Liviu Mihăescu

SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI APLICAŢII INFORMATICE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009

1

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu este acreditată CNCSIS Cod 177

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MIHĂESCU, LIVIU Sisteme informaţionale şi aplicaţii informatice în administrarea afacerilor / Mihăescu Liviu. – Sibiu : Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009 212 p. Bibliogr. ISBN 978-973-739-778-2 004:336

2

CUPRINS

Capitolul 1 SISTEM, SISTEM ECONOMIC, SISTEM INFORMAŢIONAL ...................................... 7 1.1 SISTEMUL. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI.................................................. 7 1.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC .................................................. 10 1.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI ...... 17 Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL ................................................................................... 23 2.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII ...................................... 23 2. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL.................................................. 29 2.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ....................................... 34

2.2.1 Datele şi informaţiile .................................................................... 36 2.2.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale .......................................... 42 2.2.3 Procedurile informaţionale ......................................................... 43 2.2.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor........................................... 44
2.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC - SISTEM INFORMAŢIONAL ...................... 45 2.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE ....................................................... 51

2.4.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor ............... 52 2.4.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou ...................... 53 2.4.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) ...................... 54 2.4.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) .......................... 54 2.4.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) ......... 55
2.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL ........................................... 55 Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 58 3.1 SISTEMUL INFORMATIC ................................................................................. 58 3.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE ............................ 60 3.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE ..................................................... 62 3.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC .......................................................... 66

3.4.1 Funcţia de preluare a informaţiei .............................................. 66 3.4.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei ...................... 66 3.4.3 Funcţia de comunicare ............................................................... 67 3.4.4 Funcţia de prelucrare .................................................................. 67 3.4.5 Funcţia de ieşire a informaţiei.................................................... 69
3.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ........................................................................... 70

3.5.1 Componenta hardware a sistemului ......................................... 71 3.5.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului ................................... 71 3.5.3 Componenta software ................................................................. 74 3.5.4 Componenta informaţională....................................................... 75 3

Capitolul 4 INFORMAŢIA - OBIECT AL PRELUCRĂRII ............................................................. 76 4.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE - CALITATEA ACESTORA – .... 76 4.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ ................................................................................................. 79 4.3 PROCESE INFORMAŢIONALE ........................................................................ 82 4.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL ............................................................. 87

4.4.1 Generarea, culegerea şi transmiterea datelor ........................ 87 4.4.2 Gestiunea datelor ........................................................................ 88 4.4.3 Analiza şi interpretarea datelor.................................................. 88 4.4.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei ........................ 89
Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE ........................................................................................................... 90 5.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE ........................................... 90 5.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ........................................... 96 5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE .............. 103 Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE.................................................... 107 6.1. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMII- ........................................................................................................... 107 6.2. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ............... 109

6.2.1. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor............. 109 6.2.2. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului .......................................................................................... 111 6.2.3. Externalizarea sau outsourcingul informaţional................... 111 6.2.4. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet .................................................................................................. 112 6.2.5. Expansiunea comerţului electronic ........................................ 113 6.2.6. Scrutarea informaţională ......................................................... 114 6.2.7. Conturarea întreprinderii virtuale ........................................... 115 6.2.8. Cristalizarea managementului informaţional ........................ 116
6.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV ......................................................................................................... 120 Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE .................................................. 123 7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII ..................................................... 123 7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE................................................... 126

7.2.1 Vulnerabilitatea digitală ............................................................ 131 7.2.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital ............. 132 7.2.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii ........... 132 7.2.4 Lărgirea prăpăstiei digitale ....................................................... 133 7.2.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei................... 134 4

.... 135 7...........3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR ........3............. Declanşarea studiului de reproiectare ............ 163 8.5...6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE ........3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei ...................3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONAL-MANAGERIAL ..3.................. 152 8..............................1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale ............... 200 9........1........... Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat ......... 152 8.......... 135 7.............................................................. 213 5 ....7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE .... 145 8............2 Mediul securităţii informaţiilor ...... Analiza critică a sistemului informaţional ..............3..2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale ..... 174 8.... Implementarea perfecţionărilor informaţionale . 198 9....3.................................................................................................2 SISTEMUL QM ....7...........3........ 210 BIBLIOGRAFIE...................................1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor ..........3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive .............. 199 9................. Studiu de caz ................................................... Evaluarea funcţionării sistemului informaţional ..........6.......4...1...... 171 8...................................utilizarea QM .....6..SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR ..5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE ......... 189 8......2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ... 198 9............ 185 8...............1........ Consideraţii preliminare...... 140 Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII ............................................................................ 180 8.........4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii ......3 Rolul securităţii informaţiilor .. 157 8................. Prezentarea generală a pachetului QM .............. 145 8.......6.......1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL .1....................................4 INTEGRAREA SISTEMELOR .........2........................................................ 162 8.. 162 8... 202 9...............3............ 179 8........... 177 8............................2.............1.......................... 138 7....3.......... 158 8.............................2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri .....3...............................................7................1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE ............... 203 9....................4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate .........3............3................. Reproiectarea sistemului informaţional..................8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL .....................................................3............. 199 9..3....... 204 9....................2........ 152 8...................... 148 8.........................6........ 159 8...................................... 195 Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ..................... 136 7.....................1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei .............1...............9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ........2.

6 .

diferitele sisteme se deosebesc foarte mult între ele. de factorul timp. în realitate nu poate fi vorba decât de o independenţă relativă. dar întotdeauna va rămâne ceva care nu poate fi formalizat şi care reprezintă tocmai particularitatea şi individualitatea sistemului respectiv . se pot studia ordinea. SISTEM ECONOMIC. Sistemul este un ansamblu de elemente materiale sau nemateriale. liniar sau neliniar ş. într-un sistem mai mare. În teoria sistemelor se afirmă că. determinate sau probabilistice. un element nu aparţine unui singur sistem. deoarece el este integrat. de relaţiile cu mediul. graniţele dintre ele se estompează 7 . În acest sens.a. Zadeh (1973) evidenţiază faptul că posibilitatea descrierii exacte a unui sistem scade odată cu creşterea complexităţii. de coeficientul de complexitate şi de natura relaţiilor dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire. statice sau dinamice. metode. Dar. cu cât sistemul este mai complex.m. Astfel. toate se comportă unitar şi integral în relaţiile lor cu mediul. 1977). TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI Sistemul este un ansamblu de elemente interdependente formând un tot organizat care interacţionează pentru realizarea unui scop determinat. tehnici. organizarea şi complexitatea. îl putem recunoaşte ca simplu sau complex. Prin intermediul teoriei sistemelor se poate distinge un sistem de altele.d. format în general din echipamente. procedee. sistemele pot fi finite sau infinite. împreună cu celelalte sisteme. L. modele şi personal utilizate interdependent prin intermediul unor procese ce asigură transformarea unor elemente de intrare în elemente de ieşire prin intermediul unui mecanism specific şi al unui sistem de control. cu care se află în interacţiune. determinist sau probabilist. sistemele nu sunt identice între ele.1 SISTEMUL. ci mai multor sisteme.. până la un nivel dincolo de care precizia şi relevanţa se exclud reciproc. Oricât de independent ar fi un sistem. (Grunberg. SISTEM INFORMAŢIONAL 1. liniare sau neliniare etc.A. În pofida numeroaselor caracteristici generale. sistemele se întrepătrund foarte mult.cu atât mai evident. Deşi sunt formate dintr-o mulţime de elemente aflate în interacţiune.Capitolul 1 SISTEM. în funcţie de mulţimea elementelor. închise sau deschise. simple sau complexe.

numite grade de apartenenţă. Prin autoorganizare se realizează o anumită interacţiune cu mediul. funcţia de apartenenţă f este f: X→(0-1). concomitent cu asigurarea integrităţii şi identităţii sistemului. diversitatea nefiind provocată de substanţa şi energia din care sunt constituite. structură şi stare (Fig. Zadeh (1965) vorbeşte despre sisteme vagi. generatoare de îmbunătăţiri ale sistemului. xi . atunci. din ce în ce mai complicate şi mai diverse. o flexibilitate a structurilor sale.i=1. ci de modul cum sunt organizate. adică de 0 sau l.A. ieşiri. aşa cum nu există decât sisteme deschise.1 Reprezentarea unui sistem Intrările (xi) în sistem reprezintă influenţa pe care mediul o exercită asupra unei componente (un subsistem) de sistemul de dimensiuni mai mari. de energie sau de informaţie cu mediul în care se află. iar în cazul sistemelor vagi. j=1. Ashby (1947). Notând cu l apartenenţa şi cu 0 non-apartenenţa elementului x la mulţimea X.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. Orice sistem organizat se caracterizează prin: intrări. 8 . Problema organizării şi autoorganizării a fost pusă de W. interdisciplinară. f: X→(0. În realitate.1). Organizarea este cea care conduce la diversitatea lumii în care trăim. care sunt formate din elemente ce nu le aparţin în totalitate. Organizarea sistemelor a dus la generarea altor sisteme.R. tot aşa nu există decât sisteme vagi ale căror elemente aparţin în acelaşi timp mai multor sisteme. atunci devine necesară o abordare mult mai largă.şi devin mai vagi. deoarece între apartenenţa şi neapartenenţa unui element la un sistem apar o serie de situaţii intermediare.m IEŞIRI Figura nr.1 Reprezentarea unui sistem). adică între 0 şi 1 apare o infinitate de stări posibile. L. Teoria sistemelor studiază elementele în cadrul sistemului din care fac parte. care întreţin un anumit schimb de substanţă. Dacă însă fiecare sistem este un subsistem şi fiecare subsistem poate face parte din mai multe sisteme. 1. în cazul mulţimilor clasice. 1. Ieşirile (yj) din sistem reprezintă influenţa pe care sistemul respectiv o exercită asupra mediului în care există ca subsistem.

tehnico-economice (materiale. …. Orice întreprindere economică. prin care se asigură funcţionarea sistemului. existenţa unor legături funcţionale interioare. dar subordonate scopului întregului sistem. sistemul informatic. precum şi a unor legături cu exteriorul (cu alte sisteme). informaţionale. într-o structură ierarhică. din care face parte.). a maşinilor şi a mediului înconjurător. văzute la nivel global. prezenţa în sistemul economic a oamenilor. Prin particularizarea acestor caracteristici din definiţia generală şi abstractă de sistem se desprind diferite sensuri concrete. Din punct de vedere al structurii şi al complexităţii funcţiilor pe care le realizează. Sistemul economic ca noţiune concretă de sistem. Dacă o entitate economică este privită şi analizată independent de structurile ierarhice superioare.) între diferite componente ale sistemului. Starea şi dinamica unui sistem pot fi studiate şi cunoscute în orice moment prin intermediul legăturilor informaţionale din interiorul şi exteriorul sistemului respectiv. sistemul informaţional. se comportă ca sisteme complexe (macrosisteme). sistem de calcul etc. Noţiunea de sistem economic desemnează un ansamblu de elemente independente. Starea sistemului reprezintă gradul de organizare a sistemului respectiv la un moment dat. Sistemul economic defineşte componente şi ansambluri economice. atunci i se conferă atributul de sistem. reprezintă o componentă (un subsistem) a unui sistem mai mare (macrosistem) cum este considerat sistemul economico-social. energetice etc. care se întâlnesc în toate domeniile de activitate (ca de exemplu: sistemul economic. Însăşi economia naţională sau economia mondială. 9 . Un sistem economic complex se caracterizează prin: existenţa unor componente separabile pentru care se pot stabili scopuri funcţionale distincte. xn). specifice.Structura sistemului reprezintă modul cum sistemul respectiv este organizat şi cum funcţionează pentru realizarea scopului determinat y=f(x1. un ansamblu de elemente considerate subsisteme cu legături reciproce. orice ramură a economiei naţionale sunt sisteme economice. sistemele economice pot fi grupate în sisteme simple şi sisteme complexe sau macrosisteme. prin intermediul cărora se realizează obiectul de activitate al unei entităţi economice. Un sistem economic complex reuneşte. atunci ea este definită ca subsistem. Dacă însă aceeaşi entitate este privită în raport cu nivelul ierarhic superior ca fiind componentă a acestuia.

Orzan Gh. Academiei. iar în interiorul ei atomul este organizaţia. Prin structura unui sistem cu buclă se au în vedere: 1 Cătoiu I. societatea trebuie privită ca şi materia în fizică. comportându-se cu regularitate determinată şi răspunde conform unor reguli la impulsurile primite. Atunci. Instituţia este o formaţie specială economică complexă. organul de decizie verifică modul în care sunt realizate obiectivele şi sarcinile stabilit. Inputuri-le şi outputuri-le pot fi numite fluxuri. Dinamica acestui tip de sistem este determinată tocmai de încercarea sa de a se autocontrola în faţa perturbaţiilor externe. Pe baza analizei fluxului de ieşire. economia unei ţări etc. Ed. 1988 10 . Organizaţia este o formaţie constituită din oamenii unităţii în vederea îndeplinirii anumitor funcţii social-economice determinate.iar structura ierarhică din care face parte este definită ca un macrosistem. Rezultă că noţiunea de sistem este relativă.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC Organismul asupra căruia se răsfrâng atribuţiile sistemelor economice. Raţiu-Suciu C. Prezentăm în continuare atomii. “ Modelarea cibernetico-matematică a cererii de mărfuri a populaţiei” în volumul „Cibernetica Aplicată”. pot să fie de orice dimensiune. ca exemplu: o mare firmă sau un minister. iar utilizarea ei în analizele economice este contextuală. modificându-şi în timp starea internă.. Un sistem cibernetic îşi autoreglează intrările în funcţie de scopul şi obiectivele pentru care a fost conceput să funcţioneze prin intermediul unei bucle de control . Această buclă constă în fluxuri fizice de produse asociate cu fluxuri de informaţie... Funcţionarea sistemului cibernetico-economic constă în faptul că în fiecare perioadă primeşte un input şi emite un output. adoptă măsuri de reglare sau autoreglare în baza legii conexiunii inverse. 1. În acest caz molecula devine instituţia. iar în condiţiile în care apar abateri. Unitatea reprezintă un element al sistemului economic ce nu se mai poate descompune. Bucla de feedback asigură realizarea funcţiilor de autoreglare şi de comportament dinamic al sistemelor.feedback1-. agent economic.

Sistemul de management al firmei este un ansamblu de elemente cu caracter decizional. Practic orice sistem economic este un sistem cibernetic cu buclă.modul în care fluxurile sale de materiale şi/sau informaţionale sunt interconectate.j=1. Rezultă că sunt fixate obiective clare şi directe pentru procesul de decizie.m IEŞIRI Figura nr. cadrul legislativ în materie şi cerinţele strategice ale entităţii economice. ce trebuie îndeplinite prin interacţiunea dintre sistemul de conducere şi cel executiv.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. 11 . între care există relaţii de cauzalitate şi care acţionează interdependent în scopul asigurării proceselor şi relaţiilor de conducere la nivelul unei organizaţii.2 şi asigură transformarea unor fluxuri de intrare în fluxuri de ieşire prin raportarea la obiectivele programate şi o eventuală corectare a diferenţelor înregistrate pe buclă. o buclă feedback presupune existenţa a 2 factori: înregistrarea unei diferenţe între o valoare dorită şi una reală. numit sistem de conducere care are la bază anumite obiective determinate de specificul domeniului. o politică / o strategie care specifică acţiunile necesare pentru a corecta aceste diferenţe.2 Reprezentarea unui sistem cu buclă feedback Un sistem poate fi controlat printr-un alt sistem de nivel superior. operaţional şi metodologic.1. Sistemul cibernetico-economic este un sistem complex care poate fi reprezentat ca în Figura 1. informaţional. reguli de decizie încorporate în buclele feedback.i=1. Pentru a funcţiona. modul în care aceste fluxuri sunt modificate sau transformate în factori de întârziere. Sistem de conducere xi .

ie sistem tehnico-material. are mai multe caracteristici şi anume: sistem foarte complex deoarece reuneşte resurse umane.. deoarece întreprinderea reprezint o . deoarece între mijloacele de muncă materiile material. sistem dinamic. 6. Firma ca sistem este format din următoarele subsisteme: formată 12 1. ca sistem.autoregleze activitatea. dispune de capital etc. complex. producţie în cadrul unor procese generatoare de bunuri materiale.3 Firma. materiale. sistem autoreglabil deoarece firma are capacitatea. precum şi ături. Sistemul de management al firmei 1. 7. capătă o denumire. în scopul eficientiz rii muncii factorilor de decizie. -şi atea. i creează sistem organizatoric organizatoric-administrativ. 2. sistem deschis. reprezintă unitate organizată. ă schimbările macrosistemelor din care face parte. care la înfiin înfiinţare capătă statut de persoana juridic juridică. deoarece aici are loc combinarea factorilor de economic. organic adaptiv deoarece se adaptează permanent la adaptiv. prime şi materialele utilizate se creeaz anumite conexiuni. te financiare. muncă. să. eficientizării Figura nr. . află iune permanentă celelalte elemente ale sistemului c căruia îi aparţine. particularităţi specifice proceselor de produc i producţie.Acesta se constituie ca un ansamblu de componente care faciliteaz exercitarea facilitează proceselor manageriale. 5. 4. pe baza informaţiilor culese. sistem socio-economic. deoarece firma se afl în interacţiune permanent cu . 3. cât şi la cerinţele generate rile i de dinamica elementelor încorporate. are un sediu. care prelucrate adecvat se transforma în decizii ulterioare. oferită de autonomia autoreglabil. 1. ă sa funcţională. între care se stabilesc multiple şi profunde legături.

care conectează subsistemul condus şi conducător şi asigură informaţii despre nivelul sistemului. care se caracterizează printr-o anumită capacitate de producţie. se disting trei subsisteme (Fig.subsistemul condus.4 Subsistemele întreprinderii): 1. subsistemul conducător. nivel şi o anumită stare. 2. Subsistemul de conducere (decizional) este format din ansamblul de specialişti care. 1. Întreprinderea ca sistem Flux informaţional Decizii Informaţii Subsistemul informaţional Fluxuri materiale şi financiare Decizii Subsistemul operaţional Date Figura nr.4 Subsistemele întreprinderii 13 MEDIUL EXTERIOR Subsistemul de conducere . Rezultă că firma este un sistem economic complex. Rolul managerului este de a sesiza legăturile dintre elementele componente. a cărui stare de funcţionare variază în timp. 3. reprezentat de manager a cărui activitate are la bază informaţiile. subsistemul informaţional. subsistemul operativ sau operaţional. subsistemul de conducere. În analiza structurii organizatorice şi funcţionale a unui sistem economic complex. cu ajutorul unor metode şi tehnici specifice. factorii perturbatori care îl influenţează şi să ia decizii pentru creşterea eficienţei funcţionării sistemului. 1. subsistemul informaţional. reglabil. a întregului sistem complex în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite. urmăresc şi controlează funcţionarea sistemului executiv.

concepte. Bucureşti 1995. conducere şi control. fluxurilor şi circuitelor informaţionale.Subsistemul de conducere reprezintă ansamblul intercorelat al deciziilor adoptate şi aplicate într-o organizaţie. 1 2 Harold Koontz:. combinarea. pentru a asigura cadrul. Prin sistemul informaţional se asigură legătura permanentă şi necesară între sistemul de conducere şi sistemul condus în dublu sens: prin prelucrarea şi transmiterea deciziilor de la sistemul de conducere către sistemul condus. metode. Astfel. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind starea şi dinamica sistemului condus. necesare realizării obiectivelor stabilite de către organizaţie. Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de elemente care acţionează intercorelat. deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor de execuţie prin subsistemul informaţional (flux descendent).. “Management. tehnic şi funcţional. prin înregistrarea."1 La nivelul subsistemului operaţional (în cadrul căruia se desfăşoară procesele economice specifice domeniului de activitate a agentului economic) are loc operaţiunea de culegere a datelor. care asigură realizarea efectivă a obiectivelor stabilite prin deciziile transmise de sistemul de conducere. McGraw-Hill. tehnici”. vor lucra mai eficient dacă vor cunoaşte ce trebuie să facă. 1990. iar pe de altă parte asigură căile de comunicare între celelalte subsisteme. structurate corespunzător sistemului de obiective şi configuraţiei ierarhiei manageriale. precum şi totalitatea mijloacelor sistemului de conducere şi decizie2. ce activităţi le revin şi care este rolul lor în raport cu ceilalţi. Expert. materiale şi financiare precum şi întregul ansamblu organizatoric. în scopul desfăşurării proceselor de management Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de resurse umane. “cei care vor să coopereze. New York Russu C. care apoi sunt transmise subsistemului informaţional (flux ascendent) în vederea stocării şi prelucrării datelor necesare obţinerii informaţiilor utile în vederea fundamentării deciziilor la nivelul subsistemului decizional (de conducere). de la acesta către sistemul de conducere. divizarea şi funcţionalitatea proceselor de muncă. Essentials of management. Subsistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor. Ed. 14 . Subsistemul informaţional joacă un dublu rol: pe de o parte asigură toate informaţiile necesare luării deciziilor pe toate nivelele de responsabilitate.

Toate fluxurile de resurse (materiale sau informaţionale) dintr-un sistem economic. în scopul atingerii unor obiective. Procesul intern este acela ce are loc în interiorul unităţii şi care transformă input-ul în output. unităţile economice (firmele) se pot încadra în două categorii: unităţi reale în care au loc exclusiv procesul real intern. Unităţile fiind legate între ele prin fluxuri de input şi output. 15 . o succesiune de procese şi fluxuri informaţionale. care acţionează în baza unor relaţii de cauzalitate. prelucrării şi transmiterii datelor şi a informaţiilor. intrând: producţia. pregătirea deciziei şi decizia. În baza celor prezentate se poate vorbi de două subcategorii de procese. sau pornind de la ele – utilizând tehnologia informaţiei. implicând. pregătirea deciziei şi decizia. Pe baza celor enunţate mai sus. Starea unităţii poate fi caracterizată de stocul din depozit. Transformările ce au loc în sistemul economic şi ansamblul funcţiilor de reacţie ale unităţilor. anume: procese reale interne. constituită din date şi informaţii organizate şi structurate. din evenimente care au un efect asupra acestora şi din actori care acţionează în baza lor. sisteme funcţie de reacţie a sferei reale. iar pe de altă parte.Subsistemul informaţional reprezintă un ansamblu de componente. aici intrând: observarea. Un sistem economic este un sistem viabil. Procesele de reglare sunt procese intelectuale. ca: prelucrarea informaţiei. au la bază desfăşurarea unor activităţi umane. transmiterea informaţiei. circulaţia şi consumul. ca: producţia şi consumul. compun un sistem. pe de o parte. sunt descrise prin două sisteme de funcţii de reacţie. conducând la generarea permanentă de noi informaţii şi fluxuri informaţionale. prelucrarea acesteia. în vederea culegerii. modificându-se şi starea internă a sistemului. dar şi de informaţiile acumulate în birouri şi servicii. Procesele unui sistem economic sunt de două tipuri: reale şi de reglare. necesare la nivel decizional şi operaţional. legate între ele. unităţi de reglare în care au loc exclusiv procesul de reglare internă. Procesele reale sunt procese materiale şi fizice. El este considerat acea parte a realităţii. procese de reglare interne. anume: sisteme funcţie de reacţie a sferei de reglare.

stocarea şi prelucrarea ansamblului datelor reflectând starea şi evoluţia sistemului condus. Datorită dificultăţii identificării complete a acestor cerinţe informaţionale şi datorită necesităţii anticipării unor cerinţe informaţionale având un orizont de timp mai îndepărtata.Astfel. ci ca element de legătură al mediului intern al întreprinderii cu cel exterior acesteia (economic. centralizate. la nivelul cerinţelor impuse de luarea deciziilor în sistemele de resurse. el fiind abordat mai degrabă în 16 . care întreţine aceste fluxuri şi circuite informaţionale şi permite celorlalte sisteme ale resurselor să funcţioneze ca un sistem integrat. Subsistemul informaţional se interpune între subsistemul decizional şi cel operaţional. reprezentând în acelaşi timp un mijloc de comunicare între celelalte două subsisteme. astfel că informaţiile constituie un adevărat „liant” informaţional. inclusiv a sistemului informaţional însuşi. în funcţie de responsabilităţile şi atribuţiile sale. De aici putem concluziona faptul că subsistemul decizional necesită informaţii specifice necesare fundamentării pe de o parte a deciziilor strategice iar pe de altă parte a deciziilor tactice. se optează pentru culegerea. În cadrul sistemului economic. având drept scop asigurarea informaţiilor necesare stafului managerial. Sistemul informaţional îşi îndeplineşte acest rol prin: asigurarea informaţiilor necesare fiecăruia dintre sistemele de resurse precum şi a sistemului integrat al resurselor. menţinerea colecţiilor (fişierele şi bazele de date). fluxurile şi circuitele informaţionale se integrează organic cu celelalte fluxuri şi circuite ale resurselor. El nu trebuie văzut doar ca o interfaţă între subsistemul operaţional şi subsistemul de conducere. generează informaţiile de ieşire prin reflectarea funcţionării tuturor sistemelor de resurse. Deciziile. Scopul principal al sistemului informaţional este de a furniza fiecărui utilizator. bancar). sistemul informaţional (economic) este mijlocul de comandă şi control prin care sistemul de conducere îşi exercită funcţiile asupra sistemului executiv. toate informaţiile necesare. stabilirea modalităţilor de achiziţionare a datelor necesare sistemelor de resurse. Aspectul organizaţional al întreprinderii rămâne pe un plan secund. Majoritatea metodelor de concepere a sistemelor informatice pornesc de la definirea nevoilor informaţionale ale viitorilor utilizatori. pot viza perioade de timp mai lungi (decizii strategice) sau mai scurte (decizii tactice). la rândul lor. financiar.

defineşte „valurile" ca fiind marile transformări sociale care au direcţionat evoluţia omenirii până în prezent. Desfăşurarea şi controlul operaţiunilor în formă multinaţională necesită comunicarea cu furnizorii şi distribuitorii 24 de ore din 24.procesul definirii prelucrărilor decât în procesul identificării şi structurării datelor. şi-a putut organiza superior viaţa. datorită opririi din peregrinare. Sistemele informaţionale furnizează potenţialul analitic şi cel de comunicare de care au nevoie firmele pentru a-şi administra afacerile la scară globală. Trecerea societăţii dintr-o etapă în alta este asociată cu perfecţionarea diviziunii muncii. Felul de viaţă al omului s-a schimbat radical o dată cu această mutaţie. In acest nou cadru. Astăzi. între diferite localităţi de pe glob. de viaţă. ci trebuie să facă faţă concurenţei deschise. Informaţia. Dezvoltarea socială şi diviziunea muncii se află într-o relaţie nemijlocită. Acest aspect rezidă din amplificarea în volum şi structură a schimburilor comerciale. Primul val a fost cel ce a caracterizat trecerea de la viaţa nomadă a omului primitiv la agricultură. informaţia pune în mişcare atât tehnologiile pentru transformările fizice necesare societăţii. cât şi managementul. Condiţiile de muncă s-au îmbunătăţit. 1. joacă un rol strategic pentru succesul afacerilor. Vitezele de lucru. companiile trebuie să facă faţă unor noi provocări. spre finele secolului al XVIII-lea. Cel de-al treilea val este marcat de impunerea informaţiei ca resursă fundamentală de viaţă a omului şi se petrece în zilele noastre. Alvin Toffler în „Al treilea val". în cazul acestei mutaţii. Succesul lor depinde de abilitatea de a opera la nivel global. ca şi 17 . firmele nu mai sunt avantajate de existenţa pieţelor protejate. edificând locuinţe şi cultivând pământul. când.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI Mediul de afaceri se află într-o continuă schimbare. Globalizarea economiei şi tehnologia informaţiilor au determinat o intensificare a competiţiei pe pieţele internaţionale. implicit. în acest caz. Al doilea val s-a datorat trecerii de la agricultură şi meşteşuguri la industriile mecanice. cerinţele culturale au sporit şi s-a atins un nivel superior de productivitate şi.

pe de o parte. şi diviziunea muncii. Comportamentul individului este supralicitat. Ştiinţa calculatoarelor se concentrează asupra teoriei calculatoarelor.calitatea lucrărilor cresc considerabil. Noua abordare a organizării şi conducerii firmelor de afaceri se caracterizează prin aplatizarea ierarhiei sistemului de conducere. ştiinţa calculatoarelor şi cercetări operaţionale. Informaţia este „materia primă" a managementului. pe de altă parte. prin descentralizare şi creşterea flexibilităţii organizaţiei de a se adapta la schimbările care apar în mediul de afaceri. Cerinţele intelectuale sunt acum cele mai pregnante. în varianta clasică. firmele de afaceri dispun de o structură ierarhică. Simbolurile şi modelele devin esenţiale la acest stadiu al dezvoltării. Studiul sistemelor informaţionale are un caracter multidisciplinar şi cuprinde două modalităţi de abordare . O altă influentă majoră vizează mediul intern al organizaţiei. se impune o perfecţionare a calităţii şi productivităţii managementului. Abordarea tehnică se bazează pe următoarele discipline: management ştiinţific. Aceasta poate să-l afecteze mult mai profund decât în cadrul celui de-al 2-lea val. inclusiv managementul acesteia. a căror evoluţie trebuie întreţinută în continuare. Pregătirea omului pentru a face faţă impetuozităţii informaţionale. sociologie şi ştiinţele politice. Abordarea comportamentală se bazează pe psihologie. Exerciţiile de responsabilitate accentuată sunt cantonate în cea mai mare parte în această zonă a activităţii umane. este necesar să se utilizeze pe scară largă tehnologia informaţiilor. mai ales. Relaţia dintre productivitate şi calitate. prin tehnicile matematice destinate optimizării parametrilor selectaţi de organizaţie. Pentru a putea implementa într-o organizaţie această nouă abordare. Cercetările operaţionale atribuie. fiind evidentă. Totul porneşte de la om şi se propagă printr-o tehnologie rapidă spre el însuşi. Cel mai mult este influenţată de către al 3-lea val activitatea de conducere. 18 . asupra metodelor de calcul şi a metodelor de stocare şi de accesare a datelor. Productivitatea managementului trebuie să fie compatibilă cu cea a tehnologiilor de transformare fizică. Managementul ştiinţific pune accentul pe dezvoltarea de modele pentru adoptarea deciziilor manageriale şi pe alte practici specifice managementului organizaţiei. precursorii ştiinţei managementului au intuit cerinţele evoluţiei şi au făcut primele demersuri comunicaţionale pe care trebuie să le cunoaştem şi. cum sunt controlul stocurilor. precum şi răspunderile sale se acutizează. cu un grad ridicat de centralizare.una tehnică şi una comportamentală. şi folosesc un set de proceduri de operare standard pentru a realiza o producţie de masă. în acest sens.

De asemenea. organizaţiilor şi societăţii în ansamblu. Managerii firmelor sunt nerăbdători să utilizeze cât mai rapid această puternică combinaţie dintre unitatea de afaceri. Totuşi. deciziile pe termen lung privind investiţiile în infrastructura informaţională vor diferenţia capacităţile competitive ale firmelor. managerii trebuie să conştientizeze modul în care infrastructura informaţională a firmei se intersectează cu infrastructurile publice şi cu infrastructura noii industrii care apare . se observă că tehnologia informaţională este de importanţă majoră pentru toate organizaţiile moderne. precum şi extinderea universală a Internetului şi a altor componente ale comerţului electronic prezintă avantaje strategice şi ameninţări pentru orice firmă. odată cu creşterea importanţei noii infrastructuri electronice se va observa şi o scădere a importanţei bunurilor fizice şi a amplasării acestora.optimizarea cheltuielilor de transport şi costul tranzacţiilor. telecomunicaţiilor. Oportunităţile oferite de noile infrastructuri electronice vor face posibilă verificarea multor procese de luare a deciziilor organizaţionale. Totodată. când cash-flow-ul firmelor este din ce în ce mai des prezent online. astăzi acestea sunt mult mai multe. Specialiştii în domeniul ştiinţelor politice investighează impactul politic al utilizării sistemelor informaţionale.cea a Internetului şi comerţului electronic. în care firmele încearcă să se redescopere. În această nouă eră a competiţiei economice. Psihologii sunt preocupaţi de reacţia individuală a personalului angajat faţă de sistemul informaţional şi de modelele cognitive ale raţionamentului uman. Fuziunea dintre domeniile informaticii. Dacă în trecut existau doar câteva infrastructuri limitate care furnizau căi de acces spre clienţi. industrie şi infrastructurile publice. Deja. însă infrastructura cu care aceasta va opera va fi electronică. atât în desfăşurarea afacerilor pe 19 . abundă oportunităţile şi ameninţările. Majoritatea problemelor comportamentale dintr-o organizaţie nu poate fi exprimată folosind modele normative. o valoare adăugată organizaţiei. În secolul XXI. încercând să aleagă varianta optimă din multitudinea de variante tehnice şi economice şi căutând să realizeze un echilibru optim al posibilităţilor la nivelurile firmei şi unităţii de afaceri. firmă. Personalul angajat va reprezenta în continuare investiţia cea mai importantă a unei firme. Sociologii se concentrează asupra impactului sistemelor informaţionale asupra grupurilor. prin utilizarea cât mai eficientă a resurselor disponibile. publicisticii şi divertismentului. multe firme fac eforturi financiare mari în vederea investirii în tehnologia informaţională.

Aceste tehnologii constituie baza pentru noi forme organizaţionale. Portofoliul tehnologiei informaţionale este determinat de infrastructura tehnologiei informaţionale existentă în firmă. În multe organizaţii. comunicaţii. Combinarea infrastructurii tehnologiei informaţionale interne a unei firme cu infrastructurile publice externe determină apariţia noii infrastructuri. pentru a putea trata cu încredere şi competenţă probleme legate de tehnologia informaţională. cât şi în personalul care furnizează aceste servicii. care trebuie coordonat la fel ca un portofoliu financiar. constituie portofoliul tehnologiei informaţionale. 20 . suporturile de stocare a datelor. în aşa fel încât alegerile făcute să ţină seama de aspectele strategice. ajutându-le să contacteze clienţii şi furnizorii. împreună cu tehnologia informaţională. cât şi în ceea ce priveşte contactul cu clienţii. aceasta generând profit la nivelul întregii economii. aceste infrastructuri permit firmelor să-şi desfăşoare activitatea. Întregul portofoliu al tehnologiei informaţionale trebuie coordonat de un management format din specialişti atât în domeniul economic. tehnice. sau cu partenerii strategici. sistemele de rezervare la liniile aeriene) şi cu (b) infrastructurile publice (cum ar fi furnizorii de servicii Internet şi telecomunicaţii). competitive. cât şi de alţi furnizori de servicii din exteriorul firmei. noi pieţe şi pentru diverse schimbări în cadrul profesiilor. software. Analizând această situaţie. respectiv hardware. financiare şi organizaţionale. Împreună. Ea include investiţiile în tehnologie informaţională implementată atât de personalul de specialitate din interiorul firmei. infrastructură care se află în strânsă legătură cu: (a) infrastructurile diferitelor ramuri industriale (cum ar fi sistemele de plăţi ale băncilor. cât şi în cel tehnic. În multe firme moderne o mare proporţie din capital se regăseşte chiar în tehnologia informaţională. care să concorde cu obiectivele şi cu strategia firmei în ceea ce priveşte clienţii şi acţionarii.cale electronică (comerţ electronic). specialişti în domeniu. punând în balanţă riscurile şi câştigurile pentru alegerea variantei optime. Tehnologia informaţională reprezintă investiţia totală a unei firme în tehnică de calcul. cea mai mare pondere o deţin cheltuielile cu tehnologia informaţională. este clar că managerii nu-şi pot permite să renunţe la personalul cu pregătire tehnică. cu furnizorii. Valoarea totală a acestor investiţii reprezintă portofoliul tehnologiei informaţionale. Toţi managerii trebuie să deţină cunoştinţe bine dezvoltate. telecomunicaţii. noi produse. Noua infrastructură. necesară pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor firmei. şi oferă guvernelor căi eficiente din punct de vedere al costurilor de a furniza servicii populaţiei.

uneori. adesea. Interesant este că rata de creştere înregistrată în sectorul vânzărilor cu amănuntul în această perioadă a fost cea mai mare. vânzătorii cu amănuntul au fost nevoiţi să crească investiţiile în tehnologia informaţională. întreaga ramură industrială. această creştere este însoţită şi de reducerea costurilor cu forţa de muncă. Toate firmele de vânzare cu amănuntul. În ramura serviciilor. legate de “ce” se vinde şi “unde” se vinde. Aceste investiţii sunt realizate în vederea obţinerii unor rezultate pozitive în ceea ce priveşte relaţia firmei cu clienţii. Însă. achiziţionarea de tehnologie informaţională se realizează pe baza unor decizii luate de persoane necalificate. Fiecare etapă a vânzării cu amănuntul depinde de intrarea. în computere. fapt pentru care nu întotdeauna aceste investiţii au efectul scontat. fiind urmate de cele din sectorul productiv. manipularea şi transmiterea datelor în timp util şi în forma corespunzătoare pentru a putea fi utilizate cu uşurinţă de cumpărători şi furnizori. au realizat investiţii importante în tehnologia informaţională. care include firma. furnizorii săi şi.Majorarea în fiecare an a investiţiilor în tehnologia informaţională poate explica creşterea continuă a resurselor firmei. care să furnizeze informaţiile necesare coordonării procesului de vânzare cu amănuntul. care acţionează după propria inspiraţie. De aceea. Managerii unităţilor de vânzare cu amănuntul au nevoie de informaţii exacte. pentru a rămâne competitivi pe piaţa de desfacere a produselor. tehnologia informaţională stă la baza desfăşurării în condiţii optime a miilor de tranzacţii realizate zilnic. fapt pentru care investiţiile în tehnologia informaţională atrag atenţia tuturor managerilor de întreprinderi. care procesează rapid toate comenzile clienţilor. firmele de vânzare cu amănuntul investesc în tehnologia informaţională. echivalentul utilajelor şi al liniilor de producţie din sectorul productiv. Realizarea acestor obiective necesită o infrastructură informaţională. cât şi cele mici. atât cele mari. tehnologia informaţională reprezintă tehnologia de producţie. Instituţiile din sectorul financiar şi al serviciilor depind cel mai mult de tehnologia informaţională. în principal. În acest sector al serviciilor. a procesului de urmărire a stocurilor şi de refacere a acestora. informaţii pe care să le transmită furnizorilor în vederea obţinerii produselor pentru distribuirea în centrele de vânzare. În multe firme. Obiectivele acestor firme constau în determinarea exactă şi în orice moment a nivelului stocului şi a necesarului de produse ce trebuie aprovizionate. influenţează fiecare etapă a procesului de vânzare. 21 . Având în vedere faptul că noua infrastructură.

Astăzi. Dan Anghel Constantinescu ş.“Management informaţional”. Bucureşti. 10-12 1 22 . tehnologia informaţională poate deveni o piedică în buna desfăşurare a activităţii. ci şi aspectele de importanţă majoră legate de ramura lor de activitate şi de furnizorii lor de tehnologie informaţională. 2000. pg. Folosirea acestui sistem a determinat o creştere a încasărilor firmei între anii 1977-1986 cu 1. . sistemul SABRE utilizează infrastructura publică a Internetului. În firmele mari se adoptă zilnic unele decizii care nu sunt foarte importante. dar sunt greu de urmărit. Colecţia Naţionala.5 miliarde $. Pentru a adopta cele mai corecte decizii strategice în selectarea clienţilor sau în dezvoltarea sistemelor informaţionale. managerii trebuie să înţeleagă nu numai nevoile proprii ale firmei. în loc să fie un factor care să înlesnească desfăşurarea acesteia.a. Dacă aceste decizii nu sunt bine coordonate. pentru a menţine un contact direct cu clienţii.Un succes spectaculos în utilizarea tehnologiei informaţionale l-a avut sistemul SABRE1 de rezervare a locurilor pentru transporturile aeriene efectuate de firma American Airlines.

Chichester. Pentru a planifica. pot fi privite ca şi sisteme – conducătoare sau conduse. John Wiley and Sons. cât şi la nivelul diferitelor unităţi organizatorice. dar şi în afara acesteia (respectiv în macromediu şi micromediu) reprezintă o necesitate pentru organizaţiile care vor să supravieţuiască în condiţiile concurenţei acerbe cu care se confruntă pe piaţă. Astfel din literatura străină am selectat definiţiile formulate de următorii autori: P.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII Conducerea oricărei organizaţii. presupune cunoaşterea permanentă şi în detaliu a mediului său exogen şi endogen. coordona. În literatura de specialitate. Checkland şi S. o organizaţie reprezintă un sistem ce are în componenţa sa mai multe subsisteme. El stabileşte legătura permanentă şi feed-back-ul între toate componentele organizaţiei. 1 Checkland P.. un sistem care este servit (oamenii ce desfăşoară acţiuni).Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL 2. se vehiculează un număr impresionant de definiţii referitoare la sistemul informaţional. care. din ţară şi străinătate. cât şi între organizaţie şi mediul exogen. 1.5 este reprezentată grafic definiţia formulată de cei doi autori străini. la rândul lor. Din perspectivă sistemică. Holwell1 susţin că „orice şi fiecare sistem informaţional poate fi întotdeauna gândit ca înglobând o pereche de sisteme. Systems. În figura nr. şi un sistem care serveşte (care procesează date)”. atât în ansamblul ei. managerii. controla şi adopta decizii. and Information Systems: Making Sense of the Field. indiferent de nivelul ierarhic pe care se află. subsistemul conducător solicită subsistemului informaţional anumite informaţii care să descrie procesele. 110-111. 23 . 1998. au nevoie de informaţii. – Information. Cunoaşterea exactă şi oportună a tot ceea ce se întâmplă în organizaţie. p. organiza. Pentru a putea gestiona toate activităţile dintr-o organizaţie. fenomenele şi evenimentele ce au loc la nivelul subsistemului operaţional. Holwell S.

California. New York.” F. p.G. Land2 consideră că sistemul informaţional trebuie să includă totdeauna oameni utilizând şi interacţionând cu lucrurile (obiectele fizice) – realizate tot de către om – şi să conţină deopotrivă procesare formală şi informală. J. 1985. structure and development (2nd Edition). p. The Computer Journal. amplifica. Sistemul care serveşte Procesarea datelor selectate şi relevante pentru acţiunile oamenilor Sistemul servit Furnizează oamenilor sprijin pentru realizarea acţiunilor Acţiuni cu scopuri precise ale căror realizare necesită informaţii Figura nr.Is an information theory enough?. 1987. mai mult decât o ştiinţă a computerelor.. p. cunoştinţe şi un sistem de valori – percepe lumea exterioară printr-un filtru cognitiv.. Land consideră că acţiunile sunt determinate de asocierea mesajelor primite – din sistemul informaţional formal.Management Information Systems: conceptual foundations. A.” Davis G. atenua sau deforma mesajele – şi ca urmare. chiar şi mesajele cele mai simple pot fi interpretate diferit de către oameni diferiţi.1 Corelarea sistemelor Utilizatorul de informaţie – având memorie. 3. 1985.. B. 28 (3). 1 24 . Davis1 remarcă faptul că „sistemul informaţional este mai mult decât o disciplină academică. . 211-215. 22. Seen3 consideră că „sistemul informaţional este un set de persoane şi proceduri care lucrează împreună….Information System in Management (3rd Edition). . B. 2 Land F. 3 Seen J. Belmont. Wadsworth Publishing Company.A. McGraw-Hill. informal sau din însăşi lumea reală – cu valorile şi cunoştinţele stocate în memoria persoanei. Accentul pus pe noţiunea de sistem evidenţiază faptul că diferitele componente au un obiectiv comun – de-a susţine activităţile organizaţiei. mai mult decât o extensie a comportamentului şi managementului organizaţional. 2. . care poate „selecta.

. în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare producerii informaţiilor. Oprea D. Verboncu3 consideră că sistemul informaţionalmanagerial „poate fi definit ca ansamblul datelor. În general. mai mult sau mai puţin. 2 1 25 . Russu C. sistemul informaţional al întreprinderii nu este o construcţie uniformă. Bucureşti. p. care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii şi controlului activităţilor organizaţiei. Verboncu I. investite într-o unitate economică. 2. păstrare şi valorificare a informaţiilor.Management. fluxurilor şi circuitelor informaţionale.2).. 40. Corespunzător domeniului funcţional din structura organismului economic în care se utilizează. p.Din literatura de specialitate românească am selectat definiţiile date de următorii autori: C. p. Nicolescu şi I. Editura Economică.” O. Editura Polirom. 3 Nicolescu O. sistemele informaţionale pot fi utilizate pentru o multitudine de activităţi specifice fimei (fig.241.” D. sistematizare. procedurilor şi mijloacelor folosite în procesul informaţional. .Management. Oprea2 defineşte sistemul informaţional ca fiind „un ansamblu de resurse umane şi de capital. dar ele pot fi utilizate alternativ deoarece se consideră că sistemul informaţional dintr-un mediu de afaceri este conectat.Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. Bucureşti..” Remarcăm faptul că cei doi autori folosesc noţiunea de sistem informaţional-managerial. . 1999. 127. 1996. informaţiilor.. 1999. analiză. cu managementul. Russu1 defineşte sistemul informaţional ca fiind „totalitatea metodelor. ei considerând că între noţiunile de sistem informaţional şi sistem informaţional-managerial există diferenţe. . care este ansamblul integrat al operaţiilor de culegere. procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei. Bucureşti. Editura Expert. transmitere şi prelucrare a datelor. ci este format din diferite subsisteme între care există anumite relaţii.

poate constitui exemplul celui mai vechi şi mai răspândit subsistem informaţional al întreprinderii. 2. personal-salarizare. DeBoeck Université. în care aceleaşi date interesează compartimentele vânzare-marketing. Les systèmes d’information de gestion. 64 26 . J. Montreal. financiar. măsurare şi comunicare a informaţiei economice pentru a permite judecăţi şi decizii documentate din partea utilizatorilor informaţiei”2. Contabilitatea. 1966. Sarcinile mai puţin structurate. producţie şi chiar proiectare. nr. Evanston. Sistemele informatice clasice au avut în vedere mai ales operaţiile repetitive. bine structurate. revin componentelor manuale sau sistemelor expert.2 Structurarea funcţională a sistemelor informaţionale1 Principala dificultate a abordării sistemului informaţional în funcţie de compartimentele funcţionale ale întreprinderii ţine de imposibilitatea trasării unei graniţe. Un exemplu clasic este cel al gestiunii vânzărilor. gen pregătire şi preluare date. între informaţiile aferente fiecărui compartiment. 1995. p.453 2 American Accounting Association . p. contabilitate. respectiv 1 O'Brien. Illinois. fie şi aproximative. Cea mai mare parte a informaţiilor acoperă două sau mai multe compartimente ale întreprinderii..Sistemul informaţional al întreprinderii Producţie şi exploatare Proiectare asistată de calculator Fabricaţie asistată de calculator Gestiunea stocurilor Planificarea necesarului de materiale Automate industriale Aprovizionare şi recepţie Robotică Marketing Finanţe Contabilitate Managementul resurselor umane Analiza salarizării Ccomponente personal Analiza forţei de lucru Gestiunea datelor despre anagajaţi Prognoza necesarului de personal Analiza necesarului de formare şi perfecţionare a personalului Publicitate şi promovare Managementul marketingului Studii de piaţă Managementul de produs Previziunea vânzărilor Direcţionarea vânzărilor Prelucrarea comenzilor Bugetarea investiţiilor Gestiunea trezoreriei Gestiunea creditelor Prognoze financiare Analiza rentabilităţii Analiza nesarului de finanţare Gestiunea portofoliilor Conturi ale furnizorilor Verificare operaţiuni Facturare şi conturi de clienţi Bugetare Contabilitate analitică Cartea Mare Plăţi Contabilitate fiscală Figura.A statement of Basic Accounting Theory. “procesul de identificare.

Acestea. 27 . scopul utilizării calculatorului. de ceea ce facem în mod curent este absolut imposibil să nu fim influenţaţi de calculatoare. Bucureşti. Indiferent de locul unde trăim. stocarea şi gestionarea acestora pentru a furniza informaţii pertinente. au servit iniţial cercetătorilor pentru efectuarea mai rapidă a unor calcule anevoioase. Fie că se apelează la date care pot fi accesate în câteva secunde. mai apoi. este de a fi principalul mijloc de informare şi comunicare interplanetară. Editura Economică. Dacă sistemele de calcul. În literatura de specialitate din ţară şi străinătate există un număr impresionant de definiţii referitoare la diferenţa care există între sistemul informaţional şi cel informatic. p. fie că se fac calcule complexe. treptat calculatoarele s-au transformat în dispozitive pentru gestionarea şi administrarea bazelor de date. Scopul îndeplinit de sistemele de calcul s-a schimbat de la deceniu la deceniu. informaticienii. (coord. În final. 2. O caracteristică a secolului XXI este influenţa majoră a calculatoarelor electronice. Nicolescu1 pornind de la ideea că adesea. Creşterea eficienţei întreprinderilor a fost posibilă în special prin utilizarea la scară tot mai mare a sistemelor de calcul. pun semnul egalităţii între cele două sisteme „susţine că sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional care se rezumă la culegerea. În prezent aproape toate activităţile (în mod special cele economice) se desfăşoară cu ajutorul calculatorului. nr. Ulterior. Modul în care informaţiile pot fi accesate a cunoscut o adevărată revoluţie în mai puţin de 50 de ani. luarea deciziilor a făcut obiectul integrării în sistemele informatice.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei.) . 2001. alături de cele menţionate mai sus. în mod efectiv. prin intermediul programelor software.prelucrarea datelor. Acestea s-au integrat şi se integrează din ce în ce mai mult în viaţa şi activitatea fiecăruia.3). au permis firmelor să-şi structureze şi să-şi organizeze mai eficient activitatea la preţuri accesibile. calculatorul a devenit o unealtă de mare preţ în viaţa de zi cu zi.26-27. prin sisteme suport pentru decizii şi. 1 Nicolescu O. prin sistemele expert interpretarea rezultatelor obţinute şi.” (fig. O. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor. îmbogăţindu-se.

p.127. 3 Raportul Sistem informaţional – Sistem informatic 2 În literatura de specialitate românească se face delimitarea clară între cele două sisteme însă spre deosebire de literatura de specialitate străină. Nicolescu O. 12. SISTEMUL INFORMAŢIONAL Sistem informatic Automatizat Mecanizat Manual PRELUCRAREA INFORMAŢIILOR VEHICULAREA INFORMAŢIILOR CULEGEREA INFORMAŢIILOR Figura nr. p. construit din echipamente. 2001. .C.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei.. 2 1 28 . Până acum câţiva ani. 2. New York.. Russu1 susţine că un sistem informatic este un „sistem de tratare mecanizată sau automatizată a informaţiei.Management Informatin System – Strategy and Action. McGrawHill. S. 1989. programe şi fişiere care trebuie să satisfacă cerinţe riguros precizate”. majoritatea organizaţilor au utilizat noua tehnologie informaţională doar pentru a rezolva mai rapid operaţiile pe care leau efectuat din totdeauna manual. În literatura de specialitate americană3 sistemele informaţionale care includ calculatoarele sunt denumite sisteme informaţionale bazate pe computere – computer based informations systems. Bucureşti. Editura Economică. p. nu se evidenţiază faptul că resursele umane au o importanţă vitală în dezvoltarea şi funcţionarea eficientă a sistemelor informatice. cit.) . la noi. structura Russu C. dar. pe măsură ce organizaţia se implică în procesul de creare şi utilizare computerizată a informaţiei. În prezent o organizaţie bazată pe informaţie poate fi întemeiată şi fără o tehnologie avansată de procesare a datelor.op. (coord.26-27 3 Parker C.. .

. . făcându-i mai productivi şi mai eficienţi. a) Funcţia decizională – exprimă menirea sistemului informaţional de a asigura elementele informaţionale necesare fundamentării şi adoptării deciziilor. iar pe de altă parte pot calculatoarele pot completa. Astfel sistemul informaţional al societăţii comerciale este necesar să îndeplinească cumulativ următoarele funcţii1: funcţia decizională. 2. Sibiu. însă pot exista situaţii când sistemul manual nu mai poate realiza eficient şi fără eroare. şi atunci utilizarea calculatoarelor este absolut necesară. metodelor şi tehnicilor manageriale. asigurând astfel operaţionalizarea deciziilor. 97. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL În vederea realizării obiectivelor fundamentale ale organizaţiei nu sunt suficiente doar resursele umane. Editura Universităţii „Lucian Blaga”. spre deosebire de tendinţa actuală de restrângere a mijloacelor manuale şi mecanizate şi extinderea masivă a ponderi sistemului informatic în cadrul celui informaţional. 29 . starea resurselor proprii precum şi a cerinţelor consumatorilor. p. materiale şi tehnice stabilite de specialişti. 2003. care nu pot fi informatizate. realizarea unor activităţi periculoase pentru om. funcţia de documentare şi funcţia educaţională. funcţia operaţională.organizatorică.Sistemul Informaţional Managerial. procesele decizionale şi modul de realizare a activităţilor se îmbunătăţesc vizibil. De asemenea calculatoarele pot pe de o parte să preia integral sau parţial. activitatea umană. Sistemul informaţional nu este în mod obligatoriu bazat pe computere. ci pentru combinarea optimă a acestora este necesară cunoaşterea permanentă a cerinţelor mediului extern al firmei. 1 Gorski H. b) Funcţia operaţională – se referă la scopul sistemului informaţional de a declanşa multitudinea de acţiuni necesare realizării obiectivelor organizaţiei. Resursele umane au un rol foarte important în cadrul sistemului informaţional ele fiind deţinătoare de informaţii. o sarcină datorită complexităţii acesteia sau a interdependenţei cu alte activităţi. sprijini. stricte de natură umană.

drepturilor şi responsabilit i responsabilităţilor salariaţilor din cadrul organiza l organizaţie în calitate de cetăţeni. 30 . atât în plan individual cât şi în plan organizaţional. socială. ăţeni. Funcţia de documentar e Funcţia decizională Funcţiile sistemului informaţional Funcţia operaţională Funcţia educaţională Figura nr. ionale. în sensul că reprez iile ă reprezintă o premisă indispensabil pentru stabilirea şi finalizarea obiectivelor indispensabilă i organizaţiei de către ac ătre acţionari şi manageri. şi anume dimensiunea individual dimensiunea organizaţională şi dimensiunea individuală. iile informaţional fig.c) Funcţia de documentare – exprimă menirea sistemului informaţ ia informaţional. Informaţiile au o dimensiune individual în sensul că ele condi individuală. Informaţiile au o dimensiune social . ce decurge din rolul lor în exercitarea socială. dat fiind tripla dimensiune a informa dată informaţiilor. cu scopul de a îmbogăţi cunoştinţele utilizate în ţele procesele manageriale sau de execu execuţie. Informaţiile au o dimensiune organizaţională. 2. 2 4 Funcţiile sistemului informaţional 2. de a înregistra informaţ informaţiile. În realizarea acestor func sistemul informaţional este confruntat cu funcţii.4. ional. d) Funcţia educaţional – are ca rol asigurarea informaţiilor cu caracter ională iilor formativ şi tratarea acestora astfel încât s se obţină creşterea efectelor i să şterea educaţionale. condiţionează într-o proporţie apreciabil potenţialul şi realizarea aspiraţiilor personale ie apreciabilă ţiilor ale salariaţilor. ional probleme foarte complexe. Funcţiile sistemului informa ional sunt reprezentate grafic în fig nr.

368 31 .5. actuale sau istorice pentru susţinerea controlului structurat al operaţiilor cotidiene. Informaţiile necesare conducerii sunt în funcţie de nivelul conducerii (fig 2. Les systemes d'information de gestion.2. neprogramate şi previzionale. Montreal. p. 1995. În concluzie sistemul informaţional constituie un subsistem de bază al managementului organizaţiei. nivelul strategic cere rapoarte mai sumare. ca şi date externe pentru susţinerea planificării nestructurate şi a responsabilităţilor de conducere generală a activităţii. ce conţin date detaliate. Nivelul operaţional necesită rapoarte interne regulate. De Boeck Univesity. sistemul informaţional devine din ce în ce mai important şi condiţionant pentru supravieţuirea şi performanţele organizaţiilor în toate domeniile.5) şi de posibilitatea de structurare a situaţiilor decizionale la care managerii trebuie să facă faţă. în condiţiile trecerii la economia bazată pe cunoştinţe şi ale schimbărilor revoluţionare în domeniul informaticii. Spre exemplu. ad-hoc. Structura deciziei Nestructurată Caracteristicile informaţiei Ad hoc Excepţională Recapitulativă Frecvenţă neregulată Previzională Externă Anvergură mare Conducerea strategică c iz ii De In f orm a ţi i Semistructurată Conducerea tactică Conducerea operaţională Structurată Prestabilită Periodică Detaliată Frecventă Istorică Internă Anvergură mică Figura nr.Astfel. Caracteristicile informaţiei pe nivele de conducere1 1 Sursa: O'Brien.

5. se definesc politicile. şi sistemul informaţional al conducerii (SIC). activităţile de conducere pot fi subdivizate pe trei niveluri principale: nivelul strategic. care se ocupă cu transformările pentru care a fost creată organizaţia. de multe ori sunt foarte relevante şi indispensabile informaţiile externe. sunt stabilite modul de achiziţionare şi alocare a resurselor. Managerii supraveghează.În procesul decizional este necesară atât gestionarea informaţiilor istorice. sistemul decizional (SD). Totuşi. La nivel strategic sunt definite strategiile. pentru simplificarea înţelegerii. cerinţele informaţionale ale conducerii depind în mod esenţial de nivelul de conducere.2. în timp ce informaţiile istorice permit analiza performanţelor trecute ale întreprinderii şi evaluarea acestora. Managerii utilizează resursele şi execută sarcinile după procedurile elaborate cu ajutorul bugetelor şi a programelor de producţie stabilite echipelor de lucru ale întreprinderii. de asemenea. Astfel. La nivel operaţional sunt elaborate planurile pe termen scurt. 2. procedurile şi obiectivele subunităţilor întreprinderii. Informaţiile previzionale ajută conducerea să definească tendinţele viitoare şi impactul acestora asupra deciziilor care trebuie adoptate. nivelul tactic şi nivelul operaţional. aflate în interacţiune: sistemul operaţional (SO). Orice organizaţie constă din trei sisteme principale. care gestionează informaţiile externe şi interne necesare conlucrării părţilor organizaţiei. cât şi a celor de previziune. care orientează şi dirijează organizaţia. randamentul strategic al întreprinderii şi evoluţia sa globală.6 Sistemul informaţional al conducerii (SIC) în interacţiune cu sistemul operaţional (SO) şi sistemul decizional (SD) 32 . conducerea trebuie să primească nu numai informaţii interne. SO A E SIC B C SD Figura nr . La nivel tactic sunt elaborate planuri. ca în fig. politicile şi obiectivele de ansamblu ale întreprinderii cu ajutorul unei planificări strategice pe termen lung. Deşi între cele trei sisteme există interferenţe. bugete pe termen scurt şi mediu. În sfârşit. acestea se pot reprezenta separat.

Prin definiţie. funcţiunea în servicii). modele şi programe de calcul. dări de seamă. bonuri de materiale. funcţiunea financiar-contabilă. transmiterii. situaţiile prezenţei la servici. teste pentru verificarea profesională a operatorilor ş. funcţiunea de producţie. Automatizarea sa poate fi totală sau parţială. procedee. decât parţial.Conexiunile dintre sisteme (circuite şi fluxuri informaţionale) se referă la: informaţiile de la proces şi de la piaţă. prin utilizarea legăturilor între unităţile de producţie. grafice de lucru. comenzi. birourilor şi forţei de vânzare. a interdependenţelor existente între activităţile entităţii cercetate. bonuri de lucru. Companiile pot utiliza tehnologia informaţiilor la proiectarea şi conducerea afacerilor la nivel global. în procesul de analiză a acelor activităţi economice care se desfăşoară în mai multe compartimente. 33 . Dezavantajul acesteia este neluarea în considerare. precum şi pentru noi moduri de distribuire a cunoaşterii. stocării şi securităţii datelor şi tuturor informaţiilor externe şi interne necesare bunei desfăşurări a activităţii organizaţiei. c) Criteriul funcţiunii care presupune abordarea subsistemelor informaţionale la nivelul activităţilor de bază din cadrul fiecărei funcţiuni a societăţii (funcţiunea de personal. Acesta prezintă dezavantajul abordării parţiale. tehnici şi proceduri destinate colectării. funcţiunea comercială. cum ar fi: a) Criteriul compartimentului care presupune definirea subsistemului informaţional la nivel de compartiment. Internetul furnizează infrastructura necesară pentru noi modele de afaceri sau noi procese de realizare a afacerilor. hotărâri.a. rapoarte. sistemul informaţional al unei organizaţii este ansamblul de mijloace. mecanizat sau automatizat. prelucrării. rapoarte prelucrate. planuri. La nivelul entităţilor economice se pot defini o serie de subsisteme informaţionale folosindu-se diverse criterii. date numerice. Atunci când SIC este automatizat se numeşte sistem informatic pentru conducere. instrucţiuni. metode. instrucţiuni pentru controlul calităţii. funcţiunea de cercetare-dezvoltare. reclamaţii de la clienţi. b) Criteriul activităţii. semnale. care implică definirea subsistemului informaţional la nivel de activitate economică. Sistemul informaţional al conducerii poate fi un sistem care procesează informaţiile manual. tehnologii. legături comunicaţionale (circuite şi fluxuri).

. drept un ansamblu interconectat de date. 242-250. stocarea şi procesarea lor. Verboncu I. . proceduri informaţionale şi mijloace de 1 2 Nicolescu O. Economică.. Verboncu I. În accepţiunea majorităţii specialiştilor sistemul informaţional este definit. transmiterea. pag. 34 . p. fluxuri informaţionale. gestiunea informaţiilor a devenit o responsabilitate foarte importantă pentru manageri. personalul specializat în culegerea. circuitele şi fluxurile informaţionale. formale sau informale. Ed. Nicolescu O. sistemul informaţional al organizaţiilor este alcătuit din mai multe componente interdependente. deoarece majoritatea organizaţiilor au nevoie de sisteme informatice performante pentru a supravieţui şi a prospera... platforma hardware necesară prelucrărilor datelor şi disipării informaţiilor. În plus. procedurile şi tehnicile de obţinere (pe baza datelor primare) şi de difuzare a informaţiilor. Aceştia sunt interesaţi în a construi sisteme informatice pentru colectarea informaţiilor. “Management”. Aceste sunt2: datele şi informaţiile.. mijloacele de tratare a informaţiilor. 1995. utilizate în cadrul firmei precum şi datele care au sta la baza obţinerii lor. într-o concepţie sistemică. informaţii. Sistemul informaţional cuprinde1: ansamblul informaţiilor interne şi externe. procedurile informaţionale. înregistrarea. 39.op. stocarea şi prelucrarea datelor. cit. 2. cu scopul de a-i ajuta la realizarea obiectivelor organizaţionale. De asemenea.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pe plan mondial nu există în prezent o terminologie unanim acceptată referitoare la conţinutul sistemelor informaţionale şi nici o definiţie care să întrunească sufragiile specialiştilor.O percepţie clară a sistemelor informatice este esenţială pentru managerii de azi.

în timp.totalitatea metodelor şi tehnicilor de prezentare a informaţiilor primare pentru asigurarea interfeţei om-calculator. dar nu în relaţie de subordonare. de evoluţia performanţelor sistemelor de calcul. necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între două posturi de lucru. suport). Fluxurile informaţionale reprezintă ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut. 15. 5.ansamblul legăturilor existente între diferite verigi organizatorice. frecvenţă. b) Fluxuri informaţionale orizontale . 2. 1996. Fluxurile informaţionale se împart în trei categorii1: a) Fluxuri informaţionale ascendente . care se individualizează prin următoarele 1 Radu I. transmitere şi stocare a datelor care acţionează în vederea realizării obiectivelor fundamentale ale unei firme. Informaţiile sunt generate şi înregistrate în cadrul sistemului economic la nivelul unor verigi organizatorice şi funcţionale care se mai numesc posturi de lucru. folosind toate metodele şi procedeele de care dispune. Evoluţia procedurilor este strâns legată.ansamblul echipamentelor constructive (hardware) şi a suporturilor logice (software) ce asigură prelucrarea informaţiilor şi obţinerea rezultatelor finale. volum. 6. pag.prelucrare. Sistemul informaţional economic asigură gestiunea tuturor informaţiilor din cadrul unui sistem economic. Procedurile informaţionale .totalitatea informaţiilor care circulă între două nivele ierarhice aflate în relaţie de subordonare.se nasc aleatoriu şi reprezintă totalitatea datelor vehiculate între subdiviziuni organizatorice aflate pe nivele ierarhice diferite. Din definiţia dată se pot evidenţia următoarele componente ale sistemului: 1. “Informatică managerială”. Flux informaţional reprezintă totalitatea informaţiilor care parcurg circuitele informaţionale existente.. Informaţiile reprezintă acele date care aduc un spor de cunoaştere receptorului (uman sau maşină). 4. Circuitele informaţionale . formă. Datele care reprezintă ansamblul de informaţii prelucrate despre un fenomen sau proces.informaţiile care circulă între subdiviziuni organizatorice aflate pe acelaşi nivel ierarhic. c) Fluxuri informaţionale oblice . 3. Mijloace de tratare a informaţiilor . calitate. 35 .

1 Datele şi informaţiile În vorbirea curentă. utilizabile în realizarea sarcinilor ce-i revin în cadrul respectivei firme.2. „semnificaţie”. fapte. Trebuie subliniat faptul că există posibilitatea ca persoane diferite să atribuie înţelesuri diferite aceloraşi date şi de asemenea trebuie făcută distincţie între cantitatea mare de date care se poate afla la dispoziţia unei societăţi. în schimb. sens. Informaţiile. opinii sau predicţii clasificate pe o anumită bază pentru a fi stocate.” Informaţiile sunt definite ca fiind „acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct sau indirect întreprinderea respectivă. putem observa faptul că datele se transformă în informaţii în momentul în care li se atribuie înţeles. 2. procesate sau regăsite atunci când este necesar. „materii prime”. Astfel la început ele sunt considerate „fapte brute”. sunt date care au relevanţă pentru nevoile celor care administrează şi contribuie la exercitarea funcţiilor manageriale. date de ieşire. ce îi furnizează elemente noi. care în urma procesului de „interpretare”. Deşi adesea se foloseşte termenul de dată şi informaţie cu acelaşi sens. potrivit majorităţii specialiştilor „data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni. operaţii de prelucrare. procese. şi volumul mult mai mic care este de fapt selectat şi transformat în informaţii. timp de staţionare. Informaţiile şi cunoştinţele au o mare importanţă.” Datele sunt fapte. Astfel. Din multitudinea de definiţii atribuite atât datelor cât şi informaţiilor. „puncte de plecare”. de către specialişti în domeniu. termenii de dată şi informaţie sunt utilizaţi cu acelaşi înţeles însă între ele există o anumită diferenţă. Datele reprezintă fapte şi cifre neanalizate. atât pentru dezvoltarea personalităţii umane. „transformare”. statistici. cât şi pentru evoluţia vieţii şi societăţii. Nici societatea şi nici indivizii ei nu pot progresa satisfăcător în lipsă de informaţii. fenomene referitoare la firmă sau la procese din afara sa care interesează managementul acesteia. specialiştii disting între cele două noţiuni o mare diferenţă. 36 .elemente: date de intrare. „procesare” sau „rezumare” primesc o anumită „valoare”. „relevanţă”.

imagini. – Knowledge Capitalism-Business. o veste. obiecte. despre evenimente. fapte. precum ziare. prin intermediul altor oameni. sau prin purtători de informaţie. Faţă de materie sau energie. discuri sau echipamente de comunicaţie (radio. se asigură accesul la cele mai avansate realizări ale omenirii. informaţia prezintă caracteristici distincte: ea nu cunoaşte ideea de original. telefon sau calculator). televizor. casete video. informaţia nu se învecheşte şi se poate combina aproape nelimitat. Ciber-marketing. un mesaj. Fireşte la baza revoluţiei cunoştinţelor se află corelaţia cunoştinţelor cu data şi informaţia. se poate copia ori de câte ori se doreşte şi este independentă de loc. stări. Oamenii ajung la informaţii direct. Audio-vizuale – se adresează concomitent văzului şi auzului. pag. cărţi.VI. despre forme de manifestare a realităţii care ne înconjoară. Ed. 1999. Oxford. fax. informaţia este puternic condensabilă. Oxford University Press. Conceptul de informaţie reprezintă o noţiune de maximă generalitate care semnifică o comunicare. informaţia se percepe ca o anumită măsură a ordinii întrucât ea anihilează incertitudinea şi nedeterminarea. şi materia sunt cei mai importanţi factori ai economiei moderne pe lângă pământ. în termodinamică.Prin intermediul informaţiilor se asigură transferul cunoştinţelor de la o generaţie la alta. B. energia. o mărime exprimabilă matematic a neordonării. Informaţiile vehiculate într-o organizaţie pot fi grupate pe mai multe categorii după următoarele criterii: 1.. Informaţia reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din lumea reală şi furnizată de cineva. care este. termen care a luat naştere prin analogie cu entropia. un semnal etc. ALL. iar rezultatul acesteia va fi constituirea unor economii bazate pe cunoştinţe care se vor extinde rapid în zonele dezvoltate ale omenirii. 1999. p. 51 2 Jones A. În secolul XXI revoluţia cunoştinţelor se va intensifica2. Calitatea unei informaţii constă în gradul de probabilitate cu care utilizatorul creează certitudinea unei afirmaţii1. capital şi forţa de muncă. 1 Rohner K. Informaţia. O măsură a ordonării este entropia negativă. Work and Learning in the New Economy. Scrise – consemnate de regulă pe hârtie. 37 . CDROM-uri. o ştire. După modul de exprimare informaţiile pot fi: Orale – expuse prin viu grai.

Nonimperative – emise de executanţi şi manageri fiind destinate preponderent colegilor sau superiorilor. 8. a unor gânduri proprii sau de grup. 5. Opinia reprezintă exprimarea unor păreri.2. Personal. Orizontale – se transmit între titularii de posturi situati pe acelaşi nivel ierarhic. Complexe. Producţie. Financiar-contabile. stări de fapt existente. Statistice – reflectă sintetic principalele activităţi ale firmei corespunzător unor standarde prestabilite. Externe – beneficiarii de informaţii sunt clienţii. După gradul de prelucrare informaţiile se împart în: Primare – anterior nu au suferit un proces de prelucrare informaţională. După gradul de obligativitate pentru adresant informaţiile pot fi: Imperative – emise de conducători fiind destinate nivelurilor ierarhice inferioare. 4. Ascendente – se transmit de la eşaloanele ierarhice inferioare la cele superioare de management. După mediul de provenienţă informaţiile pot fi: Exogene – provin din suprasistemele din care face parte firma. După destinaţie informaţiile se împart în: Interne – beneficiarii de informaţii sunt managerii şi executanţii din întreprindere.). 3. putând fi uneori promovată pe baza unor interese dinainte stabilite.). se pot clasifica astfel pentru: Cercetare-dezvoltare. Opinia fiind subiectivă are un 38 . bazate pe funcţiunile firmei. Comerciale. De evidenţă contabilă – se referă în special la aspectele economice ale activităţilor firmei. Ştirea întruneşte caracteristicile de informaţie în sensul că reflectă realităţi obiective. Intermediare – se află în diferite faze de prelucrare informaţională. După direcţia vehiculării informaţiile pot fi: Descendente – se transmit de la nivelurile ierarhice superioare la cele inferioare ale managementului. Trebuie făcută distincţia între ştire ca informaţie despre ceva şi opinia despre acel ceva. fie distructive (denaturarea realităţii. Opinia este deci subiectivă sau prea puţin obiectivă. furnizorii sau suprasistemele din care face parte firma. Endogene – sunt generate în cadrul firmei. După natura proceselor informaţiile. mobilizatoare etc. urmărind scopuri fie constructive (educaţionale. Finale – au trecut prin întregul şir de prelucrări informaţionale prevăzute. 6. dezinformarea etc. 7. După modul de organizare a înregistrării şi prelucrării informaţiile se clasifică în: Tehnico-operative – localizează în timp şi spaţiu procesele din cadrul firmei. abaterea atenţiei de la problemele reale ale vieţii.

Din punct de vedere conceptual informaţia reprezintă o reflectare în planul gândirii umane a legăturilor de cauzalitate.. Informaţiile dobândite în urma unui proces de informare într-un anumit domeniu. semnal. Forma de exprimare şi transmitere a informaţiilor. indiferent de forma pe care o ia (ştire. realităţile din domeniul economic se reflectă în informaţiile economice. coduri şi alte însemne.. De asemenea. Informaţia este o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective. sau care se referă la un anumit obiect. 9. pag. Sofronie Gh. Calipso 2000. termenul de informaţie este utilizat pentru a desemna date. Data este forma de reprezentare accesibilă a informaţiei prelucrate. Cunoştinţele reprezintă deci o însumare a tuturor informaţiilor dobândite într-un anumit domeniu. Putem considera că datele prelucrate. Baron C. Simboluri. foarte adesea. o ştire neîntemeiată şi neverificată. iar mulţimea acestora reprezintă baza de cunoştinţe. ca şi opinia falsă. Informatica economică. Procesul de sesizare. Dacă mesajul nu transmite nici o noutate şi nu are suport real. opiniilor şi comentariilor o reprezintă comunicarea. privind aspecte din realitatea ce ne înconjoară. în practică. Putem spune deci că informaţia este un mesaj.grad redus de generalitate chiar atunci când priveşte unele evenimente concrete1. atunci acesta nu prezintă interes pentru receptor şi deci nu are caracter de informaţie. Ea reprezintă suportul formal al informaţiei care se concretizează în cifre. iar expresia „prelucrarea informaţiilor” înlocuieşte expresia „prelucrarea datelor”. Simbol şi dată astfel că. informaţia nu trebuie să se confunde cu zvonul care reprezintă. În sinteză cunoştinţele sunt elemente abstracte şi individuale despre obiectele şi domeniile lumii reale. 1999. Informaţia are sens de noutate pentru cel căruia i se adresează. De exemplu. însuşite şi/sau dobândite. comunicare). formează cunoştinţele despre acel domeniu. 39 . litere. Există o corespondenţă determinată între informaţie. dar cu precizarea că nu orice mesaj este o informaţie. Ed. înţelegere şi însuşire a informaţiilor dintr-un anumit domeniu reprezintă un proces de informare. în măsura în care 1 Surcel T. Informaţia primeşte întotdeauna atributul domeniului pe care îl reflectă.

Sub aspect semantic. În raport cu necesităţile observatorului se definesc caracteristici ca importanţa sau utilitatea informaţiei. adică o modalitate simbolică de exprimare şi un sistem de reguli de transformare a acestuia prin care se pot obţine date noi. pe de o parte. problemele de conducere. în sensul că informaţiile trebuie să capete anumite forme de reprezentare respectând riguros anumite reguli. deci. efectul asupra acestora (măsura în care acestea satisfac cerinţele utilizatorului). ca deosebire dintre obiect şi modelul său. acestea sunt privite din patru puncte de vedere: a) din punct de vedere sintactic. înţelesul informaţiei (conţinutul real al informaţiei) ce derivă din datele prelucrate. b) din punct de vedere semantic. Obiectul pragmaticii include. singurul care raportează informaţia la scopurile observatorului. au calitatea de informaţii. c) din punct de vedere pragmatic. Considerând situaţia la un moment dat. concept central în informatică.afectează în sens pozitiv comportamentul receptorilor (oameni sau maşini). când se urmăreşte aspectul admisibil al acestora. informaţia poate fi caracterizată ca semnificaţie a datelor. Finalitatea procesului de informare presupune trecerea de la structură la sens. urmărindu-se utilitatea pentru receptori. ci şi deosebirea dintre informaţie şi dată. şi obiectul real sau situaţia pe care o reprezintă. adică de la nivelul sintactic la cel semantic prin procesul de comunicare influenţat de context. Apare astfel clară nu numai distincţia dintre dată şi valoare. într-o anumită măsură. transmiterii şi prelucrării acestora. cunoştinţele reprezintă totalitatea informaţiilor dobândite anterior cu 40 . Nivelul sintactic se referă la sistemul de semne şi la regulile de reunire a acestora în construcţii sintactice utilizate pentru reprezentarea informaţiilor în procesul culegerii. exprimat prin formulă BNF (Backus-Naur Form) astfel: <data>: = <identificator><atribute><valoare> Noţiunea de dată în informatică cuprinde şi noţiunea de valoare. Este nivelul cel mai concret de considerare a informaţiei este însă cel pragmatic. Acestui nivel îi corespunde conceptul de dată. de necesar de informaţii şi de eficienţă a sistemelor informaţionale. urmărindu-se semnificaţia. dar presupune în plus şi elementul de reprezentare şi manipulare. În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor. Abordarea pragmatică impune utilizarea noţiunii de cunoştinţă. pe de altă parte. Sensul informaţiei la nivel semantic este corespondenţa dintre o dată.

În locuri publice semnalizarea şi direcţionarea cu ajutorul indicatoarelor trebuie să fie atât sugestivă şi compactă cât şi independentă de limbă sau cultură. în sens dublu. se tratează raportul dintre semne şi obiecte. Pictogramele pentru indicarea cabinelor telefonice. În cazul unei transmiteri bidirecţionale a informaţiei. Un consumator poate lua în mod succesiv sau simultan cele două forme. precum şi parţial îndrumate spre nivele de conducere. la care trebuie raportat rezultatul oricărui proces de informare. sub formă de rezultate ale deciziilor luate. vorbim despre informare. zonele de fumători. se transmit. de nivel de decizie şi de nivel de informare. se procesează. Informaţiile se produc. se culeg. ghişeelor de informaţii sau puncte medicale reprezintă cunoştinţe obiective. la nivel de informare se consumă informaţia sub forma unor elemente pentru perfecţionarea comportării. se stochează şi se înţeleg. spre nivelele operaţionale pentru informarea lor în vederea unei optimizări a comportării în respectiva activitate de execuţie. în cadrul nivelelor operaţionale şi de conducere şi se transmit. în cadrul unei forme de activitate. Consumatorii de informaţii se pot afla la nivele de decizie şi/sau nivele de informare: la nivel de decizie se consumă informaţiile sub forma unor elemente de fundamentare a deciziilor.privire la obiectul considerat. Pentru a desemna mulţimea acestor cunoştinţe se foloseşte termenul de tezaur. la nivel de management informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel şi parţial îndrumate. Producătorii de informaţii sau sursele de informaţii. În concluzie orice informaţie: 41 . putându-se vorbi despre cunoştinţe obiective. între planurile acestor activităţi: la nivel operaţional. În cazul în care are loc o transmitere unilaterală de informaţii. informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel. d) din punct de vedere sigmatic. în cadrul unei activităţi sau în raport cu mediul înconjurător. se regăsesc atât la nivelul conducerii cât şi la nivel operaţional sau de execuţie. Informaţiile apar şi sunt utilizate într-o entitate organizaţională. se poate vorbi de comunicare. pentru a constitui pentru acestea elemente de fundamentare a deciziilor.

O. informaţie circulă prin canale specifice.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale În procesul de transmitere a informaţiilor necesare în desfăşurarea activităţilor manageriale sau de execuţie. Verboncu I. lună etc. pregătiri şi prelucrări. După frecvenţa producerii fluxurile informaţionale se împart în: • Periodice – se repetă la anumite intervale trimestru. cost etc.op.2. care poate fi o persoană ca atare. sau de ceva) deci are o sursă care o generează. fluxurile informaţionale pot fi: • Verticale – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care există relaţii de subordonare nemijlocită. un mijloc tehnic sau de realitatea înconjurătoare. care poate fi un nivel de decizie sau un nivel de informare.” Caracteristic întreprinderii moderne este marea varietate de circuite şi fluxuri informaţionale. 2. sau la ceva. 42 . 246. dacă este ataşată unui consumator. Verboncu1 definesc circuitul informaţional ca fiind „traiectul pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar”.. cit. • Orizontale – se stabileşte între posturi şi compartimente situate pe acelaşi nivel ierarhic. astfel: 1. • Oblic – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care nu există relaţii de subordonare nemijlocită. sunt transmise.. Acestea la rândul lor pot vehicula informaţii ascendente sau descendente. ele circulă între sursa de informaţii şi consumatorul de informaţii. 1 Nicolescu O. este produsă (de cineva. Nicolescu şi I. fiabilitate. iar fluxul informaţional ca reprezentând „cantitatea de informaţii care este vehiculată între emiţător şi beneficiar pe circuitul informaţional. ataşate pe diferiţi suporţi şi sunt supuse unor modificări şi transformări.. viteză de deplasare. p.. în funcţie de principalele criterii considerate. caracterizat prin anumite caracteristici – lungime. aşa cum rezultă şi din clasificarea realizată de specialişti în domeniu. pentru a servi cât mai bine unor scopuri predefinite de consumatori. În funcţie de direcţia de vehiculare şi caracteristicile organizatorice ale extremităţilor.. acestea parcurg un anumit traseu de la emiţător la beneficiar denumit circuit informaţional.se poate considera ca atare dacă este utilă unui receptor. 2.

tind să dobândească un rol tot mai important deoarece prin ele se reflectă progresele înregistrate în conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional al firmei. cu furnizorii.2. evitându-se. societatea trebuie să fie în permanenţă conectată la macromediu şi micromediu. în cantităţi suficiente. fără însă a i se schimba calitatea fundamentală. sistemul informaţional al diferitelor entităţi s-a dezvoltat şi perfecţionat în mod continuu.3 Procedurile informaţionale În organizaţiile moderne. corecte şi la nivelul de operativitate cerut de nivelele consumatoare. bazate pe telecomunicaţii şi calculatoare care asigură realizarea unor legături directe atât în interiorul cât şi cu exteriorul organizaţiei.• Ocazionale – se stabilesc cu o frecvenţă aleatorie. 43 . iar fluxul informaţional reflectă ansamblul informaţiilor vehiculate. procedurile informaţionale. necesare unei anumite activităţi. 2. Elementul revoluţionar al mutaţiilor care au determinat saltul calitativ al sistemului informaţional este axat pe dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor tehnice şi a procedurilor de tratare a informaţiilor în scopul automatizării prelucrării datelor. Orice sistem informaţional trebuie să asigure entităţii căruia îi aparţine informaţii complete. determinată de predominarea procedurilor manuale. în vederea reducerii la minim a punctelor de trecere. Vehicularea acestora se realizează pe traseele definite de circuitele informaţionale. În timp. directe. Între circuitul informaţional şi fluxul informaţional există o strânsă dependenţă în sensul că circuitul informaţional reflectă traseul (drumul) şi mijlocul care asigură circulaţia unei informaţii de la generarea ei şi până la arhivare. pe cât posibil prelungirea acestora în aval şi/sau amonte de beneficiarii informaţiilor. De asemenea circuitele informaţionale trebuie să fie cât mai scurte. Apare astfel necesitatea intensificării fluxurilor informaţionale cu exteriorul – cu clienţi. În prezent foarte eficiente sunt circuitele informaţionale electronice. cu alte organizaţii. Datorită manifestării unui caracter tot mai evident de deschidere şi transparenţă al organizaţiilor şi în condiţiile unei dinamici accentuate a mediului exogen.

înregistrare.. p. şi prin ele se stabilesc: 1. – op. Verboncu I. Operaţiile care se aplică datelor pot fi: operaţii de culegere a datelor. Caracteristică întreprinderilor contemporane este utilizarea unei game largi de mijloace de tratare a informaţiilor. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor. 3. sau suporţi moderni folosiţi în sistemul de prelucrare automată a datelor: discuri optice. în funcţie de performanţele tehnice şi de gradul de intervenţie al omului. se împart în trei categorii. DVD-uri. formulelor.Prin proceduri informaţionale sunt desemnate1 „ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţile de culegere. transmitere şi prelucrare ale informaţiilor. 2.2. Operaţiile care se aplică informaţiilor. stocarea. transmitere şi prelucrare a unei categorii de informaţii cu prezicerea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor. În contextul pătrunderii noii tehnologii informaţionale. transformare şi verificare a datelor. prelucrare.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor Performanţele în cadrul sistemului informaţional sunt influenţate în măsură apreciabilă de mijloacele de culegere. a suporţilor. modelele şi formulele de calcul utilizate. şi de asemenea se pune accent deosebit pe formalizare a procedurilor în special pe tipizare.. prezentarea datelor precum şi operaţii administrative. astfel: 1 Nicolecu O. se remarcă o tendinţă de informatizare a procedurilor informaţionale prin utilizarea tot mai frecventă a programelor computerizate.” Procedurile informaţionale au un caracter foarte detaliat. care. memorii etc. operaţii de transmitere.se referă la materialele folosite pentru consemnarea informaţiilor şi a caracteristicilor acestora. 44 . înregistrare. Suporţii utilizaţi pot fi clasici (documente ale evidenţei tehnico-operative. operaţii de pregătire. reprezentând suportul tehnic al sistemului. documente contabile şi documente statistice) prezentaţi pe formulare de hârtie de diferite dimensiuni: A4. codificare şi standardizare. 4. CD-ROM-uri. modelelor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor folosite. Suporţii informaţionali utilizaţi . 2. B5 etc. Succesiunea tratării informaţiilor. 248. Mijloace utilizate în culegerea . cit.

2. maşina de contabilizat şi facturat. 3. Mijloace automatizate – calculatoare. securitate şi etică ( păstrarea secretului de serviciu. dar şi dezavantaje legate de protecţie. maşina de calcul manual. creion etc. instrumente clasice (stilou.7). de procesare şi de ieşire a rezultatelor. scannere. Pe de altă parte.1. analiza problemelor şi realizarea de produse sau servicii noi.SISTEM INFORMAŢIONAL Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil şi la o sporire impresionantă a volumului de informaţii ce trebuiesc cunoscute şi prelucrate. Culegerea şi înregistrarea informaţiilor Vehicularea informaţiilor Prelucrarea informaţiilor 45 . între care există un raport de la întreg la parte (fig. Într-o organizaţie există trei categorii de activităţi care produc informaţii necesare acesteia: activităţile de intrare a datelor/informaţiilor. Referitor la cea de a treia categorie de mijloace.). Sistemul informaţional al firmelor moderne are în componenţă sistemul informatic.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC . Informaţiile produse sunt folosite pentru adoptarea deciziilor. ceea ce nu se poate realiza decât prin cunoaşterea şi stăpânirea unui volum cât mai mare de informaţii. 2. echipamente periferice: imprimante. Mijloace mecanizate – echipamente mecanografice: maşina cu perforate. Mijloace manuale – cuprinde maşina de dactilografiat. evoluţia societăţii impune luarea unor decizii la diferite niveluri. protejarea împotriva hacker-ilor). controlul operaţiilor. 2. ea prezintă avantajul creşterii competitivităţii societăţilor care îşi pot permite achiziţionarea şi implementarea noilor tehnologii informaţionale. pe baza cunoaşterii cât mai precise a realităţii.

importanta elementelor informaţionale care ţin strict de natura umana. tendinţa actuală este de creştere a ponderii utilizării acesteia precum şi de amplificate a rolului sistemului informatic în ansamblul sistemului informaţional. este deosebita. în firmele competitive. Datorita acestor elemente. având un rol major în calitatea sistemului informaţional şi a celui managerial. în deblocarea şi fluidizarea sistemelor informaţionale şi de decizie. cu atât volumul de informaţii creşte şi se diversifică tinzând să frâneze sau chiar să blocheze procesul decizional Apare astfel un conflict între tendinţa de creştere a volumului de informaţii generat de dinamica activităţii umane. definind-o ca: „Ştiinţa 46 . apropiindu-se de 90% din totalul sistemului informaţional. prelucrării şi distribuirii informaţiei într-un mod cât mat eficient. indiferent sub ce formă se desfăşoară. a apărut şi s-a conturat noţiunea de management al informaţiei. Pe măsura dezvoltării societăţii. Informatica tratează 1 Cuvântul INFORMATICĂ provine de la prescurtarea şi preluarea în româneşte a cuvintelor franţuzeşti: INFORmation autOMATIQUE. în anul l967. In tarile dezvoltate.Mijloace manuale Mijloace mecanizate Mijloace automatizate (Sistemul informatic) Figura nr. este generatoare de informaţii. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor în timp ce sistemul informaţional este mult mai cuprinzător. prin asigurarea gestiunii. mai mult sau mai puţin complete. Denumirea acestei noi ramuri a fost introdusă de Academia Franceză. Activitatea umană. În literatura de specialitate există însă şi alte definiţii1 sau încercări de a defini informatica. Cu cât această activitate este mai complexă şi mai accelerată. proceselor de munca şi numărul şi complexitatea informaţiilor necesare. a creşterii complexităţii activităţilor. Datorită creşterii într-un ritm accelerat a performanţelor tehnicii de calcul automatizate. necesare luării deciziilor.7 Sistemul informaţional Sistemul informatic se rezumă la culegerea. Cu toate acestea. 2. şi cerinţa tot mai acută de informaţii cât mai complete. a crescut şi implicit importanta sistemului informaţional. sistemul informatic ocupa o pondere foarte însemnată. În aceste condiţii rolul informaticii este decisiv.

sisteme informatice performante prin care să asigure accesul larg la informaţie. b) Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în date finale. în urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor şi specificul echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare.informaţia în sensul ei formal. Ca domeniu distinct de activitate. cartele. concepte. să realizeze. considerată ca suport al cunoştinţelor umane şi al comunicărilor în domeniile tehnice. în diverse domenii. c) Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare către sistemele de prelucrare automată cât şi a rezultatelor prelucrării către utilizatori. să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sistemelor de calcul. aceasta trebuie să urmărească două obiective majore: pe de o parte. fără a ţine seama de sensul ei semantic. în scopul unor consultări sau prelucrări ulterioare. discuri. prelucrării raţionale.). CD-uri etc. La acest moment datele se numesc date primare. informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de modele. ea apare şi se dezvoltă dintr-o necesitate obiectivă. iar pe de altă parte. tot mai des termenul de informatică este substituit cu Tehnologia Informaţiei (IT1). d) Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) acestora. metode. Operaţiile specifice procesului de prelucrare automată a datelor. aşa cum se procedează în cazul preluării manuale. Datele se transmit sau se memorează în sistemele informatice în formă digitală după ce au fost supuse unor procese de conversie şi codificare. În accepţiunea actuală. informatica are o existenţă dinamică. prin metodele şi tehnicile sale. pe suporturi de memorie specifice. Ca activitate practică. În stadiul actual de maturizare a informaticii. aceea de a rezolva problemele complexe privind prelucrarea datelor. în cadrul unui sistem informatic sunt: a) Culegerea datelor constă în identificarea acestora la locurile unde sunt generate. şi transpunerea lor pe suporturi adecvate prelucrării automate (benzi. economice şi sociale” 1 (eng. îndeosebi prin maşini automate. Din acest punct de vedere informatica este definită ca ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul. a informaţiei. studii şi sisteme pentru prelucrarea eficientă a informaţiei. tehnici.) Information Technology = Tehnologia informaţiei 47 .

Asigurarea acestei condiţii impune o anumită cumpănire. succint. o mişcare sau un impuls electric. inclusiv dispunerea acestora din urmă în spaţiu şi timp.8. cost corespunzător în raport cu valoare acesteia. informaţia trebuie să fie densă. concizie şi consistenţă:: informaţia trebuie să ofere plusul de cunoaştere la obiect. să ofere cantitatea de detalii necesare pentru adoptarea unei decizii corecte. Informaţia furnizată de către sistemul informaţional trebuie să se caracterizeze prin: acurateţe şi realitate: informaţia trebuie să fie suficient de precise pentru a constitui baza adoptării deciziilor informaţia furnizată trebuie să reflecte cât mai fidel realitatea. completitudinea:informaţia trebuie să parvină din toate sursele necesare şi să acopere toate zonele solicitate de persoana care ia decizia. ducând la birocraţie. un element de imagine. lipsită de elemente needificatoare pentru problema studiată. precum şi cazuri când datele sunt prea puţine şi nu permit descrierea satisfăcătoare a fenomenelor. evitându-se elementele nerelevante.Pe suportul tehnic informaţia în formă digitală se prezintă sub forma unei succesiuni de valori binare (zero şi unu). 2. Informaţiile trebuie să fie centralizate. Informatica utilizează pentru reprezentarea informaţiilor semnale. formă de prezentare adecvată: informaţia trebuie oferită utilizatorului într-o manieră relevantă. Aşa cum se arată în fig. deoarece pot exista cazuri în care datele achiziţionate să depăşească necesarul. prin utilizarea reprezentărilor grafice şi coroboraţi astfel încât relevanţa informaţiei oferite să fie maximă. Semnalele sunt înţelese ca modificări elementare şi observabile. Datele sunt informaţii reprezentate în format digital. astfel încât acesta să o recepteze rapid şi corect. Mesajele privesc o secvenţă de semnale. Indicatorii pot fi prezentaţi în mărimi absolute sau relative. relevanţă: informaţia trebuie să ofere acele elemente de cunoaştere de care decidentul are nevoie pentru soluţionarea unei probleme. oportunitate: informaţia trebuie să parvină utilizatorului în timp util pentru a-i servi la fundamentarea decizie sale. componentele unui sistem informaţional computerizat (sistem informatic) se împart în două mari categorii: hardware şi 48 . date şi mesaje. printr-o evaluare corectă. în dinamică. ordonate după un sistem de reguli (cod). ea trebuie să fie disponibilă atunci când este necesară. precum un sunet. ea trebuie să fie legată direct de decizia proximă.

INTRĂRI TRANSFORMARE Procesare IEŞIRI HARDWARE Date SOFTWARE Sisteme Sisteme Sisteme de introducere de procesare de ieşire Sisteme secundare de stocare a datelor Rapoarte. Unele dintre acestea. permit accesul la o cantitate mai mare de date aproape instantaneu. 2. Atunci când datele pot fi accesate şi procesate imediat. Prin hardware se înţelege echipamentul. Există mai multe tipuri de dispozitive: tastatura. Hardware.software. atunci când nu sunt 49 . dispozitive de recunoaştere a vocii etc. cum ar fi unităţile de discuri magnetice. incluzând computerul şi dispozitivele conexe. dispozitive optice de exploatare. documente şi alte rezultate Stocare date Feedback Figura nr. structura este numită procesare directă (on-line). scannerul optic cu cod de bare. Vom analiza fiecare categorie înainte de clasificarea principalelor tipuri de computere. Pe de altă parte. Aceste dispozitive permit introducerea datelor într-o formă care poate fi citită în unitatea centrală de procesare (UCP).8 Componentele de bază ale unui sistem informatic Există şi dispozitive secundare de stocare.

Dar ei au nevoie de cele mai bune informaţii şi nu de volume din ce în ce mai mari de date.necesare tranzacţii imediate. ulterior. Aceste sisteme includ: imprimante. Un astfel de sistem utilizează unităţile de stocare pe discuri magnetice sau pe alte sisteme de stocare secundară (benzi sau cartele magnetice). adică setul de programe. plotere etc. Software. deoarece competiţia fără o analiză rapidă şi corectă a necesităţilor informatice din propria organizaţie nu este posibilă. Software-ul furnizează instrucţiunile care permit computerului să realizeze comenzile. monitoare. Există numeroase tipuri de pachete de programe. prin care datele sunt acumulate şi procesate. în plus. în grup. cum ar fi calcularea sumei corespunzătoare de plată pentru o persoană. a crescut capacitatea de stocare şi a îmbunătăţit metodele de printare. Figura 2. documente. Ele pot îndeplini diferite sarcini. Majoritatea computerelor sunt echipamente destinate satisfacerii necesităţilor generale. Tehnologia calculatoarelor a mărit viteza de procesare a datelor. Sistemele de redare a rezultatelor permit computerelor să producă informaţii într-o formă utilă managerilor. Ceea ce-i dă posibilitatea hardware-ului să realizeze aceste activităţi este software-ul. este mai eficientă utilizarea procesării în loturi. managerii se orientează atunci când achiziţionează calculatoare după cum procedează omologii lor din alte companii. proceduri şi rutine asociate operării sistemului informatic. urmărirea debitelor clienţilor sau evaluarea nivelurilor curente ale stocurilor. astfel încât managerii adesea sunt inundaţi cu date.9Sistemul informaţional al organizaţiei 50 .

care rămân mult timp neschimbate.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE Pentru satisfacerea diferitelor nevoi ale nivelurilor organizaţionale există 5 tipuri principale de sisteme informaţionale (SI) pentru: procesarea tranzacţiilor. şi anume: (1) sisteme informaţionale formale şi (2) sisteme informaţionale neformale. Astfel de sisteme sunt importante pentru viaţa unei organizaţii. procesarea. automatizarea muncii de birou. dar nu constituie un subiect al cârtii de faţă. În concluzie.şi sisteme care se bazează pe prelucrări manuale folosind tehnologii bazate pe hârtie şi creion sistemele manuale. în vederea susţinerii proceselor de adoptare a deciziilor.Management Information System). coordonare. iar modificările nu se pot realiza uşor. folosind tehnici şi proceduri specifice pentru colectarea. în schimb. dar nu constituie un subiect al acestei lucrări. sistemul informaţional de management. diseminarea şi utilizarea acestor date. clasificate în sisteme care se bazează pe utilizarea calculatoarelor . Sistemele manuale servesc rezolvării unor nevoi importante pentru organizaţie. stocarea şi diseminarea informaţiilor. acestea se numesc sisteme informatice şi reprezintă ansamblul de echipamente conectate între ele. Sistemele informaţionale formale se bazează pe definirea şi acceptarea datelor şi a procedurilor pentru colectarea. care lucrează împreună. în cel mai bun caz. un capitol de istorie. structurate. control. sistemul de fundamentare a deciziilor şi sistemul suport al 51 .O analiză completă a sistemului informaţional al unei organizaţii conduce la identificarea a două tipuri de sisteme informaţionale. în terminologia europeană. Sistemele informaţionale pot fi. Sistemele informaţionale neformale se bazează pe acorduri implicite şi reguli de comportament care nu sunt predefinite. analiză şi monitorizare a activităţilor organizaţionale. deoarece reprezintă. Terminologia americană nu foloseşte denumirea de sistem informatic ci pe cea de sistem informaţional pentru conducere (/W/S. la rândul lor. Sistemele formale sunt. 2. astfel că operează în conformitate cu anumite reguli predefinite. stocarea. care se apropie mai mult de informatică. în cazul acestor sisteme nu există nici un acord cu privire la informaţiile ce trebuie procesate sau stocate. lucrarea de faţă va trata sistemele informaţionale care se bazează pe utilizarea tehnologiei calculatoarelor. se foloseşte pe scară largă noţiunea de tehnologia informaţiei (IT-Information Technology). procesarea. în principiu.sisteme informatice .

2. Tipuri de sisteme informaţionalei Membrii firmei deserviţi SI de suport al managementului superior Manageri de nivel superior Manageri. profesionişti SI de fundamentare a deciziilor SI de management SI de automatizare a muncii de birou Manageri de nivel mediu.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor Este un SI computerizat care execută şi înregistrează activităţile zilnice.managementului superior. Aceste tipuri de sisteme. necesare conducerii unei firme. care permit computerului să manevreze şi să 52 Finanţe Resurse umane . supervizori Manageri. Natura structurală a situaţiilor face posibilă elaborarea unor instrucţiuni detaliate. de rutină.10.10 Tipologia sistemelor informaţionale 2. nivelul ierarhic la care fiecare acţionează. supervizori SI de procesare a tranzacţiilor Supervizori personal operativ şi Contabilitate Comercial Producţie Fig. neechivoce. precum şi membrii firmei pe care îi deservesc sunt prezentate în figura 2. El este utilizat în situaţiile cu o structură complexă şi repetitivă. tehnicieni.4. în care sarcinile şi normele impuse sunt foarte precise. profesionişti.

precum comenzi-tip.4. 2.(înregistrează mesajele telefonice şi le stochează în memoria secundară a unui computer. Un sistem de procesare a tranzacţiilor oferă asistenţă directă nivelurilor operaţionale ale unei firme. care permite crearea.voice mail . transmisie prin fax (mijloc de trasmitere telefonică a documentelor). În ultima vreme. sistemul de procesare a tranzacţiilor este principala sursă de date utilizată de alte sisteme informatice din firmă. Două aspecte ale sistemului de procesare a tranzacţiilor prezintă o importanţă deosebită. recuperarea documentelor (utilizarea unuia sau mai multor sisteme de stocare a documentelor pe microfilm sau pe alte suporturi. deoarece sistemul în sine reprezintă o parte din interacţiunile firmei cu furnizorii şi clienţii. groupware (software destinat facilitării întâlnirilor prin coordonarea simultană a mesajelor aparţinând membrilor unui grup). aceste sisteme erau percepute ca mijloace de creştere a productivităţii funcţionarilor 53 .2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou Acesta reprezintă un sistem informatic destinat facilitării comunicaţiei şi creşterii productivităţii managerilor şi personalului din birouri prin procesarea documentelor şi mesajelor. Printre primele. teleconferinţa (mijloc de comunicare între localităţi diferite prin utilizarea facilităţilor electronice şi/sau de generare a imaginii). Un sistem pentru automatizarea muncii de birou poate include următoarele aplicaţii: mesagerie vocală . pentru interacţiunea cu elementele mediului. a devenit tot mai popular sistemul de poştă electronică (Electronic Mail) care permite schimbul rapid de mesaje scrise prin intermediul procesării textelor şi reţelelor de comunicaţii. facturi etc În al doilea rând. pentru localizarea şi copierea ulterioară a acestora). Prin intermediul schimbului electronic de date (SED) pot fi trimise direct din computerul unei firme către computerul altei firme documente standardizate. În primul rând. este sistemul de procesare a textelor (Word Processing System). Iniţial. şi de altfel cel mai utilizat sistem de automatizare a muncii de birou. un sistem de procesare a tranzacţiilor poate fi de o importanţă vitală pentru extinderea firmei. de unde pot fi apelate ulterior de către destinatari).înregistreze în mod corespunzător tranzacţiile. grafică (mijloc de realizare a graficelor şi diagramelor). întâlnirilor etc). Există două tipuri de opinii cu privire la sistemele SAM. calendar electronic (metodă de păstrarea a evidenţei programelor. editarea şi imprimarea cu uşurinţă a textelor.

4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) Un SFD este un sistem informatic care participă la procesul managerial de adoptare a deciziilor în situaţii care nu sunt bine structurate. referitoare la costuri. SAM sunt percepute ca mijloace suport. în dezvoltarea acestor sisteme.4. 2. Inteligenţa artificială este 54 . proiectanţii lucrează cu experţii pentru a stabili informaţiile sau regulile de adoptare a deciziilor utilizate de experţi atunci când se confruntă cu tipuri particulare de probleme. adoptarea deciziilor şi control. Ele centralizează informaţii din sistemul de procesare a tranzacţiilor pentru a realiza rapoartele de rutină şi rapoartele complexe pentru manageri şi supervizori. aceste sisteme nu oferă răspunsuri cu privire la deciziile optime. un domeniu al tehnologiei informatice destinat implementării unor caracteristici umane (precum văzul. cât şi pentru manageri şi tehnicieni.şi secretariatului. raţionamentul) computerelor. un SFD este mai interactiv decât un SIM. Acestea încearcă să îmbunătăţească procesul de adoptare a deciziilor prin punerea la dispoziţia managementului a instrumentelor de analiză a unei situaţii date. de care au nevoie managerii de la nivelurile medii şi inferioare. În general. În comparaţie cu un SIM. 2. În plus. calitate şi activitatea furnizorilor. Un tip specializat de SFD este sistemul expert. nu numai pentru funcţionari şi secretariat.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) SIM-ul este un sistem informatic care produce rapoarte zilnice şi permite accesul direct la diferite informaţii. SIM-urile au în vedere în principal obiective tactice şi operaţionale şi prezintă o importanţă deosebită pentru planificare. De fapt. Există câteva diferenţe între SFD şi SIM.4. Mai nou. Acest lucru le oferă managerilor posibilitatea de a comunica direct cu programele computerelor care controlează sistemul şi de a obţine aproape instantaneu rezultatele analizelor. un SFD clasic oferă analize mai profunde şi un acces mai mare la modelele pe care managerii le pot utiliza în examinarea complexă a unei situaţii. auzul. adică acel sistem computerizat care foloseşte cunoştinţele de specialitate ale unui expert pentru soluţionarea problemelor. Pe de altă parte. ele produc rapoarte pentru managerii de nivel mediu şi inferior. Sistemele expert au la bază inteligenţa artificială. actuale şi mai vechi.

implică telecomunicaţiile şi operarea cu grafice şi tabele specifice fiecărui tip de problemă. p. 55 . Ele se pot adapta modului de lucru al fiecărui manager. Specialişti1 în domeniu au identificat mai multe deficienţe ale sistemului informaţional.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) Acestea sunt sisteme informatice care participă la adoptarea deciziilor şi la funcţionarea eficientă a nivelurilor superioare ale unei firme.4. în anii ‘60..o zonă a cercetării ştiinţifice şi nu un produs finit. SSMS tinde să utilizeze mai puţine modele analitice decât SFD. redundanţa şi supraîncărcarea circuitelor informaţionale. Verboncu I.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL În funcţionarea sistemului informaţional. oferă informaţii la cerere dintr-o varietate de surse şi permite rezolvarea interactivă a problemelor. datorită acţiunii. unor factori obiectivi sau subiectivi. apar o serie de disfuncţionalităţi care au un impact negativ atât asupra procesului managerial cât şi asupra celui de execuţie. 2. 1 Nicolescu O.. Spre deosebire de un SFD. cum este sistemul expert. 2. cercetătorii au dezvoltat maşini capabile să joace şah. filtrajul. cit. Pentru realizarea computerelor capabile să emită raţionamente. SSMS este un sistem informaţional astfel conceput încât să se adapteze necesităţilor managerilor în situaţii specifice. 252-253. În esenţă. dar programele finale au cuprins atât de multe alternative încât nici supercomputerele de astăzi nu le pot evalua într-o perioadă rezonabilă de timp. – op. sistemul SSMS presupune capacităţi de calcul mai generale. De atunci s-au parcus etape importante în dezvoltarea unor sisteme decizionale multi-nivel (arbori) care să anticipeze evoluţiile posibile. care se pot manifesta sub următoarele forme: distorsiunea.

aceasta se reflectă în diminuarea calităţii deciziilor. Filtrajul constă în modificarea parţială sau totală. este fenomenul prin care se transmite la diverse nivele ierarhice. Manipularea neglijentă a suporţilor de informaţii în procesul transmiterii lor beneficiarilor. a relaţiilor dintre personalul implicat. Efectele redundanţei constau într-o serioasă risipă de timp şi mijloace materiale din partea celor implicaţi. un volum prea mare de informaţii a căror 56 . în condiţiile implementării unor subsisteme informatice de tip „baze de date” poate duce la prelucrare defectuoasă a informaţiilor. care au interesul ca beneficiarul informaţiei să primească un mesaj schimbat. a mesajului sau conţinutului informaţiilor. Folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători pentru înregistrarea informaţiilor. neintenţionată a conţinutului mesajului unei informaţii. concomitent cu deteriorarea într-o anumită măsură a climatului de muncă. intenţionată. pe parcursul culegerii. Dintre cauzele care generează distorsiunea cele mai frecvente sunt: Diferenţele în pregătirea persoanelor implicate în vehicularea informaţiei. Supraîncărcarea canalelor de informaţii. 3. înainte ca acestea să ajungă la destinaţie. Utilizarea de mijloace necorespunzătoare pentru înregistrarea şi transmiterea informaţiilor. şi anume intervenţia pe parcursul înregistrării. Cauza filtrajului este una singură. stocării şi transmiterii acestora de la emiţător la receptor.1. În ambele situaţii efectele pe termen lung sunt scăderea eficienţei.. prelucrării. stocarea. Acest fenomen. prelucrării şi/sau transmiterii acesteia de la emiţător la receptor (beneficiar). transmiterii şi prelucrării informaţiilor a unor persoane. Redundanţa constă în colectarea. 2. 4. Distorsiunea constă în modificarea parţială. stocării. Când dezinformarea se produce la nivelul managerilor. Redundanţa se produce în special când nu se respectă principiul unităţii de decizie şi acţiune şi se manifestă sub forma cererii aceloraşi informaţii de către diferiţi beneficiari. Cauza majoră a acestei disfuncţionalităţi informaţionale o reprezintă absenţa coordonării sau coordonarea defectuoasă a anumitor segmente ale sistemului managerial. iar când se produce la nivelul executanţilor. înregistrarea. prelucrarea şi/sau transmiterea repetată a unor informaţii. pe parcursul culegerii. efectele imediate se resimt pe planul realizării proceselor cu caracter operaţional.

analiză nu intră în totalitate în componenţa nivelului respectiv. cu efecte. într-o măsură mai mică sau mai mare. Toate aceste deficienţe conduc. prin circuitele informaţionale a unei cantităţi de informaţii care depăşeşte capacitatea de transport. 57 . Nerespectarea acestui caracter.. Caracterul piramidal al sistemului informaţional se referă la agregarea şi transmiterea selectivă a informaţiilor pe verticala sistemului de management. asupra proceselor manageriale şi de execuţie. funcţie de obiectivele. la diminuarea eficacităţii şi eficienţei sistemului informaţional. fie de tendinţa unor manageri şi executanţi de a-şi expune excesiv acţiunile şi rezultatele. Supraîncărcarea constă în vehicularea. generate fie de proiectarea defectuoasă a sistemului managerial. competenţele şi responsabilităţile circumscrise subdiviziunilor organizatorice respective. directe sau indirecte. ceea ce duce la blocarea şi/sau întârzierea ajungerii unei părţi din informaţii la adresant. poate provoca disfuncţii.

Ed. sistemul de programe (SOFTWARE). Tehnică. ştiinţific. Toma C. cu precădere automate. 1975. Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume acea parte a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere. regulilor. prin sistem informatic al unei entităţi sub formă de organism (economic. prelucrarea şi stocarea datelor2. care cuprinde programele.1 SISTEMUL INFORMATIC Concretizând definiţia generală de sistem. pag. folosite pentru culegerea. mijloacele şi metodele. prelucrare. utilizate în cadrul sistemului pentru a-i determina mărimile prestabilite şi legile care operează cu aceste mărimi1. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional. măsurabile între anumite limite. pag. transmiterea. procedurile.. Sistemul informatic poate fi definit ca un ansamblu de reguli. prin care se asigură prelucrarea automată a datelor. 1985. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 3.. a defini un sistem informatic al unui organism înseamnă a-i preciza în mod concret regulile. sistemului de operare şi programele de aplicaţii. Mihăilescu I. transmitere şi stocare a datelor cu ajutorul sistemelor de calcul. 2 Orzan Gh. mijloacelor. proceduri şi mijloace (în primul rând calculatoare electronice) care permit aplicarea de metode organismului respectiv pentru a realiza scopul şi obiectivele predefinite. sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor. cu precădere automate. BNP-ICI.. 1 Pisău Gh. Sistemul informatic al aprovizionării populaţiei —SIAP. Elaborarea şi introducerea sistemelor informatice. ca o colecţie organizată de părţi legate prin interacţiuni determinate. procedurilor. metodelor şi tehnicilor. 23. (a) Aceste resurse sunt: ansamblul de echipamente (HARDWARE).Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. 7 58 . social cultural etc. structurat şi corelat de reguli.) se înţelege un ansamblu. Cu alte cuvinte. proceduri mijloace şi metode.

Acestea sunt definite şi formulate concis sub forma unor ansambluri de operaţii logice şi/sau matematice. de măsurare şi scalare. Printre metodele utilizate se pot enumera: calculul probabilităţii. prelucrare prin calcul aritmetic şi logic. introducere şi extragere. teoria jocurilor. magnetic sau optic. concentrare. sub formă de date şi informaţii acumulate de oameni în procesul muncii. control. (e) Prin mijloacele unui sistem informatic se înţelege totalitatea uneltelor şi instrumentelor manuale. (a) Se consideră suport tot ceea ce are ataşat informaţii şi serveşte la transportarea şi/sau stocarea ei în timp şi spaţiu. pentru a atinge obiectivele predeterminate. teoria deciziei. metode de proiectare a experimentelor. automate. Câmp electric. analiza stocurilor. (b) Prin metode se înţeleg căile de determinare şi punere în funcţiune. programarea liniară. pentru care se lansează o comandă şi care utilizează procedurile de calcul. Se întâlnesc următoarele tipuri de suporţi: Materiali. (b) Prin maşini în cadrul mijloacelor unui sistem informatic se înţelege totalitatea echipamentelor şi dispozitivelor utilizate (ca echipamente hardware şi instrumente software) pentru a efectua operaţiunile enumerate mai sus. În această ordine de idei putem enumera: 59 . pregătire. se poate arăta metoda gestiunii stocurilor.baza de date. în care se găseşte regula de calcul a nivelului de stoc. metode de simulare. stocare. Experienţa umană. Mijloacele cuprind: suporţi. transmitere. transmis prin semnale şi pachete. (d) Prin proceduri se înţelege totalitatea operaţiunilor necesare pentru tratarea informaţiilor şi regulilor prin mijloacele sistemului. culegere. metode de analiză multivariantă. metode de culegere. teoria grafurilor. ansamblul de personal şi cadrul organizatoric. (c) Prin reguli se exprimă modalităţile de aplicare la un organism a metodelor. programarea dinamică. inclusiv software utilizate pentru efectuarea de operaţiuni asupra informaţiei: captare. metode de previziuni etc. sub formă de suporturi tehnice (magnetice sau optice) sau grafice (opace sau transparente). metode ale statisticii economice. maşini şi oameni. analiză şi interpretare etc. Ca exemplu. de perfecţionare şi optimizare a funcţiunilor organismului. transformare. teoria utilităţii.

). mijloace şi metode ca şi sistemul economic. prin sistemul informatic. se reproduce realitatea în diversitatea sa de manifestare. motivele fiind următoarele: Unele activităţi pot fi optimizate cu anumite arhitecturi de sistem informatic dar multe devin în timp incompatibile cu aceste arhitecturi. pentru a-l cuprinde în ansamblul său şi astfel să se ajungă într-un timp imprevizibil la echivalenţa dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic. cel puţin. pregătire. utilizarea şi exploatarea sistemului (administratori. de prelucrare. 60 . adică prin apropierea sistemului informatic de realitatea prin adaptări şi ajustări individuale.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE În prima etapă în cadrul unui sistem informaţional coexistau proceduri manuale de tratare a informaţiilor cu proceduri automatizate de calcul. Sistemul informatic se poate prezenta sub forma unei „cutii negre” bazată pe intrări. operatori) sau ca utilizatori ai sistemului în regim off-line sau online (cyber-nvigatori sau internauţi. Cu alte cuvinte. Tensiunile dintre entitatea reală şi modelul reprodus de către software poate fi corectat prin simulare şi instruire. analişti. reguli.sisteme de calcul. cyber-cumpărători. analişti digitali etc. programatori. echipamentele de captare. realizându-se versiuni îmbunătăţite ale sistemului informatic. cu proceduri manuale pentru acele părţi ale sistemului informaţional care nu se pretau a fi automatizate prin utilizarea calculatorului. sistemul informatic al unei entităţi era completat. În urma modelării sistemului informaţional. Deşi această viziune a fost propagată puternic de producătorii de echipamente de calcul şi de informaticieni în proiectele de sisteme informatice nu s-au putut obţine rezultate spectaculoase. ieşiri. în intrările şi ieşirile sale. (c) Oamenii în cadrul unui sistem informatic intervin sub forma de experienţă umană la nivelul suporţilor. ca specialişti pentru elaborarea. proceduri. culegere. de analiză şi interpretare etc. ingineri sistem. 3. Există o neconcordanţă între reprezentarea informatică implementată prin soft şi cea real existentă. de redare. stocare. În a doua etapă. s-a remarcat tendinţa automatizării progresive a sistemului informaţional. transmitere. de diferite generaţii şi configuraţii.

Ele nu mai redau doar modelul realităţii exterioare. cu performanţe şi funcţionalităţi sporite. Atunci când realitatea funcţionării unei întreprinderi este caracterizată prin schimbări puternice. Un exemplu de software în mare măsură neutru în raport cu întreprinderile îl constituie prelucrarea de text. în cyber-spaţiu. Sistemele de informatice trebuiesc structurate în module informatice distincte. dă naştere unei revoluţii enorme. care nu va modifica lumea de afaceri şi societatea în anii ce vin. Pentru realizarea şi exploatarea sistemelor informatice modern se pot formula următoarele reguli: Întreprinderea trebuie să cunoască perspectivele utilizării sistemelor informatice şi să formuleze pe baza acestora o politică de informatizare adecvată. reprezentarea în sistemul informatic nu poate fi adaptată suficient de repede. Această realitate virtuală poate fi asemănătoare realităţii fizice sau poate confrunta lumea gândurilor noastre cu imagini complet noi. Acest lucru permite înnoirea pe componente. precum sistemele de operare sau bazele de date. subsisteme sau în bloc a întregului sistem. trebuie să fie compatibile între diferitele platforme hardware. ci modelează o nouă realitate virtuală pe care o proiectează şi o transmite utilizatorului de informaţii. de a participa la ea. Acest fapt şi posibilitatea de a comunica global cu cyber-lumea. 61 . În etapa actuală sistemele informatice.Sistemul informatic este adesea static în raport cu dezvoltarea mediului real. devin capabile să modeleze. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi de comunicaţii este atât de rapidă. Reprezentarea funcţiilor software trebuie să fie neutră în raport cu întreprinderea. module. Să pună accent pe utilizarea sistemelor informatice deschise la care funcţiile sistemelor informatice să poată fi distribuite pe platforme eterogene iar anumite componente ale sistemului. care să poată comunica între ele. aplicabilă ulterior în mod consecvent. încât generaţii întregi de produse software existente sunt înlocuite de altele noi.

statistică). sisteme informatice cu baze de date orientate pe obiecte. (c) După gradul de structurare al colecţiilor de date: sisteme informatice care folosesc fişiere independente. (e) După modul de tratare a informaţiei în calculator: 62 . sisteme informatice integrate. subsistemul de cercetare-dezvoltare. Din varietatea de criterii utilizate în clasificarea sistemelor informatice. enumerăm: (a) După funcţiile la nivelul unităţii economice: subsistemul de urmărire şi programare a producţiei. sisteme informatice de conducere a proceselor tehnologice (de automatizări). subsistemul resurselor umane. sisteme informatice-expert cu baze de cunoştinţe. subsistemul financiar-contabil. de obiectivele urmărite în strategia generală a domeniului supus informatizării cât şi de caracteristicile şi performanţele echipamentelor de calcul şi de comunicaţie din structura sistemelor informatice. armată.3. sisteme informatice distribuite. sistemul informatic general al economiei naţionale. sisteme informatice cu baze de date. sisteme informatice suport de asistare a deciziei. subsistemul comercial. (b) După domeniul activităţilor şi nivelul de abordare: sisteme informatice microeconomice (la nivelul agenţilor economici). sisteme informatice de ramură.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE În cadrul unui sistem economic. subsistemul de servicii. sistemele informatice sunt structurate în funcţie de organizarea şi structura sistemului informaţional. sisteme informatice metropolitane (unităţi administrativ-teritoriale). pentru anumite activităţi din economie (sănătate. (d) După gradul de concentrare/dispersie a capacităţilor de prelucrare şi memorare a datelor: sisteme informatice centralizate.

sisteme informatice online. prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel obţinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei (IT). sisteme informatice cu acces interactiv (conversaţional). stocare. la limită. Se definesc astfel în cadrul sistemului informatic al firmei următoarele subsisteme: subsistemul conducerii strategice.sisteme informatice cu tratarea în regim batch (pe loturi). Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite realizarea operaţiilor de culegere. (g) După regimul de acces la resursele hardware a sistemului de calcul: sisteme informatice cu acces secvenţial. Analiza unui sistem informatic se realizează în raport cu: factori de conducere la nivelul conducerii strategice. Sistemul informatic al firmei este astfel structurat încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de utilizatori. (h) În funcţie de simultaneitate/nesimultaneitatea lucrărilor în sistemul informatic: sisteme informatice cu prelucrări monoprograme. personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor. sisteme informatice cu prelucrare şi răspuns în timp real. subsisteme ale conducerii curente. tactice şi operative. 63 . transmitere. personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi tehnologii de fabricaţie. sisteme informatice cu regim multiprelucrare (lucrarea se execută în paralel pe mai multe calculatoare care operează coordonat în sistem). sisteme informatice cu acces combinat.monoprelucrare sisteme informatice cu prelucrări în regim de multiprogramare (se execută mai multe lucrări la un singur calculator local). sisteme informatice în regim de teleprelucrare (cu deosebirea că reţeaua de calculatoare care procesează lucrările sunt distribuite geografic). (f) După modul de utilizare a sistemelor de prelucrare şi comunicaţie: sisteme informatice off-line. subsistemul de gestiune a cunoaşterii (specific activităţilor de cercetare şi proiectare). iar uneori sistemul informaţional poate să coincidă cu cel informatic.

permit echipei manageriale “la vârf” să realizeze planificarea activităţii firmei pe termen lung în vederea atingerii obiectivelor strategice fixate. Sistemele informatice destinate conducerii curente . produse finite obţinute. Chiar dacă ele reprezintă componente ale sistemului informatic al firmei. 64 . livrate. oferind informaţia necesară decidentului în conformitate cu domeniul său de responsabilitate. încasat. stocarea şi prelucrarea datelor privitoare la tranzacţiile zilnice.Transaction Precessing Systems) sunt specializate în preluarea. Susţinând de regulă decizii de rutină.subsisteme operaţionale. stocarea şi prelucrarea datelor referitoare la tranzacţiile şi procesele economice derulate (aprovizionări cu materii prime. Sistemele informatice destinate conducerii strategice . Structura sistemului informatic al firmei cuprinde deci. sistemul informatic al contabilităţii financiare.permit culegerea. În această categorie cuprindem. plăţi efectuate către furnizori etc.asigură derularea activităţilor de control şi conducere pe termen scurt. sistemul informatic privind gestiunea stocurilor etc. sistemul informatic privind evidenţa vânzărilor. sistemul informatic privind gestiunea producţiei. individual. aceste sisteme generează rapoarte periodice. Sisteme informatice la nivel operaţional (Operational Level Systems) . Se caracterizează prin gradul lor mare de repetabilitate şi prin volumul mare de date procesat şi servesc nivelul operaţional. consumuri de materii prime.). de rutină. ele sunt mai puţin pregătite să ofere informaţii urgente ca urmare a unor situaţii neprevăzute.permit promovarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în cadrul firmei (de exemplu produsele software destinate proiectării asistate de calculator AutoCAD) precum şi asigurarea automatizării şi controlului fluxului de documente în cadrul firmei. Putem realiza o clasificare a sistemelor informatice întâlnite în cadrul firmei pornind de la criteriul naturii prelucrărilor realizate prin intermediul lor: Sisteme pentru prelucrarea tranzacţiilor (TPS . le vom numi în continuare sisteme deoarece le vom prezenta pe fiecare din ele. spre exemplu. cât şi pe cele rezultate din luarea în considerare a nivelelor de decizie şi operaţionale din cadrul firmei. a căror structură este prestabilită. Sistemele de gestiune a cunoaşterii în cadrul firmei (Knowledge Systems) . Fiind gândite mai mult ca sisteme de raportare periodică. atât componentele definite după criterii funcţionale.

Sisteme informatice destinate conducerii (MIS . altele decât cele de rutină.). dar şi managerilor. Utilizatorii acestor sisteme sunt inginerii. În vederea oferirii unei informări relevante. într-o bază de cunoştinţe utilizată în deducerea de concluzii prin derularea de raţionamente automate. secretari). Oferă utilizatorilor flexibilitate deosebită la cerinţele formulate returnând rapid răspunsurile solicitate. Utilizează date privind mediul exterior al firmei. În această categorie putem include sistemele expert caracterizate prin stocarea cunoştinţelor unui expert uman. În această categorie putem cuprinde: procesoare de texte. procesoare de tabele. sub formă de fapte şi reguli.Executive Support Systems) reprezintă sisteme informatice destinate conducerii strategice şi permit luarea unor decizii nestructurate.Knowledge Work Systems) destinate creării şi integrării noilor tehnologii în cadrul firmei. Ele nu au fost gândite să servească la soluţionarea unei anumite probleme.Decision Support Systems) oferă managerilor modele complexe şi aprofundate de analiză în vederea fundamentării deciziilor. ci să ofere facilităţi generalizate de calcul şi comunicaţii. Ele valorifică informaţii interne oferite de TPS şi MIS alături de informaţii provenite din mediul economic exterior (curs valutar. Sisteme destinate cercetării-dezvoltării (KWS . 65 . Sisteme suport de decizie (DSS .Office Automatic Systems) destinate mai ales personalului implicat în procesul prelucrării informaţiei (contabili.Sisteme destinate activităţii de birotică .Management Information Systems) destinate asigurării rapoartelor sintetice de rutină necesare în procesul fundamentării deciziilor curente. Sistemele expert pot fi utilizate cu succes în diagnosticarea financiară a firmei. preţul pe piaţă al materiilor prime etc. date sintetizate oferite de MIS şi DSS precum şi cele mai avansate produse software grafice. preţul produselor fabricate de firmele concurente. funcţionari. Sisteme suport ale executivului (ESS . proiectanţii şi ceilalţi specialişti angrenaţi în activitatea de cercetare-dezvoltare. sisteme de poştă electronică etc. controlului şi planificării pe termen scurt. ele permit şi generarea de rapoarte privind abaterile înregistrate precum şi consultarea online a informaţiilor referitoare la perioadele anterioare de gestiune (în vederea determinării trendului indicatorilor).(OAS . în elaborarea deciziei băncii de acordare a creditelor pentru clienţii săi etc.

grafice. 3. Capacitatea de stocare a informaţiei şi viteza de acces la date constituie criterii fundamentale de apreciere a performanţelor unui sistem informatic în raport de durata şi volumul informaţiei memorate. preluarea informaţiei provenite din reţele locale de date. funcţia de ieşire a informaţiei. indiferent de conţinutul concret al activităţii pe care o serveşte. funcţia de comandă-control a sistemului. Informaţia odată introdusă în sistem. 3. a imaginilor video sau film. în timp real. a vocii şi sunetului. fie se memorează pentru prelucrări ulterioare. funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei. introducerea manuală a datelor şi textelor.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC Funcţiile unui sistem informatic decurg atât din obiectivele entităţii organizaţionale cât şi din mijloacele pe care tehnologia informaţiei şi comunicaţiile i le oferă în vederea realizării acestor obiective. nefiind exclusă posibilitatea transferării ei. funcţia de comunicare a informaţiei. captarea cu echipament adecvat a informaţiilor numerice. alfanumerice.4. fără a fi memorată sau prelucrată. funcţia de prelucrare a informaţiei. Informaţia se poate păstra în: 66 . la ieşire.4.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei joacă un rol important în funcţionarea unui sistem informatic. îndeplineşte următoarele funcţii generale: funcţia de preluare a informaţie. Un sistem informatic.3. fie se prelucrează imediat.1 Funcţia de preluare a informaţiei Funcţia de preluare a informaţiei în sistem se exercită într-o varietate mare de modalităţi cum sunt: preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţie.

Internetul fiind utilizat pentru transmiterea datelor în întreaga lume şi reprezintă un mod de conectare în care calculatoarele pot comunica utilizând un protocol de adresare comună (TCP/IP). comunicaţia la distanţă realizată printr-o linie analogică pe reţeaua publică de telecomunicaţii.PSTN) asigură conectarea calculatoarelor utilizând comutarea circuitelor (circuit switching).4. pentru informaţii cu caracter de istorie sau care se consultă foarte rar.4. conectate fizico-funcţional într-o reţea omogenă de calculatoare de tip local (LAN Local Area Network). 3. O reţea ISDN (integrated services digital network). cum sunt: 67 . depozite şi arhive electronice. comunicaţia la distantă pe linii de comunicaţie digitală. pentru datele în curs de prelucrare. memoria externă. pentru datele care se consultă periodic.o infrastructură informaţională în care informaţia este transmisă prin reţele eterogene. 3. Reţeaua publică de telecomunicaţii (public switched telecommunications network . Aceste linii de comunicaţie utilizează modemul pentru conversie din/în format digital în/din format analogic.4 Funcţia de prelucrare Funcţia de prelucrare se referă la o mare varietate de operaţii şi procese. Informaţia aflată în memoria unui sistem informatic poate servi în procesul de prelucrare sau poate fi valorificată prin consultare locală ori poate fi comunicată utilizatorilor prin intermediul reţelelor de comunicaţie. asigură conectarea directă a echipamentelor digitale utilizând echipamente NTE (network termination equipment). comunicaţia prin World Wide Web (WEB) .3 Funcţia de comunicare Funcţia de comunicare a sistemului informatic asigură transferul informaţiilor între reţelele de calculatoare şi/sau între calculatoare şi reţelele de comunicaţie prin: comunicaţia între componentele entităţii organizaţionale.memoria internă.

precum şi operaţia inversă de conversie din digital în analogic. necesară memorării şi procesării ei cu mijloace informatice. consultarea interactivă a informaţiei. imprimantă.conversia informaţiei din forma analogică în formă digitală. punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire.) pe altul. Consultarea bazei de informaţii nu afectează conţinutul acesteia. bazele de tabele (BT). ce presupune operaţii diferite în raport de natura informaţiei solicitate. modificarea valorilor celor existente pentru a Ie pune în acord cu realitatea pe care trebuie să o reflecte sau cu nevoile utilizatorului de informaţii. de tabele şi de cunoştinţe presupune ştergerea informaţiilor devenite inutile. selectarea şi transmiterea informaţiei solicitate. grafic etc. de tabele (BT). optic. ordonări) sau semantice. de recunoaştere a formelor sau semnificaţiei acestora. 68 . îndeosebi în cazul prelucrării datelor şi cunoştinţelor. actualizarea bazelor de date. prin intermediul sistemelor de comunicaţie. forma şi conţinutul informaţiilor. şi/sau bazele de cunoştinţe (BC). se realizează cu ajutorul unor programe care permit căutarea. electronic. de Ia terminale de culegere. constă în efectuarea celor mai variate operaţii care privesc. pentru a o face compatibilă cu echipamentele electronice de tip analogic pentru redarea. introducerea de informaţii noi. reproducerea informaţiei şi documentelor prin copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport din bazele de date (BD). Încărcarea bazelor se face cu informaţii provenite din bazele. Au loc o multitudine de operaţii logice (comparaţii. ori la distanţă.). la un dispozitiv periferic de ieşire (monitor. Au loc operaţii pentru obţinerea de rapoarte şi situaţii complexe care vor fi transferate la dispozitivele de ieşire în vederea imprimării lor. înregistrarea sau transferul de informaţie audio şi vizuală. preluate din reţelele de comunicaţie sau introduse manual. depozitele şi arhivele electronice stocate pe suporturi de memoria externă. afişării la terminal sau a comunicării locale. echipament de comunicaţie în reţea etc. conversie de suport prin transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic. tratarea propriu-zisă a informaţiei. şi/sau cunoştinţe (BC) presupune un ansamblu de proceduri prin care se generează structura şi modul de organizare a informaţiei pe suportul tehnic. crearea şi încărcarea bazelor de date (BD).

consumatori etc. secvenţe video sau audio sau combinaţii ale acestora. telefax. acţionari. videoconferinţe etc. telefon. Comunicarea cu exteriorul se face prin transmiterea de informaţii multimedia la distanţă. a informaţiei transmise. se realizează prin transmiterea digitală de date. a tuturor funcţiilor sale. plotter sau prin imprimare pe dispozitive de fotocopiere. de specificul operaţiilor care se execută. Comunicarea în interiorul sistemului se face prin consultare directă la terminal. baza de programe. digitală sau analogică.. transmiteri de date şi imagini prin telex. conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire. film.3. documente grafice. de proceduri şi baza informaţională.5 Funcţia de ieşire a informaţiei Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă mai multe cerinţe în funcţie de: natura informaţiei transferate la ieşire: date. transferul de date pentru stocare la distanţă pe suporturile de memorie externă. controlul proceselor de intrare. organisme publice. 6) Funcţia de comandă şi control a sistemului informatic deţine toate atributele necesare pentru dirijarea şi reglarea funcţionării întregului sistem. informaţie vizuală şi sonoră cu ajutorul reţelelor publice sau private de comunicaţii. voce. 69 . depozite şi arhive electronice ale sistemului informatic sau comunicarea informaţiilor. texte.4. natura suportului tehnic sau grafic. prin consultarea realizată Ia terminale video şi audio ale reţelei locale. către partenerii de afaceri. teleconferinţe. memoria internă. texte. prin listarea documentelor obţinute la imprimantă. forma. clienţi. de destinaţia şi modul de transmitere a rezultatelor. destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat. pe care urmează a fi transferată informaţia la ieşire. alocarea optimă a resurselor sistemului referitoare la echipamente. prelucrare şi ieşire a informaţiei în funcţie de natura lor.

3. suficiente pentru a putea explica structura şi funcţiile sistemului informatic. Aceste elemente fundamentale sunt echipamentele. de metode. programele şi informaţiile. dacă echipamentele (componenta hardware).1 Structura sistemului informaţional 70 . cât şi cu sistemele de comunicaţii. programele (componenta software).3.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Sistemul informatic în sectorul terţiar este un ansamblu interconectat de echipamente hardware şi programe software. organizarea şi funcţionarea acestuia. Din definiţie rezultă existenţa a trei componente. Acestea au roluri diferite în economia sistemului. în timp ce baza de informaţii oferă obiectul supus procesării cu ajutorul mijloacelor amintite. Componenta informaţională INFORMAŢIA Subsistemul de informaţii SOFTWARE Subsistemul de programe HARDWARE Subsistemul de echipamente Componenta logică Componenta fizică UNITATEA CENTRALĂ PERIFERICE DE INTRARE ŞI/SAU IEŞIRE ECHIPAMENTE PENTRU COMUNICAŢII Locale La distanţă Figura nr. constituie instrumentul fizic al activităţii sistemului informatic. între care se creează un ansamblu de legături comunicaţionale. atât cu sistemele informatice profesionale. Astfel. reprezintă instrumentul logic al acesteia. tehnici. modele şi instrumente având ca obiectiv procesarea informaţiei şi care îşi exercită funcţiile sale în interdependenţă.

comentarii şi rapoarte. Memoria operativă este de două tipuri: memorie RAM. care permite atât scrierea cât şi citirea şi este o memorie de tip volatilă. numită şi memorie moartă. trackball. interfaţa audio şi video pentru recepţia imaginilor şi sunetelor prin intermediul plăcii de captură video ce preia imagini de la o cameră video. tratative. a) Dintre perifericele de intrare necesare unui sistem informatic amintim: tastatura utilizată pentru introducerea manuală a informaţiei date.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului conţin.3. aparatul telefonic şi interfaţa telefonică pentru receptarea şi înregistrarea digitală a comunicaţiilor analogice sau digitale.5. aparatul telefax şi/sau interfaţa telefax pentru înregistrarea digitală a documentelor grafice recepţionate sau pentru scrierea lor directă la imprimantă fax.5.. memorie ROM. numită şi memorie vie. constituie perifericul de introducere a sunetului captat direct din realitate: dispoziţii şi mesaje. microfonul şi interfaţa pentru sunet adecvată. care reprezintă memoria operativă la nivelul căreia se execută toate calculele aritmetice şi logice. echipamente interactive de introducere din categoria mouse-lui. de tip „citeşte-numai” care permite doar citirea fără a fi modificată. 3. conferinţe etc. a mesajelor sonore. texte şi comenzi. joystick etc. de la un alt VCR pentru imagini de la un videocasetofon sau de la un Tuner TV pentru a prelua imaginile din reţelele TV. atât periferice comune de intrare-ieşire cât şi echipamente dedicate. Mouse-ul este folosit pentru manipularea mai 71 . scanner-ul pentru înregistrarea digitală a imaginilor grafice aflate pe documente. interviuri. în sensul că informaţia se pierde la închiderea sesiunii de lucru.1 Componenta hardware a sistemului Componenta hardware a sistemului este reprezentată de ansamblul de echipamente format din: a) Unitatea centrală a sistemului informatic numită generic procesor b) Memoria internă.

interfaţa video pentru transmiterea de imagine şi sunet prin reţelele de televiziune cu circuit închis sau prin sisteme de televiziune la distanţă. Joystick-ul. pentru transmiterea de sunet în reţele locale. b) Perifericele de ieşire ale unui sistem informatic sunt: imprimanta. aparatul telefonic şi interfaţa sa cu sistemul informatic. notebook-uri etc. un mouse aşezat cu sfera în sus şi care este manevrată cu mâna fiind ataşat fie extern la calculator. sau în regim memorat. ecrane electronice. către un copiator. documentelor sau desenelor. planuri.). pentru transmiterea documentelor memorate digital. aparatul telefax şi interfaţa sa specifică. numit şi „maneta de joc” este utilizat în special în jocurile electronice. imprimanta pentru microfilm şi interfaţa sa. De asemenea.. amplificatoare de sunet etc. pentru transpunerea pe hârtie a datelor. fie inclus în tastatura calculatoarelor portabile (laptop-uri. pentru transmiterea Ia distanţă a documentelor tip fax direct din document. fie local către un copiator. pentru afişarea pe ecran a informaţiei solicitate. mesaje şi alte informaţii sonore. desene de specialitate în alb-negru sau color. tableta grafică (digitizor) şi interfaţa de pointare. Trackball. textelor. sub forma de arhivă pe microfilm. cu avantajul înregistrării unui volum mare de informaţii pe unitatea de suport. prin lectura documentului aflat în memoria internă sau externă a calculatorului electronic. realizează transferul documentelor din memoria internă a sistemului informatic în memoria sa externă. în reţele pentru transmiterea la distanţă a sunetului şi vocii sau pentru consultare locală a informaţiei sonore (memorate sau în curs de recepţie) cu 72 . plotter-ul. pentru trasarea de schiţe tehnice. aici sunt incluse dispozitivele de afişare audiovizuală locală: monitoare. Imprimarea se poate realiza în alb-negru sau color. de fapt un creion cu o tabletă pe care se înscriu informaţii ce sunt transmise la calculator etc. interfaţa audio.. pentru transmiterea analogică şi digitală de mesaje direct sau înregistrate digital sub forma fişierelor acustice. monitorul serveşte. Terminalul dispune de un difuzor încorporat pentru emiterea de sunete.uşoară a imaginilor pe ecran şi introducerea comenzilor în calculator. interfaţa de ieşire telecopiator. incinte acustice. fie la distanţă prin reţelele pentru comunicaţii de date.

transmitere recepţie. folosind programe diferite. următoarele: Unităţile digitale de disc magnetic şi optic (discuri fixe. decodificare. incinte acustice. digitale (CD. CD-ROM. a datelor. indiferent de 1 digital bit pipe = conductă digitală pentru biţi 73 . Discurile magnetice şi/sau optice. difuzorul calculatorului etc. tipul de comunicaţii practicate (locale sau la distanţă). echipamente GSM pentru comunicaţii mobile (telefon GSM. locală sau la distantă. imagini video şi audio. Aici sunt incluse totalitatea dispozitivelor tehnice de conectare. film etc. Blue-Ray). telefoane mobile) şi interfeţele video şi acustice de cuplare la reţea de bandă largă. DVD. pager) care comunică într-o reţea GSM utilizând servicii vocale şi „nevocale” (transmisii de date. boxe. a documentelor grafice. a sunetelor şi filmelor cu ajutorul reţelelor de telefonie. codificare. natura informaţiei prelucrate. sunet şi imagine. asistenţi personali digitali de tipul PDA (dispozitiv portabil miniaturizat cu ecran şi tastatură asemănător cu „palmtop-ul”) sau PCom (Personal Communicator . imagini) în format digital1. Structura şi funcţionalitatea acestuia depinde de mai mulţi factori: echipamentul informatic utilizat. videotelefon şi sistemul de videoconferinţe (televizoare. texte. în principal. procesoare de grafică.). facsimile. a informaţiei utilizate în sistemele informatice. c) Perifericele de intrare-ieşire întâlnite în configuraţia unui sistem informatic sunt. procesoare de texte şi documente. discuri flexibile) permit memorarea digitală a informaţiei de orice natură (date.dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de sunet. panouri electronice. documente grafice. Memorii flash etc.mijloc de comunicare portabil) şi interfeţele mai elaborate cu utilizatorul care introduc informaţia folosind un creion fotosensibil şi dispune de soft specializat pentru procesarea şi transmiterea informaţiei utilizând de regulă reţeaua de telefonie mobilă. sunete. camere de luat vederi. difuzoare. a imaginilor video şi audio. natura reţelelor de telecomunicaţii utilizate şi cuprind: echipamentele de fax-modem care asigură transmiterea documentelor de tip facsimil. DVD. lectura şi prelucrarea diferenţiată a informaţiei din aceste fişiere. d) Echipamente pentru comunicaţii. manipularea ei sub forma unor fişiere cu diferite extensii. în funcţie de natura informaţiei conţinute în aceste fişiere: procesoare de tabele.

procesoare de calcul tabelar. o reţea). procesoare pentru comunicaţii şi reţele de date. procesoare DTP (Desk Top Publishing). comutatoare (switch-uri). conectori. calendar şi agendă.3 Componenta software Componenta software a unui sistem informatic. WAN. reţelele de calculatoare (LAN. procesoare pentru desen şi reprezentări grafice:.natura sursei sau receptorului (un telefon digital. tip document grafic. un calculator prin modem. procesoare de text şi imagine fixă. accesorii pentru desen. procesoare pentru limbaje de programare şi asamblare. procesoare integrate. Software-ul este format din următoarele grupe mari de programe: programele sistemului de operare . calculator. un fax digital. procesoare pentru accesare şi dezvoltări în sisteme de reţele Internet şi Intranet. accesorii pentru comunicaţii (telefon. procesoare de proiectare asistată. este formată din subsistemul de programe care constituie componenta logică a sistemului informaţional. conectate conform unor tehnologii specifice. concentratoare) pentru tehnologiile de tip stea sau inel. fax). bloc-notes. indiferent de gradul de complexitate a configuraţiei fizice.5. 74 .. accesoriile pentru sistemele informatice de lucru reprezintă un set de programe folosite uzual ca: ceas. 3. procesoare pentru medii integrate de dezvoltare etc. procesoare pentru sisteme de gestiune de baze de date/cunoştinţe. cabluri. accesorii pentru sunet şi imagine . procesare text. hub-uri (receptoare. INTERNET) sunt reprezentate de un ansamblu de calculatoare eterogene (staţii şi servere) şi alte echipamente şi dispozitive de comunicaţie. porturi etc. procesoare utilitare şi de întreţinere. Pentru conectare se utilizează plăcile de reţea. MAN.

b) Informaţiile de ieşire ale sistemului informatic au mai multe destinaţii: pentru consultare interactivă la monitoarele calculatorului (date. listarea la imprimantă. păstrarea pe termen mediu în memoria externă (disc magnetic. De cele mai sus se poate concluziona că funcţionarea unui sistem informatic este posibilă numai prin funcţionarea sincronă şi intercorelată a celor trei subsisteme ale acestuia: echipamentele. texte. optic sau grafic (microfilm). păstrarea temporară în memoria internă sau externă în vederea unor prelucrări imediate.5. desenare la plotter (desene. păstrarea pe termen îndelungat. introduse prin tastare (date. pentru consultări ulterioare. texte) preluate prin scanare (documente. transmitere locală sau la distanţă. înregistrări audio (microfon) sau video (camera de luat vederi) şi sunt: preluate din reţelele de date şi comunicaţii. planuri). 75 . grafice. depozite şi arhive electronice sau înregistrate pe microfilm. texte.3. schiţe. faxuri). a) Informaţiile de intrare pot proveni din mai multe surse: captate direct din realitate. optic). documente). rezultate intermediare ale unor prelucrări anterioare sau în curs de desfăşurare. redare video (monitor. redare audio (speaker). programele şi informaţiile. stocate în memoria externă.4 Componenta informaţională Componenta informaţională a sistemului oferă obiectul supus prelucrării şi în acelaşi timp. sistem de televiziune) sau înregistrate pe microfilm. sunet şi imagine. prin arhivare pe suport magnetic. conţine multitudinea de rezultate intermediare şi rezultatele finale ale activităţii de prelucrare. locale sau la distanţă. panouri electronice. prin sistemele de comunicaţii locale şi telecomunicaţii de date.

dirijat.OBIECT AL PRELUCRĂRII 4. forma lor este determinată de sistemul de conducere. Indicatorii sunt agregaţi piramidal. De la sursă la receptor. Informaţiile emise în acest cadru poartă numele de informaţii economice. Informaţia economică este exprimată printr-un sistem de indicatori. producerea. în activitatea ecomomico-socială. integrator. Ţinând cont de principiile generale ale funcţionării sistemelor şi de rolul informaţiilor în asigurarea conexiunilor informaţionale în procesul de conducere a firmei. informaţia circulă prin ceea ce se numeşte canal de comunicaţie. între sistemul de conducere şi cel condus. reprezintă condiţii indispensabile pentru gestiunea proceselor de creare a bunurilor materiale şi spirituale. transmiterea şi utilizarea de informaţii. În sfera activităţilor economico-sociale. iar locul unde ajunge se numeşte receptor. Funcţionarea stabilă a unui sistem şi dezvoltarea sa sunt condiţionate de existenţa unor conexiuni informaţionale între elementele sale. în care legile specifice procesului informaţional pot fi prestabilite şi modificate după cerinţele cunoaşterii şi conducerii activităţilor economice. în timp ce conţinutul 76 . determinist sau aleator. în principal. Alături de indicatori sunt codurile şi nomenclatoarele de coduri care asigură o clasificare şi o structurare omogenă a informaţiilor după criterii bine definite.Capitolul 4 INFORMAŢIA . se poate afirma că în timp ce conţinutul informaţiilor este determinat. exprimaţi de obicei sub formă valorică. de la indicatorii cantitativi sau valorici analitici până la indicatorii de sinteză. circulaţia şi utilizarea informaţiilor reprezintă un proces conştient. informaţia trebuie definită în legătură strânsă cu aceste trei noţiuni.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE . de sistemul condus. Prin urmare. Forma informaţiilor se poate modifica în raport cu mijloacele şi procedeele folosite la producerea lor. Producerea.CALITATEA ACESTORA – Informaţiile economice iau naştere în mod obiectiv. a unor conexiuni între subsisteme şi sistemul global. care formează sursa de date necesare gestiunii firmei. Locul unde ia naştere informaţia se numeşte sursă.

folosite pentru elaborarea unor prognoze. la începutul perioadelor de gestiune şi la diferite momente imtermediare până la sfârşitul acestor perioade). şi anume: informaţii de prognozare pe termen lung. Sub aspectul utilităţii lor. valutar etc. se evidenţiază procesul de îmbătrânire a informaţiei. informaţiile trebuie să fie recepţionate de sistemul conducător. informaţii de pregătirelansare. economic. trebuie să întrunească următoarele calităţi: acurateţea determină valoarea informaţiei şi se referă la reflectarea exactă a realităţii. Din acest motiv. la sfârşitul perioadelor de gestiune sau în diferite momente ale perioadelor respective). informaţiile pot fi considerate ca o proprietate obiectivă a fenomenelor şi proceselor economice. oportunitatea reprezintă calitatea informaţiei de a fi disponibilă în momentul la care este solicitată şi se măsoară prin parametrul timp. informaţiile economice se clasifică astfel: informaţii de stare (care caracterizează cantitativ şi calitativ potenţialul tehnic. informaţii de ieşire (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul rezultatelor şi al consumului de resurse. În raport cu această calitate. a activităţilor şi entităţilor sale funcţionale). informaţii de programare sau planificare operativă. Din punct de vedere funcţional. al sistemului economic firmă. informaţii de evaluare şi raportare. financiar. de producţie. Informaţiile utilizate în gestiunea firmei sunt clasificate atât din punct de vedere funcţional cât şi sub aspectul utilităţii lor.acestora rămâne neschimbat. pe activităţile şi entităţile sale funcţionale. în formularea şi fundamentarea deciziei. cantitativ şi calitativ. informaţii de cooperare (ce caracterizează cantitativ şi calitativ relaţiile şi legăturile operaţionale cu sistemele exterioare). Pentru ca informaţia să-şi poată îndeplini rolul în conducerea şi previzionarea macroeconomică. informaţii de execuţie (care sunt utilizate în procesele informaţionale pentru execuţia lucrărilor informaţionale şi care conţin atât informaţiile menţionate cât şi alte informaţii operative pentru conducerea şi funcţionarea sistemului. informaţii de intrare (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul obiectivelor propuse spre realizare şi al resurselor alocate pe activităţi şi entităţi funcţionale. uman. informaţiile economice furnizate şi vehiculate de sistemul informaţional al firmei se împart în şase grupe mari. fiind independent de structura sistemului condus şi conducător. informaţii de control şi reglare. Pentru 77 . al activităţilor şi entităţilor sale funcţionale la începutul şi sfârşitul perioadelor de gestiune. informaţii de planificare de perspectivă medie şi lungă. precum şi la diferite momente intermediare). Pentru a avea semnificaţie şi utilitate. pe ansamblul sistemului.

1) Vi = E ∑ f(C. cantitatea de informaţie.T. acurateţea informaţiei. n) . prelucrarea. exprimată prin economice. transmiterea şi recepţionarea informaţiei în procesul de gestiune a activităţii firmelor. probabilitatea luării unei decizii corecte pe baza informaţiei Un calcul de eficienţă privind utilizarea informaţiei trebuie să ţină seama şi de costurile implicate în producerea. perioada în care informaţia este utilă. 78 . t n=1 [ ] unde: Vi efectele E t C A T respectivă. timpul de răspuns al sistemului care produce informaţia numărul de sub-perioade ale lui t. Valoarea informaţiei economice poate fi comensurată cu ajutorul unei expresii matematice de forma următoare: 1 t (4. N) .t. valoarea trebuie privită prin prisma conţinutului informaţional. A. numărul deciziilor luate. în perioada t. adică adoptarea deciziei. n N p date. a utilităţii informaţiei şi prin prisma efectelor sale asupra sistemului economic condus. utilizând informaţia.g(p. reprezintă valoarea informaţiei furnizate.a se reduce la minimum acest proces şi efectele sale este necesară scurtarea ciclului producere-prelucrare-transmitere-stocare şi utilizare a informaţiei. N. efectele economice asociate tipului de decizie.

locuri şi alte mărimi cantitative.4. a mărimii hard-discului. a monitorului etc. optice. este important să se specifice şi tipul acestora. informaţii despre clienţi (situaţii detaliate ale comenzilor şi solvabilităţii. În acest sens. vânzări. Prin intermediul informaţiilor de atribut. a livrării. ele fiind foarte diferite. Până în prezent în economie a fost utilizată în special categoria referitoare la conţinut şi aceasta în mod sistematic şi simplu. nu oferă ele singure relaţii despre valoarea unui produs. Informaţiile de atribut sunt deosebit de importante pentru a se ajunge de la afirmaţii generale la informaţii specifice.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ Atunci când se discută rolul şi puterea informaţiilor. documente de elaborare şi execuţie constituie informaţii atribut. ca obiect distinct. această categorie poate ajunge la un volum foarte mare de date. De asemenea omul dispune de astfel de informaţii în structura ADN-ului. este 79 . Luate în sens strict. eforturile erau îndreptate spre prelucrarea acestor informaţii disponibile în cantităţi uriaşe. dosarele. persoanele de contact etc. Datele cuprind adrese. stocuri. un obiect este specificat mai direct şi devine identificabil. a tipului şi mărimii memoriei interne. a) Informaţii de conţinut . Până în anii ‘80. timp. electronice etc. comportament. Informaţiile relevante se clasifică în şase categorii după: conţinut. În comerţ. Aceasta înseamnă că informaţiile de conţinut.). informaţiile-obiect tipice sunt preţul.furnizează date despre valori numerice. A le genera sau obţine pe celelalte a fost posibil de-abia în ultimii ani datorită evoluţiilor spectaculoase a tehnicilor de prelucrare a informaţiilor. formă. evidenţa salariilor sau date personale ale angajaţilor. la un sistem de calcul PC aceasta are loc prin indicarea tipului de microprocesor. Conform naturii sale. în individualitatea sa.). planurile de construcţie. De exemplu. b) Informaţii de atribut descriu forma şi structura unui obiect. Aceste informaţii se găsesc de obicei în actele. ea oferă relaţii despre data comenzii. relaţie. a frecvenţei. arhivele sau suporturile digitale (magnetice. Spre deosebire de informaţiile de conţinut. informaţia de conţinut este de cele mai multe ori istorică. dimensiunea sau greutatea unui produs. informaţii despre livrări. când şi unde s-a depozitat un articol sau când un anume client a făcut o comandă. iar a lucra cu ele reprezintă însă cheia viitorului. acţiune şi comunicare.

Prototipul nu mai există în mod real. de măsurare a gradului de asociere sub aspectul intensităţii. c) Informaţia de relaţie descrie relaţia dintre obiecte şi este esenţială pentru a putea reprezenta dependenţa şi interdependenţa. direcţiei şi semnificaţiei. în condiţiile menţinerii costurilor cip-urilor şi mediilor de stocare. Revoluţia informaţională nu urmăreşte numai crearea lumii virtuale ci şi interacţiunile între „lumea virtuală” şi lumea reală pentru ca aceasta să se poată transpune în practică. Va fi posibilă nu numai extragerea informaţiilor din date ci şi generarea de acţiuni pornind de la 1 Având la bază această idee. sunt foarte utile în ceea ce priveşte strategiile şi politicile viitoare. timpul de dublare a capacităţii de stocare. Aceste date au fost multă vreme stocate prin intermediul semnelor. comportamentul obiectelor fizice într-o realitate virtuală sau tridimensională. în timp ce informaţiile de atribut descriu prezentul. Se pot face afirmaţii şi se obţin estimări privind evoluţiile viitoare. Informaţiile de comportament. d) Informaţii de comportament presupun tratarea din punct de vedere antropologic.necesar să se cunoască datele de individualizare şi care luate în compoziţia corectă. mai întâi pe calculator. firma Boeing a construit cel mai mare. modelul Boeing 777. informaţiile de atribut au fost disponibile într-o măsură din ce în ce mai mare în formă multimedia. 80 . a legăturilor cauzale dintre obiecte. e) Informaţii de acţiune. psihologic şi economic a comportamentului obiectelor investigate. Avionul a fost proiectat şi testat în această lume virtuală. În decursul scurtei istorii a tehnologiei informaţionale. este de aproximativ 6 luni. Folosind simulări cât mai realiste este adesea posibil să se construiască dintr-o dată o instalaţie perfectă sau aproape sigură. Toate simulările au loc pe acest obiectiv virtual. sau chiar mai redus. ci numai virtual1. sunet şi film. cu mult înainte să se fi „consumat” o singură bucată de material pentru realizarea sa. dar odată cu introducerea prelucrării de imagini. Informaţiile de conţinut descriu trecutul. cel mai economicos şi cel mai sigur avion comercial. sociologic. Informaţiile de comportament se bazează pe informaţiile de conţinut iar pentru înţelegerea mecanismelor şi principiilor de comportament se simulează prin modelare. generează o informaţie specifică. Aceste tehnologii au devenit posibile datorită faptului că au fost inventate medii care permit stocarea a miliarde de biţi şi sunt disponibile procesoare care permit prelucrarea într-un timp acceptabil a acestor cantităţi de date.

În publicitate. ci se creează şi contextul. joacă un rol foarte important. pentru utilizator. în industria de divertisment dar şi în simulatoare super-sofisticate. întrucât conţinutul poate fi ambiguu sau neclar. 81 . o atenţie sporită a celor spre care este îndreptată informaţia. în cazul roboţilor.informaţii. Comunicarea este un termen cu mai multe sensuri de înţelegere. 1 Vezi “Toy Story” primul film de lung metraj de animaţie tridimensională realizat şi proiectat doar pe calculator. Din acest motiv. care pot fi ulterior imitate şi utilizate de maşinile inteligente1. mişcările unei fiinţe umane vor fi înregistrate şi stocate cu ajutorul tehnicii senzorilor. Se apreciază că software-ul pentru crearea în mod rapid şi realist de cyber-spaţii va fi disponibil mai devreme decât capacitatea întreprinderilor de a se folosi din plin de posibilităţile oferite de cyber-spaţiu. în sensul că se acceptă anumite premise tacite. În cyber-spaţiu nu se comunică numai conţinutul. prin aceasta. de exemplu. Contextul comunicării. De exemplu. care modelează comunicarea în calitate de context. Contextul. f) Informaţia comunicată. Utilizatorul nu mai este izolat în propriul său context. într-un sens mai larg. Astăzi există posibilitatea de a modela acest cyber-spaţiu într-un mod atât de realist încât nu mai poate fi deosebită de realitate. Tehnologia informaţională transmite astăzi numai conţinuturi informaţionale. fiecare mişcare trebuie programată minuţios dinainte. alături de conţinut. într-un mediu creat în mod artificial. Prin intermediul noilor tehnici de prelucrări virtuale. în special. Comunicarea în sens tehnic desemnează transferul bidirecţional de date şi. întrucât prin combinarea iscusită a conţinutului şi a contextului se poate obţine efectul de nou şi. Contextul joacă un rol secundar. Rapiditatea dezvoltării funcţionalităţii software-ului pentru crearea unor cyber-spaţii realiste este uimitoare. Comunicarea în cyber-spaţiu face un pas uriaş înainte. ambiguităţile joacă un rol din ce în ce mai mare. schimb de informaţii. comunicarea în activitatea economică cu ajutorul tehnologiei online se bazează pe conţinuturi. ceea ce face ca să fie folosit. îl constituie propria imaginaţie sau realitatea individuală. Situaţia specifică în care are loc o comunicare constituie adesea premisa interpretării corecte a acesteia. ci pătrunde în sistem şi. prin urmare.

În cadrul sistemului informaţional al unei entităţi economice din punct de vedere al modului de organizare şi structurare a sistemului distingem următoarele nivelele: subsisteme informaţionale care sunt subordonate ierarhic macrosistemului din care fac parte şi care pot funcţiona de sine stătător. de stări şi evenimente care constituie activităţile şi sub-activităţile descrise. operaţiile sunt componentele elementare ale sub-activităţilor şi sunt caracterizate prin evenimente de intrare specifice. Mai nou.3 PROCESE INFORMAŢIONALE Majoritatea specialiştilor au fost de acord în privinţa faptului că tehnologia informaţională conduce la modificări ample. funcţii care reprezintă modele de gestiune asociate fie sistemelor şi/sau subsistemelor. Noţiunea de sistem informaţional este strâns legată de 82 . Pentru a înţelege aceste sisteme se recomandă diferenţierea datelor de informaţii şi utilizarea unui sistem de vizualizare a procesării informaţiei. Diferenţa dintre cele două concepte (date şi informaţii) are o importanţă majoră atât în gestiunea firmei cât şi în folosirea lor de către computere. reguli de funcţionare şi evenimente de ieşire proprii. firmele îşi dezvoltă sisteme informaţionale. fie proceselor de conducere aferente. în sub-activităţi şi menite să asigure detalierea concretă a funcţiilor. Deşi folosesc tehnologii complexe. adică analizate şi procesate în aşa fel încât acestea să capete o anumită semnificaţie pentru persoanele care iau decizii. Procesele şi operaţiile au un caracter specific. divizibile. în sensul manipulării şi utilizării informaţiei. deoarece pentru obţinerea informaţiilor necesare diferitelor scopuri. Uneori. conceptele care stau la baza sistemelor informaţionale sunt simple şi într-un fel familiare. aceste activităţi au fost numite sisteme informaţionale. Procesarea electronică a datelor (PED) reprezintă transformarea datelor în informaţii prin intermediul mijloacelor electronice. la rândul lor. Procesarea informaţiilor are o abordare sistemică. structurate la rândul lor în procese şi operaţii. activităţile care sunt elementele constitutive ale funcţiilor.4. Pentru a fi utile gestiunii firmei datele trebuie să fie transformate în informaţii. sub-activităţile sunt elementele constitutive pentru fiecare activitate. procesele informaţionale reprezintă succesiunea de operaţii. diverse activităţi desfăşurate cu ajutorul computerului sunt atribuite acestui departament (PED).

reprezentat în figură prin bucla feedback.1 . Într-un sistem informaţional. Elementele de bază ale unui sistem de procesare a informaţiei sunt prezentate în fig. calculare. un sistem de stocare a datelor (pe diverşi suporţi informaţionali) în scopul utilizării lor ulterioare (de exemplu. sortare. documente Memoria datelor Feedback Fig.1. Aceste date sunt transformate sau procesate. consecinţa modificării tehnologiei în scopul soluţionării unei probleme comerciale 83 . Modificările observate în întreprinderile din domeniul serviciilor sunt. 4. Ieşirile sunt reprezentate de rapoarte. Sistemul de procesare a datelor foloseşte memoria de date. nivelurile predeterminate ale stocurilor). Procesarea presupune numeroase manipulări şi analize ale datelor (clasificare.abordarea sistemică a firmei. Controlul. constă în măsuri de protecţie pentru asigurarea faptului că rezultatele sunt corespunzătoare şi servesc scopurilor propuse. care furnizează informaţiile necesare pentru adoptarea deciziilor. centralizare) cu scopul de a le transforma în informaţii. intrările sunt reprezentate de date. INTRĂRI TRANSFORMARE IEŞIRI Date Procesare Rapoarte.Structura sistemului informaţional Tehnologia este utilizată ca mecanism ce oferă mijloacele de atingere a obiectivelor şi de rezolvare a problemelor din întreprindere. deoarece un sistem informaţional poate fi interpretat ca un proces complex în care sunt introduse date care sunt transformate pentru obţinerea informaţiilor. prin urmare. Ea nu constituie în sine un proces activ şi nici nu este sursă a schimbării. Astfel de precauţii constau în verificări ale acurateţei datelor procesate precum şi ale paşilor pentru determinarea utilităţii rezultatelor pentru utilizatori. 4. documente şi alte rezultate ale sistemului.

date organizate sub forma foilor de calcul tabelar (spreadsheet) se prelucrează. structură. grafică etc. datele organizate sub forma bazelor de date sunt exploatate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date (SGBD). Prelucrarea datelor se realizează în mod diferit în funcţie de modul de organizare a datelor în colecţiile de date (nivel de organizare. a prezentării sub formă grafică a datelor din tabele cât şi a simplităţii integrării prelucrării datelor cu prelucrarea de text în cadrul foii de calcul sau a lucrului cu baza de date. paragrafe. Din punct de vedere informatic prelucrarea datelor organizate sub forma foilor de calcul tabelar prezintă un interes deosebit. b) Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice lucrului cu texte. tabele. schimbarea este rar impusă de tehnologie în sine (technology push). Utilizarea pe scară largă a informaţiei şi a tehnologiei informaţiei a condus la existenţa unei largi game de prelucrări automate a informaţiei generând chiar o tipologie a acestor procese informaţionale. identificându-se următoarele tipuri de procese informaţionale: a) Procesarea datelor se caracterizează prin tratarea informaţiei numerice. fraze şi cuvinte. după reguli matematice şi logice. Obiectul prelucrării este textul. stocării şi distribuirii informaţiilor care vor sta la baza conceperii planurilor. datorită uşurinţei cu care pot fi utilizate procesoarele de tabele. management. care joacă un rol foarte important în gestiunea firmei. baze de date. fie folosind funcţiile de prelucrare a tabelelor din cadrul pachetelor cu posibilităţi integrate de tratare a informaţiei (texte. În raport cu natura lor specifică. sistemul informaţional reprezintă un set de metode şi proceduri destinate colectării. Textul este supus unor operaţii 84 . pagini.specifice (business pull). Prin natura sa. a adoptării deciziilor. denumite interpretoare sau compilatoare şi care diferă în funcţie de limbajul de programare pentru care acestea sunt elaborate. a coordonării şi a controlului. statistică.). procesării. tip şi operaţiile efectuate asupra structurii). fie folosind softuri specializate cum sunt procesoarele de tabele. situaţii şi rapoarte (economie. Nu este obligatoriu ca sistemele informaţionale să fie computerizate. şi este larg răspândită în activităţile care solicită un mare volum de calcule. informaţiile se prelucrează diferit. structurat în documente.). proiectare etc. Interesează totuşi sistemele informaţionale computerizate (SIC). astfel: datele organizate sub forma fişierelor de date se prelucrează cu ajutorul unor programe. cercetare.

despărţirea automată a cuvintelor în silabe. lexical şi ortografic al textului analizat. Prelucrarea textelor presupune. sau editoarele de texte ale procesoarelor de tabele şi ale sistemelor integrate. conferinţe) la sunete obţinute prin sinteză electronică. şi reprezentărilor grafice realizate cu un procesor de tabele. pentru a putea fi apoi uşor regăsite. de asemenea. convorbiri telefonice. fie cu programe specializate. de la vocea umană (mesaje. Aceste multiple izvoare de informaţie sonoră sau auditivă. Se realizează în acest mod o interfaţă acustică a sistemului 85 . controlul gramatical. fie cu componente pentru tratare text ale unor sisteme de programe având altă destinaţie principală. documente obţinute în urma prelucrării textelor. gestiunea documentelor etc. percepută analogic şi convertită în formă digitală cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în tratarea informaţiei sonore (placa de sunet). schiţe şi desene tehnice. imprimate pe hârtie sau microfilm. grafică bidimensională sau tridimensională realizată cu ajutorul unor programe speciale de grafică. spre exemplu editorul de texte al sistemului grafic de operare. imprimat pe hârtie sau microfilm în vederea arhivării. Se asigură generarea de hipertext şi hiper-legături. Procesarea informaţiei organizată sub forma documentelor grafice se realizează de către programe specializate de tip editoare grafice sau Desktop Publisher sau de către funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele. a desenelor grafice. Prelucrarea textelor se realizează. captarea şi prelucrarea imaginilor şi obiectelor. forma şi mărimea paginii. operaţii lingvistice. c) Procesarea documentelor grafice reprezintă un mod de utilizare modern şi eficient a tehnologiei informaţiei în vederea receptării. imagini şi fotografii scanate etc. întâlniri. procesarea ecuaţiilor. Un document grafic poate conţine informaţii provenite din surse diverse: situaţii şi rapoarte rezultate din prelucrarea datelor. modul de aşezare a textului în pagină. sunete naturale sau sunete muzicale. În urma acestor operaţii rezultă un document de tip text care poate fi consultat prin afişare pe ecran. memorării şi prelucrării grafice a imaginilor conţinute în documente. Documentele astfel prelucrate se memorează pe suporturi tehnice de date având o anumită organizare. comunicate la distanţă sau introduse într-un nou proces de prelucrare grafică. generarea şi prelucrarea tabelelor. simboluri grafice la alegerea utilizatorului. consultate la terminal. cum sunt. d) Procesarea sunetului îmbracă forme foarte variate. tabelelor.vizând forma caracterelor şi mărimea acestora. cuplate la orice calculator personal. desene alb-negru sau color.

Pentru captarea emisiunilor diverselor reţele de televiziune se utilizează placa TV (Tuner TV). compact-disc. Informatică Media şi Divertisment) 86 . surprinsă cu tehnică de filmat (cameră de luat vederi). e) Procesarea de imagini video (imagini în mişcare) completează gama de posibilităţi media utilizate pe scară din ce în ce mai largă în tehnologiile TIME1.informatic cu sistemele audio analogice uzuale (casetofon. 1 Telecomunications Informatics Media Entertainment = Telecomunicaţii. magnetofon. după cum imaginea este însoţită de sunet sau voce umană. interfon.) precum şi cu dispozitivele de comunicaţie acustică de genul: telefon. afişării şi perceperii cu ajutorul plăcii de captură video a unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp (minimum 25 de imagini pe secundă) generând privitorului uman senzaţia vizuală de mişcare. În mod curent prelucrarea informaţiei vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore. Sursele de informaţie video (imagini în mişcare) sunt diverse: realitatea. Informaţia vizuală dinamică este rezultatul captării. player etc. filme de specialitate) realizate pe calculator eu ajutorul unor dispozitive fizice şi logice. imagini transmise (analogic sau digital) prin sistemele de comunicaţii video de natură profesională precum şi imagini (animaţie profesională.

Punctul de plecare pentru revoluţia informaţională l-a constituit utilizarea tehnologiei în scopul culegerii. date care însemnau practic. Atunci când se modelează un lanţ informaţional. cifre. Conform naturii sale. dar şi natura cunoştinţelor necesare înainte ca datele să fie reunite şi să înceapă prelucrarea lor.4.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL Fluxul valoric informaţional este un model de organizare şi fructificare prin valoare. Ei trebuie să ştie care sunt opţiunile posibile. Fluxul valoric informaţional presupune parcurgerea a patru faze: generarea. Factorii de conducere nu pot să aştepte ca deciziile să se poată lua numai pe baza informaţiilor disponibile. regăsirii şi transmiterii datelor brute. stocării. în îmbogăţirea cunoştinţelor şi. Tehnologia multimedia oferă azi posibilităţi nebănuite în procesarea şi generarea informaţiilor pornind de la formele pe care le poate lua datele. culegerea şi transmiterea datelor Primul element al fluxului valoric informaţional îl constituie generarea datelor prin culegerea şi transmiterea lor. Acestea sunt reprezinte de activităţile de management şi marketing.4. în vederea ajungerii de la date la informaţii. stocarea şi prelucrarea informaţiei costă bani şi implică costuri. subordonate scopurilor majore ale întreprinderii. în cele din urmă în capacitatea de a lua decizii. Obiectivele prelucrării informaţiei trebuie să provină dintr-un nivel superior. de a produce valoare şi profit în totalitatea dimensiunii sale sociale şi economice.1 Generarea. gestiunea datelor. în cadrul procesului de transformare a datelor în informaţii. scopul urmărit trebuie să fie conştientizat şi formulat încă de la început. analiza şi interpretarea datelor. reprezentarea prin valoare presupune capacitatea de a crea avantaje sporite utilizatorului prin intermediul informaţiei. 87 . fluxul valoric informaţional joacă un rol important. 4. modelarea şi sistemele de asistare a deciziei. culegerea şi transmiterea de date. Informaţia poate fi privită din două perspective economice: cost şi valoare: reprezentarea din punct de vedere al costurilor are loc datorită faptului că culegerea.

În multe cazuri. se culeg date privind vânzările în cadrul magazinelor şi se transmit zilnic. Informaţia sub forma datelor interpretate este a treia componentă a fluxului valoric informaţional. interpretate într-o formă care le conferă un oarecare sens. În limbajul firmelor se vorbeşte despre date generice1. Fără mijloace eficiente de gestiune a datelor în scopul ordonării. grupării şi identificării acestora. Sistemele videotext pot furniza statistici la cumpărările online (online-shopping). capabilă să genereze concluzii. dacă nu chiar în timp real. nevoile şi particularităţile locale. 4. utilizarea în continuare a datelor nu este încă în măsură să asigure dobândirea de valoare pentru utilizator. 88 .4. se apelează la instrumente 1 Un exemplu îl constituie comerţul cu amănuntul. eşantionării. este foarte importantă. când se numărau produsele în rafturile şi se consemnau cu ajutorul unui creion şi a unui bloc de hârtie. Datele culese sunt păstrate un timp foarte scurt într-o formă care să permită apelarea lor rapidă. transformarea datelor într-o formă comprimată. Cei mai mulţi dintre utilizatori recunosc că depun un efort considerabil în gestionarea datelor. primul plan al lanţului valoric ar fi inutil.2 Gestiunea datelor Creşterea cantităţii datelor brute a luat o amploare care în prezent ameninţă să-l copleşească pe utilizator. unde se generează în mod regulat cantităţi mari de date POS dar foarte puţine firme folosesc cu adevărat datele culese.Culegerea datelor brute se deosebeşte astăzi fundamental de perioadele anterioare. În cadrul acestui proces. Calculatoarele şi tehnologia au redus masiv costurile culegerii şi circulaţiei datelor.3 Analiza şi interpretarea datelor Pentru majoritatea utilizatorilor.4. Acest lucru se constată atât în ceea ce priveşte cantitatea datelor ce trebuie culese.puncte de vânzare). Prin intermediul sistemelor POS (point of sale . ca urmare a costurilor şi a complexităţii activităţii de gestiune într-o stare „online”. deoarece nu sunt capabile să le transforme în informaţii precise şi utile. sortării. Din acest motiv. cât şi viteza de culegere a acestora. noţiunea de „informaţie” semnifică datele brute. 4. Următorii paşi ai prelucrării informaţiei permit obţinerea de informaţii privind comportamentul consumatorilor.

Informaţiile şi datele dobândesc valoare numai atunci când îmbunătăţesc procesul de luare a deciziilor sau.specifice gestiunii bazelor de date. Valoarea datelor se bazează pe capacitatea de interpretare a acestora. generându-se astfel sinteze din cifrele de afaceri şi vânzări. în ultimii ani ramura inteligenţei artificiale s-a ocupat de problematica învăţării din date. s-au pus la punct mai multe tehnici.4. proiectându-se şi realizându-se baze de fapte şi cunoştinţe.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei Cu ajutorul metodelor statistice datele se reduc cantitativ. atunci când sporesc capacitatea de a genera valoare. Avantajul acestora îl reprezintă exactitatea şi deci posibilitatea obţinerii de marje de profit mai mari decât în cazul în care diferiţi responsabili s-ar baza numai pe propria lor intuiţie. Astăzi există perspectiva ca prin abordările de tip data mining să se dezvolte o cale care să permită extragerea de informaţii relevante din cantităţi mari de date. Pentru a se ajunge de la datele brute la informaţii relevante pentru utilizator. 89 . informaţiile obţinute în urma aplicării modelelor statistice sunt transpuse în modele de simulare şi permit factorilor de decizie o cunoaştere mult mai amplă a afacerii şi a mediului extern. Astăzi. Obiectivul fiecărei verigi a fluxului informaţional îl reprezintă sporirea valorii datelor. mai general. 4. Pe lângă sistemele convenţionale de interpretare a datelor. a capacităţii de extragere a informaţiilor din acestea.

selecţia. ordonarea (sortarea. indexarea). consultarea. fuzionarea. Firmele care deţin specialişti în domeniul informatic dezvoltă adesea software pentru aplicaţii unice. 90 . ele oferă avantajul de a se adapta mult mai bine la realităţile specifice firmei şi pot fi mult mai dificil de copiat. pot avea un număr de baze de date diferit orientate. Eforturile sunt din ce în ce mai mult canalizate spre crearea sistemelor care pot distribui informaţii din mai multe baze de date. Baza de date este o serie de date organizate eficient într-o locaţie centrală. Multe firme. actualizarea. în special cele mari şi diversificate. interclasarea. Diferitele obiecte din cadrul entităţii organizaţionale ce reprezintă interes sunt denumite clase sau entităţi. Structura de date constituie o colecţie de date între care s-a stabilit o serie de legături. Sistemul de conducere al bazei de date este software-ul care permite unei firme să construiască. care conduc la un anumit mod de identificare şi de selectare a componentelor.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE O bază de date (BD) poate fi considerată drept un model al unor aspecte ale realităţii unei entităţii organizaţionale şi modelată prin intermediul datelor. pentru a răspunde diferitelor necesităţi (de exemplu. BD constituie deci un ansamblu intercorelat de colecţii de date. astfel încât să poată deservi un număr de aplicaţii ale sistemului informaţional. În plus. prin care se realizează reprezentarea unui univers real împreună cu descrierea datelor şi a relaţiilor între ele. Operaţiile asupra unui structuri de date sunt: crearea. el pune la dispoziţia gestiunii firmei numeroase rapoarte. contabilitate şi resurse umane). copierea şi sintetizarea etc. filtrarea. să conducă şi să acceseze datele stocate. Deşi crearea acestor tipuri de programe este destul de scumpă.Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE 5.

Restricţiile de integritate pot fi statice şi de tranziţie. realizarea protecţiei datelor împotriva incidentelor). indiferent de drepturile de acces pe care le deţin aceştia. Colecţiile de date din cadrul unei BD posedă următoarele proprietăţi: datele din BD sunt persistente adică sunt păstrate pentru o anumită perioadă de timp. liniară. inclusiv date. utilizată şi întreţinută una sau mai multe BD.Tipurile de structuri logice de date sunt: punctuală. Astfel. care poate fi mai mare sau mai mică. organizarea datelor în BD trebuie să fie transparentă pentru utilizatori. Datele se schimbă în timp datorită producerii unor evenimente externe sau interne. starea unei BD reprezintă întregul ansamblu de date la un anumit moment. în timp util. o BD. Datele se cer a fi memorate şi. structurat (datele şi legăturile dintre acestea sunt definite şi descrise conform unui model de date) cu o redundanţă minimă şi controlată. exactă a universului de discurs. Unele stări posibile ale BD pot fi valide. BD trebuie să asigure posibilitatea accesului concomitent (concurent) a mai multor utilizatori la date. ce determină trecerea BD printr-un număr de stări. eventual. Conservarea integrităţii datelor este procesul prin care se sigură tranziţia BD prin stări valide. BD denotă integritate atunci când reflectă cu acurateţe universul real. prin care este creată. Integritatea BD este asigurată exclusiv prin restricţii de integritate. Pentru fiecare dintre aceştia se stabilesc tipurile de operaţii asupra datelor la care au de acces. coerent (prin asigurarea respectării restricţiilor de integritate. software şi alte resurse. altele nu. relaţională. reţea. accesibil mai multor utilizatori. în sensul că modificările în organizarea datelor nu trebuie să afecteze programele de aplicaţie. Un sistem BD (cunoscut şi sub numele de bancă de date) reprezintă un ansamblu de elemente hardware. Aceste schimbări pot fi gândite ca fenomene discrete. transportate de la sursă la locul de stocare sau de la stocare la cel de utilizare. O restricţie statică este un invariant al stării. ca un ansamblu de colecţii de date are caracter: organizat (pe niveluri de organizare a datelor). care reprezintă reguli ce stabilesc cum BD poate rămâne o reflectare corectă. arborescentă. orientată pe obiecte. Arhitectura sistemului de baze de date este formată din următoarele componente: 91 . în timp ce restricţiile de tranziţie vizează trecerile de la o stare a BD la alta.

care reprezintă componenta de tip date a sistemului. texte. a tehnologiilor multimedia. în scopul realizării de sisteme bază de date multimedia. inclusiv reglementări administrative. prin care se realizează o descriere a datelor pe suportul fizic de memorare Spre deosebire de organizarea datelor într-o BD. prin care se realizează o descriere a tuturor datelor într-un mod independent de aplicaţii. în raport de categoria de personal implicată: 1) nivelul conceptual (global). documentaţii (componenta de structură). sistemul de gestiune al bazei/bazelor de date. La acest nivel se vorbeşte de schema externă sau subschema BD. care exprimă viziunea programatorului de aplicaţie asupra datelor. Datele dintr-o bază de date pot fi structurate pe trei niveluri de organizare a datelor. în special a celor audio şi video s-a reflectat în utilizarea pe scară din ce în ce mai mare. care constituie ansamblul de programe prin care se sigură gestionarea şi prelucrarea complexă a datelor şi care reprezintă componenta software a sistemului de baze de date. în domeniul bazelor de date. ingineri de sistem analişti.baza/bazele de date. audio. alte componente. dicţionarul bazei de date ce conţine informaţii despre date. precum: proceduri manuale şi automate. utilizate în cadrul sistemelor de bază de date geografice. echipamentele şi sistemele hardware utilizate (componenta hardware) precum şi personalul implicat. prin care se realizează o descriere a datelor corespunzătoare unui anumit program de aplicaţie. 2) nivelul logic.). statistici. imagini statice. animaţie. grafice. Utilizarea mai multor tipuri de date în cadrul sistemelor bază de date. care exprimă viziunea administratorului BD asupra datelor. structura acestora. operatori (componenta de personal). care exprimă viziunea inginerului de sistem asupra datelor. 3) nivelul fizic. programatori. elemente de descriere a semanticii. 92 . imagini dinamice (video. ce face posibilă administrarea datelor. Aceste date pot fi generate de calculator sau captate din realitate şi convertite în formă digitală. Un tip special de date sunt datele spaţiale. organizarea în fişiere prezintă numai nivelurile logic şi fizic. Datele stocate într-o bază de date pot fi de mai multe tipuri precum: date numerice. destinate bunei funcţionări a sistemului (componenta de proceduri). reprezentat de diferite categorii de utilizatori finali şi personal de specialitate: administrator. Corespunde schemei interne a BD. sunete etc. Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală (schema) BD.

Pot fi puse în evidenţă trei tipuri de modele logice ale datelor.). Dintre acestea. iar orice acces se face prin vârful ierarhiei (rădăcină). de expediţie a mărfii etc. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. 1) Modelele logice ale datelor în BD asigură gestionarea. reţea. pot fi oricâte niveluri de subordonare şi pe fiecare nivel pot fi oricâţi dependenţi. astfel: a) Modelul ierarhic (arborescent). mai multe înregistrări fiind grupate în structuri de tip fişier. Un model al datelor poate viza totalitatea datelor din cadrul BD sau o parte a acestora. în timp ce în al doilea caz sunt reflectate cerinţele asupra datelor ale anumitor aplicaţii (de exemplu modelul datelor pentru prelucrarea comenzilor. şi anume: modele primitive (fişiere). Structura de bază este reprezentată prin „tipul înregistrare” (atributele entităţii) şi „tipul set” 93 . dar adaugă şi orientarea pe ansamblu. fişiere cu legături etc.Organizarea datelor în baze de date se asigură prin utilizarea unor modele logice şi a modelelor fizice. a unui arbore. respectiv definirea (structurarea) datelor. La un subordonat se poate ajunge pe mai multe căi. unde datele sunt reprezentate ca într-o mulţime de ierarhii în care un membru al ei poate avea oricâţi superiori (legături mulţi la mulţi). este vorba de arhitectura datelor. modele semantice (orientate pe obiecte). b) Modelul reţea. În aceste modele structura de bază este înregistrarea. dar nici un subordonat nu poate exista fără superiorul lui (legături unul la mulţi). Legăturile dintre date vor fi ordonate unic. În general. relaţional). ultimele două tipuri sunt specifice bazelor de date. Aceste modele sunt axate pe reprezentarea semnificaţiei (semanticii) datelor. Aceste din urmă modele ale datelor din BD sunt cunoscute şi sub numele de subscheme ale BD. manipularea şi asigurarea integrităţii datelor. unde datele sunt reprezentate după structura unei ierarhii. Structura de bază este „tip înregistrare” care grupează toate atributele unei entităţi. fără să reflecte modul de reprezentare a acestor date pe suportul de memorare. În primul caz. Totalitatea datelor dintr-o BD constituie extensia bazei de date iar setul de definiţii prin care este descrisă structura unei BD poartă şi numele de schema BD. modele clasice (ierarhic. Caracteristicile modelelor logice pot fi prezentate sintetic. Aceste modele menţin o orientare pe înregistrare. Un subordonat nu poate avea decât un singur superior direct şi nu se poate ajunge la el decât pe o singură cale.

ordonate în ierarhii de clase şi subclase. flexibilă. adică acele operaţii care modifică comportamentul obiectului. Pentru a diferenţia coloanele care conţin valori ale aceluiaşi câmp şi a se elimina astfel dependenţa de poziţie în cadrul tabelei se asociază fiecărei coloane un nume distinct şi se precizează proprietăţile pe care le au valorile de pe coloana respectivă ceea ce duce la apariţia noţiunii de atribut. unde conceptul de bază este cel de relaţie (tabelă). unul la mulţi. Un obiect are un nume. Proprietăţile descriu structura de date a obiectului. ordinea liniilor şi a coloanelor din cadrul tabelei de date nu trebuie să prezinte nici o importanţă. Aici există entităţi simple şi clase de entităţi care se reprezintă prin obiecte simple sau clase de obiecte. metode. c) Modelul relaţional. chiar dacă la construirea relaţiilor se admit domenii infinite. Reprezentarea tabelară este preferată adesea altor forme de reprezentare a relaţiilor. întrucât este uşor de înţeles şi de utilizat. O reprezentare comodă a relaţiei este tabelul bidimensional (tabela de date). fişiere de legături etc. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. Clasele de obiecte reprezintă un tip abstract de date care defineşte structura şi proprietăţile obiectelor din acea clasă şi mulţimea de metode operaţionale asupra obiectelor respective. prin care este referit. Numele coloanei (atributului) exprimă de obicei semnificaţia valorilor din cadrul coloanei respective. în care liniile reprezintă înregistrări (articole sau tupluri). În cadrul modelului relaţional nu interesează decât relaţiile finite.(legăturile între entităţi). Modelul orientat pe obiect conferă obiectelor următoarele caracteristici mai importante: încapsularea ce presupune ca descrierea obiectelor să se facă astfel încât să există acces din afara obiectului la datele sale. Metoda defineşte operaţiile permise asupra obiectului. dar şi mulţi la mulţi. Într-o organizare eficientă. d) Modelul orientat pe obiecte unde structura de bază folosită este cea de clasă de obiecte. definită prin abstractizare din entitatea fizică pe care o regăsim în lumea reală. Conexiunile în modul reţea sunt de regulă liniare. un identificator unic. Cererile adresate unui obiect pentru a returna o valoare sau pentru a schimba o stare se numesc mesaje. 94 . iar coloanele corespund câmpurilor (caracteristicilor sau atributelor). o implementare (care este privată) şi o interfaţă publică. a căror implementare este complexă.

text şi numere). 2) Modele fizice ale datelor BD sunt utilizate pentru reprezentarea modului de organizare a datelor pe suportul fizic de memorare. precum şi definirea legăturilor între entităţi (asocierea). după ce au fost digitizate (sunet. Un model logic de date este definit prin trei dimensiuni şi anume: structura datelor.polimorfismul în sensul că diferitele obiecte răspund diferit la aceleaşi mesaje. operatorii modelului. Datele în formă digitală pot fi memorate pe mai multe tipuri de medii fizice. film. care reprezintă restricţiile ce asigură menţinerea corectitudinii datelor. restricţiile de integritate. unu la mulţi (tip arborescent). Definirea structurii datelor presupune definirea entităţilor şi caracteristicilor asociate. care acţionează asupra structurilor de date. imagini statice sau dinamice. 95 . care ajută obiectele să comunice între ele. modul de prelucrare a obiectelor este specificat prin operatorii modelului. video sau audio. mulţi la mulţi (tip reţea) sau neprecizat în totalitate. succesiunea (moştenirea) ce reprezintă capacitatea unui obiect de a-şi genera datele şi funcţionalitatea din alt obiect. animaţie. Asocierea poate ti: unu la unu (tip liniar). documente grafice. Pe acelaşi mediu fizic se pot memora mai multe tipuri de date. pentru manipularea datelor. La baza operaţiilor dintr-un astfel de model stau mesajele.

întretinerea bazei de date se realizează prin utilitare proprii SGBD-ului: editoare. refacerea fişierelor bazei de date în caz de incidente. liste. editare situaţii de ieşire (rapoarte. SGBD este componenta software a unui sistem de bază de date care interacţionează cu toate celelalte componente ale acestuia. Activitatea se referă la asigurarea confidenţialităţii datelor prin autorizarea şi controlul accesului la date. prin intermediul unor programe (scrise în diferite limbaje de programare) sau sisteme de gestiune de fişiere (ca produse software). convertoare etc. sunt: definirea şi descrierea structurii bazei de date ce se realizează printr-un limbaj propriu specific. Actualizarea presupune cele trei operaţiuni: adăugarea. 96 . În aceste situaţii se poate lucra cu fişiere sau sisteme de fişiere. Accesul la date se efectuează prin interogare şi actualizare. o bază de date nu este de conceput fără un SGBD. Interogarea este complexă şi presupune: vizualizare. conform unui anumit model de organizare a datelor. asigurând legătura şi interdependenţa între ele. activităţi efectuate de administratorul bazei de date..2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE Sistemul de gestiune a bazei de date (SGBD) este un ansamblu complex de programe care asigură interfaţa între o bază de date şi utilizatorii acesteia. ca produs software. orice organizare a datelor în colecţii de date.5. regăsiri punctuale). Activităţile asigurate de SGBD. nu conduce la o bază de date. shell-uri. securitatea datelor se realizează prin instrumente puse la dispoziţia administratorului bazei de date. Cu alte cuvinte. Datorită rolului pe care îl îndeplineşte. alte operaţii. realizarea unor proceduri speciale. Pentru întreţinerea bazei de date SGBD are implementat algoritmi de optimizare a timpului şi spaţiului de memorie ocupate. reorganizarea bazei de date se realizează prin actualizarea structurii de date şi modificarea strategiei de acces. consultare. încărcarea datelor se realizează prin comenzi din limbajul de manipulare propriu sau prin componente proprii specifice. criptarea datelor etc. Această activitate trebuie să asigure coerenţa datelor prin respectarea restricţiilor de integritate impuse de modelul de date. Această activitate presupune alocarea spaţiului în memoria externă. care nu are un SGBD asociat. dar nu avem de-a face cu o bază de date. modificarea şi ştergerea de înregistrări din colecţiile de date.

optimizarea accesului. apoi a apărut modelul arborescent de organizare a datelor şi primele SGBD-uri ierarhice ce implementau acest model (exemplu: SCF. Fortran etc. urmate de modelul reţea de organizare a datelor şi SGBD-urile reţea ce implementau acest model a apărut în anii ‘90 (exemple: IDMS. operatorii de prelucrare şi restricţiile de integritate. încadrarea unui SGBD într-o generaţie se face în funcţie de modelul logic de date implementat prin luarea în considerare a celor trei elemente care caracterizează modelul de date: structura modelului (entităţile şi legăturile dintre ele). reducerea şi controlul redundanţei. La începutul anilor ‘80 a apărut modelul relaţional de organizare a datelor şi ulterior s-au realizat SGBD-uri relaţionale ce implementau acest model (exemple: Foxpro. 97 . o foarte mică parte cu SGBD-uri de generaţia întâi şi câştigă tot mai mult teren cele realizate cu SGBD-uri orientate obiect. asigurarea unor limbaje de regăsire neprocedurale (ex. SGBD-urile arborescente şi reţea fac parte din prima generaţie şi constituie pionieratul în domeniu. Progress. interactivitate şi neproceduralitate fiind foarte mult utilizate. Desigur.: SQL). în principal. de modelul logic de date pe care-l implementează astfel: iniţial datele erau organizate în fişiere. creşterea protecţiei şi securităţii datelor. Au fost urmate în evoluţie de modelul orientat pe obiect de organizare a datelor şi SGBD-urile orientate obiect ce implementau acest model. SOCRATE). IMS). Informix. Se urmăreşte creşterea independenţei logice şi fizice a datelor. Access. gestionate de programe scrise în diferite limbaje de programare universale (exemplu: Cobol. de nuanţă. Este generaţia a doua de SGBD-uri. caracterizate prin simplitate.). îmbunătăţirea organizării datelor în memoria externă prin implementarea unui model mai performant. În acest moment cea mai mare parte a bazelor de date sunt realizate cu SGBD-uri relaţionale. asigurarea unor limbaje de descriere a datelor (LDD) cât mai performante şi automatizate. la fiecare generaţie apar o serie de elemente specifice. funcţiile şi componentele. care însă nu schimbă fundamentele conceptului. îmbunătăţirea accesului la date prin acces după mai multe chei. acces concurent.Evoluţia SGBD-urilor este legată. La trecerea de la o generaţie la alta de SGBD s-a urmărit: păstrarea aspectelor fundamentale specifice conceptului de SGBD: obiectivele. SQLserver). DB2. asigurarea unor limbaje de manipulare a datelor (LMD) puternice. generaţia a treia de SGBD-uri care este în plină dezvoltare. Oracle.

2. asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor. a modului de lucru (local sau reţea). administrarea şi controlul datelor. oferă protecţie ridicată a datelor. diversificarea tipurilor de date ce pot fi utilizate. asigurarea independenţei datelor. 6. asigurarea securităţii datelor. 98 . unui utilizator să vadă doar o parte din baza de date şi anume numai acele date care îl interesează. Se spune că o aplicaţie informatică depinde de date. O bază de date este realizată pentru o gamă largă de utilizatori. care însă satisface cerinţele sale. dacă modificarea structurii de memorare a datelor sau a strategiei de acces la date afectează şi aplicaţia. 5. utilizarea unor SGBD-uri din generaţii precedente în paralel cu dezvoltarea unei noi generaţii. interfeţe cu alte limbaje de programare. asigurarea legăturilor între date. el asigură minimizarea costului de prelucrare a datelor. Acest lucru înseamnă că SGBD-urile se doresc a avea o extensibilitate cât mai mare. SGBD satisface cerinţele informaţionale ale utilizatorului într-un mod optim. Prin acest lucru se optimizează consumul de resurse calculator (timpul şi spaţiul). asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor. Independenţa datelor faţă de aplicaţie este necesară din următoarele motive: diferite aplicaţii au nevoie de viziuni diferite ale utilizatorului asupra aceloraşi date. SGBD trebuie să-i permită la un moment dat.oferirea unor facilităţi de utilizare tot mai performante: generatoare specia1izate. utilizatorul manipulând o cantitate redusă de date. 7. Sistemul de gestiune a bazelor de date are rolul de a furniza suportul software complet pentru dezvoltarea de aplicaţii informatice cu baze de date. precum şi a tipurilor de aplicaţii ce pot fi dezvoltate. tendinţa de fundamentare teoretică şi de standardizare a conceptelor din fiecare nouă generaţie de SGBD apărută. interactivitatea. Fiind un mediu specializat. 8. asigurarea segmentării datelor. creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei. asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor. 9. asigură flexibilitate şi portabilitate aplicaţiei. 3. 4. Obiectivele unui SGBD sunt: 1. care să le permită adaptarea la nou. reduce timpul de răspuns. care au la dispoziţie un volum mare de date. Astfel. 1) Asigurarea independenţei datelor.

SGBD va permite dezvoltarea unor aplicaţii deschise. Cu toate acestea. Exemplul tipic de redundanţă controlată acceptată este cea apărută la proiectarea bazelor de date relaţionale prin normalizare precum şi la proiectarea bazelor de date distribuite prin replicare. Administratorul bazei de date va avea la dispoziţie din partea SGBD-ului. Independenţa datelor trebuie privită din două puncte de vedere: a) Independenţa fizică a datelor face ca memorarea datelor şi tehnicile fizice de memorare să poată fi modificate fără a determina rescrierea programelor de aplicaţie. Cheltuielile pentru realizarea unei baze de date sunt mari. 3) Asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor ce presupune ca SGBD să dispună de componente specializate pentru diferite operaţii de utilizare pentru: 99 . 2) Asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor Spre deosebire de sistemele clasice (cu fişiere) de prelucrare automată a datelor. După darea în exploatare a unei baze de date pot apare schimbări de standarde sau norme. baza de date existentă la un moment dat. se pot modifica unităţile şi modul de memorare ale datelor etc. Cu alte cuvinte dinamica lumii reale va genera modificări în baza de date. iar ele trebuie recuperate integral.administratorul bazei de date trebuie să aibă libertatea de a schimba structura de memorare sau strategia de acces. b) Independenţa logică a datelor se referă la posibilitatea adăugării de noi tipuri de înregistrări de date sau extinderea structurii conceptuale (globale). uneori. fără ca aceasta să impună rescrierea programelor existente. se pot modifica priorităţile aplicaţiei. reprezintă o investiţie majoră la care nu trebuie să se renunţe prea uşor. precum şi programele de aplicaţie care au fost folosite o perioadă de timp. Pentru acest lucru structura este păstrată în memoria externă şi nu în program ca în sistemele cu fişiere clasice. o serie de instrumente care să-i permită să modifice structura de date fără a modifica programele de aplicaţie. SGBD va permite aplicaţiei informatice să funcţioneze cu programele existente şi să convertească datele. Aceasta va ft însă controlată pentru a asigura coerenţa bazei de date. stocarea informaţiilor în bazele de date se face astfel încât datele să nu fie multiplicate. care să preia din mers şi cu un efort minim noile cerinţe care apar în timpul exploatării. ca răspuns la cerinţele noi apărute fără a modifica aplicaţiile existente. în ceea ce priveşte timpul de răspuns se acceptă o numită redundanţă a datelor. pentru a realiza performanţe sporite.

multe din facilităţile de regăsire de aici fiind preluate în generaţia a treia de SGBD-uri. Din acest motiv SGBD-urile sunt puternice în ceea ce privesc facilităţile de regăsire. SGBD stochează datele în entităţile bazei de date şi permite mai multe căi de acces. o serie de fişiere anexe (de index etc. fără ca ei să fie nevoiţi să cunoască structura întregii baze de date. Fie că este folosită pentru actualizare sau pentru consultare. Mai ales în cazul realizării unor aplicaţii informatice cu baze de date care fac parte dintr-un sistem integrat. Paşi importanţi în acest sens s-au făcut în generaţia a doua de SGBD-un. o dată cu apariţia 100 . De cele mai multe ori. ci numai o utilizare cât mai uşoară. unde există un singur criteriu de adresare (cel care a stat la baza organizării fişierului) în cazul bazelor de date. la momentul execuţiei. are puţine noţiuni de informatică. existenţa unor limbaje performante de regăsire a datelor care permit exprimarea interactivă a unor cereri de regăsire a datelor şi indicarea unor nereguli pentru editarea informaţiilor solicitate. o bază de date nu este realizată izolat. sistemul de gestiune trebuie să ofere posibilitatea unui acces multicriterial. Aceasta ar oferi posibilitatea unui acces uşor la baza de date şi a utilizatorilor neinformaticieni. cu posibilitatea de acces la baza de date în regim interactiv. În timp ce modificarea criteriului la fişierele clasice implică reorganizarea lor. Utilizatorul final care este beneficiarul aplicaţiei.) care lasă neschimbate entităţile bazei de date. Acestea au atins performanţe ridicate în sistemele relaţionale. datele de la o aplicaţie trebuie să poată fi utilizate în alte aplicaţii. Pentru diferite moduri de adresare SGBD creează dinamic. Pentru acest lucru SGBD trebuie să ofere instrumente specializate pentru dezvoltarea de programe de aplicaţie cât mai prietenoase. la bazele de date schimbarea criteriului nu afectează cu nimic datele.folosirea datelor de către mai mulţi utilizatori în diferite scopuri (aplicaţii). utilizarea unui limbaj cât mai apropiat de cel natural. accesul cât mai natural al utilizatorului la date. SGBD trebuie să îmbine puterea unui limbaj procedural cu cel al unui limbaj neprocedural (descriptiv)-apropiat de limbajul natural. Acest lucru reduce spaţiul de memorare necesar şi efortul de încărcare/validare a datelor. regăsirea datelor este una din operaţiile cele mai intens folosite într-o bază de date. spre deosebire de sistemul clasic de prelucrare pe fişiere. de regulă. care să dirijeze şi să ajute beneficiarul în utilizarea bazei de date. De aceea pe el nu îl interesează structura bazei de date. regăsirea datelor este realizată la cererea tuturor tipurilor de utilizatori ai bazei de date.

realizarea unor proceduri speciale de acces asupra datelor scrise în limbajul de manipulare a datelor (LMD) şi care se păstrează în formă precompilată. definite pentru diferiţi utilizatori. a unor protocoale de control concurent şi a unor proceduri de refacere a bazei de date după incidente. la anumite date. cu o cheie (parolă) de acces la rutină. număr nivel de acces. Autorizarea şi controlul accesului la date este rea1izat de SGBD prin intermediul parolelor. asupra anumitor obiecte. Securitatea datelor este asigurată de SGBD prin definirea tuturor drepturilor necesare unui utilizator pentru o previzualizare şi revocarea drepturilor pentru alte previzualizări sau obiecte. utilizarea viziunilor este asigurată de SGBD pentru reprezentarea schemelor externe ale bazei de date. conform anumitor restricţii. nume clasă (grup). criptarea este asigurată de SGBD prin oferirea de rutine de criptare (codificare) a datelor apelate automat sau la cerere şi prin existenţa unor instrumente care permit utilizatorului să realizeze propriile rutine de criptare. utilizarea viziunilor.limbajului de regăsire SQL (Structured Query Language). Criptarea şi decriptarea se realizează după algoritmi specifici. Acestea identifică clasele de utilizatori. Cu ajutorul previzualizărilor (view) SGBD permite să se definească partiţii logice ale bazei de date. SGBD gestionează privilegiile utilizatorilor în sensul că un utilizator poate realiza anumite acţiuni. 4) Asigurarea securităţii datelor împotriva accesului neautorizat. În acest sens SGBD permite: autorizarea şi controlul accesului la date. care este şi singurul limbaj standardizat din domeniul bazelor de date. realizarea unor proceduri speciale. parolă. cu anumite drepturi de acces. în raport cu cerinţele acestora de acces la date. 5) Asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor împotriva unor ştergeri intenţionate sau neintenţionate care se realizează prin intermediul unor proceduri de validare. criptarea datelor. Administratorul bazei de date poate prevedea ca accesul la date să se facă numai printr-o autorizare corespunzătoare şi poate verifica autorizarea oricând se încearcă accesul la anumite date. 101 . Profilul unui utilizator este definit cu ajutorul SGBD prin: nume. Anumitor utilizatori li se va acorda dreptul de execuţie şi li se va interzice accesul direct la obiectele bazei de date. SGBD pune la dispoziţia administratorului bazei de date o serie de instrumente specifice pentru asigurarea securităţii datelor.

Componentele SGBD asigură coerenţa şi integritatea tratând separat cauzele care pot altera baza de date: integritatea semantică, controlul accesului concurent, salvarea/restaurarea; integritatea semantică este asigurată prin operaţii efectuate de SGBD asupra datelor şi a prelucrărilor. Aceste operaţii alcătuiesc un set de reguli numit restricţii de integritate. SGBD asigură astfel de restricţii implicite (rezultă din modelul de date implementat) şi explicite (proceduri incluse în programele de aplicaţie); controlul accesului concurent asigură coerenţa datelor şi este un obiectiv al SGBD urmărit mai ales la baze de date distribuite. În acest sens SGBD are o unitate distinctă de prelucrare a datelor numită tranzacţie, care este constituită dintr-o secvenţă de operaţii marcată de puncte de început şi sfârşit. Tranzacţia poate fi controlată implicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt automat definite, sau explicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt definite prin comenzi specifice. La execuţia concurentă a tranzacţiilor, SGBD asigură blocarea accesului la datele utilizate la un moment dat. Aceasta înseamnă că se interzice accesul celorlalte tranzacţii concurente la aceleaşi date, până se termină tranzacţia curentă. Tehnica de blocare utilizată de SGBD se poate aplica la nivelul întregii baze de date, a unui fişier, a unei înregistrări sau chiar a unui câmp. Ea poate fi aplicată pentru citire (partajabilă) sau pentru scriere (exclusivă); salvarea datelor este un proces de stocare prin realizarea de copii de siguranţă şi prin jurnalizarea tranzacţiilor şi a imaginilor. SGBD poate asigura salvarea automat sau la cererea administratorului bazei de date. Restaurarea porneşte de la colecţiile de date stocate prin salvare şi refacere consistenţa bazei de date, minimizând prelucrările pierdute. Restaurarea este asigurată automat de SGBD, dar se poate realiza şi manual. 6) Asigurarea segmentării datelor se referă nu numai la aspectul asigurării accesului mai multor utilizatori la aceleaşi date, ci şi la posibilitatea dezvoltării unor aplicaţii fără a se modifica structura bazei de date. Problema segmentării se pune la un nivel superior pentru SGBD-urile ce permit lucrul în reţea. 7) Asigurarea legăturilor între date corespund asocierilor care se pot realiza între obiectele structurii de date, precum şi a legăturilor dintre acestea, conform unui model de date. Fiecare tip de model de date permite anumite legături între date. Un SGBD, care implementează un anumit model 102

de date, va trebui să asigure şi realizarea legăturilor dintre datele corespunzătoare în conformitate cu schema conceptuală. 8) Creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei sunt influenţate de SGBD. Acesta trebuie să gestioneze un volum mare de date de o complexitate ridicată, într-un anumit timp de acces rezonabil pentru diferiţi utilizatori. Pentru toate aceste lucruri SGBD foloseşte diferite metode de acces, tehnici de optimizare, tipuri de date. implementarea lor se face în componente specializate ale SGBD. 9) Administrarea şi controlul datelor sunt asigurate de SGBD, în sensul că datele pot fi folosite de mai mulţi utilizatori în acelaşi timp, iar utilizatori pot avea cerinţe diferite care pot fi şi incompatibile. SGBD trebuie să rezolve probleme de concurenţă la date, probleme ce apar mai intens la lucrul în reţele de calculatoare.

5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Realizarea obiectivelor prezentate anterior este asigurată de sistemele de gestiune a bazelor de date printr-o serie de componente ce permit efectuarea unor operaţii specifice. În funcţie de natura şi scopul urmărit, operaţiile pot fi grupate pe activităţi. Activităţile acceptă şi ele o grupare pe funcţii astfel încât una sau mai multe activităţi relativ omogene vor realiza o anumită funcţie. Ţinând seama de complexitatea sistemului de gestiune, de facilităţile oferite de acestea, de limbajele utilizate şi de modul de implementare al modelului de date, gruparea activităţilor pe funcţii are un anumit caracter omogen. Există câteva funcţii general valabile pentru toate tipurile de SGBD, dar se pot întâlni şi funcţii specifice diferitelor SGBD-uri datorat unor particularităţi identificate prin operaţii şi activităţi specifice. Acestea sunt funcţii de bază, pe care orice sistem software, dacă nu le are în totalitate, nu poate fi considerat SGBD. 1) Funcţia de descriere a datelor permite definirea structurii bazei de date cu ajutorul limbajului de definire a datelor (LDD). Definirea datelor poate fi realizată la nivel logic, conceptual şi fizic. Se descriu atributele (câmpurile) 103

din cadrul structurii bazei de date, legăturile dintre entităţile bazei de date sau dintre atributele aceleiaşi entităţi, se definesc eventualele criterii de validare a datelor, metodele de acces la date, aspectele referitoare la asigurarea integrităţii datelor. Concretizarea acestei funcţii este schema bazei de date, memorată într-un fişier, ceea ce permite afişarea şi actualizarea structurii bazei de date, în orice moment. Această funcţie a fost mult automatizată în timp, LDD având acum puţine comenzi. LDD este specific fiecărui SGBD, dar întotdeauna realizează descrierea datelor conform elementelor modelului de date pe care îl implementează SGBD respectiv. Într-un SGBD după realizarea funcţiei de descriere, entităţile bazei de date sunt deja create ca fişiere vide, care conţine numai structura bazei de date (schema bazei de date) dar care nu conţin datele propriu-zise; 2) Funcţia de manipulare a datelor este cea mai complexă şi realizează încărcarea, actualizarea şi regăsirea datelor din baza de date, cu ajutorul limbajului de manipulare a datelor (LMD), astfel: a) încărcarea datelor în baza de date se realizează prin operaţii automatizate sau programate ce asigură şi criteriile de validare necesare; b) actualizarea bazei de date constă în operaţii de adăugare, modificare şi ştergere de înregistrări. La operaţiile de adăugare şi de modificare se păstrează aceleaşi criterii de validare care s-au folosit şi la activitatea de încărcare a datelor. Actualizarea se realizează numai autorizat, prin asigurarea unei protecţii corespunzătoare a datelor, pentru a se păstra coerenţa bazei de date; c) prelucrarea datelor se realizează prin operaţii de selecţie, ordonare, interclasare (compunere) şi ventilare (descompunere) efectuate asupra entităţilor bazei de date. Acestea sunt, de obicei, operaţii premergătoare activităţii de regăsire a datelor. Multe din operaţiile de prelucrare sunt realizate cu ajutorul operatorilor din modelul de date pe care îl implementează SGBD; d) regăsirea (interogarea) datelor constă în operaţii de vizualizare (afişare pe ecran, imprimare pe hârtie), răsfoire sau de editare a unor situaţii de ieşire. Situaţiile de ieşire pot fi intermediare sau finale şi se pot obţine pe diferiţi suporţi tehnici de informaţie (ecran, hârtie, mediu magnetic, optic etc.). Ele pot avea cele mai diferite forme (punctuale, liste, rapoarte, grafice, imagini, sunet, video) şi se pot obţine după diferite criterii de regăsire. Funcţia de manipulare a datelor este cea mai intens folosită în bazele de date şi este cea mai bine suportată de SGBD faţă de orice sistem de gestionare a datelor, care există până acum. 104

SGBD manipulează datele într-un mod eficient, utilizând în acest scop o serie de metode şi tehnici de optimizare a accesului şi a alocării spaţiului de memorie în calculator. Fiecare SGBD, de la o generaţie la alta şi chiar de la o versiune la alta, a căutat să îmbunătăţească acest aspect. Limbajul de manipulare de date (LMD) poate fi cu limbaj gazdă sau cu limbaj propriu. Cele cu limbaj gazdă sunt dezvoltate prin adoptarea unor limbaje universale de programare (Cobol, Pascal, C etc.) la cerinţele de regăsire ale SGBD-ului. Se îmbină astfel puterea unui limbaj universal cu necesităţile de regăsire a datelor (ex. SGBD: Oracle). Cele cu limbaj propriu sunt dezvoltate printr-un limbaj specific capabil să unească puterea procesorului software cu cerinţele de regăsire dintr-un anumit tip de bază de date (ex. SGBD: Foxpro). Pentru activarea de regăsire există limbaje de interogare specializate care pot fi incluse în LMD sau pot exista ca atare. Ele au apărut datorită lărgirii gamei de utilizatori ai bazelor de date, care îi include tot mai mult şi pe neinformaticieni. Pentru aceştia au fost necesare facilităţi de regăsire simple şi prietenoase, apropiate de modul de lucru şi de gândire uman. În acest sens, limbajele de tipul SQL au cele mai bune performanţe; 3) Funcţia de utilizare asigură mulţimea interfeţelor necesare pentru comunicarea tuturor utilizatorilor cu baza de date. Pentru realiza această funcţie SGBD trebuie să asigure facilităţi pentru mai multe categorii de utilizatori ai bazei de date: beneficiari, specialişti, administratorul bazei de date. a) Beneficiarii reprezintă categoria utilizatorilor finali şi intensivi ai unei baze de date. SGBD le oferă acestora limbaje neprocedurale şi alte facilităţi de interogare (generatoare, utilitare etc.) a bazei de date într-o formă simplistă şi interactivă. Aceşti utilizatori nu trebuie să cunoască structura bazei de date şi nu trebuie să ştie să programeze, SGBD ajutându-i interactiv în utilizarea bazei de date. În acest sens SGBD oferă: meniuri cu opţiuni sugestive, ferestre, şabloane pentru diferite forme, autodocumentarea (help-uri, mesaje, ferestre explicative etc.); b) Analiştii programatori creează structura bazei de date şi realizează proceduri automate de exploatare a bazei de date. SGBD oferă acestor utilizatori limbajul de descriere şi limbajul de manipulare a datelor precum şi interfeţe cu limbaje universale. Acestea sunt de putere şi complexitate diferită, de la un SGBD la a1tul, oferind atât elemente neprocedurale cât şi procedurale specialistului în informatică. Cu aceste elemente el descrie schema externă (logică) a bazei de date şi asigură manipularea complexă a datelor; 105

Administratorul care are o bogată experienţă de analiză.). număr de actualizări etc. 106 . Integritatea datelor se referă la corectitudinea datelor încărcate şi manipulate astfel încât să se respecte restricţiile de integritate ale modelului implementat de SGBD. dar parţial şi pentru celelalte funcţii. iar utilizatorii sunt de toate tipurile şi în număr mult mai mare. Pentru toate aceste lucruri SGBD oferă o serie de instrumente şi utilitare specializate. 4) Funcţia de administrare este complexă şi dependentă de competenţa administratorului bazei de date. de a reface baza de date în caz de incidente (prin jurnalizare. de mare complexitate. de a utiliza eficient spaţiul de memorie internă şi externă (prin organizare şi lansarea unor programe de optimizare). Acest lucru este determinat de faptul că baza de date este.). Astfel el organizează baza de date conform unei anumite metodologii. Măsurile necesare sunt asigurate. SOBD are o funcţie distinctă în acest sens. copii de siguranţă). Datorită importanţei acestei categorii de utilizatori. parole etc. în mare parte.c) Administratorul bazei de date este un utilizator special şi are un rol hotărâtor în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a întregului sistem. SGBD a dezvoltat foarte mult componentele software destinate administratorului. Securitatea (confidenţialitatea) datelor înseamnă interzicerea accesului la date pentru utilizatorii neautorizaţi. Pentru fiecare din aceste activităţi SGBD oferă instrumente şi tehnici de lucru. datele sunt distribuite pe calculatoarele din nodurile reţelei. în acest caz. administratorul are rolul de a autoriza accesul la date (acordă conturi. În cazul lucrului în reţea de calculatoare cu baze de date distribuite. de a realiza o serie de analize statistice din baza de date (număr şi tip de utilizatori. de facilităţile oferite de SGBD dar şi prin alte instrumente construite de proiectantul bazei de date. realizează schema conceptuală a bazei de date. coordonează proiectarea bazei de date. proiectare şi programare. SGBD asigură protecţia bazei de date. Protecţia bazei de date este un ansamblu de măsuri necesare pentru asigurarea integrităţii şi securităţii datelor. În etapa de exploatare a bazei de date. număr de accese. În principal pentru funcţia de administrare. organizează şi administrează baza de date în toate etapele de realizare a acesteia.

colectivităţilor sau organizaţiilor. vulnerabilitatea indusă de Internet şi reţelele intranet şi interacţiunea umană în Internet ca factor nou de vulnerabilitate. Impactul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor este mare. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. 107 . Volumul de informaţie în Internet creşte continuu. Un al treilea risc major poate fi considerat ca fiind generat de folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. Sunt proliferate noile tehnologii în domeniile informaţiei şi comunicaţiilor. Este important să menţionăm de asemenea câteva dintre riscurile majore care sunt generate în contextul Noii Economii: vulnerabilitatea digitală. lucrătorul cu informaţia. vulnerabilitatea digitală. a apărut un nou tip de lucrător. folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. Riscul este comun tuturor ţărilor. Toate acestea ne conduc spre un prim risc major în contextul Noii Economii. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în prezenţa problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. evoluţia insuficient de rapidă spre societatea informaţiei. lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital poate fi considerată un al doilea risc major. Pe de altă parte au apărut noi elemente de vulnerabilitate. ele determină avantaj competitiv şi accelerează globalizarea. Evoluţia spre Noua Economie se realizează prin trecerea de la Era industrială la Era informaţiei. valoarea adăugată se bazează pe informaţie şi cunoştinţe. adică utilizarea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor.1. lărgirea prăpăstiei digitale. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMIINoua Economie a devenit o realitate a lumii la acest început de secol XXI. Trecerea de la Era industrială la Era informaţiei a schimbat organizaţiile şi societatea. Pe un plan mai general.Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE 6.

Lărgirea prăpăstiei digitale poate fi considerată un al patrulea risc major generat de TIC. apar oportunităţi noi de afaceri bazate pe TIC. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice. punând la dispoziţie pe scară largă oamenilor şi organizaţiilor resursele informaţionale. Industriile legate de TIC creează locuri de muncă într-un ritm de două ori mai rapid decât celelalte industrii. A fost construită o nouă infrastructură tehnică. volumul de informaţie şi cunoştinţe înglobate în produse a crescut în aceiaşi perioadă cu acelaşi ritm. Personalul ocupat cu informaţia devine din ce în ce mai numeros. la nivelul ţării faţă de alte ţări. tehnologii. adică decalajul care există în folosirea tehnologiei informaţiilor şi Comunicării (TIC) în organizaţii. Informaţia se constituie astfel ca o resursă nouă. tehnologii şi capital. în noua economie vorbim de oameni. Managementul informaţiei şi cunoştinţelor se dezvoltă ca funcţie a afacerilor şi ca o nouă funcţie în organizaţie. între straturi diferite ale societăţii. Dacă electricităţii i-a trebuit un secol pentru a pătrunde în întreaga lume. În timp ce cheltuielile de resurse fizice pe unitatea de produs fabricat au scăzut constant în ultima sută de ani. Impactul TIC asupra afacerilor conduce la schimbarea percepţiei asupra informaţiei ca factor de producţie. Fenomenul Internet amplifică transformarea. reţelele Internet şi intranet sunt astăzi folosite de aproape un miliard de oameni şi aplicaţiile bazate pe ele se răspândesc rapid. 108 . O nouă economie s-a născut şi transformă economia existentă: noua economie a informaţiei. Vincent(1989) subliniază că timp de 3 secole (1700-1950) în SUA ponderea acestuia a fost apreciată la 5% pentru ca odată cu răspândirea TIC acest procent să crească la peste 67% la sfârşitul secolului XX. un adevărat capital al economiei moderne.România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. Se produce un efect de transformare a resurselor informaţionale asupra industriei şi o dispariţie gradată a graniţelor între produse şi servicii. capital şi informaţie. Schimbarea produsă de folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) afectează toate domeniile şi toate întreprinderile. Dac înainte o afacere era echivalentă cu oameni. Un al cincilea risc major poate fi de aceea evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea.

400 miliarde dolari SUA.1. evidenţierea şi prezentarea tendinţelor informaţionale din cadrul lor se realizează într-o manieră contextuală. materiale. 6). sunt sisteme deschise. regiune geografică au ajuns să fie considerate ca relevante pentru comportamentul economic al entităţii respective. puternic integrate în societate şi economie. inclusiv fizic. dar care abia în ultimele decenii ia amploare. se punctează o serie de mutaţii majore. de natură informaţională. ţară. Dematerializarea informaţiei este un proces care a început cu mult timp în urmă. adică 7. Întrucât organizaţiile ce funcţionează în perioada actuală. În mod firesc. Industria TIC este azi cea mai importantă industrie din SUA. Se estimează cheltuielile globale pentru TIC care ating circa 2. cu impact substanţial asupra sistemului informaţional managerial al organizaţiei. informaţiile erau organic asociate. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor Tradiţional. ci spre clienţii acestora. la scară planetară. Industria TIC atrage cel mai mare nivel al investiţiilor. ramură economică. Sintetic. în cea mai mare parte nu spre companiile informatice. Cheltuielile TIC la nivel de organizaţie. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Dinamismul şi complexitatea ridicată a evoluţiilor tehnice. acestea pot fi relevate sub formă de tendinţe (vezi figura nr.6% din produsul brut al întregii planete.2. Mai mult decât atât.2. echipamente. în ultimele decenii se constată manifestarea unei puternice tendinţe de dematerializare şi dezintermediere a informaţiilor1. produse etc. informaţionale şi manageriale contemporane se reflectă în înnoirea accelerată şi pe multiple planuri a sistemului informaţional al organizaţiei. piese. economice. marcând substanţial 109 . 6. clădiri.Dimensiunea acestei industrii se reflectă şi în alte sectoare economice. elementelor la care se refereau: materii prime. 6. inclusiv întreprinderile.

în accepţiunea pe care o au în contextul noii economii sau a economiei bazate pe cunoştinţe. realizarea schimbului de informaţii şi a interacţiunii dintre salariaţi şi ceilalţi stakeholderi ai organizaţiei. introducerea tehnologiei de vârf. Ele marchează paşi înainte în creşterea aplicativităţii informaţiilor. Dematerializarea informaţiilor este o expresie majoră a dematerializării economiei. care înainte nu existau sau numai sporadic. ceea ce elimină multiple operaţii şi informaţii intermediare. precum şi dintre agenţi economici. robotizarea. codificarea informaţiilor. Dezintermedierea. Spre exemplu. inclusiv vizualizarea acestuia în multiple ipostaze. La baza masivei dematerializări a informaţiilor se află o serie de procese şi mijloace. ca urmare a progreselor de natură tehnologică. în primul rând computerele. Până în deceniul al IX-lea. ci apelează direct fabricantul de produs. Între acestea menţionăm: tehnica modernă de calcul şi. fireşte. concepţia managerială. tehnologiile informaţionale moderne. care se află abia la început. Expresiile dematerializării şi dezintermedierii informaţiilor sunt multiple. este posibilă datorită aceloraşi progrese tehnice şi tehnologice menţionate. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor sunt componente ale evoluţiei spre economia bazată pe cunoştinţe. cultura organizaţională. Un exemplu binecunoscut este şi plata salariilor în cont personal. constituirea şi utilizarea bazelor de date. în dobândirea de către o mare parte a lor a statutului de cunoştinţe. inclusiv a celei informatice. potenţialul cumpărător al unui produs nu mai are nevoie să contacteze comerciantul cu ridicata sau amănuntul. a acumulărilor de cunoştinţe informatice şi manageriale. Fabricaţia asistată de calculator. În prezent. manageriale şi economice ale întreprinderii. Fără îndoială că la baza dematerializării informaţiilor se află şi multe alte elemente care ţin de pregătirea informaticienilor.evoluţiile informaţionale. uneori chiar mai multe decât sunt posibile. accesat apoi prin cărţi de credit. modalitate majoră de manifestare a economiei bazate pe cunoştinţe. ce îi transmite toate informaţiile solicitate. structura şi funcţionalitatea proceselor economice etc. transferul datelor reprezentau domeniile de vârf ale utilizării informaţiei. abordările informaţional-manageriale din întreprinderile de vârf se concentrează în alte zone: constituirea de reţele cuprinzând diferite posturi de muncă. Internetul şi Intranetul. constituirea de baze de date. 110 . era focalizată în sfera sarcinilor cu caracter operaţional. prelucrarea textelor. Dematerializarea informaţiilor este frecvent asociată cu dezintermedierea. fără a avea o pondere semnificativă. prin contactul direct.

coordonarea sarcinilor şi facilitarea muncii simultane la acelaşi proiect. Externalizarea sau outsourcingul informaţional Una din tendinţele organizaţionale conturate în ultimele două decenii o reprezintă extinderea outsourcingului şi externalizării. 6. 6. cunoştinţe şi abilităţi apreciabile despre computere se dobândesc încă din şcoala elementară. contribuie substanţial la “informatizarea” pregătirii şi muncii salariaţilor din organizaţie. Spre exemplu. adică a acelora de care depinde în mod nemijlocit asigurarea avantajului competitiv al 111 . uşor de asimilat şi utilizat. Această modalitate de atragere de resurse şi activităţi exogene firmei se utilizează pe scară sporită şi în domeniul informaţional. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului Concomitent. elaborarea de aplicaţii informatice. cu pronunţate dimensiuni informaţionale şi manageriale. Proliferarea în ultimii ani a abordărilor informatice “prietenoase”. în 1997 outsourcingul informaţional reprezenta în SUA 26 miliarde dolari.2.2. crearea de noi servicii pentru întreprinderi şi a unor noi forme ale muncii.3. Salariaţii mai în vârstă. Ca urmare a acestor schimbări în conţinutul şi modalităţile de realizare a proceselor de formare şi perfecţionare. operarea şi întreţinerea sistemului informaţional. să-şi asume noi sarcini de muncă. cuprinzând proiectarea sistemului informaţional. personalul din firme este capabil să utilizeze tehnicile informaţionale de vârf.2. care nu au beneficiat de pregătire informatică în şcoală. managementul relaţiilor informaţionale. să operaţionalizeze noi abordări. service-ul pentru computere etc. se produc modificări în pregătirea personalului care lucrează în firme. În nu puţine ţări. Sfera outsourcingului informaţional se lărgeşte treptat. metode şi tehnici în activitatea lor. şi-o completează frecvent. Se conturează o nouă cultură organizaţională în firme. Problema esenţială care trebuie soluţionată când se apelează la outsourcing informaţional – ca de altfel la orice sursă de outsourcing – este evitarea includerii în sfera sa a activităţilor decisive pentru firmă. Însuşirea unui minim de cunoştinţe şi deprinderi informatice reprezintă o componentă majoră a proceselor de formare şi perfecţionare.

în ciuda a nu puţine incertitudini implicate.organizaţiei. Operaţional. apar aspecte imprevizibile • stabileşte cu furnizorul de servicii informaţionale o relaţie bazată pe partajarea profitului rezultat pentru a-l motiva la maximum în furnizarea de servicii cât mai eficace organizaţiei • abordează outsourcingul informaţional într-o viziune sistemică şi nu ca o simplă relaţie de cumpărare. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet Transformarea informaţiilor într-o sursă principală a dezvoltării economice. primul pas spre outsourcing informaţional constă în identificarea acelor activităţi informaţionale ce nu fac parte din categoria activităţilor decisive. Din ce în ce mai frecvent firmele de vârf şi-au conturat un nou model de comunicaţii bazat pe Internet şi pe Intranet. concomitent cu spectaculoasele şi rapidele progrese ale tehnologiei informaţiilor se reflectă în conturarea a noi modele de comunicaţii în cadrul firmelor. Experienţa ultimilor ani relevă că. în realizarea outsourcingului informaţional se recomandă să se respecte un set de cerinţe: • definirea precisă a tuturor aspectelor implicate de outsourcingul informaţional • fiecare angajament de outsourcing diferă de celălalt şi necesită un contract cu un conţinut specific • apelează la opiniile a cel puţin doi experţi informaţionali înainte de a recurge la outsourcing informaţional şi pe parcursul negocierii acestuia • include în contractul de outsourcing informaţional o clauză de renegociere a sa. Potrivit unor specialişti. întrucât aproape întotdeauna. care. în eventualitatea realizării lor la costuri mai reduse în afara organizaţiei. outsourcingul informaţional se amplifică rapid. pe parcursul concretizării lui. 6. care au facilitat în mod determinant cristalizarea noilor moduri de comunicaţii. pot fi externalizate. situând pe primul plan creşterea competitivităţii firmei şi luarea în considerare echilibrată a principalelor aspecte implicate.4. 8). sunt reprezentate de dependenţa din ce în ce mai mare a strategiilor şi operaţiilor comerciale de informaţiile furnizate din exterior prin 112 .2. Motivaţiile iniţiale principale. Practica din ţările dezvoltate evidenţiază utilizarea a trei forme de outsourcing (vezi figura nr.

implică. bazat pe utilizarea şi integrarea Internetului şi Intranetului. conectarea operativă a firmelor la numeroşi furnizori de informaţii profesioniste. de producţie şi economice în cadrul organizaţiei. selecţie personal etc.5. Internetul asigură. precum şi conexiuni informaţionale. furnizori. selectat al personalului firmei la documentele firmei. fireşte. Comparativ cu sistemele informaţionale clasice. asigură mai multe avantaje – rapiditate de intrare în funcţiune a sistemului şi de funcţionare. prin intermediul magistralelor informaţionale. consultanţă şi cumpărarea de produse etc. Noul model de comunicaţii care se conturează în firmele de vârf. încasări. ca de altfel şi Internetul. în esenţă. de volumul şi viteza accesării şi folosirea informaţiilor de specialitate. supleţe în utilizarea şi conectarea aplicaţiilor informatice. uşurinţă în folosire de către informaticieni şi neinformaticieni şi costuri mai reduse. în condiţii de timp. Intranetul. mai ales în ceea ce priveşte conectarea la distanţă şi fluxurile externe ale organizaţiei. continuu actualizate. comerţul electronic constituie una dintre cele mai decisive mutaţii care se produc în economia şi întreprinderea contemporană. manageriale şi economice cu alte firme – clienţi. stocate de servere. Expansiunea comerţului electronic Fără nici o îndoială. în aplicarea sistemului Internet şi a protocoalelor sale la nivelul componentelor firmei. folosirea a cel puţin trei categorii de abordări informaţionale: curierul electronic. Internetul are o pondere majoră în derularea a numeroase activităţi pentru firme: plăţi. personal etc. accesul partajat şi. furnizori. Intranetul constă.2. paralel cu dezvoltarea reţelei Internet de comunicaţii. Intranetul implică şi construirea de bariere de protecţie pentru a asigura securitatea informaţiilor şi a derulării proceselor comunicaţionale şi implicit manageriale. 6. Folosind www se asigură accesul firmei la informaţii. costuri şi – adesea calitate – net superioare condiţiilor tradiţionale. ca norme comunicaţionale. fişierele permanente de clienţi. publicitate. realizare de funcţii mai variate şi eficace. Sistemele de comunicaţii din firmele moderne se bazează pe îmbinarea Internetului cu Intranetul. Fireşte că.Internet şi de condiţionarea crescândă a conţinutului şi performanţelor specialiştilor organizaţiei de contactele cu noii furnizori exogeni de informaţii. bănci etc. promovare şi vânzări produse.. 113 .

. structura şi dimensiunea unei părţi apreciabile dintre activităţile firmelor se schimbă. FAIR (Forecast and Assensment of the Socio-Economic and Policy Impact of Advanced Communications and Recommendation). funcţionării şi performanţelor organizaţiei devine covârşitor. Dintre acestea o enunţăm pe cea a lui Daft şi Parks.E. există opţiuni diferite. determină schimbarea structurii informaţiilor necesare managerilor. cantitatea şi varietatea informaţiilor exogene firmei. se amplifică continuu. Privitor la principalele domenii exogene organizaţiei asupra cărora este recomandabil să se exercite scrutarea informaţională. Potrivit specialiştilor care au elaborat cunoscutul proiect al U. necesare funcţionării sale eficiente. În opinia noastră. prelucrarea şi analizarea sistematică a informaţiilor contextuale firmei. pe fondul transformării informaţiilor în resursă principală a acestora şi al spectaculoaselor progrese ale comunicaţiilor şi informaticii. derulare şi finalizare a tranzacţiilor economice. Funcţia principală a scrutării informaţionale este deci monitorizarea evoluţiilor mediului exogen firmei. relevante pentru activităţile şi performanţele sale. Scrutarea informaţională implică – pe lângă investigaţii deliberate asupra mediului – şi observări indirecte realizate în contextul ansamblului interfeţei dintre firmă şi mediul său ambiant. calitatea şi viteza informaţiilor procesate se amplifică substanţial şi va creşte flexibilitatea forţei de muncă. definiţia comerţului electronic. nu punctează suficient faptul că acesta reprezintă un nou mod. Accentuarea caracterului de sistem deschis al organizaţiilor.6. Se dezvoltă modalităţi orizontale de organizare a activităţilor. Ca urmare. deşi exactă. 6.2. 9): Ca urmare. Prin scrutarea informaţională se asigură colectarea. care au un impact semnificativ asupra sa. de concepere. încă prea puţin cunoscute. circa 90% din informaţiile necesare unui management competent erau endogene. Comerţul electronic se deosebeşte de precedentele tipuri de tranzacţii economice prin cinci elemente (vezi figura nr.cu multiple şi intense consecinţe economice şi sociale. Scrutarea informaţională În firma clasică. Una dintre modalităţile prin care se răspunde acestei necesităţi este scrutarea informaţională. radical deosebit de precedentele. Impactul informaţiilor asupra managementului. ce identifică şase zone 114 .

prioritare de exercitare a scrutării informaţionale: clienţii. 115 . constituie. în fapt. Deşi un număr apreciabil de specialişti în domeniile informaţional şi managerial fac referiri la întreprinderea virtuală. o formă tranzitorie spre firma bazată pe cunoştinţe. legislaţia şi celelalte reglementări. sunt dovezi de necontestat pe acest plan. atât la nivel managerial. uneori chiar în condiţii superioare de accesibilitate şi valorificare. Consecinţele pozitive se resimt atât în planul elaborării strategiilor şi politicilor de dezvoltare. situaţia economică de ansamblu a ţării şi mediul socio-cultural. Magazinele şi expoziţiile virtuale. Al doilea aspect se referă la faptul că organizaţia virtuală. definirea sa de către aceştia diferă între limite apreciabile. În condiţiile actuale. cât şi de execuţie încorporează numeroase elemente informatice şi informaţionale deosebit de performante ca soft şi hard. scrutarea informaţională va lua amploare. datorită impactului crescând pe care informaţiile externe semnificative îl au asupra activităţilor şi performanţelor firmelor. prezenţa activităţilor şi rezultatelor fizice ale activităţilor este înlocuită de prezentări de informaţii vizualizate. extinderii rapide a Internetului. În viitorii ani. În final. ale proliferării informaticii. care au cunoscut o adevărată explozie în ultimii ani. capabile să îndeplinească aceleaşi funcţii. 6. concurenţii. abordată şi percepută în prezent. mai ales ale celor de dimensiuni medii şi mari. Organizaţia virtuală. creşterii mijloacelor şi capacităţii de analiză informaţională ale firmelor. tehnologiile. Conturarea întreprinderii virtuale Una dintre cele mai spectaculoase evoluţii către economia bazată pe cunoştinţe şi către societatea informaţională o constituie apariţia germenilor întreprinderii virtuale. cea care constituie componenta de bază a noului tip de economie spre care evoluează în prezent economia bazată pe cunoştinţe.2. cât şi în cel al managementului curent.7. sunt subliniate două aspecte. se asigură premise superioare de utilizare a scrutării informaţionale. aşa cum este prezentată. Frecvent.

Elaborarea de politici informaţionale reprezintă numai baza de declanşare a realizării managementului informaţional. Practica demonstrează că achiziţionarea de către firmă de noi tehnologii şi noi manageri nu este suficientă. aparte. Două sunt cerinţele majore de respectat. O a doua accepţiune rezidă în considerarea şi tratarea informaţiei. într-adevăr. a ansamblului proceselor informaţionale ca un domeniu de sine stătător.2. ce necesită o puternică implicare din partea managerilor şi salariaţilor. nu necesită un demers informaţional global. Prima se referă la efectuarea de schimbări profunde în cultura organizaţiei. reflectată în atenţia acordată informaţiilor în conceperea şi derularea proceselor şi relaţiilor manageriale. În firmele mici.6. de regulă. cu pronunţate particularităţi. în exercitarea managementului la toate nivelurile organizaţiei. ambele accepţiuni sunt raţionale. mai reduse. ele fiind complementare. A doua cerinţă se referă la abordarea implementării managementului informaţional de o manieră foarte pragmatică. Promotorii acestei abordări. Numeroşi specialişti înţeleg prin management informaţional acel management al organizaţiei care prezintă o puternică dimensiune informaţională. tot mai intensă şi influentă. de sine stătător. în special. foarte numeroşi. cel mai adesea este suficientă imprimarea unei puternice dimensiuni informaţionale managementului. evidenţiază că. pentru care există două accepţiuni. Pentru aceasta este necesar mult efort şi timp. Este obligatorie participarea intensă a tuturor managerilor şi implicarea tuturor executanţilor. Cristalizarea managementului informaţional Precedentele tendinţe se reflectă în planul global al organizaţiei în conturarea aşa numitului management informaţional. Evoluţiile ultimelor două decenii. mai ales în organizaţiile de dimensiuni mari şi mijlocii.8. informaticienii sau cei cu o pregătire de bază informatică. întrucât volumul şi complexitatea informaţiilor. informaţia este o prezenţă quasi-permanentă. sunt. Cercetările efectuate au relevat că realizarea unui management informaţional funcţional şi eficace în cadrul organizaţiilor este un proces laborios. care trebuie condus în mod unitar pentru a valorifica la maximum multiplele sale valenţe. În opinia noastră. Partea cea mai dificilă se referă la 116 .

în bună măsură. către care se tinde în prezent.. importanţa deciziilor privind tehnologia informaţională a unei firme va creşte din ce în ce mai mult. este utilizarea Internetului ca un nucleu de valori adăugate (core value added). Nu trebuie neglijaţi nici indivizii care. Studii de management comparat relevă că avansul pe care îl au firmele nord-americane şi – în general – întreaga societate din SUA. servicii financiare. În această lume electronică. de obicei. întreţin pagini pentru ei înşişi şi nu neapărat site-uri. astfel. Odată cu dezvoltarea unei societăţi în care comerţul electronic predomină.multiplele şi intensele negocieri. denumită Internet. a doua etapă a fost utilizarea Internetului pentru comenzi şi achiziţii online şi livrarea pe cale electronică a acestora. agenţiilor de ştiri. serviciilor educaţionale. camere virtuale pentru discuţii.com constituie exemple în acest sens. acţiuni de influenţare. sunt prezentate proiecte curente ale organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale. pentru furnizarea de informaţii prin site-uri Web etc. Internetul a fost recunoscut drept elementul care va schimba complet modalităţile în care întreprinderile îşi vor conduce afacerile şi vor putea comunica cu utilizatorii şi clienţii. multe site-uri cum ar fi amazon. spre exemplu. Internetul creează un client universal. schimbând. încât deja se pune problema filtrării ei şi evitării acelor lucruri nesemnificative 117 . într-un interval relativ scurt. Evoluţia utilizării Internetului s-a realizat. cum sunt. în trei etape: prima etapă a fost utilizarea Internetului pentru accesul la informaţii. Operaţiunile bancare electronice. în principal. peisajul competitiv şi creând noi oportunităţi de afaceri. Este atât de multă informaţie pe Web. design. care au ca fundament o anumită mentalitate bazată pe o receptivitate ridicată faţă de noile tehnologii şi pe disponibilitatea de a-şi asuma riscuri. a treia etapă. artă. comparativ cu cele din alte ţări dezvoltate. magazinele virtuale de pe Internet. respectării acestor cerinţe. enciclopediile online. construirea de coaliţii şi – uneori – declanşarea de conflicte şi chiar “războaie”. învăţământul la distanţă online. sport. Un rol extrem de important în creşterea gradului de accesibilitate a tehnologiilor de vârf îl joacă reţeaua Internet. modificări de înţelegeri. Deşi unele dintre aceste iniţiative ar putea eşua. cu o platformă comună. jocuri. negocierea electronică a acţiunilor. altele vor avea un larg succes. şi asigură accesul ieftin. la o colecţie de documente. modă etc. se datorează. licitaţiile online de automobile şi revista presei online sunt deja o realitate.

trebuie avut în vedere faptul că omul modern este din ce în ce mai “ocupat”. Problema securităţii a fost rezolvată prin utilizarea exclusivă a cardurilor emise de consorţii puternice (Master Card şi Visa). principala preocupare a celor care furnizează servicii constă în satisfacerea necesităţilor clienţilor lor. o firmă poate face cunoscute clienţilor atât oferte proprii. ceea ce înseamnă că timpul aferent achiziţionării de produse este redus. însă multe alte sectoare o urmează îndeaproape. Industria serviciilor este considerată lider în comerţul electronic. trebuie să avem în vedere faptul că. în schimbul unor comisioane corespunzătoare. În acest sens. afectând modul în care asigurătorii. cât şi oferte ale altor firme. Prin intermediul Internetului.(junk-stuff. se creează o mare confuzie. Până acum. Se poate spune că Internetul este o reţea de telecomunicaţii mare şi eterogenă. De exemplu. fără a mai fi nevoie de deplasarea la faţa locului a agenţilor de vânzare. tranzacţiile financiare prin Internet vor deveni obişnuite atât pentru persoanele fizice. Se vorbeşte despre „timpul Internet”. Această reacţie nu trebuie să ne surprindă. clienţii sunt precauţi în privinţa introducerii numărului lor de card pe Internet. cei care operau pe Internet (firme şi clienţi) au fost preocupaţi de securitatea operaţiilor efectuate prin Internet. abordează piaţa şi determină care sunt informaţiile despre clienţi pe care trebuie să le deţină. Se apreciază comparativ că 1 lună timp Internet înseamnă 3 ani timp real. în general. comerţul electronic determină scăderea costurilor de efectuare a tranzacţiilor. deoarece chiar au fost reclamate astfel de cazuri. În general. cât şi în ceea ce priveşte viteza cu care se pot obţine aceste informaţii. cât şi pentru firme. temându-se că datele pot fi furate. Internetul este cea mai mare sursă de informaţii atât în ceea ce priveşte volumul informaţiilor furnizate prin această reţea. care are la dispoziţie un volum mai mare de cunoştinţe. În ceea ce priveşte vânzarea produselor prin Internet. Sistemele “punct de vânzare” ale marilor firme de vânzare cu amănuntul sunt în atenţia multor 118 . De asemenea. Într-o lume în care clientul pasiv s-a transformat într-o persoană activă. care îţi pot sta în cale atunci când cauţi ceva important. inclusiv produse non-competitive sau competitive. Internetul diminuează timpul pe care o firmă sau o persoană sunt obligate să-l consume pentru adoptarea deciziilor. Pe măsură ce problemele de securitate sunt rezolvate. clienţii sunt contactaţi direct şi întrebaţi în legătură cu informaţiile dorite. în primul rând. spam-mail). Prin intermediul unui canal electronic. Afacerile pe Internet au apărut din ce în ce mai des în noua infrastructură.

deţin infrastructuri extensive. în acelaşi timp.bănci. îşi formează reţele de baraj fire-wall care să asigure securitatea tranzacţiilor electronice ale acestora şi. Firmele devin în acest mod tort mai integrate în această lume a comerţului electronic. oferind. Liderii bancari răspund noilor competitori electronici în mai multe moduri. oportunităţile strategice pe care aceasta le oferă. Infrastructura informaţională permite creşterea performanţelor înregistrate în activităţile unei firme. Liderii în comerţul cu amănuntul îşi desfăşoară deja operaţiunile de vânzare online. printre care verificarea contului. securitatea comerţului electronic. Directorul general al unui lanţ de supermarketuri a declarat recent că mai mult de 50% din venituri se obţin online şi că. în general. imposibilitatea opririi tranziţiei către comerţul electronic fac ca deciziile pe termen lung privind investiţiile în tehnologia informaţională să fie foarte importante pentru noua infrastructură. aceştia furnizează experimental servicii bancare tradiţionale (depozite bancare. pentru a obişnui clienţii să folosească punctul de vânzare şi pentru retragere de cash din conturile bancare. folosind canale electronice şi. reţelele bancare pe Internet sunt independente din punct de vedere operaţional şi geografic. care trebuie finanţată centralizat şi concepută înainte de a fi cunoscute necesităţile concrete ale afacerii. şcolilor. firmele care obţin profit mare pe termen scurt deţin infrastructuri limitate la nivelul firmei. firma a trebuit să depoziteze bani lichizi în magazinele sale. spitalelor. În general. case) în cadrul supermarketurilor. În prezent. Aceste reţele oferă o gamă largă de servicii. Această infrastructură are multe în comun cu infrastructura publică a drumurilor şi a podurilor. În primul rând. efectuarea de plăţi şi multe altele. Aceste sisteme permit clienţilor să folosească o varietate de metode de plată şi să-şi retragă cu uşurinţă bani din conturi. efectuarea de împrumuturi. în timp ce firmele mult mai inovative. Mărimea investiţiilor în tehnologia informaţională. împrumuturi pentru maşini. de Crăciun. conducerii informaţiile necesare. în prezent. În al doilea rând. 119 . care obţin venituri mari din noile produse. îşi analizează capacităţile proprii privind investiţiile în tehnologia informaţională pentru a dispune de o infrastructură a tehnologiei informaţionale care să le permită să fie competitivi.

Globalizarea conduce la o tot mai accentuată concurenţă dar şi la o calitate mai bună a vieţii prin accesul la informaţiile disponibile în format electronic indiferent de locaţia geografică şi la noi oportunităţi într-un mediu de afaceri caracterizat de reducerea ciclurilor economice. managerii nu mai sunt numai relee de informaţie. ei sunt mai mult ca un dirijor decât ca un comandant de oşti. determinarea costurilor aferente diferitelor activităţi se face eficient. 120 . de la prognoză la obţinerea de lichidităţi. organizaţiile se aplatizează . Schimbările de abordare a obiectivelor organizaţiei în era informaţiei (o nouă formă de a prezenta Noua Economie) comparativ cu era industrială sunt şi ele numeroase: producţia de masă devine adaptare a producţiei de masă la cerinţe individuale ale clienţilor.6. echipele şi nu ierarhia devin importante. La fel şi alte procese.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV De la bine cunoscuta teză a lui Porter conform căreia în orice industrie competiţia este structurată de cele 4 forţe de bază: ameninţarea noilor intraţi pe piaţă ameninţarea substituţiei. Un al factor care este caracteristici Noii Economii este fenomenul globalizării. Totalitatea proceselor formează lanţul de afaceri. Folosirea TIC devine sursă de avantaj competitiv. Se produc schimbări în organizaţie: organizaţiile devin mai flexibile şi adaptabile. puterea de negociere a clienţilor şi puterea de negociere a furnizorilor se ajunge la revoluţia produsă de TIC care este fundamentală şi schimbă modul de derulare a afacerilor. informaţia devine disponibilă în timp real. marketingul de masă este înlocuit cu marketing individual. Tehnologiile IC oferă o oportunitate de a schimba modul în care lucrăm în organizaţie. Procesul de achiziţii va fi considerat unic pe organizaţie şi va fi eficientizat indiferent de ce anume se cumpără. Lupta pentru avantaj competitiv este din start pierdută în faţa unui competitor care foloseşte mai amplu şi mai eficient noile tehnologii. Dacă în prezent ne orientăm mai mult pe sectoare funcţionale şi departamente. viitorul managementului bazat pe TIC va fi al orientării pe procese.

racai. Ansamblul Internet fiind un sistem de sisteme care creşte rapid şi cu o infrastructură destul de puţin fiabilă există numeroase elemente de vulnerabilitate care au generat preocupări pentru studierea acestora. transmite şi compară informaţia. ClickStats 2004). tehnic şi comercial evoluţia societăţii umane la sfârşitul secolului XX. Din această informaţie circa 50% este în mişcare. aceea cu informaţia. un lucrător cu cunoştinţele va proiecta informaţie care produce valoare.pdf 121 . Unii chiar vorbesc de dispariţia bibliotecilor sau a documentelor tipărite.optimizarea lanţului informaţiei şi colaborare informaţională cu furnizorii iau locul optimizării lanţului fizic şi colaborării fizice cu furnizorii. După anumite estimări1 acesta ar putea fi estimat la 1016 . Reţelele Internet/intranet au devenit cel mai mare sistem creat de om. globalizarea virtuală este mai importantă decât locaţia fizică. educaţie.1017 bytes. disponibil la adresa de internet : http://www. rapid şi la costuri scăzute aşa cum nu a existat în istorie. Volumul de informaţie stocată şi accesibilă pe Internet creşte cu repeziciune. înmagazinează. deci cunoştinţe. Noua economie a generat un nou tip muncă. experienţă. Acesta se caracterizează prin capacitatea de a raţiona şi cunoaşte la un nivel ridicat. procesează. Tehnologiile moderne de data mining şi de arhivare sau management management al documentelor permit un acces la informaţie complex. Se poate deci vorbi fără îndoială de Internet şi în context de intranet ca despre un fenomen global şi care accentuează globalizarea. în timp ce numai după 25 ani densitatea globală a utilizatorilor Internet este de 10%aşa cum o arată principalele statistici internaţionale (C-I-A 2004. un fenomen care reflectă în plan ştiinţific. Este de remarcat că în sistemul de telecomunicaţii mondial s-a ajuns la o densitate de linii telefonice de17% după peste 160 ani de evoluţie. personalitate şi motivare diferite de muncitorul erei industriale. 1 Vulnerabilitatea si riscuri in contextul noii economii-Vasile BALTAC. şi un nou tip de muncitor: lucrătorul cu informaţia. etc. Un sistem de tip Internet este vulnerabil. Dacă lucrătorul cu informaţia produce. deşi desigur este vorba numai de tendinţe.Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Se prefigurează transformarea lucrătorului cu informaţia în lucrător cu cunoştinţele. începutul secolului XXI.ro/RISC1/VasileBaltac. din care 40% local şi 10% la distanţă în reţelele de arie largă.

După cum se poate observa în Fig. 6.1 s volumul pieţei IT din România creşte continuu, toate segmentele de piaţa IT au avut o creştere rapidă în perioada anterioară.

Figura 6.1-Volumul Pieţei IT din Romania1 Conform studiului Digital Planet în 2009, în România va continua creşterea consumului de IT&C. Mai puţin în hardware, care va stagna oarecum (10% creştere 2007-2005), dar cu cele mai mari creşteri în software (31,5%) si servicii IT (21,5 în aceeaşi perioadă).Cu acestea, putem spune că România este un sector IT&C dinamic ceea ce duce la ideea că dezvoltarea internetului are efecte pozitive asupra economiei digitale.

1

122

Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE

7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII

Vulnerabilitatea sistemelor Internet este mai mare decât cea a sistemelor care le-au precedat. Afirmaţia se justifică în primul rând deoarece volumul informaţiei este mult mai mare decât la celelalte sisteme. În al doilea rând creşterea Internet a fost rapidă şi fără a fi însoţită de preocupări deosebite pentru asigurarea unei limitări a vulnerabilităţii. Important părea la un moment dat să fi prezent în Internet şi mai puţin să te asiguri. În afara vulnerabilităţii clasice în Internet a apărut atacul informatic ca element provocat sau declanşat întâmplător. Este cunoscut că informaţia poate fi pierdută, furată, modificată, folosită necorespunzător şi decriptată ilegal. Este posibilă pierderea integrităţii, confidenţialităţii şi disponibilităţii datelor. Vulnerabilitatea Internet este de 100%, nefiind posibil se conceapă un sistem total nevulnerabil. Elementele de vulnerabilitate pot fi evidenţiate la nivel micro- şi macrosistem. Complexitatea fiind suficient de mică, vulnerabilitatea este controlabilă la nivel de microsistem. Sursele de risc sunt echipamentele, software-ul şi bazele de date. În cazul echipamentelor principalii factori de vulnerabilitate, în afara problemelor normale generate de fiabilitatea intrinsecă a componentelor sistemului, sunt dezastrele naturale(furtuni, inundaţii, cutremure, etc.), căderile sau întreruperile de alimentare cu energie şi actele de vandalism. În software, aplicaţii şi date putem evidenţia factorii furt, alterare / distrugere de date, viruşii informatici şi accidentele neintenţionate. Diminuarea vulnerabilităţii la nivel microsistem se poate face prin măsuri de control al accesului şi creşterea robusteţii programelor. Toate acestea se fac cu un anumit cost care este cu atât mai mic cu cât măsurile sunt luate mai din timp în fazele de proiectare şi realizare a sistemului. Există numeroase metode de reducere a vulnerabilităţii microsistemelor prin proiectare cu elemente de securitate, separarea funcţiilor, controale de reţea, 123

criptare şi creare de firewall-uri. În bună măsură folosirea acestor metode contribuie la creşterea rezistenţei la perturbaţii şi atacuri a sistemelor. Problemele de vulnerabilitate fiind imposibil de eliminat, apare ca necesară adoptarea de planuri de recuperare a daunelor. Aceste planuri se pot dovedi extrem de eficace atunci când din motive diverse au loc căderi sau atacuri asupra sistemelor. Din păcate, asemenea planuri se întocmesc foarte rar. Costul măsurilor de securitate apare, de regulă, mare pentru beneficiarii sistemelor şi chiar este mare în funcţie de nivelul de securitate dorit. Costul daunelor potenţiale descreşte însă funcţie de nivelul de securitate. Un optim economic poate fi găsit prin calcularea costului combinat al asigurării securităţii microsistemului. Vulnerabilitatea Internet la nivel macro este o consecinţă a arhitecturii sale ca reţea de elemente vulnerabile la nivel microsistem şi a perturbărilor prin incidente. Sursele de incidente sunt atacuri involuntare sau provocate. Sunt cunoscute tipurile clasice de incidente: încercări, scanare, compromitere cont utilizator, compromitere rădăcină , captura de date din pachete, blocarea serviciului, înşelăciune, folosirea de coduri maligne, atacuri asupra infrastructurii. Creşterea incidentelor este exponenţială. Este adevărat că sistemele se caracterizează intrinsec prin robusteţe. În multe situaţii funcţionarea parţială reduce vulnerabilitatea. Principalul element actual de vulnerabilitate au devenit atacurile. Anual sunt cheltuite sute de milioane de dolari pentru repararea daunelor produse de atacuri. Factorii favorizanţi ai acestui tip de vulnerabilitate sunt nodurile nesigure şi folosirea sunt nodurile nesigure şi folosirea comunicaţiei necriptate. Este adevărat că în fazele primare ale dezvoltării Internet nu au existat aplicaţii majore care să ceară măsuri de securitate deosebite. Creşterea a fost rapidă, fără măsuri de securitate deosebite. Personalul de exploatare era şi el insuficient instruit. Dezvoltarea afacerilor electronice de tip eBusiness a condus la un nou nivel necesar de securitate, mult maximizat. Internet a devenit instrumentul folosit de sute de milioane de utilizatori faţă de un număr restrâns în era preInternet. Din punct de vedere tehnic viteza de creştere şi mai ales timpul scurt nu au permis contracararea eficientă a influenţei factorului uman în sporirea vulnerabilităţii Internet. 124

Sisteme fără oameni se comportă diferit faţă de sistemele cu interacţiune umană puternică. În Internet sunt zeci de milioane servere şi aproape un miliard de oameni. Acţiunea umană devine astfel factorul principal de vulnerabilitate. Dimensiunea Internet devine comparabilă din punct de vedere al complexităţii interacţiunilor cu colectivităţile umane. Se pune justificat întrebarea dacă studiul organizării societăţii umane nu este o sursă de soluţii pentru scăderea vulnerabilităţii ? Vulnerabilitatea societăţii umane este şi ea foarte mare. Societatea reprezentată ca sistem are în noduri oamenii care sunt extrem de nefiabili. Sistemele din Internet şi societatea umană au multe asemănări şi anume multă redundanţă, comunicare, vulnerabilitate a informaţiei stocate în creştere în timp. Globalizarea intensifică forţa atacurilor şi asupra societăţii, la fel cum în mod pregnant se manifestă şi în Internet. Este un fenomen necontestat că vulnerabilitatea sistemelor în contextul Internet este mare şi în creştere. Soluţii tehnice există , sunt însă scumpe, greu de generalizat şi vor avea succes limitat. Soluţii pot fi însă găsite prin analogia cu societatea umană. Societatea a fost confruntată încă din fazele incipiente cu problema vulnerabilităţii ei. Soluţii găsite au fost diverse, de la construcţii şi comunităţi fortificate la folosirea de sisteme de alarmare eficiente. Nu este o dilemă să decizi dacă se pun uşi blindate la toate casele dintro comunitate sau se folosesc forţe de ordine eficiente. Societatea umană a optat de timpuriu pentru o organizare prin legi şi reguli şi instituţii de aplicarea acestora. Lumea Internet va trebui să evolueze de la absenţa reglementării la reglementări naţionale şi globale. Reglementările pot reduce vulnerabilitatea cu costuri mai mici decât măsurile tehnice. Lumea Internet poate deveni globală, democratică şi sigură şi prin măsuri tehnice şi prin reglementări internaţionale. Opozanţii unei asemenea abordări pot invoca spiritul de liberă iniţiativă (free enterprise) care a contribuit mult la creşterea Internet şi piedicile pe care reglementările le-ar putea pune dezvoltării în continuare. Trecerea la utilizarea Internet în ample aplicaţii economice, de învăţământ, culturale, de administraţie publică face ca ignorarea problematicii vulnerabilităţii să devină un factor de frânare chiar mai mare decât acela al unor reglementări insuficient fundamentate. Prin caracterul său global fenomenul Internet cere reglementări globale transfrontaliere. După, ziua de 11 septembrie 2001 s-a schimbat major percepţia generală asupra vulnerabilităţii şi măsurilor necesare de reducere a ei. Sofisticatele sisteme de monitorizare electronică a comunicaţiilor nu au putut 125

preveni tragicele evenimente din acea zi si altele similare. Ulterior s-a investit enorm, în special în sisteme de identificare şi protecţie electronică, dar în paralel reglementările naţionale şi internaţionale au fost adaptate mai bine la noua situaţie în care a devenit clar că tehnologiile noi sunt folosite şi pentru protecţia oamenilor, dar şi de către terorişti, noua ameninţare a secolului XXI.

7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE

Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei a determinat schimbarea mediului de afaceri. Acesta reprezintă primul pas către trecerea la revoluţia post-industrială, care va fi în mod fundamental o revoluţie a informaţiei. Deschiderea infrastructurilor IP (Internet Provider) a înlesnit apariţia noilor modele de afaceri şi a creat mari oportunităţi. Totul este fundamental schimbat, diferit total de ceea ce a fost cunoscut până acum, însă, concomitent, apar şi riscurile. Web-ul a fost acceptat mult mai rapid decât orice altă tehnologie anterioară. Acest lucru schimbă complet modul de desfăşurare a activităţilor anterioare, indiferent dacă este practicat de oameni de afaceri, sau de persoane private. Odată cu începerea activităţii pe Internet apar şi problemele legate de verificarea veridicităţii tuturor informaţiilor din reţea precum şi de acces al persoanelor nedorite în reţea, acum, când aceasta este o reţea deschisă de informaţii. Afacerile electronice creează medii de lucru nesigure. În acest sens, trebuie evaluate riscurile şi beneficiile pe care o societate le are în urma unei astfel de activităţi şi, în funcţie de acestea, trebuie reorganizată activitatea pe care ea o desfăşoară. Atunci când o firmă intră în domeniul afacerilor electronice, iar activitatea sa se bazează complet pe modul în care utilizatorii folosesc informaţiile legate de clienţii firmei, mediul în care acea firmă acţionează devine unul foarte nesigur. În cazul în care firma nu dispune de un sistem de securitate care să monitorizeze activitatea electronică, există tot timpul pericolul producerii de accidente. De asemenea, trebuie să se solicite persoanelor care au acces la reţeaua firmei să utilizeze sisteme care sunt compatibile cu sistemul acesteia. 126

ci pe calitatea serviciilor oferite. Riscurile aferente activităţii pe Internet cresc de fiecare dată când se deschide o poartă în reţea. De aici rezultă necesitatea crescândă a asigurării securităţii operaţiilor efectuate pe Internet. prin conectare la întregul mapamond. multe firme utilizează certificate digitale (digital certificates) pe lângă sistemele tradiţionale de autentificare. cât şi datorită necesităţii de a personaliza relaţia cu clienţii. când banii şi informaţiile erau schimbate personal. Acestea sunt asemănătoare cărţilor de credit şi sunt folosite pentru a identifica clienţii atunci când consultă un site. Astfel. 127 .Utilizatorii interni sunt la fel de periculoşi ca şi cei externi firmei. fapt care arată amploarea pe care o iau afacerile ce se desfăşoară prin intermediul Internetului. pentru informaţiile pe care le furnizează. Certificatele digitale sunt personalizate prin intermediul unor inscripţii personale şi al unor coduri de acces. care este un mediu prin excelenţă anonim. Ele au fost create atât pentru o mai mare siguranţă a tranzacţiilor. a partenerilor de afaceri etc. În lumea afacerilor prin Internet. cum ar fi cunoaşterea clienţilor. Utilizarea acestor certificate digitale s-a extins în prezent. În prezent se estimează că există peste 800 milioane de utilizatori ai Internetului. Afacerile electronice reprezintă o activitate relativ nouă şi majoritatea firmelor prezente pe Internet nu sunt pregătite pentru asigurarea securităţii activităţii lor. la afaceri pe Internet. pentru a garanta securitatea site-urilor lor. pierderile nu sunt numai de ordin financiar. soluţii ce vizează informaţiile. firma este responsabilă în faţa întregii lumi. Trecerea la comerţul electronic presupune trecerea de la sistemul tradiţional. Printre nevoile principale ale acestora se numără existenţa unui mediu stabil. pentru a o putea păstra cât mai mult. fiind afectată şi reputaţia firmei. adică de fiecare dată când se permite accesul unei persoane din exterior în reţeaua firmei. necunoscându-se în realitate persoana de la celălalt capăt al firului. deoarece persoanele care au acces la sistemul informatic al firmei respective nu trebuie „să spargă codurile” pentru a intra în sistem. accentul nu se pune pe creşterea vânzărilor pe Internet. Există nenumărate moduri de asigurare a securităţii: soluţii hardware. De exemplu. În acest caz. În prezent se tranzacţionează lunar pe Internet miliarde de dolari. care să inspire încredere. Acesta este un lucru foarte important.

Astfel. atunci când o firmă transmite un mesaj e-mail fără a avea nici un soft pentru detectarea viruşilor. verificarea personalului (verificarea activităţilor desfăşurate de angajaţi). Oricând. controalele tehnice (verificare a compatibilităţii sistemelor utilizate). managementul riscului pentru activităţile prin Internet implică: evaluarea riscurilor. trebuie să se stabilească foarte clar cine sunt persoanele şi care sunt competenţele persoanelor implicate în managementul riscului aferent activităţii pe Internet. dezvoltarea controlului daunelor. este de aşteptat ca fraudele să apară în zonele cel mai puţin riscante şi neadecvat protejate. elaborarea unui plan de reacţie în caz de urgenţă. putem spune că elementele fundamentale ale prevenirii riscurilor în domeniul afacerilor pe Internet se are în vedere: confidenţialitatea informaţiilor. controale fizice on-site. la reţeaua pe care o va utiliza. De asemenea. o firmă trebuie să aibă garanţia responsabilităţii sale pentru absolut orice decizie adoptată: de la modul în care alege furnizorii. în timp ce lipsa ei nu numai că va 128 . În viitor. compatibilitatea sistemelor. O protecţie eficientă va duce la minimizarea pătrunderilor ilegale. instruirea adecvată a personalului (stabilirea unui set de cerinţe şi reguli pentru persoanele care au acces în reţea). care aduc câştiguri mari. există posibilitatea transmiterii unui mesaj e-mail infectat către toţi clienţii sau potenţialii clienţi. Managementul riscului în domeniul afacerilor pe Internet presupune dezvoltarea continuă a ciclului de viaţă al produselor. de-a lungul etapelor ciclului de viaţă. disponibilitatea informaţiilor precum şi detectarea riscurilor potenţiale.Un alt tip de riscuri ce apar ca urmare a prezenţei pe Internet a unei firme îl constituie riscurile poştei electronice. De asemenea. În esenţă. pentru prevenirea riscurilor aferente activităţii pe Internet sunt eficiente: controalele organizaţionale (numirea unei persoane care să fie responsabilă de securitatea sistemului informaţional). la modul de acces în reţea etc. integritatea informaţiilor. În concluzie. creşterea gradului de instruire al personalului pentru reacţia rapidă în situaţii neprevăzute. la modul de alegere a tipului de activitate.

de la cel care încearcă să spargă sistemul. ce reglementează modul în care se pot trimite informaţii din SUA în Uniunea Europeană şi viceversa. care încearcă realizarea unei alianţe cu Japonia. în graniţele acesteia. Prin astfel de reglementări se evidenţiază diferenţele între desfăşurarea comerţului electronic în Statele Unite. şi cu cele europene pe de altă parte. să îl vizioneze. Trebuie realizată o evaluare a sistemelor interne şi a structurii interdepartamentale. de fiecare dată când se trimit informaţii referitoare la clienţi în afara Uniunii Europene trebuie ca respectivul client să îşi dea acceptul pentru realizarea acestei operaţii. până la persoana care administrează serverul. Astfel. deoarece aceasta reprezintă un element deosebit de important în desfăşurarea activităţii într-un mediu anonim cum este Internetul. cu care se confruntă orice persoană conectată la reţea. în principal. pe lângă aspectele legate de securitatea datelor. dar faptul că există posibilitatea de a penetra sistemul va deveni cunoscut şi va creşte numărul incidentelor de acest tip. În principiu. şi Europa. Deşi singura persoană care primeşte mesajul este destinatarul. Aceste reglementări au deci şi o latură economică. o constituie fraudele ce au ca obiect mesajele email. urmărindu-se mai multe obiective. Un exemplu în acest sens îl constituie “Economic Union Data Protection Act”. de aceea. având ca scop protejarea clienţilor. prin supravegherea firmelor cu care aceştia colaborează. Aceste legi vizează. Motivul pentru care Uniunea Europeană a impus o astfel de reglementare îl constituie faptul că se doreşte menţinerea persoanelor interesate să facă afaceri în Europa. Se încearcă găsirea unei soluţii pentru armonizarea concepţiilor americane cu cele japoneze. Există o modalitate de a proteja documentele prin “criptarea” lor. Altă categorie de fraude prin reţeaua Internet. acest lucru reprezintă o problemă importantă. pe de o parte. Reglementările ce privesc buna cunoaştere a clienţilor se aplică în mediul bancar şi în întreaga comunitate financiară şi a ofertanţilor de servicii.permite intruziunea. există două modalităţi de criptare: codificarea şi decodificarea cu aceeaşi cheie şi utilizarea cheilor publice şi private. printre care: 129 . Uniunea Europeană a adoptat o nouă metodă de protecţie a confidenţialităţii informaţiilor puse la dispoziţia cetăţenilor străini. care va trebui rezolvată. În prezent numai ţările dezvoltate au adoptat unele legi cu privire la utilizarea Internetului şi la comerţul electronic. stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte confidenţialitatea datelor. acest lucru nu îl împiedică pe oricare intrus. Acest domeniu nu este suficient reglementat şi.

De asemenea. O altă problemă cu care firmele se confruntă în ceea ce priveşte activitatea acestora pe Internet sunt “attack-site-urile”. urmând săşi schimbe apoi adresa şi denumirea site-ului). şi care îşi desfăşoară în prezent activitatea pe Internet. o astfel de confuzie poate determina pierderea De exemplu. comentarii tendenţioase. impunând o serie de standarde în ceea ce priveşte dezvoltarea de soft şi dezvoltarea modului de utilizare a datelor individuale într-un mediu. o firmă care difuzează filme interzise tinerilor sub 18 ani a folosit ilegal numele whitehouse. actualizarea informaţiilor de pe paginile Web.uniformizarea sistemelor de securitate atât în UE. cât şi în afara acesteia.com uşor de confundat de către utilizatori cu numele siteului Casei Albe. Scopul acestora este să atace firmele răspândind informaţii compromiţătoare. existenţa unor pagini de Web. având ca membri cele mai importante organizaţii. care se aplică deja în domeniul bancar şi al valorilor mobiliare. sau a unor adrese.gov. 1 130 . asupra persoanelor cu care firmele colaborează pe căi electronice. monitorizarea informaţiilor. o firmă apelează la anumite programe guvernamentale pentru a afla toate numele site-urilor calomnioase. sau de firme concurente. În general. attack-siteurile reprezintă o colecţie de plângeri şi nemulţumiri din partea clienţilor la adresa serviciilor slabe oferite pe Internet de către diferite firme. Pentru o firmă. Este posibil ca să se ceară în curând să se realizeze investigaţii independente. Există însă cazuri în care ele sunt realizate chiar de către angajaţii firmei respective. Cele mai eficiente metode de apărare împotriva unor astfel de atacuri sunt: înregistrarea numelor site-urilor firmelor care au desfăşurat activităţi de publicitate negativă (de exemplu. zvonuri nefondate. în care să se înregistreze reclamaţiile clienţilor. whitehouse. cu modificarea extensiei1. au apărut grupuri private ce acţionează ca reglementatori în domeniu. înregistrarea numelor site-urilor firmelor “pirat”. Se aşteaptă apariţia unor reglementări pentru urmărirea datelor referitoare la clienţi. în conformitate cu legile “Know Your Customer” (Cunoaşte-ţi clientul). Pentru o societate de asigurări este foarte dificil să răspundă unor astfel de atacuri.

Pentru a fi competitivă. de asemenea. o categorie nouă dar nu mai puţin periculoasă decât cea clasică. dar şi a vulnerabilităţii firmelor care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul Internetului.1 Vulnerabilitatea digitală Un prim risc major este determinat de vulnerabilitatea digitală.multor oportunităţi de afaceri. implementarea de soluţii robuste şi fiabile şi instruirea participanţilor în probleme de risc. Riscul este comun tuturor ţărilor. Comerţul electronic va duce la creşterea volumului de activitate. Riscul este amplificat şi de apariţia de noi forme de atacuri şi război digital care de cele mai multe ori nu pot fi prevenite. 7. asigurarea protecţiei şi stabilirea unor scenarii de acţiune. fiind greu de anticipat care va fi forma lui în etapa actuală de dezvoltare a TIC în multe ţări ale lumii. accentuat de factori de risc printre care viteza de creştere a Internet. Fragilitatea sau lipsa de consistenţă a sistemului de protecţie împotriva riscurilor generate de vulnerabilitatea sistemelor informatice amplifică riscul major definit ca vulnerabilitate digitală. generalizarea prea rapidă a folosirii lui care nu permite dezvoltarea de metode eficiente de securizare a aplicaţiilor. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în contextul problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. a reputaţiei. O cădere a infrastructurii TIC opreşte în prezent activitatea economică şi colateral celelalte activităţi la acelaşi nivel de distructivitate cu o cădere a sistemului energetic Generalizarea aplicaţiilor cu infrastructură Internet conduce ca fenomen social la pătrunderea în rândul utilizatorilor a infractorilor informatici.2. Se poate detecta ca un prim risc major creşterea continuă a vulnerabilităţii sistemelor informatice la scară naţională şi globală . şi. împreună cu profiturile asociate acestora. Aceasta presupune evaluarea sistemelor şi a proceselor interne. adică trebuie să înceapă să vândă “via Internet”. 131 . o firmă trebuie să includă printre metodele sale de distribuţie şi comerţul electronic.

etc.2. Pe un plan mai general. riscul aferent fiind acela că i se poate acorda o prioritate scăzută justificată prin costurile ridicate. Legislaţia statelor democratice încearcă să reducă acest risc. Este evidentă tendinţa de creare a conţinutului digital care oferă o largă accesibilitate a informaţiei în toată societatea. Lipsa efortului de constituire a conţinutului digital1 sau întârzieri în crearea lui reprezintă un alt risc major.2. 1 2 Digital Content Data Warehouse 3 Preşedinte IBM 132 . pot fi aduse prejudicii prin folosirea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. ale comerţului electronic. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. care prevăd sancţiuni aspre pentru infracţiunile de acces neautorizat la informaţie şi folosirea ei neadecvată.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii Un al treilea risc major – folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital Al doilea risc major– lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. Lou Gerstner3 consideră. Şi în ţara noastră există legi ale protecţiei datelor personale. Arhivarea electronică a documentelor este o cerinţă care nu poate fi ignorată. Astfel. că problema cea mai importantă a eBusiness este intimitatea şi respectarea dreptului la intimitate într-o lume în care se monitorizează orice şi oricând. Modul de implementare a legislaţiei poate fi însă considerat un risc secundar asociat. colectivităţilor sau organizaţiilor. 7.7. Tot în categoria riscului generat de conţinutul digital se poate include întârzierea constituirii depozitelor de date2 care pot produce în condiţiile competiţiei internaţionale rămâneri în urmă la nivelul organizaţiilor sau macroeconomic. în care accesul la dosarele medicale poate fi nesecurizat ca să dăm un exemplu dintre alte multe alte aspecte. ale semnăturii electronice.

Deşi există senzaţia că prăpastia digitală se îngustează.4 Lărgirea prăpăstiei digitale România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. Creşte rapid şi numărul de carduri bancare şi numărul de situri web. între tineri şi vârstnici. Disponibilitatea tehnologiilor informatice şi accesul la Internet rămân deci factori principali ai reducerii acestui decalaj. Pentru o firmă din România un calculator de tip PC echivalează ca preţ cu 970 de ore de manoperă calculat pe bază de costuri salariale. Dacă analfabetismul clasic este în România undeva pe la 1% conform statisticilor. dotarea cu calculatoare este încă redusă . adică decalajul care există în folosirea TIC în organizaţii şi la nivelul ţării. Prăpastia digitală adânceşte inegalităţile nu numai între ţări sau regiuni geografice. Eforturile de răspândire a utilizării TIC pot reduce prăpastia digitală. cu o creştere a pieţei calculatoarelor personale de 22% anual. analfabetismul informatic poate fi evaluat la 75-80% şi din păcate. inclusiv cele cu facilităţi de comerţ electronic. Un risc major asociat este însă fenomenul de ţintă mobilă . Cu toate acestea numai circa 23% din populaţie are acces la Internet. numai 30-40 % din firme sunt dotate cu PC-uri şi chiar mai puţine sunt conectate la Internet (MCTI. Riscul excluziunii digitale este real. 2002). dar şi în interiorul aceleiaşi ţări între populaţia urbană şi cea rurală. etc. între zonele dezvoltate şi cele defavorizate. urmând a diferenţia ţări şi straturi sociale încă mai multe decenii şi chiar a exacerba inegalităţile şi a se constitui 133 . acesta este ridicat şi în rândul managerilor. ţările din prima linie avansând şi ele rapid spre conexiunea de bandă largă generalizată şi creare şi disponibilizare de conţinut complex. . cu o spectaculoasă creştere a numărului de hosturi Internet. între bogaţi şi săraci.7. dar penetrarea lui este încă insuficientă. în fapt ea se adânceşte. în timp ce în Uniunea Europeană numai cu 64 ore (Baltac. Un răspuns la această provocare este programul ECDL European Computer Driving License. mai ales prin investiţii în infrastructură .2. Dar nu sunt singurii. 2004). Există fără îndoială şi la noi semne încurajatoare privind impactul noii economii: dinamica ieşită din comun a pătrunderii telefoniei mobile cu un ritm apreciat ca fiind printre cele cel mai mari din Europa.

absenţa facilităţilor oferite cetăţenilor pentru a trăi într-o nouă societate a cunoaşterii. Uniunea Europeană lansând programul eEurope 2005 adaugă acest principiu chiar ca subtitlu (Council of the EU.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei Un al cincilea risc major – evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. William Clinton1 chiar avertiza la un eveniment internaţional în anul 2002 că beneficiile dezvoltării economice cu referire la TIC trebuie să treacă de la cei bogaţi şi la cei săraci. Mai mult. aprecia că prăpastia digitală devine ireversibilă. Societatea informaţiei şi în perspectivă a cunoaşterii nu se construieşte pentru elite.ca o ameninţare viitoare. but if not they have to put barbed wire to separate themselves from the others situated on the wrong side of the divide because the poorness generates terrorism” 134 . ci pentru toţi. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice.2. 7. 1 Al 42lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii: "our children will live in the most interesting and peaceful era of the mankind history. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. 2003) Riscul întârzierilor în această evoluţie este mare: necompetitivitatea întreprinderilor şi economiei naţionale.

cum ar fi pătrunderea unui hacker în sistem. să-şi demonstreze utilitatea. Iată câteva din explicaţiile acestei probleme: managementul firmei nu conştientizează exact necesitatea asigurării securităţii informaţiilor până în momentul în care se produce un incident. respectiv necesitatea postului pe care îl ocupă.3. Se cunoaşte că o securitate bună trebuie să fie invizibilă. din perspectivă economică.1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor Responsabilii cu securitatea datelor unei firme sunt nevoiţi mereu să-şi justifice poziţia. 135 . Problema securităţii informaţiilor are astfel trei dimensiuni: urmăreşte furnizarea informaţiilor şi asigurarea disponibilităţii proceselor de prelucrare a datelor în momentul în care sunt necesare. caută ca informaţiile să nu mai poată fi modificate de către persoane neautorizate.7. Toate aceste eforturi ar fi inutile dacă nu am şti cum să protejăm sistemul informaţional care sprijină activitatea economică a firmei. 7. modul în care trebuie organizată şi condusă activitatea de asigurare a securităţii informaţiilor într-un mediu tot mai expansiv al procesării datelor şi modalităţile de restaurare a sistemului. Problema necesităţii unei funcţiuni care să asigure securitatea informaţiilor izvorăşte din faptul că prin această activitate nu se aduce nici un plus de valoare economică informaţiilor. Impactul pe care tehnologiile emergente îl au asupra securităţii informaţiilor. Prin accentuarea atacului împotriva lor se urmăreşte ca responsabilitatea implementării şi a managementului să fie transferată utilizatorilor sistemului informatic. confidenţialitatea informaţiilor vitale ale firmei. asigură securitatea. în urma producerii unui dezastru sugerează că securitatea informaţiilor trebuie corelată cu nevoile economice.3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR În capitolele anterioare au fost abordate probleme privind managementul şi unele aspecte economice ale procesului de implementare a tehnologiei informatice. sau producerea unui dezastru major care să afecteze considerabil posibilitatea firmei de a-şi continua activitatea.

între compartimentul de audit intern şi între echipa de management al sistemului informaţional. sau când are alte forme. planificarea unor metode de recuperare după producerea unui dezastru. de cele mai multe ori. desene etc. informaţia necesită protecţie şi atunci când se află pe alte suporturi. o luptă între departamentul ce se ocupă cu siguranţa firmei în ansamblu. au puţine ocazii de a-i convinge pe manageri de necesitatea asigurării securităţii informaţiilor. Această viziune centralizată este afectată de distribuirea datelor pe scară tot mai largă. responsabilii cu securitatea informaţiilor au un acces relativ la managementul firmei. Puţini sunt cei care înţeleg că securitatea informaţiilor mai presupune şi asigurarea disponibilităţii şi integrităţii informaţiilor. De cele mai multe ori nu erau disponibile instrumente pentru distribuirea controalelor de siguranţă. nu înţeleg activitatea economică a firmei în ansamblul său. de cele mai multe ori se consideră că securitatea informaţiilor presupune doar securitatea calculatoarelor şi a reţelei şi se uită că. care. 7. pe diferite suporturi (hârtie. puteau pătrunde în mainframe-ul lor. Acestea îşi pot disputa “proprietatea” asupra problemei privind securitatea grupului de informaţii.2 Mediul securităţii informaţiilor Cei care lucrează în domeniul protejării informaţiilor. Această constatare poate determina. dischete. în cadrul unor firme. care. acest război este câştigat de către echipa de management al sistemului informaţional. tinde să pună accentul pe protejarea confidenţialităţii informaţiilor. în principal. profesioniştii din domeniul securităţii datelor s-au confruntat cu existenţa unor computere.managementul conştientizează necesitatea securităţii informaţiilor. iar firmele opuneau o rezistenţă destul de mare angajării unui personal suplimentar care să dirijeze această activitate. prin intermediul unei reţele. responsabilii cu securitatea datelor. ei întâmpină dificultăţi în realizarea unei justificări economice a funcţiei securităţii informaţiilor. În consecinţă. opreşte anumite grupuri de informaţii la niveluri inferioare ale firmei. De cele mai multe ori. în general. Astfel. În consecinţă.). constatată că informaţiile sunt răspândite în întreaga firmă. pe modul în care se justifică importanţa securităţii informaţiilor din punct de vedere economic.3. 136 . de fapt. Accentul se va pune.

competitivităţii. 137 . Întrucât Internetul este o reţea la care poate avea acces oricine. vulnerabilitatea sistemului informaţional al firmei a fost accentuată şi de evoluţiile considerabile ale tehnologiilor şi marketingului. majoritatea firmelor vor fi/sunt conectate la Internet. ale căror procedee de asigurare a securităţii informaţiilor nu puteau fi stabilite şi controlate de către firma în cauză (să presupunem că o firmă are un sistem bun de asigurare a informaţiilor. sau altul. Viteza rapidă cu care părţile firmei acţionau a creat reale probleme managementului sistemului informaţional şi provocări aproape imposibile celor care se ocupau de securitatea informaţiilor. controlul resurselor sistemului informaţional revenind fiecărei subunităţi organizatorice. loc unde se produce schimbul liber de date (atât tehnice. cât şi de natură economică). uneori. în această manieră reducându-se costurile. care treceau printrun proces de restructurare. cât şi către clienţi. Apoi s-a intensificat achiziţia de computere şi s-a diversificat activitatea mai multor firme. dar acesta nu-i ajută la nimic. trebuie să se găsească modalităţi de a convinge conducerea superioară a firmelor că. În consecinţă. O altă tendinţă. într-un fel. sau cel puţin controlul lor. Într-un mediu caracterizat de schimbări rapide. Una dintre aceste tendinţe a reprezentat-o faptul că tot mai multe firme cedau gestionarea sistemului lor informaţional altor firme. care se pare că a avut un impact mai important pe termen lung. fie a rămas în cadrul firmei ca o componentă a funcţiunii de management a sistemului informaţional. aceasta a constat în deschiderea reţelelor. atât către furnizori. conectarea neînsoţită de măsuri de protecţie. dacă firma care este furnizoarea ei nu are un asemenea sistem. Alte două aspecte ale acestei probleme s-au cristalizat la sfârşitul anilor ‘80. În practică. atunci şi firma va avea de suferit). Mai întâi a fost varietatea de computere portabile. a constat în faptul că relaţiile dintre furnizori şi clienţi au devenit tot mai strânse în încercarea lor de a îmbunătăţi eficienţa şi de a face faţă operaţiunilor concurenţei. În al doilea rând. activitatea unei firme ar putea depinde de calitatea sistemului de securitate a informaţiilor. care au făcut posibilă transportarea informaţiilor firmei în toată lumea şi a miniaturizării memoriilor de tip flash. pentru că dacă furnizoarea îşi va pierde datele. poate permite oricărui hacker inteligent să pătrundă în sistemul unei firme. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns. funcţia de securitate a informaţiilor fie a fost atribuită unei firme furnizoare de astfel de servicii.Un şoc l-a constituit descentralizarea departamentului de management al sistemului informaţional.

În plus. să protejeze confidenţialitatea unor informaţii mai importante ale firmei. 138 . să asigure/protejeze “intimitatea” utilizatorilor. acordă asistenţă utilizatorilor şi celor care lucrează la perfecţionarea / implementarea controlului unor aplicaţii delicate. responsabilii cu securitatea informaţiilor şi personalul din subordinea lor. realizează următoarele activităţi: sfătuiesc conducerea cu privire la tipul activităţilor şi al procedurilor necesare asigurării siguranţei activelor informaţionale ale firmei. Pentru a-şi îndeplini sarcinile.3. profesioniştii în domeniu pot iniţia şi conduce revizii periodice pentru a se asigura dacă procedurile utilizate sunt cele corecte şi dacă echipamentele sunt în stare bună. În concluzie. Pe scurt. să împiedice modificarea neautorizată a activelor informaţionale. să asigure capacitatea firmei de a-şi continua activitatea în caz de dezastru.7. dezvoltă posibilităţi de acţiune şi control care să corespundă politicilor firmei. planifică recuperarea şi continuarea activităţii firmei. acordă asistenţă în probleme de securitatea informaţiilor (cum ar fi contaminarea cu viruşi sau pătrunderea hackerilor).3 Rolul securităţii informaţiilor Majoritatea responsabililor cu securitatea informaţiilor trebuie să înţeleagă destul de clar care este rolul lor într-o firmă. în cazul producerii unor dezastre. De asemenea pot participa la acţiunile de audit ale acestor echipamente. sarcina funcţiunii de protejare a informaţiilor este de a contribui la protejarea activelor informaţionale ale firmei împotriva tuturor ameninţărilor potenţiale. sarcinile lor sunt: să asigure disponibilitatea informaţiilor corecte când utilizatorii au nevoie de ele. se asigură că managerii şi ceilalţi angajaţi sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o presupune asigurarea securităţii activelor informaţionale ale firmei.

câteva aspecte rămân nelămurite. Mai mult. de asemenea. sau tuturor superiorilor. biroul inginerului de întreţinere. Inginerului i se atribuise această sarcină de aproximativ un an. deşi bine întocmite şi arhivate. Informaţiile din exemplu se aflau doar pe suport de hârtie şi nu erau disponibile. În cazul producerii unei defecţiuni. sau de pompieri ar fi solicitat aceste informaţii (de exemplu localizarea valvelor). astfel încât ocupau aproape întregul spaţiu din biroul actualului inginer. sau potenţiale anumitor. De asemenea. Nu era practic posibil să găseşti un raport privind producerea unui anumit tip de incident. când erau necesare. Întreprinderea era mai veche de 35 de ani şi fusese întreţinută de un şir întreg de ingineri care întocmiseră rapoarte detaliate privind fiecare incident produs şi fiecare reparaţie efectuată. într-un timp relativ scurt. de către departamentul de protecţie a muncii. de inginerul de întreţinere. cine din cadrul secţiei de distilare a fracţiilor de petrol era responsabil. specialistul în securitatea informaţiilor 1-a întrebat pe un inginer ce se ocupa de întreţinere. nu le-ar f putut obţine. în cazul unei catastrofe. Astfel. 139 . Întrucât inginerul nu ar fi avut timpul disponibil pentru a căuta raportul privind producerea unui eveniment similar. Deciziile privind modul de stocare şi utilizare a informaţiilor importante pentru firmă ar putea fi luate de manager. de departamentul pentru protecţia mediului. într-o rafinărie petrochimică. sau pentru refacerea după producerea unui dezastru. în cazul în care se produce o defecţiune. Care ar putea fi rolul unui profesionist în domeniul securităţii informaţiilor în această situaţie? Să considerăm următoarele variante şi să stabilim care are valoare: specialistul în probleme de securitate a informaţiilor nu este necesar să se afle în interiorul firmei. cu problema potenţialei siguranţe în anumite condiţii de mediu. înlăuntrul căruia erau depozitate toate rapoartele şi planurile fabricii.Explicitarea ameninţărilor formează o idee clară despre importanţa majoră a acestei munci invizibile. specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să raporteze pericolele existente. aici vorbim despre informaţii critice pentru continuarea activităţii. dacă echipele de salvare. întrucât biroul însuşi ar fi putut fi afectat. el ar fi trebuit să acţioneze ca şi când defecţiunea se întâmpla pentru prima oară. Cu toate acestea. toate rapoartele. se afla plasat la 30 de metri în incinta întreprinderii. se dovedeau inutile. 1 Exemplu de speţă.1 În mod evident. Toate aceste rapoarte erau îndosariate şi aşezate în ordine cronologică. respectiv a securităţii informaţiilor. informaţiile nu pot fi salvate şi utilizate în cazul unui dezastru. precum şi celor de la departamentul de audit intern. sau de către un analist de sistem care ar putea fi desemnat de managerul fabricii să proiecteze un sistem de salvare a informaţiilor. sau chiar distrus. Ne confruntăm.

în siguranţă. În consecinţă. multe sisteme sunt în aşa fel structurate astfel încât toate informaţiile prelucrate. cum ar f: departamentul de protecţia muncii. Aceste costuri sunt. procesate. Pe de altă parte. dacă pe parcursul desfăşurării activităţii sale obişnuite. de a coordona anumite activităţi din cadrul altor departamente. vreun lucrător descoperă un pericol potenţial. 7. controlul exercitat şi protejarea informaţiilor (inclusiv costurile acestor controale) ar trebui să varieze în funcţie de valoarea şi importanţa informaţiilor. Dacă însă aceste 140 .specialiştii în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui nu numai să raporteze pericolele. indiferent unde se află şi indiferent de forma sub care se prezintă. Cu toate acestea. aceea că protejarea activelor informaţionale. în general. dar să şi propună modalităţi de corectare a situaţiei. funcţiune.4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate Nu toate informaţiile au aceeaşi valoare şi nu toate joacă un rol important în desfăşurarea cu succes a activităţii întreprinderii. sau pur şi simplu conţinute să fie. incluse în costurile ce apar pe întreaga durată de viaţă a sistemului. precum şi de costurile implicate de gestionarea sistemului de securitate. departament. prima situaţie subliniază problema centrală. sau nu. securitatea informaţiilor se dovedeşte a f cel puţin la fel de necesară ca orice altă organizaţie. ci include şi costurile aferente timpului utilizatorului. Specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să ignore problemele care nu intră în responsabilitatea lui. datoria sa faţă de întreprindere este de a raporta potenţialul pericol. este sarcina celui care asigură securitatea informaţiilor. Astfel.3. Prima şi ultima variantă nu sunt atât de importante. Există şi alte exemple de similitudini între asigurarea calităţii şi asigurarea securităţii informaţiilor. iar stabilirea similitudinii între aceste două tipuri de activităţi reprezintă un pas important în direcţia recunoaşterii importanţei securităţii informaţiilor. totodată. Costurile privind siguranţa unui computer nu se rezumă doar la costurile instrumentelor de securitate şi Ia costul aferent timpului de procesare. dar. sarcina departamentului de asigurare a securităţii informaţiilor. Aceste exemple subliniază. departamentul de protecţie a mediului şi departamentul de siguranţă (pază) a firmei şi de a informa întreaga firmă cu privire la aceste relaţii. estimat în funcţie de uşurinţa cu care datele sunt accesate.

De exemplu. de cele mai multe ori. dar trebuie să şi ofere politici. ele ar putea influenţa. ceea ce le permite să completeze adecvat stocurile. Cum costurile şi tehnologia nu mai constituie o barieră în calea segmentării aplicaţiilor. un instrument cu ajutorul căruia să se poată stabili o ierarhie a informaţiilor şi a aplicaţiilor în funcţie de importanţa lor. personalul responsabil cu securitatea informaţiilor nu trebuie numai să-i facă pe ceilalţi conştienţi de această necesitate. De exemplu. dacă aplicaţiile privind stocurile. respectiv în funcţie de nevoia lor de a fi protejate. tot mai mulţi furnizori au acces direct la fişierele ce cuprind situaţia stocurilor diferitelor lanţuri de magazine endetail.un subiect de obicei ignorat până în momentul în care o aplicaţie ajunge în punctul de a fi implementată. 141 . Acelaşi risc îl întâlnim la nivelul întregii reţele. Sarcinile de bază pentru acest instrument sunt: să identifice necesitatea şi importanţa asigurării confidenţialităţii. în funcţie de nevoia firmei de a-şi proteja informaţiile. în condiţiile unor costuri mai mici decât cele necesitate de gruparea mai multor aplicaţii pe un singur mainfiame (faptul că se pot obţine economii de scară prin utilizarea mainframe-urilor nu mai este adevărat).costuri vor fi identificate separat şi considerate. cât şi pe cea a detailiştilor. securitatea informaţiilor ar trebuie să joace un rol din ce în ce mai important în proiectarea structurii tuturor sistemelor şi în determinarea căilor de protejare a informaţiilor importante. dacă informaţiile şi aplicaţiile nu sunt protejate corespunzător. afecta structura sistemului. Astfel. accesarea lor de către persoane neautorizate este greu de protejat. tehnologiile client-server oferă posibilitatea utilizării unor sisteme de aplicaţii şi a unor reţele care să permită distribuirea aplicaţiilor şi informaţiilor pe computere separate. Acest sistem favorizează atât eficienţa furnizorilor. Structurile client-server combinate cu tehnicile de identificare a utilizatorului oferă o posibilitate unică de procesare a datelor importante pe computere separate. să cuprindă şi definirea necesităţilor de securitate . în primul rând. Va fi necesar. sau incluse în costurile de operare. Pentru aceasta. Necesitatea unei asemenea separări şi/sau distribuiri a aplicaţiilor şi informaţiilor este evidentă. Accentuarea rolului securităţii informaţiilor impune ca definirea iniţială a aplicaţiilor. instrumente şi instruire pentru a face acest lucru posibil. plăţile ce trebuie efectuate şi planificarea strategică a lanţurilor de magazine se află pe acelaşi computer.

Mai mult. Dacă asemenea reevaluări se desfăşoară în maniera auditurilor. stabilesc în primul rând măsura în care trebuie controlate anumite aplicaţii şi apoi comunică managementului firmei natura problemelor şi obiectivele care se urmăresc. Aceste estimări au scopul principal de redefinire a necesităţii controlului în condiţiile unui mediu în continuă schimbare. aceste reevaluări oferă managerilor posibilitatea de a-şi fundamenta deciziile privind modul de conducere a activităţii. Managerul unei firme ar trebui să poată aproxima. cei care le realizează vor întâmpina ostilitatea managementului în domeniu. Un manager ar trebui. Pentru menţinerea unei securităţi adecvate a informaţiilor este necesară o reevaluare periodică a necesităţii de control şi a importanţei pe care o prezintă anumite aplicaţii pentru activitatea firmei. o bancă ar putea da faliment. de două. sau consecinţele utilizării unor informaţii distorsionate care ar genera în continuare rezultate aberante. informaţiile sensibile se vor plasa în afara unui mediu care poate fi controlat. dacă nu ar putea utiliza sistemul de procesare a tranzacţiilor timp de câteva zile). costurile pe care le-ar genera indisponibilitatea unei aplicaţii pe o perioadă de o zi.să identifice cele mai importante informaţii de care depinde activitatea firmei. Toate aceste sarcini nu sunt abstracte. să identifice informaţiile şi resursele necesare procesării acestora. să identifice necesitatea integrităţii şi autenticităţii informaţiilor pentru activitatea firmei. Problemele privind sensibilitatea şi confidenţialitatea informaţiilor se evaluează chiar din momentul proiectării unei aplicaţii noi. cunoscute şi ca identificări ale riscurilor. vulnerabilitatea aplicaţiilor creşte. să fie capabil să aprecieze şi să aproximeze pagubele ce s-ar produce dacă un concurent ar avea acces la informaţiile privind proiectul unui produs. de asemenea. sau modul de recuperare şi refacere în situaţii de urgenţă. Reevaluările oferă o ocazie excelentă de a demonstra managerilor executivi importanţa securităţii informaţiilor. În condiţiile schimbării continue a mediului iniţial de operare al sistemului. în linii generale. sau mai îndelungată (de exemplu. Problemele privind reevaluările sunt binecunoscute specialiştilor în domeniul securităţii informaţiilor şi presupun: 142 . iar valoarea informaţiilor în desfăşurarea operaţiilor se poate schimba. Pe de altă parte. şi pe măsură ce utilizatorii îşi dezvoltă aplicaţii proprii. Aceste reevaluări. pe măsură ce se înmulţesc sistemele personale.

trebuie estimate cele care sunt vitale pentru desfăşurarea activităţii. ci exprimate prin cuvinte ca frecvent. atât de către angajaţii firmei. date privind proiectele unor produse. în care probabilităţile nu sunt cuantificate. sau eliminat controlul? Sunt managerii de acord să-şi asume aceste riscuri? Există trei modalităţi de apreciere a valorii informaţiilor de care se ţine cont la gestionarea şi procesarea datelor: valoarea pe care o au pentru proprietar. Determinarea probabilităţii de producere a unui asemenea risc. probabil. fără a da însă faliment. Aceasta se poate face răspunzând la următoarele întrebări: Pentru care dintre activele informaţionale firma îşi poate asuma riscul pierderii şi pentru care active nu merită să fie cheltuiţi bani pentru protejare? Oare pentru ce aplicaţii este practic şi recomandabil să fie redus. care consideră că expunerea la risc se poate determina prin multiplicarea costurilor pierderii cu probabilitatea producerii evenimentului. aprecierea valorii informaţiilor deţinute de firmă. pentru a nu fi expuse atât de mult distrugerii şi evaluarea costurilor estimative ale acestei protecţii. determinarea mijloacelor de protecţie care ar putea fi utilizate: specificarea modului optim în care pot fi protejate informaţiile. În domeniul „spionajului” industrial sau economic se urmăresc în principal informaţiile de marketing. determinarea valorii maxime a activelor informaţionale pe care o firmă le-ar putea pierde. puţin probabil. precum şi catastrofele naturale. sau planurile strategice. fără care componente ar putea o firmă să lucreze temporar. fără să îi fie afectată negativ activitatea. stabilirea responsabilităţii asigurării protecţiei activelor informaţionale. fapt ce presupune determinarea modului în care pot fi afectate informaţiile. cât şi cei din afara ei. stabilirea obiectivelor. Dintre toate informaţiile firmei. sau de referinţe publicate. de dezvoltare şi de întreţinere a informaţiilor. presupune stabilirea a ceea ce şi-ar putea permite firma să piardă temporar. 143 . costul de achiziţie. sau sistemul informaţional şi care sunt consecinţele unor astfel de evenimente. pentru utilizatorii autorizaţi şi pentru utilizatorii neautorizaţi. şi susţinători ai unei analize subiective a riscurilor. cum ar fi o listă de adrese. valoarea comercială. În domeniul protecţiei datelor există susţinători ai analizei cantitative a riscurilor.identificarea riscurilor şi a ameninţărilor.

144 . În condiţiile imposibilităţii stabilirii unor valori ale probabilităţii. prin această analiză se poate evalua starea generală a cerinţelor de protecţie a informaţiilor şi locurile în care trebuie să se efectueze controlul. Prin această analiză. pentru a feri firmele de publicitate negativă. mulţi profesionişti în domeniu preferă aplicarea analizei subiective. prin aceasta reuşind să facă propuneri care să se suprapună cu cerinţele managementului. sau prin schimbarea structurii sistemului. specialiştii în domeniul securităţii informaţiilor obţin o imagine strategică asupra cerinţelor firmei. De asemenea. În final. prin această analiză se stabileşte poziţia pe care o ocupă securitatea datelor în nevoile economice ale firmei. nefavorabilă. nu există date statistice sigure pe baza cărora să se poată stabili probabilitatea producerii anumitor evenimente. prin această analiză se intensifică cooperarea dintre managerii din acest domeniu şi se oferă posibilitatea de a ridica aceste probleme şi celor mai înalte niveluri ale conducerii. Arată cum pot fi economisiţi bani prin asumarea unor riscuri. Întrucât de cele mai multe ori producerea unor asemenea evenimente este tăinuită. De asemenea. O abordare de sus în jos a reevaluării sistemului informaţional serveşte câtorva scopuri.Ambele metode pot fi adecvate dacă managementul acordă atenţie suficientă acestor probleme şi dacă se practică măsuri corecte de protecţie. uneori.

De aici necesitatea unei abordări riguroase a sistemului informaţional pentru a depăşi complexitatea şi dificultatea problemelor de soluţionat. Identificarea beneficiului ce poate fi obţinut din noua infrastructură este o provocare pentru managerii societăţilor. În literatura de specialitate se prezintă numeroase şi variate modalităţi de raţionalizare a sistemului informaţional al organizaţiei. Firmele au puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte infrastructura în tehnologia informaţională. iar o parte din întreprinderile private înfiinţate după 1990 trec la faza de consolidare economică şi managerială. nu doresc să fie constrânse de o 145 . determinând variaţia înregistrată în randamentul infrastructurii. Conducerea fiecărei firme adoptă decizii în funcţie de contextul strategic al firmei respective. tehnică şi juridică. proces deosebit de laborios şi decisiv datorită multiplelor elemente implicate atât de natură strict informaţională. economică. care poartă responsabilitatea pentru aceste decizii pe termen lung privind tehnologia informaţională. ce încearcă să integreze acele elemente prezente în literatura de specialitate care apreciem că au aplicabilitate şi eficienţă în condiţiile în care societăţile comerciale şi regiile se restructurează şi/sau privatizează corespunzător cerinţelor economiei de piaţă. cât şi managerială. Modalitatea de realizare o reprezintă reproiectarea sistemului informaţional. reflectare a eterogenităţii activităţilor economice şi a diversităţii experienţei şi concepţiilor specialiştilor.Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII 8. În continuare prezentăm o variantă de raţionalizare concepută pe baza unei îndelungate experienţe proprii de consultanţă managerialinformaţională.1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Asigurarea unui sistem informaţional funcţional eficace şi eficient pentru fiecare organizaţie este esenţială întrucât condiţionează decisiv performanţele sale. Unele firme care desfăşoară permanent o activitate de cumpărare şi de vânzare.

producţie. adoptă decizii pornind de la latura tehnică a afacerii. De obicei. Doar mărimea investiţiilor face ca tehnologia informaţională să fie importantă pentru managerii din conducerea executivă. s-au orientat către investiţii în acele infrastructuri care permit scăderea costurilor. care în cadrul operaţiunilor internaţionale au o cerere locală puternică. pentru a fi luată de persoane care au doar pregătire tehnică. unele firme consideră noua infrastructură ca fiind o infrastructură care permite o flexibilitate strategică coordonată la nivel central. finanţe). Pentru alte firme. Fie că managerii vor. Câteva dintre cele mai evidente schimbări sunt prezentate în continuare: Accentuarea importanţei factorului uman. mult mai tehnici. nu asupra 146 . Altele. Scopul acestor firme constă în facilitarea agilităţii de mişcare pe piaţa internaţională şi a răspunsului rapid la schimbările înregistrate în piaţa mondială. Puţini dintre ei şi-au asumat responsabilitatea investiţiilor în tehnologia informaţională necesare zonelor pe care le conduc (cum ar fi marketing. decizia privind dotarea cu tehnologia informaţională este mult prea importantă. care au obiective proprii afacerilor lor şi pentru care trebuie să obţină profit. sistemul informaţional este supus unor schimbări majore. fie că nu. sau. tehnologici şi economici.infrastructură tehnologică informaţională care să integreze unităţile de afaceri. Cel mai adesea atenţia este concentrată asupra factorului uman şi a desfăşurării afacerii. Aceasta poate rezulta în decizia de a limita infrastructura la nivelul firmei în vederea creşterii randamentului local. managerii din conducerea executivă nu sunt pregătiţi pentru schimbările ce apar în tehnologia informaţională. alţii. accentul se pune pe maximizarea puterii de decizie locală. Unii dintre aceştia îşi fundamentează deciziile tehnice pornind de la latura economică a afacerii. Dotarea cu tehnologia informaţională este responsabilitatea managementului de vârf. de persoane din afara firmei. În ultimul rând. Posibilitatea proiectanţilor din locaţii diferite de a comunica şi de a face schimb de proiecte este hotărâtoare pentru reducerea ciclului de producţie al noilor producători de automobile. Specialiştii în tehnologie au orientări diferite în funcţie de domeniul fiecăruia. Bineînţeles că persoanele cu pregătire tehnică decid implementarea capacităţii unei anumite tehnologii informaţionale care poate fi achiziţionată de la un furnizor extern. În cele mai multe afaceri. care sunt datorate acţiunii combinate a factorilor sociali. şi mai rău. De obicei. managerii deleagă luarea deciziilor privind tehnologia informaţională specialiştilor în domeniu.

inovatoare continuă şi este stimulată prin reproiectarea sau retehnologizarea proceselor de prelucrare. Cererea pentru aplicaţii noi. Reproiectarea proceselor de prelucrare. Costul nu este singura problemă. Alinierea acestor costuri la strategia de afaceri a firmei rămâne un scop greu de atins având în vedere că o astfel de aliniere poate fi realizată doar la nivelul unităţii de afaceri sau la nivelurile proceselor de producţie. în timp ce politicile sistemului informaţional au fost dezvoltate la nivelul firmei. Administratorii de reţea care încearcă să păstreze controlul sunt nevoiţi să transfere funcţiunile sistemului informaţional managerilor de produs (sau daţi afară din firmă).tehnologiei. In decursul funcţionarii sistemului informaţional. concentrarea asupra abaterilor esenţiale. Sistemele informaţionale centralizate la nivel de firmă devin rapid sisteme mamut în multe domenii. Eficientizarea costurilor. corelarea sistemului informaţional cu sistemul decizional. Firmele continuă să caute metode care să dovedească eficienţa costurilor pentru tehnologia informaţională şi astfel să ofere credibilitate economică costurilor presupuse de sistemul informaţional. 147 . decât dacă ar fi subordonate conducerii la nivelul întregii firme a sistemului informaţional. dacă sunt subordonate unităţilor de afaceri. Unităţile sistemului informaţional sunt considerate mult mai eficiente. corelarea sistemului informaţional cu structura organizatorica. în principal. direcţionate în sensul distribuirii tehnologiei informaţionale în unităţile de afaceri care utilizează informaţia. concentrarea informaţiilor asupra domeniilor cheie si asupra factorilor critici. Pentru prevenirea lor este necesara perfecţionarea sistemului informaţional. Satisfacerea cerinţelor utilizatorilor continuă să fie o problemă pentru administratorii de reţea ai unei firme. corelarea sistemului informaţional cu funcţiunile organizaţiei. alinierea şi eficienţa costurilor sunt uşor de demonstrat. Relaţiile de subordonare. Atunci când sistemul informaţional este o parte din unitatea de afaceri. s-au observat multe deficiente majore care afectează eficacitatea acestuia. Pentru raţionalizarea sistemului informaţional trebuie sa se tina seama de o serie de principii: principiul corelării sistemului informaţional cu obiectivul organizaţiei. Distribuirea informaţiei. Tendinţele în achiziţionarea de tehnologie sunt.

cât şi discuţii şi analize comune cu managerii. 148 . politicilor şi documentelor organizaţionale ale firmei. .op. implementarea sistemului informaţional perfecţionat. cit. p. Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului firmei. Procesul de perfecţionare cuprinde: declanşarea studiului de raţionalizare.. în conceperea sau raţionalizarea sistemului informaţional obiectivele şi cerinţele sale specifice trebuie să reflecte obiectivele fundamentale. Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală a societăţii comerciale şi regiei autonome. perfecţionarea sistemului informaţional existent. 100-103. Aceasta implică atât studierea strategiei. 8. principiul eficacităţii si eficienţei. fiind o componentă a acestuia. 1. Astfel. Toate acestea trebuie utilizate concomitent. derivate. 2. Acest principiu exprimă necesitatea armonizării structurale şi funcţionale a sistemului informaţional cu celelalte componente majore ale sistemului de management. 8. în raport cu sistemul managerial un subsistem. Sistemul informaţional constituie. 1 Gorski H. analiza critica a sistemului informaţional existent.1.2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pentru ca sistemul informaţional să-şi îndeplinească cu maximum de eficienţă funcţiile sale specifice.principiul flexibilităţii... specifice şi individuale ale firmei. ţinând seama de interdependentele dintre ele. conceperea şi implementarea acestuia trebuie să se realizeze respectând principiile1 prezentate în fig.

înregistrarea. sistemul informaţional este necesar să se armonizeze îndeosebi cu sistemul decizional. Din punct de vedere funcţional. transmiterea şi prelucrarea informaţiilor. astfel încât conţinutul 149 . pentru culegerea.8 Asigurarea eficacităţii şi eficienţei informaţionale şi 1 Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului 2 Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală 7 Asigurarea flexibilităţii informaţionalmanageriale Principii 3 Realizarea unităţii metodologice a tratării informaţiilor 6 Asigurarea de maximum de informaţii primare din fondul de informaţii primare 5 Asigurarea unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial 4 Concentrarea asupra abaterilor esenţiale Figura nr. avându-se în vedere mai ales utilizarea subdiviziunilor organizatorice. 8.1 Principiile de concepere şi raţionalizare a sistemului informaţional Pe plan constructiv sistemul informaţional trebuie corelat în special cu structura organizatorică. ale firmei.

Aplicarea acestui principiu determină economie de timp. Pentru trecerea de la prelucrarea manuală a datelor şi informaţiilor la cea automatizată este vitală respectarea acestui principiu. Principiul concentrării asupra abaterilor esenţiale. dimensiunii şi frecvenţei situaţilor informaţionale întocmite. În vederea obţinerii unor informaţii finale valoroase. criterii. Datorită faptului că procesele manageriale şi de execuţie prezintă caracteristici temporale diferite. norme. 3. Însă cale mai importante decizii şi acţiuni ale managementului se fundamentează pe informaţii finale. 5. Principiul asigurării unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial. Pentru obţinerea informaţiilor în timp real. 4. atât pentru manageri cât şi pentru executanţi datorită reducerii numărului. a creării premiselor integrării depline a informaţiilor pe verticala şi orizontala sistemului de management este necesar ca modul de culegere şi prelucrare a informaţiilor să fie unitar din punct de vedere metodologic. Principiul unităţii metodologice a tratării informaţiilor. Informaţiile primare al căror volum este de regulă limitat. Acest principiu susţine faptul că informaţiile nu sunt transmise global pe verticala sistemului de management. experienţele au dovedit că rolul noii tehnologii informaţionale este vital. este necesară aplicare unor proceduri informaţionale cât 150 .informaţiilor şi caracteristicile dimensionale ale fluxurilor informaţionale să reflecte necesităţile specifice adoptării de decizii raţionale de către fiecare manager. transmise şi analizate. sunt folosite pentru evidenţa şi controlul proceselor. informaţiile care ajung cu întârziere. sunt considerate ca fiind inexistente. Ca urmare se diminuează intensitatea fluxurilor informaţionale. Principiul asigurării de maximum de informaţii finale din fondul de informaţii primare. ci selectiv – numai cele care reflectă abateri semnificative de la obiective. Sistemul informaţional trebuie să asigure informaţiile atunci când sunt necesare. mijloace. se determină o simplificare şi fluidizare a sistemului informaţional. 6. dar şi pentru luarea unor decizii cu caracter local. În vederea asigurării compatibilităţii între toate componentele sistemului informaţional. se fac economii cu suporţii materiali. din fondul de informaţii primare. viteza de culegere. reguli. prelucrare şi transmitere a informaţiilor trebuie să fie şi ea diferită.

cit. p. iar omiterea unor detalii semnificative pot lipsi beneficiarul de siguranţă în utilizarea respectivei informaţii. Această construcţie modulară permite operaţionalizarea rapidă a schimbărilor. tehnică. Prin urmare. ştiinţifică. Principiul flexibilităţii. 1 Nicolescu O. acesta înseamnă pe de o parte. Să fie multilaterală – această cerinţă se referă la asigurare perceperii proceselor în care este implicată întreprinderea din multiple unghiuri. fără a schimba concepţia de ansamblu. Să fie sintetică şi concisă – se referă la surprinderea cu prioritate a elementelor esenţiale de noutate şi prezentarea lor cu economie de mesaje. Acest principiu este cu valabilitate generală în managementul organizaţiei. acesta permiţând obţinerea unui sistem informaţional alcătuit din componente integrate armonios. 80-81. Principiul eficacităţii şi eficienţei. Să fie precisă şi sigură – această calitate se referă la faptul că încorporarea în informaţie cu prioritate a elementelor esenţiale noi. asigurarea informării complete. Să fie dinamică – exprimă necesitatea informaţiilor de a oglindii procesele de muncă şi problematica întreprinderii în evoluţia sa. etc. cu autonomie funcţională. Aceste cerinţe sunt: Să fie realistă – adică să reflecte procesele aşa cum se derulează ele în organizaţie şi în contextul socioeconomic în care îşi desfăşoară activitatea. specialiştii1 în domeniu au formulat principalele cerinţe cărora trebuie să le facă faţă informaţia. Informaţia constituie materia de bază atât a sistemului informaţional cât şi a sistemului de management al organizaţiei. 151 . corecte şi în timp util a tuturor salariaţilor organizaţiei..mai rafinate.. dar bine delimitate. Managerii trebuie să ia decizii într-o lume în care ritmul şi complexitatea schimbărilor au devenit copleşitoare. iar pe de altă parte. o evaluare şi comparare a efectelor cantitative şi calitative ale unui sistem informaţional cu costurile necesare realizării şi funcţionării lui. Aplicat la specificul sistemului informaţional. (coord. 8. umană. astfel încât să fie evidenţiate elementele semnificative de natură economică. organizaţiile vor trebui să-şi îmbunătăţească agilitatea şi flexibilitatea să fie capabile să inoveze continuu astfel încât să facă faţă schimbării. 7. stabilite şi selectate în funcţie de cerinţele proceselor manageriale.). Sistemele informaţionale automatizate moderne aplică sistemul modular de dezvoltare. implică şi surprinderea acestora în mod exact. Pentru a putea supravieţui. – op.

8.) pe care este necesar să-i folosească în structurarea şi formularea mesajului. Consideraţii preliminare Reproiectarea sistemului informaţional al firmei este structurată în mai multe etape (vezi figura nr. Declanşarea studiului de reproiectare Managementul organizaţiei iniţiază realizarea unei proiectări sau raţionalizări a sistemului informaţional în ansamblu sau la nivelul unor componente ale sale atunci când se confruntă cu anumite probleme sau când anticipează posibilitatea apariţiei unor dificultăţi şi printr-o abordare anticipativă încearcă să le evite. etc. timpul de care dispune. În societăţile comerciale şi regiile din România cele mai frecvente evenimente generatoare de studii şi acţiuni de raţionalizare informaţională sunt: scăderea vânzărilor şi/sau a producţiei 152 . 8. implementarea perfecţionărilor informaţionale. 2): declanşarea studiului de raţionalizare.3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONALMANAGERIAL 8.1. care poate facilita activitatea de previziune în cadrul organizaţiei. evaluarea funcţionării sistemului informaţional managerial.3. perfecţionarea sistemului informaţional-managerial.Să asigure parvenirea în timp util la beneficiar – adică perioada optimă pentru luarea deciziei sau declanşarea acţiunii vizate Să fie prospectivă – se referă la forţa anticipativă a informaţiilor.2. Să poată fi adaptată la specificul personalului implicat – emiţătorul de informaţii trebuie să cunoască o serie de factori (nivelul de pregătire al beneficiarului.3. identificarea componentelor informaţionale ale domeniului investigat. analiza critică a sistemului informaţional-managerial.

Aceste evenimente reprezintă principalele cauze generatoare de raţionalizări informaţionale. Ori de câte ori se produc este firesc să se reflecte în acţiuni de perfecţionare informaţională a firmei. Obiectivele proiectării/reproiectării sistemului informaţionalmanagerial sunt: 153 . altminteri soluţiile rezultate în final nu vor rezolva adecvat problemele implicate. Aşa cum este firesc cele mai frecvente sunt raţionalizările informaţionale parţiale.privatizarea întreprinderii restructurarea firmei elaborarea strategiei şi/sau politicii pentru următorii ani blocajul financiar dificultăţi majore în realizarea unor activităţi importante cum ar fi: aprovizionare. organizatorilor şi informaticienilor implicaţi se stabileşte sfera de cuprindere a studiului informaţional care poate fi globală. ceea ce nu oferă posibilitatea conturării unor soluţii eficace. parţială când se referă doar la anumite activităţi ale acesteia. evitând atât supradimensionarea studiului. îndeosebi de nivel superior. producţie sau vânzări schimbarea managerilor la nivel de firmă sau compartimente introducerea unor echipamente moderne de tratare a informaţiilor aplicarea unor noi metode manageriale economice schimbări în legislaţia privind reglementarea desfăşurării activităţilor firmei efectuarea unor diagnosticări ale firmei în ansamblul său ori la nivel de subdiviziuni organizatorice frecventarea de către manageri. La înţelegerea rolului şi locului proiectării şi implementării sistemului informaţional în ansamblul reengineeringului managerial o contribuţie majoră are cunoaşterea categoriilor de obiective avute în vedere. cât şi subdimensionarea sa. Două sunt aspectele esenţiale care se recomandă să fie avute în vedere: cuprinderea în cadrul său a ansamblului aspectelor vizate de cauza care a provocat studiul. a unor programe de pregătire managerială. atunci când se referă la ansamblul activităţilor organizaţiei. cauzator de cheltuieli şi eforturi inutile. În funcţie de cauză şi de concepţia managerilor. dimensionarea judicioasă a problematicii abordate. Esenţial este ca domeniul analizat să fie judicios delimitat.

Obiectivele informaţionale specifice. administrator de reţea) 154 . metode şi sisteme manageriale creşterea operativităţii şi gradului de fundamentare şi adoptare a deciziilor intensificarea formării. d. c.obiective economice obiective informaţionale specifice obiective manageriale de ansamblu obiective sociale. a. analişti-programatori ajutor. Obiectivele sociale se referă în special la: crearea unor noi locuri de muncă. prin informatizarea crescândă a proceselor de muncă (operatori calculator. magistrale informaţionale etc. b. externe amplificarea vitezei de vehiculare a informaţiilor modernizarea bazei tehnice (hardului) sistemului informaţional creşterea funcţionalităţii sistemului informaţional de ansamblu sau la nivelul anumitor componente. Obiectivele manageriale ale demersului informaţional se axează pe: asigurarea unui fundament informaţional superior pentru elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor organizaţiei facilitarea introducerii şi utilizării anumitor tehnici. concretizate în: creşterea operativităţii şi gradului de informare a managerilor raţionalizarea (scurtarea) unor fluxuri şi circuite informaţionale economii şi raţionalizări de documente informaţionale îmbunătăţirea calităţii informaţionale în condiţiile informatizării proceselor de muncă (de execuţie şi management) conectarea sistemului informaţional al organizaţiei la anumite bănci de informaţii. Obiectivele economice vizează: amplificarea profitului scăderea relativă a costurilor în venituri creşterea productivităţii muncii creşterea rentabilităţii (măsurabilă prin sporurile relative ale ratelor rentabilităţii). analişti. dezvoltării şi motivării resurselor umane ale organizaţiei realizarea unei funcţionalităţi superioare de ansamblu a sistemului managerial al organizaţiei.

Resursele necesare proiectării/reproiectării sistemului informaţional se divid în patru categorii: resurse materiale – consumabile. la rândul lor. provoacă anumite efecte. Un aspect major îl constituie dimensionarea resurselor necesare pentru proiectarea/ reproiectarea sistemului informaţional-managerial. perioada de executare a acţiunii. amenajare încăperi (laboratoare informatice) 155 . În întocmirea sa se porneşte de la axioma că orice problemă este expresia anumitor cauze care. proces în care trebuie să se ţină cont de: obiectivele studiului sfera de cuprindere complexitatea studiului numărul şi calitatea specialiştilor din interiorul firmei sau din afara sa termenele de realizare gradul de dotare cu echipamente electronice (calculatoare. Pentru o mai deplină edificare asupra a ceea ce înseamnă tabloul de relaţii cauză-efect redat în figura nr. Folosind acest instrument se asigură identificarea proceselor ce generează dificultăţile sesizate şi care în mod obligatoriu trebuie supuse raţionalizării.). ecrane de proiecţie. calculatoare.resursele financiare şi tehnico-materiale alocate pentru studiu. imprimante. toner. imprimante.a.) gradul actual de informatizare a proceselor de management şi execuţie (aplicaţiile informatice existente. cablaj. gradul de acoperire a proceselor de muncă ş. numărul şi componenţa echipei care realizează raţionalizarea informaţională.amplificarea veniturilor salariale ca urmare a promovării acestor noi categorii de posturi promovarea climatului de muncă prin promovarea informatizării ca nouă „stare de spirit”. mobilier. servere. care şi ele pot constitui cauze pentru alte probleme. cu exemplificări. prize electrice. Un mare ajutor în delimitarea sferei de cuprindere a activităţilor şi tematicii abordate îl prezintă folosirea tabloului relaţiilor cauză-efect. configuraţia sa în situaţia apariţiei unor disfuncţionalităţi informaţionale şi economice în domeniul aprovizionării. 3 prezentăm. În strânsă corelaţie cu delimitarea tematicii informaţionale se determină alte trei elemente pregătitoare majore: . scanere. reţele Internet etc.

eficienţei şi eficacităţii organizaţiei şi managementului său sunt deosebit de complexe şi profunde. introducerea de noi proceduri informaţionale în tratarea unei anumite categorii de informaţii. pot fi considerate demersuri mult simplificate. instrucţiuni. documentaţii tehnice etc. cărţi. raţionalizarea circuitului informaţional al unor documente. iar aplicarea efectivă a acestuia poată să se “întindă” pe parcursul a 1-2 ani.a. trainerii resurse informaţionale – metodologii. resurse financiare – necesare plăţii onorariilor realizatorilor studiului. informaticienii. autonomă?” Răspunsul trebuie formulat nuanţat: da. De regulă. perioada de realizare a proiectării/reproiectării informaţionale a managementului trebuie corelată cu sfera de cuprindere şi cu celelalte decizii şi acţiuni economice. modificarea/raţionalizarea conţinutului unor documente informaţionale ş. durata realizării studiului este de nivelul lunilor. prestatorii de servicii specializate. demers complex. Aceste aspecte preliminare conduc la o inevitabilă întrebare cu mari implicaţii pragmatice: “Proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o acţiune singulară. în situaţia în care sunt solicitate modificări de mai mică anvergură şi cu o mai redusă influenţă asupra caracteristicilor dimensionale şi funcţionale ale sistemului de management şi ale componentelor sale majore (decizională. De regulă. studii. De pildă. achiziţionării de echipamente electronice şi consumabile etc. de natură strategicotactică. ce pot fi concepute şi derulate de sine stătător. cu un pronunţat caracter inovaţional şi cu multe implicaţii directe şi indirecte în cadrul organizaţiei. consultanţii în management. 156 . nu. Concomitent. ale cărei consecinţe asupra funcţionalităţii. organizatorică). Aceste resurse pot fi asigurate în principal din credite sau din surse proprii. atunci când proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o “zonă” distinctă a proiectării/reproiectării manageriale. în această a doua ipostază se află (sau ar trebui să se afle) proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial. manageriale şi sociale implicate.resurse umane – personalul de conducere şi execuţie implicat în proiectare/reproiectare.

informaticieni etc. de ansamblu. iar gradul de sistematizare a informaţiilor lasă de dorit.Dată fiind complexitatea unui astfel de demers. în proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional este implicată o echipă de specialişti care provin: din interiorul organizaţiei investigate din punct de vedere al sistemului informaţional – economişti. a sistemului informaţional. Cei din afara organizaţiei pun la dispoziţie elemente metodologice de culegere. De regulă. nu rareori unele aspecte mai recente nu sunt suficient cunoscute. Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat Delimitarea precisă a ariei informaţionale asigură premisa pentru a declanşa investigaţiile propriu-zise. informaticieni şi traineri. din diverse compartimente funcţionale şi operaţionale. concomitent cu competenţa şi know-how-ul informaţional managerial. specialiştii din cadrul firmei participă intens la culegerea şi înregistrarea de date şi informaţii referitoare la configuraţia şi funcţionarea sistemului informaţional. în realitate se manifestă şi unele perceperi trunchiate.3. responsabil în domeniu. În plus. în realizarea cărora este esenţială obţinerea colaborării principalilor emiţători şi beneficiari de informaţii. în principal consultanţi manageriali. În cadrul echipei rolurile sunt bine determinate. incomplete şi superficiale. şi analiză a informaţiilor. ingineri. 8. majoritatea managerilor şi specialiştilor au impresia că ei cunosc aprofundat activităţile implicate. din afara organizaţiei. Derularea acestei etape incumbă parcurgerea mai multor faze. Aceste faze sunt: caracterizarea succintă. precum şi la analiza şi interpretarea acestora. de regulă. care lucrează pe cont propriu sau în cadrul unor firme specializate. 157 . Practica majorităţii specialiştilor demonstrează că înaintea începerii analizei informaţionale propriu-zise este recomandabilă reunirea principalelor informaţii privind respectivului domeniu. nominalizaţi de compartimentul de organizare managerială.3. relevând principalii săi parametri în strânsă corelaţie cu funcţionalitatea şi performanţele economice obţinute. Cu toate că.

baza indispensabilă pentru analiza sa detaliată şi profesionistă. are în vedere conţinutul. descrierea principalelor tipuri de proceduri utilizate. cu precizarea principalilor parametri constructivi. se recomandă şi evidenţierea aspectelor de esenţă. economice şi umane – atât la nivel de domeniu. cât şi a celor ocazionale. atât a celor codificate şi standardizate. Concomitent. funcţionali şi economici. cât şi la funcţionarea organizaţiei. pozitive. mai ales a celor informatice. să releve principalele disfuncţionalităţi informaţionale şi consecinţele acestora – manageriale. Printre cele mai frecvent folosite şi cu mare impact pe plan decizional şi acţional asupra activităţilor societăţii comerciale sau regiei se recomandă modalităţile reflectate în tabelele următoare. o atenţie majoră se acordă depistării lor. în final.4. 4. Analiza critică a sistemului informaţional Complexitatea şi multidimensionalitatea sistemului informaţional impun efectuarea unor analize din multiple puncte de vedere care. 8. reprezentarea grafică a circuitului documentelor informaţionale cu folosinţă periodică. cele mai semnificative proceduri informaţionale formalizate se anexează. utilitatea şi costurile documentelor informaţionale. Pentru întocmirea lor se folosesc seturi de simboluri cum ar fi cele prezentate în figura nr. inventarierea mijloacelor automatizate de tratare a informaţiilor. Pentru a asigura identificarea celor mai frecvente şi păgubitoare deficienţe informaţionale cronice se recomandă consultarea tuturor 158 . Parcurgerea cu rigurozitatea necesară a acestei faze asigură întocmirea dosarului informaţional complet al domeniului analizat. 2. Întrucât asupra funcţionalităţii şi eficienţei sistemului informaţional un mare impact negativ îl au deficienţele informaţionale cronice.3. în cadrul celor mai importante situaţii şi fluxuri informaţionale. cât şi de componentele informaţionale. deosebit de laborioasă. ce se referă atât la construcţia. În acest scop se recomandă utilizarea tabelului nr. O primă parte a analizei. preluarea de machete pentru principalele documente informaţionale. în acest scop se pot folosi diagrame ordonate de la stânga la dreapta sau de sus în jos.întocmirea listei cu documentele informaţionale utilizate.

Prima fază în cadrul acestei etape o constituie stabilirea configuraţiei de ansamblu a sistemului informaţional îmbunătăţit. folosindu-se tabelul următor: În sfârşit. Reproiectarea sistemului informaţional Începerea reproiectării propriu-zise a domeniului informaţional abordat este precedată de stabilirea de către echipa care lucrează. Examinarea aprofundată a sistemului informaţional prin prisma elementelor menţionate oferă suportul informaţional pentru a trece la perfecţionarea sa sub aspect constructiv şi funcţional. Nu de puţine ori sunt necesare discuţii îndelungate.5.3. Concret. strategia şi politicile organizaţiei. În realizarea sa – la fel ca la identificarea deficienţelor informaţionale cronice – un rol decisiv îl au consultarea şi obţinerea colaborării de facto a managerilor de nivel superior şi mediu. Statuarea exactă. se au în 159 . de comun acord. o ultimă parte a analizei. viziunea managerilor şi specialiştilor privind funcţionalitatea actuală şi viitoare a sistemului informaţional. o importanţă decisivă o are respectarea cerinţelor de raţionalizare în ceea ce priveşte informaţiile. Definirea acestor cerinţe are la bază: rezultatele analizei informaţionale critice a domeniului respectiv. cât şi la nivelul componentelor sale. utilităţii şi consensului sistemului perfecţionat. întrucât aceştia sunt cei mai în măsură să le cunoască. are în vedere principiile de concepere şi funcţionare ale sistemului informaţional al firmei. în special în ceea ce priveşte modul de interconectare a componentelor domeniului informaţional analizat şi funcţionalitatea sa. pe activităţi şi compartimente. cel puţin în ceea ce priveşte efectele negative pe care le provoacă. Pentru calitatea sistemului informaţional atât de ansamblu al organizaţiei. fireşte. deosebit de importantă. de la obiectivele stabilite în prima etapă. a cerinţelor informaţionale.managerilor implicaţi. 8. împreună cu managerii implicaţi. între care nu trebuie să lipsească conducătorul de nivel superior ce coordonează domeniul investigat. de către personalul managerial şi de specialitate a cerinţelor în ceea ce priveşte soluţiile informaţionale are un rol esenţial. care trebuie să ducă în final la un consens asupra modalităţilor de lucru. pornind. manageriale şi economice faţă de soluţiile preconizate. Procedura de analiză este în bună măsură similară cu precedenta.

economiile de: suporţi informaţionali. Cea de-a doua fază rezidă în proiectarea în detaliu a componentelor informaţionale la care intervin schimbările. echipamentele de tratare electronică a informaţiilor ce vor fi achiziţionate. comasarea sau schimbarea parţială a conţinutului unor componente informaţionale. felul şi mărimea bazelor de date şi interconectarea lor. cât şi necuantificabilă. circuite.vedere aspecte cum ar fi: fundamentarea sistemului pe noi principii şi cerinţe (de exemplu sistemul de codificare a datelor). 5). pentru ansamblul perfecţionărilor prevăzute. atât cuantificabilă. resursele necesare suplimentare. proceduri şi mijloace informaţionale. În continuare pe aceleaşi categorii se vor indica resursele necesare. După precizarea tuturor schimbărilor. costurile etc. În esenţă. în ore muncă şi respectiv de personal. Aceste schimbări se stabilesc la nivelul fiecărei componente informaţionale din cadrul domeniului investigat: informaţii. de timp. se vor stabili economiile nete sau. concentrarea asupra abaterilor semnificative. Etapa de proiectare informaţională se termină prin stabilirea eficienţei aplicării măsurilor preconizate. Rezultatul acestei faze îl reprezintă o succintă prezentare a configuraţiei sistemului informaţional cu precizarea principalelor schimbări preconizate – reflectate şi într-o schemă de ansamblu. proceduri informaţionale. În final. evidenţiindu-se schimbarea.1 160 . după caz. de timp. dacă se modifică un document informaţional. echipamente informatice. sunt posibile trei categorii de modificări: introducerea de elemente noi (documente. echipamente etc. de salarii şi cheltuieli aferente salariilor. Spre exemplu. fluxuri. eliminarea unor documente inutile.). acestea se centralizează într-un tabel sinoptic (vezi tabelul nr. Eficienţa cuantificabilă va stabili sintetic. De reţinut că este esenţială o determinare a tuturor acestor schimbări. care va servi ca bază pentru a trece la operaţionalizarea acestora. documente. atunci se indică noua machetă. principalele module şi aplicaţii informaţionale de realizat. în ore calculator.

în special în ceea ce priveşte asigurarea de informaţii corecte. ceea ce au ca urmare costuri suplimentare curente şi/sau finalizate în investiţii. Toate aceste elemente elaborate în această etapă se reunesc într-un proiect care este supus aprobării managementului participativ al organizaţiei sau. deschiderea spre nou şi schimbare. eficacităţii şedinţelor şi delegării. Numai după acceptarea sa – eventual cu efectuarea de corecturi şi îmbunătăţiri – se poate trece la aplicarea soluţiilor informaţionale. cooperare. natura şi amploarea situaţiilor conflictuale. aspiraţiile. de care depinde competitivitatea firmei – şi a altora – se recomandă identificarea principalelor consecinţe ale raţionalizării informaţiilor proiectate. exercitării relaţiilor organizatorice (ierarhice. Aspectele principale care se recomandă să fie avute în vedere sunt următoarele: impactul asupra calităţii fundamentării deciziilor strategice şi tactice. 161 . datorită introducerii de noi echipamente de tratare a informaţiilor. stat major. circuitelor informaţionale etc. deşi aparent invizibilă. rapiditatea informaţiilor. intensitatea şi eficacitatea colaborării în muncă. Pentru aceste elemente de esenţă. frecvent resursele necesare sunt superioare economiilor brute. culturii organizaţionale a firmei şi a climatului de muncă din cadrul său. procedurilor. a adoptării lor în perioada optimă şi a operativităţii aplicării lor efectele asupra structurii organizatorice. Eficienţa necuantificabilă. după caz.De subliniat că. control) etc. ritmul şi direcţiile dezvoltării personalităţii salariaţilor etc. întreprinzătorului proprietar. Aşteptările. sunt toate marcate major de sfera. este deosebit de importantă – frecvent mai mult chiar decât cea cuantificabilă – pentru funcţionalitatea şi performanţele viitoare ale organizaţiei. consecinţele asupra gamei de metode şi tehnici manageriale şi îndeosebi asupra folosirii lor. cât şi de execuţie. complete şi la timp titularilor posturilor atât manageriale. conţinutului şi operativităţii tabloului de bord. Aceste creşteri de cheltuieli sunt compensate de amplificarea calităţii parametrilor constructivi şi funcţionali ai sistemului informaţional. O influenţă deosebită are sistemul informaţional asupra calităţii analizelor SWOT. diagnosticării. natura. funcţionale. gradul de implicare în muncă.

adeseori neglijat în favoarea comandării de echipamente. angajării unor specialişti. Important este să se aplice integral toate schimbările preconizate. acest program poate să se refere la firmă în ansamblul său.7. Atunci când se sesizează omiterea unor variabile sau cunoaşterea lor insuficientă. Evaluarea funcţionării sistemului informaţional 162 . avantajele ce vor rezulta pentru firmă şi salariaţii săi. umane. concomitent cu asigurarea premiselor şi condiţiilor necesare. De aceea implementarea propriu-zisă are la bază un program de pregătire şi operaţionalizare a noilor soluţii informaţionale.3. începând cu managerii. prezentând obiectivele urmărite. 8.6. financiare necesare (mijloace de tratare a informaţiilor. vizând ambele aspecte. prezintă o însemnătate deosebită. elaborării de programe. Două sunt aspectele majore care este necesar să fie avute în vedere: asigurarea premiselor tehnico-materiale. având însă grijă ca acestea să se armonizeze cu celelalte elemente ale soluţiei noi preconizate. se înscriu într-un tabel de forma următoare: După operaţionalizarea măsurilor de pregătire a raţionalizării informaţionale se trece la introducerea efectivă a schimbărilor respective. informaţionale. De reţinut că acest aspect. la unele componente ale sale sau la ambele. Implementarea perfecţionărilor informaţionale Date fiind multitudinea şi adeseori dificultatea schimbărilor preconizate.) pregătirea climatului din cadrul organizaţiei în vederea minimizării rezistenţei la schimbări – inevitabile din partea personalului – şi a obţinerii unei implicări cât mai mari a sa. desigur.8.3. are o implicaţie majoră asupra performanţelor informaţionale şi a efectelor economice obţinute. modificării de situaţii informaţionale. În funcţie de sfera de cuprindere a raţionalizării. suporţi informaţionali etc. se efectuează retuşurile care se impun. efectuând periodic controale şi analize asupra operaţionalizării perfecţionărilor. se recomandă o pregătire temeinică a introducerii soluţiilor informaţionale proiectate. Ansamblul măsurilor de pregătire stabilite. Supervizarea continuă a procesului de implementare de către managerul care răspunde de domeniul implicat. Pentru aceasta se recomandă organizarea de întâlniri cu întreg personalul implicat.

echipamente. Ţinând cont de ceea ce se constată. dar şi practici manageriale. 163 . fireşte. unele dintre elementele prezentate în cadrul etapelor pot fi comprimate sau mai rar implicate. Integrarea aplicaţiilor software în cadrul unei întreprinderi sau între mai multe întreprinderi care colaborează este un subiect de mare actualitate. mai ales în cazul implicării masive a informaticienilor. Integrarea aplicaţiilor este o abordare strategică de a lega mai multe sisteme informatice. Ca regulă. se adoptă decizii corective – pentru eliminarea cauzelor generatoare de abateri negative – şi integratoare pentru asimilarea factorilor ce provoacă abateri justificate. 5 – care. Metodologia prezentată este concepută în viziunea reengineering-ului managerial care se bazează pe o abordare holistică. programe. la nivel de informaţii şi servicii. se recomandă parcurgerea integrală a filierei metodologice recomandate. cu o sferă de cuprindere limitată. Tot în aceste faze se aplică recompense şi sancţiuni în funcţie de gradul de implicare.4 INTEGRAREA SISTEMELOR Integrarea este o activitate ce reuneşte oameni. Există o dinamică specifică a evoluţiei gradului de implicare şi responsabilitate a acestora – aşa cum rezultă şi din figura nr. astfel încât sistemele sunt capabile să facă interschimb de informaţie şi să asigure o funcţionare a proceselor în timp real . Un element de pondere decisivă asupra eficacităţii raţionalizărilor informaţionale îl reprezintă intensitatea şi modalitatea de conlucrare dintre echipa de specialişti şi manageri. însă.După finalizarea implementării soluţiilor informaţionale este necesară o evaluare a stării de fapt şi a performanţelor. cât şi necuantificabile. consumurile sporite de timp şi alte resurse reflectându-se de obicei în plusuri calitative în planul activităţii managerilor şi al executanţilor. aportul şi rezultatele personalului respectiv. Utilizarea sa reprezintă o necesitate pentru quasitotalitatea firmelor româneşti 8. În cazul unor situaţii mai puţin complexe. De reţinut că elementele metodologice prezentate au în vedere un studiu relativ amplu de reproiectare sau raţionalizare informaţională din cadrul societăţii comerciale sau regiei. se prelungeşte şi în perioada de exploatare sau utilizare curentă a soluţiei informaţionale perfecţionate. atât a celor cuantificabile.

cât şi în afara întreprinderilor (integrarea aplicaţiilor Business-to-Business . În contextul actual în care informaţia este privită ca o resursă strategică a întreprinderii. anume: substanţială. departamente.Integrarea aplicaţiilor software de întreprindere permite coordonarea şi sincronizarea mai multor aplicaţii eterogene atât în interiorul (integrarea aplicaţiilor la nivel de companie).B2B). Granularitatea modulelor se poate situa pe o scară foarte cuprinzătoare.) cu funcţionalitate extrem de diversă şi grad de dispersie geografică oricât de mare. a crescut foarte mult importanţa integrării sistemelor informatice care să faciliteze utilizarea în comun a datelor şi mişcarea lor în cadrul întreprinderii. motiv pentru care trebuie să colaboreze între ele. între elementele sistemului apar şi relaţii de subordonare. ci este o aplicaţie software. integrarea aplicaţiilor la nivel de companie reprezintă. formată din module (secţii. Integrarea poate fi după rolul său. deci trebuie să se supună problemelor integrării. dar sunt insuficiente. Entitatea ce trebuie integrată nu mai este un obiect sau o componentă software. energetică şi informaţională. dependenţa lor devin tot mai mare. cele mai multe dintre aceste 164 . Integrarea funcţională se realizează în trei feluri. noul stil de lucru în domeniul software. depinzând în mare măsură atât de specificul domeniului de activitate. Dar. cât şi de posibilităţile de organizare ale întreprinderii respective. La nivelul anului 1999 s-a estimat că peste o treime din bugetul din industria IT a avut ca destinaţie proiectarea. astfel: prin subsisteme ce realizează integrarea structurală. Prin EAI. sistemele informatice ale întreprinderilor se mulează din ce în ce mai bine pe structura procesului de afaceri. Complexitatea problemelor legate de infrastructura informatică creşte şi mai mult în cazul unei întreprinderi virtuale. Pe lângă relaţiile de coordonare. prin subsisteme ce realizează integrarea funcţională. realizarea şi întreţinerea unor soluţii de integrare a sistemelor informatice. de fapt. Denumită în limbajul de specialitate EAI (Enterprise Application Integration). În sistemul integrat elementele trebuie să fie într-o strânsă interdependenţă şi cu cât se specializează mai mult în îndeplinirea unor funcţii. b. Întreprinderile au din ce în ce mai puţini informaticieni care concep şi scriu aplicaţii şi din ce în ce mai mulţi care integrează aplicaţii. Integrarea structurală duce la relaţii de vecinătate. sistemelor integrate. a. birouri etc.

Complexitatea acestei probleme rezidă în principal din faptul că cele mai multe dintre aplicaţii au fost dezvoltate fără a se urmări o arhitectură a sistemelor informatice sau o strategie de dezvoltare a acestora. Din punct de vedere al diversităţii. De exemplu. Prin integrare creşte precum am arătat complexitatea. Această lege încă este surprinzător de adevărată şi acum. şi s-au dovedit a fi mari consumatoare de resurse. Termenul de middleware a apărut la sfârşitul anilor 80 pentru a descrie un software de management al reţelelor. dar şi calitatea. construirea unei interfeţe standard pentru ca aceste părţi să comunice şi apoi dezvoltarea unei structuri ierarhice unde informaţia este din ce în ce mai abstractizată odată ce urcăm în ierarhie. Cele două tipuri de integrări au multe elemente comune. Acesta poate fi motivul pentru care avem nevoie de integrare: pentru a ne descurca în condiţiile unei complexităţi crescute. Principiile managementului complexităţii sunt: descompunea în părţi mai mici şi mai uşor de manipulat. Informatizarea. integrarea este efectul evoluţiei ciclice şi progresive a unui mix de tehnologii şi este sprijinită de performanţele şi de expertiza profesioniştilor. pentru că reuniunea sistemelor presupune adăugarea de componente evolutive şi emergente. Începutul integrării în domeniul IT poate fi considerat momentul apariţiei circuitului integrat în 1959. unul din fondatorii Intel prezicea că numărul de tranzistori pe un microchip se va dubla la fiecare 18 luni. Acest termen a fost legat de bazele de date relaţionale şi desemna o integrare bazată pe mesaje. Dezvoltarea unei strategii eficiente de integrare a sistemelor informatice la nivelul întreprinderii este una dintre cele mai complexe probleme întâmpinate de managerii IT. In 1965 Gordon Moore. Integrarea aplicaţiilor poate lua mai multe forme. Dacă organizarea duce la integrare şi integrarea duce la complexitate. dezvoltarea economică globală. rezistenţele şi capacitorii pe un singur chip de silicon. dar a fost larg folosit începând cu 1995. incluzând integrarea internă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor la nivel de companie sau integrarea externă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor Business-to-Business. aceasta din urmă determină la rândul ei diversificarea. care facilitau construirea de aplicaţii distribuite. specifice începutului de secol XXI au accentuat tendinţa de organizare a sistemelor informaţionale în modele din ce în ce mai complexe. 165 . Middleware-ul a evoluat într-un set de reguli şi capabilităţi. la peste 40 de ani de la formularea ei. care a reunit alte descoperiri cum ar fi: tranzistorii.soluţii au optat pentru varianta de integrare “punct la punct”.

Şi aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini şi acesta poate traversa actualele frontiere organizaţionale şi responsabilitatea. transformări structurale şi management al cunoştinţelor Un sistem de aplicaţii integrat trebuie să reprezinte soluţia pentru orice instituţie care necesită un sistem informatic modern. apare ca o cheie fundamentală. sau a partenerilor comerciali. Adoptarea unor aplicaţii disparate pentru diferite activităţi ale fluxului de afaceri. practici manageriale. poate reprezenta o soluţie bună pentru moment. Trebuie stabilită o perspectivă comună internă şi externă a nucleului economic. de informaţie şi de procese. cum ar fi strategiile de fuzionare şi de achiziţie sau cost şi creşterea eficienţei. nu 166 . cu procese de afaceri. Sistemele informatice integrate desemnează sisteme complete. Producătorii de software care oferă aplicaţii ce rulează pe multiple surse de date sau care nu acoperă toate sectoarele fluxurilor de afaceri. nu este nevoie ca aplicaţia să fie modificată. prin încercarea de a integra soluţii ulterioare. în cele mai multe cazuri. şi care servicii (nu neapărat aceleaşi) trebuie utilizate consistent cu restul organizaţiei şi când. pentru a înţelege relaţiile şi interfeţele între unităţile economice. tehnologia de ruter prin care se va asigura că informaţia ajunge la destinaţia corectă şi reguli de procesare pentru a defini comportamentul de integrare. indiferent dacă acesta automatizează procesele interne din cadrul organizaţiei. Integrarea bazată pe informaţii oferă un mecanism ieftin de a integra aplicaţii deoarece. interacţiuni organizaţionale. Trebuie stabilite problemele proprietăţii pentru aplicaţii. Înţelegerea scopurilor economice. dar care poate genera mari probleme legate de fragmentarea informaţiei şi dezvoltarea ulterioară a sistemelor. frontierele acestora şi locul în care schimbarea este cel mai probabil a se produce. integrarea bazată pe servicii oferă mai multă valoare pe termen lung. Secvenţierea activităţilor trebuie să identifice serviciile care trebuie enunţate primele. infrastructura integratoare. Strategia IT necesită a fi conştientă de toţi factorii care influenţează deciziile de integrare a proceselor economice cum ar fi configurarea proceselor economice.întotdeauna vor exista: o transformare de tehnologie care va face diferenţa între semantica aplicaţiilor. acest tip de integrare oferă o soluţie funcţională pentru multe domenii ale problematicii de integrare a aplicaţiilor. O tendinţă în evoluţia integrării sistemelor este trecerea de la integrarea bazată pe informaţie la integrarea bazată pe servicii. relaţiile cu clienţii sau pe cele cu furnizorii şi partenerii. interfeţele externe etc. componente. Cu toate că.

servicii sau a unora din sectorul financiar-bancar. Pentru a înţelege rolul jucat de un sistem informatic integrat în funcţionarea unei întreprinderi. Pentru a face saltul calitativ de la acţiuni punctuale la procese de afacere. 167 . care nu acoperă toate procesele afacerii. Consolidarea informaţiilor venite de la un mare număr de surse este laborioasă şi costisitoare. migrarea mai rapidă la modele de e-business.furnizează pachete de soluţii integrate. care să se adapteze strategiilor de distribuţie şi care să includă şi funcţionalităţi de suport decizional. Principalele avantaje pe care o suită de aplicaţii integrate trebuie să le ofere beneficiarilor sunt: reducerea costurilor pe termen lung. Un adevărat pachet integrat are aplicaţiile proiectate de la început pentru a lucra împreună: acestea partajează acelaşi model de informaţii şi informatizează procesele de business la nivelul întregii organizaţii. În aceste condiţii. care poate fi situată centralizat pe un singur server sau poate fi repartizată fizic pe mai multe servere particularităţile aplicaţiilor utilizate: o parte importantă dintre acestea reprezintă programe pentru tratarea “în bloc” a datelor (de exemplu. ce oferă funcţiuni analitice doar la nivel departamental. tratarea “în bloc” a tuturor tranzacţiilor unei zile de lucru). corespunzător majorităţii întreprinderilor de producţie. Conform acestui model. Principala problemă a falselor pachete de aplicaţii este fragmentarea informaţiei. managerul instituţiei nu are la dispoziţie decât piese dintr-un puzzle. această zonă se caracterizează prin: importanţa fundamentală a bazei de date. orice întreprindere este constituită din două zone: a. este necesar să se pornească de la modelul general de organizare a unei afaceri. Zona Back Office Din punct de vedere informatic. care rareori se îmbină. generată de sisteme disparate. creşterea eficienţei operaţionale. organizaţiile trebuie să adopte soluţii integrate şi colaborative. rezultând sisteme discontinue. O altă parte a aplicaţiilor realizează gestiunea tranzacţiilor şi au ca scop tratarea simultană a unor cereri din partea unui număr mare de utilizatori. bune să rezolve problemele cerute de sisteme disparate. incapabile să asigure o viziune unitară asupra organizaţiei. ci mai degrabă colecţii separate de aplicaţii. returnarea rapidă a investiţiilor în IT. dar care nu reuşesc să funcţioneze împreună. O altă mare problemă este automatizarea incompletă. comerţ.

de care depinde întreaga activitate a întreprinderii. În cazul întreprinderilor moderne. obţinerea rezultatelor consolidate etc. de aceea se impune existenţa unui sistem de înaltă securitate a datelor. atât la nivel fizic. b. pe baza catalogului furnizorului şi a răspunsurilor la un set de întrebări. asistenţă în configurarea cererii şi alte forme de asistare interactivă a clienţilor). performanţele. Evaluarea clienţilor după o serie de criterii (“scoring”) permite stabilirea gradului în care un client sau un proiect poate satisface sau nu condiţiile prevăzute (de exemplu. aplicaţiile Back Office garantează însăşi funcţionarea întreprinderii. variantele de ofertă cele mai adecvate la cererile exprimate de client. Aplicaţiile de asistenţă în configurarea cererii au ca scop propunerea. disponibilitatea continuă a sistemului şi continuitatea serviciilor (chiar şi în caz de căderi sau defecţiuni) sunt caracteristici esenţiale ale oricărei aplicaţii Back Office. realizarea cifrei de afaceri individuale şi colective. pentru acordarea unui credit). CRM) – cuprinde instrumente de administrare a clienţilor (consultarea dosarelor clienţilor. precum şi instrumente de asistare a clienţilor (evaluarea în funcţie de o serie de criterii. De asemenea. Principalele cerinţe la care trebuie să răspundă o aplicaţie Front Office sunt: gestiunea relaţiilor cu clienţii (Customer Relationship Management. centralizarea pe un număr redus de servere pe care rulează sisteme de operare dedicate. gestiunea clienţilor – face parte din aplicaţiile Front Office puse la dispoziţia centrelor de asistenţă din teritoriu şi utilizează tehnologii de integrare cu reţeaua telefonică. instrumente de asistare a deciziei – reprezintă o consecinţă a prezenţei celorlalte tipuri de aplicaţii menţionate la nivelul fiecărei agenţii sau centru 168 . culegerea de informaţii referitoare la operaţiile efectuate de clienţi pentru a le trimite spre procesare aplicaţiilor Back Office).importanţa critică a prelucrărilor realizate. gestiunea agenţilor de vânzări – are ca scop gestiunea agenţilor de vânzări sub mai multe aspecte: cota din vânzările totale. Cea mai apreciată calitate a unui sistem de Back Office o reprezintă coerenţa şi integritatea datelor. cât şi la nivelul drepturilor de acces. Zona Front Office Aplicaţiile Front Office sunt acele produse pe care întreprinderea le oferă clienţilor astfel încât să asigure servicii rapide.

Se folosesc tehnologii Intranet care presupun utilizarea tehnologiilor 169 . Această reţea poate cuprinde sucursale proprii. aceasta reprezintă zona de Back Office prezentă în cadrul fiecărei agenţii sau centru de vânzări. tehnologia World Wide Web a introdus o nouă dimensiune a întreprinderii. servere agenţie şi staţii de lucru). accesul din afară fiind oprit în general prin aplicaţii de tip firewall. În condiţiile dezvoltării unei arhitecturi client-server pe trei nivele (server central. numită generic Web Office. Zona Middle Office Este o zonă greu de definit la nivel fizic . dar îndeplineşte funcţii de Back Office. în a doua accepţiune. În ultima vreme. d. Zona Web Office Procesarea tranzacţiilor generate de serviciile la distanţă s-a realizat multă vreme separat de restul sistemului informatic. precum şi aplicaţii SIAD (Sistem Interactiv de Asistare a Deciziei). videoconferinţă. concesionari sau alţi agenţi comerciali. diverse tipuri de urmărire la distanţă a activităţii. care a primit în timp două accepţiuni diferite: într-o primă accepţiune. componentele Middle Office ale sistemelor informatice se pot găsi atât pe serverele de agenţie. mesagerie internă. În prezent. Din punct de vedere informatic. cât şi pe serverul central. zona situată fizic în Fron Office. aceasta reprezintă componentele intermediare ale întreprinderii. pentru gestiunea reţelei şi transmiterea datelor către aplicaţiile centrale (aflate în Back Office).de vânzări. Sunt avute în vedere instrumente de căutare şi extragere de date. cu rol de interfaţă între Front Office şi Back Office. etc. care completează Front Office şi Back Office şi dă posibilitatea conectării la sistemul informatic al întreprinderii din orice punct de pe glob. aplicaţiile de tip Middle Office sunt cele care alimentează componentele menţionate anterior. Prin Web Office se integrează mai multe tipuri de aplicaţii: aplicaţii interne ale întreprinderii – destinate exclusiv personalului din întreprindere. acestor două zone ale întreprinderii li s-au mai adăugat altele două: c. Aceste aplicaţii pot furniza servicii multiple: coordonarea şi gestiunea proiectelor. Gestiunea reţelei de agenţii – este un complement al aplicaţiilor Back Office apărut datorită numărului mare de agenţii şi centre de vânzări ale întreprinderilor mari. agendă de grup. mai ales multinaţionale.

Problemele informaţionale sunt datorate inconsistenţei datelor şi duc la apariţia unei discontinuităţi semantice şi structurale între sistemele informaţionale. Alte cauze ale inconsistenţei datelor sunt lipsa unei terminologii standard la nivelul întreprinderii de definire a conceptelor şi proceselor de afaceri şi faptul că sistemele care utilizează o tehnologii învechite (sistemele moştenite) nu au implementate mecanisme riguroase 170 . dar destinate utilizatorilor externi ai întreprinderii. aplicaţii accesibile publicului larg – asigură accesul public la serviciile întreprinderii. Inconsistenţa datelor este rezultatul modului în care au fost dezvoltate aplicaţiile informatice. În principal. dar nu trebuie neglijat pentru nici una dintre aceste trei zone. Este de dorit să se asigure protecţia datelor de consultat şi să se identifice în orice moment persoanele care navighează. serverele Internet realizând o extindere a activităţii întreprinderii spre staţiile de lucru ale partenerilor prin intermediul cataloagelor on-line cu imagini ale produselor. b. Pentru rezolvarea acestei probleme. în funcţie de serviciile oferite. acestea fiind direct interesate de succesul integrării propriilor produse cu produsele altor companii. Problemele tehnice sunt datorate eterogenităţii soluţiilor hardware şi software şi diversităţii tehnologiilor utilizate de diversele sisteme informatice din cadrul întreprinderii. integrarea sistemelor informatice conduce la apariţia a două mari tipuri de probleme: tehnice şi informaţionale. consultanţi etc. Nivelul de securitate al componentelor Intranet. Problemele tehnice generează o discontinuitate de comunicaţie între sistemele informatice.) utilizează servere Extranet şi oferă servicii echivalente cu aplicaţiile interne. abonamente care pot fi gratuite sau nu. companiile furnizoare de soluţii hardware şi software au un aport important. aplicaţii accesibile partenerilor – destinate partenerilor în sens larg (furnizori. Extranet şi Intranet este diferit. a.Internet împreună cu produse de securitate care să protejeze domeniul şi să blocheze accesul neautorizat din interior sau din afară. plăţilor securizate prin carte de credit sau portofel electronic etc. reseller-i. La realizarea acestor aplicaţii s-a ignorat că ar putea exista alte aplicaţii care să necesite acces la datele create sau întreţinute de aplicaţia respectivă. Problema integrării sistemelor informatice existente în cadrul unei întreprinderi este greu de formalizat deoarece pleacă de la situaţii foarte diferite. clienţi. Acest lucru poate fi realizat prin oferta de abonamente pentru accesul la informaţii.

maxim etc). precum şi mecanisme de implementare a politicilor de soluţionare a inconsistenţei datelor . utilizarea unei mărimi agregate pe baza valorilor inconsistente (medie aritmetică. prezentarea tuturor valorilor inconsistente utilizatorului. de domeniu sau diferenţe structurale. minim. pe baza evaluării gradului de încredere al datelor din diferite aplicaţii. Soluţionarea inconsistenţei datelor presupune: 1. de natură şi dimensiune. pot fi utilizate tabele de corespondenţă sau formule de conversie. pe baza unei mărci de timp care indică momentul actualizării informaţiei utilizarea informaţiei din sistemul cel mai de încredere. Aceste puncte cheie sunt rezultatul considerării informaţiilor şi tehnologiilor ca implicaţii ale contextului strategic al firmei. a mecanismelor de tratare a conflictelor. 2.declararea şi constrângerea respectării regulilor de afaceri. O alternativă ar fi includerea în logica de acces la datele unei aplicaţii de alte aplicaţii. indicând sursa informaţiilor şi lăsând la latitudinea utilizatorului soluţionarea problemei. utilizarea celei mai recente valori. lucru care poate conduce la conflicte. distribuire şi structurare a informaţiilor şi desfăşurare a tehnologiilor informaţionale în cadrul firmei. De exemplu. Stabilirea de norme pentru soluţionarea inconsistenţelor prin: utilizarea uneia din valorile inconsistente fără avertizarea utilizatorului.5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale reprezintă formulări care stabilesc modul de conectare. Identificarea discrepanţelor şi conflictelor posibile care apar datorită reprezentării în mod diferit a unor date similare în sisteme diferite. Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale exprimă scopul strategic al tehnologiilor informaţionale şi identifică modurile prin care firma trebuie: 171 . pentru 8. Diferenţele pot fi: de nume. respectiv în logica de migrare a datelor dintr-o aplicaţie în alta.

Acestea sunt: tehnologiile informaţionale sunt utilizate pentru reducerea costurilor. b) accesarea şi utilizarea informaţiilor. să acceseze. servicii telefonice. printre care: informaţiile despre clienţi trebuie păstrate într-o formă logică şi accesibilă atât clienţilor. să efectueze procese electronice de tranzacţionare. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii într-un mediu extins (clienţi. despre produse. rolul tehnologiilor informaţionale şi nivelul necesar al investiţiilor în cazul concurenţilor direcţi). despre clienţi). c) resursele hardware şi software. atenţia firmei asupra relaţiilor cu clienţii şi asupra experienţei acestora conduce la o serie de puncte cheie ale tehnologiilor informaţionale. unei bănci îi este necesară o arhitectură logică pentru hardware. d) capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii. serviciile şi produsele depind în mod continuu de investiţiile în tehnologiile de vârf. accesul la calculator) trebuie să asigure o interfaţă puternică cu lumea exterioară. e) arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale. ca bază pentru infrastructura şi serviciile cu aceeaşi capacitate pentru oricare client. tehnologiile informaţionale sunt privite ca un furnizor de servicii concentrat asupra satisfacerii nevoilor utilizatorilor finali. aliaţi strategici). să identifice măsurile necesare pentru evaluarea cifrei de afaceri cu ajutorul tehnologiilor informaţionale. cât şi personalului. furnizori. Sunt identificate puncte cheie pentru fiecare dintre cele cinci aspecte majore ale importanţei investiţiilor pe termen lung: a) rezultatele dorite din investiţiile firmei în tehnologii1e informaţionale. De exemplu.să conducă sau să urmărească dezvoltarea tehnologiilor informaţionale în domeniul său de activitate (de exemplu. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii în cadrul diferitelor compartimente ale sale. software. să păstreze arhitectura curentă a tehnologiilor informaţionale în interiorul său. comunicaţii şi informaţii. tehnologiile informaţionale trebuie să îmbunătăţească nivelul serviciilor furnizate clienţilor. 172 . reţeaua firmei trebuie să asigure clienţilor accesul la o serie de aplicaţii esenţiale. a) Rezultate aşteptate din investiţiile în tehnologii informaţionale în cadrul firmei. să utilizeze şi să standardizeze diferitele tipuri de informaţii (financiare. în orice moment şi în orice loc. punctele de legătură a clienţilor cu firma (reprezentanţe.

trebuie să fie posibilă oricând şi oriunde. e) Arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale trebuie la rândul lor să vizeze: o anumită formă a tehnologiilor informaţionale.trebuie urmărită dezvoltarea activităţilor inovatoare şi a aplicaţiilor de marketing privind tehnologiile de vârf. cupnnzând doar hardware-ul. stabilirea de standarde pentru hardware şi software pentru a reduce incompatibilităţile şi costurile suplimentare. noile sisteme care vor trebui să creeze baza prin care să se poată efectua schimbări majore asupra noilor servicii. principalii clienţi ai serviciilor oferite de către firmă trebuie să aibă acces la informaţii complete privind relaţiile firmei cu toţi clienţii săi. o standardizare a datelor financiare şi comerciale. software-ul şi echipamentele de legătură. în special privind comerţul electronic şi prestarea de servicii. pentru minimizarea costurilor. tranzacţiile curente se realizează prin procese electronice: forma tehnologiilor informaţionale care trebuie să aducă managerilor şi personalului care lucrează în mod direct cu aceste aplicaţii capacitatea de a rezolva rapid orice sarcina complexă. comunicarea cu exteriorul. menţinerea unei liste scurte a produselor şi producătorilor pentru fiecare categorie de tehnologie în parte. diversele procese şi sisteme trebuie să asigure culegerea şi păstrarea informaţiilor financiare şi comerciale. care poate determina schimbări globale în cadrul firmei. în afaceri. mai ales cu clienţii. să fie permis accesul la Internet prin reţeaua de comunicaţii. reţeaua firmei să permită organizarea de videoconferinţe. c) Resursele hardware şi software vor viza: transferul între resursele hardware şi software. în activitatea de teren trebuie să aibă acces la aceleaşi date ca şi atunci când sunt la birou. b) Accesarea şi utilizarea informaţiilor urmăreşte ca: utilitatea informaţiilor trebuie recunoscută şi imediat ce se obţin informaţiile. să existe un punct de vedere comun al tuturor clienţilor firmei. realizarea unei centralizări a principalilor producători. acestea trebuie stocate pentru a nu se pierde. pentru asigurarea unei consistenţe şi pentru organizarea unui control riguros. 173 . utilizatorii. d) Capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii urmăresc ca: reţeaua întregii firme să permită accesul la aplicaţiile esenţiale privind furnizarea de servicii clienţilor.

marketingul. avantajele ce se pot obţine dintr-o investiţie în tehnologii informaţionale pot avea o durată scurtă de viaţă. de la micii comercianţi la marile firme prestatoare de servicii. Pe de altă parte. avantajele potenţiale ce se pot obţine conduc la diferenţe enorme pe piaţă. Tehnologiile informaţionale influenţează atât operaţiunile interne din cadrul unei firme. furnizorilor. Operaţiunile interne pot include procesarea tradiţională de date şi funcţiile de 174 . jocurile pe calculator se menţin în actualitate doar 3-6 luni. pentru a uşura accesul la ele. 8. De exemplu. o firmă puternic concentrată pe produse inovatoare. deci un management financiar adecvat. Analiza contextului strategic diferit al acestor mari firme poate conduce la opinii diferite privind infrastructura tehnologiilor informaţionale şi calitatea acestora. Multe firme au realizat investiţii masive în tehnologiile informaţionale şi au devenit dependente de acestea. din cauza concurenţei în domeniu. Reţeaua firmei trebuie să permită organizarea de videoconferinţe. Procesele legate de tranzacţii şi interfaţă vor fi folosite pe teritoriul a mai multe ţări.. În majoritatea cazurilor.Numărul punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale variază în cadrul firmei. cât şi produsele sau serviciile oferite de aceasta. asemenea investiţii în sisteme informaţionale există de câţiva ani buni. depinzând de limitele activităţii desfăşurate. acest lucru fiind valabil mai ales pentru produsele de bază ale tehnologiilor informaţionale. în multe cazuri. Informaţiile sumare privind producţia. Informaţiile relevante trebuie să fie prezentate într-o formă logică. Informativ. materiilor prime etc. chiar dacă investiţiile sunt mari. o bancă aflată într-o etapă de expansiune pe pieţe externe. Aceste informaţii vor face posibil un mai bun management al clienţilor. să urmărim câteva exemple ale punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale de la firme din diverse domenii industriale: o firmă în curs de dezvoltare în domeniul băuturilor producţiei de bunuri. De exemplu. Totuşi. unde banca are deschise filiale. vânzările. sistemul privind rezervările de bilete la o firmă de linii aeriene are un program de bază ce a fost realizat la mijlocul anilor ‘60. de cele mai multe ori.6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Tehnologiile informaţionale reprezintă elementul comun al dezvoltării şi al competiţiei între toate tipurile de afaceri. distribuţia şi managementul financiar pot fi accesibile managerilor într-un timp foarte scurt (nu mai mult de 2 ore) şi pot fi uşor de utilizat în luarea deciziilor. o firmă internaţională.

dar şi prin recunoaşterea ameninţărilor concurenţei şi a oportunităţilor pe care le oferă. care presupune folosirea calculatorului şi a tehnologiilor comunicaţionale pentru a asigura noi categorii de servicii pentru investitori şi. metoda de imprimare a cecurilor cu cerneală magnetică pentru recunoaşterea caracterelor a constituit un precursor al funcţiilor tehnologiei informaţionale electronice. transferuri electronice de fonduri. funcţii ce includ acum roboţi telefonici. Produsele şi serviciile oferite pot varia de la tehnologii informaţionale pentru echipamentele de producţie până la servicii software de bază. La începutul anilor 50. În al doilea rând. Utilizarea tehnologiilor informaţionale ca metodă de obţinere a unor avantaje competitive se situa pe primul loc în anii ”90. în care calculatoarele devin o parte a produselor tradiţionale. Sistemele informaţionale au devenit adevărate instrumente de luptă concurenţială în arsenalul firmei. sistemele de aprindere la automobile sunt acum controlate de microcalculatoare. sau ca pe o sursă de date pentru luarea deciziilor. accentul se pune pe sistemele implementate. Le-au trebuit aproape 7 ani concurenţilor acestora pentru a oferi servicii asemănătoare. operaţii de schimb valutar. accentul se pune mai degrabă pe “sistemele operaţionale”. de asemenea.comunicare. De exemplu. prin intermediul cărora se derulează efectiv tranzacţii economice. pentru programarea şi optimizarea rutelor. pentru facturări. Organizaţii precum American Express sau General Motors au fost impulsionate să-şi stabilească strategiile. pe măsură ce noile produse şi noul mediu de afaceri creează noi oportunităţi. managerii privesc tehnologiile informaţionale ca pe un instrument contabil. Exemple privind aplicarea strategică a tehnologiilor informaţionale sunt prezentate în continuare: în anul 1977. iar corelarea sistemelor informaţionale cu obiectivele firmei ocupa locul al doilea. Băncile. Astăzi. operaţii extinse cu carduri de credit. decât pe sisteme care se limitează la observarea şi măsurarea rezultatelor acestor tranzacţii. perioadă suficientă pentru ca Merrill Lynch să devină lider pe piaţă. 175 . pentru antrenamente de zbor. astfel. au acaparat cea mai mare parte a activităţii de investiţii a clienţilor lor. Există anumite activităţi total dependente de sistemele informaţionale. SRI International şi Merrill Lynch au dezvoltat împreună conceptul de “management al lichidităţilor”. Interesul în planificarea strategică a utilizării tehnologiei informaţionale continuă să crească. nu numai prin înţelegerea dependenţei de aceasta. pentru controlul traficului aerian etc. utilizează de multă vreme tehnologiile informaţionale. De multă vreme. pentru a dezvolta tehnologia informaţională. Liniile aeriene se bazează pe tehnologii informaţionale avansate necesare pentru rezervări.

în anul 1983. Aceste sisteme furnizează informaţii detaliate şi la timp despre produsele şi acţiunile ce contribuie cel mai mult la obţinerea profitului. pentru a dezvolta pe calculator noi configuraţii şi pentru a scurta perioada de testare a caracteristicilor de operare la numai câteva zile.C. de pe fiecare piaţă locală. În loc să abordeze vânzările la scară naţională.şi comunicaţiilor -pentru optimizarea vitezei cu care sunt distribuite mărfurile pe pieţele de desfacere. De exemplu. Toyota a fost în măsură să distribuie automobile cu accesoriile şi culorile preferate de clienţi după numai cinci zile de la preluarea comenzii. aceşti producători se bazează pe controlul efectuat de calculatoare asupra aparaturii specifice. producătorilor. având în vedere aspecte legate de dependenţa clienţilor de produsele proprii şi de cele ale concurenţei. Astfel. a fost în măsură să realizeze modele precise ale dinamicii pieţei. în contextul unor probleme economice şi al unor sisteme depăşite. producătorii din industria chimică şi farmaceutică folosesc tehnici de modelare pe calculator a noilor preparate chimice şi a medicamentelor. Campbell a adunat date despre eficienţa vânzărilor. în anul 1992. industria producătorilor de confecţii s-a orientat spre modele de calculatoare ce oferă sprijin pentru îmbunătăţirea vitezei cu care se modifică produsele. distribuitorilor şi comercianţilor. poate corela aceste modele cu acţiunile promoţionale corespunzătoare de pe pieţele locale specifice. De asemenea. Modelele grafice sunt utilizate de proiectanţii avioanelor. Sistemul include 176 .L. mai mult. în loc de luni sau ani. Aceeaşi firmă a fost printre primele care au folosit calculatoare bazate pe sisteme expert pentru a stabili turele angajaţilor în regim part-time în aşa fel încât să se asigure o acoperire totală a programului de lucru. interschimburile de date electronice revoluţionează procesul distribuirii bunurilor către consumatori. în conformitate cu schimbările de stil sau cu preferinţele specifice ale comercianţilor. a luat o decizie strategică de a investi într-un sistem de producere integrat. Jaguar P. firmele de cercetare pe baze ştiinţifice a pieţei folosesc în mod curent calculatoare. de fapt. cât dura cu modelele fizice. pentru fiecare produs în parte. cu o puternică activitate de marketing. automobilelor şi navelor. a folosit sistemele informaţionale pentru a-şi perfecţiona analizele de marketing. firma Soup Campbell. iar apoi alte firme din domeniu au aplicat această metodă. proiectate pentru producţii de volum mare. prin unirea furnizorilor. pentru a susţine un volum redus de producţie a maşinilor de lux. Firmele cele mai competitive utilizează pe scară largă sisteme de distribuire a produselor cu ajutorul calculatoarelor .Conceptul tehnologiilor informaţionale privind inter-schimbul de date electronice a îmbunătăţit considerabil eficienţa metodei “just in time”. un lanţ de fast-food-uri din Statele Unite s-a numărat printre primele firme care au instalat un sistem de comunicaţie pentru a creşte abilitatea de aşi controla operaţiile desfăşurate pe o arie extinsă.

În trecut. Toate aceste considerente şi evoluţii au determinat dezvoltarea modalităţilor de evaluare a preferinţelor consumatorilor şi de satisfacere imediată a nevoilor familiilor. de adaptare sau de invenţie. o organizaţie poate să ajungă într-o astfel de poziţie doar printr-un management deficitar. vinderea firmei unei firme avansate din punct de vedere tehnologic (sau uneia cu mari resurse financiare). din punctul de vedere al utilizării competitive a tehnologiilor informaţionale.distribuirea “just in time” a componentelor de la furnizori şi un sistem închis ce permitea tuturor operaţiilor sale să retransmită informaţiile în cadrul procesului. 8. de înregistrare a preferinţelor acestora. firmele se află în una din cele trei ipostaze fundamentale: de adoptare. a cărui utilizare este în continuă creştere. consumatorii. sau doar de a-i ajunge pe concurenţi. Sunt tot mai multe exemplele privind vânzarea cu amănuntul a unor produse şi servicii. Toate alternativele de afaceri pot include fuziunea cu un competitor. a) Firmele aflate în ipostaza de adoptare sunt doar utilizatori ai tehnologiilor informaţionale. orice firmă îşi poate creşte avantajele prin aplicaţii adecvate ale produselor tehnologiilor informaţionale. Competiţia online devine simbolul viitorului. este o metodă tehnologică completă de prezentare a informaţiilor şi a produselor către clienţi. obiectivul lor este de a supravieţui pe termen scurt. doar în câteva ţări existau familii în care ambii soţi lucrau.6. să folosească un birou de serviciu sau să angajeze temporar un personal calificat. de transmitere a informaţiilor către producători etc. Ei sunt simpli cumpărători şi nu experimentează decât aplicaţiile de rutină ale sistemelor achiziţionate. Comerţul electronic. Pentru a achiziţiona resurse IT cu costuri minime. De obicei. diferite privind piaţa. în economiile aflate în recesiune sau pot fi firme cu resurse de capital insuficiente. dar majoritatea acestor firme trebuie să-şi creeze un fundament tehnologic de bază. o firmă poate să achiziţioneze pachete de aplicaţii software. iar acum acestea. soluţia o poate constitui o conştientizare crescută. iar consumatorii sunt mult mai pretenţioşi.1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale Experienţa multor firme multinaţionale arată că. sau 177 . larg răspândite determină abordări noi. Jaguar creditează acest sistem sprijinind poziţia sa competitivă şi succesul său financiar şi îmbunătăţind calitatea produselor. din partea managementului a schimbărilor competitive ce pot fi aduse de obţinerea unui avantaj tehnologic. Totuşi. În astfel de cazuri. are loc distribuirea fizică de bunuri către consumatori şi se înregistrează informaţii detaliate de marketing. comportamentul cumpărătorilor care s-a modificat. Asemenea firme pot fi întâlnite în ramurile stagnante ale industriei. În acelaşi timp. La acest nivel. care nu recunoaşte valoarea competitivă a tehnologiilor informaţionale.

Frecvent. b) Firmele aflate în ipostaza de adaptare sunt acelea care au făcut deja din tehnologiile informaţionale un element esenţial al activităţii lor de planificare. Totuşi.). strategiile lor includ încurajarea managementului în sensul utilizării noilor tehnologii. Firmele aflate în această situaţie se găsesc pe pieţele în expansiune şi se confruntă cu o concurenţă puternică din partea firmelor cu schimbări dinamice ale produselor şi serviciilor. aceste firme caută achiziţii care să le aducă noi pieţe de desfacere. dar mai avansată din punct de vedere al tehnologiilor informaţionale utilizate. adesea păstrând consultanţii externi pentru a asigura o părere obiectivă asupra poziţiei lor. Pe lângă cheltuielile cu cercetarea. Firmele îşi menţin avantajele prin intermediul cercetării şi dezvoltării prin participarea la descoperirea şi utilizarea de instrumente. care presupun îndepărtarea semnificativă de la practicile curente sau folosirea tehnologiilor informaţionale de ultimă oră. de software etc. care experimentează produse volatile. Este necesară abilitatea de a interpreta cerinţele pieţei şi de a aduce produsele şi/sau serviciile pe piaţă în timp util şi la costuri competitive. Ele au pregătirea. al creării unor firme secundare care să se ocupe de produsele şi serviciile noi şi în sensul asocierii cu liderii în tehnologii pentru dezvoltarea noilor produse. Asemenea firme sunt lideri agresivi în ramuri dinamice. Aceste firme se întâlnesc în sectoare diverse ale industriei tehnologiilor informaţionale (producătorii de calculatoare. Managementul superior în cadrul unor astfel de firme recunoaşte valorile competitive ale tehnologiilor informaţionale şi se implică el însuşi în procesul de planificare. Ele nu se tem să se abată de la practicile curente sau să urmărească o transformare fundamentală a produselor sau proceselor tehnologice. Formal şi informal. c) Firmele aflate în ipostaza de invenţie sunt creatoare de tehnologii. aceste firme investesc în cercetarea aplicată pentru inovarea produselor sau proceselor tehnologice. tehnici şi produse ale tehnologiilor informaţionale avansate. tehnologiile informaţionale la un nivel apropiat de cel al concurenţilor. sau pentru a introduce noi concepte. se concentrează şi asupra adaptării unor tehnologii noi prin expansiune şi inovare. Succesul lor provine din abilitatea de a depăşi competiţia şi de a câştiga avantaje semnificative sau din capacitatea de a crea noi pieţe. a fi inventiv sau inovator nu este suficient. firmele utilizează ultimele tehnologii apărute. Firmele aflate în ipostaza de adaptare folosesc. ceea ce le permite obţinerea unui avantaj în care sincronizarea este decisivă. cu o putere financiară competiţională.achiziţionarea unei firme mai mici. De obicei profitabile. 178 . Deşi investesc semnificativ în menţinerea şi dezvoltarea aplicaţiilor curente. Asemenea firme caută oportunităţi unice. Aceste firme au relaţii apropiate cu producătorii. capacitatea şi fondurile necesare pentru a dezvolta proiecte proprii. în general.

preferinţele consumatorilor. pentru a obţine avantaje competitive. b) evaluarea poziţiei firmei privind tehnologiile informaţionale curente. căutând să dezvolte resursele. e) Instalarea de aplicaţii strategice sau introducerea produselor p piaţă. Etapa de evaluare constă în: a) evaluarea poziţiei adoptată şi a metodei folosite de concurenţi. dezvoltarea utilizarea tehnologiilor şi condiţiile economice globale. 8. de adaptare şi de invenţie. investitorii trebuie. Evaluarea obiectivă a poziţiei firmei vis-a-vis de concurenţă. d) elaborarea detaliilor planificării şi implementării.2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale Firmele îşi pot maximiza beneficiile obţinute din tehnologiile informaţionale parcurgând două etape de dezvoltare a tehnologiilor. Obiectivul este de a efectua aplicaţiile conform cu nevoile firmei.6. să fie pregătiţi să-şi definească beneficiile aşteptate din investiţi şi să se asigure că acestea vor fi într-adevăr obţinute. Pentru o utilizare cu succes a tehnologiilor informaţionale în vedere obţinerii de avantaje competitive. a abilităţii sale de a utiliza tehnologiile informaţionale reprezintă chei pentru a face faţă pericolelor ce pot apărea din partea concurenţilor. dar cu diferenţe considerabile în modul de aplicare. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţional pentru a obţine avantaje competiţionale. c) înţelegerea modurilor în care tehnologiile informaţionale pot fa aplicate la realizarea sau îmbunătăţirea strategiei de afaceri a firmei. 179 . O strategie de succes privind tehnologiile este integrată în strategia globală de afaceri a firmei. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţiile în domeniu. de adoptare. în acord cu liniile de produse şi corespunzător aplicaţiilor tehnologiei informaţionale în aceste domenii. 2. firma trebuie să repete aceste două etape în mod continuu.O firmă individuală se poate încadra în oricare dintre cele trei ipostaze. Investirea eficientă resurselor firmei este necesară pentru obţinerea unei poziţii mai avantajoase. Etapa planificării/dezvoltării/implementării presupune: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. Fiecare pas al etapelor de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale asigură o capacitate vitală de a lua deciziile de management şi o utilizare perfecţionată a tehnologiilor. după cum urmează: 1. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare. După cum se va arăta în continuare. Majoritatea firmelor experimentează unul sau mai mulţi paşi enumeraţi anterior. d) estimarea factorilor de mediu ce reflectă schimbările în structura industriei. de asemenea.

identificarea puterii tehnice şi financiare şi a abilităţii principalilor concurenţi de a investi în tehnologii informaţionale. aspectele economice ale domeniului lor de activitate şi eventualele pericole din partea concurenţei. sau pentru a detecta utilizări noi ale tehnologiilor deja existente. Astfel. Clienţii.8. Articolele de specialitate din domeniul comercial descriu utilizarea inovativă a tehnologiilor informaţionale de către anumite firme. Pot fi adunate suficiente date publice despre poziţia concurenţilor. Din acest motiv. 1 Paşii etapei de evaluare Pentru a obţine avantaje pe piaţă prin alicarea tehnologiilor informaţionale. pot proveni din câteva surse primare şi secundare. în general. c) înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. a) Evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. b) evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale.3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive Indiferent dacă managerii de la nivelele ierarhice superioare înţeleg sau nu tehnologiile informaţionale. iar studierea acestora poate dezvălui modul în care sunt utilizate noile tehnologii. trebuie parcurşi următorii paşi care concură la realizarea strategiei de dezvoltare şi implementare a tehnologiilor: a) evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. identificarea şi caracterizarea aplicaţiilor majore ale tehnologiilor informaţionale. producătorii şi distribuitorii află rapid despre noile aplicaţii. ei pot să înţeleagă. analiza 180 . Este posibil să se afle despre utilizarea tehnologiilor informaţionale de către concurenţi prin observări externe. Ameninţările concurenţei asupra produselor şi serviciilor firmei. d) evaluarea factorilor de influenţă. Mai întâi este necesară înţelegerea domeniului în care firma îşi desfăşoară activitatea şi a mediului competitiv al acestui domeniu. Aceste informaţii trebuie actualizate cel puţin o dată pe an şi aduse la cunoştinţa conducerii. Noii angajaţi pot fi chestionaţi la angajarea într-o firmă. Produsele sau serviciile noi pot fi analizate pentru a se identifica eventualele tehnologii nou introduse.6. Pe scurt. o analiză a acestor pericole este o bună cale de a atrage atenţia conducerii asupra rezultatelor şi nevoilor. sunt necesare: identificarea şi descrierea punctelor slabe sau tari ale produselor sau serviciilor principalilor concurenţi. corelate cu tehnologiile informaţionale. pentru a asigura acesteia suportul necesar procesului de luare a deciziilor. astfel încât să nu fie nevoie de un spionaj în acest sens.

Principalele sarcini sunt: analiza tehnologiilor informaţionale existente care pot fi utilizate pentru obţinerea unui avantaj competitiv în prezent. În final. Evaluatorii trebuie să fie la curent cu proiectele de dezvoltare. hardware-ul calculatoarelor. serviciilor. Mai întâi. pentru a putea determina aptitudinile programatorilor de a realiza proiecte de management şi capacitatea acestora de a înţelege nevoile utilizatorilor. Evaluarea trebuie să depăşească eventualele atitudini defensive ale departamentelor din cadrul firmei. care pot fi utilizate pentru obţinerea de avantaje competitive peste trei sau cinci ani. personalul şi alte resurse utilizate în cadrul acestei aplicaţii. La fel de importantă este şi obţinerea unei perspective clare asupra produselor şi serviciilor firmei şi asupra evoluţiilor majore de pe piaţă. a specificului de activitate etc. precum şi instrumentele tehnologiilor informaţionale. Trebuie evaluate cunoştinţele personalului privind funcţiile fiecărei aplicaţii. responsabile de dezvoltarea aplicaţiilor din domeniul tehnologiei informaţionale. a produselor. evaluatorii trebuie să creeze o imagine a poziţiei firmei faţă de tehnologiile informaţionale şi să realizeze o comparaţie estimativă a acestei poziţii faţă de cea a concurenţilor. evaluatorii trebuie să schematizeze proiectul de implementare a tehnologiilor sau produselor informaţionale. identificarea potenţialelor aplicaţii ale tehnologiilor curente sau viitoare şi modul în care aceste aplicaţii pot afecta concurenţa. Acest proiect de implementare a tehnologiilor trebuie să includă funcţiile aplicaţiei. generate de cererea de pe piaţă sau de dezvoltarea tehnologiilor. evaluarea ar trebui să fie responsabilitatea fie a unui grup independent din cadrul firmei. fie a unui consultant cu o bună pregătire în domeniu. c) Înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale.acestor surse poate asigura o înţelegere solidă a modurilor în care concurenţa utilizează tehnologiile informaţionale. Din acest motiv. b) Evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. evidenţiind problemele care pot afecta capacitatea aplicaţiei de a-şi îndeplini obiectivele. nivelul tehnologiei. performanţele sale în satisfacerea nevoilor existente sau potenţiale. analiza unor modificări anticipate în tehnologiile informaţionale sau a unor noi dezvoltări ale acestora. vârsta aplicaţiei software şi mentenanţa şi flexibilitatea acesteia. evaluatorii trebuie să determine aptitudinile şi experienţa programatorilor şi metodele şi instrumentele folosite pentru proiectarea şi implementarea aplicaţiilor. 181 . Evaluarea poziţiei faţă de tehnologiile informaţionale necesită un punct de vedere obiectiv privind utilizarea de către firmă a acestor tehnologii şi capacitatea firmei de a devansa competiţia. Acest pas necesită cunoaşterea activităţilor desfăşurate de firmă. identificarea potenţialelor schimbări în aplicaţiile curente. telecomunicaţiile. Apoi. care vor fi folosite.

Pentru firmele ce nu sunt implicate în afaceri cu calculatoare sau telecomunicaţii. Mediul de operare prezintă o serie de pericole şi oportunităţi. care examinează modificările în rândul cumpărătorilor. Producătorii şi vânzătorii de calculatoare şi telecomunicaţii au nevoie chiar de mai mulţi ani pentru a face estimări. Utilizând aceste rezultate. asupra investiţiilor etc. De aceea. produselor substituente şi noile apariţii pentru a evalua impactul lor asupra lanţului valoric şi asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor. Firmele implicate în activităţi privind tehnologiile informaţionale vor avea nevoie de serviciile unor cercetători ştiinţifici şi specialişti de marketing. a) Identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. Porter din anul 1985. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. aceste sarcini necesită asistenţa unor analişti şi ingineri specializaţi în sisteme informaţionale. 2 Paşii etapei de planificare/dezvoltare/implementare Această etapă de planificare/dezvoltare/implementare presupune parcurgerea următorilor paşi: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. structura domeniului şi factorii externi economici şi politici. datorită faptului că ciclul de producţie în aceste domenii se întinde pe o perioadă mult mai lungă. iar dacă firma are mai mult 182 . cât şi pe termen lung. e) testarea pieţei. Estimarea schimbărilor de tehnologie se va face atât pe termen scurt. Asemenea factori extern pot influenţa abilitatea organizaţiilor de a finaliza planurile de investiţii sau necesitatea de a investi într-un mediu concurenţial în schimbare. d) Evaluarea factorilor de influenţă. g) reluarea periodică acestor paşi de la a) la g). Acest pas constă în sintetizarea rezultatelor din etapa de evaluare. producătorilor. Eventualele utilizări de tehnologii informaţionale pot fi estimate pentru treicinci ani. Această investigaţie trebuie corelată direct cu obiectivele activităţii desfăşurate. firma poate identifica domeniile în care folosirea îmbunătăţită a tehnologiilor informaţionale conduce la cele mai bune rezultate. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. Alte elemente importante pentru urmărirea mediului extern sunt climatul legislativ şi politic. d) elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. Elementele principale de analizat aici sunt: tehnologia. şedinţele informative trebuie să aibă loc periodic pentru a se putea lua rapid decizii când apar opţiuni noi. perioadă suficientă pentru a dezvolta aplicaţiile. Managementul are nevoie de această capacitate pentru a evalua alternativele de investiţii. furnizorilor. efectele economiei globale asupra balanţei comerciale. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. Schimbările în structura industriei pot fi analizate conform modelului lui Michael E. care sunt capabili să conceapă noi utilizări pentru tehnologiile informaţionale.

profiturile. sau care dezvolte tehnologii specifice produselor sau serviciilor. Apoi. cash flow-ul. Urmează stabilirea unei liste finale a elementelor necesare pentru dezvoltarea şi implementarea tehnologiei informaţionale. Trebuie descrise modalităţile prin care competitorii folosesc la maxim tehnologiile informaţionale în aceste domenii şi. Cunoaşterea pericolelor şi oportunităţilor trebuie folosită. c) Dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. Un plan general de implementare trebuie să determine atingerea obiectivelor 183 . trebuie identificate şi analizate noile utilizări ale tehnologiilor informaţionale avansate. trebuie identificate noile oportunităţi şi eventualele căi de diversificare. ar trebui estimate şi comparate costurile şi beneficiile probabile aferente fiecărui pericol. Ameninţările importante din partea altor surse trebuie tratate într-o manieră similară. În sfârşit. în primul rând. de asemenea. trebuie identificate îmbunătăţirile infrastructurii necesare pentru a înlătura pericolele sau pentru a profita de oportunităţi apărute. de adoptare sau de inventator necesită niveluri diferite de analiză. pentru produse şi servicii. Pericolele ar trebui estimate în funcţie de probabilitatea lor de producere şi de impactul potenţial asupra situaţiei financiare a firmei sau asupra poziţiei acesteia pe piaţă.decât un domeniu de activitate. securitatea împotriva pericolelor din partea concurenţei. Această îmbunătăţire sau dezvoltare poate fi făcută prin achiziţionarea de hardware şi instrumente software. sau prin dezvoltare internă. Managementul firmei trebuie să revizuiască rezultatele investigaţiilor. sau chiar o analiză înainte ca implementarea finală să fie aprobată. dezvoltare iniţială. b) Dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. altele pot fi supuse direct implementării.aflate în postura de adaptare. trebuie detaliată abilitatea firmei de a face faţă concurenţei. sau linie producţie . Fiecare tip de firmă. poate fi creat un plan care îmbunătăţească infrastructura tehnologiilor informaţionale. Anumite elemente necesită cercetare. Ca pas final al acestui proces. Aceste opţiuni trebuie evaluate din punctul de vedere al strategiei întregii firme. informaţiile trebuie separate şi trebuie efectuată o analiză pentru fiecare domeniu principal de activitate. oportunităţile care trebuie evaluate având în vedere profitul estimat. la identificarea acelor domenii care necesită o atenţie sporită. De asemenea. trebuie specificat criteriul de măsurare a performanţelor. intrările pe piaţă. Pe baza priorităţilor şi a nivelului fondurilor stabilite iniţial. investiţiile ce trebuie realizate şi impactul asupra produselor existente. Exemple în acest sens sunt indicatorii specifici cantitativi sau calitativi privind economiile. să stabilească priorităţile şi să aloce fonduri pentru tehno1ogii informaţionale mai avansate şi pentru dezvoltarea de aplicaţii într-un context economic marcat de constrângeri şi perspective. cota de piaţă. În cele din urmă.

pentru a se ajunge la rezultatele dorite. Investiţiile în tehnologii informaţionale cuprind următoarele categorii: de bază. e) Testarea pieţei poate fi în atenţia conducerii firmei dacă se doreşte dezvoltarea produselor. Prin creşterea abilităţilor sale de a utiliza tehnologiile informaţionale firma acoperă o multitudine de obiective. punctele critice. resursele necesare. metodele şi instrumentele de dezvoltare a aplicaţiilor. Decizia de implementare a proiectelor care vor conduce firma sau unele departamente ale acesteia la niveluri tehnologice mai înalte trebuie să vizeze: resursele de personal şi aptitudinile acestuia. Totuşi.firmei în domeniul tehnologiilor informaţionale. Acest lucru necesită mulţi ani de eforturi. f) Evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. Dacă dezvoltarea a rezultat dintr-o aplicaţie internă a sistemului informaţional. este necesară modificarea sistemelor informatice de dezvoltare a infrastructurii. Adesea. structura organizatorică necesară pentru a susţine îmbunătăţirile. Trebuie specificate obiectivele. Evaluarea rezultatelor obţinute ca urmare a 184 . Eforturile de dezvoltare în cadrul unei firme extinse pot fi împărţite între câteva departamente de bază. d) Elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. sau să coreleze tehnologia de investiţii cu rezultatele obţinute. tactice şi strategice. câteva încearcă să aplice o anumită strategie. o operaţie pilot este adesea folosită pentru a determina dacă aplicaţia satisface nevoile utilizatorilor. implicarea resurselor non-tehnice. câteva firme importante aplică şi unele dintre conceptele prezentate. fiecare cu misiuni şi obiective diferite. În asemenea cazuri. interpretările. Dacă aplicaţia este internă. Problemele neidentificate sau necorectate în cadrul procesului de testare vor apărea de această dată. înainte ca implementarea să fie permisă. Firma contează pe programele sale strategice multianuale pentru a obţine profituri însemnate din investiţiile în tehnologii informaţionale. După alocarea fondurilor se poate trece la îmbunătăţirea infrastructurii tehnologiilor informaţionale şi la planificarea detaliată a aplicaţiilor. strategia. iar efortul total poate avea şi anumite deficienţe. software-ul disponibil pentru suportul aplicaţiilor. pentru acomodarea noilor tehnologii şi pentru obţinerea rezultatelor dorite. migrarea către noile aplicaţii poate dura câteva luni. În timp ce multe firme trec prin toate etapele fundamentale ale planificării. în caz contrar se menţine legătura cu furnizorul de tehnologie informaţională o perioadă îndelungată de timp. din mai multe puncte de vedere. departamentele din cadrul unei firme au interese şi funcţii diferite în procesul de implementare. rezultatele aşteptate. calculatoarele şi mijloacele de telecomunicaţii. metodele şi instrumentele de planificare a controlului. resursele managementului proiectat.

în trecut. Multe firme în care. Astfel de firme se numesc “firme modulare” şi se caracterizează prin investiţii minime în aparatură şi dispozitive. se evidenţiază doar ceea ce există. Firmele trebuie să actualizeze permanent estimările asupra rezultatelor obţinute ca urmare a investiţiilor în tehnologii. “Criteriul succesului” trebuie identificat în momentul în care proiectul este aprobat şi trebuie aplicat utilizând una dintre numeroasele metodologii existente pentru evaluarea beneficiilor obţinute prin implementarea tehnologiei. prin cumpărarea şi asamblarea componentelor în 185 . Dacă dezvoltarea a avut ca rezultat un serviciu sau produs nou sau îmbunătăţit. Astfel. Structurile firmelor se schimbă. g) Reluarea periodică a acestor paşi sau cicluri este necesară pentru a păstra o poziţie competitivă. O parte din aceşti factori externi pot avea influenţe importante. în loc să se evidenţieze şi influenţele externe care schimbă atât managementul firmei cât şi pe cel al sistemului informaţional. ceea ce reprezintă un alt element de importanţă pentru firmă.acestei aplicaţii nu este posibilă decât după trei sau poate şase luni. Evenimentele externe pot necesita schimbări în tactică sau în produse. este necesară o perioadă şi mai mare de timp. Rezultatele investigaţiilor şi fazelor planificării descrise anterior reprezintă un plan strategic pentru utilizarea competitivă a tehnologiilor informaţionale la un moment dat. integrarea se făcea pe verticală. O estimare iniţială a succesului sau a eşecului produsului sau serviciului nou poate determina schimbări în structura bunului sau serviciului sau chiar retragerea acestuia de pe piaţă. testul de piaţă poate precede apariţia pe piaţă a produsului sau serviciului respectiv. O evaluare finală nu este posibilă decât după câteva luni de la lansarea pe piaţă. 8. astfel ca informaţiile să fie folosite pentru îmbunătăţirea metodologiei de planificare. pe măsură ce firmele îşi reîndreaptă atenţia asupra activităţilor de bază. Este la fel de important ca estimările competitive să fie continuate şi îmbunătăţite. Dacă s-a realizat şi o modificare a profilului activităţii.7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Una dintre problemele cele mai atent studiate este tendinţa de a reflecta sistemul informaţional printr-o analiză din interiorul acestuia. astăzi încearcă să scape de părţile care nu sunt suficient de valoroase şi achiziţionează în schimb componente de producţie.

Firmele din toate domeniile măresc gradul de utilizare a furnizorilor externi de componente de producţie. angajaţii devin indispensabili în mecanismul funcţionării firmei. Având în vedere rapiditatea ritmului de dezvoltare a serviciilor şi a produselor. Metoda de management Just In Time (JIT) presupune ca furnizorii să aibă acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor. Înseamnă că o societate.). Atributele unei firme virtuale sunt: cea mai avantajoasă dintre toate. Furnizorii supermaketurilor şi ai magazinelor de vânzare cu amănuntul au acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor şi al vânzărilor realizate de clienţii lor. Alt nume dat acestei abordări economice este cel de “firmă virtuală”. în care cunoştinţele în domeniul calculatoarelor sunt din ce în ce 186 . ne confruntăm şi cu schimbări majore ale modului în care oamenii lucrează şi trăiesc folosind calculatoarele şi comunicaţiile. pentru a putea contribui. Întreprinderile extinse sunt o realitate începând cu anii ‘90. În categoria acestor firme intră atât noile firme care s-au format pe baza acestor principii. alianţe în schimbare. firmele tradiţionale devenind învechite. s-a intrat într-o eră a colaborării. cât şi vechile firme care s-au restructurat. din punct de vedere al competiţiei şi al achiziţiei. cooperarea cu furnizorii. Aceste noi abordări ale arhitecturii afacerii apar din nevoia de a vedea firma şi unităţile de afaceri ca pe nişte “întreprinderi extinse care includ atât furnizorii. Compania virtuală este descrisă ca o firmă care-şi extinde influenţa ascendent prin furnizori şi descendent prin canale de distribuţie până la utilizatorul final sau până la consumator. Astfel. ceea ce presupune existenţa unor relaţii bazate pe încredere. pentru a putea programa livrările. clienţii şi chiar cu concurenţii de peste graniţă. Computere omniprezente înseamnă mai mult decât aşteptările ca sistemele de calcul să susţină toate funcţiunile economice şi că toate computerele portabile şi comunicaţiile să susţină aplicaţiile economice. legături electronice strânse cu partenerii de afaceri (furnizori. asupra cercetării-dezvoltării şi asupra marketingului. Începând cu această perioadă. prin furnizarea la timp a materialelor. distribuitori etc. pe măsură ce consumatorii şi furnizorii devin participanţi importanţi în luarea deciziilor privind serviciile şi produsele oferite de firmă. la buna desfăşurare a procesului de vânzare. parteneriate oportune. Această eră a fost numită şi „era computerelor omniprezente”. De asemenea. interdependenţe cu colaboratorii şi partenerii. sociale şi recreative. care se reflectă în activităţile desfăşurate şi în sistemele informaţionale utilizate. chiar şi o meserie poate deveni adesea “meserie virtuală”. cât şi clienţii ca parte a activităţii firmei.aşa fel încât resursele să se concentreze asupra proiectării produselor.

Aplicaţiile aveau atât de mulţi proprietari (organizaţii separate în cadrul aceleiaşi firme). în crearea unui sistem care nu era bine optimizat pentru a răspunde tuturor cerinţelor utilizatorilor din diferite unităţi de afaceri. 187 . Din tehnici precum managementul calităţii şi managementul securităţii informaţiilor s-a tras concluzia că responsabilitatea nu poate fi alocată fără autoritatea dată de proprietate. a) Schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. s-a observat că toate firmele trebuie să abandoneze modelul vechii structuri ierarhice a organizaţiei şi să adopte modelul organizării pe produs. deseori utilizând obiecte1 realizate de specialiştii în domeniul tehnologiei informaţionale. De asemenea. care cuprinde următoarele elemente: a) schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. înseamnă că utilizatorii vor dori să creeze sau să proceseze propriile aplicaţii. pentru a fi cu adevărat eficientă. când aplicaţiile integrate au fost realizate pentru a cuprinde întreaga firmă cu o singură unitate de sistem. Reacţiile la elementele deja descrise au condus la conturarea unui nou model de sistem informaţional. b) apariţia serviciilor publice de informaţii. din reproiectarea proceselor de producţie.. Ceea ce trebuie înţeles. Ca rezultat. care optimizează procesele de producţie. apartenenţa şi responsabilitatea care derivă din aceasta a devenit atât de difuză. Administratorii sistemului informaţional trebuie să devină parte integrantă a echipei manageriale. încât nici o entitate nu putea să-şi declare proprietatea. se poate aştepta de la computere să execute comenzile cerute în modul dorit de aceasta. în acelaşi timp. c) creşterea surselor externe de informaţii. 1 Obiectele reprezintă unităţi discrete ale sistemelor informaţionale care conţin proceduri şi date şi care pot fi refolosite în mai multe aplicaţii. apartenenţa era incertă. astfel încât avantajul competitiv al eventualelor aplicaţii ale tehnologiei informaţionale să poată influenţa strategia unităţii de afaceri.mai extinse. Rezultatul s-a concretizat într-un răspuns slab la necesităţile individuale ale utilizatorilor şi. De asemenea. În trecut. e) schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. încât funcţionarea sistemului informaţional. Reacţii faţă de factorii care conturează noul model. d) o nouă dezvoltare a serviciilor. este faptul că strategia sistemului informaţional trebuie să urmeze aceeaşi linie cu strategia firmei. Totuşi. strategia sistemului informaţional trebuie să se potrivească cu strategia unităţilor de afaceri. în special întreţinerea acestuia. nu este suficientă doar această “potrivire”. Este din ce în ce mai clar că. a fost de multe ori lăsată în grija utilizatorilor.

costul dezvoltării independente a productivităţii este mare pentru o singură firmă. dificultatea reducerii personalului (datorată legilor de protecţie socială). Unele resurse sau aplicaţii depăşesc unităţile de afaceri sau procesele de producţie. de asemenea. care pot fi clasificate ca “utilităţi” în acelaşi sens în care telefonul este o utilitate. În cazul câtorva dintre aceste aplicaţii. Departamentele folosesc. Administratorii reţelelor informaţionale din marile 188 . Serviciile comune şi utilizarea serviciilor specializate este atractivă pentru că: se oferă posibilitatea de a furniza servicii cu costuri substanţial mai mici decât dacă ar fi utilizate resurse interne. operaţiuni computerizate. cum ar fi poşta electronică. în condiţiile în care cererea scade. Sursele externe de informaţii pot fi definite ca incluzând consultanţă. fie serviciile sunt în domenii necompetitive. serviciile informaţionale pentru a rula aplicaţii pentru care nu au suficientă capacitate locală. întreţinerea şi actualizarea aplicaţiilor. fie diminuarea costurilor depăşeşte avantajele competitive ale operaţiunilor realizate în cadrul firmei. conform căruia un echipament de calcul satisface diversele nevoi de informatizare ale departamentelor unei firme în plus faţă de aplicaţiile comune prezentate anterior.b) Apariţia serviciilor publice de informaţii. În multe alte ţări. combinată cu variaţia cerinţelor de dezvoltare ale sistemelor de prelucrare. de asemenea. dezvoltare de aplicaţii. În majoritatea ţărilor europene. administrarea reţelelor cu arie largă de răspândire şi alte astfel de facilităţi. stimulează. apartenenţa trebuie să se regăsească într-o entitate comună. Această entitate poate fi reprezentată de “sisteme informaţionale comune” sau „telecomunicaţii comune”. e) Schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. transfer al datelor în reţea şi administrarea reţelelor de comunicaţii prin voce (voice communication network) etc. utilizarea consilierilor. distribuţia extinsă a accesului la informaţii este necesară pentru succesul activităţii participanţilor şi este dificil sau imposibil de realizat de unul singur. Mai multe firme au adoptat conceptul de “servicii de calcul”. Utilizarea surselor externe de informaţii determină o tendinţă de creştere a utilizării serviciilor comune. accesul la reţeaua internă. d) O nouă dezvoltare a serviciilor . încurajează utilizarea substanţială a consilierilor şi a specialiştilor în dezvoltarea/implernentarea de sisteme cu contract de colaborare. lipsa acută de personal specializat şi foarte bine pregătit. c) Creşterea surselor externe de informaţii. Rezultatul tendinţei de creştere a utilizării serviciilor comune constă în faptul că din ce în ce mai multe firme sau unităţi de afaceri vor căuta să opereze cu un număr redus de personal angajat cu carte de muncă pentru dezvoltarea sistemelor şi că adesea se poate întâmpla ca acestea să nu dispună de mainframe-uri sau de aplicaţii proprii.

Pentru aceasta trebuie regândite: a) dezvoltarea sistemelor. simplul control al costurilor nu este semnificativ. d) suportul informaţional. sistemul informaţional trebuie să le urmeze. Când costurile sistemelor informaţionale devin părţi controlabile direct la nivelul fiecărei unităţi de afaceri. pe acoperirea costurilor de la utilizatori şi pe detalierea justificărilor pentru modificarea aplicaţiilor. b) operaţiunile computerizate.firme sunt obişnuiţi să coordoneze planificarea tactică şi strategică a sistemului informaţional. g) securitatea informaţiilor. Odată cu descentralizarea unităţilor de afaceri. e) suportul tehnic. sau pentru schimbarea acestora. al dezvoltării aplicaţiilor şi al nivelului resurselor disponibile utilizatorilor. organizarea şi coordonarea sistemului informaţional trebuie la rândul lor schimbate. Atâta timp cât sistemul informaţional este văzut de manageri doar ca un cost de afaceri. realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi controlul utilizării tehnologiei. 8. dacă nu pot fi corelate costurile sistemelor informaţionale cu profitabilitatea. un control strict al costurilor poate fi un factor negativ pentru succesul afacerii. Un astfel de control nu va determina creşterea valorii sistemului informaţional şi nici nu va justifica realizarea unui sistem informaţional mai performant. ele vor varia proporţional cu veniturile. c) managementul informaţional. De fapt. Totuşi. va exista tendinţa de a dezvolta birocraţie a sistemului informaţional. a fost adoptat acelaşi model de conducere.8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Ca urmare a descentralizării firmelor şi a dezvoltării unităţilor de producţie. însă la nivelul unităţii de afaceri. dacă dispunerea strategică a sistemului informaţional variază în funcţie de necesităţi. f) comunicaţiile. h) standardele şi 189 . Controlul total al costurilor sistemelor informaţionale rămâne în continuare o preocupare. fie tendinţa sistemului informaţional de a copia modelul de organizare al firmei părinte. acest model reflectă fie o mentalitate de “mainframe”. Pe măsură ce aceste modele de organizare se schimbă. accentul punându-se pe planificarea detaliată şi pe alocarea de resurse. Planificarea şi controlul resurselor informaţionale trebuie realizate de persoane care sunt direct responsabile de profitabilitatea utilizării lor. însă.

reproiectarea aplicaţiilor existente şi dezvoltarea de software se îndreaptă spre medii client-server. fiecare dintre aceste opţiuni având avantaje şi dezavantaje care au fost explorate în literatură. La baza acestei funcţii stau următoarele aspecte: pentru firmele puternic tehnologizate. Dezavantajele cele mai importante constau în dificultatea introducerii de noi tehnologii şi metode.i) planificarea strategică. constă în reducerea costurilor şi creşterea eficienţei. cei care lucrează cu tehnologie au dificultăţi în accesarea informaţiilor. fără îndoială. Din nevoia firmelor de a transfera informaţiile importante între manageri şi specialişti interesaţi. a creării cadrului necesar personalului angajat de a-şi realiza o carieră pe termen lung. managementul informaţional. Nevoile utilizatorilor de a avea acces la informaţii vor conduce la crearea de noi funcţiuni şi la introducerea de noi specialişti care să sprijine procesele informaţionale din cadrul firmelor. creşterea fluxurilor de informaţii interne şi externe este prea mare pentru utilizatorii individuali. Aproape fiecare opţiune organizaţională. Fiecare dintre aceste dezavantaje pot fi atenuate prin planificare.către sistemele distribuite client-server şt către consolidarea centrelor de date . Analiştii şi programatorii se familiarizează cu personalul. Mai mult. managementul sistemului informaţional va trebui să aibă în vedere necesităţi ignorate timp îndelungat. au apărut un nou concept şi o nouă funcţie: director al managementului informaţional. multe oportunităţi de consolidare a centrelor de date există. 190 . managementul calităţii. ataşamentul acestor unităţi faţă de organizaţia mamă. În realitate. care dispun de mainframe-uri mari. analiza descentralizată şi programarea centralizată. a fost încercată la un moment dat de o firmă sau alta. reducând astfel eforturile suplimentare datorate multiplelor centre de date c) Managementul informaţional.. deoarece activităţile care implică noi aplicaţii. a menţinerii standardelor cu cele de la nivelul firmei. problemele şi cerinţele utilizatorilor. analiza şi programarea descentralizată etc. a acumulării de noi cunoştinţe de specialitate. a) Dezvoltarea sistemelor. sau necesităţi care vor apărea prin implementarea noului model de management al sistemului informaţional. necunoscând toate metodele sau toate sursele de obţinere a informaţiilor. Se observă manifestarea a două tendinţe aparent contradictorii .care sunt în realitate părţi ale aceluiaşi fenomen de restrângere. de multe ori. b) Operaţiunile computerizate. Aceste schimbări privesc managementul tehnologic. Raţiunea pentru consolidarea centrelor de date. cum ar fi analiza şi programarea centralizată. Se preconizează că dezvoltarea viitoare a sistemelor va fi descentralizată şi transferată în sarcina unităţilor de afaceri. Avantajul cel mai important ai dezvoltării descentralizate a sistemelor este. coordonare şi suport tehnic comune.

de divizii sau de întreprinderi: furnizarea suportului tehnic care să depăşească cunoştinţele tehnice ale utilizatorilor. Suportul tehnic presupune de obicei instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. indexare şi stocarea informaţiilor. utilizatorii devin mult mai capabili să definească cerinţele sistemului. instruirea şi consilierea analiştilor de sistem. pe măsură ce învaţă mai multe despre capacităţile şi constrângerile sistemului informaţional. datorită noilor responsabilităţi. Realizarea acestui lucru are două mari avantaje pentru sistemele informaţionale: creşte satisfacţia utilizatorilor. astfel: La nivel de unităţi de afaceri. În noua organizare. Noile responsabilităţi pot include coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale în reţeaua existentă în firmă.Această funcţie trebuie înfiinţată la nivelul grupurilor funcţionale sau al proceselor care necesită accesul şi stocarea de informaţii. înfiinţarea unui ”serviciu de urgenţă” prin care clienţii să semnaleze apariţia unor probleme de ordin tehnic. consilierea tehnică a conducerii. Astfel. evaluarea noi lor tehnologii sau produse. instalarea de noi echipamente şi reconfigurarea echipamentelor. să asigure sprijinul şi pregătirea utilizatorilor din diferite departamente. Printre atribuţii se numără: definirea pentru furnizorii de sistem informaţional a cerinţelor de regăsire şi stocare a informaţiilor venite din partea clienţilor. Suportul tehnic are rol de interpretor între vânzătorii de echipament şi/sau de soft şi utilizatorii acestora. Multe organizaţii cu sisteme organizaţionale centralizate au realizat deja importanţa utilizării unui suport informaţional propriu. identificarea surselor interne şi externe de informaţii şi luarea măsurilor necesare accesării informaţiilor. care să-i ajute pe utilizatori să devină mult mai eficienţi. Suportul tehnic poate. îmbunătăţirea standardelor. complex şi eterogen poate fi organizat şi regăsit în diferite locuri. pentru că sistemul informaţional devine mult mai folositor. rezolvarea problemelor datorate căderilor de sistem. de asemenea. e) Suportul tehnic. iar acum încearcă să-şi asiste utilizatorii prin furnizarea unor servicii hot-line. 191 . rolul suportului tehnic se schimbă dramatic. clasificarea. d) Suportul informaţional oferit utilizatorilor. nevoii de distribuţie a unor activităţi şi centralizării altora. Suportul tehnic utilizat în viitor într-un mediu larg. pentru a se asigura utilizarea de versiuni compatibile în toată firma. ei devin utilizatori mult mai bine pregătiţi ai serviciilor oferite de sistemul informaţional. indexarea şi stocarea informaţiilor. stabilirea standardelor şi a procedurilor pentru clasificarea.

În aceste aplicaţii. 192 . funcţiunile managementului şi performanţele personalului angajat variază. f) Comunicaţiile. instruirea personalului care trebuie să acorde consultanţă tehnică personalului din departamente. folosirea telecomunicaţiilor în cadrul muncii. să stabilească criteriile de evaluare a performanţelor şi să monitorizeze performanţele furnizorilor. din momentul în care şi-au centralizat managementul reţelei de comunicaţii şi au înţeles scopul şt utilitatea reţelei. şi mai mulţi bani. economisind. rezolvarea problemelor create de căderea aplicaţiilor software. această combinaţie este foarte importantă pentru adoptarea viitoare a tehnologiilor şi instrumentelor multimedia. utilizare mai mare a transferurilor electronice de date. Managementul centralizat al comunicaţiilor permite încheierea mai multor contracte prin intermediari. De fapt. instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. consilierea tehnică a conducerii. Atunci când managementul telecomunicaţiilor utilizează sursele externe. coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. Unele firme au descoperit că. creşterea utilizării video-conferinţelor. este absolut obligatorie centralizarea acestor funcţii. managerii vor trebui să evalueze furnizorii. Cererea privind posibilităţi suplimentare de comunicare este determinată de câteva tendinţe şi aşteptări. îmbunătăţirea standardelor sistemelor informaţionale ale firmei.instalarea sau reconfigurarea hardware-ului şi a reţelelor locale (LAN).a. Numărul participanţilor în telecomunicaţii. să estimeze cererea viitoare. Folosind sursele externe. eficienţa şi costurile scăzute sunt adesea rezultatul utilizării aceloraşi reţele pentru combinaţii între transmisia de date şi voce. evaluarea noilor tehnologii sau produse. La nivel de firmă: coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. să încheie contracte. în evaluarea şi selectarea echipamentelor şi a instrumentelor ş. în acelaşi timp. Managerii nu se vor mai implica în planificarea activităţii angajaţilor. iar centralizarea cere câţiva astfel de specialişti. Deoarece comunicaţiile prin voce şi transferurile de date sunt foarte importante pentru utilizatori. al reţelelor de telecomunicaţii şi al administratorilor reţelelor de telecomunicaţii este foarte mic. pentru a permite clienţilor o cât mai bună conectare. printre care se numără: creşterea volumului de informaţii schimbate. s-au aflat într-o poziţie mai bună folosind surse externe de administrare a reţelelor. Tehnologiile de comunicare şi mijloacele de comunicare stimulate de creşterea cererii utilizatorilor vor fi din ce în ce mai performante.

În viitor. reducerea complexităţii (şi în cele din urmă a costului) asigurării interconectivităţii mai multor utilizatori care trebuie să comuniceîntre ei.g) Securitatea informaţiilor. a celor care trebuie dispersate şi a celor care nu ţin de securitatea informaţiilor. promulgarea şi aplicarea standardelor va trebui schimbată radical. Noile aplicaţii folosesc tehnologii avansate. asigurarea operativităţii răspunsurilor faţă de nevoile societăţii. standardele stabilite greşit pot paraliza activitatea unei organizaţii printro mai mare birocraţie. nu este surprinzător că standardele au devenit un aspect important de discuţie în majoritatea firmelor. cât şi specialiştii în sisteme informaţionale vor trebui să-şi asume responsabilitatea pentru asigurarea securităţii informaţiilor. standardele stabilite corect reduc complexitatea operaţiunilor. software şi metodele de dezvoltare sunt o preocupare pentru administratorii sistemelor informatice. asigurarea confidenţialităţii informaţiilor în cadrul firmei. determinând reducerea costurilor. cât şi coordonatorii sistemelor informaţionale să caute alternative printre potenţialii furnizori şi să creeze sau să adopte noi metode pentru dezvoltarea aplicaţiilor. prelucrarea imaginilor. reduc numărul de specialişti necesari pentru suportul tehnic. care acţionează conjugat cu descentralizarea resurselor sistemelor informaţionale. stocării şi transmiterii acestora. Datorită creşterii distribuirii resurselor de prelucrare a informaţiilor se înregistrează o necesitate crescândă de stabilire a funcţiilor ce trebuie centralizate. fac mai uşoară întreţinerea tehnică. responsabilitatea pentru dezvoltarea. Raţionamentul standardelor constă în faptul că ele tind să reducă diversitatea rezultatelor. asigurarea integrităţii informaţiilor în timpul procesării. Astfel. filozofie care poate fi definită ca “standarde prin excepţii” şi ca “standarde impuse de bună voie Regândirea standardelor necesită restabilirea premiselor pe care acestea se bazează. În firmele cu profil de activitate diversificat. atât utilizatorii. Standardele sunt folositoare pentru: asigurarea abilităţii de a distribui informaţiile între membrii unui grup care au cerinţe comune de accesare a informaţiilor. Standardele pentru hardware. pe de o parte. Într-un nou mediu al managementului sistemelor informaţionale. Această schimbare va avea în vedere o nouă filozofie pentru standardele privind tehnologia informaţională ale firmelor. Securitatea informaţiilor din cadrul sistemului informaţional presupune: păstrarea disponibilităţii informaţiilor. unităţile de afaceri consideră că standardele firmei le limitează posibilitatea de a răspunde cererii de competitivitate şi schimbărilor pieţei. Având în vedere toţi aceşti factori. h) Standardele. 193 . cum ar fi inteligenţa artificială. Pe de altă parte. determinând atât utilizatorii.

La nivelul firmei. Se poate vedea că standardele pot fi aplicate acelor funcţiuni. După ce au permis adoptarea şi dezvoltarea unor sisteme diferite la nivelul unităţilor de afaceri. Cea mai importantă planificare strategică se realizează la nivelul unităţilor de afaceri. Dacă funcţiunile firmei. Problema există datorită faptului că nu se adoptă standarde comun atât firmei. planificarea strategică ia o formă nouă. administratorul reţelei informatice poate acţiona în moduri diferite. sarcinile administratorului sistemului informatic sunt mai de grabă orientate asupra politicii şi strategiei. fie sunt necesare pentru operaţiunile unei firme văzută ca o entitate coerentă. sunt considerate ca alte tipuri de unităţi de afaceri. decât asupra activităţilor operaţionale. cea financiară. i) Planificarea strategică. Planificarea strategică a sistemului informaţional în firmele mari trebuie să se realizeze la două niveluri. aplicaţii sau resurse care fie sunt suport pentru întreaga firmă văzută ca o “comunitate”.asigurarea pertinenţei. La acest nivel. procese sau funcţiuni din cadrul firmei se cer standarde diferite. Planificarea strategică a tehnologiei informaţionale se va realiza în principal la nivelul unităţilor de afaceri. acurateţei şi calităţii noilor aplicaţii dezvoltate sau achiziţionate de firmă. majoritatea firmelor mari se confruntă cu greutăţi în standardizarea poştei electronice şi a transferului electronic de date. sau cea juridică. Aceasta înseamnă că activităţile administratorului sistemului informatic privind planificarea strategică vor fi concretizate în: planificarea pentru susţinerea funcţiunilor centralizate ale sistemului informatic. influenţarea strategiei firmei în vederea achiziţionării unei tehnologii informaţionale performante. planificarea politicii globale privind tehnologia informaţională a firmei. avizarea planurilor strategice privind sistemul informaţional al unităţilor de afaceri. Totuşi. administratorul reţelei informatice este responsabil de planificarea strategică a sistemului informaţional pentru acestea. pentru menţinerea avantajului competitiv al firmei. planificarea se realizează ţinând seama de cerinţele necesare desfăşurării proceselor de producţie relevate de sistemul informaţional. În noul model. primul argument în stabilirea standardelor devine identificarea comunităţilor de utilizatori. al doilea devine maximizarea abilităţilor unităţii de afaceri de a răspunde la cerinţele de schimbare a activităţii. Dacă premisele prezentate sunt adoptate. 194 . cum ar fi cea contabilă. în contextul în care sistemul informaţional susţine planificarea strategică pentru unităţile de afaceri şi pentru firmă ca întreg. iar al treilea devine minimizarea costurilor pe termen lung. cât şi unităţilor de afaceri. Aceste consideraţii arată că pentru diferite unităţi de afaceri.

Puterea noilor administratori ai sistemelor informatice va veni din cunoştinţele tehnice şi economice şi din abilitatea de a le combina şi de a influenţa direcţiile strategice ale firmei şi ale unităţilor de afaceri. administratorii sistemelor informatice vor trebui să se concentreze asupra următoarelor obiective principale: creşterea abilităţii firmei de a câştiga avantaj competitiv din tehnologia informaţională. Firmele care. Totuşi. managementul sistemului informaţional va evolua atât la nivelul întregii firme. În viitor. care a invadat toate organizaţiile.9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Viitorii şi actualii administratori ai sistemelor informatice. în mod curent. nu numai tehnologia conduce organizarea sistemelor informaţionale către descentralizare. maximizarea eficienţei utilizării resurselor rare. care intenţionează să supravieţuiască schimbărilor de modele. Având în vedere aceste evoluţii.8. stabilirea şi coordonarea cercetării şi dezvoltării privind tehnologia informaţională a firmei. asigurarea capacităţii sistemului de a evita întreruperile şi de a reveni în urma acestora. trebuie să se dezbare de concepţiile învechite. Managerii trebuie să fie conştienţi de realitatea procesului de descentralizare. Funcţiile şi responsabilităţile administratorului sistemului informatic în ceea ce priveşte atingerea acestor obiective includ: participarea la conturarea şi dezvoltarea strategiei firmei. trebuie să realizeze că tehnologizarea puternică şi autorizarea pe termen lung a utilizatorilor finali sunt mai puternice decât orice dorinţă de control a managementului sistemului informaţional. asigurarea capacităţii sistemului de a comunica efectiv informaţiile. coordonarea dezvoltării şi promulgării standardelor privind tehnologia informaţională la nivelul firmei. ci şi utilizatorii sistemelor informaţionale. care se străduiesc să găsească cele mai bune căi de satisfacere a cerinţelor privind suportul informaţional şi al proceselor de producţie. se confruntă cu problema “centralizare versus descentralizare”. cât şi la nivelul utilizatorului final al proceselor de afaceri şi al unităţilor de afaceri. asigurarea unor căi de dezvoltare a carierei personalului din sistemul informaţional. conducerea sistemului informaţional pe baza principiilor managementului calităţii. 195 .

care conţine trei elemente: posibilitatea ca aplicaţiile informatice dezvoltate de un proprietar să poată fi utilizate şi de alţi proprietari. Complexitatea gestionării aplicaţiilor informatice şi avantajele reutilizării software-urilor îi va forţa pe administratorii sistemelor informatice să inventarieze soft-urile într-o nouă manieră. ci şi în ceea ce priveşte modalitatea în care acestea sunt livrate clienţilor externi şi interni. supravegherea proceselor informaţionale ale firmei. în restructurarea proceselor de producţie etc. Altă funcţie aliniată la standarde este gestionarea aplicaţiilor informatice. sau aşa cum este. Managementul aplicaţiilor informatice (SLM1). cerinţelor altei unităţi de afaceri. Tehnicile managementului calităţii au fost aplicate cu succes în multe firme nu numai în ceea ce priveşte creşterea calităţii produselor obţinute. Managementul calităţii presupune ca serviciile sistemului informaţional să se caracterizeze prin relevanţă. Noii administratori de reţea vor trebui să urmărească realizarea unui management al calităţii în sistemele informaţionale. a unor metode de învăţare şi de monitorizare a rezultatelor. Implementarea şi coordonarea tehnicilor managementului calităţii vor necesita dezvoltarea unor proceduri. însă va fi nevoie ca acest management să fie implementat până la nivelurile direct productive. supravegherea securităţii informaţiilor la nivelul firmei. aceasta înseamnă că trebuie stabilite dinainte criteriile de apreciere a serviciilor şi procedurile de raportare a rezultatelor. sistemele informaţionale sunt nevoite să adopte aceste tehnici. cu mici modificări. atât în sectorul producţiei. oportunitate şi acurateţe. de exemplu. în definirea cerinţelor aplicaţiilor. pentru operaţiunile informaţionale şi cele de comunicare şi pentru dezvoltarea şi menţinerea aplicaţiilor. Aceasta va cere ca furnizorii şi consumatorii de servicii să lucreze împreună. astfel încât obiectivele să fie atinse în mod constant. cât şi cu securitatea informaţiilor. Din perspectiva dezvoltării sistemelor. Managementul calităţii este des asociat atât cu standardele. coordonarea printr-o funcţie a managementului aplicaţiilor informatice este necesară pentru 1 Software License Management 196 . cât şi în cel al serviciilor.sprijinirea managementului IT. urmărirea minimizării riscurilor de ordin tehnic şi economic. se cere în plus ca utilizatorii să fie pregătiţi pentru a juca un rol important în planificarea strategică a sistemelor informaţionale. Managementul calităţii va trebui adoptat începând cu conducerea organizaţiei. pentru a-şi delimita clar rolurile şi responsabilităţile. Din perspectivă operaţională. un sistem de control al stocurilor de materiale creat de o unitate de afaceri poate corespunde. În aceste condiţii.

managementul aplicaţiilor informatice poate coordona achiziţionarea celor mai populare pachete de aplicaţii soft. Personalul din departamentul informatic trebuie să înveţe cum să introducă cu succes în firmă noile tehnologii informaţionale şi cum să restructureze avantajos procesele de afaceri. Multe firme au dedicat ani de zile dezvoltării şi implementării unor sisteme de prelucrare a datelor cu ajutorul mainframe-urilor. Obiectele. vor reutiliza obiectele pentru a reduce durata şi costurile necesare dezvoltării aplicaţiilor. asigurarea versiunilor controlului celor mai populare pachete de aplicaţii soft. deoarece utilizarea programării orientate pe obiect câştigă teren. Managementul tehnologiei. 197 . cât şi pentru producţie. Managementul aplicaţiilor informatice poate fi stabilit atât la nivelul firmei. în plus. capacităţi specializate ale aplicaţiilor. coordonatorii sistemelor informaţionale sunt presaţi să ajute la îndeplinirea aceloraşi obiective prin eficienţă. Mediul concurenţial îi va determina pe manageri să conştientizeze faptul că managementul tehnologiei este important atât pentru sistemul informaţional. prin utilizarea tehnologiilor informaţionale avansate. ca şi analiştii şi programatorii. însă. în multe cazuri.a se cunoaşte gradul de disponibilitate al unei aplicaţii şi capacitatea de reutilizare a acesteia. SLM poate distribui noi versiuni de software pentru a asigura întreţinerea compatibilităţii acestora şi utilizarea celor mai recente versiuni aprobate. care trebuie să fie standard în întreaga firmă. cât şi la nivelul unităţilor de afaceri. modele de dezvoltare a aplicaţiilor mai rapide. eforturile multor firme de a-şi restructura procesele de producţie au ca rezultat creşterea interesului pentru noile tehnologii informaţionale. vor fi coordonate şi controlate la nivelul acesteia. trebuie anticipat că utilizatorii finali. Cerinţele economice au determinat adoptarea noilor tehnologii informaţionale. investind sute de milioane de dolari în tehnică de calcul şi în biblioteci uriaşe de aplicaţii informatice. pe lângă facilităţile telecomunicaţiilor. Noile tehnologii sunt atractive pentru administratorii sistemelor informatice. pentru a obţine cel mai bun preţ. reducerea costurilor şi responsabilitate. În plus. în funcţie de mărimea unităţilor de afaceri şi de nevoile lor. Ca urmare. Sistemele bazate pe mainframe-uri vor avea o importanţă majoră încă mulţi ani de acum încolo. pentru că asigură la un preţ mai redus performanţe mai ridicate. flexibilitate crescută în proiectare etc. departamentele informaţionale sunt insuficient pregătite pentru a putea realiza în întregime obiectivul de a introduce noile tehnologii în firmă.

Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

9.1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE

Aplicarea unui sistem unitar de evidenţă a distribuţiei mărfurilor, cu avantajele pe care acesta îl aduce, implică asigurarea unor condiţii minime specifice, de la producţie până la consumatorul final. Factorii de care depinde succesul introducerii sistemului de evidenţă prin utilizarea codului de bare sunt, legaţi şi de gradul de dezvoltare, de dotare şi de utilizare a verigilor care compun circuitul distribuţiei mărfurilor: 1. în domeniul producţiei bunurilor de consum, asigurarea utilajelor necesare porţionării, ambalării, împachetării şi/sau paletizării. 2. în domeniul transportului, asigurarea unui transport specializat, pe categorii de produse, care să permită mişcarea rapidă a mărfurilor, însoţite de documentele necesare. 3. în domeniul distribuţiei: nivelul de dezvoltare a reţelei comerciale de gros şi de detail, care să permită stocarea şi etalarea corespunzătoare a mărfurilor, precum şi introducerea sistemelor electronice de evidenţă a lor şi de încasare a contravalorii mărfurilor la casele de marcat din magazine; gradul de dotare a magazinelor şi a depozitelor de gros sau de tranzit, cu echipamente electronice care să permită citirea informaţiilor cuprinse pe un cod de bare, preluarea şi stocarea lor, precum şi obţinerea unor date necesare în procesul informaţional pentru management societăţii comerciale. 4. în domeniul schimbului electronic de informaţii, dotarea cu echipamente electronice de citire, stocare, prelucrare şi prezentare a tuturor informaţiilor privitoare la mărfuri.

198

9.1.1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei
Având în vedere că, în majoritatea cazurilor, codul de bare este inscripţionat pe ambalajul mărfii (sau pe eticheta acestuia), problemele care apar sunt mai mult de natură opţională a conducerii societăţii (de a introduce şi utiliza codul de bare). O dată depăşit acest impediment, după ce respectiva societate comercială a devenit membru EAN România şi i s-a alocat un cod, ea poate să treacă la tipărirea pe ambalajele produselor sale sau pe etichete a codului de bare corespunzător produselor pe care le fabrică.

9.1.2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri
Asigurarea unui transport de mărfuri specializat pe categorii de produse (şi mijloace de transport utilizate) permite ca mărfurile să ajungă în cel mai scurt timp (şi în cele mai bune condiţii) la destinaţie. După cum este cunoscut, managementul în lanţul de aprovizionare îşi concentrează efortul către scăderea imobilizărilor în stocuri şi asigurarea termenelor de livrare. Asigurarea numerotării cu cod de bare a articolelor (unităţi de consum) şi a unităţilor de expediţie creează premizele îndeplinirii obiectivelor evidenţiate mai sus. Ele presupun însă un flux de informaţii mai bine controlat atât în cadrul societăţilor sau al organizaţiilor cu caracter asociativ (patronate), cât şi în relaţiile dintre ele, în cadrul distribuţiei mărfurilor. Fluxurile informaţionale pot fi eficientizate prin identificarea mărfurilor aflate în lanţul distribuţiei. În prezent, când tot mai multe societăţi comerciale din producţia şi distribuţia mărfurilor şi-au rezolvat problema identificării produselor prin numerotarea articolelor, se poate vorbi şi de posibilitatea introducerii şi utilizării unui sistem de etichetare coerent tehnologic şi din punct de vedere conceptual. Afilierea acestor societăţi comerciale la EAN România, posibilitatea de a utiliza un sistem de simbolizare standardizat în lanţul de aprovizionare de la producător la transportator, distribuitor şi detailist, oferă avantajul de a urmări marfa pe tot parcursul ei. De exemplu, în practica internaţională se utilizează un standard pentru identificarea unică a containerelor de transport, cunoscut sub denumirea de "Serial Shipping Container Code (SSCC).

199

9.1.3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei
Distribuţia propriu-zisă, presupune mişcarea fizică a mărfurilor de la producător până la consumatorul final, aceasta constând în cel puţin două posibilităţi: transportul mărfurilor de la producător la un centru de distribuţie de gros; transportul mărfurilor de la producător sau de la distribuitorul de gros, direct la magazine. Acest proces al distribuţiei este îngreunat (dacă nu chiar de neconceput), fără utilizarea codului de bare. Numerotarea articolelor prin utilizarea codului de bare oferă o serie de avantaje: a. în comerţul de gros: cunoaşterea instantanee a ofertei de mărfuri (structură, cantitate, preţ,); posibilităţile de livrare oferite; rapiditatea, ritmicitatea şi promptitudinea cu care sunt aprovizionaţi beneficiarii (magazinele cu amănuntul); îmbunătăţirea gestiunii depozitului; posibilitatea efectuării unor marcaje suplimentare, care oferă şi alte informaţii cu privire la produsele comercializate: data fabricaţiei şi data până la care poate fi consumat produsul; numărul lotului fabricat; numărul de bucăţi ce compun unitatea de consum, expediţie sau de transport; Aceste informaţii sunt înscrise de producător pe o etichetă ce se aplică pe paleta cu care produsul pleacă.
Datele conţinute pe etichetele EAN (Tabelul nr. 8.1) sunt1: informaţii despre unitate (identificarea unităţii, a articolului, informaţii suplimentare despre fabricaţie şi termenul de valabilitate a produsului); informaţii despre transport (numărul de consignaţie, informaţii despre traseu, informaţii în text clar); informaţii privitoare la client (conţine date specifice clientului şi/sau comenzii).

1

Standard profesional 5/1997 "Eticheta EAN".

200

Tabelul nr. 91 Informaţii EAN
UCC/EAN 128 Furnizorul 35012345 EAN Nr. 5012345678900 Termen de valabilitate 31.12.97 Denumirea mărfii 123456789 4 Cantitatea 96 Lotul Nr. 4512XA

Destinatarul Locul de livrare Societatea de consultantă Furnizorul Greutate Greutate neta Nu (kg) bruta (kg) măr 100 120 22 Produsul nr. 1-501011-59 Cantitatea 150 Pcs Descrierea produsului Furnizorul 990031 Număr lot marfă. Furnizorul P 501 Data producerii Comanda D050307 008113701 Numărul de serie al lotului de marfă Lotul/Modelul/Seria 10019038 265918121

• • • •

b. în comerţul de detail: diminuarea costurilor de marcaj; accelerarea trecerii cumpărătorilor pe la casele de marcat; afişarea imediată, pe un ecran, a denumirii articolului; imprimarea pe bon a numărului de articole, a preţului unitar şi a valorii totale;

Procesul de aprovizionare a unităţilor comerciale presupune ţinerea unei evidenţe stricte a stocului de produse existent, a rulajului care are loc, pe categorii de produse şi chiar pe produse, pentru a acţiona cu promptitudine la eventualele rupturi de stoc sau supraaglomerări cu marfă. Totodată, informaţiile între partenerii lanţului de distribuţie trebuie să circule cu rapiditate, astfel încât să se poată acţiona, într-un sens sau altul, (de 201

precum şi prelucrării. facturile care însoţesc marfa.4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii1 Distribuţia mărfurilor generează şi prelucrează un volum foarte mare de informaţii.a.1. stocurile ş. cataloagele de produse existente în magazin şi/sau cele oferite clienţilor.exprimată în mp ce revine unei unităţi). dotate cu echipamente adecvate specificului unităţii în cauză. o dată ce a primit prin poştă rezultatele. fie că apoi partenerul. librării şi chiar buticuri. şi aceasta. Informaţiile comerciale obţinute sunt necesare oricărui tip de magazin. schimbul electronic de informaţii (EDI) oferă cel mai eficient mijloc de adaptare la noile condiţii. magazine mijlocii sau mici. în vederea unei noi aplicaţii care-l interesează. însoţi sau urma fluxul fizic al mărfurilor. supermarket. Procesul este lent. Pornind de la gradul lor de specializare şi/sau de despecializare (care este în funcţie de mărimea unităţii . fie că este vorba de datele primare de pe documentele comerciale şi oferirea de rezultate finale unui partener. a fost nevoie de conceperea unui nou sistem 1 EDI sau Electronic Data Inter-change = Schimb Electronic de Date) 202 . Pornind de la faptul că informaţiile pot precede. De aceea. aplicaţiile necesare fiecăreia dintre ele au la bază copierea unor date de pe documente pe suport de hârtie. a unui volum mare de informaţii la nivelul societăţilor comerciale. rapoartele de vânzări pe baza cărora se iau deciziile principale la nivelul conducerii societăţilor. costisitor şi nefiabil. pentru obţinerea unor situaţii. se pot puncta câteva concluzii privind echiparea unităţilor comerciale cu tehnică de calcul capabilă să citească codurile de bare şi de aici. chiar dacă acestea sunt dotate cu calculatoare performante. indiferent de mărime sau profil: cash & carry. Actuala reţea comercială de gros şi de detail din România permite introducerea şi utilizarea echipamentelor necesare aplicării codului de bare şi citirii lui.suplimentare sau de refuz de marfă) şi să se obţină date în timp real privind vânzările. le reintroduce în calculator. Avem în vedere comenzile emise. 9. În relaţiile stabilite între două societăţi comerciale. să asigure toate celelalte avantaje. pe această bază. al căror suport de prezentare este hârtia.

diminuarea personalului antrenat în procesul de facturare şi evidenţă şi redistribuirea lui la alte activităţi productive. rezultând o reducere semnificativă a nivelurilor stocurilor. creşterea vitezei de comunicare a datelor informative.pentru transmiterea automată a datelor comerciale de la un calculator la altul. standarde în care datele pot fi comunicate rapid. indiferent de hardware-ul intern al utilizatorului şi software-ul echipamentului.Mississippi. EDI este o componentă-cheie a fabricaţiei "la timp" (just-in-time) şi a răspunsurilor rapide pe legătura client-furnizor.SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR QM2 a fost realizat în SUA3 şi rulează sub MS-DOS sau Windows. Didactică şi Pedagogică. eficient şi precis. precum şi a documentelor de însoţire a mărfurilor. În cadrul acestui sistem s-au creat o serie de standarde de comunicare EDI (între care şi EANCOM). 203 . precizie superioară: EDI elimină erorile inevitabile ce rezultă din introducerea manuală a datelor. permiţând un răspuns mai rapid. 1997. pag. practic o legătură instantanee.Modelarea şi simularea proceselor economice. Shin. 2 Pachetul de programe Quantitative Analysis for Management 3 Realizatorii pachetului de programe QM sunt: Sang M. Implementarea cu succes a EDI oferă beneficii majore pentru întreprinderi şi partenerii săi comerciali: reducerea costurilor legate de eliminarea hârtiei pentru imprimante şi pentru comunicarea situaţiilor finale. Universitatea de stat . aprovizionarea şi necesităţile de livrare. . cele mai des întâlnite în domeniul economic fiind un instrument valoros pentru fundamentarea deciziilor manageriale şi de marketing. 1 Raţiu-Suciu C. mai buna gestiune a logisticii şi o productivitate mai mare: EDI permite întreprinderilor să conducă mai bine şi să controleze producţia. 9. Bucureşti. Ed. sistem cunoscut sub numele de EDI. Este un software specializat pentru rezolvarea a 17 clase de modele economico-matematice. şi Jung P. 266.2 SISTEMUL QM1 . Universitatea Nebraska Lincoln. Lee .

Selecţie Start->Run->C:\QM\QM.1) conţine modulele pachetului de programe QM şi anume (tab.2. 9. Modulele QM.1. 9. Prezentarea generală a pachetului QM Pachetul de programe QM se instalează pe calculator folosind chitul său de pe un floppy-disc prin procedura de Copy/Paste. analiza şi interpretarea acestor rezultate. Dublu clic pe numele programului QM. selecţia modelelor de analiză economico-matematică specifice proceselor şi fenomenelor cercetate. de regulă având numele de folder/QM.2). Lansarea în execuţie. eventual sub Windows Explorer.com. Sistemul QM se lansează în execuţie prin: Dublu clic pe iconul QM de pe Desktop. Meniul principal QM (fig.com din folderul QM.1 Modulele principale ale sistemului QM Selectarea unui modul se face: prin deplasarea pe ecran a semnului „→→" cu ajutorul tastelor de cursor până în dreptul modulului dorit şi apoi <Enter>. obţinerea rezultatelor şi soluţiilor la problemele formalizate.9. Figura nr. Sistemul QM permite culegerea şi memorarea datelor în fişiere. 9. Se recomandă utilizarea unui director distinct. salvarea şi/sau imprimarea datelor din fereastra de ieşire. 204 . sau se apăsă tasta cu litera ataşată modulului ales.

3. Bayes' Decision Rule Network Models A. 1) Programare liniară cu mai multe funcţii obiectiv Probleme de transport Probleme de afectare Model de analiză a planului de rentabilitate Teoria deciziei Modele de reţea Modele de alocare şi nivelare a resurselor Modele de stocuri Teoria firelor de aşteptare Programarea dinamică Modele de simulare Modele de previziuni Analiză pe baza lanţurilor Markov Teoria jocurilor Terminare sesiune de lucru Unele module din meniul principal sunt urmate de submeniuri care sunt afişate după selectarea modulului principal (tab. Decizii arborescente D. Flux maxim I 205 . Tabelul nr. 9. Drumuri de arborescentă minimă C. Decision Tree D. Minimum Spanning Tree C. Decision Makingunder Risk B. Decision Making under Uncertainty C. Decizii în condiţii de risc B.2 Prezentarea modulelor QM Simbol asociat în meniul QM A B C D E F G H I J K L M N O P Q Esc Denumire modul Linear Programming All Integer Programming Zero One Programming Goal Programming Transportation Assignement Break-Even Analysis Decision Theory Network Models CPM/PERT Inventory Models Queuing Theory Dynamic Programming Simulation Forecasting Markov Analysis Game Theory Exit to Dos Suport decisional pentru: Programare liniară Programare liniară în numere întregi Programare cu variabile dihotomice (0. Shortest Route B.).Tabelul nr. Decizii în condiţii de incertitudine C. Decizii pe baza teoriei lui Bayes Modele de reţea A. Drumuri minime B.9.3 Prezentarea submodulelor QM cu meniurile aferente Simbol asociat în meniul QM H Denumire modul Decision Theory A. 9. Maximum Flow Simbol şi Suport decizional pentru: Teoria Deciziei A.

Alocarea şi nivelarea resurselor (PERT) B. Model EOQ cu lipsă de stoc E. Model EOQ de comandă optimă cu costuri minime de stocare C. Planned Shortage E. Monte Carlo Simulation B. M/D/1: Constant Server D. ABCAnalysis B. Model ELS de producţie în loturi economice D. M/M/1: Standard Single Server B. EOQ C. Regresia multiplă K L Queueing Theory A. Regresia simplă E. CPM cu costuri minime Modele de stocuri A. Flux optim de încărcare (knapsack) Simulare A. Metoda drumului critic (CPM) C. M/M/S: Multiple Server C. Network M B. Exponenţial Smoothing C. Nivelarea exponenţială C. Simple&Weighted Moving Average B. Multiple Regression O 206 . LeastSquares Method D. Drumuri de lungime/cost minim (stagecoach) B. Simple Regression E. Metoda de analiză ABC B. Quantity Discount Analiza drumului critic A. servirea urmând o repartiţie Erlang D. Metoda celor mai mici pătrate (MCMMP) D. MM/S: Model cu staţii multiple C. M/D/1: Model cu o staţie. Non-Network Simulation A. CPM C. M/M/1: Model cu o staţie B. Media mobilă simplă şi ponderată B. Model EOQ cu discount pentru comenzi mari Teoria firelor de aşteptare A. M/M/1: Model cu o staţie cu sosiri dintr-o populaţie finită Programarea dinamică A.CPM/PERT A. Simularea stocurilor Previziuni A. PERT J B. Simulare numerică Monte Carlo B. Economic Lot Size D. M/M/1: Limited Population Dynamic Programming A. CPM with Crashing Inventory Models A. Inventory Simulation N Forecasting A.

fereastra de comenzi este poziţionată în partea inferioară a primului ecran de lucru şi conţine comenzi care pot fi lansate folosind tasta subliniată (tab. Tabelul nr.4 Comenzile de lucru ale sistemului QM Tasta H Comanda Help Descrierea comenzii Afişarea unor informaţii despre modulul de lucru curent (scopul. în prima linie a ecranului este afişat numele modulului care este în execuţie. În timpul execuţiei comenzilor Help. Modulul de utilizare a acestora poate fi consultat apăsând litera H care va lansa comanda Help. Editarea datelor de pe ecran. Execuţia programului şi obţinerea soluţiei problemei pentru care s-au introdus datele.Prezentarea ferestrelor principale După selectarea unui model (din meniul principal sau dintr-un meniu secundar) este afişat ecranul de lucru iniţial. Del. PgDn. în lipsă. Deasupra lor. încărcarea de pe disc în memoria internă a datelor de intrare. F10. Ieşirea din sesiunea de lucru curentă N L New Load S E R P I Save Edit Run Print Install D Directory Esc Exit 207 . F8. ←. iar primele două ferestre sunt iniţial libere. Edit sau Run în fereastra inferioară vor fi afişate tastele funcţionale care pot fi utilizate pentru deplasarea pe ecran sau pentru efectuarea unor modificări (Backspace. dimensiunile problemei care poate fi rezolvată. Introducerea datelor de intrare specifice fiecărui modul curent. PgUp. ↑. Editarea la imprimantă şi/sau pe disc a datelor de intrare şi a rezultatelor obţinute. Specificarea directorului în care se află sau se vor depune fişierele de date. Home. End). Datele sunt stocate într-un fişier cu extensia specifică modulului. ↓. Afişarea fişierelor din directorul de lucru care au extensia corespunzătoare modulului în curs de execuţie. →. New. 9. F7. 9. F9. se consideră directorul în care se află pachetul QM. Salvarea într-un fişier pe disc a datelor de intrare în vederea reutilizării lor prin comanda „Load". format în general din trei ferestre. conţinutul datelor de intrare).4). Pentru toate modulele QM.

numărul variabilelor şi valorile parametrilor de intrare. Fereastra de date corespunde ferestrei de mijloc şi conţine macheta de preluare a datelor de intrare în funcţie de modulul curent apelat şi parametrii de setare incluşi în prima fereastră. În fereastra de titlu ce se deschide în partea superioară a ecranului se preiau informaţii privind titlul problemei ce urmează a fi rezolvată. Ferestre de titlu Ferestre de date Ferestre de comenzi Figura nr 9. Salvarea rezultatelor sau imprimarea lor. Asupra informaţiilor din primele două ferestre se pot executa comenzile Help. Introducerea datelor de intrare (comanda New) sau încărcarea lor de pe disc (comanda Load).2 Ferestre de lucru QM Etapele ce trebuie parcurse pentru rezolvarea unei probleme Formularea modelului matematic şi stabilirea datelor de intrare.În alte situaţii. Analiza şi interpretarea rezultatelor. Se pot modifica unele date de intrare reluând procesul de la etapa de editare. Editarea datelor pentru corecţie sau modificare (comanda Edit). Selectarea din meniul principal a modului adecvat pentru rezolvarea problemei. New şi Run din fereastra de comenzi. Lansarea în execuţie a programului QM. în fereastra inferioară sunt afişate mesaje de eroare sau cereri de introducere a unor informaţii: domeniul de variaţie al unor parametrii de intrare. După analiza rezultatelor se revine în lista comenzilor din fereastra de jos a ecranului de lucru cu tasta Esc. numele fişierului care se încarcă etc. numele fişierului care se va salva. Lansarea în execuţie (comanda Run). 208 .

9.70 la produsul A.2. şi de 18% spre produsul C.2. trei produse concurente .utilizarea QM Pe o piaţă oarecare sunt prezentate. 0.4. Cei 30% de cumpărători care în intervalul considerat părăsesc produsul A se îndreaptă în proporţie de 12% către produsul B. cei 10% care părăsesc produsul C se orientează în proporţie de 5% spre produsul A şi de 5% spre produsul B.80 la produsul B şi 0. Se urmăreşte previziunea cotelor pe care le vor deţine în cadrul pieţei după o perioadă de 10 luni utilizând modelul probabilistic bazat pe teoria lanţurilor Markov. de la produsul B 10% se îndreaptă spre produsul A şi 10% spre produsul C. 9. în ordinea apariţiei lor pe piaţă.Ieşirea din QM. 8.notate cu A. la un moment dat. 30% şi respectiv 10%. Terminarea normală a sesiunii de lucru cu QM se obţine apăsând tasta Esc de câte ori este necesar pentru a se ajunge în sistemul Windows. cota de piaţă a fiecăreia dintre cele 3 produse .3.în totalul pieţei era de 60%.90 la produsul C.3 Fereastra rezultatelor de ieşire este redată în figura nr. 8. B şi C . 209 . Să presupunem că la momentul analizei considerat momentul O. Figura nr. Fereastra de preluare a datelor de intrare Datele de intrare sunt prezentate în figura nr. Studiu de caz . B şi C. şi anume de 0. în sfârşit. Sondaje anterioare au stabilit un coeficient de fidelitate constant pe lună.A.

Astfel cota de piaţă a produsului A scade de la 60% la 18% iar cota de piaţă a produsului C creşte de la 10% la 57%. Produsul B are o scădere a cotei de piaţă nesemnificativă de la 30% la 25%. Fereastra rezultatelor de ieşire Se constată că după cele 10 luni cotele de piaţă ale produselor A şi C se modifică semnificativ datorită fidelităţii mai mari a cumpărătorilor prodului C faţă de produsul A.4.Figura nr. 210 . 9.

211 .

212 .

Owings P. 1999 12. I. nr. Koff W. Frahman A. 4... Editura Tehnică. Computer Support Cooperative Work and Groupware. in Organizational Dinamics. vol. Bucureşti. Feldman T. Communication in a Network Organization. New Jersey. Dampsey J.. Dacis. Lockett G.. Organization Design and Organizational Theory. Bucureşti 1991 2. Edward L. Information Technology. Cazan E. 1996 7. An Introduction to Digital Media. 1991 3. in Information Systems. in Information Strategy: The Executive’s Journal. 1. From „In Search of Excellence” to Business Process Reengineering: The Role of Information Technology.. 3. Productivity: A Holistic Approach. Jih W. English L. Prentice Hall.. nr. Editura Expert 11.S. Nicolescu L. Pescaru V. 1. I. Tribuna Economică. Managementul modern al organizaţiei.... vol. Marinescu V. Negruţă A. Information Strategy: The Executive’s Journal. J. Boaden R. Increasing I. Informantion Systems and Information Management: Definition and Development.. Database Marketing. 1990 4... Tehunen H. 1. Jaakola H. nr. Sisteme informatice în economie. 2001 213 .. 1991 10. 1990 15. nr.L. 2001 9.BIBLIOGRAFIE 1... in. Ed. in European Management Journal. nr.. 1991 13. Ionescu Gh. Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale. Academic Press... Information Technology and Changes in Industry. in Information System. Biţă V. Ed. 1. Sisteme informatice în comerţ. in Information Strategy: The Executive’s Journal. 1.. nr. Mastenbroeck. Gheorghe Orzan. 1997 8. Nicolescu O. 1995 5. Greenberg S. Bucureşti. nr. Editura Uranus. Information Management. McGraw-Hill Inc... Sisteme informatice de marketing. Gronski Săndel. 1998 6. Bush J. Cluj-Napoca.Gh. The Ultimate Marketing Tool. 1995 14. Turning Information Management into an Effective Business Enabler. Latvala L.

1992 214 .. Management comparat.. Bucureşti. 2000 24. Polirom. Manageri şi management... 1999 20.. 2002 21. Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. Ursăcescu M.. Willson D. Useem M.. in the Kochan. Fotache M. Velicanu M. (coord. Ed. Ed.. Ioniţă C. Editura Tehnică. Radu I. Informatică pentru managementul firmei... Lungu I. 2001 33. Grantt J. Ursăcescu M. 2000 30. Bucureşti.. in Information Strategy: The Executive’s Journal.. Airinei D. Bucureşti. Iaşi. Editura Economică. Cioc M. 1998 18..... 1999 27. Polirom. Vlădeanu D. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Verboncu I. Nicolescu O. nr.. Radu I. Verboncu I. Informatică managerială. 1992 29.1999 22. Sisteme de gestiune a bazelor de date. I – II. 2. 2000 32. Editura ALMI. nr. Diagonal Communication Links Within Organization. vol.. Oprea D.. Bucureşti. Bucureşti. 29. Raţiu-Suciu C. Ioniţă F. Reck R. Radu I. Ed. 2001 19. 1996 23.16.Ghidul managerului eficient. Sisteme informatice de Gestiune.).. Didactică şi Pedagogică. Pollatis Y. Burlacu S. Oxford University Press.. Bucureşti. Management.. Petrion.. Informatică şi management. o cale spre performanţă. Schein E.CISON. Editura Tehnică. 1999 31. Verboncu I. 2. Tabloul de bord. Bucureşti.. Ed. Stanciu V. Bucureşti. – Transforming Organizations.. 1993-1994 17.. 1996 28. Iaşi... Modelarea şi simularea proceselor economice. 2.. vol. Information Resources and Corporate Strategy Development. Nicolescu O. Ed. Editura Economică.. Nicolescu O. . Tribuna Ecopnomică. The Role of Information Systems Strategy in Making Market Leaders in Information Strategy: The Executive’s Journal. Reck V.. Editura Economică. Bucureşti. Oprea D. nr. Nicolescu O. Oxford. Bucureşti. The Role of CEO in The Management of Change: The Case of Information Technology. 2005 26. in The Journal of Business Communications. Bodea C. Bucureşti. Ed. Editura Economică. Editura Universitară. 2001 25. Sisteme informaţionale pentru afaceri.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful