Liviu Mihăescu

SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI APLICAŢII INFORMATICE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009

1

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu este acreditată CNCSIS Cod 177

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MIHĂESCU, LIVIU Sisteme informaţionale şi aplicaţii informatice în administrarea afacerilor / Mihăescu Liviu. – Sibiu : Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009 212 p. Bibliogr. ISBN 978-973-739-778-2 004:336

2

CUPRINS

Capitolul 1 SISTEM, SISTEM ECONOMIC, SISTEM INFORMAŢIONAL ...................................... 7 1.1 SISTEMUL. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI.................................................. 7 1.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC .................................................. 10 1.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI ...... 17 Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL ................................................................................... 23 2.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII ...................................... 23 2. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL.................................................. 29 2.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ....................................... 34

2.2.1 Datele şi informaţiile .................................................................... 36 2.2.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale .......................................... 42 2.2.3 Procedurile informaţionale ......................................................... 43 2.2.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor........................................... 44
2.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC - SISTEM INFORMAŢIONAL ...................... 45 2.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE ....................................................... 51

2.4.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor ............... 52 2.4.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou ...................... 53 2.4.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) ...................... 54 2.4.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) .......................... 54 2.4.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) ......... 55
2.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL ........................................... 55 Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 58 3.1 SISTEMUL INFORMATIC ................................................................................. 58 3.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE ............................ 60 3.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE ..................................................... 62 3.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC .......................................................... 66

3.4.1 Funcţia de preluare a informaţiei .............................................. 66 3.4.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei ...................... 66 3.4.3 Funcţia de comunicare ............................................................... 67 3.4.4 Funcţia de prelucrare .................................................................. 67 3.4.5 Funcţia de ieşire a informaţiei.................................................... 69
3.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ........................................................................... 70

3.5.1 Componenta hardware a sistemului ......................................... 71 3.5.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului ................................... 71 3.5.3 Componenta software ................................................................. 74 3.5.4 Componenta informaţională....................................................... 75 3

Capitolul 4 INFORMAŢIA - OBIECT AL PRELUCRĂRII ............................................................. 76 4.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE - CALITATEA ACESTORA – .... 76 4.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ ................................................................................................. 79 4.3 PROCESE INFORMAŢIONALE ........................................................................ 82 4.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL ............................................................. 87

4.4.1 Generarea, culegerea şi transmiterea datelor ........................ 87 4.4.2 Gestiunea datelor ........................................................................ 88 4.4.3 Analiza şi interpretarea datelor.................................................. 88 4.4.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei ........................ 89
Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE ........................................................................................................... 90 5.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE ........................................... 90 5.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ........................................... 96 5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE .............. 103 Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE.................................................... 107 6.1. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMII- ........................................................................................................... 107 6.2. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ............... 109

6.2.1. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor............. 109 6.2.2. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului .......................................................................................... 111 6.2.3. Externalizarea sau outsourcingul informaţional................... 111 6.2.4. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet .................................................................................................. 112 6.2.5. Expansiunea comerţului electronic ........................................ 113 6.2.6. Scrutarea informaţională ......................................................... 114 6.2.7. Conturarea întreprinderii virtuale ........................................... 115 6.2.8. Cristalizarea managementului informaţional ........................ 116
6.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV ......................................................................................................... 120 Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE .................................................. 123 7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII ..................................................... 123 7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE................................................... 126

7.2.1 Vulnerabilitatea digitală ............................................................ 131 7.2.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital ............. 132 7.2.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii ........... 132 7.2.4 Lărgirea prăpăstiei digitale ....................................................... 133 7.2.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei................... 134 4

...................................... 199 9........1..... 157 8.....................1......2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri .......2........... 140 Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII ..... 138 7...................................................... 152 8..................6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE ....5........ 210 BIBLIOGRAFIE...2...3.4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii .............. 152 8.......... 136 7..................... 163 8.... Reproiectarea sistemului informaţional....................6............ 148 8. 185 8.3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei ...1.......... 177 8.....3...................... 189 8.........................................1..... 204 9.3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive ........3............... 202 9... Evaluarea funcţionării sistemului informaţional .............................. 203 9..3.............SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR . 195 Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR . 135 7.........2..........2 Mediul securităţii informaţiilor ..........................................7........3............................7...................... 162 8.................. 213 5 ...... Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat ...................3................6.......................................................................3........................1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ............................ Analiza critică a sistemului informaţional .......................... 145 8........................1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE ..............................7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE .............................. 152 8.....................8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ..........5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE .....1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor .................................3.............. 199 9.. 135 7...............6. 158 8............................ 179 8..... 180 8.....................9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ....................... 162 8........3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONAL-MANAGERIAL .......... 174 8............................6.............................2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale .. 145 8............................................... 200 9...................................1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei ......................2 SISTEMUL QM .................2. 198 9............1......3.................3 Rolul securităţii informaţiilor ...............3.................2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ........................................ 198 9..........1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale ... Consideraţii preliminare...3..3.......4.. Prezentarea generală a pachetului QM .. Implementarea perfecţionărilor informaţionale ... 171 8... Declanşarea studiului de reproiectare .......... 159 8...................... Studiu de caz ..1....................3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR .........4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate ..................................4 INTEGRAREA SISTEMELOR ......................................utilizarea QM ...

6 .

(Grunberg. 1977). determinate sau probabilistice. tehnici. determinist sau probabilist. Dar. În teoria sistemelor se afirmă că. Zadeh (1973) evidenţiază faptul că posibilitatea descrierii exacte a unui sistem scade odată cu creşterea complexităţii.1 SISTEMUL. deoarece el este integrat. graniţele dintre ele se estompează 7 . dar întotdeauna va rămâne ceva care nu poate fi formalizat şi care reprezintă tocmai particularitatea şi individualitatea sistemului respectiv . organizarea şi complexitatea. de relaţiile cu mediul. se pot studia ordinea. În pofida numeroaselor caracteristici generale. de coeficientul de complexitate şi de natura relaţiilor dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire. modele şi personal utilizate interdependent prin intermediul unor procese ce asigură transformarea unor elemente de intrare în elemente de ieşire prin intermediul unui mecanism specific şi al unui sistem de control. în funcţie de mulţimea elementelor. L. sistemele se întrepătrund foarte mult. metode. cu care se află în interacţiune. diferitele sisteme se deosebesc foarte mult între ele. procedee. Deşi sunt formate dintr-o mulţime de elemente aflate în interacţiune. de factorul timp. în realitate nu poate fi vorba decât de o independenţă relativă. Oricât de independent ar fi un sistem. într-un sistem mai mare.A. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI Sistemul este un ansamblu de elemente interdependente formând un tot organizat care interacţionează pentru realizarea unui scop determinat. sistemele nu sunt identice între ele. până la un nivel dincolo de care precizia şi relevanţa se exclud reciproc. un element nu aparţine unui singur sistem. cu cât sistemul este mai complex. îl putem recunoaşte ca simplu sau complex.m. liniare sau neliniare etc. SISTEM ECONOMIC. închise sau deschise.Capitolul 1 SISTEM. sistemele pot fi finite sau infinite.cu atât mai evident. SISTEM INFORMAŢIONAL 1. În acest sens. Astfel..d. toate se comportă unitar şi integral în relaţiile lor cu mediul. împreună cu celelalte sisteme. statice sau dinamice. Sistemul este un ansamblu de elemente materiale sau nemateriale. format în general din echipamente. Prin intermediul teoriei sistemelor se poate distinge un sistem de altele.a. liniar sau neliniar ş. simple sau complexe. ci mai multor sisteme.

interdisciplinară. din ce în ce mai complicate şi mai diverse. ieşiri. 1.i=1. funcţia de apartenenţă f este f: X→(0-1). iar în cazul sistemelor vagi. deoarece între apartenenţa şi neapartenenţa unui element la un sistem apar o serie de situaţii intermediare. diversitatea nefiind provocată de substanţa şi energia din care sunt constituite.1 Reprezentarea unui sistem Intrările (xi) în sistem reprezintă influenţa pe care mediul o exercită asupra unei componente (un subsistem) de sistemul de dimensiuni mai mari. care sunt formate din elemente ce nu le aparţin în totalitate. Zadeh (1965) vorbeşte despre sisteme vagi. 1. ci de modul cum sunt organizate. adică între 0 şi 1 apare o infinitate de stări posibile. Prin autoorganizare se realizează o anumită interacţiune cu mediul. adică de 0 sau l.1).A. concomitent cu asigurarea integrităţii şi identităţii sistemului. atunci devine necesară o abordare mult mai largă. L.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. numite grade de apartenenţă. tot aşa nu există decât sisteme vagi ale căror elemente aparţin în acelaşi timp mai multor sisteme.m IEŞIRI Figura nr. Ashby (1947). 8 . generatoare de îmbunătăţiri ale sistemului. Organizarea este cea care conduce la diversitatea lumii în care trăim. Notând cu l apartenenţa şi cu 0 non-apartenenţa elementului x la mulţimea X. Orice sistem organizat se caracterizează prin: intrări. Problema organizării şi autoorganizării a fost pusă de W. atunci.şi devin mai vagi. care întreţin un anumit schimb de substanţă. Dacă însă fiecare sistem este un subsistem şi fiecare subsistem poate face parte din mai multe sisteme.R. f: X→(0. o flexibilitate a structurilor sale. structură şi stare (Fig. j=1. Ieşirile (yj) din sistem reprezintă influenţa pe care sistemul respectiv o exercită asupra mediului în care există ca subsistem. xi . Organizarea sistemelor a dus la generarea altor sisteme. aşa cum nu există decât sisteme deschise. În realitate. Teoria sistemelor studiază elementele în cadrul sistemului din care fac parte.1 Reprezentarea unui sistem). în cazul mulţimilor clasice. de energie sau de informaţie cu mediul în care se află.

Prin particularizarea acestor caracteristici din definiţia generală şi abstractă de sistem se desprind diferite sensuri concrete. xn). un ansamblu de elemente considerate subsisteme cu legături reciproce. a maşinilor şi a mediului înconjurător.Structura sistemului reprezintă modul cum sistemul respectiv este organizat şi cum funcţionează pentru realizarea scopului determinat y=f(x1. informaţionale. din care face parte. atunci i se conferă atributul de sistem. 9 . care se întâlnesc în toate domeniile de activitate (ca de exemplu: sistemul economic. existenţa unor legături funcţionale interioare. reprezintă o componentă (un subsistem) a unui sistem mai mare (macrosistem) cum este considerat sistemul economico-social. dar subordonate scopului întregului sistem. Însăşi economia naţională sau economia mondială. Orice întreprindere economică. într-o structură ierarhică. Dacă o entitate economică este privită şi analizată independent de structurile ierarhice superioare. prin intermediul cărora se realizează obiectul de activitate al unei entităţi economice. specifice. Starea sistemului reprezintă gradul de organizare a sistemului respectiv la un moment dat. tehnico-economice (materiale. energetice etc. Starea şi dinamica unui sistem pot fi studiate şi cunoscute în orice moment prin intermediul legăturilor informaţionale din interiorul şi exteriorul sistemului respectiv. atunci ea este definită ca subsistem. Dacă însă aceeaşi entitate este privită în raport cu nivelul ierarhic superior ca fiind componentă a acestuia. Un sistem economic complex reuneşte. sistem de calcul etc. precum şi a unor legături cu exteriorul (cu alte sisteme). Din punct de vedere al structurii şi al complexităţii funcţiilor pe care le realizează. Sistemul economic defineşte componente şi ansambluri economice. prin care se asigură funcţionarea sistemului. sistemul informatic. văzute la nivel global. Noţiunea de sistem economic desemnează un ansamblu de elemente independente. sistemul informaţional.) între diferite componente ale sistemului. Un sistem economic complex se caracterizează prin: existenţa unor componente separabile pentru care se pot stabili scopuri funcţionale distincte.). orice ramură a economiei naţionale sunt sisteme economice. Sistemul economic ca noţiune concretă de sistem. se comportă ca sisteme complexe (macrosisteme). sistemele economice pot fi grupate în sisteme simple şi sisteme complexe sau macrosisteme. …. prezenţa în sistemul economic a oamenilor.

. iar în interiorul ei atomul este organizaţia.. 1988 10 . ca exemplu: o mare firmă sau un minister. Pe baza analizei fluxului de ieşire. comportându-se cu regularitate determinată şi răspunde conform unor reguli la impulsurile primite. Prezentăm în continuare atomii.feedback1-. 1.. Orzan Gh. Instituţia este o formaţie specială economică complexă. Un sistem cibernetic îşi autoreglează intrările în funcţie de scopul şi obiectivele pentru care a fost conceput să funcţioneze prin intermediul unei bucle de control . Unitatea reprezintă un element al sistemului economic ce nu se mai poate descompune. societatea trebuie privită ca şi materia în fizică. pot să fie de orice dimensiune. Prin structura unui sistem cu buclă se au în vedere: 1 Cătoiu I. Bucla de feedback asigură realizarea funcţiilor de autoreglare şi de comportament dinamic al sistemelor. Raţiu-Suciu C. economia unei ţări etc. modificându-şi în timp starea internă. Academiei. Organizaţia este o formaţie constituită din oamenii unităţii în vederea îndeplinirii anumitor funcţii social-economice determinate. Această buclă constă în fluxuri fizice de produse asociate cu fluxuri de informaţie. Inputuri-le şi outputuri-le pot fi numite fluxuri.iar structura ierarhică din care face parte este definită ca un macrosistem. În acest caz molecula devine instituţia. iar utilizarea ei în analizele economice este contextuală.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC Organismul asupra căruia se răsfrâng atribuţiile sistemelor economice. iar în condiţiile în care apar abateri. Funcţionarea sistemului cibernetico-economic constă în faptul că în fiecare perioadă primeşte un input şi emite un output. Dinamica acestui tip de sistem este determinată tocmai de încercarea sa de a se autocontrola în faţa perturbaţiilor externe. “ Modelarea cibernetico-matematică a cererii de mărfuri a populaţiei” în volumul „Cibernetica Aplicată”. Atunci. Ed. adoptă măsuri de reglare sau autoreglare în baza legii conexiunii inverse. organul de decizie verifică modul în care sunt realizate obiectivele şi sarcinile stabilit. agent economic. Rezultă că noţiunea de sistem este relativă.

Rezultă că sunt fixate obiective clare şi directe pentru procesul de decizie. Practic orice sistem economic este un sistem cibernetic cu buclă. Sistemul cibernetico-economic este un sistem complex care poate fi reprezentat ca în Figura 1. reguli de decizie încorporate în buclele feedback.2 şi asigură transformarea unor fluxuri de intrare în fluxuri de ieşire prin raportarea la obiectivele programate şi o eventuală corectare a diferenţelor înregistrate pe buclă. informaţional.2 Reprezentarea unui sistem cu buclă feedback Un sistem poate fi controlat printr-un alt sistem de nivel superior.m IEŞIRI Figura nr. o politică / o strategie care specifică acţiunile necesare pentru a corecta aceste diferenţe. între care există relaţii de cauzalitate şi care acţionează interdependent în scopul asigurării proceselor şi relaţiilor de conducere la nivelul unei organizaţii. numit sistem de conducere care are la bază anumite obiective determinate de specificul domeniului. ce trebuie îndeplinite prin interacţiunea dintre sistemul de conducere şi cel executiv.i=1. 11 . Sistemul de management al firmei este un ansamblu de elemente cu caracter decizional.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. Pentru a funcţiona. Sistem de conducere xi .modul în care fluxurile sale de materiale şi/sau informaţionale sunt interconectate. cadrul legislativ în materie şi cerinţele strategice ale entităţii economice. operaţional şi metodologic. o buclă feedback presupune existenţa a 2 factori: înregistrarea unei diferenţe între o valoare dorită şi una reală.1.j=1. modul în care aceste fluxuri sunt modificate sau transformate în factori de întârziere.

ă schimbările macrosistemelor din care face parte. muncă. precum şi ături. 6. care prelucrate adecvat se transforma în decizii ulterioare. -şi atea. organic adaptiv deoarece se adaptează permanent la adaptiv. dispune de capital etc. ă sa funcţională. capătă o denumire. află iune permanentă celelalte elemente ale sistemului c căruia îi aparţine.autoregleze activitatea.3 Firma. producţie în cadrul unor procese generatoare de bunuri materiale. sistem socio-economic.. pe baza informaţiilor culese. 1. deoarece întreprinderea reprezint o . sistem dinamic. te financiare. oferită de autonomia autoreglabil. cât şi la cerinţele generate rile i de dinamica elementelor încorporate. deoarece între mijloacele de muncă materiile material. 5. deoarece aici are loc combinarea factorilor de economic. deoarece firma se afl în interacţiune permanent cu . prime şi materialele utilizate se creeaz anumite conexiuni. eficientizării Figura nr.Acesta se constituie ca un ansamblu de componente care faciliteaz exercitarea facilitează proceselor manageriale. în scopul eficientiz rii muncii factorilor de decizie. 2. i creează sistem organizatoric organizatoric-administrativ. complex. să. are un sediu. . sistem autoreglabil deoarece firma are capacitatea. ca sistem. reprezintă unitate organizată. care la înfiin înfiinţare capătă statut de persoana juridic juridică. 7. 3. Sistemul de management al firmei 1. particularităţi specifice proceselor de produc i producţie. între care se stabilesc multiple şi profunde legături. ie sistem tehnico-material. are mai multe caracteristici şi anume: sistem foarte complex deoarece reuneşte resurse umane. sistem deschis. materiale. 4. Firma ca sistem este format din următoarele subsisteme: formată 12 1.

4 Subsistemele întreprinderii): 1. urmăresc şi controlează funcţionarea sistemului executiv. a cărui stare de funcţionare variază în timp. Subsistemul de conducere (decizional) este format din ansamblul de specialişti care. În analiza structurii organizatorice şi funcţionale a unui sistem economic complex. subsistemul de conducere. subsistemul informaţional. subsistemul conducător. subsistemul informaţional. 3.subsistemul condus. factorii perturbatori care îl influenţează şi să ia decizii pentru creşterea eficienţei funcţionării sistemului. care conectează subsistemul condus şi conducător şi asigură informaţii despre nivelul sistemului. Întreprinderea ca sistem Flux informaţional Decizii Informaţii Subsistemul informaţional Fluxuri materiale şi financiare Decizii Subsistemul operaţional Date Figura nr. reglabil. 2. reprezentat de manager a cărui activitate are la bază informaţiile. cu ajutorul unor metode şi tehnici specifice. a întregului sistem complex în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite. subsistemul operativ sau operaţional. nivel şi o anumită stare. 1.4 Subsistemele întreprinderii 13 MEDIUL EXTERIOR Subsistemul de conducere . Rolul managerului este de a sesiza legăturile dintre elementele componente. care se caracterizează printr-o anumită capacitate de producţie. 1. Rezultă că firma este un sistem economic complex. se disting trei subsisteme (Fig.

conducere şi control. în scopul desfăşurării proceselor de management Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de resurse umane. Bucureşti 1995. 14 . metode. Subsistemul informaţional joacă un dublu rol: pe de o parte asigură toate informaţiile necesare luării deciziilor pe toate nivelele de responsabilitate. McGraw-Hill. combinarea. ce activităţi le revin şi care este rolul lor în raport cu ceilalţi. “cei care vor să coopereze. concepte. materiale şi financiare precum şi întregul ansamblu organizatoric. Prin sistemul informaţional se asigură legătura permanentă şi necesară între sistemul de conducere şi sistemul condus în dublu sens: prin prelucrarea şi transmiterea deciziilor de la sistemul de conducere către sistemul condus. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind starea şi dinamica sistemului condus.Subsistemul de conducere reprezintă ansamblul intercorelat al deciziilor adoptate şi aplicate într-o organizaţie. necesare realizării obiectivelor stabilite de către organizaţie."1 La nivelul subsistemului operaţional (în cadrul căruia se desfăşoară procesele economice specifice domeniului de activitate a agentului economic) are loc operaţiunea de culegere a datelor. 1990. “Management.. care apoi sunt transmise subsistemului informaţional (flux ascendent) în vederea stocării şi prelucrării datelor necesare obţinerii informaţiilor utile în vederea fundamentării deciziilor la nivelul subsistemului decizional (de conducere). structurate corespunzător sistemului de obiective şi configuraţiei ierarhiei manageriale. care asigură realizarea efectivă a obiectivelor stabilite prin deciziile transmise de sistemul de conducere. Ed. iar pe de altă parte asigură căile de comunicare între celelalte subsisteme. divizarea şi funcţionalitatea proceselor de muncă. New York Russu C. tehnici”. Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de elemente care acţionează intercorelat. 1 2 Harold Koontz:. Essentials of management. Subsistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor. Astfel. tehnic şi funcţional. deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor de execuţie prin subsistemul informaţional (flux descendent). pentru a asigura cadrul. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. vor lucra mai eficient dacă vor cunoaşte ce trebuie să facă. prin înregistrarea. de la acesta către sistemul de conducere. Expert. precum şi totalitatea mijloacelor sistemului de conducere şi decizie2.

Procesele de reglare sunt procese intelectuale. Procesele unui sistem economic sunt de două tipuri: reale şi de reglare. o succesiune de procese şi fluxuri informaţionale. unităţi de reglare în care au loc exclusiv procesul de reglare internă. sisteme funcţie de reacţie a sferei reale. sau pornind de la ele – utilizând tehnologia informaţiei. ca: producţia şi consumul. aici intrând: observarea. dar şi de informaţiile acumulate în birouri şi servicii. Starea unităţii poate fi caracterizată de stocul din depozit. au la bază desfăşurarea unor activităţi umane. modificându-se şi starea internă a sistemului. anume: procese reale interne. pregătirea deciziei şi decizia. Toate fluxurile de resurse (materiale sau informaţionale) dintr-un sistem economic. din evenimente care au un efect asupra acestora şi din actori care acţionează în baza lor. constituită din date şi informaţii organizate şi structurate. care acţionează în baza unor relaţii de cauzalitate. Procesele reale sunt procese materiale şi fizice. El este considerat acea parte a realităţii. pe de o parte. Unităţile fiind legate între ele prin fluxuri de input şi output. ca: prelucrarea informaţiei. în scopul atingerii unor obiective. 15 . intrând: producţia. Pe baza celor enunţate mai sus. procese de reglare interne. Un sistem economic este un sistem viabil. prelucrării şi transmiterii datelor şi a informaţiilor. compun un sistem. în vederea culegerii. Transformările ce au loc în sistemul economic şi ansamblul funcţiilor de reacţie ale unităţilor. sunt descrise prin două sisteme de funcţii de reacţie. iar pe de altă parte. circulaţia şi consumul. pregătirea deciziei şi decizia. În baza celor prezentate se poate vorbi de două subcategorii de procese. anume: sisteme funcţie de reacţie a sferei de reglare. unităţile economice (firmele) se pot încadra în două categorii: unităţi reale în care au loc exclusiv procesul real intern.Subsistemul informaţional reprezintă un ansamblu de componente. conducând la generarea permanentă de noi informaţii şi fluxuri informaţionale. legate între ele. implicând. prelucrarea acesteia. Procesul intern este acela ce are loc în interiorul unităţii şi care transformă input-ul în output. necesare la nivel decizional şi operaţional. transmiterea informaţiei.

centralizate. reprezentând în acelaşi timp un mijloc de comunicare între celelalte două subsisteme. stabilirea modalităţilor de achiziţionare a datelor necesare sistemelor de resurse. În cadrul sistemului economic. bancar). generează informaţiile de ieşire prin reflectarea funcţionării tuturor sistemelor de resurse. la nivelul cerinţelor impuse de luarea deciziilor în sistemele de resurse. în funcţie de responsabilităţile şi atribuţiile sale. El nu trebuie văzut doar ca o interfaţă între subsistemul operaţional şi subsistemul de conducere. astfel că informaţiile constituie un adevărat „liant” informaţional.Astfel. pot viza perioade de timp mai lungi (decizii strategice) sau mai scurte (decizii tactice). se optează pentru culegerea. Aspectul organizaţional al întreprinderii rămâne pe un plan secund. menţinerea colecţiilor (fişierele şi bazele de date). stocarea şi prelucrarea ansamblului datelor reflectând starea şi evoluţia sistemului condus. toate informaţiile necesare. având drept scop asigurarea informaţiilor necesare stafului managerial. Sistemul informaţional îşi îndeplineşte acest rol prin: asigurarea informaţiilor necesare fiecăruia dintre sistemele de resurse precum şi a sistemului integrat al resurselor. Subsistemul informaţional se interpune între subsistemul decizional şi cel operaţional. care întreţine aceste fluxuri şi circuite informaţionale şi permite celorlalte sisteme ale resurselor să funcţioneze ca un sistem integrat. el fiind abordat mai degrabă în 16 . financiar. Scopul principal al sistemului informaţional este de a furniza fiecărui utilizator. De aici putem concluziona faptul că subsistemul decizional necesită informaţii specifice necesare fundamentării pe de o parte a deciziilor strategice iar pe de altă parte a deciziilor tactice. Datorită dificultăţii identificării complete a acestor cerinţe informaţionale şi datorită necesităţii anticipării unor cerinţe informaţionale având un orizont de timp mai îndepărtata. fluxurile şi circuitele informaţionale se integrează organic cu celelalte fluxuri şi circuite ale resurselor. sistemul informaţional (economic) este mijlocul de comandă şi control prin care sistemul de conducere îşi exercită funcţiile asupra sistemului executiv. ci ca element de legătură al mediului intern al întreprinderii cu cel exterior acesteia (economic. la rândul lor. inclusiv a sistemului informaţional însuşi. Deciziile. Majoritatea metodelor de concepere a sistemelor informatice pornesc de la definirea nevoilor informaţionale ale viitorilor utilizatori.

Al doilea val s-a datorat trecerii de la agricultură şi meşteşuguri la industriile mecanice. Condiţiile de muncă s-au îmbunătăţit. 1. cerinţele culturale au sporit şi s-a atins un nivel superior de productivitate şi. Succesul lor depinde de abilitatea de a opera la nivel global. cât şi managementul.procesul definirii prelucrărilor decât în procesul identificării şi structurării datelor. Informaţia. ci trebuie să facă faţă concurenţei deschise. Sistemele informaţionale furnizează potenţialul analitic şi cel de comunicare de care au nevoie firmele pentru a-şi administra afacerile la scară globală. edificând locuinţe şi cultivând pământul. Felul de viaţă al omului s-a schimbat radical o dată cu această mutaţie. companiile trebuie să facă faţă unor noi provocări. Trecerea societăţii dintr-o etapă în alta este asociată cu perfecţionarea diviziunii muncii. In acest nou cadru. între diferite localităţi de pe glob. joacă un rol strategic pentru succesul afacerilor. Vitezele de lucru. Dezvoltarea socială şi diviziunea muncii se află într-o relaţie nemijlocită. Primul val a fost cel ce a caracterizat trecerea de la viaţa nomadă a omului primitiv la agricultură. în cazul acestei mutaţii. datorită opririi din peregrinare. defineşte „valurile" ca fiind marile transformări sociale care au direcţionat evoluţia omenirii până în prezent. spre finele secolului al XVIII-lea. ca şi 17 . firmele nu mai sunt avantajate de existenţa pieţelor protejate. de viaţă. implicit. Desfăşurarea şi controlul operaţiunilor în formă multinaţională necesită comunicarea cu furnizorii şi distribuitorii 24 de ore din 24. în acest caz. Acest aspect rezidă din amplificarea în volum şi structură a schimburilor comerciale. Cel de-al treilea val este marcat de impunerea informaţiei ca resursă fundamentală de viaţă a omului şi se petrece în zilele noastre. Globalizarea economiei şi tehnologia informaţiilor au determinat o intensificare a competiţiei pe pieţele internaţionale. Alvin Toffler în „Al treilea val". şi-a putut organiza superior viaţa.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI Mediul de afaceri se află într-o continuă schimbare. Astăzi. informaţia pune în mişcare atât tehnologiile pentru transformările fizice necesare societăţii. când.

Abordarea comportamentală se bazează pe psihologie. Relaţia dintre productivitate şi calitate. Exerciţiile de responsabilitate accentuată sunt cantonate în cea mai mare parte în această zonă a activităţii umane. prin descentralizare şi creşterea flexibilităţii organizaţiei de a se adapta la schimbările care apar în mediul de afaceri. Ştiinţa calculatoarelor se concentrează asupra teoriei calculatoarelor. Cerinţele intelectuale sunt acum cele mai pregnante. mai ales. sociologie şi ştiinţele politice. Aceasta poate să-l afecteze mult mai profund decât în cadrul celui de-al 2-lea val. Cercetările operaţionale atribuie. Cel mai mult este influenţată de către al 3-lea val activitatea de conducere. şi folosesc un set de proceduri de operare standard pentru a realiza o producţie de masă. asupra metodelor de calcul şi a metodelor de stocare şi de accesare a datelor. fiind evidentă. Simbolurile şi modelele devin esenţiale la acest stadiu al dezvoltării. firmele de afaceri dispun de o structură ierarhică. precum şi răspunderile sale se acutizează. ştiinţa calculatoarelor şi cercetări operaţionale. a căror evoluţie trebuie întreţinută în continuare.calitatea lucrărilor cresc considerabil. în varianta clasică.una tehnică şi una comportamentală. în acest sens. Abordarea tehnică se bazează pe următoarele discipline: management ştiinţific. inclusiv managementul acesteia. prin tehnicile matematice destinate optimizării parametrilor selectaţi de organizaţie. cu un grad ridicat de centralizare. pe de o parte. Noua abordare a organizării şi conducerii firmelor de afaceri se caracterizează prin aplatizarea ierarhiei sistemului de conducere. 18 . pe de altă parte. şi diviziunea muncii. Studiul sistemelor informaţionale are un caracter multidisciplinar şi cuprinde două modalităţi de abordare . este necesar să se utilizeze pe scară largă tehnologia informaţiilor. Informaţia este „materia primă" a managementului. Comportamentul individului este supralicitat. Managementul ştiinţific pune accentul pe dezvoltarea de modele pentru adoptarea deciziilor manageriale şi pe alte practici specifice managementului organizaţiei. Totul porneşte de la om şi se propagă printr-o tehnologie rapidă spre el însuşi. Pentru a putea implementa într-o organizaţie această nouă abordare. Pregătirea omului pentru a face faţă impetuozităţii informaţionale. Productivitatea managementului trebuie să fie compatibilă cu cea a tehnologiilor de transformare fizică. precursorii ştiinţei managementului au intuit cerinţele evoluţiei şi au făcut primele demersuri comunicaţionale pe care trebuie să le cunoaştem şi. cum sunt controlul stocurilor. se impune o perfecţionare a calităţii şi productivităţii managementului. O altă influentă majoră vizează mediul intern al organizaţiei.

firmă. industrie şi infrastructurile publice. însă infrastructura cu care aceasta va opera va fi electronică. încercând să aleagă varianta optimă din multitudinea de variante tehnice şi economice şi căutând să realizeze un echilibru optim al posibilităţilor la nivelurile firmei şi unităţii de afaceri. când cash-flow-ul firmelor este din ce în ce mai des prezent online. Personalul angajat va reprezenta în continuare investiţia cea mai importantă a unei firme. Deja. Sociologii se concentrează asupra impactului sistemelor informaţionale asupra grupurilor. organizaţiilor şi societăţii în ansamblu. Managerii firmelor sunt nerăbdători să utilizeze cât mai rapid această puternică combinaţie dintre unitatea de afaceri. publicisticii şi divertismentului. odată cu creşterea importanţei noii infrastructuri electronice se va observa şi o scădere a importanţei bunurilor fizice şi a amplasării acestora. Oportunităţile oferite de noile infrastructuri electronice vor face posibilă verificarea multor procese de luare a deciziilor organizaţionale. Specialiştii în domeniul ştiinţelor politice investighează impactul politic al utilizării sistemelor informaţionale. telecomunicaţiilor. Fuziunea dintre domeniile informaticii.cea a Internetului şi comerţului electronic. De asemenea. În secolul XXI. atât în desfăşurarea afacerilor pe 19 . multe firme fac eforturi financiare mari în vederea investirii în tehnologia informaţională. în care firmele încearcă să se redescopere. precum şi extinderea universală a Internetului şi a altor componente ale comerţului electronic prezintă avantaje strategice şi ameninţări pentru orice firmă. În această nouă eră a competiţiei economice. astăzi acestea sunt mult mai multe. managerii trebuie să conştientizeze modul în care infrastructura informaţională a firmei se intersectează cu infrastructurile publice şi cu infrastructura noii industrii care apare . Totodată. Totuşi. deciziile pe termen lung privind investiţiile în infrastructura informaţională vor diferenţia capacităţile competitive ale firmelor. Dacă în trecut existau doar câteva infrastructuri limitate care furnizau căi de acces spre clienţi. o valoare adăugată organizaţiei.optimizarea cheltuielilor de transport şi costul tranzacţiilor. Majoritatea problemelor comportamentale dintr-o organizaţie nu poate fi exprimată folosind modele normative. Psihologii sunt preocupaţi de reacţia individuală a personalului angajat faţă de sistemul informaţional şi de modelele cognitive ale raţionamentului uman. prin utilizarea cât mai eficientă a resurselor disponibile. abundă oportunităţile şi ameninţările. se observă că tehnologia informaţională este de importanţă majoră pentru toate organizaţiile moderne.

competitive. noi pieţe şi pentru diverse schimbări în cadrul profesiilor. şi oferă guvernelor căi eficiente din punct de vedere al costurilor de a furniza servicii populaţiei. cu furnizorii. Analizând această situaţie. suporturile de stocare a datelor. sau cu partenerii strategici. cea mai mare pondere o deţin cheltuielile cu tehnologia informaţională. cât şi de alţi furnizori de servicii din exteriorul firmei. pentru a putea trata cu încredere şi competenţă probleme legate de tehnologia informaţională. constituie portofoliul tehnologiei informaţionale. cât şi în personalul care furnizează aceste servicii. comunicaţii. Combinarea infrastructurii tehnologiei informaţionale interne a unei firme cu infrastructurile publice externe determină apariţia noii infrastructuri. care să concorde cu obiectivele şi cu strategia firmei în ceea ce priveşte clienţii şi acţionarii. cât şi în ceea ce priveşte contactul cu clienţii. software. telecomunicaţii. Tehnologia informaţională reprezintă investiţia totală a unei firme în tehnică de calcul. Valoarea totală a acestor investiţii reprezintă portofoliul tehnologiei informaţionale.cale electronică (comerţ electronic). infrastructură care se află în strânsă legătură cu: (a) infrastructurile diferitelor ramuri industriale (cum ar fi sistemele de plăţi ale băncilor. Întregul portofoliu al tehnologiei informaţionale trebuie coordonat de un management format din specialişti atât în domeniul economic. cât şi în cel tehnic. Noua infrastructură. tehnice. Împreună. noi produse. punând în balanţă riscurile şi câştigurile pentru alegerea variantei optime. sistemele de rezervare la liniile aeriene) şi cu (b) infrastructurile publice (cum ar fi furnizorii de servicii Internet şi telecomunicaţii). care trebuie coordonat la fel ca un portofoliu financiar. necesară pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor firmei. aceasta generând profit la nivelul întregii economii. financiare şi organizaţionale. Aceste tehnologii constituie baza pentru noi forme organizaţionale. este clar că managerii nu-şi pot permite să renunţe la personalul cu pregătire tehnică. Toţi managerii trebuie să deţină cunoştinţe bine dezvoltate. În multe firme moderne o mare proporţie din capital se regăseşte chiar în tehnologia informaţională. împreună cu tehnologia informaţională. ajutându-le să contacteze clienţii şi furnizorii. Ea include investiţiile în tehnologie informaţională implementată atât de personalul de specialitate din interiorul firmei. respectiv hardware. specialişti în domeniu. 20 . Portofoliul tehnologiei informaţionale este determinat de infrastructura tehnologiei informaţionale existentă în firmă. aceste infrastructuri permit firmelor să-şi desfăşoare activitatea. în aşa fel încât alegerile făcute să ţină seama de aspectele strategice. În multe organizaţii.

Realizarea acestor obiective necesită o infrastructură informaţională. informaţii pe care să le transmită furnizorilor în vederea obţinerii produselor pentru distribuirea în centrele de vânzare. Aceste investiţii sunt realizate în vederea obţinerii unor rezultate pozitive în ceea ce priveşte relaţia firmei cu clienţii. tehnologia informaţională reprezintă tehnologia de producţie. în principal. Interesant este că rata de creştere înregistrată în sectorul vânzărilor cu amănuntul în această perioadă a fost cea mai mare. În ramura serviciilor. legate de “ce” se vinde şi “unde” se vinde. care include firma. care acţionează după propria inspiraţie. în computere. întreaga ramură industrială. Fiecare etapă a vânzării cu amănuntul depinde de intrarea. 21 . atât cele mari. Însă. uneori. care procesează rapid toate comenzile clienţilor. această creştere este însoţită şi de reducerea costurilor cu forţa de muncă.Majorarea în fiecare an a investiţiilor în tehnologia informaţională poate explica creşterea continuă a resurselor firmei. vânzătorii cu amănuntul au fost nevoiţi să crească investiţiile în tehnologia informaţională. echivalentul utilajelor şi al liniilor de producţie din sectorul productiv. pentru a rămâne competitivi pe piaţa de desfacere a produselor. care să furnizeze informaţiile necesare coordonării procesului de vânzare cu amănuntul. influenţează fiecare etapă a procesului de vânzare. a procesului de urmărire a stocurilor şi de refacere a acestora. furnizorii săi şi. Instituţiile din sectorul financiar şi al serviciilor depind cel mai mult de tehnologia informaţională. De aceea. Managerii unităţilor de vânzare cu amănuntul au nevoie de informaţii exacte. fapt pentru care investiţiile în tehnologia informaţională atrag atenţia tuturor managerilor de întreprinderi. adesea. tehnologia informaţională stă la baza desfăşurării în condiţii optime a miilor de tranzacţii realizate zilnic. În multe firme. fapt pentru care nu întotdeauna aceste investiţii au efectul scontat. firmele de vânzare cu amănuntul investesc în tehnologia informaţională. În acest sector al serviciilor. achiziţionarea de tehnologie informaţională se realizează pe baza unor decizii luate de persoane necalificate. Obiectivele acestor firme constau în determinarea exactă şi în orice moment a nivelului stocului şi a necesarului de produse ce trebuie aprovizionate. manipularea şi transmiterea datelor în timp util şi în forma corespunzătoare pentru a putea fi utilizate cu uşurinţă de cumpărători şi furnizori. cât şi cele mici. Având în vedere faptul că noua infrastructură. Toate firmele de vânzare cu amănuntul. fiind urmate de cele din sectorul productiv. au realizat investiţii importante în tehnologia informaţională.

.a. Bucureşti. Colecţia Naţionala. pentru a menţine un contact direct cu clienţii. tehnologia informaţională poate deveni o piedică în buna desfăşurare a activităţii. Folosirea acestui sistem a determinat o creştere a încasărilor firmei între anii 1977-1986 cu 1. ci şi aspectele de importanţă majoră legate de ramura lor de activitate şi de furnizorii lor de tehnologie informaţională. pg. Dacă aceste decizii nu sunt bine coordonate. Pentru a adopta cele mai corecte decizii strategice în selectarea clienţilor sau în dezvoltarea sistemelor informaţionale. 2000.5 miliarde $. Astăzi. managerii trebuie să înţeleagă nu numai nevoile proprii ale firmei. 10-12 1 22 . dar sunt greu de urmărit.Un succes spectaculos în utilizarea tehnologiei informaţionale l-a avut sistemul SABRE1 de rezervare a locurilor pentru transporturile aeriene efectuate de firma American Airlines. Dan Anghel Constantinescu ş.“Management informaţional”. În firmele mari se adoptă zilnic unele decizii care nu sunt foarte importante. sistemul SABRE utilizează infrastructura publică a Internetului. în loc să fie un factor care să înlesnească desfăşurarea acesteia.

şi un sistem care serveşte (care procesează date)”. se vehiculează un număr impresionant de definiţii referitoare la sistemul informaţional. 23 . Systems. În literatura de specialitate. Cunoaşterea exactă şi oportună a tot ceea ce se întâmplă în organizaţie. El stabileşte legătura permanentă şi feed-back-ul între toate componentele organizaţiei. o organizaţie reprezintă un sistem ce are în componenţa sa mai multe subsisteme. subsistemul conducător solicită subsistemului informaţional anumite informaţii care să descrie procesele. 1. 110-111. Astfel din literatura străină am selectat definiţiile formulate de următorii autori: P. din ţară şi străinătate. fenomenele şi evenimentele ce au loc la nivelul subsistemului operaţional. 1 Checkland P. organiza. În figura nr. presupune cunoaşterea permanentă şi în detaliu a mediului său exogen şi endogen. atât în ansamblul ei. Holwell1 susţin că „orice şi fiecare sistem informaţional poate fi întotdeauna gândit ca înglobând o pereche de sisteme. and Information Systems: Making Sense of the Field. dar şi în afara acesteia (respectiv în macromediu şi micromediu) reprezintă o necesitate pentru organizaţiile care vor să supravieţuiască în condiţiile concurenţei acerbe cu care se confruntă pe piaţă. Checkland şi S. Pentru a putea gestiona toate activităţile dintr-o organizaţie. pot fi privite ca şi sisteme – conducătoare sau conduse. cât şi la nivelul diferitelor unităţi organizatorice. Holwell S.5 este reprezentată grafic definiţia formulată de cei doi autori străini. 1998. p. controla şi adopta decizii. care. – Information. Din perspectivă sistemică. cât şi între organizaţie şi mediul exogen. managerii. coordona. Chichester. au nevoie de informaţii. la rândul lor. indiferent de nivelul ierarhic pe care se află.. John Wiley and Sons. Pentru a planifica.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII Conducerea oricărei organizaţii.Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL 2. un sistem care este servit (oamenii ce desfăşoară acţiuni).

Accentul pus pe noţiunea de sistem evidenţiază faptul că diferitele componente au un obiectiv comun – de-a susţine activităţile organizaţiei. A.G. California. Davis1 remarcă faptul că „sistemul informaţional este mai mult decât o disciplină academică. mai mult decât o extensie a comportamentului şi managementului organizaţional.A. mai mult decât o ştiinţă a computerelor. 1 24 .” F. atenua sau deforma mesajele – şi ca urmare. B. Sistemul care serveşte Procesarea datelor selectate şi relevante pentru acţiunile oamenilor Sistemul servit Furnizează oamenilor sprijin pentru realizarea acţiunilor Acţiuni cu scopuri precise ale căror realizare necesită informaţii Figura nr. p. 22. . 3. . p. Wadsworth Publishing Company. 1987. Land2 consideră că sistemul informaţional trebuie să includă totdeauna oameni utilizând şi interacţionând cu lucrurile (obiectele fizice) – realizate tot de către om – şi să conţină deopotrivă procesare formală şi informală.Information System in Management (3rd Edition). amplifica.. structure and development (2nd Edition). . chiar şi mesajele cele mai simple pot fi interpretate diferit de către oameni diferiţi. care poate „selecta. Land consideră că acţiunile sunt determinate de asocierea mesajelor primite – din sistemul informaţional formal. informal sau din însăşi lumea reală – cu valorile şi cunoştinţele stocate în memoria persoanei. 2 Land F. 3 Seen J.1 Corelarea sistemelor Utilizatorul de informaţie – având memorie. The Computer Journal. cunoştinţe şi un sistem de valori – percepe lumea exterioară printr-un filtru cognitiv.. 2. p. 1985. 211-215. B.Management Information Systems: conceptual foundations.” Davis G. J. Seen3 consideră că „sistemul informaţional este un set de persoane şi proceduri care lucrează împreună…. McGraw-Hill. 1985.Is an information theory enough?. New York. 28 (3).. Belmont.

păstrare şi valorificare a informaţiilor. Verboncu I.241. care este ansamblul integrat al operaţiilor de culegere. cu managementul. 2 1 25 .. p. analiză. 2.Management.” Remarcăm faptul că cei doi autori folosesc noţiunea de sistem informaţional-managerial. 1999. Editura Polirom. Russu1 defineşte sistemul informaţional ca fiind „totalitatea metodelor.. procedurilor şi mijloacelor folosite în procesul informaţional. Editura Expert.” O.2). care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii şi controlului activităţilor organizaţiei. Oprea2 defineşte sistemul informaţional ca fiind „un ansamblu de resurse umane şi de capital. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. ei considerând că între noţiunile de sistem informaţional şi sistem informaţional-managerial există diferenţe. ci este format din diferite subsisteme între care există anumite relaţii. sistematizare. Corespunzător domeniului funcţional din structura organismului economic în care se utilizează. p. 1996. Russu C. Bucureşti. 3 Nicolescu O. Oprea D.. informaţiilor. Verboncu3 consideră că sistemul informaţionalmanagerial „poate fi definit ca ansamblul datelor.Din literatura de specialitate românească am selectat definiţiile date de următorii autori: C.Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. 40. investite într-o unitate economică. 1999. mai mult sau mai puţin. sistemele informaţionale pot fi utilizate pentru o multitudine de activităţi specifice fimei (fig. în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare producerii informaţiilor. procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei.. dar ele pot fi utilizate alternativ deoarece se consideră că sistemul informaţional dintr-un mediu de afaceri este conectat.” D. Editura Economică. Bucureşti. sistemul informaţional al întreprinderii nu este o construcţie uniformă. Nicolescu şi I. În general. p. . . . Bucureşti. 127. transmitere şi prelucrare a datelor.Management.

producţie şi chiar proiectare. Les systèmes d’information de gestion. poate constitui exemplul celui mai vechi şi mai răspândit subsistem informaţional al întreprinderii. Sistemele informatice clasice au avut în vedere mai ales operaţiile repetitive. Cea mai mare parte a informaţiilor acoperă două sau mai multe compartimente ale întreprinderii. nr. J. Sarcinile mai puţin structurate. revin componentelor manuale sau sistemelor expert. personal-salarizare. Montreal. “procesul de identificare.Sistemul informaţional al întreprinderii Producţie şi exploatare Proiectare asistată de calculator Fabricaţie asistată de calculator Gestiunea stocurilor Planificarea necesarului de materiale Automate industriale Aprovizionare şi recepţie Robotică Marketing Finanţe Contabilitate Managementul resurselor umane Analiza salarizării Ccomponente personal Analiza forţei de lucru Gestiunea datelor despre anagajaţi Prognoza necesarului de personal Analiza necesarului de formare şi perfecţionare a personalului Publicitate şi promovare Managementul marketingului Studii de piaţă Managementul de produs Previziunea vânzărilor Direcţionarea vânzărilor Prelucrarea comenzilor Bugetarea investiţiilor Gestiunea trezoreriei Gestiunea creditelor Prognoze financiare Analiza rentabilităţii Analiza nesarului de finanţare Gestiunea portofoliilor Conturi ale furnizorilor Verificare operaţiuni Facturare şi conturi de clienţi Bugetare Contabilitate analitică Cartea Mare Plăţi Contabilitate fiscală Figura. p. p.A statement of Basic Accounting Theory. respectiv 1 O'Brien. gen pregătire şi preluare date. măsurare şi comunicare a informaţiei economice pentru a permite judecăţi şi decizii documentate din partea utilizatorilor informaţiei”2. Contabilitatea. fie şi aproximative.. 2. Evanston. Illinois. între informaţiile aferente fiecărui compartiment. 64 26 . 1966. DeBoeck Université. bine structurate.453 2 American Accounting Association . contabilitate. Un exemplu clasic este cel al gestiunii vânzărilor.2 Structurarea funcţională a sistemelor informaţionale1 Principala dificultate a abordării sistemului informaţional în funcţie de compartimentele funcţionale ale întreprinderii ţine de imposibilitatea trasării unei graniţe. financiar. în care aceleaşi date interesează compartimentele vânzare-marketing. 1995.

27 .” (fig. Ulterior.3). 2. au permis firmelor să-şi structureze şi să-şi organizeze mai eficient activitatea la preţuri accesibile. stocarea şi gestionarea acestora pentru a furniza informaţii pertinente.) . Scopul îndeplinit de sistemele de calcul s-a schimbat de la deceniu la deceniu. informaticienii. În prezent aproape toate activităţile (în mod special cele economice) se desfăşoară cu ajutorul calculatorului.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. luarea deciziilor a făcut obiectul integrării în sistemele informatice. O caracteristică a secolului XXI este influenţa majoră a calculatoarelor electronice. pun semnul egalităţii între cele două sisteme „susţine că sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional care se rezumă la culegerea. prin intermediul programelor software.26-27. prin sisteme suport pentru decizii şi. Nicolescu1 pornind de la ideea că adesea. prin sistemele expert interpretarea rezultatelor obţinute şi. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor. Editura Economică. mai apoi. O. scopul utilizării calculatorului. Modul în care informaţiile pot fi accesate a cunoscut o adevărată revoluţie în mai puţin de 50 de ani. Acestea. îmbogăţindu-se. calculatorul a devenit o unealtă de mare preţ în viaţa de zi cu zi. În final. Bucureşti. Dacă sistemele de calcul. În literatura de specialitate din ţară şi străinătate există un număr impresionant de definiţii referitoare la diferenţa care există între sistemul informaţional şi cel informatic. Creşterea eficienţei întreprinderilor a fost posibilă în special prin utilizarea la scară tot mai mare a sistemelor de calcul. Fie că se apelează la date care pot fi accesate în câteva secunde. alături de cele menţionate mai sus. Indiferent de locul unde trăim. nr. fie că se fac calcule complexe.prelucrarea datelor. au servit iniţial cercetătorilor pentru efectuarea mai rapidă a unor calcule anevoioase. 1 Nicolescu O. este de a fi principalul mijloc de informare şi comunicare interplanetară. p. de ceea ce facem în mod curent este absolut imposibil să nu fim influenţaţi de calculatoare. 2001. în mod efectiv. treptat calculatoarele s-au transformat în dispozitive pentru gestionarea şi administrarea bazelor de date. Acestea s-au integrat şi se integrează din ce în ce mai mult în viaţa şi activitatea fiecăruia. (coord.

programe şi fişiere care trebuie să satisfacă cerinţe riguros precizate”. 2 1 28 .) . construit din echipamente. 2001.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. p. Până acum câţiva ani.op. New York.26-27 3 Parker C. 12. (coord. 2. p. p. 3 Raportul Sistem informaţional – Sistem informatic 2 În literatura de specialitate românească se face delimitarea clară între cele două sisteme însă spre deosebire de literatura de specialitate străină. 1989.. McGrawHill. Nicolescu O. . structura Russu C. la noi. . Editura Economică.127. pe măsură ce organizaţia se implică în procesul de creare şi utilizare computerizată a informaţiei.C. cit. SISTEMUL INFORMAŢIONAL Sistem informatic Automatizat Mecanizat Manual PRELUCRAREA INFORMAŢIILOR VEHICULAREA INFORMAŢIILOR CULEGEREA INFORMAŢIILOR Figura nr. În prezent o organizaţie bazată pe informaţie poate fi întemeiată şi fără o tehnologie avansată de procesare a datelor. nu se evidenţiază faptul că resursele umane au o importanţă vitală în dezvoltarea şi funcţionarea eficientă a sistemelor informatice. Russu1 susţine că un sistem informatic este un „sistem de tratare mecanizată sau automatizată a informaţiei. Bucureşti.Management Informatin System – Strategy and Action.. majoritatea organizaţilor au utilizat noua tehnologie informaţională doar pentru a rezolva mai rapid operaţiile pe care leau efectuat din totdeauna manual. S. În literatura de specialitate americană3 sistemele informaţionale care includ calculatoarele sunt denumite sisteme informaţionale bazate pe computere – computer based informations systems.. dar.

Astfel sistemul informaţional al societăţii comerciale este necesar să îndeplinească cumulativ următoarele funcţii1: funcţia decizională. şi atunci utilizarea calculatoarelor este absolut necesară. stricte de natură umană. a) Funcţia decizională – exprimă menirea sistemului informaţional de a asigura elementele informaţionale necesare fundamentării şi adoptării deciziilor. starea resurselor proprii precum şi a cerinţelor consumatorilor. asigurând astfel operaţionalizarea deciziilor.. 29 . Resursele umane au un rol foarte important în cadrul sistemului informaţional ele fiind deţinătoare de informaţii. metodelor şi tehnicilor manageriale. funcţia de documentare şi funcţia educaţională. Sibiu. activitatea umană.Sistemul Informaţional Managerial. b) Funcţia operaţională – se referă la scopul sistemului informaţional de a declanşa multitudinea de acţiuni necesare realizării obiectivelor organizaţiei.organizatorică. însă pot exista situaţii când sistemul manual nu mai poate realiza eficient şi fără eroare. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL În vederea realizării obiectivelor fundamentale ale organizaţiei nu sunt suficiente doar resursele umane. sprijini. care nu pot fi informatizate. ci pentru combinarea optimă a acestora este necesară cunoaşterea permanentă a cerinţelor mediului extern al firmei. Sistemul informaţional nu este în mod obligatoriu bazat pe computere. 97. făcându-i mai productivi şi mai eficienţi. 2. funcţia operaţională. 1 Gorski H. materiale şi tehnice stabilite de specialişti. spre deosebire de tendinţa actuală de restrângere a mijloacelor manuale şi mecanizate şi extinderea masivă a ponderi sistemului informatic în cadrul celui informaţional. realizarea unor activităţi periculoase pentru om. procesele decizionale şi modul de realizare a activităţilor se îmbunătăţesc vizibil. 2003. o sarcină datorită complexităţii acesteia sau a interdependenţei cu alte activităţi. Editura Universităţii „Lucian Blaga”. . De asemenea calculatoarele pot pe de o parte să preia integral sau parţial. iar pe de altă parte pot calculatoarele pot completa. p.

şi anume dimensiunea individual dimensiunea organizaţională şi dimensiunea individuală. socială. Funcţiile sistemului informa ional sunt reprezentate grafic în fig nr. dat fiind tripla dimensiune a informa dată informaţiilor. În realizarea acestor func sistemul informaţional este confruntat cu funcţii. Funcţia de documentar e Funcţia decizională Funcţiile sistemului informaţional Funcţia operaţională Funcţia educaţională Figura nr. Informaţiile au o dimensiune organizaţională. iile informaţional fig.4. Informaţiile au o dimensiune individual în sensul că ele condi individuală. atât în plan individual cât şi în plan organizaţional. 2. de a înregistra informaţ informaţiile. drepturilor şi responsabilit i responsabilităţilor salariaţilor din cadrul organiza l organizaţie în calitate de cetăţeni. d) Funcţia educaţional – are ca rol asigurarea informaţiilor cu caracter ională iilor formativ şi tratarea acestora astfel încât s se obţină creşterea efectelor i să şterea educaţionale. ăţeni. ionale. ional. 2 4 Funcţiile sistemului informaţional 2. 30 . cu scopul de a îmbogăţi cunoştinţele utilizate în ţele procesele manageriale sau de execu execuţie.c) Funcţia de documentare – exprimă menirea sistemului informaţ ia informaţional. Informaţiile au o dimensiune social . ce decurge din rolul lor în exercitarea socială. condiţionează într-o proporţie apreciabil potenţialul şi realizarea aspiraţiilor personale ie apreciabilă ţiilor ale salariaţilor. în sensul că reprez iile ă reprezintă o premisă indispensabil pentru stabilirea şi finalizarea obiectivelor indispensabilă i organizaţiei de către ac ătre acţionari şi manageri. ional probleme foarte complexe.

Spre exemplu. neprogramate şi previzionale.Astfel. nivelul strategic cere rapoarte mai sumare.2. ce conţin date detaliate. Caracteristicile informaţiei pe nivele de conducere1 1 Sursa: O'Brien. în condiţiile trecerii la economia bazată pe cunoştinţe şi ale schimbărilor revoluţionare în domeniul informaticii. sistemul informaţional devine din ce în ce mai important şi condiţionant pentru supravieţuirea şi performanţele organizaţiilor în toate domeniile. În concluzie sistemul informaţional constituie un subsistem de bază al managementului organizaţiei. Structura deciziei Nestructurată Caracteristicile informaţiei Ad hoc Excepţională Recapitulativă Frecvenţă neregulată Previzională Externă Anvergură mare Conducerea strategică c iz ii De In f orm a ţi i Semistructurată Conducerea tactică Conducerea operaţională Structurată Prestabilită Periodică Detaliată Frecventă Istorică Internă Anvergură mică Figura nr.5) şi de posibilitatea de structurare a situaţiilor decizionale la care managerii trebuie să facă faţă. 1995. ad-hoc. Montreal. De Boeck Univesity. ca şi date externe pentru susţinerea planificării nestructurate şi a responsabilităţilor de conducere generală a activităţii. Informaţiile necesare conducerii sunt în funcţie de nivelul conducerii (fig 2.5. 368 31 . p. actuale sau istorice pentru susţinerea controlului structurat al operaţiilor cotidiene. Nivelul operaţional necesită rapoarte interne regulate. Les systemes d'information de gestion.

5. Totuşi. SO A E SIC B C SD Figura nr . randamentul strategic al întreprinderii şi evoluţia sa globală. conducerea trebuie să primească nu numai informaţii interne. şi sistemul informaţional al conducerii (SIC). de asemenea. Managerii supraveghează. bugete pe termen scurt şi mediu. ca în fig. Orice organizaţie constă din trei sisteme principale. În sfârşit. Informaţiile previzionale ajută conducerea să definească tendinţele viitoare şi impactul acestora asupra deciziilor care trebuie adoptate. sunt stabilite modul de achiziţionare şi alocare a resurselor. se definesc politicile. procedurile şi obiectivele subunităţilor întreprinderii. care gestionează informaţiile externe şi interne necesare conlucrării părţilor organizaţiei. care se ocupă cu transformările pentru care a fost creată organizaţia.În procesul decizional este necesară atât gestionarea informaţiilor istorice. Deşi între cele trei sisteme există interferenţe. care orientează şi dirijează organizaţia. 2.6 Sistemul informaţional al conducerii (SIC) în interacţiune cu sistemul operaţional (SO) şi sistemul decizional (SD) 32 . aflate în interacţiune: sistemul operaţional (SO). nivelul tactic şi nivelul operaţional. sistemul decizional (SD). activităţile de conducere pot fi subdivizate pe trei niveluri principale: nivelul strategic. Managerii utilizează resursele şi execută sarcinile după procedurile elaborate cu ajutorul bugetelor şi a programelor de producţie stabilite echipelor de lucru ale întreprinderii. acestea se pot reprezenta separat. La nivel tactic sunt elaborate planuri. La nivel operaţional sunt elaborate planurile pe termen scurt. cât şi a celor de previziune. pentru simplificarea înţelegerii. Astfel. politicile şi obiectivele de ansamblu ale întreprinderii cu ajutorul unei planificări strategice pe termen lung.2. La nivel strategic sunt definite strategiile. cerinţele informaţionale ale conducerii depind în mod esenţial de nivelul de conducere. de multe ori sunt foarte relevante şi indispensabile informaţiile externe. în timp ce informaţiile istorice permit analiza performanţelor trecute ale întreprinderii şi evaluarea acestora.

reclamaţii de la clienţi. instrucţiuni. legături comunicaţionale (circuite şi fluxuri). Internetul furnizează infrastructura necesară pentru noi modele de afaceri sau noi procese de realizare a afacerilor. prelucrării. grafice de lucru. modele şi programe de calcul. date numerice. care implică definirea subsistemului informaţional la nivel de activitate economică. funcţiunea în servicii). funcţiunea comercială. Prin definiţie. c) Criteriul funcţiunii care presupune abordarea subsistemelor informaţionale la nivelul activităţilor de bază din cadrul fiecărei funcţiuni a societăţii (funcţiunea de personal. 33 . Acesta prezintă dezavantajul abordării parţiale. precum şi pentru noi moduri de distribuire a cunoaşterii.Conexiunile dintre sisteme (circuite şi fluxuri informaţionale) se referă la: informaţiile de la proces şi de la piaţă. prin utilizarea legăturilor între unităţile de producţie. dări de seamă. instrucţiuni pentru controlul calităţii. rapoarte. tehnici şi proceduri destinate colectării. tehnologii. procedee. Sistemul informaţional al conducerii poate fi un sistem care procesează informaţiile manual. comenzi. b) Criteriul activităţii. cum ar fi: a) Criteriul compartimentului care presupune definirea subsistemului informaţional la nivel de compartiment. stocării şi securităţii datelor şi tuturor informaţiilor externe şi interne necesare bunei desfăşurări a activităţii organizaţiei. Automatizarea sa poate fi totală sau parţială. funcţiunea de cercetare-dezvoltare. funcţiunea de producţie. a interdependenţelor existente între activităţile entităţii cercetate. Atunci când SIC este automatizat se numeşte sistem informatic pentru conducere. teste pentru verificarea profesională a operatorilor ş. bonuri de lucru. decât parţial. sistemul informaţional al unei organizaţii este ansamblul de mijloace. birourilor şi forţei de vânzare. Companiile pot utiliza tehnologia informaţiilor la proiectarea şi conducerea afacerilor la nivel global. transmiterii. metode. rapoarte prelucrate. mecanizat sau automatizat. situaţiile prezenţei la servici.a. Dezavantajul acesteia este neluarea în considerare. La nivelul entităţilor economice se pot defini o serie de subsisteme informaţionale folosindu-se diverse criterii. hotărâri. în procesul de analiză a acelor activităţi economice care se desfăşoară în mai multe compartimente. planuri. bonuri de materiale. funcţiunea financiar-contabilă. semnale.

Verboncu I. într-o concepţie sistemică. Sistemul informaţional cuprinde1: ansamblul informaţiilor interne şi externe.O percepţie clară a sistemelor informatice este esenţială pentru managerii de azi. În accepţiunea majorităţii specialiştilor sistemul informaţional este definit. sistemul informaţional al organizaţiilor este alcătuit din mai multe componente interdependente. proceduri informaţionale şi mijloace de 1 2 Nicolescu O. fluxuri informaţionale. transmiterea. Aceştia sunt interesaţi în a construi sisteme informatice pentru colectarea informaţiilor. platforma hardware necesară prelucrărilor datelor şi disipării informaţiilor. În plus. înregistrarea. p. “Management”. informaţii. cu scopul de a-i ajuta la realizarea obiectivelor organizaţionale. 242-250.. Economică. drept un ansamblu interconectat de date. stocarea şi prelucrarea datelor.. utilizate în cadrul firmei precum şi datele care au sta la baza obţinerii lor.op. procedurile informaţionale. cit. 39. De asemenea. pag. Nicolescu O. formale sau informale... circuitele şi fluxurile informaţionale. Aceste sunt2: datele şi informaţiile. Verboncu I. deoarece majoritatea organizaţiilor au nevoie de sisteme informatice performante pentru a supravieţui şi a prospera. 2. stocarea şi procesarea lor. personalul specializat în culegerea. 1995.. mijloacele de tratare a informaţiilor. 34 .2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pe plan mondial nu există în prezent o terminologie unanim acceptată referitoare la conţinutul sistemelor informaţionale şi nici o definiţie care să întrunească sufragiile specialiştilor. . gestiunea informaţiilor a devenit o responsabilitate foarte importantă pentru manageri. Ed. procedurile şi tehnicile de obţinere (pe baza datelor primare) şi de difuzare a informaţiilor.

se nasc aleatoriu şi reprezintă totalitatea datelor vehiculate între subdiviziuni organizatorice aflate pe nivele ierarhice diferite. Flux informaţional reprezintă totalitatea informaţiilor care parcurg circuitele informaţionale existente. Procedurile informaţionale . calitate. 35 . Informaţiile reprezintă acele date care aduc un spor de cunoaştere receptorului (uman sau maşină). pag. “Informatică managerială”. folosind toate metodele şi procedeele de care dispune. 6. Sistemul informaţional economic asigură gestiunea tuturor informaţiilor din cadrul unui sistem economic. Evoluţia procedurilor este strâns legată.totalitatea informaţiilor care circulă între două nivele ierarhice aflate în relaţie de subordonare. transmitere şi stocare a datelor care acţionează în vederea realizării obiectivelor fundamentale ale unei firme. formă. 15. care se individualizează prin următoarele 1 Radu I. frecvenţă. Fluxurile informaţionale se împart în trei categorii1: a) Fluxuri informaţionale ascendente . c) Fluxuri informaţionale oblice . Circuitele informaţionale .prelucrare. Mijloace de tratare a informaţiilor . 5.. suport). Din definiţia dată se pot evidenţia următoarele componente ale sistemului: 1. în timp. de evoluţia performanţelor sistemelor de calcul. 1996. dar nu în relaţie de subordonare. b) Fluxuri informaţionale orizontale . Fluxurile informaţionale reprezintă ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut.ansamblul legăturilor existente între diferite verigi organizatorice. Datele care reprezintă ansamblul de informaţii prelucrate despre un fenomen sau proces. 2. volum. Informaţiile sunt generate şi înregistrate în cadrul sistemului economic la nivelul unor verigi organizatorice şi funcţionale care se mai numesc posturi de lucru.totalitatea metodelor şi tehnicilor de prezentare a informaţiilor primare pentru asigurarea interfeţei om-calculator. 3. necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între două posturi de lucru. 4.informaţiile care circulă între subdiviziuni organizatorice aflate pe acelaşi nivel ierarhic.ansamblul echipamentelor constructive (hardware) şi a suporturilor logice (software) ce asigură prelucrarea informaţiilor şi obţinerea rezultatelor finale.

operaţii de prelucrare. în schimb. „puncte de plecare”. „materii prime”. Din multitudinea de definiţii atribuite atât datelor cât şi informaţiilor.” Informaţiile sunt definite ca fiind „acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct sau indirect întreprinderea respectivă.1 Datele şi informaţiile În vorbirea curentă. Deşi adesea se foloseşte termenul de dată şi informaţie cu acelaşi sens. Informaţiile şi cunoştinţele au o mare importanţă. opinii sau predicţii clasificate pe o anumită bază pentru a fi stocate. „transformare”. Astfel la început ele sunt considerate „fapte brute”. Trebuie subliniat faptul că există posibilitatea ca persoane diferite să atribuie înţelesuri diferite aceloraşi date şi de asemenea trebuie făcută distincţie între cantitatea mare de date care se poate afla la dispoziţia unei societăţi. sens. sunt date care au relevanţă pentru nevoile celor care administrează şi contribuie la exercitarea funcţiilor manageriale. ce îi furnizează elemente noi. fapte. Informaţiile. „relevanţă”. 2. „procesare” sau „rezumare” primesc o anumită „valoare”. specialiştii disting între cele două noţiuni o mare diferenţă. procese. procesate sau regăsite atunci când este necesar. fenomene referitoare la firmă sau la procese din afara sa care interesează managementul acesteia. „semnificaţie”. Astfel. 36 . şi volumul mult mai mic care este de fapt selectat şi transformat în informaţii. statistici. care în urma procesului de „interpretare”.2. timp de staţionare.” Datele sunt fapte. potrivit majorităţii specialiştilor „data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni.elemente: date de intrare. Nici societatea şi nici indivizii ei nu pot progresa satisfăcător în lipsă de informaţii. termenii de dată şi informaţie sunt utilizaţi cu acelaşi înţeles însă între ele există o anumită diferenţă. putem observa faptul că datele se transformă în informaţii în momentul în care li se atribuie înţeles. de către specialişti în domeniu. cât şi pentru evoluţia vieţii şi societăţii. Datele reprezintă fapte şi cifre neanalizate. date de ieşire. utilizabile în realizarea sarcinilor ce-i revin în cadrul respectivei firme. atât pentru dezvoltarea personalităţii umane.

O măsură a ordonării este entropia negativă. şi materia sunt cei mai importanţi factori ai economiei moderne pe lângă pământ. o ştire. se asigură accesul la cele mai avansate realizări ale omenirii. Oxford. Informaţia reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din lumea reală şi furnizată de cineva. despre evenimente. În secolul XXI revoluţia cunoştinţelor se va intensifica2. – Knowledge Capitalism-Business. Faţă de materie sau energie. obiecte. Audio-vizuale – se adresează concomitent văzului şi auzului. un mesaj. fax. CDROM-uri. Scrise – consemnate de regulă pe hârtie. 51 2 Jones A. 1999. prin intermediul altor oameni. Informaţia. Oamenii ajung la informaţii direct. sau prin purtători de informaţie. Ciber-marketing. p. cărţi. care este. Informaţiile vehiculate într-o organizaţie pot fi grupate pe mai multe categorii după următoarele criterii: 1. casete video. După modul de exprimare informaţiile pot fi: Orale – expuse prin viu grai. precum ziare. despre forme de manifestare a realităţii care ne înconjoară. informaţia este puternic condensabilă. imagini. pag. discuri sau echipamente de comunicaţie (radio. o veste. capital şi forţa de muncă. informaţia se percepe ca o anumită măsură a ordinii întrucât ea anihilează incertitudinea şi nedeterminarea. Oxford University Press. Ed. B. informaţia prezintă caracteristici distincte: ea nu cunoaşte ideea de original. o mărime exprimabilă matematic a neordonării. ALL.. Work and Learning in the New Economy. 37 . în termodinamică. Fireşte la baza revoluţiei cunoştinţelor se află corelaţia cunoştinţelor cu data şi informaţia. 1 Rohner K.VI. Calitatea unei informaţii constă în gradul de probabilitate cu care utilizatorul creează certitudinea unei afirmaţii1. termen care a luat naştere prin analogie cu entropia.Prin intermediul informaţiilor se asigură transferul cunoştinţelor de la o generaţie la alta. iar rezultatul acesteia va fi constituirea unor economii bazate pe cunoştinţe care se vor extinde rapid în zonele dezvoltate ale omenirii. stări. Conceptul de informaţie reprezintă o noţiune de maximă generalitate care semnifică o comunicare. telefon sau calculator). se poate copia ori de câte ori se doreşte şi este independentă de loc. fapte. televizor. un semnal etc. informaţia nu se învecheşte şi se poate combina aproape nelimitat. 1999. energia.

abaterea atenţiei de la problemele reale ale vieţii. putând fi uneori promovată pe baza unor interese dinainte stabilite. Opinia este deci subiectivă sau prea puţin obiectivă. Trebuie făcută distincţia între ştire ca informaţie despre ceva şi opinia despre acel ceva. 5. 4. mobilizatoare etc. Statistice – reflectă sintetic principalele activităţi ale firmei corespunzător unor standarde prestabilite. Personal. Externe – beneficiarii de informaţii sunt clienţii. 8. După mediul de provenienţă informaţiile pot fi: Exogene – provin din suprasistemele din care face parte firma. 3. se pot clasifica astfel pentru: Cercetare-dezvoltare. a unor gânduri proprii sau de grup. Complexe. Financiar-contabile. Ştirea întruneşte caracteristicile de informaţie în sensul că reflectă realităţi obiective.).). După modul de organizare a înregistrării şi prelucrării informaţiile se clasifică în: Tehnico-operative – localizează în timp şi spaţiu procesele din cadrul firmei. Finale – au trecut prin întregul şir de prelucrări informaţionale prevăzute. dezinformarea etc. Producţie. Orizontale – se transmit între titularii de posturi situati pe acelaşi nivel ierarhic. Endogene – sunt generate în cadrul firmei. 6. Opinia fiind subiectivă are un 38 .2. După direcţia vehiculării informaţiile pot fi: Descendente – se transmit de la nivelurile ierarhice superioare la cele inferioare ale managementului. Intermediare – se află în diferite faze de prelucrare informaţională. bazate pe funcţiunile firmei. fie distructive (denaturarea realităţii. După natura proceselor informaţiile. Ascendente – se transmit de la eşaloanele ierarhice inferioare la cele superioare de management. urmărind scopuri fie constructive (educaţionale. 7. După destinaţie informaţiile se împart în: Interne – beneficiarii de informaţii sunt managerii şi executanţii din întreprindere. După gradul de obligativitate pentru adresant informaţiile pot fi: Imperative – emise de conducători fiind destinate nivelurilor ierarhice inferioare. furnizorii sau suprasistemele din care face parte firma. Opinia reprezintă exprimarea unor păreri. De evidenţă contabilă – se referă în special la aspectele economice ale activităţilor firmei. Comerciale. După gradul de prelucrare informaţiile se împart în: Primare – anterior nu au suferit un proces de prelucrare informaţională. stări de fapt existente. Nonimperative – emise de executanţi şi manageri fiind destinate preponderent colegilor sau superiorilor.

Ed. Data este forma de reprezentare accesibilă a informaţiei prelucrate. Informatica economică. 1999. Există o corespondenţă determinată între informaţie. Procesul de sesizare. opiniilor şi comentariilor o reprezintă comunicarea. Sofronie Gh. Forma de exprimare şi transmitere a informaţiilor. privind aspecte din realitatea ce ne înconjoară. o ştire neîntemeiată şi neverificată. formează cunoştinţele despre acel domeniu. Din punct de vedere conceptual informaţia reprezintă o reflectare în planul gândirii umane a legăturilor de cauzalitate. Informaţiile dobândite în urma unui proces de informare într-un anumit domeniu. însuşite şi/sau dobândite. Informaţia are sens de noutate pentru cel căruia i se adresează. coduri şi alte însemne. Informaţia primeşte întotdeauna atributul domeniului pe care îl reflectă. informaţia nu trebuie să se confunde cu zvonul care reprezintă. realităţile din domeniul economic se reflectă în informaţiile economice. semnal. iar mulţimea acestora reprezintă baza de cunoştinţe. Simboluri. Simbol şi dată astfel că. înţelegere şi însuşire a informaţiilor dintr-un anumit domeniu reprezintă un proces de informare. În sinteză cunoştinţele sunt elemente abstracte şi individuale despre obiectele şi domeniile lumii reale. Cunoştinţele reprezintă deci o însumare a tuturor informaţiilor dobândite într-un anumit domeniu.. comunicare). Dacă mesajul nu transmite nici o noutate şi nu are suport real.. 9. indiferent de forma pe care o ia (ştire. 39 . De asemenea. De exemplu. Calipso 2000. pag. Putem spune deci că informaţia este un mesaj. în practică. termenul de informaţie este utilizat pentru a desemna date. litere. foarte adesea. Ea reprezintă suportul formal al informaţiei care se concretizează în cifre. atunci acesta nu prezintă interes pentru receptor şi deci nu are caracter de informaţie. sau care se referă la un anumit obiect. dar cu precizarea că nu orice mesaj este o informaţie. Baron C.grad redus de generalitate chiar atunci când priveşte unele evenimente concrete1. Putem considera că datele prelucrate. ca şi opinia falsă. iar expresia „prelucrarea informaţiilor” înlocuieşte expresia „prelucrarea datelor”. Informaţia este o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective. în măsura în care 1 Surcel T.

pe de o parte. ca deosebire dintre obiect şi modelul său. Finalitatea procesului de informare presupune trecerea de la structură la sens. cunoştinţele reprezintă totalitatea informaţiilor dobândite anterior cu 40 . Acestui nivel îi corespunde conceptul de dată. adică o modalitate simbolică de exprimare şi un sistem de reguli de transformare a acestuia prin care se pot obţine date noi. efectul asupra acestora (măsura în care acestea satisfac cerinţele utilizatorului). exprimat prin formulă BNF (Backus-Naur Form) astfel: <data>: = <identificator><atribute><valoare> Noţiunea de dată în informatică cuprinde şi noţiunea de valoare. concept central în informatică. urmărindu-se semnificaţia. b) din punct de vedere semantic. În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor. Nivelul sintactic se referă la sistemul de semne şi la regulile de reunire a acestora în construcţii sintactice utilizate pentru reprezentarea informaţiilor în procesul culegerii. pe de altă parte. Apare astfel clară nu numai distincţia dintre dată şi valoare. informaţia poate fi caracterizată ca semnificaţie a datelor. dar presupune în plus şi elementul de reprezentare şi manipulare. Considerând situaţia la un moment dat. În raport cu necesităţile observatorului se definesc caracteristici ca importanţa sau utilitatea informaţiei. transmiterii şi prelucrării acestora. într-o anumită măsură. c) din punct de vedere pragmatic. deci. înţelesul informaţiei (conţinutul real al informaţiei) ce derivă din datele prelucrate. ci şi deosebirea dintre informaţie şi dată. au calitatea de informaţii. Este nivelul cel mai concret de considerare a informaţiei este însă cel pragmatic. singurul care raportează informaţia la scopurile observatorului. când se urmăreşte aspectul admisibil al acestora. Obiectul pragmaticii include. adică de la nivelul sintactic la cel semantic prin procesul de comunicare influenţat de context. Sensul informaţiei la nivel semantic este corespondenţa dintre o dată. în sensul că informaţiile trebuie să capete anumite forme de reprezentare respectând riguros anumite reguli. acestea sunt privite din patru puncte de vedere: a) din punct de vedere sintactic. urmărindu-se utilitatea pentru receptori. problemele de conducere. de necesar de informaţii şi de eficienţă a sistemelor informaţionale. Sub aspect semantic. Abordarea pragmatică impune utilizarea noţiunii de cunoştinţă. şi obiectul real sau situaţia pe care o reprezintă.afectează în sens pozitiv comportamentul receptorilor (oameni sau maşini).

informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel. la care trebuie raportat rezultatul oricărui proces de informare. vorbim despre informare. la nivel de informare se consumă informaţia sub forma unor elemente pentru perfecţionarea comportării. Pictogramele pentru indicarea cabinelor telefonice. d) din punct de vedere sigmatic. precum şi parţial îndrumate spre nivele de conducere. Consumatorii de informaţii se pot afla la nivele de decizie şi/sau nivele de informare: la nivel de decizie se consumă informaţiile sub forma unor elemente de fundamentare a deciziilor. se tratează raportul dintre semne şi obiecte. În cazul în care are loc o transmitere unilaterală de informaţii. Informaţiile apar şi sunt utilizate într-o entitate organizaţională. Pentru a desemna mulţimea acestor cunoştinţe se foloseşte termenul de tezaur. în sens dublu. pentru a constitui pentru acestea elemente de fundamentare a deciziilor. se procesează. Producătorii de informaţii sau sursele de informaţii. la nivel de management informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel şi parţial îndrumate. ghişeelor de informaţii sau puncte medicale reprezintă cunoştinţe obiective. între planurile acestor activităţi: la nivel operaţional. În locuri publice semnalizarea şi direcţionarea cu ajutorul indicatoarelor trebuie să fie atât sugestivă şi compactă cât şi independentă de limbă sau cultură. sub formă de rezultate ale deciziilor luate. de nivel de decizie şi de nivel de informare. în cadrul nivelelor operaţionale şi de conducere şi se transmit. se poate vorbi de comunicare. se stochează şi se înţeleg. se culeg. în cadrul unei activităţi sau în raport cu mediul înconjurător. se transmit. se regăsesc atât la nivelul conducerii cât şi la nivel operaţional sau de execuţie.privire la obiectul considerat. putându-se vorbi despre cunoştinţe obiective. Informaţiile se produc. zonele de fumători. În cazul unei transmiteri bidirecţionale a informaţiei. spre nivelele operaţionale pentru informarea lor în vederea unei optimizări a comportării în respectiva activitate de execuţie. În concluzie orice informaţie: 41 . Un consumator poate lua în mod succesiv sau simultan cele două forme. în cadrul unei forme de activitate.

cit. este produsă (de cineva.. iar fluxul informaţional ca reprezentând „cantitatea de informaţii care este vehiculată între emiţător şi beneficiar pe circuitul informaţional. Verboncu1 definesc circuitul informaţional ca fiind „traiectul pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar”.” Caracteristic întreprinderii moderne este marea varietate de circuite şi fluxuri informaţionale.se poate considera ca atare dacă este utilă unui receptor. 2. dacă este ataşată unui consumator. care poate fi o persoană ca atare. Nicolescu şi I. 1 Nicolescu O. Verboncu I. pentru a servi cât mai bine unor scopuri predefinite de consumatori.. lună etc. sau la ceva. 2. aşa cum rezultă şi din clasificarea realizată de specialişti în domeniu. pregătiri şi prelucrări. • Orizontale – se stabileşte între posturi şi compartimente situate pe acelaşi nivel ierarhic. care poate fi un nivel de decizie sau un nivel de informare. sau de ceva) deci are o sursă care o generează. sunt transmise. caracterizat prin anumite caracteristici – lungime. După frecvenţa producerii fluxurile informaţionale se împart în: • Periodice – se repetă la anumite intervale trimestru. Acestea la rândul lor pot vehicula informaţii ascendente sau descendente. informaţie circulă prin canale specifice. un mijloc tehnic sau de realitatea înconjurătoare. în funcţie de principalele criterii considerate. astfel: 1. fiabilitate. • Oblic – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care nu există relaţii de subordonare nemijlocită..2 Circuitele şi fluxurile informaţionale În procesul de transmitere a informaţiilor necesare în desfăşurarea activităţilor manageriale sau de execuţie.. În funcţie de direcţia de vehiculare şi caracteristicile organizatorice ale extremităţilor.op. fluxurile informaţionale pot fi: • Verticale – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care există relaţii de subordonare nemijlocită. cost etc.. 42 . viteză de deplasare. acestea parcurg un anumit traseu de la emiţător la beneficiar denumit circuit informaţional.2. O. ataşate pe diferiţi suporţi şi sunt supuse unor modificări şi transformări. p. 246. ele circulă între sursa de informaţii şi consumatorul de informaţii.

societatea trebuie să fie în permanenţă conectată la macromediu şi micromediu. necesare unei anumite activităţi. Datorită manifestării unui caracter tot mai evident de deschidere şi transparenţă al organizaţiilor şi în condiţiile unei dinamici accentuate a mediului exogen. Între circuitul informaţional şi fluxul informaţional există o strânsă dependenţă în sensul că circuitul informaţional reflectă traseul (drumul) şi mijlocul care asigură circulaţia unei informaţii de la generarea ei şi până la arhivare. tind să dobândească un rol tot mai important deoarece prin ele se reflectă progresele înregistrate în conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional al firmei. corecte şi la nivelul de operativitate cerut de nivelele consumatoare. bazate pe telecomunicaţii şi calculatoare care asigură realizarea unor legături directe atât în interiorul cât şi cu exteriorul organizaţiei. Vehicularea acestora se realizează pe traseele definite de circuitele informaţionale. cu alte organizaţii. cu furnizorii. pe cât posibil prelungirea acestora în aval şi/sau amonte de beneficiarii informaţiilor. procedurile informaţionale. De asemenea circuitele informaţionale trebuie să fie cât mai scurte.• Ocazionale – se stabilesc cu o frecvenţă aleatorie. În timp. 2. determinată de predominarea procedurilor manuale. Elementul revoluţionar al mutaţiilor care au determinat saltul calitativ al sistemului informaţional este axat pe dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor tehnice şi a procedurilor de tratare a informaţiilor în scopul automatizării prelucrării datelor.2.3 Procedurile informaţionale În organizaţiile moderne. evitându-se. în cantităţi suficiente. în vederea reducerii la minim a punctelor de trecere. 43 . iar fluxul informaţional reflectă ansamblul informaţiilor vehiculate. Orice sistem informaţional trebuie să asigure entităţii căruia îi aparţine informaţii complete. Apare astfel necesitatea intensificării fluxurilor informaţionale cu exteriorul – cu clienţi. fără însă a i se schimba calitatea fundamentală. În prezent foarte eficiente sunt circuitele informaţionale electronice. sistemul informaţional al diferitelor entităţi s-a dezvoltat şi perfecţionat în mod continuu. directe.

. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor. Mijloace utilizate în culegerea . 4. transformare şi verificare a datelor. formulelor. operaţii de transmitere. Suporţii informaţionali utilizaţi . Succesiunea tratării informaţiilor. prezentarea datelor precum şi operaţii administrative. 2. transmitere şi prelucrare ale informaţiilor. reprezentând suportul tehnic al sistemului. Caracteristică întreprinderilor contemporane este utilizarea unei game largi de mijloace de tratare a informaţiilor. DVD-uri. Operaţiile care se aplică datelor pot fi: operaţii de culegere a datelor. în funcţie de performanţele tehnice şi de gradul de intervenţie al omului.. B5 etc. – op. modelele şi formulele de calcul utilizate. 44 . 3. 2. şi prin ele se stabilesc: 1. înregistrare. CD-ROM-uri. se remarcă o tendinţă de informatizare a procedurilor informaţionale prin utilizarea tot mai frecventă a programelor computerizate.Prin proceduri informaţionale sunt desemnate1 „ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţile de culegere. transmitere şi prelucrare a unei categorii de informaţii cu prezicerea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor. înregistrare. Operaţiile care se aplică informaţiilor. documente contabile şi documente statistice) prezentaţi pe formulare de hârtie de diferite dimensiuni: A4. 248.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor Performanţele în cadrul sistemului informaţional sunt influenţate în măsură apreciabilă de mijloacele de culegere. se împart în trei categorii. p. a suporţilor. stocarea. prelucrare. care. În contextul pătrunderii noii tehnologii informaţionale. modelelor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor folosite. cit.se referă la materialele folosite pentru consemnarea informaţiilor şi a caracteristicilor acestora. şi de asemenea se pune accent deosebit pe formalizare a procedurilor în special pe tipizare.” Procedurile informaţionale au un caracter foarte detaliat.2. sau suporţi moderni folosiţi în sistemul de prelucrare automată a datelor: discuri optice. memorii etc. astfel: 1 Nicolecu O. Verboncu I. codificare şi standardizare. operaţii de pregătire. Suporţii utilizaţi pot fi clasici (documente ale evidenţei tehnico-operative.

Mijloace mecanizate – echipamente mecanografice: maşina cu perforate. pe baza cunoaşterii cât mai precise a realităţii. ceea ce nu se poate realiza decât prin cunoaşterea şi stăpânirea unui volum cât mai mare de informaţii. între care există un raport de la întreg la parte (fig. Informaţiile produse sunt folosite pentru adoptarea deciziilor. 2. scannere. Pe de altă parte.7). protejarea împotriva hacker-ilor). creion etc.1. Mijloace automatizate – calculatoare. Într-o organizaţie există trei categorii de activităţi care produc informaţii necesare acesteia: activităţile de intrare a datelor/informaţiilor. Sistemul informaţional al firmelor moderne are în componenţă sistemul informatic. 2. Mijloace manuale – cuprinde maşina de dactilografiat. de procesare şi de ieşire a rezultatelor. analiza problemelor şi realizarea de produse sau servicii noi.). maşina de contabilizat şi facturat. maşina de calcul manual. 2. evoluţia societăţii impune luarea unor decizii la diferite niveluri. securitate şi etică ( păstrarea secretului de serviciu. Culegerea şi înregistrarea informaţiilor Vehicularea informaţiilor Prelucrarea informaţiilor 45 . dar şi dezavantaje legate de protecţie. controlul operaţiilor. ea prezintă avantajul creşterii competitivităţii societăţilor care îşi pot permite achiziţionarea şi implementarea noilor tehnologii informaţionale. Referitor la cea de a treia categorie de mijloace.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC .SISTEM INFORMAŢIONAL Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil şi la o sporire impresionantă a volumului de informaţii ce trebuiesc cunoscute şi prelucrate. instrumente clasice (stilou. 3. echipamente periferice: imprimante.

Cu toate acestea.Mijloace manuale Mijloace mecanizate Mijloace automatizate (Sistemul informatic) Figura nr. Denumirea acestei noi ramuri a fost introdusă de Academia Franceză. a creşterii complexităţii activităţilor. având un rol major în calitatea sistemului informaţional şi a celui managerial. este generatoare de informaţii. Pe măsura dezvoltării societăţii. prelucrării şi distribuirii informaţiei într-un mod cât mat eficient. în anul l967. In tarile dezvoltate. a crescut şi implicit importanta sistemului informaţional. Datorita acestor elemente. mai mult sau mai puţin complete. importanta elementelor informaţionale care ţin strict de natura umana. definind-o ca: „Ştiinţa 46 . proceselor de munca şi numărul şi complexitatea informaţiilor necesare. Activitatea umană. În literatura de specialitate există însă şi alte definiţii1 sau încercări de a defini informatica. Datorită creşterii într-un ritm accelerat a performanţelor tehnicii de calcul automatizate. indiferent sub ce formă se desfăşoară. este deosebita. şi cerinţa tot mai acută de informaţii cât mai complete. în deblocarea şi fluidizarea sistemelor informaţionale şi de decizie. necesare luării deciziilor. a apărut şi s-a conturat noţiunea de management al informaţiei. apropiindu-se de 90% din totalul sistemului informaţional. Cu cât această activitate este mai complexă şi mai accelerată. 2. sistemul informatic ocupa o pondere foarte însemnată. în firmele competitive. cu atât volumul de informaţii creşte şi se diversifică tinzând să frâneze sau chiar să blocheze procesul decizional Apare astfel un conflict între tendinţa de creştere a volumului de informaţii generat de dinamica activităţii umane. În aceste condiţii rolul informaticii este decisiv.7 Sistemul informaţional Sistemul informatic se rezumă la culegerea. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor în timp ce sistemul informaţional este mult mai cuprinzător. prin asigurarea gestiunii. Informatica tratează 1 Cuvântul INFORMATICĂ provine de la prescurtarea şi preluarea în româneşte a cuvintelor franţuzeşti: INFORmation autOMATIQUE. tendinţa actuală este de creştere a ponderii utilizării acesteia precum şi de amplificate a rolului sistemului informatic în ansamblul sistemului informaţional.

prelucrării raţionale. aşa cum se procedează în cazul preluării manuale. aceasta trebuie să urmărească două obiective majore: pe de o parte. tot mai des termenul de informatică este substituit cu Tehnologia Informaţiei (IT1). şi transpunerea lor pe suporturi adecvate prelucrării automate (benzi. În stadiul actual de maturizare a informaticii. să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sistemelor de calcul. discuri. aceea de a rezolva problemele complexe privind prelucrarea datelor. considerată ca suport al cunoştinţelor umane şi al comunicărilor în domeniile tehnice. La acest moment datele se numesc date primare. prin metodele şi tehnicile sale. să realizeze.). în diverse domenii. pe suporturi de memorie specifice. În accepţiunea actuală. b) Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în date finale. metode. cartele. îndeosebi prin maşini automate. d) Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) acestora. a informaţiei. în urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor şi specificul echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare. studii şi sisteme pentru prelucrarea eficientă a informaţiei. fără a ţine seama de sensul ei semantic. iar pe de altă parte. Datele se transmit sau se memorează în sistemele informatice în formă digitală după ce au fost supuse unor procese de conversie şi codificare. tehnici. Ca activitate practică.informaţia în sensul ei formal. informatica are o existenţă dinamică. concepte. Din acest punct de vedere informatica este definită ca ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul. în cadrul unui sistem informatic sunt: a) Culegerea datelor constă în identificarea acestora la locurile unde sunt generate. economice şi sociale” 1 (eng. informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de modele. CD-uri etc.) Information Technology = Tehnologia informaţiei 47 . în scopul unor consultări sau prelucrări ulterioare. ea apare şi se dezvoltă dintr-o necesitate obiectivă. sisteme informatice performante prin care să asigure accesul larg la informaţie. c) Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare către sistemele de prelucrare automată cât şi a rezultatelor prelucrării către utilizatori. Operaţiile specifice procesului de prelucrare automată a datelor. Ca domeniu distinct de activitate.

deoarece pot exista cazuri în care datele achiziţionate să depăşească necesarul. astfel încât acesta să o recepteze rapid şi corect. Mesajele privesc o secvenţă de semnale. oportunitate: informaţia trebuie să parvină utilizatorului în timp util pentru a-i servi la fundamentarea decizie sale.8. printr-o evaluare corectă. Informaţia furnizată de către sistemul informaţional trebuie să se caracterizeze prin: acurateţe şi realitate: informaţia trebuie să fie suficient de precise pentru a constitui baza adoptării deciziilor informaţia furnizată trebuie să reflecte cât mai fidel realitatea. componentele unui sistem informaţional computerizat (sistem informatic) se împart în două mari categorii: hardware şi 48 . să ofere cantitatea de detalii necesare pentru adoptarea unei decizii corecte. 2. evitându-se elementele nerelevante. informaţia trebuie să fie densă. completitudinea:informaţia trebuie să parvină din toate sursele necesare şi să acopere toate zonele solicitate de persoana care ia decizia. Asigurarea acestei condiţii impune o anumită cumpănire. un element de imagine. în dinamică. ordonate după un sistem de reguli (cod). relevanţă: informaţia trebuie să ofere acele elemente de cunoaştere de care decidentul are nevoie pentru soluţionarea unei probleme. date şi mesaje. Aşa cum se arată în fig. cost corespunzător în raport cu valoare acesteia. lipsită de elemente needificatoare pentru problema studiată. ea trebuie să fie legată direct de decizia proximă. inclusiv dispunerea acestora din urmă în spaţiu şi timp.Pe suportul tehnic informaţia în formă digitală se prezintă sub forma unei succesiuni de valori binare (zero şi unu). prin utilizarea reprezentărilor grafice şi coroboraţi astfel încât relevanţa informaţiei oferite să fie maximă. Informaţiile trebuie să fie centralizate. Indicatorii pot fi prezentaţi în mărimi absolute sau relative. Datele sunt informaţii reprezentate în format digital. ducând la birocraţie. o mişcare sau un impuls electric. formă de prezentare adecvată: informaţia trebuie oferită utilizatorului într-o manieră relevantă. succint. Informatica utilizează pentru reprezentarea informaţiilor semnale. ea trebuie să fie disponibilă atunci când este necesară. Semnalele sunt înţelese ca modificări elementare şi observabile. concizie şi consistenţă:: informaţia trebuie să ofere plusul de cunoaştere la obiect. precum şi cazuri când datele sunt prea puţine şi nu permit descrierea satisfăcătoare a fenomenelor. precum un sunet.

INTRĂRI TRANSFORMARE Procesare IEŞIRI HARDWARE Date SOFTWARE Sisteme Sisteme Sisteme de introducere de procesare de ieşire Sisteme secundare de stocare a datelor Rapoarte. cum ar fi unităţile de discuri magnetice. scannerul optic cu cod de bare. dispozitive de recunoaştere a vocii etc. documente şi alte rezultate Stocare date Feedback Figura nr. Vom analiza fiecare categorie înainte de clasificarea principalelor tipuri de computere. Hardware. Pe de altă parte. incluzând computerul şi dispozitivele conexe. Atunci când datele pot fi accesate şi procesate imediat. 2. Prin hardware se înţelege echipamentul.software. permit accesul la o cantitate mai mare de date aproape instantaneu. structura este numită procesare directă (on-line). atunci când nu sunt 49 . dispozitive optice de exploatare. Există mai multe tipuri de dispozitive: tastatura.8 Componentele de bază ale unui sistem informatic Există şi dispozitive secundare de stocare. Unele dintre acestea. Aceste dispozitive permit introducerea datelor într-o formă care poate fi citită în unitatea centrală de procesare (UCP).

Majoritatea computerelor sunt echipamente destinate satisfacerii necesităţilor generale. în plus. deoarece competiţia fără o analiză rapidă şi corectă a necesităţilor informatice din propria organizaţie nu este posibilă. în grup. Ceea ce-i dă posibilitatea hardware-ului să realizeze aceste activităţi este software-ul. Dar ei au nevoie de cele mai bune informaţii şi nu de volume din ce în ce mai mari de date. Software-ul furnizează instrucţiunile care permit computerului să realizeze comenzile. Aceste sisteme includ: imprimante. astfel încât managerii adesea sunt inundaţi cu date. Un astfel de sistem utilizează unităţile de stocare pe discuri magnetice sau pe alte sisteme de stocare secundară (benzi sau cartele magnetice). urmărirea debitelor clienţilor sau evaluarea nivelurilor curente ale stocurilor. Figura 2. Sistemele de redare a rezultatelor permit computerelor să producă informaţii într-o formă utilă managerilor. ulterior. cum ar fi calcularea sumei corespunzătoare de plată pentru o persoană. Software. plotere etc. managerii se orientează atunci când achiziţionează calculatoare după cum procedează omologii lor din alte companii. proceduri şi rutine asociate operării sistemului informatic. documente. prin care datele sunt acumulate şi procesate. Ele pot îndeplini diferite sarcini.9Sistemul informaţional al organizaţiei 50 . Tehnologia calculatoarelor a mărit viteza de procesare a datelor. a crescut capacitatea de stocare şi a îmbunătăţit metodele de printare. monitoare. adică setul de programe. Există numeroase tipuri de pachete de programe.necesare tranzacţii imediate. este mai eficientă utilizarea procesării în loturi.

dar nu constituie un subiect al cârtii de faţă. procesarea. automatizarea muncii de birou. control. în terminologia europeană. un capitol de istorie. Terminologia americană nu foloseşte denumirea de sistem informatic ci pe cea de sistem informaţional pentru conducere (/W/S. analiză şi monitorizare a activităţilor organizaţionale. folosind tehnici şi proceduri specifice pentru colectarea.O analiză completă a sistemului informaţional al unei organizaţii conduce la identificarea a două tipuri de sisteme informaţionale. se foloseşte pe scară largă noţiunea de tehnologia informaţiei (IT-Information Technology). Astfel de sisteme sunt importante pentru viaţa unei organizaţii. în cazul acestor sisteme nu există nici un acord cu privire la informaţiile ce trebuie procesate sau stocate.şi sisteme care se bazează pe prelucrări manuale folosind tehnologii bazate pe hârtie şi creion sistemele manuale. în cel mai bun caz. 2. structurate. procesarea. în principiu. şi anume: (1) sisteme informaţionale formale şi (2) sisteme informaţionale neformale. Sistemele informaţionale pot fi. stocarea şi diseminarea informaţiilor.sisteme informatice . iar modificările nu se pot realiza uşor. în schimb. Sistemele manuale servesc rezolvării unor nevoi importante pentru organizaţie. sistemul de fundamentare a deciziilor şi sistemul suport al 51 . sistemul informaţional de management. astfel că operează în conformitate cu anumite reguli predefinite. clasificate în sisteme care se bazează pe utilizarea calculatoarelor . la rândul lor. în vederea susţinerii proceselor de adoptare a deciziilor. Sistemele informaţionale formale se bazează pe definirea şi acceptarea datelor şi a procedurilor pentru colectarea. care se apropie mai mult de informatică. stocarea. lucrarea de faţă va trata sistemele informaţionale care se bazează pe utilizarea tehnologiei calculatoarelor. deoarece reprezintă. coordonare. diseminarea şi utilizarea acestor date. care lucrează împreună. Sistemele informaţionale neformale se bazează pe acorduri implicite şi reguli de comportament care nu sunt predefinite. În concluzie.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE Pentru satisfacerea diferitelor nevoi ale nivelurilor organizaţionale există 5 tipuri principale de sisteme informaţionale (SI) pentru: procesarea tranzacţiilor. dar nu constituie un subiect al acestei lucrări.Management Information System). Sistemele formale sunt. care rămân mult timp neschimbate. acestea se numesc sisteme informatice şi reprezintă ansamblul de echipamente conectate între ele.

El este utilizat în situaţiile cu o structură complexă şi repetitivă. supervizori SI de procesare a tranzacţiilor Supervizori personal operativ şi Contabilitate Comercial Producţie Fig. supervizori Manageri. de rutină. neechivoce. necesare conducerii unei firme.4. Aceste tipuri de sisteme.10. profesionişti SI de fundamentare a deciziilor SI de management SI de automatizare a muncii de birou Manageri de nivel mediu. Natura structurală a situaţiilor face posibilă elaborarea unor instrucţiuni detaliate. profesionişti. în care sarcinile şi normele impuse sunt foarte precise.10 Tipologia sistemelor informaţionale 2. nivelul ierarhic la care fiecare acţionează. Tipuri de sisteme informaţionalei Membrii firmei deserviţi SI de suport al managementului superior Manageri de nivel superior Manageri.managementului superior. precum şi membrii firmei pe care îi deservesc sunt prezentate în figura 2.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor Este un SI computerizat care execută şi înregistrează activităţile zilnice. care permit computerului să manevreze şi să 52 Finanţe Resurse umane . 2. tehnicieni.

(înregistrează mesajele telefonice şi le stochează în memoria secundară a unui computer. a devenit tot mai popular sistemul de poştă electronică (Electronic Mail) care permite schimbul rapid de mesaje scrise prin intermediul procesării textelor şi reţelelor de comunicaţii.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou Acesta reprezintă un sistem informatic destinat facilitării comunicaţiei şi creşterii productivităţii managerilor şi personalului din birouri prin procesarea documentelor şi mesajelor. calendar electronic (metodă de păstrarea a evidenţei programelor. aceste sisteme erau percepute ca mijloace de creştere a productivităţii funcţionarilor 53 . facturi etc În al doilea rând. În ultima vreme. Printre primele. care permite crearea. un sistem de procesare a tranzacţiilor poate fi de o importanţă vitală pentru extinderea firmei. pentru localizarea şi copierea ulterioară a acestora). Două aspecte ale sistemului de procesare a tranzacţiilor prezintă o importanţă deosebită. de unde pot fi apelate ulterior de către destinatari). transmisie prin fax (mijloc de trasmitere telefonică a documentelor). recuperarea documentelor (utilizarea unuia sau mai multor sisteme de stocare a documentelor pe microfilm sau pe alte suporturi. 2. şi de altfel cel mai utilizat sistem de automatizare a muncii de birou. Există două tipuri de opinii cu privire la sistemele SAM.4. pentru interacţiunea cu elementele mediului. deoarece sistemul în sine reprezintă o parte din interacţiunile firmei cu furnizorii şi clienţii. Iniţial. În primul rând. precum comenzi-tip. Un sistem pentru automatizarea muncii de birou poate include următoarele aplicaţii: mesagerie vocală . editarea şi imprimarea cu uşurinţă a textelor. sistemul de procesare a tranzacţiilor este principala sursă de date utilizată de alte sisteme informatice din firmă. groupware (software destinat facilitării întâlnirilor prin coordonarea simultană a mesajelor aparţinând membrilor unui grup).voice mail . teleconferinţa (mijloc de comunicare între localităţi diferite prin utilizarea facilităţilor electronice şi/sau de generare a imaginii).înregistreze în mod corespunzător tranzacţiile. este sistemul de procesare a textelor (Word Processing System). grafică (mijloc de realizare a graficelor şi diagramelor). întâlnirilor etc). Un sistem de procesare a tranzacţiilor oferă asistenţă directă nivelurilor operaţionale ale unei firme. Prin intermediul schimbului electronic de date (SED) pot fi trimise direct din computerul unei firme către computerul altei firme documente standardizate.

adică acel sistem computerizat care foloseşte cunoştinţele de specialitate ale unui expert pentru soluţionarea problemelor.4. calitate şi activitatea furnizorilor. auzul. Pe de altă parte.4. Acestea încearcă să îmbunătăţească procesul de adoptare a deciziilor prin punerea la dispoziţia managementului a instrumentelor de analiză a unei situaţii date. nu numai pentru funcţionari şi secretariat. raţionamentul) computerelor.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) Un SFD este un sistem informatic care participă la procesul managerial de adoptare a deciziilor în situaţii care nu sunt bine structurate. Sistemele expert au la bază inteligenţa artificială. Acest lucru le oferă managerilor posibilitatea de a comunica direct cu programele computerelor care controlează sistemul şi de a obţine aproape instantaneu rezultatele analizelor. în dezvoltarea acestor sisteme. actuale şi mai vechi. Există câteva diferenţe între SFD şi SIM. 2. Ele centralizează informaţii din sistemul de procesare a tranzacţiilor pentru a realiza rapoartele de rutină şi rapoartele complexe pentru manageri şi supervizori.şi secretariatului. SAM sunt percepute ca mijloace suport. referitoare la costuri. Un tip specializat de SFD este sistemul expert. În comparaţie cu un SIM. Inteligenţa artificială este 54 . 2. un domeniu al tehnologiei informatice destinat implementării unor caracteristici umane (precum văzul. cât şi pentru manageri şi tehnicieni. De fapt. În plus. SIM-urile au în vedere în principal obiective tactice şi operaţionale şi prezintă o importanţă deosebită pentru planificare. Mai nou. ele produc rapoarte pentru managerii de nivel mediu şi inferior. proiectanţii lucrează cu experţii pentru a stabili informaţiile sau regulile de adoptare a deciziilor utilizate de experţi atunci când se confruntă cu tipuri particulare de probleme. aceste sisteme nu oferă răspunsuri cu privire la deciziile optime. un SFD clasic oferă analize mai profunde şi un acces mai mare la modelele pe care managerii le pot utiliza în examinarea complexă a unei situaţii. un SFD este mai interactiv decât un SIM.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) SIM-ul este un sistem informatic care produce rapoarte zilnice şi permite accesul direct la diferite informaţii. În general. adoptarea deciziilor şi control. de care au nevoie managerii de la nivelurile medii şi inferioare.

care se pot manifesta sub următoarele forme: distorsiunea.4. dar programele finale au cuprins atât de multe alternative încât nici supercomputerele de astăzi nu le pot evalua într-o perioadă rezonabilă de timp. Ele se pot adapta modului de lucru al fiecărui manager. cercetătorii au dezvoltat maşini capabile să joace şah. Specialişti1 în domeniu au identificat mai multe deficienţe ale sistemului informaţional. apar o serie de disfuncţionalităţi care au un impact negativ atât asupra procesului managerial cât şi asupra celui de execuţie. Verboncu I. SSMS tinde să utilizeze mai puţine modele analitice decât SFD.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) Acestea sunt sisteme informatice care participă la adoptarea deciziilor şi la funcţionarea eficientă a nivelurilor superioare ale unei firme. 55 . filtrajul.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL În funcţionarea sistemului informaţional. Pentru realizarea computerelor capabile să emită raţionamente. sistemul SSMS presupune capacităţi de calcul mai generale. SSMS este un sistem informaţional astfel conceput încât să se adapteze necesităţilor managerilor în situaţii specifice. cum este sistemul expert. În esenţă.. unor factori obiectivi sau subiectivi. 2. redundanţa şi supraîncărcarea circuitelor informaţionale. datorită acţiunii. în anii ‘60. 1 Nicolescu O. oferă informaţii la cerere dintr-o varietate de surse şi permite rezolvarea interactivă a problemelor.. implică telecomunicaţiile şi operarea cu grafice şi tabele specifice fiecărui tip de problemă.o zonă a cercetării ştiinţifice şi nu un produs finit. Spre deosebire de un SFD. 2. cit. 252-253. p. De atunci s-au parcus etape importante în dezvoltarea unor sisteme decizionale multi-nivel (arbori) care să anticipeze evoluţiile posibile. – op.

În ambele situaţii efectele pe termen lung sunt scăderea eficienţei.. Utilizarea de mijloace necorespunzătoare pentru înregistrarea şi transmiterea informaţiilor. 2. Redundanţa se produce în special când nu se respectă principiul unităţii de decizie şi acţiune şi se manifestă sub forma cererii aceloraşi informaţii de către diferiţi beneficiari. prelucrării şi/sau transmiterii acesteia de la emiţător la receptor (beneficiar). 3. stocării şi transmiterii acestora de la emiţător la receptor. un volum prea mare de informaţii a căror 56 . în condiţiile implementării unor subsisteme informatice de tip „baze de date” poate duce la prelucrare defectuoasă a informaţiilor. concomitent cu deteriorarea într-o anumită măsură a climatului de muncă. iar când se produce la nivelul executanţilor. intenţionată. Când dezinformarea se produce la nivelul managerilor. Dintre cauzele care generează distorsiunea cele mai frecvente sunt: Diferenţele în pregătirea persoanelor implicate în vehicularea informaţiei. pe parcursul culegerii. Redundanţa constă în colectarea. Supraîncărcarea canalelor de informaţii. care au interesul ca beneficiarul informaţiei să primească un mesaj schimbat. înainte ca acestea să ajungă la destinaţie. efectele imediate se resimt pe planul realizării proceselor cu caracter operaţional. Distorsiunea constă în modificarea parţială. stocării. aceasta se reflectă în diminuarea calităţii deciziilor. este fenomenul prin care se transmite la diverse nivele ierarhice. Folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători pentru înregistrarea informaţiilor. Manipularea neglijentă a suporţilor de informaţii în procesul transmiterii lor beneficiarilor. şi anume intervenţia pe parcursul înregistrării. neintenţionată a conţinutului mesajului unei informaţii. Filtrajul constă în modificarea parţială sau totală. a mesajului sau conţinutului informaţiilor. pe parcursul culegerii. Cauza majoră a acestei disfuncţionalităţi informaţionale o reprezintă absenţa coordonării sau coordonarea defectuoasă a anumitor segmente ale sistemului managerial. a relaţiilor dintre personalul implicat.1. Acest fenomen. stocarea. Cauza filtrajului este una singură. prelucrarea şi/sau transmiterea repetată a unor informaţii. prelucrării. 4. Efectele redundanţei constau într-o serioasă risipă de timp şi mijloace materiale din partea celor implicaţi. înregistrarea. transmiterii şi prelucrării informaţiilor a unor persoane.

poate provoca disfuncţii. Nerespectarea acestui caracter. directe sau indirecte. ceea ce duce la blocarea şi/sau întârzierea ajungerii unei părţi din informaţii la adresant. funcţie de obiectivele. asupra proceselor manageriale şi de execuţie.analiză nu intră în totalitate în componenţa nivelului respectiv. într-o măsură mai mică sau mai mare. fie de tendinţa unor manageri şi executanţi de a-şi expune excesiv acţiunile şi rezultatele. competenţele şi responsabilităţile circumscrise subdiviziunilor organizatorice respective. la diminuarea eficacităţii şi eficienţei sistemului informaţional. generate fie de proiectarea defectuoasă a sistemului managerial.. prin circuitele informaţionale a unei cantităţi de informaţii care depăşeşte capacitatea de transport. Toate aceste deficienţe conduc. cu efecte. Caracterul piramidal al sistemului informaţional se referă la agregarea şi transmiterea selectivă a informaţiilor pe verticala sistemului de management. 57 . Supraîncărcarea constă în vehicularea.

pag. pag. care cuprinde programele. transmiterea. metodelor şi tehnicilor. prin sistem informatic al unei entităţi sub formă de organism (economic. social cultural etc. prelucrare. sistemul de programe (SOFTWARE). procedurilor. structurat şi corelat de reguli. Sistemul informatic al aprovizionării populaţiei —SIAP. prelucrarea şi stocarea datelor2. 1985. folosite pentru culegerea.Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. BNP-ICI. 7 58 . Mihăilescu I.) se înţelege un ansamblu. sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional. mijloacelor. cu precădere automate. proceduri şi mijloace (în primul rând calculatoare electronice) care permit aplicarea de metode organismului respectiv pentru a realiza scopul şi obiectivele predefinite. mijloacele şi metodele.. sistemului de operare şi programele de aplicaţii. ştiinţific. utilizate în cadrul sistemului pentru a-i determina mărimile prestabilite şi legile care operează cu aceste mărimi1. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 3. (a) Aceste resurse sunt: ansamblul de echipamente (HARDWARE). Tehnică.. măsurabile între anumite limite. 1 Pisău Gh. cu precădere automate. Elaborarea şi introducerea sistemelor informatice.1 SISTEMUL INFORMATIC Concretizând definiţia generală de sistem. 23. Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume acea parte a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere. Toma C. Ed. Sistemul informatic poate fi definit ca un ansamblu de reguli. ca o colecţie organizată de părţi legate prin interacţiuni determinate.. regulilor. prin care se asigură prelucrarea automată a datelor. transmitere şi stocare a datelor cu ajutorul sistemelor de calcul. proceduri mijloace şi metode. 2 Orzan Gh. 1975. procedurile. Cu alte cuvinte. a defini un sistem informatic al unui organism înseamnă a-i preciza în mod concret regulile.

metode de culegere. (b) Prin maşini în cadrul mijloacelor unui sistem informatic se înţelege totalitatea echipamentelor şi dispozitivelor utilizate (ca echipamente hardware şi instrumente software) pentru a efectua operaţiunile enumerate mai sus. Mijloacele cuprind: suporţi. (a) Se consideră suport tot ceea ce are ataşat informaţii şi serveşte la transportarea şi/sau stocarea ei în timp şi spaţiu. inclusiv software utilizate pentru efectuarea de operaţiuni asupra informaţiei: captare. Ca exemplu. metode de previziuni etc. transformare. teoria utilităţii. de perfecţionare şi optimizare a funcţiunilor organismului. ansamblul de personal şi cadrul organizatoric. teoria jocurilor. În această ordine de idei putem enumera: 59 . metode de simulare. Câmp electric. pentru care se lansează o comandă şi care utilizează procedurile de calcul. sub formă de date şi informaţii acumulate de oameni în procesul muncii.baza de date. introducere şi extragere. control. stocare. prelucrare prin calcul aritmetic şi logic. analiză şi interpretare etc. magnetic sau optic. (b) Prin metode se înţeleg căile de determinare şi punere în funcţiune. Se întâlnesc următoarele tipuri de suporţi: Materiali. metode ale statisticii economice. transmitere. metode de proiectare a experimentelor. teoria grafurilor. (d) Prin proceduri se înţelege totalitatea operaţiunilor necesare pentru tratarea informaţiilor şi regulilor prin mijloacele sistemului. maşini şi oameni. (c) Prin reguli se exprimă modalităţile de aplicare la un organism a metodelor. transmis prin semnale şi pachete. concentrare. analiza stocurilor. metode de analiză multivariantă. pregătire. în care se găseşte regula de calcul a nivelului de stoc. Acestea sunt definite şi formulate concis sub forma unor ansambluri de operaţii logice şi/sau matematice. de măsurare şi scalare. Printre metodele utilizate se pot enumera: calculul probabilităţii. (e) Prin mijloacele unui sistem informatic se înţelege totalitatea uneltelor şi instrumentelor manuale. sub formă de suporturi tehnice (magnetice sau optice) sau grafice (opace sau transparente). programarea dinamică. Experienţa umană. automate. culegere. pentru a atinge obiectivele predeterminate. se poate arăta metoda gestiunii stocurilor. programarea liniară. teoria deciziei.

se reproduce realitatea în diversitatea sa de manifestare. Deşi această viziune a fost propagată puternic de producătorii de echipamente de calcul şi de informaticieni în proiectele de sisteme informatice nu s-au putut obţine rezultate spectaculoase. de analiză şi interpretare etc. 60 .). cel puţin.sisteme de calcul. În a doua etapă. realizându-se versiuni îmbunătăţite ale sistemului informatic. cyber-cumpărători. mijloace şi metode ca şi sistemul economic. programatori. motivele fiind următoarele: Unele activităţi pot fi optimizate cu anumite arhitecturi de sistem informatic dar multe devin în timp incompatibile cu aceste arhitecturi. (c) Oamenii în cadrul unui sistem informatic intervin sub forma de experienţă umană la nivelul suporţilor. de diferite generaţii şi configuraţii. culegere. de prelucrare.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE În prima etapă în cadrul unui sistem informaţional coexistau proceduri manuale de tratare a informaţiilor cu proceduri automatizate de calcul. analişti. ca specialişti pentru elaborarea. stocare. sistemul informatic al unei entităţi era completat. Cu alte cuvinte. Tensiunile dintre entitatea reală şi modelul reprodus de către software poate fi corectat prin simulare şi instruire. cu proceduri manuale pentru acele părţi ale sistemului informaţional care nu se pretau a fi automatizate prin utilizarea calculatorului. operatori) sau ca utilizatori ai sistemului în regim off-line sau online (cyber-nvigatori sau internauţi. utilizarea şi exploatarea sistemului (administratori. reguli. pregătire. analişti digitali etc. 3. echipamentele de captare. în intrările şi ieşirile sale. Sistemul informatic se poate prezenta sub forma unei „cutii negre” bazată pe intrări. ingineri sistem. proceduri. adică prin apropierea sistemului informatic de realitatea prin adaptări şi ajustări individuale. transmitere. s-a remarcat tendinţa automatizării progresive a sistemului informaţional. În urma modelării sistemului informaţional. de redare. Există o neconcordanţă între reprezentarea informatică implementată prin soft şi cea real existentă. pentru a-l cuprinde în ansamblul său şi astfel să se ajungă într-un timp imprevizibil la echivalenţa dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic. ieşiri. prin sistemul informatic.

Reprezentarea funcţiilor software trebuie să fie neutră în raport cu întreprinderea. Atunci când realitatea funcţionării unei întreprinderi este caracterizată prin schimbări puternice. care să poată comunica între ele.Sistemul informatic este adesea static în raport cu dezvoltarea mediului real. Sistemele de informatice trebuiesc structurate în module informatice distincte. încât generaţii întregi de produse software existente sunt înlocuite de altele noi. trebuie să fie compatibile între diferitele platforme hardware. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi de comunicaţii este atât de rapidă. Acest fapt şi posibilitatea de a comunica global cu cyber-lumea. 61 . precum sistemele de operare sau bazele de date. Ele nu mai redau doar modelul realităţii exterioare. devin capabile să modeleze. În etapa actuală sistemele informatice. aplicabilă ulterior în mod consecvent. reprezentarea în sistemul informatic nu poate fi adaptată suficient de repede. de a participa la ea. Un exemplu de software în mare măsură neutru în raport cu întreprinderile îl constituie prelucrarea de text. Să pună accent pe utilizarea sistemelor informatice deschise la care funcţiile sistemelor informatice să poată fi distribuite pe platforme eterogene iar anumite componente ale sistemului. cu performanţe şi funcţionalităţi sporite. subsisteme sau în bloc a întregului sistem. Această realitate virtuală poate fi asemănătoare realităţii fizice sau poate confrunta lumea gândurilor noastre cu imagini complet noi. ci modelează o nouă realitate virtuală pe care o proiectează şi o transmite utilizatorului de informaţii. Acest lucru permite înnoirea pe componente. care nu va modifica lumea de afaceri şi societatea în anii ce vin. dă naştere unei revoluţii enorme. Pentru realizarea şi exploatarea sistemelor informatice modern se pot formula următoarele reguli: Întreprinderea trebuie să cunoască perspectivele utilizării sistemelor informatice şi să formuleze pe baza acestora o politică de informatizare adecvată. module. în cyber-spaţiu.

(c) După gradul de structurare al colecţiilor de date: sisteme informatice care folosesc fişiere independente. pentru anumite activităţi din economie (sănătate. sisteme informatice cu baze de date orientate pe obiecte. subsistemul financiar-contabil. statistică). subsistemul de cercetare-dezvoltare. (e) După modul de tratare a informaţiei în calculator: 62 . (b) După domeniul activităţilor şi nivelul de abordare: sisteme informatice microeconomice (la nivelul agenţilor economici). sisteme informatice suport de asistare a deciziei. sisteme informatice de conducere a proceselor tehnologice (de automatizări). subsistemul resurselor umane. sisteme informatice de ramură. sisteme informatice integrate. Din varietatea de criterii utilizate în clasificarea sistemelor informatice. armată.3. de obiectivele urmărite în strategia generală a domeniului supus informatizării cât şi de caracteristicile şi performanţele echipamentelor de calcul şi de comunicaţie din structura sistemelor informatice. sisteme informatice metropolitane (unităţi administrativ-teritoriale). sisteme informatice-expert cu baze de cunoştinţe. sistemul informatic general al economiei naţionale. subsistemul comercial. enumerăm: (a) După funcţiile la nivelul unităţii economice: subsistemul de urmărire şi programare a producţiei. (d) După gradul de concentrare/dispersie a capacităţilor de prelucrare şi memorare a datelor: sisteme informatice centralizate. sisteme informatice cu baze de date. subsistemul de servicii. sisteme informatice distribuite. sistemele informatice sunt structurate în funcţie de organizarea şi structura sistemului informaţional.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE În cadrul unui sistem economic.

iar uneori sistemul informaţional poate să coincidă cu cel informatic. 63 . Se definesc astfel în cadrul sistemului informatic al firmei următoarele subsisteme: subsistemul conducerii strategice.sisteme informatice cu tratarea în regim batch (pe loturi). sisteme informatice cu regim multiprelucrare (lucrarea se execută în paralel pe mai multe calculatoare care operează coordonat în sistem). Sistemul informatic al firmei este astfel structurat încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de utilizatori. (g) După regimul de acces la resursele hardware a sistemului de calcul: sisteme informatice cu acces secvenţial.monoprelucrare sisteme informatice cu prelucrări în regim de multiprogramare (se execută mai multe lucrări la un singur calculator local). sisteme informatice online. (h) În funcţie de simultaneitate/nesimultaneitatea lucrărilor în sistemul informatic: sisteme informatice cu prelucrări monoprograme. stocare. sisteme informatice cu prelucrare şi răspuns în timp real. personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor. subsistemul de gestiune a cunoaşterii (specific activităţilor de cercetare şi proiectare). sisteme informatice cu acces combinat. tactice şi operative. la limită. sisteme informatice cu acces interactiv (conversaţional). subsisteme ale conducerii curente. personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi tehnologii de fabricaţie. Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite realizarea operaţiilor de culegere. sisteme informatice în regim de teleprelucrare (cu deosebirea că reţeaua de calculatoare care procesează lucrările sunt distribuite geografic). transmitere. prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel obţinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei (IT). Analiza unui sistem informatic se realizează în raport cu: factori de conducere la nivelul conducerii strategice. (f) După modul de utilizare a sistemelor de prelucrare şi comunicaţie: sisteme informatice off-line.

subsisteme operaţionale.permit echipei manageriale “la vârf” să realizeze planificarea activităţii firmei pe termen lung în vederea atingerii obiectivelor strategice fixate. Sisteme informatice la nivel operaţional (Operational Level Systems) . consumuri de materii prime. individual. Susţinând de regulă decizii de rutină. produse finite obţinute. spre exemplu. plăţi efectuate către furnizori etc.asigură derularea activităţilor de control şi conducere pe termen scurt. aceste sisteme generează rapoarte periodice. Fiind gândite mai mult ca sisteme de raportare periodică. sistemul informatic privind gestiunea stocurilor etc. încasat. stocarea şi prelucrarea datelor privitoare la tranzacţiile zilnice.permit promovarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în cadrul firmei (de exemplu produsele software destinate proiectării asistate de calculator AutoCAD) precum şi asigurarea automatizării şi controlului fluxului de documente în cadrul firmei. sistemul informatic privind gestiunea producţiei. stocarea şi prelucrarea datelor referitoare la tranzacţiile şi procesele economice derulate (aprovizionări cu materii prime. Putem realiza o clasificare a sistemelor informatice întâlnite în cadrul firmei pornind de la criteriul naturii prelucrărilor realizate prin intermediul lor: Sisteme pentru prelucrarea tranzacţiilor (TPS . atât componentele definite după criterii funcţionale. Sistemele informatice destinate conducerii curente . cât şi pe cele rezultate din luarea în considerare a nivelelor de decizie şi operaţionale din cadrul firmei.permit culegerea. sistemul informatic privind evidenţa vânzărilor.Transaction Precessing Systems) sunt specializate în preluarea. oferind informaţia necesară decidentului în conformitate cu domeniul său de responsabilitate. livrate. Se caracterizează prin gradul lor mare de repetabilitate şi prin volumul mare de date procesat şi servesc nivelul operaţional. de rutină. Chiar dacă ele reprezintă componente ale sistemului informatic al firmei. ele sunt mai puţin pregătite să ofere informaţii urgente ca urmare a unor situaţii neprevăzute. Structura sistemului informatic al firmei cuprinde deci. În această categorie cuprindem. Sistemele de gestiune a cunoaşterii în cadrul firmei (Knowledge Systems) . le vom numi în continuare sisteme deoarece le vom prezenta pe fiecare din ele. a căror structură este prestabilită.). sistemul informatic al contabilităţii financiare. 64 . Sistemele informatice destinate conducerii strategice .

). secretari). funcţionari. în elaborarea deciziei băncii de acordare a creditelor pentru clienţii săi etc. Utilizează date privind mediul exterior al firmei. Utilizatorii acestor sisteme sunt inginerii. ci să ofere facilităţi generalizate de calcul şi comunicaţii. date sintetizate oferite de MIS şi DSS precum şi cele mai avansate produse software grafice.Knowledge Work Systems) destinate creării şi integrării noilor tehnologii în cadrul firmei. sisteme de poştă electronică etc.Decision Support Systems) oferă managerilor modele complexe şi aprofundate de analiză în vederea fundamentării deciziilor. procesoare de tabele. În această categorie putem include sistemele expert caracterizate prin stocarea cunoştinţelor unui expert uman. Sisteme destinate cercetării-dezvoltării (KWS . controlului şi planificării pe termen scurt. Ele valorifică informaţii interne oferite de TPS şi MIS alături de informaţii provenite din mediul economic exterior (curs valutar. Sistemele expert pot fi utilizate cu succes în diagnosticarea financiară a firmei. Sisteme suport ale executivului (ESS .Office Automatic Systems) destinate mai ales personalului implicat în procesul prelucrării informaţiei (contabili. sub formă de fapte şi reguli. dar şi managerilor. ele permit şi generarea de rapoarte privind abaterile înregistrate precum şi consultarea online a informaţiilor referitoare la perioadele anterioare de gestiune (în vederea determinării trendului indicatorilor). într-o bază de cunoştinţe utilizată în deducerea de concluzii prin derularea de raţionamente automate. preţul produselor fabricate de firmele concurente. Ele nu au fost gândite să servească la soluţionarea unei anumite probleme.Management Information Systems) destinate asigurării rapoartelor sintetice de rutină necesare în procesul fundamentării deciziilor curente. altele decât cele de rutină. 65 . Sisteme suport de decizie (DSS . proiectanţii şi ceilalţi specialişti angrenaţi în activitatea de cercetare-dezvoltare. preţul pe piaţă al materiilor prime etc.(OAS . Sisteme informatice destinate conducerii (MIS . Oferă utilizatorilor flexibilitate deosebită la cerinţele formulate returnând rapid răspunsurile solicitate. În această categorie putem cuprinde: procesoare de texte.Executive Support Systems) reprezintă sisteme informatice destinate conducerii strategice şi permit luarea unor decizii nestructurate.Sisteme destinate activităţii de birotică . În vederea oferirii unei informări relevante.

Informaţia odată introdusă în sistem. îndeplineşte următoarele funcţii generale: funcţia de preluare a informaţie.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC Funcţiile unui sistem informatic decurg atât din obiectivele entităţii organizaţionale cât şi din mijloacele pe care tehnologia informaţiei şi comunicaţiile i le oferă în vederea realizării acestor obiective. a imaginilor video sau film. 3. funcţia de comunicare a informaţiei. fie se prelucrează imediat.4. funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei. funcţia de ieşire a informaţiei.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei joacă un rol important în funcţionarea unui sistem informatic. în timp real. fie se memorează pentru prelucrări ulterioare. Informaţia se poate păstra în: 66 . funcţia de prelucrare a informaţiei. indiferent de conţinutul concret al activităţii pe care o serveşte. Un sistem informatic. funcţia de comandă-control a sistemului.1 Funcţia de preluare a informaţiei Funcţia de preluare a informaţiei în sistem se exercită într-o varietate mare de modalităţi cum sunt: preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţie.3. Capacitatea de stocare a informaţiei şi viteza de acces la date constituie criterii fundamentale de apreciere a performanţelor unui sistem informatic în raport de durata şi volumul informaţiei memorate. nefiind exclusă posibilitatea transferării ei. 3. captarea cu echipament adecvat a informaţiilor numerice. alfanumerice. preluarea informaţiei provenite din reţele locale de date.4. fără a fi memorată sau prelucrată. a vocii şi sunetului. grafice. introducerea manuală a datelor şi textelor. la ieşire.

3 Funcţia de comunicare Funcţia de comunicare a sistemului informatic asigură transferul informaţiilor între reţelele de calculatoare şi/sau între calculatoare şi reţelele de comunicaţie prin: comunicaţia între componentele entităţii organizaţionale. Informaţia aflată în memoria unui sistem informatic poate servi în procesul de prelucrare sau poate fi valorificată prin consultare locală ori poate fi comunicată utilizatorilor prin intermediul reţelelor de comunicaţie. O reţea ISDN (integrated services digital network). comunicaţia la distantă pe linii de comunicaţie digitală. asigură conectarea directă a echipamentelor digitale utilizând echipamente NTE (network termination equipment).PSTN) asigură conectarea calculatoarelor utilizând comutarea circuitelor (circuit switching). memoria externă.4 Funcţia de prelucrare Funcţia de prelucrare se referă la o mare varietate de operaţii şi procese. comunicaţia la distanţă realizată printr-o linie analogică pe reţeaua publică de telecomunicaţii. Aceste linii de comunicaţie utilizează modemul pentru conversie din/în format digital în/din format analogic. comunicaţia prin World Wide Web (WEB) .4. cum sunt: 67 . pentru informaţii cu caracter de istorie sau care se consultă foarte rar. Internetul fiind utilizat pentru transmiterea datelor în întreaga lume şi reprezintă un mod de conectare în care calculatoarele pot comunica utilizând un protocol de adresare comună (TCP/IP). pentru datele în curs de prelucrare.4. 3. pentru datele care se consultă periodic. depozite şi arhive electronice. conectate fizico-funcţional într-o reţea omogenă de calculatoare de tip local (LAN Local Area Network). 3. Reţeaua publică de telecomunicaţii (public switched telecommunications network .o infrastructură informaţională în care informaţia este transmisă prin reţele eterogene.memoria internă.

Consultarea bazei de informaţii nu afectează conţinutul acesteia. forma şi conţinutul informaţiilor.).conversia informaţiei din forma analogică în formă digitală. Au loc operaţii pentru obţinerea de rapoarte şi situaţii complexe care vor fi transferate la dispozitivele de ieşire în vederea imprimării lor. prin intermediul sistemelor de comunicaţie. precum şi operaţia inversă de conversie din digital în analogic. necesară memorării şi procesării ei cu mijloace informatice. şi/sau bazele de cunoştinţe (BC). de tabele şi de cunoştinţe presupune ştergerea informaţiilor devenite inutile. afişării la terminal sau a comunicării locale. modificarea valorilor celor existente pentru a Ie pune în acord cu realitatea pe care trebuie să o reflecte sau cu nevoile utilizatorului de informaţii. selectarea şi transmiterea informaţiei solicitate. preluate din reţelele de comunicaţie sau introduse manual. de tabele (BT). introducerea de informaţii noi.) pe altul. ce presupune operaţii diferite în raport de natura informaţiei solicitate. actualizarea bazelor de date. reproducerea informaţiei şi documentelor prin copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport din bazele de date (BD). Încărcarea bazelor se face cu informaţii provenite din bazele. imprimantă. îndeosebi în cazul prelucrării datelor şi cunoştinţelor. tratarea propriu-zisă a informaţiei. consultarea interactivă a informaţiei. electronic. de recunoaştere a formelor sau semnificaţiei acestora. depozitele şi arhivele electronice stocate pe suporturi de memoria externă. punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire. crearea şi încărcarea bazelor de date (BD). echipament de comunicaţie în reţea etc. ori la distanţă. pentru a o face compatibilă cu echipamentele electronice de tip analogic pentru redarea. ordonări) sau semantice. optic. constă în efectuarea celor mai variate operaţii care privesc. înregistrarea sau transferul de informaţie audio şi vizuală. conversie de suport prin transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic. şi/sau cunoştinţe (BC) presupune un ansamblu de proceduri prin care se generează structura şi modul de organizare a informaţiei pe suportul tehnic. bazele de tabele (BT). de Ia terminale de culegere. se realizează cu ajutorul unor programe care permit căutarea. 68 . la un dispozitiv periferic de ieşire (monitor. grafic etc. Au loc o multitudine de operaţii logice (comparaţii.

4. documente grafice. pe care urmează a fi transferată informaţia la ieşire. Comunicarea cu exteriorul se face prin transmiterea de informaţii multimedia la distanţă. natura suportului tehnic sau grafic. de specificul operaţiilor care se execută. telefax. baza de programe. clienţi. destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat. videoconferinţe etc. 6) Funcţia de comandă şi control a sistemului informatic deţine toate atributele necesare pentru dirijarea şi reglarea funcţionării întregului sistem. conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire. acţionari. depozite şi arhive electronice ale sistemului informatic sau comunicarea informaţiilor. alocarea optimă a resurselor sistemului referitoare la echipamente. film. 69 . prin listarea documentelor obţinute la imprimantă.3. texte. a tuturor funcţiilor sale. transferul de date pentru stocare la distanţă pe suporturile de memorie externă. texte. consumatori etc. forma. către partenerii de afaceri. memoria internă. organisme publice. se realizează prin transmiterea digitală de date. voce. plotter sau prin imprimare pe dispozitive de fotocopiere. digitală sau analogică. informaţie vizuală şi sonoră cu ajutorul reţelelor publice sau private de comunicaţii.. de proceduri şi baza informaţională. a informaţiei transmise. telefon. de destinaţia şi modul de transmitere a rezultatelor. Comunicarea în interiorul sistemului se face prin consultare directă la terminal. controlul proceselor de intrare.5 Funcţia de ieşire a informaţiei Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă mai multe cerinţe în funcţie de: natura informaţiei transferate la ieşire: date. secvenţe video sau audio sau combinaţii ale acestora. prin consultarea realizată Ia terminale video şi audio ale reţelei locale. teleconferinţe. prelucrare şi ieşire a informaţiei în funcţie de natura lor. transmiteri de date şi imagini prin telex.

Din definiţie rezultă existenţa a trei componente.1 Structura sistemului informaţional 70 . programele şi informaţiile. de metode. Acestea au roluri diferite în economia sistemului. suficiente pentru a putea explica structura şi funcţiile sistemului informatic. Aceste elemente fundamentale sunt echipamentele. Astfel.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Sistemul informatic în sectorul terţiar este un ansamblu interconectat de echipamente hardware şi programe software. reprezintă instrumentul logic al acesteia. programele (componenta software). atât cu sistemele informatice profesionale. Componenta informaţională INFORMAŢIA Subsistemul de informaţii SOFTWARE Subsistemul de programe HARDWARE Subsistemul de echipamente Componenta logică Componenta fizică UNITATEA CENTRALĂ PERIFERICE DE INTRARE ŞI/SAU IEŞIRE ECHIPAMENTE PENTRU COMUNICAŢII Locale La distanţă Figura nr. cât şi cu sistemele de comunicaţii. în timp ce baza de informaţii oferă obiectul supus procesării cu ajutorul mijloacelor amintite.3. tehnici. între care se creează un ansamblu de legături comunicaţionale. constituie instrumentul fizic al activităţii sistemului informatic.3. modele şi instrumente având ca obiectiv procesarea informaţiei şi care îşi exercită funcţiile sale în interdependenţă. dacă echipamentele (componenta hardware). organizarea şi funcţionarea acestuia.

atât periferice comune de intrare-ieşire cât şi echipamente dedicate. aparatul telefax şi/sau interfaţa telefax pentru înregistrarea digitală a documentelor grafice recepţionate sau pentru scrierea lor directă la imprimantă fax. de la un alt VCR pentru imagini de la un videocasetofon sau de la un Tuner TV pentru a prelua imaginile din reţelele TV. a) Dintre perifericele de intrare necesare unui sistem informatic amintim: tastatura utilizată pentru introducerea manuală a informaţiei date. numită şi memorie vie. scanner-ul pentru înregistrarea digitală a imaginilor grafice aflate pe documente. joystick etc. trackball.3. de tip „citeşte-numai” care permite doar citirea fără a fi modificată. memorie ROM. care permite atât scrierea cât şi citirea şi este o memorie de tip volatilă. a mesajelor sonore. interfaţa audio şi video pentru recepţia imaginilor şi sunetelor prin intermediul plăcii de captură video ce preia imagini de la o cameră video.5. care reprezintă memoria operativă la nivelul căreia se execută toate calculele aritmetice şi logice. tratative. conferinţe etc. numită şi memorie moartă. aparatul telefonic şi interfaţa telefonică pentru receptarea şi înregistrarea digitală a comunicaţiilor analogice sau digitale. constituie perifericul de introducere a sunetului captat direct din realitate: dispoziţii şi mesaje. în sensul că informaţia se pierde la închiderea sesiunii de lucru. comentarii şi rapoarte. interviuri. texte şi comenzi. 3. echipamente interactive de introducere din categoria mouse-lui..2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului conţin. Memoria operativă este de două tipuri: memorie RAM.1 Componenta hardware a sistemului Componenta hardware a sistemului este reprezentată de ansamblul de echipamente format din: a) Unitatea centrală a sistemului informatic numită generic procesor b) Memoria internă.5. Mouse-ul este folosit pentru manipularea mai 71 . microfonul şi interfaţa pentru sunet adecvată.

b) Perifericele de ieşire ale unui sistem informatic sunt: imprimanta. notebook-uri etc. desene de specialitate în alb-negru sau color. textelor. aparatul telefonic şi interfaţa sa cu sistemul informatic. planuri. Joystick-ul. interfaţa de ieşire telecopiator. realizează transferul documentelor din memoria internă a sistemului informatic în memoria sa externă. ecrane electronice. interfaţa audio. fie la distanţă prin reţelele pentru comunicaţii de date. De asemenea. un mouse aşezat cu sfera în sus şi care este manevrată cu mâna fiind ataşat fie extern la calculator. fie inclus în tastatura calculatoarelor portabile (laptop-uri. pentru transmiterea Ia distanţă a documentelor tip fax direct din document.). Imprimarea se poate realiza în alb-negru sau color. numit şi „maneta de joc” este utilizat în special în jocurile electronice. de fapt un creion cu o tabletă pe care se înscriu informaţii ce sunt transmise la calculator etc. sau în regim memorat. prin lectura documentului aflat în memoria internă sau externă a calculatorului electronic. tableta grafică (digitizor) şi interfaţa de pointare. incinte acustice. interfaţa video pentru transmiterea de imagine şi sunet prin reţelele de televiziune cu circuit închis sau prin sisteme de televiziune la distanţă. pentru trasarea de schiţe tehnice. documentelor sau desenelor. Terminalul dispune de un difuzor încorporat pentru emiterea de sunete. pentru transpunerea pe hârtie a datelor. amplificatoare de sunet etc. pentru transmiterea documentelor memorate digital. pentru transmiterea de sunet în reţele locale. pentru transmiterea analogică şi digitală de mesaje direct sau înregistrate digital sub forma fişierelor acustice. plotter-ul. monitorul serveşte. pentru afişarea pe ecran a informaţiei solicitate. către un copiator.. aici sunt incluse dispozitivele de afişare audiovizuală locală: monitoare. mesaje şi alte informaţii sonore. în reţele pentru transmiterea la distanţă a sunetului şi vocii sau pentru consultare locală a informaţiei sonore (memorate sau în curs de recepţie) cu 72 . Trackball.uşoară a imaginilor pe ecran şi introducerea comenzilor în calculator. cu avantajul înregistrării unui volum mare de informaţii pe unitatea de suport. aparatul telefax şi interfaţa sa specifică. imprimanta pentru microfilm şi interfaţa sa. fie local către un copiator.. sub forma de arhivă pe microfilm.

a imaginilor video şi audio. CD-ROM. discuri flexibile) permit memorarea digitală a informaţiei de orice natură (date. DVD. boxe. Aici sunt incluse totalitatea dispozitivelor tehnice de conectare.mijloc de comunicare portabil) şi interfeţele mai elaborate cu utilizatorul care introduc informaţia folosind un creion fotosensibil şi dispune de soft specializat pentru procesarea şi transmiterea informaţiei utilizând de regulă reţeaua de telefonie mobilă. folosind programe diferite. difuzoare. transmitere recepţie. următoarele: Unităţile digitale de disc magnetic şi optic (discuri fixe. echipamente GSM pentru comunicaţii mobile (telefon GSM. sunet şi imagine. imagini) în format digital1. c) Perifericele de intrare-ieşire întâlnite în configuraţia unui sistem informatic sunt. a sunetelor şi filmelor cu ajutorul reţelelor de telefonie.dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de sunet. manipularea ei sub forma unor fişiere cu diferite extensii. camere de luat vederi. texte. pager) care comunică într-o reţea GSM utilizând servicii vocale şi „nevocale” (transmisii de date. codificare. în principal. Blue-Ray). imagini video şi audio. incinte acustice. a documentelor grafice. panouri electronice. d) Echipamente pentru comunicaţii. asistenţi personali digitali de tipul PDA (dispozitiv portabil miniaturizat cu ecran şi tastatură asemănător cu „palmtop-ul”) sau PCom (Personal Communicator . film etc. documente grafice.). procesoare de texte şi documente. lectura şi prelucrarea diferenţiată a informaţiei din aceste fişiere. natura reţelelor de telecomunicaţii utilizate şi cuprind: echipamentele de fax-modem care asigură transmiterea documentelor de tip facsimil. a informaţiei utilizate în sistemele informatice. DVD. difuzorul calculatorului etc. tipul de comunicaţii practicate (locale sau la distanţă). videotelefon şi sistemul de videoconferinţe (televizoare. a datelor. Discurile magnetice şi/sau optice. telefoane mobile) şi interfeţele video şi acustice de cuplare la reţea de bandă largă. Structura şi funcţionalitatea acestuia depinde de mai mulţi factori: echipamentul informatic utilizat. indiferent de 1 digital bit pipe = conductă digitală pentru biţi 73 . natura informaţiei prelucrate. digitale (CD. în funcţie de natura informaţiei conţinute în aceste fişiere: procesoare de tabele. sunete. decodificare. Memorii flash etc. facsimile. locală sau la distantă. procesoare de grafică.

procesoare pentru desen şi reprezentări grafice:. reţelele de calculatoare (LAN. procesoare pentru sisteme de gestiune de baze de date/cunoştinţe. indiferent de gradul de complexitate a configuraţiei fizice. comutatoare (switch-uri). conectate conform unor tehnologii specifice. procesare text. accesorii pentru desen. procesoare de calcul tabelar. conectori. un fax digital. procesoare integrate. Software-ul este format din următoarele grupe mari de programe: programele sistemului de operare . bloc-notes. accesorii pentru sunet şi imagine .3 Componenta software Componenta software a unui sistem informatic. procesoare pentru accesare şi dezvoltări în sisteme de reţele Internet şi Intranet. Pentru conectare se utilizează plăcile de reţea. un calculator prin modem. WAN. concentratoare) pentru tehnologiile de tip stea sau inel.natura sursei sau receptorului (un telefon digital. tip document grafic. cabluri. hub-uri (receptoare. MAN.. INTERNET) sunt reprezentate de un ansamblu de calculatoare eterogene (staţii şi servere) şi alte echipamente şi dispozitive de comunicaţie. procesoare DTP (Desk Top Publishing). procesoare de proiectare asistată. procesoare de text şi imagine fixă. o reţea). procesoare pentru medii integrate de dezvoltare etc. 74 . accesorii pentru comunicaţii (telefon. calendar şi agendă. procesoare pentru comunicaţii şi reţele de date. accesoriile pentru sistemele informatice de lucru reprezintă un set de programe folosite uzual ca: ceas.5. este formată din subsistemul de programe care constituie componenta logică a sistemului informaţional. procesoare pentru limbaje de programare şi asamblare. calculator. 3. procesoare utilitare şi de întreţinere. porturi etc. fax).

schiţe. texte) preluate prin scanare (documente. înregistrări audio (microfon) sau video (camera de luat vederi) şi sunt: preluate din reţelele de date şi comunicaţii. păstrarea temporară în memoria internă sau externă în vederea unor prelucrări imediate. documente). 75 .5. păstrarea pe termen mediu în memoria externă (disc magnetic. programele şi informaţiile. a) Informaţiile de intrare pot proveni din mai multe surse: captate direct din realitate. rezultate intermediare ale unor prelucrări anterioare sau în curs de desfăşurare. pentru consultări ulterioare. panouri electronice. prin arhivare pe suport magnetic. stocate în memoria externă. prin sistemele de comunicaţii locale şi telecomunicaţii de date. grafice. desenare la plotter (desene. transmitere locală sau la distanţă. planuri).4 Componenta informaţională Componenta informaţională a sistemului oferă obiectul supus prelucrării şi în acelaşi timp. redare audio (speaker). sunet şi imagine. listarea la imprimantă. faxuri). De cele mai sus se poate concluziona că funcţionarea unui sistem informatic este posibilă numai prin funcţionarea sincronă şi intercorelată a celor trei subsisteme ale acestuia: echipamentele. conţine multitudinea de rezultate intermediare şi rezultatele finale ale activităţii de prelucrare. texte. optic). păstrarea pe termen îndelungat. optic sau grafic (microfilm). introduse prin tastare (date. redare video (monitor. texte. locale sau la distanţă.3. depozite şi arhive electronice sau înregistrate pe microfilm. b) Informaţiile de ieşire ale sistemului informatic au mai multe destinaţii: pentru consultare interactivă la monitoarele calculatorului (date. sistem de televiziune) sau înregistrate pe microfilm.

în activitatea ecomomico-socială. Indicatorii sunt agregaţi piramidal.OBIECT AL PRELUCRĂRII 4. Informaţiile emise în acest cadru poartă numele de informaţii economice. transmiterea şi utilizarea de informaţii. între sistemul de conducere şi cel condus. dirijat. Locul unde ia naştere informaţia se numeşte sursă. De la sursă la receptor. circulaţia şi utilizarea informaţiilor reprezintă un proces conştient. de la indicatorii cantitativi sau valorici analitici până la indicatorii de sinteză. se poate afirma că în timp ce conţinutul informaţiilor este determinat. Ţinând cont de principiile generale ale funcţionării sistemelor şi de rolul informaţiilor în asigurarea conexiunilor informaţionale în procesul de conducere a firmei. reprezintă condiţii indispensabile pentru gestiunea proceselor de creare a bunurilor materiale şi spirituale.CALITATEA ACESTORA – Informaţiile economice iau naştere în mod obiectiv. Forma informaţiilor se poate modifica în raport cu mijloacele şi procedeele folosite la producerea lor. Informaţia economică este exprimată printr-un sistem de indicatori. în care legile specifice procesului informaţional pot fi prestabilite şi modificate după cerinţele cunoaşterii şi conducerii activităţilor economice. producerea. forma lor este determinată de sistemul de conducere. Prin urmare. iar locul unde ajunge se numeşte receptor. determinist sau aleator. Alături de indicatori sunt codurile şi nomenclatoarele de coduri care asigură o clasificare şi o structurare omogenă a informaţiilor după criterii bine definite. integrator.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE . exprimaţi de obicei sub formă valorică. care formează sursa de date necesare gestiunii firmei. în timp ce conţinutul 76 . de sistemul condus. informaţia trebuie definită în legătură strânsă cu aceste trei noţiuni. în principal. a unor conexiuni între subsisteme şi sistemul global. informaţia circulă prin ceea ce se numeşte canal de comunicaţie. Producerea.Capitolul 4 INFORMAŢIA . Funcţionarea stabilă a unui sistem şi dezvoltarea sa sunt condiţionate de existenţa unor conexiuni informaţionale între elementele sale. În sfera activităţilor economico-sociale.

informaţii de planificare de perspectivă medie şi lungă. Pentru ca informaţia să-şi poată îndeplini rolul în conducerea şi previzionarea macroeconomică. informaţii de pregătirelansare. Din acest motiv. Informaţiile utilizate în gestiunea firmei sunt clasificate atât din punct de vedere funcţional cât şi sub aspectul utilităţii lor. în formularea şi fundamentarea deciziei. Sub aspectul utilităţii lor. folosite pentru elaborarea unor prognoze. informaţii de cooperare (ce caracterizează cantitativ şi calitativ relaţiile şi legăturile operaţionale cu sistemele exterioare).acestora rămâne neschimbat. informaţiile trebuie să fie recepţionate de sistemul conducător. valutar etc. precum şi la diferite momente intermediare). informaţii de ieşire (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul rezultatelor şi al consumului de resurse. pe activităţile şi entităţile sale funcţionale. cantitativ şi calitativ. informaţiile economice furnizate şi vehiculate de sistemul informaţional al firmei se împart în şase grupe mari. Pentru 77 . economic. al activităţilor şi entităţilor sale funcţionale la începutul şi sfârşitul perioadelor de gestiune. de producţie. informaţii de evaluare şi raportare. uman. informaţiile economice se clasifică astfel: informaţii de stare (care caracterizează cantitativ şi calitativ potenţialul tehnic. informaţiile pot fi considerate ca o proprietate obiectivă a fenomenelor şi proceselor economice. al sistemului economic firmă. financiar. trebuie să întrunească următoarele calităţi: acurateţea determină valoarea informaţiei şi se referă la reflectarea exactă a realităţii. În raport cu această calitate. a activităţilor şi entităţilor sale funcţionale). Pentru a avea semnificaţie şi utilitate. la sfârşitul perioadelor de gestiune sau în diferite momente ale perioadelor respective). informaţii de programare sau planificare operativă. şi anume: informaţii de prognozare pe termen lung. informaţii de control şi reglare. Din punct de vedere funcţional. la începutul perioadelor de gestiune şi la diferite momente imtermediare până la sfârşitul acestor perioade). informaţii de intrare (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul obiectivelor propuse spre realizare şi al resurselor alocate pe activităţi şi entităţi funcţionale. fiind independent de structura sistemului condus şi conducător. se evidenţiază procesul de îmbătrânire a informaţiei. oportunitatea reprezintă calitatea informaţiei de a fi disponibilă în momentul la care este solicitată şi se măsoară prin parametrul timp. pe ansamblul sistemului. informaţii de execuţie (care sunt utilizate în procesele informaţionale pentru execuţia lucrărilor informaţionale şi care conţin atât informaţiile menţionate cât şi alte informaţii operative pentru conducerea şi funcţionarea sistemului.

transmiterea şi recepţionarea informaţiei în procesul de gestiune a activităţii firmelor. timpul de răspuns al sistemului care produce informaţia numărul de sub-perioade ale lui t. în perioada t. exprimată prin economice. probabilitatea luării unei decizii corecte pe baza informaţiei Un calcul de eficienţă privind utilizarea informaţiei trebuie să ţină seama şi de costurile implicate în producerea. numărul deciziilor luate. perioada în care informaţia este utilă. N) . efectele economice asociate tipului de decizie. n N p date. Valoarea informaţiei economice poate fi comensurată cu ajutorul unei expresii matematice de forma următoare: 1 t (4.a se reduce la minimum acest proces şi efectele sale este necesară scurtarea ciclului producere-prelucrare-transmitere-stocare şi utilizare a informaţiei. A. reprezintă valoarea informaţiei furnizate. adică adoptarea deciziei. t n=1 [ ] unde: Vi efectele E t C A T respectivă.1) Vi = E ∑ f(C. cantitatea de informaţie. N. prelucrarea. valoarea trebuie privită prin prisma conţinutului informaţional. a utilităţii informaţiei şi prin prisma efectelor sale asupra sistemului economic condus. n) .T.g(p.t. acurateţea informaţiei. utilizând informaţia. 78 .

Aceste informaţii se găsesc de obicei în actele. optice. în individualitatea sa. a monitorului etc.4. Aceasta înseamnă că informaţiile de conţinut. ele fiind foarte diferite. la un sistem de calcul PC aceasta are loc prin indicarea tipului de microprocesor. Luate în sens strict. informaţiile-obiect tipice sunt preţul. relaţie.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ Atunci când se discută rolul şi puterea informaţiilor. electronice etc. informaţia de conţinut este de cele mai multe ori istorică. În acest sens. De asemenea omul dispune de astfel de informaţii în structura ADN-ului.furnizează date despre valori numerice. nu oferă ele singure relaţii despre valoarea unui produs. formă. arhivele sau suporturile digitale (magnetice. documente de elaborare şi execuţie constituie informaţii atribut. ea oferă relaţii despre data comenzii. a livrării. dosarele. este important să se specifice şi tipul acestora.). dimensiunea sau greutatea unui produs. a tipului şi mărimii memoriei interne. comportament. informaţii despre livrări. când şi unde s-a depozitat un articol sau când un anume client a făcut o comandă. această categorie poate ajunge la un volum foarte mare de date. locuri şi alte mărimi cantitative. este 79 . planurile de construcţie. Informaţiile de atribut sunt deosebit de importante pentru a se ajunge de la afirmaţii generale la informaţii specifice. A le genera sau obţine pe celelalte a fost posibil de-abia în ultimii ani datorită evoluţiilor spectaculoase a tehnicilor de prelucrare a informaţiilor. un obiect este specificat mai direct şi devine identificabil. informaţii despre clienţi (situaţii detaliate ale comenzilor şi solvabilităţii. a) Informaţii de conţinut . evidenţa salariilor sau date personale ale angajaţilor.). Prin intermediul informaţiilor de atribut. Conform naturii sale. De exemplu. a frecvenţei. Până în prezent în economie a fost utilizată în special categoria referitoare la conţinut şi aceasta în mod sistematic şi simplu. Datele cuprind adrese. eforturile erau îndreptate spre prelucrarea acestor informaţii disponibile în cantităţi uriaşe. ca obiect distinct. vânzări. acţiune şi comunicare. b) Informaţii de atribut descriu forma şi structura unui obiect. stocuri. Informaţiile relevante se clasifică în şase categorii după: conţinut. iar a lucra cu ele reprezintă însă cheia viitorului. timp. În comerţ. Spre deosebire de informaţiile de conţinut. Până în anii ‘80. persoanele de contact etc. a mărimii hard-discului.

Folosind simulări cât mai realiste este adesea posibil să se construiască dintr-o dată o instalaţie perfectă sau aproape sigură. sau chiar mai redus. sunet şi film. direcţiei şi semnificaţiei. comportamentul obiectelor fizice într-o realitate virtuală sau tridimensională. d) Informaţii de comportament presupun tratarea din punct de vedere antropologic. este de aproximativ 6 luni. Informaţiile de conţinut descriu trecutul. sunt foarte utile în ceea ce priveşte strategiile şi politicile viitoare. Prototipul nu mai există în mod real. mai întâi pe calculator. 80 . cel mai economicos şi cel mai sigur avion comercial. e) Informaţii de acţiune. Se pot face afirmaţii şi se obţin estimări privind evoluţiile viitoare. Revoluţia informaţională nu urmăreşte numai crearea lumii virtuale ci şi interacţiunile între „lumea virtuală” şi lumea reală pentru ca aceasta să se poată transpune în practică. de măsurare a gradului de asociere sub aspectul intensităţii. firma Boeing a construit cel mai mare. în condiţiile menţinerii costurilor cip-urilor şi mediilor de stocare. cu mult înainte să se fi „consumat” o singură bucată de material pentru realizarea sa. Avionul a fost proiectat şi testat în această lume virtuală. dar odată cu introducerea prelucrării de imagini. sociologic. modelul Boeing 777. generează o informaţie specifică. c) Informaţia de relaţie descrie relaţia dintre obiecte şi este esenţială pentru a putea reprezenta dependenţa şi interdependenţa. Va fi posibilă nu numai extragerea informaţiilor din date ci şi generarea de acţiuni pornind de la 1 Având la bază această idee.necesar să se cunoască datele de individualizare şi care luate în compoziţia corectă. în timp ce informaţiile de atribut descriu prezentul. Aceste tehnologii au devenit posibile datorită faptului că au fost inventate medii care permit stocarea a miliarde de biţi şi sunt disponibile procesoare care permit prelucrarea într-un timp acceptabil a acestor cantităţi de date. a legăturilor cauzale dintre obiecte. Toate simulările au loc pe acest obiectiv virtual. ci numai virtual1. Aceste date au fost multă vreme stocate prin intermediul semnelor. psihologic şi economic a comportamentului obiectelor investigate. Informaţiile de comportament se bazează pe informaţiile de conţinut iar pentru înţelegerea mecanismelor şi principiilor de comportament se simulează prin modelare. timpul de dublare a capacităţii de stocare. Informaţiile de comportament. În decursul scurtei istorii a tehnologiei informaţionale. informaţiile de atribut au fost disponibile într-o măsură din ce în ce mai mare în formă multimedia.

Contextul joacă un rol secundar. fiecare mişcare trebuie programată minuţios dinainte. Comunicarea este un termen cu mai multe sensuri de înţelegere. Din acest motiv. ceea ce face ca să fie folosit. Astăzi există posibilitatea de a modela acest cyber-spaţiu într-un mod atât de realist încât nu mai poate fi deosebită de realitate. prin urmare. schimb de informaţii. În cyber-spaţiu nu se comunică numai conţinutul.informaţii. În publicitate. Se apreciază că software-ul pentru crearea în mod rapid şi realist de cyber-spaţii va fi disponibil mai devreme decât capacitatea întreprinderilor de a se folosi din plin de posibilităţile oferite de cyber-spaţiu. De exemplu. ambiguităţile joacă un rol din ce în ce mai mare. 81 . întrucât conţinutul poate fi ambiguu sau neclar. pentru utilizator. care modelează comunicarea în calitate de context. Situaţia specifică în care are loc o comunicare constituie adesea premisa interpretării corecte a acesteia. Comunicarea în cyber-spaţiu face un pas uriaş înainte. într-un mediu creat în mod artificial. întrucât prin combinarea iscusită a conţinutului şi a contextului se poate obţine efectul de nou şi. ci se creează şi contextul. în special. mişcările unei fiinţe umane vor fi înregistrate şi stocate cu ajutorul tehnicii senzorilor. care pot fi ulterior imitate şi utilizate de maşinile inteligente1. într-un sens mai larg. în sensul că se acceptă anumite premise tacite. f) Informaţia comunicată. o atenţie sporită a celor spre care este îndreptată informaţia. Tehnologia informaţională transmite astăzi numai conţinuturi informaţionale. Utilizatorul nu mai este izolat în propriul său context. comunicarea în activitatea economică cu ajutorul tehnologiei online se bazează pe conţinuturi. în cazul roboţilor. Contextul comunicării. prin aceasta. îl constituie propria imaginaţie sau realitatea individuală. Prin intermediul noilor tehnici de prelucrări virtuale. alături de conţinut. joacă un rol foarte important. în industria de divertisment dar şi în simulatoare super-sofisticate. Contextul. ci pătrunde în sistem şi. de exemplu. 1 Vezi “Toy Story” primul film de lung metraj de animaţie tridimensională realizat şi proiectat doar pe calculator. Comunicarea în sens tehnic desemnează transferul bidirecţional de date şi. Rapiditatea dezvoltării funcţionalităţii software-ului pentru crearea unor cyber-spaţii realiste este uimitoare.

În cadrul sistemului informaţional al unei entităţi economice din punct de vedere al modului de organizare şi structurare a sistemului distingem următoarele nivelele: subsisteme informaţionale care sunt subordonate ierarhic macrosistemului din care fac parte şi care pot funcţiona de sine stătător. Procesarea informaţiilor are o abordare sistemică. adică analizate şi procesate în aşa fel încât acestea să capete o anumită semnificaţie pentru persoanele care iau decizii. Diferenţa dintre cele două concepte (date şi informaţii) are o importanţă majoră atât în gestiunea firmei cât şi în folosirea lor de către computere. structurate la rândul lor în procese şi operaţii. Procesarea electronică a datelor (PED) reprezintă transformarea datelor în informaţii prin intermediul mijloacelor electronice. în sub-activităţi şi menite să asigure detalierea concretă a funcţiilor. fie proceselor de conducere aferente. procesele informaţionale reprezintă succesiunea de operaţii. conceptele care stau la baza sistemelor informaţionale sunt simple şi într-un fel familiare. la rândul lor. reguli de funcţionare şi evenimente de ieşire proprii. firmele îşi dezvoltă sisteme informaţionale. operaţiile sunt componentele elementare ale sub-activităţilor şi sunt caracterizate prin evenimente de intrare specifice. diverse activităţi desfăşurate cu ajutorul computerului sunt atribuite acestui departament (PED). de stări şi evenimente care constituie activităţile şi sub-activităţile descrise. în sensul manipulării şi utilizării informaţiei. funcţii care reprezintă modele de gestiune asociate fie sistemelor şi/sau subsistemelor. Noţiunea de sistem informaţional este strâns legată de 82 . aceste activităţi au fost numite sisteme informaţionale. sub-activităţile sunt elementele constitutive pentru fiecare activitate. deoarece pentru obţinerea informaţiilor necesare diferitelor scopuri. Mai nou.3 PROCESE INFORMAŢIONALE Majoritatea specialiştilor au fost de acord în privinţa faptului că tehnologia informaţională conduce la modificări ample. Procesele şi operaţiile au un caracter specific.4. Pentru a fi utile gestiunii firmei datele trebuie să fie transformate în informaţii. Pentru a înţelege aceste sisteme se recomandă diferenţierea datelor de informaţii şi utilizarea unui sistem de vizualizare a procesării informaţiei. divizibile. Uneori. activităţile care sunt elementele constitutive ale funcţiilor. Deşi folosesc tehnologii complexe.

centralizare) cu scopul de a le transforma în informaţii. calculare. documente şi alte rezultate ale sistemului. nivelurile predeterminate ale stocurilor). Elementele de bază ale unui sistem de procesare a informaţiei sunt prezentate în fig.1. sortare. prin urmare. Aceste date sunt transformate sau procesate. care furnizează informaţiile necesare pentru adoptarea deciziilor. intrările sunt reprezentate de date. consecinţa modificării tehnologiei în scopul soluţionării unei probleme comerciale 83 . Sistemul de procesare a datelor foloseşte memoria de date.Structura sistemului informaţional Tehnologia este utilizată ca mecanism ce oferă mijloacele de atingere a obiectivelor şi de rezolvare a problemelor din întreprindere. Controlul. 4. Ieşirile sunt reprezentate de rapoarte. Într-un sistem informaţional.abordarea sistemică a firmei. Procesarea presupune numeroase manipulări şi analize ale datelor (clasificare. documente Memoria datelor Feedback Fig. Modificările observate în întreprinderile din domeniul serviciilor sunt.1 . constă în măsuri de protecţie pentru asigurarea faptului că rezultatele sunt corespunzătoare şi servesc scopurilor propuse. Ea nu constituie în sine un proces activ şi nici nu este sursă a schimbării. INTRĂRI TRANSFORMARE IEŞIRI Date Procesare Rapoarte. reprezentat în figură prin bucla feedback. Astfel de precauţii constau în verificări ale acurateţei datelor procesate precum şi ale paşilor pentru determinarea utilităţii rezultatelor pentru utilizatori. un sistem de stocare a datelor (pe diverşi suporţi informaţionali) în scopul utilizării lor ulterioare (de exemplu. deoarece un sistem informaţional poate fi interpretat ca un proces complex în care sunt introduse date care sunt transformate pentru obţinerea informaţiilor. 4.

). Utilizarea pe scară largă a informaţiei şi a tehnologiei informaţiei a condus la existenţa unei largi game de prelucrări automate a informaţiei generând chiar o tipologie a acestor procese informaţionale. stocării şi distribuirii informaţiilor care vor sta la baza conceperii planurilor. datorită uşurinţei cu care pot fi utilizate procesoarele de tabele. Textul este supus unor operaţii 84 . Prin natura sa. şi este larg răspândită în activităţile care solicită un mare volum de calcule. structurat în documente. a prezentării sub formă grafică a datelor din tabele cât şi a simplităţii integrării prelucrării datelor cu prelucrarea de text în cadrul foii de calcul sau a lucrului cu baza de date. statistică. fraze şi cuvinte. cercetare. care joacă un rol foarte important în gestiunea firmei. identificându-se următoarele tipuri de procese informaţionale: a) Procesarea datelor se caracterizează prin tratarea informaţiei numerice. tabele. Prelucrarea datelor se realizează în mod diferit în funcţie de modul de organizare a datelor în colecţiile de date (nivel de organizare. tip şi operaţiile efectuate asupra structurii). baze de date.specifice (business pull). Din punct de vedere informatic prelucrarea datelor organizate sub forma foilor de calcul tabelar prezintă un interes deosebit. b) Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice lucrului cu texte. Obiectul prelucrării este textul. fie folosind funcţiile de prelucrare a tabelelor din cadrul pachetelor cu posibilităţi integrate de tratare a informaţiei (texte. grafică etc. În raport cu natura lor specifică. Interesează totuşi sistemele informaţionale computerizate (SIC). procesării. după reguli matematice şi logice. date organizate sub forma foilor de calcul tabelar (spreadsheet) se prelucrează. schimbarea este rar impusă de tehnologie în sine (technology push). fie folosind softuri specializate cum sunt procesoarele de tabele. a coordonării şi a controlului. informaţiile se prelucrează diferit. denumite interpretoare sau compilatoare şi care diferă în funcţie de limbajul de programare pentru care acestea sunt elaborate. Nu este obligatoriu ca sistemele informaţionale să fie computerizate. proiectare etc. a adoptării deciziilor. structură. datele organizate sub forma bazelor de date sunt exploatate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date (SGBD).). situaţii şi rapoarte (economie. paragrafe. astfel: datele organizate sub forma fişierelor de date se prelucrează cu ajutorul unor programe. sistemul informaţional reprezintă un set de metode şi proceduri destinate colectării. management. pagini.

întâlniri. Procesarea informaţiei organizată sub forma documentelor grafice se realizează de către programe specializate de tip editoare grafice sau Desktop Publisher sau de către funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele. Se asigură generarea de hipertext şi hiper-legături. despărţirea automată a cuvintelor în silabe. comunicate la distanţă sau introduse într-un nou proces de prelucrare grafică.vizând forma caracterelor şi mărimea acestora. Prelucrarea textelor se realizează. generarea şi prelucrarea tabelelor. controlul gramatical. tabelelor. grafică bidimensională sau tridimensională realizată cu ajutorul unor programe speciale de grafică. lexical şi ortografic al textului analizat. operaţii lingvistice. Aceste multiple izvoare de informaţie sonoră sau auditivă. Documentele astfel prelucrate se memorează pe suporturi tehnice de date având o anumită organizare. procesarea ecuaţiilor. În urma acestor operaţii rezultă un document de tip text care poate fi consultat prin afişare pe ecran. Se realizează în acest mod o interfaţă acustică a sistemului 85 . Un document grafic poate conţine informaţii provenite din surse diverse: situaţii şi rapoarte rezultate din prelucrarea datelor. simboluri grafice la alegerea utilizatorului. captarea şi prelucrarea imaginilor şi obiectelor. schiţe şi desene tehnice. imprimate pe hârtie sau microfilm. de la vocea umană (mesaje. d) Procesarea sunetului îmbracă forme foarte variate. forma şi mărimea paginii. imprimat pe hârtie sau microfilm în vederea arhivării. modul de aşezare a textului în pagină. gestiunea documentelor etc. consultate la terminal. a desenelor grafice. cum sunt. pentru a putea fi apoi uşor regăsite. memorării şi prelucrării grafice a imaginilor conţinute în documente. documente obţinute în urma prelucrării textelor. spre exemplu editorul de texte al sistemului grafic de operare. c) Procesarea documentelor grafice reprezintă un mod de utilizare modern şi eficient a tehnologiei informaţiei în vederea receptării. fie cu componente pentru tratare text ale unor sisteme de programe având altă destinaţie principală. convorbiri telefonice. conferinţe) la sunete obţinute prin sinteză electronică. de asemenea. sau editoarele de texte ale procesoarelor de tabele şi ale sistemelor integrate. desene alb-negru sau color. sunete naturale sau sunete muzicale. Prelucrarea textelor presupune. cuplate la orice calculator personal. şi reprezentărilor grafice realizate cu un procesor de tabele. fie cu programe specializate. imagini şi fotografii scanate etc. percepută analogic şi convertită în formă digitală cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în tratarea informaţiei sonore (placa de sunet).

Informatică Media şi Divertisment) 86 . Sursele de informaţie video (imagini în mişcare) sunt diverse: realitatea. magnetofon. Pentru captarea emisiunilor diverselor reţele de televiziune se utilizează placa TV (Tuner TV). În mod curent prelucrarea informaţiei vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore. compact-disc. 1 Telecomunications Informatics Media Entertainment = Telecomunicaţii. player etc. afişării şi perceperii cu ajutorul plăcii de captură video a unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp (minimum 25 de imagini pe secundă) generând privitorului uman senzaţia vizuală de mişcare.informatic cu sistemele audio analogice uzuale (casetofon. după cum imaginea este însoţită de sunet sau voce umană.) precum şi cu dispozitivele de comunicaţie acustică de genul: telefon. e) Procesarea de imagini video (imagini în mişcare) completează gama de posibilităţi media utilizate pe scară din ce în ce mai largă în tehnologiile TIME1. surprinsă cu tehnică de filmat (cameră de luat vederi). interfon. filme de specialitate) realizate pe calculator eu ajutorul unor dispozitive fizice şi logice. Informaţia vizuală dinamică este rezultatul captării. imagini transmise (analogic sau digital) prin sistemele de comunicaţii video de natură profesională precum şi imagini (animaţie profesională.

în îmbogăţirea cunoştinţelor şi.4. în vederea ajungerii de la date la informaţii. de a produce valoare şi profit în totalitatea dimensiunii sale sociale şi economice. Tehnologia multimedia oferă azi posibilităţi nebănuite în procesarea şi generarea informaţiilor pornind de la formele pe care le poate lua datele. Acestea sunt reprezinte de activităţile de management şi marketing. stocării. stocarea şi prelucrarea informaţiei costă bani şi implică costuri. Factorii de conducere nu pot să aştepte ca deciziile să se poată lua numai pe baza informaţiilor disponibile. Atunci când se modelează un lanţ informaţional.1 Generarea. cifre. scopul urmărit trebuie să fie conştientizat şi formulat încă de la început. date care însemnau practic. Obiectivele prelucrării informaţiei trebuie să provină dintr-un nivel superior.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL Fluxul valoric informaţional este un model de organizare şi fructificare prin valoare. Punctul de plecare pentru revoluţia informaţională l-a constituit utilizarea tehnologiei în scopul culegerii. subordonate scopurilor majore ale întreprinderii. dar şi natura cunoştinţelor necesare înainte ca datele să fie reunite şi să înceapă prelucrarea lor.4. analiza şi interpretarea datelor. Informaţia poate fi privită din două perspective economice: cost şi valoare: reprezentarea din punct de vedere al costurilor are loc datorită faptului că culegerea. regăsirii şi transmiterii datelor brute. Fluxul valoric informaţional presupune parcurgerea a patru faze: generarea. în cadrul procesului de transformare a datelor în informaţii. reprezentarea prin valoare presupune capacitatea de a crea avantaje sporite utilizatorului prin intermediul informaţiei. 87 . 4. culegerea şi transmiterea datelor Primul element al fluxului valoric informaţional îl constituie generarea datelor prin culegerea şi transmiterea lor. modelarea şi sistemele de asistare a deciziei. gestiunea datelor. culegerea şi transmiterea de date. Conform naturii sale. Ei trebuie să ştie care sunt opţiunile posibile. fluxul valoric informaţional joacă un rol important. în cele din urmă în capacitatea de a lua decizii.

4. În cadrul acestui proces. Următorii paşi ai prelucrării informaţiei permit obţinerea de informaţii privind comportamentul consumatorilor. sortării. se culeg date privind vânzările în cadrul magazinelor şi se transmit zilnic. noţiunea de „informaţie” semnifică datele brute. Fără mijloace eficiente de gestiune a datelor în scopul ordonării.puncte de vânzare). Cei mai mulţi dintre utilizatori recunosc că depun un efort considerabil în gestionarea datelor.Culegerea datelor brute se deosebeşte astăzi fundamental de perioadele anterioare. este foarte importantă. Calculatoarele şi tehnologia au redus masiv costurile culegerii şi circulaţiei datelor. În multe cazuri.3 Analiza şi interpretarea datelor Pentru majoritatea utilizatorilor. ca urmare a costurilor şi a complexităţii activităţii de gestiune într-o stare „online”. utilizarea în continuare a datelor nu este încă în măsură să asigure dobândirea de valoare pentru utilizator. grupării şi identificării acestora. Acest lucru se constată atât în ceea ce priveşte cantitatea datelor ce trebuie culese. Datele culese sunt păstrate un timp foarte scurt într-o formă care să permită apelarea lor rapidă. nevoile şi particularităţile locale. transformarea datelor într-o formă comprimată.2 Gestiunea datelor Creşterea cantităţii datelor brute a luat o amploare care în prezent ameninţă să-l copleşească pe utilizator. dacă nu chiar în timp real. se apelează la instrumente 1 Un exemplu îl constituie comerţul cu amănuntul. eşantionării. capabilă să genereze concluzii. În limbajul firmelor se vorbeşte despre date generice1. cât şi viteza de culegere a acestora. Din acest motiv. unde se generează în mod regulat cantităţi mari de date POS dar foarte puţine firme folosesc cu adevărat datele culese. 4. 88 .4. Informaţia sub forma datelor interpretate este a treia componentă a fluxului valoric informaţional. 4. interpretate într-o formă care le conferă un oarecare sens. deoarece nu sunt capabile să le transforme în informaţii precise şi utile. primul plan al lanţului valoric ar fi inutil. Sistemele videotext pot furniza statistici la cumpărările online (online-shopping). când se numărau produsele în rafturile şi se consemnau cu ajutorul unui creion şi a unui bloc de hârtie. Prin intermediul sistemelor POS (point of sale .

informaţiile obţinute în urma aplicării modelelor statistice sunt transpuse în modele de simulare şi permit factorilor de decizie o cunoaştere mult mai amplă a afacerii şi a mediului extern.specifice gestiunii bazelor de date. proiectându-se şi realizându-se baze de fapte şi cunoştinţe. Pe lângă sistemele convenţionale de interpretare a datelor. Valoarea datelor se bazează pe capacitatea de interpretare a acestora.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei Cu ajutorul metodelor statistice datele se reduc cantitativ. Avantajul acestora îl reprezintă exactitatea şi deci posibilitatea obţinerii de marje de profit mai mari decât în cazul în care diferiţi responsabili s-ar baza numai pe propria lor intuiţie. Informaţiile şi datele dobândesc valoare numai atunci când îmbunătăţesc procesul de luare a deciziilor sau. Pentru a se ajunge de la datele brute la informaţii relevante pentru utilizator. Astăzi. Obiectivul fiecărei verigi a fluxului informaţional îl reprezintă sporirea valorii datelor.4. Astăzi există perspectiva ca prin abordările de tip data mining să se dezvolte o cale care să permită extragerea de informaţii relevante din cantităţi mari de date. s-au pus la punct mai multe tehnici. 89 . generându-se astfel sinteze din cifrele de afaceri şi vânzări. în ultimii ani ramura inteligenţei artificiale s-a ocupat de problematica învăţării din date. 4. a capacităţii de extragere a informaţiilor din acestea. atunci când sporesc capacitatea de a genera valoare. mai general.

1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE O bază de date (BD) poate fi considerată drept un model al unor aspecte ale realităţii unei entităţii organizaţionale şi modelată prin intermediul datelor. pot avea un număr de baze de date diferit orientate. interclasarea. prin care se realizează reprezentarea unui univers real împreună cu descrierea datelor şi a relaţiilor între ele. Multe firme. consultarea.Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE 5. el pune la dispoziţia gestiunii firmei numeroase rapoarte. care conduc la un anumit mod de identificare şi de selectare a componentelor. actualizarea. Sistemul de conducere al bazei de date este software-ul care permite unei firme să construiască. În plus. în special cele mari şi diversificate. ele oferă avantajul de a se adapta mult mai bine la realităţile specifice firmei şi pot fi mult mai dificil de copiat. Diferitele obiecte din cadrul entităţii organizaţionale ce reprezintă interes sunt denumite clase sau entităţi. filtrarea. Eforturile sunt din ce în ce mai mult canalizate spre crearea sistemelor care pot distribui informaţii din mai multe baze de date. BD constituie deci un ansamblu intercorelat de colecţii de date. contabilitate şi resurse umane). selecţia. 90 . indexarea). fuzionarea. Operaţiile asupra unui structuri de date sunt: crearea. Firmele care deţin specialişti în domeniul informatic dezvoltă adesea software pentru aplicaţii unice. astfel încât să poată deservi un număr de aplicaţii ale sistemului informaţional. să conducă şi să acceseze datele stocate. pentru a răspunde diferitelor necesităţi (de exemplu. Deşi crearea acestor tipuri de programe este destul de scumpă. Structura de date constituie o colecţie de date între care s-a stabilit o serie de legături. Baza de date este o serie de date organizate eficient într-o locaţie centrală. ordonarea (sortarea. copierea şi sintetizarea etc.

Pentru fiecare dintre aceştia se stabilesc tipurile de operaţii asupra datelor la care au de acces. eventual. care reprezintă reguli ce stabilesc cum BD poate rămâne o reflectare corectă. exactă a universului de discurs. O restricţie statică este un invariant al stării. care poate fi mai mare sau mai mică. în timp util. Conservarea integrităţii datelor este procesul prin care se sigură tranziţia BD prin stări valide. structurat (datele şi legăturile dintre acestea sunt definite şi descrise conform unui model de date) cu o redundanţă minimă şi controlată. altele nu. orientată pe obiecte. ce determină trecerea BD printr-un număr de stări. o BD. starea unei BD reprezintă întregul ansamblu de date la un anumit moment. relaţională. Datele se schimbă în timp datorită producerii unor evenimente externe sau interne. Astfel. realizarea protecţiei datelor împotriva incidentelor). ca un ansamblu de colecţii de date are caracter: organizat (pe niveluri de organizare a datelor). Colecţiile de date din cadrul unei BD posedă următoarele proprietăţi: datele din BD sunt persistente adică sunt păstrate pentru o anumită perioadă de timp. coerent (prin asigurarea respectării restricţiilor de integritate. Restricţiile de integritate pot fi statice şi de tranziţie. în timp ce restricţiile de tranziţie vizează trecerile de la o stare a BD la alta. Integritatea BD este asigurată exclusiv prin restricţii de integritate. Datele se cer a fi memorate şi. transportate de la sursă la locul de stocare sau de la stocare la cel de utilizare. în sensul că modificările în organizarea datelor nu trebuie să afecteze programele de aplicaţie. arborescentă. BD denotă integritate atunci când reflectă cu acurateţe universul real. Arhitectura sistemului de baze de date este formată din următoarele componente: 91 . organizarea datelor în BD trebuie să fie transparentă pentru utilizatori. utilizată şi întreţinută una sau mai multe BD. Aceste schimbări pot fi gândite ca fenomene discrete.Tipurile de structuri logice de date sunt: punctuală. liniară. software şi alte resurse. Unele stări posibile ale BD pot fi valide. inclusiv date. Un sistem BD (cunoscut şi sub numele de bancă de date) reprezintă un ansamblu de elemente hardware. accesibil mai multor utilizatori. prin care este creată. indiferent de drepturile de acces pe care le deţin aceştia. reţea. BD trebuie să asigure posibilitatea accesului concomitent (concurent) a mai multor utilizatori la date.

sistemul de gestiune al bazei/bazelor de date. Datele dintr-o bază de date pot fi structurate pe trei niveluri de organizare a datelor. operatori (componenta de personal). programatori.baza/bazele de date. care constituie ansamblul de programe prin care se sigură gestionarea şi prelucrarea complexă a datelor şi care reprezintă componenta software a sistemului de baze de date. în domeniul bazelor de date. animaţie. echipamentele şi sistemele hardware utilizate (componenta hardware) precum şi personalul implicat. organizarea în fişiere prezintă numai nivelurile logic şi fizic. ingineri de sistem analişti. ce face posibilă administrarea datelor. prin care se realizează o descriere a datelor corespunzătoare unui anumit program de aplicaţie. sunete etc. inclusiv reglementări administrative. a tehnologiilor multimedia. alte componente. structura acestora. precum: proceduri manuale şi automate. Aceste date pot fi generate de calculator sau captate din realitate şi convertite în formă digitală. care reprezintă componenta de tip date a sistemului. Corespunde schemei interne a BD. statistici. care exprimă viziunea programatorului de aplicaţie asupra datelor. utilizate în cadrul sistemelor de bază de date geografice.). prin care se realizează o descriere a datelor pe suportul fizic de memorare Spre deosebire de organizarea datelor într-o BD. care exprimă viziunea inginerului de sistem asupra datelor. 2) nivelul logic. prin care se realizează o descriere a tuturor datelor într-un mod independent de aplicaţii. în raport de categoria de personal implicată: 1) nivelul conceptual (global). Utilizarea mai multor tipuri de date în cadrul sistemelor bază de date. care exprimă viziunea administratorului BD asupra datelor. documentaţii (componenta de structură). 92 . reprezentat de diferite categorii de utilizatori finali şi personal de specialitate: administrator. 3) nivelul fizic. în scopul realizării de sisteme bază de date multimedia. destinate bunei funcţionări a sistemului (componenta de proceduri). texte. dicţionarul bazei de date ce conţine informaţii despre date. imagini statice. în special a celor audio şi video s-a reflectat în utilizarea pe scară din ce în ce mai mare. Datele stocate într-o bază de date pot fi de mai multe tipuri precum: date numerice. Un tip special de date sunt datele spaţiale. grafice. audio. elemente de descriere a semanticii. Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală (schema) BD. La acest nivel se vorbeşte de schema externă sau subschema BD. imagini dinamice (video.

iar orice acces se face prin vârful ierarhiei (rădăcină). fără să reflecte modul de reprezentare a acestor date pe suportul de memorare. unde datele sunt reprezentate după structura unei ierarhii. unde datele sunt reprezentate ca într-o mulţime de ierarhii în care un membru al ei poate avea oricâţi superiori (legături mulţi la mulţi). şi anume: modele primitive (fişiere). în timp ce în al doilea caz sunt reflectate cerinţele asupra datelor ale anumitor aplicaţii (de exemplu modelul datelor pentru prelucrarea comenzilor. dar nici un subordonat nu poate exista fără superiorul lui (legături unul la mulţi). mai multe înregistrări fiind grupate în structuri de tip fişier. b) Modelul reţea. Aceste modele sunt axate pe reprezentarea semnificaţiei (semanticii) datelor. Legăturile dintre date vor fi ordonate unic. astfel: a) Modelul ierarhic (arborescent). modele clasice (ierarhic. Un subordonat nu poate avea decât un singur superior direct şi nu se poate ajunge la el decât pe o singură cale. ultimele două tipuri sunt specifice bazelor de date. Aceste modele menţin o orientare pe înregistrare. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. a unui arbore. Structura de bază este reprezentată prin „tipul înregistrare” (atributele entităţii) şi „tipul set” 93 . Totalitatea datelor dintr-o BD constituie extensia bazei de date iar setul de definiţii prin care este descrisă structura unei BD poartă şi numele de schema BD.Organizarea datelor în baze de date se asigură prin utilizarea unor modele logice şi a modelelor fizice. Structura de bază este „tip înregistrare” care grupează toate atributele unei entităţi. de expediţie a mărfii etc.). Pot fi puse în evidenţă trei tipuri de modele logice ale datelor. este vorba de arhitectura datelor. În general. Un model al datelor poate viza totalitatea datelor din cadrul BD sau o parte a acestora. modele semantice (orientate pe obiecte). fişiere cu legături etc. În primul caz. Dintre acestea. respectiv definirea (structurarea) datelor. dar adaugă şi orientarea pe ansamblu. reţea. Aceste din urmă modele ale datelor din BD sunt cunoscute şi sub numele de subscheme ale BD. relaţional). La un subordonat se poate ajunge pe mai multe căi. Caracteristicile modelelor logice pot fi prezentate sintetic. manipularea şi asigurarea integrităţii datelor. pot fi oricâte niveluri de subordonare şi pe fiecare nivel pot fi oricâţi dependenţi. În aceste modele structura de bază este înregistrarea. 1) Modelele logice ale datelor în BD asigură gestionarea.

iar coloanele corespund câmpurilor (caracteristicilor sau atributelor). c) Modelul relaţional. adică acele operaţii care modifică comportamentul obiectului. o implementare (care este privată) şi o interfaţă publică. flexibilă. 94 . Aici există entităţi simple şi clase de entităţi care se reprezintă prin obiecte simple sau clase de obiecte. un identificator unic. ordinea liniilor şi a coloanelor din cadrul tabelei de date nu trebuie să prezinte nici o importanţă. unul la mulţi. chiar dacă la construirea relaţiilor se admit domenii infinite. Conexiunile în modul reţea sunt de regulă liniare. în care liniile reprezintă înregistrări (articole sau tupluri). definită prin abstractizare din entitatea fizică pe care o regăsim în lumea reală. prin care este referit. Proprietăţile descriu structura de date a obiectului. Cererile adresate unui obiect pentru a returna o valoare sau pentru a schimba o stare se numesc mesaje. metode. Pentru a diferenţia coloanele care conţin valori ale aceluiaşi câmp şi a se elimina astfel dependenţa de poziţie în cadrul tabelei se asociază fiecărei coloane un nume distinct şi se precizează proprietăţile pe care le au valorile de pe coloana respectivă ceea ce duce la apariţia noţiunii de atribut. Reprezentarea tabelară este preferată adesea altor forme de reprezentare a relaţiilor.(legăturile între entităţi). Numele coloanei (atributului) exprimă de obicei semnificaţia valorilor din cadrul coloanei respective. Clasele de obiecte reprezintă un tip abstract de date care defineşte structura şi proprietăţile obiectelor din acea clasă şi mulţimea de metode operaţionale asupra obiectelor respective. O reprezentare comodă a relaţiei este tabelul bidimensional (tabela de date). ordonate în ierarhii de clase şi subclase. Modelul orientat pe obiect conferă obiectelor următoarele caracteristici mai importante: încapsularea ce presupune ca descrierea obiectelor să se facă astfel încât să există acces din afara obiectului la datele sale. unde conceptul de bază este cel de relaţie (tabelă). Metoda defineşte operaţiile permise asupra obiectului. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. a căror implementare este complexă. întrucât este uşor de înţeles şi de utilizat. fişiere de legături etc. d) Modelul orientat pe obiecte unde structura de bază folosită este cea de clasă de obiecte. dar şi mulţi la mulţi. Un obiect are un nume. Într-o organizare eficientă. În cadrul modelului relaţional nu interesează decât relaţiile finite.

Definirea structurii datelor presupune definirea entităţilor şi caracteristicilor asociate. restricţiile de integritate. după ce au fost digitizate (sunet. succesiunea (moştenirea) ce reprezintă capacitatea unui obiect de a-şi genera datele şi funcţionalitatea din alt obiect. pentru manipularea datelor. video sau audio. mulţi la mulţi (tip reţea) sau neprecizat în totalitate. Asocierea poate ti: unu la unu (tip liniar). operatorii modelului. text şi numere). care acţionează asupra structurilor de date.polimorfismul în sensul că diferitele obiecte răspund diferit la aceleaşi mesaje. care reprezintă restricţiile ce asigură menţinerea corectitudinii datelor. 95 . imagini statice sau dinamice. Pe acelaşi mediu fizic se pot memora mai multe tipuri de date. animaţie. Un model logic de date este definit prin trei dimensiuni şi anume: structura datelor. precum şi definirea legăturilor între entităţi (asocierea). documente grafice. modul de prelucrare a obiectelor este specificat prin operatorii modelului. care ajută obiectele să comunice între ele. La baza operaţiilor dintr-un astfel de model stau mesajele. 2) Modele fizice ale datelor BD sunt utilizate pentru reprezentarea modului de organizare a datelor pe suportul fizic de memorare. unu la mulţi (tip arborescent). film. Datele în formă digitală pot fi memorate pe mai multe tipuri de medii fizice.

Această activitate trebuie să asigure coerenţa datelor prin respectarea restricţiilor de integritate impuse de modelul de date. criptarea datelor etc. activităţi efectuate de administratorul bazei de date. Accesul la date se efectuează prin interogare şi actualizare. securitatea datelor se realizează prin instrumente puse la dispoziţia administratorului bazei de date. conform unui anumit model de organizare a datelor. regăsiri punctuale).2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE Sistemul de gestiune a bazei de date (SGBD) este un ansamblu complex de programe care asigură interfaţa între o bază de date şi utilizatorii acesteia. orice organizare a datelor în colecţii de date. ca produs software. prin intermediul unor programe (scrise în diferite limbaje de programare) sau sisteme de gestiune de fişiere (ca produse software). sunt: definirea şi descrierea structurii bazei de date ce se realizează printr-un limbaj propriu specific. Cu alte cuvinte. o bază de date nu este de conceput fără un SGBD. shell-uri. refacerea fişierelor bazei de date în caz de incidente. liste. Pentru întreţinerea bazei de date SGBD are implementat algoritmi de optimizare a timpului şi spaţiului de memorie ocupate. dar nu avem de-a face cu o bază de date. nu conduce la o bază de date. Această activitate presupune alocarea spaţiului în memoria externă. În aceste situaţii se poate lucra cu fişiere sau sisteme de fişiere. realizarea unor proceduri speciale. editare situaţii de ieşire (rapoarte. reorganizarea bazei de date se realizează prin actualizarea structurii de date şi modificarea strategiei de acces. convertoare etc.5. încărcarea datelor se realizează prin comenzi din limbajul de manipulare propriu sau prin componente proprii specifice. consultare. Activităţile asigurate de SGBD. asigurând legătura şi interdependenţa între ele. 96 . Interogarea este complexă şi presupune: vizualizare. alte operaţii. Datorită rolului pe care îl îndeplineşte. care nu are un SGBD asociat.. Actualizarea presupune cele trei operaţiuni: adăugarea. SGBD este componenta software a unui sistem de bază de date care interacţionează cu toate celelalte componente ale acestuia. Activitatea se referă la asigurarea confidenţialităţii datelor prin autorizarea şi controlul accesului la date. întretinerea bazei de date se realizează prin utilitare proprii SGBD-ului: editoare. modificarea şi ştergerea de înregistrări din colecţiile de date.

Se urmăreşte creşterea independenţei logice şi fizice a datelor. creşterea protecţiei şi securităţii datelor.). asigurarea unor limbaje de manipulare a datelor (LMD) puternice. generaţia a treia de SGBD-uri care este în plină dezvoltare. caracterizate prin simplitate. interactivitate şi neproceduralitate fiind foarte mult utilizate. o foarte mică parte cu SGBD-uri de generaţia întâi şi câştigă tot mai mult teren cele realizate cu SGBD-uri orientate obiect. asigurarea unor limbaje de descriere a datelor (LDD) cât mai performante şi automatizate. de modelul logic de date pe care-l implementează astfel: iniţial datele erau organizate în fişiere. Informix. SGBD-urile arborescente şi reţea fac parte din prima generaţie şi constituie pionieratul în domeniu. Access. îmbunătăţirea organizării datelor în memoria externă prin implementarea unui model mai performant. care însă nu schimbă fundamentele conceptului. în principal. SQLserver). gestionate de programe scrise în diferite limbaje de programare universale (exemplu: Cobol. de nuanţă.Evoluţia SGBD-urilor este legată. încadrarea unui SGBD într-o generaţie se face în funcţie de modelul logic de date implementat prin luarea în considerare a celor trei elemente care caracterizează modelul de date: structura modelului (entităţile şi legăturile dintre ele). urmate de modelul reţea de organizare a datelor şi SGBD-urile reţea ce implementau acest model a apărut în anii ‘90 (exemple: IDMS. apoi a apărut modelul arborescent de organizare a datelor şi primele SGBD-uri ierarhice ce implementau acest model (exemplu: SCF. SOCRATE). optimizarea accesului. asigurarea unor limbaje de regăsire neprocedurale (ex.: SQL). Este generaţia a doua de SGBD-uri. Desigur. DB2. Fortran etc. funcţiile şi componentele. La trecerea de la o generaţie la alta de SGBD s-a urmărit: păstrarea aspectelor fundamentale specifice conceptului de SGBD: obiectivele. reducerea şi controlul redundanţei. IMS). la fiecare generaţie apar o serie de elemente specifice. În acest moment cea mai mare parte a bazelor de date sunt realizate cu SGBD-uri relaţionale. îmbunătăţirea accesului la date prin acces după mai multe chei. acces concurent. 97 . Au fost urmate în evoluţie de modelul orientat pe obiect de organizare a datelor şi SGBD-urile orientate obiect ce implementau acest model. Oracle. La începutul anilor ‘80 a apărut modelul relaţional de organizare a datelor şi ulterior s-au realizat SGBD-uri relaţionale ce implementau acest model (exemple: Foxpro. operatorii de prelucrare şi restricţiile de integritate. Progress.

7. Astfel. care să le permită adaptarea la nou. reduce timpul de răspuns. 9. Independenţa datelor faţă de aplicaţie este necesară din următoarele motive: diferite aplicaţii au nevoie de viziuni diferite ale utilizatorului asupra aceloraşi date. asigurarea independenţei datelor. 8. diversificarea tipurilor de date ce pot fi utilizate. asigurarea securităţii datelor. asigurarea legăturilor între date. 98 . interfeţe cu alte limbaje de programare. utilizatorul manipulând o cantitate redusă de date. O bază de date este realizată pentru o gamă largă de utilizatori. 5. precum şi a tipurilor de aplicaţii ce pot fi dezvoltate. Prin acest lucru se optimizează consumul de resurse calculator (timpul şi spaţiul). Fiind un mediu specializat. 1) Asigurarea independenţei datelor. 3. oferă protecţie ridicată a datelor. Se spune că o aplicaţie informatică depinde de date. asigurarea segmentării datelor. el asigură minimizarea costului de prelucrare a datelor. 2. 4. administrarea şi controlul datelor. SGBD satisface cerinţele informaţionale ale utilizatorului într-un mod optim. asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor. asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor. Acest lucru înseamnă că SGBD-urile se doresc a avea o extensibilitate cât mai mare. dacă modificarea structurii de memorare a datelor sau a strategiei de acces la date afectează şi aplicaţia. creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei. Obiectivele unui SGBD sunt: 1. interactivitatea. tendinţa de fundamentare teoretică şi de standardizare a conceptelor din fiecare nouă generaţie de SGBD apărută. Sistemul de gestiune a bazelor de date are rolul de a furniza suportul software complet pentru dezvoltarea de aplicaţii informatice cu baze de date. asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor. SGBD trebuie să-i permită la un moment dat. asigură flexibilitate şi portabilitate aplicaţiei.oferirea unor facilităţi de utilizare tot mai performante: generatoare specia1izate. care însă satisface cerinţele sale. care au la dispoziţie un volum mare de date. unui utilizator să vadă doar o parte din baza de date şi anume numai acele date care îl interesează. utilizarea unor SGBD-uri din generaţii precedente în paralel cu dezvoltarea unei noi generaţii. a modului de lucru (local sau reţea). 6.

precum şi programele de aplicaţie care au fost folosite o perioadă de timp. iar ele trebuie recuperate integral. b) Independenţa logică a datelor se referă la posibilitatea adăugării de noi tipuri de înregistrări de date sau extinderea structurii conceptuale (globale). Pentru acest lucru structura este păstrată în memoria externă şi nu în program ca în sistemele cu fişiere clasice. După darea în exploatare a unei baze de date pot apare schimbări de standarde sau norme. Cheltuielile pentru realizarea unei baze de date sunt mari. Aceasta va ft însă controlată pentru a asigura coerenţa bazei de date. fără ca aceasta să impună rescrierea programelor existente. uneori. Cu toate acestea. stocarea informaţiilor în bazele de date se face astfel încât datele să nu fie multiplicate. o serie de instrumente care să-i permită să modifice structura de date fără a modifica programele de aplicaţie. SGBD va permite dezvoltarea unor aplicaţii deschise. Independenţa datelor trebuie privită din două puncte de vedere: a) Independenţa fizică a datelor face ca memorarea datelor şi tehnicile fizice de memorare să poată fi modificate fără a determina rescrierea programelor de aplicaţie. în ceea ce priveşte timpul de răspuns se acceptă o numită redundanţă a datelor. 3) Asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor ce presupune ca SGBD să dispună de componente specializate pentru diferite operaţii de utilizare pentru: 99 . pentru a realiza performanţe sporite. baza de date existentă la un moment dat. ca răspuns la cerinţele noi apărute fără a modifica aplicaţiile existente. se pot modifica priorităţile aplicaţiei. SGBD va permite aplicaţiei informatice să funcţioneze cu programele existente şi să convertească datele. Administratorul bazei de date va avea la dispoziţie din partea SGBD-ului. reprezintă o investiţie majoră la care nu trebuie să se renunţe prea uşor.administratorul bazei de date trebuie să aibă libertatea de a schimba structura de memorare sau strategia de acces. Exemplul tipic de redundanţă controlată acceptată este cea apărută la proiectarea bazelor de date relaţionale prin normalizare precum şi la proiectarea bazelor de date distribuite prin replicare. se pot modifica unităţile şi modul de memorare ale datelor etc. 2) Asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor Spre deosebire de sistemele clasice (cu fişiere) de prelucrare automată a datelor. Cu alte cuvinte dinamica lumii reale va genera modificări în baza de date. care să preia din mers şi cu un efort minim noile cerinţe care apar în timpul exploatării.

multe din facilităţile de regăsire de aici fiind preluate în generaţia a treia de SGBD-uri. ci numai o utilizare cât mai uşoară. SGBD stochează datele în entităţile bazei de date şi permite mai multe căi de acces. Acest lucru reduce spaţiul de memorare necesar şi efortul de încărcare/validare a datelor.folosirea datelor de către mai mulţi utilizatori în diferite scopuri (aplicaţii). o dată cu apariţia 100 . o bază de date nu este realizată izolat. Aceasta ar oferi posibilitatea unui acces uşor la baza de date şi a utilizatorilor neinformaticieni. regăsirea datelor este realizată la cererea tuturor tipurilor de utilizatori ai bazei de date. regăsirea datelor este una din operaţiile cele mai intens folosite într-o bază de date. la bazele de date schimbarea criteriului nu afectează cu nimic datele. spre deosebire de sistemul clasic de prelucrare pe fişiere. Pentru acest lucru SGBD trebuie să ofere instrumente specializate pentru dezvoltarea de programe de aplicaţie cât mai prietenoase. datele de la o aplicaţie trebuie să poată fi utilizate în alte aplicaţii. Utilizatorul final care este beneficiarul aplicaţiei. Fie că este folosită pentru actualizare sau pentru consultare. utilizarea unui limbaj cât mai apropiat de cel natural. existenţa unor limbaje performante de regăsire a datelor care permit exprimarea interactivă a unor cereri de regăsire a datelor şi indicarea unor nereguli pentru editarea informaţiilor solicitate. o serie de fişiere anexe (de index etc. De aceea pe el nu îl interesează structura bazei de date. sistemul de gestiune trebuie să ofere posibilitatea unui acces multicriterial. De cele mai multe ori. unde există un singur criteriu de adresare (cel care a stat la baza organizării fişierului) în cazul bazelor de date. Mai ales în cazul realizării unor aplicaţii informatice cu baze de date care fac parte dintr-un sistem integrat. de regulă. Acestea au atins performanţe ridicate în sistemele relaţionale. fără ca ei să fie nevoiţi să cunoască structura întregii baze de date. care să dirijeze şi să ajute beneficiarul în utilizarea bazei de date. Pentru diferite moduri de adresare SGBD creează dinamic. SGBD trebuie să îmbine puterea unui limbaj procedural cu cel al unui limbaj neprocedural (descriptiv)-apropiat de limbajul natural. Din acest motiv SGBD-urile sunt puternice în ceea ce privesc facilităţile de regăsire. accesul cât mai natural al utilizatorului la date.) care lasă neschimbate entităţile bazei de date. Paşi importanţi în acest sens s-au făcut în generaţia a doua de SGBD-un. cu posibilitatea de acces la baza de date în regim interactiv. la momentul execuţiei. are puţine noţiuni de informatică. În timp ce modificarea criteriului la fişierele clasice implică reorganizarea lor.

În acest sens SGBD permite: autorizarea şi controlul accesului la date.limbajului de regăsire SQL (Structured Query Language). Profilul unui utilizator este definit cu ajutorul SGBD prin: nume. criptarea este asigurată de SGBD prin oferirea de rutine de criptare (codificare) a datelor apelate automat sau la cerere şi prin existenţa unor instrumente care permit utilizatorului să realizeze propriile rutine de criptare. Administratorul bazei de date poate prevedea ca accesul la date să se facă numai printr-o autorizare corespunzătoare şi poate verifica autorizarea oricând se încearcă accesul la anumite date. nume clasă (grup). Autorizarea şi controlul accesului la date este rea1izat de SGBD prin intermediul parolelor. care este şi singurul limbaj standardizat din domeniul bazelor de date. parolă. Acestea identifică clasele de utilizatori. definite pentru diferiţi utilizatori. utilizarea viziunilor. criptarea datelor. conform anumitor restricţii. cu o cheie (parolă) de acces la rutină. Securitatea datelor este asigurată de SGBD prin definirea tuturor drepturilor necesare unui utilizator pentru o previzualizare şi revocarea drepturilor pentru alte previzualizări sau obiecte. realizarea unor proceduri speciale de acces asupra datelor scrise în limbajul de manipulare a datelor (LMD) şi care se păstrează în formă precompilată. la anumite date. cu anumite drepturi de acces. Criptarea şi decriptarea se realizează după algoritmi specifici. 4) Asigurarea securităţii datelor împotriva accesului neautorizat. a unor protocoale de control concurent şi a unor proceduri de refacere a bazei de date după incidente. utilizarea viziunilor este asigurată de SGBD pentru reprezentarea schemelor externe ale bazei de date. realizarea unor proceduri speciale. 5) Asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor împotriva unor ştergeri intenţionate sau neintenţionate care se realizează prin intermediul unor proceduri de validare. Anumitor utilizatori li se va acorda dreptul de execuţie şi li se va interzice accesul direct la obiectele bazei de date. 101 . SGBD gestionează privilegiile utilizatorilor în sensul că un utilizator poate realiza anumite acţiuni. Cu ajutorul previzualizărilor (view) SGBD permite să se definească partiţii logice ale bazei de date. în raport cu cerinţele acestora de acces la date. SGBD pune la dispoziţia administratorului bazei de date o serie de instrumente specifice pentru asigurarea securităţii datelor. asupra anumitor obiecte. număr nivel de acces.

Componentele SGBD asigură coerenţa şi integritatea tratând separat cauzele care pot altera baza de date: integritatea semantică, controlul accesului concurent, salvarea/restaurarea; integritatea semantică este asigurată prin operaţii efectuate de SGBD asupra datelor şi a prelucrărilor. Aceste operaţii alcătuiesc un set de reguli numit restricţii de integritate. SGBD asigură astfel de restricţii implicite (rezultă din modelul de date implementat) şi explicite (proceduri incluse în programele de aplicaţie); controlul accesului concurent asigură coerenţa datelor şi este un obiectiv al SGBD urmărit mai ales la baze de date distribuite. În acest sens SGBD are o unitate distinctă de prelucrare a datelor numită tranzacţie, care este constituită dintr-o secvenţă de operaţii marcată de puncte de început şi sfârşit. Tranzacţia poate fi controlată implicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt automat definite, sau explicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt definite prin comenzi specifice. La execuţia concurentă a tranzacţiilor, SGBD asigură blocarea accesului la datele utilizate la un moment dat. Aceasta înseamnă că se interzice accesul celorlalte tranzacţii concurente la aceleaşi date, până se termină tranzacţia curentă. Tehnica de blocare utilizată de SGBD se poate aplica la nivelul întregii baze de date, a unui fişier, a unei înregistrări sau chiar a unui câmp. Ea poate fi aplicată pentru citire (partajabilă) sau pentru scriere (exclusivă); salvarea datelor este un proces de stocare prin realizarea de copii de siguranţă şi prin jurnalizarea tranzacţiilor şi a imaginilor. SGBD poate asigura salvarea automat sau la cererea administratorului bazei de date. Restaurarea porneşte de la colecţiile de date stocate prin salvare şi refacere consistenţa bazei de date, minimizând prelucrările pierdute. Restaurarea este asigurată automat de SGBD, dar se poate realiza şi manual. 6) Asigurarea segmentării datelor se referă nu numai la aspectul asigurării accesului mai multor utilizatori la aceleaşi date, ci şi la posibilitatea dezvoltării unor aplicaţii fără a se modifica structura bazei de date. Problema segmentării se pune la un nivel superior pentru SGBD-urile ce permit lucrul în reţea. 7) Asigurarea legăturilor între date corespund asocierilor care se pot realiza între obiectele structurii de date, precum şi a legăturilor dintre acestea, conform unui model de date. Fiecare tip de model de date permite anumite legături între date. Un SGBD, care implementează un anumit model 102

de date, va trebui să asigure şi realizarea legăturilor dintre datele corespunzătoare în conformitate cu schema conceptuală. 8) Creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei sunt influenţate de SGBD. Acesta trebuie să gestioneze un volum mare de date de o complexitate ridicată, într-un anumit timp de acces rezonabil pentru diferiţi utilizatori. Pentru toate aceste lucruri SGBD foloseşte diferite metode de acces, tehnici de optimizare, tipuri de date. implementarea lor se face în componente specializate ale SGBD. 9) Administrarea şi controlul datelor sunt asigurate de SGBD, în sensul că datele pot fi folosite de mai mulţi utilizatori în acelaşi timp, iar utilizatori pot avea cerinţe diferite care pot fi şi incompatibile. SGBD trebuie să rezolve probleme de concurenţă la date, probleme ce apar mai intens la lucrul în reţele de calculatoare.

5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Realizarea obiectivelor prezentate anterior este asigurată de sistemele de gestiune a bazelor de date printr-o serie de componente ce permit efectuarea unor operaţii specifice. În funcţie de natura şi scopul urmărit, operaţiile pot fi grupate pe activităţi. Activităţile acceptă şi ele o grupare pe funcţii astfel încât una sau mai multe activităţi relativ omogene vor realiza o anumită funcţie. Ţinând seama de complexitatea sistemului de gestiune, de facilităţile oferite de acestea, de limbajele utilizate şi de modul de implementare al modelului de date, gruparea activităţilor pe funcţii are un anumit caracter omogen. Există câteva funcţii general valabile pentru toate tipurile de SGBD, dar se pot întâlni şi funcţii specifice diferitelor SGBD-uri datorat unor particularităţi identificate prin operaţii şi activităţi specifice. Acestea sunt funcţii de bază, pe care orice sistem software, dacă nu le are în totalitate, nu poate fi considerat SGBD. 1) Funcţia de descriere a datelor permite definirea structurii bazei de date cu ajutorul limbajului de definire a datelor (LDD). Definirea datelor poate fi realizată la nivel logic, conceptual şi fizic. Se descriu atributele (câmpurile) 103

din cadrul structurii bazei de date, legăturile dintre entităţile bazei de date sau dintre atributele aceleiaşi entităţi, se definesc eventualele criterii de validare a datelor, metodele de acces la date, aspectele referitoare la asigurarea integrităţii datelor. Concretizarea acestei funcţii este schema bazei de date, memorată într-un fişier, ceea ce permite afişarea şi actualizarea structurii bazei de date, în orice moment. Această funcţie a fost mult automatizată în timp, LDD având acum puţine comenzi. LDD este specific fiecărui SGBD, dar întotdeauna realizează descrierea datelor conform elementelor modelului de date pe care îl implementează SGBD respectiv. Într-un SGBD după realizarea funcţiei de descriere, entităţile bazei de date sunt deja create ca fişiere vide, care conţine numai structura bazei de date (schema bazei de date) dar care nu conţin datele propriu-zise; 2) Funcţia de manipulare a datelor este cea mai complexă şi realizează încărcarea, actualizarea şi regăsirea datelor din baza de date, cu ajutorul limbajului de manipulare a datelor (LMD), astfel: a) încărcarea datelor în baza de date se realizează prin operaţii automatizate sau programate ce asigură şi criteriile de validare necesare; b) actualizarea bazei de date constă în operaţii de adăugare, modificare şi ştergere de înregistrări. La operaţiile de adăugare şi de modificare se păstrează aceleaşi criterii de validare care s-au folosit şi la activitatea de încărcare a datelor. Actualizarea se realizează numai autorizat, prin asigurarea unei protecţii corespunzătoare a datelor, pentru a se păstra coerenţa bazei de date; c) prelucrarea datelor se realizează prin operaţii de selecţie, ordonare, interclasare (compunere) şi ventilare (descompunere) efectuate asupra entităţilor bazei de date. Acestea sunt, de obicei, operaţii premergătoare activităţii de regăsire a datelor. Multe din operaţiile de prelucrare sunt realizate cu ajutorul operatorilor din modelul de date pe care îl implementează SGBD; d) regăsirea (interogarea) datelor constă în operaţii de vizualizare (afişare pe ecran, imprimare pe hârtie), răsfoire sau de editare a unor situaţii de ieşire. Situaţiile de ieşire pot fi intermediare sau finale şi se pot obţine pe diferiţi suporţi tehnici de informaţie (ecran, hârtie, mediu magnetic, optic etc.). Ele pot avea cele mai diferite forme (punctuale, liste, rapoarte, grafice, imagini, sunet, video) şi se pot obţine după diferite criterii de regăsire. Funcţia de manipulare a datelor este cea mai intens folosită în bazele de date şi este cea mai bine suportată de SGBD faţă de orice sistem de gestionare a datelor, care există până acum. 104

SGBD manipulează datele într-un mod eficient, utilizând în acest scop o serie de metode şi tehnici de optimizare a accesului şi a alocării spaţiului de memorie în calculator. Fiecare SGBD, de la o generaţie la alta şi chiar de la o versiune la alta, a căutat să îmbunătăţească acest aspect. Limbajul de manipulare de date (LMD) poate fi cu limbaj gazdă sau cu limbaj propriu. Cele cu limbaj gazdă sunt dezvoltate prin adoptarea unor limbaje universale de programare (Cobol, Pascal, C etc.) la cerinţele de regăsire ale SGBD-ului. Se îmbină astfel puterea unui limbaj universal cu necesităţile de regăsire a datelor (ex. SGBD: Oracle). Cele cu limbaj propriu sunt dezvoltate printr-un limbaj specific capabil să unească puterea procesorului software cu cerinţele de regăsire dintr-un anumit tip de bază de date (ex. SGBD: Foxpro). Pentru activarea de regăsire există limbaje de interogare specializate care pot fi incluse în LMD sau pot exista ca atare. Ele au apărut datorită lărgirii gamei de utilizatori ai bazelor de date, care îi include tot mai mult şi pe neinformaticieni. Pentru aceştia au fost necesare facilităţi de regăsire simple şi prietenoase, apropiate de modul de lucru şi de gândire uman. În acest sens, limbajele de tipul SQL au cele mai bune performanţe; 3) Funcţia de utilizare asigură mulţimea interfeţelor necesare pentru comunicarea tuturor utilizatorilor cu baza de date. Pentru realiza această funcţie SGBD trebuie să asigure facilităţi pentru mai multe categorii de utilizatori ai bazei de date: beneficiari, specialişti, administratorul bazei de date. a) Beneficiarii reprezintă categoria utilizatorilor finali şi intensivi ai unei baze de date. SGBD le oferă acestora limbaje neprocedurale şi alte facilităţi de interogare (generatoare, utilitare etc.) a bazei de date într-o formă simplistă şi interactivă. Aceşti utilizatori nu trebuie să cunoască structura bazei de date şi nu trebuie să ştie să programeze, SGBD ajutându-i interactiv în utilizarea bazei de date. În acest sens SGBD oferă: meniuri cu opţiuni sugestive, ferestre, şabloane pentru diferite forme, autodocumentarea (help-uri, mesaje, ferestre explicative etc.); b) Analiştii programatori creează structura bazei de date şi realizează proceduri automate de exploatare a bazei de date. SGBD oferă acestor utilizatori limbajul de descriere şi limbajul de manipulare a datelor precum şi interfeţe cu limbaje universale. Acestea sunt de putere şi complexitate diferită, de la un SGBD la a1tul, oferind atât elemente neprocedurale cât şi procedurale specialistului în informatică. Cu aceste elemente el descrie schema externă (logică) a bazei de date şi asigură manipularea complexă a datelor; 105

Datorită importanţei acestei categorii de utilizatori. de facilităţile oferite de SGBD dar şi prin alte instrumente construite de proiectantul bazei de date. 106 . Administratorul care are o bogată experienţă de analiză. în mare parte. SOBD are o funcţie distinctă în acest sens. de a reface baza de date în caz de incidente (prin jurnalizare. Integritatea datelor se referă la corectitudinea datelor încărcate şi manipulate astfel încât să se respecte restricţiile de integritate ale modelului implementat de SGBD. coordonează proiectarea bazei de date. SGBD a dezvoltat foarte mult componentele software destinate administratorului. dar parţial şi pentru celelalte funcţii. În principal pentru funcţia de administrare. proiectare şi programare. organizează şi administrează baza de date în toate etapele de realizare a acesteia. număr de actualizări etc. parole etc. de mare complexitate. Acest lucru este determinat de faptul că baza de date este. iar utilizatorii sunt de toate tipurile şi în număr mult mai mare.). de a realiza o serie de analize statistice din baza de date (număr şi tip de utilizatori. număr de accese. datele sunt distribuite pe calculatoarele din nodurile reţelei. 4) Funcţia de administrare este complexă şi dependentă de competenţa administratorului bazei de date. În cazul lucrului în reţea de calculatoare cu baze de date distribuite. de a utiliza eficient spaţiul de memorie internă şi externă (prin organizare şi lansarea unor programe de optimizare). Securitatea (confidenţialitatea) datelor înseamnă interzicerea accesului la date pentru utilizatorii neautorizaţi. în acest caz. SGBD asigură protecţia bazei de date. Măsurile necesare sunt asigurate. În etapa de exploatare a bazei de date. realizează schema conceptuală a bazei de date. copii de siguranţă). Protecţia bazei de date este un ansamblu de măsuri necesare pentru asigurarea integrităţii şi securităţii datelor. Astfel el organizează baza de date conform unei anumite metodologii. Pentru toate aceste lucruri SGBD oferă o serie de instrumente şi utilitare specializate. Pentru fiecare din aceste activităţi SGBD oferă instrumente şi tehnici de lucru.c) Administratorul bazei de date este un utilizator special şi are un rol hotărâtor în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a întregului sistem.). administratorul are rolul de a autoriza accesul la date (acordă conturi.

Trecerea de la Era industrială la Era informaţiei a schimbat organizaţiile şi societatea. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. evoluţia insuficient de rapidă spre societatea informaţiei. Volumul de informaţie în Internet creşte continuu. valoarea adăugată se bazează pe informaţie şi cunoştinţe. colectivităţilor sau organizaţiilor.1. ele determină avantaj competitiv şi accelerează globalizarea. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMIINoua Economie a devenit o realitate a lumii la acest început de secol XXI. Pe de altă parte au apărut noi elemente de vulnerabilitate. lucrătorul cu informaţia. Riscul este comun tuturor ţărilor. lărgirea prăpăstiei digitale.Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE 6. folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. Impactul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor este mare. 107 . Pe un plan mai general. vulnerabilitatea digitală. Toate acestea ne conduc spre un prim risc major în contextul Noii Economii. Un al treilea risc major poate fi considerat ca fiind generat de folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. a apărut un nou tip de lucrător. Evoluţia spre Noua Economie se realizează prin trecerea de la Era industrială la Era informaţiei. lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. vulnerabilitatea indusă de Internet şi reţelele intranet şi interacţiunea umană în Internet ca factor nou de vulnerabilitate. adică utilizarea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital poate fi considerată un al doilea risc major. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în prezenţa problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. Sunt proliferate noile tehnologii în domeniile informaţiei şi comunicaţiilor. Este important să menţionăm de asemenea câteva dintre riscurile majore care sunt generate în contextul Noii Economii: vulnerabilitatea digitală.

Impactul TIC asupra afacerilor conduce la schimbarea percepţiei asupra informaţiei ca factor de producţie. tehnologii şi capital. reţelele Internet şi intranet sunt astăzi folosite de aproape un miliard de oameni şi aplicaţiile bazate pe ele se răspândesc rapid. Dacă electricităţii i-a trebuit un secol pentru a pătrunde în întreaga lume. Informaţia se constituie astfel ca o resursă nouă. În timp ce cheltuielile de resurse fizice pe unitatea de produs fabricat au scăzut constant în ultima sută de ani. A fost construită o nouă infrastructură tehnică. Vincent(1989) subliniază că timp de 3 secole (1700-1950) în SUA ponderea acestuia a fost apreciată la 5% pentru ca odată cu răspândirea TIC acest procent să crească la peste 67% la sfârşitul secolului XX. Lărgirea prăpăstiei digitale poate fi considerată un al patrulea risc major generat de TIC. Un al cincilea risc major poate fi de aceea evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. Schimbarea produsă de folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) afectează toate domeniile şi toate întreprinderile. Fenomenul Internet amplifică transformarea. Se produce un efect de transformare a resurselor informaţionale asupra industriei şi o dispariţie gradată a graniţelor între produse şi servicii. Dac înainte o afacere era echivalentă cu oameni. tehnologii. între straturi diferite ale societăţii. 108 . O nouă economie s-a născut şi transformă economia existentă: noua economie a informaţiei. Personalul ocupat cu informaţia devine din ce în ce mai numeros.România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. un adevărat capital al economiei moderne. punând la dispoziţie pe scară largă oamenilor şi organizaţiilor resursele informaţionale. la nivelul ţării faţă de alte ţări. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice. Industriile legate de TIC creează locuri de muncă într-un ritm de două ori mai rapid decât celelalte industrii. în noua economie vorbim de oameni. Managementul informaţiei şi cunoştinţelor se dezvoltă ca funcţie a afacerilor şi ca o nouă funcţie în organizaţie. apar oportunităţi noi de afaceri bazate pe TIC. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. adică decalajul care există în folosirea tehnologiei informaţiilor şi Comunicării (TIC) în organizaţii. volumul de informaţie şi cunoştinţe înglobate în produse a crescut în aceiaşi perioadă cu acelaşi ritm. capital şi informaţie.

marcând substanţial 109 .Dimensiunea acestei industrii se reflectă şi în alte sectoare economice. produse etc. Industria TIC atrage cel mai mare nivel al investiţiilor. informaţiile erau organic asociate. în ultimele decenii se constată manifestarea unei puternice tendinţe de dematerializare şi dezintermediere a informaţiilor1. ţară. ramură economică. Industria TIC este azi cea mai importantă industrie din SUA.2. 6. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Dinamismul şi complexitatea ridicată a evoluţiilor tehnice. 6). piese. regiune geografică au ajuns să fie considerate ca relevante pentru comportamentul economic al entităţii respective. inclusiv fizic. elementelor la care se refereau: materii prime.400 miliarde dolari SUA. sunt sisteme deschise.2. evidenţierea şi prezentarea tendinţelor informaţionale din cadrul lor se realizează într-o manieră contextuală. Cheltuielile TIC la nivel de organizaţie. la scară planetară. de natură informaţională. se punctează o serie de mutaţii majore. economice. dar care abia în ultimele decenii ia amploare. acestea pot fi relevate sub formă de tendinţe (vezi figura nr. adică 7. cu impact substanţial asupra sistemului informaţional managerial al organizaţiei. materiale. Dematerializarea informaţiei este un proces care a început cu mult timp în urmă. Mai mult decât atât. În mod firesc. echipamente. puternic integrate în societate şi economie. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor Tradiţional. Sintetic. inclusiv întreprinderile. în cea mai mare parte nu spre companiile informatice. Întrucât organizaţiile ce funcţionează în perioada actuală. clădiri. informaţionale şi manageriale contemporane se reflectă în înnoirea accelerată şi pe multiple planuri a sistemului informaţional al organizaţiei. 6. ci spre clienţii acestora.6% din produsul brut al întregii planete. Se estimează cheltuielile globale pentru TIC care ating circa 2.1.

Internetul şi Intranetul. în dobândirea de către o mare parte a lor a statutului de cunoştinţe. abordările informaţional-manageriale din întreprinderile de vârf se concentrează în alte zone: constituirea de reţele cuprinzând diferite posturi de muncă. ceea ce elimină multiple operaţii şi informaţii intermediare. structura şi funcţionalitatea proceselor economice etc. robotizarea. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor sunt componente ale evoluţiei spre economia bazată pe cunoştinţe. Ele marchează paşi înainte în creşterea aplicativităţii informaţiilor. La baza masivei dematerializări a informaţiilor se află o serie de procese şi mijloace. modalitate majoră de manifestare a economiei bazate pe cunoştinţe. potenţialul cumpărător al unui produs nu mai are nevoie să contacteze comerciantul cu ridicata sau amănuntul. ca urmare a progreselor de natură tehnologică. prelucrarea textelor. fireşte. ce îi transmite toate informaţiile solicitate. Spre exemplu. era focalizată în sfera sarcinilor cu caracter operaţional. care înainte nu existau sau numai sporadic. Fabricaţia asistată de calculator. precum şi dintre agenţi economici. Expresiile dematerializării şi dezintermedierii informaţiilor sunt multiple. inclusiv a celei informatice. 110 . constituirea şi utilizarea bazelor de date. fără a avea o pondere semnificativă. constituirea de baze de date. introducerea tehnologiei de vârf. în accepţiunea pe care o au în contextul noii economii sau a economiei bazate pe cunoştinţe. Dezintermedierea. codificarea informaţiilor. a acumulărilor de cunoştinţe informatice şi manageriale. tehnologiile informaţionale moderne. în primul rând computerele. accesat apoi prin cărţi de credit. concepţia managerială. ci apelează direct fabricantul de produs. realizarea schimbului de informaţii şi a interacţiunii dintre salariaţi şi ceilalţi stakeholderi ai organizaţiei. manageriale şi economice ale întreprinderii. inclusiv vizualizarea acestuia în multiple ipostaze. Dematerializarea informaţiilor este o expresie majoră a dematerializării economiei. transferul datelor reprezentau domeniile de vârf ale utilizării informaţiei. Fără îndoială că la baza dematerializării informaţiilor se află şi multe alte elemente care ţin de pregătirea informaticienilor. Până în deceniul al IX-lea. Un exemplu binecunoscut este şi plata salariilor în cont personal. În prezent. uneori chiar mai multe decât sunt posibile.evoluţiile informaţionale. cultura organizaţională. prin contactul direct. este posibilă datorită aceloraşi progrese tehnice şi tehnologice menţionate. Dematerializarea informaţiilor este frecvent asociată cu dezintermedierea. care se află abia la început. Între acestea menţionăm: tehnica modernă de calcul şi.

În nu puţine ţări. Sfera outsourcingului informaţional se lărgeşte treptat. operarea şi întreţinerea sistemului informaţional. Însuşirea unui minim de cunoştinţe şi deprinderi informatice reprezintă o componentă majoră a proceselor de formare şi perfecţionare. Spre exemplu. service-ul pentru computere etc. se produc modificări în pregătirea personalului care lucrează în firme. managementul relaţiilor informaţionale. contribuie substanţial la “informatizarea” pregătirii şi muncii salariaţilor din organizaţie.2. Se conturează o nouă cultură organizaţională în firme. uşor de asimilat şi utilizat. metode şi tehnici în activitatea lor. care nu au beneficiat de pregătire informatică în şcoală. Proliferarea în ultimii ani a abordărilor informatice “prietenoase”. cunoştinţe şi abilităţi apreciabile despre computere se dobândesc încă din şcoala elementară. cu pronunţate dimensiuni informaţionale şi manageriale. 6. 6.2. elaborarea de aplicaţii informatice. adică a acelora de care depinde în mod nemijlocit asigurarea avantajului competitiv al 111 . şi-o completează frecvent. să operaţionalizeze noi abordări. personalul din firme este capabil să utilizeze tehnicile informaţionale de vârf.2. crearea de noi servicii pentru întreprinderi şi a unor noi forme ale muncii. Externalizarea sau outsourcingul informaţional Una din tendinţele organizaţionale conturate în ultimele două decenii o reprezintă extinderea outsourcingului şi externalizării. să-şi asume noi sarcini de muncă. Problema esenţială care trebuie soluţionată când se apelează la outsourcing informaţional – ca de altfel la orice sursă de outsourcing – este evitarea includerii în sfera sa a activităţilor decisive pentru firmă.coordonarea sarcinilor şi facilitarea muncii simultane la acelaşi proiect. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului Concomitent. Ca urmare a acestor schimbări în conţinutul şi modalităţile de realizare a proceselor de formare şi perfecţionare.3. cuprinzând proiectarea sistemului informaţional. Salariaţii mai în vârstă. în 1997 outsourcingul informaţional reprezenta în SUA 26 miliarde dolari. Această modalitate de atragere de resurse şi activităţi exogene firmei se utilizează pe scară sporită şi în domeniul informaţional.

4. pot fi externalizate. pe parcursul concretizării lui. în eventualitatea realizării lor la costuri mai reduse în afara organizaţiei. Experienţa ultimilor ani relevă că. Operaţional. sunt reprezentate de dependenţa din ce în ce mai mare a strategiilor şi operaţiilor comerciale de informaţiile furnizate din exterior prin 112 . 6. concomitent cu spectaculoasele şi rapidele progrese ale tehnologiei informaţiilor se reflectă în conturarea a noi modele de comunicaţii în cadrul firmelor. outsourcingul informaţional se amplifică rapid.2. Potrivit unor specialişti. Motivaţiile iniţiale principale. 8). situând pe primul plan creşterea competitivităţii firmei şi luarea în considerare echilibrată a principalelor aspecte implicate. care. în ciuda a nu puţine incertitudini implicate. care au facilitat în mod determinant cristalizarea noilor moduri de comunicaţii. Din ce în ce mai frecvent firmele de vârf şi-au conturat un nou model de comunicaţii bazat pe Internet şi pe Intranet. Practica din ţările dezvoltate evidenţiază utilizarea a trei forme de outsourcing (vezi figura nr. apar aspecte imprevizibile • stabileşte cu furnizorul de servicii informaţionale o relaţie bazată pe partajarea profitului rezultat pentru a-l motiva la maximum în furnizarea de servicii cât mai eficace organizaţiei • abordează outsourcingul informaţional într-o viziune sistemică şi nu ca o simplă relaţie de cumpărare. întrucât aproape întotdeauna. primul pas spre outsourcing informaţional constă în identificarea acelor activităţi informaţionale ce nu fac parte din categoria activităţilor decisive. în realizarea outsourcingului informaţional se recomandă să se respecte un set de cerinţe: • definirea precisă a tuturor aspectelor implicate de outsourcingul informaţional • fiecare angajament de outsourcing diferă de celălalt şi necesită un contract cu un conţinut specific • apelează la opiniile a cel puţin doi experţi informaţionali înainte de a recurge la outsourcing informaţional şi pe parcursul negocierii acestuia • include în contractul de outsourcing informaţional o clauză de renegociere a sa. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet Transformarea informaţiilor într-o sursă principală a dezvoltării economice.organizaţiei.

furnizori. Noul model de comunicaţii care se conturează în firmele de vârf. stocate de servere. de producţie şi economice în cadrul organizaţiei. Folosind www se asigură accesul firmei la informaţii. 113 . ca de altfel şi Internetul. Intranetul constă.5. furnizori. în esenţă. accesul partajat şi. consultanţă şi cumpărarea de produse etc. selectat al personalului firmei la documentele firmei. uşurinţă în folosire de către informaticieni şi neinformaticieni şi costuri mai reduse.2. Expansiunea comerţului electronic Fără nici o îndoială.. Fireşte că. publicitate. manageriale şi economice cu alte firme – clienţi. continuu actualizate. Intranetul implică şi construirea de bariere de protecţie pentru a asigura securitatea informaţiilor şi a derulării proceselor comunicaţionale şi implicit manageriale. Internetul are o pondere majoră în derularea a numeroase activităţi pentru firme: plăţi. costuri şi – adesea calitate – net superioare condiţiilor tradiţionale.Internet şi de condiţionarea crescândă a conţinutului şi performanţelor specialiştilor organizaţiei de contactele cu noii furnizori exogeni de informaţii. implică. de volumul şi viteza accesării şi folosirea informaţiilor de specialitate. fireşte. mai ales în ceea ce priveşte conectarea la distanţă şi fluxurile externe ale organizaţiei. promovare şi vânzări produse. supleţe în utilizarea şi conectarea aplicaţiilor informatice. paralel cu dezvoltarea reţelei Internet de comunicaţii. în condiţii de timp. în aplicarea sistemului Internet şi a protocoalelor sale la nivelul componentelor firmei. selecţie personal etc. precum şi conexiuni informaţionale. conectarea operativă a firmelor la numeroşi furnizori de informaţii profesioniste. 6. folosirea a cel puţin trei categorii de abordări informaţionale: curierul electronic. încasări. bazat pe utilizarea şi integrarea Internetului şi Intranetului. ca norme comunicaţionale. realizare de funcţii mai variate şi eficace. bănci etc. asigură mai multe avantaje – rapiditate de intrare în funcţiune a sistemului şi de funcţionare. fişierele permanente de clienţi. Intranetul. personal etc. Sistemele de comunicaţii din firmele moderne se bazează pe îmbinarea Internetului cu Intranetul. Comparativ cu sistemele informaţionale clasice. Internetul asigură. comerţul electronic constituie una dintre cele mai decisive mutaţii care se produc în economia şi întreprinderea contemporană. prin intermediul magistralelor informaţionale.

. În opinia noastră.6. definiţia comerţului electronic. circa 90% din informaţiile necesare unui management competent erau endogene. prelucrarea şi analizarea sistematică a informaţiilor contextuale firmei. radical deosebit de precedentele. există opţiuni diferite. încă prea puţin cunoscute. necesare funcţionării sale eficiente. Dintre acestea o enunţăm pe cea a lui Daft şi Parks. cantitatea şi varietatea informaţiilor exogene firmei. Se dezvoltă modalităţi orizontale de organizare a activităţilor. determină schimbarea structurii informaţiilor necesare managerilor. Potrivit specialiştilor care au elaborat cunoscutul proiect al U. Scrutarea informaţională implică – pe lângă investigaţii deliberate asupra mediului – şi observări indirecte realizate în contextul ansamblului interfeţei dintre firmă şi mediul său ambiant. 9): Ca urmare. funcţionării şi performanţelor organizaţiei devine covârşitor. Impactul informaţiilor asupra managementului. ce identifică şase zone 114 . deşi exactă. Ca urmare. nu punctează suficient faptul că acesta reprezintă un nou mod. Accentuarea caracterului de sistem deschis al organizaţiilor.cu multiple şi intense consecinţe economice şi sociale. Funcţia principală a scrutării informaţionale este deci monitorizarea evoluţiilor mediului exogen firmei. Privitor la principalele domenii exogene organizaţiei asupra cărora este recomandabil să se exercite scrutarea informaţională. Scrutarea informaţională În firma clasică. pe fondul transformării informaţiilor în resursă principală a acestora şi al spectaculoaselor progrese ale comunicaţiilor şi informaticii. care au un impact semnificativ asupra sa.2.E. Prin scrutarea informaţională se asigură colectarea. Comerţul electronic se deosebeşte de precedentele tipuri de tranzacţii economice prin cinci elemente (vezi figura nr. de concepere. FAIR (Forecast and Assensment of the Socio-Economic and Policy Impact of Advanced Communications and Recommendation). Una dintre modalităţile prin care se răspunde acestei necesităţi este scrutarea informaţională. derulare şi finalizare a tranzacţiilor economice. relevante pentru activităţile şi performanţele sale. structura şi dimensiunea unei părţi apreciabile dintre activităţile firmelor se schimbă. se amplifică continuu. calitatea şi viteza informaţiilor procesate se amplifică substanţial şi va creşte flexibilitatea forţei de muncă. 6.

atât la nivel managerial. 6. În condiţiile actuale. în fapt. Al doilea aspect se referă la faptul că organizaţia virtuală. definirea sa de către aceştia diferă între limite apreciabile. Consecinţele pozitive se resimt atât în planul elaborării strategiilor şi politicilor de dezvoltare. creşterii mijloacelor şi capacităţii de analiză informaţională ale firmelor.7. Frecvent. scrutarea informaţională va lua amploare. legislaţia şi celelalte reglementări.2. În final. uneori chiar în condiţii superioare de accesibilitate şi valorificare. cea care constituie componenta de bază a noului tip de economie spre care evoluează în prezent economia bazată pe cunoştinţe. mai ales ale celor de dimensiuni medii şi mari.prioritare de exercitare a scrutării informaţionale: clienţii. Organizaţia virtuală. sunt dovezi de necontestat pe acest plan. datorită impactului crescând pe care informaţiile externe semnificative îl au asupra activităţilor şi performanţelor firmelor. situaţia economică de ansamblu a ţării şi mediul socio-cultural. Deşi un număr apreciabil de specialişti în domeniile informaţional şi managerial fac referiri la întreprinderea virtuală. sunt subliniate două aspecte. 115 . capabile să îndeplinească aceleaşi funcţii. concurenţii. Magazinele şi expoziţiile virtuale. cât şi în cel al managementului curent. o formă tranzitorie spre firma bazată pe cunoştinţe. aşa cum este prezentată. tehnologiile. cât şi de execuţie încorporează numeroase elemente informatice şi informaţionale deosebit de performante ca soft şi hard. Conturarea întreprinderii virtuale Una dintre cele mai spectaculoase evoluţii către economia bazată pe cunoştinţe şi către societatea informaţională o constituie apariţia germenilor întreprinderii virtuale. care au cunoscut o adevărată explozie în ultimii ani. prezenţa activităţilor şi rezultatelor fizice ale activităţilor este înlocuită de prezentări de informaţii vizualizate. ale proliferării informaticii. constituie. se asigură premise superioare de utilizare a scrutării informaţionale. abordată şi percepută în prezent. În viitorii ani. extinderii rapide a Internetului.

2. informaticienii sau cei cu o pregătire de bază informatică. Evoluţiile ultimelor două decenii.8. mai reduse. informaţia este o prezenţă quasi-permanentă. Practica demonstrează că achiziţionarea de către firmă de noi tehnologii şi noi manageri nu este suficientă. O a doua accepţiune rezidă în considerarea şi tratarea informaţiei. Promotorii acestei abordări. de sine stătător. de regulă. cel mai adesea este suficientă imprimarea unei puternice dimensiuni informaţionale managementului. Cristalizarea managementului informaţional Precedentele tendinţe se reflectă în planul global al organizaţiei în conturarea aşa numitului management informaţional. Partea cea mai dificilă se referă la 116 . evidenţiază că. Cercetările efectuate au relevat că realizarea unui management informaţional funcţional şi eficace în cadrul organizaţiilor este un proces laborios. sunt. ambele accepţiuni sunt raţionale. aparte. A doua cerinţă se referă la abordarea implementării managementului informaţional de o manieră foarte pragmatică. în special. în exercitarea managementului la toate nivelurile organizaţiei. În opinia noastră. Numeroşi specialişti înţeleg prin management informaţional acel management al organizaţiei care prezintă o puternică dimensiune informaţională. Este obligatorie participarea intensă a tuturor managerilor şi implicarea tuturor executanţilor. mai ales în organizaţiile de dimensiuni mari şi mijlocii. nu necesită un demers informaţional global. ce necesită o puternică implicare din partea managerilor şi salariaţilor. În firmele mici. într-adevăr. Pentru aceasta este necesar mult efort şi timp.6. care trebuie condus în mod unitar pentru a valorifica la maximum multiplele sale valenţe. Prima se referă la efectuarea de schimbări profunde în cultura organizaţiei. ele fiind complementare. a ansamblului proceselor informaţionale ca un domeniu de sine stătător. reflectată în atenţia acordată informaţiilor în conceperea şi derularea proceselor şi relaţiilor manageriale. tot mai intensă şi influentă. Două sunt cerinţele majore de respectat. pentru care există două accepţiuni. foarte numeroşi. întrucât volumul şi complexitatea informaţiilor. cu pronunţate particularităţi. Elaborarea de politici informaţionale reprezintă numai baza de declanşare a realizării managementului informaţional.

Este atât de multă informaţie pe Web. camere virtuale pentru discuţii. construirea de coaliţii şi – uneori – declanşarea de conflicte şi chiar “războaie”. astfel. acţiuni de influenţare. a treia etapă. încât deja se pune problema filtrării ei şi evitării acelor lucruri nesemnificative 117 . Un rol extrem de important în creşterea gradului de accesibilitate a tehnologiilor de vârf îl joacă reţeaua Internet. comparativ cu cele din alte ţări dezvoltate. agenţiilor de ştiri. sunt prezentate proiecte curente ale organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale.com constituie exemple în acest sens. cu o platformă comună. pentru furnizarea de informaţii prin site-uri Web etc. într-un interval relativ scurt. jocuri. denumită Internet. sport. întreţin pagini pentru ei înşişi şi nu neapărat site-uri. a doua etapă a fost utilizarea Internetului pentru comenzi şi achiziţii online şi livrarea pe cale electronică a acestora. Deşi unele dintre aceste iniţiative ar putea eşua. către care se tinde în prezent. este utilizarea Internetului ca un nucleu de valori adăugate (core value added). şi asigură accesul ieftin. de obicei. în trei etape: prima etapă a fost utilizarea Internetului pentru accesul la informaţii. Internetul creează un client universal. Internetul a fost recunoscut drept elementul care va schimba complet modalităţile în care întreprinderile îşi vor conduce afacerile şi vor putea comunica cu utilizatorii şi clienţii. Evoluţia utilizării Internetului s-a realizat. în principal. se datorează. altele vor avea un larg succes. peisajul competitiv şi creând noi oportunităţi de afaceri.multiplele şi intensele negocieri. artă. spre exemplu. modificări de înţelegeri. Operaţiunile bancare electronice. Nu trebuie neglijaţi nici indivizii care. Studii de management comparat relevă că avansul pe care îl au firmele nord-americane şi – în general – întreaga societate din SUA. schimbând. modă etc. licitaţiile online de automobile şi revista presei online sunt deja o realitate. importanţa deciziilor privind tehnologia informaţională a unei firme va creşte din ce în ce mai mult. servicii financiare. negocierea electronică a acţiunilor. cum sunt. enciclopediile online. la o colecţie de documente. multe site-uri cum ar fi amazon. respectării acestor cerinţe. serviciilor educaţionale. magazinele virtuale de pe Internet. care au ca fundament o anumită mentalitate bazată pe o receptivitate ridicată faţă de noile tehnologii şi pe disponibilitatea de a-şi asuma riscuri. În această lume electronică.. Odată cu dezvoltarea unei societăţi în care comerţul electronic predomină. design. în bună măsură. învăţământul la distanţă online.

Prin intermediul Internetului. temându-se că datele pot fi furate. spam-mail). Afacerile pe Internet au apărut din ce în ce mai des în noua infrastructură. abordează piaţa şi determină care sunt informaţiile despre clienţi pe care trebuie să le deţină. ceea ce înseamnă că timpul aferent achiziţionării de produse este redus. cât şi oferte ale altor firme. cei care operau pe Internet (firme şi clienţi) au fost preocupaţi de securitatea operaţiilor efectuate prin Internet. însă multe alte sectoare o urmează îndeaproape. Se apreciază comparativ că 1 lună timp Internet înseamnă 3 ani timp real. Se vorbeşte despre „timpul Internet”. De exemplu. fără a mai fi nevoie de deplasarea la faţa locului a agenţilor de vânzare. Într-o lume în care clientul pasiv s-a transformat într-o persoană activă. clienţii sunt contactaţi direct şi întrebaţi în legătură cu informaţiile dorite. De asemenea. în general. Prin intermediul unui canal electronic. cât şi pentru firme. În acest sens. inclusiv produse non-competitive sau competitive. cât şi în ceea ce priveşte viteza cu care se pot obţine aceste informaţii. în primul rând. trebuie avut în vedere faptul că omul modern este din ce în ce mai “ocupat”. care are la dispoziţie un volum mai mare de cunoştinţe. se creează o mare confuzie. Problema securităţii a fost rezolvată prin utilizarea exclusivă a cardurilor emise de consorţii puternice (Master Card şi Visa). Internetul este cea mai mare sursă de informaţii atât în ceea ce priveşte volumul informaţiilor furnizate prin această reţea. Pe măsură ce problemele de securitate sunt rezolvate. deoarece chiar au fost reclamate astfel de cazuri. trebuie să avem în vedere faptul că. care îţi pot sta în cale atunci când cauţi ceva important. Se poate spune că Internetul este o reţea de telecomunicaţii mare şi eterogenă. În ceea ce priveşte vânzarea produselor prin Internet. clienţii sunt precauţi în privinţa introducerii numărului lor de card pe Internet. tranzacţiile financiare prin Internet vor deveni obişnuite atât pentru persoanele fizice. Această reacţie nu trebuie să ne surprindă. În general.(junk-stuff. Industria serviciilor este considerată lider în comerţul electronic. comerţul electronic determină scăderea costurilor de efectuare a tranzacţiilor. afectând modul în care asigurătorii. Sistemele “punct de vânzare” ale marilor firme de vânzare cu amănuntul sunt în atenţia multor 118 . principala preocupare a celor care furnizează servicii constă în satisfacerea necesităţilor clienţilor lor. Până acum. o firmă poate face cunoscute clienţilor atât oferte proprii. Internetul diminuează timpul pe care o firmă sau o persoană sunt obligate să-l consume pentru adoptarea deciziilor. în schimbul unor comisioane corespunzătoare.

firma a trebuit să depoziteze bani lichizi în magazinele sale. îşi analizează capacităţile proprii privind investiţiile în tehnologia informaţională pentru a dispune de o infrastructură a tehnologiei informaţionale care să le permită să fie competitivi. folosind canale electronice şi. 119 . În general. conducerii informaţiile necesare. îşi formează reţele de baraj fire-wall care să asigure securitatea tranzacţiilor electronice ale acestora şi. reţelele bancare pe Internet sunt independente din punct de vedere operaţional şi geografic. care obţin venituri mari din noile produse. Această infrastructură are multe în comun cu infrastructura publică a drumurilor şi a podurilor. printre care verificarea contului. imposibilitatea opririi tranziţiei către comerţul electronic fac ca deciziile pe termen lung privind investiţiile în tehnologia informaţională să fie foarte importante pentru noua infrastructură. În al doilea rând. Mărimea investiţiilor în tehnologia informaţională. Liderii în comerţul cu amănuntul îşi desfăşoară deja operaţiunile de vânzare online.bănci. în acelaşi timp. Firmele devin în acest mod tort mai integrate în această lume a comerţului electronic. securitatea comerţului electronic. oferind. Liderii bancari răspund noilor competitori electronici în mai multe moduri. de Crăciun. Aceste sisteme permit clienţilor să folosească o varietate de metode de plată şi să-şi retragă cu uşurinţă bani din conturi. case) în cadrul supermarketurilor. pentru a obişnui clienţii să folosească punctul de vânzare şi pentru retragere de cash din conturile bancare. În primul rând. în prezent. spitalelor. în general. şcolilor. deţin infrastructuri extensive. Directorul general al unui lanţ de supermarketuri a declarat recent că mai mult de 50% din venituri se obţin online şi că. oportunităţile strategice pe care aceasta le oferă. Aceste reţele oferă o gamă largă de servicii. împrumuturi pentru maşini. În prezent. în timp ce firmele mult mai inovative. efectuarea de împrumuturi. firmele care obţin profit mare pe termen scurt deţin infrastructuri limitate la nivelul firmei. efectuarea de plăţi şi multe altele. Infrastructura informaţională permite creşterea performanţelor înregistrate în activităţile unei firme. care trebuie finanţată centralizat şi concepută înainte de a fi cunoscute necesităţile concrete ale afacerii. aceştia furnizează experimental servicii bancare tradiţionale (depozite bancare.

marketingul de masă este înlocuit cu marketing individual. Tehnologiile IC oferă o oportunitate de a schimba modul în care lucrăm în organizaţie. puterea de negociere a clienţilor şi puterea de negociere a furnizorilor se ajunge la revoluţia produsă de TIC care este fundamentală şi schimbă modul de derulare a afacerilor. determinarea costurilor aferente diferitelor activităţi se face eficient. Globalizarea conduce la o tot mai accentuată concurenţă dar şi la o calitate mai bună a vieţii prin accesul la informaţiile disponibile în format electronic indiferent de locaţia geografică şi la noi oportunităţi într-un mediu de afaceri caracterizat de reducerea ciclurilor economice. Un al factor care este caracteristici Noii Economii este fenomenul globalizării. Totalitatea proceselor formează lanţul de afaceri. Se produc schimbări în organizaţie: organizaţiile devin mai flexibile şi adaptabile. informaţia devine disponibilă în timp real. de la prognoză la obţinerea de lichidităţi. La fel şi alte procese. managerii nu mai sunt numai relee de informaţie. 120 . echipele şi nu ierarhia devin importante.6. organizaţiile se aplatizează .3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV De la bine cunoscuta teză a lui Porter conform căreia în orice industrie competiţia este structurată de cele 4 forţe de bază: ameninţarea noilor intraţi pe piaţă ameninţarea substituţiei. Folosirea TIC devine sursă de avantaj competitiv. Schimbările de abordare a obiectivelor organizaţiei în era informaţiei (o nouă formă de a prezenta Noua Economie) comparativ cu era industrială sunt şi ele numeroase: producţia de masă devine adaptare a producţiei de masă la cerinţe individuale ale clienţilor. Dacă în prezent ne orientăm mai mult pe sectoare funcţionale şi departamente. ei sunt mai mult ca un dirijor decât ca un comandant de oşti. Lupta pentru avantaj competitiv este din start pierdută în faţa unui competitor care foloseşte mai amplu şi mai eficient noile tehnologii. viitorul managementului bazat pe TIC va fi al orientării pe procese. Procesul de achiziţii va fi considerat unic pe organizaţie şi va fi eficientizat indiferent de ce anume se cumpără.

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. globalizarea virtuală este mai importantă decât locaţia fizică. experienţă. Se poate deci vorbi fără îndoială de Internet şi în context de intranet ca despre un fenomen global şi care accentuează globalizarea. 1 Vulnerabilitatea si riscuri in contextul noii economii-Vasile BALTAC. Tehnologiile moderne de data mining şi de arhivare sau management management al documentelor permit un acces la informaţie complex. Volumul de informaţie stocată şi accesibilă pe Internet creşte cu repeziciune. tehnic şi comercial evoluţia societăţii umane la sfârşitul secolului XX. disponibil la adresa de internet : http://www. Ansamblul Internet fiind un sistem de sisteme care creşte rapid şi cu o infrastructură destul de puţin fiabilă există numeroase elemente de vulnerabilitate care au generat preocupări pentru studierea acestora. începutul secolului XXI. Un sistem de tip Internet este vulnerabil. şi un nou tip de muncitor: lucrătorul cu informaţia. Dacă lucrătorul cu informaţia produce.pdf 121 . Noua economie a generat un nou tip muncă. deci cunoştinţe.racai.ro/RISC1/VasileBaltac. Se prefigurează transformarea lucrătorului cu informaţia în lucrător cu cunoştinţele. înmagazinează. Acesta se caracterizează prin capacitatea de a raţiona şi cunoaşte la un nivel ridicat. deşi desigur este vorba numai de tendinţe. Reţelele Internet/intranet au devenit cel mai mare sistem creat de om. După anumite estimări1 acesta ar putea fi estimat la 1016 . un lucrător cu cunoştinţele va proiecta informaţie care produce valoare. procesează. Este de remarcat că în sistemul de telecomunicaţii mondial s-a ajuns la o densitate de linii telefonice de17% după peste 160 ani de evoluţie. transmite şi compară informaţia. personalitate şi motivare diferite de muncitorul erei industriale. Din această informaţie circa 50% este în mişcare. educaţie. ClickStats 2004). aceea cu informaţia. etc. Unii chiar vorbesc de dispariţia bibliotecilor sau a documentelor tipărite. un fenomen care reflectă în plan ştiinţific. din care 40% local şi 10% la distanţă în reţelele de arie largă.optimizarea lanţului informaţiei şi colaborare informaţională cu furnizorii iau locul optimizării lanţului fizic şi colaborării fizice cu furnizorii. rapid şi la costuri scăzute aşa cum nu a existat în istorie.1017 bytes. în timp ce numai după 25 ani densitatea globală a utilizatorilor Internet este de 10%aşa cum o arată principalele statistici internaţionale (C-I-A 2004.

După cum se poate observa în Fig. 6.1 s volumul pieţei IT din România creşte continuu, toate segmentele de piaţa IT au avut o creştere rapidă în perioada anterioară.

Figura 6.1-Volumul Pieţei IT din Romania1 Conform studiului Digital Planet în 2009, în România va continua creşterea consumului de IT&C. Mai puţin în hardware, care va stagna oarecum (10% creştere 2007-2005), dar cu cele mai mari creşteri în software (31,5%) si servicii IT (21,5 în aceeaşi perioadă).Cu acestea, putem spune că România este un sector IT&C dinamic ceea ce duce la ideea că dezvoltarea internetului are efecte pozitive asupra economiei digitale.

1

122

Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE

7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII

Vulnerabilitatea sistemelor Internet este mai mare decât cea a sistemelor care le-au precedat. Afirmaţia se justifică în primul rând deoarece volumul informaţiei este mult mai mare decât la celelalte sisteme. În al doilea rând creşterea Internet a fost rapidă şi fără a fi însoţită de preocupări deosebite pentru asigurarea unei limitări a vulnerabilităţii. Important părea la un moment dat să fi prezent în Internet şi mai puţin să te asiguri. În afara vulnerabilităţii clasice în Internet a apărut atacul informatic ca element provocat sau declanşat întâmplător. Este cunoscut că informaţia poate fi pierdută, furată, modificată, folosită necorespunzător şi decriptată ilegal. Este posibilă pierderea integrităţii, confidenţialităţii şi disponibilităţii datelor. Vulnerabilitatea Internet este de 100%, nefiind posibil se conceapă un sistem total nevulnerabil. Elementele de vulnerabilitate pot fi evidenţiate la nivel micro- şi macrosistem. Complexitatea fiind suficient de mică, vulnerabilitatea este controlabilă la nivel de microsistem. Sursele de risc sunt echipamentele, software-ul şi bazele de date. În cazul echipamentelor principalii factori de vulnerabilitate, în afara problemelor normale generate de fiabilitatea intrinsecă a componentelor sistemului, sunt dezastrele naturale(furtuni, inundaţii, cutremure, etc.), căderile sau întreruperile de alimentare cu energie şi actele de vandalism. În software, aplicaţii şi date putem evidenţia factorii furt, alterare / distrugere de date, viruşii informatici şi accidentele neintenţionate. Diminuarea vulnerabilităţii la nivel microsistem se poate face prin măsuri de control al accesului şi creşterea robusteţii programelor. Toate acestea se fac cu un anumit cost care este cu atât mai mic cu cât măsurile sunt luate mai din timp în fazele de proiectare şi realizare a sistemului. Există numeroase metode de reducere a vulnerabilităţii microsistemelor prin proiectare cu elemente de securitate, separarea funcţiilor, controale de reţea, 123

criptare şi creare de firewall-uri. În bună măsură folosirea acestor metode contribuie la creşterea rezistenţei la perturbaţii şi atacuri a sistemelor. Problemele de vulnerabilitate fiind imposibil de eliminat, apare ca necesară adoptarea de planuri de recuperare a daunelor. Aceste planuri se pot dovedi extrem de eficace atunci când din motive diverse au loc căderi sau atacuri asupra sistemelor. Din păcate, asemenea planuri se întocmesc foarte rar. Costul măsurilor de securitate apare, de regulă, mare pentru beneficiarii sistemelor şi chiar este mare în funcţie de nivelul de securitate dorit. Costul daunelor potenţiale descreşte însă funcţie de nivelul de securitate. Un optim economic poate fi găsit prin calcularea costului combinat al asigurării securităţii microsistemului. Vulnerabilitatea Internet la nivel macro este o consecinţă a arhitecturii sale ca reţea de elemente vulnerabile la nivel microsistem şi a perturbărilor prin incidente. Sursele de incidente sunt atacuri involuntare sau provocate. Sunt cunoscute tipurile clasice de incidente: încercări, scanare, compromitere cont utilizator, compromitere rădăcină , captura de date din pachete, blocarea serviciului, înşelăciune, folosirea de coduri maligne, atacuri asupra infrastructurii. Creşterea incidentelor este exponenţială. Este adevărat că sistemele se caracterizează intrinsec prin robusteţe. În multe situaţii funcţionarea parţială reduce vulnerabilitatea. Principalul element actual de vulnerabilitate au devenit atacurile. Anual sunt cheltuite sute de milioane de dolari pentru repararea daunelor produse de atacuri. Factorii favorizanţi ai acestui tip de vulnerabilitate sunt nodurile nesigure şi folosirea sunt nodurile nesigure şi folosirea comunicaţiei necriptate. Este adevărat că în fazele primare ale dezvoltării Internet nu au existat aplicaţii majore care să ceară măsuri de securitate deosebite. Creşterea a fost rapidă, fără măsuri de securitate deosebite. Personalul de exploatare era şi el insuficient instruit. Dezvoltarea afacerilor electronice de tip eBusiness a condus la un nou nivel necesar de securitate, mult maximizat. Internet a devenit instrumentul folosit de sute de milioane de utilizatori faţă de un număr restrâns în era preInternet. Din punct de vedere tehnic viteza de creştere şi mai ales timpul scurt nu au permis contracararea eficientă a influenţei factorului uman în sporirea vulnerabilităţii Internet. 124

Sisteme fără oameni se comportă diferit faţă de sistemele cu interacţiune umană puternică. În Internet sunt zeci de milioane servere şi aproape un miliard de oameni. Acţiunea umană devine astfel factorul principal de vulnerabilitate. Dimensiunea Internet devine comparabilă din punct de vedere al complexităţii interacţiunilor cu colectivităţile umane. Se pune justificat întrebarea dacă studiul organizării societăţii umane nu este o sursă de soluţii pentru scăderea vulnerabilităţii ? Vulnerabilitatea societăţii umane este şi ea foarte mare. Societatea reprezentată ca sistem are în noduri oamenii care sunt extrem de nefiabili. Sistemele din Internet şi societatea umană au multe asemănări şi anume multă redundanţă, comunicare, vulnerabilitate a informaţiei stocate în creştere în timp. Globalizarea intensifică forţa atacurilor şi asupra societăţii, la fel cum în mod pregnant se manifestă şi în Internet. Este un fenomen necontestat că vulnerabilitatea sistemelor în contextul Internet este mare şi în creştere. Soluţii tehnice există , sunt însă scumpe, greu de generalizat şi vor avea succes limitat. Soluţii pot fi însă găsite prin analogia cu societatea umană. Societatea a fost confruntată încă din fazele incipiente cu problema vulnerabilităţii ei. Soluţii găsite au fost diverse, de la construcţii şi comunităţi fortificate la folosirea de sisteme de alarmare eficiente. Nu este o dilemă să decizi dacă se pun uşi blindate la toate casele dintro comunitate sau se folosesc forţe de ordine eficiente. Societatea umană a optat de timpuriu pentru o organizare prin legi şi reguli şi instituţii de aplicarea acestora. Lumea Internet va trebui să evolueze de la absenţa reglementării la reglementări naţionale şi globale. Reglementările pot reduce vulnerabilitatea cu costuri mai mici decât măsurile tehnice. Lumea Internet poate deveni globală, democratică şi sigură şi prin măsuri tehnice şi prin reglementări internaţionale. Opozanţii unei asemenea abordări pot invoca spiritul de liberă iniţiativă (free enterprise) care a contribuit mult la creşterea Internet şi piedicile pe care reglementările le-ar putea pune dezvoltării în continuare. Trecerea la utilizarea Internet în ample aplicaţii economice, de învăţământ, culturale, de administraţie publică face ca ignorarea problematicii vulnerabilităţii să devină un factor de frânare chiar mai mare decât acela al unor reglementări insuficient fundamentate. Prin caracterul său global fenomenul Internet cere reglementări globale transfrontaliere. După, ziua de 11 septembrie 2001 s-a schimbat major percepţia generală asupra vulnerabilităţii şi măsurilor necesare de reducere a ei. Sofisticatele sisteme de monitorizare electronică a comunicaţiilor nu au putut 125

preveni tragicele evenimente din acea zi si altele similare. Ulterior s-a investit enorm, în special în sisteme de identificare şi protecţie electronică, dar în paralel reglementările naţionale şi internaţionale au fost adaptate mai bine la noua situaţie în care a devenit clar că tehnologiile noi sunt folosite şi pentru protecţia oamenilor, dar şi de către terorişti, noua ameninţare a secolului XXI.

7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE

Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei a determinat schimbarea mediului de afaceri. Acesta reprezintă primul pas către trecerea la revoluţia post-industrială, care va fi în mod fundamental o revoluţie a informaţiei. Deschiderea infrastructurilor IP (Internet Provider) a înlesnit apariţia noilor modele de afaceri şi a creat mari oportunităţi. Totul este fundamental schimbat, diferit total de ceea ce a fost cunoscut până acum, însă, concomitent, apar şi riscurile. Web-ul a fost acceptat mult mai rapid decât orice altă tehnologie anterioară. Acest lucru schimbă complet modul de desfăşurare a activităţilor anterioare, indiferent dacă este practicat de oameni de afaceri, sau de persoane private. Odată cu începerea activităţii pe Internet apar şi problemele legate de verificarea veridicităţii tuturor informaţiilor din reţea precum şi de acces al persoanelor nedorite în reţea, acum, când aceasta este o reţea deschisă de informaţii. Afacerile electronice creează medii de lucru nesigure. În acest sens, trebuie evaluate riscurile şi beneficiile pe care o societate le are în urma unei astfel de activităţi şi, în funcţie de acestea, trebuie reorganizată activitatea pe care ea o desfăşoară. Atunci când o firmă intră în domeniul afacerilor electronice, iar activitatea sa se bazează complet pe modul în care utilizatorii folosesc informaţiile legate de clienţii firmei, mediul în care acea firmă acţionează devine unul foarte nesigur. În cazul în care firma nu dispune de un sistem de securitate care să monitorizeze activitatea electronică, există tot timpul pericolul producerii de accidente. De asemenea, trebuie să se solicite persoanelor care au acces la reţeaua firmei să utilizeze sisteme care sunt compatibile cu sistemul acesteia. 126

fiind afectată şi reputaţia firmei. firma este responsabilă în faţa întregii lumi. În prezent se estimează că există peste 800 milioane de utilizatori ai Internetului. Afacerile electronice reprezintă o activitate relativ nouă şi majoritatea firmelor prezente pe Internet nu sunt pregătite pentru asigurarea securităţii activităţii lor. multe firme utilizează certificate digitale (digital certificates) pe lângă sistemele tradiţionale de autentificare. care să inspire încredere. Ele au fost create atât pentru o mai mare siguranţă a tranzacţiilor. adică de fiecare dată când se permite accesul unei persoane din exterior în reţeaua firmei. accentul nu se pune pe creşterea vânzărilor pe Internet. cum ar fi cunoaşterea clienţilor. 127 . Certificatele digitale sunt personalizate prin intermediul unor inscripţii personale şi al unor coduri de acces. cât şi datorită necesităţii de a personaliza relaţia cu clienţii. deoarece persoanele care au acces la sistemul informatic al firmei respective nu trebuie „să spargă codurile” pentru a intra în sistem. la afaceri pe Internet. fapt care arată amploarea pe care o iau afacerile ce se desfăşoară prin intermediul Internetului. necunoscându-se în realitate persoana de la celălalt capăt al firului. pierderile nu sunt numai de ordin financiar. Riscurile aferente activităţii pe Internet cresc de fiecare dată când se deschide o poartă în reţea. Acesta este un lucru foarte important. când banii şi informaţiile erau schimbate personal. În acest caz. În prezent se tranzacţionează lunar pe Internet miliarde de dolari. pentru a garanta securitatea site-urilor lor. Utilizarea acestor certificate digitale s-a extins în prezent. pentru a o putea păstra cât mai mult. Astfel. care este un mediu prin excelenţă anonim. De exemplu. Acestea sunt asemănătoare cărţilor de credit şi sunt folosite pentru a identifica clienţii atunci când consultă un site. ci pe calitatea serviciilor oferite. soluţii ce vizează informaţiile. a partenerilor de afaceri etc. În lumea afacerilor prin Internet. pentru informaţiile pe care le furnizează.Utilizatorii interni sunt la fel de periculoşi ca şi cei externi firmei. prin conectare la întregul mapamond. Printre nevoile principale ale acestora se numără existenţa unui mediu stabil. Există nenumărate moduri de asigurare a securităţii: soluţii hardware. De aici rezultă necesitatea crescândă a asigurării securităţii operaţiilor efectuate pe Internet. Trecerea la comerţul electronic presupune trecerea de la sistemul tradiţional.

putem spune că elementele fundamentale ale prevenirii riscurilor în domeniul afacerilor pe Internet se are în vedere: confidenţialitatea informaţiilor. o firmă trebuie să aibă garanţia responsabilităţii sale pentru absolut orice decizie adoptată: de la modul în care alege furnizorii. controale fizice on-site. creşterea gradului de instruire al personalului pentru reacţia rapidă în situaţii neprevăzute. De asemenea. pentru prevenirea riscurilor aferente activităţii pe Internet sunt eficiente: controalele organizaţionale (numirea unei persoane care să fie responsabilă de securitatea sistemului informaţional). instruirea adecvată a personalului (stabilirea unui set de cerinţe şi reguli pentru persoanele care au acces în reţea). în timp ce lipsa ei nu numai că va 128 . la modul de acces în reţea etc. trebuie să se stabilească foarte clar cine sunt persoanele şi care sunt competenţele persoanelor implicate în managementul riscului aferent activităţii pe Internet. există posibilitatea transmiterii unui mesaj e-mail infectat către toţi clienţii sau potenţialii clienţi. integritatea informaţiilor. Astfel. managementul riscului pentru activităţile prin Internet implică: evaluarea riscurilor. În esenţă. compatibilitatea sistemelor. În concluzie. de-a lungul etapelor ciclului de viaţă. O protecţie eficientă va duce la minimizarea pătrunderilor ilegale. care aduc câştiguri mari. dezvoltarea controlului daunelor. la reţeaua pe care o va utiliza. la modul de alegere a tipului de activitate. elaborarea unui plan de reacţie în caz de urgenţă. În viitor. Oricând. controalele tehnice (verificare a compatibilităţii sistemelor utilizate).Un alt tip de riscuri ce apar ca urmare a prezenţei pe Internet a unei firme îl constituie riscurile poştei electronice. este de aşteptat ca fraudele să apară în zonele cel mai puţin riscante şi neadecvat protejate. verificarea personalului (verificarea activităţilor desfăşurate de angajaţi). disponibilitatea informaţiilor precum şi detectarea riscurilor potenţiale. Managementul riscului în domeniul afacerilor pe Internet presupune dezvoltarea continuă a ciclului de viaţă al produselor. De asemenea. atunci când o firmă transmite un mesaj e-mail fără a avea nici un soft pentru detectarea viruşilor.

de fiecare dată când se trimit informaţii referitoare la clienţi în afara Uniunii Europene trebuie ca respectivul client să îşi dea acceptul pentru realizarea acestei operaţii. de la cel care încearcă să spargă sistemul. şi cu cele europene pe de altă parte. urmărindu-se mai multe obiective. care încearcă realizarea unei alianţe cu Japonia. Deşi singura persoană care primeşte mesajul este destinatarul. dar faptul că există posibilitatea de a penetra sistemul va deveni cunoscut şi va creşte numărul incidentelor de acest tip. în principal. şi Europa. Altă categorie de fraude prin reţeaua Internet. având ca scop protejarea clienţilor. Uniunea Europeană a adoptat o nouă metodă de protecţie a confidenţialităţii informaţiilor puse la dispoziţia cetăţenilor străini. o constituie fraudele ce au ca obiect mesajele email. Astfel. care va trebui rezolvată. ce reglementează modul în care se pot trimite informaţii din SUA în Uniunea Europeană şi viceversa. În prezent numai ţările dezvoltate au adoptat unele legi cu privire la utilizarea Internetului şi la comerţul electronic. deoarece aceasta reprezintă un element deosebit de important în desfăşurarea activităţii într-un mediu anonim cum este Internetul.permite intruziunea. cu care se confruntă orice persoană conectată la reţea. Există o modalitate de a proteja documentele prin “criptarea” lor. Aceste reglementări au deci şi o latură economică. Acest domeniu nu este suficient reglementat şi. Trebuie realizată o evaluare a sistemelor interne şi a structurii interdepartamentale. prin supravegherea firmelor cu care aceştia colaborează. printre care: 129 . pe de o parte. Prin astfel de reglementări se evidenţiază diferenţele între desfăşurarea comerţului electronic în Statele Unite. Motivul pentru care Uniunea Europeană a impus o astfel de reglementare îl constituie faptul că se doreşte menţinerea persoanelor interesate să facă afaceri în Europa. acest lucru nu îl împiedică pe oricare intrus. până la persoana care administrează serverul. să îl vizioneze. există două modalităţi de criptare: codificarea şi decodificarea cu aceeaşi cheie şi utilizarea cheilor publice şi private. În principiu. stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte confidenţialitatea datelor. în graniţele acesteia. acest lucru reprezintă o problemă importantă. Reglementările ce privesc buna cunoaştere a clienţilor se aplică în mediul bancar şi în întreaga comunitate financiară şi a ofertanţilor de servicii. pe lângă aspectele legate de securitatea datelor. de aceea. Un exemplu în acest sens îl constituie “Economic Union Data Protection Act”. Aceste legi vizează. Se încearcă găsirea unei soluţii pentru armonizarea concepţiilor americane cu cele japoneze.

com uşor de confundat de către utilizatori cu numele siteului Casei Albe. whitehouse. Pentru o societate de asigurări este foarte dificil să răspundă unor astfel de atacuri. În general. Pentru o firmă. în conformitate cu legile “Know Your Customer” (Cunoaşte-ţi clientul). cu modificarea extensiei1. O altă problemă cu care firmele se confruntă în ceea ce priveşte activitatea acestora pe Internet sunt “attack-site-urile”. o astfel de confuzie poate determina pierderea De exemplu. Cele mai eficiente metode de apărare împotriva unor astfel de atacuri sunt: înregistrarea numelor site-urilor firmelor care au desfăşurat activităţi de publicitate negativă (de exemplu. 1 130 . actualizarea informaţiilor de pe paginile Web. attack-siteurile reprezintă o colecţie de plângeri şi nemulţumiri din partea clienţilor la adresa serviciilor slabe oferite pe Internet de către diferite firme. urmând săşi schimbe apoi adresa şi denumirea site-ului). Se aşteaptă apariţia unor reglementări pentru urmărirea datelor referitoare la clienţi. asupra persoanelor cu care firmele colaborează pe căi electronice. Există însă cazuri în care ele sunt realizate chiar de către angajaţii firmei respective. având ca membri cele mai importante organizaţii. monitorizarea informaţiilor. sau de firme concurente. o firmă care difuzează filme interzise tinerilor sub 18 ani a folosit ilegal numele whitehouse. şi care îşi desfăşoară în prezent activitatea pe Internet.uniformizarea sistemelor de securitate atât în UE. Scopul acestora este să atace firmele răspândind informaţii compromiţătoare. Este posibil ca să se ceară în curând să se realizeze investigaţii independente.gov. zvonuri nefondate. cât şi în afara acesteia. existenţa unor pagini de Web. înregistrarea numelor site-urilor firmelor “pirat”. au apărut grupuri private ce acţionează ca reglementatori în domeniu. în care să se înregistreze reclamaţiile clienţilor. impunând o serie de standarde în ceea ce priveşte dezvoltarea de soft şi dezvoltarea modului de utilizare a datelor individuale într-un mediu. o firmă apelează la anumite programe guvernamentale pentru a afla toate numele site-urilor calomnioase. sau a unor adrese. care se aplică deja în domeniul bancar şi al valorilor mobiliare. comentarii tendenţioase. De asemenea.

fiind greu de anticipat care va fi forma lui în etapa actuală de dezvoltare a TIC în multe ţări ale lumii.1 Vulnerabilitatea digitală Un prim risc major este determinat de vulnerabilitatea digitală. 7. implementarea de soluţii robuste şi fiabile şi instruirea participanţilor în probleme de risc. Riscul este comun tuturor ţărilor. dar şi a vulnerabilităţii firmelor care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul Internetului. Comerţul electronic va duce la creşterea volumului de activitate. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în contextul problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. a reputaţiei.2. accentuat de factori de risc printre care viteza de creştere a Internet. Riscul este amplificat şi de apariţia de noi forme de atacuri şi război digital care de cele mai multe ori nu pot fi prevenite. o categorie nouă dar nu mai puţin periculoasă decât cea clasică.multor oportunităţi de afaceri. Se poate detecta ca un prim risc major creşterea continuă a vulnerabilităţii sistemelor informatice la scară naţională şi globală . de asemenea. asigurarea protecţiei şi stabilirea unor scenarii de acţiune. adică trebuie să înceapă să vândă “via Internet”. Fragilitatea sau lipsa de consistenţă a sistemului de protecţie împotriva riscurilor generate de vulnerabilitatea sistemelor informatice amplifică riscul major definit ca vulnerabilitate digitală. Pentru a fi competitivă. O cădere a infrastructurii TIC opreşte în prezent activitatea economică şi colateral celelalte activităţi la acelaşi nivel de distructivitate cu o cădere a sistemului energetic Generalizarea aplicaţiilor cu infrastructură Internet conduce ca fenomen social la pătrunderea în rândul utilizatorilor a infractorilor informatici. 131 . o firmă trebuie să includă printre metodele sale de distribuţie şi comerţul electronic. generalizarea prea rapidă a folosirii lui care nu permite dezvoltarea de metode eficiente de securizare a aplicaţiilor. împreună cu profiturile asociate acestora. şi. Aceasta presupune evaluarea sistemelor şi a proceselor interne.

acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital Al doilea risc major– lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. etc. în care accesul la dosarele medicale poate fi nesecurizat ca să dăm un exemplu dintre alte multe alte aspecte. Legislaţia statelor democratice încearcă să reducă acest risc. Lou Gerstner3 consideră. Lipsa efortului de constituire a conţinutului digital1 sau întârzieri în crearea lui reprezintă un alt risc major. colectivităţilor sau organizaţiilor. 1 2 Digital Content Data Warehouse 3 Preşedinte IBM 132 . Şi în ţara noastră există legi ale protecţiei datelor personale. ale semnăturii electronice.2. Modul de implementare a legislaţiei poate fi însă considerat un risc secundar asociat. Arhivarea electronică a documentelor este o cerinţă care nu poate fi ignorată. 7. Pe un plan mai general.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii Un al treilea risc major – folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. care prevăd sancţiuni aspre pentru infracţiunile de acces neautorizat la informaţie şi folosirea ei neadecvată. Tot în categoria riscului generat de conţinutul digital se poate include întârzierea constituirii depozitelor de date2 care pot produce în condiţiile competiţiei internaţionale rămâneri în urmă la nivelul organizaţiilor sau macroeconomic.2. riscul aferent fiind acela că i se poate acorda o prioritate scăzută justificată prin costurile ridicate. ale comerţului electronic. Este evidentă tendinţa de creare a conţinutului digital care oferă o largă accesibilitate a informaţiei în toată societatea. că problema cea mai importantă a eBusiness este intimitatea şi respectarea dreptului la intimitate într-o lume în care se monitorizează orice şi oricând. Astfel.7. pot fi aduse prejudicii prin folosirea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor.

dar penetrarea lui este încă insuficientă. între tineri şi vârstnici. inclusiv cele cu facilităţi de comerţ electronic. în fapt ea se adânceşte. dar şi în interiorul aceleiaşi ţări între populaţia urbană şi cea rurală. Prăpastia digitală adânceşte inegalităţile nu numai între ţări sau regiuni geografice. 2002).7. ţările din prima linie avansând şi ele rapid spre conexiunea de bandă largă generalizată şi creare şi disponibilizare de conţinut complex. Disponibilitatea tehnologiilor informatice şi accesul la Internet rămân deci factori principali ai reducerii acestui decalaj. cu o creştere a pieţei calculatoarelor personale de 22% anual. între bogaţi şi săraci. Un risc major asociat este însă fenomenul de ţintă mobilă . Dacă analfabetismul clasic este în România undeva pe la 1% conform statisticilor. Cu toate acestea numai circa 23% din populaţie are acces la Internet. Dar nu sunt singurii.2. numai 30-40 % din firme sunt dotate cu PC-uri şi chiar mai puţine sunt conectate la Internet (MCTI. dotarea cu calculatoare este încă redusă . analfabetismul informatic poate fi evaluat la 75-80% şi din păcate. cu o spectaculoasă creştere a numărului de hosturi Internet. Există fără îndoială şi la noi semne încurajatoare privind impactul noii economii: dinamica ieşită din comun a pătrunderii telefoniei mobile cu un ritm apreciat ca fiind printre cele cel mai mari din Europa. mai ales prin investiţii în infrastructură . 2004). Un răspuns la această provocare este programul ECDL European Computer Driving License. Creşte rapid şi numărul de carduri bancare şi numărul de situri web. adică decalajul care există în folosirea TIC în organizaţii şi la nivelul ţării. între zonele dezvoltate şi cele defavorizate.4 Lărgirea prăpăstiei digitale România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. etc. în timp ce în Uniunea Europeană numai cu 64 ore (Baltac. Riscul excluziunii digitale este real. . acesta este ridicat şi în rândul managerilor. Deşi există senzaţia că prăpastia digitală se îngustează. Eforturile de răspândire a utilizării TIC pot reduce prăpastia digitală. Pentru o firmă din România un calculator de tip PC echivalează ca preţ cu 970 de ore de manoperă calculat pe bază de costuri salariale. urmând a diferenţia ţări şi straturi sociale încă mai multe decenii şi chiar a exacerba inegalităţile şi a se constitui 133 .

Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice.2. 7. 1 Al 42lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii: "our children will live in the most interesting and peaceful era of the mankind history. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. Uniunea Europeană lansând programul eEurope 2005 adaugă acest principiu chiar ca subtitlu (Council of the EU. Mai mult. but if not they have to put barbed wire to separate themselves from the others situated on the wrong side of the divide because the poorness generates terrorism” 134 . William Clinton1 chiar avertiza la un eveniment internaţional în anul 2002 că beneficiile dezvoltării economice cu referire la TIC trebuie să treacă de la cei bogaţi şi la cei săraci.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei Un al cincilea risc major – evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. ci pentru toţi. aprecia că prăpastia digitală devine ireversibilă. absenţa facilităţilor oferite cetăţenilor pentru a trăi într-o nouă societate a cunoaşterii.ca o ameninţare viitoare. Societatea informaţiei şi în perspectivă a cunoaşterii nu se construieşte pentru elite. 2003) Riscul întârzierilor în această evoluţie este mare: necompetitivitatea întreprinderilor şi economiei naţionale.

135 .3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR În capitolele anterioare au fost abordate probleme privind managementul şi unele aspecte economice ale procesului de implementare a tehnologiei informatice. Impactul pe care tehnologiile emergente îl au asupra securităţii informaţiilor. caută ca informaţiile să nu mai poată fi modificate de către persoane neautorizate. modul în care trebuie organizată şi condusă activitatea de asigurare a securităţii informaţiilor într-un mediu tot mai expansiv al procesării datelor şi modalităţile de restaurare a sistemului. în urma producerii unui dezastru sugerează că securitatea informaţiilor trebuie corelată cu nevoile economice. cum ar fi pătrunderea unui hacker în sistem. Se cunoaşte că o securitate bună trebuie să fie invizibilă. Problema securităţii informaţiilor are astfel trei dimensiuni: urmăreşte furnizarea informaţiilor şi asigurarea disponibilităţii proceselor de prelucrare a datelor în momentul în care sunt necesare. confidenţialitatea informaţiilor vitale ale firmei. să-şi demonstreze utilitatea. Prin accentuarea atacului împotriva lor se urmăreşte ca responsabilitatea implementării şi a managementului să fie transferată utilizatorilor sistemului informatic. respectiv necesitatea postului pe care îl ocupă. Iată câteva din explicaţiile acestei probleme: managementul firmei nu conştientizează exact necesitatea asigurării securităţii informaţiilor până în momentul în care se produce un incident. sau producerea unui dezastru major care să afecteze considerabil posibilitatea firmei de a-şi continua activitatea. asigură securitatea.1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor Responsabilii cu securitatea datelor unei firme sunt nevoiţi mereu să-şi justifice poziţia.3. Toate aceste eforturi ar fi inutile dacă nu am şti cum să protejăm sistemul informaţional care sprijină activitatea economică a firmei. din perspectivă economică. 7. Problema necesităţii unei funcţiuni care să asigure securitatea informaţiilor izvorăşte din faptul că prin această activitate nu se aduce nici un plus de valoare economică informaţiilor.7.

pe modul în care se justifică importanţa securităţii informaţiilor din punct de vedere economic. De cele mai multe ori.). De cele mai multe ori nu erau disponibile instrumente pentru distribuirea controalelor de siguranţă. de cele mai multe ori. Această constatare poate determina. opreşte anumite grupuri de informaţii la niveluri inferioare ale firmei. care. informaţia necesită protecţie şi atunci când se află pe alte suporturi. iar firmele opuneau o rezistenţă destul de mare angajării unui personal suplimentar care să dirijeze această activitate. 136 . desene etc. o luptă între departamentul ce se ocupă cu siguranţa firmei în ansamblu. ei întâmpină dificultăţi în realizarea unei justificări economice a funcţiei securităţii informaţiilor. în principal. pe diferite suporturi (hârtie. Accentul se va pune. Astfel. În consecinţă. constatată că informaţiile sunt răspândite în întreaga firmă. în cadrul unor firme. profesioniştii din domeniul securităţii datelor s-au confruntat cu existenţa unor computere.2 Mediul securităţii informaţiilor Cei care lucrează în domeniul protejării informaţiilor. puteau pătrunde în mainframe-ul lor. Acestea îşi pot disputa “proprietatea” asupra problemei privind securitatea grupului de informaţii. acest război este câştigat de către echipa de management al sistemului informaţional. de cele mai multe ori se consideră că securitatea informaţiilor presupune doar securitatea calculatoarelor şi a reţelei şi se uită că. nu înţeleg activitatea economică a firmei în ansamblul său. În consecinţă. prin intermediul unei reţele. în general.managementul conştientizează necesitatea securităţii informaţiilor. Această viziune centralizată este afectată de distribuirea datelor pe scară tot mai largă. responsabilii cu securitatea informaţiilor au un acces relativ la managementul firmei. responsabilii cu securitatea datelor. care. între compartimentul de audit intern şi între echipa de management al sistemului informaţional. sau când are alte forme. au puţine ocazii de a-i convinge pe manageri de necesitatea asigurării securităţii informaţiilor.3. tinde să pună accentul pe protejarea confidenţialităţii informaţiilor. 7. planificarea unor metode de recuperare după producerea unui dezastru. dischete. Puţini sunt cei care înţeleg că securitatea informaţiilor mai presupune şi asigurarea disponibilităţii şi integrităţii informaţiilor. de fapt.

Un şoc l-a constituit descentralizarea departamentului de management al sistemului informaţional. dacă firma care este furnizoarea ei nu are un asemenea sistem. într-un fel. conectarea neînsoţită de măsuri de protecţie. Viteza rapidă cu care părţile firmei acţionau a creat reale probleme managementului sistemului informaţional şi provocări aproape imposibile celor care se ocupau de securitatea informaţiilor. sau altul. a constat în faptul că relaţiile dintre furnizori şi clienţi au devenit tot mai strânse în încercarea lor de a îmbunătăţi eficienţa şi de a face faţă operaţiunilor concurenţei. majoritatea firmelor vor fi/sunt conectate la Internet. aceasta a constat în deschiderea reţelelor. În al doilea rând. atât către furnizori. care treceau printrun proces de restructurare. activitatea unei firme ar putea depinde de calitatea sistemului de securitate a informaţiilor. dar acesta nu-i ajută la nimic. loc unde se produce schimbul liber de date (atât tehnice. poate permite oricărui hacker inteligent să pătrundă în sistemul unei firme. vulnerabilitatea sistemului informaţional al firmei a fost accentuată şi de evoluţiile considerabile ale tehnologiilor şi marketingului. controlul resurselor sistemului informaţional revenind fiecărei subunităţi organizatorice. funcţia de securitate a informaţiilor fie a fost atribuită unei firme furnizoare de astfel de servicii. uneori. În practică. În consecinţă. care au făcut posibilă transportarea informaţiilor firmei în toată lumea şi a miniaturizării memoriilor de tip flash. în această manieră reducându-se costurile. ale căror procedee de asigurare a securităţii informaţiilor nu puteau fi stabilite şi controlate de către firma în cauză (să presupunem că o firmă are un sistem bun de asigurare a informaţiilor. cât şi către clienţi. trebuie să se găsească modalităţi de a convinge conducerea superioară a firmelor că. atunci şi firma va avea de suferit). competitivităţii. Întrucât Internetul este o reţea la care poate avea acces oricine. Mai întâi a fost varietatea de computere portabile. Într-un mediu caracterizat de schimbări rapide. fie a rămas în cadrul firmei ca o componentă a funcţiunii de management a sistemului informaţional. Una dintre aceste tendinţe a reprezentat-o faptul că tot mai multe firme cedau gestionarea sistemului lor informaţional altor firme. cât şi de natură economică). Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns. sau cel puţin controlul lor. care se pare că a avut un impact mai important pe termen lung. Alte două aspecte ale acestei probleme s-au cristalizat la sfârşitul anilor ‘80. 137 . O altă tendinţă. pentru că dacă furnizoarea îşi va pierde datele. Apoi s-a intensificat achiziţia de computere şi s-a diversificat activitatea mai multor firme.

dezvoltă posibilităţi de acţiune şi control care să corespundă politicilor firmei. profesioniştii în domeniu pot iniţia şi conduce revizii periodice pentru a se asigura dacă procedurile utilizate sunt cele corecte şi dacă echipamentele sunt în stare bună. 138 . acordă asistenţă în probleme de securitatea informaţiilor (cum ar fi contaminarea cu viruşi sau pătrunderea hackerilor). Pe scurt.3 Rolul securităţii informaţiilor Majoritatea responsabililor cu securitatea informaţiilor trebuie să înţeleagă destul de clar care este rolul lor într-o firmă. în cazul producerii unor dezastre.3. realizează următoarele activităţi: sfătuiesc conducerea cu privire la tipul activităţilor şi al procedurilor necesare asigurării siguranţei activelor informaţionale ale firmei. să protejeze confidenţialitatea unor informaţii mai importante ale firmei. se asigură că managerii şi ceilalţi angajaţi sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o presupune asigurarea securităţii activelor informaţionale ale firmei. În plus. să asigure capacitatea firmei de a-şi continua activitatea în caz de dezastru. să asigure/protejeze “intimitatea” utilizatorilor. În concluzie. responsabilii cu securitatea informaţiilor şi personalul din subordinea lor. acordă asistenţă utilizatorilor şi celor care lucrează la perfecţionarea / implementarea controlului unor aplicaţii delicate. sarcina funcţiunii de protejare a informaţiilor este de a contribui la protejarea activelor informaţionale ale firmei împotriva tuturor ameninţărilor potenţiale. să împiedice modificarea neautorizată a activelor informaţionale. Pentru a-şi îndeplini sarcinile.7. planifică recuperarea şi continuarea activităţii firmei. De asemenea pot participa la acţiunile de audit ale acestor echipamente. sarcinile lor sunt: să asigure disponibilitatea informaţiilor corecte când utilizatorii au nevoie de ele.

Întreprinderea era mai veche de 35 de ani şi fusese întreţinută de un şir întreg de ingineri care întocmiseră rapoarte detaliate privind fiecare incident produs şi fiecare reparaţie efectuată. În cazul producerii unei defecţiuni. 139 . sau pentru refacerea după producerea unui dezastru. de departamentul pentru protecţia mediului. Cu toate acestea. specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să raporteze pericolele existente. sau potenţiale anumitor. cu problema potenţialei siguranţe în anumite condiţii de mediu. sau chiar distrus. astfel încât ocupau aproape întregul spaţiu din biroul actualului inginer. în cazul în care se produce o defecţiune. Inginerului i se atribuise această sarcină de aproximativ un an. specialistul în securitatea informaţiilor 1-a întrebat pe un inginer ce se ocupa de întreţinere. respectiv a securităţii informaţiilor. deşi bine întocmite şi arhivate. de inginerul de întreţinere. într-un timp relativ scurt. Toate aceste rapoarte erau îndosariate şi aşezate în ordine cronologică. Mai mult. Ne confruntăm. când erau necesare. se afla plasat la 30 de metri în incinta întreprinderii. precum şi celor de la departamentul de audit intern. Întrucât inginerul nu ar fi avut timpul disponibil pentru a căuta raportul privind producerea unui eveniment similar. sau de pompieri ar fi solicitat aceste informaţii (de exemplu localizarea valvelor). el ar fi trebuit să acţioneze ca şi când defecţiunea se întâmpla pentru prima oară. cine din cadrul secţiei de distilare a fracţiilor de petrol era responsabil. Informaţiile din exemplu se aflau doar pe suport de hârtie şi nu erau disponibile. sau de către un analist de sistem care ar putea fi desemnat de managerul fabricii să proiecteze un sistem de salvare a informaţiilor. toate rapoartele. înlăuntrul căruia erau depozitate toate rapoartele şi planurile fabricii. întrucât biroul însuşi ar fi putut fi afectat. într-o rafinărie petrochimică. Astfel. aici vorbim despre informaţii critice pentru continuarea activităţii.Explicitarea ameninţărilor formează o idee clară despre importanţa majoră a acestei munci invizibile. în cazul unei catastrofe. Deciziile privind modul de stocare şi utilizare a informaţiilor importante pentru firmă ar putea fi luate de manager. nu le-ar f putut obţine.1 În mod evident. Nu era practic posibil să găseşti un raport privind producerea unui anumit tip de incident. De asemenea. câteva aspecte rămân nelămurite. informaţiile nu pot fi salvate şi utilizate în cazul unui dezastru. sau tuturor superiorilor. Care ar putea fi rolul unui profesionist în domeniul securităţii informaţiilor în această situaţie? Să considerăm următoarele variante şi să stabilim care are valoare: specialistul în probleme de securitate a informaţiilor nu este necesar să se afle în interiorul firmei. de către departamentul de protecţie a muncii. 1 Exemplu de speţă. de asemenea. dacă echipele de salvare. biroul inginerului de întreţinere. se dovedeau inutile.

controlul exercitat şi protejarea informaţiilor (inclusiv costurile acestor controale) ar trebui să varieze în funcţie de valoarea şi importanţa informaţiilor. Prima şi ultima variantă nu sunt atât de importante. funcţiune.specialiştii în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui nu numai să raporteze pericolele. Specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să ignore problemele care nu intră în responsabilitatea lui. totodată. Costurile privind siguranţa unui computer nu se rezumă doar la costurile instrumentelor de securitate şi Ia costul aferent timpului de procesare. departamentul de protecţie a mediului şi departamentul de siguranţă (pază) a firmei şi de a informa întreaga firmă cu privire la aceste relaţii. în siguranţă. incluse în costurile ce apar pe întreaga durată de viaţă a sistemului. Dacă însă aceste 140 . În consecinţă. sarcina departamentului de asigurare a securităţii informaţiilor. Aceste exemple subliniază. Există şi alte exemple de similitudini între asigurarea calităţii şi asigurarea securităţii informaţiilor. aceea că protejarea activelor informaţionale. Aceste costuri sunt. Astfel. multe sisteme sunt în aşa fel structurate astfel încât toate informaţiile prelucrate. securitatea informaţiilor se dovedeşte a f cel puţin la fel de necesară ca orice altă organizaţie. Cu toate acestea. sau pur şi simplu conţinute să fie. procesate.4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate Nu toate informaţiile au aceeaşi valoare şi nu toate joacă un rol important în desfăşurarea cu succes a activităţii întreprinderii. dacă pe parcursul desfăşurării activităţii sale obişnuite. prima situaţie subliniază problema centrală. în general. estimat în funcţie de uşurinţa cu care datele sunt accesate. precum şi de costurile implicate de gestionarea sistemului de securitate. ci include şi costurile aferente timpului utilizatorului. 7. departament. vreun lucrător descoperă un pericol potenţial. dar. datoria sa faţă de întreprindere este de a raporta potenţialul pericol. cum ar f: departamentul de protecţia muncii. iar stabilirea similitudinii între aceste două tipuri de activităţi reprezintă un pas important în direcţia recunoaşterii importanţei securităţii informaţiilor. este sarcina celui care asigură securitatea informaţiilor.3. dar să şi propună modalităţi de corectare a situaţiei. de a coordona anumite activităţi din cadrul altor departamente. sau nu. Pe de altă parte. indiferent unde se află şi indiferent de forma sub care se prezintă.

în funcţie de nevoia firmei de a-şi proteja informaţiile. Sarcinile de bază pentru acest instrument sunt: să identifice necesitatea şi importanţa asigurării confidenţialităţii. Astfel. Structurile client-server combinate cu tehnicile de identificare a utilizatorului oferă o posibilitate unică de procesare a datelor importante pe computere separate.un subiect de obicei ignorat până în momentul în care o aplicaţie ajunge în punctul de a fi implementată. un instrument cu ajutorul căruia să se poată stabili o ierarhie a informaţiilor şi a aplicaţiilor în funcţie de importanţa lor. securitatea informaţiilor ar trebuie să joace un rol din ce în ce mai important în proiectarea structurii tuturor sistemelor şi în determinarea căilor de protejare a informaţiilor importante. Acelaşi risc îl întâlnim la nivelul întregii reţele. Acest sistem favorizează atât eficienţa furnizorilor. tehnologiile client-server oferă posibilitatea utilizării unor sisteme de aplicaţii şi a unor reţele care să permită distribuirea aplicaţiilor şi informaţiilor pe computere separate. Va fi necesar. De exemplu. Cum costurile şi tehnologia nu mai constituie o barieră în calea segmentării aplicaţiilor. de cele mai multe ori. sau incluse în costurile de operare. Accentuarea rolului securităţii informaţiilor impune ca definirea iniţială a aplicaţiilor. în primul rând. dar trebuie să şi ofere politici. cât şi pe cea a detailiştilor. De exemplu. ceea ce le permite să completeze adecvat stocurile.costuri vor fi identificate separat şi considerate. personalul responsabil cu securitatea informaţiilor nu trebuie numai să-i facă pe ceilalţi conştienţi de această necesitate. dacă informaţiile şi aplicaţiile nu sunt protejate corespunzător. dacă aplicaţiile privind stocurile. în condiţiile unor costuri mai mici decât cele necesitate de gruparea mai multor aplicaţii pe un singur mainfiame (faptul că se pot obţine economii de scară prin utilizarea mainframe-urilor nu mai este adevărat). afecta structura sistemului. plăţile ce trebuie efectuate şi planificarea strategică a lanţurilor de magazine se află pe acelaşi computer. tot mai mulţi furnizori au acces direct la fişierele ce cuprind situaţia stocurilor diferitelor lanţuri de magazine endetail. ele ar putea influenţa. 141 . accesarea lor de către persoane neautorizate este greu de protejat. respectiv în funcţie de nevoia lor de a fi protejate. Necesitatea unei asemenea separări şi/sau distribuiri a aplicaţiilor şi informaţiilor este evidentă. să cuprindă şi definirea necesităţilor de securitate . instrumente şi instruire pentru a face acest lucru posibil. Pentru aceasta.

Aceste reevaluări. cei care le realizează vor întâmpina ostilitatea managementului în domeniu. sau modul de recuperare şi refacere în situaţii de urgenţă. costurile pe care le-ar genera indisponibilitatea unei aplicaţii pe o perioadă de o zi. Problemele privind sensibilitatea şi confidenţialitatea informaţiilor se evaluează chiar din momentul proiectării unei aplicaţii noi. Toate aceste sarcini nu sunt abstracte. să identifice necesitatea integrităţii şi autenticităţii informaţiilor pentru activitatea firmei. o bancă ar putea da faliment. să identifice informaţiile şi resursele necesare procesării acestora. Reevaluările oferă o ocazie excelentă de a demonstra managerilor executivi importanţa securităţii informaţiilor. sau mai îndelungată (de exemplu. aceste reevaluări oferă managerilor posibilitatea de a-şi fundamenta deciziile privind modul de conducere a activităţii. dacă nu ar putea utiliza sistemul de procesare a tranzacţiilor timp de câteva zile). de asemenea. Managerul unei firme ar trebui să poată aproxima. să fie capabil să aprecieze şi să aproximeze pagubele ce s-ar produce dacă un concurent ar avea acces la informaţiile privind proiectul unui produs. Un manager ar trebui. pe măsură ce se înmulţesc sistemele personale. Aceste estimări au scopul principal de redefinire a necesităţii controlului în condiţiile unui mediu în continuă schimbare. în linii generale. iar valoarea informaţiilor în desfăşurarea operaţiilor se poate schimba. sau consecinţele utilizării unor informaţii distorsionate care ar genera în continuare rezultate aberante. Pe de altă parte. de două. Mai mult.să identifice cele mai importante informaţii de care depinde activitatea firmei. vulnerabilitatea aplicaţiilor creşte. cunoscute şi ca identificări ale riscurilor. şi pe măsură ce utilizatorii îşi dezvoltă aplicaţii proprii. stabilesc în primul rând măsura în care trebuie controlate anumite aplicaţii şi apoi comunică managementului firmei natura problemelor şi obiectivele care se urmăresc. Dacă asemenea reevaluări se desfăşoară în maniera auditurilor. informaţiile sensibile se vor plasa în afara unui mediu care poate fi controlat. În condiţiile schimbării continue a mediului iniţial de operare al sistemului. Pentru menţinerea unei securităţi adecvate a informaţiilor este necesară o reevaluare periodică a necesităţii de control şi a importanţei pe care o prezintă anumite aplicaţii pentru activitatea firmei. Problemele privind reevaluările sunt binecunoscute specialiştilor în domeniul securităţii informaţiilor şi presupun: 142 .

determinarea valorii maxime a activelor informaţionale pe care o firmă le-ar putea pierde. pentru utilizatorii autorizaţi şi pentru utilizatorii neautorizaţi. cum ar fi o listă de adrese. care consideră că expunerea la risc se poate determina prin multiplicarea costurilor pierderii cu probabilitatea producerii evenimentului. probabil. atât de către angajaţii firmei.identificarea riscurilor şi a ameninţărilor. trebuie estimate cele care sunt vitale pentru desfăşurarea activităţii. Aceasta se poate face răspunzând la următoarele întrebări: Pentru care dintre activele informaţionale firma îşi poate asuma riscul pierderii şi pentru care active nu merită să fie cheltuiţi bani pentru protejare? Oare pentru ce aplicaţii este practic şi recomandabil să fie redus. precum şi catastrofele naturale. sau de referinţe publicate. 143 . sau planurile strategice. fără a da însă faliment. fără să îi fie afectată negativ activitatea. Determinarea probabilităţii de producere a unui asemenea risc. sau eliminat controlul? Sunt managerii de acord să-şi asume aceste riscuri? Există trei modalităţi de apreciere a valorii informaţiilor de care se ţine cont la gestionarea şi procesarea datelor: valoarea pe care o au pentru proprietar. presupune stabilirea a ceea ce şi-ar putea permite firma să piardă temporar. şi susţinători ai unei analize subiective a riscurilor. sau sistemul informaţional şi care sunt consecinţele unor astfel de evenimente. puţin probabil. date privind proiectele unor produse. fără care componente ar putea o firmă să lucreze temporar. În domeniul „spionajului” industrial sau economic se urmăresc în principal informaţiile de marketing. valoarea comercială. cât şi cei din afara ei. aprecierea valorii informaţiilor deţinute de firmă. pentru a nu fi expuse atât de mult distrugerii şi evaluarea costurilor estimative ale acestei protecţii. în care probabilităţile nu sunt cuantificate. costul de achiziţie. determinarea mijloacelor de protecţie care ar putea fi utilizate: specificarea modului optim în care pot fi protejate informaţiile. În domeniul protecţiei datelor există susţinători ai analizei cantitative a riscurilor. de dezvoltare şi de întreţinere a informaţiilor. stabilirea obiectivelor. stabilirea responsabilităţii asigurării protecţiei activelor informaţionale. fapt ce presupune determinarea modului în care pot fi afectate informaţiile. ci exprimate prin cuvinte ca frecvent. Dintre toate informaţiile firmei.

Arată cum pot fi economisiţi bani prin asumarea unor riscuri. prin aceasta reuşind să facă propuneri care să se suprapună cu cerinţele managementului. nefavorabilă. 144 . prin această analiză se poate evalua starea generală a cerinţelor de protecţie a informaţiilor şi locurile în care trebuie să se efectueze controlul. În condiţiile imposibilităţii stabilirii unor valori ale probabilităţii. În final. Întrucât de cele mai multe ori producerea unor asemenea evenimente este tăinuită. De asemenea.Ambele metode pot fi adecvate dacă managementul acordă atenţie suficientă acestor probleme şi dacă se practică măsuri corecte de protecţie. pentru a feri firmele de publicitate negativă. prin această analiză se stabileşte poziţia pe care o ocupă securitatea datelor în nevoile economice ale firmei. prin această analiză se intensifică cooperarea dintre managerii din acest domeniu şi se oferă posibilitatea de a ridica aceste probleme şi celor mai înalte niveluri ale conducerii. mulţi profesionişti în domeniu preferă aplicarea analizei subiective. De asemenea. specialiştii în domeniul securităţii informaţiilor obţin o imagine strategică asupra cerinţelor firmei. sau prin schimbarea structurii sistemului. nu există date statistice sigure pe baza cărora să se poată stabili probabilitatea producerii anumitor evenimente. Prin această analiză. O abordare de sus în jos a reevaluării sistemului informaţional serveşte câtorva scopuri. uneori.

reflectare a eterogenităţii activităţilor economice şi a diversităţii experienţei şi concepţiilor specialiştilor. proces deosebit de laborios şi decisiv datorită multiplelor elemente implicate atât de natură strict informaţională. Conducerea fiecărei firme adoptă decizii în funcţie de contextul strategic al firmei respective.1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Asigurarea unui sistem informaţional funcţional eficace şi eficient pentru fiecare organizaţie este esenţială întrucât condiţionează decisiv performanţele sale. În continuare prezentăm o variantă de raţionalizare concepută pe baza unei îndelungate experienţe proprii de consultanţă managerialinformaţională. Firmele au puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte infrastructura în tehnologia informaţională. Unele firme care desfăşoară permanent o activitate de cumpărare şi de vânzare. economică. În literatura de specialitate se prezintă numeroase şi variate modalităţi de raţionalizare a sistemului informaţional al organizaţiei. nu doresc să fie constrânse de o 145 . tehnică şi juridică. care poartă responsabilitatea pentru aceste decizii pe termen lung privind tehnologia informaţională. Modalitatea de realizare o reprezintă reproiectarea sistemului informaţional. iar o parte din întreprinderile private înfiinţate după 1990 trec la faza de consolidare economică şi managerială.Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII 8. cât şi managerială. determinând variaţia înregistrată în randamentul infrastructurii. De aici necesitatea unei abordări riguroase a sistemului informaţional pentru a depăşi complexitatea şi dificultatea problemelor de soluţionat. Identificarea beneficiului ce poate fi obţinut din noua infrastructură este o provocare pentru managerii societăţilor. ce încearcă să integreze acele elemente prezente în literatura de specialitate care apreciem că au aplicabilitate şi eficienţă în condiţiile în care societăţile comerciale şi regiile se restructurează şi/sau privatizează corespunzător cerinţelor economiei de piaţă.

Unii dintre aceştia îşi fundamentează deciziile tehnice pornind de la latura economică a afacerii. decizia privind dotarea cu tehnologia informaţională este mult prea importantă. sau. sistemul informaţional este supus unor schimbări majore. Dotarea cu tehnologia informaţională este responsabilitatea managementului de vârf. care au obiective proprii afacerilor lor şi pentru care trebuie să obţină profit. Câteva dintre cele mai evidente schimbări sunt prezentate în continuare: Accentuarea importanţei factorului uman. şi mai rău. Cel mai adesea atenţia este concentrată asupra factorului uman şi a desfăşurării afacerii. Doar mărimea investiţiilor face ca tehnologia informaţională să fie importantă pentru managerii din conducerea executivă. adoptă decizii pornind de la latura tehnică a afacerii. finanţe). Scopul acestor firme constă în facilitarea agilităţii de mişcare pe piaţa internaţională şi a răspunsului rapid la schimbările înregistrate în piaţa mondială. Aceasta poate rezulta în decizia de a limita infrastructura la nivelul firmei în vederea creşterii randamentului local. Puţini dintre ei şi-au asumat responsabilitatea investiţiilor în tehnologia informaţională necesare zonelor pe care le conduc (cum ar fi marketing. unele firme consideră noua infrastructură ca fiind o infrastructură care permite o flexibilitate strategică coordonată la nivel central. nu asupra 146 . care în cadrul operaţiunilor internaţionale au o cerere locală puternică. managerii din conducerea executivă nu sunt pregătiţi pentru schimbările ce apar în tehnologia informaţională. De obicei. s-au orientat către investiţii în acele infrastructuri care permit scăderea costurilor. Fie că managerii vor. Bineînţeles că persoanele cu pregătire tehnică decid implementarea capacităţii unei anumite tehnologii informaţionale care poate fi achiziţionată de la un furnizor extern. accentul se pune pe maximizarea puterii de decizie locală. pentru a fi luată de persoane care au doar pregătire tehnică. tehnologici şi economici. De obicei. În cele mai multe afaceri. În ultimul rând. Pentru alte firme. producţie. Altele.infrastructură tehnologică informaţională care să integreze unităţile de afaceri. managerii deleagă luarea deciziilor privind tehnologia informaţională specialiştilor în domeniu. care sunt datorate acţiunii combinate a factorilor sociali. alţii. Posibilitatea proiectanţilor din locaţii diferite de a comunica şi de a face schimb de proiecte este hotărâtoare pentru reducerea ciclului de producţie al noilor producători de automobile. fie că nu. mult mai tehnici. de persoane din afara firmei. Specialiştii în tehnologie au orientări diferite în funcţie de domeniul fiecăruia.

Eficientizarea costurilor. decât dacă ar fi subordonate conducerii la nivelul întregii firme a sistemului informaţional. Pentru prevenirea lor este necesara perfecţionarea sistemului informaţional. Cererea pentru aplicaţii noi. Pentru raţionalizarea sistemului informaţional trebuie sa se tina seama de o serie de principii: principiul corelării sistemului informaţional cu obiectivul organizaţiei. corelarea sistemului informaţional cu funcţiunile organizaţiei.tehnologiei. în principal. Satisfacerea cerinţelor utilizatorilor continuă să fie o problemă pentru administratorii de reţea ai unei firme. s-au observat multe deficiente majore care afectează eficacitatea acestuia. Alinierea acestor costuri la strategia de afaceri a firmei rămâne un scop greu de atins având în vedere că o astfel de aliniere poate fi realizată doar la nivelul unităţii de afaceri sau la nivelurile proceselor de producţie. direcţionate în sensul distribuirii tehnologiei informaţionale în unităţile de afaceri care utilizează informaţia. Distribuirea informaţiei. In decursul funcţionarii sistemului informaţional. dacă sunt subordonate unităţilor de afaceri. inovatoare continuă şi este stimulată prin reproiectarea sau retehnologizarea proceselor de prelucrare. Tendinţele în achiziţionarea de tehnologie sunt. Firmele continuă să caute metode care să dovedească eficienţa costurilor pentru tehnologia informaţională şi astfel să ofere credibilitate economică costurilor presupuse de sistemul informaţional. concentrarea asupra abaterilor esenţiale. Unităţile sistemului informaţional sunt considerate mult mai eficiente. alinierea şi eficienţa costurilor sunt uşor de demonstrat. în timp ce politicile sistemului informaţional au fost dezvoltate la nivelul firmei. corelarea sistemului informaţional cu structura organizatorica. Atunci când sistemul informaţional este o parte din unitatea de afaceri. Relaţiile de subordonare. Sistemele informaţionale centralizate la nivel de firmă devin rapid sisteme mamut în multe domenii. Administratorii de reţea care încearcă să păstreze controlul sunt nevoiţi să transfere funcţiunile sistemului informaţional managerilor de produs (sau daţi afară din firmă). corelarea sistemului informaţional cu sistemul decizional. Costul nu este singura problemă. concentrarea informaţiilor asupra domeniilor cheie si asupra factorilor critici. 147 . Reproiectarea proceselor de prelucrare.

Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală a societăţii comerciale şi regiei autonome.op. 1 Gorski H. Procesul de perfecţionare cuprinde: declanşarea studiului de raţionalizare. Astfel. principiul eficacităţii si eficienţei. conceperea şi implementarea acestuia trebuie să se realizeze respectând principiile1 prezentate în fig. Acest principiu exprimă necesitatea armonizării structurale şi funcţionale a sistemului informaţional cu celelalte componente majore ale sistemului de management.1.. ţinând seama de interdependentele dintre ele. în conceperea sau raţionalizarea sistemului informaţional obiectivele şi cerinţele sale specifice trebuie să reflecte obiectivele fundamentale. derivate. 8. în raport cu sistemul managerial un subsistem. perfecţionarea sistemului informaţional existent... analiza critica a sistemului informaţional existent. cit. 100-103. fiind o componentă a acestuia. p. Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului firmei. specifice şi individuale ale firmei. Aceasta implică atât studierea strategiei. Toate acestea trebuie utilizate concomitent. . implementarea sistemului informaţional perfecţionat. 8.2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pentru ca sistemul informaţional să-şi îndeplinească cu maximum de eficienţă funcţiile sale specifice. Sistemul informaţional constituie. 2. cât şi discuţii şi analize comune cu managerii. 1. 148 . politicilor şi documentelor organizaţionale ale firmei.principiul flexibilităţii.

8 Asigurarea eficacităţii şi eficienţei informaţionale şi 1 Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului 2 Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală 7 Asigurarea flexibilităţii informaţionalmanageriale Principii 3 Realizarea unităţii metodologice a tratării informaţiilor 6 Asigurarea de maximum de informaţii primare din fondul de informaţii primare 5 Asigurarea unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial 4 Concentrarea asupra abaterilor esenţiale Figura nr. 8. sistemul informaţional este necesar să se armonizeze îndeosebi cu sistemul decizional. transmiterea şi prelucrarea informaţiilor. astfel încât conţinutul 149 . ale firmei. pentru culegerea. avându-se în vedere mai ales utilizarea subdiviziunilor organizatorice.1 Principiile de concepere şi raţionalizare a sistemului informaţional Pe plan constructiv sistemul informaţional trebuie corelat în special cu structura organizatorică. Din punct de vedere funcţional. înregistrarea.

Principiul asigurării unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial. informaţiile care ajung cu întârziere. Principiul asigurării de maximum de informaţii finale din fondul de informaţii primare. În vederea obţinerii unor informaţii finale valoroase. mijloace. Datorită faptului că procesele manageriale şi de execuţie prezintă caracteristici temporale diferite. viteza de culegere. este necesară aplicare unor proceduri informaţionale cât 150 . 6. Principiul unităţii metodologice a tratării informaţiilor. sunt folosite pentru evidenţa şi controlul proceselor. ci selectiv – numai cele care reflectă abateri semnificative de la obiective. sunt considerate ca fiind inexistente. prelucrare şi transmitere a informaţiilor trebuie să fie şi ea diferită. norme. Acest principiu susţine faptul că informaţiile nu sunt transmise global pe verticala sistemului de management. se determină o simplificare şi fluidizare a sistemului informaţional. a creării premiselor integrării depline a informaţiilor pe verticala şi orizontala sistemului de management este necesar ca modul de culegere şi prelucrare a informaţiilor să fie unitar din punct de vedere metodologic. Sistemul informaţional trebuie să asigure informaţiile atunci când sunt necesare. criterii. Ca urmare se diminuează intensitatea fluxurilor informaţionale. atât pentru manageri cât şi pentru executanţi datorită reducerii numărului. Pentru trecerea de la prelucrarea manuală a datelor şi informaţiilor la cea automatizată este vitală respectarea acestui principiu. Pentru obţinerea informaţiilor în timp real. Aplicarea acestui principiu determină economie de timp.informaţiilor şi caracteristicile dimensionale ale fluxurilor informaţionale să reflecte necesităţile specifice adoptării de decizii raţionale de către fiecare manager. experienţele au dovedit că rolul noii tehnologii informaţionale este vital. din fondul de informaţii primare. reguli. Informaţiile primare al căror volum este de regulă limitat. Însă cale mai importante decizii şi acţiuni ale managementului se fundamentează pe informaţii finale. În vederea asigurării compatibilităţii între toate componentele sistemului informaţional. transmise şi analizate. 3. dar şi pentru luarea unor decizii cu caracter local. 4. 5. Principiul concentrării asupra abaterilor esenţiale. dimensiunii şi frecvenţei situaţilor informaţionale întocmite. se fac economii cu suporţii materiali.

Această construcţie modulară permite operaţionalizarea rapidă a schimbărilor. cit. Aceste cerinţe sunt: Să fie realistă – adică să reflecte procesele aşa cum se derulează ele în organizaţie şi în contextul socioeconomic în care îşi desfăşoară activitatea. 80-81. p. Prin urmare. Principiul flexibilităţii.mai rafinate. Acest principiu este cu valabilitate generală în managementul organizaţiei.). Pentru a putea supravieţui.. stabilite şi selectate în funcţie de cerinţele proceselor manageriale. tehnică. Să fie multilaterală – această cerinţă se referă la asigurare perceperii proceselor în care este implicată întreprinderea din multiple unghiuri. dar bine delimitate. fără a schimba concepţia de ansamblu. Sistemele informaţionale automatizate moderne aplică sistemul modular de dezvoltare. Informaţia constituie materia de bază atât a sistemului informaţional cât şi a sistemului de management al organizaţiei. Să fie precisă şi sigură – această calitate se referă la faptul că încorporarea în informaţie cu prioritate a elementelor esenţiale noi. corecte şi în timp util a tuturor salariaţilor organizaţiei. iar omiterea unor detalii semnificative pot lipsi beneficiarul de siguranţă în utilizarea respectivei informaţii. Managerii trebuie să ia decizii într-o lume în care ritmul şi complexitatea schimbărilor au devenit copleşitoare. implică şi surprinderea acestora în mod exact. Să fie dinamică – exprimă necesitatea informaţiilor de a oglindii procesele de muncă şi problematica întreprinderii în evoluţia sa. umană. 8. specialiştii1 în domeniu au formulat principalele cerinţe cărora trebuie să le facă faţă informaţia. etc. 7. asigurarea informării complete. 1 Nicolescu O. acesta înseamnă pe de o parte. organizaţiile vor trebui să-şi îmbunătăţească agilitatea şi flexibilitatea să fie capabile să inoveze continuu astfel încât să facă faţă schimbării. acesta permiţând obţinerea unui sistem informaţional alcătuit din componente integrate armonios. o evaluare şi comparare a efectelor cantitative şi calitative ale unui sistem informaţional cu costurile necesare realizării şi funcţionării lui. astfel încât să fie evidenţiate elementele semnificative de natură economică. iar pe de altă parte. 151 . Principiul eficacităţii şi eficienţei. Aplicat la specificul sistemului informaţional. ştiinţifică. Să fie sintetică şi concisă – se referă la surprinderea cu prioritate a elementelor esenţiale de noutate şi prezentarea lor cu economie de mesaje. – op. (coord.. cu autonomie funcţională.

1. În societăţile comerciale şi regiile din România cele mai frecvente evenimente generatoare de studii şi acţiuni de raţionalizare informaţională sunt: scăderea vânzărilor şi/sau a producţiei 152 .3. Declanşarea studiului de reproiectare Managementul organizaţiei iniţiază realizarea unei proiectări sau raţionalizări a sistemului informaţional în ansamblu sau la nivelul unor componente ale sale atunci când se confruntă cu anumite probleme sau când anticipează posibilitatea apariţiei unor dificultăţi şi printr-o abordare anticipativă încearcă să le evite.3. analiza critică a sistemului informaţional-managerial. implementarea perfecţionărilor informaţionale.3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONALMANAGERIAL 8. Consideraţii preliminare Reproiectarea sistemului informaţional al firmei este structurată în mai multe etape (vezi figura nr. 2): declanşarea studiului de raţionalizare. etc.2. perfecţionarea sistemului informaţional-managerial. 8. evaluarea funcţionării sistemului informaţional managerial.Să asigure parvenirea în timp util la beneficiar – adică perioada optimă pentru luarea deciziei sau declanşarea acţiunii vizate Să fie prospectivă – se referă la forţa anticipativă a informaţiilor. identificarea componentelor informaţionale ale domeniului investigat.) pe care este necesar să-i folosească în structurarea şi formularea mesajului. Să poată fi adaptată la specificul personalului implicat – emiţătorul de informaţii trebuie să cunoască o serie de factori (nivelul de pregătire al beneficiarului. timpul de care dispune. 8. care poate facilita activitatea de previziune în cadrul organizaţiei.

cauzator de cheltuieli şi eforturi inutile. parţială când se referă doar la anumite activităţi ale acesteia. Două sunt aspectele esenţiale care se recomandă să fie avute în vedere: cuprinderea în cadrul său a ansamblului aspectelor vizate de cauza care a provocat studiul. organizatorilor şi informaticienilor implicaţi se stabileşte sfera de cuprindere a studiului informaţional care poate fi globală. cât şi subdimensionarea sa. La înţelegerea rolului şi locului proiectării şi implementării sistemului informaţional în ansamblul reengineeringului managerial o contribuţie majoră are cunoaşterea categoriilor de obiective avute în vedere.privatizarea întreprinderii restructurarea firmei elaborarea strategiei şi/sau politicii pentru următorii ani blocajul financiar dificultăţi majore în realizarea unor activităţi importante cum ar fi: aprovizionare. Aşa cum este firesc cele mai frecvente sunt raţionalizările informaţionale parţiale. altminteri soluţiile rezultate în final nu vor rezolva adecvat problemele implicate. a unor programe de pregătire managerială. atunci când se referă la ansamblul activităţilor organizaţiei. producţie sau vânzări schimbarea managerilor la nivel de firmă sau compartimente introducerea unor echipamente moderne de tratare a informaţiilor aplicarea unor noi metode manageriale economice schimbări în legislaţia privind reglementarea desfăşurării activităţilor firmei efectuarea unor diagnosticări ale firmei în ansamblul său ori la nivel de subdiviziuni organizatorice frecventarea de către manageri. Obiectivele proiectării/reproiectării sistemului informaţionalmanagerial sunt: 153 . îndeosebi de nivel superior. ceea ce nu oferă posibilitatea conturării unor soluţii eficace. Esenţial este ca domeniul analizat să fie judicios delimitat. dimensionarea judicioasă a problematicii abordate. În funcţie de cauză şi de concepţia managerilor. evitând atât supradimensionarea studiului. Ori de câte ori se produc este firesc să se reflecte în acţiuni de perfecţionare informaţională a firmei. Aceste evenimente reprezintă principalele cauze generatoare de raţionalizări informaţionale.

d. externe amplificarea vitezei de vehiculare a informaţiilor modernizarea bazei tehnice (hardului) sistemului informaţional creşterea funcţionalităţii sistemului informaţional de ansamblu sau la nivelul anumitor componente. c. Obiectivele sociale se referă în special la: crearea unor noi locuri de muncă. prin informatizarea crescândă a proceselor de muncă (operatori calculator. analişti. dezvoltării şi motivării resurselor umane ale organizaţiei realizarea unei funcţionalităţi superioare de ansamblu a sistemului managerial al organizaţiei. analişti-programatori ajutor. a. Obiectivele economice vizează: amplificarea profitului scăderea relativă a costurilor în venituri creşterea productivităţii muncii creşterea rentabilităţii (măsurabilă prin sporurile relative ale ratelor rentabilităţii). b. Obiectivele manageriale ale demersului informaţional se axează pe: asigurarea unui fundament informaţional superior pentru elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor organizaţiei facilitarea introducerii şi utilizării anumitor tehnici.obiective economice obiective informaţionale specifice obiective manageriale de ansamblu obiective sociale. Obiectivele informaţionale specifice. magistrale informaţionale etc. metode şi sisteme manageriale creşterea operativităţii şi gradului de fundamentare şi adoptare a deciziilor intensificarea formării. concretizate în: creşterea operativităţii şi gradului de informare a managerilor raţionalizarea (scurtarea) unor fluxuri şi circuite informaţionale economii şi raţionalizări de documente informaţionale îmbunătăţirea calităţii informaţionale în condiţiile informatizării proceselor de muncă (de execuţie şi management) conectarea sistemului informaţional al organizaţiei la anumite bănci de informaţii. administrator de reţea) 154 .

toner. Pentru o mai deplină edificare asupra a ceea ce înseamnă tabloul de relaţii cauză-efect redat în figura nr. În strânsă corelaţie cu delimitarea tematicii informaţionale se determină alte trei elemente pregătitoare majore: .amplificarea veniturilor salariale ca urmare a promovării acestor noi categorii de posturi promovarea climatului de muncă prin promovarea informatizării ca nouă „stare de spirit”. configuraţia sa în situaţia apariţiei unor disfuncţionalităţi informaţionale şi economice în domeniul aprovizionării.) gradul actual de informatizare a proceselor de management şi execuţie (aplicaţiile informatice existente. care şi ele pot constitui cauze pentru alte probleme. perioada de executare a acţiunii. prize electrice. gradul de acoperire a proceselor de muncă ş. imprimante. calculatoare. Un aspect major îl constituie dimensionarea resurselor necesare pentru proiectarea/ reproiectarea sistemului informaţional-managerial. servere. la rândul lor. ecrane de proiecţie.a. numărul şi componenţa echipei care realizează raţionalizarea informaţională. Resursele necesare proiectării/reproiectării sistemului informaţional se divid în patru categorii: resurse materiale – consumabile. amenajare încăperi (laboratoare informatice) 155 .).resursele financiare şi tehnico-materiale alocate pentru studiu. provoacă anumite efecte. 3 prezentăm. cu exemplificări. cablaj. În întocmirea sa se porneşte de la axioma că orice problemă este expresia anumitor cauze care. scanere. imprimante. reţele Internet etc. Un mare ajutor în delimitarea sferei de cuprindere a activităţilor şi tematicii abordate îl prezintă folosirea tabloului relaţiilor cauză-efect. proces în care trebuie să se ţină cont de: obiectivele studiului sfera de cuprindere complexitatea studiului numărul şi calitatea specialiştilor din interiorul firmei sau din afara sa termenele de realizare gradul de dotare cu echipamente electronice (calculatoare. mobilier. Folosind acest instrument se asigură identificarea proceselor ce generează dificultăţile sesizate şi care în mod obligatoriu trebuie supuse raţionalizării.

trainerii resurse informaţionale – metodologii. informaticienii. Concomitent. pot fi considerate demersuri mult simplificate. Aceste resurse pot fi asigurate în principal din credite sau din surse proprii. 156 . nu. eficienţei şi eficacităţii organizaţiei şi managementului său sunt deosebit de complexe şi profunde. achiziţionării de echipamente electronice şi consumabile etc. cu un pronunţat caracter inovaţional şi cu multe implicaţii directe şi indirecte în cadrul organizaţiei. De pildă. atunci când proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o “zonă” distinctă a proiectării/reproiectării manageriale.resurse umane – personalul de conducere şi execuţie implicat în proiectare/reproiectare. ale cărei consecinţe asupra funcţionalităţii.a. resurse financiare – necesare plăţii onorariilor realizatorilor studiului. studii. în situaţia în care sunt solicitate modificări de mai mică anvergură şi cu o mai redusă influenţă asupra caracteristicilor dimensionale şi funcţionale ale sistemului de management şi ale componentelor sale majore (decizională. De regulă. Aceste aspecte preliminare conduc la o inevitabilă întrebare cu mari implicaţii pragmatice: “Proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o acţiune singulară. introducerea de noi proceduri informaţionale în tratarea unei anumite categorii de informaţii. prestatorii de servicii specializate. organizatorică). autonomă?” Răspunsul trebuie formulat nuanţat: da. manageriale şi sociale implicate. De regulă. modificarea/raţionalizarea conţinutului unor documente informaţionale ş. durata realizării studiului este de nivelul lunilor. ce pot fi concepute şi derulate de sine stătător. documentaţii tehnice etc. de natură strategicotactică. perioada de realizare a proiectării/reproiectării informaţionale a managementului trebuie corelată cu sfera de cuprindere şi cu celelalte decizii şi acţiuni economice. demers complex. în această a doua ipostază se află (sau ar trebui să se afle) proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial. iar aplicarea efectivă a acestuia poată să se “întindă” pe parcursul a 1-2 ani. cărţi. consultanţii în management. instrucţiuni. raţionalizarea circuitului informaţional al unor documente.

157 . care lucrează pe cont propriu sau în cadrul unor firme specializate.3. de ansamblu. iar gradul de sistematizare a informaţiilor lasă de dorit. şi analiză a informaţiilor. în realitate se manifestă şi unele perceperi trunchiate. În cadrul echipei rolurile sunt bine determinate. în proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional este implicată o echipă de specialişti care provin: din interiorul organizaţiei investigate din punct de vedere al sistemului informaţional – economişti. incomplete şi superficiale. informaticieni şi traineri. majoritatea managerilor şi specialiştilor au impresia că ei cunosc aprofundat activităţile implicate. În plus. Derularea acestei etape incumbă parcurgerea mai multor faze. concomitent cu competenţa şi know-how-ul informaţional managerial. Practica majorităţii specialiştilor demonstrează că înaintea începerii analizei informaţionale propriu-zise este recomandabilă reunirea principalelor informaţii privind respectivului domeniu. ingineri. din afara organizaţiei. din diverse compartimente funcţionale şi operaţionale. responsabil în domeniu. a sistemului informaţional. în principal consultanţi manageriali. Cu toate că. în realizarea cărora este esenţială obţinerea colaborării principalilor emiţători şi beneficiari de informaţii. precum şi la analiza şi interpretarea acestora. Cei din afara organizaţiei pun la dispoziţie elemente metodologice de culegere. nu rareori unele aspecte mai recente nu sunt suficient cunoscute. specialiştii din cadrul firmei participă intens la culegerea şi înregistrarea de date şi informaţii referitoare la configuraţia şi funcţionarea sistemului informaţional. Aceste faze sunt: caracterizarea succintă. relevând principalii săi parametri în strânsă corelaţie cu funcţionalitatea şi performanţele economice obţinute. nominalizaţi de compartimentul de organizare managerială.Dată fiind complexitatea unui astfel de demers.3. 8. Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat Delimitarea precisă a ariei informaţionale asigură premisa pentru a declanşa investigaţiile propriu-zise. De regulă. de regulă. informaticieni etc.

Concomitent. cât şi de componentele informaţionale. 2. baza indispensabilă pentru analiza sa detaliată şi profesionistă. cu precizarea principalilor parametri constructivi.întocmirea listei cu documentele informaţionale utilizate. în cadrul celor mai importante situaţii şi fluxuri informaţionale. economice şi umane – atât la nivel de domeniu. cât şi a celor ocazionale. în final. utilitatea şi costurile documentelor informaţionale. O primă parte a analizei. descrierea principalelor tipuri de proceduri utilizate. Întrucât asupra funcţionalităţii şi eficienţei sistemului informaţional un mare impact negativ îl au deficienţele informaţionale cronice. reprezentarea grafică a circuitului documentelor informaţionale cu folosinţă periodică. cele mai semnificative proceduri informaţionale formalizate se anexează. cât şi la funcţionarea organizaţiei. deosebit de laborioasă. în acest scop se pot folosi diagrame ordonate de la stânga la dreapta sau de sus în jos. se recomandă şi evidenţierea aspectelor de esenţă. are în vedere conţinutul. ce se referă atât la construcţia. inventarierea mijloacelor automatizate de tratare a informaţiilor. o atenţie majoră se acordă depistării lor. Analiza critică a sistemului informaţional Complexitatea şi multidimensionalitatea sistemului informaţional impun efectuarea unor analize din multiple puncte de vedere care. Pentru a asigura identificarea celor mai frecvente şi păgubitoare deficienţe informaţionale cronice se recomandă consultarea tuturor 158 . În acest scop se recomandă utilizarea tabelului nr. funcţionali şi economici. 8.3. pozitive. să releve principalele disfuncţionalităţi informaţionale şi consecinţele acestora – manageriale.4. mai ales a celor informatice. Parcurgerea cu rigurozitatea necesară a acestei faze asigură întocmirea dosarului informaţional complet al domeniului analizat. 4. Pentru întocmirea lor se folosesc seturi de simboluri cum ar fi cele prezentate în figura nr. Printre cele mai frecvent folosite şi cu mare impact pe plan decizional şi acţional asupra activităţilor societăţii comerciale sau regiei se recomandă modalităţile reflectate în tabelele următoare. preluarea de machete pentru principalele documente informaţionale. atât a celor codificate şi standardizate.

a cerinţelor informaţionale. utilităţii şi consensului sistemului perfecţionat. împreună cu managerii implicaţi. folosindu-se tabelul următor: În sfârşit.5. are în vedere principiile de concepere şi funcţionare ale sistemului informaţional al firmei. viziunea managerilor şi specialiştilor privind funcţionalitatea actuală şi viitoare a sistemului informaţional. Reproiectarea sistemului informaţional Începerea reproiectării propriu-zise a domeniului informaţional abordat este precedată de stabilirea de către echipa care lucrează. strategia şi politicile organizaţiei. pornind. Prima fază în cadrul acestei etape o constituie stabilirea configuraţiei de ansamblu a sistemului informaţional îmbunătăţit.managerilor implicaţi. între care nu trebuie să lipsească conducătorul de nivel superior ce coordonează domeniul investigat. Examinarea aprofundată a sistemului informaţional prin prisma elementelor menţionate oferă suportul informaţional pentru a trece la perfecţionarea sa sub aspect constructiv şi funcţional. de comun acord. se au în 159 . pe activităţi şi compartimente. Procedura de analiză este în bună măsură similară cu precedenta. o ultimă parte a analizei. deosebit de importantă. de la obiectivele stabilite în prima etapă. În realizarea sa – la fel ca la identificarea deficienţelor informaţionale cronice – un rol decisiv îl au consultarea şi obţinerea colaborării de facto a managerilor de nivel superior şi mediu. în special în ceea ce priveşte modul de interconectare a componentelor domeniului informaţional analizat şi funcţionalitatea sa. de către personalul managerial şi de specialitate a cerinţelor în ceea ce priveşte soluţiile informaţionale are un rol esenţial. întrucât aceştia sunt cei mai în măsură să le cunoască. Pentru calitatea sistemului informaţional atât de ansamblu al organizaţiei. Concret. Nu de puţine ori sunt necesare discuţii îndelungate. care trebuie să ducă în final la un consens asupra modalităţilor de lucru. cel puţin în ceea ce priveşte efectele negative pe care le provoacă. manageriale şi economice faţă de soluţiile preconizate. o importanţă decisivă o are respectarea cerinţelor de raţionalizare în ceea ce priveşte informaţiile. fireşte. Definirea acestor cerinţe are la bază: rezultatele analizei informaţionale critice a domeniului respectiv. cât şi la nivelul componentelor sale.3. 8. Statuarea exactă.

resursele necesare suplimentare. principalele module şi aplicaţii informaţionale de realizat. pentru ansamblul perfecţionărilor prevăzute. Cea de-a doua fază rezidă în proiectarea în detaliu a componentelor informaţionale la care intervin schimbările. documente. fluxuri.). În esenţă. în ore muncă şi respectiv de personal. În final. eliminarea unor documente inutile. de salarii şi cheltuieli aferente salariilor. dacă se modifică un document informaţional. se vor stabili economiile nete sau. echipamentele de tratare electronică a informaţiilor ce vor fi achiziţionate. în ore calculator. de timp. Aceste schimbări se stabilesc la nivelul fiecărei componente informaţionale din cadrul domeniului investigat: informaţii. Eficienţa cuantificabilă va stabili sintetic. evidenţiindu-se schimbarea. atunci se indică noua machetă. după caz. de timp. În continuare pe aceleaşi categorii se vor indica resursele necesare. Spre exemplu. echipamente etc. proceduri informaţionale. acestea se centralizează într-un tabel sinoptic (vezi tabelul nr.vedere aspecte cum ar fi: fundamentarea sistemului pe noi principii şi cerinţe (de exemplu sistemul de codificare a datelor). care va servi ca bază pentru a trece la operaţionalizarea acestora. circuite. concentrarea asupra abaterilor semnificative. cât şi necuantificabilă. felul şi mărimea bazelor de date şi interconectarea lor.1 160 . proceduri şi mijloace informaţionale. comasarea sau schimbarea parţială a conţinutului unor componente informaţionale. De reţinut că este esenţială o determinare a tuturor acestor schimbări. economiile de: suporţi informaţionali. După precizarea tuturor schimbărilor. atât cuantificabilă. echipamente informatice. 5). Etapa de proiectare informaţională se termină prin stabilirea eficienţei aplicării măsurilor preconizate. Rezultatul acestei faze îl reprezintă o succintă prezentare a configuraţiei sistemului informaţional cu precizarea principalelor schimbări preconizate – reflectate şi într-o schemă de ansamblu. costurile etc. sunt posibile trei categorii de modificări: introducerea de elemente noi (documente.

exercitării relaţiilor organizatorice (ierarhice. cooperare. procedurilor. Eficienţa necuantificabilă. frecvent resursele necesare sunt superioare economiilor brute. este deosebit de importantă – frecvent mai mult chiar decât cea cuantificabilă – pentru funcţionalitatea şi performanţele viitoare ale organizaţiei. O influenţă deosebită are sistemul informaţional asupra calităţii analizelor SWOT. consecinţele asupra gamei de metode şi tehnici manageriale şi îndeosebi asupra folosirii lor. datorită introducerii de noi echipamente de tratare a informaţiilor. aspiraţiile. natura şi amploarea situaţiilor conflictuale. gradul de implicare în muncă. în special în ceea ce priveşte asigurarea de informaţii corecte. eficacităţii şedinţelor şi delegării. funcţionale. diagnosticării. deşi aparent invizibilă. control) etc. după caz. Numai după acceptarea sa – eventual cu efectuarea de corecturi şi îmbunătăţiri – se poate trece la aplicarea soluţiilor informaţionale.De subliniat că. Pentru aceste elemente de esenţă. rapiditatea informaţiilor. intensitatea şi eficacitatea colaborării în muncă. de care depinde competitivitatea firmei – şi a altora – se recomandă identificarea principalelor consecinţe ale raţionalizării informaţiilor proiectate. cât şi de execuţie. stat major. 161 . ceea ce au ca urmare costuri suplimentare curente şi/sau finalizate în investiţii. întreprinzătorului proprietar. a adoptării lor în perioada optimă şi a operativităţii aplicării lor efectele asupra structurii organizatorice. Aşteptările. Aceste creşteri de cheltuieli sunt compensate de amplificarea calităţii parametrilor constructivi şi funcţionali ai sistemului informaţional. sunt toate marcate major de sfera. Aspectele principale care se recomandă să fie avute în vedere sunt următoarele: impactul asupra calităţii fundamentării deciziilor strategice şi tactice. Toate aceste elemente elaborate în această etapă se reunesc într-un proiect care este supus aprobării managementului participativ al organizaţiei sau. deschiderea spre nou şi schimbare. conţinutului şi operativităţii tabloului de bord. circuitelor informaţionale etc. natura. ritmul şi direcţiile dezvoltării personalităţii salariaţilor etc. complete şi la timp titularilor posturilor atât manageriale. culturii organizaţionale a firmei şi a climatului de muncă din cadrul său.

începând cu managerii. la unele componente ale sale sau la ambele. De reţinut că acest aspect. 8. Supervizarea continuă a procesului de implementare de către managerul care răspunde de domeniul implicat.8. adeseori neglijat în favoarea comandării de echipamente. se înscriu într-un tabel de forma următoare: După operaţionalizarea măsurilor de pregătire a raţionalizării informaţionale se trece la introducerea efectivă a schimbărilor respective. vizând ambele aspecte. financiare necesare (mijloace de tratare a informaţiilor. angajării unor specialişti. având însă grijă ca acestea să se armonizeze cu celelalte elemente ale soluţiei noi preconizate. Pentru aceasta se recomandă organizarea de întâlniri cu întreg personalul implicat. Atunci când se sesizează omiterea unor variabile sau cunoaşterea lor insuficientă. De aceea implementarea propriu-zisă are la bază un program de pregătire şi operaţionalizare a noilor soluţii informaţionale. Două sunt aspectele majore care este necesar să fie avute în vedere: asigurarea premiselor tehnico-materiale.7. elaborării de programe. suporţi informaţionali etc. Evaluarea funcţionării sistemului informaţional 162 . Important este să se aplice integral toate schimbările preconizate.3. prezentând obiectivele urmărite.6.3. informaţionale. se recomandă o pregătire temeinică a introducerii soluţiilor informaţionale proiectate. Ansamblul măsurilor de pregătire stabilite. modificării de situaţii informaţionale. are o implicaţie majoră asupra performanţelor informaţionale şi a efectelor economice obţinute. Implementarea perfecţionărilor informaţionale Date fiind multitudinea şi adeseori dificultatea schimbărilor preconizate. prezintă o însemnătate deosebită. se efectuează retuşurile care se impun. efectuând periodic controale şi analize asupra operaţionalizării perfecţionărilor. umane.) pregătirea climatului din cadrul organizaţiei în vederea minimizării rezistenţei la schimbări – inevitabile din partea personalului – şi a obţinerii unei implicări cât mai mari a sa. concomitent cu asigurarea premiselor şi condiţiilor necesare. desigur. În funcţie de sfera de cuprindere a raţionalizării. avantajele ce vor rezulta pentru firmă şi salariaţii săi. acest program poate să se refere la firmă în ansamblul său.

se adoptă decizii corective – pentru eliminarea cauzelor generatoare de abateri negative – şi integratoare pentru asimilarea factorilor ce provoacă abateri justificate. se prelungeşte şi în perioada de exploatare sau utilizare curentă a soluţiei informaţionale perfecţionate.După finalizarea implementării soluţiilor informaţionale este necesară o evaluare a stării de fapt şi a performanţelor. Integrarea aplicaţiilor software în cadrul unei întreprinderi sau între mai multe întreprinderi care colaborează este un subiect de mare actualitate. Un element de pondere decisivă asupra eficacităţii raţionalizărilor informaţionale îl reprezintă intensitatea şi modalitatea de conlucrare dintre echipa de specialişti şi manageri. 163 . În cazul unor situaţii mai puţin complexe. Ca regulă. însă. Integrarea aplicaţiilor este o abordare strategică de a lega mai multe sisteme informatice. 5 – care. astfel încât sistemele sunt capabile să facă interschimb de informaţie şi să asigure o funcţionare a proceselor în timp real . mai ales în cazul implicării masive a informaticienilor. echipamente. programe. Utilizarea sa reprezintă o necesitate pentru quasitotalitatea firmelor româneşti 8. De reţinut că elementele metodologice prezentate au în vedere un studiu relativ amplu de reproiectare sau raţionalizare informaţională din cadrul societăţii comerciale sau regiei. Există o dinamică specifică a evoluţiei gradului de implicare şi responsabilitate a acestora – aşa cum rezultă şi din figura nr. se recomandă parcurgerea integrală a filierei metodologice recomandate. cât şi necuantificabile. dar şi practici manageriale.4 INTEGRAREA SISTEMELOR Integrarea este o activitate ce reuneşte oameni. la nivel de informaţii şi servicii. unele dintre elementele prezentate în cadrul etapelor pot fi comprimate sau mai rar implicate. fireşte. aportul şi rezultatele personalului respectiv. consumurile sporite de timp şi alte resurse reflectându-se de obicei în plusuri calitative în planul activităţii managerilor şi al executanţilor. atât a celor cuantificabile. cu o sferă de cuprindere limitată. Ţinând cont de ceea ce se constată. Metodologia prezentată este concepută în viziunea reengineering-ului managerial care se bazează pe o abordare holistică. Tot în aceste faze se aplică recompense şi sancţiuni în funcţie de gradul de implicare.

prin subsisteme ce realizează integrarea funcţională. Granularitatea modulelor se poate situa pe o scară foarte cuprinzătoare. cât şi de posibilităţile de organizare ale întreprinderii respective. În contextul actual în care informaţia este privită ca o resursă strategică a întreprinderii. motiv pentru care trebuie să colaboreze între ele. Integrarea poate fi după rolul său. ci este o aplicaţie software. Întreprinderile au din ce în ce mai puţini informaticieni care concep şi scriu aplicaţii şi din ce în ce mai mulţi care integrează aplicaţii. realizarea şi întreţinerea unor soluţii de integrare a sistemelor informatice. sistemele informatice ale întreprinderilor se mulează din ce în ce mai bine pe structura procesului de afaceri.Integrarea aplicaţiilor software de întreprindere permite coordonarea şi sincronizarea mai multor aplicaţii eterogene atât în interiorul (integrarea aplicaţiilor la nivel de companie). Integrarea structurală duce la relaţii de vecinătate. cât şi în afara întreprinderilor (integrarea aplicaţiilor Business-to-Business . a. b. birouri etc. Complexitatea problemelor legate de infrastructura informatică creşte şi mai mult în cazul unei întreprinderi virtuale. În sistemul integrat elementele trebuie să fie într-o strânsă interdependenţă şi cu cât se specializează mai mult în îndeplinirea unor funcţii. depinzând în mare măsură atât de specificul domeniului de activitate. formată din module (secţii.) cu funcţionalitate extrem de diversă şi grad de dispersie geografică oricât de mare. astfel: prin subsisteme ce realizează integrarea structurală. anume: substanţială. Prin EAI.B2B). La nivelul anului 1999 s-a estimat că peste o treime din bugetul din industria IT a avut ca destinaţie proiectarea. integrarea aplicaţiilor la nivel de companie reprezintă. noul stil de lucru în domeniul software. dar sunt insuficiente. energetică şi informaţională. a crescut foarte mult importanţa integrării sistemelor informatice care să faciliteze utilizarea în comun a datelor şi mişcarea lor în cadrul întreprinderii. dependenţa lor devin tot mai mare. Entitatea ce trebuie integrată nu mai este un obiect sau o componentă software. Pe lângă relaţiile de coordonare. sistemelor integrate. Denumită în limbajul de specialitate EAI (Enterprise Application Integration). deci trebuie să se supună problemelor integrării. de fapt. cele mai multe dintre aceste 164 . departamente. între elementele sistemului apar şi relaţii de subordonare. Dar. Integrarea funcţională se realizează în trei feluri.

soluţii au optat pentru varianta de integrare “punct la punct”. Principiile managementului complexităţii sunt: descompunea în părţi mai mici şi mai uşor de manipulat. care a reunit alte descoperiri cum ar fi: tranzistorii. Dezvoltarea unei strategii eficiente de integrare a sistemelor informatice la nivelul întreprinderii este una dintre cele mai complexe probleme întâmpinate de managerii IT. Acest termen a fost legat de bazele de date relaţionale şi desemna o integrare bazată pe mesaje. Cele două tipuri de integrări au multe elemente comune. pentru că reuniunea sistemelor presupune adăugarea de componente evolutive şi emergente. la peste 40 de ani de la formularea ei. Această lege încă este surprinzător de adevărată şi acum. Începutul integrării în domeniul IT poate fi considerat momentul apariţiei circuitului integrat în 1959. 165 . Integrarea aplicaţiilor poate lua mai multe forme. Informatizarea. Prin integrare creşte precum am arătat complexitatea. integrarea este efectul evoluţiei ciclice şi progresive a unui mix de tehnologii şi este sprijinită de performanţele şi de expertiza profesioniştilor. construirea unei interfeţe standard pentru ca aceste părţi să comunice şi apoi dezvoltarea unei structuri ierarhice unde informaţia este din ce în ce mai abstractizată odată ce urcăm în ierarhie. De exemplu. Complexitatea acestei probleme rezidă în principal din faptul că cele mai multe dintre aplicaţii au fost dezvoltate fără a se urmări o arhitectură a sistemelor informatice sau o strategie de dezvoltare a acestora. şi s-au dovedit a fi mari consumatoare de resurse. specifice începutului de secol XXI au accentuat tendinţa de organizare a sistemelor informaţionale în modele din ce în ce mai complexe. incluzând integrarea internă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor la nivel de companie sau integrarea externă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor Business-to-Business. Termenul de middleware a apărut la sfârşitul anilor 80 pentru a descrie un software de management al reţelelor. Dacă organizarea duce la integrare şi integrarea duce la complexitate. dar şi calitatea. Middleware-ul a evoluat într-un set de reguli şi capabilităţi. In 1965 Gordon Moore. aceasta din urmă determină la rândul ei diversificarea. dezvoltarea economică globală. Acesta poate fi motivul pentru care avem nevoie de integrare: pentru a ne descurca în condiţiile unei complexităţi crescute. care facilitau construirea de aplicaţii distribuite. unul din fondatorii Intel prezicea că numărul de tranzistori pe un microchip se va dubla la fiecare 18 luni. Din punct de vedere al diversităţii. dar a fost larg folosit începând cu 1995. rezistenţele şi capacitorii pe un singur chip de silicon.

sau a partenerilor comerciali. relaţiile cu clienţii sau pe cele cu furnizorii şi partenerii. transformări structurale şi management al cunoştinţelor Un sistem de aplicaţii integrat trebuie să reprezinte soluţia pentru orice instituţie care necesită un sistem informatic modern. cu procese de afaceri. cum ar fi strategiile de fuzionare şi de achiziţie sau cost şi creşterea eficienţei. apare ca o cheie fundamentală. interfeţele externe etc. Sistemele informatice integrate desemnează sisteme complete. Cu toate că. Producătorii de software care oferă aplicaţii ce rulează pe multiple surse de date sau care nu acoperă toate sectoarele fluxurilor de afaceri. interacţiuni organizaţionale. practici manageriale. şi care servicii (nu neapărat aceleaşi) trebuie utilizate consistent cu restul organizaţiei şi când. acest tip de integrare oferă o soluţie funcţională pentru multe domenii ale problematicii de integrare a aplicaţiilor. prin încercarea de a integra soluţii ulterioare. infrastructura integratoare. Adoptarea unor aplicaţii disparate pentru diferite activităţi ale fluxului de afaceri. Strategia IT necesită a fi conştientă de toţi factorii care influenţează deciziile de integrare a proceselor economice cum ar fi configurarea proceselor economice. pentru a înţelege relaţiile şi interfeţele între unităţile economice. Secvenţierea activităţilor trebuie să identifice serviciile care trebuie enunţate primele. indiferent dacă acesta automatizează procesele interne din cadrul organizaţiei. componente. Trebuie stabilită o perspectivă comună internă şi externă a nucleului economic. Integrarea bazată pe informaţii oferă un mecanism ieftin de a integra aplicaţii deoarece. dar care poate genera mari probleme legate de fragmentarea informaţiei şi dezvoltarea ulterioară a sistemelor. frontierele acestora şi locul în care schimbarea este cel mai probabil a se produce. în cele mai multe cazuri. de informaţie şi de procese.întotdeauna vor exista: o transformare de tehnologie care va face diferenţa între semantica aplicaţiilor. poate reprezenta o soluţie bună pentru moment. nu 166 . Şi aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini şi acesta poate traversa actualele frontiere organizaţionale şi responsabilitatea. integrarea bazată pe servicii oferă mai multă valoare pe termen lung. O tendinţă în evoluţia integrării sistemelor este trecerea de la integrarea bazată pe informaţie la integrarea bazată pe servicii. nu este nevoie ca aplicaţia să fie modificată. tehnologia de ruter prin care se va asigura că informaţia ajunge la destinaţia corectă şi reguli de procesare pentru a defini comportamentul de integrare. Trebuie stabilite problemele proprietăţii pentru aplicaţii. Înţelegerea scopurilor economice.

organizaţiile trebuie să adopte soluţii integrate şi colaborative. care poate fi situată centralizat pe un singur server sau poate fi repartizată fizic pe mai multe servere particularităţile aplicaţiilor utilizate: o parte importantă dintre acestea reprezintă programe pentru tratarea “în bloc” a datelor (de exemplu. este necesar să se pornească de la modelul general de organizare a unei afaceri. ce oferă funcţiuni analitice doar la nivel departamental. În aceste condiţii. Conform acestui model.furnizează pachete de soluţii integrate. orice întreprindere este constituită din două zone: a. O altă mare problemă este automatizarea incompletă. generată de sisteme disparate. Zona Back Office Din punct de vedere informatic. Principalele avantaje pe care o suită de aplicaţii integrate trebuie să le ofere beneficiarilor sunt: reducerea costurilor pe termen lung. Pentru a face saltul calitativ de la acţiuni punctuale la procese de afacere. incapabile să asigure o viziune unitară asupra organizaţiei. Un adevărat pachet integrat are aplicaţiile proiectate de la început pentru a lucra împreună: acestea partajează acelaşi model de informaţii şi informatizează procesele de business la nivelul întregii organizaţii. ci mai degrabă colecţii separate de aplicaţii. managerul instituţiei nu are la dispoziţie decât piese dintr-un puzzle. comerţ. Pentru a înţelege rolul jucat de un sistem informatic integrat în funcţionarea unei întreprinderi. care nu acoperă toate procesele afacerii. returnarea rapidă a investiţiilor în IT. această zonă se caracterizează prin: importanţa fundamentală a bazei de date. 167 . O altă parte a aplicaţiilor realizează gestiunea tranzacţiilor şi au ca scop tratarea simultană a unor cereri din partea unui număr mare de utilizatori. Principala problemă a falselor pachete de aplicaţii este fragmentarea informaţiei. creşterea eficienţei operaţionale. Consolidarea informaţiilor venite de la un mare număr de surse este laborioasă şi costisitoare. dar care nu reuşesc să funcţioneze împreună. servicii sau a unora din sectorul financiar-bancar. bune să rezolve problemele cerute de sisteme disparate. rezultând sisteme discontinue. care să se adapteze strategiilor de distribuţie şi care să includă şi funcţionalităţi de suport decizional. corespunzător majorităţii întreprinderilor de producţie. care rareori se îmbină. migrarea mai rapidă la modele de e-business. tratarea “în bloc” a tuturor tranzacţiilor unei zile de lucru).

de care depinde întreaga activitate a întreprinderii.importanţa critică a prelucrărilor realizate. Principalele cerinţe la care trebuie să răspundă o aplicaţie Front Office sunt: gestiunea relaţiilor cu clienţii (Customer Relationship Management. realizarea cifrei de afaceri individuale şi colective. obţinerea rezultatelor consolidate etc. gestiunea clienţilor – face parte din aplicaţiile Front Office puse la dispoziţia centrelor de asistenţă din teritoriu şi utilizează tehnologii de integrare cu reţeaua telefonică. gestiunea agenţilor de vânzări – are ca scop gestiunea agenţilor de vânzări sub mai multe aspecte: cota din vânzările totale. cât şi la nivelul drepturilor de acces. Cea mai apreciată calitate a unui sistem de Back Office o reprezintă coerenţa şi integritatea datelor. variantele de ofertă cele mai adecvate la cererile exprimate de client. Aplicaţiile de asistenţă în configurarea cererii au ca scop propunerea. precum şi instrumente de asistare a clienţilor (evaluarea în funcţie de o serie de criterii. CRM) – cuprinde instrumente de administrare a clienţilor (consultarea dosarelor clienţilor. performanţele. de aceea se impune existenţa unui sistem de înaltă securitate a datelor. De asemenea. Zona Front Office Aplicaţiile Front Office sunt acele produse pe care întreprinderea le oferă clienţilor astfel încât să asigure servicii rapide. centralizarea pe un număr redus de servere pe care rulează sisteme de operare dedicate. culegerea de informaţii referitoare la operaţiile efectuate de clienţi pentru a le trimite spre procesare aplicaţiilor Back Office). pentru acordarea unui credit). asistenţă în configurarea cererii şi alte forme de asistare interactivă a clienţilor). În cazul întreprinderilor moderne. aplicaţiile Back Office garantează însăşi funcţionarea întreprinderii. b. instrumente de asistare a deciziei – reprezintă o consecinţă a prezenţei celorlalte tipuri de aplicaţii menţionate la nivelul fiecărei agenţii sau centru 168 . pe baza catalogului furnizorului şi a răspunsurilor la un set de întrebări. Evaluarea clienţilor după o serie de criterii (“scoring”) permite stabilirea gradului în care un client sau un proiect poate satisface sau nu condiţiile prevăzute (de exemplu. disponibilitatea continuă a sistemului şi continuitatea serviciilor (chiar şi în caz de căderi sau defecţiuni) sunt caracteristici esenţiale ale oricărei aplicaţii Back Office. atât la nivel fizic.

de vânzări. cât şi pe serverul central. videoconferinţă. tehnologia World Wide Web a introdus o nouă dimensiune a întreprinderii. servere agenţie şi staţii de lucru). Zona Middle Office Este o zonă greu de definit la nivel fizic . mai ales multinaţionale. d. Din punct de vedere informatic. precum şi aplicaţii SIAD (Sistem Interactiv de Asistare a Deciziei). cu rol de interfaţă între Front Office şi Back Office. acestor două zone ale întreprinderii li s-au mai adăugat altele două: c. Se folosesc tehnologii Intranet care presupun utilizarea tehnologiilor 169 . Aceste aplicaţii pot furniza servicii multiple: coordonarea şi gestiunea proiectelor. Zona Web Office Procesarea tranzacţiilor generate de serviciile la distanţă s-a realizat multă vreme separat de restul sistemului informatic. zona situată fizic în Fron Office. Gestiunea reţelei de agenţii – este un complement al aplicaţiilor Back Office apărut datorită numărului mare de agenţii şi centre de vânzări ale întreprinderilor mari. concesionari sau alţi agenţi comerciali. mesagerie internă. Această reţea poate cuprinde sucursale proprii. În prezent. accesul din afară fiind oprit în general prin aplicaţii de tip firewall. În ultima vreme. componentele Middle Office ale sistemelor informatice se pot găsi atât pe serverele de agenţie. numită generic Web Office. aceasta reprezintă zona de Back Office prezentă în cadrul fiecărei agenţii sau centru de vânzări. care a primit în timp două accepţiuni diferite: într-o primă accepţiune. dar îndeplineşte funcţii de Back Office. aceasta reprezintă componentele intermediare ale întreprinderii. În condiţiile dezvoltării unei arhitecturi client-server pe trei nivele (server central. în a doua accepţiune. etc. Prin Web Office se integrează mai multe tipuri de aplicaţii: aplicaţii interne ale întreprinderii – destinate exclusiv personalului din întreprindere. pentru gestiunea reţelei şi transmiterea datelor către aplicaţiile centrale (aflate în Back Office). Sunt avute în vedere instrumente de căutare şi extragere de date. aplicaţiile de tip Middle Office sunt cele care alimentează componentele menţionate anterior. diverse tipuri de urmărire la distanţă a activităţii. agendă de grup. care completează Front Office şi Back Office şi dă posibilitatea conectării la sistemul informatic al întreprinderii din orice punct de pe glob.

dar nu trebuie neglijat pentru nici una dintre aceste trei zone. Problemele tehnice generează o discontinuitate de comunicaţie între sistemele informatice. acestea fiind direct interesate de succesul integrării propriilor produse cu produsele altor companii. consultanţi etc. Alte cauze ale inconsistenţei datelor sunt lipsa unei terminologii standard la nivelul întreprinderii de definire a conceptelor şi proceselor de afaceri şi faptul că sistemele care utilizează o tehnologii învechite (sistemele moştenite) nu au implementate mecanisme riguroase 170 . serverele Internet realizând o extindere a activităţii întreprinderii spre staţiile de lucru ale partenerilor prin intermediul cataloagelor on-line cu imagini ale produselor. Problema integrării sistemelor informatice existente în cadrul unei întreprinderi este greu de formalizat deoarece pleacă de la situaţii foarte diferite. clienţi. b. La realizarea acestor aplicaţii s-a ignorat că ar putea exista alte aplicaţii care să necesite acces la datele create sau întreţinute de aplicaţia respectivă. companiile furnizoare de soluţii hardware şi software au un aport important. reseller-i. Inconsistenţa datelor este rezultatul modului în care au fost dezvoltate aplicaţiile informatice. Problemele informaţionale sunt datorate inconsistenţei datelor şi duc la apariţia unei discontinuităţi semantice şi structurale între sistemele informaţionale. integrarea sistemelor informatice conduce la apariţia a două mari tipuri de probleme: tehnice şi informaţionale. Acest lucru poate fi realizat prin oferta de abonamente pentru accesul la informaţii. a. Pentru rezolvarea acestei probleme. plăţilor securizate prin carte de credit sau portofel electronic etc. abonamente care pot fi gratuite sau nu.Internet împreună cu produse de securitate care să protejeze domeniul şi să blocheze accesul neautorizat din interior sau din afară. dar destinate utilizatorilor externi ai întreprinderii. aplicaţii accesibile partenerilor – destinate partenerilor în sens larg (furnizori. în funcţie de serviciile oferite. Nivelul de securitate al componentelor Intranet. aplicaţii accesibile publicului larg – asigură accesul public la serviciile întreprinderii.) utilizează servere Extranet şi oferă servicii echivalente cu aplicaţiile interne. Extranet şi Intranet este diferit. În principal. Este de dorit să se asigure protecţia datelor de consultat şi să se identifice în orice moment persoanele care navighează. Problemele tehnice sunt datorate eterogenităţii soluţiilor hardware şi software şi diversităţii tehnologiilor utilizate de diversele sisteme informatice din cadrul întreprinderii.

respectiv în logica de migrare a datelor dintr-o aplicaţie în alta.declararea şi constrângerea respectării regulilor de afaceri. a mecanismelor de tratare a conflictelor. Identificarea discrepanţelor şi conflictelor posibile care apar datorită reprezentării în mod diferit a unor date similare în sisteme diferite. 2. Aceste puncte cheie sunt rezultatul considerării informaţiilor şi tehnologiilor ca implicaţii ale contextului strategic al firmei. O alternativă ar fi includerea în logica de acces la datele unei aplicaţii de alte aplicaţii. pot fi utilizate tabele de corespondenţă sau formule de conversie. Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale exprimă scopul strategic al tehnologiilor informaţionale şi identifică modurile prin care firma trebuie: 171 . pe baza unei mărci de timp care indică momentul actualizării informaţiei utilizarea informaţiei din sistemul cel mai de încredere. pentru 8. utilizarea celei mai recente valori. utilizarea unei mărimi agregate pe baza valorilor inconsistente (medie aritmetică. Diferenţele pot fi: de nume. precum şi mecanisme de implementare a politicilor de soluţionare a inconsistenţei datelor . Soluţionarea inconsistenţei datelor presupune: 1.5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale reprezintă formulări care stabilesc modul de conectare. De exemplu. minim. Stabilirea de norme pentru soluţionarea inconsistenţelor prin: utilizarea uneia din valorile inconsistente fără avertizarea utilizatorului. distribuire şi structurare a informaţiilor şi desfăşurare a tehnologiilor informaţionale în cadrul firmei. prezentarea tuturor valorilor inconsistente utilizatorului. indicând sursa informaţiilor şi lăsând la latitudinea utilizatorului soluţionarea problemei. lucru care poate conduce la conflicte. pe baza evaluării gradului de încredere al datelor din diferite aplicaţii. de domeniu sau diferenţe structurale. maxim etc). de natură şi dimensiune.

d) capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii. De exemplu. să identifice măsurile necesare pentru evaluarea cifrei de afaceri cu ajutorul tehnologiilor informaţionale. servicii telefonice. comunicaţii şi informaţii. accesul la calculator) trebuie să asigure o interfaţă puternică cu lumea exterioară. cât şi personalului. reţeaua firmei trebuie să asigure clienţilor accesul la o serie de aplicaţii esenţiale. despre produse. ca bază pentru infrastructura şi serviciile cu aceeaşi capacitate pentru oricare client. să utilizeze şi să standardizeze diferitele tipuri de informaţii (financiare. a) Rezultate aşteptate din investiţiile în tehnologii informaţionale în cadrul firmei. rolul tehnologiilor informaţionale şi nivelul necesar al investiţiilor în cazul concurenţilor direcţi). Sunt identificate puncte cheie pentru fiecare dintre cele cinci aspecte majore ale importanţei investiţiilor pe termen lung: a) rezultatele dorite din investiţiile firmei în tehnologii1e informaţionale. atenţia firmei asupra relaţiilor cu clienţii şi asupra experienţei acestora conduce la o serie de puncte cheie ale tehnologiilor informaţionale. 172 . în orice moment şi în orice loc. tehnologiile informaţionale trebuie să îmbunătăţească nivelul serviciilor furnizate clienţilor. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii într-un mediu extins (clienţi. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii în cadrul diferitelor compartimente ale sale. b) accesarea şi utilizarea informaţiilor. aliaţi strategici). furnizori. c) resursele hardware şi software. să acceseze. software. punctele de legătură a clienţilor cu firma (reprezentanţe. Acestea sunt: tehnologiile informaţionale sunt utilizate pentru reducerea costurilor. unei bănci îi este necesară o arhitectură logică pentru hardware. să păstreze arhitectura curentă a tehnologiilor informaţionale în interiorul său. serviciile şi produsele depind în mod continuu de investiţiile în tehnologiile de vârf. tehnologiile informaţionale sunt privite ca un furnizor de servicii concentrat asupra satisfacerii nevoilor utilizatorilor finali. e) arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale. despre clienţi). printre care: informaţiile despre clienţi trebuie păstrate într-o formă logică şi accesibilă atât clienţilor.să conducă sau să urmărească dezvoltarea tehnologiilor informaţionale în domeniul său de activitate (de exemplu. să efectueze procese electronice de tranzacţionare.

utilizatorii. în afaceri. tranzacţiile curente se realizează prin procese electronice: forma tehnologiilor informaţionale care trebuie să aducă managerilor şi personalului care lucrează în mod direct cu aceste aplicaţii capacitatea de a rezolva rapid orice sarcina complexă. e) Arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale trebuie la rândul lor să vizeze: o anumită formă a tehnologiilor informaţionale. realizarea unei centralizări a principalilor producători. pentru asigurarea unei consistenţe şi pentru organizarea unui control riguros. d) Capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii urmăresc ca: reţeaua întregii firme să permită accesul la aplicaţiile esenţiale privind furnizarea de servicii clienţilor. mai ales cu clienţii. noile sisteme care vor trebui să creeze baza prin care să se poată efectua schimbări majore asupra noilor servicii. stabilirea de standarde pentru hardware şi software pentru a reduce incompatibilităţile şi costurile suplimentare. 173 . comunicarea cu exteriorul. diversele procese şi sisteme trebuie să asigure culegerea şi păstrarea informaţiilor financiare şi comerciale. să fie permis accesul la Internet prin reţeaua de comunicaţii. cupnnzând doar hardware-ul. reţeaua firmei să permită organizarea de videoconferinţe. c) Resursele hardware şi software vor viza: transferul între resursele hardware şi software. care poate determina schimbări globale în cadrul firmei. pentru minimizarea costurilor. în special privind comerţul electronic şi prestarea de servicii. să existe un punct de vedere comun al tuturor clienţilor firmei. în activitatea de teren trebuie să aibă acces la aceleaşi date ca şi atunci când sunt la birou. acestea trebuie stocate pentru a nu se pierde. principalii clienţi ai serviciilor oferite de către firmă trebuie să aibă acces la informaţii complete privind relaţiile firmei cu toţi clienţii săi. b) Accesarea şi utilizarea informaţiilor urmăreşte ca: utilitatea informaţiilor trebuie recunoscută şi imediat ce se obţin informaţiile. software-ul şi echipamentele de legătură. menţinerea unei liste scurte a produselor şi producătorilor pentru fiecare categorie de tehnologie în parte. o standardizare a datelor financiare şi comerciale.trebuie urmărită dezvoltarea activităţilor inovatoare şi a aplicaţiilor de marketing privind tehnologiile de vârf. trebuie să fie posibilă oricând şi oriunde.

Aceste informaţii vor face posibil un mai bun management al clienţilor. vânzările. Analiza contextului strategic diferit al acestor mari firme poate conduce la opinii diferite privind infrastructura tehnologiilor informaţionale şi calitatea acestora. depinzând de limitele activităţii desfăşurate. Operaţiunile interne pot include procesarea tradiţională de date şi funcţiile de 174 . din cauza concurenţei în domeniu. Informativ. materiilor prime etc. în multe cazuri. sistemul privind rezervările de bilete la o firmă de linii aeriene are un program de bază ce a fost realizat la mijlocul anilor ‘60. 8. Tehnologiile informaţionale influenţează atât operaţiunile interne din cadrul unei firme. o firmă internaţională.. avantajele ce se pot obţine dintr-o investiţie în tehnologii informaţionale pot avea o durată scurtă de viaţă. furnizorilor. Multe firme au realizat investiţii masive în tehnologiile informaţionale şi au devenit dependente de acestea. De exemplu. o firmă puternic concentrată pe produse inovatoare. cât şi produsele sau serviciile oferite de aceasta. pentru a uşura accesul la ele.6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Tehnologiile informaţionale reprezintă elementul comun al dezvoltării şi al competiţiei între toate tipurile de afaceri. o bancă aflată într-o etapă de expansiune pe pieţe externe. marketingul. Procesele legate de tranzacţii şi interfaţă vor fi folosite pe teritoriul a mai multe ţări. jocurile pe calculator se menţin în actualitate doar 3-6 luni. asemenea investiţii în sisteme informaţionale există de câţiva ani buni. Informaţiile relevante trebuie să fie prezentate într-o formă logică. să urmărim câteva exemple ale punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale de la firme din diverse domenii industriale: o firmă în curs de dezvoltare în domeniul băuturilor producţiei de bunuri. Informaţiile sumare privind producţia.Numărul punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale variază în cadrul firmei. În majoritatea cazurilor. de la micii comercianţi la marile firme prestatoare de servicii. Pe de altă parte. Totuşi. de cele mai multe ori. chiar dacă investiţiile sunt mari. Reţeaua firmei trebuie să permită organizarea de videoconferinţe. acest lucru fiind valabil mai ales pentru produsele de bază ale tehnologiilor informaţionale. deci un management financiar adecvat. distribuţia şi managementul financiar pot fi accesibile managerilor într-un timp foarte scurt (nu mai mult de 2 ore) şi pot fi uşor de utilizat în luarea deciziilor. unde banca are deschise filiale. avantajele potenţiale ce se pot obţine conduc la diferenţe enorme pe piaţă. De exemplu.

au acaparat cea mai mare parte a activităţii de investiţii a clienţilor lor. pentru facturări. nu numai prin înţelegerea dependenţei de aceasta. pentru a dezvolta tehnologia informaţională. Liniile aeriene se bazează pe tehnologii informaţionale avansate necesare pentru rezervări. operaţii extinse cu carduri de credit. iar corelarea sistemelor informaţionale cu obiectivele firmei ocupa locul al doilea. de asemenea. managerii privesc tehnologiile informaţionale ca pe un instrument contabil. în care calculatoarele devin o parte a produselor tradiţionale. decât pe sisteme care se limitează la observarea şi măsurarea rezultatelor acestor tranzacţii. pe măsură ce noile produse şi noul mediu de afaceri creează noi oportunităţi. funcţii ce includ acum roboţi telefonici. pentru antrenamente de zbor. În al doilea rând. pentru programarea şi optimizarea rutelor. astfel. Există anumite activităţi total dependente de sistemele informaţionale. accentul se pune pe sistemele implementate. De multă vreme. SRI International şi Merrill Lynch au dezvoltat împreună conceptul de “management al lichidităţilor”. utilizează de multă vreme tehnologiile informaţionale. Astăzi. pentru controlul traficului aerian etc. transferuri electronice de fonduri. prin intermediul cărora se derulează efectiv tranzacţii economice. 175 . dar şi prin recunoaşterea ameninţărilor concurenţei şi a oportunităţilor pe care le oferă. Produsele şi serviciile oferite pot varia de la tehnologii informaţionale pentru echipamentele de producţie până la servicii software de bază. care presupune folosirea calculatorului şi a tehnologiilor comunicaţionale pentru a asigura noi categorii de servicii pentru investitori şi. Băncile. perioadă suficientă pentru ca Merrill Lynch să devină lider pe piaţă. sau ca pe o sursă de date pentru luarea deciziilor. Exemple privind aplicarea strategică a tehnologiilor informaţionale sunt prezentate în continuare: în anul 1977. operaţii de schimb valutar. Le-au trebuit aproape 7 ani concurenţilor acestora pentru a oferi servicii asemănătoare.comunicare. La începutul anilor 50. Utilizarea tehnologiilor informaţionale ca metodă de obţinere a unor avantaje competitive se situa pe primul loc în anii ”90. Interesul în planificarea strategică a utilizării tehnologiei informaţionale continuă să crească. Sistemele informaţionale au devenit adevărate instrumente de luptă concurenţială în arsenalul firmei. De exemplu. Organizaţii precum American Express sau General Motors au fost impulsionate să-şi stabilească strategiile. accentul se pune mai degrabă pe “sistemele operaţionale”. sistemele de aprindere la automobile sunt acum controlate de microcalculatoare. metoda de imprimare a cecurilor cu cerneală magnetică pentru recunoaşterea caracterelor a constituit un precursor al funcţiilor tehnologiei informaţionale electronice.

în anul 1983. De asemenea. iar apoi alte firme din domeniu au aplicat această metodă. a folosit sistemele informaţionale pentru a-şi perfecţiona analizele de marketing. Firmele cele mai competitive utilizează pe scară largă sisteme de distribuire a produselor cu ajutorul calculatoarelor . interschimburile de date electronice revoluţionează procesul distribuirii bunurilor către consumatori. având în vedere aspecte legate de dependenţa clienţilor de produsele proprii şi de cele ale concurenţei. cu o puternică activitate de marketing. Aceeaşi firmă a fost printre primele care au folosit calculatoare bazate pe sisteme expert pentru a stabili turele angajaţilor în regim part-time în aşa fel încât să se asigure o acoperire totală a programului de lucru. proiectate pentru producţii de volum mare. producătorilor. cât dura cu modelele fizice. Aceste sisteme furnizează informaţii detaliate şi la timp despre produsele şi acţiunile ce contribuie cel mai mult la obţinerea profitului. Modelele grafice sunt utilizate de proiectanţii avioanelor. a fost în măsură să realizeze modele precise ale dinamicii pieţei.Conceptul tehnologiilor informaţionale privind inter-schimbul de date electronice a îmbunătăţit considerabil eficienţa metodei “just in time”. Jaguar P. pentru fiecare produs în parte.C.L. Astfel. distribuitorilor şi comercianţilor. industria producătorilor de confecţii s-a orientat spre modele de calculatoare ce oferă sprijin pentru îmbunătăţirea vitezei cu care se modifică produsele. de pe fiecare piaţă locală. firma Soup Campbell. pentru a susţine un volum redus de producţie a maşinilor de lux. mai mult. poate corela aceste modele cu acţiunile promoţionale corespunzătoare de pe pieţele locale specifice. în loc de luni sau ani. producătorii din industria chimică şi farmaceutică folosesc tehnici de modelare pe calculator a noilor preparate chimice şi a medicamentelor. Toyota a fost în măsură să distribuie automobile cu accesoriile şi culorile preferate de clienţi după numai cinci zile de la preluarea comenzii. a luat o decizie strategică de a investi într-un sistem de producere integrat.şi comunicaţiilor -pentru optimizarea vitezei cu care sunt distribuite mărfurile pe pieţele de desfacere. Sistemul include 176 . de fapt. De exemplu. pentru a dezvolta pe calculator noi configuraţii şi pentru a scurta perioada de testare a caracteristicilor de operare la numai câteva zile. în contextul unor probleme economice şi al unor sisteme depăşite. În loc să abordeze vânzările la scară naţională. prin unirea furnizorilor. aceşti producători se bazează pe controlul efectuat de calculatoare asupra aparaturii specifice. un lanţ de fast-food-uri din Statele Unite s-a numărat printre primele firme care au instalat un sistem de comunicaţie pentru a creşte abilitatea de aşi controla operaţiile desfăşurate pe o arie extinsă. Campbell a adunat date despre eficienţa vânzărilor. în conformitate cu schimbările de stil sau cu preferinţele specifice ale comercianţilor. automobilelor şi navelor. firmele de cercetare pe baze ştiinţifice a pieţei folosesc în mod curent calculatoare. în anul 1992.

orice firmă îşi poate creşte avantajele prin aplicaţii adecvate ale produselor tehnologiilor informaţionale. Competiţia online devine simbolul viitorului. În astfel de cazuri. În trecut. doar în câteva ţări existau familii în care ambii soţi lucrau. Totuşi. Ei sunt simpli cumpărători şi nu experimentează decât aplicaţiile de rutină ale sistemelor achiziţionate. care nu recunoaşte valoarea competitivă a tehnologiilor informaţionale. o firmă poate să achiziţioneze pachete de aplicaţii software.1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale Experienţa multor firme multinaţionale arată că. a) Firmele aflate în ipostaza de adoptare sunt doar utilizatori ai tehnologiilor informaţionale. din partea managementului a schimbărilor competitive ce pot fi aduse de obţinerea unui avantaj tehnologic. obiectivul lor este de a supravieţui pe termen scurt. Pentru a achiziţiona resurse IT cu costuri minime. de adaptare sau de invenţie. Comerţul electronic. La acest nivel. 8. consumatorii. Toate aceste considerente şi evoluţii au determinat dezvoltarea modalităţilor de evaluare a preferinţelor consumatorilor şi de satisfacere imediată a nevoilor familiilor. o organizaţie poate să ajungă într-o astfel de poziţie doar printr-un management deficitar. soluţia o poate constitui o conştientizare crescută. de transmitere a informaţiilor către producători etc. Jaguar creditează acest sistem sprijinind poziţia sa competitivă şi succesul său financiar şi îmbunătăţind calitatea produselor. iar acum acestea. Asemenea firme pot fi întâlnite în ramurile stagnante ale industriei. comportamentul cumpărătorilor care s-a modificat. sau doar de a-i ajunge pe concurenţi. dar majoritatea acestor firme trebuie să-şi creeze un fundament tehnologic de bază. vinderea firmei unei firme avansate din punct de vedere tehnologic (sau uneia cu mari resurse financiare). firmele se află în una din cele trei ipostaze fundamentale: de adoptare. De obicei.distribuirea “just in time” a componentelor de la furnizori şi un sistem închis ce permitea tuturor operaţiilor sale să retransmită informaţiile în cadrul procesului. larg răspândite determină abordări noi. de înregistrare a preferinţelor acestora. are loc distribuirea fizică de bunuri către consumatori şi se înregistrează informaţii detaliate de marketing. În acelaşi timp. diferite privind piaţa. a cărui utilizare este în continuă creştere. Toate alternativele de afaceri pot include fuziunea cu un competitor. este o metodă tehnologică completă de prezentare a informaţiilor şi a produselor către clienţi. sau 177 . din punctul de vedere al utilizării competitive a tehnologiilor informaţionale. în economiile aflate în recesiune sau pot fi firme cu resurse de capital insuficiente.6. iar consumatorii sunt mult mai pretenţioşi. să folosească un birou de serviciu sau să angajeze temporar un personal calificat. Sunt tot mai multe exemplele privind vânzarea cu amănuntul a unor produse şi servicii.

De obicei profitabile. Aceste firme se întâlnesc în sectoare diverse ale industriei tehnologiilor informaţionale (producătorii de calculatoare. Ele nu se tem să se abată de la practicile curente sau să urmărească o transformare fundamentală a produselor sau proceselor tehnologice. a fi inventiv sau inovator nu este suficient. Deşi investesc semnificativ în menţinerea şi dezvoltarea aplicaţiilor curente. tehnici şi produse ale tehnologiilor informaţionale avansate. Pe lângă cheltuielile cu cercetarea. aceste firme investesc în cercetarea aplicată pentru inovarea produselor sau proceselor tehnologice.achiziţionarea unei firme mai mici. care experimentează produse volatile. ceea ce le permite obţinerea unui avantaj în care sincronizarea este decisivă. Formal şi informal. Ele au pregătirea. Firmele aflate în ipostaza de adaptare folosesc. Aceste firme au relaţii apropiate cu producătorii. care presupun îndepărtarea semnificativă de la practicile curente sau folosirea tehnologiilor informaţionale de ultimă oră. de software etc. Totuşi. sau pentru a introduce noi concepte. strategiile lor includ încurajarea managementului în sensul utilizării noilor tehnologii.). firmele utilizează ultimele tehnologii apărute. 178 . c) Firmele aflate în ipostaza de invenţie sunt creatoare de tehnologii. aceste firme caută achiziţii care să le aducă noi pieţe de desfacere. Frecvent. Este necesară abilitatea de a interpreta cerinţele pieţei şi de a aduce produsele şi/sau serviciile pe piaţă în timp util şi la costuri competitive. se concentrează şi asupra adaptării unor tehnologii noi prin expansiune şi inovare. tehnologiile informaţionale la un nivel apropiat de cel al concurenţilor. Managementul superior în cadrul unor astfel de firme recunoaşte valorile competitive ale tehnologiilor informaţionale şi se implică el însuşi în procesul de planificare. Firmele aflate în această situaţie se găsesc pe pieţele în expansiune şi se confruntă cu o concurenţă puternică din partea firmelor cu schimbări dinamice ale produselor şi serviciilor. Firmele îşi menţin avantajele prin intermediul cercetării şi dezvoltării prin participarea la descoperirea şi utilizarea de instrumente. cu o putere financiară competiţională. b) Firmele aflate în ipostaza de adaptare sunt acelea care au făcut deja din tehnologiile informaţionale un element esenţial al activităţii lor de planificare. Succesul lor provine din abilitatea de a depăşi competiţia şi de a câştiga avantaje semnificative sau din capacitatea de a crea noi pieţe. dar mai avansată din punct de vedere al tehnologiilor informaţionale utilizate. Asemenea firme caută oportunităţi unice. al creării unor firme secundare care să se ocupe de produsele şi serviciile noi şi în sensul asocierii cu liderii în tehnologii pentru dezvoltarea noilor produse. Asemenea firme sunt lideri agresivi în ramuri dinamice. adesea păstrând consultanţii externi pentru a asigura o părere obiectivă asupra poziţiei lor. capacitatea şi fondurile necesare pentru a dezvolta proiecte proprii. în general.

b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţional pentru a obţine avantaje competiţionale. căutând să dezvolte resursele.O firmă individuală se poate încadra în oricare dintre cele trei ipostaze. c) înţelegerea modurilor în care tehnologiile informaţionale pot fa aplicate la realizarea sau îmbunătăţirea strategiei de afaceri a firmei. Fiecare pas al etapelor de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale asigură o capacitate vitală de a lua deciziile de management şi o utilizare perfecţionată a tehnologiilor. după cum urmează: 1. firma trebuie să repete aceste două etape în mod continuu. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţiile în domeniu. preferinţele consumatorilor. După cum se va arăta în continuare. Evaluarea obiectivă a poziţiei firmei vis-a-vis de concurenţă. Pentru o utilizare cu succes a tehnologiilor informaţionale în vedere obţinerii de avantaje competitive. d) estimarea factorilor de mediu ce reflectă schimbările în structura industriei. 179 . 2. să fie pregătiţi să-şi definească beneficiile aşteptate din investiţi şi să se asigure că acestea vor fi într-adevăr obţinute. e) Instalarea de aplicaţii strategice sau introducerea produselor p piaţă. investitorii trebuie. în acord cu liniile de produse şi corespunzător aplicaţiilor tehnologiei informaţionale în aceste domenii. de adoptare. Obiectivul este de a efectua aplicaţiile conform cu nevoile firmei.6. b) evaluarea poziţiei firmei privind tehnologiile informaţionale curente. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare. dezvoltarea utilizarea tehnologiilor şi condiţiile economice globale. Investirea eficientă resurselor firmei este necesară pentru obţinerea unei poziţii mai avantajoase. d) elaborarea detaliilor planificării şi implementării. dar cu diferenţe considerabile în modul de aplicare.2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale Firmele îşi pot maximiza beneficiile obţinute din tehnologiile informaţionale parcurgând două etape de dezvoltare a tehnologiilor. de adaptare şi de invenţie. pentru a obţine avantaje competitive. Etapa planificării/dezvoltării/implementării presupune: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. 8. a abilităţii sale de a utiliza tehnologiile informaţionale reprezintă chei pentru a face faţă pericolelor ce pot apărea din partea concurenţilor. Etapa de evaluare constă în: a) evaluarea poziţiei adoptată şi a metodei folosite de concurenţi. de asemenea. Majoritatea firmelor experimentează unul sau mai mulţi paşi enumeraţi anterior. O strategie de succes privind tehnologiile este integrată în strategia globală de afaceri a firmei.

Pot fi adunate suficiente date publice despre poziţia concurenţilor. Articolele de specialitate din domeniul comercial descriu utilizarea inovativă a tehnologiilor informaţionale de către anumite firme. sau pentru a detecta utilizări noi ale tehnologiilor deja existente. d) evaluarea factorilor de influenţă. pentru a asigura acesteia suportul necesar procesului de luare a deciziilor. Din acest motiv. Astfel. Ameninţările concurenţei asupra produselor şi serviciilor firmei.6. 1 Paşii etapei de evaluare Pentru a obţine avantaje pe piaţă prin alicarea tehnologiilor informaţionale. Produsele sau serviciile noi pot fi analizate pentru a se identifica eventualele tehnologii nou introduse. Clienţii. b) evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. producătorii şi distribuitorii află rapid despre noile aplicaţii. analiza 180 . identificarea puterii tehnice şi financiare şi a abilităţii principalilor concurenţi de a investi în tehnologii informaţionale. pot proveni din câteva surse primare şi secundare. identificarea şi caracterizarea aplicaţiilor majore ale tehnologiilor informaţionale. a) Evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. sunt necesare: identificarea şi descrierea punctelor slabe sau tari ale produselor sau serviciilor principalilor concurenţi. c) înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. Aceste informaţii trebuie actualizate cel puţin o dată pe an şi aduse la cunoştinţa conducerii. Este posibil să se afle despre utilizarea tehnologiilor informaţionale de către concurenţi prin observări externe. aspectele economice ale domeniului lor de activitate şi eventualele pericole din partea concurenţei. astfel încât să nu fie nevoie de un spionaj în acest sens. Pe scurt. o analiză a acestor pericole este o bună cale de a atrage atenţia conducerii asupra rezultatelor şi nevoilor.8. Noii angajaţi pot fi chestionaţi la angajarea într-o firmă. în general. trebuie parcurşi următorii paşi care concură la realizarea strategiei de dezvoltare şi implementare a tehnologiilor: a) evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. Mai întâi este necesară înţelegerea domeniului în care firma îşi desfăşoară activitatea şi a mediului competitiv al acestui domeniu.3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive Indiferent dacă managerii de la nivelele ierarhice superioare înţeleg sau nu tehnologiile informaţionale. ei pot să înţeleagă. iar studierea acestora poate dezvălui modul în care sunt utilizate noile tehnologii. corelate cu tehnologiile informaţionale.

identificarea potenţialelor schimbări în aplicaţiile curente. b) Evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. telecomunicaţiile. precum şi instrumentele tehnologiilor informaţionale. care vor fi folosite. serviciilor. pentru a putea determina aptitudinile programatorilor de a realiza proiecte de management şi capacitatea acestora de a înţelege nevoile utilizatorilor. identificarea potenţialelor aplicaţii ale tehnologiilor curente sau viitoare şi modul în care aceste aplicaţii pot afecta concurenţa. Apoi. fie a unui consultant cu o bună pregătire în domeniu. personalul şi alte resurse utilizate în cadrul acestei aplicaţii. c) Înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. Acest proiect de implementare a tehnologiilor trebuie să includă funcţiile aplicaţiei. responsabile de dezvoltarea aplicaţiilor din domeniul tehnologiei informaţionale. Din acest motiv. vârsta aplicaţiei software şi mentenanţa şi flexibilitatea acesteia. a specificului de activitate etc.acestor surse poate asigura o înţelegere solidă a modurilor în care concurenţa utilizează tehnologiile informaţionale. evaluatorii trebuie să determine aptitudinile şi experienţa programatorilor şi metodele şi instrumentele folosite pentru proiectarea şi implementarea aplicaţiilor. a produselor. evaluarea ar trebui să fie responsabilitatea fie a unui grup independent din cadrul firmei. evidenţiind problemele care pot afecta capacitatea aplicaţiei de a-şi îndeplini obiectivele. Acest pas necesită cunoaşterea activităţilor desfăşurate de firmă. performanţele sale în satisfacerea nevoilor existente sau potenţiale. Evaluatorii trebuie să fie la curent cu proiectele de dezvoltare. evaluatorii trebuie să creeze o imagine a poziţiei firmei faţă de tehnologiile informaţionale şi să realizeze o comparaţie estimativă a acestei poziţii faţă de cea a concurenţilor. În final. Trebuie evaluate cunoştinţele personalului privind funcţiile fiecărei aplicaţii. Principalele sarcini sunt: analiza tehnologiilor informaţionale existente care pot fi utilizate pentru obţinerea unui avantaj competitiv în prezent. 181 . La fel de importantă este şi obţinerea unei perspective clare asupra produselor şi serviciilor firmei şi asupra evoluţiilor majore de pe piaţă. care pot fi utilizate pentru obţinerea de avantaje competitive peste trei sau cinci ani. Evaluarea trebuie să depăşească eventualele atitudini defensive ale departamentelor din cadrul firmei. evaluatorii trebuie să schematizeze proiectul de implementare a tehnologiilor sau produselor informaţionale. Mai întâi. generate de cererea de pe piaţă sau de dezvoltarea tehnologiilor. nivelul tehnologiei. Evaluarea poziţiei faţă de tehnologiile informaţionale necesită un punct de vedere obiectiv privind utilizarea de către firmă a acestor tehnologii şi capacitatea firmei de a devansa competiţia. analiza unor modificări anticipate în tehnologiile informaţionale sau a unor noi dezvoltări ale acestora. hardware-ul calculatoarelor.

Acest pas constă în sintetizarea rezultatelor din etapa de evaluare. cât şi pe termen lung. efectele economiei globale asupra balanţei comerciale. producătorilor. Eventualele utilizări de tehnologii informaţionale pot fi estimate pentru treicinci ani. Schimbările în structura industriei pot fi analizate conform modelului lui Michael E. furnizorilor. structura domeniului şi factorii externi economici şi politici. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. firma poate identifica domeniile în care folosirea îmbunătăţită a tehnologiilor informaţionale conduce la cele mai bune rezultate. asupra investiţiilor etc. Mediul de operare prezintă o serie de pericole şi oportunităţi. produselor substituente şi noile apariţii pentru a evalua impactul lor asupra lanţului valoric şi asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor. De aceea. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. Alte elemente importante pentru urmărirea mediului extern sunt climatul legislativ şi politic. Asemenea factori extern pot influenţa abilitatea organizaţiilor de a finaliza planurile de investiţii sau necesitatea de a investi într-un mediu concurenţial în schimbare. 2 Paşii etapei de planificare/dezvoltare/implementare Această etapă de planificare/dezvoltare/implementare presupune parcurgerea următorilor paşi: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. g) reluarea periodică acestor paşi de la a) la g). d) Evaluarea factorilor de influenţă. care examinează modificările în rândul cumpărătorilor. Estimarea schimbărilor de tehnologie se va face atât pe termen scurt. Porter din anul 1985.Pentru firmele ce nu sunt implicate în afaceri cu calculatoare sau telecomunicaţii. Această investigaţie trebuie corelată direct cu obiectivele activităţii desfăşurate. aceste sarcini necesită asistenţa unor analişti şi ingineri specializaţi în sisteme informaţionale. Producătorii şi vânzătorii de calculatoare şi telecomunicaţii au nevoie chiar de mai mulţi ani pentru a face estimări. Elementele principale de analizat aici sunt: tehnologia. e) testarea pieţei. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. Utilizând aceste rezultate. care sunt capabili să conceapă noi utilizări pentru tehnologiile informaţionale. Managementul are nevoie de această capacitate pentru a evalua alternativele de investiţii. datorită faptului că ciclul de producţie în aceste domenii se întinde pe o perioadă mult mai lungă. Firmele implicate în activităţi privind tehnologiile informaţionale vor avea nevoie de serviciile unor cercetători ştiinţifici şi specialişti de marketing. perioadă suficientă pentru a dezvolta aplicaţiile. d) elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. şedinţele informative trebuie să aibă loc periodic pentru a se putea lua rapid decizii când apar opţiuni noi. a) Identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. iar dacă firma are mai mult 182 .

ar trebui estimate şi comparate costurile şi beneficiile probabile aferente fiecărui pericol. în primul rând. sau chiar o analiză înainte ca implementarea finală să fie aprobată. cota de piaţă. securitatea împotriva pericolelor din partea concurenţei. altele pot fi supuse direct implementării. c) Dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. Cunoaşterea pericolelor şi oportunităţilor trebuie folosită. Urmează stabilirea unei liste finale a elementelor necesare pentru dezvoltarea şi implementarea tehnologiei informaţionale. În sfârşit. Pe baza priorităţilor şi a nivelului fondurilor stabilite iniţial. oportunităţile care trebuie evaluate având în vedere profitul estimat. la identificarea acelor domenii care necesită o atenţie sporită. Un plan general de implementare trebuie să determine atingerea obiectivelor 183 . sau prin dezvoltare internă. În cele din urmă. Apoi.decât un domeniu de activitate. De asemenea. poate fi creat un plan care îmbunătăţească infrastructura tehnologiilor informaţionale. să stabilească priorităţile şi să aloce fonduri pentru tehno1ogii informaţionale mai avansate şi pentru dezvoltarea de aplicaţii într-un context economic marcat de constrângeri şi perspective. Pericolele ar trebui estimate în funcţie de probabilitatea lor de producere şi de impactul potenţial asupra situaţiei financiare a firmei sau asupra poziţiei acesteia pe piaţă. intrările pe piaţă.aflate în postura de adaptare. sau linie producţie . dezvoltare iniţială. Trebuie descrise modalităţile prin care competitorii folosesc la maxim tehnologiile informaţionale în aceste domenii şi. b) Dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. trebuie identificate şi analizate noile utilizări ale tehnologiilor informaţionale avansate. informaţiile trebuie separate şi trebuie efectuată o analiză pentru fiecare domeniu principal de activitate. Managementul firmei trebuie să revizuiască rezultatele investigaţiilor. de adoptare sau de inventator necesită niveluri diferite de analiză. profiturile. trebuie identificate îmbunătăţirile infrastructurii necesare pentru a înlătura pericolele sau pentru a profita de oportunităţi apărute. investiţiile ce trebuie realizate şi impactul asupra produselor existente. pentru produse şi servicii. Exemple în acest sens sunt indicatorii specifici cantitativi sau calitativi privind economiile. trebuie identificate noile oportunităţi şi eventualele căi de diversificare. Aceste opţiuni trebuie evaluate din punctul de vedere al strategiei întregii firme. trebuie detaliată abilitatea firmei de a face faţă concurenţei. de asemenea. sau care dezvolte tehnologii specifice produselor sau serviciilor. Ca pas final al acestui proces. Această îmbunătăţire sau dezvoltare poate fi făcută prin achiziţionarea de hardware şi instrumente software. cash flow-ul. trebuie specificat criteriul de măsurare a performanţelor. Ameninţările importante din partea altor surse trebuie tratate într-o manieră similară. Fiecare tip de firmă. Anumite elemente necesită cercetare.

tactice şi strategice. câteva firme importante aplică şi unele dintre conceptele prezentate. rezultatele aşteptate. Evaluarea rezultatelor obţinute ca urmare a 184 . e) Testarea pieţei poate fi în atenţia conducerii firmei dacă se doreşte dezvoltarea produselor. în caz contrar se menţine legătura cu furnizorul de tehnologie informaţională o perioadă îndelungată de timp. interpretările. Problemele neidentificate sau necorectate în cadrul procesului de testare vor apărea de această dată. calculatoarele şi mijloacele de telecomunicaţii. punctele critice. migrarea către noile aplicaţii poate dura câteva luni. înainte ca implementarea să fie permisă. fiecare cu misiuni şi obiective diferite. o operaţie pilot este adesea folosită pentru a determina dacă aplicaţia satisface nevoile utilizatorilor. metodele şi instrumentele de planificare a controlului. iar efortul total poate avea şi anumite deficienţe. Prin creşterea abilităţilor sale de a utiliza tehnologiile informaţionale firma acoperă o multitudine de obiective. Decizia de implementare a proiectelor care vor conduce firma sau unele departamente ale acesteia la niveluri tehnologice mai înalte trebuie să vizeze: resursele de personal şi aptitudinile acestuia. Trebuie specificate obiectivele.firmei în domeniul tehnologiilor informaţionale. structura organizatorică necesară pentru a susţine îmbunătăţirile. resursele necesare. resursele managementului proiectat. este necesară modificarea sistemelor informatice de dezvoltare a infrastructurii. pentru acomodarea noilor tehnologii şi pentru obţinerea rezultatelor dorite. pentru a se ajunge la rezultatele dorite. software-ul disponibil pentru suportul aplicaţiilor. Firma contează pe programele sale strategice multianuale pentru a obţine profituri însemnate din investiţiile în tehnologii informaţionale. Dacă dezvoltarea a rezultat dintr-o aplicaţie internă a sistemului informaţional. Dacă aplicaţia este internă. metodele şi instrumentele de dezvoltare a aplicaţiilor. din mai multe puncte de vedere. După alocarea fondurilor se poate trece la îmbunătăţirea infrastructurii tehnologiilor informaţionale şi la planificarea detaliată a aplicaţiilor. Investiţiile în tehnologii informaţionale cuprind următoarele categorii: de bază. În asemenea cazuri. Eforturile de dezvoltare în cadrul unei firme extinse pot fi împărţite între câteva departamente de bază. strategia. departamentele din cadrul unei firme au interese şi funcţii diferite în procesul de implementare. sau să coreleze tehnologia de investiţii cu rezultatele obţinute. f) Evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. d) Elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. Acest lucru necesită mulţi ani de eforturi. implicarea resurselor non-tehnice. Adesea. Totuşi. câteva încearcă să aplice o anumită strategie. În timp ce multe firme trec prin toate etapele fundamentale ale planificării.

Este la fel de important ca estimările competitive să fie continuate şi îmbunătăţite. Astfel. este necesară o perioadă şi mai mare de timp. în loc să se evidenţieze şi influenţele externe care schimbă atât managementul firmei cât şi pe cel al sistemului informaţional. pe măsură ce firmele îşi reîndreaptă atenţia asupra activităţilor de bază. 8. integrarea se făcea pe verticală. Dacă s-a realizat şi o modificare a profilului activităţii. Rezultatele investigaţiilor şi fazelor planificării descrise anterior reprezintă un plan strategic pentru utilizarea competitivă a tehnologiilor informaţionale la un moment dat. Dacă dezvoltarea a avut ca rezultat un serviciu sau produs nou sau îmbunătăţit. “Criteriul succesului” trebuie identificat în momentul în care proiectul este aprobat şi trebuie aplicat utilizând una dintre numeroasele metodologii existente pentru evaluarea beneficiilor obţinute prin implementarea tehnologiei. Firmele trebuie să actualizeze permanent estimările asupra rezultatelor obţinute ca urmare a investiţiilor în tehnologii. ceea ce reprezintă un alt element de importanţă pentru firmă. Astfel de firme se numesc “firme modulare” şi se caracterizează prin investiţii minime în aparatură şi dispozitive. Structurile firmelor se schimbă. O parte din aceşti factori externi pot avea influenţe importante. prin cumpărarea şi asamblarea componentelor în 185 . g) Reluarea periodică a acestor paşi sau cicluri este necesară pentru a păstra o poziţie competitivă. O evaluare finală nu este posibilă decât după câteva luni de la lansarea pe piaţă. astăzi încearcă să scape de părţile care nu sunt suficient de valoroase şi achiziţionează în schimb componente de producţie. astfel ca informaţiile să fie folosite pentru îmbunătăţirea metodologiei de planificare. se evidenţiază doar ceea ce există. O estimare iniţială a succesului sau a eşecului produsului sau serviciului nou poate determina schimbări în structura bunului sau serviciului sau chiar retragerea acestuia de pe piaţă. Evenimentele externe pot necesita schimbări în tactică sau în produse. Multe firme în care. testul de piaţă poate precede apariţia pe piaţă a produsului sau serviciului respectiv.7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Una dintre problemele cele mai atent studiate este tendinţa de a reflecta sistemul informaţional printr-o analiză din interiorul acestuia.acestei aplicaţii nu este posibilă decât după trei sau poate şase luni. în trecut.

Întreprinderile extinse sunt o realitate începând cu anii ‘90. alianţe în schimbare. sociale şi recreative. pe măsură ce consumatorii şi furnizorii devin participanţi importanţi în luarea deciziilor privind serviciile şi produsele oferite de firmă. Metoda de management Just In Time (JIT) presupune ca furnizorii să aibă acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor. cât şi vechile firme care s-au restructurat. prin furnizarea la timp a materialelor. din punct de vedere al competiţiei şi al achiziţiei. legături electronice strânse cu partenerii de afaceri (furnizori. pentru a putea programa livrările. chiar şi o meserie poate deveni adesea “meserie virtuală”. Această eră a fost numită şi „era computerelor omniprezente”. s-a intrat într-o eră a colaborării. cooperarea cu furnizorii. Înseamnă că o societate. Furnizorii supermaketurilor şi ai magazinelor de vânzare cu amănuntul au acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor şi al vânzărilor realizate de clienţii lor. Începând cu această perioadă. distribuitori etc. Astfel. interdependenţe cu colaboratorii şi partenerii.aşa fel încât resursele să se concentreze asupra proiectării produselor. ne confruntăm şi cu schimbări majore ale modului în care oamenii lucrează şi trăiesc folosind calculatoarele şi comunicaţiile. în care cunoştinţele în domeniul calculatoarelor sunt din ce în ce 186 . Alt nume dat acestei abordări economice este cel de “firmă virtuală”. Atributele unei firme virtuale sunt: cea mai avantajoasă dintre toate.). Firmele din toate domeniile măresc gradul de utilizare a furnizorilor externi de componente de producţie. la buna desfăşurare a procesului de vânzare. asupra cercetării-dezvoltării şi asupra marketingului. Având în vedere rapiditatea ritmului de dezvoltare a serviciilor şi a produselor. care se reflectă în activităţile desfăşurate şi în sistemele informaţionale utilizate. Computere omniprezente înseamnă mai mult decât aşteptările ca sistemele de calcul să susţină toate funcţiunile economice şi că toate computerele portabile şi comunicaţiile să susţină aplicaţiile economice. În categoria acestor firme intră atât noile firme care s-au format pe baza acestor principii. parteneriate oportune. Compania virtuală este descrisă ca o firmă care-şi extinde influenţa ascendent prin furnizori şi descendent prin canale de distribuţie până la utilizatorul final sau până la consumator. cât şi clienţii ca parte a activităţii firmei. pentru a putea contribui. Aceste noi abordări ale arhitecturii afacerii apar din nevoia de a vedea firma şi unităţile de afaceri ca pe nişte “întreprinderi extinse care includ atât furnizorii. angajaţii devin indispensabili în mecanismul funcţionării firmei. firmele tradiţionale devenind învechite. ceea ce presupune existenţa unor relaţii bazate pe încredere. clienţii şi chiar cu concurenţii de peste graniţă. De asemenea.

b) apariţia serviciilor publice de informaţii. se poate aştepta de la computere să execute comenzile cerute în modul dorit de aceasta. 187 . apartenenţa şi responsabilitatea care derivă din aceasta a devenit atât de difuză. Ca rezultat. când aplicaţiile integrate au fost realizate pentru a cuprinde întreaga firmă cu o singură unitate de sistem. a) Schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. s-a observat că toate firmele trebuie să abandoneze modelul vechii structuri ierarhice a organizaţiei şi să adopte modelul organizării pe produs. care optimizează procesele de producţie. strategia sistemului informaţional trebuie să se potrivească cu strategia unităţilor de afaceri. De asemenea. Din tehnici precum managementul calităţii şi managementul securităţii informaţiilor s-a tras concluzia că responsabilitatea nu poate fi alocată fără autoritatea dată de proprietate. a fost de multe ori lăsată în grija utilizatorilor. Reacţiile la elementele deja descrise au condus la conturarea unui nou model de sistem informaţional. Reacţii faţă de factorii care conturează noul model. Rezultatul s-a concretizat într-un răspuns slab la necesităţile individuale ale utilizatorilor şi. În trecut. deseori utilizând obiecte1 realizate de specialiştii în domeniul tehnologiei informaţionale. Totuşi. apartenenţa era incertă. care cuprinde următoarele elemente: a) schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. încât funcţionarea sistemului informaţional.. astfel încât avantajul competitiv al eventualelor aplicaţii ale tehnologiei informaţionale să poată influenţa strategia unităţii de afaceri.mai extinse. încât nici o entitate nu putea să-şi declare proprietatea. Este din ce în ce mai clar că. De asemenea. în crearea unui sistem care nu era bine optimizat pentru a răspunde tuturor cerinţelor utilizatorilor din diferite unităţi de afaceri. Aplicaţiile aveau atât de mulţi proprietari (organizaţii separate în cadrul aceleiaşi firme). c) creşterea surselor externe de informaţii. Administratorii sistemului informaţional trebuie să devină parte integrantă a echipei manageriale. din reproiectarea proceselor de producţie. Ceea ce trebuie înţeles. e) schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. înseamnă că utilizatorii vor dori să creeze sau să proceseze propriile aplicaţii. pentru a fi cu adevărat eficientă. în special întreţinerea acestuia. nu este suficientă doar această “potrivire”. este faptul că strategia sistemului informaţional trebuie să urmeze aceeaşi linie cu strategia firmei. în acelaşi timp. d) o nouă dezvoltare a serviciilor. 1 Obiectele reprezintă unităţi discrete ale sistemelor informaţionale care conţin proceduri şi date şi care pot fi refolosite în mai multe aplicaţii.

Serviciile comune şi utilizarea serviciilor specializate este atractivă pentru că: se oferă posibilitatea de a furniza servicii cu costuri substanţial mai mici decât dacă ar fi utilizate resurse interne. În majoritatea ţărilor europene. accesul la reţeaua internă. operaţiuni computerizate. întreţinerea şi actualizarea aplicaţiilor. e) Schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. combinată cu variaţia cerinţelor de dezvoltare ale sistemelor de prelucrare. conform căruia un echipament de calcul satisface diversele nevoi de informatizare ale departamentelor unei firme în plus faţă de aplicaţiile comune prezentate anterior. Această entitate poate fi reprezentată de “sisteme informaţionale comune” sau „telecomunicaţii comune”. transfer al datelor în reţea şi administrarea reţelelor de comunicaţii prin voce (voice communication network) etc. Unele resurse sau aplicaţii depăşesc unităţile de afaceri sau procesele de producţie. apartenenţa trebuie să se regăsească într-o entitate comună. dezvoltare de aplicaţii. serviciile informaţionale pentru a rula aplicaţii pentru care nu au suficientă capacitate locală. utilizarea consilierilor. În multe alte ţări. costul dezvoltării independente a productivităţii este mare pentru o singură firmă. c) Creşterea surselor externe de informaţii. încurajează utilizarea substanţială a consilierilor şi a specialiştilor în dezvoltarea/implernentarea de sisteme cu contract de colaborare. Departamentele folosesc. de asemenea. cum ar fi poşta electronică. administrarea reţelelor cu arie largă de răspândire şi alte astfel de facilităţi. d) O nouă dezvoltare a serviciilor . în condiţiile în care cererea scade. dificultatea reducerii personalului (datorată legilor de protecţie socială). Utilizarea surselor externe de informaţii determină o tendinţă de creştere a utilizării serviciilor comune. Sursele externe de informaţii pot fi definite ca incluzând consultanţă. fie serviciile sunt în domenii necompetitive.b) Apariţia serviciilor publice de informaţii. stimulează. lipsa acută de personal specializat şi foarte bine pregătit. fie diminuarea costurilor depăşeşte avantajele competitive ale operaţiunilor realizate în cadrul firmei. Administratorii reţelelor informaţionale din marile 188 . de asemenea. În cazul câtorva dintre aceste aplicaţii. distribuţia extinsă a accesului la informaţii este necesară pentru succesul activităţii participanţilor şi este dificil sau imposibil de realizat de unul singur. Mai multe firme au adoptat conceptul de “servicii de calcul”. Rezultatul tendinţei de creştere a utilizării serviciilor comune constă în faptul că din ce în ce mai multe firme sau unităţi de afaceri vor căuta să opereze cu un număr redus de personal angajat cu carte de muncă pentru dezvoltarea sistemelor şi că adesea se poate întâmpla ca acestea să nu dispună de mainframe-uri sau de aplicaţii proprii. care pot fi clasificate ca “utilităţi” în acelaşi sens în care telefonul este o utilitate.

Când costurile sistemelor informaţionale devin părţi controlabile direct la nivelul fiecărei unităţi de afaceri. Atâta timp cât sistemul informaţional este văzut de manageri doar ca un cost de afaceri. Totuşi. sau pentru schimbarea acestora. un control strict al costurilor poate fi un factor negativ pentru succesul afacerii. De fapt. h) standardele şi 189 . 8. sistemul informaţional trebuie să le urmeze. Planificarea şi controlul resurselor informaţionale trebuie realizate de persoane care sunt direct responsabile de profitabilitatea utilizării lor. însă la nivelul unităţii de afaceri. va exista tendinţa de a dezvolta birocraţie a sistemului informaţional. b) operaţiunile computerizate. pe acoperirea costurilor de la utilizatori şi pe detalierea justificărilor pentru modificarea aplicaţiilor. c) managementul informaţional. dacă nu pot fi corelate costurile sistemelor informaţionale cu profitabilitatea. g) securitatea informaţiilor. Pentru aceasta trebuie regândite: a) dezvoltarea sistemelor. Controlul total al costurilor sistemelor informaţionale rămâne în continuare o preocupare. fie tendinţa sistemului informaţional de a copia modelul de organizare al firmei părinte. dacă dispunerea strategică a sistemului informaţional variază în funcţie de necesităţi. ele vor varia proporţional cu veniturile. al dezvoltării aplicaţiilor şi al nivelului resurselor disponibile utilizatorilor. f) comunicaţiile. Pe măsură ce aceste modele de organizare se schimbă. d) suportul informaţional. Odată cu descentralizarea unităţilor de afaceri. a fost adoptat acelaşi model de conducere. Un astfel de control nu va determina creşterea valorii sistemului informaţional şi nici nu va justifica realizarea unui sistem informaţional mai performant.firme sunt obişnuiţi să coordoneze planificarea tactică şi strategică a sistemului informaţional.8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Ca urmare a descentralizării firmelor şi a dezvoltării unităţilor de producţie. organizarea şi coordonarea sistemului informaţional trebuie la rândul lor schimbate. e) suportul tehnic. acest model reflectă fie o mentalitate de “mainframe”. realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi controlul utilizării tehnologiei. simplul control al costurilor nu este semnificativ. însă. accentul punându-se pe planificarea detaliată şi pe alocarea de resurse.

Raţiunea pentru consolidarea centrelor de date. coordonare şi suport tehnic comune. a creării cadrului necesar personalului angajat de a-şi realiza o carieră pe termen lung.. La baza acestei funcţii stau următoarele aspecte: pentru firmele puternic tehnologizate. ataşamentul acestor unităţi faţă de organizaţia mamă. 190 . Fiecare dintre aceste dezavantaje pot fi atenuate prin planificare. Analiştii şi programatorii se familiarizează cu personalul. au apărut un nou concept şi o nouă funcţie: director al managementului informaţional. fiecare dintre aceste opţiuni având avantaje şi dezavantaje care au fost explorate în literatură. necunoscând toate metodele sau toate sursele de obţinere a informaţiilor. Nevoile utilizatorilor de a avea acces la informaţii vor conduce la crearea de noi funcţiuni şi la introducerea de noi specialişti care să sprijine procesele informaţionale din cadrul firmelor. managementul informaţional. cei care lucrează cu tehnologie au dificultăţi în accesarea informaţiilor. analiza şi programarea descentralizată etc. Aproape fiecare opţiune organizaţională.i) planificarea strategică. a fost încercată la un moment dat de o firmă sau alta. analiza descentralizată şi programarea centralizată. Avantajul cel mai important ai dezvoltării descentralizate a sistemelor este. constă în reducerea costurilor şi creşterea eficienţei. În realitate. de multe ori. reducând astfel eforturile suplimentare datorate multiplelor centre de date c) Managementul informaţional. reproiectarea aplicaţiilor existente şi dezvoltarea de software se îndreaptă spre medii client-server. managementul sistemului informaţional va trebui să aibă în vedere necesităţi ignorate timp îndelungat.care sunt în realitate părţi ale aceluiaşi fenomen de restrângere. cum ar fi analiza şi programarea centralizată.către sistemele distribuite client-server şt către consolidarea centrelor de date . a) Dezvoltarea sistemelor. a acumulării de noi cunoştinţe de specialitate. deoarece activităţile care implică noi aplicaţii. a menţinerii standardelor cu cele de la nivelul firmei. Mai mult. creşterea fluxurilor de informaţii interne şi externe este prea mare pentru utilizatorii individuali. Se preconizează că dezvoltarea viitoare a sistemelor va fi descentralizată şi transferată în sarcina unităţilor de afaceri. Dezavantajele cele mai importante constau în dificultatea introducerii de noi tehnologii şi metode. fără îndoială. Din nevoia firmelor de a transfera informaţiile importante între manageri şi specialişti interesaţi. managementul calităţii. Aceste schimbări privesc managementul tehnologic. multe oportunităţi de consolidare a centrelor de date există. Se observă manifestarea a două tendinţe aparent contradictorii . sau necesităţi care vor apărea prin implementarea noului model de management al sistemului informaţional. care dispun de mainframe-uri mari. problemele şi cerinţele utilizatorilor. b) Operaţiunile computerizate.

de asemenea. ei devin utilizatori mult mai bine pregătiţi ai serviciilor oferite de sistemul informaţional. îmbunătăţirea standardelor. Suportul tehnic poate. utilizatorii devin mult mai capabili să definească cerinţele sistemului. pe măsură ce învaţă mai multe despre capacităţile şi constrângerile sistemului informaţional. înfiinţarea unui ”serviciu de urgenţă” prin care clienţii să semnaleze apariţia unor probleme de ordin tehnic. care să-i ajute pe utilizatori să devină mult mai eficienţi. În noua organizare. să asigure sprijinul şi pregătirea utilizatorilor din diferite departamente. clasificarea. Suportul tehnic utilizat în viitor într-un mediu larg. d) Suportul informaţional oferit utilizatorilor. Realizarea acestui lucru are două mari avantaje pentru sistemele informaţionale: creşte satisfacţia utilizatorilor. pentru că sistemul informaţional devine mult mai folositor. nevoii de distribuţie a unor activităţi şi centralizării altora. Astfel. Noile responsabilităţi pot include coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale în reţeaua existentă în firmă. e) Suportul tehnic. indexare şi stocarea informaţiilor. Multe organizaţii cu sisteme organizaţionale centralizate au realizat deja importanţa utilizării unui suport informaţional propriu. datorită noilor responsabilităţi. instalarea de noi echipamente şi reconfigurarea echipamentelor. stabilirea standardelor şi a procedurilor pentru clasificarea. Printre atribuţii se numără: definirea pentru furnizorii de sistem informaţional a cerinţelor de regăsire şi stocare a informaţiilor venite din partea clienţilor. consilierea tehnică a conducerii. rolul suportului tehnic se schimbă dramatic. pentru a se asigura utilizarea de versiuni compatibile în toată firma. de divizii sau de întreprinderi: furnizarea suportului tehnic care să depăşească cunoştinţele tehnice ale utilizatorilor. 191 . Suportul tehnic are rol de interpretor între vânzătorii de echipament şi/sau de soft şi utilizatorii acestora. identificarea surselor interne şi externe de informaţii şi luarea măsurilor necesare accesării informaţiilor. indexarea şi stocarea informaţiilor. instruirea şi consilierea analiştilor de sistem. complex şi eterogen poate fi organizat şi regăsit în diferite locuri. evaluarea noi lor tehnologii sau produse. astfel: La nivel de unităţi de afaceri. rezolvarea problemelor datorate căderilor de sistem. iar acum încearcă să-şi asiste utilizatorii prin furnizarea unor servicii hot-line.Această funcţie trebuie înfiinţată la nivelul grupurilor funcţionale sau al proceselor care necesită accesul şi stocarea de informaţii. Suportul tehnic presupune de obicei instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme.

să estimeze cererea viitoare. să stabilească criteriile de evaluare a performanţelor şi să monitorizeze performanţele furnizorilor. rezolvarea problemelor create de căderea aplicaţiilor software.instalarea sau reconfigurarea hardware-ului şi a reţelelor locale (LAN). eficienţa şi costurile scăzute sunt adesea rezultatul utilizării aceloraşi reţele pentru combinaţii între transmisia de date şi voce. este absolut obligatorie centralizarea acestor funcţii. Managementul centralizat al comunicaţiilor permite încheierea mai multor contracte prin intermediari. al reţelelor de telecomunicaţii şi al administratorilor reţelelor de telecomunicaţii este foarte mic. îmbunătăţirea standardelor sistemelor informaţionale ale firmei. instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. managerii vor trebui să evalueze furnizorii. funcţiunile managementului şi performanţele personalului angajat variază. creşterea utilizării video-conferinţelor. iar centralizarea cere câţiva astfel de specialişti. coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. pentru a permite clienţilor o cât mai bună conectare. Folosind sursele externe. evaluarea noilor tehnologii sau produse. Unele firme au descoperit că. Atunci când managementul telecomunicaţiilor utilizează sursele externe. f) Comunicaţiile. economisind. să încheie contracte. printre care se numără: creşterea volumului de informaţii schimbate. Tehnologiile de comunicare şi mijloacele de comunicare stimulate de creşterea cererii utilizatorilor vor fi din ce în ce mai performante. şi mai mulţi bani. În aceste aplicaţii. această combinaţie este foarte importantă pentru adoptarea viitoare a tehnologiilor şi instrumentelor multimedia. în evaluarea şi selectarea echipamentelor şi a instrumentelor ş. Deoarece comunicaţiile prin voce şi transferurile de date sunt foarte importante pentru utilizatori. De fapt. Managerii nu se vor mai implica în planificarea activităţii angajaţilor.a. consilierea tehnică a conducerii. instruirea personalului care trebuie să acorde consultanţă tehnică personalului din departamente. în acelaşi timp. din momentul în care şi-au centralizat managementul reţelei de comunicaţii şi au înţeles scopul şt utilitatea reţelei. 192 . folosirea telecomunicaţiilor în cadrul muncii. utilizare mai mare a transferurilor electronice de date. Cererea privind posibilităţi suplimentare de comunicare este determinată de câteva tendinţe şi aşteptări. s-au aflat într-o poziţie mai bună folosind surse externe de administrare a reţelelor. La nivel de firmă: coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. Numărul participanţilor în telecomunicaţii.

care acţionează conjugat cu descentralizarea resurselor sistemelor informaţionale. pe de o parte. standardele stabilite corect reduc complexitatea operaţiunilor. Pe de altă parte. filozofie care poate fi definită ca “standarde prin excepţii” şi ca “standarde impuse de bună voie Regândirea standardelor necesită restabilirea premiselor pe care acestea se bazează. determinând reducerea costurilor. promulgarea şi aplicarea standardelor va trebui schimbată radical. asigurarea integrităţii informaţiilor în timpul procesării. nu este surprinzător că standardele au devenit un aspect important de discuţie în majoritatea firmelor. Standardele pentru hardware. cât şi specialiştii în sisteme informaţionale vor trebui să-şi asume responsabilitatea pentru asigurarea securităţii informaţiilor. a celor care trebuie dispersate şi a celor care nu ţin de securitatea informaţiilor. cum ar fi inteligenţa artificială. În firmele cu profil de activitate diversificat. determinând atât utilizatorii. stocării şi transmiterii acestora. fac mai uşoară întreţinerea tehnică. h) Standardele. Această schimbare va avea în vedere o nouă filozofie pentru standardele privind tehnologia informaţională ale firmelor. atât utilizatorii. reducerea complexităţii (şi în cele din urmă a costului) asigurării interconectivităţii mai multor utilizatori care trebuie să comuniceîntre ei. Datorită creşterii distribuirii resurselor de prelucrare a informaţiilor se înregistrează o necesitate crescândă de stabilire a funcţiilor ce trebuie centralizate.g) Securitatea informaţiilor. Având în vedere toţi aceşti factori. asigurarea confidenţialităţii informaţiilor în cadrul firmei. standardele stabilite greşit pot paraliza activitatea unei organizaţii printro mai mare birocraţie. cât şi coordonatorii sistemelor informaţionale să caute alternative printre potenţialii furnizori şi să creeze sau să adopte noi metode pentru dezvoltarea aplicaţiilor. Standardele sunt folositoare pentru: asigurarea abilităţii de a distribui informaţiile între membrii unui grup care au cerinţe comune de accesare a informaţiilor. responsabilitatea pentru dezvoltarea. Noile aplicaţii folosesc tehnologii avansate. Raţionamentul standardelor constă în faptul că ele tind să reducă diversitatea rezultatelor. Securitatea informaţiilor din cadrul sistemului informaţional presupune: păstrarea disponibilităţii informaţiilor. Într-un nou mediu al managementului sistemelor informaţionale. software şi metodele de dezvoltare sunt o preocupare pentru administratorii sistemelor informatice. Astfel. 193 . În viitor. asigurarea operativităţii răspunsurilor faţă de nevoile societăţii. unităţile de afaceri consideră că standardele firmei le limitează posibilitatea de a răspunde cererii de competitivitate şi schimbărilor pieţei. reduc numărul de specialişti necesari pentru suportul tehnic. prelucrarea imaginilor.

Planificarea strategică a tehnologiei informaţionale se va realiza în principal la nivelul unităţilor de afaceri. Problema există datorită faptului că nu se adoptă standarde comun atât firmei. După ce au permis adoptarea şi dezvoltarea unor sisteme diferite la nivelul unităţilor de afaceri. avizarea planurilor strategice privind sistemul informaţional al unităţilor de afaceri. cea financiară. Aceasta înseamnă că activităţile administratorului sistemului informatic privind planificarea strategică vor fi concretizate în: planificarea pentru susţinerea funcţiunilor centralizate ale sistemului informatic. Cea mai importantă planificare strategică se realizează la nivelul unităţilor de afaceri. 194 . sarcinile administratorului sistemului informatic sunt mai de grabă orientate asupra politicii şi strategiei. majoritatea firmelor mari se confruntă cu greutăţi în standardizarea poştei electronice şi a transferului electronic de date. Dacă funcţiunile firmei. iar al treilea devine minimizarea costurilor pe termen lung. planificarea se realizează ţinând seama de cerinţele necesare desfăşurării proceselor de producţie relevate de sistemul informaţional. Totuşi. Dacă premisele prezentate sunt adoptate. cât şi unităţilor de afaceri. primul argument în stabilirea standardelor devine identificarea comunităţilor de utilizatori. planificarea politicii globale privind tehnologia informaţională a firmei. sunt considerate ca alte tipuri de unităţi de afaceri.asigurarea pertinenţei. decât asupra activităţilor operaţionale. administratorul reţelei informatice este responsabil de planificarea strategică a sistemului informaţional pentru acestea. sau cea juridică. La nivelul firmei. Planificarea strategică a sistemului informaţional în firmele mari trebuie să se realizeze la două niveluri. în contextul în care sistemul informaţional susţine planificarea strategică pentru unităţile de afaceri şi pentru firmă ca întreg. Se poate vedea că standardele pot fi aplicate acelor funcţiuni. al doilea devine maximizarea abilităţilor unităţii de afaceri de a răspunde la cerinţele de schimbare a activităţii. Aceste consideraţii arată că pentru diferite unităţi de afaceri. influenţarea strategiei firmei în vederea achiziţionării unei tehnologii informaţionale performante. pentru menţinerea avantajului competitiv al firmei. planificarea strategică ia o formă nouă. La acest nivel. acurateţei şi calităţii noilor aplicaţii dezvoltate sau achiziţionate de firmă. i) Planificarea strategică. În noul model. fie sunt necesare pentru operaţiunile unei firme văzută ca o entitate coerentă. procese sau funcţiuni din cadrul firmei se cer standarde diferite. administratorul reţelei informatice poate acţiona în moduri diferite. cum ar fi cea contabilă. aplicaţii sau resurse care fie sunt suport pentru întreaga firmă văzută ca o “comunitate”.

managementul sistemului informaţional va evolua atât la nivelul întregii firme. Firmele care. În viitor.8. conducerea sistemului informaţional pe baza principiilor managementului calităţii. asigurarea unor căi de dezvoltare a carierei personalului din sistemul informaţional. care se străduiesc să găsească cele mai bune căi de satisfacere a cerinţelor privind suportul informaţional şi al proceselor de producţie. 195 . Având în vedere aceste evoluţii. trebuie să se dezbare de concepţiile învechite. în mod curent. trebuie să realizeze că tehnologizarea puternică şi autorizarea pe termen lung a utilizatorilor finali sunt mai puternice decât orice dorinţă de control a managementului sistemului informaţional. care intenţionează să supravieţuiască schimbărilor de modele. Puterea noilor administratori ai sistemelor informatice va veni din cunoştinţele tehnice şi economice şi din abilitatea de a le combina şi de a influenţa direcţiile strategice ale firmei şi ale unităţilor de afaceri. coordonarea dezvoltării şi promulgării standardelor privind tehnologia informaţională la nivelul firmei. asigurarea capacităţii sistemului de a comunica efectiv informaţiile. Funcţiile şi responsabilităţile administratorului sistemului informatic în ceea ce priveşte atingerea acestor obiective includ: participarea la conturarea şi dezvoltarea strategiei firmei. maximizarea eficienţei utilizării resurselor rare. administratorii sistemelor informatice vor trebui să se concentreze asupra următoarelor obiective principale: creşterea abilităţii firmei de a câştiga avantaj competitiv din tehnologia informaţională. ci şi utilizatorii sistemelor informaţionale. se confruntă cu problema “centralizare versus descentralizare”. stabilirea şi coordonarea cercetării şi dezvoltării privind tehnologia informaţională a firmei. cât şi la nivelul utilizatorului final al proceselor de afaceri şi al unităţilor de afaceri. care a invadat toate organizaţiile.9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Viitorii şi actualii administratori ai sistemelor informatice. Managerii trebuie să fie conştienţi de realitatea procesului de descentralizare. nu numai tehnologia conduce organizarea sistemelor informaţionale către descentralizare. asigurarea capacităţii sistemului de a evita întreruperile şi de a reveni în urma acestora. Totuşi.

atât în sectorul producţiei. urmărirea minimizării riscurilor de ordin tehnic şi economic. Noii administratori de reţea vor trebui să urmărească realizarea unui management al calităţii în sistemele informaţionale. supravegherea proceselor informaţionale ale firmei. în restructurarea proceselor de producţie etc. Implementarea şi coordonarea tehnicilor managementului calităţii vor necesita dezvoltarea unor proceduri. cerinţelor altei unităţi de afaceri. supravegherea securităţii informaţiilor la nivelul firmei.sprijinirea managementului IT. de exemplu. sau aşa cum este. Managementul calităţii presupune ca serviciile sistemului informaţional să se caracterizeze prin relevanţă. Complexitatea gestionării aplicaţiilor informatice şi avantajele reutilizării software-urilor îi va forţa pe administratorii sistemelor informatice să inventarieze soft-urile într-o nouă manieră. oportunitate şi acurateţe. care conţine trei elemente: posibilitatea ca aplicaţiile informatice dezvoltate de un proprietar să poată fi utilizate şi de alţi proprietari. astfel încât obiectivele să fie atinse în mod constant. Managementul aplicaţiilor informatice (SLM1). pentru a-şi delimita clar rolurile şi responsabilităţile. Din perspectiva dezvoltării sistemelor. Tehnicile managementului calităţii au fost aplicate cu succes în multe firme nu numai în ceea ce priveşte creşterea calităţii produselor obţinute. Managementul calităţii este des asociat atât cu standardele. a unor metode de învăţare şi de monitorizare a rezultatelor. în definirea cerinţelor aplicaţiilor. Altă funcţie aliniată la standarde este gestionarea aplicaţiilor informatice. se cere în plus ca utilizatorii să fie pregătiţi pentru a juca un rol important în planificarea strategică a sistemelor informaţionale. un sistem de control al stocurilor de materiale creat de o unitate de afaceri poate corespunde. pentru operaţiunile informaţionale şi cele de comunicare şi pentru dezvoltarea şi menţinerea aplicaţiilor. Aceasta va cere ca furnizorii şi consumatorii de servicii să lucreze împreună. aceasta înseamnă că trebuie stabilite dinainte criteriile de apreciere a serviciilor şi procedurile de raportare a rezultatelor. În aceste condiţii. cu mici modificări. sistemele informaţionale sunt nevoite să adopte aceste tehnici. coordonarea printr-o funcţie a managementului aplicaţiilor informatice este necesară pentru 1 Software License Management 196 . însă va fi nevoie ca acest management să fie implementat până la nivelurile direct productive. cât şi cu securitatea informaţiilor. ci şi în ceea ce priveşte modalitatea în care acestea sunt livrate clienţilor externi şi interni. Din perspectivă operaţională. Managementul calităţii va trebui adoptat începând cu conducerea organizaţiei. cât şi în cel al serviciilor.

pentru că asigură la un preţ mai redus performanţe mai ridicate. Sistemele bazate pe mainframe-uri vor avea o importanţă majoră încă mulţi ani de acum încolo. Cerinţele economice au determinat adoptarea noilor tehnologii informaţionale. 197 . departamentele informaţionale sunt insuficient pregătite pentru a putea realiza în întregime obiectivul de a introduce noile tehnologii în firmă. pentru a obţine cel mai bun preţ. în multe cazuri. prin utilizarea tehnologiilor informaţionale avansate. Managementul aplicaţiilor informatice poate fi stabilit atât la nivelul firmei. cât şi pentru producţie. Noile tehnologii sunt atractive pentru administratorii sistemelor informatice. în funcţie de mărimea unităţilor de afaceri şi de nevoile lor. care trebuie să fie standard în întreaga firmă. vor reutiliza obiectele pentru a reduce durata şi costurile necesare dezvoltării aplicaţiilor. SLM poate distribui noi versiuni de software pentru a asigura întreţinerea compatibilităţii acestora şi utilizarea celor mai recente versiuni aprobate. vor fi coordonate şi controlate la nivelul acesteia. eforturile multor firme de a-şi restructura procesele de producţie au ca rezultat creşterea interesului pentru noile tehnologii informaţionale. cât şi la nivelul unităţilor de afaceri. Multe firme au dedicat ani de zile dezvoltării şi implementării unor sisteme de prelucrare a datelor cu ajutorul mainframe-urilor. ca şi analiştii şi programatorii. reducerea costurilor şi responsabilitate. Personalul din departamentul informatic trebuie să înveţe cum să introducă cu succes în firmă noile tehnologii informaţionale şi cum să restructureze avantajos procesele de afaceri. flexibilitate crescută în proiectare etc.a se cunoaşte gradul de disponibilitate al unei aplicaţii şi capacitatea de reutilizare a acesteia. modele de dezvoltare a aplicaţiilor mai rapide. în plus. coordonatorii sistemelor informaţionale sunt presaţi să ajute la îndeplinirea aceloraşi obiective prin eficienţă. deoarece utilizarea programării orientate pe obiect câştigă teren. capacităţi specializate ale aplicaţiilor. Managementul tehnologiei. Obiectele. Mediul concurenţial îi va determina pe manageri să conştientizeze faptul că managementul tehnologiei este important atât pentru sistemul informaţional. trebuie anticipat că utilizatorii finali. investind sute de milioane de dolari în tehnică de calcul şi în biblioteci uriaşe de aplicaţii informatice. însă. Ca urmare. În plus. asigurarea versiunilor controlului celor mai populare pachete de aplicaţii soft. pe lângă facilităţile telecomunicaţiilor. managementul aplicaţiilor informatice poate coordona achiziţionarea celor mai populare pachete de aplicaţii soft.

Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

9.1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE

Aplicarea unui sistem unitar de evidenţă a distribuţiei mărfurilor, cu avantajele pe care acesta îl aduce, implică asigurarea unor condiţii minime specifice, de la producţie până la consumatorul final. Factorii de care depinde succesul introducerii sistemului de evidenţă prin utilizarea codului de bare sunt, legaţi şi de gradul de dezvoltare, de dotare şi de utilizare a verigilor care compun circuitul distribuţiei mărfurilor: 1. în domeniul producţiei bunurilor de consum, asigurarea utilajelor necesare porţionării, ambalării, împachetării şi/sau paletizării. 2. în domeniul transportului, asigurarea unui transport specializat, pe categorii de produse, care să permită mişcarea rapidă a mărfurilor, însoţite de documentele necesare. 3. în domeniul distribuţiei: nivelul de dezvoltare a reţelei comerciale de gros şi de detail, care să permită stocarea şi etalarea corespunzătoare a mărfurilor, precum şi introducerea sistemelor electronice de evidenţă a lor şi de încasare a contravalorii mărfurilor la casele de marcat din magazine; gradul de dotare a magazinelor şi a depozitelor de gros sau de tranzit, cu echipamente electronice care să permită citirea informaţiilor cuprinse pe un cod de bare, preluarea şi stocarea lor, precum şi obţinerea unor date necesare în procesul informaţional pentru management societăţii comerciale. 4. în domeniul schimbului electronic de informaţii, dotarea cu echipamente electronice de citire, stocare, prelucrare şi prezentare a tuturor informaţiilor privitoare la mărfuri.

198

9.1.1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei
Având în vedere că, în majoritatea cazurilor, codul de bare este inscripţionat pe ambalajul mărfii (sau pe eticheta acestuia), problemele care apar sunt mai mult de natură opţională a conducerii societăţii (de a introduce şi utiliza codul de bare). O dată depăşit acest impediment, după ce respectiva societate comercială a devenit membru EAN România şi i s-a alocat un cod, ea poate să treacă la tipărirea pe ambalajele produselor sale sau pe etichete a codului de bare corespunzător produselor pe care le fabrică.

9.1.2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri
Asigurarea unui transport de mărfuri specializat pe categorii de produse (şi mijloace de transport utilizate) permite ca mărfurile să ajungă în cel mai scurt timp (şi în cele mai bune condiţii) la destinaţie. După cum este cunoscut, managementul în lanţul de aprovizionare îşi concentrează efortul către scăderea imobilizărilor în stocuri şi asigurarea termenelor de livrare. Asigurarea numerotării cu cod de bare a articolelor (unităţi de consum) şi a unităţilor de expediţie creează premizele îndeplinirii obiectivelor evidenţiate mai sus. Ele presupun însă un flux de informaţii mai bine controlat atât în cadrul societăţilor sau al organizaţiilor cu caracter asociativ (patronate), cât şi în relaţiile dintre ele, în cadrul distribuţiei mărfurilor. Fluxurile informaţionale pot fi eficientizate prin identificarea mărfurilor aflate în lanţul distribuţiei. În prezent, când tot mai multe societăţi comerciale din producţia şi distribuţia mărfurilor şi-au rezolvat problema identificării produselor prin numerotarea articolelor, se poate vorbi şi de posibilitatea introducerii şi utilizării unui sistem de etichetare coerent tehnologic şi din punct de vedere conceptual. Afilierea acestor societăţi comerciale la EAN România, posibilitatea de a utiliza un sistem de simbolizare standardizat în lanţul de aprovizionare de la producător la transportator, distribuitor şi detailist, oferă avantajul de a urmări marfa pe tot parcursul ei. De exemplu, în practica internaţională se utilizează un standard pentru identificarea unică a containerelor de transport, cunoscut sub denumirea de "Serial Shipping Container Code (SSCC).

199

9.1.3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei
Distribuţia propriu-zisă, presupune mişcarea fizică a mărfurilor de la producător până la consumatorul final, aceasta constând în cel puţin două posibilităţi: transportul mărfurilor de la producător la un centru de distribuţie de gros; transportul mărfurilor de la producător sau de la distribuitorul de gros, direct la magazine. Acest proces al distribuţiei este îngreunat (dacă nu chiar de neconceput), fără utilizarea codului de bare. Numerotarea articolelor prin utilizarea codului de bare oferă o serie de avantaje: a. în comerţul de gros: cunoaşterea instantanee a ofertei de mărfuri (structură, cantitate, preţ,); posibilităţile de livrare oferite; rapiditatea, ritmicitatea şi promptitudinea cu care sunt aprovizionaţi beneficiarii (magazinele cu amănuntul); îmbunătăţirea gestiunii depozitului; posibilitatea efectuării unor marcaje suplimentare, care oferă şi alte informaţii cu privire la produsele comercializate: data fabricaţiei şi data până la care poate fi consumat produsul; numărul lotului fabricat; numărul de bucăţi ce compun unitatea de consum, expediţie sau de transport; Aceste informaţii sunt înscrise de producător pe o etichetă ce se aplică pe paleta cu care produsul pleacă.
Datele conţinute pe etichetele EAN (Tabelul nr. 8.1) sunt1: informaţii despre unitate (identificarea unităţii, a articolului, informaţii suplimentare despre fabricaţie şi termenul de valabilitate a produsului); informaţii despre transport (numărul de consignaţie, informaţii despre traseu, informaţii în text clar); informaţii privitoare la client (conţine date specifice clientului şi/sau comenzii).

1

Standard profesional 5/1997 "Eticheta EAN".

200

Tabelul nr. 91 Informaţii EAN
UCC/EAN 128 Furnizorul 35012345 EAN Nr. 5012345678900 Termen de valabilitate 31.12.97 Denumirea mărfii 123456789 4 Cantitatea 96 Lotul Nr. 4512XA

Destinatarul Locul de livrare Societatea de consultantă Furnizorul Greutate Greutate neta Nu (kg) bruta (kg) măr 100 120 22 Produsul nr. 1-501011-59 Cantitatea 150 Pcs Descrierea produsului Furnizorul 990031 Număr lot marfă. Furnizorul P 501 Data producerii Comanda D050307 008113701 Numărul de serie al lotului de marfă Lotul/Modelul/Seria 10019038 265918121

• • • •

b. în comerţul de detail: diminuarea costurilor de marcaj; accelerarea trecerii cumpărătorilor pe la casele de marcat; afişarea imediată, pe un ecran, a denumirii articolului; imprimarea pe bon a numărului de articole, a preţului unitar şi a valorii totale;

Procesul de aprovizionare a unităţilor comerciale presupune ţinerea unei evidenţe stricte a stocului de produse existent, a rulajului care are loc, pe categorii de produse şi chiar pe produse, pentru a acţiona cu promptitudine la eventualele rupturi de stoc sau supraaglomerări cu marfă. Totodată, informaţiile între partenerii lanţului de distribuţie trebuie să circule cu rapiditate, astfel încât să se poată acţiona, într-un sens sau altul, (de 201

le reintroduce în calculator. Actuala reţea comercială de gros şi de detail din România permite introducerea şi utilizarea echipamentelor necesare aplicării codului de bare şi citirii lui. a fost nevoie de conceperea unui nou sistem 1 EDI sau Electronic Data Inter-change = Schimb Electronic de Date) 202 . indiferent de mărime sau profil: cash & carry. magazine mijlocii sau mici. o dată ce a primit prin poştă rezultatele.4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii1 Distribuţia mărfurilor generează şi prelucrează un volum foarte mare de informaţii. fie că este vorba de datele primare de pe documentele comerciale şi oferirea de rezultate finale unui partener. În relaţiile stabilite între două societăţi comerciale. aplicaţiile necesare fiecăreia dintre ele au la bază copierea unor date de pe documente pe suport de hârtie. precum şi prelucrării. 9.suplimentare sau de refuz de marfă) şi să se obţină date în timp real privind vânzările. Avem în vedere comenzile emise. Procesul este lent. pe această bază. supermarket. pentru obţinerea unor situaţii. costisitor şi nefiabil. facturile care însoţesc marfa. Informaţiile comerciale obţinute sunt necesare oricărui tip de magazin. De aceea. librării şi chiar buticuri. Pornind de la faptul că informaţiile pot precede. Pornind de la gradul lor de specializare şi/sau de despecializare (care este în funcţie de mărimea unităţii . se pot puncta câteva concluzii privind echiparea unităţilor comerciale cu tehnică de calcul capabilă să citească codurile de bare şi de aici. stocurile ş.a. schimbul electronic de informaţii (EDI) oferă cel mai eficient mijloc de adaptare la noile condiţii.1. să asigure toate celelalte avantaje. cataloagele de produse existente în magazin şi/sau cele oferite clienţilor. fie că apoi partenerul. al căror suport de prezentare este hârtia. rapoartele de vânzări pe baza cărora se iau deciziile principale la nivelul conducerii societăţilor. a unui volum mare de informaţii la nivelul societăţilor comerciale. în vederea unei noi aplicaţii care-l interesează. însoţi sau urma fluxul fizic al mărfurilor. chiar dacă acestea sunt dotate cu calculatoare performante. şi aceasta. dotate cu echipamente adecvate specificului unităţii în cauză.exprimată în mp ce revine unei unităţi).

SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR QM2 a fost realizat în SUA3 şi rulează sub MS-DOS sau Windows. EDI este o componentă-cheie a fabricaţiei "la timp" (just-in-time) şi a răspunsurilor rapide pe legătura client-furnizor. practic o legătură instantanee. 1997. Didactică şi Pedagogică. indiferent de hardware-ul intern al utilizatorului şi software-ul echipamentului.2 SISTEMUL QM1 . precizie superioară: EDI elimină erorile inevitabile ce rezultă din introducerea manuală a datelor. creşterea vitezei de comunicare a datelor informative. Este un software specializat pentru rezolvarea a 17 clase de modele economico-matematice.pentru transmiterea automată a datelor comerciale de la un calculator la altul. 203 . mai buna gestiune a logisticii şi o productivitate mai mare: EDI permite întreprinderilor să conducă mai bine şi să controleze producţia. sistem cunoscut sub numele de EDI. 2 Pachetul de programe Quantitative Analysis for Management 3 Realizatorii pachetului de programe QM sunt: Sang M. diminuarea personalului antrenat în procesul de facturare şi evidenţă şi redistribuirea lui la alte activităţi productive. Implementarea cu succes a EDI oferă beneficii majore pentru întreprinderi şi partenerii săi comerciali: reducerea costurilor legate de eliminarea hârtiei pentru imprimante şi pentru comunicarea situaţiilor finale. . rezultând o reducere semnificativă a nivelurilor stocurilor. pag. şi Jung P. aprovizionarea şi necesităţile de livrare. Universitatea de stat . 266. eficient şi precis. standarde în care datele pot fi comunicate rapid. permiţând un răspuns mai rapid. 9. Bucureşti. Ed. Shin. 1 Raţiu-Suciu C.Mississippi. În cadrul acestui sistem s-au creat o serie de standarde de comunicare EDI (între care şi EANCOM).Modelarea şi simularea proceselor economice. precum şi a documentelor de însoţire a mărfurilor. Universitatea Nebraska Lincoln. Lee . cele mai des întâlnite în domeniul economic fiind un instrument valoros pentru fundamentarea deciziilor manageriale şi de marketing.

1 Modulele principale ale sistemului QM Selectarea unui modul se face: prin deplasarea pe ecran a semnului „→→" cu ajutorul tastelor de cursor până în dreptul modulului dorit şi apoi <Enter>. eventual sub Windows Explorer. de regulă având numele de folder/QM. 9. Dublu clic pe numele programului QM.1. Modulele QM. 9. Selecţie Start->Run->C:\QM\QM.com din folderul QM. salvarea şi/sau imprimarea datelor din fereastra de ieşire. 9.1) conţine modulele pachetului de programe QM şi anume (tab. Prezentarea generală a pachetului QM Pachetul de programe QM se instalează pe calculator folosind chitul său de pe un floppy-disc prin procedura de Copy/Paste. Sistemul QM permite culegerea şi memorarea datelor în fişiere. 204 . analiza şi interpretarea acestor rezultate.9. sau se apăsă tasta cu litera ataşată modulului ales.2).2. selecţia modelelor de analiză economico-matematică specifice proceselor şi fenomenelor cercetate. Meniul principal QM (fig. Lansarea în execuţie. obţinerea rezultatelor şi soluţiilor la problemele formalizate.com. Se recomandă utilizarea unui director distinct. Sistemul QM se lansează în execuţie prin: Dublu clic pe iconul QM de pe Desktop. Figura nr.

2 Prezentarea modulelor QM Simbol asociat în meniul QM A B C D E F G H I J K L M N O P Q Esc Denumire modul Linear Programming All Integer Programming Zero One Programming Goal Programming Transportation Assignement Break-Even Analysis Decision Theory Network Models CPM/PERT Inventory Models Queuing Theory Dynamic Programming Simulation Forecasting Markov Analysis Game Theory Exit to Dos Suport decisional pentru: Programare liniară Programare liniară în numere întregi Programare cu variabile dihotomice (0. Decizii în condiţii de risc B.Tabelul nr. Bayes' Decision Rule Network Models A. Flux maxim I 205 . Shortest Route B. Tabelul nr. Minimum Spanning Tree C. Decision Tree D.). Drumuri de arborescentă minimă C. Decision Making under Uncertainty C. Drumuri minime B. Decizii pe baza teoriei lui Bayes Modele de reţea A. 9.3 Prezentarea submodulelor QM cu meniurile aferente Simbol asociat în meniul QM H Denumire modul Decision Theory A. Decision Makingunder Risk B. Maximum Flow Simbol şi Suport decizional pentru: Teoria Deciziei A.9. 9.3. 1) Programare liniară cu mai multe funcţii obiectiv Probleme de transport Probleme de afectare Model de analiză a planului de rentabilitate Teoria deciziei Modele de reţea Modele de alocare şi nivelare a resurselor Modele de stocuri Teoria firelor de aşteptare Programarea dinamică Modele de simulare Modele de previziuni Analiză pe baza lanţurilor Markov Teoria jocurilor Terminare sesiune de lucru Unele module din meniul principal sunt urmate de submeniuri care sunt afişate după selectarea modulului principal (tab. Decizii în condiţii de incertitudine C. Decizii arborescente D.

Economic Lot Size D. Exponenţial Smoothing C. Alocarea şi nivelarea resurselor (PERT) B. M/M/S: Multiple Server C. CPM C. M/M/1: Limited Population Dynamic Programming A. PERT J B. Nivelarea exponenţială C. Model EOQ cu discount pentru comenzi mari Teoria firelor de aşteptare A. Simple&Weighted Moving Average B. Quantity Discount Analiza drumului critic A. M/D/1: Model cu o staţie. Simularea stocurilor Previziuni A. Model EOQ de comandă optimă cu costuri minime de stocare C. M/M/1: Standard Single Server B. Metoda drumului critic (CPM) C. Inventory Simulation N Forecasting A. Planned Shortage E. M/M/1: Model cu o staţie B. Flux optim de încărcare (knapsack) Simulare A. Media mobilă simplă şi ponderată B. Simulare numerică Monte Carlo B. Drumuri de lungime/cost minim (stagecoach) B. Metoda de analiză ABC B. Monte Carlo Simulation B. Simple Regression E. Regresia multiplă K L Queueing Theory A. Non-Network Simulation A. servirea urmând o repartiţie Erlang D. CPM cu costuri minime Modele de stocuri A. Model ELS de producţie în loturi economice D. Regresia simplă E. Multiple Regression O 206 . M/D/1: Constant Server D. EOQ C.CPM/PERT A. LeastSquares Method D. MM/S: Model cu staţii multiple C. CPM with Crashing Inventory Models A. M/M/1: Model cu o staţie cu sosiri dintr-o populaţie finită Programarea dinamică A. Model EOQ cu lipsă de stoc E. ABCAnalysis B. Metoda celor mai mici pătrate (MCMMP) D. Network M B.

F8. ←. conţinutul datelor de intrare). 9. Editarea la imprimantă şi/sau pe disc a datelor de intrare şi a rezultatelor obţinute. încărcarea de pe disc în memoria internă a datelor de intrare.4). PgUp.Prezentarea ferestrelor principale După selectarea unui model (din meniul principal sau dintr-un meniu secundar) este afişat ecranul de lucru iniţial. F9. Tabelul nr. În timpul execuţiei comenzilor Help. 9. Ieşirea din sesiunea de lucru curentă N L New Load S E R P I Save Edit Run Print Install D Directory Esc Exit 207 . în prima linie a ecranului este afişat numele modulului care este în execuţie. ↑. ↓. Modulul de utilizare a acestora poate fi consultat apăsând litera H care va lansa comanda Help. F7. format în general din trei ferestre. Execuţia programului şi obţinerea soluţiei problemei pentru care s-au introdus datele. iar primele două ferestre sunt iniţial libere. Editarea datelor de pe ecran. se consideră directorul în care se află pachetul QM. End). dimensiunile problemei care poate fi rezolvată. Del. Specificarea directorului în care se află sau se vor depune fişierele de date. Pentru toate modulele QM. Introducerea datelor de intrare specifice fiecărui modul curent.4 Comenzile de lucru ale sistemului QM Tasta H Comanda Help Descrierea comenzii Afişarea unor informaţii despre modulul de lucru curent (scopul. New. Afişarea fişierelor din directorul de lucru care au extensia corespunzătoare modulului în curs de execuţie. F10. Deasupra lor. fereastra de comenzi este poziţionată în partea inferioară a primului ecran de lucru şi conţine comenzi care pot fi lansate folosind tasta subliniată (tab. Salvarea într-un fişier pe disc a datelor de intrare în vederea reutilizării lor prin comanda „Load". Edit sau Run în fereastra inferioară vor fi afişate tastele funcţionale care pot fi utilizate pentru deplasarea pe ecran sau pentru efectuarea unor modificări (Backspace. Datele sunt stocate într-un fişier cu extensia specifică modulului. PgDn. Home. în lipsă. →.

Lansarea în execuţie (comanda Run). New şi Run din fereastra de comenzi. în fereastra inferioară sunt afişate mesaje de eroare sau cereri de introducere a unor informaţii: domeniul de variaţie al unor parametrii de intrare.În alte situaţii. Editarea datelor pentru corecţie sau modificare (comanda Edit). Se pot modifica unele date de intrare reluând procesul de la etapa de editare. După analiza rezultatelor se revine în lista comenzilor din fereastra de jos a ecranului de lucru cu tasta Esc. Selectarea din meniul principal a modului adecvat pentru rezolvarea problemei. Analiza şi interpretarea rezultatelor. numărul variabilelor şi valorile parametrilor de intrare. numele fişierului care se încarcă etc. Asupra informaţiilor din primele două ferestre se pot executa comenzile Help. Fereastra de date corespunde ferestrei de mijloc şi conţine macheta de preluare a datelor de intrare în funcţie de modulul curent apelat şi parametrii de setare incluşi în prima fereastră. Lansarea în execuţie a programului QM. Ferestre de titlu Ferestre de date Ferestre de comenzi Figura nr 9. 208 .2 Ferestre de lucru QM Etapele ce trebuie parcurse pentru rezolvarea unei probleme Formularea modelului matematic şi stabilirea datelor de intrare. Salvarea rezultatelor sau imprimarea lor. numele fişierului care se va salva. Introducerea datelor de intrare (comanda New) sau încărcarea lor de pe disc (comanda Load). În fereastra de titlu ce se deschide în partea superioară a ecranului se preiau informaţii privind titlul problemei ce urmează a fi rezolvată.

la un moment dat. 9.3. în sfârşit. Figura nr.90 la produsul C. Sondaje anterioare au stabilit un coeficient de fidelitate constant pe lună.4.80 la produsul B şi 0.2. cei 10% care părăsesc produsul C se orientează în proporţie de 5% spre produsul A şi de 5% spre produsul B. 30% şi respectiv 10%. Studiu de caz . şi anume de 0.Ieşirea din QM. 209 . cota de piaţă a fiecăreia dintre cele 3 produse . 8.în totalul pieţei era de 60%. trei produse concurente .A. şi de 18% spre produsul C. Terminarea normală a sesiunii de lucru cu QM se obţine apăsând tasta Esc de câte ori este necesar pentru a se ajunge în sistemul Windows.utilizarea QM Pe o piaţă oarecare sunt prezentate. B şi C . Cei 30% de cumpărători care în intervalul considerat părăsesc produsul A se îndreaptă în proporţie de 12% către produsul B. 9.70 la produsul A.notate cu A. B şi C. 0.3 Fereastra rezultatelor de ieşire este redată în figura nr.2. Se urmăreşte previziunea cotelor pe care le vor deţine în cadrul pieţei după o perioadă de 10 luni utilizând modelul probabilistic bazat pe teoria lanţurilor Markov. în ordinea apariţiei lor pe piaţă. Fereastra de preluare a datelor de intrare Datele de intrare sunt prezentate în figura nr. de la produsul B 10% se îndreaptă spre produsul A şi 10% spre produsul C. 8. Să presupunem că la momentul analizei considerat momentul O.

210 . Astfel cota de piaţă a produsului A scade de la 60% la 18% iar cota de piaţă a produsului C creşte de la 10% la 57%.4. 9.Figura nr. Fereastra rezultatelor de ieşire Se constată că după cele 10 luni cotele de piaţă ale produselor A şi C se modifică semnificativ datorită fidelităţii mai mari a cumpărătorilor prodului C faţă de produsul A. Produsul B are o scădere a cotei de piaţă nesemnificativă de la 30% la 25%.

211 .

212 .

Latvala L..S. Editura Uranus. 1. Sisteme informatice de marketing. Organization Design and Organizational Theory. Feldman T. Dampsey J. Bucureşti. Information Technology and Changes in Industry.. Sisteme informatice în economie. Prentice Hall. Jaakola H. in Information Systems. Information Management. McGraw-Hill Inc. Marinescu V. 1990 4. Dacis. 1996 7. 3. Pescaru V. Cluj-Napoca. Increasing I. J. Boaden R.. 1998 6. in Information Strategy: The Executive’s Journal. Computer Support Cooperative Work and Groupware. Mastenbroeck... Managementul modern al organizaţiei.. 1997 8. nr.BIBLIOGRAFIE 1. Frahman A. nr. Tehunen H. Greenberg S. 1991 13. in Information System. Jih W. Cazan E. Productivity: A Holistic Approach. 2001 9. 1. From „In Search of Excellence” to Business Process Reengineering: The Role of Information Technology. Bucureşti 1991 2.... 1995 5. An Introduction to Digital Media. vol. Owings P. nr.. in Information Strategy: The Executive’s Journal.. Nicolescu O.. Gheorghe Orzan. Information Technology. Ionescu Gh. Lockett G. Turning Information Management into an Effective Business Enabler. Communication in a Network Organization. Editura Expert 11.L.. Negruţă A. Database Marketing. 1999 12. English L. Academic Press. Bucureşti. I. Edward L. nr. Biţă V... nr.Gh. Nicolescu L. Bush J. 1991 3. The Ultimate Marketing Tool. 1995 14. Ed. in European Management Journal. 1991 10. Tribuna Economică. Ed. Informantion Systems and Information Management: Definition and Development. 2001 213 .. nr. Gronski Săndel. vol. Editura Tehnică. 1. Information Strategy: The Executive’s Journal. Sisteme informatice în comerţ.. Koff W. New Jersey. 1. in. in Organizational Dinamics. 4. Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale.... nr.. I. 1. 1990 15.

. Informatică managerială. Nicolescu O. o cale spre performanţă.. Modelarea şi simularea proceselor economice.CISON. Ursăcescu M. – Transforming Organizations. Nicolescu O.. Editura Tehnică. nr. Ed. Bucureşti. 1999 20. Editura Economică. 2000 32... 2001 33.. 1996 28.. Editura ALMI. Ed. Polirom.. 1999 27. Sisteme de gestiune a bazelor de date. 2001 25.. Information Resources and Corporate Strategy Development. Sisteme informatice de Gestiune.. Editura Economică. Verboncu I. 1996 23.Ghidul managerului eficient. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Verboncu I. 2000 30. 1993-1994 17. .. Burlacu S. Bodea C. Management. Polirom... Iaşi.. vol. Radu I.. Tabloul de bord. Tribuna Ecopnomică. The Role of Information Systems Strategy in Making Market Leaders in Information Strategy: The Executive’s Journal. I – II.. 2. Willson D. 1999 31.. Bucureşti. 1992 29. Raţiu-Suciu C... Bucureşti. Ed. 1998 18. Radu I. Bucureşti.. 2005 26. Bucureşti. in The Journal of Business Communications.. Lungu I. Editura Economică. The Role of CEO in The Management of Change: The Case of Information Technology.. Iaşi. Airinei D.. 29. Bucureşti. Bucureşti. Diagonal Communication Links Within Organization. Didactică şi Pedagogică. Reck R.. 2. Stanciu V. Ed. Manageri şi management. Reck V.16. Oprea D. 2001 19. vol. Cioc M. Ursăcescu M... Ed. Verboncu I. 2000 24. Oprea D. in the Kochan. nr. Oxford University Press. Fotache M. Editura Universitară. Ioniţă F. Informatică pentru managementul firmei.. Grantt J. Petrion. Editura Tehnică. 2. Ioniţă C. Velicanu M. Useem M. Management comparat. Schein E. Nicolescu O. Bucureşti. in Information Strategy: The Executive’s Journal. 1992 214 . Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. Bucureşti. Radu I.. Ed. Oxford.. 2002 21. Editura Economică. Bucureşti.. Nicolescu O. Vlădeanu D.1999 22. Informatică şi management. Bucureşti. Pollatis Y.). (coord. Sisteme informaţionale pentru afaceri. nr..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful