradinile locuintelor individuale şi spatiile verzi din cuprinsul ansamblurilor de locuinte. la 50-150 mp la un vizitator în zonele cu paduri. De mentionat ca în aceste valori.

bunurilor materiale. pasaje de trecere. tuneluri de traversare. precum şi traficul de tranzit ce consta în vehicule care traverseaza oraşul. Mijloacele de transport în comun sunt constituite din vehicule cu cai de rulare proprii (metrou. realizarea legaturii intre diferite zone de interes. piete. parcajele. microbuze. desfasurandu-se pe cai special amenajate: trotuare. escalatoare. . pasaje. în interiorul oraşelor inregistrandu-se pierderi din suprafata zonelor verzi existente. comerciale.Constructiile s-au dezvoltat rapid şi haotic pe terenurile libere. alei. turism. asigurand astfel buna functionare a intregului organism urban. Astfel. etc. etc cât şi cu autovehicule pe suprafetele carosabile ale strazilor şi a altor spatii rezervate circulatiei de vehicule: poduri. etc). etc. cand prin dezafectarea unei pepiniere din nordul oraşului s-a facut loc constructiei unui cartier de locuinte costisitoare. marfurilor. etc şi contribuie la ordonarea elementelor urbane. fie prin transformarea lor în maidane neingrijite (zone gri). troleibuze.oraşelor. asigurarea relatiilor dintre componentele oraşului. scari. Chiar daca aceste deplasari nu se suprapun în timp. cale ferata) şi vehicule care folosesc reţeaua stradala (tramvaie. decalarea programelor de incepere a lucrului într-o anumita zona pentru aplatizarea varfurilor de trafic. uneori chiar prin distrugerea unor zone verzi. intersectii. în zonele cu dotari social-culturale. autobuze. Este graitor în acest sens "semnalul dat chiar de capitala tarii în 1990. deplasarile în afara orelor de lucru. pietele. locuinta-loc de munca. Transportul în comun este organizat tinand cont de urmatoarele elemente: traficul de autoturisme. planuri inclinate. Traficul de persoane are trei componente: alternanta zilnica în dublu-sens. viaducte. recreatie. materiilor prime. Deplasarile de persoane se efectueaza atât pietonal. Reteaua stradala dintr-o localitate cuprinde strazile. tuneluri. etc. Zona de circulatie şi trafic urban Numeroase activitati urbane genereaza nevoi de deplasare a persoanelor. planurile de urbanism urmaresc includerea rezolvarii problemelor de trafic alaturi de celelalte obiective privind dezvoltarea localitatii pentru evitarea conflictelor posibile. fie prin concesionarea sau vanzarea unor suprafete pentru alte destinatii functionale. Avand în vedere numeroasele probleme legate de circulatia din interiorul oraşelor. iesirile pentru odihna. de care trebuie sa se tina seama în organizarea retelelor de transport şi amplasarea noilor zone de locuit. Traficului intern i se suprapune traficul extern care consta în circulatia vehiculelor ce intra în oraş cu anumite destinatii şi il parasesc dupa un timp. fiecare dintre ele genereaza asa-numitele perioade de varf sau momente de trafic. specializarea unor strazi sau zone pentru diferite tipuri de transport. un rol deosebit de important revine planificarii urbane şi corelarii traficului cu celelalte functiuni ale oraşului. intersectiie. taxiuri.

.

Forma cea mai sintetica de concretizare a mediului artificial o reprezinta localitatile. a rezultat un fenomen calitativ nou. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. extrem de complexa şi care nu se inscrie de cele mai multe ori într-o schema logica dar care contribuie semnificativ la modificarea spatiului urban. societatea umană a remodelat cadrul natural creand mediul denumit de către specialisti drept "artificial". intersectii în cazul amplasarii de cladiri în zonele adiacente. adoptarea unor solutii eficiente atât din punct de vedere tehnic cât şi economic prin folosirea la maximum posibil a traseelor strazilor existente. amplasate uniform în suprafata oraşului. inzestrare şi infatisare. structura. zonificate. 5. optimizate ca marime.Acest lucru poate fi realizat prin prevederea unor zone echilibrate ca marimi. localitatile urbane contemporane reprezinta locul de desfasurare a unor extrem de variate activitati care. concentrate în punctele importante de intrare-iesire din oraş. pe masura cresterii traficului. Totodata. iar acestea din urma cu ramificatii de acces la obiective. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. genereaza structura functionala a asezarii. în 1967. s-a mai afirmat şi faptul ca societatea contemporana este cauza unui fenomen extrem de periculos. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IXlea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. densitati. denumit în terminologia internationala "mediu uman". marirea capacitatii de circulatie a strazilor în mod progresiv. cu ramificatii de artere în cartiere. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial. compus din multiple echipamente ce deservesc cerintele curente ale populaţiei. evitarea concentrarilor excesive de trafic. acela de transformare a mediului uman . asigurarea unor conditii ecologice. functiuni. studierea fenomenului de deplasare pendulara dinspre oraş spre exterior şi invers (navetismul) şi a cauzelor care-l genereaza şi prevederea unor zone de trafic suplimentare.7. Peste aceasta se suprapun relatiile care se desfasoara în viaţa sociala şi economica a locuitorilor. prevederea spatiilor pentru largiri de artere. Implicatiile concentrarii urbane asupra mediului inconjurator Inca din fazele primare ale dezvoltarii sale. astfel incat sa poata raspunde exigentelor sociale. În prezent. Prin intermediul planurilor de urbanism se stabilesc şi posibilitatile de restaurare a retelelor stradale existente astfel incat sa se respecte o serie de principii fundamentale: asigurarea cu minim de energie a circulatiei intre toate cartierele şi zonele de munca. Aşadar. asigurarea unei structuri a retelei stradale în sistem organic: artere magistrale orasenesti. scurtarea distantelor de parcurs. omogenitate.

în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. La Sao Paolo. Munchen. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a mediului. educatie. În acest sens. a materiilor efectele poluante ale marilor oraşe care se refera la problema deseurilor urbane. influente asupra faunei. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. saracia predomina indeosebi în zonele periferice. în Cartierul Garii din Frankfurt. extinderea functiilor centrale avand loc pe baza . • sporirea maladiilor cardiovasculare. circulatie. desecari. concentrarea populaţiei ca număr şi densitate în formatiuni urbane ce depasesc scara umană. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. imobilele insalubre denumite corticos sunt inchiriate mai multor familii şi adaposteau în 1993 aproape 2 milioane de persoane. strainii reprezinta 74% iar în oraşe ca Berlin. De exemplu. În marile metropole ale Europei sudice. datorita incapacitatii oamenilor de a intelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor. la Marsilia peste 2000 de imigranti traiesc în baracile de la periferia oraşului iar suprafata ocupata de bidonviluri şi structuri marginale ocupa la Madrid peste 16% din suprafata rezidenta a oraşului. • • prime. Stuttgart acestia detin o pondere de aproximativ 17% ceea ce ce a generat o serie de masuri adoptate de autoritatile locale în directia limitarii atribuirii de locuinte sociale imigrantilor. etc. Printre cauzele acestui proces se numara aglomerarea excesiva de industrii perturbatoare ale mediului ambiant. pasaje subterane şi canalizeaza violenta urbana transpunand-o din punct de vedere artistic. asupra calitatii vietii oamenilor. distrugerea terenurilor agricole fertile. De exemplu.într-un mediu antiuman. poluarea atmosferei. pot fi mentionate: • consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului prin defrisari. O alta problema cu care se confrunta marile oraşe este reprezentata de presiunea funciara şi specula imobiliara. dezvoltarea haotica a retelelor de comunicatii şi transport care irosesc imense suprafete de teren. degradarea spatiilor verzi. a masei lemnoase. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. explozia preturilor funciare se explica prin creşterea densitatii locuitorilor. apelor. spatii comerciale. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru modificari ale raportului intre populatie şi habitat. Atat la nivelul continentului american cât şi în Europa. Centrele urbane abandonate ale marilor oraşe americane s-au transformat în ghetouri reprezentand zone insalubre şi nesigure controlate de elemente situate în afara legii. petrecerea timpului liber. în Japonia. etc. etc. a apei. degradarea masivelor forestiere. eroziuni. Indiscutabil. locuinte. etc. saracia şi minoritatile se intalnesc deobicei la marginea oraşului. gari. sanatate. în special a celor neregenerabile. Graffiti-urile care degradeaza spatiile publice sunt intalnite în marile metropole în metrouri. poluarea şi efecte asupra starii de sanatate a oamenilor prin creşterea numărului de imbolnaviri mintale. a saraciei şi insecuritatii sociale. modificari în climat. creşterea somajului.

Avand în vedere toate acestea. managementul deseurilor. Asa cum s-a mai aratat în cele prezentate. din cele mai vechi timpuri. în . sub limita minima de confort. masurile legislative adoptate nu reusesc sa determine stoparea fenomenului ci stimuleaza adeseori creşterea surselor de poluare (formarea marilor depozite de deseuri menajere la perifera oraşelor). etc. - degradarea mediului inconjurator are loc ca urmare a supraconcentrarii locuitorilor dar şi a activităţilor economice ceea ce antreneaza dezechilibre ecologice atât în interiorul metropolelor cât şi în afara acestora. elaborarii unor masuri de atenuare a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. sporesc degradarea civilizaţiei umane şi a mediului inconjurator manifestandu-se fenomenul de hipertrofie a oraşelor. creşterea surselor de poluare. supraaglomerarea continua sa fie prezenta în marile oraşe în conditiile cresterii demografice şi a presiunilor care se exercita asupra utilizarii terenurilor. gestionarea traficului interurban. ca urmare a cresterii explozive a populaţiei şi. Concentrarea tertiarului în marile metropole este o caracteristica a tarilor dezvoltate iar metropolelor tarilor slab dezvoltate le este proprie concentrarea activităţilor industriale. simptomele acesteia putand fi sintetizate astfel: - deformarea zonelor rezidentiale şi a celor industriale prin concentrarea activităţilor bancare. Problema centrala a marilor metropole este reprezentata de faptul ca acestea reprezinta un spatiu în care converg forte progresive ce asigura evoluţia societăţii dar şi fenomene care accentueaza. se pune problema gasirii unor solutii de atenuare a efectelor concentrarii urbane asupra mediului de natura sa contribuie la afirmarea şi dezvoltarea suburbiilor. aer şi sol determinand un grad ridicat de imbolnaviri în randul locuitorilor. - expansiunea spatiala are loc odata cu creşterea populaţiei metropolelor şi deplasarea acestora către marginea oraşelor. reducerea surselor de poluare. Ca urmare. Se estimeaza ca o treime din populatia tarilor slab dezvoltate traieste la marginea oraşului în locuinte insalubre.amplificarii concurentei intre birouri şi locuinte în utilizarea teritoriului fapt ce a antrenat creşterea preturilor la locuinte urmata de exodul populaţiei către periferie şi accentuarea migratiei populaţiei intre locul de munca şi habitat. cantitatile mari de poluanti din apa. la nivelul periferiilor din multe oraşe dar şi în interiorul acestora fiind intalnite constructii insalubre ce adapostesc un număr mare de locuitori. În acest caz. societatea s-a confruntat cu problema aşezărilor umane. a societatilor de asigurari şi imobiliare. adeseori insuficente se manifesta extinderea acestora dincolo de limita confortului minim. În ceea ce priveşte spatiile rezidentiale. scade densitatea urbana dar apar probleme legate de asigurarea locuintelor. crearii unor conditii de viaţa mai bune în mediul rural. a intregului sector tertiar în marile metropole ceea ce antreneaza puternice disproportii regionale.

prin raportare la valorificarea lor turistica. Luand în considerare aceste aspecte. . ii revine sarcina de a asigura dezvoltarea armonioasa. gestiunea responsabila a resurselor materiale şi protectia mediului. În acest context. utilizarea instrumentelor şi tehnicilor de marketing în procesul de planificare strategica. impactul asupra mediului. necesitand în permanenta noi remodelari urbane. rolul lor în creşterea economica a zonelor. ca stiinta a organizarii oraşelor. Acest lucru presupune o gestionare stiintifica a dinamicii acestora şi totodata. echilibrata a localitatilor. un nou impuls modului de intelegere a mecanismelor de organizare şi functionare ale aşezărilor umane.consecinta. cu siguranta. devine tot mai necesara dezvoltarea lor controlata . iar raspunsurile la aceasta problema vor da. a proliferarii marilor aglomeratii. diversificarea functiilor şi. urbanismului. Avand în vedere tendintele inregistrate în evoluţia oraşelor. impunandu-se o abordare a lor din perspectiva marketingului. se pune intrebarea daca societatea umană va gasi rezolvarea problemelor generate de urbanizarea excesiva prin limitarea consecintelor nefavorabile ale activitatii economice în ansamblul sau. oraşele pot fi gandite ca produse. Totodata. a zonelor functionale. corespunzator. imbunatatirea calitatii vietii oamenilor.

elaborarea unui plan strategic de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente. calitate. cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. bunurilor. STRATEGIE URBANA In contextul extinderii fenomenului de mondializare.6.1. . sociale si institutionale la dinamica economiei mondiale in scopul de a promova factorii catalizatori ai schimbarii economice si sociale in directia cresterii economice. aparitia de noi piete si competitori precum si cresterea mobilitatii presoanelor.1.element de referinta in dimanica urbana In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane. politic si cultural si corelata cu politica de dezvoltare regionala in relatii de complementaritate cu politicile sectoriale si cu procesele de planificare a teritoriului avand la baza intarirea capacitatii institutionale. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economicosociale inscrise in dinamica urbana. rolul regiunilor urbane in economia mondiala devine tot mai important. serviciilor şi capitalurilor. Totodata. social. strategia de dezvoltare economico-sociala a unei tari trebuie sa fie suficient de flexibila pentru a fi adaptata cu usurinta realitatilor economiei mondiale dar in acelasi timp trebuie sa cuprinda toate aspectele vietii economice. Strategia generala a dezvoltarii economico-sociale . unitare a ansambului economiei nationale. sociale. utilizarii responsabile a resurselor naturale. politice si culturale asigurand astfel armonizarea intereselor proprii de dezvoltare cu dinamismul economiei mondiale. Continut si obiective In general. strategia de dezvoltare economico-sociala trebuie fundamentata pe evaluarea propriilor resurse si posibilitati in cadrul contextului intern si international. competitive şi inovative. cât şi consumatorii. accentuata de schimbările tehnologice rapide care afectează atât producătorii. 6. elaborarea strategiilor de dezvoltare economico-sociala trebuie sa raspunda cerintelor de adaptare a sistemelor economice. 6. materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice. economic. produse si servicii individualizate este in continua crestere. In conditiile in care cererea pentru inovatie.1.

a resurselor umane. Ajustarea structurala a economiei vizeaza consolidarea structurilor economice cu scopul de a asigura un nivel mai inalt al competitivitatii urmarind totodata dezvoltarea mediului de afaceri si cuprinde un ansamblu de politici sectoriale avand drept obiectiv general valorificarea optima a tuturor categoriilor de resurse. în echipamente şi tehnologie. cresterea economica se realizeaza pe baza cresterii productivitatii prin imbunatatirea eficientei muncii. a diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor acesteia. In ceea ce priveste protejarea si cresterea calitatii mediului. Totodata. iar cea comerciala . precum şi în capitalul uman. In contextul unei economii globale. imbunatatirea managementului financiar. retehnologizarea şi modernizarea echipamentelor. dezvoltarea si buna . imbunatatirea sistemului social si a coeziunii sociale. asigurarea stabilitatii macroeconomice. a managementului si a utilizarii capitalului in productie. ale ratelor dobanzilor. protejarea si cresterea calitatii mediului. rezervelor. etc. cea monetara reuneste evolutiile agregatelor monetare.Continutul strategiei de dezvoltare economico-sociala este legat de existenta politicilor publice si a sistemului institutional. amenajarea teritoriului si dezvoltarea regional. cursului de schimb. dezvoltarea cercetarii. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde un ansamblu de politici care urmaresc obiective legate de : cresterea economica. Referitor la politicile publice. Asigurarea stabilitatii macroeconomice are loc prin promovarea politicilor financiare. In ceea ce priveste continutul acestora. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde politici care sa urmareasca intarirea si conturarea rolului administratiei publice in luarea deciziilor si alocarea resurselor precum si corelarea şi integrarea politicilor sectoriale în politicile de coeziune. In plan institutional. promovarea unor politici coerente vizand ajustarea structurala a economiei. acestea trebuie sa asigure stabilitatea si dezvoltarea macroeconomica. consolidarea mediului antreprenorial. asimilarea tehnologiilor informaţiei şi utilizarea unor tehnici moderne de management al afacerilor vor sprijini şi facilita creşterea productivităţii economice şi vor conduce la obţinerea unor randamente mai bune în economie.autorităţi locale.masuri de natura sa contribuie la cresterea competitivitatii produselor si serviciilor precum si aspecte legate de regimul importurilor si exporturilor. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde programe de actiune vizand protejarea si conservarea naturii. monetare si comerciale in directia dezvoltarii economice pe termen mediu si lung. politica financiara cuprinde aspecte legate de dimensiunea si structura bugetului public si sistemul fiscal. In general. a pietelor financiare si de capital. concomitent cu operaţionalizarea mecanismelor de cooperare interministerială şi de parteneriat guvern . Astfel. un rol important il detine promovarea unor produse si servicii competitive prin investiţii în capitalul productiv.

in cadrul dezvoltarii regionale. politicile de dezvoltare spaţială trebuie indreptate catre dezvoltarea echilibrată şi policentrică a sistemului urban. in general. de implementare a strategiilor inovative de regenerare economică şi socială a oraşelor de mărime mică şi medie precum şi a cartierelor. accentul ar trebui pus pe elaborarea unor masuri de natura sa contribuie la prevenirea degradarii mediului prin dezvoltarea unui sistem de monitoring integrat al mediului care sa cuprinda si evaluarea sistemului de raportare a starii mediului ca instrument esential in fundamentarea deciziilor si indeplinirea obiectivelor politicii nationale de mediu. politicile si practicile puse in aplicare la nivel international. dezvoltarea zonelor urbane şi rurale. intarirea coeziunii sociale si a identitatii locale si regionale. a unor retele de cooperare dintre mediul antreprenorial . instituţii financiare şi de consultanta în scopul evaluării potenţialului de dezvoltare locală şi regională şi fixării obiectivelor dezvoltării economice şi formării resursei umane. la creşterea competitivităţii precum şi la conservarea diversităţii culturale şi a capitalului natural. Un rol important in cadrul strategiei de dezvoltare economico-sociale revine politicii de dezvoltare regionala care urmareste. dezvoltarea unui sistem integrat de transport şi comunicaţii ca suport pentru formarea şi expansiunea sistemului urban de tip policentric şi pentru a realiza pe această cale o integrare a zonelor de dezvoltare economică în spaţiul economic şi politic regional precum si in directia conservarii şi dezvoltarii patrimoniului natural si cultural. Un alt obiectiv al politicii de dezvoltare regionala il constituie dezvoltarea teritorială echilibrată a zonelor rurale si urbane prin promovarea unor principii de amenajare si dezvoltare urbană policentrică.administrare a retelei nationale de arii protejate. in acord cu strategiile. de realizare a unor legaturi de complementaritate intre zona urbana si cea rurala. . Totodata. In ceea ce priveste asigurarea competitivitatii regionale. In conditiile in care dezvoltarea teritoriului contribuie la intarirea coeziunii economice şi sociale a localităţilor şi regiunilor. politica de dezvoltare regionala trebuie sa curinda masuri care sa contribuie la modernizarea şi dezvoltarea reţelelor energetice. creşterea competitivităţii la nivel regional şi a relatiilor intre regiuni.inovare precum si dezvoltarea sectorului informatic. De asemenea. utilizarea resurselor regenerabile şi creşterea eficienţei energetice. aceasta are loc prin crearea serviciilor de sprijin în afaceri.centre de cercetare şi universităţi. realizarea parteneriatului între zonele urbane şi rurale. organizaţii de formare profesională. imbunătăţirea sistemelor şi reţelelor de transport precum si asigurarea calităţii mediului natural. precum şi finanţării private a cercetării şi utilizării rezultatelor acesteia. un rol important il detine stimularea procesului de cercetare . zonelor suburbane şi periurbane aflate in declin in marile oraşe. Nu in ultimul rand. stimularea productiei si a consumului durabil precum si introducerea si utilizarea instrumentelor economice pentru protejarea mediului.

Totodata. periurbane şi localităţile aflate la in apropierea aglomerărilor urbane. pastrarea identitatii locale şi regionale ar trebui sa constituie o preocupare majora in politica de dezvoltare regionala prin sprijinirea industriilor tradiţionale şi a celor de artizanat. de distribuţia şi relaţiile spaţiale în care se află acestea faţă de resurse. intarirea parteneriatului intre zonele urbane si rurale precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. strategia urbana trebuie indreptata catre implicarea centrelor urbane în valorificarea potenţialului natural si cultural alcătuind astfel un sistem ierarhizat de poli/zone de dezvoltare prin realizarea unor produse si servicii competitive. asigurarea accesului la infrastructura si resurse. relaţiile economice de interdependenţă şi pentru a da o dimensiune spatiala si funcţională dezvoltării.se regaseste intre obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale si indirect in cadrul politicii de amenajare a teritoriului si dezvoltare regionala. minorităţilor. extinderii programelor de reabilitare şi modernizare a infrastructurii fizice în oraşele mici şi mijlocii si constituirii unor reţele de cooperare între aceste oraşe. de dotările. serviciile si pieţele de desfacere.1.esenta a strategiei urbane . In contextul in care creşterea competitivităţii economice depinde atât de activităţile economice desfăşurate cât şi de amplasarea acestora din punct de vedere teritorial. Nu in ultimul rand. un rol important il vor avea parteneriatele cu sectorul privat in directia diversificarii economiilor locale. etc. In ceea ce priveste dimensiunea spatiala a strategiei de dezvoltare economico-sociala. obiectivul strategic general ar trebui axat pe afirmarea identitatii nationale in contextul amplificarii procesului de globalizare prin dezvoltarea echilibrata si policentrica a retelei urbane. de forţa de muncă aferentă. conservarea şi dezvoltarea artei populare şi a tradiţiilor culturale din mediul rural dar si a siturilor istorice din mediul urban. strategia urbana va fi indreptata catre identificarea zonelor de dezvoltare policentrică in scopul dezvoltarii şi extinderii funcţiilor urbane către zonele periferice. Pentru a stimula competitivitatea. precum şi pentru facilitarea inserţiei sociale şi integrării ocupaţionale a femeilor. De asemenea.parte integranta a stategiei generale de dezvoltare economiosociala Dezvoltarea si modernizarea localitatilor . Strategia urbana .Referitor la intarirea coeziunii sociale. în zonele urbane dependente de o singură ramură economică sau in zonele industriale aflate în declin. fiind necesara raportarea permanenta a strategiei urbane la aceste obiective asigurandu-se astfel cea mai eficienta alocare a resurselor. persoanelor cu handicap. parteneriatele vor asigura dezvoltarea căilor de transport şi a serviciilor .2. aceasta are loc prin promovarea unor politici de combatere a formelor de discriminare şi inegalitate pe piaţa forţei de muncă. 6.

in sens larg. asigurarea serviciilor de transport public. este necesara si o abordare din perspectiva marketingului argumentata de faptul ca orasul poate fi privit ca un produs avand un ciclu de viata.o abordare din perspectiva marketingului Pornind de la premisa ca. strategia urbana se refera la stabilirea unor obiective in dezvoltarea localitatilor din perspectiva sistematizarii si proiectarii de noi asezari umane.publice. inclusiv protejarea şi extinderea zonelor naturale şi a spaţiilor verzi în interiorul si in afara centrelor urbane. de utilizarea instrumentelor si tehnicilor de management in gestionarea activitatilor. politice. agenti economici. etc. strategia dezvoltării urbane va avea în vedere elaborarea unor planuri in care vor fi cuprinse obiectivele şi politicile de dezvoltare a infrastructurii şi serviciilor publice. investitori. vizitatori. toate acestea corelate cu măsurile de dezvoltare în sistem policentric. In ceea ce priveste conservarea patrimoniului natural si cultural. parteneriatele urban-rural vor contribui la dezvoltarea deopotriva a zonelor rurale aflate in imediata vecinatate a oraselor prin prin încurajarea cooperării între autorităţile administraţiei publice locale in ceea ce priveste realizarea de investiţii în infrastructura. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. . dincolo de raportarea la obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale. resursele dezvoltării economice. strategia urbana va urmari conservarea biodiversităţii şi aplicarea unor măsuri stricte de protejare a zonelor verzi aflate în interiorul sau in afara oraselor. gaz. 6. Nu in ultimul rand. imbunătăţirea reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban pentru încurajarea utilizării unor materiale cât mai puţin poluante. 6. la cresterea calitatii vietii si a atractivitatii pentru mediul de afaceri si populatie. In acest context.1.Strategie urbana . este necesară sprijinirea centrelor urbane pentru a le permite să acţioneze ca motoare ale creşterii economice contribuind astfel la dezvoltarea teritorială echilibrată. pe aceasta baza.2. sociale. elaborarea si respectarea unor reguli bine stabilite in proiectarea si dezvoltarea zonelor rezidentiale dar si a dotarilor edilitare. energie). Marketing urban Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. a managementului deşeurilor şi a resurselor pentru utilităţi publice (apă. organizarea traficului. fiind mai mult sau mai putin atractiv pentru locuitori. conservarea si refacerea zonelor istorice.. perspectiva dezvoltării zonelor rezidenţiale şi regulile de design urban aplicabile. XX au determinat amplificarea provocărilor economice. In concluzie. protejarea mediului natural si a celui construit. Realizarea acestora va contribui astfel la crearea unui mediu favorabil dezvoltarii activitatilor economice si sociale si.2.

marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem: • orasul ca personaj . orasul ca furnizor de servicii . rationala. turişti. care sporeste şi stimulează competitivitatea oraşului.dezvoltarea serviciilor de baza potrivit cerintelor utilizatorilor. forţă de muncă reprezentand „un demers care permite cucerirea unor piete rentabile prin analiza nevoilor potentiale. diversificarea şi îmbunătăţirea serviciilor. orasul dispune de resurse ce necesita o utilizare eficienta. in principal ale locuitorilor. Pe de alta parte. functionalitatea urbana poate fi asigurata si printr-un proces de marketing bine dirijat care sa includa mai multe faze de actiune.construirea infrastructurii de baza compatibila cu mediul inconjurator. instituţii. dezvoltarea economica reprezentand o solutie de crestere a veniturilor locuitorilor dar si o sursa de colectare directa sau indirectaa resurselor fiscale de natura sa imbunatateasca serviciile publice si calitatea vietii. contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a acesteia. consolidarea infrastructurii. a nivelului pietelor precum si a raporturilor dintre cerere si oferta. marketingul urban a devenit o caracteristică proeminentă a strategiei de dezvoltare economică locală fiind utilizat pentru îndeplinirea mai multor obiective economice si sociale dar si pentru crearea unei imagini pozitive pentru comunitate. orasul ca loc de divertisment si recreere . marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. Astfel. . In contextul unor pieţe aflate într-o continuă şi rapidă schimbare. social si institutional. atragerea de companii. bunastarea comunitatilor urbane trebuie sa constituie principala prioritate in politica urbana. dezvoltarea turismului. comunităţile trebuie să-şi fundamenteze strategiile de dezvoltarea locală şi din perspectiva marketingului acesta fiind un element indispensabil în cadrul strategiei urbane. orasul ca mediu ambiant .In acest context. avand drept finalitate satisfacerea unor cerinte.strategiile trebuie sa contribuie la cresterea atractivitatii prin crearea valorilor estetice. In prezent. criteriu de segmentare şi de diferenţiere. Viziunea de dezvoltare a oraşului reprezintă evoluţia stabilită conform aspiraţiilor şi nevoilor cetăţenilor. aceasta influenţând toate acţiunile municipalităţii si contribuind la formarea si promovarea identităţii oraşului ca factor de atractivitate. Dincolo de criteriile de rentabilitate. fapt ce conduce la atragerea de noi companii naţionale sau internaţionale. pentru a putea fi competitive.echiparea cu dotari culturale atractive pentru locuitori dar si pentru vizitatori. • • • De asemenea. prin formularea de scopuri si strategii referitoare la stabilirea relatiilor dintre mediul economic. propunandu-se pentru aceasta o oferta adecvata.

Soluţia pe termen lung presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. Schematic. instituţiilor existente.1. institutii locale si regionale care sa stabileasca importanta colaborarii dintre sectorul public si cel privat precum si necesitatea implicarii tuturor beneficiarilor in eforturile de modelare si proiectare a locului respectiv. in conditiile unei conjuncturi economice şi politice instabile. este evident faptul că instituţiile publice trebuie să joace un rol activ în . alcatuit din locuitori. Asa cum s-a mai aratat. investiţii şi vizitatori. este necesara definirea si diagnosticarea stadiului de dezvoltare al comunitatii. diminuării resurselor financiare. In al doilea rand. a liderilor. In acest context. firmelor şi al vizitatorilor. investiţii străine şi pieţe de export. . sediile centrale de firmă şi birouri regionale.In esenta. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi. autorităţile locale se confrunta cu noi nevoi şi aşteptări sociale ca rezultat al creşterii competiţiei între comunităţi. să justifice sprijinul acordat de putere şi de firmele existente şi care să atragă noi investiţii. . constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii.proiectarea combinatiei adecvate de caracteristici si servicii comunitare. Pentru aceasta. agenti economici. 6. marketingul urban cuprinde urmatoarele activitati: . este organizat initial un grup de planificare avantajele distinctive ale locului. acesti factori de marketing pot influenţează şansele de reuşită ale localităţii în atragerea şi satisfacerea celor cinci pieţe-ţintă potenţiale: producătorii de bunuri şi servicii. firme sau locuitori. problemele importante cu care se confrunta precum si cauzele acestora. - promovarea valorilor si imaginii locului astfel incat potentialii utilizatori sa fie constienti de In ceea ce priveste desfasurarea acestor activitati. promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. grupul de planificare va elabora mai intai solutiile de perspectiva fundamentate pe evaluarea resurselor si oportunitatilor de care dispune comunitatea si apoi planul de actiune pe termen lung cuprinzand mai multe etape intermediare. • • obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. prezenţi în orice comunitate: • garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor.stabilirea unor stimulente atragatoare pentru cumparatorii actuali si potentiali dar si pentru utilizatorii bunurilor si serviciilor oferite. principalele componente ale marketingului urban sunt prezentate in fig. scaderii eficienţei modalităţilor tradiţionale de planificare teritorială. industria hotelieră şi de cazare şi locuitorii noi. printr-un program riguros de imagine şi comunicare.livrarea produselor si serviciilor in cadrul localitatii intr-un mod eficient si accesibil. Astfel.

consultanti. Astfel. administratiile oraselor nemaiputand face fata acestor presiuni.). a concentrarii urbane la scara mondiala. In actualele conditii ale mondializarii economiei. privatizarea unui numar tot mai mare de servicii urbane. transferul competentelor si privatizarea impun necesitatea reevaluarii rolului puterii publice la scara nationala.2. politica urbana ar trebui reorientata in directia cresterii initiativei locale. De exemplu. 6. democratie si stabilitate politica. cresterii demografice si legat de aceasta. Astfel. mutatiilor tehnologice. procesul de gestiune urbana antreneaza din ce in ce mai multi participanti. In practica sunt intalnite mai multe modele de gestiune urbana. camere de comert. obiective ce dau continut gestiunii urbane. reprezentantii agentilor privati (asociatii patronale. reprezentanti ai societatii civile. principala misiune a marketingului urban consta in crearea si dezvoltarea unei legături puternice între politicile publice şi exigenţele consumatorilor in scopul imbunatatirii funcţionarii sistemului urban si a pozitiei competitive a oraşului. Aceasta pluralitate a organismelor implicate in administrarea si organizarea spatiilor urbane indica necesitatea coordonarii actiunii publice in plan orizontal si vertical." 2 Descentralizarea responsabilitatilor. Gestiunea spatiului urban In prezent. da la autoritatile locale. problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni. regionala si locala. In plan social. conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. etc. asigurandu-se astfel o dezvoltare economica si sociala durabila. sectorul privat si societatea civila. la institute de cercetari. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern. realizarea coerenta a politicilor urbane publice. intreprinderile particulare. Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. modelul antreprenorial in care orasul este organizat . o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice1". incurajarii parteneriatului intre sectorul public si cel privat.2. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. transformarea actiunii publice intr-o forma colectiva de conducere. Asadar. un numar impresionant de orase se confrunta cu o serie de probleme referitoare la dezvoltarea necontrolata a spatiilor construite si la cresterea aglomerarii si a poluarii mediului. sprijinirii zonelor urbane defavorizate.gestionarea teritoriului printr-un control eficient al dezvoltării si o dezvoltare locală orientată spre piaţă. autoritatile teritoriale. majoritatea avand ca punct de plecare continentul european. reformele destinate intaririi capacitatii de gestiune publica avand la baza parteneriate intre administratia centrala.

comisii extra-municipale. Roma. Helsinki. sectorul public (autoritatile locale si regionale. bancheri. Leeds.). guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. transport. Strasbourg. comitete ale unor cartiere. metodele traditionale de administrare a oraselor au fost inlocuite. Este vorba despre cooperarea intre autoritatile locale si cetatenii orasului la realizarea unor proiecte de amenajare a teritoriului. Rennes. etc. de a delibera si a participa la luarea deciziilor de politica urbana. principiul coordonarii intre autoritatile locale si organismele regionale in directia asigurarii planificarii trategice. Cu toate acestea. principiul echitatii prin garantarea egalitatii sanselor si inlaturarea discriminarilor. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. principiul competivitatii prin incurajarea investitiilor si dezvoltarea sociala. nu exista un model unic de gestiune urbana. Barcelona.colectiv are drept scop progresul economic. Copenhaga. etc. Iata de ce. Manchaster). intalnit mai putin in Europa occidentala si mai mult in orasele britanice (Birmingham. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. legat de acestea. prin organizarea de intalniri cu reprezentantii societatii civile. incapacitatea autoritatilor locale de a interveni in procesul de fragmentare teritoriala si sociala si de a asigura controlul si coeziunea sociala. cresterea somajului si. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national. principiul subsidiaritatii prin descentralizarea responsabilitatilor si limitarea instrumentelor administratiei centrale. acestia din urma avand posibilitatea de a-si exprima propriile interese. . intitulat "Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. elaborarea strategiilor si a mijloacelor de punere in practica a acestora. principiul specificitatii teritoriului national. in sensul participarii locuitorilor orasului la infaptuirea politicii urbane prin intermediul unor comisii si asociatii locale. Alte modele au la baza asigurarea dezvoltarii economice concomitent cu mentinerea coeziunii sociale: Lille. fiind necesar ca institutiile sa se poata adapta schimbarilor rapide in ceea ce priveste conjunctura economica. treptat. Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: sectorul privat (investitori. cu metode noi de gestiune care vizeaza aspecte legate in primul rand de crearea conditiilor pentru o democratie participativa. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. Hamburg. Asadar. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. globalizarea financiara si cresterea societatilor transnationale are loc adancirea decalajelor intre zonele bogate si cele defavorizate. printre care: principiul coerentei intre participantii la procesul de administrare a oraselor. Venetia. etc. principiul flexibilitatii. Odata cu mondializarea pietelor si a productiei.

cerinta a unei dezvoltari durabile a localitatilor Propunand in esenta dezvoltarea armonioasa a localitatilor. realizarea infrastructurii si finantarea unor activitati iar sectorul privat va contracta lucrarile in infrastructura urbana.3. de asigurarea transparentei actiunilor precum si de indeplinirea unor cerinte legate de flexibilitatea si adaptabilitatea proceselor de management. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. si intreprinderile. strategia urbana se circumscrie preocuparilor privind dezvoltarea durabila cautand solutii de dezvoltare economica. cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii articulari). create infrastructuri adecvate si noi activitati comerciale care sa le consolideze economia contribuind la mentinerea unei comunitati sanatoase care sa poata sustine atat noua generatie cat si pe cele care urmeaza. 6. in principal. populatia locala pe de o parte.In zonele urbane. statul. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". imbunatatirea conditiilor de viata. In cadrul actualei situatii a institutiilor publice din tara noastra. Aplicarea politicilor de dezvoltare locala trebuie sa tina seama in primul rand de necesitatea planificarii strategice avand la baza suportul politic si social. Nu in ultimul rand. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate. Camerele de Comert si Industrie. 6.1.3. pe de alta parte. promotorii de proiecte. oferind un cadru prin care pot fi utilizate in mod eficient resursele. administratia publica si sectorul privat isi pastreaza roluri traditionale in ceea ce priveste programele de investitii in sensul ca administratia locala va asigura planificarea actiunilor. grupurile socio-profesionale. dezvoltarea locala ofera posibilitatea de a reanaliza gestiunea urbana pornind de la serviciile publice si utilitatea parteneriatului dintre sectorul public si cel privat aflat intr-un stadiu prematur de dezvoltare datorita. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala. managementul terenurilor. de gestionarea riguroasa a patrimoniului municipal. Aspecte generale Dezvoltarea durabila nu este un concept nou ci constituie cea mai recenta exprimare a unei etici . Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. etc. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. Strategia urbana . lipsei cadrului legislativ care sa reglementeze acest parteneriat dar si crizei institutionale si economice existente. grupurile asociative. modernizarea lor. locuinte si utilitati publice.

Ruckelshaus. care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. prin combinarea specifica a caracteristicilor fizice.Robert Gilman. cresterea demografica..Beth E. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia.. intrun viitor nedefinit fara a ajunge la epuizarea resurselor cheie". care i se cuvine pe deplin si in intregime. In anul 1972. Conferinta asupra mediului de la Stockholm. "Durabilitatea se refera la capacitatea unei societati. "Durabilitatea este doctrina de urgenta prin care dezvoltarea si progresul economic trebuie sa aiba loc si sa se mentina de-a lungul timpului. A Sustainable Community Profile from Places. April 1997. culturale si poate spirituale.foarte vechi. integrate. Literatura de specialitate dezvolta conceptul de durabilitate luand in considerare o serie de . 1789. Unele locuri. inspira oamenii sa aiba grija de comunitatea lor. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. in limitele stabilite de ecologie in sensul cel mai larg -prin interdependenta fiintelor umane si slujbelor lor. Dupa Conferinta de la Stockholm. de mediu si sociale" . biosferei si legilor fizicii si chimiei care o guverneaza. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala. Principalele probleme dezbatute s-au referit la evaluarea poluarii mediului inconjurator. "Cuvantul durabil (de sustinere) isi are originea in limba latina.Muscoe Martin. organizata sub egida ONU. supravegherea factorilor poluanti.William D. "Toward a Sustainable World. ecosistem sau orice asemenea sistem xistent de a functiona continuu. subtenir insemnand «a stavili/retine» sau «a sprijini de jos». Critical Technologies Institute. Acesta se refera la "satisfacerea nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi".Thomas Jefferson. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU a introdus conceptul de dezvoltare durabila." Scientific American. de dezvoltare si realizare a unei comunitati viabile prin luarea in considerare a problememlor economice. Winter 1995. schimbul e informatii dintre tari pe probleme de mediu. O comunitate trebuie sa fie sprijinita de jos de catre locuitorii actuali si viitori. Presedintele Institutului Context. Acestea sunt locurile in care durabilitatea are cele mai mari sanse de existenta (mentinere)" . pot spune ca pamantul apartine fiecarei generatii pe durata existentei sale. "Un efort de sustinere a comunitatii consta in adoptarea unor sisteme pe termen lung. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari: "Prin urmare. Rezulta ca protectia mediului si dezvoltarea economica sunt intr-adevar procese antagonice" . 6 Septembrie. nici o generatie nu poate face datorii mai mari decat pot fi platite pe durata propriei existente". September 1989. Lachman.

totodata. apa. Europa (79%) si America de Sud (77%) iar cele mai mici in Africa (42%) si Asia de Sud (35%)108. eliminarea saraciei. Reducerea poluarii in megaorase este dificil de realizat deoarece zonele industriale aflate initial la marginea oraselor se afla in prezent in apropierea zonelor de locuinte insa in multe tari dezvoltate au fost elaborate masuri de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. cele mai mari valori inregistrandu-se in America de Nord (78%). invatamant si cultura. rezidentiale. indeosebi in regiunile ramase in urma. si dezvoltarea si modernizarea oraselor trebuie sa se subsumeze acestor preocupari. orasele lumii se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste restructurarea economica. In acelasi timp. cresterea controlata a populatiei. participarea mai multor state la luarea deciziilor. Valorile ponderii populatiei urbane pe continente sunt diferite. Conform statisticilor ONU. economisirea resurselor naturale. la Universitatea din New York a fost initiat Proiectul Mega City care a pornit de la ideea ca toate orasele de peste 10 milioane de locuitori au aceleasi porobleme. migreaza spre oras 20 de milioane de oameni. combustibil si energie. studiile intreprinse demonstrand ca anual. zonele urbane reprezinta spatii cu destinatie complexa. transportul persoanleor si al marfurilor. sociale si culturale si stabileste. industriale. Ponderea populatiei urbane a crescut permanent. Populatia este atrasa de oras prin posibilitatile oferite in gasirea unui loc de munca. presiunea asupra mediului inconjurator. extinderea zonelor verzi. depoluarea industriala. valori deosebite inregistrandu-se dupa cel de-al doilea razboi mondial. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii urbane menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. ceea ce isi pune amprenta asupra necesarului de resurse. s-au accentuat diferentele intre mediul rural si cel urban in ceea ce priveste nivelul de trai precum si dimensiunea consumurilor. constructia de motoare cu grad redus de emisii poluante. prosperitatea economica. Reprezentantii megaoraselor au stabilit sa se intalneasca de doua ori pe an. invatamant si confort. la Sao Paolo. stiintifice avand multiple cai de comunicatie interne si externe. In acest context. 625000 tone de apa. cerintele minime pentru dezvoltarea durabila a omenirii: redimensionarea cresterii economice. In aceste conditii. reciclarea deseurilor. profundele transformari sociale. Marile orase se confrunta cu numeroase probleme referitoare la aprovizionarea zilnica cu hrana. 9500 tone de combustibil. In 1987. utilizarea .aspecte economice. pentru schimbul de informatii referitoare la poluare si la controlul gradului de poluare. administrative. servicii medicale. asigurarea unor conditii civilizate de locuit. culturale. Astazi. salarii mai mari. pentru un oras de numai 1 milion de locuitori sunt necesare zilnic 1000 tone de hrana. indepartarea substantelor poluante in mediu. indiferent de tara sau continentul de unde fac parte. modificari tehnologice si reorientari spre alte surse materiale si de energie. asigurarea materialelor de constructie. Un astfel de oras produce zilnic 950 tone de substante toxice poluante pentru aer si 500000 tone ape reziduale. In prezent.

programe de educatie publica. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. etc. reducerea pierderilor in sistemul de alimentare. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. reducerea deplasarilor. cresterea increderii publice si sprijinirea planului respectiv. Strategiile de eficientizare a apei au ca scop introducerea de noi tehnologii impreuna cu practici inovative de gospodarire in timpul furnizarii de servicii catre consumatori la un nivel mai performant. Astfel. audituri in cazul folosirii apelor subterane. In plus. al comunitatilor locale exista numeroase strategii si metode considerate optime de gospodarire a apei utilizate in lupta pentru eficientizarea consumului resurselor de apa. Un alt obiectiv important al politicilor urbane durabile il constituie adoptarea programelor publice de conservare a energiei. inclusiv conservarea energiei. a consumatorilor in general. Totodata. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. a administratorilor de cladiri. un program adaptat pentru nevoile specifice ale comunitatii si care implica sprijinul considerabil al opiniei publice va oferi o multime de beneficii suplimentare. La nivelul guvernelor. reglementari pentru apele uzate. pot fi formulate orientari strategice majore in dezvoltarea acestora. banilor si resurselor. a proprietarilor de locuinte. Intre acestea pot fi mentionate: optimizarea raportului conservare/eficienta. exploatarea eficienta a apelor subterane. gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. consolidarea economiei locale si crearea de locuri de munca. Educarea oamenilor de afaceri. Dar de multe ori aceste proiecte pe scara larga au avut influente negative. In ceea ce priveste educarea privind energia comunitara si participarea publica. Acestea pot ajuta guvernele locale si cetatenii sa administreze atat costurile cu energia cat si producerea de emanatii nocive de dioxid de carbon care provoaca incalzirea globala. poate contribui la efortul comunitar in directia conservarii energiei. cum ar fi deversarile de apa de la habitatele de peste si animale salbatice si au favorizat dependenta de reciclarea materialelor. Pornind de la principalele nevoi ale oraselor si problemele cu care se confrunta administratiile acestora in gestionarea diferitelor categorii de resurse. se incurajeaza astfel dezvoltarea initiativei cetatenesti. incurajarea utilizarii echipamentelor de transport mai putin poluante trebuie sa . costurile identificarii si tratarii noilor surse de apa au crescut in mod constant. Astfel. audituri pentru utilizarea apei la domiciliu si in institutii. in conditiile in care consumul mondial de apa a crescut de cel putin doua ori fata de rata de crestere a populatiei in ultimul secol. gospodarirea resurselor de apa proaspata pentru adaptarea la cresterea comunitatii este dirijata asupra unor proiecte de pastrare a apei cum ar fi barajele si rezervoarele. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila.vehiculelor electrice.

puternic nocive pentru aparatul auditiv si indirect. creeaza o ambianta propice sanatatii si confortabila. Metodele traditionale de constructie nu tin seama adeseori de interdependenta dintre constructie. fundamentarea dezvoltarii economice si sociale in spatiul urban avand la baza dezvoltarea durabila poate contribui la prevenirea transformarii in dezastre a actiunilor naturale.constituie o preocupare permanenta a autoritatilor responsabile. fiind atat o solutie la problemele speciale legate de constructii cat si un mediu de lucru pentru un viitor durabil. Ele sunt responsabile pentru 49% din degajarile de dioxid de sulf. cerintele transportului de persoane in viitor vor fi satisfacute de o combinatie de transport pe sine si cu biciclete. cladirile reprezinta o sursa majora de poluare care provoaca probleme privind calitatea aerului din orase. ele iau in considerare influentele asupra mediului inconjurator. o politica de incurajare a constructiilor ecologice ar reduce semnificativ efectele negative in conditiile in care constructiile consuma impreuna o treime din toata energia mondiala consumata si doua treimi din electricitate. decese cauzate de circulatie si poluarea aerului. Mai mult. De asemenea. in conditiile in care transporturile auto. si alte costuri sociale ale transportului. cele mai avansate tari in privinta sistemelor de transport biciclete/tren fiind Japonia si Olanda. In locul dependentei excesive de automobile. constructie si intretinere a cladirilor au un impact considerabil asupra mediului inconjurator si resurelor naturale. navale. de asemenea. imprejurimile sale si ocupantii sai. au impact negativ asupra mediului si dau nastere unor mari cantitati de deseuri. 25% din degajarile de protoxid de azot si 10% din degajarile specifice care impreuna distrug calitatea aerului din zonele urbane. componente. reduc costurile de exploatare si de intretinere si tin cont de aspecte precum conservarea istorica. la incurajarea constructorilor de a adopta metode ecologice. . Avand in vedere ca procesele de proiectare. pentru intregul organism uman. inclusiv energie eficienta. traditionale. In conditiile in care constructiile clasice. accesul la transportul public si alte infrastructuri de sisteme ale comunitatii. mijloacele de transport produc si efecte sonore. costul aglomerarii traficului. Programele comunitatii de constructii ecologice ajuta la promovarea acceptarii acestora de catre public precum si a beneficiilor lor. comunitatile predispuse la calamitati incep sa adopte dezvoltarea durabila ca pe un mijloc de a indeparta sau cel putin de a diminua conflictul lor cu mediul inconjurator. energie reinnoibila si proiecte de conservare a apei. feroviare si aeriene emit o serie de poluanti rezultati din arderea combustibililor. dependenta de automobile a avut ca rezultat cresterea importurilor de petrol la acestea adaugandu-se costurile unei productivitati scazute. cum ar fi accidente. Constructiile ecologice au devenit mult mai raspandite. Pe langa situatia de a fi mai putin daunatoare mediului inconjurator. Asa cum industriile din jurul oraselor gasesc mai eficient faptul de a preveni poluarea decat sa o inlature sau sa incerce sa o controleze. In acelasi timp. metodele de constructie ecologice ar putea contribui la conservarea resurselor. In ultimii ani. consuma mai multe resurse decat le sunt necesare.

La toate acestea se mai adauga si alunecarile de teren. Totodata. De asemenea. utilizarea de tehnologii nepoluante. In acelasi timp. Evolutia modelelor de consum si a preferintelor in materie de locuinte a determinat. la reducerea costurilor si cresterea calitatii procesului de planificare accentuand rolul comunitatii in dezvoltarea urbana si a increderii in autoritatile publice. municipalitatile se confrunta si cu o serie de probleme legate de cresterea consumului de energie. disparitia spatiilor verzi atat in interiorul cat si in exteriorul orasului. inundatiile. in primul rand. o parte considerabila a problemelor cu care se confrunta municipalitatile poate fi solutionata prin elaborarea unor strategii de dezvoltare economica si sociala a comunitatii avand la baza principii durabile. Implicarea participarii comunitatii locale in dezvoltarea proiectelor publice de amenajare a localitatilor ar contribui la garantarea viabilitatii acestora. Se impun asadar o serie de masuri referitoare la dezvoltarea transporturilor in comun. indeosebi a acelor intreprinderi generatoare de locuri de munca . In al doilea rand. sporirea deseurilor ceea ce influenteaza ecosistemele la scara locala. date fiind solutiile de consum energetic redus. Totodata. la reducerea aparitiei litigiilor legate de proprietatea asupra terenurilor si cladirilor. intreprinderile si locuitorii. sunt necesare actiuni concrete care sa permita in acelasi timp integrarea zonelor urbane in dinamica dezvoltarii regionale de ansamblu. riscurile tehnologice legate de centralele nucleare. In ceea ce priveste cadrul de actiune al politicilor urbane durabile. pe masura dezvoltarii economice si sociale. a dependentei de autovehicule individuale ducand la aglomerari ale traficului. contaminarea apelor si solului sau raspandirea maladiilor. de valorizare a patrimoniului cultural indeosebi in centrele istorice ale oraselor. durabilitatea comunitatii necesita o tranzitie de la expansiunea urbana necontrolata catre metodele de planificare a utilizarii terenurilor care creeaza si mentin in mod eficient infrastructura. In acelasi timp. a materiilor prime neregenerabile.crearea acestora cu ajutorul resurselor reciclabile contribuie la cresterea accesibilitatii din punct de vedere financiar. acesta are la baza diversificarea economiilor locale. calitatea cladirilor si a infrastructurii necesita eforturi de protejare si conservare. concentrarea urbana a generat cresterea nevoilor de deplasare si implicit. utilizarea bicicletei. Gestiunea defectuoasa a deseurilor contribuie la degradarea peisajelor. consum de combustibil sporit. locuinta si cumparaturi. izolatia termica precara a cladirilor constituie un factor important de supraconsum al energiei. poluarea excesiva. Acest fenomen este mai acut acolo unde activitatile cotidiene sunt puternic dispersate existand distante mari intre locul de munca. asigura relatii stranse intre vecini si constiinta comunitatii si conserva sistemele naturale. regionala si mondiala si antreneaza o serie de costuri care afecteaza in egala masura bugetele locale. afectand calitatea vietii locuitorilor. Dupa cum se poate observa din cele prezentate. indeosebi pentru familiile cu venituri modeste. cutremurele. poluare sonora.

imbunatatirea conditiilor de viata prin renovarea parcului imobiliar. Este nevoie asadar de adoptarea unei politici urbane globale care sa urmareasca. reducerea in viitor a zonelor defavorizate si pe de alta parte. Aceste fenomene sunt intalnite cu precadere in randul minoritatilor etnice si al emigrantilor. a tehnologiei informatiilor. furnizarea energiei. politie si justitie. transport si comunicatii. cresterea delicventei in randul tinerilor. integrarea acestora in contextul social. economic si cultural al orasului. pana la 20% din populatia urbana. la nivelul marilor orase. Constrangerile bugetare au redus volumul creditelor disponibile pentru investitii in zonele urbane iar descentralizarea administrativa a determinat preluarea responsabilitatilor .cresterea securitatii persoanelor. prin masuri impotriva poluarii. limtarea accesului la politie si justitie. Actiunile se vor referi la: - accesul liber la serviciile de baza: locuire. agravarea tensiunilor rasiale. imbunatatirea infrastructurii in domeniul comunicatiilor. indeosebi in cadrul sectoarelor economiei bazate pe stiinta si tehnologie. fenomen ce atinge proportii ingrijoratoare. La aceasta se adauga si faptul ca amplul proces de reabilitare a centrului urban a generat cresterea preturilor terenurilor ducand astfel la deplasarea populatiei cu venituri reduse catre periferia orasului. a vandalismului. privat si asociativ. educatie. a retelelor de transport. acces limitat la serviciile de transport si comunicatii.incurajarea creatiei locale si a intreprinderilor asociative. Exista numeroase orase in care decalajul dintre "bogati" si "saraci" se adanceste pe masura scaderii ajutoarelor sociale oferite. turismul). cresterea ponderii personalului calificat care sa permita inovatia. prin punerea in valoare a zonelor defavorizate. serviciile. . Studiile intreprinse au aratat ca exista. pe de o parte. de marginalizare sociala. tendinta de eliminare. O alta problema ce trebuie solutionata in prin politica de dezvoltare urbana pe principii durabile se refera la componenta sociala.(un exemplu in acest sens l-ar putea constitui industriile manufacturiere.dezvoltarea comertului si a centrelor de loisir in zonele defavorizate. Totodata. sanatate. locuinta neadecvata sau chiar absenta acesteia. toxicomanie si tulburari mentale. actiunile intreprinse trebuie sa asigure cresterea calitatii vietii in plan cultural si social precum si stabilirea unor legaturi functionale cu zonele aflate la periferia oraselor. Aceste probleme nu vor fi rezolvate insa prin masuri care sa le vizeze in mod exclusiv1. cu implicatii negative asupra prosperitatii economice si stabilitatii sociale. probleme de sanatate pana la lipsa drepturilor civice. . Cauzele excluderii sociale imbraca forme multiple de la un nivel de instruire precara. asigurand accesibilitatea si incurajand schimburile economice dintre diferitele centre economice si sociale. Un rol important in elaborarea strategiilor de dezvoltare urbana revine autoritatilor locale a caror structura a cunoscut un profund proces de evolutie in paralel cu adancirea relatiilor dintre sectorul public. . . S-a mai aratat ca discriminarile sociale adancesc fragmentarea sociala ducand la grave tulburari sociale.

imbunatatirea calitatii mediului. Conferinta Habitat II a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. 1976) si Habitat II (Istanbul. Cu toate acestea. Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. transport. colectarea deseurilor. comunicatii. 6. Principalele documente adoptate au fost: Declaratia de principii. Canada. Programul de cooperare internationala. 1996). un rol important revenind parteneriatului intre sectorul public si cel privat. la care se adauga si presiunea fiscala a determinat participarea colectivitatilor locale la programele de dezvoltare urbana. Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. In ceea ce priveste spatiul european.din ce in ce mai sporite in seama organismelor locale. Acestea fac obiectul unor programe si proiecte elaborate la diferite niveluri decizionale. Acest lucru. ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente.3. distributia energiei. Desfasurata din initiativa Consiliului de Administratie al Programului ONU pentru Mediu (PNUM). In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. dezbatand problemele asezarilor umane in corelatie cu cerintele de protejare a mediului. Recomandari pentru actiuni nationale. Totodata. presiunea exercitata asupra cheltuielilor bugetare nu se diminueaza avand in vedere necesitatea solutionarii unor probleme legate de discriminarile sociale. cu implicarea tuturor celor interesati intr-o mai buna gestiune urbana. conferinta Habitat I a reprezentat prima reuniune interguvernamentala pe aceasta tema. fara ca acestea din urma sa dispuna de resursele necesare. Preocupari actuale privind problematica dezvoltarii urbane durabile Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. Turcia. Un exemplu in acest sens este oferit de serviciile de invatamant.2. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost . programe si actiuni specifice. cresterea economica a zonelor defavorizate. serviciile prestate in mod exclusiv de catre un singur organism public diminuandu-se considerabil. aprovizionarea cu apa. problematica asezarilor urbane constituie tot mai mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile.

- Noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000) care pune accentul pe problematica zonelor urbane aflate in dificultate. a fost subliniat faptul ca intreg cadrul de actiune in vederea unei dezvoltari urbane durabile trebuie sa urmareasca asigurarea unui sistem urban echilibrat in actualele conditii ale mondializarii. diminuarea zgomotului.materializate prin adoptarea unor importante documente. etc. dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999) care stabileste dezvoltarea durabila ca un scop al Uniunii Europene si consolideaza probleme legate de integrare a politicilor urbane nationale in strategia comunitara. - - Recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. Carta Europeana a amenajarii teritoriului. imbunatatirea relatiilor dintre asezarile urbane si imprejurimile rurale. Strategiile comunitare vizeaza in principal aspecte legate de: ameliorarea calitatii aerului in zonele urbane. ameliorarea mediului artificial si patrimoniului cultural. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. promovarea unei economii urbane diversificate. comunicatiilor cu pastrarea - . dezvoltarea locala si includerea sociala. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . inovare.prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane. adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania). flexibile si competitive. eliminarea presiunilor fiscale excesive. policentric si echilibrat in care un rol deosebit de important il vor detine actiunile de cooperare. punand accent pe resursele umane. marginalizarea sociala. in 1997. restructurarea institutiilor locale in directia adaptarii la dinamica mondiala. dezvoltarea turismului. proliferarea ghetourilor si legat de acest fenomen. Scheme de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP) care subliniaza necesitatea unei dezvoltari urbane echitabile si policentrice. reducerea deseurilor. imbunatatirea performantelor ecologice ale intreprinderilor prin gestionarea durabila a acestora. protejarea mediului urban. transporturilor. Totodata. Cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000) care stipuleaza abordarea integrata a problemelor urbane. cu impact direct asupra activitatilor urbane. asigurarea calitatii resurselor de apa. utilizarea mijloacelor de transport ecologice. Actiunile Uniunii Europene in scopul asigurarii progresului economic al tarilor membre si mai buna utilizare a fortei de munca vizeaza trei obiective majore si anume: - afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. Angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventia-cadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera.

dar si intre zonele urbane si cele rurale. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte. banci. statele membre sunt obligate sa reduca la minim poluarea survenita in urma activitatii unitatilor industriale aflate in zonele urbane sau in apropiere. Largirea campului de aplicare al sistemului EMAS si asupra administratiilor locale contribuie la imbunatatirea politicii de gestiune urbana si la urmarirea mai riguroasa a respectarii masurilor legislative. transporturi. asigurari. sol. pe de o parte. Directiva 85/337/CEE privin evaluarea necesitatii introducerii unor proiecte publice de durabilitate urbana constituie un instrument util pentru intarirea certitudinii existentei consultarii publice inaintea aprobarii viitoarelor planuri de dezvoltare. securitatea .mediului inconjurator si crearea unei ambiante urbane atractive. paduri. zone rurale. Uniunea Europeana a declansat un puternic dispozitiv de lupta impotriva poluarii. In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. indeosebi centrele istorice. utilizarea spatiilor verzi. Acestea trebuie sa tina seama de asigurarea unei complementaritati intre diversele zone urbane ale unei regiuni. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. istoric si arhitectural. De asemenea. etc). indeosebi in domeniul serviciilor (turism.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. Concepute initial pentru industria manufacturiera. din care 46. incendii. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. Instrumentul principal de realizare a acestor obiective il constituie Fondurile structurale insa politica urbana legata de utilizarea fortei de munca va apartine in intregime organismelor locale. pasari. Pentru perioada 2000-2006. Comisia a propus alocarea a 286. Un exemplu in acest sens il constituie problematica deseurilor. Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: -EcoLabel si Eco-Management si . Avand la baza principiul "Poluatorul plateste". alunecarea terenurilor. reabilitarea centrelor istorice si infrastructura urbana. pe de o parte. sistemul de responsabilitati se va extinde si asupra altor elemente ale mediului (apa. 94/62/CEE) se refera la obligativitatea statelor membre de a stabili cantitatea si originea diferitelor tipuri de deseuri precum si metodele de gestionare a acestora. presiunea exercitata asupra zonelor litorale.3 miliarde Euro. etc).9 miliarde vor fi destinate tarilor candidate la Integrare. gestiunea rationala a energiei. Actiunile de dezvoltare urbana vor face parte integranta din planurile operationale dar nu se vor substitui programelor regionale si vor include un ansamblu de masuri concrete care sa vizeze indeosebi transportul urban. animale. imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. aceste reglementari s-au extins si asupra altor sectoare. protectia civila. 91/689/CEE. directivele europene (91/156/CEE. Potrivit Directivei 96/61/CE.

transformarea resursele naturale in bunuri si servicii ce satisfac necesitatile umane si sociale. eficiente din punct de vedere social si ecologic. Toate aceste obiective urmaresc in esenta progresul economic si reducerea decalajelor regionale. intarirea democratiei locale. Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. care pana acum era coordonata in comun de Consiliul Municipalitatilor si Regiunilor Europene (CEMR). implicarea cetatenilor in parteneriate la toate nivelele factorilor guvernamentali si locali. dintre care pot fi mentionate: - unirea tuturor eforturilor in directia actiunilor pentru mai multa egalitate sociala si dreptate. Euromunicipalitati. a parteneriatului intre sectorul public si cel privat. Avand in vedere presiunile crescande exercitate asupra oraselor. a fost incredintata autoritatilor locale angajarea in Agenda 21 Locala sau in alte procese de planificare pentru dezvoltarea durabila si alaturarea la Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. impotriva saraciei si excluderii sociale si pentru un mediu sanatos.cladirilor. 650 de autoritati locale si regionale din 32 de tari din Europa s-au angajat pentru durabilitate locala si pentru Campanie prin semnarea Cartei Aalborg. intarirea initiativelor locale constituie un factor esential pentru cresterea calitatii vietii in mediul urban. imbunatatirea calitatii in mediul urban. Prin semnarea Cartei Municipiilor si Oraselor Europene pentru Durabilitate (Carta Aalborg). au fost elaborate Principii si valori ale Actiunii Locale pentru Durabilitate. populatia reprezentata de toti participantii la Campanie depasind 130 de milioane de cetateni europeni. promovarea zonelor functionale din interiorul oraselor. Apare astfel necesitatea coordonarii actiunilor atat in plan vertical intre diferite niveluri de decizie cat si orizontal intre diferitele organisme locale iar obiectivele urmarite vizeaza: o mai buna informare a colectivitatilor locale si a celorlalti responsabili de politica urbana in legatura cu actiunile si reglementarile Uniunii Europene. Luandu-se ca punct de orientare Planul de Actiune de la Lisabona. Cu acest prilej. evitand consumul inutil de resurse neregenerabile. - - impartirea responsabilitatii pentru dezvoltarea durabila. coeziunea sociala atat pentru statele membre cat si pentru tarile candidate la integrarea europeana. . antrenarea locuitorilor orasului in solutionarea problemelor. Consiliul International pentru Initiative Locale de Mediu (ICLEI) si Organizatia Oraselor Unite (UTO) in cooperare cu Comisia Europeana si Grupul ei de Experti in Mediu Urban. reteaua Municipalitatilor Sanatoase a Organizatiei Mondiala a Sanatatii.

transportul local si managementul energiei si de asemenea. In acest context. participativ si transparent. conditii inadecvate de munca si viata. accesul inegal la resurse si putere pe perioada tranzitiei marind considerabil diferentele din interiorul societatii. reabilitarea zonelor urbane si industriale. utilizarea eficienta a terenului si a altor resurse naturale. s-a stabilit faptul ca exista numeroase bariere ce limiteaza in prezent eforturile in directia dezvoltarii urbane pe principii durablile. cum ar fi dezastre naturale sau perioade de dupa razboi. dezvoltarea fara precedent a tehnologiei si schimbarile rapide cauzate de - inovatia tehnologiei informationale vor afecta profund modul de viata al cetatenilor. pietele financiare. Pe de alta parte.inclusiv ONG-urilor. Subventii inadecvate ofera inca motivatii gresite. De asemenea. Mediul urban se confrunta in prezent cu o serie de probleme legate de saracie si somaj. - progresul si succesul sunt inca masurate in termeni de crestere economica in loc de termeni ai durabilitatii. diminuarea resurselor de apa potabila la care se adauga cele cu care se confrunta orasele din Europa Centrala si de Est care trebuie sa rezolve si problemele mostenite din trecut. s-a ajuns la o piata interna fara sa se stabileasca preturi care sa reflecte costurile reale. lupta impotriva somajului. De asemenea. care guverneaza circuitul capitalului si investitiile. modul in care . administratia locala ar trebui sa adopte noi scheme de conducere si sa lucreze intr-un mod democratic. conform carora vor fi stabilite tinte. a excluderii sociale si a saraciei reprezinta domenii cheie ale managementului urban pentru durabilitate. degradarea terenului si a habitatelor. primind responsabilitati fara a a avea venituri adecvate. precum si surse de venit adecvate. dezvoltarea compacta a orasului. O atentie deosebita va fi acordata administratiilor locale care au nevoie sa fie intarite in foarte multe tari si carora trebuie sa li se atribuie responsabilitati si putere pe masura. zgomot si aglomerare. aceasta reprezentand o pre-conditie pentru comunitati durabile si o societate pasnica. se va oferi asistenta municipiilor si oraselor care se afla in situatii exceptionale. sa lupte impotriva oricarei forme de coruptie. vor fi monitorizate progresele si se va intocmi un raport al realizarilor. pentru a atinge standardele sociale si de mediu. s-a precizat ca largirea Uniunii Europene si politica parteneriatului EuroMediteranean sunt binevenite si s-a ajuns de comun acord la necesitatea sprijinirii integrarii europene pentru a realiza o coeziune economica si sociala pe durata procesului de aderare. Totodata. Liderii municipali europeni prezenti la Conferinta de la Hanovra s-au angajat in introducerea indicatorilor pentru durabilitate locala. nu sunt controlate in mod democratic. poluarea aerului. In schimb. planificarea municipala integrata. inclusiv costurile sociale si de mediu. Acestea se refera la faptul ca: in citeva tari europene administratia locala este slaba si nu are suficienta autoritate.

S-a mai afirmat faptul ca standardul de viata european este atins partial prin exploatarea celor dezavantajati.3. cererea de resurse din alte parti ale lumii. Distorsiunile economice. existand riscul de a se dezvolta numai insule de crestere în jurul metropolelor. exploatarea fortei de munca ieftina si a naturii in tarile in curs de dezvoltare trebuie sa constituie o problema importanta pentru toate orasele si municipiile europene daca vor ca "amprentele lor ecologice" de exemplu.3. orasele au nevoie de sporirea influentei lor asupra modului in care micro-economia locala se poate implica in dezvoltarea durabila. In aceste conditii. Intr-o economie duala cu tendinte spre globalizare si regionalizare. Cantitatea de cunostinte fara precedent.periferie la scara continentala ar fi distructiva atât pentru centru cât si pentru periferii si nu ar corespunde istoriei dezvoltarii "armaturii urbane". si impacturi negative asupra mediului si asupra coeziunii sociale. iar alte zone. Propunerea Comisiei Europene de a exista la nivelul comunitatii un cadru de cooperare pentru a promova dezvoltarea (COM [1999] 557 final) reprezinta baza pentru sprijinul continuu al Comisiei pentru Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. 6. La nivel european si national. Principiile unei politici de amenajare durabila a teritoriului In contextul integrarii economice si al globalizarii. sa fie deconectate de la procesul de crestere. degradarea terenului. actiunile de amenajare a teritoriului pot genera. politica de amenajare a teritoriului trebuie sa urmareasca realizarea unui model policentric de crestere si de dezvoltare. de asemenea.orasul in sine functioneaza si felul in care cetatenii se identifica cu orasul lor. capacitatea de inovatie si noile tehnologii pot fi o sansa pentru orase ca centre de inovatie si solutii. indeosebi cele situate la periferie. cu orase de marime variabila. persecutiile politice. cuprinzand mai multe zone de cresteri semnificative. infrastructura si integrare sociala a populatiei in continua crestere. care trebuie sa ofere servicii. pe lânga impulsurile privind cresterea economica. O integrare a acestei armaturi urbane în cadrul unor areale mai largi reprezinta o conditie prealabila pentru noile procese de consolidare a periferiilor ceea ce ar dezvolta pe termen lung . integrarea preocuparilor pentru mediu in toate domeniile in care se elaboreaza politici reprezinta un obiectiv important recunoscut prin concluziile Consiliului European de la Cardiff (1998) si de celui de la Helsinki (1999). Simpla reproducere a unui model de centru . O dezvoltare policentrica poate contribui. In acest sens. la reducerea presiunilor asupra mediului. razboaiele si conflictele civile sunt cauzele migratiei catre orasele Europei. dar si a tensiunilor sociale ducand astfel la stabilizarea structurilor democratice. care ar trebui in continuare coordonata prin asociatii si retele ale autoritatilor locale in cooperare si in parteneriat cu Comisia. sa fie reduse. Acestea ar trebui sa reflecte mai puternic impactul global al actiunilor locale.

"orasele-porti" care asigura legaturile si schimburile inter si intracontinentale (de exemplu orasele portuare si aeroportuare. la cresterea atractivitatii municipalitatilor si regiunilor pentru investitii private la nivel local si regional. orasele târguri si orasele culturale). în relatie mai ales cu modurile de transport mai putin utilizate astazi. aeroporturile. În afara de . centrele de congrese si conferinte pot constitui o importanta dinamica a progresului economic contribuind astfel la o dezvoltare teritoriala echilibrata. Pe langa metropole. amenajarea urbana contribuind astfel la atenuarea concurentei între colectivitatile locale si. telecomunicatii.) dar si de domeniul dezvoltarii locale. De exemplu. si în mod egal a dezvoltarii teritoriale. intensificarea schimburilor între zone foarte îndepartate unele de altele face necesara o reconsiderare a organizarii sistemelor de transport avand in vedere ansamblul posibilitatilor. În plus. Dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare ar putea. caile ferate de mare viteza si punctele lor nodale. una dintre sarcinile amenajarii teritoriului constand in furnizarea unei perspective de dezvoltare prospectiva si garantarea unei securitati în termen de amenajare investitorilor privati. forta motrice importanta a dezvoltarii sociale. mai ales în domeniul infrastructurilor tehnice si sociale. Marile proiecte finantate în sistem privat vor trebui puse în acord cât mai curând posibil cu obiectivele globale ale amenajarii fiecarei regiuni. În vreme ce "orasele-porti" sau dezvoltat în trecut cu deosebire în lungul zonelor de coasta. Ca urmare a insuficientei disponibilitati a finantelor publice de a satisface nevoile societatii. alte itinerarii. împreuna cu politicile sectoriale adecvate. la ameliorarea climatului investitional. sanatate. In acest context. In aceste conditii. pe aceasta baza. sprijinita pe o mai mare integrare cu politica regionala. administratiile implicate trebuie sa asigure obtinerea unor rezultate pozitive din efectul multiplicator al marilor proiecte. sa contribuie la consolidarea schimburilor de informatii si cunostinte intre diverse areale urbane. Pe de alta parte. cu conditia unei amenajari prospective adaptate. importanta investitiilor private în domeniul realizarii obiectivelor dezvoltarii teritoriale ar trebui sa creasca in viitor cu conditia ca parteneriatul public-privat sa fie sustinut în sectoarele care erau în trecut limitate la activitatile publice. constituie premisa unui model policentric de crestere la scara mondiala. pe o cooperare mai sustinuta cu sectorul privat si luând în considerare exigentele protectiei mediului prin intermediul unor suficiente studii de impact asupra mediului. oportunitatile se contureaza sub efectul noilor coridoare de transport rolul acestora fiind de a asigura legaturi intre spatiile metropolitane. Este vorba în special de mai multe tipuri de infrastructuri si de servicii (transporturi. principiul director trebuie sa fie opolitica de amenajare a spatiului urban orientata catre crestere. in prezent. ca si al serviciilor care le sunt asociate. politica amenajarii teritoriului va trebui sa contribuie.armatura urbana si ar transforma-o intr-un demers competitiv. Un rol important in politica de amenajare a spatiului urban revine sectorului privat. educatie etc. de asemenea.

contribuie la cresterea economiile de scara si sinergie. Ajutorul acordat constructiei de locuinte are o importanta nu numai în ceea ce priveste politica locuirii sau politica regionala. Aceasta presupune ca atractivitatea. împreuna cu renovarea si modernizarea fondului existent. ci si la nivel regional si local. elaborarea unor strategii de amenajare durabila a spatiului urban trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de dezvoltare durabila si echilibrata din punct de vedere teritorial: a) Promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltari socio-economice echilibrate si îmbunatatirea competitivitatii . nu numai a celor la nivel national. favorizeaza specializarea si determina . In cadrul unei dezvoltari urbane mai echilibrate si durabile totodata. iar cea a zonelor urbane ramase in urma din punct de vedere structural va trebui întarita. în materie de investitii economice.deciziile si investitiile in amenajarea urbana trebuie orientate prin raportare la un model de dezvoltare policentrica. municipalitatilor trebuie sa li se dea posibilitatea sa practice o politica activa a amenajarii teritoriului iar conditiile necesare pentru aceasta se refera la existenta colectivitatilor teritoriale si a unui standard ridicat al practicilor administrative si al politicii aplicate. inclusiv centrele urbane de marime mica si mijlocie trebuie sa fie dezvoltate în asa fel încât accesul regiunilor rurale la functiunile urbane sa fie înlesnite. În acest scop. atât la nivel local cât si la nivel national si regional.aportul capitalurilor private.Sistemele urbane si functiile acestora. acest parteneriat ar putea permite completarea serviciilor publice care asigura functiuni esentiale. Cresterea economica si evolutia demografica au drept consecinta modificarea cererii în materie de locuinte nu numai cantitativ si calitativ. care trebuie sa fie în masura sa determine un cadru pentru interesele private si sa însoteasca eficient punerea în practica a proiectelor. concomitent cu întarirea implicarii în procesul de amenajare a cetatenilor si a grupurilor societatii. unul dintre sectoarele de investitii cele mai importante ale economiei. este finantata pe scara foarte larga de sectorul privat. dar si în privinta localizarii teritoriale. Avand in vedere aceste considerente. Constituirea si întarirea retelelor de orase amelioreaza complementaritatea intre orase. b) Incurajarea dezvoltarii functiilor urbane prin îmbunatatirea relatiilor dintre zonele urbane si rurale . ci si în ceea ce priveste politica de constituire a patrimoniului. a metropolelor dar si a celorlate orase va trebui sa fie îmbunatatita. Construirea de locuinte care reprezinta. volumul de capital privat mobilizat depasind de mai multe ori pe cel al subventiilor. a importantei cantitative si a efectelor sale multiplicatoare asupra economiei si fortei de munca. un rol deosebit revine sectorului locuirii datorita functiunii sale în cadrul societatii. Aceasta se refera în special la regiunile cu industrie veche si la zonele situate in apropierea marilor orase. O conditie importanta pentru succesul parteneriatelor public-privat rezida în eficacitatea structurilor administrative.

O atentie deosebita trebuie acordata tuturor regiunilor pentru ca accesul la informatie sa nu fie limitat de constrângeri fizice sau de alta natura. Toate aceste preocupari vor contribui la imbunatatirea comunicarii interregionale si la asigurarea interconexiunilor acestora cu economia globala. promovarii sistemelor de transport si de energie care sa favorizeze mai mult mediul ambiental.. c) Promovarea unor conditii de accesibilitate mai echilibrate — Realizarea unei politici de amenajare urbana echilibrata din punct de vedere regional va asigura o mai buna interconexiune a oraselor mici si mijlocii. este necesara dezvoltarea unor strategii integrate care sa ia în considerare diferitele moduri de transport si. turism etc.). al cresterii productivitatii infrastructurilor. institutele de transfer de tehnologie. centre intermodale) si eliminarea disfunctionalitatilor în materie de legaturi intraregionale. al dezvoltarii retelelor de transporturi publice. instructiuni. regenerarea mediului din zonele afectate de activitati industriale poluante si de vechile zone militare. e) Reducerea degradarii mediului . Un exemplu in acest sens l-ar putea constitui luarea în considerare a impactului mai redus asupra mediului al caii ferate.beneficii prin intermediul concurentei economice. dar si la atractivitatea regiunilor. al dezvoltarii spatiilor de agrement pentru populatiile urbane. d) Facilitarea accesului la informatie si cunoastere . crearea de banci de date regionale în linie (produse.Problemele de mediu care decurg dintr-o coordonare insuficienta a politicilor sectoriale sau din deciziile locale trebuie sa fie anticipate si contracarate. ca si controlului suburbanizarii. mai ales în domeniul unei structuri echilibrate a armaturii urbane. al cailor fluviale si al transportului maritim. al revitalizarii si diversificarii economiei zonelor rurale. autostrazi. Parteneriatele orassat vor indeplini astfel un rol din ce în ce mai important. al protectiei si valorificarii patrimoniului natural si cultural. cum ar fi parcurile tehnologice. ca si a spatiilor rurale la principalele axe si centre de transport (cai ferate. f) Valorificarea si protectia resurselor si patrimoniului natural .Aparitia societatii informationale constituie in prezent fenomenul cel mai semnificativ al remodelarii societatii globale si a structurilor sale teritoriale. regenerarea zonelor urbane degradate si reabilitarea acestora. aeroporturi. Amenajarea teritoriului are de asemenea . In contextul cresterii permanente a fluxurilor de trafic. promovarea conexiunilor la nivel national si regional între furnizorii de informatie si utilizatorii potentiali.Resursele naturale contribuie nu numai la asigurarea echilibrului ecosistemelor. în acelasi timp. porturi. In aceste conditii. evitând totodata obstacolele. politica de amenajare urbana trebuie sa acorde o atentie deosebita practicilor agricole si silvice mai putin distrugatoare. la valoarea lor recreativa si la calitatea generala a vietii. centrele de cercetare si de formare etc. sa fie in concordanta cu imperativele amenajarii. În aceasta perspectiva. eforturile ar trebui indreptate catre îmbunatatirea retelelor de telecomunicatii.

zonele industriale dezafectate care trebuie amenajate.sarcina de a contribui la reconstituirea retelelor ecologice. un rol deosebit revine politicilor de dezvoltare teritoriala si urbana in care se manifesta necesitatea cunoasterii aprofundate . valorificând patrimoniul cultural specific.Amenajarea urbana trebuie sa aiba în vedere utilizarea oportunitatilor de dezvoltare care decurg din turism. Vor trebui promovate. h) Promovarea unui turism durabil . reprezentand un factor important de dezvoltare economica care contribuie astfel în mod semnificativ la întarirea identitatii locale. Pentru a atinge acest obiectiv. apartin patrimoniului nu numai uneia ci mai multor natiuni si grupuri religioase. de restaurare si de utilizare a patrimoniului cultural. Amenajarea teritoriului va trebui sa contribuie la o gestiune integrata a patrimoniului cultural înteleasa ca un proces evolutiv care protejeaza si conserva patrimoniul luând în considerare nevoile societatii moderne. pentru turism si populatie. In acest context. mai ales în cazul regiunilor defavorizate. cu prioritate. resursele de apa. În acest context. climatele terapeutice. datorita miscarilor si evenimentelor istorice ca si modificarii frontierelor. g) Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare — Respectarea acestui principiu ar putea contribui la cresterea atractivitatii locale si regionale pentru investitori. In acest sens. amenajarea teritoriului trebuie sa contribuie la conservarea si respectarea memoriei tuturor nationalitatilor si grupurilor religioase. În numeroase tari. exista o serie de elemente ale patrimoniului cultural si istoric care. Identificarea monumentelor reprezentative pentru diverse scolile si curente artistice constituie un punct de plecare in elaborarea unor concepte comune în materie de conservare. forme ale turismului durabil. trebuie acordata o atentie deosebita spatiilor si suprafetelor sensibile si de mare valoare ecologica. trebuie identificate diverse elemente ecologice cum ar fi zonele de proximitate naturala.

Totodata. limitarea tendintelor de suburbanizare prin afectarea terenurilor pentru constructii în orase. sunt cauza unor pagube considerabile cu consecinte grave pentru viata si sanatatea persoanelor. Nu in ultimul rand. inundatiile.a ecosistemelor si locurilor cu potential turistic in paralel cu utilizarea unor noi instrumente si proceduri de control al traficului turistic. mai ales în marile orase unde zonele de excludere sociala sunt tot mai des intalnite. recalificarea si formarea continua a muncitorilor ramasi fara locuri de munca precum si prin dezvoltarea unor tehnopoli si a unor centre tehnologice cu scopul de a favoriza transferul de tehnologie si crearea de noi întreprinderi care sa foloseasca tehnologiile avansate. alunecarile de teren etc. mai ales prin intermediul furnizarii de servicii. energia si deseurile precum si dezvoltarea mijloacelor de transport care sunt în acelasi timp eficiente si nu afecteaza mediul vor contribui la asigurarea unui mediu echilibrat pentru generatiile prezente dar si pentru cele viitoare. cum ar fi cutremurele de pamânt. In acelasi timp. cu deosebire în ceea ce priveste apa. uraganele. politica de dezvoltare a cartierelor centrale ale oraselor trebuie sa urmareasca ameliorarea calitatii vietii locuitorilor inclusiv prin actiuni de conservare a patrimoniului natural si construit precum si prin crearea de noi spatii verzi si ecosisteme existente. un rol important il va avea înfiintarea unor organisme de planificare interregionale pentru coordonarea amenajarii între diferitele orase si municipii. Masurile de amenajare prevazute pentru zonele urbane trebuie sa se aplice si aici pentru a crea un mediu atractiv pentru investitori iar diversificarea economica va trebui sa fie realizata prin regenerarea mediului în zonele care au fost afectate de activitati industriale poluante. i) Limitarea preventiva a efectelor catastrofelor naturale . pentru economie. gestiunea prudenta a ecosistemului urban. pentru structurile urbane si pentru peisaje. includerea grupurilor sociale în interiorul structurii urbane. Ca urmare a aplicarii acestor principii in amenajarea urbana. In cadrul acestui demers. politica de amenajare urbana trebuie sa cuprinda si masuri care sa vizeze dezvoltarea unor strategii adaptate la contextul local tinand cont de consecintele restructurarilor economice. orasele vor deveni mai atractive asigurandu-se astfel un echilibru intre interesele comunitatii si exigentele mediului natural contribuind totodata la integrarea zonelor ramase in urma in dezvoltarea de ansamblu a teritoriului. avalansele. amenajarea urbana are drept sarcina sa reabiliteze mediul vechilor situri industriale si militare si sa le faca disponibile pentru alte utilizari. regenerarea zonelor urbane degradate. a regiunilor industriale. amenajarea de terenuri pentru constructie în apropierea cailor de acces la autostrazi si noduri de autostrazi.In conditiile in care catastrofele naturale. politica de amenajare a spatiului urban trebuie sa includa masuri preventive cu scopul de a limita amploarea pagubelor si a face armatura urbana mai putin vulnerabila. . dezvoltarea tehnicilor de constructie care economisesc teren. De asemenea.

la capitolul 28 se stipulează că "până în 1996 autorităţile locale din fiecare ţară trebuie să iniţieze un proces consultativ cu populaţia şi să obţină un consens în ceea ce priveşte Agenda 21 pentru comunităţile lor".3. în 1998. fiecare indicator reflectând interacţiunea dintre aspectele de mediu şi cele sociale şi este conceput să măsoare progresul spre sau dinspre dezvoltarea durabilă. Contextul politicii europene care a dus la această iniţiativă este legat de cel de-al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu şi a Acordurilor de la Rio. împărţirea responsabilităţii pentru monitorizare şi alte acţiuni ce contribuie la dezvoltarea durabilă. ONG-urile sau comunitatea de afaceri. de exemplu locuitorii acestor oraşe. sistemul se bazează pe un set comun de indicatori integraţi. cum ar fi lucrul în parteneriat cu alte categorii interesate.Sistemul de Indicatori Economici Comuni Realizarea unui set european comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale a pornit de la o initiativă comună a Comisiei Europene.4. Grupul de Experţi privind Mediul Urban a fost înfiinţat de Comisia Europeană în 1991 pentru . Raportul Oraşelor Europene Durabile în 1996 şi Comunicatul Dezvoltării Durabile Urbane în UE: un cadru de acţiune. Comisia Europeană s-a dedicat ea însăşi promovării Agendei Locale 21 ca parte integrantă a angajamentelor luate la Rio.Adoptarea acestor principii in amenajarea zonelor urbane va contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic. la fel de importante. cultural si teritorial. Comunitatea Europeană şi statele membre au semnat protocolul Agendei 21 in care. Asigurarea unui „Profil durabil comunitatilor locale . La Summit-ul de la Rio în 1992. Cu alte cuvinte. Această participare ar trebui să se bazeze pe acceptarea faptului că Indicatorii Comuni Europeni sunt concepuţi pentru a fi complementari oricăror indicatori definiţi local sau naţional şi că angajarea în această iniţiativă europeană de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea altor procese active. social. Acest demers a avut drept scop încurajarea comunitătilor locale europene de a folosi indicatorii comuni pentru a măsura progresele înregistrate in realizarea unei dezvoltări durabile locale si a fost realizat în strânsă colaborare cu autoritătile locale din intreaga Europa. Carta de la Aalborg în 1994. Autorităţile locale din intreaga Europa sunt încurajate să participe la iniţiativa de monitorizare prin adoptarea Indicatorilor Europeni Comuni şi integrarea lor în sistemele de management municipale existente şi să contribuie activ la dezvoltarea viitoare a acestui set de indicatori. la câteva luni după adoptarea celui de al 5lea Program de Acţiune pentru Mediu. Agentiei Europene de Mediu si a Grupului de Experti privind Mediul Urban creat în 1991 de către Comisia Europeană. în 1992. concentrându-se asupra schimbării de-a lungul timpului şi asupra identificării tendinţelor şi direcţiilor mai degrabă decât asupra măsurătorilor absolute. 6.

Carta de la Aalborg (1994) reflectă aceste nevoi cerand autorităţilor locale semnatare să pregătească planuri locale de acţiune în direcţia dezvoltării durabile şi stabilirii sistemelor şi procedurilor de monitorizare şi raportare a progresului înregistrat. In paralel cu evoluţia politicii europene. au apărut solicitări de la nivel local pentru indicatori "standard" care să permită un anumit grad de comparaţie între diferite oraşe şi municipii. în timp ce Planul de Acţiune de la Lisabona (1996) menţionează utilizarea indicatorilor dezvoltării durabile pentru descrierea stării actuale şi măsurarea dezvoltarii. Comisia Europeană a semnalat importanţa unei evaluări corespunzătoare a activităţilor existente şi a celor planificate pentru a sprijini dezvoltarea durabilă locală şi nevoia de a explora metodele de monitorizare a progresului în ceea ce priveşte Agenda Locală 21.a determina modul în care strategiile viitoare de planificare a utilizării terenurilor şi a oraşelor pot încorpora obiective de mediu precum şi pentru a oferi Comisiei o bază pentru a dezvolta dimensiunea mediului urban în cadrul politicii comunitare de mediu. Prin Comunicarea privind Dezvoltarea Durabilă Urbană în UE: un Cadru de Actiune (1998 COM (98)605). Grupul de Experti împreună cu Comisia Europeană au lansat Proiectul Oraşe Durabile. Carta de la Aalborg subliniază necesitatea de a utiliza indicatorii privind "durabilitatea sistemelor urbane" in cadrul procesului de control şi de elaborare a politicii. ceea ce înseamnă necesitatea de a găsi modalităţi de a măsura acest impact şi de a lega reducerea impactului asupra mediului de procesele Agendei Locale 21. Raportul Oraşelor Europene Durabile (1996) promovează utilizarea indicatorilor pentru a măsura progresul spre dezvoltarea durabilă. A fost. subliniat faptul ca o condiţie importanta pentru dezvoltarea durabila este necesitatea măsurarii impactului activităţilor urbane şi monitorizarea progresului către Agenda 21. Comunicarea a identificat reducerea impactului activităţilor urbane asupra mediului drept un obiectiv al politicii generale. Grupul de Experti a fost relansat în 1999. În 1993. Mai mult. Mai mult decât atât. ca urmare a adoptării Comunicarii privind Dezvoltarea Urbană Durabilă în Uniunea Europeană: un cadru de acţiune (COM(98)605) care sa ofere consultanţă şi asistenţă pentru dezvoltarea politicii la nivel european şi a instrumentelor în domeniul de activitate referitor la comunicare. de asemenea. ca o completare la indicatorii "specifici" legaţi de problemele şi obiectivele locale şi care variază de la o localitate la alta. Federaţia Mondială a Oraşelor Unite a facut recent apel la "un . ea insăşi o componentă importantă a procesului început la Rio. subliniind nevoia de concentrare nu doar asupra indicatorilor dezvoltării durabile fizice ci şi de a lucra pentru obţinerea unor indicatori ai durabilităţii stilului de viaţă care să realizeze o reconciliere între durabilitatea fizică şi bunăstarea socială.

economici şi ai aspectelor sociale. Pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare au fost utilizate o serie de principii şi ipoteze. Principala idee care a stat la baza initierii acestui demers a fost aceea că un oraş durabil este mai mult decât un simplu oraş cu un mediu curat. permiţând trecerea la practici noi. s-a considerat de asemenea că definirea indicatorilor trebuie să se facă pe baza . care au raspuns la urmatoarele intrebari: Ce reprezintă indicatorii dezvoltării durabile locale?. mai interesante. fără să reflecte şi legăturile dintre aceste domenii. Mai mult decât atât. s-a considerat necesar să se identifice cativa indicatori reprezentativi pentru dezvoltarea durabilă locală. Pentru a face un progres real spre realizarea de practici de monitorizare mai noi şi mai bune. de exemplu. De aceea. autorităţile locale vor obţine beneficii mai mari de la aceste activităţi şi instrumente. aspectele sociale şi cele economice. Din perspectiva autorităţilor locale. indicatori integraţi care să reflecte interacţiunea dintre mediu. privind utilizarea indicatorilor. permiţându-i să îşi recunoască punctele forte şi punctele slabe. Iniţiativa de monitorizare se doreşte a sprijini autorităţile locale în efortul lor către o dezvoltare durabilă. iniţiativa de monitorizare va duce la creşterea numărului de activităţi şi instrumente utilizate pe plan european pentru sprijinirea şi încurajarea eforturilor de la nivel local si va servi ca un instrument de evaluare pentru iniţiative de genul European Sustainable City Award Scheme (Schema de Premiere a Oraşelor Europene Durabile) şi continuarea acesteia. precum şi a Bazei de Date a Bunelor Practici în Managementul Urban şi Dezvoltarea Durabilă. permiţând o identificare mai obiectivă a bunelor practici la nivel european. unde indicatorii "dezvoltării durabile" sunt percepuţi ca indicatori separaţi de mediu. Cum pot fi obţinute practici de monitorizare mai bune? şi Cum se poate realiza comparaţia?. care să permită dezvoltarea de procese şi iniţiative locale de promovare a durabilităţii precum şi o înţelegere a modului în care comunitatea locală evoluează în relaţie cu ceilalţi. iniţiativa de monitorizare va oferi un instrument practic de cuantificare a progresului realizat către o dezvoltare durabilă. Dat fiind faptul că acest exerciţiu se realizează pentru a obţine practici de monitorizare mai noi şi mai bune. Dezvoltarea unui profil al dezvoltării durabile locale si elaborarea unor Indicatori Comuni Europeni reprezintă o iniţiativă de monitorizare pentru a soluţiona nevoile identificate mai sus. de monitorizare. indicatorii pentru dezvoltare durabilă locală trebuie elaborati dincolo de indicatorii tradiţionali de mediu si se vor situa dincolo de abordarea sectorială.parteneriat vertical" între autorităţile locale pe de o parte şi organisme cum ar fi Comisia Europeană pe de altă parte. a oferi informaţii obiective şi comparabile în ceea ce priveşte progresul către o dezvoltare durabilă în întreaga Europă. Ea se adaugă şi consolidează experienţa existentă prin valorificarea rezultatelor altor proiecte relevante. Având la dispoziţie informaţii comparabile care să le permită măsurarea progresului şi identificarea tendinţelor.

De aceea. Iniţiativa de monitorizare "Către un profil al Dezvoltării Durabile Locale .Indicatori Comuni Europeni" a fost finalizată în Decembrie 1999 pentru lansarea sa oficială şi adoptarea pe baze voluntare de către autorităţile locale europene la cea de a treia Conferinţă Europeană a Oraşelor Durabile ce a avut loc la Hanovra în februarie 2000. De aceea. Ipoteza de la s-a pornit a fost aceea că toate comunităţile locale şi fiecare în parte pot realiza o dezvoltare durabilă. indiferent de punctul de unde pornesc şi de aceea lungimea acestui drum. ulterior. Prin urmare. mobilitatea locală şi transportul pasagerilor. identificarea acestor necesităţi de colectare a informaţiilor a fost percepută ca un pas necesar în procesul de dezvoltare a practicilor curente. adică în ce masură au avut loc schimbări de-a lungul timpului şi mai degrabă pe identificarea tendinţelor şi direcţiilor decât pe măsuri absolute. contribuţia locală la schimbările climatice. Grupul de Lucru a identificat "prima propunere altor proiecte. pentru un set comun de indicatori privind dezvoltarea durabilă locală". într-un anumit sens. existenţa spaţiilor verzi publice şi a serviciilor locale precum si accesul cetăţenilor la spaţiile verzi locale din vecinătate şi serviciile de bază. emisiile de CO2 pe termen lung. ceea ce se compara de fapt este mai curând "progresul făcut" decât "starea de fapt". se numara: satisfacţia cetăţenilor faţă de comunitatea locală. au fost stabiliti si indicatori aditionali (optionali) referitori la: transportul copiilor la şi de la şcoală. - durabilă locală. noua iniţiativă de monitorizare este concepută pentru a măsura progresul spre o dezvoltare durabilă. fiind elaborata o a doua propunere constand în 20 de indicatori pe care au adresat-o Grupului Autorităţilor Locale. - ecologic. Sarcinile acestui grup de lucru au inclus: - analiza indicatorilor urbani şi a metodelor de evaluare a impactului ecologic realizate în cadrul evaluarea lor pentru utilizarea la nivelul întregii Europe şi relevanţa lor pentru dezvoltarea propuneri pentru un set comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale corelaţi cu impactul Pornind de la analiza indicatorilor urbani. satisfacţia generală a locuitorilor privind diversele trăsături ale oraşului. este irelevantă. Ceea ce contează este ca acţiunile ce se vor intreprinde să fie in direcţia cea bună. modalitatea de transport folosită de copii pentru transportul dintre şcoală .dezvoltării actuale şi că în acest fel este posibil să apară necesităţi noi legate de colectarea datelor. distanţele zilnice de transport al pasagerilor şi modalităţile de transport. Comparaţia este percepută ca fiind în principal bazată pe măsuri relative. şi nu ca o constrângere de a introduce noi indicatori integraţi. Printre indicatorii principali (obligatorii) stabiliti cu acest prilej. Responsabil pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare a fost un grup de lucru al Grupului de Experţi privind Mediul Urban. De asemenea. Această listă care include 18 indicatori a fost subiectul unei perioade de consultări.

sănătate. numarul organizaţiilor publice şi private care adoptă şi utilizează proceduri de management social şi de mediu. refacerea şi protecţia terenului şi a parcelelor în oras. perfecţionare profesională. de exemplu. protejarea. numărul populaţiei expuse la un nivel periculos al zgomotului.6 . - clădiri. de la producţie la consum şi deşeuri precum si a celor care nu corelarea nevoilor şi calificărilor locale cu disponibilul de locuri de muncă şi alte facilităţi. . loc de muncă. numărul de zile cu aer de bună calitate şi sănătos. - într-un mod care să pună în pericol cât mai puţin resursele naturale şi mediul. utilizarea durabilă a terenului. - pot fi realizate pe plan local într-un mod corespunzător cu dezvoltarea durabilă. acesti indicatori impreuna cu aspectele pe care le evidentiaza sunt prezentati in tabelul nr. Ca urmare a prelucrarii acestor informatii. managementul durabil al autorităţilor locale şi economiei locale. eco-etichetate din totalul consumului.1. monumente precum si întarirea şi protejarea atractivităţii şi funcţionalităţii spaţiilor şi clădirilor. conservarea biodiversitătii. - participarea tuturor sectoarelor comunitătii locale la procesul de luare a deciziilor şi de satisfacerea nevoilor locale. inclusiv planificare locală. poluarea sonoră. educaţie. calitatea aerului în localitate. putand fi evidentiate aspecte legate de: - accesul tuturor locuitorilor la servicii de baza adecvate şi accesibile. energie. se poate realiza un diagnostic al starii de sanatate a orasului precum si etapa in care acesta se afla in dezvoltarea durabila.şi casă. produsele care promovează dezvoltarea durabilă. conservarea şi reabilitarea valorilor culturale. istorice şi arhitecturale. adoptarea unei abordări ecosistemice in reducerea utilizării resurselor naturale şi a terenului. - generarea de deşeuri şi emisii poluante. locuintă. transport (egalitate şi integrare socială). numărul de produse organice. Sintetizati.

indicatorii se vor dezvolta şi mai mult pe baza unei metodologii comune mult mai avansate şi va rezulta un instrument mult mai echilibrat şi complet pentru monitorizare. telecomunicatii % strazi asfaltate Securitatea cetatenilor Numarul de infractiuni Tipurile Poluarea aerului Nivelul noxelor Numar de zile in care s-au depasit limitele admise Numar zile cu aer de buna calitate Poluarea fonica Poluarea solului Numar decibeli in limitele admise Cantitatea de deseuri/locuitor Nr.Sistemul indicatorilor principali si optionali in dezvoltarea durabila urbana Tabelul 6. Indicatori Modalitati de masurare Satisfactia cetatenilor fata de comunitatea Anchete de satisfactie locala Satisfactia locuitorilor privind anumite trasaturi ale orasului Contributia locala la schimbarile climatice locala si transportul Mobilitatea Emisiile de CO2 PRINCIPALI OPTIONALI distantele zilnice de transport modalitatile de Accesul locuitorilor la serviciile de baza transport racordate la reteaua % zonelor publica de alimentare cu apa.1. gaze naturale. Pe parcursul anilor şi cu avantajul experienţei practice a utilizării acestei "prime generaţii de Indicatori Comuni Europeni pentru dezvoltare durabilă locală". echipamente de colectare si reciclare a deseurilor % spatiilor verzi si a parcurilor publice % constructiilor in totalul suprafetei orasului Utilizarea durabila a terenului Iniţiativa nu reprezinta un proiect singular ci începutul unui proces pe termen lung care să îmbunătăţească gradual monitorizarea progresului către dezvoltare durabilă şi care să producă informaţie obiectivă şi comparabilă referitoare la dezvoltarea durabilă locală în toată Europa. Autorităţile locale care au adoptat Indicatorii Comuni Europeni la acest eveniment vor participa la perioada de testare şi vor fi parte a procesului de ajustare a acestui nou . energie. O perioadă de testare va începe îndată după lansarea oficială a iniţiativei de monitorizare.

vor deveni mult mai durabile si se vor transforma in locuri mai atractive. Este. se poate aprecia ca aceşti Indicatori Comuni Europeni sunt concepuţi a fi complementari oricăror indicatori locali sau naţionali. . evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. şi că angajarea în această iniţiativă la nivel european de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea activităţii acestor alte procese. Integrarea Europeana. de subliniat importanţa muncii în parteneriat cu alte grupuri implicate cum ar fi cetăţenii. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. ONG-urile. In acest context. actionand in concordanta cu legislatia Uniunii Europene si devenind multi-culturale. indeosebi in regiunile ramase in urma. orasele isi vor imbunatati competitivitatea. Noul instrument de monitorizare va ajuta factorii de decizie locali şi guvernul local în general şi vor demonstra cum pot contribui ariile urbane la dezvoltarea durabilă în Europa. extinderea Uniunii Europene prin aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est si politica mediteraneana a Uniunii Europene reprezinta oportunitati actuale majore pentru orasele europene. In pofida complexitatii si diversitatii lor. orasele se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste mondializarea si restructurarea economica. profundele transformari sociale. Redefinindu-si rolul lor intro Europa largita. In contextul celor prezentate. in special. împărţind responsabilitatea în ceea ce priveşte monitorizarea şi alte acţiuni ce contribuie la asigurarea dezvoltării durabile.instrument de monitorizare. El va constitui un pas către un sistem de management şi practici mai integrate. de asemenea. În concluzie. prosperitatea economica. la fel de importante. mediul de afaceri. presiunea asupra mediului inconjurator.

Propunerile prin care s. aceste structuri eliberând solul). aversiune pentru o lume „denaturalizată" şi nostalgie a unei relaţii formatoare cu natura.ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII Manifestarea din ce în ce mai pregnantă a tendinţei de concentrare şi centralizare teritorială şi a populaţiei au determinat o creştere haotică. volumetric închise în imenşi hiperboloizi susţinuţi de pivoţi centrali de 150 m înălţime) şi oraşul crater (oraş subteran în care urma să se aplice integral procedeul prefabricării). Griffin. Toate aceste încercări . s-a încercat să i se opună ordini ideale. Au existat şi alte numeroase şi seducătoare propuneri în jurul anilor 70 ai secolului XX. la câteva sisteme antagonice: progresism. vehiculându-se chiar idei fanteziste care presupuneau dilatarea Ecumenei prin invadarea oceanelor şi a spaţiului interplanetar. cirezi de vaci şi vile izolate într-o vegetaţie luxuriantă". Aceste aşezări aveau menirea de a absorbi surplusul de populaţie dislocată din provincie şi care . credinţă în progres şi în atotputernicia tehnicilor. culturalism. naturalism.nu s-au bucurat de succes întrucât problemele au fost abordate de o manieră abstractă. fiind edificată după regulile cele mai stricte ale urbanismului progresist. Pentru prima oară. suspendată pe piloţi amplasaţi la distanţe mari. în acelaşi timp raţional şi utopic. modele. la scară largă a marilor aglomerări urbane.000 de locuitori. determinând şi impunând cu imperativitate rezolvări pentru remedierea şi eventual anularea efectelor unui asemenea tip de expansiune. După aceste modele au fost realizate câteva aşezări noi. Astfel au prins contur pe planşetă oraşul spaţial (conceput ca o structură modulată spaţial. realiste pentru atingerea obiectivelor urmărite. Ea a reprezentat grandiosul manifest al unei anumite avangarde. Propunerile .jocuri ale fanteziei . Cele mai cunoscute realizări de acest tip sunt cele două capitale moderne: Canberra şi Brasilia.având o structură ciorchine.altfel . Construcţia oraşului Canberra . dar care nu s-au bucurat de succes deoarece au tratat incompatibilitatea dintre perfecţiunea abstractă a lucrărilor de planşetă cu realitatea complexă a vieţii urbane pe care trebuiau să o adăpostească. capabile să rezolve problemele unui sfârşit de mileniu confruntat cu numeroase „blocaje".7.sporea excesiv populaţia marilor oraşe. Aşa stând lucrurile trebuiau găsite soluţii viabile. Prin caracterul lor. pentru ca în anul 1956 Bengt Danielson să-l considere „o duzină de clădiri oficiale. Brasilia .urma să devină capitala Braziliei. Soluţiile au variat de la ideea dispersării în teritoriu a unei multitudini de centre mici locuite până la aglomerarea în formaţiuni compacte a oraşului federativ. fie edificarea unor oraşe sub forma unor salbe (de oraşe grădină) aflate la distanţe mai mari de forţa de atracţie a unui centru polarizator. aversiune pentru societatea mecanizată şi nostalgie a vechilor comunităţi culturale. mai apropiate şi aşezate în mijlocul unor spaţii plantate întinse. oraşul a fost obiectul unei critici radicale: după ce ordinea urbană existebnţă a fost calificată ca dezordine. Ultimele decenii ale secolului trecut au fost marcate de conceperea unor structuri supraurbane. Abordarea urbanismului în concepţia sistemică este o consecinţă a aplicării acestei teorii . fiind rupte de fenomenele concrete ale societăţii contemporane. aceste modele s-au dezvăluit a fi puternice instrumente de acţiune: ele au exercitat o influenţă corozivă asupra structurilor urbane stabilite şi au contriubuit la definirea şi instituirea unor norme urbane de bază. . La originea acestor propuneri de amenajare au stat motivaţii directoare ancorate în problematica generală a societăţii maşiniste şi care pot fi reduse.nu şi-au găsit loc şi aplicabilitate în realitatea complexă căreia îi rămân de soluţionat problemele vizând aşezările umane.-a urmărit eliberarea funcţiilor vieţii urbane din strânsoarea aglomerărilor gigantice au vizat fie înfiinţarea în jurul marilor metropole (sau în teritoriu) a unor oraşe satelit. destinat a deveni capitala Australiei a demarat în anul 1913. nefiind însă în nici un fel răspunsul la probleme sociale şi economice precise26. . după planurile lui B. La soluţionarea acestor probleme şi-au adus aportul atât specialiştii din diverse domenii cât şi organismele internaţionale şi naţionale de decizie. câteva mici ansambluri de locuit risipite pe o suprafaţă tot atât de întinsă ca Parisul . în mod schematic. oraşul vertical (format din cartiere independente de circa 30.adevărate exerciţii de imaginaţie .construită după proiectele lui Lucio Costa şi Oscar Niemeyer .

indiferent dacă aparţin mediului urban sau rural. În această viziune. amenajări de importanţă centrală care depăşesc cerinţele proprii sau capacitatea de înfăptuire a fiecărei aşezări în parte. fie că vizează laturi necuantificabile. ale cărei posibilităţi globale vor depăşi simpla însumare a contribuţiei tuturor participanţilor. Pe principiile care stau la baza funcţionării ca sistem a aşezărilor urbane.(elaborată de către Ludvig von Bartalanffy. L. oraşul este comparat (de către B. sistemul de localităţi se poate constitui prin asocierea liberă a unor localităţi apropiate. . studiul oraşului este abordat în mod asemănător cu cel al unui subsistem creat de om. În anul 1964. J. potenţialele locale specializate sau în curs de specializare . echipări tehnico-edilitare.pot contribui la constituirea unui organism cu o complexitate sporită. căruia urmează a i se selecta acei parametri care sunt în măsură să furnizeze o eficienţă maximă a eforturilor cheltuite. Berry) cu un sistem deschis. un sistem urban. Evoluţia şi repartiţia în teritoriu a funcţiilor aşezărilor este un proces istoric de care trebuie să se ţină seama în trecerea de la formaţiunile simple la cele mai complexe. în lucrarea „Teoria generală a sistemelor") în conformitate cu care sistemele sunt complexe de elemente aflate în interacţiune. Aşezările sunt astfel asociate încât seamănă cu celulele morfologice ale unui organism unitar. la rândul său într-un sistem superior de localităţi. integrat într-un subsistem natural valorificat şi constituind. Astfel se crează premise avantajoase în ceea ce priveşte eficienţa înzestrării complexe cu obiective economice. în simbioză. În anul 1971. integrat. fie că acestea se referă la laturi cuantificabile. instituţii social-culturale. între care se menţine delimitarea strictă a perimetrelor şi care conlucrează în vederea echipării complexe a cadrului material. cooperare care prezintă interes egal pentru toate părţile asociate indiferent de mărimea şi capacitatea fiecăreia.

având drep consecinţă densificarea oraşelor existente. pe sporul migrator. POPULAŢIA URBANĂ Planurile de urbanism se bazează pe studiul şi punerea în evidenţă a resurselor umane şi urmăresc conturarea perspectivelor demografice.000 de locuitori. în care se manifestă comportamentul „asimilat".înregistrează creşteri uneori alarmante: populaţia lumii s-a dublat în repetate rânduri şi la intervale tot mai scurte. Numărul locuitorilor din mediul urban a înregistrat în ultimele decenii un ritm de creştere mult mai mare în raport cu creşterea numărului total de locuitori.prin adaptarea la formele exterioare ale culturii urbane şi asimilarea unor noi forme de petrecere a timpului liber.2.prognoza evoluţiei în perspectiva pe termen lung. nefiind repartizată uniform pe suprafaţa globului a determinat concentrarea ei în anumite zone).stabilirea posibilităţilor de dezvoltare prin dinamizarea forţelor proprii.De aceea. populaţia.000 de locuitori. cu consecinţe resimţite în întreaga structură a mediului uman.prin exercitarea unor profesiuni şi ocupaţii noi.1. Evoluţia populaţiei urbane Perioada contemporană se află sub presiunea unor importante schimbări calitative în toate compartimentrele vieţii sociale. cu precădere. Experienţa a demonstrat că aceste mişcări au fost deseori provocatoare de convulsii atât în planul . cu facilităţile oferite de oraş cu vestimentaţia adecvată acestuia etc.000 de locuitori şi 19% în oraşe mici având sub 20. Fenomenele demografice de ordin cantitativ sunt însoţie de o creştere a ritmului de urbanizare pe plan mondial. 8. cu condiţii superioare de locuire. • pe plan erogonomic .. Subaspectul dinamicii sociale el poate fi apreciat ca o restructurare socială ca urmare raportului în producţia de bunuri. .7% în oraşe cu un număr de locuitori cuprins între 20. corelarea acestora cu posibilităţile oraşului şi a sistemului de localităţi de a le asigura cazarea. Dinamica economica şi socială Procesul de urbanizare în România a fost îndirectă legătură cu procesul de industrializare.2.3% locuieşte în oraşe cu peste 100.000 şi 100. extinderea oraşelor în teritoriu.restrângerea familiei la una-două generaţii. Creşterile cantitative adesea impresionante nu pot fi nici ele ignorate (numărul locuitorilor -element hotărâtor în aceste prefaceri . 8. În conţinutul existenţei sociale a populaţiei se disting următoarele schimbări: • pe plan economic . are loc o delimitare. Creşterea populaţiei urbane se bazează.trecerea la un cadrul nou de viaţă.evaluarea capacităţii de a răspunde eficient la impulsurile şi cerinţele de nivel teritorial zonal şi naţional. a numărului de locuitori în perspectivă. în orice studiu se porneşte de la câteva date: . S-au produs de asemeni modificări privind numărul şi compoziţia populaţiei ţării prin creşterea semnificativă a populaţiei urbane şi scăderea corelată a populaţiei care trăieşte în mediul rural. prin migrarea populaţiei dintre rural spre urban. locurile de muncă şi serviciile solicitate.cunoaşterea situaţiei de fapt. precum şi crearea de noi oraşe. o renunţare la tradiţie şi adaptarea la condiiţile impuse de noul mod de viaţă. prin impunerea unui alt ritm de utilizare a timpului şi o nouă organizare a acestuia. din totalul populaţiei urbane 49. .8.trecerea la munca retribuită.1. În România. • pe plan social-cultural . • pe plan fizic . Studiile au arătat că unei creşteri de 2% a întregii populaţii a globului îi corespunde o amplificare cu 4% a populaţiei urbane. asimilarea culturii „urbane" şi participarea la evenimentele „mondene". • pe plan familial . . Consecinţele urbanizării în existenţa socială şi culturală a populaţiei 8. 31.

prin investiţii foarte mari într-un timp relativ scurt. conturarea perspectivelor demografice. Prin acest mod se poate prognoza tipul de dezvoltare a localităţii şi gradul ei de atractivitate. prin formarea unei categorii neasimilate. În ceea ce priveşte circulaţia şi transportul urban. fie prin alte mijloace specifice şi sunt utilizaţi la întocmirea planurilor de urbanism ale localităţilor sau a studiilor şi planurilor de modelare la nivel macroteritorial.la un nivel calitativ superior mediei existente. precum şi a nucleelor de concentrare a navetiştilor: gări.funcţiunea de locuire a cunoscut o creştere accentuată . a reţelei de transport. Din punct de vedere spaţial.modificarea funcţiilor de servici. Datorită unei politici de industrializare forţată. rămânând astfel la marginea grupurilor sociale). pe amplasamente perimetrale . autogări etc.2.într-un anumit interval de timp semnificativ (10-20 de ani) şi oferă specialiştilor informaţii privind tendinţele generale ale mişcării populaţiei în perspectivă. - 8. Ritmul de creştere (evoluţia numerică a populaţiei într-o anumită etapă) este rezultatul a două tipuri de factori: .modificarea timpului structurii şi volumului circulaţiei. . cât şi în planul existenţei comunitare.deci dificil de pus în legătură elementele spaţiale şi volumetrice specifice fiecărui oraş . Dincolo de o anumită limită. fenomen . Modificarea cadrului urban Din punct de vedere funcţional.3. veniturile.uneori dublată . punându-se din ce în ce mai des şi mai acut problema legăturii dintre centrul urban şi zona periurbană. Realizarea marilor ansambluri de locuit. diferenţa dintre populaţia diurnă şi cea nocturnă a oraşelor determină dotarea suplimentară cu anumite servicii a centrului oraşului şi. într-un interval de timp foarte scurt. de asemene s-a procedat la construirea unor mari ansambluri de locuiţe colective. tradiţia oraşelor existente. 8. de la dispersarea activităţilor s-a trecut la concentrarea lor.4.existenţei individuale (unii indivizi manifestând adevărate crize de inadaptare. corelarea acestora cu prevederile de dezvoltare social-economică a oraşelor şi a sistemului general de localităţi. dezvoltarea urbană este negativ influenţată de persistenţa navetismului. adevărată perturbatoare a mecanismului vieţii urbane.contradictoriu prin efectele sale. având ca obiectiv punerea în evidenţă a resurselor umane. mortalitate etc. . transportului şi comunicaţiilor. Prin structura populaţiei se înţelege gruparea populaţiei în raport cu o serie de criterii: socialeconomice. în dezvoltarea oraşelor s-au creat rupturi şi discontinuităţi structurale. Ansamblul de fenomene care determină evoluţia numerică a populaţiei este cunoscut sub denumirea de mişcare a populaţiei. tipul de familie etc. negând specificul. Toţi aceşti parametrii au un caracter statistic şi sunt obţinuţi fie prin recensăminte periodice.de altfel . vârsta şi sexul. Structura demografică şi social-economică a populaţiei Caracteristicile structurii populaţiei indică sensul posibil al evoluţiei unei localităţi.2. fertilitate. preocupările profesionale. . cu tipuri de construcţii şi principii structurale şi compoziţionale asemănătoare. mai ales. Numărul de locuitori şi mişcarea populaţiei Numărul de locuitori este caracterizat printr-o serie de evenimente demografice -natalitate.a anulat în bună măsură diferenţierea calitativă şi personalitatea centrelor urbane româneşti. şi acestea au suferit modificări importante. 8. şi structura oraşului a suferit modificări: funcţiunile social-economice au fost diversificate. . mai ales prin introducerea unor activităţi cu caracter industrial şi complementar. neadaptate. realizare industrializat. În ţara noastră.

starea civilă. prin numărul noilor născuţi. aprovizionarea sau desfacerea de produse agro-industriale. .naşterile . Mobilitatea definitivă se referă la migrarea unor persoane dintr-o localitate rurală într-una urbană sau dintr-o localitate urbană în altă localitate urbană sau rurală.din diferite motive . Ea presupune două elemente: . flotantă sau zilnică (navetism). cu sau fără schimbarea domiciliului stabil.a acestor căi depinde flexibilitatea şi facilitatea deplasărilor. . pe căi rutiere sau căi ferate. Transportul se poate realiza cu ajutorul diferitelor mijloace. sexul.folosirea mijloacelor de transport de mare viteză. deplasărilor în interes de serviciu. statistic.care se pot determina prin aplicarea coeficienţilor de mortalitate sau supravieţuire pe vârste şi sexe (numărul lor este.interesate să se stabilească în oraş. turistice. din deplasări ale populaţiei pentru intervale de timp diferite ca durată.5. care rezultă din insuficienţa forţei de muncă locale sau zonale. . navetismul sau deplasările populaţiei. respectiv prin atragerea unei populaţii .decesele . În definirea mobilităţii sociale sunt incluse mişcările realizate într-o diversitate de variabile care definesc poziţia persoanei în societate: gradul de educaţie şi instrucţie şcolară. Mobilitatea teritorială cuprinde totalitatea deplasărilor populaţiei şi a forţei de muncă în teritoriu. care să ofere şi un înalt grad de confort. 2) mişcarea migratorie. urmarea unei forme de învăţământ. de la o localitate la alta. locul de rezidenţă etc. în principal. cât şi pentru rezolvarea amenajărilor şi dotărilor necesare.care pot fi prognozate prin aplicarea unor coeficienţi privind fertilitatea şi. Mobilitatea flotantă este constituită. prin trecerea dintr-o categorie socială în alta). constant) Diferenţa dintre numărul naşterilor şi cel al deceselor indică mişcarea (sau creşterea) naturală a populaţiei.corelarea reţelelor de transport intraurban cu cele interurbane. De corecta şi eficienta adaptare . Migraţia sau creşterea mecanică a populaţiei poate determina oscilaţii mari ale numărului de locuitori ai unui oraş sau ai unei zone. 8. Cea mai caracteristică mişcare de acest tip este cea din mediul rural către cel urban şi dinspre oraşele mici către oraşele mari şi foarte mari.1) mişcarea naturală . Câteva dintre condiţiile realizării unei deplasări optime sunt: .6 Soluţionarea problemelor ridicate de trafic Deplasările zilnice presupun accesul în timp util şi în condiţii confortabile la zonele de interes aflate în localitate. Mobilitatea zilnică defineşte deplasarea cotidiană sau la intervale de timp mici (două până la şase zile) a forţei de muncă între localitatea de domiciliu şi locul de muncă. . 8.prin proiectare şi execuţie .asigurarea calităţii infrastructurii. Acest tip de deplasare este urmărit cu atenţie atât pentru implicaţiile sale socio-profesionale. dar şi mobilitatea pe plan socio-profesional (mişcările survenite prin schimbarea profesiei. în genenral. Mobilitatea poate fi: definitivă. Pentru evitarea unui consum exagerat de timp şi pentru a asigura eficienţa deplasării se urmăreşte asigurarea izocronelor (limitele în care timpul de transport de la domiciliu la locul de muncă se înscrie în intervalul de valori 30-45 min). Mobilitatea populaţiei Mobilitatea populaţiei se referă la o complexitate teritorială: migraţia. . în vederea: efectuării de tratamente medicale. vizitării rudelor etc.modernizarea căilor de circulaţie. care poate fi în exedent sau în deficit.

Rezolverea problemei trebuie să se coreleze cu soluţiile propuse la nivel micro şi macroteritorial. nefavorabilă în ceea ce priveşte izocronele şi calitatea transportului. 2) o alta. studiul sugerând nevoia cazării activilor 29 în localitatea de bază şi impunând.pe căile rutiere care leagă oraşul de zonele de agrement. întrucât se poate desfăşura în condiţii avantajoase. faptt determinat de creşterea bugetului de timp liber.uneori până la apariţia „gâtuirilor". dar chestiunea lor a devenit din ce în ce mai generatoare de „presiuni" în ceea ce priveşte soluţionarea. în special la sfârşitul săptămânii. 1) . Caracteristica acestui tip de deplasare este supraaglomerarea . confortul şi securitatea deplasărilor. construirea de locuinţe şi dotări specifice. Deplasările cu caracter săptămânal au fost luate mai puţin în calcul până acum.Analiza acestor date şi condiţii conduce la rezultate care evidenţiază posibilitatea apariţiei a două situaţii: una favorabilă în ceea ce priveşte izocronele. în această conjunctură. ceea ce conduce la acceptarea menţinerii navetismului.

materie.000 de locuitori şi care sunt. semnificaţii. integraţionist. eficiente pentru mediul construit.000 de locuitori.000).Pot fi apreciate ca: Oraşe mici . Apare o epistemologie a dezvoltării durabile se impune un alt mod de gândire relaţională. şi-a diversificat şi multiplicat cerinţele (parametrii). ci constituie o sursă preţioasă de informaţii în ceea ce priveşte prezenţa anumitor trăsături tipologice.concentrări suprametropolitane.000).precum cele din „design-ul conceptual" sau „proiectării holistice". având un număr mai mic de 20.000 de locuitori Oraşe plurimilionare . energie. Perioada de „planificare".900.500. Tokio (11.200. să-şi apropie modelele de gândire. Londra (7. cu peste 500.000 de locuitori.500.arhitecţi.000). Moscova (7. - mici..care au peste 2. având între 20.9.1 Tipologia oraşelor româneşti În ceea ce priveşte tipologia localităţilor urbane din ţara noastră. de modelare dirijată . afectiv.000 şi 500.000 de locuitori. cu o populaţie mai mare de 4.000. de fapt.400. Există 19 asemenea tipuri de aşezări. ingineri şi alţi specialişti. dar condiţiile istorice. În ceea ce priveşte ţara noastră. Paris (8. În domeniul celor care concep structurile şi al celor care cercetează fenomenele din construcţii şi arhitectură este uşor sesizabilă orientarea către direcţii noi . readuse pe direcţiile evolutive normale. surmontând barierele de ordin profesional.cele care au mai mult de 20.000).000.000 de locuitori.350.cele care au peste 100.000 de locuitori. regiuni urbane.adesea incompetentă şi iresponsabilă a generat situaţii care trebuie reanalizate.cele care au sub 20.000 de locuitori Oraşe foarte mari . dintre care: New-York (11. RheinRuhr (10.700.000 ). arhitecturii şi urbanismului într-o concepţie de dezvoltare durabilă33. care presupun o abordare şi o viziune globală asupra obiectului arhitectural. fapt care determină orientarea creaţiei arhitecturale către un mod de gândire şi abordare de tip nou. există oraşe - foarte mari. din cvasitotalitatea domeniilor existenţiale încearcă. Buenos Aires (9.000). 9. mari. în perspectiva integrării domeniilor de cercetare şi proiectare din domeniul construcţiilor. se acceptă următoarea clasificare: 1) În funcţie de mărime. Dacă până în „Secolul luminilor" creaţia arhitecturală gravita în jurul corelării structurilor cu cerinţele momentului istoric şi cu cele ale ale culturii constructive ale acestuia. intelectual. „Conceptorii" de azi . precum coechipierii. mijlocii. actualmente chestiunea sa complicat.000 de locuitori Oraşe mari .560. utilitate etc. LOCUIREA URBANĂ Cunoaşterea numărului locuitorilor unui oraş nu are relevanţă doar din punct de vedere statistic.000) etc. datorită rafinării standardelor de confort fizic şi spiritual prin modificarea relaţiei dintre formă.000 şi 100. . procesul de urbanizare s-a înscris în tendinţele generale ale urbanizării pe plan mondial. căutând să instituie şi să afirme soluţii benefice.aşezări cu peste 12. sisteme create în teritoriu şi care au funcţiuni complexe.000). corectate.000. având între 100.cele cu peste 500. Shanghai (6. alături de cadrul natural geografic i-au conferit trăsături proprii. Megapolisuri .000 de locuitori Conurbaţii30 .000 de locuitori Oraşe mijlocii .

2)În funcţie de rolul în teritoriu, de funcţiunile social-culturale şi de modul de asigurare al serviciilor pentru populaţia din zona de influenţă avem de a face cu: • Oraşe de categoria I - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre de importanţă republicană, având arii largi de influenţă (de ex. Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Constanţa, Braşov, Galaţi); • Oraşe de categoria a II-a - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre economice şi social .culturale importante, cu arie de influenţă mai mare decât suprafaţa unui judeţ ( de ex. Ploieşti, Oradea, Sibiu); • Oraşe de categoria a III-a - oraşe cu funcţiuni economice şi social-culturale de importanţă judeţeană (Alba-Iulia, Vaslui, Sf.Gheorghe, Rm.-Vâlcea); • Oraşe de categoria a IV-a - oraşe - centre industriale (Hunedoara, Oneşti, Călăraşi); • Oraşe de categoria a V-a - oraşe cu activităţi economice şi rol de servire social-culturală de importanţă locală (Babadag, Lugoj, Năsăud); • Oraşe de categoria a VI-a - oraşe - staţiuni balneo - climaterice şi turistice ( Sinaia, Buşteni, Călimăneşti, Eforie). 9.2 Locuirea urbană Problemele locuinţei nu mai au un caracter funcţional şi utilitar, ci un pronunţat caracter social şi politic. În perioada contemporană concentrarea populaţiei în oraşe obligă la instituirea unor norme obligatorii privind igiena, funcţionalitatea şi prescripţiile siguranţei construcţiilor. Aceste condiţii fac imposibilă rezolvarea problemei locuinţei de către indivizi şi familii, de către fiecare generaţie în parte. Conlucrarea dintre indivizi, la care se adaugă intervenţia forţei publice, devine singurul mijloc prin care se pot găsi soluţii dacă nu perfect acceptabile, cel puţin operaţionale - întrevăzute ca posibile - pentru o problemă atât de dificilă şi, mai mult, în curs de amplificare (datorită ritmului rapid al urbanizării). Totodată, se pune tot mai acut problema găsirii raportului optim dintre proprietatea individuală (privată) şi cea publică, întrucât "existenţa spaţiului public este condiţionată de existenţa, integritatea şi stabilitatea spaţiului privat. Trebuie să ai spaţiul - insulă al propriei tale locuiri, pentru a putea fi mai întâi un bun vecin şi, abia mai apoi, un bun cetăţean; invers: nu te poţi învecina cu cel al cărui teritoriu locuital se suprapune peste al tău. Inexistenţa teritoriului - insulă al locuirii sau invadarea sistematică a integrităţii, adică a intimităţii acestuia, produc, pe cale de consecinţă, distorsiuni în relaţia public - privat: nici spaţiul privat nu mai este prezent decât ca deziderat, nici cel public nu mai apare decât în ipostaze caricaturale". Găsirea unor rezolvări ale habitatului constituie una dintre "pietrele de încercare" pentru fiecare administraţie naţională, dar dimensiunile procesului de urbanizare contemporană au ridicat şi ridică probleme majore, ce depăşesc graniţele preocupărilor de grup şi capătă caracter global. În cadrul lucrărilor Seminarului ONU referitor la problemele habitatului, desfăşurat la Bucureşti în anul 1971 s-a menţionat că arhitecţii şi urbaniştii trebuie să revizuiască obiectiv şi sistematic ansamblul de noţiuni referitoare la urbanism şi locuire şi să contribuie hotărâtor la conceperea modelelor şi compoziţia ansamblurilor incluzând serviciile colective şi studiul cadrului de viaţă. Nu se poate vorbi despre existenţa unui model unic pentru rezolvarea acestor probleme; totul este apreciat în funcţie de tradiţia istorică şi culturală, dezvoltarea social-economică a fiecărei ţări sau regiuni, de traiectoria exploziei demografice (care poate fi o curbă ascendentă, descendentă sau staţionară), de o serie de factori mai mult sau mai puţin controlabili, care -împreună - constituie specificul evoluţiei fiecărei ţări, zone sau localităţi în parte. Au fost puse în evidenţă şi utilizate, ca şi metode de determinare a parametrilor de referinţă privind locuirea: • Studii şi anchete sociologice al căror obiect îl constituie locuinţele şi ansamblurile de

locuit executate, încercând ca - pe baza stabilirii gradului de satisfacere a cerinţelor să se contureze, prin extrapolare, aspiraţiile populaţiei. • Întocmirea de proiecte cu caracter anticipativ, executate de profesionişti recunoscuţi, privind rezolvarea locuinţelor şi ansamblurilor rezidenţiale pentru etapele viitoare. • Realizări - cu caracter experimental sau de unicat - prilejuită de anumite manifestări (expoziţii universale, olimpiade etc.). • Realizarea unor ansambluri de locuit cu un standard de confort deosebit - în ţările foarte dezvoltate - care pot servi ca modele pentru studii, analize etc. Chiar dacă aceste studii nu pot epuiza problemele, se pot contura însă elementele care trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale - construite sau remodelate - să asigure un conform urban corespunzător, care în principiu să constea în: H asigurarea pentru fiecare familie, a unei locuinţe în care fiecare membru să beneficieze de propria sa cameră, cu o arie locuibilă/locatar în conformitate cu cuantumul optim apreciat de studiile socio-medicale; H diversificarea locuinţelor după mărime, organizare, dotare, combinaţii posibile, amplasament, respectând limitele impuse de nivelul veniturilor locuitorilor, nuanţate în funcţie de posibilităţile şi cerinţele diverselor categorii de familii; H asigurarea unui plus de locuinţe, care permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor, ocupaţiei etc. şi flexibilizarea - în acelaşi scop - a rezolvărilor arhitecturalstructurale; H corelarea gradului de confort al locuinţei şi al ansamblului din care face parte (o vecinătate degradantă, necorespunzătoare scade calitatea celei mai bune clădiri de locuit); H precizarea nivelului optim de densitate pe baza unor complexe studii multidisciplinare; H completarea, amplificarea şi diversificarea reţelei de dotări social-culturale din cadrul ansamblurilor rezidenţiale; H adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului.

10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE
10.1 Noţiuni de amenajare a teritoriului şi urbanism Preocupările şi reglementările din domeniul urbanismului datează din cele mai vechi timpuri. După cum am menţionat în partea destinată prezentării lumii antice, numeroase cerinţe au fost impuse activităţii de construcţie. „Regulamentul oraşului Pergam obliga, de exemplu, constructorii să respecte mai multe norme de igienă şi securitate; în caz de nerespectare a acestora, autorităţile municipale puteau interveni pentru a sancţiona ilegalităţile şi a lua, pe cheltuiala contravenientului, măsuri în vederea conformării construcţiilor cu regulile publice stabilite. În Roma antică se constată existenţa servituţilor de înălţime, de perspectivă, de aliniere, de distanţă între clădiri, de vedere şi de estetică". Până la mijlocul secolului al IX-lea, urbanismul şi domeniul juridicului nu s-au întâlnit decât punctual, în „zona" reglementărilor privind alinierea străzilor şi construcţiilor. Sporadicele reglementări apărute în privinţa spaţiului urban - apărute, uneori, ca şi adevărate constrângeri sociale, nu îndreptăţesc dreptul urbanismului de a guverna în domeniul amenjării teritoriului, respectiv urbanismului. Normele juridice se definesc ca reprezentând acea categorie a normelor sociale, instituite sau sancţionate de stat, obligatoriu de respectat în raporturile subiectelor de drept, sub garanţia aplicării forţei de constrângere a statului în cazul nerespectării lor. Totodată trebuie să subliniem că exercitarea drepturilor subiective peste limitele legii sau în contradicţie cu scopurile acesteia reprezintă un abuz de drept sancţionat de lege. Legea recunoaşte exercitarea drepturilor subiective în scopul satisfacerii intereselor personale, materiale şi culturale în acord cu interesul general şi cu regulile de convieţuire socială39. Una dintre problemele pe care le ridică urbanismul este modul în care se pot compatibiliza principiile care guvernează cele două tipuri de proprietate: cea publică şi cea privată, deoarece în domeniul juridic al urbanismului, atunci când se urmăreşte realizarea proiectelor de urbanism ale colectivităţilor publice, se poate uşor aduce atingere drepturilor proprietarilor solurilor. Codul civil defineşte , la art.410, dreptul de proprietate: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege". Dreptul de proprietate poate să se dovedească incompatibil cu obiectivele de amenajare pe care le au colectivităţile publice, însă obiectivele de interes general trebuiesc atinse, astfel încât a trebuit să se permită acestora să instituie o adevărată poliţie de urbanism, cu ajutorul căreia să reglementeze exerciţiul drepturilor proprietarilor funciari. Regimul juridic al urbanismului s-a dezvoltat pe două planuri. Pe de-o parte, dreptul de proprietate a fost limitat de o manieră din ce în ce mai strictă, astfel încât individul-proprietar a trebuit să cedeze în faţa intereselor obşteşti( dreptul de a construi - ca atribut de proprietate -cunoscând o asemenea evoluţie).Regimul urbanismului nu a impus doar restricţii, ci evoluţia sa a promovat o serie de garanţii pentru cei administraţi. Dezvoltări semnificative au vizat publicitatea deciziilor în materie de urbanism, consultarea administraţilor pe calea anchetelor publice, lupta contra arbitrariului etc. Alături de această manieră de reglementare, şi-au făcut apariţia activităţi de serviciu public care au impus colectivităţilor asumarea activităţii de amenajare a zonelor urbane, salubritatea, estetica urbană şi protecţia mediului. Dreptul urbanismului a fost definit în doctrina franceză ca un ansamblu de reguli şi instituţii privitoare la amenajarea şi dezvoltarea urbană, permiţând încadrarea evoluţiei fizice a localităţilor şi având ca scop realizarea obiectivelor colectivităţilor publice în acest domeniu, cu o finalitate de incontestabil interes general. Legislaţia în domeniu din ţara noastră nu defineşte nici urbanismul, nici activitatea de amenajare a teritoriului, ci privindu-le împreună, precizează conţinutul acestora, trăsăturile specifice, obiectivele lor şi modalităţile de realizare. Astfel, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul42prevede, la art.2 al.(3) că "Gestionarea spaţială a teritoriului se realizează prin

intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care constituie ansambluri de activităţi complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale" Amenajarea teritoriului - ca activitate mai largă, mai cuprinzătoare (circumscriind urbanismul ) - trebuie să fie (în conformitate cu prevederile art.3): globală, urmărind coordonarea diferitelor politici sectoriale într-un ansamblu integrat; funcţională, trebuind să ţină seama de cadrul natural şi construit bazat pe valori de cultură şi interese comune; prospectivă, trebuind să analizeze tendinţele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice, sociale şi culturale şi să ţină seama de acestea în aplicare; democratică, asigurând participarea populaţiei şi a reprezentanţilor ei politici la adoptarea deciziilor. a) Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate: operaţională, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului; b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităţilor. c) Normativă, prin precizarea modalităţilor de utilizare a terenurilor, definirea destinaţiilor şi gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructura, amenajări şi plantaţii (art. 4). Răspunderea pentru activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism revine, potrivit legii (respectiv art. 6), autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Amenajarea teritoriului - al cărei scop îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice , sociale, ecologice şi culturale - se desfăşoară pe întreg teritoriul României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean. Principalele obiective ale acestei activităţi sunt: • dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea specificului acestora; • îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane; • gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului; • utilizarea raţională a teritoriului. Urbanismul are ca scop stimularea evoluţiei complexe a localităţilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung. Activitatea se desfăşoară la nivelul tuturor localităţilor urbane şi rurale, în acord cu potenţialul acestora şi cu aspiraţiile locuitorilor. Principalele obiective ale activităţii sunt: ■ îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locuitorii; ■ crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap; ■ utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite; ■ protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; ■ asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localităţile urbane şi rurale; ■ protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale . 10.2 Autorităţile cu atribuţii în materie de urbanizare şi documentaţii de urbanism Noţiunea de "administraţie publică" are două sensuri. Într-unul desemnează o anumită activitate, iar în celălalt semnifică organul de stat care realizează această activitate. Pornind de la aceste chestiuni, se poate explica noţiunea de "serviciu public" - de care se legă noţiunea administraţiei publice - acesta

(serviciul public) putând fi înţeles fie ca prestaţie, fie ca organism care realizează această prestaţie. Administraţia publică având menirea de a servi interesului public, prin natura ei are ca obiect realizarea valorilor politice care exprimă interesele generale ale societăţii organizate de către stat. Punerea în executare a legilor aparţine puterii executive, cu ajutorul administraţiei publice. Administraţia publică, atât ca activitate, cât şi ca organizare, depinde de lege, fiind în acelaşi timp expresia şi instrumentul acesteia. Mai mult, administraţia publică deschide perspectiva necesităţii contenciosului administrativ, instituţie menită să asigure respectarea legii de către administraţia publică însăşi. Apariţia şi evoluţia preocupărilor administraţiei în materie de urbanism datează la noi încă de pe vremea Regulamentelor organice(1831), prin care s-au instituit" sfaturile orăşeneşti", având ca şi atribuţii principale administrarea şi gospodărirea oraşelor în componentele sale (pavarea, iluminatul, politica urbanistică de înfrumuseţare etc.). Nevoia acordării de personalitate juridică localităţilor urbane s-a numărat printre obiectivele programelor Revoluţiei de la 1848, idee care avea să fie concretizată prin reglementările timpului. Fără a mai enumera, nici măcar succint, reglementările din domeniul urbanismului, de la aceste forme timpurii până în zilele noastre, ne permitem să le abordăm pe cele aflate în vigoare. La data de 23 mai 2001 a intrat în vigoare Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 prin care se stabileşte că administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit (art.2, al.2 ) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive .În fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a administraţiei publice locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean (art.22). Consiliul local analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi financiare necesare în vederea realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acţiuni de apărare împotriva inundaţiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor meteorologice periculoase. De asemenea, consiliul local stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes local (art.38). Consiliul judeţean, potrivit art.104 al.1 lit.j, stabileşte, pe baza consultării autorităţilor administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeţului, precum şi de dezvoltare urbanistică generală a judeţului şi a unităţilor administrativ-teritoriale componente, şi urmăreşte modul de realizare a acestora în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti implicate. 10.3 Structura instituţională Organul administraţiei publice centrale de specialitate, care aplică strategia dezvoltării şi politica Guvernului în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului, lucrărilor publice şi construcţiilor, cu respectarea autonomiei locale este Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului ( potrivit Hotărârii Parlamentului României nr. 39 din 28 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.700 din 28 decembrie 2000, denumirea nouă a acestuia este Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei). Atribuţiile sale privesc, printre altele, asigurarea elaborării Planului de amenajare a teritoriului naţional ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului, stabilirea, împreună cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii în domeniu, de măsuri pentru protejarea zonelor cu valoare istorică, arhitecturală sau peisagistică. Organizează activitatea de cercetare ştiinţifică de interes public în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului şi pentru creşterea stabilităţii, siguranţei construcţiilor şi protecţiei

antiseismice şi organizează elaborarea , avizarea şi aprobarea normativelor, prescripţiilor şi reglementărilor tehnice pentru domeniile sale de activitate, organizând şi controlul privind aplicarea acestora. De asemeni, MLPAT exercită controlul de stat din domeniul construcţiilor, lucrărilor publice urbanismului şi amenajării teritoriului privind respectarea regimului de autorizare a construcţiilor, precum şi aplicarea sistemului calităţii cu privire la proiectarea, executarea, exploatarea şi utilizarea construcţiilor prin intermediul Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului, aceasta fiind organizată, în cadrul MLPAT ca inspecţie centrală, iar în plan teritorial funcţionând ca servicii publice descentralizate - inspecţii judeţene. Alături de aceste structuri administrative mai există o serie de alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale care concură la promovarea şi realizarea politicilor şi reglementărilor de urbanism ( consilii interministeriale, consilii tehnice; Uniunea Arhitecţilor, Asociaţia Profesională a Urbaniştilor, Uniunea Artiştilor Plastici, alte organizaţii ştiinţifice, profesionale, de creaţie). 10.4 Documentaţii de amenajare a teritoriului şi urbanism În "litera legii", prin "documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism" se înţelege planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism şi regulamentele locale de urbanism, avizate şi aprobate conform legii - art.39 al.(1). Documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri cu caracter director, iar documentaţiile de urbanism cuprind reglementări operaţionale.(art.39, al.2). Documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt: • Planul de amenajare a teritoriului naţional; • Planul de amenajare a teritoriului zonal; • Planul de amenajare a teritoriului judeţean; Planul de amenajare a teritoriului naţional are caracter director şi reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu şi lung pentru întreg teritoriul ţării; el este compus din secţiuni specializate: Căi de comunicaţie, Ape, Zone protejate, Reţeaua de localităţi, Zone de risc natural, Turismul, Dezvoltarea rurală (prin lege se pot aproba şi alte secţiuni). Planul de amenajare a teritoriului judeţean, corelat cu celelalte două categorii de planuri, devine obligatoriu, în ceea ce priveşte conţinutul său, pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism pe care le detaliază. Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director şi se realizează în vederea soluţionării unor probleme specifice ale unor teritorii (care pot fi intercomunale, interorăşeneşti, interjudeţene, regionale etc.). Documentaţiile de urbanism se referă şa localităţile urbane şi rurale şi reglemeneatză utilizarea terenurilor şi condiţiile de ocupare a acestora cu construcţii. Ele traspun la nivelul localităţilor propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean; având caracter de reglementare specifică, stabilesc reguli care se aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism. Documentaţiile de urbanism sunt următoarele: • Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent acestuia (PUG); • Planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent acestuia (PUZ); • Planul urbanistic de detaliu (PUD). Planul urbanistic general are caracter director şi de reglementare operaţională. Fiecare localitate trebuie să întocmească PUG, să îl actualizeze la 5-10 ani şi să îl aprobe, acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. Dintre reglementările pe termen scurt, la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, menţionăm:

stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul administrativ al localităţii; - stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan; - zonificarea funcţională în corelaţie cu organizarea reţelei de circulaţie; - delimitarea zonei afectate de servituţi publice; - modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare etc. PUG cuprinde prevederi pe termen mediu şi lung cu privire la: -evoluţia în perspectivă a localităţii; -direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu; -traseele coridoarelor de circulaţie şi de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean. Planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică, detaliată şi asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile PUG ale unei zone delimitate din interiorul localităţii. PUZ cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: - organizarea reţelei stradale; - organizarea arhitectural-urbanistică; - modul de utilizare a terenurilor, statutul juridic şi circulaţia acestora; - protejarea monumentelor istorice. Elaborarea PUZ este obligatorie în cazul: zonelor centrale ale localităţilor; zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor, a complexelor de odihnă şi agrement, a parcurilor industriale etc. Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică prin care se asigură condiţiile de amplasare, dimensionare, conformare şi servire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente, în corelare cu vecinătăţile imediate. PUD cuprinde reglementări cu privire la: -asigurarea accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare; permisivităţi şi constrângeri urbanistice privind volumele construite şi amenajările; -relaţiile funcţionale şi estetice cu vecinătatea; -compatibilitatea funcţiunilor şi conformarea construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor; -regimul juridic şi circulaţia terenurilor şi construcţiilor. Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice şi economice care stă la baza elaborării planurilor de urbanism, precum şi a regulamentelor locale de urbanism. Trebuie reţinut, aşadar, că , în raport cu amploarea şi conţinutul lor, elaborarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism incumbă diferenţiat autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. Punerea de acord a documentaţiilor se urmăreşte de către acestea astfel: prevederile planurilor aprobate pentru un teritoriu se preiau şi se detaliază documentaţiile ce se elaborează pentru părţi componente ale teritoriului respectiv; în planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se introduc prevederile principale ale documentaţiilor aprobate pentru părţi componente ale acelui teritoriu. După aprobare, PUG, PUZ şi PUD, împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiţie. Iniţiativa elaborării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aparţine colectivităţilor locale, prin autorităţile deliberative şi executive, Guvernului, precum şi persoanelor fizice sau juridice interesate în amenajarea teritoriului şi în dezvoltarea localităţilor. Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se finanţează din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din bugetul de stat, precum şi de persoane juridice şi fizice interesate în dezvoltarea unor localităţi sau a unor zone din cadrul acestora. Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate (potrivit prevederilor anexei 1 din Legea 350/2001).
-

Participarea populaţiei la aceste activităţi se realizează prin: informarea ei, prin consultare, precum şi prin alte forme de participare prevăzute de lege. Este evident că, în măsura în care cetăţenii au un bagaj de informaţii mai bogat, cu cât îşi fac cunoscute mai bine problemele, impunând forurilor competente soluţionarea lor, cu atât va fi mai utilă şi mai eficientă intervenţia lor la nivelul elaborării şi punerii în aplicare a programelor în domeniu, conducând astfel la rezultate benefice în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă, confortul material, spiritual şi estetic, atât la nivelul habitatului cât şi la locul de muncă. Autorizaţiile de urbanism Ca orice procedură de autorizare administrativă, şi cea de urbanism presupune parcurgerea anumitor etape, finalizate prin elaborarea şi eliberarea anumitor documente, respectiv certificatul de urbanism şi apoi autorizaţia de construire. Regulile de urbanism, cu toate că ar trebui cunoscute pe calea măsurilor publicitare adoptate de autorităţile publice, nu permit proprietarului ori dobânditorului cu orice titlu al unui imobil - prin insuficienţa lor - să cunoască şi, mai ales, să aprecieze anvergura sarcinilor de urbanism care grevează (poartă asupra) bunul(ui) respectiv. De aceea, cu ocazia fiecărei tranzacţii imobiliare, se interoghează administraţia asupra naturii şi conţinutului servituţilor de urbanism aplicabile imobilului care formează obiectul tranzacţiei. Iniţial, răspunsul se concretiza într-o simplă notă informativă care, treptat, s-a transformat în certificatul de urbanism de azi. Acesta a avut, la rându-i, o evoluţie semnificativă (în ceea ce priveşte natura şi rolul îndeplinit), la început fiind doar un simplu instrument de informare individuală asupra servituţilor administrative aplicabile imobilului, pentru ca astăzi să devină un instrument de control al utilizării terenurilor. Certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire sunt reglementate de dispoziţiile Legii nr. 350/2001, precum şi de cele ale Legii nr. 50 din 1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată şi modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 231/2000. Certificatul de urbanism este (în conformitate cu art. 29 al Legii nr. 350/2000) actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea publică face cunoscute regimul juridic, economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii, tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare, potrivit legii. Din această definiţie rezultă că certificatul de urbanism oferă informaţii asupra constructibilităţii unui teren sau în privinţa fezabilităţii unei operaţiuni determinate. Acest act este necesar întocmirii documentaţiei şi dosarului în vederea obţonerii autorizaţiei de construire, dar el nu ţine loc de autorizaţie de construire. Din punct de vedere juridic, certificatul de urbanism are valoarea unui aviz, care, în anumite condiţii, produce efecte obligatorii. Acesta are un rol important, respectiv garantează destinatarului său că, pe parcursul unei anumite perioade, nu i se vor opune modificări care să afecteze regulile pe care certificatul le conţine. Certificatul de urbanism cuprinde date privind: regimul juridic, regimul economic şi regimul tehnic al imobilului. Regimul juridic al imobilului conţine dreptul de proprietate asupra acestuia şi servituţile de utilitate publică care grevează asupra acestuia; situarea terenului în intravilan sau în afara lui; prevederi ale documentaţiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului -zone protejate, zone în care acţionează dreptul de preemţiune asupra imobilului, interdicţii definitive sau temporare de construcţie etc. Regimul economic al imobilului indică folosinţa actuală, destinaţii admise sau neadmise, stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă, reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei. Regimul tehnic indică: procentul de ocupare a terenului (POT), coeficientul de utilizare a terenului (CUT), dimensiunile minime şi maxime ale parcelelor, echiparea cu utilităţi, edificabil admis pe parcelă, circulaţii şi accese pietonale şi auto, parcaje necesare, alinierea terenului şi a construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului, înălţimea minimă şi maximă admisă. Procedura de obţinere a certificatului de urbanism cuprinde două etape: solicitarea şi, respectiv, instrumentarea şi eliberarea actului. Condiţiile generale de solicitare se referă la faptul că: . - orice cerere de eliberare a unui asemenea document este supusă unei taxe legale; . - în cerere trebuie precizate elementele de identificare a imobilului faţă de care se urmăreşte cunoaşterea regimului de servituţi; . - îndeplinirea unei serii de alte formalităţi administrative.

50/1991. La rândul lor. Autorizaţia (permisul) de construire a cunoscut mai multe definiţii în literatura de specialitate48. executarea şi funcţionarea construcţiilor. cuprinsă în art. evidenţiat în cadastrul funciar şi poate fi modificat în condiţiile legii. coroborate cu reglementările legale în vigoare.5. precum şi a măsurilor legale referitoare la proiectarea. Se poate conchide că autorizaţia de construire sancţionează atât regulile de urbanism. Durata de valabilitate a certificatului de urbanism se stabileşte de către emitent. sunt supuse anumitor reguli restrictive. 2 al.1 din Legea nr. nu se pot plasa în intravilan. depune o cerere (tipizată) la organul competent. Cea mai importantă reglementare în sfera regimului constructibilităţii. 18/1991 privind fondul funciar este aceea că amplasarea noilor construcţii de orice fel se face în intravilanul localităţilor.prin eliberarea unei autorizaţii prealabile. Pornind de la aprecierile formulate în literatura de specialitate. 9 al. emit şi autorizaţiile de construire. Certificatul se emite de către aceleaşi autorităţi publice care. cât şi regulile de construcţie. eficiente şi ecologice.1 din Legea nr.de poliţie . şi aceste excepţii . "Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea. Există câteva derogări: atunci când este vorba de amplasarea unor construcţii care. încheiate în formă autentică (conform art. orice persoană fizică sau juridică. însoţită de dovada achitării taxei. Ca un corolar al celor prezentate afirmăm că urbanizarea presupune nu numai modificarea stării aşezărilor umane. art 2)". Totodată. După cum se poate remarca. în raport cu importanţa zonei şi a investiţiei. toate acestea urmând să se reflecte în lege şi în aplicarea ei. solicitantul.Astfel. ci şi schimbarea mentalităţii prin implementarea unei concepţii progresiste. potrivit competenţelor. autorizaţia de construire se poate defini ca fiind actul administraţiei publice locale competente prin care se asigură aplicarea regulilor de urbanism în privinţa amplasării construcţiilor. proiectarea. pot genera efecte poluante mediului şi în ceea ce priveşte construcţiile care prin natura lor. prin natura lor. el urmează a-i fi eliberat solicitantului în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii acestuia. În accepţiunea legiuitorului român (concretizată în conţinutul Legii nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). executarea şi funcţionarea acestora. Ea se eliberează "în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului". Autorizaţia de construire În ceea ce priveşte regimul general al amplasării construcţiilor se impune precizarea că intravilanul localităţilor este cel existent la data de 1 ianuarie 1990. . terenurile situate în intravilan pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte între vii. de exercitarea unei puteri speciale . este vorba de un control preventiv al utilizării terenurilor. 10.în care construcţiile pot fi amplasate în extravilan. precum şi adăposturile pentru animale.

pelerinaje. Pe masura amplificarii caatoriilor. aceasta forma de turism a capatat tot mai mult consistenta beneficiind astazi de caracteristicile unei forme distincte de calatorie cu motivatii foarte diverse. atractiile pe care le adaposteau s-au dovedit a fi ele insele apreciate destinatii turistice. 11. Turismul urban .1. ingrijirea sanatatii si odihna. Turismul urban isi are originea inca din antichitate. arta peisagistica. detreminantii si evolutia turismului urban dar si evaluarea impactului acestuia asupra vietii economice si sociale si in consecinta a cadrului optim de desfasurare. 11. orasul s-a dovedit un reper in desfasurarea calatoriilor in sensul ca fie dotarile acestuia au fost utilizate ca locuri de popas in derularea circuitelor fie prin arhitectura cladirilor si ansamblurilor. elemente ale artei decorative. sisteme tehnice si elemente decorative exotice. Calatoriile si explorarile geografice din acea perioada au favorizat schimburile de idei prin preluarea din Orient si Bizant a acelor forme. privite ca centre economice si culturale. au aparut si preocupari privind amenajari specifice destinate diferitelor categorii de vizitatori cat si grija pentru armonizarea acestora cu exigentele functionarii in cele mai bune conditii a asezarilor urbane. a edificiilor publice si private. TURISMUL IN SPATIUL URBAN Pornind de la faptul ca dezvoltarea economica si socio-culturala a oraselor s-a reflectat in arhitectura acestora. Pe masura ce numarul acestora a crescut si s-a conturat o forma distincta de turism. cunoscuta fiind afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei si insulele egeene. Scurt istoric Dorinta de cunoastere a unor locuri noi.turismul urban. contribuind astfel la innoirea artei si stiintei.11. se impune clarificarea catorva aspecte legate de continutul. sunt detinatoarele unor variate atractii determina ca acestea sa constituie destinatie pentru numeroase categorii de vizitatori. Avand in vedere necesitatea adaptarii orasului la cerintele turistilor. monumente. au constituit tot atatea motivatii de calatorie ale oamenilor inca din cele mai vechi timpuri.1. Dezvoltarea si modernizarea oraselor pe de o parte cat si varietatea ofertelor acestora pe de alta parte au condus in timp la conturarea unei forme specifice de turism . Epoca Renasterii se detaseaza prin aparitia proprietatilor aflate la marginea oraselor. Caracteristice .1. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. a vilelor cu parcuri si belvedere din preajma oraselor cetati. si ca orasele.forma distincta de calatorie De-a lungul timpului. razboaie sau descoperiri.

gradini. Londra. elementul cultural distingandu-se in plan secundar. Ulterior. cladiri destinate negustorilor calatori sau pelerinilor. pe coastele de nord ale Africii. Dresda. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. in Spania sau in Peninsula Balcanica. etc.1. orase revitalizate (portul vechi si docurile Londrei). obiectivele calatoriilor se diversifica. Karlsruhe.2. asezarile urbane europene cunosc importante transformari prin realizarea de castele. Punerea in valoare a multor resurse economice va conduce la aparitia oraselor mici si mjlocii. Haussman incercand sa schimbe peisajul citadin. transport intern). scrierile din acea perioada mentioneaza elementele urbane apartinand unor orase ca Roma. E. Henard. alaturi de centrele vechi istorice. Societatea contemporana se confrunta cu o explozie a spatiului urban mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial. progresului inregistrat in domeniul transporturilor. Unwin. etc. spatii comerciale. palate. S-a conturat chiar si o tipologie a oraselor culturale care include urmatoarele tipuri de asezari urbane: orase capitala (Paris. care imbina unele traditii locale sau regionale cu elementele urbanismului modern. Paris. Florenta. cu o arhitectura noua. arta peisagistica. J. urbanisti si arhitecti de renume ca Le Corbusier. In toata aceasta perioada. biserici. porturi. orase de cultura si arta (Roma. ruine. amenajari de importanta edilitara (pavaje. Avignon). orase istorice (Oxford. arhitectura cladirilor si ansamblurilor. gradini-parcuri. cresterii comertului mondial. si care se constituiau ca obiective de interes turistic: zidurile si fortificatiile oraselor. Incepand cu secolul al-XVI-lea. Mai tarziu. Leipzig. New York). Canterbury). Unii specialisti considera ca turismul urban se poate desfasura si in orasele care au statut de orase balneare. iluminat. 11. O. ale caror vestigii se regasesc in Asia Mica si in Persia.pentru zona orientala erau caravanseraiurile. In secolele al-XIX-lea si al-XX-lea se inregistreaza cele mai noi cuceriri ale tehnicii pentru modernizarea structurilor edilitare. Segovia. manastiri. Clarificari conceptuale cu privire la turismul urban . orasele premoderne au cunoscut o ascensiune mult mai evidenta ca urmare a dezvoltarii economice. R. Se dezvolta astfel orasele metropola si cele predominant industriale. a exploziei demografice. elemente ale artei decorative folosite in interiorul si exteriorul edificiilor. pastrand insa in centrul atentiei asezarile urbane si operele arhitecturale. Cambridge. orase industriale traditionale (Bradford). in multe orase europene. Numerosi arhitecti si urbanisti sunt preocupati de realizarea unor noi stiluri arhitecturale. a edificiilor publice si private. Edingburg etc. Gerson. palate. catedrale. scolile de urbanism preocupate de dezvoltarea si modernizarea sistemelor urbane cunoscand o deosebita amploare. Venetia. montane sau de litoral. dezvoltandu-se cartiere moderne. indeosebi prin realizarea de noi materiale de constructie mai usoare si fiabile. Salonic.

Modul de organizare spatiala a oraselor si etapele istorice de evolutie si dezvoltare au condus la extinderea sau suprapunerea unor curente arhitectonice si a unor stiluri artistice care confera acestora statut de orase patrimoniale cu reale valente turistice punandu-si amprenta asadar si asupra turismului. avand in vedere distanta de deplasare care. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. prin acestea intelegandu-se. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. conservare si protejare a obiectivelor turistice in vederea atragerii unui . pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban.Clarificarea notiunii de turism urban nu poate fi realizata decat in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. spatiul urban reprezinta locul de desfasurare pentru o serie de activitati turistice. potrivit definitiei OMT. Intr-o acceptiune foarte larga. statistica oficiala indica limita de 2000 de locuitori pentru definirea unei aglomeratii urbane. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. incepand cu anii '80. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. O alta abordare111 se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. desi. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. pe de alta parte. vizitarea unor obiective culturale. in unele tari (de exemplu. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. Prin organizarea sa functionala. In prezent. in afara resedintei principale. municipalitatile fiind preocupate permanent in organizarea spatiilor de agrement. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. pana la efectuarea de cumparaturi sau vizite la rude si intalniri cu prietenii. singurul criteriu de delimitare fata de celelalte forme de turism ramane cel demografic. In majoritatea tarilor europene. Potrivit opiniei specialistilor110. potrivit opiniei unor autori. avand la baza motivatii dintre cele mai diverse. de la vizionarea de spectacole. fie ca se refera la vizitarea oraselor sau numai la utilizarea acestora ca locatii pentru alte forme de turism. turismul urban reprezinta petrecerea timpului liber in orase. Astfel. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. Franta). Asadar. s-au remarcat o serie de mutatii in practica turistica in sensul diversificarii si internationalizarii destinatiilor turistice. diminuarii duratei sejururilor precum si unui puternic fenomen de fragmentare a concediilor. toate aceste evolutii explicand amploarea crescanda a deplasarilor de scurta durata si cresterea fluxurilor turistice in spatiile urbane sau imprejurimile acestora.

De-a lungul timpului. scaderea varstei de pensionare.numar cat mai mare de turisti. fiind totodata realizata si pe seama dezvoltarii unor servicii care contribuie semnificativ la reducerea timpului alocat activitatilor casnice. a mijloacelor de transport de mare viteza. Asadar. turismul urban reprezinta un camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism. cresterea duratei alocate studiilor. cresterea interesului pentru obiective culturale. sociali. sporirea duratei concediilor. progreselor inregistrate in domeniul transporturilor in sensul cresterii vitezei de deplasare si al reducerii costurilor de calatorie. a turismului de afaceri.. protejarea si conservarea patrimoniului national pentru generatiile viitoare. c) dezvoltarea transporturilor. juridici si tehnologici. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. cresterea duratei medii de viata. diversificarea produselor turistice. pe aceasta baza. de mentionat eforturile municipalitatilor in directia revitalizarii centrelor istorice ale oraselor. a disponobilitatii persoanelor de varsta a treia. un rol important il detine interesul manifestat pentru valorile culturale si istorice. a) cresterea timpului liber este determinata de reducerea progresiva a timpului de munca. demografici. sociali. Treptat. indeosebi ca reactie la amplul proces de modializare si globalizare prin afirmarea identitatilor culturale. dereglementarea transporturilor aeriene si deschiderea catre noi . Nu in ultimul rand. a informatiilor si a transporturilor. Factori. la care se adauga o serie de facilitati oferite acestora. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. cum ar fi: scaderea varstei de pensionare si. recreativ si uneori balnear acolo unde in perimetrul orasului exista izvoare minerale si infrastructura adecvata (cazul Budapestei). evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. cresterea numarului celibatarilor si a familiilor fara copii. juridici si tehnologici. Dintre acestia. tendinta ce inregistreaza o continua crestere. turismul de cumparaturi). cresterea mobilitatii persoanelor. Dezvoltarea infrastructurii generale si specifice au condus la transformarea orasului intr-un adevarat pol de atractie pentru o serie de forme de turism (afaceri si congrese. demografici. actiuni ce au contribuit la imbunatatirea imaginii si cresterea atractivitatii destinatiilor turistice urbane. turismul tehnic si stiintific. dar si unor factori de natura sociala. Oferta turistica a unui oras este extrem de variata si cuprinde elemente de ordin cultural. dezvoltarea tehnologiilor. a retelelor rutiere si feroviare. etc. reabilitarii si renovarii cladirilor si locuintelor. innoirii echipamentelor urbane. urbanizarea. b) sporirea mobilitatii persoanelor se datoreaza in principal. Dintre acestia. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. sporirea atractivitatii spatiilor urbane.

eforturile realizate in directia promovarii patrimoniului cultural. la cresterea preferintelor pentru sejururile de scurta durata. pe aceasta baza. a ospitalitatii. etc. festivaluri. deplasarile de scurta durata sunt realizate de catre turisti pe cont propriu si sunt asociate unor evenimente: expozitii de pictura. . amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. diversificarii serviciilor turistice. un rol important in formarea fluxurilor de vizitatori ai spatiului urban. De aici si faptul ca aceste deplasari antreneaza venituri financiare semnificative. cresterea calitatii spatiului urban printr-o mai buna dezvoltare a infrastructurii generale si specifice. Cunoasterea particularitatilor cererii pentru turismul urban reprezinta un demers extrem de dificil datorita sistemelor statistice nationale de inregistrare a numarului de vizitatori in spatiul urban precum si a motivatiilor acestora de calatorie. indiferent de anotimp. De-a lungul timpului. fara o planificare anterioara. Mult timp. imprevizibilitatea. fluxurile urbane au fost neglijate. a posibilitatilor de deplasare si de rezervare a locurilor in spatiile de cazare. Toate aceste neajunsuri pot fi insa corectate prin adoptarea unui sistem omogen si unitar de inregistrare si observare a fenomenului urban. De asemenea. acest fapt fiind incurajat si de progresele realizate in domeniul tehnologiei informatiei si care dau posibilitatea cunoasterii. sisteme deosebit de eterogene si care evidentiaza indeosebi sejururile de peste 4 zile in detrimentul sejururilor de scurta durata si a vizitelor ocazionale. d) atractivitatea oraselor detine. eforturile municipalitatilor de a diversifica agrementul urban prin reamenajarea centrelor istorice. neexistand nici in momentul de fata statistici care sa permita o analiza comparativa a acestora. agrement. turistii efectuand o serie de cheltuieli culturale. turismul urban reprezentand un element potential major al dezvoltarii economiei locale si. de asemenea. in orice moment. a centrelor comerciale. concerte. Adesea. Dintre acestea. seri distractive. prelungirii duratei sejurului. de asemenea. deloc de neglijat pentru cresterea economica a orasului. o modalitate de crestere a nivelului de trai si a durabilitatii spatiului urban. a elementelor cadrului natural si de agrement contribuind la imbunatatirea imaginii in plan extern si la atragerea fluxurilor turistice. sejururile de scurta durata influenteaza in mod semnificativ cresterea atractivitatii orasului. de mentionat in acest sens.destinatii. actiunile intreprinse la nivelul organismelor publice locale vor trebui concentrate in directia dezvoltarii unei oferte turistice globale si coerente. Avand in vedere aceste particularitati. datorata faptului ca de cele mai multe ori decizia este luata spontan. acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. a motivatiilor de calatorie. introducerea unor tarife tot mai diferentiate contribuie. deplasarile urbane petrecandu-se pe toata durata anului. a cheltuielilor efectuate in spatiul urban. cumparaturi. targuri profesionale. permitand astfel identificarea mai riguroasa a segmentelor de consumatori. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii.

politie. animatia culturala in aer liber. in tarile europene cu centre urbane culturale a fost stabilita o politica pentru valorificarea prin turism a bunurilor culturale existente. incercand astfel integrarea in viata culturala a locuitorilor orasului. In acest context. istorice. etc). asigurarea cu echipamente si servicii de primire. istorie. urgenta medicala. monumente. fiind incurajat transportul in comun. prin diversificarea hotelurilor de lux. la conturarea unor forme ale turismului urban. extinderea zonelor pietonale. participarea la evenimente. prin intermediul Comitetelor regionale de turism. etc. astfel au fost sustinute actiunile de crestere a numarului de taxiuri. Astfel de vacante detin ponderea cea mai mare in circulatia turistica urbana (40%) cu valori diferite de la o tara la alta: Germania (31%). astfel: a) Turismul cultural reprezinta acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice. a micilor spatii comerciale. a unor lanturi hoteliere. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban (aproximativ 40%). vizitarea muzeelor (de arheologie. accentul fiind pus pe servicii de servire rapida si a unor restaurante traditionale. diversificarea echipamentelor de alimentatie publica si a gastronomiei. ansambluri arhitectonice urbane. muzeele. sarbatori traditionale. Studiile intreprinse arata ca turistii care se afla in oras la prima vizita sunt interesati de monumentele. cu asigurarea unei circulatii fluente. de securitate-pompieri. cu posibilitati de informare multipla a vizitatorilor. Avand in vedere aceste motivatii. a masinilor de inchiriat. Olanda (46%). pinacoteci. etc). mai putin poluant. etc. gradini botanice. in general. turism industrial si tehnic (vizitarea unor obiective economice. Italia (51%). festivaluri de muzica. edificii religioase. locurile mai putin mediatizate. cartierele istorice cuprinse in ghidurile turistice. pe aceasta baza. sprijinirea initiativelor culturale care includ . Belgia (25%). urmat de intalniri cu familia si prietenii (30%). in scopul valorificarii durabile a acestora. film. Motivatia calatoriilor urbane si formele acesteia In privinta motivatiilor de calatorie. etc). spre deosebire de cei care revin si care prefera plimbarile in parcuri. etc). Anglia (23%). Franta (45%). Tot in aceeasi directie se inscriu o serie de actiuni vizand crearea unor centre de interes multiculturale. parcuri zoo. castele. si anume: dezvoltarea tipurilor de transport intern si extern. dans. stiinte naturale. orientata spre dezvoltarea componentelor majore ale produsului turistic oferit. constructii specifice. cumparaturile. asigurarea unor servicii publice adecvate care insotesc pe cele turistice: servicii de igiena urbana. afaceri si motive profesionale (10-15%) la care se mai adauga vizitele gastronomice. parcuri si gradini. participarea la evenimente culturale (spectacole de opera.2. prin asemenea centre in Marea Britanie au fost create programe de actiune pentru dezvoltare turistica care sunt sprijinite de Biroul de Turism Britanic iar in Franta au fost create studii de stabilire a zonelor protejate pentru monumentele istorice. balet.11. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. teatru. a echipamentelor pentru cazarea tineretului si a celor cu venituri modeste.

Luxemburg. Copenhaga. Salonic. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. Anvers. Lisabona. Madrid. mai exista si o clientela pentru afaceri. privat si societatea civila. pastrarea si dezvoltarea in permanenta a legaturilor si a colaborarilor cu administratiile publice locale . cu sprijinul Consiliului Europei. un numar de unsprezece orase au statutul de capitale culturale ale continentului: Paris. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public.prefecturi si primarii . alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. etc. serbari religioase. jucarii. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. Berlin. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. care la randul ei poate beneficia de activitatile culturale citadine. Festivalul de la Edingburg (3 saptamani) cu aproximativ un milion de vizitatori. la imbogatirea patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni stabilite cu ocazia Conferintei interguvernamentale de la Stockholm asupra politicilor culturale119: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. Luvru si Versailles din Paris cu 2-3 milioane fiecare. cercetarea clientelei turistice care capata importanta tot mai mare deoarece ea da dimensiunile de dezvoltare si promovare a produsului turistic cultural. etc. In acest sens. Amsterdam. Ca urmare a suprasolicitarii marilor orase patrimoniale ale Europei. Centrul cultural din Glasgow cu 8-9 milioane. animatia fiind la baza unor manifestari traditionale din cartiere. si care sporesc durata de sejur in orase. in ultimul deceniu al secolului XX. lista ramanand deschisa si pentru alte orase europene. incurajarea creativitatii. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice.in scopul asigurarii unor servicii urbane de calitate. Dublin. teatru in aer liber. plimbari de seara. Pe masura cunoasterii mai detaliate ale valorilor culturale si din tari ale Europei Centrale si de Est. alaturi de vizitatorii interesati de obiectivele culturale. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). in conditiile in care multe din centrele culturale ale acestor atrag un numar impresionant de turisti: Centrul Pompidou cu circa 7-8 milioane turisti anual. Glasgow. a textilelor. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. etc. produse alimentare) sau . a fost sustinuta ideea de sprijinere a micilor orase cu forme de cultura alternativa pentru a se reduce fluxul turistic din aceste mari metropole. si unele orase din aceste state se vor putea inscrie in randul marilor capitale culturale ale continentului. Din 1990. astfel. festivaluri expozitii temporare. participarea activa a cetatenilor.spectacole. Atena. pot fi valorificate anumite activitati traditionale (ateliere de prelucrare a lemnului. Albert Dock . de care beneficiaza si turistii. sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale.Liverpool cu 4-5 milioane.

evenimentelor si formelor oferite de unitati.com/public/inside-park/rides/special. inclusiv din Statele Unite ale Americii a realizat un clasament international al parcurilor de distractii cu cele mai mari incasari (vezi tabelul nr. unei impliniri.). manifestarile traditionale. fiind ocupat de parcurile de distractie. 11. de asemenea. Turismul de agrement detine.pot fi puse in valoare obiective tehnice deosebite (apeducte. Potrivit unui studiu realizat de IAAPA (Asociatia Internationala a Parcurilor de Distractie si Atractii). parcurile de distractii. aeronautic). poduri. europenii prefera sa-si petreaca din ce in ce mai mult din timpul liber in complexele de agrement.cedarpoint. 11. de placere. sarbatorile religioase constituind tot atatea modalitati de petrecere a timpului liber in spatiul urban.1.cfm . instalatii tehnice din domeniul naval. Cedar Point SUA Busch Gardens WilliamsburgSUA SUA Fujikyu Highland Park Japonia Blackpool Pleasure Beach Blackpool. capabile sa asigure individului sau unei grupari sociale o stare de buna dispozitie. un loc aparte in categoria mijloacelor de agrement. deosebit de apreciate in randul turistilor. statiuni sau zone turistice. carnavalurile. IAAPA. sa dea senzatia unei satisfactii. Recent. Clasamentul primelor 10 parcuri de distractii cu cele mai mari incasari in anul 2003 Tabelul nr.000 de companii din peste 100 de tari. echipamentelor.1. reprezentand circa 5. sa lase o impresie si o amintire favorabile120 . UK Marea Britanie Six Flags Magic Mountain SUA Alton Towers Marea Britanie Kennywood Park SUA Lake Compounce Theme Park SUA Valleyfair SUA Hershey Park SUA Sursa: http://www. o pondere importanta in deplasarile catre spatiile urbane. b) O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement definit prin ansamblul mijloacelor.

forestiere. parcurigradini. Astérix (Franta) cu cate 2-3 milioane de vizitatori fiecare. ansambluri monahale. Totodata. unitati economice. etc. Futuroscope (Poitiers. un centru EPCOT este de regula alcatuit din doua sectiuni: "Future World" ("Lumea viitoare") si "World Showcase" (Vitrina Lumii"). alte categorii (baze de agrement situate in spatii periurbane. SUA) cu 6. etc. este dificil de realizat o clasificare a acestora data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. c) Turismul de afaceri si activitatile profesionale se refera la congrese.). gradini botanice. de cele mai multe ori sunt gratuite. desfasurate pe strazi. la 32 de kilometri distanta de Paris. circ. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. Astfel. cafenele. SUA) cu aproximativ 22 milioane de vizitatori anual urmat de EuroDisney (Paris. muzica clasica. Moda parcurilor tematice a fost introdusa odata cu Disneyland.). permitand astfel o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. France). acestea reprezentand una din atractiile educationale ale parcurilor Disney. astfel: parcuri-eveniment (Disneyland. Dr.7 milioane vizitatori. case de cultura. bulevarde sau in parcuri care. plimbari prin oras cu mijloace de locomotie traditionale sau de plimbari in importante parcuri si gradini ale oraselor. evenimente sportive.). etc. safari. situri arheologice. complexuri sportive. Preferintele vizitatorilor se indreapta. in Anaheim (1960) si Walt Disney World (Orlando. iar in 1992 a fost inaugurat. etc. In ultimii ani de o larga audienta se bucura spectacolele de mini teatru si pantomima in aer liber. case memoriale. in cartiere originale pentru atmosfera si cumparaturi. un Disneyland cu o investitie in valoare de 4. viata nocturna. in 1988. In ceea ce priveste tipologia parcurilor tematice (de loisir). Blackpool Pleasure Beach (Blackpool. turistii pot opta pentru spectacole de teatru. parcuri acvatice (piscine de loisir. parcuri urbane. SUA. Franta) cu 10. se asteapta extinderea EPCOT CENTER. de cele mai multe ori catre spectacolele cu caracter cultural si distractiv in aer liber. muzee stiintifice si de tehnologie. Disneyland-ul din Tokio a inregistrat un veritabil success. bai termale si de distractii. ecomuzee.5 milioane vizitatori. avand drept scop largirea cunostintelor despre lume si univers. pe primul loc se situeaza Disney-World-Epcot (Orlando. o delimitare a acestora. 1971). Phantasialand si Europa Park (Germania). vizitarea unor muzee. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. Dat fiind succesul companiei Walt Disney.). terenuri de golf. .4 miliarde $. parcuri de odihna (naturale. parcuri tematice. seminarii.In privinta numarului de vizitatori. expozitii de arta. Pentru viitor. Cu toate acestea. etc. colocvii. festivaluri.). expozitii horticole. pe o suprafata de 2000 ha. multe orase au incercat sa copieze modelul parcurilor tematice. opera. tenis. Unii specialisti francezi au criticat in acea vreme personajele Disney afirmand ca vor "polua ambianta culturala a natiunii". complexurile de loisir urbane sau rurale. religioasa. parcuri de joaca si sport (gradini pentru copii. pe aceasta baza. restaurante. etc.

Italia. preocupari de natura intelectuala. congresele si reuniunile organizate pe nave de croaziera atragand anual circa 120000 participanti. congrese. Targurile si expozitiile inregistreaza anual cheltuieli de peste 27 mld. O alta noutate in domeniu o reprezinta conceptul de "BOARDINGHOUSE" reprezentand o combinatie intre o camera de hotel si un apartament drept birou de lucru. in general. "intalnirile pe mare" constituie noutati in domeniu. expozitii. Royal Caraibbean's Nordic Prince. stagii de pregatire. simpozioane. iar clasamentul pe tari indica pe primul loc SUA urmata de Franta. In general. inregistrand valori diferite de la o tara la alta. cele mai multe congrese si reuniuni au loc in Europa care concentreaza circa 60% din actiuni. intalniri cu parteneri de afaceri. De exemplu. Reusita manifestarilor de acest gen depinde atat de capacitatea organizatorica a organismelor de profil din tara gazda cat si de gradul de dezvoltare a economiei nationale. vizitarea centrelor comerciale si animatie traditionala. constatandu-se cresterea preocuparilor pentru manifestari care prezinta noutati intr-un domeniu sau altul si pentru crearea de noi centre expozitionale si de afaceri. participantii la congrese si reuniuni manifesta interes catre plimbarile in centrele istorice. In prezent. preferintele oamenilor de afaceri se indreapta catre servicii de inalta calitate. conferinte. colocvii. in functie de echipamentele turistice si nivelul general de dezvoltare economica. Belgia Spania si Japonia. In acest context. Turismul de afaceri concentreaza in prezent circa 20% din totalul calatoriilor internationale si aproape 1/4 din totalul incasarilor din turism. USD luandu-se in considerare cheltuielile directe ale expozantilor si vizitatorilor. dezvoltarea turismului va avea in vedere atat posibilitatile cat si limitele unor tari in gazduirea si organizarea diverselor tipuri de reuniuni in conditiile in care cresterea . reuniuni si intruniri (intalniri. Datorita rolului polivalent al targurilor si expozitiilor. Potrivit statisticilor internationale. Germania. in prezent. in prezent. Exista. expozitii. Chandris Meridian si Horizon Closter Cruises Westward insumeaza peste 5000 de sali de conferinte. in SUA acest concept (de dormitor si camera de lucru) a fost introdus la Residence Inn. etc. acestea se structureaza in: turism general de afaceri care se refera la activitatea persoanelor care lucreaza in afara locului de munca obisnuit (delegatiile). muzee. targuri si expozitii. sa reprezinte 5% din piata hoteliera a SUA. peste 130 vase de croaziera dintre care.targuri. spre deosebire de acestia. organizatorii cauta permanent solutii pentru atragerea unui numar cat mai mare de vizitatori si expozanti. calatorii-stimulent oferite anumitor categorii de angajati ca recompensa pentru rezultatele inregistrate in activitatea profesionala. Embassy. reuniuni.). ocazie cu care cifra de afaceri a crescut cu peste 20% ajungand ca. extrem de dificil de cuantificat. Referitor la tipologia calatoriilor de afaceri. etc. Elvetia. Marea Britanie. turismul de afaceri a devenit o componenta importanta cu rezultate semnificative in economiile multor tari. conferinte. neincluzand volumul afacerilor inregistrate ca urmare a participarii la astfel de manifestatii si nici cheltuielile indirecte ale agentilor participanti. Olanda. In acest context.

economice si sociale asupra dezvoltarii generale a destinatiilor gazda. de alimentatie si hotelarie. situate fie in centrul orasului fie la periferia acestuia. In general. acestia provenind chiar si de pe continentul asiatic. Astfel. De exemplu. Un alt exemplu il constituie The Mall of America. o sala de box. volumul afacerilor derulat cu aceasta ocazie situandu-se la nivelul unor dimensiuni impresionante. campionatele mondiale care. USD. de regula. situat langa Minneapolis care este format din 4 magazine universale si 800 de magazine specializate 130. o motivatie importanta a circulatiei turistice urbane. Toate acestea demonstreaza tendinta oamenilor catre agrement si divertisment prin imbinarea activitatilor comerciale cu serviciile destinate petrecerii timpului liber. Volumul investitional alocat unor astfel de competitii se ridica la sume de ordinul miliardelor USD. reprezentand un puternic impuls spre dezvoltarea economiilor oraselor in care se desfasoara astfel de activitati. cele mai multe posibilitati oferindu-le. controversele fiind legate de dificultatea separarii fluxurilor de turisti de cele ale locuitorilor orasului. Includerea cumparaturilor in sfera turismului urban este acceptata cu rezerve de catre majoritatea specialistilor. Unul din aceste magazine (Oshman Supersports USA) are ca puncte de atractie un teren de baschet. in afara scopului cultural si educativ genereaza semnificative fluxuri financiare. d) Turismul sportiv reprezinta. de catre unii specialisti. avand circa 10 milioane de vizitatori anual. Marile centre comerciale multifunctionale au constituit. ca o importanta sursa generatoare de venituri financiare si se realizeaza. neexistand posibilitatea cuantificarii volumului serviciilor comerciale si a marfurilor achizitionate de catre turisti. de asemenea. firme si corporatii din intraga lume. adevarate puncte de atractie in peisajul urban prin asocierea activitatilor comerciale. un teren de minigolf si un acvariu cu o capacitate de peste 4500 mc care prezinta sute de specii marine si un spectacol cu dresura de delfini. manifestarile de tipul olimpiadelor. un poligon pentru tir cu arcul si o partie pentru simularea schiului. e) Efectuarea de cumparaturi este considerata. multe dintre centrele comerciale oferind si servicii de agrement. Magazinele de desfacere cu amanuntul sunt dispuse in jurul unui parc de distractii care se intinde pe o suprafata de 3 ha (Knott's Camp Snoopy). serviciile de agrement se vor constitui in viitor ca .numarului oamenilor de afaceri este evidenta si are multiple implicatii politice. sportive. investitie la care au contribuit alaturi de organizatori. etc. incepand cu anii '80. sumele alocate pentru derularea in bune conditii a acesteia s-au ridicat la aproximativ 2 mld. Un exemplu in acest sens il constituie West Edmonton Mall din Canada care imbina functiile comerciale cu cele de petrecere a timpului liber prin prezenta a 828 de magazine si spatii destinate serviciilor pe o suprafata de 451 ha. interesul pentru cumparaturi este insotit si de dorinta de distractie. Acest parc este dotat cu 26 de piste pentru biciclete. in acelasi perimetru. in domeniul sportului. agrement. cu ocazia Olimpiadei de la Atlanta. in marile centre comerciale. un patinoar. turneelor de tenis. Proprietarii acestui centru comercial se asteapta sa primeasca pana la 40 de milioane de vizitatori anual.

In acest context. in orase diferite sau la vizitele persoanelor de varsta a treia (indeosebi a bunicilor) si care prefera spatiile verzi si locurile linistite pentru odihna si recreere. la cresterea atractivitatii destinatiilor urbane si a imprejurimilor acestora. multe dintre orase avand multiple posibilitati de petrecere a timpului liber. turismul urban s-a confruntat cu o serie de obstacole legate de costul ridicat al transporturilor. in prezent. vizite la rude si prieteni. Delimitarea acestor componente ale turismului urban.parte integranta a comertului cu amanuntul. asociate motivatiilor de calatorie in orase a fost posibila ca urmare a unui context economic si social favorabil referitor la imbunatatirea mijloacelor de transport si. In prezent. a organismelor publice locale se indreapta catre asigurarea unor modalitati cat mai variate de petrecere a timpului liber contribuind astfel. diversificarea ofertei de produse si servicii turistice. a cresterii nivelului de trai.3. amploarea evenimentelor culturale. asistam la reconsiderarea valorilor urbane ce dau continut atractivitatii turistice si care motiveaza semnificative fluxuri turistice in sensul cresterii ponderii turismului de afaceri. activitati sportive si recreative. 11. si au ca obiectiv participarea la anumite evenimente din domeniul gastronomic. un adevarat factor dinamizant al economiilor urbane. neajunsuri care limitau posibilitatile de dezvoltare a circulatiei turistice pentru cele mai multe categorii ale populatiei. nesiguranta si durata calatoriilor. pe aceasta baza. la deplasarile membrilor familiilor care locuiesc separat. . organizarea acestora presupunand consultarea unor specialisti din domeniul culinar. a accesibilitatii in spatiul urban. Treptat. lipsa de confort a sejururilor. preocuparile edililor. expozitii. congrese si reuniuni precum si a calatoriilor destinate cumparaturilor sau petrecerea timpului liber in spatii destinate agrementului si divertismentului. Principalele coordonate ale turismului pe plan mondial Inca de la aparitie. de regula. In Europa. etc. turismul urban reprezinta circa 30% din totalul calatoriilor si aproximativ 20% in totalul innoptarilor. turismul urban s-a dezvoltat ca urmare a progresului economic. sportive si de afaceri. etc. degustari de vinuri. devenind. a dezvoltarii stiintei si tehnologiei. Tot in aceasta categorie sunt incluse si calatoriile efectuate in interes familial care nu presupun un consum turistic si care se refera. f) Vacantele gastronomice sunt planificate din timp. g) Vizitele la rude si prieteni se caracterizeaza printr-o durata mai mare de ramanere in oras (4-5 zile) si sunt practicate de 2-3 ori intr-un an. de la vizitarea obiectivelor culturale si istorice pana la efectuarea de cumparaturi.

orase mici.192.744. Madrid si Berlin. dimensiunea acestora in tarile mentionate mai sus se prezinta astfel: Innoptari 31633273 14781281 12655411 11412925 16898000 7766000 7756152 7701081 7777580 . pe primul loc se situeaza Danemarca (47%) urmata de Irlanda (41. Orasul Paris Praga Madrid Berlin Dublin Amsterdam Munchen Viena Barcelona Sosiri de turisti 15. etc.159.192.000 3. Belgia (30%). in aceasta categorie fiind incluse si statiunile termale (Vichy. Marea Britanie (25%). Situatia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr. Potrivit unui studiu referitor la obiceiurile de vacanta ale europenilor. cu valori sensibil mai scazute.549. 11.2.557 3. Karlovy Vary. au fost delimitate trei categorii si anume: marile metropole. Spania (41%). Praga.wu-wien.at Dupa cum se poate observa. cu un pronuntat caracter istoric. principalele criterii de alegere a oraselor ca destinatii de vacanta fiind legate in principale de interesul pentru siturile istorice (32%) si vizitele efectuate la rude si prieteni (18%).587 Sursa: http://tourmis. se detaseaza capitala Frantei urmata. ca destinatii principale pentru turismul de afaceri si cultural. In privinta echipamentelor de cazare.Avand in vedere toate aceste valente ale oraselor turistice. inregistrand valori diferite de la o tara la alta.929 3268289 4.967 4376000 4.) sau cele situate in apropierea unor obiective turistice cu caracter de unicat.5%). vizitarea oraselor concentreaza 25-30% din totalul calatoriilor internationale.ac. primul loc in totalul sosirilor il ocupa Paris urmat la amre distanta de Berlin iar in privinta innoptarilor. Vittel. de Dublin. Finlanda (41%).989 5781169 6. orase de talie mijlocie specializate in anumite domenii ale turismului urban. In privinta locului de provenienta al turistilor in spatii urbane.863.

acestea se situeaza la aproximativ 24 mil. Durata medie a sejurului este de 5.3 83. In Franta. cu toate acestea. turismul urban concentreaza 30% din circulatia turistica si 22% din totalul innoptarilor.Olanda (10%). sosiri. 11.2 59. Italia (8%). Belgia (11%). Orasul Numar unitati Numar locuri Berlin 549 64167 Londra 490 128237 Viena 349 40033 Munchen 344 38506 Amsterdam 326 34462 Milano 258 25626 Hamburg 254 27734 Venetia 205 11810 Torino 205 12472 Sursa: http://tourmis.3 68 Este evident faptul ca orasele care concentreaza cea mai mare parte a circulatiei turistice urbane si detin ponderea cea mai mare in privinta numarului de unitati si a locurilor de cazare apartin unor tari cu un bogat patrimoniu cultural si istoric.3 55. Intre tarile cu traditie in domeniu.wu-wien.at Grad de ocupare 51. cea mai vizitata destinatie urbana este Parisul. Activitatile practicate sunt. Italia. culturale. important centru cultural si istoric al Europei. axate pe vizitarea muzeelor si calatoriile in aer liber.0 84. In privinta particularitatilor cererii turistice in spatiul urban.3 53.ac. tarile de provenienta ale turistilor fiind Germania (18%). motivatiile de calatorie referindu-se in principal la . rezidentii utilizeaza mijloacele de transport in comun. Germania. Belgia. Olanda. Referitor la calatoriile non-rezidentilor. datorita dificultatilor de circulatie si stationare intampinate. Marea Britanie. centrele de afaceri si conferinte precum si de posibilitatile de petrecere a timpului liber. FF reprezentand consumul turistic urban.6 44. reprezentand totodata importante destinatii pentru turismul de afaceri dar si pentru activitati de agrement si divertisment.1 zile. veritabile centre culturale si economice ale Europei se numara Franta. principalele motivatii de calatorie in aceste tari fiind reprezentate de potentialul cultural si istoric.Situatia unitatilor si a locurilor de cazare precum si a gradului de ocupare in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr. inregistreaza o durata medie a sejurului de 4.3.0 54. turistii spanioli si italieni inregistrand cea mai mare durata a sejurului. 68% din calatoriile rezidentilor au ca motivatie vizitele la rude si prieteni. Spania (6%). Spania. mijlocul de transport preferat de francezi fiind automobilul. ocupand locul al doilea dupa turismul rural. Marea Britanie (14%). in majoritatea lor.1 zile si un volum al incasarilor de 150 mld.

Asadar. castelele Blois şi Chenonceaux. şi care atrag un număr de turişti în continuă creştere. Parisul. Muzeul Petit-Palais.vizitarea monumentelor istorice si muzeelor (23%). Muzeul Artelor Decorative.000 vizitatori anual. marele public) se poate informa şi cultiva. Artele frumoase sunt cel mai bine reprezentate în cadrul lor. aparţinând anumitor comunităţi locale. Palatul Papal de la Avignon.000 Alte monumente istorice celebre sunt Panteonul. Monumente Arcul de Triumf Mont Saint-Michel Chambord Haut Koenigsbourg Sainte-Chapelle Azay-le-Rideau Consiergerie Cetatea Carcassonne Notre-Dame Sursa: Direcţia Patrimoniului din Franţa Număr de vizitatori 1. parcuri de distractii (9%). efectuarea de cumparaturi (20%). din care 20 sunt printre cele mai cunoscute în lume. Aigues-Mortes. de asemenea. .000 600. Muzeul Naţional al Artelor şi Tradiţiilor Populare.000 250. dinamice. care beneficiază. Franţa detine şi un număr impresionant de muzee (2. Muzeul de artă modernă al centrului Pompidou. 11. Muzeul Naţional al Tehnicilor. în anul 2000 au fost următoarele: Clasamentul celor mai vizitate monumente din Franţa în anul 2004 Tabelul nr. Citadela Ştiinţelor şi Industriei Villette. merită amintite: Turnul Eiffel (cu aproape 6 milioane de vizitatori anual).000 930.000 350. castelele Angers. Dintre monumentele istorice de natură particulară. Muzeul de artă modernă Ville de Paris. Muzeul de Istorie Naturală.100. Franta detinand peste 40000 monumente care inregistreaza anual aproximativ 30 mil. Chaumont. cu peste 100 de muzee. Palatul Descoperirilor. vizitator. unde operele pot "respira" lumina naturală şi unde un public foarte larg (elevi. care o plasează pe al patrulea loc în clasamentul mondial. Pe langa muzeele cu tradiţie. însă nu pot fi neglijate ştiinţa şi industria. ce par adesea adevărate conservatoare academice. noile muzee.000 600. de locuri originale şi prezentări foarte didactice: Luvrul. Muzeul Picasso. Muzeul Cluny.000) publice sau private. turism de afaceri (18%). Cele mai vizitate monumente aparţinând Direcţiei Patrimoniului. O atenţie deosebită merită capitala Franţei. Muzeul Omului.000 200. principala forma a turismului urban practicata o constituie turismul cultural. Pierrefonds. specifice sfârşitului secolului al XIX-lea. se caracterizează prin noi concepţii cum ar fi amplasarea lor în spaţii deschise.000 770. studenţi. la un secol distanţă.000 250.4. ce depăşesc 100.

marile porturi. biblioteci specializate. în special în Normandia. jocurile. Troyes.). filmul. lupte cu taurii. o treime din ecomuzee prezintă fie un biotop (o pădure. Bordeaux. precum şi săli de expoziţie (de exemplu Samara. manifestări artistice şi expresii diverse ale culturilor regionale. Din aceeaşi categorie. programe de animaţie şi marile expoziţii cu caracter temporal. turismul cultural este reprezentat de festivaluri. Într-o egală măsură contribuie la această înnoire şi serviciile de primire şi de restauraţie. un teren mlăştinos etc. o peşteră). Bailleul. ecomuzeul are o triplă funcţie de cercetare. pliante. cele de muzică la Aix-en-Provence. de cinema la Cannes. teatrul. artizanale. Avoriaz. principalele văi culturale ale Franţei sunt cele ale Senei. reconstituiri. fie ateliere tradiţionale sau specificul unei comunităţi rurale. urmărind diferite aspecte ca muzica. dansurile şi cântecele tradiţionale (grupuri folclorice. Rouen. Chartres. Vienne. Principalele atracţii de pe valea Senei sunt cunoscutele oraşe ale artei (Paris. Abbaye de Senanque. Evian. sate. Nantes. . Limoux. vizite cu ghid. Marile festivaluri de teatru se desfaşoară la Paris. edificii diverse şi situri naturale ce condensează civilizaţia uneia sau mai multor provincii. Ceea ce îi este caracteristic este faptul că permite expunerea utilajelor sau activităţilor agricole. Integrându-se în noua generaţie de muzee. fie o veche moară sau o fierărie. Dintre manifestările culturale ale diverselor etnii din Franţa reţinem sărbătorile cu caracter religios din Bretagne. Orange. Le Havre). cidrului etc. Garonne-ului. Aigues-Mortes. Macon. berii. dansul.). săli de proiecţii şi de conferinţe). abaţiile din aval de Rouen.graţie punerii în valoare a operelor corelate cu calitatea informaţiei (panouri explicative. un parc natural regional.). vestigiile galo-romane. Besancon. vinului. Orange. Rhone-ul şi Saone-ul se remarcă prin multitudinea de oraşe ale artei (Tournus. Loirei. Douai). festivităţile legate de muncile câmpeneşti (serbările hameiului. arta medievală omniprezentă. Rhonului şi Saonului. Astfel. Aurillac. confruntări acvatice ş. celebrele castele vizitate de 2 milioane de turişti pe an. Lyon. Roanne. sau din oraşele nordice cu parade ale giganţilor (Dunkerque. folclorul. Afluenţii "culturali" ai Senei sunt Yonne-ul (cu oraşele artei Auxerre şi Sens şi podgoriile din Bourgogne) şi Oise-ul (cu Chantilly şi Compiegne). Bordeaux. Gavarnie. oraşe ale artei ca Le Puy.a. Vassieux). Nice. diversitatea caselor rurale. În aspectele sale cele mai dinamice şi mai neobişnuite. industriale în mediul lor originar. conservare şi valorificare a elementelor naturale şi a obiectelor culturale specifice unui mediu şi unei societăţi. Vizille. Vocaţia culturală a văii Loirei se explică prin vestigiile artei romane şi gotice. turismul viticol. Cuprinzând oraşe. noile parcuri preistorice adesea integrează un sit (un zăcământ de silex. Annency. Crăciunul provensal. Arles). numeroasele sate de pe malul apei. podgorii. gospodăriile rurale. Strasbourg. carnavalurile de la Nice. Avignon. librării. un biotop.

Gastronomia franceză este renumită pe plan mondial pentru calitatea şi diversitatea preparatelor şi vinurilor sale. Mont-Sainte-Odile în Alsacia). pădurile şi ţărmurile sunt propice apariţiilor neobişnuite (Domremy. Tot parte integrantă a turismului cultural. magazine de moda. credinţa despre sacru. concursuri. bazilici. vitralii. de pelerini anual. sentimentele de pietate ale pelerinilor. Bucătăria franceză se distinge printr-o valorificare deosebită a aromelor naturale a produselor utilizate. turismul religios poate fi considerat deseori un act de cultură. "Pelerinii gastronomici" (francezi şi străini) sunt atraşi atât de circuitele cu specific. Împletind valorile spirituale. spectacole. acest tip de turism este valorificat prin intermediul circuitelor tematice. constituind un veritabil patrimoniu cultural. . relicve . vechi drumuri şi mori. Peşterile sunt adesea percepute ca misterioase şi în acelaşi timp protectoare (Lourdes). Paray-le-Monial). Catedrale. La toate acestea se adauga multiple posibilitati de petrecere a timpului liber in mari centre comerciale. mine şi cariere. muzee ale vinului. poduri.situri naturale variate. din Champagne şi până în Provence prin itinerarii organizate de profesioniştii din domeniu. ocupand astfel locul al patrulea pe plan mondial in domeniul organizarii de congrese si conferinte si avand drept principale centre de afaceri Berlin. aeroporturi futuriste. vizitări de crame. la uzine ultramoderne. statui. oras ce detine aproximativ 73000 de locuri in centrele de conferinte si congrese urnat de Strasbourg cu circa 45000 de locuri. case ale negoţului. Turismul de descoperire a patrimoniului viticol francez este prezent pe întregul teritoriu francez. Cele mai multe dintre manifestari au loc la Paris. turismul istoric este în general turismul evenimentelor. Germania -mai putin dotata cu resurse turistice naturale. al simbolurilor. abaţii. degustări. vârfurile colinelor şi piscurile muntoase par mai aproape de cer (Fourviere la Lyon. cu dorinţa de cunoaştere. Adesea. restaurante. Nu in ultimul rand. troiţe. prin varietatea şi creativitatea mereu surprinzatoare a maeştrior culinari. de textile sau de producţie alimentară.toate sunt tributare sacrului. monumentele. viaducte. muzeele. organizand in fiecare an peste 700 de congrese internationale si ocupand. atrăgând prin aceasta importante fluxuri turistice inregistrand circa 3-4 mil. printr-o delicateţe ce ţine cont în acelaşi timp de degustare şi de impresii vizuale (culori. ateliere metalurgice. Franta reprezinta o destinatie importanta pentru turismul de afaceri. capitala tarii constituind una dintre cele mai vizitate destinatii pe plan mondial. centrale hidroelectrice. peisaje viticole. decor). hanurile şi magazinele locale ce comercializează produse specifice zonei. locul al doilea dupa SUA. cât şi de restaurantele.dezvolta cu predilectie diverse forme ale turismului urban cum ar fi cel de afaceri si cultural. astfel. obiectivele industriale sunt în prezent puse în valoare în cadrul turismului cultural cu valenţe ştiinţifice. De la manufacturi regale. pentru care stau mărturie siturile. picturi. al marilor momente ale istoriei.

13 1.6.89 0.85 0. Vizitarea oraselor detine in Germania o pondere de 10% in circulatia turistica iar ca motivatii de calatorie se inscriu vizitele la rude si prieteni (aproximativ 28%) si preferintele pentru parcuri de distractie (circa 2%).77 1.76 4.dst.88 0. Hamburg. Cu toate acestea.04 0.82 2003 1.95 2.03 Hannover 1.93 0.95 Orasul Leipzig Bremen Bonn Münster Rostock Wiesbaden Essen Lübeck Freiburg im Heidelberg 2001 1.31 1. 11.13 1.04 1.81 0.81 2. primind anual 8-9 mil.92 Köln 2. Dinamica innoptarilor in cele mai importante centre urbane ale Germaniei in perioada 20012003 Tabelul nr.41 7. Frankfurt si Dresda. Turismul cultural este relativ modest reprezentat si datorita evenimentelor legate de cel de-al Doilea Razboi Mondial. de vizitatori urmat de Munchen si Dresda.98 0.96 Düsseldorf 2.10 0.65 Frankfurt am 3. -milOrasul 2001 2002 Berlin 8.88 0.41 2.04 1.86 0.82 0.88 7.48 München 6.83 Sursa: http://www.28 Hamburg 4.07 0.42 2.78 0.34 3.15 0.91 0.Karlsruhe.03 1.32 2.96 2.07 2.83 0. mare parte din patrimonial cultural.85 .14 Stuttgart 1.dk/dst/665 2003 11.05 2.12 1.04 1.97 1. istoric si architectural a fost distrus. Berlinul este cel mai vizitat oras de catre turistii straini.13 Nürnberg 1. indeosebi dupa 1990. ocazie cu care.29 Dresden 1.97 0.51 4.47 1.09 1.11 1.79 2002 1.64 3. acesta din urma pastrand multe dintre cladirile cu arhitectura baroca si intrand astfel in competitie cu celelalte centre urbane traditionale.84 4.27 9.

fiind gazda a peste 190 de manifestari internationale si detinand 3545 de locuri in palate de congrese. statui). Queen Elisabeth Conference Center (1100 locuri). poduri. British Airways London Eye.5 mil. in anul 2003 Tabelul nr. de importante centre urbane ca Bruxelles. Liege (fabrici de sticla datand din sec. dupa Paris si Londra. New Exhibition Center (NEC). Bruxelles reprezinta un important centru de afaceri care. Natural History Museum. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de BECIP (Belgian Convention and Incentive Bureau). Bruges (recunoscut port medieval din Flandra ce detine o serie de edificii medievale. al doilea oras-gazda pentru reuniuni de afaceri din lume. P. al-XVI-lea). muzee. Chessington World of Adventure. Alton Towers. istoria milenara si dezvoltarea economica timpurie s-au reflectat intr-o civilizatie si cultura avansata care au imbogatit patrimoniul mondial prin cunoscuti artisti de talie universala (pictorii Van Eyck.org.7. Marea Britanie ocupa locul al treilea pe plan mondial dupa SUA si Franta in domeniul organizarii de congrese internationale totalizand circa 700 de manifestari anual din care peste 100 se deruleaza in Londra. Totodata. canale. Anvers (edificii medievale in stil gotic. Rubens). Wembley (2600 locuri). Principalele centre de congrese sunt reprezentate de Bournemouth (3900 locuri). printre cele mai vizitate obiective turistice se numara: Millennium Dome (6. Waterloo (localitate istorica ce gazduieste monumentul inchinat bataliei lui Napoleon). 11.uk Numar turisti 300000 260000 240000 220000 190000 190000 180000 170000 150000 De asemenea. Legoland Windsor Victoria & Albert Museum. piete). catedrale. Madame Tussaud's. Orasul Numar turisti Orasul London 13150000 Bath Edinburgh 910000 Brighton/Hove Manchester 560000 Cardiff Birmingham 520000 Inverness Glasgow 430000 Liverpool Oxford 410000 Nottingham Cambri dge 370000 Newcastle-upon-Tyne Bristol 360000 Stratford-upon-Avon York 310000 Bournemouth Sursa: www. pe langa muzeele ce detin colectii de pictura flamanda.staruk. Turismul cultural este astfel reprezentat. Circulatia turistica in principalele orase din Marea Britanie.In Belgia. Bruxelles se situeaza pe locul al treilea in Europa in domeniul organizarilor de congrese. alaturi de Strasbourg si Luxembourg constituie sediul unor importante institutii europene. Tower of London. etc. De asemenea. Peter Bruegel. vizitatori). .

Canterbury.Science Museum. Theme Park & Zoo. Asissi. Vicenza. In Spania. Lambro. cu peste 300 de astfel de manifestari anual. Austria. calatoriile de afaceri se deruleaza la Milano. Este cunoscut faptul ca Italia poseda un patrimoniu cultural de exceptie ce pastreaza urmele civilizatiilor Europei in intreaga lor diversitate: activitatea comerciala a fenicienilor. turismul de sanatate si turismul de iarna. cu peste 300 de congrese si reuniuni. Casa Rembrandt. Franta. De asemenea. orase care atrag cea mai mare parte a circulatiei turistice culturale. St Paul's Cathedral care atrag in fiecare an intre 1-3 mil. Olanda este cunoscuta in lume drept "Tara Lalelelor". In majoritatea lor. printre cele mai vizitate orase culturale fiind Amsterdam (Palatul Regal din sec. Windsor Castle. De asemenea. aceasta din urma dispunand de peste 2000 de locuri in palate de congrese si intalniri profesionale. "Tara Morilor de Vant" sau "Tara de Jos" si se distinge prin zestrea cultural-istorica de o deosebita valoare artistica. locul al saselea in ierarhia organizatorilor de congrese si conferinte pe plan mondial. Cei mai mari "poli culturali" ai Italiei sunt reprezentati de Roma. al-XVII-lea. etc). asezarile etrusce. peste 35% din monumentele istorice si siturilor arheologice din patrimoniul UNESCO aflandu-se in Italia. Rijks-Museum cu celebre panze din pictura olandeza. medievala precum si marturii apartinand celor trei secole care au precedat Renasterea (XIII-XV). Flamingo Land. cei mai mari turoperatori specializati in calatorii religioase fiind Eteria Viaggi. bizantina. vizitatori. Barcelona . Windermere Lake Cruises. Datorita unei oferte turistice diversificate. Marea Britanie si avand drept principale motivatii de calatorie patrimoniul cultural. incasarile obtinute depasind 5 mld. turismul religios genereaza importante fluxuri de turisti straini. Loretto. de mentionat faptul ca Spania ocupa locul al noualea in clasamentul tarilor organizatoare de congrese si conferinte. istoric si religios. turismul urban este motivat in primul rand de patrimonial cultural si religios. Granada si Sevilla cu renumitele destinatii turistice Alhambra si Alcazar. Cordoba prin moscheile sale. renumite fiind pelerinajele de la Saint-Jacquesde-Compostelle si Montserrat care reunesc circa 2-3 milioane de pelerini in fiecare an. barocul crestin si modernismul. Nu in ultimul rand. Italia ocupand. efectuarea de cumparaturi. Italia primeste anual circa 15 mil. IVET-Pellegrinaggi Paolini si Opera Romana Pellegrinaggi. Chester Zoo. capitala economica a tarii. Edinburgh Castle. de Lire italiene. Padova.renumita prin Catedrala Sagrada Familia. printre cele mai vizitate orase numarandu-se Madrid unde muzeul Prado atrage peste un million de vizitatori anual. cei mai multi dintre acestia provenind din Germania. de pelerini catolici in cele peste 1700 de situri religioase dintre care cele mai importante sunt Vatican. desfasurate cu predilectie in Madrid care insumeaza peste 150 de reuniuni si circa 3800 de locuri in centre de conferinte si in Barcelona. Italia se inscrie intre primele tari receptoare de turisti. Haga (resedinta regala si administrativa . Roma clasica. Venetia si Florenta. Cascia. Elvetia.

Multe din vechile cladiri din principalele orase au devenit sediile unor institutii culturale. In acest sens. iar cutremurul din 1997 care a avariat numeroase cladiri. Rotterdam. epoca premoderna precum si cea moderna au adus noi elemente ale clasicismului. italian. cartiere. arhitectura traditionala a fost inlocuita treptat cu cladiri colective. 11. gotice maghiare si germane. cu un stil neadecvat. Olanda concentreaza cea mai mare parte a calatoriilor de afaceri in Amsterdam (cu circa 100 de congrese si reuniuni si peste 4000 de locuri in palate de congrese). La sfarsitul anului 1989. Dupa 1950. in principalele orase romanesti. ca urmare a scolii de arhitectura romanesti. Utrecht. Suedia. Grecia. comerciale sau simple locuinte. etc). istoric. in arhitectura acestora apar elemente ale artei orientale.4. Alaturi de aceste tari care detin un impresionant patrimoniu cultural. Aceste curente s-au intrepatruns si au asimilitat si elemente ale artei traditionale romanesti. romantismului. Eindhoven. multe monumente istorice rãmânând izolate. Elvetia. etc. administrative. nepuse in valoare. tari care. renascentiste precum si prezenta barocului german si francez. a fost considerat un pretext pentru demolarea unui mare numar de monumente civile si religioase. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de Neederland Congress Bureau (NCB) si Rotterdam Congress Bureau (RCB). musulmane. Evolutia turismului urban in Romania Dincolo de functiile lor sociale. Rotterdam si Utrecht. religios. Astfel. concentrarea in teritoriu a mai multor monumente si cladiri vechi a condus la aparitia unor zone urbanistice valoroase. Mai tarziu. orasele Romaniei exprima in mod plastic evolutia arhitecturii romanesti. in multe localitati romanesti. constituie destinatii turistice pentru numerosi vizitatori. aproape fara nici o legatura cu trecutul. sau acoperite prin noile edificii. Aceste zone construite (strazi. evolutia istorica a provinciilor istorice romanesti a condus la aparitia unor diferenteri in apectul si valoarea obiectivelor turistice prezente. centre de localitati sau localitati in intregime) reprezinta valori specifice pentru o anumita epoca si un anumit spatiu cultural. Finlanda. arhitectura si arta. In unele situatii.de stat cu numeroase monumente de istorie. cel putin 29 de orase au suferit importante interventii cu efecte . Groningen. unele fiind irecuperabile. Cele mai multe transformari au avut loc in perioada deceniilor sapte si opt. eclectismului francez. economice. ulterior conturandu-se si un stil national. Situandu-se pe locul al cincilea pe plan mondial prin organizarea a peste 350 de manifestari internationale. administrative. atelierele Vincent Van Gogh. publice. Vechea lege a sistematizarii oraselor si satelor din 1974 a lasat drum liber demolarii pe scara larga a localitatilor romanesti. german. comercial si de afaceri mai pot fi mentionate si altele cum ar fi de exemplu Irlanda. Portugalia. bizantine. prin valorile lor traditionale.

monumente de arta plastica. Targu-Mures.Brasov. Timisoara. monumente de arta si arhitectura in stil romanic (Sighisoara. etc. in ultimii ani inregistrandu-se progrese remarcabile in domeniul centrelor de afaceri. etc. Roman. Brasov. Ramnicu Valcea.). Baia Mare. Deva. dintre care pot fi amintite: Suceava. vestigiile antichitatii de mare valoare pentru istoria civiliatiei poporului roman . vestigiile fortificatiilor si ansamblurilor voievodale din vechile capitale (Curtea de Arges. Bistrita. intre ansamblurile urbane medievale mai bine pastrate fiind cele din Sighisoara. Timisoara. facilitatile necesare fiind pe masura cerintelor internationale amplasate in sali cu 20. asigurand astfel derularea congreselor. cu echipamente de traducere simultana pana la 9 limbi straine. Alba-Iulia. renascentist (Alba Iulia. orasul Bucuresti constituie principalul polarizator al turismului de afaceri indeosebi datorita ofertei specifice pentru organizarea de conferinte si reuniuni. in fiecare an. Pascani. In acest sens. Sibiu. deosebit de apreciate sunt vestigiile arheologice preistorice care atesta prezenta omului inca din paleoliticul inferior. monumentele istorice si de arta medievala. Bistrita. Giurgiu. in mare parte restaurate. Bucuresti. De mentionat in acest sens. Galati. etc. gotic si neogotic (Brasov. brancovenesc (Craiova. La toate acestea se adauga o serie de manifestari cultural-educative care atrag. Cluj-Napoca.ruinele cetatilor grecesti de la Constanta (Tomis).ireversibile asupra fondului construit. Iasi. Targoviste. etc. institutii de cultura si arta. Sighisoara. semnificative fluxuri de vizitatori in spatial urban romanesc: Festivalul de muzica usoara . Cluj-Napoca. vestigiile cetatilor din Oradea. Targu-Mures. Festivalul de Teatru Medieval din Sighisoara. 400 sau 900 de locuri. etc. meselor rotunde organizate de . Brasov. Husi. cetatile si vestigiile daco-romane. Targu-Jiu. O analiza a potentialului cultural si istoric al Romaniei demonstreaza existenta unui valoros patrimoniu cu valente culturale deosebite in formarea circulatiei turistice din centrele urbane traditionale. Dintre toate centrele urbane ale tarii. etc. Toate aceste evenimente au condus la disparitia unor obiective turistice si mentinerea altora intr-o situatie de continua degradare. Bucuresti. Festivalul de folclor si obiceiuri de iarna-Suceava. Botosani.. etc. al echipamentelor electronice pentru asigurarea unui sistem comunicational si informational operativ precum si patrunderea pe piata romaneasca a unor lanturi hoteliere care pot furniza serviiciile necesare derularii calatoriilor de afaceri. 100. Istria (Histros).). Mangalia (Callatis). Barlad. baroc (Oradea. Centrul International de Conferinte . seminariilor. Miercurea-Ciuc. Bucuresti). Sibiu.). Reghin). cu marturii aflate in diferitele muzee din Craiova.) precum si o serie de muzee si case memoriale de importanta nationala situate in renumite centre urbane. Slatina. In ceea ce priveste oferta Romaniei pentru turismul de afaceri. Targoviste. vestigiile si cetatile medievale.situat in cladirea Palatului Parlamentului. Ramnicu-Valcea. Arad. elemente de etnografie si folclor. Festivalul de jazz de la Sibiu. Medias.

etc. reprezentand un grad satisfacator de valorificare turistica. Helvetia. Caraiman.). informare rapida etc. Intercontinental. la mare distanta de hotelurile cu grad de confort ridicat. In ceea ce priveste oferta zonei montane pentru turismul de afaceri.Parlament. zona urbana detine circa 29% din totalul locurilor de cazare si 57% din totalul unitatilor deschise in luna decembrie 2004. Sibiu.) Nu trebuie insa omise limitele existente referitoare la amplasarea centrelor de afaceri. Lido. Dupa cum se poate observa (vezi tabelul 11. etc. Datorita neomogenitatii datelor statistice. absenta instalatiilor de aer conditionat. Hilton. Sala Polivalenta. arealul constituit din Bucuresti. aceasta este concentrata indeosebi pe Valea Prahovei (Sinaia . se contureaza si alte cateva centre importante de afaceri situate in imediata apropiere a unor zone cu un potential economic ridicat (Cluj.8. Timisoara. considerandu-se ca acestea acopera in totalitate zona urbana. Nu in ultimul rand. International. Guvern si Presedintie dar si de catre alte organisme internationale sau persoane juridice din Romania. de cele mai multe ori. Mangalia.) si Baile Herculane iar echipamentele destinate intalnirilor si reuniunilor situate pe litoralul Marii Negre sunt concentrate cu precadere in Mamaia. situatie reflectata de nivelul principalilor indicatori. etc. a serviciilor de secretariat. Din punctul de vedere al gradului de inzestrare cu echipamente de cazare. Hotel Alpin. Sala Palatului cu aproape 8000 de locuri. Iasi.Hotelurile Mara. . orasele resedinta de judet precum si celelalte localitati urbane reprezinta zona de desfasurare a turismului cultural precum si a calatoriilor de afaceri si concentreaza aproape 64% din turistii romani si 36% din cei straini. Complexul Turistic Sport-Bradul. Bucuresti. Referitor la valorificarea potentialului turistic al oraselor din Romania. hotelurile Marriot. etc. Poiana Brasov (Complexul Favorit. Complexul Hotelier Turist. Neptun-Olimp. celelalte resedinte de judet cu cele din alte localitati si trasee turistice.). pentru analiza de fata au fost cumulate informatiile referitoare la baza tehnico-materiala si circulatia turistica pentru zonele Bucuresti. World Trade Center insumand 6 sali de reuniuni modulabile cu o capacitate de pana la 300 de locuri. Romexpo. aceasta zona concentreaza cea mai mare parte a activitatii turistice. Brasov. Palace. Centrul de Conferinte Snagov.

11. in functiune Grad de ocupare Total tara 100.Distributia pe zone a principalilor indicatori ai activitatii turistice in decembrie 2004 Tabelul nr.92 14 7. din care. cea mai mare pondere o detin turistii romani. urmata de litoral si statiunile montane si ocupa locul al doilea dupa litoral in ceea ce priveste numarul locurilor de cazare.2 Litoral Delta Dunarii 1.0 Statiuni montane 31.6 Statiuni balneare 9.0 100. asociat cu acesta.58 0.41 21.5 1.6 10. in principal. locuri Capac.55 Sursa: calculat dupa INS. Zona/Indicatori Nr. inregistrand ritmuri anuale lente de crestere. zona urbana primeste 64% din circulatia turistica totala.8 28. evolutie datorata.21 41. unitati* Nr.9.87 29. . cresterii ponderii calatoriilor de afaceri si a preferintelor pentru centrele istorice si culturale urbane.01 din care: Straini 18.02 19.0 100.8. o crestere semnificativa observandu-se doar in anul 2003 (vezi tabelul 11.7 7. numarul turistilor cazati in unitatile turistice din zona urbana a cunoscut in perioada analizata o tendinta descrescatoare a turistilor romani ca urmare a deteriorarii nivelului de trai si a calitatii serviciilor si o evolutie ascendenta.67 13. zona urbana detine ponderea cea mai mare in totalul unitatilor. a turistilor straini. Analizat in dinamica.85 22.73 15.38 0.9 32.22 63.15 48.19 11.03 12.23 0. O situatie asemanatoare inregistreaza si numarul innoptarilor cu deosebirea ca perioada 19971999 a fost marcata de o scadere continua.33 11.86 16.).3 Zona urbana 56. Breviar Statistic.47 42.9 7005000 Turisti cazati** 12. Informatii Statistice Operative. numarul innoptarilor si durata medie a sejurului. Destinata in principal turismului cultural si de afaceri dar si altor forme de petrecere a timpului liber prin agrement si divertisment. 2004 * Numarulul de unitati deschise in luna decembrie 2004 *2003 In privinta echipamentelor de cazare. Indicatorul cel mai reprezentativ pentru caracterizarea dinamicii circulatiei turistice in spatiul urban este numarul turistilor sau al persoanelor cazate in unitatile turistice si.84 41.

25 zile pentru turistii straini.07 1999 22829 80.05 13296 90.19 2002 32 19890 69. Astfel. situatie comparabila cu cea existenta pe plan mondial. o apropiere de tarile europene cu traditie in acest domeniu.97 2. 11.25 1998 26109 91.83 1. atat numarul de unitati cat si capacitatea in functiune au inregistrat o evolutie oscilanta. Aceasta situatie se datoreaza intr-o buna masura gradului de avansat de deteriorare a unor capacitati de cazare si scoaterea lor din circuitul turistic .52 89500 73. alaturi de cazarea in spatii neomologate limiteaza analiza turismului in spatiul urban. analiza circulatiei turistice evidentiaza o scadere continua a ponderii turistilor romani atat in ceea ce priveste numarul de turisti cat si numarul innoptarilor.92.99 si 2. In structura.75 64153 97.3 89500 129. diferita de dinamica numarului de locuri care a inregistrat scaderi continue.9 2.49 74 37810 70.08 2001 19799 69.86 1. in ceea ce priveste dinamica echipamentelor de cazare existente in zona urbana.9%) aduce in discutie aprofundarea analizei comparative a bazei materiale ceea ce va determina conturarea unor solutii si directii de actiune in sensul cresterii importantei ofertei turistice existente in spatiul urban si.9 1. cu usoare cresteri incepand cu 2001.03 1.9 2.6% apropiata de cea inregistrata pe total tara de 34.13 00Sursa: INS.99 2000 20638 72.52 71627 109. Corelarea analizei circulatiei turistice din zona urbana cu gradul de ocupare al capacitatilor de cazare existente in orase (care inregistreaza in anul 2001 o valoare de 30.06 08 . situatie complet diferita fata de turistii straini a caror pondere inregistreaza valori in continua crestere. Anii Numar turisti Numar innoptari Durata medie a sejurului Romani Straini Romani Straini Romani Straini abs dinamic abs dinami abs dinami abs dinamic a ca ca a 1997 28457 100 65556 100 53967 100 1477 100 1.26 40685 75.16 2 2. Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2003 0 0 0 Un alt aspect al circulatiei turistice este ilustrat de durata medie a sejurului care inregistreaza valori de pana la 2 zile pentru turistii romani si intre 1. este dificila separarea fluxurilor turistice de cele de tranzit care.86 49677 92..22 65305 99. cu toate acestea.9. deoarece informatiile statistice nu releva si structura circulatiei turistice pe motivatii de calatorie.26 12974 87. 11.1 2003 19850 69.39 14898 100.62 43317 80.Evolutia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in zona urbana Tabelul nr.57 75020 114.9 2.99 2. pe aceasta baza.44 39554 73.01 1.89 2 80300 122.29 16420 111.1 1. Valorile prezentate accentueaza amploarea caracterului de tranzit al circulatiei turistice urbane.75 89500 136.

indeosebi a celor de categorie de confort superioara sau pe linia modernizarii celor existente. au aparut si altele noi din necesitatea completarii ofertei turistice hoteliere cu unitati avand grad superior de confort.46 79298 94.81 83144 98.61 81989 97.35 21086241 99.72 21172668 99. Din analiza principalilor indicatori ai activitatii turistice in zona urbana se constata ca orasele detin o pondere importanta in cadrul circulatiei turistice totale.7 20603000 97.Tabelul nr.3 2003 1535 137.4 21128346 99.4 7 2004 1327 11 8. insa evolutiile acestora se inscriu intr-o dinamica descendenta datorata absentei unor planuri de urbanism si de amenajare a teritoriului care sa permita dezvoltarea unei functii turistice in principalele localitati urbane si a unor politici de management si marketing urban. Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2005 Concomitent cu scoaterea unor unitati din circuitul turistic.09 79752 94.88 Sursa: INS.96 79505 94. cele mai multe dintre unitati continua sa aiba un grad de confort de 2*. Schimbarile socio-economice si politice din ultima vreme demonstreaza faptul ca turismul urban va reprezenta o dominanta majora fata de alte forme de turism cunoscute. 11.79 2002 1432 128.5 6 21062000 99. Evolutia capacitatii de cazare existente si in functiune in zona urbana Anii Capacitat existenta Capacitatea in functiune ea Numar de unitati Numar de locuri abs dinamica abs dinamica abs dinamica 1997 1118 100 84219 100 21173477 100 1998 1183 105.99 1999 1326 118. a unor programe turistice care sa puna in valoare atat orasele mari dar si cele mjlocii care detin valori culturale deosebite.72 2001 1330 118. in privinta gradului de confort. situatie datorata absentei unor lucrari de modernizare si imbunatatire a calitatii serviciilor oferite.57%).33%) urmate de pensiuni turistice urbane (20.59 2000 1179 105. lipsei unor preocupari in directia sporirii numarului de echipamente de primire turistice din orase.10. Din analizele si previziunile efectuate de expertii Organizatiei Mondiale a Turismului pentru urmatorul deceniu se prefigureaza tendinte reale de dezvoltare si amplificare a acestei forme de turism. colaborarea stransa intre administratie si colectivitatile locale si cele profesionale din domeniul turismului va avea in vedere prezentarea produsului turistic prin programe deosebite si cat mai originale. In acest sens.16 20690883 97. Din analiza unitatilor de cazare pe tipuri de structuri rezulta ca cea mai mare pondere in total o detin hotelurile si hostelurile (32.69 22630412 106.3 79635 94 . fapt care solicita o atentie deosebita asupra personalului de primire si a ghizilor animatori precum si asupra distributiei produselor turistice prin intermediul unor turoperatori si agentii de voiaj .

acest fenomen manifestandu-se. in acest sens. Germania. Totodata. Canada si Elvetia Pe piata internationala au avut loc.specializate in astfel de calatorii. fie ca beneficiaza sau nu de mai multe optiuni de echilibrare a . o serie de transformari in structura obiceiurilor de calatorie dar si a duratei de ramanere la locul de destinatie. deschiderii unor noi piete de turism si gazduire si extinderii calatoriilor spre locuri de neimaginat cu cateva decenii in urma: Antarctica. Dinamica interna se refera la extinderea capacitatilor hoteliere pentru a putea satisface cererea potentiala in materie de intruniri si expozitii comerciale. in mod obisnuit. Marele Zid Chinezesc. piata serviciilor de gazduire a activitatilor organizate de firme. congresele. turismul reprezinta unul din sectoarele economice cele mai importante. de regula. existand o dinamica in dublu sens: interna si externa. intrunirile. pentru mai mult de jumatate dintre ele. turismul de evenimente devine din ce in ce mai mult o componenta esentiala a strategiilor de atragere a segmentelor de turisti. Perspectivele turismului urban In ultima perioada. padurile tropicale ale Amazonului. festivalurilor si sarbatorilor specifice. fenomenul turistic a cunoscut o impresionanta evolutie datorata. Spania. in ultimii ani. etc. prin lansarea unui festival sau a unei manifestari-eveniment care sa le consacre identitatea. 11. Din cele 178 de tari reprezentate in Organizatia Natiunilor Unite. a spatiilor amenajate si serviciilor reprezinta o conditie de baza pentru crearea magnetismului unei destinatii turistice. etc) luand in considerare faptul ca localizarea accesibila prin concentrarea elementelor de atractie. de cele mai multe ori decisiv pentru viitorul zonelor turistice. O deosebita amploare o inregistreaza. in cea mai mare parte. in ultima perioada. localitatile de mici dimensiuni incepand sa se dezvolte. Atunci cand gradul de ocupare a hotelurilor inregistreaza valori mai mici de 60%. Aceste eforturi sunt dublate. Exista. Franta detinand pozitia conducatoare urmata de SUA. conferintele si expozitiile de consum. cinci categorii de activitati care definesc piata reuniunilor: expozitiile comerciale. proces ce a determinat amplificarea concurentei. Austria. de actiuni ale oficiilor de turism locale in directia mediatizarii evenimentelor. se intensifica actiunile in directia extinderii spatiului expozitional si de conferinte. insulele Scotiei. Italia. pe de o parte. precum si asigurarii unei infrastructuri adecvate (stadioane. Competitia in domeniul serviciilor de gazduire genereaza o adevarata "cursa exponentiala". centre de conferinte. sisteme de tranzit.5. Marea Britanie. Turismul si piata gazduirii manifestarilor de afaceri au fost intotdeauna prezente in strategiile de dezvoltare locala. ca metoda de crestere a ocuparii in spatiile de cazare. eforturile investitionale devenind o preocupare majora in patrunderea pe piata a unor noi atractii turistice sau in modernizarea celor existente.

identificarea pietelor-tinta. - gradul sporit de interes pentru activitatile sportive si de recreere vor antrena eforturi investitionale in amenajarile in aer liber si recreative. iar marketingul si managementul strategic din domeniul turismului vor detine un rol tot mai important. - calatorii vor combina mai frecvent deplasarea in interes de serviciu cu cea in interes personal. in acest sens. de regula prin cinematografie. factorii de mediu nefavorabili si supraaglomeratia. acesta din urma constand in alocarea de fonduri in directia imbunatatirii infrastructurii turistice si "fabricarea" unor elemente care sa atraga noi segmente de consumatori tinand cont de faptul ca preferintele pentru o forma sau alta de turism sunt extrem de variabile in timp. pe aceasta baza. orasul Manchaster a utilizat denumirea formatiei Beatles iar Chicago isi promoveaza numele prin baschetbalistul Michael Jordan. orasul Atlanta si-a imbunatatit imaginea in urma filmului Pe aripile vantului. factorii de decizie de la nivelul oraselor vor trebui sa-si indrepte atentia catre auditarea elementelor de atractie ale zonelor turistice si. vedete sportive. Sunt astfel exploatate evenimente. Drept urmare. dezastrele naturale. filme. o serie de tendinte legate de sectorul turismcalatorii: - planurile de dezvoltare economica ale oraselor vor pune tot mai mult accentul pe contributia turismului si a sectorului de calatorii. . India a inregistrat o crestere cu aproape 50% a numarului de turisti in urma difuzarii filmului Ghandhi. prin muzica. atractivitatea unui loc poate fi diminuata de instabilitatea politica. Compania British Airways l-a angajat pe actorul Robert Morley. preferintele lor indreptandu-se spre activitatile culturale si de recreere. televiziune si uneori. rezultatul a fost scaderea numarului de turisti datorita poluarii. o mai buna informare de marketing va avea ca rezultat o mai mare segmentare a pietei. pe de o parte si ierarhizarea segmentelor de potentiali turisti si trecerea la elaborarea unor politici de marketing de investitie. destinatiile turistice fiind adesea puternic influentate de reprezentarile plastic-imaginare. pe de alta parte. turismul australian a inregistrat cresteri bazandu-se pe imaginea actorului Paul Hogan din Crocodile Dundee. Grecia si Thailanda reprezinta doua exemple clasice unde investitiile in infrastructura au ramas in urma dezvoltarii turismului. in cadrul unui plan general de dezvoltare economica. In conditiile cresterii fenomenului concurential. Un exemplu pozitiv in acest sens il constituie Festivalul shakespearian de la Stratford care a demarat ca o mica atractie regionala si a ajuns sa aiba in prezent o anvergura internationala. Un alt aspect al concurentei in turism il reprezinta si intregul proces de formare a imaginii. salubrizarii neadecvate si congestionarii accentuate a traficului.strategiilor de gazduire a manifestarilor cu alte tipuri de activitati. Pot fi enumerate. Pe de alta parte. actori. ceea ce va determina orasele-gazda sa adopte un marketing combinat.

Winterset (statul Iowa). In tarile dezvoltate. stimularea interesului pentru tratamente medicale traditionale. actiunile de restaurare.etc. divertisment. evaluarea costurilor precum si realizarea investitiilor de infrastructura. expansiunea activitatii turistice fiind dependenta aproape in totalitate de investitiile publice. etc. In tarile Europei Centrale si de Est precum si in cele in curs de dezvoltare. aventura. Un exemplu semnificativ in acest sens il ofera orasul Las Vegas care este vazut drept o "capitala a viciului". distractii. O alta preocupare a organismelor publice locale pentru revitalizarea zonelor turistice o constituie dezvoltarea patrimoniului. un centru de servicii de inalta tehnologie care a atras intr-un timp foarte scurt aproape 90 de firme in acest domeniu precum si o atractie pentru sport. . al dreptului de proprietate acordat strainilor precum si al inchirierilor in sistem colectiv (time sharing). Sintetizate. locul de nastere al actorului John Wayne. adesea neadecvate. turismul local se bazeaza tot mai mult pe parteneriatul public-privat in actiunile de planificare. Ixtapa (Noua Riviera Mexicana) prin combinarea cu succes a investitiei mixte in turism. a cladirilor si a obiceiurilor. revin in sarcina administratiilor locale. locul de origine al primului hamburger gazduieste in luna august a fiecarui an "Zilele Hamburgerului". sistematizare. este vizitat in medie de 300000 de turisti in fiecare an. Autoritatile publice se preocupa de eliberarea terenurilor. iar acordarea stimulentelor fiscale pentru investitiile private in turism. in care investitia statului in infrastructura este dublata de investitia privata in dotari turistice. Seymour (statul Wisconsin). avand ca principala atractie jocurile de noroc care continua sa detina 60% din economia locala. a ecoturismului si a turismului religios. importante atractii turistice. De exemplu. diversificarea produselor turistice. Cancun. realizarea sistemelor de tranzit. conservarea istoriei locurilor. pe aceasta baza. principalele tendinte inregistrate in turismul urban se prezinta astfel: - orientarea preferintelor vizitatorilor catre forme ale turismului activ: sport. recreere si spectacole artistice. Un exemplu pozitiv in acest sens il reprezinta statiunile Puerto Vallarta. sporirea interesului catre mentinerea si imbunatatirea starii de sanatate si. finantare si implementare. pentru a stimula interesul turistilor si a transmite o anumita imagine a locului. guvernele sunt cele care raspund de planificarea si controlul dezvoltarii turismului. Pe de alta parte insa. - - fragmentarea vacantelor pe parcursul unui an. Exista insa si incercari de promovare a investitiilor private prin intermediul asocierilor in participatie. existand numeroase exemple de locuri de nastere ale unor personalitati celebre sau pe teritoriul carora s-au desfasurat batalii istorice si care au devenit astfel. Las Vegas este si un oras universitar important. Odata creata o imagine. asimilarea unor cunostinte despre istoria si cultura zonelor pe care le viziteaza. cresterea turismului cultural si de aventura. este deosebit de dificil de modificat.

extinderea turismului de afaceri. accentuarea problemelor legate de calitatea mediului. In concluzie.- cresterea ponderii turistilor experimentati al caror nivel de asteptare este tot mai ridicat. utilizarea pe scara tot mai larga a instrumentelor moderne de informare si marketing. . Astfel. marketingul turistic si al serviciilor de gazduire va trebui integrat in celelalte strategii de marketing urban. prin integrarea armonioasa a strategiilor de marketing cu celelate actiuni de dezvoltare se va reusi consacrarea imaginii unui loc si transmiterea mesajelor adecvate. atragerea agentilor economici prin politici de marketing integrat determinand atragerea de turisti sositi in scop de afaceri cat si promovarea destinatiei respective ca loc de amplasament pentru o firma sau unitate componenta a unei firme.

1. recreerea si divertismentul. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC In conditiile cresterii fenomenului turistic pe plan mondial. stiintific. la afirmarea oraselor ca destinatii de calatorie dar si la conturarea necesitatii de asigurare a unui echilibru intre aceste preocupari si nevoile interne de realizare a unui mediu de viata corespunzator. Orasul ca centru de receptie turistica Asa cum s-a mai aratat. si ghidurile turistice fac prezentari ample ale acestor obiective de perimetrul asezarii gazda. artistic. de dimensiuni mult mai mici. c) muzeele locale. Muzeele . etc. sistematizare si conservare ale organizatorilor. aceste institutii care se ocupa cu strangerea pastrarea si expunerea obiectelor care reprezinta un interes istoric. a serviciilor.12.1.1. orasele devin tot mai atractive iar preocuparile ce vizeaza dezvoltarea infrastructurii specifice. prezenta obiectivelor turistice devenind astfel sursa de atractie pentru numerosi turisti. evenimentele si ocaziile festive. b) muzeele regionale ce dispun de exponate adunate dintr-o regiune data. monumentele si ansamblurile sculpturale precum si frumusetea naturala se situeaza printre preferintele vizitatorilor si constituie elemente definitorii in alegerea destinatiei de calatorie. se poate desprinde concluzia ca atractii precum istoria si personajele celebre. Valoarea si marimea muzeului este strans corelata cu posibilitatile de colectare. conservarea centrelor istorice se situeaza tot mai mult in atentia municipalitatilor ceea ce contribuie pe de o parte. 12. spatiul urban este detinatorul unei oferte turistice insemnate ceea ce contribuie la materializarea diferitelor forme ale turismului urban. 12. Dintre acestea. se incadreaza in grupa edificiilor culturale. Astfel se pot diferentia: a) muzeele nationale ce grupeaza obiecte de patrimoniu national precum si anumite piese din exterior intrate in patrimoiunl tarilor respective.prin functia lor. un rol important il au atractiile culturale. ce concentreza exponate colectate indeosebi din Lucrarile de specialitate. maxima importanta care atrag anual milioane de turisti. elementele culturale. In multe dintre produsele turistice lansate de . cladirile. Atractiile turistice ale oraselor Analizand motivatia fluxurilor de calatorii in spatiul urban.

casa lui Goethe din Frankfurt pe Main.marii turoperatori se regasesc inserate in programele turistice. Totodata. In Antichitate. si. monezi. In unele cazuri. greaca . ulterior. clasic. prin ea insasi. Catedrala Sf Sofia. rococo. pot fi amintite: casa in care s-a nascut Mozart. numeroase imobile care amintesc de locurile unde s-au nascut sau au creat o parte dintre operele lor marii pictori ai lumii: casa lui Rubesn din Anvers. dornici sa cunoasca marturii despre viata si personalitatea celui care sa nascut sau a locuit in acel loc. Teatrele se impun ca elemente de cultura si civilizatie in majoritatea polisurilor grecesti. istorie orientala. cu o forma impusa de topografia terenului ( liniare sau curbate). sinagogile. Dintre casele memoriale vizitate anual de un numar foarte mare de turisti amintim. etc. Catedrala Santiago de Compostella din Spania. Casele memoriale . etc. romana etc-. politice. a carei constructie a inceput in 1861. neogotic). etc. (British Museum. sinagogi pentru mozaici) si stilul constructiv ( romantic. baroc.pastreaza functia culturala initiala care. De asemenea. gotic. cum ar fi stilul arhitectonic sau decoratiile. casa lui El Greco din Toledo. Petru. etnografie. dar si prin insusiri particulare. Valentele turistice ale acestui tip de obiective se materializeaza in fluxurile de vizitatori. Westminter Abbey din Londra. valoarea turistica a acestor obiective sporeste prin insusirile arhitecturii lor. de exemplu. manuscrise. antichitati. culturale. museul Ermitage din St Petersburg se desfasoara pe o suprafata de circa 9 ha si este ocupata de 1057 de sali expozitionale. Alte edificii de natura religioasa si care constituie elemente atractive sunt moscheile ale caror elemente specifice sunt mozaicurile si minaretele. De asemenea. etc avand o larga raspandire in intreaga lume. din orasul Salzburg. Bazilica San Marco din Venetia. Ca exemple edificatoare in acest sens pot fi mentionate: Catedrala Sf. personaje din lumea literara: casa natala a marelui dramaturg englez William Shakespreare din Stratford-Upon-Avon. vizite la aceste inedite obiective.paleontologie. In ceea ce priveste obiectivele istorice. specifice. Domul din Milano. in orasele antice romane. Reduta din Budapesta construita pentru gazdui concertele si ceremoniiile oficiale in stilul romanic ungar. Teatrele si Operele . cuprinde 12 sectii . vechimea constituie alt element ce transforma aceste institutii in obiective turistice de maxima atractivitate. etc. valoarea turistica a edificiilor religioase este data de arhitectura proprie cultelor religioase universale (catedrale si biserici pentru crestini. Teatrul Globe al lui Shakespreare cu o capacitate de 1600 de locuri.pot inmagazina referinte (obiecte si marturii) privind personaje artistice. Catedrala din Edinburgh. acestea erau reprezentate de amenajari specifice practicarii actului cultural in aer liber. moschei pentru musulmani. bisericile si manastirile atrag vizitatori printr-o serie de atribute comune si altor edificii antropice (vechime. Renumite in acest sens sunt cladirea Operei din Paris. deosebit de interesante sunt vestigiile antice . devine o sursa pentru desfasurarea actului turistic. grandoare).

Templul lui Apolo din Delfi. Insula Rodos). Palatul regal din Madrid etc. Acestia din urma. pot proveni. sunt: carnavalurile. dintotdeauna. un motiv in plus pentru turisti avizati de a alege ca destinatie turistica aceste locuri. coloanele ridicate in cinstea unor importante figuri istorice. marile complexe expozitionale din Hanovra. cresterea concurentei intre orase in directia atragerii unor noi segmente de vizitatori. mausoleele. Reprezentative sunt: palatul Buckingham din Londra. resedinte ale seniorilor feudali ale caror elemente de fortificatie (zidurile. Interesante sunt si expozitiile internationale cu specific. Palatul Regal din Praga. festivalurile artistice. ale cumparatorilor. stilul constructiv dar mai ales materialele utilizate au facut din muzeul Guggenheim din Bilbao una dintre cele mai vizitate institutii de acest tip. Amsterdam. Londra.2. De exemplu.) constituie un potential atractiv ridicat. Montreal. De asemenea. etc. in cadrul destinatiilor turistice urbane. O alta atractie a oraselor o constituie realizarile tehnicii contemporane. targurile de turism. turnurile de aparare. firme si investitii a determinat reorientarea autoritatilor locale catre dezvoltarea unor politici urbane axate pe elaborarea de strategii care sa conduca la construirea unor piete competitive orientate astfel incat sa raspunda cererilor. In categoria obiectivelor istorice pot fi incadrate si monumentele. statuile. specifice marilor centre urbane. etc. targurile de carte. arterele comerciale.(Acropola Atenei. in principiu. capata o pondere importanta in circulatia turistica doar in masura in care acestea sunt completate si cu alte atractii de natura celor prezentate anterior. noile materiale si metode tehnice. Templul lui Zeus din Olimpia. stand la baza aparitiei unor cladiri spectaculoase. Cladirea a fost constuita in 1997 din blocuri de calcar acoperite cu titaniu iar peretii din sticla. etc. Vizitatorii Dezvoltarea economica a reprezentat. targurile si expozitiile. Astfel de activitati si manifestari umane. una dintre prioritatile urmarite in procesul de guvernare/gestiune urbana. pot exista si alte elemente precum frumusetea cadrului natural. Manifestarile culturale constituie sursa a interesului turistic doar in anumite intervale ale anului.. crenelurile etc. Osaka. care sa motiveze deplasarea in spatiul urban dar care. institutii finaciare din Paris. in marile metropole ale lumii se regasesc cladirile impresionante care atrag atentia prin arhitectura si grandoare (sediile BMW din Munchen. vechile cartiere ale oraselor. Marile metropole ale lumii gazduiesc anual asemenea manifestari.1. sub aspect turistic. De asemenea. 12. New York). Cu toate acestea. din patru piete-tinta principale: a) . cum sunt saloanele auto. palatele si castelele regale care sunt intalnite in multe dintre marile metropole ale lumii. parcurile si gradinile publice. General Motors din Detroit. tot mai exigente. Din perioada Evului Mediu s-au pastrat castelele fortificate. Deosebit de interesante sunt.

aceste birouri isi disputa fondurile destinate promovarii turismului in regiunea pe care o reprezinta. un numar de 54 de astfel de birouri concureaza pentru alocarea unor subventii in valoare de 7 milioane de dolari. nivelul asteptarilor. caracteristicile demografice. O alta directie de actiune urmarita o reprezinta imbunatatirea centrelor si a spatiilor amenajate pentru conferinte si intruniri precum si promovarea acestora in randul firmelor si asociatiilor patronale si profesionale vizate. rezidentii si lucratorii. In acelasi sens se inscriu si preocuparile de a contura profilul vizitatorilor in functie de zonele de provenienta. zone de piata sau localizari. caracteristici ale clientului si avantaje cautate. aceasta este alcatuita din doua grupuri majore: vizitatorii care calatoresc in interes de afaceri pentru a participa la intruniri si conferinte sau pentru incheierea unor tranzactii si vizitatori fara scopuri de afaceri care pot fi reprezentati de catre turisti sau calatori in tranzit. in practica identificarii de noi piete-tinta se intalnesc urmatoarele variabile de segmentare: elementele de atractie cautate. c) afaceri si industrie. in SUA. d) piete de export. Una dintre strategiile cel mai adesea intalnite pentru atragerea de vizitatori se refera la infiintarea unor birouri de turism si de organizare a conferintelor. b) locuitorii. De exemplu. Pe de alta parte. Un rol important in rezolvarea acestor probleme il va avea procesul de proiectare urbanistica ce trebuie sa tina seama de profilul vizitatorilor in construirea infrastructurii specifice turismului. In ceea ce priveste piata vizitatorilor. toate masurile de atragere a unor noi segmente de vizitatori si. cresterea ratei infractionalitatii precum si supraaglomerarea destinatiilor turistice indeosebi in perioadele de sezon. de sporire a atractivitatii oraselor pot genera nemultumiri in randul locuitorilor confruntati cu o serie de probleme legate de: deteriorarea mediului inconjurator. frecventa calatoriilor precum si de cuntumul veniturilor. Astfel. acestea se prezinta astfel: . in Pennsylvania. In general. Detaliate.vizitatorii. pe aceasta baza.

211 Din analiza variabilelor de segmentare pot rezulta mai multe piete-tinta decat sunt estimate si. .Variabile de segmentare pentru piata turistilor Tabelul 12. cit. Rein I. pag. biroul pentru turism va ierarhiza segmentele potentiale de turisti in ordinea profitabilitatii si va proceda la elaborarea de masuri care sa vizeze segmentele ce ocupa primele locuri in aceasta clasificare. op. revine sarcina birourilor pentru turism de a stabili profitul pe care l-ar aduce fiecare segment in parte. mare..1 Elemente de atractie cautate Zone/localizari de piata • • • • • • • • • • • • Caracteristici ale clientului • • • • • • • • Avantaje • • • • ai • • • Soare. In ceea ce priveste costul atragerii.. Adaptarea la modificarile inregistrate in stilurile de viata si nevoile consumatorilor reprezinta o preocupare continua la nivelul autoritatilor locale in contextul tendintelor demografice si al mutatiilor produse in materie de venituri dar si al concurentei turistice pe o piata in continua expansiune.. in conditiile in care profitul potential al unui segment turistic vizat reprezinta diferenta dintre suma pe care segmentul de turisti urmeaza a o cheltui si costul atragerii si servirii acestui segment. Haider D. acesta este o variabila in functie de planul de marketing iar costul servirii ia in calcul conditiile de infrastructura. in acest caz. In final. schi Frumusete naturala Peisaj salbatic Recreere Vanatoare Cultura/istorie Oameni Evenimente Sporturi Parcuri tematice Capacitati amenajate Produse cu caracter de • • • • • • Strainatate Raza nationala Raza regionala 800 km Raza locala .160 km Caracter sezonier Pe toata durata Varsta Venit Familie Celibatari Practicanti unei profesii Stiluri de viata Grup etnic Grup religios Pret Comoditate Calitate Servicii Cantitate Diversitate Capacitati amenajate anului unicat Sursa: Kotler Ph..

Pe aceasta baza. Princetown in SUA. turismul contribuie la cresterea atractivitatii oraselor prin politica de amenajare dar totodata. extinderea lor. destinatiile urbane devenind tot mai atractive pe masura ce fenomenul turistic capata amploare. evolutia oraselor. Cannes. Uppsala in Suedia. Santiago de Compostella sau celebra Grota a Miracolelor de la Lourdes pentru lumea crestina. contribuie in mod hotarator la amplificarea calatoriilor turistice. Exemple in acest sens pot fi amintite: Liege. Forma manifestarilor culturale din ce in ce mai mult este cea a congreselor. Totodata.1. orasul croat Dubrovnik sau vechiul oras al dogilor . s-au conturat orase turistice avand o identitate bine definita in functie de patrimoniul cultural universal astfel: Orase muzeu Exista orase care isi datoreaza atractia lor in mod deosebit valorilor artistice. Exista orase care sunt ele insele adevarate muzee. Medina sau Fatima pentru lumea islamica. Orase ca Florenta sau Dijon sunt vizitate pentru muzeele lor. etc. Vaticanul. etc. Dintre acestea pot fi exemplificate: Mecca. multe dintre orase detin un important potential turistic. Astfel. Orase universitare Dintre acestea. universitatea poate constitui un oras in oras. pot fi amintite orasele mici care gazduiesc mari universitati: Cambridge si Oxford in Marea Britanie. . Versailles sau Fontainbleau atrag prin castelele lor. in multe cazuri. Turismul .Venetia . dar bine amplasate si amenajate sa revendice organizarea manifestarilor internationale de acest tip. orasele detinand spatii generoase special amenajate cu amfiteatre incapatoare.remarcabil prin canalele sale.factor de dezvoltare a urbanismului Asa cum s-a mai aratat. Orasele -festival si orase . cum ar fi de exemplu. Centre de pelerinaj Orase cunoscute ca centre de pelerinaj sunt situate in diverse zone ale lumii si atrag fluxuri importante de vizitatori cu prilejul unor sarbatori religioase. fapt ce se reflecta in mod direct in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban. Monte Carlo.12. In acelasi timp exista si tendinta ca orasele mai mici. Aceasta evolutie a condus la conturarea si afirmarea oraselor ca motivatie de calatorie in contextul extinderii functiilor acestora.3. Reims pentru catedrala.congrese In aceasta categorie pot fi incluse orasele consacrate pentru organizarea unor manifestari culturale internationale.

acoperire teritoriala. culturale accesibile populatiei. in acest sens. componenta umana si sociala a activitatii de planificare urbana referindu-se la aspecte problematice ale vietii comunitatilor urbane: locuinte -constructia de locuinte.premisa a dezvoltarii urbanismului turistic Planificarea. modelarea. dezvoltarea urbanismului turistic sa reprezinta o optiune prioritara asigurandu-se in acelasi timp o concordanta intre exigentele impuse de activitatea turistica si satisfacerea nevoilor interne ale locuitorilor. salubritate. o posibilitate de cunoastere a trecutului istoric. Procesul de planificare porneste de la existenta unei valori a obiectului si una a .fluidizarea traficului. asa cum reiese din cele prezentate. planificarea urbana detine un rol central in strategia urbana. a amenaja spatial urban inseamna a regasi la nivelul structurilor teritoriale functionarea si impletirea optima a tuturor acestor aspecte. laturarea tuturor constructiilor si amenajarilor insalubre ce nu pot fi refacute. amenajarea spatiului urban sunt preocupari care trebuie sa intre in sfera de interes a municipalitatilor. drumuri . de teritoriul periferic al orasului.amenajarea. servicii de educatie. totodata. trebuie precizate care sunt motivele care stau la baza restructurarii. Aceasta inseamna.2. renovarii. a surselor de nocivitate din zona si reamenajarea interioara si exterioara a celorlalte dotari astfel incat ele sa-si poata indeplini optim functia pentru care au fost create. dotari pentru petrecerea timpului liber. Zonele considerate insalubre se caracterizeaza si printr-un deficit de servicii pentru populatie. Reflectarea functiei turistice in organizarea si amenajarea oraselor In contextul intensificarii preocuparilor tuturor celor implicati in gestiunea urbana in directia asigurarii unui mediu de viata adecvat locuitorilor.2. etc. Avand in vedere rolul turismului in dezvoltarea comunitatilor locale.12. dar aflat in perimetrul construibil. infrastructura turistica. orasele pot constitui destinatii turistice atractive pentru un segment de vizitatori in continua crestere. Planificare urbana . transport . de aceea scopul fundamental de salubrizare este insotit si de incercarea de a dota suplimentar zona cu o serie de servicii. consolidarea locuintelor degradate. de fapt. de sanatate. amenajarii urbane si care vizeaza aspecte distincte ale vietii urbane: a) Motivul utilizarii mai eficiente a terenului. Aprecierea gradului de eficienta in utilizarea teritoriului unei zone se afla in relatie cu caracterul si problemele cu care se confrunta orasul respectiv. amenajarea ansamblurilor de locuit.1. In conditiile justificarii actiunilor de modelare a orasului. renovarea. in special. b) Motivul imbunatatirii conditiilor de viata intr-o anumita zona (salubrizare). Orasul detine o anumita valoare cu caracter istoric iar cadrul de actiune reprezinta. In acest context. al crearii unui anumit standard de confort in ceea ce priveste fondul construit existent. Este vorba. artistice si arhitecturale a orasului. este esential ca in cadrul procesului de planificare urbana. c) Motivul reevaluarii istorice. ocupat de locuinte si amenajari realizate din resurse mai modeste. repararea acestora. constructia. 12.

Altfel privind lucrurile. un ansamblu de activitati orientate spre realizarea unei actiuni sociale sau spre rezolvarea unor tensiuni sociale. o constructie noua. d) instrumentele de aplicare a modelului urban reprezinta mijloacele prin care se transpune in practica un model urban. cresterea gradului de integrare etnica in comunitatile urbane mixte. organizarea serviciilor publice si private pentru varsta a treia. trebuie sa corespunda necesitatilor actuale. a unor situatii critice din prezent sau de perspectiva (ex: reducerea delincventei urbane.ansamblului. etc). Una dintre trasaturile fundamentale ale urbanismului turistic o reprezinta crearea unei imagini favorabile a orasului atat in randul vizitatorilor. insa. Avand in vedere aceste aspecte de ordin general-valabil pentru spatiul urban. Planificarea urbana nu inseamna. procesul de planificare urbana presupune conturarea unui nou concept. c) pot studia fenomenele urbane. procesele de transformare ale acestora. in sens larg. despre felul in care trebuie sa arate orasul in acord cu acestea). Procesul de planificarea urbana este axat in primul rand pe identificarea scopurilor concrete ale orasului. doar amenajare fizica ci si amenajare sociala. Adaptat particularitatilor fenomenului turistic. Astfel. acela al urbanismului turistic. Modelarea unui oras are in vedere conceperea acestuia ca pe o structura fizico-spatiala complexa si concreta prin asamblarea mai multor unitati componente care redau o realitate sociala prin luarea in considerare a urmatoarelor elemente: a) conceptia despre viata si oras a unei societati intr-un moment al evolutiei sale (ansamblu de reprezentari despre societatea urbana si modul in care trebuie sa se desfasoare viata intr-un oras. Planificarea urbana reprezinta ansamblul masurilor de dezvoltare controlata a regimului constructiilor si investitiilor in orase. cat si in randul localnicilor si comunitatilor . sa reflecte posibilitatile de realizare si sa se poata invecina cu cladirile existente. de exemplu. relatiile intre ele. b) gandirea urbana reprezinta acel ansamblu de idei si doctrine care exprima conceptia modelul urban este reprezentat de organizarea spatiala a formei fizice urbane cu ajutorul careia se despre oras si viata urbana intr-un moment al evolutiei sale. in masura sa solutioneze aspecte legate de amenajarea spatiului urban potrivit exigentelor vizitatorilor dar si ale locuitorilor. pe determinarea resurselor disponibile pentru atingerea acestor scopuri precum si pe evidentierea constrangerilor ce le blocheaza realizarea. conceptul de urbanism turistic reprezinta un ansamblu de principii si metode de amenajare a spatiului urban avand drept obiectiv general dezvoltarea turismului si afirmarea acestuia ca factor de crestere a competitivitatii oraselor turistice. pot fi conturate cateva aspecte referitoare la dezvoltarea turismului si implicatiile acesteia in procesul de planificare urbana.

conceperea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii si promovarea acestora prin programe de imagine si comunicare. imbunatatirea imaginii orasului turistic raspunzand intereselor tuturor celor implicate. extinderea controlata a implantarilor turistice. etc. Imaginea unui oras turistic cuprinde nu doar elemente legate de potentialul natural si antropic ci este compusa din numerosi alti factori legati de stabilitatea economica. infiintarea unei structuri publice care sa aiba ca principala atributie dezvoltarea . serviciile publice. de garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. urbanismul turistic va urmari imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor prin asigurarea accesului la servicii publice si locuinte convenabile pentru toti locuitorii. care. se pot identifica la nivelul municipalităţilor condiţiile prealabile care sprijină dezvoltarea urbanismului turistic ca instrument eficient ce are ca finalitate dezvoltarea turismului si pe aceasta baza. Totodata. fundamentarea design-ului urban pe principii estetice. un rol important revine marketingului urban al carui principal scop trebuie sa fie acela de a crea o legătură puternică între politicile publice şi exigenţele consumatorilor contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a strategiei. Trebuie subliniat faptul că actiunile specifice urbanismului turistic sunt eficiente numai in conditiile in care municipalitatea posedă resurse umane specializate care să gestioneze eficient activităţile în condiţiile unor constrângeri generate de mediul în care se desfăşoară. reabilitarea patrimoniului construit si a centrelor istorice.locale in ansamblul lor. In sens restrans. In acest context. pe aceasta baza. utilizarea eficienta a terenurilor in concordanta cu functiile urbanistice ale fiecarei zone. integrarea armonioasa a acestuia in randul celorlalte functii urbane si. crearea unei imagini favorabile este legata. nevoile comunitatilor locale si protejarea mediului. nivelul de trai al locuitorilor. realizarea unui parteneriat intre autoritatile locale. protejarea si valorificarea patrimoniului natural si a celui cultural-istoric. In acest context. Pe de alta parte insa. etc. Având în vedere cele prezentate. firmelor şi al vizitatorilor. In acest context. impreuna. creşterea competitivităţii oraşului turistic. pe de alta parte este mai mult decat necesara. In conditiile in care necesitatea asigurarii unui echilibru intre exigentele turistilor. amenajarea sau reabilitarea spatiului urban menite sa contribuie la cresterea rolului turismului in economiile locale. actiunile specifice vizeaza amenajarea peisajului natural. dezvoltarea si diversificarea infrastructurii turistice. urbanismul turistic este in mod direct legat de existenta unei imagini favorabile in randul vizitatorilor fiind rezultatul unui complex de activitati care determina unicitatea destinatiei turistice urbane. pe de o parte.. Asadar. promovarea evenimentelor. agenti economici si locuitori reprezinta o conditie esentiala. urbanismul turistic cuprinde un ansamblu de solutii si actiuni specifice care vizeaza organizarea. inainte de toate. infrastructura. la sporirea atractivitatii orasului turistic. contribuie la afirmarea identitatii destinatiei urbane.

Astfel de elemente se incorporeaza in masa arhitecturala si. de comunicare directa.urbanismului turistic ar contribui la promovarea orasului ca destinatie turistica atractiva. Printr-un proces armonios de amenajare a spatiilor urbane. sali de conferinte. control si evaluare a impactului acestora asupra dezvoltarii orasului avand drept rezultat obtinerea unei imagini clare a rezultatelor actiunilor specifice si masura in care acestea contribuie la cresterea atractivitatii si competitivitatii orasului turistic. Rolul arhitecturii si design-ului in turism Amploarea si trasaturile specifice turismului fac necesara. O deosebita importanta in spatiul arhitectural al turismului prezinta grafica de orientare si publicitate care contribuie. Pe langa aspectul functional. Alteori. 12.2. tot mai mult. la informarea corecta a vizitatorilor. avand ca sfera de preocupare de la conceperea mobilierului urban pana la amenajarea spatiilor publice intervenind in grafica de orientare si publicitate dar si in proiectarea echipamentelor turistice. parcuri de distractii sau mari centre comerciale. o pondere semnificativa in structura motivatiilor de calatorie o detine preferinta pentru marile centre urbane care adapostesc valori ale unor vechi civilizatii. cu cladiri istorice. muzee si sali de spectacole. la care participa intr-o importanta masura si design-ul. Ca preocupare relativ recenta. design-ul urban isi gaseste necesitatea in cadrul arhitectural al turismului la a carui modelare participa. este esentiala si impresia generala vizuala pe care o creeaza vizitatorilor. Implementarea politicilor urbanismului turistic se va finaliza cu stabilirea unor proceduri de feedback. arhitectura constituie atat obiectiv major pentru o mare parte a calatoriilor turistice dar si cadrul in care se desfasoara turismul. socialeconomic si estetic se compun cu imaginea de ansamblu. Astfel.2. pe aceasta baza. prin imagini care pot fi memorate cu usurinta. indeplinindu-si rolul functional. in mod coerent. cadrul arhitectural pentru turism isi contureaza in final un caracter unitar si dinamic. grafica este inclusa in spatiul arhitectural constituind un element de atractie de natura sa intregeasca imaginea de ansamblu. Un aspect esential al planificarii turistice locale este garantarea faptului ca echipamentele . In cadrul actiunilor de valorificare a potentialului trebuie sa se tina seama si de relatia turismmonumente de arhitectura in sensul asigurarii unui echilibru intre orientarea vizitatorilor catre obiective de arhitectura si arta si protejarea patrimoniului arhitectural si. analiza cadrului sau arhitectural si masura in care acesta satisface cerintele actuale si directiile de dezvoltare in viitor. In contextul actual al intensificarii calatoriilor turistice. Relatia dintre arhitectura si turism trebuie privita in dublu sens: arhitectura ca punct de pornire pentru activitatea turistica dar si ca element aflat intr-o continua dinamica urmare a procesului de dezvoltare a urbanismului turistic. intre principiile de functionalitate si cele de compozitie urbana care sa satisfaca nevoile vizitatorilor.

acestea din urma intrand. In ceea ce priveste arhitectura. d) standarde referitoare la proportia intre suprafete locuibile si acoperirea cu cladiri adica la raportul intre suprafata totala locuibila si suprafata totala a zonei. In aceste conditii.in ceea ce priveste hotelurile. In ceea ce priveste planificarea amplasarii. d) proiectarea unor holuri de hotel in aer liber pentru ventilatie naturala si vizibilitatea peisajului. c) utilizarea materialelor de constructii locale fapt ce ar contribui la respectarea stilurilor arhitecturale si la obtinerea de benficii.evitarea riscurilor de mediu (alunecarile de teren. cu particularizări în turism Reglementarile juridice privind urbanismul au ca punct de inceput aspectele privind proprietatea asupra pamantului.turistice sunt situate in locuri accesibile si au o arhitectura corespunzatoare.3. In cazul statiunilor aflate pe litoral. De regula. -mentinerea unor relatii urbanistice adecvate intre cladiri si zonele de recreere. e) parcarile aflate in jurul hotelurilor trebuie sa fie suficient de mari pentru a permite accesul unui numar mare de autovehicule dar trebuie sa includa si spatii largi pentru autocarele turistice. Densitate scazuta au cladirile cu un singur etaj si casutele. b) controlul inaltimii cladirilor . Legislatie si reglementari in domeniul urbanismului. peisaj si zonele conservate. e) asigurarea accesului la serviciile turistice pentru persoanele cu dizabilitati. proiectarea turistica trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de baza: a) utilizarea stilurilor si motivelor traditionale sau cu caracter istoric pentru a pastra unicitatea zonei. acestea sunt aplicabile si echipamentelor turistice si se refera la: a) densitatea dezvoltarii . hotelurile din zona urbana au densitate mare. se exprima prin numarul de camere pe unitatea de suprafata. nu de . c) amplasarea mai retrasa a cladirilor fata de marginile zonei pentru a mentine un spatiu deschis si un peisaj atragator in jurul cladirilor. Referitor la respectarea standardelor de dezvoltare. deosebit de importanta este planificarea amplasarii cladirilor precum si respectarea unor standarde de dezvoltare. . acest proces trebuie sa aiba in vedere localizarea cladirilor ceea ce implica o serie de consideratii de baza: 149.mentinerea planurilor si a coridoarelor de vizibilitate catre obiectivele care prezinta atractie vizuala. In sens restrans. 12. cladirile sunt amplasate de regula la aproximativ 50 m de plaja. dezvoltarea zonelor in apropierea plajelor si a coastelor maritime). exercitarea dreptului de proprietate avea loc adesea fara respectarea obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice. Pentru statiunile cu standard inalt de calitate. densitate medie prezinta cladirile cu doua etaje iar densitate mare este intalnita la cladirile cu aproximativ patru etaje.in multe zone inaltimea maxima este stabilita la patru etaje astfel incat acestea sa fie sub nivelul pomilor cei mai inalti. o acoperire de 20-25% poate fi considerata adecvata permitand un spatiu mai amplu pentru recreere. b) acoperisurile cladirilor trebuie sa fie de inaltime medie si mica.

pentru ca mai apoi sa se extinda si asupra spatiilor periurbane si a zonelor rurale. care se extinde tot mai mult peste limitele cadrului urban. Locul dreptului urbanismului in sistemul juridic general In literatura de specialitate. Dreptul urbanismului este analizat ca un element al dreptului economic atunci cand se acorda prioritate parcelei ca bogatie. estetica si distanta intre cladiri. Jacqueline Morand-Deviller. Avand in vedere toate acestea. dreptul urbanismului a avut o existenta dispersata. Conceput initial ca un drept al solului urban. alinierea. considera ca dreptul urbanismului poate fi definit ca ansamblul regulilor si institutiilor stabilite in vederea reglementarii problemelor spatiului conform obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice 1 . un drept global al concentrarii oamenilor pe un spatiu determinat avand in vedere si celelalte aspecte ale locuirii: securitate. putandu-se totusi identifica si o serie de elemente comune. Astfel. domeniu al dreptului imobiliar. reglementarile juridice au cunoscut un amplu proces de multiplicare si diversificare vizand initial doar interiorul oraselor. Platon ("Legile". La randul sau. in caz contrar. dintr-o asemenea perspectiva. loisir. 12. prof. Abia in 1840 apar in Europa primele elemente de politica a urbanismului. educatie. Primele referiri la aceasta problematica pot fi intalnite la Aristotel. prof. In perioada ce a urmat pana la cel de-al doilea razboi mondial.1. fiind sanctionati cu demolarea si recladirea lor in conformitate cu regulile publice stabilite si care se refereau la inaltimea.putine ori. Literatura juridica de specialitate consemneaza inca din antichitate existenta unor reglementari privind regimul constructiilor. ca resursa economica. dreptul urbanismului a cunoscut definitii diverse. de largirea domeniului interventiei dreptului urbanismului.3. presedinta Societatii franceze de drept al urbanismului. se considera ca dreptul urbanismului constituie acea ramura a . Un alt exemplu in acest sens il constituie Regulamentul orasului Pergam care obliga constructorii sa respecte o serie de norme legate de igiena si securitate. dreptul urbanismului poate deveni. el tinde sa devina un drept al activitatilor desfasurate in legatura cu acesta. considera ca dreptul urbanismului reprezinta ansamblul regulilor privind afectarea spatiului si amenajarea sa1. Odata cu explozia urbana. de la Universitatea Paris I (Pantheon-Sorbone). pana la jumatatea secolului al XIX-lea. etc. in contradictie cu interesele personale ale proprietarilor de pamant. de la Universitatea din Orleans. fiind lipsit de reglementari specifice. Evolutiile din ultimii ani confirma necesitatea trecerii de la un urbanism imobiliar la o adevarata politica a vietii in aglomeratii urbane. sanatate. fiind vizate si spatiile periurbane si rurale in directia protejarii acestora impotriva exceselor urbanizarii. igiena. cartea V) si Vitruviu ("Cele zece carti de arhitectura"). mai intai. Reglementarile privind urbanismul au evoluat in paralel cu dreptul. mediu. O astfel de definitie tine seama. Astfel. Henri Jacquot.

In unele state. ierarhizarea acestora. comunitatilor locale si nationale2 . servitutea de trecere. conservarea si dezvoltarea mediului. Astfel. dreptul urbanismului are legaturi stranse cu dreptul privat in general si dreptul civil in mod particular. intre cele doua ramuri. prin dezvoltarea reglementarilor referitoare la protectia mediului si conservarea naturii. realizarea unui mediu urban de calitate presupune. 610 Cod civil). poluarea atmosferica. Dreptul constructiei reprezinta ansamblul regulilor si normelor tehnice privind volumul si amenajarea interna a imobilelor si se intersecteaza intr-o anumita masura cu dreptul urbanismului care decide in privinta afectarii terenurilor privind localizarea. Diferenta dintre cele doua ramuri consta in faptul ca regulile de drept civil privesc apararea intimitatii fiecarui proprietar. localizarea unitatilor urbane. vor fi prezentate in continuare raporturile dintre acesta si ramurile inrudite: dreptul constructiei. In mod inevitabil. mai dezvoltata in mediul urban decat in cel rural. constituind un element important al politicii de amenajare a teritoriului.) au stat la baza aparitiei miscarii ecologiste. pe langa masuri de prevenire a degradarii mediului. deservirea. intr-o societate atat de urbanizata precum cea actuala. si reforme mai profunde la nivel general.sistemului juridic care cuprinde ansamblul reglementarilor juridice privind afectarea si amenajarea spatiului urban. Desi apartine dreptului public. dreptul amenajarii teritoriului si dreptul mediului. dreptul amenajarii teritoriului are ca finalitate organizarea spatiului national. In acest sens. Astfel. reglementarile privind protectia mediului au aparut si s-au dezvoltat initial in cadrul unor acte normative vizand urbanismul si amenajarea teritoriului. Dreptul mediului cuprinde ansamblul normelor juridice si institutiilor aferente vizand protectia. 607-609 Cod civil). Organizarea spatiului urban si conflictele diverse pe care le genereaza (zgomotul. de natura sa supuna ansamblul dreptului urbanismului la noile cerinte ale mediului. etc. etc. In ceea ce priveste particularitatile dreptului urbanismului. a celei mai bune repartitii a populatiei in functie de resursele naturale si activitatile economice. dreptul urbanismului a suferit un amplu proces de "ecologizare" crescanda. Ca atare. aspectul exterior. Amenajarea teritoriului are ca obiectiv cautarea. actul de construire intalneste frecvent servitutile legale sau contractuale ale Codului civil: servitutea privind distanta plantatiilor (art. dreptul mediului este mult mai cuprinzator. iar dreptul urbanismului amenajarea oraselor. in conformitate cu cerintele de organizare si dezvoltare durabila a localitatii. servitutea privind distanta si lucrarile intermediare pentru anumite constructii (art. servitutea de vedere. incluzand referiri atat la problematica spatiilor cat si la conservarea factorilor de mediu. implantarea si volumul. in timp ce dreptul . problemele mediului afecteaza puternic si mediul urban. Cu toate acestea. se stabilesc raporturi foarte stranse. De aceea. in cadrul teritoriului national. etc.

351/2001 privind aprobarea . 13/1974 si Legea pentru stabilirea normelor privind proiectarea. proiectarea si realizarea arterelor de circulatie in localitatile urbane si rurale. Legea nr. este in drept a se folosi de subsolul oricarei proprietati imobiliare. sistematizarea localitatilor urbane si rurale urmarea asigurarea dezvoltarii armonioase a localitatilor in corelare cu mediul inconjurator. restrangerea perimetrelor construibile. 169/1997) a fondului funciar. Instrumentele de baza in desfasurarea activitatii de sistematizare erau schitele de sistematizare a localitatilor. 4/1994 si Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica. Legea nr. Legea nr. a spatiilor plantate si de agrement. Legea nr. Legea nr. pe baza unei legi. 18/1991 (modificata prin Legea nr. 17/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea a II-a-Apa. utilizarea completa a terenurilor. evolutia reglementarilor in materie de urbanism este strict legata de ritmul de urbanizare. 9/1973 privind protectia mediului inconjurator. 71/1996 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea I-Cai de comunicatii. precum: Legea nr. puterile publice au intervenit pentru a face fata problemelor din ce in ce mai complexe aparute in dezvoltarea urbana. detaliile de sistematizare si studiile de amplasament. Legea de unificare administrativa din 14 iunie 1925 a impus comunelor intocmirea planurilor de sistematizare care trebuiau sa aiba in vedere satisfacerea tuturor cerintelor de ordin edilitar. 125/1996) privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea acestora. Avandu-se in vedere dezvoltarea centrelor urbane. 29/1975 privind organizarea si sistematizarea zonelor si platformelor industriale precum si proiectarea si realizarea obiectivelor de investitii. 50/1991 (modificata prin Ordonanta Guvernului nr. In privinta legilor. stabilirea zonelor functionale. Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si a localitatilor urbane si rurale se urmarea restrangerea perimetrelor construibile ale localitatilor la "strictul necesar si folosirea optima a pamantului". Aceste reglemantari au fost completate cu Legea nr. 37/1975 privind sistematizarea. Adesea. acestea reglementeaza direct aspecte care intereseaza afectarea si amenajarea spatiului urban. Dreptul urbanismului nu a cunoscut reglementari semnificative in Romania decat dupa primul razboi mondial. Constitutia din 1923 a decretat ca autoritatea publica. a constructiilor de locuit si social-culturale. Dupa cel de-al doilea razboi mondial. echiparea tehnicoedilitara. dupa ce Constitutia din 1866 limitase cazurile de expropriere. Legea nr.urbanismului are ca scop amenajarea coerenta si armonioasa a unui teritoriu Din punct de vedere istoric. 10/1995 privind calitatea in constructii. In privinta proprietatii funciare. imbunatatirea circulatiei si transportului in comun. Astfel. Legea drumurilor nr. Prin Legea nr. Legea nr. problemele de amenajare a teritoriului si urbanism s-au inscris in cadrul politicii generale de planificare economico-sociala promovata de regimul politic. construirea si amenajarea drumurilor. amplasarea unitatilor economice.

Ordinul nr. pe baza analizei multicriteriale existente. respectiv a zonelor construite sau destinate constructiilor. Ordonanta nr. aprobat prin HGR nr.Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. oferind solutii pentru o dezvoltare echilibrata si pentru prevenirea si eliminarea disfunctionalitatilor. 766/1997) pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea in constructii. repartizarea activitatilor pe ramuri si profile. si ordonantele au calitatea de izvor al dreptului urbanismului. procedura de autorizare si continutul documentatiilor prevazute de Legea nr. actiunile si masurile de dezvoltare pentru o localitate existenta sau viitoare. In masura in care reglementeaza aspecte ale amenajarii oraselor. pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea si realizarea strazilor in localitatile urbane. 50/1991. Acestei documentatii i se asociaza regulamentul de urbanism al localitatii respective.Planului de amenajare a teritoriului naţional . domenii specifice (HGR nr. 129/1998 privind declararea ca zona de interes national a unui ansamblu din perimetrul central al Municipiului Bucuresti. HGR nr. relativ restrans. acestea se fundamenteaza pe studii si cercetari si exprima scopurile. delimitarea zonelor. organizarea administrativ-teritoriala (HGR nr. 63/1998 privind obligatia afisarii la loc vizibil a panoului de identificare a investitiei. Dintre hotararile guvernamentale care constituie izvor al dreptului urbanismului. o contributie importanta o au ordinele si instructiunile ministerelor. Este vorba de Ordonanta nr. Un loc aparte il ocupa in acest context. Planul urbanistic general constituie documentatia pe baza careia se elibereaza certificatele de urbanism si autorizarile de construire in teritoriul localitatii respective. 91/1991 al Departamentului pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului prin care s-au aprobat formularele. 31/1996 pentru aprobarea metodologiei de avizare a documentatiilor de urbanism privind zone si statiuni turistice si a documentatiilor tehnice privind constructii in domeniul turismului). modificata si completata prin HGR nr. 789/1997. evidentierea formei de proprietate asupra terenurilor. Referitor la documentatiile de urbanism. pe o perioada determinata. incluzand Noul Centru Civic si Centrul Istoric. volumul si structura potentialului uman in cadrul localitatii. Alaturi de aceste acte guvernamentale. impartirea teritoriului in zone functionale si organizarea relatiilor dintre acestea. si stabilirea conditiilor de realizare a investitiilor pentru ansamblul urbanistic din aceasta zona.este documentatia care stabileste obiectivele. Ordinul MLPAT nr. Regulamentul general de urbanism. etc. stabilirea reglementarilor spcifice localitatii. pot fi mentionate cele referitoare la: organizarea si functionarea ministerului de resort sau a altor structuri cu competente in materie. 127/1992 pentru aprobarea Statutului cadru orientativ al comunei si orasului). Continutul sau se refera la: delimitarea intravilanului. siturilor si obiectivelor . 49/1998 al ministrului transporturilor. Planul Urbanistic General (PUG). mijloacele si etapizarea actiunilor de amenajare a teritoriului si urbanism. numarul lor fiind pana in prezent. ca de exemplu: Ordinul nr. 20/1994 privind masuri pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente. 525/1996.

raspunderea autoritatilor publice locale si a persoanelor fizice si juridice se refera la: a) imbunatatirea microclimatului urban prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora. infrumusetarea si protectia peisajului. de-a lungul timpului. protectia si conservarea mediului. delimitarea zonelor cu interdictie de construire. stabilirea aliniamentelor constructiilor si a indicilor privind utilizarea terenurilor. prin care se analizeaza situatia existenta si se precizeaza toate elementeleurbanistice necesare eliberarii certificatelor de urbanism si autorizatiilor de construire. Obiectul principal al Planului urbanistic zonal se refera la: stabilirea modului de organizare arhitectural-urbanistica a zonei. reabilitarea. si planurile de urbanism si amenajare a teritorilui. 137/1995a stabilit doua mari domenii de promovare a principiilor ecologice pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos: dezvoltarea social-economica a localitatilor.protejate. Problematica turismului in dreptul urbanismului Organizarea spatiului urban si consecintele negative pe care le genereaza dezvoltarea urbana au determinat. tratament si recreere).3. a zonelor de interes turistic si de agrement. cu respectarea prevederilor celorlalte documentatii si a conditiilor particulare generate de teren. decat in zonele rurale. ambientul. Legea nr. a statiilor de epurare. completarea stradala. a monumentelor istorice. aparitia miscarilor ecologiste. a cailor si mijloacelor de transport. . Planul Urbanistic de Detaliu (PUD). a depozitelor de deseuri menajere. mai dezvoltate in orase. detalierea formei de proprietate asupra terenurilor. a ariilor protejate si a monumentelor naturii. precizarea solutiilor de echipare tehnico-edilitara. spatiile de odihna. pe de o parte. dezvoltarea sistemului de retele tehnicoedilitare. pe de alta parte. c) respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice. stradale si industriale fara a prejudicia salubritatea. detalierea categoriilor de interventii permise in cadrul zonelor protejate. 12. In acest scop. a retelelor de canalizare.este documentatia care se refera la o zona dintr-o localitate actuala sau viitoare. b) amplasarea adecvata a obiectivelor social-economice si utilitatilor publice (amplasarea unitatilor industriale. eliminarea deseurilor.Astfel. mentinerea curateniei stradale. identificarea si eliminarea surselor de poluare.2. epurarea apelor. este interzisa amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora.este documentatia prin care se stabilesc conditiile de amplasare si executare pe un anumit teren a uneia sau mai multor constructii cu destinatie precizata. Planul Urbanistic Zonal (PUZ) .

OUG Nr. a fost adoptata HG 335/2002 privind unele măsuri de implementare în România a programului "Steagul Albastru . parcuri. 491/2001 pentru aprobarea Normelor privind omologarea. f) instituirea de masuri obligatorii privind intretinerea si infrumusetarea curtilor si imprejurimilor acestora. 347/2004 . optimizarea densitatii de locuire. 107/1996 stabileste principalele coordonate pentru aprobarea Normelor privind utilizarea turistică a plajei litoralului Marii Negre. concomitent cu mentinerea. 31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentaţiilor de urbanism privind zone şi staţiuni turistice şi a documentaţiilor tehnice privind construcţii din domeniul turismului iar HG Nr. amenajamente peisagistice cu functie ecologica.Blue Flag" urmata de Legea Nr. e) gestionarea rationala a traficului prin reglementarea accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice reglementeaza regimul juridic general al monumentelor istorice. . amenajarea. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in turism. Tot in aceeasi directie se inscriu si OG Nr. întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement. în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural montan.d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate. a fost aprobata Legea nr. respectând principiile stabilite prin reglementările internaţionale privind dezvoltarea montană durabilă. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional. aliniamente de arbori si perdele de protectie stradala. Referitor la protejarea si conservarea monumentelor istorice. a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri. Modul in care documentatiile de urbanism abordeaza problemele mediului este diferit. indeosebi in spatiile de locuit. odihnei si agrementului. a arborilor si arbustilor decorativi. Ordinul Ministrului Turismului Nr. pentru stabilizarea populaţiei şi creşterea puterii economice la nivel local şi naţional. aceasta este reglementata de HG Nr. in zonele destinate tratamentului. intretinerea si dezvoltarea spatiilor naturale (spatii verzi. h) informarea si participarea publicului la astfel de activitati. estetica si recreativa). 62/2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice.Legea muntelui care reglementează principiile şi modalităţile de dezvoltare şi protecţie a zonei montane prin punerea în valoare a resurselor. In sensul dezvoltarii turismului in tara noastra. g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare si de intretinere si dezvoltare a canalizarii stradale.

astfel: Regulamentul general de urbanism (aprobat prin H. Astfel. planul de amenajare a teritoriului municipal. potrivit Regulamentului general de urbanism. Prin Legea nr. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in zonele protejat. 10/1995 privind calitatea in constructii s-a instituit sistemul calitatii in constructii "care sa conduca la realizarea si exploatarea unor constructii de calitate corespunzatoare. istorice. Principalul document care certifica si exprima indeplinirea cerintelor de calitate este cartea tehnica a constructiei care cuprinde documentatia de executie si documente privitoare la realizarea si . orasenesc sau comunal cuprind o serie de elemente obligatorii referitoare la problematica ecologica. rezervatii naturale precum si in celelalte zone protejate de interes national se face cu avizul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului si al Ministerului Transporturilor si Lucrarilor Publice. Conform art. solicitantul trebuie sa obtina avizul Comisiei Nationale pentru protectia monumentelor. protectia si conservarea mediului. 5 din lege.exprimandu-se specific pentru fiecare categorie de documentatie in parte. 50/1991. s-a instituit obligativitatea unui aviz special din partea anumitor organisme. 27/1992 privind unele masuri pentru protectia patrimoniului cultural national s-au consacrat o serie de principii cu implicatii si asupra regimului patrimoniului arhitectural. autorizarea executarii constructiilor in parcuri nationale. pentru obtinerea unor constructii de calitate corespunzatoare sunt obligatorii realizarea si mentinerea. armonizarea dezvoltarii asezarilor umane. De asemenea. prin Ordonanta Guvernului nr. 3). siguranta la foc. Planul de amenajare a teritoriului interorasenesc sau comunal. sau in caul lucrarilor care modifica monumente de orice natura. a societatii si a mediului inconjurator" (art. economice sau de alta natura. pentru autorizarea constructiilor in zonele protejate. a urmatoarelor cerinte: rezistenta si stabilitate. protectie impotriva zgomotului. nr. Planul de amenajare a teritoriului zonal care se refera la teritoriile grupate intr-o zona cu caracteristici comune geografice. 525/1996) a inclus cerintele protectiei mediului in regulile de baza privind modul de ocupare a terenurilor care cuprind referiri la pastrarea integritatii mediului si protejarea patrimoniului natural si construit. igiena. izolare termica. Continutul Planului de amenajare a teritoriului national vizeaza si valorificarea resurselor naturale ale solului si subsolului. in scopul protejarii vietii oamenilor. protectia si valorificarea mediului natural si construit. a bunurilor acestora. pe intreaga durata de existenta a constructiilor. hidrofuga si economie de energie. ansamblurilor si siturilor istorice. potrivit art. in rezervatiile istorice si de arhitectura. sanatatea oamenilor. siguranta in exploatare. In privinta zonelor naturale protejate. precum si reabilitarea. urmareste si reabilitarea. refacerea si protectia mediului.G. 7 din Legea nr.

Orice interventie la constructiile existente (lucrari de reconstruire. de conditiile de imbunatatire a calitatii mediului. . transformare. extindere. de separare a zonelor de construit de cele protejate. reparatii) se face pe baza unui proiect avizat de proiectantul initial al cladirii sau a unei expertize tehnice intocmita de un expert tehnic atestat.exploatarea acesteia. consolidare. toate documentatiile de urbanism cuprind cerinte legate de valorificarea resurselor materiale. Dupa cum s-a aratat.

si perceptiile comunitatile urbane. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. intre avantajele oferite de turism pentru comunitatile locale si impactul negativ pe care l-ar putea avea turismul asupra mediului in conditiile in care activitatea turistica nu ar fi planificata si dezvoltata in concordanta cu cerintele prezente si viitoare. Un demers important in acest sens il constituie stabilitarea unei conceptii strategice pentru a face fata marilor provocari ale mediului turbulent. managementul oraselor turistice poate fi definit ca un ansamblu de . de asigurarea unor conditii optime de viata locuitorilor iar. un rol important revine autoritatilor locale de a asigura o politica unitara. coerenta. aprecierea performantei si calitatii vietii pe care o asigura un oras rezultand din intreaga politica de gestiune urbana. de realizarea unui echilibru intre resursele naturale si mediul construit. a oportunitatilor si cunoscand nevoile. evolutia si degradarea spatiului urban. pe aceasta baza. pe de o parte. integrarea conceptului de calitate in programele si serviciile oferite precum si diversificarea activitatilor economice si crearea de mecanisme de adaptare flexibile la conditiile in permanenta schimbare. politic si tehnologic. un ansamblu de instrumente. In sens larg. pe de alta parte. orasele turistice sunt confruntate cu o serie de probleme legate. 13. la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE In contextul cresterii concurentei pe plan mondial in ceea ce priveste sporirea numarului de vizitatori. In plus. aceste aspecte cu caracter general sunt valabile si in cazul oraselor turistice. Continutul si particularitatile managementului in cazul oraselor turistice In procesul de dezvoltare a oraselor. municipalitatile trebuie sa acorde o mai mare importanta planificarii strategice de piata precum si integrarii conceptului de calitate in programele si serviciile oferite. economic. In acest sens. managementul oraselor trebuie sa raspunda unei arii mai largi de probleme cu care se confrunta acestea.13. ritmul accelerat al schimbarilor ce se produc in contextul global. Totodata.1. urmare a dezvoltarii functiei turistice la nivel urban. Avand drept suport identificarea resurselor. intre fluxurile de turisti si circulatia localnicilor. multiplicarea numarului de concurenti pe piata ofertei urbane precum si necesitatea valorificarii propriilor resurse locale in fata intensificarii concurentei constituie argumente in cadrul politicii de gestiune a zonelor urbane careia ii revine sarcina de a gasi solutii pentru toate aceste categorii de probleme.

accentuarea imbunatatirii calitatii vietii reprezinta o evolutie pozitiva in dezvoltarea spatiilor urbane. referitoare la: - asigurarea transparentei deciziilor si informatiilor si a accesului tuturor factorilor implicati in dezvoltarea activitatii turistice si participarea acestora la punerea in practica a deciziilor contribuind astfel la cresterea eficientei politicilor. asupra poluarii aerului asupra intregului spatiu urban. . aspecte legate de utilizarea terenurilor. S-a adus astfel in prim plan conceptul . In aceste conditii.Proiectarea urbanistica . In aceste conditii. gradul de curatenie si calitatea mediului inconjurator.instrumente si politici de natura sa contribuie la o mai buna valorificare a resurselor turistice in conditiile asigurarii unui echilibru intre interesele comunitatilor locale.are in vedere cresterea atributelor de amenajare turistica a unui loc: arhitectura cladirilor. Cu toate acestea. pe aceasta baza. In SUA. Mai mult decat atat. Odata cu aparitia si dezvoltarea pe scara larga a sistematizarii teritoriului se poate vorbi de realizarea unor mutatii importante in gandirea si practica organizarii habitatului. In ultimii ani. spatiile deschise si gradul de utilizare a terenului. si. strategiilor si programelor turistice. Astfel. o tema vizuala care sa aiba ca element central „remodelarea urbanistica" a orasului. la cresterea atractivitatii si competitivitatii acestora. managementul oraselor turistice cuprinde un ansamblu de strategii legate de planificarea si controlul activitatii turistice. .stabilirea responsabilitatilor ce revin celor implicati. la dezvoltarea armonioasa a oraselor turistice. asigurarea infrastructurii generale. pe de alta parte. traseele strazilor si circulatia. elaborarea deciziilor legate de politica turistica a unui oras trebuie sa se inscrie in principiile generale ce stau la baza oricarei guvernari. In sens restrans. toate aceste preocupari vor putea contribui (vor fi in masura) la stimularea investitilor in turism. proiectarea urbanistica nu include si probleme globale referitoare la refacerea economica a orasului in conditiile in care este foarte posibil ca respectiva comunitate sa nu detina resursele materiale necesare remodelarii spatiului urban. oraselul cowboy situat langa granita si oraselul de provincie tipic american. in general.Sistematizarea urbana . densitatea cladirilor si controlul traficului rutier. zonarea urbana. printre cele mai populare modele urbanistice se numara: oraselul de munte elvetian.asigurarea coerentei in elaborarea planurilor de actiune. unii proiectanti urbanisti propun. dincolo de simpla modernizare a spatiului exterior al orasului. . pe de o parte si nivelul de asteptare (fluxurile de vizitatori) al vizitatorilor. valorificarea resurselor turistice in concordanta cu cerintele mediului inconjurator dar si elaborarea unor principii si norme de amenajare turistica a spatiului urban. proiectantii urbanisti au inclus si consideratii de mediu in modul lor de gandire si planificare luand in calcul consecintele de ordin ecologic ale cresterii densitatii si inaltimii cladirilor asupra congestionarii traficului si spatiilor de parcare. Principalele probleme cu care se confrunta autoritatile oraselor turistice sunt legate de151: .are in vedere.

dezvoltarea comunitatii ca proces izolat. singular.aceasta are la baza ideea de a creea si dezvolta un mediu corespunzator locuitorilor fiecarei comunitati in parte caracterizat prin siguranta publica sporita. imagine pozitiva si marketing pozitiv. capital disponibil). educational. este imbinata filosofia dezvoltarii comunitare cu cea specifica dezvoltarii economice. 13. national sau chiar mondial. regional. un ansamblu de instrumente.In general. . resurse umane calificate.in plan economic. un rol important revine autoritatilor centrale si locale de a asigura o politica unitara. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului . Astfel. promovandu-se teoria potrivit careia localitatile nu mai constituie entitati singulare in concurenta cu spatiile vecine ci trebuie ca acestea sa fie apreciate ca apartinand unei grupari de asezari invecinate aflate intr-o continua interconditionare. nu poate contribui la imbunatatirea viabilitatii unui oras din cel putin trei motive: posibilitatea ca respectivului oras sa-i lipseasca resursele necesare in realizarea investitiilor. capacitati adecvate de asigurare a serviciilor de invatamant si sanatate punand accentul pe rolul institutiilor publice cu un impact deosebit asupra calitatii vietii. ignorarea conjuncturii ce caracterizeraza economia mondiala in conditiile in care abordarea dezvoltarii comunitare ar avea loc din interior spre exterior si nu invers. Este cunoscuta importanta calitatii vietii intr-o comunitate ca factor de crestere a atractivitatii unui oras insa. pe de alta parte. nationale sau globale tinand cont de rolul deosebit de important pe care il are exportul pentru orice comunitate.2. social si cultural". definita astfel: "Dezvoltarea economica este procesul prin care comunitatea noastra isi va imbunatati capacitatea de crestere si dezvoltare . Filosofia dezvoltarii comunitare a avut initial la baza ideea de activism cetatenesc transformandu-se ulterior intr-un concept general valabil dezvoltarii urbane. Institutul de cercetare Stanford adopta o viziune mai generala asupra dezvoltarii economice. cresterea tensiunilor in randul comunitatilor locale care si-ar putea disputa fondurile de relansare a comunitatii si nu in ultimul rand. pornind de la premisa ca atractivitatea unui loc depinde de patru factori comunitari (calitatea vietii. coerenta. specialistii in dezvoltare economica se concentreaza pe cresterea competitivitatii unui oras analizand atuurile precum si ocaziile si amenintarile cu care acestea se confrunta din partea fortelor externe. Nivele decizionale in elaborarea politicilor turistice In procesul de gestiune urbana.abordarii sistemice. contribuind astfel la determinarea modalitatii optime de integrare a economiei locale in contextul dinamicii regionale. O abordare corecta ar trebui sa tina seama de integrarea concurentiala in contextul metropolitan. Dezvoltarea comunitatii . capacitatea de dezvoltare economica si infrastructura) si trei factori de infrastructura economica (tehnologie accesibila. motivate si adaptabile.Cresterea economica .

pe aceasta baza. au fost create consilii regionale ale caror responsabilitati se refera la planificarea turismului prin coordonarea unor comitete regionale. Pe de alta parte. municipalitatile neavand in nici un fel competente de ordin legislative. a avut loc un amplu proces de simplificare administrativa cuprinzand. de privatizarea serviciilor publice. Acestea din urma au statutul de asociatii si au rolul pe de o parte. exista si tari in care managementul turistic este mai degraba centralizat. metodele de management practicate in arealele turistice urbane difera de la o tara la alta. fuziunea. Este cazul majoritatii tarilor din sudul Europei sau. de a pune in practica politica turistica stabilita de consiliile regionale iar pe de alta parte de a contribui la elaborarea. pe aceasta baza. acestea din urma revenind guvernelor. gazduirea si informarea turistilor alaturi de actiuni de marketing turistic local. Este cazul Spaniei. De exemplu.turistic si. Totodata. pe plan local. pe de o parte dar si de la un oras la altul in cadrul aceleiasi regiuni. impreuna cu Consiliul National al Turismului (CNT). Cu toate acestea. mai intai. in care competentele administrative si legislative au fost distribuite tinand cont de realitatea culturala si lingvistica din fiecare regiune turistica. In Australia. incepand cu 1 ianuarie 2005. se manifesta totodata tendinte de regrupare a regiunilor si zonelor turistice turistice. Alberta cuprinde in prezent 6 zone turistice fata de 14 cate numara in 1995 iar Ontario 7 zone turistice fata de 12. gasirea unor solutii legate de gestiunea urbana a fost precedata de rezolvarea unor aspecte legate de trecerea de la centralizare la descentralizare. cu sediul la Paris. in Canada. avand atributii de consultanta si expertiza de natura sa contribuie la descentralizarea deciziilor catre colectivitatile locale si. Dintre toate acestea. Astfel. Comitetele regionale colaboreaza cu organisme locale de tipul oficiilor de turism care asigura. la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. In ceea ce priveste responsabilitatea autoritatii centrale. opinii contradictorii au fost intalnite indeosebi in demersul de impartire a puterii de decizie si asumarea responsabilitatilor la diferite niveluri in scopul obtinerii unor mai bune performante pe plan national si international. Agentiei Franceze de Inginerie Turistica (AFIT) cu Observatorul National al Turismului (ONT) si a Serviciului de Studii de Amenajare Turistica a zonei Montane (SEATM) si apoi. de cele mai multe ori. la cresterea competitivitatii ofertei turistice franceze pe piata internationala. procesul de descentralizare a demarat in 1992 cand au fost stabilite in mod clar competente pe diferite niveluri. in afara continentului . de mentinere si adancire a cooperarii intre sectorul public si cel privat. numarul regiunilor turistice a ajuns in prezent la 4 fata de 11. In Franta. Inspectia Generala a Tursimului (IGT) si Maison de la France rezultand Maison du Tourisme. In conditiile in care stabilirea responsabilitatilor ce revin autoritatilor locale si centrale in ceea ce priveste activitatea turistica este adeseori dificila si uneori confuza. regruparea acestora. in paralel cu eforturile de descentralizare a deciziilor in ceea ce priveste politica turistica. comercializarea si promovarea produselor turistice pe plan local.

Nu in cele din urma. departamente. implicarea sectorului privat in luarea deciziilor asigura o buna cunoastere a particularitatilor pietei turistice insa. o serie de organisme guvernamentale s-au implicat in mod activ in planificarea. comun. managementul turismului este asigurat de Tourisme Barcelona. De exemplu. organismele mixte cu statut public-privat par a avea o functionalitate optima in sensul posibilitatilor de luare a deciziilor la orice nivel. directii. cunoasterii . avand un statut mixt public-privat. Un rol important insa in managementul oraselor turistice il au comitetele consultative avand au avantajul de a grupa numerosi experti in activitatea turistica alaturi de ateliere de lucru alcatuite din 5-20 participanti care sunt constituite de regula avand la baza un proiect turistic . In aceste tari. marketingul si gestiunea destinatiilor. rezultat al parteneriatului intre municipalitatea din Barcelona. Altfel spus. nu exista in practica un model unitar. in Spania. mai mult catre actiuni de marketing si reprezentare si mai putin spre asigurarea si sustinerea (dezvoltarea) functiei turistice a oraselor. cazul Japoniei. cunoasterea pietei turistice si posibilitatea initierii de parteneriate cu sectorul privat. In Noua Zeelanda. municipalitatile indeplinesc un rol activ in elaborarea si dezvoltarea strategiilor si programelor turistice neexistand un cadru formal care sa delimiteze. secretariate de stat. competentele municipalitatilor in materie de politica a turismului sunt extrem de limitate. modelele de management adoptate prezinta atat avantaje cat si dezavantaje. etc si au ca principala misiune elaborarea unei politici turistice coerente in concordanta cu interesele economice. industrie si resurse. politica nationala de cea regionala sau locala. Treptat. Cu toate acestea.European. sociale si institutionale ale reprezentantilor regionali sau locali. Camera de Comert si Industrie si Fundatia Barcelona Promocio. infiintat in 1993. Organizatiile nationale de turism au avantajul de a avea caracter permanent cu consecinta directa asupra deciziilor iar punctele forte se refera la contributia financiara semnificativa. Consiliile consultative sau parteneriatele au mai multa flexibilitate in luarea deciziilor. caracterul lor non-permanent poate conduce la eterogenizarea politicilor si programelor turistice. In Suedia. acestea si-au reconsiderat rolul si s-au transformat in structuri mult mai bine adaptate cerintelor pietei turistice. Fie ca este vorba despre ministere. economic sau juridic. planificarea si dezvoltarea turismului. In anumite regiuni. deciziile sunt de multe ori orientate mai mult catre dezvoltarea regiunilor in ansamblul lor si mai putin spre sustinerea intereselor municipalitatilor. coordonarea activitatilor. Pe de alta parte. sport. aceste organisme sunt organizate distinct si privesc in mod exclusiv activitatea turistica sau pot functiona alaturi de alte sectoare de activitate: comert. dezvoltarea si gestiunea resurselor si infrastructurii turistice dar si in promovarea destinatiilor turistice. de gestiune a oraselor turistice. pot fi intalnite organizatii locale implicate in dezvoltarea turismului avand sustinere financiara din cadrul comunitatilor sau din partea guvernelor regionale sau gestionate de consilii de administratie la nivel regional. sunt asigurate de organisme regionale. De-a lungul timpului.

Pe plan mondial insa. se impune identificarea unui set de actiuni care sa vizeze intreg domeniul economic si social dar si stabilirea unor structuri eficiente care sa permita colaborarea intre diferiti parteneri implicati in dezvoltarea turismului in scopul identificarii si stabilirii prioritatilor precum si elaborarii planurilor de actiune. pe de alta parte. vor trebui sa constituie preocupari majore pentru toate structurile administrative locale. In conditiile in care aceste structuri cuprind reprezentanti ai sectorului privat dar si ai populatiei poate fi creat un suport consistent pentru activitatea municipalitatii asigurandu-se astfel o abordare integrata a problematicii turismului. etc. prin organizarea de intalniri dar si prin sondaje in randul acestora. asigurarea unor conditii de viata generatiilor prezenta si viitoare. degradarea patrimoniului construit. continua sa se manifeste tendinte de descentralizare in domeniul turismului si de transferare a responsabilitatilor catre administratiile regionale si locale desi acest demers continua sa genereze o serie de tensiuni intre administratiile nationale care cauta sa exercite un control global in vederea mentinerii unei politici turistice coerente si cele locale interesate in pastrarea autonomiei raspunzand mai bine in acest fel nevoilor in plan local. turismul detine un rol important in dezvoltarea economica a multor comunitati locale dar. Un alt aspect al parteneriatului ar consta in gasirea unor solutii de oferire a posibilitatii de actiune tuturor celor implicati in activitatea turistica. Asa cum s-a mai aratat. Instrumente utile in acest sens le-ar putea constitui sondajele efectuate in randul agentiilor de turism. In conditiile descentralizarii deciziilor. absenta eforturilor legate de asigurarea durabilitatii destinatiilor turistice si solutionarea problemelor legate de traficul intens. partajarea riscurilor si a eforturilor investitionale.mecanismelor de functionare a pietei turistice. existand mai degraba eforturi si initiative la nivelul sectorului privat dar si absenta. Totodata. autoritatile locale vor trebui sa porneasca de la importanta turismului in cadrul comunitatii dar si de la evaluarea impactului acestuia asupra mediului. practicarea necontrolata a activitatilor turistice poate avea un impact negativ asupra mediului natural si social. Pentru aceasta. de cele mai multe ori. poluare. pe de o parte. dificultatea elaborarii unor strategii coerente de dezvoltare a oraselor turistice. O analiza mai atenta asupra rolului autoritatilor locale in dezvoltarea turismului releva. In ceea ce priveste managementul oraselor turistice. la nivel global. al hotelierilor si furnizorilor de servicii de . de regula. este necesara elaborarea unei politici unitare si coerente axata pe identificarea strategiilor in vederea dezvoltarii turismului cu respectarea principiilor durabilitatii si care sa reprezinte atat punctele de vedere ale agentilor economici cat si ale populatiei dar care sa asigure in acelasi timp integrarea turismului in functiile manageriale ale autoritatilor locale. Implicarea cetatenilor in elaborarea deciziilor se realizeaza. responsabilitatea conservarii resurselor naturale si a mediului construit.

mai ales in ceea ce priveste obiectivele concertate la nivel international. oferind o modalitate de integrare a problemelor sociale. . instrument ce implica stabilirea de standarde in scopul cresterii calitatii prestatiilor turistice. informatiile astfel obtinute legate de satisfactia si nivelul de asteptare al turistilor putand fi transmise managerilor locali. pe de parte.1. managementul oraselor turistice trebuie sa aiba in vedere pe langa punerea in practica a politicii turistice si solutionarea unor aspecte legate de dezvoltarea turismului pe plan local in sensul asigurarii unui echilibru intre gestiunea resurselor turistice si a infrastructurii. 13. trebuie ca aceasta sustinere sa fie aplicabila la toate subsistemele ce se circumscriu celor patru dimensiuni ale dezvoltarii durabile. capacitatea de primire. Oricare ar fi sistemul institutional ales. Valorificarea resurselor si asigurarea unei dezvoltari turistice durabile Referitor la dezvoltarea durabila a turismului.3. 13. politici si actiuni la nivel local. Cu toate acestea. economice si de mediu. ambiental si tehnologic. Conform prevederilor stabilite in cadrul Conferintei de la Rio. intr-un proces functional dinamic si flexibil. sistemul de management al mediului cu rol de imbunatatire a performantelor de mediu precum si managementul integrat al calitatii. aplicarea practica este dificila de realizat. pot fi utilizate o serie de instrumente legate de planificarea spatiului in sensul organizarii si controlului. si interesele prezente si viitoare ale comunitatilor locale. printre care si Romania au recunoscut in mod unanim si au cazut de acord asupra nevoii urgente de a adopta o strategie globala pentru secolul urmator.transport dar si in randul vizitatorilor. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari de lunga durata care poate fi sustinuta de catre cele patru sisteme. Desi extrem de utile. 170 de state. Agenda 21 Locala este procesul prin care autoritatile locale lucreaza in parteneriat cu toate sectoarele comunitatii locale. in cadrul Conferintei de la Rio. Pentru ca modelul sa fie operational. a carei principala misiune sa o constituie aplicarea principiilor dezvoltarii durabile. uman.3. Turismul si Agenda 21 Locala Inca din anul 1992. pornind de la energie. denumita ˝Agenda 21 Locala ˝. fiecare autoritate locala are sarcina de a elabora propria strategie locala de dezvoltare durabila. Obiectivul general al dezvoltarii durabile este de a gasi un echilibru al interactiunii dintre patru sisteme: economic. in care scara valorilor si a nevoilor este diferita. Ea trebui sa conduca la definirea de obiective. punand accentul pe participarea comunitatii si pe democratia locala largita. aceste demersuri au in prezent un caracter limitat la nivelul oraselor turistice. intelegand prin aceasta numarul maxim de vizitatori pe care il poate accepta o destinatie fara a deteriora mediul si fara a aduce prejudicii comunitatilor locale.

turismul detine ponderea cea mai mare in economia orasului. reabilitarea statiunilor turistice existente si asigurarea durabilitatii investitiilor viitoare. se impune elaborarea unor planuri de gestiune a acestora. Singura problema de mediu care se impunea a fi rezolvata urgent era legata de cresterea nivelului marii solutionata ulterior prin supradimensionarea digurilor existente. De asemenea. la nivel local. este cunoscuta pentru practicarea turismului de litoral dar si a celui de conferinte.957 de locuri din cele peste 500 de hoteluri si pensiuni. cunoscuta prin gradinile ce dateaza de peste doua secole. agricultura. In ceea ce priveste turismul. autoritatile locale contribuie la gestiunea durabila a destinatiilor turistice prin utilizarea instrumentelor de planificare (de exemplu. De asemenea. In mod specific. consiliul local a introdus si un mod de abordare informal.5 milioane de turisti care sunt cazati in 21. prin punerea in practica a politicilor nationale de amenajare turistica a spatiului urban. care . indeosebi pentru cele frecventate in mod intensiv. incurajarea sejururilor lungi in opozitie cu excursiile. capacitatea de incarcare). pot fi luate masuri referitoare la atenuarea sezonalitatii turistice. In directia asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. "Environmental Management System" (EMS). Totodata. autoritatile locale din Bournemouth au introdus ca obiectiv al politicii locale. una dintre cele mai importante statiuni britanice. controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului prin optimizarea volumului deplasarilor turistice si incurajarea utilizarii mijloacelor de transport alternative. promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala prin initierea unor programe de educare si informare a localnicilor si imbunatatirea conditiilor de viata. incurajarea restaurarii monumentelor istorice prin dezvoltarea unor mecanisme financiare favorabile. a) In scopul reducerii impactului negativ al turismului asupra mediului. incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului avand la baza transparenta deciziilor si sustinerea competitivitatii intreprinderilor din sectorul turistic. In aceasta directie s-au inscris preocuparile de reducere a sezonalitatii prin initiative de marketing.transport. Totodata. promovarea turismului ecologic prin oferirea de alternative in ceea ce priveste transportul turistic. poate fi extrem de utila. modernizarea infrastructurii specifice turismului. educarea si informarea populatiei asupra conservarii patrimoniului natural si cultural. De asemenea. asezari umane si conservarea biodiversitatii. In acest fel. reabilitarea statiunilor turistice aflate in declin. in cazul siturilor istorice si arheologice.000 de locuri de munca. oferind peste 16. Bournemouth primeste anual in jur de 1. gestionarea activitatii turistice in scopul reducerii impactului acestuia asupra mediului si promovarea ca statiune ecologica pe piata turistica. industrie si pana la investitii. Agenda 21 Locala cuprinde 4 tipuri de obiective: reducerea impactului turismului asupra mediului prin intermediul strategiilor de planificare si dezvoltare a turismului in plan local precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. se inscriu si eforturile autoritatilor locale din orasul Bournemouth.

agricultura). demolarii constructiilor nefolositoare. incluzand La Villa de Calvia. limitarea efectelor negative ale transporturilor precum si prin incurajarea utilizarii unor echipamente alternative. raportul turisti/rezidenti este de 5/1. Calvià reprezinta una din cele mai importante destinatii turistice din Insulele Baleare. economice si sociale in sistemul de management. Este alcatuita din 16 centre urbane. Localizata in partea de sud. Spania).6 milioane de turisti. In lunile iulie si august. un renumit centru istoric si cultural. scaderea interesului turistilor. capacitatea maxima admisa fiind depasita. Importante in acest sens sunt actiunile legate de descentralizarea la nivel local a gestiunii infrastructurii de transport. c) incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului are la baza transparenta deciziilor si se realizeaza prin elaborarea unor directii de strategie locala atat cu sprijinul sectorului privat implicat in dezvoltarea turismului cat si cu ajutorul altor sectoare de activitate (de exemplu. Incurajarea dezvoltarii de parteneriate poate astfel contribui la cresterea atractivitatii statiunilor turistice avand la baza gestiunea durabila a resurselor. Dezvoltarea nerationala a turismului si aparitia problemelor legate de degradarea mediului a condus la o scadere a circulatiei turistice de 20% in 1993 fata de 1988.000 datorita afluxului mare de tineri care lucreaza in sezonul de varf (numarul lucratorilor in turism se ridica la aproximativ 15000) dar si prezentei unui grup consistent alcatuit din persoane de varsta a treia din nordul Europei care isi petrec mare parte din an in aceasta zona. inregistrand in anul 2002 1. fapt ce a avut . b) controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului se realizeaza prin controlul si dimensionarea fluxurilor turistice. crearea la marginea orasului a unor parcari pentru autocare si continuarea calatoriei cu mijloace de transport nepoluante. Calvia inregistreaza 42. limitarii cresterii numarului de locuri de cazare. In fiecare an sunt examinate imbunatatirile aduse de implementarea sistemului de management al calitatii mediului asupra calitatii vietii iar rezultatele sunt publicate periodic. Totodata. Calvià ocupa 4.000 de rezidenti insa. adaptarea parcului de autovehicule destinate transportului public de persoane in sensul utilizarii unor surse de energie nepoluante.contribuie in mod semnificativ la integrarea problemelor de mediu. per total. Avand aproximativ 120000 locuri de cazare din care mai mult de jumatate sunt in hoteluri. Comunitatea Autonoma din Baleare a sprijinit dezvoltarea unor parteneriate cu sectorul privat in scopul restaurarii statiunii si a zonele inconjuratoare. a consumului turistic a contribuit si la scaderea investitiilor in turism precum si a standardului de viata al populatiei. Problemele aparute sau datorat indeosebi urbanizarii excesive. aceasta cifra creste spre 50. Aceasta abordare a condus la elaborarea unor metode de lucru mai sistematice si la o mai buna cooperare intre diferitele servicii ale consiliului local.4% din suprafata insulei Majorca (143 kmp) intinzandu-se aproximativ 60 km pe linia coastei. Un exemplu de realizare a parteneriatelor cu rezultate pozitive il constuituie actiunile promovate de municipalitatea din Calvia (al doilea oras ca marime din Majorca.

elaborarea unor norme de etica si conduita in activitatea turistica. eforturile autoritatilor locale ar trebui sa se indrepte. autoritatile estimand in acest fel incasarea a peste 60 milioane euro reprezentand aproximativ 15% din bugetul comunitatii locale. In concluzie.2. a calitatii apei. dezvoltarea locala bazata pe durabilitate. etc. municipalitatea a elaborat o politica de dezvoltare durabila a turismului avand drept obiective: conservarea pamantului si a marii. Capacitatea de incarcare . agentil economici.3. dezvoltarea turismului devine tot mai mult un obiectiv central al multor strategii locale de asigurare a durabilitatii. stimularea producatorilor locali. in multe strategii de planificare locala a spatiului se manifesta necesitatea stabiliri unor limite in ceea ce priveste amenajarea spatiului data fiind presiunea pe care activitatea turistica o manifesta asupra mediului natural si cultural. 13. context in care identificarea capacitatii de incarcare devine o problema prioritara. dezvoltarea turismului social. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument al politicii de planificare turistica ce poate furniza cadrul general de aplicare a masurilor si actiunilor de amenajare si dezvoltare turistica intr-o . reducerea aglomerarilor in trafic. ONG-uri. fiecare turist platind cate 1 euro pentru fiecare noapte petrecuta in unitatile de cazare. renovarea obiectivelor turistice. a zgomotului si problemele care rezulta din acestea. integrarea turismului in programele de pregatire si formare profesionala. catre controlul dezvoltarii turismului in sensul extinderii sau reabilitarii infrastructurii turistice. d) promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala are la baza actiuni legate de cresterea contributiei turismului cultural in economiile locale. asupra structurilor sociale si comunitatilor locale. promovarea transportului durabil prin incurajarea utilizarii mijloacelor de transport mai putin poluante. Totodata. conservarea si promovarea patromoniului cultural si istoric prin initierea unor proiecte de restaurare. modernizarea si imbunatirea mediului urban. Impreuna cu ceilalti factori implicati in dezvoltarea turismului. in principal. inlocuirea gradata a autovehiculelor de inchiriat cu vehicule electrice precum si supravegherea si reducerea pe cat posibil a traficului in zonele istorice. Forumul Cetatenilor. promovarea plimbarilor si ciclismului. protejarea mediului prin monitorizarea si imbunatatirea calitatii aerului. incurajarea intreprinderilor in utilizarea unor tehnologii nepoluante precum si educarea si informarea localnicilor si a vizitatorilor. Mai mult. restaurarea.garantie a unei dezvoltari turistice durabile Dificultatea elaborarii unor definitii si modele de aplicare a capacitatii de incarcare in gestiunea destinatiilor turistice limiteaza extrem de mult abordarea practica desi.consecinte grave asupra ecosistemelor aflate pe coasta dar si a celor marine. elaborarea unor scheme pentru recliclare. a fost introdusa in 2002 taxa pentru mediu. adaptarea echipamentelor turistice astfel incat sa poata fi utilizate si de catre persoanele cu dizabilitati.

Capacitatea de incarcare trebuie sa aiba in vedere in primul rand dimensionarea fluxurilor turistice dar si alegerea unor solutii optime de concentrare sau. numarul si structura demografica a populatiei. dintre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. atat prin constrangerile generate de presiunea activitatii turistice asupra mediului cat si prin efectele pa care le poate genera degradarea mediului asupra turismului influentand in mod semnificativ modelele de amenajare si gesiune turistica a spatiului dar si ciclul de viata al destinatiilor turistice. determinata atat de tipologia resurselor cat si de motivatia de calatorie a turistilor. dimpotriva. stabilirea unor limite in amenajarea turistica a spatiului sau in dimensionarea fluxurilor de vizitatori nu trebuie redusa la un singur numar. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. In zonele protejate. de regula. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. zonele de litoral sunt asociate turismului de masa si amenajarii intensive a infrastructurii si spatiului iar evaluarea a capacitatii de incarcare va cuprinde aspecte legate de densitatea circulatiei turistice. Referitor la particularitatile regiunii. literatura de specialitate a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. amenajarile turistice sunt supuse unui control sever si unei gestiuni extrem de restrictive. ca de exemplu numarul de vizitatori ce pot avea acces intr-o zona. dezvoltate intensiv si se adreseaza in principal turismului de masa indeosebi in centrele amenajate pentru practicarea sporturilor de iarna. In ceea ce priveste relatia cu mediul inconjurator. aceasta poate fi exprimata in dublu sens. In contextul celor mentionate. la un moment dat ci se impune stabilirea atat a unor limite maxime cat si a unui nivel minim necesar sustinerii activitatii comunitatilor locale. influenteaza in mod semnificativ atat comportamentul turistilor cat si relatiile dintre acestia si comunitatile locale. Forma de turism practicata. capacitatea de incarcare vizeaza dimensionarea fluxurilor de vizitatori tinand cont de consecintele circulatiei turistice asupra culturii si economiei locale. poluarea apei marine. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului. fragilitatea ecosistemelor. In aceasta situatie. Astfel. Astfel. capacitatea de incarcare se refera la dimensionarea instalatiilor mecanice si a . In zonele rurale. evidentiate prin tipologia resurselor. este necesara diferentierea abordarii capacitatii de incarcare in functie de tipologia destinatiilor turistice. una sociodemograficasi alta politico-economica. gradul de utilizare a plajelor si a infrastructurii turistice. de dispersare a echipamentelor tinand cont atat de protejarea mediului natural si functionarea ecosistemelor dar si de gradul de anticipare a nevoilor si obtinerea satisfactiei turistilor. nivelul de dezvoltare al economiei. Zonele turistice montanesunt. etc.anumita regiune tinand cont de particularitatile fiecarei regiuni in parte. se poate afirma ca ele determina intr-o oarecare masura capacitatea de suport a presiunii exercitate de activitatea turistica.

circulatia in centrele istorice. Elementele fixe se refera la capacitatea ecologica a sistemelor naturale de a suporta presiunile exercitate de activitatea turistica si asupra carora nu se poate interveni decat in masura stabilirii unor limite de suportabilitate iar elementele flexibile sunt cele care cuprind infrastructura generala si specifica turismului. Asa cum s-a aratat mai sus. gestiunea deseurilor. Importanta acestor indicatori difera in functie de particluaritatile fiecarei regiuni turistice in parte. utilizarea excesiva a serviciilor publice legate de retelele de alimentare cu apa. gestiunea deseurilor. marine si sonore avand la baza nivelul de toleranta al ecosistemele locale. in acest caz. capacitatea de incarcare va fi stabilita cu luarea in considerare a traficului urban. intensitatea utilizarii infrastructurii de transport si servicii. evaluarea capacitatii de incarcare poate contribui la dezvoltarea sustinuta a activitatii turistice in plan local prin integrarea acestui concept in gestiunea turistica locala. astfel: Domeniu INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Mediu natural si Calitatea aerului Poluarea sonora Energia Apa Deseurile . traditii. la baza evaluarii capacitatii de incarcare se afla trei componente majore: fizica si ecologica. In ceea ce priveste turismul in centrele culturale. mod de viata. toate acestea contribuind la degradarea peisajului natural. sociala si economica. etc. etc. motivat de existenta unui patrimoniu cultural si istoric. evenimente. Indicatori ca nivelul acceptabil al poluarii atmosferice.partiilor precum si impactul acestora din urma asupra microclimatului indeosebi prin disparitia covorului vegetal si utilizarea zapezii artificiale. muzeelor si se caracterizeaza printr-o durata a sejurului foarte scazuta. numarul de turisti pe unitatea de suprafata. pot furniza informatii in stabilirea capacitatii de incarcare avand in vedere componenta fizica si ecologica. a) Componenta fizica si ecologica include elementele fixe si flexibile ale mediului natural si construit precum si cele ale infrastructurii. nivelul maxim acceptabil de deteriorare a resurselor naturale. Oricare ar fi forma de turism practicata. numarul locurilor de parcare in zone fragile. utilizarea terenurilor. energie. poate fi privit ca fenomen de masa atunci cand este asociat cu vizitarea monumentelor.

). 2001 Domeniu c) Componenta politico-economica se refera la impactul turismului atat asupra economiei locale cat si asupra concurentei activitatii turistice cu alte sectoare. poluarea sonora. etc. conservarea patrimoniului cultural. tipologia activitatilor turistice de natura sa nu altereze cultura si traditiile locale. Rapport Final. Astfel. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". modul de viata. . In acest caz. ceea ce impune o serie de eforturi din partea autoritatilor locale in sensul evaluarii impactului pe care il are turismul asupra mediului natural si cultural precum si asigurarea unui echilibru intre dezvoltarea acestuia si cerintele de ordin economic si social ale locuitorilor. utilizarea rationala a terenurilor. aceasta se prezinta astfel: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Demografie X X X X Fluxuri turistice X X X X X Forta de munca X X X X Comportament social X X X Sanatate si securitate X X X X Aspecte psihologice X X X Sursa: „Definir.Patrimoniul cultural X X X X X X Infrastructura turistica X X X X X X Terenurile X X X X X Peisajul X X X X Transportul si mobilitatea X Sursa:„Definir. In ceea ce priveste importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice. Rapport Final. calitatea apei. Athenes. legate in mod direct de activitatea turistica (forta de munca disponibila. 2001 Se constata astfel ca zonele urbane si istorice au cele mai multe elemente in comun cu zonele protejate in sensul acordarii unei importante mai mari aspectelor legate de calitatea aerului. activitatile comunitatilor locale. Athenes. numarul de turisti pe uniatea de suprafata. identitatea culturala locala. b) Componenta socio-demografica se refera la aspecte sociale importante pentru comunitatile locale. capacitatea de incarcare este utilizata atat pentru stabilirea nivelului de toleranta admis de populatie in ceea ce priveste capacitatea de primire dar si pentru cresterea nivelului de satisfactie al vizitatorilor. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". etc. numarul locurilor de cazare la 100 de locuitori. In acest caz. pot fi analizati indicatori ca numarul turistilor care pot avea acces intr-o zona turistica fara a afecta identitatea.

In cadrul sistemului de reglementari. accesul vehiculelor si amenajarea unor parcari pentru stationarea acestora. acestea privesc sistemul de reglementari. dimpotriva. organizati in grupuri de mici dimensiuni. atribuirea de eco-label-uri echipamentelor de cazare. delimitarea zonelor de vizitare are loc tinand cont de masurile de protejare si conservare a mediului natural. Athenes. zona D . zona C . un rol important il detine zonarea teritoriului indeosebi in zonele protejate cu regim special de acces al vizitatorilor unde. Rapport Final. dispersarea fluxurilor de vizitatori.caracterizata printr-o fragilitate extrema in care intrarea este permisa doar cercetatorilor. este prezentata importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Investitii straine X X X X X Veniturile si cheltuielile X X X X X Politica de dezvoltare X X X X X X a turismului Sursa: „Definir. 2001 Domeniu Referitor la instrumentele de gestiune ce pot fi utilizate in aplicarea capacitatii de incarcare. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes".in care pot fi dezvoltate anumite activitati turistice si in care transportul vehiculelor este limitat. rata ocuparii fortei de munca in turism comparativ cu celelalte activitati.in care vizitatorii. migrarea fortei de munca din alte sectoare catre industria turismului. Au fost identificate153 patru tipuri de zone: - zona A . In continuare. concentrarea sau. ansamblul de masuri economice si stabilirea cadrului organizational. .reprezentand o zona tampon. etc. a unor activitati specifice care ar putea afecta mediul local (de exemplu. zona B . care permite dezvoltarea infrastructurii turistice. zborul cu parapanta a fost interzis in anumite parcuri naturale din Franta deoarece perturba zborul pasarilor).evaluarea capacitatii de incarcare cuprinde aspecte legate de nivelul specializarii in turism. sunt insotiti de ghizi specializati. Alte instrumente utilizate in cadrul sistemului de reglementari se refera la limitarea accesului - - - vizitatorilor in anumite ore si zile ale saptamanii.

. analiza dintre costuri si beneficiile obtinute pe parcursul diferitelor faze ale ciclului de viata al unei statiuni. Mai mult. cunoscut fiind faptul ca. este aproape imposibila. nemultumiri din partea turistilor. informarea si consultarea populatiei in ceea ce priveste stabilirea capacitatii de incarcare. sistemul de inregistrare a informatiilor cantitative si calitative privind circulatia turistica este adesea inexistent iar fluxurile turistice urbane avand ca motivatie de calatorie efectuarea de cumparaturi. de multe ori. pe cont propriu. in general. practicarea unor tarife atractive la serviciile de cazare in scopul de a atenua efectele sezonalitatii turistice. etc. De exemplu. Cu toate acestea. vizite la rude si prieteni. colaborarea autoritatilor locale cu prestatorii de servicii turistice in sensul efectuarii unor cercetari calitative s-ar putea dovedi extrem de utila. Cu toate acestea. indeosebi in centrele urbane. definirea capacitatii de incarcare reprezinta un demers extrem de dificil in contextul particularitatilor pe care le prezinta fiecare destinatie turistica in parte. aceste costuri sunt extrem de ridicate in primele faze de dezvoltare a turismului. atat vizitatorii cat si populatia locala ar putea avea disponibilitatea de a-si modifica obiceiurile de consum si comportamentul cu conditia existentei unui set de reglementari in acest sens. autoritatile locale se dovedesc incapabile sa rezolve neajunsurile aparute. Pentru aceasta. gestiunea informatiilor privind traficul turistic in orele de varf. practicarea unor taxe suplimentare pentru stationarea vehiculelor sau pentru accesul in cadrul unor obiective turistice de interes deosebit s-au dovedit masuri extrem de eficiente pe termen scurt dar care genereaza. In aceste conditii. in acest sens. delimitarea incasarilor obtinute in urma unor prestatii turistice. In ceea ce priveste cadrul organizational. in conditiile in care problemele de mediu depasesc de multe ori granitele unei tari. raman practic necuantificate. De asemenea. este necesara introducerea studiilor asupra capacitatii de incarcare in elaborarea planurilor de dezvoltare locala si regionala precum si asigurarea unui cadru institutional favorabil acestui demers.Anasamblul de masuri economice vizeaza politica tarifelor practicate si. etc. resursele necesare pentru evaluarea capacitatii de incarcare pot fi insuficiente in conditiile in care. vizionarea unor spectacole. in conditiile unui turism practicat individual. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument flexibil care trebuie sa tina seama de contextul local al dezvoltarii in conditiile in care sistemele sociale si economice se afla intr-o continua schimbare. autoritatile responsabile pot contribui la atenuarea impactului negativ pe care l-ar putea avea dezvoltarea turismului. Dupa cum se poate observa. Alte instrumente economice sunt legate de introducerea unor taxe cuprinse in pretul de intrare la diferite obiective turistice si care sunt mai departe utilizate in politica de conservare a mediului. acesta cuprinde: sistemele de rezervare. educarea. prin utilizarea unor instrumente de planificare.

Totodata. regional. ale caror initiative trebuie sa se refere la mediul inconjurator si dezvoltarea durabila (de exemplu reabilitarea resurselor naturale si a infrastructurii turistice). reprezentanti ai societati civile (organizatii non-guvernamentale.4. pozitia si orintarea politicii de dezvoltare a turismului.1. national.) precum si la cresterea sigurantei in spatiul urban. premii. Un rol important in implementarea unui sistem integrat al calitatii revine autoritatilor locale. pe aceasta baza. ajutoare. strategia de dezvoltare trebuie sa defineasca in primul rand rolul si responsabilitatile fiecarui partener la toate nivelurile managementului calitatii si sa cuprinda identificarea diferitilor parteneri. . subventii. aglomeratia. accesibilitate si mobilitate (traficul. Managementul calitatii integrate in destinatiile turistice urbane Demersul de crestere a calitatii destinatiilor urbane presupune stabilirea unui management institutional adecvat. managementul calitatii destinatiilor urbane poate contribui la dezvoltarea sustinuta a oraselor turistice si. implementarea managementului calitatii integrat in turismul urban trebuie sa tina cont de analiza situatiei curente. Alegerea obiectivelor depinde de factorii care au legatura cu contextul. informare si promovare. Astfel. Obiectivele urmarite trebuie sa constituie parte integrata a unei strategii globale de dezvoltare turistica urbana al carei scop este legat de atenuarea impactului socio-economic local al turismului si de imbunatatirea calitatea vietii generatiilor prezente si viitoare. international). realizarea unei viziuni comune asupra dezvoltarii turismului prin consultarea tuturor factorilor implicati in dezvoltarea turismului si stabilirea unui sistem intern pentru circularea informatiei dar si introducerea de masuri pentru promovarea si incurajarea initiativei private in scopul imbunatatirii turismului (reduceri de taxe. national si chiar international. la cresterea satisfactiei turistilor precum si la asigurarea unor conditii economice si sociale mai bune pentru comunitatile locale. 13. reprezentanti ai autoritatilor politice si administrative la toate nivelurile (local. intarirea parteneriatului intre tari cu implicatii la nivel local. regional.4. definirea obiectivelor si a strategiilor de dezvoltare precum si de analiza mediului inconjurator si a stadiului actual in dezvoltarea durabila. Probleme actuale ale managementului oraselor In conditiile cresterii importantei turismului urban pe plan mondial. agenti din sectorul privat. training). rezidenti) precum si consultarea si informarea diferitilor parteneri si descrierea metodelor lor de operare.13.

initiative individuale sau colective de crestere a notorietatii destinatiei turistice. elaborarea unor coduri de conduita. promovarea traditiilor culinare). avand la baza indicatori cantitativi si calitativi vor face posibila evaluarea performantelor si luarea celor mai bune decizii de corectare a disfunctionalitatilor.Sistemul specific de masuri adoptate in directia cresterii calitatii prestatiilor turistice cuprinde: . . este . calitatea mediului natural. periodic. etc.pregatirea personalului din turism in directia consolidarii cunostintelor si imbunatatirii abilitatile personale (cunoasterea de limbi straine. trebuie evaluata satisfactia turistilor atat pe parcursul sederii (indentificarea profilului si comportamentului turistilor. nivelul asteptarilor) cat si la plecare ( evaluarea masurii in care prestatia turistica a fost in concordanta cu asteptarile vizitatorilor.promovarea evenimentelor si asigurarea accesibilitatii optime atat pentru vizitatori cat si pentru localnici. . in conditiile in care managementul integrat al calitatii destinatiilor turistice urbane va ramane un obiectiv permanent. sprijinul acordat vizitatorilor in organizarea timpului liber. a calitatii serviciilor publice ca rezultat al turismului iar cresterea calitatii acestui demers ramane in continuare un proces necesar in transformarea unui sistem aflat in permanenta schimbare. cunoasterea resurselor destinatiei turistice si a evenimentelor. de cazare si alimentatie (evaluari comparative a sistemelor de clasificare. Aceste masurari de evaluare a impactului. implementarea managementului integrat al calitatii oraselor turistice are ca obiectiv central identificarea responsabilitatilor autoritatilor locale legate de initierea unor masuri care sa contribuie la imbunatatirea calitatii serviciilor turistice precum si integrarea acestei abordari in politica de dezvoltare a orasului. ale prestatorilor de servicii turistice prin indeplinirea cerintelor legate de calitate si standarde. mediului si calitatii vietii cu luarea in considerare a perceptiei localnicilor asupra efectelor turismului. Totodata. prezenta informatiilor in toate punctele de atractie ale destinatiei turistice). se impune si evaluarea performantelor sectorului turistic si cuantificarea eforturilor pe care agentii turistici le fac pentru a indeplini standardele si calitatea implementata de profesionisti precum si evaluarea calitatii contractelor de munca si a oportunitatilor in cariera angajatilor in acest sector. In acelasi timp. un rol important in implementarea sistemului il are masurarea impactului turismului asupra economiei. De asemenea. a avantajelor si dezavantajelor acestuia. In concluzie. atitudinea pozitiva fata de turisti precum si prin respectarea regulilor stabilite de autoritatile locale in ceea ce priveste curatenia publica. a oportunitatilor in crearea de noi locuri de munca. ale comunitatilor locale prin participarea la intalniri si sondaje. Tododata. daca imaginea despre destinatie a fost modificata in timpul vizitei). utilizarea transportului public. reabilitarea cladirilor.cresterea calitatii serviciilor de informare turistica (utilizarea unor tehnologii moderne.

13. pe de parte si conservarea resurselor naturale si pastrarea identitatii culturale pe de alta parte dar si necesitatea colaborarii intre diferiti factori implicati in activitatea turistica in sensul coordonarii eforturilor si actiunilor acestora. pe aceasta baza. pe aceasta baza. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. cutremure. supraincarcarea si. toate aceste actiuni vor conduce la cresterea calitatii mediului urban si. Astfel. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare. In orase. ceea ce a determinat reorientari in ceea ce priveste politica turismului in sensul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului. abordarea declinului doar din perspectiva scaderii numarului de turisti sau a incasarilor poate fi incorecta.necesara constientizarea turistilor in ceea ce priveste respectarea traditiilor culturale ale comunitatii locale si intelegerea si sustinerea eforturilor autoritatilor locale in ceea ce priveste atenuarea impactului turismului asupra mediului natural si istoric. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. Astfel. De asemenea. o serie de statiuni termale incearca repozitionarea si practicarea unor strategii de diferentiere in privinta . mobilitatea vizitatorilor. la cresterea competitivitatii oraselor turistice pe plan international. In ultimul deceniu. concurenta reprezinta un important factor de declin al oraselor turistice. o serie de destinatii turistice traditionale se confrunta cu dificultati datorate concurentei manifestate de tarile Europei de Est. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. In ceea ce priveste turismul de sanatate.2. depasirea capacitatii optime de primire a statiunii. industria turismului s-a confruntat cu o serie de modificari in structura cererii si indeosebi in ceea ce priveste motivatiile de calatorie si nivelul exigentelor dar si cu variatii semnificative ale fluxurilor turistice. Statiunile turistice montane si de litoral pot fi afectate de degradarea mediului natural dar si de concurenta mondiala in conditiile scaderii pretului calatoriilor aeriene dar si a existentei unor oferte de pret foarte avantajoase in tari cu activitate turistica mai putin consacrata. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. Asadar. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala.4. epidemii. cumulate. Managementul declinului oraselor turistice Cresterea concurentei oraselor turistice pe plan mondial a condus adeseori la fundamentarea strategiei de dezvoltare a turismului pe oferirea de produse turistice adaptate nevoilor diferitelor segmentelor de consumatori. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile.

oferta (dezvoltarea de noi atractii turistice. autoritatile locale trebuie sa aiba in vedere in elaborarea politicilor de dezvoltare. dimpotriva. investitii in tehnologii moderne. etc). Dintre instrumentele practicate in evaluarea situatiei statiunii. urmarind tendintele inregistrate inca de la aparitia destinatiei pana la declin.). cota de piata in structura cererii. utilizarea procedurilor de certificare si elaborarea unor standarde. etc. etc). ponderea turismului in economia locala. ale ofertei turistice (atractii turistice. evenimente. venituri pe locuitor. optiunile strategice in ceea ce priveste capacitatea de interventie fiind axate in principal pe patru directii: cererea (efectuarea regulata a unor anchete. Structura cererii turistice are in vedere identificarea ponderii deplasarilor de o zi in spatiile urbane. etc). poluare. Declinul statiunilor turistice apare odata cu reducerea fluxurilor de vizitatori (scaderea numarului de sosiri.produselor si serviciilor oferite care sa le permita atragerea unor noi segmente de turisti. etc). structura cererii turistice. costul vietii). forta de munca. fiecare faza caracterizandu-se prin diferite variabile atat in ceea ce priveste cererea dar si oferta (de exemplu. protejarea mediului. structura cererii. atragerea unor noi segmente de turisti).) Sezonalitatea activitatii turistice indica gradul de concentrare a fluxurilor turistice si poate fi cuantificata cu ajutorul curbei lui Lorenz si a coeficientului Gini. Analiza obiceiurilor de consum conduce la stabilirea masurii in care vizitatorii contribuie la dezvoltarea durabila a destinatiei turistice sau daca. etc. extinderea sau modernizarea echipamentelor de cazare si alimentatie. a duratei medii a sejurului. degradarea infrastructurii). particularitatile cererii turistice (ciclul de viata. Un astfel de sistem ar trebui sa cuprinda informatii privind vocatia turistica a orasului legata de profilul destinatiei turistice. Monitorizarea atenta a acestor informatii poate contribui la prevenirea declinului orasului turistic. calitatea vietii (sporul natural al populatiei. innoptari. politica locala (planurile de dezvoltare. pot fi utilizate: analiza ciclului de viata. siguranta. crearea unor evenimente speciale. transportul. a concentarii sezoniere. scaderea notorietatii statiunii (scaderea cheltuielilor efectuate de turisti. Curba ciclului de viata este o reprezentare grafica a evolutiei turismului. inovarea si cooperarea (parteneriate cu sectorul privat sau cu alte destinatii turistice. precum si obiceiurile de consum turistic. sau cu inregistrarea unor dificultati in dezvoltarea turismului durabil (aglomerare. dimensiunile si tipologia echipamentelor. nivelul de satisfactie al vizitatorilor. si a unui sistem155 de urmarire si identificare a factorilor care contribuie la declinul zonelor turistice. a sezonalitatii. rezultatele economice sunt cu atat mai importante pe masura ce comportamentul turistilor nu se inscrie in cerintele . acestea exercitand presiuni semnificative si contributie economica limitata. infrastructura turistica. campanii de informare si promovare. rolul turismului asupra comunitatilor locale. a calitatii produselor turistice). etc). In ceea ce priveste zona urbana.

. elementul fundamental in functionarea sistemului urban in ansamblul sau.dezvoltarii durabile a localitatii. Pe baza resurselor materiale. se poate afirma ca managementul oraselor reprezinta suportul esential in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban si in acelasi timp. vor fi sprijinite acele activitati economice si servicii care pastreaza/maresc viabilitatea oraselor. le asigura mentinerea unei infrastructuri generale si specifice cât mai moderne precum si realizarea unor amenajari care sa contribuie la pastrarea calitatii peisajului urban si a identitatii oraselor precum si la armonizarea cu mediul înconjurator. financiare si umane locale. Avand in vedere aspectele prezentate.

Altfel spus. problemele locuitorilor (poluare. se vor crea mai multe oportunităţi de ocupare a forţei de muncă. asigurarea infrastructurii de bază şi a serviciilor publice. criminalitate. care va fi astfel capabilă să finanţeze noi programe de dezvoltare. aceasta presupune elaborarea unor strategii de conservare şi valorificare a potenţialului natural şi antropic în măsură să contribuie la creşterea dimensiunilor activităţii turistice şi implicit a impactului pozitiv al acesteia. creşterea traficului etc). cele ale administraţiei locale de asemenea. naţional sau internaţional. În cadrul politicii generale de dezvoltare a spaţiului urban. ocupând de multe ori un loc secund în preocupările autorităţilor locale. Dacă oraşul reuşeşte să satisfacă şi nevoile segmentelor din afara sa (turişti. 14. asigurarea unor sisteme moderne de . autorităţile locale trebuie să se preocupe de integrarea dezvoltării turismului în politica generală de dezvoltare economică locală. rezultatul acestui demers constând în crearea unui mediu economic şi social satisfăcător atât pentru aşteptările vizitatorilor cât şi pentru interesele agentilor economici şi populaţiei locale. investitori. principalele probleme care trebuie soluţionate la nivelul oraşelor se referă la: dezvoltarea infrastructurii de bază şi asigurarea accesului neîngradit al populaţiei. forţă de muncă înalt calificată etc). constituie un element central în cadrul preocupărilor autorităţilor locale de a asigura propriilor cetaţeni un cadru optim pentru desfaşurarea activităţilor astfel încât cerinţele legate de conservarea resurselor şi protejarea mediului să fie respectate. Modernizarea asezarilor umane şi îmbunătăţirea conditiilor de viata -obiective fundamentale ale strategiei dezvoltării urbane Cetăţenii oraşului trebuie să constituie principalul segment ţintă vizat prin stabilirea politicilor de dezvoltare urbană.1. spaţii verzi. consumatorilor industriali şi turiştilor la această infrastructură.14. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC În conditiile cresterii concurentei între diferitele oraşe turistice ale lumii ca urmare a mutaţiilor înregistrate în evoluţia turismului internaţional. promovarea unor strategii privind îmbunatatirea locuinţelor. fără a se neglija evoluţiile mediului regional. veniturile directe ale populaţiei oraşului vor creşte. Există deseori tendinţa de a se concentra eforturile municipalităţilor asupra îmbunătăţirii condiţiilor pentru mediul de afaceri.

14. precum şi integrarea fluxurilor de resurse energetice şi . În acest sens. acolo unde este posibil. Un aspect esenţial al investiţiilor în infrastructura de bază este acela de a transmite un semnal de piaţă cu privire la gradul de atractivitate al oraşelor precum şi de a reduce fluxul migratoriu extern al persoanelor aflate în căutarea unor condiţii de viaţă şi de muncă mai bune. În industria ospitalitatii. utilizarea într-o măsură cât mai mare. etc). asigurarea unor echipamente care să asigure un flux regulat de alimentare cu apă. nivelul precar sau chiar absenta acesteia poate genera disconfort şi nemultumiri din partea vizitatorilor contribuind la promovarea unei imagini negative chiar şi în conditiile în care potenţialul turistic natural şi antropic este deosebit de atractiv. problemele care necesită rezolvare potrivit exigentelor urbanismului turistic se referă la modul de utilizare a resurselor în sensul realizarii unor consumuri reduse de energie. economisirea resurselor energetice trebuie să constituie o prioritate în proiectarea clădirilor şi a amenajarilor urbane. a iluminatului natural. echipamente cu consumuri reduse de energie sau combustibili. urmarirea şi gestiunea consumurilor în perioadele de varf. agenţii economici implicaţi în activitatea turistică pot adopta o serie de măsuri legate de introducerea cartelelor magnetice pentru decuplarea automata a consumatorilor electrici din hoteluri. Totodată. protejarea mediului promovarea principiilor dezvoltării durabile. grupuri sanitare. De asemenea. colectarea deşeurilor. accesibilitatea la resurse. baruri. Dezvoltarea infrastructurii de bază . spaţii verzi. etc. combustibili. Dincolo de necesitatea asigurarii serviciilor publice şi a infrastructurii. restaurante. etc. materiale. apă constituie una dintre cele mai utilizate resurse (curăţenie. Având în vedere aceste probleme. se impune ca la nivelul autorităţilor locale să existe preocupări legate de managementul resurselor. investiţii în echipamente cu consumuri reduse de energie.prioritate în modernizarea oraşelor În conditiile în care existenţa unei infrastructuri de bază nu este suficienta pentru asigurarea competitivităţii unui oraş turistic. etc.1. va fi importantă în special dezvoltarea centrelor urbane ca locaţii atractive pentru mediul de afaceri. piscine. nivelul tarifelor utilităţilor publice dar şi de nivelul de educaţie al vizitatorilor.transport şi gestiune a traficului. financiare şi umane. introducerea unor programe de reducere a consumurilor prin instruirea personalului. dotările tehnologice ale unităţilor (sisteme de reciclare şi tratare a apei. etc) iar soluţiile care vizează asigurarea calităţii şi reducerea consumurilor pot fi legate de utilizarea filtrelor.1. ce presupune integrarea fluxurilor de resurse energetice. introducerea limitatoarelor de debit. apă. Cantităţile de resurse consumate sunt influenţate de localizarea implantărilor turistice.

cu centre de valoare istorică ce trebuie conservate. De aceea. în zonele centrale este recomandată introducerea unor restricţii de . invatamantul. În scopul cresterii atractivitaţii oraşului. aeroporturilor. comerciale. mărimea şi funcţiile oraşului astfel: - pentru oraşele mici. Referitor la transportul intraurban. fiind accesibile doar circulaţiei pietonale. În ceea ce priveste transportul interurban. obiectivul principal constă în asigurarea accesului către toate punctele de interes ale oraşului luand în considerare amplasarea unităţilor economice. ocuparea dispersată a periferiilor urbane argumentează creşterea cererii pentru servicii de transport. aprovizionarea. evoluţia demografică. amenajărilor sportive de mare capacitate care necesită asigurarea parcării unui numar mare de autovehicule ceea ce presupune în acelasi timp şi utilizarea unor suprafeţe mai mari. prezenţa centrelor istorice şi relaţia acestora cu întreg sistemul urban. petrecerea timpului liber şi atracţiile turistice. soluţiile de rezolvare a problemelor generate de trafic vor fi adoptate în funcţie de tipul. de regula. amplasarea gărilor. dezvoltarea sectorului turistic. turistice. în general a tuturor zonelor importante generatoare de trafic. în acelasi timp. O altă prioritate în dezvoltarea infrastructurii de bază o constituie crearea unor sisteme moderne de transport dar şi creşterea siguranţei traficului ceea ce va conduce la creşterea accesibilităţii şi mobilităţii persoanelor dar şi la dezvoltarea unor poli de creştere economică. Obiectivele astfel urmarite vor avea în vedere relaţiile dintre oraş şi zona înconjuratoare dar şi necesitatea unor dotări specifice de tipul parcărilor şi garajelor situate în apropierea dotărilor turistice. etc. se impune amenajarea zonelor carosabile şi a parcărilor în imediata vecinatate. problemele privind circulaţia şi transportul trebuie incluse în toate studiile şi proiectele de amenajare urbană în condiţiile în care obiectivul prioritar îl reprezintă găsirea celor mai adecvate soluţii de asigurare a accesului populaţiei şi vizitatorilor către toate punctele de interes privind activitatea economică. Necesitatea integrarii măsurilor de dezvoltare şi imbunatatire continua a infrastructurii de transport în strategia dezvoltării urbane rezida în presiunea pe care extinderea teritoriala şi creşterea economică o exercita asupra transportului. organizarea proceselor de producţie. măsurile adoptate vor avea în vedere analiza frecventei şi a intensitatii traficului precum şi mijloacele de transport cele mai indicate. În aceste conditii.materiale într-un ciclu natural dar şi identificarea nevoilor comunitaţii locale şi a prioritatilor acesteia în concordanta cu aşteptările vizitatorilor. Pentru aceasta. prezenta fluxurilor turistice genereaza adeseori disconfort pentru ambele segmente de consumatori.. Totodată. mijloacele de transport utilizate cu precădere sunt cele rutiere iar dimensionarea acestora se va face în funcţie de două situaţii: oraşul ca punct terminus al traseului şi oraşul ca loc de tranzit. preocupările autorităţilor locale în dezvoltarea sistemelor de transport trebuie să aiba în vedere deopotriva satisfacerea cerinţelor populaţiei şi vizitatorilor în conditiile în care.

rangul I. În aceste condiţii. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . cu influenţă potenţială la nivel european .corelarea gradului de confort al locuinţei cu ansamblul din care face parte. asigurarea infrastructurii de bază are loc în funcţie de rangul pe care zona urbană îl detine. . Principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor urbane precum şi nivelul minim de dotare al acestora sunt prezentate în anexe. de explozia demografică. municipiile de importanţă naţională. Imbunătăţirea condiţiilor de locuit Problema locuirii în spaţiul urban este determinată de dezvoltarea economică a fiecărei ţări şi regiuni. potrivit Legii nr. 14. este preferabila încurajarea transportului public de persoane şi. - pentru oraşele mari. În Romania. blocaje în circulatie. . . ceea ce va conduce la scăderea atractivitaţii destinaţiei urbane. dimensionarea echipamentelor care asigură accesul către infrastructura de bază se realizează în funcţie de mărimea oraşelor şi importanţa acestora în dezvoltarea regională precum şi în funcţie de priorităţile stabilite în strategia de amenajare a teritoriului..rangul III. organizare. astfel: Bucuresti . introducerea restricţiilor de circulaţie în zona centrală cu automobilele particulare. Luând în considerare aceste aspecte. Neincluderea acestor preocupări în strategia de dezvoltare urbană va conduce la situaţia în care traficul să devină incompatibil cu structura şi functiile oraşului generand disconfort. creşterea costurilor zilnice de deplasare. acolo unde este posibil. se poate afirma că nu există un model unitar pentru rezolvarea problemei locuirii. de tradiţiile cultural-istorice specifice.asigurarea unui plus de locuinţe care să permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor şi a ocupaţiilor. pot fi conturate câteva elemente ce trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale să ofere un confort urban corespunzător: . Cu toate acestea. respectand limitele impuse de veniturile locuitorilor.rangul II şi celelalte oraşe .2.1.precizarea nivelului optim de densitate a clădirilor. dotare. judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi . municipiile de importanţă interjudeţeană. municipiu de importanţă europeană detine rangul 0.circulaţie şi orientarea traficului greu către traseele de centură ale oraşului.diversificarea locuinţelor după mărime.Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. planurile de urbanism vor urmări amplasarea activităţilor în funcţie de sistemul de transport. etc.Capitala României. .

Totodată. amenajarea zonelor adiacente. spaţii de agrement. fenomene de respingere a noilor implantări în structura urbană tradiţională. acestea vor fi asigurate astfel: - unităţile de educaţie şi învăţământ vor fi amplasate izolat asigurandu-se accesul din întreaga zonă. culturale şi de agrement şi va contine spaţii deschise în forma de scuar. În determinarea necesarului de dotări social-culturale şi a capacităţii acestora se utilizează anchete sociologice în randul viitorilor beneficiari sau sunt aplicate norme de calcul prin determinări pluridisciplinare. spaţii de verdeaţă sau parcuri iar spaţiile deschise vor avea un design care să încurajeze prezenţa rezidenţilor şi pentru a întari relaţiile în cadrul comunitaţii sau comunitaţilor din acea zonă funcţională. vor fi proiectate în mod generos spaţiile pietonale şi de circulatie cu bicicleta. Pentru aceasta. parcări. În situaţia în care în zona exista clădiri istorice (din patrimoniul national cultural). particularităţile terenului (forma. plantaţiile. comerciale. dimensiunea solicitărilor. accesul corespunzător la zonele de interes major (zone centrale. Un rol important în cadrul politicii de locuire îl deţine integrarea clădirilor în sistemul urban. poliţie. aceste clădiri nu vor fi transformate sau demolate. sanitare. (cinematografe. grad de seismicitate. astfel încât să cuprindă clădiri de locuit (individuale sau colective potrivit sistemului de design arhitectonic). acestea din urmă contribuind între altele la protejarea împotriva poluarii fonice şi atmosferice constituind cadrul adecvat pentru odihnă şi recreere.adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului. dotari tehnico-edilitare. şcoli şi infrastructura edilitara necesara pentru nevoile zilnice ale rezidenţilor. etc. Având în vedere aceste aspecte. În acest sens. structura solului. În nici un caz. vânturi. siguranţa în circulatie. fără a afecta proiectul în bază caruia s-a construit. etc) vor fi luate în considerare în proiectarea ansamblurilor de locuinţe.) şi periodică a căror rază de servire este de maximum 1500 m. etc). poşta. magazine mari. dimensionarea se va face în funcţie de frecvenţa de utilizare zilnică a căror rază de servire este de circa 500 m (unităţi pentru educaţie şi învăţamânt. aspecte ce ţin de racordarea la sistemul de utilităţi al oraşului. pentru care. de prestări servicii. zone verzi. Un alt aspect legat de proiectarea locuinţelor se referă la amenajarea de locuri de odihna. etc). relieful. relaţiile cu principalele zone funcţionale. vecinătatea cu spaţiile plantate. constatându-se deseori. un alt aspect important al politicii de locuire îl reprezintă dotările socialculturale. situarea în raport cu oraşul. amplasarea optima a clădirilor va tine seama de: caracteristicile generale ale zonei (regim de precipitaţii. Totodată. planificarea unei întregi zone de locuit va fi integrată. apele freatice). clădiri cu destinaţie comercială. restaurante. protecţia faţă de agenţii . În ceea ce priveste amplasarea dotărilor edilitare.. spaţii pentru joacă şi practicarea de activităţi sportive şi zone verzi. cu cele civice. etc. În concluzie. acestea vor fi reabilitate (fatada şi interior). biblioteci. zona de locuit va avea un centru care combină funcţiunile comerciale. culturale.

1. instalarea de panouri de avertizare privind accesul / interzicerea accesului. În aceste conditii. se prezinta astfel: . În situatia în care existenta unor arii şi monumente naturale protejate în interiorul sau în afara oraşului impune adoptarea de măsuri în directia conservarii şi gestionarii prudente a acestora. situate în puncte de maximă circulaţie şi vizibilitate. protejarea apelor subterane şi de suprafata. pe aceasta bază. dezvoltarea unei „centuri verzi" de-a lungul retelelor rutiere. strategiile de dezvoltare urbană trebuie să urmarească găsirea unor soluţii flexibile care să permită extinderi în condiţiile creşterii presiunii demografice şi a activităţilor turistice. Atât dimensionarea cât şi amplasarea dotărilor social-culturale sunt în strânsă legătură cu evoluţia nivelului de confort urban şi. 14. aceste aspecte impreuna cu actiunile ce trebuie intreprinse. prestări servicii şi turism vor fi localizate în centrele de complex.poluanţi (zgomote. protejarea solului. totodată. a dezvoltării urbanismului turistic. soluţiile se vor referi la marcarea şi delimitarea acestora. la intersecţii importante ale căilor de circulaţie carosabilă sau pietonală. În ceea ce priveste diminuarea degradarii spaţiilor verzi. introducerea unui sistem suplimentar de taxare pentru accesul în incinta acestora. aceasta poate fi realizata prin suplimentarea suprafetelor verzi alocate unui locuitor în mediu urban. dimensiunea razelor de servire fiind de 600-1500 m. managementul deseurilor. În afara acestor preocupări. conservarea arborilor şi a speciilor de interes stiintific şi turistic. Protejarea mediului Modernizarea asezarilor umane având la bază respectarea principiilor dezvoltării durabile vizeaza în principal probleme referitoare la protejarea resurselor naturale şi conservarea biodiversitatii. conservarea patrimoniului cultural. managementul ariilor protejate.3. politica de amenajare şi conservare a resurselor naturale prezinta o deosebita importanta constituind suport pentru activitatea turistică şi premisa. de aceea. dezvoltarea unor programe de ecologie urbană. Sintetizate. etc). protejarea atmosferei. alimentaţie publica. cu creşterea calităţii vietii. managementul deseurilor. Dintre acestea. etc. a apelor subterane şi de suprafata. amenajarea unor zone verzi cu rol recreativ. elaborarea şi implementarea unor programe specifice pentru constientizarea publicului şi a vizitatorilor în legatura cu necesitatea protejarii acestor zone. etc. politica de protejare a mediului include o serie de alte măsuri legate de asigurarea calităţii aerului. prevenirea degradarii spaţiilor verzi reprezinta preocupări fundamentale în definirea strategiei urbane. praf. mirosuri. etc. - dotările de comert.

gestionarea eficienta a colectarii. depozitarii şi reciclarii deseurilor urbane Informarea şi educarea cetaţenilor . în ceea ce priveste protejarea mediului.asigurarea conditiilor pentru extinderea retelelor de alimentare cu apă în scopul asigurarii cantitatii necesare . măsurile promovate se vor indrepta spre conservarea şi reabilitarea zonelor istorice şi. curatenia şi evacuarea deseurilor şi a apelor menajere. Aceasta trebuie să tina seama de respectarea unor cerinţe legate de asigurarea unor sisteme optime de incalzire. Un alt aspect important în protejarea şi creşterea calităţii mediului îl reprezinta proiectarea constructiilor.incurajarea participarii cetaţenilor în luarea unor decizii privind mediul . iluminat. principala cauza de disconfort o constituie modul în . strategia de dezvoltare urbană va urmari deopotriva conservarea patrimoniului natural precum şi dezvoltarea şi conservarea diversitatii culturale.limitarea degradarii spaţiilor verzi. pastrarea valorilor culturale locale constituie o preocupare majora în dezvoltarea echilibrata a localitatilor. În acest sens.realizarea unor actiuni voluntare privind ecologizarea spaţiului urban Asadar. creşterea calităţii apei şi aplicarea unor măsuri stricte de prevenire a poluării surselor de apă.conservarea şi gospodarirea rezervelor de apă potabila colectarea eficienta a apelor menajere . Nu în ultimul rand. În acest sens. în oraşele mari insa. amenajarea parcurilor şi gradinilor publice . interzicerii traficului în zonele istorice. În concluzie.incurajarea formelor de ecoturism .Obiective Protejarea resurselor naturale Protejarea atmosferei Protejarea apelor subterane şi de suprafata Actiuni ce trebuie intreprinse . a stilului arhitectonic specific privit ca modalitate de expresie şi formare culturală. conservarea şi dezvoltarea diversităţii culturale. în măsură în care acest lucru este posibil. autorităţile locale vor lua măsuri în directia conservarii şi extinderii spaţiilor verzi.reducerea poluarii industriale . imbunătăţirii reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban. proiectarea parcărilor şi aleilor pietonale în concordanta cu nevoile comunitaţii dar şi ale vizitatorilor fara distrugerea chiar şi partiala a spaţiilor verzi. refacerera celor distruse prin introducerea unor reglementări privind reabilitarea urbană care să contribuie la refacerea structurii şi păstrarea exactă a stilului arhitectonic al clădirilor istorice şi al materialelor de construcţie. inăspririi regulilor de organizare a traficului rutier în zonele centrale ale aşezărilor urbane.diminuarea noxelor emise de mijloacele de transport motorizate . etc. se poate afirma ca prezenta resurselor naturale şi culturale este esentiala oricarei activităţi umane. organizării riguroase a managementului deşeurilor în zonele rezidenţiale. eliminarea surselor de zgomot. Managementul deseurilor transportului.

acesta trebuie să beneficieze de o serie de transformari. actiunile intreprinse pot avea şi semnificatii proprii dezvoltării activităţii turistice în conditiile în care la nivelul unei aglomerari urbane. resursele sunt consumate în mod excesiv fara asigurarea unui sistem eficient de gestionare a acestora. 14. activitatea economică şi protejarea mediului. de valorificare a acestor avantaje. în speta un oraş. Amenajarea peisajului urban Componenta de bază a patrimoniului natural şi cultural. comunicatii. inscrierea oraşelor între destinatiile de calatorie devine chiar o necesitate. avându-se în vedere tendintele pe piata turistică actuala. banci.care acestea sunt exploatate şi consumate fara a lua în considerare balanta sistemului natural şi necesitatea asigurarii echilibrului între acestea şi sistemul urban. peisajul constituie o resursa importanta în activitatea economică şi sociala a unui oraş. contribuind la afirmarea identitatii culturale a comunitaţilor locale. industria usoara. chiar o necesitate contemporana argumentata de tendintele actuale şi viitoare în dezvoltarea urbană la nivel regional şi global. Expresie a concretizarii eforturilor pe plan internaţional în directia cresterii calităţii . să indeplineasca o funcţie turistică în sensul complex al termenului. Totodată. transporturi. turismul reprezinta una dintre cele mai eficiente modalitati de antrenare a efectelor pozitive asupra celorlate activităţi conexe: bunuri de larg consum. să fie o destinatie. De cele mai multe ori. în acelasi timp. o sansa de afirmare pe piata internationala şi o oportunitate demna de luat în considerare. dezvoltarea turismului constituie una din cele mai eficiente modalitati de exploatare. reteaua comerciala. satisfactii vizitatorilor. Pentru ca o asezare umana. trebuie subliniat faptul ca în funcţie de mărimea şi functia dominanta a oraşului. 14. în procesul de dezvoltare a activităţilor urbane. de amenajari atât sub aspectul infrastructurii specifice cât şi al conditiilor naturale. Având în vedere caracterul general-valabil al aspectelor prezentate.2.2. etc. politica autorităţilor locale trebuie să se axeze pe conservarea şi utilizarea echilibrata a acestora în scopul asigurarii unor conditii optime de viata locuitorilor şi să ofere.1. ca reprezinta centre polarizatoare pentru diverse activităţi şi ca ofera oportunităţi pentru pentru organizarea unei game largi de evenimente. Strategii pentru activitatea turistică Pornind de la premisa ca cele mai multe oraşe adapostesc numeroase atracţii. În acest sens. ale caror preocupări sunt adesea legate de necesitatea asigurarii unei dezvoltari echilibrate tinand cont de promovarea unor relatii echitabile şi armonioase între necesitatile sociale.

etc) sau artificiale (sisteme de evacuare a apei. etc). - locale. - să stabilească şi să implementeze politicile peisajului care au ca scop protecţia. se identifica o diversitate a stilurilor dar care corespund a doua tendinte majore:158 . să stabilească proceduri de participare pentru publicul larg. managementul şi amenajarea peisajului. prin adoptarea de măsuri specifice menţionate în convenţie. expresie a diversităţii patrimoniului comun cultural şi natural şi fundament al identităţii acesteia. Potrivit acestei conventii.peisajelor. agricole. chioscuri. arbusti. Elementele amenajarilor peisajere pot fi clasificate 159 ca fiind naturale (pamant. fiecare tara se angajeaza: . amenajarea peisajului se realizeaza tinand cont de tipul beneficiarului distingandu-se astfel amenajari estetice ale spaţiilor de habitat concepute indeosebi pentru locuitori dar care contin şi elemente atractive pentru dezvoltarea activităţilor turistice şi amenajarile turistice impuse de exigentele vizitatorilor. de mediu. indiguiri) precum şi elemente constructive şi instalatii aparente (pavilioane. aceasta are în vedere asigurarea unor . terase. strategii şi linii directoare care permit adoptarea de măsuri specifice având ca scop protejarea. flori. statui. al cărui caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani iar politica peisajului. ratificarea Convenţiei europene a peisajului. precum şi în alte politici cu posibil impact direct sau indirect asupra peisajului.stilul peisajer este specific englez şi este definit prin dispunerea libera şi voit neregulata a respectivelor elemente.să recunoască juridic peisajele ca o componentă esenţială a cadrului de viaţă pentru populaţie. apă. tufisuri. - culturale. fantani. Combinarea acestor elemente are loc în funcţie de intreg sistemul urban precum şi de dimensiunea nevoilor functionale şi recreative. de urbanism şi în cele managementul şi amenajarea acestuia. .stilul geometric este intalnit preponderent în istorie (gradinile de la Versailles) şi este caracterizat prin dispunerea regulata şi ordonata geometric a elementelor de peisaj. Combinarea acestor doua stiluri prin adaugarea gradinilor ca o extensie a clădirilor genereaza stilul mixt. În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor de habitat. sociale şi economice. În general. adoptata la Florenta în anul 2000 a stabilit ca peisajul desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către populaţie. expresia prin care autorităţile publice competente elaboreaza principii generale. autorităţi regionale şi să integreze peisajul în politicile de amenajare a teritoriului. precum şi pentru alţi factori interesaţi la definirea şi implementarea politicilor peisajere. În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor peisajere.

de la scara locuinţei individuale pana la cea a intregii regiuni urbane cuprinzand: scuaruri. rezervatii naturale sau peisagistice) intalnite uneori şi în spaţiile periurbane. extinderea zonei urbane. armonia formelor. ulterior. forta). zoologice. De exemplu.conditii adecvate de viata pentru populatie şi poate prezenta dimensiuni variabile. Spre deosebire de spaţiile de habitat. În acest sens. liniilor şi culorilor. gradini (publice-pe suprafete de 3-20 ha. acela de asigurare a functionalitatii oraşului dar şi un rol estetic de natura să contribuie la creşterea atractivitaţii destinatiei urbane. alpine. etc. Toate aceste forme de amenajare pot fi utilizate în valorificarea turistică a spaţiului urban constituind astfel atracţii importante pentru vizitatori. parcuri publice (peste 20 ha). Un exemplu de ruta-parc este Blue Ridge Parkway care travesrsaza cateva parcuri nationale din Muntii Apalachi pe o lungime de circa 700 de km. Functionalitatea amenajarii se stabileste fie cand proiectarea spaţiului verde se realizeaza concomitent cu proiectarea urbanistica a zonei fie cand aceasta trebuie să se adapteze urbanisticii existente. paduri de agrement (acestea sunt de regula amplasate în imediata vecinatate a localitatilor pe o suprafata minima de 100 ha). Tehnicile de amenajare sunt elaborate pe bază raporturilor vizuale (geometrice şi cromatice) între elementele decorative şi cadrul natural şi deriva din psihologia formei utilizandu-se notiuni precum axe structurante. etc). ca locuri de destindere şi recreere. amenajarea acestora se realizeaza tinand cont de dublul rol pe care îl au în intreg sistemul urban. dezvoltarea activităţilor turistice. . Un exemplu în acest sens îl constituie amenajarea rutelor-parc (parkways) care sunt destinate turismului practicat cu mijloace rutiere şi care pun în valoare areale de maxima atractivitate. proiectarea spaţiilor verzi trebuie să tina seama de respectarea urmatoarelor principii: a) principiul functionalitatii . Referitor la spaţiile verzi. fiind strabatuta anual de peste 10 milioane de turişti. botanice. presiunea demografica pot conduce la necesitatea în continua creştere de recreere impunandu-se adaptarea spaţiilor verzi existente la momentul actual. stabilitate. impunand integrarea spaţiului verde în mediul ambiant. Un alt exemplu este gradina botanica ce are o functionalitate în cadrul asezarii respective sporita de necesitatea dezvoltării zonelor de odihna şi agrement ale oraşului.are în vedere concordanta între spaţiile verzi şi o serie de factori economici şi sociali ai momentului proiectarii. spaţiile verzi cu destinatia de parc sunt motivate initial de existenta unui numar de peste 50000 de locuitori. amenajarile turistice se realizeaza în funcţie de exigentele turiştilor. Asemenea amenajari se realizeaza şi în jurul centrelor urbane.. Alte amenajari peisagistice au drept scop valorificarea imaginilor în cadrul ariilor protejate (parcuri. Nerespectarea acestui principiu poate contribui la degradarea calitatilor estetice şi la limitarea functionalitatii intregului amplasament b) principiul compatibilitatii se referă la concordanta dintre functionalitate şi obiectivul ce trebuie amenajat. ritmuri. De exemplu. astfel încât ansamblul construit să creeze turiştilor anumite stari (calm.

ca mijloc de ambientare stradala şi care cuprinde urmatoarele elemente: 161 pardoseli. Succesiunea consta într-o suita de perceptii şi trairi care au o continuitate. pubele. borduri. vitrine. conceptul de design peisagistic fiind intalnit şi la nivelul locuinţelor individuale. Dezvoltarea arhitecturii peisagistice este strans legata de transformarile economice şi sociale. Factori precum necesitatea de evadare din mediul poluant. amenajarile gradinilor istorice poate influenta conceptia de proiectare în sensul dezvoltării unei noi compozitii insa. Unele dintre aceste elemente isi schimba destinatia initiala. Astfel. creşterea timpului liber la nivelul unor categorii sociale tot mai numeroase. cutii postale. etc). mobilierul urban mai cuprinde fantani. e) principiul proportionalitatii are în vedere stabilirea legaturii între dimensiunile principiul originalitatii are la bază implicarea a doua notiuni complet diferite care diferitelor elemente pentru a crea un echilibru estetic. palatul. ziduri. centrul compozitional dominant (cladirea. fantanile. copertine. automate urbane. animalele. ziduri de sprijin. jocuri de ape şi lumini. spaţiile traversate finnd în măsură să imprime sentimente graduate şi să ajunga în faza maxima de intensitate la punctul final al deplasarii iar modularea spaţiului are drept scop armonizarea spaţiului artificial cu cel natural.amplasarea unei gradini zoologice în mijlocul unui oraş ar fi incompatibila cu functionalitatea să. iluminatul public. Astfel. etc. zgomotele alterand integrarea acesteia în respectivul amplasament. aleile. adaposturi şi pavilioane. d) principiul armoniei are în vedere succesiunea şi modularea spaţiului. Astfel.care determina suprapunerea spaţiului verde peste scopul pentru care a fost proiectat şi influenta .de natura să confere amenajarilor noi dimensiuni. telefoane publice. în prezent. statui şi monumente. cele mai multe dintre acestea nu ar mai putea reda intreg contextul perioadei în care au fost proiectate. echipamente de joaca şi odihna. şi pot deveni prin includerea în noua conceptie . chioscuri. destinate circulatiei. panouri de informare. au generat fluxuri turistice importante. În afara acestora. fatade. etc) trebuie să creeze perspective şi altor obiective (vegetatia. rampe. imprejurimi. creşterea nivelului de instruire şi educaţie. Un alt element important în ansamblul peisajului îl detine mobilierul urban. statutul peisajului s-a modificat de la forma artistica accesibila doar elitelor la cea comerciala destinata publicului larg. scari. În conditiile cresterii interesului pentru petrecerea timpului liber în natura. c) principiul unităţii presupune o conceptie capabila să cuprinda intr-un tot unitar toate elementele unei amenajari peisagistice. turnuri sau chiar fundatii ale vechilor constructii pot deveni ansambluri sculpturale subliniate prin jocuri de lumini şi sunet. grupurile statuare. Prezenta în oraş a unor variate forme ale manifestarii expresiei artistice face ca acestea să poata fi integrate în mod armonios în peisajul urban. f) detin o pondere distincta în originalitatea amenajarii: inspiratia .

De asemenea. amplasarea lor poate genera probleme în ceea ce priveste dimensiunile şi integrarea în intreg spatiul. al sunetului. Desi rolul acestora poate fi acela de a completa amenajarea spaţiului urban. Dintre toate elementele de mobilier urban cu rol decorativ raspandite în spaţiile urbane şi care raman totodată în amintirea vizitatorilor. se poate afirma ca amenajarea peisajelor va contribui la afirmarea identitatii oraşelor. arta de a pune în valoare pe timpul noptii cladirile şi monumentele importante prin valoarea lor artistica şi istorică. Având în vedere aspectele prezentate.de amenajare. care să ilustreze specificul şi traditia zonei urbane conferind individualitate locurilor respective. mobilier urban sau piese decorative.2. printr-un joc al luminii şi presiunii jeturilor de apă. sunt statuile şi monumentele. Este de dorit ca proiectarea lor să fie conceputa impreuna cu dotarile functionale şi recreative ale oraşelor. Dezvoltarea infrastructurii turistice Având un rol esential în valorificarea unei destinatii turistice. componentele acesteia dand continut prastatiei turistice. localizarea lor ulterioara fiind de natura să genereze neajunsuri. se poate utiliza metoda gruparii lor în locuri deschise astfel încât să poata fi observate cu usurinta. suportul necesar afirmarii functiei turistice în spatiul urban. infrastructura reprezinta una dintre premisele dezvoltării urbanismului turistic şi totodată. Nu în ultimul rand. pot constitui un decor impresionant în spatiul urban şi caderile de apă naturale sau artificiale care pot reinvia atmosfera unui oraş. la crearea unor conditii mai bune de locuire devenind astfel destinatii atractive pentru segmente largi de vizitatori. 14. iluminatul festiv ce insoteste sarbatorile sau alte evenimente importante constituie un prilej de creştere a atractivitaţii centrului urban dar şi o oportunitate de reclama în cazul firmelor. Proiectarea infrastructurii turistice trebuie să aiba în vedere asigurarea conditiilor optime . Sunt intalnite tot mai des la intrarile în orse clădiri industriale ecranate de panouri din materiale usoare care ascund privirilor aspectul nu tocmai placut al acestora.2. reprezinta un demers prin care sunt utilizate spoturi şi lumini de ambianta generala cu scopul de a crea un mediu ambiant placut atât pentru vizitatori cât şi pentru locuitori. De asemenea. Un exemplu în acest sens îl constituie fantanile clasice care. Tot în directia cresterii atractivitaţii spaţiului urban se inscriu şi preocupările legate de amenajarea fatadelor prin impodobirea acestora cu panouri şi reclame luminoase.

Totodată. porturilor. 1-4 locuri de parcare la 10 locuri de cazare iar procentul de ocupare a terenului cu spaţii verzi trebuie să fie de cel putin 25%. protejarea mediului. materialele de constructie. potrivit Regulamentului general de urbanism adoptat prin HG 525/1996. hoteluri din gheata . accesibilitate.de exemplu în Marea Britanie . design-ul acestora constituind un element esential atât în afirmarea identitatii culturale a spaţiului urban cât şi ca cerinta de bază în sporirea atractivitaţii destinatiei turistice. acesta va respecta principiile de volumetrie în concordanta cu aspectul general al zonei precum şi pastrarea stilului arhitectural comparativ cu cladirile invecinate. artere cu trafic greu) asigurandu-se accesul carosabil separat pentru utilizatori. incadrarea în peisaj a clădirilor.pentru desfaşurarea activităţii turistice prin indeplinirea criteriilor legate respectarea standardelor de incadrare pe categorii de confort. se va avea în vedere densitatea. Localizarea spaţiilor de cazare trebuie să aiba în vedere satisfacerea necesitatilor impuse de tranzitul vizitatorilor (în apropierea aeroporturilor. etc) şi care presupune adeseori o singura innoptare dar şi ale turiştilor care calatoresc în interiorul spaţiului urban.scoli victoriene. Canada.concept lansat în 1989 de guvernul suedez şi preluat ulterior de tari ca Finlanda. biserici. având un design exterior deosebit care să produca vizitatorilor o impresie placuta şi să determine astfel reintoarcerea acestora în aceleasi locuri. pentru toate categoriile de constructii turistice vor fi prevazute locuri de parcare. norme de igiena şi protejarea mediului. amenajarea acestora trebuie să asigure respectarea standardelor minime de calitate referitoare la confort. Oricare ar fi soluţiile adoptate. . în plan geografic sau istoric care să permita prezentarea unor formule originale de gazduire (hoteluri-far în oraşele-porturi. fiecare destinatie turistică dispunand de atribute specifice. inaltimea. Un alt aspect important în proiectarea unităţilor de cazare îl reprezinta utilizarea materialele de constructii de pe plan local. O alta preocupare care trebuie să stea în atentia autorităţilor locale o reprezinta incurajarea investitorilor în amenajarea de unităţi de cazare atractive. utilizarea formelor alternative de cazare va contribui la punerea în valoare a patrimoniului construit şi la transformarea vacantei într-o experienta unica. etc. garilor. siguranţa. salubritate. departe de surse puternice de poluare (zone industriale. parametrii de proiectare a clădirilor şi facilitatilor turistice trebuie să indeplineasca criterii estetice. amplasarea se va face în zone nepoluate. De asemenea. personal şi acces tehnic de intretinere iar în ceea ce priveste aspectul exterior al clădirilor. În Romania. în funcţie de tipul de cladire şi de categoria de confort. hoteluri pe apă. accesibilitate. cu spaţii verzi. etc. Totodată. hoteluri amenajate în foste inchisori sau în clădiri istorice abandonate care au fost restaurate şi redate circuitului turistic . În ceea ce priveste echipamentele de cazare. siguranţa în exploatare şi costuri reduse. stilul arhitectonic. contribuind astfel la conservarea arhitecturii locale şi la creşterea incasarilor la nivelul comunitaţii.

Gradinile Mirabell (Salzburg). cluburi. Cunningham Park din cartierul Queens.Unitatile de alimentatie În multe dintre oraşele turistice. etc. Echipamente destinate agrementului Intensificarea preocupărilor pentru realizarea odihnei active a turiştilor . New-York-ul detine mari parcuri urbane precum Central Park (339 ha) din Manhattan. Phoenix Park din Dublin (cel mai mare parc urban din Irlanda). gradini publice. De exemplu. etc) de natura să satisfaca nevoia de destindere şi reconfortare. specificul naţional sau restricţii medicale. etc indeplinind o funcţie cultural-educativa şi distractiva fie în aer liber (gradini publice. ar fi de evitat amenajarea acestora la parterul locuinţelor. Amenajarea acestora se realizeaza fie în spaţii inchise (sali de teatru. braseria germana. soluţiile tehnice vor avea în vedere izolarea totala a aburului. cinematografe. alaturi de unităţile care promoveaza specificul gastronomic national functioneaza şi restaurante specializate în oferirea de preparate culinare specifice altor popoare. Spatiile de agrement din marile oraşe sunt destinate satisfacerii nevoilor atât ale turiştilor cât şi ale rezidentilor şi corespund nevoilor acestora de destindere şi divertisment. restaurantul cu specific italian. iar în Europa. un element de atractie îl constituie şi gradinile botanice din aceasta categorie aminitind Gradinile Exotice din Monaco cu peste . parcuri de distractii. iar dinamica ei este influenţată din ce în ce mai mult de evoluţia circulaţiei turistice. În general. Stadt Park (Viena-Austria).evidentiaza rolul agrementului ca element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor ceea ce ii confera pozitia de componenta de bază a prestatiei turistice. stadioane. sali de concerte. Un rol important în cadrul agrementului urban îl au spaţiile verzi (parcuri. tavernele grecesti. mirosului şi zgomotului iar necesarul de locuri de parcare este dimensionat astfel încât să existe un loc de parcare la 5-10 locuri la masa. alimentaţia publică este asociată tot mai frecvent activităţilor de turism. iar daca acest nu este posibil. în zonele turistice şi de agrement. alimentaţia publică trebuie să satisfaca o gma diversificata de necesitati indiferent de particularităţile acestora. recreerii şi agrementului în aer liber. Totodată. complexe sportive. gradinile publice şi parcurile constituie elemente de bază în peisajul urban: Parcul Schlossberg (Graz-Austria). etc care indeplinesc atât un rol functional în cadrul localitatii cât şi unul corespunzator asigurarii odihnei.cerinta actuala a vacantelor . Datorită faptului că ea reprezintă principala cale de satisfacere a nevoilor cotidiene de hrană pentru anumite categorii de consumatori. unităţile de alimentatie vor fi amplasate în zonele rezidentiale sau de interes comercial. Dintre cele mai raspandite unităţi de servire traditionala pot fi amintite pub-ul irlandez. În ceea ce priveste localizarea.

Vizitarea unui parc de distracţii constituie adeseori o deplasare impreuna cu familia. şi. cadrul natural şi cel construit şi natura nevoilor umane. să justifice deplasarea clientelei vizate. multiplicarea atracţiilor va conduce la prelungirea timpului de vizită (devenind superior unei zile). În acest sens. multe dintre acestea nefiind deschise publicului decat între aprilie şi sfarsitul lui octombrie. mijloc de locomoţie utilizat de cea mai mare parte a vizitatorilor. Încă de la început. demers important pentru fidelizarea clientelei lor şi atragerea de noi vizitatori. În acest context. destinate să conducă cel mai rapid posibil vizitatorii către parc. în afara incasarilor realizate pe bază biletului de intrare. zonele de destindere şi picnic. echipare. principiile de compozitie au drept scop asigurarea unui echilibru între utilitatea şi estetica acestora. cunosc caracteristici comune de concepţie. din această cauză. magazine de suveniruri. durata de functionare a unui parc de distracţii în aer liber este dependenta de conditiile climatice. standuri de jucarii. pe lângă zonele destinate atracţiilor. În primul rand. durată medie de vizitare a unui parc de distracţii de către turiştii individuali sau în grup este de 6 pană la 7 ore pe zi ceea ce permite. aleile pietonale şi punctele de alimentaţie. serviciile de alimentatie erau externalizate. nu au fost elaborate pana în prezent normative la nivel internaţional. să poată implanta atracţii suplimentare. între spatiul verde. etc. etc În procesul de amenajare a spaţiilor verzi. În general. este recomandabil să se prevadă spaţiu şi pentru locurile de parcare. . este esential pentru un parc de distracţii să fie situat în apropierea unor artere de circulaţie şi să fie uşor accesibil. proiectarea acestuia ar trebui să asigure utilizarea partiala a atracţiilor şi în afara sezonului atenuand astfel efectele sezonalitatii turistice. o pozitie importanta o detin parcurile de distractii care. cateva aspecte trebuie amintite. numită "zonă tampon". Investitorii trebuie să poată dispune de rezerve financiare pentru ca. semnalizat de numeroase anunţuri.7000 de specii de plante. Gradina Botanica din Tromso (Norvegia) cunoscuta ca cea mai nordica de pe Glob. Având în vedere ca în general. gestiune şi comercializare. ulterior. şi obtinerea altor surse de venituri din activităţi precum restaurante. Multa vreme. tendinta actuala fiind aceea de gestionare a acestora impreuna cu celelalte servicii asigurand astfel un nivel unitar al calităţii prestatiilor şi obtinerea unor incasari suplimentare. fara a ajunge la o standardizare totală a produsului. În ceea ce priveste amenajarea parcurilor de distractii. Cu toate acestea. este necesar ca parcul propriu-zis să fie înconjurat de o bandă de teren. implicând şi proiectarea unor spaţii de gazduire care să apartina parcului de distractii şi care să contribuie la afirmarea acestuia ca destinatie turistică de sinestatatoare. În scopul reducerii la minim a zgomotului. este necesară existenţa unui spaţiu suficient de intins pentru a cuprinde suficient de multe atracţii astfel încât deschiderea să fie un eveniment. calatoria se efectuează în principal cu automobilul propriu. În cadrul echipamentelor destinate agrementului.

detaliile constructive. în marile metropole ale lumii. Pot fi citate în acest sens: London Undergound (cea mai veche retea de metrou din lume. Utilizarea retelei de transport în comun de către turişti permite acestora să-şi stabileasca itinerariul în funcţie de propriile dorintele. metroul parizian. Totodată. Transportul turistic Ca urmare a modernizarii şi diversificarii mijloacelor de transport. dimensiunea. În ceea ce priveste transportul din şi spre exteriorul oraşelor. metroul din New York care are cea mai mare lungime din lume (580 km) şi numarul cel mai mare de statii (483). şi cele inchiriate pe o perioada de timp turiştilor în sistemul rent-a-car. circ. naval. din ce în ce mai des întâlnit în componenta ofertei parcurilor de distracţii. de exemplu. desfăşurate cu participarea vizitatorilor). . Pentru aceasta. ele insele.muzică. spectaculos prin viaductele sale. Orasele mari. indiferent de mărimea lor. dansuri. Austerliz şi Beroy. s-a dezvoltat o retea de transport turistic urban adaptata la cerinţele vizitatorilor. adevarate atracţii turistice care şi-au castigat admiratia unor segmente largi de vizitatori datorita atributelor legate de vechimea. În ceea ce priveste deplasarea în interiorul oraşului. În paralel cu reteaua de transport în comun. modernizarea periodica şi proiectarea de noi atracţii turistice trebuie să se situeze printre prioritatile administratiei centrale a parcului. O problema care restrange insa avantajele turismului cu automobilul este legata de supraaglomerarea traseelor urbane şi suburbane precum şi de respectarea limitelor de viteza şi a taxelor suplimentare de poluare (care se regasesc în pretul crescut al carburantilor). amenajarea parcurilor de distractii trebuie să aiba în vedere indeplinirea a doua obiective principale: fidelizarea clientelei şi atragerea de noi vizitatori. pantonimă etc..De asemenea. aerian. inaugurata în 1863) are 273 de statii şi asigura transportul a circa. 800 milioane calatori anual. turiştii beneficiaza de existenta retelei de transport urban (de suprafata sau subteran) pentru acesul la principalele obiective turistice. îl au evenimentele interactive (spectacole distractive . etc. trasate pe Sena. alaturi de autoturismele personale. În esenta. un rol important. feroviar. Pentru calatoriile în scop turistic din interiorul spaţiului urban (şi nu numai) pot fi utilizate. după caz). sunt puse în legatura cu zonele incojuratoare şi localitatile vecine prîntr-o retea de transport (rutier. viteza de deplasare a crecut generand o economie substantiala de timp liber ceea ce confera vizitatorilor unui oraş turistic posibilitatea unui sejur mai indelungat sau vizitarea unui numar mai mare de obiective turistice. se poate evidentia faptul ca multe din elementele infrastructurii de transport urban (mai ales cel subteran) reprezinta. trebuie adaugat faptul ca acestea.

Astfel. circulaţia în spaţiile publice.constituie adevarate „puncte teminus". pentru cei ce doresc să stea jos. Aceste preocupări se inscriu de regula în elaborarea strategiei urbane. viziunea de dezvoltare şi preocupările unei comunităţi trebuie să-i includă pe toţi membrii săi. Se vor evita mochetele şi covoarele groase care îngreunează circulaţia cu scaune cu rotile. Ghişeul de la recepţie trebuie să aibă o parte mai joasă pentru persoanele în scaun cu rotile sau pentru cele care doresc să se sprijine. Pentru persoanele cu deficienţe auditive ar fi utilă instalarea unei bucle magnetice în spaţiul de la recepţie. traseele utilizate. informarea. Uşile clasice sunt în general greu de utilizat de către persoanele cu mobilitate redusă dar şi de către turiştii cu bagaje. În acest sens. În cazul unor clădiri mai vechi. Pentru cei cu deficienţe auditive trebuie să existe posibilitatea instalării unui telefon public cu amplificator. etc. şi exigentele vizitatorilor pe de alta parte. cel puţin o sală de mese. echipamentele turistice trebuie să indeplineasca o serie de cerinţe legate de aspectul exterior al clădirilor şi parcarea în vecinatatea acestora. cel puţin un dormitor şi o sală de baie special echipate. unităţile de cazare trebuie să beneficieze de o platformă de la parcare sau orice alt punct de sosire până la intrarea în hotel. amenajarile pentru persoanele cu nevoi speciale contribuie la creşterea atractivitaţii şi standardelor de calitate ale unui oraş. ca şi a unei rampe de acces. ceea ce face ca petrecerea timpului liber să fie cât mai accesibilă persoanelor cu nevoi speciale. a cărei pantă nu va trebui să depăşească 5%. restaurant. De asemenea. un spaţiu de parcare special rezervat persoanelor cu handicap. coridoare nu mai strâmte de 90 de cm şi lifturi având o latime de cel puţin 80 de cm şi cu uşile deschizându-se cel puţin 120 de cm. În consecinta. Totodată. a caror prezenta a impulsionat creşterea numarului de turişti. bar la care se poate ajunge cu ajutorul unui scaun cu rotile. ar fi utilă existenţa unei balustrade. capete ale marilor autostrazi sau noduri rutiere. pe de o parte. Eventualul telefon public instalat în hol va trebui să fie accesibil persoanelor în scaun cu rotile. o solutie ar fi instalarea în vecinătatea lui a unui fotoliu. ce poate fi folosită de persoanele imobilizate în scaune cu rotile. Amenajari cu caracter special În general. transportul. în toate marile oraşe ale lumii s-au constuit aeroporturi. va trebui deci prevăzut un acces direct. iluminatul acestora. uşi destul de încăpătoare (cu deschiderea nu mai mică de 75 de cm). Referitor la circulaţia în spaţiile publice. problemele care se cer a fi soluţionate sunt legate de managementul traficului şi de dimensionarea mijloacelor de transport luand în considerare cerinţele locuitorilor. este important să se evite obstacolele ce pot împiedica accesul sau pot reprezenta un pericol pentru cei cu probleme vizuale (obstacole aflate la .

De asemenea.30 m. în Franţa a apărut un "Ghid al transporturilor pentru uzul persoanelor cu mobilitate redusă". drumurile trebuie să fie bine întreţinute. Potrivit acestor reglementări. Din ce în ce mai mult. putând atrage atenţia şi asupra unei zone de pericol. iar în ceea ce priveşte semnalizarea se vor folosi contrastele de intensitate.A. sub patronajul Ministerului însărcinat cu transporturile şi al Comitetului de Colaborare pentru Transportul Persoanelor cu Handicap. cu caractere mari. cerând Departamentului de Transporturi să elaboreze noi reglementări care să asigure tratamentul fără discriminare al persoanelor cu nevoi speciale. vagoanele sunt dotate cu locuri speciale pentru persoanele ce se deplasează în scaun cu rotile. Cifrele de pe butoane trebuie scrise în relief. reţeaua de transporturi urbane devine accesibilă persoanelor cu deficienţe. În ceea ce priveşte transportul aerian.U. Multor clienţi le-ar fi util un anunţ sonor al etajelor. În salile de expozitii pot fi prevazute reprezentări în relief.înălţime. în 1986 în S. toaletele publice vor trebui dotate cu instalaţii speciale pentru sprijin şi o manevrare uşoară. comenzile vor fi aşezate la o înălţime maximă de 1. Spre exemplu. Filmele vor fi subtitrate astfel încât să poată fi urmărite şi de către cei cu deficienţă auditivă. Prima treaptă şi verticala să vor fi mai vizibile dacă vor fi vopsite într-o culoare ce va contrasta cu restul scării. să nu fie alunecoase şi să nu aibă gropi. care nu ies în evidenţă prin contrast şi sunt imposibil de detectat cu bastonul). Importanţa iluminatului rezidă în faptul că el trebuie să contribuie atât la instalarea confortului. pentru persoanele cu aparat auditiv. Este preferat iluminatul difuz şi indirect. În ceea ce priveste traseele utilizate. companiile aeriene sunt obligate să furnizeze anumite facilităţi specifice . mulaje şi planuri tactile dar şi explicaţii scrise cu caractere mari sau în braille. Scările vor fi prevăzute cu o balustradă uşor de prins iar capul scărilor va fi indicat cu o bandă antiderapantă de culoare contrastantă. Aceste noi reglementări au fost publicate în martie 1990. pentru un preţ echivalent clasei a doua. De asemenea. stabilindu-se pe cât posibil un cod care va fi utilizat de fiecare dată în aceeaşi situaţie. Aceste reduceri se extind şi la nivelul reţelei de căi ferate: persoanele cu deficienţe sunt repartizate la clasa întâi. Dacă nu se pot evita. cât şi la asigurarea securităţii. Reperele sonore (de exemplu fantani) sunt extrem de utile. De exemplu. de aceea este necesară o informare directă. El prezintă diferitele mijloace de transport accesibile persoanelor cu nevoi speciale şi face o recapitulare a reducerilor tarifare acordate fiecărei categorii. Ascensoarele trebuie să fie destul de încăpătoare pentru a putea fi folosite de către persoanele în scaun cu rotile. fiecare companie adoptă propriile sale dispoziţii cu privire la accesul persoanelor cu deficienţe. Sălile de spectacol vor fi prevăzute cu locuri speciale destinate scaunelor cu rotile şi vor fi echipate cu o buclă magnetică. şi dacă este posibil în braille. zonele de pericol trebuie semnalate la sol prîntro schimbare de culoare sau textură. Congresul a votat Actul de Acces la Transportul Aerian.

În aceste conditii.2. asigurarea surselor de finantare. Având în vedere diversitatea activităţilor de animatie.3. adaptările spaţiilor publice vor fi cu atât mai eficiente cu cât personalul va fi sensibilizat la nevoile turiştilor cu handicap şi va fi pregătit să furnizeze servicii de calitate tuturor vizitatorilor. festivalurile. telefoane cu amplificator. etc iar soluţiile adoptate trebuie să raspunda unor cerinţe legate de: respectarea identitatii locale. transport turistic cu mijloace neconventionale). rampe de urcare la nivelul intrării. servicii accesibile. animatia nocturna (spectacole de sunet şi lumina. antrenarea populatei în proiectele de organizare a animatiei. lifturi şi alte mijloace de asistare a persoanelor cu deficienţe la urcarea şi coborârea din avion. informare. animatia stradala (concursuri. Totodată. În ceea ce priveste tipologia activităţilor de animatie existente la nivel urban se pot distinge: circuitele tematice (de exemplu rutele gastronomice). sisteme vizuale (cu litere şi simboluri luminoase şi în coduri color) şi sisteme auditive de informare. Cresterea rolului animatiei În viziunea de amenajare turistică a oraşelor. etc parcurile tematice. carnavalurile. spectacole. animatia sportiva (competiti. tatre în aer liber. cu precadere. Prin dispunerea elementelor de animatie este importanta asigurarea unei legaturi directe cu fiecare zona functionala a oraşului şi să se evite realizarea unor bariere între zonele cu functii dominante. nocturn al fatadelor). Organizarea animatiei în oraşele turistice va tine seama atât de atracţiile locale existente dar şi de exigentele vizitatorilor carora le sunt. concursuri. conceptia de amenajare turistică a oraşelor va trebui să vizeze dezvoltarea spaţiilor de cazare şi alimentatie concomitent cu proiectarea echipamentelor de animatie. intreceri sportive) sarbatorile traditionale (sarbatorile de iarna). iluminatul . proiectarea echipamentelor trebuie să aiba în vedere respectare cerinţelor legate de: accesibilitate. animatia culturala (concerte. animatia reprezinta un concept care desemneaza organizarea agrementului în centrele urbane. serviciile.persoanelor cu handicap: parcări în apropiere de terminal. expozitii). semne care să indice localizarea serviciilor şi facilităţilor specifice. teatre. 14. acestea din urma ocupand un rol semnificativ la nivelul destinatiei urbane. adresate preocupările în directia asigurarii divertismentului.

valoarea educativa şi de cunoastere cu rol deosebit în formarea personalitatii umane şi progresul . protejarea monumentelor. . centrul istoric. şi populatia locală poate avea acces.etc. ci şi ansamblurile şi siturile istorice. gradul de conservare precum şi utilizarea actuală. turistică. Reabilitarea patrimoniului istoric Patrimoniul istoric constituie o componentă valoroasa a patrimoniului cultural.valoarea de utilizare pe care o poate avea un bun cultural aflat în folosinta individuala sau a economică având în vedere beneficiile care se pot obtine din valorificarea bunului societatii. Acest demers trebuie să ia în considerare aspecte legate de epoca istorică ce defineşte. organizatorii vor urmari să furnizeze vizitatorilor multiple posibilitati de distractie dar şi de intelegere a specificului local. cât şi în raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extraculturale. armonizarea activităţilor culturale şi sportive.3. asanarea spaţiului din jurul clădirilor prin indepartarea tuturor constructiilor parazitare. . principalele actiuni de promovare a animatiei sunt legate de: organizarea de programe de animatie care grupeaza mai multe destinatii urbane (festivaluri la nivel regional). din punct de vedere cultural.valoarea cultural. refacerea corecta a plasticii arhitecturale şi inscrierea în stilul epocii pe care o reprezinta. la nivel naţional şi local. colaborarea între autorităţile locale şi agenţii economici implicati în dezvoltarea turismului (hotelieri. 14. La nivel urban. reabilitarea şi conservarea centrelor istorice reprezinta o componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială.valoarea estetico-sentimentala importanta indeosebi sub aspect turistic şi ambiental. urbanistică şi de amenajare a teritoriului. dotarea social-culturala şi comerciala a zonei în raport cu numarul locuitorilor prin modernizarea spaţiilor comerciale şi a serviciilor. agenţii de turism.Totodată. să se asigure ca nu se va realiza o suprasolicitare a capacitatilor zonei ceea ce ar conduce la degradarea spaţiilor şi disconfort dar ca. etc) pentru punerea în practica a proiectelor de animatie organizate la nivelul intregului oraş sau chiar al regiunii. sunt necesare măsuri legate de salubrizarea spaţiului interior. conceperea unor produse turistice care să includa şi animatia. .2. Toate actiunile de pastrare şi conservare sunt necesare pentru a se pastra urmatoarele tipuri de valoare pe care le au bunurile culturale: . Acolo unde centrul istoric include şi locuinţe. restabilirea şi amenajarea curtilor interioare şi a spaţiilor libere. Trebuie menţionat faptul ca patrimoniul istoric nu include doar monumentele istorice. atât în ceea ce priveşte valoarea materială directă. În acest context. în acelasi timp.

ci şi a zonei de protecţie a acestuia (prin intermediul unor mecanisme concrete de protecţie fizică a elementelor constitutive ale . se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoiului construit cu valoare istorică şi arhitecturala. Având în vedere ca centrul istoric reprezinta o prezenta economic-functionala ca un fond construit cu multiple posibilitati de adaptare la diferite utilităţi. În ceea ce priveste situatia Romaniei. etc. pentru asigurarea unei dezvoltări echilibrate a teritoriului. operatiunile de reabilitare constituie un element important în strategia urbană. Pentru pastrarea functionalitatii. Actiunile de restaurare şi conservare sunt costisitoare şi sunt suportate prin subventii guvernamentale şi bugetul administratei publice locale. orice interventie trebuie să fie documentata şi justificata printr-un raport tehnic din care să rezulte. utilizarea nerationala a spaţiului. remodelarea centrului istoric detasandu-se ca un obiectiv obligatoriu pentru orice planificare urbană. oferind dovada continuitatii vietii comunitare şi sentimentul de apartenenta la un anumit loc. aşa cum acesta este definit de Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei. social. Astfel. 157/1997. la care se mai adauga contributiile proprietarilor de edificii şi colectii muzeale. deprecierea monumentelor istorice şi de arhitectura datorita neglijentei ce a dus la degradarea fizica şi datorita inlocuirii fondului vechi cu un fond nou de constructii lipsite de valoare. care să aibă în vedere importanţa deosebită a patrimoniului istoric.culturii şi civilizatiei. natura interventiilor considerate necesare şi cheltuielile oportune. starea actuala a acestora. conceptul central de care trebuie ţinut seama este cel al conservării integrate a patrimoniului arhitectural. economic. adoptată la Granada în 985 şi ratificată de România prin Legea nr. o prezenta culturala de neinlocuit atât prin capacitatea să de a vorbi despre istoria şi forta creatoare a comunitaţii cât şi prin valentele formative etice şi estetice privind generatiile ce se succed cât şi o prezenta afectiva. Printre cauzele obiective ce impun măsuri de reabilitare a patrimoniului istoric. toate actiunile de restaurare şi conservare urmaresc reglementarile din Carta Restaurarilor de la nivelul Comisiei Europene pentru Cultura. la o anumita istorie. orice interventie asupra operei sau în vecinatatea acesteia trebuie să fie efectuata în asa fel şi cu astfel de tehnici încât să ofere garantia ca în viitor nu va impiedica o eventuala noua interventie de salvgardare sau restaurare. Este vorba de asigurarea unui echilibru între beneficiile obtinute din turism şi costurile pastrarii acestuia. uzura morala ca urmare a modificarii cerinţelor şi conditiilor de ordin functional. se numara: uzura fizica (insalubritate şi disconfort). şi care are două obiective esenţiale: a) conservarea nu doar a monumentului istoric propriu-zis. În general. la o anumita cultura. Având în vedere conditiile actuale de evolutie a sistemelor urbane. pe langa vicisitudinile de conservare ale operei sau monumentului.

cultural şi istoric prin instituirea unor mecanisme de consultare cu colectivităţile locale.să facă din conservarea. de restaurare a structurii urbane. conservarea şi folosirea clădirilor a căror importanţă nu ar justifica instituirea unui regim legal de protecţie. care: . aceleiaşi Convenţii. Din această obligaţie derivă alte două direcţii de acţiune. prin: programe de revitalizare a zonelor supuse reabilitarii. de cooperare între specialiştii în planificarea teritoriului. tradiţii populare şi moduri de viaţă. impune obligaţii statului român. orice strategie în domeniu trebuie să aibă în vedere adoptarea de politici în domeniul conservării integrate. de mediu şi de amenajare a teritoriului. în opinia publică.să includă protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale ale amenajării teritoriului şi ale urbanismului şi să asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a procedurilor de autorizare a lucrărilor. precum şi cu instituţiile şi asociaţiile culturale şi politice. a conservării patrimoniului istoric ca element al identităţii culturale şi ca sursă de inspiraţie şi de creativitate pentru generaţiile prezente şi viitoare. naţional şi european. precum şi punerea în evidenţă a unităţii patrimoniului cultural şi a legăturilor dintre arhitectură. în cadrul proceselor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. - să favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale. prin prisma obligaţiilor asumate la ratificarea viitorul patrimoniului.să promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural. strategia de reabilitare a patrimoniului istoric trebuie să tina seama de faptul ca . b) promovarea unor politici de informare şi de sensibilizare. care a fost ratificată de România. menite să trezească şi să sporească sensibilitatea publicului pentru ocrotirea patrimoniului încă de la vârsta şcolară. . care trebuie avute în vedere la stabilirea strategiei în domeniu: a) punerea în valoare. revitalizarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultură. îndeosebi prin tehnicile moderne de difuzare a informaţiei.monumentului şi ale zonei de protecţie. indispensabile pentru O altă obligaţie care revine României. de dezvoltare locală şi regionala. dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrării în mediul urban sau rural ori al cadrului de viaţă. Ţinând cont de faptul că această Convenţie. arte. precum şi prin procese de punere în valoare a monumentului şi a zonei sale de protecţie). În acelasi timp. b) integrarea patrimoniului construit în mediul de viaţă al societăţii contemporane. în scopul adoptării celor mai bune măsuri pentru punerea în valoare a bunurilor istorice. urbanişti şi restauratori de monumente istorice. - să favorizeze. la nivel regional. atunci când este posibil. . este aceea de a atrage societatea civilă în procesul de protejare a patrimoniului arhitectural.

coordonarea şi controlul activităţii de marketing. Astfel. ce reflectă viziunea municipalităţii cu privire la modalităţile concrete de atingere a obiectivelor stabilite. turismul poate determina şi influente negative asupra monumentelor istorice în timp şi daca nu este controlat. de normele sociale generale şi speciale care reglementează activitatea municipalităţii. de asemenea.toate edificiile unui oraş sunt afectate de activitatile industriale şi traficul auto. cutremure. de inalta calitate tehnica care să satisfaca dorinta de cunoastere a potentialilor turişti. organizarea. prin politica de marketing pe care o desfăşoară. acte de vandalism. pentru creşterea semnificativă a gradului său de competitivitate. să-şi adapteze cât mai exact deciziile la exigenţele pieţei. care cuprinde: infrastructura. ca reprezentant al intereselor locale şi parte a sistemului administrativ regional şi naţional. de a delimita rolul fiecărui actor şi maniera să de acţiune pentru a-i orienta spre atingerea scopului propus. Mixul de marketing În literatura de specialitate. toate bunurile culturale din oraşe pot suferi şi în urma producerii unor catastrofe naturale (inundatii.3. În concluzie. 14. alţi factori . furtuni puternice). furturi). prin realizarea de materiale video. identificarea unui set coerent de instrumente operative. Elementele mixului marketingului urban sunt direct influenţate de particularităţile bunurilor publice. se poate afirma ca obiectivul fundamental în reabilitarea patrimoniului istoric îl constituie asigurarea unui echilibru între centrele istorice vechi şi dezvoltarile urbanistice şi edilitare contemporane mai ales din punct de vedere functional. metodele şi calitatea managementului public. ca instrument al dezvoltării economice pentru o anumită zonă geografică. Municipalitatea percepe caracteristicile şi schimbările mediului său ambiant concentrându-se. alunecari de teren. monumentele. Aceste decizii se materializează în cadrul mixului de marketing. activităţile. concentrată în noţiunea de mix de marketing. în acest caz putem discuta numai despre produse globale. Implementarea strategiei de marketing urban este un proces dificil. care pot să însemne: - spaţiul geografic. contextul socio-economic. ca instituţie organizatoare şi coordonatoare. pastrarea sezonalitatii determina influente negative asupra bunurilor culturale mobile şi imobile din oraşele patrimoniale. ale cărui componente sunt prezentate în continuare Politica de produs În cazul relaţiilor de schimb din domeniul marketingului urban. sau în general de folosire. tehnologice. în mod obligatoriu. Dintre forţele interne care îşi pun amprenta asupra structurii mixului de marketing urban. Totodată. definirea conceptului de marketing urban. obiectul acestora nu este un simplu produs. filme. retea Internet. se remarcă: resursele tehnice şi financiare ale municipalităţii. presupune. Astfel. Esenţială este capacitatea municipalităţii. mentinerea unui aflux intens de turişti. structura organizatorică a grupurilor de planificare şi implementare. Multe tari care sunt foarte solicitate din acest punct de vedere incearca noi posibilitati de limitare a numarului de turişti anual. la care se mai pot adauga situatii neprevazute (incendii. interventiile urbanistice trebuie să degreveze centrele istorice de anumite destinatii functionale. care pot provoca un efect haotic şi degradant asupra acestora. ce se realizează printr-un complex de acţiuni practice.

politicile publice trebuie să acorde atenţie diferitelor interese. Planificarea şi realizarea produselor/serviciilor urbane se realizează în funcţie de cercetările de piaţă realizate. această etapă fiind o parte din procesul de modificare a imaginii oraşului Produsul urban are menirea de ca sustine oraşul în competiţia interurbană ce se desfăşoară la nivel global. Produsul în marketingul urban îl constituie un pachet complex de produse şi servicii. în cazul oraşelor. asigurând un echilibru între acestea. În sectorul public. care contribuie la crearea unei ambianţe sociale pentru locuitorii săi. oraşul este un bun comun. sportive. Există diferenţe majore între marketingul urban şi marketingul bunurilor şi serviciilor: produsul (oraşul) în marketingul urban diferă foarte mult de produsele şi serviciile firmelor. infrastructură de bază pentru activitatea economică. servicii comerciale. care în general conţine informaţii despre serviciile publice. servicii. mediul natural şi resurse.reprezentativi. activităţi de agrement şi amenităţi. care au scopuri diferite. oferte de investiţii. complementare sau concurente. propus şi oferit de către municipalitate. - caracteristici specifice comunităţii: serviciile pe care le oferă. produse. În concluzie. Formarea produsului contribuie la modelarea percepţiei publicului asupra oraşului. dar nu şi calitatea serviciilor. Oraşele sunt nevoite să adopte o veritabilă perspectivă de piaţă în privinţa produselor şi a clienţilor lor. acesta evidenţiind unicitatea comunităţii locale. . care constă în armonizarea acestor interese. ce pot fi asemănătoare. care trebuie dezvoltat prin intermediul unor politici publice prudente şi un management public eficient. ca produs turistic complex. politica de produs a oraşului trebuie să tina seama de segmentele vizate Stabilirea politicilor de produs este un proces anevoios. etc. să genereze mai multe resurse proprii prin vânzarea de servicii şi să diminueze costurile. de competenţa internă a comunităţii. Localităţile urbane pot fi considerate produse atât timp cât acestea asigură forţă de muncă. acelaşi teritoriu este oferit simultan mai multor categorii de consumatori. activităţi turistice şi culturale etc. Teritoriul cuprinde atât bunuri private cât şi publice. fără a omite satisfacerea exigenţelor şi nevoilor cererii. Produsul reprezintă o combinaţie de caracteristici ale comunităţii. incluzand atracţiile. se poate vorbi de oraş pentru anumite funcţii etc. În cazul oraşelor. Problema produsului în marketingul urban este generată pe de altă parte de intervenţia factorului politic în determinarea politicilor publice. dotarile. oferă spaţiu de locuit. Produsul în marketingul urban poate reprezenta beneficiul pe care îl percepe comunitatea în urma aplicării ansamblului de politici publice. etc şi oraşul ca gazda a unor evenimente turistice (culturale. terenuri. infrastructura pe care o posedă Pornind de la tipologia consacrata a produselor turistice.

instituţii publice din ramuri de activitate diferite să-şi reunească resursele materiale. principala problemă este reprezentată de costurile pe care le suportă municipalitatea\comunitatea (sociale. activităţi culturale. sistemul de marketing orizontal ce presupune ca două sau mai multe întreprinderi. alte scopuri). sportive. stabilirea unei politici de preţ eficiente asigură atât atractivitatea comunităţii cât şi dezvoltarea echilibrată a produsului urban global (evitarea apariţiei unor discrepanţe generate de susţinerea financiară a unor elemente ale produsului global în detrimentul altora). educaţionale. Aceste pieţe se pot individualiza astfel: turiştii (odihnă. Nivelul preţului se poate stabili pentru toate tipurile de bunuri şi servicii pe care oraşul le oferă pieţelor sale actuale sau potenţiale: cazare. locuitorii actuali şi cei potenţiali ai oraşului. oameni de afaceri care să genereze locuri de muncă şi investiţii în comunitate). participarea la convenţii. ramuri industriale. efectele asupra celorlalte variabile ale mixului. financiare şi umane (sub controlul municipalităţii). agrement etc. relaţii cu produsul urban şi strategiile de dezvoltare economică urbană.Politica de pret Strategia de preţ trebuie abordata ca fiind preocuparea municipalităţii de a asigura o anumită poziţie a acesteia în raport cu celelalte oraşe şi corelarea printr-un raport corespunzător cu costurile pe care acestea le generează. canalele de distribuţie în marketingul urban pot fi organizate în mai multe tipuri de sisteme de distribuţie complexe (sisteme de marketing): sistemul de marketing vertical. Politica de distributie Distribuţia în marketingul urban presupune dezvoltarea unor strategii de marketing integrate care vizează toate pieţele comunităţii locale. De cele mai multe ori. pentru a valorifica o oportunitate de piaţă sau pentru a acoperi mai bine un segement de piaţă. Între componentele mixului. În aceste conditii. preţul priveşte valoarea de utilizare a terenurilor pentru construcţii de locuinţe sau costurile determinate de localizarea de noi activităţi economice. care acţionează ca un organism unitar. variabila preţ se particularizează printr-un caracter deosebit de complex determinat de modul său specific în care reflectă raportul cerere-ofertă. În general. comerţul şi industria (noi afaceri. economice. În marketingul urban. transport. Politica de preţ este aproape în exclusivitate dependentă de politica de produs. călătorii de afaceri. pieţele de export (pieţele ţintă pe care se vor comercializa produsele. percepţia să de către segmentele de piaţă vizate etc. rolul promoţional. ecologice) pentru a susţine un preţ cât mai mic pentru produsul urban sau chiar furnizarea acestuia în mod gratuit. activitatea de distribuţie în marketing urban presupune crearea unor parteneriate public-privat între municipalitate şi diferite organizaţii specializate în domeniul . serviciile oraşului). format din municipalitate şi unul sau mai mulţi agenţi economici şi una sau mai multe instituţii publice. Pornind de la sistemul de distribuţie convenţional.

. personalităţi ale vieţii culturale. prin aspectul său.Evenimentele. spaţii publice. O bună relaţie cu guvernul central. servicii poştale). Cu toate acestea. contribuie la formarea imaginii. televiziune. oportunităţile de diversificare şi dezvoltare a afacerilor. traseele străzilor şi circulaţia. arhitecturii şi peisajului urban. instituţiile locale. cu celelalte oraşe. spaţiile deschise şi gradul de utilizare a terenului. Printre elementele care contribuie la formarea imaginii oraşului se pot numara: . Din acest punct de vedere. nici elementele de atracţie nu pot compensa anumite deficiente.marketingului sau dezvoltării economice. muzee. condiţiile de viaţă .o strategie clară şi riguroasă de marcă va ajuta municipalitatea să atragă investiţii externe. comunicaţii. - Politicile municipalităţii . educaţia.. nici imaginea. festivalurile .ca elemente definitorii pentru produsul urban global. naţionale. Concentrarea atenţiei asupra elementelor fizice este mai uşor de realizat. agrement etc). massmedia. deoarece oraşele şiau axat eforturile asupra clădirilor. reţea de agenţii/instituţii care să medieze relaţia dintre municipalitate şi segmentele ţintă.arhitectura clădirilor. naval. ansambluri statuare) constituie elemente de atracţie pentru . Politica de promovare În general. comunitatea de afaceri. activităţi de recreere.Cultura. - Investiţiile.Elementele urbanistice care poartă amprenta evoluţiei istorice (monumente. fluvial. starea infrastructurii urbane. la rândul ei. finanţare pentru proiecte publice etc. dacă aceasta. Un alt aspect important al distribuţiei în marketingul urban îl constituie crearea facilităţilor necesare pentru creşterea gradului de accesibilitate spre şi dinspre zonele urbane. gradul de curăţenie şi calitatea mediului înconjurător . care asigură accesul la facilităţile urbane: transport (aerian. imaginea comunităţii locale de afaceri. comunitatea locală.modalitatea de stabilire şi implementare a acestor politici are un impact profund asupra relaţiei dintre municipalitate-comunitate-mediu extern. Specialiştii în proiectare urbanistică sunt interesaţi de atributele de amenajare urbanistică . infrastructură.reprezintă elementele cele mai active şi des utilizate pentru formarea imaginii unui oraş. telecomunicaţii (telefonie. infrastructura aferentă. internaţionale. simbolurile oraşului. rutier). internet.consumatorii" produselor/serviciilor urbane iar construcţiile. este susţinută de trăsăturile distinctive ale comunităţii urbane (arhitectura oraşului. vestigii istorice . Insa elementele fizice nu sunt suficiente pentru formarea unei mărci. elementele vizuale ale oraşului trebuie să reflecte imaginea pe care oraşul doreşte să o comunice. calitatea mediului. este esenţială pentru succesul imaginii oraşului. personal înalt calificat. Este o certitudine faptul că localizarea companiilor private este determinată de o serie de factori. Aceste elemente contribuie la îmbunătăţirea percepţiei imaginii oraşului. Aceste elemente au un rol esenţial deoarece asigură condiţiile de desfăşurare a relaţiei dintre municipalitate şi . dintre care amintim: calitatea factorilor de viaţă. delimitarea funcţională. ştiinţifice şi sportive. distribuţia reprezintă reuniunea tuturor modalităţilor de transport.

refacerea unor arealuri degradate şi redarea lor în folosinta comunitaţii. urbanismul turistic. economic şi institutional. investitori. În aceste conditii. aplicarea politicilor de marketing contribuie la creşterea calităţii vietii în centrele urbane. functia turistică a asezarilor urbane se sprijina pe doua componente majore: managementul urban care se referă la activitatea administratiei publice privitoare la asigurarea cresterii calităţii vietii în conditiile realizarii unei dezvoltari urbane durabile.vizitatori. de viziunea de dezvoltare a oraşului ceea ce contribuie la crearea unei imagini favorabile în exterior şi constituie unul dintre factorii care determina succesul economic şi social şi. Pe de alta parte. promovarea participarii la schimburile economice şi culturale de pe piata internationala. amplificarea atracţiilor culturale şi a evenimentelor speciale. dezvoltarea pietelor de bunuri şi a zonelor comerciale centrale. pe aceasta bază. dezvoltarea zonelor de recreere. a nivelului pietelor. Având în vedere aceste aspecte. elaborarea unor strategii coerente şi unitare de amenajare turistică urbană având drept obiectiv integrarea armonioasa a turismului în ansamblul functiilor urbane constituie un obiectiv fundamental în strategia de dezvoltare urbană. a muzeelor şi a siturilor arheologice. Asa cum s-a mai aratat. prin unele actiuni legate de conservarea cadrului natural. introducerea muzeelor şi a obiectivelor turistice locale în circuite nationale şi internationale. ca parte integranta a programului general de sistematizare a teritoriului şi a localitatilor trebuie să raspunda necesitatii elaborarii unor soluţii adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor creand cadrul necesar dezvoltării turismului şi afirmarii acestuia ca factor de creştere a competitivităţii localitatilor. cu echilibrarea raportului dintre cerere şi oferta. atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite. Astfel. intelegand prin aceasta personalizarea atracţiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica. . personalităţi de renume internaţional etc. instituţii. De asemenea pot avea o influenţă semnificativă asupra percepţiei consumatorilor de produse/servicii urbane. şi marketingul urban care cuprinde stabilirea şi dezvoltarea relatiilor dintre mediul social. creşterea competitivităţii. ci şi de ambianta estetica. reabilitarea centrelor istorice. În concluzie se poate afirma ca atractivitatea unui oraş turistic este legata de o serie de factori ce tin de creşterea calităţii vietii.

centrul istoric poate fi definit ca o suma de resurse istorice localizate in interiorul unui oras. In acest context.15. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE -DIRECTIE MAJORA DE ACTIUNE IN DEZVOLTAREA TURISMULUI URBAN Desfasurandu-se in variate forme. are loc dezvoltarea si extinderea oraselor si a functiilor indeplinite de acestea. Desi centrul istoric reprezinta produsul . reevaluarea istoriei arhitecturale si a relatiei dintre centrul istoric si celelalte zone functionale sa conduca la cresterea preocuparilor in directia conservarii resurselor turistice. Centrul istoric al unui oras reprezinta vechiul nucleu functional care s-a pastrat in teritoriul urban de-a lungul timpului si in care s-a acumulat o importanta cantitate de valori urbane162. a consolidarii rolului centrului istoric in formarea si promovarea oraselor turistice precum si in directia asigurarii integului sistem de utilitati publice si infrastructura generala dar si a dotarilor de infrastructura turistica. centrele istorice indeplineau toate functiile urbane. dezvoltarea ulterioara a generat explozia constructiilor urbane moderne. preocuparile privind amenajarea si conservarea centrelor istorice constituie un factor decisiv in cresterea competitivitatii orasului turistic.concept si evolutie Abordat in intreaga sa complexitate. Centrul istoric . El defineste nu numai existenta fizica a orasului ci mai ales devenirea spirituala a colectivitatii care l-a creat. la nivelul unui cartier.1. centrele istorice constituind zonele cele mai vechi ale oraselor pentru ca mai apoi.element de referinta in dezvoltarea oraselor turistice Importanta centrului istoric rezida in functia culturala pe care acesta o indeplineste in cadrul sistemului urban dar si a celei turistice. Exista in prezent numeroase orase turistice in care functia cultural-istorica este dominanta desi. fie este reprezentat de ansambluri arhitectonice distribuite in intreg spatiul urban. Ulterior. Initial. de a se constitui intr-un element de natura sa contribuie la cresterea atractivitatii orasului. activitatea turistica exercita un rol semnificativ asupra dezvoltarii oraselor in timp ce resursele istorice constituie un element esential in formularea strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic. Centrul istoric . 15. 15.1. de la cea politica si administrativa la cea sociala si culturala.1.

de data mai recenta si cu putine variatii culturale se intrepatrunde cu cea comerciala si administrativa. alaturi de fundamentarea planificarii urbane pe baza actiunilor de conservare au condus la separarea spatiala a functiei istorice de cea comerciala.unei experiente istorice unice si reflecta valori culturale specifice. c) Valori afective care se manifesta prin capacitatea de a-I atrage deopotriva pe vizitatori dar si pe cei mai multi dintre locuitorii orasului. Planurile de urbanism trebuie sa tina seama de aceste valori. Ulterior. b) Valori social-istorice determinate atat de existenta unor spatii in care s-au desfasurat evenimente importante pentru oras si tara dar si de existenta monumentelor istorice si artistice ce definesc orasul. d) Valori ambientale caracterizate prin valoarea arhitecturala si stilistica a cladirilor precum si prin unitatea spatiala si calitatea compozitiei urbane.. d) varianta nord-americana . precizarea si limitarea etapelor de functionalitate. c) varianta japoneza . Aceasta clasificare reprezinta o incercare de abordare a relatiilor intre functia istorica si cea comerciala. O analiza riguroasa a evolutiei spatiale a centrelor istorice ar presupune cunoasterea intregului context cultural.unde componenta istorica a orasului. fiecare oras include valori istorice avand grade diferite de importanta: a) Valori functionale definite prin situarea punctelor centrale si a zonelor de interes in diferire etape istorice.in care delimitarea dintre centrul istoric si orasul modern este mult mai clara. cresterea activitatii comerciale precum si expansiunea coloniala au dus la extinderea acestuia in afara zidurilor. resursele istorice pot fi grupate rezultand mai multe variante: a) varianta spaniola . b) varianta Ierusalim . stabilirea importantei diferitelor zone urbane.in care centrul orasului medieval era ingradit de proprietatile bisericii. sistemul feudal administrativ dezvoltand orasul comercial in paralel cu extinderea castelelor de tip "acropole". istoric si politic in care aceste centre au aparut si s-au dezvoltat ulterior in intregul ansamblu al functiilor urbane.unde orasul originar reprezinta o entitate bine definita dar care a fost supus ulterior presiunii populatiei in continua expansiune care. Oricare ar fi modelul structural de organizare. definind astfel existenta centrului . evidentierea interventiilor survenite in diferite etape ale evolutiei orasului.

aspiratiile. exceptand cazarea turistica. medicale. traditiile si obiceiurile acestora. casele . Acest fapt genereaza insa o serie de masuri care privesc traficul urban in sensul restrictionarii circulatiei autovehiculelor.istoric.2.1. atractivitatea multor edificii culturale. In acest context. Opinia specialistilor este aceea ca valoarea centrelor istorice consta in intregul lor. dar care trebuie conservate pentru a asigura continuitatea formelor de cultura ale vietii citadine. sunt oferite in egala masura si locuitorilor. a aprovizionarii si parcarii ceea ce reduce. c) functia culturala priveste atat valoarea istorica. financiar-bancare. acestea pot fi adeseori intalnite ca fiind pozitionate central fata de celelalte zone ale orasului ceea ce le confera o accesibilitate sustinuta si de intreg sistemul de utilitati conceput inca de la aparitia lor. Este cazul serviciilor de alimentatie publica. ambele segmente de consumatori alcatuind cererea pentru intreaga piata a serviciilor urbane.) b) functia turistica se impleteste adeseori cu cea comerciala incasarile din activitatea turistica fiind dificil de cuantificat in conditiile in care vizitatorii centrelor istorice beneficiaza de servicii care. alimentatia publica si alte servicii conexe oferite vizitatorilor (banci. etc. agentii de turism. In ceea ce priveste localizarea centrelor istorice. Multe orase turistice detin un potential cultural insemnat fapt ce se reflecta in mod direct asupra dezvoltarii functiei culturale prin valorificarea turistica a acesteia. functiile pe care centrele istorice le indeplinesc in dezvoltarea economica si sociala a spatiului urban pot fi grupate astfel: a) functia comerciala detine ponderea cea mai mare in economia locala fiind reprezentata de cumparaturile ocazionale. unicitate si originalitate in constructie si dimensiuni. transport. artistica si estetica a centrelor istorice dar si cultura locala exprimata de atitudinea si comportamentul localnicilor. 15. transport. religioase sau istorice fiind data de stilul arhitectonic. Functiile centrelor istorice In prezent. schimb valutar. limiteaza intr-o anumita masura accesibilitatea. etc. intreg ce include o suma de edificii ce nu au. comertul cu seveniruri. Are loc in acest fel o intrepatrundere a fluxurilor de turisti cu populatia rezidenta fapt care genereaza preocupari din partea autoritatilor locale de integrare a activitatilor turistice cu realitatea cotidiana asigurand astfel crearea unei atitudini pozitive din partea locuitorilor fata de vizitatori si comportamentul acestora. Pot fi amintite in acest sens muzeele. fiecare in parte o valoare istorica sau arhitecturala deosebita. antichitati si obiecte de arta. atmosfera generata de existenta centrelor istorice devine un element esential in directia cresterii atractivitatii oraselor turistice atat pentru populatia locala cat si pentru vizitatori.

catedralele. Pe de alta parte. Fatima. Lourdes.memoriale. obiceiurile si traditiile pot pune mai bine în valoare zona respectivă devenind atractive pentru turişti.3. bisericile si manastirile. Alaturi de acestea. parcarilor. traficului urban. In aceste conditii. comunitatea locala percepe interesul vizitatorilor ca pe o agresiune adusa modului lor liniştit de viaţă. De multe ori insa. expozitii. Adeseori. Santiago de Compostella. etc. targuri. Existenta populatiei rezidente ofera o sursa permanenta pentru servicii comerciale dar genereaza adeseori nemultumiri atat din partea vizitatorilor cat si a locuitorilor ca urmare a aglomerarilor spatiilor comerciale. centrele istorice cunoscute ca locuri de pelerinaj atrag anual fluxuri importante de vizitatori indeosebi cu prilejul unor sarbatori religioase (Mecca. modificarea structurii interioare a cladirilor. obiectele de artizanat confecţionate de aceştia. etc. etc. prezenta turistilor in exces poate suprasolicita retelele de . ocuparea unor cladiri istorice cu locuinte individuale sau sedii administrative determina costuri suplimentare de intretinere si asigurare a functionalitatii acestor spatii prin utilizarea unor materiale si tehnici de conservare si restaurare extrem de costisitoare. populaţia locală detine in mod indirect un rol semnificativ in comercializarea si promovarea produsului turistic urban. Impactul turismului asupra mediului local Valorificarea turistica a centrelor istorice genereaza efecte economice si sociale pentru comunitatile locale in conditiile in care centrele istorice de interfereaza de multe ori cu cele comerciale si de afaceri sau acolo unde in interiorul sau in vecinatatea acestora s-au dezvoltat cartiere de locuinte. Uneori. comportamentul turiştilor faţă de localnici este la fel de important ca şi cel al populaţiei locale faţă de acestia. utilizarea panourilor publicitare.1. Totodata. Adeseori. 15. etc.) d) functia de gazduire (locuire) este asigurata deopotriva de locuintele individuale situate in interiorul sau in vecinatatea centrului istoric si de cazarea turistica. functia culturala este completata de o serie de activitati si manifestari artistice care pot deveni o importanta atractie turistica materializate prin organizarea de festivaluri. locuintele. Vatican. Magazinele. cunoasterea comunităţii locale constituind un element central in intelegerea simbolisticii resurselor istorice. carnavaluri. teatrele. aceste probleme sunt solutionate prin acordarea de subventii si scutiri de taxe pentru renovarea cladirilor ramanad insa nerezolvate o serie de aspecte ce tin de impunerea unor constrangeri in amenajarea fatadelor.

etc. în Cambogia se estimează că circa 800 . De exemplu. In masura in care este posibil.) nevoiti să-şi schimbe locaţia cedând locul magazinelor de suveniruri. Sculptorii locali pot fi implicaţi în crearea de . in eforturile de crestere a incasarilor prin panouri publicitare de mari dimensiuni si reclame sonore ceea ce genereaza de multe ori insatisfactii din partea locuitorilor.). Pe langa efectele sale negative.. Rezolvarea acestor aspecte de catre autoritatile locale consta in gasirea unor solutii de initiere a unor programe educationale de natura sa imprime locuitorilor sentimente de atasament fata de propriile traditii. circulatia turistilor. contrastul dintre localnici şi turişti poate avea consecinţe grave mai ales printre tineri care încearcă fără succes să imite stilul de viaţă al turiştilor. colectarea deseurilor iar confortul si calitatea vietii rezidentilor poate cunoaşte un uşor declin. la Angkor.1000 localnici vor fi angajaţi în numeroasele centre istorice locale. baruri. localnicii fiind nevoiti să suporte creşterea cheltuielilor pentru pază şi protecţie. fie că este vorba despre autoturisme private.canalizare.. Acest lucru poate fi realizat prin instruirea localnicilor in planificarea. administratorii zonelor turistice confruntandu-se astfel cu dezavantajul creşterii salariale a forţei de muncă implicate în proiectele de conservare si gestionare a siturilor istorice. Totodata. Uneori. aglomereaza locurile de parcare şi restrictioneaza accesul catre serviciile care le sunt necesare iar zgomotul şi poluarea le creeaza disconfort. Cresterea notorietatii centrului istoric genereaza intre altele si modificari in profilul afacerilor locale in sensul cresterii chiriilor in spatiile comerciale aferente ceea ce a condus de multe ori la disparitia micilor intreprinzatori care ofereau servicii utile localnicilor (magazine alimentare. Prezenta turistilor poate atrage totodata o serie de vanzatori ambulanti fara licenta. fast-food-urilor. alimentare cu apa. vandalism. magazine de electrocasnice. taxiuri. discoteci şi alte surse de distracţie genereaza tulburarea liniştii publice (zgomot. turismul poate contribui insa si la creşterea nivelului de trai al comunităţii locale. magazinelor specializate în vânzarea de obiecte de arta extrem de appreciate de catre turisti. Localnicii pot fi cooptaţi şi în realizarea de obiecte artizanale specifice zonei. afectează traficul local şi limitează libertatea de mişcare a localnicilor. conservarea si gestionarea centrelor istorice. cersetori. Un alt efect al dezvoltarii turismului pe plan local il constituie preocuparea catre comercializarea excesivă a mediului de afaceri si indeosebi a agenţiile de publicitate care. autocare. populaţia locală trebuie încurajată să participe activ in dezvoltarea turismului. indecenţă. etc. energie. artisti care ofera spectacole in strada ceea ce starneste iritarea din partea populatiei locale. Creşterea numărului de restaurante. destinate împodobirii caselor de oaspeţi sau domeniilor publice. spălătorii. criminalitate.

toate aceste masuri pot contribui la asigurarea unui echilibru intre nevoile comunitatii locale pe de o parte si asteptarile vizitatorilor pe de alta parte. picturile pot fi utilizate in amenajarea spatiilor interioare. Renovarea centrelor istorice urmareste in principal imbunatatirea calitatii conditiilor de locuit pentru locuitori. apa potabila. iluminatul strazilor. astfel: . toate solicita amplasamanete centrale). pentru spatii verzi sau alte spatii publice si pentru un limitat stoc de locuinte.2. renovarea si conservarea monumentelor. operatiunile de renovare implica modernizarea cladirilor si a utilitatilor si cuprinde aspecte legate de: renovarea locuintelor. pentru terminale ale diferitelor mijloace transport.2. Selecţionarea produselor artizanale pentru magazinele de suveniruri din perimetrul zonei turistice reprezinta o metodă eficienta de sporire a gradului de conştientizare al populaţiei fata de valorile si cultura locala. parte integranta (expresie) a preocuparilor de elaborare a strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic. cel de-al treilea il . imbunatatirea serviciilor publice si nu in ultimul rand. Acivitatea sectorului public se exercita si prin rolul sau in planificarea urbana si in managementul terenurilor din zonele centrale prin reglementarile privind zonarea terenului. cu mijloace proprii. dezvoltarea modelelor de circulatie care sa faciliteze fluenta trafiului. Guvernul sau primariile sunt interesate in zonele centrale pentru functiile lor specifice. centrele comerciale.1. elaborarea de metode in dezvoltarea ariilor urbane. ţesăturile.primul este cel privat desfasurand activitati industriale si comerciale fiind interesat in zona centrala datorita accesibilitatii (magazinele. Insa unul din cele mai puternice atuuri ale sectorului public este aceea ca detine terenuri si cladiri in zona istorica. satisfacerea exigentelor impuse de activitatea turistica. hotelurile.obiecte pentru decorarea interioară a hotelurilor iar obiectele din ceramica. realizarea de instalatii de canalizare. al doilea este sectorul public. 15. amenajarea de zone pentru relaxare. birourile. Probleme privind amenajarea pentru turism a centrelor istorice 15. vanzatorii stradali. Alaturi de gasirea celor mai bune metode de gestionare a centrelor istorice. refacerea strazilor. realizarea de centre de interes public si zone comerciale. In cadrul procesului de renovare sunt implicati trei factori care contribuie. Totodata. Procesul de conservare si restaurare In general. o alta activitate pe care sectorul public o desfasoara este aceea a impunerii nivelului de impozite in cadrul zonelor urbane centrale.

In cadrul acestui parteneriat rolul municipalitatilor este hotarator. programul de relocare al populatiei.2.reprezinta locuitorii din zona pentru care problema unei locuinte accesibile din punct de vedere financiar este mai mult decat importanta. sculpturi. vitrine. 15. doresc sa-si refaca cladirea in conformitate cu planul aprobat de municipalitate. asociatii nonguvernamentale si organizatii civice. Infrastructura a) infrastructura generala . Datorita vechimii lor. In ceea ce priveste asigurarea finantarii. locuind in imobile care vor fi reabilitate. determinand continua degradare a parametrilor asigurati.in general. De asemenea pot fi subventionate persoane sau familiii care. pot fi subventionati producatorii de programe de locuinte la standarde si preturi impuse de autoritatile publice. un rol important in politica de renovare urbana il detine parteneriatul dintre sectorul public si cel privat reunind reprezentanti ai guvernului. rezolvarea problemei consta in realizarea unei retele noi. ca vechi sctrucuri estetice cu valoare ambientala. la achizitionarea sub pretul pietei de terenuri sau alte forme de capital si la asigurarea de servicii. In ceea ce priveste alimentarea cu apa. centrele istorice reprezinta zone in care au aparut primele constructii si instalatii pentru asigurarea utilitatilor prin sisteme de centralizare. Totodata. aceasta trebuie sa aiba in vedere programul reconstructiei zonei privind utilitatile si o parte din cladirile existente. Totodata. fatadele si elementele de decor urban. In ceea ce priveste acesul la terenuri sau constructii pot fi folosite preturi diferentiate pentru terenuri sau cladiri care vor fi folosite cu destinatia de locuire si cu alte preturi pentru cele cu functiuni comerciale. ai diferitelor comapanii implicate in afaceri. dimensionata pe baza capacitatilor de perspectiva si executata din materiale corespunzatoare.2. arcade. organizatii de cultura si de invatamant. conservarea monumentelor. feronerie. care sa ofere conditii de asigurare a debitelor si rezistenta la . ridicarea al standardelor sanitare.). aceste sisteme au capacitati depasite care nu au putut fi corelate cu cresterile de consumuri determinate de modernizarile constructiilor existente si de aparitia unor constructii noi. etc. pasajele. In categoria cladirilor care trebuie conservate si restaurate intra: imobilele clasate ca monumente istorice si de arhitectura si protejate ca atare dar si imprejurimile acestora (spatii verzi. scari interioare. etc. alcatuita dintro retea de conducte care prezinta uzura avansata. bolti. mobilier urban. Un rol important il detin subventiile sau diferite alte forme de transfer de la buget si sunt necesare spre a asigura locuirea accesul in aceste zone a populatiei cu venituri modeste. in prezent. ai municipalitatiii.

evitandu-se astfel desele defectiuni generatoare de spargeri de pavaje.adica delimitarea zonelor care constituie puncte de interes pentru vizitatori. strazile cu circulatie auto asigura legatura cu restul orasului dar trebuie limitat in interiorul centrului istoric. b) infrastructura specifica turismului In proiectarea infrastructurii specifice turismului. sortimentul oferit. este necesara determinarea aceesului . In privinta dotarilor comerciale. iar pe de alta parte. favorizandu-se accesul prin alei cu circulatie pietonala. constituie factori care influenteaza numarul optim de vizitatori la un anumit moment. sa asigure comerciantilor o activitate rentabila. acesta va fi conceput in mod special pentru a fi in concordanta cu ambianta creata de toate elementele stradale. un prim demers il constituie determinarea numarului optim de vizitatori la un moment dat in scopul conceperii unui orar de vizitare pentru grupuri. Totodata. precautiile de siguranta. amenajate cu pavimente decorative sugerand epoci anteriore. este necesara stabilirea unor conceptii clare privind regulile de urbanism comercial: dimesionarea si structurarea retelei de distributiei. trebuie subliniat faptul ca vizitarea spatiilor interioare impune rezolvarea unor categorii mai largi de probleme decat cea a spatiilor exterioare. O alta regula ce se impune a fi respectata este legata de faptul ca oricarei constructii comerciale trebuie sa i se asigure o suprafata de teren suplimentara necesara unor eventuale extinderi si totodata sa dispuna de o importanta suprafata de teren amenajata. Totodata. In functie de aceste aspecte. fatadele. De asemenea. In al doilea rand. formele de vanzare practicate si prin serviciile asigurate. . pozitionarea si structurarea centrelor comerciale. localizarea amplasamentelor fiecarui tip de magazin. De regula. In ceea ce priveste mobilierul urban. aceesibilitatea. rezolvarea consta in realizarea unei scheme actualizate de canalizare si a unei retele noi din materiale corespunzatoare. Totodata. destinata parcarii autovehiculelor. o reprezinta accesul. a magazinelor generale din zona comerciala respectiva necesita rezolvarea unor probleme legate atat de relatia dintre structura retelei comerciale si celelalte dotari urbanistice cat si de existenta unor restrictii cu privire la regimul de inaltime. echiparea comerciala a centrului trebuie sa cuprinda un numar important de magazine care.solicitari. etc. prin tipologia lor. si in cazul asigurarii canalizarii in zonele istorice . conservarea atractiilor. o alta problema ce trebuie solutionata in renovarea infrastructurii generale. Astfel. sa ofere clientelei o diversitate suficienta de marfuri si servicii. masurile de siguranta. marimea si profilul magazinelor. dotarile comerciale ale unui oras sau cartier trebuie sa fie astfel situate incat sa ofere maxime proximitate si sa fie prezente indeosebi in zonele frecvent solicitate. stabilirea amplasamentului. In acest sens.

înălţimea. Serviciile si infrastructura turistica In ceea ce priveste cazarea. Acestea trebuie situate in zone linistite iar designul lor ar trebui sa respecte standarde arhitecturale şi îndrumări asfel încât sa respecte semnificatia centrului isoric. Un alt aspect important il reprezinta asigurarea cu echipamente si servicii medicale de bază. zonele nesigure sau interzise publicului vor fi marcate corespunzator iar colectiile de valoare trebuie protejate cu sisteme de alarma. vizitatorii trebuie să aibă acces la telefoanele publice. rezervoarele septice şi câmpurile de drenaj ar trebui localizate într-o zonă unde vizitatorii nu au acces. De exemplu. in acelasi timp. De asemenea.Consideratii privind siguranta Vizitatorii trebuie protejati de conditiile nesigure ale sitului care pot produce vatamari corporale. Aceasta insa se va face de asemenea. pubele construite din material durabil care să fie complementar mediului înconjurător. In ceea ce priveste alimentatia publica. construit utilizand atât designul local cât şi materialele de construcţie autohtone. materialele exterioare şi peisajul înconjurător. volumul. in afara centrului istoric dar pot constitui. Centrele istorice trebuie de asemenea amenajate. unitatile respective vor fi amplasate. acestea vor fi amplasate la intrare sau in vecinătatea serviciilor de alimentaţie publică. În general. Aşezările mai mici sau mai puţin vizitate pot găzdui turişti în case de oaspeţi şi hosteluri. In zonele istorice. fântânile publice care oferă apă potabilă ar trebui să fie disponibile turiştilor în apropierea intrărilor si identificate cu simboluri grafice internaţionale. fie pentru o perioadă scurtă. parte a trăsăturilor specifice locatiei. fie temporar. este posibila uneori incurajarea . Localizarea unitatilor de cazare se va face in exteriorul zonei istorice iar dimensionarea acestora are loc in functie de numărul vizitatorilor şi de capacitatea aşezării de a suporta astfel de constructii. creşterea turiştilor interni şi internaţionali poate adeseori crea o situaţie care oferă posibilitatea de a obţine transformarea unor spaţii rezidenţiale şi comerciale în hoteluri şi/sau case de oaspeţi. Deosebit de important este locul. de asemenea. acestea vor fi prevazute cu extinctoare precum si cu instructiuni de utilizare a acestora. In zonele in care fumatul este permis. In acest sens. Un bun exemplu de astfel de hotel Panak Tingal situate în apropiere de marginea parcului în Borobodur (Indonezia). Desi accesul in zona istorica trebuie realizat doar pietonal. acolo unde nu exista un sistem de canalizare adecavt. vizitatorii centrelor istorice trebuie sa beneficieze de astfel servicii asigurate de regula de sectorul privat. cutii postale amplasate in apropierea magazinelor de suveniruri. De asemenea. astfel incat sa asigure accesul vizitatorilor la reteaua de utilitati publice. cu pastrarea carcterului istoric al zonei.

reamenajarea. Fiecare mijloc de transport utilizat ridică o gama întreagă de probleme.transporturilor speciale ca de exemplu: şarete trase de cai. Promovarea In ceea ce priveste promovarea centrelor istorice ca destinatii turistice atractive. comisiile judetene pentru protectia monumentelor. Totodata. să controleze numărul operatorilor şi să monitorizeze calitatea serviciilor. o hartă din care sa rezulte relaţiile centrului istoric cu zonele care îl înconjoară. cat si pentru cele destinate transportului grupurilor de turisti.) iar eforturile financiare pentru protejarea. De asemenea. pentru acestea. desi necesita o atentie sporita si importante investitii. nu se situeaza printre preocuparile organismelor responsabile (administratia publica locala. bărci. conceperea reţelei de străzi. etc. Pentru a funcţiona eficient. transporturile speciale necesită amenajarea de perimetre pentru oprire.2.3. funiculare. o listă cu evenimentele organizate. se impune includerea aspectelor legate de conservarea si amenajarea centrelor istorice . amplasarea unei staţii de debarcare/îmbarcare la o distanţă convenabilă de intrarea în zona turistică. în cazul vehiculelor trase de cai. sunt necesare masuri de asigurare a igienei şi curăţeniei precum si de îndepărtare a reziduurilor rezultate. conservarea si valorificarea centrelor istorice este nesatisfacatoare. realizarea de vederi şi postere. îmbarcarea/debarcarea călătorilor cât şi zone semnalizate de aşteptare a călătorilor. realizarea unor dotări pentru accesul persoanele în vârstă sau cu handicap. imaginea centrului istoric poate fi promovata si prin: realizarea de filme şi casete video care caracterizează zona. Autoritatile locale trebuie să impună un sistem de licenţe. problemele prioritare de conservare. trenuleţe care contribuie la cresterea atractivitatii centrului istoric. se impune respectarea unor reguli ce tin de semnalizarea prin indicatoare clare de la o oarecare distanţă de zona turistică pentru a direcţiona şoferii spre destinaţia dorită. de indicatoare şi de semne pe pavaj astfel încât să fie eficientă în direcţionarea vehiculelor. Totodata. etc. maşinuţe electrice speciale pentru terenurile de golf. etc. 15. De exemplu. proprietarii. fotografii. participarea la targuri si expoziţii intenţionale. o listă cu programul destinat vizitării. multe dintre edificii avand un statut incert. patrimoniul istoric existent la nivel urban se confrunta cu o serie de probleme referitoare la degradarea vechilor edificii care. Realizari recente in centrele istorice din Romania In prezent. alaturi de necesitatea clarificarii regimului proprietatii. sunt utilizate revistele de călătorii care cuprind articole despre emnificaţia istorică şi internaţională a sitului istoric. trebuie amenajate locuri de parcare in numar suficient. Accesul catre zona istorica se poate realiza si utilizand transportul cu automobilele proprii insa.

in care centrul istoric este inchis de o centura de ziduri desi in interior spatiile libere au o pondere mare in contrast cu densitatea excesiva a constructiilor). Pana in momentul de fata. mai greu de delimitat. Cluj. In octombrie 1997. unele castele. caracteristic acestei configuratii este conservarea unor trasaturi functionale si estetice corespunzatoare unei anumite formatiuni social-economice. In ceea ce priveste configuratia centrului istoric in structura urbana. o serie de orase precum Iasi. in afara nucleului central. etc. centrul istoric nu trebuie inteles exclusiv ca o configuratie compacta de factura medievala ci ca o succesiune de spatii urbane cu trasaturi influentate de conditii istorice. Este cazul marilor orase: Bucuresti. incepand din 1992 s-au deschis o serie de santiere pentru lucrari de restaurare a centrelor istorice. Bucuresti.in cadrul politicii locale de dezvoltare a turismului. aceasta se prezinta sub diferite forme: a) Configuratia compacta si bine delimitata in teritoriul urban. in cadrul uneia sau mai multor incinte succesive pastrate mai mult timp. Referiror la relatia dintre centrul istoric si zona centrala. centrul istoric risca sa ramana in afara circuitului de dezvoltare a zonei centrale (Baia Mare. In aceste conditii. - Separarea completa a centrului actual de centrul istoric. Bistrita. Craiova. Sibiu. se inscrie si proiectul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. cuprinse in cadrul unei zone istorice sau in afara acesteia.Suprapunerea partiala a centrului actual peste centrul istoric: Iasi. pot fi diferentiate trei situatii caracteristice: - Concordanta intre situl istoric si centrul civic actual: Cluj-Napoca. Brasov. unde centrul orasului functioneaza in cadrul centrului istoric. din punct de vedere spatial. având Ministerul Culturii şi Cultelor ca agenţie de execuţie şi fiind implementat cu sprijinul autorităţilor locale intitulat "O Românie Frumoasă" si lansat în luna mai 2003 care . potrivit momentului cristalizarii sale (orasele feudale Cluj-Napoca. sociale si economice diferite. Oradea. Brasov.) In prezent. Braila. Sighisoara. Iasi. Bistrita. Oradea. In acelasi sens. Craiova. Sebes. Comisia Europeana de la Bruxelles a aprobat pentru prima data acordarea de fonduri PHARE pentru cultura romaneasca.etc. palate de cultura. Oradea beneficiind de sume importante pentru restaurari si conservari de patrimoniu. . etc. Timisoara. spatiul urban romanesc se caracterizeaza prin prezenta mai multor nuclee la nivelul orase din Romania exista de mai multe nuclee istorice. Craiova. Medias. in multe locuri partial restaurat si renovat. In acest caz. constituita prin transformari succesive operate de diferite formatiuni social-economice care au lasat amprente caracteristice asupra constructiei urbane (Suceava. Au fost restaurate indeosebi ansambluri monahale si biserici de exceptie.etc. muzee de interes national. Timisoara. etc.). Targu-Mures. b) Configuratie rasfirata.

îşi propune să contribuie la crearea de locuri de muncă pentru tinerii post-instituţionalizaţi şi pentru tinerii şomeri şi. Construcţiilor şi Turismului. elementele de cultura si civilizatie sunt cunoscute si apreciate de un numar cat mai mare de persoane. În acelaşi timp. economic. să iniţieze un proces de revitalizare a unor zone urbane istorice. Dezvoltarea activitatilor turistice contribuie la realizarea unei politici de refacere urbana mai ales pentru spatiile degradate si abandonate. incurajarea dezvoltării turismului cultural urban. promovare.. consilii judeţene. Orasele incluse in proiect in anul 2003 au fost Alba-Iulia. a zonelor pietonale şi a locurilor de agrement. un capital aflat in stare latenta.sprijinirea strategiilor de dezvoltare durabilă ale autorităţilor locale. departe de a corespunde exigentelor de ordin tehnic. Ministerul Culturii şi Cultelor. Bucuresti Municipiul Bucuresti dispune de rezerve importante de potential. fara a se depasi limitele de transformare si exploatare. Intreaga dezvoltare urbanistica ar trebui sa se constituie intr- . Reabilitarea a fost conceputa de natura sa creeze un cadru de dezvoltare pentru viitor şi sa asigure atragerea de noi forţe sociale şi economice în zonele urbane. Protecţiei Sociale şi Familiei/Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Sintetizate. dar starea generala este. fata de lumea exterioara. Principalii parteneri in acest proiect au fost PNUD Romania. Brasov. insa. In aceste conditii se poate afirma ca in orasele Romaniei patrimoniul cultural urban are nevoie de recunoastere. In acest context. Prin turism. primării. Medias si Braila. cultural etc. proiectul a generat realizarea de parteneriate între sectorul public şi sectorul privat. . renovarea clădirilor istorice. In toate aceste actiuni de pastrare a viabilitatii si functionalitatii asezarilor urbane romanesti. protectie. incluzând situri istorice din oraşe.sprijinirea autoritatilor centrale si locale în procesul de reabilitare a patrimoniului cultural urban. cât şi între oraşele implicate în renovarea şi administrarea zonelor protejate. obiectivele proiectului se refera la: .instruirea şi crearea de oportunităţi de angajare pentru tineriii defavorizaţi. fiecare agent economic interesat de turism isi poate realiza numeroase si diverse programe turistice axate pe bunurile culturale prezente in spatiul urban romanesc. . estetic. Vor fi prezentate in continuare eforturile autoritatilor locale din unele orase istorice in directia reabilitarii patrimoniului turistic in scopul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea urbana locala si politica de conservare a resurselor turistice. Ministerul Transporturilor. în acelaşi timp. Lucrările constau în revitalizare urbană. ecologic. Ministerul Muncii. cu reactivarea unor vechi edificii. reabilitarea parcurilor. turismul poate juca un rol deosebit de important in masura in care este bine organizat. care trebuie valorificat si pus la dispozitia intregii societati. impuse de politica de dezvoltare de tip european. fiind o resursa economica majora. ceea ce confera mai multa incredere si dorinta de pastrare a memoriei culturale din partea populatiei urbane rezidente.

fiind considerata un catalizator al dezvoltarii care determina sporirea interesului sectorului privat. sustinute de o infrastructura edilitara care necesita imbunatatiri. In perioada 2000-2002.comunitate. Zona Centrului Istoric ocupa o suprafata de aproximativ 50 ha. in vederea integrarii lor sociale precum si revitalizarea Centrului istoric al Bucurestiului prin refacerea fatadelor cu semnificatie arhitectonica deosebita si a pavajului strazilor din aceasta zona. degradate. politica utilităţilor şi serviciilor publice este prioritara pentru municipalitate. Politica formulată in această direcţie se referă la asigurarea capacităţilor reţelelor edilitare in concordanţă cu . Dintre acestea. din care 38% sunt inregistrate ca avand valoare semnificativa din punct de vedere arhitectural. Hristo Botev . agenţii internaţionale. Zona beneficiaza de studii si proiecte deja elaborate si de programe de finantare a interventiilor in vederea reabilitarii infrastructurii tehnico-edilitare. In Zona Istorica sunt prezente aproximativ 520 de cladiri. bisericilor si locuintelor. bd. a derulat impreuna cu U. Elisabeta .la est. cu multe constructii in stare mediocra. str.V a acestei supafete. (Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite) un proiect numit "Un Bucuresti Frumos".la nord. Banca Nationala si sediile diverselor banci comerciale fiind localizate in partea de N .N. Dintre acestea. politica de reabilitare urbana va contribui la cresterea calitatii vietii prin afirmarea valorilor nationale si pastrarea identitatii culturale tinand cont de exigentele dezvoltarii durabile. Fondul construit are o valoare tehnica inegala.D.la vest. Politicile sectoriale de dezvoltare cuprind politica utilitatilor si serviciilor publice. zona este foarte bogata in valori de patrimoniu urbanistic si cultural care confera identitate si prestigiu orasului. politica de investitii. sector privat.la sud. in centrul geografic al orasului si este amplasata in perimetrul cuprins intre: bd.V. calificarea si angajarea temporara a tinerilor iesiti din caminele de copii. care a avut drept obiective pregatirea. Politicile specifice stabilite se refera la: politicile sectoriale de dezvoltare. Caracterul specific al zonei centrului istoric rezultă din valoarea arhitecturala a cladirilor publice. In acest context. politici zonale si reabilitarea si promovarea centrului istoric. agenţii guvernamentale. politica de trafic.o strategie coerenta de transformare a orasului intr-o capitala europeana din punctul de vedere al atractivitatii manifestate atat fata de rezidenti si agentii economici locali cat si fata de vizitatori si potentiali investitori.P. Totodata. Functiunile dominante sunt financiar-bancare si comerciale. o mare parte se afla in proprietatea municipalitatii. Strategia de reabilitare urbana porneste de la premisa ca un program coerent de revitalizare a zonei trebuie sustinut prin formularea unor politici specifice şi prin facilitarea şi coordonarea acţiunilor celorlalţi actori importanţi in proces . Calea Victoriei . Primaria Municipiului Bucuresti. magazinele in S . Corneliu Coposu şi Splaiul Independenţei . iar locuintele in toata partea de sud. politica mediului urban si politica de dezvoltare institutionala.

. renovare. . 8 şi 9 . Reabilitarea centrului istoric va .Lipscani. situată de-a lungul străzii Lipscani.C. pasaje pietonale. gaz metan.Stavropoleos.dezvoltarea unui Plan Detaliat pentru Aria Pilot continand strazile ce trebuie restaurate in cadrul acestui proiect. cafenelelor si a altor activitati economice si de birouri. Zonele 4 şi 5 .actualizarea Master Planului pentru Zona Istorica. . . asupra calitatii vietii rezidentilor sau a altor utilizatori. electricitate.Brătianu. Componenta principala a proiectului consta in reabilitarea si extinderea retelelor de apa si canalizare.dezvoltarea unei strategii de restaurare.Pictor Tonitza. . Proiectul de reabilitare a zonei istorice are ca scop refacerea climatului de odinioara (dar cu facilitati moderne). directe sau mediate.dezvoltarea turismului. . acesta va contribui la: -imbunatatirea mediului stradal si a infrastructurii publice in scopul incurajarii conservarii si restaurarii siturilor din zona. .Blanari.din punctul de vedere al formulării unor politici de dezvoltare pe arii de intervenţie. agrement. iluminat stradal. intre investiţiile in infrastructură şi reabilitarea fondului construit. reabilitarea centrului istoric produce efecte benefice. Zona 6 . politicile de dezvoltare trebuie să conducă la conservarea caracterului esenţial. telefonie. Zona 2 . de-a lungul bd.dezvoltări de birouri. Smârdan şi bd I. Zona 10 .zonă de birouri .cu caracter preponderent de recreere. Prin operatiuni de restaurare. La finalul implementarii proiectului. Zonele 7. cultură. Proiectul prevede si amenajarea citorva parkinguri de suprafata care sa absoarba interdictiile de circulatie auto pe strazile de mai sus.zonă cu caracter preponderent comercial. . .birouri in zona străzii Hristo Botev şi Căii Moşilor. exprimand dincolo de politica urbana si un set de politici sociale.Hanul cu tei.centrul financiar. . reconstructie.zonă de birouri. intre str. . In ceea ce priveste eficienta economico-sociala a proiectului. Zona 3 . Politici zonale . din punct de vedere al graficului de realizare. urmatoarele strazi vor fi destinate strict traficului pietonal: .cu caracter rezidenţial (vezi anexele) Pentru fiecare zona in parte. Vor fi reabilitate si amenajate arterele de circulatie publica din zona si pavimentele. stimuland activitatile economice si sociale si conservarea unei parti importante din mostenirea arheologica si arhitecturala a Bucurestiului si include: . de-a lungul Splaiului Independenţei. Elisabeta şi Carol. la renovarea fondului construit existent şi să stimuleze investiţii şi localizarea acelor funcţiuni/activităţi ce-i conferă locului specificitate şi valoare.cererea consumatorilor si la coordonarea. in scopul cresterii atractivitatii atat pentru locuitori cat si pentru vizitatori prin dezvoltarea suplimentara a magazinelor specializate.Patrascu Voda. -Bacani.crearea a numeroase locuri de munca atat pe timpul executiei lucrarilor cat si dupa terminarea acestora.Franceza. Zona Centrului Istoric este structurată astfel: Zona 1 . restaurantelor.impulsionarea restaurarii in zona si stimularea investitiilor de catre proprietarii publici sau privati in modernizarea cladirilor.

ecleziastica de valoare europeana. doua asezari dacice ale epocii fierului din care una a fortificat platoul inferior al Dealului Cetatii. Sighisoara Complex medieval de arhitectura militara. Cresterea calitatii serviciilor. fie la scara redusa. insa fara baza documentara. Datorita arhitecturii sale remarcabile. evenimente memorabile. Sighisoara este printre putinele orase-cetate locuite din Europa si singurul conservat in cea mai mare parte dar si locuit din Romania. simbol al autonomiei jurisdictionale. a corpului de paza si pentru oaspeti.regenera calitatea tuturor functiunilor localizate in zona. ceea ce duce in secolul XVI-XVII la doua supra inaltari ale incintei fortificate. Prima atestare documentara a localitatii .locuire care cu mici intreruperi depaseste 40000 de ani. dar si pentru cei cazati temporar ca turisti. civila. generand experiente noi. concentrate. . Principalul punct de atractie al centrului istoric il reprezinta Muzeul de istorie si totodata Turnul cu Ceas care il gazduieste si care este simbol al orasului. Au fost atestate arheologic: asezarea apartinand epocii bronzului. dar si cresterea bunastarii generale prin atragerea investitiilor. marturie stau edificiile din piatra din zona centrala: Casa cu cerb a patriciatului. turismului. Toate aceste tipuri de operatiuni. Casa Vlad Dracul a autoritatilor orasului. Arhitectura militara (zid si turnuri de aparare) a fost conditionata de folosirea masiva a armelor de foc. devin motoare economice si sociale.locuinta primarului. Arhitectura a fost influentata de diversi factori. Arhitectura civila este influientata de cei instariti. orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea "Perla Transilvaniei". Arhitectura ecleziastica a fost marcata de cresterea numarului membrilor si a fortei economice a comunitatii: Biserica din Deal si Biserica Manastirii edificate in secolul XIII-XV. Edificiul reprezentativ aal arhitecturii militare publice exprimata in cele patru sageti ale sale. o asezare a dacoromanilor si apoi a urmasilor lor. Intemeierea localitatii conform cronicelor din secolul al XVII-lea este datata la 1191 si 1198. Planul orasului-cetate este caracteristic oraselor germane intemeiate in evul mediu tarziu. punctuale si dispersate. „trairi" ale locului. un castru roman pentru paza drumului. Casa Venetiana . de locuri de munca reprezentand astfel suportul necesar pentru cresterea calitatii vietii in spatiul urban.in 1280 . atat pe teritoriul orasului cat si in zona inconjuratoare din bazunul Mijlociu al Tarnavei Mari .nu marcheaza insa si inceputul locuirii. a pozitiei dominante si a ambiantei geografice. fie de mare amploare pe arii mari. generatoare de venituri publice sau private. determinand cresterea atractivitatii si a prestigiului orasului. a amenajarii spatiilor publice reprezinta si o chestiune de interes general. Biserica din Deal este cel mai important monument al orasului si a patra ca importanta intre bisericile gotice ale Transilvaniei. intrucat confera o calitate superioara a vietii urbane. atat pe cea rezidentiala pentru locuitorii zonei.

Turnul cu Ceas (muzeu). De asemenea. care nu necesită o restaurare imediată (Turnul Frângherilor (locuit). Autoritatile locale au efectuat o analiza SWOT a situatiei actuale a turismului si au fost desprinse ca puncte tari. de artă contemporană. exista pericolul transformarii cetatii intr-un complex de restaurante dar si pierderea aspectului medieval prin modificarile moderne efectuate asupra fatadelor si care vor altera caracterul de unicitate al cetatii. ferestre. Alte obiective se află în curs de restaurare sau sunt într-o stare. lipsa unui birou de informare turistică. Casa cu Cerb.) tradiţional al cetăţii Sighişoara şi a împrejurimilor acesteia. Turnul Cismarilor ş. posibilitati de cazare variate. au fost identificate ca obiective de prima urgenta in actiunile de conservare: Turnul Cositorarilor. pastrarea aspectului medieval. cu toate transformarile intervenite isi pastreaza in buna masura caracterul lor initial. In ceea ce priveste oportunitatile in dezvoltarea centrului istoric. sistem de canalizare învechit care favorizează alunecari de teren. Turnul Cojocarilor şi Turnul Măcelarilor. expunerea necorespunzătoare a lucrărilor artiştilor amatori. amenajarea unor săli legate de personalităţile oraşului. iInsuficienta punere în valoare a patrimoniului. . plasarea zonei industriale in afara orasului. patrimoniul arhitectural de valoare. Liceul „Joseph Haltrich". In ceea ce priveste conservarea şi restaurarea monumentelor istorice. păstrarea cetăţii ca zonă locuită şi evitarea transformării ei într-un complex de hoteluri şi restaurante. ornitologie. Turnul Fierarilor ş. „ Casa de pe stâncă". Zidul Cetăţii pe versantul nordic. circulaţia vehiculelor în cetate. Centrul Interetnic. tencuieli de var. internatul şi clasele primare ale Liceului „Joseph Haltrich". imprejurimile orasului.a. buget local insuficient pentru renovarea caselor proprietate de stat şi a turnurilor si zidului cetăţii. inventarierea şi monitorizarea patrimoniului. etc. lispsa unei săli de spectacole şi a unui cinematograf. Hotelul „Sighisoara".privilegiu detinut de putine orase ale timpului. acestea se refera la meşteşugurile tradiţionale. diversificarea ofertei turistice în cetate prin amenajări de expoziţii permanente de etnografie. Cetatea se remarca nu atat prin cladiri monumentale. Turnul Croitorilor (a fost reparat doar acoperişul). In ceea ce priveste actiunile viitoare. Totodata au fost identificate si puncte slabe care tin de nerespectarea culorilor originale ale fatadelor si cladirilor. unele obiective au fost conservate şi restaurate corespunzător ca de exemplu Biserica din Deal. porţi. cat prin ansamblul de cladiri vechi care. unei fântâni în stil medieval. luând în considerare mai multe detalii ca de exemplu: culori.a. ţigle etc. infiinţarea unui punct de informare turistică într-un loc central. posibilităţile de realizare a unor muzee şi expoziţii în cetate. pozitia geografica. parţile mai puţin vizitate sunt neglijate (versantii impaduriti). accesibilitate auto si feroviara. Casa „Wagner". etc. dezvoltarea legaturii cu orasele infratite. Dacă în zonele centrale ale cetăţii curaţenia este efectuată în mod regulat. păstrarea aspectului arhitectural (obloane.

Piata Mare a fost prima data mentionata in 1411 ca piata de cereale. In ceea ce priveste strategia autoritatilor locale privind conservarea urbana. iar in latime 93 m. Au fost formulate totodata principalele directii de actiune: Consultanta în domeniul reabilitarii locuintelor. îmbunatatirea conditiilor de locuit si reducerea densitatii locative prin modernizarea si marirea spatiilor de locuit. implicarea cât mai larga a locuitorilor în masurile de reabilitare si modernizare o pastrarea diversitatii sociale si demografice. Piata Huet se desfasoara in jurul Catedralei Evanghelice aici existand prima incinta de fortificatii a orasului. renovarea si modernizarea cladirilor prin promovarea de initiative de reabilitare prudente. Programul Urban de Actiune Sibiu descrie toate masurile importante si proiectele de dezvoltare urbana din urmatorii ani realizand diferentierea între masurile adoptate pentru centrul istoric si orasul în ansamblu.Sibiu Centrul istoric al Sibiului. gaz. Piata este legata de Piata Mare si de Piata Huet prin tuneluri inguste si prin stradute pietruite. crearea de locuinte care sa satisfaca si necesitatile familiilor cu copii sau cu venituri medii. este grupat in jurul celor 3 piete istorice si este limitat de urmele celei de-a 4 centuri de fortificatii. pas cu pas si economice. Considerata centrul istoric al Sibiului. consolidarea. precum si crearea de noi oferte de locuit în afara centrului orasului. care sa mentina caracterul cladirilor vechi. prin comasarea unor locuinte sau spatii de locuit. care are ca baza proiectul de cooperare româno-german pentru reabilitarea centrului istoric. cel mai mare sit medieval din Romania. aflat în derulare. programul pentru centrul istoric. Piata are o lungime maxima de 142 m. constructia si oferta de noi locuinte. electricitate si a instalatiilor sanitare în interiorul cladirilor. Piata Mica. fiind una dintre cele mai mari din Transilvania. Aceasta planificare detaliata a programului trebuie sa sprijine îndeosebi transpunerea obiectivelor formulate în "Carta reabilitarii Centrului Istoric al Orasului Sibiu / Hermannstadt". dezvoltarea . modernizarea prioritara a instalatiilor de alimentare cu apa. In evul mediu in aceasta piata (cunoascuta in documente si sub numele de 'circulus parvus') existau casele de locuit si atelierele mestesugarilor sibieni. având un grad înalt de detaliere. prin cladirile medievale pastrate in forma originala si prin numeroasele obiective de interes turistic care se gasesc aici. pastrarea libera a curtilor interioare si a gradinilor de noi constructii si spatii de parcare.Latura de sud a pietii este declarata monument arhitectural protejat de UNESCO prin stilul arhitectural unic care este mentinut aici. îmbunatatirea calitatii spatiului înconjurator locuintei prin masuri de amenajare peisagistica a curtilor interioare si gradinilor. reprezinta un important punct turistic pentru orice vizitator.

salubrizare.infrastructurii de baza (apa si canalizare. amenajarea celor mai importante strazi comerciale din centrul orasului ca zone pietonale . elaborarea unui concept detaliat de promovare a mestesugurilor si meseriilor traditionale. comunicare.managementul traficului prin continuarea reducerii sistematice a traficului. comert sau cultura). alimentare cu gaz si electricitate) prin reabilitarea. îmbunatatirea conditiilor oferite vizitatorilor. tinându-se seama de criteriile severe ale protectiei monumentelor. precum si crearea unora noi. prin amenajarea spatiilor verzi existente. acolo unde este posibil. precum si alocarea spatiilor publice unor functiuni specifice. pentru descongestionarea centrului orasului. intensificarea eforturilor pentru identificarea si eliminarea sparturilor din conducte. prin folosirea unor materiale locale traditionale. precum si construirea unei retele de cai pietonale si pentru biciclisti. diversificarea ofertei de hoteluri si gastronomie în orasul istoric. protejarea copacilor stradali existenti si plantarea altora noi. cum ar fi recreere. prin amenajarea de trasee turistice suplimentare. cu formarea unui inel verde în jurul fostei fortificatii de aparare si legatura acestuia cu pietele din orasul istoric prin spatii verzi stradale. precum si pentru întarirea importantei orasului ca centru multifunctional. fortificatii. înlocuirea si extinderea retelelor de infrastructura tehnica în vederea evitarii unor noi probleme constructive si pentru asigurarea alimentarii la consumul prognozat. odihna. limitarea parcarilor din unele zone în centrul istoric. accesul la noi surse de finantare pentru investitiile necesare. pentru îmbunatatirea calitatii vietii locuitorilor si a vizitatorilor. . eliberarea strazilor importante din punct de vedere arhitectural sau cultural-istoric de traficul motorizat. de spatii de recreere si odihna. configurarea si modificarea racordurilor casnice într-un mod care sa tina seama de caracterul orasului istoric si care sa nu influenteze arhitectura amenajarea spatiilor publice (mobilier urban. crearea de noi oferte de parcare la intrarile în orasul istoric. elaborarea unui concept pentru spatiile verzi din orasul istoric. eliberarea orasului istoric de traficul greu de tranzit si reducerea traficului sau. cladiri publice) vizand îmbunatatirea atractivitatii orasului istoric prin amenajarea corespunzatoare a pietelor publice si strazilor. dezvoltarea în . îmbunatatirea transportului în comun. îndepartarea traficului motorizat si stationar din pietele si strazile care confera imaginea orasului. introducerea unei metode de taxare prin care marimea taxei este în concordanta cu volumul consumului. precum si printr-o gama larga de informatii turistice. precum si integrarea acestora în conceptul turistic general. zone verzi.diversificarea ofertei turistice prin amenajarea unui centru de informatii pentru turisti. deschiderea pasajelor pietonale dintre case si dotarea cu zone verzi a centrului.

Aspecte legislative In Romania. Regimul constructiilor In prezent. ansambluri.continuare a ofertei culturale multilaterale. Proiectul Dracula Park a fost indelung contestat. .înscrise în Lista patrimoniului mondial cultural. . La aceasta au contribuit si lipsa de autoritate a instituţiilor abilitate in protejarea patrimoniului istoric. cele mai multe dintre acestea deruland simpozioane si actiuni sporadice ca reactie la unele initiative periculoase pentru integritatea siturilor istorice (de exemplu. distrugerea unor clădiri istorice si construirea in locul lor a unor edificii moderne dar neintegrate in peisajul urban.3.de interes local . situri).propuse pentru înscriere în Lista patrimoniului mondial cultural. . Elementele construite protejate de legislaţia română sunt.situri arheologice declarate ca zone de interes naţional. Pentru ca legislaţia să fie aplicată. Acestora li se adauga lipsa de educaţie şi de informare a populatiei. -valori de patrimoniu cultural de interes naţional. organizatiile non-guvernamentale au o capacitate limitata de actiune. reactiile depasind granitele tarii). neimplicirea autorităţilor locale precum si absenta comunicarii intre organizaţiile care ar trebui să colaboreze pentru păstrarea ci conservarea patrimoniului istoric. în ordinea importanţei: a) monumente istorice (. adeseori incomplete. In acelasi timp. 15. După natura interesului public. reutilizarea ca material de construcţie a unor monumente istorice abandonate. a comunităţilor locale şi a cetăţenilor. un ansamblu sau sit istoric sau de o sumă de elemente care necesită protecţie şi se constituie într-o suprafaţă protejată. între care pot fi mentionate: schimbări în regimul de proprietate al terenurilor şi clădirilor. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national . care cuprind valori de patrimoniu cultural si istoric este reglementata de Legea nr. acest demers este extrem de dificil. . statutul incert al unor cladiri istorice.monumente istorice clasate în grupele A şi B (monumente.Sectiunea a III-a .zone protejate. patrimoniul istoric este ameninţat cu deteriorarea sau distrugerea definitiva datorită pe de o parte uzurii cauzate de trecerea timpului dar si de amploarea schimbărilor economice şi sociale din ultimii ani. Tipurile de zone protejate pot fi determinate de un monument istoric. instabilitatea legislativă şi diminuarea capacităţii de aplicare a legilor.de interes naţional (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică A ("monumente istorice de valoare naţională şi universală"). mentinerea traditiilor si obiceiurilor multiculturale si multiconfesionale. b) zone construite protejate (de interes national sau arheologic prioritar). aceste zone protejate construite pot fi: . realizarea unor lucrari de amenajare in zonele protejate construite. ea trebuie să fie în primul rand bine inteleasă si mediatizata dar fara implicarea autorităţilor locale.

Aceste tipuri de zone protejate se instituie prin hotărâri ale Consiliilor Locale. natural şi cultural). raportate la dezvoltările localităţilor în ansamblul lor. precum şi a contextului şi caracteristicilor care conturează semnificaţia lor istorică.: UNESCO . avand la baza documentatii tehnico-economice elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale. Potrivit Planului de amenajare a teritoriului national . zonele de protectie a valorilor de patrimoniu cultural iar lucrarile necesare de cercetare. de asemenea. finantarea totala sau partiala a lucrarilor se poate face si de alti investitori. reglementarea modului de utilizare a terenurilor cuprinse în perimetrele zonelor respective. de 100 metri in municipii si orase.zone protejate.Lista patrimoniului mondial. In ceea ce priveste continutul . fără consultarea statelor (ex. organisme internaţionale instituie (la propunerea statului român) o protecţie internaţională. Protecţia internaţională se poate institui. Aceste lucrari vor fi cuprinse in listele de investitii anexate la bugetele locale. persoane fizice sau persoane juridice. protejare. . de 200 metri in comune si de 500 metri in afara localitatilor. conservare si de punere in valoare a patrimoniului din zonele protejate de interes national se vor executa numai in baza avizelor si aprobarilor autoritatilor administrative si forurilor stiintifice din domeniu. teritorială şi regională.stabilirea direcţiilor şi priorităţilor de dezvoltare a zonelor luate în considerare. din oficiu. prevazute de lege. funcţionale şi spirituale a cadrului construit din localităţi şi stimularea interesului economic şi cultural pentru utilizarea acestuia precum si la protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice. trebuie sa delimiteze. din donatii sau din alte fonduri alocate de organisme internationale sau din resurse financiare obtinute in baza unor conventii bilaterale ori multilaterale. cu sprijinul autoritatilor publice centrale cu atributii in domeniu. in conditiile stabilite de lege. trebuie sa cuprinda: .(dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică B ("monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local"). De asemenea. prin legile bugetare anuale.stabilirea condiţiilor de realizare a construcţiilor şi amenajărilor urbanistice pe ariile respective.Sectiunea a III-a . asigurarea continuităţii fizice. In acest sens.Lista monumentelor în pericol). În cazul în care asupra unei zone protejate. având la bază documentaţii de urbanism. restaurare. autoritatile administratiei publice locale.: UNESCO . Tot in aceasta directie se inscriu si prevederile Reglementarii tehnice privind "Metodologia de elaborare si continutul-cadru al documentatiilor de urbanism pentru zone construite protejate (PUZ)" ale caror obiective se refera la evidenţierea rolului acestor zone in dezvoltarea urbană. a zonelor arheologice şi a ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice deosebite. si se finanteaza in limita fondurilor aprobate cu aceasta destinatie. in baza unor studii de specialitate. zona se poate considera de interes internaţional (ex. Pana la delimitarea prin studii de specialitate a zonelor de protectie a patrimoniului istoric se instituie zone de protectie a monumentelor istorice.cadru al documentatiilor de urbanism pentru zonele construite protejate. documentaţiile vor avea în vedere: .

2. schimbări de utilizare pentru elemente ce tin de trama stradală. propuneri de racordări ale reţelelor tehnico-edilitare. etc. a condiţiilor de construire (geotehnice. preţuri de vânzare a imobilelor.vestigii arheologice probabile. punere în valoare. de mediu natural sau de mediu construit). spaţiile libere. disfuncţionalităţi şi constrângeri naturale. a modului de construire şi a aspectelor derivate (proprietate. activităţi. staţionărilor. Alte studii de fundamentare cuprinzand stabilirea funcţiunilor care pot fi înlăturate.pavaj. completare. documentatia trebuie insotita si de un regulament privind: . evidenţierea obiectivelor de interes public.1. echipare tehnică. resursele umane). . mijloacele financiare. construite si proiectate existente. studiul istoric general. probleme de marketing si management urban) 5. precizarea limitelor zonei construite protejate). Propuneri de dezvoltare zonala (protejare.condiţii de ocupare a terenului (forma. echipare cu reţele tehnico-edilitare. probleme de echipări edilitare. beneficiarul. studiul istoric zonal cu precizarea valorii elementelor componente. Totodata.. mobilitatea populaţiei.posibilităţi maxime de utilizare a terenului Protejarea monumentelor istorice Potrivit Legii nr. date demografice şi socio-economice privind evoluţia populaţiei. fiscalitate. staţionări şi pavaje. ierarhizarea valorica a fondului arhitectural-urbanistic în funcţie de calitatea estetico-ambientală. scopul şi Delimitarea zonei construite protejate ( justificarea iniţierii demersului de instituire a zonei obiectivele planului urbanistic). înălţimea construcţiilor. 4. mărimea si dimensiunile parcelelor. tipuri admise si interzise de ocupare şi utilizare. securiza. construite protejate. spaţii neconstruite protejate. Introducere (denumirea lucrarii. delimitarea zonei construite protejate prin stabilirea suprafeţei. instituţional. amenajări. sinteza etapelor parcurse prin stabilirea atitudinii faţă de elementele componente ale zonei. circulaţiilor pietonale. accese şi circulaţii. implantarea construcţiilor în raport cu căile de circulaţie. spaţii amenajate cu rolul de a proteja. condiţionări diverse . In sensul prezentei legi. previziuni privind suportul implementării acestor propuneri . demolare. 3. dotări. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice activitatile si masurile de protejare a acestora se realizeaza in interes public. protecţii faţă de poluare şi alte riscuri ). izola zona sau subzona faţă de vecinătăţi agresive. aspectul exterior al clădirilor. monumentele istorice sunt . cadrul legislativ. populaţie. bilanţ teritorial. proiectantul general si colaboratorii. structura demografică şi socio-ocupaţională. probleme de trafic şi aspecte conexe .cadrul legal. conservare. Studiu urbanistic specific cu caracterizarea situatiei zonei si a relatiei dintre aceasta si ansamblul localitatii (incadrarea in intravilanul existent. analiza costuri-beneficii sub aspect economic şi social. . semnalizare. înlocuite sau adăugate. volumele construite. funcţională şi a potenţialului socio-economic.natura ocupării şi utilizării terenului (construcţii existente protejate si neprotejate. rezolvări ale circulaţiilor carosabile. spaţii libere şi plantate.

semnificative pentru istoria.amplasarea definitiva sau temporara de imprejmuiri. se constituie Serviciul monumentelor istorice. de panouri publicitare. . precum si orice alte lucrari care modifica substanta sau aspectul monumentelor istorice. . evidenta. administrativ. la nivel national si local iar interventiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza si cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii si Cultelor si se pot referi la: . acestea au loc numai de catre experti si verificatori tehnici atestati de Ministerul Culturii si Cultelor cu respectarea cerintelor privind calitatea lucrarilor in constructii. juridic.executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice. . cu administratia publica locala precum si cu proprietarii monumentelor istorice. punerea in valoare a monumentelor istorice si integrarea lor social-economica si culturala in viata colectivitatilor locale. incadrat cu personal specializat in domeniu iar in cadrul corpului de control al ministrului culturii si cultelor se infiinteaza un compartiment de control si audit. reparare. exclusiv pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice. extindere. financiar. inclusiv reparatiile curente. fiscal si tehnic menite sa asigure identificarea. indicatoare. turistica. cultura si civilizatia nationala si universala iar protejarea acestora cuprinde un ansamblul de masuri cu caracter stiintific. firme. precum si cu institutiile publice si organizatiile non-guvernamentale din domeniul protejarii monumentelor istorice. piese de mobilier fix. persoane fizice sau juridice. respectiv a municipiului Bucuresti. amenajari peisagistice. conservare.stramutarea monumentelor istorice. restaurarea. Referitor la lucrarile de consolidare a monumentelor istorice. clasarea. constructii de protectie. pietonale si carosabile. in cadrul directiilor pentru cultura. construire. urbanistica si de amenajare a teritoriului. Protejarea monumentelor istorice este parte componenta a strategiilor de dezvoltare durabila economico-sociala.bunuri imobile. . cu detinatorii si administratorii acestora. cercetarea. Acesta colaboreaza cu institutiile de specialitate aflate in subordine. Totodata. consolidare. sigle sau orice fel de insemne pe si in monumente istorice. inventarierea. consolidarea. Atributiile Ministerului Culturii si Cultelor precum si ale institutiilor aflate in subordine in . conservarea. utilitati anexe. culte si patrimoniul cultural national judetene. lucrarile de intretinere si iluminarea interioara si exterioara de siguranta si decorativa. constructii si terenuri situate pe teritoriul Romaniei sau in afara granitelor.lucrarile de cercetare. in vederea realizarii masurilor de protejare a monumentelor istorice.amenajarea cailor de acces.schimbari ale destinatiei monumentelor istorice. . inclusiv schimbarile temporare. restaurare. inclusiv paza si intretinerea. proprietati ale statului roman. inclusiv in zonele de protectie a monumentelor istorice. Autoritatea administratiei publice centrale de specialitate este Ministerul Culturii si Cultelor care elaboreaza strategiile si normele specifice de protejare a monumentelor istorice urmarind in acelasi timp si aplicarea lor.

principalii beneficiari ai efectelor economice si sociale pozitive pe care o politica unitara. autoritatile locale sunt obligate sa prevada in bugetele proprii fondurile necesare in vederea protejarii monumentelor istorice aflate in proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativteritoriale. ale agentilor economici. In acest sens.Dincolo de aceste reglementari.directia conservarii si protejarii monumentelor istorice sunt prezentate in anexa nr In ceea ce priveste finantarea protejarii monumentelor istorice. aceasta are ca sursa principala bugetul de stat prin bugetele locale. coerenta de afirmare si pastrare a identitatii culturale si istorice a oraselor le poate genera. . organismelor non-guvernamentale si nu in ultimul rand ale locuitorilor centrelor urbane. precum si de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice ori se efectueaza prin cofinantare publica si privata. intervenţiile în zonele construite protejate trebuie să vizeze afirmarea interesului cultural naţional prin corelarea politicilor şi strategiilor naţionale. zonale şi locale referitoare la protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului construit in concordanta cu exigentele dezvoltarii durabile ale politicii generale de dezvoltare a spatiului urban avand drept suport eforturile autorităţilor publice centrale si locale.

Cadrul conceptual de abordare a competitiei si competitivitatii urbane 16.1. aproape în totalitate. calitatea vietii si facilitatile de ordin educational si institutional pe care le ofera orasul. În aceste conditii. Fuziunile si dezvoltarea rapida a companiilor multinationale au contribuit. precum si pentru ocuparea unei pozitii favorabile în ierarhia urbana.1. aceasta crestere a numarului optiunilor contribuind la o mai mare libertate în alegerea acelor amplasamente care sunt mai putin restrictive.REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE 16. la dezvoltarea unei arene internationale a deciziilor de investitii. nivelul bazei de impozitare. schimbarile în organizarea industriala au creat noi oportunitati ce vizeaza cresterea flexibilitatii în alegerea locatiei: la nivelul marilor firme. productia dobândeste un caracter global. Aceasta se refera la o întrecere între orase pentru atragerea de activitati economice noi. în egala masura. Factorii care contribuie la cresterea competitiei urbane Exista mai multe motive pentru care competitia dintre orase este în continua crestere: A. economica. a barierelor si constrângerilor pe care anumite locatii le ridicau pentru demararea si desfasurarea unor activitati economice. infrastructura. independent una de cealalta. Schimbarile de ordin tehnologic în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor Schimbarile de ordin tehnologic realizate în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor au condus la înlaturarea.16. politica.1. Schimbarile în tehnologiile de productie si. locala. vizitatori si locuitori cu venituri ridicate. Scopul este de a produce noi venituri pentru colectivitatea locala. parti diferite ale aceluiasi proces de productie pot fi amplasate în locatii diferite. Capacitatea de a crea noi venituri este la rândul ei legata de alte aspecte de natura economica si sociala cum ar fi: nivelul serviciilor. sociala. regionala sau nationala. profitând de avantajele specifice pe care le prezinta diverse locatii. legat de acestea. 16.1. iar companiile transnationale nu mai sunt constrânse de obligatiile de natura ideologica.1. . Concepte de baza privind competitia urbana Impactul dezvoltarilor fundamentale si rolul schimbat al orasului au determinat aparitia competitiei urbane.1.

B. Globalizarea economiei „Recent, o noua paradigma se contureaza, si anume: formarea si dezvoltarea unei economii globale, în care sistemul de productie si de comercializare este globalizat si unde statul nu mai este motorul din spatele economiei, cedând în fata leadershipului corporatiilor multinationale. Diferitele forme ale regionalizarii si integrarii economiilor nationale (precum UE, NAFTA, ASEAN, ADEC, CARICOM si MERCOSUR), pot fi întelese ca mecanisme prin care se institutionalizeaza procesul de globalizare". „Exista o mare controversa asupra semnificatiei globalizarii, a importantei, dinamicii si impactului sau, care conduce adesea la un anume scepticism atât asupra însemnatatii, cât si a implicatiilor ei". În orice caz, trebuie sa acceptam faptul ca, înca de la începutul ultimului deceniu, se manifesta o accentuare a interdependentei componentelor sistemului economic, întelegând prin aceasta consolidarea relatiilor economice, politice si institutionale dintre tari, ce conduc la formarea sistemului global care, conform indicatiilor lui Scott, este mult diversificat. „Factorii responsabili pentru aceasta amplificare de proportii a procesului de globalizare au fost, printre altii, urmatorii:

schimbarile în politicile economice si sociale care au generalizat liberalizarea marfurilor, serviciilor si factorilor de productie; noile strategii în interesul corporatiilor multifunctionale care profita de noile oportunitati de localizare aduse de deschiderea si integrarea sistemelor econo-mice; inovatiile în transporturi si comunicatii care faciliteaza integrarea pietelor si internationalizarea productiei si reduce costurile de productie si de schimb"24.

Globalizarea este un fenomen vechi, asociat cu schimbul international de bunuri si servicii si cu internationalizarea capitalului si a productiei. Totusi, trasatura care caracterizeaza globalizarea astazi are în vedere faptul ca, internationalizarea pietelor si a productiei este strâns legata de cresterea folosirii noilor informatii si tehnologii. Globalizarea este consolidata gratie modelelor din ce în ce mai flexibile ale organizarii si productiei, acordurilor de cooperare dintre firme si aliantelor strategice internationale, care sunt posibile prin crearea retelelor globale. Globalizarea paveaza drumul catre o noua ordine internationala si o noua diviziune internationala a muncii.

„Globalizarea afecteaza sistemul productiv atât al regiunilor dezvoltate, cât si al celor defavorizate si, de asemenea, orasele mari, mici si mijlocii. Îmbunatatirea productivitatii si competitiei în orasele inovative si în regiunile urbane au fost posibile datorita adoptarii unor moduri mai flexibile de organizare a întreprinderilor (crearea firmelor retea, subcontractarea, externalizarea sistemelor de productie), introducerea inovatiei în metodele de productie si de difuzare a cunostintelor, în sistemele productive locale si ameliorarea atractivitatii urbane". În concluzie, „într-o lume globalizata din ce în ce mai puternic, exista orase si regiuni care au de câstigat si altele care au de pierdut, în functie de mai multi factori printre care: structura si competitivitatea sistemului lor de productie, cadrul institutional si gradul de integrare în economia globala etc". C. Piata monetara Un factor important legat de efectul globalizarii este prabusirea partiala a ordinii monetare internationale si cresterea instabilitatii monetare dupa 1980. Aceasta a fost asociata cu „cresterea rapida a conversiilor spatiale, unde amenintarea devalorizarii a condus la dezvoltarea strategiilor de afaceri, create cu scopul de a minimiza timpul de productie si consum" 27. Acest factor global accentueaza importanta acumularilor de capital, în functie de specificitatile locului si ale monedei: investitiile pe termen scurt si schimbarile rapide care se petrec la nivel spatial, evidentiaza importanta diferentelor dintre caracteristicile urbane si traiectoriile de dezvoltare urbana; efectul inertiei spatiale asupra investitiilor este redus semnificativ. Acest factor a asigurat, în continuare, dezvoltarea orasului antreprenorial. Swyngedouw a sugerat ca „aceasta competitie nestapânita între orase […] a intensificat amenintarea devalorizarii care, daca se întâmpla, va transforma actualele zone de crestere urbana în terenurile virane ale zilei de mâine, din punct de vedere social si economic". În timp ce instabilitatea monetara consolideaza instabilitatea economica urbana si competitia dintre orase, asocierea devalorizarii monetare si economice, precum si a consecintelor rezultate, doar cu activitatea antreprenoriala din orase, nu mai pare a fi în totalitate o teorie viabila. D. Declinul social si al mediului înconjurator Procesul continuu de restructurare economica din lume - intensificat recent de globalizarea economiei - a avut ca rezultat o pierdere a activitatilor economice si a locuitorilor si o crestere a somajului în zonele urbane. Somajul apare, în special, în munca necalificata sau slab calificata si este concentrat în centrul urban, deoarece acesta este locul unde locuieste cea mai importanta

parte a persoanelor subprivilegiate. „Centrele oraselor au devenit zone concentrate de probleme sociale (somaj, conditii de locuire necorespunzatoare, criminalitate)". Declinul social al multor zone urbane duce la o segregare sociala, care implica mai departe probleme financiare, fizice si psihologice. În afara declinului social, zonele urbane se confrunta cu declinul mediului înconjurator. Aceste regiuni sunt zone dens construite, cu productie industriala si mult trafic auto. De aici rezulta probleme legate de mediul înconjurator, cum ar fi poluarea aerului, poluarea fonica, lipsa spatiului deschis etc. Traficul intens al autovehiculelor ameninta, de asemenea, accesibilitatea oraselor. E. Dezvoltarea durabila Îmbunatatirea structurii economice este necesara în multe regiuni pentru a juca un rol proeminent în economia globala. Consolidarea functionarii economice pe termen lung este posibila doar când conditiile sociale si de mediu înconjurator se îmbunatatesc. Unul dintre cei mai importanti factori în localizarea deciziilor privind activitatile economice de grad înalt si, de aceea, în competitia urbana este calitatea vietii: un trai si un climat de munca atractiv, sigur, echilibrat social. Cresterea economica pe termen lung poate fi realizata doar daca se da atentie prezervarii mediului înconjurator si coeziunii sociale. De aceea, planificarea integrata si formularea politicilor sunt necesare. Efectele economice, sociale si de mediu, interne si externe, pentru proiecte de mari investitii trebuie calculate, cântarite si egalizate în interiorul strategiilor integrate. F. Factorii institutionali Factorii institutionali joaca, de asemenea, un rol important în cresterea competitiei dintre orase, mai ales în cadrul Uniunii Europene. -Logica ce a stat la baza unei piete unice este aceea a avantajului competitiv, care implica un nivel ridicat al mobilitatii marfurilor si un nivel scazut al mobilitatii factorilor de productie. Orasele încearca sa exploateze propriile avantajele competitive în cursa pentru investitii. "Odata ce piata economica europeana se va dezvolta în afara granitelor pietei unice, principiul avantajului competitiv se va transforma în principiul avantajului absolut 29". În orice caz, aceasta versiune idealizata asupra viitorului trebuie sa fie temperata de o viziune mai realista: mobilitatea fortei de munca va continua sa fie mult mai putin perfecta, acolo unde forta de munca accepta un nivel mai scazut al salariilor sau o rata înalta a somajului, fara a fi sensibila la fenomenul de migratie al fortei de munca.Pot fi enuntate doua limite ale acestei mentineri a fortei de munca: una este migratia, iar

cealalta este reprezentata de conflictele sociale locale, care necesita si provoaca interventia politicilor publice. Cu toate acestea, trecerea de la avantajul competitiv la avantajul absolut nu va fi deloc usoara .În teorie, toate celelalte ramânând constante, un nivel înalt al mobilitatii factorilor de productie va tinde sa elimine diferentele pe care avantajele competitive le confera diferitelor orase. În practica, nu totul ramâne constant, atâta timp cât exista elemente componente ale localitatilor care nu sunt caracterizate de mobilitate si acest lucru se întâmpla mai ales în zonele urbane. Cadrul construit si infrastructura sunt unele dintre elementele care ramân specifice unei anumite zone pentru o lunga perioada de timp. Mai mult decât atât, exista factori specifici unui anumit loc, cum ar fi accesul la informatii, existenta retelelor de informatii si a fluxurilor de marfa, existenta unei industrii inovatoare bazata pe cercetare, toate aceste constituind un anumit tip de regiuni, denumite de catre Andersson30 regiuni inovatoare, iar "elementele cadru oferite de catre acestea sunt specifice din punct de vedere institutional, social si locational si se dezvolta ca urmare a unui ansamblu de interactiuni, fiind caracterizate de o mare imobilitate”. Aceste conditii necesare pentru dezvoltarea unui comportament bazat pe creativitate, inovatie si schimbari tehnologice vor continua sa varieze de la un oras la altul. În acest sens, avantajul competitiv va continua sa existe, chiar si în interiorul unei uniuni economice, în domenii cum ar fi creativitatea, transferul si accesul la informatii, inovatia, schimbarile tehnologice imateriale si infrastructura si, de aceea, dimensiunea urbana reprezinta un factor de mare importanta. Aceasta stabilitate a unor elemente la nivelul unei locatii poate fi contrabalansata, cel putin în parte, de o strategie bazata pe schimbari în tehnologie si în procesul de inovatie, care sa se materializeze în echipamentul achizitionat sau capitalul importat. -Mediul cultural, social, ideologic si cel politic pot afecta dezvoltarea structurii industriale si potentialul de inovare al localitatilor. Acesti factori sunt totodata relativ imobili, asa cum poate fi considerata si aparitia simultana a unor anumite tipuri de relatii sociale si politice, într-un anumit context ideologic si cultural, care pot avea efecte pozitive sau negative asupra dezvoltarii economice. Principalul motiv pentru care acesti factori depasesc un anumit spatiu este reprezentat de necesitatea producerii lor în mod simultan, în timp si spatiu, în scopul crearii unui efect pozitiv; acesta este efectul de sinerg ie care nu poate fi creat cu usurinta în alta locatie. Aceasta teorie a fost dezvoltata de catre Asheim32 care a relationat factorii socio-economici, socioculturali, politici si institutionali de capacitatea tehnologica si inovativa. El prezinta un cadru teoretic care poate fi folosit pentru analiza interdependentelor ce se pot manifesta la nivelul unui anumit spatiu, aplicând aceasta teorie pentru a analiza regiunile industriale. Dar aceasta teorie poate fi aplicata la fel de bine si oraselor, poate chiar mai mult decât zonelor industriale.

-

Avantajele unei uniuni economice depind în mare masura de gradul de mobilitate al

factorilor de productie, în special de mobilitatea fortei de munca. Cresterea mobilitatii factorilor de productie va crea un mediu economic instabil, care va influenta avantajul economic al oraselor. Variabilitatea tot mai mare va încuraja comportamentul antreprenorial al oraselor: ele se vor implica direct în mediul concurential. Aceasta abordare ne ajuta sa explicam aparitia parteneriatelor public-private, care urmaresc diagnosticarea mediului si identificarea unor solutii pentru problemele pe care le ridica existenta unui mediu instabil.
-

Un alt factor institutional este reprezentat de supravegherea sau interventia statului în

relatiile dintre orase si regiuni. "Competentele sunt transferate treptat de la nivel national la nivel regional si local creând, în acest fel, o diferentiere în furnizarea serviciilor publice si în reglementarea activitatii economice, conducând la cresterea competitiei dintre orase". Nivelul local de actiune devine tot mai distinctiv si tocmai aceste diferentieri sunt cele care conteaza pentru investitori. Swyngedouw a identificat cinci mecanisme de diferentiere locala cu rol reglator: capital -forta de mun ca; reglementarile în domenii ca: sanatatea, siguranta, securitatea muncii si salarizarea;

• •

• sistemul de pensii si sistemul de asigurari; • gradul de autonomie financiara al colectivitatilor locale; • privatizarea unor servicii furnizate anterior de catre s ectorul public. - Odata cu dezvoltarea conceptului de integrare europeana, unele orase accepta un rol de poarta de legatura între sistemele urbane nationale si sistemele regionale, creând o legatura întreacestea la nivel international. Aceasta caracteristica reprezinta, pentru orasele în cauza, propriul avantaj competitiv. Orasele mari, de obicei capitalele, reprezinta cai de acces multifunctionale, în timp ce orasele mici pot dobândi acest rol numai la nivelul unor sectoare nationale specifice sau la nivelul anumitor retele de comunicare, transport etc. Odata ce aceste retele se extind, dobândind un caracter international, functiile îndeplinite de aceste orase vor fi modificate si, astfel, avantajul competitiv va disparea. Competitia dintre orasele europene este polistratificata si complexa. Orasele de importanta mondiala, cum sunt Londra si Parisul, concureaza la un singur nivel; alte orase mai mici concureaza în anumite sectoare, definite din ce în ce mai mult prin dotarile lor intangibile. În 1990, Camagni sustinea faptul ca obtinerea succesului într-o competitie urbana este legata de dezvoltarea filierelor specifice unui anumit sector de activitate si anume acela care confera orasului în

cauza avantajul competitiv. Aceasta va consolida avantajul competitiv urban, dar, în acelasi timp, va crea o permanenta inflexibilitate, care va avea efecte negative asupra unui sistem de productie aflat în continua schimbare. Trebuie reamintit faptul ca, în ciuda interesului crescut fata de astfel de probleme, cum ar fi inovatia si creativitatea, multiplicatorul veniturilor si cel al ocuparii, strâns legate de conexiunile interurbane si intraurbane, continua sa joace un rol foarte important în procesul de obtinere a veniturilor în orase. 16.1.1.2. Competitia si succesul urban Competitia presupune existenta învingatorilor si învinsilor, dar ce înseamna în acest context un oras învingator? Argumentarile aduse acestei întrebari au sugerat faptul ca succesul este, în primul rând si mai ales, asigurat de capacitatea orasului de a genera venituri. Dar si în lumina acestei explicatii, notiunea de competitie dintre orase nu este elucidata complet, existând unele probleme.
- În

primul rând, se pune întrebarea daca orasul este într-adevar o entitate aflata efectiv în

competitie, sau aceasta concurenta se manifesta doar între un grup de actori urbani, între care exista, probabil, conflicte de interese si care sustin aceasta lupta competitionala; în ce masura poate un oras sa-si influenteze propriile sanse de obtinere a succesului?
- În

al doilea rând, succesul dobândit ca urmare a cresterii capacitatii de generare a

veniturilor presupune stabilitate pe o perioada mai lunga de timp în care aceasta tendinta de crestere a veniturilor sa fie constanta.
- În

al treilea rând, este evident faptul ca nu ne aflam în prezenta unui joc cu suma zero, în care

nu exista avantaje de nici o parte, sau în care nici una din parti nu are nimic de pierdut; fiecare oras, parte a unei retele de orase, are posibilitatea de a beneficia de pe urma acestei competitii, ceea ce înseamna ca orasele concureaza având în vedere mai mult ratele relative ale nivelului veniturilor, decât ratele absolute ale nivelului veniturilor.
- În

al patrulea rând, factorul care relationeaza atât capacitatea de generare a veniturilor, cât

si stabilitatea acestora este reprezentat de putere si, în primul rând, de puterea de decizie si de capacitatea de a determina comportamentul altor actori. Orasele învingatoare sunt orase puternice, dar puterea fiecarui oras este foarte dificil de masurat.
- În

al cincilea rând, se are în vedere faptul ca, fiecare oras este amplasat într-un sistem de

orase, iar capacitatea de generare a veniturilor nu produce efecte numai la nivelul ariei administrative a localitatii în cauza, ci aceste efecte, indirecte sau induse, produc un efect de difuziune, în mod diferit, la nivelul ariilor învecinate.

- În

al saselea rând, capacitatea de sporire a veniturilor implica si cresterea capacitatii de

creare a locurilor de munca, dar acest lucru nu este neaparat necesar, atâta timp cât procesul continuu de inovatie are ca rezultat o cerere mai mica de forta de munca. Daca productia totala a orasului creste mai repede decât productivitatea, gradul de ocupare va creste, iar în conditii contrare va cunoaste o diminuare. Se poate afirma ca succesul unui oras, exprimat ca fiind capacitatea de generare a veniturilor, nu îmbunatateste, în mod necesar, calitatea vietii locuitorilor sai. Exista si alte dimensiuni ale succesului care implica, printre altele, probleme legate de distributia veniturilor, externalitatile negative produse ca urmare a cresterii capacitatii de generare a veniturilor, precum si succesul înregistrat în acest context de autoritatile locale privite ca o unitate economica. Cresterea capacitatii de generarea a veniturilor, este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru asigurarea succesului competitional. Capacitatea de generare a veniturilor pe termen lung si gradul de stabilitate al acesteia sunt factorii care determina succesul competitional al unui oras în cadrul unui sistem de orase. Acest fapt presupune ca orasul este vazut ca un actor, în cadrul unui sistem de productie, pentru ca poate influenta dezvoltarea sistemului de productie si este, la rândul sau, influentat de dezvoltarea sistemului. Evaluarea succesului atins de catre orase implica, totodata, capacitatea orasului de a previziona directiile viitoare de dezvoltare ale sistemului de productie si abilitatea de interactiune, de urmarire a acestor directii. Exista putine puncte de vedere comune asupra directiilor viitoare de dezvoltare, ce au la baza mai multe motive, dintre care cel mai important este acela ca, directiile de dezvoltare propuse depind de interactiunile care au loc la nivelul schimbului de informatii, tehnologiilor si formelor organizationale. Acesti factori au evolutii putin previzibile, fiind numeroase modificarile care pot interveni, iar prezicerea modului de evolutie al acestora si, mai ales, impactul pe care interactiunea dintre ei îl va avea asupra directiilor viitoare de dezvoltare este cu mult mai greu de prevazut. În timp ce mecanismele cauzale care conduc la obtinerea succesului unui oras sunt tot mai greu de identificat, se observa obtinerea unui consens în ceea ce priveste corelatiile dintre elemente diverse, pe care acest succes le presupune. Un oras prosper este cel care îndeplineste o parte sau toate caracteristicile urmatoare:

Structura sectoriala. „Schimbarile care au avut loc în societatea vestica, atât în domeniul

productiei, cât si al ocuparii, trecându-se de la sectorul industrial la cel al serviciilor, sunt mult mai vizibile în cazul ariilor urbane"35.

Tipul activitatilor din sectorul tertiar. În cadrul sectorului serviciilor, cresterea valorii

adaugate creata de asa-numitele subsectoare, cum este cazul serviciilor financiare si a celor de consultanta, reprezinta un indicator al prosperitatii orasului. "Cresterea numarului serviciilor destinate producatorilor este legata de dezvoltarea unor sisteme de productie flexibile" 36 si de aparitia de noi tehnologii, în mod special, în domeniul tehnologiei comunicatiilor. Acestea au o vizibila orientare urbana.

Schimbarile în domeniul tehnologic si cel al inovarii. Procesul de inovatie si, în mod

particular, produsul acestui proces se confrunta cu mari diferente de la o regiune la alta. Totodata, acest proces reprezinta o importanta componenta urbana, datorita costului scazut al tranzactiilor si al externalitatilor pozitive rezultate în urma acestui proces, cu impact asupra firmelor mici si mijlocii care activeaza în acest domeniu. În 1986, Amin si Goddard au evidentiat faptul ca rolul oraselor de provincie este în crestere, acestea fiind vazute ca noi centre inovationale. Inovatia este strâns legata de schimbarile tehnologice si de expansiunea firmelor de înalta tehnologie în zonele urbane. În mod fundamental, inovatia depinde de accesul la informatii si la cunostinte, acestea fiind disponibile cu prioritate în mediul urban. Orasele prospere sunt caracterizate de o activitate mai intensa în domeniul inovarii si au o rata de crestere economica în industria de înalta tehnologie mai ridicata decât orasele mai putin prospere, iar rata medie a contributiei acestor firme de înalta tehnologie la crearea de noi locuri de munca, precum si cresterea procentuala a cifrei de afaceri sunt superioare celorlalte tipuri de firme. • Puterea de decizie. Schimbarile care au avut loc în procesul de organizare a productiei, de cele mai multe ori, s-au produs ca urmare a repartitiei spatiale si functionale a procesului de productie. În 1984, Massey a demonstrat ca decizia, managementul strategic si alte functii similare au tendinta de a fi localizate în ariile urbane importante, în timp ce functiile de rutina ale productiei sunt localizate în ariile periferice, iar functiile specializate ale productiei sunt localizate în zone industriale traditionale. "Concentrarea puterii de decizie în ariile urbane pare a fi un indicator al succesului". Desigur aceasta afirmatie este legata de faptul ca, pentru firmele mari sau multinationale, partea din valoarea adaugata creata, care se regaseste în profitul lor, este atribuita de cele mai multe ori zonelor în care sunt amplasate sediile centrale.

Productia bazata pe accesul la cunostinte. Strâns legat de procesul de inovatie este faptul

ca, "localitatile cu acces superior la informatii si cunostinte de specialitate vor juca pe viitor un rol important în procesul de generare a veniturilor".

mediul înconjurator si alte valori non-materiale. în principal. Ca urmare a cresterii ponderii clasei mijlocii în cadrul oraselor si. joaca un rol important în asigurarea prosperitatii unui oras. în mare parte datorita faptului ca o parte a sarcinilor îndeplinite de catre acestia sunt preluate de catre mijloacele automatizate de productie.numarul persoanelor necalificate si a celor marginalizate social este în crestere. au aparut conflicte si tensiuni sociale în cadrul orasului. ce au în vedere anumite aspiratii. exprimata de catre . În mod clar. diminuarea sau desfiintarea unor locuri de munca ocupate în industrie. astfel ca în orasele prospere are loc o extindere spectaculoasa a acestei clase sociale.• În 1992. Schimbarile în sistemul de productie. • Managementul conflictelor. precum si a cresterii nivelului criminalitatii. Ca urmare a schimbarilor economice si sociale. gradul de aprovizionare al menaj elor. o anumita calitate a mediului si a serviciilor. Acest fapt are o serie de consecinte: . se remarca o crestere a importantei valorilor non-materiale în cadrul societatilor europene. . de cresterea nivelului de calificare. cât si interactiunile dintre aceste variabile si cheltuielile pentru cercetare si dezvoltare. schimbari ale pietei imobiliare si în localizarea grupurilor marginalizate. Orasele prospere sunt acelea care au capacitatea de a raspunde acestor nevoi • Structura claselor sociale. Pugela demonstrat atât important dotarilor cu capital uman. Munca de înalta calificare confera o putere de piata considerabila si presupune satisfacerea unor nevoi specifice. manifestându-se sub forma aparitiei si cresterii consumului de droguri si de alcool.se observa o crestere rapida a clasei de mijloc. Se remarca un fenomen de polarizare sociala în crestere. calitatea vietii. cât si absoluti. bazat pe relatia dintre nivelul calificarii si functiile postului. cât si la nivel general. sunt legate de schimbarile în structura claselor sociale în cadrul zonelor urbane. cresterii nivelului relativ al bunastarii. aceasta crestere este reflectata în sporirea cererii. a manifestatiilor. totodata. atât în termeni relativi. Managementul adecvat al acestor conflicte reprezinta un criteriu al succesului. prin politici într-un anumit domeniu. Se pare ca exista o traditie în societatea vestica privind modificarile în structura fortei de munca. prin gasirea unor solutii ce au în vedere redistributia pe scara larga a veniturilor. ce implica solutii alternative care trebuie concepute atât la nivel specific. • Confortul. Grupul muncitorilor calificati este în scadere. preocupata. acest fapt este legat de schimbarile în structura calificarii fortei de munca. • În contextul urban. mentionate anterior. cum ar fi imigrantii. care se manifesta între personalul tehnic o-administrativ si cel necalificat. pentru a argumenta diferentele dintre ratele nationale de crestere economica.

legata. un mediu ecologic si servicii culturale si de recreere de înalta calitate. în general. cum ar fi fluxul de pasageri. În mod clar acest lucru va afecta gradul de ocupare al locuitorilor. cresterea numarului deplasarilor si.2. Unul dintre rezultatele procesului descris mai sus este ca. Venitul disponibil este un indicator mai putin elocvent. micsorând. • Legaturile cu exteriorul. Orasele prospere pot fi apreciate ca fiind cele în care egalitatea dintre costul marginal individual si cel marginal social este restabilita. o parte a sectorului tertiar cunoaste o crestere importanta a nivelului productivitatii. schimbul de informatii. În cazul oraselor.populatia apartinând clasei mijlocii. înseamna ca sunt mai eficiente. al proprietarilor de automobile. Aceasta crestere a productiei si consumului duce la aparitia externalitatilor negative unde costurile marginale individuale nu mai sunt egale cu costurile marginale sociale. numarul angajatilor. cât si aeriana. ele se confrunta mai putin cu problema congestiilor si cea a poluarii ceea ce. prin diverse mijloace. Cresterea veniturilor implica. de dezvoltarea unui mediu economico -cultural competitiv". totodata. pentru ca. Acesta este unul dintre motivele pentru care "gradul de acces la arta si cultura a devenit unul dintre indicatorii principali ai prosperitatii orasului. • Nivelul veniturilor si gradul de ocupare. Asa cum s-a mentionat mai sus. se practica o politica interregionala puternica de redistributie a veniturilor. Elemente definitorii ale competitivitatii urbane . în acelasi timp. desi nu este absolut necesar în toate cazurile. dar si dezvoltarea infrastructurii si îmbunatatirea calitatii serviciilor publice. De exemplu. în multe tari. numarul si frecventa deplasarilor. atât pe cale rutiera. în timp ce ameliorarea sistemului de comunicatii si transport conduc la cresterea competitiei între ariile urbane.1. aceasta implica o crestere a gradului de ocupare. pentru un confort superior. • Externalitatile negative. dezvoltarea retelelor de comunicatii si a aliantelor strategice. Nivelul mai ridicat al veniturilor este posibil ca urmare a cresterii productiei. cresterea bazei de impozitare. conducând la cresterea consumului pentru bunuri provenind din activitatea de productie. de asemenea. grad ce poate fi exprimat prin mai multi indicatori. congestia si poluarea sunt doua tipuri de externalitati negative. Acesta constituie unul din indicatorii gradului de prosperitate al unui oras: gradul în care orasul este legat de exterior. Internationalizarea sistemului de productie conduce la cresterea exporturilor si a intensitatii transportului international. în termeni economici. orasele prospere vor avea un nivel al produsului intern brut pe locuitor ridicat. al cererii tot mai mari pentru surse de energie. Nivelul si caracteristicile relatiilor externe reprezinta indicatori clari ai succesului. la rândul ei. 16.

fiind masurata prin factorii cantitativi. respecta o structura bine definita de obiective. conceptia si îmbunatatirea . în mod direct.asemeni disparitiei granitelor. serviciile locale) sunt incluse. dar poate provoca pierderea unui numar sporit de activitati economice în competitia cu alte orase. În aceste conditii. presiunea competitiei urbane creste îndeosebi pentru urmatoarele tipuri de orase: • Capitalele si principalele orase sunt expuse în mod accentuat competitiei globale. Pe masura ce zona înconjuratoare a orasului. capabile sa produca valoare adaugata (nu neaparat la cel mai scazut pret) în comparatie cu produsele asemanatoare ale altor zone urbane. Unii economisti. în ecuatia competitivitatii. este cea de a realiza si spori competitivitatea ca si orase antreprenoriale. Deci nu orasul în sine se afla în competitie: el poate fi definit drept competitiv când gazduieste mai multe companii competitive. Înfruntând aceasta presiune sporita indusa de competitia oraselor. Globalizarea aduce sansa specializarii într-un domeniu specific de activitate. Competitivitatea urbana reprezinta suma competitivitatii antreprenoriale dintr-o arie specifica.disparitia barierelor si protectiilor . Aceasta chiar promoveaza o mai puternica competitie între centrele nationale care au avut un cvasi-monopol pentru sectoarele de productie si domeniile de competitivitate la nivel national. sustin teoria conform careia competitivitatea reprezinta numai atributul companiilor economice independente si nu al oraselor. dependenta economic de acesta. Produsele care nu fac obiectul comertului (de exemplu. conduce la cresterea competitivitatii si. sustine industria exportatoare a orasului. În circumstantele date. impusa acestora. de asemenea. Cerinta actuala. regiunilor sau statelor. se extinde se întrevad noi posibilitati de dezvoltare. la cresterea calitatii vietii si a standardului de viata al populatiei rezidente în acea zona urbana. daca orasele urmeaza sa obtina avantaje competitive ele trebuie sa-si surclaseze competitorii în lupta dusa pentru atragerea de investitii în sectoarele de conducere ale noii economii globalizate. fiind autonomi. precum Krugmann. • Orasele cu caracter special din regiunile învecinate fostelor granite confruntate cu transformari considerabile . competitivitatea orasului reprezinta în primul rând efortul depus pentru pozitionarea regiunii respective în cel mai atractiv mod posibil. precum valoarea bruta adaugata. O economie urbana.Competitivitatea urbana reprezinta capacitatea zonelor urbane de a produce si vinde o gama variata de produse (bunuri si servicii). care produce bunuri si servicii pentru populatia locala la o valoare mai mare decât pretul relativ al acestora. Noua economie politica impune un mod de abordare diferit: împreuna cu cresterea numarului de companii mai flexibile si mai mobile care contribuie la performanta economica si bunastarea unui oras. Competitia exista exclusiv numai între cei implicati în fenomen si care.

pregatirea tehnica. sistemul national de taxe. Dar zonele urbane nu controleaza decât o parte din factorii care determina competitivitatea: cadrul politic national. Competitivitatea oraselor nu are de-a face doar cu venitul obtinut de firme. mentinând în acelasi timp un standard stabil sau crescut de viata pentru cei care participa la ea. în special la piata muncii si a capitalului. ca de exemplu pregatirea personalului tehnic la nivel local). dezvoltarea resurselor umane.competitivitatii urbane au început sa joace un rol crucial în politica urbana a ultimilor ani. socio-politice si economice într-un cadru institutional coerent pentru dezvoltarea si sustinerea pe termen lung a unei strategii economice de dezvoltare clare.deoarece conditiile pietei si investitiile se schimba foarte repede si expun orasele la un potential impact economic negativ . parteneriatul public-privat sau sectoarele private locale) au o influenta considerabila asupra infrastructurii locale si a gradului de accesibilitate a acesteia. Zonele urbane (prin administratia publica locala. care este în masura sa mobilizeze resursele locale. ci si cu modul în care acest venit se împarte la rezidenti. aflate înainte sub control central (de exemplu.3. Cu toate acestea. macroeconomia. pe masura ce statele sunt mai deschise schimburilor comerciale si de capital". 16. Prin contrast. Aceste realitati reprezinta atât o amenintare .1. managementul aeroporturilor) sunt controlate acum de catre actorii locali. tarifarea. Orasul antreprenorial se evidentiaza ca un oras proactiv. În multe zone urbane. provocarile industriale). Competitia reprezinta un scor de zero la unu în care daca un oras câstiga altul pierde. . alte functii importante ale competitivitatii. Evaluarea competitivitatii zonelor urbane Multe studii au aratat ca "zonele urbane sunt expuse din ce în ce mai mult fortelor globale. Competitivitatea este diferita de competitie. conditiile socio-economice (de exemplu.cât si o oportunitate . stabilitatea politica nationala . competitivitatea reprezinta abilitatea unei economii de a atrage si mentine firme cu actiuni stabile sau în crestere pe piata bursiera angajate într-o activitate. În opinia mea. factorii nationali si-au redus importanta datorita fortelor globale (liberalizarea comertului nu mai pune accentul pe politica de tarifare) sau schimburilor interne (descentralizarea poate determina diminuarea responsabilitatii pentru anumiti factori critici care determina competitivitatea.orasele au o marja mai mare de manevra pentru a-si dezvolta propriile strategii ale competitivitatii si a accede la pietele mondiale. toate orasele îsi pot mari competitivitatea în acelasi timp astfel încât toate orasele si economia nationala pot creste si pot avea beneficii simultan. în multe tari.

turism. Chiar daca toate zonele urbane în dezvoltare se bucura de anumite forme ale avantajului competitiv. pe masura ce acestea se orienteaza tot mai mult spre activitatile de servicii (în special financiare. finante. Dar si orasele în dezvoltare se schimba rapid. se observa o tendinta de dezindustrializare a marilor orase.Aspectele mentionate mai sus demonstreaza ca este necesara acum mai mult decât oricând întarirea competentelor de la nivel local (atât din punct de vedere institutional. economia orasului se bazeaza pe aceste roluri si de aceea regiunea a devenit centrul tehnologic al Internetului. la nivel global. de afaceri. rolul sectorului tertiar). În acest context. acesta nu este întotdeauna bine înteles de catre actorii locali. însa trebuie revizuite si modurile în care se realizeaza procesul de evaluare. în prezent. turism.a devenit din ce în ce mai rapida. Regiunea Extinsa Bangkok a devenit „cartierul" productiei de automobile din Asia de Sud Est. resursele naturale si mediile institutionale) sunt foarte importante pentru localizarea. Hong Kong si Singapore concureaza în domeniul finantelor.atât în domeniul manufacturier.nici la nivel formal si nici la cel informal . cât si în servicii . cât si tehnic) pentru a implementa politici care sa determine cresterea competitivitatii si evaluarea fiabila a acesteia. - În al doilea rând. . - În primul rând. Bangkok (Thailanda) era cunoscut pentru textile. prin ele.Asupra spatiului. fapt care impune o schimbare a modurilor de evaluare. orasul concureaza în lumea reala (de exemplu. avantajul competitiv. pentru ca resursele care nu fac obiectul schimbului (de exemplu.Asupra activitatilor. cât si asupra locului. servicii destinate beneficiarilor). productia de computere. Pentru a putea evalua competitivitatea. este necesar ca analiza sa se concentreze atât asupra activitatilor (de exemplu. De exemplu.). ceea ce înseamna ca actuala structura a activitatii economice si de ocupare a fortei de munca nu va putea sustine în viitor. încaltaminte si alte produse înrudite. acum. . majoritatea zonelor urbane care se afla într-un proces de dezvoltare nu au elaborat . se impune o schimbare a relatiei care exista între nivelul national si cel local si transferarea responsabilitatilor de la nivelul central catre cele locale. pentru ca. factorul uman. în aceeasi masura. extinderea sau reducerea activitatilor.proceduri pentru evaluarea competitivitatii si nici nu actioneaza într-o maniera strategica si coordonata bazata pe informatiile oferite de catre acest proces. Silicon Valley era cunoscuta pentru productia de computere si nu pentru cea de semi-conductori. Bangkok si Kuala Lumpur în productia de automobile etc. acum câtiva ani. . schimbarea . Din nefericire.

4. un proces bazat pe sinergie poate contribui la stabilirea unor parteneriate între firme. disponibilitatea si costurile salariale pe care factorul uman le implica. în timp ce Seul si Taipei (bazate pe politici nationale si consens) au evitat sa apeleze la investitiile straine.Capacitatea de a atrage investitii straine directe se poate realiza în mai multe feluri Ea poate avea ca rezultat: • o dependenta periculoasa a industriei. manifestata prin mentinerea constanta a lantului valorii. productivitatea.prezinta cele patru tipuri de evaluare ale competitivitatii urbane: • Structura economica reprezinta.3. • Dotarile teritoriale se refera la produsele care nu sunt supuse vânzarii. administratia locala si institutii de asistenta (de exemplu. afacerile si imaginea regiunii urbane. în mod traditional. Tipuri de evaluare a competitivitatii urbane Figura nr. costul vietii. chiar daca exista un set initial de factori similari. scoli tehnice.Pe de alta parte.1. 16. • Resursele umane se refera la gradul de specializare. confortul. resursele naturale. Un alt aspect complex al evaluarii competitivitatii îl reprezinta varietatea modalitatilor de a reusi/ esua. infrastructura. revitalizarea zonei Singapore s-a bazat pe investitii directe ale companiilor multinationale (si înca se sprijina pe acestea). Calitatea . A devenit din ce în ce mai clar faptul ca valoarea resurselor umane este strâns legata de mediul în care se afla. evaluarii competitivitatii. precum si investitiile straine si nationale. asa cum aceeasi planta va creste diferit în functie de soluri diferite. output-ul si valoarea adaugata. asociate unui spatiu dat. lasând posibilitatea de a cauta forta de munca mai ieftina în alta parte. ca de exemplu localizarea. Resursele umane sunt factorul care determina extinderea activitatilor care pot influenta ascendent lantul valorii. 16. dar toate cele trei regiuni urbane s-au bucurat de o stare economica buna. pentru realizarea comp etitiei pe piata fortei de munca si pentru a transforma comunitatea într-un actor activ. Dezvoltarea resurselor umane trebuie sa se suprapuna economiei în procesul dezvoltarii daca se vrea ca acestea sa reprezinte evaluarea competitivitatii. Tipuri si metode de evaluare a competitivitatii urbane A. organizatii industriale) pentru a creste valoarea economica a zonei. factorul cel mai important al elementele cheie analizate cel mai frecvent fiind pozitia economica.1. De exemplu.

setul de tehnici referitoare la economia regionala sunt de ajutor în evaluarea competitivitatii în . acestea reeaza capital social. • Mediul institutional si cultural se refera la cultura afacerilor. cadrul guvernarii si al politicilor. De asemenea. Metode de evaluare a competitivitatii urbane Trei metode de evaluare sunt prezentate în continuare.Tipuri de evaluare B. Economia regionala se concentreaza asupra analizei cantitative a economiei unui oras. precum si la aspectele referitoare la comportamentele colective. Este foarte clar faptul a dezvoltarea si competitivitatea sunt rezultatele lucrului în echipa. o Economia regionala Economia regionala este metoda care a dominat. în mod traditional. iar. • analiza SWOT. .3. aceasta tehnica se utilizeaza în evaluarea competitivitatii pentru industriile traditionale (de exemplu. industria otelului. în care produsele sunt asemanatoare. si anume: • economia regionala. cu accent pe costurile de transport si ale fortei de munca. evaluarea competitivitatii zonelor urbane.pregatirii este la fel de importanta ca si numarul de absolventi. Figura nr. pe de alta parte. Avantajele utilizarii acestei metode: • În primul rând. • benchmarkingul. ceea ce înseamna ca diferentele în cost sunt foarte importante în adoptarea deciziilor de localizare). 16. Variabilele cheie în analiza economiei regionale sunt structura economica si costurile de productie în diferite localizari.

stabilirea unei legaturi între performanta si benchmarking. asistenta în deciziile de programare si alocare. scopurilor. pentru care costul fortei de munca joaca un rol foarte important). apelând la aceasta analiza. Dificultatea tehnicii rezulta din necesitatea de a identifica acele orase care sunt cele mai potrivite pentru a fi considerate modele. Acest dinamism este relevant în conditiile în care economia globala se schimba foarte rapid. dezvoltarea indicatorilor care masoara progresul pentru atingerea starii dorite. cum ar fi stabilitatea politica. • • .aparute. • În al doilea rând. Procesul de benchmarking presupune : • • • • • o focalizare asupra obiectivelor. politicile economice si utilizeaza date care nu includ activitatile/contributiile sectorului tertiar. ceea ce face ca eminamente competitivi în conditiile globalizarii. nou . monitorizarea performantelor. indicatorilor si rezultatelor. ceea ce necesita formularea unei viziuni sau a unei imagini a viitorului dorit pentru orasele supuse evaluarii. Avantajele acestei abordari au în vedere: • dinamismul (orasele-mentor se afla într-un continuu proces de schimbare). & Benchmarkingul Spre deosebire de metoda economiei regionale (care identifica seturi ideale sau optime de activitati) benchmarkingul se bazeaza pe identificarea oraselor compara-bile considerate mentori. Este foarte importanta identificarea acelor orase-mentor care stimuleaza dezvoltarea si nu a acelora a caror traiectorie de dezvoltare este atât de îndepartata încât nici nu pot oferi o tinta rezonabila si nici nu pot oferi o directie viabila. • productivitatea muncii. Tehnica identifica ariile în care o zona urbana beneficiaza de avantaj competitiv în termeni economici (cu referire în special de cost). Dezavantajele au în vedere trei aspecte legate de aceasta tehnica. Ea: • tinde sa puna mai mult accentul pe costurile de productie si distributie decât pe factorii ignora anumiti factori importanti. identificarea factorilor care determina performanta. încurajarea abordarilor vizionare. • aceasta metoda sa nu poata fi utilizata în orasele mici. inovatiei si flexibilitatii. se pot identifica ariile în care este necesar factorul pret. industria aparaturii.cazul industriilor care folosesc munca intensiva (de exemplu.

analiza SWOT este mult mai eficienta atunci când este abordata ca un proces autonom. Procesul încorporeaza o analiza a zonei urbane si dezvolta o strategie a competitivitatii bazata pe aceasta evaluare.Abordarea îsi dovedeste utilitatea si în cazul alocarii resurselor la modul general si al monitorizarii rezultatelor efective ale initiativelor si în ajutorul dat definirii a ceea ce înseamna sa fii competitiv. calitatea rezultatelor depinzând considerabil de cei care realizeaza analiza. comportamente si rezultatele oraselor-mentor. • monitorizarea schimbarilor aparute în conditiile prezentate anterior. dar si date conventionale economico-sociale secundare. Avantajele analizei: • aceasta nu pleaca de la obiective fixe. ca de exemplu rapoartele media.1. Însa. . Etapele procesului de evaluare a competitivitatii urbane Exista mai multi pasi pentru determinarea competitivitatii urbane (tabelul nr.6). ci încurajeaza modul de gândire la nivel global/dincolo de cadrul dat. utilizeaza mai multe tipuri de informatii.3. rezultatele obtinute în urma discutiilor cu reprezentantii grupurilor tinta si a interviurilor de informare. altele decât observarea relatiilor între care exista legaturi cauzale (ce sunt greu de identificat) între politici.2. • Dezavantajul abordarii îl constituie faptul ca este mai mult o abordare empirica decât una stiintifica. 16. 16. Punctul sau slab este atentia insuficienta acordata identificarii mijloacelor pentru atingerea rezultatelor dorite. Analiza SWOT este perceputa mai mult ca o activitate realizata în mod frecvent de catre companiile de consultanta. regionale si globale. • identificarea si evaluarea oportunitatilor si amenintarilor nationale. Ea presupune: • identificarea si evaluarea punctelor forte si slabe ale sistemul urban existent. • Analiza SWOT Analiza SWOT este utilizata frecvent în contextul planificarii strategice.

fortei de munca. -Pasii care trebuie parcursi pentru determinarea competitivitatii urbane PASUL 1 PASUL 2 PASUL 3 • Determinarea problemelor si aspectelor relevante legate de Organizarea de Exista de lucru competitivitatii? • competitivitate • grupuri un obiectiv alcu principalii actori economici în legatura cu competitivitatea orasului (optional) • • Elaborarea unor modele de analiza a structurii economice.6. pentru anumite orase echitatea va prezenta mai multa importanta decât pentru altele. costuri de • Elaborarea benchmarkingului. De asemenea. regional si global retelelor de forta de munca. anumite orase si-au stabilit anumite obiective care le pot ajuta în urmarirea procesului de evaluare a competitivitatii. infrastructura) • puterii economice (specializare. . de sustinatori • Identificarea instrumentele pe care le controleaza orasul • Elaborarea de rapoarte. focalizându-se asupra: . în timp ce unele orase vor fi interesate mai mult în mentinerea/dezvoltarea industriei manufacturiere. reprezentanti ai IMM-urilor. specializarii. Membri acestor grupuri sunt actorii locali: reprezentanti cheie ai firmelor ajunse deja la maturitate. dar si ai firmelor care se dezvolta rapid.Tabelul nr. • Identificarea punctelor forte si slabe în mod realist pentru obtinerea • Dezvoltarea unor strategii de crestere a competitivitatii (de exemplu. de institutii. & PASUL 2: Organizarea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii (optional) Pentru anumite orase. 16. a indicatorilor politicilor si monitorizarea & PASUL 1: Identificarea problemei Primul pas în evaluarea competitivitatii este identificarea problemelor si aspectelor din zona urbana considerata care sunt relevante pentru atingerea competitivitatii. clustere. regiuni axate pe procesul de învatare. locatie. investitiilor • Utilizarea unor date secundare • Stabilirea termenelor • Revederea unor rapoarte despre • Identificarea unor orase comparabile în vederea realizarii sectorul tertiar • Elaborarea unor analize asupra înzestrarilor locale (de exemplu.firmelor cheie (ajunse deja la maturitate sau PASUL 4 PASUL 5 PASUL 6 PASUL 7 PASUL 8 PASUL 9 PASUL 10 PASUL 11 care se afla la început) si institutiilor (în special de pregatire tehnica). un al doilea pas ar putea fi constituirea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii. clustere) • Identificarea pilonilor Comparatii cu orasele competitive • Evaluarea aspectelor externe care afecteaza orasul: oportunitati si amenintari • Formularea unor scenarii • Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) • Stabilirea (optional) • Evaluarea la nivel local. De exemplu.

& PASUL 5: Analiza dotarilor locale Urmatorul pas presupune analiza dotarilor locale. ca de exemplu rapoartele referitoare la sectorul serviciilor. expertii din domeniile în care orasul se specializeaza sau spre care se tinde. & PASUL 3: Analiza structurii economice Urmatorul pas ia în considerare analiza datelor secundare referitoare la economia zonei urbane. structura industriei si în alti indicatori. agentiile internationale de dezvoltare sau ONG -uri trebuie sa completeze datele oficiale care. Rezultatul se poate concretiza în elaborarea unei traiectorii probabile de care se va tine cont în viitoarele analize. de obicei. nu iau în considerare acest sector. MERCOSUR). Este foarte important ca stabilirea termenelor sa fie folosita în scopul determinarii traiectoriei zonei urbane supuse analizei. infrastructura). rezerva de forta de munca.societate (de exemplu. fie între cele puternice). ASEAN. autoritatile locale. Cea mai buna modalitate de a evalua competitivitatea unui oras din . furnizate de catre guvern. Dar vor exista întotdeauna orase care apartin unor organizatii supranationale în zona analizata (de exemplu. Alte surse de informare. Analistii trebuie sa fie constienti de faptul ca foarte multe date nu se refera la sectorul tertiar chiar daca influenta acestuia este reflectata în costul vietii. daca datele sunt prelucrate de analisti cu experienta.bancherii. elemente caracteristice oraselor eminamente orientate catre produsele care nu se pot comercializa sau care au o anumita amplasare (de exemplu. este de preferat ca ele sa posede caracteristici institutionale si culturale similare si relatii comparabile între stat . coeficientul de localizare în locul analizei input . & PASUL 4: Identificarea oraselor supuse benchmarkingului În acest moment. Alegerea acestor orase creste probabilitatea ca mijloacele prin care au atins rezultatele dorite sa se dovedeasca reale si acceptabile pentru orasele supuse evaluarii competitivitatii.output). institutiile de prestigiu din domeniul educatiei/pregatirii tehnice. Analiza structurii economice se poate aplica rapid si la un cost redus. Atunci când se aleg orasele comparabile. forta de munca si modelele investitionale utilizând tehnici conventionale care pot fi puse în aplicare rapid (de exemplu. orasele comparabile trebuie identificate si aceasta pentru ca analiza dotarilor locale (urmatorul pas) se întelege mai bine daca se utilizeaza baze comparabile. gruparea se poate face fie între statele slab dezvoltate.

Analiza interna trebuie sa se bazeze. doar daca exista o probabilitate semnificativa ca aceste jurisdictii sa coopereze. Acestea sunt activitatile în care se specializeaza orasele (asa cum au fost determinate prin coeficientul de localizare . Scopul analizei este identificarea punctelor economice forte care pot fi incluse în strategiile de crestere a competitivitatii urbane. . Aceasta operatie se realizeaza prin pasii 4-8. firmelor (ajunse deja la maturitate si care ocupa un loc central în economia urbana) si clusterelor. Rapoartele trebuie focalizate pe firmele cheie si pe institutiile si persoanele care vor avea o contributie hotarâtoare în cresterea competitivitatii orasului. Prea putin conteaza nivelul international. în mod semnificativ. pe rapoarte si interviuri de informare. & PASUL 8: Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) Punctele forte si slabe specifice zonei urbane trebuie urmarite deoarece identifica factorii care sunt supusi controlului local. Chiar daca rapoartele sunt limitate datorita nivelului resurselor. stabilitatea macroeconomica si etnica). & PASUL 7: Evaluarea oportunitatilor si a amenintarilor din mediul extern Urmatorul pas este evaluarea dinamicii externe care influenteaza un oras si identificarea oportunitatilor si amenintarilor.punct de vedere al dotarii este comparatia cu orasele similare. sunt cunoscute sau care se dezvolta foarte rapid (mult mai rapid decât în alte orase comparabile de la nivel national sau global). care implica parti situate în afara sferei controlului local. mediul de afaceri.prezentat în pasul 4). deoarece forta de munca este mult mai ieftina. orasele care se dezvolta se bucura de un avantaj în acest sens. evaluarea competitivitatii ar trebui sa se axeze pe factori ca: sistemul local de taxe. educatia publica etc. & PASUL 6: Identificarea pilonilor economici ce determina punctele forte Pasul urmator are în vedere identificarea si evaluarea pilonilor econo mici ce determina punctele forte. De aceea. capacitatea administratiei publice locale. Aceasta este o activitate focalizata asupra industriilor cheie. Evaluarea trebuie sa se focalizeze cel putin asupra a doua scari spatiale diferite: dinamica internationala (acordurile comerciale) si cea nationala (politicile macroeconomice. infrastructura.

a populatiei) si a investitiilor (interne si externe).3. punctele forte si slabe cheie se pot identifica în mod realist. instrumente. A.& PASUL 9: Evaluarea punctelor forte si slabe din perspectiva competitivitatii Fundamentându-se pe analiza de la punctul 8. Aceasta strategie se va concentra asupra unei misiuni (de exemplu.2. dar si de oportunitatile si amenintarile asociate acestora.3. Elaborarea unei liste presupune si reconsiderarea actorilor cheie care fac parte din grupurile de lucru organizate pe tema competitivitatii. Sistemul de monitorizare trebuie conceput si aplicat astfel încât sa poata fi oricând actualizat si întretinut. Obiectivele intermediare trebuie sa se bazeze pe gradul de performanta al bugetelor zonei urbane. & PASUL 10: Formularea strategiilor de crestere a competitivitatii urbane Competitivitatea este determinata de stabilirea unei legaturi între punctele forte si slabe identificate pe plan local si fortele conjuncturale viitoare. Analiza tre buie sa se axeze pe tendintele înregistrate în dezvoltarea diferitelor activitati si a diferitelor arii geografice din zona urbana . Tehnici de evaluare a competitivitatii urbane Tehnicile care pot fi folosite în implementarea procesului de evaluare a competitivitatii sunt prezentate în ordinea în care au fost explicate cele 4 tipuri de evaluare (subcapitolul 1. si anume: structura economica. transformarea zonei într-un lider în domeniul educatiei. se va elabora o strategie de crestere a competitivitatii. resursele umane si mediul institutional si cultural. crearea unor clustere de productie specializate.1. valoarea adaugata etc).).1. cresterea investitiilor orientate catre export). proiecte). Fiecare element cheie al strategiei competitivitatii trebuie conectat la un sistem de indicatori si fiecare indicator trebuie raportat la actiuni bine determinate prin strategie (politica. Pornind de la evaluarea competitivitatii. dotarile teritoriale.3. a gradului de ocupare (în industrie. & PASUL 11: Stabilirea unor indicatori de politica economica si a unui sistem de monitorizare O strategie de crestere a competitivitatii îsi dovedeste utilitatea doar daca progresul este monitorizat în permanenta. diminuarea costurilor de productie. Structura economica Cele mai bune rezultate în evaluarea structurii economice se pot obtine din analiza outputurilor (productia economica. 16.

& Analiza shift . • activitatile care se dezvolta foarte rapid nu se integreaza în economia zonei urbane si de aceea ele trebuie tratate cu foarte mare atentie (acest fenomen se poate explica cel mai bine prin analogie cu domeniul culturilor: numai anumite tipuri de soluri pot sustine anumite recolte). la nivelul oraselor mari. • Dezavantajele acestei tehnici au în vedere: • analiza este descriptiva . de obicei. Activitatile secundare se refera la activitatile de servicii. orasele mici se confrunta cu dificultati determinate de faptul ca economia acestora reprezinta o parte din economia provinciei sau a statului. comparând -o cu activitatile de la nivel national sau cu a altor unitati similare.and . Aceste tipuri de informatii sunt disponibile. finalitatea tehnicii consta în faptul ca arata daca zona se îndreapta catre o crestere complexa mai lenta sau mai rapida. & Analiza bazei economice În cadrul acestui tip de analiza. .extinsa. bazata pe norme comparabile. activitatea de export este activitatea de baza si reprezinta motorul economiei urbane. Poate masura. a> Coeficientul de localizare Coeficientul de localizare masoara specializarea unei zone urbane într-o activitate economica data. Datele obtinute releva schimbarea în nivelul de specializare. schimbarile în mixul activitatilor dintr-o regiune (de obicei masurata în termenii gradului de ocupare) raportat la schimbarea în termeni comparabili la nivel macrospatial (de exemplu. economia urbana nationala). activitatile importante la nivel global îsi pierd din dinamism la un moment dat. Avantajele acestei tehnici au în vedere: • aceasta analiza ofera mijloace necostisitoare de obtinere a unei imagini de ansamblu a economiei unei zone urbane. de asemenea. fiind înlocuite de alte activitati.share Acest tip de analiza masoara cresterea gradului de ocupare într-o zona urbana prin raportare la economia nationala sau la economia regionala. Activitatile care se dezvolta rapid în acest moment pot avea sau nu aceeasi traiectorie în viitor. Unul din avantajele folosirii acestui coeficient este usurinta cu care se calculeaza datele disponibile.nu explica ce determina cresterea.

Metoda pleaca de la premisa ca întreprinderile exportatoare sunt superioare celor care furnizeaza servicii. identificând sectoarele de export care se dezvolta foarte rapid. computere. De exemplu. Importanta tehnicii este data de faptul ca: • ofera un indicator foarte puternic al valorii de export a economiei unei zone urbane. a> Analiza productivitatii Productivitatea reprezinta un indicator-cheie al performantei economice. cresterea productivitatii se observa în cresterea investitiilor pentru dezvoltarea resurselor umane. O zona urbana va beneficia de avantaj competitiv în acele activitati în care productivitatea este mai mare în comparatie cu activitatile similare din alte zone urbane si va actiona în sensul mentinerii acestui avantaj. un multiplicator este derivat direct. Odata ce este determinat raportul dintre activitatile de baza si cele secundare. Acesta: • nu include munca neremunerata si sectorul tertiar. În general. Aceasta afirmatie poate sa nu fie adevarata în cazul unor zone urbane foarte mari. se face referire la produsul intern brut local.Modalitatile de calcul ale raportului dintre activitatile de baza si cele secundare sunt numeroase si ele sunt prezentate de catre Richardson: • • raportul se poate calcula cu ajutorul datelor referitoare la gradul de ocupare al populatiei. procese de munca). & Indicatorii veniturilor Datele referitoare la indicatorii veniturilor zonei urbane sunt cele mai folosite în evaluarea competitivitatii economiei urbane. Pe perioade mari. în alocarea efectiva a capitalului (astfel încât sa se evite scurgerile de capital) si în folosirea efectiva a tehnologiei (de exemplu. În general. raportul se poate calcula cu ajutorul coeficientului de localizare sau prin intermediul rapoartelor industriale care identifica output-ul exportat de zona urbana. indicând gradul de ocupare. standardele de viata de la nivel urban nu pot fi îmbunatatite fara cresterea productivitatii. • nu reflecta puterea paritara atunci când se compara zone urbane din diferite state sau chiar . sisteme Internet. activitatile noi ar putea justifica dezvoltarea plecând numai de la deservirea acestei populatii. • ofera asistenta în stabilirea multiplicatorilor pentru evaluarea impactului economic. Tehnica se dovedeste utila în calcularea datelor privind exportul. regiunea Shanghai are o populatie de aproximativ 60 de milioane de locuitori.

înlaturarea efectelor mareelor negre provocate de scurgerile de petrol) si nici implicarea si modul de aplicare a programelor sociale ale sectorului public. tehnica defineste legaturile urbane si regionale si presupune ca cererea este exogena. Indicatorii investitiilor ofera informatii referitoare la eventualele schimbari în domeniul exporturilor. aceiasi indicatori . se impune colaborarea dintre casele de economii si consemnatiuni si agentiile de tipul organizatiilor de microcredite pentru a estima valoarea creditelor care circula prin canalele informale (familii. În ariile urbane foarte sarace (majoritatea oraselor africane) investitiile straine directe si investitiile sectorului tertiar (de exemplu. Este imposibil ca o zona urbana sa se poata extinde fara investitii majore. din fondurile de depunere sau din microcredite pot juca un rol mult mai important decât în zonele dezvoltate. în asemenea cazuri. Dezavantajele acestei metode au în vedere: • elaborarea unui model input-output la scara urbana în tarile în curs de dezvoltare nu reflecta o utilizare adecvata a resurselor. Având în vedere ca majoritatea investitiilor din productie sunt directionate catre ariile suburbane sau periurbane. Mai concret. • este folosit în evaluarea performantelor relative ale zonelor urbane în timp. & Analiza input . • nu reflecta nici distributia veniturilor. & Indicatorii investitiilor Investitiile. sunt un factor important al cresterii competitivitatii. capitalul obtinut din economiile familiilor.output Acest tip de analiza stabileste legatura între diferitele industrii dintr-o zona urbana si arata ca fiecare unitate de vânzari de bunuri/servicii urbane conduce la venituri mai mari sau mai mici.fac o zona urbana atractiva sau nu pentru comunitatea de afaceri.din diferite regiuni (cauza fiind diferentele referitoare la costul vietii). bancile comerciale) sunt reduse.în special investitiile straine directe . Astfel se justifica importanta monitorizarii volumului investitiilor dintr-o zona urbana. Avantajul analizei input-output este ca poate oferi informatii de valo are în legatura cu furnizorii urbani si regionali si în domeniul legaturilor dintre industrii. interne si externe. clasa de mijloc) si cele de microcredite. nici valoarea resurselor folosite pentru reducerea externalitatilor negative (de exemplu. În aceasta situatie. indicatorii investitiilor sunt foarte importanti în evaluarea competitivitatii zonelor urbane si pentru dezvoltarea viitoare a ariilor peri si suburbane. .

deplasarea productiei în interiorul sau exteriorul zonei urbane). o . • Poate avertiza o zona urbana asupra socurilor viitoare posibile. regionali sau externi (de exemplu. firmele ajunse la maturitate si cele în plin proces de dezvoltare) sunt foarte importante. iar pentru a fi aplicat. ■ schimbari în strategia firmelor (de exemplu. asociatii comerciale. • Rapoartele industriale pot fi utile în stabilirea complementaritatii unor forme de analiza statice. rapoartele asupra firmelor-cheie (de exemplu. a> Gradul de concentrare si diversitatea economica Este foarte important sa se evalueze gradul de concentrare al industriei într-o zona urbana si gradul de diversificare a întregii industrii din respectiva zona urbana. din nefericire. • Tehnica poate fi valoroasa în cazurile în care un numar redus de firme domina economia unei zone urbane. ■ schimbari în structura industriilor (de exemplu. în asemenea cazuri. Rapoartele industriale trebuie interpretate ca: ■ factori exogeni care influenteaza industria (de exemplu. • & Rapoartele asupra structurilor industriale Firmele existente într-o zona urbana se pot extinde sau reduce ca numar si. necesita actualizari la intervale regulate. ceea ce îi permite acesteia sa adopte masuri de protectie. furnizori. aceste date au fost ignorate. firmele dominante sunt foarte atente la întrebarile cu implicatii semnificative. De exemplu. care au importanta redusa în avertizarea actionarilor-cheie asupra posibilelor socuri sau schimbari rapide. În termenii economiei urbane ca întreg. în cazul regiunii Bangkok. Avantajele acestei metode au în vedere: • Pe terme n scurt analiza activitatii industriale poate oferi o anumita perspectiva asupra intentiilor firmelor. planurilor de investitii din zona urbana pentru o perioada de cel putin trei ani. fuziuni care determina modificari în structura si sediul/amplasamentul firmelor). clienti). înlocuirea otelului cu aluminiul pentru caroseria automobilelor). concurenti. se pot contura relatii cu ceilalti actori-cheie: urbani. de aceea. interviurile cu liderii comunitatii de afaceri au relevat posibilitatea aparitiei unei recesiuni economice. Fundamentându-se pe datele obtinute din rapoartele industriale.• un tabel input-output este foarte costisitor de realizat. de aceea fezabilitatea acestei tehnici pentru o zona urbana în curs de dezvoltare este limitata. modificarile semnificative în datele publicate nu ofera o imagine adecvata a situatiei prezentate.

puterea lor si distributia veniturilor. a detine pozitia centrala în domeniul productiei nu ofera si siguranta ca firma va ramâne în zona urbana. oricare ar fi orientarea ariei urbane (zona maritima. De exemplu. sa se substituie unei piete locale sofisticate si daca consumatorii externi sunt exigenti pot îmbunatatii. Statisticile recente indica faptul ca lanturile de piete pot. datorita uniunilor între ramuri. Cum nu toate dotarile teritoriale pot fi inventariate. o Pietele Pietele locale sunt importante pentru ca sunt usor accesibile. analiza presupune selectarea si observarea acelor caracteristici ale unui oras care sunt importante pentru ca acesta sa ajunga la nivelul de dezvoltare al zonelor urbane concurente. trebuie spus ca. Transportul este un element important al competitivitatii. Daca industriile ajung la maturitate sau fac fata concurente i externe. a> Localizarea si accesul Este foarte important sa se ia în considerare facilitatile pe care le ofera accesul la transport în/din zona urbana si aici sunt incluse aeroporturile. rutiera.economie dominata de una sau un numar redus de industrii poate influenta ocuparea si alte input-uri. calitatea productiei locale. Însa. Costul transportului din zona urbana analizata (costul final si pe kilometru) este o variabila importanta în întelegerea evaluarii competitivitatii. pe scara larga. dar mult mai importanta este calitatea acestor piete. În evaluarea retelelor. B. faptul ca producatorii mexicani de componente electronice se afla în aceeasi zona (sau în zone apropiate sub raportul timpului) si la numai câteva ore de producatorii americani le confera un avantaj fata de orasele asiatice si aceasta în conditiile în care raspunsurile rapide au devenit foarte importante în era productiei just-in-time. retelele feroviare si rutiere. Caracteristicile pietelor care trebuie luate în considerare sunt marimea. Rapiditatea raspunsului este mult mai importanta . & Detinerea pozitiei de lider Evaluarea pozitiei de lider este foarte importanta în analiza competitivitatii si aceasta se poate determina prin masurarea importantei firmelor din cadrul unei zone urbane în procesul global de productie din activitatile-cheie. în foarte mare masura. de transport aerian) sunt importante frecventa si gradul de sustinere a serviciilor proiectate. Dotarile teritoriale Dotarile teritoriale se refera la evaluarea spatiului/locului si sunt întelese mai bine în contextul comparatiei cu zonele urbane concurente. costului pamântului. economia urbana se afla într-un grad ridicat de risc. culturii bancare (care poate favoriza împrumuturile mari). Pietele cu cerere sofisticata incita producatorii sa-si dezvolte si sa-si vânda produsele si bunurile de calitate superioara. chiar daca se tinde tot mai mult spre ceea ce s -a numit eliminarea distantei. porturile. care îi propulseaza pe un loc avantajos pe piata de export. ceea ce devine un impediment pentru firmele care doresc sa penetreze aria urbana.

costul fortei de munca. corporatiile industriale de finantare si programele de creditare pentru IMM-uri) si cultura bancara locala sunt foarte importante în îmbunatatirea competitivitatii unei zone urbane. sisteme de telecomunicatii (numar de persoane care detin telefoane mobile si liniile telefonice principale la 1. numar de pasageri transportati prin intermediul mijloacelor rapide de transport). pietele. impozitele directe si indirecte si ratele de schimb. & Capitalul si finantele Disponibilitatea capitalului local detinut este un factor important al competitivitatii. Numarul turistilor si perioada medie de cazare sunt indicatori importanti ai stabilirii nivelului factorilor de sustinere dintr-o zona urbana. costul vietii. sistemul de electricitate si de furnizare a apei.000 de locuitori) a caror importanta a crescut rapid. kilometri de autostrada. & Factorii de sustinere Factorii de sustinere sunt foarte importanti în atragerea investitorilor. disponibilitatea capitalului pentru fuziuni poate fi un factor al competitivitatii. constructiile. & Costurile structurale Informatiile referitoare la costurile structurale sunt relativ usor de obtinut de la sursele locale. a> Infrastructura Evaluarea competitivitatii se bazeaza si pe luarea în considerare a infrastructurii zonei urbane care include: sistemul de transport (de exemplu. cultura de viata (de exemplu. care se masoara prin timpul mediu necesar deplasarii de acasa la serviciu. facilitatile educationale. în retinerea firmelor si extinderea celor existente. numar gazde Internet la 1. Elementele importante ale costurilor structurale dintr-un oras care pot prezenta interes pentru investitorii potentiali sunt pamântul. în special pentru IMM-uri. existenta institutiilor intermediare de creditare (de exemplu. în special în zonele urbane de dimensiuni medii si mari. siguranta publica). infrastructura mediului.decât costul transportului în/din zona urbana. consultanti. agentiile internationale de rating. În zonele urbane care încurajeaza activitatile orientate spre inovare. agentiile de investitii. O alta componenta a accesului o reprezinta accesibilitatea lucratorilor. companiile de management. recreative si culturale (de tipul terenurilor de golf si muzeelor). gastronomia si spectacolele) si aspectele estetice. Rata dobânzii este foarte importanta pentru investitori. Elementele importante ale acestei tehnici includ mediul urban si calitatea vietii (nivelul poluarii.000 de locuitori. Turismul este o activitate importanta care contribuie semnificativ la dezvoltarea economica a unei zone urbane. În evaluarea costurilor structurale este important sa se tina cont de faptul ca un oras cu cele mai . de sanatate. clima. De asemenea.

În mod similar. mai dificil de masurat. de cele mai multe ori. trebuie acceptat faptul ca productivitatea individuala este determinata de factorii externi. probabil. Imaginea se refera la profilul unui oras si poate fi esentiala pentru orasele mici care nu sunt incluse în schemele de investitii. & Programa curriculara Aceste aspecte includ identificarea numarului de studenti înscrisi în domeniile tehnice-cheie si schimbarile în numarul de înscrieri. dar foarte greu de evaluat. nu costul cel mai mic. Potentialul latent al individului se poate dezvolta atunci când persoana respectiva se deplaseaza în alt mediu care ofera conditii mai bune si oportunitati mai multe. Mult mai important. Hong Kong si Dubai sunt exemple de regiuni care au apelat la un marketing agresiv . & Participarea fortei de munca Analiza participarii fortei de munca se afla în centrul fiecarei evaluari a resurselor umane locale si aici se includ evaluarea numarului fortei de munca. creativitatea si toleranta la risc. marketingul urban este folosit din ce în ce mai mult în elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare urbana. În prezent. somajul. acesta este un indicator al valorii ridicate a orasului în ceea ce priveste productia si/sau calitatea vietii. În al doilea rând. daca investitorii si populatia rezidenta sunt dispusi sa plateasca un cost mai mare în domeniul afacerilor. ci si în termenii altor atribute. Ca sa obtina o imagine la scara internationala. Investitorii cauta valoarea. mai concret. perfectionarii. În întelegerea evaluarii competitivitatii este importanta evaluarea nu numai în termenii educatiei.reduse costuri nu este si cel mai competitiv. supraocuparea. cel mai important factor care determina competitivitatea unei zone urbane. Abilitatea unei arii urbane de a deplasa în sus lantul valoric este strâns legata de capabilitatea resurselor umane. turistii sunt atrasi de un oras cu o imagine puternica si pozitiva (turismul este cea mai dezvoltata industrie la nivel mondial si cu o anumita tendinta crescuta de concentrare în perimetrul urban). raportul dependentei. mult comportamentul investitorilor care. C. iau în considerare numai anumite aspecte în fundamentarea deciziei de investire si. & Imaginea Imaginea reprezinta un element foarte important al determinarii competitivitatii unui oras. aria urbana trebuie sa apara pe ecranele radarelor locale. muncii si vietii. Profilul proiectat în exterior de un oras se poate masura prin analiza Imaginea unui oras influenteaza foarte publicatiilor internationale. Resursele umane Resursele umane sunt. abilitatilor si experientei în munca. este calitatea . ca relatiile antreprenoriale. numarul mediu de ore lucratoare pe saptamâna. orasul are nevoie de marketing si promovare. de aceea.

retelelor si parteneriatelor public-private. a> Structura industriei si gasirea unei forte de munca adecvate Stabilirea unei structuri adecvate între forta de munca si structura economiei urbane a devenit foarte importanta si aceasta pentru ca odata realizata aceasta legatura între forta de munca si structura economica se poate tinde catre competitivitate. & Veniturile si forta de munca Orice analiza fundamentata a competitivitatii trebuie sa contina informatii despre venitul minim din zona urbana. întarind competitivitatea zonei urbane. precum si rata ocuparii fortei de munca în diferite activitati economice. pune accent pe reguli. pot fi disponibile studii industriale independente care calculeaza indicii climatului . mai ales pentru or asele mari. climatului investitional. în analiza sa asupra avantajului competitiv.programelor de educatie tehnica. care pot îmbunatati eficienta unei societati prin facilitarea unor actiuni coordonate. precum încrederea. Numerosi analisti acorda importanta diferitelor aspecte ale mediului institutional pentru crearea conditiilor de impulsionare a competitivitatii si. asemenea organizatii sunt importante deoarece contribuie la dezvoltarea retelelor de munca. procentul fortei de munca organizate în sindicate pe sectoare. la cresterea competitivitatii unei zone urbane. Accentul analizei ar trebui pus pe evaluarea calitativa a capabilitatii sectorului public local. . În anumite cazuri.Capitalul social are în vedere trasaturile organizatiei sociale. evolutia relatiilor sindicatelor în zona urbana. conventiilor de afaceri. Mediul institutional si cultural În literatura de specialitate s-a ajuns la concluzia ca mediul institutional este factorul-cheie în explicarea competitivitatii unor zone urbane. se explica numarul redus de tehnicieni din acest domeniu. se propun diferite masuri. De asemenea. D. Mediul institutional reprezinta legatura cu ceea ce Putnam denumea "capital social" s\ iar Porter "context pentru strategia firmei si pentru concurenta". trebuie cuantificate numarul de slujbe devenite vacante în urma pensionarii. Aceasta legatura între cele doua elemente se poate masura prin indicatori de tipul raportului dintre someri si locurile de munca vacante.Porter. Pentru investitori prezinta importanta si aspectele referitoare la existenta sindicatelor. în special în majoritatea economiilor dezvoltate. competitia viguroasa si cresterea sustinuta. ca si programele educationale pentru adulti. stimulente si norme care încurajeaza investitia. De asemenea. probabilitatea ca firmele mari sa se localizeze aici este foarte mare. În functie de aspectul considerat a fi cel mai important. în mod substantial. astfel. trebuie identificate asociatiile tehnice si profesionale ca si numarul membrilor acestora. Existenta unei elite sau a institutelor de cercetare/educatie a liderilor pot contribui. normele si retelele. Pe masura ce într-o zona urbana se realizeaza cercetari amanuntite în anumite activitati economice. .

dimensiunea institutiei si a procesului politicilor. • capacitatea administratiei publice locale care se refera la abilitatea aparatului propriu al administratiei de a implementa politici. - . Exista trei factori importanti care trebuie evaluati: • politica macroeconomica si stabilitatea politica (este un factor important în concurenta oraselor din diferite tari pentru atragerea investitorilor internationali). permise. corporatiilor si legilor antitrust (este un aspect important daca se doreste trecerea de la competitia bazata pe costuri reduse la cea bazata pe inovare si miscare ascendenta). Un raport elaborat recent de Banca Mondiala referitor la indicatorii capacitatii administratiei publice locale a stabilit existenta a trei subfactori: capacitatea politica prin care se evalueaza informatiile colectate despre evaluarea personalului. & Administratia publica locala În general. politicile nationale ar trebui tratate ca factori externi din moment ce se afla în afara controlului zonei urbane si nu ofera decât cadrul mediului în care activitatile economice dintr-o arie urbana trebuie sa existe. Acest factor ar putea include evaluarea disponibilitatii si a accelerarii programelor care promoveaza activitati economice si de dezvoltate. precum programele de credit pentru întreprinderile mici si mijlocii. legate de activitatea comerciala. se deruleaza în mod sustinut. • existenta si întarirea proprietatii intelectuale. autorizatii. cât si administratia publica locala joaca un rol fundamental în crearea unui mediu investitional pozitiv. Atât guvernul national. influenteaza în mare masura modalitatile în care companiile concureaza pentru localizare.investitional. de la management la structura taxelor locale de aceea competitivitatea autoritatilor se poate masura prin indicatori ponderati. Autoritatile locale joaca un rol important în determinarea calitatii mediului microeconomic deoarece controleaza numerosi factori. care. În multe rapoarte ale mediului de afaceri international. Studii ale industriilor locale. • structura taxelor impuse asupra persoanelor fizice si juridice. • masura în care activitatea de acordare de licente. dupa Porter. de a furniza servicii si a oferi consultanta organelor care adopta decizii". si anume: • echivalentul local al politicii fiscale nationale: impozitele locale si structura taxelor pentru comunitatea de afaceri. administratia publica locala se plaseaza deasupra infrastructurii. Daca ne raportam la evaluarea competitivitatii urbane. eficienta operationala prin care se evalueaza raportul cerere-eficienta si calitatea serviciilor. ratingul guvernamental evalueaza stabilitatea si atractivitatea micromediului de afaceri. daca facem referire la factorii majori care influenteaza deciziile privind investitiile. Camerele de Comert si asociatiile de comert reprezinta o alta sursa valoroasa de informatii.

Ei pot juca si un rol decisiv în faza de implementare a programelor-cheie prin asigurarea suportul politic si a resurselor. . pe de alta parte.autoritatea de implementare prin care se evalueaza gradul de realizare a activitatilor din domeniile socio-economice considerate domenii cheie. Campionii sunt persoanele sau agentiile care au disponibilitati si motivare pentru actiuni si schimbari pozitive si se conduc dupa principiul ca dezvoltarea relatiilor personale faciliteaza legaturile si comunicarea deschisa. & Campionii Autoritatile locale si/sau sectorul privat pot sustine competitivitatea în numeroase moduri. Un rol important îl joaca agentiile locale si regionale de dezvoltare care sunt mandatate si au experienta în elaborarea si implementarea programelor de actiune economica. o firma recunoscuta. Un campion al orasului poate fi primarul."Retelele sociale. demonstrându-si utilitatea în crearea reputatiei unui oras si în concentrarea fortelor si resurselor întro actiune. creând astfel un climat de încredere. prin împiedicarea risipei de resurse sau a divizarii obiectivelor catre alti actori. chiar daca în dezvoltarea unui climat de încredere este foarte importanta perceptia de actor neutru. Campionii pot juca un rol fundamental în implementarea cu succes a strategiei de dezvoltare. masuratorile administratiei publice locale sunt o componenta importanta a evaluarii punctelor forte si slabe ale zonei urbane. Deoarece acesti trei factori sunt supusi controlului local. "Un mediu economic unde exista colaborare între cele doua sectoare (public si privat) sugereaza ca informatia. a> Retelele sociale si relatiile institutionale Dimensiunea si densitatea relatiilor institutionale si a retelelor sociale sunt o alta modalitate de masurare a calitatii mediului institutional. o agentie de promovare a dezvoltarii sau o personalitate din localitatea respectiva. Participarea la grupurile civice . De asemenea. a celor de creare de incubatoare pentru IMM-uri si a celor de fuziune masoara gradul de colaborare dintre sectorul public si cel privat. în general. organizatii bazate pe parteneriatul public privat)56.Participarea la programe si parteneriate de sustinere a programelor de afaceri. retele profesionale informale. . punctajul obtinut de o arie urbana va reflecta capacitatea autoritatilor locale de a implementa cu succes o strategie de crestere a competitivitatii. initiativa si cunostintele industriale sunt descentralizate si distribuite pe scara larga". Un punct important al acestei analize îl reprezinta asociatiile legate de sau care sustin clusterele industriale. indica prezenta capitalului socialcare reprezinta o baza importanta pentru colaborare si schimbari economice"55. asociatii profesionale si tehnice. asociatii industriale si comerciale. Un indicator al retelelor sociale este gradul de asociere .nivelul relatiilor dintre membri apartinând cluburilor si asociatiilor (de exemplu.

Medierea este data de numarul si categoria expozitiilor si a târgurilor. precum si de numarul riscurilor c omune. Regiunile competitive sunt acelea în care firmele sunt preocupate de îmbunatatirea abilitatilor lucratorilor si încurajeaza deciziile si initiativele de la nivelul de baza al ierarhiei organizationale. • Cheltuielile cu cercetarea . . Mai precis. Doua masuri finale ale normelor si obiceiurilor culturale sunt relatiile si medierea dintre mediul local si cel extern. guvern si alte institutii. Acesti indicatori sunt utili pentru evaluarea circuitului informatiilor (piata. practicile si asteptarile comportamentale care orienteaza actiunile si relatiile dintre firme.dezvoltarea si concurenta activa. rivalitatea locala viguroasa. . Mai mult. Pe masura ce la nivel global se pune accentul pe liberalizarea comertului. Culturile caracterizate prin spirit întreprinzator au o performanta economica mai mare. & Norme si conventii Normele si conventiile se refera la elementele de rutina.dezvoltarea sau dobânzile platite pentru creditele în acest domeniu sunt un indiciu al dezvoltarii si inovarii. Alti factori care influenteaza inovarea si perfectionarea sunt practicile de instruire a angajatilor si structurile organizationale. cheltuielile cu cercetarea.reprezinta un semn ca se pot dezvolta colaborari între firme si fluxurile de informatii. creeaza presiuni asupra firmelor în sensul dezvoltarii.în care . • Atitudinea locala fata de antreprenoriat se poate masura prin numarul de firme nou aparute si prin rata falimentului. a gradului de difuzare a cunostintelor între organizatii si a capacitatii de a colabora în domeniile cheie astfel încât sa se îmbunatateasca eficienta si productivitatea unui oras. Conventiile care favorizeaza productivitatea si inovarea sunt date de catre cultura antreprenoriala. promovarea angajamentelor pe perioade scurte sau concurenta slaba reduce competitia locala si este predispusa riscului de a întârzia inovarea.O harta a relatiilor dintre membri asociatiilor mentionate anterior. masurata prin numarul firmelor dintr-un sector dat. a relatiilor directe între firme. administratia publica locala si institutiile de învatamânt indica puterea si densitatea acestor retele. organizatiile care manifesta un interes deosebit pentru retelele sociale sau institutionale sunt mult mai deschise în adoptarea rolului de facilitator al leadership-ului într-o strategie economica. dar si ca se poate participa pe scara larga la strategia de dezvoltare locala. legaturi transpuse în programe sau politici nationale de sustinere a dezvoltarii economice urbane sau de cooperare între guvern si administratia publica locala. tehnologie si specializare). care are în vedere legaturile dintre nivelul national si cel local. Medierea se refera la tipurile tranzactiilor care frecvent includ actori locali si externi. O cultura de afaceri orientata spre neasumarea riscului. politicile industriale .Un ultim indicator este gradul de cooperare inter-jurisdictionala.

16. B. În acest subcapitol voi prezenta posibilele directii de modificare. de aceea.4.1. agricultura. din aceasta perspectiva. o preocupare principala este aceea de a stabili în ce masura economia determina cresterea lantului valoric si.Zonele urbane mari se diferentiaza mult mai mult din punct de vedere spatial si. conditiile competitivitatii variaza de la o arie la alta în cadrul aceleiasi zone.Orasele de dimensiuni mici sunt mult mai specializate din punct de vedere functional si. dar si câstiga avantaj competitiv. orasul nu numai ca îsi mentine. pentru economiile industriale. Este necesar ca orasele sa creeze conditii pentru dezvoltarea industriilor competitive. Zonele urbane de dimensiuni meci versus zonele urbane mari . A. în acest caz. în special în ariile centrale unde îsi au sediile marile companii. se justifica importanta analizei acestui sector. infrastructura transportului. în special în zonele periferice. Frecvent. conceptul de suprematie detine locul principal. oferind o gama diversificata si specializata de bunuri si servicii.statele creeaza învingatori prin subventii si masuri de protectie a comertului . Daca normele si conventiile unei economii locale sustin învatarea si experimentarea si sunt deschise ideilor noi si concurentei. în timp ce. Evaluarea competitivitatii prin prisma tipurilor de zone urbane Tehnicile de evaluare prezentate anterior trebuie selectate si modificate în functie de diferitele tipuri de orase.3. . pentru economiile orientate spre servicii. .devin o strategie din ce în ce mai putin eficienta de obtin ere a avantajului competitiv. Zonele urbane orientate spre servicii si educatie sunt mult mai sensibile la mediul institutional si la factorul uman ca elemente determinante ale competitivitatii. mult mai vulnerabile din punct de vedere economic. În termenii dotarilor teritoriale. productiei traditionale si oraselor în care ritmul schimbarilor este lent. cadrul guvernamental sunt foarte importante.Caracteristica oraselor sarace este productia redusa si slaba educatie. serviciile adresate persoanelor. în special. este foarte importanta. .În orasele industriale. Economia preindustriala versus economia industriala versus cunostinte Masuratorile conventionale ale analizei structurii economice sunt aplicabile. de aceea. Având în vedere valoarea foarte redusa a serviciilor si faptul ca aceste servicii sunt furnizate în mare masura de sectorul tertiar. infrastructura telecomunicatiilor si dotarile sunt metode mult mai importante. resursele naturale constituie . Ele functioneaza dupa mecanisme complexe. capitalul. dar o forta de munca mai bine pregatita creeaza oportunitati de dezvoltare. dar fiecare caz este unic si abordarea evaluarii competitivitatii trebuie adaptata corespunzator. Costul foarte redus al fortei de munca poate fi un avantaj în comparatie cu capitalul.

au economii cu grad ridicat de specializare si. administrativa si fiscala si. D. forta de munca calificata este mult mai importanta decât pentru orasele mari. În anumite cazuri. Adesea. Cultura în domeniul afacerilor si în domeniul bancar si existenta unor reglementari contractuale adecvate reprezinta variabile importante ale competitivi-tatii. • • infrastructura telecomunicatiilor poate fi un obstacol în calea competitivitatii. deoarece în aceste orase este mult mai usor sa se identifice agenti economici si sa se obtina informatii de la acestia. de aceea se încearca promovarea unei imagini si a unui profil. aceste activitati au fost punctul de pornire în cresterea valorii adaugate si în reducerea activitatilor ineficiente. Tinând cont de acest aspect. aceste orase (majoritatea oraselor din Europa de Est) prezinta o valoare ridicata a raportului dintre nivelul abilitatilor fortei de munca si cel al salariilor. în special daca economiile lor sunt orientate catre turism sau agricultura. • C. Orasele în tranzitie În economia oraselor în tranzitie. având în vedere ca serverele pentru Internet ofera o gama mai restrânsa de servicii decât în orasele mari. creste disponibilitatea la schimbare. În numeroase cazuri. anonimatul. de aceea. orasele mici atrag un numar mare de turisti. Orasele care se confrunta cu situatii de criza Atunci când orasele sunt confruntate cu situatii de criza. Plecând de la premisa ca orasele mici sunt mult mai vulnerabile din punct de vedere economic. pentru ca numarul lor este mic. De aceea. contribuind astfel la dezvoltarea unei economii bazate pe servicii de turism.national .factori-cheie ai dezvoltarii. de aceea. competitivitatea nationala sau între regiuni este mult mai importanta decât competitivitatea mondiala si de aceea trebuie considerat un cadru de referinta adecvat în evaluarea economiei urbane pentru orasele mici în curs de dezvoltare. progresul în procesul dezvoltarii este un factor cheie al competitivitatii. nu dispun de instrumente suficiente pentru a implementa strategii competitive. la aceasta se adauga si abilitatea de mediere la nivel local. Caracteristicile oraselor de dimensiuni mici sunt: • au un grad redus de autonomie politica. Data fiind preocuparea de monitorizare a schimbarii pentru a folosi instrumente adecvate se . rapoartele actorilor-cheie sunt foarte importante.international. în acest caz se recomanda evaluarea punctelor forte si slabe interne. potentialul competitivitatii se modifica foarte rapid în functie de gradul de adaptare a zonei urbane. în evaluarea competitivitatii oraselor mici este foarte importanta evaluarea serviciilor de telecomunicatii.

politice sau sociale. coruptia. aceste caracteristici urbane sunt greu de masurat.O alta posibila problema are în vedere lipsa unor baze comparabile între studii si procese. analiza competitivitatii s-a concentrat asupra statelor57. taxele. Nu toate schimbarile determinate de situatii de criza sunt pozitive.O alta provocare o constituie existenta unui sector tertiar extins în numeroase zone urbane. . Orasele aflate în situatii de criza îsi modifica pozitia în cadrul sistemului urban. aceste contributii sunt ignorate sau subevaluate în metodologiile competitivitatii. fluctuatia capitalului este destul de mare.aloca numeroase resurse pentru realizarea rapoartelor asupra conditiilor socio-economice. . costul fortei de munca este redus. agentiile internationale de dezvoltare si institutiile de învatamânt superior folosesc metodologii diferite pentru a face comparatii. manuale si lucrari practice pentru evaluarea economiei urbane.1. Desi expertii în domeniul dezvoltarii urbane au ajuns la un consens asupra importantei capitalului social. . ceea ce îngreuneaza procesul de învatare. Modul de abordare si tehnicile se afla înca în faza de elaborare. gradul de deschidere economica. frecvent. Presiunea asupra economiei poate determina aparitia altor crize care accentueaza criza economica si care fac zona urbana neatractiva pentru investitori. .O alta problema majora a evaluarii competitivitatii o constituie lipsa tehnicilor operationale de evaluare a mediului institutional si cultural.3.5. Probleme în evaluarea competitivitatii urbane Capcanele care pot aparea în evaluarea competitivitatii zonelor urbane au în vedere: . . întârzierea în aplicarea rapida a strategiilor de crestere a competitivitatii este determinata si de gradul redus de importanta acordat în elaborarea acestui tip .În primul rând.În final. În ultimele decenii. Evaluarea competitivitatii trebuie sa reflecte aceste schimbari rapide determinate de crizele economice. dar nu în cele din urma. companiile de consultanta. Exista abordari si tehnologii conventionale care au esuat în evaluarea adecvata a competitivitatii sectorului tertiar. luând în considerare variabilele-cheie ca guvernul. Pornind de la aceste considerente se afirma necesitatea elaborarii unor principii directoare. Acest sector contribuie semnificativ la competitivitatea unei zone urbane prin faptul ca furnizeaza servicii cu valoare adaugata mare. Orasele.O alta problema este scepticismul cu care este privita utilitatea strategiilor de crestere a competitivitatii. scepticism alimentat de faptul ca înca nu sunt pe deplin întelese si sunt înca subiect de discutii modalitatile si dinamismul competitivitatii zonelor urbane. Concluzia care se desprinde este ca factorii cei mai importanti pentru ca o zona urbana sa fie competitiva si sa se dezvolte armonios din punct de vedere economic sunt si cei mai greu de cuantificat. perceptia din exterior se schimba foarte rapid. atenueaza efectele presiunilor. ofera un grad ridicat de calificare fortei de munca. imixtiunea factorului politic. la nivel global. exista o nevoie de revizuire a analizei competitivitatii în cadrul unitatilor subnationale. 16.

17.din cauza ca aceasta functie nu a fost institutionalizata în majoritatea zonelor urbane. La aceasta stare de fapt se adauga si limitarea aplicarii acestei strategii . ceea ce încetineste dezvoltarea de metodologii.ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN .de strategie si în crearea unui profil al competitivitatii.

spatii de birouri si alte elemente necesare derularii afacerilor. târguri. beneficiaza de îmbunatatiri generale si vad orasul mai atragator. în primul rând. . se datoreaza aparitiei unei piete nu numai la nivel local. agentii economici beneficiaza de produse imobiliare bine echipate cu utilitati.Consideratii generale privind marketingul urban Aparitia marketingului urban Din analiza lucrarilor de specialitate referitoare la marketingul urban se poate spune ca la baza dezvoltarii acestuia pot sta mai multe explicatii: • unii considera ca marketingul urban a cunoscut o dezvoltare mai mare în practica decât în teorie din momentul în care autoritatile locale si planificarea teritoriala si-au îndreptat atentia de la controlul cresterii si a externalitatilor negative la inducerea unor procese de dezvoltare în masura sa sustina si sa revigoreze economiile în declin si pe cei aflati într-o stare precara. fie ca sosesc din motive de afaceri (congrese.Scopul principal al aplicarii tehnicilor de marketing asupra spatiului urban este acela de a realiza o concordanta între cererea si oferta de produse urbane. • vizitatorii. • altii accentueaza faptul ca introducerea tehnicilor de marketing. de produse si servicii.1. o piata pe care orasele cu excedent teritorial concurau în atragerea capitalului de pe pietele financiare. mai degraba. Filozofia marketingului nu este reprezentata prin procedurile de marketing si aspectele privind aplicarea acestora. prin coordonatele conceptuale si de abordare generala a acestuia. ci. 17. expozitii) sau din motive turistice. ci si la nivel national si international în Europa. O politica de marketing de succes poate îmbunatati pozitia competitiva a zonei urbane. Actorii urbani pot obtine beneficii: • • rezidentii se bucura de locuinte mai bune. în Statele Unite. ca instrumente ale politicii teritoriale. începând cu anii `70 si.

exista un risc în a spune ca toate politicile economice aplicate de orase pot fi definite ca actiuni ale marketingului urban. Pe de-o parte. 17.Clarificarea notiunii de marketing urban si semnificatiile acesteia Termenul de marketing urban a aparut în literatura europeana în anii `80. mai mult de finantarile statului si au posibilitati limitate de a-si îmbunatati veniturile. municipalitatile americane se apropie de o atitudine comerciala deoarece ele trebuie sa asigure o parte importanta a veniturilor proprii si.2. activitatile. • o alta posibila explicatie ce trebuie luata în considerare se refera la insatisfactia generala cu privire la politicile teritoriale si cele cu privire la cheltuieli aplicate în anii `60 si `70 si incapacitatea acestor politici de a face fata schimbarilor economice si politice cauzate de modificarile în structura productiei mai multor orase europene. Exemple similare pot exista chiar si în trecutul mai îndepartat. Pe de alta parte. În cele mai multe cazuri. . care. În 1918 municipalitatea orasului St. a angajat un agent de presa a carui sarcina era sa promoveze atractiile orasului. printre orasele din Regatul Unit în timpul primei revolutii industriale sau prin tre orasele-state din Europa de Nord sau Italia atunci când comertul (negustorilor) cunostea o înflorire deosebita. prin urmare. Petersburg. Nemultumirile si deficientele sugerau nevoia înlocuirii acestora cu noi instrumente în ceea ce priveste planificarea teritoriala.• se pune dezvoltarea marketingului urban pe seama efectelor combinate rezultate în urma reducerii drastice a transferurilor destinate oraselor si dezvoltarii autonomiei administratiei locale. în opinia lor. Unele orase europene au avut o abordare mai larga. abordarile diferite reflecta varietatea culturilor urbane. Orasele europene depind. care acum intra în sfera de cuprindere a marketingului urban erau deja practicate de câtva timp.private) fenomenelor intrate în rutina asociate cu „orasul antreprenorial" si aveau o natura pur comerciala. ele apartineau (cum este cazul parteneriatelor public . Totusi. • Originile actiunilor marketingului urban se afla chiar mai departe. incluzând în marketingul urban promovarea tuturor aspectelor bunastarii societatii. Florida. în general. este mult mai probabil sa aiba un profit direct în urma unui management de succes. au tendinta de a împinge municipalitatile spre politici mult mai orientate spre piata. De fapt. spre finalitatea si profitabilitatea cheltuielilor si spre cautarea de noi structuri de colaborare cu sectorul privat în domeniul proprietatilor imobiliare. în trecut. în scopul vitalizarii oraselor sau a unor parti ale acestora. mai ales în Statele Unite.

• „Marketingul urban poate fi descris ca un set de activitati directionate spre optimizarea relatiei dintre oferta de functii urbane si cererea din partea locuitorilor. întreprinderi. • Marketingul urban ca modalitate de aliniere a politicilor de dezvoltare urbana. investitori externi. din momentul conceperii pâna la implementare. vizitatori). termenul de marketing urban este folosit cu diferite întelesuri si conotatii: • Marketingul urban ca mijloc de promovare a orasului. cu caracteristicile si perspectivele sale. considerata a fi forta din spatele bunastarii orasului. în masura sa atraga investitii si vizitatori din exterior. • Marketingul urban ca instrument de reorganizare pe scara larga a administratiei orasului si a procedurilor de planificare ale acesteia. companiilor. ea corespunde destul de bine multor actiuni efectuate pâna acum în numele marketingului urban. care se concentreaza mai mult asupra „clientului" orasului vazut ca „produs" (cetateni. la cerintele actorilor economici locali si la asteptarile actorilor externi pentru ca acestia sa fie atrasi în promovarea economiei locale. institutii. Desi aceasta abordare este criticata în unanimitate în teorie. turistilor . îndreptându-se spre un model în care relatiile dintre actorii din interiorul orasului sunt bazate pe negociere si comunicare si nu pe regulamente si conflict. tot ce trebuie este sa fie „ambalat" de o maniera cât mai eficace. Produsul este finit.În literatura de specialitate.

Marketingul urban ar trebui sa fie un concept important în teoria si practica sectorului public. analiza grupurilor tinta si a competitorilor. Elementele care sunt esentiale marketingului general (cum sunt investigarea pietei. actionând în asa fel încât sa puna în valoare ceea ce exista deja. Cu alte cuvinte.sau altor vizitatori. marketingul urban permite reorganizarea efectiva a politicilor urbane. principala resursa a unui oras este data de specificul sau. În competitia dintre orase. putem spune ca toate interpretarile date marketingului urban sunt bazate pe doua concepte care difera în functie de punctul în care este localizat centrul de greutate al actiunii marketingului: • Marketingul urban este principalul instrument cu ajutorul caruia orasele se pregatesc sa faca fata competitiei la o scara supra-locala: un proces în care orasul trebuie sa-si proiecteze centrul de gravitate al propriilor actiuni politice catre exterior. asadar. acelasi rol si în marketingul urban". esentiale marketingului urban. în principiu. elaborarea unui plan de marketing si organizarea unor campanii de promovare) vor fi. de asemenea. Primul lucru care trebuie luat în considerare este acela ca asa cum marketingul este doar unul din aspectele strategiei generale a unei companii si marketingul urban trebuie sa fie un aspect al politicii urbane generale. împreuna cu. iar baza economica existenta nu este data numai de aspectele economice si de punctele sale forte. de exemplu. realizare si „vânzare" a imaginii unui oras pentru ca acesta sa devina atractiv pentru . stabilirea centrului de greutate în interiorul orasului. sa fie în masura sa atraga noi actori capabili sa sprijine dezvoltarea economiei locale. politica locurilor de munca si planificarea spatiala. Verificarea progresului si feedback-urile facute pentru a evalua eficacitatea cheltuielilor sunt elemente cheie ale marketingului general si ar trebui sa joace. Anumite elemente par a fi esentiale marketingului urban. numai un oras care îsi satisface rezidentii poate atrage noi actori. El se refera la procesul de construire.

nici o întreprindere în adevaratul sens al cuvântului. cultura. ca piata. • Marketingul este urban în sensul ca este "realizat de catre oras": orasul îndeplineste. cât si asupra distorsiunilor si imperfectiunilor pietei ca instrument regulator. a limitarilor inerente existente în definitia mult prea restrictiva a termenelor de „marfa" si de „întreprindere". iar teritoriul este acoperit de un sistem de piata: orasul este o piata. • Marketingul este urban pentru ca reprezinta "comertul orasului": orasul este un termen al actiunii comerciale: orasul este o marfa care poate fi comercializata. problema comunicarii devine vitala. Cu toate aceste analogii. Se întelege de la sine ca orasul nu este nici o piata. o actiune de piata.investitori. ca subiect. relatii. marfa si întreprindere. de asemenea. În marketingul urban. si civitas: comunitate. . ci ele sunt tot atâtea posibile metafore pentru oras. Cele trei metafore ale orasului. un risc inerent de a uita ca orasul reprezinta. A. Nici unul dintre acesti termeni nu cuprinde complexul de locuri. exista. însa. nici o marfa. formarea unui set de valori si a unor mecanisme specifice schimbului. el opereaza ca un actor pe piata potrivit unei filozofii de piata: orasul este o întreprindere. Expresia marketing urban poate avea trei întelesuri diferite: • Marketingul este urban în sensul ca „are loc în oras": orasul este locul în care sunt comercializate marfurile. spatii. turisti si rezidenti. ne vor îndrepta atentia atât asupra negocierii. încheierii de afaceri între actorii care actioneaza pe piata. Orasul ca o Piata Expresia "marketing" ne concentreaza atentia asupra pietei orasului. civilizatie. în special ca loc al negocierii si încheierii de afaceri. culturi care formeaza un oras.

orasul va fi. Orasul este o marfa pe termen lung care este consumata numai partial. mai degraba. Locul-marfa reprezinta o marfa complexa. este capabil si îi este permis sa-si spuna parerea. orasul este o marfa care. niciodata rezolvate definitiv. neinterventia viitorilor consumatori. cât si sa asculte: el are în vedere si punctele de vedere si ob iectivele celorlalti negociator. În particular. o marfa complexa cuprinsa într-un „câmp de forte" multidimensional decât o marfa stabila aflata pe o piata echilibrata. sunt organic legate de modelul relatiilor sociale. locul în care se desfasoara conflictele sociale. sunt parte integranta într-o matrice a relatiilor politice. cladirilor. este întotdeauna un agregat de marfuri caracterizate prin interactiune si schimburi reciproce. un produs în continua transformare. scopuri si interese. într-o oarecare masura. nevoile si asteptarile unor actori. asa cum sunt si relatiile sociale. este o marfa care. daca este promovata eficient pe piata. capabila sa submineze întregul proces. este componenta de baza a marketingului urban în care o actiune care ar fi eficienta pe termen lung trebuie sa întruneasca consensul tuturor celor implicati si sa se bazeze pe transparenta intereselor implicate. culturale care este la fel de importanta ca si locatia fizica sau configuratia topografica. Un loc este mai mult un produs al relatiilor sociale decât al naturii. ci si în sensul comunicarii acestora spre exterior. Orasul ca o Marfa Faptul ca anumite parti ale orasului. De aceea. cooperarea sau. considera ca stie atât sa-sifaca auzita opinia. B. sociale. care nu poate fi izolata. este necesar sa fie consumata la locul productiei. Daca sunt neglijate interesele. cel putin. Comunicarea înseamna ca fiecare participant: îsi stabileste clar propriile prioritati. a existat din totdeauna sau exista de mult timp si care este numai în parte produsa. solicita contributii externe pietei: interventia reglementarilor publice. se poate crea o potentiala arie de obstructie.Comunicarea nu intereseaza marketingul urban numai în sensul promovarii politicilor urbane. . geometriei spatiale sau pietelor independente. serviciilor pot fi vândute si cumparate nu fac din oras o marfa în întelesul cuvântului dat de catre marketingul urban: marketingul urban propune însasi orasul cape o marfa oferita pe piata. Locurile sunt rezultatul actiunilor rezidentilor sau institutiilor.

C. subliniata. Exista tendinta de a se spune ca: „orasele actioneaza. De fapt. precum si o distribuire a avantajelor si dezavantajelor. cresterea economica trebuie. în fiecare dezvoltare. în mod eronat ca orasele pot fi comparate cu subiecte unitare. Ca urmare. se pune problema la ce pret poate fi vândut orasul-marfa de catre orasul-întreprindere? Riscul de a subestima o locatie fata de o alta este o practica întâlnita frecvent în Statele Unite unde exista o competitie în care pot fi subminate orice interese care ar putea reprezenta o piedica în calea investitiilor externe si a promovarii proprietatii. .orasele concureaza. au ca interes comun promovarea cresterii economice: pentru acestia orasul este. sensul de „organism" care coordoneaza procesele de munca si aloca mijloacele necesare atingerii scopurilor economice. de asemenea. un mecanism al dezvoltarii. „Construieste viitorul!": în acest sens.. a unor coalitii pro-dezvoltare urbana care. ori. exista dezavantaje inerente. . negociata. Spre exemplu.. asa cum pot fi întreprinderile. indiferent de cât de strânsa e competitia. în cazul în care întelegerea este ca orasul sa fie un tot unitar.orasele cresc".. în mod neaparat.Daca orasul poate fi vazut ca o marfa. termenul „întreprindere" pe care marketingul urban îl asociaza cu orasul presupune. redistribuirea efectelor actiunii marketingului urban trebuie analizata. Chiar si în Statele Unite s-a vazut ca puterea de negociere a oraselor cu privire la investitori si proprietari e insuficienta atâta timp cât e luata ca atare. Orasul ca Întreprindere În marketingul urban se presupune adesea. deoarece exista cazuri în care orase si state aflate pe o pozitie inferioara în topul preferintelor au reusit sa faca concesiuni în favoarea rezidentilor si angajatilor locali fara a pierde oportunitatile de dezvoltare locala. Oare nu tinde acest lucru sa ascunda conflictele cu care are de-a face un oras? Cautarea activa a atragerii investitiilor în oras. în anumite cazuri s-a demonstrat ca decizia de a concentra resursele în doua sau trei proiecte spectaculoase a facut ca restul orasului sa le abandoneze.. în principal. sa conduca la îmbunatatirea conditiilor de ocupare a fortei de munca pentru cei mai putin norocosi. promovarea realizarilor sale trebuie sa fie asociate cu existenta unor grupuri de elita care sprijina dezvoltarea. Necesitatea aplicarii marketingului urban Se pune întrebarea "De ce municipalitatile si regiunile sunt atrase de marketingul .

Pentru a remedia situatia era imperativa actiunea inovativa. a fost natural. internationalizarea si globalizarea întreprinderilor private. Schimbarea locatiei firmelor nu poate fi exclusa dintre consecintele cresterii investitiilor mobile. Când dezvoltarea economica a stagnat dupa crizele de energie (1937 si 1978). în scopul de a atrage firme si institutii internationale sau de a îsi pastra companiile locale. la rândul sau. . succese care sunt mai apoi exploatate prin reclame si alte canale publicitare. Factorii care ar putea influenta dezvoltarea economica si sociala în viitor sunt: inovatiile tehnologice în informatica si telecomunicatii si influenta lor asupra transportului si distributiei. Unele municipalitati au început sa caute moduri de utilizare a terenului care sa fie înca cerute. Acest argument îsi gaseste substanta în succesul unor orase care au reusit sa determine mari întreprinderi sa se localizeze pe teritoriul lor. Dinamica urbana este o reflectie a dinamicii societatii care. sa dovedit a fi mai mult decât optimista. Dezvoltarea marketingul urban în Europa depinde de tendintele în dezvoltarea urbana. schimbarile politice si economice din Europa de Est si crescânda prioritate politica de a pastra sau îmbunatati calitatea mediului înconjurator. în mod sigur. integrarea economica în Europa. Poate ca cel mai obisnuit. Atitudinea competitiva a regiunilor metropolitane din Europa este de asteptat sa creasca. tehnologice. precum si de inter-relationarile acestor schimbari. Toate aceste schimbari au consecinte directe sau indirecte asupra dezvoltarii urbane. Faptul ca si-au manifestat un interes crescut pentru cererile diferitelor segmente de piata cu intentia de a-si adapta produsul "terenuri industriale" conform acestor cereri. Prin urmare. La fel cum filozofia marketingului a luat nastere din nevoia de a vinde produse pe o piata deja inundata si marketingul urban s-a dezvoltat din nevoia de a gasi clienti pentru o abundenta de terenuri si cladiri industriale într-un moment de micsorare semnificativa a cererii. dar. iar dobânda pe capitalul pe care îl investisera reprezenta pentru ele o imensa povara financiara. Speranta ca expansiunea industriala postbelica si cererea de terenuri industriale ce a urmat în anii '60 vor continua. nu cel mai putin important argument pentru marketingul urban este dorinta de a fi la fel ca vecinii. este afectata de schimbari economice. vânzarile de teren au început sa scada. schimbarii potentialului pietei si libertatii crescânde a alegerii localizarii. demografice.urban?" Raspunsul este: din necesitate. schimbarii preferintelor de localizare. politice. municipalitatile au ramas în posesia unui stoc imens de teren industrial nevândut si neînchiriat.

În situatia în care competitia economica dintre orase creste. conferinte si a turismului urban în general si. dar si din punct de vedere operational si functional. Alte elemente joaca un rolul important în determinarea atractivitatii orasului ca mediu de afaceri. este de asteptat ca interactiunea spatiala în ceea ce priveste bunurile si persoanele. Este limpede pentru toata lumea ca aspectele ce privesc calitatea unei localitati sunt din ce în ce mai importante. a serviciilor si facilitatilor regionale si urbane (în domeniul medical. puterea organizationala locala sau regionala de a crea si a stimula dezvoltarile dorite este un factor de importanta crescânda. functia economica dominanta.3. este de asteptat ca marketingul urban sa creasca în importanta. Calitatea vietii este determinata de calitatea functiei rezidentiale. personalul cu înalta calificare prefera orasele cu o buna calitate a vietii. gradul de dinamism industrial. bineînteles. recreational etc. construirea imaginii orasului au o importanta din ce în ce mai mare pentru un management cu o orientare antreprenoriala. cultural. integrarii europene si modernizarii retelei europene de cale ferata. nu numai în privinta climatului general de afaceri si a mediului de localizare a industriilor. Parteneriatele public-private. cât si din motive sociale sa se intensifice. initiativele locale. Orasele cu o buna accesibilitate internationala pe piata europeana au o pozitie care favorizeaza atragerea de investitii în afaceri. accesibilitatea locatiilor potrivite de afaceri care pot satisface cererea acum si în viitor.) si a mediului natural. În final. educational. Prin urmare. cum ar fi: compozitia structurii economice. o orientare manageriala la nivel urban mai asemanatoare cu cea a sectorului privat pare a fi inevitabila. accesibilitatea nu este unicul factor de localizare. atât pentru afaceri. nu numai ca mod de a gândi dezvoltarea urbana strategica. Prin urmare.Ca o consecinta a internationalizarii. Totusi. prezenta institutiilor stiintifice si de cercetare. care au nevoie de personal de înalta calificare.Complexitatea marketingului urban . importanta functiei întâlnirilor în târguri. dar si în ceea ce priveste calitatea vietii în general. În concluzie. Serviciile de înalta calitate faciliteaza atragerea de companii. calitatea pietei de forta de munca (gradul de intensitate a cunostintelor fortei de munca). eforturile de a aborda produsele urbane într-un sistem de marketing. Calitatea este importanta. trebuie spus ca multe orase încearca sa îsi mentina sau sa îsi îmbunatateasca pozitia relativa în contextul international. dar nu mai putin important. 17.

În plus. Atitudinea antreprenoriala a municipalitatii nu are întotdeauna calitatile pe care le are în sectorul de afaceri: identificabila. O alta dificultate este aceea ca orasele sau regiunile sunt arareori manageri absoluti ai produselor "proprii". Un alt element de complexitate este acela ca nu numai produsele identificabile. planificate si controlate cu scopul de a satisface nevoile diferitelor grupuri de clienti si. Dar. Evident. Faptul ca influenta administratiei locale este simtita. sa realizeze obiectivele antreprenoriale. flexibila si consecventa. un concept de marketing depinde de planificarea strategica. asa cum . responsabilitatea municipalitatii fiind. ca si în turism. orientata spre client. activitatile si bugetele trebuie sa fie organizate. în toate domeniile nu este de ajutor planificarii integrale în marketing. în general. Comple xitatea marketingului urban este data de numarul si marea diversitate de produse urbane eligibile pentru acesta. cu alte cuvinte strategiile. Numarul si diversitatea variaza în functie de marimea orasului si de functia sa economica dominanta. în functie de produsul în cauza si de dorintele cumparatorilor potentiali. nu exista nici un fel de relatie directa. Produsul "oras" este obiectul principal al activitatilor de promovare si de construire de imagine." sau "vizitati. redusa la a asigura serviciile publice si infrastructura necesare pentru a crea conditiile adecvate de dezvoltare.. Cu putin efort de imaginatie se poate vedea cum si produsele urbane pot fi subiect pentru planificarea strategica de marketing. pentru a fi întelese ca "stabiliti-va în. ci chiar orasul ca întreg poate fi privit ca produs.. Produsele individuale pot fi rar izolate de mediul lor. dar poate avea o imagine negativa în ceea ce priveste activitatile de clasa sau calitatea vietii. marketingul urban nu poate fi comparat fara restrictii cu alte forme de marketing. deoarece orasele si elementele sale difera considerabil de bunurile si serviciile obisnuite. În cel mai bun caz ele sunt co-manageri. fara îndoiala. rolul de manager nu poate fi jucat decât daca administratia adopta o atitudine antreprenoriala. În principiu.". Promovarea pune în lumina calitati speciale ale municipalitatii si regiunii pentru a le creste profitul. instrumentele. astfel de campanii de promovare trebuie sa fie oneste si bazate pe situatii reale.. Un oras industrial prin excelenta poate fi atractiv pentru antreprenorii industriali.. Influenta poate fi pozitiva sau negativa.Practicarea marketingului implica organizarea productiei si vânzarilor din punctul de vedere al clientului. în acelasi timp. alaturi de categorii diverse de companii si institutii. conceptul de marketing urban este aplicabil productiei si distributiei de bunuri si servicii si poate fi operat efectiv de organizatii non-profit si de întreprinderi comerciale. Calitatile orasului si mediul sau influenteaza produsele individuale. câteodata. Pentru a avea succes.

Trebuie sa nu se uite totusi faptului ca marketingul implica luarea în considerare si a nevoilor si dorintelor clientilor. autoritatile locale nu îsi pot permite sa fie în acord complet cu dorintele cumparatorilor sau utilizatorilor unuia sau câtorva produse. precum si ideii potrivit careia orasul era considerat un produs. Spre deosebire de managementul unui concern comercial. O întreprindere produce bunuri "fizice" pe care le vinde menajelor. cu scopul de a asigura prosperitatea rezidentilor întregii regiuni urbane. Din punct de vedere politic. 17. Compunerea si realizarea pachetului de marketing pentru un oras sau o regiune ridica probleme în câteva directii: • Produsele sau serviciile urbane În ce mod satisfac orasele nevoile grupurilor tinta? Altfel spus.este de dorit în cazul unei viziuni de marketing. calitatii mediului de locuit. responsabilitatea conducerii administratiei este de a face ca un obiectiv sa balanseze între grupuri de interese foarte diferite.4. ce se întelege prin produsele furnizate de un oras? În trecut se acorda o mare atentie caracteristicilor specifice ale produselor urbane. În cazul acestor companii. lipsa unei definitii clare a produsului furnizat nu a constituit un obstacol în utilizarea marketingului. iar multe dintre aceste "produsepersonalizate" sunt dezvoltate pe parcurs. Managerii urbani au nevoie sa tina seama atât de valorile si normele morale si politice. ci promovarea locurilor de munca. a mediului de viata. companiilor sau autoritatilor locale pentru a realiza profit. Finalitatea marketingului urban trebuie sa fie administrarea orasului în interesul locuitorilor sai. Este orasul un produs? E posibil sa vinzi un oras si cui ai putea sa-l vinzi? În încercarea de a se gasi un raspuns la aceasta întrebare se poate afirma ca firmele îsi desfasoara activitatea având clar definite produsele pe care le vor crea si furniza. lucru ce nu se poate spune în cazul oraselor. serviciilor publice etc.. de ce ar . Acest aspect conduce la dificultati în aplicarea marketingului urban de catre orase. obiectivele lor antreprenoriale nu pot decât sa fie diferite de cele ale omologilor lor comerciali.Instrumentele marketingului urban Pachetul de marketing reprezinta un set specific de variabile care ar trebui sa asigure cea mai eficienta abordare a pietelor vizate. În cazul sectorului privind serviciile este dificil de definit un produs. Prin urmare. Adesea. punctul de referinta în întelegerea marketingului urban îl reprezinta literatura de specialitate din domeniul marketingului industrial. În aceste conditii. cât si de consecintele financiare. grija principala fiind nu profitabilitatea. Companiile care actioneaza în acest domeniu furnizeaza anumite activitati si/sau informatii "personalizate" în functie de nevoile clientilor.

Nu este vorba numai daca orasul poate oferi spatii pentru birouri. trebuie sa aiba o natura durabila. Abilitatea de a se adapta la schimbarile preferintelor depinde de flexibilitatea planurilor sale. Caracteristicile unui oras sau ale unei regiuni se schimba foarte încet. de cele mai multe ori. foarte importanta: atractia turistica si o a doua categorie care include produse. o proprietate industriala. . prin urmare sunt si numerosi producatori. • nivelul grupurilor de servicii urbane aflate în legatura unele cu celelalte: acele grupuri/game de produse si servicii urbane aflate în legatura (de exemplu. În cazul turismului urban. turismul urban si facilitatile oferite în acest sens de un oras-port). care sunt dificil de izolat de mediul ce le-a creat si care se gasesc totodata într-o strânsa interdependenta. precum asigurarea accesibilitatii turistilor în respectivul oras. precum: Este situat orasul în apropierea principalelor autostrazi? Se gasesc în acest oras scoli potrivite pentru copiii angajatilor companiei? Influenta diferitelor produse urbane poate fi pozitiva sau negativa. Se disting trei nivelurila care marketingul urban se manifesta: • nivelul produselor sau serviciilor urbane vazute într-o maniera individuala: marketingul unei anumite locatii. în functie de diversele grupuri tinta. În general. Termenul de "produs" ar putea fi folosit pentru un spatiu pentru birouri. Modificarile în mediul construit si în infrastructura consuma mult timp si. un centru comercial. Atunci când o companie este în cautarea unui oras unde sa îsi poata stabili sediul aceasta trebuie sa ia în considerare o întreaga gama de atribute ale produselor urbane oferite de respectivul oras. ci se are în vedere si o serie de alte aspecte/întrebari. specialistii fac distinctie între o prima categorie de produse.constitui un obstacol pentru orase? De fapt. Adevarul este ca orasele furnizeaza o întreaga gama de servicii. serviciu etc. un mare numar de produse urbane sunt compatibile cu utilizarea marketingului. dar la fel de bine poate fi folosit si pentru un muzeu. produsele urbane se caracterizeaza printr-o lipsa de flexibilitate si longevitate. un festival de arta sau pentru o competitie sportiva. în putine situatii aceste produse pot fi izolate de mediul lor. Un muzeu atrage mai multi vizitatori daca în apropierea sa se gasesc restaurante si magazine. Mai mult. de exemplu.

magazinele. accesibilitatea joaca un rol foarte important. Tocmai de aceea cel de-al treilea nivel se refera cu precadere la identitatea ora sului. ceea ce influenteaza foarte mult deciziile acestora cu privire la stabilirea în respectivul oras sau doar vizitarea acestuia. pret si prezenta unor bunuri specifice. • Pretul Pretul produselor urbane se formeaza diferit de pretul produselor comerciale.• nivelul aglomeratiei urbane/orasului ca întreg: produsul "oras" lasa loc pentru numeroase interpretari deoarece el nu este un produs prea bine definit. iar municipalitatile nu sunt familiarizate cu ideea de compunere a pretului. dezirabilitate politica sau nevoia de fonduri generale. distributia serveste la a transporta cumparatorul la produs în maniera cea mai potrivita. birourile. Consumatorii potentiali au tendinta sa aiba preferinte divergente cu privire la situatie. Prin intermediul acestor asocieri se creeaza imaginea urbana. nu numai la nivelul acestuia se desfasoara cele mai importante activitati. În cazul marketingului urban. telecomunicatii moderne. calitate. Autoritatile locale pot raspunde acestor preferinte printr-o . Formarea pretului se aplica unor bunuri cum sunt terenurile pentru utilizare industriala. Rareori valoarea serviciilor joaca vreun rol. la crearea unei imagini a acestuia. rute navale si retele de navigatie. • Distributia Distributia în economia de afaceri este instrumentul care serveste pentru a transporta produsul la client. Constanta extindere a razei de actiune a regiunilor urbane functionale releva faptul ca nu numai orasul central este important. Preturile serviciilor municipale tind sa fie bazate pe cost. ci si la nivelul întregii aglomeratii urbane. În acest sens. Este clar însa ca numeroasele grupuri tinta asociaza produsul "oras" cu diverse lucruri. cai ferate. Aceasta este determinata de toate sistemele si retelele de trafic care sunt disponibile: legaturi cu drumuri internationale. locuintele etc.

de asemenea. . Pe de -o parte. succesul va fi de scurta durata daca imaginea promovata nu va fi conforma cu realitatea. Faima si buna reputatie a orasului sau regiunii se reflecta. Aceasta pentru ca strategia de marketing trebuie subordonata prioritatilor politice. Activitatile promotionale s-au extins si îmbunatatit mult în decursul timpului si au devenit foarte apreciate. Producatorul produselor urbane nu poate fi întotdeauna identificat cu mare precizie. Scopul lor principal este acela de a încuraja localizarea prin oferirea unei imagini atragatoare utilizatorilor potentiali. pe de alta parte. lipsa de flexibilitate si relativa longevitate.furnizare orientata pe grupuri tinta si printr-o politica de preturi functionala. Marketingul înseamna mai mult decât publicitatea sau încercarea de a construi o imagine pozitiva.Planificarea strategica a marketingului urban Strategia de marketing Trecerea de la o politica a orasului orientata spre oferta la o politica orientata spre cerere nu poate fi limitata numai la masuri partiale în ceea ce priveste suportul economic pentru dezvoltare sau pentru încurajarea descoperirii unor noi activitati. exista circumstante care o împiedica sa adopte o directie de actiune orientata exclusiv catre piata. asupra antreprenorilor locali si a populatiei. obiectivele „palpabile" sunt aproape în totalitate absente. Alt argument ar fi acela ca marketingul urban nu poate avea succes daca personalul nu este convins ca trebuie sa se transforme din birocrati obisnuiti cu rutina în functionari publici orientati spre client. În concluzie. birocratia a aratat aproape invariabil o atitudine opusa unei orientari spre piata a organizatiei.5. 17. deoarece ei poseda o vedere din interior asupra preferintelor si evaluarilor predominante printre clientii potentiali. Oricum. Pentru a produce rezultate pe termen lung. produsul urban difera de produsele obisnuite ale marketingului prin complexitate. o actiune de marketing urban reclama definirea unei strategii de marketing a orasului. • Promovarea Aspectul promovarii în marketing este deseori identificat în mod eronat cu marketingul urban. Celor patru instrumente clasice ale pachetului de marketing li se adauga politicile si personalul. Politicienii trebuie sa fie convinsi de utilitatea unei strategii de marketing. În masura în care municipalitatea poate fi privita ca manager.

al oportunitatilor si amenintarilor asteptate în viitor. Alegerile si prioritatile vor rezulta din urmatoarele considerente: cunostinte le si informatiile obtinute despre dorintele si nevoile grupului de piata selectate. urmatorii pasi analiza.„Planificarea strategica poate fi definita ca un proces de management orientat spre dezvoltarea si mentinerea unei relatii efective între obiectivele si resursele organizatiei si oportunitatile oferite de mediul în care aceasta actioneaza". al punctelor tari si punctelor slabe actuale. un model nu numai reactiv. în general. pe baza a ceea ce este vazut ca promitator pentru viitoarea dezvoltare a orasului sau regiunii si a conceptului spatial care pare sa ofere cele mai favorabile conditii pentru acea dezvoltare. În faza analitica. ci unul activ. manage rul urban are câteva alegeri de facut: alegerea combinatiei potrivite produs/piata. sunt formulate combinatii produs-piata. al dezvoltarilor anterioare. O analiza a pietei este o parte importanta a analizei situatiei existente. Un plan strategic de marketing cuprinde. Sunt de luat în considerare segmentarile pietei si selectarea celor mai semnificative segmente ale acesteia care. vor necesita o abordare specifica. rolul factorului politic. Din inventar si din analiza pietei pot rezulta avantajele competitive si dezavantajele pe care orasul sau regiunea le au în raport cu competitorii lor. Acest proces începe cu o viziune clara asupra a ceea ce se doreste (ambitiile). ceea ce poate fi realizat (potentialul) si ceea ce strategiile implica. stabilirea prioritatilor pentru activitatile care vor fi întreprinse. trebuie facut un inventar al informatiei disponibile. activitatea economica deja stabilita în regiune sau oras si potentialul de dezvoltare al unor . alegerea unei strategii eficiente pentru vânzarea produselor. Planificarea strategica implica o schimbare spre un model de interactiune a sistemului cu mediul în care actioneaza. formularea strategiei. implementarea strategiei si feedback-ul. În faza strategica. Odata aflat în posesia informatiei de piata necesare. probabil.

la rândul lui. obiectivele pe termen scurt si mediu se pot adapta la variatiile datorate unor cauze externe. În planificarea strategica. Succesul nu este evaluat din punct de vedere al ofertei. stabilirea nivelului raspunsului mediului înconjurator. Odata ce strategiile au fost decise si prioritatile stabilite. Se pune întrebarea daca adaptarea politicilor guvernamentale ale orasului la o filozofie a pietei înseamna sa se abandoneze complet planificarea teritoriala. cât si cantitativa. de asemenea. de catre rezultatele actiunii. ci din punct de vedere al cererii. Feedback-ul la sistemul de obiective garanteaza adaptarea continua la schimbarile ce au loc pe parcursul desfasurarii procesului. procesul de verificare a rezultatelor si de stabilire a obiectivelor este ciclic si orientat într-o singura directie: stabilirea rezultatelor. într-un mod favorabil. Dar relatia dintre sistem si mediu nu este doar una de adaptare a sistemului la mediu. dar reprezinta principala dimensiune. a satisfacerii asteptarilor si necesitatilor grupurilor tinta. vor trebui fixate momentele de masurare si dezvoltate procedurile corectionale pentru a monitoriza progresul si pentru a corecta de câte ori este nevoie obiectivele sau modul de utilizare a instrumentelor. adevaratul „spatiu". mediul modifica sistemul. o privire panoramica asupra contextului în care se desfasoara actiunea. este modificat de schimbarile ce au loc în cadrul sistemului. la rândul sau. actiunea planificata se desfasoara într-un context aflat într-o evolutie permanenta. Cu alte cuvinte.Pentru fiecare combinatie produs/piata au fost identificate instrumentele pachetului de marketing. context care va fi modificat.sectoare. ci o interpretare a liniilor stabilite pe termen lung. atât calitativa. fara a fi legate de acestea printr-o constrângere. iar pe aceasta baza sunt determinate nevoile în ceea ce priveste personalul. Planificarea strategica înseamna. În planificarea strategica. Timpul care se scurge între conceperea si punerea în aplicare a strategiei nu este numai un decalaj care trebuie recuperat cât mai repede cu putinta. sansa implementarii cu succes a strategiei. a succesului actiunilor întreprinse. fara a face nici o încercare de a regulariza transformarile . obiectivele initiale ale marketingului urban (ca obiective majore ale managementului urban) au fost de fapt operationalizate. ca evaluare. Acest fapt marcheaza punctul de plecare al fazei de executie. În planificarea strategica. Ordinea în care activitatile se vor desfasura este deja planificata. În final. dar si el. mai important chiar decât spatiul fizic al orasului în care se desfasoara actiunile marketingului urban. bugetul etc. în asa fel încât sa nu reprezinte o derivatie.

ci numai ca vor aparea noi tipuri de planificare.orasului si sa se limiteze totul doar la recunoasterea efectelor spontane care apar. ca „oras muncitoresc". Produsele urbane . Natura specifica a marketingului urban strategic cere ca urmatoarele aspecte sa fie absolut clare: A. ca si asupra metodelor utilizate pentru a le atinge. C. chiar contradictorii. ca „oras armonios". Consensul politic asupra obiectivelor. coexistenta mai multor genuri de planificare. obiectivele. un program politic care defineste concret scopurile. Un plan urbanistic general transparent si usor de înteles este o conditie importanta pentru succesul marketingului urban. B. ca singur instrument de planificare. este fundamental pentru succesul marketingului urban strategic. nu înseamna ca vor disparea toate tipurile de planificare. Fara o astfel de viziune. 17. sectoarele si punctele în care planul intentioneaza sa actioneze. capabile sa înlocuiasca formele de planificare depasite . Obiectivele principale ale politicii urbane Succesul planificarii si al politicii urbane necesita o viziune detaliata si usor de înteles a dezvoltarii viitoare a zonei urbane. un program însotit de dorinta si abilitatea de a promova si negocia. elementele politicii ar putea ramâne necoordonate. Raspunsul este clar: abandonarea planului general. În termeni concreti: sa ia în considerare care structura spatiala ar fi cea mai potrivita pentru a atinge principalele obiective politice. aducând instrumente inovatoare acolo unde este cazul. Fiecare concept în parte corespunde unei forme speciale a marketingului urban. autoritatile locale trebuie sa decida asupra unei strategii de dezvoltare pentru structura spatiala preferata. Conceptul spatial Pentru consecventa managementului. Mai mult decât un „plan general" este nevoie de un program de transformare. Sunt sugerate câteva variante. Acest lucru implica o multitudine de politici si planuri.6. ca de exemplu: orasul vazut ca „centru de servicii".Factori de succes în planificarea marketingului urban Anumiti factori au un rol fundamental pentru marketingul urban strategic.

Pentru aceasta. În general. de cercetare a noilor cerinte. „Afacerile dumneavoastra au un prieten în Pennsylvania". care reprezenta efortul de a îmbunatatii reputatia si imaginea orasului si de a achizitiona pentru a vinde loturi industriale. Orasul este deschis afacerilor". „New York. Louisiana". De fapt.În trecut. marketingul urban a fost limitat la promovarea urbana. de afacerile lor sau de caracteristici personale. în parte. Imaginea unui oras se naste dintr-o multitudine de factori si parti si este. experiente si fundaluri psihologice. „New England. Iata câteva din reclamele întâlnite în periodicele economice americane: • • • • • • „Natura a facut-o perfecta. determinata istoric. indivizii construiesc imaginea unui oras din informatiile provenind din impresii. însa. Exista. tipurile de metode traditionale. Partenerul dumneavoastra financiar". Sol fertil pentru companiile de înalta performanta". În contextul marketingului urban. orasul ca produs poate fi interpretat în mai multe feluri si invoca o asociere diferita de produse cu oameni diferiti. o mica diferenta în functie de „obiectul" promovat . Asocierile facute de catre antreprenori sau de catre persoanele fizice pot depinde. adesea. sa fim capabili sa comunicam efectiv cu ceilalti. o generoasa oferta de loturi de dimensiuni si preturi variate si împrejurimi placute pentru locuinte". Trebuie sa fim capabili sa fabricam imagini. o regiune sau un stat. prin imagine sunt puse în valoare catre exterior caracteristicile identitatii locale prin evidentierea . trebuie sa fie asociate cu tipurile de instrumente calitative necesare pentru a defini asteptarile. Alabama". strategiile de marketing propuse sunt asemanatoare datorita esecului de concentrare asupra caracteristicilor specifice orasului pentru care sunt realizate.daca este un oras. analitic -cantitative. aproape toate municipalitatile s-au mândrit cu: "o situatie centrala favorabila. „Potrivita pentru afaceri. dorintele celor care sunt interesati în transformarea orasului. Noi o facem profitabila. În publicitatea pe care siau facut-o. În multe cazuri. Construirea imaginii este unul din atuurile actiunii marketingului urban. „Bavaria.

Nici un organism nu este capabil sa faca singur schimbarile fara cooperare din partea altor actori implicati. lipsa unor facilitati specifice unor congrese importante. obiective turistice etc. Puterea organizatorica la nivel regional sau municipal este foarte importanta în acest sens. obiective în jurul carora graviteaza consimtamântul si dorinta de a coopera. Calitatea si atractivitatea magazinelor principale. produsul urban „turism" (inclusiv turismul de afaceri) a devenit un sector economic de mare importanta. unde strategia principala este de a profita de pozitia avantajului competitiv deja obtinut. cum sunt spatiile pentru birouri. În cadrul orasului.aspectelor specifice locului. sa stim cum sa construim imagini care sa exprime identitatea colectiva: „viziuni" ale viitorului orasului care are tinte. ale carui efecte se transmit si asupra locurilor de munca din sectoarele afaceri sau creatie. însa. poluarea fonica si a aerului în principala zona comerciala. Aparent. facilitatile pentru educatie. spatiul în care activitatile urbane cum sunt locuirea. trasaturilor economice. trebuie sa atinga un nivel la care ele sa contribuie substantial la realizarea unui climat turistic acceptabil. oportunitati nefructificate de a încorpora elemente urbane atractive. Deoarece diferite elemente ale unei aglomerari depind unul de altul si se completeaza reciproc. ci întreaga aglomerare. trebuie. pentru a îmbunatati toate aceste aspecte trebuie implicate mai multe canale de decizie. D. recreerea etc au loc (la care. munca. Dinamica spatiala a multor regiuni urbane a dus la absorbirea de catre acestea a unui numar crescut de municipalitati. crearea unui nivel suplimentar în administratia regionala trebuie sa fie considerata o optiune nerealista. terenurile industriale. Evident. Imaginea influenteaza atractivitatea unor produse urbane identificabile independent. provincie. magazinele. Întrebarea care se ridica este care este modalitatea cea mai buna de a realiza o astfel de politica. lipsa de coerenta (spatiala si functionala) dintre elementele turistice. Marketingul urban versus marketingul regiunii În urma cu câtiva ani dinamica sistemelor urbane a facut obiectul multor cercetari. în literatura se fac referiri ca „regiune urbana functionala" sau „aglomeratie") este în expansiune. eforturile de marketing ar trebui sa includa nu numai municipalitatea centrala. mediului. de nedorit si ineficienta din cauza pericolului cresterii birocratie i si a problemelor de coordonare între stat. Ore nepotrivite de functionare a magazinelor. locuintele. culturale care fac ca acest loc sa fie unic. a hotelurilor. regiune. regiune . deseori. toate acestea împiedica îmbunatatirea atractivitatii orasului si sunt probleme care nu stimuleaza în nici un fel turismul. zonele culturale sau recreative. Numai daca nu se poate construi o cu totul noua ierarhie bazata pe relatii functionale si spatiale. cumparaturile. taxiurilor si altor elemente de importanta generala. asa ar trebui sa se întâmple în domeniul economic. De exemplu. facilitatile portuare. a imaginii orasului.

indispensabila . agentiile municipale si companiile publice ar trebui sa îsi inter-relationeze actiunile. La nivel mai general. elaborând o filozofie comuna în ceea ce priveste conceptul ales pentru oras. dezvoltarea unei politici de marketing eficiente e conditionata de încorporarea municipalitatilor (sau a conducerii acestora) în retele nationale si internationale care sa stimuleze si sa dea substanta inovatiei. cooperarea adecvata cu agentii private sau publice din interiorul sau exteriorul orasului nu este suficienta: politica care trebuie adoptata ar trebui sa aiba un sprijin politic si social sanatos. În oras sau în regiunea urbana. Daca un nou sistem ierarhic nu pare a fi fezabil. O alta problema este aceea ca avantajele si dezavantajele tind sa fie neuniform distribuite între locuitorii orasului. E. Pentru a câstiga suport social suficient. încercând sa convinga de avantajul net pe care îl au pentru oras. Analiza SWOT O analiza a punctelor forte si slabe. Locuirea. actorii care determina direct sau indirect calitatea mediului urban pentru locuire sau localizarea de afaceri ar trebui sa colaboreze. Pe masura ce orasele se manifesta din ce în ce mai mult ca organisme publice întreprinzatoare . O abordare regionala necesita în plus cooperarea dintre orasul central si municipalitatile suburbane. municipalitatea ar trebui sa informeze pe larg toate grupurile interesate despre proiectele planificate. pare a fi mai eficient sa se identifice oportunitati pentru eforturi comune în proiecte sau subdomenii. activitatile de recreere si spatiile de birouri se recomanda singure ca subiecte pentru marketingul urban. autoritatile locale vor trebui sa stabileasca o atmosfera de încredere si. sau în activitati de promovare. Dar astfel de forme de cooperare nu se pot realiza în lipsa unei atmosfere de încredere între municipalitatile care vor sa coopereze. sa gaseasca noi subdomenii în care cooperarea sa aiba substanta. mediul de viata.În orice caz. O relatie de buna calitate si durabila cu întreprinderile private este. de exemplu prin identificarea combinatiilor produs/piata potrivite urmaririi obiectivelor politicii. de asemenea. în consecinta. F. Prin atitudini prudente si chibzuite. ca si a oportunitatilor si amenintarilor ajuta la stabilirea pozitiei competitive a regiunii urbane sau a orasului. Cooperarea si sprijinul social Pentru ca o politica de marketing urban sa aiba succes.metropolitana si municipalitati. Pe baza rezultatului analizei poate fi formulata o strategie care sa îmbunatateasca aceasta pozitie.

ca furnizori de servicii si produse. trebuie recunoscut faptul ca serviciile supra-locale necesita un sprijin supra-local pentru a împiedica interesele locale. între adoptarea deciziei politice si managementul administrativ? Pentru ca . 17. de la complezenta birocratica cu reguli care stabilesc eficienta activitatilor la cooperare. de coerenta interna.orientate spre piata. Exemple pozitive în acest sens sunt formele de parteneriat public -privat (mai ales cele în care este împartit riscul unor operatiuni sau contractarea unor proiecte de dezvoltare). interesul populatiei este din ce în ce mai mult în pericol de a fi subordonat „pietei". „orientarea si acomodarea fata de utilizatori si cumparatori". ci un instrument.7. „tip flexibil de organizare". Comunicarea este nu un obiectiv în sine. cât dinspre si înspre exterior. G. Structura organizationala si filozofia de afaceri O municipalitate cu orientare antreprenoriala ar trebui sa aiba si o structura potrivita. ci si atitudinea catre „întreprinderile private" are nevoie de revizuire. H. Eforturile de a face operational conceptul de marketing sunt condamnate la esec daca responsabilii cu implementarea sunt insuficient motivati. Comunicarea în marketing Orasele sau regiunile. nu se simt convinsi sau sunt înclinati sa opuna rezistenta la orice schimbare în structurile organizationale. „dezvoltarea managementului". sa treaca înaintea interesului general si sa opreasca realizarea unor proiecte de importanta regionala sau nationala. pot comunica în multe feluri cu consumatorii. Comunicarea trebuie sa se dezvolte nu atât în interiorul administratiei. Trecerea de la birocratie la initiativa Administratia publica îsi schimba modul de a gândi: de la „produs" catre "client". Motivatia personalului este de o importanta cruciala în implementarea conceptelor de marketing. Schimbarea începe din interiorul administratiei. În acelasi context îsi au locul expresii cum ar fi „eliminarea birocratiei". dezvoltându-si propria identitate colectiva. Pentru a mari sansele de succes. În acest cadru nou. Nu numai organizarea interna. permitând managementului sa controleze instrumentele si activitatile. de angajamentul partenerilor.Schimbarile introduse de marketingul urban A. se pune problema care este relatia în interiorul administratiei. a carui folosire cu succes depinde în mare masura de transparenta strategiei/planului. mai restrânse.

Ca urmare. cât si social în favoarea strategiei de conducere a sectorului public. ci un „client" al „orasului -întreprindere". în special. solicita participarea într-un sistem de obiective mult mai vast decât cel reprezentat de indicatorii bugetari. cu atât mai putin în usurarea suferintei si saraciei. grupurilor.schimbarea de la birocratie la initiativa sa fie cu adevarat posibila. totodata. cu autonomie financiara în raport cu puterea politica. desi poate exercita un rol important de responsabilizare sociala. A permite diviziunilor sociale sa se extinda. precum si noi cai de comunicare pentru a se face întelesi. B. este un argument atât economic. totodata. Dezvoltarea economica locala. un client ale carui nevoi trebuie sa fie satisfacute. ignorând dezavantajele si neglijând serviciile publice de care depind poate primejdui renasterea economica". dar. sa gaseasca noi forme de comunicare si interventie.client Cetateanul nu mai este un utilizator tipic al unei parti a serviciilor. asociatiilor în procesul de adoptare a deciziilor. dar. dar. autoritatile locale trebuie sa garanteze exprimarea deplina a intereselor si asteptarilor cetatenilor. Trecerea de la cetateanul-utilizator la cetateanul . Se pune. nu se poate astepta sa preia rolul de conducere în promovarea bunastarii populatiei în totalitatea ei. Negocierea si atentia la solicitari deschid noi modalitati de interventie a cetatenilor. . C. Realizarea conducerii „Sectorul privat. acceptarea de etaloane diferite din partea celor care se gasesc în competitia pietei. însa problema daca sunt întreprinderile private capabile sa participe la o strategie mai cuprinzatoare decât interesele lor imediate? Oare actorii economici importanti accepta limitele impuse de un proces de negociere? Exista oare un conflict între transparenta intereselor si discretia unei întreprinderi? D. administratia locala trebuie sa fie înzestrata cu o autonomie reala în ceea ce priveste adoptarea deciziilor. un actor al carui consimtamânt este necesar pentru succesul pe termen lung al unei activitati de marketing urban. Aparitia întreprinderii constiente Participarea întreprinderilor private la formularea strategiilor de transformare urbana deschide un nou câmp de actiune.

de grupuri de orase. Acest lucru este confirmat de cazurile în care dezvoltarea nu a reusit sa se extinda în întregul oras. Pentru a-i face fata. care nu mai sunt locale. dimpotriva. competitia dintre regiunile urbane s-a intensificat. Totodata autoritatile locale trebuie sa mentina echitatea în distributia resurselor si sa dovedeasca eficienta.000 de locuitori). Marile orase olandeze s-au adaptat. nu doar în cheltuieli sau colectarea taxelor. Cu toate acestea. A. ci doar spatiale. Particularitatile marketingului urban în tarile Uniunii Europene „Competitia între arii urbane exista în mod real si este accentuata de tendintele catre o piata europeana comuna. dar si într-o activitate ce nu le era proprie mai înainte -adoptarea unei initiative antreprenoriale în generarea de venituri suplimentare pentru managementul si dezvoltarea orasului". aceste regiuni au adoptat o politica mai apropiata de cea a firmelor private. de asemenea. sau de arii regionale. dintre care unele au efecte extinse. Reteaua relatiilor care formeaza caracteristicile unui oras tinde sa coincida din ce în ce mai putin cu locul în care orasul se afla efectiv ca un spatiu urban construit. 17. . decât de orasele mari.Particularitatile marketingului urban în statele din Europa. ceea ce demonstreaza ca unele parti ale orasului apartin unor retele diferite de relatii. Autoritatile locale au responsabilitati crescânde.200.000 . de fapt. Olanda Odata cuglobalizarea economiei si integrarea europeana. aplicarea unei filozofii de marketing în cadrul unui oras nu este.8. iar altele restrânse. în anumite situatii. Teritoriul marketingului urban Atentia acordata competitiei economice dintre ariile urbane la scala europeana conduce adesea la ideea conform careia marketingul urban este aplicabil doar în orasele mari. legata de marimea acestuia.E. exista cazuri în care s-a demonstrat ca. Europa se afla într-o faza de tranzitie catre o societate culturala si catre o reevaluare a meritelor oraselor. la relatii de piata schimbate si au început sa utilizeze marketingul urban. în timp ce guvernele centrale cer oraselor sa devina independente din punct de vedere financiar. actiunea de marketing urban a fost implementata mai eficient de catre orasele mici si mijlocii (50.

cheltuielile aferente acestei politici crescusera. Aceste municipalitati au fost întrebate daca în perioada 1980-1986 au întreprins activitati ce pot intra în sfera marketingului urban si ce buget a fost alocat acestei activitati. tendinta fiind aceea de a localiza toate argumentele asupra unui produs unic al municipalitatii. factorii de localizare mentionati arata o regretabila lipsa de originalitate. patru din cinci municipalitati aveau angajat un functionar pentru contactul cu întreprinderile si investitorii si într-o treime din municipalitati exista un functionar angajat pentru atragerea de companii. atunci când imaginea orasului este folosita pentru atingerea unui profil sau pozitie.000 de guldeni12 în medie pe municipalitate. Din raspunsurile primite (121 municipalitati . • • activitatile de marketing tind sa se refere doar la zonele industriale. cum ar fi analizele SWOT utilizate pentruconstruirea imaginii unui oras. Aproape trei sferturi din buget a fost cheltuit pentru reclama. material publicitar si participari la târguri. O serie de concluzii au rezultat. din toate aceste tipuri de investigatii în legatura cu marketingul practicat în orasele olandeze : • marketingul urban este un instrument folositor. Exista. Pentru municipalitatile cu peste 50. Unele studii s-au concentrat pe produse izolate. ajungând pâna la 52. s-a constatat ca. Bartels a selectat 198 de municipalitati care aveau cel putin 10 ha de zona industriala disponibila pentru localizarea întreprinderilor. bugetul mediu a fost de 150. aproape întotdeauna. de asemenea. altele se refereau la segmente ale marketingului urban. Ca forta de munca. cum ar fi turismul sau zonele industriale. în perioada respectiva.În 1987.000 de locuitori. dar nu trebuie folosit doar ca instrument de promovare a imaginii. Foarte putine se prezentau si pe plan international si. cei mai folositi fiind: . însa. o relatie între marimea municipalitatii si aria geografica careia i se adreseaza activitatile de promovare a imaginii. în cooperare cu Ministerul Economiei.000 de guldeni.61%). Practica marketingului urban a fost studiata în repetate rânduri la nivelul municipalitatilor. • se acorda prea putina atentie orientarii spre piata.

mediu de viata placut. Autonomizarea conceptului. ca tel strategic. proportional. transformându-lîn a treia etapa în marketing strategic.1980) marketingul urban a fost restrâns la ideea de publicitate.În prima etapa (197 4 . a doua faza (începutul anilor `80) l-a legat de un management inovativ ca rezultat al procesului de descentralizare. • marketingul urban este o actiune punctuala.- situatia favorabila. B. dar ar trebui sa se constituie ca un flux continuu de activitati integrate în organizatia municipala.parte a planificarii urbane. a teritoriului de referinta . în termeni reali si figurativi. ignorând segmen tul întreprinderilor locale care s-ar putea extinde. Campaniile publicitare ale unor orase mici si mijlocii . în contextul competitiei urbane generate de piata unica europeana. identificându-si aria urbana ca domeniu principal pentru actiuni promotionale. municipalitatile se adreseaza cu precadere companiilor din afara orasului. la dimensiunea demografica. în anii '90. Cu ajutorul profesionistilor. a fost urmata de definirea. preturi scazute la terenuri. orasele au înteles ca ambitiile lor de planificare urbana trebuie adaptate la mijloace si. pe termen lung. climat antreprenorial. Franta Marketingul urban în Franta a trecut prin trei faze succesive de dezvoltare lenta pâna sa devina în anii '90 un concept autonom . • • atitudinea municipalitatilor tinde sa semene cu cea a întreprinzatorilor privati.

Aceste criterii variaza. • o alternativa strategica. Concluziile legate de punctele tari si punctele slabe ale marketingului urban în Franta. pot fi formulate astfel: • Punctul tare consta în aderenta crescânda la comunicatia financiara. O comunicatie financiara urbana trebuie sa poata sa dea statistici pentru un proiect global. • Punctele slabeau în vedere: viziunea universala a autoritatilor locale asupra criteriilor de localizare a firmelor în oras.raportul de venituri si cheltuieli al acesteia are sens doar în lumina propriei strategii.dovedesc posibilitatea alegerii între doua strategii: • un tip de strategie pe cont propriu. actiunile promotionale trebuie facute de la caz la caz si rezultatele monitorizate la fel. pentru a juca împreuna jocul parteneriatului de marketing. care. Pe piata localizarii firmelor. pe o imagine deja populara. pe un argument decisiv. consta în alianta cu un oras vecin. însa. atentia insuficienta acordata mijloacelor de creare si diseminare a imaginii publice a oraselor. ghiduri . bazata pe un potential cert de dezvoltare locala. ce trebuie sa fie imediat înteles si credibil. aceasta imagine fiind adesea formata din clisee scoase din enciclopedii. Comparatia cu o firma este de baza . în functie de sectoarele economice. în absenta unei tinte credibile si precis definite. de profilul si domeniul de activitate al firmelor.

marketingului urban a fost discutat în literatura germana de specialitate si a fost pus în practica pentru prima oara în 1986. realizat de un consultant privat. • Înrautatirea situatiei bugetelor. • Complexitatea si diferentierea sarcinilor consiliilor este în crestere. C. calitatea mediului. importanta culturii nationale fiind de necontestat în formularea unui concept publicitar de promovare a imaginii unui oras. într-un proiect de marketing pentru Schweinfurt. relationat la oferta oraselor fata de cetateni din punctul de vedere al atractivitatii ca loc de viata sau ca zona economica pentru întreprinderi. reclama un management mai bun al resurselor si o orientare catre potentialul pietei. . redistribuirea subventiilor în favoarea zonelor estice. facilitatile de petrecere a timpului liber etc) sporesc competitia. precum si cresterea în importanta a factorilor locali (aspectul orasului. obisnuita confuzie care exista între marketingul urban si marketingul politic ce îl genereaza. Motivele care au condus apoi la introducerea conceptului în politica consiliilor locale. au fost studiate într-un numar considerabil de cercetari si se refera la urmatoarele aspecte: • Competitia crescânda dintre orase lanseaza conceptul competitivitatii. ca o consecinta a pietei unice.turistice sau manuale de geografie. este necesara localizarea orientarilor si cerintelor cetatenilor ca grup cu scopul de a directiona structura ofertei publice catre o tinta bine identificata si în mod efectiv. Germania Începând cu mijlocul anilor `80. Extinderea pietelor. Sub-urbanizarea. De aceea.

sectorul industrial sau persoane . În completarea gândirii în grupuri tinta. din interiorul si exteriorul orasului.sentimentul de implicare. e necesar un proces de planificare coordonata. Structura unei identitati comune . Legaturile dintre obiective devin tot mai complicate. în special în sectorul industrial si comercial. administratori. de la oameni politici. Caracteristicile esentiale ale marketingului urban sunt: • orientarea catre client. dau o imagine asupra continutului politicilor de dezvoltare urbana. este folosita ca tel în multe regiuni. Cu aceasta. cerând noi principii de actiune. • Cererea tot mai mare pentru participarea cetateneasca duce în multe orase la recunoasterea nevoii de întarire a propriei imagini. • gândirea în grupuri tinta . Actorii urbani.considerând întreprinzatorii ca un grup. se subliniaza convingerea ca atât subiectele legate de functiile orasului (administratia. decaderea infrastructurii de transport si problemele ecologice cu consecinte greu de evaluat. catre beneficiarii politicilor urbane. aspect ce ridica probleme specifice. economia etc).pierderea functiunilor din anumite zone. Cercetarea pietei si analiza sunt trasaturi cheie. cât si cetatenii sunt parte a dezvoltarii urbane. • o premiza a comportamentului orientat catre client si cetatean este informatia asupra nevoilor si problemelor. iar activitatea economica stimulent în turism si initiativa cetatenilor.

îmbunatatirea imaginii ca întreg trebuie sa reprezinte rezultatul atins de procesul de marketing urban". adaptate la posibilitatile pe care le ofera sistemul social al orasului. caracterizat de un proces de planificare care include toate stagiile formularii sarcinilor. evaluare. subventii). Principiul marketingului urban este sa se gaseasca în procesul de planificare. Este. Configuratia organizationala a marketingului urban tine de decizia fiecarui consiliu local. analiza situatiei existente. Dezvoltarea bazata pe potentialul local. grupuri de lucru sau unitati guvernamentale noi pentru manageri urbani.particulare. consiliile locale nu aplica direct instrumentele de marketing. Criteriul decisiv pentru organizarea procesului de marketing urban este acela al crearii unei baze de colaborare între grupurile de interese publice si private de la nivelul orasului. facilitati. Adesea birouri private studiaza proiecte de marketing ce se realizeaza în colaborare cu orasul. publicitate. marketingul urban în Germania cuprinde ansamblul instrumentelor marketingului din sectorul privat. proiectele concrete si operatiile realizate de vectori publici sau privati. analiza punctelor tari si a celor slabe. politica distributiei (cum ajunge clientul la produsul oras). campanii de promovare a imaginii). ci punerea laolalta a creativitatii si ideilor actorilor într-un proiect pe termen lung. comunicatii. . Astfel. politica preturilor (rate. În Germania. procesul de restructurare are loc si prin intermediul grupurilor de studiu guvernamentale. formeaza fatete diferite ale produsului urban. mediu. ca si implementare. De aceea problema nu este aceea a vânzarii orasului ca un produs. De aceea. ci le înglobeaza în procesul formularii politicilor si al adoptarii deciziilor. în special la nivelul urmatoarelor politici: • • • • politica produsului (configuratia produsului oras). locuri de munca. principiul succesului fiind dat de o structura organizationala flexibila si creativa. iar ideile si interesele divergente complica procesul formularii deciziilor. deci pe probleme legate de locuire. politica de comunicare (relatii cu publicul. de asemenea. definirea propriului nivel de competitivitate. monitorizare. Toate acestea trebuie sa conduca la o viziune asupra orasului si sarcini pentru toti actorii implicati. „Marketingul urban trebuie conceput ca un principiu general focalizat pe subiectul dezvoltarii orasului.

Diferenta este evidenta atât sub aspectul sectorului privat. Un numar din ce în ce mai mare de firme pot alege între diferite orase din lume un amplasament pentru un proiect de dezvoltare. O alta conditie pentru un marketing urban de succes este de natura structurala. acesta fiind mult mai slab. aceasta reprezentând o problema pentru integrarea europeana". marketingul urban este perceput ca un raspuns local la schimbarile economice si tehnologice de la nivel global. Conceptul poate fi definit totodata ca o tentativa a administratiei locale de a se adapta la noile conditii din industria si comertul mondial în care dezvoltarea noilor tehnologii în computere si telecomunicatii influenteaza decizia de localizare a activitatilor economice. Este limpede ca aceste tari trebuie sa caute modalitati de a se adapta la noile conditii ale pietei mondiale. „Orasele intra în competitie pentru locuri de munca si se leaga în noi coalitii strategice ce se extind dincolo de granitele nationale. în acest scop.Particularitatile marketingului urban în tarile din Centrul si Estul Europei În cazul tarilor din Europa Centrala si de Est. Dezvoltarea corporatiilor multinationale si procesul integrarii europene contribuie la cresterea flexibilitatii firmelor si la crearea unei noi diviziuni internationale a muncii. cât si sub aspectul sectorului public. Aceasta reclama un parteneriat public-privat consistent la nivelul orasului. iar diferenta de baza dintre cele doua parti ale Europei consta tocmai în aceasta capabilitate. marketingul urban poate fi definit luând în considerare doua puncte de vedere : climatul economic international si capabilitatea sectorului privat de a participa la implementarea proiectelor orasului. în ciuda existentei unei forte de munca de calitate sau a altor avantaje legate de traditie si civilizatie. Competitia dintre orasele din estul si din vestul Europei nu se realizeaza în termeni de egalitate. dar în competitia pentru proiecte internationale. reprezentat în tarile cu economie în tranzitie. orasele central si est-europene nu ocupa aceeasi pozitie cu cele vestice. acesta având o cu totul atitudine în aceste tari. Incapacitatea de a concura în termeni egali poate împinge Europa de Est într-o situatie periferica. iar atitudinea organizatiilor statului nu este înca orientata catre mecanismele pietei. În concluzie. deoarece orasele din est nu au un sector economic privat suficient de dezvoltat. iar. Companiile pot alege acum din mai multe posibile alternative de localizare. este necesara sustinerea internationala pentru accelerarea restructurarii economice si a institutiilor administratiei publice. Asistenta vest-europeana în pregatirea oraselor pentru o competitie mai echitabila pe piata mondiala pentru .

mediul de viata sau patrimoniul cultural si istoric Felul în care orasele actioneaza în cadrul actual de schimbari economice . Ultimul aspect. felul în care cei responsabili se organizeaza. la nivel local si national. 18. formularea si imple mentarea politicilor urbane. politici si sociali. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT . • A treia categorie se refera la raspunsul pe plan local la evolutia situatiei.depinde de o varietate de factori care pot fi grupati în trei mari categorii: • Prima categorie include factorii situationali economici.prin actiune întelegând nivelul de investitii publice si private într-un anumit oras . competitia dintre orasele est-europene se manifesta la nivelul atragerii acestei asistente si atragerii de investitii straine. ca si competenta institutiilor abilitate. • A doua categorie cuprinde configuratia locala. în special managementul terenurilor si cu întelegerea corecta a rolului pe care sectorul privat îl poate juca în dezvoltarea urbana. sfera de activitati. Acesti factori influenteaza impactul fortelor din exterior. Acestia sunt în mare parte în afara sferei de influenta a autoritatilor publice. infrastructura fizica si sociala si alte puncte tari sau slabe ale orasului. În aceasta competitie. Iar aceste strategii ar trebui sa înceapa cu un management corect al averii municipale. se încadreaza în sfera de influenta a autoritatilor locale si reprezinta un punct de începere a activitatilor de îmbunatatire a competitivitatii orasului. cum îsi realizeaza si administreaza programele. trebuie cuplata cu strategii interne potrivite. de privatizare si de stimulare a investitiei straine si cu zestrea locala data de conectarea la retele de comunicatie. La rândul ei. orasele intra cu avantajele pe care le au din politica nationala de reforma economica.proiecte de dezvoltare. felul în care acestea afecteaza orasul.

urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene. lucrări publice. .1929. 1957: Ministerul Construcţiilor si Materialelor de Construcţii. Agricultura si Lucrările Publice. De-a lungul timpului. 1945 . Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice. denumirea si forma de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine stătător (1862 . ulterior MLPTL. 1944 .Comerţului si Lucrărilor Publice. Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice. 1990: Ministerul Lucrărilor Publice.1866: Ministerul de Interne.1945: Ministerul Lucrărilor Publice si Refacerii.1864. 1965:Ministerul Industriei Construcţiilor. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). 1929 . Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma.1944. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor. Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001.1946: Ministerul Lucrărilor Publice si Comunicaţiilor. 1946 1949) fie preluând si alte activităţi complementare. 1866 -1883: Ministerul Agriculturii. MTCT. aflate în subordinea MLPAT. 1975: Ministerul ConstrucţiilorIndustriale.Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000. Pe data de 10 august 1862. 1883 . La 22 ianuarie 1862. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru construcţii. potrivit evoluţiei societăţii româneşti (1864 . A. domnitorul I. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice. Transporturilor si Amenajării Teritoriului). care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U.

verifică respectarea prevederilor acestuia. ministerul a purtat denumirea MLPAT. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. amenajării teritoriului. ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului. după aprobare.Din 1991 până în 2000. construcţiilor şi turismului. siguranţa construcţiilor şi turism. lucrărilor publice. MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor. potrivit legii. Între 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003. prin corelare cu programele naţionale de cercetare în aceste domenii. amenajării teritoriului. urmărind armonizarea lor. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. • asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile transporturilor. . conform legii. locuinţei. locuinţei şi turismului. Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în domeniul lucrărilor publice. urbanism. • asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional.

. cu participarea specialiştilor din cercetare.edilitare. avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice şi economice pentru domeniile sale de activitate. participă la susţinerea operaţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului cu caracter pilot. stabiliţi prin lege. monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană. proiectare. • sprijină şi îndrumă administraţia publică locală prin activităţi ce privesc strategia. în vederea realizării politicilor sectoriale din aceste domenii.edilitar.• colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală. în condiţiile legii. asigură directivarea şi asistenţa tehnică pentru implementarea calităţii în construcţii. pentru organizarea şi realizarea cadastrului imobiliar. precum şi documentarea specialiştilor. reglementări specifice şi politici sectoriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală. prin reglementări tehnice şi economice. la construcţia de locuinţe şi lucrările tehnico. care nu pot fi soluţionate la nivelurile de competentă locală. • colaborează cu coordonatorii cadastrului general. • organizează elaborarea.

Elaborează PATN şi alte planuri de interes naţional solicitate de minister. Trebuie semnalat că până în anul 2000 atribuţiile ministerului de resort MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului) în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului erau mai bine precizate! Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului "URBANPROIECT" funcţionează sub autoritatea MTCT şi asigură fundamentarea ştiinţifică a propunerilor legislative în domeniul AT şi U. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Consiliilor Locale conform prevederilor legii administraţiei publice locale nr. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. • asigură concepţia unitară a aplicării politicii naţionale de amenajare şi echipare cu lucrări publice a teritoriului naţional. sau Guvern37. organizează controlul privind aplicarea reglementărilor tehnice şi economice.învăţământ superior şi execuţia lucrărilor din domeniile sale de activitate. La nivel local realizarea planurilor de interes judeţean şi local şi punerea lor în practică este responsabilitatea Consiliilor Judeţene. • asigură fundamentarea şi elaborarea programelor referitoare la îmbunătăţirea şi dezvoltarea fondului de lucrări publice şi locuinţe. 215 2001 (care înlocuieşte legea 69 din . Funcţionează în conformitate cu statutul stabilit prin HG 1233 1996. conform legii. • asigură secretariatul Centrului naţional pentru aşezări umane (habitat).

Această lege este prima lege post-decembristă care reglementează în mod cuprinzător activitatea specifică a domeniului AT şi U. nr.DOCUMENTAŢII DE AT ŞI U (DATU) . (a se vedea anexa). 17-38 Secţiunea 1 .atribuţiile AP centrale Secţiunea 2 .activităţi de AT şi U Capitolul III .a. Capitolul I .ATRIBUŢII ALE ADM.art. 39-62 Secţiunea 1 . de interes comunitar şi importantă în perspectiva integrării în UE. prin Legea 50 1991 "privind autorizarea construcţiilor şi unele măsuri în domeniul locuinţelor" şi Ordinul 91 din 1991. 7-16 Secţiunea 1 .atribuţiile AP judeţene Secţiunea 3 .certificatul de urbanism Secţiunea 5 . 1-6 Capitolul II -DOMENIUL DE ACTIVITATE art. care cuprinde conţinutul cadru al documentaţiilor de AT şi U precum şi lista semnelor convenţionale utilizate în cadrul acestora).art.urbanismul (U) Secţiunea 3 . legile de aprobare a secţiunilor PATN ş. Alte legi importante pentru domeniul AT şi U sunt Legea 18 din 1991 (republicată în 1998) şi Legea 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Legea defineşte AT şi U drept activităţi complexe de interes general. Cadrul legislativ Cadrul legislativ în domeniul AT şi U a fost susţinut până în anul 2001.1991 republicată în 1996).Documentaţii de AT .amenajarea teritoriului (AT) Secţiunea 2 .Definiţii şi scop Secţiunea 2 .art.atribuţiile AP locale Secţiunea 4 . iar gestiunea teritoriului o activitate continuă şi de perspectivă.structura instituţionalăCapitolul IV . În 2001 a fost promulgată "Legea Amenajării teritoriului şi urbanismului" (LATU). din 1994.DISPOZIŢII GENERALE (principii) . PUBLICE (AP) . 350 2001.

Documentaţii de U Secţiunea 4 .Iniţierea şi finanţarea activităţilor Secţiunea 5 .Sancţiuni art.Categorii de DATU .Avizarea şi aprobarea DATU Secţiunea 6 . 1) Echitatea cu privire la utilizarea teritoriului (art. 63-64Capitolul VI . participarea populaţiei (la decizie) şi Dezvoltarea durabilă . funcţională. Legea se sprijină pe o serie de principii şi urmăreşte îndeplinirea unor obiective: Principii: Dezvoltarea durabilă (art. POLITICILOR şi PROGRAMELOR de dezvoltare durabilă în profil spaţial şi urmărirea lor conform documentaţiilor.Participarea populaţiei la activităţile de AT şi U Secţiunea 7 . descentralizare servicii publice. prospectivă (evaluează tendinţe.competenţe de avizare şi aprobareAnexa 2 Definire termeni Conform LATU activităţile ATU constituie transpunerea STRATEGIILOR.Dispoziţii finale (termene de aplicare) .2) AT este globală (coordonare). iar în particular Urbanismul urmăreşte aplicarea strategiilor pe termen scurt. mediu şi lung şi stabileşte direcţii de dezvoltare spaţial conform potenţialului şi aspiraţiilor comunităţilor locale.Secţiunea 3 . transparenţă. 2. 65- 68Anexa 1 . impact) şi democratică (implică participarea populaţiei) Respectarea autonomiei locale respectiv: parteneriat.art.Urmărirea aplicării DATU aprobate Capitolul V .

Alte obiective stabilite prin legea 350 sunt: Dezvoltare economică şi socială echilibrată Îmbunătăţirea calităţii vieţii (individuale şi colective) Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului Utilizarea raţională a teritoriului Atribuţiile administraţiei publice (AP) sunt stabilite în cadrul legii după cum urmează: Structură instituţională: MLPTL MTCT. funcţionar public local la CC (cu pregătire de specialitate) Atribuţiile administraţiei publice centrale (APC) Elaborează PATN. CL . CO. PATR. CJ. asigurarea coeziunii şi integrării spaţiale.şef la CJ. sociale. Arhitectul . ecologice şi culturale În scopul creşterii coeziunii economice şi sociale se urmăreşte la nivel naţional. la nivel central. CM.Obiective: Dezvoltare echilibrată Protecţia patrimoniului natural şi construit Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale Armonizarea politicilor economice. regional şi judeţean o dezvoltare ierarhizată. RGU Acte normative Asigură colaborarea orizontală pentru fundamentarea de strategii şi programe şi colaborarea verticală cu CDR.

. Secţiunea VI . SECŢIUNI există 5 secţiuni aprobate prin lege Secţiunea I .Asigură avizarea potrivit competenţelor MLPTL CPJ Asigură coordonarea la nivel judeţean CPL Atribuţii în domeniul Urbanismului.Reţeaua de localităţi Secţiunea V . APL sunt obligate să prevadă fonduri în bugetul local. Elaboratori: profesionişti cu licenţă sau studii postuniversitare în domeniu.Zone protejate Secţiunea IV .Apa Secţiunea III .Zone de risc natural 1 în curs de aprobare. Finanţarea se asigură din bugete locale şi din bugetul central precum şi prin contribuţia unor persoane fizice şi juridice interesate.Turism şi 1 în curs de elaborare a studiilor de fundamentare privind reţeaua de echipamente sociale PATZ INTERCOMUNALE (PATIC) INTERJUDEŢENE (PATIJ) REGIONALE (PATR) PATJ Reprezintă expresia a programelor de dezvoltare socio -economică Iniţierea documentaţiilor aparţine comunităţilor locale. Documentaţiile de U au caracter OPERAŢIONAL. În vederea realizării unor lucrări de amploare ce necesită strategii şi planuri comune CL şi CJ se pot asocia în vederea elaborării documentaţiilor specifice. respectiv preluarea prevederilor de AT şi U din documentaţiile de nivel superior.Căi de comunicaţii Secţiunea II . înscrişi în Registrul urbaniştilor Documentaţiile de AT şi U (DATU) sunt planurile şi RLU + avize şi aprobări Documentaţiile de AT au caracter DIRECTOR.

Conform Art. 3. constituirea şi utilizarea de bănci de date. AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI URBANISM . Competenţele de avizare stabilite prin LATU sunt următoarele: Plan Avizare Aprobare PATN GuvernParlament PATZ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale PATJ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale Consilii judeţene şi locale Consilii judeţene şi locale Activităţi conexe ale AT (art. politici. deci nu se pot elibera autorizaţii de construcţie în lipsa acestor documentaţii de AT şi U. 56. elaborare acte normative. Participarea populaţiei se realizează prin proceduri de INFORMARE. programe şi operaţiuni de AT şi U. 65 în lipsa PATJ şi PUG aprobate nu se pot realiza investiţii. monitorizare şi control pentru implementare strategii. Corelarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului este o problemă majoră a forurilor tehnice de avizare şi a structurilor care aprobă. 15) sunt cele de cercetare. CONSULTARE. avizare şi aprobare documentaţii. elaborare strategii şi politici.Avizarea documentaţiilor de AT este scutită de taxe conform prevederilor art. ALTE FORME care urmează a fi reglementate de către MLPTL prin ordin sau HG.

exploatabile sau nu. construcţii. investiţiile străine Potenţialul de dezvoltare economică este analizat la diferite niveluri teritoriale. PIB. dezvoltarea sectorului IMM (industrie. intercomunal sau metropolitan. forţa de muncă. resurse de apă potabilă. DIAGNOZA ŞI PROPUNERILE DE DEZVOL TARE. interjudeţean. Este de asemenea nevoie de o bogată gamă de indicatori şi informaţii specializate. gaze naturale etc. producţia. servicii. productivitatea. Elaborarea acestor părţi este un proces laborios şi de ECHIPĂ. Principalele funcţii economice sunt analizate prin indici şi indicatori specifici referitori la: • Sectoarele economice şi structura acestora. Trebuie subliniat că orice documentaţie de AT şi U cuprinde 3 părţi: ANALIZA SITUAŢIEI EXISTENTE.DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE DOCUMENTAŢIILOR În acest capitol sunt prezentate succint principalele aspecte care fac obiectul analizelor de potenţial pentru un anumit teritoriu. agricultură). În prima parte ne referim la aspecte specifice unui plan de amenajare a unui teritoriu judeţean. deoarece nu se adresează unor potenţiali elaboratori sau utilizatori de asemenea documentaţii. Analiza multi-criterială şi . dinamica acestora • Avantajele comparative. calitative. Potenţialul natural şi funcţiile economice Evaluarea potenţialului natural şi a principalelor resurse naturale se referă la: • • Utilizarea terenurilor: categorii funciare calitatea solurilor Resurse minerale zăcăminte: elemente cantitative. Nu este scopul acestui manual de a descrie în detaliu aceste aspecte. Informaţiile de mai jos constituie o simplă informare în domeniu şi ilustrează complexitatea procesului de planificare .

care cuprinde: • • Elemente de cadru natural şi potenţial natural al solului şi subsolului Activităţile economice de valorificare a potenţialului şi centrele de localizare a activităţilor productive • Potenţialul turistic.5 ani.15 ani) sau pe intervale de 3 . În conformitate cu prevederile Ordinului MLPAT 91 199138 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "zonificarea teritoriului şi funcţiunile economice". sau al UAT componente ale teritoriului studiat. . din care în mediul urban şi în mediul rural Densitatea populaţiei în teritoriul administrativ Structura populaţiei: pe sexe. cartogramele şi diagramele. zone afectate de poluare şi alte zone caracteristice Activităţile industriale şi serviciile sunt identificate şi localizate la nivelul localităţilor. • • • • • Datele generale privitoare la populaţie se referă la: Populaţie totală. venituri sărăcie Capitalul uman. Populaţia şi potenţialul demografic Populaţia unui teritoriu este analizată sub aspectul distribuţiei şi al caracteristicilor demografice. după educaţie. la o scară convenabilă. pe vârste. respectiv al evoluţiei la recensăminte (intervale de 10 . structura pe gospodării Distribuţia şi structura populaţiei sunt urmărite şi în dinamica lor. Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. Cele mai recente datează din ianuarie 1992 şi martie 2002. etnică şi confesională a României este cel din 1930.analiza comparativă sunt metode utilizate în practica curentă. Primul recensământ care oferă informaţii cuprinzătoare despre structura pe vârste.

care cuprinde: • • 20 ani • Mobilitatea populaţiei şi gradul de ocupare a forţei de muncă Repartiţia în teritoriu a populaţiei şi localităţilor Evoluţia demografică şi socio-profesională a populaţiei într-un interval de 10- Analiza problemelor privitoare la populaţie. ponderea femeilor. Forţa de muncă este analizată în raport cu populaţia activă. al sporului migratoriu (migraţie internă . judeţene. În conformitate cu prevederile Ordinului MLPAT 91 1991 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "populaţie şi reţeaua de localităţi".externă). şi cu şomajul şi structura acestuia: şomaj de lungă durată. activă ocupată şi salarială. autostrăzi.natalitate). Infrastructura majoră a teritoriului Echiparea tehnică a teritoriului este analizată prin abordarea distinctă a următoarelor componente: Căi de comunicaţie şi transport: • Rutiere: densitate. al vitalităţii populaţiei (raport tineri .Potenţialul demografic este analizat din punct de vedre al sporului natural (mortalitate .). la o scară convenabilă. a tinerilor sau a categoriilor profesionale principale (muncitori. intelectuali. funcţionari etc. Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. drumuri modernizate. lungimi pe categorii (naţionale. cartogramele şi diagramele. conduce la concluzii specifice şi permite formularea de scenarii cu ajutorul metodelor specifice de prognoză demografică. al populaţiei apte de muncă (ponderea populaţiei de 16-59 ani) şi al raportului de dependenţă (între populaţia aptă de muncă şi tineri + vârstnici).vârstnici). comunale). coridoare principale. autogări .

regularizări.sistemul naţional şi regional Localităţi (număr) care dispun de alimentare cu gaze naturale . număr instalaţii portuare. oleoducte Volumul gazelor naturale distribuite.• • • Feroviare: densitate. aducţiuni. lungimi. trafic Gospodărirea complexă a apelor şi alimentările cu apă: • • Amenajări hidro-tehnice: acumulări. electrificate. aeroporturi. Navale: lungime. gazoducte. Echipamente energetice şi telecomunicaţii: • • • • Gaze naturale. Supravegherea calităţii apei. apă industrială. halte etc. sisteme de alimentare cu apă şi canalizare • • epurare • Volum de apă potabilă distribuită. staţii de epurare Localităţi (număr) care dispun de sisteme de alimentare cu apă şi de staţii de apă epurată etc. canale Lucrări hidro-edilitare: captări de suprafaţă şi de adâncime. poldere. îndiguiri. din care pentru populaţie. gări. porturi Aeriene: linii. din care pentru populaţie Energie electrică: CET . coridoare principale.

Reţeaua de localităţi Analiza reţelei de localităţi urmăreşte distribuţia localităţilor în teritoriu şi nivelul de echipare tehnică şi socială a acestora. telefonia. abonamente. Principalele aspecte analizate cuprind: • • structura şi ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale.• • Gospodării localităţi neracordate la sistemul energetic naţional Telecomunicaţiile . Principalii indicatori utilizaţi se referă la • • • densitatea oraşelor şi satelor. telefonie mobilă • Energii neconvenţionale Analiza echipării energetice presupune analiză distinctă a ui de producere a energiei. zonele de influenţă ale oraşelor şi municipiilor.reţele optice. încălzirea locuinţelor (în sistem centralizat sau individual). nivelul serviciilor de salubritate şi de gospodărie comunală . Echiparea tehnică a teritoriului este ilustrată printr-o planşă specifică. mărimea acestora şi a UAT. care cuprinde toate domeniile susmenţionate. raportul dintre numărul de oraşe şi sate. de transport şi de distribuţie a acesteia. De o mare importanţă este analiza nivelului de echipare tehnică şi socială a localităţilor respectiv. alimentarea cu apă şi canalizarea. alimentarea cu gaze. centrale digitale şi analogice. calitatea străzilor şi a spaţiilor plantate.

231 de monumente ale naturii şi 543 de rezervaţii naturale însumând 14.în general.1% din suprafaţa ţării). Dintre domeniile de analiză prezentate. 4 parcuri naturale. 53 de rezervaţii ştiinţifice. care sunt ilustrate de regulă în cadrul unei planşe tematice. AS 2002) 3 rezervaţii ale biosferei. 12 parcuri naţionale. pentru turism. De o deosebită importanţă este analiza dezvoltării serviciilor comerciale. Sunt analizate toate formele de învăţământ şi serviciile de sănătate. protecţie şi conservare a mediului natural şi construit.632. aer. În România există (conf. apa ca resursă (mediu şi infrastructură). Echipamentele sociale la nivelul localităţilor privesc în primul rând cele de interes public major. Alte zone cu valoare ambientală sunt prevăzute în legea 5 2000 pentru aprobarea Secţiunii III a PATN. viaţă sălbatică. Instituţiile administrative. vegetaţie. sau de fenomene de degradare precum şi a cauzelor acestor fenomene: sursele de poluare. Pe baza concluziilor analizelor şi în conformitate cu cerinţele unei dezvoltări teritoriale durabile se fac propuneri de reabilitare. ca zone în care trebuie instituit un regim de zonă protejată. 35% din teritoriul naţional constituie zone valoroase de mediu. sectorul financiar-bancar sunt relevante în cazul localităţilor urbane. În total cca. . a serviciilor pentru populaţie în general. Problemele specifice ale reţelei de localităţi sunt ilustrate grafic în planşa privitoare la populaţie şi reţeaua de localităţi. specifice.5 kmp (6. PATN (Planul de amenajare a teritoriului naţional) cuprinde secţiuni pentru: • • căi de comunicaţie (infrastructură). Protecţia şi reabilitarea mediului În cadrul acestui capitol este analizată starea mediului. Se urmăreşte identificarea ariilor afectate de poluare. a sectorului de cercetare. sol. respectiv a principalilor factori: apă. în domeniul educaţiei şi sănătăţii. De asemenea se urmăreşte identificarea zonelor valoroase şi a ariilor protejate specifice.

cercetări şi proiecte anterioare dacă informaţiile oferite de acestea nu şi-au pierdut valabilitatea. dezvoltare rurală. . protecţia şi conservarea mediului. DE MEDIU. sau a problemelor specifice unor domenii sau teritorii. studiu istoric: evoluţia localităţii. ca suport al procesului de planificare sunt necesare studii de fundamentare. reţeaua de localităţi (reţea de localităţi). Studiile de fundamentare cu caracter analitic. studii privind reabilitarea. DE INFRASTRUCTURĂ. urbanistic-arhitectural. Pentru energie.• • • • zonele protejate naturale şi construite (mediu şi reţea de localităţi). Pot fi totuşi folosite studii. care privesc evoluţia localităţii şi caracteristicile sale: • • studii topo şi aducerea la zi a suportului topograficcadastral. • • • studiu de organizare a circulaţiei şi transporturilor. care asigura cunoaşterea situaţiei din anumite domenii. SOCIALE. zonele de risc (mediu) şi turism (mediu şi potenţial economic secţiune în curs de aprobare de Parlamentul României). etnografic. sub aspect istorico-cultural. studiile de fundamentare (STUF) trebuie să prezinte date şi concluzii recente (nu mai vechi de 2 ani). Aceste studii se referă la aspecte ECONOMICE. În continuare se prezintă o clasificare a STUF pentru PUG: 1. echipamente sociale există sau sunt în curs de elaborare studii de fundamentare. studiu privind condiţiile geotehnice şi hidrogeologice. În procesul de elaborare a planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. DE PATRIMONIU CONSTRUIT etc. Pentru a fi utile în procesul de planificare.

3. istorică. studii privind echiparea tehnico . arhitectural-urbanistică etc. analiza critică a situaţiei existente. demersul elaborării urmăreşte: • • • delimitarea obiectului studiat. • • • studiu cadastral: tipuri de proprietate asupra terenurilor şi imobilelor. legate de dezvoltarea urbanistică. evidenţierea disfuncţionalităţilor şi priorităţilor de intervenţie. 2.). privind evoluţia populaţiei. .edilitară. specialiştilor şi a instituţiilor. Studiile de fundamentare cu caracter prospectiv reprezintă elaborarea unor prognoze pentru diferitele domenii sectoriale. evoluţia mişcării în teritoriu mobilitatea etc.• studii pentru stabilirea zonelor protejate cu valoare deosebită (culturală. Ele se pot elabora în baza sondajelor şi anchetelor socio-urbanistice efectuate în rândurile populaţiei. Studiile de fundamentare cu caracter consultativ privesc evidenţierea unor cerinţe şi opţiuni ale populaţiei. studii privind valorificarea potenţialului turistic sau balnear. evoluţia activităţilor economice. Pentru toate categoriile de studii de fundamentare.

Vlăsceanu) (densităţi. prognoze.) Indicatori complecşi multidimensionali (Dicţionar de sociologie. axată în principal pe diagnosticarea disfuncţionalităţilor şi pe formularea propunerilor de eliminare sau diminuare a acestora. datele de statistică teritorială sunt de asemenea o sursă frecvent utilizată. În continuare sunt prezentate o serie de termeni şi definiţii legate de informaţie… … Informaţia statistică în amenajarea teritoriului şi urbanism Unele definiţii privind indicatorii: Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social . schimbării în timp. locuinţe etc. Fiecare studiu de fundamentare se finalizează cu o sinteză. scenarii de dezvoltare a localităţii. populaţie.• propuneri de eliminare diminuare a disfuncţionalităţilor. 2000) Sistem de informaţii în planificarea şi aplicarea politicilor de AT pentru descrierea stărilor şi evoluţiilor în cadrul UTR (UP-INCD) Categorii de indicatori: Indicatori simpli unidimensionali (suprafeţe. al legăturilor reciproce cu alte fenomene etc. Un aspect important în procesul de elaborare a planurilor de AT şi U este legat de colectarea şi utilizarea informaţiei specifice. 1987) Sistem de descriere al unităţilor spaţiale prin care se pun în evidenţă aspecte structurale şi procese cu efect spaţial (UP-INCD. Zamfir. (DELR.economic din punct de vedere al structurii. migraţiune. Dacă studiile de fundamentare oferă o bună parte din această informaţie. .

care asigură legarea datelor alfa-numerice de un plan topografic construit în sisteme de coordonate corelate. financiari. În prezent băncile de date sunt utilizate în cadrul SIG (Sisteme Informatice Geografice).ponderi etc.interpretarea lor presupune un nivel de pregătire de specialitate • • • determină stabilirea de obiective şi asumarea de programe determină anumite măsuri organizatorice adecvate rezolvării unei probleme contribuie la constituirea băncilor de date locale Băncile de date sunt sisteme de informaţii cuprinzând date de bază şi sistemul de gestiune a acestora (întreţinere. consum. reflectând variaţia acestuia în timp sau în spaţiu (dinamica).) Indicatori agregaţi (IDU. Băncile de date urbane şi teritoriale moderne sunt integrate în astfel de sisteme informaţionale.) Indicatori cantitativi calitativi. REGDEV. indicatori statistici. acces). standard de viaţă etc Indicele este raportul a două niveluri diferite ale unui indicator. măsurători specifice. QLIFE etc. medii etc. anchete. Poate fi cu bază fixă sau în lanţ. educaţie. economici. Ele asigură un proces complex de supraveghere a teritoriului. actualizare. Rolul indicatorilor în planificarea : • • • • instrument real de influenţare a deciziei în dezvoltarea teritorială element obiectiv de comparaţie factor de conştientizare a anumitor fenomene factor formator educativ . Se exprimă în procente. capital uman. de echipare. sănătate. . sau de un plan cadastral. demografici.

eliminarea înlocuirea acestora. bălţi % 238. Altele (cariere.0 10.0 3.0 34.9 9. c.5 147.0 2. de utilizarea lor în strategii şi programe. local.7 Construcţii. drumuri. Exemplu de bilanţ teritorial: România .3 93. Bilanţul teritorial reprezintă o ilustrare cantitativă. dar şi a proceselor de dezvoltare.8 67. neproductive) 4.Aspectele practice privitoare la indicatori sunt legate de promovarea.4 3. judeţean.1 % 100 62 63 23 10 2 2 28. pepiniere Livezi Păduri Ape. adaptarea. Se realizează la nivel naţional.teritoriul naţional (cifrele sunt rotunjite) Mii kmp Suprafaţă totală Suprafaţă agricolă Arabil Fâneţe Păşuni Vii. sintetică a structurii de folosinţă a terenurilor din cadrul unui teritoriu analizat.f.7 4. zonal regional..0 15.2 .2 1. a disparităţilor regionale etc. în monitorizarea implementării acestora.

demografice. cercetări şi studii de specialitate. locuinţe Educaţie. regional. cercetare . sănătate. dar şi electorale.Surse de obţinere a informaţiilorSursele de informaţii pentru urbanism şi amenajarea teritoriului pot fi: instituţii specializate. resurse. Anuarul statistic este principala publicaţie a INS şi cuprinde date statistice economice. Forţă de muncă Venituri. organizare administrativă • • • Populaţie. registre şi sondaje în întreprinderi DG de statistică a comerţului şi serviciilor de piaţă DG de coordonare sistem statistic naţional şi teritorial DG de statistică socială DG de populaţie şi recensăminte INS este conform HG 765 2003 organizat ca instituţie publică în sub-ordinea Guvernului şi sub coordonarea Primului Ministru şi are în structura sa 8 direcţii regionale şi 34 direcţii judeţene de statistică. media Institutul de statistică (INS) este responsabil de întocmirea statisticii generale la nivel naţional. Principalele domenii abordate sunt:Geografie. judeţean şi local ("Fişa localităţii") şi cuprinde următoarele direcţii generale (DG) principale: • • • • • • • • DG conturi naţionale şi analiză statistică DG statistici agricole şi de mediu DG a statisticii industriei şi construcţiilor DG de statistică a anchetelor structurale.

investiţii Industrie. datele de la recensămintele populaţiei etc. servicii Preţuri. respectiv Direcţiile judeţene şi regionale de statistică precum şi pe un sistem teritorial de eşantionare. servicii de gospodărie comunală. • Agenţiile judeţene pentru protecţia mediului şi ministerele de resort (în prezent MAPDR şi MMGA) cu privire la agricultură.. transporturi. În afara instituţiilor din sistemul statisticii naţionale există şi alte instituţii care colectează şi oferă informaţii statistice specializate: • Registrul Comerţului şi Camerele de Comerţ şi Industrie judeţene cu privire la agenţii economici. starea factorilor de mediu. comerţ. MMSSF prin ANOFM (Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă) şi genţiile judeţene şi zonale din subordine. finanţe publice Statistică internaţională În cadrul INS sunt prelucrate şi publicate şi informaţii: despre întreprinderi (REGIS). În afara acestuia şi a altor anuare specializate trebuie amintite rapoartele PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare) privind Dezvoltarea . agricultură. silvicultură.• • • Conturi naţionale. anchete asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). • • MTCT (fost MLPTL) cu privire la transporturi şi locuinţe. INS se bazează pe o structură teritorială de colectare a datelor. cu privire la ocuparea forţei de muncă etc. Principala publicaţie statistică este "Anuarul statistic" al INS. turism.

Cunoaşterea conţinutului şi problematicii pe care o abordează documentaţiile de AT şi U reprezintă un aspect important al procesului de planificare . dar ele nu sunt decât o reprezentare a strategiilor de dezvoltare şi un cadru pentru acţiunile concrete de implementare a programelor şi proiectelor. barometre de opinie. dar nu şi întregul proces. care se regăsesc în forme asemănătoare şi în ţările UE sunt un instrument esenţial al proceselor de planificare. ale Băncii Mondiale cu privire la sărăcie precum şi studiile şi cercetările economice.). În continuarea acestui manual sunt prezentate succint o serie de definiţii şi teme privind planificarea . managementul urban şi planificarea strategică. Informaţia de tip statistic poate fi completată de informaţia oferită de anchete. urmând ca în final să fie prezentat domeniul politicii de dezvoltare regională. sau comportamente sociale conjuncturale. atitudini. Documentaţiile de AT şu U. fundaţii şi instituţii private. Economistul etc. Acesta implică o serie întreagă de aspecte organizatorice şi instituţionale. Bursa. care pun în evidenţă anumite stări.Pot fi consultate şi preluate cu o anumită precauţie informaţiile publicate în presă. care oferă instrumente adecvate şi constituie la nivelul UE un model de aplicare a principiilor planificării strategice pentru dezvoltare economică.Umană. . legate de etapele de luare a deciziilorşi de implementare a strategiilor şi programelor. Ziarul Financiar. cu precădere cele din revistele de specialitate cu caracter economic şi financiar (Capital. Adevărul economic. sociale. socială şi urbană. de AT şi U elaborate de institute de cercetare precum cele ale Academiei Române. dar şi de asociaţii profesionale. sondaje. demografice.

În ultimii ani. ca şi cel de "sistematizare". după 1993 şi declanşarea negocierilor pentru aderare. care precede orice tip de acţiune. Ultimele decenii au arătat un interes crescut al administraţiilor publice locale şi centrale pentru ideea de planificare. În activităţile de tip militar.19. MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ În cele ce urmează sunt prezentate acele aspecte ale planificării care sunt interesante şi importante din perspectiva dezvoltării regionale şi planificării spaţiale şi al rolului pe care administraţiile îl au în aceste domenii… Noţiunea de planificare poate avea un sens extrem de larg. Importanţa pe care instituţiile UE o acordă planificării şi programării financiare a impus deschiderea unei dezbateri care să clarifice sensurile "noi" ale acestor termeni în contextul economiei libere de piaţă şi societăţii democratice de după 1990. Succesul de care se bucură astăzi metodele de planificare în domeniile economico-sociale şi ale dezvoltării spaţiale este puternic legat de ideile de parteneriat şi participativitate. termenul de planificare apare în numeroase acte normative şi în documente care privesc procesul de integrare în structurile UE. . În prezent termenul păstrează încă o semnificaţie militară. Această noţiune nu poate fi separată definitiv de semnificaţia pe care deceniile de comunism din Europa răsăriteană. la începutul anilor '90. noţiunea de planificare are o semnificaţie profundă şi reprezintă în general o condiţie sinequa-non. cuvântul strategie are conotaţii în lumea Greciei antice. De altfel. Ghidul pentru "strategie" propus de "The Economist Books" defineşte noţiunea de strategie drept o "politică generală pentru atingerea unui număr de obiective specifice. de la activitatea curentă a unei persoane care îşi "planifică" cheltuielile de concediu sau pentru piaţa de sâmbătă dimineaţa şi până la planificarea cheltuielilor şi activităţilor anuale pe care le desfăşoară o întreprindere sau o instituţie publică. termenul "planificare" părea la fel de tare compromis în conştiinţa colectivă românească. Procesul de apropiere economică de Uniunea Europeană. extinzându-şi însă sfera de aplicabilitate la un număr extrem de mare de domenii ale vieţii sociale şi economice. i-au conferit-o. câştiguri indiscutabile ale ultimelor două decenii în ţările democratice. după 1998 a readus în prim plan un termen ce părea a nu mai avea viitor în România. fiind legat de termenul de "strategi" care desemna pe comandanţii militari ai unei cetăţi. De origine latină.

Părintele planificării strategice este considerat Igor Ansoff44. spaţial etc. neguvernamentale. dar şi urban. Totuşi acestea nu pot fi asimilate unor simple ONG-uri. a factorilor care sunt implicaţi în procesul de decizie şi a categoriilor de resurse care pot fi mobilizate. Termenul de planificare capătă sens în asociere cu alţi termeni precum: participativ. global. John Friedman afirmă că utilizarea izolată a termenului de planificare este lipsită de sens şi că ceea ce este extrem de important de reţinut sunt două aspecte: planificarea implică decizii şi presupune (de obicei). în ultimele decenii ale secolului XX. în prezent. pe termen scurt. teritorial. fie şi numai în raport cu complexitatea atribuţiilor şi activităţilor pe care le derulează. de acţiune. strategic. global. a mecanismelor suport pentru procesul în sine.Noţiunea de planificare este strâns legată de cea de plan. principiile şi tehnica "planificării strategice" au fost adoptate şi de către acestea. cărui consumator. previziona. în ce loc şi la ce preţ" (The Economist Books). dar şi al organizaţiilor non-profit. dar şi cu nivelul responsabilităţilor pe care le îndeplinesc faţă de largi colectivităţi umane. Aplicată la nevoile dezvoltării companiilor. a unui program". dar şi de a anticipa. . decât al unor societăţi comerciale. managementul companiilor a fost extins la nivelul administraţiilor urbane şi teritoriale. dar şi de specificitate de unicat (procesul fiind valabil pentru o anumită organizaţie structură. Specificul administraţiilor urbane şi teritoriale este mai degrabă apropiat unor organizaţii non-profit. Principiile generale ale planificării strategice (PST) sunt valabile însă şi în acest context: PST are caracter cuprinzător. alocarea de resurse. pregăti anumite acţiuni într-o anumită perspectivă. (Friedman). În măsura în care. planificarea strategică este definită drept un "proces de schiţare a hărţii strategice a companiei. de interes public. Dicţionarele definesc planificarea drept un proces de "întocmire a unui plan. Planificarea este văzută drept acţiunea de a planifica. În acest context planificarea strategică la nivel regional teritorial presupune identificarea acelor elemente de complexitate specifică acestui nivel. incluzând şi o anumită succesiune etapizare a unor faze ale planului. mediu sau lung. într-o anumită conjunctură şi pe o anumită perioadă de timp). calea prin care se stabileşte ce produs să fie oferit. dar şi de conducere şi organizare a activităţilor pe bază de plan. Planificarea strategică este o sintagmă obţinută din asocierea celor doi termeni de mai sus şi care tinde să capete sensuri tot mai profunde şi utilizări concrete în multiple domenii şi procese.

regiuni. Bryson identifică cel puţin 12 motivaţii pentru care o organizaţie se angajează în procesul de planificare strategică. Dintre acestea.) organizaţii fără scop lucrativ care oferă servicii publice sau servicii specifice (transport. J. sunt general valabile şi pot fi ierarhizate astfel: . ca răspuns la nevoile mediului intern şi la cerinţele dinamicii mediului extern. PST cuprinde un set de concepte. PST este un proces care orientează şi susţine dezvoltarea şi schimbarea. sănătate. PST este un proces prin care se alocă resursele necesare unei organizaţii în vederea împlinirii misiunii şi obiectivelor asumate. Beneficiile planificării strategice. zone urbane sau metropolitane. Utilizarea planificării strategice la nivelul organizaţiilor publice şi non-profit s-a extins considerabil în ultimele 2 decenii. state. comitat etc. proceduri şi instrumente. educaţie) • • reţele inter-organizaţionale în sectorul public şi sectorul fără scop lucrativ comunităţi întregi.PST stabileşte obiective fundamentale şi direcţii de acţiune care vor ghida o organizaţie în activitatea sa în urma unui efort disciplinat. în viziunea lui Bryson. Bryson consideră că planificarea strategică poate fi aplicată cu succes în cadrul următoarelor categorii de organizaţii46: • • • agenţii publice şi departamente ale acestora puterea executivă în general (a unui oraş. prima este relevantă şi pentru problematica dezvoltării spaţiale: "ne confruntăm cu atât de multe cerinţe opuse încât avem nevoie de un proces prin care să ne stabilim priorităţile ". care ajută o organizaţie să lucreze într-un mediu dinamic şi în continuă schimbare.

în România. În primul deceniu al tranziţiei. Banca Monidală etc. la interesele diferiţilor actori precum şi la o atenţie sporită faţă de educaţia organizaţională. lipsa unor utilităţi minimale în zonele rurale etc. Crearea structurilor regionale şi amplificarea sprijinului extern (UE. perfecţionat şi adaptat. În situaţii de criză. beneficii care decurg din primele două. în sensul că factorii de decizie îşi îndeplinesc mai bine rolul şi se achită de responsabilităţi. atunci când rezolvarea anumitor probleme apare în mod vădit şi nu există opţiuni de moment (de ex. În cele din urmă există un beneficiu direct al membrilor organizaţiei. statutul proprietăţii.). care poate contribui cu succes la implementarea unor programe şi strategii. Îmbunătăţirea procesului de decizie. sau dacă nu există voinţa politică exprimată. De asemenea un astfel de demers nu merită lansat dacă strategia propusă nu are şanse de implementare. dezvoltat. . în ultima perioadă a intervalului. ajutând factorii de decizie să ia cele mai bune hotărâri. clarificarea direcţiei de perspectivă şi stabilirea priorităţilor de acţiune ale acesteia. deşi este un demers benefic. au contribuit la completarea cadrului normativ şi procedural. gravitatea anumitor probleme. deoarece planificarea strategică se concentrează întotdeauna asupra problemelor şi a dificultăţilor majore. la cerinţele procesului de integrare europeană. inconsistenţa şi lipsa de experienţă a administraţiilor locale şi centrale nu au oferit un cadru propice adoptării şi utilizării planificării strategice ca instrument de gestiune a aşezărilor şi teritoriului. În răstimp de mai bine de un deceniu. în sensul susţinerii strategiei. intervenţii după un cataclism natural) demersul strategic nu se justifică.). stringenţa rezolvării unor situaţii de gravitate extremă (poluare acută.Promovarea gândirii şi acţiunii strategice. un nou cadru legislativ şi instituţional în domeniul gestiunii aşezărilor şi teritoriului. nu este un panaceu universal şi nici nu este aplicabilă oriunde şi oricum. a fost iniţiat. Este important de precizat. iar munca de echipă şi nivelul de expertiză al membrilor acesteia se îmbunătăţeşte. care conduce la obţinerea de informaţii într-un mod sistematic cu privire la mediul intern şi extern. în final că planificarea strategică. ca urmare a clarificării problemelor organizaţionale şi stabilirii priorităţilor acesteia. la definirea mai precisă a responsabilităţilor diferitelor niveluri de administrare şi la necesitatea unei mai bune coordonări între acestea. Crearea unei responsabilităţi şi eficienţe sporite a organizaţiei.

Sub aspect normativ. se pot anticipa schimbări relevante. Principalii termeni care trebuie definiţi sunt dezvoltare. Dezvoltarea este definită de Comisia Europeană drept "o conversie a formei terenului şi proprietăţii sau a utilizării acestuia prin instrumente de planificare şi presupune în general realizarea de noi construcţii. planificare şi planificare strategică. reţele urbane etc. economice şi spaţiale. chiar dacă practica elaborării lor a adus importante elemente inovatoare. anii '90 aduc o recunoaştere oficială a rolului important pe care planificarea îl are în realizarea coeziunii economice şi sociale a Uniunii Europene (conf. conţinutul acestora a suferit modificări nesemnificative. măsuri fiscale şisau de altă natură (s. în decurs de 10 ani.) • nevoia de mai bună coordonare a investiţiilor publice (vezi Fondurile . drept schimbarea distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a legăturilor dintre ele prin conversia formelor de utilizare a terenurilor şi proprietăţilor şi planificarea strategică (PST) drept: pregătirea unui cadru strategic.Comisar pentru politica regională) ţinându-se cont de următoarele aspecte: • • efectele dezvoltării spaţiale depăşesc graniţele unei ţări sau regiuni necesitatea maximizării potenţialului economic al SEM (Single European Market) prin minimizarea slăbiciunilor decalajelor (infrastructură. În acest sens planurile ca instrumente sunt mijloace de exprimare a unei politici de planificare a dezvoltării şi includ pe lângă reprezentări grafice şi documente scrise. sau modificarea celor existente precum şi operaţiuni inginereşti ample. identificarea modelelor generale de creştere pe baza evaluării comprehensive a tendinţelor pe termen lung ale dezvoltării sociale. instrumentele tehnice de gestiune a aşezărilor şi teritoriului au fost planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului. Modele de inspiraţie europeană Dezvoltarea aşezărilor regiunilor teritoriilor se realizează în general printr-o eficientă conjugare a procesului de planificare cu cel de planificare strategică. În UE. odată cu adoptarea legii 350 a legii 453 şi a altor reglementări subsecvente.2001. În acelaşi spirit sunt definite planificarea (PSP).În perioada 1991 . Bruce Millan.a) ". 1991 . După 2001.

altele pe utilizarea eficientă a terenului (Olanda) sau pe sistemele de reglementare (Marea Britanie).coeziune economică . priorităţi şi instrumente. intersectorială. Cu toate acestea există diferenţe de accent. În unele cazuri o importanţă deosebită se acordă aspectelor de design urban . protecţia mediului şi atingerea obiectivelor economice şi sociale (în echilibru.Structurale) şi de maximizare a contribuţiei politicilor comunitare (vezi Fondul de Coeziune creat în 1993) • • creşterea oportunităţilor de cooperare transfrontalieră rolul planificării spaţiale în promovarea dezvoltării durabile priechilibrul dintre creşterea economică şi protecţia mediului şi patrimoniului • implicaţiile integrării ţărilor CEE şi a celor din sudul şi estul MediteraneiDupă 1990 coeziunea Uniunii Europene a fost constant reprezentată prin triada: coeziune socială . Vision Planet etc) includerea "AT" în relaţie cu protecţia mediului în TUE53. • • • • studii pilot la nivel macro-regional (VASB52.coeziune teritorială Pentru a asigura coeziunea UE pune accentul pe cooperare eficientă între nivelurile administrative. LEADER. în 1993( art. URBAN. Din acest motiv UE a întreprins acţiuni semnificative în ultimii 10-15 ani reflectate în:rapoartele 2000 şi 2000+ (1991 -1994) privind amenajarea teritoriului european. Astfel. unele ţări pun accentul pe planificarea economică (Franţa). 130S) formarea Comitetului pentru dezvoltare . FP6. trans-frontalieră şi inter-state. conform principiilor dezvoltării durabile).ESDP (PDSE) adoptarea de instrumente financiare: INTERREG. FP5. Planificarea în ţările UE are o semnificaţie unanim acceptată: ansamblu de metode utilizate de sectorul public pentru a asigura o organizare raţională a teritoriului. Cel puţin prima şi a treia dimensiune a cooperării au coordonate SPAŢIALE.

dar pot fi încadrate în următoarele 4 categorii: • Politici naţionale.parţial). toate aceste categorii. Ca urmare şi legislaţia în domeniu poate fi diferită.identifică şi reglementează dezvoltarea la nivel de parcele de teren (regulamente. Spania) şi federale (putere partajată între centru şi regiuni cu autonomie în anumite domenii şi abilitare normativă: Austria.identifică cadrul general de dezvoltare şi criterii de reglementare a utilizării terenurilor (pot fi opozabile în justiţie). În Belgie există o autonomie totală în ceea ce priveşte reglementarea dezvoltării spaţiale (nu există o lege federală).Categorii de instrumente spaţiale pot fi şi ele variate de la ţară la ţară.. existând state europene cu o lege unică privind planificarea sau cu legi federale şi legi regionale (Austria. În România se poate aprecia că există toate cele 4 . mecanisme de implementare) Nu regăsim prezente în toate ţările.control al intervenţiei. dar superioare nivelului local (municipalitate. Unele ţări au o abordare cuprinzătoare şi integrată (Danemarca) . criterii de performanţă etc. cuprind tot teritoriul sau părţi semnificative ale acestuia • Strategii . Germania. Olanda). În UE întâlnim 3 forme principale de astfel de sisteme: cele unitare (putere la nivel central cu delegări de responsabilităţi: Franţa. perspective . Spania). orientări. se referă la unităţile administrative cele mai mici şi pot fi implementate şi prin instrumente mai detaliate • Reglementări . cele regionale (putere partajată între centru şi regiuni conform constituţiei: Italia.identifică modele de dezvoltare la niveluri sub-naţionale (pot fi unul sau două niveluri).identifică politici naţionale. control. comună). Sistemul de planificare depinde foarte mult şi de sistemele de guvernare. strategii. sunt implementate prin alte instrumente "locale" • Planuri cadru . Marea Britanie . siluetă urbană (Italia). pot fi orientative sau programatice. Belgia. Germania.

mediul rural.bază pentru planurile de acţiune.). turism etc. zone turistice etc. protecţia cadrului natural.cadru sunt PA TZ. infrastructuri majore. PUZ. (caracter demonstrativ!!!) PLANURI REGIONALE (14 provincii comitate): cuprind orientări pentru 12 ani (revizuit la 4 ani) în ceea ce priveşte: dezvoltarea urbană. • exemple de PP: reţele urbane. anchete şi informaţii. ghiduri informative etc. iar Reglementările se regăsesc la nivel de PUG. transport local.au caracter predominant director. STRUCTURI IERARHICE ALE PLANURILOR STATUTARE ÎN UE Exemplu: DANEMARCA PLAN NAŢIONAL: cuprinde directive generale. regimul construcţiilor şi caracteristici arhitecturale. accent pe rural PLANURI MUNICIPALE (275) . fundamentează politicile municipale PLANURI LOCALE: reglementează utilizări de terenuri. zone centrale. PA TJşi PUG. prevederi cadru obligatorii (zone urbane. • EIA (environmental impact assessment) şi obligativitate pentru planurile locale. proiecte pilot (PP). puteri specifice (intervenţii). obligatorii pentru anumite categorii de proiecte (consultarea publicului este obligatorie) .nivele: • • • • Politicile naţionale sunt reprezentate prin PA TN Strategiile prin planurile de dezvoltare regională Planurile . patrimoniu. peisaje. împreună cu planuri sectoriale şi financiare . sunt revizuite la 4 ani.

socială. 10. 9. 2. Dezvoltarea comerţului Dezvoltarea economică Gestiunea mediului . 3. 6. 7. 3. 5.Caracteristici generale ale planificării spaţiale europene pot fi rezumate astfel: 1. 2. ecologică şi Politicile specifice în planificarea europeană sunt: 1. existenţa unei legislaţii specifice responsabilităţi la toate nivelurile administrative competenţe diferenţiate relaţii ierarhizate între nivelurile teritoriale existenţa de planuri structurale directoare şi planuri obligatorii reglementatoare existenţa unei corespondenţe a planurilor procedură de actualizare ciclică a planurilor participarea populaţiei planurile ca instrument şi suport al politicilor specifice integrarea economică. 4. 8.

8. Planurile de dezvoltare elaborate în ţările vest-europene. Strategiile de dezvoltare din ultimele decenii aduc în prim plan o serie de elemente inedite pentru documentaţiile specifice de AT elaborate în România. 10.diagnoză sintetizat de regulă prin analiza de tip SWOT. În cadrul acestor modele de abordare a dezvoltării spaţiale este relevant demersul participativ şi procesul inter-activ de formulare a obiectivelor strategice. monitorizare a procesului de implementare precum şi de accesare şi mobilizare a resurselor necesare sunt aspecte prezente în procesul de planificare . accentuând în mod special şi rolul sectorului IMM. 6. economic şi mediu55 şi necesitatea promovării acelor măsuri care asigură implementarea a cât mai multe obiective (maximizarea efectului de sinergie). de achiziţii publice. Aceste programe corespund unor politici urbane şi teritoriale. pun accentul pe tendinţe şi fixează obiective care trebuie atinse prin variate programe. ale autorităţilor locale. de amenajare.4. respectiv rolul transferului tehnologic. cât şi din participarea efectivă a unor reprezentanţi ai diferitelor instituţii beneficiare ale strategiei şi care se pot implica în implementarea . de construcţii publice şi de echipare tehnică majoră. 5. 9. 7. al forţei de muncă şi al infrastructurii fizice. Acestea derivă atât din procesul de analiză . Patrimoniul Locuirea Dezvoltarea industrială Turismul şi recreerea Resursele naturale Transportul Gestiunea deşeurilor şi poluarea Abordări europene recente evidenţiază prezenţa simultană a triadei: social. Abordările europene ilustrează preferinţa pentru o anumită selectivitate a domeniilor analizate şi maximizarea efortului în zona de definire. al transporturilor şi serviciilor. al cooperării instituţionale. Relaţiile parteneriale şi instituţionale şi etapele de implementare. dintre care merită subliniate: programele de ocupare a terenurilor. formulare şi structurare a obiectivelor.

strategică.). Dezvoltare : schimbări ale distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a relaţiilor dintre acestea prin conversia terenurilor şi proprietăţi lor. sau schimbarea utilizării terenurilor sau a proprietăţilor şi prin care se identifică localizarea precisă pentru dezvoltare şi sunt (în general) opozabile în justiţie. măsuri fiscale etc.). globală. rapoarte. Termenul planificare capătă mai mult înţeles numai atunci când este însoţit de un alt termen care să îl descrie cum sunt participativă. clădirilor. naţional. realizată de autorităţi regionale sau naţionale sau prin cooperarea autorităţilor locale. niveluri de abordare sunt: supra-naţional (UE). care concură şi realizează obiective fundamentate de analize -diagnoze elaborate de specialişti. Trebuie subliniată importanţa acordată resurselor disponibile şi perioadei de timp în care se pun în aplicare programele şi proiectele identificate. G. Instrumente de planificare: mijloace prin care se exprimă şi aplică politicile de planificare. acest proces implică o serie de responsabilităţi care revin administraţiilor publice. PS include: utilizarea terenurilor şi politica regională. Planificare: Un proces prin care cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice sunt puse în relaţie cu acţiuni organizate. local. respectiv: planuri. Următoarea schemă simplă arată corelarea dintre etapele principale ale PST. PST reprezintă în esenţă un mecanism prin care sunt mobilizate resurse şi sunt implicaţi "actori". acţiune.Instrument plan cadru: instrument prin care se prevede un cadru spaţial general pentru un oraş sau o unitate teritorială şi care este pus în aplicare prin instrumente de reglementare (ex: planul urbanistic general master plan).Planificare : politici şi acţiuni publice menite să influenţeze distribuţia activităţilor în spaţiu şi legăturile dintre acestea.obiectivelor şi programelor formulate. termen scurt sau dezvoltare (Friedmann. . Planificare: Un proces referitor la evaluarea conştientă a politicilor şi deciziilor înainte de a fi puse în practică (Benveniste. actorii principali şi resursele care trebuie accesate: DEFINIŢII: Dezvoltarea urbană: proiectarea şi executarea unor lucrări de echipare a terenului care echivalează cu conversia terenului agricol (liber) în teren urbanizat. J. Plan de reglementare: instrument prin care se reglementează şi se implementează dezvoltarea terenurilor. Planificare regională: planificare la nivel regional pentru regiune. regional.

este cuprinzătoare şi pe termen lung (în general) şi integratoare (aspecte sociale. Germania 2000). economice şi spaţiale). descentralizare unde eposibil" Procedură: propunere (DKPD). Sistem de planificare: ansamblu de legii. principiile trebuie să fie recunoscute şi aplicate de către autorităţile publice şi toţi actorii implicaţi în amenajarea teritoriului atât în planificare. consultare publică.2020 cu perspectivă 2030 • • • • Denumirea raportului: "să creăm spaţiu. planificării spaţiale şi mediului Instrumente de planificare: Rapoarte privind politica naţională a dezvoltării spaţiale • • mediu În 2000 a fost aprobat al V-lea raport naţional: 2000 .Planificare strategică: pregătirea unui cadru sau a unei strategii în termeni generali.1966. recreerea. fără localizarea intervenţiilor. stat sau OLANDA .nivelul naţional de planificare Instituţie responsabilă la nivel naţional: Ministerul locuirii. poziţie. conţinute în acte normative din domeniu. instituţii şi alte elemente stabilite la nivelde regiunepentru planificare . decizii finale (FKPD) Teme majore: locuirea. apa şi Primele 3 rapoarte (1956.Politica regională: politică prin care se promovează măsuri de reducere a decalajelor disparităţilor economice şi sociale.Principii de amenajarea teritoriului: enunţuri cu caracter general asupra organizării şi dezvoltării teritoriului. cât şi în măsurile adoptate (raportul planificării spaţiale. locurile de muncă. să împărţim spaţiul (utilizare multiplă)" Principiu moto: "centralizare unde e necesar. infrastructura.1974) pun accent pe dezvoltare Raportul 4 (‘90) + suplimentul (‘91-VINEX) pune accent pe dezvoltare + calitate spaţiu şi .

recreere .) • • Raportul pune accent crescut pe calitate şi diversificare urban rural Paradigmele schimbării sunt: locuirea.sport. timpul liber. agricultura. relaţiile trans-frontaliere • • Prezentarea hărţilor: digitală şi transnaţională + Marea Nordului Cuprinde noi concepte (vechile concepte erau: Randstad. inechitatea socială. economia. economice. minorităţile etnice şi culturale • Cuprinde şi politici ecologice. echitate socială i. de transport. locuri de muncă. Inima Verde. agricultură. 3 variante (vest . tendenţială. reţeaua (comunicaţiile).plus. diversitate culturală . vest . protecţia peisajelor (Green Areas Structure Plan) şi patrimoniului • Abordarea se face în straturi: primar (fizic). sistemul ABC în transporturi etc. zone tampon. diversitate iii. funcţionalitate economică şi socială iv.minus) Sunt identificate 7 criterii pentru calitate : ii. apă. centre de creştere urbană. Marea Nordului • • Distribuţia regională: 4 regiuni.natura. agricultura. ocupaţional (rural - urban) + Marea Nordului = PEISAJUL OLANDEZ • Evaluarea nevoilor de spaţiu: locuire.

estul intermediar. includerea apei în procesul de planificare • Efecte regionale obiective specifice: nordul rural. zone rurale şi Politica "limitei" . durabilitate vi. vestul urban. 4.Calitate în oraşe şi sate (24).roşu verde Reţelele urbane: 6 internaţionale (responsabilitate naţională pentru infrastructură) şi 8 reţele regionale • Protejarea surselor de apă: combinarea funcţiunilor. 3.monitorizare rapoarte bi-anuale . atractivitate vii. scara umană • • • • • Olanda ca regiune a Europei . instrumente financiare .Reţele urbane (12).Implementare (1) . reţelele de transport Proiectul "DELTA METROPOLIS" Accentuarea caracteristicilor zonelor urbane vs. coordonare şi comunicare + METODOLOGIE ŞI ACORDURI • 64 decizii cheie pe 5 categorii: 1. 2.Olanda în Europa (8).POLITICI SPECIFICE • Implementarea: legislaţie.Apă (19)."proiecte cheie".v.rural urban. sudul sub presiune . 5.

pentru a formula şi implementa o strategie de dezvoltare. cu scopul de a identifica. Instrumentele MU sunt marketingul urban. • Marketingul urban reprezintă alinierea politicilor urbane la cererile factorilor deja existenţi în economia locală şi la speranţele şi aşteptările celor ce operează în afara acesteia. programării. Abordarea dezvoltării urbane din perspectiva conceptului de marketing presupune o suprapunere a celor două elemente . de a crea şi exploata potenţialul urban în vederea unei dezvoltări economice durabile (Bramezza. întocmirii bugetelor şi implementării. cu scopul promovării economiei locale (Corsico. coordonare şi evaluare a strategiilor integrate. 1994). cu ajutorul actorilor urbani relevanţi. 1994). folosind instrumentele care-i stau la dispoziţie. în cadrul politicilor naţionale de dezvoltare. • Planificarea strategică poate fi definită ca procesul managerial ce are ca scop dezvoltarea şi menţinerea unei corespondenţe reale între obiectivele şi resursele . dar şi domeniul exploatării şi întreţinerii. execuţie. planificarea strategică şi finanţarea avansată. Managementul urban este activitatea prin care se încearcă mobilizarea diverselor resurse pentru a le face să acţioneze într-o manieră cooperantă în domeniul planificării.oraşul şi piaţa . Comun acestor definiţii este faptul că managementul urban (MU) presupune un nivel de decizie şi o structură organizaţională care să poată coordona actorii urbani relevanţi. în concordanţă cu interesul public şi ţelurile sectorului privat. în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare a oraşului (Davidson.Planificarea strategică componentă a managementului urban Managementul urban se defineşte ca procesul de dezvoltare.şi orientarea tuturor acţiunilor la nivel urban către piaţă. van Klink. 1996).

• Finanţarea avansată reprezintă mecanisme de management financiar menite să asigure implementarea programelor şi proiectelor de dezvoltare urbană. fonduri internaţionale nerambursabile. dar administraţia singură nu poate rezolva problemele oraşului. financiare şi instituţionale. În MU rolul liderului este important. dar şi a unui LIDER. Câteva consideraţii privitoare la MU: MU este inspirat din managementul firmei. sau parteneriate cu sectorul privat. Ea reprezintă un proces participativ de dezvoltare a unui plan pe termen mediu sau lung. . pentru a atinge obiective strategice stabilite de principalii factori implicaţi şi include aspecte fizice. Rolul administraţiei este major. dar diferă fundamental de managementul firmei deoarece nu se aplică în folosul privat individual ci în folosul comun public. 1994). politic. MU trebuie aplicat "şi la bine…şi la rău" (nu doar în cazul oraşelor în creştere ci şi mai ales în cazul oraşelor în declin). macro-economic.bugete pe programe.oraşului şi oportunităţile din mediul înconjurător acestuia (Corsico. social. Mecanismele de finanţare pot merge de la finanţări locale . Pentru aceasta este necesară existenţa unei ECHIPE. dar la fel este şi profesionalismul echipei. până la credite municipale. În MU administraţia trebuie să se sprijine pe alţi actori parteneri din comunitate MU presupune metode şi tehnici de lucru şi implică cunoaşterea aprofundată a teritoriului de administrat precum şi a contextului general. Simplu spus: MU reprezintă o tehnică de administrare a problemelor oraşului.

să asigure servicii şi facilităţi. reprezintă o modalitate eficientă de a ghida dezvoltarea urbană în direcţia dorită. sănătatea şi securitatea populaţiei urbane. cum şi cât trebuie să intervină sectorul public în asigurarea şi producerea de servicii şi terenuri pentru dezvoltare. ca cerere de produse urbane. care afectează bunăstarea. o serie de condiţii trebuie însă îndeplinite: • marketingul urban să fie un element permanent al gestiunii oraşului şi să stea la baza formulării politicilor de dezvoltare locală • gândirea procedurală trebuie să facă loc gândirii conceptuale. fără a neglija cerinţele de protecţie a cadrului natural. Se poate concluziona că: MU este orientat către satisfacerea nevoilor locuitorilor şi firmelor. care susţin activităţile productive şi permit firmelor private să acţioneze eficient în ariile urbane Managementul urban. Pentru aceasta. rezultând într-o mai bună comunicare între autoritatea locală ca ofertant şi grupurile de piaţă.Cheia MU este în a crea un mediu propice pentru dezvoltare economică locală (DEL). iar planificarea analitică să facă loc planificării strategice • sectorul privat trebuie înţeles ca un aliat partener activ în realizarea proiectelor de dezvoltare urbană • administraţia trebuie reorganizată către o ofertă flexibilă şi acţiuni . când. cu alte cuvinte de a crea condiţii optime de dezvoltare sectorului privat şi un mediu atractiv şi de calitate pentru locuitori (deci servicii corespunzătoare). îmbunătăţirii productivităţii şi creşterii standardului de viaţă al locuitorilor. Sarcinile autorităţilor locale (Rondinelli) să asigure infrastructura de bază pentru funcţionarea eficientă a oraşului .să asigure serviciile necesare dezvoltării resurselor umane. să reglementeze activităţile private. MU presupune a şti unde.

planificarea . ipotetice şi ideale. MP nu au asigurat corelarea cu investiţiile publice şi cu procesul de planificare bugetară al autorităţilor locale. iar prognozele de populaţie şi utilizare a terenurilor. MU este ferit de riscul fetişizării şi creării de imagini iconice. MP au reprezentat în general scheme globale. Acesta se bazează pe principii. Eşecul a fost determinat de aspecte lipsa de eficienţă în aplicare şi de distanţarea faţă de realitate. programarea proiectelor. legi. AVANTAJELE MU FAŢĂ DE MP: MU este un proces continuu. asigurarea resurselor financiare etc.orientate spre piaţă. organizaţii şi proceduri administrative. În MU orientarea spre pragmatism este dominantă. evolutiv. inventivitate. care creează cadrul de desfăşurare al unor activităţi şi nici cu managementul de firmă. perfectibil. de la care totuşi preia anumite principii şi conduite. erau mult diferite de realitate. al. sociale sau organizaţionale ale dezvoltării. care pleacă de la probleme şi este orientat către rezultat şi care foloseşte cele trei instrumente amintite anterior. oferind un . ciclic. MU include planificarea . Sarcinile majore ale managementului urban trebuie orientate către: asigurarea serviciilor. dezvoltarea economică. (Sivaramakrishnan & Green. Richardson. Clarke). dar ideale. 1986). adaptabil şi care implică pe lângă competenţă şi calităţi de interpretare. fără a-i conferi un rol determinant şi reduce implicarea emoţională specifică procesului de elaborare a MP-ului. rigide şi statice. dialog şi negociere. DE CE A APĂRUT MU? Pe fondul eşecului abordării tradiţionale marcată de SINDROMUL "MASTER PLANULUI" al deceniilor postbelice56. Obiectivele managementului urban sunt dezvoltare integrată prin cunoaşterea problemelor critice ale aşezării şi orientarea acţiunilor în mod corelat către aspectele economice. Managementul urban este un proces. Nu în ultimul rând MP s-a dovedit a fi un instrument greu comunicabil publicului larg şi dominat de aspectele spaţiale (după Lakshmanan et. iar atitudinea funcţionarului public trebuie orientată către client. spaţiale. ambiţioase dar şablonarde. Managementul urban este un management public pentru oraş şi nu trebuie confundat cu managementul macro-economic sau macro-sectorial.

Dawey. salubritate. MU asigură o direcţie generală de dezvoltare în corelare cu acţiuni concrete. complexe CARE SUNT OBIECTIVELE MU? • • • • • • întreţinerea căilor de comunicaţie şi a reţelelor tehnico . calitatea locuirii.edilitare întreţinerea spaţiilor plantate asigurarea serviciilor publice: apă. CARE SUNT PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI URBAN? • • • • • • • • competenţă tehnică utilizarea eficace a resurselor viabilitate financiară reacţie eficientă la nevoile crescânde ale dezvoltării urbane ierarhizarea problemelor şi stabilirea priorităţilor preocupare pentru dezvoltare durabilă şi mediu organizarea instituţională responsabilităţi largi. gaze. Davidson). fondul de rezervă distribuţia echipamentelor sociale (a OUP = obiective de utilitate publică) protecţia patrimoniului construit şi natural (peisajul cultural) . locuinţele sociale.sistem integrat pentru decizie şi intervenţie (după Turner. transport în comun etc.

construcţii) umane . marketing urban.planul de acţiune programarea construcţia instituţională . imagine strategia de dezvoltare economică.integrare planificarea tactică .• • • • circulaţia terenurilor şi piaţa imobiliară cadastrul şi băncile de date locale (noile tehnologii . socială şi CARE SUNT ETAPELE MANAGEMENTULUI URBAN? Master Planul este o denumire căreia îi corespund noţiunile de schiţă de sistematizare şi după 1990 planul de urbanism general. • • • • • • • • evaluarea şi analiza stării de fapt stabilirea priorităţilor şi obiectivelor planificarea strategică .parteneriatul punerea în practică monitorizarea şi corectarea strategiei şi programelor CARE SUNT RESURSELE MU? • • materiale (terenuri.SIG) promovare.

grupuri profesionale. grupuri sociale…) societatea civilă reprezentată prin asociaţii. 1994). fundaţii. conducerii şi controlului dezvoltării urbane (Ianăşi. Managementul urban implică crearea unei capacităţi organizaţionale apte să contureze configuraţia factorilor de localizare. integrat şi eficient. să identifice şi să exploateze potenţialul urban în mod strategic. ONG-uri finanţatori externi alţii (sindicate. .) ÎN CONCLUZIE: MANAGEMENTUL URBAN reprezintă utilizarea resurselor unei organizaţii în scopul planificării.• • • • • • • • • • • financiare legale tehnologiceCARE SUNT ACTORII URBANI? autorităţile publice au un rol principal instituţii diverse cu caracter şi de interes public sectorul privat (economic) comunitatea locală comunităţi speciale (etnice. organizării. 2000). asociaţii de proprietari etc. concentrându-se asupra funcţiunilor urbane care sunt cele mai profitabile pentru societate în ansamblu (Bramezza. religioase. van Klink.

istoric. Etapele IV şi V sunt etape care sunt direct legate de procesul de implementare şi control al planurilor şi depăşesc sfera de interes a prezentei cercetări. Despre viziune şi obiective strategice Viziunea dezvoltării reprezintă o formă împărtăşită a identităţii şi a valorilor comune.viziune şi obiective strategice şi etapa III -politici de dezvoltare. Fiind un proces participativ. ale cărei etape sunt: (I) auditul. În general. Pentru a formula o viziune de dezvoltare teritorial . la baza dezvoltării zonei. populaţia. pentru stabilirea unui consens în ceea ce priveşte viitorul comunităţii respective. care implică factorii de decizie. care să ofere comunităţii un sens al dezvoltării pe baza căruia să poată fi formulate obiective strategice de dezvoltare. ce cuprinde aspecte spaţiale şi ne-spaţiale. acest proces se materializează într-un document ce conţine o formulare succintă. . credibil şi valoros pentru propria dezvoltare la nivelul oraşului regiunii teritoriului. Formularea viziunii de dezvoltare este rezultatul unui proces participativ. distinctă a ceea ce comunitatea consideră relevant. Acest deziderat reprezintă un concept strategic de dezvoltare. pentru diverse grupuri de populaţie. oamenii de afaceri. valorile comune şi să se prognozeze corect schimbările viitoare. important. dar şi organizare de mese rotunde ateliere de lucru. 1999). clară. (IV) planul de acţiune şi (V) monitorizarea şi controlul implementării (Kotler. managementul conduce la formularea şi implementarea unei strategii de dezvoltare. (III) formularea politicilor de dezvoltare. Viziunea de dezvoltare trebuie să fie concretă şi posibil de atins prin obiective. calitative şi cantitative ale dezvoltării.realistă devine esenţial să se identifice componentele care au stat. Adoptarea acestui document de către autorităţi reprezintă un angajament al acesteia faţă de comunitate şi element de referinţă pentru obiectivele strategice de dezvoltare. metoda de lucru cuprinde chestionare şi sau interviuri.Prin intermediul planificării strategice. (II) formularea viziunii şi obiectivelor strategice. Etapele care sunt în mai strânsă legătură cu procesul de planificare şi care conduc la formularea strategiei propriu-zise sunt: etapa II . cu formularea unor întrebări legate de valorile şi viitorul comunităţii.

Formularea politicilor de dezvoltare are ca scop îmbunătăţirea unei situaţii existente. urbane teritoriale. cultural-istorice. într-o serie de sectoare-cheie de activitate. echilibrarea unor dezvoltări viitoare şi consolidarea unor direcţii de dezvoltare. a serviciilor . care reprezintă. într-o formulare concisă. direcţiile sectoriale şi spaţiale de dezvoltare încorporând combinaţia optimă de factori de atracţie (aspecte socio-economice. în cadrul cărora trebuie ţinute în echilibru diferitele grupuri de interese. în etapa ulterioară de planificare. Aceste sectoare diferă adesea de la un caz la altul. pe diverse capitole de intervenţie. Formularea politicilor de dezvoltare Odată definită viziunea şi obiectivele strategice. Pentru implementarea strategiei şi realizarea obiectivelor propuse este esenţial ca autoritatea locală să-şi stabilească un set de politici publice prin care activitatea acesteia să fie orientată canalizată pe direcţiile majore prioritare stabilite. Documentul cuprinde enunţuri. a locuinţelor. ce indică direcţia în care vor fi formulate programele si proiectele sectoriale. În funcţie de modalităţile în care fiecare oraş regiune teritoriu îşi defineşte problematica. utilităţi şi servicii publice. responsabilitatea autorităţilor locale este aceea de a formula direcţii şi principii de acţiune. Pachetul politicilor de dezvoltare reprezintă documentul rezultat din coordonarea unor argumente inter-personale sau organizaţionale. chemate să rezolve clase identificabile de probleme existente în cadrul zonei. la nivel de programe şi proiecte. Obiectivele strategice trebuie să aparţină unor scenarii active a căror realizare să fie condiţionată de întreprinderea de acţiuni. Planurile de dezvoltare la nivel de regiune judeţ (district) comună oraş (adică PATZ. PATJ sau PUG) ar trebui să fie o expresie a viziunii şi obiectivelor strategice. eliminarea disfuncţionalităţilor existente. ele acoperă următoarele domenii: dezvoltarea terenurilor. pe diferitele direcţii de dezvoltare. decizia politică la nivelul oraşului regiunii teritoriului trebuie să arate căile de urmat. Acestea sunt detaliate explicitate.Viziunea se descompune în obiective strategice de dezvoltare. de mediu şi de resurse umane). Din punctul de vedere al domeniilor acoperite de politicile de dezvoltare urbană regională teritorială. cu alte cuvinte ale strategiei şi să beneficieze de instrumente financiare şi cadru instituţional precum şi proceduri de implementare.

• Politica de mediu. • Politica serviciilor publice vizează. al acestora către servicii. • Politica socio-economică urmăreşte cu precădere două aspecte importante: orientarea industriei către întreprinderi mici şi mijlocii şi. . în viitorul apropiat. • Politica privind terenurile. constructorilor şi autorităţilor locale. sau privată). locuitori. turişti. de revitalizare urbană. Gradul de dotare al unei regiuni teritoriu cu servicii şi utilităţi publice (fie ofertă publică. aspecte legate de eficienţa şi echitatea ofertei. • Politica privind locuirea trebuie să asigure rezolvarea echitabilă a nevoilor şi intereselor cetăţenilor. urmăreşte să asigure atât nevoile de protecţie şi reabilitare a mediului natural şi construit cât şi tendinţele de creştere dezvoltare ce se manifestă în teritoriu. care să faciliteze oferta de terenuri în concordanţă cu obiectivele dezvoltării vizând maximizarea social-economică a folosinţei terenului. influenţează atractivitatea acesteia pentru firme.publice. urmăreşte măsuri. precum şi introducerea tehnologiilor contemporane. investitorilor. În prezent politica de mediu la orice nivel teritorial trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile. de protecţie şi reabilitare a mediului şi a fondului construit. socio-economică.

companii. • politici bazate pe punctele tari şi ameninţări . sau de diminuare a riscurilor naturale şi antropice. aceste politici pot fi formulate pe baza următoarelor combinaţii: • politici bazate pe oportunităţi ce susţin punctele tari . • politici bazate pe oportunităţi ce permit contracararea puntelor slabe - combinaţii care sprijină strategiile orientate către schimbare (2).combinaţii care sprijină strategiile defensive (3). Orientarea către piaţă trebuie să menţină un echilibru între toate segmentele acesteia. investitori).• Politica de revitalizare are drept scop creşterea atractivităţii oraşelor regiunilor pentru anumite segmente ale pieţei (locuitori. • politici bazate pe puncte slabe şi ameninţări .combinaţii care sprijină strategiile ofensive (1). 1987). de amenajări hidrotehnice. Revitalizarea urbană poate reduce stopa fenomenele de dezurbanizare (van den Berg.combinaţii care sprijină strategiile diversificate (4). de echilibrare a polilor de dezvoltare. pentru a nu prejudicia interesele comunităţii pe termen lung. de dezvoltare a căilor de comunicaţie majore sau şi a nodurilor platformelor intermodale60. . vizitatori. La nivelul unor teritorii mai mari pot fi intervin şi alte politici precum cele de localizare a activităţilor economice. Cum se poate însă trece de la obiective la stabilirea politicilor şi programelor de dezvoltare? În funcţie de situaţia specifică fiecărui oraş regiune teritoriu. plecând de la rezultatele analizei SWOT61.

Îmbunătăţiri ale unor sectoare. asupra definirii şi ordonării priorităţilor sunt de obicei un motiv al acestor nereuşite (Lawrence. 1995). cu precizarea impactului fiecărei politici asupra dezvoltării generale şi ierarhizarea acestor politici din punct de vedere al importanţei. care conduc. revitalizarea zonelor industriale. Cum aceasta reprezintă un cadru pentru dezvoltare. sau transportul. Formularea şi implementarea abordărilor sectoriale tradiţionale în domeniul politicilor urbane nu conduc întotdeauna la rezultate optime. regionale şi cele specializate. prin intermediul etapei planului de acţiune. dar cu preţul unor neaşteptate consecinţe la nivelul impactului asupra mediului urban. Pentru fiecare din politicile sectoriale menţionate anterior se stabilesc programe de dezvoltare. pot fi obţinute uneori. să vorbim în final despre un instrument foarte eficient pentru dezvoltare (inclusiv ) şi anume… dezvoltarea regională aşa cum este ea înţeleasă în Uniunea Europeană. al creşterii economice sau bunăstării cetăţenilor. trebuie luat în considerare şi faptul că o serie de problemele complexe de dezvoltare (infrastructuri majore. mediu. La niveluri teritoriale superioare aşezării urbane. Politicile. cum ar fi locuirea. lista programelor propuse pentru fiecare politică şi proiectele aferente fiecărui program fac parte din strategia de dezvoltare. loisirul etc.) necesită cooperarea dintre administraţiile locale. de exemplu. care se concretizează prin grupuri de proiecte. la implementarea politicilor de dezvoltare şi implicita a obiectivelor strategice. Managementul urban şi planificarea strategică pot susţine planificarea cu succes. Lipsa unor viziuni strategice şi a unor ţeluri comune pentru societate. În acest scop este necesară definirea unui concept spaţial de dezvoltare.Formularea politicilor de dezvoltare urbană şi teritoriale trebuie să răspundă la cerinţele factorilor economici locali şi la speranţele şi aşteptările factorilor externi ce trebuie atraşi. împărtăşite de politicieni. . Programele sunt încă formulări generale. profesionişti şi public.

Japonia. . şi ca orice noutate a generat comentarii speculative. Această perspectivă este importantă deoarece problema dezvoltării regionale este destul de controversată la nivel mondial şi poate căpăta forme şi sensuri diferite în raport cu nivelul general de dezvoltare al unei ţări şi cu interesele majore imediate ale acesteia. la cel de a permite fiecărei regiuni să contribuie la creşterea economică a ţării respective. pentru care prioritară este stimularea creşterii competitivităţii62. În ţările Europei Occidentale de-a lungul unei perioade de 40 de ani.20. de tendinţa de a "spori rolul nivelului sub-naţional. le iau în favoarea dezvoltării socio economice a regiunilor defavorizate". DEZVOLTAREA REGIONALĂ Aspecte generale Sintagma "politica de dezvoltare regională" este nouă în vocabularul românesc. reprezintă în general. în cadrul procesului de dezvoltare economică" şi "de a acorda importanţă sporită dezvoltării regionale autohtone". atât în rândul specialiştilor cât şi al publicului larg. să fie corect înţeles de la bun început. La nivelul UE. Se poate vorbi aşadar. ţinând cont de importantele disparităţi existente dintre statele membre şi dintre cele aproape 200 de regiuni (NUTS II63) componente (de ex: regiunea Hamburg are un nivel al PIB de 3-4 ori mai mare decât unele regiuni din Portugalia.). O definire a politicii de dezvoltare regională (PDR) trebuie văzută din perspectiva ui în care aceasta este utilizată la nivelul Uniunii Europene. Spania sau landuri ale fostei RDG) şi având în vedere că aceste disparităţi cresc odată cu extinderea UE (majoritatea ţărilor recent integrate au un PIB care se află între 20% şi 50% din valoarea PIB mediu al UE) predomină conceptul de "echilibrare" a dezvoltării. controverse şi nedumeriri. În ultimele 2 decade. sau în plin avânt economic (SUA. Coreea de Sud etc. Este extrem de important ca acest concept al dezvoltării regionale. obiectivele şi instrumentele specifice acestei politici au cunoscut numeroase modificări. cea mai importantă tendinţă care se manifestă pe plan internaţional este aceea de trecere de la obiectivul unei bune redistribuţii teritoriale a creşterii economic. La nivelul UE cât şi al statelor membre politica de dezvoltare regională. Această din urmă abordare este specifică mai ales ţărilor puternic dezvoltate. "ansamblul de măsuri pe care autorităţile guvernamentale centrale. fiind în prezent adoptată şi în România şi strâns legată de procesului de integrare.

regiunile asistate. au beneficiat de cca. ca urmare a Protocolului nr. al căror PIB este inferior valorii de 75% din media comunitară. în Europa. La sfârşitul lunii martie 1999. Pentru a spori concentrării asistenţei acordate prin FS. . de la Berlin s-a decis reducerea criteriilor de eligibilitate la 3 şi implicit o modificare a acestora. în perioada 1995-1999. numite "Obiectivele 1-6". În ţările din vestul Europei există "o multitudine de ţeluri şi obiective variate. (ii) naţional şi (iii) regional. s-a decis încă din 1998 o reducere substanţială a numărului de Obiective. 6 din Actul de aderare a Finlandei şi a Suediei. care pot fi luate în discuţie şi corelate cu două tipuri de obiective: eficientizare printr-o mai bună alocare a resurselor regionale urmărind să maximizeze beneficiul net la nivel naţional şi echitate interregională printr-o mai bună distribuţie a veniturilor. locurilor de muncă şi infrastructurii la nivel teritorial. cele stabilite în final fiind următoarele: OBIECTIVUL 1 urmărind promovarea dezvoltării şi ajustări structurale ale regiunilor rămase în urmă sub aspectul dezvoltării socio-economice. Obiectivele dezvoltării regionale. statutul de "obiectiv 1" pentru perioada 2000 -2006 este conferit următoarelor regiuni: • • regiuni nivel NUTS II. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL SUPRA . arhipeleagurile Azore. cu ocazia întâlnirii la nivel înalt a reprezentanţilor ţărilor UE. precum şi • ariile eligibile pentru obiectivul 6."Dezvoltarea regională" în sine este EFECTUL politicii de dezvoltare regională şi trebuie să corespundă unui set de obiective specifice. Aceste obiective sunt realizate practic cu ajutorul Fondurilor Structurale (FS) şi ale Fondului de Coeziune (FC)64. pot fi discutate la 3 niveluri teritoriale: (i) supra-naţional. fiecare obiectiv fiind focalizat pe o problemă majoră de dezvoltare.NAŢIONAL (UE) Până în anul 2000 politica de dezvoltare regională a Comisiei Uniunii Europene. 51% din populaţia UE şi utilizează peste 23 din totalul alocaţiilor pentru FS destinate ţărilor din UE. teritoriilor periferice. conform unui set de 6 obiective prioritare. Zonele "Obiectiv 1" cuprind teritorii. precum departamentele de peste mări ale Franţei. respectiv principalele aspecte ale unei politici de dezvoltare regională coerente şi direcţionate. i. În perioada 1994-1999. a fost orientată către reducerea disparităţilor dintre statele membre. care includ cca. Madeira sau insulele Canare.

problemă a constituit un obiectiv major al acelei perioade. din 1934 şi 1937. se stabileşte în funcţie de priorităţile acordate celor trei domenii mai sus menţionate. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL NAŢIONAL (în ţările europene) Politica de dezvoltare regională în ţările din vestul Europei are o tradiţie mai îndelungată decât cea comunitară. ii. arii urbane aflate în dificultate şi arii în regres dependente de activitatea piscicolă. sau necuprinse în nici una din primele două categorii. În perioada respectivă rolul guvernului naţional era considerat a fi foarte important. formare profesională şi a celor care privesc pregătirea şi utilizarea forţei de muncă. Începând cu anii ’70. Se apreciază că zonele din Obiectivul 2 cuprind maximum 18% din totalul populaţiei Uniunii Europene. acesta fiind văzut drept un actor principal în procesul de redistribuire a activităţilor economice prin asigurarea investiţiilor în infrastructură. începând cu cel de-al 6-lea deceniu al secolului XX. în Marea Britanie. Începutul unei politici de dezvoltare regională poate fi datat cu cca 65-70 de ani în urmă. Sprijinul . climatul politicii regionale s-a modificat substanţial în sensul că intervenţia statului a început a fi redusă gradual. dar posibil în arii încadrate în Obiectivul 2. OBIECTIVUL 3 orientat către acordarea de sprijin adaptării şi modernizării politicilor şi sistemelor de educaţie. Acest obiectiv poate fi aplicabil în afara ariilor cuprinse în Obiectivul 1. care au avut drept obiectiv reabilitarea ariilor industriale afectate de nivele ridicate ale şomajului. fiind înlocuită cu politici de liberalizare economică. definite conform criteriilor de "arii -obiective" precizate în articole de lege. A dezvolta regiunile . OBIECTIVUL 2 urmărind să sprijine reconversia socio-economică din zonele care se confruntă cu dificultăţi de ordin structural. Valoarea asistenţei financiare pe locuitor în zonele Obiectiv 3. odată cu Legile pentru Zonele Speciale. deregelementări şi privatizare. arii rurale care cunosc un declin important. Timp de două decade această abordare a condus la rezultate pozitive considerabile. Totuşi cele mai multe dintre politicile naţionale de dezvoltare regională sunt o creaţie a perioadei postbelice. Acestea cuprind arii unde au loc schimbări de ordin economic şi social în sectoarele industriale şi de servicii.100 de EURO persoană din cadrul FS.

corespund unei anumite dinamici. iii. Acest proces se află în stadii variate de dezvoltare. Principalele categorii de politici naţionale de dezvoltare regională în ţările UE sunt: acordarea de granturi pentru investiţii. În ţările din fostul bloc comunist a avut loc în ultimii 10 ani. sub aspectul structurilor instituţionale şi al mecanismelor financiare. Astfel de structuri de reţele flexibile şi adaptabile de întreprinderi mici şi mijlocii constituie o premisă posibilă a dezvoltării regionale bazată pe resurse interne proprii. Progrese semnificative au fost înregistrate. în această perioadă de state precum Polonia şi Ungaria. scutiri sau reduceri de taxe. controlul dezvoltării şi sprijinul acordat micilor firme pentru adaptare la mediul economic. cu servicii de consultanţă şi stimulare a gândirii inovative. încurajarea mobilităţii forţei de muncă şi a iniţiativelor tehnologice. Este foarte importantă şi punerea în valoare a resurselor materiale disponibile pe plan regional precum cele privitoare la terenuri.). un proces de adoptare şi implementare a unei politici de dezvoltare regională proprii fiecărui stat în parte. caracteristice cerinţelor specifice şi în permanentă schimbare. România şi Bulgaria. În prezent că politicile de dezvoltare regională la nivel naţional. Aceste măsuri sunt legate de ideea creării unui mediu economic cât mai competitiv. într-o arie puternic populată şi pe maximizarea valorificării resurselor locale tradiţionale a cunoscut un succes deosebit. Dezvoltarea endogenă trebuie însă susţinută şi prin mijloace şi structuri instituţionale adecvate la nivelul regiunii (guverne regionale. clădiri. . '80. infrastructuri etc. grupuri de lucru constituite pentru obiective specifice etc.direct acordat întreprinderilor a fost treptat înlocuit cu forme indirecte de asistenţă. la nivel local şi regional. bazat pe utilizarea unei reţele dense de IMM-uri. cu reduceri ale nivelelor taxelor şi cu asistenţă în formarea profesională (training). Modelul de dezvoltare promovat în cursul anilor ’70. relocarea anumitor activităţi prin stimulente indirecte şi încurajarea dezvoltării de reţele de cooperare. DEZVOLTAREA REGIONALĂ AUTOHTONĂ Conceptul de dezvoltare autohtonă (endogenă) a fost stimulat de exemplul italian al regiunii de Nord-estcentru numită în literatura de specialitate şi "A Treia Italie". aflate în "cursa" pentru integrare se află de asemenea în stadii relativ avansate de implementare a PDR. agenţii regionale. de restructurare a producţiei şi de creştere a competitivităţii.

economice de limbă etc. Primele 3 nivele sunt cele mai importante şi servesc drept bază pentru programe şi strategii de dezvoltare. În principiu: o "regiune de dezvoltare" este un nivel teritorial optim la care. iar regiunile funcţionale sunt socotite de importanţă majoră pentru procesul şi obiectivele planificării dezvoltării.000 locuitori. geografice sau administrative. Numărul mediu de unităţi NUTS II pe ţară este 15. regiuni istorice. respectiv 13. caracteristici socio . şi tot nesfârşit poate fi numărul de tipuri de regiuni: regiuni aglomerate. aşadar mult mai mică decât mediile comunitare pentru NUTS II. care se dau acesteia. "Regiunea" aşa cum se vede din perspectiva dezvoltării regionale poate fi definită într-un mod specific. cu unităţi mici şi insuficient de puternice pentru a putea atrage şi derula programe complexe de dezvoltare. Chiar dacă nu există reguli în această privinţă. conceptul de regionalizare consideră regiunea drept una dintre cele mai bune forme de organizare a informaţiei. Nu în toate cazurile. Mărimea medie a regiunilor situate în acest nivel este de cca. Numărul de criterii care pot contribui la delimitarea unei regiuni este nesfârşit: atribute fizice. Din raţiuni statistice şi de colectare a informaţiei. are un număr de 40 de regiuni NUTS II. 540. regiuni subdezvoltate etc. regiuni de planificare. regiuni în declin. şi care îi conferă o anumită unitate semnificativă şi care o disting pe de altă parte de alte zone învecinate. 2. regiuni naturale. Experienţa poloneză din anii '90 . Din punct de vedere analitic. Germania. politica de dezvoltare regională se realizează la nivelul NUTS II. la nivelul UE a fost creat un sistem unitar teritorial numit NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice) şi care este organizat în prezent în 5 "trepte" de la unităţile cele mai mari până la cele mai mici.000 kmp. respectiv 5600 kmp. În România.Regiunile de dezvoltare şi problemele lor Regiunile pot avea înţelesuri diverse: o regiune poate fi definită ca o zonă de teritoriu cu un ansamblu de caracteristici interne (proprii) distincte şi consistente. experienţa arată că o politica de dezvoltare regională nu este eficientă dacă se aplică pe o structură teritorială foarte fragmentată. structuri instituţionale adecvate pot rezolva eficient problemele sociale şi economice specifice. În cadrul UE.0 milioane locuitori. regiunile NUTS II au un statut administrativ. Mărimea medie a acestuia este de cca. fie ele fizice sau umane.teritorială este judeţul. care nu este întotdeauna similar cu sensurile tradiţionale. cea mai mare unitate administrativ . cu peste 80 de milioane de locuitori. regiuni geografice. ţara cea mai populată.

din punct de vedre geografic. de evoluţia pieţelor financiare la nivel mondial etc. uman. cultural sau tehnic. Poate fi rezultatul unei agregări complexe de factori şi criterii. sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate. astfel încât să devină componente ale unor programe şi politici coerente de asistenţă şi intervenţie. structura şi funcţiile sale sunt adecvate. dificultăţile de adaptare a forţei de muncă şi de constituire a unei pieţe a muncii eficace. Indiferent de diversitatea lor. a demonstrat că există anumite dificultăţi în condiţiile unei asemenea abordări. în care populaţia posedă anumite elemente comune şi doreşte să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată. de declinul demografic. În ceea ce priveşte tendinţele economico-sociale. social şi economic". la nivel naţional şi internaţional. problemele de dezvoltare pot fi grupate şi clasificate în mod sistematic. poluarea şi degradarea mediului înconjurător Problemele regionale necesită un sistem de indicatori de evaluare suficient de corect şi care să permită totodată comparaţii cu alte regiuni. O definiţie a Parlamentul European arată că: "prin regiune de dezvoltare se înţelege un teritoriu care formează. declinul industrial determinat de schimbările tehnologice şi în procesul de producţie. Principalele probleme ale dezvoltării regionale sunt legate de: • • • • subdezvoltarea (rămânerea în urmă) a anumitor regiuni. o unitate netă.bazată pe fundamentarea politicii de dezvoltare regională pe structura celor 62 de voievodate. Poate fi desigur şi o regiune administrativă dacă mărimea. O regiune de dezvoltare poate fi definită şi delimitată în spaţiu. în raport anumite interese şi obiective specifice. fie el natural. Ţinând cont de experienţa din ultimele decenii a ţărilor europene. regiunile se pot confrunta cu o mare varietate de probleme şi pot să le facă faţă în funcţie de potenţialul (resursele) şi capacitatea lor de a se adapta la schimbări. pentru descrierea succintă a problemelor majore ale unei . şi să o dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural. care răspund nevoilor de a constitui structuri instituţionale eficace. pot fi identificate câteva categorii mari de probleme determinate în general de o serie de factori macro-economici. În acest sens. Politica de dezvoltare regională urmăreşte să utilizeze la maximum acest potenţial.

un nivel ridicat al migraţiei în afara regiunii un nivel scăzut de dezvoltare a infrastructurii Desigur atât problemele cât şi de evaluare a acestora necesită analize şi cercetări aprofundate. creat în 1960 Fondul european pentru orientare şi garantare în agricultură (FEOGA). care să permită mai ales identificarea cauzelor fenomenelor şi implicit a măsurilor şi politicilor adecvate de intervenţie. Alte instrumente mai puţin importante sunt: Iniţiativele Comunitare şi Fondul de Solidaritate. Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune în UE FS integrează în prezent 4 fonduri distincte. care reprezintă tot atâtea instrumente financiare de sprijin pentru dezvoltare şi care acţionează concertat în diferitele regiuni sau sectoare economice şi sociale din cadrul statelor membre ale UE. Graficul de mai jos indică decalaje semnificative între ţările membre ale UE şi cele 12 state din primul val de extindere. Acestea sunt: • • Fondul social european (FSE). În continuare sunt prezentate pe scurt principalele IS: Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune.regiunii sau alteia pot fi relevanţi următorii: • • • • un nivelul ridicat al şomajului. Şi în prezent formele de sprijin financiar se diversifică şi se adaptează cerinţelor extinderii UE şi dinamicii proceselor economice şi sociale. un nivelul scăzut al venitului pe locuitor. care au fost create şi perfecţionate într-un interval de peste 4 decenii. . În UE politica de dezvoltare regională urmăreşte reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni prin intermediul aşa numitelor Instrumente Structurale. care reprezintă peste 90% din ajutorul de tip structural.

care cuprind peste 10% din populaţia statelor membre. Cel mai cunoscut dintre acestea este pactul din regiunea de vest a Brabantului. creat în 1993. În acest sens un rol important îl au aşa numitele "Pactele teritoriale de ocupare a forţei de muncă" .acorduri complexe de tip partenerial între principalii actori regionali (administraţie.) pentru dezvoltarea pieţei de muncă. să asigure egalitatea şanselor. Fondul poate încuraja şi dezvoltarea profesională.secţiunea Orientare. pentru: • • • • • politici active pe piaţa forţei de muncă crearea de oportunităţi egale politica învăţării şi formării profesionale continue instruire pentru inovare şi adaptabilitate la organizaţiile muncii îmbunătăţirea accesului şi a participării femeilor la piaţa forţei de muncă O atenţie deosebită este acordată măsurilor care încurajează ocuparea forţei de muncă pe plan local. calificarea profesională şi crearea de locuri de muncă. FSE constituie principalul instrument al politicii sociale a UE. . patronat. De asemenea un obiectiv recent al fondului îl reprezintă sprijinul pentru folosirea optimă a potenţialului pe care îl oferă azi societatea informaţională. pentru dezvoltarea şi diversificarea pieţei muncii. În prezent în cadrul UE funcţionează 89 de astfel de pacte. Obiectivul major al FSE este prevenirea şi combaterea şomajului prin promovarea de măsuri care să faciliteze accesul la piaţa muncii. inclusiv prin sprijinirea acţiunilor de formare a formatorilor. creat în 1975 Instrumentul financiar de orientare piscicolă (IFOP). sindicate etc. Domeniile de intervenţie se regăsesc în sprijinul acordat pentru Planurile Naţionale Multi-anuale de Acţiune. FONDUL SOCIAL EUROPEAN Creat în 1960. creată în 196266 • • Fondul european de dezvoltare regională (FEDR).

dezvoltarea potenţialului intern al regiunilor prin stimularea proiectelor de dezvoltare locală şi a IMM-urile. Portugalia şi Spania. creat în 1993 şi destinat finanţării proiectelor din domeniul protecţiei mediului şi al reţelelor transeuropene asociate infrastructurilor de transport. Irlandei şi Marii Britanii s-a simţit tot mai acut nevoia unui instrument specific de sprijin în domeniul dezvoltării regionale. Comunitatea Europeană s-a extins odată cu aderarea Danemarcei. Obiectivul enunţat al acestui fond îl reprezintă consolidarea coeziunii economice şi sociale prin ajutor acordat statelor cel mai puţin prospere (al căror PIB este sub 90% faţă de media pe Comunitate) pentru a participa la uniunea economică şi monetară. inclusiv prin acţiuni în domeniul cercetării . Sprijinul comunitar poate acoperi până la 80 . investiţiile în infrastructura necesară dezvoltării economiei (reţele. când este definită o politică regională la nivel comunitar şi devine în scurt timp cea mai importantă componentă a sprijinului structural. Acţiunea fondului este menită să atenueze efectele pe care integrarea economică le poate avea asupra unor sectoare economice sau categorii socioprofesionale şi care pot adânci decalajele dintre regiunile prospere şi cele mai puţin dezvoltate. educaţie. FONDUL DE COEZIUNE Acest fond reprezintă un instrument de dată recentă. Irlanda. prin stimularea acţiunilor inovative şi a turismului • acordarea de asistenţă tehnică în vederea implementării eficiente a măsurilor de sprijin comunitar Obiectivul FEDR este promovarea coeziunii economice şi sociale prin corectarea principalelor dezechilibre şi prin participarea la dezvoltarea şi transformarea regiunilor.). FEDR a fost creat în 1975.85% din .FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ După ce la 1 ianuarie 1973. respectiv: Grecia. Acutizarea acestei nevoi a fost generată atât de creşterea decalajelor de dezvoltare dintre regiunile componente ale comunităţii cât şi de găsirea unor sisteme compensatorii la deja complicata politică agrară. sănătate etc.dezvoltării. FC este alocat exclusiv celor mai sărace state membre ale UE. Domeniile de intervenţie specifice acestui fond sunt: • • • investiţiile productive în vederea creării şi menţinerii unor locuri de muncă durabile.

cu ocazia summit-ului de la Berlin. Pe fondul accelerării reformei economice. 35%) din bugetul Comunitar. a putut fi remarcat un anumit progres în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare în cele 4 ţări sus-amintite. funcţionarea noului sistem este cu atât mai necesară şi mai urgentă cu cât este de aşteptat ca disparităţile regionale să crească în perioada următoare. Dezvoltarea regională în România Procesul de implementare a politicii de dezvoltare regională în România a început prin construcţia cadrului instituţional şi a suportului legislativ necesar. Acest buget este alcătuit din contribuţiile diferenţiate ale statelor membre. Efectul COMPENSATORIU sau de ECHILIBRARE al FS şi FC a fost demonstrat prin analiza impactului pe care utilizarea acestora l-a avut asupra dezvoltării unor regiuni sau state ale UE. a cărei consolidare este socotită a fi un fundament al procesului de integrare totală a statelor membre. După o perioadă de 6 ani de derulare. realizate de statul membru. Procesul este şi necesită în continuare asistenţă tehnică externă. fără însă a fi depăşit pragul stabilit. aflat la îndemâna Guvernului şi a Autorităţilor Locale. exemplul cel mai relevant fiind al IRLANDEI. valorarea produsului naţional brut pe cap de locuitor68 şi suprafaţa. contribuţii care sunt corelate cu mărimea şi puterea economică a acestora. între cele 4 ţări se face în raport cu mărimea populaţiei. Distribuţia resurselor alocate. care de la un PIB de sub 60% din media UE în momentul aderării (1973) a ajuns să depăşească această medie la sfârşitul anilor '90. în care funcţionează sistemul FS ca principal instrument al politicii de dezvoltare regională reprezintă o ilustrare elocventă a acestei idei. Consiliul European a decis alocarea a 18 mlrd. De aceea. . EURO pentru perioada 20002006. Repartizarea Fondului de Coeziune pe ţări: Politica de dezvoltare regională a UE este o expresie a ideii de solidaritate socială şi economică. din martie 1999. Experienţa altor ţări est-europene precum Polonia şi Ungaria ilustrează marile dificultăţi şi timpul relativ lung pe care le presupune implementarea acestei politici. iar o politică de dezvoltare regională poate fi un mijloc deosebit de eficient.totalul cheltuielilor publice sau echivalentul acestora. spre a le ţine sub control. Fondurile Structurale sunt în ultima instanţă o alocaţie semnificativă (cca.

Legea a urmat îndeaproape abordarea din Carta Verde. Guvernul României a trimis CE. aduce României următoarele beneficii: • un sistem capabil să evite accentuarea disparităţilor în procesul dezvoltării. 151 16 iulie 1998). odată cu promovarea Legii privind Dezvoltarea Regională (legea nr. 31): "disparităţile în nivelul dezvoltării diverselor regiuni sunt rezultatul atât al potenţialului acestora din punct de vedere al resurselor naturale şi umane cât şi al modelelor (economice. Politica de dezvoltare regională este în prezent o componentă importantă a reformei economice şi sociale din România. sociale. iar documentul principal care a enunţat obiectivele acestei politici şi care a influenţat construcţia instituţională şi legislativă a fost Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România. tehnologice. În decembrie 2001. demografice. după aderare. "Documentul de Poziţie" pentru Capitolul 21 referitor la politica regională şi coordonarea instrumentelor .O politică de dezvoltare regională. care să permită o intervenţie rapidă şi eficace în zonele afectate de declin sau criză economică şi • eligibilitate pentru utilizarea Instrumentelor Structurale (Fonduri Structurale şi Fondul de Coeziune) ale Uniunii Europeane.2003 s-au constituit structurile de dezvoltare regională la nivel naţional şi regional şi s-au perfecţionat mecanismele de implementare a PDR. Unele centre industriale sau zone de servire au tendinţa să se dezvolte mai rapid. În perioada 1999 ." Cadrul legal al dezvoltării regionale şi coeziunii sociale în România a fost creat în 1998. care a stabilit cadrul instituţional şi obiectivele Politicii de Dezvoltare Regională (PDR). asigurând cooperarea voluntară a judeţelor în cadrul unor regiuni de dezvoltare. Fundamentarea acestei politici s-a făcut în perioada 1996-1998. Aceasta sublinia că (p. în timp ce zonele marginale cu profil agricol şisau cu facilităţi de comunicaţii mai slabe cunosc o tot mai accentuată marginalizare. politice şi culturale) care le-au influenţat dezvoltarea de-a lungul istoriei[…] Forţele pieţei favorizează amplificarea disparităţilor existente.

în scopul realizării unor proiecte de interes comun.structurale.socială şi instituţională a acestora. în scopul dezvoltării economicosociale durabile şi al dezvoltării culturale a acestora. transfrontaliere. Capitolul 21 a fost deschis pentru negocieri în martie 2002. politice. precum şi preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre. în septembrie 2004. În 2004 legea 151. în conformitate cu acordurile internaţionale la care România este parte. economice. Pe baza acestui document. b) corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea iniţiativelor şi prin valorificarea resurselor locale şi regionale. recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic şi social a zonelor mai puţin dezvoltate. geografice.1998 a fost înlocuită cu legea 315 (vezi anexa). inclusiv în cadrul euroregiunilor. ca urmare a unor condiţii istorice. în domeniile legislativ. Noile obiective sunt: a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltării echilibrate. . care fixează noile obiective şi stabileşte atribuţiile şi instrumentele specifice pentru următoarea perioadă de timp. al programării. acest capitol de negociere a fost închis. în care România va deveni stat membru al UE. interne şi internaţionale. c) stimularea cooperării interregionale. în România existând în prezent un cadru legislativ şi instituţional adecvat şi funcţional. precum şi participarea regiunilor de dezvoltare la structurile şi organizaţiile europene. parteneriatului. adiţionalităţii şi managementului financiar. cuprinzând principalele acţiuni care trebuie întreprinse în vederea integrării. care promovează dezvoltarea economico. instituţional. Recent. sociale.

Planurile de Dezvoltare Regională: documentestrategice şi de programare elaborate la nivel regional de către ADR şi aprobate de CDR. la FS.Structurile instituţionale stabilite la nivel naţional şi regional sunt de două categorii: structuri deliberative şi structuri executive. subordonate CDR şi Departamente şi direcţii specializate din cadrul Ministerului Integrării Europene şi al Ministerului Finanţelor Publice. O prezentare detaliată a cadrului instituţional actual este făcută în capitolul următor. la nivel naţional Structurile cu rol executiv sunt: • • Agenţiile de Dezvoltare Regională la nivel regional. Structurile deliberative sunt: • • Consiliile de Dezvoltare Regională la nivel regional (CDR) şi Consiliul Naţional de Dezvoltare Regională (CNDR). Atribuţiile specifice structurilor implicate în dezvoltarea regională sunt precizate în legea 315 (vezi anexa). Este avizat de către CNDR şi aprobat de Guvernul României. care are ca scop să orienteze şi să stimuleze dezvoltarea economică şi socială a României pentru atingerea obiectivului UE de realizare a coeziunii economice şi sociale. Planul Naţional de Dezvoltare: document de planificare strategică şi programare financiară. Planul naţional de dezvoltare fundamentează accesul României. în calitate de stat membru al UE. Ele vor sta la baza Programelor Operaţionale regionale. după integrarea în structurile UE. . Instrumente specifice procesului de planificare regională şi unele definiţii Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională: instrument de finanţare al politicii de dezvoltare regională Fondul pentru Dezvoltare Regională: instrument financiar folosit pentru implementarea politicii de dezvoltare regională în cadrul regiunii.

elaborarea proiectelor de lege pentru dezvoltare regională în România precum şi pentru zonele defavorizate ■ ■ ■ ■ iulie 1998: apare Legea nr.19901994" şi publicarea "Cartei Verzi privind dezvoltarea regională în România" ■ mai 1997: Conferinţă Internaţională la Bucureşti. controlat de actorii locali. dar integrat în planul naţional şi articulat cu alte planuri regionale. punând în practică un plan de dezvoltare economică şi socială. Scurt istoric al procesului de dezvoltare regională în România ■ 1994 . pentru adoptarea principiilor politicii de dezvoltare regională în România ■ iunie 1997: iunie 1998 .1998: se desfăşoară primul Program PHARE pentru politica de dezvoltare regională 1996 .1997: publicarea raportului "Disparităţi Regionale în România . elaborat autonom.1997: Programul Naţional Indicativ convenit între România şi UE stabileşte 4 priorităţi printre care dezvoltarea sectorului IMM şi dezvoltarea regională ■ ■ 1996 .Planificarea Regională: proiect global al unui ansamblu teritorial aflat în administrarea unei colectivităţi ce urmăreşte să-şi satisfacă nevoile. 151 privind dezvoltarea regională în România octombrie 1998: apare OUG 24 privind regimul zonelor defavorizate în România octombrie 1998: apare HG privind normele metodologice de aplicare a legii 151 1998 decembrie 1998: apar HG-uri pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Regională (ANDR) care va gestiona dezvoltarea regională la nivel naţional până în ianuarie 2001 şi .

sprijinirea investiţiilor şi sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural) ■ 2001: înfiinţarea Ministerului Dezvoltării şi Prognozei (MDP).desemnarea componenţei CNDR ■ ■ ■ decembrie 1998 .ianuarie 2000: programe de formare profesională pentru personalul din cadrul ADR şi ANDR ■ 1999 .2004: se elaborează noi variante ale planurilor de dezvoltare regionale.2000: derularea primelor proiecte de dezvoltare regională în România (prin Programul Phare '98) ■ aprilie .februarie 1999: formarea celor 8 Consilii de Dezvoltare Regională decembrie 1998 .noiembrie 1999 . infrastructuri. mediu şi resurse umane ■ 2001 .mai 1999: formarea celor 8 Agenţii de Dezvoltare Regională (ADR) iunie 1999 .elaborarea primei variante a Planului Naţional de Dezvoltare (PND) şi a Planurilor de Dezvoltare Regională (PDR) ■ 2000: programe speciale pentru Zonele Defavorizate (dezvoltarea afacerilor. care va gestiona politica regională în România până în 20032001 .2004: programul Phare susţine dezvoltarea regională prin fonduri nerambursabile destinate pentru investiţii în dezvoltarea IMM. ultima variantă a PND este finalizată în 2003 şi se referă la perioada 2003-2005decembrie 2001 - .

este acreditată Agenţia Naţională SAPARD şi birourilor regionale aferente.depunerea documentului de poziţie a GR privind capitolul 21 ■ 2001 . implementarea şi gestionarea asistenţei financiare comunitare prin instrumentele structuraleîn 2004: actualizarea cadrului legislativ prin promovarea legii 315 privind dezvoltarea regională în România şi înlocuirea HG 1323 şi HG 1555 cu noile HG 1115 şi respectiv 497septembrie 2004: închiderea capitolului de negociere 21 privind "politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale"Organizare teritoriului în Regiuni de Dezvoltare .2002: apar OG 65 2001 pentru constituirea de parcuri industriale (legea 490 2002). OG 14 2002 pentru constituirea de parcuri ştiinţifice şi tehnologice.deschiderea capitolului de negociere privind dezvoltarea regională în 2002 apar strategii privitoare la ocupare şi sărăcie: HG 759 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă şi HG 829 2002 pentru aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc)în 2002 apar HG 1323 privind elaborarea în parteneriat a Planului naţional de dezvoltare şi crearea structurilor corespunzătoare (CIP la nivel naţional şi CRP la nivel regional) şi HG 1555 privind desemnarea instituţiilor şi organismelor responsabile cu coordonarea. este înfiinţată ARIS (prin legea 390 2002) ■ ■ martie 2002 .

formată din 20 . Cluj. între urban şi rural.ILFOV La nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare funcţionează a Agenţie de dezvoltare. Vaslui SUD-EST Brăila. între marile oraşe şi localităţile mici. Neamţ. Brăila. Buzău. Dâmboviţa. Giurgiu. deltă etc. Sibiu Bucureşti. Covasna. Iaşi. Constanta. intra-regionale. Teleorman Dolj. după 1990. Craiova. Ilfov BUCUREŞTI . Harghita. Satu-Mare CENTRU Alba. Vâlcea SUD-MUNTENIA SUD-VEST OLTENIA VEST-ROMÂNIA Arad. Alba-Iulia şi Bucureşti.Teritoriul României este împărţit în 8 "Regiuni de Dezvoltare" (vezi anexa) . Tulcea.). O primă măsurare a disparităţilor specifice din România. Gorj. Braşov. Timis NORD-VEST Bihor. între ariile periurbane şi cele izolate (montane. Acesta a fost şi unul dintre criteriile urmărite la agregarea judeţelor în regiuni. Ialomiţa. Hunedoara. Astfel ele pot fi: interregionale.zone ce corespund unor grupări de judeţe constituite prin asocierea voluntară a acestora. în contextul unei dezvoltării economice generale reduse. activitatea industrială a fost concentrată într-un . Cluj-Napoca. Suceava. Mehedinţi.25 de persoane şi având birouri de lucru în fiecare dintre judeţele componente. Maramureş. Sediile ADR se află în următoarele municipii: Piatra-Neamţ. Botoşani. Olt. Sălaj. Galaţi. Timişoara. Prahova. a fost prezentată în Carta Verde a Dezvoltării Regionale din 1997. Bistriţa-Năsăud. Vrancea Argeş. pe bază de convenţie semnată de reprezentanţii consiliilor judeţene şi anume: Denumire regiune Judeţe componente NORD-EST Bacău. "Existenţa71 dezechilibrelor regionale în România reprezintă o moştenire a perioadei interbelice când. Călăraşi. Caraş-Severin. Disparităţile regionale sunt numeroase şi de multe feluri. Călăraşi. Mureş. Cele 8 regiuni cuprind judeţe cu niveluri de dezvoltare diferite şi economii complementare.

Braşov. disparităţile economice regionale au crescut. întreaga ţară poate fi considerată drept subdezvoltată comparativ cu nivelul mediu de dezvoltare al UE. Galaţi. Această politică a fost una de redistribuire pe baze non-economice a resurselor limitate de dezvoltare. În consecinţă. dependente de accesul la resursele minerale şi energetice. un număr mare de indicatori măsoară disparităţile la acest nivel. Reşiţa. După 1989 aceste zone dezvoltate în mod artificial au fost primele afectate de procesul de restructurare economică. Rezultatele acestei politici au fost dezvoltarea rapidă a unor zone înapoiate (în special nord-estul şi sud-estul României).număr mic de zone. nivelul inter-regional al disparităţilor e mai mic decât acela dintre judeţe sau dintre comune. Deoarece cele 8 regiuni grupează judeţe şi arii cu niveluri de dezvoltare mai scăzute sau mai ridicate. Valea Prahovei. serviciile publice locale etc. cum ar fi educaţia. Efectele pe termen mediu şi lung ale acestei redistribuiri au determinat încetinirea creşterii economice şi epuizarea factorilor interni care susţin dezvoltarea economică. sau decât cel dintre zonele urbane şi cele rurale. Perioada comunistă s-a caracterizat printr-o politică economică centralizată având drept scop echilibrarea dezvoltării teritoriale printr-un proces de "industrializare şi urbanizare forţată". Constanţa). cele mai puţin dezvoltate zone din România continuă să fie Moldova şi sud estul Câmpiei Române. Brăila. Aceasta conduce la opinia generală conform căreia nivelul disparităţilor în România nu este unul prea ridicat şi că. O asemenea atitudine poate conduce la o abordare greşită în structurarea unei politici de coeziune socială şi economică şi a unei politici regionale raţionale şi eficiente. O creştere a disparităţilor a fost observată şi în cazul unor indicatori sociali. Astfel. iar cele mai dezvoltate rămân în afară de Bucureşti şi Constanţa. regiunile din vestul şi centrul ţării (Transilvania şi Banat) care au fost mai avansate ca nivel economic şi urbanizare şi înainte de 1948. îngrijirea medicală. . după 45 de ani de comunism. dar şi sub aspectul veniturilor şi resurselor financiare ale gospodăriilor. în special în privinţa ocupării forţei de muncă şi a producţiei industriale. Valea Jiului. Hunedoara. cu o localizare favorabilă din perspectiva căilor importante de transport (Bucureşti. Din momentul creării regiunilor în 1998. mai mult sau mai puţin.

1944. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru construcţii. Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. La 22 ianuarie 1862. urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene. si 1965: Ministerul Transporturilor Construcţiilor Amenajării Teritoriului).A M E N A J A R E A T E R I T O R I U L U I Î N R O M Â N I A Î N PREZENT Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000. Din 1991 până în 2000. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. Lucrărilor Construcţii. Publice si Comerţului si Lucrărilor Publice.____________________________ MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor.1946: Ministerul Lucrărilor Comunicaţiilor. lucrări publice. Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice. Ministerul Industriale. 1946 1949) 1866 Ministerului Lucrărilor Publice fie (1864 -1883: preluând 1866: Ministerul Lucrărilor de si alte activităţi de (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine complementare. potrivit evoluţiei societăţii româneşti Ministerul Agricultura si Lucrările 1944 Publice. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). Construcţiilor Construcţiilor. MTCT. Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001. ulterior MLPTL. si 1883 1929. Pe data de 10 august 1862. aflate în sub-ordinea MLPAT. 1945: si Agriculturii. A. (1862 1864. Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în . construcţiilor şi turismului. ministerul a purtat denumirea MLPAT. 1929 . 1945 . Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor. denumirea si forma de organizare a stătător Interne. Între 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003. 1957: 1990: Ministerul Ministerul Industriei Ministerul Materialelor 1975: Publice. Publice Refacerii. De-a lungul timpului. domnitorul I.

care nu pot fi soluţionate la nivelurile de competentă locală. • asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. în condiţiile legii.domeniul lucrărilor publice. amenajării teritoriului. locuinţei. • sprijină şi îndrumă administraţia publică locală prin activităţi ce privesc strategia. • asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile transporturilor.edilitar. avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice şi economice pentru domeniile sale de activitate. reglementări specifice şi politici sectoriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală. pentru organizarea şi realizarea cadastrului imobiliar. conform legii. prin reglementări tehnice şi economice. precum şi documentarea specialiştilor. prin corelare cu programele naţionale de cercetare în aceste domenii. siguranţa construcţiilor şi turism. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. lucrărilor publice. după aprobare. organizează controlul economice. asigură directivarea şi asistenţa tehnică pentru implementarea calităţii în construcţii. în vederea realizării politicilor sectoriale din aceste domenii. proiectare. • colaborează cu coordonatorii cadastrului general. monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană. la construcţia de locuinţe şi lucrările tehnico. ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului. amenajării teritoriului. • organizează elaborarea. cu participarea specialiştilor din cercetare. verifică respectarea prevederilor acestuia. învăţământ superior şi execuţia lucrărilor din domeniile sale de activitate. participă la susţinerea operaţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului cu caracter pilot. urbanism. privind aplicarea reglementărilor tehnice şi . stabiliţi prin lege. potrivit legii.edilitare. locuinţei şi turismului. urmărind armonizarea lor. • colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului.

• asigură secretariatul Centrului naţional pentru aşezări umane (habitat).• asigură fundamentarea şi elaborarea programelor referitoare la îmbunătăţirea şi dezvoltarea fondului de lucrări publice şi locuinţe. Elaborează PATN şi alte planuri de interes naţional solicitate de minister. prin Legea 50 1991 "privind autorizarea construcţiilor şi unele măsuri în domeniul locuinţelor" şi Ordinul 91 din 1991. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Consiliilor Locale conform prevederilor legii administraţiei publice locale nr. legile de aprobare a secţiunilor PATN ş. 350 2001. Legea defineşte AT şi U drept activităţi complexe de interes general. La nivel local realizarea planurilor de interes judeţean şi local şi punerea lor în practică este responsabilitatea Consiliilor Judeţene. care cuprinde conţinutul cadru al documentaţiilor de AT şi U precum şi lista semnelor convenţionale utilizate în cadrul acestora). Funcţionează în conformitate cu statutul stabilit prin HG 1233 1996. conform legii. Despre LATU (vezi şi anexa legislativă) În 2001 a fost promulgată "Legea Amenajării teritoriului şi urbanismului" (LATU). sau Guvern. 215 2001 (care înlocuieşte legea 69 din 1991 republicată în 1996). (a se vedea anexa). Alte legi importante pentru domeniul AT şi U sunt Legea 18 din 1991 (republicată în 1998) şi Legea 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.a. Cadrul legislativ Cadrul legislativ în domeniul AT şi U a fost susţinut până în anul 2001. nr. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. din 1994. iar gestiunea . • asigură concepţia unitară a aplicării politicii naţionale de amenajare şi echipare cu lucrări publice a teritoriului naţional. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. Trebuie semnalat că până în anul 2000 atribuţiile ministerului de resort MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului) în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului erau mai bine precizate! Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului "URBANPROIECT&quo