Liviu Mihăescu

SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI APLICAŢII INFORMATICE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009

1

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu este acreditată CNCSIS Cod 177

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MIHĂESCU, LIVIU Sisteme informaţionale şi aplicaţii informatice în administrarea afacerilor / Mihăescu Liviu. – Sibiu : Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009 212 p. Bibliogr. ISBN 978-973-739-778-2 004:336

2

CUPRINS

Capitolul 1 SISTEM, SISTEM ECONOMIC, SISTEM INFORMAŢIONAL ...................................... 7 1.1 SISTEMUL. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI.................................................. 7 1.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC .................................................. 10 1.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI ...... 17 Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL ................................................................................... 23 2.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII ...................................... 23 2. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL.................................................. 29 2.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ....................................... 34

2.2.1 Datele şi informaţiile .................................................................... 36 2.2.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale .......................................... 42 2.2.3 Procedurile informaţionale ......................................................... 43 2.2.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor........................................... 44
2.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC - SISTEM INFORMAŢIONAL ...................... 45 2.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE ....................................................... 51

2.4.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor ............... 52 2.4.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou ...................... 53 2.4.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) ...................... 54 2.4.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) .......................... 54 2.4.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) ......... 55
2.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL ........................................... 55 Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 58 3.1 SISTEMUL INFORMATIC ................................................................................. 58 3.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE ............................ 60 3.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE ..................................................... 62 3.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC .......................................................... 66

3.4.1 Funcţia de preluare a informaţiei .............................................. 66 3.4.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei ...................... 66 3.4.3 Funcţia de comunicare ............................................................... 67 3.4.4 Funcţia de prelucrare .................................................................. 67 3.4.5 Funcţia de ieşire a informaţiei.................................................... 69
3.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ........................................................................... 70

3.5.1 Componenta hardware a sistemului ......................................... 71 3.5.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului ................................... 71 3.5.3 Componenta software ................................................................. 74 3.5.4 Componenta informaţională....................................................... 75 3

Capitolul 4 INFORMAŢIA - OBIECT AL PRELUCRĂRII ............................................................. 76 4.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE - CALITATEA ACESTORA – .... 76 4.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ ................................................................................................. 79 4.3 PROCESE INFORMAŢIONALE ........................................................................ 82 4.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL ............................................................. 87

4.4.1 Generarea, culegerea şi transmiterea datelor ........................ 87 4.4.2 Gestiunea datelor ........................................................................ 88 4.4.3 Analiza şi interpretarea datelor.................................................. 88 4.4.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei ........................ 89
Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE ........................................................................................................... 90 5.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE ........................................... 90 5.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ........................................... 96 5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE .............. 103 Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE.................................................... 107 6.1. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMII- ........................................................................................................... 107 6.2. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ............... 109

6.2.1. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor............. 109 6.2.2. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului .......................................................................................... 111 6.2.3. Externalizarea sau outsourcingul informaţional................... 111 6.2.4. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet .................................................................................................. 112 6.2.5. Expansiunea comerţului electronic ........................................ 113 6.2.6. Scrutarea informaţională ......................................................... 114 6.2.7. Conturarea întreprinderii virtuale ........................................... 115 6.2.8. Cristalizarea managementului informaţional ........................ 116
6.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV ......................................................................................................... 120 Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE .................................................. 123 7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII ..................................................... 123 7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE................................................... 126

7.2.1 Vulnerabilitatea digitală ............................................................ 131 7.2.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital ............. 132 7.2.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii ........... 132 7.2.4 Lărgirea prăpăstiei digitale ....................................................... 133 7.2.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei................... 134 4

....... 177 8. Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat ............2...........3.........................2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale ....... 152 8......................................................................................................2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri ..................3 Rolul securităţii informaţiilor ..... 145 8... Implementarea perfecţionărilor informaţionale ...3..... 199 9......1................................................................................ Analiza critică a sistemului informaţional ....7. 198 9.....6.................... Prezentarea generală a pachetului QM ..............5...1...3................................................1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei ................3.....................3.......................................6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE .... 135 7...........................1.......................... 157 8... 136 7.........3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONAL-MANAGERIAL ......................... 145 8..........utilizarea QM ........1.............3..............6............... 162 8.......4........... 152 8.........................3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR .....3....7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ..... 162 8............1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor ..................... 163 8...................4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii ...... 174 8...........3..........................................2......1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ..............................2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ..............3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive .......1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale .................2 SISTEMUL QM ..6....1..... 200 9......... 210 BIBLIOGRAFIE.........3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei .............................5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE ................. 195 Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ....7.. 171 8....3............................. 189 8......4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate ......... 152 8......................... 138 7.................. Reproiectarea sistemului informaţional........ 159 8...3.....8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ................ Declanşarea studiului de reproiectare ....2 Mediul securităţii informaţiilor ............. 213 5 ........................ 179 8.................... 198 9...2.... 148 8........................ 202 9...2.............................. 140 Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII .....3........ 199 9............SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR .......................................................................... Studiu de caz ................ 158 8........1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE .. 135 7..6..................... 203 9....3.........1................................4 INTEGRAREA SISTEMELOR .................... 185 8........ 204 9.... Consideraţii preliminare... 180 8.............................. Evaluarea funcţionării sistemului informaţional ............................................................9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE .

6 .

graniţele dintre ele se estompează 7 . dar întotdeauna va rămâne ceva care nu poate fi formalizat şi care reprezintă tocmai particularitatea şi individualitatea sistemului respectiv . SISTEM ECONOMIC. Dar. de coeficientul de complexitate şi de natura relaţiilor dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire. procedee. cu cât sistemul este mai complex. toate se comportă unitar şi integral în relaţiile lor cu mediul. Sistemul este un ansamblu de elemente materiale sau nemateriale.Capitolul 1 SISTEM. simple sau complexe. tehnici.a. îl putem recunoaşte ca simplu sau complex. închise sau deschise. Prin intermediul teoriei sistemelor se poate distinge un sistem de altele. (Grunberg. într-un sistem mai mare. Deşi sunt formate dintr-o mulţime de elemente aflate în interacţiune. liniare sau neliniare etc. În acest sens. de factorul timp.. liniar sau neliniar ş.1 SISTEMUL. ci mai multor sisteme. Astfel. Zadeh (1973) evidenţiază faptul că posibilitatea descrierii exacte a unui sistem scade odată cu creşterea complexităţii. determinist sau probabilist.m. diferitele sisteme se deosebesc foarte mult între ele. în funcţie de mulţimea elementelor.cu atât mai evident. organizarea şi complexitatea. Oricât de independent ar fi un sistem. împreună cu celelalte sisteme. statice sau dinamice. până la un nivel dincolo de care precizia şi relevanţa se exclud reciproc. cu care se află în interacţiune. un element nu aparţine unui singur sistem. format în general din echipamente. se pot studia ordinea.A. SISTEM INFORMAŢIONAL 1. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI Sistemul este un ansamblu de elemente interdependente formând un tot organizat care interacţionează pentru realizarea unui scop determinat. În teoria sistemelor se afirmă că. de relaţiile cu mediul.d. în realitate nu poate fi vorba decât de o independenţă relativă. sistemele pot fi finite sau infinite. În pofida numeroaselor caracteristici generale. determinate sau probabilistice. sistemele nu sunt identice între ele. deoarece el este integrat. metode. sistemele se întrepătrund foarte mult. L. modele şi personal utilizate interdependent prin intermediul unor procese ce asigură transformarea unor elemente de intrare în elemente de ieşire prin intermediul unui mecanism specific şi al unui sistem de control. 1977).

ci de modul cum sunt organizate. adică între 0 şi 1 apare o infinitate de stări posibile. 1. Ieşirile (yj) din sistem reprezintă influenţa pe care sistemul respectiv o exercită asupra mediului în care există ca subsistem.1). tot aşa nu există decât sisteme vagi ale căror elemente aparţin în acelaşi timp mai multor sisteme. o flexibilitate a structurilor sale. care sunt formate din elemente ce nu le aparţin în totalitate. j=1. iar în cazul sistemelor vagi. structură şi stare (Fig. în cazul mulţimilor clasice. adică de 0 sau l. f: X→(0. deoarece între apartenenţa şi neapartenenţa unui element la un sistem apar o serie de situaţii intermediare. din ce în ce mai complicate şi mai diverse. Orice sistem organizat se caracterizează prin: intrări. Problema organizării şi autoorganizării a fost pusă de W.A. xi . Dacă însă fiecare sistem este un subsistem şi fiecare subsistem poate face parte din mai multe sisteme. numite grade de apartenenţă. concomitent cu asigurarea integrităţii şi identităţii sistemului. diversitatea nefiind provocată de substanţa şi energia din care sunt constituite. atunci. interdisciplinară. L.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. Zadeh (1965) vorbeşte despre sisteme vagi. funcţia de apartenenţă f este f: X→(0-1). Organizarea sistemelor a dus la generarea altor sisteme. care întreţin un anumit schimb de substanţă. Ashby (1947). Teoria sistemelor studiază elementele în cadrul sistemului din care fac parte. ieşiri. aşa cum nu există decât sisteme deschise. 1.1 Reprezentarea unui sistem Intrările (xi) în sistem reprezintă influenţa pe care mediul o exercită asupra unei componente (un subsistem) de sistemul de dimensiuni mai mari. Organizarea este cea care conduce la diversitatea lumii în care trăim. atunci devine necesară o abordare mult mai largă.R.m IEŞIRI Figura nr. 8 . Prin autoorganizare se realizează o anumită interacţiune cu mediul. În realitate.şi devin mai vagi.1 Reprezentarea unui sistem).i=1. de energie sau de informaţie cu mediul în care se află. generatoare de îmbunătăţiri ale sistemului. Notând cu l apartenenţa şi cu 0 non-apartenenţa elementului x la mulţimea X.

Orice întreprindere economică. sistemul informaţional. văzute la nivel global. Un sistem economic complex se caracterizează prin: existenţa unor componente separabile pentru care se pot stabili scopuri funcţionale distincte. Starea sistemului reprezintă gradul de organizare a sistemului respectiv la un moment dat. reprezintă o componentă (un subsistem) a unui sistem mai mare (macrosistem) cum este considerat sistemul economico-social. existenţa unor legături funcţionale interioare. precum şi a unor legături cu exteriorul (cu alte sisteme). din care face parte. informaţionale. xn). un ansamblu de elemente considerate subsisteme cu legături reciproce. energetice etc. Sistemul economic defineşte componente şi ansambluri economice.) între diferite componente ale sistemului. …. Dacă o entitate economică este privită şi analizată independent de structurile ierarhice superioare.). dar subordonate scopului întregului sistem.Structura sistemului reprezintă modul cum sistemul respectiv este organizat şi cum funcţionează pentru realizarea scopului determinat y=f(x1. care se întâlnesc în toate domeniile de activitate (ca de exemplu: sistemul economic. se comportă ca sisteme complexe (macrosisteme). sistemele economice pot fi grupate în sisteme simple şi sisteme complexe sau macrosisteme. Dacă însă aceeaşi entitate este privită în raport cu nivelul ierarhic superior ca fiind componentă a acestuia. prin intermediul cărora se realizează obiectul de activitate al unei entităţi economice. Starea şi dinamica unui sistem pot fi studiate şi cunoscute în orice moment prin intermediul legăturilor informaţionale din interiorul şi exteriorul sistemului respectiv. tehnico-economice (materiale. Un sistem economic complex reuneşte. Din punct de vedere al structurii şi al complexităţii funcţiilor pe care le realizează. Sistemul economic ca noţiune concretă de sistem. atunci ea este definită ca subsistem. a maşinilor şi a mediului înconjurător. sistemul informatic. prin care se asigură funcţionarea sistemului. 9 . prezenţa în sistemul economic a oamenilor. atunci i se conferă atributul de sistem. într-o structură ierarhică. Noţiunea de sistem economic desemnează un ansamblu de elemente independente. specifice. Însăşi economia naţională sau economia mondială. sistem de calcul etc. Prin particularizarea acestor caracteristici din definiţia generală şi abstractă de sistem se desprind diferite sensuri concrete. orice ramură a economiei naţionale sunt sisteme economice.

“ Modelarea cibernetico-matematică a cererii de mărfuri a populaţiei” în volumul „Cibernetica Aplicată”. modificându-şi în timp starea internă. 1988 10 . Instituţia este o formaţie specială economică complexă. iar în interiorul ei atomul este organizaţia. iar utilizarea ei în analizele economice este contextuală. agent economic. adoptă măsuri de reglare sau autoreglare în baza legii conexiunii inverse. Bucla de feedback asigură realizarea funcţiilor de autoreglare şi de comportament dinamic al sistemelor.iar structura ierarhică din care face parte este definită ca un macrosistem. Inputuri-le şi outputuri-le pot fi numite fluxuri. Organizaţia este o formaţie constituită din oamenii unităţii în vederea îndeplinirii anumitor funcţii social-economice determinate. economia unei ţări etc.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC Organismul asupra căruia se răsfrâng atribuţiile sistemelor economice. Academiei. Rezultă că noţiunea de sistem este relativă. Raţiu-Suciu C.. Prezentăm în continuare atomii. ca exemplu: o mare firmă sau un minister.. Atunci. societatea trebuie privită ca şi materia în fizică. Dinamica acestui tip de sistem este determinată tocmai de încercarea sa de a se autocontrola în faţa perturbaţiilor externe. Orzan Gh. Funcţionarea sistemului cibernetico-economic constă în faptul că în fiecare perioadă primeşte un input şi emite un output. iar în condiţiile în care apar abateri. Ed. Această buclă constă în fluxuri fizice de produse asociate cu fluxuri de informaţie. organul de decizie verifică modul în care sunt realizate obiectivele şi sarcinile stabilit.feedback1-. 1. Un sistem cibernetic îşi autoreglează intrările în funcţie de scopul şi obiectivele pentru care a fost conceput să funcţioneze prin intermediul unei bucle de control . comportându-se cu regularitate determinată şi răspunde conform unor reguli la impulsurile primite. pot să fie de orice dimensiune. Pe baza analizei fluxului de ieşire. Unitatea reprezintă un element al sistemului economic ce nu se mai poate descompune. În acest caz molecula devine instituţia. Prin structura unui sistem cu buclă se au în vedere: 1 Cătoiu I..

Sistemul de management al firmei este un ansamblu de elemente cu caracter decizional. operaţional şi metodologic.i=1. Sistem de conducere xi . modul în care aceste fluxuri sunt modificate sau transformate în factori de întârziere.1. o politică / o strategie care specifică acţiunile necesare pentru a corecta aceste diferenţe. ce trebuie îndeplinite prin interacţiunea dintre sistemul de conducere şi cel executiv. Pentru a funcţiona.2 Reprezentarea unui sistem cu buclă feedback Un sistem poate fi controlat printr-un alt sistem de nivel superior. între care există relaţii de cauzalitate şi care acţionează interdependent în scopul asigurării proceselor şi relaţiilor de conducere la nivelul unei organizaţii. Practic orice sistem economic este un sistem cibernetic cu buclă. numit sistem de conducere care are la bază anumite obiective determinate de specificul domeniului. 11 . o buclă feedback presupune existenţa a 2 factori: înregistrarea unei diferenţe între o valoare dorită şi una reală.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. Rezultă că sunt fixate obiective clare şi directe pentru procesul de decizie. reguli de decizie încorporate în buclele feedback.modul în care fluxurile sale de materiale şi/sau informaţionale sunt interconectate.m IEŞIRI Figura nr. Sistemul cibernetico-economic este un sistem complex care poate fi reprezentat ca în Figura 1. informaţional.j=1. cadrul legislativ în materie şi cerinţele strategice ale entităţii economice.2 şi asigură transformarea unor fluxuri de intrare în fluxuri de ieşire prin raportarea la obiectivele programate şi o eventuală corectare a diferenţelor înregistrate pe buclă.

deoarece întreprinderea reprezint o . Sistemul de management al firmei 1. Firma ca sistem este format din următoarele subsisteme: formată 12 1. ie sistem tehnico-material. reprezintă unitate organizată. eficientizării Figura nr. -şi atea. află iune permanentă celelalte elemente ale sistemului c căruia îi aparţine. între care se stabilesc multiple şi profunde legături. sistem dinamic. muncă. 2. pe baza informaţiilor culese. care prelucrate adecvat se transforma în decizii ulterioare. particularităţi specifice proceselor de produc i producţie. prime şi materialele utilizate se creeaz anumite conexiuni. organic adaptiv deoarece se adaptează permanent la adaptiv. are un sediu. ca sistem. 4. deoarece între mijloacele de muncă materiile material.Acesta se constituie ca un ansamblu de componente care faciliteaz exercitarea facilitează proceselor manageriale. dispune de capital etc. sistem deschis. să. 1. . 7.autoregleze activitatea. producţie în cadrul unor procese generatoare de bunuri materiale. 6. complex. 3. precum şi ături. sistem autoreglabil deoarece firma are capacitatea. materiale. te financiare. oferită de autonomia autoreglabil. ă sa funcţională. sistem socio-economic. cât şi la cerinţele generate rile i de dinamica elementelor încorporate. i creează sistem organizatoric organizatoric-administrativ. care la înfiin înfiinţare capătă statut de persoana juridic juridică. deoarece firma se afl în interacţiune permanent cu .3 Firma. deoarece aici are loc combinarea factorilor de economic. are mai multe caracteristici şi anume: sistem foarte complex deoarece reuneşte resurse umane. capătă o denumire.. în scopul eficientiz rii muncii factorilor de decizie. ă schimbările macrosistemelor din care face parte. 5.

Rolul managerului este de a sesiza legăturile dintre elementele componente. se disting trei subsisteme (Fig. a întregului sistem complex în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite. urmăresc şi controlează funcţionarea sistemului executiv. a cărui stare de funcţionare variază în timp. În analiza structurii organizatorice şi funcţionale a unui sistem economic complex.subsistemul condus. subsistemul operativ sau operaţional. subsistemul conducător. Subsistemul de conducere (decizional) este format din ansamblul de specialişti care. reprezentat de manager a cărui activitate are la bază informaţiile.4 Subsistemele întreprinderii 13 MEDIUL EXTERIOR Subsistemul de conducere . subsistemul informaţional. reglabil. nivel şi o anumită stare.4 Subsistemele întreprinderii): 1. 1. care conectează subsistemul condus şi conducător şi asigură informaţii despre nivelul sistemului. factorii perturbatori care îl influenţează şi să ia decizii pentru creşterea eficienţei funcţionării sistemului. 2. care se caracterizează printr-o anumită capacitate de producţie. cu ajutorul unor metode şi tehnici specifice. Rezultă că firma este un sistem economic complex. 3. 1. Întreprinderea ca sistem Flux informaţional Decizii Informaţii Subsistemul informaţional Fluxuri materiale şi financiare Decizii Subsistemul operaţional Date Figura nr. subsistemul informaţional. subsistemul de conducere.

divizarea şi funcţionalitatea proceselor de muncă.Subsistemul de conducere reprezintă ansamblul intercorelat al deciziilor adoptate şi aplicate într-o organizaţie. ce activităţi le revin şi care este rolul lor în raport cu ceilalţi. 14 . combinarea. pentru a asigura cadrul. Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de elemente care acţionează intercorelat.. concepte. conducere şi control. prin înregistrarea. Expert. Ed."1 La nivelul subsistemului operaţional (în cadrul căruia se desfăşoară procesele economice specifice domeniului de activitate a agentului economic) are loc operaţiunea de culegere a datelor. iar pe de altă parte asigură căile de comunicare între celelalte subsisteme. necesare realizării obiectivelor stabilite de către organizaţie. metode. “Management. precum şi totalitatea mijloacelor sistemului de conducere şi decizie2. McGraw-Hill. 1990. 1 2 Harold Koontz:. tehnic şi funcţional. Bucureşti 1995. Subsistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor. tehnici”. Essentials of management. materiale şi financiare precum şi întregul ansamblu organizatoric. în scopul desfăşurării proceselor de management Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de resurse umane. Prin sistemul informaţional se asigură legătura permanentă şi necesară între sistemul de conducere şi sistemul condus în dublu sens: prin prelucrarea şi transmiterea deciziilor de la sistemul de conducere către sistemul condus. vor lucra mai eficient dacă vor cunoaşte ce trebuie să facă. care asigură realizarea efectivă a obiectivelor stabilite prin deciziile transmise de sistemul de conducere. deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor de execuţie prin subsistemul informaţional (flux descendent). New York Russu C. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. Subsistemul informaţional joacă un dublu rol: pe de o parte asigură toate informaţiile necesare luării deciziilor pe toate nivelele de responsabilitate. care apoi sunt transmise subsistemului informaţional (flux ascendent) în vederea stocării şi prelucrării datelor necesare obţinerii informaţiilor utile în vederea fundamentării deciziilor la nivelul subsistemului decizional (de conducere). “cei care vor să coopereze. structurate corespunzător sistemului de obiective şi configuraţiei ierarhiei manageriale. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind starea şi dinamica sistemului condus. de la acesta către sistemul de conducere. Astfel.

necesare la nivel decizional şi operaţional. transmiterea informaţiei. procese de reglare interne. Unităţile fiind legate între ele prin fluxuri de input şi output. pe de o parte. 15 . prelucrării şi transmiterii datelor şi a informaţiilor. pregătirea deciziei şi decizia. Procesele de reglare sunt procese intelectuale. o succesiune de procese şi fluxuri informaţionale. compun un sistem. în scopul atingerii unor obiective. unităţi de reglare în care au loc exclusiv procesul de reglare internă. ca: prelucrarea informaţiei. pregătirea deciziei şi decizia. Un sistem economic este un sistem viabil. Procesul intern este acela ce are loc în interiorul unităţii şi care transformă input-ul în output. circulaţia şi consumul. în vederea culegerii. sisteme funcţie de reacţie a sferei reale. El este considerat acea parte a realităţii. Transformările ce au loc în sistemul economic şi ansamblul funcţiilor de reacţie ale unităţilor. legate între ele.Subsistemul informaţional reprezintă un ansamblu de componente. aici intrând: observarea. constituită din date şi informaţii organizate şi structurate. unităţile economice (firmele) se pot încadra în două categorii: unităţi reale în care au loc exclusiv procesul real intern. conducând la generarea permanentă de noi informaţii şi fluxuri informaţionale. prelucrarea acesteia. anume: procese reale interne. dar şi de informaţiile acumulate în birouri şi servicii. ca: producţia şi consumul. Pe baza celor enunţate mai sus. intrând: producţia. Starea unităţii poate fi caracterizată de stocul din depozit. Toate fluxurile de resurse (materiale sau informaţionale) dintr-un sistem economic. sau pornind de la ele – utilizând tehnologia informaţiei. implicând. sunt descrise prin două sisteme de funcţii de reacţie. care acţionează în baza unor relaţii de cauzalitate. modificându-se şi starea internă a sistemului. din evenimente care au un efect asupra acestora şi din actori care acţionează în baza lor. au la bază desfăşurarea unor activităţi umane. Procesele unui sistem economic sunt de două tipuri: reale şi de reglare. anume: sisteme funcţie de reacţie a sferei de reglare. iar pe de altă parte. În baza celor prezentate se poate vorbi de două subcategorii de procese. Procesele reale sunt procese materiale şi fizice.

Scopul principal al sistemului informaţional este de a furniza fiecărui utilizator. pot viza perioade de timp mai lungi (decizii strategice) sau mai scurte (decizii tactice). în funcţie de responsabilităţile şi atribuţiile sale. menţinerea colecţiilor (fişierele şi bazele de date). stabilirea modalităţilor de achiziţionare a datelor necesare sistemelor de resurse. Datorită dificultăţii identificării complete a acestor cerinţe informaţionale şi datorită necesităţii anticipării unor cerinţe informaţionale având un orizont de timp mai îndepărtata. Majoritatea metodelor de concepere a sistemelor informatice pornesc de la definirea nevoilor informaţionale ale viitorilor utilizatori. centralizate. care întreţine aceste fluxuri şi circuite informaţionale şi permite celorlalte sisteme ale resurselor să funcţioneze ca un sistem integrat. ci ca element de legătură al mediului intern al întreprinderii cu cel exterior acesteia (economic. Sistemul informaţional îşi îndeplineşte acest rol prin: asigurarea informaţiilor necesare fiecăruia dintre sistemele de resurse precum şi a sistemului integrat al resurselor. Subsistemul informaţional se interpune între subsistemul decizional şi cel operaţional. sistemul informaţional (economic) este mijlocul de comandă şi control prin care sistemul de conducere îşi exercită funcţiile asupra sistemului executiv. la nivelul cerinţelor impuse de luarea deciziilor în sistemele de resurse.Astfel. În cadrul sistemului economic. toate informaţiile necesare. stocarea şi prelucrarea ansamblului datelor reflectând starea şi evoluţia sistemului condus. inclusiv a sistemului informaţional însuşi. reprezentând în acelaşi timp un mijloc de comunicare între celelalte două subsisteme. De aici putem concluziona faptul că subsistemul decizional necesită informaţii specifice necesare fundamentării pe de o parte a deciziilor strategice iar pe de altă parte a deciziilor tactice. bancar). fluxurile şi circuitele informaţionale se integrează organic cu celelalte fluxuri şi circuite ale resurselor. el fiind abordat mai degrabă în 16 . Deciziile. El nu trebuie văzut doar ca o interfaţă între subsistemul operaţional şi subsistemul de conducere. se optează pentru culegerea. la rândul lor. Aspectul organizaţional al întreprinderii rămâne pe un plan secund. având drept scop asigurarea informaţiilor necesare stafului managerial. generează informaţiile de ieşire prin reflectarea funcţionării tuturor sistemelor de resurse. astfel că informaţiile constituie un adevărat „liant” informaţional. financiar.

între diferite localităţi de pe glob. ca şi 17 .procesul definirii prelucrărilor decât în procesul identificării şi structurării datelor. când. cât şi managementul. Desfăşurarea şi controlul operaţiunilor în formă multinaţională necesită comunicarea cu furnizorii şi distribuitorii 24 de ore din 24. Alvin Toffler în „Al treilea val". implicit. Dezvoltarea socială şi diviziunea muncii se află într-o relaţie nemijlocită. Cel de-al treilea val este marcat de impunerea informaţiei ca resursă fundamentală de viaţă a omului şi se petrece în zilele noastre. Felul de viaţă al omului s-a schimbat radical o dată cu această mutaţie. în cazul acestei mutaţii. edificând locuinţe şi cultivând pământul. firmele nu mai sunt avantajate de existenţa pieţelor protejate. cerinţele culturale au sporit şi s-a atins un nivel superior de productivitate şi. ci trebuie să facă faţă concurenţei deschise. joacă un rol strategic pentru succesul afacerilor. In acest nou cadru. 1. Trecerea societăţii dintr-o etapă în alta este asociată cu perfecţionarea diviziunii muncii. defineşte „valurile" ca fiind marile transformări sociale care au direcţionat evoluţia omenirii până în prezent. Primul val a fost cel ce a caracterizat trecerea de la viaţa nomadă a omului primitiv la agricultură. şi-a putut organiza superior viaţa. Informaţia. Al doilea val s-a datorat trecerii de la agricultură şi meşteşuguri la industriile mecanice. informaţia pune în mişcare atât tehnologiile pentru transformările fizice necesare societăţii. în acest caz. Acest aspect rezidă din amplificarea în volum şi structură a schimburilor comerciale. Vitezele de lucru. datorită opririi din peregrinare. Condiţiile de muncă s-au îmbunătăţit. spre finele secolului al XVIII-lea.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI Mediul de afaceri se află într-o continuă schimbare. Sistemele informaţionale furnizează potenţialul analitic şi cel de comunicare de care au nevoie firmele pentru a-şi administra afacerile la scară globală. de viaţă. Succesul lor depinde de abilitatea de a opera la nivel global. companiile trebuie să facă faţă unor noi provocări. Astăzi. Globalizarea economiei şi tehnologia informaţiilor au determinat o intensificare a competiţiei pe pieţele internaţionale.

firmele de afaceri dispun de o structură ierarhică. Ştiinţa calculatoarelor se concentrează asupra teoriei calculatoarelor. Pentru a putea implementa într-o organizaţie această nouă abordare. Relaţia dintre productivitate şi calitate. Simbolurile şi modelele devin esenţiale la acest stadiu al dezvoltării. Cerinţele intelectuale sunt acum cele mai pregnante. Comportamentul individului este supralicitat. în acest sens.una tehnică şi una comportamentală. Productivitatea managementului trebuie să fie compatibilă cu cea a tehnologiilor de transformare fizică. Cercetările operaţionale atribuie. şi folosesc un set de proceduri de operare standard pentru a realiza o producţie de masă. în varianta clasică. Pregătirea omului pentru a face faţă impetuozităţii informaţionale. sociologie şi ştiinţele politice. se impune o perfecţionare a calităţii şi productivităţii managementului.calitatea lucrărilor cresc considerabil. Informaţia este „materia primă" a managementului. Totul porneşte de la om şi se propagă printr-o tehnologie rapidă spre el însuşi. prin tehnicile matematice destinate optimizării parametrilor selectaţi de organizaţie. ştiinţa calculatoarelor şi cercetări operaţionale. precum şi răspunderile sale se acutizează. Cel mai mult este influenţată de către al 3-lea val activitatea de conducere. pe de o parte. mai ales. Studiul sistemelor informaţionale are un caracter multidisciplinar şi cuprinde două modalităţi de abordare . a căror evoluţie trebuie întreţinută în continuare. este necesar să se utilizeze pe scară largă tehnologia informaţiilor. precursorii ştiinţei managementului au intuit cerinţele evoluţiei şi au făcut primele demersuri comunicaţionale pe care trebuie să le cunoaştem şi. asupra metodelor de calcul şi a metodelor de stocare şi de accesare a datelor. şi diviziunea muncii. Abordarea tehnică se bazează pe următoarele discipline: management ştiinţific. cu un grad ridicat de centralizare. Abordarea comportamentală se bazează pe psihologie. 18 . fiind evidentă. Noua abordare a organizării şi conducerii firmelor de afaceri se caracterizează prin aplatizarea ierarhiei sistemului de conducere. O altă influentă majoră vizează mediul intern al organizaţiei. Exerciţiile de responsabilitate accentuată sunt cantonate în cea mai mare parte în această zonă a activităţii umane. inclusiv managementul acesteia. pe de altă parte. cum sunt controlul stocurilor. prin descentralizare şi creşterea flexibilităţii organizaţiei de a se adapta la schimbările care apar în mediul de afaceri. Aceasta poate să-l afecteze mult mai profund decât în cadrul celui de-al 2-lea val. Managementul ştiinţific pune accentul pe dezvoltarea de modele pentru adoptarea deciziilor manageriale şi pe alte practici specifice managementului organizaţiei.

astăzi acestea sunt mult mai multe. când cash-flow-ul firmelor este din ce în ce mai des prezent online. încercând să aleagă varianta optimă din multitudinea de variante tehnice şi economice şi căutând să realizeze un echilibru optim al posibilităţilor la nivelurile firmei şi unităţii de afaceri. industrie şi infrastructurile publice. Majoritatea problemelor comportamentale dintr-o organizaţie nu poate fi exprimată folosind modele normative. firmă. Dacă în trecut existau doar câteva infrastructuri limitate care furnizau căi de acces spre clienţi. Oportunităţile oferite de noile infrastructuri electronice vor face posibilă verificarea multor procese de luare a deciziilor organizaţionale. De asemenea. se observă că tehnologia informaţională este de importanţă majoră pentru toate organizaţiile moderne. organizaţiilor şi societăţii în ansamblu. Totuşi. Managerii firmelor sunt nerăbdători să utilizeze cât mai rapid această puternică combinaţie dintre unitatea de afaceri. Deja. Personalul angajat va reprezenta în continuare investiţia cea mai importantă a unei firme. publicisticii şi divertismentului. În secolul XXI. telecomunicaţiilor. Fuziunea dintre domeniile informaticii. odată cu creşterea importanţei noii infrastructuri electronice se va observa şi o scădere a importanţei bunurilor fizice şi a amplasării acestora. o valoare adăugată organizaţiei. multe firme fac eforturi financiare mari în vederea investirii în tehnologia informaţională. precum şi extinderea universală a Internetului şi a altor componente ale comerţului electronic prezintă avantaje strategice şi ameninţări pentru orice firmă. atât în desfăşurarea afacerilor pe 19 .cea a Internetului şi comerţului electronic. Totodată.optimizarea cheltuielilor de transport şi costul tranzacţiilor. însă infrastructura cu care aceasta va opera va fi electronică. în care firmele încearcă să se redescopere. Specialiştii în domeniul ştiinţelor politice investighează impactul politic al utilizării sistemelor informaţionale. prin utilizarea cât mai eficientă a resurselor disponibile. În această nouă eră a competiţiei economice. deciziile pe termen lung privind investiţiile în infrastructura informaţională vor diferenţia capacităţile competitive ale firmelor. abundă oportunităţile şi ameninţările. Sociologii se concentrează asupra impactului sistemelor informaţionale asupra grupurilor. managerii trebuie să conştientizeze modul în care infrastructura informaţională a firmei se intersectează cu infrastructurile publice şi cu infrastructura noii industrii care apare . Psihologii sunt preocupaţi de reacţia individuală a personalului angajat faţă de sistemul informaţional şi de modelele cognitive ale raţionamentului uman.

tehnice. sistemele de rezervare la liniile aeriene) şi cu (b) infrastructurile publice (cum ar fi furnizorii de servicii Internet şi telecomunicaţii). este clar că managerii nu-şi pot permite să renunţe la personalul cu pregătire tehnică. punând în balanţă riscurile şi câştigurile pentru alegerea variantei optime. cât şi de alţi furnizori de servicii din exteriorul firmei. ajutându-le să contacteze clienţii şi furnizorii. infrastructură care se află în strânsă legătură cu: (a) infrastructurile diferitelor ramuri industriale (cum ar fi sistemele de plăţi ale băncilor. cea mai mare pondere o deţin cheltuielile cu tehnologia informaţională. aceasta generând profit la nivelul întregii economii. cât şi în personalul care furnizează aceste servicii. sau cu partenerii strategici.cale electronică (comerţ electronic). împreună cu tehnologia informaţională. Împreună. competitive. necesară pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor firmei. Toţi managerii trebuie să deţină cunoştinţe bine dezvoltate. noi produse. care să concorde cu obiectivele şi cu strategia firmei în ceea ce priveşte clienţii şi acţionarii. Tehnologia informaţională reprezintă investiţia totală a unei firme în tehnică de calcul. Întregul portofoliu al tehnologiei informaţionale trebuie coordonat de un management format din specialişti atât în domeniul economic. Portofoliul tehnologiei informaţionale este determinat de infrastructura tehnologiei informaţionale existentă în firmă. specialişti în domeniu. Aceste tehnologii constituie baza pentru noi forme organizaţionale. cu furnizorii. Analizând această situaţie. şi oferă guvernelor căi eficiente din punct de vedere al costurilor de a furniza servicii populaţiei. care trebuie coordonat la fel ca un portofoliu financiar. În multe firme moderne o mare proporţie din capital se regăseşte chiar în tehnologia informaţională. cât şi în cel tehnic. constituie portofoliul tehnologiei informaţionale. cât şi în ceea ce priveşte contactul cu clienţii. noi pieţe şi pentru diverse schimbări în cadrul profesiilor. 20 . comunicaţii. software. Ea include investiţiile în tehnologie informaţională implementată atât de personalul de specialitate din interiorul firmei. respectiv hardware. Noua infrastructură. pentru a putea trata cu încredere şi competenţă probleme legate de tehnologia informaţională. Valoarea totală a acestor investiţii reprezintă portofoliul tehnologiei informaţionale. În multe organizaţii. financiare şi organizaţionale. suporturile de stocare a datelor. Combinarea infrastructurii tehnologiei informaţionale interne a unei firme cu infrastructurile publice externe determină apariţia noii infrastructuri. aceste infrastructuri permit firmelor să-şi desfăşoare activitatea. în aşa fel încât alegerile făcute să ţină seama de aspectele strategice. telecomunicaţii.

Obiectivele acestor firme constau în determinarea exactă şi în orice moment a nivelului stocului şi a necesarului de produse ce trebuie aprovizionate. legate de “ce” se vinde şi “unde” se vinde. În ramura serviciilor. În multe firme. echivalentul utilajelor şi al liniilor de producţie din sectorul productiv. întreaga ramură industrială. Realizarea acestor obiective necesită o infrastructură informaţională. firmele de vânzare cu amănuntul investesc în tehnologia informaţională. în computere. influenţează fiecare etapă a procesului de vânzare. Instituţiile din sectorul financiar şi al serviciilor depind cel mai mult de tehnologia informaţională. au realizat investiţii importante în tehnologia informaţională. această creştere este însoţită şi de reducerea costurilor cu forţa de muncă. 21 . cât şi cele mici. De aceea. Aceste investiţii sunt realizate în vederea obţinerii unor rezultate pozitive în ceea ce priveşte relaţia firmei cu clienţii. achiziţionarea de tehnologie informaţională se realizează pe baza unor decizii luate de persoane necalificate. în principal.Majorarea în fiecare an a investiţiilor în tehnologia informaţională poate explica creşterea continuă a resurselor firmei. care include firma. Managerii unităţilor de vânzare cu amănuntul au nevoie de informaţii exacte. Interesant este că rata de creştere înregistrată în sectorul vânzărilor cu amănuntul în această perioadă a fost cea mai mare. fiind urmate de cele din sectorul productiv. manipularea şi transmiterea datelor în timp util şi în forma corespunzătoare pentru a putea fi utilizate cu uşurinţă de cumpărători şi furnizori. care procesează rapid toate comenzile clienţilor. tehnologia informaţională stă la baza desfăşurării în condiţii optime a miilor de tranzacţii realizate zilnic. care să furnizeze informaţiile necesare coordonării procesului de vânzare cu amănuntul. furnizorii săi şi. Fiecare etapă a vânzării cu amănuntul depinde de intrarea. care acţionează după propria inspiraţie. a procesului de urmărire a stocurilor şi de refacere a acestora. fapt pentru care investiţiile în tehnologia informaţională atrag atenţia tuturor managerilor de întreprinderi. pentru a rămâne competitivi pe piaţa de desfacere a produselor. fapt pentru care nu întotdeauna aceste investiţii au efectul scontat. Toate firmele de vânzare cu amănuntul. atât cele mari. În acest sector al serviciilor. vânzătorii cu amănuntul au fost nevoiţi să crească investiţiile în tehnologia informaţională. Având în vedere faptul că noua infrastructură. Însă. adesea. informaţii pe care să le transmită furnizorilor în vederea obţinerii produselor pentru distribuirea în centrele de vânzare. uneori. tehnologia informaţională reprezintă tehnologia de producţie.

dar sunt greu de urmărit.“Management informaţional”. 10-12 1 22 . În firmele mari se adoptă zilnic unele decizii care nu sunt foarte importante. Astăzi. Bucureşti. pg. managerii trebuie să înţeleagă nu numai nevoile proprii ale firmei. Folosirea acestui sistem a determinat o creştere a încasărilor firmei între anii 1977-1986 cu 1. Colecţia Naţionala. 2000. sistemul SABRE utilizează infrastructura publică a Internetului. în loc să fie un factor care să înlesnească desfăşurarea acesteia. pentru a menţine un contact direct cu clienţii. ci şi aspectele de importanţă majoră legate de ramura lor de activitate şi de furnizorii lor de tehnologie informaţională.Un succes spectaculos în utilizarea tehnologiei informaţionale l-a avut sistemul SABRE1 de rezervare a locurilor pentru transporturile aeriene efectuate de firma American Airlines. tehnologia informaţională poate deveni o piedică în buna desfăşurare a activităţii. Dan Anghel Constantinescu ş.5 miliarde $. Pentru a adopta cele mai corecte decizii strategice în selectarea clienţilor sau în dezvoltarea sistemelor informaţionale.a. . Dacă aceste decizii nu sunt bine coordonate.

1998. subsistemul conducător solicită subsistemului informaţional anumite informaţii care să descrie procesele. El stabileşte legătura permanentă şi feed-back-ul între toate componentele organizaţiei. managerii. În literatura de specialitate.5 este reprezentată grafic definiţia formulată de cei doi autori străini.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII Conducerea oricărei organizaţii. un sistem care este servit (oamenii ce desfăşoară acţiuni). 1 Checkland P. Din perspectivă sistemică. indiferent de nivelul ierarhic pe care se află. Systems. Pentru a planifica. fenomenele şi evenimentele ce au loc la nivelul subsistemului operaţional. coordona. p. 1. Holwell1 susţin că „orice şi fiecare sistem informaţional poate fi întotdeauna gândit ca înglobând o pereche de sisteme. 23 . Cunoaşterea exactă şi oportună a tot ceea ce se întâmplă în organizaţie. – Information. Astfel din literatura străină am selectat definiţiile formulate de următorii autori: P. organiza. În figura nr. se vehiculează un număr impresionant de definiţii referitoare la sistemul informaţional. cât şi între organizaţie şi mediul exogen. John Wiley and Sons. o organizaţie reprezintă un sistem ce are în componenţa sa mai multe subsisteme. care. Holwell S. Checkland şi S.Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL 2. 110-111. pot fi privite ca şi sisteme – conducătoare sau conduse. atât în ansamblul ei. and Information Systems: Making Sense of the Field. şi un sistem care serveşte (care procesează date)”. dar şi în afara acesteia (respectiv în macromediu şi micromediu) reprezintă o necesitate pentru organizaţiile care vor să supravieţuiască în condiţiile concurenţei acerbe cu care se confruntă pe piaţă. Chichester.. cât şi la nivelul diferitelor unităţi organizatorice. au nevoie de informaţii. presupune cunoaşterea permanentă şi în detaliu a mediului său exogen şi endogen. din ţară şi străinătate. controla şi adopta decizii. Pentru a putea gestiona toate activităţile dintr-o organizaţie. la rândul lor.

mai mult decât o extensie a comportamentului şi managementului organizaţional. Seen3 consideră că „sistemul informaţional este un set de persoane şi proceduri care lucrează împreună…. 1987.. p. 1985. mai mult decât o ştiinţă a computerelor. A.A. amplifica. 22. McGraw-Hill. informal sau din însăşi lumea reală – cu valorile şi cunoştinţele stocate în memoria persoanei. Belmont. Sistemul care serveşte Procesarea datelor selectate şi relevante pentru acţiunile oamenilor Sistemul servit Furnizează oamenilor sprijin pentru realizarea acţiunilor Acţiuni cu scopuri precise ale căror realizare necesită informaţii Figura nr. California. cunoştinţe şi un sistem de valori – percepe lumea exterioară printr-un filtru cognitiv.” Davis G.Is an information theory enough?. 2 Land F. The Computer Journal. care poate „selecta. p.G. . 211-215. 1 24 . J. . chiar şi mesajele cele mai simple pot fi interpretate diferit de către oameni diferiţi. 1985. atenua sau deforma mesajele – şi ca urmare.Management Information Systems: conceptual foundations. Wadsworth Publishing Company. Accentul pus pe noţiunea de sistem evidenţiază faptul că diferitele componente au un obiectiv comun – de-a susţine activităţile organizaţiei. p. Land consideră că acţiunile sunt determinate de asocierea mesajelor primite – din sistemul informaţional formal.. 2. New York. B. 3.1 Corelarea sistemelor Utilizatorul de informaţie – având memorie.Information System in Management (3rd Edition). B. Land2 consideră că sistemul informaţional trebuie să includă totdeauna oameni utilizând şi interacţionând cu lucrurile (obiectele fizice) – realizate tot de către om – şi să conţină deopotrivă procesare formală şi informală.. .” F. Davis1 remarcă faptul că „sistemul informaţional este mai mult decât o disciplină academică. structure and development (2nd Edition). 28 (3). 3 Seen J.

” Remarcăm faptul că cei doi autori folosesc noţiunea de sistem informaţional-managerial.” D. care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii şi controlului activităţilor organizaţiei. Oprea D. transmitere şi prelucrare a datelor. p. . sistemul informaţional al întreprinderii nu este o construcţie uniformă.Management. 1999. procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei. mai mult sau mai puţin.Management. Russu C. Russu1 defineşte sistemul informaţional ca fiind „totalitatea metodelor. . investite într-o unitate economică. cu managementul. Editura Polirom. Editura Economică. păstrare şi valorificare a informaţiilor. p. ei considerând că între noţiunile de sistem informaţional şi sistem informaţional-managerial există diferenţe.. în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare producerii informaţiilor.241. Bucureşti. Corespunzător domeniului funcţional din structura organismului economic în care se utilizează. p. sistematizare. Nicolescu şi I. care este ansamblul integrat al operaţiilor de culegere. Verboncu I. 1996. 2 1 25 . analiză.Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice.. 3 Nicolescu O. sistemele informaţionale pot fi utilizate pentru o multitudine de activităţi specifice fimei (fig. Editura Expert. Oprea2 defineşte sistemul informaţional ca fiind „un ansamblu de resurse umane şi de capital. procedurilor şi mijloacelor folosite în procesul informaţional. 2. . Bucureşti. ci este format din diferite subsisteme între care există anumite relaţii. 1999.. Verboncu3 consideră că sistemul informaţionalmanagerial „poate fi definit ca ansamblul datelor. Bucureşti. 40.2). informaţiilor. 127. În general.” O.Din literatura de specialitate românească am selectat definiţiile date de următorii autori: C.. dar ele pot fi utilizate alternativ deoarece se consideră că sistemul informaţional dintr-un mediu de afaceri este conectat. fluxurilor şi circuitelor informaţionale.

DeBoeck Université. “procesul de identificare. J. p. Contabilitatea. Illinois. producţie şi chiar proiectare.. Sistemele informatice clasice au avut în vedere mai ales operaţiile repetitive. contabilitate. 2. 64 26 . în care aceleaşi date interesează compartimentele vânzare-marketing. Evanston. Un exemplu clasic este cel al gestiunii vânzărilor. financiar. 1995. Les systèmes d’information de gestion. între informaţiile aferente fiecărui compartiment. poate constitui exemplul celui mai vechi şi mai răspândit subsistem informaţional al întreprinderii. Sarcinile mai puţin structurate. Cea mai mare parte a informaţiilor acoperă două sau mai multe compartimente ale întreprinderii. nr. p. personal-salarizare.453 2 American Accounting Association . măsurare şi comunicare a informaţiei economice pentru a permite judecăţi şi decizii documentate din partea utilizatorilor informaţiei”2.A statement of Basic Accounting Theory.2 Structurarea funcţională a sistemelor informaţionale1 Principala dificultate a abordării sistemului informaţional în funcţie de compartimentele funcţionale ale întreprinderii ţine de imposibilitatea trasării unei graniţe. gen pregătire şi preluare date. 1966.Sistemul informaţional al întreprinderii Producţie şi exploatare Proiectare asistată de calculator Fabricaţie asistată de calculator Gestiunea stocurilor Planificarea necesarului de materiale Automate industriale Aprovizionare şi recepţie Robotică Marketing Finanţe Contabilitate Managementul resurselor umane Analiza salarizării Ccomponente personal Analiza forţei de lucru Gestiunea datelor despre anagajaţi Prognoza necesarului de personal Analiza necesarului de formare şi perfecţionare a personalului Publicitate şi promovare Managementul marketingului Studii de piaţă Managementul de produs Previziunea vânzărilor Direcţionarea vânzărilor Prelucrarea comenzilor Bugetarea investiţiilor Gestiunea trezoreriei Gestiunea creditelor Prognoze financiare Analiza rentabilităţii Analiza nesarului de finanţare Gestiunea portofoliilor Conturi ale furnizorilor Verificare operaţiuni Facturare şi conturi de clienţi Bugetare Contabilitate analitică Cartea Mare Plăţi Contabilitate fiscală Figura. bine structurate. fie şi aproximative. revin componentelor manuale sau sistemelor expert. Montreal. respectiv 1 O'Brien.

îmbogăţindu-se. prin sistemele expert interpretarea rezultatelor obţinute şi. p. treptat calculatoarele s-au transformat în dispozitive pentru gestionarea şi administrarea bazelor de date. Nicolescu1 pornind de la ideea că adesea. calculatorul a devenit o unealtă de mare preţ în viaţa de zi cu zi. au servit iniţial cercetătorilor pentru efectuarea mai rapidă a unor calcule anevoioase. pun semnul egalităţii între cele două sisteme „susţine că sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional care se rezumă la culegerea. Modul în care informaţiile pot fi accesate a cunoscut o adevărată revoluţie în mai puţin de 50 de ani. prin intermediul programelor software. Ulterior. În prezent aproape toate activităţile (în mod special cele economice) se desfăşoară cu ajutorul calculatorului. 2. prin sisteme suport pentru decizii şi. (coord.) . în mod efectiv.” (fig. Indiferent de locul unde trăim. O. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor.3). Acestea. alături de cele menţionate mai sus. Scopul îndeplinit de sistemele de calcul s-a schimbat de la deceniu la deceniu. 27 . Bucureşti. 2001. mai apoi. stocarea şi gestionarea acestora pentru a furniza informaţii pertinente. fie că se fac calcule complexe. este de a fi principalul mijloc de informare şi comunicare interplanetară. nr. Acestea s-au integrat şi se integrează din ce în ce mai mult în viaţa şi activitatea fiecăruia. au permis firmelor să-şi structureze şi să-şi organizeze mai eficient activitatea la preţuri accesibile.26-27. luarea deciziilor a făcut obiectul integrării în sistemele informatice. Editura Economică. Fie că se apelează la date care pot fi accesate în câteva secunde. Dacă sistemele de calcul.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. În literatura de specialitate din ţară şi străinătate există un număr impresionant de definiţii referitoare la diferenţa care există între sistemul informaţional şi cel informatic. În final. de ceea ce facem în mod curent este absolut imposibil să nu fim influenţaţi de calculatoare. scopul utilizării calculatorului. O caracteristică a secolului XXI este influenţa majoră a calculatoarelor electronice.prelucrarea datelor. informaticienii. Creşterea eficienţei întreprinderilor a fost posibilă în special prin utilizarea la scară tot mai mare a sistemelor de calcul. 1 Nicolescu O.

nu se evidenţiază faptul că resursele umane au o importanţă vitală în dezvoltarea şi funcţionarea eficientă a sistemelor informatice. cit.. SISTEMUL INFORMAŢIONAL Sistem informatic Automatizat Mecanizat Manual PRELUCRAREA INFORMAŢIILOR VEHICULAREA INFORMAŢIILOR CULEGEREA INFORMAŢIILOR Figura nr. construit din echipamente. Russu1 susţine că un sistem informatic este un „sistem de tratare mecanizată sau automatizată a informaţiei. majoritatea organizaţilor au utilizat noua tehnologie informaţională doar pentru a rezolva mai rapid operaţiile pe care leau efectuat din totdeauna manual. . .Management Informatin System – Strategy and Action. structura Russu C.. În prezent o organizaţie bazată pe informaţie poate fi întemeiată şi fără o tehnologie avansată de procesare a datelor. 3 Raportul Sistem informaţional – Sistem informatic 2 În literatura de specialitate românească se face delimitarea clară între cele două sisteme însă spre deosebire de literatura de specialitate străină.) . Până acum câţiva ani. Bucureşti. p.op. p. (coord. 2 1 28 .C.127. programe şi fişiere care trebuie să satisfacă cerinţe riguros precizate”. 2001. dar.. S. 2. 1989. pe măsură ce organizaţia se implică în procesul de creare şi utilizare computerizată a informaţiei. p. la noi. New York.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. Editura Economică. McGrawHill. Nicolescu O. 12.26-27 3 Parker C. În literatura de specialitate americană3 sistemele informaţionale care includ calculatoarele sunt denumite sisteme informaţionale bazate pe computere – computer based informations systems.

stricte de natură umană. Sistemul informaţional nu este în mod obligatoriu bazat pe computere. Editura Universităţii „Lucian Blaga”. activitatea umană. funcţia operaţională. 1 Gorski H. asigurând astfel operaţionalizarea deciziilor. Sibiu. Resursele umane au un rol foarte important în cadrul sistemului informaţional ele fiind deţinătoare de informaţii. a) Funcţia decizională – exprimă menirea sistemului informaţional de a asigura elementele informaţionale necesare fundamentării şi adoptării deciziilor. 97. şi atunci utilizarea calculatoarelor este absolut necesară. Astfel sistemul informaţional al societăţii comerciale este necesar să îndeplinească cumulativ următoarele funcţii1: funcţia decizională.organizatorică. ci pentru combinarea optimă a acestora este necesară cunoaşterea permanentă a cerinţelor mediului extern al firmei. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL În vederea realizării obiectivelor fundamentale ale organizaţiei nu sunt suficiente doar resursele umane.Sistemul Informaţional Managerial. funcţia de documentare şi funcţia educaţională. starea resurselor proprii precum şi a cerinţelor consumatorilor. 29 . p. făcându-i mai productivi şi mai eficienţi. . 2003. însă pot exista situaţii când sistemul manual nu mai poate realiza eficient şi fără eroare. care nu pot fi informatizate. realizarea unor activităţi periculoase pentru om. iar pe de altă parte pot calculatoarele pot completa. b) Funcţia operaţională – se referă la scopul sistemului informaţional de a declanşa multitudinea de acţiuni necesare realizării obiectivelor organizaţiei. 2. sprijini.. procesele decizionale şi modul de realizare a activităţilor se îmbunătăţesc vizibil. De asemenea calculatoarele pot pe de o parte să preia integral sau parţial. o sarcină datorită complexităţii acesteia sau a interdependenţei cu alte activităţi. metodelor şi tehnicilor manageriale. spre deosebire de tendinţa actuală de restrângere a mijloacelor manuale şi mecanizate şi extinderea masivă a ponderi sistemului informatic în cadrul celui informaţional. materiale şi tehnice stabilite de specialişti.

atât în plan individual cât şi în plan organizaţional. drepturilor şi responsabilit i responsabilităţilor salariaţilor din cadrul organiza l organizaţie în calitate de cetăţeni. d) Funcţia educaţional – are ca rol asigurarea informaţiilor cu caracter ională iilor formativ şi tratarea acestora astfel încât s se obţină creşterea efectelor i să şterea educaţionale. ăţeni. 2 4 Funcţiile sistemului informaţional 2. 30 .4. condiţionează într-o proporţie apreciabil potenţialul şi realizarea aspiraţiilor personale ie apreciabilă ţiilor ale salariaţilor. Funcţiile sistemului informa ional sunt reprezentate grafic în fig nr. socială. Informaţiile au o dimensiune individual în sensul că ele condi individuală. ce decurge din rolul lor în exercitarea socială. iile informaţional fig. Funcţia de documentar e Funcţia decizională Funcţiile sistemului informaţional Funcţia operaţională Funcţia educaţională Figura nr. dat fiind tripla dimensiune a informa dată informaţiilor. 2. ional probleme foarte complexe. cu scopul de a îmbogăţi cunoştinţele utilizate în ţele procesele manageriale sau de execu execuţie. Informaţiile au o dimensiune social . Informaţiile au o dimensiune organizaţională. ional. de a înregistra informaţ informaţiile. În realizarea acestor func sistemul informaţional este confruntat cu funcţii. ionale. în sensul că reprez iile ă reprezintă o premisă indispensabil pentru stabilirea şi finalizarea obiectivelor indispensabilă i organizaţiei de către ac ătre acţionari şi manageri. şi anume dimensiunea individual dimensiunea organizaţională şi dimensiunea individuală.c) Funcţia de documentare – exprimă menirea sistemului informaţ ia informaţional.

Spre exemplu. De Boeck Univesity. neprogramate şi previzionale. p.5) şi de posibilitatea de structurare a situaţiilor decizionale la care managerii trebuie să facă faţă. Nivelul operaţional necesită rapoarte interne regulate. Informaţiile necesare conducerii sunt în funcţie de nivelul conducerii (fig 2.Astfel. nivelul strategic cere rapoarte mai sumare. 1995.5. În concluzie sistemul informaţional constituie un subsistem de bază al managementului organizaţiei. ce conţin date detaliate. ca şi date externe pentru susţinerea planificării nestructurate şi a responsabilităţilor de conducere generală a activităţii. Structura deciziei Nestructurată Caracteristicile informaţiei Ad hoc Excepţională Recapitulativă Frecvenţă neregulată Previzională Externă Anvergură mare Conducerea strategică c iz ii De In f orm a ţi i Semistructurată Conducerea tactică Conducerea operaţională Structurată Prestabilită Periodică Detaliată Frecventă Istorică Internă Anvergură mică Figura nr. ad-hoc. în condiţiile trecerii la economia bazată pe cunoştinţe şi ale schimbărilor revoluţionare în domeniul informaticii. 368 31 . Montreal. sistemul informaţional devine din ce în ce mai important şi condiţionant pentru supravieţuirea şi performanţele organizaţiilor în toate domeniile. Les systemes d'information de gestion. Caracteristicile informaţiei pe nivele de conducere1 1 Sursa: O'Brien.2. actuale sau istorice pentru susţinerea controlului structurat al operaţiilor cotidiene.

Informaţiile previzionale ajută conducerea să definească tendinţele viitoare şi impactul acestora asupra deciziilor care trebuie adoptate.2. în timp ce informaţiile istorice permit analiza performanţelor trecute ale întreprinderii şi evaluarea acestora.5. Orice organizaţie constă din trei sisteme principale. şi sistemul informaţional al conducerii (SIC).În procesul decizional este necesară atât gestionarea informaţiilor istorice. aflate în interacţiune: sistemul operaţional (SO). Managerii utilizează resursele şi execută sarcinile după procedurile elaborate cu ajutorul bugetelor şi a programelor de producţie stabilite echipelor de lucru ale întreprinderii. se definesc politicile. Astfel.6 Sistemul informaţional al conducerii (SIC) în interacţiune cu sistemul operaţional (SO) şi sistemul decizional (SD) 32 . Managerii supraveghează. nivelul tactic şi nivelul operaţional. de multe ori sunt foarte relevante şi indispensabile informaţiile externe. În sfârşit. La nivel tactic sunt elaborate planuri. randamentul strategic al întreprinderii şi evoluţia sa globală. conducerea trebuie să primească nu numai informaţii interne. care orientează şi dirijează organizaţia. care gestionează informaţiile externe şi interne necesare conlucrării părţilor organizaţiei. care se ocupă cu transformările pentru care a fost creată organizaţia. activităţile de conducere pot fi subdivizate pe trei niveluri principale: nivelul strategic. cerinţele informaţionale ale conducerii depind în mod esenţial de nivelul de conducere. Totuşi. de asemenea. 2. pentru simplificarea înţelegerii. sunt stabilite modul de achiziţionare şi alocare a resurselor. ca în fig. acestea se pot reprezenta separat. SO A E SIC B C SD Figura nr . procedurile şi obiectivele subunităţilor întreprinderii. sistemul decizional (SD). La nivel strategic sunt definite strategiile. bugete pe termen scurt şi mediu. cât şi a celor de previziune. politicile şi obiectivele de ansamblu ale întreprinderii cu ajutorul unei planificări strategice pe termen lung. La nivel operaţional sunt elaborate planurile pe termen scurt. Deşi între cele trei sisteme există interferenţe.

Automatizarea sa poate fi totală sau parţială. tehnici şi proceduri destinate colectării. grafice de lucru.Conexiunile dintre sisteme (circuite şi fluxuri informaţionale) se referă la: informaţiile de la proces şi de la piaţă. reclamaţii de la clienţi. hotărâri. legături comunicaţionale (circuite şi fluxuri). procedee. Atunci când SIC este automatizat se numeşte sistem informatic pentru conducere. dări de seamă. comenzi. situaţiile prezenţei la servici. Companiile pot utiliza tehnologia informaţiilor la proiectarea şi conducerea afacerilor la nivel global. în procesul de analiză a acelor activităţi economice care se desfăşoară în mai multe compartimente. bonuri de lucru. bonuri de materiale. Acesta prezintă dezavantajul abordării parţiale. rapoarte. La nivelul entităţilor economice se pot defini o serie de subsisteme informaţionale folosindu-se diverse criterii. prelucrării. funcţiunea de producţie. cum ar fi: a) Criteriul compartimentului care presupune definirea subsistemului informaţional la nivel de compartiment. sistemul informaţional al unei organizaţii este ansamblul de mijloace. 33 . transmiterii. stocării şi securităţii datelor şi tuturor informaţiilor externe şi interne necesare bunei desfăşurări a activităţii organizaţiei. Internetul furnizează infrastructura necesară pentru noi modele de afaceri sau noi procese de realizare a afacerilor. instrucţiuni pentru controlul calităţii. a interdependenţelor existente între activităţile entităţii cercetate. Dezavantajul acesteia este neluarea în considerare. prin utilizarea legăturilor între unităţile de producţie. care implică definirea subsistemului informaţional la nivel de activitate economică. semnale. instrucţiuni. funcţiunea comercială. date numerice. metode. planuri. rapoarte prelucrate. funcţiunea de cercetare-dezvoltare. decât parţial. funcţiunea în servicii). teste pentru verificarea profesională a operatorilor ş. mecanizat sau automatizat. Prin definiţie. Sistemul informaţional al conducerii poate fi un sistem care procesează informaţiile manual. birourilor şi forţei de vânzare. funcţiunea financiar-contabilă. b) Criteriul activităţii. precum şi pentru noi moduri de distribuire a cunoaşterii. tehnologii. c) Criteriul funcţiunii care presupune abordarea subsistemelor informaţionale la nivelul activităţilor de bază din cadrul fiecărei funcţiuni a societăţii (funcţiunea de personal. modele şi programe de calcul.a.

procedurile informaţionale. procedurile şi tehnicile de obţinere (pe baza datelor primare) şi de difuzare a informaţiilor. “Management”. transmiterea. Ed. stocarea şi procesarea lor. utilizate în cadrul firmei precum şi datele care au sta la baza obţinerii lor.. Sistemul informaţional cuprinde1: ansamblul informaţiilor interne şi externe. sistemul informaţional al organizaţiilor este alcătuit din mai multe componente interdependente. într-o concepţie sistemică. 2. informaţii. deoarece majoritatea organizaţiilor au nevoie de sisteme informatice performante pentru a supravieţui şi a prospera.O percepţie clară a sistemelor informatice este esenţială pentru managerii de azi. Nicolescu O. platforma hardware necesară prelucrărilor datelor şi disipării informaţiilor. pag. drept un ansamblu interconectat de date. cit... 39. p. înregistrarea. circuitele şi fluxurile informaţionale. Aceste sunt2: datele şi informaţiile. Verboncu I. gestiunea informaţiilor a devenit o responsabilitate foarte importantă pentru manageri. cu scopul de a-i ajuta la realizarea obiectivelor organizaţionale. personalul specializat în culegerea. 242-250. În accepţiunea majorităţii specialiştilor sistemul informaţional este definit. mijloacele de tratare a informaţiilor. .op.. 1995. De asemenea. stocarea şi prelucrarea datelor. proceduri informaţionale şi mijloace de 1 2 Nicolescu O. Verboncu I. Aceştia sunt interesaţi în a construi sisteme informatice pentru colectarea informaţiilor. fluxuri informaţionale. În plus.. 34 .2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pe plan mondial nu există în prezent o terminologie unanim acceptată referitoare la conţinutul sistemelor informaţionale şi nici o definiţie care să întrunească sufragiile specialiştilor. formale sau informale. Economică.

necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între două posturi de lucru. calitate. 4. folosind toate metodele şi procedeele de care dispune.. suport). Datele care reprezintă ansamblul de informaţii prelucrate despre un fenomen sau proces. Procedurile informaţionale . care se individualizează prin următoarele 1 Radu I. Din definiţia dată se pot evidenţia următoarele componente ale sistemului: 1. Fluxurile informaţionale reprezintă ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut. în timp.se nasc aleatoriu şi reprezintă totalitatea datelor vehiculate între subdiviziuni organizatorice aflate pe nivele ierarhice diferite. formă. 1996. 5. Sistemul informaţional economic asigură gestiunea tuturor informaţiilor din cadrul unui sistem economic. “Informatică managerială”. transmitere şi stocare a datelor care acţionează în vederea realizării obiectivelor fundamentale ale unei firme. Informaţiile reprezintă acele date care aduc un spor de cunoaştere receptorului (uman sau maşină).ansamblul echipamentelor constructive (hardware) şi a suporturilor logice (software) ce asigură prelucrarea informaţiilor şi obţinerea rezultatelor finale. Evoluţia procedurilor este strâns legată. 2. Informaţiile sunt generate şi înregistrate în cadrul sistemului economic la nivelul unor verigi organizatorice şi funcţionale care se mai numesc posturi de lucru. 3. dar nu în relaţie de subordonare.ansamblul legăturilor existente între diferite verigi organizatorice.totalitatea metodelor şi tehnicilor de prezentare a informaţiilor primare pentru asigurarea interfeţei om-calculator. c) Fluxuri informaţionale oblice . de evoluţia performanţelor sistemelor de calcul. 15.informaţiile care circulă între subdiviziuni organizatorice aflate pe acelaşi nivel ierarhic. Mijloace de tratare a informaţiilor .prelucrare. 35 .totalitatea informaţiilor care circulă între două nivele ierarhice aflate în relaţie de subordonare. 6. volum. Fluxurile informaţionale se împart în trei categorii1: a) Fluxuri informaţionale ascendente . b) Fluxuri informaţionale orizontale . pag. Circuitele informaţionale . Flux informaţional reprezintă totalitatea informaţiilor care parcurg circuitele informaţionale existente. frecvenţă.

utilizabile în realizarea sarcinilor ce-i revin în cadrul respectivei firme. de către specialişti în domeniu. Informaţiile. opinii sau predicţii clasificate pe o anumită bază pentru a fi stocate. cât şi pentru evoluţia vieţii şi societăţii.2. termenii de dată şi informaţie sunt utilizaţi cu acelaşi înţeles însă între ele există o anumită diferenţă. operaţii de prelucrare. Din multitudinea de definiţii atribuite atât datelor cât şi informaţiilor. Nici societatea şi nici indivizii ei nu pot progresa satisfăcător în lipsă de informaţii. procesate sau regăsite atunci când este necesar. timp de staţionare. 2. „materii prime”.1 Datele şi informaţiile În vorbirea curentă. şi volumul mult mai mic care este de fapt selectat şi transformat în informaţii. Deşi adesea se foloseşte termenul de dată şi informaţie cu acelaşi sens. Datele reprezintă fapte şi cifre neanalizate. specialiştii disting între cele două noţiuni o mare diferenţă. „semnificaţie”. fapte. fenomene referitoare la firmă sau la procese din afara sa care interesează managementul acesteia. sunt date care au relevanţă pentru nevoile celor care administrează şi contribuie la exercitarea funcţiilor manageriale.elemente: date de intrare. Astfel la început ele sunt considerate „fapte brute”. „transformare”. atât pentru dezvoltarea personalităţii umane. Informaţiile şi cunoştinţele au o mare importanţă. putem observa faptul că datele se transformă în informaţii în momentul în care li se atribuie înţeles. date de ieşire. ce îi furnizează elemente noi. potrivit majorităţii specialiştilor „data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni. statistici. Astfel. 36 .” Datele sunt fapte. în schimb. sens. procese. „procesare” sau „rezumare” primesc o anumită „valoare”. care în urma procesului de „interpretare”. „puncte de plecare”.” Informaţiile sunt definite ca fiind „acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct sau indirect întreprinderea respectivă. Trebuie subliniat faptul că există posibilitatea ca persoane diferite să atribuie înţelesuri diferite aceloraşi date şi de asemenea trebuie făcută distincţie între cantitatea mare de date care se poate afla la dispoziţia unei societăţi. „relevanţă”.

B. despre forme de manifestare a realităţii care ne înconjoară. termen care a luat naştere prin analogie cu entropia. televizor. o ştire. informaţia prezintă caracteristici distincte: ea nu cunoaşte ideea de original. 1999. Faţă de materie sau energie. prin intermediul altor oameni. fax. Oamenii ajung la informaţii direct.. Ed. 1999. discuri sau echipamente de comunicaţie (radio. o veste. ALL. cărţi. o mărime exprimabilă matematic a neordonării. obiecte. informaţia nu se învecheşte şi se poate combina aproape nelimitat. iar rezultatul acesteia va fi constituirea unor economii bazate pe cunoştinţe care se vor extinde rapid în zonele dezvoltate ale omenirii. şi materia sunt cei mai importanţi factori ai economiei moderne pe lângă pământ. În secolul XXI revoluţia cunoştinţelor se va intensifica2. energia. se asigură accesul la cele mai avansate realizări ale omenirii. în termodinamică. care este. despre evenimente. 51 2 Jones A. Fireşte la baza revoluţiei cunoştinţelor se află corelaţia cunoştinţelor cu data şi informaţia. Informaţia reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din lumea reală şi furnizată de cineva. informaţia se percepe ca o anumită măsură a ordinii întrucât ea anihilează incertitudinea şi nedeterminarea. precum ziare. pag. Conceptul de informaţie reprezintă o noţiune de maximă generalitate care semnifică o comunicare. Scrise – consemnate de regulă pe hârtie. p. sau prin purtători de informaţie.VI.Prin intermediul informaţiilor se asigură transferul cunoştinţelor de la o generaţie la alta. stări. Ciber-marketing. CDROM-uri. Oxford. imagini. capital şi forţa de muncă. Informaţia. După modul de exprimare informaţiile pot fi: Orale – expuse prin viu grai. Oxford University Press. un mesaj. 1 Rohner K. casete video. telefon sau calculator). Work and Learning in the New Economy. un semnal etc. O măsură a ordonării este entropia negativă. Informaţiile vehiculate într-o organizaţie pot fi grupate pe mai multe categorii după următoarele criterii: 1. Audio-vizuale – se adresează concomitent văzului şi auzului. – Knowledge Capitalism-Business. 37 . fapte. informaţia este puternic condensabilă. Calitatea unei informaţii constă în gradul de probabilitate cu care utilizatorul creează certitudinea unei afirmaţii1. se poate copia ori de câte ori se doreşte şi este independentă de loc.

De evidenţă contabilă – se referă în special la aspectele economice ale activităţilor firmei. Opinia fiind subiectivă are un 38 . Ştirea întruneşte caracteristicile de informaţie în sensul că reflectă realităţi obiective. fie distructive (denaturarea realităţii. Producţie. După direcţia vehiculării informaţiile pot fi: Descendente – se transmit de la nivelurile ierarhice superioare la cele inferioare ale managementului. După gradul de prelucrare informaţiile se împart în: Primare – anterior nu au suferit un proces de prelucrare informaţională. a unor gânduri proprii sau de grup. 8. 3. Comerciale. abaterea atenţiei de la problemele reale ale vieţii. Personal. putând fi uneori promovată pe baza unor interese dinainte stabilite. Opinia este deci subiectivă sau prea puţin obiectivă. Ascendente – se transmit de la eşaloanele ierarhice inferioare la cele superioare de management. bazate pe funcţiunile firmei. 7.). Statistice – reflectă sintetic principalele activităţi ale firmei corespunzător unor standarde prestabilite. Financiar-contabile. Nonimperative – emise de executanţi şi manageri fiind destinate preponderent colegilor sau superiorilor. După mediul de provenienţă informaţiile pot fi: Exogene – provin din suprasistemele din care face parte firma. mobilizatoare etc. Orizontale – se transmit între titularii de posturi situati pe acelaşi nivel ierarhic. După gradul de obligativitate pentru adresant informaţiile pot fi: Imperative – emise de conducători fiind destinate nivelurilor ierarhice inferioare. După destinaţie informaţiile se împart în: Interne – beneficiarii de informaţii sunt managerii şi executanţii din întreprindere. Intermediare – se află în diferite faze de prelucrare informaţională. se pot clasifica astfel pentru: Cercetare-dezvoltare. Endogene – sunt generate în cadrul firmei. dezinformarea etc. Complexe. După modul de organizare a înregistrării şi prelucrării informaţiile se clasifică în: Tehnico-operative – localizează în timp şi spaţiu procesele din cadrul firmei. După natura proceselor informaţiile.). Finale – au trecut prin întregul şir de prelucrări informaţionale prevăzute. furnizorii sau suprasistemele din care face parte firma. Trebuie făcută distincţia între ştire ca informaţie despre ceva şi opinia despre acel ceva.2. Externe – beneficiarii de informaţii sunt clienţii. 5. 6. urmărind scopuri fie constructive (educaţionale. 4. stări de fapt existente. Opinia reprezintă exprimarea unor păreri.

pag. însuşite şi/sau dobândite. comunicare). 1999. Ed. foarte adesea. în practică. Simbol şi dată astfel că. litere. Baron C. Informaţia are sens de noutate pentru cel căruia i se adresează. termenul de informaţie este utilizat pentru a desemna date. ca şi opinia falsă. Simboluri. informaţia nu trebuie să se confunde cu zvonul care reprezintă. În sinteză cunoştinţele sunt elemente abstracte şi individuale despre obiectele şi domeniile lumii reale. 9. înţelegere şi însuşire a informaţiilor dintr-un anumit domeniu reprezintă un proces de informare. în măsura în care 1 Surcel T.. 39 . Calipso 2000. privind aspecte din realitatea ce ne înconjoară. Informaţiile dobândite în urma unui proces de informare într-un anumit domeniu. De exemplu. semnal. opiniilor şi comentariilor o reprezintă comunicarea. realităţile din domeniul economic se reflectă în informaţiile economice. Sofronie Gh. Există o corespondenţă determinată între informaţie. Din punct de vedere conceptual informaţia reprezintă o reflectare în planul gândirii umane a legăturilor de cauzalitate. coduri şi alte însemne. sau care se referă la un anumit obiect. iar mulţimea acestora reprezintă baza de cunoştinţe. Putem considera că datele prelucrate. Dacă mesajul nu transmite nici o noutate şi nu are suport real. formează cunoştinţele despre acel domeniu. iar expresia „prelucrarea informaţiilor” înlocuieşte expresia „prelucrarea datelor”. De asemenea. Putem spune deci că informaţia este un mesaj. dar cu precizarea că nu orice mesaj este o informaţie. Informatica economică. o ştire neîntemeiată şi neverificată. Forma de exprimare şi transmitere a informaţiilor.grad redus de generalitate chiar atunci când priveşte unele evenimente concrete1. indiferent de forma pe care o ia (ştire. Procesul de sesizare.. Informaţia primeşte întotdeauna atributul domeniului pe care îl reflectă. Cunoştinţele reprezintă deci o însumare a tuturor informaţiilor dobândite într-un anumit domeniu. atunci acesta nu prezintă interes pentru receptor şi deci nu are caracter de informaţie. Informaţia este o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective. Ea reprezintă suportul formal al informaţiei care se concretizează în cifre. Data este forma de reprezentare accesibilă a informaţiei prelucrate.

pe de o parte. deci. transmiterii şi prelucrării acestora. în sensul că informaţiile trebuie să capete anumite forme de reprezentare respectând riguros anumite reguli. Finalitatea procesului de informare presupune trecerea de la structură la sens. Considerând situaţia la un moment dat. adică o modalitate simbolică de exprimare şi un sistem de reguli de transformare a acestuia prin care se pot obţine date noi. urmărindu-se utilitatea pentru receptori. ci şi deosebirea dintre informaţie şi dată. În raport cu necesităţile observatorului se definesc caracteristici ca importanţa sau utilitatea informaţiei. pe de altă parte. într-o anumită măsură. au calitatea de informaţii. adică de la nivelul sintactic la cel semantic prin procesul de comunicare influenţat de context. informaţia poate fi caracterizată ca semnificaţie a datelor. înţelesul informaţiei (conţinutul real al informaţiei) ce derivă din datele prelucrate.afectează în sens pozitiv comportamentul receptorilor (oameni sau maşini). Acestui nivel îi corespunde conceptul de dată. cunoştinţele reprezintă totalitatea informaţiilor dobândite anterior cu 40 . Obiectul pragmaticii include. efectul asupra acestora (măsura în care acestea satisfac cerinţele utilizatorului). problemele de conducere. c) din punct de vedere pragmatic. dar presupune în plus şi elementul de reprezentare şi manipulare. urmărindu-se semnificaţia. concept central în informatică. când se urmăreşte aspectul admisibil al acestora. acestea sunt privite din patru puncte de vedere: a) din punct de vedere sintactic. şi obiectul real sau situaţia pe care o reprezintă. Apare astfel clară nu numai distincţia dintre dată şi valoare. Sensul informaţiei la nivel semantic este corespondenţa dintre o dată. Abordarea pragmatică impune utilizarea noţiunii de cunoştinţă. Nivelul sintactic se referă la sistemul de semne şi la regulile de reunire a acestora în construcţii sintactice utilizate pentru reprezentarea informaţiilor în procesul culegerii. b) din punct de vedere semantic. ca deosebire dintre obiect şi modelul său. exprimat prin formulă BNF (Backus-Naur Form) astfel: <data>: = <identificator><atribute><valoare> Noţiunea de dată în informatică cuprinde şi noţiunea de valoare. singurul care raportează informaţia la scopurile observatorului. Sub aspect semantic. Este nivelul cel mai concret de considerare a informaţiei este însă cel pragmatic. În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor. de necesar de informaţii şi de eficienţă a sistemelor informaţionale.

zonele de fumători. în sens dublu. în cadrul nivelelor operaţionale şi de conducere şi se transmit. În locuri publice semnalizarea şi direcţionarea cu ajutorul indicatoarelor trebuie să fie atât sugestivă şi compactă cât şi independentă de limbă sau cultură. se stochează şi se înţeleg. se poate vorbi de comunicare. d) din punct de vedere sigmatic. se tratează raportul dintre semne şi obiecte. în cadrul unei activităţi sau în raport cu mediul înconjurător. Un consumator poate lua în mod succesiv sau simultan cele două forme. informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel. la care trebuie raportat rezultatul oricărui proces de informare. Informaţiile se produc. În cazul unei transmiteri bidirecţionale a informaţiei. spre nivelele operaţionale pentru informarea lor în vederea unei optimizări a comportării în respectiva activitate de execuţie. între planurile acestor activităţi: la nivel operaţional. Pentru a desemna mulţimea acestor cunoştinţe se foloseşte termenul de tezaur. vorbim despre informare. Producătorii de informaţii sau sursele de informaţii. se transmit. precum şi parţial îndrumate spre nivele de conducere. se culeg. ghişeelor de informaţii sau puncte medicale reprezintă cunoştinţe obiective. Consumatorii de informaţii se pot afla la nivele de decizie şi/sau nivele de informare: la nivel de decizie se consumă informaţiile sub forma unor elemente de fundamentare a deciziilor. la nivel de informare se consumă informaţia sub forma unor elemente pentru perfecţionarea comportării. pentru a constitui pentru acestea elemente de fundamentare a deciziilor. În cazul în care are loc o transmitere unilaterală de informaţii. În concluzie orice informaţie: 41 . de nivel de decizie şi de nivel de informare. putându-se vorbi despre cunoştinţe obiective. se procesează. în cadrul unei forme de activitate. Informaţiile apar şi sunt utilizate într-o entitate organizaţională. Pictogramele pentru indicarea cabinelor telefonice. se regăsesc atât la nivelul conducerii cât şi la nivel operaţional sau de execuţie. sub formă de rezultate ale deciziilor luate. la nivel de management informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel şi parţial îndrumate.privire la obiectul considerat.

acestea parcurg un anumit traseu de la emiţător la beneficiar denumit circuit informaţional. O. Nicolescu şi I. După frecvenţa producerii fluxurile informaţionale se împart în: • Periodice – se repetă la anumite intervale trimestru. 246. sau de ceva) deci are o sursă care o generează. este produsă (de cineva. sau la ceva. lună etc.se poate considera ca atare dacă este utilă unui receptor. • Orizontale – se stabileşte între posturi şi compartimente situate pe acelaşi nivel ierarhic. 1 Nicolescu O.. sunt transmise.op. Acestea la rândul lor pot vehicula informaţii ascendente sau descendente. pentru a servi cât mai bine unor scopuri predefinite de consumatori. care poate fi o persoană ca atare.. • Oblic – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care nu există relaţii de subordonare nemijlocită. informaţie circulă prin canale specifice. care poate fi un nivel de decizie sau un nivel de informare. ele circulă între sursa de informaţii şi consumatorul de informaţii. Verboncu1 definesc circuitul informaţional ca fiind „traiectul pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar”. fiabilitate. viteză de deplasare. în funcţie de principalele criterii considerate. ataşate pe diferiţi suporţi şi sunt supuse unor modificări şi transformări. p. cit. cost etc. pregătiri şi prelucrări. fluxurile informaţionale pot fi: • Verticale – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care există relaţii de subordonare nemijlocită. În funcţie de direcţia de vehiculare şi caracteristicile organizatorice ale extremităţilor. 2. iar fluxul informaţional ca reprezentând „cantitatea de informaţii care este vehiculată între emiţător şi beneficiar pe circuitul informaţional.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale În procesul de transmitere a informaţiilor necesare în desfăşurarea activităţilor manageriale sau de execuţie. astfel: 1. dacă este ataşată unui consumator.2. 42 . un mijloc tehnic sau de realitatea înconjurătoare. aşa cum rezultă şi din clasificarea realizată de specialişti în domeniu. caracterizat prin anumite caracteristici – lungime.. Verboncu I. 2..” Caracteristic întreprinderii moderne este marea varietate de circuite şi fluxuri informaţionale..

De asemenea circuitele informaţionale trebuie să fie cât mai scurte. Între circuitul informaţional şi fluxul informaţional există o strânsă dependenţă în sensul că circuitul informaţional reflectă traseul (drumul) şi mijlocul care asigură circulaţia unei informaţii de la generarea ei şi până la arhivare.2. pe cât posibil prelungirea acestora în aval şi/sau amonte de beneficiarii informaţiilor.• Ocazionale – se stabilesc cu o frecvenţă aleatorie. Elementul revoluţionar al mutaţiilor care au determinat saltul calitativ al sistemului informaţional este axat pe dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor tehnice şi a procedurilor de tratare a informaţiilor în scopul automatizării prelucrării datelor. 2. Datorită manifestării unui caracter tot mai evident de deschidere şi transparenţă al organizaţiilor şi în condiţiile unei dinamici accentuate a mediului exogen. cu furnizorii. tind să dobândească un rol tot mai important deoarece prin ele se reflectă progresele înregistrate în conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional al firmei. directe. În timp. În prezent foarte eficiente sunt circuitele informaţionale electronice.3 Procedurile informaţionale În organizaţiile moderne. în vederea reducerii la minim a punctelor de trecere. 43 . corecte şi la nivelul de operativitate cerut de nivelele consumatoare. bazate pe telecomunicaţii şi calculatoare care asigură realizarea unor legături directe atât în interiorul cât şi cu exteriorul organizaţiei. Orice sistem informaţional trebuie să asigure entităţii căruia îi aparţine informaţii complete. fără însă a i se schimba calitatea fundamentală. necesare unei anumite activităţi. Vehicularea acestora se realizează pe traseele definite de circuitele informaţionale. procedurile informaţionale. în cantităţi suficiente. iar fluxul informaţional reflectă ansamblul informaţiilor vehiculate. determinată de predominarea procedurilor manuale. societatea trebuie să fie în permanenţă conectată la macromediu şi micromediu. cu alte organizaţii. evitându-se. sistemul informaţional al diferitelor entităţi s-a dezvoltat şi perfecţionat în mod continuu. Apare astfel necesitatea intensificării fluxurilor informaţionale cu exteriorul – cu clienţi.

. 2. operaţii de pregătire. prelucrare. memorii etc. înregistrare. cit. 2.se referă la materialele folosite pentru consemnarea informaţiilor şi a caracteristicilor acestora. formulelor.2. astfel: 1 Nicolecu O. Caracteristică întreprinderilor contemporane este utilizarea unei game largi de mijloace de tratare a informaţiilor. DVD-uri. prezentarea datelor precum şi operaţii administrative. transformare şi verificare a datelor. care. se remarcă o tendinţă de informatizare a procedurilor informaţionale prin utilizarea tot mai frecventă a programelor computerizate. stocarea. 4. – op. modelele şi formulele de calcul utilizate. operaţii de transmitere. În contextul pătrunderii noii tehnologii informaţionale.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor Performanţele în cadrul sistemului informaţional sunt influenţate în măsură apreciabilă de mijloacele de culegere. transmitere şi prelucrare a unei categorii de informaţii cu prezicerea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor.Prin proceduri informaţionale sunt desemnate1 „ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţile de culegere. modelelor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor folosite. B5 etc. 248. şi de asemenea se pune accent deosebit pe formalizare a procedurilor în special pe tipizare. 44 . Mijloace utilizate în culegerea . a suporţilor. Suporţii utilizaţi pot fi clasici (documente ale evidenţei tehnico-operative. înregistrare. reprezentând suportul tehnic al sistemului. Operaţiile care se aplică datelor pot fi: operaţii de culegere a datelor. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor. transmitere şi prelucrare ale informaţiilor. se împart în trei categorii. codificare şi standardizare.. Succesiunea tratării informaţiilor. sau suporţi moderni folosiţi în sistemul de prelucrare automată a datelor: discuri optice. 3. Operaţiile care se aplică informaţiilor. p. Suporţii informaţionali utilizaţi . şi prin ele se stabilesc: 1. Verboncu I.” Procedurile informaţionale au un caracter foarte detaliat. CD-ROM-uri. în funcţie de performanţele tehnice şi de gradul de intervenţie al omului. documente contabile şi documente statistice) prezentaţi pe formulare de hârtie de diferite dimensiuni: A4.

Informaţiile produse sunt folosite pentru adoptarea deciziilor.). Sistemul informaţional al firmelor moderne are în componenţă sistemul informatic. protejarea împotriva hacker-ilor). dar şi dezavantaje legate de protecţie. maşina de contabilizat şi facturat.SISTEM INFORMAŢIONAL Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil şi la o sporire impresionantă a volumului de informaţii ce trebuiesc cunoscute şi prelucrate. Într-o organizaţie există trei categorii de activităţi care produc informaţii necesare acesteia: activităţile de intrare a datelor/informaţiilor. Mijloace manuale – cuprinde maşina de dactilografiat. ceea ce nu se poate realiza decât prin cunoaşterea şi stăpânirea unui volum cât mai mare de informaţii. pe baza cunoaşterii cât mai precise a realităţii.1. 2. scannere. echipamente periferice: imprimante. evoluţia societăţii impune luarea unor decizii la diferite niveluri. analiza problemelor şi realizarea de produse sau servicii noi.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC . Referitor la cea de a treia categorie de mijloace. Culegerea şi înregistrarea informaţiilor Vehicularea informaţiilor Prelucrarea informaţiilor 45 . controlul operaţiilor. ea prezintă avantajul creşterii competitivităţii societăţilor care îşi pot permite achiziţionarea şi implementarea noilor tehnologii informaţionale. între care există un raport de la întreg la parte (fig. instrumente clasice (stilou. 2. maşina de calcul manual. Pe de altă parte. 2.7). de procesare şi de ieşire a rezultatelor. securitate şi etică ( păstrarea secretului de serviciu. creion etc. Mijloace mecanizate – echipamente mecanografice: maşina cu perforate. 3. Mijloace automatizate – calculatoare.

În literatura de specialitate există însă şi alte definiţii1 sau încercări de a defini informatica. în firmele competitive. Activitatea umană. Datorita acestor elemente. Cu cât această activitate este mai complexă şi mai accelerată. este deosebita. 2. tendinţa actuală este de creştere a ponderii utilizării acesteia precum şi de amplificate a rolului sistemului informatic în ansamblul sistemului informaţional. a apărut şi s-a conturat noţiunea de management al informaţiei. în anul l967.Mijloace manuale Mijloace mecanizate Mijloace automatizate (Sistemul informatic) Figura nr. prelucrării şi distribuirii informaţiei într-un mod cât mat eficient. definind-o ca: „Ştiinţa 46 . In tarile dezvoltate. indiferent sub ce formă se desfăşoară. sistemul informatic ocupa o pondere foarte însemnată. În aceste condiţii rolul informaticii este decisiv. mai mult sau mai puţin complete. având un rol major în calitatea sistemului informaţional şi a celui managerial. este generatoare de informaţii. Cu toate acestea. proceselor de munca şi numărul şi complexitatea informaţiilor necesare. Datorită creşterii într-un ritm accelerat a performanţelor tehnicii de calcul automatizate. Pe măsura dezvoltării societăţii. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor în timp ce sistemul informaţional este mult mai cuprinzător. importanta elementelor informaţionale care ţin strict de natura umana. Denumirea acestei noi ramuri a fost introdusă de Academia Franceză. şi cerinţa tot mai acută de informaţii cât mai complete.7 Sistemul informaţional Sistemul informatic se rezumă la culegerea. a crescut şi implicit importanta sistemului informaţional. a creşterii complexităţii activităţilor. necesare luării deciziilor. apropiindu-se de 90% din totalul sistemului informaţional. cu atât volumul de informaţii creşte şi se diversifică tinzând să frâneze sau chiar să blocheze procesul decizional Apare astfel un conflict între tendinţa de creştere a volumului de informaţii generat de dinamica activităţii umane. Informatica tratează 1 Cuvântul INFORMATICĂ provine de la prescurtarea şi preluarea în româneşte a cuvintelor franţuzeşti: INFORmation autOMATIQUE. în deblocarea şi fluidizarea sistemelor informaţionale şi de decizie. prin asigurarea gestiunii.

prin metodele şi tehnicile sale. ea apare şi se dezvoltă dintr-o necesitate obiectivă. tot mai des termenul de informatică este substituit cu Tehnologia Informaţiei (IT1). în scopul unor consultări sau prelucrări ulterioare. în urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor şi specificul echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare. CD-uri etc. aşa cum se procedează în cazul preluării manuale. şi transpunerea lor pe suporturi adecvate prelucrării automate (benzi. în diverse domenii. aceasta trebuie să urmărească două obiective majore: pe de o parte. să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sistemelor de calcul. iar pe de altă parte. prelucrării raţionale. cartele. La acest moment datele se numesc date primare.). Ca domeniu distinct de activitate. considerată ca suport al cunoştinţelor umane şi al comunicărilor în domeniile tehnice. aceea de a rezolva problemele complexe privind prelucrarea datelor. să realizeze. fără a ţine seama de sensul ei semantic. studii şi sisteme pentru prelucrarea eficientă a informaţiei. concepte.) Information Technology = Tehnologia informaţiei 47 . d) Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) acestora. tehnici. îndeosebi prin maşini automate. c) Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare către sistemele de prelucrare automată cât şi a rezultatelor prelucrării către utilizatori. Datele se transmit sau se memorează în sistemele informatice în formă digitală după ce au fost supuse unor procese de conversie şi codificare. discuri. Ca activitate practică. metode. În accepţiunea actuală. sisteme informatice performante prin care să asigure accesul larg la informaţie. în cadrul unui sistem informatic sunt: a) Culegerea datelor constă în identificarea acestora la locurile unde sunt generate. economice şi sociale” 1 (eng. informatica are o existenţă dinamică. informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de modele.informaţia în sensul ei formal. Din acest punct de vedere informatica este definită ca ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul. În stadiul actual de maturizare a informaticii. b) Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în date finale. a informaţiei. pe suporturi de memorie specifice. Operaţiile specifice procesului de prelucrare automată a datelor.

formă de prezentare adecvată: informaţia trebuie oferită utilizatorului într-o manieră relevantă. precum şi cazuri când datele sunt prea puţine şi nu permit descrierea satisfăcătoare a fenomenelor. Informatica utilizează pentru reprezentarea informaţiilor semnale. relevanţă: informaţia trebuie să ofere acele elemente de cunoaştere de care decidentul are nevoie pentru soluţionarea unei probleme. Datele sunt informaţii reprezentate în format digital. Aşa cum se arată în fig. evitându-se elementele nerelevante. completitudinea:informaţia trebuie să parvină din toate sursele necesare şi să acopere toate zonele solicitate de persoana care ia decizia. cost corespunzător în raport cu valoare acesteia. 2. să ofere cantitatea de detalii necesare pentru adoptarea unei decizii corecte. ea trebuie să fie disponibilă atunci când este necesară. inclusiv dispunerea acestora din urmă în spaţiu şi timp. date şi mesaje. un element de imagine.8. informaţia trebuie să fie densă. ducând la birocraţie. în dinamică. ea trebuie să fie legată direct de decizia proximă. prin utilizarea reprezentărilor grafice şi coroboraţi astfel încât relevanţa informaţiei oferite să fie maximă. precum un sunet. Informaţia furnizată de către sistemul informaţional trebuie să se caracterizeze prin: acurateţe şi realitate: informaţia trebuie să fie suficient de precise pentru a constitui baza adoptării deciziilor informaţia furnizată trebuie să reflecte cât mai fidel realitatea.Pe suportul tehnic informaţia în formă digitală se prezintă sub forma unei succesiuni de valori binare (zero şi unu). o mişcare sau un impuls electric. succint. astfel încât acesta să o recepteze rapid şi corect. Semnalele sunt înţelese ca modificări elementare şi observabile. componentele unui sistem informaţional computerizat (sistem informatic) se împart în două mari categorii: hardware şi 48 . Mesajele privesc o secvenţă de semnale. Indicatorii pot fi prezentaţi în mărimi absolute sau relative. Informaţiile trebuie să fie centralizate. deoarece pot exista cazuri în care datele achiziţionate să depăşească necesarul. ordonate după un sistem de reguli (cod). concizie şi consistenţă:: informaţia trebuie să ofere plusul de cunoaştere la obiect. lipsită de elemente needificatoare pentru problema studiată. oportunitate: informaţia trebuie să parvină utilizatorului în timp util pentru a-i servi la fundamentarea decizie sale. printr-o evaluare corectă. Asigurarea acestei condiţii impune o anumită cumpănire.

Unele dintre acestea. permit accesul la o cantitate mai mare de date aproape instantaneu. Hardware.software. Există mai multe tipuri de dispozitive: tastatura. incluzând computerul şi dispozitivele conexe.8 Componentele de bază ale unui sistem informatic Există şi dispozitive secundare de stocare. atunci când nu sunt 49 . scannerul optic cu cod de bare. dispozitive de recunoaştere a vocii etc. INTRĂRI TRANSFORMARE Procesare IEŞIRI HARDWARE Date SOFTWARE Sisteme Sisteme Sisteme de introducere de procesare de ieşire Sisteme secundare de stocare a datelor Rapoarte. dispozitive optice de exploatare. Prin hardware se înţelege echipamentul. Vom analiza fiecare categorie înainte de clasificarea principalelor tipuri de computere. documente şi alte rezultate Stocare date Feedback Figura nr. Atunci când datele pot fi accesate şi procesate imediat. structura este numită procesare directă (on-line). cum ar fi unităţile de discuri magnetice. Aceste dispozitive permit introducerea datelor într-o formă care poate fi citită în unitatea centrală de procesare (UCP). 2. Pe de altă parte.

în plus. Sistemele de redare a rezultatelor permit computerelor să producă informaţii într-o formă utilă managerilor. plotere etc. Aceste sisteme includ: imprimante. a crescut capacitatea de stocare şi a îmbunătăţit metodele de printare. Ele pot îndeplini diferite sarcini. Software-ul furnizează instrucţiunile care permit computerului să realizeze comenzile. managerii se orientează atunci când achiziţionează calculatoare după cum procedează omologii lor din alte companii. cum ar fi calcularea sumei corespunzătoare de plată pentru o persoană. Figura 2. Software. Există numeroase tipuri de pachete de programe. prin care datele sunt acumulate şi procesate. Ceea ce-i dă posibilitatea hardware-ului să realizeze aceste activităţi este software-ul. este mai eficientă utilizarea procesării în loturi.necesare tranzacţii imediate. Tehnologia calculatoarelor a mărit viteza de procesare a datelor. deoarece competiţia fără o analiză rapidă şi corectă a necesităţilor informatice din propria organizaţie nu este posibilă. Dar ei au nevoie de cele mai bune informaţii şi nu de volume din ce în ce mai mari de date. documente. adică setul de programe. Un astfel de sistem utilizează unităţile de stocare pe discuri magnetice sau pe alte sisteme de stocare secundară (benzi sau cartele magnetice). Majoritatea computerelor sunt echipamente destinate satisfacerii necesităţilor generale. în grup. ulterior. monitoare.9Sistemul informaţional al organizaţiei 50 . proceduri şi rutine asociate operării sistemului informatic. urmărirea debitelor clienţilor sau evaluarea nivelurilor curente ale stocurilor. astfel încât managerii adesea sunt inundaţi cu date.

deoarece reprezintă.O analiză completă a sistemului informaţional al unei organizaţii conduce la identificarea a două tipuri de sisteme informaţionale. care rămân mult timp neschimbate. structurate. procesarea. un capitol de istorie.Management Information System). astfel că operează în conformitate cu anumite reguli predefinite. stocarea. sistemul de fundamentare a deciziilor şi sistemul suport al 51 . Astfel de sisteme sunt importante pentru viaţa unei organizaţii. analiză şi monitorizare a activităţilor organizaţionale. automatizarea muncii de birou. în terminologia europeană. lucrarea de faţă va trata sistemele informaţionale care se bazează pe utilizarea tehnologiei calculatoarelor. în schimb. folosind tehnici şi proceduri specifice pentru colectarea. clasificate în sisteme care se bazează pe utilizarea calculatoarelor . la rândul lor. Terminologia americană nu foloseşte denumirea de sistem informatic ci pe cea de sistem informaţional pentru conducere (/W/S. iar modificările nu se pot realiza uşor.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE Pentru satisfacerea diferitelor nevoi ale nivelurilor organizaţionale există 5 tipuri principale de sisteme informaţionale (SI) pentru: procesarea tranzacţiilor. care se apropie mai mult de informatică. în cazul acestor sisteme nu există nici un acord cu privire la informaţiile ce trebuie procesate sau stocate. Sistemele informaţionale neformale se bazează pe acorduri implicite şi reguli de comportament care nu sunt predefinite. se foloseşte pe scară largă noţiunea de tehnologia informaţiei (IT-Information Technology). Sistemele manuale servesc rezolvării unor nevoi importante pentru organizaţie. în vederea susţinerii proceselor de adoptare a deciziilor. dar nu constituie un subiect al cârtii de faţă. Sistemele informaţionale pot fi.sisteme informatice . În concluzie.şi sisteme care se bazează pe prelucrări manuale folosind tehnologii bazate pe hârtie şi creion sistemele manuale. acestea se numesc sisteme informatice şi reprezintă ansamblul de echipamente conectate între ele. în principiu. Sistemele informaţionale formale se bazează pe definirea şi acceptarea datelor şi a procedurilor pentru colectarea. stocarea şi diseminarea informaţiilor. care lucrează împreună. dar nu constituie un subiect al acestei lucrări. 2. coordonare. diseminarea şi utilizarea acestor date. procesarea. sistemul informaţional de management. Sistemele formale sunt. control. în cel mai bun caz. şi anume: (1) sisteme informaţionale formale şi (2) sisteme informaţionale neformale.

Natura structurală a situaţiilor face posibilă elaborarea unor instrucţiuni detaliate.4. supervizori Manageri.10 Tipologia sistemelor informaţionale 2. neechivoce. în care sarcinile şi normele impuse sunt foarte precise. profesionişti. tehnicieni. supervizori SI de procesare a tranzacţiilor Supervizori personal operativ şi Contabilitate Comercial Producţie Fig.managementului superior. 2. care permit computerului să manevreze şi să 52 Finanţe Resurse umane . precum şi membrii firmei pe care îi deservesc sunt prezentate în figura 2. Aceste tipuri de sisteme. El este utilizat în situaţiile cu o structură complexă şi repetitivă. necesare conducerii unei firme.10. profesionişti SI de fundamentare a deciziilor SI de management SI de automatizare a muncii de birou Manageri de nivel mediu. de rutină.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor Este un SI computerizat care execută şi înregistrează activităţile zilnice. Tipuri de sisteme informaţionalei Membrii firmei deserviţi SI de suport al managementului superior Manageri de nivel superior Manageri. nivelul ierarhic la care fiecare acţionează.

voice mail . grafică (mijloc de realizare a graficelor şi diagramelor). facturi etc În al doilea rând. teleconferinţa (mijloc de comunicare între localităţi diferite prin utilizarea facilităţilor electronice şi/sau de generare a imaginii). deoarece sistemul în sine reprezintă o parte din interacţiunile firmei cu furnizorii şi clienţii. Iniţial. editarea şi imprimarea cu uşurinţă a textelor. pentru interacţiunea cu elementele mediului.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou Acesta reprezintă un sistem informatic destinat facilitării comunicaţiei şi creşterii productivităţii managerilor şi personalului din birouri prin procesarea documentelor şi mesajelor. Printre primele. recuperarea documentelor (utilizarea unuia sau mai multor sisteme de stocare a documentelor pe microfilm sau pe alte suporturi. Există două tipuri de opinii cu privire la sistemele SAM. de unde pot fi apelate ulterior de către destinatari). un sistem de procesare a tranzacţiilor poate fi de o importanţă vitală pentru extinderea firmei. groupware (software destinat facilitării întâlnirilor prin coordonarea simultană a mesajelor aparţinând membrilor unui grup). În ultima vreme. este sistemul de procesare a textelor (Word Processing System). Un sistem pentru automatizarea muncii de birou poate include următoarele aplicaţii: mesagerie vocală . calendar electronic (metodă de păstrarea a evidenţei programelor. Două aspecte ale sistemului de procesare a tranzacţiilor prezintă o importanţă deosebită. întâlnirilor etc). 2. pentru localizarea şi copierea ulterioară a acestora). În primul rând. aceste sisteme erau percepute ca mijloace de creştere a productivităţii funcţionarilor 53 . precum comenzi-tip.înregistreze în mod corespunzător tranzacţiile. şi de altfel cel mai utilizat sistem de automatizare a muncii de birou. a devenit tot mai popular sistemul de poştă electronică (Electronic Mail) care permite schimbul rapid de mesaje scrise prin intermediul procesării textelor şi reţelelor de comunicaţii.4. Prin intermediul schimbului electronic de date (SED) pot fi trimise direct din computerul unei firme către computerul altei firme documente standardizate. Un sistem de procesare a tranzacţiilor oferă asistenţă directă nivelurilor operaţionale ale unei firme. sistemul de procesare a tranzacţiilor este principala sursă de date utilizată de alte sisteme informatice din firmă.(înregistrează mesajele telefonice şi le stochează în memoria secundară a unui computer. care permite crearea. transmisie prin fax (mijloc de trasmitere telefonică a documentelor).

SAM sunt percepute ca mijloace suport. SIM-urile au în vedere în principal obiective tactice şi operaţionale şi prezintă o importanţă deosebită pentru planificare. De fapt.4. aceste sisteme nu oferă răspunsuri cu privire la deciziile optime. raţionamentul) computerelor. cât şi pentru manageri şi tehnicieni. 2.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) Un SFD este un sistem informatic care participă la procesul managerial de adoptare a deciziilor în situaţii care nu sunt bine structurate. referitoare la costuri. un SFD clasic oferă analize mai profunde şi un acces mai mare la modelele pe care managerii le pot utiliza în examinarea complexă a unei situaţii. Mai nou. Un tip specializat de SFD este sistemul expert. În plus.4. În comparaţie cu un SIM. 2.şi secretariatului. ele produc rapoarte pentru managerii de nivel mediu şi inferior. Inteligenţa artificială este 54 . un domeniu al tehnologiei informatice destinat implementării unor caracteristici umane (precum văzul. auzul. de care au nevoie managerii de la nivelurile medii şi inferioare. Există câteva diferenţe între SFD şi SIM. Acest lucru le oferă managerilor posibilitatea de a comunica direct cu programele computerelor care controlează sistemul şi de a obţine aproape instantaneu rezultatele analizelor. nu numai pentru funcţionari şi secretariat. adică acel sistem computerizat care foloseşte cunoştinţele de specialitate ale unui expert pentru soluţionarea problemelor. Pe de altă parte. adoptarea deciziilor şi control. Sistemele expert au la bază inteligenţa artificială. calitate şi activitatea furnizorilor.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) SIM-ul este un sistem informatic care produce rapoarte zilnice şi permite accesul direct la diferite informaţii. un SFD este mai interactiv decât un SIM. Ele centralizează informaţii din sistemul de procesare a tranzacţiilor pentru a realiza rapoartele de rutină şi rapoartele complexe pentru manageri şi supervizori. proiectanţii lucrează cu experţii pentru a stabili informaţiile sau regulile de adoptare a deciziilor utilizate de experţi atunci când se confruntă cu tipuri particulare de probleme. În general. actuale şi mai vechi. în dezvoltarea acestor sisteme. Acestea încearcă să îmbunătăţească procesul de adoptare a deciziilor prin punerea la dispoziţia managementului a instrumentelor de analiză a unei situaţii date.

cit. Verboncu I. datorită acţiunii. 1 Nicolescu O. dar programele finale au cuprins atât de multe alternative încât nici supercomputerele de astăzi nu le pot evalua într-o perioadă rezonabilă de timp. 2. cercetătorii au dezvoltat maşini capabile să joace şah. SSMS tinde să utilizeze mai puţine modele analitice decât SFD. Pentru realizarea computerelor capabile să emită raţionamente. în anii ‘60. p. Spre deosebire de un SFD. sistemul SSMS presupune capacităţi de calcul mai generale. Ele se pot adapta modului de lucru al fiecărui manager. implică telecomunicaţiile şi operarea cu grafice şi tabele specifice fiecărui tip de problemă.o zonă a cercetării ştiinţifice şi nu un produs finit.4. – op.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) Acestea sunt sisteme informatice care participă la adoptarea deciziilor şi la funcţionarea eficientă a nivelurilor superioare ale unei firme. filtrajul. 55 . apar o serie de disfuncţionalităţi care au un impact negativ atât asupra procesului managerial cât şi asupra celui de execuţie. cum este sistemul expert. 2. 252-253.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL În funcţionarea sistemului informaţional. redundanţa şi supraîncărcarea circuitelor informaţionale. În esenţă. Specialişti1 în domeniu au identificat mai multe deficienţe ale sistemului informaţional. unor factori obiectivi sau subiectivi. SSMS este un sistem informaţional astfel conceput încât să se adapteze necesităţilor managerilor în situaţii specifice.. oferă informaţii la cerere dintr-o varietate de surse şi permite rezolvarea interactivă a problemelor. care se pot manifesta sub următoarele forme: distorsiunea. De atunci s-au parcus etape importante în dezvoltarea unor sisteme decizionale multi-nivel (arbori) care să anticipeze evoluţiile posibile..

Redundanţa constă în colectarea. neintenţionată a conţinutului mesajului unei informaţii. 2. stocării şi transmiterii acestora de la emiţător la receptor. transmiterii şi prelucrării informaţiilor a unor persoane. prelucrarea şi/sau transmiterea repetată a unor informaţii.1. intenţionată. Redundanţa se produce în special când nu se respectă principiul unităţii de decizie şi acţiune şi se manifestă sub forma cererii aceloraşi informaţii de către diferiţi beneficiari. stocarea. a relaţiilor dintre personalul implicat. este fenomenul prin care se transmite la diverse nivele ierarhice. prelucrării. Folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători pentru înregistrarea informaţiilor. aceasta se reflectă în diminuarea calităţii deciziilor. pe parcursul culegerii. un volum prea mare de informaţii a căror 56 . Acest fenomen. Filtrajul constă în modificarea parţială sau totală. Cauza filtrajului este una singură. prelucrării şi/sau transmiterii acesteia de la emiţător la receptor (beneficiar). Cauza majoră a acestei disfuncţionalităţi informaţionale o reprezintă absenţa coordonării sau coordonarea defectuoasă a anumitor segmente ale sistemului managerial. înregistrarea. iar când se produce la nivelul executanţilor. Manipularea neglijentă a suporţilor de informaţii în procesul transmiterii lor beneficiarilor. şi anume intervenţia pe parcursul înregistrării. Distorsiunea constă în modificarea parţială. înainte ca acestea să ajungă la destinaţie. 3. în condiţiile implementării unor subsisteme informatice de tip „baze de date” poate duce la prelucrare defectuoasă a informaţiilor. efectele imediate se resimt pe planul realizării proceselor cu caracter operaţional. pe parcursul culegerii. Când dezinformarea se produce la nivelul managerilor.. care au interesul ca beneficiarul informaţiei să primească un mesaj schimbat. 4. În ambele situaţii efectele pe termen lung sunt scăderea eficienţei. Efectele redundanţei constau într-o serioasă risipă de timp şi mijloace materiale din partea celor implicaţi. Utilizarea de mijloace necorespunzătoare pentru înregistrarea şi transmiterea informaţiilor. concomitent cu deteriorarea într-o anumită măsură a climatului de muncă. a mesajului sau conţinutului informaţiilor. stocării. Dintre cauzele care generează distorsiunea cele mai frecvente sunt: Diferenţele în pregătirea persoanelor implicate în vehicularea informaţiei. Supraîncărcarea canalelor de informaţii.

Caracterul piramidal al sistemului informaţional se referă la agregarea şi transmiterea selectivă a informaţiilor pe verticala sistemului de management. funcţie de obiectivele. fie de tendinţa unor manageri şi executanţi de a-şi expune excesiv acţiunile şi rezultatele. Toate aceste deficienţe conduc. competenţele şi responsabilităţile circumscrise subdiviziunilor organizatorice respective. la diminuarea eficacităţii şi eficienţei sistemului informaţional.analiză nu intră în totalitate în componenţa nivelului respectiv. generate fie de proiectarea defectuoasă a sistemului managerial. 57 . prin circuitele informaţionale a unei cantităţi de informaţii care depăşeşte capacitatea de transport. asupra proceselor manageriale şi de execuţie. ceea ce duce la blocarea şi/sau întârzierea ajungerii unei părţi din informaţii la adresant. poate provoca disfuncţii.. Nerespectarea acestui caracter. Supraîncărcarea constă în vehicularea. directe sau indirecte. într-o măsură mai mică sau mai mare. cu efecte.

proceduri şi mijloace (în primul rând calculatoare electronice) care permit aplicarea de metode organismului respectiv pentru a realiza scopul şi obiectivele predefinite. Mihăilescu I. BNP-ICI. ca o colecţie organizată de părţi legate prin interacţiuni determinate. care cuprinde programele. Cu alte cuvinte. Sistemul informatic poate fi definit ca un ansamblu de reguli. prelucrare. social cultural etc. pag. 23. cu precădere automate. prelucrarea şi stocarea datelor2. Tehnică. utilizate în cadrul sistemului pentru a-i determina mărimile prestabilite şi legile care operează cu aceste mărimi1. măsurabile între anumite limite. mijloacele şi metodele. mijloacelor. Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume acea parte a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere. structurat şi corelat de reguli. regulilor. procedurile. 1985. procedurilor. proceduri mijloace şi metode. transmiterea. Ed. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 3. prin care se asigură prelucrarea automată a datelor. pag. Sistemul informatic al aprovizionării populaţiei —SIAP. 1 Pisău Gh. ştiinţific. sistemul de programe (SOFTWARE). a defini un sistem informatic al unui organism înseamnă a-i preciza în mod concret regulile. sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor.. 2 Orzan Gh. folosite pentru culegerea. Elaborarea şi introducerea sistemelor informatice. metodelor şi tehnicilor.1 SISTEMUL INFORMATIC Concretizând definiţia generală de sistem. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional. 1975. prin sistem informatic al unei entităţi sub formă de organism (economic.) se înţelege un ansamblu.Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. Toma C.. transmitere şi stocare a datelor cu ajutorul sistemelor de calcul.. (a) Aceste resurse sunt: ansamblul de echipamente (HARDWARE). cu precădere automate. sistemului de operare şi programele de aplicaţii. 7 58 .

(c) Prin reguli se exprimă modalităţile de aplicare la un organism a metodelor. metode ale statisticii economice. (e) Prin mijloacele unui sistem informatic se înţelege totalitatea uneltelor şi instrumentelor manuale. analiză şi interpretare etc. ansamblul de personal şi cadrul organizatoric. stocare. Printre metodele utilizate se pot enumera: calculul probabilităţii. Se întâlnesc următoarele tipuri de suporţi: Materiali. metode de proiectare a experimentelor. pentru a atinge obiectivele predeterminate. transmis prin semnale şi pachete. se poate arăta metoda gestiunii stocurilor. maşini şi oameni. concentrare. (b) Prin maşini în cadrul mijloacelor unui sistem informatic se înţelege totalitatea echipamentelor şi dispozitivelor utilizate (ca echipamente hardware şi instrumente software) pentru a efectua operaţiunile enumerate mai sus. sub formă de date şi informaţii acumulate de oameni în procesul muncii. pentru care se lansează o comandă şi care utilizează procedurile de calcul. (d) Prin proceduri se înţelege totalitatea operaţiunilor necesare pentru tratarea informaţiilor şi regulilor prin mijloacele sistemului. teoria grafurilor. programarea liniară. de perfecţionare şi optimizare a funcţiunilor organismului. (b) Prin metode se înţeleg căile de determinare şi punere în funcţiune. introducere şi extragere. culegere. control. metode de culegere. sub formă de suporturi tehnice (magnetice sau optice) sau grafice (opace sau transparente). în care se găseşte regula de calcul a nivelului de stoc. metode de analiză multivariantă. teoria deciziei. transformare. inclusiv software utilizate pentru efectuarea de operaţiuni asupra informaţiei: captare. de măsurare şi scalare. Ca exemplu. (a) Se consideră suport tot ceea ce are ataşat informaţii şi serveşte la transportarea şi/sau stocarea ei în timp şi spaţiu. Experienţa umană. prelucrare prin calcul aritmetic şi logic.baza de date. Acestea sunt definite şi formulate concis sub forma unor ansambluri de operaţii logice şi/sau matematice. Câmp electric. metode de previziuni etc. teoria utilităţii. pregătire. Mijloacele cuprind: suporţi. metode de simulare. teoria jocurilor. automate. analiza stocurilor. magnetic sau optic. În această ordine de idei putem enumera: 59 . transmitere. programarea dinamică.

cyber-cumpărători. proceduri.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE În prima etapă în cadrul unui sistem informaţional coexistau proceduri manuale de tratare a informaţiilor cu proceduri automatizate de calcul. ieşiri. echipamentele de captare. pregătire. s-a remarcat tendinţa automatizării progresive a sistemului informaţional. stocare. pentru a-l cuprinde în ansamblul său şi astfel să se ajungă într-un timp imprevizibil la echivalenţa dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic. Cu alte cuvinte. motivele fiind următoarele: Unele activităţi pot fi optimizate cu anumite arhitecturi de sistem informatic dar multe devin în timp incompatibile cu aceste arhitecturi. realizându-se versiuni îmbunătăţite ale sistemului informatic. 3. sistemul informatic al unei entităţi era completat. culegere. cel puţin. Există o neconcordanţă între reprezentarea informatică implementată prin soft şi cea real existentă. programatori. Tensiunile dintre entitatea reală şi modelul reprodus de către software poate fi corectat prin simulare şi instruire. transmitere. În a doua etapă. prin sistemul informatic. analişti digitali etc. În urma modelării sistemului informaţional. în intrările şi ieşirile sale. Sistemul informatic se poate prezenta sub forma unei „cutii negre” bazată pe intrări. (c) Oamenii în cadrul unui sistem informatic intervin sub forma de experienţă umană la nivelul suporţilor. analişti.). 60 .sisteme de calcul. adică prin apropierea sistemului informatic de realitatea prin adaptări şi ajustări individuale. operatori) sau ca utilizatori ai sistemului în regim off-line sau online (cyber-nvigatori sau internauţi. utilizarea şi exploatarea sistemului (administratori. mijloace şi metode ca şi sistemul economic. de analiză şi interpretare etc. Deşi această viziune a fost propagată puternic de producătorii de echipamente de calcul şi de informaticieni în proiectele de sisteme informatice nu s-au putut obţine rezultate spectaculoase. de prelucrare. reguli. se reproduce realitatea în diversitatea sa de manifestare. de diferite generaţii şi configuraţii. ca specialişti pentru elaborarea. ingineri sistem. cu proceduri manuale pentru acele părţi ale sistemului informaţional care nu se pretau a fi automatizate prin utilizarea calculatorului. de redare.

de a participa la ea. module. Să pună accent pe utilizarea sistemelor informatice deschise la care funcţiile sistemelor informatice să poată fi distribuite pe platforme eterogene iar anumite componente ale sistemului. Un exemplu de software în mare măsură neutru în raport cu întreprinderile îl constituie prelucrarea de text. aplicabilă ulterior în mod consecvent. ci modelează o nouă realitate virtuală pe care o proiectează şi o transmite utilizatorului de informaţii. Atunci când realitatea funcţionării unei întreprinderi este caracterizată prin schimbări puternice. 61 . Acest fapt şi posibilitatea de a comunica global cu cyber-lumea. subsisteme sau în bloc a întregului sistem. reprezentarea în sistemul informatic nu poate fi adaptată suficient de repede. Această realitate virtuală poate fi asemănătoare realităţii fizice sau poate confrunta lumea gândurilor noastre cu imagini complet noi. devin capabile să modeleze. încât generaţii întregi de produse software existente sunt înlocuite de altele noi. cu performanţe şi funcţionalităţi sporite. în cyber-spaţiu.Sistemul informatic este adesea static în raport cu dezvoltarea mediului real. precum sistemele de operare sau bazele de date. Pentru realizarea şi exploatarea sistemelor informatice modern se pot formula următoarele reguli: Întreprinderea trebuie să cunoască perspectivele utilizării sistemelor informatice şi să formuleze pe baza acestora o politică de informatizare adecvată. Ele nu mai redau doar modelul realităţii exterioare. care nu va modifica lumea de afaceri şi societatea în anii ce vin. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi de comunicaţii este atât de rapidă. Reprezentarea funcţiilor software trebuie să fie neutră în raport cu întreprinderea. care să poată comunica între ele. În etapa actuală sistemele informatice. Sistemele de informatice trebuiesc structurate în module informatice distincte. Acest lucru permite înnoirea pe componente. trebuie să fie compatibile între diferitele platforme hardware. dă naştere unei revoluţii enorme.

sisteme informatice integrate. sisteme informatice metropolitane (unităţi administrativ-teritoriale). (c) După gradul de structurare al colecţiilor de date: sisteme informatice care folosesc fişiere independente. sistemul informatic general al economiei naţionale. enumerăm: (a) După funcţiile la nivelul unităţii economice: subsistemul de urmărire şi programare a producţiei.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE În cadrul unui sistem economic. (d) După gradul de concentrare/dispersie a capacităţilor de prelucrare şi memorare a datelor: sisteme informatice centralizate. sistemele informatice sunt structurate în funcţie de organizarea şi structura sistemului informaţional. subsistemul de cercetare-dezvoltare. Din varietatea de criterii utilizate în clasificarea sistemelor informatice. (e) După modul de tratare a informaţiei în calculator: 62 . subsistemul de servicii. sisteme informatice distribuite. sisteme informatice de conducere a proceselor tehnologice (de automatizări). pentru anumite activităţi din economie (sănătate. de obiectivele urmărite în strategia generală a domeniului supus informatizării cât şi de caracteristicile şi performanţele echipamentelor de calcul şi de comunicaţie din structura sistemelor informatice. statistică). sisteme informatice suport de asistare a deciziei.3. (b) După domeniul activităţilor şi nivelul de abordare: sisteme informatice microeconomice (la nivelul agenţilor economici). subsistemul resurselor umane. sisteme informatice cu baze de date orientate pe obiecte. sisteme informatice-expert cu baze de cunoştinţe. sisteme informatice de ramură. sisteme informatice cu baze de date. armată. subsistemul financiar-contabil. subsistemul comercial.

63 . subsistemul de gestiune a cunoaşterii (specific activităţilor de cercetare şi proiectare). personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi tehnologii de fabricaţie. tactice şi operative. la limită. Se definesc astfel în cadrul sistemului informatic al firmei următoarele subsisteme: subsistemul conducerii strategice. iar uneori sistemul informaţional poate să coincidă cu cel informatic. sisteme informatice online. stocare. sisteme informatice cu regim multiprelucrare (lucrarea se execută în paralel pe mai multe calculatoare care operează coordonat în sistem). (g) După regimul de acces la resursele hardware a sistemului de calcul: sisteme informatice cu acces secvenţial. personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor. subsisteme ale conducerii curente.monoprelucrare sisteme informatice cu prelucrări în regim de multiprogramare (se execută mai multe lucrări la un singur calculator local). (f) După modul de utilizare a sistemelor de prelucrare şi comunicaţie: sisteme informatice off-line. Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite realizarea operaţiilor de culegere. transmitere. Analiza unui sistem informatic se realizează în raport cu: factori de conducere la nivelul conducerii strategice. prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel obţinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei (IT).sisteme informatice cu tratarea în regim batch (pe loturi). sisteme informatice cu prelucrare şi răspuns în timp real. sisteme informatice cu acces interactiv (conversaţional). Sistemul informatic al firmei este astfel structurat încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de utilizatori. sisteme informatice cu acces combinat. (h) În funcţie de simultaneitate/nesimultaneitatea lucrărilor în sistemul informatic: sisteme informatice cu prelucrări monoprograme. sisteme informatice în regim de teleprelucrare (cu deosebirea că reţeaua de calculatoare care procesează lucrările sunt distribuite geografic).

aceste sisteme generează rapoarte periodice. sistemul informatic privind gestiunea producţiei. încasat. Se caracterizează prin gradul lor mare de repetabilitate şi prin volumul mare de date procesat şi servesc nivelul operaţional. În această categorie cuprindem. a căror structură este prestabilită.Transaction Precessing Systems) sunt specializate în preluarea. Fiind gândite mai mult ca sisteme de raportare periodică. stocarea şi prelucrarea datelor referitoare la tranzacţiile şi procesele economice derulate (aprovizionări cu materii prime. Structura sistemului informatic al firmei cuprinde deci. Sistemele de gestiune a cunoaşterii în cadrul firmei (Knowledge Systems) .permit culegerea. Sisteme informatice la nivel operaţional (Operational Level Systems) . individual.permit echipei manageriale “la vârf” să realizeze planificarea activităţii firmei pe termen lung în vederea atingerii obiectivelor strategice fixate. Sistemele informatice destinate conducerii curente .). Chiar dacă ele reprezintă componente ale sistemului informatic al firmei. consumuri de materii prime. spre exemplu.permit promovarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în cadrul firmei (de exemplu produsele software destinate proiectării asistate de calculator AutoCAD) precum şi asigurarea automatizării şi controlului fluxului de documente în cadrul firmei. sistemul informatic privind evidenţa vânzărilor. livrate. sistemul informatic al contabilităţii financiare.subsisteme operaţionale. produse finite obţinute. Putem realiza o clasificare a sistemelor informatice întâlnite în cadrul firmei pornind de la criteriul naturii prelucrărilor realizate prin intermediul lor: Sisteme pentru prelucrarea tranzacţiilor (TPS . stocarea şi prelucrarea datelor privitoare la tranzacţiile zilnice. Sistemele informatice destinate conducerii strategice . atât componentele definite după criterii funcţionale. oferind informaţia necesară decidentului în conformitate cu domeniul său de responsabilitate. de rutină. cât şi pe cele rezultate din luarea în considerare a nivelelor de decizie şi operaţionale din cadrul firmei. plăţi efectuate către furnizori etc. sistemul informatic privind gestiunea stocurilor etc.asigură derularea activităţilor de control şi conducere pe termen scurt. ele sunt mai puţin pregătite să ofere informaţii urgente ca urmare a unor situaţii neprevăzute. le vom numi în continuare sisteme deoarece le vom prezenta pe fiecare din ele. 64 . Susţinând de regulă decizii de rutină.

funcţionari. ci să ofere facilităţi generalizate de calcul şi comunicaţii. date sintetizate oferite de MIS şi DSS precum şi cele mai avansate produse software grafice. proiectanţii şi ceilalţi specialişti angrenaţi în activitatea de cercetare-dezvoltare. Utilizatorii acestor sisteme sunt inginerii.Office Automatic Systems) destinate mai ales personalului implicat în procesul prelucrării informaţiei (contabili. În această categorie putem cuprinde: procesoare de texte. controlului şi planificării pe termen scurt. Sisteme suport ale executivului (ESS . procesoare de tabele. altele decât cele de rutină. Ele valorifică informaţii interne oferite de TPS şi MIS alături de informaţii provenite din mediul economic exterior (curs valutar. Ele nu au fost gândite să servească la soluţionarea unei anumite probleme. În această categorie putem include sistemele expert caracterizate prin stocarea cunoştinţelor unui expert uman. Sisteme destinate cercetării-dezvoltării (KWS . Sistemele expert pot fi utilizate cu succes în diagnosticarea financiară a firmei.Sisteme destinate activităţii de birotică .(OAS . preţul produselor fabricate de firmele concurente. secretari).Executive Support Systems) reprezintă sisteme informatice destinate conducerii strategice şi permit luarea unor decizii nestructurate. într-o bază de cunoştinţe utilizată în deducerea de concluzii prin derularea de raţionamente automate. ele permit şi generarea de rapoarte privind abaterile înregistrate precum şi consultarea online a informaţiilor referitoare la perioadele anterioare de gestiune (în vederea determinării trendului indicatorilor).Knowledge Work Systems) destinate creării şi integrării noilor tehnologii în cadrul firmei. dar şi managerilor. Utilizează date privind mediul exterior al firmei. sisteme de poştă electronică etc. 65 .Decision Support Systems) oferă managerilor modele complexe şi aprofundate de analiză în vederea fundamentării deciziilor. Oferă utilizatorilor flexibilitate deosebită la cerinţele formulate returnând rapid răspunsurile solicitate. Sisteme suport de decizie (DSS . Sisteme informatice destinate conducerii (MIS . în elaborarea deciziei băncii de acordare a creditelor pentru clienţii săi etc.).Management Information Systems) destinate asigurării rapoartelor sintetice de rutină necesare în procesul fundamentării deciziilor curente. În vederea oferirii unei informări relevante. preţul pe piaţă al materiilor prime etc. sub formă de fapte şi reguli.

funcţia de ieşire a informaţiei. introducerea manuală a datelor şi textelor. în timp real. captarea cu echipament adecvat a informaţiilor numerice.4. alfanumerice. 3. a imaginilor video sau film. fie se prelucrează imediat.3. a vocii şi sunetului. funcţia de comandă-control a sistemului. Capacitatea de stocare a informaţiei şi viteza de acces la date constituie criterii fundamentale de apreciere a performanţelor unui sistem informatic în raport de durata şi volumul informaţiei memorate. Informaţia odată introdusă în sistem. fie se memorează pentru prelucrări ulterioare. indiferent de conţinutul concret al activităţii pe care o serveşte. funcţia de prelucrare a informaţiei. îndeplineşte următoarele funcţii generale: funcţia de preluare a informaţie. Un sistem informatic. la ieşire.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei joacă un rol important în funcţionarea unui sistem informatic.4.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC Funcţiile unui sistem informatic decurg atât din obiectivele entităţii organizaţionale cât şi din mijloacele pe care tehnologia informaţiei şi comunicaţiile i le oferă în vederea realizării acestor obiective.1 Funcţia de preluare a informaţiei Funcţia de preluare a informaţiei în sistem se exercită într-o varietate mare de modalităţi cum sunt: preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţie. 3. Informaţia se poate păstra în: 66 . grafice. funcţia de comunicare a informaţiei. fără a fi memorată sau prelucrată. nefiind exclusă posibilitatea transferării ei. funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei. preluarea informaţiei provenite din reţele locale de date.

4. Aceste linii de comunicaţie utilizează modemul pentru conversie din/în format digital în/din format analogic. Informaţia aflată în memoria unui sistem informatic poate servi în procesul de prelucrare sau poate fi valorificată prin consultare locală ori poate fi comunicată utilizatorilor prin intermediul reţelelor de comunicaţie. Internetul fiind utilizat pentru transmiterea datelor în întreaga lume şi reprezintă un mod de conectare în care calculatoarele pot comunica utilizând un protocol de adresare comună (TCP/IP). O reţea ISDN (integrated services digital network). Reţeaua publică de telecomunicaţii (public switched telecommunications network . comunicaţia la distanţă realizată printr-o linie analogică pe reţeaua publică de telecomunicaţii. cum sunt: 67 .PSTN) asigură conectarea calculatoarelor utilizând comutarea circuitelor (circuit switching). pentru informaţii cu caracter de istorie sau care se consultă foarte rar.memoria internă.o infrastructură informaţională în care informaţia este transmisă prin reţele eterogene. pentru datele care se consultă periodic.3 Funcţia de comunicare Funcţia de comunicare a sistemului informatic asigură transferul informaţiilor între reţelele de calculatoare şi/sau între calculatoare şi reţelele de comunicaţie prin: comunicaţia între componentele entităţii organizaţionale.4 Funcţia de prelucrare Funcţia de prelucrare se referă la o mare varietate de operaţii şi procese. comunicaţia prin World Wide Web (WEB) . 3. conectate fizico-funcţional într-o reţea omogenă de calculatoare de tip local (LAN Local Area Network). depozite şi arhive electronice. memoria externă. 3. pentru datele în curs de prelucrare. comunicaţia la distantă pe linii de comunicaţie digitală. asigură conectarea directă a echipamentelor digitale utilizând echipamente NTE (network termination equipment).4.

ordonări) sau semantice. consultarea interactivă a informaţiei. electronic. conversie de suport prin transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic. necesară memorării şi procesării ei cu mijloace informatice. de Ia terminale de culegere. modificarea valorilor celor existente pentru a Ie pune în acord cu realitatea pe care trebuie să o reflecte sau cu nevoile utilizatorului de informaţii.). selectarea şi transmiterea informaţiei solicitate. Consultarea bazei de informaţii nu afectează conţinutul acesteia. afişării la terminal sau a comunicării locale. forma şi conţinutul informaţiilor. preluate din reţelele de comunicaţie sau introduse manual.conversia informaţiei din forma analogică în formă digitală. şi/sau cunoştinţe (BC) presupune un ansamblu de proceduri prin care se generează structura şi modul de organizare a informaţiei pe suportul tehnic. 68 . actualizarea bazelor de date. Au loc o multitudine de operaţii logice (comparaţii. de tabele (BT). crearea şi încărcarea bazelor de date (BD). precum şi operaţia inversă de conversie din digital în analogic. imprimantă. introducerea de informaţii noi. Încărcarea bazelor se face cu informaţii provenite din bazele. înregistrarea sau transferul de informaţie audio şi vizuală. bazele de tabele (BT). tratarea propriu-zisă a informaţiei. prin intermediul sistemelor de comunicaţie. se realizează cu ajutorul unor programe care permit căutarea. pentru a o face compatibilă cu echipamentele electronice de tip analogic pentru redarea. punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire. la un dispozitiv periferic de ieşire (monitor.) pe altul. echipament de comunicaţie în reţea etc. Au loc operaţii pentru obţinerea de rapoarte şi situaţii complexe care vor fi transferate la dispozitivele de ieşire în vederea imprimării lor. şi/sau bazele de cunoştinţe (BC). de tabele şi de cunoştinţe presupune ştergerea informaţiilor devenite inutile. depozitele şi arhivele electronice stocate pe suporturi de memoria externă. grafic etc. de recunoaştere a formelor sau semnificaţiei acestora. îndeosebi în cazul prelucrării datelor şi cunoştinţelor. reproducerea informaţiei şi documentelor prin copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport din bazele de date (BD). ori la distanţă. constă în efectuarea celor mai variate operaţii care privesc. optic. ce presupune operaţii diferite în raport de natura informaţiei solicitate.

plotter sau prin imprimare pe dispozitive de fotocopiere. texte. organisme publice. consumatori etc. Comunicarea în interiorul sistemului se face prin consultare directă la terminal.3. prelucrare şi ieşire a informaţiei în funcţie de natura lor. natura suportului tehnic sau grafic. voce. de specificul operaţiilor care se execută. conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire. de proceduri şi baza informaţională. videoconferinţe etc. a tuturor funcţiilor sale. 69 . de destinaţia şi modul de transmitere a rezultatelor. controlul proceselor de intrare. telefon. acţionari. a informaţiei transmise. baza de programe. pe care urmează a fi transferată informaţia la ieşire. 6) Funcţia de comandă şi control a sistemului informatic deţine toate atributele necesare pentru dirijarea şi reglarea funcţionării întregului sistem. documente grafice. clienţi. depozite şi arhive electronice ale sistemului informatic sau comunicarea informaţiilor. telefax. transferul de date pentru stocare la distanţă pe suporturile de memorie externă. film. transmiteri de date şi imagini prin telex. Comunicarea cu exteriorul se face prin transmiterea de informaţii multimedia la distanţă. destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat. alocarea optimă a resurselor sistemului referitoare la echipamente. se realizează prin transmiterea digitală de date. teleconferinţe.. memoria internă. prin listarea documentelor obţinute la imprimantă. prin consultarea realizată Ia terminale video şi audio ale reţelei locale. digitală sau analogică. către partenerii de afaceri. texte. secvenţe video sau audio sau combinaţii ale acestora. informaţie vizuală şi sonoră cu ajutorul reţelelor publice sau private de comunicaţii. forma.4.5 Funcţia de ieşire a informaţiei Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă mai multe cerinţe în funcţie de: natura informaţiei transferate la ieşire: date.

reprezintă instrumentul logic al acesteia. de metode. în timp ce baza de informaţii oferă obiectul supus procesării cu ajutorul mijloacelor amintite. Din definiţie rezultă existenţa a trei componente. cât şi cu sistemele de comunicaţii.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Sistemul informatic în sectorul terţiar este un ansamblu interconectat de echipamente hardware şi programe software. programele (componenta software).3.1 Structura sistemului informaţional 70 . dacă echipamentele (componenta hardware). Componenta informaţională INFORMAŢIA Subsistemul de informaţii SOFTWARE Subsistemul de programe HARDWARE Subsistemul de echipamente Componenta logică Componenta fizică UNITATEA CENTRALĂ PERIFERICE DE INTRARE ŞI/SAU IEŞIRE ECHIPAMENTE PENTRU COMUNICAŢII Locale La distanţă Figura nr.3. programele şi informaţiile. Astfel. atât cu sistemele informatice profesionale. între care se creează un ansamblu de legături comunicaţionale. tehnici. constituie instrumentul fizic al activităţii sistemului informatic. modele şi instrumente având ca obiectiv procesarea informaţiei şi care îşi exercită funcţiile sale în interdependenţă. organizarea şi funcţionarea acestuia. suficiente pentru a putea explica structura şi funcţiile sistemului informatic. Acestea au roluri diferite în economia sistemului. Aceste elemente fundamentale sunt echipamentele.

5. Mouse-ul este folosit pentru manipularea mai 71 .2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului conţin. echipamente interactive de introducere din categoria mouse-lui. conferinţe etc. numită şi memorie moartă.. care permite atât scrierea cât şi citirea şi este o memorie de tip volatilă. interviuri. 3. de tip „citeşte-numai” care permite doar citirea fără a fi modificată. memorie ROM.5. constituie perifericul de introducere a sunetului captat direct din realitate: dispoziţii şi mesaje. aparatul telefonic şi interfaţa telefonică pentru receptarea şi înregistrarea digitală a comunicaţiilor analogice sau digitale. a) Dintre perifericele de intrare necesare unui sistem informatic amintim: tastatura utilizată pentru introducerea manuală a informaţiei date. Memoria operativă este de două tipuri: memorie RAM. texte şi comenzi. care reprezintă memoria operativă la nivelul căreia se execută toate calculele aritmetice şi logice.1 Componenta hardware a sistemului Componenta hardware a sistemului este reprezentată de ansamblul de echipamente format din: a) Unitatea centrală a sistemului informatic numită generic procesor b) Memoria internă. aparatul telefax şi/sau interfaţa telefax pentru înregistrarea digitală a documentelor grafice recepţionate sau pentru scrierea lor directă la imprimantă fax. de la un alt VCR pentru imagini de la un videocasetofon sau de la un Tuner TV pentru a prelua imaginile din reţelele TV. trackball. interfaţa audio şi video pentru recepţia imaginilor şi sunetelor prin intermediul plăcii de captură video ce preia imagini de la o cameră video. microfonul şi interfaţa pentru sunet adecvată. scanner-ul pentru înregistrarea digitală a imaginilor grafice aflate pe documente. joystick etc. a mesajelor sonore. numită şi memorie vie. în sensul că informaţia se pierde la închiderea sesiunii de lucru. comentarii şi rapoarte.3. tratative. atât periferice comune de intrare-ieşire cât şi echipamente dedicate.

numit şi „maneta de joc” este utilizat în special în jocurile electronice. fie inclus în tastatura calculatoarelor portabile (laptop-uri. pentru transmiterea documentelor memorate digital. pentru trasarea de schiţe tehnice. textelor. pentru transmiterea Ia distanţă a documentelor tip fax direct din document. sub forma de arhivă pe microfilm. aparatul telefax şi interfaţa sa specifică. pentru transpunerea pe hârtie a datelor. de fapt un creion cu o tabletă pe care se înscriu informaţii ce sunt transmise la calculator etc. pentru transmiterea de sunet în reţele locale. cu avantajul înregistrării unui volum mare de informaţii pe unitatea de suport. notebook-uri etc. interfaţa audio. pentru afişarea pe ecran a informaţiei solicitate. interfaţa de ieşire telecopiator. ecrane electronice. sau în regim memorat. Imprimarea se poate realiza în alb-negru sau color. Trackball. un mouse aşezat cu sfera în sus şi care este manevrată cu mâna fiind ataşat fie extern la calculator. incinte acustice. către un copiator. documentelor sau desenelor. De asemenea. b) Perifericele de ieşire ale unui sistem informatic sunt: imprimanta.uşoară a imaginilor pe ecran şi introducerea comenzilor în calculator.). mesaje şi alte informaţii sonore. imprimanta pentru microfilm şi interfaţa sa. desene de specialitate în alb-negru sau color.. fie local către un copiator. aparatul telefonic şi interfaţa sa cu sistemul informatic. aici sunt incluse dispozitivele de afişare audiovizuală locală: monitoare. Terminalul dispune de un difuzor încorporat pentru emiterea de sunete. pentru transmiterea analogică şi digitală de mesaje direct sau înregistrate digital sub forma fişierelor acustice. planuri. fie la distanţă prin reţelele pentru comunicaţii de date. realizează transferul documentelor din memoria internă a sistemului informatic în memoria sa externă. Joystick-ul. amplificatoare de sunet etc. interfaţa video pentru transmiterea de imagine şi sunet prin reţelele de televiziune cu circuit închis sau prin sisteme de televiziune la distanţă. plotter-ul. prin lectura documentului aflat în memoria internă sau externă a calculatorului electronic.. tableta grafică (digitizor) şi interfaţa de pointare. monitorul serveşte. în reţele pentru transmiterea la distanţă a sunetului şi vocii sau pentru consultare locală a informaţiei sonore (memorate sau în curs de recepţie) cu 72 .

Discurile magnetice şi/sau optice. DVD. boxe. imagini video şi audio. incinte acustice. digitale (CD. folosind programe diferite. imagini) în format digital1. CD-ROM. procesoare de grafică. a documentelor grafice. DVD. a informaţiei utilizate în sistemele informatice. lectura şi prelucrarea diferenţiată a informaţiei din aceste fişiere. procesoare de texte şi documente. locală sau la distantă. panouri electronice. natura reţelelor de telecomunicaţii utilizate şi cuprind: echipamentele de fax-modem care asigură transmiterea documentelor de tip facsimil. discuri flexibile) permit memorarea digitală a informaţiei de orice natură (date. videotelefon şi sistemul de videoconferinţe (televizoare. codificare. c) Perifericele de intrare-ieşire întâlnite în configuraţia unui sistem informatic sunt.dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de sunet. camere de luat vederi. texte.mijloc de comunicare portabil) şi interfeţele mai elaborate cu utilizatorul care introduc informaţia folosind un creion fotosensibil şi dispune de soft specializat pentru procesarea şi transmiterea informaţiei utilizând de regulă reţeaua de telefonie mobilă. telefoane mobile) şi interfeţele video şi acustice de cuplare la reţea de bandă largă. manipularea ei sub forma unor fişiere cu diferite extensii. d) Echipamente pentru comunicaţii. Structura şi funcţionalitatea acestuia depinde de mai mulţi factori: echipamentul informatic utilizat. echipamente GSM pentru comunicaţii mobile (telefon GSM. transmitere recepţie. facsimile. decodificare. difuzorul calculatorului etc. în principal. sunet şi imagine. Blue-Ray).). Memorii flash etc. difuzoare. indiferent de 1 digital bit pipe = conductă digitală pentru biţi 73 . asistenţi personali digitali de tipul PDA (dispozitiv portabil miniaturizat cu ecran şi tastatură asemănător cu „palmtop-ul”) sau PCom (Personal Communicator . sunete. următoarele: Unităţile digitale de disc magnetic şi optic (discuri fixe. a sunetelor şi filmelor cu ajutorul reţelelor de telefonie. Aici sunt incluse totalitatea dispozitivelor tehnice de conectare. documente grafice. natura informaţiei prelucrate. a imaginilor video şi audio. film etc. în funcţie de natura informaţiei conţinute în aceste fişiere: procesoare de tabele. pager) care comunică într-o reţea GSM utilizând servicii vocale şi „nevocale” (transmisii de date. tipul de comunicaţii practicate (locale sau la distanţă). a datelor.

INTERNET) sunt reprezentate de un ansamblu de calculatoare eterogene (staţii şi servere) şi alte echipamente şi dispozitive de comunicaţie.natura sursei sau receptorului (un telefon digital. conectori. fax). o reţea). procesoare DTP (Desk Top Publishing). procesoare pentru accesare şi dezvoltări în sisteme de reţele Internet şi Intranet. procesoare utilitare şi de întreţinere. procesoare pentru medii integrate de dezvoltare etc. accesorii pentru desen. cabluri. calculator. comutatoare (switch-uri). indiferent de gradul de complexitate a configuraţiei fizice. reţelele de calculatoare (LAN. procesoare de text şi imagine fixă. procesoare pentru desen şi reprezentări grafice:. bloc-notes. porturi etc. procesare text. 74 . un fax digital. accesorii pentru sunet şi imagine . tip document grafic. procesoare pentru comunicaţii şi reţele de date. Pentru conectare se utilizează plăcile de reţea. procesoare pentru limbaje de programare şi asamblare. calendar şi agendă. accesoriile pentru sistemele informatice de lucru reprezintă un set de programe folosite uzual ca: ceas. hub-uri (receptoare. procesoare pentru sisteme de gestiune de baze de date/cunoştinţe.3 Componenta software Componenta software a unui sistem informatic.. conectate conform unor tehnologii specifice. procesoare de calcul tabelar. este formată din subsistemul de programe care constituie componenta logică a sistemului informaţional. Software-ul este format din următoarele grupe mari de programe: programele sistemului de operare . WAN. accesorii pentru comunicaţii (telefon. un calculator prin modem. procesoare de proiectare asistată. MAN.5. concentratoare) pentru tehnologiile de tip stea sau inel. 3. procesoare integrate.

locale sau la distanţă. programele şi informaţiile. înregistrări audio (microfon) sau video (camera de luat vederi) şi sunt: preluate din reţelele de date şi comunicaţii. prin sistemele de comunicaţii locale şi telecomunicaţii de date. documente). b) Informaţiile de ieşire ale sistemului informatic au mai multe destinaţii: pentru consultare interactivă la monitoarele calculatorului (date. transmitere locală sau la distanţă. 75 . sistem de televiziune) sau înregistrate pe microfilm. optic sau grafic (microfilm). conţine multitudinea de rezultate intermediare şi rezultatele finale ale activităţii de prelucrare. faxuri). listarea la imprimantă. a) Informaţiile de intrare pot proveni din mai multe surse: captate direct din realitate. optic). sunet şi imagine. depozite şi arhive electronice sau înregistrate pe microfilm. texte) preluate prin scanare (documente. redare video (monitor.5. texte.3. grafice. schiţe. desenare la plotter (desene. stocate în memoria externă. păstrarea pe termen îndelungat. pentru consultări ulterioare. De cele mai sus se poate concluziona că funcţionarea unui sistem informatic este posibilă numai prin funcţionarea sincronă şi intercorelată a celor trei subsisteme ale acestuia: echipamentele. texte. redare audio (speaker). planuri). păstrarea pe termen mediu în memoria externă (disc magnetic.4 Componenta informaţională Componenta informaţională a sistemului oferă obiectul supus prelucrării şi în acelaşi timp. păstrarea temporară în memoria internă sau externă în vederea unor prelucrări imediate. introduse prin tastare (date. prin arhivare pe suport magnetic. rezultate intermediare ale unor prelucrări anterioare sau în curs de desfăşurare. panouri electronice.

forma lor este determinată de sistemul de conducere. De la sursă la receptor. reprezintă condiţii indispensabile pentru gestiunea proceselor de creare a bunurilor materiale şi spirituale. de sistemul condus. de la indicatorii cantitativi sau valorici analitici până la indicatorii de sinteză. informaţia circulă prin ceea ce se numeşte canal de comunicaţie. iar locul unde ajunge se numeşte receptor. care formează sursa de date necesare gestiunii firmei. dirijat. în activitatea ecomomico-socială. circulaţia şi utilizarea informaţiilor reprezintă un proces conştient. exprimaţi de obicei sub formă valorică. În sfera activităţilor economico-sociale. între sistemul de conducere şi cel condus. Producerea. producerea. Informaţiile emise în acest cadru poartă numele de informaţii economice. în care legile specifice procesului informaţional pot fi prestabilite şi modificate după cerinţele cunoaşterii şi conducerii activităţilor economice. determinist sau aleator. în timp ce conţinutul 76 .Capitolul 4 INFORMAŢIA . Indicatorii sunt agregaţi piramidal. Locul unde ia naştere informaţia se numeşte sursă. se poate afirma că în timp ce conţinutul informaţiilor este determinat. Prin urmare.OBIECT AL PRELUCRĂRII 4. Forma informaţiilor se poate modifica în raport cu mijloacele şi procedeele folosite la producerea lor. Alături de indicatori sunt codurile şi nomenclatoarele de coduri care asigură o clasificare şi o structurare omogenă a informaţiilor după criterii bine definite. integrator. în principal. transmiterea şi utilizarea de informaţii.CALITATEA ACESTORA – Informaţiile economice iau naştere în mod obiectiv.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE . informaţia trebuie definită în legătură strânsă cu aceste trei noţiuni. Ţinând cont de principiile generale ale funcţionării sistemelor şi de rolul informaţiilor în asigurarea conexiunilor informaţionale în procesul de conducere a firmei. Informaţia economică este exprimată printr-un sistem de indicatori. a unor conexiuni între subsisteme şi sistemul global. Funcţionarea stabilă a unui sistem şi dezvoltarea sa sunt condiţionate de existenţa unor conexiuni informaţionale între elementele sale.

informaţiile economice furnizate şi vehiculate de sistemul informaţional al firmei se împart în şase grupe mari. folosite pentru elaborarea unor prognoze. şi anume: informaţii de prognozare pe termen lung. în formularea şi fundamentarea deciziei. al sistemului economic firmă. Din punct de vedere funcţional. Din acest motiv. informaţii de control şi reglare. Informaţiile utilizate în gestiunea firmei sunt clasificate atât din punct de vedere funcţional cât şi sub aspectul utilităţii lor. informaţii de evaluare şi raportare. economic. În raport cu această calitate. Pentru ca informaţia să-şi poată îndeplini rolul în conducerea şi previzionarea macroeconomică. la începutul perioadelor de gestiune şi la diferite momente imtermediare până la sfârşitul acestor perioade). valutar etc. informaţiile trebuie să fie recepţionate de sistemul conducător. uman. se evidenţiază procesul de îmbătrânire a informaţiei. Pentru 77 . cantitativ şi calitativ. precum şi la diferite momente intermediare). informaţiile pot fi considerate ca o proprietate obiectivă a fenomenelor şi proceselor economice. informaţii de intrare (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul obiectivelor propuse spre realizare şi al resurselor alocate pe activităţi şi entităţi funcţionale. trebuie să întrunească următoarele calităţi: acurateţea determină valoarea informaţiei şi se referă la reflectarea exactă a realităţii. al activităţilor şi entităţilor sale funcţionale la începutul şi sfârşitul perioadelor de gestiune.acestora rămâne neschimbat. de producţie. informaţii de ieşire (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul rezultatelor şi al consumului de resurse. informaţiile economice se clasifică astfel: informaţii de stare (care caracterizează cantitativ şi calitativ potenţialul tehnic. Pentru a avea semnificaţie şi utilitate. Sub aspectul utilităţii lor. informaţii de planificare de perspectivă medie şi lungă. la sfârşitul perioadelor de gestiune sau în diferite momente ale perioadelor respective). a activităţilor şi entităţilor sale funcţionale). informaţii de programare sau planificare operativă. fiind independent de structura sistemului condus şi conducător. oportunitatea reprezintă calitatea informaţiei de a fi disponibilă în momentul la care este solicitată şi se măsoară prin parametrul timp. informaţii de pregătirelansare. informaţii de cooperare (ce caracterizează cantitativ şi calitativ relaţiile şi legăturile operaţionale cu sistemele exterioare). financiar. pe ansamblul sistemului. informaţii de execuţie (care sunt utilizate în procesele informaţionale pentru execuţia lucrărilor informaţionale şi care conţin atât informaţiile menţionate cât şi alte informaţii operative pentru conducerea şi funcţionarea sistemului. pe activităţile şi entităţile sale funcţionale.

în perioada t. perioada în care informaţia este utilă. adică adoptarea deciziei. N) . 78 . n N p date. efectele economice asociate tipului de decizie. exprimată prin economice. utilizând informaţia. A. numărul deciziilor luate. probabilitatea luării unei decizii corecte pe baza informaţiei Un calcul de eficienţă privind utilizarea informaţiei trebuie să ţină seama şi de costurile implicate în producerea. reprezintă valoarea informaţiei furnizate.t. timpul de răspuns al sistemului care produce informaţia numărul de sub-perioade ale lui t. N.T. acurateţea informaţiei. n) . transmiterea şi recepţionarea informaţiei în procesul de gestiune a activităţii firmelor. valoarea trebuie privită prin prisma conţinutului informaţional.g(p. Valoarea informaţiei economice poate fi comensurată cu ajutorul unei expresii matematice de forma următoare: 1 t (4. t n=1 [ ] unde: Vi efectele E t C A T respectivă. a utilităţii informaţiei şi prin prisma efectelor sale asupra sistemului economic condus. prelucrarea. cantitatea de informaţie.1) Vi = E ∑ f(C.a se reduce la minimum acest proces şi efectele sale este necesară scurtarea ciclului producere-prelucrare-transmitere-stocare şi utilizare a informaţiei.

Conform naturii sale. De exemplu. Luate în sens strict. iar a lucra cu ele reprezintă însă cheia viitorului. a frecvenţei. documente de elaborare şi execuţie constituie informaţii atribut. timp. optice. a livrării. informaţii despre livrări. când şi unde s-a depozitat un articol sau când un anume client a făcut o comandă. comportament. electronice etc. evidenţa salariilor sau date personale ale angajaţilor. b) Informaţii de atribut descriu forma şi structura unui obiect. dosarele. De asemenea omul dispune de astfel de informaţii în structura ADN-ului. este important să se specifice şi tipul acestora. Informaţiile de atribut sunt deosebit de importante pentru a se ajunge de la afirmaţii generale la informaţii specifice. ca obiect distinct. a mărimii hard-discului. este 79 . eforturile erau îndreptate spre prelucrarea acestor informaţii disponibile în cantităţi uriaşe. Până în anii ‘80. acţiune şi comunicare. informaţii despre clienţi (situaţii detaliate ale comenzilor şi solvabilităţii. relaţie. Spre deosebire de informaţiile de conţinut.). a) Informaţii de conţinut .furnizează date despre valori numerice. în individualitatea sa. persoanele de contact etc. planurile de construcţie. locuri şi alte mărimi cantitative. dimensiunea sau greutatea unui produs. informaţia de conţinut este de cele mai multe ori istorică. Prin intermediul informaţiilor de atribut. A le genera sau obţine pe celelalte a fost posibil de-abia în ultimii ani datorită evoluţiilor spectaculoase a tehnicilor de prelucrare a informaţiilor. a monitorului etc. ea oferă relaţii despre data comenzii. un obiect este specificat mai direct şi devine identificabil. la un sistem de calcul PC aceasta are loc prin indicarea tipului de microprocesor. nu oferă ele singure relaţii despre valoarea unui produs. Aceasta înseamnă că informaţiile de conţinut. a tipului şi mărimii memoriei interne. vânzări. Aceste informaţii se găsesc de obicei în actele. Datele cuprind adrese.). În acest sens. Până în prezent în economie a fost utilizată în special categoria referitoare la conţinut şi aceasta în mod sistematic şi simplu. această categorie poate ajunge la un volum foarte mare de date. formă. arhivele sau suporturile digitale (magnetice. În comerţ. ele fiind foarte diferite. informaţiile-obiect tipice sunt preţul. stocuri. Informaţiile relevante se clasifică în şase categorii după: conţinut.4.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ Atunci când se discută rolul şi puterea informaţiilor.

Avionul a fost proiectat şi testat în această lume virtuală. direcţiei şi semnificaţiei. cel mai economicos şi cel mai sigur avion comercial. a legăturilor cauzale dintre obiecte. de măsurare a gradului de asociere sub aspectul intensităţii. generează o informaţie specifică. comportamentul obiectelor fizice într-o realitate virtuală sau tridimensională. Revoluţia informaţională nu urmăreşte numai crearea lumii virtuale ci şi interacţiunile între „lumea virtuală” şi lumea reală pentru ca aceasta să se poată transpune în practică. Aceste date au fost multă vreme stocate prin intermediul semnelor. În decursul scurtei istorii a tehnologiei informaţionale. sau chiar mai redus. Informaţiile de conţinut descriu trecutul. Se pot face afirmaţii şi se obţin estimări privind evoluţiile viitoare. informaţiile de atribut au fost disponibile într-o măsură din ce în ce mai mare în formă multimedia. Prototipul nu mai există în mod real. Informaţiile de comportament. Folosind simulări cât mai realiste este adesea posibil să se construiască dintr-o dată o instalaţie perfectă sau aproape sigură. dar odată cu introducerea prelucrării de imagini. sunet şi film. psihologic şi economic a comportamentului obiectelor investigate. modelul Boeing 777. este de aproximativ 6 luni.necesar să se cunoască datele de individualizare şi care luate în compoziţia corectă. ci numai virtual1. Va fi posibilă nu numai extragerea informaţiilor din date ci şi generarea de acţiuni pornind de la 1 Având la bază această idee. în condiţiile menţinerii costurilor cip-urilor şi mediilor de stocare. sunt foarte utile în ceea ce priveşte strategiile şi politicile viitoare. sociologic. 80 . firma Boeing a construit cel mai mare. e) Informaţii de acţiune. cu mult înainte să se fi „consumat” o singură bucată de material pentru realizarea sa. Toate simulările au loc pe acest obiectiv virtual. c) Informaţia de relaţie descrie relaţia dintre obiecte şi este esenţială pentru a putea reprezenta dependenţa şi interdependenţa. Informaţiile de comportament se bazează pe informaţiile de conţinut iar pentru înţelegerea mecanismelor şi principiilor de comportament se simulează prin modelare. Aceste tehnologii au devenit posibile datorită faptului că au fost inventate medii care permit stocarea a miliarde de biţi şi sunt disponibile procesoare care permit prelucrarea într-un timp acceptabil a acestor cantităţi de date. d) Informaţii de comportament presupun tratarea din punct de vedere antropologic. în timp ce informaţiile de atribut descriu prezentul. mai întâi pe calculator. timpul de dublare a capacităţii de stocare.

alături de conţinut. în cazul roboţilor. Comunicarea este un termen cu mai multe sensuri de înţelegere. într-un sens mai larg. Astăzi există posibilitatea de a modela acest cyber-spaţiu într-un mod atât de realist încât nu mai poate fi deosebită de realitate. Contextul joacă un rol secundar. comunicarea în activitatea economică cu ajutorul tehnologiei online se bazează pe conţinuturi. În publicitate. îl constituie propria imaginaţie sau realitatea individuală. Contextul comunicării. în sensul că se acceptă anumite premise tacite. ceea ce face ca să fie folosit. Din acest motiv. mişcările unei fiinţe umane vor fi înregistrate şi stocate cu ajutorul tehnicii senzorilor. în industria de divertisment dar şi în simulatoare super-sofisticate. schimb de informaţii. prin urmare. de exemplu. Tehnologia informaţională transmite astăzi numai conţinuturi informaţionale. prin aceasta. întrucât conţinutul poate fi ambiguu sau neclar. Se apreciază că software-ul pentru crearea în mod rapid şi realist de cyber-spaţii va fi disponibil mai devreme decât capacitatea întreprinderilor de a se folosi din plin de posibilităţile oferite de cyber-spaţiu. f) Informaţia comunicată. Prin intermediul noilor tehnici de prelucrări virtuale. Comunicarea în cyber-spaţiu face un pas uriaş înainte. Contextul. Situaţia specifică în care are loc o comunicare constituie adesea premisa interpretării corecte a acesteia. De exemplu. Comunicarea în sens tehnic desemnează transferul bidirecţional de date şi. Utilizatorul nu mai este izolat în propriul său context. într-un mediu creat în mod artificial. o atenţie sporită a celor spre care este îndreptată informaţia. În cyber-spaţiu nu se comunică numai conţinutul. pentru utilizator. care modelează comunicarea în calitate de context. întrucât prin combinarea iscusită a conţinutului şi a contextului se poate obţine efectul de nou şi. Rapiditatea dezvoltării funcţionalităţii software-ului pentru crearea unor cyber-spaţii realiste este uimitoare. fiecare mişcare trebuie programată minuţios dinainte. ci se creează şi contextul. care pot fi ulterior imitate şi utilizate de maşinile inteligente1. ambiguităţile joacă un rol din ce în ce mai mare. 1 Vezi “Toy Story” primul film de lung metraj de animaţie tridimensională realizat şi proiectat doar pe calculator. joacă un rol foarte important. 81 . în special. ci pătrunde în sistem şi.informaţii.

adică analizate şi procesate în aşa fel încât acestea să capete o anumită semnificaţie pentru persoanele care iau decizii. Deşi folosesc tehnologii complexe.3 PROCESE INFORMAŢIONALE Majoritatea specialiştilor au fost de acord în privinţa faptului că tehnologia informaţională conduce la modificări ample. Diferenţa dintre cele două concepte (date şi informaţii) are o importanţă majoră atât în gestiunea firmei cât şi în folosirea lor de către computere. deoarece pentru obţinerea informaţiilor necesare diferitelor scopuri. Mai nou. divizibile. funcţii care reprezintă modele de gestiune asociate fie sistemelor şi/sau subsistemelor. Noţiunea de sistem informaţional este strâns legată de 82 . procesele informaţionale reprezintă succesiunea de operaţii. operaţiile sunt componentele elementare ale sub-activităţilor şi sunt caracterizate prin evenimente de intrare specifice. reguli de funcţionare şi evenimente de ieşire proprii. diverse activităţi desfăşurate cu ajutorul computerului sunt atribuite acestui departament (PED). aceste activităţi au fost numite sisteme informaţionale. Uneori. în sub-activităţi şi menite să asigure detalierea concretă a funcţiilor. fie proceselor de conducere aferente. Procesarea electronică a datelor (PED) reprezintă transformarea datelor în informaţii prin intermediul mijloacelor electronice. de stări şi evenimente care constituie activităţile şi sub-activităţile descrise. Pentru a fi utile gestiunii firmei datele trebuie să fie transformate în informaţii. Procesele şi operaţiile au un caracter specific. sub-activităţile sunt elementele constitutive pentru fiecare activitate. conceptele care stau la baza sistemelor informaţionale sunt simple şi într-un fel familiare.4. la rândul lor. activităţile care sunt elementele constitutive ale funcţiilor. Procesarea informaţiilor are o abordare sistemică. în sensul manipulării şi utilizării informaţiei. structurate la rândul lor în procese şi operaţii. Pentru a înţelege aceste sisteme se recomandă diferenţierea datelor de informaţii şi utilizarea unui sistem de vizualizare a procesării informaţiei. firmele îşi dezvoltă sisteme informaţionale. În cadrul sistemului informaţional al unei entităţi economice din punct de vedere al modului de organizare şi structurare a sistemului distingem următoarele nivelele: subsisteme informaţionale care sunt subordonate ierarhic macrosistemului din care fac parte şi care pot funcţiona de sine stătător.

care furnizează informaţiile necesare pentru adoptarea deciziilor. un sistem de stocare a datelor (pe diverşi suporţi informaţionali) în scopul utilizării lor ulterioare (de exemplu. reprezentat în figură prin bucla feedback. documente şi alte rezultate ale sistemului.abordarea sistemică a firmei. documente Memoria datelor Feedback Fig. Astfel de precauţii constau în verificări ale acurateţei datelor procesate precum şi ale paşilor pentru determinarea utilităţii rezultatelor pentru utilizatori. intrările sunt reprezentate de date. deoarece un sistem informaţional poate fi interpretat ca un proces complex în care sunt introduse date care sunt transformate pentru obţinerea informaţiilor. calculare. Ea nu constituie în sine un proces activ şi nici nu este sursă a schimbării. Ieşirile sunt reprezentate de rapoarte. Procesarea presupune numeroase manipulări şi analize ale datelor (clasificare. Într-un sistem informaţional. sortare.1 . constă în măsuri de protecţie pentru asigurarea faptului că rezultatele sunt corespunzătoare şi servesc scopurilor propuse. Elementele de bază ale unui sistem de procesare a informaţiei sunt prezentate în fig. Aceste date sunt transformate sau procesate. Controlul. consecinţa modificării tehnologiei în scopul soluţionării unei probleme comerciale 83 .1. Sistemul de procesare a datelor foloseşte memoria de date.Structura sistemului informaţional Tehnologia este utilizată ca mecanism ce oferă mijloacele de atingere a obiectivelor şi de rezolvare a problemelor din întreprindere. nivelurile predeterminate ale stocurilor). 4. 4. centralizare) cu scopul de a le transforma în informaţii. prin urmare. Modificările observate în întreprinderile din domeniul serviciilor sunt. INTRĂRI TRANSFORMARE IEŞIRI Date Procesare Rapoarte.

management.specifice (business pull). şi este larg răspândită în activităţile care solicită un mare volum de calcule. proiectare etc. pagini. fraze şi cuvinte. după reguli matematice şi logice. b) Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice lucrului cu texte. sistemul informaţional reprezintă un set de metode şi proceduri destinate colectării. a adoptării deciziilor. Prelucrarea datelor se realizează în mod diferit în funcţie de modul de organizare a datelor în colecţiile de date (nivel de organizare. astfel: datele organizate sub forma fişierelor de date se prelucrează cu ajutorul unor programe. baze de date. Utilizarea pe scară largă a informaţiei şi a tehnologiei informaţiei a condus la existenţa unei largi game de prelucrări automate a informaţiei generând chiar o tipologie a acestor procese informaţionale. care joacă un rol foarte important în gestiunea firmei. a prezentării sub formă grafică a datelor din tabele cât şi a simplităţii integrării prelucrării datelor cu prelucrarea de text în cadrul foii de calcul sau a lucrului cu baza de date. situaţii şi rapoarte (economie. cercetare. Prin natura sa.). În raport cu natura lor specifică. datele organizate sub forma bazelor de date sunt exploatate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date (SGBD). Textul este supus unor operaţii 84 . grafică etc. stocării şi distribuirii informaţiilor care vor sta la baza conceperii planurilor. Interesează totuşi sistemele informaţionale computerizate (SIC). Obiectul prelucrării este textul. date organizate sub forma foilor de calcul tabelar (spreadsheet) se prelucrează. paragrafe. Nu este obligatoriu ca sistemele informaţionale să fie computerizate. structurat în documente.). denumite interpretoare sau compilatoare şi care diferă în funcţie de limbajul de programare pentru care acestea sunt elaborate. schimbarea este rar impusă de tehnologie în sine (technology push). fie folosind softuri specializate cum sunt procesoarele de tabele. structură. datorită uşurinţei cu care pot fi utilizate procesoarele de tabele. tabele. tip şi operaţiile efectuate asupra structurii). fie folosind funcţiile de prelucrare a tabelelor din cadrul pachetelor cu posibilităţi integrate de tratare a informaţiei (texte. procesării. informaţiile se prelucrează diferit. a coordonării şi a controlului. Din punct de vedere informatic prelucrarea datelor organizate sub forma foilor de calcul tabelar prezintă un interes deosebit. identificându-se următoarele tipuri de procese informaţionale: a) Procesarea datelor se caracterizează prin tratarea informaţiei numerice. statistică.

comunicate la distanţă sau introduse într-un nou proces de prelucrare grafică. cuplate la orice calculator personal. Un document grafic poate conţine informaţii provenite din surse diverse: situaţii şi rapoarte rezultate din prelucrarea datelor. despărţirea automată a cuvintelor în silabe. procesarea ecuaţiilor. documente obţinute în urma prelucrării textelor. conferinţe) la sunete obţinute prin sinteză electronică. imprimat pe hârtie sau microfilm în vederea arhivării. Prelucrarea textelor se realizează. Aceste multiple izvoare de informaţie sonoră sau auditivă. desene alb-negru sau color. convorbiri telefonice. Se asigură generarea de hipertext şi hiper-legături. de asemenea. fie cu componente pentru tratare text ale unor sisteme de programe având altă destinaţie principală. întâlniri. pentru a putea fi apoi uşor regăsite. Se realizează în acest mod o interfaţă acustică a sistemului 85 . percepută analogic şi convertită în formă digitală cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în tratarea informaţiei sonore (placa de sunet). spre exemplu editorul de texte al sistemului grafic de operare. schiţe şi desene tehnice. sau editoarele de texte ale procesoarelor de tabele şi ale sistemelor integrate. operaţii lingvistice. În urma acestor operaţii rezultă un document de tip text care poate fi consultat prin afişare pe ecran. captarea şi prelucrarea imaginilor şi obiectelor. c) Procesarea documentelor grafice reprezintă un mod de utilizare modern şi eficient a tehnologiei informaţiei în vederea receptării. cum sunt. de la vocea umană (mesaje. modul de aşezare a textului în pagină. a desenelor grafice. Prelucrarea textelor presupune. forma şi mărimea paginii. gestiunea documentelor etc. şi reprezentărilor grafice realizate cu un procesor de tabele.vizând forma caracterelor şi mărimea acestora. lexical şi ortografic al textului analizat. imprimate pe hârtie sau microfilm. simboluri grafice la alegerea utilizatorului. generarea şi prelucrarea tabelelor. grafică bidimensională sau tridimensională realizată cu ajutorul unor programe speciale de grafică. Documentele astfel prelucrate se memorează pe suporturi tehnice de date având o anumită organizare. controlul gramatical. sunete naturale sau sunete muzicale. imagini şi fotografii scanate etc. memorării şi prelucrării grafice a imaginilor conţinute în documente. d) Procesarea sunetului îmbracă forme foarte variate. Procesarea informaţiei organizată sub forma documentelor grafice se realizează de către programe specializate de tip editoare grafice sau Desktop Publisher sau de către funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele. consultate la terminal. fie cu programe specializate. tabelelor.

Sursele de informaţie video (imagini în mişcare) sunt diverse: realitatea. imagini transmise (analogic sau digital) prin sistemele de comunicaţii video de natură profesională precum şi imagini (animaţie profesională. player etc. Pentru captarea emisiunilor diverselor reţele de televiziune se utilizează placa TV (Tuner TV). magnetofon. e) Procesarea de imagini video (imagini în mişcare) completează gama de posibilităţi media utilizate pe scară din ce în ce mai largă în tehnologiile TIME1. compact-disc.informatic cu sistemele audio analogice uzuale (casetofon. surprinsă cu tehnică de filmat (cameră de luat vederi). În mod curent prelucrarea informaţiei vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore. Informatică Media şi Divertisment) 86 . afişării şi perceperii cu ajutorul plăcii de captură video a unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp (minimum 25 de imagini pe secundă) generând privitorului uman senzaţia vizuală de mişcare. după cum imaginea este însoţită de sunet sau voce umană. 1 Telecomunications Informatics Media Entertainment = Telecomunicaţii. filme de specialitate) realizate pe calculator eu ajutorul unor dispozitive fizice şi logice. interfon. Informaţia vizuală dinamică este rezultatul captării.) precum şi cu dispozitivele de comunicaţie acustică de genul: telefon.

modelarea şi sistemele de asistare a deciziei. Atunci când se modelează un lanţ informaţional. Informaţia poate fi privită din două perspective economice: cost şi valoare: reprezentarea din punct de vedere al costurilor are loc datorită faptului că culegerea. Fluxul valoric informaţional presupune parcurgerea a patru faze: generarea. culegerea şi transmiterea de date. Tehnologia multimedia oferă azi posibilităţi nebănuite în procesarea şi generarea informaţiilor pornind de la formele pe care le poate lua datele. gestiunea datelor.4. Ei trebuie să ştie care sunt opţiunile posibile. subordonate scopurilor majore ale întreprinderii. Factorii de conducere nu pot să aştepte ca deciziile să se poată lua numai pe baza informaţiilor disponibile. reprezentarea prin valoare presupune capacitatea de a crea avantaje sporite utilizatorului prin intermediul informaţiei. dar şi natura cunoştinţelor necesare înainte ca datele să fie reunite şi să înceapă prelucrarea lor. cifre. în cadrul procesului de transformare a datelor în informaţii. culegerea şi transmiterea datelor Primul element al fluxului valoric informaţional îl constituie generarea datelor prin culegerea şi transmiterea lor. 87 . Conform naturii sale. stocării. de a produce valoare şi profit în totalitatea dimensiunii sale sociale şi economice.4. stocarea şi prelucrarea informaţiei costă bani şi implică costuri. 4. în cele din urmă în capacitatea de a lua decizii. scopul urmărit trebuie să fie conştientizat şi formulat încă de la început. Obiectivele prelucrării informaţiei trebuie să provină dintr-un nivel superior. date care însemnau practic. regăsirii şi transmiterii datelor brute.1 Generarea. Acestea sunt reprezinte de activităţile de management şi marketing.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL Fluxul valoric informaţional este un model de organizare şi fructificare prin valoare. analiza şi interpretarea datelor. fluxul valoric informaţional joacă un rol important. în vederea ajungerii de la date la informaţii. Punctul de plecare pentru revoluţia informaţională l-a constituit utilizarea tehnologiei în scopul culegerii. în îmbogăţirea cunoştinţelor şi.

3 Analiza şi interpretarea datelor Pentru majoritatea utilizatorilor. Următorii paşi ai prelucrării informaţiei permit obţinerea de informaţii privind comportamentul consumatorilor. nevoile şi particularităţile locale. Prin intermediul sistemelor POS (point of sale .2 Gestiunea datelor Creşterea cantităţii datelor brute a luat o amploare care în prezent ameninţă să-l copleşească pe utilizator.4. Cei mai mulţi dintre utilizatori recunosc că depun un efort considerabil în gestionarea datelor. Fără mijloace eficiente de gestiune a datelor în scopul ordonării. Informaţia sub forma datelor interpretate este a treia componentă a fluxului valoric informaţional. cât şi viteza de culegere a acestora. este foarte importantă. ca urmare a costurilor şi a complexităţii activităţii de gestiune într-o stare „online”. Calculatoarele şi tehnologia au redus masiv costurile culegerii şi circulaţiei datelor. unde se generează în mod regulat cantităţi mari de date POS dar foarte puţine firme folosesc cu adevărat datele culese. eşantionării. utilizarea în continuare a datelor nu este încă în măsură să asigure dobândirea de valoare pentru utilizator. Acest lucru se constată atât în ceea ce priveşte cantitatea datelor ce trebuie culese.puncte de vânzare).Culegerea datelor brute se deosebeşte astăzi fundamental de perioadele anterioare. transformarea datelor într-o formă comprimată. sortării. 88 . În cadrul acestui proces. primul plan al lanţului valoric ar fi inutil. deoarece nu sunt capabile să le transforme în informaţii precise şi utile. se culeg date privind vânzările în cadrul magazinelor şi se transmit zilnic. Din acest motiv. 4. Datele culese sunt păstrate un timp foarte scurt într-o formă care să permită apelarea lor rapidă. 4.4. Sistemele videotext pot furniza statistici la cumpărările online (online-shopping). interpretate într-o formă care le conferă un oarecare sens. dacă nu chiar în timp real. capabilă să genereze concluzii. grupării şi identificării acestora. se apelează la instrumente 1 Un exemplu îl constituie comerţul cu amănuntul. noţiunea de „informaţie” semnifică datele brute. În limbajul firmelor se vorbeşte despre date generice1. când se numărau produsele în rafturile şi se consemnau cu ajutorul unui creion şi a unui bloc de hârtie. În multe cazuri.

Pe lângă sistemele convenţionale de interpretare a datelor. s-au pus la punct mai multe tehnici. proiectându-se şi realizându-se baze de fapte şi cunoştinţe.4. Pentru a se ajunge de la datele brute la informaţii relevante pentru utilizator. generându-se astfel sinteze din cifrele de afaceri şi vânzări.specifice gestiunii bazelor de date. Astăzi există perspectiva ca prin abordările de tip data mining să se dezvolte o cale care să permită extragerea de informaţii relevante din cantităţi mari de date. 4. Obiectivul fiecărei verigi a fluxului informaţional îl reprezintă sporirea valorii datelor. Avantajul acestora îl reprezintă exactitatea şi deci posibilitatea obţinerii de marje de profit mai mari decât în cazul în care diferiţi responsabili s-ar baza numai pe propria lor intuiţie. 89 . Astăzi. atunci când sporesc capacitatea de a genera valoare. informaţiile obţinute în urma aplicării modelelor statistice sunt transpuse în modele de simulare şi permit factorilor de decizie o cunoaştere mult mai amplă a afacerii şi a mediului extern. în ultimii ani ramura inteligenţei artificiale s-a ocupat de problematica învăţării din date. Informaţiile şi datele dobândesc valoare numai atunci când îmbunătăţesc procesul de luare a deciziilor sau. a capacităţii de extragere a informaţiilor din acestea.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei Cu ajutorul metodelor statistice datele se reduc cantitativ. Valoarea datelor se bazează pe capacitatea de interpretare a acestora. mai general.

prin care se realizează reprezentarea unui univers real împreună cu descrierea datelor şi a relaţiilor între ele. care conduc la un anumit mod de identificare şi de selectare a componentelor. actualizarea. fuzionarea. pentru a răspunde diferitelor necesităţi (de exemplu.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE O bază de date (BD) poate fi considerată drept un model al unor aspecte ale realităţii unei entităţii organizaţionale şi modelată prin intermediul datelor. astfel încât să poată deservi un număr de aplicaţii ale sistemului informaţional. Firmele care deţin specialişti în domeniul informatic dezvoltă adesea software pentru aplicaţii unice.Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE 5. Eforturile sunt din ce în ce mai mult canalizate spre crearea sistemelor care pot distribui informaţii din mai multe baze de date. Diferitele obiecte din cadrul entităţii organizaţionale ce reprezintă interes sunt denumite clase sau entităţi. ele oferă avantajul de a se adapta mult mai bine la realităţile specifice firmei şi pot fi mult mai dificil de copiat. selecţia. Structura de date constituie o colecţie de date între care s-a stabilit o serie de legături. pot avea un număr de baze de date diferit orientate. interclasarea. Operaţiile asupra unui structuri de date sunt: crearea. Sistemul de conducere al bazei de date este software-ul care permite unei firme să construiască. ordonarea (sortarea. Deşi crearea acestor tipuri de programe este destul de scumpă. Baza de date este o serie de date organizate eficient într-o locaţie centrală. În plus. consultarea. 90 . contabilitate şi resurse umane). copierea şi sintetizarea etc. să conducă şi să acceseze datele stocate. Multe firme. indexarea). în special cele mari şi diversificate. filtrarea. el pune la dispoziţia gestiunii firmei numeroase rapoarte. BD constituie deci un ansamblu intercorelat de colecţii de date.

prin care este creată. O restricţie statică este un invariant al stării. BD denotă integritate atunci când reflectă cu acurateţe universul real. relaţională. indiferent de drepturile de acces pe care le deţin aceştia. Astfel. exactă a universului de discurs.Tipurile de structuri logice de date sunt: punctuală. starea unei BD reprezintă întregul ansamblu de date la un anumit moment. accesibil mai multor utilizatori. Un sistem BD (cunoscut şi sub numele de bancă de date) reprezintă un ansamblu de elemente hardware. ca un ansamblu de colecţii de date are caracter: organizat (pe niveluri de organizare a datelor). altele nu. Restricţiile de integritate pot fi statice şi de tranziţie. orientată pe obiecte. structurat (datele şi legăturile dintre acestea sunt definite şi descrise conform unui model de date) cu o redundanţă minimă şi controlată. utilizată şi întreţinută una sau mai multe BD. Arhitectura sistemului de baze de date este formată din următoarele componente: 91 . arborescentă. în timp util. Colecţiile de date din cadrul unei BD posedă următoarele proprietăţi: datele din BD sunt persistente adică sunt păstrate pentru o anumită perioadă de timp. reţea. care poate fi mai mare sau mai mică. BD trebuie să asigure posibilitatea accesului concomitent (concurent) a mai multor utilizatori la date. Datele se schimbă în timp datorită producerii unor evenimente externe sau interne. software şi alte resurse. Pentru fiecare dintre aceştia se stabilesc tipurile de operaţii asupra datelor la care au de acces. în sensul că modificările în organizarea datelor nu trebuie să afecteze programele de aplicaţie. coerent (prin asigurarea respectării restricţiilor de integritate. organizarea datelor în BD trebuie să fie transparentă pentru utilizatori. realizarea protecţiei datelor împotriva incidentelor). liniară. eventual. Unele stări posibile ale BD pot fi valide. o BD. inclusiv date. transportate de la sursă la locul de stocare sau de la stocare la cel de utilizare. ce determină trecerea BD printr-un număr de stări. Integritatea BD este asigurată exclusiv prin restricţii de integritate. în timp ce restricţiile de tranziţie vizează trecerile de la o stare a BD la alta. Datele se cer a fi memorate şi. Aceste schimbări pot fi gândite ca fenomene discrete. Conservarea integrităţii datelor este procesul prin care se sigură tranziţia BD prin stări valide. care reprezintă reguli ce stabilesc cum BD poate rămâne o reflectare corectă.

imagini statice. imagini dinamice (video. care exprimă viziunea administratorului BD asupra datelor. în scopul realizării de sisteme bază de date multimedia. echipamentele şi sistemele hardware utilizate (componenta hardware) precum şi personalul implicat. animaţie. ingineri de sistem analişti.). La acest nivel se vorbeşte de schema externă sau subschema BD. texte. Datele stocate într-o bază de date pot fi de mai multe tipuri precum: date numerice. audio. statistici. dicţionarul bazei de date ce conţine informaţii despre date. alte componente. structura acestora. 92 . în raport de categoria de personal implicată: 1) nivelul conceptual (global). Aceste date pot fi generate de calculator sau captate din realitate şi convertite în formă digitală. precum: proceduri manuale şi automate. în domeniul bazelor de date. documentaţii (componenta de structură). Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală (schema) BD. 3) nivelul fizic. Utilizarea mai multor tipuri de date în cadrul sistemelor bază de date. operatori (componenta de personal). reprezentat de diferite categorii de utilizatori finali şi personal de specialitate: administrator. în special a celor audio şi video s-a reflectat în utilizarea pe scară din ce în ce mai mare. Datele dintr-o bază de date pot fi structurate pe trei niveluri de organizare a datelor. programatori. care constituie ansamblul de programe prin care se sigură gestionarea şi prelucrarea complexă a datelor şi care reprezintă componenta software a sistemului de baze de date. elemente de descriere a semanticii.baza/bazele de date. care exprimă viziunea programatorului de aplicaţie asupra datelor. care reprezintă componenta de tip date a sistemului. grafice. inclusiv reglementări administrative. utilizate în cadrul sistemelor de bază de date geografice. a tehnologiilor multimedia. prin care se realizează o descriere a tuturor datelor într-un mod independent de aplicaţii. care exprimă viziunea inginerului de sistem asupra datelor. sistemul de gestiune al bazei/bazelor de date. sunete etc. prin care se realizează o descriere a datelor pe suportul fizic de memorare Spre deosebire de organizarea datelor într-o BD. Corespunde schemei interne a BD. ce face posibilă administrarea datelor. 2) nivelul logic. organizarea în fişiere prezintă numai nivelurile logic şi fizic. Un tip special de date sunt datele spaţiale. prin care se realizează o descriere a datelor corespunzătoare unui anumit program de aplicaţie. destinate bunei funcţionări a sistemului (componenta de proceduri).

La un subordonat se poate ajunge pe mai multe căi. mai multe înregistrări fiind grupate în structuri de tip fişier. Aceste din urmă modele ale datelor din BD sunt cunoscute şi sub numele de subscheme ale BD. Pot fi puse în evidenţă trei tipuri de modele logice ale datelor. 1) Modelele logice ale datelor în BD asigură gestionarea. manipularea şi asigurarea integrităţii datelor. dar adaugă şi orientarea pe ansamblu. pot fi oricâte niveluri de subordonare şi pe fiecare nivel pot fi oricâţi dependenţi. a unui arbore.Organizarea datelor în baze de date se asigură prin utilizarea unor modele logice şi a modelelor fizice. şi anume: modele primitive (fişiere). unde datele sunt reprezentate ca într-o mulţime de ierarhii în care un membru al ei poate avea oricâţi superiori (legături mulţi la mulţi). Aceste modele sunt axate pe reprezentarea semnificaţiei (semanticii) datelor. respectiv definirea (structurarea) datelor.). fişiere cu legături etc. Caracteristicile modelelor logice pot fi prezentate sintetic. b) Modelul reţea. Un model al datelor poate viza totalitatea datelor din cadrul BD sau o parte a acestora. dar nici un subordonat nu poate exista fără superiorul lui (legături unul la mulţi). modele semantice (orientate pe obiecte). Structura de bază este „tip înregistrare” care grupează toate atributele unei entităţi. unde datele sunt reprezentate după structura unei ierarhii. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. Legăturile dintre date vor fi ordonate unic. de expediţie a mărfii etc. Aceste modele menţin o orientare pe înregistrare. reţea. ultimele două tipuri sunt specifice bazelor de date. astfel: a) Modelul ierarhic (arborescent). fără să reflecte modul de reprezentare a acestor date pe suportul de memorare. modele clasice (ierarhic. în timp ce în al doilea caz sunt reflectate cerinţele asupra datelor ale anumitor aplicaţii (de exemplu modelul datelor pentru prelucrarea comenzilor. relaţional). În aceste modele structura de bază este înregistrarea. Structura de bază este reprezentată prin „tipul înregistrare” (atributele entităţii) şi „tipul set” 93 . este vorba de arhitectura datelor. Dintre acestea. Un subordonat nu poate avea decât un singur superior direct şi nu se poate ajunge la el decât pe o singură cale. În general. Totalitatea datelor dintr-o BD constituie extensia bazei de date iar setul de definiţii prin care este descrisă structura unei BD poartă şi numele de schema BD. În primul caz. iar orice acces se face prin vârful ierarhiei (rădăcină).

o implementare (care este privată) şi o interfaţă publică. dar şi mulţi la mulţi. Într-o organizare eficientă. Cererile adresate unui obiect pentru a returna o valoare sau pentru a schimba o stare se numesc mesaje. definită prin abstractizare din entitatea fizică pe care o regăsim în lumea reală. metode. Pentru a diferenţia coloanele care conţin valori ale aceluiaşi câmp şi a se elimina astfel dependenţa de poziţie în cadrul tabelei se asociază fiecărei coloane un nume distinct şi se precizează proprietăţile pe care le au valorile de pe coloana respectivă ceea ce duce la apariţia noţiunii de atribut. 94 . Un obiect are un nume. prin care este referit. În cadrul modelului relaţional nu interesează decât relaţiile finite. flexibilă. un identificator unic. Aici există entităţi simple şi clase de entităţi care se reprezintă prin obiecte simple sau clase de obiecte.(legăturile între entităţi). chiar dacă la construirea relaţiilor se admit domenii infinite. a căror implementare este complexă. fişiere de legături etc. iar coloanele corespund câmpurilor (caracteristicilor sau atributelor). în care liniile reprezintă înregistrări (articole sau tupluri). Reprezentarea tabelară este preferată adesea altor forme de reprezentare a relaţiilor. întrucât este uşor de înţeles şi de utilizat. adică acele operaţii care modifică comportamentul obiectului. unul la mulţi. Clasele de obiecte reprezintă un tip abstract de date care defineşte structura şi proprietăţile obiectelor din acea clasă şi mulţimea de metode operaţionale asupra obiectelor respective. Metoda defineşte operaţiile permise asupra obiectului. ordinea liniilor şi a coloanelor din cadrul tabelei de date nu trebuie să prezinte nici o importanţă. d) Modelul orientat pe obiecte unde structura de bază folosită este cea de clasă de obiecte. O reprezentare comodă a relaţiei este tabelul bidimensional (tabela de date). Proprietăţile descriu structura de date a obiectului. unde conceptul de bază este cel de relaţie (tabelă). Numele coloanei (atributului) exprimă de obicei semnificaţia valorilor din cadrul coloanei respective. Modelul orientat pe obiect conferă obiectelor următoarele caracteristici mai importante: încapsularea ce presupune ca descrierea obiectelor să se facă astfel încât să există acces din afara obiectului la datele sale. Conexiunile în modul reţea sunt de regulă liniare. c) Modelul relaţional. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. ordonate în ierarhii de clase şi subclase.

modul de prelucrare a obiectelor este specificat prin operatorii modelului. după ce au fost digitizate (sunet. text şi numere). succesiunea (moştenirea) ce reprezintă capacitatea unui obiect de a-şi genera datele şi funcţionalitatea din alt obiect. care reprezintă restricţiile ce asigură menţinerea corectitudinii datelor. unu la mulţi (tip arborescent). Un model logic de date este definit prin trei dimensiuni şi anume: structura datelor. pentru manipularea datelor. 95 . La baza operaţiilor dintr-un astfel de model stau mesajele.polimorfismul în sensul că diferitele obiecte răspund diferit la aceleaşi mesaje. care ajută obiectele să comunice între ele. imagini statice sau dinamice. documente grafice. Datele în formă digitală pot fi memorate pe mai multe tipuri de medii fizice. care acţionează asupra structurilor de date. film. Asocierea poate ti: unu la unu (tip liniar). 2) Modele fizice ale datelor BD sunt utilizate pentru reprezentarea modului de organizare a datelor pe suportul fizic de memorare. mulţi la mulţi (tip reţea) sau neprecizat în totalitate. Definirea structurii datelor presupune definirea entităţilor şi caracteristicilor asociate. operatorii modelului. precum şi definirea legăturilor între entităţi (asocierea). animaţie. Pe acelaşi mediu fizic se pot memora mai multe tipuri de date. restricţiile de integritate. video sau audio.

Pentru întreţinerea bazei de date SGBD are implementat algoritmi de optimizare a timpului şi spaţiului de memorie ocupate. nu conduce la o bază de date..5. În aceste situaţii se poate lucra cu fişiere sau sisteme de fişiere. Această activitate trebuie să asigure coerenţa datelor prin respectarea restricţiilor de integritate impuse de modelul de date. conform unui anumit model de organizare a datelor. editare situaţii de ieşire (rapoarte. modificarea şi ştergerea de înregistrări din colecţiile de date. sunt: definirea şi descrierea structurii bazei de date ce se realizează printr-un limbaj propriu specific. orice organizare a datelor în colecţii de date. refacerea fişierelor bazei de date în caz de incidente.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE Sistemul de gestiune a bazei de date (SGBD) este un ansamblu complex de programe care asigură interfaţa între o bază de date şi utilizatorii acesteia. care nu are un SGBD asociat. încărcarea datelor se realizează prin comenzi din limbajul de manipulare propriu sau prin componente proprii specifice. dar nu avem de-a face cu o bază de date. SGBD este componenta software a unui sistem de bază de date care interacţionează cu toate celelalte componente ale acestuia. reorganizarea bazei de date se realizează prin actualizarea structurii de date şi modificarea strategiei de acces. Această activitate presupune alocarea spaţiului în memoria externă. ca produs software. shell-uri. activităţi efectuate de administratorul bazei de date. 96 . securitatea datelor se realizează prin instrumente puse la dispoziţia administratorului bazei de date. criptarea datelor etc. Actualizarea presupune cele trei operaţiuni: adăugarea. Interogarea este complexă şi presupune: vizualizare. Datorită rolului pe care îl îndeplineşte. liste. alte operaţii. prin intermediul unor programe (scrise în diferite limbaje de programare) sau sisteme de gestiune de fişiere (ca produse software). întretinerea bazei de date se realizează prin utilitare proprii SGBD-ului: editoare. regăsiri punctuale). Cu alte cuvinte. realizarea unor proceduri speciale. Activităţile asigurate de SGBD. Accesul la date se efectuează prin interogare şi actualizare. o bază de date nu este de conceput fără un SGBD. convertoare etc. consultare. asigurând legătura şi interdependenţa între ele. Activitatea se referă la asigurarea confidenţialităţii datelor prin autorizarea şi controlul accesului la date.

: SQL). de nuanţă. Progress. îmbunătăţirea accesului la date prin acces după mai multe chei. Au fost urmate în evoluţie de modelul orientat pe obiect de organizare a datelor şi SGBD-urile orientate obiect ce implementau acest model. SOCRATE). SQLserver). la fiecare generaţie apar o serie de elemente specifice. Se urmăreşte creşterea independenţei logice şi fizice a datelor. La începutul anilor ‘80 a apărut modelul relaţional de organizare a datelor şi ulterior s-au realizat SGBD-uri relaţionale ce implementau acest model (exemple: Foxpro. o foarte mică parte cu SGBD-uri de generaţia întâi şi câştigă tot mai mult teren cele realizate cu SGBD-uri orientate obiect.Evoluţia SGBD-urilor este legată.). asigurarea unor limbaje de descriere a datelor (LDD) cât mai performante şi automatizate. SGBD-urile arborescente şi reţea fac parte din prima generaţie şi constituie pionieratul în domeniu. încadrarea unui SGBD într-o generaţie se face în funcţie de modelul logic de date implementat prin luarea în considerare a celor trei elemente care caracterizează modelul de date: structura modelului (entităţile şi legăturile dintre ele). urmate de modelul reţea de organizare a datelor şi SGBD-urile reţea ce implementau acest model a apărut în anii ‘90 (exemple: IDMS. funcţiile şi componentele. asigurarea unor limbaje de manipulare a datelor (LMD) puternice. de modelul logic de date pe care-l implementează astfel: iniţial datele erau organizate în fişiere. Este generaţia a doua de SGBD-uri. acces concurent. DB2. 97 . În acest moment cea mai mare parte a bazelor de date sunt realizate cu SGBD-uri relaţionale. Oracle. operatorii de prelucrare şi restricţiile de integritate. gestionate de programe scrise în diferite limbaje de programare universale (exemplu: Cobol. Desigur. creşterea protecţiei şi securităţii datelor. reducerea şi controlul redundanţei. în principal. Informix. apoi a apărut modelul arborescent de organizare a datelor şi primele SGBD-uri ierarhice ce implementau acest model (exemplu: SCF. La trecerea de la o generaţie la alta de SGBD s-a urmărit: păstrarea aspectelor fundamentale specifice conceptului de SGBD: obiectivele. care însă nu schimbă fundamentele conceptului. îmbunătăţirea organizării datelor în memoria externă prin implementarea unui model mai performant. IMS). asigurarea unor limbaje de regăsire neprocedurale (ex. Access. generaţia a treia de SGBD-uri care este în plină dezvoltare. optimizarea accesului. Fortran etc. interactivitate şi neproceduralitate fiind foarte mult utilizate. caracterizate prin simplitate.

Astfel. interactivitatea. care să le permită adaptarea la nou. 98 . dacă modificarea structurii de memorare a datelor sau a strategiei de acces la date afectează şi aplicaţia. interfeţe cu alte limbaje de programare. unui utilizator să vadă doar o parte din baza de date şi anume numai acele date care îl interesează. care au la dispoziţie un volum mare de date. oferă protecţie ridicată a datelor. utilizarea unor SGBD-uri din generaţii precedente în paralel cu dezvoltarea unei noi generaţii. asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor. 6. creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei. Obiectivele unui SGBD sunt: 1. asigurarea securităţii datelor. precum şi a tipurilor de aplicaţii ce pot fi dezvoltate.oferirea unor facilităţi de utilizare tot mai performante: generatoare specia1izate. Acest lucru înseamnă că SGBD-urile se doresc a avea o extensibilitate cât mai mare. 3. reduce timpul de răspuns. asigurarea segmentării datelor. 9. Fiind un mediu specializat. asigurarea independenţei datelor. asigură flexibilitate şi portabilitate aplicaţiei. 7. O bază de date este realizată pentru o gamă largă de utilizatori. asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor. SGBD satisface cerinţele informaţionale ale utilizatorului într-un mod optim. SGBD trebuie să-i permită la un moment dat. 2. asigurarea legăturilor între date. administrarea şi controlul datelor. 5. care însă satisface cerinţele sale. Se spune că o aplicaţie informatică depinde de date. a modului de lucru (local sau reţea). 8. Sistemul de gestiune a bazelor de date are rolul de a furniza suportul software complet pentru dezvoltarea de aplicaţii informatice cu baze de date. utilizatorul manipulând o cantitate redusă de date. Prin acest lucru se optimizează consumul de resurse calculator (timpul şi spaţiul). 1) Asigurarea independenţei datelor. tendinţa de fundamentare teoretică şi de standardizare a conceptelor din fiecare nouă generaţie de SGBD apărută. diversificarea tipurilor de date ce pot fi utilizate. Independenţa datelor faţă de aplicaţie este necesară din următoarele motive: diferite aplicaţii au nevoie de viziuni diferite ale utilizatorului asupra aceloraşi date. asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor. el asigură minimizarea costului de prelucrare a datelor. 4.

pentru a realiza performanţe sporite. 2) Asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor Spre deosebire de sistemele clasice (cu fişiere) de prelucrare automată a datelor. b) Independenţa logică a datelor se referă la posibilitatea adăugării de noi tipuri de înregistrări de date sau extinderea structurii conceptuale (globale). reprezintă o investiţie majoră la care nu trebuie să se renunţe prea uşor. Exemplul tipic de redundanţă controlată acceptată este cea apărută la proiectarea bazelor de date relaţionale prin normalizare precum şi la proiectarea bazelor de date distribuite prin replicare.administratorul bazei de date trebuie să aibă libertatea de a schimba structura de memorare sau strategia de acces. ca răspuns la cerinţele noi apărute fără a modifica aplicaţiile existente. Cheltuielile pentru realizarea unei baze de date sunt mari. baza de date existentă la un moment dat. Independenţa datelor trebuie privită din două puncte de vedere: a) Independenţa fizică a datelor face ca memorarea datelor şi tehnicile fizice de memorare să poată fi modificate fără a determina rescrierea programelor de aplicaţie. o serie de instrumente care să-i permită să modifice structura de date fără a modifica programele de aplicaţie. Administratorul bazei de date va avea la dispoziţie din partea SGBD-ului. fără ca aceasta să impună rescrierea programelor existente. uneori. Cu toate acestea. Cu alte cuvinte dinamica lumii reale va genera modificări în baza de date. care să preia din mers şi cu un efort minim noile cerinţe care apar în timpul exploatării. se pot modifica priorităţile aplicaţiei. 3) Asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor ce presupune ca SGBD să dispună de componente specializate pentru diferite operaţii de utilizare pentru: 99 . stocarea informaţiilor în bazele de date se face astfel încât datele să nu fie multiplicate. precum şi programele de aplicaţie care au fost folosite o perioadă de timp. Pentru acest lucru structura este păstrată în memoria externă şi nu în program ca în sistemele cu fişiere clasice. Aceasta va ft însă controlată pentru a asigura coerenţa bazei de date. După darea în exploatare a unei baze de date pot apare schimbări de standarde sau norme. SGBD va permite dezvoltarea unor aplicaţii deschise. iar ele trebuie recuperate integral. se pot modifica unităţile şi modul de memorare ale datelor etc. în ceea ce priveşte timpul de răspuns se acceptă o numită redundanţă a datelor. SGBD va permite aplicaţiei informatice să funcţioneze cu programele existente şi să convertească datele.

SGBD stochează datele în entităţile bazei de date şi permite mai multe căi de acces. cu posibilitatea de acces la baza de date în regim interactiv. regăsirea datelor este realizată la cererea tuturor tipurilor de utilizatori ai bazei de date. accesul cât mai natural al utilizatorului la date. regăsirea datelor este una din operaţiile cele mai intens folosite într-o bază de date. ci numai o utilizare cât mai uşoară. Acestea au atins performanţe ridicate în sistemele relaţionale. are puţine noţiuni de informatică. o dată cu apariţia 100 . SGBD trebuie să îmbine puterea unui limbaj procedural cu cel al unui limbaj neprocedural (descriptiv)-apropiat de limbajul natural. Fie că este folosită pentru actualizare sau pentru consultare. În timp ce modificarea criteriului la fişierele clasice implică reorganizarea lor. Din acest motiv SGBD-urile sunt puternice în ceea ce privesc facilităţile de regăsire. Acest lucru reduce spaţiul de memorare necesar şi efortul de încărcare/validare a datelor. de regulă. De aceea pe el nu îl interesează structura bazei de date. datele de la o aplicaţie trebuie să poată fi utilizate în alte aplicaţii. la momentul execuţiei. care să dirijeze şi să ajute beneficiarul în utilizarea bazei de date.folosirea datelor de către mai mulţi utilizatori în diferite scopuri (aplicaţii). Paşi importanţi în acest sens s-au făcut în generaţia a doua de SGBD-un. unde există un singur criteriu de adresare (cel care a stat la baza organizării fişierului) în cazul bazelor de date. Pentru diferite moduri de adresare SGBD creează dinamic. De cele mai multe ori. utilizarea unui limbaj cât mai apropiat de cel natural. multe din facilităţile de regăsire de aici fiind preluate în generaţia a treia de SGBD-uri. Utilizatorul final care este beneficiarul aplicaţiei. sistemul de gestiune trebuie să ofere posibilitatea unui acces multicriterial. Aceasta ar oferi posibilitatea unui acces uşor la baza de date şi a utilizatorilor neinformaticieni. o bază de date nu este realizată izolat. spre deosebire de sistemul clasic de prelucrare pe fişiere.) care lasă neschimbate entităţile bazei de date. Pentru acest lucru SGBD trebuie să ofere instrumente specializate pentru dezvoltarea de programe de aplicaţie cât mai prietenoase. la bazele de date schimbarea criteriului nu afectează cu nimic datele. existenţa unor limbaje performante de regăsire a datelor care permit exprimarea interactivă a unor cereri de regăsire a datelor şi indicarea unor nereguli pentru editarea informaţiilor solicitate. Mai ales în cazul realizării unor aplicaţii informatice cu baze de date care fac parte dintr-un sistem integrat. fără ca ei să fie nevoiţi să cunoască structura întregii baze de date. o serie de fişiere anexe (de index etc.

definite pentru diferiţi utilizatori. a unor protocoale de control concurent şi a unor proceduri de refacere a bazei de date după incidente. Criptarea şi decriptarea se realizează după algoritmi specifici. criptarea datelor. Anumitor utilizatori li se va acorda dreptul de execuţie şi li se va interzice accesul direct la obiectele bazei de date. utilizarea viziunilor. în raport cu cerinţele acestora de acces la date. nume clasă (grup). Administratorul bazei de date poate prevedea ca accesul la date să se facă numai printr-o autorizare corespunzătoare şi poate verifica autorizarea oricând se încearcă accesul la anumite date. 5) Asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor împotriva unor ştergeri intenţionate sau neintenţionate care se realizează prin intermediul unor proceduri de validare. la anumite date. În acest sens SGBD permite: autorizarea şi controlul accesului la date. realizarea unor proceduri speciale de acces asupra datelor scrise în limbajul de manipulare a datelor (LMD) şi care se păstrează în formă precompilată. cu anumite drepturi de acces. care este şi singurul limbaj standardizat din domeniul bazelor de date. asupra anumitor obiecte. utilizarea viziunilor este asigurată de SGBD pentru reprezentarea schemelor externe ale bazei de date. 101 . parolă. cu o cheie (parolă) de acces la rutină. SGBD gestionează privilegiile utilizatorilor în sensul că un utilizator poate realiza anumite acţiuni. criptarea este asigurată de SGBD prin oferirea de rutine de criptare (codificare) a datelor apelate automat sau la cerere şi prin existenţa unor instrumente care permit utilizatorului să realizeze propriile rutine de criptare. conform anumitor restricţii. Securitatea datelor este asigurată de SGBD prin definirea tuturor drepturilor necesare unui utilizator pentru o previzualizare şi revocarea drepturilor pentru alte previzualizări sau obiecte. 4) Asigurarea securităţii datelor împotriva accesului neautorizat. Acestea identifică clasele de utilizatori.limbajului de regăsire SQL (Structured Query Language). Autorizarea şi controlul accesului la date este rea1izat de SGBD prin intermediul parolelor. SGBD pune la dispoziţia administratorului bazei de date o serie de instrumente specifice pentru asigurarea securităţii datelor. Profilul unui utilizator este definit cu ajutorul SGBD prin: nume. realizarea unor proceduri speciale. Cu ajutorul previzualizărilor (view) SGBD permite să se definească partiţii logice ale bazei de date. număr nivel de acces.

Componentele SGBD asigură coerenţa şi integritatea tratând separat cauzele care pot altera baza de date: integritatea semantică, controlul accesului concurent, salvarea/restaurarea; integritatea semantică este asigurată prin operaţii efectuate de SGBD asupra datelor şi a prelucrărilor. Aceste operaţii alcătuiesc un set de reguli numit restricţii de integritate. SGBD asigură astfel de restricţii implicite (rezultă din modelul de date implementat) şi explicite (proceduri incluse în programele de aplicaţie); controlul accesului concurent asigură coerenţa datelor şi este un obiectiv al SGBD urmărit mai ales la baze de date distribuite. În acest sens SGBD are o unitate distinctă de prelucrare a datelor numită tranzacţie, care este constituită dintr-o secvenţă de operaţii marcată de puncte de început şi sfârşit. Tranzacţia poate fi controlată implicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt automat definite, sau explicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt definite prin comenzi specifice. La execuţia concurentă a tranzacţiilor, SGBD asigură blocarea accesului la datele utilizate la un moment dat. Aceasta înseamnă că se interzice accesul celorlalte tranzacţii concurente la aceleaşi date, până se termină tranzacţia curentă. Tehnica de blocare utilizată de SGBD se poate aplica la nivelul întregii baze de date, a unui fişier, a unei înregistrări sau chiar a unui câmp. Ea poate fi aplicată pentru citire (partajabilă) sau pentru scriere (exclusivă); salvarea datelor este un proces de stocare prin realizarea de copii de siguranţă şi prin jurnalizarea tranzacţiilor şi a imaginilor. SGBD poate asigura salvarea automat sau la cererea administratorului bazei de date. Restaurarea porneşte de la colecţiile de date stocate prin salvare şi refacere consistenţa bazei de date, minimizând prelucrările pierdute. Restaurarea este asigurată automat de SGBD, dar se poate realiza şi manual. 6) Asigurarea segmentării datelor se referă nu numai la aspectul asigurării accesului mai multor utilizatori la aceleaşi date, ci şi la posibilitatea dezvoltării unor aplicaţii fără a se modifica structura bazei de date. Problema segmentării se pune la un nivel superior pentru SGBD-urile ce permit lucrul în reţea. 7) Asigurarea legăturilor între date corespund asocierilor care se pot realiza între obiectele structurii de date, precum şi a legăturilor dintre acestea, conform unui model de date. Fiecare tip de model de date permite anumite legături între date. Un SGBD, care implementează un anumit model 102

de date, va trebui să asigure şi realizarea legăturilor dintre datele corespunzătoare în conformitate cu schema conceptuală. 8) Creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei sunt influenţate de SGBD. Acesta trebuie să gestioneze un volum mare de date de o complexitate ridicată, într-un anumit timp de acces rezonabil pentru diferiţi utilizatori. Pentru toate aceste lucruri SGBD foloseşte diferite metode de acces, tehnici de optimizare, tipuri de date. implementarea lor se face în componente specializate ale SGBD. 9) Administrarea şi controlul datelor sunt asigurate de SGBD, în sensul că datele pot fi folosite de mai mulţi utilizatori în acelaşi timp, iar utilizatori pot avea cerinţe diferite care pot fi şi incompatibile. SGBD trebuie să rezolve probleme de concurenţă la date, probleme ce apar mai intens la lucrul în reţele de calculatoare.

5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Realizarea obiectivelor prezentate anterior este asigurată de sistemele de gestiune a bazelor de date printr-o serie de componente ce permit efectuarea unor operaţii specifice. În funcţie de natura şi scopul urmărit, operaţiile pot fi grupate pe activităţi. Activităţile acceptă şi ele o grupare pe funcţii astfel încât una sau mai multe activităţi relativ omogene vor realiza o anumită funcţie. Ţinând seama de complexitatea sistemului de gestiune, de facilităţile oferite de acestea, de limbajele utilizate şi de modul de implementare al modelului de date, gruparea activităţilor pe funcţii are un anumit caracter omogen. Există câteva funcţii general valabile pentru toate tipurile de SGBD, dar se pot întâlni şi funcţii specifice diferitelor SGBD-uri datorat unor particularităţi identificate prin operaţii şi activităţi specifice. Acestea sunt funcţii de bază, pe care orice sistem software, dacă nu le are în totalitate, nu poate fi considerat SGBD. 1) Funcţia de descriere a datelor permite definirea structurii bazei de date cu ajutorul limbajului de definire a datelor (LDD). Definirea datelor poate fi realizată la nivel logic, conceptual şi fizic. Se descriu atributele (câmpurile) 103

din cadrul structurii bazei de date, legăturile dintre entităţile bazei de date sau dintre atributele aceleiaşi entităţi, se definesc eventualele criterii de validare a datelor, metodele de acces la date, aspectele referitoare la asigurarea integrităţii datelor. Concretizarea acestei funcţii este schema bazei de date, memorată într-un fişier, ceea ce permite afişarea şi actualizarea structurii bazei de date, în orice moment. Această funcţie a fost mult automatizată în timp, LDD având acum puţine comenzi. LDD este specific fiecărui SGBD, dar întotdeauna realizează descrierea datelor conform elementelor modelului de date pe care îl implementează SGBD respectiv. Într-un SGBD după realizarea funcţiei de descriere, entităţile bazei de date sunt deja create ca fişiere vide, care conţine numai structura bazei de date (schema bazei de date) dar care nu conţin datele propriu-zise; 2) Funcţia de manipulare a datelor este cea mai complexă şi realizează încărcarea, actualizarea şi regăsirea datelor din baza de date, cu ajutorul limbajului de manipulare a datelor (LMD), astfel: a) încărcarea datelor în baza de date se realizează prin operaţii automatizate sau programate ce asigură şi criteriile de validare necesare; b) actualizarea bazei de date constă în operaţii de adăugare, modificare şi ştergere de înregistrări. La operaţiile de adăugare şi de modificare se păstrează aceleaşi criterii de validare care s-au folosit şi la activitatea de încărcare a datelor. Actualizarea se realizează numai autorizat, prin asigurarea unei protecţii corespunzătoare a datelor, pentru a se păstra coerenţa bazei de date; c) prelucrarea datelor se realizează prin operaţii de selecţie, ordonare, interclasare (compunere) şi ventilare (descompunere) efectuate asupra entităţilor bazei de date. Acestea sunt, de obicei, operaţii premergătoare activităţii de regăsire a datelor. Multe din operaţiile de prelucrare sunt realizate cu ajutorul operatorilor din modelul de date pe care îl implementează SGBD; d) regăsirea (interogarea) datelor constă în operaţii de vizualizare (afişare pe ecran, imprimare pe hârtie), răsfoire sau de editare a unor situaţii de ieşire. Situaţiile de ieşire pot fi intermediare sau finale şi se pot obţine pe diferiţi suporţi tehnici de informaţie (ecran, hârtie, mediu magnetic, optic etc.). Ele pot avea cele mai diferite forme (punctuale, liste, rapoarte, grafice, imagini, sunet, video) şi se pot obţine după diferite criterii de regăsire. Funcţia de manipulare a datelor este cea mai intens folosită în bazele de date şi este cea mai bine suportată de SGBD faţă de orice sistem de gestionare a datelor, care există până acum. 104

SGBD manipulează datele într-un mod eficient, utilizând în acest scop o serie de metode şi tehnici de optimizare a accesului şi a alocării spaţiului de memorie în calculator. Fiecare SGBD, de la o generaţie la alta şi chiar de la o versiune la alta, a căutat să îmbunătăţească acest aspect. Limbajul de manipulare de date (LMD) poate fi cu limbaj gazdă sau cu limbaj propriu. Cele cu limbaj gazdă sunt dezvoltate prin adoptarea unor limbaje universale de programare (Cobol, Pascal, C etc.) la cerinţele de regăsire ale SGBD-ului. Se îmbină astfel puterea unui limbaj universal cu necesităţile de regăsire a datelor (ex. SGBD: Oracle). Cele cu limbaj propriu sunt dezvoltate printr-un limbaj specific capabil să unească puterea procesorului software cu cerinţele de regăsire dintr-un anumit tip de bază de date (ex. SGBD: Foxpro). Pentru activarea de regăsire există limbaje de interogare specializate care pot fi incluse în LMD sau pot exista ca atare. Ele au apărut datorită lărgirii gamei de utilizatori ai bazelor de date, care îi include tot mai mult şi pe neinformaticieni. Pentru aceştia au fost necesare facilităţi de regăsire simple şi prietenoase, apropiate de modul de lucru şi de gândire uman. În acest sens, limbajele de tipul SQL au cele mai bune performanţe; 3) Funcţia de utilizare asigură mulţimea interfeţelor necesare pentru comunicarea tuturor utilizatorilor cu baza de date. Pentru realiza această funcţie SGBD trebuie să asigure facilităţi pentru mai multe categorii de utilizatori ai bazei de date: beneficiari, specialişti, administratorul bazei de date. a) Beneficiarii reprezintă categoria utilizatorilor finali şi intensivi ai unei baze de date. SGBD le oferă acestora limbaje neprocedurale şi alte facilităţi de interogare (generatoare, utilitare etc.) a bazei de date într-o formă simplistă şi interactivă. Aceşti utilizatori nu trebuie să cunoască structura bazei de date şi nu trebuie să ştie să programeze, SGBD ajutându-i interactiv în utilizarea bazei de date. În acest sens SGBD oferă: meniuri cu opţiuni sugestive, ferestre, şabloane pentru diferite forme, autodocumentarea (help-uri, mesaje, ferestre explicative etc.); b) Analiştii programatori creează structura bazei de date şi realizează proceduri automate de exploatare a bazei de date. SGBD oferă acestor utilizatori limbajul de descriere şi limbajul de manipulare a datelor precum şi interfeţe cu limbaje universale. Acestea sunt de putere şi complexitate diferită, de la un SGBD la a1tul, oferind atât elemente neprocedurale cât şi procedurale specialistului în informatică. Cu aceste elemente el descrie schema externă (logică) a bazei de date şi asigură manipularea complexă a datelor; 105

SGBD asigură protecţia bazei de date.). Pentru toate aceste lucruri SGBD oferă o serie de instrumente şi utilitare specializate. proiectare şi programare. realizează schema conceptuală a bazei de date. de a utiliza eficient spaţiul de memorie internă şi externă (prin organizare şi lansarea unor programe de optimizare). număr de accese. de facilităţile oferite de SGBD dar şi prin alte instrumente construite de proiectantul bazei de date. dar parţial şi pentru celelalte funcţii. În principal pentru funcţia de administrare. Măsurile necesare sunt asigurate. iar utilizatorii sunt de toate tipurile şi în număr mult mai mare. copii de siguranţă). 106 . Datorită importanţei acestei categorii de utilizatori.c) Administratorul bazei de date este un utilizator special şi are un rol hotărâtor în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a întregului sistem. organizează şi administrează baza de date în toate etapele de realizare a acesteia. Administratorul care are o bogată experienţă de analiză. Astfel el organizează baza de date conform unei anumite metodologii. în acest caz. parole etc. În etapa de exploatare a bazei de date. Acest lucru este determinat de faptul că baza de date este. de a reface baza de date în caz de incidente (prin jurnalizare. SGBD a dezvoltat foarte mult componentele software destinate administratorului. 4) Funcţia de administrare este complexă şi dependentă de competenţa administratorului bazei de date. de mare complexitate. Integritatea datelor se referă la corectitudinea datelor încărcate şi manipulate astfel încât să se respecte restricţiile de integritate ale modelului implementat de SGBD. Securitatea (confidenţialitatea) datelor înseamnă interzicerea accesului la date pentru utilizatorii neautorizaţi. administratorul are rolul de a autoriza accesul la date (acordă conturi.). număr de actualizări etc. coordonează proiectarea bazei de date. Pentru fiecare din aceste activităţi SGBD oferă instrumente şi tehnici de lucru. Protecţia bazei de date este un ansamblu de măsuri necesare pentru asigurarea integrităţii şi securităţii datelor. În cazul lucrului în reţea de calculatoare cu baze de date distribuite. în mare parte. de a realiza o serie de analize statistice din baza de date (număr şi tip de utilizatori. SOBD are o funcţie distinctă în acest sens. datele sunt distribuite pe calculatoarele din nodurile reţelei.

Este important să menţionăm de asemenea câteva dintre riscurile majore care sunt generate în contextul Noii Economii: vulnerabilitatea digitală. Sunt proliferate noile tehnologii în domeniile informaţiei şi comunicaţiilor. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în prezenţa problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. valoarea adăugată se bazează pe informaţie şi cunoştinţe. Pe un plan mai general. adică utilizarea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. Evoluţia spre Noua Economie se realizează prin trecerea de la Era industrială la Era informaţiei. Trecerea de la Era industrială la Era informaţiei a schimbat organizaţiile şi societatea. a apărut un nou tip de lucrător. folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital poate fi considerată un al doilea risc major.1.Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE 6. vulnerabilitatea indusă de Internet şi reţelele intranet şi interacţiunea umană în Internet ca factor nou de vulnerabilitate. Pe de altă parte au apărut noi elemente de vulnerabilitate. Un al treilea risc major poate fi considerat ca fiind generat de folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. Volumul de informaţie în Internet creşte continuu. Riscul este comun tuturor ţărilor. vulnerabilitatea digitală. 107 . lucrătorul cu informaţia. colectivităţilor sau organizaţiilor. lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. lărgirea prăpăstiei digitale. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMIINoua Economie a devenit o realitate a lumii la acest început de secol XXI. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. evoluţia insuficient de rapidă spre societatea informaţiei. Impactul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor este mare. Toate acestea ne conduc spre un prim risc major în contextul Noii Economii. ele determină avantaj competitiv şi accelerează globalizarea.

România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. A fost construită o nouă infrastructură tehnică. Impactul TIC asupra afacerilor conduce la schimbarea percepţiei asupra informaţiei ca factor de producţie. un adevărat capital al economiei moderne. între straturi diferite ale societăţii. Schimbarea produsă de folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) afectează toate domeniile şi toate întreprinderile. 108 . punând la dispoziţie pe scară largă oamenilor şi organizaţiilor resursele informaţionale. Fenomenul Internet amplifică transformarea. O nouă economie s-a născut şi transformă economia existentă: noua economie a informaţiei. Dacă electricităţii i-a trebuit un secol pentru a pătrunde în întreaga lume. reţelele Internet şi intranet sunt astăzi folosite de aproape un miliard de oameni şi aplicaţiile bazate pe ele se răspândesc rapid. în noua economie vorbim de oameni. Informaţia se constituie astfel ca o resursă nouă. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice. adică decalajul care există în folosirea tehnologiei informaţiilor şi Comunicării (TIC) în organizaţii. În timp ce cheltuielile de resurse fizice pe unitatea de produs fabricat au scăzut constant în ultima sută de ani. Industriile legate de TIC creează locuri de muncă într-un ritm de două ori mai rapid decât celelalte industrii. capital şi informaţie. apar oportunităţi noi de afaceri bazate pe TIC. tehnologii. volumul de informaţie şi cunoştinţe înglobate în produse a crescut în aceiaşi perioadă cu acelaşi ritm. Vincent(1989) subliniază că timp de 3 secole (1700-1950) în SUA ponderea acestuia a fost apreciată la 5% pentru ca odată cu răspândirea TIC acest procent să crească la peste 67% la sfârşitul secolului XX. Se produce un efect de transformare a resurselor informaţionale asupra industriei şi o dispariţie gradată a graniţelor între produse şi servicii. Dac înainte o afacere era echivalentă cu oameni. Un al cincilea risc major poate fi de aceea evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. la nivelul ţării faţă de alte ţări. Personalul ocupat cu informaţia devine din ce în ce mai numeros. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. tehnologii şi capital. Lărgirea prăpăstiei digitale poate fi considerată un al patrulea risc major generat de TIC. Managementul informaţiei şi cunoştinţelor se dezvoltă ca funcţie a afacerilor şi ca o nouă funcţie în organizaţie.

Întrucât organizaţiile ce funcţionează în perioada actuală. marcând substanţial 109 . inclusiv întreprinderile. în ultimele decenii se constată manifestarea unei puternice tendinţe de dematerializare şi dezintermediere a informaţiilor1. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Dinamismul şi complexitatea ridicată a evoluţiilor tehnice.2. elementelor la care se refereau: materii prime.2. Mai mult decât atât. 6. 6. în cea mai mare parte nu spre companiile informatice.6% din produsul brut al întregii planete. puternic integrate în societate şi economie. Dematerializarea informaţiei este un proces care a început cu mult timp în urmă.Dimensiunea acestei industrii se reflectă şi în alte sectoare economice. 6). economice. piese. Se estimează cheltuielile globale pentru TIC care ating circa 2. regiune geografică au ajuns să fie considerate ca relevante pentru comportamentul economic al entităţii respective. ramură economică. de natură informaţională.1. Industria TIC atrage cel mai mare nivel al investiţiilor. În mod firesc. clădiri. ci spre clienţii acestora. Cheltuielile TIC la nivel de organizaţie. dar care abia în ultimele decenii ia amploare.400 miliarde dolari SUA. se punctează o serie de mutaţii majore. adică 7. Industria TIC este azi cea mai importantă industrie din SUA. informaţionale şi manageriale contemporane se reflectă în înnoirea accelerată şi pe multiple planuri a sistemului informaţional al organizaţiei. produse etc. informaţiile erau organic asociate. sunt sisteme deschise. inclusiv fizic. acestea pot fi relevate sub formă de tendinţe (vezi figura nr. echipamente. Sintetic. evidenţierea şi prezentarea tendinţelor informaţionale din cadrul lor se realizează într-o manieră contextuală. ţară. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor Tradiţional. materiale. cu impact substanţial asupra sistemului informaţional managerial al organizaţiei. la scară planetară.

110 . structura şi funcţionalitatea proceselor economice etc. prin contactul direct. tehnologiile informaţionale moderne. În prezent. care se află abia la început. realizarea schimbului de informaţii şi a interacţiunii dintre salariaţi şi ceilalţi stakeholderi ai organizaţiei. ce îi transmite toate informaţiile solicitate. constituirea de baze de date. Fabricaţia asistată de calculator. în dobândirea de către o mare parte a lor a statutului de cunoştinţe. ca urmare a progreselor de natură tehnologică. inclusiv vizualizarea acestuia în multiple ipostaze. codificarea informaţiilor. în accepţiunea pe care o au în contextul noii economii sau a economiei bazate pe cunoştinţe. fără a avea o pondere semnificativă. robotizarea.evoluţiile informaţionale. precum şi dintre agenţi economici. Expresiile dematerializării şi dezintermedierii informaţiilor sunt multiple. cultura organizaţională. modalitate majoră de manifestare a economiei bazate pe cunoştinţe. fireşte. care înainte nu existau sau numai sporadic. uneori chiar mai multe decât sunt posibile. Un exemplu binecunoscut este şi plata salariilor în cont personal. accesat apoi prin cărţi de credit. transferul datelor reprezentau domeniile de vârf ale utilizării informaţiei. constituirea şi utilizarea bazelor de date. manageriale şi economice ale întreprinderii. Până în deceniul al IX-lea. prelucrarea textelor. Dezintermedierea. concepţia managerială. Fără îndoială că la baza dematerializării informaţiilor se află şi multe alte elemente care ţin de pregătirea informaticienilor. La baza masivei dematerializări a informaţiilor se află o serie de procese şi mijloace. este posibilă datorită aceloraşi progrese tehnice şi tehnologice menţionate. Spre exemplu. abordările informaţional-manageriale din întreprinderile de vârf se concentrează în alte zone: constituirea de reţele cuprinzând diferite posturi de muncă. în primul rând computerele. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor sunt componente ale evoluţiei spre economia bazată pe cunoştinţe. Dematerializarea informaţiilor este o expresie majoră a dematerializării economiei. Dematerializarea informaţiilor este frecvent asociată cu dezintermedierea. a acumulărilor de cunoştinţe informatice şi manageriale. inclusiv a celei informatice. era focalizată în sfera sarcinilor cu caracter operaţional. potenţialul cumpărător al unui produs nu mai are nevoie să contacteze comerciantul cu ridicata sau amănuntul. Internetul şi Intranetul. ceea ce elimină multiple operaţii şi informaţii intermediare. ci apelează direct fabricantul de produs. Ele marchează paşi înainte în creşterea aplicativităţii informaţiilor. Între acestea menţionăm: tehnica modernă de calcul şi. introducerea tehnologiei de vârf.

2. Spre exemplu.coordonarea sarcinilor şi facilitarea muncii simultane la acelaşi proiect. Însuşirea unui minim de cunoştinţe şi deprinderi informatice reprezintă o componentă majoră a proceselor de formare şi perfecţionare. Externalizarea sau outsourcingul informaţional Una din tendinţele organizaţionale conturate în ultimele două decenii o reprezintă extinderea outsourcingului şi externalizării. cunoştinţe şi abilităţi apreciabile despre computere se dobândesc încă din şcoala elementară. În nu puţine ţări. adică a acelora de care depinde în mod nemijlocit asigurarea avantajului competitiv al 111 .2. Proliferarea în ultimii ani a abordărilor informatice “prietenoase”. să operaţionalizeze noi abordări. service-ul pentru computere etc. elaborarea de aplicaţii informatice. cuprinzând proiectarea sistemului informaţional.2. Se conturează o nouă cultură organizaţională în firme. care nu au beneficiat de pregătire informatică în şcoală. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului Concomitent. Ca urmare a acestor schimbări în conţinutul şi modalităţile de realizare a proceselor de formare şi perfecţionare. în 1997 outsourcingul informaţional reprezenta în SUA 26 miliarde dolari. uşor de asimilat şi utilizat. şi-o completează frecvent. Problema esenţială care trebuie soluţionată când se apelează la outsourcing informaţional – ca de altfel la orice sursă de outsourcing – este evitarea includerii în sfera sa a activităţilor decisive pentru firmă. managementul relaţiilor informaţionale. se produc modificări în pregătirea personalului care lucrează în firme. să-şi asume noi sarcini de muncă. Salariaţii mai în vârstă. metode şi tehnici în activitatea lor. personalul din firme este capabil să utilizeze tehnicile informaţionale de vârf. 6.3. 6. Această modalitate de atragere de resurse şi activităţi exogene firmei se utilizează pe scară sporită şi în domeniul informaţional. cu pronunţate dimensiuni informaţionale şi manageriale. Sfera outsourcingului informaţional se lărgeşte treptat. crearea de noi servicii pentru întreprinderi şi a unor noi forme ale muncii. operarea şi întreţinerea sistemului informaţional. contribuie substanţial la “informatizarea” pregătirii şi muncii salariaţilor din organizaţie.

Potrivit unor specialişti. în ciuda a nu puţine incertitudini implicate.2. care au facilitat în mod determinant cristalizarea noilor moduri de comunicaţii. în eventualitatea realizării lor la costuri mai reduse în afara organizaţiei. pot fi externalizate. întrucât aproape întotdeauna. concomitent cu spectaculoasele şi rapidele progrese ale tehnologiei informaţiilor se reflectă în conturarea a noi modele de comunicaţii în cadrul firmelor. sunt reprezentate de dependenţa din ce în ce mai mare a strategiilor şi operaţiilor comerciale de informaţiile furnizate din exterior prin 112 .4. Din ce în ce mai frecvent firmele de vârf şi-au conturat un nou model de comunicaţii bazat pe Internet şi pe Intranet. primul pas spre outsourcing informaţional constă în identificarea acelor activităţi informaţionale ce nu fac parte din categoria activităţilor decisive. Motivaţiile iniţiale principale. Operaţional. pe parcursul concretizării lui.organizaţiei. care. în realizarea outsourcingului informaţional se recomandă să se respecte un set de cerinţe: • definirea precisă a tuturor aspectelor implicate de outsourcingul informaţional • fiecare angajament de outsourcing diferă de celălalt şi necesită un contract cu un conţinut specific • apelează la opiniile a cel puţin doi experţi informaţionali înainte de a recurge la outsourcing informaţional şi pe parcursul negocierii acestuia • include în contractul de outsourcing informaţional o clauză de renegociere a sa. situând pe primul plan creşterea competitivităţii firmei şi luarea în considerare echilibrată a principalelor aspecte implicate. 8). Experienţa ultimilor ani relevă că. 6. apar aspecte imprevizibile • stabileşte cu furnizorul de servicii informaţionale o relaţie bazată pe partajarea profitului rezultat pentru a-l motiva la maximum în furnizarea de servicii cât mai eficace organizaţiei • abordează outsourcingul informaţional într-o viziune sistemică şi nu ca o simplă relaţie de cumpărare. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet Transformarea informaţiilor într-o sursă principală a dezvoltării economice. outsourcingul informaţional se amplifică rapid. Practica din ţările dezvoltate evidenţiază utilizarea a trei forme de outsourcing (vezi figura nr.

selecţie personal etc. Folosind www se asigură accesul firmei la informaţii.Internet şi de condiţionarea crescândă a conţinutului şi performanţelor specialiştilor organizaţiei de contactele cu noii furnizori exogeni de informaţii. prin intermediul magistralelor informaţionale. bazat pe utilizarea şi integrarea Internetului şi Intranetului. fireşte. Fireşte că. încasări. bănci etc. comerţul electronic constituie una dintre cele mai decisive mutaţii care se produc în economia şi întreprinderea contemporană. în esenţă. publicitate. folosirea a cel puţin trei categorii de abordări informaţionale: curierul electronic. în aplicarea sistemului Internet şi a protocoalelor sale la nivelul componentelor firmei. de producţie şi economice în cadrul organizaţiei. fişierele permanente de clienţi. Internetul asigură. selectat al personalului firmei la documentele firmei. Sistemele de comunicaţii din firmele moderne se bazează pe îmbinarea Internetului cu Intranetul. Intranetul constă. furnizori. Intranetul. stocate de servere. de volumul şi viteza accesării şi folosirea informaţiilor de specialitate. manageriale şi economice cu alte firme – clienţi.2. mai ales în ceea ce priveşte conectarea la distanţă şi fluxurile externe ale organizaţiei. Expansiunea comerţului electronic Fără nici o îndoială. costuri şi – adesea calitate – net superioare condiţiilor tradiţionale. 113 . continuu actualizate. ca de altfel şi Internetul. promovare şi vânzări produse. realizare de funcţii mai variate şi eficace.5. uşurinţă în folosire de către informaticieni şi neinformaticieni şi costuri mai reduse. personal etc. consultanţă şi cumpărarea de produse etc. 6. implică. accesul partajat şi. precum şi conexiuni informaţionale. în condiţii de timp. paralel cu dezvoltarea reţelei Internet de comunicaţii. Internetul are o pondere majoră în derularea a numeroase activităţi pentru firme: plăţi. Noul model de comunicaţii care se conturează în firmele de vârf. ca norme comunicaţionale. conectarea operativă a firmelor la numeroşi furnizori de informaţii profesioniste. furnizori. Comparativ cu sistemele informaţionale clasice.. asigură mai multe avantaje – rapiditate de intrare în funcţiune a sistemului şi de funcţionare. supleţe în utilizarea şi conectarea aplicaţiilor informatice. Intranetul implică şi construirea de bariere de protecţie pentru a asigura securitatea informaţiilor şi a derulării proceselor comunicaţionale şi implicit manageriale.

FAIR (Forecast and Assensment of the Socio-Economic and Policy Impact of Advanced Communications and Recommendation). se amplifică continuu. Una dintre modalităţile prin care se răspunde acestei necesităţi este scrutarea informaţională. circa 90% din informaţiile necesare unui management competent erau endogene. Scrutarea informaţională implică – pe lângă investigaţii deliberate asupra mediului – şi observări indirecte realizate în contextul ansamblului interfeţei dintre firmă şi mediul său ambiant.. care au un impact semnificativ asupra sa. funcţionării şi performanţelor organizaţiei devine covârşitor. Comerţul electronic se deosebeşte de precedentele tipuri de tranzacţii economice prin cinci elemente (vezi figura nr. radical deosebit de precedentele. calitatea şi viteza informaţiilor procesate se amplifică substanţial şi va creşte flexibilitatea forţei de muncă.2. determină schimbarea structurii informaţiilor necesare managerilor. Accentuarea caracterului de sistem deschis al organizaţiilor. structura şi dimensiunea unei părţi apreciabile dintre activităţile firmelor se schimbă. cantitatea şi varietatea informaţiilor exogene firmei. Dintre acestea o enunţăm pe cea a lui Daft şi Parks. deşi exactă. Privitor la principalele domenii exogene organizaţiei asupra cărora este recomandabil să se exercite scrutarea informaţională.E. Se dezvoltă modalităţi orizontale de organizare a activităţilor. pe fondul transformării informaţiilor în resursă principală a acestora şi al spectaculoaselor progrese ale comunicaţiilor şi informaticii. încă prea puţin cunoscute. nu punctează suficient faptul că acesta reprezintă un nou mod. există opţiuni diferite. Funcţia principală a scrutării informaţionale este deci monitorizarea evoluţiilor mediului exogen firmei. 6. În opinia noastră. prelucrarea şi analizarea sistematică a informaţiilor contextuale firmei.cu multiple şi intense consecinţe economice şi sociale. definiţia comerţului electronic. Scrutarea informaţională În firma clasică. 9): Ca urmare. derulare şi finalizare a tranzacţiilor economice. de concepere. relevante pentru activităţile şi performanţele sale. ce identifică şase zone 114 .6. Potrivit specialiştilor care au elaborat cunoscutul proiect al U. necesare funcţionării sale eficiente. Impactul informaţiilor asupra managementului. Prin scrutarea informaţională se asigură colectarea. Ca urmare.

sunt dovezi de necontestat pe acest plan. capabile să îndeplinească aceleaşi funcţii. Organizaţia virtuală. Al doilea aspect se referă la faptul că organizaţia virtuală. care au cunoscut o adevărată explozie în ultimii ani. Magazinele şi expoziţiile virtuale. sunt subliniate două aspecte.2. mai ales ale celor de dimensiuni medii şi mari. 6. situaţia economică de ansamblu a ţării şi mediul socio-cultural. În viitorii ani. se asigură premise superioare de utilizare a scrutării informaţionale. În condiţiile actuale. Frecvent. constituie. scrutarea informaţională va lua amploare. cât şi în cel al managementului curent. datorită impactului crescând pe care informaţiile externe semnificative îl au asupra activităţilor şi performanţelor firmelor. legislaţia şi celelalte reglementări. Deşi un număr apreciabil de specialişti în domeniile informaţional şi managerial fac referiri la întreprinderea virtuală. În final. extinderii rapide a Internetului. Consecinţele pozitive se resimt atât în planul elaborării strategiilor şi politicilor de dezvoltare. 115 . cea care constituie componenta de bază a noului tip de economie spre care evoluează în prezent economia bazată pe cunoştinţe. în fapt. ale proliferării informaticii. aşa cum este prezentată. concurenţii. cât şi de execuţie încorporează numeroase elemente informatice şi informaţionale deosebit de performante ca soft şi hard. o formă tranzitorie spre firma bazată pe cunoştinţe. atât la nivel managerial. definirea sa de către aceştia diferă între limite apreciabile. prezenţa activităţilor şi rezultatelor fizice ale activităţilor este înlocuită de prezentări de informaţii vizualizate. Conturarea întreprinderii virtuale Una dintre cele mai spectaculoase evoluţii către economia bazată pe cunoştinţe şi către societatea informaţională o constituie apariţia germenilor întreprinderii virtuale. abordată şi percepută în prezent. tehnologiile.7.prioritare de exercitare a scrutării informaţionale: clienţii. creşterii mijloacelor şi capacităţii de analiză informaţională ale firmelor. uneori chiar în condiţii superioare de accesibilitate şi valorificare.

nu necesită un demers informaţional global. într-adevăr. Numeroşi specialişti înţeleg prin management informaţional acel management al organizaţiei care prezintă o puternică dimensiune informaţională. Pentru aceasta este necesar mult efort şi timp. a ansamblului proceselor informaţionale ca un domeniu de sine stătător. ele fiind complementare. de sine stătător. Este obligatorie participarea intensă a tuturor managerilor şi implicarea tuturor executanţilor. Prima se referă la efectuarea de schimbări profunde în cultura organizaţiei. Cristalizarea managementului informaţional Precedentele tendinţe se reflectă în planul global al organizaţiei în conturarea aşa numitului management informaţional. informaticienii sau cei cu o pregătire de bază informatică. mai reduse. informaţia este o prezenţă quasi-permanentă. Elaborarea de politici informaţionale reprezintă numai baza de declanşare a realizării managementului informaţional. aparte. întrucât volumul şi complexitatea informaţiilor. de regulă. care trebuie condus în mod unitar pentru a valorifica la maximum multiplele sale valenţe. sunt. pentru care există două accepţiuni. Două sunt cerinţele majore de respectat. Partea cea mai dificilă se referă la 116 . O a doua accepţiune rezidă în considerarea şi tratarea informaţiei. în exercitarea managementului la toate nivelurile organizaţiei. Practica demonstrează că achiziţionarea de către firmă de noi tehnologii şi noi manageri nu este suficientă. Evoluţiile ultimelor două decenii. foarte numeroşi. Promotorii acestei abordări. evidenţiază că. tot mai intensă şi influentă. reflectată în atenţia acordată informaţiilor în conceperea şi derularea proceselor şi relaţiilor manageriale. cu pronunţate particularităţi. În firmele mici. ambele accepţiuni sunt raţionale.8. Cercetările efectuate au relevat că realizarea unui management informaţional funcţional şi eficace în cadrul organizaţiilor este un proces laborios. A doua cerinţă se referă la abordarea implementării managementului informaţional de o manieră foarte pragmatică.2. ce necesită o puternică implicare din partea managerilor şi salariaţilor. cel mai adesea este suficientă imprimarea unei puternice dimensiuni informaţionale managementului. în special.6. mai ales în organizaţiile de dimensiuni mari şi mijlocii. În opinia noastră.

şi asigură accesul ieftin. a treia etapă. învăţământul la distanţă online. către care se tinde în prezent. agenţiilor de ştiri. magazinele virtuale de pe Internet. întreţin pagini pentru ei înşişi şi nu neapărat site-uri. respectării acestor cerinţe. denumită Internet.multiplele şi intensele negocieri. Internetul creează un client universal. în trei etape: prima etapă a fost utilizarea Internetului pentru accesul la informaţii. enciclopediile online. artă. a doua etapă a fost utilizarea Internetului pentru comenzi şi achiziţii online şi livrarea pe cale electronică a acestora..com constituie exemple în acest sens. în bună măsură. sunt prezentate proiecte curente ale organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale. construirea de coaliţii şi – uneori – declanşarea de conflicte şi chiar “războaie”. comparativ cu cele din alte ţări dezvoltate. este utilizarea Internetului ca un nucleu de valori adăugate (core value added). În această lume electronică. modă etc. jocuri. Operaţiunile bancare electronice. încât deja se pune problema filtrării ei şi evitării acelor lucruri nesemnificative 117 . Este atât de multă informaţie pe Web. modificări de înţelegeri. Studii de management comparat relevă că avansul pe care îl au firmele nord-americane şi – în general – întreaga societate din SUA. cum sunt. pentru furnizarea de informaţii prin site-uri Web etc. servicii financiare. serviciilor educaţionale. peisajul competitiv şi creând noi oportunităţi de afaceri. camere virtuale pentru discuţii. astfel. sport. se datorează. altele vor avea un larg succes. Odată cu dezvoltarea unei societăţi în care comerţul electronic predomină. multe site-uri cum ar fi amazon. acţiuni de influenţare. care au ca fundament o anumită mentalitate bazată pe o receptivitate ridicată faţă de noile tehnologii şi pe disponibilitatea de a-şi asuma riscuri. într-un interval relativ scurt. importanţa deciziilor privind tehnologia informaţională a unei firme va creşte din ce în ce mai mult. Un rol extrem de important în creşterea gradului de accesibilitate a tehnologiilor de vârf îl joacă reţeaua Internet. Deşi unele dintre aceste iniţiative ar putea eşua. schimbând. de obicei. negocierea electronică a acţiunilor. Nu trebuie neglijaţi nici indivizii care. cu o platformă comună. Evoluţia utilizării Internetului s-a realizat. în principal. la o colecţie de documente. Internetul a fost recunoscut drept elementul care va schimba complet modalităţile în care întreprinderile îşi vor conduce afacerile şi vor putea comunica cu utilizatorii şi clienţii. spre exemplu. licitaţiile online de automobile şi revista presei online sunt deja o realitate. design.

clienţii sunt contactaţi direct şi întrebaţi în legătură cu informaţiile dorite. cei care operau pe Internet (firme şi clienţi) au fost preocupaţi de securitatea operaţiilor efectuate prin Internet. ceea ce înseamnă că timpul aferent achiziţionării de produse este redus. spam-mail). în primul rând. fără a mai fi nevoie de deplasarea la faţa locului a agenţilor de vânzare. deoarece chiar au fost reclamate astfel de cazuri. Se poate spune că Internetul este o reţea de telecomunicaţii mare şi eterogenă. principala preocupare a celor care furnizează servicii constă în satisfacerea necesităţilor clienţilor lor. inclusiv produse non-competitive sau competitive. se creează o mare confuzie. Prin intermediul unui canal electronic. Industria serviciilor este considerată lider în comerţul electronic. Se apreciază comparativ că 1 lună timp Internet înseamnă 3 ani timp real. De exemplu. Într-o lume în care clientul pasiv s-a transformat într-o persoană activă. în general. însă multe alte sectoare o urmează îndeaproape. trebuie să avem în vedere faptul că. Prin intermediul Internetului. în schimbul unor comisioane corespunzătoare. Problema securităţii a fost rezolvată prin utilizarea exclusivă a cardurilor emise de consorţii puternice (Master Card şi Visa). cât şi pentru firme. Internetul este cea mai mare sursă de informaţii atât în ceea ce priveşte volumul informaţiilor furnizate prin această reţea. o firmă poate face cunoscute clienţilor atât oferte proprii. comerţul electronic determină scăderea costurilor de efectuare a tranzacţiilor. tranzacţiile financiare prin Internet vor deveni obişnuite atât pentru persoanele fizice. În general. Sistemele “punct de vânzare” ale marilor firme de vânzare cu amănuntul sunt în atenţia multor 118 . temându-se că datele pot fi furate. clienţii sunt precauţi în privinţa introducerii numărului lor de card pe Internet. În acest sens. Pe măsură ce problemele de securitate sunt rezolvate. De asemenea. Se vorbeşte despre „timpul Internet”. afectând modul în care asigurătorii. cât şi în ceea ce priveşte viteza cu care se pot obţine aceste informaţii. care îţi pot sta în cale atunci când cauţi ceva important. În ceea ce priveşte vânzarea produselor prin Internet. abordează piaţa şi determină care sunt informaţiile despre clienţi pe care trebuie să le deţină. Această reacţie nu trebuie să ne surprindă. cât şi oferte ale altor firme. Afacerile pe Internet au apărut din ce în ce mai des în noua infrastructură. care are la dispoziţie un volum mai mare de cunoştinţe. Până acum. trebuie avut în vedere faptul că omul modern este din ce în ce mai “ocupat”. Internetul diminuează timpul pe care o firmă sau o persoană sunt obligate să-l consume pentru adoptarea deciziilor.(junk-stuff.

care trebuie finanţată centralizat şi concepută înainte de a fi cunoscute necesităţile concrete ale afacerii. printre care verificarea contului. efectuarea de împrumuturi. Directorul general al unui lanţ de supermarketuri a declarat recent că mai mult de 50% din venituri se obţin online şi că. Liderii în comerţul cu amănuntul îşi desfăşoară deja operaţiunile de vânzare online. împrumuturi pentru maşini. pentru a obişnui clienţii să folosească punctul de vânzare şi pentru retragere de cash din conturile bancare. în prezent. folosind canale electronice şi. spitalelor. care obţin venituri mari din noile produse. Infrastructura informaţională permite creşterea performanţelor înregistrate în activităţile unei firme. firmele care obţin profit mare pe termen scurt deţin infrastructuri limitate la nivelul firmei. În primul rând. firma a trebuit să depoziteze bani lichizi în magazinele sale. În al doilea rând. în timp ce firmele mult mai inovative. oportunităţile strategice pe care aceasta le oferă.bănci. imposibilitatea opririi tranziţiei către comerţul electronic fac ca deciziile pe termen lung privind investiţiile în tehnologia informaţională să fie foarte importante pentru noua infrastructură. În general. securitatea comerţului electronic. Aceste sisteme permit clienţilor să folosească o varietate de metode de plată şi să-şi retragă cu uşurinţă bani din conturi. conducerii informaţiile necesare. În prezent. 119 . reţelele bancare pe Internet sunt independente din punct de vedere operaţional şi geografic. Liderii bancari răspund noilor competitori electronici în mai multe moduri. deţin infrastructuri extensive. Firmele devin în acest mod tort mai integrate în această lume a comerţului electronic. case) în cadrul supermarketurilor. efectuarea de plăţi şi multe altele. îşi formează reţele de baraj fire-wall care să asigure securitatea tranzacţiilor electronice ale acestora şi. în general. şcolilor. în acelaşi timp. oferind. Această infrastructură are multe în comun cu infrastructura publică a drumurilor şi a podurilor. aceştia furnizează experimental servicii bancare tradiţionale (depozite bancare. Mărimea investiţiilor în tehnologia informaţională. Aceste reţele oferă o gamă largă de servicii. de Crăciun. îşi analizează capacităţile proprii privind investiţiile în tehnologia informaţională pentru a dispune de o infrastructură a tehnologiei informaţionale care să le permită să fie competitivi.

Procesul de achiziţii va fi considerat unic pe organizaţie şi va fi eficientizat indiferent de ce anume se cumpără. Totalitatea proceselor formează lanţul de afaceri. Un al factor care este caracteristici Noii Economii este fenomenul globalizării.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV De la bine cunoscuta teză a lui Porter conform căreia în orice industrie competiţia este structurată de cele 4 forţe de bază: ameninţarea noilor intraţi pe piaţă ameninţarea substituţiei. echipele şi nu ierarhia devin importante. determinarea costurilor aferente diferitelor activităţi se face eficient. Tehnologiile IC oferă o oportunitate de a schimba modul în care lucrăm în organizaţie. viitorul managementului bazat pe TIC va fi al orientării pe procese. organizaţiile se aplatizează .6. La fel şi alte procese. 120 . ei sunt mai mult ca un dirijor decât ca un comandant de oşti. marketingul de masă este înlocuit cu marketing individual. Lupta pentru avantaj competitiv este din start pierdută în faţa unui competitor care foloseşte mai amplu şi mai eficient noile tehnologii. Se produc schimbări în organizaţie: organizaţiile devin mai flexibile şi adaptabile. managerii nu mai sunt numai relee de informaţie. Globalizarea conduce la o tot mai accentuată concurenţă dar şi la o calitate mai bună a vieţii prin accesul la informaţiile disponibile în format electronic indiferent de locaţia geografică şi la noi oportunităţi într-un mediu de afaceri caracterizat de reducerea ciclurilor economice. Schimbările de abordare a obiectivelor organizaţiei în era informaţiei (o nouă formă de a prezenta Noua Economie) comparativ cu era industrială sunt şi ele numeroase: producţia de masă devine adaptare a producţiei de masă la cerinţe individuale ale clienţilor. informaţia devine disponibilă în timp real. Folosirea TIC devine sursă de avantaj competitiv. puterea de negociere a clienţilor şi puterea de negociere a furnizorilor se ajunge la revoluţia produsă de TIC care este fundamentală şi schimbă modul de derulare a afacerilor. Dacă în prezent ne orientăm mai mult pe sectoare funcţionale şi departamente. de la prognoză la obţinerea de lichidităţi.

din care 40% local şi 10% la distanţă în reţelele de arie largă. înmagazinează. Unii chiar vorbesc de dispariţia bibliotecilor sau a documentelor tipărite. disponibil la adresa de internet : http://www. Din această informaţie circa 50% este în mişcare.1017 bytes. Dacă lucrătorul cu informaţia produce. Reţelele Internet/intranet au devenit cel mai mare sistem creat de om. şi un nou tip de muncitor: lucrătorul cu informaţia. un fenomen care reflectă în plan ştiinţific. în timp ce numai după 25 ani densitatea globală a utilizatorilor Internet este de 10%aşa cum o arată principalele statistici internaţionale (C-I-A 2004. Tehnologiile moderne de data mining şi de arhivare sau management management al documentelor permit un acces la informaţie complex. După anumite estimări1 acesta ar putea fi estimat la 1016 . Un sistem de tip Internet este vulnerabil. ClickStats 2004). Se poate deci vorbi fără îndoială de Internet şi în context de intranet ca despre un fenomen global şi care accentuează globalizarea. Acesta se caracterizează prin capacitatea de a raţiona şi cunoaşte la un nivel ridicat. aceea cu informaţia.pdf 121 . deci cunoştinţe.ro/RISC1/VasileBaltac.optimizarea lanţului informaţiei şi colaborare informaţională cu furnizorii iau locul optimizării lanţului fizic şi colaborării fizice cu furnizorii. procesează. un lucrător cu cunoştinţele va proiecta informaţie care produce valoare. Se prefigurează transformarea lucrătorului cu informaţia în lucrător cu cunoştinţele.Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. tehnic şi comercial evoluţia societăţii umane la sfârşitul secolului XX. rapid şi la costuri scăzute aşa cum nu a existat în istorie. Noua economie a generat un nou tip muncă. 1 Vulnerabilitatea si riscuri in contextul noii economii-Vasile BALTAC. transmite şi compară informaţia. Este de remarcat că în sistemul de telecomunicaţii mondial s-a ajuns la o densitate de linii telefonice de17% după peste 160 ani de evoluţie. experienţă. începutul secolului XXI.racai. personalitate şi motivare diferite de muncitorul erei industriale. deşi desigur este vorba numai de tendinţe. educaţie. Volumul de informaţie stocată şi accesibilă pe Internet creşte cu repeziciune. etc. Ansamblul Internet fiind un sistem de sisteme care creşte rapid şi cu o infrastructură destul de puţin fiabilă există numeroase elemente de vulnerabilitate care au generat preocupări pentru studierea acestora. globalizarea virtuală este mai importantă decât locaţia fizică.

După cum se poate observa în Fig. 6.1 s volumul pieţei IT din România creşte continuu, toate segmentele de piaţa IT au avut o creştere rapidă în perioada anterioară.

Figura 6.1-Volumul Pieţei IT din Romania1 Conform studiului Digital Planet în 2009, în România va continua creşterea consumului de IT&C. Mai puţin în hardware, care va stagna oarecum (10% creştere 2007-2005), dar cu cele mai mari creşteri în software (31,5%) si servicii IT (21,5 în aceeaşi perioadă).Cu acestea, putem spune că România este un sector IT&C dinamic ceea ce duce la ideea că dezvoltarea internetului are efecte pozitive asupra economiei digitale.

1

122

Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE

7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII

Vulnerabilitatea sistemelor Internet este mai mare decât cea a sistemelor care le-au precedat. Afirmaţia se justifică în primul rând deoarece volumul informaţiei este mult mai mare decât la celelalte sisteme. În al doilea rând creşterea Internet a fost rapidă şi fără a fi însoţită de preocupări deosebite pentru asigurarea unei limitări a vulnerabilităţii. Important părea la un moment dat să fi prezent în Internet şi mai puţin să te asiguri. În afara vulnerabilităţii clasice în Internet a apărut atacul informatic ca element provocat sau declanşat întâmplător. Este cunoscut că informaţia poate fi pierdută, furată, modificată, folosită necorespunzător şi decriptată ilegal. Este posibilă pierderea integrităţii, confidenţialităţii şi disponibilităţii datelor. Vulnerabilitatea Internet este de 100%, nefiind posibil se conceapă un sistem total nevulnerabil. Elementele de vulnerabilitate pot fi evidenţiate la nivel micro- şi macrosistem. Complexitatea fiind suficient de mică, vulnerabilitatea este controlabilă la nivel de microsistem. Sursele de risc sunt echipamentele, software-ul şi bazele de date. În cazul echipamentelor principalii factori de vulnerabilitate, în afara problemelor normale generate de fiabilitatea intrinsecă a componentelor sistemului, sunt dezastrele naturale(furtuni, inundaţii, cutremure, etc.), căderile sau întreruperile de alimentare cu energie şi actele de vandalism. În software, aplicaţii şi date putem evidenţia factorii furt, alterare / distrugere de date, viruşii informatici şi accidentele neintenţionate. Diminuarea vulnerabilităţii la nivel microsistem se poate face prin măsuri de control al accesului şi creşterea robusteţii programelor. Toate acestea se fac cu un anumit cost care este cu atât mai mic cu cât măsurile sunt luate mai din timp în fazele de proiectare şi realizare a sistemului. Există numeroase metode de reducere a vulnerabilităţii microsistemelor prin proiectare cu elemente de securitate, separarea funcţiilor, controale de reţea, 123

criptare şi creare de firewall-uri. În bună măsură folosirea acestor metode contribuie la creşterea rezistenţei la perturbaţii şi atacuri a sistemelor. Problemele de vulnerabilitate fiind imposibil de eliminat, apare ca necesară adoptarea de planuri de recuperare a daunelor. Aceste planuri se pot dovedi extrem de eficace atunci când din motive diverse au loc căderi sau atacuri asupra sistemelor. Din păcate, asemenea planuri se întocmesc foarte rar. Costul măsurilor de securitate apare, de regulă, mare pentru beneficiarii sistemelor şi chiar este mare în funcţie de nivelul de securitate dorit. Costul daunelor potenţiale descreşte însă funcţie de nivelul de securitate. Un optim economic poate fi găsit prin calcularea costului combinat al asigurării securităţii microsistemului. Vulnerabilitatea Internet la nivel macro este o consecinţă a arhitecturii sale ca reţea de elemente vulnerabile la nivel microsistem şi a perturbărilor prin incidente. Sursele de incidente sunt atacuri involuntare sau provocate. Sunt cunoscute tipurile clasice de incidente: încercări, scanare, compromitere cont utilizator, compromitere rădăcină , captura de date din pachete, blocarea serviciului, înşelăciune, folosirea de coduri maligne, atacuri asupra infrastructurii. Creşterea incidentelor este exponenţială. Este adevărat că sistemele se caracterizează intrinsec prin robusteţe. În multe situaţii funcţionarea parţială reduce vulnerabilitatea. Principalul element actual de vulnerabilitate au devenit atacurile. Anual sunt cheltuite sute de milioane de dolari pentru repararea daunelor produse de atacuri. Factorii favorizanţi ai acestui tip de vulnerabilitate sunt nodurile nesigure şi folosirea sunt nodurile nesigure şi folosirea comunicaţiei necriptate. Este adevărat că în fazele primare ale dezvoltării Internet nu au existat aplicaţii majore care să ceară măsuri de securitate deosebite. Creşterea a fost rapidă, fără măsuri de securitate deosebite. Personalul de exploatare era şi el insuficient instruit. Dezvoltarea afacerilor electronice de tip eBusiness a condus la un nou nivel necesar de securitate, mult maximizat. Internet a devenit instrumentul folosit de sute de milioane de utilizatori faţă de un număr restrâns în era preInternet. Din punct de vedere tehnic viteza de creştere şi mai ales timpul scurt nu au permis contracararea eficientă a influenţei factorului uman în sporirea vulnerabilităţii Internet. 124

Sisteme fără oameni se comportă diferit faţă de sistemele cu interacţiune umană puternică. În Internet sunt zeci de milioane servere şi aproape un miliard de oameni. Acţiunea umană devine astfel factorul principal de vulnerabilitate. Dimensiunea Internet devine comparabilă din punct de vedere al complexităţii interacţiunilor cu colectivităţile umane. Se pune justificat întrebarea dacă studiul organizării societăţii umane nu este o sursă de soluţii pentru scăderea vulnerabilităţii ? Vulnerabilitatea societăţii umane este şi ea foarte mare. Societatea reprezentată ca sistem are în noduri oamenii care sunt extrem de nefiabili. Sistemele din Internet şi societatea umană au multe asemănări şi anume multă redundanţă, comunicare, vulnerabilitate a informaţiei stocate în creştere în timp. Globalizarea intensifică forţa atacurilor şi asupra societăţii, la fel cum în mod pregnant se manifestă şi în Internet. Este un fenomen necontestat că vulnerabilitatea sistemelor în contextul Internet este mare şi în creştere. Soluţii tehnice există , sunt însă scumpe, greu de generalizat şi vor avea succes limitat. Soluţii pot fi însă găsite prin analogia cu societatea umană. Societatea a fost confruntată încă din fazele incipiente cu problema vulnerabilităţii ei. Soluţii găsite au fost diverse, de la construcţii şi comunităţi fortificate la folosirea de sisteme de alarmare eficiente. Nu este o dilemă să decizi dacă se pun uşi blindate la toate casele dintro comunitate sau se folosesc forţe de ordine eficiente. Societatea umană a optat de timpuriu pentru o organizare prin legi şi reguli şi instituţii de aplicarea acestora. Lumea Internet va trebui să evolueze de la absenţa reglementării la reglementări naţionale şi globale. Reglementările pot reduce vulnerabilitatea cu costuri mai mici decât măsurile tehnice. Lumea Internet poate deveni globală, democratică şi sigură şi prin măsuri tehnice şi prin reglementări internaţionale. Opozanţii unei asemenea abordări pot invoca spiritul de liberă iniţiativă (free enterprise) care a contribuit mult la creşterea Internet şi piedicile pe care reglementările le-ar putea pune dezvoltării în continuare. Trecerea la utilizarea Internet în ample aplicaţii economice, de învăţământ, culturale, de administraţie publică face ca ignorarea problematicii vulnerabilităţii să devină un factor de frânare chiar mai mare decât acela al unor reglementări insuficient fundamentate. Prin caracterul său global fenomenul Internet cere reglementări globale transfrontaliere. După, ziua de 11 septembrie 2001 s-a schimbat major percepţia generală asupra vulnerabilităţii şi măsurilor necesare de reducere a ei. Sofisticatele sisteme de monitorizare electronică a comunicaţiilor nu au putut 125

preveni tragicele evenimente din acea zi si altele similare. Ulterior s-a investit enorm, în special în sisteme de identificare şi protecţie electronică, dar în paralel reglementările naţionale şi internaţionale au fost adaptate mai bine la noua situaţie în care a devenit clar că tehnologiile noi sunt folosite şi pentru protecţia oamenilor, dar şi de către terorişti, noua ameninţare a secolului XXI.

7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE

Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei a determinat schimbarea mediului de afaceri. Acesta reprezintă primul pas către trecerea la revoluţia post-industrială, care va fi în mod fundamental o revoluţie a informaţiei. Deschiderea infrastructurilor IP (Internet Provider) a înlesnit apariţia noilor modele de afaceri şi a creat mari oportunităţi. Totul este fundamental schimbat, diferit total de ceea ce a fost cunoscut până acum, însă, concomitent, apar şi riscurile. Web-ul a fost acceptat mult mai rapid decât orice altă tehnologie anterioară. Acest lucru schimbă complet modul de desfăşurare a activităţilor anterioare, indiferent dacă este practicat de oameni de afaceri, sau de persoane private. Odată cu începerea activităţii pe Internet apar şi problemele legate de verificarea veridicităţii tuturor informaţiilor din reţea precum şi de acces al persoanelor nedorite în reţea, acum, când aceasta este o reţea deschisă de informaţii. Afacerile electronice creează medii de lucru nesigure. În acest sens, trebuie evaluate riscurile şi beneficiile pe care o societate le are în urma unei astfel de activităţi şi, în funcţie de acestea, trebuie reorganizată activitatea pe care ea o desfăşoară. Atunci când o firmă intră în domeniul afacerilor electronice, iar activitatea sa se bazează complet pe modul în care utilizatorii folosesc informaţiile legate de clienţii firmei, mediul în care acea firmă acţionează devine unul foarte nesigur. În cazul în care firma nu dispune de un sistem de securitate care să monitorizeze activitatea electronică, există tot timpul pericolul producerii de accidente. De asemenea, trebuie să se solicite persoanelor care au acces la reţeaua firmei să utilizeze sisteme care sunt compatibile cu sistemul acesteia. 126

când banii şi informaţiile erau schimbate personal. prin conectare la întregul mapamond. Trecerea la comerţul electronic presupune trecerea de la sistemul tradiţional. fapt care arată amploarea pe care o iau afacerile ce se desfăşoară prin intermediul Internetului. accentul nu se pune pe creşterea vânzărilor pe Internet. cum ar fi cunoaşterea clienţilor. De exemplu. adică de fiecare dată când se permite accesul unei persoane din exterior în reţeaua firmei. Riscurile aferente activităţii pe Internet cresc de fiecare dată când se deschide o poartă în reţea. 127 . În acest caz. Printre nevoile principale ale acestora se numără existenţa unui mediu stabil. fiind afectată şi reputaţia firmei. Acesta este un lucru foarte important. pentru a garanta securitatea site-urilor lor. firma este responsabilă în faţa întregii lumi. Utilizarea acestor certificate digitale s-a extins în prezent. ci pe calitatea serviciilor oferite. care să inspire încredere. Acestea sunt asemănătoare cărţilor de credit şi sunt folosite pentru a identifica clienţii atunci când consultă un site. deoarece persoanele care au acces la sistemul informatic al firmei respective nu trebuie „să spargă codurile” pentru a intra în sistem. Afacerile electronice reprezintă o activitate relativ nouă şi majoritatea firmelor prezente pe Internet nu sunt pregătite pentru asigurarea securităţii activităţii lor. În prezent se estimează că există peste 800 milioane de utilizatori ai Internetului. cât şi datorită necesităţii de a personaliza relaţia cu clienţii. Ele au fost create atât pentru o mai mare siguranţă a tranzacţiilor. soluţii ce vizează informaţiile. În prezent se tranzacţionează lunar pe Internet miliarde de dolari. necunoscându-se în realitate persoana de la celălalt capăt al firului. a partenerilor de afaceri etc. care este un mediu prin excelenţă anonim. la afaceri pe Internet. pierderile nu sunt numai de ordin financiar. De aici rezultă necesitatea crescândă a asigurării securităţii operaţiilor efectuate pe Internet. Astfel. În lumea afacerilor prin Internet. Certificatele digitale sunt personalizate prin intermediul unor inscripţii personale şi al unor coduri de acces. Există nenumărate moduri de asigurare a securităţii: soluţii hardware.Utilizatorii interni sunt la fel de periculoşi ca şi cei externi firmei. pentru informaţiile pe care le furnizează. multe firme utilizează certificate digitale (digital certificates) pe lângă sistemele tradiţionale de autentificare. pentru a o putea păstra cât mai mult.

De asemenea. care aduc câştiguri mari. Oricând. trebuie să se stabilească foarte clar cine sunt persoanele şi care sunt competenţele persoanelor implicate în managementul riscului aferent activităţii pe Internet. În esenţă. Managementul riscului în domeniul afacerilor pe Internet presupune dezvoltarea continuă a ciclului de viaţă al produselor. integritatea informaţiilor. de-a lungul etapelor ciclului de viaţă. disponibilitatea informaţiilor precum şi detectarea riscurilor potenţiale. dezvoltarea controlului daunelor. atunci când o firmă transmite un mesaj e-mail fără a avea nici un soft pentru detectarea viruşilor. există posibilitatea transmiterii unui mesaj e-mail infectat către toţi clienţii sau potenţialii clienţi. instruirea adecvată a personalului (stabilirea unui set de cerinţe şi reguli pentru persoanele care au acces în reţea). O protecţie eficientă va duce la minimizarea pătrunderilor ilegale. pentru prevenirea riscurilor aferente activităţii pe Internet sunt eficiente: controalele organizaţionale (numirea unei persoane care să fie responsabilă de securitatea sistemului informaţional).Un alt tip de riscuri ce apar ca urmare a prezenţei pe Internet a unei firme îl constituie riscurile poştei electronice. putem spune că elementele fundamentale ale prevenirii riscurilor în domeniul afacerilor pe Internet se are în vedere: confidenţialitatea informaţiilor. controale fizice on-site. elaborarea unui plan de reacţie în caz de urgenţă. compatibilitatea sistemelor. controalele tehnice (verificare a compatibilităţii sistemelor utilizate). la reţeaua pe care o va utiliza. la modul de alegere a tipului de activitate. în timp ce lipsa ei nu numai că va 128 . este de aşteptat ca fraudele să apară în zonele cel mai puţin riscante şi neadecvat protejate. În viitor. verificarea personalului (verificarea activităţilor desfăşurate de angajaţi). creşterea gradului de instruire al personalului pentru reacţia rapidă în situaţii neprevăzute. În concluzie. o firmă trebuie să aibă garanţia responsabilităţii sale pentru absolut orice decizie adoptată: de la modul în care alege furnizorii. Astfel. la modul de acces în reţea etc. managementul riscului pentru activităţile prin Internet implică: evaluarea riscurilor. De asemenea.

să îl vizioneze. de la cel care încearcă să spargă sistemul. Motivul pentru care Uniunea Europeană a impus o astfel de reglementare îl constituie faptul că se doreşte menţinerea persoanelor interesate să facă afaceri în Europa. deoarece aceasta reprezintă un element deosebit de important în desfăşurarea activităţii într-un mediu anonim cum este Internetul. Există o modalitate de a proteja documentele prin “criptarea” lor. Aceste legi vizează. ce reglementează modul în care se pot trimite informaţii din SUA în Uniunea Europeană şi viceversa. acest lucru nu îl împiedică pe oricare intrus. Prin astfel de reglementări se evidenţiază diferenţele între desfăşurarea comerţului electronic în Statele Unite. Trebuie realizată o evaluare a sistemelor interne şi a structurii interdepartamentale. urmărindu-se mai multe obiective. dar faptul că există posibilitatea de a penetra sistemul va deveni cunoscut şi va creşte numărul incidentelor de acest tip. Aceste reglementări au deci şi o latură economică. o constituie fraudele ce au ca obiect mesajele email. Deşi singura persoană care primeşte mesajul este destinatarul. există două modalităţi de criptare: codificarea şi decodificarea cu aceeaşi cheie şi utilizarea cheilor publice şi private. în principal. care încearcă realizarea unei alianţe cu Japonia. acest lucru reprezintă o problemă importantă. printre care: 129 . până la persoana care administrează serverul.permite intruziunea. şi cu cele europene pe de altă parte. Se încearcă găsirea unei soluţii pentru armonizarea concepţiilor americane cu cele japoneze. Uniunea Europeană a adoptat o nouă metodă de protecţie a confidenţialităţii informaţiilor puse la dispoziţia cetăţenilor străini. pe de o parte. de fiecare dată când se trimit informaţii referitoare la clienţi în afara Uniunii Europene trebuie ca respectivul client să îşi dea acceptul pentru realizarea acestei operaţii. Altă categorie de fraude prin reţeaua Internet. În prezent numai ţările dezvoltate au adoptat unele legi cu privire la utilizarea Internetului şi la comerţul electronic. Reglementările ce privesc buna cunoaştere a clienţilor se aplică în mediul bancar şi în întreaga comunitate financiară şi a ofertanţilor de servicii. Acest domeniu nu este suficient reglementat şi. În principiu. Un exemplu în acest sens îl constituie “Economic Union Data Protection Act”. cu care se confruntă orice persoană conectată la reţea. în graniţele acesteia. care va trebui rezolvată. având ca scop protejarea clienţilor. pe lângă aspectele legate de securitatea datelor. de aceea. prin supravegherea firmelor cu care aceştia colaborează. Astfel. stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte confidenţialitatea datelor. şi Europa.

Este posibil ca să se ceară în curând să se realizeze investigaţii independente. cu modificarea extensiei1. urmând săşi schimbe apoi adresa şi denumirea site-ului). O altă problemă cu care firmele se confruntă în ceea ce priveşte activitatea acestora pe Internet sunt “attack-site-urile”. înregistrarea numelor site-urilor firmelor “pirat”. Există însă cazuri în care ele sunt realizate chiar de către angajaţii firmei respective. actualizarea informaţiilor de pe paginile Web. 1 130 .com uşor de confundat de către utilizatori cu numele siteului Casei Albe. Se aşteaptă apariţia unor reglementări pentru urmărirea datelor referitoare la clienţi. impunând o serie de standarde în ceea ce priveşte dezvoltarea de soft şi dezvoltarea modului de utilizare a datelor individuale într-un mediu. Cele mai eficiente metode de apărare împotriva unor astfel de atacuri sunt: înregistrarea numelor site-urilor firmelor care au desfăşurat activităţi de publicitate negativă (de exemplu. în care să se înregistreze reclamaţiile clienţilor. au apărut grupuri private ce acţionează ca reglementatori în domeniu. o firmă care difuzează filme interzise tinerilor sub 18 ani a folosit ilegal numele whitehouse. având ca membri cele mai importante organizaţii. în conformitate cu legile “Know Your Customer” (Cunoaşte-ţi clientul). attack-siteurile reprezintă o colecţie de plângeri şi nemulţumiri din partea clienţilor la adresa serviciilor slabe oferite pe Internet de către diferite firme. Scopul acestora este să atace firmele răspândind informaţii compromiţătoare. o firmă apelează la anumite programe guvernamentale pentru a afla toate numele site-urilor calomnioase. sau de firme concurente. existenţa unor pagini de Web. comentarii tendenţioase. whitehouse. care se aplică deja în domeniul bancar şi al valorilor mobiliare. zvonuri nefondate. În general. Pentru o firmă. şi care îşi desfăşoară în prezent activitatea pe Internet. monitorizarea informaţiilor. cât şi în afara acesteia. Pentru o societate de asigurări este foarte dificil să răspundă unor astfel de atacuri. sau a unor adrese. De asemenea.gov. o astfel de confuzie poate determina pierderea De exemplu. asupra persoanelor cu care firmele colaborează pe căi electronice.uniformizarea sistemelor de securitate atât în UE.

a reputaţiei. 131 .multor oportunităţi de afaceri. 7. o firmă trebuie să includă printre metodele sale de distribuţie şi comerţul electronic. împreună cu profiturile asociate acestora. accentuat de factori de risc printre care viteza de creştere a Internet. implementarea de soluţii robuste şi fiabile şi instruirea participanţilor în probleme de risc.2. o categorie nouă dar nu mai puţin periculoasă decât cea clasică. Riscul este amplificat şi de apariţia de noi forme de atacuri şi război digital care de cele mai multe ori nu pot fi prevenite. Se poate detecta ca un prim risc major creşterea continuă a vulnerabilităţii sistemelor informatice la scară naţională şi globală . Comerţul electronic va duce la creşterea volumului de activitate.1 Vulnerabilitatea digitală Un prim risc major este determinat de vulnerabilitatea digitală. fiind greu de anticipat care va fi forma lui în etapa actuală de dezvoltare a TIC în multe ţări ale lumii. Riscul este comun tuturor ţărilor. Fragilitatea sau lipsa de consistenţă a sistemului de protecţie împotriva riscurilor generate de vulnerabilitatea sistemelor informatice amplifică riscul major definit ca vulnerabilitate digitală. şi. O cădere a infrastructurii TIC opreşte în prezent activitatea economică şi colateral celelalte activităţi la acelaşi nivel de distructivitate cu o cădere a sistemului energetic Generalizarea aplicaţiilor cu infrastructură Internet conduce ca fenomen social la pătrunderea în rândul utilizatorilor a infractorilor informatici. Aceasta presupune evaluarea sistemelor şi a proceselor interne. generalizarea prea rapidă a folosirii lui care nu permite dezvoltarea de metode eficiente de securizare a aplicaţiilor. adică trebuie să înceapă să vândă “via Internet”. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în contextul problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. de asemenea. dar şi a vulnerabilităţii firmelor care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul Internetului. asigurarea protecţiei şi stabilirea unor scenarii de acţiune. Pentru a fi competitivă.

ale semnăturii electronice.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital Al doilea risc major– lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. Pe un plan mai general. etc. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. riscul aferent fiind acela că i se poate acorda o prioritate scăzută justificată prin costurile ridicate. Şi în ţara noastră există legi ale protecţiei datelor personale. Modul de implementare a legislaţiei poate fi însă considerat un risc secundar asociat. în care accesul la dosarele medicale poate fi nesecurizat ca să dăm un exemplu dintre alte multe alte aspecte. Legislaţia statelor democratice încearcă să reducă acest risc. că problema cea mai importantă a eBusiness este intimitatea şi respectarea dreptului la intimitate într-o lume în care se monitorizează orice şi oricând. colectivităţilor sau organizaţiilor.2. Arhivarea electronică a documentelor este o cerinţă care nu poate fi ignorată.2. Tot în categoria riscului generat de conţinutul digital se poate include întârzierea constituirii depozitelor de date2 care pot produce în condiţiile competiţiei internaţionale rămâneri în urmă la nivelul organizaţiilor sau macroeconomic.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii Un al treilea risc major – folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. 1 2 Digital Content Data Warehouse 3 Preşedinte IBM 132 .7. Astfel. Este evidentă tendinţa de creare a conţinutului digital care oferă o largă accesibilitate a informaţiei în toată societatea. 7. Lou Gerstner3 consideră. care prevăd sancţiuni aspre pentru infracţiunile de acces neautorizat la informaţie şi folosirea ei neadecvată. ale comerţului electronic. pot fi aduse prejudicii prin folosirea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. Lipsa efortului de constituire a conţinutului digital1 sau întârzieri în crearea lui reprezintă un alt risc major.

în fapt ea se adânceşte. dotarea cu calculatoare este încă redusă . acesta este ridicat şi în rândul managerilor. între zonele dezvoltate şi cele defavorizate. cu o creştere a pieţei calculatoarelor personale de 22% anual. între bogaţi şi săraci. Creşte rapid şi numărul de carduri bancare şi numărul de situri web. ţările din prima linie avansând şi ele rapid spre conexiunea de bandă largă generalizată şi creare şi disponibilizare de conţinut complex. 2004). analfabetismul informatic poate fi evaluat la 75-80% şi din păcate. adică decalajul care există în folosirea TIC în organizaţii şi la nivelul ţării. Disponibilitatea tehnologiilor informatice şi accesul la Internet rămân deci factori principali ai reducerii acestui decalaj. Pentru o firmă din România un calculator de tip PC echivalează ca preţ cu 970 de ore de manoperă calculat pe bază de costuri salariale.7. mai ales prin investiţii în infrastructură . Dar nu sunt singurii. cu o spectaculoasă creştere a numărului de hosturi Internet. Cu toate acestea numai circa 23% din populaţie are acces la Internet.2. Prăpastia digitală adânceşte inegalităţile nu numai între ţări sau regiuni geografice. Există fără îndoială şi la noi semne încurajatoare privind impactul noii economii: dinamica ieşită din comun a pătrunderii telefoniei mobile cu un ritm apreciat ca fiind printre cele cel mai mari din Europa. etc. dar penetrarea lui este încă insuficientă. Un risc major asociat este însă fenomenul de ţintă mobilă . urmând a diferenţia ţări şi straturi sociale încă mai multe decenii şi chiar a exacerba inegalităţile şi a se constitui 133 . Eforturile de răspândire a utilizării TIC pot reduce prăpastia digitală. în timp ce în Uniunea Europeană numai cu 64 ore (Baltac. Dacă analfabetismul clasic este în România undeva pe la 1% conform statisticilor. . Un răspuns la această provocare este programul ECDL European Computer Driving License. Riscul excluziunii digitale este real. dar şi în interiorul aceleiaşi ţări între populaţia urbană şi cea rurală. Deşi există senzaţia că prăpastia digitală se îngustează.4 Lărgirea prăpăstiei digitale România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. între tineri şi vârstnici. 2002). inclusiv cele cu facilităţi de comerţ electronic. numai 30-40 % din firme sunt dotate cu PC-uri şi chiar mai puţine sunt conectate la Internet (MCTI.

but if not they have to put barbed wire to separate themselves from the others situated on the wrong side of the divide because the poorness generates terrorism” 134 . 1 Al 42lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii: "our children will live in the most interesting and peaceful era of the mankind history. William Clinton1 chiar avertiza la un eveniment internaţional în anul 2002 că beneficiile dezvoltării economice cu referire la TIC trebuie să treacă de la cei bogaţi şi la cei săraci. Mai mult. 2003) Riscul întârzierilor în această evoluţie este mare: necompetitivitatea întreprinderilor şi economiei naţionale. ci pentru toţi.2. Uniunea Europeană lansând programul eEurope 2005 adaugă acest principiu chiar ca subtitlu (Council of the EU. absenţa facilităţilor oferite cetăţenilor pentru a trăi într-o nouă societate a cunoaşterii. aprecia că prăpastia digitală devine ireversibilă. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice.ca o ameninţare viitoare. Societatea informaţiei şi în perspectivă a cunoaşterii nu se construieşte pentru elite.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei Un al cincilea risc major – evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. 7.

7. Toate aceste eforturi ar fi inutile dacă nu am şti cum să protejăm sistemul informaţional care sprijină activitatea economică a firmei. în urma producerii unui dezastru sugerează că securitatea informaţiilor trebuie corelată cu nevoile economice. Iată câteva din explicaţiile acestei probleme: managementul firmei nu conştientizează exact necesitatea asigurării securităţii informaţiilor până în momentul în care se produce un incident. sau producerea unui dezastru major care să afecteze considerabil posibilitatea firmei de a-şi continua activitatea. Impactul pe care tehnologiile emergente îl au asupra securităţii informaţiilor. din perspectivă economică.3. caută ca informaţiile să nu mai poată fi modificate de către persoane neautorizate. Problema securităţii informaţiilor are astfel trei dimensiuni: urmăreşte furnizarea informaţiilor şi asigurarea disponibilităţii proceselor de prelucrare a datelor în momentul în care sunt necesare. să-şi demonstreze utilitatea.7. Se cunoaşte că o securitate bună trebuie să fie invizibilă. modul în care trebuie organizată şi condusă activitatea de asigurare a securităţii informaţiilor într-un mediu tot mai expansiv al procesării datelor şi modalităţile de restaurare a sistemului. asigură securitatea. 135 . confidenţialitatea informaţiilor vitale ale firmei. respectiv necesitatea postului pe care îl ocupă. Prin accentuarea atacului împotriva lor se urmăreşte ca responsabilitatea implementării şi a managementului să fie transferată utilizatorilor sistemului informatic. cum ar fi pătrunderea unui hacker în sistem. Problema necesităţii unei funcţiuni care să asigure securitatea informaţiilor izvorăşte din faptul că prin această activitate nu se aduce nici un plus de valoare economică informaţiilor.1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor Responsabilii cu securitatea datelor unei firme sunt nevoiţi mereu să-şi justifice poziţia.3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR În capitolele anterioare au fost abordate probleme privind managementul şi unele aspecte economice ale procesului de implementare a tehnologiei informatice.

de cele mai multe ori se consideră că securitatea informaţiilor presupune doar securitatea calculatoarelor şi a reţelei şi se uită că. au puţine ocazii de a-i convinge pe manageri de necesitatea asigurării securităţii informaţiilor. opreşte anumite grupuri de informaţii la niveluri inferioare ale firmei.2 Mediul securităţii informaţiilor Cei care lucrează în domeniul protejării informaţiilor. Accentul se va pune. nu înţeleg activitatea economică a firmei în ansamblul său. care. de cele mai multe ori. În consecinţă. o luptă între departamentul ce se ocupă cu siguranţa firmei în ansamblu.3. între compartimentul de audit intern şi între echipa de management al sistemului informaţional. 7. iar firmele opuneau o rezistenţă destul de mare angajării unui personal suplimentar care să dirijeze această activitate. 136 .). responsabilii cu securitatea datelor. constatată că informaţiile sunt răspândite în întreaga firmă. Astfel. de fapt. În consecinţă.managementul conştientizează necesitatea securităţii informaţiilor. pe diferite suporturi (hârtie. pe modul în care se justifică importanţa securităţii informaţiilor din punct de vedere economic. planificarea unor metode de recuperare după producerea unui dezastru. De cele mai multe ori nu erau disponibile instrumente pentru distribuirea controalelor de siguranţă. Această constatare poate determina. tinde să pună accentul pe protejarea confidenţialităţii informaţiilor. în principal. responsabilii cu securitatea informaţiilor au un acces relativ la managementul firmei. prin intermediul unei reţele. profesioniştii din domeniul securităţii datelor s-au confruntat cu existenţa unor computere. sau când are alte forme. De cele mai multe ori. în cadrul unor firme. Această viziune centralizată este afectată de distribuirea datelor pe scară tot mai largă. Puţini sunt cei care înţeleg că securitatea informaţiilor mai presupune şi asigurarea disponibilităţii şi integrităţii informaţiilor. puteau pătrunde în mainframe-ul lor. în general. ei întâmpină dificultăţi în realizarea unei justificări economice a funcţiei securităţii informaţiilor. care. acest război este câştigat de către echipa de management al sistemului informaţional. desene etc. dischete. Acestea îşi pot disputa “proprietatea” asupra problemei privind securitatea grupului de informaţii. informaţia necesită protecţie şi atunci când se află pe alte suporturi.

fie a rămas în cadrul firmei ca o componentă a funcţiunii de management a sistemului informaţional. Apoi s-a intensificat achiziţia de computere şi s-a diversificat activitatea mai multor firme. competitivităţii. Viteza rapidă cu care părţile firmei acţionau a creat reale probleme managementului sistemului informaţional şi provocări aproape imposibile celor care se ocupau de securitatea informaţiilor. controlul resurselor sistemului informaţional revenind fiecărei subunităţi organizatorice. Alte două aspecte ale acestei probleme s-au cristalizat la sfârşitul anilor ‘80. ale căror procedee de asigurare a securităţii informaţiilor nu puteau fi stabilite şi controlate de către firma în cauză (să presupunem că o firmă are un sistem bun de asigurare a informaţiilor. În practică. Într-un mediu caracterizat de schimbări rapide. care treceau printrun proces de restructurare. atunci şi firma va avea de suferit). majoritatea firmelor vor fi/sunt conectate la Internet. dar acesta nu-i ajută la nimic. cât şi către clienţi. în această manieră reducându-se costurile.Un şoc l-a constituit descentralizarea departamentului de management al sistemului informaţional. care se pare că a avut un impact mai important pe termen lung. vulnerabilitatea sistemului informaţional al firmei a fost accentuată şi de evoluţiile considerabile ale tehnologiilor şi marketingului. În al doilea rând. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns. 137 . loc unde se produce schimbul liber de date (atât tehnice. poate permite oricărui hacker inteligent să pătrundă în sistemul unei firme. pentru că dacă furnizoarea îşi va pierde datele. cât şi de natură economică). dacă firma care este furnizoarea ei nu are un asemenea sistem. într-un fel. care au făcut posibilă transportarea informaţiilor firmei în toată lumea şi a miniaturizării memoriilor de tip flash. a constat în faptul că relaţiile dintre furnizori şi clienţi au devenit tot mai strânse în încercarea lor de a îmbunătăţi eficienţa şi de a face faţă operaţiunilor concurenţei. sau cel puţin controlul lor. În consecinţă. Mai întâi a fost varietatea de computere portabile. sau altul. aceasta a constat în deschiderea reţelelor. activitatea unei firme ar putea depinde de calitatea sistemului de securitate a informaţiilor. trebuie să se găsească modalităţi de a convinge conducerea superioară a firmelor că. Una dintre aceste tendinţe a reprezentat-o faptul că tot mai multe firme cedau gestionarea sistemului lor informaţional altor firme. atât către furnizori. O altă tendinţă. uneori. Întrucât Internetul este o reţea la care poate avea acces oricine. conectarea neînsoţită de măsuri de protecţie. funcţia de securitate a informaţiilor fie a fost atribuită unei firme furnizoare de astfel de servicii.

acordă asistenţă utilizatorilor şi celor care lucrează la perfecţionarea / implementarea controlului unor aplicaţii delicate.7. profesioniştii în domeniu pot iniţia şi conduce revizii periodice pentru a se asigura dacă procedurile utilizate sunt cele corecte şi dacă echipamentele sunt în stare bună. planifică recuperarea şi continuarea activităţii firmei. să asigure/protejeze “intimitatea” utilizatorilor. acordă asistenţă în probleme de securitatea informaţiilor (cum ar fi contaminarea cu viruşi sau pătrunderea hackerilor). dezvoltă posibilităţi de acţiune şi control care să corespundă politicilor firmei. să asigure capacitatea firmei de a-şi continua activitatea în caz de dezastru. 138 . Pentru a-şi îndeplini sarcinile. sarcinile lor sunt: să asigure disponibilitatea informaţiilor corecte când utilizatorii au nevoie de ele. În plus.3 Rolul securităţii informaţiilor Majoritatea responsabililor cu securitatea informaţiilor trebuie să înţeleagă destul de clar care este rolul lor într-o firmă. realizează următoarele activităţi: sfătuiesc conducerea cu privire la tipul activităţilor şi al procedurilor necesare asigurării siguranţei activelor informaţionale ale firmei.3. responsabilii cu securitatea informaţiilor şi personalul din subordinea lor. Pe scurt. se asigură că managerii şi ceilalţi angajaţi sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o presupune asigurarea securităţii activelor informaţionale ale firmei. sarcina funcţiunii de protejare a informaţiilor este de a contribui la protejarea activelor informaţionale ale firmei împotriva tuturor ameninţărilor potenţiale. să protejeze confidenţialitatea unor informaţii mai importante ale firmei. să împiedice modificarea neautorizată a activelor informaţionale. în cazul producerii unor dezastre. În concluzie. De asemenea pot participa la acţiunile de audit ale acestor echipamente.

se afla plasat la 30 de metri în incinta întreprinderii. Întreprinderea era mai veche de 35 de ani şi fusese întreţinută de un şir întreg de ingineri care întocmiseră rapoarte detaliate privind fiecare incident produs şi fiecare reparaţie efectuată. Toate aceste rapoarte erau îndosariate şi aşezate în ordine cronologică. întrucât biroul însuşi ar fi putut fi afectat. sau de pompieri ar fi solicitat aceste informaţii (de exemplu localizarea valvelor). cu problema potenţialei siguranţe în anumite condiţii de mediu. respectiv a securităţii informaţiilor. În cazul producerii unei defecţiuni. specialistul în securitatea informaţiilor 1-a întrebat pe un inginer ce se ocupa de întreţinere. Care ar putea fi rolul unui profesionist în domeniul securităţii informaţiilor în această situaţie? Să considerăm următoarele variante şi să stabilim care are valoare: specialistul în probleme de securitate a informaţiilor nu este necesar să se afle în interiorul firmei. deşi bine întocmite şi arhivate. Informaţiile din exemplu se aflau doar pe suport de hârtie şi nu erau disponibile. Inginerului i se atribuise această sarcină de aproximativ un an. nu le-ar f putut obţine. sau tuturor superiorilor. de inginerul de întreţinere. înlăuntrul căruia erau depozitate toate rapoartele şi planurile fabricii. Deciziile privind modul de stocare şi utilizare a informaţiilor importante pentru firmă ar putea fi luate de manager. într-un timp relativ scurt. în cazul în care se produce o defecţiune. astfel încât ocupau aproape întregul spaţiu din biroul actualului inginer.1 În mod evident. Astfel. aici vorbim despre informaţii critice pentru continuarea activităţii. De asemenea. Nu era practic posibil să găseşti un raport privind producerea unui anumit tip de incident. Mai mult. sau potenţiale anumitor. dacă echipele de salvare. biroul inginerului de întreţinere. când erau necesare. precum şi celor de la departamentul de audit intern. sau de către un analist de sistem care ar putea fi desemnat de managerul fabricii să proiecteze un sistem de salvare a informaţiilor. de asemenea. toate rapoartele. 139 . într-o rafinărie petrochimică. de departamentul pentru protecţia mediului. în cazul unei catastrofe. sau pentru refacerea după producerea unui dezastru. se dovedeau inutile. Cu toate acestea. 1 Exemplu de speţă. specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să raporteze pericolele existente. Ne confruntăm. de către departamentul de protecţie a muncii. el ar fi trebuit să acţioneze ca şi când defecţiunea se întâmpla pentru prima oară. câteva aspecte rămân nelămurite. informaţiile nu pot fi salvate şi utilizate în cazul unui dezastru.Explicitarea ameninţărilor formează o idee clară despre importanţa majoră a acestei munci invizibile. Întrucât inginerul nu ar fi avut timpul disponibil pentru a căuta raportul privind producerea unui eveniment similar. sau chiar distrus. cine din cadrul secţiei de distilare a fracţiilor de petrol era responsabil.

prima situaţie subliniază problema centrală. Costurile privind siguranţa unui computer nu se rezumă doar la costurile instrumentelor de securitate şi Ia costul aferent timpului de procesare. indiferent unde se află şi indiferent de forma sub care se prezintă. precum şi de costurile implicate de gestionarea sistemului de securitate. iar stabilirea similitudinii între aceste două tipuri de activităţi reprezintă un pas important în direcţia recunoaşterii importanţei securităţii informaţiilor. totodată. controlul exercitat şi protejarea informaţiilor (inclusiv costurile acestor controale) ar trebui să varieze în funcţie de valoarea şi importanţa informaţiilor.specialiştii în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui nu numai să raporteze pericolele. Aceste costuri sunt. de a coordona anumite activităţi din cadrul altor departamente. Există şi alte exemple de similitudini între asigurarea calităţii şi asigurarea securităţii informaţiilor. datoria sa faţă de întreprindere este de a raporta potenţialul pericol. dar să şi propună modalităţi de corectare a situaţiei. vreun lucrător descoperă un pericol potenţial. estimat în funcţie de uşurinţa cu care datele sunt accesate. sau pur şi simplu conţinute să fie. funcţiune. dacă pe parcursul desfăşurării activităţii sale obişnuite. sau nu. este sarcina celui care asigură securitatea informaţiilor. multe sisteme sunt în aşa fel structurate astfel încât toate informaţiile prelucrate. Dacă însă aceste 140 . 7.3. departamentul de protecţie a mediului şi departamentul de siguranţă (pază) a firmei şi de a informa întreaga firmă cu privire la aceste relaţii. incluse în costurile ce apar pe întreaga durată de viaţă a sistemului. în siguranţă. aceea că protejarea activelor informaţionale. departament. dar. Prima şi ultima variantă nu sunt atât de importante. Pe de altă parte. Astfel. sarcina departamentului de asigurare a securităţii informaţiilor. în general. ci include şi costurile aferente timpului utilizatorului. Aceste exemple subliniază. Cu toate acestea. procesate. În consecinţă.4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate Nu toate informaţiile au aceeaşi valoare şi nu toate joacă un rol important în desfăşurarea cu succes a activităţii întreprinderii. cum ar f: departamentul de protecţia muncii. Specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să ignore problemele care nu intră în responsabilitatea lui. securitatea informaţiilor se dovedeşte a f cel puţin la fel de necesară ca orice altă organizaţie.

Structurile client-server combinate cu tehnicile de identificare a utilizatorului oferă o posibilitate unică de procesare a datelor importante pe computere separate. Sarcinile de bază pentru acest instrument sunt: să identifice necesitatea şi importanţa asigurării confidenţialităţii. un instrument cu ajutorul căruia să se poată stabili o ierarhie a informaţiilor şi a aplicaţiilor în funcţie de importanţa lor. respectiv în funcţie de nevoia lor de a fi protejate. Acest sistem favorizează atât eficienţa furnizorilor. dacă informaţiile şi aplicaţiile nu sunt protejate corespunzător. în funcţie de nevoia firmei de a-şi proteja informaţiile. Accentuarea rolului securităţii informaţiilor impune ca definirea iniţială a aplicaţiilor. plăţile ce trebuie efectuate şi planificarea strategică a lanţurilor de magazine se află pe acelaşi computer. securitatea informaţiilor ar trebuie să joace un rol din ce în ce mai important în proiectarea structurii tuturor sistemelor şi în determinarea căilor de protejare a informaţiilor importante. afecta structura sistemului. instrumente şi instruire pentru a face acest lucru posibil. să cuprindă şi definirea necesităţilor de securitate .un subiect de obicei ignorat până în momentul în care o aplicaţie ajunge în punctul de a fi implementată. cât şi pe cea a detailiştilor. în condiţiile unor costuri mai mici decât cele necesitate de gruparea mai multor aplicaţii pe un singur mainfiame (faptul că se pot obţine economii de scară prin utilizarea mainframe-urilor nu mai este adevărat). Va fi necesar. de cele mai multe ori. Astfel. tot mai mulţi furnizori au acces direct la fişierele ce cuprind situaţia stocurilor diferitelor lanţuri de magazine endetail. sau incluse în costurile de operare. De exemplu. Cum costurile şi tehnologia nu mai constituie o barieră în calea segmentării aplicaţiilor. dacă aplicaţiile privind stocurile. 141 . ele ar putea influenţa.costuri vor fi identificate separat şi considerate. De exemplu. Necesitatea unei asemenea separări şi/sau distribuiri a aplicaţiilor şi informaţiilor este evidentă. Pentru aceasta. dar trebuie să şi ofere politici. accesarea lor de către persoane neautorizate este greu de protejat. personalul responsabil cu securitatea informaţiilor nu trebuie numai să-i facă pe ceilalţi conştienţi de această necesitate. tehnologiile client-server oferă posibilitatea utilizării unor sisteme de aplicaţii şi a unor reţele care să permită distribuirea aplicaţiilor şi informaţiilor pe computere separate. ceea ce le permite să completeze adecvat stocurile. Acelaşi risc îl întâlnim la nivelul întregii reţele. în primul rând.

în linii generale. o bancă ar putea da faliment.să identifice cele mai importante informaţii de care depinde activitatea firmei. pe măsură ce se înmulţesc sistemele personale. În condiţiile schimbării continue a mediului iniţial de operare al sistemului. cei care le realizează vor întâmpina ostilitatea managementului în domeniu. sau modul de recuperare şi refacere în situaţii de urgenţă. sau consecinţele utilizării unor informaţii distorsionate care ar genera în continuare rezultate aberante. Reevaluările oferă o ocazie excelentă de a demonstra managerilor executivi importanţa securităţii informaţiilor. vulnerabilitatea aplicaţiilor creşte. şi pe măsură ce utilizatorii îşi dezvoltă aplicaţii proprii. Managerul unei firme ar trebui să poată aproxima. Aceste estimări au scopul principal de redefinire a necesităţii controlului în condiţiile unui mediu în continuă schimbare. Problemele privind sensibilitatea şi confidenţialitatea informaţiilor se evaluează chiar din momentul proiectării unei aplicaţii noi. cunoscute şi ca identificări ale riscurilor. Mai mult. Aceste reevaluări. de asemenea. Dacă asemenea reevaluări se desfăşoară în maniera auditurilor. dacă nu ar putea utiliza sistemul de procesare a tranzacţiilor timp de câteva zile). iar valoarea informaţiilor în desfăşurarea operaţiilor se poate schimba. să identifice informaţiile şi resursele necesare procesării acestora. Un manager ar trebui. informaţiile sensibile se vor plasa în afara unui mediu care poate fi controlat. sau mai îndelungată (de exemplu. Toate aceste sarcini nu sunt abstracte. de două. Problemele privind reevaluările sunt binecunoscute specialiştilor în domeniul securităţii informaţiilor şi presupun: 142 . Pentru menţinerea unei securităţi adecvate a informaţiilor este necesară o reevaluare periodică a necesităţii de control şi a importanţei pe care o prezintă anumite aplicaţii pentru activitatea firmei. Pe de altă parte. să fie capabil să aprecieze şi să aproximeze pagubele ce s-ar produce dacă un concurent ar avea acces la informaţiile privind proiectul unui produs. stabilesc în primul rând măsura în care trebuie controlate anumite aplicaţii şi apoi comunică managementului firmei natura problemelor şi obiectivele care se urmăresc. să identifice necesitatea integrităţii şi autenticităţii informaţiilor pentru activitatea firmei. aceste reevaluări oferă managerilor posibilitatea de a-şi fundamenta deciziile privind modul de conducere a activităţii. costurile pe care le-ar genera indisponibilitatea unei aplicaţii pe o perioadă de o zi.

cât şi cei din afara ei. costul de achiziţie. Aceasta se poate face răspunzând la următoarele întrebări: Pentru care dintre activele informaţionale firma îşi poate asuma riscul pierderii şi pentru care active nu merită să fie cheltuiţi bani pentru protejare? Oare pentru ce aplicaţii este practic şi recomandabil să fie redus. trebuie estimate cele care sunt vitale pentru desfăşurarea activităţii. valoarea comercială. ci exprimate prin cuvinte ca frecvent. Determinarea probabilităţii de producere a unui asemenea risc. 143 . Dintre toate informaţiile firmei. sau sistemul informaţional şi care sunt consecinţele unor astfel de evenimente. presupune stabilirea a ceea ce şi-ar putea permite firma să piardă temporar. puţin probabil. sau de referinţe publicate. stabilirea responsabilităţii asigurării protecţiei activelor informaţionale. determinarea mijloacelor de protecţie care ar putea fi utilizate: specificarea modului optim în care pot fi protejate informaţiile. În domeniul „spionajului” industrial sau economic se urmăresc în principal informaţiile de marketing. date privind proiectele unor produse. stabilirea obiectivelor. pentru utilizatorii autorizaţi şi pentru utilizatorii neautorizaţi. şi susţinători ai unei analize subiective a riscurilor. precum şi catastrofele naturale. pentru a nu fi expuse atât de mult distrugerii şi evaluarea costurilor estimative ale acestei protecţii. sau planurile strategice. În domeniul protecţiei datelor există susţinători ai analizei cantitative a riscurilor. cum ar fi o listă de adrese. aprecierea valorii informaţiilor deţinute de firmă. care consideră că expunerea la risc se poate determina prin multiplicarea costurilor pierderii cu probabilitatea producerii evenimentului. determinarea valorii maxime a activelor informaţionale pe care o firmă le-ar putea pierde. sau eliminat controlul? Sunt managerii de acord să-şi asume aceste riscuri? Există trei modalităţi de apreciere a valorii informaţiilor de care se ţine cont la gestionarea şi procesarea datelor: valoarea pe care o au pentru proprietar. fără să îi fie afectată negativ activitatea. fără a da însă faliment.identificarea riscurilor şi a ameninţărilor. fără care componente ar putea o firmă să lucreze temporar. probabil. fapt ce presupune determinarea modului în care pot fi afectate informaţiile. atât de către angajaţii firmei. în care probabilităţile nu sunt cuantificate. de dezvoltare şi de întreţinere a informaţiilor.

prin această analiză se stabileşte poziţia pe care o ocupă securitatea datelor în nevoile economice ale firmei. În condiţiile imposibilităţii stabilirii unor valori ale probabilităţii. De asemenea. prin această analiză se poate evalua starea generală a cerinţelor de protecţie a informaţiilor şi locurile în care trebuie să se efectueze controlul. prin aceasta reuşind să facă propuneri care să se suprapună cu cerinţele managementului. mulţi profesionişti în domeniu preferă aplicarea analizei subiective. sau prin schimbarea structurii sistemului. specialiştii în domeniul securităţii informaţiilor obţin o imagine strategică asupra cerinţelor firmei. prin această analiză se intensifică cooperarea dintre managerii din acest domeniu şi se oferă posibilitatea de a ridica aceste probleme şi celor mai înalte niveluri ale conducerii. Întrucât de cele mai multe ori producerea unor asemenea evenimente este tăinuită. pentru a feri firmele de publicitate negativă. nu există date statistice sigure pe baza cărora să se poată stabili probabilitatea producerii anumitor evenimente. O abordare de sus în jos a reevaluării sistemului informaţional serveşte câtorva scopuri. uneori.Ambele metode pot fi adecvate dacă managementul acordă atenţie suficientă acestor probleme şi dacă se practică măsuri corecte de protecţie. De asemenea. 144 . nefavorabilă. Arată cum pot fi economisiţi bani prin asumarea unor riscuri. Prin această analiză. În final.

proces deosebit de laborios şi decisiv datorită multiplelor elemente implicate atât de natură strict informaţională. economică. care poartă responsabilitatea pentru aceste decizii pe termen lung privind tehnologia informaţională. Conducerea fiecărei firme adoptă decizii în funcţie de contextul strategic al firmei respective. În literatura de specialitate se prezintă numeroase şi variate modalităţi de raţionalizare a sistemului informaţional al organizaţiei. nu doresc să fie constrânse de o 145 . Modalitatea de realizare o reprezintă reproiectarea sistemului informaţional. Unele firme care desfăşoară permanent o activitate de cumpărare şi de vânzare. Firmele au puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte infrastructura în tehnologia informaţională. Identificarea beneficiului ce poate fi obţinut din noua infrastructură este o provocare pentru managerii societăţilor. ce încearcă să integreze acele elemente prezente în literatura de specialitate care apreciem că au aplicabilitate şi eficienţă în condiţiile în care societăţile comerciale şi regiile se restructurează şi/sau privatizează corespunzător cerinţelor economiei de piaţă. reflectare a eterogenităţii activităţilor economice şi a diversităţii experienţei şi concepţiilor specialiştilor. determinând variaţia înregistrată în randamentul infrastructurii. tehnică şi juridică. cât şi managerială. În continuare prezentăm o variantă de raţionalizare concepută pe baza unei îndelungate experienţe proprii de consultanţă managerialinformaţională. iar o parte din întreprinderile private înfiinţate după 1990 trec la faza de consolidare economică şi managerială. De aici necesitatea unei abordări riguroase a sistemului informaţional pentru a depăşi complexitatea şi dificultatea problemelor de soluţionat.1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Asigurarea unui sistem informaţional funcţional eficace şi eficient pentru fiecare organizaţie este esenţială întrucât condiţionează decisiv performanţele sale.Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII 8.

Aceasta poate rezulta în decizia de a limita infrastructura la nivelul firmei în vederea creşterii randamentului local. nu asupra 146 . De obicei. managerii deleagă luarea deciziilor privind tehnologia informaţională specialiştilor în domeniu. Scopul acestor firme constă în facilitarea agilităţii de mişcare pe piaţa internaţională şi a răspunsului rapid la schimbările înregistrate în piaţa mondială. Bineînţeles că persoanele cu pregătire tehnică decid implementarea capacităţii unei anumite tehnologii informaţionale care poate fi achiziţionată de la un furnizor extern. Posibilitatea proiectanţilor din locaţii diferite de a comunica şi de a face schimb de proiecte este hotărâtoare pentru reducerea ciclului de producţie al noilor producători de automobile. alţii. Specialiştii în tehnologie au orientări diferite în funcţie de domeniul fiecăruia.infrastructură tehnologică informaţională care să integreze unităţile de afaceri. De obicei. În ultimul rând. Câteva dintre cele mai evidente schimbări sunt prezentate în continuare: Accentuarea importanţei factorului uman. Fie că managerii vor. sistemul informaţional este supus unor schimbări majore. Cel mai adesea atenţia este concentrată asupra factorului uman şi a desfăşurării afacerii. care în cadrul operaţiunilor internaţionale au o cerere locală puternică. sau. Unii dintre aceştia îşi fundamentează deciziile tehnice pornind de la latura economică a afacerii. Doar mărimea investiţiilor face ca tehnologia informaţională să fie importantă pentru managerii din conducerea executivă. decizia privind dotarea cu tehnologia informaţională este mult prea importantă. adoptă decizii pornind de la latura tehnică a afacerii. În cele mai multe afaceri. Altele. producţie. Dotarea cu tehnologia informaţională este responsabilitatea managementului de vârf. Puţini dintre ei şi-au asumat responsabilitatea investiţiilor în tehnologia informaţională necesare zonelor pe care le conduc (cum ar fi marketing. tehnologici şi economici. Pentru alte firme. fie că nu. mult mai tehnici. care au obiective proprii afacerilor lor şi pentru care trebuie să obţină profit. finanţe). şi mai rău. pentru a fi luată de persoane care au doar pregătire tehnică. s-au orientat către investiţii în acele infrastructuri care permit scăderea costurilor. care sunt datorate acţiunii combinate a factorilor sociali. de persoane din afara firmei. unele firme consideră noua infrastructură ca fiind o infrastructură care permite o flexibilitate strategică coordonată la nivel central. managerii din conducerea executivă nu sunt pregătiţi pentru schimbările ce apar în tehnologia informaţională. accentul se pune pe maximizarea puterii de decizie locală.

corelarea sistemului informaţional cu funcţiunile organizaţiei. alinierea şi eficienţa costurilor sunt uşor de demonstrat. Pentru raţionalizarea sistemului informaţional trebuie sa se tina seama de o serie de principii: principiul corelării sistemului informaţional cu obiectivul organizaţiei. Sistemele informaţionale centralizate la nivel de firmă devin rapid sisteme mamut în multe domenii. direcţionate în sensul distribuirii tehnologiei informaţionale în unităţile de afaceri care utilizează informaţia. corelarea sistemului informaţional cu sistemul decizional. concentrarea informaţiilor asupra domeniilor cheie si asupra factorilor critici. Unităţile sistemului informaţional sunt considerate mult mai eficiente.tehnologiei. în timp ce politicile sistemului informaţional au fost dezvoltate la nivelul firmei. Firmele continuă să caute metode care să dovedească eficienţa costurilor pentru tehnologia informaţională şi astfel să ofere credibilitate economică costurilor presupuse de sistemul informaţional. dacă sunt subordonate unităţilor de afaceri. în principal. 147 . concentrarea asupra abaterilor esenţiale. Distribuirea informaţiei. decât dacă ar fi subordonate conducerii la nivelul întregii firme a sistemului informaţional. Pentru prevenirea lor este necesara perfecţionarea sistemului informaţional. Eficientizarea costurilor. Relaţiile de subordonare. Cererea pentru aplicaţii noi. Administratorii de reţea care încearcă să păstreze controlul sunt nevoiţi să transfere funcţiunile sistemului informaţional managerilor de produs (sau daţi afară din firmă). corelarea sistemului informaţional cu structura organizatorica. s-au observat multe deficiente majore care afectează eficacitatea acestuia. Atunci când sistemul informaţional este o parte din unitatea de afaceri. Satisfacerea cerinţelor utilizatorilor continuă să fie o problemă pentru administratorii de reţea ai unei firme. Alinierea acestor costuri la strategia de afaceri a firmei rămâne un scop greu de atins având în vedere că o astfel de aliniere poate fi realizată doar la nivelul unităţii de afaceri sau la nivelurile proceselor de producţie. Costul nu este singura problemă. Tendinţele în achiziţionarea de tehnologie sunt. Reproiectarea proceselor de prelucrare. inovatoare continuă şi este stimulată prin reproiectarea sau retehnologizarea proceselor de prelucrare. In decursul funcţionarii sistemului informaţional.

. 2. Sistemul informaţional constituie.. 100-103. . Aceasta implică atât studierea strategiei.principiul flexibilităţii. Toate acestea trebuie utilizate concomitent. 8. perfecţionarea sistemului informaţional existent. 148 . fiind o componentă a acestuia. Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului firmei. Procesul de perfecţionare cuprinde: declanşarea studiului de raţionalizare. conceperea şi implementarea acestuia trebuie să se realizeze respectând principiile1 prezentate în fig.op. specifice şi individuale ale firmei. în conceperea sau raţionalizarea sistemului informaţional obiectivele şi cerinţele sale specifice trebuie să reflecte obiectivele fundamentale. implementarea sistemului informaţional perfecţionat. ţinând seama de interdependentele dintre ele. principiul eficacităţii si eficienţei. în raport cu sistemul managerial un subsistem. 1 Gorski H. analiza critica a sistemului informaţional existent. Astfel. Acest principiu exprimă necesitatea armonizării structurale şi funcţionale a sistemului informaţional cu celelalte componente majore ale sistemului de management. cât şi discuţii şi analize comune cu managerii. cit. politicilor şi documentelor organizaţionale ale firmei. p. 8.1. Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală a societăţii comerciale şi regiei autonome. derivate.2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pentru ca sistemul informaţional să-şi îndeplinească cu maximum de eficienţă funcţiile sale specifice.. 1.

transmiterea şi prelucrarea informaţiilor. Din punct de vedere funcţional. înregistrarea. pentru culegerea. astfel încât conţinutul 149 .8 Asigurarea eficacităţii şi eficienţei informaţionale şi 1 Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului 2 Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală 7 Asigurarea flexibilităţii informaţionalmanageriale Principii 3 Realizarea unităţii metodologice a tratării informaţiilor 6 Asigurarea de maximum de informaţii primare din fondul de informaţii primare 5 Asigurarea unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial 4 Concentrarea asupra abaterilor esenţiale Figura nr.1 Principiile de concepere şi raţionalizare a sistemului informaţional Pe plan constructiv sistemul informaţional trebuie corelat în special cu structura organizatorică. ale firmei. 8. avându-se în vedere mai ales utilizarea subdiviziunilor organizatorice. sistemul informaţional este necesar să se armonizeze îndeosebi cu sistemul decizional.

Principiul asigurării de maximum de informaţii finale din fondul de informaţii primare. se determină o simplificare şi fluidizare a sistemului informaţional. din fondul de informaţii primare. se fac economii cu suporţii materiali. sunt folosite pentru evidenţa şi controlul proceselor. informaţiile care ajung cu întârziere. criterii. 3. Principiul asigurării unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial. 6. atât pentru manageri cât şi pentru executanţi datorită reducerii numărului. Principiul unităţii metodologice a tratării informaţiilor. ci selectiv – numai cele care reflectă abateri semnificative de la obiective. transmise şi analizate. Ca urmare se diminuează intensitatea fluxurilor informaţionale. reguli. mijloace. Pentru obţinerea informaţiilor în timp real. În vederea obţinerii unor informaţii finale valoroase. 5. Sistemul informaţional trebuie să asigure informaţiile atunci când sunt necesare. Principiul concentrării asupra abaterilor esenţiale. experienţele au dovedit că rolul noii tehnologii informaţionale este vital. dimensiunii şi frecvenţei situaţilor informaţionale întocmite. viteza de culegere. Aplicarea acestui principiu determină economie de timp. Acest principiu susţine faptul că informaţiile nu sunt transmise global pe verticala sistemului de management. sunt considerate ca fiind inexistente. dar şi pentru luarea unor decizii cu caracter local.informaţiilor şi caracteristicile dimensionale ale fluxurilor informaţionale să reflecte necesităţile specifice adoptării de decizii raţionale de către fiecare manager. Însă cale mai importante decizii şi acţiuni ale managementului se fundamentează pe informaţii finale. prelucrare şi transmitere a informaţiilor trebuie să fie şi ea diferită. a creării premiselor integrării depline a informaţiilor pe verticala şi orizontala sistemului de management este necesar ca modul de culegere şi prelucrare a informaţiilor să fie unitar din punct de vedere metodologic. Pentru trecerea de la prelucrarea manuală a datelor şi informaţiilor la cea automatizată este vitală respectarea acestui principiu. Datorită faptului că procesele manageriale şi de execuţie prezintă caracteristici temporale diferite. norme. este necesară aplicare unor proceduri informaţionale cât 150 . Informaţiile primare al căror volum este de regulă limitat. În vederea asigurării compatibilităţii între toate componentele sistemului informaţional. 4.

cu autonomie funcţională. fără a schimba concepţia de ansamblu. astfel încât să fie evidenţiate elementele semnificative de natură economică. Sistemele informaţionale automatizate moderne aplică sistemul modular de dezvoltare. 7. ştiinţifică. Să fie precisă şi sigură – această calitate se referă la faptul că încorporarea în informaţie cu prioritate a elementelor esenţiale noi. Aceste cerinţe sunt: Să fie realistă – adică să reflecte procesele aşa cum se derulează ele în organizaţie şi în contextul socioeconomic în care îşi desfăşoară activitatea. Principiul flexibilităţii.). Să fie multilaterală – această cerinţă se referă la asigurare perceperii proceselor în care este implicată întreprinderea din multiple unghiuri. dar bine delimitate. etc. 151 .. (coord. implică şi surprinderea acestora în mod exact. cit. corecte şi în timp util a tuturor salariaţilor organizaţiei. specialiştii1 în domeniu au formulat principalele cerinţe cărora trebuie să le facă faţă informaţia. Acest principiu este cu valabilitate generală în managementul organizaţiei. Să fie dinamică – exprimă necesitatea informaţiilor de a oglindii procesele de muncă şi problematica întreprinderii în evoluţia sa. p. umană. o evaluare şi comparare a efectelor cantitative şi calitative ale unui sistem informaţional cu costurile necesare realizării şi funcţionării lui. asigurarea informării complete. acesta înseamnă pe de o parte. Pentru a putea supravieţui. – op. tehnică. 8. Aplicat la specificul sistemului informaţional. organizaţiile vor trebui să-şi îmbunătăţească agilitatea şi flexibilitatea să fie capabile să inoveze continuu astfel încât să facă faţă schimbării. stabilite şi selectate în funcţie de cerinţele proceselor manageriale. acesta permiţând obţinerea unui sistem informaţional alcătuit din componente integrate armonios. Această construcţie modulară permite operaţionalizarea rapidă a schimbărilor. 1 Nicolescu O. iar pe de altă parte. Să fie sintetică şi concisă – se referă la surprinderea cu prioritate a elementelor esenţiale de noutate şi prezentarea lor cu economie de mesaje. Principiul eficacităţii şi eficienţei. Prin urmare.mai rafinate. 80-81. iar omiterea unor detalii semnificative pot lipsi beneficiarul de siguranţă în utilizarea respectivei informaţii.. Informaţia constituie materia de bază atât a sistemului informaţional cât şi a sistemului de management al organizaţiei. Managerii trebuie să ia decizii într-o lume în care ritmul şi complexitatea schimbărilor au devenit copleşitoare.

etc. timpul de care dispune. implementarea perfecţionărilor informaţionale. Să poată fi adaptată la specificul personalului implicat – emiţătorul de informaţii trebuie să cunoască o serie de factori (nivelul de pregătire al beneficiarului.2. 8. identificarea componentelor informaţionale ale domeniului investigat.3. analiza critică a sistemului informaţional-managerial. 2): declanşarea studiului de raţionalizare. evaluarea funcţionării sistemului informaţional managerial.3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONALMANAGERIAL 8. Consideraţii preliminare Reproiectarea sistemului informaţional al firmei este structurată în mai multe etape (vezi figura nr.Să asigure parvenirea în timp util la beneficiar – adică perioada optimă pentru luarea deciziei sau declanşarea acţiunii vizate Să fie prospectivă – se referă la forţa anticipativă a informaţiilor. 8. În societăţile comerciale şi regiile din România cele mai frecvente evenimente generatoare de studii şi acţiuni de raţionalizare informaţională sunt: scăderea vânzărilor şi/sau a producţiei 152 . perfecţionarea sistemului informaţional-managerial. Declanşarea studiului de reproiectare Managementul organizaţiei iniţiază realizarea unei proiectări sau raţionalizări a sistemului informaţional în ansamblu sau la nivelul unor componente ale sale atunci când se confruntă cu anumite probleme sau când anticipează posibilitatea apariţiei unor dificultăţi şi printr-o abordare anticipativă încearcă să le evite.) pe care este necesar să-i folosească în structurarea şi formularea mesajului. care poate facilita activitatea de previziune în cadrul organizaţiei.1.3.

atunci când se referă la ansamblul activităţilor organizaţiei. dimensionarea judicioasă a problematicii abordate. La înţelegerea rolului şi locului proiectării şi implementării sistemului informaţional în ansamblul reengineeringului managerial o contribuţie majoră are cunoaşterea categoriilor de obiective avute în vedere. În funcţie de cauză şi de concepţia managerilor. cât şi subdimensionarea sa. organizatorilor şi informaticienilor implicaţi se stabileşte sfera de cuprindere a studiului informaţional care poate fi globală. ceea ce nu oferă posibilitatea conturării unor soluţii eficace. Esenţial este ca domeniul analizat să fie judicios delimitat. Ori de câte ori se produc este firesc să se reflecte în acţiuni de perfecţionare informaţională a firmei.privatizarea întreprinderii restructurarea firmei elaborarea strategiei şi/sau politicii pentru următorii ani blocajul financiar dificultăţi majore în realizarea unor activităţi importante cum ar fi: aprovizionare. Obiectivele proiectării/reproiectării sistemului informaţionalmanagerial sunt: 153 . îndeosebi de nivel superior. cauzator de cheltuieli şi eforturi inutile. Aşa cum este firesc cele mai frecvente sunt raţionalizările informaţionale parţiale. Două sunt aspectele esenţiale care se recomandă să fie avute în vedere: cuprinderea în cadrul său a ansamblului aspectelor vizate de cauza care a provocat studiul. a unor programe de pregătire managerială. producţie sau vânzări schimbarea managerilor la nivel de firmă sau compartimente introducerea unor echipamente moderne de tratare a informaţiilor aplicarea unor noi metode manageriale economice schimbări în legislaţia privind reglementarea desfăşurării activităţilor firmei efectuarea unor diagnosticări ale firmei în ansamblul său ori la nivel de subdiviziuni organizatorice frecventarea de către manageri. Aceste evenimente reprezintă principalele cauze generatoare de raţionalizări informaţionale. evitând atât supradimensionarea studiului. parţială când se referă doar la anumite activităţi ale acesteia. altminteri soluţiile rezultate în final nu vor rezolva adecvat problemele implicate.

analişti-programatori ajutor. externe amplificarea vitezei de vehiculare a informaţiilor modernizarea bazei tehnice (hardului) sistemului informaţional creşterea funcţionalităţii sistemului informaţional de ansamblu sau la nivelul anumitor componente. c. b. metode şi sisteme manageriale creşterea operativităţii şi gradului de fundamentare şi adoptare a deciziilor intensificarea formării. Obiectivele manageriale ale demersului informaţional se axează pe: asigurarea unui fundament informaţional superior pentru elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor organizaţiei facilitarea introducerii şi utilizării anumitor tehnici. Obiectivele sociale se referă în special la: crearea unor noi locuri de muncă. Obiectivele informaţionale specifice.obiective economice obiective informaţionale specifice obiective manageriale de ansamblu obiective sociale. d. magistrale informaţionale etc. Obiectivele economice vizează: amplificarea profitului scăderea relativă a costurilor în venituri creşterea productivităţii muncii creşterea rentabilităţii (măsurabilă prin sporurile relative ale ratelor rentabilităţii). administrator de reţea) 154 . dezvoltării şi motivării resurselor umane ale organizaţiei realizarea unei funcţionalităţi superioare de ansamblu a sistemului managerial al organizaţiei. prin informatizarea crescândă a proceselor de muncă (operatori calculator. analişti. a. concretizate în: creşterea operativităţii şi gradului de informare a managerilor raţionalizarea (scurtarea) unor fluxuri şi circuite informaţionale economii şi raţionalizări de documente informaţionale îmbunătăţirea calităţii informaţionale în condiţiile informatizării proceselor de muncă (de execuţie şi management) conectarea sistemului informaţional al organizaţiei la anumite bănci de informaţii.

reţele Internet etc. ecrane de proiecţie. calculatoare. servere. perioada de executare a acţiunii. scanere. toner. Folosind acest instrument se asigură identificarea proceselor ce generează dificultăţile sesizate şi care în mod obligatoriu trebuie supuse raţionalizării.). proces în care trebuie să se ţină cont de: obiectivele studiului sfera de cuprindere complexitatea studiului numărul şi calitatea specialiştilor din interiorul firmei sau din afara sa termenele de realizare gradul de dotare cu echipamente electronice (calculatoare.resursele financiare şi tehnico-materiale alocate pentru studiu. imprimante. mobilier. 3 prezentăm.) gradul actual de informatizare a proceselor de management şi execuţie (aplicaţiile informatice existente. imprimante.amplificarea veniturilor salariale ca urmare a promovării acestor noi categorii de posturi promovarea climatului de muncă prin promovarea informatizării ca nouă „stare de spirit”. care şi ele pot constitui cauze pentru alte probleme. Un aspect major îl constituie dimensionarea resurselor necesare pentru proiectarea/ reproiectarea sistemului informaţional-managerial. configuraţia sa în situaţia apariţiei unor disfuncţionalităţi informaţionale şi economice în domeniul aprovizionării. cu exemplificări. Pentru o mai deplină edificare asupra a ceea ce înseamnă tabloul de relaţii cauză-efect redat în figura nr. amenajare încăperi (laboratoare informatice) 155 . prize electrice. Resursele necesare proiectării/reproiectării sistemului informaţional se divid în patru categorii: resurse materiale – consumabile. cablaj. numărul şi componenţa echipei care realizează raţionalizarea informaţională.a. gradul de acoperire a proceselor de muncă ş. provoacă anumite efecte. În întocmirea sa se porneşte de la axioma că orice problemă este expresia anumitor cauze care. În strânsă corelaţie cu delimitarea tematicii informaţionale se determină alte trei elemente pregătitoare majore: . Un mare ajutor în delimitarea sferei de cuprindere a activităţilor şi tematicii abordate îl prezintă folosirea tabloului relaţiilor cauză-efect. la rândul lor.

durata realizării studiului este de nivelul lunilor. modificarea/raţionalizarea conţinutului unor documente informaţionale ş. manageriale şi sociale implicate.a. în situaţia în care sunt solicitate modificări de mai mică anvergură şi cu o mai redusă influenţă asupra caracteristicilor dimensionale şi funcţionale ale sistemului de management şi ale componentelor sale majore (decizională. nu. 156 . Concomitent. ale cărei consecinţe asupra funcţionalităţii. informaticienii. documentaţii tehnice etc. autonomă?” Răspunsul trebuie formulat nuanţat: da. raţionalizarea circuitului informaţional al unor documente. cărţi. studii. atunci când proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o “zonă” distinctă a proiectării/reproiectării manageriale. De regulă. organizatorică). pot fi considerate demersuri mult simplificate. în această a doua ipostază se află (sau ar trebui să se afle) proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial. introducerea de noi proceduri informaţionale în tratarea unei anumite categorii de informaţii. trainerii resurse informaţionale – metodologii. instrucţiuni. Aceste resurse pot fi asigurate în principal din credite sau din surse proprii. ce pot fi concepute şi derulate de sine stătător. eficienţei şi eficacităţii organizaţiei şi managementului său sunt deosebit de complexe şi profunde. achiziţionării de echipamente electronice şi consumabile etc. demers complex. perioada de realizare a proiectării/reproiectării informaţionale a managementului trebuie corelată cu sfera de cuprindere şi cu celelalte decizii şi acţiuni economice. De regulă. consultanţii în management. resurse financiare – necesare plăţii onorariilor realizatorilor studiului. cu un pronunţat caracter inovaţional şi cu multe implicaţii directe şi indirecte în cadrul organizaţiei. De pildă. de natură strategicotactică.resurse umane – personalul de conducere şi execuţie implicat în proiectare/reproiectare. Aceste aspecte preliminare conduc la o inevitabilă întrebare cu mari implicaţii pragmatice: “Proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o acţiune singulară. prestatorii de servicii specializate. iar aplicarea efectivă a acestuia poată să se “întindă” pe parcursul a 1-2 ani.

incomplete şi superficiale. din diverse compartimente funcţionale şi operaţionale. informaticieni şi traineri. nominalizaţi de compartimentul de organizare managerială. informaticieni etc. care lucrează pe cont propriu sau în cadrul unor firme specializate. în proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional este implicată o echipă de specialişti care provin: din interiorul organizaţiei investigate din punct de vedere al sistemului informaţional – economişti.3.Dată fiind complexitatea unui astfel de demers. a sistemului informaţional. din afara organizaţiei. concomitent cu competenţa şi know-how-ul informaţional managerial. specialiştii din cadrul firmei participă intens la culegerea şi înregistrarea de date şi informaţii referitoare la configuraţia şi funcţionarea sistemului informaţional. 157 . în realitate se manifestă şi unele perceperi trunchiate. Derularea acestei etape incumbă parcurgerea mai multor faze. 8.3. nu rareori unele aspecte mai recente nu sunt suficient cunoscute. de ansamblu. Cei din afara organizaţiei pun la dispoziţie elemente metodologice de culegere. De regulă. şi analiză a informaţiilor. Cu toate că. iar gradul de sistematizare a informaţiilor lasă de dorit. Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat Delimitarea precisă a ariei informaţionale asigură premisa pentru a declanşa investigaţiile propriu-zise. în principal consultanţi manageriali. ingineri. Practica majorităţii specialiştilor demonstrează că înaintea începerii analizei informaţionale propriu-zise este recomandabilă reunirea principalelor informaţii privind respectivului domeniu. În cadrul echipei rolurile sunt bine determinate. în realizarea cărora este esenţială obţinerea colaborării principalilor emiţători şi beneficiari de informaţii. majoritatea managerilor şi specialiştilor au impresia că ei cunosc aprofundat activităţile implicate. precum şi la analiza şi interpretarea acestora. de regulă. Aceste faze sunt: caracterizarea succintă. În plus. responsabil în domeniu. relevând principalii săi parametri în strânsă corelaţie cu funcţionalitatea şi performanţele economice obţinute.

Analiza critică a sistemului informaţional Complexitatea şi multidimensionalitatea sistemului informaţional impun efectuarea unor analize din multiple puncte de vedere care. cu precizarea principalilor parametri constructivi.întocmirea listei cu documentele informaţionale utilizate. cât şi la funcţionarea organizaţiei. economice şi umane – atât la nivel de domeniu. În acest scop se recomandă utilizarea tabelului nr. Pentru a asigura identificarea celor mai frecvente şi păgubitoare deficienţe informaţionale cronice se recomandă consultarea tuturor 158 . să releve principalele disfuncţionalităţi informaţionale şi consecinţele acestora – manageriale. Întrucât asupra funcţionalităţii şi eficienţei sistemului informaţional un mare impact negativ îl au deficienţele informaţionale cronice. în cadrul celor mai importante situaţii şi fluxuri informaţionale. deosebit de laborioasă. pozitive. mai ales a celor informatice.4. atât a celor codificate şi standardizate. inventarierea mijloacelor automatizate de tratare a informaţiilor. Pentru întocmirea lor se folosesc seturi de simboluri cum ar fi cele prezentate în figura nr. 2. utilitatea şi costurile documentelor informaţionale. în acest scop se pot folosi diagrame ordonate de la stânga la dreapta sau de sus în jos.3. reprezentarea grafică a circuitului documentelor informaţionale cu folosinţă periodică. descrierea principalelor tipuri de proceduri utilizate. în final. cât şi de componentele informaţionale. 4. baza indispensabilă pentru analiza sa detaliată şi profesionistă. funcţionali şi economici. ce se referă atât la construcţia. Concomitent. Printre cele mai frecvent folosite şi cu mare impact pe plan decizional şi acţional asupra activităţilor societăţii comerciale sau regiei se recomandă modalităţile reflectate în tabelele următoare. cât şi a celor ocazionale. 8. Parcurgerea cu rigurozitatea necesară a acestei faze asigură întocmirea dosarului informaţional complet al domeniului analizat. se recomandă şi evidenţierea aspectelor de esenţă. are în vedere conţinutul. O primă parte a analizei. preluarea de machete pentru principalele documente informaţionale. cele mai semnificative proceduri informaţionale formalizate se anexează. o atenţie majoră se acordă depistării lor.

de la obiectivele stabilite în prima etapă. cel puţin în ceea ce priveşte efectele negative pe care le provoacă. Examinarea aprofundată a sistemului informaţional prin prisma elementelor menţionate oferă suportul informaţional pentru a trece la perfecţionarea sa sub aspect constructiv şi funcţional. întrucât aceştia sunt cei mai în măsură să le cunoască. împreună cu managerii implicaţi. între care nu trebuie să lipsească conducătorul de nivel superior ce coordonează domeniul investigat. o ultimă parte a analizei. viziunea managerilor şi specialiştilor privind funcţionalitatea actuală şi viitoare a sistemului informaţional. în special în ceea ce priveşte modul de interconectare a componentelor domeniului informaţional analizat şi funcţionalitatea sa. cât şi la nivelul componentelor sale.managerilor implicaţi. are în vedere principiile de concepere şi funcţionare ale sistemului informaţional al firmei. Reproiectarea sistemului informaţional Începerea reproiectării propriu-zise a domeniului informaţional abordat este precedată de stabilirea de către echipa care lucrează. fireşte. În realizarea sa – la fel ca la identificarea deficienţelor informaţionale cronice – un rol decisiv îl au consultarea şi obţinerea colaborării de facto a managerilor de nivel superior şi mediu. Prima fază în cadrul acestei etape o constituie stabilirea configuraţiei de ansamblu a sistemului informaţional îmbunătăţit. care trebuie să ducă în final la un consens asupra modalităţilor de lucru. manageriale şi economice faţă de soluţiile preconizate. strategia şi politicile organizaţiei.5. folosindu-se tabelul următor: În sfârşit. de comun acord. a cerinţelor informaţionale. Pentru calitatea sistemului informaţional atât de ansamblu al organizaţiei. se au în 159 . deosebit de importantă.3. Procedura de analiză este în bună măsură similară cu precedenta. pornind. utilităţii şi consensului sistemului perfecţionat. 8. Definirea acestor cerinţe are la bază: rezultatele analizei informaţionale critice a domeniului respectiv. Nu de puţine ori sunt necesare discuţii îndelungate. o importanţă decisivă o are respectarea cerinţelor de raţionalizare în ceea ce priveşte informaţiile. pe activităţi şi compartimente. Statuarea exactă. Concret. de către personalul managerial şi de specialitate a cerinţelor în ceea ce priveşte soluţiile informaţionale are un rol esenţial.

În continuare pe aceleaşi categorii se vor indica resursele necesare. După precizarea tuturor schimbărilor. Rezultatul acestei faze îl reprezintă o succintă prezentare a configuraţiei sistemului informaţional cu precizarea principalelor schimbări preconizate – reflectate şi într-o schemă de ansamblu. De reţinut că este esenţială o determinare a tuturor acestor schimbări. Spre exemplu. Eficienţa cuantificabilă va stabili sintetic.vedere aspecte cum ar fi: fundamentarea sistemului pe noi principii şi cerinţe (de exemplu sistemul de codificare a datelor). atât cuantificabilă. felul şi mărimea bazelor de date şi interconectarea lor. eliminarea unor documente inutile.1 160 . echipamente informatice. documente. în ore calculator. comasarea sau schimbarea parţială a conţinutului unor componente informaţionale. echipamentele de tratare electronică a informaţiilor ce vor fi achiziţionate. fluxuri. concentrarea asupra abaterilor semnificative. acestea se centralizează într-un tabel sinoptic (vezi tabelul nr. de salarii şi cheltuieli aferente salariilor. circuite. se vor stabili economiile nete sau. Aceste schimbări se stabilesc la nivelul fiecărei componente informaţionale din cadrul domeniului investigat: informaţii. economiile de: suporţi informaţionali. dacă se modifică un document informaţional. cât şi necuantificabilă. 5). În final. În esenţă. sunt posibile trei categorii de modificări: introducerea de elemente noi (documente. proceduri informaţionale. Etapa de proiectare informaţională se termină prin stabilirea eficienţei aplicării măsurilor preconizate.). costurile etc. pentru ansamblul perfecţionărilor prevăzute. resursele necesare suplimentare. Cea de-a doua fază rezidă în proiectarea în detaliu a componentelor informaţionale la care intervin schimbările. echipamente etc. principalele module şi aplicaţii informaţionale de realizat. de timp. după caz. în ore muncă şi respectiv de personal. evidenţiindu-se schimbarea. de timp. proceduri şi mijloace informaţionale. care va servi ca bază pentru a trece la operaţionalizarea acestora. atunci se indică noua machetă.

Toate aceste elemente elaborate în această etapă se reunesc într-un proiect care este supus aprobării managementului participativ al organizaţiei sau. exercitării relaţiilor organizatorice (ierarhice. deşi aparent invizibilă. intensitatea şi eficacitatea colaborării în muncă. natura. cooperare. stat major. rapiditatea informaţiilor. în special în ceea ce priveşte asigurarea de informaţii corecte. întreprinzătorului proprietar. culturii organizaţionale a firmei şi a climatului de muncă din cadrul său. după caz. diagnosticării. aspiraţiile. O influenţă deosebită are sistemul informaţional asupra calităţii analizelor SWOT. procedurilor. Aspectele principale care se recomandă să fie avute în vedere sunt următoarele: impactul asupra calităţii fundamentării deciziilor strategice şi tactice. funcţionale. datorită introducerii de noi echipamente de tratare a informaţiilor. de care depinde competitivitatea firmei – şi a altora – se recomandă identificarea principalelor consecinţe ale raţionalizării informaţiilor proiectate. sunt toate marcate major de sfera. natura şi amploarea situaţiilor conflictuale. Eficienţa necuantificabilă. deschiderea spre nou şi schimbare. a adoptării lor în perioada optimă şi a operativităţii aplicării lor efectele asupra structurii organizatorice. 161 . este deosebit de importantă – frecvent mai mult chiar decât cea cuantificabilă – pentru funcţionalitatea şi performanţele viitoare ale organizaţiei. conţinutului şi operativităţii tabloului de bord. cât şi de execuţie. Aşteptările. circuitelor informaţionale etc. ceea ce au ca urmare costuri suplimentare curente şi/sau finalizate în investiţii. consecinţele asupra gamei de metode şi tehnici manageriale şi îndeosebi asupra folosirii lor.De subliniat că. Pentru aceste elemente de esenţă. eficacităţii şedinţelor şi delegării. control) etc. Numai după acceptarea sa – eventual cu efectuarea de corecturi şi îmbunătăţiri – se poate trece la aplicarea soluţiilor informaţionale. ritmul şi direcţiile dezvoltării personalităţii salariaţilor etc. Aceste creşteri de cheltuieli sunt compensate de amplificarea calităţii parametrilor constructivi şi funcţionali ai sistemului informaţional. frecvent resursele necesare sunt superioare economiilor brute. complete şi la timp titularilor posturilor atât manageriale. gradul de implicare în muncă.

Ansamblul măsurilor de pregătire stabilite.7.6. are o implicaţie majoră asupra performanţelor informaţionale şi a efectelor economice obţinute. efectuând periodic controale şi analize asupra operaţionalizării perfecţionărilor.) pregătirea climatului din cadrul organizaţiei în vederea minimizării rezistenţei la schimbări – inevitabile din partea personalului – şi a obţinerii unei implicări cât mai mari a sa. elaborării de programe.8. vizând ambele aspecte. 8. se recomandă o pregătire temeinică a introducerii soluţiilor informaţionale proiectate. Important este să se aplice integral toate schimbările preconizate. umane. la unele componente ale sale sau la ambele. De reţinut că acest aspect. desigur. Atunci când se sesizează omiterea unor variabile sau cunoaşterea lor insuficientă. Supervizarea continuă a procesului de implementare de către managerul care răspunde de domeniul implicat. având însă grijă ca acestea să se armonizeze cu celelalte elemente ale soluţiei noi preconizate. prezentând obiectivele urmărite. se înscriu într-un tabel de forma următoare: După operaţionalizarea măsurilor de pregătire a raţionalizării informaţionale se trece la introducerea efectivă a schimbărilor respective. informaţionale. În funcţie de sfera de cuprindere a raţionalizării. avantajele ce vor rezulta pentru firmă şi salariaţii săi. modificării de situaţii informaţionale. angajării unor specialişti. prezintă o însemnătate deosebită.3.3. începând cu managerii. adeseori neglijat în favoarea comandării de echipamente. Evaluarea funcţionării sistemului informaţional 162 . financiare necesare (mijloace de tratare a informaţiilor. Implementarea perfecţionărilor informaţionale Date fiind multitudinea şi adeseori dificultatea schimbărilor preconizate. Două sunt aspectele majore care este necesar să fie avute în vedere: asigurarea premiselor tehnico-materiale. De aceea implementarea propriu-zisă are la bază un program de pregătire şi operaţionalizare a noilor soluţii informaţionale. se efectuează retuşurile care se impun. concomitent cu asigurarea premiselor şi condiţiilor necesare. Pentru aceasta se recomandă organizarea de întâlniri cu întreg personalul implicat. acest program poate să se refere la firmă în ansamblul său. suporţi informaţionali etc.

echipamente. 5 – care. Integrarea aplicaţiilor software în cadrul unei întreprinderi sau între mai multe întreprinderi care colaborează este un subiect de mare actualitate. Integrarea aplicaţiilor este o abordare strategică de a lega mai multe sisteme informatice. În cazul unor situaţii mai puţin complexe. însă. Ca regulă. la nivel de informaţii şi servicii.După finalizarea implementării soluţiilor informaţionale este necesară o evaluare a stării de fapt şi a performanţelor. consumurile sporite de timp şi alte resurse reflectându-se de obicei în plusuri calitative în planul activităţii managerilor şi al executanţilor. astfel încât sistemele sunt capabile să facă interschimb de informaţie şi să asigure o funcţionare a proceselor în timp real .4 INTEGRAREA SISTEMELOR Integrarea este o activitate ce reuneşte oameni. De reţinut că elementele metodologice prezentate au în vedere un studiu relativ amplu de reproiectare sau raţionalizare informaţională din cadrul societăţii comerciale sau regiei. Un element de pondere decisivă asupra eficacităţii raţionalizărilor informaţionale îl reprezintă intensitatea şi modalitatea de conlucrare dintre echipa de specialişti şi manageri. se adoptă decizii corective – pentru eliminarea cauzelor generatoare de abateri negative – şi integratoare pentru asimilarea factorilor ce provoacă abateri justificate. Tot în aceste faze se aplică recompense şi sancţiuni în funcţie de gradul de implicare. se recomandă parcurgerea integrală a filierei metodologice recomandate. Metodologia prezentată este concepută în viziunea reengineering-ului managerial care se bazează pe o abordare holistică. Ţinând cont de ceea ce se constată. mai ales în cazul implicării masive a informaticienilor. Există o dinamică specifică a evoluţiei gradului de implicare şi responsabilitate a acestora – aşa cum rezultă şi din figura nr. cu o sferă de cuprindere limitată. dar şi practici manageriale. aportul şi rezultatele personalului respectiv. fireşte. unele dintre elementele prezentate în cadrul etapelor pot fi comprimate sau mai rar implicate. atât a celor cuantificabile. Utilizarea sa reprezintă o necesitate pentru quasitotalitatea firmelor româneşti 8. programe. cât şi necuantificabile. se prelungeşte şi în perioada de exploatare sau utilizare curentă a soluţiei informaţionale perfecţionate. 163 .

Denumită în limbajul de specialitate EAI (Enterprise Application Integration). cât şi de posibilităţile de organizare ale întreprinderii respective. Granularitatea modulelor se poate situa pe o scară foarte cuprinzătoare.B2B). Întreprinderile au din ce în ce mai puţini informaticieni care concep şi scriu aplicaţii şi din ce în ce mai mulţi care integrează aplicaţii. Integrarea funcţională se realizează în trei feluri. motiv pentru care trebuie să colaboreze între ele. Integrarea poate fi după rolul său. Complexitatea problemelor legate de infrastructura informatică creşte şi mai mult în cazul unei întreprinderi virtuale. În sistemul integrat elementele trebuie să fie într-o strânsă interdependenţă şi cu cât se specializează mai mult în îndeplinirea unor funcţii. depinzând în mare măsură atât de specificul domeniului de activitate. a crescut foarte mult importanţa integrării sistemelor informatice care să faciliteze utilizarea în comun a datelor şi mişcarea lor în cadrul întreprinderii. realizarea şi întreţinerea unor soluţii de integrare a sistemelor informatice. Prin EAI. integrarea aplicaţiilor la nivel de companie reprezintă.Integrarea aplicaţiilor software de întreprindere permite coordonarea şi sincronizarea mai multor aplicaţii eterogene atât în interiorul (integrarea aplicaţiilor la nivel de companie). a. de fapt. sistemelor integrate. deci trebuie să se supună problemelor integrării. La nivelul anului 1999 s-a estimat că peste o treime din bugetul din industria IT a avut ca destinaţie proiectarea. departamente. b. Entitatea ce trebuie integrată nu mai este un obiect sau o componentă software. dar sunt insuficiente. energetică şi informaţională. noul stil de lucru în domeniul software. între elementele sistemului apar şi relaţii de subordonare. sistemele informatice ale întreprinderilor se mulează din ce în ce mai bine pe structura procesului de afaceri. Pe lângă relaţiile de coordonare. Dar. ci este o aplicaţie software. anume: substanţială. astfel: prin subsisteme ce realizează integrarea structurală. formată din module (secţii. Integrarea structurală duce la relaţii de vecinătate. prin subsisteme ce realizează integrarea funcţională. birouri etc. dependenţa lor devin tot mai mare.) cu funcţionalitate extrem de diversă şi grad de dispersie geografică oricât de mare. În contextul actual în care informaţia este privită ca o resursă strategică a întreprinderii. cele mai multe dintre aceste 164 . cât şi în afara întreprinderilor (integrarea aplicaţiilor Business-to-Business .

De exemplu. care facilitau construirea de aplicaţii distribuite. specifice începutului de secol XXI au accentuat tendinţa de organizare a sistemelor informaţionale în modele din ce în ce mai complexe. pentru că reuniunea sistemelor presupune adăugarea de componente evolutive şi emergente. Dezvoltarea unei strategii eficiente de integrare a sistemelor informatice la nivelul întreprinderii este una dintre cele mai complexe probleme întâmpinate de managerii IT. Integrarea aplicaţiilor poate lua mai multe forme. Termenul de middleware a apărut la sfârşitul anilor 80 pentru a descrie un software de management al reţelelor. care a reunit alte descoperiri cum ar fi: tranzistorii. Începutul integrării în domeniul IT poate fi considerat momentul apariţiei circuitului integrat în 1959. aceasta din urmă determină la rândul ei diversificarea. Dacă organizarea duce la integrare şi integrarea duce la complexitate. Din punct de vedere al diversităţii. Această lege încă este surprinzător de adevărată şi acum. rezistenţele şi capacitorii pe un singur chip de silicon. dar şi calitatea. unul din fondatorii Intel prezicea că numărul de tranzistori pe un microchip se va dubla la fiecare 18 luni. Prin integrare creşte precum am arătat complexitatea. In 1965 Gordon Moore.soluţii au optat pentru varianta de integrare “punct la punct”. 165 . şi s-au dovedit a fi mari consumatoare de resurse. Middleware-ul a evoluat într-un set de reguli şi capabilităţi. dar a fost larg folosit începând cu 1995. Principiile managementului complexităţii sunt: descompunea în părţi mai mici şi mai uşor de manipulat. Cele două tipuri de integrări au multe elemente comune. integrarea este efectul evoluţiei ciclice şi progresive a unui mix de tehnologii şi este sprijinită de performanţele şi de expertiza profesioniştilor. construirea unei interfeţe standard pentru ca aceste părţi să comunice şi apoi dezvoltarea unei structuri ierarhice unde informaţia este din ce în ce mai abstractizată odată ce urcăm în ierarhie. Acesta poate fi motivul pentru care avem nevoie de integrare: pentru a ne descurca în condiţiile unei complexităţi crescute. Complexitatea acestei probleme rezidă în principal din faptul că cele mai multe dintre aplicaţii au fost dezvoltate fără a se urmări o arhitectură a sistemelor informatice sau o strategie de dezvoltare a acestora. Acest termen a fost legat de bazele de date relaţionale şi desemna o integrare bazată pe mesaje. dezvoltarea economică globală. incluzând integrarea internă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor la nivel de companie sau integrarea externă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor Business-to-Business. Informatizarea. la peste 40 de ani de la formularea ei.

O tendinţă în evoluţia integrării sistemelor este trecerea de la integrarea bazată pe informaţie la integrarea bazată pe servicii. apare ca o cheie fundamentală. nu 166 . Sistemele informatice integrate desemnează sisteme complete. frontierele acestora şi locul în care schimbarea este cel mai probabil a se produce. cum ar fi strategiile de fuzionare şi de achiziţie sau cost şi creşterea eficienţei. transformări structurale şi management al cunoştinţelor Un sistem de aplicaţii integrat trebuie să reprezinte soluţia pentru orice instituţie care necesită un sistem informatic modern. tehnologia de ruter prin care se va asigura că informaţia ajunge la destinaţia corectă şi reguli de procesare pentru a defini comportamentul de integrare. componente. Trebuie stabilită o perspectivă comună internă şi externă a nucleului economic. relaţiile cu clienţii sau pe cele cu furnizorii şi partenerii. Adoptarea unor aplicaţii disparate pentru diferite activităţi ale fluxului de afaceri. interfeţele externe etc. Cu toate că. de informaţie şi de procese. cu procese de afaceri. Producătorii de software care oferă aplicaţii ce rulează pe multiple surse de date sau care nu acoperă toate sectoarele fluxurilor de afaceri. interacţiuni organizaţionale. acest tip de integrare oferă o soluţie funcţională pentru multe domenii ale problematicii de integrare a aplicaţiilor. în cele mai multe cazuri. Secvenţierea activităţilor trebuie să identifice serviciile care trebuie enunţate primele. prin încercarea de a integra soluţii ulterioare. infrastructura integratoare. Strategia IT necesită a fi conştientă de toţi factorii care influenţează deciziile de integrare a proceselor economice cum ar fi configurarea proceselor economice. şi care servicii (nu neapărat aceleaşi) trebuie utilizate consistent cu restul organizaţiei şi când.întotdeauna vor exista: o transformare de tehnologie care va face diferenţa între semantica aplicaţiilor. practici manageriale. Trebuie stabilite problemele proprietăţii pentru aplicaţii. pentru a înţelege relaţiile şi interfeţele între unităţile economice. Integrarea bazată pe informaţii oferă un mecanism ieftin de a integra aplicaţii deoarece. nu este nevoie ca aplicaţia să fie modificată. poate reprezenta o soluţie bună pentru moment. integrarea bazată pe servicii oferă mai multă valoare pe termen lung. Şi aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini şi acesta poate traversa actualele frontiere organizaţionale şi responsabilitatea. sau a partenerilor comerciali. indiferent dacă acesta automatizează procesele interne din cadrul organizaţiei. dar care poate genera mari probleme legate de fragmentarea informaţiei şi dezvoltarea ulterioară a sistemelor. Înţelegerea scopurilor economice.

Un adevărat pachet integrat are aplicaţiile proiectate de la început pentru a lucra împreună: acestea partajează acelaşi model de informaţii şi informatizează procesele de business la nivelul întregii organizaţii. orice întreprindere este constituită din două zone: a. managerul instituţiei nu are la dispoziţie decât piese dintr-un puzzle. tratarea “în bloc” a tuturor tranzacţiilor unei zile de lucru). care poate fi situată centralizat pe un singur server sau poate fi repartizată fizic pe mai multe servere particularităţile aplicaţiilor utilizate: o parte importantă dintre acestea reprezintă programe pentru tratarea “în bloc” a datelor (de exemplu. O altă mare problemă este automatizarea incompletă. Principala problemă a falselor pachete de aplicaţii este fragmentarea informaţiei. Principalele avantaje pe care o suită de aplicaţii integrate trebuie să le ofere beneficiarilor sunt: reducerea costurilor pe termen lung. dar care nu reuşesc să funcţioneze împreună. servicii sau a unora din sectorul financiar-bancar. care rareori se îmbină. Consolidarea informaţiilor venite de la un mare număr de surse este laborioasă şi costisitoare. este necesar să se pornească de la modelul general de organizare a unei afaceri. ci mai degrabă colecţii separate de aplicaţii. care să se adapteze strategiilor de distribuţie şi care să includă şi funcţionalităţi de suport decizional. Pentru a face saltul calitativ de la acţiuni punctuale la procese de afacere. Zona Back Office Din punct de vedere informatic. organizaţiile trebuie să adopte soluţii integrate şi colaborative. returnarea rapidă a investiţiilor în IT. care nu acoperă toate procesele afacerii. incapabile să asigure o viziune unitară asupra organizaţiei. bune să rezolve problemele cerute de sisteme disparate. migrarea mai rapidă la modele de e-business. comerţ. Pentru a înţelege rolul jucat de un sistem informatic integrat în funcţionarea unei întreprinderi. O altă parte a aplicaţiilor realizează gestiunea tranzacţiilor şi au ca scop tratarea simultană a unor cereri din partea unui număr mare de utilizatori. rezultând sisteme discontinue. Conform acestui model. ce oferă funcţiuni analitice doar la nivel departamental. 167 . generată de sisteme disparate. această zonă se caracterizează prin: importanţa fundamentală a bazei de date. corespunzător majorităţii întreprinderilor de producţie.furnizează pachete de soluţii integrate. creşterea eficienţei operaţionale. În aceste condiţii.

obţinerea rezultatelor consolidate etc. Cea mai apreciată calitate a unui sistem de Back Office o reprezintă coerenţa şi integritatea datelor. cât şi la nivelul drepturilor de acces. Evaluarea clienţilor după o serie de criterii (“scoring”) permite stabilirea gradului în care un client sau un proiect poate satisface sau nu condiţiile prevăzute (de exemplu. de aceea se impune existenţa unui sistem de înaltă securitate a datelor. CRM) – cuprinde instrumente de administrare a clienţilor (consultarea dosarelor clienţilor. centralizarea pe un număr redus de servere pe care rulează sisteme de operare dedicate. instrumente de asistare a deciziei – reprezintă o consecinţă a prezenţei celorlalte tipuri de aplicaţii menţionate la nivelul fiecărei agenţii sau centru 168 . aplicaţiile Back Office garantează însăşi funcţionarea întreprinderii. Zona Front Office Aplicaţiile Front Office sunt acele produse pe care întreprinderea le oferă clienţilor astfel încât să asigure servicii rapide. de care depinde întreaga activitate a întreprinderii. Aplicaţiile de asistenţă în configurarea cererii au ca scop propunerea. performanţele. disponibilitatea continuă a sistemului şi continuitatea serviciilor (chiar şi în caz de căderi sau defecţiuni) sunt caracteristici esenţiale ale oricărei aplicaţii Back Office. Principalele cerinţe la care trebuie să răspundă o aplicaţie Front Office sunt: gestiunea relaţiilor cu clienţii (Customer Relationship Management. b. realizarea cifrei de afaceri individuale şi colective. pe baza catalogului furnizorului şi a răspunsurilor la un set de întrebări. asistenţă în configurarea cererii şi alte forme de asistare interactivă a clienţilor). culegerea de informaţii referitoare la operaţiile efectuate de clienţi pentru a le trimite spre procesare aplicaţiilor Back Office).importanţa critică a prelucrărilor realizate. gestiunea agenţilor de vânzări – are ca scop gestiunea agenţilor de vânzări sub mai multe aspecte: cota din vânzările totale. precum şi instrumente de asistare a clienţilor (evaluarea în funcţie de o serie de criterii. pentru acordarea unui credit). atât la nivel fizic. În cazul întreprinderilor moderne. De asemenea. gestiunea clienţilor – face parte din aplicaţiile Front Office puse la dispoziţia centrelor de asistenţă din teritoriu şi utilizează tehnologii de integrare cu reţeaua telefonică. variantele de ofertă cele mai adecvate la cererile exprimate de client.

diverse tipuri de urmărire la distanţă a activităţii. Din punct de vedere informatic. În condiţiile dezvoltării unei arhitecturi client-server pe trei nivele (server central. Zona Middle Office Este o zonă greu de definit la nivel fizic . cu rol de interfaţă între Front Office şi Back Office. În ultima vreme. În prezent. Zona Web Office Procesarea tranzacţiilor generate de serviciile la distanţă s-a realizat multă vreme separat de restul sistemului informatic. precum şi aplicaţii SIAD (Sistem Interactiv de Asistare a Deciziei). Se folosesc tehnologii Intranet care presupun utilizarea tehnologiilor 169 . videoconferinţă. numită generic Web Office. zona situată fizic în Fron Office. Această reţea poate cuprinde sucursale proprii. mai ales multinaţionale. cât şi pe serverul central. accesul din afară fiind oprit în general prin aplicaţii de tip firewall. care a primit în timp două accepţiuni diferite: într-o primă accepţiune. acestor două zone ale întreprinderii li s-au mai adăugat altele două: c. mesagerie internă. pentru gestiunea reţelei şi transmiterea datelor către aplicaţiile centrale (aflate în Back Office). Gestiunea reţelei de agenţii – este un complement al aplicaţiilor Back Office apărut datorită numărului mare de agenţii şi centre de vânzări ale întreprinderilor mari. Sunt avute în vedere instrumente de căutare şi extragere de date. concesionari sau alţi agenţi comerciali. componentele Middle Office ale sistemelor informatice se pot găsi atât pe serverele de agenţie. etc. tehnologia World Wide Web a introdus o nouă dimensiune a întreprinderii. care completează Front Office şi Back Office şi dă posibilitatea conectării la sistemul informatic al întreprinderii din orice punct de pe glob. Aceste aplicaţii pot furniza servicii multiple: coordonarea şi gestiunea proiectelor. d. Prin Web Office se integrează mai multe tipuri de aplicaţii: aplicaţii interne ale întreprinderii – destinate exclusiv personalului din întreprindere. aceasta reprezintă zona de Back Office prezentă în cadrul fiecărei agenţii sau centru de vânzări. servere agenţie şi staţii de lucru). dar îndeplineşte funcţii de Back Office. aceasta reprezintă componentele intermediare ale întreprinderii. agendă de grup. aplicaţiile de tip Middle Office sunt cele care alimentează componentele menţionate anterior. în a doua accepţiune.de vânzări.

Alte cauze ale inconsistenţei datelor sunt lipsa unei terminologii standard la nivelul întreprinderii de definire a conceptelor şi proceselor de afaceri şi faptul că sistemele care utilizează o tehnologii învechite (sistemele moştenite) nu au implementate mecanisme riguroase 170 . Este de dorit să se asigure protecţia datelor de consultat şi să se identifice în orice moment persoanele care navighează.Internet împreună cu produse de securitate care să protejeze domeniul şi să blocheze accesul neautorizat din interior sau din afară. clienţi. Problema integrării sistemelor informatice existente în cadrul unei întreprinderi este greu de formalizat deoarece pleacă de la situaţii foarte diferite. serverele Internet realizând o extindere a activităţii întreprinderii spre staţiile de lucru ale partenerilor prin intermediul cataloagelor on-line cu imagini ale produselor. Acest lucru poate fi realizat prin oferta de abonamente pentru accesul la informaţii. consultanţi etc. aplicaţii accesibile publicului larg – asigură accesul public la serviciile întreprinderii. Inconsistenţa datelor este rezultatul modului în care au fost dezvoltate aplicaţiile informatice. aplicaţii accesibile partenerilor – destinate partenerilor în sens larg (furnizori. Pentru rezolvarea acestei probleme. La realizarea acestor aplicaţii s-a ignorat că ar putea exista alte aplicaţii care să necesite acces la datele create sau întreţinute de aplicaţia respectivă. acestea fiind direct interesate de succesul integrării propriilor produse cu produsele altor companii. Nivelul de securitate al componentelor Intranet. în funcţie de serviciile oferite. companiile furnizoare de soluţii hardware şi software au un aport important. integrarea sistemelor informatice conduce la apariţia a două mari tipuri de probleme: tehnice şi informaţionale. Extranet şi Intranet este diferit. b. În principal. plăţilor securizate prin carte de credit sau portofel electronic etc. reseller-i. Problemele tehnice sunt datorate eterogenităţii soluţiilor hardware şi software şi diversităţii tehnologiilor utilizate de diversele sisteme informatice din cadrul întreprinderii. a. abonamente care pot fi gratuite sau nu. dar nu trebuie neglijat pentru nici una dintre aceste trei zone. Problemele informaţionale sunt datorate inconsistenţei datelor şi duc la apariţia unei discontinuităţi semantice şi structurale între sistemele informaţionale. dar destinate utilizatorilor externi ai întreprinderii. Problemele tehnice generează o discontinuitate de comunicaţie între sistemele informatice.) utilizează servere Extranet şi oferă servicii echivalente cu aplicaţiile interne.

2. distribuire şi structurare a informaţiilor şi desfăşurare a tehnologiilor informaţionale în cadrul firmei. de domeniu sau diferenţe structurale. pe baza unei mărci de timp care indică momentul actualizării informaţiei utilizarea informaţiei din sistemul cel mai de încredere. de natură şi dimensiune. Aceste puncte cheie sunt rezultatul considerării informaţiilor şi tehnologiilor ca implicaţii ale contextului strategic al firmei. Diferenţele pot fi: de nume. Stabilirea de norme pentru soluţionarea inconsistenţelor prin: utilizarea uneia din valorile inconsistente fără avertizarea utilizatorului. De exemplu. Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale exprimă scopul strategic al tehnologiilor informaţionale şi identifică modurile prin care firma trebuie: 171 . prezentarea tuturor valorilor inconsistente utilizatorului. utilizarea celei mai recente valori. utilizarea unei mărimi agregate pe baza valorilor inconsistente (medie aritmetică. pe baza evaluării gradului de încredere al datelor din diferite aplicaţii. pot fi utilizate tabele de corespondenţă sau formule de conversie.declararea şi constrângerea respectării regulilor de afaceri. indicând sursa informaţiilor şi lăsând la latitudinea utilizatorului soluţionarea problemei.5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale reprezintă formulări care stabilesc modul de conectare. respectiv în logica de migrare a datelor dintr-o aplicaţie în alta. maxim etc). a mecanismelor de tratare a conflictelor. O alternativă ar fi includerea în logica de acces la datele unei aplicaţii de alte aplicaţii. Soluţionarea inconsistenţei datelor presupune: 1. precum şi mecanisme de implementare a politicilor de soluţionare a inconsistenţei datelor . minim. pentru 8. lucru care poate conduce la conflicte. Identificarea discrepanţelor şi conflictelor posibile care apar datorită reprezentării în mod diferit a unor date similare în sisteme diferite.

să identifice măsurile necesare pentru evaluarea cifrei de afaceri cu ajutorul tehnologiilor informaţionale. să păstreze arhitectura curentă a tehnologiilor informaţionale în interiorul său. a) Rezultate aşteptate din investiţiile în tehnologii informaţionale în cadrul firmei. tehnologiile informaţionale sunt privite ca un furnizor de servicii concentrat asupra satisfacerii nevoilor utilizatorilor finali. serviciile şi produsele depind în mod continuu de investiţiile în tehnologiile de vârf. punctele de legătură a clienţilor cu firma (reprezentanţe. să acceseze. De exemplu. aliaţi strategici). c) resursele hardware şi software. să efectueze procese electronice de tranzacţionare. printre care: informaţiile despre clienţi trebuie păstrate într-o formă logică şi accesibilă atât clienţilor. tehnologiile informaţionale trebuie să îmbunătăţească nivelul serviciilor furnizate clienţilor. accesul la calculator) trebuie să asigure o interfaţă puternică cu lumea exterioară. despre clienţi). d) capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii. rolul tehnologiilor informaţionale şi nivelul necesar al investiţiilor în cazul concurenţilor direcţi). atenţia firmei asupra relaţiilor cu clienţii şi asupra experienţei acestora conduce la o serie de puncte cheie ale tehnologiilor informaţionale. Acestea sunt: tehnologiile informaţionale sunt utilizate pentru reducerea costurilor. reţeaua firmei trebuie să asigure clienţilor accesul la o serie de aplicaţii esenţiale. Sunt identificate puncte cheie pentru fiecare dintre cele cinci aspecte majore ale importanţei investiţiilor pe termen lung: a) rezultatele dorite din investiţiile firmei în tehnologii1e informaţionale. să utilizeze şi să standardizeze diferitele tipuri de informaţii (financiare. servicii telefonice. 172 . furnizori. în orice moment şi în orice loc. b) accesarea şi utilizarea informaţiilor. software. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii într-un mediu extins (clienţi. cât şi personalului. comunicaţii şi informaţii.să conducă sau să urmărească dezvoltarea tehnologiilor informaţionale în domeniul său de activitate (de exemplu. unei bănci îi este necesară o arhitectură logică pentru hardware. despre produse. e) arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii în cadrul diferitelor compartimente ale sale. ca bază pentru infrastructura şi serviciile cu aceeaşi capacitate pentru oricare client.

diversele procese şi sisteme trebuie să asigure culegerea şi păstrarea informaţiilor financiare şi comerciale. în afaceri. în activitatea de teren trebuie să aibă acces la aceleaşi date ca şi atunci când sunt la birou. pentru asigurarea unei consistenţe şi pentru organizarea unui control riguros. e) Arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale trebuie la rândul lor să vizeze: o anumită formă a tehnologiilor informaţionale. care poate determina schimbări globale în cadrul firmei.trebuie urmărită dezvoltarea activităţilor inovatoare şi a aplicaţiilor de marketing privind tehnologiile de vârf. noile sisteme care vor trebui să creeze baza prin care să se poată efectua schimbări majore asupra noilor servicii. d) Capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii urmăresc ca: reţeaua întregii firme să permită accesul la aplicaţiile esenţiale privind furnizarea de servicii clienţilor. pentru minimizarea costurilor. trebuie să fie posibilă oricând şi oriunde. menţinerea unei liste scurte a produselor şi producătorilor pentru fiecare categorie de tehnologie în parte. b) Accesarea şi utilizarea informaţiilor urmăreşte ca: utilitatea informaţiilor trebuie recunoscută şi imediat ce se obţin informaţiile. comunicarea cu exteriorul. realizarea unei centralizări a principalilor producători. c) Resursele hardware şi software vor viza: transferul între resursele hardware şi software. tranzacţiile curente se realizează prin procese electronice: forma tehnologiilor informaţionale care trebuie să aducă managerilor şi personalului care lucrează în mod direct cu aceste aplicaţii capacitatea de a rezolva rapid orice sarcina complexă. 173 . software-ul şi echipamentele de legătură. să fie permis accesul la Internet prin reţeaua de comunicaţii. utilizatorii. principalii clienţi ai serviciilor oferite de către firmă trebuie să aibă acces la informaţii complete privind relaţiile firmei cu toţi clienţii săi. acestea trebuie stocate pentru a nu se pierde. să existe un punct de vedere comun al tuturor clienţilor firmei. stabilirea de standarde pentru hardware şi software pentru a reduce incompatibilităţile şi costurile suplimentare. în special privind comerţul electronic şi prestarea de servicii. reţeaua firmei să permită organizarea de videoconferinţe. o standardizare a datelor financiare şi comerciale. mai ales cu clienţii. cupnnzând doar hardware-ul.

8. sistemul privind rezervările de bilete la o firmă de linii aeriene are un program de bază ce a fost realizat la mijlocul anilor ‘60. Pe de altă parte. în multe cazuri. unde banca are deschise filiale. Informaţiile relevante trebuie să fie prezentate într-o formă logică. pentru a uşura accesul la ele. Operaţiunile interne pot include procesarea tradiţională de date şi funcţiile de 174 . să urmărim câteva exemple ale punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale de la firme din diverse domenii industriale: o firmă în curs de dezvoltare în domeniul băuturilor producţiei de bunuri. Totuşi. avantajele potenţiale ce se pot obţine conduc la diferenţe enorme pe piaţă. De exemplu. materiilor prime etc. În majoritatea cazurilor. Analiza contextului strategic diferit al acestor mari firme poate conduce la opinii diferite privind infrastructura tehnologiilor informaţionale şi calitatea acestora. acest lucru fiind valabil mai ales pentru produsele de bază ale tehnologiilor informaţionale. furnizorilor. cât şi produsele sau serviciile oferite de aceasta. marketingul.6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Tehnologiile informaţionale reprezintă elementul comun al dezvoltării şi al competiţiei între toate tipurile de afaceri. de la micii comercianţi la marile firme prestatoare de servicii. o firmă internaţională. avantajele ce se pot obţine dintr-o investiţie în tehnologii informaţionale pot avea o durată scurtă de viaţă. Informaţiile sumare privind producţia. depinzând de limitele activităţii desfăşurate. distribuţia şi managementul financiar pot fi accesibile managerilor într-un timp foarte scurt (nu mai mult de 2 ore) şi pot fi uşor de utilizat în luarea deciziilor. o bancă aflată într-o etapă de expansiune pe pieţe externe. deci un management financiar adecvat. Multe firme au realizat investiţii masive în tehnologiile informaţionale şi au devenit dependente de acestea. de cele mai multe ori. din cauza concurenţei în domeniu. Procesele legate de tranzacţii şi interfaţă vor fi folosite pe teritoriul a mai multe ţări. De exemplu. o firmă puternic concentrată pe produse inovatoare. Tehnologiile informaţionale influenţează atât operaţiunile interne din cadrul unei firme. asemenea investiţii în sisteme informaţionale există de câţiva ani buni.Numărul punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale variază în cadrul firmei. vânzările. Reţeaua firmei trebuie să permită organizarea de videoconferinţe. jocurile pe calculator se menţin în actualitate doar 3-6 luni. chiar dacă investiţiile sunt mari.. Aceste informaţii vor face posibil un mai bun management al clienţilor. Informativ.

În al doilea rând. operaţii extinse cu carduri de credit. La începutul anilor 50. Le-au trebuit aproape 7 ani concurenţilor acestora pentru a oferi servicii asemănătoare. metoda de imprimare a cecurilor cu cerneală magnetică pentru recunoaşterea caracterelor a constituit un precursor al funcţiilor tehnologiei informaţionale electronice. operaţii de schimb valutar. pentru antrenamente de zbor. pentru controlul traficului aerian etc. Interesul în planificarea strategică a utilizării tehnologiei informaţionale continuă să crească. iar corelarea sistemelor informaţionale cu obiectivele firmei ocupa locul al doilea. accentul se pune pe sistemele implementate. de asemenea. Organizaţii precum American Express sau General Motors au fost impulsionate să-şi stabilească strategiile. perioadă suficientă pentru ca Merrill Lynch să devină lider pe piaţă. Există anumite activităţi total dependente de sistemele informaţionale. utilizează de multă vreme tehnologiile informaţionale. SRI International şi Merrill Lynch au dezvoltat împreună conceptul de “management al lichidităţilor”. decât pe sisteme care se limitează la observarea şi măsurarea rezultatelor acestor tranzacţii. funcţii ce includ acum roboţi telefonici. dar şi prin recunoaşterea ameninţărilor concurenţei şi a oportunităţilor pe care le oferă. De exemplu. care presupune folosirea calculatorului şi a tehnologiilor comunicaţionale pentru a asigura noi categorii de servicii pentru investitori şi. Sistemele informaţionale au devenit adevărate instrumente de luptă concurenţială în arsenalul firmei. De multă vreme. Utilizarea tehnologiilor informaţionale ca metodă de obţinere a unor avantaje competitive se situa pe primul loc în anii ”90.comunicare. Astăzi. pentru a dezvolta tehnologia informaţională. au acaparat cea mai mare parte a activităţii de investiţii a clienţilor lor. în care calculatoarele devin o parte a produselor tradiţionale. pe măsură ce noile produse şi noul mediu de afaceri creează noi oportunităţi. Băncile. prin intermediul cărora se derulează efectiv tranzacţii economice. Liniile aeriene se bazează pe tehnologii informaţionale avansate necesare pentru rezervări. nu numai prin înţelegerea dependenţei de aceasta. accentul se pune mai degrabă pe “sistemele operaţionale”. sistemele de aprindere la automobile sunt acum controlate de microcalculatoare. 175 . Exemple privind aplicarea strategică a tehnologiilor informaţionale sunt prezentate în continuare: în anul 1977. pentru programarea şi optimizarea rutelor. pentru facturări. astfel. managerii privesc tehnologiile informaţionale ca pe un instrument contabil. transferuri electronice de fonduri. Produsele şi serviciile oferite pot varia de la tehnologii informaţionale pentru echipamentele de producţie până la servicii software de bază. sau ca pe o sursă de date pentru luarea deciziilor.

Sistemul include 176 . iar apoi alte firme din domeniu au aplicat această metodă. în anul 1992. un lanţ de fast-food-uri din Statele Unite s-a numărat printre primele firme care au instalat un sistem de comunicaţie pentru a creşte abilitatea de aşi controla operaţiile desfăşurate pe o arie extinsă. proiectate pentru producţii de volum mare. în contextul unor probleme economice şi al unor sisteme depăşite. Campbell a adunat date despre eficienţa vânzărilor. având în vedere aspecte legate de dependenţa clienţilor de produsele proprii şi de cele ale concurenţei.C. de pe fiecare piaţă locală. pentru a dezvolta pe calculator noi configuraţii şi pentru a scurta perioada de testare a caracteristicilor de operare la numai câteva zile. în conformitate cu schimbările de stil sau cu preferinţele specifice ale comercianţilor. a luat o decizie strategică de a investi într-un sistem de producere integrat. De exemplu. interschimburile de date electronice revoluţionează procesul distribuirii bunurilor către consumatori. Aceste sisteme furnizează informaţii detaliate şi la timp despre produsele şi acţiunile ce contribuie cel mai mult la obţinerea profitului. pentru a susţine un volum redus de producţie a maşinilor de lux.şi comunicaţiilor -pentru optimizarea vitezei cu care sunt distribuite mărfurile pe pieţele de desfacere. aceşti producători se bazează pe controlul efectuat de calculatoare asupra aparaturii specifice. cu o puternică activitate de marketing. Modelele grafice sunt utilizate de proiectanţii avioanelor. Astfel. prin unirea furnizorilor. a fost în măsură să realizeze modele precise ale dinamicii pieţei. în loc de luni sau ani.Conceptul tehnologiilor informaţionale privind inter-schimbul de date electronice a îmbunătăţit considerabil eficienţa metodei “just in time”. Jaguar P. pentru fiecare produs în parte. distribuitorilor şi comercianţilor. industria producătorilor de confecţii s-a orientat spre modele de calculatoare ce oferă sprijin pentru îmbunătăţirea vitezei cu care se modifică produsele. a folosit sistemele informaţionale pentru a-şi perfecţiona analizele de marketing. firmele de cercetare pe baze ştiinţifice a pieţei folosesc în mod curent calculatoare. producătorii din industria chimică şi farmaceutică folosesc tehnici de modelare pe calculator a noilor preparate chimice şi a medicamentelor. în anul 1983. În loc să abordeze vânzările la scară naţională. producătorilor.L. poate corela aceste modele cu acţiunile promoţionale corespunzătoare de pe pieţele locale specifice. firma Soup Campbell. de fapt. mai mult. automobilelor şi navelor. Toyota a fost în măsură să distribuie automobile cu accesoriile şi culorile preferate de clienţi după numai cinci zile de la preluarea comenzii. Firmele cele mai competitive utilizează pe scară largă sisteme de distribuire a produselor cu ajutorul calculatoarelor . cât dura cu modelele fizice. De asemenea. Aceeaşi firmă a fost printre primele care au folosit calculatoare bazate pe sisteme expert pentru a stabili turele angajaţilor în regim part-time în aşa fel încât să se asigure o acoperire totală a programului de lucru.

are loc distribuirea fizică de bunuri către consumatori şi se înregistrează informaţii detaliate de marketing. vinderea firmei unei firme avansate din punct de vedere tehnologic (sau uneia cu mari resurse financiare). consumatorii. Comerţul electronic. La acest nivel. sau doar de a-i ajunge pe concurenţi. sau 177 . a cărui utilizare este în continuă creştere. doar în câteva ţări existau familii în care ambii soţi lucrau. de transmitere a informaţiilor către producători etc.distribuirea “just in time” a componentelor de la furnizori şi un sistem închis ce permitea tuturor operaţiilor sale să retransmită informaţiile în cadrul procesului. din punctul de vedere al utilizării competitive a tehnologiilor informaţionale. diferite privind piaţa. iar acum acestea. larg răspândite determină abordări noi. Asemenea firme pot fi întâlnite în ramurile stagnante ale industriei. în economiile aflate în recesiune sau pot fi firme cu resurse de capital insuficiente. obiectivul lor este de a supravieţui pe termen scurt. a) Firmele aflate în ipostaza de adoptare sunt doar utilizatori ai tehnologiilor informaţionale. comportamentul cumpărătorilor care s-a modificat. o organizaţie poate să ajungă într-o astfel de poziţie doar printr-un management deficitar.1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale Experienţa multor firme multinaţionale arată că. Pentru a achiziţiona resurse IT cu costuri minime. de adaptare sau de invenţie. Toate alternativele de afaceri pot include fuziunea cu un competitor. Toate aceste considerente şi evoluţii au determinat dezvoltarea modalităţilor de evaluare a preferinţelor consumatorilor şi de satisfacere imediată a nevoilor familiilor. În astfel de cazuri. iar consumatorii sunt mult mai pretenţioşi. Ei sunt simpli cumpărători şi nu experimentează decât aplicaţiile de rutină ale sistemelor achiziţionate. Competiţia online devine simbolul viitorului. Sunt tot mai multe exemplele privind vânzarea cu amănuntul a unor produse şi servicii. Jaguar creditează acest sistem sprijinind poziţia sa competitivă şi succesul său financiar şi îmbunătăţind calitatea produselor. de înregistrare a preferinţelor acestora. din partea managementului a schimbărilor competitive ce pot fi aduse de obţinerea unui avantaj tehnologic. În acelaşi timp. orice firmă îşi poate creşte avantajele prin aplicaţii adecvate ale produselor tehnologiilor informaţionale. În trecut. o firmă poate să achiziţioneze pachete de aplicaţii software.6. De obicei. să folosească un birou de serviciu sau să angajeze temporar un personal calificat. firmele se află în una din cele trei ipostaze fundamentale: de adoptare. este o metodă tehnologică completă de prezentare a informaţiilor şi a produselor către clienţi. soluţia o poate constitui o conştientizare crescută. 8. care nu recunoaşte valoarea competitivă a tehnologiilor informaţionale. Totuşi. dar majoritatea acestor firme trebuie să-şi creeze un fundament tehnologic de bază.

tehnologiile informaţionale la un nivel apropiat de cel al concurenţilor. Pe lângă cheltuielile cu cercetarea. sau pentru a introduce noi concepte. în general. dar mai avansată din punct de vedere al tehnologiilor informaţionale utilizate. firmele utilizează ultimele tehnologii apărute. De obicei profitabile.achiziţionarea unei firme mai mici. Aceste firme se întâlnesc în sectoare diverse ale industriei tehnologiilor informaţionale (producătorii de calculatoare. ceea ce le permite obţinerea unui avantaj în care sincronizarea este decisivă. b) Firmele aflate în ipostaza de adaptare sunt acelea care au făcut deja din tehnologiile informaţionale un element esenţial al activităţii lor de planificare. al creării unor firme secundare care să se ocupe de produsele şi serviciile noi şi în sensul asocierii cu liderii în tehnologii pentru dezvoltarea noilor produse. care presupun îndepărtarea semnificativă de la practicile curente sau folosirea tehnologiilor informaţionale de ultimă oră. Formal şi informal. Firmele aflate în ipostaza de adaptare folosesc.). Firmele îşi menţin avantajele prin intermediul cercetării şi dezvoltării prin participarea la descoperirea şi utilizarea de instrumente. Aceste firme au relaţii apropiate cu producătorii. Deşi investesc semnificativ în menţinerea şi dezvoltarea aplicaţiilor curente. a fi inventiv sau inovator nu este suficient. aceste firme investesc în cercetarea aplicată pentru inovarea produselor sau proceselor tehnologice. 178 . Totuşi. Firmele aflate în această situaţie se găsesc pe pieţele în expansiune şi se confruntă cu o concurenţă puternică din partea firmelor cu schimbări dinamice ale produselor şi serviciilor. cu o putere financiară competiţională. Asemenea firme sunt lideri agresivi în ramuri dinamice. Managementul superior în cadrul unor astfel de firme recunoaşte valorile competitive ale tehnologiilor informaţionale şi se implică el însuşi în procesul de planificare. Ele nu se tem să se abată de la practicile curente sau să urmărească o transformare fundamentală a produselor sau proceselor tehnologice. Ele au pregătirea. Este necesară abilitatea de a interpreta cerinţele pieţei şi de a aduce produsele şi/sau serviciile pe piaţă în timp util şi la costuri competitive. Frecvent. tehnici şi produse ale tehnologiilor informaţionale avansate. adesea păstrând consultanţii externi pentru a asigura o părere obiectivă asupra poziţiei lor. capacitatea şi fondurile necesare pentru a dezvolta proiecte proprii. Asemenea firme caută oportunităţi unice. care experimentează produse volatile. c) Firmele aflate în ipostaza de invenţie sunt creatoare de tehnologii. aceste firme caută achiziţii care să le aducă noi pieţe de desfacere. Succesul lor provine din abilitatea de a depăşi competiţia şi de a câştiga avantaje semnificative sau din capacitatea de a crea noi pieţe. strategiile lor includ încurajarea managementului în sensul utilizării noilor tehnologii. de software etc. se concentrează şi asupra adaptării unor tehnologii noi prin expansiune şi inovare.

dar cu diferenţe considerabile în modul de aplicare. Evaluarea obiectivă a poziţiei firmei vis-a-vis de concurenţă. Fiecare pas al etapelor de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale asigură o capacitate vitală de a lua deciziile de management şi o utilizare perfecţionată a tehnologiilor. de adaptare şi de invenţie. e) Instalarea de aplicaţii strategice sau introducerea produselor p piaţă. Majoritatea firmelor experimentează unul sau mai mulţi paşi enumeraţi anterior. Obiectivul este de a efectua aplicaţiile conform cu nevoile firmei.6. de asemenea. 179 . investitorii trebuie. 2. 8. a abilităţii sale de a utiliza tehnologiile informaţionale reprezintă chei pentru a face faţă pericolelor ce pot apărea din partea concurenţilor. c) înţelegerea modurilor în care tehnologiile informaţionale pot fa aplicate la realizarea sau îmbunătăţirea strategiei de afaceri a firmei. După cum se va arăta în continuare. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţional pentru a obţine avantaje competiţionale. d) estimarea factorilor de mediu ce reflectă schimbările în structura industriei. Pentru o utilizare cu succes a tehnologiilor informaţionale în vedere obţinerii de avantaje competitive. de adoptare.O firmă individuală se poate încadra în oricare dintre cele trei ipostaze. firma trebuie să repete aceste două etape în mod continuu. pentru a obţine avantaje competitive. să fie pregătiţi să-şi definească beneficiile aşteptate din investiţi şi să se asigure că acestea vor fi într-adevăr obţinute.2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale Firmele îşi pot maximiza beneficiile obţinute din tehnologiile informaţionale parcurgând două etape de dezvoltare a tehnologiilor. dezvoltarea utilizarea tehnologiilor şi condiţiile economice globale. Etapa de evaluare constă în: a) evaluarea poziţiei adoptată şi a metodei folosite de concurenţi. d) elaborarea detaliilor planificării şi implementării. după cum urmează: 1. b) evaluarea poziţiei firmei privind tehnologiile informaţionale curente. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţiile în domeniu. în acord cu liniile de produse şi corespunzător aplicaţiilor tehnologiei informaţionale în aceste domenii. preferinţele consumatorilor. O strategie de succes privind tehnologiile este integrată în strategia globală de afaceri a firmei. căutând să dezvolte resursele. Investirea eficientă resurselor firmei este necesară pentru obţinerea unei poziţii mai avantajoase. Etapa planificării/dezvoltării/implementării presupune: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi.

iar studierea acestora poate dezvălui modul în care sunt utilizate noile tehnologii. Produsele sau serviciile noi pot fi analizate pentru a se identifica eventualele tehnologii nou introduse. sunt necesare: identificarea şi descrierea punctelor slabe sau tari ale produselor sau serviciilor principalilor concurenţi. corelate cu tehnologiile informaţionale. Este posibil să se afle despre utilizarea tehnologiilor informaţionale de către concurenţi prin observări externe. d) evaluarea factorilor de influenţă.6. o analiză a acestor pericole este o bună cale de a atrage atenţia conducerii asupra rezultatelor şi nevoilor. pot proveni din câteva surse primare şi secundare. astfel încât să nu fie nevoie de un spionaj în acest sens. în general. Astfel. Mai întâi este necesară înţelegerea domeniului în care firma îşi desfăşoară activitatea şi a mediului competitiv al acestui domeniu. identificarea şi caracterizarea aplicaţiilor majore ale tehnologiilor informaţionale. b) evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. Ameninţările concurenţei asupra produselor şi serviciilor firmei. aspectele economice ale domeniului lor de activitate şi eventualele pericole din partea concurenţei.3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive Indiferent dacă managerii de la nivelele ierarhice superioare înţeleg sau nu tehnologiile informaţionale. identificarea puterii tehnice şi financiare şi a abilităţii principalilor concurenţi de a investi în tehnologii informaţionale. Noii angajaţi pot fi chestionaţi la angajarea într-o firmă. Pe scurt. 1 Paşii etapei de evaluare Pentru a obţine avantaje pe piaţă prin alicarea tehnologiilor informaţionale. c) înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. producătorii şi distribuitorii află rapid despre noile aplicaţii. Din acest motiv. ei pot să înţeleagă. trebuie parcurşi următorii paşi care concură la realizarea strategiei de dezvoltare şi implementare a tehnologiilor: a) evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. pentru a asigura acesteia suportul necesar procesului de luare a deciziilor. a) Evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. Clienţii. sau pentru a detecta utilizări noi ale tehnologiilor deja existente. analiza 180 . Articolele de specialitate din domeniul comercial descriu utilizarea inovativă a tehnologiilor informaţionale de către anumite firme. Aceste informaţii trebuie actualizate cel puţin o dată pe an şi aduse la cunoştinţa conducerii.8. Pot fi adunate suficiente date publice despre poziţia concurenţilor.

Evaluarea trebuie să depăşească eventualele atitudini defensive ale departamentelor din cadrul firmei. c) Înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. evaluarea ar trebui să fie responsabilitatea fie a unui grup independent din cadrul firmei. nivelul tehnologiei. pentru a putea determina aptitudinile programatorilor de a realiza proiecte de management şi capacitatea acestora de a înţelege nevoile utilizatorilor. analiza unor modificări anticipate în tehnologiile informaţionale sau a unor noi dezvoltări ale acestora. Principalele sarcini sunt: analiza tehnologiilor informaţionale existente care pot fi utilizate pentru obţinerea unui avantaj competitiv în prezent. identificarea potenţialelor schimbări în aplicaţiile curente. Acest proiect de implementare a tehnologiilor trebuie să includă funcţiile aplicaţiei. precum şi instrumentele tehnologiilor informaţionale. performanţele sale în satisfacerea nevoilor existente sau potenţiale. b) Evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. Acest pas necesită cunoaşterea activităţilor desfăşurate de firmă. evidenţiind problemele care pot afecta capacitatea aplicaţiei de a-şi îndeplini obiectivele. a specificului de activitate etc. identificarea potenţialelor aplicaţii ale tehnologiilor curente sau viitoare şi modul în care aceste aplicaţii pot afecta concurenţa. Mai întâi. hardware-ul calculatoarelor. Trebuie evaluate cunoştinţele personalului privind funcţiile fiecărei aplicaţii.acestor surse poate asigura o înţelegere solidă a modurilor în care concurenţa utilizează tehnologiile informaţionale. care vor fi folosite. evaluatorii trebuie să creeze o imagine a poziţiei firmei faţă de tehnologiile informaţionale şi să realizeze o comparaţie estimativă a acestei poziţii faţă de cea a concurenţilor. evaluatorii trebuie să determine aptitudinile şi experienţa programatorilor şi metodele şi instrumentele folosite pentru proiectarea şi implementarea aplicaţiilor. evaluatorii trebuie să schematizeze proiectul de implementare a tehnologiilor sau produselor informaţionale. responsabile de dezvoltarea aplicaţiilor din domeniul tehnologiei informaţionale. Evaluarea poziţiei faţă de tehnologiile informaţionale necesită un punct de vedere obiectiv privind utilizarea de către firmă a acestor tehnologii şi capacitatea firmei de a devansa competiţia. fie a unui consultant cu o bună pregătire în domeniu. Evaluatorii trebuie să fie la curent cu proiectele de dezvoltare. vârsta aplicaţiei software şi mentenanţa şi flexibilitatea acesteia. a produselor. 181 . generate de cererea de pe piaţă sau de dezvoltarea tehnologiilor. Din acest motiv. personalul şi alte resurse utilizate în cadrul acestei aplicaţii. Apoi. În final. telecomunicaţiile. La fel de importantă este şi obţinerea unei perspective clare asupra produselor şi serviciilor firmei şi asupra evoluţiilor majore de pe piaţă. care pot fi utilizate pentru obţinerea de avantaje competitive peste trei sau cinci ani. serviciilor.

e) testarea pieţei. d) Evaluarea factorilor de influenţă. Porter din anul 1985. asupra investiţiilor etc. efectele economiei globale asupra balanţei comerciale. a) Identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. Managementul are nevoie de această capacitate pentru a evalua alternativele de investiţii. g) reluarea periodică acestor paşi de la a) la g). Alte elemente importante pentru urmărirea mediului extern sunt climatul legislativ şi politic. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. care examinează modificările în rândul cumpărătorilor. care sunt capabili să conceapă noi utilizări pentru tehnologiile informaţionale. Producătorii şi vânzătorii de calculatoare şi telecomunicaţii au nevoie chiar de mai mulţi ani pentru a face estimări. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. firma poate identifica domeniile în care folosirea îmbunătăţită a tehnologiilor informaţionale conduce la cele mai bune rezultate. Eventualele utilizări de tehnologii informaţionale pot fi estimate pentru treicinci ani. Această investigaţie trebuie corelată direct cu obiectivele activităţii desfăşurate. Utilizând aceste rezultate. Mediul de operare prezintă o serie de pericole şi oportunităţi. De aceea. şedinţele informative trebuie să aibă loc periodic pentru a se putea lua rapid decizii când apar opţiuni noi. Estimarea schimbărilor de tehnologie se va face atât pe termen scurt. producătorilor. datorită faptului că ciclul de producţie în aceste domenii se întinde pe o perioadă mult mai lungă. produselor substituente şi noile apariţii pentru a evalua impactul lor asupra lanţului valoric şi asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor. Asemenea factori extern pot influenţa abilitatea organizaţiilor de a finaliza planurile de investiţii sau necesitatea de a investi într-un mediu concurenţial în schimbare. perioadă suficientă pentru a dezvolta aplicaţiile. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale.Pentru firmele ce nu sunt implicate în afaceri cu calculatoare sau telecomunicaţii. d) elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. structura domeniului şi factorii externi economici şi politici. furnizorilor. Firmele implicate în activităţi privind tehnologiile informaţionale vor avea nevoie de serviciile unor cercetători ştiinţifici şi specialişti de marketing. 2 Paşii etapei de planificare/dezvoltare/implementare Această etapă de planificare/dezvoltare/implementare presupune parcurgerea următorilor paşi: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. aceste sarcini necesită asistenţa unor analişti şi ingineri specializaţi în sisteme informaţionale. Acest pas constă în sintetizarea rezultatelor din etapa de evaluare. iar dacă firma are mai mult 182 . cât şi pe termen lung. Schimbările în structura industriei pot fi analizate conform modelului lui Michael E. Elementele principale de analizat aici sunt: tehnologia.

Exemple în acest sens sunt indicatorii specifici cantitativi sau calitativi privind economiile. Un plan general de implementare trebuie să determine atingerea obiectivelor 183 . trebuie identificate îmbunătăţirile infrastructurii necesare pentru a înlătura pericolele sau pentru a profita de oportunităţi apărute. poate fi creat un plan care îmbunătăţească infrastructura tehnologiilor informaţionale. securitatea împotriva pericolelor din partea concurenţei. De asemenea. informaţiile trebuie separate şi trebuie efectuată o analiză pentru fiecare domeniu principal de activitate. trebuie identificate şi analizate noile utilizări ale tehnologiilor informaţionale avansate. În cele din urmă. Pericolele ar trebui estimate în funcţie de probabilitatea lor de producere şi de impactul potenţial asupra situaţiei financiare a firmei sau asupra poziţiei acesteia pe piaţă. În sfârşit. Această îmbunătăţire sau dezvoltare poate fi făcută prin achiziţionarea de hardware şi instrumente software. c) Dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. Trebuie descrise modalităţile prin care competitorii folosesc la maxim tehnologiile informaţionale în aceste domenii şi. ar trebui estimate şi comparate costurile şi beneficiile probabile aferente fiecărui pericol. pentru produse şi servicii. Managementul firmei trebuie să revizuiască rezultatele investigaţiilor. în primul rând. Apoi. Anumite elemente necesită cercetare. intrările pe piaţă. sau linie producţie . sau chiar o analiză înainte ca implementarea finală să fie aprobată. de adoptare sau de inventator necesită niveluri diferite de analiză. altele pot fi supuse direct implementării. sau care dezvolte tehnologii specifice produselor sau serviciilor. Aceste opţiuni trebuie evaluate din punctul de vedere al strategiei întregii firme.decât un domeniu de activitate. la identificarea acelor domenii care necesită o atenţie sporită. trebuie detaliată abilitatea firmei de a face faţă concurenţei. profiturile. Cunoaşterea pericolelor şi oportunităţilor trebuie folosită. Urmează stabilirea unei liste finale a elementelor necesare pentru dezvoltarea şi implementarea tehnologiei informaţionale. Fiecare tip de firmă. dezvoltare iniţială. Ca pas final al acestui proces. sau prin dezvoltare internă. de asemenea. cota de piaţă. trebuie identificate noile oportunităţi şi eventualele căi de diversificare.aflate în postura de adaptare. Ameninţările importante din partea altor surse trebuie tratate într-o manieră similară. Pe baza priorităţilor şi a nivelului fondurilor stabilite iniţial. investiţiile ce trebuie realizate şi impactul asupra produselor existente. b) Dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. oportunităţile care trebuie evaluate având în vedere profitul estimat. cash flow-ul. trebuie specificat criteriul de măsurare a performanţelor. să stabilească priorităţile şi să aloce fonduri pentru tehno1ogii informaţionale mai avansate şi pentru dezvoltarea de aplicaţii într-un context economic marcat de constrângeri şi perspective.

software-ul disponibil pentru suportul aplicaţiilor. Acest lucru necesită mulţi ani de eforturi. Evaluarea rezultatelor obţinute ca urmare a 184 . fiecare cu misiuni şi obiective diferite.firmei în domeniul tehnologiilor informaţionale. sau să coreleze tehnologia de investiţii cu rezultatele obţinute. Dacă aplicaţia este internă. După alocarea fondurilor se poate trece la îmbunătăţirea infrastructurii tehnologiilor informaţionale şi la planificarea detaliată a aplicaţiilor. resursele necesare. înainte ca implementarea să fie permisă. Prin creşterea abilităţilor sale de a utiliza tehnologiile informaţionale firma acoperă o multitudine de obiective. tactice şi strategice. structura organizatorică necesară pentru a susţine îmbunătăţirile. Firma contează pe programele sale strategice multianuale pentru a obţine profituri însemnate din investiţiile în tehnologii informaţionale. Dacă dezvoltarea a rezultat dintr-o aplicaţie internă a sistemului informaţional. pentru a se ajunge la rezultatele dorite. calculatoarele şi mijloacele de telecomunicaţii. departamentele din cadrul unei firme au interese şi funcţii diferite în procesul de implementare. o operaţie pilot este adesea folosită pentru a determina dacă aplicaţia satisface nevoile utilizatorilor. metodele şi instrumentele de planificare a controlului. Trebuie specificate obiectivele. f) Evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. interpretările. d) Elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. Decizia de implementare a proiectelor care vor conduce firma sau unele departamente ale acesteia la niveluri tehnologice mai înalte trebuie să vizeze: resursele de personal şi aptitudinile acestuia. iar efortul total poate avea şi anumite deficienţe. În timp ce multe firme trec prin toate etapele fundamentale ale planificării. implicarea resurselor non-tehnice. Adesea. Eforturile de dezvoltare în cadrul unei firme extinse pot fi împărţite între câteva departamente de bază. Totuşi. în caz contrar se menţine legătura cu furnizorul de tehnologie informaţională o perioadă îndelungată de timp. câteva încearcă să aplice o anumită strategie. resursele managementului proiectat. rezultatele aşteptate. metodele şi instrumentele de dezvoltare a aplicaţiilor. Problemele neidentificate sau necorectate în cadrul procesului de testare vor apărea de această dată. este necesară modificarea sistemelor informatice de dezvoltare a infrastructurii. migrarea către noile aplicaţii poate dura câteva luni. punctele critice. câteva firme importante aplică şi unele dintre conceptele prezentate. Investiţiile în tehnologii informaţionale cuprind următoarele categorii: de bază. strategia. În asemenea cazuri. din mai multe puncte de vedere. pentru acomodarea noilor tehnologii şi pentru obţinerea rezultatelor dorite. e) Testarea pieţei poate fi în atenţia conducerii firmei dacă se doreşte dezvoltarea produselor.

O estimare iniţială a succesului sau a eşecului produsului sau serviciului nou poate determina schimbări în structura bunului sau serviciului sau chiar retragerea acestuia de pe piaţă. ceea ce reprezintă un alt element de importanţă pentru firmă. este necesară o perioadă şi mai mare de timp. g) Reluarea periodică a acestor paşi sau cicluri este necesară pentru a păstra o poziţie competitivă. O parte din aceşti factori externi pot avea influenţe importante. Este la fel de important ca estimările competitive să fie continuate şi îmbunătăţite.7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Una dintre problemele cele mai atent studiate este tendinţa de a reflecta sistemul informaţional printr-o analiză din interiorul acestuia. astfel ca informaţiile să fie folosite pentru îmbunătăţirea metodologiei de planificare. astăzi încearcă să scape de părţile care nu sunt suficient de valoroase şi achiziţionează în schimb componente de producţie. O evaluare finală nu este posibilă decât după câteva luni de la lansarea pe piaţă. Evenimentele externe pot necesita schimbări în tactică sau în produse. Dacă s-a realizat şi o modificare a profilului activităţii. prin cumpărarea şi asamblarea componentelor în 185 . “Criteriul succesului” trebuie identificat în momentul în care proiectul este aprobat şi trebuie aplicat utilizând una dintre numeroasele metodologii existente pentru evaluarea beneficiilor obţinute prin implementarea tehnologiei. pe măsură ce firmele îşi reîndreaptă atenţia asupra activităţilor de bază. Dacă dezvoltarea a avut ca rezultat un serviciu sau produs nou sau îmbunătăţit. se evidenţiază doar ceea ce există. Rezultatele investigaţiilor şi fazelor planificării descrise anterior reprezintă un plan strategic pentru utilizarea competitivă a tehnologiilor informaţionale la un moment dat. Firmele trebuie să actualizeze permanent estimările asupra rezultatelor obţinute ca urmare a investiţiilor în tehnologii. în trecut. testul de piaţă poate precede apariţia pe piaţă a produsului sau serviciului respectiv. în loc să se evidenţieze şi influenţele externe care schimbă atât managementul firmei cât şi pe cel al sistemului informaţional. Structurile firmelor se schimbă. integrarea se făcea pe verticală. Astfel de firme se numesc “firme modulare” şi se caracterizează prin investiţii minime în aparatură şi dispozitive. 8.acestei aplicaţii nu este posibilă decât după trei sau poate şase luni. Multe firme în care. Astfel.

Firmele din toate domeniile măresc gradul de utilizare a furnizorilor externi de componente de producţie. De asemenea. pentru a putea contribui. Înseamnă că o societate. clienţii şi chiar cu concurenţii de peste graniţă. Această eră a fost numită şi „era computerelor omniprezente”. Computere omniprezente înseamnă mai mult decât aşteptările ca sistemele de calcul să susţină toate funcţiunile economice şi că toate computerele portabile şi comunicaţiile să susţină aplicaţiile economice. angajaţii devin indispensabili în mecanismul funcţionării firmei. În categoria acestor firme intră atât noile firme care s-au format pe baza acestor principii. Alt nume dat acestei abordări economice este cel de “firmă virtuală”. Furnizorii supermaketurilor şi ai magazinelor de vânzare cu amănuntul au acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor şi al vânzărilor realizate de clienţii lor. la buna desfăşurare a procesului de vânzare.). în care cunoştinţele în domeniul calculatoarelor sunt din ce în ce 186 . Metoda de management Just In Time (JIT) presupune ca furnizorii să aibă acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor. distribuitori etc. care se reflectă în activităţile desfăşurate şi în sistemele informaţionale utilizate. cât şi vechile firme care s-au restructurat. pe măsură ce consumatorii şi furnizorii devin participanţi importanţi în luarea deciziilor privind serviciile şi produsele oferite de firmă. Atributele unei firme virtuale sunt: cea mai avantajoasă dintre toate. alianţe în schimbare. firmele tradiţionale devenind învechite.aşa fel încât resursele să se concentreze asupra proiectării produselor. cooperarea cu furnizorii. Având în vedere rapiditatea ritmului de dezvoltare a serviciilor şi a produselor. Întreprinderile extinse sunt o realitate începând cu anii ‘90. cât şi clienţii ca parte a activităţii firmei. interdependenţe cu colaboratorii şi partenerii. legături electronice strânse cu partenerii de afaceri (furnizori. asupra cercetării-dezvoltării şi asupra marketingului. ne confruntăm şi cu schimbări majore ale modului în care oamenii lucrează şi trăiesc folosind calculatoarele şi comunicaţiile. Compania virtuală este descrisă ca o firmă care-şi extinde influenţa ascendent prin furnizori şi descendent prin canale de distribuţie până la utilizatorul final sau până la consumator. pentru a putea programa livrările. s-a intrat într-o eră a colaborării. prin furnizarea la timp a materialelor. Aceste noi abordări ale arhitecturii afacerii apar din nevoia de a vedea firma şi unităţile de afaceri ca pe nişte “întreprinderi extinse care includ atât furnizorii. chiar şi o meserie poate deveni adesea “meserie virtuală”. Astfel. sociale şi recreative. din punct de vedere al competiţiei şi al achiziţiei. parteneriate oportune. Începând cu această perioadă. ceea ce presupune existenţa unor relaţii bazate pe încredere.

Ca rezultat. strategia sistemului informaţional trebuie să se potrivească cu strategia unităţilor de afaceri. a) Schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. în crearea unui sistem care nu era bine optimizat pentru a răspunde tuturor cerinţelor utilizatorilor din diferite unităţi de afaceri. În trecut. Administratorii sistemului informaţional trebuie să devină parte integrantă a echipei manageriale. înseamnă că utilizatorii vor dori să creeze sau să proceseze propriile aplicaţii. în acelaşi timp. încât nici o entitate nu putea să-şi declare proprietatea. încât funcţionarea sistemului informaţional. a fost de multe ori lăsată în grija utilizatorilor. se poate aştepta de la computere să execute comenzile cerute în modul dorit de aceasta. în special întreţinerea acestuia. s-a observat că toate firmele trebuie să abandoneze modelul vechii structuri ierarhice a organizaţiei şi să adopte modelul organizării pe produs. Rezultatul s-a concretizat într-un răspuns slab la necesităţile individuale ale utilizatorilor şi. care optimizează procesele de producţie. când aplicaţiile integrate au fost realizate pentru a cuprinde întreaga firmă cu o singură unitate de sistem. De asemenea.mai extinse. Aplicaţiile aveau atât de mulţi proprietari (organizaţii separate în cadrul aceleiaşi firme). Ceea ce trebuie înţeles. De asemenea. Totuşi.. pentru a fi cu adevărat eficientă. deseori utilizând obiecte1 realizate de specialiştii în domeniul tehnologiei informaţionale. 187 . astfel încât avantajul competitiv al eventualelor aplicaţii ale tehnologiei informaţionale să poată influenţa strategia unităţii de afaceri. d) o nouă dezvoltare a serviciilor. c) creşterea surselor externe de informaţii. din reproiectarea proceselor de producţie. Reacţiile la elementele deja descrise au condus la conturarea unui nou model de sistem informaţional. care cuprinde următoarele elemente: a) schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. Reacţii faţă de factorii care conturează noul model. nu este suficientă doar această “potrivire”. Din tehnici precum managementul calităţii şi managementul securităţii informaţiilor s-a tras concluzia că responsabilitatea nu poate fi alocată fără autoritatea dată de proprietate. apartenenţa era incertă. apartenenţa şi responsabilitatea care derivă din aceasta a devenit atât de difuză. este faptul că strategia sistemului informaţional trebuie să urmeze aceeaşi linie cu strategia firmei. 1 Obiectele reprezintă unităţi discrete ale sistemelor informaţionale care conţin proceduri şi date şi care pot fi refolosite în mai multe aplicaţii. e) schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. Este din ce în ce mai clar că. b) apariţia serviciilor publice de informaţii.

Departamentele folosesc. lipsa acută de personal specializat şi foarte bine pregătit. conform căruia un echipament de calcul satisface diversele nevoi de informatizare ale departamentelor unei firme în plus faţă de aplicaţiile comune prezentate anterior. distribuţia extinsă a accesului la informaţii este necesară pentru succesul activităţii participanţilor şi este dificil sau imposibil de realizat de unul singur. Această entitate poate fi reprezentată de “sisteme informaţionale comune” sau „telecomunicaţii comune”. Unele resurse sau aplicaţii depăşesc unităţile de afaceri sau procesele de producţie. cum ar fi poşta electronică. În multe alte ţări. de asemenea. apartenenţa trebuie să se regăsească într-o entitate comună. Administratorii reţelelor informaţionale din marile 188 . încurajează utilizarea substanţială a consilierilor şi a specialiştilor în dezvoltarea/implernentarea de sisteme cu contract de colaborare. operaţiuni computerizate. care pot fi clasificate ca “utilităţi” în acelaşi sens în care telefonul este o utilitate. utilizarea consilierilor.b) Apariţia serviciilor publice de informaţii. În cazul câtorva dintre aceste aplicaţii. dezvoltare de aplicaţii. costul dezvoltării independente a productivităţii este mare pentru o singură firmă. în condiţiile în care cererea scade. Utilizarea surselor externe de informaţii determină o tendinţă de creştere a utilizării serviciilor comune. Rezultatul tendinţei de creştere a utilizării serviciilor comune constă în faptul că din ce în ce mai multe firme sau unităţi de afaceri vor căuta să opereze cu un număr redus de personal angajat cu carte de muncă pentru dezvoltarea sistemelor şi că adesea se poate întâmpla ca acestea să nu dispună de mainframe-uri sau de aplicaţii proprii. Sursele externe de informaţii pot fi definite ca incluzând consultanţă. c) Creşterea surselor externe de informaţii. de asemenea. combinată cu variaţia cerinţelor de dezvoltare ale sistemelor de prelucrare. transfer al datelor în reţea şi administrarea reţelelor de comunicaţii prin voce (voice communication network) etc. serviciile informaţionale pentru a rula aplicaţii pentru care nu au suficientă capacitate locală. stimulează. dificultatea reducerii personalului (datorată legilor de protecţie socială). accesul la reţeaua internă. e) Schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. Serviciile comune şi utilizarea serviciilor specializate este atractivă pentru că: se oferă posibilitatea de a furniza servicii cu costuri substanţial mai mici decât dacă ar fi utilizate resurse interne. întreţinerea şi actualizarea aplicaţiilor. d) O nouă dezvoltare a serviciilor . fie serviciile sunt în domenii necompetitive. administrarea reţelelor cu arie largă de răspândire şi alte astfel de facilităţi. În majoritatea ţărilor europene. Mai multe firme au adoptat conceptul de “servicii de calcul”. fie diminuarea costurilor depăşeşte avantajele competitive ale operaţiunilor realizate în cadrul firmei.

simplul control al costurilor nu este semnificativ. f) comunicaţiile. De fapt. c) managementul informaţional. e) suportul tehnic. Controlul total al costurilor sistemelor informaţionale rămâne în continuare o preocupare. al dezvoltării aplicaţiilor şi al nivelului resurselor disponibile utilizatorilor. realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi controlul utilizării tehnologiei. d) suportul informaţional. va exista tendinţa de a dezvolta birocraţie a sistemului informaţional. Planificarea şi controlul resurselor informaţionale trebuie realizate de persoane care sunt direct responsabile de profitabilitatea utilizării lor.8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Ca urmare a descentralizării firmelor şi a dezvoltării unităţilor de producţie. b) operaţiunile computerizate. Când costurile sistemelor informaţionale devin părţi controlabile direct la nivelul fiecărei unităţi de afaceri. 8. dacă dispunerea strategică a sistemului informaţional variază în funcţie de necesităţi. Atâta timp cât sistemul informaţional este văzut de manageri doar ca un cost de afaceri. dacă nu pot fi corelate costurile sistemelor informaţionale cu profitabilitatea.firme sunt obişnuiţi să coordoneze planificarea tactică şi strategică a sistemului informaţional. acest model reflectă fie o mentalitate de “mainframe”. a fost adoptat acelaşi model de conducere. pe acoperirea costurilor de la utilizatori şi pe detalierea justificărilor pentru modificarea aplicaţiilor. sistemul informaţional trebuie să le urmeze. Odată cu descentralizarea unităţilor de afaceri. un control strict al costurilor poate fi un factor negativ pentru succesul afacerii. fie tendinţa sistemului informaţional de a copia modelul de organizare al firmei părinte. însă. g) securitatea informaţiilor. Pe măsură ce aceste modele de organizare se schimbă. organizarea şi coordonarea sistemului informaţional trebuie la rândul lor schimbate. însă la nivelul unităţii de afaceri. Pentru aceasta trebuie regândite: a) dezvoltarea sistemelor. h) standardele şi 189 . sau pentru schimbarea acestora. ele vor varia proporţional cu veniturile. accentul punându-se pe planificarea detaliată şi pe alocarea de resurse. Totuşi. Un astfel de control nu va determina creşterea valorii sistemului informaţional şi nici nu va justifica realizarea unui sistem informaţional mai performant.

analiza şi programarea descentralizată etc. problemele şi cerinţele utilizatorilor. Se observă manifestarea a două tendinţe aparent contradictorii . necunoscând toate metodele sau toate sursele de obţinere a informaţiilor. Nevoile utilizatorilor de a avea acces la informaţii vor conduce la crearea de noi funcţiuni şi la introducerea de noi specialişti care să sprijine procesele informaţionale din cadrul firmelor. Avantajul cel mai important ai dezvoltării descentralizate a sistemelor este. a creării cadrului necesar personalului angajat de a-şi realiza o carieră pe termen lung. managementul sistemului informaţional va trebui să aibă în vedere necesităţi ignorate timp îndelungat.i) planificarea strategică. 190 . care dispun de mainframe-uri mari. a) Dezvoltarea sistemelor. Din nevoia firmelor de a transfera informaţiile importante între manageri şi specialişti interesaţi. a menţinerii standardelor cu cele de la nivelul firmei. La baza acestei funcţii stau următoarele aspecte: pentru firmele puternic tehnologizate. a acumulării de noi cunoştinţe de specialitate. au apărut un nou concept şi o nouă funcţie: director al managementului informaţional. Aceste schimbări privesc managementul tehnologic. de multe ori. creşterea fluxurilor de informaţii interne şi externe este prea mare pentru utilizatorii individuali. Aproape fiecare opţiune organizaţională.către sistemele distribuite client-server şt către consolidarea centrelor de date .. Dezavantajele cele mai importante constau în dificultatea introducerii de noi tehnologii şi metode. managementul informaţional. cum ar fi analiza şi programarea centralizată. fiecare dintre aceste opţiuni având avantaje şi dezavantaje care au fost explorate în literatură. deoarece activităţile care implică noi aplicaţii. Se preconizează că dezvoltarea viitoare a sistemelor va fi descentralizată şi transferată în sarcina unităţilor de afaceri. b) Operaţiunile computerizate. a fost încercată la un moment dat de o firmă sau alta. reproiectarea aplicaţiilor existente şi dezvoltarea de software se îndreaptă spre medii client-server. Fiecare dintre aceste dezavantaje pot fi atenuate prin planificare. ataşamentul acestor unităţi faţă de organizaţia mamă. cei care lucrează cu tehnologie au dificultăţi în accesarea informaţiilor.care sunt în realitate părţi ale aceluiaşi fenomen de restrângere. multe oportunităţi de consolidare a centrelor de date există. Analiştii şi programatorii se familiarizează cu personalul. coordonare şi suport tehnic comune. Mai mult. reducând astfel eforturile suplimentare datorate multiplelor centre de date c) Managementul informaţional. În realitate. managementul calităţii. analiza descentralizată şi programarea centralizată. Raţiunea pentru consolidarea centrelor de date. sau necesităţi care vor apărea prin implementarea noului model de management al sistemului informaţional. constă în reducerea costurilor şi creşterea eficienţei. fără îndoială.

de divizii sau de întreprinderi: furnizarea suportului tehnic care să depăşească cunoştinţele tehnice ale utilizatorilor. Suportul tehnic poate. Astfel. pentru că sistemul informaţional devine mult mai folositor. rezolvarea problemelor datorate căderilor de sistem. Printre atribuţii se numără: definirea pentru furnizorii de sistem informaţional a cerinţelor de regăsire şi stocare a informaţiilor venite din partea clienţilor. instruirea şi consilierea analiştilor de sistem. rolul suportului tehnic se schimbă dramatic. e) Suportul tehnic. nevoii de distribuţie a unor activităţi şi centralizării altora. complex şi eterogen poate fi organizat şi regăsit în diferite locuri. datorită noilor responsabilităţi. 191 . să asigure sprijinul şi pregătirea utilizatorilor din diferite departamente. Suportul tehnic are rol de interpretor între vânzătorii de echipament şi/sau de soft şi utilizatorii acestora. Suportul tehnic presupune de obicei instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. stabilirea standardelor şi a procedurilor pentru clasificarea. În noua organizare. pentru a se asigura utilizarea de versiuni compatibile în toată firma. clasificarea. pe măsură ce învaţă mai multe despre capacităţile şi constrângerile sistemului informaţional. Noile responsabilităţi pot include coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale în reţeaua existentă în firmă. Multe organizaţii cu sisteme organizaţionale centralizate au realizat deja importanţa utilizării unui suport informaţional propriu. instalarea de noi echipamente şi reconfigurarea echipamentelor. înfiinţarea unui ”serviciu de urgenţă” prin care clienţii să semnaleze apariţia unor probleme de ordin tehnic. îmbunătăţirea standardelor. indexarea şi stocarea informaţiilor. care să-i ajute pe utilizatori să devină mult mai eficienţi. utilizatorii devin mult mai capabili să definească cerinţele sistemului. iar acum încearcă să-şi asiste utilizatorii prin furnizarea unor servicii hot-line.Această funcţie trebuie înfiinţată la nivelul grupurilor funcţionale sau al proceselor care necesită accesul şi stocarea de informaţii. Suportul tehnic utilizat în viitor într-un mediu larg. identificarea surselor interne şi externe de informaţii şi luarea măsurilor necesare accesării informaţiilor. de asemenea. Realizarea acestui lucru are două mari avantaje pentru sistemele informaţionale: creşte satisfacţia utilizatorilor. ei devin utilizatori mult mai bine pregătiţi ai serviciilor oferite de sistemul informaţional. d) Suportul informaţional oferit utilizatorilor. consilierea tehnică a conducerii. indexare şi stocarea informaţiilor. astfel: La nivel de unităţi de afaceri. evaluarea noi lor tehnologii sau produse.

în evaluarea şi selectarea echipamentelor şi a instrumentelor ş. În aceste aplicaţii. s-au aflat într-o poziţie mai bună folosind surse externe de administrare a reţelelor. să estimeze cererea viitoare. Cererea privind posibilităţi suplimentare de comunicare este determinată de câteva tendinţe şi aşteptări. îmbunătăţirea standardelor sistemelor informaţionale ale firmei. La nivel de firmă: coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. şi mai mulţi bani. această combinaţie este foarte importantă pentru adoptarea viitoare a tehnologiilor şi instrumentelor multimedia. economisind. eficienţa şi costurile scăzute sunt adesea rezultatul utilizării aceloraşi reţele pentru combinaţii între transmisia de date şi voce. printre care se numără: creşterea volumului de informaţii schimbate. să stabilească criteriile de evaluare a performanţelor şi să monitorizeze performanţele furnizorilor. în acelaşi timp. creşterea utilizării video-conferinţelor. managerii vor trebui să evalueze furnizorii. rezolvarea problemelor create de căderea aplicaţiilor software. iar centralizarea cere câţiva astfel de specialişti.instalarea sau reconfigurarea hardware-ului şi a reţelelor locale (LAN). consilierea tehnică a conducerii. folosirea telecomunicaţiilor în cadrul muncii. al reţelelor de telecomunicaţii şi al administratorilor reţelelor de telecomunicaţii este foarte mic. instruirea personalului care trebuie să acorde consultanţă tehnică personalului din departamente. Managementul centralizat al comunicaţiilor permite încheierea mai multor contracte prin intermediari. pentru a permite clienţilor o cât mai bună conectare. este absolut obligatorie centralizarea acestor funcţii. coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. De fapt. din momentul în care şi-au centralizat managementul reţelei de comunicaţii şi au înţeles scopul şt utilitatea reţelei. să încheie contracte. Tehnologiile de comunicare şi mijloacele de comunicare stimulate de creşterea cererii utilizatorilor vor fi din ce în ce mai performante. instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. funcţiunile managementului şi performanţele personalului angajat variază. Numărul participanţilor în telecomunicaţii. Atunci când managementul telecomunicaţiilor utilizează sursele externe. 192 . utilizare mai mare a transferurilor electronice de date. Unele firme au descoperit că. Folosind sursele externe. f) Comunicaţiile. evaluarea noilor tehnologii sau produse.a. Deoarece comunicaţiile prin voce şi transferurile de date sunt foarte importante pentru utilizatori. Managerii nu se vor mai implica în planificarea activităţii angajaţilor.

software şi metodele de dezvoltare sunt o preocupare pentru administratorii sistemelor informatice. Astfel. reducerea complexităţii (şi în cele din urmă a costului) asigurării interconectivităţii mai multor utilizatori care trebuie să comuniceîntre ei. cât şi coordonatorii sistemelor informaţionale să caute alternative printre potenţialii furnizori şi să creeze sau să adopte noi metode pentru dezvoltarea aplicaţiilor. standardele stabilite greşit pot paraliza activitatea unei organizaţii printro mai mare birocraţie. determinând atât utilizatorii. care acţionează conjugat cu descentralizarea resurselor sistemelor informaţionale. promulgarea şi aplicarea standardelor va trebui schimbată radical. Standardele sunt folositoare pentru: asigurarea abilităţii de a distribui informaţiile între membrii unui grup care au cerinţe comune de accesare a informaţiilor. reduc numărul de specialişti necesari pentru suportul tehnic. asigurarea confidenţialităţii informaţiilor în cadrul firmei. 193 . determinând reducerea costurilor. unităţile de afaceri consideră că standardele firmei le limitează posibilitatea de a răspunde cererii de competitivitate şi schimbărilor pieţei. Raţionamentul standardelor constă în faptul că ele tind să reducă diversitatea rezultatelor. Noile aplicaţii folosesc tehnologii avansate. În viitor. h) Standardele. Având în vedere toţi aceşti factori. Securitatea informaţiilor din cadrul sistemului informaţional presupune: păstrarea disponibilităţii informaţiilor. Standardele pentru hardware. cât şi specialiştii în sisteme informaţionale vor trebui să-şi asume responsabilitatea pentru asigurarea securităţii informaţiilor. a celor care trebuie dispersate şi a celor care nu ţin de securitatea informaţiilor. Datorită creşterii distribuirii resurselor de prelucrare a informaţiilor se înregistrează o necesitate crescândă de stabilire a funcţiilor ce trebuie centralizate. responsabilitatea pentru dezvoltarea. asigurarea integrităţii informaţiilor în timpul procesării. Această schimbare va avea în vedere o nouă filozofie pentru standardele privind tehnologia informaţională ale firmelor.g) Securitatea informaţiilor. pe de o parte. atât utilizatorii. prelucrarea imaginilor. fac mai uşoară întreţinerea tehnică. asigurarea operativităţii răspunsurilor faţă de nevoile societăţii. cum ar fi inteligenţa artificială. Într-un nou mediu al managementului sistemelor informaţionale. nu este surprinzător că standardele au devenit un aspect important de discuţie în majoritatea firmelor. În firmele cu profil de activitate diversificat. filozofie care poate fi definită ca “standarde prin excepţii” şi ca “standarde impuse de bună voie Regândirea standardelor necesită restabilirea premiselor pe care acestea se bazează. stocării şi transmiterii acestora. standardele stabilite corect reduc complexitatea operaţiunilor. Pe de altă parte.

În noul model. Problema există datorită faptului că nu se adoptă standarde comun atât firmei. Dacă premisele prezentate sunt adoptate. avizarea planurilor strategice privind sistemul informaţional al unităţilor de afaceri. Aceste consideraţii arată că pentru diferite unităţi de afaceri. sarcinile administratorului sistemului informatic sunt mai de grabă orientate asupra politicii şi strategiei. primul argument în stabilirea standardelor devine identificarea comunităţilor de utilizatori. Aceasta înseamnă că activităţile administratorului sistemului informatic privind planificarea strategică vor fi concretizate în: planificarea pentru susţinerea funcţiunilor centralizate ale sistemului informatic. Planificarea strategică a sistemului informaţional în firmele mari trebuie să se realizeze la două niveluri. După ce au permis adoptarea şi dezvoltarea unor sisteme diferite la nivelul unităţilor de afaceri. sau cea juridică. planificarea se realizează ţinând seama de cerinţele necesare desfăşurării proceselor de producţie relevate de sistemul informaţional. decât asupra activităţilor operaţionale. cum ar fi cea contabilă. planificarea strategică ia o formă nouă. al doilea devine maximizarea abilităţilor unităţii de afaceri de a răspunde la cerinţele de schimbare a activităţii. Totuşi. sunt considerate ca alte tipuri de unităţi de afaceri. Dacă funcţiunile firmei. i) Planificarea strategică.asigurarea pertinenţei. administratorul reţelei informatice este responsabil de planificarea strategică a sistemului informaţional pentru acestea. pentru menţinerea avantajului competitiv al firmei. La acest nivel. cea financiară. Cea mai importantă planificare strategică se realizează la nivelul unităţilor de afaceri. administratorul reţelei informatice poate acţiona în moduri diferite. Se poate vedea că standardele pot fi aplicate acelor funcţiuni. aplicaţii sau resurse care fie sunt suport pentru întreaga firmă văzută ca o “comunitate”. La nivelul firmei. planificarea politicii globale privind tehnologia informaţională a firmei. iar al treilea devine minimizarea costurilor pe termen lung. în contextul în care sistemul informaţional susţine planificarea strategică pentru unităţile de afaceri şi pentru firmă ca întreg. procese sau funcţiuni din cadrul firmei se cer standarde diferite. cât şi unităţilor de afaceri. majoritatea firmelor mari se confruntă cu greutăţi în standardizarea poştei electronice şi a transferului electronic de date. acurateţei şi calităţii noilor aplicaţii dezvoltate sau achiziţionate de firmă. 194 . influenţarea strategiei firmei în vederea achiziţionării unei tehnologii informaţionale performante. fie sunt necesare pentru operaţiunile unei firme văzută ca o entitate coerentă. Planificarea strategică a tehnologiei informaţionale se va realiza în principal la nivelul unităţilor de afaceri.

în mod curent. trebuie să se dezbare de concepţiile învechite. nu numai tehnologia conduce organizarea sistemelor informaţionale către descentralizare. 195 . Managerii trebuie să fie conştienţi de realitatea procesului de descentralizare. stabilirea şi coordonarea cercetării şi dezvoltării privind tehnologia informaţională a firmei. managementul sistemului informaţional va evolua atât la nivelul întregii firme. Firmele care. Funcţiile şi responsabilităţile administratorului sistemului informatic în ceea ce priveşte atingerea acestor obiective includ: participarea la conturarea şi dezvoltarea strategiei firmei. care se străduiesc să găsească cele mai bune căi de satisfacere a cerinţelor privind suportul informaţional şi al proceselor de producţie. se confruntă cu problema “centralizare versus descentralizare”.9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Viitorii şi actualii administratori ai sistemelor informatice. asigurarea capacităţii sistemului de a comunica efectiv informaţiile. care intenţionează să supravieţuiască schimbărilor de modele. În viitor. trebuie să realizeze că tehnologizarea puternică şi autorizarea pe termen lung a utilizatorilor finali sunt mai puternice decât orice dorinţă de control a managementului sistemului informaţional. Puterea noilor administratori ai sistemelor informatice va veni din cunoştinţele tehnice şi economice şi din abilitatea de a le combina şi de a influenţa direcţiile strategice ale firmei şi ale unităţilor de afaceri. cât şi la nivelul utilizatorului final al proceselor de afaceri şi al unităţilor de afaceri.8. asigurarea unor căi de dezvoltare a carierei personalului din sistemul informaţional. maximizarea eficienţei utilizării resurselor rare. Totuşi. ci şi utilizatorii sistemelor informaţionale. conducerea sistemului informaţional pe baza principiilor managementului calităţii. coordonarea dezvoltării şi promulgării standardelor privind tehnologia informaţională la nivelul firmei. care a invadat toate organizaţiile. administratorii sistemelor informatice vor trebui să se concentreze asupra următoarelor obiective principale: creşterea abilităţii firmei de a câştiga avantaj competitiv din tehnologia informaţională. asigurarea capacităţii sistemului de a evita întreruperile şi de a reveni în urma acestora. Având în vedere aceste evoluţii.

Din perspectiva dezvoltării sistemelor. Implementarea şi coordonarea tehnicilor managementului calităţii vor necesita dezvoltarea unor proceduri. pentru a-şi delimita clar rolurile şi responsabilităţile. coordonarea printr-o funcţie a managementului aplicaţiilor informatice este necesară pentru 1 Software License Management 196 . Tehnicile managementului calităţii au fost aplicate cu succes în multe firme nu numai în ceea ce priveşte creşterea calităţii produselor obţinute. supravegherea proceselor informaţionale ale firmei. a unor metode de învăţare şi de monitorizare a rezultatelor. aceasta înseamnă că trebuie stabilite dinainte criteriile de apreciere a serviciilor şi procedurile de raportare a rezultatelor. însă va fi nevoie ca acest management să fie implementat până la nivelurile direct productive. atât în sectorul producţiei. În aceste condiţii. care conţine trei elemente: posibilitatea ca aplicaţiile informatice dezvoltate de un proprietar să poată fi utilizate şi de alţi proprietari. astfel încât obiectivele să fie atinse în mod constant. Din perspectivă operaţională. Managementul aplicaţiilor informatice (SLM1). supravegherea securităţii informaţiilor la nivelul firmei. Managementul calităţii presupune ca serviciile sistemului informaţional să se caracterizeze prin relevanţă. cerinţelor altei unităţi de afaceri. cât şi cu securitatea informaţiilor. se cere în plus ca utilizatorii să fie pregătiţi pentru a juca un rol important în planificarea strategică a sistemelor informaţionale.sprijinirea managementului IT. sau aşa cum este. Managementul calităţii va trebui adoptat începând cu conducerea organizaţiei. ci şi în ceea ce priveşte modalitatea în care acestea sunt livrate clienţilor externi şi interni. Altă funcţie aliniată la standarde este gestionarea aplicaţiilor informatice. Complexitatea gestionării aplicaţiilor informatice şi avantajele reutilizării software-urilor îi va forţa pe administratorii sistemelor informatice să inventarieze soft-urile într-o nouă manieră. în definirea cerinţelor aplicaţiilor. urmărirea minimizării riscurilor de ordin tehnic şi economic. sistemele informaţionale sunt nevoite să adopte aceste tehnici. cât şi în cel al serviciilor. oportunitate şi acurateţe. Aceasta va cere ca furnizorii şi consumatorii de servicii să lucreze împreună. Noii administratori de reţea vor trebui să urmărească realizarea unui management al calităţii în sistemele informaţionale. cu mici modificări. pentru operaţiunile informaţionale şi cele de comunicare şi pentru dezvoltarea şi menţinerea aplicaţiilor. Managementul calităţii este des asociat atât cu standardele. în restructurarea proceselor de producţie etc. un sistem de control al stocurilor de materiale creat de o unitate de afaceri poate corespunde. de exemplu.

reducerea costurilor şi responsabilitate. managementul aplicaţiilor informatice poate coordona achiziţionarea celor mai populare pachete de aplicaţii soft. însă.a se cunoaşte gradul de disponibilitate al unei aplicaţii şi capacitatea de reutilizare a acesteia. Multe firme au dedicat ani de zile dezvoltării şi implementării unor sisteme de prelucrare a datelor cu ajutorul mainframe-urilor. prin utilizarea tehnologiilor informaţionale avansate. În plus. Cerinţele economice au determinat adoptarea noilor tehnologii informaţionale. investind sute de milioane de dolari în tehnică de calcul şi în biblioteci uriaşe de aplicaţii informatice. în plus. vor fi coordonate şi controlate la nivelul acesteia. pentru a obţine cel mai bun preţ. Mediul concurenţial îi va determina pe manageri să conştientizeze faptul că managementul tehnologiei este important atât pentru sistemul informaţional. deoarece utilizarea programării orientate pe obiect câştigă teren. în multe cazuri. Personalul din departamentul informatic trebuie să înveţe cum să introducă cu succes în firmă noile tehnologii informaţionale şi cum să restructureze avantajos procesele de afaceri. SLM poate distribui noi versiuni de software pentru a asigura întreţinerea compatibilităţii acestora şi utilizarea celor mai recente versiuni aprobate. care trebuie să fie standard în întreaga firmă. Sistemele bazate pe mainframe-uri vor avea o importanţă majoră încă mulţi ani de acum încolo. Obiectele. ca şi analiştii şi programatorii. pe lângă facilităţile telecomunicaţiilor. 197 . pentru că asigură la un preţ mai redus performanţe mai ridicate. capacităţi specializate ale aplicaţiilor. în funcţie de mărimea unităţilor de afaceri şi de nevoile lor. Managementul tehnologiei. eforturile multor firme de a-şi restructura procesele de producţie au ca rezultat creşterea interesului pentru noile tehnologii informaţionale. cât şi la nivelul unităţilor de afaceri. Ca urmare. modele de dezvoltare a aplicaţiilor mai rapide. departamentele informaţionale sunt insuficient pregătite pentru a putea realiza în întregime obiectivul de a introduce noile tehnologii în firmă. vor reutiliza obiectele pentru a reduce durata şi costurile necesare dezvoltării aplicaţiilor. trebuie anticipat că utilizatorii finali. flexibilitate crescută în proiectare etc. Noile tehnologii sunt atractive pentru administratorii sistemelor informatice. asigurarea versiunilor controlului celor mai populare pachete de aplicaţii soft. coordonatorii sistemelor informaţionale sunt presaţi să ajute la îndeplinirea aceloraşi obiective prin eficienţă. cât şi pentru producţie. Managementul aplicaţiilor informatice poate fi stabilit atât la nivelul firmei.

Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

9.1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE

Aplicarea unui sistem unitar de evidenţă a distribuţiei mărfurilor, cu avantajele pe care acesta îl aduce, implică asigurarea unor condiţii minime specifice, de la producţie până la consumatorul final. Factorii de care depinde succesul introducerii sistemului de evidenţă prin utilizarea codului de bare sunt, legaţi şi de gradul de dezvoltare, de dotare şi de utilizare a verigilor care compun circuitul distribuţiei mărfurilor: 1. în domeniul producţiei bunurilor de consum, asigurarea utilajelor necesare porţionării, ambalării, împachetării şi/sau paletizării. 2. în domeniul transportului, asigurarea unui transport specializat, pe categorii de produse, care să permită mişcarea rapidă a mărfurilor, însoţite de documentele necesare. 3. în domeniul distribuţiei: nivelul de dezvoltare a reţelei comerciale de gros şi de detail, care să permită stocarea şi etalarea corespunzătoare a mărfurilor, precum şi introducerea sistemelor electronice de evidenţă a lor şi de încasare a contravalorii mărfurilor la casele de marcat din magazine; gradul de dotare a magazinelor şi a depozitelor de gros sau de tranzit, cu echipamente electronice care să permită citirea informaţiilor cuprinse pe un cod de bare, preluarea şi stocarea lor, precum şi obţinerea unor date necesare în procesul informaţional pentru management societăţii comerciale. 4. în domeniul schimbului electronic de informaţii, dotarea cu echipamente electronice de citire, stocare, prelucrare şi prezentare a tuturor informaţiilor privitoare la mărfuri.

198

9.1.1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei
Având în vedere că, în majoritatea cazurilor, codul de bare este inscripţionat pe ambalajul mărfii (sau pe eticheta acestuia), problemele care apar sunt mai mult de natură opţională a conducerii societăţii (de a introduce şi utiliza codul de bare). O dată depăşit acest impediment, după ce respectiva societate comercială a devenit membru EAN România şi i s-a alocat un cod, ea poate să treacă la tipărirea pe ambalajele produselor sale sau pe etichete a codului de bare corespunzător produselor pe care le fabrică.

9.1.2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri
Asigurarea unui transport de mărfuri specializat pe categorii de produse (şi mijloace de transport utilizate) permite ca mărfurile să ajungă în cel mai scurt timp (şi în cele mai bune condiţii) la destinaţie. După cum este cunoscut, managementul în lanţul de aprovizionare îşi concentrează efortul către scăderea imobilizărilor în stocuri şi asigurarea termenelor de livrare. Asigurarea numerotării cu cod de bare a articolelor (unităţi de consum) şi a unităţilor de expediţie creează premizele îndeplinirii obiectivelor evidenţiate mai sus. Ele presupun însă un flux de informaţii mai bine controlat atât în cadrul societăţilor sau al organizaţiilor cu caracter asociativ (patronate), cât şi în relaţiile dintre ele, în cadrul distribuţiei mărfurilor. Fluxurile informaţionale pot fi eficientizate prin identificarea mărfurilor aflate în lanţul distribuţiei. În prezent, când tot mai multe societăţi comerciale din producţia şi distribuţia mărfurilor şi-au rezolvat problema identificării produselor prin numerotarea articolelor, se poate vorbi şi de posibilitatea introducerii şi utilizării unui sistem de etichetare coerent tehnologic şi din punct de vedere conceptual. Afilierea acestor societăţi comerciale la EAN România, posibilitatea de a utiliza un sistem de simbolizare standardizat în lanţul de aprovizionare de la producător la transportator, distribuitor şi detailist, oferă avantajul de a urmări marfa pe tot parcursul ei. De exemplu, în practica internaţională se utilizează un standard pentru identificarea unică a containerelor de transport, cunoscut sub denumirea de "Serial Shipping Container Code (SSCC).

199

9.1.3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei
Distribuţia propriu-zisă, presupune mişcarea fizică a mărfurilor de la producător până la consumatorul final, aceasta constând în cel puţin două posibilităţi: transportul mărfurilor de la producător la un centru de distribuţie de gros; transportul mărfurilor de la producător sau de la distribuitorul de gros, direct la magazine. Acest proces al distribuţiei este îngreunat (dacă nu chiar de neconceput), fără utilizarea codului de bare. Numerotarea articolelor prin utilizarea codului de bare oferă o serie de avantaje: a. în comerţul de gros: cunoaşterea instantanee a ofertei de mărfuri (structură, cantitate, preţ,); posibilităţile de livrare oferite; rapiditatea, ritmicitatea şi promptitudinea cu care sunt aprovizionaţi beneficiarii (magazinele cu amănuntul); îmbunătăţirea gestiunii depozitului; posibilitatea efectuării unor marcaje suplimentare, care oferă şi alte informaţii cu privire la produsele comercializate: data fabricaţiei şi data până la care poate fi consumat produsul; numărul lotului fabricat; numărul de bucăţi ce compun unitatea de consum, expediţie sau de transport; Aceste informaţii sunt înscrise de producător pe o etichetă ce se aplică pe paleta cu care produsul pleacă.
Datele conţinute pe etichetele EAN (Tabelul nr. 8.1) sunt1: informaţii despre unitate (identificarea unităţii, a articolului, informaţii suplimentare despre fabricaţie şi termenul de valabilitate a produsului); informaţii despre transport (numărul de consignaţie, informaţii despre traseu, informaţii în text clar); informaţii privitoare la client (conţine date specifice clientului şi/sau comenzii).

1

Standard profesional 5/1997 "Eticheta EAN".

200

Tabelul nr. 91 Informaţii EAN
UCC/EAN 128 Furnizorul 35012345 EAN Nr. 5012345678900 Termen de valabilitate 31.12.97 Denumirea mărfii 123456789 4 Cantitatea 96 Lotul Nr. 4512XA

Destinatarul Locul de livrare Societatea de consultantă Furnizorul Greutate Greutate neta Nu (kg) bruta (kg) măr 100 120 22 Produsul nr. 1-501011-59 Cantitatea 150 Pcs Descrierea produsului Furnizorul 990031 Număr lot marfă. Furnizorul P 501 Data producerii Comanda D050307 008113701 Numărul de serie al lotului de marfă Lotul/Modelul/Seria 10019038 265918121

• • • •

b. în comerţul de detail: diminuarea costurilor de marcaj; accelerarea trecerii cumpărătorilor pe la casele de marcat; afişarea imediată, pe un ecran, a denumirii articolului; imprimarea pe bon a numărului de articole, a preţului unitar şi a valorii totale;

Procesul de aprovizionare a unităţilor comerciale presupune ţinerea unei evidenţe stricte a stocului de produse existent, a rulajului care are loc, pe categorii de produse şi chiar pe produse, pentru a acţiona cu promptitudine la eventualele rupturi de stoc sau supraaglomerări cu marfă. Totodată, informaţiile între partenerii lanţului de distribuţie trebuie să circule cu rapiditate, astfel încât să se poată acţiona, într-un sens sau altul, (de 201

suplimentare sau de refuz de marfă) şi să se obţină date în timp real privind vânzările. a fost nevoie de conceperea unui nou sistem 1 EDI sau Electronic Data Inter-change = Schimb Electronic de Date) 202 . schimbul electronic de informaţii (EDI) oferă cel mai eficient mijloc de adaptare la noile condiţii. însoţi sau urma fluxul fizic al mărfurilor. librării şi chiar buticuri. şi aceasta. dotate cu echipamente adecvate specificului unităţii în cauză. precum şi prelucrării. chiar dacă acestea sunt dotate cu calculatoare performante. aplicaţiile necesare fiecăreia dintre ele au la bază copierea unor date de pe documente pe suport de hârtie. magazine mijlocii sau mici.1. a unui volum mare de informaţii la nivelul societăţilor comerciale. Informaţiile comerciale obţinute sunt necesare oricărui tip de magazin. le reintroduce în calculator. În relaţiile stabilite între două societăţi comerciale. Pornind de la gradul lor de specializare şi/sau de despecializare (care este în funcţie de mărimea unităţii . se pot puncta câteva concluzii privind echiparea unităţilor comerciale cu tehnică de calcul capabilă să citească codurile de bare şi de aici. Actuala reţea comercială de gros şi de detail din România permite introducerea şi utilizarea echipamentelor necesare aplicării codului de bare şi citirii lui. pe această bază. indiferent de mărime sau profil: cash & carry. supermarket. Procesul este lent.a. cataloagele de produse existente în magazin şi/sau cele oferite clienţilor. în vederea unei noi aplicaţii care-l interesează. costisitor şi nefiabil.4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii1 Distribuţia mărfurilor generează şi prelucrează un volum foarte mare de informaţii. De aceea.exprimată în mp ce revine unei unităţi). rapoartele de vânzări pe baza cărora se iau deciziile principale la nivelul conducerii societăţilor. o dată ce a primit prin poştă rezultatele. pentru obţinerea unor situaţii. Avem în vedere comenzile emise. Pornind de la faptul că informaţiile pot precede. fie că apoi partenerul. facturile care însoţesc marfa. fie că este vorba de datele primare de pe documentele comerciale şi oferirea de rezultate finale unui partener. al căror suport de prezentare este hârtia. 9. să asigure toate celelalte avantaje. stocurile ş.

precum şi a documentelor de însoţire a mărfurilor. 1997. eficient şi precis. indiferent de hardware-ul intern al utilizatorului şi software-ul echipamentului. 266. Bucureşti. pag.pentru transmiterea automată a datelor comerciale de la un calculator la altul.Modelarea şi simularea proceselor economice. EDI este o componentă-cheie a fabricaţiei "la timp" (just-in-time) şi a răspunsurilor rapide pe legătura client-furnizor. 1 Raţiu-Suciu C. Este un software specializat pentru rezolvarea a 17 clase de modele economico-matematice. Didactică şi Pedagogică. sistem cunoscut sub numele de EDI. creşterea vitezei de comunicare a datelor informative. diminuarea personalului antrenat în procesul de facturare şi evidenţă şi redistribuirea lui la alte activităţi productive.Mississippi.2 SISTEMUL QM1 . Lee . 9. cele mai des întâlnite în domeniul economic fiind un instrument valoros pentru fundamentarea deciziilor manageriale şi de marketing. Implementarea cu succes a EDI oferă beneficii majore pentru întreprinderi şi partenerii săi comerciali: reducerea costurilor legate de eliminarea hârtiei pentru imprimante şi pentru comunicarea situaţiilor finale. rezultând o reducere semnificativă a nivelurilor stocurilor. Ed. 2 Pachetul de programe Quantitative Analysis for Management 3 Realizatorii pachetului de programe QM sunt: Sang M. În cadrul acestui sistem s-au creat o serie de standarde de comunicare EDI (între care şi EANCOM). aprovizionarea şi necesităţile de livrare.SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR QM2 a fost realizat în SUA3 şi rulează sub MS-DOS sau Windows. mai buna gestiune a logisticii şi o productivitate mai mare: EDI permite întreprinderilor să conducă mai bine şi să controleze producţia. Shin. şi Jung P. . 203 . practic o legătură instantanee. Universitatea Nebraska Lincoln. standarde în care datele pot fi comunicate rapid. precizie superioară: EDI elimină erorile inevitabile ce rezultă din introducerea manuală a datelor. permiţând un răspuns mai rapid. Universitatea de stat .

1 Modulele principale ale sistemului QM Selectarea unui modul se face: prin deplasarea pe ecran a semnului „→→" cu ajutorul tastelor de cursor până în dreptul modulului dorit şi apoi <Enter>. Se recomandă utilizarea unui director distinct.com din folderul QM. de regulă având numele de folder/QM.1. selecţia modelelor de analiză economico-matematică specifice proceselor şi fenomenelor cercetate.9. Meniul principal QM (fig. 204 . Figura nr. sau se apăsă tasta cu litera ataşată modulului ales. Sistemul QM permite culegerea şi memorarea datelor în fişiere. Prezentarea generală a pachetului QM Pachetul de programe QM se instalează pe calculator folosind chitul său de pe un floppy-disc prin procedura de Copy/Paste. 9. Dublu clic pe numele programului QM. analiza şi interpretarea acestor rezultate. Selecţie Start->Run->C:\QM\QM. eventual sub Windows Explorer. 9.com. Lansarea în execuţie. 9.1) conţine modulele pachetului de programe QM şi anume (tab.2).2. obţinerea rezultatelor şi soluţiilor la problemele formalizate. Sistemul QM se lansează în execuţie prin: Dublu clic pe iconul QM de pe Desktop. salvarea şi/sau imprimarea datelor din fereastra de ieşire. Modulele QM.

Drumuri de arborescentă minimă C.3. Shortest Route B. Decision Tree D.Tabelul nr. Bayes' Decision Rule Network Models A.3 Prezentarea submodulelor QM cu meniurile aferente Simbol asociat în meniul QM H Denumire modul Decision Theory A. Decizii în condiţii de risc B. Flux maxim I 205 . Decizii arborescente D. Minimum Spanning Tree C.9. 9. 9. Maximum Flow Simbol şi Suport decizional pentru: Teoria Deciziei A.). 1) Programare liniară cu mai multe funcţii obiectiv Probleme de transport Probleme de afectare Model de analiză a planului de rentabilitate Teoria deciziei Modele de reţea Modele de alocare şi nivelare a resurselor Modele de stocuri Teoria firelor de aşteptare Programarea dinamică Modele de simulare Modele de previziuni Analiză pe baza lanţurilor Markov Teoria jocurilor Terminare sesiune de lucru Unele module din meniul principal sunt urmate de submeniuri care sunt afişate după selectarea modulului principal (tab. Tabelul nr. Decizii pe baza teoriei lui Bayes Modele de reţea A. Decizii în condiţii de incertitudine C.2 Prezentarea modulelor QM Simbol asociat în meniul QM A B C D E F G H I J K L M N O P Q Esc Denumire modul Linear Programming All Integer Programming Zero One Programming Goal Programming Transportation Assignement Break-Even Analysis Decision Theory Network Models CPM/PERT Inventory Models Queuing Theory Dynamic Programming Simulation Forecasting Markov Analysis Game Theory Exit to Dos Suport decisional pentru: Programare liniară Programare liniară în numere întregi Programare cu variabile dihotomice (0. Decision Making under Uncertainty C. Drumuri minime B. Decision Makingunder Risk B.

CPM/PERT A. Regresia simplă E. Nivelarea exponenţială C. Quantity Discount Analiza drumului critic A. Media mobilă simplă şi ponderată B. Model ELS de producţie în loturi economice D. ABCAnalysis B. CPM cu costuri minime Modele de stocuri A. servirea urmând o repartiţie Erlang D. CPM with Crashing Inventory Models A. LeastSquares Method D. Exponenţial Smoothing C. Planned Shortage E. PERT J B. MM/S: Model cu staţii multiple C. Drumuri de lungime/cost minim (stagecoach) B. Model EOQ cu lipsă de stoc E. Flux optim de încărcare (knapsack) Simulare A. Metoda celor mai mici pătrate (MCMMP) D. Metoda de analiză ABC B. Multiple Regression O 206 . M/M/1: Limited Population Dynamic Programming A. Model EOQ de comandă optimă cu costuri minime de stocare C. M/D/1: Model cu o staţie. Monte Carlo Simulation B. Simple&Weighted Moving Average B. Regresia multiplă K L Queueing Theory A. Simulare numerică Monte Carlo B. Model EOQ cu discount pentru comenzi mari Teoria firelor de aşteptare A. M/D/1: Constant Server D. M/M/S: Multiple Server C. Simple Regression E. Simularea stocurilor Previziuni A. Metoda drumului critic (CPM) C. M/M/1: Model cu o staţie cu sosiri dintr-o populaţie finită Programarea dinamică A. CPM C. M/M/1: Standard Single Server B. Economic Lot Size D. Alocarea şi nivelarea resurselor (PERT) B. EOQ C. Non-Network Simulation A. Inventory Simulation N Forecasting A. Network M B. M/M/1: Model cu o staţie B.

↑. Modulul de utilizare a acestora poate fi consultat apăsând litera H care va lansa comanda Help. 9. Datele sunt stocate într-un fişier cu extensia specifică modulului. Deasupra lor. F9. Editarea la imprimantă şi/sau pe disc a datelor de intrare şi a rezultatelor obţinute. încărcarea de pe disc în memoria internă a datelor de intrare. se consideră directorul în care se află pachetul QM. →. Editarea datelor de pe ecran. iar primele două ferestre sunt iniţial libere. ↓. Ieşirea din sesiunea de lucru curentă N L New Load S E R P I Save Edit Run Print Install D Directory Esc Exit 207 . ←. dimensiunile problemei care poate fi rezolvată. fereastra de comenzi este poziţionată în partea inferioară a primului ecran de lucru şi conţine comenzi care pot fi lansate folosind tasta subliniată (tab. În timpul execuţiei comenzilor Help. Tabelul nr. Execuţia programului şi obţinerea soluţiei problemei pentru care s-au introdus datele. Afişarea fişierelor din directorul de lucru care au extensia corespunzătoare modulului în curs de execuţie. PgDn. PgUp. Home. în prima linie a ecranului este afişat numele modulului care este în execuţie. Pentru toate modulele QM. Del. în lipsă.4 Comenzile de lucru ale sistemului QM Tasta H Comanda Help Descrierea comenzii Afişarea unor informaţii despre modulul de lucru curent (scopul. F10. Salvarea într-un fişier pe disc a datelor de intrare în vederea reutilizării lor prin comanda „Load". Introducerea datelor de intrare specifice fiecărui modul curent.4). 9. F7. F8. format în general din trei ferestre.Prezentarea ferestrelor principale După selectarea unui model (din meniul principal sau dintr-un meniu secundar) este afişat ecranul de lucru iniţial. conţinutul datelor de intrare). Edit sau Run în fereastra inferioară vor fi afişate tastele funcţionale care pot fi utilizate pentru deplasarea pe ecran sau pentru efectuarea unor modificări (Backspace. Specificarea directorului în care se află sau se vor depune fişierele de date. End). New.

Ferestre de titlu Ferestre de date Ferestre de comenzi Figura nr 9.În alte situaţii. Salvarea rezultatelor sau imprimarea lor. New şi Run din fereastra de comenzi. Asupra informaţiilor din primele două ferestre se pot executa comenzile Help. Editarea datelor pentru corecţie sau modificare (comanda Edit). Se pot modifica unele date de intrare reluând procesul de la etapa de editare. Selectarea din meniul principal a modului adecvat pentru rezolvarea problemei. 208 . Lansarea în execuţie a programului QM. Fereastra de date corespunde ferestrei de mijloc şi conţine macheta de preluare a datelor de intrare în funcţie de modulul curent apelat şi parametrii de setare incluşi în prima fereastră. În fereastra de titlu ce se deschide în partea superioară a ecranului se preiau informaţii privind titlul problemei ce urmează a fi rezolvată. După analiza rezultatelor se revine în lista comenzilor din fereastra de jos a ecranului de lucru cu tasta Esc. Lansarea în execuţie (comanda Run).2 Ferestre de lucru QM Etapele ce trebuie parcurse pentru rezolvarea unei probleme Formularea modelului matematic şi stabilirea datelor de intrare. în fereastra inferioară sunt afişate mesaje de eroare sau cereri de introducere a unor informaţii: domeniul de variaţie al unor parametrii de intrare. numele fişierului care se va salva. numărul variabilelor şi valorile parametrilor de intrare. Analiza şi interpretarea rezultatelor. numele fişierului care se încarcă etc. Introducerea datelor de intrare (comanda New) sau încărcarea lor de pe disc (comanda Load).

B şi C.4.utilizarea QM Pe o piaţă oarecare sunt prezentate. în ordinea apariţiei lor pe piaţă. Se urmăreşte previziunea cotelor pe care le vor deţine în cadrul pieţei după o perioadă de 10 luni utilizând modelul probabilistic bazat pe teoria lanţurilor Markov.A. Fereastra de preluare a datelor de intrare Datele de intrare sunt prezentate în figura nr. B şi C .notate cu A. la un moment dat. şi anume de 0. 30% şi respectiv 10%.90 la produsul C.în totalul pieţei era de 60%. Să presupunem că la momentul analizei considerat momentul O.80 la produsul B şi 0. 209 .3 Fereastra rezultatelor de ieşire este redată în figura nr.Ieşirea din QM. 9.2. 8. Figura nr. 9. şi de 18% spre produsul C. trei produse concurente . în sfârşit. Cei 30% de cumpărători care în intervalul considerat părăsesc produsul A se îndreaptă în proporţie de 12% către produsul B. Sondaje anterioare au stabilit un coeficient de fidelitate constant pe lună. cota de piaţă a fiecăreia dintre cele 3 produse . cei 10% care părăsesc produsul C se orientează în proporţie de 5% spre produsul A şi de 5% spre produsul B. Studiu de caz . Terminarea normală a sesiunii de lucru cu QM se obţine apăsând tasta Esc de câte ori este necesar pentru a se ajunge în sistemul Windows. 0. 8.3.2.70 la produsul A. de la produsul B 10% se îndreaptă spre produsul A şi 10% spre produsul C.

Produsul B are o scădere a cotei de piaţă nesemnificativă de la 30% la 25%. 9. Fereastra rezultatelor de ieşire Se constată că după cele 10 luni cotele de piaţă ale produselor A şi C se modifică semnificativ datorită fidelităţii mai mari a cumpărătorilor prodului C faţă de produsul A.Figura nr.4. 210 . Astfel cota de piaţă a produsului A scade de la 60% la 18% iar cota de piaţă a produsului C creşte de la 10% la 57%.

211 .

212 .

Negruţă A. McGraw-Hill Inc. 1996 7. J. Marinescu V. in Organizational Dinamics. 1995 5. Communication in a Network Organization. 1991 13. Nicolescu O. Editura Expert 11. nr. 1997 8. From „In Search of Excellence” to Business Process Reengineering: The Role of Information Technology. 3.. Cluj-Napoca.. Informantion Systems and Information Management: Definition and Development.. Frahman A. Jih W. Tehunen H. Gheorghe Orzan. in Information System. Nicolescu L. nr.. Sisteme informatice de marketing. The Ultimate Marketing Tool. Information Strategy: The Executive’s Journal. Information Management.. in Information Strategy: The Executive’s Journal. Cazan E. in. Productivity: A Holistic Approach. 1. Organization Design and Organizational Theory. Tribuna Economică. 1. 1.. Lockett G. Pescaru V. vol. 1999 12.BIBLIOGRAFIE 1.. Koff W. Turning Information Management into an Effective Business Enabler. 1.... Sisteme informatice în comerţ.L. Computer Support Cooperative Work and Groupware.. Dacis. Bush J.. An Introduction to Digital Media. 1991 3. 2001 9.. Bucureşti.. Bucureşti 1991 2. Prentice Hall. Biţă V. Sisteme informatice în economie..Gh. in Information Strategy: The Executive’s Journal.. Information Technology and Changes in Industry. Editura Tehnică. Gronski Săndel. Boaden R. Ionescu Gh. nr. 1990 15. Academic Press. nr. Feldman T.. English L. Database Marketing. 1990 4. 4. Managementul modern al organizaţiei. Mastenbroeck. in European Management Journal. New Jersey. Dampsey J.. 1998 6. 1995 14. Ed. Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale.S. vol. Edward L. nr. I. 1. Bucureşti. Editura Uranus. Increasing I. Latvala L. Ed. Jaakola H. 2001 213 . in Information Systems. Greenberg S. Owings P.... nr. 1991 10. nr. I. Information Technology.

Ed. – Transforming Organizations. Manageri şi management. (coord. Bucureşti. Bucureşti. Oxford. Useem M. nr. Editura Economică. Informatică managerială. Ioniţă C. Burlacu S. 2. 1999 20. 2005 26.. Vlădeanu D. 1992 29. Management comparat. Grantt J.. Bucureşti. Sisteme informaţionale pentru afaceri. 2001 33.. Editura Tehnică. vol. 1996 28. Information Resources and Corporate Strategy Development.. Bucureşti. Reck V.. in Information Strategy: The Executive’s Journal. Ed. Ed. Editura Economică. Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. Nicolescu O. Polirom.. Lungu I. Schein E. Velicanu M. 1998 18. Editura Tehnică.. Oprea D. Fotache M. Bucureşti. Ed. Bucureşti.1999 22. nr.. Management.. Bucureşti. Sisteme informatice de Gestiune. Airinei D. 1993-1994 17. Bucureşti. Nicolescu O. Verboncu I. Nicolescu O. 2. Sisteme de gestiune a bazelor de date. Radu I.. Ioniţă F. Stanciu V.. Polirom. Reck R. Ed.. Iaşi... Verboncu I. Iaşi. Oxford University Press.. 2.Ghidul managerului eficient. Informatică şi management. 2000 32. 1999 31. 2002 21. Cioc M. 29. Ursăcescu M. The Role of Information Systems Strategy in Making Market Leaders in Information Strategy: The Executive’s Journal.. in The Journal of Business Communications. Pollatis Y.. Modelarea şi simularea proceselor economice.. 2001 19. The Role of CEO in The Management of Change: The Case of Information Technology. Radu I..16. Ursăcescu M.CISON. Willson D. 1996 23.. .. in the Kochan... Oprea D. Bucureşti.. 2001 25. o cale spre performanţă. vol. Diagonal Communication Links Within Organization. Editura Universitară. Raţiu-Suciu C. 2000 30. 2000 24. Editura Economică. Tribuna Ecopnomică.. Petrion. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 1999 27. Ed.. Tabloul de bord. Bucureşti. I – II. nr... Informatică pentru managementul firmei. 1992 214 .. Editura Economică. Nicolescu O. Radu I.. Bodea C. Verboncu I.. Editura ALMI. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii.).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful