ACTIVITATE

BANCARA

Tema 1: Sistemul bancar.
1. Noţiunea, componenţa şi structura sistemului bancar. Sistemul bancar a Republicii Moldova include: • Banca Naţională a Moldovei; • Banca Comercială şi alte instituţii creditare. Noţiunea de instituţie de creditare denumeşte persoanele fizice şi juridice ce efectuează unele operaţiuni bancare. Băncile Comerciale pot deschide diferite reprezentanţe, filiale, sucursale pe teritoriul RM cît şi în afară. Băncile pot forma asociaţii, uniuni şi alte societăţi în vederea coordonării activităţii lor. Băncile comerciale se deosebesc 1. după felul de formare a capitalului statutar:  de stat;  mixte;  Societăţi pe acţiuni;  SRL. 2. după apartenenţa capitalului statutar:  de stat;  private;  mixte;  străine. 2. după felurile de operaţiuni:  specializate;  universale; 2. după sfera de influenţă în activitatea bancară:  republicane;  rtegionale. Statutul BC trebuie să cuprindă: ⇒ Denumirea şi sediul central; ⇒ Capitalul statutar subscris şi termenul în care urmează a fi vărsatş ⇒ În cîte acţiuni se împarte capitalul statutar; ⇒ Lista operaţiunilor bancare pe care le va executa banca; ⇒ Garanţiile asiguratorii pe baza cărora banca acordă credite; ⇒ Lista fondurilor constituite de bancă; ⇒ Teza că banca este persoană juridică; ⇒ Structura şi funcţiile organelor de administrare a BC; ⇒ Modul de înfiinţare a sucursalelor, filialelor şi agenţiilor în ţară şi în străinătate; ⇒ Modul de fondare a băncii şi de încheere a activitaţii ei. 2. Autorizarea băncii comerciale. 3. Funcţiile şi operaţiunile băncilor comerciale. 4. Activitatea băncii comerciale. 5. Dirijarea activităţii băncilor comerciale şi supravegherea de către banca naţională. BN este unica instituţie care efectueayă autoriyarea, supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare. În acest scop BN este împuternicită: a) să emită actele normative necesare şi să ia măsurile necesare pentru a-şi exercita împuternicirile şi atribuţiile, ce decurg din Legea cu privire la BN, prin acordare de licenţe instituţiilor financiare şi elaborarea de standarde de supraveghere a acestora şi să stabilească modul de aplicare a actelor normative şi a măsurilor menţionate; b) să efectueze prin intermediul funcţionarilor săi sau a altor specialişti calificaţi, antrenaţi în acest scop, controale asupra tuturor instituţiilor financiare, precum şi să examineze registrele, documentele pe conturile acestora, condiţiile la care îşi desfăşoară activitatea; c) să impună oricărei instituţii financiare măsuri de remediere sau să aplice sancţiuni prevăzute de lege dacă instituţia financiară sau salariaţii ei au încălcat legea sau vreun alt act normativ a BN, s-au angajat în operaţiuni riscante sau incorecte a instituţiilor financiare. BN poate crea şi întreţine o reţea de informaţii pentru necesităţile sistemului bancar. pagina

1

ACTIVITATE

BANCARA

pagina

2

Termenul de liniar caracteriyeayă caracterul legăturilor dintre aceste secţii şi eşaloanele superioare ale băncii. În bancile de acest tip există 6-8 secţii care cuprind princiopalele operaţiuni: creditare. Odată cu extinderea activităţii băncilor regionale şi naţionale are loc specializarea şi complicarea mai departe a unor verigi ce necesită atragerea unor tehnologii noi etc. Fiecare din ele este proprie unui anumit tip de piaţă. de asemenea. În acest caz sînt posibile mai multe variante. buget propriu. investiţii. aparat de conducere. etc. ca de exemplu. Un nivel şi mai înalt a specializării se atinge în companiile holding-bancare. Teoria managementului recomandă delimitarea funcţiilor diferitor tipuri de secţii şi trebuie de avut în vedere că secţiile funcţionale nu au dreptul decît să acorde ajutor şi consultaţii secţiilor liniare. de depozitare. poartă denumirea de structură geografică. • secţii funcţionale. ce asigură descentralizarea funcţiilor şi intensificării rolului serviciilor băncii. Secţiile liniare se ocupă nemijlocit de îndeplinirea lucrului operativ.ACTIVITATE BANCARA Tema 2: Organizarea activităţii bancare 1. le acordă ajutor în majorarea eficacităţii activităţii lor. supunerea directă şi nemijlocită a secţiilor conducerii băncii. condiţionate de formele diferite ale proprietăţii. etc. Sînt cunoscute cîteva scheme principale a structurii organizatorice a băncilor. Odată cu specializarea unor verigi operaţionale. juridic. Structura organizatorică şi factorii care o determină. Structura băncii. acceptarea depozitelor. Ca exemplu a unui astfel de centru de profit poate servi secţia de trast a băncii funcţiile căreia în mare măsură sînt separate şi permit constatarea clară a cheltuielilor şi rezervelor activităţii acesteia. Ordinea fondării BC. În structura organizatorică putem evidenţia două tipuri sau genuri de secţii: • secţii liniare. administrativă. numărul secţiilor şi a angajaţilor depind de mai mulţi factori şi sînt determinaţi de integritatea economică. În condiţiile unei piţe locale cu un contingent restrîns de clienţi. apar verigi intermediare între conducerea superioară a băncii şi structurile inferioare. casă. acordarea creditelor. de planificare. ca de exemplu. statistic. Particularităţile autorizării băncilor străine în RM. pe cînd filialele-fiice ale holdingului au statut de persoană juridică independentă. Toate însă au o trăsătură comună ce constă în faptul că o parte mare de împuterniciri a organelor de conducere trec în posesia conducătorilor de un rang mai mic. 3. marketing. Una din aceste structuri. avînd servicii proprii. de revizie. Însă. cu trecerea de la deservirea unei clientele alese la deservirea unui contingent masiv a consumatorilor de servicii financiare se schimbă şi structura organizatorică a băncii. localitatea în care au fost înfiinţate sau zona economică etc. Băncile au structuri diferite în dependenţă de mărimea lor. Un alt mod de organizare a serviciilor băncii pe un teritoriu mai mare poartă denumirea de structură funcţională. Acestei structuri îi sînt caracteristice simplitatea legăturilor verticale. evidenţă de sine stătătoare a cheltuielilor şi profitului. Serviciile funcţionale se ocupă cu deservirea departamentelor liniare. Ea are multe aspecte comune cu structurile precedente. departamentul cadre. diferă prin metodele de control utilizate. Decui. sînt independente în procesul activităţii lor. în lipsa unei concurenţe şi a filialelor e răspîndită structura în formă de piramidă a băncii. cumpărarea hîrtiilor de valoare. deoarece filialele-fiice ale holdingului. În aceste condiţii devine necesar formarea în interiorul băncii a unei sisteme centralizate de centre de profit. care acordă clientelei un număr determinat de servicii. pagina 3 . 2. Sistema centrelor de profit se utilizează în limita unei singure bănci.

Resursele bancare sînt mijloace ce intră la dispoziţia băncii în rezultatul efectuării a operaţiunilor pasive şi care se reflectă în pasivul bilanţului bancar. Diferenţa dintre dobînda la credite şi dobînda la depozite constituie beneficiul băncii. La acestă categorie se referă:  mijloacele agenţilor economici de pe conturile curente. Mişcarea banilor pe aceste conturi este justificată de către instrumentele de decontare. Depunerile la termen sînt depozite atrase de către bănci pe o durată de timp stabilită. d) fondul de amortizare.  soldurile de pe conturile creditare sau conturile corespondente lor. După modul de retragere a mijloacelor depozitare deosebim: ♥depozite la vedere. *2 depuneri de acumulare.Resursele bancare: definiţia. *1 depuneri la termen cu înştiinţare prealabilă. e) fondul de risc etc. Structura şi caracterul pasivelor influenţează operaţiunile active. Sînt mai multe modalităţi de atragere a resurselor : ♣ depozitele populaţiei şi a agenţilor economici. Totalitatea depozitelor permit BC să formeze un capital pe care la rîndul său îl va investi în diferite operaăiuni. ⇒ beneficiul bancar. caracteristica şi structura. ⇒ venituri anticipate. ♥ depozitele persoanelor juridice. Sursa principală a resurselor din afara băncii sînt depozitele bancare. ♣ credite interbencare contractate de la BNM sau de la alte BC. ♣ mijloacele altor bănci aflate pe conturile corespondente LORO sau pe conturile de depozite interbancare. ♣ soldul pe conturile de decontare ţi curente ale agenţilor economici. ♣ mijloace primite de la emisiunea obligaţiunilor. care necesită existenţa în circulaţie a unor active lichide sporite formate din contul activelor lichide.  atrase. pagina 4 . Mărimea dobînzii depinde de termenul depozitului şi de modul în care depunătorul îndeplineşte condiţiile contractului. c) fonduri speciale. 1. Mărimea minimă a soldului care poate fi folosit în calitate de resurse creditare stabile se calculează prin raportul dintre soldul anual mediu pe conturile de decontare sau curente şi rotaţia creditară anuală pe conturi. ♥ depozite la termen. Depozitele sînt mijloace băneşti transmise de către clienţi BC în folosinţă temporară contra unei plăţi concretizată sub formă de dobîndă. ⇒ decontări pe investiţii capitale. Depozitele la vedere sînt mijloace ce pot fi solicitate de către client în orice moment fără înştiinţarea în prealabil a băncii. Resursele bancare se divizează în:  proprii. Există diferite tipuri de depozite. Pot fi deosebite: *0 depozite la termen. de decontare şi bugetare. ♥ depozate convenţionale. Depozite la termen cu înştiinţare prealabilă presupun că clientul trebuie să comunice băncii în prealabil despre sustragerea depunerii (în dependenţă de termenul de înştiinţare se determină şi cota procentuală pe depuneri). de aceea este important de analizat sursele de provenienţă a resurselor bancare. În majoritatea cazurilor depunerile la vedere deţin cea mai mare pondere în totalul activelor atrase şi este cea mai ieftină metodă de formare a resurselor bancare. clasificarea. Depuneri la termen presupun transferarea mijloacelor în posesia băncilor în condiţiile stabilite în contract.ACTIVITATE BANCARA Tema 3: Resursele bancare. Din această cauză dobînda de pe acest tip de depuneri este minimă. şi sînt destinate pentru efectuarea decontărilor curente. Neajunsul acestei surse este caracterizată de variaţia imprevizibilă a soldurilor de pe conturi. Resursele proprii se compun din: ⇒ fondurile băncii: a) capitalul social: b) fondul de rezervă. În dependenţă de categoria de depunător deosebim: ♥ depozitele persoanelor fizice.

investigaţiei hîrtiilor de valoare. depunătorul este lipsit parţial sau total de dobînda aferentă. 2. Mărimea dividendului nu se fixează şi depinde de beneficiul primit. 3. aduc venit în formă de divident. spre deosebire de alte întreprinderi. băncile reglementează sumele minimale de depozite. ♠ pasivele pe termen lung. Rolul capitalului bancar se evidenţiază prin acea că. Capitalul acţionar a băncii. Emisiunea poate fi efectuată numai de către BC.). Capitalul BC reprezintă o parte importantă a activităţii băncii fără de care banca nu-şi poate începe activitatea. lărgesc sfera de activitate. clădirii. utilajului pentru încăperi. Ele pot fi: pagina 5 . În afaă de acesta din contul defalcărilor de capital se formează diferite rezerve. De obicei. Funcţiile capitalului propriu: 1. Capitalul bancar: definiţia. Funcţia de protecţie şi garanţie: Capitalul joacă rolul de asociator care permite băncii să prelungească acţiunile. ♠ sursele atrase de depozit şi de depozitar. Capitalul propriu . în caz de pierderi neprevăzute sau cheltuielilor extraordinare. cînd are loc lichidarea băncii şi realizarea averii la licitaţii. În cazul sustragerii înainte de termen a depozitelor. Excepţii pot fi în cazul de faliment. ele de asemenea sînt datorii adeverite. Capitalul social: ordinea formării şi completării. le acordă depunătorilşor servicii specializate şi posibilităţi de primire a veniturilor pentru capitalul depus Sistema asigurată de stat a depozitelor corespunzător a miocşorat pericolul de retragere a depozitelor şi le-a permis băncilor să-şi menţină cota mijloacelor proprii necesară pentru asigurarea lichidităţii. Acţiuni simple sînt acţiunile ce dau dreptul participării acţionarilor la formarea capitalului. apărute în procesul operaţional a activităţii băncii. Altă posibilitate de atrgere a capitalului este emisiunea propriilor tipuri de credit sub formă de hîrtii de valoare. serveşte ca linie de strategie avînd rolul de fond de asigurare pentru acoperirea cheltuielilor neprevăzute. Aceaste asigură băncilor posibilitatea de accelerarea a mobilizării resurselor băneşti şi corespunzător micşorează necesitatea de capital propriu. Pasivele băncii se divizează în două grupe: ♠ capitalul atras. banca se consideră solvabilă pînă cînd nu e atins capitalul acţionar. Capitalul propriu reprezintă partea resurselor financiare a fiecărui agent economic.ACTIVITATE BANCARA Depunerile de acumulare se deosebesc de cele la termen prin faptul că depunătorul are dreptul de a introduce cote suplimentare la suma iniţială a depozitului. băncile şi alte instituţii financiare pot menţine o proporţie între capitalul propriu şi active spre deosebire de instituţiile nefinanciare. agenţi economici şi instituşii de stat. au dreptul la înaintarea reclamaţiilor faţă de bancă. componenţa şi destinaşia. 2. Formarea capitalului propriu reprezintă etapa principală ce stă la baza începerii activităţii instituţiilor financiare. În fine. Sursa principală de acoperire a cheltuielilor de serveşte de obicei beneficiul acumulat. dau dreptul la vot la adunarea acţionarilor. *5 surplus de capital. cu condiţia achitării depline a capitalului social subscris. în cazuri nefavorabile cheltuielile pot creşte în aşa mod încît pentru acoperirea pierderilor e necesar de a utiliza o parte din capitalul acţionar. Procedura de subscriere este reglementată de actele normative în vigoare.sursă a resurselor finaciare pentru bancă El este neschimbător la etapele iniţiale a activităţii bancare cînd fondatorii efectuează un şir de cheltuiele fără de care banca nu-şi poate începe activitatea în perioada iniţială (procurarea pămîntului. În afară de aceasta rolul capitalului acţionar în structura mijloacelor bancare este foarte mare pentru asigurarea stabilităţii băncii şi eficienţei activităţii ei. Posesorii acţiunilor date au facilităţi în caz de faliment. păstrînd aceste mijloace. Acest specific a băncilor este influenţat de un şir de circumstanţe şi anume: băncile în rol de intermediar pe piaţele financiare atrag sume mari de capital străin în formă de depozite de la populaţie. corespunzător. deoarece mijloacele primite în urma realizării obligaţiunilor pe piaţa financiară nu pot fi îndreptate la acoperirea pierderilor din activitatea curentă. Este vorba anume de capital acţionar. *6 beneficiu nerepartizat. Pasivul bilanţului contabil reflectă toate sursele de formare a resurselor bancare acumulate de către bancă în scopuri profitabile în procesul eliberării creditelor. bancile de obicei emit noi acţiuni. etc. Capitalul băncii este format din: ♠ capital acţionar propriu. rolul şi mărimea capitalului propriu au specificul său în comparaţie cu alte domenii a activităţii de antreprenoriat. funcţiile. Acţiunile priveligiate se caracterizează prin faptul că dividendul este stabilit şi nu depinde de beneficiu. *4 acţiuni priveligiate. în afară de aceasta ele asigurăgestiune efectivă şi. Necătînd la acea că banca dispune de anumite fonduri de rezervă pentru aşa fel de cheltuieli. Activelor bancare prezentate de diferite necesităţi şi obligaţii financiare sînt mai lichide şi mai uşor realizabile pe piaţă decît activele companiilor nefinanciare îngheţate în obiecte materiale. Menţionăm că. Capitalul acţionar se formează din: *3 acţiuni simple.

2. Indicatorii suficienţei capitalului Termenul suficienţa capitalului reflectă aprecierea solvabilităţii băncii şi gradul de prevenire la risc.ACTIVITATE BANCARA • nelimitate. 4. Fondurile speciale ale băcii comerciale Capitalul băncii se formează din :  fondul statutar. BC formează fondul de rezervă în scopul asigurării executării obligaţiunilor băncii faţă de clienţi şi acoperirei pagubelor neprevăzute în procesul de activitate bancară. coieficientul activelor riscabte. Cu cît e mai mare structura activelor riscante în activul băncii cu atît mai mare trebuie să fie capitalul propriu.  fondul de risc. 4. pagina 6 . ce conţin menţiuni despre schimbarea lor contra unui anumit număr de acţiuni simple pe o Ele.  fondul de stimulare economică.  fondul de rezervă. capital / suma depozitelor ce nu trebuie să fie mai mic de 10%. El este destinat pentru plata dobînzilor pe depuneri în cazul insuficienţei veniturilor. Reprezintă fondul mijloacelor băneşti care reglează administraţia băncii şi Adunarea generală a acţionarilor. Mărimea lui poate fi modificată în sensul majorării prin emiterea de noi acţiuni sau majorarea valorii nominale a acţiunii sau prin răscumpărarea unei părţi de acţiuni de la acţionari în scopul anulării acestor acţiuni. beneficiază de un risc mai mic şi un nivel mediu a dividendelor pe acţiuni simple. Fondul statutar se formează în urma atragerii mijloacelor prin emisiunea şi subscrierea la acţiuni care pot fi achitate contra mijloace băneşti precum şi acordarea în proprietatea băncii a cladirilor. • cu termen nelimitat.  fondul de amortizare. capital / active. Beneficiul nerepartizat reprezintă suma beneficiului acumulat ce rămîne în posesia băncii. Fondul statutar este o formă de asigurare a respectării obligaţiunilorasumate de către bancă. capital bancar / suma activelor ponderate la risc. utilajului şi altor valori. Surplusul de capital se formează ca diferenţa dintre cursul de vînzare a acţiunilor simple şi nominalul lor. ce se cumpără după o dată determinată avizată preliminar. 3. Pentru a determina mărimea suficienţei capitalului bancar se folosesc: 1. de acea orice bancă se străduie să atragă cît mai multe mijloace pentru a majora creşterea fondului statutar al băncii. perioadă determinată. plata unui dividend fix la acţiunile pruveligiate si altor cheltuieli ale băncii. ce nu au termen de stingere. El este creat în baza actelor normative în vigoare în mărime de 25% din capitalul social al băncii şi se completează din contul defalcărilor anuale în mărime de 7% din beneficiu. ca obiect de investigaţie. 5. • convertibile.

Legislaţia RM impune băncilor comerciale efectuarea controlului în operaţiunile cu numerar la întreprinderi. . organizaţiilor sau instituţiilor mari pot fi organizate case speciale. Pentru organizarea acestor case se cere eleborarea statutului special de funcţionare. Casele bancare sunt organizate pentru: . Lucrătorul operaţionist al băncii compară iscăliturile cu specimentele din bancă. În componenţa ei pot fi create diferite tipuri de case operaţionale: . că suma aflată în geantă diferă de cea din borderoul de însoţire se oformează un act corespunzător de deviere ce se semnează de reprezentantul împuternicit al clientului.folosirea banilor anume în scopurile arătate în momentul primirii banilor. Borderoul de însoţire rămîne la dispoziţia casierului casei de numărare. Reglementarea rotaţiilor băneşti în instituţiile bancare. în dependenţă de situaţia la întreprinderea concretă. unde ele se deschid şi se verifică suma de bani.pentru renumărare a banilor. Procedeul eliberării. Procedurile sfîrşitului zilei de operaţiuni. 2) Chitanţa de recepţionare eliberată persoanei sau organizaţiei.reglementarea rotaţiilor băneşti în instituţiile bancare. Casierul fiecărei case completează un borderou sumar.pentru eliberarea cecurilor. Eliberarea banilor se efectuză în baza cecurilor speciale semnate de conducătorul şi contabilul-şef al organizaţiei client sau de semnătura autentică a persoanei. numărul cecului. . Activitatea casei este condusă şi organizată de casierul-şef (superior). cu notarea zilnică a tuturor operaţiunilor. Procedeul de recepţie (incasare) a banilor. Ultimele tot sunt destinate pentru deservirea incasatorilor. . Dacă acestă sumă nu este destulă se oformează o cerere. În mod normal banca trebuie să fie în stare să îndestuleze cerinţele băneşti a clientului din suma compusă din soldul iniţial la începutul zilei plus incasările.oformat de incasator şi semnat de persoana respectivă a organizaţiei ce introduce banii. unde indică toate sumele recepţionate în cursul zilei. . 2) Borderoul de transmitere a banilor.de schimb valutar.se află în geantă. Funcţia băncilor comerciale este controlul asupra operaţiunilor în numerar la întreprindere. Incasatorii introduc banii în casă în genţi speciale sigilate. . Este necesară întocmirea următorului set de documente: 1) Anunţul despre întroducerea banilor în casă.pentru recepţionare. reeşind din necesităţile clientelei şi instrucţiunile Bancii Naţionale. obligatoriu adoptat de Banca Naţională. împreună cu banii şi conţine descrierea sumei aflate în geantă. transmisă prin fax pentru eliberearea sumei necesare din rezervele pagina 7 . . Casa fiecărei bănci se organizează la dispoziţia conducătorului. Incasatorul predă toate documentele şi genţile casierului casei de seară. Apoi genţile se transmit în casele de numărare. . 3) Bonul de casă (documentul intern bancar) se transmite lucrătorului operaţionist pentru a face înscrierea cuvenită în contul bancar al clientului. fapt ce se documentează cu înscrierea în registrul de recepţionare a genţilor de incasator.elaborarea propunerilor privitor la perfecţionarea deservirii clientelei. Dacă la deschiderea genţii s-a depistat faptul.de seară (destinate recepţionării sumelor de la incasatori). .complectarea registrului de casăl. Ducementul se ştampilează de incasator. în cazul persoanelor fizice. Pentru recipţionarea.satisfacerea necesităţilor clientelei legate de folosirea banilor în numerar. Completul documentelor de însoţire este: 1) Borderoul de însoţire . ce se face în forma înscrierii în registrul special de evidenţă a încasării. Pentru deservirea întreprinderilor. corectitudinea tuturor inscrierilor şi detemină dacă suma cerută nu depăşeşte acea din cont. Organizarea operaţiunilor de casă în banca comercială. Casierul-şef la sfîrşitul fiecărei zile operaţionale semnează informaţia privind circulaţia banilor în numerar prin casele ce ţîn de recepţionarea banilor. Procedura de recepţionare a banilor de la incasatori.pentru prevenirea încălcărilor şi crimelor financiare. fiecare instituţie bancară îşi organizează casă. La sfîrşitul fiecărei zile operaţionale se eleborează un borderou sumar cu înscrierea tuturor faptelor de eliberare a banilor. Orarul controlului se determină de conducătorul boncii. eliberarea şi păstrarea banilor şi a altor valori. Se controlează următoarele momente: . oformat de persoanele respective a organizaţiei ce întroduce banii şi semnat de această persoană şi incasator. Se întocmeşte un borderou final cu înscrierea tuturor sume încasate în contul clienţilor în urma introducerii banilor. Procedeul de întroducere. . pentru eliberare. 3) Borderoul de primire .ACTIVITATE BANCARA Tema 4. care verifică documentaţia necesară şi numărul genţilor. După această operaţie cecul se transmite în casa de eliberare a banilor. care se află în sediul organizaţiei respective. care întroduce banii.faptul dacă numerarul primit în bancă este arătat în întregime în documentaţia de casă a întreprinderii.

pagina 8 . care în mod obligatoriu trebuie să fie transferat Băncii Centrale în decursul aceleiaşi zile operaţionale.ACTIVITATE BANCARA bancii centrale (Filiala -. În cazul depăşirii acestei limite se formează surplusul. se poate lăsa surplusul la dispoziţia băncii operaţionale cu permisiunea personală a conducătorului Băncii Centralaţe sau primului înlocţiitor. pentru evitarea transporturilor reciproc inverse. Dacă surplusul este temporar şi va fi înlăturat prin îndestularea cerinţelor clienţilor pînă la sfîrşitul zilei. Această permisiune se semnează personal de guvernatorul Băncii Naţionale sau de prim locţiitor. Fiecărei bănci operaţionale i se stabileşte o limită a sumei în numerar aflată în casă. oficial se apelează la Banca Naţională pentru permisiunea de emisie. În caz dacă Banca Centrală nu este în stare să îndestuleze cerinţa.Banca Centrală).

planurile lor de casă şi indicatorii dezvoltării în perspectivă a întreprinderilor sau chiar a teritoriului deservit. . Comanda de casă este cererea de bani în numerar solicitată de agenţii economici.suma tuturor cheltuielilor.ACTIVITATE BANCARA Tema 5.planificarea şi determinarea unei strategii raţionale de folosire economă a banilor. care se recepţionează şi se eliberează din casă.generalizează tote veniturile. venitul mediu pe zi şi pe oră şi cheltuielile efectuate în ultimele 3 luni. numai în conformitate şi în limitele comenzilor lor în casă. cu excepţia sumelor primite din Banca Centrală. • rezutatul de emisie .sumele folosite în fondul de consum. În corespondenţă cu legislaţia în vigoare toate personele juridice şi. Conform regulelor existente. sunt obligaţi să păstreze toate mijloacele băneşti în conturile lor la bancă. Prognosticul de casă a băncii comerciale include: . salariilor în organizaţiile deservite. Scopul principal al prognozei rotaţiilor de casă este determinarea necesităţii în bani în numerar în instituţiile bancare. Toţi banii în numerar obţinuţi pe parcursul activităţii economice se introduc în conturile bancare. Organizarea rotaţiilor băneşti în banca comercială. Pentru elaborarea acestui prognostic banca comercială analizează prognosticurile organizaţiilor deservite. Prognosticul veniturilor de casă a băncii comerciale conţine 3 componente: • veniturile .incasarea în conturi a tuturor sumelor în numerar. . Cum fiecare bancă comercială are limita casei aşa toţi agenţii economici au veniturile lor de casă. Datele iniţiale pentru calculul limetei de casă sunt: incasările în numerer în ultimele 3 luni. Întreprinderile şi organizaţiile pot primi bani.calendarul plăţii salariilor la întreprinderile deservite. acelea care se ocupă cu activitatea ecomonică. Mijloacele băneşti în numerar. procesul emiterii banilor se află sub un control strict din partea Băncii Naţionale. . Rotaţiile de casă sunt rotaţiile banilor în numerar. Aşa cum cantitatea banilor aflaţi în circulaţie influenţează mult procesele economice. .suma tuturor plăţilor. Deservirea de casă a clienţilor băncii. • cheltuielile .asigurarea plăţilor la timp. toţi agenţii economici. Prognosticul rotaţiilor de casă permite soluţionarea următoarelor probleme: . Emisia banilor de către aceasta se efectiază în strictă conformitate cu prognosticurile rotaţiilor de casă în băncile comerciale plus prognosticul indicatorilor macroeconomici cum ar fi PIB şi părţile lui componente. Acest calcul se bazează pe prognosticul incasărilor şi cheltuielilor în organizaţiile deservite. pagina 9 .suma tuturor incasărilor. .efectuarea controlului asupra disciplinei financiare în organizaţiile deservite. Fiecare bancă comercială efectuază calculul susţinerii casei în numerar din rezervele Băncii Centrale. iar eliberarea lor se efectuză după nişte reguli bine stabilite. Surplusul banilor este transferat în depozitele Băncii Centrale. în primul rînd. Limitele de casă la întreprinderea deservită se stabilesc de către banca comercială respectivă.arată depăşirea cheltuielilor asupra veniturilor. În momenele cînd cheltuielile aşteptate depăşesc veniturile aşteptate se apelează la rezervele Băncii Centrale. independent de forma de proprietate sunt obligaţi să întocmească în prealabil comenzile de casă în adresa băncilor lor. . aflate în casa băncii comerciale sunt strict limitate.

Ele în fond tot practică acest mecanism. Mecanizmul rezervelor obligatorii este un instrument puternic de influenţare a activităţii investiţionale. se practică înlesniri privind rezervele obligatorii în cea ce priveşte diferite activităţi. Deseori. a politicii antiinflaţioniste şi influenţării profiturilor sistemului bancar. Să presupunem că într-o bancă comercială în contul depozitar este introdusă suma de 5000 lei. Să presupunem. din depozitul de 5000 lei. Canada şi Luxemburg. Deaceea statul în majoritatea ţărilor lumii încearcă să frîneze sau cel puţin să dirijeze acest proces. că înlesnirile în acest domeniu crează posibilitatea încălcărilor care sunt greu de depistat.4. oricare depozit naşte o sumă infinit de mare de surse creditare. La aceste înlesniri se apelează în cazul sistemelor de inspectorat şi control statal cu un personal bine pregătit. pagina 10 .5-0. dar normele rezervelor sunt foarte mici. În condiţiile exemplului. Cotele cele mai mari sunt în Italia .1%. care la rîndul său o foloseşte pentru plata serviciilor sau cumpără utilaj pentru necesităţile lui investiţionale. în continuare acest mecanizm a devenit cea mai puternică pozibilitate de reglementare administrativă a activităţii bancare şi chiar economice în general. RFG .5%. deci din 4000 lei drept sursă de creditare pot fi folosite doar (4000-(4000*0.12% pe conturi curente şi 13% pe conturi depozitare.5.ACTIVITATE BANCARA Tema 6. Aşa dar. în Germania sunt excluse din mecanismul rezervării obligatorie creditele îndreptate în susţinerea exporturilor. Politica rezervelor minimale şi obligatorii. În urma efectuării tranzacţiei bancare această sumă de 5000 lei nimereşte deja în altă bancă comercială în aceaşi valoare şi tot poate fi folosită ca sursă de creditare. Japonia . Observăm că procesul creării banilor noi tinde spre reducere. ele trebuie să fie supuse aceluiaşi normativ de 20%. În urma tranzacţiei numerarului în banca a doua oară.17%.25% şi Spania . Franţa . care trebuie să fie obligatoriu transferaţi în Banca Naţională. Pentru aceasta se întroduce mecanizmul de întreţinere obligatorie a unei părţi din depozite în Banca Naţională. Aşa.2)) = 3200 lei.12.0. care statul doreşte să le stimuleze. Însăş trebuie de avut în vedere. Excepţie fac numai GB. Aproape toate ţările dezvoltate practică activ impunerea rezervelor din conturile depozitare. Istoric practica rezervelor minimale a apărut din necesitatea asigurării garanţiilor clienţilor privitor la restituirea sumelor depuse în bănci.125%. 20% constituie 1000 lei. Elveţia 12. aşa de exemplu în 94 funcţionau următoarele norme: GB . Banca poate folosi această sumă ca sursă de creditare şi oferă credit unui agent economic.45%. SUA .5%.15-12. iar din suma depozitului pot fi folosite numai 4000 lei. că acastă cotă este de 20%.

după aria activităţii: împrumuturi pentru asigurarea reproducerii lărgite a fondurilor fixe sau pentru asigurarea fondurilor circulante. statul şi băncile. În rezultatul analizei efectuate de banca comercială. Rambursarea în termen stabilit este o trăsătură caracteristică creditului. provizor libere. populaţia şi organele puterii de stat.după termenul folosirii: scurt. de obicei. 1. . Actialmente. În majoritatea cazurilor populaţia apare ca creditor. iar agentul economic este beneficiar. Diferenţierea beneficiarilor.banca comercială.nivelul şi ordinea participării surselor propriii în operaţiunile de creditare. Forma principală de creditare în economiile contemporane este creditul bancar oferit de diferite bănci comerciale. În calitate de subiecte a relaţiilor creditare apar agenţii economici.pe grupe de beneficiari: agenţii economici. . industrial. Eliberarea creditului de compensare durează mai mult timp. . Termenul creditării este perioada de timp maximal posibilă pentru folosirea mijloacelor împrumutate de către beneficiar. Interesant este cazul populaţiei. . în calitate de acoperire erau recunoscute numai bunurile materiale. iar BN ca creditor.după direcţia de folosire: de consum. populaţia. Acoperirea. Ultimele se divizează în: a) pentru producere.Creditarea bancară : clasificarea.subgaranţiile hîrtiilor de valoare a statului. mic şi mediu. principiile şi metodele.rata refinanţării BN. numiţi beneficiari. Eliberarea cu plată.după modul de eliberare: de compensare.ACTIVITATE BANCARA Tema 7. agricol.rata creditului interbancar. Factorii principali care determină mărimea plăţii sunt: . altor subiecţi. . cu atît e mai mare plata pentru credit). întocmite pirn contracte de gaj pot fi completate de garanţiile subiecţilor credibili sau de asigurare. Anterior. Factorul timpului determină perioada rembursării. Creditarea bancară. Clasificare creditelor bancare.după modul de rambursare: pe părţi şi rambursarea sumei complete la momentul anumit. care acordă pe un termen şi în condiţii anumite mijloace lor. bugetar. Subiectul relaţiilor de creditare. . prin garanţie. Acesta se întîmplă datorită faptului că băncile comerciale opereză preponderent cu mijloace atrase (împrumutate). ultima apare ca beneficiar. banca comercială este creditor.structura resurselor comerciale a băncii (cu cît e mai mare cota surselor atrase. făcînd economii şi depozitări în băncile comerciale sau de economii şi foarte rar apar ca beneficiar. Principiile creditării bancare. investiţional. . . pagina 11 . Primul. bunurile materiale. În cazul creditului bancar băncile comerciale au trăsături duale şi de creditor şi de beneficiar. lung şi mediu. comercial. Sistemul creditării bancare este un set de elemente ce determină organizarea procesului creditar şi reglementarea lui în coresponenţă cu principiile de creditare. de plată. Mai des se practică prima variantă.destinaţia specială a cresitului. . Creditul de plată se efectuază momentan şi în valoarea lui întregă pentru plăţile conturilor concrete legate de realizarea activităţii declarate pentru creditare. El conţine: .după acoperire: neacoperit şi acoperit: prin gaj. .înlăturarea ruperii în execuţia bugetului pe un termen egal cu perioada bugetară. În relaţiile creditare subiectii întotdeauna apar în calitate de creditor sau beneficiar. toţi beneficiarii pozibili se organizează într-un rînd cu prioritate în dependenţă de credibilitatea lor. Plata pentru credit se stabileşte în mod liber şi este determinată de cererea şi oferta pe piaţa banilor. . În determinarea acestui termen se iau în consideraţie problemele lichidităţii băncii. prin asigurare. efectuate ditr-un cont special şi într-un volum anumit. rambursarea mijloacelor atrase de către bancă şi raţionalizarea circuitului mijloacelor în întregime. . În relaţia Banca Naţională .acoperirea dificitului bugetar. Metodele de creditare şi formele conturilor de împrumut. caz cînd persoana concretă apelează la creditul bancar. Recent şi statul a apărut în calitate de beneficiar pentru: . . determinată de structura cheltuielilor şi rata profitului.marja bancară. Preţul de creditare poate fi considerat drept preţul echilibrului pe pizţa investiţională. Sunt mai multe principii: .după mărime: mare. b) pentru comercializare şi realizare. În calitate de creditor apar persoane fizice sau juridice. iar în cazul creditării agenţilor economici. Poziţia ocupată de beneficiari în acest rînd depinde de stabilitatea stării financiare şi arată şansele obţinerii unui credit în banca dată. asigură cheltuielile beneficiarului.

deşi există. .angajamentele privind asigurarea rambursării creditului etc. iar numai inspectorul bancar îşi face o impresie generală despre debitor. În continuare acesta îndeplineşte următoarele sarcini: 1) constituirea şi verificarea dosarului juridic al clientului. . precum şi alte dări de seamă.suma. care se află în arhiva băcii. care ar rezulta din realizarea producţiei. În acest caz contul de decontare există. care împreună cu cererea şi alte documene se prezintă în secţia de creditare pentru analizad lichidităţii.) 5) informaţii privind relaţiile dintre client şi alte bănci.contul special de împrumut . Pe parcursul discuţiei e necesar de atras atenţia asupra unor probleme cheie. deservind toată activitatea. 3) informaţii privind rambursarea creditului (în rate. ce conţine: . . certificatelor de şnregistrare sau brevetelor. limitele creditării fiind stabilite la nivel foarte înalt şi depind de prifitul brut al beneficiarului pe un termen anumit. condiţiile). Se stabilesc limitele creditării şi beneficiarul din contul dat. contul de decontare. cum ar fi: 1) informaţii privind clientul sau firma (tipul intreprinderii. Din contul incasărilor acestora va fi rambursat creditul obţinut. Contul curent a agentului economic funcţionează în mod deplin. dar execută nişte funcţii secundare şi volumul tranzacţiilor trecute prin el este foarte mic. solvabilităţii clientului respectiv. . termenul de utilizare. Pentru a obţine un credit debitorul se adresează la bancă cu o cerere (solicitare) fundamenrară. . data înfiinţării).contul contocurent. paşaportul etc. Mai întîi. În cazul acestui cont.copii ale contractelor. Cînd se dă hotărîrea de a acorda creditul . aprobate de bancă şi întărite în contractul despre creditare.rapoartele contabile şi statistice anuale şi trimestriale. scopul. fiecare cu particularităţile sale. 20. Acest cont des este numit «linie creditară» şi se oferă numai clienţilor cu o credibilitate înaltă.termenile concrete de rambursare sau achitare. deternimat de nivelul de sigutanţă şi profitabilitate a băncii: 1) examinarea cererii de acordare a creditului şi interviul.se deschide special pentru depunerea creditului eliberat. dar cîţiva ani în urmă această formă era foarte răspîndită pentru finanţarea necesităţilor în fondul circular a întreprinderilor de stat.. care are de fapt un caracter informativ-documentar.documentele care confirmă fundamentarea tehnico-economică a opţiunii de creditare. .metodele de creditare. cu excepţia activităţii creditare. documentelor care legalizează dreptul de utilizare sau posesie economică deplină a patrimoniului. acordurilor şi a documentelor care se referă la măsura de creditare.Etapele procesului de creditare Procesul de creditare poate fi împărţit în cîteva etape. La această etapă nu se completează nici un act. După interviu inspectorul bancar decide acordarea sau refuzul unui credit bancar.. În cazul refuzului. . Se efectuază toate plăţile legate de activităţile stabilite şi concomitent toate incasările din această activtate vin pe acest cont.contul simplu de împrumut . 2) informaţii privind creditul solicitat (suma. declaraţii cu privire la venituri extrase de pe conturile de împrumut deschise la alte bănci comerciale. În acest caz toată activitatea beneficiarului este finanţată din acest cont. oferirea serviciilor. clientului i se dau explicaţiile respective.se deschide. În cazuri aparte banca poate cere şi alte documente.formele conturilor de împrumut. contractelor de arendă. În majoritatea cazurilor se practică acest fel de cont.scopul bine determinat al creditului. acasta duce o discuţie anticipată cu debitorul. datorită instabilităţii financiare a agenţilor economici. . care determină situaţia financiară şi solvabilitatea clientului. conţinînd calculul încasărilor propuse.6. 2. Conturile de împtumut se divizeză în următoarele tipuri: . dar rolul lui e mult mai mică decît în primul caz. . copia statutului.ACTIVITATE BANCARA . inspectorul bancar analizează datele referitor la solicitantul respectiv. rapoartele privind veniturile şi cheltuielile. Împreună cu solicitarea în bancă se prezintă spre examinare următoarele documente: . 4) controlul respectării condiţiilor contractului şi rambursarea creditulu. integaral). conform regulamentului provizoriu cu privire la creditul bancar nr. 2) studierea solvabilităţii şi evaluarea riscului acordat.copii ale documentelor de fondare. Există 2 metode de creditare: a) fiecare dată în mod individual se decide eliberarea creditului. etc. Cererea de credit se prezintă lucrătorului băncii sau inspectorului bancar după examinarea căreia. inspectorul îndeplineşte dosarul de creditare. .metodele de reglementare a datoriei creditare. de obicei. Pe baza documentelor prezentate de către client banca începe analiza şi pregătirea documentaţiei în vederea acordării creditului. . Folosirea acestui cont se află sub controlul lucrătorilor băncii în ce priveşte folosirea banilor strict pentru afacerile din cererea pentru creditare. 2) analiza datelor din bilanţul clientului cu privire la: pagina 12 . b) automat se finanţează activitatea economică în termenii şi limitele de creditare stabiliti. Se practică rar.03.93. 3) pregătirea şi încheerea contractului de creditare. cînd creditul eliberat este destinat finanţării unei activităţi economice în întregime.măsurile luate pentru garantarea creditului. 4) informaţii privind garantarea creditului (tipul etc.

conţinînd menţiunea. Acceptarea titlurilor de credit ca gaj pentru a fi singura. pe care o garantează de creditor . avalul cambial .ea trebuie să asigure dreptul şi posibilitatea de a fi folosită fără ca debitorul să se opună. În urma analizei.gajist. În practica bancară se întîlnesc mai multe tipuri de garanţii.să existe un patrimoniu independent de relaţiile contractului de credit. Deseori. are sarcina să păstreze bunul şi să-l restituie după achitarea deplină a creditului. în ambele cazuri se întorcmeşte un act scris cu precizarea părţilor implicate. Garanţia este denumirea utilizată pentru a desemna orice metodă. coordonatorul sau debitorul principal . debitor în relaţia de creditare. denumirea hîrtiilor de valoare. ca exemplu: acreditivele documentare irevocabile. Modalităţile de garant. Părţile indicate în garanţie sunt: cel în favoarea căruia s-a făcut garanţia.evoluţia reportului creanţe de incasat şi obligaţii de plată. Pentru acţiunile nominativi. dacă acesta este asigurat. că a fost făcută cu titlul de gaj. Gajul . . Contractul de gaj este un contract. care este constantă sau crescătoare în timp şi în cazul gajerii unui bun material. iar titlurile de valoare la purtător se pot gaja prin simpla lor transmitere creditorului. suficient de mare şi stabil în timp pentru a acoperi suma creditului şi dobînda. care implică o obligaţie. acesta va efectua obligaţiile de plată. b) poate apela la o terţă persoană numită garant.examinarea concordanţei angajamentelor. valoarea garantată şi valoarea de piaţă a acestora. Utilizarea lor drept gaj presupune transmiterea dreptului de incasare prin cesiunej. depozite bancare etc. pagina 13 . În cazul nerambursării la timp a creditului şi dobînzii banca foloseşte bunul impotecar pentru a-şi acoperi cheltuielile. Instrumentul garanţiei poate fi: scrisoarea de garanţie bancară. . garantul .presupune instrăinarea bunului şi constă în transmiterea de către debitor în favoarea creditorului a unui bun mobil. ea trebuie să corespundă anumitor cerinţe. Debitorul poate direct gaja aceste bunuri sau prin transmiterea unor titluri. Indiferent de tipul garanţiei. În scopul evitării pierderilor. care confirmă existenţa mării. pus la dispoziţia sau emis în favoarea băncii în conformitate cu contractul încheiat. pe care le pune la dispoziţia băncii. Scrisoarea de garanţie bancară este emisă de către o bancă din ordinul elientului său. valoarea nominativă. deţinute de clienţi.evoluţia operaţiunilor în devize convertibile. gaj. Gajările asupra acestora se face prin gir sau andosare cu clauza «Valoare în garanţie». Regulametul provizoriu privind garanţia şi cauţiunea bancară). imobile. vol. Ca garanţie pot fi folosite scrisori de garanăţie sau/si cauţiunea (Acte normative bancare 1996. care pot fi de 2 tipuri: a) acesta poate garanta cu bunuri materiale. gajul se face prin transfer cu înscrierea în registrele firmei cu menţiunea «Pentru cauză de garanţie». pe care clientul le are deja la bancă cu datele înscrise în . care întrece valoarea creditului acordat.) bunul ipotecat se asigură la o societate de asigurări şi poliţa se prezintă la bancă.evoluţia în timp a creditelor bancare (curente şi restante). . impune avalizarea lor de către un garant.ACTIVITATE BANCARA bilanţ. . impoteca se materializează printr-un contract de ipotecă. În practică. Garantarea împrumuturilor: tipuri şi modalităţi. Des se utilizează gajul asupra bunurilor mobile de timpul stocurilor. în măsură să asigure băncii recuperarea sumelor împrumutate. Deasemenea. . Deoarece în timp bunurile îşi pot modifica valoarea.banca trebuie să aibă posibilitataa de a transforma garanţia în bani rapid şi fără pierderi. terenuri sau active financiare. . 3. Drept gaj pot fi folosite titlurile de credit (cambiile. biletul la ordin).. sub formă de ipoteci.evoluţia profitului sau pierderilor (din de surse au fost acoperite ultimele).I. deci are loc o dublare a garanţiei reale. instrument sau angajament referitor la procesul de creditare. . cum ar fi: . Ca garanţie poate sevi avalul cambial .una din formele de garant cele mai utilizate. Un punct principal este modul de evaluare a acestui bun. care confirmă dreptul lor de a incasa o sumă şi care nu pot fi transmise prin gir.garanţii personale. fiecare avînd caracteristicele sale şi moduri de utilizare proprii. în favoarea beneficiarului. care ar reeşi în urma unor evenimente neprevăzute (calamităţi naturale etc. la încheerea contractului se stabileşte un procent. Avalul se înscrie pe cambie «Pentru aval (garanţie)». debitorii deţin scrisori.reprezintă un act prin care o persoană farantează plata cambiei. cum ar fi conosamentul sau recipisa warant. Modalitatea de gaj depinde de titlul hîrtiilor de valoare degajate. cel ce dă avalul se numeşte avalist. însă. pot fi gajate şi titlurile de valoare . Ca gaj poate fi utilizat orice bun. dacă are o valoare destul de mare.evoluţia în timp a dispozibilului la zi în conturile deschise la alte bănci.cel care doreşte să iee creditul.acţiunile şi obligaţiunile. care se face în favoarea băncii comerciale creditare. numele de identificare a acestora.garant că în caz de nerambursare a creditului de către debitorul principal. se foloseşte la garanarea obligaţiilor raţă de bancă printr-un bun imobil din patrimoniul acestuia. Ipoteca . deschise în favoarea clienţilor. care îşi asumă obligaţia că va achita datoria în cazul dacă debitorul nu îşi va îndeplini obligaţia asumată. cu ajutorul bilanţului se vor calcula mai mulţi indicatori. Solicitantul creditului trebuie să ofere o garanţie suplimentară băncii privind îndeplinirea obligaţiilor de rambursare a creditului.

sau răscumpără singure utilaje de la producători. Se deosebesc 2 tipuri de leasig: .compania leasing . . Leasingul financiar .leasing indirect . Plata pentru leasing în acest caz se formează ca suma totală a amortizării şi profitul fixat al companiei leazing. nu poate fi redus la noţiunea de arendă. deseori. În cazul leasingului e vorba de rambursarea completă a costului. Pe de altă parte. Împrumutl bancr şi realizarea lui materială este proprietate a băncii pînă la momentul rambursării. dacă în mod special nu este prevăzută o altă variantă. Desebirile principale de creditul bancar constă în divergenţele în ce priveşte mecanizmul proprietăţii. Chiar dacă compania leasing este o companie separată.de obicei producătorul utilajului dat.ACTIVITATE BANCARA Tema 8.1-3 ani. brivete. . În condiţiile leasingului în cazul general după expirarea contractului. Leasingul operaţional are următoarele trăsături specifice: 1) plata obiectului de leasing . care din an a început realizarea tehnicii de birotică. tehnologii know-how). Leasingul poate fi divizat în: . inclusiv calculatoarele companiei XEROX.leasing . 2) livrearea utilajelor la comsumator. deobicei ea este susţinută de o bancă comercială puternică.prevede rambursarea complectă al utilajului care deseori trece în posesia arendatorului. Leasingul constă în asigurarea înreprinderii consumatoare de mijloace de producţie pe termen mediu şi lung în condiţiile arendării. Este o posibilitate de a îndrepta o parte din profit în reinvestire. după ce proprietarul valorii materiale devine organizaţia. Esenţa economică a leasingului.este o formă specială. 3) plata utlajului de organizaţia de leasing.prevede răscumpărarea completă a bunului. care micşorează profitul impozabil al întreprinderii. iar în cazul arendei e vorba de nişte plăţi lunare stabilite în prealabil. ocolind impozitarea. obiectul mai poate fi folosit şi poate fi dat în alt contract de leasing.leasigul în complet .leasingul de deservire . apar ca companii de leasing sau formează organizaţii speciale. Preţul contractulu leasing se determnă la fel ca şi preţul creditului bancar şi araţă nivelul echilibrului pe piaţa investiţională. 4) hairing . proprietatea intelectuală (licenţe.operaţional . Obiectele leasingului pot fi: utilajul.întreprinderaa care foloseşte mijloacele date în producţie în formă de arendă.nu rambursarea costului obiect în timpul unui singur contract. În operaţiile de liasing participă 3 părţi: . iar utilajele în arendă cu răscumpărare.această formă se practică pentru a lua în leasing o producere întreagă. .organizaţia-producător formal transferă utilajul la dispoziţia companiei leasing şi ca al doilea pas.arendator . Leasingul are foarte multe trăsături comune cu creditul bancar. nici de viaţa lui economică. Deobicei clădirile şi construcţiile se iau în chirie. 4) plăţile de arendă pentru leasingul utilajului de la arendator la organizaţia de leasing. impbilul. Leasingul financiar se divizează în 3 grupe: .financiar . soft-uri. care greu se realizează în condiţiile obişnuite din cauza costului său înalt. arendeasă acelaşi utilaj în cadrul unui contract de leasing. . cînd marea parte din costul obiectului de leasing este răscumpărat de către arendator prin intermediul împrumutului de la o organizaţie terţă bancară sau financiară. Pentru întreprinderea producătoare de utilaj leasingul apare ca o formă preponderentă de realizaere a producţiei. însă în calculele contabile apare o sumă a plăţii de arendă. pagina 14 . 2) după finisarea contractului de leasing. care s-a folosit de acest împrumut. În fond utilajul nu face o mişcare. Schema realizării leasingului: 1) încheerea contractului de leasing. 3) riscul pentrau detectarea sau nimicirea obiectului de leasing cade pe copmania leasig. pentru că consumatorul capătă nişte trăsături caracteristice cumpărătorului. ce funcţionează ca companie leasing este XEROX. Toată grija pentrua păstrarea şi deservirea utilajului îi revine consumatoruluil. Întreprinderea consumator primeşte un împrumut în formă materială (utilaj) cu plată şi pe un termen stabilit. care în fond pot să nu fie legate deloc nici de costul utilajuluil.în acest caz contractul de leasing este completat cu înţelegerea despre antrepriză. proprietarul utilajului totuna rămîne compania de leasing. adică persistă toate specificaţiile creditului bancar. Băncile. .leasing direct .deseori această funcţie este executată de către banca comercială. ce prevede deservirea şi reparaţia utilajului din contul companiei leasing şi cu personalulu ei.termenul leasing este mai mic decît ciclul de viaţă a produsului. Prima firmă în Moldova. Leasingul ca formă a creditării.organizaţia-producător livrează utilajul la dispoziţia companiei leasing.întreprinderea-furnizor . .

Procesele falimentării băncilor mari trebuie să fie amortizate de eforturile băncii naţionale.5-4. Sistemul CAMEL este chemat pentru a determina locul băncii concrete în ratingul BN. Modalităţile de prevenire a riscurilor sunt: .schimbul politicii de portofoliu prin orientarea la activele pe termen scurt şi creşterea ponderii pasivelor pe termen lung.lichiditatea determină dacă banca este lichidă pentru efectuarea obligaţiilor curente. ce ar permite selectarea clienţilor. în primul rînd faţă de buget. L . determinarea şi clasificarea riscurilor cele mai des apărute. 3) riscul ratei dobînzii . realizarea acestei idei cere o precauţie în privinţa băncilor mari. E .2.4.capitalul adecvat prin care se determină suficienţa capitalului pentru protejarea depunătorilor şi dacă este deajuns cantitatea lui. riscul falimentului bancar devine foarte mare. în primul rînd din cauza lipsei experienţei de lucru în condiţiile pieţei libere.5-3. . Fiecare indicator se apreciază de la un punct (excelent) pînă la cinci (nesatisfăcător). dat pînă cînd se foloseşte varianta iniţială: C . Mai există o părere că falimentul băncilor este un proces normal de concurenţă bancară şi menţinere a unui nivei fixat de eficienţă în lucrul băncilor. Modalităţi de gestionare a riscurilor. suficientă . În acest caz masa profitul este mică şi nu permite efectuarea plăţilor curente. se foloseşte un sistem de apreciere standard ce plasează băncile după 5 categorii de performanţe CAMEL. Apare problema optimizării riscului.1. credite neasigurate. În anii 92-93 cînd rata inflaţiei atingea pînă la 1000% pe an.cîştiguri determinarea suficientă a profitului pentru asigurarea activităţii normale. Cu trecerea la economia de piaţă problema riscurilor a devenit primondială în activitatea băncilor. Acest sistem se modifică.5-2. În economia administrativă unde riscul falimentului agentului economic era redus la zero. Cu trecerea la economia de piaţă. Este primit următorul randament pentru starea activităţii: bună . nesatisfăcătoare . care tinde să salveze majoritatea clienţilor acestei bănci. 1) identificarea şi analiza riscului . unde fiecare agent economic procedează la pripriul risc şi mulţi conştieint admit fraude financiare.2. Clasificarea riscurlor 1) riscul creditar .4. care constă în determinarea unei rate de dobîndă optimală. Pe pragul falimentului erau mai multe bănci. 4) riscul operaţional .ACTIVITATE BANCARA Tema 9. din cauza că aceasta automat duce la falimentul unei mari părţi din clienţi şi prăbuşirea unei bănci mari. care au înrăutăţit situaţia financiară mai multor bănci comerciale. satisfăcătoare . pagina 15 . s-au permis multe fraude financiare.5-5.calitatea activelor determinarea gradului de circulaţie normată a mijloacelor depuse în active. critică .4. 2) riscul insolvabilităţii . Actualmente. Numărul primit arată nivelul stabilităţii băncii.constă în faptul nerambursării unor credite destribuite. însă statul a susţinut unele din ele. cum ar fi: diversificarea mică a numerarului valutelor străine cumpărate de bancă. Riscurile bancare şi gestiunea lor. În dependenţă de nivelul coeficientului. care a fost eleborat în SUA în 1971. deoarece nu putea permite falimentul băncilor mari. În aceste caz schimbarea bruscă a cotaţiei calutei naţionale faţă de una din valute străine poate aduce la falimentul băncii.creşterea capitalului statutar.management sistem de apreciere a nivelului de eficienţă a managmentul băncii date. toate creditele se eliberau în concordanţă cu planurile stabilite şi riscul dificitului mijloacelor financ-bancare era neînsemnat. Fiind corectă în general.1-1. BN organizează nişte activităţi chemate să redreseze starea financiară a băncii. deacea BN efectuază un control strict a nivelului profesionist a lucrătorilor bancari şi dinamica principalelor indicatori ale băncii. mai ales în perioada de tranziţie.4.constă în faptul admiterii ratelor extrem de scăzute în consordanţă cu numărul mic a beneficiarilor de credit.apare cînd banca nu este în stare să efectueze la timp plăţile curente. A .clasificarea activelor şi pasivelor în funcţie de reacţie la evenimentele neprevăzute. M .constă în faptul selectării ineficiente a diferitor portofolii de acţiuni bancare.45. poate să lovească situaţia financiară a ţării în general.se efectuază în baza analizei retrospective a activităţii băncii în perioada anterioară. De la momentul proclamării independenţei deja cîteva bănci au dat faliment. BN duce evidenţa permanentă a stabilităţii băncilor comerciale prin formarea ratingului băncilor comerciale. . După acea toţi indicatorii se sumează şi se raportează la 5. ce pune în pericol integritatea băncii.

Exemplu cel mai răspîndit de asumare a riscului este eliberarea creditelor firmelor nou-formate sub un procent mai majorat. transferîndu-le pe seama altor persoane.are loc cînd banca tinde să-şi acopere riscurile.ACTIVITATE BANCARA 2) controlul sau eliminarea riscului constă în faptul excluderii afacerilor riscante sau afacerilor cu clienţii nestabili. cum ar fi: companiile de asigurare. 4) transferarea riscului . 3) asumarea riscului . determinarea garantului sau efectuarea afacerii date în cooperare cu alte instituţii bancare. fiind încrezută că pierderile posibile pot fi acoperite din activele curente şi mărind volumul profitului aşteptat prin formarea condiţiilor specifice privitor la afacerea riscantă concretă. pagina 16 .banca comercială conştient merge la o afacere riscantă.

care corespund în mai mare măsură caracterului operaţiunii. Inspectorul băncii trebuie să prezinte clientuliu propuneri. debitorul foloseşte un termen îndelungat împrumutul. care trebuie respectate de către debitor pe parcursul folosirii creditului: . Banca trebuie să păstreze în dosarul de creditare următoarele documente: 1) date.are dreptul de a-şi folosi activele proprii. de finanţarea căror cheltuieli va fi folosit împrumutul. • denumirea băncii. etc. Dacă se oferă un termen de rambursare în condiţii foarte liberale. O atenţie deosebită se acordă problemei legate de preţul creditului.nu are active gajate dacît acelea de care banca a făcut cunoştinţă. şi invers. care se compune din dobîndă.) Dacă s-a ajuns la un compromis. dobînda. Stucturizarea are o influenţă colosală asupra rezultatelor operaţiunii de creditare. denumirea şi adresa companiei şi persoanelor ce activeză în numele ei. • termenul de rambursare. d) condiţiile interzise . în scopuri neidentificate în contract.. În timpul şedinţei acesteia inspectorul prezintă argumentele în favoarea acestei operaţiuni de creditare. d) termenul de rambursare. privind persoanele imputernicite să semneze contractul de creditare în numele debitorului. . e) tipul garanţiei şi f) dobînda. banca începe să pregătească contractul de creditare.să-şi achite impozitele şi alte obligaţii la timp. b) caracteristica creditului. percepute pentru pregătirea şi acordarea creditului etc. precum şi posibilitatea şi sursele debitorului de a rambursa creditul. suma creditului. 2) documentele ce adeveresc acordarea creditului.închee contractul şi să prezinte creanţa de datorie. Tipul creditului depinde de scopul şi caracterul operaţiunii de creditare. termenul de acord. Cînd se stabileşte rata dobînzii se iau în consideraţie mai mulţi factori: costul resurselor atrase al băncii (depozitare şi nedepozitare). care confirmă faptul că debitorul are dreptul să: . • caracteristica scurtă a garanţiei prezentată de debitor. Ca certificat sau adeverinţă privind persoanele împuternicite. Stabilirea incorectă a sumei creditului deasemenea duce la probleme serioase. neîndeplinirea cărora poate duce la sechestrarea patrimoniului debitorului. În casrul stricturizării banca defineşte şi negociază cu clientul principalele caracteristici ale împrumutului. el va folosi creditul pentru finanţarea unot cheltuieli neindicate în contract. • data acordării şi suma creditului. Contractul de credit reprezintă documentaţia semanată de ambele părţi ale ralaţiei de credit şi care conţine expunerea detaliată a tuturor condiţiilor în baza cărora se efectuază operaţoa de creditare. c) termenul de acordare. garanţiile etc. . . diferite comisioane. Se indică rata dobînsii şi în cazul cînd aceasta este fluctuantă se indică factorii de care va depinde oscilaţia acesteia. de rambursare. .nu are datorii. nivelul riscului legat de împrumutul. . în cazul rambursării în rate se indică suma şi termenele ratelor. destinaţia. 3) documentele ce permit băncii de a intra în posesia garanţiei în caz de necesitate. debitorul în timp scurt va avea necesitatea de un împrumut adăugător. c) condiţiile obligatorii conţin regulile. Conţinutul şi etapele de încheere. dispunînd de o sumă mai mare decît necesarul.să menţină un nivel stabil al capitalului acţionar. deoarece în lipsa unor materiale necesare sau complectarea lor incorectă pot duce la pierderi pentru bancă în cazul nerambursării creditului. încrederea băncii în debitor. care stă la baza împrumutului. care cuprinde lista persoanelor oficiale ale companiei. debitorul poate să rămînă fără capitalul de care are nevoie pentru desfacerea activităţii curente. şi în dependenţă de caracterul activităţii de producere a acestuia. Pe baza datelor rezultate din analiză în cazul cînd condiţiile de credit sunt îndeplinite. Dacă banca stabileşte şi indică în contract un termen de rambursare prea scurt. care sunt: a) tipul creditului (în funcţie de destinaţie). privind condiţiile de acordare a creditului (rata dobînzii.ACTIVITATE BANCARA Tema 10. b) suma.să înătiinţeze baca despre orice înrăutăţire a situaţiei financiare. . Banca va propune acel tip de credit şi acele condiţii de rambursare. aşa încît suma find foarte mică. Ca certificat al dreptului de a pretinde debitorului să ramburseze împrumutul se foloseşte «creanţa de datorie» a clientului. . se pregăteşte documentaţia. Principalele părţi ale contractului de credit sunt: a) adiverinţe şi garanţii. cheltuielile legate de acordarea şi controlul rambursării creditului. garanţia etc. caracterul relaţiilor dintre debitor şi bancă.reprezintă acţiunile pe care nu trebuie să le efectueze debitorul: pagina 17 . Contractul de credit. Documentaţia prezentată are o mare importanţă. se foloseşte hotărîrea SA. Acestă etapă mai poate fi numită şi structurizarea împrumutului.să respecte şi să menţină mărimea stabilită a coeficienţilor de lichiditate şi solvabilitate.să prezinte regulat băncii dări de seamă privind activitatea financiară a acesteia. ce conţine: • familia şi adresa debitorului.să menţină un anumit nivel al capitalului circulant. care trebuie să conţină toată informaţia privind creditul şi care este prezentată comisiei de creditare pentru aprobare. indicînd punctele tari şi slabe ale acesteia. . cărora le se permite să efectueze operaţiuni din sumele acestora cu datele.

.de a nu participa la fuziuni sau absorbiri. . sumelor mai mari decît mărimele stabilite. . unde pe parcurs se vor adăuga toate dările de seamă şi alte documente privind debitorul. ca apoi să fie semnat de către debitor şi creditor (banca). . . Toată informaţia menţionată trebuie să fie explicată în contractul de credit.de a nu organiza licitaţii cu acţiunile companiei etc.anunţul falimentului sau lichidarea. .cerinţe de prezentare a unei garanţii suplimentare. . care ar influenţa politica acesteia.de a nu organiza schimbări în conducerea întreprinderii.moartea debitorului. iar în cazul necesare şi de către garant. . iar altul rămîne în posesia băncii în dosarul de creditare. pagina 18 . sau efectuarea unei condiţii interzise.dreptul băncii de a acoperi suma datoriilor dini contul resurselor aflate în contul curent al debitorului.de a nu folosi pentru remunerarea lucrătorilor sau plata devidendelor.de a nu acorda garanţii.de a nu participa la alte intreprinderi. cu excepţia celor de stat. .de a nu vinde sau gaja activele.ACTIVITATE BANCARA . .neahitarea ratei de plată la momentul stabilit. . e) neîndeplinirea condiţiilor contractului: . f) sancţiunile primite sau folosite în cazul neîndeplinirii condiţiilor contractului actual: . . După aceasta un set de documente i se oferă clientului.încălcarea unei condiţii obligatorii..cerinţă de rambursare imediată a obligaţiilor rămase (restul creditorilor şi creditorilor).de a nu procura acţiuni şi obligaţiuni.

operaţionale. pagina 19 . capitalul valutar şi cursul valutar. 3) metoda II.rata de refinanţare. ♦ Franceză . Ca bază pentru determinarea preţului pentru credit se foloseşte rata dobînzii stabilită pentru creditele pe termen scurt (pînă 3 luni). garanţia. . forma contractului de creditare. plata stabilită de concurenţi. termenul. În practica bancară se folosesc cîteva metode de calcul a numărului de zile în an şi în lună: ♦ Engleză (UK) 365 sile în an. Costul creditului este egal cu rata dobînzii plus riscul pentru clientul respectiv plus riscul scopului plus risclul termenului de acordare. . .politica băncii privind anctivele sale. Plata pentru credit se poate efectua prin mai multe metode: 1) plata este egală cu suma cheltuielilor şi profitul operaţiunii. caracterul relaţiilor existente dintre debitor şi bacă. . alte cheltuieli. numărul efectiv de zile în lună. Plata pentru creditare reprezintă un factor important ce influenţează activitatea băncii deoarece mărimea acesteia influenţează . costul resurselor atrase. numărul efectiv de zile în lună. costul analizei pregătirii şi controlului asupra credituliu (cheltuielile legate de acordarea creditului). Plata este egală cu produsul dintre rata dobînzii şi suma creditului. care la rîndul ei condiţionează mărimea capitalului acesteia.rata dobînzii la cambii şi certificatele de depozit. Plata pentru credit se află sub influenţa mai multor factori: a) exteriori: stadia ciclului economic. ♦ Germană . . sursele de venituri. inflaţia din ţară. tipul debitorului.costul resurselor atrase (depinde de costul mediu la depozite). 2) metoda I.360 zile în an. Pentru calcularea costului creditului se folosesc 2 metode de calcul a ratei dobînzii: simplă şi compusă. plata pentru credit a concurenţilor. Părţile componente. concurenţa pe piaţa monetară şi capitalului. Metoda de calcul şi politica băncii.administrative. .ACTIVITATE BANCARA Plata pentru credit. Profitul operaţiei de credit constă din norma profitului şi profitul petnru risc.cererea de creditare. Cheltuielile: . pentru finanţarea capitalului circulant pentru clienţii de clasa I. 30 zile în lună. b) interiori: suma. politica monetar-creditară a BN.profititabilitatea băncii.360 zile în an.

care poate să conţină mii de acţiuni.aceste activităţi au costuri joase. . deoarece creditele se limitează de mai multe condiţii.neincrederea populaţiei în instituţiile financiare naţionale. -. în ţara noastră nu este permisă băncilor. Avînd un spectru foarte larg. Aceste operaţii devin preferenţiale din următoarele motive: . calcularea şi plata devidendelor. suportă aceste cheltuieli. banilor sau hîrtiilor de valoare din numele său şi în executarea proprietăţilor acestor bunuri in baza contractului de trust. astfel. Aceste conturi sunt destinate pentru depunerea în bancă a hîrtiilor de valoare a clientului.operaţiile cu contul «depo» permit divizarea liberă a pachetului.«registratorii independenţi». o tendinţă de eliberare a creditelor de băncile mari.gestionarea averilor sau moştenirilor. Forma clasică a operaţiunilor de trust .efectuarea garanţiilor financiare. oricum. . operaţiunile fiduciare sunt numite operaţiuni de trust.garantarea creditelor pe viitor în condiţiile contractate. Ultimul timp operaţiunile clasice bancare (împrumutul) sunt tot mai mult completate de un şir de alte activităţi care nu sunt reflectate în balanţa băncii.lărgindu-şi reţeaua relaţiilor corespunzătoare. Apariţia acestor activităţi este chemată să rezolve următoarele probleme: • scăderea cerinţelor faţă de mărimea mijloacelor proprii: • mărimea nivelului de lichiditate a băncii aşa cum sunt folosite mijloacele clienţilor . Schema de funcţionare a acestui depozitar se planifică a fi în aşa mod ca să submineze (înlăture) registratorii independenţi şi funcţia de depozita re a băncilor comerciale. . care a şi adus la apariţia acestor activităţi. cu stabilitate şi autoritate. .nu există limite care ar împiedica creşterea volumului acestor activităţi. în cazul cînd activităţile au loc în efectuarea contractului trust sunt folosite instrumente şi mecanizmele deja existente în bancă. ţinerea registrului. . Pentru SA sau fonduri investiţionale băncile execută încă 2 funcţii de trust: a) gestiunea lor. cu vinderea ulterioară a angajamentelor pe aceste credite băncilor mici. care preiau riscul asupra lor. Operaţiunile fiduciare a băncilor comerciale. operaţiunile de trust în ţara noastră la moment se limitează la operaţiunile cu hîrtiile de valoare. la fel gestionarea lor şi folosirea temporară a mijloacelor financiare libere. banca. în primul rînd din cauza că efectuind operaţiuni asemănătoare cu propriile mijloace.securizarea activelor. Următorul domeniu a activităţii trust este colaborarea cu fondurile de pensii. banca comercială îşi ridică autoritatea faţă de clienţii şi partenerii săi. Ele au menirea de a trece hîrtiile de valoare din forma lor materială în cea nematerială. distribuirea ei. b) banca apare în calitate de depozitar.în cadrul operaţiunii de vînzare-cumpărare nu este nevoie de prezentarea pachetului real. Există. la moment nu se practivă în RM din două motive: . scade povara asupra propriilor mijloace ale băncii. . Acest fapt joacă un rol important în funcţionarea sistemului bancar în ţările dezvoltate şi joacă rolul unui mijloc de redistribuire a lucrului bancar. 3) ţinerea contului «depo». . Conform legislaţiei RM ţinerea registrelor SA se efectuază de companii specializate . Operaţiunile de trust sunt operaţiuni de gestionare a averei. are loc cînd banca comercială îşi vinde activele riscante sau activele care vor aduce un venit în viitor. Tipurile activităţii bancare în afara balanţei.ACTIVITATE BANCARA Tema 11. pagina 20 . În terminologia internaţională. Aici apar următoarele funcţii: 1) gestiunea activelor (vînzarea si cumpărarea hîrtiilor de valoare şi formarea portofoliilor investiţionale în interesul clienţilor).angajamentele convenţionale şi contractuale (efectuarea unor operaţii în viitor sau în cazul unui eveniment). 2) distribuirea emisiunilor de hîrtii de valoare ale SA cum ar fi: organizarea emisiunii. păstrînd «defacto» hîrtiile de valoare a fondurilor investiţionale. Funcţia de ţinere a registrelor. ce este foarte comod din următoarele motive: -. .concentrarea capitalului încă nu a ajuns la nivelul. care în mai multe ţări este efectuată de bănci.eliberarea acreditivelor «stand-by» ce înseamnă efectuarea unor plăţi pentru client în cazul falimentului acestuia. În RM în timpul apropiat executarea funcţiilor depozitarului va fi permisă excepţional Depozitarului Central al Bursei de Valori a RM. • creşterea şi acutizarea concurenţei interbancare. cînd dirijarea din partea proprietarului este dificilă . • necesitatea lărgirii spectrului serviciilor oferite clienţilor.

Acceptele bancare . dar în schimb deobicei RP declarată este mai înaltă decît în cazul cambiilor de trezorărie. Această piaţă interbancară se află la Londra. cum ar fi cambiile. efectuarea operaţiunilor cu hîrtiile de valoare. care mai sunt numite cerificate depozitare de consum. Cere participarea analiticilor puternici. 2. Aceste hîrtii de valoare sunt atractive pentru investitori.deobicei funcţionează în termen de mai puţin de 90 zile. Cu cît mai aproape e momentul rambursării. Venitul ce se poate obţine este stabil şi se formează în formă de diferenţă de costul cambiei.constă în faptul că banca îşi stabileşte o perioadă de timp pentru a opera cu hîrtii de valoare. Avînd o perioadă mare de rambursare RP poate fi influenţat de mai mulţi factori exogeni. Cazul clasic cînd apare acceptul bancar sunt operaţiunile bancare în afara balanţei de garantare. Strategia acceptului pe termen scurt . Aceste hîrtii de valoare nu sunt asigurate sau garantate şi. Se eliberează de agentul economic cu un înalt reiting al credibilităţii. deci.se eliberează pe un termen de la 1 an pînă la 10 şi mai mulţi ani. Aceste hîrtii de valoare sunt destul de stabile. atunci investiţia anuală . preţul unei cambii se stabileşte în mărime de 100 unităţi monetare şi atunci rata profitului se calculează în modul următor: Rata Profitului = ((100-Preţul de vînzare)/100)*(360/Numărul de zile). În cazul cînd suma necesară a investiţiei este imprumutată din bacă.0791 = 7. În procesul de estimare a fiecărei afaceri investiţionale apar 2 paramentri principali: suma investiţiilor nete şi veniturile anuale din realizarea proiectului. eliberare a creditelor în viitor. în schimb permite ieşirea din afacere cu pierderi minimale. În practica ţărilor dezvoltate se divizează certificatele depozitare cu valoarea pină la 100000 $. împarte această perioadă în părţi egale şi. În cazul acestei strategii nu atît se rezolvă problema maximizării profiturilor. care asigură investitorului 1% stabil de venit. ce se petrec săptămînal pentru cambiile de 3 şi 6 luni. Certificatele de depozit de consum. unde preţul se prevede să scadă. iar problema lichidităţii se rezolvă prin alegerea mijloacelor suplimentare din piaţa monetară. 3.20% din volumul total destinat investiţiei. deaceea sunt mai puţin stabile.sunt angajamentele guvernului de a le rambursa într-un termen scurt pînă la 1 an. Distribuirea lor are loc în cadrul licitaţiilor. de regulă. 90 sile. De exemplu: dacă a fost aleasă o perioadă de 5 ani şi intervalele egale stabilite la sfîrşitul fiecărui an. Activitatea investiţională 1. 60. la sfîrşitul fiecărei perioade investiţionale. sunt garantate de stat. fiind foarte stabile şi garantate de autoritatea statului şi veniturile fiscale. Scară sau distribuire proporţională . cu atît e mai mare costul cambiei. În cazul acestor strategii se urmăreşte scopul maximizării profiturilor. Strategia băncii sau companiilor cotaţiilor hîrtiilor de valoare în timp. atunci RP = ((100-98)/100)*(360/91) = 0. Instrumentele investiţionare ale băncii.este acelaşi certificat de depozit. destinate. Se capătă venituri mari. Cînd rămîne un an pînă la rambursarea obligaţiunilor ele se transferă în instrumente financiare active. Certificatul depozitar pe piaţa eurodollarilor .ACTIVITATE BANCARA Tema 12. Termenul rambursării este de 30. Strategia acceptului pe termen lung . Siguranţa lor depinde de situaţia financiară al agentului economic. Să zicem că o cambie se vinde cu 98 lei pe un termen de 3 luni.91%.sunt hîrtii de valoare ca garant. în majoritatea lor. ce nu asigură mari venituri. Procurarea celor la care preţul se aşteaptă să crească şi vinderea a celor.se aleg hîrtiile de valoare cu perioada mică de rambursabilitate (cambiile de trezorărie etc. însă şi riscurile sunt foarte mari şi pot aduce la faliment. pagina 21 .este un document de depunere. De obicei. şi lunar pentru cele anuale. Rolul sistemului bancar în crearea climei investionale. cît problema asigurării unei lichidităţi stabile. populaţiei. atingînd o valoare maximă la momentul rambursării ei. RP este înaltă. În cazul dacă certificatul depozitar se cere a fi rambursat înainte de timp se aplică sancţiuni financiare în formă de amendă. Este o strategie precaută. plata unor angajamente financiare de către banca comercială în favoarea persoanelor terţe. altfel mai sunt numite jumbo. pot fi luate ca gaj. care creşte permanent. numai funcţionează în piaţa interbancară a eurodollarului. Cambii de trezorărie . porţiuni egale de capital. Strategiile de gestionare a portofoliilor. Cambiile comerciale . Obligaţiile de trezorărie . ce sunt destinate ralizării în sfera bussines-ului. ca urmare. ce pot prevedea schimbările cotaţiilor şi.).se selectează hîrtiile de valoare cu termen lung de rambursare. Certificat depozitar . începînd cu momentul emisiei. şi certificate depozitare cu valoarea mai mare de 100000 $ pe an.

100000 lei.83 0. Ciclul de viaţă a proiectului investiţional se începe cu prima investiţie şi se termină cu încetarea activităţii economice legate de acest proiect.69 0. Coeficientul de discontare se calculează prin formula Dn(k) = 1/(1+k)n. deobicei este egală cu rata plăţii pentru creditul bancar. Definitivăm 2 tipuri de proiecte investiţionale: Tip 1 . Venitul mediu anual se calculează ca suma algebrică a tuturor veniturilor şi cheltuielilor legate de activitatea investiţională în timpul anului.58 0. Reieşind din acest fapt este clar. EX. 2. venitul mediu anual . 3. 4. Investiţiile nete se calculează ca suma investiţiilor în capital fix (utilaj. că clima investiţională depinde de valoarea procentelor bancare de împrumut şi depozit.ACTIVITATE BANCARA dobînda bancară pe acest credit apare în analiza proiectului investiţional ca norma profitului pe suma nerambursată a investiţiilor nete.crearea sau lărgirea producţiei.modernizarea sau înlocuirea utilajului. corectat cu plăţile fiscale. Suma investiţiilor nete . nu coincide cu termenul de amortizare a utilajului. Metodica elaborării proiectelor investiţionale ca susţinerea procesului de creditare a investiţiilor.20000 lei. care deobicei se egalează cu rata medie a % pe depuneri depozitare formată în ţară. 10000 8340 6960 5800 pagina 22 . k . % credit . anului) 83400 69600 58000 48400 1. valoarea căruia se calculă reeşind din rata bancară asupra depozitelor.48 venitul net corectat 16600 13800 11600 9600 restanţa investiţiilor nete (la sf. Al doilea paramentru: veniturile anuale se corectează cu coeficientul discontului. N restanţa investiţiilor nete (la începutul anului) 100000 83400 69600 58000 rata profitului Venitul mediu anual 20000 20000 20000 20000 coeficientul dicontării 0. Schema aprecierii proiectului investiţional Tip 1. Tip 2 . cu scăderea venitului din realizarea utilajului vechi. în caz general. calculat din volumul investiţiilor restante. Norma profitului.10%. unde n-numărul perioadei de timp. edificii. Menţionăm că ciclul de viaţă.% discontării. construcţii) sau capitalul circulant.

procentul pentru avans . Costul operaţiilor factoring este compus din 2 elemente: . Există 3 metode de determinare a limitei factoringului: . XIX şi este pracicat des în ultimii 25-30 ani. Serviciile factoring se efectuază sau de companii speciale. producătoare de servicii sau bunuri se adresează companiei factoring pentru încheerea contractului. asigurînd lichiditatea agenţilor economici.banca comercială asigură obţinerea plăţi de la cumpărători. obţine plăţile respective de la beneficiarii de bunuri sau servicii livrate. Deosebirea între factoring şi garanţia bancară constă în faptul că în cazul factoringului plăţile se efectuază în prealabil.rezervă) .ACTIVITATE BANCARA Tema 13. Convenţional (larg) . băncile comerciale cer de la aceşti agenţi economici garanţii mai solide şi pentru ei se aplică o cotă procentuală mai mare cu 2-3% decît în cazul creditării companiilor mari. care i se plăteşte clientului după un termen stabilit. Operaţiunea factoring. Compania factoring timp de 2-3 săptămîni analizează activitatea economică şi financiară a clientului.2%.clientul . auditori şi perfectarea dărilor de seamă statistice sau financiare. 3) cumpărătorul (debitorul) achită cererea de plată băncii. pe riscul propriu.2% mai mare decît procentul mediu de creditare.cumpărătorii sunt informaţi de existenţa contractului. iar banca comercială. În acest caz factoringul se transformă în creditare. respectiv.beneficiarul bunurilor sar serviciilor. Următoarea etapă . . b) închis . Furnizorul vinde cererile de plată băncilor comerciale. în avans se plăteşte 90%. A apărut în anii 50-60 sec.beneficiarii de bunurile clientului. Tipurile de factoring.furnizoriul marfei sau serviciilor. În mod normal. iar procentul pentru creditare . cum ar fi ţinerea evidenţei contabile pentru clienţi.cu 1. Tot în contract se poate prevede efectuarea unot plăţi în prealabil.cumpărătorul . deobicei. clienţii principali . După aceasta se închee contractul factoring şi banca comercială îşi ia angajamentul de a plăti toate livrările clientului. cînd clientul nu e în stare să-şi onoreze obligaţiunile financiare. în dependenţă de faptul cît de dese sunt legăturile cu cumpărătorul respectiv. sunt afiliate băncilor mari comerciale. respectiv. precum în cazul garanţiei banca plăteşte numai atunci. Schema factoringului: 1) furnizorul livrează marfa cumpărătorului paralel informînd şi compania factoring despre acest fapt. Limita poate varia şi condiţiile acestei schimbări trebuie să fie aduse la cunoştinţa clientului.(3%*200000 . .compania factoring efectuază toată evidenţa contabilă a clientului. 2) compania factoring.comision) .(10%*200000 .5-3%. Reiese că factoringul are mult comun cu operaţia de creditare. Fiecare plată următoare trebuie să aibă loc în termenul de la 24 ore la 3 zile. deobicei banca plăteşte 80% din suma livrării. Mărimea comisionului variază în limitele 1.despre existenţa contractului ştie numai banca comercială sau sompania factoring. Forfeting . care. Subiecţii operaţiunii factoring sunt: . cumpără cererea de plată şi efectuază plata pentru marfă. I. În cazul dat firma-client primeşte: 200000 lei . care analizează credibilitata clientului. lăsînd 20% ca rezervă. deseori. Exemplul calculării mărimii plăţii pentru factoring. II. .limita livrărilor lunare. O companie mică. XX în Europa Postbelică ca o pagina 23 . factorilgul este destinat preponderat firmelor mici. sau de secţiile factoring a băncilor comerciale.3%. şi fiecare fapt de plată este analizat de banca comercială. această limită poate fin recalculată pe parcursul executării contractului în dependenţă de dezvoltarea situaţiei economice. Pentru că in procesul de creditare.compania factoring: . . practicat pe larg de băncile comerciale. Conficenţial (restrîns) . Clientul îi rămîne numai activitatea de producţie. care nu apar des în activitatea furmizorului. Deasemenea factoringul poate fi: a) deschis .este factoringul de o singură dată.limita pe afaceri speciale. Factoringul Factoringul este serviciul de intermediere. adică plăţile se efectuază ulterior. EX. Factoringul este calea cea mai simpolă şi scurtă a companiilor mici către sursele financiare. Ca serviciu bancar a apărut la sfîrşitul sec. deşi în esenţă nu este creditare. producerii. Scopul clientului este asigurarea ritmicităţii plăţilori şi. Deşi condiţiile sunt prevăzute în contract. Sensul factoringului constă în cumpărarea cererilor de plată de la furnizorul mărfurilor sau serviciilor şi scopul constă în elimenarea riscurilor de neplată şi stabilizarea termenului de plată are o valoare mare în condiţiile economiei de piaţă. comisionul . Să presupunem că volumul livrării este de 200000 lei. care poate fi divizată pe cumpărători. este completată de mai multe servicii suplimentare. În contract se stabileşte limita plăţilor cu determinarea obligatorie a metodei de calcul a acestei limite şi factorilor care o determină.comisionul pentru volumul factoringului.procentul calculat pe suma plătită în prealabil.limita generală.cînd compania factoring oferă numai servicii factoring.(2%*(90%*200000)) = 174000 lei.

valuta cărora nu era convertibilă şi situaţia economico-politică instabilă. pagina 24 . Forfetingul este cumpărarea ceririlor de plată.ACTIVITATE BANCARA asigurare a riscurilor livrărilor de export în ţările asiatice sau africane. deobicei din export. stingerea cărora va apărea pe viitor.

pentru efectuarea decontărilor este obligatoriu acceptul plătitorului. . Ca consecinţă a privatizării populaţia nu a fost bine informată ce să facă. care este realizată sub formă de aviz. Greutăţile pe care la înfruntă la momentul actual economia RM au apărut în urma unor greşeli în efectuarea reformelor. fapt ce lipseşte la momentul actual. destinată în primul rînd determinării proprietarului. sunt sprigenite de stat prin asigurarea integrităţii depunderilor populaţiei. care însă a adus la alte probleme. . fapt imposibil de realizat fără contul de decontare. . Nu există o teorie adecvată de dirijare a economiei în tranziţie. fondurile de investiţii. calculat pentru fiecare zi de întîrziere. ca regulă şi numai în cazuri rare se permite plata în prealabil sau argonă. • plătitorul poartă răspunderea materială pentru întîrzierea decontărilor. .cerinţa obligatorie către subiecţii economici este de a ţine toate mijloacele băneşti în conturile bancare. liberalizarea preţurilor . În RM deasemenea s-a încercat să se efectueze această tranziţie. Ocupînd un loc specific. Restructurizarea întreprinderilor statale.căpătarea experienţei în domeniu. Sistema decontărilor băneşti în general este bazată pe sistemul bancar. Un rol aparţine băncilor de economii. care indiferent de faptul că întreprinderea staţionează. (Părerile lui Caraganciu). deoarece toate teoriile existente au apărut ca consecinţă şi nu ca cauză a unei situaţii economice. Organizarea circulaţiei plăţilor Partea preponderentă a circulaţiei băneşti constituie transferul banilor prin decontare cu folosirea fondurilor organizaţiilor bancare şi sistemului de stingere a datoriilor reciproce. privatizarea în masă a patrimoniului de stat .reforma organizatorică a unei întreprinderi. macrostabilizarea economică. În total operaţiunile fără numerar constituie 8090% din totalul circulaţiei băneşti. în primul rînd băncile comerciale au obligaţia de asigurare a obligaţiunilor agenţilor economici faţă de Bugetul de Stat sau altor fonduri statale. 3. ca consecinţă a avut loc: . . determinarea proprietarului este problema principală în cazul economiei de tranziţie. .criminalizarea corpului suprem managerial a întreprinderilor de stat. aşa cu există teorii despre economia administrativă sau liberă. cum să acţioneze şi ce beneficii poate avea. în care populaţia şi-a depus bonurile.ACTIVITATE BANCARA Tema 14. . • necesitatea efectuarii controlului bancar asupra activităţii economice.deoarece accentul principal se pune pe definirea proprietarului unor bunuri. care prin intermediul filialelor şi sucursalelor sale asigură efectuarea tuturor plăţilor legate de activitatea cotidiană a populaţiei.privatizarea prin metode popularizate.se efectuază în urma incapacităţii întreprinderii de a-şi achita datoriile. Există trei etape obligatorii pentru trecerea la economia de piaţă a unei economii administrative: 1. Pe lîngă aceasta. Cum s-a mai spus. Cerinţele pentru decontări: • trebuie să fie efectuate la timp. Există două laturi pozitive: . aceste bănci. Restructurizarea întreprinderilor .pe lîngă corpul managerial a întreprinderii s-a format un anumit cerc de persoane.funcţionarea fără control a întreprinderii şi apariţia contradicţiilor de interese a întreprinderii şi a managerilor. deci au o sursă de venit. Aici a apărut şi o altă problemă. nu pot fi considerate proprietar. fiind.blocarea sistemului de decontări bancare .o parte din cetăţeni au posibilitatea de a obţine salarii.plata se efectuază într-un volum care nu depăşeşte suma restanţei contului în decontare a plătitorului sau dreptul la credit. Fondurile de investiţii trebuie să aibă experienţă în ramură şi să efectueze operaăiuni de trast. pagina 25 . .efectuarea tuturor plăţilor în mod normal după recepţionarea producţiei sau serviciilor. deobicei.preţurile să se formeze în urma focului liber a cererii şi ofertei. Principiile efectuării transferurilor: . primesc regulat salarii destul de mari. 2.

banca plătitorului (cumpărătorului) transmite banii şi documentele înapoi la banca furnizorului. Schema tranzacţiei: . relativ cu prima formă ea este riscantă fie pentru cumpărător. În cazul cînd 2 agenţi economici au o frecvenţă mare a afecerilor. deseori. Însă. ei declară concomitent băncilor sale.document de achitare care conţine cererea plătitoruli de a transfera o sumă din conturile lui. căreia îi transmite documentele şi cere acoperirea acreditivului. . Pentru a cempensa acest neajuns a apărut forma acceptului ulterior.banca transmite banii şi documentele la banca vînzătorului. adică banii nu se decontează din contul cumpărătorului fără acceptul lui. deobicei îşi onorează obligaţiunile la timp.operaţiunea este iniţiată de către cumpărător. care la rîndul său informează furnizorul. În cazul dacă în acest termen nu s-a primit nici o informaţie. Această formă este asemănătoare acelei de achitare prin cecuri şi se aplică în cazul cînd distanţa geografică dintre cumpărător şi furnizor este mare. În caz dacă acceptul nu este primit şi tranzacţia este respinsă de client. În cazul acestei tranzacţii plata nu este legată de momentul livrării şi se efectuează independent o dată în 3-5 zile în părţi egale. dată în scris. care primind factura pentru plată de la furnizor. Acceptul poate fi anterior şi ulterior. banca este obligată să-i restituie banii în cont din propriile surse. din care tranzacţia se efectuează automat. care înainează la banca sa cererea de deschidere a unui acreditiv. În caz contrar prima etapă este transmiterea mărfii împreună cu factura.banca cumpărătoruli ia din contul acestuia suma cecului. Aceasta se efectuază cu folosirea acceptului. la care li se deschid conturi speciale. pentru efectuarea plăţilor între întreprinderile producători şi furnizorii lor principali. fapt efectuat numai după ce clientul depozitează suma de bani necesară pentru acoperirea cecurilor (limita carnetului de cecuri).operaţiunea este iniţiată de către furnizor.un document de achitare care conţine cererea creditorului către debitor pentru o sumă de bani achitată prin bancă. Echilibrarea plăţilor şi livrărilor se efectuează nemijlocit între agenţii economici.operaţiunea este iniţiată de către furnizor. care. lunar sau trimestrial să fie echilibrate.furnizorul livrează marfa. Dacă pe parcursul perioadei în acest cont s-a format un sold creditar el urmează să fie transferat în contul de decontare şi invers. Deseori această depunere poate avea formă de credit. Bonurile de plată .banca furnizorului se adresează la banca cumpărătorului. urmînd să fie confirmat de acceptul clientului. asigurînd o viteză mare a tranzacţiilor. Pentru a impune clientul să reacţioneze la timp. Această schemă reflectă cazul. Formele principale de achitări bancare fără numerar Cerere de plată . adică. . pagina 26 . transmite la banca sa o cerere de plată. vinde documentele.la primirea acceptului.la banca cumpărătorului se transmite o cerere de decontări pentru ca aceasta să-i restituie suma. se stabileşte un termen de 3-5 zile în care clientul este obligat să accepte sau să respingă plata. după expedierea mărfii a primit cecul de la cumpărător. cel puţin 3-5 zile de aşteptare a acceptului. fie creditează furnizorul sub asigurarea documentelor. Eficienţa acestei forme pentru bancă depinde de calitatea analizei bancare. Schema tranzacţiei: . Achitări periodice. . întreprinderea se adresează la banca sa cu cererea de eliberare a acestuia. . . Achitările reciproce.această cerere este transmisă la banca cumpărătorului. în care banii sunt plătiţi în prealabil. transmite documentele la banca sa care îi plăteşte. Plata cu cecuri.vînzătorul transmite cumpărătorului marfa. transmite la banca sa bonul de plată. ce permite controlul calităţii produsului livrat sau serviciilor prestate. insistînd ulterior la stingerea datoriei de către furnizori. după expedierea mărfii. cu alte cuvinte banca fie cumpără documentele.ACTIVITATE BANCARA Tema 15. că ea permite efectuarea unui control perfect asupra afacerilor. Neajunsul cel mai mare a acestei forme de decontare constă în faptul că tranzacţia durează mai mult timp. . Această formă se aplică pentru organizaţiile şi întreprinderile care. în cazul plăţii în prealabil. care la rîndul său infromează banca furnizorului. În cazul acceptului anterior banii nu se decontează fără permisiunea clientului. pe care îl transmite la banca sa. Pentru a primi un carnet de cecuri. Principalul avantaj al acestei forme de plată este asigurarea vitezei tranzacţiei.operaţiunea este iniţiată de către cumpărător.cecul este achitat dim fondurile proprii ale băncii. la rîndul său. Achitarea prin acreditive . . . . care. tranzacţia se consideră acceptată. Se aplică. urmînd săptămînal. fie pentru vînzător în caz contrar. Acceptul ulterior constă în faptul că transferul banilor din cont este efectuat automat. care cere acceptul acestuia de a vira din contul său banii. Această formă de plată constă în faptul.banca cumpărătorului îi transmite documentele şi debitează contul acestuia. Schema tranzacţiei: . Acest tip de tranzacţii este avantajos pentru furnizor. care este descrisă în acreditiv.prezintă porunca compărătorului către banca furnizorului de a achita cerinţa furnizorului pentru restituirea sumelor băneşti de plată a mărfurilor livrate. . Schema tranzacţiei: .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful