Liviu Mihăescu

SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI APLICAŢII INFORMATICE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009

1

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu este acreditată CNCSIS Cod 177

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MIHĂESCU, LIVIU Sisteme informaţionale şi aplicaţii informatice în administrarea afacerilor / Mihăescu Liviu. – Sibiu : Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009 212 p. Bibliogr. ISBN 978-973-739-778-2 004:336

2

CUPRINS

Capitolul 1 SISTEM, SISTEM ECONOMIC, SISTEM INFORMAŢIONAL ...................................... 7 1.1 SISTEMUL. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI.................................................. 7 1.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC .................................................. 10 1.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI ...... 17 Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL ................................................................................... 23 2.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII ...................................... 23 2. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL.................................................. 29 2.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ....................................... 34

2.2.1 Datele şi informaţiile .................................................................... 36 2.2.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale .......................................... 42 2.2.3 Procedurile informaţionale ......................................................... 43 2.2.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor........................................... 44
2.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC - SISTEM INFORMAŢIONAL ...................... 45 2.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE ....................................................... 51

2.4.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor ............... 52 2.4.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou ...................... 53 2.4.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) ...................... 54 2.4.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) .......................... 54 2.4.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) ......... 55
2.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL ........................................... 55 Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 58 3.1 SISTEMUL INFORMATIC ................................................................................. 58 3.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE ............................ 60 3.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE ..................................................... 62 3.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC .......................................................... 66

3.4.1 Funcţia de preluare a informaţiei .............................................. 66 3.4.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei ...................... 66 3.4.3 Funcţia de comunicare ............................................................... 67 3.4.4 Funcţia de prelucrare .................................................................. 67 3.4.5 Funcţia de ieşire a informaţiei.................................................... 69
3.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ........................................................................... 70

3.5.1 Componenta hardware a sistemului ......................................... 71 3.5.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului ................................... 71 3.5.3 Componenta software ................................................................. 74 3.5.4 Componenta informaţională....................................................... 75 3

Capitolul 4 INFORMAŢIA - OBIECT AL PRELUCRĂRII ............................................................. 76 4.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE - CALITATEA ACESTORA – .... 76 4.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ ................................................................................................. 79 4.3 PROCESE INFORMAŢIONALE ........................................................................ 82 4.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL ............................................................. 87

4.4.1 Generarea, culegerea şi transmiterea datelor ........................ 87 4.4.2 Gestiunea datelor ........................................................................ 88 4.4.3 Analiza şi interpretarea datelor.................................................. 88 4.4.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei ........................ 89
Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE ........................................................................................................... 90 5.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE ........................................... 90 5.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ........................................... 96 5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE .............. 103 Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE.................................................... 107 6.1. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMII- ........................................................................................................... 107 6.2. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ............... 109

6.2.1. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor............. 109 6.2.2. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului .......................................................................................... 111 6.2.3. Externalizarea sau outsourcingul informaţional................... 111 6.2.4. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet .................................................................................................. 112 6.2.5. Expansiunea comerţului electronic ........................................ 113 6.2.6. Scrutarea informaţională ......................................................... 114 6.2.7. Conturarea întreprinderii virtuale ........................................... 115 6.2.8. Cristalizarea managementului informaţional ........................ 116
6.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV ......................................................................................................... 120 Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE .................................................. 123 7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII ..................................................... 123 7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE................................................... 126

7.2.1 Vulnerabilitatea digitală ............................................................ 131 7.2.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital ............. 132 7.2.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii ........... 132 7.2.4 Lărgirea prăpăstiei digitale ....................................................... 133 7.2.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei................... 134 4

.............. 198 9.......... 199 9...................................3... 152 8.............. 140 Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII ............................2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale ................. 158 8.................1................................ Consideraţii preliminare...............1.......... 200 9. 180 8... 136 7..... 179 8....2 Mediul securităţii informaţiilor .................... Analiza critică a sistemului informaţional ...............1..........3........3 Rolul securităţii informaţiilor ..................................................7......... 203 9.................. 145 8...3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive .... 152 8.......... 195 Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ............................. 202 9........ Evaluarea funcţionării sistemului informaţional .............9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE .........1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor ............................3......................3................7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ...........2......2...2.. 210 BIBLIOGRAFIE.... 204 9.......1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale ...............5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE ...................... 138 7...6.......... 213 5 ................2 SISTEMUL QM ...................................................5................. 185 8.... 189 8............. 162 8.... 171 8......................3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONAL-MANAGERIAL ....... Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat .....1......................3.1.............................................utilizarea QM ............................................. 163 8....... 145 8......6....................... Prezentarea generală a pachetului QM .............3....... 177 8......3. 152 8.................................3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei ....7.......3.....................1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei .......................... 135 7..................3..........6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE ........................................ Reproiectarea sistemului informaţional.................2....3..................... 174 8.....6....................................4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii .......................... 157 8...... Declanşarea studiului de reproiectare ..............................1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE ......................1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ... Studiu de caz ....3..4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate .......SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR ......8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL .... 148 8.. 199 9............................3.. 162 8........................................... 198 9............................................1...4........... 135 7..........................4 INTEGRAREA SISTEMELOR ..........3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR .............................................2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL .........6................................... 159 8.......2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri ..... Implementarea perfecţionărilor informaţionale ...

6 .

diferitele sisteme se deosebesc foarte mult între ele. sistemele nu sunt identice între ele. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI Sistemul este un ansamblu de elemente interdependente formând un tot organizat care interacţionează pentru realizarea unui scop determinat. sistemele pot fi finite sau infinite. cu care se află în interacţiune. Sistemul este un ansamblu de elemente materiale sau nemateriale. un element nu aparţine unui singur sistem. de relaţiile cu mediul. În acest sens. toate se comportă unitar şi integral în relaţiile lor cu mediul.1 SISTEMUL. de coeficientul de complexitate şi de natura relaţiilor dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire. sistemele se întrepătrund foarte mult. organizarea şi complexitatea. de factorul timp. până la un nivel dincolo de care precizia şi relevanţa se exclud reciproc. În pofida numeroaselor caracteristici generale. liniar sau neliniar ş. Zadeh (1973) evidenţiază faptul că posibilitatea descrierii exacte a unui sistem scade odată cu creşterea complexităţii. determinate sau probabilistice. împreună cu celelalte sisteme. În teoria sistemelor se afirmă că. Prin intermediul teoriei sistemelor se poate distinge un sistem de altele.m. metode. dar întotdeauna va rămâne ceva care nu poate fi formalizat şi care reprezintă tocmai particularitatea şi individualitatea sistemului respectiv . închise sau deschise. Deşi sunt formate dintr-o mulţime de elemente aflate în interacţiune. într-un sistem mai mare. cu cât sistemul este mai complex. Oricât de independent ar fi un sistem. SISTEM ECONOMIC. statice sau dinamice. 1977).d. în funcţie de mulţimea elementelor. modele şi personal utilizate interdependent prin intermediul unor procese ce asigură transformarea unor elemente de intrare în elemente de ieşire prin intermediul unui mecanism specific şi al unui sistem de control. tehnici. se pot studia ordinea. Dar. format în general din echipamente.A. îl putem recunoaşte ca simplu sau complex.Capitolul 1 SISTEM. deoarece el este integrat. în realitate nu poate fi vorba decât de o independenţă relativă. L. Astfel.. procedee.a.cu atât mai evident. liniare sau neliniare etc. (Grunberg. SISTEM INFORMAŢIONAL 1. ci mai multor sisteme. simple sau complexe. determinist sau probabilist. graniţele dintre ele se estompează 7 .

f: X→(0. iar în cazul sistemelor vagi. atunci devine necesară o abordare mult mai largă. Notând cu l apartenenţa şi cu 0 non-apartenenţa elementului x la mulţimea X.1 Reprezentarea unui sistem). generatoare de îmbunătăţiri ale sistemului. xi .i=1.1). atunci. concomitent cu asigurarea integrităţii şi identităţii sistemului.1 Reprezentarea unui sistem Intrările (xi) în sistem reprezintă influenţa pe care mediul o exercită asupra unei componente (un subsistem) de sistemul de dimensiuni mai mari. 1. interdisciplinară. Teoria sistemelor studiază elementele în cadrul sistemului din care fac parte. în cazul mulţimilor clasice. care întreţin un anumit schimb de substanţă. j=1. 1. de energie sau de informaţie cu mediul în care se află. În realitate. diversitatea nefiind provocată de substanţa şi energia din care sunt constituite. Problema organizării şi autoorganizării a fost pusă de W. adică de 0 sau l. Prin autoorganizare se realizează o anumită interacţiune cu mediul. care sunt formate din elemente ce nu le aparţin în totalitate.A. tot aşa nu există decât sisteme vagi ale căror elemente aparţin în acelaşi timp mai multor sisteme.m IEŞIRI Figura nr. adică între 0 şi 1 apare o infinitate de stări posibile. din ce în ce mai complicate şi mai diverse. Organizarea este cea care conduce la diversitatea lumii în care trăim. structură şi stare (Fig. ci de modul cum sunt organizate. Zadeh (1965) vorbeşte despre sisteme vagi. aşa cum nu există decât sisteme deschise. 8 . funcţia de apartenenţă f este f: X→(0-1).R. Ashby (1947). o flexibilitate a structurilor sale. Dacă însă fiecare sistem este un subsistem şi fiecare subsistem poate face parte din mai multe sisteme.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. Orice sistem organizat se caracterizează prin: intrări. Organizarea sistemelor a dus la generarea altor sisteme. deoarece între apartenenţa şi neapartenenţa unui element la un sistem apar o serie de situaţii intermediare.şi devin mai vagi. numite grade de apartenenţă. ieşiri. L. Ieşirile (yj) din sistem reprezintă influenţa pe care sistemul respectiv o exercită asupra mediului în care există ca subsistem.

reprezintă o componentă (un subsistem) a unui sistem mai mare (macrosistem) cum este considerat sistemul economico-social. …. Dacă însă aceeaşi entitate este privită în raport cu nivelul ierarhic superior ca fiind componentă a acestuia. sistemele economice pot fi grupate în sisteme simple şi sisteme complexe sau macrosisteme. sistemul informatic.Structura sistemului reprezintă modul cum sistemul respectiv este organizat şi cum funcţionează pentru realizarea scopului determinat y=f(x1. Sistemul economic defineşte componente şi ansambluri economice. 9 . orice ramură a economiei naţionale sunt sisteme economice. Noţiunea de sistem economic desemnează un ansamblu de elemente independente. atunci ea este definită ca subsistem. atunci i se conferă atributul de sistem. văzute la nivel global. Din punct de vedere al structurii şi al complexităţii funcţiilor pe care le realizează. sistemul informaţional. tehnico-economice (materiale. care se întâlnesc în toate domeniile de activitate (ca de exemplu: sistemul economic. Starea şi dinamica unui sistem pot fi studiate şi cunoscute în orice moment prin intermediul legăturilor informaţionale din interiorul şi exteriorul sistemului respectiv. prin care se asigură funcţionarea sistemului. sistem de calcul etc. prin intermediul cărora se realizează obiectul de activitate al unei entităţi economice. într-o structură ierarhică. Orice întreprindere economică.). existenţa unor legături funcţionale interioare. Un sistem economic complex se caracterizează prin: existenţa unor componente separabile pentru care se pot stabili scopuri funcţionale distincte. Dacă o entitate economică este privită şi analizată independent de structurile ierarhice superioare. xn).) între diferite componente ale sistemului. precum şi a unor legături cu exteriorul (cu alte sisteme). se comportă ca sisteme complexe (macrosisteme). informaţionale. specifice. Prin particularizarea acestor caracteristici din definiţia generală şi abstractă de sistem se desprind diferite sensuri concrete. Sistemul economic ca noţiune concretă de sistem. dar subordonate scopului întregului sistem. energetice etc. din care face parte. Un sistem economic complex reuneşte. un ansamblu de elemente considerate subsisteme cu legături reciproce. Starea sistemului reprezintă gradul de organizare a sistemului respectiv la un moment dat. a maşinilor şi a mediului înconjurător. prezenţa în sistemul economic a oamenilor. Însăşi economia naţională sau economia mondială.

Instituţia este o formaţie specială economică complexă. Prin structura unui sistem cu buclă se au în vedere: 1 Cătoiu I.iar structura ierarhică din care face parte este definită ca un macrosistem. Prezentăm în continuare atomii. iar utilizarea ei în analizele economice este contextuală. 1. Ed. Funcţionarea sistemului cibernetico-economic constă în faptul că în fiecare perioadă primeşte un input şi emite un output. Această buclă constă în fluxuri fizice de produse asociate cu fluxuri de informaţie. Inputuri-le şi outputuri-le pot fi numite fluxuri. iar în interiorul ei atomul este organizaţia. societatea trebuie privită ca şi materia în fizică. “ Modelarea cibernetico-matematică a cererii de mărfuri a populaţiei” în volumul „Cibernetica Aplicată”. Raţiu-Suciu C. ca exemplu: o mare firmă sau un minister. pot să fie de orice dimensiune. organul de decizie verifică modul în care sunt realizate obiectivele şi sarcinile stabilit. iar în condiţiile în care apar abateri.. Organizaţia este o formaţie constituită din oamenii unităţii în vederea îndeplinirii anumitor funcţii social-economice determinate. Un sistem cibernetic îşi autoreglează intrările în funcţie de scopul şi obiectivele pentru care a fost conceput să funcţioneze prin intermediul unei bucle de control . Unitatea reprezintă un element al sistemului economic ce nu se mai poate descompune. economia unei ţări etc. În acest caz molecula devine instituţia. Rezultă că noţiunea de sistem este relativă. Academiei. agent economic.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC Organismul asupra căruia se răsfrâng atribuţiile sistemelor economice. comportându-se cu regularitate determinată şi răspunde conform unor reguli la impulsurile primite.feedback1-. Bucla de feedback asigură realizarea funcţiilor de autoreglare şi de comportament dinamic al sistemelor. modificându-şi în timp starea internă. Pe baza analizei fluxului de ieşire. Orzan Gh. Atunci. Dinamica acestui tip de sistem este determinată tocmai de încercarea sa de a se autocontrola în faţa perturbaţiilor externe.. 1988 10 . adoptă măsuri de reglare sau autoreglare în baza legii conexiunii inverse..

11 . Rezultă că sunt fixate obiective clare şi directe pentru procesul de decizie. o politică / o strategie care specifică acţiunile necesare pentru a corecta aceste diferenţe. modul în care aceste fluxuri sunt modificate sau transformate în factori de întârziere.modul în care fluxurile sale de materiale şi/sau informaţionale sunt interconectate. operaţional şi metodologic. Sistemul de management al firmei este un ansamblu de elemente cu caracter decizional. Sistem de conducere xi .1. între care există relaţii de cauzalitate şi care acţionează interdependent în scopul asigurării proceselor şi relaţiilor de conducere la nivelul unei organizaţii. informaţional. cadrul legislativ în materie şi cerinţele strategice ale entităţii economice.2 şi asigură transformarea unor fluxuri de intrare în fluxuri de ieşire prin raportarea la obiectivele programate şi o eventuală corectare a diferenţelor înregistrate pe buclă.m IEŞIRI Figura nr. ce trebuie îndeplinite prin interacţiunea dintre sistemul de conducere şi cel executiv.j=1.i=1.2 Reprezentarea unui sistem cu buclă feedback Un sistem poate fi controlat printr-un alt sistem de nivel superior. Pentru a funcţiona. reguli de decizie încorporate în buclele feedback. o buclă feedback presupune existenţa a 2 factori: înregistrarea unei diferenţe între o valoare dorită şi una reală. Practic orice sistem economic este un sistem cibernetic cu buclă. numit sistem de conducere care are la bază anumite obiective determinate de specificul domeniului. Sistemul cibernetico-economic este un sistem complex care poate fi reprezentat ca în Figura 1.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj.

. are mai multe caracteristici şi anume: sistem foarte complex deoarece reuneşte resurse umane. Sistemul de management al firmei 1. ă sa funcţională. ca sistem. Firma ca sistem este format din următoarele subsisteme: formată 12 1. . producţie în cadrul unor procese generatoare de bunuri materiale. are un sediu. organic adaptiv deoarece se adaptează permanent la adaptiv. care prelucrate adecvat se transforma în decizii ulterioare. eficientizării Figura nr. 1. pe baza informaţiilor culese. dispune de capital etc. 2. oferită de autonomia autoreglabil. prime şi materialele utilizate se creeaz anumite conexiuni. 6. cât şi la cerinţele generate rile i de dinamica elementelor încorporate. complex. să. reprezintă unitate organizată. 7. particularităţi specifice proceselor de produc i producţie. te financiare. i creează sistem organizatoric organizatoric-administrativ. capătă o denumire. în scopul eficientiz rii muncii factorilor de decizie. sistem socio-economic. -şi atea. materiale. deoarece firma se afl în interacţiune permanent cu . ie sistem tehnico-material. precum şi ături. deoarece între mijloacele de muncă materiile material. deoarece întreprinderea reprezint o . sistem dinamic.Acesta se constituie ca un ansamblu de componente care faciliteaz exercitarea facilitează proceselor manageriale. 5. muncă. ă schimbările macrosistemelor din care face parte. deoarece aici are loc combinarea factorilor de economic. care la înfiin înfiinţare capătă statut de persoana juridic juridică. află iune permanentă celelalte elemente ale sistemului c căruia îi aparţine.autoregleze activitatea. sistem deschis. 3. între care se stabilesc multiple şi profunde legături. 4.3 Firma. sistem autoreglabil deoarece firma are capacitatea.

Întreprinderea ca sistem Flux informaţional Decizii Informaţii Subsistemul informaţional Fluxuri materiale şi financiare Decizii Subsistemul operaţional Date Figura nr. reprezentat de manager a cărui activitate are la bază informaţiile. 3. 2. Rezultă că firma este un sistem economic complex. subsistemul informaţional.subsistemul condus. subsistemul operativ sau operaţional. nivel şi o anumită stare. a cărui stare de funcţionare variază în timp.4 Subsistemele întreprinderii): 1. În analiza structurii organizatorice şi funcţionale a unui sistem economic complex. cu ajutorul unor metode şi tehnici specifice. 1. care se caracterizează printr-o anumită capacitate de producţie. subsistemul de conducere. 1.4 Subsistemele întreprinderii 13 MEDIUL EXTERIOR Subsistemul de conducere . Subsistemul de conducere (decizional) este format din ansamblul de specialişti care. Rolul managerului este de a sesiza legăturile dintre elementele componente. factorii perturbatori care îl influenţează şi să ia decizii pentru creşterea eficienţei funcţionării sistemului. subsistemul conducător. se disting trei subsisteme (Fig. care conectează subsistemul condus şi conducător şi asigură informaţii despre nivelul sistemului. a întregului sistem complex în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite. reglabil. urmăresc şi controlează funcţionarea sistemului executiv. subsistemul informaţional.

concepte. metode. divizarea şi funcţionalitatea proceselor de muncă.Subsistemul de conducere reprezintă ansamblul intercorelat al deciziilor adoptate şi aplicate într-o organizaţie. structurate corespunzător sistemului de obiective şi configuraţiei ierarhiei manageriale. care apoi sunt transmise subsistemului informaţional (flux ascendent) în vederea stocării şi prelucrării datelor necesare obţinerii informaţiilor utile în vederea fundamentării deciziilor la nivelul subsistemului decizional (de conducere).. în scopul desfăşurării proceselor de management Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de resurse umane. Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de elemente care acţionează intercorelat. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. ce activităţi le revin şi care este rolul lor în raport cu ceilalţi. Subsistemul informaţional joacă un dublu rol: pe de o parte asigură toate informaţiile necesare luării deciziilor pe toate nivelele de responsabilitate. 1 2 Harold Koontz:. de la acesta către sistemul de conducere. Expert. prin înregistrarea. care asigură realizarea efectivă a obiectivelor stabilite prin deciziile transmise de sistemul de conducere. Astfel. Ed. deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor de execuţie prin subsistemul informaţional (flux descendent). combinarea. “cei care vor să coopereze. “Management. 1990. Subsistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor. pentru a asigura cadrul. McGraw-Hill. 14 . materiale şi financiare precum şi întregul ansamblu organizatoric. conducere şi control. Bucureşti 1995. iar pe de altă parte asigură căile de comunicare între celelalte subsisteme. Prin sistemul informaţional se asigură legătura permanentă şi necesară între sistemul de conducere şi sistemul condus în dublu sens: prin prelucrarea şi transmiterea deciziilor de la sistemul de conducere către sistemul condus. Essentials of management. precum şi totalitatea mijloacelor sistemului de conducere şi decizie2. New York Russu C."1 La nivelul subsistemului operaţional (în cadrul căruia se desfăşoară procesele economice specifice domeniului de activitate a agentului economic) are loc operaţiunea de culegere a datelor. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind starea şi dinamica sistemului condus. vor lucra mai eficient dacă vor cunoaşte ce trebuie să facă. necesare realizării obiectivelor stabilite de către organizaţie. tehnic şi funcţional. tehnici”.

legate între ele. prelucrării şi transmiterii datelor şi a informaţiilor. Procesul intern este acela ce are loc în interiorul unităţii şi care transformă input-ul în output. pe de o parte. constituită din date şi informaţii organizate şi structurate. 15 . În baza celor prezentate se poate vorbi de două subcategorii de procese. anume: sisteme funcţie de reacţie a sferei de reglare. unităţi de reglare în care au loc exclusiv procesul de reglare internă. care acţionează în baza unor relaţii de cauzalitate. Transformările ce au loc în sistemul economic şi ansamblul funcţiilor de reacţie ale unităţilor. în vederea culegerii. iar pe de altă parte. Procesele unui sistem economic sunt de două tipuri: reale şi de reglare. Toate fluxurile de resurse (materiale sau informaţionale) dintr-un sistem economic. transmiterea informaţiei. unităţile economice (firmele) se pot încadra în două categorii: unităţi reale în care au loc exclusiv procesul real intern. intrând: producţia. anume: procese reale interne.Subsistemul informaţional reprezintă un ansamblu de componente. Procesele reale sunt procese materiale şi fizice. circulaţia şi consumul. pregătirea deciziei şi decizia. aici intrând: observarea. El este considerat acea parte a realităţii. Starea unităţii poate fi caracterizată de stocul din depozit. implicând. ca: prelucrarea informaţiei. în scopul atingerii unor obiective. necesare la nivel decizional şi operaţional. Procesele de reglare sunt procese intelectuale. o succesiune de procese şi fluxuri informaţionale. Un sistem economic este un sistem viabil. sau pornind de la ele – utilizând tehnologia informaţiei. sunt descrise prin două sisteme de funcţii de reacţie. pregătirea deciziei şi decizia. conducând la generarea permanentă de noi informaţii şi fluxuri informaţionale. sisteme funcţie de reacţie a sferei reale. dar şi de informaţiile acumulate în birouri şi servicii. din evenimente care au un efect asupra acestora şi din actori care acţionează în baza lor. prelucrarea acesteia. procese de reglare interne. au la bază desfăşurarea unor activităţi umane. ca: producţia şi consumul. Unităţile fiind legate între ele prin fluxuri de input şi output. compun un sistem. modificându-se şi starea internă a sistemului. Pe baza celor enunţate mai sus.

sistemul informaţional (economic) este mijlocul de comandă şi control prin care sistemul de conducere îşi exercită funcţiile asupra sistemului executiv. Scopul principal al sistemului informaţional este de a furniza fiecărui utilizator. Subsistemul informaţional se interpune între subsistemul decizional şi cel operaţional. pot viza perioade de timp mai lungi (decizii strategice) sau mai scurte (decizii tactice). El nu trebuie văzut doar ca o interfaţă între subsistemul operaţional şi subsistemul de conducere. Sistemul informaţional îşi îndeplineşte acest rol prin: asigurarea informaţiilor necesare fiecăruia dintre sistemele de resurse precum şi a sistemului integrat al resurselor. generează informaţiile de ieşire prin reflectarea funcţionării tuturor sistemelor de resurse.Astfel. Aspectul organizaţional al întreprinderii rămâne pe un plan secund. ci ca element de legătură al mediului intern al întreprinderii cu cel exterior acesteia (economic. inclusiv a sistemului informaţional însuşi. astfel că informaţiile constituie un adevărat „liant” informaţional. stocarea şi prelucrarea ansamblului datelor reflectând starea şi evoluţia sistemului condus. bancar). el fiind abordat mai degrabă în 16 . Datorită dificultăţii identificării complete a acestor cerinţe informaţionale şi datorită necesităţii anticipării unor cerinţe informaţionale având un orizont de timp mai îndepărtata. toate informaţiile necesare. în funcţie de responsabilităţile şi atribuţiile sale. reprezentând în acelaşi timp un mijloc de comunicare între celelalte două subsisteme. se optează pentru culegerea. având drept scop asigurarea informaţiilor necesare stafului managerial. centralizate. Deciziile. Majoritatea metodelor de concepere a sistemelor informatice pornesc de la definirea nevoilor informaţionale ale viitorilor utilizatori. stabilirea modalităţilor de achiziţionare a datelor necesare sistemelor de resurse. la rândul lor. financiar. menţinerea colecţiilor (fişierele şi bazele de date). În cadrul sistemului economic. la nivelul cerinţelor impuse de luarea deciziilor în sistemele de resurse. De aici putem concluziona faptul că subsistemul decizional necesită informaţii specifice necesare fundamentării pe de o parte a deciziilor strategice iar pe de altă parte a deciziilor tactice. fluxurile şi circuitele informaţionale se integrează organic cu celelalte fluxuri şi circuite ale resurselor. care întreţine aceste fluxuri şi circuite informaţionale şi permite celorlalte sisteme ale resurselor să funcţioneze ca un sistem integrat.

cerinţele culturale au sporit şi s-a atins un nivel superior de productivitate şi. Alvin Toffler în „Al treilea val". 1. Acest aspect rezidă din amplificarea în volum şi structură a schimburilor comerciale. defineşte „valurile" ca fiind marile transformări sociale care au direcţionat evoluţia omenirii până în prezent. între diferite localităţi de pe glob. Condiţiile de muncă s-au îmbunătăţit. în cazul acestei mutaţii. spre finele secolului al XVIII-lea. Succesul lor depinde de abilitatea de a opera la nivel global. Desfăşurarea şi controlul operaţiunilor în formă multinaţională necesită comunicarea cu furnizorii şi distribuitorii 24 de ore din 24. în acest caz. şi-a putut organiza superior viaţa. companiile trebuie să facă faţă unor noi provocări. In acest nou cadru. edificând locuinţe şi cultivând pământul. când.procesul definirii prelucrărilor decât în procesul identificării şi structurării datelor. firmele nu mai sunt avantajate de existenţa pieţelor protejate. Sistemele informaţionale furnizează potenţialul analitic şi cel de comunicare de care au nevoie firmele pentru a-şi administra afacerile la scară globală. cât şi managementul. Primul val a fost cel ce a caracterizat trecerea de la viaţa nomadă a omului primitiv la agricultură. Informaţia.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI Mediul de afaceri se află într-o continuă schimbare. joacă un rol strategic pentru succesul afacerilor. Vitezele de lucru. Globalizarea economiei şi tehnologia informaţiilor au determinat o intensificare a competiţiei pe pieţele internaţionale. Dezvoltarea socială şi diviziunea muncii se află într-o relaţie nemijlocită. datorită opririi din peregrinare. implicit. ca şi 17 . Felul de viaţă al omului s-a schimbat radical o dată cu această mutaţie. de viaţă. Al doilea val s-a datorat trecerii de la agricultură şi meşteşuguri la industriile mecanice. informaţia pune în mişcare atât tehnologiile pentru transformările fizice necesare societăţii. ci trebuie să facă faţă concurenţei deschise. Astăzi. Cel de-al treilea val este marcat de impunerea informaţiei ca resursă fundamentală de viaţă a omului şi se petrece în zilele noastre. Trecerea societăţii dintr-o etapă în alta este asociată cu perfecţionarea diviziunii muncii.

şi diviziunea muncii. pe de altă parte. Cel mai mult este influenţată de către al 3-lea val activitatea de conducere. Aceasta poate să-l afecteze mult mai profund decât în cadrul celui de-al 2-lea val. este necesar să se utilizeze pe scară largă tehnologia informaţiilor. Abordarea tehnică se bazează pe următoarele discipline: management ştiinţific. cu un grad ridicat de centralizare. se impune o perfecţionare a calităţii şi productivităţii managementului. prin descentralizare şi creşterea flexibilităţii organizaţiei de a se adapta la schimbările care apar în mediul de afaceri. precum şi răspunderile sale se acutizează. Pentru a putea implementa într-o organizaţie această nouă abordare. în varianta clasică. Abordarea comportamentală se bazează pe psihologie.una tehnică şi una comportamentală. Comportamentul individului este supralicitat. prin tehnicile matematice destinate optimizării parametrilor selectaţi de organizaţie. Productivitatea managementului trebuie să fie compatibilă cu cea a tehnologiilor de transformare fizică. Totul porneşte de la om şi se propagă printr-o tehnologie rapidă spre el însuşi. Cercetările operaţionale atribuie. Relaţia dintre productivitate şi calitate. Noua abordare a organizării şi conducerii firmelor de afaceri se caracterizează prin aplatizarea ierarhiei sistemului de conducere. mai ales. cum sunt controlul stocurilor. Cerinţele intelectuale sunt acum cele mai pregnante. ştiinţa calculatoarelor şi cercetări operaţionale. Exerciţiile de responsabilitate accentuată sunt cantonate în cea mai mare parte în această zonă a activităţii umane. inclusiv managementul acesteia. 18 . asupra metodelor de calcul şi a metodelor de stocare şi de accesare a datelor. Managementul ştiinţific pune accentul pe dezvoltarea de modele pentru adoptarea deciziilor manageriale şi pe alte practici specifice managementului organizaţiei. şi folosesc un set de proceduri de operare standard pentru a realiza o producţie de masă. Pregătirea omului pentru a face faţă impetuozităţii informaţionale. O altă influentă majoră vizează mediul intern al organizaţiei. Ştiinţa calculatoarelor se concentrează asupra teoriei calculatoarelor.calitatea lucrărilor cresc considerabil. în acest sens. sociologie şi ştiinţele politice. Informaţia este „materia primă" a managementului. Simbolurile şi modelele devin esenţiale la acest stadiu al dezvoltării. fiind evidentă. a căror evoluţie trebuie întreţinută în continuare. precursorii ştiinţei managementului au intuit cerinţele evoluţiei şi au făcut primele demersuri comunicaţionale pe care trebuie să le cunoaştem şi. Studiul sistemelor informaţionale are un caracter multidisciplinar şi cuprinde două modalităţi de abordare . firmele de afaceri dispun de o structură ierarhică. pe de o parte.

o valoare adăugată organizaţiei. precum şi extinderea universală a Internetului şi a altor componente ale comerţului electronic prezintă avantaje strategice şi ameninţări pentru orice firmă. managerii trebuie să conştientizeze modul în care infrastructura informaţională a firmei se intersectează cu infrastructurile publice şi cu infrastructura noii industrii care apare . deciziile pe termen lung privind investiţiile în infrastructura informaţională vor diferenţia capacităţile competitive ale firmelor. atât în desfăşurarea afacerilor pe 19 . Personalul angajat va reprezenta în continuare investiţia cea mai importantă a unei firme. În secolul XXI. însă infrastructura cu care aceasta va opera va fi electronică. se observă că tehnologia informaţională este de importanţă majoră pentru toate organizaţiile moderne. Totuşi. odată cu creşterea importanţei noii infrastructuri electronice se va observa şi o scădere a importanţei bunurilor fizice şi a amplasării acestora. astăzi acestea sunt mult mai multe. când cash-flow-ul firmelor este din ce în ce mai des prezent online. multe firme fac eforturi financiare mari în vederea investirii în tehnologia informaţională. Sociologii se concentrează asupra impactului sistemelor informaţionale asupra grupurilor. telecomunicaţiilor. industrie şi infrastructurile publice. publicisticii şi divertismentului. Oportunităţile oferite de noile infrastructuri electronice vor face posibilă verificarea multor procese de luare a deciziilor organizaţionale. Majoritatea problemelor comportamentale dintr-o organizaţie nu poate fi exprimată folosind modele normative. firmă. De asemenea. Specialiştii în domeniul ştiinţelor politice investighează impactul politic al utilizării sistemelor informaţionale.cea a Internetului şi comerţului electronic. Psihologii sunt preocupaţi de reacţia individuală a personalului angajat faţă de sistemul informaţional şi de modelele cognitive ale raţionamentului uman. Dacă în trecut existau doar câteva infrastructuri limitate care furnizau căi de acces spre clienţi. organizaţiilor şi societăţii în ansamblu. Deja. încercând să aleagă varianta optimă din multitudinea de variante tehnice şi economice şi căutând să realizeze un echilibru optim al posibilităţilor la nivelurile firmei şi unităţii de afaceri. Totodată. abundă oportunităţile şi ameninţările. Fuziunea dintre domeniile informaticii. Managerii firmelor sunt nerăbdători să utilizeze cât mai rapid această puternică combinaţie dintre unitatea de afaceri.optimizarea cheltuielilor de transport şi costul tranzacţiilor. În această nouă eră a competiţiei economice. prin utilizarea cât mai eficientă a resurselor disponibile. în care firmele încearcă să se redescopere.

financiare şi organizaţionale. cât şi de alţi furnizori de servicii din exteriorul firmei. competitive. şi oferă guvernelor căi eficiente din punct de vedere al costurilor de a furniza servicii populaţiei. necesară pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor firmei. Combinarea infrastructurii tehnologiei informaţionale interne a unei firme cu infrastructurile publice externe determină apariţia noii infrastructuri. care să concorde cu obiectivele şi cu strategia firmei în ceea ce priveşte clienţii şi acţionarii. suporturile de stocare a datelor. împreună cu tehnologia informaţională. constituie portofoliul tehnologiei informaţionale. care trebuie coordonat la fel ca un portofoliu financiar. ajutându-le să contacteze clienţii şi furnizorii. Aceste tehnologii constituie baza pentru noi forme organizaţionale. Valoarea totală a acestor investiţii reprezintă portofoliul tehnologiei informaţionale. Toţi managerii trebuie să deţină cunoştinţe bine dezvoltate. sistemele de rezervare la liniile aeriene) şi cu (b) infrastructurile publice (cum ar fi furnizorii de servicii Internet şi telecomunicaţii). punând în balanţă riscurile şi câştigurile pentru alegerea variantei optime. 20 . telecomunicaţii. cu furnizorii. aceasta generând profit la nivelul întregii economii. specialişti în domeniu. este clar că managerii nu-şi pot permite să renunţe la personalul cu pregătire tehnică. sau cu partenerii strategici. infrastructură care se află în strânsă legătură cu: (a) infrastructurile diferitelor ramuri industriale (cum ar fi sistemele de plăţi ale băncilor. aceste infrastructuri permit firmelor să-şi desfăşoare activitatea. Portofoliul tehnologiei informaţionale este determinat de infrastructura tehnologiei informaţionale existentă în firmă. În multe organizaţii. cât şi în ceea ce priveşte contactul cu clienţii. În multe firme moderne o mare proporţie din capital se regăseşte chiar în tehnologia informaţională. respectiv hardware. în aşa fel încât alegerile făcute să ţină seama de aspectele strategice. cât şi în personalul care furnizează aceste servicii. Ea include investiţiile în tehnologie informaţională implementată atât de personalul de specialitate din interiorul firmei. Noua infrastructură.cale electronică (comerţ electronic). Analizând această situaţie. pentru a putea trata cu încredere şi competenţă probleme legate de tehnologia informaţională. noi pieţe şi pentru diverse schimbări în cadrul profesiilor. Întregul portofoliu al tehnologiei informaţionale trebuie coordonat de un management format din specialişti atât în domeniul economic. cea mai mare pondere o deţin cheltuielile cu tehnologia informaţională. noi produse. cât şi în cel tehnic. Împreună. software. comunicaţii. tehnice. Tehnologia informaţională reprezintă investiţia totală a unei firme în tehnică de calcul.

21 . atât cele mari. Managerii unităţilor de vânzare cu amănuntul au nevoie de informaţii exacte. au realizat investiţii importante în tehnologia informaţională.Majorarea în fiecare an a investiţiilor în tehnologia informaţională poate explica creşterea continuă a resurselor firmei. furnizorii săi şi. tehnologia informaţională reprezintă tehnologia de producţie. vânzătorii cu amănuntul au fost nevoiţi să crească investiţiile în tehnologia informaţională. fiind urmate de cele din sectorul productiv. Toate firmele de vânzare cu amănuntul. De aceea. achiziţionarea de tehnologie informaţională se realizează pe baza unor decizii luate de persoane necalificate. uneori. care acţionează după propria inspiraţie. care include firma. informaţii pe care să le transmită furnizorilor în vederea obţinerii produselor pentru distribuirea în centrele de vânzare. care să furnizeze informaţiile necesare coordonării procesului de vânzare cu amănuntul. Fiecare etapă a vânzării cu amănuntul depinde de intrarea. echivalentul utilajelor şi al liniilor de producţie din sectorul productiv. Interesant este că rata de creştere înregistrată în sectorul vânzărilor cu amănuntul în această perioadă a fost cea mai mare. manipularea şi transmiterea datelor în timp util şi în forma corespunzătoare pentru a putea fi utilizate cu uşurinţă de cumpărători şi furnizori. Aceste investiţii sunt realizate în vederea obţinerii unor rezultate pozitive în ceea ce priveşte relaţia firmei cu clienţii. Însă. pentru a rămâne competitivi pe piaţa de desfacere a produselor. fapt pentru care investiţiile în tehnologia informaţională atrag atenţia tuturor managerilor de întreprinderi. cât şi cele mici. În acest sector al serviciilor. Realizarea acestor obiective necesită o infrastructură informaţională. Obiectivele acestor firme constau în determinarea exactă şi în orice moment a nivelului stocului şi a necesarului de produse ce trebuie aprovizionate. Având în vedere faptul că noua infrastructură. întreaga ramură industrială. care procesează rapid toate comenzile clienţilor. această creştere este însoţită şi de reducerea costurilor cu forţa de muncă. influenţează fiecare etapă a procesului de vânzare. firmele de vânzare cu amănuntul investesc în tehnologia informaţională. Instituţiile din sectorul financiar şi al serviciilor depind cel mai mult de tehnologia informaţională. în computere. a procesului de urmărire a stocurilor şi de refacere a acestora. legate de “ce” se vinde şi “unde” se vinde. fapt pentru care nu întotdeauna aceste investiţii au efectul scontat. în principal. tehnologia informaţională stă la baza desfăşurării în condiţii optime a miilor de tranzacţii realizate zilnic. În ramura serviciilor. În multe firme. adesea.

În firmele mari se adoptă zilnic unele decizii care nu sunt foarte importante. Dan Anghel Constantinescu ş. pg. pentru a menţine un contact direct cu clienţii.Un succes spectaculos în utilizarea tehnologiei informaţionale l-a avut sistemul SABRE1 de rezervare a locurilor pentru transporturile aeriene efectuate de firma American Airlines. Folosirea acestui sistem a determinat o creştere a încasărilor firmei între anii 1977-1986 cu 1.a. Astăzi. dar sunt greu de urmărit. . 10-12 1 22 . Colecţia Naţionala. tehnologia informaţională poate deveni o piedică în buna desfăşurare a activităţii. Dacă aceste decizii nu sunt bine coordonate.“Management informaţional”.5 miliarde $. în loc să fie un factor care să înlesnească desfăşurarea acesteia. ci şi aspectele de importanţă majoră legate de ramura lor de activitate şi de furnizorii lor de tehnologie informaţională. Pentru a adopta cele mai corecte decizii strategice în selectarea clienţilor sau în dezvoltarea sistemelor informaţionale. Bucureşti. sistemul SABRE utilizează infrastructura publică a Internetului. managerii trebuie să înţeleagă nu numai nevoile proprii ale firmei. 2000.

Din perspectivă sistemică. subsistemul conducător solicită subsistemului informaţional anumite informaţii care să descrie procesele. dar şi în afara acesteia (respectiv în macromediu şi micromediu) reprezintă o necesitate pentru organizaţiile care vor să supravieţuiască în condiţiile concurenţei acerbe cu care se confruntă pe piaţă. atât în ansamblul ei.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII Conducerea oricărei organizaţii. El stabileşte legătura permanentă şi feed-back-ul între toate componentele organizaţiei. – Information. 1 Checkland P. Holwell S. Chichester. Pentru a planifica. În literatura de specialitate. Pentru a putea gestiona toate activităţile dintr-o organizaţie. coordona. pot fi privite ca şi sisteme – conducătoare sau conduse. 23 . se vehiculează un număr impresionant de definiţii referitoare la sistemul informaţional. la rândul lor. Astfel din literatura străină am selectat definiţiile formulate de următorii autori: P. organiza. Checkland şi S. În figura nr. indiferent de nivelul ierarhic pe care se află. care. managerii.. John Wiley and Sons. and Information Systems: Making Sense of the Field. fenomenele şi evenimentele ce au loc la nivelul subsistemului operaţional. un sistem care este servit (oamenii ce desfăşoară acţiuni). cât şi la nivelul diferitelor unităţi organizatorice. au nevoie de informaţii. Systems.5 este reprezentată grafic definiţia formulată de cei doi autori străini. o organizaţie reprezintă un sistem ce are în componenţa sa mai multe subsisteme. presupune cunoaşterea permanentă şi în detaliu a mediului său exogen şi endogen.Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL 2. controla şi adopta decizii. din ţară şi străinătate. 110-111. şi un sistem care serveşte (care procesează date)”. p. Holwell1 susţin că „orice şi fiecare sistem informaţional poate fi întotdeauna gândit ca înglobând o pereche de sisteme. 1. Cunoaşterea exactă şi oportună a tot ceea ce se întâmplă în organizaţie. cât şi între organizaţie şi mediul exogen. 1998.

” F. J. The Computer Journal.. structure and development (2nd Edition). p. 211-215. Seen3 consideră că „sistemul informaţional este un set de persoane şi proceduri care lucrează împreună…. . McGraw-Hill. Land consideră că acţiunile sunt determinate de asocierea mesajelor primite – din sistemul informaţional formal. Belmont. 3 Seen J. 1985. chiar şi mesajele cele mai simple pot fi interpretate diferit de către oameni diferiţi.. Accentul pus pe noţiunea de sistem evidenţiază faptul că diferitele componente au un obiectiv comun – de-a susţine activităţile organizaţiei. mai mult decât o extensie a comportamentului şi managementului organizaţional.. informal sau din însăşi lumea reală – cu valorile şi cunoştinţele stocate în memoria persoanei. Davis1 remarcă faptul că „sistemul informaţional este mai mult decât o disciplină academică. 1985. amplifica. cunoştinţe şi un sistem de valori – percepe lumea exterioară printr-un filtru cognitiv. . p. . Land2 consideră că sistemul informaţional trebuie să includă totdeauna oameni utilizând şi interacţionând cu lucrurile (obiectele fizice) – realizate tot de către om – şi să conţină deopotrivă procesare formală şi informală.” Davis G. p.G.Is an information theory enough?. 2. 1 24 . atenua sau deforma mesajele – şi ca urmare. care poate „selecta. 22.Management Information Systems: conceptual foundations. Sistemul care serveşte Procesarea datelor selectate şi relevante pentru acţiunile oamenilor Sistemul servit Furnizează oamenilor sprijin pentru realizarea acţiunilor Acţiuni cu scopuri precise ale căror realizare necesită informaţii Figura nr. mai mult decât o ştiinţă a computerelor. 1987. B. New York. 3. 2 Land F. California.Information System in Management (3rd Edition). Wadsworth Publishing Company. B. 28 (3).1 Corelarea sistemelor Utilizatorul de informaţie – având memorie. A.A.

Management.Din literatura de specialitate românească am selectat definiţiile date de următorii autori: C. Oprea2 defineşte sistemul informaţional ca fiind „un ansamblu de resurse umane şi de capital. sistemul informaţional al întreprinderii nu este o construcţie uniformă.. transmitere şi prelucrare a datelor.Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice.” O. p.. Oprea D. p. . . dar ele pot fi utilizate alternativ deoarece se consideră că sistemul informaţional dintr-un mediu de afaceri este conectat. analiză. Nicolescu şi I. 127. mai mult sau mai puţin. 2.241. Editura Expert. investite într-o unitate economică.” Remarcăm faptul că cei doi autori folosesc noţiunea de sistem informaţional-managerial. 2 1 25 . procedurilor şi mijloacelor folosite în procesul informaţional. 40. . Bucureşti. ei considerând că între noţiunile de sistem informaţional şi sistem informaţional-managerial există diferenţe. Verboncu I. Editura Economică. sistemele informaţionale pot fi utilizate pentru o multitudine de activităţi specifice fimei (fig. 1999. informaţiilor.” D. 1996. Bucureşti.2). Bucureşti. Russu C.Management.. În general.. Russu1 defineşte sistemul informaţional ca fiind „totalitatea metodelor. Editura Polirom. ci este format din diferite subsisteme între care există anumite relaţii. p. 3 Nicolescu O. cu managementul. care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii şi controlului activităţilor organizaţiei. păstrare şi valorificare a informaţiilor. sistematizare. procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei. Corespunzător domeniului funcţional din structura organismului economic în care se utilizează. în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare producerii informaţiilor. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. care este ansamblul integrat al operaţiilor de culegere. 1999. Verboncu3 consideră că sistemul informaţionalmanagerial „poate fi definit ca ansamblul datelor.

Montreal. 64 26 . J. DeBoeck Université. revin componentelor manuale sau sistemelor expert.. producţie şi chiar proiectare. în care aceleaşi date interesează compartimentele vânzare-marketing. Cea mai mare parte a informaţiilor acoperă două sau mai multe compartimente ale întreprinderii. 1995. între informaţiile aferente fiecărui compartiment. 1966. Un exemplu clasic este cel al gestiunii vânzărilor.453 2 American Accounting Association . contabilitate. 2. nr. Sarcinile mai puţin structurate. Contabilitatea. personal-salarizare. Illinois.A statement of Basic Accounting Theory. Evanston. măsurare şi comunicare a informaţiei economice pentru a permite judecăţi şi decizii documentate din partea utilizatorilor informaţiei”2. p.2 Structurarea funcţională a sistemelor informaţionale1 Principala dificultate a abordării sistemului informaţional în funcţie de compartimentele funcţionale ale întreprinderii ţine de imposibilitatea trasării unei graniţe.Sistemul informaţional al întreprinderii Producţie şi exploatare Proiectare asistată de calculator Fabricaţie asistată de calculator Gestiunea stocurilor Planificarea necesarului de materiale Automate industriale Aprovizionare şi recepţie Robotică Marketing Finanţe Contabilitate Managementul resurselor umane Analiza salarizării Ccomponente personal Analiza forţei de lucru Gestiunea datelor despre anagajaţi Prognoza necesarului de personal Analiza necesarului de formare şi perfecţionare a personalului Publicitate şi promovare Managementul marketingului Studii de piaţă Managementul de produs Previziunea vânzărilor Direcţionarea vânzărilor Prelucrarea comenzilor Bugetarea investiţiilor Gestiunea trezoreriei Gestiunea creditelor Prognoze financiare Analiza rentabilităţii Analiza nesarului de finanţare Gestiunea portofoliilor Conturi ale furnizorilor Verificare operaţiuni Facturare şi conturi de clienţi Bugetare Contabilitate analitică Cartea Mare Plăţi Contabilitate fiscală Figura. gen pregătire şi preluare date. fie şi aproximative. p. poate constitui exemplul celui mai vechi şi mai răspândit subsistem informaţional al întreprinderii. bine structurate. Les systèmes d’information de gestion. “procesul de identificare. financiar. Sistemele informatice clasice au avut în vedere mai ales operaţiile repetitive. respectiv 1 O'Brien.

prin sisteme suport pentru decizii şi. luarea deciziilor a făcut obiectul integrării în sistemele informatice. prin intermediul programelor software. 1 Nicolescu O. În literatura de specialitate din ţară şi străinătate există un număr impresionant de definiţii referitoare la diferenţa care există între sistemul informaţional şi cel informatic. fie că se fac calcule complexe. mai apoi.prelucrarea datelor. în mod efectiv. Ulterior. Fie că se apelează la date care pot fi accesate în câteva secunde.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. scopul utilizării calculatorului. calculatorul a devenit o unealtă de mare preţ în viaţa de zi cu zi. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor. Dacă sistemele de calcul. Creşterea eficienţei întreprinderilor a fost posibilă în special prin utilizarea la scară tot mai mare a sistemelor de calcul. Scopul îndeplinit de sistemele de calcul s-a schimbat de la deceniu la deceniu. Nicolescu1 pornind de la ideea că adesea. Modul în care informaţiile pot fi accesate a cunoscut o adevărată revoluţie în mai puţin de 50 de ani. Bucureşti.” (fig. (coord. nr. treptat calculatoarele s-au transformat în dispozitive pentru gestionarea şi administrarea bazelor de date. 27 . O. Indiferent de locul unde trăim. pun semnul egalităţii între cele două sisteme „susţine că sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional care se rezumă la culegerea. Acestea. În prezent aproape toate activităţile (în mod special cele economice) se desfăşoară cu ajutorul calculatorului.26-27. p. stocarea şi gestionarea acestora pentru a furniza informaţii pertinente. au permis firmelor să-şi structureze şi să-şi organizeze mai eficient activitatea la preţuri accesibile. de ceea ce facem în mod curent este absolut imposibil să nu fim influenţaţi de calculatoare. Editura Economică. îmbogăţindu-se. prin sistemele expert interpretarea rezultatelor obţinute şi. În final. alături de cele menţionate mai sus. au servit iniţial cercetătorilor pentru efectuarea mai rapidă a unor calcule anevoioase. Acestea s-au integrat şi se integrează din ce în ce mai mult în viaţa şi activitatea fiecăruia. 2. este de a fi principalul mijloc de informare şi comunicare interplanetară.3). O caracteristică a secolului XXI este influenţa majoră a calculatoarelor electronice. informaticienii.) . 2001.

p. 1989. New York. programe şi fişiere care trebuie să satisfacă cerinţe riguros precizate”. 3 Raportul Sistem informaţional – Sistem informatic 2 În literatura de specialitate românească se face delimitarea clară între cele două sisteme însă spre deosebire de literatura de specialitate străină. nu se evidenţiază faptul că resursele umane au o importanţă vitală în dezvoltarea şi funcţionarea eficientă a sistemelor informatice.C.) . Nicolescu O. (coord. la noi. structura Russu C.Management Informatin System – Strategy and Action.op. McGrawHill. SISTEMUL INFORMAŢIONAL Sistem informatic Automatizat Mecanizat Manual PRELUCRAREA INFORMAŢIILOR VEHICULAREA INFORMAŢIILOR CULEGEREA INFORMAŢIILOR Figura nr. p.. cit.26-27 3 Parker C. În prezent o organizaţie bazată pe informaţie poate fi întemeiată şi fără o tehnologie avansată de procesare a datelor.127.. 2001. Russu1 susţine că un sistem informatic este un „sistem de tratare mecanizată sau automatizată a informaţiei.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. În literatura de specialitate americană3 sistemele informaţionale care includ calculatoarele sunt denumite sisteme informaţionale bazate pe computere – computer based informations systems. 12. .. 2 1 28 . . dar. construit din echipamente. majoritatea organizaţilor au utilizat noua tehnologie informaţională doar pentru a rezolva mai rapid operaţiile pe care leau efectuat din totdeauna manual. Bucureşti. Până acum câţiva ani. Editura Economică. 2. S. pe măsură ce organizaţia se implică în procesul de creare şi utilizare computerizată a informaţiei. p.

Astfel sistemul informaţional al societăţii comerciale este necesar să îndeplinească cumulativ următoarele funcţii1: funcţia decizională. funcţia operaţională. Resursele umane au un rol foarte important în cadrul sistemului informaţional ele fiind deţinătoare de informaţii. Editura Universităţii „Lucian Blaga”. însă pot exista situaţii când sistemul manual nu mai poate realiza eficient şi fără eroare. sprijini. starea resurselor proprii precum şi a cerinţelor consumatorilor. 29 . . 2003.. stricte de natură umană. iar pe de altă parte pot calculatoarele pot completa. a) Funcţia decizională – exprimă menirea sistemului informaţional de a asigura elementele informaţionale necesare fundamentării şi adoptării deciziilor. De asemenea calculatoarele pot pe de o parte să preia integral sau parţial. b) Funcţia operaţională – se referă la scopul sistemului informaţional de a declanşa multitudinea de acţiuni necesare realizării obiectivelor organizaţiei. 2. Sibiu.Sistemul Informaţional Managerial. spre deosebire de tendinţa actuală de restrângere a mijloacelor manuale şi mecanizate şi extinderea masivă a ponderi sistemului informatic în cadrul celui informaţional. 1 Gorski H. făcându-i mai productivi şi mai eficienţi. realizarea unor activităţi periculoase pentru om. metodelor şi tehnicilor manageriale. Sistemul informaţional nu este în mod obligatoriu bazat pe computere. ci pentru combinarea optimă a acestora este necesară cunoaşterea permanentă a cerinţelor mediului extern al firmei. o sarcină datorită complexităţii acesteia sau a interdependenţei cu alte activităţi. funcţia de documentare şi funcţia educaţională. p.organizatorică. şi atunci utilizarea calculatoarelor este absolut necesară. procesele decizionale şi modul de realizare a activităţilor se îmbunătăţesc vizibil. materiale şi tehnice stabilite de specialişti. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL În vederea realizării obiectivelor fundamentale ale organizaţiei nu sunt suficiente doar resursele umane. 97. care nu pot fi informatizate. activitatea umană. asigurând astfel operaţionalizarea deciziilor.

în sensul că reprez iile ă reprezintă o premisă indispensabil pentru stabilirea şi finalizarea obiectivelor indispensabilă i organizaţiei de către ac ătre acţionari şi manageri. şi anume dimensiunea individual dimensiunea organizaţională şi dimensiunea individuală. ional probleme foarte complexe. 30 . 2 4 Funcţiile sistemului informaţional 2. condiţionează într-o proporţie apreciabil potenţialul şi realizarea aspiraţiilor personale ie apreciabilă ţiilor ale salariaţilor. ionale. În realizarea acestor func sistemul informaţional este confruntat cu funcţii.4. Funcţia de documentar e Funcţia decizională Funcţiile sistemului informaţional Funcţia operaţională Funcţia educaţională Figura nr. Informaţiile au o dimensiune social . dat fiind tripla dimensiune a informa dată informaţiilor. socială. drepturilor şi responsabilit i responsabilităţilor salariaţilor din cadrul organiza l organizaţie în calitate de cetăţeni. cu scopul de a îmbogăţi cunoştinţele utilizate în ţele procesele manageriale sau de execu execuţie. de a înregistra informaţ informaţiile. Informaţiile au o dimensiune individual în sensul că ele condi individuală. 2. Funcţiile sistemului informa ional sunt reprezentate grafic în fig nr. Informaţiile au o dimensiune organizaţională. iile informaţional fig. ăţeni. d) Funcţia educaţional – are ca rol asigurarea informaţiilor cu caracter ională iilor formativ şi tratarea acestora astfel încât s se obţină creşterea efectelor i să şterea educaţionale. ce decurge din rolul lor în exercitarea socială. ional.c) Funcţia de documentare – exprimă menirea sistemului informaţ ia informaţional. atât în plan individual cât şi în plan organizaţional.

În concluzie sistemul informaţional constituie un subsistem de bază al managementului organizaţiei.Astfel. Informaţiile necesare conducerii sunt în funcţie de nivelul conducerii (fig 2. ce conţin date detaliate.5) şi de posibilitatea de structurare a situaţiilor decizionale la care managerii trebuie să facă faţă. în condiţiile trecerii la economia bazată pe cunoştinţe şi ale schimbărilor revoluţionare în domeniul informaticii. 1995. Structura deciziei Nestructurată Caracteristicile informaţiei Ad hoc Excepţională Recapitulativă Frecvenţă neregulată Previzională Externă Anvergură mare Conducerea strategică c iz ii De In f orm a ţi i Semistructurată Conducerea tactică Conducerea operaţională Structurată Prestabilită Periodică Detaliată Frecventă Istorică Internă Anvergură mică Figura nr. neprogramate şi previzionale. Montreal. Caracteristicile informaţiei pe nivele de conducere1 1 Sursa: O'Brien. Spre exemplu. De Boeck Univesity. Nivelul operaţional necesită rapoarte interne regulate. nivelul strategic cere rapoarte mai sumare.5. ca şi date externe pentru susţinerea planificării nestructurate şi a responsabilităţilor de conducere generală a activităţii. sistemul informaţional devine din ce în ce mai important şi condiţionant pentru supravieţuirea şi performanţele organizaţiilor în toate domeniile. Les systemes d'information de gestion.2. actuale sau istorice pentru susţinerea controlului structurat al operaţiilor cotidiene. 368 31 . ad-hoc. p.

La nivel tactic sunt elaborate planuri. care gestionează informaţiile externe şi interne necesare conlucrării părţilor organizaţiei.În procesul decizional este necesară atât gestionarea informaţiilor istorice. de multe ori sunt foarte relevante şi indispensabile informaţiile externe. Managerii supraveghează. randamentul strategic al întreprinderii şi evoluţia sa globală.6 Sistemul informaţional al conducerii (SIC) în interacţiune cu sistemul operaţional (SO) şi sistemul decizional (SD) 32 . Informaţiile previzionale ajută conducerea să definească tendinţele viitoare şi impactul acestora asupra deciziilor care trebuie adoptate. Totuşi. se definesc politicile. şi sistemul informaţional al conducerii (SIC). de asemenea. în timp ce informaţiile istorice permit analiza performanţelor trecute ale întreprinderii şi evaluarea acestora. care orientează şi dirijează organizaţia.2. SO A E SIC B C SD Figura nr . nivelul tactic şi nivelul operaţional. conducerea trebuie să primească nu numai informaţii interne. 2. aflate în interacţiune: sistemul operaţional (SO). cât şi a celor de previziune. În sfârşit. politicile şi obiectivele de ansamblu ale întreprinderii cu ajutorul unei planificări strategice pe termen lung. sunt stabilite modul de achiziţionare şi alocare a resurselor. Astfel. Managerii utilizează resursele şi execută sarcinile după procedurile elaborate cu ajutorul bugetelor şi a programelor de producţie stabilite echipelor de lucru ale întreprinderii. Orice organizaţie constă din trei sisteme principale. care se ocupă cu transformările pentru care a fost creată organizaţia. La nivel operaţional sunt elaborate planurile pe termen scurt. pentru simplificarea înţelegerii. ca în fig. sistemul decizional (SD). procedurile şi obiectivele subunităţilor întreprinderii. acestea se pot reprezenta separat. La nivel strategic sunt definite strategiile.5. bugete pe termen scurt şi mediu. activităţile de conducere pot fi subdivizate pe trei niveluri principale: nivelul strategic. Deşi între cele trei sisteme există interferenţe. cerinţele informaţionale ale conducerii depind în mod esenţial de nivelul de conducere.

a interdependenţelor existente între activităţile entităţii cercetate. c) Criteriul funcţiunii care presupune abordarea subsistemelor informaţionale la nivelul activităţilor de bază din cadrul fiecărei funcţiuni a societăţii (funcţiunea de personal. 33 . sistemul informaţional al unei organizaţii este ansamblul de mijloace. instrucţiuni pentru controlul calităţii. funcţiunea în servicii). instrucţiuni. mecanizat sau automatizat. teste pentru verificarea profesională a operatorilor ş. Internetul furnizează infrastructura necesară pentru noi modele de afaceri sau noi procese de realizare a afacerilor. legături comunicaţionale (circuite şi fluxuri). planuri. Dezavantajul acesteia este neluarea în considerare.Conexiunile dintre sisteme (circuite şi fluxuri informaţionale) se referă la: informaţiile de la proces şi de la piaţă. procedee. prelucrării. bonuri de lucru.a. funcţiunea de cercetare-dezvoltare. tehnici şi proceduri destinate colectării. modele şi programe de calcul. funcţiunea de producţie. comenzi. transmiterii. cum ar fi: a) Criteriul compartimentului care presupune definirea subsistemului informaţional la nivel de compartiment. La nivelul entităţilor economice se pot defini o serie de subsisteme informaţionale folosindu-se diverse criterii. rapoarte. tehnologii. hotărâri. rapoarte prelucrate. semnale. decât parţial. în procesul de analiză a acelor activităţi economice care se desfăşoară în mai multe compartimente. Companiile pot utiliza tehnologia informaţiilor la proiectarea şi conducerea afacerilor la nivel global. Prin definiţie. dări de seamă. bonuri de materiale. funcţiunea comercială. Sistemul informaţional al conducerii poate fi un sistem care procesează informaţiile manual. Acesta prezintă dezavantajul abordării parţiale. reclamaţii de la clienţi. grafice de lucru. Atunci când SIC este automatizat se numeşte sistem informatic pentru conducere. care implică definirea subsistemului informaţional la nivel de activitate economică. metode. date numerice. b) Criteriul activităţii. Automatizarea sa poate fi totală sau parţială. precum şi pentru noi moduri de distribuire a cunoaşterii. situaţiile prezenţei la servici. prin utilizarea legăturilor între unităţile de producţie. stocării şi securităţii datelor şi tuturor informaţiilor externe şi interne necesare bunei desfăşurări a activităţii organizaţiei. birourilor şi forţei de vânzare. funcţiunea financiar-contabilă.

fluxuri informaţionale. Aceste sunt2: datele şi informaţiile.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pe plan mondial nu există în prezent o terminologie unanim acceptată referitoare la conţinutul sistemelor informaţionale şi nici o definiţie care să întrunească sufragiile specialiştilor. sistemul informaţional al organizaţiilor este alcătuit din mai multe componente interdependente. Sistemul informaţional cuprinde1: ansamblul informaţiilor interne şi externe. deoarece majoritatea organizaţiilor au nevoie de sisteme informatice performante pentru a supravieţui şi a prospera. .. personalul specializat în culegerea. formale sau informale. platforma hardware necesară prelucrărilor datelor şi disipării informaţiilor. pag. 39.O percepţie clară a sistemelor informatice este esenţială pentru managerii de azi. Economică. stocarea şi procesarea lor. circuitele şi fluxurile informaţionale. procedurile informaţionale. Verboncu I. transmiterea.. În plus. mijloacele de tratare a informaţiilor. 2. “Management”. gestiunea informaţiilor a devenit o responsabilitate foarte importantă pentru manageri. procedurile şi tehnicile de obţinere (pe baza datelor primare) şi de difuzare a informaţiilor. 1995. 242-250.op. cit. În accepţiunea majorităţii specialiştilor sistemul informaţional este definit. p. cu scopul de a-i ajuta la realizarea obiectivelor organizaţionale. drept un ansamblu interconectat de date. Aceştia sunt interesaţi în a construi sisteme informatice pentru colectarea informaţiilor. Nicolescu O.. De asemenea. informaţii.. proceduri informaţionale şi mijloace de 1 2 Nicolescu O. înregistrarea. stocarea şi prelucrarea datelor. într-o concepţie sistemică. utilizate în cadrul firmei precum şi datele care au sta la baza obţinerii lor.. Ed. Verboncu I. 34 .

Flux informaţional reprezintă totalitatea informaţiilor care parcurg circuitele informaţionale existente. 4.totalitatea informaţiilor care circulă între două nivele ierarhice aflate în relaţie de subordonare. 15. frecvenţă. “Informatică managerială”..ansamblul legăturilor existente între diferite verigi organizatorice. 6. Informaţiile sunt generate şi înregistrate în cadrul sistemului economic la nivelul unor verigi organizatorice şi funcţionale care se mai numesc posturi de lucru. b) Fluxuri informaţionale orizontale .prelucrare. Din definiţia dată se pot evidenţia următoarele componente ale sistemului: 1. 35 . Sistemul informaţional economic asigură gestiunea tuturor informaţiilor din cadrul unui sistem economic. 5. 1996. formă. Informaţiile reprezintă acele date care aduc un spor de cunoaştere receptorului (uman sau maşină). Circuitele informaţionale . Mijloace de tratare a informaţiilor . pag. care se individualizează prin următoarele 1 Radu I. c) Fluxuri informaţionale oblice . necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între două posturi de lucru.informaţiile care circulă între subdiviziuni organizatorice aflate pe acelaşi nivel ierarhic. suport). în timp. Fluxurile informaţionale se împart în trei categorii1: a) Fluxuri informaţionale ascendente .ansamblul echipamentelor constructive (hardware) şi a suporturilor logice (software) ce asigură prelucrarea informaţiilor şi obţinerea rezultatelor finale. Fluxurile informaţionale reprezintă ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut. calitate. dar nu în relaţie de subordonare.totalitatea metodelor şi tehnicilor de prezentare a informaţiilor primare pentru asigurarea interfeţei om-calculator. Procedurile informaţionale . 2. transmitere şi stocare a datelor care acţionează în vederea realizării obiectivelor fundamentale ale unei firme. 3. Datele care reprezintă ansamblul de informaţii prelucrate despre un fenomen sau proces. de evoluţia performanţelor sistemelor de calcul.se nasc aleatoriu şi reprezintă totalitatea datelor vehiculate între subdiviziuni organizatorice aflate pe nivele ierarhice diferite. folosind toate metodele şi procedeele de care dispune. Evoluţia procedurilor este strâns legată. volum.

care în urma procesului de „interpretare”. Informaţiile şi cunoştinţele au o mare importanţă. în schimb. Deşi adesea se foloseşte termenul de dată şi informaţie cu acelaşi sens.1 Datele şi informaţiile În vorbirea curentă. sens. sunt date care au relevanţă pentru nevoile celor care administrează şi contribuie la exercitarea funcţiilor manageriale.” Datele sunt fapte. Datele reprezintă fapte şi cifre neanalizate. Astfel la început ele sunt considerate „fapte brute”. statistici. procesate sau regăsite atunci când este necesar.” Informaţiile sunt definite ca fiind „acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct sau indirect întreprinderea respectivă. „puncte de plecare”. Nici societatea şi nici indivizii ei nu pot progresa satisfăcător în lipsă de informaţii. „procesare” sau „rezumare” primesc o anumită „valoare”. şi volumul mult mai mic care este de fapt selectat şi transformat în informaţii. putem observa faptul că datele se transformă în informaţii în momentul în care li se atribuie înţeles. „transformare”. procese. timp de staţionare. potrivit majorităţii specialiştilor „data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni. Informaţiile. ce îi furnizează elemente noi.elemente: date de intrare. atât pentru dezvoltarea personalităţii umane. specialiştii disting între cele două noţiuni o mare diferenţă. de către specialişti în domeniu. Din multitudinea de definiţii atribuite atât datelor cât şi informaţiilor. fapte. „materii prime”. utilizabile în realizarea sarcinilor ce-i revin în cadrul respectivei firme.2. Trebuie subliniat faptul că există posibilitatea ca persoane diferite să atribuie înţelesuri diferite aceloraşi date şi de asemenea trebuie făcută distincţie între cantitatea mare de date care se poate afla la dispoziţia unei societăţi. Astfel. cât şi pentru evoluţia vieţii şi societăţii. „relevanţă”. „semnificaţie”. 2. fenomene referitoare la firmă sau la procese din afara sa care interesează managementul acesteia. 36 . termenii de dată şi informaţie sunt utilizaţi cu acelaşi înţeles însă între ele există o anumită diferenţă. operaţii de prelucrare. date de ieşire. opinii sau predicţii clasificate pe o anumită bază pentru a fi stocate.

CDROM-uri. O măsură a ordonării este entropia negativă. stări. 1999. despre forme de manifestare a realităţii care ne înconjoară. Fireşte la baza revoluţiei cunoştinţelor se află corelaţia cunoştinţelor cu data şi informaţia. iar rezultatul acesteia va fi constituirea unor economii bazate pe cunoştinţe care se vor extinde rapid în zonele dezvoltate ale omenirii. prin intermediul altor oameni. o mărime exprimabilă matematic a neordonării. pag. Oxford University Press. B. imagini. ALL. în termodinamică. informaţia prezintă caracteristici distincte: ea nu cunoaşte ideea de original. obiecte. telefon sau calculator). capital şi forţa de muncă. cărţi. sau prin purtători de informaţie. Scrise – consemnate de regulă pe hârtie. Conceptul de informaţie reprezintă o noţiune de maximă generalitate care semnifică o comunicare. despre evenimente.VI. Ciber-marketing. Informaţia reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din lumea reală şi furnizată de cineva. Ed. informaţia se percepe ca o anumită măsură a ordinii întrucât ea anihilează incertitudinea şi nedeterminarea. fax. o veste. casete video. 1 Rohner K.Prin intermediul informaţiilor se asigură transferul cunoştinţelor de la o generaţie la alta. Faţă de materie sau energie. care este. În secolul XXI revoluţia cunoştinţelor se va intensifica2. precum ziare. un semnal etc. După modul de exprimare informaţiile pot fi: Orale – expuse prin viu grai. Oamenii ajung la informaţii direct. se asigură accesul la cele mai avansate realizări ale omenirii. discuri sau echipamente de comunicaţie (radio. Informaţia. un mesaj. energia. Calitatea unei informaţii constă în gradul de probabilitate cu care utilizatorul creează certitudinea unei afirmaţii1. informaţia este puternic condensabilă. şi materia sunt cei mai importanţi factori ai economiei moderne pe lângă pământ. televizor. Audio-vizuale – se adresează concomitent văzului şi auzului. 51 2 Jones A. se poate copia ori de câte ori se doreşte şi este independentă de loc. 37 . fapte. informaţia nu se învecheşte şi se poate combina aproape nelimitat. p. 1999. Oxford. Informaţiile vehiculate într-o organizaţie pot fi grupate pe mai multe categorii după următoarele criterii: 1. Work and Learning in the New Economy. – Knowledge Capitalism-Business.. o ştire. termen care a luat naştere prin analogie cu entropia.

Ştirea întruneşte caracteristicile de informaţie în sensul că reflectă realităţi obiective. Ascendente – se transmit de la eşaloanele ierarhice inferioare la cele superioare de management. Intermediare – se află în diferite faze de prelucrare informaţională. După gradul de prelucrare informaţiile se împart în: Primare – anterior nu au suferit un proces de prelucrare informaţională. Trebuie făcută distincţia între ştire ca informaţie despre ceva şi opinia despre acel ceva. După destinaţie informaţiile se împart în: Interne – beneficiarii de informaţii sunt managerii şi executanţii din întreprindere. fie distructive (denaturarea realităţii. 5. Opinia reprezintă exprimarea unor păreri. După gradul de obligativitate pentru adresant informaţiile pot fi: Imperative – emise de conducători fiind destinate nivelurilor ierarhice inferioare. După mediul de provenienţă informaţiile pot fi: Exogene – provin din suprasistemele din care face parte firma. stări de fapt existente. 6.). 4. bazate pe funcţiunile firmei. Finale – au trecut prin întregul şir de prelucrări informaţionale prevăzute. Personal. furnizorii sau suprasistemele din care face parte firma. a unor gânduri proprii sau de grup. 3. După modul de organizare a înregistrării şi prelucrării informaţiile se clasifică în: Tehnico-operative – localizează în timp şi spaţiu procesele din cadrul firmei. Financiar-contabile. Orizontale – se transmit între titularii de posturi situati pe acelaşi nivel ierarhic. Comerciale. se pot clasifica astfel pentru: Cercetare-dezvoltare. Opinia este deci subiectivă sau prea puţin obiectivă. După direcţia vehiculării informaţiile pot fi: Descendente – se transmit de la nivelurile ierarhice superioare la cele inferioare ale managementului. Complexe. Producţie. urmărind scopuri fie constructive (educaţionale. Endogene – sunt generate în cadrul firmei. mobilizatoare etc.). putând fi uneori promovată pe baza unor interese dinainte stabilite. Statistice – reflectă sintetic principalele activităţi ale firmei corespunzător unor standarde prestabilite. După natura proceselor informaţiile. Externe – beneficiarii de informaţii sunt clienţii. dezinformarea etc. 8. 7.2. Opinia fiind subiectivă are un 38 . De evidenţă contabilă – se referă în special la aspectele economice ale activităţilor firmei. abaterea atenţiei de la problemele reale ale vieţii. Nonimperative – emise de executanţi şi manageri fiind destinate preponderent colegilor sau superiorilor.

atunci acesta nu prezintă interes pentru receptor şi deci nu are caracter de informaţie. Din punct de vedere conceptual informaţia reprezintă o reflectare în planul gândirii umane a legăturilor de cauzalitate. Informaţia are sens de noutate pentru cel căruia i se adresează. Forma de exprimare şi transmitere a informaţiilor. informaţia nu trebuie să se confunde cu zvonul care reprezintă. ca şi opinia falsă. Cunoştinţele reprezintă deci o însumare a tuturor informaţiilor dobândite într-un anumit domeniu. Baron C. realităţile din domeniul economic se reflectă în informaţiile economice. coduri şi alte însemne. semnal. iar mulţimea acestora reprezintă baza de cunoştinţe. sau care se referă la un anumit obiect. De asemenea. Ea reprezintă suportul formal al informaţiei care se concretizează în cifre. comunicare). în practică. Calipso 2000. De exemplu. În sinteză cunoştinţele sunt elemente abstracte şi individuale despre obiectele şi domeniile lumii reale. Informaţia primeşte întotdeauna atributul domeniului pe care îl reflectă. pag. Există o corespondenţă determinată între informaţie. Simboluri. Dacă mesajul nu transmite nici o noutate şi nu are suport real. Procesul de sesizare. dar cu precizarea că nu orice mesaj este o informaţie. Informaţia este o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective. iar expresia „prelucrarea informaţiilor” înlocuieşte expresia „prelucrarea datelor”. înţelegere şi însuşire a informaţiilor dintr-un anumit domeniu reprezintă un proces de informare. Informaţiile dobândite în urma unui proces de informare într-un anumit domeniu. 1999. litere. termenul de informaţie este utilizat pentru a desemna date. o ştire neîntemeiată şi neverificată. Putem considera că datele prelucrate. 9. indiferent de forma pe care o ia (ştire. Sofronie Gh..grad redus de generalitate chiar atunci când priveşte unele evenimente concrete1. foarte adesea. opiniilor şi comentariilor o reprezintă comunicarea. Putem spune deci că informaţia este un mesaj. Informatica economică. 39 . formează cunoştinţele despre acel domeniu.. Ed. însuşite şi/sau dobândite. privind aspecte din realitatea ce ne înconjoară. în măsura în care 1 Surcel T. Simbol şi dată astfel că. Data este forma de reprezentare accesibilă a informaţiei prelucrate.

informaţia poate fi caracterizată ca semnificaţie a datelor. înţelesul informaţiei (conţinutul real al informaţiei) ce derivă din datele prelucrate. când se urmăreşte aspectul admisibil al acestora. au calitatea de informaţii. şi obiectul real sau situaţia pe care o reprezintă. deci. acestea sunt privite din patru puncte de vedere: a) din punct de vedere sintactic. c) din punct de vedere pragmatic. Finalitatea procesului de informare presupune trecerea de la structură la sens. Este nivelul cel mai concret de considerare a informaţiei este însă cel pragmatic. într-o anumită măsură. Sensul informaţiei la nivel semantic este corespondenţa dintre o dată. ci şi deosebirea dintre informaţie şi dată. Abordarea pragmatică impune utilizarea noţiunii de cunoştinţă.afectează în sens pozitiv comportamentul receptorilor (oameni sau maşini). pe de o parte. în sensul că informaţiile trebuie să capete anumite forme de reprezentare respectând riguros anumite reguli. exprimat prin formulă BNF (Backus-Naur Form) astfel: <data>: = <identificator><atribute><valoare> Noţiunea de dată în informatică cuprinde şi noţiunea de valoare. În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor. Sub aspect semantic. adică de la nivelul sintactic la cel semantic prin procesul de comunicare influenţat de context. problemele de conducere. Acestui nivel îi corespunde conceptul de dată. singurul care raportează informaţia la scopurile observatorului. dar presupune în plus şi elementul de reprezentare şi manipulare. Obiectul pragmaticii include. pe de altă parte. urmărindu-se semnificaţia. adică o modalitate simbolică de exprimare şi un sistem de reguli de transformare a acestuia prin care se pot obţine date noi. transmiterii şi prelucrării acestora. Nivelul sintactic se referă la sistemul de semne şi la regulile de reunire a acestora în construcţii sintactice utilizate pentru reprezentarea informaţiilor în procesul culegerii. Apare astfel clară nu numai distincţia dintre dată şi valoare. concept central în informatică. de necesar de informaţii şi de eficienţă a sistemelor informaţionale. b) din punct de vedere semantic. cunoştinţele reprezintă totalitatea informaţiilor dobândite anterior cu 40 . În raport cu necesităţile observatorului se definesc caracteristici ca importanţa sau utilitatea informaţiei. Considerând situaţia la un moment dat. urmărindu-se utilitatea pentru receptori. ca deosebire dintre obiect şi modelul său. efectul asupra acestora (măsura în care acestea satisfac cerinţele utilizatorului).

zonele de fumători. Un consumator poate lua în mod succesiv sau simultan cele două forme. în cadrul unei activităţi sau în raport cu mediul înconjurător. se stochează şi se înţeleg. Producătorii de informaţii sau sursele de informaţii. în cadrul nivelelor operaţionale şi de conducere şi se transmit. la nivel de management informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel şi parţial îndrumate. Informaţiile apar şi sunt utilizate într-o entitate organizaţională. putându-se vorbi despre cunoştinţe obiective. în sens dublu. pentru a constitui pentru acestea elemente de fundamentare a deciziilor. se poate vorbi de comunicare. sub formă de rezultate ale deciziilor luate. informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel. d) din punct de vedere sigmatic. se tratează raportul dintre semne şi obiecte. Consumatorii de informaţii se pot afla la nivele de decizie şi/sau nivele de informare: la nivel de decizie se consumă informaţiile sub forma unor elemente de fundamentare a deciziilor. Pictogramele pentru indicarea cabinelor telefonice. În locuri publice semnalizarea şi direcţionarea cu ajutorul indicatoarelor trebuie să fie atât sugestivă şi compactă cât şi independentă de limbă sau cultură. ghişeelor de informaţii sau puncte medicale reprezintă cunoştinţe obiective. precum şi parţial îndrumate spre nivele de conducere. de nivel de decizie şi de nivel de informare. în cadrul unei forme de activitate. În cazul unei transmiteri bidirecţionale a informaţiei. În concluzie orice informaţie: 41 . Pentru a desemna mulţimea acestor cunoştinţe se foloseşte termenul de tezaur. vorbim despre informare. între planurile acestor activităţi: la nivel operaţional.privire la obiectul considerat. În cazul în care are loc o transmitere unilaterală de informaţii. la nivel de informare se consumă informaţia sub forma unor elemente pentru perfecţionarea comportării. se culeg. Informaţiile se produc. se transmit. la care trebuie raportat rezultatul oricărui proces de informare. spre nivelele operaţionale pentru informarea lor în vederea unei optimizări a comportării în respectiva activitate de execuţie. se procesează. se regăsesc atât la nivelul conducerii cât şi la nivel operaţional sau de execuţie.

Acestea la rândul lor pot vehicula informaţii ascendente sau descendente. sau la ceva. ataşate pe diferiţi suporţi şi sunt supuse unor modificări şi transformări.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale În procesul de transmitere a informaţiilor necesare în desfăşurarea activităţilor manageriale sau de execuţie. iar fluxul informaţional ca reprezentând „cantitatea de informaţii care este vehiculată între emiţător şi beneficiar pe circuitul informaţional.. pregătiri şi prelucrări. O.. După frecvenţa producerii fluxurile informaţionale se împart în: • Periodice – se repetă la anumite intervale trimestru. sunt transmise. • Orizontale – se stabileşte între posturi şi compartimente situate pe acelaşi nivel ierarhic. 1 Nicolescu O. cost etc. astfel: 1. în funcţie de principalele criterii considerate.. Verboncu1 definesc circuitul informaţional ca fiind „traiectul pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar”. viteză de deplasare. care poate fi o persoană ca atare.. care poate fi un nivel de decizie sau un nivel de informare.” Caracteristic întreprinderii moderne este marea varietate de circuite şi fluxuri informaţionale. fluxurile informaţionale pot fi: • Verticale – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care există relaţii de subordonare nemijlocită. sau de ceva) deci are o sursă care o generează.se poate considera ca atare dacă este utilă unui receptor. 42 . În funcţie de direcţia de vehiculare şi caracteristicile organizatorice ale extremităţilor. 2. cit. pentru a servi cât mai bine unor scopuri predefinite de consumatori. este produsă (de cineva. 246.op. • Oblic – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care nu există relaţii de subordonare nemijlocită.. un mijloc tehnic sau de realitatea înconjurătoare. lună etc. 2. ele circulă între sursa de informaţii şi consumatorul de informaţii.2. Nicolescu şi I. p. fiabilitate. acestea parcurg un anumit traseu de la emiţător la beneficiar denumit circuit informaţional. informaţie circulă prin canale specifice. dacă este ataşată unui consumator. caracterizat prin anumite caracteristici – lungime. Verboncu I. aşa cum rezultă şi din clasificarea realizată de specialişti în domeniu.

• Ocazionale – se stabilesc cu o frecvenţă aleatorie. Orice sistem informaţional trebuie să asigure entităţii căruia îi aparţine informaţii complete. evitându-se. fără însă a i se schimba calitatea fundamentală. sistemul informaţional al diferitelor entităţi s-a dezvoltat şi perfecţionat în mod continuu. bazate pe telecomunicaţii şi calculatoare care asigură realizarea unor legături directe atât în interiorul cât şi cu exteriorul organizaţiei. în vederea reducerii la minim a punctelor de trecere. societatea trebuie să fie în permanenţă conectată la macromediu şi micromediu. cu alte organizaţii. determinată de predominarea procedurilor manuale. necesare unei anumite activităţi. De asemenea circuitele informaţionale trebuie să fie cât mai scurte. În timp. iar fluxul informaţional reflectă ansamblul informaţiilor vehiculate. cu furnizorii. 2. Datorită manifestării unui caracter tot mai evident de deschidere şi transparenţă al organizaţiilor şi în condiţiile unei dinamici accentuate a mediului exogen. Între circuitul informaţional şi fluxul informaţional există o strânsă dependenţă în sensul că circuitul informaţional reflectă traseul (drumul) şi mijlocul care asigură circulaţia unei informaţii de la generarea ei şi până la arhivare. În prezent foarte eficiente sunt circuitele informaţionale electronice. Elementul revoluţionar al mutaţiilor care au determinat saltul calitativ al sistemului informaţional este axat pe dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor tehnice şi a procedurilor de tratare a informaţiilor în scopul automatizării prelucrării datelor. procedurile informaţionale.3 Procedurile informaţionale În organizaţiile moderne. directe. tind să dobândească un rol tot mai important deoarece prin ele se reflectă progresele înregistrate în conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional al firmei. Apare astfel necesitatea intensificării fluxurilor informaţionale cu exteriorul – cu clienţi. pe cât posibil prelungirea acestora în aval şi/sau amonte de beneficiarii informaţiilor.2. în cantităţi suficiente. 43 . corecte şi la nivelul de operativitate cerut de nivelele consumatoare. Vehicularea acestora se realizează pe traseele definite de circuitele informaţionale.

2. 3. 248. modelelor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor folosite. care. formulelor. documente contabile şi documente statistice) prezentaţi pe formulare de hârtie de diferite dimensiuni: A4. a suporţilor. DVD-uri. Caracteristică întreprinderilor contemporane este utilizarea unei game largi de mijloace de tratare a informaţiilor. Succesiunea tratării informaţiilor. 2. 2. se împart în trei categorii. memorii etc. Verboncu I.. 44 . astfel: 1 Nicolecu O. CD-ROM-uri. Operaţiile care se aplică datelor pot fi: operaţii de culegere a datelor. în funcţie de performanţele tehnice şi de gradul de intervenţie al omului. reprezentând suportul tehnic al sistemului. p. se remarcă o tendinţă de informatizare a procedurilor informaţionale prin utilizarea tot mai frecventă a programelor computerizate. înregistrare. stocarea.se referă la materialele folosite pentru consemnarea informaţiilor şi a caracteristicilor acestora. prelucrare.Prin proceduri informaţionale sunt desemnate1 „ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţile de culegere.. înregistrare. şi prin ele se stabilesc: 1. B5 etc. prezentarea datelor precum şi operaţii administrative. Operaţiile care se aplică informaţiilor.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor Performanţele în cadrul sistemului informaţional sunt influenţate în măsură apreciabilă de mijloacele de culegere. Suporţii utilizaţi pot fi clasici (documente ale evidenţei tehnico-operative. operaţii de pregătire. transformare şi verificare a datelor. Suporţii informaţionali utilizaţi . şi de asemenea se pune accent deosebit pe formalizare a procedurilor în special pe tipizare. Mijloace utilizate în culegerea . codificare şi standardizare. 4. transmitere şi prelucrare ale informaţiilor. – op. sau suporţi moderni folosiţi în sistemul de prelucrare automată a datelor: discuri optice. operaţii de transmitere. cit.” Procedurile informaţionale au un caracter foarte detaliat. modelele şi formulele de calcul utilizate. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor. În contextul pătrunderii noii tehnologii informaţionale. transmitere şi prelucrare a unei categorii de informaţii cu prezicerea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor.

Referitor la cea de a treia categorie de mijloace. echipamente periferice: imprimante. dar şi dezavantaje legate de protecţie. Mijloace manuale – cuprinde maşina de dactilografiat. evoluţia societăţii impune luarea unor decizii la diferite niveluri.). creion etc.1. scannere. pe baza cunoaşterii cât mai precise a realităţii. Mijloace automatizate – calculatoare. 2. controlul operaţiilor. 2. Culegerea şi înregistrarea informaţiilor Vehicularea informaţiilor Prelucrarea informaţiilor 45 . protejarea împotriva hacker-ilor).7). 2. securitate şi etică ( păstrarea secretului de serviciu. Sistemul informaţional al firmelor moderne are în componenţă sistemul informatic. Informaţiile produse sunt folosite pentru adoptarea deciziilor.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC . 3. analiza problemelor şi realizarea de produse sau servicii noi. maşina de calcul manual. instrumente clasice (stilou. Într-o organizaţie există trei categorii de activităţi care produc informaţii necesare acesteia: activităţile de intrare a datelor/informaţiilor.SISTEM INFORMAŢIONAL Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil şi la o sporire impresionantă a volumului de informaţii ce trebuiesc cunoscute şi prelucrate. ea prezintă avantajul creşterii competitivităţii societăţilor care îşi pot permite achiziţionarea şi implementarea noilor tehnologii informaţionale. Pe de altă parte. ceea ce nu se poate realiza decât prin cunoaşterea şi stăpânirea unui volum cât mai mare de informaţii. de procesare şi de ieşire a rezultatelor. între care există un raport de la întreg la parte (fig. maşina de contabilizat şi facturat. Mijloace mecanizate – echipamente mecanografice: maşina cu perforate.

prelucrării şi distribuirii informaţiei într-un mod cât mat eficient. necesare luării deciziilor. Cu cât această activitate este mai complexă şi mai accelerată. sistemul informatic ocupa o pondere foarte însemnată. În literatura de specialitate există însă şi alte definiţii1 sau încercări de a defini informatica. tendinţa actuală este de creştere a ponderii utilizării acesteia precum şi de amplificate a rolului sistemului informatic în ansamblul sistemului informaţional. în firmele competitive. Cu toate acestea. a apărut şi s-a conturat noţiunea de management al informaţiei. Denumirea acestei noi ramuri a fost introdusă de Academia Franceză.Mijloace manuale Mijloace mecanizate Mijloace automatizate (Sistemul informatic) Figura nr. Datorita acestor elemente. Activitatea umană. 2. în deblocarea şi fluidizarea sistemelor informaţionale şi de decizie. este generatoare de informaţii. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor în timp ce sistemul informaţional este mult mai cuprinzător. prin asigurarea gestiunii. în anul l967. mai mult sau mai puţin complete. definind-o ca: „Ştiinţa 46 . Pe măsura dezvoltării societăţii. importanta elementelor informaţionale care ţin strict de natura umana.7 Sistemul informaţional Sistemul informatic se rezumă la culegerea. indiferent sub ce formă se desfăşoară. proceselor de munca şi numărul şi complexitatea informaţiilor necesare. În aceste condiţii rolul informaticii este decisiv. In tarile dezvoltate. şi cerinţa tot mai acută de informaţii cât mai complete. a crescut şi implicit importanta sistemului informaţional. este deosebita. a creşterii complexităţii activităţilor. având un rol major în calitatea sistemului informaţional şi a celui managerial. Datorită creşterii într-un ritm accelerat a performanţelor tehnicii de calcul automatizate. Informatica tratează 1 Cuvântul INFORMATICĂ provine de la prescurtarea şi preluarea în româneşte a cuvintelor franţuzeşti: INFORmation autOMATIQUE. cu atât volumul de informaţii creşte şi se diversifică tinzând să frâneze sau chiar să blocheze procesul decizional Apare astfel un conflict între tendinţa de creştere a volumului de informaţii generat de dinamica activităţii umane. apropiindu-se de 90% din totalul sistemului informaţional.

Operaţiile specifice procesului de prelucrare automată a datelor. în diverse domenii. să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sistemelor de calcul. informatica are o existenţă dinamică. iar pe de altă parte. aceasta trebuie să urmărească două obiective majore: pe de o parte. cartele. aşa cum se procedează în cazul preluării manuale. economice şi sociale” 1 (eng. discuri. concepte. Din acest punct de vedere informatica este definită ca ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul. prin metodele şi tehnicile sale. îndeosebi prin maşini automate. în cadrul unui sistem informatic sunt: a) Culegerea datelor constă în identificarea acestora la locurile unde sunt generate. considerată ca suport al cunoştinţelor umane şi al comunicărilor în domeniile tehnice. Datele se transmit sau se memorează în sistemele informatice în formă digitală după ce au fost supuse unor procese de conversie şi codificare. tehnici.). aceea de a rezolva problemele complexe privind prelucrarea datelor. Ca domeniu distinct de activitate. fără a ţine seama de sensul ei semantic. pe suporturi de memorie specifice. informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de modele. prelucrării raţionale. a informaţiei. în urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor şi specificul echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare.) Information Technology = Tehnologia informaţiei 47 .informaţia în sensul ei formal. În accepţiunea actuală. sisteme informatice performante prin care să asigure accesul larg la informaţie. studii şi sisteme pentru prelucrarea eficientă a informaţiei. ea apare şi se dezvoltă dintr-o necesitate obiectivă. Ca activitate practică. d) Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) acestora. În stadiul actual de maturizare a informaticii. b) Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în date finale. c) Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare către sistemele de prelucrare automată cât şi a rezultatelor prelucrării către utilizatori. şi transpunerea lor pe suporturi adecvate prelucrării automate (benzi. să realizeze. CD-uri etc. La acest moment datele se numesc date primare. în scopul unor consultări sau prelucrări ulterioare. metode. tot mai des termenul de informatică este substituit cu Tehnologia Informaţiei (IT1).

astfel încât acesta să o recepteze rapid şi corect. Asigurarea acestei condiţii impune o anumită cumpănire. o mişcare sau un impuls electric. ea trebuie să fie legată direct de decizia proximă. Informaţia furnizată de către sistemul informaţional trebuie să se caracterizeze prin: acurateţe şi realitate: informaţia trebuie să fie suficient de precise pentru a constitui baza adoptării deciziilor informaţia furnizată trebuie să reflecte cât mai fidel realitatea. relevanţă: informaţia trebuie să ofere acele elemente de cunoaştere de care decidentul are nevoie pentru soluţionarea unei probleme.Pe suportul tehnic informaţia în formă digitală se prezintă sub forma unei succesiuni de valori binare (zero şi unu). ducând la birocraţie. Datele sunt informaţii reprezentate în format digital. să ofere cantitatea de detalii necesare pentru adoptarea unei decizii corecte. Aşa cum se arată în fig. date şi mesaje. concizie şi consistenţă:: informaţia trebuie să ofere plusul de cunoaştere la obiect. evitându-se elementele nerelevante. precum un sunet. un element de imagine. cost corespunzător în raport cu valoare acesteia. informaţia trebuie să fie densă. inclusiv dispunerea acestora din urmă în spaţiu şi timp. formă de prezentare adecvată: informaţia trebuie oferită utilizatorului într-o manieră relevantă. componentele unui sistem informaţional computerizat (sistem informatic) se împart în două mari categorii: hardware şi 48 . lipsită de elemente needificatoare pentru problema studiată.8. completitudinea:informaţia trebuie să parvină din toate sursele necesare şi să acopere toate zonele solicitate de persoana care ia decizia. prin utilizarea reprezentărilor grafice şi coroboraţi astfel încât relevanţa informaţiei oferite să fie maximă. Semnalele sunt înţelese ca modificări elementare şi observabile. în dinamică. Indicatorii pot fi prezentaţi în mărimi absolute sau relative. succint. oportunitate: informaţia trebuie să parvină utilizatorului în timp util pentru a-i servi la fundamentarea decizie sale. ea trebuie să fie disponibilă atunci când este necesară. Mesajele privesc o secvenţă de semnale. Informatica utilizează pentru reprezentarea informaţiilor semnale. ordonate după un sistem de reguli (cod). 2. Informaţiile trebuie să fie centralizate. printr-o evaluare corectă. deoarece pot exista cazuri în care datele achiziţionate să depăşească necesarul. precum şi cazuri când datele sunt prea puţine şi nu permit descrierea satisfăcătoare a fenomenelor.

Prin hardware se înţelege echipamentul. Vom analiza fiecare categorie înainte de clasificarea principalelor tipuri de computere. structura este numită procesare directă (on-line). Există mai multe tipuri de dispozitive: tastatura. permit accesul la o cantitate mai mare de date aproape instantaneu. incluzând computerul şi dispozitivele conexe. scannerul optic cu cod de bare. cum ar fi unităţile de discuri magnetice. Aceste dispozitive permit introducerea datelor într-o formă care poate fi citită în unitatea centrală de procesare (UCP). Atunci când datele pot fi accesate şi procesate imediat.8 Componentele de bază ale unui sistem informatic Există şi dispozitive secundare de stocare. 2. atunci când nu sunt 49 . Unele dintre acestea. Hardware. Pe de altă parte.software. documente şi alte rezultate Stocare date Feedback Figura nr. dispozitive optice de exploatare. dispozitive de recunoaştere a vocii etc. INTRĂRI TRANSFORMARE Procesare IEŞIRI HARDWARE Date SOFTWARE Sisteme Sisteme Sisteme de introducere de procesare de ieşire Sisteme secundare de stocare a datelor Rapoarte.

în grup. urmărirea debitelor clienţilor sau evaluarea nivelurilor curente ale stocurilor. documente. adică setul de programe. este mai eficientă utilizarea procesării în loturi. proceduri şi rutine asociate operării sistemului informatic. Există numeroase tipuri de pachete de programe. Sistemele de redare a rezultatelor permit computerelor să producă informaţii într-o formă utilă managerilor. cum ar fi calcularea sumei corespunzătoare de plată pentru o persoană. a crescut capacitatea de stocare şi a îmbunătăţit metodele de printare. monitoare. Tehnologia calculatoarelor a mărit viteza de procesare a datelor. plotere etc. în plus. managerii se orientează atunci când achiziţionează calculatoare după cum procedează omologii lor din alte companii.9Sistemul informaţional al organizaţiei 50 . astfel încât managerii adesea sunt inundaţi cu date. Ele pot îndeplini diferite sarcini. Ceea ce-i dă posibilitatea hardware-ului să realizeze aceste activităţi este software-ul. Aceste sisteme includ: imprimante. Software-ul furnizează instrucţiunile care permit computerului să realizeze comenzile. prin care datele sunt acumulate şi procesate. Software. Un astfel de sistem utilizează unităţile de stocare pe discuri magnetice sau pe alte sisteme de stocare secundară (benzi sau cartele magnetice). Dar ei au nevoie de cele mai bune informaţii şi nu de volume din ce în ce mai mari de date. Figura 2.necesare tranzacţii imediate. Majoritatea computerelor sunt echipamente destinate satisfacerii necesităţilor generale. deoarece competiţia fără o analiză rapidă şi corectă a necesităţilor informatice din propria organizaţie nu este posibilă. ulterior.

stocarea. în terminologia europeană. procesarea. În concluzie. deoarece reprezintă. acestea se numesc sisteme informatice şi reprezintă ansamblul de echipamente conectate între ele. Sistemele formale sunt. în vederea susţinerii proceselor de adoptare a deciziilor. Astfel de sisteme sunt importante pentru viaţa unei organizaţii. Sistemele informaţionale neformale se bazează pe acorduri implicite şi reguli de comportament care nu sunt predefinite.şi sisteme care se bazează pe prelucrări manuale folosind tehnologii bazate pe hârtie şi creion sistemele manuale. în schimb. în cel mai bun caz. control.Management Information System). dar nu constituie un subiect al acestei lucrări. care rămân mult timp neschimbate. structurate. Terminologia americană nu foloseşte denumirea de sistem informatic ci pe cea de sistem informaţional pentru conducere (/W/S. stocarea şi diseminarea informaţiilor. analiză şi monitorizare a activităţilor organizaţionale.sisteme informatice . automatizarea muncii de birou. care lucrează împreună. în principiu. Sistemele informaţionale pot fi. Sistemele manuale servesc rezolvării unor nevoi importante pentru organizaţie. diseminarea şi utilizarea acestor date. clasificate în sisteme care se bazează pe utilizarea calculatoarelor . şi anume: (1) sisteme informaţionale formale şi (2) sisteme informaţionale neformale. la rândul lor. se foloseşte pe scară largă noţiunea de tehnologia informaţiei (IT-Information Technology). folosind tehnici şi proceduri specifice pentru colectarea. iar modificările nu se pot realiza uşor. lucrarea de faţă va trata sistemele informaţionale care se bazează pe utilizarea tehnologiei calculatoarelor. Sistemele informaţionale formale se bazează pe definirea şi acceptarea datelor şi a procedurilor pentru colectarea.O analiză completă a sistemului informaţional al unei organizaţii conduce la identificarea a două tipuri de sisteme informaţionale. sistemul informaţional de management. care se apropie mai mult de informatică. astfel că operează în conformitate cu anumite reguli predefinite. coordonare. în cazul acestor sisteme nu există nici un acord cu privire la informaţiile ce trebuie procesate sau stocate. sistemul de fundamentare a deciziilor şi sistemul suport al 51 . dar nu constituie un subiect al cârtii de faţă.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE Pentru satisfacerea diferitelor nevoi ale nivelurilor organizaţionale există 5 tipuri principale de sisteme informaţionale (SI) pentru: procesarea tranzacţiilor. un capitol de istorie. procesarea. 2.

care permit computerului să manevreze şi să 52 Finanţe Resurse umane . nivelul ierarhic la care fiecare acţionează. supervizori Manageri. Tipuri de sisteme informaţionalei Membrii firmei deserviţi SI de suport al managementului superior Manageri de nivel superior Manageri. precum şi membrii firmei pe care îi deservesc sunt prezentate în figura 2. 2. profesionişti. profesionişti SI de fundamentare a deciziilor SI de management SI de automatizare a muncii de birou Manageri de nivel mediu. în care sarcinile şi normele impuse sunt foarte precise. tehnicieni. necesare conducerii unei firme. de rutină. supervizori SI de procesare a tranzacţiilor Supervizori personal operativ şi Contabilitate Comercial Producţie Fig. El este utilizat în situaţiile cu o structură complexă şi repetitivă.10 Tipologia sistemelor informaţionale 2.10.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor Este un SI computerizat care execută şi înregistrează activităţile zilnice. neechivoce. Aceste tipuri de sisteme.4. Natura structurală a situaţiilor face posibilă elaborarea unor instrucţiuni detaliate.managementului superior.

În primul rând. Două aspecte ale sistemului de procesare a tranzacţiilor prezintă o importanţă deosebită.înregistreze în mod corespunzător tranzacţiile. care permite crearea. de unde pot fi apelate ulterior de către destinatari). este sistemul de procesare a textelor (Word Processing System). precum comenzi-tip. Există două tipuri de opinii cu privire la sistemele SAM. groupware (software destinat facilitării întâlnirilor prin coordonarea simultană a mesajelor aparţinând membrilor unui grup). Printre primele. recuperarea documentelor (utilizarea unuia sau mai multor sisteme de stocare a documentelor pe microfilm sau pe alte suporturi. întâlnirilor etc). pentru interacţiunea cu elementele mediului. pentru localizarea şi copierea ulterioară a acestora). calendar electronic (metodă de păstrarea a evidenţei programelor. facturi etc În al doilea rând. În ultima vreme.voice mail . un sistem de procesare a tranzacţiilor poate fi de o importanţă vitală pentru extinderea firmei. şi de altfel cel mai utilizat sistem de automatizare a muncii de birou. a devenit tot mai popular sistemul de poştă electronică (Electronic Mail) care permite schimbul rapid de mesaje scrise prin intermediul procesării textelor şi reţelelor de comunicaţii. grafică (mijloc de realizare a graficelor şi diagramelor).(înregistrează mesajele telefonice şi le stochează în memoria secundară a unui computer. Un sistem de procesare a tranzacţiilor oferă asistenţă directă nivelurilor operaţionale ale unei firme. teleconferinţa (mijloc de comunicare între localităţi diferite prin utilizarea facilităţilor electronice şi/sau de generare a imaginii).4. Iniţial. 2. transmisie prin fax (mijloc de trasmitere telefonică a documentelor). editarea şi imprimarea cu uşurinţă a textelor.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou Acesta reprezintă un sistem informatic destinat facilitării comunicaţiei şi creşterii productivităţii managerilor şi personalului din birouri prin procesarea documentelor şi mesajelor. sistemul de procesare a tranzacţiilor este principala sursă de date utilizată de alte sisteme informatice din firmă. deoarece sistemul în sine reprezintă o parte din interacţiunile firmei cu furnizorii şi clienţii. Prin intermediul schimbului electronic de date (SED) pot fi trimise direct din computerul unei firme către computerul altei firme documente standardizate. Un sistem pentru automatizarea muncii de birou poate include următoarele aplicaţii: mesagerie vocală . aceste sisteme erau percepute ca mijloace de creştere a productivităţii funcţionarilor 53 .

De fapt. Acest lucru le oferă managerilor posibilitatea de a comunica direct cu programele computerelor care controlează sistemul şi de a obţine aproape instantaneu rezultatele analizelor. adică acel sistem computerizat care foloseşte cunoştinţele de specialitate ale unui expert pentru soluţionarea problemelor. nu numai pentru funcţionari şi secretariat. Există câteva diferenţe între SFD şi SIM. În general. în dezvoltarea acestor sisteme. SAM sunt percepute ca mijloace suport. de care au nevoie managerii de la nivelurile medii şi inferioare. Acestea încearcă să îmbunătăţească procesul de adoptare a deciziilor prin punerea la dispoziţia managementului a instrumentelor de analiză a unei situaţii date. un domeniu al tehnologiei informatice destinat implementării unor caracteristici umane (precum văzul. proiectanţii lucrează cu experţii pentru a stabili informaţiile sau regulile de adoptare a deciziilor utilizate de experţi atunci când se confruntă cu tipuri particulare de probleme. Sistemele expert au la bază inteligenţa artificială. calitate şi activitatea furnizorilor.4. 2. cât şi pentru manageri şi tehnicieni.4. Ele centralizează informaţii din sistemul de procesare a tranzacţiilor pentru a realiza rapoartele de rutină şi rapoartele complexe pentru manageri şi supervizori. În plus. un SFD clasic oferă analize mai profunde şi un acces mai mare la modelele pe care managerii le pot utiliza în examinarea complexă a unei situaţii. 2. ele produc rapoarte pentru managerii de nivel mediu şi inferior. auzul. SIM-urile au în vedere în principal obiective tactice şi operaţionale şi prezintă o importanţă deosebită pentru planificare. Un tip specializat de SFD este sistemul expert. un SFD este mai interactiv decât un SIM. Mai nou. În comparaţie cu un SIM.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) SIM-ul este un sistem informatic care produce rapoarte zilnice şi permite accesul direct la diferite informaţii. referitoare la costuri. Pe de altă parte. Inteligenţa artificială este 54 . raţionamentul) computerelor.şi secretariatului. actuale şi mai vechi.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) Un SFD este un sistem informatic care participă la procesul managerial de adoptare a deciziilor în situaţii care nu sunt bine structurate. adoptarea deciziilor şi control. aceste sisteme nu oferă răspunsuri cu privire la deciziile optime.

cum este sistemul expert. De atunci s-au parcus etape importante în dezvoltarea unor sisteme decizionale multi-nivel (arbori) care să anticipeze evoluţiile posibile. cercetătorii au dezvoltat maşini capabile să joace şah. cit. 55 . SSMS tinde să utilizeze mai puţine modele analitice decât SFD. SSMS este un sistem informaţional astfel conceput încât să se adapteze necesităţilor managerilor în situaţii specifice. redundanţa şi supraîncărcarea circuitelor informaţionale. În esenţă. Ele se pot adapta modului de lucru al fiecărui manager. sistemul SSMS presupune capacităţi de calcul mai generale. care se pot manifesta sub următoarele forme: distorsiunea. 252-253. în anii ‘60. apar o serie de disfuncţionalităţi care au un impact negativ atât asupra procesului managerial cât şi asupra celui de execuţie.. filtrajul.4. unor factori obiectivi sau subiectivi. p.o zonă a cercetării ştiinţifice şi nu un produs finit. 2. 2. 1 Nicolescu O. Verboncu I.. – op. oferă informaţii la cerere dintr-o varietate de surse şi permite rezolvarea interactivă a problemelor. Spre deosebire de un SFD.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) Acestea sunt sisteme informatice care participă la adoptarea deciziilor şi la funcţionarea eficientă a nivelurilor superioare ale unei firme. datorită acţiunii.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL În funcţionarea sistemului informaţional. implică telecomunicaţiile şi operarea cu grafice şi tabele specifice fiecărui tip de problemă. dar programele finale au cuprins atât de multe alternative încât nici supercomputerele de astăzi nu le pot evalua într-o perioadă rezonabilă de timp. Pentru realizarea computerelor capabile să emită raţionamente. Specialişti1 în domeniu au identificat mai multe deficienţe ale sistemului informaţional.

iar când se produce la nivelul executanţilor. este fenomenul prin care se transmite la diverse nivele ierarhice. prelucrarea şi/sau transmiterea repetată a unor informaţii. concomitent cu deteriorarea într-o anumită măsură a climatului de muncă. şi anume intervenţia pe parcursul înregistrării. Când dezinformarea se produce la nivelul managerilor. Utilizarea de mijloace necorespunzătoare pentru înregistrarea şi transmiterea informaţiilor. stocarea. stocării şi transmiterii acestora de la emiţător la receptor. Redundanţa se produce în special când nu se respectă principiul unităţii de decizie şi acţiune şi se manifestă sub forma cererii aceloraşi informaţii de către diferiţi beneficiari. aceasta se reflectă în diminuarea calităţii deciziilor.. un volum prea mare de informaţii a căror 56 . 2. Dintre cauzele care generează distorsiunea cele mai frecvente sunt: Diferenţele în pregătirea persoanelor implicate în vehicularea informaţiei. Filtrajul constă în modificarea parţială sau totală. a mesajului sau conţinutului informaţiilor. Distorsiunea constă în modificarea parţială. Cauza majoră a acestei disfuncţionalităţi informaţionale o reprezintă absenţa coordonării sau coordonarea defectuoasă a anumitor segmente ale sistemului managerial. prelucrării şi/sau transmiterii acesteia de la emiţător la receptor (beneficiar). efectele imediate se resimt pe planul realizării proceselor cu caracter operaţional. intenţionată. Cauza filtrajului este una singură. a relaţiilor dintre personalul implicat. neintenţionată a conţinutului mesajului unei informaţii. în condiţiile implementării unor subsisteme informatice de tip „baze de date” poate duce la prelucrare defectuoasă a informaţiilor. care au interesul ca beneficiarul informaţiei să primească un mesaj schimbat. În ambele situaţii efectele pe termen lung sunt scăderea eficienţei. pe parcursul culegerii. Manipularea neglijentă a suporţilor de informaţii în procesul transmiterii lor beneficiarilor. prelucrării. înainte ca acestea să ajungă la destinaţie. transmiterii şi prelucrării informaţiilor a unor persoane. stocării. Supraîncărcarea canalelor de informaţii. 4. Acest fenomen.1. Redundanţa constă în colectarea. 3. pe parcursul culegerii. înregistrarea. Folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători pentru înregistrarea informaţiilor. Efectele redundanţei constau într-o serioasă risipă de timp şi mijloace materiale din partea celor implicaţi.

funcţie de obiectivele. Toate aceste deficienţe conduc. la diminuarea eficacităţii şi eficienţei sistemului informaţional. poate provoca disfuncţii. într-o măsură mai mică sau mai mare. competenţele şi responsabilităţile circumscrise subdiviziunilor organizatorice respective.analiză nu intră în totalitate în componenţa nivelului respectiv. cu efecte.. prin circuitele informaţionale a unei cantităţi de informaţii care depăşeşte capacitatea de transport. Caracterul piramidal al sistemului informaţional se referă la agregarea şi transmiterea selectivă a informaţiilor pe verticala sistemului de management. Nerespectarea acestui caracter. directe sau indirecte. 57 . ceea ce duce la blocarea şi/sau întârzierea ajungerii unei părţi din informaţii la adresant. generate fie de proiectarea defectuoasă a sistemului managerial. fie de tendinţa unor manageri şi executanţi de a-şi expune excesiv acţiunile şi rezultatele. Supraîncărcarea constă în vehicularea. asupra proceselor manageriale şi de execuţie.

Mihăilescu I. Sistemul informatic poate fi definit ca un ansamblu de reguli. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional.Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. sistemului de operare şi programele de aplicaţii. prin care se asigură prelucrarea automată a datelor. a defini un sistem informatic al unui organism înseamnă a-i preciza în mod concret regulile. 23. transmiterea. Ed. utilizate în cadrul sistemului pentru a-i determina mărimile prestabilite şi legile care operează cu aceste mărimi1. transmitere şi stocare a datelor cu ajutorul sistemelor de calcul. 1975. 7 58 .1 SISTEMUL INFORMATIC Concretizând definiţia generală de sistem. procedurile. măsurabile între anumite limite. sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor. mijloacele şi metodele. mijloacelor. Elaborarea şi introducerea sistemelor informatice. 1985.. sistemul de programe (SOFTWARE). cu precădere automate. Tehnică. social cultural etc. prelucrare. metodelor şi tehnicilor. pag. folosite pentru culegerea. prelucrarea şi stocarea datelor2. proceduri mijloace şi metode. care cuprinde programele. proceduri şi mijloace (în primul rând calculatoare electronice) care permit aplicarea de metode organismului respectiv pentru a realiza scopul şi obiectivele predefinite. prin sistem informatic al unei entităţi sub formă de organism (economic. pag. 1 Pisău Gh. regulilor. Cu alte cuvinte.) se înţelege un ansamblu. BNP-ICI. Toma C. (a) Aceste resurse sunt: ansamblul de echipamente (HARDWARE). Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume acea parte a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere. Sistemul informatic al aprovizionării populaţiei —SIAP. 2 Orzan Gh. procedurilor. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 3.. ca o colecţie organizată de părţi legate prin interacţiuni determinate. ştiinţific. cu precădere automate.. structurat şi corelat de reguli.

de perfecţionare şi optimizare a funcţiunilor organismului. în care se găseşte regula de calcul a nivelului de stoc. analiză şi interpretare etc. Printre metodele utilizate se pot enumera: calculul probabilităţii. (b) Prin maşini în cadrul mijloacelor unui sistem informatic se înţelege totalitatea echipamentelor şi dispozitivelor utilizate (ca echipamente hardware şi instrumente software) pentru a efectua operaţiunile enumerate mai sus. introducere şi extragere. magnetic sau optic. metode de proiectare a experimentelor. inclusiv software utilizate pentru efectuarea de operaţiuni asupra informaţiei: captare. teoria utilităţii. Mijloacele cuprind: suporţi. transmis prin semnale şi pachete. (c) Prin reguli se exprimă modalităţile de aplicare la un organism a metodelor. (e) Prin mijloacele unui sistem informatic se înţelege totalitatea uneltelor şi instrumentelor manuale. maşini şi oameni. sub formă de date şi informaţii acumulate de oameni în procesul muncii. culegere. Ca exemplu. prelucrare prin calcul aritmetic şi logic. pentru care se lansează o comandă şi care utilizează procedurile de calcul. teoria grafurilor. metode de previziuni etc. metode de culegere. concentrare. Câmp electric. control.baza de date. transformare. ansamblul de personal şi cadrul organizatoric. de măsurare şi scalare. analiza stocurilor. Acestea sunt definite şi formulate concis sub forma unor ansambluri de operaţii logice şi/sau matematice. metode de simulare. metode ale statisticii economice. (a) Se consideră suport tot ceea ce are ataşat informaţii şi serveşte la transportarea şi/sau stocarea ei în timp şi spaţiu. Experienţa umană. metode de analiză multivariantă. programarea liniară. se poate arăta metoda gestiunii stocurilor. (b) Prin metode se înţeleg căile de determinare şi punere în funcţiune. stocare. programarea dinamică. Se întâlnesc următoarele tipuri de suporţi: Materiali. automate. teoria deciziei. pentru a atinge obiectivele predeterminate. În această ordine de idei putem enumera: 59 . (d) Prin proceduri se înţelege totalitatea operaţiunilor necesare pentru tratarea informaţiilor şi regulilor prin mijloacele sistemului. teoria jocurilor. transmitere. pregătire. sub formă de suporturi tehnice (magnetice sau optice) sau grafice (opace sau transparente).

În a doua etapă. Tensiunile dintre entitatea reală şi modelul reprodus de către software poate fi corectat prin simulare şi instruire. echipamentele de captare. de analiză şi interpretare etc. ca specialişti pentru elaborarea. (c) Oamenii în cadrul unui sistem informatic intervin sub forma de experienţă umană la nivelul suporţilor. cu proceduri manuale pentru acele părţi ale sistemului informaţional care nu se pretau a fi automatizate prin utilizarea calculatorului. s-a remarcat tendinţa automatizării progresive a sistemului informaţional. se reproduce realitatea în diversitatea sa de manifestare. analişti. sistemul informatic al unei entităţi era completat. Sistemul informatic se poate prezenta sub forma unei „cutii negre” bazată pe intrări. utilizarea şi exploatarea sistemului (administratori. motivele fiind următoarele: Unele activităţi pot fi optimizate cu anumite arhitecturi de sistem informatic dar multe devin în timp incompatibile cu aceste arhitecturi. programatori. cel puţin. mijloace şi metode ca şi sistemul economic. Există o neconcordanţă între reprezentarea informatică implementată prin soft şi cea real existentă. transmitere. proceduri. pentru a-l cuprinde în ansamblul său şi astfel să se ajungă într-un timp imprevizibil la echivalenţa dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE În prima etapă în cadrul unui sistem informaţional coexistau proceduri manuale de tratare a informaţiilor cu proceduri automatizate de calcul. ieşiri. adică prin apropierea sistemului informatic de realitatea prin adaptări şi ajustări individuale.sisteme de calcul. 60 . În urma modelării sistemului informaţional. în intrările şi ieşirile sale. de prelucrare. reguli. operatori) sau ca utilizatori ai sistemului în regim off-line sau online (cyber-nvigatori sau internauţi. 3. pregătire. culegere. stocare. de diferite generaţii şi configuraţii. realizându-se versiuni îmbunătăţite ale sistemului informatic. Deşi această viziune a fost propagată puternic de producătorii de echipamente de calcul şi de informaticieni în proiectele de sisteme informatice nu s-au putut obţine rezultate spectaculoase. cyber-cumpărători.). de redare. Cu alte cuvinte. ingineri sistem. analişti digitali etc. prin sistemul informatic.

Acest lucru permite înnoirea pe componente.Sistemul informatic este adesea static în raport cu dezvoltarea mediului real. precum sistemele de operare sau bazele de date. cu performanţe şi funcţionalităţi sporite. care să poată comunica între ele. de a participa la ea. ci modelează o nouă realitate virtuală pe care o proiectează şi o transmite utilizatorului de informaţii. care nu va modifica lumea de afaceri şi societatea în anii ce vin. În etapa actuală sistemele informatice. Sistemele de informatice trebuiesc structurate în module informatice distincte. încât generaţii întregi de produse software existente sunt înlocuite de altele noi. subsisteme sau în bloc a întregului sistem. 61 . Atunci când realitatea funcţionării unei întreprinderi este caracterizată prin schimbări puternice. Ele nu mai redau doar modelul realităţii exterioare. Reprezentarea funcţiilor software trebuie să fie neutră în raport cu întreprinderea. Acest fapt şi posibilitatea de a comunica global cu cyber-lumea. aplicabilă ulterior în mod consecvent. reprezentarea în sistemul informatic nu poate fi adaptată suficient de repede. Pentru realizarea şi exploatarea sistemelor informatice modern se pot formula următoarele reguli: Întreprinderea trebuie să cunoască perspectivele utilizării sistemelor informatice şi să formuleze pe baza acestora o politică de informatizare adecvată. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi de comunicaţii este atât de rapidă. Un exemplu de software în mare măsură neutru în raport cu întreprinderile îl constituie prelucrarea de text. trebuie să fie compatibile între diferitele platforme hardware. devin capabile să modeleze. module. Să pună accent pe utilizarea sistemelor informatice deschise la care funcţiile sistemelor informatice să poată fi distribuite pe platforme eterogene iar anumite componente ale sistemului. dă naştere unei revoluţii enorme. în cyber-spaţiu. Această realitate virtuală poate fi asemănătoare realităţii fizice sau poate confrunta lumea gândurilor noastre cu imagini complet noi.

(e) După modul de tratare a informaţiei în calculator: 62 . sisteme informatice de conducere a proceselor tehnologice (de automatizări). Din varietatea de criterii utilizate în clasificarea sistemelor informatice. subsistemul de servicii. de obiectivele urmărite în strategia generală a domeniului supus informatizării cât şi de caracteristicile şi performanţele echipamentelor de calcul şi de comunicaţie din structura sistemelor informatice.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE În cadrul unui sistem economic. (b) După domeniul activităţilor şi nivelul de abordare: sisteme informatice microeconomice (la nivelul agenţilor economici). sisteme informatice suport de asistare a deciziei. sisteme informatice cu baze de date. statistică). sisteme informatice distribuite. pentru anumite activităţi din economie (sănătate. sisteme informatice integrate. (d) După gradul de concentrare/dispersie a capacităţilor de prelucrare şi memorare a datelor: sisteme informatice centralizate. subsistemul resurselor umane. sisteme informatice-expert cu baze de cunoştinţe. sistemul informatic general al economiei naţionale.3. armată. sisteme informatice metropolitane (unităţi administrativ-teritoriale). enumerăm: (a) După funcţiile la nivelul unităţii economice: subsistemul de urmărire şi programare a producţiei. sisteme informatice de ramură. (c) După gradul de structurare al colecţiilor de date: sisteme informatice care folosesc fişiere independente. sisteme informatice cu baze de date orientate pe obiecte. sistemele informatice sunt structurate în funcţie de organizarea şi structura sistemului informaţional. subsistemul financiar-contabil. subsistemul comercial. subsistemul de cercetare-dezvoltare.

sisteme informatice cu tratarea în regim batch (pe loturi). tactice şi operative. (f) După modul de utilizare a sistemelor de prelucrare şi comunicaţie: sisteme informatice off-line. (g) După regimul de acces la resursele hardware a sistemului de calcul: sisteme informatice cu acces secvenţial. Se definesc astfel în cadrul sistemului informatic al firmei următoarele subsisteme: subsistemul conducerii strategice. iar uneori sistemul informaţional poate să coincidă cu cel informatic.monoprelucrare sisteme informatice cu prelucrări în regim de multiprogramare (se execută mai multe lucrări la un singur calculator local). prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel obţinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei (IT). stocare. personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor. subsisteme ale conducerii curente. Analiza unui sistem informatic se realizează în raport cu: factori de conducere la nivelul conducerii strategice. sisteme informatice cu acces interactiv (conversaţional). transmitere. (h) În funcţie de simultaneitate/nesimultaneitatea lucrărilor în sistemul informatic: sisteme informatice cu prelucrări monoprograme. personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi tehnologii de fabricaţie. sisteme informatice în regim de teleprelucrare (cu deosebirea că reţeaua de calculatoare care procesează lucrările sunt distribuite geografic). Sistemul informatic al firmei este astfel structurat încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de utilizatori. sisteme informatice cu prelucrare şi răspuns în timp real. subsistemul de gestiune a cunoaşterii (specific activităţilor de cercetare şi proiectare). 63 . Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite realizarea operaţiilor de culegere. sisteme informatice cu acces combinat. sisteme informatice online. sisteme informatice cu regim multiprelucrare (lucrarea se execută în paralel pe mai multe calculatoare care operează coordonat în sistem). la limită.

Putem realiza o clasificare a sistemelor informatice întâlnite în cadrul firmei pornind de la criteriul naturii prelucrărilor realizate prin intermediul lor: Sisteme pentru prelucrarea tranzacţiilor (TPS . spre exemplu. Susţinând de regulă decizii de rutină. consumuri de materii prime.). le vom numi în continuare sisteme deoarece le vom prezenta pe fiecare din ele. sistemul informatic al contabilităţii financiare. Fiind gândite mai mult ca sisteme de raportare periodică.permit culegerea. livrate. În această categorie cuprindem. stocarea şi prelucrarea datelor referitoare la tranzacţiile şi procesele economice derulate (aprovizionări cu materii prime. individual. sistemul informatic privind evidenţa vânzărilor. plăţi efectuate către furnizori etc. sistemul informatic privind gestiunea producţiei. 64 .permit promovarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în cadrul firmei (de exemplu produsele software destinate proiectării asistate de calculator AutoCAD) precum şi asigurarea automatizării şi controlului fluxului de documente în cadrul firmei. Se caracterizează prin gradul lor mare de repetabilitate şi prin volumul mare de date procesat şi servesc nivelul operaţional. produse finite obţinute. ele sunt mai puţin pregătite să ofere informaţii urgente ca urmare a unor situaţii neprevăzute. aceste sisteme generează rapoarte periodice. Sistemele informatice destinate conducerii strategice . încasat. oferind informaţia necesară decidentului în conformitate cu domeniul său de responsabilitate. Sisteme informatice la nivel operaţional (Operational Level Systems) . Sistemele informatice destinate conducerii curente . cât şi pe cele rezultate din luarea în considerare a nivelelor de decizie şi operaţionale din cadrul firmei. sistemul informatic privind gestiunea stocurilor etc. Chiar dacă ele reprezintă componente ale sistemului informatic al firmei.Transaction Precessing Systems) sunt specializate în preluarea. Sistemele de gestiune a cunoaşterii în cadrul firmei (Knowledge Systems) . a căror structură este prestabilită. atât componentele definite după criterii funcţionale.permit echipei manageriale “la vârf” să realizeze planificarea activităţii firmei pe termen lung în vederea atingerii obiectivelor strategice fixate. de rutină. stocarea şi prelucrarea datelor privitoare la tranzacţiile zilnice.asigură derularea activităţilor de control şi conducere pe termen scurt. Structura sistemului informatic al firmei cuprinde deci.subsisteme operaţionale.

Sisteme destinate cercetării-dezvoltării (KWS . Utilizează date privind mediul exterior al firmei. controlului şi planificării pe termen scurt. preţul produselor fabricate de firmele concurente. 65 . În această categorie putem cuprinde: procesoare de texte. într-o bază de cunoştinţe utilizată în deducerea de concluzii prin derularea de raţionamente automate. Utilizatorii acestor sisteme sunt inginerii. Sisteme informatice destinate conducerii (MIS . sisteme de poştă electronică etc.Management Information Systems) destinate asigurării rapoartelor sintetice de rutină necesare în procesul fundamentării deciziilor curente. Oferă utilizatorilor flexibilitate deosebită la cerinţele formulate returnând rapid răspunsurile solicitate. secretari). În vederea oferirii unei informări relevante. sub formă de fapte şi reguli. altele decât cele de rutină. ci să ofere facilităţi generalizate de calcul şi comunicaţii. dar şi managerilor. Sisteme suport ale executivului (ESS .(OAS . procesoare de tabele.Executive Support Systems) reprezintă sisteme informatice destinate conducerii strategice şi permit luarea unor decizii nestructurate.Sisteme destinate activităţii de birotică . Ele nu au fost gândite să servească la soluţionarea unei anumite probleme. date sintetizate oferite de MIS şi DSS precum şi cele mai avansate produse software grafice. proiectanţii şi ceilalţi specialişti angrenaţi în activitatea de cercetare-dezvoltare. În această categorie putem include sistemele expert caracterizate prin stocarea cunoştinţelor unui expert uman. în elaborarea deciziei băncii de acordare a creditelor pentru clienţii săi etc. Ele valorifică informaţii interne oferite de TPS şi MIS alături de informaţii provenite din mediul economic exterior (curs valutar.Decision Support Systems) oferă managerilor modele complexe şi aprofundate de analiză în vederea fundamentării deciziilor.Office Automatic Systems) destinate mai ales personalului implicat în procesul prelucrării informaţiei (contabili. ele permit şi generarea de rapoarte privind abaterile înregistrate precum şi consultarea online a informaţiilor referitoare la perioadele anterioare de gestiune (în vederea determinării trendului indicatorilor). preţul pe piaţă al materiilor prime etc. Sisteme suport de decizie (DSS . Sistemele expert pot fi utilizate cu succes în diagnosticarea financiară a firmei.).Knowledge Work Systems) destinate creării şi integrării noilor tehnologii în cadrul firmei. funcţionari.

funcţia de comandă-control a sistemului. Un sistem informatic. a imaginilor video sau film. la ieşire. a vocii şi sunetului. Informaţia se poate păstra în: 66 .4. Capacitatea de stocare a informaţiei şi viteza de acces la date constituie criterii fundamentale de apreciere a performanţelor unui sistem informatic în raport de durata şi volumul informaţiei memorate. în timp real.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC Funcţiile unui sistem informatic decurg atât din obiectivele entităţii organizaţionale cât şi din mijloacele pe care tehnologia informaţiei şi comunicaţiile i le oferă în vederea realizării acestor obiective. fără a fi memorată sau prelucrată. preluarea informaţiei provenite din reţele locale de date. nefiind exclusă posibilitatea transferării ei. funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei. introducerea manuală a datelor şi textelor. 3. Informaţia odată introdusă în sistem.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei joacă un rol important în funcţionarea unui sistem informatic. alfanumerice. funcţia de prelucrare a informaţiei. captarea cu echipament adecvat a informaţiilor numerice. grafice.3. îndeplineşte următoarele funcţii generale: funcţia de preluare a informaţie.4. fie se memorează pentru prelucrări ulterioare. fie se prelucrează imediat. funcţia de comunicare a informaţiei. indiferent de conţinutul concret al activităţii pe care o serveşte. funcţia de ieşire a informaţiei. 3.1 Funcţia de preluare a informaţiei Funcţia de preluare a informaţiei în sistem se exercită într-o varietate mare de modalităţi cum sunt: preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţie.

PSTN) asigură conectarea calculatoarelor utilizând comutarea circuitelor (circuit switching). pentru datele care se consultă periodic. 3.4.o infrastructură informaţională în care informaţia este transmisă prin reţele eterogene. pentru informaţii cu caracter de istorie sau care se consultă foarte rar. pentru datele în curs de prelucrare.memoria internă. O reţea ISDN (integrated services digital network). conectate fizico-funcţional într-o reţea omogenă de calculatoare de tip local (LAN Local Area Network). comunicaţia la distanţă realizată printr-o linie analogică pe reţeaua publică de telecomunicaţii. comunicaţia la distantă pe linii de comunicaţie digitală.4. memoria externă. 3. depozite şi arhive electronice. Aceste linii de comunicaţie utilizează modemul pentru conversie din/în format digital în/din format analogic. Informaţia aflată în memoria unui sistem informatic poate servi în procesul de prelucrare sau poate fi valorificată prin consultare locală ori poate fi comunicată utilizatorilor prin intermediul reţelelor de comunicaţie.4 Funcţia de prelucrare Funcţia de prelucrare se referă la o mare varietate de operaţii şi procese. comunicaţia prin World Wide Web (WEB) . Internetul fiind utilizat pentru transmiterea datelor în întreaga lume şi reprezintă un mod de conectare în care calculatoarele pot comunica utilizând un protocol de adresare comună (TCP/IP). asigură conectarea directă a echipamentelor digitale utilizând echipamente NTE (network termination equipment). Reţeaua publică de telecomunicaţii (public switched telecommunications network . cum sunt: 67 .3 Funcţia de comunicare Funcţia de comunicare a sistemului informatic asigură transferul informaţiilor între reţelele de calculatoare şi/sau între calculatoare şi reţelele de comunicaţie prin: comunicaţia între componentele entităţii organizaţionale.

ordonări) sau semantice. echipament de comunicaţie în reţea etc.conversia informaţiei din forma analogică în formă digitală. ori la distanţă. selectarea şi transmiterea informaţiei solicitate. grafic etc. optic. bazele de tabele (BT). de Ia terminale de culegere. preluate din reţelele de comunicaţie sau introduse manual. forma şi conţinutul informaţiilor.). imprimantă. tratarea propriu-zisă a informaţiei. şi/sau bazele de cunoştinţe (BC). de tabele (BT). consultarea interactivă a informaţiei. modificarea valorilor celor existente pentru a Ie pune în acord cu realitatea pe care trebuie să o reflecte sau cu nevoile utilizatorului de informaţii. pentru a o face compatibilă cu echipamentele electronice de tip analogic pentru redarea. ce presupune operaţii diferite în raport de natura informaţiei solicitate. de recunoaştere a formelor sau semnificaţiei acestora. 68 . Au loc o multitudine de operaţii logice (comparaţii. depozitele şi arhivele electronice stocate pe suporturi de memoria externă. electronic. Încărcarea bazelor se face cu informaţii provenite din bazele. precum şi operaţia inversă de conversie din digital în analogic. înregistrarea sau transferul de informaţie audio şi vizuală. şi/sau cunoştinţe (BC) presupune un ansamblu de proceduri prin care se generează structura şi modul de organizare a informaţiei pe suportul tehnic. se realizează cu ajutorul unor programe care permit căutarea. Consultarea bazei de informaţii nu afectează conţinutul acesteia. îndeosebi în cazul prelucrării datelor şi cunoştinţelor. actualizarea bazelor de date. conversie de suport prin transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic. la un dispozitiv periferic de ieşire (monitor. prin intermediul sistemelor de comunicaţie. de tabele şi de cunoştinţe presupune ştergerea informaţiilor devenite inutile. crearea şi încărcarea bazelor de date (BD).) pe altul. constă în efectuarea celor mai variate operaţii care privesc. introducerea de informaţii noi. Au loc operaţii pentru obţinerea de rapoarte şi situaţii complexe care vor fi transferate la dispozitivele de ieşire în vederea imprimării lor. afişării la terminal sau a comunicării locale. necesară memorării şi procesării ei cu mijloace informatice. reproducerea informaţiei şi documentelor prin copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport din bazele de date (BD). punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire.

film. Comunicarea în interiorul sistemului se face prin consultare directă la terminal. videoconferinţe etc. prin consultarea realizată Ia terminale video şi audio ale reţelei locale. de destinaţia şi modul de transmitere a rezultatelor. se realizează prin transmiterea digitală de date. teleconferinţe. secvenţe video sau audio sau combinaţii ale acestora. baza de programe. de proceduri şi baza informaţională. voce. natura suportului tehnic sau grafic. 6) Funcţia de comandă şi control a sistemului informatic deţine toate atributele necesare pentru dirijarea şi reglarea funcţionării întregului sistem. telefax. 69 . de specificul operaţiilor care se execută. depozite şi arhive electronice ale sistemului informatic sau comunicarea informaţiilor. clienţi. telefon. informaţie vizuală şi sonoră cu ajutorul reţelelor publice sau private de comunicaţii. Comunicarea cu exteriorul se face prin transmiterea de informaţii multimedia la distanţă. controlul proceselor de intrare. a informaţiei transmise. destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat.4. consumatori etc.5 Funcţia de ieşire a informaţiei Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă mai multe cerinţe în funcţie de: natura informaţiei transferate la ieşire: date. memoria internă. către partenerii de afaceri. pe care urmează a fi transferată informaţia la ieşire. forma. texte. digitală sau analogică.3. transmiteri de date şi imagini prin telex. texte. acţionari. a tuturor funcţiilor sale. plotter sau prin imprimare pe dispozitive de fotocopiere. conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire. prelucrare şi ieşire a informaţiei în funcţie de natura lor. organisme publice. alocarea optimă a resurselor sistemului referitoare la echipamente. prin listarea documentelor obţinute la imprimantă.. documente grafice. transferul de date pentru stocare la distanţă pe suporturile de memorie externă.

reprezintă instrumentul logic al acesteia.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Sistemul informatic în sectorul terţiar este un ansamblu interconectat de echipamente hardware şi programe software. în timp ce baza de informaţii oferă obiectul supus procesării cu ajutorul mijloacelor amintite. atât cu sistemele informatice profesionale. tehnici. suficiente pentru a putea explica structura şi funcţiile sistemului informatic. Componenta informaţională INFORMAŢIA Subsistemul de informaţii SOFTWARE Subsistemul de programe HARDWARE Subsistemul de echipamente Componenta logică Componenta fizică UNITATEA CENTRALĂ PERIFERICE DE INTRARE ŞI/SAU IEŞIRE ECHIPAMENTE PENTRU COMUNICAŢII Locale La distanţă Figura nr.1 Structura sistemului informaţional 70 . organizarea şi funcţionarea acestuia.3. Din definiţie rezultă existenţa a trei componente. cât şi cu sistemele de comunicaţii. Astfel.3. de metode. dacă echipamentele (componenta hardware). programele (componenta software). programele şi informaţiile. între care se creează un ansamblu de legături comunicaţionale. constituie instrumentul fizic al activităţii sistemului informatic. Aceste elemente fundamentale sunt echipamentele. modele şi instrumente având ca obiectiv procesarea informaţiei şi care îşi exercită funcţiile sale în interdependenţă. Acestea au roluri diferite în economia sistemului.

memorie ROM. aparatul telefax şi/sau interfaţa telefax pentru înregistrarea digitală a documentelor grafice recepţionate sau pentru scrierea lor directă la imprimantă fax.5. Memoria operativă este de două tipuri: memorie RAM. echipamente interactive de introducere din categoria mouse-lui. interviuri. numită şi memorie moartă.1 Componenta hardware a sistemului Componenta hardware a sistemului este reprezentată de ansamblul de echipamente format din: a) Unitatea centrală a sistemului informatic numită generic procesor b) Memoria internă. Mouse-ul este folosit pentru manipularea mai 71 . conferinţe etc.5. atât periferice comune de intrare-ieşire cât şi echipamente dedicate. 3.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului conţin. tratative. scanner-ul pentru înregistrarea digitală a imaginilor grafice aflate pe documente. de tip „citeşte-numai” care permite doar citirea fără a fi modificată. comentarii şi rapoarte. în sensul că informaţia se pierde la închiderea sesiunii de lucru. trackball. care permite atât scrierea cât şi citirea şi este o memorie de tip volatilă. microfonul şi interfaţa pentru sunet adecvată.3. de la un alt VCR pentru imagini de la un videocasetofon sau de la un Tuner TV pentru a prelua imaginile din reţelele TV. a) Dintre perifericele de intrare necesare unui sistem informatic amintim: tastatura utilizată pentru introducerea manuală a informaţiei date. a mesajelor sonore. aparatul telefonic şi interfaţa telefonică pentru receptarea şi înregistrarea digitală a comunicaţiilor analogice sau digitale. texte şi comenzi. care reprezintă memoria operativă la nivelul căreia se execută toate calculele aritmetice şi logice. constituie perifericul de introducere a sunetului captat direct din realitate: dispoziţii şi mesaje. interfaţa audio şi video pentru recepţia imaginilor şi sunetelor prin intermediul plăcii de captură video ce preia imagini de la o cameră video. numită şi memorie vie. joystick etc..

mesaje şi alte informaţii sonore. ecrane electronice.uşoară a imaginilor pe ecran şi introducerea comenzilor în calculator. interfaţa video pentru transmiterea de imagine şi sunet prin reţelele de televiziune cu circuit închis sau prin sisteme de televiziune la distanţă. monitorul serveşte. fie la distanţă prin reţelele pentru comunicaţii de date. notebook-uri etc. fie inclus în tastatura calculatoarelor portabile (laptop-uri. amplificatoare de sunet etc. b) Perifericele de ieşire ale unui sistem informatic sunt: imprimanta. pentru transpunerea pe hârtie a datelor. pentru trasarea de schiţe tehnice. interfaţa audio. sau în regim memorat. aparatul telefonic şi interfaţa sa cu sistemul informatic. aparatul telefax şi interfaţa sa specifică. către un copiator. interfaţa de ieşire telecopiator. Terminalul dispune de un difuzor încorporat pentru emiterea de sunete. fie local către un copiator. de fapt un creion cu o tabletă pe care se înscriu informaţii ce sunt transmise la calculator etc. incinte acustice. tableta grafică (digitizor) şi interfaţa de pointare.. prin lectura documentului aflat în memoria internă sau externă a calculatorului electronic. De asemenea. desene de specialitate în alb-negru sau color. realizează transferul documentelor din memoria internă a sistemului informatic în memoria sa externă. textelor. cu avantajul înregistrării unui volum mare de informaţii pe unitatea de suport. planuri. în reţele pentru transmiterea la distanţă a sunetului şi vocii sau pentru consultare locală a informaţiei sonore (memorate sau în curs de recepţie) cu 72 . pentru transmiterea Ia distanţă a documentelor tip fax direct din document. pentru transmiterea documentelor memorate digital. Imprimarea se poate realiza în alb-negru sau color. documentelor sau desenelor.. sub forma de arhivă pe microfilm. numit şi „maneta de joc” este utilizat în special în jocurile electronice. pentru transmiterea analogică şi digitală de mesaje direct sau înregistrate digital sub forma fişierelor acustice. pentru transmiterea de sunet în reţele locale.). un mouse aşezat cu sfera în sus şi care este manevrată cu mâna fiind ataşat fie extern la calculator. plotter-ul. aici sunt incluse dispozitivele de afişare audiovizuală locală: monitoare. Trackball. Joystick-ul. imprimanta pentru microfilm şi interfaţa sa. pentru afişarea pe ecran a informaţiei solicitate.

locală sau la distantă. film etc. a sunetelor şi filmelor cu ajutorul reţelelor de telefonie. procesoare de texte şi documente. incinte acustice. a imaginilor video şi audio. digitale (CD. a documentelor grafice. manipularea ei sub forma unor fişiere cu diferite extensii. sunete.dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de sunet. imagini) în format digital1. transmitere recepţie. folosind programe diferite. videotelefon şi sistemul de videoconferinţe (televizoare. difuzoare. a informaţiei utilizate în sistemele informatice. DVD. asistenţi personali digitali de tipul PDA (dispozitiv portabil miniaturizat cu ecran şi tastatură asemănător cu „palmtop-ul”) sau PCom (Personal Communicator . discuri flexibile) permit memorarea digitală a informaţiei de orice natură (date. natura informaţiei prelucrate. DVD. Discurile magnetice şi/sau optice. codificare. următoarele: Unităţile digitale de disc magnetic şi optic (discuri fixe.). sunet şi imagine. pager) care comunică într-o reţea GSM utilizând servicii vocale şi „nevocale” (transmisii de date. telefoane mobile) şi interfeţele video şi acustice de cuplare la reţea de bandă largă. boxe. difuzorul calculatorului etc. facsimile. Memorii flash etc. d) Echipamente pentru comunicaţii. natura reţelelor de telecomunicaţii utilizate şi cuprind: echipamentele de fax-modem care asigură transmiterea documentelor de tip facsimil. lectura şi prelucrarea diferenţiată a informaţiei din aceste fişiere. texte. Blue-Ray). a datelor. imagini video şi audio. echipamente GSM pentru comunicaţii mobile (telefon GSM. în principal. documente grafice. procesoare de grafică. tipul de comunicaţii practicate (locale sau la distanţă). decodificare. c) Perifericele de intrare-ieşire întâlnite în configuraţia unui sistem informatic sunt. Aici sunt incluse totalitatea dispozitivelor tehnice de conectare. Structura şi funcţionalitatea acestuia depinde de mai mulţi factori: echipamentul informatic utilizat. CD-ROM. indiferent de 1 digital bit pipe = conductă digitală pentru biţi 73 .mijloc de comunicare portabil) şi interfeţele mai elaborate cu utilizatorul care introduc informaţia folosind un creion fotosensibil şi dispune de soft specializat pentru procesarea şi transmiterea informaţiei utilizând de regulă reţeaua de telefonie mobilă. în funcţie de natura informaţiei conţinute în aceste fişiere: procesoare de tabele. camere de luat vederi. panouri electronice.

3. procesoare pentru sisteme de gestiune de baze de date/cunoştinţe. conectori. fax). o reţea). procesoare integrate. WAN. procesoare de calcul tabelar. concentratoare) pentru tehnologiile de tip stea sau inel. accesorii pentru sunet şi imagine . procesoare pentru comunicaţii şi reţele de date. accesorii pentru comunicaţii (telefon. procesare text. calculator. procesoare pentru accesare şi dezvoltări în sisteme de reţele Internet şi Intranet. un fax digital. indiferent de gradul de complexitate a configuraţiei fizice. procesoare de text şi imagine fixă. reţelele de calculatoare (LAN. hub-uri (receptoare. Software-ul este format din următoarele grupe mari de programe: programele sistemului de operare . bloc-notes. cabluri. procesoare DTP (Desk Top Publishing). un calculator prin modem.. procesoare pentru limbaje de programare şi asamblare. Pentru conectare se utilizează plăcile de reţea. INTERNET) sunt reprezentate de un ansamblu de calculatoare eterogene (staţii şi servere) şi alte echipamente şi dispozitive de comunicaţie. porturi etc.3 Componenta software Componenta software a unui sistem informatic. este formată din subsistemul de programe care constituie componenta logică a sistemului informaţional. procesoare pentru medii integrate de dezvoltare etc. conectate conform unor tehnologii specifice. 74 . tip document grafic. procesoare utilitare şi de întreţinere. procesoare pentru desen şi reprezentări grafice:. accesoriile pentru sistemele informatice de lucru reprezintă un set de programe folosite uzual ca: ceas. comutatoare (switch-uri). accesorii pentru desen. MAN. calendar şi agendă. procesoare de proiectare asistată.5.natura sursei sau receptorului (un telefon digital.

a) Informaţiile de intrare pot proveni din mai multe surse: captate direct din realitate. redare audio (speaker). redare video (monitor. transmitere locală sau la distanţă. faxuri). texte.4 Componenta informaţională Componenta informaţională a sistemului oferă obiectul supus prelucrării şi în acelaşi timp. sunet şi imagine. pentru consultări ulterioare. păstrarea temporară în memoria internă sau externă în vederea unor prelucrări imediate. optic sau grafic (microfilm).3. păstrarea pe termen mediu în memoria externă (disc magnetic. documente). schiţe. înregistrări audio (microfon) sau video (camera de luat vederi) şi sunt: preluate din reţelele de date şi comunicaţii. introduse prin tastare (date. De cele mai sus se poate concluziona că funcţionarea unui sistem informatic este posibilă numai prin funcţionarea sincronă şi intercorelată a celor trei subsisteme ale acestuia: echipamentele. planuri). depozite şi arhive electronice sau înregistrate pe microfilm.5. desenare la plotter (desene. păstrarea pe termen îndelungat. prin arhivare pe suport magnetic. optic). sistem de televiziune) sau înregistrate pe microfilm. locale sau la distanţă. grafice. listarea la imprimantă. b) Informaţiile de ieşire ale sistemului informatic au mai multe destinaţii: pentru consultare interactivă la monitoarele calculatorului (date. programele şi informaţiile. prin sistemele de comunicaţii locale şi telecomunicaţii de date. texte) preluate prin scanare (documente. conţine multitudinea de rezultate intermediare şi rezultatele finale ale activităţii de prelucrare. rezultate intermediare ale unor prelucrări anterioare sau în curs de desfăşurare. texte. 75 . panouri electronice. stocate în memoria externă.

Prin urmare. exprimaţi de obicei sub formă valorică. determinist sau aleator.Capitolul 4 INFORMAŢIA . se poate afirma că în timp ce conţinutul informaţiilor este determinat. Forma informaţiilor se poate modifica în raport cu mijloacele şi procedeele folosite la producerea lor. de la indicatorii cantitativi sau valorici analitici până la indicatorii de sinteză. reprezintă condiţii indispensabile pentru gestiunea proceselor de creare a bunurilor materiale şi spirituale. Informaţia economică este exprimată printr-un sistem de indicatori. producerea. Informaţiile emise în acest cadru poartă numele de informaţii economice. în principal. transmiterea şi utilizarea de informaţii. în timp ce conţinutul 76 . Producerea. informaţia circulă prin ceea ce se numeşte canal de comunicaţie. integrator. Indicatorii sunt agregaţi piramidal. informaţia trebuie definită în legătură strânsă cu aceste trei noţiuni. iar locul unde ajunge se numeşte receptor. dirijat.OBIECT AL PRELUCRĂRII 4. În sfera activităţilor economico-sociale. Locul unde ia naştere informaţia se numeşte sursă.CALITATEA ACESTORA – Informaţiile economice iau naştere în mod obiectiv. Funcţionarea stabilă a unui sistem şi dezvoltarea sa sunt condiţionate de existenţa unor conexiuni informaţionale între elementele sale. între sistemul de conducere şi cel condus. de sistemul condus. care formează sursa de date necesare gestiunii firmei. în activitatea ecomomico-socială. forma lor este determinată de sistemul de conducere. De la sursă la receptor. a unor conexiuni între subsisteme şi sistemul global.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE . în care legile specifice procesului informaţional pot fi prestabilite şi modificate după cerinţele cunoaşterii şi conducerii activităţilor economice. circulaţia şi utilizarea informaţiilor reprezintă un proces conştient. Ţinând cont de principiile generale ale funcţionării sistemelor şi de rolul informaţiilor în asigurarea conexiunilor informaţionale în procesul de conducere a firmei. Alături de indicatori sunt codurile şi nomenclatoarele de coduri care asigură o clasificare şi o structurare omogenă a informaţiilor după criterii bine definite.

informaţii de evaluare şi raportare. informaţiile economice se clasifică astfel: informaţii de stare (care caracterizează cantitativ şi calitativ potenţialul tehnic. În raport cu această calitate. trebuie să întrunească următoarele calităţi: acurateţea determină valoarea informaţiei şi se referă la reflectarea exactă a realităţii. Pentru a avea semnificaţie şi utilitate. al sistemului economic firmă. Sub aspectul utilităţii lor. oportunitatea reprezintă calitatea informaţiei de a fi disponibilă în momentul la care este solicitată şi se măsoară prin parametrul timp. a activităţilor şi entităţilor sale funcţionale). al activităţilor şi entităţilor sale funcţionale la începutul şi sfârşitul perioadelor de gestiune. informaţii de cooperare (ce caracterizează cantitativ şi calitativ relaţiile şi legăturile operaţionale cu sistemele exterioare). informaţiile trebuie să fie recepţionate de sistemul conducător. Pentru ca informaţia să-şi poată îndeplini rolul în conducerea şi previzionarea macroeconomică. în formularea şi fundamentarea deciziei. fiind independent de structura sistemului condus şi conducător. Pentru 77 . la sfârşitul perioadelor de gestiune sau în diferite momente ale perioadelor respective). şi anume: informaţii de prognozare pe termen lung. folosite pentru elaborarea unor prognoze. economic. Informaţiile utilizate în gestiunea firmei sunt clasificate atât din punct de vedere funcţional cât şi sub aspectul utilităţii lor. informaţii de ieşire (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul rezultatelor şi al consumului de resurse.acestora rămâne neschimbat. Din acest motiv. informaţiile economice furnizate şi vehiculate de sistemul informaţional al firmei se împart în şase grupe mari. financiar. se evidenţiază procesul de îmbătrânire a informaţiei. valutar etc. pe ansamblul sistemului. informaţii de programare sau planificare operativă. la începutul perioadelor de gestiune şi la diferite momente imtermediare până la sfârşitul acestor perioade). cantitativ şi calitativ. uman. informaţii de planificare de perspectivă medie şi lungă. Din punct de vedere funcţional. precum şi la diferite momente intermediare). informaţii de intrare (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul obiectivelor propuse spre realizare şi al resurselor alocate pe activităţi şi entităţi funcţionale. informaţii de execuţie (care sunt utilizate în procesele informaţionale pentru execuţia lucrărilor informaţionale şi care conţin atât informaţiile menţionate cât şi alte informaţii operative pentru conducerea şi funcţionarea sistemului. informaţiile pot fi considerate ca o proprietate obiectivă a fenomenelor şi proceselor economice. informaţii de pregătirelansare. informaţii de control şi reglare. de producţie. pe activităţile şi entităţile sale funcţionale.

cantitatea de informaţie. n) . a utilităţii informaţiei şi prin prisma efectelor sale asupra sistemului economic condus. în perioada t. prelucrarea. perioada în care informaţia este utilă. t n=1 [ ] unde: Vi efectele E t C A T respectivă. valoarea trebuie privită prin prisma conţinutului informaţional. Valoarea informaţiei economice poate fi comensurată cu ajutorul unei expresii matematice de forma următoare: 1 t (4. acurateţea informaţiei. 78 .g(p. N. A.1) Vi = E ∑ f(C. utilizând informaţia.a se reduce la minimum acest proces şi efectele sale este necesară scurtarea ciclului producere-prelucrare-transmitere-stocare şi utilizare a informaţiei. probabilitatea luării unei decizii corecte pe baza informaţiei Un calcul de eficienţă privind utilizarea informaţiei trebuie să ţină seama şi de costurile implicate în producerea. timpul de răspuns al sistemului care produce informaţia numărul de sub-perioade ale lui t. numărul deciziilor luate. N) .T. exprimată prin economice. efectele economice asociate tipului de decizie.t. transmiterea şi recepţionarea informaţiei în procesul de gestiune a activităţii firmelor. adică adoptarea deciziei. reprezintă valoarea informaţiei furnizate. n N p date.

furnizează date despre valori numerice. De exemplu.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ Atunci când se discută rolul şi puterea informaţiilor. De asemenea omul dispune de astfel de informaţii în structura ADN-ului. informaţii despre clienţi (situaţii detaliate ale comenzilor şi solvabilităţii. Aceste informaţii se găsesc de obicei în actele. În acest sens. electronice etc. Aceasta înseamnă că informaţiile de conţinut. optice. În comerţ. a frecvenţei. Conform naturii sale. dimensiunea sau greutatea unui produs. documente de elaborare şi execuţie constituie informaţii atribut. Datele cuprind adrese. timp.4. Spre deosebire de informaţiile de conţinut. această categorie poate ajunge la un volum foarte mare de date. relaţie. informaţii despre livrări. a) Informaţii de conţinut . informaţiile-obiect tipice sunt preţul. a livrării. este 79 . planurile de construcţie. stocuri.). Informaţiile de atribut sunt deosebit de importante pentru a se ajunge de la afirmaţii generale la informaţii specifice. persoanele de contact etc. A le genera sau obţine pe celelalte a fost posibil de-abia în ultimii ani datorită evoluţiilor spectaculoase a tehnicilor de prelucrare a informaţiilor. ea oferă relaţii despre data comenzii. este important să se specifice şi tipul acestora. nu oferă ele singure relaţii despre valoarea unui produs. iar a lucra cu ele reprezintă însă cheia viitorului. ele fiind foarte diferite. a monitorului etc. la un sistem de calcul PC aceasta are loc prin indicarea tipului de microprocesor. a tipului şi mărimii memoriei interne. când şi unde s-a depozitat un articol sau când un anume client a făcut o comandă. Informaţiile relevante se clasifică în şase categorii după: conţinut. a mărimii hard-discului. comportament. în individualitatea sa. un obiect este specificat mai direct şi devine identificabil. ca obiect distinct. formă. eforturile erau îndreptate spre prelucrarea acestor informaţii disponibile în cantităţi uriaşe. Până în anii ‘80. arhivele sau suporturile digitale (magnetice. Până în prezent în economie a fost utilizată în special categoria referitoare la conţinut şi aceasta în mod sistematic şi simplu. evidenţa salariilor sau date personale ale angajaţilor. informaţia de conţinut este de cele mai multe ori istorică. locuri şi alte mărimi cantitative. dosarele. vânzări.). b) Informaţii de atribut descriu forma şi structura unui obiect. acţiune şi comunicare. Luate în sens strict. Prin intermediul informaţiilor de atribut.

cel mai economicos şi cel mai sigur avion comercial. generează o informaţie specifică. este de aproximativ 6 luni. în condiţiile menţinerii costurilor cip-urilor şi mediilor de stocare. ci numai virtual1. e) Informaţii de acţiune. Se pot face afirmaţii şi se obţin estimări privind evoluţiile viitoare. Toate simulările au loc pe acest obiectiv virtual. psihologic şi economic a comportamentului obiectelor investigate. firma Boeing a construit cel mai mare. Prototipul nu mai există în mod real. Informaţiile de comportament. direcţiei şi semnificaţiei.necesar să se cunoască datele de individualizare şi care luate în compoziţia corectă. mai întâi pe calculator. a legăturilor cauzale dintre obiecte. sunet şi film. de măsurare a gradului de asociere sub aspectul intensităţii. Avionul a fost proiectat şi testat în această lume virtuală. d) Informaţii de comportament presupun tratarea din punct de vedere antropologic. informaţiile de atribut au fost disponibile într-o măsură din ce în ce mai mare în formă multimedia. Va fi posibilă nu numai extragerea informaţiilor din date ci şi generarea de acţiuni pornind de la 1 Având la bază această idee. modelul Boeing 777. În decursul scurtei istorii a tehnologiei informaţionale. cu mult înainte să se fi „consumat” o singură bucată de material pentru realizarea sa. Aceste date au fost multă vreme stocate prin intermediul semnelor. sociologic. Aceste tehnologii au devenit posibile datorită faptului că au fost inventate medii care permit stocarea a miliarde de biţi şi sunt disponibile procesoare care permit prelucrarea într-un timp acceptabil a acestor cantităţi de date. timpul de dublare a capacităţii de stocare. dar odată cu introducerea prelucrării de imagini. Informaţiile de conţinut descriu trecutul. c) Informaţia de relaţie descrie relaţia dintre obiecte şi este esenţială pentru a putea reprezenta dependenţa şi interdependenţa. comportamentul obiectelor fizice într-o realitate virtuală sau tridimensională. sunt foarte utile în ceea ce priveşte strategiile şi politicile viitoare. Folosind simulări cât mai realiste este adesea posibil să se construiască dintr-o dată o instalaţie perfectă sau aproape sigură. în timp ce informaţiile de atribut descriu prezentul. Informaţiile de comportament se bazează pe informaţiile de conţinut iar pentru înţelegerea mecanismelor şi principiilor de comportament se simulează prin modelare. Revoluţia informaţională nu urmăreşte numai crearea lumii virtuale ci şi interacţiunile între „lumea virtuală” şi lumea reală pentru ca aceasta să se poată transpune în practică. 80 . sau chiar mai redus.

Astăzi există posibilitatea de a modela acest cyber-spaţiu într-un mod atât de realist încât nu mai poate fi deosebită de realitate. care modelează comunicarea în calitate de context. schimb de informaţii. Prin intermediul noilor tehnici de prelucrări virtuale. joacă un rol foarte important. Tehnologia informaţională transmite astăzi numai conţinuturi informaţionale. fiecare mişcare trebuie programată minuţios dinainte. ambiguităţile joacă un rol din ce în ce mai mare. Contextul. Utilizatorul nu mai este izolat în propriul său context. 1 Vezi “Toy Story” primul film de lung metraj de animaţie tridimensională realizat şi proiectat doar pe calculator. într-un sens mai larg. Contextul joacă un rol secundar. întrucât conţinutul poate fi ambiguu sau neclar. Comunicarea în cyber-spaţiu face un pas uriaş înainte. mişcările unei fiinţe umane vor fi înregistrate şi stocate cu ajutorul tehnicii senzorilor. În cyber-spaţiu nu se comunică numai conţinutul. în cazul roboţilor. prin aceasta. De exemplu. Comunicarea este un termen cu mai multe sensuri de înţelegere. pentru utilizator. prin urmare. în industria de divertisment dar şi în simulatoare super-sofisticate. Se apreciază că software-ul pentru crearea în mod rapid şi realist de cyber-spaţii va fi disponibil mai devreme decât capacitatea întreprinderilor de a se folosi din plin de posibilităţile oferite de cyber-spaţiu. ci pătrunde în sistem şi. în special. Comunicarea în sens tehnic desemnează transferul bidirecţional de date şi. în sensul că se acceptă anumite premise tacite. comunicarea în activitatea economică cu ajutorul tehnologiei online se bazează pe conţinuturi. Rapiditatea dezvoltării funcţionalităţii software-ului pentru crearea unor cyber-spaţii realiste este uimitoare. În publicitate. întrucât prin combinarea iscusită a conţinutului şi a contextului se poate obţine efectul de nou şi. 81 . care pot fi ulterior imitate şi utilizate de maşinile inteligente1. Contextul comunicării. într-un mediu creat în mod artificial. f) Informaţia comunicată. ci se creează şi contextul. Situaţia specifică în care are loc o comunicare constituie adesea premisa interpretării corecte a acesteia. de exemplu. o atenţie sporită a celor spre care este îndreptată informaţia.informaţii. ceea ce face ca să fie folosit. Din acest motiv. alături de conţinut. îl constituie propria imaginaţie sau realitatea individuală.

În cadrul sistemului informaţional al unei entităţi economice din punct de vedere al modului de organizare şi structurare a sistemului distingem următoarele nivelele: subsisteme informaţionale care sunt subordonate ierarhic macrosistemului din care fac parte şi care pot funcţiona de sine stătător. deoarece pentru obţinerea informaţiilor necesare diferitelor scopuri. Procesarea informaţiilor are o abordare sistemică. Procesarea electronică a datelor (PED) reprezintă transformarea datelor în informaţii prin intermediul mijloacelor electronice. activităţile care sunt elementele constitutive ale funcţiilor. Pentru a fi utile gestiunii firmei datele trebuie să fie transformate în informaţii. Mai nou. Pentru a înţelege aceste sisteme se recomandă diferenţierea datelor de informaţii şi utilizarea unui sistem de vizualizare a procesării informaţiei. sub-activităţile sunt elementele constitutive pentru fiecare activitate. operaţiile sunt componentele elementare ale sub-activităţilor şi sunt caracterizate prin evenimente de intrare specifice. reguli de funcţionare şi evenimente de ieşire proprii. adică analizate şi procesate în aşa fel încât acestea să capete o anumită semnificaţie pentru persoanele care iau decizii. în sub-activităţi şi menite să asigure detalierea concretă a funcţiilor. conceptele care stau la baza sistemelor informaţionale sunt simple şi într-un fel familiare. la rândul lor. aceste activităţi au fost numite sisteme informaţionale. în sensul manipulării şi utilizării informaţiei. Procesele şi operaţiile au un caracter specific. divizibile. diverse activităţi desfăşurate cu ajutorul computerului sunt atribuite acestui departament (PED). de stări şi evenimente care constituie activităţile şi sub-activităţile descrise. structurate la rândul lor în procese şi operaţii. firmele îşi dezvoltă sisteme informaţionale. procesele informaţionale reprezintă succesiunea de operaţii. Deşi folosesc tehnologii complexe.4. funcţii care reprezintă modele de gestiune asociate fie sistemelor şi/sau subsistemelor.3 PROCESE INFORMAŢIONALE Majoritatea specialiştilor au fost de acord în privinţa faptului că tehnologia informaţională conduce la modificări ample. Uneori. Diferenţa dintre cele două concepte (date şi informaţii) are o importanţă majoră atât în gestiunea firmei cât şi în folosirea lor de către computere. fie proceselor de conducere aferente. Noţiunea de sistem informaţional este strâns legată de 82 .

Procesarea presupune numeroase manipulări şi analize ale datelor (clasificare. 4. Astfel de precauţii constau în verificări ale acurateţei datelor procesate precum şi ale paşilor pentru determinarea utilităţii rezultatelor pentru utilizatori. constă în măsuri de protecţie pentru asigurarea faptului că rezultatele sunt corespunzătoare şi servesc scopurilor propuse. deoarece un sistem informaţional poate fi interpretat ca un proces complex în care sunt introduse date care sunt transformate pentru obţinerea informaţiilor. documente şi alte rezultate ale sistemului. consecinţa modificării tehnologiei în scopul soluţionării unei probleme comerciale 83 .1 .abordarea sistemică a firmei. sortare. intrările sunt reprezentate de date. 4. Într-un sistem informaţional. documente Memoria datelor Feedback Fig. centralizare) cu scopul de a le transforma în informaţii. care furnizează informaţiile necesare pentru adoptarea deciziilor. INTRĂRI TRANSFORMARE IEŞIRI Date Procesare Rapoarte. reprezentat în figură prin bucla feedback. Sistemul de procesare a datelor foloseşte memoria de date. prin urmare. nivelurile predeterminate ale stocurilor). Aceste date sunt transformate sau procesate. Ea nu constituie în sine un proces activ şi nici nu este sursă a schimbării. Elementele de bază ale unui sistem de procesare a informaţiei sunt prezentate în fig. Ieşirile sunt reprezentate de rapoarte. Controlul.Structura sistemului informaţional Tehnologia este utilizată ca mecanism ce oferă mijloacele de atingere a obiectivelor şi de rezolvare a problemelor din întreprindere. un sistem de stocare a datelor (pe diverşi suporţi informaţionali) în scopul utilizării lor ulterioare (de exemplu. Modificările observate în întreprinderile din domeniul serviciilor sunt.1. calculare.

după reguli matematice şi logice.specifice (business pull). identificându-se următoarele tipuri de procese informaţionale: a) Procesarea datelor se caracterizează prin tratarea informaţiei numerice. Prin natura sa. datele organizate sub forma bazelor de date sunt exploatate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date (SGBD). a coordonării şi a controlului. Textul este supus unor operaţii 84 . şi este larg răspândită în activităţile care solicită un mare volum de calcule. Utilizarea pe scară largă a informaţiei şi a tehnologiei informaţiei a condus la existenţa unei largi game de prelucrări automate a informaţiei generând chiar o tipologie a acestor procese informaţionale. informaţiile se prelucrează diferit. fie folosind softuri specializate cum sunt procesoarele de tabele. a adoptării deciziilor. structură. procesării. pagini. fraze şi cuvinte. sistemul informaţional reprezintă un set de metode şi proceduri destinate colectării. statistică. situaţii şi rapoarte (economie. Interesează totuşi sistemele informaţionale computerizate (SIC). paragrafe. b) Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice lucrului cu texte. schimbarea este rar impusă de tehnologie în sine (technology push).). a prezentării sub formă grafică a datelor din tabele cât şi a simplităţii integrării prelucrării datelor cu prelucrarea de text în cadrul foii de calcul sau a lucrului cu baza de date.). Din punct de vedere informatic prelucrarea datelor organizate sub forma foilor de calcul tabelar prezintă un interes deosebit. fie folosind funcţiile de prelucrare a tabelelor din cadrul pachetelor cu posibilităţi integrate de tratare a informaţiei (texte. Nu este obligatoriu ca sistemele informaţionale să fie computerizate. grafică etc. Prelucrarea datelor se realizează în mod diferit în funcţie de modul de organizare a datelor în colecţiile de date (nivel de organizare. date organizate sub forma foilor de calcul tabelar (spreadsheet) se prelucrează. astfel: datele organizate sub forma fişierelor de date se prelucrează cu ajutorul unor programe. cercetare. baze de date. stocării şi distribuirii informaţiilor care vor sta la baza conceperii planurilor. management. care joacă un rol foarte important în gestiunea firmei. În raport cu natura lor specifică. tabele. structurat în documente. denumite interpretoare sau compilatoare şi care diferă în funcţie de limbajul de programare pentru care acestea sunt elaborate. Obiectul prelucrării este textul. proiectare etc. tip şi operaţiile efectuate asupra structurii). datorită uşurinţei cu care pot fi utilizate procesoarele de tabele.

tabelelor. captarea şi prelucrarea imaginilor şi obiectelor. memorării şi prelucrării grafice a imaginilor conţinute în documente. Se asigură generarea de hipertext şi hiper-legături.vizând forma caracterelor şi mărimea acestora. sunete naturale sau sunete muzicale. documente obţinute în urma prelucrării textelor. Un document grafic poate conţine informaţii provenite din surse diverse: situaţii şi rapoarte rezultate din prelucrarea datelor. operaţii lingvistice. gestiunea documentelor etc. lexical şi ortografic al textului analizat. despărţirea automată a cuvintelor în silabe. convorbiri telefonice. generarea şi prelucrarea tabelelor. c) Procesarea documentelor grafice reprezintă un mod de utilizare modern şi eficient a tehnologiei informaţiei în vederea receptării. imagini şi fotografii scanate etc. grafică bidimensională sau tridimensională realizată cu ajutorul unor programe speciale de grafică. de asemenea. sau editoarele de texte ale procesoarelor de tabele şi ale sistemelor integrate. pentru a putea fi apoi uşor regăsite. forma şi mărimea paginii. spre exemplu editorul de texte al sistemului grafic de operare. consultate la terminal. Prelucrarea textelor presupune. Aceste multiple izvoare de informaţie sonoră sau auditivă. simboluri grafice la alegerea utilizatorului. d) Procesarea sunetului îmbracă forme foarte variate. a desenelor grafice. cuplate la orice calculator personal. controlul gramatical. Procesarea informaţiei organizată sub forma documentelor grafice se realizează de către programe specializate de tip editoare grafice sau Desktop Publisher sau de către funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele. fie cu componente pentru tratare text ale unor sisteme de programe având altă destinaţie principală. desene alb-negru sau color. Prelucrarea textelor se realizează. Se realizează în acest mod o interfaţă acustică a sistemului 85 . şi reprezentărilor grafice realizate cu un procesor de tabele. imprimat pe hârtie sau microfilm în vederea arhivării. percepută analogic şi convertită în formă digitală cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în tratarea informaţiei sonore (placa de sunet). de la vocea umană (mesaje. comunicate la distanţă sau introduse într-un nou proces de prelucrare grafică. imprimate pe hârtie sau microfilm. cum sunt. procesarea ecuaţiilor. schiţe şi desene tehnice. conferinţe) la sunete obţinute prin sinteză electronică. întâlniri. Documentele astfel prelucrate se memorează pe suporturi tehnice de date având o anumită organizare. fie cu programe specializate. modul de aşezare a textului în pagină. În urma acestor operaţii rezultă un document de tip text care poate fi consultat prin afişare pe ecran.

e) Procesarea de imagini video (imagini în mişcare) completează gama de posibilităţi media utilizate pe scară din ce în ce mai largă în tehnologiile TIME1. după cum imaginea este însoţită de sunet sau voce umană. filme de specialitate) realizate pe calculator eu ajutorul unor dispozitive fizice şi logice. Sursele de informaţie video (imagini în mişcare) sunt diverse: realitatea. afişării şi perceperii cu ajutorul plăcii de captură video a unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp (minimum 25 de imagini pe secundă) generând privitorului uman senzaţia vizuală de mişcare. Informatică Media şi Divertisment) 86 . Pentru captarea emisiunilor diverselor reţele de televiziune se utilizează placa TV (Tuner TV).) precum şi cu dispozitivele de comunicaţie acustică de genul: telefon. 1 Telecomunications Informatics Media Entertainment = Telecomunicaţii.informatic cu sistemele audio analogice uzuale (casetofon. compact-disc. Informaţia vizuală dinamică este rezultatul captării. surprinsă cu tehnică de filmat (cameră de luat vederi). player etc. magnetofon. interfon. În mod curent prelucrarea informaţiei vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore. imagini transmise (analogic sau digital) prin sistemele de comunicaţii video de natură profesională precum şi imagini (animaţie profesională.

Atunci când se modelează un lanţ informaţional. stocării. regăsirii şi transmiterii datelor brute. 4. subordonate scopurilor majore ale întreprinderii.1 Generarea. culegerea şi transmiterea datelor Primul element al fluxului valoric informaţional îl constituie generarea datelor prin culegerea şi transmiterea lor. reprezentarea prin valoare presupune capacitatea de a crea avantaje sporite utilizatorului prin intermediul informaţiei. Acestea sunt reprezinte de activităţile de management şi marketing. Punctul de plecare pentru revoluţia informaţională l-a constituit utilizarea tehnologiei în scopul culegerii. Fluxul valoric informaţional presupune parcurgerea a patru faze: generarea. Ei trebuie să ştie care sunt opţiunile posibile.4. modelarea şi sistemele de asistare a deciziei. în vederea ajungerii de la date la informaţii. dar şi natura cunoştinţelor necesare înainte ca datele să fie reunite şi să înceapă prelucrarea lor. Informaţia poate fi privită din două perspective economice: cost şi valoare: reprezentarea din punct de vedere al costurilor are loc datorită faptului că culegerea. stocarea şi prelucrarea informaţiei costă bani şi implică costuri.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL Fluxul valoric informaţional este un model de organizare şi fructificare prin valoare. fluxul valoric informaţional joacă un rol important.4. Obiectivele prelucrării informaţiei trebuie să provină dintr-un nivel superior. de a produce valoare şi profit în totalitatea dimensiunii sale sociale şi economice. în cele din urmă în capacitatea de a lua decizii. date care însemnau practic. gestiunea datelor. Tehnologia multimedia oferă azi posibilităţi nebănuite în procesarea şi generarea informaţiilor pornind de la formele pe care le poate lua datele. Factorii de conducere nu pot să aştepte ca deciziile să se poată lua numai pe baza informaţiilor disponibile. în cadrul procesului de transformare a datelor în informaţii. 87 . culegerea şi transmiterea de date. în îmbogăţirea cunoştinţelor şi. Conform naturii sale. analiza şi interpretarea datelor. cifre. scopul urmărit trebuie să fie conştientizat şi formulat încă de la început.

dacă nu chiar în timp real. Din acest motiv. unde se generează în mod regulat cantităţi mari de date POS dar foarte puţine firme folosesc cu adevărat datele culese. În limbajul firmelor se vorbeşte despre date generice1. utilizarea în continuare a datelor nu este încă în măsură să asigure dobândirea de valoare pentru utilizator. se apelează la instrumente 1 Un exemplu îl constituie comerţul cu amănuntul. grupării şi identificării acestora.4. 4.puncte de vânzare). primul plan al lanţului valoric ar fi inutil. În multe cazuri.4. când se numărau produsele în rafturile şi se consemnau cu ajutorul unui creion şi a unui bloc de hârtie. transformarea datelor într-o formă comprimată. 88 . se culeg date privind vânzările în cadrul magazinelor şi se transmit zilnic. Fără mijloace eficiente de gestiune a datelor în scopul ordonării. Prin intermediul sistemelor POS (point of sale . Sistemele videotext pot furniza statistici la cumpărările online (online-shopping). ca urmare a costurilor şi a complexităţii activităţii de gestiune într-o stare „online”. Cei mai mulţi dintre utilizatori recunosc că depun un efort considerabil în gestionarea datelor. sortării. Calculatoarele şi tehnologia au redus masiv costurile culegerii şi circulaţiei datelor. Datele culese sunt păstrate un timp foarte scurt într-o formă care să permită apelarea lor rapidă.3 Analiza şi interpretarea datelor Pentru majoritatea utilizatorilor. interpretate într-o formă care le conferă un oarecare sens. Următorii paşi ai prelucrării informaţiei permit obţinerea de informaţii privind comportamentul consumatorilor. 4. deoarece nu sunt capabile să le transforme în informaţii precise şi utile. Acest lucru se constată atât în ceea ce priveşte cantitatea datelor ce trebuie culese. cât şi viteza de culegere a acestora. Informaţia sub forma datelor interpretate este a treia componentă a fluxului valoric informaţional. În cadrul acestui proces.2 Gestiunea datelor Creşterea cantităţii datelor brute a luat o amploare care în prezent ameninţă să-l copleşească pe utilizator. este foarte importantă. noţiunea de „informaţie” semnifică datele brute. eşantionării.Culegerea datelor brute se deosebeşte astăzi fundamental de perioadele anterioare. nevoile şi particularităţile locale. capabilă să genereze concluzii.

Pe lângă sistemele convenţionale de interpretare a datelor. Avantajul acestora îl reprezintă exactitatea şi deci posibilitatea obţinerii de marje de profit mai mari decât în cazul în care diferiţi responsabili s-ar baza numai pe propria lor intuiţie.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei Cu ajutorul metodelor statistice datele se reduc cantitativ. s-au pus la punct mai multe tehnici. Astăzi există perspectiva ca prin abordările de tip data mining să se dezvolte o cale care să permită extragerea de informaţii relevante din cantităţi mari de date. 4. Informaţiile şi datele dobândesc valoare numai atunci când îmbunătăţesc procesul de luare a deciziilor sau. informaţiile obţinute în urma aplicării modelelor statistice sunt transpuse în modele de simulare şi permit factorilor de decizie o cunoaştere mult mai amplă a afacerii şi a mediului extern. atunci când sporesc capacitatea de a genera valoare. în ultimii ani ramura inteligenţei artificiale s-a ocupat de problematica învăţării din date. proiectându-se şi realizându-se baze de fapte şi cunoştinţe.specifice gestiunii bazelor de date. 89 . Obiectivul fiecărei verigi a fluxului informaţional îl reprezintă sporirea valorii datelor. mai general. Pentru a se ajunge de la datele brute la informaţii relevante pentru utilizator. Astăzi. generându-se astfel sinteze din cifrele de afaceri şi vânzări. a capacităţii de extragere a informaţiilor din acestea.4. Valoarea datelor se bazează pe capacitatea de interpretare a acestora.

Operaţiile asupra unui structuri de date sunt: crearea. în special cele mari şi diversificate. care conduc la un anumit mod de identificare şi de selectare a componentelor. Structura de date constituie o colecţie de date între care s-a stabilit o serie de legături. Sistemul de conducere al bazei de date este software-ul care permite unei firme să construiască. ele oferă avantajul de a se adapta mult mai bine la realităţile specifice firmei şi pot fi mult mai dificil de copiat. să conducă şi să acceseze datele stocate. actualizarea. ordonarea (sortarea. 90 . astfel încât să poată deservi un număr de aplicaţii ale sistemului informaţional. În plus.Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE 5. consultarea. indexarea). Multe firme. selecţia. prin care se realizează reprezentarea unui univers real împreună cu descrierea datelor şi a relaţiilor între ele. Deşi crearea acestor tipuri de programe este destul de scumpă. Firmele care deţin specialişti în domeniul informatic dezvoltă adesea software pentru aplicaţii unice. fuzionarea.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE O bază de date (BD) poate fi considerată drept un model al unor aspecte ale realităţii unei entităţii organizaţionale şi modelată prin intermediul datelor. pentru a răspunde diferitelor necesităţi (de exemplu. copierea şi sintetizarea etc. el pune la dispoziţia gestiunii firmei numeroase rapoarte. BD constituie deci un ansamblu intercorelat de colecţii de date. pot avea un număr de baze de date diferit orientate. Diferitele obiecte din cadrul entităţii organizaţionale ce reprezintă interes sunt denumite clase sau entităţi. Baza de date este o serie de date organizate eficient într-o locaţie centrală. interclasarea. filtrarea. contabilitate şi resurse umane). Eforturile sunt din ce în ce mai mult canalizate spre crearea sistemelor care pot distribui informaţii din mai multe baze de date.

organizarea datelor în BD trebuie să fie transparentă pentru utilizatori. accesibil mai multor utilizatori. în timp util. Datele se schimbă în timp datorită producerii unor evenimente externe sau interne. orientată pe obiecte. eventual. relaţională. Restricţiile de integritate pot fi statice şi de tranziţie. Aceste schimbări pot fi gândite ca fenomene discrete. software şi alte resurse. în sensul că modificările în organizarea datelor nu trebuie să afecteze programele de aplicaţie. Pentru fiecare dintre aceştia se stabilesc tipurile de operaţii asupra datelor la care au de acces. BD denotă integritate atunci când reflectă cu acurateţe universul real. Astfel. în timp ce restricţiile de tranziţie vizează trecerile de la o stare a BD la alta. transportate de la sursă la locul de stocare sau de la stocare la cel de utilizare. O restricţie statică este un invariant al stării. Arhitectura sistemului de baze de date este formată din următoarele componente: 91 . starea unei BD reprezintă întregul ansamblu de date la un anumit moment. Datele se cer a fi memorate şi. liniară. realizarea protecţiei datelor împotriva incidentelor). arborescentă. Un sistem BD (cunoscut şi sub numele de bancă de date) reprezintă un ansamblu de elemente hardware. Unele stări posibile ale BD pot fi valide. Colecţiile de date din cadrul unei BD posedă următoarele proprietăţi: datele din BD sunt persistente adică sunt păstrate pentru o anumită perioadă de timp. ce determină trecerea BD printr-un număr de stări. BD trebuie să asigure posibilitatea accesului concomitent (concurent) a mai multor utilizatori la date. inclusiv date. coerent (prin asigurarea respectării restricţiilor de integritate. utilizată şi întreţinută una sau mai multe BD. care poate fi mai mare sau mai mică. altele nu. Integritatea BD este asigurată exclusiv prin restricţii de integritate.Tipurile de structuri logice de date sunt: punctuală. reţea. indiferent de drepturile de acces pe care le deţin aceştia. prin care este creată. ca un ansamblu de colecţii de date are caracter: organizat (pe niveluri de organizare a datelor). care reprezintă reguli ce stabilesc cum BD poate rămâne o reflectare corectă. structurat (datele şi legăturile dintre acestea sunt definite şi descrise conform unui model de date) cu o redundanţă minimă şi controlată. exactă a universului de discurs. Conservarea integrităţii datelor este procesul prin care se sigură tranziţia BD prin stări valide. o BD.

documentaţii (componenta de structură). alte componente.baza/bazele de date. animaţie. organizarea în fişiere prezintă numai nivelurile logic şi fizic. Un tip special de date sunt datele spaţiale. care exprimă viziunea programatorului de aplicaţie asupra datelor. grafice. statistici. ce face posibilă administrarea datelor. în raport de categoria de personal implicată: 1) nivelul conceptual (global). sunete etc. Corespunde schemei interne a BD. care exprimă viziunea inginerului de sistem asupra datelor. prin care se realizează o descriere a tuturor datelor într-un mod independent de aplicaţii. Datele dintr-o bază de date pot fi structurate pe trei niveluri de organizare a datelor. în scopul realizării de sisteme bază de date multimedia. texte. elemente de descriere a semanticii. imagini dinamice (video. imagini statice. care constituie ansamblul de programe prin care se sigură gestionarea şi prelucrarea complexă a datelor şi care reprezintă componenta software a sistemului de baze de date. în domeniul bazelor de date. Datele stocate într-o bază de date pot fi de mai multe tipuri precum: date numerice. Utilizarea mai multor tipuri de date în cadrul sistemelor bază de date. prin care se realizează o descriere a datelor corespunzătoare unui anumit program de aplicaţie. La acest nivel se vorbeşte de schema externă sau subschema BD. destinate bunei funcţionări a sistemului (componenta de proceduri). 92 . operatori (componenta de personal).). echipamentele şi sistemele hardware utilizate (componenta hardware) precum şi personalul implicat. Aceste date pot fi generate de calculator sau captate din realitate şi convertite în formă digitală. prin care se realizează o descriere a datelor pe suportul fizic de memorare Spre deosebire de organizarea datelor într-o BD. precum: proceduri manuale şi automate. care reprezintă componenta de tip date a sistemului. 3) nivelul fizic. 2) nivelul logic. care exprimă viziunea administratorului BD asupra datelor. structura acestora. ingineri de sistem analişti. în special a celor audio şi video s-a reflectat în utilizarea pe scară din ce în ce mai mare. sistemul de gestiune al bazei/bazelor de date. audio. inclusiv reglementări administrative. dicţionarul bazei de date ce conţine informaţii despre date. utilizate în cadrul sistemelor de bază de date geografice. programatori. reprezentat de diferite categorii de utilizatori finali şi personal de specialitate: administrator. a tehnologiilor multimedia. Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală (schema) BD.

relaţional). Aceste din urmă modele ale datelor din BD sunt cunoscute şi sub numele de subscheme ale BD. unde datele sunt reprezentate după structura unei ierarhii. Caracteristicile modelelor logice pot fi prezentate sintetic. La un subordonat se poate ajunge pe mai multe căi. reţea. în timp ce în al doilea caz sunt reflectate cerinţele asupra datelor ale anumitor aplicaţii (de exemplu modelul datelor pentru prelucrarea comenzilor. de expediţie a mărfii etc. dar adaugă şi orientarea pe ansamblu. Totalitatea datelor dintr-o BD constituie extensia bazei de date iar setul de definiţii prin care este descrisă structura unei BD poartă şi numele de schema BD. Structura de bază este reprezentată prin „tipul înregistrare” (atributele entităţii) şi „tipul set” 93 . fişiere cu legături etc. Legăturile dintre date vor fi ordonate unic. manipularea şi asigurarea integrităţii datelor. În general. 1) Modelele logice ale datelor în BD asigură gestionarea. Aceste modele menţin o orientare pe înregistrare.Organizarea datelor în baze de date se asigură prin utilizarea unor modele logice şi a modelelor fizice. unde datele sunt reprezentate ca într-o mulţime de ierarhii în care un membru al ei poate avea oricâţi superiori (legături mulţi la mulţi). pot fi oricâte niveluri de subordonare şi pe fiecare nivel pot fi oricâţi dependenţi. şi anume: modele primitive (fişiere). Pot fi puse în evidenţă trei tipuri de modele logice ale datelor. astfel: a) Modelul ierarhic (arborescent). Un model al datelor poate viza totalitatea datelor din cadrul BD sau o parte a acestora. respectiv definirea (structurarea) datelor. este vorba de arhitectura datelor. Un subordonat nu poate avea decât un singur superior direct şi nu se poate ajunge la el decât pe o singură cale. În primul caz. iar orice acces se face prin vârful ierarhiei (rădăcină). Aceste modele sunt axate pe reprezentarea semnificaţiei (semanticii) datelor. modele semantice (orientate pe obiecte). mai multe înregistrări fiind grupate în structuri de tip fişier. Dintre acestea. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. dar nici un subordonat nu poate exista fără superiorul lui (legături unul la mulţi). ultimele două tipuri sunt specifice bazelor de date. Structura de bază este „tip înregistrare” care grupează toate atributele unei entităţi. În aceste modele structura de bază este înregistrarea. a unui arbore.). fără să reflecte modul de reprezentare a acestor date pe suportul de memorare. b) Modelul reţea. modele clasice (ierarhic.

Modelul orientat pe obiect conferă obiectelor următoarele caracteristici mai importante: încapsularea ce presupune ca descrierea obiectelor să se facă astfel încât să există acces din afara obiectului la datele sale. iar coloanele corespund câmpurilor (caracteristicilor sau atributelor). Metoda defineşte operaţiile permise asupra obiectului. chiar dacă la construirea relaţiilor se admit domenii infinite. o implementare (care este privată) şi o interfaţă publică. a căror implementare este complexă. Conexiunile în modul reţea sunt de regulă liniare. c) Modelul relaţional. Clasele de obiecte reprezintă un tip abstract de date care defineşte structura şi proprietăţile obiectelor din acea clasă şi mulţimea de metode operaţionale asupra obiectelor respective. în care liniile reprezintă înregistrări (articole sau tupluri). prin care este referit. definită prin abstractizare din entitatea fizică pe care o regăsim în lumea reală. Într-o organizare eficientă. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. flexibilă. O reprezentare comodă a relaţiei este tabelul bidimensional (tabela de date). întrucât este uşor de înţeles şi de utilizat. adică acele operaţii care modifică comportamentul obiectului. ordonate în ierarhii de clase şi subclase. În cadrul modelului relaţional nu interesează decât relaţiile finite. unde conceptul de bază este cel de relaţie (tabelă). metode. Pentru a diferenţia coloanele care conţin valori ale aceluiaşi câmp şi a se elimina astfel dependenţa de poziţie în cadrul tabelei se asociază fiecărei coloane un nume distinct şi se precizează proprietăţile pe care le au valorile de pe coloana respectivă ceea ce duce la apariţia noţiunii de atribut. Cererile adresate unui obiect pentru a returna o valoare sau pentru a schimba o stare se numesc mesaje. fişiere de legături etc. 94 .(legăturile între entităţi). Un obiect are un nume. un identificator unic. Numele coloanei (atributului) exprimă de obicei semnificaţia valorilor din cadrul coloanei respective. Reprezentarea tabelară este preferată adesea altor forme de reprezentare a relaţiilor. dar şi mulţi la mulţi. d) Modelul orientat pe obiecte unde structura de bază folosită este cea de clasă de obiecte. unul la mulţi. ordinea liniilor şi a coloanelor din cadrul tabelei de date nu trebuie să prezinte nici o importanţă. Proprietăţile descriu structura de date a obiectului. Aici există entităţi simple şi clase de entităţi care se reprezintă prin obiecte simple sau clase de obiecte.

modul de prelucrare a obiectelor este specificat prin operatorii modelului. 2) Modele fizice ale datelor BD sunt utilizate pentru reprezentarea modului de organizare a datelor pe suportul fizic de memorare. care acţionează asupra structurilor de date. pentru manipularea datelor. Datele în formă digitală pot fi memorate pe mai multe tipuri de medii fizice. după ce au fost digitizate (sunet. care reprezintă restricţiile ce asigură menţinerea corectitudinii datelor. La baza operaţiilor dintr-un astfel de model stau mesajele. documente grafice. text şi numere). restricţiile de integritate. Un model logic de date este definit prin trei dimensiuni şi anume: structura datelor. care ajută obiectele să comunice între ele. Definirea structurii datelor presupune definirea entităţilor şi caracteristicilor asociate. imagini statice sau dinamice. animaţie. video sau audio. succesiunea (moştenirea) ce reprezintă capacitatea unui obiect de a-şi genera datele şi funcţionalitatea din alt obiect. 95 . precum şi definirea legăturilor între entităţi (asocierea). film.polimorfismul în sensul că diferitele obiecte răspund diferit la aceleaşi mesaje. operatorii modelului. unu la mulţi (tip arborescent). Asocierea poate ti: unu la unu (tip liniar). Pe acelaşi mediu fizic se pot memora mai multe tipuri de date. mulţi la mulţi (tip reţea) sau neprecizat în totalitate.

prin intermediul unor programe (scrise în diferite limbaje de programare) sau sisteme de gestiune de fişiere (ca produse software). convertoare etc. liste. sunt: definirea şi descrierea structurii bazei de date ce se realizează printr-un limbaj propriu specific. shell-uri. Datorită rolului pe care îl îndeplineşte. regăsiri punctuale). 96 . care nu are un SGBD asociat. activităţi efectuate de administratorul bazei de date. modificarea şi ştergerea de înregistrări din colecţiile de date. asigurând legătura şi interdependenţa între ele. securitatea datelor se realizează prin instrumente puse la dispoziţia administratorului bazei de date. Această activitate presupune alocarea spaţiului în memoria externă. Interogarea este complexă şi presupune: vizualizare. consultare. În aceste situaţii se poate lucra cu fişiere sau sisteme de fişiere. Această activitate trebuie să asigure coerenţa datelor prin respectarea restricţiilor de integritate impuse de modelul de date. ca produs software. alte operaţii. reorganizarea bazei de date se realizează prin actualizarea structurii de date şi modificarea strategiei de acces. Cu alte cuvinte. Activităţile asigurate de SGBD.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE Sistemul de gestiune a bazei de date (SGBD) este un ansamblu complex de programe care asigură interfaţa între o bază de date şi utilizatorii acesteia. refacerea fişierelor bazei de date în caz de incidente. Pentru întreţinerea bazei de date SGBD are implementat algoritmi de optimizare a timpului şi spaţiului de memorie ocupate.. o bază de date nu este de conceput fără un SGBD. criptarea datelor etc. Accesul la date se efectuează prin interogare şi actualizare. încărcarea datelor se realizează prin comenzi din limbajul de manipulare propriu sau prin componente proprii specifice. realizarea unor proceduri speciale. întretinerea bazei de date se realizează prin utilitare proprii SGBD-ului: editoare. SGBD este componenta software a unui sistem de bază de date care interacţionează cu toate celelalte componente ale acestuia. nu conduce la o bază de date. dar nu avem de-a face cu o bază de date. conform unui anumit model de organizare a datelor. orice organizare a datelor în colecţii de date.5. Activitatea se referă la asigurarea confidenţialităţii datelor prin autorizarea şi controlul accesului la date. Actualizarea presupune cele trei operaţiuni: adăugarea. editare situaţii de ieşire (rapoarte.

generaţia a treia de SGBD-uri care este în plină dezvoltare. funcţiile şi componentele.: SQL). La începutul anilor ‘80 a apărut modelul relaţional de organizare a datelor şi ulterior s-au realizat SGBD-uri relaţionale ce implementau acest model (exemple: Foxpro. SGBD-urile arborescente şi reţea fac parte din prima generaţie şi constituie pionieratul în domeniu. care însă nu schimbă fundamentele conceptului. în principal. acces concurent. Desigur. Progress. SOCRATE). de modelul logic de date pe care-l implementează astfel: iniţial datele erau organizate în fişiere. îmbunătăţirea organizării datelor în memoria externă prin implementarea unui model mai performant. de nuanţă. DB2. Access. Este generaţia a doua de SGBD-uri. 97 . la fiecare generaţie apar o serie de elemente specifice. asigurarea unor limbaje de manipulare a datelor (LMD) puternice. reducerea şi controlul redundanţei. asigurarea unor limbaje de regăsire neprocedurale (ex. operatorii de prelucrare şi restricţiile de integritate. Se urmăreşte creşterea independenţei logice şi fizice a datelor. Oracle. interactivitate şi neproceduralitate fiind foarte mult utilizate. urmate de modelul reţea de organizare a datelor şi SGBD-urile reţea ce implementau acest model a apărut în anii ‘90 (exemple: IDMS. creşterea protecţiei şi securităţii datelor. o foarte mică parte cu SGBD-uri de generaţia întâi şi câştigă tot mai mult teren cele realizate cu SGBD-uri orientate obiect. În acest moment cea mai mare parte a bazelor de date sunt realizate cu SGBD-uri relaţionale. IMS). încadrarea unui SGBD într-o generaţie se face în funcţie de modelul logic de date implementat prin luarea în considerare a celor trei elemente care caracterizează modelul de date: structura modelului (entităţile şi legăturile dintre ele).). asigurarea unor limbaje de descriere a datelor (LDD) cât mai performante şi automatizate.Evoluţia SGBD-urilor este legată. Fortran etc. caracterizate prin simplitate. apoi a apărut modelul arborescent de organizare a datelor şi primele SGBD-uri ierarhice ce implementau acest model (exemplu: SCF. Informix. SQLserver). optimizarea accesului. îmbunătăţirea accesului la date prin acces după mai multe chei. Au fost urmate în evoluţie de modelul orientat pe obiect de organizare a datelor şi SGBD-urile orientate obiect ce implementau acest model. gestionate de programe scrise în diferite limbaje de programare universale (exemplu: Cobol. La trecerea de la o generaţie la alta de SGBD s-a urmărit: păstrarea aspectelor fundamentale specifice conceptului de SGBD: obiectivele.

reduce timpul de răspuns. SGBD satisface cerinţele informaţionale ale utilizatorului într-un mod optim. unui utilizator să vadă doar o parte din baza de date şi anume numai acele date care îl interesează. asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor. 7. tendinţa de fundamentare teoretică şi de standardizare a conceptelor din fiecare nouă generaţie de SGBD apărută. SGBD trebuie să-i permită la un moment dat. asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor. el asigură minimizarea costului de prelucrare a datelor. 1) Asigurarea independenţei datelor. Obiectivele unui SGBD sunt: 1. asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor. care însă satisface cerinţele sale. Prin acest lucru se optimizează consumul de resurse calculator (timpul şi spaţiul). 9. care să le permită adaptarea la nou. 98 . creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei. Fiind un mediu specializat. Se spune că o aplicaţie informatică depinde de date. care au la dispoziţie un volum mare de date. 8. Astfel. asigurarea legăturilor între date. 5. Independenţa datelor faţă de aplicaţie este necesară din următoarele motive: diferite aplicaţii au nevoie de viziuni diferite ale utilizatorului asupra aceloraşi date. Acest lucru înseamnă că SGBD-urile se doresc a avea o extensibilitate cât mai mare. a modului de lucru (local sau reţea). utilizarea unor SGBD-uri din generaţii precedente în paralel cu dezvoltarea unei noi generaţii. asigură flexibilitate şi portabilitate aplicaţiei. interfeţe cu alte limbaje de programare. asigurarea securităţii datelor. diversificarea tipurilor de date ce pot fi utilizate. utilizatorul manipulând o cantitate redusă de date. 2.oferirea unor facilităţi de utilizare tot mai performante: generatoare specia1izate. administrarea şi controlul datelor. precum şi a tipurilor de aplicaţii ce pot fi dezvoltate. 6. oferă protecţie ridicată a datelor. 4. asigurarea segmentării datelor. O bază de date este realizată pentru o gamă largă de utilizatori. 3. asigurarea independenţei datelor. dacă modificarea structurii de memorare a datelor sau a strategiei de acces la date afectează şi aplicaţia. Sistemul de gestiune a bazelor de date are rolul de a furniza suportul software complet pentru dezvoltarea de aplicaţii informatice cu baze de date. interactivitatea.

Cu alte cuvinte dinamica lumii reale va genera modificări în baza de date. Independenţa datelor trebuie privită din două puncte de vedere: a) Independenţa fizică a datelor face ca memorarea datelor şi tehnicile fizice de memorare să poată fi modificate fără a determina rescrierea programelor de aplicaţie. Aceasta va ft însă controlată pentru a asigura coerenţa bazei de date. b) Independenţa logică a datelor se referă la posibilitatea adăugării de noi tipuri de înregistrări de date sau extinderea structurii conceptuale (globale). uneori. baza de date existentă la un moment dat. 3) Asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor ce presupune ca SGBD să dispună de componente specializate pentru diferite operaţii de utilizare pentru: 99 . care să preia din mers şi cu un efort minim noile cerinţe care apar în timpul exploatării. reprezintă o investiţie majoră la care nu trebuie să se renunţe prea uşor. Administratorul bazei de date va avea la dispoziţie din partea SGBD-ului. ca răspuns la cerinţele noi apărute fără a modifica aplicaţiile existente. se pot modifica priorităţile aplicaţiei. SGBD va permite dezvoltarea unor aplicaţii deschise. Exemplul tipic de redundanţă controlată acceptată este cea apărută la proiectarea bazelor de date relaţionale prin normalizare precum şi la proiectarea bazelor de date distribuite prin replicare. se pot modifica unităţile şi modul de memorare ale datelor etc. Pentru acest lucru structura este păstrată în memoria externă şi nu în program ca în sistemele cu fişiere clasice. în ceea ce priveşte timpul de răspuns se acceptă o numită redundanţă a datelor. stocarea informaţiilor în bazele de date se face astfel încât datele să nu fie multiplicate. iar ele trebuie recuperate integral. După darea în exploatare a unei baze de date pot apare schimbări de standarde sau norme. Cheltuielile pentru realizarea unei baze de date sunt mari. precum şi programele de aplicaţie care au fost folosite o perioadă de timp.administratorul bazei de date trebuie să aibă libertatea de a schimba structura de memorare sau strategia de acces. 2) Asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor Spre deosebire de sistemele clasice (cu fişiere) de prelucrare automată a datelor. SGBD va permite aplicaţiei informatice să funcţioneze cu programele existente şi să convertească datele. o serie de instrumente care să-i permită să modifice structura de date fără a modifica programele de aplicaţie. fără ca aceasta să impună rescrierea programelor existente. Cu toate acestea. pentru a realiza performanţe sporite.

Utilizatorul final care este beneficiarul aplicaţiei. la momentul execuţiei. utilizarea unui limbaj cât mai apropiat de cel natural. existenţa unor limbaje performante de regăsire a datelor care permit exprimarea interactivă a unor cereri de regăsire a datelor şi indicarea unor nereguli pentru editarea informaţiilor solicitate. cu posibilitatea de acces la baza de date în regim interactiv. În timp ce modificarea criteriului la fişierele clasice implică reorganizarea lor. multe din facilităţile de regăsire de aici fiind preluate în generaţia a treia de SGBD-uri. SGBD trebuie să îmbine puterea unui limbaj procedural cu cel al unui limbaj neprocedural (descriptiv)-apropiat de limbajul natural. unde există un singur criteriu de adresare (cel care a stat la baza organizării fişierului) în cazul bazelor de date. fără ca ei să fie nevoiţi să cunoască structura întregii baze de date.) care lasă neschimbate entităţile bazei de date. De aceea pe el nu îl interesează structura bazei de date. are puţine noţiuni de informatică. regăsirea datelor este realizată la cererea tuturor tipurilor de utilizatori ai bazei de date. SGBD stochează datele în entităţile bazei de date şi permite mai multe căi de acces. o dată cu apariţia 100 . sistemul de gestiune trebuie să ofere posibilitatea unui acces multicriterial. Aceasta ar oferi posibilitatea unui acces uşor la baza de date şi a utilizatorilor neinformaticieni. spre deosebire de sistemul clasic de prelucrare pe fişiere. datele de la o aplicaţie trebuie să poată fi utilizate în alte aplicaţii. Paşi importanţi în acest sens s-au făcut în generaţia a doua de SGBD-un. care să dirijeze şi să ajute beneficiarul în utilizarea bazei de date. Pentru acest lucru SGBD trebuie să ofere instrumente specializate pentru dezvoltarea de programe de aplicaţie cât mai prietenoase. Din acest motiv SGBD-urile sunt puternice în ceea ce privesc facilităţile de regăsire. Mai ales în cazul realizării unor aplicaţii informatice cu baze de date care fac parte dintr-un sistem integrat. o serie de fişiere anexe (de index etc. Acestea au atins performanţe ridicate în sistemele relaţionale. la bazele de date schimbarea criteriului nu afectează cu nimic datele.folosirea datelor de către mai mulţi utilizatori în diferite scopuri (aplicaţii). o bază de date nu este realizată izolat. ci numai o utilizare cât mai uşoară. accesul cât mai natural al utilizatorului la date. de regulă. Fie că este folosită pentru actualizare sau pentru consultare. De cele mai multe ori. regăsirea datelor este una din operaţiile cele mai intens folosite într-o bază de date. Acest lucru reduce spaţiul de memorare necesar şi efortul de încărcare/validare a datelor. Pentru diferite moduri de adresare SGBD creează dinamic.

101 . SGBD gestionează privilegiile utilizatorilor în sensul că un utilizator poate realiza anumite acţiuni. 4) Asigurarea securităţii datelor împotriva accesului neautorizat. Cu ajutorul previzualizărilor (view) SGBD permite să se definească partiţii logice ale bazei de date. cu o cheie (parolă) de acces la rutină. 5) Asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor împotriva unor ştergeri intenţionate sau neintenţionate care se realizează prin intermediul unor proceduri de validare. care este şi singurul limbaj standardizat din domeniul bazelor de date. Criptarea şi decriptarea se realizează după algoritmi specifici. criptarea datelor. parolă. realizarea unor proceduri speciale. Profilul unui utilizator este definit cu ajutorul SGBD prin: nume. asupra anumitor obiecte. definite pentru diferiţi utilizatori. utilizarea viziunilor este asigurată de SGBD pentru reprezentarea schemelor externe ale bazei de date. Securitatea datelor este asigurată de SGBD prin definirea tuturor drepturilor necesare unui utilizator pentru o previzualizare şi revocarea drepturilor pentru alte previzualizări sau obiecte. Autorizarea şi controlul accesului la date este rea1izat de SGBD prin intermediul parolelor. criptarea este asigurată de SGBD prin oferirea de rutine de criptare (codificare) a datelor apelate automat sau la cerere şi prin existenţa unor instrumente care permit utilizatorului să realizeze propriile rutine de criptare. În acest sens SGBD permite: autorizarea şi controlul accesului la date. Acestea identifică clasele de utilizatori. nume clasă (grup). Anumitor utilizatori li se va acorda dreptul de execuţie şi li se va interzice accesul direct la obiectele bazei de date. număr nivel de acces. realizarea unor proceduri speciale de acces asupra datelor scrise în limbajul de manipulare a datelor (LMD) şi care se păstrează în formă precompilată. în raport cu cerinţele acestora de acces la date. Administratorul bazei de date poate prevedea ca accesul la date să se facă numai printr-o autorizare corespunzătoare şi poate verifica autorizarea oricând se încearcă accesul la anumite date.limbajului de regăsire SQL (Structured Query Language). cu anumite drepturi de acces. SGBD pune la dispoziţia administratorului bazei de date o serie de instrumente specifice pentru asigurarea securităţii datelor. la anumite date. conform anumitor restricţii. a unor protocoale de control concurent şi a unor proceduri de refacere a bazei de date după incidente. utilizarea viziunilor.

Componentele SGBD asigură coerenţa şi integritatea tratând separat cauzele care pot altera baza de date: integritatea semantică, controlul accesului concurent, salvarea/restaurarea; integritatea semantică este asigurată prin operaţii efectuate de SGBD asupra datelor şi a prelucrărilor. Aceste operaţii alcătuiesc un set de reguli numit restricţii de integritate. SGBD asigură astfel de restricţii implicite (rezultă din modelul de date implementat) şi explicite (proceduri incluse în programele de aplicaţie); controlul accesului concurent asigură coerenţa datelor şi este un obiectiv al SGBD urmărit mai ales la baze de date distribuite. În acest sens SGBD are o unitate distinctă de prelucrare a datelor numită tranzacţie, care este constituită dintr-o secvenţă de operaţii marcată de puncte de început şi sfârşit. Tranzacţia poate fi controlată implicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt automat definite, sau explicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt definite prin comenzi specifice. La execuţia concurentă a tranzacţiilor, SGBD asigură blocarea accesului la datele utilizate la un moment dat. Aceasta înseamnă că se interzice accesul celorlalte tranzacţii concurente la aceleaşi date, până se termină tranzacţia curentă. Tehnica de blocare utilizată de SGBD se poate aplica la nivelul întregii baze de date, a unui fişier, a unei înregistrări sau chiar a unui câmp. Ea poate fi aplicată pentru citire (partajabilă) sau pentru scriere (exclusivă); salvarea datelor este un proces de stocare prin realizarea de copii de siguranţă şi prin jurnalizarea tranzacţiilor şi a imaginilor. SGBD poate asigura salvarea automat sau la cererea administratorului bazei de date. Restaurarea porneşte de la colecţiile de date stocate prin salvare şi refacere consistenţa bazei de date, minimizând prelucrările pierdute. Restaurarea este asigurată automat de SGBD, dar se poate realiza şi manual. 6) Asigurarea segmentării datelor se referă nu numai la aspectul asigurării accesului mai multor utilizatori la aceleaşi date, ci şi la posibilitatea dezvoltării unor aplicaţii fără a se modifica structura bazei de date. Problema segmentării se pune la un nivel superior pentru SGBD-urile ce permit lucrul în reţea. 7) Asigurarea legăturilor între date corespund asocierilor care se pot realiza între obiectele structurii de date, precum şi a legăturilor dintre acestea, conform unui model de date. Fiecare tip de model de date permite anumite legături între date. Un SGBD, care implementează un anumit model 102

de date, va trebui să asigure şi realizarea legăturilor dintre datele corespunzătoare în conformitate cu schema conceptuală. 8) Creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei sunt influenţate de SGBD. Acesta trebuie să gestioneze un volum mare de date de o complexitate ridicată, într-un anumit timp de acces rezonabil pentru diferiţi utilizatori. Pentru toate aceste lucruri SGBD foloseşte diferite metode de acces, tehnici de optimizare, tipuri de date. implementarea lor se face în componente specializate ale SGBD. 9) Administrarea şi controlul datelor sunt asigurate de SGBD, în sensul că datele pot fi folosite de mai mulţi utilizatori în acelaşi timp, iar utilizatori pot avea cerinţe diferite care pot fi şi incompatibile. SGBD trebuie să rezolve probleme de concurenţă la date, probleme ce apar mai intens la lucrul în reţele de calculatoare.

5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Realizarea obiectivelor prezentate anterior este asigurată de sistemele de gestiune a bazelor de date printr-o serie de componente ce permit efectuarea unor operaţii specifice. În funcţie de natura şi scopul urmărit, operaţiile pot fi grupate pe activităţi. Activităţile acceptă şi ele o grupare pe funcţii astfel încât una sau mai multe activităţi relativ omogene vor realiza o anumită funcţie. Ţinând seama de complexitatea sistemului de gestiune, de facilităţile oferite de acestea, de limbajele utilizate şi de modul de implementare al modelului de date, gruparea activităţilor pe funcţii are un anumit caracter omogen. Există câteva funcţii general valabile pentru toate tipurile de SGBD, dar se pot întâlni şi funcţii specifice diferitelor SGBD-uri datorat unor particularităţi identificate prin operaţii şi activităţi specifice. Acestea sunt funcţii de bază, pe care orice sistem software, dacă nu le are în totalitate, nu poate fi considerat SGBD. 1) Funcţia de descriere a datelor permite definirea structurii bazei de date cu ajutorul limbajului de definire a datelor (LDD). Definirea datelor poate fi realizată la nivel logic, conceptual şi fizic. Se descriu atributele (câmpurile) 103

din cadrul structurii bazei de date, legăturile dintre entităţile bazei de date sau dintre atributele aceleiaşi entităţi, se definesc eventualele criterii de validare a datelor, metodele de acces la date, aspectele referitoare la asigurarea integrităţii datelor. Concretizarea acestei funcţii este schema bazei de date, memorată într-un fişier, ceea ce permite afişarea şi actualizarea structurii bazei de date, în orice moment. Această funcţie a fost mult automatizată în timp, LDD având acum puţine comenzi. LDD este specific fiecărui SGBD, dar întotdeauna realizează descrierea datelor conform elementelor modelului de date pe care îl implementează SGBD respectiv. Într-un SGBD după realizarea funcţiei de descriere, entităţile bazei de date sunt deja create ca fişiere vide, care conţine numai structura bazei de date (schema bazei de date) dar care nu conţin datele propriu-zise; 2) Funcţia de manipulare a datelor este cea mai complexă şi realizează încărcarea, actualizarea şi regăsirea datelor din baza de date, cu ajutorul limbajului de manipulare a datelor (LMD), astfel: a) încărcarea datelor în baza de date se realizează prin operaţii automatizate sau programate ce asigură şi criteriile de validare necesare; b) actualizarea bazei de date constă în operaţii de adăugare, modificare şi ştergere de înregistrări. La operaţiile de adăugare şi de modificare se păstrează aceleaşi criterii de validare care s-au folosit şi la activitatea de încărcare a datelor. Actualizarea se realizează numai autorizat, prin asigurarea unei protecţii corespunzătoare a datelor, pentru a se păstra coerenţa bazei de date; c) prelucrarea datelor se realizează prin operaţii de selecţie, ordonare, interclasare (compunere) şi ventilare (descompunere) efectuate asupra entităţilor bazei de date. Acestea sunt, de obicei, operaţii premergătoare activităţii de regăsire a datelor. Multe din operaţiile de prelucrare sunt realizate cu ajutorul operatorilor din modelul de date pe care îl implementează SGBD; d) regăsirea (interogarea) datelor constă în operaţii de vizualizare (afişare pe ecran, imprimare pe hârtie), răsfoire sau de editare a unor situaţii de ieşire. Situaţiile de ieşire pot fi intermediare sau finale şi se pot obţine pe diferiţi suporţi tehnici de informaţie (ecran, hârtie, mediu magnetic, optic etc.). Ele pot avea cele mai diferite forme (punctuale, liste, rapoarte, grafice, imagini, sunet, video) şi se pot obţine după diferite criterii de regăsire. Funcţia de manipulare a datelor este cea mai intens folosită în bazele de date şi este cea mai bine suportată de SGBD faţă de orice sistem de gestionare a datelor, care există până acum. 104

SGBD manipulează datele într-un mod eficient, utilizând în acest scop o serie de metode şi tehnici de optimizare a accesului şi a alocării spaţiului de memorie în calculator. Fiecare SGBD, de la o generaţie la alta şi chiar de la o versiune la alta, a căutat să îmbunătăţească acest aspect. Limbajul de manipulare de date (LMD) poate fi cu limbaj gazdă sau cu limbaj propriu. Cele cu limbaj gazdă sunt dezvoltate prin adoptarea unor limbaje universale de programare (Cobol, Pascal, C etc.) la cerinţele de regăsire ale SGBD-ului. Se îmbină astfel puterea unui limbaj universal cu necesităţile de regăsire a datelor (ex. SGBD: Oracle). Cele cu limbaj propriu sunt dezvoltate printr-un limbaj specific capabil să unească puterea procesorului software cu cerinţele de regăsire dintr-un anumit tip de bază de date (ex. SGBD: Foxpro). Pentru activarea de regăsire există limbaje de interogare specializate care pot fi incluse în LMD sau pot exista ca atare. Ele au apărut datorită lărgirii gamei de utilizatori ai bazelor de date, care îi include tot mai mult şi pe neinformaticieni. Pentru aceştia au fost necesare facilităţi de regăsire simple şi prietenoase, apropiate de modul de lucru şi de gândire uman. În acest sens, limbajele de tipul SQL au cele mai bune performanţe; 3) Funcţia de utilizare asigură mulţimea interfeţelor necesare pentru comunicarea tuturor utilizatorilor cu baza de date. Pentru realiza această funcţie SGBD trebuie să asigure facilităţi pentru mai multe categorii de utilizatori ai bazei de date: beneficiari, specialişti, administratorul bazei de date. a) Beneficiarii reprezintă categoria utilizatorilor finali şi intensivi ai unei baze de date. SGBD le oferă acestora limbaje neprocedurale şi alte facilităţi de interogare (generatoare, utilitare etc.) a bazei de date într-o formă simplistă şi interactivă. Aceşti utilizatori nu trebuie să cunoască structura bazei de date şi nu trebuie să ştie să programeze, SGBD ajutându-i interactiv în utilizarea bazei de date. În acest sens SGBD oferă: meniuri cu opţiuni sugestive, ferestre, şabloane pentru diferite forme, autodocumentarea (help-uri, mesaje, ferestre explicative etc.); b) Analiştii programatori creează structura bazei de date şi realizează proceduri automate de exploatare a bazei de date. SGBD oferă acestor utilizatori limbajul de descriere şi limbajul de manipulare a datelor precum şi interfeţe cu limbaje universale. Acestea sunt de putere şi complexitate diferită, de la un SGBD la a1tul, oferind atât elemente neprocedurale cât şi procedurale specialistului în informatică. Cu aceste elemente el descrie schema externă (logică) a bazei de date şi asigură manipularea complexă a datelor; 105

SOBD are o funcţie distinctă în acest sens. În principal pentru funcţia de administrare. 106 . Securitatea (confidenţialitatea) datelor înseamnă interzicerea accesului la date pentru utilizatorii neautorizaţi. număr de actualizări etc. SGBD asigură protecţia bazei de date. coordonează proiectarea bazei de date.). copii de siguranţă). Pentru toate aceste lucruri SGBD oferă o serie de instrumente şi utilitare specializate. SGBD a dezvoltat foarte mult componentele software destinate administratorului. Protecţia bazei de date este un ansamblu de măsuri necesare pentru asigurarea integrităţii şi securităţii datelor. Datorită importanţei acestei categorii de utilizatori.). 4) Funcţia de administrare este complexă şi dependentă de competenţa administratorului bazei de date. dar parţial şi pentru celelalte funcţii. Măsurile necesare sunt asigurate. număr de accese. Acest lucru este determinat de faptul că baza de date este. de mare complexitate. de a realiza o serie de analize statistice din baza de date (număr şi tip de utilizatori. administratorul are rolul de a autoriza accesul la date (acordă conturi. de facilităţile oferite de SGBD dar şi prin alte instrumente construite de proiectantul bazei de date. realizează schema conceptuală a bazei de date. Integritatea datelor se referă la corectitudinea datelor încărcate şi manipulate astfel încât să se respecte restricţiile de integritate ale modelului implementat de SGBD. În etapa de exploatare a bazei de date. Administratorul care are o bogată experienţă de analiză. organizează şi administrează baza de date în toate etapele de realizare a acesteia. în mare parte. În cazul lucrului în reţea de calculatoare cu baze de date distribuite. în acest caz. datele sunt distribuite pe calculatoarele din nodurile reţelei. de a utiliza eficient spaţiul de memorie internă şi externă (prin organizare şi lansarea unor programe de optimizare). de a reface baza de date în caz de incidente (prin jurnalizare. Pentru fiecare din aceste activităţi SGBD oferă instrumente şi tehnici de lucru. parole etc.c) Administratorul bazei de date este un utilizator special şi are un rol hotărâtor în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a întregului sistem. iar utilizatorii sunt de toate tipurile şi în număr mult mai mare. Astfel el organizează baza de date conform unei anumite metodologii. proiectare şi programare.

107 . evoluţia insuficient de rapidă spre societatea informaţiei. vulnerabilitatea indusă de Internet şi reţelele intranet şi interacţiunea umană în Internet ca factor nou de vulnerabilitate. adică utilizarea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. a apărut un nou tip de lucrător. lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. Volumul de informaţie în Internet creşte continuu. lucrătorul cu informaţia.Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE 6. Este important să menţionăm de asemenea câteva dintre riscurile majore care sunt generate în contextul Noii Economii: vulnerabilitatea digitală. Riscul este comun tuturor ţărilor. Evoluţia spre Noua Economie se realizează prin trecerea de la Era industrială la Era informaţiei.1. Pe un plan mai general. Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital poate fi considerată un al doilea risc major. folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. vulnerabilitatea digitală. Impactul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor este mare. Pe de altă parte au apărut noi elemente de vulnerabilitate. valoarea adăugată se bazează pe informaţie şi cunoştinţe. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în prezenţa problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. Sunt proliferate noile tehnologii în domeniile informaţiei şi comunicaţiilor. colectivităţilor sau organizaţiilor. lărgirea prăpăstiei digitale. Toate acestea ne conduc spre un prim risc major în contextul Noii Economii. Trecerea de la Era industrială la Era informaţiei a schimbat organizaţiile şi societatea. ele determină avantaj competitiv şi accelerează globalizarea. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMIINoua Economie a devenit o realitate a lumii la acest început de secol XXI. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. Un al treilea risc major poate fi considerat ca fiind generat de folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii.

creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. capital şi informaţie. tehnologii şi capital.România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. Se produce un efect de transformare a resurselor informaţionale asupra industriei şi o dispariţie gradată a graniţelor între produse şi servicii. între straturi diferite ale societăţii. Impactul TIC asupra afacerilor conduce la schimbarea percepţiei asupra informaţiei ca factor de producţie. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice. În timp ce cheltuielile de resurse fizice pe unitatea de produs fabricat au scăzut constant în ultima sută de ani. Dacă electricităţii i-a trebuit un secol pentru a pătrunde în întreaga lume. reţelele Internet şi intranet sunt astăzi folosite de aproape un miliard de oameni şi aplicaţiile bazate pe ele se răspândesc rapid. 108 . Fenomenul Internet amplifică transformarea. Managementul informaţiei şi cunoştinţelor se dezvoltă ca funcţie a afacerilor şi ca o nouă funcţie în organizaţie. Schimbarea produsă de folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) afectează toate domeniile şi toate întreprinderile. un adevărat capital al economiei moderne. la nivelul ţării faţă de alte ţări. adică decalajul care există în folosirea tehnologiei informaţiilor şi Comunicării (TIC) în organizaţii. A fost construită o nouă infrastructură tehnică. Vincent(1989) subliniază că timp de 3 secole (1700-1950) în SUA ponderea acestuia a fost apreciată la 5% pentru ca odată cu răspândirea TIC acest procent să crească la peste 67% la sfârşitul secolului XX. Personalul ocupat cu informaţia devine din ce în ce mai numeros. în noua economie vorbim de oameni. O nouă economie s-a născut şi transformă economia existentă: noua economie a informaţiei. volumul de informaţie şi cunoştinţe înglobate în produse a crescut în aceiaşi perioadă cu acelaşi ritm. tehnologii. punând la dispoziţie pe scară largă oamenilor şi organizaţiilor resursele informaţionale. Un al cincilea risc major poate fi de aceea evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. apar oportunităţi noi de afaceri bazate pe TIC. Informaţia se constituie astfel ca o resursă nouă. Industriile legate de TIC creează locuri de muncă într-un ritm de două ori mai rapid decât celelalte industrii. Dac înainte o afacere era echivalentă cu oameni. Lărgirea prăpăstiei digitale poate fi considerată un al patrulea risc major generat de TIC.

la scară planetară. În mod firesc. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Dinamismul şi complexitatea ridicată a evoluţiilor tehnice. evidenţierea şi prezentarea tendinţelor informaţionale din cadrul lor se realizează într-o manieră contextuală. inclusiv fizic. acestea pot fi relevate sub formă de tendinţe (vezi figura nr. ramură economică.1. adică 7. Sintetic.2. ţară. dar care abia în ultimele decenii ia amploare.400 miliarde dolari SUA. Mai mult decât atât.2. în cea mai mare parte nu spre companiile informatice. echipamente. se punctează o serie de mutaţii majore. de natură informaţională. în ultimele decenii se constată manifestarea unei puternice tendinţe de dematerializare şi dezintermediere a informaţiilor1. elementelor la care se refereau: materii prime. economice. 6. sunt sisteme deschise. informaţionale şi manageriale contemporane se reflectă în înnoirea accelerată şi pe multiple planuri a sistemului informaţional al organizaţiei. puternic integrate în societate şi economie. piese.6% din produsul brut al întregii planete. Se estimează cheltuielile globale pentru TIC care ating circa 2. regiune geografică au ajuns să fie considerate ca relevante pentru comportamentul economic al entităţii respective. marcând substanţial 109 . Industria TIC atrage cel mai mare nivel al investiţiilor. Cheltuielile TIC la nivel de organizaţie. Industria TIC este azi cea mai importantă industrie din SUA. clădiri. ci spre clienţii acestora. 6). Dematerializarea informaţiei este un proces care a început cu mult timp în urmă. materiale. produse etc. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor Tradiţional.Dimensiunea acestei industrii se reflectă şi în alte sectoare economice. inclusiv întreprinderile. cu impact substanţial asupra sistemului informaţional managerial al organizaţiei. Întrucât organizaţiile ce funcţionează în perioada actuală. 6. informaţiile erau organic asociate.

tehnologiile informaţionale moderne. Până în deceniul al IX-lea. codificarea informaţiilor. potenţialul cumpărător al unui produs nu mai are nevoie să contacteze comerciantul cu ridicata sau amănuntul. inclusiv a celei informatice. Fără îndoială că la baza dematerializării informaţiilor se află şi multe alte elemente care ţin de pregătirea informaticienilor. ceea ce elimină multiple operaţii şi informaţii intermediare. Dematerializarea informaţiilor este frecvent asociată cu dezintermedierea. 110 . în accepţiunea pe care o au în contextul noii economii sau a economiei bazate pe cunoştinţe. Ele marchează paşi înainte în creşterea aplicativităţii informaţiilor. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor sunt componente ale evoluţiei spre economia bazată pe cunoştinţe. Expresiile dematerializării şi dezintermedierii informaţiilor sunt multiple. Fabricaţia asistată de calculator. ci apelează direct fabricantul de produs. Dematerializarea informaţiilor este o expresie majoră a dematerializării economiei. introducerea tehnologiei de vârf. constituirea şi utilizarea bazelor de date. în dobândirea de către o mare parte a lor a statutului de cunoştinţe. Un exemplu binecunoscut este şi plata salariilor în cont personal. Între acestea menţionăm: tehnica modernă de calcul şi.evoluţiile informaţionale. modalitate majoră de manifestare a economiei bazate pe cunoştinţe. inclusiv vizualizarea acestuia în multiple ipostaze. abordările informaţional-manageriale din întreprinderile de vârf se concentrează în alte zone: constituirea de reţele cuprinzând diferite posturi de muncă. transferul datelor reprezentau domeniile de vârf ale utilizării informaţiei. a acumulărilor de cunoştinţe informatice şi manageriale. La baza masivei dematerializări a informaţiilor se află o serie de procese şi mijloace. ce îi transmite toate informaţiile solicitate. prelucrarea textelor. prin contactul direct. constituirea de baze de date. precum şi dintre agenţi economici. robotizarea. Internetul şi Intranetul. era focalizată în sfera sarcinilor cu caracter operaţional. concepţia managerială. în primul rând computerele. ca urmare a progreselor de natură tehnologică. Spre exemplu. care se află abia la început. care înainte nu existau sau numai sporadic. cultura organizaţională. structura şi funcţionalitatea proceselor economice etc. este posibilă datorită aceloraşi progrese tehnice şi tehnologice menţionate. realizarea schimbului de informaţii şi a interacţiunii dintre salariaţi şi ceilalţi stakeholderi ai organizaţiei. uneori chiar mai multe decât sunt posibile. manageriale şi economice ale întreprinderii. În prezent. fireşte. accesat apoi prin cărţi de credit. Dezintermedierea. fără a avea o pondere semnificativă.

cunoştinţe şi abilităţi apreciabile despre computere se dobândesc încă din şcoala elementară. contribuie substanţial la “informatizarea” pregătirii şi muncii salariaţilor din organizaţie. cuprinzând proiectarea sistemului informaţional. în 1997 outsourcingul informaţional reprezenta în SUA 26 miliarde dolari. Această modalitate de atragere de resurse şi activităţi exogene firmei se utilizează pe scară sporită şi în domeniul informaţional. Spre exemplu. elaborarea de aplicaţii informatice. Salariaţii mai în vârstă.coordonarea sarcinilor şi facilitarea muncii simultane la acelaşi proiect. În nu puţine ţări.2. Însuşirea unui minim de cunoştinţe şi deprinderi informatice reprezintă o componentă majoră a proceselor de formare şi perfecţionare. 6. să-şi asume noi sarcini de muncă. să operaţionalizeze noi abordări.3. şi-o completează frecvent. service-ul pentru computere etc. Problema esenţială care trebuie soluţionată când se apelează la outsourcing informaţional – ca de altfel la orice sursă de outsourcing – este evitarea includerii în sfera sa a activităţilor decisive pentru firmă. crearea de noi servicii pentru întreprinderi şi a unor noi forme ale muncii. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului Concomitent.2.2. Sfera outsourcingului informaţional se lărgeşte treptat. operarea şi întreţinerea sistemului informaţional. care nu au beneficiat de pregătire informatică în şcoală. managementul relaţiilor informaţionale. 6. Se conturează o nouă cultură organizaţională în firme. cu pronunţate dimensiuni informaţionale şi manageriale. Ca urmare a acestor schimbări în conţinutul şi modalităţile de realizare a proceselor de formare şi perfecţionare. uşor de asimilat şi utilizat. Proliferarea în ultimii ani a abordărilor informatice “prietenoase”. se produc modificări în pregătirea personalului care lucrează în firme. personalul din firme este capabil să utilizeze tehnicile informaţionale de vârf. metode şi tehnici în activitatea lor. Externalizarea sau outsourcingul informaţional Una din tendinţele organizaţionale conturate în ultimele două decenii o reprezintă extinderea outsourcingului şi externalizării. adică a acelora de care depinde în mod nemijlocit asigurarea avantajului competitiv al 111 .

pe parcursul concretizării lui.2. concomitent cu spectaculoasele şi rapidele progrese ale tehnologiei informaţiilor se reflectă în conturarea a noi modele de comunicaţii în cadrul firmelor. care. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet Transformarea informaţiilor într-o sursă principală a dezvoltării economice. outsourcingul informaţional se amplifică rapid. Experienţa ultimilor ani relevă că. în eventualitatea realizării lor la costuri mai reduse în afara organizaţiei. în ciuda a nu puţine incertitudini implicate. Potrivit unor specialişti. Practica din ţările dezvoltate evidenţiază utilizarea a trei forme de outsourcing (vezi figura nr. pot fi externalizate. Operaţional.organizaţiei. primul pas spre outsourcing informaţional constă în identificarea acelor activităţi informaţionale ce nu fac parte din categoria activităţilor decisive.4. Din ce în ce mai frecvent firmele de vârf şi-au conturat un nou model de comunicaţii bazat pe Internet şi pe Intranet. sunt reprezentate de dependenţa din ce în ce mai mare a strategiilor şi operaţiilor comerciale de informaţiile furnizate din exterior prin 112 . 8). care au facilitat în mod determinant cristalizarea noilor moduri de comunicaţii. apar aspecte imprevizibile • stabileşte cu furnizorul de servicii informaţionale o relaţie bazată pe partajarea profitului rezultat pentru a-l motiva la maximum în furnizarea de servicii cât mai eficace organizaţiei • abordează outsourcingul informaţional într-o viziune sistemică şi nu ca o simplă relaţie de cumpărare. situând pe primul plan creşterea competitivităţii firmei şi luarea în considerare echilibrată a principalelor aspecte implicate. Motivaţiile iniţiale principale. întrucât aproape întotdeauna. 6. în realizarea outsourcingului informaţional se recomandă să se respecte un set de cerinţe: • definirea precisă a tuturor aspectelor implicate de outsourcingul informaţional • fiecare angajament de outsourcing diferă de celălalt şi necesită un contract cu un conţinut specific • apelează la opiniile a cel puţin doi experţi informaţionali înainte de a recurge la outsourcing informaţional şi pe parcursul negocierii acestuia • include în contractul de outsourcing informaţional o clauză de renegociere a sa.

implică. bănci etc. precum şi conexiuni informaţionale. continuu actualizate. realizare de funcţii mai variate şi eficace. prin intermediul magistralelor informaţionale. comerţul electronic constituie una dintre cele mai decisive mutaţii care se produc în economia şi întreprinderea contemporană. personal etc. încasări. în condiţii de timp. furnizori. Folosind www se asigură accesul firmei la informaţii.Internet şi de condiţionarea crescândă a conţinutului şi performanţelor specialiştilor organizaţiei de contactele cu noii furnizori exogeni de informaţii. furnizori. folosirea a cel puţin trei categorii de abordări informaţionale: curierul electronic. accesul partajat şi. Expansiunea comerţului electronic Fără nici o îndoială. selecţie personal etc. consultanţă şi cumpărarea de produse etc. Sistemele de comunicaţii din firmele moderne se bazează pe îmbinarea Internetului cu Intranetul. ca de altfel şi Internetul. 113 . în aplicarea sistemului Internet şi a protocoalelor sale la nivelul componentelor firmei. asigură mai multe avantaje – rapiditate de intrare în funcţiune a sistemului şi de funcţionare. ca norme comunicaţionale.5. Intranetul implică şi construirea de bariere de protecţie pentru a asigura securitatea informaţiilor şi a derulării proceselor comunicaţionale şi implicit manageriale. selectat al personalului firmei la documentele firmei. conectarea operativă a firmelor la numeroşi furnizori de informaţii profesioniste. de producţie şi economice în cadrul organizaţiei. Comparativ cu sistemele informaţionale clasice. mai ales în ceea ce priveşte conectarea la distanţă şi fluxurile externe ale organizaţiei. uşurinţă în folosire de către informaticieni şi neinformaticieni şi costuri mai reduse. de volumul şi viteza accesării şi folosirea informaţiilor de specialitate. Internetul are o pondere majoră în derularea a numeroase activităţi pentru firme: plăţi. manageriale şi economice cu alte firme – clienţi. Noul model de comunicaţii care se conturează în firmele de vârf.2. 6. fişierele permanente de clienţi. costuri şi – adesea calitate – net superioare condiţiilor tradiţionale. supleţe în utilizarea şi conectarea aplicaţiilor informatice. Fireşte că. bazat pe utilizarea şi integrarea Internetului şi Intranetului. promovare şi vânzări produse. în esenţă. publicitate. paralel cu dezvoltarea reţelei Internet de comunicaţii. Intranetul constă. Internetul asigură. Intranetul.. fireşte. stocate de servere.

definiţia comerţului electronic. Accentuarea caracterului de sistem deschis al organizaţiilor. prelucrarea şi analizarea sistematică a informaţiilor contextuale firmei. Ca urmare. structura şi dimensiunea unei părţi apreciabile dintre activităţile firmelor se schimbă. 6. necesare funcţionării sale eficiente. Se dezvoltă modalităţi orizontale de organizare a activităţilor. Scrutarea informaţională implică – pe lângă investigaţii deliberate asupra mediului – şi observări indirecte realizate în contextul ansamblului interfeţei dintre firmă şi mediul său ambiant. se amplifică continuu. radical deosebit de precedentele. pe fondul transformării informaţiilor în resursă principală a acestora şi al spectaculoaselor progrese ale comunicaţiilor şi informaticii. Scrutarea informaţională În firma clasică. Privitor la principalele domenii exogene organizaţiei asupra cărora este recomandabil să se exercite scrutarea informaţională.2. nu punctează suficient faptul că acesta reprezintă un nou mod. funcţionării şi performanţelor organizaţiei devine covârşitor. circa 90% din informaţiile necesare unui management competent erau endogene. de concepere. care au un impact semnificativ asupra sa. În opinia noastră. determină schimbarea structurii informaţiilor necesare managerilor. Prin scrutarea informaţională se asigură colectarea. cantitatea şi varietatea informaţiilor exogene firmei.E. FAIR (Forecast and Assensment of the Socio-Economic and Policy Impact of Advanced Communications and Recommendation). încă prea puţin cunoscute. 9): Ca urmare. ce identifică şase zone 114 . calitatea şi viteza informaţiilor procesate se amplifică substanţial şi va creşte flexibilitatea forţei de muncă.cu multiple şi intense consecinţe economice şi sociale. Impactul informaţiilor asupra managementului. Dintre acestea o enunţăm pe cea a lui Daft şi Parks. Funcţia principală a scrutării informaţionale este deci monitorizarea evoluţiilor mediului exogen firmei.6. Potrivit specialiştilor care au elaborat cunoscutul proiect al U.. Comerţul electronic se deosebeşte de precedentele tipuri de tranzacţii economice prin cinci elemente (vezi figura nr. derulare şi finalizare a tranzacţiilor economice. relevante pentru activităţile şi performanţele sale. Una dintre modalităţile prin care se răspunde acestei necesităţi este scrutarea informaţională. deşi exactă. există opţiuni diferite.

prioritare de exercitare a scrutării informaţionale: clienţii. o formă tranzitorie spre firma bazată pe cunoştinţe. Consecinţele pozitive se resimt atât în planul elaborării strategiilor şi politicilor de dezvoltare. cât şi de execuţie încorporează numeroase elemente informatice şi informaţionale deosebit de performante ca soft şi hard. situaţia economică de ansamblu a ţării şi mediul socio-cultural. care au cunoscut o adevărată explozie în ultimii ani. capabile să îndeplinească aceleaşi funcţii. Frecvent.7. prezenţa activităţilor şi rezultatelor fizice ale activităţilor este înlocuită de prezentări de informaţii vizualizate. constituie. Magazinele şi expoziţiile virtuale. legislaţia şi celelalte reglementări.2. Organizaţia virtuală. Al doilea aspect se referă la faptul că organizaţia virtuală. mai ales ale celor de dimensiuni medii şi mari. sunt subliniate două aspecte. se asigură premise superioare de utilizare a scrutării informaţionale. cât şi în cel al managementului curent. 6. tehnologiile. scrutarea informaţională va lua amploare. 115 . În final. definirea sa de către aceştia diferă între limite apreciabile. ale proliferării informaticii. creşterii mijloacelor şi capacităţii de analiză informaţională ale firmelor. Conturarea întreprinderii virtuale Una dintre cele mai spectaculoase evoluţii către economia bazată pe cunoştinţe şi către societatea informaţională o constituie apariţia germenilor întreprinderii virtuale. aşa cum este prezentată. cea care constituie componenta de bază a noului tip de economie spre care evoluează în prezent economia bazată pe cunoştinţe. în fapt. sunt dovezi de necontestat pe acest plan. extinderii rapide a Internetului. Deşi un număr apreciabil de specialişti în domeniile informaţional şi managerial fac referiri la întreprinderea virtuală. atât la nivel managerial. abordată şi percepută în prezent. În condiţiile actuale. În viitorii ani. concurenţii. datorită impactului crescând pe care informaţiile externe semnificative îl au asupra activităţilor şi performanţelor firmelor. uneori chiar în condiţii superioare de accesibilitate şi valorificare.

mai reduse. informaţia este o prezenţă quasi-permanentă. Partea cea mai dificilă se referă la 116 . informaticienii sau cei cu o pregătire de bază informatică. Numeroşi specialişti înţeleg prin management informaţional acel management al organizaţiei care prezintă o puternică dimensiune informaţională.6. ambele accepţiuni sunt raţionale. Este obligatorie participarea intensă a tuturor managerilor şi implicarea tuturor executanţilor. Prima se referă la efectuarea de schimbări profunde în cultura organizaţiei. Cristalizarea managementului informaţional Precedentele tendinţe se reflectă în planul global al organizaţiei în conturarea aşa numitului management informaţional. întrucât volumul şi complexitatea informaţiilor. a ansamblului proceselor informaţionale ca un domeniu de sine stătător. nu necesită un demers informaţional global. sunt. ce necesită o puternică implicare din partea managerilor şi salariaţilor. mai ales în organizaţiile de dimensiuni mari şi mijlocii. evidenţiază că. Elaborarea de politici informaţionale reprezintă numai baza de declanşare a realizării managementului informaţional. A doua cerinţă se referă la abordarea implementării managementului informaţional de o manieră foarte pragmatică. Două sunt cerinţele majore de respectat. Practica demonstrează că achiziţionarea de către firmă de noi tehnologii şi noi manageri nu este suficientă. tot mai intensă şi influentă. O a doua accepţiune rezidă în considerarea şi tratarea informaţiei. foarte numeroşi. în exercitarea managementului la toate nivelurile organizaţiei. În firmele mici. de regulă. Pentru aceasta este necesar mult efort şi timp. care trebuie condus în mod unitar pentru a valorifica la maximum multiplele sale valenţe. de sine stătător. În opinia noastră. Promotorii acestei abordări. în special. ele fiind complementare. Evoluţiile ultimelor două decenii. Cercetările efectuate au relevat că realizarea unui management informaţional funcţional şi eficace în cadrul organizaţiilor este un proces laborios. într-adevăr. cel mai adesea este suficientă imprimarea unei puternice dimensiuni informaţionale managementului. pentru care există două accepţiuni. aparte.8.2. reflectată în atenţia acordată informaţiilor în conceperea şi derularea proceselor şi relaţiilor manageriale. cu pronunţate particularităţi.

la o colecţie de documente. în bună măsură. de obicei. camere virtuale pentru discuţii. sport. este utilizarea Internetului ca un nucleu de valori adăugate (core value added). serviciilor educaţionale.com constituie exemple în acest sens. întreţin pagini pentru ei înşişi şi nu neapărat site-uri. design.. astfel. servicii financiare. Odată cu dezvoltarea unei societăţi în care comerţul electronic predomină. În această lume electronică. Internetul creează un client universal. sunt prezentate proiecte curente ale organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale. denumită Internet. Operaţiunile bancare electronice. acţiuni de influenţare. a treia etapă. cu o platformă comună. schimbând. în principal. Nu trebuie neglijaţi nici indivizii care. modă etc. importanţa deciziilor privind tehnologia informaţională a unei firme va creşte din ce în ce mai mult. Evoluţia utilizării Internetului s-a realizat. în trei etape: prima etapă a fost utilizarea Internetului pentru accesul la informaţii. cum sunt. care au ca fundament o anumită mentalitate bazată pe o receptivitate ridicată faţă de noile tehnologii şi pe disponibilitatea de a-şi asuma riscuri. Este atât de multă informaţie pe Web. modificări de înţelegeri. Un rol extrem de important în creşterea gradului de accesibilitate a tehnologiilor de vârf îl joacă reţeaua Internet. agenţiilor de ştiri. spre exemplu. comparativ cu cele din alte ţări dezvoltate. Internetul a fost recunoscut drept elementul care va schimba complet modalităţile în care întreprinderile îşi vor conduce afacerile şi vor putea comunica cu utilizatorii şi clienţii. Studii de management comparat relevă că avansul pe care îl au firmele nord-americane şi – în general – întreaga societate din SUA. jocuri. se datorează. învăţământul la distanţă online. multe site-uri cum ar fi amazon. Deşi unele dintre aceste iniţiative ar putea eşua. a doua etapă a fost utilizarea Internetului pentru comenzi şi achiziţii online şi livrarea pe cale electronică a acestora. negocierea electronică a acţiunilor. artă. într-un interval relativ scurt.multiplele şi intensele negocieri. pentru furnizarea de informaţii prin site-uri Web etc. respectării acestor cerinţe. altele vor avea un larg succes. construirea de coaliţii şi – uneori – declanşarea de conflicte şi chiar “războaie”. şi asigură accesul ieftin. către care se tinde în prezent. încât deja se pune problema filtrării ei şi evitării acelor lucruri nesemnificative 117 . magazinele virtuale de pe Internet. licitaţiile online de automobile şi revista presei online sunt deja o realitate. peisajul competitiv şi creând noi oportunităţi de afaceri. enciclopediile online.

Internetul este cea mai mare sursă de informaţii atât în ceea ce priveşte volumul informaţiilor furnizate prin această reţea. În acest sens. fără a mai fi nevoie de deplasarea la faţa locului a agenţilor de vânzare. Internetul diminuează timpul pe care o firmă sau o persoană sunt obligate să-l consume pentru adoptarea deciziilor. afectând modul în care asigurătorii. Această reacţie nu trebuie să ne surprindă. spam-mail). o firmă poate face cunoscute clienţilor atât oferte proprii. clienţii sunt contactaţi direct şi întrebaţi în legătură cu informaţiile dorite. comerţul electronic determină scăderea costurilor de efectuare a tranzacţiilor. Într-o lume în care clientul pasiv s-a transformat într-o persoană activă. Pe măsură ce problemele de securitate sunt rezolvate. abordează piaţa şi determină care sunt informaţiile despre clienţi pe care trebuie să le deţină. deoarece chiar au fost reclamate astfel de cazuri. cât şi pentru firme. inclusiv produse non-competitive sau competitive. care are la dispoziţie un volum mai mare de cunoştinţe. trebuie să avem în vedere faptul că. în schimbul unor comisioane corespunzătoare. Afacerile pe Internet au apărut din ce în ce mai des în noua infrastructură. ceea ce înseamnă că timpul aferent achiziţionării de produse este redus. Se apreciază comparativ că 1 lună timp Internet înseamnă 3 ani timp real. Se poate spune că Internetul este o reţea de telecomunicaţii mare şi eterogenă. Sistemele “punct de vânzare” ale marilor firme de vânzare cu amănuntul sunt în atenţia multor 118 . însă multe alte sectoare o urmează îndeaproape. care îţi pot sta în cale atunci când cauţi ceva important. De exemplu. Se vorbeşte despre „timpul Internet”. se creează o mare confuzie. Industria serviciilor este considerată lider în comerţul electronic. De asemenea. cât şi în ceea ce priveşte viteza cu care se pot obţine aceste informaţii. cât şi oferte ale altor firme. în general.(junk-stuff. principala preocupare a celor care furnizează servicii constă în satisfacerea necesităţilor clienţilor lor. În ceea ce priveşte vânzarea produselor prin Internet. Prin intermediul unui canal electronic. Problema securităţii a fost rezolvată prin utilizarea exclusivă a cardurilor emise de consorţii puternice (Master Card şi Visa). clienţii sunt precauţi în privinţa introducerii numărului lor de card pe Internet. Până acum. Prin intermediul Internetului. trebuie avut în vedere faptul că omul modern este din ce în ce mai “ocupat”. temându-se că datele pot fi furate. tranzacţiile financiare prin Internet vor deveni obişnuite atât pentru persoanele fizice. cei care operau pe Internet (firme şi clienţi) au fost preocupaţi de securitatea operaţiilor efectuate prin Internet. În general. în primul rând.

bănci. reţelele bancare pe Internet sunt independente din punct de vedere operaţional şi geografic. conducerii informaţiile necesare. care trebuie finanţată centralizat şi concepută înainte de a fi cunoscute necesităţile concrete ale afacerii. case) în cadrul supermarketurilor. efectuarea de împrumuturi. oportunităţile strategice pe care aceasta le oferă. Aceste sisteme permit clienţilor să folosească o varietate de metode de plată şi să-şi retragă cu uşurinţă bani din conturi. în acelaşi timp. împrumuturi pentru maşini. firma a trebuit să depoziteze bani lichizi în magazinele sale. efectuarea de plăţi şi multe altele. în prezent. aceştia furnizează experimental servicii bancare tradiţionale (depozite bancare. pentru a obişnui clienţii să folosească punctul de vânzare şi pentru retragere de cash din conturile bancare. 119 . îşi analizează capacităţile proprii privind investiţiile în tehnologia informaţională pentru a dispune de o infrastructură a tehnologiei informaţionale care să le permită să fie competitivi. Infrastructura informaţională permite creşterea performanţelor înregistrate în activităţile unei firme. securitatea comerţului electronic. oferind. Mărimea investiţiilor în tehnologia informaţională. În general. printre care verificarea contului. în timp ce firmele mult mai inovative. Aceste reţele oferă o gamă largă de servicii. Firmele devin în acest mod tort mai integrate în această lume a comerţului electronic. Liderii bancari răspund noilor competitori electronici în mai multe moduri. în general. În prezent. În primul rând. îşi formează reţele de baraj fire-wall care să asigure securitatea tranzacţiilor electronice ale acestora şi. În al doilea rând. folosind canale electronice şi. imposibilitatea opririi tranziţiei către comerţul electronic fac ca deciziile pe termen lung privind investiţiile în tehnologia informaţională să fie foarte importante pentru noua infrastructură. de Crăciun. Liderii în comerţul cu amănuntul îşi desfăşoară deja operaţiunile de vânzare online. Această infrastructură are multe în comun cu infrastructura publică a drumurilor şi a podurilor. deţin infrastructuri extensive. Directorul general al unui lanţ de supermarketuri a declarat recent că mai mult de 50% din venituri se obţin online şi că. care obţin venituri mari din noile produse. spitalelor. şcolilor. firmele care obţin profit mare pe termen scurt deţin infrastructuri limitate la nivelul firmei.

Un al factor care este caracteristici Noii Economii este fenomenul globalizării. marketingul de masă este înlocuit cu marketing individual. Procesul de achiziţii va fi considerat unic pe organizaţie şi va fi eficientizat indiferent de ce anume se cumpără.6. organizaţiile se aplatizează . Folosirea TIC devine sursă de avantaj competitiv. Schimbările de abordare a obiectivelor organizaţiei în era informaţiei (o nouă formă de a prezenta Noua Economie) comparativ cu era industrială sunt şi ele numeroase: producţia de masă devine adaptare a producţiei de masă la cerinţe individuale ale clienţilor. puterea de negociere a clienţilor şi puterea de negociere a furnizorilor se ajunge la revoluţia produsă de TIC care este fundamentală şi schimbă modul de derulare a afacerilor. Tehnologiile IC oferă o oportunitate de a schimba modul în care lucrăm în organizaţie. informaţia devine disponibilă în timp real. Globalizarea conduce la o tot mai accentuată concurenţă dar şi la o calitate mai bună a vieţii prin accesul la informaţiile disponibile în format electronic indiferent de locaţia geografică şi la noi oportunităţi într-un mediu de afaceri caracterizat de reducerea ciclurilor economice. ei sunt mai mult ca un dirijor decât ca un comandant de oşti. Se produc schimbări în organizaţie: organizaţiile devin mai flexibile şi adaptabile.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV De la bine cunoscuta teză a lui Porter conform căreia în orice industrie competiţia este structurată de cele 4 forţe de bază: ameninţarea noilor intraţi pe piaţă ameninţarea substituţiei. viitorul managementului bazat pe TIC va fi al orientării pe procese. Totalitatea proceselor formează lanţul de afaceri. de la prognoză la obţinerea de lichidităţi. 120 . Lupta pentru avantaj competitiv este din start pierdută în faţa unui competitor care foloseşte mai amplu şi mai eficient noile tehnologii. echipele şi nu ierarhia devin importante. La fel şi alte procese. determinarea costurilor aferente diferitelor activităţi se face eficient. Dacă în prezent ne orientăm mai mult pe sectoare funcţionale şi departamente. managerii nu mai sunt numai relee de informaţie.

1 Vulnerabilitatea si riscuri in contextul noii economii-Vasile BALTAC. din care 40% local şi 10% la distanţă în reţelele de arie largă. rapid şi la costuri scăzute aşa cum nu a existat în istorie. procesează. Acesta se caracterizează prin capacitatea de a raţiona şi cunoaşte la un nivel ridicat.optimizarea lanţului informaţiei şi colaborare informaţională cu furnizorii iau locul optimizării lanţului fizic şi colaborării fizice cu furnizorii.ro/RISC1/VasileBaltac. personalitate şi motivare diferite de muncitorul erei industriale.racai.1017 bytes. în timp ce numai după 25 ani densitatea globală a utilizatorilor Internet este de 10%aşa cum o arată principalele statistici internaţionale (C-I-A 2004. Volumul de informaţie stocată şi accesibilă pe Internet creşte cu repeziciune. Este de remarcat că în sistemul de telecomunicaţii mondial s-a ajuns la o densitate de linii telefonice de17% după peste 160 ani de evoluţie. începutul secolului XXI. disponibil la adresa de internet : http://www. Din această informaţie circa 50% este în mişcare. După anumite estimări1 acesta ar putea fi estimat la 1016 . Tehnologiile moderne de data mining şi de arhivare sau management management al documentelor permit un acces la informaţie complex. Unii chiar vorbesc de dispariţia bibliotecilor sau a documentelor tipărite.pdf 121 . înmagazinează. un fenomen care reflectă în plan ştiinţific.Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. tehnic şi comercial evoluţia societăţii umane la sfârşitul secolului XX. un lucrător cu cunoştinţele va proiecta informaţie care produce valoare. transmite şi compară informaţia. Dacă lucrătorul cu informaţia produce. Un sistem de tip Internet este vulnerabil. aceea cu informaţia. ClickStats 2004). etc. Reţelele Internet/intranet au devenit cel mai mare sistem creat de om. şi un nou tip de muncitor: lucrătorul cu informaţia. Noua economie a generat un nou tip muncă. deşi desigur este vorba numai de tendinţe. Se prefigurează transformarea lucrătorului cu informaţia în lucrător cu cunoştinţele. Se poate deci vorbi fără îndoială de Internet şi în context de intranet ca despre un fenomen global şi care accentuează globalizarea. educaţie. Ansamblul Internet fiind un sistem de sisteme care creşte rapid şi cu o infrastructură destul de puţin fiabilă există numeroase elemente de vulnerabilitate care au generat preocupări pentru studierea acestora. deci cunoştinţe. globalizarea virtuală este mai importantă decât locaţia fizică. experienţă.

După cum se poate observa în Fig. 6.1 s volumul pieţei IT din România creşte continuu, toate segmentele de piaţa IT au avut o creştere rapidă în perioada anterioară.

Figura 6.1-Volumul Pieţei IT din Romania1 Conform studiului Digital Planet în 2009, în România va continua creşterea consumului de IT&C. Mai puţin în hardware, care va stagna oarecum (10% creştere 2007-2005), dar cu cele mai mari creşteri în software (31,5%) si servicii IT (21,5 în aceeaşi perioadă).Cu acestea, putem spune că România este un sector IT&C dinamic ceea ce duce la ideea că dezvoltarea internetului are efecte pozitive asupra economiei digitale.

1

122

Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE

7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII

Vulnerabilitatea sistemelor Internet este mai mare decât cea a sistemelor care le-au precedat. Afirmaţia se justifică în primul rând deoarece volumul informaţiei este mult mai mare decât la celelalte sisteme. În al doilea rând creşterea Internet a fost rapidă şi fără a fi însoţită de preocupări deosebite pentru asigurarea unei limitări a vulnerabilităţii. Important părea la un moment dat să fi prezent în Internet şi mai puţin să te asiguri. În afara vulnerabilităţii clasice în Internet a apărut atacul informatic ca element provocat sau declanşat întâmplător. Este cunoscut că informaţia poate fi pierdută, furată, modificată, folosită necorespunzător şi decriptată ilegal. Este posibilă pierderea integrităţii, confidenţialităţii şi disponibilităţii datelor. Vulnerabilitatea Internet este de 100%, nefiind posibil se conceapă un sistem total nevulnerabil. Elementele de vulnerabilitate pot fi evidenţiate la nivel micro- şi macrosistem. Complexitatea fiind suficient de mică, vulnerabilitatea este controlabilă la nivel de microsistem. Sursele de risc sunt echipamentele, software-ul şi bazele de date. În cazul echipamentelor principalii factori de vulnerabilitate, în afara problemelor normale generate de fiabilitatea intrinsecă a componentelor sistemului, sunt dezastrele naturale(furtuni, inundaţii, cutremure, etc.), căderile sau întreruperile de alimentare cu energie şi actele de vandalism. În software, aplicaţii şi date putem evidenţia factorii furt, alterare / distrugere de date, viruşii informatici şi accidentele neintenţionate. Diminuarea vulnerabilităţii la nivel microsistem se poate face prin măsuri de control al accesului şi creşterea robusteţii programelor. Toate acestea se fac cu un anumit cost care este cu atât mai mic cu cât măsurile sunt luate mai din timp în fazele de proiectare şi realizare a sistemului. Există numeroase metode de reducere a vulnerabilităţii microsistemelor prin proiectare cu elemente de securitate, separarea funcţiilor, controale de reţea, 123

criptare şi creare de firewall-uri. În bună măsură folosirea acestor metode contribuie la creşterea rezistenţei la perturbaţii şi atacuri a sistemelor. Problemele de vulnerabilitate fiind imposibil de eliminat, apare ca necesară adoptarea de planuri de recuperare a daunelor. Aceste planuri se pot dovedi extrem de eficace atunci când din motive diverse au loc căderi sau atacuri asupra sistemelor. Din păcate, asemenea planuri se întocmesc foarte rar. Costul măsurilor de securitate apare, de regulă, mare pentru beneficiarii sistemelor şi chiar este mare în funcţie de nivelul de securitate dorit. Costul daunelor potenţiale descreşte însă funcţie de nivelul de securitate. Un optim economic poate fi găsit prin calcularea costului combinat al asigurării securităţii microsistemului. Vulnerabilitatea Internet la nivel macro este o consecinţă a arhitecturii sale ca reţea de elemente vulnerabile la nivel microsistem şi a perturbărilor prin incidente. Sursele de incidente sunt atacuri involuntare sau provocate. Sunt cunoscute tipurile clasice de incidente: încercări, scanare, compromitere cont utilizator, compromitere rădăcină , captura de date din pachete, blocarea serviciului, înşelăciune, folosirea de coduri maligne, atacuri asupra infrastructurii. Creşterea incidentelor este exponenţială. Este adevărat că sistemele se caracterizează intrinsec prin robusteţe. În multe situaţii funcţionarea parţială reduce vulnerabilitatea. Principalul element actual de vulnerabilitate au devenit atacurile. Anual sunt cheltuite sute de milioane de dolari pentru repararea daunelor produse de atacuri. Factorii favorizanţi ai acestui tip de vulnerabilitate sunt nodurile nesigure şi folosirea sunt nodurile nesigure şi folosirea comunicaţiei necriptate. Este adevărat că în fazele primare ale dezvoltării Internet nu au existat aplicaţii majore care să ceară măsuri de securitate deosebite. Creşterea a fost rapidă, fără măsuri de securitate deosebite. Personalul de exploatare era şi el insuficient instruit. Dezvoltarea afacerilor electronice de tip eBusiness a condus la un nou nivel necesar de securitate, mult maximizat. Internet a devenit instrumentul folosit de sute de milioane de utilizatori faţă de un număr restrâns în era preInternet. Din punct de vedere tehnic viteza de creştere şi mai ales timpul scurt nu au permis contracararea eficientă a influenţei factorului uman în sporirea vulnerabilităţii Internet. 124

Sisteme fără oameni se comportă diferit faţă de sistemele cu interacţiune umană puternică. În Internet sunt zeci de milioane servere şi aproape un miliard de oameni. Acţiunea umană devine astfel factorul principal de vulnerabilitate. Dimensiunea Internet devine comparabilă din punct de vedere al complexităţii interacţiunilor cu colectivităţile umane. Se pune justificat întrebarea dacă studiul organizării societăţii umane nu este o sursă de soluţii pentru scăderea vulnerabilităţii ? Vulnerabilitatea societăţii umane este şi ea foarte mare. Societatea reprezentată ca sistem are în noduri oamenii care sunt extrem de nefiabili. Sistemele din Internet şi societatea umană au multe asemănări şi anume multă redundanţă, comunicare, vulnerabilitate a informaţiei stocate în creştere în timp. Globalizarea intensifică forţa atacurilor şi asupra societăţii, la fel cum în mod pregnant se manifestă şi în Internet. Este un fenomen necontestat că vulnerabilitatea sistemelor în contextul Internet este mare şi în creştere. Soluţii tehnice există , sunt însă scumpe, greu de generalizat şi vor avea succes limitat. Soluţii pot fi însă găsite prin analogia cu societatea umană. Societatea a fost confruntată încă din fazele incipiente cu problema vulnerabilităţii ei. Soluţii găsite au fost diverse, de la construcţii şi comunităţi fortificate la folosirea de sisteme de alarmare eficiente. Nu este o dilemă să decizi dacă se pun uşi blindate la toate casele dintro comunitate sau se folosesc forţe de ordine eficiente. Societatea umană a optat de timpuriu pentru o organizare prin legi şi reguli şi instituţii de aplicarea acestora. Lumea Internet va trebui să evolueze de la absenţa reglementării la reglementări naţionale şi globale. Reglementările pot reduce vulnerabilitatea cu costuri mai mici decât măsurile tehnice. Lumea Internet poate deveni globală, democratică şi sigură şi prin măsuri tehnice şi prin reglementări internaţionale. Opozanţii unei asemenea abordări pot invoca spiritul de liberă iniţiativă (free enterprise) care a contribuit mult la creşterea Internet şi piedicile pe care reglementările le-ar putea pune dezvoltării în continuare. Trecerea la utilizarea Internet în ample aplicaţii economice, de învăţământ, culturale, de administraţie publică face ca ignorarea problematicii vulnerabilităţii să devină un factor de frânare chiar mai mare decât acela al unor reglementări insuficient fundamentate. Prin caracterul său global fenomenul Internet cere reglementări globale transfrontaliere. După, ziua de 11 septembrie 2001 s-a schimbat major percepţia generală asupra vulnerabilităţii şi măsurilor necesare de reducere a ei. Sofisticatele sisteme de monitorizare electronică a comunicaţiilor nu au putut 125

preveni tragicele evenimente din acea zi si altele similare. Ulterior s-a investit enorm, în special în sisteme de identificare şi protecţie electronică, dar în paralel reglementările naţionale şi internaţionale au fost adaptate mai bine la noua situaţie în care a devenit clar că tehnologiile noi sunt folosite şi pentru protecţia oamenilor, dar şi de către terorişti, noua ameninţare a secolului XXI.

7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE

Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei a determinat schimbarea mediului de afaceri. Acesta reprezintă primul pas către trecerea la revoluţia post-industrială, care va fi în mod fundamental o revoluţie a informaţiei. Deschiderea infrastructurilor IP (Internet Provider) a înlesnit apariţia noilor modele de afaceri şi a creat mari oportunităţi. Totul este fundamental schimbat, diferit total de ceea ce a fost cunoscut până acum, însă, concomitent, apar şi riscurile. Web-ul a fost acceptat mult mai rapid decât orice altă tehnologie anterioară. Acest lucru schimbă complet modul de desfăşurare a activităţilor anterioare, indiferent dacă este practicat de oameni de afaceri, sau de persoane private. Odată cu începerea activităţii pe Internet apar şi problemele legate de verificarea veridicităţii tuturor informaţiilor din reţea precum şi de acces al persoanelor nedorite în reţea, acum, când aceasta este o reţea deschisă de informaţii. Afacerile electronice creează medii de lucru nesigure. În acest sens, trebuie evaluate riscurile şi beneficiile pe care o societate le are în urma unei astfel de activităţi şi, în funcţie de acestea, trebuie reorganizată activitatea pe care ea o desfăşoară. Atunci când o firmă intră în domeniul afacerilor electronice, iar activitatea sa se bazează complet pe modul în care utilizatorii folosesc informaţiile legate de clienţii firmei, mediul în care acea firmă acţionează devine unul foarte nesigur. În cazul în care firma nu dispune de un sistem de securitate care să monitorizeze activitatea electronică, există tot timpul pericolul producerii de accidente. De asemenea, trebuie să se solicite persoanelor care au acces la reţeaua firmei să utilizeze sisteme care sunt compatibile cu sistemul acesteia. 126

prin conectare la întregul mapamond. Certificatele digitale sunt personalizate prin intermediul unor inscripţii personale şi al unor coduri de acces. În acest caz. când banii şi informaţiile erau schimbate personal. În prezent se tranzacţionează lunar pe Internet miliarde de dolari. 127 . care este un mediu prin excelenţă anonim. pentru a garanta securitatea site-urilor lor. Riscurile aferente activităţii pe Internet cresc de fiecare dată când se deschide o poartă în reţea. pentru informaţiile pe care le furnizează. deoarece persoanele care au acces la sistemul informatic al firmei respective nu trebuie „să spargă codurile” pentru a intra în sistem. pierderile nu sunt numai de ordin financiar. la afaceri pe Internet. fapt care arată amploarea pe care o iau afacerile ce se desfăşoară prin intermediul Internetului. De aici rezultă necesitatea crescândă a asigurării securităţii operaţiilor efectuate pe Internet. pentru a o putea păstra cât mai mult. cât şi datorită necesităţii de a personaliza relaţia cu clienţii. multe firme utilizează certificate digitale (digital certificates) pe lângă sistemele tradiţionale de autentificare. Trecerea la comerţul electronic presupune trecerea de la sistemul tradiţional. necunoscându-se în realitate persoana de la celălalt capăt al firului. Acesta este un lucru foarte important. adică de fiecare dată când se permite accesul unei persoane din exterior în reţeaua firmei. accentul nu se pune pe creşterea vânzărilor pe Internet. În prezent se estimează că există peste 800 milioane de utilizatori ai Internetului. Printre nevoile principale ale acestora se numără existenţa unui mediu stabil. ci pe calitatea serviciilor oferite. Afacerile electronice reprezintă o activitate relativ nouă şi majoritatea firmelor prezente pe Internet nu sunt pregătite pentru asigurarea securităţii activităţii lor. De exemplu. Există nenumărate moduri de asigurare a securităţii: soluţii hardware. Ele au fost create atât pentru o mai mare siguranţă a tranzacţiilor. În lumea afacerilor prin Internet. soluţii ce vizează informaţiile. Astfel. firma este responsabilă în faţa întregii lumi. Utilizarea acestor certificate digitale s-a extins în prezent. care să inspire încredere.Utilizatorii interni sunt la fel de periculoşi ca şi cei externi firmei. fiind afectată şi reputaţia firmei. Acestea sunt asemănătoare cărţilor de credit şi sunt folosite pentru a identifica clienţii atunci când consultă un site. cum ar fi cunoaşterea clienţilor. a partenerilor de afaceri etc.

Un alt tip de riscuri ce apar ca urmare a prezenţei pe Internet a unei firme îl constituie riscurile poştei electronice. în timp ce lipsa ei nu numai că va 128 . Oricând. de-a lungul etapelor ciclului de viaţă. putem spune că elementele fundamentale ale prevenirii riscurilor în domeniul afacerilor pe Internet se are în vedere: confidenţialitatea informaţiilor. este de aşteptat ca fraudele să apară în zonele cel mai puţin riscante şi neadecvat protejate. la modul de alegere a tipului de activitate. la modul de acces în reţea etc. În esenţă. care aduc câştiguri mari. controalele tehnice (verificare a compatibilităţii sistemelor utilizate). trebuie să se stabilească foarte clar cine sunt persoanele şi care sunt competenţele persoanelor implicate în managementul riscului aferent activităţii pe Internet. creşterea gradului de instruire al personalului pentru reacţia rapidă în situaţii neprevăzute. atunci când o firmă transmite un mesaj e-mail fără a avea nici un soft pentru detectarea viruşilor. De asemenea. De asemenea. o firmă trebuie să aibă garanţia responsabilităţii sale pentru absolut orice decizie adoptată: de la modul în care alege furnizorii. elaborarea unui plan de reacţie în caz de urgenţă. verificarea personalului (verificarea activităţilor desfăşurate de angajaţi). Managementul riscului în domeniul afacerilor pe Internet presupune dezvoltarea continuă a ciclului de viaţă al produselor. există posibilitatea transmiterii unui mesaj e-mail infectat către toţi clienţii sau potenţialii clienţi. În concluzie. O protecţie eficientă va duce la minimizarea pătrunderilor ilegale. În viitor. compatibilitatea sistemelor. managementul riscului pentru activităţile prin Internet implică: evaluarea riscurilor. Astfel. dezvoltarea controlului daunelor. la reţeaua pe care o va utiliza. pentru prevenirea riscurilor aferente activităţii pe Internet sunt eficiente: controalele organizaţionale (numirea unei persoane care să fie responsabilă de securitatea sistemului informaţional). controale fizice on-site. instruirea adecvată a personalului (stabilirea unui set de cerinţe şi reguli pentru persoanele care au acces în reţea). integritatea informaţiilor. disponibilitatea informaţiilor precum şi detectarea riscurilor potenţiale.

dar faptul că există posibilitatea de a penetra sistemul va deveni cunoscut şi va creşte numărul incidentelor de acest tip. există două modalităţi de criptare: codificarea şi decodificarea cu aceeaşi cheie şi utilizarea cheilor publice şi private. având ca scop protejarea clienţilor. de fiecare dată când se trimit informaţii referitoare la clienţi în afara Uniunii Europene trebuie ca respectivul client să îşi dea acceptul pentru realizarea acestei operaţii. Un exemplu în acest sens îl constituie “Economic Union Data Protection Act”. în graniţele acesteia. pe de o parte. cu care se confruntă orice persoană conectată la reţea. Uniunea Europeană a adoptat o nouă metodă de protecţie a confidenţialităţii informaţiilor puse la dispoziţia cetăţenilor străini.permite intruziunea. Acest domeniu nu este suficient reglementat şi. În principiu. şi Europa. să îl vizioneze. Reglementările ce privesc buna cunoaştere a clienţilor se aplică în mediul bancar şi în întreaga comunitate financiară şi a ofertanţilor de servicii. Motivul pentru care Uniunea Europeană a impus o astfel de reglementare îl constituie faptul că se doreşte menţinerea persoanelor interesate să facă afaceri în Europa. Astfel. Altă categorie de fraude prin reţeaua Internet. printre care: 129 . stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte confidenţialitatea datelor. de la cel care încearcă să spargă sistemul. care va trebui rezolvată. care încearcă realizarea unei alianţe cu Japonia. şi cu cele europene pe de altă parte. Există o modalitate de a proteja documentele prin “criptarea” lor. o constituie fraudele ce au ca obiect mesajele email. deoarece aceasta reprezintă un element deosebit de important în desfăşurarea activităţii într-un mediu anonim cum este Internetul. acest lucru nu îl împiedică pe oricare intrus. pe lângă aspectele legate de securitatea datelor. prin supravegherea firmelor cu care aceştia colaborează. Trebuie realizată o evaluare a sistemelor interne şi a structurii interdepartamentale. de aceea. urmărindu-se mai multe obiective. în principal. acest lucru reprezintă o problemă importantă. Aceste reglementări au deci şi o latură economică. până la persoana care administrează serverul. Prin astfel de reglementări se evidenţiază diferenţele între desfăşurarea comerţului electronic în Statele Unite. Deşi singura persoană care primeşte mesajul este destinatarul. Se încearcă găsirea unei soluţii pentru armonizarea concepţiilor americane cu cele japoneze. Aceste legi vizează. În prezent numai ţările dezvoltate au adoptat unele legi cu privire la utilizarea Internetului şi la comerţul electronic. ce reglementează modul în care se pot trimite informaţii din SUA în Uniunea Europeană şi viceversa.

monitorizarea informaţiilor. sau a unor adrese. în care să se înregistreze reclamaţiile clienţilor. impunând o serie de standarde în ceea ce priveşte dezvoltarea de soft şi dezvoltarea modului de utilizare a datelor individuale într-un mediu. cu modificarea extensiei1. zvonuri nefondate. Pentru o societate de asigurări este foarte dificil să răspundă unor astfel de atacuri. actualizarea informaţiilor de pe paginile Web. înregistrarea numelor site-urilor firmelor “pirat”. care se aplică deja în domeniul bancar şi al valorilor mobiliare.com uşor de confundat de către utilizatori cu numele siteului Casei Albe.gov. Există însă cazuri în care ele sunt realizate chiar de către angajaţii firmei respective. şi care îşi desfăşoară în prezent activitatea pe Internet. urmând săşi schimbe apoi adresa şi denumirea site-ului). în conformitate cu legile “Know Your Customer” (Cunoaşte-ţi clientul). au apărut grupuri private ce acţionează ca reglementatori în domeniu. o firmă care difuzează filme interzise tinerilor sub 18 ani a folosit ilegal numele whitehouse. având ca membri cele mai importante organizaţii. Cele mai eficiente metode de apărare împotriva unor astfel de atacuri sunt: înregistrarea numelor site-urilor firmelor care au desfăşurat activităţi de publicitate negativă (de exemplu. asupra persoanelor cu care firmele colaborează pe căi electronice. Este posibil ca să se ceară în curând să se realizeze investigaţii independente. comentarii tendenţioase. O altă problemă cu care firmele se confruntă în ceea ce priveşte activitatea acestora pe Internet sunt “attack-site-urile”. Pentru o firmă. Scopul acestora este să atace firmele răspândind informaţii compromiţătoare. o astfel de confuzie poate determina pierderea De exemplu. De asemenea. attack-siteurile reprezintă o colecţie de plângeri şi nemulţumiri din partea clienţilor la adresa serviciilor slabe oferite pe Internet de către diferite firme. whitehouse. o firmă apelează la anumite programe guvernamentale pentru a afla toate numele site-urilor calomnioase.uniformizarea sistemelor de securitate atât în UE. Se aşteaptă apariţia unor reglementări pentru urmărirea datelor referitoare la clienţi. sau de firme concurente. 1 130 . cât şi în afara acesteia. În general. existenţa unor pagini de Web.

7.1 Vulnerabilitatea digitală Un prim risc major este determinat de vulnerabilitatea digitală. O cădere a infrastructurii TIC opreşte în prezent activitatea economică şi colateral celelalte activităţi la acelaşi nivel de distructivitate cu o cădere a sistemului energetic Generalizarea aplicaţiilor cu infrastructură Internet conduce ca fenomen social la pătrunderea în rândul utilizatorilor a infractorilor informatici. de asemenea. Riscul este comun tuturor ţărilor. a reputaţiei. Aceasta presupune evaluarea sistemelor şi a proceselor interne. Se poate detecta ca un prim risc major creşterea continuă a vulnerabilităţii sistemelor informatice la scară naţională şi globală . Pentru a fi competitivă.2. o firmă trebuie să includă printre metodele sale de distribuţie şi comerţul electronic. 131 . accentuat de factori de risc printre care viteza de creştere a Internet. Riscul este amplificat şi de apariţia de noi forme de atacuri şi război digital care de cele mai multe ori nu pot fi prevenite. împreună cu profiturile asociate acestora. Fragilitatea sau lipsa de consistenţă a sistemului de protecţie împotriva riscurilor generate de vulnerabilitatea sistemelor informatice amplifică riscul major definit ca vulnerabilitate digitală.multor oportunităţi de afaceri. adică trebuie să înceapă să vândă “via Internet”. asigurarea protecţiei şi stabilirea unor scenarii de acţiune. implementarea de soluţii robuste şi fiabile şi instruirea participanţilor în probleme de risc. şi. Comerţul electronic va duce la creşterea volumului de activitate. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în contextul problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. dar şi a vulnerabilităţii firmelor care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul Internetului. generalizarea prea rapidă a folosirii lui care nu permite dezvoltarea de metode eficiente de securizare a aplicaţiilor. o categorie nouă dar nu mai puţin periculoasă decât cea clasică. fiind greu de anticipat care va fi forma lui în etapa actuală de dezvoltare a TIC în multe ţări ale lumii.

care prevăd sancţiuni aspre pentru infracţiunile de acces neautorizat la informaţie şi folosirea ei neadecvată.2. riscul aferent fiind acela că i se poate acorda o prioritate scăzută justificată prin costurile ridicate. Este evidentă tendinţa de creare a conţinutului digital care oferă o largă accesibilitate a informaţiei în toată societatea. ale comerţului electronic. pot fi aduse prejudicii prin folosirea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. Lipsa efortului de constituire a conţinutului digital1 sau întârzieri în crearea lui reprezintă un alt risc major. colectivităţilor sau organizaţiilor. 7. 1 2 Digital Content Data Warehouse 3 Preşedinte IBM 132 . că problema cea mai importantă a eBusiness este intimitatea şi respectarea dreptului la intimitate într-o lume în care se monitorizează orice şi oricând. Arhivarea electronică a documentelor este o cerinţă care nu poate fi ignorată.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii Un al treilea risc major – folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii.7. Legislaţia statelor democratice încearcă să reducă acest risc. Modul de implementare a legislaţiei poate fi însă considerat un risc secundar asociat.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital Al doilea risc major– lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. Lou Gerstner3 consideră. Şi în ţara noastră există legi ale protecţiei datelor personale. ale semnăturii electronice. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. Tot în categoria riscului generat de conţinutul digital se poate include întârzierea constituirii depozitelor de date2 care pot produce în condiţiile competiţiei internaţionale rămâneri în urmă la nivelul organizaţiilor sau macroeconomic. Pe un plan mai general.2. Astfel. în care accesul la dosarele medicale poate fi nesecurizat ca să dăm un exemplu dintre alte multe alte aspecte. etc.

ţările din prima linie avansând şi ele rapid spre conexiunea de bandă largă generalizată şi creare şi disponibilizare de conţinut complex. în fapt ea se adânceşte.4 Lărgirea prăpăstiei digitale România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. dotarea cu calculatoare este încă redusă . Creşte rapid şi numărul de carduri bancare şi numărul de situri web. Cu toate acestea numai circa 23% din populaţie are acces la Internet. Dacă analfabetismul clasic este în România undeva pe la 1% conform statisticilor. acesta este ridicat şi în rândul managerilor. urmând a diferenţia ţări şi straturi sociale încă mai multe decenii şi chiar a exacerba inegalităţile şi a se constitui 133 . între bogaţi şi săraci. Riscul excluziunii digitale este real. Prăpastia digitală adânceşte inegalităţile nu numai între ţări sau regiuni geografice. în timp ce în Uniunea Europeană numai cu 64 ore (Baltac. 2002).2. dar şi în interiorul aceleiaşi ţări între populaţia urbană şi cea rurală. numai 30-40 % din firme sunt dotate cu PC-uri şi chiar mai puţine sunt conectate la Internet (MCTI. inclusiv cele cu facilităţi de comerţ electronic. Există fără îndoială şi la noi semne încurajatoare privind impactul noii economii: dinamica ieşită din comun a pătrunderii telefoniei mobile cu un ritm apreciat ca fiind printre cele cel mai mari din Europa.7. Un răspuns la această provocare este programul ECDL European Computer Driving License. Dar nu sunt singurii. între zonele dezvoltate şi cele defavorizate. 2004). cu o spectaculoasă creştere a numărului de hosturi Internet. Eforturile de răspândire a utilizării TIC pot reduce prăpastia digitală. etc. cu o creştere a pieţei calculatoarelor personale de 22% anual. între tineri şi vârstnici. Disponibilitatea tehnologiilor informatice şi accesul la Internet rămân deci factori principali ai reducerii acestui decalaj. mai ales prin investiţii în infrastructură . Un risc major asociat este însă fenomenul de ţintă mobilă . . analfabetismul informatic poate fi evaluat la 75-80% şi din păcate. Pentru o firmă din România un calculator de tip PC echivalează ca preţ cu 970 de ore de manoperă calculat pe bază de costuri salariale. dar penetrarea lui este încă insuficientă. Deşi există senzaţia că prăpastia digitală se îngustează. adică decalajul care există în folosirea TIC în organizaţii şi la nivelul ţării.

2. 7. absenţa facilităţilor oferite cetăţenilor pentru a trăi într-o nouă societate a cunoaşterii.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei Un al cincilea risc major – evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. 1 Al 42lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii: "our children will live in the most interesting and peaceful era of the mankind history. Uniunea Europeană lansând programul eEurope 2005 adaugă acest principiu chiar ca subtitlu (Council of the EU. 2003) Riscul întârzierilor în această evoluţie este mare: necompetitivitatea întreprinderilor şi economiei naţionale. Societatea informaţiei şi în perspectivă a cunoaşterii nu se construieşte pentru elite. aprecia că prăpastia digitală devine ireversibilă. Mai mult.ca o ameninţare viitoare. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. ci pentru toţi. William Clinton1 chiar avertiza la un eveniment internaţional în anul 2002 că beneficiile dezvoltării economice cu referire la TIC trebuie să treacă de la cei bogaţi şi la cei săraci. but if not they have to put barbed wire to separate themselves from the others situated on the wrong side of the divide because the poorness generates terrorism” 134 . Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice.

Prin accentuarea atacului împotriva lor se urmăreşte ca responsabilitatea implementării şi a managementului să fie transferată utilizatorilor sistemului informatic. asigură securitatea. Iată câteva din explicaţiile acestei probleme: managementul firmei nu conştientizează exact necesitatea asigurării securităţii informaţiilor până în momentul în care se produce un incident. Impactul pe care tehnologiile emergente îl au asupra securităţii informaţiilor.3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR În capitolele anterioare au fost abordate probleme privind managementul şi unele aspecte economice ale procesului de implementare a tehnologiei informatice. Problema securităţii informaţiilor are astfel trei dimensiuni: urmăreşte furnizarea informaţiilor şi asigurarea disponibilităţii proceselor de prelucrare a datelor în momentul în care sunt necesare. cum ar fi pătrunderea unui hacker în sistem.3. Se cunoaşte că o securitate bună trebuie să fie invizibilă. sau producerea unui dezastru major care să afecteze considerabil posibilitatea firmei de a-şi continua activitatea. în urma producerii unui dezastru sugerează că securitatea informaţiilor trebuie corelată cu nevoile economice. modul în care trebuie organizată şi condusă activitatea de asigurare a securităţii informaţiilor într-un mediu tot mai expansiv al procesării datelor şi modalităţile de restaurare a sistemului. Problema necesităţii unei funcţiuni care să asigure securitatea informaţiilor izvorăşte din faptul că prin această activitate nu se aduce nici un plus de valoare economică informaţiilor. să-şi demonstreze utilitatea. 135 . caută ca informaţiile să nu mai poată fi modificate de către persoane neautorizate.1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor Responsabilii cu securitatea datelor unei firme sunt nevoiţi mereu să-şi justifice poziţia. confidenţialitatea informaţiilor vitale ale firmei. 7. respectiv necesitatea postului pe care îl ocupă. din perspectivă economică.7. Toate aceste eforturi ar fi inutile dacă nu am şti cum să protejăm sistemul informaţional care sprijină activitatea economică a firmei.

care. desene etc. ei întâmpină dificultăţi în realizarea unei justificări economice a funcţiei securităţii informaţiilor.2 Mediul securităţii informaţiilor Cei care lucrează în domeniul protejării informaţiilor. puteau pătrunde în mainframe-ul lor. De cele mai multe ori nu erau disponibile instrumente pentru distribuirea controalelor de siguranţă. care. pe modul în care se justifică importanţa securităţii informaţiilor din punct de vedere economic. între compartimentul de audit intern şi între echipa de management al sistemului informaţional. în general. iar firmele opuneau o rezistenţă destul de mare angajării unui personal suplimentar care să dirijeze această activitate. sau când are alte forme. 7. în cadrul unor firme. o luptă între departamentul ce se ocupă cu siguranţa firmei în ansamblu. 136 . Acestea îşi pot disputa “proprietatea” asupra problemei privind securitatea grupului de informaţii. acest război este câştigat de către echipa de management al sistemului informaţional.). planificarea unor metode de recuperare după producerea unui dezastru. În consecinţă. În consecinţă. responsabilii cu securitatea informaţiilor au un acces relativ la managementul firmei. informaţia necesită protecţie şi atunci când se află pe alte suporturi. de cele mai multe ori. Puţini sunt cei care înţeleg că securitatea informaţiilor mai presupune şi asigurarea disponibilităţii şi integrităţii informaţiilor. de cele mai multe ori se consideră că securitatea informaţiilor presupune doar securitatea calculatoarelor şi a reţelei şi se uită că. Această constatare poate determina. De cele mai multe ori. responsabilii cu securitatea datelor. constatată că informaţiile sunt răspândite în întreaga firmă. de fapt. tinde să pună accentul pe protejarea confidenţialităţii informaţiilor. profesioniştii din domeniul securităţii datelor s-au confruntat cu existenţa unor computere. nu înţeleg activitatea economică a firmei în ansamblul său. în principal. prin intermediul unei reţele. dischete. Această viziune centralizată este afectată de distribuirea datelor pe scară tot mai largă. Accentul se va pune. Astfel.3. au puţine ocazii de a-i convinge pe manageri de necesitatea asigurării securităţii informaţiilor. pe diferite suporturi (hârtie.managementul conştientizează necesitatea securităţii informaţiilor. opreşte anumite grupuri de informaţii la niveluri inferioare ale firmei.

care treceau printrun proces de restructurare. sau cel puţin controlul lor. majoritatea firmelor vor fi/sunt conectate la Internet. activitatea unei firme ar putea depinde de calitatea sistemului de securitate a informaţiilor. atât către furnizori. Una dintre aceste tendinţe a reprezentat-o faptul că tot mai multe firme cedau gestionarea sistemului lor informaţional altor firme. În al doilea rând. Mai întâi a fost varietatea de computere portabile. atunci şi firma va avea de suferit). În consecinţă. Alte două aspecte ale acestei probleme s-au cristalizat la sfârşitul anilor ‘80. trebuie să se găsească modalităţi de a convinge conducerea superioară a firmelor că. aceasta a constat în deschiderea reţelelor. Într-un mediu caracterizat de schimbări rapide. cât şi către clienţi. În practică. vulnerabilitatea sistemului informaţional al firmei a fost accentuată şi de evoluţiile considerabile ale tehnologiilor şi marketingului.Un şoc l-a constituit descentralizarea departamentului de management al sistemului informaţional. Întrucât Internetul este o reţea la care poate avea acces oricine. 137 . dar acesta nu-i ajută la nimic. care se pare că a avut un impact mai important pe termen lung. care au făcut posibilă transportarea informaţiilor firmei în toată lumea şi a miniaturizării memoriilor de tip flash. sau altul. cât şi de natură economică). în această manieră reducându-se costurile. într-un fel. funcţia de securitate a informaţiilor fie a fost atribuită unei firme furnizoare de astfel de servicii. poate permite oricărui hacker inteligent să pătrundă în sistemul unei firme. competitivităţii. fie a rămas în cadrul firmei ca o componentă a funcţiunii de management a sistemului informaţional. loc unde se produce schimbul liber de date (atât tehnice. conectarea neînsoţită de măsuri de protecţie. pentru că dacă furnizoarea îşi va pierde datele. uneori. Viteza rapidă cu care părţile firmei acţionau a creat reale probleme managementului sistemului informaţional şi provocări aproape imposibile celor care se ocupau de securitatea informaţiilor. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns. a constat în faptul că relaţiile dintre furnizori şi clienţi au devenit tot mai strânse în încercarea lor de a îmbunătăţi eficienţa şi de a face faţă operaţiunilor concurenţei. ale căror procedee de asigurare a securităţii informaţiilor nu puteau fi stabilite şi controlate de către firma în cauză (să presupunem că o firmă are un sistem bun de asigurare a informaţiilor. controlul resurselor sistemului informaţional revenind fiecărei subunităţi organizatorice. O altă tendinţă. Apoi s-a intensificat achiziţia de computere şi s-a diversificat activitatea mai multor firme. dacă firma care este furnizoarea ei nu are un asemenea sistem.

dezvoltă posibilităţi de acţiune şi control care să corespundă politicilor firmei. De asemenea pot participa la acţiunile de audit ale acestor echipamente. În concluzie. să asigure capacitatea firmei de a-şi continua activitatea în caz de dezastru. 138 . să asigure/protejeze “intimitatea” utilizatorilor. responsabilii cu securitatea informaţiilor şi personalul din subordinea lor. Pentru a-şi îndeplini sarcinile.3 Rolul securităţii informaţiilor Majoritatea responsabililor cu securitatea informaţiilor trebuie să înţeleagă destul de clar care este rolul lor într-o firmă. să protejeze confidenţialitatea unor informaţii mai importante ale firmei. realizează următoarele activităţi: sfătuiesc conducerea cu privire la tipul activităţilor şi al procedurilor necesare asigurării siguranţei activelor informaţionale ale firmei. profesioniştii în domeniu pot iniţia şi conduce revizii periodice pentru a se asigura dacă procedurile utilizate sunt cele corecte şi dacă echipamentele sunt în stare bună. se asigură că managerii şi ceilalţi angajaţi sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o presupune asigurarea securităţii activelor informaţionale ale firmei. sarcinile lor sunt: să asigure disponibilitatea informaţiilor corecte când utilizatorii au nevoie de ele. În plus.3. planifică recuperarea şi continuarea activităţii firmei. în cazul producerii unor dezastre. acordă asistenţă în probleme de securitatea informaţiilor (cum ar fi contaminarea cu viruşi sau pătrunderea hackerilor). acordă asistenţă utilizatorilor şi celor care lucrează la perfecţionarea / implementarea controlului unor aplicaţii delicate. să împiedice modificarea neautorizată a activelor informaţionale. sarcina funcţiunii de protejare a informaţiilor este de a contribui la protejarea activelor informaţionale ale firmei împotriva tuturor ameninţărilor potenţiale. Pe scurt.7.

se afla plasat la 30 de metri în incinta întreprinderii. în cazul unei catastrofe. întrucât biroul însuşi ar fi putut fi afectat.1 În mod evident. specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să raporteze pericolele existente. Astfel. aici vorbim despre informaţii critice pentru continuarea activităţii. sau chiar distrus. Ne confruntăm. într-o rafinărie petrochimică. În cazul producerii unei defecţiuni. nu le-ar f putut obţine. deşi bine întocmite şi arhivate. în cazul în care se produce o defecţiune. Nu era practic posibil să găseşti un raport privind producerea unui anumit tip de incident. astfel încât ocupau aproape întregul spaţiu din biroul actualului inginer. 1 Exemplu de speţă. când erau necesare. informaţiile nu pot fi salvate şi utilizate în cazul unui dezastru. de departamentul pentru protecţia mediului. Care ar putea fi rolul unui profesionist în domeniul securităţii informaţiilor în această situaţie? Să considerăm următoarele variante şi să stabilim care are valoare: specialistul în probleme de securitate a informaţiilor nu este necesar să se afle în interiorul firmei. Întrucât inginerul nu ar fi avut timpul disponibil pentru a căuta raportul privind producerea unui eveniment similar. Cu toate acestea. sau de către un analist de sistem care ar putea fi desemnat de managerul fabricii să proiecteze un sistem de salvare a informaţiilor. sau pentru refacerea după producerea unui dezastru. Toate aceste rapoarte erau îndosariate şi aşezate în ordine cronologică. Întreprinderea era mai veche de 35 de ani şi fusese întreţinută de un şir întreg de ingineri care întocmiseră rapoarte detaliate privind fiecare incident produs şi fiecare reparaţie efectuată. Informaţiile din exemplu se aflau doar pe suport de hârtie şi nu erau disponibile.Explicitarea ameninţărilor formează o idee clară despre importanţa majoră a acestei munci invizibile. biroul inginerului de întreţinere. cu problema potenţialei siguranţe în anumite condiţii de mediu. se dovedeau inutile. Deciziile privind modul de stocare şi utilizare a informaţiilor importante pentru firmă ar putea fi luate de manager. De asemenea. specialistul în securitatea informaţiilor 1-a întrebat pe un inginer ce se ocupa de întreţinere. într-un timp relativ scurt. de inginerul de întreţinere. cine din cadrul secţiei de distilare a fracţiilor de petrol era responsabil. 139 . respectiv a securităţii informaţiilor. sau potenţiale anumitor. de către departamentul de protecţie a muncii. sau de pompieri ar fi solicitat aceste informaţii (de exemplu localizarea valvelor). sau tuturor superiorilor. Mai mult. toate rapoartele. câteva aspecte rămân nelămurite. el ar fi trebuit să acţioneze ca şi când defecţiunea se întâmpla pentru prima oară. Inginerului i se atribuise această sarcină de aproximativ un an. înlăuntrul căruia erau depozitate toate rapoartele şi planurile fabricii. de asemenea. dacă echipele de salvare. precum şi celor de la departamentul de audit intern.

în siguranţă. estimat în funcţie de uşurinţa cu care datele sunt accesate.3. totodată. dar să şi propună modalităţi de corectare a situaţiei. Există şi alte exemple de similitudini între asigurarea calităţii şi asigurarea securităţii informaţiilor. multe sisteme sunt în aşa fel structurate astfel încât toate informaţiile prelucrate.specialiştii în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui nu numai să raporteze pericolele. indiferent unde se află şi indiferent de forma sub care se prezintă. sau nu. aceea că protejarea activelor informaţionale. Aceste exemple subliniază. în general. Aceste costuri sunt. Prima şi ultima variantă nu sunt atât de importante. precum şi de costurile implicate de gestionarea sistemului de securitate. prima situaţie subliniază problema centrală. incluse în costurile ce apar pe întreaga durată de viaţă a sistemului. de a coordona anumite activităţi din cadrul altor departamente. Cu toate acestea. Astfel. funcţiune. Pe de altă parte. departamentul de protecţie a mediului şi departamentul de siguranţă (pază) a firmei şi de a informa întreaga firmă cu privire la aceste relaţii. securitatea informaţiilor se dovedeşte a f cel puţin la fel de necesară ca orice altă organizaţie. dacă pe parcursul desfăşurării activităţii sale obişnuite. departament. procesate. În consecinţă. datoria sa faţă de întreprindere este de a raporta potenţialul pericol. sau pur şi simplu conţinute să fie. Dacă însă aceste 140 . dar. vreun lucrător descoperă un pericol potenţial. cum ar f: departamentul de protecţia muncii. Specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să ignore problemele care nu intră în responsabilitatea lui. ci include şi costurile aferente timpului utilizatorului. 7. sarcina departamentului de asigurare a securităţii informaţiilor. controlul exercitat şi protejarea informaţiilor (inclusiv costurile acestor controale) ar trebui să varieze în funcţie de valoarea şi importanţa informaţiilor. este sarcina celui care asigură securitatea informaţiilor. iar stabilirea similitudinii între aceste două tipuri de activităţi reprezintă un pas important în direcţia recunoaşterii importanţei securităţii informaţiilor.4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate Nu toate informaţiile au aceeaşi valoare şi nu toate joacă un rol important în desfăşurarea cu succes a activităţii întreprinderii. Costurile privind siguranţa unui computer nu se rezumă doar la costurile instrumentelor de securitate şi Ia costul aferent timpului de procesare.

instrumente şi instruire pentru a face acest lucru posibil. Structurile client-server combinate cu tehnicile de identificare a utilizatorului oferă o posibilitate unică de procesare a datelor importante pe computere separate. sau incluse în costurile de operare. Necesitatea unei asemenea separări şi/sau distribuiri a aplicaţiilor şi informaţiilor este evidentă. Va fi necesar. afecta structura sistemului. tot mai mulţi furnizori au acces direct la fişierele ce cuprind situaţia stocurilor diferitelor lanţuri de magazine endetail. 141 . Accentuarea rolului securităţii informaţiilor impune ca definirea iniţială a aplicaţiilor. Astfel. Pentru aceasta. în funcţie de nevoia firmei de a-şi proteja informaţiile. Sarcinile de bază pentru acest instrument sunt: să identifice necesitatea şi importanţa asigurării confidenţialităţii. de cele mai multe ori. De exemplu. plăţile ce trebuie efectuate şi planificarea strategică a lanţurilor de magazine se află pe acelaşi computer. în primul rând. Cum costurile şi tehnologia nu mai constituie o barieră în calea segmentării aplicaţiilor. Acest sistem favorizează atât eficienţa furnizorilor. Acelaşi risc îl întâlnim la nivelul întregii reţele.costuri vor fi identificate separat şi considerate.un subiect de obicei ignorat până în momentul în care o aplicaţie ajunge în punctul de a fi implementată. De exemplu. securitatea informaţiilor ar trebuie să joace un rol din ce în ce mai important în proiectarea structurii tuturor sistemelor şi în determinarea căilor de protejare a informaţiilor importante. un instrument cu ajutorul căruia să se poată stabili o ierarhie a informaţiilor şi a aplicaţiilor în funcţie de importanţa lor. în condiţiile unor costuri mai mici decât cele necesitate de gruparea mai multor aplicaţii pe un singur mainfiame (faptul că se pot obţine economii de scară prin utilizarea mainframe-urilor nu mai este adevărat). personalul responsabil cu securitatea informaţiilor nu trebuie numai să-i facă pe ceilalţi conştienţi de această necesitate. tehnologiile client-server oferă posibilitatea utilizării unor sisteme de aplicaţii şi a unor reţele care să permită distribuirea aplicaţiilor şi informaţiilor pe computere separate. să cuprindă şi definirea necesităţilor de securitate . dar trebuie să şi ofere politici. cât şi pe cea a detailiştilor. ele ar putea influenţa. ceea ce le permite să completeze adecvat stocurile. respectiv în funcţie de nevoia lor de a fi protejate. dacă aplicaţiile privind stocurile. dacă informaţiile şi aplicaţiile nu sunt protejate corespunzător. accesarea lor de către persoane neautorizate este greu de protejat.

în linii generale. informaţiile sensibile se vor plasa în afara unui mediu care poate fi controlat. costurile pe care le-ar genera indisponibilitatea unei aplicaţii pe o perioadă de o zi. Toate aceste sarcini nu sunt abstracte. sau mai îndelungată (de exemplu. Problemele privind reevaluările sunt binecunoscute specialiştilor în domeniul securităţii informaţiilor şi presupun: 142 . stabilesc în primul rând măsura în care trebuie controlate anumite aplicaţii şi apoi comunică managementului firmei natura problemelor şi obiectivele care se urmăresc. Un manager ar trebui. sau modul de recuperare şi refacere în situaţii de urgenţă. cei care le realizează vor întâmpina ostilitatea managementului în domeniu. să fie capabil să aprecieze şi să aproximeze pagubele ce s-ar produce dacă un concurent ar avea acces la informaţiile privind proiectul unui produs. o bancă ar putea da faliment. să identifice informaţiile şi resursele necesare procesării acestora. sau consecinţele utilizării unor informaţii distorsionate care ar genera în continuare rezultate aberante. Dacă asemenea reevaluări se desfăşoară în maniera auditurilor. şi pe măsură ce utilizatorii îşi dezvoltă aplicaţii proprii. Aceste estimări au scopul principal de redefinire a necesităţii controlului în condiţiile unui mediu în continuă schimbare. În condiţiile schimbării continue a mediului iniţial de operare al sistemului. Pentru menţinerea unei securităţi adecvate a informaţiilor este necesară o reevaluare periodică a necesităţii de control şi a importanţei pe care o prezintă anumite aplicaţii pentru activitatea firmei. Aceste reevaluări. Managerul unei firme ar trebui să poată aproxima. cunoscute şi ca identificări ale riscurilor. iar valoarea informaţiilor în desfăşurarea operaţiilor se poate schimba. Mai mult. pe măsură ce se înmulţesc sistemele personale. dacă nu ar putea utiliza sistemul de procesare a tranzacţiilor timp de câteva zile). de asemenea. Problemele privind sensibilitatea şi confidenţialitatea informaţiilor se evaluează chiar din momentul proiectării unei aplicaţii noi. Pe de altă parte. Reevaluările oferă o ocazie excelentă de a demonstra managerilor executivi importanţa securităţii informaţiilor. aceste reevaluări oferă managerilor posibilitatea de a-şi fundamenta deciziile privind modul de conducere a activităţii. să identifice necesitatea integrităţii şi autenticităţii informaţiilor pentru activitatea firmei.să identifice cele mai importante informaţii de care depinde activitatea firmei. vulnerabilitatea aplicaţiilor creşte. de două.

în care probabilităţile nu sunt cuantificate. atât de către angajaţii firmei. Dintre toate informaţiile firmei. cât şi cei din afara ei. trebuie estimate cele care sunt vitale pentru desfăşurarea activităţii. stabilirea obiectivelor. pentru a nu fi expuse atât de mult distrugerii şi evaluarea costurilor estimative ale acestei protecţii. şi susţinători ai unei analize subiective a riscurilor. ci exprimate prin cuvinte ca frecvent. determinarea valorii maxime a activelor informaţionale pe care o firmă le-ar putea pierde. valoarea comercială. precum şi catastrofele naturale. sau eliminat controlul? Sunt managerii de acord să-şi asume aceste riscuri? Există trei modalităţi de apreciere a valorii informaţiilor de care se ţine cont la gestionarea şi procesarea datelor: valoarea pe care o au pentru proprietar. aprecierea valorii informaţiilor deţinute de firmă. puţin probabil. În domeniul protecţiei datelor există susţinători ai analizei cantitative a riscurilor. Determinarea probabilităţii de producere a unui asemenea risc. 143 . pentru utilizatorii autorizaţi şi pentru utilizatorii neautorizaţi. Aceasta se poate face răspunzând la următoarele întrebări: Pentru care dintre activele informaţionale firma îşi poate asuma riscul pierderii şi pentru care active nu merită să fie cheltuiţi bani pentru protejare? Oare pentru ce aplicaţii este practic şi recomandabil să fie redus. presupune stabilirea a ceea ce şi-ar putea permite firma să piardă temporar.identificarea riscurilor şi a ameninţărilor. cum ar fi o listă de adrese. În domeniul „spionajului” industrial sau economic se urmăresc în principal informaţiile de marketing. care consideră că expunerea la risc se poate determina prin multiplicarea costurilor pierderii cu probabilitatea producerii evenimentului. sau sistemul informaţional şi care sunt consecinţele unor astfel de evenimente. sau planurile strategice. sau de referinţe publicate. date privind proiectele unor produse. fără să îi fie afectată negativ activitatea. stabilirea responsabilităţii asigurării protecţiei activelor informaţionale. fără a da însă faliment. fără care componente ar putea o firmă să lucreze temporar. probabil. costul de achiziţie. de dezvoltare şi de întreţinere a informaţiilor. determinarea mijloacelor de protecţie care ar putea fi utilizate: specificarea modului optim în care pot fi protejate informaţiile. fapt ce presupune determinarea modului în care pot fi afectate informaţiile.

pentru a feri firmele de publicitate negativă. De asemenea. uneori. sau prin schimbarea structurii sistemului. O abordare de sus în jos a reevaluării sistemului informaţional serveşte câtorva scopuri. nefavorabilă. prin această analiză se poate evalua starea generală a cerinţelor de protecţie a informaţiilor şi locurile în care trebuie să se efectueze controlul. În final. 144 . nu există date statistice sigure pe baza cărora să se poată stabili probabilitatea producerii anumitor evenimente. prin această analiză se intensifică cooperarea dintre managerii din acest domeniu şi se oferă posibilitatea de a ridica aceste probleme şi celor mai înalte niveluri ale conducerii. În condiţiile imposibilităţii stabilirii unor valori ale probabilităţii. specialiştii în domeniul securităţii informaţiilor obţin o imagine strategică asupra cerinţelor firmei. Prin această analiză. De asemenea. Întrucât de cele mai multe ori producerea unor asemenea evenimente este tăinuită.Ambele metode pot fi adecvate dacă managementul acordă atenţie suficientă acestor probleme şi dacă se practică măsuri corecte de protecţie. prin aceasta reuşind să facă propuneri care să se suprapună cu cerinţele managementului. Arată cum pot fi economisiţi bani prin asumarea unor riscuri. mulţi profesionişti în domeniu preferă aplicarea analizei subiective. prin această analiză se stabileşte poziţia pe care o ocupă securitatea datelor în nevoile economice ale firmei.

Unele firme care desfăşoară permanent o activitate de cumpărare şi de vânzare. determinând variaţia înregistrată în randamentul infrastructurii. proces deosebit de laborios şi decisiv datorită multiplelor elemente implicate atât de natură strict informaţională. Firmele au puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte infrastructura în tehnologia informaţională. În continuare prezentăm o variantă de raţionalizare concepută pe baza unei îndelungate experienţe proprii de consultanţă managerialinformaţională.Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII 8. Modalitatea de realizare o reprezintă reproiectarea sistemului informaţional. Conducerea fiecărei firme adoptă decizii în funcţie de contextul strategic al firmei respective. ce încearcă să integreze acele elemente prezente în literatura de specialitate care apreciem că au aplicabilitate şi eficienţă în condiţiile în care societăţile comerciale şi regiile se restructurează şi/sau privatizează corespunzător cerinţelor economiei de piaţă. reflectare a eterogenităţii activităţilor economice şi a diversităţii experienţei şi concepţiilor specialiştilor. care poartă responsabilitatea pentru aceste decizii pe termen lung privind tehnologia informaţională. nu doresc să fie constrânse de o 145 . iar o parte din întreprinderile private înfiinţate după 1990 trec la faza de consolidare economică şi managerială. De aici necesitatea unei abordări riguroase a sistemului informaţional pentru a depăşi complexitatea şi dificultatea problemelor de soluţionat. În literatura de specialitate se prezintă numeroase şi variate modalităţi de raţionalizare a sistemului informaţional al organizaţiei. tehnică şi juridică.1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Asigurarea unui sistem informaţional funcţional eficace şi eficient pentru fiecare organizaţie este esenţială întrucât condiţionează decisiv performanţele sale. economică. cât şi managerială. Identificarea beneficiului ce poate fi obţinut din noua infrastructură este o provocare pentru managerii societăţilor.

Specialiştii în tehnologie au orientări diferite în funcţie de domeniul fiecăruia. Posibilitatea proiectanţilor din locaţii diferite de a comunica şi de a face schimb de proiecte este hotărâtoare pentru reducerea ciclului de producţie al noilor producători de automobile. Scopul acestor firme constă în facilitarea agilităţii de mişcare pe piaţa internaţională şi a răspunsului rapid la schimbările înregistrate în piaţa mondială. Bineînţeles că persoanele cu pregătire tehnică decid implementarea capacităţii unei anumite tehnologii informaţionale care poate fi achiziţionată de la un furnizor extern. unele firme consideră noua infrastructură ca fiind o infrastructură care permite o flexibilitate strategică coordonată la nivel central. care au obiective proprii afacerilor lor şi pentru care trebuie să obţină profit. fie că nu. Puţini dintre ei şi-au asumat responsabilitatea investiţiilor în tehnologia informaţională necesare zonelor pe care le conduc (cum ar fi marketing. nu asupra 146 .infrastructură tehnologică informaţională care să integreze unităţile de afaceri. pentru a fi luată de persoane care au doar pregătire tehnică. de persoane din afara firmei. accentul se pune pe maximizarea puterii de decizie locală. finanţe). Dotarea cu tehnologia informaţională este responsabilitatea managementului de vârf. sau. De obicei. Doar mărimea investiţiilor face ca tehnologia informaţională să fie importantă pentru managerii din conducerea executivă. În ultimul rând. Unii dintre aceştia îşi fundamentează deciziile tehnice pornind de la latura economică a afacerii. Fie că managerii vor. Altele. alţii. şi mai rău. care sunt datorate acţiunii combinate a factorilor sociali. Câteva dintre cele mai evidente schimbări sunt prezentate în continuare: Accentuarea importanţei factorului uman. adoptă decizii pornind de la latura tehnică a afacerii. s-au orientat către investiţii în acele infrastructuri care permit scăderea costurilor. mult mai tehnici. care în cadrul operaţiunilor internaţionale au o cerere locală puternică. managerii din conducerea executivă nu sunt pregătiţi pentru schimbările ce apar în tehnologia informaţională. Cel mai adesea atenţia este concentrată asupra factorului uman şi a desfăşurării afacerii. sistemul informaţional este supus unor schimbări majore. producţie. De obicei. decizia privind dotarea cu tehnologia informaţională este mult prea importantă. tehnologici şi economici. Aceasta poate rezulta în decizia de a limita infrastructura la nivelul firmei în vederea creşterii randamentului local. Pentru alte firme. În cele mai multe afaceri. managerii deleagă luarea deciziilor privind tehnologia informaţională specialiştilor în domeniu.

Cererea pentru aplicaţii noi. direcţionate în sensul distribuirii tehnologiei informaţionale în unităţile de afaceri care utilizează informaţia. Tendinţele în achiziţionarea de tehnologie sunt. inovatoare continuă şi este stimulată prin reproiectarea sau retehnologizarea proceselor de prelucrare. Satisfacerea cerinţelor utilizatorilor continuă să fie o problemă pentru administratorii de reţea ai unei firme. 147 . Pentru prevenirea lor este necesara perfecţionarea sistemului informaţional. corelarea sistemului informaţional cu funcţiunile organizaţiei. decât dacă ar fi subordonate conducerii la nivelul întregii firme a sistemului informaţional. Administratorii de reţea care încearcă să păstreze controlul sunt nevoiţi să transfere funcţiunile sistemului informaţional managerilor de produs (sau daţi afară din firmă). corelarea sistemului informaţional cu structura organizatorica. în principal. Alinierea acestor costuri la strategia de afaceri a firmei rămâne un scop greu de atins având în vedere că o astfel de aliniere poate fi realizată doar la nivelul unităţii de afaceri sau la nivelurile proceselor de producţie. Reproiectarea proceselor de prelucrare.tehnologiei. Unităţile sistemului informaţional sunt considerate mult mai eficiente. în timp ce politicile sistemului informaţional au fost dezvoltate la nivelul firmei. concentrarea informaţiilor asupra domeniilor cheie si asupra factorilor critici. Pentru raţionalizarea sistemului informaţional trebuie sa se tina seama de o serie de principii: principiul corelării sistemului informaţional cu obiectivul organizaţiei. alinierea şi eficienţa costurilor sunt uşor de demonstrat. Atunci când sistemul informaţional este o parte din unitatea de afaceri. Eficientizarea costurilor. concentrarea asupra abaterilor esenţiale. Sistemele informaţionale centralizate la nivel de firmă devin rapid sisteme mamut în multe domenii. Costul nu este singura problemă. corelarea sistemului informaţional cu sistemul decizional. Relaţiile de subordonare. Firmele continuă să caute metode care să dovedească eficienţa costurilor pentru tehnologia informaţională şi astfel să ofere credibilitate economică costurilor presupuse de sistemul informaţional. dacă sunt subordonate unităţilor de afaceri. Distribuirea informaţiei. In decursul funcţionarii sistemului informaţional. s-au observat multe deficiente majore care afectează eficacitatea acestuia.

în raport cu sistemul managerial un subsistem. Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală a societăţii comerciale şi regiei autonome. cit. ţinând seama de interdependentele dintre ele. fiind o componentă a acestuia. 1.op. specifice şi individuale ale firmei. Sistemul informaţional constituie. analiza critica a sistemului informaţional existent.. cât şi discuţii şi analize comune cu managerii. în conceperea sau raţionalizarea sistemului informaţional obiectivele şi cerinţele sale specifice trebuie să reflecte obiectivele fundamentale. implementarea sistemului informaţional perfecţionat. . 1 Gorski H.2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pentru ca sistemul informaţional să-şi îndeplinească cu maximum de eficienţă funcţiile sale specifice. p. perfecţionarea sistemului informaţional existent.. Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului firmei. Procesul de perfecţionare cuprinde: declanşarea studiului de raţionalizare. Acest principiu exprimă necesitatea armonizării structurale şi funcţionale a sistemului informaţional cu celelalte componente majore ale sistemului de management. politicilor şi documentelor organizaţionale ale firmei.principiul flexibilităţii. Toate acestea trebuie utilizate concomitent. 2..1. Aceasta implică atât studierea strategiei. derivate. Astfel. 148 . 100-103. principiul eficacităţii si eficienţei. 8. conceperea şi implementarea acestuia trebuie să se realizeze respectând principiile1 prezentate în fig. 8.

transmiterea şi prelucrarea informaţiilor. ale firmei.8 Asigurarea eficacităţii şi eficienţei informaţionale şi 1 Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului 2 Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală 7 Asigurarea flexibilităţii informaţionalmanageriale Principii 3 Realizarea unităţii metodologice a tratării informaţiilor 6 Asigurarea de maximum de informaţii primare din fondul de informaţii primare 5 Asigurarea unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial 4 Concentrarea asupra abaterilor esenţiale Figura nr. pentru culegerea. astfel încât conţinutul 149 . Din punct de vedere funcţional.1 Principiile de concepere şi raţionalizare a sistemului informaţional Pe plan constructiv sistemul informaţional trebuie corelat în special cu structura organizatorică. avându-se în vedere mai ales utilizarea subdiviziunilor organizatorice. 8. sistemul informaţional este necesar să se armonizeze îndeosebi cu sistemul decizional. înregistrarea.

sunt folosite pentru evidenţa şi controlul proceselor. Informaţiile primare al căror volum este de regulă limitat. se fac economii cu suporţii materiali. Aplicarea acestui principiu determină economie de timp. sunt considerate ca fiind inexistente.informaţiilor şi caracteristicile dimensionale ale fluxurilor informaţionale să reflecte necesităţile specifice adoptării de decizii raţionale de către fiecare manager. prelucrare şi transmitere a informaţiilor trebuie să fie şi ea diferită. 5. se determină o simplificare şi fluidizare a sistemului informaţional. Principiul unităţii metodologice a tratării informaţiilor. 6. Pentru obţinerea informaţiilor în timp real. norme. din fondul de informaţii primare. a creării premiselor integrării depline a informaţiilor pe verticala şi orizontala sistemului de management este necesar ca modul de culegere şi prelucrare a informaţiilor să fie unitar din punct de vedere metodologic. Însă cale mai importante decizii şi acţiuni ale managementului se fundamentează pe informaţii finale. mijloace. Principiul asigurării unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial. transmise şi analizate. Sistemul informaţional trebuie să asigure informaţiile atunci când sunt necesare. Principiul concentrării asupra abaterilor esenţiale. criterii. reguli. În vederea asigurării compatibilităţii între toate componentele sistemului informaţional. este necesară aplicare unor proceduri informaţionale cât 150 . Principiul asigurării de maximum de informaţii finale din fondul de informaţii primare. Pentru trecerea de la prelucrarea manuală a datelor şi informaţiilor la cea automatizată este vitală respectarea acestui principiu. În vederea obţinerii unor informaţii finale valoroase. ci selectiv – numai cele care reflectă abateri semnificative de la obiective. informaţiile care ajung cu întârziere. Ca urmare se diminuează intensitatea fluxurilor informaţionale. Acest principiu susţine faptul că informaţiile nu sunt transmise global pe verticala sistemului de management. 3. dar şi pentru luarea unor decizii cu caracter local. experienţele au dovedit că rolul noii tehnologii informaţionale este vital. viteza de culegere. dimensiunii şi frecvenţei situaţilor informaţionale întocmite. 4. atât pentru manageri cât şi pentru executanţi datorită reducerii numărului. Datorită faptului că procesele manageriale şi de execuţie prezintă caracteristici temporale diferite.

– op. (coord. Să fie sintetică şi concisă – se referă la surprinderea cu prioritate a elementelor esenţiale de noutate şi prezentarea lor cu economie de mesaje. Să fie multilaterală – această cerinţă se referă la asigurare perceperii proceselor în care este implicată întreprinderea din multiple unghiuri. dar bine delimitate. 151 .. Pentru a putea supravieţui. Să fie dinamică – exprimă necesitatea informaţiilor de a oglindii procesele de muncă şi problematica întreprinderii în evoluţia sa. p. 1 Nicolescu O. Această construcţie modulară permite operaţionalizarea rapidă a schimbărilor. stabilite şi selectate în funcţie de cerinţele proceselor manageriale. etc. Informaţia constituie materia de bază atât a sistemului informaţional cât şi a sistemului de management al organizaţiei. 7.). Acest principiu este cu valabilitate generală în managementul organizaţiei. asigurarea informării complete. corecte şi în timp util a tuturor salariaţilor organizaţiei. Managerii trebuie să ia decizii într-o lume în care ritmul şi complexitatea schimbărilor au devenit copleşitoare. Sistemele informaţionale automatizate moderne aplică sistemul modular de dezvoltare. umană. fără a schimba concepţia de ansamblu. specialiştii1 în domeniu au formulat principalele cerinţe cărora trebuie să le facă faţă informaţia. organizaţiile vor trebui să-şi îmbunătăţească agilitatea şi flexibilitatea să fie capabile să inoveze continuu astfel încât să facă faţă schimbării. iar pe de altă parte. Principiul eficacităţii şi eficienţei. cu autonomie funcţională. 8. acesta înseamnă pe de o parte. Prin urmare. Principiul flexibilităţii.mai rafinate. o evaluare şi comparare a efectelor cantitative şi calitative ale unui sistem informaţional cu costurile necesare realizării şi funcţionării lui. implică şi surprinderea acestora în mod exact. 80-81. acesta permiţând obţinerea unui sistem informaţional alcătuit din componente integrate armonios.. astfel încât să fie evidenţiate elementele semnificative de natură economică. iar omiterea unor detalii semnificative pot lipsi beneficiarul de siguranţă în utilizarea respectivei informaţii. Aplicat la specificul sistemului informaţional. ştiinţifică. tehnică. Să fie precisă şi sigură – această calitate se referă la faptul că încorporarea în informaţie cu prioritate a elementelor esenţiale noi. Aceste cerinţe sunt: Să fie realistă – adică să reflecte procesele aşa cum se derulează ele în organizaţie şi în contextul socioeconomic în care îşi desfăşoară activitatea. cit.

etc. Declanşarea studiului de reproiectare Managementul organizaţiei iniţiază realizarea unei proiectări sau raţionalizări a sistemului informaţional în ansamblu sau la nivelul unor componente ale sale atunci când se confruntă cu anumite probleme sau când anticipează posibilitatea apariţiei unor dificultăţi şi printr-o abordare anticipativă încearcă să le evite. perfecţionarea sistemului informaţional-managerial. 8. implementarea perfecţionărilor informaţionale.3.Să asigure parvenirea în timp util la beneficiar – adică perioada optimă pentru luarea deciziei sau declanşarea acţiunii vizate Să fie prospectivă – se referă la forţa anticipativă a informaţiilor.3. timpul de care dispune. 2): declanşarea studiului de raţionalizare. 8.2. care poate facilita activitatea de previziune în cadrul organizaţiei. identificarea componentelor informaţionale ale domeniului investigat. Să poată fi adaptată la specificul personalului implicat – emiţătorul de informaţii trebuie să cunoască o serie de factori (nivelul de pregătire al beneficiarului. În societăţile comerciale şi regiile din România cele mai frecvente evenimente generatoare de studii şi acţiuni de raţionalizare informaţională sunt: scăderea vânzărilor şi/sau a producţiei 152 . analiza critică a sistemului informaţional-managerial. Consideraţii preliminare Reproiectarea sistemului informaţional al firmei este structurată în mai multe etape (vezi figura nr. evaluarea funcţionării sistemului informaţional managerial.3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONALMANAGERIAL 8.) pe care este necesar să-i folosească în structurarea şi formularea mesajului.1.

Ori de câte ori se produc este firesc să se reflecte în acţiuni de perfecţionare informaţională a firmei. dimensionarea judicioasă a problematicii abordate. altminteri soluţiile rezultate în final nu vor rezolva adecvat problemele implicate.privatizarea întreprinderii restructurarea firmei elaborarea strategiei şi/sau politicii pentru următorii ani blocajul financiar dificultăţi majore în realizarea unor activităţi importante cum ar fi: aprovizionare. a unor programe de pregătire managerială. Aceste evenimente reprezintă principalele cauze generatoare de raţionalizări informaţionale. organizatorilor şi informaticienilor implicaţi se stabileşte sfera de cuprindere a studiului informaţional care poate fi globală. parţială când se referă doar la anumite activităţi ale acesteia. cât şi subdimensionarea sa. atunci când se referă la ansamblul activităţilor organizaţiei. îndeosebi de nivel superior. În funcţie de cauză şi de concepţia managerilor. ceea ce nu oferă posibilitatea conturării unor soluţii eficace. Aşa cum este firesc cele mai frecvente sunt raţionalizările informaţionale parţiale. Esenţial este ca domeniul analizat să fie judicios delimitat. evitând atât supradimensionarea studiului. producţie sau vânzări schimbarea managerilor la nivel de firmă sau compartimente introducerea unor echipamente moderne de tratare a informaţiilor aplicarea unor noi metode manageriale economice schimbări în legislaţia privind reglementarea desfăşurării activităţilor firmei efectuarea unor diagnosticări ale firmei în ansamblul său ori la nivel de subdiviziuni organizatorice frecventarea de către manageri. La înţelegerea rolului şi locului proiectării şi implementării sistemului informaţional în ansamblul reengineeringului managerial o contribuţie majoră are cunoaşterea categoriilor de obiective avute în vedere. cauzator de cheltuieli şi eforturi inutile. Două sunt aspectele esenţiale care se recomandă să fie avute în vedere: cuprinderea în cadrul său a ansamblului aspectelor vizate de cauza care a provocat studiul. Obiectivele proiectării/reproiectării sistemului informaţionalmanagerial sunt: 153 .

concretizate în: creşterea operativităţii şi gradului de informare a managerilor raţionalizarea (scurtarea) unor fluxuri şi circuite informaţionale economii şi raţionalizări de documente informaţionale îmbunătăţirea calităţii informaţionale în condiţiile informatizării proceselor de muncă (de execuţie şi management) conectarea sistemului informaţional al organizaţiei la anumite bănci de informaţii.obiective economice obiective informaţionale specifice obiective manageriale de ansamblu obiective sociale. d. metode şi sisteme manageriale creşterea operativităţii şi gradului de fundamentare şi adoptare a deciziilor intensificarea formării. analişti-programatori ajutor. Obiectivele sociale se referă în special la: crearea unor noi locuri de muncă. b. dezvoltării şi motivării resurselor umane ale organizaţiei realizarea unei funcţionalităţi superioare de ansamblu a sistemului managerial al organizaţiei. c. magistrale informaţionale etc. analişti. Obiectivele informaţionale specifice. Obiectivele economice vizează: amplificarea profitului scăderea relativă a costurilor în venituri creşterea productivităţii muncii creşterea rentabilităţii (măsurabilă prin sporurile relative ale ratelor rentabilităţii). administrator de reţea) 154 . a. externe amplificarea vitezei de vehiculare a informaţiilor modernizarea bazei tehnice (hardului) sistemului informaţional creşterea funcţionalităţii sistemului informaţional de ansamblu sau la nivelul anumitor componente. prin informatizarea crescândă a proceselor de muncă (operatori calculator. Obiectivele manageriale ale demersului informaţional se axează pe: asigurarea unui fundament informaţional superior pentru elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor organizaţiei facilitarea introducerii şi utilizării anumitor tehnici.

cablaj. ecrane de proiecţie. toner. servere. provoacă anumite efecte. imprimante. Un mare ajutor în delimitarea sferei de cuprindere a activităţilor şi tematicii abordate îl prezintă folosirea tabloului relaţiilor cauză-efect. Folosind acest instrument se asigură identificarea proceselor ce generează dificultăţile sesizate şi care în mod obligatoriu trebuie supuse raţionalizării. În strânsă corelaţie cu delimitarea tematicii informaţionale se determină alte trei elemente pregătitoare majore: . care şi ele pot constitui cauze pentru alte probleme. scanere. amenajare încăperi (laboratoare informatice) 155 . mobilier. calculatoare.amplificarea veniturilor salariale ca urmare a promovării acestor noi categorii de posturi promovarea climatului de muncă prin promovarea informatizării ca nouă „stare de spirit”. reţele Internet etc.resursele financiare şi tehnico-materiale alocate pentru studiu. configuraţia sa în situaţia apariţiei unor disfuncţionalităţi informaţionale şi economice în domeniul aprovizionării. imprimante. numărul şi componenţa echipei care realizează raţionalizarea informaţională. Resursele necesare proiectării/reproiectării sistemului informaţional se divid în patru categorii: resurse materiale – consumabile.) gradul actual de informatizare a proceselor de management şi execuţie (aplicaţiile informatice existente. la rândul lor. Pentru o mai deplină edificare asupra a ceea ce înseamnă tabloul de relaţii cauză-efect redat în figura nr. gradul de acoperire a proceselor de muncă ş.a. Un aspect major îl constituie dimensionarea resurselor necesare pentru proiectarea/ reproiectarea sistemului informaţional-managerial. prize electrice.). 3 prezentăm. perioada de executare a acţiunii. În întocmirea sa se porneşte de la axioma că orice problemă este expresia anumitor cauze care. proces în care trebuie să se ţină cont de: obiectivele studiului sfera de cuprindere complexitatea studiului numărul şi calitatea specialiştilor din interiorul firmei sau din afara sa termenele de realizare gradul de dotare cu echipamente electronice (calculatoare. cu exemplificări.

în situaţia în care sunt solicitate modificări de mai mică anvergură şi cu o mai redusă influenţă asupra caracteristicilor dimensionale şi funcţionale ale sistemului de management şi ale componentelor sale majore (decizională. ce pot fi concepute şi derulate de sine stătător. raţionalizarea circuitului informaţional al unor documente. eficienţei şi eficacităţii organizaţiei şi managementului său sunt deosebit de complexe şi profunde. manageriale şi sociale implicate. nu. ale cărei consecinţe asupra funcţionalităţii. iar aplicarea efectivă a acestuia poată să se “întindă” pe parcursul a 1-2 ani. De regulă. organizatorică).resurse umane – personalul de conducere şi execuţie implicat în proiectare/reproiectare. Aceste aspecte preliminare conduc la o inevitabilă întrebare cu mari implicaţii pragmatice: “Proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o acţiune singulară. instrucţiuni. de natură strategicotactică. autonomă?” Răspunsul trebuie formulat nuanţat: da. studii. modificarea/raţionalizarea conţinutului unor documente informaţionale ş. atunci când proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o “zonă” distinctă a proiectării/reproiectării manageriale. în această a doua ipostază se află (sau ar trebui să se afle) proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial. demers complex. 156 . trainerii resurse informaţionale – metodologii. durata realizării studiului este de nivelul lunilor. resurse financiare – necesare plăţii onorariilor realizatorilor studiului. informaticienii. prestatorii de servicii specializate. Concomitent. cărţi. cu un pronunţat caracter inovaţional şi cu multe implicaţii directe şi indirecte în cadrul organizaţiei. De regulă. perioada de realizare a proiectării/reproiectării informaţionale a managementului trebuie corelată cu sfera de cuprindere şi cu celelalte decizii şi acţiuni economice. documentaţii tehnice etc. consultanţii în management. introducerea de noi proceduri informaţionale în tratarea unei anumite categorii de informaţii. pot fi considerate demersuri mult simplificate. Aceste resurse pot fi asigurate în principal din credite sau din surse proprii.a. achiziţionării de echipamente electronice şi consumabile etc. De pildă.

majoritatea managerilor şi specialiştilor au impresia că ei cunosc aprofundat activităţile implicate. Cu toate că.3. responsabil în domeniu.3. ingineri. 157 . din afara organizaţiei.Dată fiind complexitatea unui astfel de demers. în realitate se manifestă şi unele perceperi trunchiate. relevând principalii săi parametri în strânsă corelaţie cu funcţionalitatea şi performanţele economice obţinute. de regulă. în realizarea cărora este esenţială obţinerea colaborării principalilor emiţători şi beneficiari de informaţii. nominalizaţi de compartimentul de organizare managerială. 8. Practica majorităţii specialiştilor demonstrează că înaintea începerii analizei informaţionale propriu-zise este recomandabilă reunirea principalelor informaţii privind respectivului domeniu. informaticieni etc. concomitent cu competenţa şi know-how-ul informaţional managerial. incomplete şi superficiale. informaticieni şi traineri. nu rareori unele aspecte mai recente nu sunt suficient cunoscute. care lucrează pe cont propriu sau în cadrul unor firme specializate. iar gradul de sistematizare a informaţiilor lasă de dorit. Aceste faze sunt: caracterizarea succintă. În cadrul echipei rolurile sunt bine determinate. Cei din afara organizaţiei pun la dispoziţie elemente metodologice de culegere. De regulă. specialiştii din cadrul firmei participă intens la culegerea şi înregistrarea de date şi informaţii referitoare la configuraţia şi funcţionarea sistemului informaţional. în principal consultanţi manageriali. Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat Delimitarea precisă a ariei informaţionale asigură premisa pentru a declanşa investigaţiile propriu-zise. Derularea acestei etape incumbă parcurgerea mai multor faze. de ansamblu. în proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional este implicată o echipă de specialişti care provin: din interiorul organizaţiei investigate din punct de vedere al sistemului informaţional – economişti. şi analiză a informaţiilor. În plus. a sistemului informaţional. precum şi la analiza şi interpretarea acestora. din diverse compartimente funcţionale şi operaţionale.

2. Analiza critică a sistemului informaţional Complexitatea şi multidimensionalitatea sistemului informaţional impun efectuarea unor analize din multiple puncte de vedere care. cele mai semnificative proceduri informaţionale formalizate se anexează. se recomandă şi evidenţierea aspectelor de esenţă. Printre cele mai frecvent folosite şi cu mare impact pe plan decizional şi acţional asupra activităţilor societăţii comerciale sau regiei se recomandă modalităţile reflectate în tabelele următoare. Pentru întocmirea lor se folosesc seturi de simboluri cum ar fi cele prezentate în figura nr. 8. cât şi de componentele informaţionale. baza indispensabilă pentru analiza sa detaliată şi profesionistă. Concomitent. o atenţie majoră se acordă depistării lor. Pentru a asigura identificarea celor mai frecvente şi păgubitoare deficienţe informaţionale cronice se recomandă consultarea tuturor 158 . preluarea de machete pentru principalele documente informaţionale. deosebit de laborioasă. în acest scop se pot folosi diagrame ordonate de la stânga la dreapta sau de sus în jos.4. inventarierea mijloacelor automatizate de tratare a informaţiilor. utilitatea şi costurile documentelor informaţionale. pozitive. în final. are în vedere conţinutul. Parcurgerea cu rigurozitatea necesară a acestei faze asigură întocmirea dosarului informaţional complet al domeniului analizat.întocmirea listei cu documentele informaţionale utilizate. economice şi umane – atât la nivel de domeniu. să releve principalele disfuncţionalităţi informaţionale şi consecinţele acestora – manageriale.3. în cadrul celor mai importante situaţii şi fluxuri informaţionale. O primă parte a analizei. 4. funcţionali şi economici. atât a celor codificate şi standardizate. mai ales a celor informatice. descrierea principalelor tipuri de proceduri utilizate. cu precizarea principalilor parametri constructivi. cât şi la funcţionarea organizaţiei. cât şi a celor ocazionale. reprezentarea grafică a circuitului documentelor informaţionale cu folosinţă periodică. Întrucât asupra funcţionalităţii şi eficienţei sistemului informaţional un mare impact negativ îl au deficienţele informaţionale cronice. ce se referă atât la construcţia. În acest scop se recomandă utilizarea tabelului nr.

Concret. Reproiectarea sistemului informaţional Începerea reproiectării propriu-zise a domeniului informaţional abordat este precedată de stabilirea de către echipa care lucrează. deosebit de importantă. Procedura de analiză este în bună măsură similară cu precedenta. de către personalul managerial şi de specialitate a cerinţelor în ceea ce priveşte soluţiile informaţionale are un rol esenţial. pe activităţi şi compartimente.5. are în vedere principiile de concepere şi funcţionare ale sistemului informaţional al firmei. Examinarea aprofundată a sistemului informaţional prin prisma elementelor menţionate oferă suportul informaţional pentru a trece la perfecţionarea sa sub aspect constructiv şi funcţional.3. se au în 159 . Nu de puţine ori sunt necesare discuţii îndelungate. În realizarea sa – la fel ca la identificarea deficienţelor informaţionale cronice – un rol decisiv îl au consultarea şi obţinerea colaborării de facto a managerilor de nivel superior şi mediu. cel puţin în ceea ce priveşte efectele negative pe care le provoacă. a cerinţelor informaţionale. cât şi la nivelul componentelor sale. utilităţii şi consensului sistemului perfecţionat. manageriale şi economice faţă de soluţiile preconizate. folosindu-se tabelul următor: În sfârşit. de comun acord. Definirea acestor cerinţe are la bază: rezultatele analizei informaţionale critice a domeniului respectiv.managerilor implicaţi. Statuarea exactă. Pentru calitatea sistemului informaţional atât de ansamblu al organizaţiei. împreună cu managerii implicaţi. întrucât aceştia sunt cei mai în măsură să le cunoască. fireşte. în special în ceea ce priveşte modul de interconectare a componentelor domeniului informaţional analizat şi funcţionalitatea sa. care trebuie să ducă în final la un consens asupra modalităţilor de lucru. o ultimă parte a analizei. Prima fază în cadrul acestei etape o constituie stabilirea configuraţiei de ansamblu a sistemului informaţional îmbunătăţit. între care nu trebuie să lipsească conducătorul de nivel superior ce coordonează domeniul investigat. de la obiectivele stabilite în prima etapă. viziunea managerilor şi specialiştilor privind funcţionalitatea actuală şi viitoare a sistemului informaţional. strategia şi politicile organizaţiei. 8. o importanţă decisivă o are respectarea cerinţelor de raţionalizare în ceea ce priveşte informaţiile. pornind.

în ore calculator. 5). principalele module şi aplicaţii informaţionale de realizat. echipamentele de tratare electronică a informaţiilor ce vor fi achiziţionate. comasarea sau schimbarea parţială a conţinutului unor componente informaţionale. echipamente informatice. de salarii şi cheltuieli aferente salariilor. concentrarea asupra abaterilor semnificative.vedere aspecte cum ar fi: fundamentarea sistemului pe noi principii şi cerinţe (de exemplu sistemul de codificare a datelor). După precizarea tuturor schimbărilor. resursele necesare suplimentare. De reţinut că este esenţială o determinare a tuturor acestor schimbări. documente. evidenţiindu-se schimbarea. care va servi ca bază pentru a trece la operaţionalizarea acestora. atât cuantificabilă. Cea de-a doua fază rezidă în proiectarea în detaliu a componentelor informaţionale la care intervin schimbările. circuite. cât şi necuantificabilă. în ore muncă şi respectiv de personal. costurile etc. Aceste schimbări se stabilesc la nivelul fiecărei componente informaţionale din cadrul domeniului investigat: informaţii. fluxuri. se vor stabili economiile nete sau. acestea se centralizează într-un tabel sinoptic (vezi tabelul nr. Spre exemplu. Etapa de proiectare informaţională se termină prin stabilirea eficienţei aplicării măsurilor preconizate.). dacă se modifică un document informaţional. atunci se indică noua machetă. eliminarea unor documente inutile. echipamente etc. sunt posibile trei categorii de modificări: introducerea de elemente noi (documente. economiile de: suporţi informaţionali. de timp. proceduri informaţionale. după caz. În final. Eficienţa cuantificabilă va stabili sintetic. felul şi mărimea bazelor de date şi interconectarea lor. de timp. proceduri şi mijloace informaţionale. În esenţă. Rezultatul acestei faze îl reprezintă o succintă prezentare a configuraţiei sistemului informaţional cu precizarea principalelor schimbări preconizate – reflectate şi într-o schemă de ansamblu.1 160 . pentru ansamblul perfecţionărilor prevăzute. În continuare pe aceleaşi categorii se vor indica resursele necesare.

de care depinde competitivitatea firmei – şi a altora – se recomandă identificarea principalelor consecinţe ale raţionalizării informaţiilor proiectate. deşi aparent invizibilă. consecinţele asupra gamei de metode şi tehnici manageriale şi îndeosebi asupra folosirii lor. 161 . natura şi amploarea situaţiilor conflictuale. intensitatea şi eficacitatea colaborării în muncă. Aşteptările. Aspectele principale care se recomandă să fie avute în vedere sunt următoarele: impactul asupra calităţii fundamentării deciziilor strategice şi tactice. cât şi de execuţie. cooperare. rapiditatea informaţiilor. Pentru aceste elemente de esenţă. funcţionale. O influenţă deosebită are sistemul informaţional asupra calităţii analizelor SWOT. control) etc. exercitării relaţiilor organizatorice (ierarhice. ritmul şi direcţiile dezvoltării personalităţii salariaţilor etc. sunt toate marcate major de sfera. Toate aceste elemente elaborate în această etapă se reunesc într-un proiect care este supus aprobării managementului participativ al organizaţiei sau. a adoptării lor în perioada optimă şi a operativităţii aplicării lor efectele asupra structurii organizatorice. culturii organizaţionale a firmei şi a climatului de muncă din cadrul său. stat major. conţinutului şi operativităţii tabloului de bord. Eficienţa necuantificabilă. diagnosticării. datorită introducerii de noi echipamente de tratare a informaţiilor. este deosebit de importantă – frecvent mai mult chiar decât cea cuantificabilă – pentru funcţionalitatea şi performanţele viitoare ale organizaţiei. gradul de implicare în muncă. procedurilor. ceea ce au ca urmare costuri suplimentare curente şi/sau finalizate în investiţii. aspiraţiile. Numai după acceptarea sa – eventual cu efectuarea de corecturi şi îmbunătăţiri – se poate trece la aplicarea soluţiilor informaţionale. deschiderea spre nou şi schimbare. eficacităţii şedinţelor şi delegării. întreprinzătorului proprietar. natura.De subliniat că. după caz. Aceste creşteri de cheltuieli sunt compensate de amplificarea calităţii parametrilor constructivi şi funcţionali ai sistemului informaţional. frecvent resursele necesare sunt superioare economiilor brute. circuitelor informaţionale etc. complete şi la timp titularilor posturilor atât manageriale. în special în ceea ce priveşte asigurarea de informaţii corecte.

se recomandă o pregătire temeinică a introducerii soluţiilor informaţionale proiectate. modificării de situaţii informaţionale. începând cu managerii. Două sunt aspectele majore care este necesar să fie avute în vedere: asigurarea premiselor tehnico-materiale. umane.8. are o implicaţie majoră asupra performanţelor informaţionale şi a efectelor economice obţinute. concomitent cu asigurarea premiselor şi condiţiilor necesare. suporţi informaţionali etc. Pentru aceasta se recomandă organizarea de întâlniri cu întreg personalul implicat. Ansamblul măsurilor de pregătire stabilite. vizând ambele aspecte. Implementarea perfecţionărilor informaţionale Date fiind multitudinea şi adeseori dificultatea schimbărilor preconizate. financiare necesare (mijloace de tratare a informaţiilor. Evaluarea funcţionării sistemului informaţional 162 . informaţionale. desigur. efectuând periodic controale şi analize asupra operaţionalizării perfecţionărilor. adeseori neglijat în favoarea comandării de echipamente. prezentând obiectivele urmărite. De reţinut că acest aspect. 8. la unele componente ale sale sau la ambele. se efectuează retuşurile care se impun. Important este să se aplice integral toate schimbările preconizate. Supervizarea continuă a procesului de implementare de către managerul care răspunde de domeniul implicat. angajării unor specialişti.6. În funcţie de sfera de cuprindere a raţionalizării. elaborării de programe. avantajele ce vor rezulta pentru firmă şi salariaţii săi.) pregătirea climatului din cadrul organizaţiei în vederea minimizării rezistenţei la schimbări – inevitabile din partea personalului – şi a obţinerii unei implicări cât mai mari a sa. De aceea implementarea propriu-zisă are la bază un program de pregătire şi operaţionalizare a noilor soluţii informaţionale. având însă grijă ca acestea să se armonizeze cu celelalte elemente ale soluţiei noi preconizate. se înscriu într-un tabel de forma următoare: După operaţionalizarea măsurilor de pregătire a raţionalizării informaţionale se trece la introducerea efectivă a schimbărilor respective.3. prezintă o însemnătate deosebită. acest program poate să se refere la firmă în ansamblul său. Atunci când se sesizează omiterea unor variabile sau cunoaşterea lor insuficientă.3.7.

După finalizarea implementării soluţiilor informaţionale este necesară o evaluare a stării de fapt şi a performanţelor. programe. Tot în aceste faze se aplică recompense şi sancţiuni în funcţie de gradul de implicare. dar şi practici manageriale. Un element de pondere decisivă asupra eficacităţii raţionalizărilor informaţionale îl reprezintă intensitatea şi modalitatea de conlucrare dintre echipa de specialişti şi manageri. aportul şi rezultatele personalului respectiv. Ţinând cont de ceea ce se constată. Ca regulă. 163 . mai ales în cazul implicării masive a informaticienilor. Integrarea aplicaţiilor software în cadrul unei întreprinderi sau între mai multe întreprinderi care colaborează este un subiect de mare actualitate. cu o sferă de cuprindere limitată. la nivel de informaţii şi servicii. Metodologia prezentată este concepută în viziunea reengineering-ului managerial care se bazează pe o abordare holistică. În cazul unor situaţii mai puţin complexe. 5 – care.4 INTEGRAREA SISTEMELOR Integrarea este o activitate ce reuneşte oameni. unele dintre elementele prezentate în cadrul etapelor pot fi comprimate sau mai rar implicate. Integrarea aplicaţiilor este o abordare strategică de a lega mai multe sisteme informatice. atât a celor cuantificabile. se adoptă decizii corective – pentru eliminarea cauzelor generatoare de abateri negative – şi integratoare pentru asimilarea factorilor ce provoacă abateri justificate. echipamente. De reţinut că elementele metodologice prezentate au în vedere un studiu relativ amplu de reproiectare sau raţionalizare informaţională din cadrul societăţii comerciale sau regiei. consumurile sporite de timp şi alte resurse reflectându-se de obicei în plusuri calitative în planul activităţii managerilor şi al executanţilor. se prelungeşte şi în perioada de exploatare sau utilizare curentă a soluţiei informaţionale perfecţionate. astfel încât sistemele sunt capabile să facă interschimb de informaţie şi să asigure o funcţionare a proceselor în timp real . Utilizarea sa reprezintă o necesitate pentru quasitotalitatea firmelor româneşti 8. cât şi necuantificabile. fireşte. se recomandă parcurgerea integrală a filierei metodologice recomandate. Există o dinamică specifică a evoluţiei gradului de implicare şi responsabilitate a acestora – aşa cum rezultă şi din figura nr. însă.

Întreprinderile au din ce în ce mai puţini informaticieni care concep şi scriu aplicaţii şi din ce în ce mai mulţi care integrează aplicaţii. departamente.) cu funcţionalitate extrem de diversă şi grad de dispersie geografică oricât de mare. Denumită în limbajul de specialitate EAI (Enterprise Application Integration). a crescut foarte mult importanţa integrării sistemelor informatice care să faciliteze utilizarea în comun a datelor şi mişcarea lor în cadrul întreprinderii. dar sunt insuficiente. În contextul actual în care informaţia este privită ca o resursă strategică a întreprinderii. Dar. de fapt. sistemelor integrate. cât şi în afara întreprinderilor (integrarea aplicaţiilor Business-to-Business . ci este o aplicaţie software. noul stil de lucru în domeniul software. deci trebuie să se supună problemelor integrării.B2B). astfel: prin subsisteme ce realizează integrarea structurală. motiv pentru care trebuie să colaboreze între ele. Integrarea funcţională se realizează în trei feluri. a. sistemele informatice ale întreprinderilor se mulează din ce în ce mai bine pe structura procesului de afaceri. anume: substanţială. Prin EAI. Pe lângă relaţiile de coordonare. birouri etc. La nivelul anului 1999 s-a estimat că peste o treime din bugetul din industria IT a avut ca destinaţie proiectarea. Integrarea structurală duce la relaţii de vecinătate. Entitatea ce trebuie integrată nu mai este un obiect sau o componentă software. Granularitatea modulelor se poate situa pe o scară foarte cuprinzătoare. depinzând în mare măsură atât de specificul domeniului de activitate. cele mai multe dintre aceste 164 . prin subsisteme ce realizează integrarea funcţională. formată din module (secţii. Complexitatea problemelor legate de infrastructura informatică creşte şi mai mult în cazul unei întreprinderi virtuale. b.Integrarea aplicaţiilor software de întreprindere permite coordonarea şi sincronizarea mai multor aplicaţii eterogene atât în interiorul (integrarea aplicaţiilor la nivel de companie). În sistemul integrat elementele trebuie să fie într-o strânsă interdependenţă şi cu cât se specializează mai mult în îndeplinirea unor funcţii. energetică şi informaţională. între elementele sistemului apar şi relaţii de subordonare. integrarea aplicaţiilor la nivel de companie reprezintă. dependenţa lor devin tot mai mare. realizarea şi întreţinerea unor soluţii de integrare a sistemelor informatice. cât şi de posibilităţile de organizare ale întreprinderii respective. Integrarea poate fi după rolul său.

Dacă organizarea duce la integrare şi integrarea duce la complexitate. dezvoltarea economică globală.soluţii au optat pentru varianta de integrare “punct la punct”. Termenul de middleware a apărut la sfârşitul anilor 80 pentru a descrie un software de management al reţelelor. De exemplu. la peste 40 de ani de la formularea ei. integrarea este efectul evoluţiei ciclice şi progresive a unui mix de tehnologii şi este sprijinită de performanţele şi de expertiza profesioniştilor. incluzând integrarea internă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor la nivel de companie sau integrarea externă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor Business-to-Business. care facilitau construirea de aplicaţii distribuite. Prin integrare creşte precum am arătat complexitatea. Middleware-ul a evoluat într-un set de reguli şi capabilităţi. Această lege încă este surprinzător de adevărată şi acum. construirea unei interfeţe standard pentru ca aceste părţi să comunice şi apoi dezvoltarea unei structuri ierarhice unde informaţia este din ce în ce mai abstractizată odată ce urcăm în ierarhie. Integrarea aplicaţiilor poate lua mai multe forme. care a reunit alte descoperiri cum ar fi: tranzistorii. 165 . Complexitatea acestei probleme rezidă în principal din faptul că cele mai multe dintre aplicaţii au fost dezvoltate fără a se urmări o arhitectură a sistemelor informatice sau o strategie de dezvoltare a acestora. rezistenţele şi capacitorii pe un singur chip de silicon. Cele două tipuri de integrări au multe elemente comune. Acesta poate fi motivul pentru care avem nevoie de integrare: pentru a ne descurca în condiţiile unei complexităţi crescute. unul din fondatorii Intel prezicea că numărul de tranzistori pe un microchip se va dubla la fiecare 18 luni. dar şi calitatea. Din punct de vedere al diversităţii. In 1965 Gordon Moore. specifice începutului de secol XXI au accentuat tendinţa de organizare a sistemelor informaţionale în modele din ce în ce mai complexe. Dezvoltarea unei strategii eficiente de integrare a sistemelor informatice la nivelul întreprinderii este una dintre cele mai complexe probleme întâmpinate de managerii IT. dar a fost larg folosit începând cu 1995. aceasta din urmă determină la rândul ei diversificarea. Informatizarea. şi s-au dovedit a fi mari consumatoare de resurse. Acest termen a fost legat de bazele de date relaţionale şi desemna o integrare bazată pe mesaje. Începutul integrării în domeniul IT poate fi considerat momentul apariţiei circuitului integrat în 1959. Principiile managementului complexităţii sunt: descompunea în părţi mai mici şi mai uşor de manipulat. pentru că reuniunea sistemelor presupune adăugarea de componente evolutive şi emergente.

prin încercarea de a integra soluţii ulterioare. infrastructura integratoare. integrarea bazată pe servicii oferă mai multă valoare pe termen lung. acest tip de integrare oferă o soluţie funcţională pentru multe domenii ale problematicii de integrare a aplicaţiilor. transformări structurale şi management al cunoştinţelor Un sistem de aplicaţii integrat trebuie să reprezinte soluţia pentru orice instituţie care necesită un sistem informatic modern. O tendinţă în evoluţia integrării sistemelor este trecerea de la integrarea bazată pe informaţie la integrarea bazată pe servicii. indiferent dacă acesta automatizează procesele interne din cadrul organizaţiei. interfeţele externe etc. nu este nevoie ca aplicaţia să fie modificată. Trebuie stabilită o perspectivă comună internă şi externă a nucleului economic. Secvenţierea activităţilor trebuie să identifice serviciile care trebuie enunţate primele. şi care servicii (nu neapărat aceleaşi) trebuie utilizate consistent cu restul organizaţiei şi când. Înţelegerea scopurilor economice. pentru a înţelege relaţiile şi interfeţele între unităţile economice. în cele mai multe cazuri. nu 166 . Sistemele informatice integrate desemnează sisteme complete. relaţiile cu clienţii sau pe cele cu furnizorii şi partenerii. Cu toate că. sau a partenerilor comerciali. Adoptarea unor aplicaţii disparate pentru diferite activităţi ale fluxului de afaceri. tehnologia de ruter prin care se va asigura că informaţia ajunge la destinaţia corectă şi reguli de procesare pentru a defini comportamentul de integrare. frontierele acestora şi locul în care schimbarea este cel mai probabil a se produce. cu procese de afaceri. poate reprezenta o soluţie bună pentru moment. apare ca o cheie fundamentală. Trebuie stabilite problemele proprietăţii pentru aplicaţii. cum ar fi strategiile de fuzionare şi de achiziţie sau cost şi creşterea eficienţei. Integrarea bazată pe informaţii oferă un mecanism ieftin de a integra aplicaţii deoarece. Şi aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini şi acesta poate traversa actualele frontiere organizaţionale şi responsabilitatea. interacţiuni organizaţionale. Strategia IT necesită a fi conştientă de toţi factorii care influenţează deciziile de integrare a proceselor economice cum ar fi configurarea proceselor economice. componente. de informaţie şi de procese. practici manageriale. Producătorii de software care oferă aplicaţii ce rulează pe multiple surse de date sau care nu acoperă toate sectoarele fluxurilor de afaceri. dar care poate genera mari probleme legate de fragmentarea informaţiei şi dezvoltarea ulterioară a sistemelor.întotdeauna vor exista: o transformare de tehnologie care va face diferenţa între semantica aplicaţiilor.

care rareori se îmbină. managerul instituţiei nu are la dispoziţie decât piese dintr-un puzzle. care poate fi situată centralizat pe un singur server sau poate fi repartizată fizic pe mai multe servere particularităţile aplicaţiilor utilizate: o parte importantă dintre acestea reprezintă programe pentru tratarea “în bloc” a datelor (de exemplu. servicii sau a unora din sectorul financiar-bancar. este necesar să se pornească de la modelul general de organizare a unei afaceri. 167 . care să se adapteze strategiilor de distribuţie şi care să includă şi funcţionalităţi de suport decizional. Un adevărat pachet integrat are aplicaţiile proiectate de la început pentru a lucra împreună: acestea partajează acelaşi model de informaţii şi informatizează procesele de business la nivelul întregii organizaţii. dar care nu reuşesc să funcţioneze împreună. migrarea mai rapidă la modele de e-business. creşterea eficienţei operaţionale. O altă parte a aplicaţiilor realizează gestiunea tranzacţiilor şi au ca scop tratarea simultană a unor cereri din partea unui număr mare de utilizatori. generată de sisteme disparate. orice întreprindere este constituită din două zone: a. Pentru a înţelege rolul jucat de un sistem informatic integrat în funcţionarea unei întreprinderi. returnarea rapidă a investiţiilor în IT. Pentru a face saltul calitativ de la acţiuni punctuale la procese de afacere. tratarea “în bloc” a tuturor tranzacţiilor unei zile de lucru). În aceste condiţii. comerţ. incapabile să asigure o viziune unitară asupra organizaţiei. Principala problemă a falselor pachete de aplicaţii este fragmentarea informaţiei. ci mai degrabă colecţii separate de aplicaţii. Zona Back Office Din punct de vedere informatic. corespunzător majorităţii întreprinderilor de producţie. Conform acestui model. ce oferă funcţiuni analitice doar la nivel departamental.furnizează pachete de soluţii integrate. rezultând sisteme discontinue. O altă mare problemă este automatizarea incompletă. Principalele avantaje pe care o suită de aplicaţii integrate trebuie să le ofere beneficiarilor sunt: reducerea costurilor pe termen lung. această zonă se caracterizează prin: importanţa fundamentală a bazei de date. care nu acoperă toate procesele afacerii. Consolidarea informaţiilor venite de la un mare număr de surse este laborioasă şi costisitoare. organizaţiile trebuie să adopte soluţii integrate şi colaborative. bune să rezolve problemele cerute de sisteme disparate.

Cea mai apreciată calitate a unui sistem de Back Office o reprezintă coerenţa şi integritatea datelor. pe baza catalogului furnizorului şi a răspunsurilor la un set de întrebări. obţinerea rezultatelor consolidate etc. În cazul întreprinderilor moderne. precum şi instrumente de asistare a clienţilor (evaluarea în funcţie de o serie de criterii. asistenţă în configurarea cererii şi alte forme de asistare interactivă a clienţilor).importanţa critică a prelucrărilor realizate. culegerea de informaţii referitoare la operaţiile efectuate de clienţi pentru a le trimite spre procesare aplicaţiilor Back Office). gestiunea clienţilor – face parte din aplicaţiile Front Office puse la dispoziţia centrelor de asistenţă din teritoriu şi utilizează tehnologii de integrare cu reţeaua telefonică. aplicaţiile Back Office garantează însăşi funcţionarea întreprinderii. Zona Front Office Aplicaţiile Front Office sunt acele produse pe care întreprinderea le oferă clienţilor astfel încât să asigure servicii rapide. performanţele. centralizarea pe un număr redus de servere pe care rulează sisteme de operare dedicate. de care depinde întreaga activitate a întreprinderii. instrumente de asistare a deciziei – reprezintă o consecinţă a prezenţei celorlalte tipuri de aplicaţii menţionate la nivelul fiecărei agenţii sau centru 168 . Aplicaţiile de asistenţă în configurarea cererii au ca scop propunerea. de aceea se impune existenţa unui sistem de înaltă securitate a datelor. Evaluarea clienţilor după o serie de criterii (“scoring”) permite stabilirea gradului în care un client sau un proiect poate satisface sau nu condiţiile prevăzute (de exemplu. Principalele cerinţe la care trebuie să răspundă o aplicaţie Front Office sunt: gestiunea relaţiilor cu clienţii (Customer Relationship Management. cât şi la nivelul drepturilor de acces. pentru acordarea unui credit). De asemenea. b. gestiunea agenţilor de vânzări – are ca scop gestiunea agenţilor de vânzări sub mai multe aspecte: cota din vânzările totale. disponibilitatea continuă a sistemului şi continuitatea serviciilor (chiar şi în caz de căderi sau defecţiuni) sunt caracteristici esenţiale ale oricărei aplicaţii Back Office. variantele de ofertă cele mai adecvate la cererile exprimate de client. CRM) – cuprinde instrumente de administrare a clienţilor (consultarea dosarelor clienţilor. realizarea cifrei de afaceri individuale şi colective. atât la nivel fizic.

Gestiunea reţelei de agenţii – este un complement al aplicaţiilor Back Office apărut datorită numărului mare de agenţii şi centre de vânzări ale întreprinderilor mari. acestor două zone ale întreprinderii li s-au mai adăugat altele două: c. zona situată fizic în Fron Office. Aceste aplicaţii pot furniza servicii multiple: coordonarea şi gestiunea proiectelor. accesul din afară fiind oprit în general prin aplicaţii de tip firewall. Sunt avute în vedere instrumente de căutare şi extragere de date. numită generic Web Office. aceasta reprezintă componentele intermediare ale întreprinderii. videoconferinţă. diverse tipuri de urmărire la distanţă a activităţii. cu rol de interfaţă între Front Office şi Back Office. care a primit în timp două accepţiuni diferite: într-o primă accepţiune. tehnologia World Wide Web a introdus o nouă dimensiune a întreprinderii. Această reţea poate cuprinde sucursale proprii. Se folosesc tehnologii Intranet care presupun utilizarea tehnologiilor 169 . componentele Middle Office ale sistemelor informatice se pot găsi atât pe serverele de agenţie. mesagerie internă. servere agenţie şi staţii de lucru). Zona Middle Office Este o zonă greu de definit la nivel fizic . aplicaţiile de tip Middle Office sunt cele care alimentează componentele menţionate anterior. etc. În ultima vreme. mai ales multinaţionale. aceasta reprezintă zona de Back Office prezentă în cadrul fiecărei agenţii sau centru de vânzări. d.de vânzări. cât şi pe serverul central. dar îndeplineşte funcţii de Back Office. În prezent. În condiţiile dezvoltării unei arhitecturi client-server pe trei nivele (server central. Zona Web Office Procesarea tranzacţiilor generate de serviciile la distanţă s-a realizat multă vreme separat de restul sistemului informatic. în a doua accepţiune. Prin Web Office se integrează mai multe tipuri de aplicaţii: aplicaţii interne ale întreprinderii – destinate exclusiv personalului din întreprindere. pentru gestiunea reţelei şi transmiterea datelor către aplicaţiile centrale (aflate în Back Office). agendă de grup. care completează Front Office şi Back Office şi dă posibilitatea conectării la sistemul informatic al întreprinderii din orice punct de pe glob. concesionari sau alţi agenţi comerciali. Din punct de vedere informatic. precum şi aplicaţii SIAD (Sistem Interactiv de Asistare a Deciziei).

b. plăţilor securizate prin carte de credit sau portofel electronic etc. dar destinate utilizatorilor externi ai întreprinderii. Inconsistenţa datelor este rezultatul modului în care au fost dezvoltate aplicaţiile informatice. consultanţi etc. serverele Internet realizând o extindere a activităţii întreprinderii spre staţiile de lucru ale partenerilor prin intermediul cataloagelor on-line cu imagini ale produselor. Nivelul de securitate al componentelor Intranet. clienţi. Pentru rezolvarea acestei probleme. Este de dorit să se asigure protecţia datelor de consultat şi să se identifice în orice moment persoanele care navighează. a. Problemele tehnice sunt datorate eterogenităţii soluţiilor hardware şi software şi diversităţii tehnologiilor utilizate de diversele sisteme informatice din cadrul întreprinderii.Internet împreună cu produse de securitate care să protejeze domeniul şi să blocheze accesul neautorizat din interior sau din afară. Acest lucru poate fi realizat prin oferta de abonamente pentru accesul la informaţii. Extranet şi Intranet este diferit. La realizarea acestor aplicaţii s-a ignorat că ar putea exista alte aplicaţii care să necesite acces la datele create sau întreţinute de aplicaţia respectivă.) utilizează servere Extranet şi oferă servicii echivalente cu aplicaţiile interne. Problemele tehnice generează o discontinuitate de comunicaţie între sistemele informatice. Problema integrării sistemelor informatice existente în cadrul unei întreprinderi este greu de formalizat deoarece pleacă de la situaţii foarte diferite. În principal. acestea fiind direct interesate de succesul integrării propriilor produse cu produsele altor companii. dar nu trebuie neglijat pentru nici una dintre aceste trei zone. aplicaţii accesibile publicului larg – asigură accesul public la serviciile întreprinderii. reseller-i. abonamente care pot fi gratuite sau nu. companiile furnizoare de soluţii hardware şi software au un aport important. în funcţie de serviciile oferite. Problemele informaţionale sunt datorate inconsistenţei datelor şi duc la apariţia unei discontinuităţi semantice şi structurale între sistemele informaţionale. Alte cauze ale inconsistenţei datelor sunt lipsa unei terminologii standard la nivelul întreprinderii de definire a conceptelor şi proceselor de afaceri şi faptul că sistemele care utilizează o tehnologii învechite (sistemele moştenite) nu au implementate mecanisme riguroase 170 . integrarea sistemelor informatice conduce la apariţia a două mari tipuri de probleme: tehnice şi informaţionale. aplicaţii accesibile partenerilor – destinate partenerilor în sens larg (furnizori.

minim. Diferenţele pot fi: de nume.declararea şi constrângerea respectării regulilor de afaceri. distribuire şi structurare a informaţiilor şi desfăşurare a tehnologiilor informaţionale în cadrul firmei. indicând sursa informaţiilor şi lăsând la latitudinea utilizatorului soluţionarea problemei. de natură şi dimensiune. 2. maxim etc). pot fi utilizate tabele de corespondenţă sau formule de conversie. utilizarea celei mai recente valori. Aceste puncte cheie sunt rezultatul considerării informaţiilor şi tehnologiilor ca implicaţii ale contextului strategic al firmei.5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale reprezintă formulări care stabilesc modul de conectare. De exemplu. Stabilirea de norme pentru soluţionarea inconsistenţelor prin: utilizarea uneia din valorile inconsistente fără avertizarea utilizatorului. prezentarea tuturor valorilor inconsistente utilizatorului. utilizarea unei mărimi agregate pe baza valorilor inconsistente (medie aritmetică. O alternativă ar fi includerea în logica de acces la datele unei aplicaţii de alte aplicaţii. pentru 8. respectiv în logica de migrare a datelor dintr-o aplicaţie în alta. pe baza evaluării gradului de încredere al datelor din diferite aplicaţii. Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale exprimă scopul strategic al tehnologiilor informaţionale şi identifică modurile prin care firma trebuie: 171 . Soluţionarea inconsistenţei datelor presupune: 1. pe baza unei mărci de timp care indică momentul actualizării informaţiei utilizarea informaţiei din sistemul cel mai de încredere. de domeniu sau diferenţe structurale. lucru care poate conduce la conflicte. a mecanismelor de tratare a conflictelor. Identificarea discrepanţelor şi conflictelor posibile care apar datorită reprezentării în mod diferit a unor date similare în sisteme diferite. precum şi mecanisme de implementare a politicilor de soluţionare a inconsistenţei datelor .

serviciile şi produsele depind în mod continuu de investiţiile în tehnologiile de vârf. servicii telefonice. d) capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii. să identifice măsurile necesare pentru evaluarea cifrei de afaceri cu ajutorul tehnologiilor informaţionale. să efectueze procese electronice de tranzacţionare. ca bază pentru infrastructura şi serviciile cu aceeaşi capacitate pentru oricare client. despre produse. tehnologiile informaţionale trebuie să îmbunătăţească nivelul serviciilor furnizate clienţilor. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii în cadrul diferitelor compartimente ale sale. comunicaţii şi informaţii. accesul la calculator) trebuie să asigure o interfaţă puternică cu lumea exterioară. software. reţeaua firmei trebuie să asigure clienţilor accesul la o serie de aplicaţii esenţiale. printre care: informaţiile despre clienţi trebuie păstrate într-o formă logică şi accesibilă atât clienţilor. De exemplu. rolul tehnologiilor informaţionale şi nivelul necesar al investiţiilor în cazul concurenţilor direcţi). să păstreze arhitectura curentă a tehnologiilor informaţionale în interiorul său. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii într-un mediu extins (clienţi.să conducă sau să urmărească dezvoltarea tehnologiilor informaţionale în domeniul său de activitate (de exemplu. să utilizeze şi să standardizeze diferitele tipuri de informaţii (financiare. să acceseze. furnizori. unei bănci îi este necesară o arhitectură logică pentru hardware. Acestea sunt: tehnologiile informaţionale sunt utilizate pentru reducerea costurilor. tehnologiile informaţionale sunt privite ca un furnizor de servicii concentrat asupra satisfacerii nevoilor utilizatorilor finali. punctele de legătură a clienţilor cu firma (reprezentanţe. în orice moment şi în orice loc. aliaţi strategici). c) resursele hardware şi software. cât şi personalului. 172 . despre clienţi). b) accesarea şi utilizarea informaţiilor. a) Rezultate aşteptate din investiţiile în tehnologii informaţionale în cadrul firmei. atenţia firmei asupra relaţiilor cu clienţii şi asupra experienţei acestora conduce la o serie de puncte cheie ale tehnologiilor informaţionale. e) arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale. Sunt identificate puncte cheie pentru fiecare dintre cele cinci aspecte majore ale importanţei investiţiilor pe termen lung: a) rezultatele dorite din investiţiile firmei în tehnologii1e informaţionale.

utilizatorii. d) Capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii urmăresc ca: reţeaua întregii firme să permită accesul la aplicaţiile esenţiale privind furnizarea de servicii clienţilor. mai ales cu clienţii. care poate determina schimbări globale în cadrul firmei. stabilirea de standarde pentru hardware şi software pentru a reduce incompatibilităţile şi costurile suplimentare. principalii clienţi ai serviciilor oferite de către firmă trebuie să aibă acces la informaţii complete privind relaţiile firmei cu toţi clienţii săi. în afaceri. pentru asigurarea unei consistenţe şi pentru organizarea unui control riguros. în activitatea de teren trebuie să aibă acces la aceleaşi date ca şi atunci când sunt la birou. e) Arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale trebuie la rândul lor să vizeze: o anumită formă a tehnologiilor informaţionale. realizarea unei centralizări a principalilor producători. b) Accesarea şi utilizarea informaţiilor urmăreşte ca: utilitatea informaţiilor trebuie recunoscută şi imediat ce se obţin informaţiile. să fie permis accesul la Internet prin reţeaua de comunicaţii. menţinerea unei liste scurte a produselor şi producătorilor pentru fiecare categorie de tehnologie în parte. diversele procese şi sisteme trebuie să asigure culegerea şi păstrarea informaţiilor financiare şi comerciale. software-ul şi echipamentele de legătură. noile sisteme care vor trebui să creeze baza prin care să se poată efectua schimbări majore asupra noilor servicii. pentru minimizarea costurilor. acestea trebuie stocate pentru a nu se pierde. o standardizare a datelor financiare şi comerciale. tranzacţiile curente se realizează prin procese electronice: forma tehnologiilor informaţionale care trebuie să aducă managerilor şi personalului care lucrează în mod direct cu aceste aplicaţii capacitatea de a rezolva rapid orice sarcina complexă. comunicarea cu exteriorul. c) Resursele hardware şi software vor viza: transferul între resursele hardware şi software. reţeaua firmei să permită organizarea de videoconferinţe. trebuie să fie posibilă oricând şi oriunde. în special privind comerţul electronic şi prestarea de servicii. să existe un punct de vedere comun al tuturor clienţilor firmei. cupnnzând doar hardware-ul. 173 .trebuie urmărită dezvoltarea activităţilor inovatoare şi a aplicaţiilor de marketing privind tehnologiile de vârf.

unde banca are deschise filiale. marketingul. Operaţiunile interne pot include procesarea tradiţională de date şi funcţiile de 174 . Reţeaua firmei trebuie să permită organizarea de videoconferinţe.6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Tehnologiile informaţionale reprezintă elementul comun al dezvoltării şi al competiţiei între toate tipurile de afaceri. jocurile pe calculator se menţin în actualitate doar 3-6 luni. deci un management financiar adecvat. De exemplu. Analiza contextului strategic diferit al acestor mari firme poate conduce la opinii diferite privind infrastructura tehnologiilor informaţionale şi calitatea acestora. Procesele legate de tranzacţii şi interfaţă vor fi folosite pe teritoriul a mai multe ţări. din cauza concurenţei în domeniu. De exemplu. chiar dacă investiţiile sunt mari. Informativ. o bancă aflată într-o etapă de expansiune pe pieţe externe. în multe cazuri. materiilor prime etc.. cât şi produsele sau serviciile oferite de aceasta. În majoritatea cazurilor. 8. pentru a uşura accesul la ele. depinzând de limitele activităţii desfăşurate. vânzările. Informaţiile sumare privind producţia. asemenea investiţii în sisteme informaţionale există de câţiva ani buni. Totuşi. de la micii comercianţi la marile firme prestatoare de servicii. de cele mai multe ori. sistemul privind rezervările de bilete la o firmă de linii aeriene are un program de bază ce a fost realizat la mijlocul anilor ‘60. furnizorilor. Aceste informaţii vor face posibil un mai bun management al clienţilor. o firmă puternic concentrată pe produse inovatoare. Multe firme au realizat investiţii masive în tehnologiile informaţionale şi au devenit dependente de acestea. acest lucru fiind valabil mai ales pentru produsele de bază ale tehnologiilor informaţionale. avantajele ce se pot obţine dintr-o investiţie în tehnologii informaţionale pot avea o durată scurtă de viaţă. avantajele potenţiale ce se pot obţine conduc la diferenţe enorme pe piaţă. Tehnologiile informaţionale influenţează atât operaţiunile interne din cadrul unei firme. să urmărim câteva exemple ale punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale de la firme din diverse domenii industriale: o firmă în curs de dezvoltare în domeniul băuturilor producţiei de bunuri. distribuţia şi managementul financiar pot fi accesibile managerilor într-un timp foarte scurt (nu mai mult de 2 ore) şi pot fi uşor de utilizat în luarea deciziilor.Numărul punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale variază în cadrul firmei. Pe de altă parte. o firmă internaţională. Informaţiile relevante trebuie să fie prezentate într-o formă logică.

Interesul în planificarea strategică a utilizării tehnologiei informaţionale continuă să crească. dar şi prin recunoaşterea ameninţărilor concurenţei şi a oportunităţilor pe care le oferă. pe măsură ce noile produse şi noul mediu de afaceri creează noi oportunităţi. Liniile aeriene se bazează pe tehnologii informaţionale avansate necesare pentru rezervări. pentru antrenamente de zbor. Sistemele informaţionale au devenit adevărate instrumente de luptă concurenţială în arsenalul firmei. în care calculatoarele devin o parte a produselor tradiţionale. astfel. care presupune folosirea calculatorului şi a tehnologiilor comunicaţionale pentru a asigura noi categorii de servicii pentru investitori şi. Le-au trebuit aproape 7 ani concurenţilor acestora pentru a oferi servicii asemănătoare. de asemenea. Exemple privind aplicarea strategică a tehnologiilor informaţionale sunt prezentate în continuare: în anul 1977. transferuri electronice de fonduri. Astăzi. managerii privesc tehnologiile informaţionale ca pe un instrument contabil. De multă vreme. 175 . pentru controlul traficului aerian etc. utilizează de multă vreme tehnologiile informaţionale. decât pe sisteme care se limitează la observarea şi măsurarea rezultatelor acestor tranzacţii. prin intermediul cărora se derulează efectiv tranzacţii economice.comunicare. metoda de imprimare a cecurilor cu cerneală magnetică pentru recunoaşterea caracterelor a constituit un precursor al funcţiilor tehnologiei informaţionale electronice. SRI International şi Merrill Lynch au dezvoltat împreună conceptul de “management al lichidităţilor”. sistemele de aprindere la automobile sunt acum controlate de microcalculatoare. operaţii de schimb valutar. operaţii extinse cu carduri de credit. nu numai prin înţelegerea dependenţei de aceasta. perioadă suficientă pentru ca Merrill Lynch să devină lider pe piaţă. funcţii ce includ acum roboţi telefonici. accentul se pune pe sistemele implementate. pentru a dezvolta tehnologia informaţională. Produsele şi serviciile oferite pot varia de la tehnologii informaţionale pentru echipamentele de producţie până la servicii software de bază. accentul se pune mai degrabă pe “sistemele operaţionale”. În al doilea rând. Băncile. Există anumite activităţi total dependente de sistemele informaţionale. sau ca pe o sursă de date pentru luarea deciziilor. iar corelarea sistemelor informaţionale cu obiectivele firmei ocupa locul al doilea. La începutul anilor 50. Utilizarea tehnologiilor informaţionale ca metodă de obţinere a unor avantaje competitive se situa pe primul loc în anii ”90. au acaparat cea mai mare parte a activităţii de investiţii a clienţilor lor. De exemplu. pentru facturări. pentru programarea şi optimizarea rutelor. Organizaţii precum American Express sau General Motors au fost impulsionate să-şi stabilească strategiile.

cu o puternică activitate de marketing.şi comunicaţiilor -pentru optimizarea vitezei cu care sunt distribuite mărfurile pe pieţele de desfacere. Firmele cele mai competitive utilizează pe scară largă sisteme de distribuire a produselor cu ajutorul calculatoarelor . mai mult. în conformitate cu schimbările de stil sau cu preferinţele specifice ale comercianţilor. poate corela aceste modele cu acţiunile promoţionale corespunzătoare de pe pieţele locale specifice. Campbell a adunat date despre eficienţa vânzărilor. în loc de luni sau ani. în anul 1992. Aceeaşi firmă a fost printre primele care au folosit calculatoare bazate pe sisteme expert pentru a stabili turele angajaţilor în regim part-time în aşa fel încât să se asigure o acoperire totală a programului de lucru. distribuitorilor şi comercianţilor. cât dura cu modelele fizice. a folosit sistemele informaţionale pentru a-şi perfecţiona analizele de marketing. de fapt. în contextul unor probleme economice şi al unor sisteme depăşite. De exemplu. de pe fiecare piaţă locală. Aceste sisteme furnizează informaţii detaliate şi la timp despre produsele şi acţiunile ce contribuie cel mai mult la obţinerea profitului.C. producătorii din industria chimică şi farmaceutică folosesc tehnici de modelare pe calculator a noilor preparate chimice şi a medicamentelor. pentru a dezvolta pe calculator noi configuraţii şi pentru a scurta perioada de testare a caracteristicilor de operare la numai câteva zile. automobilelor şi navelor. Jaguar P. prin unirea furnizorilor. De asemenea. interschimburile de date electronice revoluţionează procesul distribuirii bunurilor către consumatori. a luat o decizie strategică de a investi într-un sistem de producere integrat. având în vedere aspecte legate de dependenţa clienţilor de produsele proprii şi de cele ale concurenţei. Toyota a fost în măsură să distribuie automobile cu accesoriile şi culorile preferate de clienţi după numai cinci zile de la preluarea comenzii. în anul 1983. Astfel. producătorilor. În loc să abordeze vânzările la scară naţională. proiectate pentru producţii de volum mare. un lanţ de fast-food-uri din Statele Unite s-a numărat printre primele firme care au instalat un sistem de comunicaţie pentru a creşte abilitatea de aşi controla operaţiile desfăşurate pe o arie extinsă. Modelele grafice sunt utilizate de proiectanţii avioanelor. a fost în măsură să realizeze modele precise ale dinamicii pieţei.Conceptul tehnologiilor informaţionale privind inter-schimbul de date electronice a îmbunătăţit considerabil eficienţa metodei “just in time”. Sistemul include 176 . industria producătorilor de confecţii s-a orientat spre modele de calculatoare ce oferă sprijin pentru îmbunătăţirea vitezei cu care se modifică produsele. aceşti producători se bazează pe controlul efectuat de calculatoare asupra aparaturii specifice. iar apoi alte firme din domeniu au aplicat această metodă. firma Soup Campbell.L. firmele de cercetare pe baze ştiinţifice a pieţei folosesc în mod curent calculatoare. pentru fiecare produs în parte. pentru a susţine un volum redus de producţie a maşinilor de lux.

De obicei. de transmitere a informaţiilor către producători etc.6. Pentru a achiziţiona resurse IT cu costuri minime. Sunt tot mai multe exemplele privind vânzarea cu amănuntul a unor produse şi servicii.1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale Experienţa multor firme multinaţionale arată că. iar consumatorii sunt mult mai pretenţioşi. La acest nivel. sau 177 . firmele se află în una din cele trei ipostaze fundamentale: de adoptare. din partea managementului a schimbărilor competitive ce pot fi aduse de obţinerea unui avantaj tehnologic.distribuirea “just in time” a componentelor de la furnizori şi un sistem închis ce permitea tuturor operaţiilor sale să retransmită informaţiile în cadrul procesului. Competiţia online devine simbolul viitorului. În trecut. consumatorii. iar acum acestea. larg răspândite determină abordări noi. 8. a cărui utilizare este în continuă creştere. să folosească un birou de serviciu sau să angajeze temporar un personal calificat. soluţia o poate constitui o conştientizare crescută. vinderea firmei unei firme avansate din punct de vedere tehnologic (sau uneia cu mari resurse financiare). Jaguar creditează acest sistem sprijinind poziţia sa competitivă şi succesul său financiar şi îmbunătăţind calitatea produselor. sau doar de a-i ajunge pe concurenţi. Asemenea firme pot fi întâlnite în ramurile stagnante ale industriei. În astfel de cazuri. a) Firmele aflate în ipostaza de adoptare sunt doar utilizatori ai tehnologiilor informaţionale. dar majoritatea acestor firme trebuie să-şi creeze un fundament tehnologic de bază. de înregistrare a preferinţelor acestora. în economiile aflate în recesiune sau pot fi firme cu resurse de capital insuficiente. Toate alternativele de afaceri pot include fuziunea cu un competitor. are loc distribuirea fizică de bunuri către consumatori şi se înregistrează informaţii detaliate de marketing. Comerţul electronic. orice firmă îşi poate creşte avantajele prin aplicaţii adecvate ale produselor tehnologiilor informaţionale. care nu recunoaşte valoarea competitivă a tehnologiilor informaţionale. o firmă poate să achiziţioneze pachete de aplicaţii software. o organizaţie poate să ajungă într-o astfel de poziţie doar printr-un management deficitar. doar în câteva ţări existau familii în care ambii soţi lucrau. comportamentul cumpărătorilor care s-a modificat. Ei sunt simpli cumpărători şi nu experimentează decât aplicaţiile de rutină ale sistemelor achiziţionate. Totuşi. este o metodă tehnologică completă de prezentare a informaţiilor şi a produselor către clienţi. obiectivul lor este de a supravieţui pe termen scurt. din punctul de vedere al utilizării competitive a tehnologiilor informaţionale. În acelaşi timp. de adaptare sau de invenţie. Toate aceste considerente şi evoluţii au determinat dezvoltarea modalităţilor de evaluare a preferinţelor consumatorilor şi de satisfacere imediată a nevoilor familiilor. diferite privind piaţa.

aceste firme investesc în cercetarea aplicată pentru inovarea produselor sau proceselor tehnologice. al creării unor firme secundare care să se ocupe de produsele şi serviciile noi şi în sensul asocierii cu liderii în tehnologii pentru dezvoltarea noilor produse.). b) Firmele aflate în ipostaza de adaptare sunt acelea care au făcut deja din tehnologiile informaţionale un element esenţial al activităţii lor de planificare. a fi inventiv sau inovator nu este suficient. Managementul superior în cadrul unor astfel de firme recunoaşte valorile competitive ale tehnologiilor informaţionale şi se implică el însuşi în procesul de planificare. în general. aceste firme caută achiziţii care să le aducă noi pieţe de desfacere. se concentrează şi asupra adaptării unor tehnologii noi prin expansiune şi inovare. sau pentru a introduce noi concepte. Totuşi. Aceste firme au relaţii apropiate cu producătorii. Deşi investesc semnificativ în menţinerea şi dezvoltarea aplicaţiilor curente. care presupun îndepărtarea semnificativă de la practicile curente sau folosirea tehnologiilor informaţionale de ultimă oră. tehnici şi produse ale tehnologiilor informaţionale avansate. c) Firmele aflate în ipostaza de invenţie sunt creatoare de tehnologii. Este necesară abilitatea de a interpreta cerinţele pieţei şi de a aduce produsele şi/sau serviciile pe piaţă în timp util şi la costuri competitive. Asemenea firme sunt lideri agresivi în ramuri dinamice. Asemenea firme caută oportunităţi unice. Ele nu se tem să se abată de la practicile curente sau să urmărească o transformare fundamentală a produselor sau proceselor tehnologice. Frecvent. capacitatea şi fondurile necesare pentru a dezvolta proiecte proprii. Aceste firme se întâlnesc în sectoare diverse ale industriei tehnologiilor informaţionale (producătorii de calculatoare. Firmele aflate în ipostaza de adaptare folosesc. Firmele îşi menţin avantajele prin intermediul cercetării şi dezvoltării prin participarea la descoperirea şi utilizarea de instrumente. strategiile lor includ încurajarea managementului în sensul utilizării noilor tehnologii. dar mai avansată din punct de vedere al tehnologiilor informaţionale utilizate. Succesul lor provine din abilitatea de a depăşi competiţia şi de a câştiga avantaje semnificative sau din capacitatea de a crea noi pieţe. De obicei profitabile. 178 . de software etc. tehnologiile informaţionale la un nivel apropiat de cel al concurenţilor. adesea păstrând consultanţii externi pentru a asigura o părere obiectivă asupra poziţiei lor. care experimentează produse volatile. ceea ce le permite obţinerea unui avantaj în care sincronizarea este decisivă. cu o putere financiară competiţională. Formal şi informal.achiziţionarea unei firme mai mici. Firmele aflate în această situaţie se găsesc pe pieţele în expansiune şi se confruntă cu o concurenţă puternică din partea firmelor cu schimbări dinamice ale produselor şi serviciilor. Pe lângă cheltuielile cu cercetarea. firmele utilizează ultimele tehnologii apărute. Ele au pregătirea.

Etapa de evaluare constă în: a) evaluarea poziţiei adoptată şi a metodei folosite de concurenţi. b) evaluarea poziţiei firmei privind tehnologiile informaţionale curente.6. Etapa planificării/dezvoltării/implementării presupune: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. După cum se va arăta în continuare. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţional pentru a obţine avantaje competiţionale. pentru a obţine avantaje competitive.O firmă individuală se poate încadra în oricare dintre cele trei ipostaze. dar cu diferenţe considerabile în modul de aplicare. 8. de adoptare. Pentru o utilizare cu succes a tehnologiilor informaţionale în vedere obţinerii de avantaje competitive. căutând să dezvolte resursele. după cum urmează: 1. dezvoltarea utilizarea tehnologiilor şi condiţiile economice globale.2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale Firmele îşi pot maximiza beneficiile obţinute din tehnologiile informaţionale parcurgând două etape de dezvoltare a tehnologiilor. c) înţelegerea modurilor în care tehnologiile informaţionale pot fa aplicate la realizarea sau îmbunătăţirea strategiei de afaceri a firmei. de adaptare şi de invenţie. O strategie de succes privind tehnologiile este integrată în strategia globală de afaceri a firmei. firma trebuie să repete aceste două etape în mod continuu. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţiile în domeniu. d) estimarea factorilor de mediu ce reflectă schimbările în structura industriei. Evaluarea obiectivă a poziţiei firmei vis-a-vis de concurenţă. d) elaborarea detaliilor planificării şi implementării. Fiecare pas al etapelor de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale asigură o capacitate vitală de a lua deciziile de management şi o utilizare perfecţionată a tehnologiilor. a abilităţii sale de a utiliza tehnologiile informaţionale reprezintă chei pentru a face faţă pericolelor ce pot apărea din partea concurenţilor. preferinţele consumatorilor. Majoritatea firmelor experimentează unul sau mai mulţi paşi enumeraţi anterior. Obiectivul este de a efectua aplicaţiile conform cu nevoile firmei. de asemenea. să fie pregătiţi să-şi definească beneficiile aşteptate din investiţi şi să se asigure că acestea vor fi într-adevăr obţinute. Investirea eficientă resurselor firmei este necesară pentru obţinerea unei poziţii mai avantajoase. 179 . e) Instalarea de aplicaţii strategice sau introducerea produselor p piaţă. investitorii trebuie. în acord cu liniile de produse şi corespunzător aplicaţiilor tehnologiei informaţionale în aceste domenii. 2. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare.

8. trebuie parcurşi următorii paşi care concură la realizarea strategiei de dezvoltare şi implementare a tehnologiilor: a) evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. 1 Paşii etapei de evaluare Pentru a obţine avantaje pe piaţă prin alicarea tehnologiilor informaţionale. Produsele sau serviciile noi pot fi analizate pentru a se identifica eventualele tehnologii nou introduse. Este posibil să se afle despre utilizarea tehnologiilor informaţionale de către concurenţi prin observări externe. Articolele de specialitate din domeniul comercial descriu utilizarea inovativă a tehnologiilor informaţionale de către anumite firme. Din acest motiv. Clienţii. Mai întâi este necesară înţelegerea domeniului în care firma îşi desfăşoară activitatea şi a mediului competitiv al acestui domeniu. o analiză a acestor pericole este o bună cale de a atrage atenţia conducerii asupra rezultatelor şi nevoilor. d) evaluarea factorilor de influenţă. identificarea puterii tehnice şi financiare şi a abilităţii principalilor concurenţi de a investi în tehnologii informaţionale. în general. Ameninţările concurenţei asupra produselor şi serviciilor firmei. pot proveni din câteva surse primare şi secundare.6.3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive Indiferent dacă managerii de la nivelele ierarhice superioare înţeleg sau nu tehnologiile informaţionale. corelate cu tehnologiile informaţionale. producătorii şi distribuitorii află rapid despre noile aplicaţii. Astfel. aspectele economice ale domeniului lor de activitate şi eventualele pericole din partea concurenţei. iar studierea acestora poate dezvălui modul în care sunt utilizate noile tehnologii. Aceste informaţii trebuie actualizate cel puţin o dată pe an şi aduse la cunoştinţa conducerii. a) Evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. b) evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. astfel încât să nu fie nevoie de un spionaj în acest sens. analiza 180 . sau pentru a detecta utilizări noi ale tehnologiilor deja existente. Noii angajaţi pot fi chestionaţi la angajarea într-o firmă. c) înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. ei pot să înţeleagă. Pot fi adunate suficiente date publice despre poziţia concurenţilor. Pe scurt. pentru a asigura acesteia suportul necesar procesului de luare a deciziilor. sunt necesare: identificarea şi descrierea punctelor slabe sau tari ale produselor sau serviciilor principalilor concurenţi. identificarea şi caracterizarea aplicaţiilor majore ale tehnologiilor informaţionale.

Evaluarea poziţiei faţă de tehnologiile informaţionale necesită un punct de vedere obiectiv privind utilizarea de către firmă a acestor tehnologii şi capacitatea firmei de a devansa competiţia. evaluatorii trebuie să creeze o imagine a poziţiei firmei faţă de tehnologiile informaţionale şi să realizeze o comparaţie estimativă a acestei poziţii faţă de cea a concurenţilor. 181 . identificarea potenţialelor aplicaţii ale tehnologiilor curente sau viitoare şi modul în care aceste aplicaţii pot afecta concurenţa. nivelul tehnologiei. a specificului de activitate etc.acestor surse poate asigura o înţelegere solidă a modurilor în care concurenţa utilizează tehnologiile informaţionale. identificarea potenţialelor schimbări în aplicaţiile curente. vârsta aplicaţiei software şi mentenanţa şi flexibilitatea acesteia. c) Înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. hardware-ul calculatoarelor. care vor fi folosite. care pot fi utilizate pentru obţinerea de avantaje competitive peste trei sau cinci ani. serviciilor. responsabile de dezvoltarea aplicaţiilor din domeniul tehnologiei informaţionale. performanţele sale în satisfacerea nevoilor existente sau potenţiale. analiza unor modificări anticipate în tehnologiile informaţionale sau a unor noi dezvoltări ale acestora. Din acest motiv. b) Evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. a produselor. Mai întâi. generate de cererea de pe piaţă sau de dezvoltarea tehnologiilor. Apoi. personalul şi alte resurse utilizate în cadrul acestei aplicaţii. telecomunicaţiile. Evaluatorii trebuie să fie la curent cu proiectele de dezvoltare. evidenţiind problemele care pot afecta capacitatea aplicaţiei de a-şi îndeplini obiectivele. Trebuie evaluate cunoştinţele personalului privind funcţiile fiecărei aplicaţii. Principalele sarcini sunt: analiza tehnologiilor informaţionale existente care pot fi utilizate pentru obţinerea unui avantaj competitiv în prezent. precum şi instrumentele tehnologiilor informaţionale. Acest pas necesită cunoaşterea activităţilor desfăşurate de firmă. În final. evaluatorii trebuie să determine aptitudinile şi experienţa programatorilor şi metodele şi instrumentele folosite pentru proiectarea şi implementarea aplicaţiilor. Evaluarea trebuie să depăşească eventualele atitudini defensive ale departamentelor din cadrul firmei. pentru a putea determina aptitudinile programatorilor de a realiza proiecte de management şi capacitatea acestora de a înţelege nevoile utilizatorilor. fie a unui consultant cu o bună pregătire în domeniu. evaluatorii trebuie să schematizeze proiectul de implementare a tehnologiilor sau produselor informaţionale. Acest proiect de implementare a tehnologiilor trebuie să includă funcţiile aplicaţiei. evaluarea ar trebui să fie responsabilitatea fie a unui grup independent din cadrul firmei. La fel de importantă este şi obţinerea unei perspective clare asupra produselor şi serviciilor firmei şi asupra evoluţiilor majore de pe piaţă.

furnizorilor. produselor substituente şi noile apariţii pentru a evalua impactul lor asupra lanţului valoric şi asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor. iar dacă firma are mai mult 182 . Această investigaţie trebuie corelată direct cu obiectivele activităţii desfăşurate. 2 Paşii etapei de planificare/dezvoltare/implementare Această etapă de planificare/dezvoltare/implementare presupune parcurgerea următorilor paşi: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. firma poate identifica domeniile în care folosirea îmbunătăţită a tehnologiilor informaţionale conduce la cele mai bune rezultate. Firmele implicate în activităţi privind tehnologiile informaţionale vor avea nevoie de serviciile unor cercetători ştiinţifici şi specialişti de marketing. producătorilor. d) Evaluarea factorilor de influenţă. Mediul de operare prezintă o serie de pericole şi oportunităţi. Alte elemente importante pentru urmărirea mediului extern sunt climatul legislativ şi politic. Acest pas constă în sintetizarea rezultatelor din etapa de evaluare. datorită faptului că ciclul de producţie în aceste domenii se întinde pe o perioadă mult mai lungă. care examinează modificările în rândul cumpărătorilor. a) Identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. şedinţele informative trebuie să aibă loc periodic pentru a se putea lua rapid decizii când apar opţiuni noi. structura domeniului şi factorii externi economici şi politici. Schimbările în structura industriei pot fi analizate conform modelului lui Michael E. perioadă suficientă pentru a dezvolta aplicaţiile. care sunt capabili să conceapă noi utilizări pentru tehnologiile informaţionale. Eventualele utilizări de tehnologii informaţionale pot fi estimate pentru treicinci ani. Managementul are nevoie de această capacitate pentru a evalua alternativele de investiţii. e) testarea pieţei. g) reluarea periodică acestor paşi de la a) la g).Pentru firmele ce nu sunt implicate în afaceri cu calculatoare sau telecomunicaţii. d) elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. Porter din anul 1985. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. Producătorii şi vânzătorii de calculatoare şi telecomunicaţii au nevoie chiar de mai mulţi ani pentru a face estimări. aceste sarcini necesită asistenţa unor analişti şi ingineri specializaţi în sisteme informaţionale. Estimarea schimbărilor de tehnologie se va face atât pe termen scurt. De aceea. cât şi pe termen lung. Asemenea factori extern pot influenţa abilitatea organizaţiilor de a finaliza planurile de investiţii sau necesitatea de a investi într-un mediu concurenţial în schimbare. Elementele principale de analizat aici sunt: tehnologia. asupra investiţiilor etc. efectele economiei globale asupra balanţei comerciale. Utilizând aceste rezultate. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii.

securitatea împotriva pericolelor din partea concurenţei. În cele din urmă. să stabilească priorităţile şi să aloce fonduri pentru tehno1ogii informaţionale mai avansate şi pentru dezvoltarea de aplicaţii într-un context economic marcat de constrângeri şi perspective. sau prin dezvoltare internă. investiţiile ce trebuie realizate şi impactul asupra produselor existente. c) Dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. Exemple în acest sens sunt indicatorii specifici cantitativi sau calitativi privind economiile. Trebuie descrise modalităţile prin care competitorii folosesc la maxim tehnologiile informaţionale în aceste domenii şi. Urmează stabilirea unei liste finale a elementelor necesare pentru dezvoltarea şi implementarea tehnologiei informaţionale. Managementul firmei trebuie să revizuiască rezultatele investigaţiilor.decât un domeniu de activitate. Ameninţările importante din partea altor surse trebuie tratate într-o manieră similară. Anumite elemente necesită cercetare. la identificarea acelor domenii care necesită o atenţie sporită. Fiecare tip de firmă. Pe baza priorităţilor şi a nivelului fondurilor stabilite iniţial. poate fi creat un plan care îmbunătăţească infrastructura tehnologiilor informaţionale. sau chiar o analiză înainte ca implementarea finală să fie aprobată. oportunităţile care trebuie evaluate având în vedere profitul estimat. în primul rând. În sfârşit. trebuie identificate noile oportunităţi şi eventualele căi de diversificare. Această îmbunătăţire sau dezvoltare poate fi făcută prin achiziţionarea de hardware şi instrumente software. Cunoaşterea pericolelor şi oportunităţilor trebuie folosită. de asemenea. sau care dezvolte tehnologii specifice produselor sau serviciilor. trebuie identificate şi analizate noile utilizări ale tehnologiilor informaţionale avansate. Apoi. intrările pe piaţă. sau linie producţie . Aceste opţiuni trebuie evaluate din punctul de vedere al strategiei întregii firme. trebuie specificat criteriul de măsurare a performanţelor. trebuie identificate îmbunătăţirile infrastructurii necesare pentru a înlătura pericolele sau pentru a profita de oportunităţi apărute. de adoptare sau de inventator necesită niveluri diferite de analiză. profiturile. ar trebui estimate şi comparate costurile şi beneficiile probabile aferente fiecărui pericol. cash flow-ul. altele pot fi supuse direct implementării. Un plan general de implementare trebuie să determine atingerea obiectivelor 183 . De asemenea. cota de piaţă. Ca pas final al acestui proces. informaţiile trebuie separate şi trebuie efectuată o analiză pentru fiecare domeniu principal de activitate. Pericolele ar trebui estimate în funcţie de probabilitatea lor de producere şi de impactul potenţial asupra situaţiei financiare a firmei sau asupra poziţiei acesteia pe piaţă. dezvoltare iniţială.aflate în postura de adaptare. trebuie detaliată abilitatea firmei de a face faţă concurenţei. b) Dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. pentru produse şi servicii.

metodele şi instrumentele de dezvoltare a aplicaţiilor. Dacă aplicaţia este internă. migrarea către noile aplicaţii poate dura câteva luni. în caz contrar se menţine legătura cu furnizorul de tehnologie informaţională o perioadă îndelungată de timp. câteva încearcă să aplice o anumită strategie. tactice şi strategice. După alocarea fondurilor se poate trece la îmbunătăţirea infrastructurii tehnologiilor informaţionale şi la planificarea detaliată a aplicaţiilor. sau să coreleze tehnologia de investiţii cu rezultatele obţinute.firmei în domeniul tehnologiilor informaţionale. Acest lucru necesită mulţi ani de eforturi. pentru a se ajunge la rezultatele dorite. software-ul disponibil pentru suportul aplicaţiilor. Adesea. Trebuie specificate obiectivele. f) Evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. iar efortul total poate avea şi anumite deficienţe. implicarea resurselor non-tehnice. pentru acomodarea noilor tehnologii şi pentru obţinerea rezultatelor dorite. punctele critice. resursele necesare. o operaţie pilot este adesea folosită pentru a determina dacă aplicaţia satisface nevoile utilizatorilor. Firma contează pe programele sale strategice multianuale pentru a obţine profituri însemnate din investiţiile în tehnologii informaţionale. Decizia de implementare a proiectelor care vor conduce firma sau unele departamente ale acesteia la niveluri tehnologice mai înalte trebuie să vizeze: resursele de personal şi aptitudinile acestuia. din mai multe puncte de vedere. Problemele neidentificate sau necorectate în cadrul procesului de testare vor apărea de această dată. În timp ce multe firme trec prin toate etapele fundamentale ale planificării. interpretările. metodele şi instrumentele de planificare a controlului. Eforturile de dezvoltare în cadrul unei firme extinse pot fi împărţite între câteva departamente de bază. Totuşi. structura organizatorică necesară pentru a susţine îmbunătăţirile. Dacă dezvoltarea a rezultat dintr-o aplicaţie internă a sistemului informaţional. înainte ca implementarea să fie permisă. resursele managementului proiectat. fiecare cu misiuni şi obiective diferite. calculatoarele şi mijloacele de telecomunicaţii. Prin creşterea abilităţilor sale de a utiliza tehnologiile informaţionale firma acoperă o multitudine de obiective. d) Elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. e) Testarea pieţei poate fi în atenţia conducerii firmei dacă se doreşte dezvoltarea produselor. câteva firme importante aplică şi unele dintre conceptele prezentate. Evaluarea rezultatelor obţinute ca urmare a 184 . În asemenea cazuri. rezultatele aşteptate. departamentele din cadrul unei firme au interese şi funcţii diferite în procesul de implementare. strategia. Investiţiile în tehnologii informaţionale cuprind următoarele categorii: de bază. este necesară modificarea sistemelor informatice de dezvoltare a infrastructurii.

astfel ca informaţiile să fie folosite pentru îmbunătăţirea metodologiei de planificare. integrarea se făcea pe verticală. astăzi încearcă să scape de părţile care nu sunt suficient de valoroase şi achiziţionează în schimb componente de producţie. Firmele trebuie să actualizeze permanent estimările asupra rezultatelor obţinute ca urmare a investiţiilor în tehnologii. Este la fel de important ca estimările competitive să fie continuate şi îmbunătăţite. prin cumpărarea şi asamblarea componentelor în 185 . 8. pe măsură ce firmele îşi reîndreaptă atenţia asupra activităţilor de bază. ceea ce reprezintă un alt element de importanţă pentru firmă.acestei aplicaţii nu este posibilă decât după trei sau poate şase luni. în loc să se evidenţieze şi influenţele externe care schimbă atât managementul firmei cât şi pe cel al sistemului informaţional. O parte din aceşti factori externi pot avea influenţe importante. Structurile firmelor se schimbă. se evidenţiază doar ceea ce există. O estimare iniţială a succesului sau a eşecului produsului sau serviciului nou poate determina schimbări în structura bunului sau serviciului sau chiar retragerea acestuia de pe piaţă. în trecut. Astfel de firme se numesc “firme modulare” şi se caracterizează prin investiţii minime în aparatură şi dispozitive. Evenimentele externe pot necesita schimbări în tactică sau în produse. g) Reluarea periodică a acestor paşi sau cicluri este necesară pentru a păstra o poziţie competitivă. testul de piaţă poate precede apariţia pe piaţă a produsului sau serviciului respectiv. Multe firme în care.7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Una dintre problemele cele mai atent studiate este tendinţa de a reflecta sistemul informaţional printr-o analiză din interiorul acestuia. este necesară o perioadă şi mai mare de timp. “Criteriul succesului” trebuie identificat în momentul în care proiectul este aprobat şi trebuie aplicat utilizând una dintre numeroasele metodologii existente pentru evaluarea beneficiilor obţinute prin implementarea tehnologiei. Rezultatele investigaţiilor şi fazelor planificării descrise anterior reprezintă un plan strategic pentru utilizarea competitivă a tehnologiilor informaţionale la un moment dat. Dacă s-a realizat şi o modificare a profilului activităţii. Astfel. O evaluare finală nu este posibilă decât după câteva luni de la lansarea pe piaţă. Dacă dezvoltarea a avut ca rezultat un serviciu sau produs nou sau îmbunătăţit.

distribuitori etc. alianţe în schimbare.). Începând cu această perioadă. legături electronice strânse cu partenerii de afaceri (furnizori. în care cunoştinţele în domeniul calculatoarelor sunt din ce în ce 186 . pe măsură ce consumatorii şi furnizorii devin participanţi importanţi în luarea deciziilor privind serviciile şi produsele oferite de firmă. asupra cercetării-dezvoltării şi asupra marketingului. ceea ce presupune existenţa unor relaţii bazate pe încredere. În categoria acestor firme intră atât noile firme care s-au format pe baza acestor principii. firmele tradiţionale devenind învechite. din punct de vedere al competiţiei şi al achiziţiei. Această eră a fost numită şi „era computerelor omniprezente”. prin furnizarea la timp a materialelor. cooperarea cu furnizorii. care se reflectă în activităţile desfăşurate şi în sistemele informaţionale utilizate. pentru a putea contribui. chiar şi o meserie poate deveni adesea “meserie virtuală”.aşa fel încât resursele să se concentreze asupra proiectării produselor. s-a intrat într-o eră a colaborării. Astfel. cât şi vechile firme care s-au restructurat. Întreprinderile extinse sunt o realitate începând cu anii ‘90. De asemenea. sociale şi recreative. Atributele unei firme virtuale sunt: cea mai avantajoasă dintre toate. Furnizorii supermaketurilor şi ai magazinelor de vânzare cu amănuntul au acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor şi al vânzărilor realizate de clienţii lor. cât şi clienţii ca parte a activităţii firmei. pentru a putea programa livrările. Alt nume dat acestei abordări economice este cel de “firmă virtuală”. Computere omniprezente înseamnă mai mult decât aşteptările ca sistemele de calcul să susţină toate funcţiunile economice şi că toate computerele portabile şi comunicaţiile să susţină aplicaţiile economice. Având în vedere rapiditatea ritmului de dezvoltare a serviciilor şi a produselor. Firmele din toate domeniile măresc gradul de utilizare a furnizorilor externi de componente de producţie. interdependenţe cu colaboratorii şi partenerii. parteneriate oportune. Înseamnă că o societate. ne confruntăm şi cu schimbări majore ale modului în care oamenii lucrează şi trăiesc folosind calculatoarele şi comunicaţiile. Aceste noi abordări ale arhitecturii afacerii apar din nevoia de a vedea firma şi unităţile de afaceri ca pe nişte “întreprinderi extinse care includ atât furnizorii. Compania virtuală este descrisă ca o firmă care-şi extinde influenţa ascendent prin furnizori şi descendent prin canale de distribuţie până la utilizatorul final sau până la consumator. Metoda de management Just In Time (JIT) presupune ca furnizorii să aibă acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor. la buna desfăşurare a procesului de vânzare. clienţii şi chiar cu concurenţii de peste graniţă. angajaţii devin indispensabili în mecanismul funcţionării firmei.

se poate aştepta de la computere să execute comenzile cerute în modul dorit de aceasta. înseamnă că utilizatorii vor dori să creeze sau să proceseze propriile aplicaţii. încât nici o entitate nu putea să-şi declare proprietatea. apartenenţa şi responsabilitatea care derivă din aceasta a devenit atât de difuză. nu este suficientă doar această “potrivire”. Totuşi. De asemenea. astfel încât avantajul competitiv al eventualelor aplicaţii ale tehnologiei informaţionale să poată influenţa strategia unităţii de afaceri. în acelaşi timp. Din tehnici precum managementul calităţii şi managementul securităţii informaţiilor s-a tras concluzia că responsabilitatea nu poate fi alocată fără autoritatea dată de proprietate. Administratorii sistemului informaţional trebuie să devină parte integrantă a echipei manageriale. Rezultatul s-a concretizat într-un răspuns slab la necesităţile individuale ale utilizatorilor şi. 187 . d) o nouă dezvoltare a serviciilor. este faptul că strategia sistemului informaţional trebuie să urmeze aceeaşi linie cu strategia firmei. s-a observat că toate firmele trebuie să abandoneze modelul vechii structuri ierarhice a organizaţiei şi să adopte modelul organizării pe produs. b) apariţia serviciilor publice de informaţii. În trecut. Ceea ce trebuie înţeles. încât funcţionarea sistemului informaţional. a fost de multe ori lăsată în grija utilizatorilor. când aplicaţiile integrate au fost realizate pentru a cuprinde întreaga firmă cu o singură unitate de sistem.. Ca rezultat. pentru a fi cu adevărat eficientă. deseori utilizând obiecte1 realizate de specialiştii în domeniul tehnologiei informaţionale. în special întreţinerea acestuia. apartenenţa era incertă. Aplicaţiile aveau atât de mulţi proprietari (organizaţii separate în cadrul aceleiaşi firme). strategia sistemului informaţional trebuie să se potrivească cu strategia unităţilor de afaceri. Reacţii faţă de factorii care conturează noul model. e) schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. în crearea unui sistem care nu era bine optimizat pentru a răspunde tuturor cerinţelor utilizatorilor din diferite unităţi de afaceri. din reproiectarea proceselor de producţie. c) creşterea surselor externe de informaţii. 1 Obiectele reprezintă unităţi discrete ale sistemelor informaţionale care conţin proceduri şi date şi care pot fi refolosite în mai multe aplicaţii. a) Schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. Este din ce în ce mai clar că. Reacţiile la elementele deja descrise au condus la conturarea unui nou model de sistem informaţional. care optimizează procesele de producţie. De asemenea.mai extinse. care cuprinde următoarele elemente: a) schimbarea apartenenţei aplicaţiilor.

combinată cu variaţia cerinţelor de dezvoltare ale sistemelor de prelucrare. fie serviciile sunt în domenii necompetitive. serviciile informaţionale pentru a rula aplicaţii pentru care nu au suficientă capacitate locală. În multe alte ţări. operaţiuni computerizate. fie diminuarea costurilor depăşeşte avantajele competitive ale operaţiunilor realizate în cadrul firmei. În majoritatea ţărilor europene. Unele resurse sau aplicaţii depăşesc unităţile de afaceri sau procesele de producţie. dificultatea reducerii personalului (datorată legilor de protecţie socială). d) O nouă dezvoltare a serviciilor . Rezultatul tendinţei de creştere a utilizării serviciilor comune constă în faptul că din ce în ce mai multe firme sau unităţi de afaceri vor căuta să opereze cu un număr redus de personal angajat cu carte de muncă pentru dezvoltarea sistemelor şi că adesea se poate întâmpla ca acestea să nu dispună de mainframe-uri sau de aplicaţii proprii. costul dezvoltării independente a productivităţii este mare pentru o singură firmă. apartenenţa trebuie să se regăsească într-o entitate comună. Administratorii reţelelor informaţionale din marile 188 . de asemenea. Mai multe firme au adoptat conceptul de “servicii de calcul”. dezvoltare de aplicaţii. care pot fi clasificate ca “utilităţi” în acelaşi sens în care telefonul este o utilitate. utilizarea consilierilor. Departamentele folosesc. Serviciile comune şi utilizarea serviciilor specializate este atractivă pentru că: se oferă posibilitatea de a furniza servicii cu costuri substanţial mai mici decât dacă ar fi utilizate resurse interne. Utilizarea surselor externe de informaţii determină o tendinţă de creştere a utilizării serviciilor comune. Sursele externe de informaţii pot fi definite ca incluzând consultanţă. conform căruia un echipament de calcul satisface diversele nevoi de informatizare ale departamentelor unei firme în plus faţă de aplicaţiile comune prezentate anterior. Această entitate poate fi reprezentată de “sisteme informaţionale comune” sau „telecomunicaţii comune”. în condiţiile în care cererea scade. întreţinerea şi actualizarea aplicaţiilor. distribuţia extinsă a accesului la informaţii este necesară pentru succesul activităţii participanţilor şi este dificil sau imposibil de realizat de unul singur. cum ar fi poşta electronică. transfer al datelor în reţea şi administrarea reţelelor de comunicaţii prin voce (voice communication network) etc.b) Apariţia serviciilor publice de informaţii. încurajează utilizarea substanţială a consilierilor şi a specialiştilor în dezvoltarea/implernentarea de sisteme cu contract de colaborare. În cazul câtorva dintre aceste aplicaţii. de asemenea. lipsa acută de personal specializat şi foarte bine pregătit. e) Schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. accesul la reţeaua internă. stimulează. administrarea reţelelor cu arie largă de răspândire şi alte astfel de facilităţi. c) Creşterea surselor externe de informaţii.

firme sunt obişnuiţi să coordoneze planificarea tactică şi strategică a sistemului informaţional. acest model reflectă fie o mentalitate de “mainframe”. 8. ele vor varia proporţional cu veniturile. Pe măsură ce aceste modele de organizare se schimbă. pe acoperirea costurilor de la utilizatori şi pe detalierea justificărilor pentru modificarea aplicaţiilor. Pentru aceasta trebuie regândite: a) dezvoltarea sistemelor. Totuşi. Planificarea şi controlul resurselor informaţionale trebuie realizate de persoane care sunt direct responsabile de profitabilitatea utilizării lor. sau pentru schimbarea acestora. h) standardele şi 189 . organizarea şi coordonarea sistemului informaţional trebuie la rândul lor schimbate. Un astfel de control nu va determina creşterea valorii sistemului informaţional şi nici nu va justifica realizarea unui sistem informaţional mai performant. a fost adoptat acelaşi model de conducere. un control strict al costurilor poate fi un factor negativ pentru succesul afacerii. sistemul informaţional trebuie să le urmeze. va exista tendinţa de a dezvolta birocraţie a sistemului informaţional. c) managementul informaţional. Atâta timp cât sistemul informaţional este văzut de manageri doar ca un cost de afaceri. fie tendinţa sistemului informaţional de a copia modelul de organizare al firmei părinte. Când costurile sistemelor informaţionale devin părţi controlabile direct la nivelul fiecărei unităţi de afaceri. însă la nivelul unităţii de afaceri. accentul punându-se pe planificarea detaliată şi pe alocarea de resurse.8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Ca urmare a descentralizării firmelor şi a dezvoltării unităţilor de producţie. De fapt. realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi controlul utilizării tehnologiei. Odată cu descentralizarea unităţilor de afaceri. e) suportul tehnic. al dezvoltării aplicaţiilor şi al nivelului resurselor disponibile utilizatorilor. f) comunicaţiile. însă. Controlul total al costurilor sistemelor informaţionale rămâne în continuare o preocupare. dacă dispunerea strategică a sistemului informaţional variază în funcţie de necesităţi. d) suportul informaţional. g) securitatea informaţiilor. simplul control al costurilor nu este semnificativ. dacă nu pot fi corelate costurile sistemelor informaţionale cu profitabilitatea. b) operaţiunile computerizate.

multe oportunităţi de consolidare a centrelor de date există. au apărut un nou concept şi o nouă funcţie: director al managementului informaţional. Aceste schimbări privesc managementul tehnologic. cei care lucrează cu tehnologie au dificultăţi în accesarea informaţiilor. deoarece activităţile care implică noi aplicaţii.i) planificarea strategică. În realitate. b) Operaţiunile computerizate. a acumulării de noi cunoştinţe de specialitate. Analiştii şi programatorii se familiarizează cu personalul. Avantajul cel mai important ai dezvoltării descentralizate a sistemelor este. constă în reducerea costurilor şi creşterea eficienţei. reducând astfel eforturile suplimentare datorate multiplelor centre de date c) Managementul informaţional. coordonare şi suport tehnic comune. Dezavantajele cele mai importante constau în dificultatea introducerii de noi tehnologii şi metode. creşterea fluxurilor de informaţii interne şi externe este prea mare pentru utilizatorii individuali. managementul sistemului informaţional va trebui să aibă în vedere necesităţi ignorate timp îndelungat.care sunt în realitate părţi ale aceluiaşi fenomen de restrângere. Nevoile utilizatorilor de a avea acces la informaţii vor conduce la crearea de noi funcţiuni şi la introducerea de noi specialişti care să sprijine procesele informaţionale din cadrul firmelor. a fost încercată la un moment dat de o firmă sau alta. analiza descentralizată şi programarea centralizată. a) Dezvoltarea sistemelor. analiza şi programarea descentralizată etc. a creării cadrului necesar personalului angajat de a-şi realiza o carieră pe termen lung. Raţiunea pentru consolidarea centrelor de date. La baza acestei funcţii stau următoarele aspecte: pentru firmele puternic tehnologizate. 190 . fiecare dintre aceste opţiuni având avantaje şi dezavantaje care au fost explorate în literatură.. de multe ori. Mai mult. Aproape fiecare opţiune organizaţională. sau necesităţi care vor apărea prin implementarea noului model de management al sistemului informaţional. ataşamentul acestor unităţi faţă de organizaţia mamă.către sistemele distribuite client-server şt către consolidarea centrelor de date . Se observă manifestarea a două tendinţe aparent contradictorii . fără îndoială. managementul informaţional. Se preconizează că dezvoltarea viitoare a sistemelor va fi descentralizată şi transferată în sarcina unităţilor de afaceri. a menţinerii standardelor cu cele de la nivelul firmei. care dispun de mainframe-uri mari. Fiecare dintre aceste dezavantaje pot fi atenuate prin planificare. managementul calităţii. Din nevoia firmelor de a transfera informaţiile importante între manageri şi specialişti interesaţi. reproiectarea aplicaţiilor existente şi dezvoltarea de software se îndreaptă spre medii client-server. problemele şi cerinţele utilizatorilor. cum ar fi analiza şi programarea centralizată. necunoscând toate metodele sau toate sursele de obţinere a informaţiilor.

Suportul tehnic utilizat în viitor într-un mediu larg. ei devin utilizatori mult mai bine pregătiţi ai serviciilor oferite de sistemul informaţional. instalarea de noi echipamente şi reconfigurarea echipamentelor. indexare şi stocarea informaţiilor. Multe organizaţii cu sisteme organizaţionale centralizate au realizat deja importanţa utilizării unui suport informaţional propriu. de divizii sau de întreprinderi: furnizarea suportului tehnic care să depăşească cunoştinţele tehnice ale utilizatorilor. În noua organizare. complex şi eterogen poate fi organizat şi regăsit în diferite locuri.Această funcţie trebuie înfiinţată la nivelul grupurilor funcţionale sau al proceselor care necesită accesul şi stocarea de informaţii. 191 . nevoii de distribuţie a unor activităţi şi centralizării altora. pentru că sistemul informaţional devine mult mai folositor. d) Suportul informaţional oferit utilizatorilor. să asigure sprijinul şi pregătirea utilizatorilor din diferite departamente. consilierea tehnică a conducerii. de asemenea. stabilirea standardelor şi a procedurilor pentru clasificarea. Astfel. Suportul tehnic poate. Suportul tehnic are rol de interpretor între vânzătorii de echipament şi/sau de soft şi utilizatorii acestora. îmbunătăţirea standardelor. evaluarea noi lor tehnologii sau produse. care să-i ajute pe utilizatori să devină mult mai eficienţi. indexarea şi stocarea informaţiilor. clasificarea. rezolvarea problemelor datorate căderilor de sistem. rolul suportului tehnic se schimbă dramatic. pentru a se asigura utilizarea de versiuni compatibile în toată firma. e) Suportul tehnic. pe măsură ce învaţă mai multe despre capacităţile şi constrângerile sistemului informaţional. identificarea surselor interne şi externe de informaţii şi luarea măsurilor necesare accesării informaţiilor. utilizatorii devin mult mai capabili să definească cerinţele sistemului. Realizarea acestui lucru are două mari avantaje pentru sistemele informaţionale: creşte satisfacţia utilizatorilor. astfel: La nivel de unităţi de afaceri. datorită noilor responsabilităţi. Suportul tehnic presupune de obicei instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. Noile responsabilităţi pot include coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale în reţeaua existentă în firmă. instruirea şi consilierea analiştilor de sistem. Printre atribuţii se numără: definirea pentru furnizorii de sistem informaţional a cerinţelor de regăsire şi stocare a informaţiilor venite din partea clienţilor. înfiinţarea unui ”serviciu de urgenţă” prin care clienţii să semnaleze apariţia unor probleme de ordin tehnic. iar acum încearcă să-şi asiste utilizatorii prin furnizarea unor servicii hot-line.

în evaluarea şi selectarea echipamentelor şi a instrumentelor ş. creşterea utilizării video-conferinţelor. rezolvarea problemelor create de căderea aplicaţiilor software. Tehnologiile de comunicare şi mijloacele de comunicare stimulate de creşterea cererii utilizatorilor vor fi din ce în ce mai performante. eficienţa şi costurile scăzute sunt adesea rezultatul utilizării aceloraşi reţele pentru combinaţii între transmisia de date şi voce. evaluarea noilor tehnologii sau produse. utilizare mai mare a transferurilor electronice de date. În aceste aplicaţii.instalarea sau reconfigurarea hardware-ului şi a reţelelor locale (LAN). Managerii nu se vor mai implica în planificarea activităţii angajaţilor. s-au aflat într-o poziţie mai bună folosind surse externe de administrare a reţelelor. f) Comunicaţiile. Deoarece comunicaţiile prin voce şi transferurile de date sunt foarte importante pentru utilizatori. economisind. printre care se numără: creşterea volumului de informaţii schimbate. La nivel de firmă: coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. este absolut obligatorie centralizarea acestor funcţii. pentru a permite clienţilor o cât mai bună conectare. Folosind sursele externe. în acelaşi timp. instruirea personalului care trebuie să acorde consultanţă tehnică personalului din departamente. De fapt. să încheie contracte. iar centralizarea cere câţiva astfel de specialişti. să estimeze cererea viitoare. managerii vor trebui să evalueze furnizorii. din momentul în care şi-au centralizat managementul reţelei de comunicaţii şi au înţeles scopul şt utilitatea reţelei. coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. îmbunătăţirea standardelor sistemelor informaţionale ale firmei. şi mai mulţi bani. Cererea privind posibilităţi suplimentare de comunicare este determinată de câteva tendinţe şi aşteptări. instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. Unele firme au descoperit că. consilierea tehnică a conducerii. 192 . Managementul centralizat al comunicaţiilor permite încheierea mai multor contracte prin intermediari. această combinaţie este foarte importantă pentru adoptarea viitoare a tehnologiilor şi instrumentelor multimedia. Atunci când managementul telecomunicaţiilor utilizează sursele externe.a. funcţiunile managementului şi performanţele personalului angajat variază. al reţelelor de telecomunicaţii şi al administratorilor reţelelor de telecomunicaţii este foarte mic. folosirea telecomunicaţiilor în cadrul muncii. Numărul participanţilor în telecomunicaţii. să stabilească criteriile de evaluare a performanţelor şi să monitorizeze performanţele furnizorilor.

Într-un nou mediu al managementului sistemelor informaţionale. asigurarea confidenţialităţii informaţiilor în cadrul firmei. promulgarea şi aplicarea standardelor va trebui schimbată radical. atât utilizatorii. stocării şi transmiterii acestora. reduc numărul de specialişti necesari pentru suportul tehnic. a celor care trebuie dispersate şi a celor care nu ţin de securitatea informaţiilor. Astfel. Această schimbare va avea în vedere o nouă filozofie pentru standardele privind tehnologia informaţională ale firmelor. asigurarea integrităţii informaţiilor în timpul procesării. Standardele pentru hardware. asigurarea operativităţii răspunsurilor faţă de nevoile societăţii. unităţile de afaceri consideră că standardele firmei le limitează posibilitatea de a răspunde cererii de competitivitate şi schimbărilor pieţei. reducerea complexităţii (şi în cele din urmă a costului) asigurării interconectivităţii mai multor utilizatori care trebuie să comuniceîntre ei. Securitatea informaţiilor din cadrul sistemului informaţional presupune: păstrarea disponibilităţii informaţiilor. Având în vedere toţi aceşti factori. determinând reducerea costurilor. cât şi specialiştii în sisteme informaţionale vor trebui să-şi asume responsabilitatea pentru asigurarea securităţii informaţiilor.g) Securitatea informaţiilor. 193 . standardele stabilite greşit pot paraliza activitatea unei organizaţii printro mai mare birocraţie. pe de o parte. fac mai uşoară întreţinerea tehnică. determinând atât utilizatorii. h) Standardele. prelucrarea imaginilor. responsabilitatea pentru dezvoltarea. Raţionamentul standardelor constă în faptul că ele tind să reducă diversitatea rezultatelor. În firmele cu profil de activitate diversificat. Standardele sunt folositoare pentru: asigurarea abilităţii de a distribui informaţiile între membrii unui grup care au cerinţe comune de accesare a informaţiilor. Noile aplicaţii folosesc tehnologii avansate. care acţionează conjugat cu descentralizarea resurselor sistemelor informaţionale. cum ar fi inteligenţa artificială. Datorită creşterii distribuirii resurselor de prelucrare a informaţiilor se înregistrează o necesitate crescândă de stabilire a funcţiilor ce trebuie centralizate. filozofie care poate fi definită ca “standarde prin excepţii” şi ca “standarde impuse de bună voie Regândirea standardelor necesită restabilirea premiselor pe care acestea se bazează. cât şi coordonatorii sistemelor informaţionale să caute alternative printre potenţialii furnizori şi să creeze sau să adopte noi metode pentru dezvoltarea aplicaţiilor. software şi metodele de dezvoltare sunt o preocupare pentru administratorii sistemelor informatice. standardele stabilite corect reduc complexitatea operaţiunilor. Pe de altă parte. nu este surprinzător că standardele au devenit un aspect important de discuţie în majoritatea firmelor. În viitor.

Aceste consideraţii arată că pentru diferite unităţi de afaceri. Cea mai importantă planificare strategică se realizează la nivelul unităţilor de afaceri. sau cea juridică. Aceasta înseamnă că activităţile administratorului sistemului informatic privind planificarea strategică vor fi concretizate în: planificarea pentru susţinerea funcţiunilor centralizate ale sistemului informatic. cât şi unităţilor de afaceri. planificarea se realizează ţinând seama de cerinţele necesare desfăşurării proceselor de producţie relevate de sistemul informaţional. aplicaţii sau resurse care fie sunt suport pentru întreaga firmă văzută ca o “comunitate”. Problema există datorită faptului că nu se adoptă standarde comun atât firmei. administratorul reţelei informatice este responsabil de planificarea strategică a sistemului informaţional pentru acestea. sunt considerate ca alte tipuri de unităţi de afaceri. fie sunt necesare pentru operaţiunile unei firme văzută ca o entitate coerentă. procese sau funcţiuni din cadrul firmei se cer standarde diferite. Se poate vedea că standardele pot fi aplicate acelor funcţiuni. 194 . influenţarea strategiei firmei în vederea achiziţionării unei tehnologii informaţionale performante. La nivelul firmei. În noul model. Dacă funcţiunile firmei. i) Planificarea strategică. acurateţei şi calităţii noilor aplicaţii dezvoltate sau achiziţionate de firmă. sarcinile administratorului sistemului informatic sunt mai de grabă orientate asupra politicii şi strategiei. primul argument în stabilirea standardelor devine identificarea comunităţilor de utilizatori. avizarea planurilor strategice privind sistemul informaţional al unităţilor de afaceri. Planificarea strategică a tehnologiei informaţionale se va realiza în principal la nivelul unităţilor de afaceri. La acest nivel. majoritatea firmelor mari se confruntă cu greutăţi în standardizarea poştei electronice şi a transferului electronic de date.asigurarea pertinenţei. planificarea strategică ia o formă nouă. planificarea politicii globale privind tehnologia informaţională a firmei. iar al treilea devine minimizarea costurilor pe termen lung. în contextul în care sistemul informaţional susţine planificarea strategică pentru unităţile de afaceri şi pentru firmă ca întreg. După ce au permis adoptarea şi dezvoltarea unor sisteme diferite la nivelul unităţilor de afaceri. cea financiară. pentru menţinerea avantajului competitiv al firmei. decât asupra activităţilor operaţionale. Planificarea strategică a sistemului informaţional în firmele mari trebuie să se realizeze la două niveluri. al doilea devine maximizarea abilităţilor unităţii de afaceri de a răspunde la cerinţele de schimbare a activităţii. Totuşi. cum ar fi cea contabilă. Dacă premisele prezentate sunt adoptate. administratorul reţelei informatice poate acţiona în moduri diferite.

care se străduiesc să găsească cele mai bune căi de satisfacere a cerinţelor privind suportul informaţional şi al proceselor de producţie.8. maximizarea eficienţei utilizării resurselor rare. Puterea noilor administratori ai sistemelor informatice va veni din cunoştinţele tehnice şi economice şi din abilitatea de a le combina şi de a influenţa direcţiile strategice ale firmei şi ale unităţilor de afaceri. asigurarea capacităţii sistemului de a evita întreruperile şi de a reveni în urma acestora. care a invadat toate organizaţiile. managementul sistemului informaţional va evolua atât la nivelul întregii firme. asigurarea capacităţii sistemului de a comunica efectiv informaţiile. Funcţiile şi responsabilităţile administratorului sistemului informatic în ceea ce priveşte atingerea acestor obiective includ: participarea la conturarea şi dezvoltarea strategiei firmei.9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Viitorii şi actualii administratori ai sistemelor informatice. conducerea sistemului informaţional pe baza principiilor managementului calităţii. trebuie să se dezbare de concepţiile învechite. Totuşi. 195 . coordonarea dezvoltării şi promulgării standardelor privind tehnologia informaţională la nivelul firmei. se confruntă cu problema “centralizare versus descentralizare”. Având în vedere aceste evoluţii. în mod curent. Managerii trebuie să fie conştienţi de realitatea procesului de descentralizare. ci şi utilizatorii sistemelor informaţionale. asigurarea unor căi de dezvoltare a carierei personalului din sistemul informaţional. În viitor. care intenţionează să supravieţuiască schimbărilor de modele. Firmele care. nu numai tehnologia conduce organizarea sistemelor informaţionale către descentralizare. trebuie să realizeze că tehnologizarea puternică şi autorizarea pe termen lung a utilizatorilor finali sunt mai puternice decât orice dorinţă de control a managementului sistemului informaţional. administratorii sistemelor informatice vor trebui să se concentreze asupra următoarelor obiective principale: creşterea abilităţii firmei de a câştiga avantaj competitiv din tehnologia informaţională. stabilirea şi coordonarea cercetării şi dezvoltării privind tehnologia informaţională a firmei. cât şi la nivelul utilizatorului final al proceselor de afaceri şi al unităţilor de afaceri.

sistemele informaţionale sunt nevoite să adopte aceste tehnici. se cere în plus ca utilizatorii să fie pregătiţi pentru a juca un rol important în planificarea strategică a sistemelor informaţionale. Din perspectiva dezvoltării sistemelor. Implementarea şi coordonarea tehnicilor managementului calităţii vor necesita dezvoltarea unor proceduri.sprijinirea managementului IT. supravegherea proceselor informaţionale ale firmei. oportunitate şi acurateţe. aceasta înseamnă că trebuie stabilite dinainte criteriile de apreciere a serviciilor şi procedurile de raportare a rezultatelor. în restructurarea proceselor de producţie etc. urmărirea minimizării riscurilor de ordin tehnic şi economic. în definirea cerinţelor aplicaţiilor. Aceasta va cere ca furnizorii şi consumatorii de servicii să lucreze împreună. Managementul aplicaţiilor informatice (SLM1). Altă funcţie aliniată la standarde este gestionarea aplicaţiilor informatice. cerinţelor altei unităţi de afaceri. un sistem de control al stocurilor de materiale creat de o unitate de afaceri poate corespunde. Managementul calităţii presupune ca serviciile sistemului informaţional să se caracterizeze prin relevanţă. Tehnicile managementului calităţii au fost aplicate cu succes în multe firme nu numai în ceea ce priveşte creşterea calităţii produselor obţinute. Complexitatea gestionării aplicaţiilor informatice şi avantajele reutilizării software-urilor îi va forţa pe administratorii sistemelor informatice să inventarieze soft-urile într-o nouă manieră. a unor metode de învăţare şi de monitorizare a rezultatelor. În aceste condiţii. pentru operaţiunile informaţionale şi cele de comunicare şi pentru dezvoltarea şi menţinerea aplicaţiilor. pentru a-şi delimita clar rolurile şi responsabilităţile. care conţine trei elemente: posibilitatea ca aplicaţiile informatice dezvoltate de un proprietar să poată fi utilizate şi de alţi proprietari. cât şi cu securitatea informaţiilor. Noii administratori de reţea vor trebui să urmărească realizarea unui management al calităţii în sistemele informaţionale. însă va fi nevoie ca acest management să fie implementat până la nivelurile direct productive. Managementul calităţii este des asociat atât cu standardele. Managementul calităţii va trebui adoptat începând cu conducerea organizaţiei. de exemplu. cu mici modificări. atât în sectorul producţiei. ci şi în ceea ce priveşte modalitatea în care acestea sunt livrate clienţilor externi şi interni. supravegherea securităţii informaţiilor la nivelul firmei. sau aşa cum este. cât şi în cel al serviciilor. coordonarea printr-o funcţie a managementului aplicaţiilor informatice este necesară pentru 1 Software License Management 196 . astfel încât obiectivele să fie atinse în mod constant. Din perspectivă operaţională.

Obiectele. managementul aplicaţiilor informatice poate coordona achiziţionarea celor mai populare pachete de aplicaţii soft. în plus. Personalul din departamentul informatic trebuie să înveţe cum să introducă cu succes în firmă noile tehnologii informaţionale şi cum să restructureze avantajos procesele de afaceri. modele de dezvoltare a aplicaţiilor mai rapide. În plus.a se cunoaşte gradul de disponibilitate al unei aplicaţii şi capacitatea de reutilizare a acesteia. Managementul tehnologiei. trebuie anticipat că utilizatorii finali. asigurarea versiunilor controlului celor mai populare pachete de aplicaţii soft. 197 . flexibilitate crescută în proiectare etc. reducerea costurilor şi responsabilitate. în funcţie de mărimea unităţilor de afaceri şi de nevoile lor. în multe cazuri. pe lângă facilităţile telecomunicaţiilor. Mediul concurenţial îi va determina pe manageri să conştientizeze faptul că managementul tehnologiei este important atât pentru sistemul informaţional. coordonatorii sistemelor informaţionale sunt presaţi să ajute la îndeplinirea aceloraşi obiective prin eficienţă. care trebuie să fie standard în întreaga firmă. Ca urmare. prin utilizarea tehnologiilor informaţionale avansate. vor fi coordonate şi controlate la nivelul acesteia. investind sute de milioane de dolari în tehnică de calcul şi în biblioteci uriaşe de aplicaţii informatice. cât şi la nivelul unităţilor de afaceri. pentru că asigură la un preţ mai redus performanţe mai ridicate. deoarece utilizarea programării orientate pe obiect câştigă teren. ca şi analiştii şi programatorii. cât şi pentru producţie. SLM poate distribui noi versiuni de software pentru a asigura întreţinerea compatibilităţii acestora şi utilizarea celor mai recente versiuni aprobate. Multe firme au dedicat ani de zile dezvoltării şi implementării unor sisteme de prelucrare a datelor cu ajutorul mainframe-urilor. pentru a obţine cel mai bun preţ. departamentele informaţionale sunt insuficient pregătite pentru a putea realiza în întregime obiectivul de a introduce noile tehnologii în firmă. Cerinţele economice au determinat adoptarea noilor tehnologii informaţionale. eforturile multor firme de a-şi restructura procesele de producţie au ca rezultat creşterea interesului pentru noile tehnologii informaţionale. capacităţi specializate ale aplicaţiilor. însă. Noile tehnologii sunt atractive pentru administratorii sistemelor informatice. Sistemele bazate pe mainframe-uri vor avea o importanţă majoră încă mulţi ani de acum încolo. vor reutiliza obiectele pentru a reduce durata şi costurile necesare dezvoltării aplicaţiilor. Managementul aplicaţiilor informatice poate fi stabilit atât la nivelul firmei.

Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

9.1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE

Aplicarea unui sistem unitar de evidenţă a distribuţiei mărfurilor, cu avantajele pe care acesta îl aduce, implică asigurarea unor condiţii minime specifice, de la producţie până la consumatorul final. Factorii de care depinde succesul introducerii sistemului de evidenţă prin utilizarea codului de bare sunt, legaţi şi de gradul de dezvoltare, de dotare şi de utilizare a verigilor care compun circuitul distribuţiei mărfurilor: 1. în domeniul producţiei bunurilor de consum, asigurarea utilajelor necesare porţionării, ambalării, împachetării şi/sau paletizării. 2. în domeniul transportului, asigurarea unui transport specializat, pe categorii de produse, care să permită mişcarea rapidă a mărfurilor, însoţite de documentele necesare. 3. în domeniul distribuţiei: nivelul de dezvoltare a reţelei comerciale de gros şi de detail, care să permită stocarea şi etalarea corespunzătoare a mărfurilor, precum şi introducerea sistemelor electronice de evidenţă a lor şi de încasare a contravalorii mărfurilor la casele de marcat din magazine; gradul de dotare a magazinelor şi a depozitelor de gros sau de tranzit, cu echipamente electronice care să permită citirea informaţiilor cuprinse pe un cod de bare, preluarea şi stocarea lor, precum şi obţinerea unor date necesare în procesul informaţional pentru management societăţii comerciale. 4. în domeniul schimbului electronic de informaţii, dotarea cu echipamente electronice de citire, stocare, prelucrare şi prezentare a tuturor informaţiilor privitoare la mărfuri.

198

9.1.1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei
Având în vedere că, în majoritatea cazurilor, codul de bare este inscripţionat pe ambalajul mărfii (sau pe eticheta acestuia), problemele care apar sunt mai mult de natură opţională a conducerii societăţii (de a introduce şi utiliza codul de bare). O dată depăşit acest impediment, după ce respectiva societate comercială a devenit membru EAN România şi i s-a alocat un cod, ea poate să treacă la tipărirea pe ambalajele produselor sale sau pe etichete a codului de bare corespunzător produselor pe care le fabrică.

9.1.2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri
Asigurarea unui transport de mărfuri specializat pe categorii de produse (şi mijloace de transport utilizate) permite ca mărfurile să ajungă în cel mai scurt timp (şi în cele mai bune condiţii) la destinaţie. După cum este cunoscut, managementul în lanţul de aprovizionare îşi concentrează efortul către scăderea imobilizărilor în stocuri şi asigurarea termenelor de livrare. Asigurarea numerotării cu cod de bare a articolelor (unităţi de consum) şi a unităţilor de expediţie creează premizele îndeplinirii obiectivelor evidenţiate mai sus. Ele presupun însă un flux de informaţii mai bine controlat atât în cadrul societăţilor sau al organizaţiilor cu caracter asociativ (patronate), cât şi în relaţiile dintre ele, în cadrul distribuţiei mărfurilor. Fluxurile informaţionale pot fi eficientizate prin identificarea mărfurilor aflate în lanţul distribuţiei. În prezent, când tot mai multe societăţi comerciale din producţia şi distribuţia mărfurilor şi-au rezolvat problema identificării produselor prin numerotarea articolelor, se poate vorbi şi de posibilitatea introducerii şi utilizării unui sistem de etichetare coerent tehnologic şi din punct de vedere conceptual. Afilierea acestor societăţi comerciale la EAN România, posibilitatea de a utiliza un sistem de simbolizare standardizat în lanţul de aprovizionare de la producător la transportator, distribuitor şi detailist, oferă avantajul de a urmări marfa pe tot parcursul ei. De exemplu, în practica internaţională se utilizează un standard pentru identificarea unică a containerelor de transport, cunoscut sub denumirea de "Serial Shipping Container Code (SSCC).

199

9.1.3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei
Distribuţia propriu-zisă, presupune mişcarea fizică a mărfurilor de la producător până la consumatorul final, aceasta constând în cel puţin două posibilităţi: transportul mărfurilor de la producător la un centru de distribuţie de gros; transportul mărfurilor de la producător sau de la distribuitorul de gros, direct la magazine. Acest proces al distribuţiei este îngreunat (dacă nu chiar de neconceput), fără utilizarea codului de bare. Numerotarea articolelor prin utilizarea codului de bare oferă o serie de avantaje: a. în comerţul de gros: cunoaşterea instantanee a ofertei de mărfuri (structură, cantitate, preţ,); posibilităţile de livrare oferite; rapiditatea, ritmicitatea şi promptitudinea cu care sunt aprovizionaţi beneficiarii (magazinele cu amănuntul); îmbunătăţirea gestiunii depozitului; posibilitatea efectuării unor marcaje suplimentare, care oferă şi alte informaţii cu privire la produsele comercializate: data fabricaţiei şi data până la care poate fi consumat produsul; numărul lotului fabricat; numărul de bucăţi ce compun unitatea de consum, expediţie sau de transport; Aceste informaţii sunt înscrise de producător pe o etichetă ce se aplică pe paleta cu care produsul pleacă.
Datele conţinute pe etichetele EAN (Tabelul nr. 8.1) sunt1: informaţii despre unitate (identificarea unităţii, a articolului, informaţii suplimentare despre fabricaţie şi termenul de valabilitate a produsului); informaţii despre transport (numărul de consignaţie, informaţii despre traseu, informaţii în text clar); informaţii privitoare la client (conţine date specifice clientului şi/sau comenzii).

1

Standard profesional 5/1997 "Eticheta EAN".

200

Tabelul nr. 91 Informaţii EAN
UCC/EAN 128 Furnizorul 35012345 EAN Nr. 5012345678900 Termen de valabilitate 31.12.97 Denumirea mărfii 123456789 4 Cantitatea 96 Lotul Nr. 4512XA

Destinatarul Locul de livrare Societatea de consultantă Furnizorul Greutate Greutate neta Nu (kg) bruta (kg) măr 100 120 22 Produsul nr. 1-501011-59 Cantitatea 150 Pcs Descrierea produsului Furnizorul 990031 Număr lot marfă. Furnizorul P 501 Data producerii Comanda D050307 008113701 Numărul de serie al lotului de marfă Lotul/Modelul/Seria 10019038 265918121

• • • •

b. în comerţul de detail: diminuarea costurilor de marcaj; accelerarea trecerii cumpărătorilor pe la casele de marcat; afişarea imediată, pe un ecran, a denumirii articolului; imprimarea pe bon a numărului de articole, a preţului unitar şi a valorii totale;

Procesul de aprovizionare a unităţilor comerciale presupune ţinerea unei evidenţe stricte a stocului de produse existent, a rulajului care are loc, pe categorii de produse şi chiar pe produse, pentru a acţiona cu promptitudine la eventualele rupturi de stoc sau supraaglomerări cu marfă. Totodată, informaţiile între partenerii lanţului de distribuţie trebuie să circule cu rapiditate, astfel încât să se poată acţiona, într-un sens sau altul, (de 201

al căror suport de prezentare este hârtia. magazine mijlocii sau mici. rapoartele de vânzări pe baza cărora se iau deciziile principale la nivelul conducerii societăţilor. să asigure toate celelalte avantaje. în vederea unei noi aplicaţii care-l interesează. Actuala reţea comercială de gros şi de detail din România permite introducerea şi utilizarea echipamentelor necesare aplicării codului de bare şi citirii lui.suplimentare sau de refuz de marfă) şi să se obţină date în timp real privind vânzările. fie că apoi partenerul. a fost nevoie de conceperea unui nou sistem 1 EDI sau Electronic Data Inter-change = Schimb Electronic de Date) 202 . Procesul este lent. dotate cu echipamente adecvate specificului unităţii în cauză. a unui volum mare de informaţii la nivelul societăţilor comerciale. se pot puncta câteva concluzii privind echiparea unităţilor comerciale cu tehnică de calcul capabilă să citească codurile de bare şi de aici. 9. supermarket.exprimată în mp ce revine unei unităţi). pe această bază. Pornind de la faptul că informaţiile pot precede. indiferent de mărime sau profil: cash & carry. precum şi prelucrării. pentru obţinerea unor situaţii. facturile care însoţesc marfa. librării şi chiar buticuri. Avem în vedere comenzile emise. Pornind de la gradul lor de specializare şi/sau de despecializare (care este în funcţie de mărimea unităţii . şi aceasta.a. costisitor şi nefiabil. cataloagele de produse existente în magazin şi/sau cele oferite clienţilor. schimbul electronic de informaţii (EDI) oferă cel mai eficient mijloc de adaptare la noile condiţii. însoţi sau urma fluxul fizic al mărfurilor.1.4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii1 Distribuţia mărfurilor generează şi prelucrează un volum foarte mare de informaţii. aplicaţiile necesare fiecăreia dintre ele au la bază copierea unor date de pe documente pe suport de hârtie. De aceea. o dată ce a primit prin poştă rezultatele. Informaţiile comerciale obţinute sunt necesare oricărui tip de magazin. stocurile ş. fie că este vorba de datele primare de pe documentele comerciale şi oferirea de rezultate finale unui partener. chiar dacă acestea sunt dotate cu calculatoare performante. le reintroduce în calculator. În relaţiile stabilite între două societăţi comerciale.

indiferent de hardware-ul intern al utilizatorului şi software-ul echipamentului. 203 . EDI este o componentă-cheie a fabricaţiei "la timp" (just-in-time) şi a răspunsurilor rapide pe legătura client-furnizor. . 266.2 SISTEMUL QM1 . standarde în care datele pot fi comunicate rapid. Bucureşti.pentru transmiterea automată a datelor comerciale de la un calculator la altul. creşterea vitezei de comunicare a datelor informative. precizie superioară: EDI elimină erorile inevitabile ce rezultă din introducerea manuală a datelor. Implementarea cu succes a EDI oferă beneficii majore pentru întreprinderi şi partenerii săi comerciali: reducerea costurilor legate de eliminarea hârtiei pentru imprimante şi pentru comunicarea situaţiilor finale. practic o legătură instantanee. Ed. 2 Pachetul de programe Quantitative Analysis for Management 3 Realizatorii pachetului de programe QM sunt: Sang M. aprovizionarea şi necesităţile de livrare. Este un software specializat pentru rezolvarea a 17 clase de modele economico-matematice. eficient şi precis. permiţând un răspuns mai rapid. diminuarea personalului antrenat în procesul de facturare şi evidenţă şi redistribuirea lui la alte activităţi productive. pag. Shin. 1997. În cadrul acestui sistem s-au creat o serie de standarde de comunicare EDI (între care şi EANCOM). 1 Raţiu-Suciu C. precum şi a documentelor de însoţire a mărfurilor. cele mai des întâlnite în domeniul economic fiind un instrument valoros pentru fundamentarea deciziilor manageriale şi de marketing. Universitatea de stat . sistem cunoscut sub numele de EDI. Didactică şi Pedagogică.SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR QM2 a fost realizat în SUA3 şi rulează sub MS-DOS sau Windows.Modelarea şi simularea proceselor economice. şi Jung P. 9. mai buna gestiune a logisticii şi o productivitate mai mare: EDI permite întreprinderilor să conducă mai bine şi să controleze producţia. Lee . rezultând o reducere semnificativă a nivelurilor stocurilor.Mississippi. Universitatea Nebraska Lincoln.

204 . salvarea şi/sau imprimarea datelor din fereastra de ieşire. 9. de regulă având numele de folder/QM. Se recomandă utilizarea unui director distinct.com. eventual sub Windows Explorer. sau se apăsă tasta cu litera ataşată modulului ales.1) conţine modulele pachetului de programe QM şi anume (tab. Sistemul QM se lansează în execuţie prin: Dublu clic pe iconul QM de pe Desktop. Modulele QM. Sistemul QM permite culegerea şi memorarea datelor în fişiere. 9.1 Modulele principale ale sistemului QM Selectarea unui modul se face: prin deplasarea pe ecran a semnului „→→" cu ajutorul tastelor de cursor până în dreptul modulului dorit şi apoi <Enter>. Meniul principal QM (fig.9. Prezentarea generală a pachetului QM Pachetul de programe QM se instalează pe calculator folosind chitul său de pe un floppy-disc prin procedura de Copy/Paste. 9. Figura nr. selecţia modelelor de analiză economico-matematică specifice proceselor şi fenomenelor cercetate. Selecţie Start->Run->C:\QM\QM. Dublu clic pe numele programului QM.1. Lansarea în execuţie.2).2. obţinerea rezultatelor şi soluţiilor la problemele formalizate.com din folderul QM. analiza şi interpretarea acestor rezultate.

1) Programare liniară cu mai multe funcţii obiectiv Probleme de transport Probleme de afectare Model de analiză a planului de rentabilitate Teoria deciziei Modele de reţea Modele de alocare şi nivelare a resurselor Modele de stocuri Teoria firelor de aşteptare Programarea dinamică Modele de simulare Modele de previziuni Analiză pe baza lanţurilor Markov Teoria jocurilor Terminare sesiune de lucru Unele module din meniul principal sunt urmate de submeniuri care sunt afişate după selectarea modulului principal (tab.).Tabelul nr. Drumuri de arborescentă minimă C. Decision Tree D. 9. Decizii în condiţii de risc B. Bayes' Decision Rule Network Models A. 9. Maximum Flow Simbol şi Suport decizional pentru: Teoria Deciziei A. Flux maxim I 205 . Drumuri minime B.2 Prezentarea modulelor QM Simbol asociat în meniul QM A B C D E F G H I J K L M N O P Q Esc Denumire modul Linear Programming All Integer Programming Zero One Programming Goal Programming Transportation Assignement Break-Even Analysis Decision Theory Network Models CPM/PERT Inventory Models Queuing Theory Dynamic Programming Simulation Forecasting Markov Analysis Game Theory Exit to Dos Suport decisional pentru: Programare liniară Programare liniară în numere întregi Programare cu variabile dihotomice (0. Tabelul nr. Decision Makingunder Risk B.9. Decizii arborescente D. Decizii în condiţii de incertitudine C. Shortest Route B.3. Decizii pe baza teoriei lui Bayes Modele de reţea A. Decision Making under Uncertainty C. Minimum Spanning Tree C.3 Prezentarea submodulelor QM cu meniurile aferente Simbol asociat în meniul QM H Denumire modul Decision Theory A.

Metoda de analiză ABC B.CPM/PERT A. Simple&Weighted Moving Average B. Model ELS de producţie în loturi economice D. Inventory Simulation N Forecasting A. Regresia simplă E. Metoda drumului critic (CPM) C. CPM C. EOQ C. MM/S: Model cu staţii multiple C. Simularea stocurilor Previziuni A. Model EOQ cu lipsă de stoc E. Monte Carlo Simulation B. Media mobilă simplă şi ponderată B. M/M/1: Model cu o staţie cu sosiri dintr-o populaţie finită Programarea dinamică A. Flux optim de încărcare (knapsack) Simulare A. Model EOQ de comandă optimă cu costuri minime de stocare C. CPM with Crashing Inventory Models A. ABCAnalysis B. Alocarea şi nivelarea resurselor (PERT) B. servirea urmând o repartiţie Erlang D. Metoda celor mai mici pătrate (MCMMP) D. Simulare numerică Monte Carlo B. Exponenţial Smoothing C. Planned Shortage E. Regresia multiplă K L Queueing Theory A. PERT J B. Economic Lot Size D. Nivelarea exponenţială C. M/D/1: Constant Server D. M/M/1: Limited Population Dynamic Programming A. M/D/1: Model cu o staţie. LeastSquares Method D. Quantity Discount Analiza drumului critic A. Simple Regression E. Network M B. M/M/1: Standard Single Server B. Multiple Regression O 206 . Non-Network Simulation A. M/M/1: Model cu o staţie B. CPM cu costuri minime Modele de stocuri A. Drumuri de lungime/cost minim (stagecoach) B. M/M/S: Multiple Server C. Model EOQ cu discount pentru comenzi mari Teoria firelor de aşteptare A.

9. În timpul execuţiei comenzilor Help. Salvarea într-un fişier pe disc a datelor de intrare în vederea reutilizării lor prin comanda „Load". Datele sunt stocate într-un fişier cu extensia specifică modulului. F7. PgUp. Tabelul nr. în prima linie a ecranului este afişat numele modulului care este în execuţie. Home. iar primele două ferestre sunt iniţial libere. conţinutul datelor de intrare). ←. F9. Ieşirea din sesiunea de lucru curentă N L New Load S E R P I Save Edit Run Print Install D Directory Esc Exit 207 . →. încărcarea de pe disc în memoria internă a datelor de intrare. format în general din trei ferestre. New. se consideră directorul în care se află pachetul QM. Editarea la imprimantă şi/sau pe disc a datelor de intrare şi a rezultatelor obţinute. F8. ↑. Modulul de utilizare a acestora poate fi consultat apăsând litera H care va lansa comanda Help. End). dimensiunile problemei care poate fi rezolvată. ↓. Pentru toate modulele QM. 9.4). Introducerea datelor de intrare specifice fiecărui modul curent. Editarea datelor de pe ecran. Execuţia programului şi obţinerea soluţiei problemei pentru care s-au introdus datele. Specificarea directorului în care se află sau se vor depune fişierele de date. Edit sau Run în fereastra inferioară vor fi afişate tastele funcţionale care pot fi utilizate pentru deplasarea pe ecran sau pentru efectuarea unor modificări (Backspace.4 Comenzile de lucru ale sistemului QM Tasta H Comanda Help Descrierea comenzii Afişarea unor informaţii despre modulul de lucru curent (scopul. Deasupra lor. Afişarea fişierelor din directorul de lucru care au extensia corespunzătoare modulului în curs de execuţie. fereastra de comenzi este poziţionată în partea inferioară a primului ecran de lucru şi conţine comenzi care pot fi lansate folosind tasta subliniată (tab. în lipsă. PgDn.Prezentarea ferestrelor principale După selectarea unui model (din meniul principal sau dintr-un meniu secundar) este afişat ecranul de lucru iniţial. Del. F10.

În alte situaţii. Lansarea în execuţie (comanda Run). Editarea datelor pentru corecţie sau modificare (comanda Edit). În fereastra de titlu ce se deschide în partea superioară a ecranului se preiau informaţii privind titlul problemei ce urmează a fi rezolvată. Analiza şi interpretarea rezultatelor.2 Ferestre de lucru QM Etapele ce trebuie parcurse pentru rezolvarea unei probleme Formularea modelului matematic şi stabilirea datelor de intrare. După analiza rezultatelor se revine în lista comenzilor din fereastra de jos a ecranului de lucru cu tasta Esc. în fereastra inferioară sunt afişate mesaje de eroare sau cereri de introducere a unor informaţii: domeniul de variaţie al unor parametrii de intrare. Fereastra de date corespunde ferestrei de mijloc şi conţine macheta de preluare a datelor de intrare în funcţie de modulul curent apelat şi parametrii de setare incluşi în prima fereastră. numele fişierului care se va salva. Se pot modifica unele date de intrare reluând procesul de la etapa de editare. 208 . Salvarea rezultatelor sau imprimarea lor. numele fişierului care se încarcă etc. New şi Run din fereastra de comenzi. Selectarea din meniul principal a modului adecvat pentru rezolvarea problemei. Ferestre de titlu Ferestre de date Ferestre de comenzi Figura nr 9. Lansarea în execuţie a programului QM. numărul variabilelor şi valorile parametrilor de intrare. Introducerea datelor de intrare (comanda New) sau încărcarea lor de pe disc (comanda Load). Asupra informaţiilor din primele două ferestre se pot executa comenzile Help.

30% şi respectiv 10%.4. la un moment dat.3.90 la produsul C. în sfârşit. 0.utilizarea QM Pe o piaţă oarecare sunt prezentate. Sondaje anterioare au stabilit un coeficient de fidelitate constant pe lună.A.Ieşirea din QM. 8. 9. Cei 30% de cumpărători care în intervalul considerat părăsesc produsul A se îndreaptă în proporţie de 12% către produsul B. şi anume de 0. Terminarea normală a sesiunii de lucru cu QM se obţine apăsând tasta Esc de câte ori este necesar pentru a se ajunge în sistemul Windows. 209 .3 Fereastra rezultatelor de ieşire este redată în figura nr.2. şi de 18% spre produsul C.2. B şi C. Se urmăreşte previziunea cotelor pe care le vor deţine în cadrul pieţei după o perioadă de 10 luni utilizând modelul probabilistic bazat pe teoria lanţurilor Markov. de la produsul B 10% se îndreaptă spre produsul A şi 10% spre produsul C. în ordinea apariţiei lor pe piaţă. Studiu de caz . Figura nr. B şi C . trei produse concurente . cei 10% care părăsesc produsul C se orientează în proporţie de 5% spre produsul A şi de 5% spre produsul B. 9. 8. cota de piaţă a fiecăreia dintre cele 3 produse .80 la produsul B şi 0.70 la produsul A.notate cu A.în totalul pieţei era de 60%. Să presupunem că la momentul analizei considerat momentul O. Fereastra de preluare a datelor de intrare Datele de intrare sunt prezentate în figura nr.

4. Astfel cota de piaţă a produsului A scade de la 60% la 18% iar cota de piaţă a produsului C creşte de la 10% la 57%. 9. Produsul B are o scădere a cotei de piaţă nesemnificativă de la 30% la 25%. 210 .Figura nr. Fereastra rezultatelor de ieşire Se constată că după cele 10 luni cotele de piaţă ale produselor A şi C se modifică semnificativ datorită fidelităţii mai mari a cumpărătorilor prodului C faţă de produsul A.

211 .

212 .

nr. Marinescu V. 1. An Introduction to Digital Media.S. Informantion Systems and Information Management: Definition and Development.. Jaakola H. nr. Increasing I. Productivity: A Holistic Approach. Biţă V.. English L. Computer Support Cooperative Work and Groupware. Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale. 4.. 1. Turning Information Management into an Effective Business Enabler. vol. Ed.. Information Management. Koff W. Academic Press. Sisteme informatice în comerţ. 1997 8. vol. Tehunen H. Feldman T... I.. Greenberg S. Nicolescu O. Editura Tehnică.BIBLIOGRAFIE 1. nr. Bucureşti. Organization Design and Organizational Theory. 1999 12. Edward L.. Negruţă A..Gh. The Ultimate Marketing Tool. Tribuna Economică. Lockett G. in European Management Journal. 3.. Dacis.. in Information Strategy: The Executive’s Journal. in. 1. Information Strategy: The Executive’s Journal. Boaden R. Editura Expert 11. in Organizational Dinamics.. 2001 213 . Information Technology and Changes in Industry. Jih W. Managementul modern al organizaţiei. Cluj-Napoca. Mastenbroeck. in Information Systems. 1990 15.. nr. Bucureşti 1991 2. McGraw-Hill Inc. Pescaru V. 1991 13. 1995 5. 1990 4. Dampsey J. From „In Search of Excellence” to Business Process Reengineering: The Role of Information Technology. Communication in a Network Organization.. Latvala L. I. nr. Owings P. Cazan E. nr. Bucureşti. Prentice Hall.. 1991 10.. Gronski Săndel. 1. Bush J. Frahman A.. New Jersey. Editura Uranus. 1991 3. Gheorghe Orzan. 1995 14.L. 1998 6. nr. Sisteme informatice de marketing. Ed. in Information Strategy: The Executive’s Journal. 1996 7. Information Technology. Database Marketing.. Nicolescu L. Sisteme informatice în economie. 2001 9. Ionescu Gh. in Information System. J... 1..

1999 27. Informatică pentru managementul firmei. Bucureşti.. Nicolescu O. Schein E. 1992 29. Vlădeanu D. Informatică şi management. Ed. Willson D. Polirom. Bucureşti. nr. 2. Verboncu I. Iaşi.. Stanciu V.. in The Journal of Business Communications. Editura Economică. Manageri şi management.... 1999 20. 2001 33. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică.. Editura Economică. Nicolescu O. Sisteme informaţionale pentru afaceri. Cioc M. 1996 23.. Ed. Bucureşti. Sisteme informatice de Gestiune.. Bucureşti. Petrion. Bucureşti. Tabloul de bord. Nicolescu O. 2001 25..16.. Editura Economică. vol...CISON. .Ghidul managerului eficient. Pollatis Y. nr. Ed.. Ed. 1993-1994 17. Diagonal Communication Links Within Organization. o cale spre performanţă.. 2... Ed. 29. Ed. Radu I. Ursăcescu M... Bucureşti. Grantt J. vol. Radu I. Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. Management. Radu I.. 1992 214 . Verboncu I. Lungu I.... 1999 31. Oxford. Editura Economică.. Tribuna Ecopnomică. 2000 32.). Informatică managerială. Bucureşti. I – II. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Oprea D. Modelarea şi simularea proceselor economice. Oprea D. Ursăcescu M. 1998 18. Bucureşti. Bucureşti. 2002 21. nr. Information Resources and Corporate Strategy Development. Burlacu S. Editura ALMI. Editura Universitară. Fotache M. Velicanu M.. Reck V.. The Role of CEO in The Management of Change: The Case of Information Technology. Iaşi. Editura Tehnică. in the Kochan. 2000 24.. Polirom.. Verboncu I. Raţiu-Suciu C. 2000 30. Ioniţă C. 1996 28. Oxford University Press. Reck R. Airinei D. Ioniţă F. in Information Strategy: The Executive’s Journal. Bodea C. Sisteme de gestiune a bazelor de date. 2. Useem M. Bucureşti. Editura Tehnică. Management comparat..1999 22. (coord. 2005 26. Nicolescu O.. The Role of Information Systems Strategy in Making Market Leaders in Information Strategy: The Executive’s Journal. 2001 19.. – Transforming Organizations.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful