Liviu Mihăescu

SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI APLICAŢII INFORMATICE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009

1

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu este acreditată CNCSIS Cod 177

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MIHĂESCU, LIVIU Sisteme informaţionale şi aplicaţii informatice în administrarea afacerilor / Mihăescu Liviu. – Sibiu : Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009 212 p. Bibliogr. ISBN 978-973-739-778-2 004:336

2

CUPRINS

Capitolul 1 SISTEM, SISTEM ECONOMIC, SISTEM INFORMAŢIONAL ...................................... 7 1.1 SISTEMUL. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI.................................................. 7 1.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC .................................................. 10 1.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI ...... 17 Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL ................................................................................... 23 2.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII ...................................... 23 2. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL.................................................. 29 2.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ....................................... 34

2.2.1 Datele şi informaţiile .................................................................... 36 2.2.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale .......................................... 42 2.2.3 Procedurile informaţionale ......................................................... 43 2.2.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor........................................... 44
2.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC - SISTEM INFORMAŢIONAL ...................... 45 2.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE ....................................................... 51

2.4.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor ............... 52 2.4.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou ...................... 53 2.4.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) ...................... 54 2.4.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) .......................... 54 2.4.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) ......... 55
2.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL ........................................... 55 Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 58 3.1 SISTEMUL INFORMATIC ................................................................................. 58 3.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE ............................ 60 3.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE ..................................................... 62 3.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC .......................................................... 66

3.4.1 Funcţia de preluare a informaţiei .............................................. 66 3.4.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei ...................... 66 3.4.3 Funcţia de comunicare ............................................................... 67 3.4.4 Funcţia de prelucrare .................................................................. 67 3.4.5 Funcţia de ieşire a informaţiei.................................................... 69
3.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ........................................................................... 70

3.5.1 Componenta hardware a sistemului ......................................... 71 3.5.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului ................................... 71 3.5.3 Componenta software ................................................................. 74 3.5.4 Componenta informaţională....................................................... 75 3

Capitolul 4 INFORMAŢIA - OBIECT AL PRELUCRĂRII ............................................................. 76 4.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE - CALITATEA ACESTORA – .... 76 4.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ ................................................................................................. 79 4.3 PROCESE INFORMAŢIONALE ........................................................................ 82 4.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL ............................................................. 87

4.4.1 Generarea, culegerea şi transmiterea datelor ........................ 87 4.4.2 Gestiunea datelor ........................................................................ 88 4.4.3 Analiza şi interpretarea datelor.................................................. 88 4.4.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei ........................ 89
Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE ........................................................................................................... 90 5.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE ........................................... 90 5.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ........................................... 96 5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE .............. 103 Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE.................................................... 107 6.1. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMII- ........................................................................................................... 107 6.2. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ............... 109

6.2.1. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor............. 109 6.2.2. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului .......................................................................................... 111 6.2.3. Externalizarea sau outsourcingul informaţional................... 111 6.2.4. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet .................................................................................................. 112 6.2.5. Expansiunea comerţului electronic ........................................ 113 6.2.6. Scrutarea informaţională ......................................................... 114 6.2.7. Conturarea întreprinderii virtuale ........................................... 115 6.2.8. Cristalizarea managementului informaţional ........................ 116
6.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV ......................................................................................................... 120 Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE .................................................. 123 7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII ..................................................... 123 7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE................................................... 126

7.2.1 Vulnerabilitatea digitală ............................................................ 131 7.2.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital ............. 132 7.2.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii ........... 132 7.2.4 Lărgirea prăpăstiei digitale ....................................................... 133 7.2.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei................... 134 4

....1....................4 INTEGRAREA SISTEMELOR .......1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei . Declanşarea studiului de reproiectare ............. 210 BIBLIOGRAFIE.......................................3.............2 SISTEMUL QM ....3..................3.................. 148 8......3.......................2............................1......... 145 8...... 171 8.....................................utilizarea QM ................. 162 8.1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE .... 138 7..............................................7..............2 Mediul securităţii informaţiilor .....................1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL .................................. 157 8......................2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri .................2....... 159 8................ 145 8............ 203 9................... 202 9.......... Consideraţii preliminare...........6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE ........3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONAL-MANAGERIAL .........................4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate ...3 Rolul securităţii informaţiilor .........................2....3. 158 8. Prezentarea generală a pachetului QM ..............1...................................... Reproiectarea sistemului informaţional...............3.......................... Studiu de caz ..3..............4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii ..........3........... 163 8.............................8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ..................................7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ................ 140 Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII ..... 189 8...................2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale ....9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ....... 198 9................1....................... 185 8...... 135 7................ 152 8.....6................ 152 8...3............................. 204 9................ 135 7.............. 174 8............................. 179 8............. Implementarea perfecţionărilor informaţionale ......................3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei ....................1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale .............................6.SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR .. 177 8..... 199 9...3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR .....5....................................1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor ....................................7. 136 7...................1.......................2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ............ 152 8..................5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE . 200 9........................ Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat ..3....................... Evaluarea funcţionării sistemului informaţional . 180 8........................... 198 9..............................1.............................................6...................3..................... 162 8. 195 Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ........4.....6.... 213 5 ......... 199 9...3.............3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive . Analiza critică a sistemului informaţional ...................................2.....

6 .

statice sau dinamice. simple sau complexe. În acest sens. deoarece el este integrat. în funcţie de mulţimea elementelor. SISTEM INFORMAŢIONAL 1. până la un nivel dincolo de care precizia şi relevanţa se exclud reciproc. determinist sau probabilist. sistemele se întrepătrund foarte mult. SISTEM ECONOMIC. diferitele sisteme se deosebesc foarte mult între ele. Sistemul este un ansamblu de elemente materiale sau nemateriale. liniare sau neliniare etc. cu care se află în interacţiune. dar întotdeauna va rămâne ceva care nu poate fi formalizat şi care reprezintă tocmai particularitatea şi individualitatea sistemului respectiv .A. ci mai multor sisteme. determinate sau probabilistice. sistemele pot fi finite sau infinite. de factorul timp. închise sau deschise. Deşi sunt formate dintr-o mulţime de elemente aflate în interacţiune. În pofida numeroaselor caracteristici generale. în realitate nu poate fi vorba decât de o independenţă relativă. L.Capitolul 1 SISTEM. se pot studia ordinea. modele şi personal utilizate interdependent prin intermediul unor procese ce asigură transformarea unor elemente de intrare în elemente de ieşire prin intermediul unui mecanism specific şi al unui sistem de control. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI Sistemul este un ansamblu de elemente interdependente formând un tot organizat care interacţionează pentru realizarea unui scop determinat. un element nu aparţine unui singur sistem. procedee. într-un sistem mai mare. de relaţiile cu mediul. 1977). Prin intermediul teoriei sistemelor se poate distinge un sistem de altele.cu atât mai evident. îl putem recunoaşte ca simplu sau complex. organizarea şi complexitatea.d. sistemele nu sunt identice între ele. Oricât de independent ar fi un sistem. În teoria sistemelor se afirmă că. cu cât sistemul este mai complex.a. metode. împreună cu celelalte sisteme. (Grunberg. graniţele dintre ele se estompează 7 .. de coeficientul de complexitate şi de natura relaţiilor dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire. format în general din echipamente.1 SISTEMUL.m. toate se comportă unitar şi integral în relaţiile lor cu mediul. liniar sau neliniar ş. Zadeh (1973) evidenţiază faptul că posibilitatea descrierii exacte a unui sistem scade odată cu creşterea complexităţii. Dar. Astfel. tehnici.

adică de 0 sau l. Ashby (1947). care sunt formate din elemente ce nu le aparţin în totalitate.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. tot aşa nu există decât sisteme vagi ale căror elemente aparţin în acelaşi timp mai multor sisteme. atunci. generatoare de îmbunătăţiri ale sistemului. adică între 0 şi 1 apare o infinitate de stări posibile. iar în cazul sistemelor vagi. Prin autoorganizare se realizează o anumită interacţiune cu mediul. Problema organizării şi autoorganizării a fost pusă de W. care întreţin un anumit schimb de substanţă.m IEŞIRI Figura nr. 8 . Organizarea sistemelor a dus la generarea altor sisteme. ci de modul cum sunt organizate. structură şi stare (Fig.1). Zadeh (1965) vorbeşte despre sisteme vagi. aşa cum nu există decât sisteme deschise. din ce în ce mai complicate şi mai diverse. numite grade de apartenenţă.i=1.1 Reprezentarea unui sistem). atunci devine necesară o abordare mult mai largă. de energie sau de informaţie cu mediul în care se află. Ieşirile (yj) din sistem reprezintă influenţa pe care sistemul respectiv o exercită asupra mediului în care există ca subsistem. j=1.A. deoarece între apartenenţa şi neapartenenţa unui element la un sistem apar o serie de situaţii intermediare. funcţia de apartenenţă f este f: X→(0-1). 1. Notând cu l apartenenţa şi cu 0 non-apartenenţa elementului x la mulţimea X. o flexibilitate a structurilor sale. Dacă însă fiecare sistem este un subsistem şi fiecare subsistem poate face parte din mai multe sisteme. L. 1. Orice sistem organizat se caracterizează prin: intrări. diversitatea nefiind provocată de substanţa şi energia din care sunt constituite. concomitent cu asigurarea integrităţii şi identităţii sistemului. xi . în cazul mulţimilor clasice.şi devin mai vagi. Organizarea este cea care conduce la diversitatea lumii în care trăim.R.1 Reprezentarea unui sistem Intrările (xi) în sistem reprezintă influenţa pe care mediul o exercită asupra unei componente (un subsistem) de sistemul de dimensiuni mai mari. ieşiri. În realitate. interdisciplinară. f: X→(0. Teoria sistemelor studiază elementele în cadrul sistemului din care fac parte.

precum şi a unor legături cu exteriorul (cu alte sisteme).Structura sistemului reprezintă modul cum sistemul respectiv este organizat şi cum funcţionează pentru realizarea scopului determinat y=f(x1. Dacă o entitate economică este privită şi analizată independent de structurile ierarhice superioare.). într-o structură ierarhică. tehnico-economice (materiale. Un sistem economic complex reuneşte. prezenţa în sistemul economic a oamenilor. Starea sistemului reprezintă gradul de organizare a sistemului respectiv la un moment dat. specifice. sistemele economice pot fi grupate în sisteme simple şi sisteme complexe sau macrosisteme. informaţionale. dar subordonate scopului întregului sistem. văzute la nivel global. din care face parte. Sistemul economic defineşte componente şi ansambluri economice. prin intermediul cărora se realizează obiectul de activitate al unei entităţi economice.) între diferite componente ale sistemului. Orice întreprindere economică. sistemul informaţional. energetice etc. care se întâlnesc în toate domeniile de activitate (ca de exemplu: sistemul economic. sistem de calcul etc. se comportă ca sisteme complexe (macrosisteme). xn). sistemul informatic. 9 . Din punct de vedere al structurii şi al complexităţii funcţiilor pe care le realizează. Sistemul economic ca noţiune concretă de sistem. atunci i se conferă atributul de sistem. Dacă însă aceeaşi entitate este privită în raport cu nivelul ierarhic superior ca fiind componentă a acestuia. Un sistem economic complex se caracterizează prin: existenţa unor componente separabile pentru care se pot stabili scopuri funcţionale distincte. prin care se asigură funcţionarea sistemului. …. un ansamblu de elemente considerate subsisteme cu legături reciproce. Însăşi economia naţională sau economia mondială. reprezintă o componentă (un subsistem) a unui sistem mai mare (macrosistem) cum este considerat sistemul economico-social. Noţiunea de sistem economic desemnează un ansamblu de elemente independente. orice ramură a economiei naţionale sunt sisteme economice. Prin particularizarea acestor caracteristici din definiţia generală şi abstractă de sistem se desprind diferite sensuri concrete. a maşinilor şi a mediului înconjurător. atunci ea este definită ca subsistem. Starea şi dinamica unui sistem pot fi studiate şi cunoscute în orice moment prin intermediul legăturilor informaţionale din interiorul şi exteriorul sistemului respectiv. existenţa unor legături funcţionale interioare.

Academiei. Instituţia este o formaţie specială economică complexă. modificându-şi în timp starea internă. Un sistem cibernetic îşi autoreglează intrările în funcţie de scopul şi obiectivele pentru care a fost conceput să funcţioneze prin intermediul unei bucle de control . 1. Această buclă constă în fluxuri fizice de produse asociate cu fluxuri de informaţie. Raţiu-Suciu C.. Rezultă că noţiunea de sistem este relativă. Inputuri-le şi outputuri-le pot fi numite fluxuri. Prin structura unui sistem cu buclă se au în vedere: 1 Cătoiu I. economia unei ţări etc. comportându-se cu regularitate determinată şi răspunde conform unor reguli la impulsurile primite..iar structura ierarhică din care face parte este definită ca un macrosistem. Dinamica acestui tip de sistem este determinată tocmai de încercarea sa de a se autocontrola în faţa perturbaţiilor externe.. adoptă măsuri de reglare sau autoreglare în baza legii conexiunii inverse.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC Organismul asupra căruia se răsfrâng atribuţiile sistemelor economice. agent economic. iar în interiorul ei atomul este organizaţia. pot să fie de orice dimensiune. Ed. iar în condiţiile în care apar abateri. iar utilizarea ei în analizele economice este contextuală. Orzan Gh. Atunci. organul de decizie verifică modul în care sunt realizate obiectivele şi sarcinile stabilit. Unitatea reprezintă un element al sistemului economic ce nu se mai poate descompune. Funcţionarea sistemului cibernetico-economic constă în faptul că în fiecare perioadă primeşte un input şi emite un output. ca exemplu: o mare firmă sau un minister. În acest caz molecula devine instituţia. Prezentăm în continuare atomii. 1988 10 .feedback1-. Organizaţia este o formaţie constituită din oamenii unităţii în vederea îndeplinirii anumitor funcţii social-economice determinate. Pe baza analizei fluxului de ieşire. Bucla de feedback asigură realizarea funcţiilor de autoreglare şi de comportament dinamic al sistemelor. societatea trebuie privită ca şi materia în fizică. “ Modelarea cibernetico-matematică a cererii de mărfuri a populaţiei” în volumul „Cibernetica Aplicată”.

o buclă feedback presupune existenţa a 2 factori: înregistrarea unei diferenţe între o valoare dorită şi una reală. între care există relaţii de cauzalitate şi care acţionează interdependent în scopul asigurării proceselor şi relaţiilor de conducere la nivelul unei organizaţii. Sistemul de management al firmei este un ansamblu de elemente cu caracter decizional. Practic orice sistem economic este un sistem cibernetic cu buclă. operaţional şi metodologic. Sistem de conducere xi . ce trebuie îndeplinite prin interacţiunea dintre sistemul de conducere şi cel executiv. Pentru a funcţiona. informaţional.m IEŞIRI Figura nr.i=1.2 Reprezentarea unui sistem cu buclă feedback Un sistem poate fi controlat printr-un alt sistem de nivel superior. reguli de decizie încorporate în buclele feedback. modul în care aceste fluxuri sunt modificate sau transformate în factori de întârziere. cadrul legislativ în materie şi cerinţele strategice ale entităţii economice. Rezultă că sunt fixate obiective clare şi directe pentru procesul de decizie.1.modul în care fluxurile sale de materiale şi/sau informaţionale sunt interconectate. Sistemul cibernetico-economic este un sistem complex care poate fi reprezentat ca în Figura 1.j=1. numit sistem de conducere care are la bază anumite obiective determinate de specificul domeniului.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. o politică / o strategie care specifică acţiunile necesare pentru a corecta aceste diferenţe. 11 .2 şi asigură transformarea unor fluxuri de intrare în fluxuri de ieşire prin raportarea la obiectivele programate şi o eventuală corectare a diferenţelor înregistrate pe buclă.

3 Firma. -şi atea. 6. ă sa funcţională. deoarece întreprinderea reprezint o . capătă o denumire. te financiare. reprezintă unitate organizată. eficientizării Figura nr. sistem autoreglabil deoarece firma are capacitatea. între care se stabilesc multiple şi profunde legături. care prelucrate adecvat se transforma în decizii ulterioare. precum şi ături. muncă. află iune permanentă celelalte elemente ale sistemului c căruia îi aparţine. sistem deschis. care la înfiin înfiinţare capătă statut de persoana juridic juridică. . 3. are un sediu. prime şi materialele utilizate se creeaz anumite conexiuni. pe baza informaţiilor culese. oferită de autonomia autoreglabil. 5. 7. să.Acesta se constituie ca un ansamblu de componente care faciliteaz exercitarea facilitează proceselor manageriale. producţie în cadrul unor procese generatoare de bunuri materiale. ie sistem tehnico-material. materiale. Firma ca sistem este format din următoarele subsisteme: formată 12 1. particularităţi specifice proceselor de produc i producţie. i creează sistem organizatoric organizatoric-administrativ. 2. ca sistem. dispune de capital etc.autoregleze activitatea. deoarece firma se afl în interacţiune permanent cu . Sistemul de management al firmei 1.. 4. sistem socio-economic. are mai multe caracteristici şi anume: sistem foarte complex deoarece reuneşte resurse umane. organic adaptiv deoarece se adaptează permanent la adaptiv. 1. în scopul eficientiz rii muncii factorilor de decizie. sistem dinamic. deoarece aici are loc combinarea factorilor de economic. ă schimbările macrosistemelor din care face parte. cât şi la cerinţele generate rile i de dinamica elementelor încorporate. complex. deoarece între mijloacele de muncă materiile material.

subsistemul operativ sau operaţional. a cărui stare de funcţionare variază în timp.subsistemul condus. subsistemul de conducere. Rolul managerului este de a sesiza legăturile dintre elementele componente. 1. se disting trei subsisteme (Fig. cu ajutorul unor metode şi tehnici specifice. subsistemul conducător. Rezultă că firma este un sistem economic complex. Întreprinderea ca sistem Flux informaţional Decizii Informaţii Subsistemul informaţional Fluxuri materiale şi financiare Decizii Subsistemul operaţional Date Figura nr. urmăresc şi controlează funcţionarea sistemului executiv. În analiza structurii organizatorice şi funcţionale a unui sistem economic complex. a întregului sistem complex în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite. nivel şi o anumită stare.4 Subsistemele întreprinderii 13 MEDIUL EXTERIOR Subsistemul de conducere . reprezentat de manager a cărui activitate are la bază informaţiile. care conectează subsistemul condus şi conducător şi asigură informaţii despre nivelul sistemului. 1. subsistemul informaţional. factorii perturbatori care îl influenţează şi să ia decizii pentru creşterea eficienţei funcţionării sistemului.4 Subsistemele întreprinderii): 1. 2. reglabil. 3. subsistemul informaţional. Subsistemul de conducere (decizional) este format din ansamblul de specialişti care. care se caracterizează printr-o anumită capacitate de producţie.

McGraw-Hill. care apoi sunt transmise subsistemului informaţional (flux ascendent) în vederea stocării şi prelucrării datelor necesare obţinerii informaţiilor utile în vederea fundamentării deciziilor la nivelul subsistemului decizional (de conducere). Astfel. Subsistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor.Subsistemul de conducere reprezintă ansamblul intercorelat al deciziilor adoptate şi aplicate într-o organizaţie.. New York Russu C."1 La nivelul subsistemului operaţional (în cadrul căruia se desfăşoară procesele economice specifice domeniului de activitate a agentului economic) are loc operaţiunea de culegere a datelor. în scopul desfăşurării proceselor de management Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de resurse umane. prin înregistrarea. 1 2 Harold Koontz:. Subsistemul informaţional joacă un dublu rol: pe de o parte asigură toate informaţiile necesare luării deciziilor pe toate nivelele de responsabilitate. vor lucra mai eficient dacă vor cunoaşte ce trebuie să facă. “Management. concepte. pentru a asigura cadrul. precum şi totalitatea mijloacelor sistemului de conducere şi decizie2. tehnici”. Bucureşti 1995. metode. de la acesta către sistemul de conducere. conducere şi control. Ed. combinarea. tehnic şi funcţional. materiale şi financiare precum şi întregul ansamblu organizatoric. care asigură realizarea efectivă a obiectivelor stabilite prin deciziile transmise de sistemul de conducere. structurate corespunzător sistemului de obiective şi configuraţiei ierarhiei manageriale. Essentials of management. 1990. ce activităţi le revin şi care este rolul lor în raport cu ceilalţi. 14 . necesare realizării obiectivelor stabilite de către organizaţie. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor de execuţie prin subsistemul informaţional (flux descendent). “cei care vor să coopereze. iar pe de altă parte asigură căile de comunicare între celelalte subsisteme. Expert. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind starea şi dinamica sistemului condus. Prin sistemul informaţional se asigură legătura permanentă şi necesară între sistemul de conducere şi sistemul condus în dublu sens: prin prelucrarea şi transmiterea deciziilor de la sistemul de conducere către sistemul condus. divizarea şi funcţionalitatea proceselor de muncă. Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de elemente care acţionează intercorelat.

dar şi de informaţiile acumulate în birouri şi servicii. Toate fluxurile de resurse (materiale sau informaţionale) dintr-un sistem economic. anume: sisteme funcţie de reacţie a sferei de reglare. au la bază desfăşurarea unor activităţi umane. sisteme funcţie de reacţie a sferei reale. Starea unităţii poate fi caracterizată de stocul din depozit. unităţi de reglare în care au loc exclusiv procesul de reglare internă. care acţionează în baza unor relaţii de cauzalitate. constituită din date şi informaţii organizate şi structurate. modificându-se şi starea internă a sistemului. din evenimente care au un efect asupra acestora şi din actori care acţionează în baza lor. pe de o parte. implicând. sau pornind de la ele – utilizând tehnologia informaţiei. în scopul atingerii unor obiective. iar pe de altă parte. compun un sistem. unităţile economice (firmele) se pot încadra în două categorii: unităţi reale în care au loc exclusiv procesul real intern. 15 . procese de reglare interne. El este considerat acea parte a realităţii. Procesele de reglare sunt procese intelectuale. legate între ele. Transformările ce au loc în sistemul economic şi ansamblul funcţiilor de reacţie ale unităţilor. anume: procese reale interne. Procesul intern este acela ce are loc în interiorul unităţii şi care transformă input-ul în output. circulaţia şi consumul. transmiterea informaţiei. intrând: producţia. Procesele reale sunt procese materiale şi fizice. ca: prelucrarea informaţiei.Subsistemul informaţional reprezintă un ansamblu de componente. aici intrând: observarea. sunt descrise prin două sisteme de funcţii de reacţie. Unităţile fiind legate între ele prin fluxuri de input şi output. În baza celor prezentate se poate vorbi de două subcategorii de procese. Pe baza celor enunţate mai sus. prelucrarea acesteia. conducând la generarea permanentă de noi informaţii şi fluxuri informaţionale. Un sistem economic este un sistem viabil. o succesiune de procese şi fluxuri informaţionale. ca: producţia şi consumul. necesare la nivel decizional şi operaţional. prelucrării şi transmiterii datelor şi a informaţiilor. Procesele unui sistem economic sunt de două tipuri: reale şi de reglare. pregătirea deciziei şi decizia. în vederea culegerii. pregătirea deciziei şi decizia.

financiar. ci ca element de legătură al mediului intern al întreprinderii cu cel exterior acesteia (economic. fluxurile şi circuitele informaţionale se integrează organic cu celelalte fluxuri şi circuite ale resurselor. Datorită dificultăţii identificării complete a acestor cerinţe informaţionale şi datorită necesităţii anticipării unor cerinţe informaţionale având un orizont de timp mai îndepărtata. generează informaţiile de ieşire prin reflectarea funcţionării tuturor sistemelor de resurse. având drept scop asigurarea informaţiilor necesare stafului managerial. stocarea şi prelucrarea ansamblului datelor reflectând starea şi evoluţia sistemului condus. menţinerea colecţiilor (fişierele şi bazele de date). Deciziile. reprezentând în acelaşi timp un mijloc de comunicare între celelalte două subsisteme. în funcţie de responsabilităţile şi atribuţiile sale. inclusiv a sistemului informaţional însuşi. astfel că informaţiile constituie un adevărat „liant” informaţional. toate informaţiile necesare. care întreţine aceste fluxuri şi circuite informaţionale şi permite celorlalte sisteme ale resurselor să funcţioneze ca un sistem integrat.Astfel. Majoritatea metodelor de concepere a sistemelor informatice pornesc de la definirea nevoilor informaţionale ale viitorilor utilizatori. pot viza perioade de timp mai lungi (decizii strategice) sau mai scurte (decizii tactice). el fiind abordat mai degrabă în 16 . se optează pentru culegerea. stabilirea modalităţilor de achiziţionare a datelor necesare sistemelor de resurse. la nivelul cerinţelor impuse de luarea deciziilor în sistemele de resurse. De aici putem concluziona faptul că subsistemul decizional necesită informaţii specifice necesare fundamentării pe de o parte a deciziilor strategice iar pe de altă parte a deciziilor tactice. Scopul principal al sistemului informaţional este de a furniza fiecărui utilizator. Sistemul informaţional îşi îndeplineşte acest rol prin: asigurarea informaţiilor necesare fiecăruia dintre sistemele de resurse precum şi a sistemului integrat al resurselor. Aspectul organizaţional al întreprinderii rămâne pe un plan secund. Subsistemul informaţional se interpune între subsistemul decizional şi cel operaţional. sistemul informaţional (economic) este mijlocul de comandă şi control prin care sistemul de conducere îşi exercită funcţiile asupra sistemului executiv. la rândul lor. centralizate. El nu trebuie văzut doar ca o interfaţă între subsistemul operaţional şi subsistemul de conducere. În cadrul sistemului economic. bancar).

edificând locuinţe şi cultivând pământul. Al doilea val s-a datorat trecerii de la agricultură şi meşteşuguri la industriile mecanice. Primul val a fost cel ce a caracterizat trecerea de la viaţa nomadă a omului primitiv la agricultură. 1. cât şi managementul. joacă un rol strategic pentru succesul afacerilor. ca şi 17 .procesul definirii prelucrărilor decât în procesul identificării şi structurării datelor. cerinţele culturale au sporit şi s-a atins un nivel superior de productivitate şi. datorită opririi din peregrinare. defineşte „valurile" ca fiind marile transformări sociale care au direcţionat evoluţia omenirii până în prezent. când. Trecerea societăţii dintr-o etapă în alta este asociată cu perfecţionarea diviziunii muncii. Felul de viaţă al omului s-a schimbat radical o dată cu această mutaţie. ci trebuie să facă faţă concurenţei deschise. Astăzi. Dezvoltarea socială şi diviziunea muncii se află într-o relaţie nemijlocită. Cel de-al treilea val este marcat de impunerea informaţiei ca resursă fundamentală de viaţă a omului şi se petrece în zilele noastre. în acest caz. firmele nu mai sunt avantajate de existenţa pieţelor protejate. companiile trebuie să facă faţă unor noi provocări. In acest nou cadru. de viaţă. implicit. Succesul lor depinde de abilitatea de a opera la nivel global. Condiţiile de muncă s-au îmbunătăţit. Globalizarea economiei şi tehnologia informaţiilor au determinat o intensificare a competiţiei pe pieţele internaţionale. Desfăşurarea şi controlul operaţiunilor în formă multinaţională necesită comunicarea cu furnizorii şi distribuitorii 24 de ore din 24. şi-a putut organiza superior viaţa. informaţia pune în mişcare atât tehnologiile pentru transformările fizice necesare societăţii. Acest aspect rezidă din amplificarea în volum şi structură a schimburilor comerciale. spre finele secolului al XVIII-lea. Informaţia. în cazul acestei mutaţii. Sistemele informaţionale furnizează potenţialul analitic şi cel de comunicare de care au nevoie firmele pentru a-şi administra afacerile la scară globală. Vitezele de lucru.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI Mediul de afaceri se află într-o continuă schimbare. între diferite localităţi de pe glob. Alvin Toffler în „Al treilea val".

Cercetările operaţionale atribuie. Cerinţele intelectuale sunt acum cele mai pregnante. Studiul sistemelor informaţionale are un caracter multidisciplinar şi cuprinde două modalităţi de abordare . Relaţia dintre productivitate şi calitate. cu un grad ridicat de centralizare. fiind evidentă. ştiinţa calculatoarelor şi cercetări operaţionale. se impune o perfecţionare a calităţii şi productivităţii managementului. pe de o parte. inclusiv managementul acesteia. Cel mai mult este influenţată de către al 3-lea val activitatea de conducere. cum sunt controlul stocurilor. şi folosesc un set de proceduri de operare standard pentru a realiza o producţie de masă. Managementul ştiinţific pune accentul pe dezvoltarea de modele pentru adoptarea deciziilor manageriale şi pe alte practici specifice managementului organizaţiei. Comportamentul individului este supralicitat. Abordarea comportamentală se bazează pe psihologie. Pentru a putea implementa într-o organizaţie această nouă abordare. prin descentralizare şi creşterea flexibilităţii organizaţiei de a se adapta la schimbările care apar în mediul de afaceri. 18 . Ştiinţa calculatoarelor se concentrează asupra teoriei calculatoarelor. în acest sens.una tehnică şi una comportamentală. Productivitatea managementului trebuie să fie compatibilă cu cea a tehnologiilor de transformare fizică. şi diviziunea muncii. Aceasta poate să-l afecteze mult mai profund decât în cadrul celui de-al 2-lea val. asupra metodelor de calcul şi a metodelor de stocare şi de accesare a datelor. în varianta clasică. Simbolurile şi modelele devin esenţiale la acest stadiu al dezvoltării. prin tehnicile matematice destinate optimizării parametrilor selectaţi de organizaţie.calitatea lucrărilor cresc considerabil. Pregătirea omului pentru a face faţă impetuozităţii informaţionale. Informaţia este „materia primă" a managementului. Abordarea tehnică se bazează pe următoarele discipline: management ştiinţific. mai ales. O altă influentă majoră vizează mediul intern al organizaţiei. Totul porneşte de la om şi se propagă printr-o tehnologie rapidă spre el însuşi. precursorii ştiinţei managementului au intuit cerinţele evoluţiei şi au făcut primele demersuri comunicaţionale pe care trebuie să le cunoaştem şi. precum şi răspunderile sale se acutizează. Exerciţiile de responsabilitate accentuată sunt cantonate în cea mai mare parte în această zonă a activităţii umane. este necesar să se utilizeze pe scară largă tehnologia informaţiilor. firmele de afaceri dispun de o structură ierarhică. a căror evoluţie trebuie întreţinută în continuare. Noua abordare a organizării şi conducerii firmelor de afaceri se caracterizează prin aplatizarea ierarhiei sistemului de conducere. sociologie şi ştiinţele politice. pe de altă parte.

Psihologii sunt preocupaţi de reacţia individuală a personalului angajat faţă de sistemul informaţional şi de modelele cognitive ale raţionamentului uman. Oportunităţile oferite de noile infrastructuri electronice vor face posibilă verificarea multor procese de luare a deciziilor organizaţionale. Managerii firmelor sunt nerăbdători să utilizeze cât mai rapid această puternică combinaţie dintre unitatea de afaceri. încercând să aleagă varianta optimă din multitudinea de variante tehnice şi economice şi căutând să realizeze un echilibru optim al posibilităţilor la nivelurile firmei şi unităţii de afaceri. managerii trebuie să conştientizeze modul în care infrastructura informaţională a firmei se intersectează cu infrastructurile publice şi cu infrastructura noii industrii care apare . însă infrastructura cu care aceasta va opera va fi electronică. publicisticii şi divertismentului. Totuşi. prin utilizarea cât mai eficientă a resurselor disponibile. când cash-flow-ul firmelor este din ce în ce mai des prezent online. în care firmele încearcă să se redescopere. De asemenea. precum şi extinderea universală a Internetului şi a altor componente ale comerţului electronic prezintă avantaje strategice şi ameninţări pentru orice firmă. se observă că tehnologia informaţională este de importanţă majoră pentru toate organizaţiile moderne. atât în desfăşurarea afacerilor pe 19 . organizaţiilor şi societăţii în ansamblu. deciziile pe termen lung privind investiţiile în infrastructura informaţională vor diferenţia capacităţile competitive ale firmelor. Specialiştii în domeniul ştiinţelor politice investighează impactul politic al utilizării sistemelor informaţionale. Personalul angajat va reprezenta în continuare investiţia cea mai importantă a unei firme. o valoare adăugată organizaţiei. În această nouă eră a competiţiei economice. Majoritatea problemelor comportamentale dintr-o organizaţie nu poate fi exprimată folosind modele normative. Dacă în trecut existau doar câteva infrastructuri limitate care furnizau căi de acces spre clienţi. Totodată. Sociologii se concentrează asupra impactului sistemelor informaţionale asupra grupurilor. Fuziunea dintre domeniile informaticii.cea a Internetului şi comerţului electronic. Deja. astăzi acestea sunt mult mai multe. În secolul XXI.optimizarea cheltuielilor de transport şi costul tranzacţiilor. multe firme fac eforturi financiare mari în vederea investirii în tehnologia informaţională. firmă. industrie şi infrastructurile publice. telecomunicaţiilor. abundă oportunităţile şi ameninţările. odată cu creşterea importanţei noii infrastructuri electronice se va observa şi o scădere a importanţei bunurilor fizice şi a amplasării acestora.

Analizând această situaţie. Combinarea infrastructurii tehnologiei informaţionale interne a unei firme cu infrastructurile publice externe determină apariţia noii infrastructuri. Toţi managerii trebuie să deţină cunoştinţe bine dezvoltate. necesară pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor firmei. cât şi de alţi furnizori de servicii din exteriorul firmei. Portofoliul tehnologiei informaţionale este determinat de infrastructura tehnologiei informaţionale existentă în firmă.cale electronică (comerţ electronic). aceste infrastructuri permit firmelor să-şi desfăşoare activitatea. suporturile de stocare a datelor. sau cu partenerii strategici. în aşa fel încât alegerile făcute să ţină seama de aspectele strategice. Împreună. În multe organizaţii. cu furnizorii. cât şi în personalul care furnizează aceste servicii. cea mai mare pondere o deţin cheltuielile cu tehnologia informaţională. şi oferă guvernelor căi eficiente din punct de vedere al costurilor de a furniza servicii populaţiei. cât şi în ceea ce priveşte contactul cu clienţii. care trebuie coordonat la fel ca un portofoliu financiar. telecomunicaţii. comunicaţii. 20 . În multe firme moderne o mare proporţie din capital se regăseşte chiar în tehnologia informaţională. Noua infrastructură. tehnice. punând în balanţă riscurile şi câştigurile pentru alegerea variantei optime. software. este clar că managerii nu-şi pot permite să renunţe la personalul cu pregătire tehnică. ajutându-le să contacteze clienţii şi furnizorii. respectiv hardware. competitive. Întregul portofoliu al tehnologiei informaţionale trebuie coordonat de un management format din specialişti atât în domeniul economic. noi produse. noi pieţe şi pentru diverse schimbări în cadrul profesiilor. sistemele de rezervare la liniile aeriene) şi cu (b) infrastructurile publice (cum ar fi furnizorii de servicii Internet şi telecomunicaţii). constituie portofoliul tehnologiei informaţionale. împreună cu tehnologia informaţională. Ea include investiţiile în tehnologie informaţională implementată atât de personalul de specialitate din interiorul firmei. Tehnologia informaţională reprezintă investiţia totală a unei firme în tehnică de calcul. aceasta generând profit la nivelul întregii economii. pentru a putea trata cu încredere şi competenţă probleme legate de tehnologia informaţională. care să concorde cu obiectivele şi cu strategia firmei în ceea ce priveşte clienţii şi acţionarii. Valoarea totală a acestor investiţii reprezintă portofoliul tehnologiei informaţionale. specialişti în domeniu. infrastructură care se află în strânsă legătură cu: (a) infrastructurile diferitelor ramuri industriale (cum ar fi sistemele de plăţi ale băncilor. financiare şi organizaţionale. Aceste tehnologii constituie baza pentru noi forme organizaţionale. cât şi în cel tehnic.

furnizorii săi şi. Având în vedere faptul că noua infrastructură. legate de “ce” se vinde şi “unde” se vinde. fapt pentru care nu întotdeauna aceste investiţii au efectul scontat. Managerii unităţilor de vânzare cu amănuntul au nevoie de informaţii exacte. tehnologia informaţională stă la baza desfăşurării în condiţii optime a miilor de tranzacţii realizate zilnic. a procesului de urmărire a stocurilor şi de refacere a acestora. adesea. pentru a rămâne competitivi pe piaţa de desfacere a produselor. fapt pentru care investiţiile în tehnologia informaţională atrag atenţia tuturor managerilor de întreprinderi. în computere. 21 . Realizarea acestor obiective necesită o infrastructură informaţională. firmele de vânzare cu amănuntul investesc în tehnologia informaţională. care acţionează după propria inspiraţie. achiziţionarea de tehnologie informaţională se realizează pe baza unor decizii luate de persoane necalificate. influenţează fiecare etapă a procesului de vânzare. În acest sector al serviciilor. manipularea şi transmiterea datelor în timp util şi în forma corespunzătoare pentru a putea fi utilizate cu uşurinţă de cumpărători şi furnizori. În multe firme. fiind urmate de cele din sectorul productiv. cât şi cele mici. care include firma. Obiectivele acestor firme constau în determinarea exactă şi în orice moment a nivelului stocului şi a necesarului de produse ce trebuie aprovizionate. informaţii pe care să le transmită furnizorilor în vederea obţinerii produselor pentru distribuirea în centrele de vânzare. atât cele mari. uneori. Interesant este că rata de creştere înregistrată în sectorul vânzărilor cu amănuntul în această perioadă a fost cea mai mare. care să furnizeze informaţiile necesare coordonării procesului de vânzare cu amănuntul. care procesează rapid toate comenzile clienţilor. în principal. echivalentul utilajelor şi al liniilor de producţie din sectorul productiv. Instituţiile din sectorul financiar şi al serviciilor depind cel mai mult de tehnologia informaţională. Fiecare etapă a vânzării cu amănuntul depinde de intrarea. această creştere este însoţită şi de reducerea costurilor cu forţa de muncă. întreaga ramură industrială. În ramura serviciilor. vânzătorii cu amănuntul au fost nevoiţi să crească investiţiile în tehnologia informaţională. Aceste investiţii sunt realizate în vederea obţinerii unor rezultate pozitive în ceea ce priveşte relaţia firmei cu clienţii. Toate firmele de vânzare cu amănuntul.Majorarea în fiecare an a investiţiilor în tehnologia informaţională poate explica creşterea continuă a resurselor firmei. tehnologia informaţională reprezintă tehnologia de producţie. Însă. au realizat investiţii importante în tehnologia informaţională. De aceea.

5 miliarde $. Colecţia Naţionala. în loc să fie un factor care să înlesnească desfăşurarea acesteia.“Management informaţional”.Un succes spectaculos în utilizarea tehnologiei informaţionale l-a avut sistemul SABRE1 de rezervare a locurilor pentru transporturile aeriene efectuate de firma American Airlines. managerii trebuie să înţeleagă nu numai nevoile proprii ale firmei. sistemul SABRE utilizează infrastructura publică a Internetului. În firmele mari se adoptă zilnic unele decizii care nu sunt foarte importante. ci şi aspectele de importanţă majoră legate de ramura lor de activitate şi de furnizorii lor de tehnologie informaţională. Astăzi. tehnologia informaţională poate deveni o piedică în buna desfăşurare a activităţii. 2000. pg.a. . 10-12 1 22 . Bucureşti. Dacă aceste decizii nu sunt bine coordonate. dar sunt greu de urmărit. pentru a menţine un contact direct cu clienţii. Dan Anghel Constantinescu ş. Folosirea acestui sistem a determinat o creştere a încasărilor firmei între anii 1977-1986 cu 1. Pentru a adopta cele mai corecte decizii strategice în selectarea clienţilor sau în dezvoltarea sistemelor informaţionale.

Checkland şi S. El stabileşte legătura permanentă şi feed-back-ul între toate componentele organizaţiei. indiferent de nivelul ierarhic pe care se află. Pentru a planifica. controla şi adopta decizii. Pentru a putea gestiona toate activităţile dintr-o organizaţie. o organizaţie reprezintă un sistem ce are în componenţa sa mai multe subsisteme.. şi un sistem care serveşte (care procesează date)”. 1 Checkland P. Holwell1 susţin că „orice şi fiecare sistem informaţional poate fi întotdeauna gândit ca înglobând o pereche de sisteme. John Wiley and Sons. presupune cunoaşterea permanentă şi în detaliu a mediului său exogen şi endogen. au nevoie de informaţii. 110-111.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII Conducerea oricărei organizaţii. fenomenele şi evenimentele ce au loc la nivelul subsistemului operaţional. Holwell S. atât în ansamblul ei. cât şi între organizaţie şi mediul exogen. subsistemul conducător solicită subsistemului informaţional anumite informaţii care să descrie procesele. – Information. În figura nr. În literatura de specialitate. la rândul lor. Cunoaşterea exactă şi oportună a tot ceea ce se întâmplă în organizaţie.5 este reprezentată grafic definiţia formulată de cei doi autori străini. 1998. Din perspectivă sistemică. care. un sistem care este servit (oamenii ce desfăşoară acţiuni). coordona.Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL 2. managerii. organiza. se vehiculează un număr impresionant de definiţii referitoare la sistemul informaţional. 23 . Chichester. and Information Systems: Making Sense of the Field. Astfel din literatura străină am selectat definiţiile formulate de următorii autori: P. dar şi în afara acesteia (respectiv în macromediu şi micromediu) reprezintă o necesitate pentru organizaţiile care vor să supravieţuiască în condiţiile concurenţei acerbe cu care se confruntă pe piaţă. 1. p. Systems. cât şi la nivelul diferitelor unităţi organizatorice. din ţară şi străinătate. pot fi privite ca şi sisteme – conducătoare sau conduse.

1987. Davis1 remarcă faptul că „sistemul informaţional este mai mult decât o disciplină academică. p. The Computer Journal.” F. cunoştinţe şi un sistem de valori – percepe lumea exterioară printr-un filtru cognitiv. p. McGraw-Hill.” Davis G. . Land consideră că acţiunile sunt determinate de asocierea mesajelor primite – din sistemul informaţional formal.. California. 1985. A.1 Corelarea sistemelor Utilizatorul de informaţie – având memorie... mai mult decât o ştiinţă a computerelor. 3 Seen J. 1985. 3. 2. Accentul pus pe noţiunea de sistem evidenţiază faptul că diferitele componente au un obiectiv comun – de-a susţine activităţile organizaţiei.A. Land2 consideră că sistemul informaţional trebuie să includă totdeauna oameni utilizând şi interacţionând cu lucrurile (obiectele fizice) – realizate tot de către om – şi să conţină deopotrivă procesare formală şi informală. .G. chiar şi mesajele cele mai simple pot fi interpretate diferit de către oameni diferiţi. p.Management Information Systems: conceptual foundations. J. amplifica. Seen3 consideră că „sistemul informaţional este un set de persoane şi proceduri care lucrează împreună…. B. 1 24 . New York. atenua sau deforma mesajele – şi ca urmare. B. 28 (3). structure and development (2nd Edition). 2 Land F. mai mult decât o extensie a comportamentului şi managementului organizaţional. Sistemul care serveşte Procesarea datelor selectate şi relevante pentru acţiunile oamenilor Sistemul servit Furnizează oamenilor sprijin pentru realizarea acţiunilor Acţiuni cu scopuri precise ale căror realizare necesită informaţii Figura nr. Belmont. Wadsworth Publishing Company.Is an information theory enough?. . 22.Information System in Management (3rd Edition). informal sau din însăşi lumea reală – cu valorile şi cunoştinţele stocate în memoria persoanei. 211-215. care poate „selecta.

Management. analiză. Verboncu I. Corespunzător domeniului funcţional din structura organismului economic în care se utilizează. mai mult sau mai puţin. cu managementul. Russu1 defineşte sistemul informaţional ca fiind „totalitatea metodelor. 1996. în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare producerii informaţiilor. În general. 1999. sistemele informaţionale pot fi utilizate pentru o multitudine de activităţi specifice fimei (fig. 1999. informaţiilor.Din literatura de specialitate românească am selectat definiţiile date de următorii autori: C.. 3 Nicolescu O. Bucureşti. 127. Verboncu3 consideră că sistemul informaţionalmanagerial „poate fi definit ca ansamblul datelor.Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. . . păstrare şi valorificare a informaţiilor.” Remarcăm faptul că cei doi autori folosesc noţiunea de sistem informaţional-managerial.” O. care este ansamblul integrat al operaţiilor de culegere..2). sistemul informaţional al întreprinderii nu este o construcţie uniformă. Nicolescu şi I. care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii şi controlului activităţilor organizaţiei.. Oprea2 defineşte sistemul informaţional ca fiind „un ansamblu de resurse umane şi de capital. ci este format din diferite subsisteme între care există anumite relaţii. procedurilor şi mijloacelor folosite în procesul informaţional.. p. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. sistematizare. 2 1 25 . .Management. 40. Editura Expert. ei considerând că între noţiunile de sistem informaţional şi sistem informaţional-managerial există diferenţe. investite într-o unitate economică. Editura Economică. Oprea D.” D. procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei. Russu C. Bucureşti. Editura Polirom. dar ele pot fi utilizate alternativ deoarece se consideră că sistemul informaţional dintr-un mediu de afaceri este conectat. p. 2.241. p. Bucureşti. transmitere şi prelucrare a datelor.

producţie şi chiar proiectare. 2. “procesul de identificare.2 Structurarea funcţională a sistemelor informaţionale1 Principala dificultate a abordării sistemului informaţional în funcţie de compartimentele funcţionale ale întreprinderii ţine de imposibilitatea trasării unei graniţe. p. poate constitui exemplul celui mai vechi şi mai răspândit subsistem informaţional al întreprinderii. Les systèmes d’information de gestion.. Cea mai mare parte a informaţiilor acoperă două sau mai multe compartimente ale întreprinderii. respectiv 1 O'Brien. între informaţiile aferente fiecărui compartiment. 1995. Montreal. 1966. contabilitate. bine structurate. Evanston. Un exemplu clasic este cel al gestiunii vânzărilor. Sistemele informatice clasice au avut în vedere mai ales operaţiile repetitive. măsurare şi comunicare a informaţiei economice pentru a permite judecăţi şi decizii documentate din partea utilizatorilor informaţiei”2. în care aceleaşi date interesează compartimentele vânzare-marketing. Sarcinile mai puţin structurate.Sistemul informaţional al întreprinderii Producţie şi exploatare Proiectare asistată de calculator Fabricaţie asistată de calculator Gestiunea stocurilor Planificarea necesarului de materiale Automate industriale Aprovizionare şi recepţie Robotică Marketing Finanţe Contabilitate Managementul resurselor umane Analiza salarizării Ccomponente personal Analiza forţei de lucru Gestiunea datelor despre anagajaţi Prognoza necesarului de personal Analiza necesarului de formare şi perfecţionare a personalului Publicitate şi promovare Managementul marketingului Studii de piaţă Managementul de produs Previziunea vânzărilor Direcţionarea vânzărilor Prelucrarea comenzilor Bugetarea investiţiilor Gestiunea trezoreriei Gestiunea creditelor Prognoze financiare Analiza rentabilităţii Analiza nesarului de finanţare Gestiunea portofoliilor Conturi ale furnizorilor Verificare operaţiuni Facturare şi conturi de clienţi Bugetare Contabilitate analitică Cartea Mare Plăţi Contabilitate fiscală Figura. financiar. Contabilitatea. 64 26 . nr. DeBoeck Université. revin componentelor manuale sau sistemelor expert. personal-salarizare. fie şi aproximative. p. Illinois. J.A statement of Basic Accounting Theory.453 2 American Accounting Association . gen pregătire şi preluare date.

Ulterior. 2001. În prezent aproape toate activităţile (în mod special cele economice) se desfăşoară cu ajutorul calculatorului. O caracteristică a secolului XXI este influenţa majoră a calculatoarelor electronice. 27 . p. Acestea s-au integrat şi se integrează din ce în ce mai mult în viaţa şi activitatea fiecăruia. Editura Economică. mai apoi. Nicolescu1 pornind de la ideea că adesea. este de a fi principalul mijloc de informare şi comunicare interplanetară.26-27. nr. Indiferent de locul unde trăim. O. 1 Nicolescu O. În literatura de specialitate din ţară şi străinătate există un număr impresionant de definiţii referitoare la diferenţa care există între sistemul informaţional şi cel informatic. de ceea ce facem în mod curent este absolut imposibil să nu fim influenţaţi de calculatoare. calculatorul a devenit o unealtă de mare preţ în viaţa de zi cu zi.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. Dacă sistemele de calcul. scopul utilizării calculatorului. Scopul îndeplinit de sistemele de calcul s-a schimbat de la deceniu la deceniu. alături de cele menţionate mai sus. pun semnul egalităţii între cele două sisteme „susţine că sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional care se rezumă la culegerea. au permis firmelor să-şi structureze şi să-şi organizeze mai eficient activitatea la preţuri accesibile.3). fie că se fac calcule complexe. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor. în mod efectiv. prin sisteme suport pentru decizii şi. prin sistemele expert interpretarea rezultatelor obţinute şi. Creşterea eficienţei întreprinderilor a fost posibilă în special prin utilizarea la scară tot mai mare a sistemelor de calcul.prelucrarea datelor.) . Fie că se apelează la date care pot fi accesate în câteva secunde. informaticienii. prin intermediul programelor software. (coord. au servit iniţial cercetătorilor pentru efectuarea mai rapidă a unor calcule anevoioase. stocarea şi gestionarea acestora pentru a furniza informaţii pertinente. treptat calculatoarele s-au transformat în dispozitive pentru gestionarea şi administrarea bazelor de date. 2.” (fig. Acestea. îmbogăţindu-se. Bucureşti. Modul în care informaţiile pot fi accesate a cunoscut o adevărată revoluţie în mai puţin de 50 de ani. luarea deciziilor a făcut obiectul integrării în sistemele informatice. În final.

26-27 3 Parker C. S. 2 1 28 . 1989. . New York. Editura Economică. . construit din echipamente.op. Până acum câţiva ani. p. SISTEMUL INFORMAŢIONAL Sistem informatic Automatizat Mecanizat Manual PRELUCRAREA INFORMAŢIILOR VEHICULAREA INFORMAŢIILOR CULEGEREA INFORMAŢIILOR Figura nr.Management Informatin System – Strategy and Action. la noi. 2. p.. Bucureşti.127.) . McGrawHill. dar. 2001. Russu1 susţine că un sistem informatic este un „sistem de tratare mecanizată sau automatizată a informaţiei. (coord. programe şi fişiere care trebuie să satisfacă cerinţe riguros precizate”. cit. În literatura de specialitate americană3 sistemele informaţionale care includ calculatoarele sunt denumite sisteme informaţionale bazate pe computere – computer based informations systems. nu se evidenţiază faptul că resursele umane au o importanţă vitală în dezvoltarea şi funcţionarea eficientă a sistemelor informatice.C. În prezent o organizaţie bazată pe informaţie poate fi întemeiată şi fără o tehnologie avansată de procesare a datelor. majoritatea organizaţilor au utilizat noua tehnologie informaţională doar pentru a rezolva mai rapid operaţiile pe care leau efectuat din totdeauna manual. Nicolescu O. p. structura Russu C. 3 Raportul Sistem informaţional – Sistem informatic 2 În literatura de specialitate românească se face delimitarea clară între cele două sisteme însă spre deosebire de literatura de specialitate străină.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei... pe măsură ce organizaţia se implică în procesul de creare şi utilizare computerizată a informaţiei. 12.

Sistemul informaţional nu este în mod obligatoriu bazat pe computere.organizatorică. 1 Gorski H. a) Funcţia decizională – exprimă menirea sistemului informaţional de a asigura elementele informaţionale necesare fundamentării şi adoptării deciziilor. 2. p. iar pe de altă parte pot calculatoarele pot completa. făcându-i mai productivi şi mai eficienţi. . starea resurselor proprii precum şi a cerinţelor consumatorilor. spre deosebire de tendinţa actuală de restrângere a mijloacelor manuale şi mecanizate şi extinderea masivă a ponderi sistemului informatic în cadrul celui informaţional.. De asemenea calculatoarele pot pe de o parte să preia integral sau parţial. materiale şi tehnice stabilite de specialişti. Astfel sistemul informaţional al societăţii comerciale este necesar să îndeplinească cumulativ următoarele funcţii1: funcţia decizională. 2003. Editura Universităţii „Lucian Blaga”. însă pot exista situaţii când sistemul manual nu mai poate realiza eficient şi fără eroare. 97.Sistemul Informaţional Managerial. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL În vederea realizării obiectivelor fundamentale ale organizaţiei nu sunt suficiente doar resursele umane. realizarea unor activităţi periculoase pentru om. b) Funcţia operaţională – se referă la scopul sistemului informaţional de a declanşa multitudinea de acţiuni necesare realizării obiectivelor organizaţiei. sprijini. care nu pot fi informatizate. şi atunci utilizarea calculatoarelor este absolut necesară. 29 . funcţia de documentare şi funcţia educaţională. procesele decizionale şi modul de realizare a activităţilor se îmbunătăţesc vizibil. activitatea umană. o sarcină datorită complexităţii acesteia sau a interdependenţei cu alte activităţi. funcţia operaţională. ci pentru combinarea optimă a acestora este necesară cunoaşterea permanentă a cerinţelor mediului extern al firmei. asigurând astfel operaţionalizarea deciziilor. Sibiu. Resursele umane au un rol foarte important în cadrul sistemului informaţional ele fiind deţinătoare de informaţii. stricte de natură umană. metodelor şi tehnicilor manageriale.

30 . în sensul că reprez iile ă reprezintă o premisă indispensabil pentru stabilirea şi finalizarea obiectivelor indispensabilă i organizaţiei de către ac ătre acţionari şi manageri. d) Funcţia educaţional – are ca rol asigurarea informaţiilor cu caracter ională iilor formativ şi tratarea acestora astfel încât s se obţină creşterea efectelor i să şterea educaţionale. Funcţia de documentar e Funcţia decizională Funcţiile sistemului informaţional Funcţia operaţională Funcţia educaţională Figura nr. cu scopul de a îmbogăţi cunoştinţele utilizate în ţele procesele manageriale sau de execu execuţie. iile informaţional fig. drepturilor şi responsabilit i responsabilităţilor salariaţilor din cadrul organiza l organizaţie în calitate de cetăţeni. 2 4 Funcţiile sistemului informaţional 2. ăţeni. Informaţiile au o dimensiune organizaţională. socială. de a înregistra informaţ informaţiile. Informaţiile au o dimensiune social . dat fiind tripla dimensiune a informa dată informaţiilor. condiţionează într-o proporţie apreciabil potenţialul şi realizarea aspiraţiilor personale ie apreciabilă ţiilor ale salariaţilor. ional probleme foarte complexe. ionale.4. Funcţiile sistemului informa ional sunt reprezentate grafic în fig nr. Informaţiile au o dimensiune individual în sensul că ele condi individuală.c) Funcţia de documentare – exprimă menirea sistemului informaţ ia informaţional. şi anume dimensiunea individual dimensiunea organizaţională şi dimensiunea individuală. În realizarea acestor func sistemul informaţional este confruntat cu funcţii. 2. ce decurge din rolul lor în exercitarea socială. atât în plan individual cât şi în plan organizaţional. ional.

2. Les systemes d'information de gestion.Astfel. sistemul informaţional devine din ce în ce mai important şi condiţionant pentru supravieţuirea şi performanţele organizaţiilor în toate domeniile.5) şi de posibilitatea de structurare a situaţiilor decizionale la care managerii trebuie să facă faţă. p. Spre exemplu. În concluzie sistemul informaţional constituie un subsistem de bază al managementului organizaţiei. în condiţiile trecerii la economia bazată pe cunoştinţe şi ale schimbărilor revoluţionare în domeniul informaticii. actuale sau istorice pentru susţinerea controlului structurat al operaţiilor cotidiene. Montreal. neprogramate şi previzionale. Nivelul operaţional necesită rapoarte interne regulate.5. nivelul strategic cere rapoarte mai sumare. Caracteristicile informaţiei pe nivele de conducere1 1 Sursa: O'Brien. Informaţiile necesare conducerii sunt în funcţie de nivelul conducerii (fig 2. ce conţin date detaliate. 1995. 368 31 . Structura deciziei Nestructurată Caracteristicile informaţiei Ad hoc Excepţională Recapitulativă Frecvenţă neregulată Previzională Externă Anvergură mare Conducerea strategică c iz ii De In f orm a ţi i Semistructurată Conducerea tactică Conducerea operaţională Structurată Prestabilită Periodică Detaliată Frecventă Istorică Internă Anvergură mică Figura nr. ca şi date externe pentru susţinerea planificării nestructurate şi a responsabilităţilor de conducere generală a activităţii. De Boeck Univesity. ad-hoc.

Managerii utilizează resursele şi execută sarcinile după procedurile elaborate cu ajutorul bugetelor şi a programelor de producţie stabilite echipelor de lucru ale întreprinderii. de asemenea. La nivel tactic sunt elaborate planuri.În procesul decizional este necesară atât gestionarea informaţiilor istorice. care orientează şi dirijează organizaţia. în timp ce informaţiile istorice permit analiza performanţelor trecute ale întreprinderii şi evaluarea acestora. conducerea trebuie să primească nu numai informaţii interne. care gestionează informaţiile externe şi interne necesare conlucrării părţilor organizaţiei. bugete pe termen scurt şi mediu. sistemul decizional (SD). cerinţele informaţionale ale conducerii depind în mod esenţial de nivelul de conducere. şi sistemul informaţional al conducerii (SIC). procedurile şi obiectivele subunităţilor întreprinderii. activităţile de conducere pot fi subdivizate pe trei niveluri principale: nivelul strategic. La nivel operaţional sunt elaborate planurile pe termen scurt. de multe ori sunt foarte relevante şi indispensabile informaţiile externe. acestea se pot reprezenta separat. SO A E SIC B C SD Figura nr . pentru simplificarea înţelegerii. se definesc politicile. aflate în interacţiune: sistemul operaţional (SO). politicile şi obiectivele de ansamblu ale întreprinderii cu ajutorul unei planificări strategice pe termen lung.5. Deşi între cele trei sisteme există interferenţe. Astfel. randamentul strategic al întreprinderii şi evoluţia sa globală. La nivel strategic sunt definite strategiile. nivelul tactic şi nivelul operaţional. sunt stabilite modul de achiziţionare şi alocare a resurselor. 2. cât şi a celor de previziune.6 Sistemul informaţional al conducerii (SIC) în interacţiune cu sistemul operaţional (SO) şi sistemul decizional (SD) 32 . În sfârşit. care se ocupă cu transformările pentru care a fost creată organizaţia. Informaţiile previzionale ajută conducerea să definească tendinţele viitoare şi impactul acestora asupra deciziilor care trebuie adoptate.2. ca în fig. Orice organizaţie constă din trei sisteme principale. Totuşi. Managerii supraveghează.

bonuri de materiale. Automatizarea sa poate fi totală sau parţială. hotărâri. transmiterii. modele şi programe de calcul. tehnologii.Conexiunile dintre sisteme (circuite şi fluxuri informaţionale) se referă la: informaţiile de la proces şi de la piaţă. procedee. decât parţial. funcţiunea comercială. funcţiunea financiar-contabilă. funcţiunea de producţie. mecanizat sau automatizat. Acesta prezintă dezavantajul abordării parţiale. date numerice. reclamaţii de la clienţi. c) Criteriul funcţiunii care presupune abordarea subsistemelor informaţionale la nivelul activităţilor de bază din cadrul fiecărei funcţiuni a societăţii (funcţiunea de personal. precum şi pentru noi moduri de distribuire a cunoaşterii. semnale. prelucrării. 33 . stocării şi securităţii datelor şi tuturor informaţiilor externe şi interne necesare bunei desfăşurări a activităţii organizaţiei. sistemul informaţional al unei organizaţii este ansamblul de mijloace. instrucţiuni. comenzi. Dezavantajul acesteia este neluarea în considerare. în procesul de analiză a acelor activităţi economice care se desfăşoară în mai multe compartimente. instrucţiuni pentru controlul calităţii. Atunci când SIC este automatizat se numeşte sistem informatic pentru conducere. funcţiunea în servicii). prin utilizarea legăturilor între unităţile de producţie. bonuri de lucru. rapoarte prelucrate. dări de seamă. birourilor şi forţei de vânzare. rapoarte. metode. planuri. Sistemul informaţional al conducerii poate fi un sistem care procesează informaţiile manual. care implică definirea subsistemului informaţional la nivel de activitate economică. tehnici şi proceduri destinate colectării. Prin definiţie. Companiile pot utiliza tehnologia informaţiilor la proiectarea şi conducerea afacerilor la nivel global. Internetul furnizează infrastructura necesară pentru noi modele de afaceri sau noi procese de realizare a afacerilor.a. grafice de lucru. b) Criteriul activităţii. cum ar fi: a) Criteriul compartimentului care presupune definirea subsistemului informaţional la nivel de compartiment. funcţiunea de cercetare-dezvoltare. a interdependenţelor existente între activităţile entităţii cercetate. situaţiile prezenţei la servici. legături comunicaţionale (circuite şi fluxuri). La nivelul entităţilor economice se pot defini o serie de subsisteme informaţionale folosindu-se diverse criterii. teste pentru verificarea profesională a operatorilor ş.

formale sau informale. stocarea şi prelucrarea datelor. transmiterea.op. utilizate în cadrul firmei precum şi datele care au sta la baza obţinerii lor. p. În accepţiunea majorităţii specialiştilor sistemul informaţional este definit. “Management”. deoarece majoritatea organizaţiilor au nevoie de sisteme informatice performante pentru a supravieţui şi a prospera. pag... 242-250.. Verboncu I. 2.. drept un ansamblu interconectat de date. Verboncu I. 39. 1995. Economică. Aceste sunt2: datele şi informaţiile. sistemul informaţional al organizaţiilor este alcătuit din mai multe componente interdependente. mijloacele de tratare a informaţiilor.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pe plan mondial nu există în prezent o terminologie unanim acceptată referitoare la conţinutul sistemelor informaţionale şi nici o definiţie care să întrunească sufragiile specialiştilor.. informaţii.O percepţie clară a sistemelor informatice este esenţială pentru managerii de azi. 34 . Aceştia sunt interesaţi în a construi sisteme informatice pentru colectarea informaţiilor. Sistemul informaţional cuprinde1: ansamblul informaţiilor interne şi externe. proceduri informaţionale şi mijloace de 1 2 Nicolescu O. înregistrarea. cu scopul de a-i ajuta la realizarea obiectivelor organizaţionale. stocarea şi procesarea lor. gestiunea informaţiilor a devenit o responsabilitate foarte importantă pentru manageri. într-o concepţie sistemică. În plus. Ed. procedurile informaţionale. procedurile şi tehnicile de obţinere (pe baza datelor primare) şi de difuzare a informaţiilor. cit. De asemenea. Nicolescu O. platforma hardware necesară prelucrărilor datelor şi disipării informaţiilor. . circuitele şi fluxurile informaţionale. personalul specializat în culegerea. fluxuri informaţionale.

15. 1996.informaţiile care circulă între subdiviziuni organizatorice aflate pe acelaşi nivel ierarhic. frecvenţă. Flux informaţional reprezintă totalitatea informaţiilor care parcurg circuitele informaţionale existente. Evoluţia procedurilor este strâns legată. care se individualizează prin următoarele 1 Radu I. necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între două posturi de lucru. pag.ansamblul echipamentelor constructive (hardware) şi a suporturilor logice (software) ce asigură prelucrarea informaţiilor şi obţinerea rezultatelor finale. Informaţiile reprezintă acele date care aduc un spor de cunoaştere receptorului (uman sau maşină). b) Fluxuri informaţionale orizontale . 3.totalitatea informaţiilor care circulă între două nivele ierarhice aflate în relaţie de subordonare. de evoluţia performanţelor sistemelor de calcul. 4.se nasc aleatoriu şi reprezintă totalitatea datelor vehiculate între subdiviziuni organizatorice aflate pe nivele ierarhice diferite. “Informatică managerială”.totalitatea metodelor şi tehnicilor de prezentare a informaţiilor primare pentru asigurarea interfeţei om-calculator.prelucrare. în timp. Sistemul informaţional economic asigură gestiunea tuturor informaţiilor din cadrul unui sistem economic. suport).. 6. 35 . transmitere şi stocare a datelor care acţionează în vederea realizării obiectivelor fundamentale ale unei firme.ansamblul legăturilor existente între diferite verigi organizatorice. volum. calitate. Fluxurile informaţionale se împart în trei categorii1: a) Fluxuri informaţionale ascendente . folosind toate metodele şi procedeele de care dispune. 5. c) Fluxuri informaţionale oblice . Circuitele informaţionale . Informaţiile sunt generate şi înregistrate în cadrul sistemului economic la nivelul unor verigi organizatorice şi funcţionale care se mai numesc posturi de lucru. 2. Procedurile informaţionale . Din definiţia dată se pot evidenţia următoarele componente ale sistemului: 1. dar nu în relaţie de subordonare. Datele care reprezintă ansamblul de informaţii prelucrate despre un fenomen sau proces. Fluxurile informaţionale reprezintă ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut. formă. Mijloace de tratare a informaţiilor .

termenii de dată şi informaţie sunt utilizaţi cu acelaşi înţeles însă între ele există o anumită diferenţă.2. Nici societatea şi nici indivizii ei nu pot progresa satisfăcător în lipsă de informaţii. utilizabile în realizarea sarcinilor ce-i revin în cadrul respectivei firme. fapte. procesate sau regăsite atunci când este necesar. „procesare” sau „rezumare” primesc o anumită „valoare”. 36 . atât pentru dezvoltarea personalităţii umane. sens. fenomene referitoare la firmă sau la procese din afara sa care interesează managementul acesteia. Deşi adesea se foloseşte termenul de dată şi informaţie cu acelaşi sens. specialiştii disting între cele două noţiuni o mare diferenţă. Astfel la început ele sunt considerate „fapte brute”. Astfel. „semnificaţie”. şi volumul mult mai mic care este de fapt selectat şi transformat în informaţii.” Informaţiile sunt definite ca fiind „acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct sau indirect întreprinderea respectivă.elemente: date de intrare. care în urma procesului de „interpretare”. în schimb. Informaţiile şi cunoştinţele au o mare importanţă. 2. opinii sau predicţii clasificate pe o anumită bază pentru a fi stocate. „puncte de plecare”. putem observa faptul că datele se transformă în informaţii în momentul în care li se atribuie înţeles. Informaţiile. Din multitudinea de definiţii atribuite atât datelor cât şi informaţiilor. potrivit majorităţii specialiştilor „data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni.1 Datele şi informaţiile În vorbirea curentă. ce îi furnizează elemente noi. timp de staţionare. Trebuie subliniat faptul că există posibilitatea ca persoane diferite să atribuie înţelesuri diferite aceloraşi date şi de asemenea trebuie făcută distincţie între cantitatea mare de date care se poate afla la dispoziţia unei societăţi. statistici. de către specialişti în domeniu. procese. sunt date care au relevanţă pentru nevoile celor care administrează şi contribuie la exercitarea funcţiilor manageriale. „transformare”. operaţii de prelucrare. „relevanţă”. cât şi pentru evoluţia vieţii şi societăţii. date de ieşire.” Datele sunt fapte. Datele reprezintă fapte şi cifre neanalizate. „materii prime”.

VI. informaţia este puternic condensabilă. şi materia sunt cei mai importanţi factori ai economiei moderne pe lângă pământ. informaţia prezintă caracteristici distincte: ea nu cunoaşte ideea de original. Oamenii ajung la informaţii direct. informaţia nu se învecheşte şi se poate combina aproape nelimitat. 1999. cărţi. obiecte. despre forme de manifestare a realităţii care ne înconjoară. discuri sau echipamente de comunicaţie (radio.Prin intermediul informaţiilor se asigură transferul cunoştinţelor de la o generaţie la alta. imagini. Informaţiile vehiculate într-o organizaţie pot fi grupate pe mai multe categorii după următoarele criterii: 1. CDROM-uri. p. casete video. precum ziare. termen care a luat naştere prin analogie cu entropia. o veste. se poate copia ori de câte ori se doreşte şi este independentă de loc. informaţia se percepe ca o anumită măsură a ordinii întrucât ea anihilează incertitudinea şi nedeterminarea. care este. B. se asigură accesul la cele mai avansate realizări ale omenirii. un mesaj. iar rezultatul acesteia va fi constituirea unor economii bazate pe cunoştinţe care se vor extinde rapid în zonele dezvoltate ale omenirii. un semnal etc. Calitatea unei informaţii constă în gradul de probabilitate cu care utilizatorul creează certitudinea unei afirmaţii1. O măsură a ordonării este entropia negativă. Informaţia. 1999. Oxford University Press. 51 2 Jones A. Ciber-marketing. capital şi forţa de muncă. prin intermediul altor oameni. stări. Informaţia reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din lumea reală şi furnizată de cineva. 37 . energia. Scrise – consemnate de regulă pe hârtie. Work and Learning in the New Economy. fax. Faţă de materie sau energie. o ştire. Audio-vizuale – se adresează concomitent văzului şi auzului. Conceptul de informaţie reprezintă o noţiune de maximă generalitate care semnifică o comunicare. fapte. Fireşte la baza revoluţiei cunoştinţelor se află corelaţia cunoştinţelor cu data şi informaţia. ALL. sau prin purtători de informaţie. – Knowledge Capitalism-Business. în termodinamică. pag. 1 Rohner K.. După modul de exprimare informaţiile pot fi: Orale – expuse prin viu grai. Oxford. telefon sau calculator). despre evenimente. televizor. o mărime exprimabilă matematic a neordonării. În secolul XXI revoluţia cunoştinţelor se va intensifica2. Ed.

Statistice – reflectă sintetic principalele activităţi ale firmei corespunzător unor standarde prestabilite. abaterea atenţiei de la problemele reale ale vieţii. După mediul de provenienţă informaţiile pot fi: Exogene – provin din suprasistemele din care face parte firma. furnizorii sau suprasistemele din care face parte firma. 5. putând fi uneori promovată pe baza unor interese dinainte stabilite. Nonimperative – emise de executanţi şi manageri fiind destinate preponderent colegilor sau superiorilor. Opinia este deci subiectivă sau prea puţin obiectivă. 4.). După gradul de prelucrare informaţiile se împart în: Primare – anterior nu au suferit un proces de prelucrare informaţională. Complexe. fie distructive (denaturarea realităţii. Opinia fiind subiectivă are un 38 . Personal. După gradul de obligativitate pentru adresant informaţiile pot fi: Imperative – emise de conducători fiind destinate nivelurilor ierarhice inferioare. bazate pe funcţiunile firmei. Ascendente – se transmit de la eşaloanele ierarhice inferioare la cele superioare de management. Ştirea întruneşte caracteristicile de informaţie în sensul că reflectă realităţi obiective.). Intermediare – se află în diferite faze de prelucrare informaţională. Opinia reprezintă exprimarea unor păreri. 6. Finale – au trecut prin întregul şir de prelucrări informaţionale prevăzute. mobilizatoare etc. Comerciale. 3. Producţie. Trebuie făcută distincţia între ştire ca informaţie despre ceva şi opinia despre acel ceva. urmărind scopuri fie constructive (educaţionale. stări de fapt existente. Endogene – sunt generate în cadrul firmei. Orizontale – se transmit între titularii de posturi situati pe acelaşi nivel ierarhic. După destinaţie informaţiile se împart în: Interne – beneficiarii de informaţii sunt managerii şi executanţii din întreprindere.2. a unor gânduri proprii sau de grup. Externe – beneficiarii de informaţii sunt clienţii. 8. 7. După modul de organizare a înregistrării şi prelucrării informaţiile se clasifică în: Tehnico-operative – localizează în timp şi spaţiu procesele din cadrul firmei. se pot clasifica astfel pentru: Cercetare-dezvoltare. După natura proceselor informaţiile. dezinformarea etc. De evidenţă contabilă – se referă în special la aspectele economice ale activităţilor firmei. După direcţia vehiculării informaţiile pot fi: Descendente – se transmit de la nivelurile ierarhice superioare la cele inferioare ale managementului. Financiar-contabile.

Ed. 1999. Sofronie Gh. Informaţia primeşte întotdeauna atributul domeniului pe care îl reflectă. 9. înţelegere şi însuşire a informaţiilor dintr-un anumit domeniu reprezintă un proces de informare. pag. Există o corespondenţă determinată între informaţie. dar cu precizarea că nu orice mesaj este o informaţie. Din punct de vedere conceptual informaţia reprezintă o reflectare în planul gândirii umane a legăturilor de cauzalitate. privind aspecte din realitatea ce ne înconjoară. Baron C. De exemplu. semnal. Calipso 2000. În sinteză cunoştinţele sunt elemente abstracte şi individuale despre obiectele şi domeniile lumii reale. în măsura în care 1 Surcel T. în practică. Forma de exprimare şi transmitere a informaţiilor. Informaţia are sens de noutate pentru cel căruia i se adresează.grad redus de generalitate chiar atunci când priveşte unele evenimente concrete1. însuşite şi/sau dobândite. comunicare). opiniilor şi comentariilor o reprezintă comunicarea. Simboluri. ca şi opinia falsă. sau care se referă la un anumit obiect. Data este forma de reprezentare accesibilă a informaţiei prelucrate. Informatica economică. foarte adesea. litere. Procesul de sesizare. Putem considera că datele prelucrate. informaţia nu trebuie să se confunde cu zvonul care reprezintă. Informaţiile dobândite în urma unui proces de informare într-un anumit domeniu. Putem spune deci că informaţia este un mesaj. o ştire neîntemeiată şi neverificată. Ea reprezintă suportul formal al informaţiei care se concretizează în cifre.. termenul de informaţie este utilizat pentru a desemna date. iar expresia „prelucrarea informaţiilor” înlocuieşte expresia „prelucrarea datelor”. realităţile din domeniul economic se reflectă în informaţiile economice.. coduri şi alte însemne. De asemenea. Informaţia este o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective. atunci acesta nu prezintă interes pentru receptor şi deci nu are caracter de informaţie. formează cunoştinţele despre acel domeniu. iar mulţimea acestora reprezintă baza de cunoştinţe. indiferent de forma pe care o ia (ştire. 39 . Dacă mesajul nu transmite nici o noutate şi nu are suport real. Simbol şi dată astfel că. Cunoştinţele reprezintă deci o însumare a tuturor informaţiilor dobândite într-un anumit domeniu.

b) din punct de vedere semantic. ca deosebire dintre obiect şi modelul său. Considerând situaţia la un moment dat. efectul asupra acestora (măsura în care acestea satisfac cerinţele utilizatorului). au calitatea de informaţii. de necesar de informaţii şi de eficienţă a sistemelor informaţionale. urmărindu-se utilitatea pentru receptori. adică o modalitate simbolică de exprimare şi un sistem de reguli de transformare a acestuia prin care se pot obţine date noi. adică de la nivelul sintactic la cel semantic prin procesul de comunicare influenţat de context. informaţia poate fi caracterizată ca semnificaţie a datelor. problemele de conducere. Abordarea pragmatică impune utilizarea noţiunii de cunoştinţă. în sensul că informaţiile trebuie să capete anumite forme de reprezentare respectând riguros anumite reguli. exprimat prin formulă BNF (Backus-Naur Form) astfel: <data>: = <identificator><atribute><valoare> Noţiunea de dată în informatică cuprinde şi noţiunea de valoare. Este nivelul cel mai concret de considerare a informaţiei este însă cel pragmatic. În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor. singurul care raportează informaţia la scopurile observatorului. Acestui nivel îi corespunde conceptul de dată.afectează în sens pozitiv comportamentul receptorilor (oameni sau maşini). şi obiectul real sau situaţia pe care o reprezintă. În raport cu necesităţile observatorului se definesc caracteristici ca importanţa sau utilitatea informaţiei. transmiterii şi prelucrării acestora. Obiectul pragmaticii include. când se urmăreşte aspectul admisibil al acestora. pe de o parte. Apare astfel clară nu numai distincţia dintre dată şi valoare. înţelesul informaţiei (conţinutul real al informaţiei) ce derivă din datele prelucrate. ci şi deosebirea dintre informaţie şi dată. pe de altă parte. cunoştinţele reprezintă totalitatea informaţiilor dobândite anterior cu 40 . concept central în informatică. dar presupune în plus şi elementul de reprezentare şi manipulare. c) din punct de vedere pragmatic. acestea sunt privite din patru puncte de vedere: a) din punct de vedere sintactic. Sub aspect semantic. într-o anumită măsură. Nivelul sintactic se referă la sistemul de semne şi la regulile de reunire a acestora în construcţii sintactice utilizate pentru reprezentarea informaţiilor în procesul culegerii. Finalitatea procesului de informare presupune trecerea de la structură la sens. Sensul informaţiei la nivel semantic este corespondenţa dintre o dată. urmărindu-se semnificaţia. deci.

Producătorii de informaţii sau sursele de informaţii. se transmit. la nivel de informare se consumă informaţia sub forma unor elemente pentru perfecţionarea comportării. zonele de fumători. în cadrul unei activităţi sau în raport cu mediul înconjurător. Pentru a desemna mulţimea acestor cunoştinţe se foloseşte termenul de tezaur. se poate vorbi de comunicare. de nivel de decizie şi de nivel de informare. informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel. În cazul în care are loc o transmitere unilaterală de informaţii.privire la obiectul considerat. vorbim despre informare. se stochează şi se înţeleg. putându-se vorbi despre cunoştinţe obiective. Informaţiile apar şi sunt utilizate într-o entitate organizaţională. Un consumator poate lua în mod succesiv sau simultan cele două forme. la nivel de management informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel şi parţial îndrumate. în cadrul unei forme de activitate. precum şi parţial îndrumate spre nivele de conducere. pentru a constitui pentru acestea elemente de fundamentare a deciziilor. Consumatorii de informaţii se pot afla la nivele de decizie şi/sau nivele de informare: la nivel de decizie se consumă informaţiile sub forma unor elemente de fundamentare a deciziilor. d) din punct de vedere sigmatic. se regăsesc atât la nivelul conducerii cât şi la nivel operaţional sau de execuţie. se tratează raportul dintre semne şi obiecte. sub formă de rezultate ale deciziilor luate. În locuri publice semnalizarea şi direcţionarea cu ajutorul indicatoarelor trebuie să fie atât sugestivă şi compactă cât şi independentă de limbă sau cultură. se culeg. Informaţiile se produc. spre nivelele operaţionale pentru informarea lor în vederea unei optimizări a comportării în respectiva activitate de execuţie. se procesează. În cazul unei transmiteri bidirecţionale a informaţiei. în sens dublu. ghişeelor de informaţii sau puncte medicale reprezintă cunoştinţe obiective. Pictogramele pentru indicarea cabinelor telefonice. la care trebuie raportat rezultatul oricărui proces de informare. între planurile acestor activităţi: la nivel operaţional. în cadrul nivelelor operaţionale şi de conducere şi se transmit. În concluzie orice informaţie: 41 .

pentru a servi cât mai bine unor scopuri predefinite de consumatori. • Orizontale – se stabileşte între posturi şi compartimente situate pe acelaşi nivel ierarhic. Verboncu1 definesc circuitul informaţional ca fiind „traiectul pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar”. astfel: 1. cost etc. dacă este ataşată unui consumator. sau de ceva) deci are o sursă care o generează. iar fluxul informaţional ca reprezentând „cantitatea de informaţii care este vehiculată între emiţător şi beneficiar pe circuitul informaţional. care poate fi un nivel de decizie sau un nivel de informare. 1 Nicolescu O. sunt transmise. În funcţie de direcţia de vehiculare şi caracteristicile organizatorice ale extremităţilor. în funcţie de principalele criterii considerate.. • Oblic – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care nu există relaţii de subordonare nemijlocită. sau la ceva. ataşate pe diferiţi suporţi şi sunt supuse unor modificări şi transformări. p. 42 .se poate considera ca atare dacă este utilă unui receptor. 246. Nicolescu şi I.. pregătiri şi prelucrări. O. un mijloc tehnic sau de realitatea înconjurătoare.2. acestea parcurg un anumit traseu de la emiţător la beneficiar denumit circuit informaţional. Acestea la rândul lor pot vehicula informaţii ascendente sau descendente.” Caracteristic întreprinderii moderne este marea varietate de circuite şi fluxuri informaţionale. viteză de deplasare.. aşa cum rezultă şi din clasificarea realizată de specialişti în domeniu. lună etc.. 2. care poate fi o persoană ca atare. Verboncu I. cit.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale În procesul de transmitere a informaţiilor necesare în desfăşurarea activităţilor manageriale sau de execuţie. informaţie circulă prin canale specifice. caracterizat prin anumite caracteristici – lungime. După frecvenţa producerii fluxurile informaţionale se împart în: • Periodice – se repetă la anumite intervale trimestru.. fluxurile informaţionale pot fi: • Verticale – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care există relaţii de subordonare nemijlocită.op. fiabilitate. este produsă (de cineva. 2. ele circulă între sursa de informaţii şi consumatorul de informaţii.

3 Procedurile informaţionale În organizaţiile moderne. determinată de predominarea procedurilor manuale. Orice sistem informaţional trebuie să asigure entităţii căruia îi aparţine informaţii complete. societatea trebuie să fie în permanenţă conectată la macromediu şi micromediu. În timp. Între circuitul informaţional şi fluxul informaţional există o strânsă dependenţă în sensul că circuitul informaţional reflectă traseul (drumul) şi mijlocul care asigură circulaţia unei informaţii de la generarea ei şi până la arhivare.• Ocazionale – se stabilesc cu o frecvenţă aleatorie.2. În prezent foarte eficiente sunt circuitele informaţionale electronice. cu furnizorii. De asemenea circuitele informaţionale trebuie să fie cât mai scurte. în cantităţi suficiente. Datorită manifestării unui caracter tot mai evident de deschidere şi transparenţă al organizaţiilor şi în condiţiile unei dinamici accentuate a mediului exogen. necesare unei anumite activităţi. evitându-se. Apare astfel necesitatea intensificării fluxurilor informaţionale cu exteriorul – cu clienţi. în vederea reducerii la minim a punctelor de trecere. 2. bazate pe telecomunicaţii şi calculatoare care asigură realizarea unor legături directe atât în interiorul cât şi cu exteriorul organizaţiei. pe cât posibil prelungirea acestora în aval şi/sau amonte de beneficiarii informaţiilor. procedurile informaţionale. tind să dobândească un rol tot mai important deoarece prin ele se reflectă progresele înregistrate în conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional al firmei. iar fluxul informaţional reflectă ansamblul informaţiilor vehiculate. directe. sistemul informaţional al diferitelor entităţi s-a dezvoltat şi perfecţionat în mod continuu. Vehicularea acestora se realizează pe traseele definite de circuitele informaţionale. fără însă a i se schimba calitatea fundamentală. 43 . cu alte organizaţii. corecte şi la nivelul de operativitate cerut de nivelele consumatoare. Elementul revoluţionar al mutaţiilor care au determinat saltul calitativ al sistemului informaţional este axat pe dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor tehnice şi a procedurilor de tratare a informaţiilor în scopul automatizării prelucrării datelor.

modelele şi formulele de calcul utilizate. 2. care. formulelor. CD-ROM-uri. modelelor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor folosite. Succesiunea tratării informaţiilor. B5 etc. 248. stocarea. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor. în funcţie de performanţele tehnice şi de gradul de intervenţie al omului. prezentarea datelor precum şi operaţii administrative. 3. 44 .. Operaţiile care se aplică informaţiilor. DVD-uri.2. memorii etc. 2. înregistrare.Prin proceduri informaţionale sunt desemnate1 „ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţile de culegere. transmitere şi prelucrare a unei categorii de informaţii cu prezicerea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor. cit. operaţii de transmitere. operaţii de pregătire. se împart în trei categorii.. astfel: 1 Nicolecu O. transmitere şi prelucrare ale informaţiilor. p. Mijloace utilizate în culegerea . Caracteristică întreprinderilor contemporane este utilizarea unei game largi de mijloace de tratare a informaţiilor. – op. transformare şi verificare a datelor. şi de asemenea se pune accent deosebit pe formalizare a procedurilor în special pe tipizare. sau suporţi moderni folosiţi în sistemul de prelucrare automată a datelor: discuri optice.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor Performanţele în cadrul sistemului informaţional sunt influenţate în măsură apreciabilă de mijloacele de culegere. a suporţilor. şi prin ele se stabilesc: 1. înregistrare.” Procedurile informaţionale au un caracter foarte detaliat. 4.se referă la materialele folosite pentru consemnarea informaţiilor şi a caracteristicilor acestora. se remarcă o tendinţă de informatizare a procedurilor informaţionale prin utilizarea tot mai frecventă a programelor computerizate. documente contabile şi documente statistice) prezentaţi pe formulare de hârtie de diferite dimensiuni: A4. Operaţiile care se aplică datelor pot fi: operaţii de culegere a datelor. reprezentând suportul tehnic al sistemului. În contextul pătrunderii noii tehnologii informaţionale. Suporţii informaţionali utilizaţi . codificare şi standardizare. Verboncu I. prelucrare. Suporţii utilizaţi pot fi clasici (documente ale evidenţei tehnico-operative.

Informaţiile produse sunt folosite pentru adoptarea deciziilor. Sistemul informaţional al firmelor moderne are în componenţă sistemul informatic. Mijloace mecanizate – echipamente mecanografice: maşina cu perforate. maşina de contabilizat şi facturat. Mijloace automatizate – calculatoare. 2. instrumente clasice (stilou.1. între care există un raport de la întreg la parte (fig. Mijloace manuale – cuprinde maşina de dactilografiat. scannere. creion etc. pe baza cunoaşterii cât mai precise a realităţii. ea prezintă avantajul creşterii competitivităţii societăţilor care îşi pot permite achiziţionarea şi implementarea noilor tehnologii informaţionale. analiza problemelor şi realizarea de produse sau servicii noi.7). Culegerea şi înregistrarea informaţiilor Vehicularea informaţiilor Prelucrarea informaţiilor 45 . Într-o organizaţie există trei categorii de activităţi care produc informaţii necesare acesteia: activităţile de intrare a datelor/informaţiilor.SISTEM INFORMAŢIONAL Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil şi la o sporire impresionantă a volumului de informaţii ce trebuiesc cunoscute şi prelucrate. evoluţia societăţii impune luarea unor decizii la diferite niveluri. 2. protejarea împotriva hacker-ilor). Referitor la cea de a treia categorie de mijloace. securitate şi etică ( păstrarea secretului de serviciu. 3. de procesare şi de ieşire a rezultatelor. Pe de altă parte.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC . 2. ceea ce nu se poate realiza decât prin cunoaşterea şi stăpânirea unui volum cât mai mare de informaţii. maşina de calcul manual. controlul operaţiilor. dar şi dezavantaje legate de protecţie. echipamente periferice: imprimante.).

şi cerinţa tot mai acută de informaţii cât mai complete. În aceste condiţii rolul informaticii este decisiv. prelucrării şi distribuirii informaţiei într-un mod cât mat eficient. indiferent sub ce formă se desfăşoară. tendinţa actuală este de creştere a ponderii utilizării acesteia precum şi de amplificate a rolului sistemului informatic în ansamblul sistemului informaţional. a creşterii complexităţii activităţilor. mai mult sau mai puţin complete. a crescut şi implicit importanta sistemului informaţional. sistemul informatic ocupa o pondere foarte însemnată. Informatica tratează 1 Cuvântul INFORMATICĂ provine de la prescurtarea şi preluarea în româneşte a cuvintelor franţuzeşti: INFORmation autOMATIQUE. 2. cu atât volumul de informaţii creşte şi se diversifică tinzând să frâneze sau chiar să blocheze procesul decizional Apare astfel un conflict între tendinţa de creştere a volumului de informaţii generat de dinamica activităţii umane. în deblocarea şi fluidizarea sistemelor informaţionale şi de decizie. importanta elementelor informaţionale care ţin strict de natura umana. Datorita acestor elemente. necesare luării deciziilor. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor în timp ce sistemul informaţional este mult mai cuprinzător. definind-o ca: „Ştiinţa 46 . proceselor de munca şi numărul şi complexitatea informaţiilor necesare. În literatura de specialitate există însă şi alte definiţii1 sau încercări de a defini informatica. este generatoare de informaţii. Cu cât această activitate este mai complexă şi mai accelerată. având un rol major în calitatea sistemului informaţional şi a celui managerial. prin asigurarea gestiunii. Activitatea umană. Denumirea acestei noi ramuri a fost introdusă de Academia Franceză. este deosebita. Pe măsura dezvoltării societăţii. în anul l967. a apărut şi s-a conturat noţiunea de management al informaţiei. apropiindu-se de 90% din totalul sistemului informaţional. Cu toate acestea.Mijloace manuale Mijloace mecanizate Mijloace automatizate (Sistemul informatic) Figura nr. In tarile dezvoltate. în firmele competitive.7 Sistemul informaţional Sistemul informatic se rezumă la culegerea. Datorită creşterii într-un ritm accelerat a performanţelor tehnicii de calcul automatizate.

d) Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) acestora. Ca activitate practică. aceasta trebuie să urmărească două obiective majore: pe de o parte.). prelucrării raţionale. sisteme informatice performante prin care să asigure accesul larg la informaţie.) Information Technology = Tehnologia informaţiei 47 . fără a ţine seama de sensul ei semantic.informaţia în sensul ei formal. metode. Datele se transmit sau se memorează în sistemele informatice în formă digitală după ce au fost supuse unor procese de conversie şi codificare. aşa cum se procedează în cazul preluării manuale. aceea de a rezolva problemele complexe privind prelucrarea datelor. pe suporturi de memorie specifice. să realizeze. c) Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare către sistemele de prelucrare automată cât şi a rezultatelor prelucrării către utilizatori. în cadrul unui sistem informatic sunt: a) Culegerea datelor constă în identificarea acestora la locurile unde sunt generate. Ca domeniu distinct de activitate. în scopul unor consultări sau prelucrări ulterioare. în diverse domenii. îndeosebi prin maşini automate. a informaţiei. iar pe de altă parte. studii şi sisteme pentru prelucrarea eficientă a informaţiei. considerată ca suport al cunoştinţelor umane şi al comunicărilor în domeniile tehnice. prin metodele şi tehnicile sale. La acest moment datele se numesc date primare. în urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor şi specificul echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare. concepte. tot mai des termenul de informatică este substituit cu Tehnologia Informaţiei (IT1). b) Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în date finale. discuri. Din acest punct de vedere informatica este definită ca ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul. tehnici. În stadiul actual de maturizare a informaticii. şi transpunerea lor pe suporturi adecvate prelucrării automate (benzi. economice şi sociale” 1 (eng. CD-uri etc. ea apare şi se dezvoltă dintr-o necesitate obiectivă. În accepţiunea actuală. informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de modele. informatica are o existenţă dinamică. să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sistemelor de calcul. cartele. Operaţiile specifice procesului de prelucrare automată a datelor.

lipsită de elemente needificatoare pentru problema studiată. un element de imagine. succint. Informaţiile trebuie să fie centralizate. ea trebuie să fie disponibilă atunci când este necesară. prin utilizarea reprezentărilor grafice şi coroboraţi astfel încât relevanţa informaţiei oferite să fie maximă. ducând la birocraţie. Informatica utilizează pentru reprezentarea informaţiilor semnale. inclusiv dispunerea acestora din urmă în spaţiu şi timp. precum un sunet. formă de prezentare adecvată: informaţia trebuie oferită utilizatorului într-o manieră relevantă. Datele sunt informaţii reprezentate în format digital. date şi mesaje. completitudinea:informaţia trebuie să parvină din toate sursele necesare şi să acopere toate zonele solicitate de persoana care ia decizia. Mesajele privesc o secvenţă de semnale. precum şi cazuri când datele sunt prea puţine şi nu permit descrierea satisfăcătoare a fenomenelor. cost corespunzător în raport cu valoare acesteia. oportunitate: informaţia trebuie să parvină utilizatorului în timp util pentru a-i servi la fundamentarea decizie sale. deoarece pot exista cazuri în care datele achiziţionate să depăşească necesarul. printr-o evaluare corectă.8. Indicatorii pot fi prezentaţi în mărimi absolute sau relative. informaţia trebuie să fie densă. Aşa cum se arată în fig. Informaţia furnizată de către sistemul informaţional trebuie să se caracterizeze prin: acurateţe şi realitate: informaţia trebuie să fie suficient de precise pentru a constitui baza adoptării deciziilor informaţia furnizată trebuie să reflecte cât mai fidel realitatea. relevanţă: informaţia trebuie să ofere acele elemente de cunoaştere de care decidentul are nevoie pentru soluţionarea unei probleme. astfel încât acesta să o recepteze rapid şi corect. să ofere cantitatea de detalii necesare pentru adoptarea unei decizii corecte. Semnalele sunt înţelese ca modificări elementare şi observabile. ea trebuie să fie legată direct de decizia proximă. concizie şi consistenţă:: informaţia trebuie să ofere plusul de cunoaştere la obiect. 2. ordonate după un sistem de reguli (cod). în dinamică. o mişcare sau un impuls electric.Pe suportul tehnic informaţia în formă digitală se prezintă sub forma unei succesiuni de valori binare (zero şi unu). evitându-se elementele nerelevante. componentele unui sistem informaţional computerizat (sistem informatic) se împart în două mari categorii: hardware şi 48 . Asigurarea acestei condiţii impune o anumită cumpănire.

structura este numită procesare directă (on-line). Există mai multe tipuri de dispozitive: tastatura. Prin hardware se înţelege echipamentul. Aceste dispozitive permit introducerea datelor într-o formă care poate fi citită în unitatea centrală de procesare (UCP). Vom analiza fiecare categorie înainte de clasificarea principalelor tipuri de computere. documente şi alte rezultate Stocare date Feedback Figura nr. Unele dintre acestea. Atunci când datele pot fi accesate şi procesate imediat.8 Componentele de bază ale unui sistem informatic Există şi dispozitive secundare de stocare. 2. incluzând computerul şi dispozitivele conexe. permit accesul la o cantitate mai mare de date aproape instantaneu. atunci când nu sunt 49 . cum ar fi unităţile de discuri magnetice. scannerul optic cu cod de bare.software. dispozitive de recunoaştere a vocii etc. dispozitive optice de exploatare. Hardware. INTRĂRI TRANSFORMARE Procesare IEŞIRI HARDWARE Date SOFTWARE Sisteme Sisteme Sisteme de introducere de procesare de ieşire Sisteme secundare de stocare a datelor Rapoarte. Pe de altă parte.

necesare tranzacţii imediate. în plus. a crescut capacitatea de stocare şi a îmbunătăţit metodele de printare. Un astfel de sistem utilizează unităţile de stocare pe discuri magnetice sau pe alte sisteme de stocare secundară (benzi sau cartele magnetice). proceduri şi rutine asociate operării sistemului informatic. urmărirea debitelor clienţilor sau evaluarea nivelurilor curente ale stocurilor. monitoare. deoarece competiţia fără o analiză rapidă şi corectă a necesităţilor informatice din propria organizaţie nu este posibilă. Figura 2. adică setul de programe. Ceea ce-i dă posibilitatea hardware-ului să realizeze aceste activităţi este software-ul. Există numeroase tipuri de pachete de programe. Software. Tehnologia calculatoarelor a mărit viteza de procesare a datelor. astfel încât managerii adesea sunt inundaţi cu date. în grup. Ele pot îndeplini diferite sarcini. Sistemele de redare a rezultatelor permit computerelor să producă informaţii într-o formă utilă managerilor. Aceste sisteme includ: imprimante. ulterior. managerii se orientează atunci când achiziţionează calculatoare după cum procedează omologii lor din alte companii. cum ar fi calcularea sumei corespunzătoare de plată pentru o persoană. Majoritatea computerelor sunt echipamente destinate satisfacerii necesităţilor generale. Dar ei au nevoie de cele mai bune informaţii şi nu de volume din ce în ce mai mari de date.9Sistemul informaţional al organizaţiei 50 . prin care datele sunt acumulate şi procesate. documente. este mai eficientă utilizarea procesării în loturi. Software-ul furnizează instrucţiunile care permit computerului să realizeze comenzile. plotere etc.

în vederea susţinerii proceselor de adoptare a deciziilor. Astfel de sisteme sunt importante pentru viaţa unei organizaţii. astfel că operează în conformitate cu anumite reguli predefinite. Sistemele informaţionale neformale se bazează pe acorduri implicite şi reguli de comportament care nu sunt predefinite. care rămân mult timp neschimbate. automatizarea muncii de birou. Terminologia americană nu foloseşte denumirea de sistem informatic ci pe cea de sistem informaţional pentru conducere (/W/S. Sistemele informaţionale pot fi. care lucrează împreună. În concluzie. structurate. la rândul lor. dar nu constituie un subiect al acestei lucrări. se foloseşte pe scară largă noţiunea de tehnologia informaţiei (IT-Information Technology). procesarea. stocarea. un capitol de istorie. Sistemele informaţionale formale se bazează pe definirea şi acceptarea datelor şi a procedurilor pentru colectarea. 2.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE Pentru satisfacerea diferitelor nevoi ale nivelurilor organizaţionale există 5 tipuri principale de sisteme informaţionale (SI) pentru: procesarea tranzacţiilor.Management Information System). în cazul acestor sisteme nu există nici un acord cu privire la informaţiile ce trebuie procesate sau stocate.sisteme informatice . diseminarea şi utilizarea acestor date. control. analiză şi monitorizare a activităţilor organizaţionale. clasificate în sisteme care se bazează pe utilizarea calculatoarelor . care se apropie mai mult de informatică. în terminologia europeană. lucrarea de faţă va trata sistemele informaţionale care se bazează pe utilizarea tehnologiei calculatoarelor. în cel mai bun caz. dar nu constituie un subiect al cârtii de faţă. în principiu. în schimb. şi anume: (1) sisteme informaţionale formale şi (2) sisteme informaţionale neformale. iar modificările nu se pot realiza uşor. procesarea.O analiză completă a sistemului informaţional al unei organizaţii conduce la identificarea a două tipuri de sisteme informaţionale. deoarece reprezintă. Sistemele formale sunt. coordonare. sistemul informaţional de management. Sistemele manuale servesc rezolvării unor nevoi importante pentru organizaţie. acestea se numesc sisteme informatice şi reprezintă ansamblul de echipamente conectate între ele. sistemul de fundamentare a deciziilor şi sistemul suport al 51 . stocarea şi diseminarea informaţiilor. folosind tehnici şi proceduri specifice pentru colectarea.şi sisteme care se bazează pe prelucrări manuale folosind tehnologii bazate pe hârtie şi creion sistemele manuale.

Aceste tipuri de sisteme.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor Este un SI computerizat care execută şi înregistrează activităţile zilnice. Natura structurală a situaţiilor face posibilă elaborarea unor instrucţiuni detaliate. 2. profesionişti SI de fundamentare a deciziilor SI de management SI de automatizare a muncii de birou Manageri de nivel mediu. necesare conducerii unei firme. Tipuri de sisteme informaţionalei Membrii firmei deserviţi SI de suport al managementului superior Manageri de nivel superior Manageri. profesionişti.4. neechivoce. de rutină. care permit computerului să manevreze şi să 52 Finanţe Resurse umane .10. în care sarcinile şi normele impuse sunt foarte precise. precum şi membrii firmei pe care îi deservesc sunt prezentate în figura 2. El este utilizat în situaţiile cu o structură complexă şi repetitivă.managementului superior.10 Tipologia sistemelor informaţionale 2. nivelul ierarhic la care fiecare acţionează. tehnicieni. supervizori SI de procesare a tranzacţiilor Supervizori personal operativ şi Contabilitate Comercial Producţie Fig. supervizori Manageri.

În primul rând. facturi etc În al doilea rând. editarea şi imprimarea cu uşurinţă a textelor. pentru localizarea şi copierea ulterioară a acestora).4. şi de altfel cel mai utilizat sistem de automatizare a muncii de birou. 2.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou Acesta reprezintă un sistem informatic destinat facilitării comunicaţiei şi creşterii productivităţii managerilor şi personalului din birouri prin procesarea documentelor şi mesajelor. Prin intermediul schimbului electronic de date (SED) pot fi trimise direct din computerul unei firme către computerul altei firme documente standardizate.voice mail . Un sistem pentru automatizarea muncii de birou poate include următoarele aplicaţii: mesagerie vocală . Există două tipuri de opinii cu privire la sistemele SAM. Iniţial. aceste sisteme erau percepute ca mijloace de creştere a productivităţii funcţionarilor 53 . a devenit tot mai popular sistemul de poştă electronică (Electronic Mail) care permite schimbul rapid de mesaje scrise prin intermediul procesării textelor şi reţelelor de comunicaţii. sistemul de procesare a tranzacţiilor este principala sursă de date utilizată de alte sisteme informatice din firmă. În ultima vreme. recuperarea documentelor (utilizarea unuia sau mai multor sisteme de stocare a documentelor pe microfilm sau pe alte suporturi. groupware (software destinat facilitării întâlnirilor prin coordonarea simultană a mesajelor aparţinând membrilor unui grup). precum comenzi-tip. este sistemul de procesare a textelor (Word Processing System). de unde pot fi apelate ulterior de către destinatari). transmisie prin fax (mijloc de trasmitere telefonică a documentelor). Un sistem de procesare a tranzacţiilor oferă asistenţă directă nivelurilor operaţionale ale unei firme. grafică (mijloc de realizare a graficelor şi diagramelor). calendar electronic (metodă de păstrarea a evidenţei programelor. un sistem de procesare a tranzacţiilor poate fi de o importanţă vitală pentru extinderea firmei. Printre primele. întâlnirilor etc). care permite crearea.înregistreze în mod corespunzător tranzacţiile. teleconferinţa (mijloc de comunicare între localităţi diferite prin utilizarea facilităţilor electronice şi/sau de generare a imaginii). deoarece sistemul în sine reprezintă o parte din interacţiunile firmei cu furnizorii şi clienţii. Două aspecte ale sistemului de procesare a tranzacţiilor prezintă o importanţă deosebită. pentru interacţiunea cu elementele mediului.(înregistrează mesajele telefonice şi le stochează în memoria secundară a unui computer.

un SFD este mai interactiv decât un SIM. un SFD clasic oferă analize mai profunde şi un acces mai mare la modelele pe care managerii le pot utiliza în examinarea complexă a unei situaţii. adică acel sistem computerizat care foloseşte cunoştinţele de specialitate ale unui expert pentru soluţionarea problemelor. raţionamentul) computerelor.4. în dezvoltarea acestor sisteme. 2. Există câteva diferenţe între SFD şi SIM. Ele centralizează informaţii din sistemul de procesare a tranzacţiilor pentru a realiza rapoartele de rutină şi rapoartele complexe pentru manageri şi supervizori. Acestea încearcă să îmbunătăţească procesul de adoptare a deciziilor prin punerea la dispoziţia managementului a instrumentelor de analiză a unei situaţii date. adoptarea deciziilor şi control. Acest lucru le oferă managerilor posibilitatea de a comunica direct cu programele computerelor care controlează sistemul şi de a obţine aproape instantaneu rezultatele analizelor. De fapt. Un tip specializat de SFD este sistemul expert. proiectanţii lucrează cu experţii pentru a stabili informaţiile sau regulile de adoptare a deciziilor utilizate de experţi atunci când se confruntă cu tipuri particulare de probleme.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) Un SFD este un sistem informatic care participă la procesul managerial de adoptare a deciziilor în situaţii care nu sunt bine structurate. Inteligenţa artificială este 54 . În plus. de care au nevoie managerii de la nivelurile medii şi inferioare. nu numai pentru funcţionari şi secretariat. auzul.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) SIM-ul este un sistem informatic care produce rapoarte zilnice şi permite accesul direct la diferite informaţii. În general. Mai nou. În comparaţie cu un SIM. Sistemele expert au la bază inteligenţa artificială. referitoare la costuri. un domeniu al tehnologiei informatice destinat implementării unor caracteristici umane (precum văzul. Pe de altă parte. aceste sisteme nu oferă răspunsuri cu privire la deciziile optime. ele produc rapoarte pentru managerii de nivel mediu şi inferior. SAM sunt percepute ca mijloace suport.4. cât şi pentru manageri şi tehnicieni. calitate şi activitatea furnizorilor. SIM-urile au în vedere în principal obiective tactice şi operaţionale şi prezintă o importanţă deosebită pentru planificare. actuale şi mai vechi.şi secretariatului. 2.

Ele se pot adapta modului de lucru al fiecărui manager. implică telecomunicaţiile şi operarea cu grafice şi tabele specifice fiecărui tip de problemă. cit. 252-253.. p.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL În funcţionarea sistemului informaţional. Verboncu I. Specialişti1 în domeniu au identificat mai multe deficienţe ale sistemului informaţional. 2. oferă informaţii la cerere dintr-o varietate de surse şi permite rezolvarea interactivă a problemelor. unor factori obiectivi sau subiectivi. 55 . Spre deosebire de un SFD.o zonă a cercetării ştiinţifice şi nu un produs finit.. SSMS este un sistem informaţional astfel conceput încât să se adapteze necesităţilor managerilor în situaţii specifice. apar o serie de disfuncţionalităţi care au un impact negativ atât asupra procesului managerial cât şi asupra celui de execuţie. În esenţă. Pentru realizarea computerelor capabile să emită raţionamente. cercetătorii au dezvoltat maşini capabile să joace şah. redundanţa şi supraîncărcarea circuitelor informaţionale. De atunci s-au parcus etape importante în dezvoltarea unor sisteme decizionale multi-nivel (arbori) care să anticipeze evoluţiile posibile. SSMS tinde să utilizeze mai puţine modele analitice decât SFD. datorită acţiunii. sistemul SSMS presupune capacităţi de calcul mai generale. 1 Nicolescu O.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) Acestea sunt sisteme informatice care participă la adoptarea deciziilor şi la funcţionarea eficientă a nivelurilor superioare ale unei firme. 2. cum este sistemul expert. în anii ‘60.4. – op. care se pot manifesta sub următoarele forme: distorsiunea. dar programele finale au cuprins atât de multe alternative încât nici supercomputerele de astăzi nu le pot evalua într-o perioadă rezonabilă de timp. filtrajul.

înainte ca acestea să ajungă la destinaţie. efectele imediate se resimt pe planul realizării proceselor cu caracter operaţional.. Manipularea neglijentă a suporţilor de informaţii în procesul transmiterii lor beneficiarilor. stocarea. Cauza majoră a acestei disfuncţionalităţi informaţionale o reprezintă absenţa coordonării sau coordonarea defectuoasă a anumitor segmente ale sistemului managerial. În ambele situaţii efectele pe termen lung sunt scăderea eficienţei. transmiterii şi prelucrării informaţiilor a unor persoane. un volum prea mare de informaţii a căror 56 . Cauza filtrajului este una singură. prelucrării şi/sau transmiterii acesteia de la emiţător la receptor (beneficiar). Când dezinformarea se produce la nivelul managerilor. pe parcursul culegerii. concomitent cu deteriorarea într-o anumită măsură a climatului de muncă. 3. în condiţiile implementării unor subsisteme informatice de tip „baze de date” poate duce la prelucrare defectuoasă a informaţiilor. şi anume intervenţia pe parcursul înregistrării. înregistrarea. neintenţionată a conţinutului mesajului unei informaţii. Folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători pentru înregistrarea informaţiilor. intenţionată. pe parcursul culegerii. a mesajului sau conţinutului informaţiilor. 2. 4. a relaţiilor dintre personalul implicat. Distorsiunea constă în modificarea parţială. Redundanţa constă în colectarea. Utilizarea de mijloace necorespunzătoare pentru înregistrarea şi transmiterea informaţiilor. prelucrării. Dintre cauzele care generează distorsiunea cele mai frecvente sunt: Diferenţele în pregătirea persoanelor implicate în vehicularea informaţiei. este fenomenul prin care se transmite la diverse nivele ierarhice. prelucrarea şi/sau transmiterea repetată a unor informaţii. care au interesul ca beneficiarul informaţiei să primească un mesaj schimbat. aceasta se reflectă în diminuarea calităţii deciziilor. Acest fenomen. stocării. Redundanţa se produce în special când nu se respectă principiul unităţii de decizie şi acţiune şi se manifestă sub forma cererii aceloraşi informaţii de către diferiţi beneficiari. Filtrajul constă în modificarea parţială sau totală. Supraîncărcarea canalelor de informaţii. Efectele redundanţei constau într-o serioasă risipă de timp şi mijloace materiale din partea celor implicaţi. stocării şi transmiterii acestora de la emiţător la receptor. iar când se produce la nivelul executanţilor.1.

. directe sau indirecte.analiză nu intră în totalitate în componenţa nivelului respectiv. poate provoca disfuncţii. într-o măsură mai mică sau mai mare. Supraîncărcarea constă în vehicularea. Nerespectarea acestui caracter. asupra proceselor manageriale şi de execuţie. competenţele şi responsabilităţile circumscrise subdiviziunilor organizatorice respective. prin circuitele informaţionale a unei cantităţi de informaţii care depăşeşte capacitatea de transport. Caracterul piramidal al sistemului informaţional se referă la agregarea şi transmiterea selectivă a informaţiilor pe verticala sistemului de management. fie de tendinţa unor manageri şi executanţi de a-şi expune excesiv acţiunile şi rezultatele. la diminuarea eficacităţii şi eficienţei sistemului informaţional. Toate aceste deficienţe conduc. ceea ce duce la blocarea şi/sau întârzierea ajungerii unei părţi din informaţii la adresant. funcţie de obiectivele. 57 . generate fie de proiectarea defectuoasă a sistemului managerial. cu efecte.

1 Pisău Gh. care cuprinde programele. mijloacelor. sistemul de programe (SOFTWARE). 2 Orzan Gh. proceduri şi mijloace (în primul rând calculatoare electronice) care permit aplicarea de metode organismului respectiv pentru a realiza scopul şi obiectivele predefinite. utilizate în cadrul sistemului pentru a-i determina mărimile prestabilite şi legile care operează cu aceste mărimi1. sistemului de operare şi programele de aplicaţii. (a) Aceste resurse sunt: ansamblul de echipamente (HARDWARE). transmitere şi stocare a datelor cu ajutorul sistemelor de calcul. ca o colecţie organizată de părţi legate prin interacţiuni determinate.Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. BNP-ICI. social cultural etc. metodelor şi tehnicilor. Cu alte cuvinte. cu precădere automate. a defini un sistem informatic al unui organism înseamnă a-i preciza în mod concret regulile. structurat şi corelat de reguli. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 3.1 SISTEMUL INFORMATIC Concretizând definiţia generală de sistem.. sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor. mijloacele şi metodele. pag. pag..) se înţelege un ansamblu. prin sistem informatic al unei entităţi sub formă de organism (economic. Sistemul informatic poate fi definit ca un ansamblu de reguli. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional. prin care se asigură prelucrarea automată a datelor. transmiterea. ştiinţific. Elaborarea şi introducerea sistemelor informatice. Ed. măsurabile între anumite limite. procedurilor. 23. 1985. Tehnică. proceduri mijloace şi metode. prelucrarea şi stocarea datelor2. Sistemul informatic al aprovizionării populaţiei —SIAP. 1975. folosite pentru culegerea.. regulilor. Mihăilescu I. Toma C. procedurile. cu precădere automate. 7 58 . Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume acea parte a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere. prelucrare.

pregătire. prelucrare prin calcul aritmetic şi logic. metode ale statisticii economice. pentru a atinge obiectivele predeterminate. (d) Prin proceduri se înţelege totalitatea operaţiunilor necesare pentru tratarea informaţiilor şi regulilor prin mijloacele sistemului. Se întâlnesc următoarele tipuri de suporţi: Materiali. analiză şi interpretare etc. (b) Prin metode se înţeleg căile de determinare şi punere în funcţiune. programarea dinamică. magnetic sau optic. pentru care se lansează o comandă şi care utilizează procedurile de calcul. Experienţa umană. Ca exemplu. sub formă de date şi informaţii acumulate de oameni în procesul muncii. inclusiv software utilizate pentru efectuarea de operaţiuni asupra informaţiei: captare. teoria deciziei. transmis prin semnale şi pachete. transformare. (a) Se consideră suport tot ceea ce are ataşat informaţii şi serveşte la transportarea şi/sau stocarea ei în timp şi spaţiu. se poate arăta metoda gestiunii stocurilor. de măsurare şi scalare. Mijloacele cuprind: suporţi. Acestea sunt definite şi formulate concis sub forma unor ansambluri de operaţii logice şi/sau matematice. (b) Prin maşini în cadrul mijloacelor unui sistem informatic se înţelege totalitatea echipamentelor şi dispozitivelor utilizate (ca echipamente hardware şi instrumente software) pentru a efectua operaţiunile enumerate mai sus. teoria grafurilor. În această ordine de idei putem enumera: 59 . maşini şi oameni. metode de simulare. (e) Prin mijloacele unui sistem informatic se înţelege totalitatea uneltelor şi instrumentelor manuale. metode de proiectare a experimentelor. metode de analiză multivariantă.baza de date. control. analiza stocurilor. ansamblul de personal şi cadrul organizatoric. culegere. de perfecţionare şi optimizare a funcţiunilor organismului. Câmp electric. concentrare. Printre metodele utilizate se pot enumera: calculul probabilităţii. metode de culegere. teoria utilităţii. stocare. metode de previziuni etc. în care se găseşte regula de calcul a nivelului de stoc. sub formă de suporturi tehnice (magnetice sau optice) sau grafice (opace sau transparente). introducere şi extragere. transmitere. programarea liniară. teoria jocurilor. automate. (c) Prin reguli se exprimă modalităţile de aplicare la un organism a metodelor.

ca specialişti pentru elaborarea. 3. culegere. realizându-se versiuni îmbunătăţite ale sistemului informatic. cyber-cumpărători. utilizarea şi exploatarea sistemului (administratori. analişti. sistemul informatic al unei entităţi era completat. motivele fiind următoarele: Unele activităţi pot fi optimizate cu anumite arhitecturi de sistem informatic dar multe devin în timp incompatibile cu aceste arhitecturi.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE În prima etapă în cadrul unui sistem informaţional coexistau proceduri manuale de tratare a informaţiilor cu proceduri automatizate de calcul. cu proceduri manuale pentru acele părţi ale sistemului informaţional care nu se pretau a fi automatizate prin utilizarea calculatorului. Există o neconcordanţă între reprezentarea informatică implementată prin soft şi cea real existentă. (c) Oamenii în cadrul unui sistem informatic intervin sub forma de experienţă umană la nivelul suporţilor.sisteme de calcul. de prelucrare. programatori. Deşi această viziune a fost propagată puternic de producătorii de echipamente de calcul şi de informaticieni în proiectele de sisteme informatice nu s-au putut obţine rezultate spectaculoase. în intrările şi ieşirile sale. adică prin apropierea sistemului informatic de realitatea prin adaptări şi ajustări individuale. de redare. de diferite generaţii şi configuraţii. În urma modelării sistemului informaţional.). 60 . Tensiunile dintre entitatea reală şi modelul reprodus de către software poate fi corectat prin simulare şi instruire. Sistemul informatic se poate prezenta sub forma unei „cutii negre” bazată pe intrări. Cu alte cuvinte. reguli. pregătire. de analiză şi interpretare etc. se reproduce realitatea în diversitatea sa de manifestare. echipamentele de captare. analişti digitali etc. În a doua etapă. proceduri. s-a remarcat tendinţa automatizării progresive a sistemului informaţional. ingineri sistem. operatori) sau ca utilizatori ai sistemului în regim off-line sau online (cyber-nvigatori sau internauţi. mijloace şi metode ca şi sistemul economic. ieşiri. stocare. transmitere. cel puţin. pentru a-l cuprinde în ansamblul său şi astfel să se ajungă într-un timp imprevizibil la echivalenţa dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic. prin sistemul informatic.

Atunci când realitatea funcţionării unei întreprinderi este caracterizată prin schimbări puternice. Acest lucru permite înnoirea pe componente. trebuie să fie compatibile între diferitele platforme hardware. precum sistemele de operare sau bazele de date. dă naştere unei revoluţii enorme. În etapa actuală sistemele informatice. Ele nu mai redau doar modelul realităţii exterioare. în cyber-spaţiu. aplicabilă ulterior în mod consecvent. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi de comunicaţii este atât de rapidă.Sistemul informatic este adesea static în raport cu dezvoltarea mediului real. Sistemele de informatice trebuiesc structurate în module informatice distincte. Un exemplu de software în mare măsură neutru în raport cu întreprinderile îl constituie prelucrarea de text. care să poată comunica între ele. Această realitate virtuală poate fi asemănătoare realităţii fizice sau poate confrunta lumea gândurilor noastre cu imagini complet noi. reprezentarea în sistemul informatic nu poate fi adaptată suficient de repede. subsisteme sau în bloc a întregului sistem. module. Pentru realizarea şi exploatarea sistemelor informatice modern se pot formula următoarele reguli: Întreprinderea trebuie să cunoască perspectivele utilizării sistemelor informatice şi să formuleze pe baza acestora o politică de informatizare adecvată. Reprezentarea funcţiilor software trebuie să fie neutră în raport cu întreprinderea. Să pună accent pe utilizarea sistemelor informatice deschise la care funcţiile sistemelor informatice să poată fi distribuite pe platforme eterogene iar anumite componente ale sistemului. cu performanţe şi funcţionalităţi sporite. Acest fapt şi posibilitatea de a comunica global cu cyber-lumea. de a participa la ea. 61 . care nu va modifica lumea de afaceri şi societatea în anii ce vin. devin capabile să modeleze. ci modelează o nouă realitate virtuală pe care o proiectează şi o transmite utilizatorului de informaţii. încât generaţii întregi de produse software existente sunt înlocuite de altele noi.

sisteme informatice integrate. Din varietatea de criterii utilizate în clasificarea sistemelor informatice. sisteme informatice de ramură. de obiectivele urmărite în strategia generală a domeniului supus informatizării cât şi de caracteristicile şi performanţele echipamentelor de calcul şi de comunicaţie din structura sistemelor informatice. (c) După gradul de structurare al colecţiilor de date: sisteme informatice care folosesc fişiere independente. subsistemul comercial. pentru anumite activităţi din economie (sănătate. (b) După domeniul activităţilor şi nivelul de abordare: sisteme informatice microeconomice (la nivelul agenţilor economici). subsistemul resurselor umane. armată. sisteme informatice de conducere a proceselor tehnologice (de automatizări). sistemele informatice sunt structurate în funcţie de organizarea şi structura sistemului informaţional. sisteme informatice distribuite. subsistemul financiar-contabil. sistemul informatic general al economiei naţionale. enumerăm: (a) După funcţiile la nivelul unităţii economice: subsistemul de urmărire şi programare a producţiei. sisteme informatice cu baze de date. sisteme informatice metropolitane (unităţi administrativ-teritoriale). subsistemul de servicii. sisteme informatice suport de asistare a deciziei. (d) După gradul de concentrare/dispersie a capacităţilor de prelucrare şi memorare a datelor: sisteme informatice centralizate. (e) După modul de tratare a informaţiei în calculator: 62 .3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE În cadrul unui sistem economic. subsistemul de cercetare-dezvoltare. sisteme informatice cu baze de date orientate pe obiecte. statistică).3. sisteme informatice-expert cu baze de cunoştinţe.

personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi tehnologii de fabricaţie. (f) După modul de utilizare a sistemelor de prelucrare şi comunicaţie: sisteme informatice off-line. (g) După regimul de acces la resursele hardware a sistemului de calcul: sisteme informatice cu acces secvenţial. tactice şi operative. subsistemul de gestiune a cunoaşterii (specific activităţilor de cercetare şi proiectare). sisteme informatice online. sisteme informatice cu prelucrare şi răspuns în timp real. transmitere.sisteme informatice cu tratarea în regim batch (pe loturi). (h) În funcţie de simultaneitate/nesimultaneitatea lucrărilor în sistemul informatic: sisteme informatice cu prelucrări monoprograme. Se definesc astfel în cadrul sistemului informatic al firmei următoarele subsisteme: subsistemul conducerii strategice. Analiza unui sistem informatic se realizează în raport cu: factori de conducere la nivelul conducerii strategice. iar uneori sistemul informaţional poate să coincidă cu cel informatic. sisteme informatice cu acces interactiv (conversaţional). prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel obţinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei (IT).monoprelucrare sisteme informatice cu prelucrări în regim de multiprogramare (se execută mai multe lucrări la un singur calculator local). Sistemul informatic al firmei este astfel structurat încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de utilizatori. personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor. sisteme informatice în regim de teleprelucrare (cu deosebirea că reţeaua de calculatoare care procesează lucrările sunt distribuite geografic). sisteme informatice cu acces combinat. la limită. 63 . sisteme informatice cu regim multiprelucrare (lucrarea se execută în paralel pe mai multe calculatoare care operează coordonat în sistem). stocare. Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite realizarea operaţiilor de culegere. subsisteme ale conducerii curente.

asigură derularea activităţilor de control şi conducere pe termen scurt. Structura sistemului informatic al firmei cuprinde deci. stocarea şi prelucrarea datelor privitoare la tranzacţiile zilnice. Sisteme informatice la nivel operaţional (Operational Level Systems) . Sistemele informatice destinate conducerii strategice . produse finite obţinute. Putem realiza o clasificare a sistemelor informatice întâlnite în cadrul firmei pornind de la criteriul naturii prelucrărilor realizate prin intermediul lor: Sisteme pentru prelucrarea tranzacţiilor (TPS .permit promovarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în cadrul firmei (de exemplu produsele software destinate proiectării asistate de calculator AutoCAD) precum şi asigurarea automatizării şi controlului fluxului de documente în cadrul firmei. oferind informaţia necesară decidentului în conformitate cu domeniul său de responsabilitate. Sistemele informatice destinate conducerii curente . individual.Transaction Precessing Systems) sunt specializate în preluarea.subsisteme operaţionale. spre exemplu. atât componentele definite după criterii funcţionale. sistemul informatic privind gestiunea producţiei. încasat. sistemul informatic privind evidenţa vânzărilor. Chiar dacă ele reprezintă componente ale sistemului informatic al firmei. sistemul informatic al contabilităţii financiare.permit culegerea. aceste sisteme generează rapoarte periodice. Fiind gândite mai mult ca sisteme de raportare periodică. Susţinând de regulă decizii de rutină. le vom numi în continuare sisteme deoarece le vom prezenta pe fiecare din ele. cât şi pe cele rezultate din luarea în considerare a nivelelor de decizie şi operaţionale din cadrul firmei. Sistemele de gestiune a cunoaşterii în cadrul firmei (Knowledge Systems) . În această categorie cuprindem. stocarea şi prelucrarea datelor referitoare la tranzacţiile şi procesele economice derulate (aprovizionări cu materii prime. Se caracterizează prin gradul lor mare de repetabilitate şi prin volumul mare de date procesat şi servesc nivelul operaţional. de rutină.).permit echipei manageriale “la vârf” să realizeze planificarea activităţii firmei pe termen lung în vederea atingerii obiectivelor strategice fixate. sistemul informatic privind gestiunea stocurilor etc. ele sunt mai puţin pregătite să ofere informaţii urgente ca urmare a unor situaţii neprevăzute. consumuri de materii prime. 64 . livrate. a căror structură este prestabilită. plăţi efectuate către furnizori etc.

procesoare de tabele. altele decât cele de rutină. 65 . sub formă de fapte şi reguli.). ci să ofere facilităţi generalizate de calcul şi comunicaţii. Sisteme destinate cercetării-dezvoltării (KWS . În această categorie putem include sistemele expert caracterizate prin stocarea cunoştinţelor unui expert uman.Management Information Systems) destinate asigurării rapoartelor sintetice de rutină necesare în procesul fundamentării deciziilor curente. controlului şi planificării pe termen scurt. Ele nu au fost gândite să servească la soluţionarea unei anumite probleme. În vederea oferirii unei informări relevante. preţul produselor fabricate de firmele concurente. într-o bază de cunoştinţe utilizată în deducerea de concluzii prin derularea de raţionamente automate.Decision Support Systems) oferă managerilor modele complexe şi aprofundate de analiză în vederea fundamentării deciziilor.Sisteme destinate activităţii de birotică .(OAS .Office Automatic Systems) destinate mai ales personalului implicat în procesul prelucrării informaţiei (contabili. funcţionari. secretari). sisteme de poştă electronică etc. în elaborarea deciziei băncii de acordare a creditelor pentru clienţii săi etc. date sintetizate oferite de MIS şi DSS precum şi cele mai avansate produse software grafice. În această categorie putem cuprinde: procesoare de texte. Sisteme suport de decizie (DSS . Sistemele expert pot fi utilizate cu succes în diagnosticarea financiară a firmei.Executive Support Systems) reprezintă sisteme informatice destinate conducerii strategice şi permit luarea unor decizii nestructurate. dar şi managerilor. Ele valorifică informaţii interne oferite de TPS şi MIS alături de informaţii provenite din mediul economic exterior (curs valutar.Knowledge Work Systems) destinate creării şi integrării noilor tehnologii în cadrul firmei. Sisteme suport ale executivului (ESS . Sisteme informatice destinate conducerii (MIS . proiectanţii şi ceilalţi specialişti angrenaţi în activitatea de cercetare-dezvoltare. Oferă utilizatorilor flexibilitate deosebită la cerinţele formulate returnând rapid răspunsurile solicitate. preţul pe piaţă al materiilor prime etc. Utilizatorii acestor sisteme sunt inginerii. ele permit şi generarea de rapoarte privind abaterile înregistrate precum şi consultarea online a informaţiilor referitoare la perioadele anterioare de gestiune (în vederea determinării trendului indicatorilor). Utilizează date privind mediul exterior al firmei.

a vocii şi sunetului. fie se memorează pentru prelucrări ulterioare. funcţia de comandă-control a sistemului. Informaţia odată introdusă în sistem. alfanumerice. introducerea manuală a datelor şi textelor. funcţia de ieşire a informaţiei. a imaginilor video sau film. fără a fi memorată sau prelucrată. grafice. funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei. la ieşire. captarea cu echipament adecvat a informaţiilor numerice. indiferent de conţinutul concret al activităţii pe care o serveşte. Capacitatea de stocare a informaţiei şi viteza de acces la date constituie criterii fundamentale de apreciere a performanţelor unui sistem informatic în raport de durata şi volumul informaţiei memorate.4. 3. nefiind exclusă posibilitatea transferării ei. Informaţia se poate păstra în: 66 . funcţia de prelucrare a informaţiei. Un sistem informatic.4. preluarea informaţiei provenite din reţele locale de date.3.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC Funcţiile unui sistem informatic decurg atât din obiectivele entităţii organizaţionale cât şi din mijloacele pe care tehnologia informaţiei şi comunicaţiile i le oferă în vederea realizării acestor obiective. în timp real.1 Funcţia de preluare a informaţiei Funcţia de preluare a informaţiei în sistem se exercită într-o varietate mare de modalităţi cum sunt: preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţie. fie se prelucrează imediat.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei joacă un rol important în funcţionarea unui sistem informatic. îndeplineşte următoarele funcţii generale: funcţia de preluare a informaţie. 3. funcţia de comunicare a informaţiei.

cum sunt: 67 . Aceste linii de comunicaţie utilizează modemul pentru conversie din/în format digital în/din format analogic. Reţeaua publică de telecomunicaţii (public switched telecommunications network . asigură conectarea directă a echipamentelor digitale utilizând echipamente NTE (network termination equipment).o infrastructură informaţională în care informaţia este transmisă prin reţele eterogene. O reţea ISDN (integrated services digital network). memoria externă. Internetul fiind utilizat pentru transmiterea datelor în întreaga lume şi reprezintă un mod de conectare în care calculatoarele pot comunica utilizând un protocol de adresare comună (TCP/IP). Informaţia aflată în memoria unui sistem informatic poate servi în procesul de prelucrare sau poate fi valorificată prin consultare locală ori poate fi comunicată utilizatorilor prin intermediul reţelelor de comunicaţie.3 Funcţia de comunicare Funcţia de comunicare a sistemului informatic asigură transferul informaţiilor între reţelele de calculatoare şi/sau între calculatoare şi reţelele de comunicaţie prin: comunicaţia între componentele entităţii organizaţionale.memoria internă.4 Funcţia de prelucrare Funcţia de prelucrare se referă la o mare varietate de operaţii şi procese. pentru informaţii cu caracter de istorie sau care se consultă foarte rar. conectate fizico-funcţional într-o reţea omogenă de calculatoare de tip local (LAN Local Area Network). comunicaţia la distantă pe linii de comunicaţie digitală. 3.4. 3.4. pentru datele în curs de prelucrare. comunicaţia prin World Wide Web (WEB) . comunicaţia la distanţă realizată printr-o linie analogică pe reţeaua publică de telecomunicaţii.PSTN) asigură conectarea calculatoarelor utilizând comutarea circuitelor (circuit switching). pentru datele care se consultă periodic. depozite şi arhive electronice.

depozitele şi arhivele electronice stocate pe suporturi de memoria externă. electronic. Au loc operaţii pentru obţinerea de rapoarte şi situaţii complexe care vor fi transferate la dispozitivele de ieşire în vederea imprimării lor. grafic etc. ce presupune operaţii diferite în raport de natura informaţiei solicitate. crearea şi încărcarea bazelor de date (BD). optic.) pe altul. echipament de comunicaţie în reţea etc. preluate din reţelele de comunicaţie sau introduse manual. prin intermediul sistemelor de comunicaţie. îndeosebi în cazul prelucrării datelor şi cunoştinţelor. afişării la terminal sau a comunicării locale. ori la distanţă. Au loc o multitudine de operaţii logice (comparaţii. bazele de tabele (BT). reproducerea informaţiei şi documentelor prin copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport din bazele de date (BD).). punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire. de Ia terminale de culegere. şi/sau bazele de cunoştinţe (BC). precum şi operaţia inversă de conversie din digital în analogic. introducerea de informaţii noi. necesară memorării şi procesării ei cu mijloace informatice. imprimantă. forma şi conţinutul informaţiilor. pentru a o face compatibilă cu echipamentele electronice de tip analogic pentru redarea. Consultarea bazei de informaţii nu afectează conţinutul acesteia. de tabele (BT). de recunoaştere a formelor sau semnificaţiei acestora. se realizează cu ajutorul unor programe care permit căutarea. 68 . ordonări) sau semantice. actualizarea bazelor de date. de tabele şi de cunoştinţe presupune ştergerea informaţiilor devenite inutile. înregistrarea sau transferul de informaţie audio şi vizuală. consultarea interactivă a informaţiei. conversie de suport prin transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic. Încărcarea bazelor se face cu informaţii provenite din bazele. selectarea şi transmiterea informaţiei solicitate. modificarea valorilor celor existente pentru a Ie pune în acord cu realitatea pe care trebuie să o reflecte sau cu nevoile utilizatorului de informaţii. tratarea propriu-zisă a informaţiei. constă în efectuarea celor mai variate operaţii care privesc. la un dispozitiv periferic de ieşire (monitor.conversia informaţiei din forma analogică în formă digitală. şi/sau cunoştinţe (BC) presupune un ansamblu de proceduri prin care se generează structura şi modul de organizare a informaţiei pe suportul tehnic.

secvenţe video sau audio sau combinaţii ale acestora. transferul de date pentru stocare la distanţă pe suporturile de memorie externă.. film. consumatori etc.5 Funcţia de ieşire a informaţiei Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă mai multe cerinţe în funcţie de: natura informaţiei transferate la ieşire: date.3. telefax. se realizează prin transmiterea digitală de date. transmiteri de date şi imagini prin telex. organisme publice. memoria internă. a informaţiei transmise. depozite şi arhive electronice ale sistemului informatic sau comunicarea informaţiilor. videoconferinţe etc. către partenerii de afaceri. de destinaţia şi modul de transmitere a rezultatelor. conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire. a tuturor funcţiilor sale. alocarea optimă a resurselor sistemului referitoare la echipamente. pe care urmează a fi transferată informaţia la ieşire. baza de programe. texte. controlul proceselor de intrare. Comunicarea în interiorul sistemului se face prin consultare directă la terminal. prin consultarea realizată Ia terminale video şi audio ale reţelei locale. de proceduri şi baza informaţională. prin listarea documentelor obţinute la imprimantă. informaţie vizuală şi sonoră cu ajutorul reţelelor publice sau private de comunicaţii. voce. destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat. digitală sau analogică.4. forma. Comunicarea cu exteriorul se face prin transmiterea de informaţii multimedia la distanţă. 69 . documente grafice. acţionari. teleconferinţe. 6) Funcţia de comandă şi control a sistemului informatic deţine toate atributele necesare pentru dirijarea şi reglarea funcţionării întregului sistem. clienţi. prelucrare şi ieşire a informaţiei în funcţie de natura lor. texte. natura suportului tehnic sau grafic. de specificul operaţiilor care se execută. telefon. plotter sau prin imprimare pe dispozitive de fotocopiere.

cât şi cu sistemele de comunicaţii. de metode.3.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Sistemul informatic în sectorul terţiar este un ansamblu interconectat de echipamente hardware şi programe software. dacă echipamentele (componenta hardware).1 Structura sistemului informaţional 70 .3. programele (componenta software). suficiente pentru a putea explica structura şi funcţiile sistemului informatic. Aceste elemente fundamentale sunt echipamentele. programele şi informaţiile. în timp ce baza de informaţii oferă obiectul supus procesării cu ajutorul mijloacelor amintite. Acestea au roluri diferite în economia sistemului. organizarea şi funcţionarea acestuia. reprezintă instrumentul logic al acesteia. tehnici. constituie instrumentul fizic al activităţii sistemului informatic. Din definiţie rezultă existenţa a trei componente. între care se creează un ansamblu de legături comunicaţionale. modele şi instrumente având ca obiectiv procesarea informaţiei şi care îşi exercită funcţiile sale în interdependenţă. atât cu sistemele informatice profesionale. Componenta informaţională INFORMAŢIA Subsistemul de informaţii SOFTWARE Subsistemul de programe HARDWARE Subsistemul de echipamente Componenta logică Componenta fizică UNITATEA CENTRALĂ PERIFERICE DE INTRARE ŞI/SAU IEŞIRE ECHIPAMENTE PENTRU COMUNICAŢII Locale La distanţă Figura nr. Astfel.

5. Memoria operativă este de două tipuri: memorie RAM. interviuri. de la un alt VCR pentru imagini de la un videocasetofon sau de la un Tuner TV pentru a prelua imaginile din reţelele TV. scanner-ul pentru înregistrarea digitală a imaginilor grafice aflate pe documente. 3. de tip „citeşte-numai” care permite doar citirea fără a fi modificată. constituie perifericul de introducere a sunetului captat direct din realitate: dispoziţii şi mesaje. care permite atât scrierea cât şi citirea şi este o memorie de tip volatilă.. numită şi memorie moartă. care reprezintă memoria operativă la nivelul căreia se execută toate calculele aritmetice şi logice.3. în sensul că informaţia se pierde la închiderea sesiunii de lucru. a) Dintre perifericele de intrare necesare unui sistem informatic amintim: tastatura utilizată pentru introducerea manuală a informaţiei date. numită şi memorie vie.5. Mouse-ul este folosit pentru manipularea mai 71 . tratative. microfonul şi interfaţa pentru sunet adecvată. conferinţe etc. echipamente interactive de introducere din categoria mouse-lui. aparatul telefonic şi interfaţa telefonică pentru receptarea şi înregistrarea digitală a comunicaţiilor analogice sau digitale. a mesajelor sonore.1 Componenta hardware a sistemului Componenta hardware a sistemului este reprezentată de ansamblul de echipamente format din: a) Unitatea centrală a sistemului informatic numită generic procesor b) Memoria internă. memorie ROM. joystick etc. aparatul telefax şi/sau interfaţa telefax pentru înregistrarea digitală a documentelor grafice recepţionate sau pentru scrierea lor directă la imprimantă fax. interfaţa audio şi video pentru recepţia imaginilor şi sunetelor prin intermediul plăcii de captură video ce preia imagini de la o cameră video. atât periferice comune de intrare-ieşire cât şi echipamente dedicate. comentarii şi rapoarte. trackball. texte şi comenzi.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului conţin.

De asemenea. tableta grafică (digitizor) şi interfaţa de pointare. cu avantajul înregistrării unui volum mare de informaţii pe unitatea de suport. sau în regim memorat. realizează transferul documentelor din memoria internă a sistemului informatic în memoria sa externă. monitorul serveşte.uşoară a imaginilor pe ecran şi introducerea comenzilor în calculator. prin lectura documentului aflat în memoria internă sau externă a calculatorului electronic. b) Perifericele de ieşire ale unui sistem informatic sunt: imprimanta. plotter-ul.. planuri. fie inclus în tastatura calculatoarelor portabile (laptop-uri. către un copiator. de fapt un creion cu o tabletă pe care se înscriu informaţii ce sunt transmise la calculator etc. sub forma de arhivă pe microfilm. notebook-uri etc. numit şi „maneta de joc” este utilizat în special în jocurile electronice. textelor. Trackball. Joystick-ul. un mouse aşezat cu sfera în sus şi care este manevrată cu mâna fiind ataşat fie extern la calculator. pentru trasarea de schiţe tehnice. interfaţa audio. incinte acustice. interfaţa de ieşire telecopiator.. pentru afişarea pe ecran a informaţiei solicitate. pentru transmiterea analogică şi digitală de mesaje direct sau înregistrate digital sub forma fişierelor acustice. fie la distanţă prin reţelele pentru comunicaţii de date. pentru transmiterea documentelor memorate digital. documentelor sau desenelor. aparatul telefonic şi interfaţa sa cu sistemul informatic. pentru transpunerea pe hârtie a datelor.). imprimanta pentru microfilm şi interfaţa sa. pentru transmiterea Ia distanţă a documentelor tip fax direct din document. pentru transmiterea de sunet în reţele locale. desene de specialitate în alb-negru sau color. ecrane electronice. fie local către un copiator. în reţele pentru transmiterea la distanţă a sunetului şi vocii sau pentru consultare locală a informaţiei sonore (memorate sau în curs de recepţie) cu 72 . Terminalul dispune de un difuzor încorporat pentru emiterea de sunete. aparatul telefax şi interfaţa sa specifică. mesaje şi alte informaţii sonore. aici sunt incluse dispozitivele de afişare audiovizuală locală: monitoare. amplificatoare de sunet etc. Imprimarea se poate realiza în alb-negru sau color. interfaţa video pentru transmiterea de imagine şi sunet prin reţelele de televiziune cu circuit închis sau prin sisteme de televiziune la distanţă.

difuzorul calculatorului etc. următoarele: Unităţile digitale de disc magnetic şi optic (discuri fixe. a datelor. lectura şi prelucrarea diferenţiată a informaţiei din aceste fişiere. decodificare. Memorii flash etc. facsimile. a sunetelor şi filmelor cu ajutorul reţelelor de telefonie. telefoane mobile) şi interfeţele video şi acustice de cuplare la reţea de bandă largă.dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de sunet. d) Echipamente pentru comunicaţii. procesoare de texte şi documente. locală sau la distantă. codificare. boxe. echipamente GSM pentru comunicaţii mobile (telefon GSM. texte. c) Perifericele de intrare-ieşire întâlnite în configuraţia unui sistem informatic sunt.mijloc de comunicare portabil) şi interfeţele mai elaborate cu utilizatorul care introduc informaţia folosind un creion fotosensibil şi dispune de soft specializat pentru procesarea şi transmiterea informaţiei utilizând de regulă reţeaua de telefonie mobilă. incinte acustice. digitale (CD. procesoare de grafică. Aici sunt incluse totalitatea dispozitivelor tehnice de conectare. în principal. Structura şi funcţionalitatea acestuia depinde de mai mulţi factori: echipamentul informatic utilizat. DVD. DVD. a documentelor grafice.). a informaţiei utilizate în sistemele informatice. tipul de comunicaţii practicate (locale sau la distanţă). folosind programe diferite. natura reţelelor de telecomunicaţii utilizate şi cuprind: echipamentele de fax-modem care asigură transmiterea documentelor de tip facsimil. film etc. transmitere recepţie. imagini video şi audio. difuzoare. Blue-Ray). pager) care comunică într-o reţea GSM utilizând servicii vocale şi „nevocale” (transmisii de date. videotelefon şi sistemul de videoconferinţe (televizoare. documente grafice. Discurile magnetice şi/sau optice. imagini) în format digital1. panouri electronice. CD-ROM. indiferent de 1 digital bit pipe = conductă digitală pentru biţi 73 . sunete. sunet şi imagine. în funcţie de natura informaţiei conţinute în aceste fişiere: procesoare de tabele. camere de luat vederi. natura informaţiei prelucrate. discuri flexibile) permit memorarea digitală a informaţiei de orice natură (date. a imaginilor video şi audio. asistenţi personali digitali de tipul PDA (dispozitiv portabil miniaturizat cu ecran şi tastatură asemănător cu „palmtop-ul”) sau PCom (Personal Communicator . manipularea ei sub forma unor fişiere cu diferite extensii.

3 Componenta software Componenta software a unui sistem informatic. tip document grafic. procesoare pentru medii integrate de dezvoltare etc. hub-uri (receptoare. Software-ul este format din următoarele grupe mari de programe: programele sistemului de operare . comutatoare (switch-uri). reţelele de calculatoare (LAN. procesoare integrate. calendar şi agendă. conectate conform unor tehnologii specifice. MAN. Pentru conectare se utilizează plăcile de reţea. accesoriile pentru sistemele informatice de lucru reprezintă un set de programe folosite uzual ca: ceas. INTERNET) sunt reprezentate de un ansamblu de calculatoare eterogene (staţii şi servere) şi alte echipamente şi dispozitive de comunicaţie. este formată din subsistemul de programe care constituie componenta logică a sistemului informaţional. bloc-notes. accesorii pentru sunet şi imagine . accesorii pentru comunicaţii (telefon. un calculator prin modem. cabluri. accesorii pentru desen. procesoare pentru limbaje de programare şi asamblare. concentratoare) pentru tehnologiile de tip stea sau inel. WAN. porturi etc. procesoare pentru comunicaţii şi reţele de date. un fax digital. fax). conectori. 3. procesoare pentru sisteme de gestiune de baze de date/cunoştinţe. procesoare DTP (Desk Top Publishing). o reţea). procesoare de calcul tabelar. procesoare pentru desen şi reprezentări grafice:.5. procesoare de proiectare asistată. procesoare pentru accesare şi dezvoltări în sisteme de reţele Internet şi Intranet..natura sursei sau receptorului (un telefon digital. 74 . procesoare utilitare şi de întreţinere. procesoare de text şi imagine fixă. calculator. indiferent de gradul de complexitate a configuraţiei fizice. procesare text.

conţine multitudinea de rezultate intermediare şi rezultatele finale ale activităţii de prelucrare.3. De cele mai sus se poate concluziona că funcţionarea unui sistem informatic este posibilă numai prin funcţionarea sincronă şi intercorelată a celor trei subsisteme ale acestuia: echipamentele. 75 . texte) preluate prin scanare (documente. optic sau grafic (microfilm). panouri electronice. planuri). păstrarea pe termen mediu în memoria externă (disc magnetic. păstrarea pe termen îndelungat. schiţe. sunet şi imagine. documente). pentru consultări ulterioare. transmitere locală sau la distanţă. redare audio (speaker). listarea la imprimantă. programele şi informaţiile. rezultate intermediare ale unor prelucrări anterioare sau în curs de desfăşurare. grafice. prin arhivare pe suport magnetic. prin sistemele de comunicaţii locale şi telecomunicaţii de date. redare video (monitor. optic). b) Informaţiile de ieşire ale sistemului informatic au mai multe destinaţii: pentru consultare interactivă la monitoarele calculatorului (date. sistem de televiziune) sau înregistrate pe microfilm. stocate în memoria externă. introduse prin tastare (date. înregistrări audio (microfon) sau video (camera de luat vederi) şi sunt: preluate din reţelele de date şi comunicaţii. faxuri).5. desenare la plotter (desene. a) Informaţiile de intrare pot proveni din mai multe surse: captate direct din realitate. depozite şi arhive electronice sau înregistrate pe microfilm. păstrarea temporară în memoria internă sau externă în vederea unor prelucrări imediate. texte. locale sau la distanţă.4 Componenta informaţională Componenta informaţională a sistemului oferă obiectul supus prelucrării şi în acelaşi timp. texte.

OBIECT AL PRELUCRĂRII 4. de la indicatorii cantitativi sau valorici analitici până la indicatorii de sinteză. De la sursă la receptor. circulaţia şi utilizarea informaţiilor reprezintă un proces conştient. Ţinând cont de principiile generale ale funcţionării sistemelor şi de rolul informaţiilor în asigurarea conexiunilor informaţionale în procesul de conducere a firmei. reprezintă condiţii indispensabile pentru gestiunea proceselor de creare a bunurilor materiale şi spirituale. informaţia circulă prin ceea ce se numeşte canal de comunicaţie. transmiterea şi utilizarea de informaţii. se poate afirma că în timp ce conţinutul informaţiilor este determinat. de sistemul condus. Indicatorii sunt agregaţi piramidal. iar locul unde ajunge se numeşte receptor. Prin urmare. care formează sursa de date necesare gestiunii firmei. în principal.Capitolul 4 INFORMAŢIA . În sfera activităţilor economico-sociale.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE . în care legile specifice procesului informaţional pot fi prestabilite şi modificate după cerinţele cunoaşterii şi conducerii activităţilor economice. exprimaţi de obicei sub formă valorică. Alături de indicatori sunt codurile şi nomenclatoarele de coduri care asigură o clasificare şi o structurare omogenă a informaţiilor după criterii bine definite. Informaţia economică este exprimată printr-un sistem de indicatori. forma lor este determinată de sistemul de conducere.CALITATEA ACESTORA – Informaţiile economice iau naştere în mod obiectiv. Producerea. a unor conexiuni între subsisteme şi sistemul global. în timp ce conţinutul 76 . producerea. între sistemul de conducere şi cel condus. informaţia trebuie definită în legătură strânsă cu aceste trei noţiuni. în activitatea ecomomico-socială. determinist sau aleator. Informaţiile emise în acest cadru poartă numele de informaţii economice. Locul unde ia naştere informaţia se numeşte sursă. Funcţionarea stabilă a unui sistem şi dezvoltarea sa sunt condiţionate de existenţa unor conexiuni informaţionale între elementele sale. dirijat. integrator. Forma informaţiilor se poate modifica în raport cu mijloacele şi procedeele folosite la producerea lor.

şi anume: informaţii de prognozare pe termen lung. economic. Informaţiile utilizate în gestiunea firmei sunt clasificate atât din punct de vedere funcţional cât şi sub aspectul utilităţii lor. la sfârşitul perioadelor de gestiune sau în diferite momente ale perioadelor respective). Pentru 77 . informaţii de intrare (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul obiectivelor propuse spre realizare şi al resurselor alocate pe activităţi şi entităţi funcţionale. Pentru ca informaţia să-şi poată îndeplini rolul în conducerea şi previzionarea macroeconomică. oportunitatea reprezintă calitatea informaţiei de a fi disponibilă în momentul la care este solicitată şi se măsoară prin parametrul timp. informaţiile pot fi considerate ca o proprietate obiectivă a fenomenelor şi proceselor economice. precum şi la diferite momente intermediare). informaţiile economice se clasifică astfel: informaţii de stare (care caracterizează cantitativ şi calitativ potenţialul tehnic. informaţii de programare sau planificare operativă. de producţie. cantitativ şi calitativ. În raport cu această calitate. folosite pentru elaborarea unor prognoze. pe activităţile şi entităţile sale funcţionale. Din acest motiv. informaţii de cooperare (ce caracterizează cantitativ şi calitativ relaţiile şi legăturile operaţionale cu sistemele exterioare). în formularea şi fundamentarea deciziei. informaţii de execuţie (care sunt utilizate în procesele informaţionale pentru execuţia lucrărilor informaţionale şi care conţin atât informaţiile menţionate cât şi alte informaţii operative pentru conducerea şi funcţionarea sistemului. informaţii de planificare de perspectivă medie şi lungă. informaţiile economice furnizate şi vehiculate de sistemul informaţional al firmei se împart în şase grupe mari. fiind independent de structura sistemului condus şi conducător. a activităţilor şi entităţilor sale funcţionale). se evidenţiază procesul de îmbătrânire a informaţiei. la începutul perioadelor de gestiune şi la diferite momente imtermediare până la sfârşitul acestor perioade). informaţii de evaluare şi raportare. Pentru a avea semnificaţie şi utilitate. informaţii de control şi reglare. valutar etc. informaţii de ieşire (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul rezultatelor şi al consumului de resurse. uman. Din punct de vedere funcţional. pe ansamblul sistemului. al activităţilor şi entităţilor sale funcţionale la începutul şi sfârşitul perioadelor de gestiune. trebuie să întrunească următoarele calităţi: acurateţea determină valoarea informaţiei şi se referă la reflectarea exactă a realităţii.acestora rămâne neschimbat. informaţiile trebuie să fie recepţionate de sistemul conducător. financiar. Sub aspectul utilităţii lor. informaţii de pregătirelansare. al sistemului economic firmă.

prelucrarea.a se reduce la minimum acest proces şi efectele sale este necesară scurtarea ciclului producere-prelucrare-transmitere-stocare şi utilizare a informaţiei. a utilităţii informaţiei şi prin prisma efectelor sale asupra sistemului economic condus. efectele economice asociate tipului de decizie.t. Valoarea informaţiei economice poate fi comensurată cu ajutorul unei expresii matematice de forma următoare: 1 t (4. numărul deciziilor luate. N) . adică adoptarea deciziei. perioada în care informaţia este utilă. n N p date. reprezintă valoarea informaţiei furnizate. valoarea trebuie privită prin prisma conţinutului informaţional.g(p. timpul de răspuns al sistemului care produce informaţia numărul de sub-perioade ale lui t.1) Vi = E ∑ f(C. t n=1 [ ] unde: Vi efectele E t C A T respectivă. n) . 78 . în perioada t. A. exprimată prin economice. utilizând informaţia. transmiterea şi recepţionarea informaţiei în procesul de gestiune a activităţii firmelor. N. cantitatea de informaţie. probabilitatea luării unei decizii corecte pe baza informaţiei Un calcul de eficienţă privind utilizarea informaţiei trebuie să ţină seama şi de costurile implicate în producerea.T. acurateţea informaţiei.

a frecvenţei. informaţii despre clienţi (situaţii detaliate ale comenzilor şi solvabilităţii. eforturile erau îndreptate spre prelucrarea acestor informaţii disponibile în cantităţi uriaşe. planurile de construcţie. Luate în sens strict. un obiect este specificat mai direct şi devine identificabil. Conform naturii sale. informaţii despre livrări. informaţiile-obiect tipice sunt preţul. În comerţ. dosarele. este 79 . comportament. ea oferă relaţii despre data comenzii. această categorie poate ajunge la un volum foarte mare de date. Până în anii ‘80. este important să se specifice şi tipul acestora. ele fiind foarte diferite. În acest sens. când şi unde s-a depozitat un articol sau când un anume client a făcut o comandă. relaţie. De asemenea omul dispune de astfel de informaţii în structura ADN-ului. dimensiunea sau greutatea unui produs. De exemplu. electronice etc. a) Informaţii de conţinut .2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ Atunci când se discută rolul şi puterea informaţiilor. la un sistem de calcul PC aceasta are loc prin indicarea tipului de microprocesor. Spre deosebire de informaţiile de conţinut. Informaţiile relevante se clasifică în şase categorii după: conţinut. a mărimii hard-discului. documente de elaborare şi execuţie constituie informaţii atribut. formă. stocuri. vânzări. acţiune şi comunicare. b) Informaţii de atribut descriu forma şi structura unui obiect. Aceasta înseamnă că informaţiile de conţinut. Prin intermediul informaţiilor de atribut. Informaţiile de atribut sunt deosebit de importante pentru a se ajunge de la afirmaţii generale la informaţii specifice. a monitorului etc.). Până în prezent în economie a fost utilizată în special categoria referitoare la conţinut şi aceasta în mod sistematic şi simplu. Aceste informaţii se găsesc de obicei în actele. a livrării. timp.4. ca obiect distinct. optice. iar a lucra cu ele reprezintă însă cheia viitorului.). informaţia de conţinut este de cele mai multe ori istorică. nu oferă ele singure relaţii despre valoarea unui produs. arhivele sau suporturile digitale (magnetice.furnizează date despre valori numerice. Datele cuprind adrese. A le genera sau obţine pe celelalte a fost posibil de-abia în ultimii ani datorită evoluţiilor spectaculoase a tehnicilor de prelucrare a informaţiilor. locuri şi alte mărimi cantitative. în individualitatea sa. evidenţa salariilor sau date personale ale angajaţilor. a tipului şi mărimii memoriei interne. persoanele de contact etc.

sunt foarte utile în ceea ce priveşte strategiile şi politicile viitoare. direcţiei şi semnificaţiei. Informaţiile de comportament se bazează pe informaţiile de conţinut iar pentru înţelegerea mecanismelor şi principiilor de comportament se simulează prin modelare. Aceste date au fost multă vreme stocate prin intermediul semnelor. comportamentul obiectelor fizice într-o realitate virtuală sau tridimensională. Folosind simulări cât mai realiste este adesea posibil să se construiască dintr-o dată o instalaţie perfectă sau aproape sigură. generează o informaţie specifică. sociologic. d) Informaţii de comportament presupun tratarea din punct de vedere antropologic. a legăturilor cauzale dintre obiecte. firma Boeing a construit cel mai mare. în timp ce informaţiile de atribut descriu prezentul. c) Informaţia de relaţie descrie relaţia dintre obiecte şi este esenţială pentru a putea reprezenta dependenţa şi interdependenţa. 80 . sau chiar mai redus. timpul de dublare a capacităţii de stocare. Va fi posibilă nu numai extragerea informaţiilor din date ci şi generarea de acţiuni pornind de la 1 Având la bază această idee. Revoluţia informaţională nu urmăreşte numai crearea lumii virtuale ci şi interacţiunile între „lumea virtuală” şi lumea reală pentru ca aceasta să se poată transpune în practică. Prototipul nu mai există în mod real. mai întâi pe calculator. Toate simulările au loc pe acest obiectiv virtual. în condiţiile menţinerii costurilor cip-urilor şi mediilor de stocare. cel mai economicos şi cel mai sigur avion comercial. psihologic şi economic a comportamentului obiectelor investigate. Avionul a fost proiectat şi testat în această lume virtuală. informaţiile de atribut au fost disponibile într-o măsură din ce în ce mai mare în formă multimedia. e) Informaţii de acţiune. cu mult înainte să se fi „consumat” o singură bucată de material pentru realizarea sa. modelul Boeing 777. Informaţiile de comportament. Aceste tehnologii au devenit posibile datorită faptului că au fost inventate medii care permit stocarea a miliarde de biţi şi sunt disponibile procesoare care permit prelucrarea într-un timp acceptabil a acestor cantităţi de date. Se pot face afirmaţii şi se obţin estimări privind evoluţiile viitoare. este de aproximativ 6 luni. ci numai virtual1. sunet şi film. de măsurare a gradului de asociere sub aspectul intensităţii.necesar să se cunoască datele de individualizare şi care luate în compoziţia corectă. Informaţiile de conţinut descriu trecutul. În decursul scurtei istorii a tehnologiei informaţionale. dar odată cu introducerea prelucrării de imagini.

în special. Tehnologia informaţională transmite astăzi numai conţinuturi informaţionale. Contextul joacă un rol secundar. În publicitate. de exemplu. întrucât prin combinarea iscusită a conţinutului şi a contextului se poate obţine efectul de nou şi. prin aceasta. prin urmare. Rapiditatea dezvoltării funcţionalităţii software-ului pentru crearea unor cyber-spaţii realiste este uimitoare. în sensul că se acceptă anumite premise tacite. mişcările unei fiinţe umane vor fi înregistrate şi stocate cu ajutorul tehnicii senzorilor. f) Informaţia comunicată. în cazul roboţilor. De exemplu. Contextul. 81 . ci se creează şi contextul. joacă un rol foarte important. Contextul comunicării. Situaţia specifică în care are loc o comunicare constituie adesea premisa interpretării corecte a acesteia. care modelează comunicarea în calitate de context. Astăzi există posibilitatea de a modela acest cyber-spaţiu într-un mod atât de realist încât nu mai poate fi deosebită de realitate.informaţii. într-un mediu creat în mod artificial. îl constituie propria imaginaţie sau realitatea individuală. Se apreciază că software-ul pentru crearea în mod rapid şi realist de cyber-spaţii va fi disponibil mai devreme decât capacitatea întreprinderilor de a se folosi din plin de posibilităţile oferite de cyber-spaţiu. Comunicarea este un termen cu mai multe sensuri de înţelegere. pentru utilizator. Din acest motiv. Utilizatorul nu mai este izolat în propriul său context. 1 Vezi “Toy Story” primul film de lung metraj de animaţie tridimensională realizat şi proiectat doar pe calculator. într-un sens mai larg. Prin intermediul noilor tehnici de prelucrări virtuale. ci pătrunde în sistem şi. ambiguităţile joacă un rol din ce în ce mai mare. Comunicarea în sens tehnic desemnează transferul bidirecţional de date şi. în industria de divertisment dar şi în simulatoare super-sofisticate. ceea ce face ca să fie folosit. o atenţie sporită a celor spre care este îndreptată informaţia. întrucât conţinutul poate fi ambiguu sau neclar. fiecare mişcare trebuie programată minuţios dinainte. În cyber-spaţiu nu se comunică numai conţinutul. comunicarea în activitatea economică cu ajutorul tehnologiei online se bazează pe conţinuturi. Comunicarea în cyber-spaţiu face un pas uriaş înainte. schimb de informaţii. care pot fi ulterior imitate şi utilizate de maşinile inteligente1. alături de conţinut.

fie proceselor de conducere aferente. Pentru a fi utile gestiunii firmei datele trebuie să fie transformate în informaţii. la rândul lor. sub-activităţile sunt elementele constitutive pentru fiecare activitate. Procesarea informaţiilor are o abordare sistemică. în sensul manipulării şi utilizării informaţiei. Deşi folosesc tehnologii complexe. firmele îşi dezvoltă sisteme informaţionale. funcţii care reprezintă modele de gestiune asociate fie sistemelor şi/sau subsistemelor. activităţile care sunt elementele constitutive ale funcţiilor. Pentru a înţelege aceste sisteme se recomandă diferenţierea datelor de informaţii şi utilizarea unui sistem de vizualizare a procesării informaţiei. diverse activităţi desfăşurate cu ajutorul computerului sunt atribuite acestui departament (PED).4. procesele informaţionale reprezintă succesiunea de operaţii. în sub-activităţi şi menite să asigure detalierea concretă a funcţiilor.3 PROCESE INFORMAŢIONALE Majoritatea specialiştilor au fost de acord în privinţa faptului că tehnologia informaţională conduce la modificări ample. divizibile. reguli de funcţionare şi evenimente de ieşire proprii. operaţiile sunt componentele elementare ale sub-activităţilor şi sunt caracterizate prin evenimente de intrare specifice. structurate la rândul lor în procese şi operaţii. În cadrul sistemului informaţional al unei entităţi economice din punct de vedere al modului de organizare şi structurare a sistemului distingem următoarele nivelele: subsisteme informaţionale care sunt subordonate ierarhic macrosistemului din care fac parte şi care pot funcţiona de sine stătător. aceste activităţi au fost numite sisteme informaţionale. deoarece pentru obţinerea informaţiilor necesare diferitelor scopuri. Procesarea electronică a datelor (PED) reprezintă transformarea datelor în informaţii prin intermediul mijloacelor electronice. Uneori. adică analizate şi procesate în aşa fel încât acestea să capete o anumită semnificaţie pentru persoanele care iau decizii. Mai nou. conceptele care stau la baza sistemelor informaţionale sunt simple şi într-un fel familiare. Procesele şi operaţiile au un caracter specific. Diferenţa dintre cele două concepte (date şi informaţii) are o importanţă majoră atât în gestiunea firmei cât şi în folosirea lor de către computere. Noţiunea de sistem informaţional este strâns legată de 82 . de stări şi evenimente care constituie activităţile şi sub-activităţile descrise.

reprezentat în figură prin bucla feedback. centralizare) cu scopul de a le transforma în informaţii. constă în măsuri de protecţie pentru asigurarea faptului că rezultatele sunt corespunzătoare şi servesc scopurilor propuse. care furnizează informaţiile necesare pentru adoptarea deciziilor. 4.1. un sistem de stocare a datelor (pe diverşi suporţi informaţionali) în scopul utilizării lor ulterioare (de exemplu.abordarea sistemică a firmei.1 . Sistemul de procesare a datelor foloseşte memoria de date. Elementele de bază ale unui sistem de procesare a informaţiei sunt prezentate în fig. Astfel de precauţii constau în verificări ale acurateţei datelor procesate precum şi ale paşilor pentru determinarea utilităţii rezultatelor pentru utilizatori. Controlul. documente Memoria datelor Feedback Fig. intrările sunt reprezentate de date. Ieşirile sunt reprezentate de rapoarte. deoarece un sistem informaţional poate fi interpretat ca un proces complex în care sunt introduse date care sunt transformate pentru obţinerea informaţiilor. consecinţa modificării tehnologiei în scopul soluţionării unei probleme comerciale 83 . sortare. nivelurile predeterminate ale stocurilor). documente şi alte rezultate ale sistemului. Modificările observate în întreprinderile din domeniul serviciilor sunt. Într-un sistem informaţional. calculare.Structura sistemului informaţional Tehnologia este utilizată ca mecanism ce oferă mijloacele de atingere a obiectivelor şi de rezolvare a problemelor din întreprindere. Ea nu constituie în sine un proces activ şi nici nu este sursă a schimbării. Aceste date sunt transformate sau procesate. 4. prin urmare. Procesarea presupune numeroase manipulări şi analize ale datelor (clasificare. INTRĂRI TRANSFORMARE IEŞIRI Date Procesare Rapoarte.

a prezentării sub formă grafică a datelor din tabele cât şi a simplităţii integrării prelucrării datelor cu prelucrarea de text în cadrul foii de calcul sau a lucrului cu baza de date. care joacă un rol foarte important în gestiunea firmei. proiectare etc.). datorită uşurinţei cu care pot fi utilizate procesoarele de tabele. grafică etc. Prelucrarea datelor se realizează în mod diferit în funcţie de modul de organizare a datelor în colecţiile de date (nivel de organizare. informaţiile se prelucrează diferit. astfel: datele organizate sub forma fişierelor de date se prelucrează cu ajutorul unor programe. Utilizarea pe scară largă a informaţiei şi a tehnologiei informaţiei a condus la existenţa unei largi game de prelucrări automate a informaţiei generând chiar o tipologie a acestor procese informaţionale. În raport cu natura lor specifică. Obiectul prelucrării este textul. cercetare. a coordonării şi a controlului. baze de date. stocării şi distribuirii informaţiilor care vor sta la baza conceperii planurilor. Din punct de vedere informatic prelucrarea datelor organizate sub forma foilor de calcul tabelar prezintă un interes deosebit. Textul este supus unor operaţii 84 . identificându-se următoarele tipuri de procese informaţionale: a) Procesarea datelor se caracterizează prin tratarea informaţiei numerice. pagini. procesării.). Prin natura sa. b) Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice lucrului cu texte. Interesează totuşi sistemele informaţionale computerizate (SIC). structură. tabele.specifice (business pull). sistemul informaţional reprezintă un set de metode şi proceduri destinate colectării. datele organizate sub forma bazelor de date sunt exploatate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date (SGBD). tip şi operaţiile efectuate asupra structurii). structurat în documente. a adoptării deciziilor. paragrafe. fraze şi cuvinte. schimbarea este rar impusă de tehnologie în sine (technology push). fie folosind funcţiile de prelucrare a tabelelor din cadrul pachetelor cu posibilităţi integrate de tratare a informaţiei (texte. situaţii şi rapoarte (economie. denumite interpretoare sau compilatoare şi care diferă în funcţie de limbajul de programare pentru care acestea sunt elaborate. Nu este obligatoriu ca sistemele informaţionale să fie computerizate. după reguli matematice şi logice. şi este larg răspândită în activităţile care solicită un mare volum de calcule. date organizate sub forma foilor de calcul tabelar (spreadsheet) se prelucrează. management. fie folosind softuri specializate cum sunt procesoarele de tabele. statistică.

vizând forma caracterelor şi mărimea acestora. grafică bidimensională sau tridimensională realizată cu ajutorul unor programe speciale de grafică. imprimate pe hârtie sau microfilm. percepută analogic şi convertită în formă digitală cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în tratarea informaţiei sonore (placa de sunet). tabelelor. sunete naturale sau sunete muzicale. memorării şi prelucrării grafice a imaginilor conţinute în documente. Procesarea informaţiei organizată sub forma documentelor grafice se realizează de către programe specializate de tip editoare grafice sau Desktop Publisher sau de către funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele. de asemenea. documente obţinute în urma prelucrării textelor. convorbiri telefonice. Aceste multiple izvoare de informaţie sonoră sau auditivă. Se asigură generarea de hipertext şi hiper-legături. captarea şi prelucrarea imaginilor şi obiectelor. forma şi mărimea paginii. lexical şi ortografic al textului analizat. modul de aşezare a textului în pagină. despărţirea automată a cuvintelor în silabe. Documentele astfel prelucrate se memorează pe suporturi tehnice de date având o anumită organizare. comunicate la distanţă sau introduse într-un nou proces de prelucrare grafică. conferinţe) la sunete obţinute prin sinteză electronică. imagini şi fotografii scanate etc. spre exemplu editorul de texte al sistemului grafic de operare. În urma acestor operaţii rezultă un document de tip text care poate fi consultat prin afişare pe ecran. operaţii lingvistice. şi reprezentărilor grafice realizate cu un procesor de tabele. gestiunea documentelor etc. Se realizează în acest mod o interfaţă acustică a sistemului 85 . controlul gramatical. desene alb-negru sau color. d) Procesarea sunetului îmbracă forme foarte variate. întâlniri. simboluri grafice la alegerea utilizatorului. imprimat pe hârtie sau microfilm în vederea arhivării. fie cu programe specializate. Un document grafic poate conţine informaţii provenite din surse diverse: situaţii şi rapoarte rezultate din prelucrarea datelor. Prelucrarea textelor presupune. Prelucrarea textelor se realizează. fie cu componente pentru tratare text ale unor sisteme de programe având altă destinaţie principală. a desenelor grafice. de la vocea umană (mesaje. procesarea ecuaţiilor. c) Procesarea documentelor grafice reprezintă un mod de utilizare modern şi eficient a tehnologiei informaţiei în vederea receptării. generarea şi prelucrarea tabelelor. consultate la terminal. schiţe şi desene tehnice. cuplate la orice calculator personal. sau editoarele de texte ale procesoarelor de tabele şi ale sistemelor integrate. cum sunt. pentru a putea fi apoi uşor regăsite.

compact-disc. Pentru captarea emisiunilor diverselor reţele de televiziune se utilizează placa TV (Tuner TV). player etc. filme de specialitate) realizate pe calculator eu ajutorul unor dispozitive fizice şi logice. interfon. afişării şi perceperii cu ajutorul plăcii de captură video a unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp (minimum 25 de imagini pe secundă) generând privitorului uman senzaţia vizuală de mişcare. e) Procesarea de imagini video (imagini în mişcare) completează gama de posibilităţi media utilizate pe scară din ce în ce mai largă în tehnologiile TIME1. după cum imaginea este însoţită de sunet sau voce umană. Informatică Media şi Divertisment) 86 . imagini transmise (analogic sau digital) prin sistemele de comunicaţii video de natură profesională precum şi imagini (animaţie profesională. Sursele de informaţie video (imagini în mişcare) sunt diverse: realitatea.informatic cu sistemele audio analogice uzuale (casetofon.) precum şi cu dispozitivele de comunicaţie acustică de genul: telefon. În mod curent prelucrarea informaţiei vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore. surprinsă cu tehnică de filmat (cameră de luat vederi). Informaţia vizuală dinamică este rezultatul captării. magnetofon. 1 Telecomunications Informatics Media Entertainment = Telecomunicaţii.

în îmbogăţirea cunoştinţelor şi. regăsirii şi transmiterii datelor brute. reprezentarea prin valoare presupune capacitatea de a crea avantaje sporite utilizatorului prin intermediul informaţiei. de a produce valoare şi profit în totalitatea dimensiunii sale sociale şi economice. Fluxul valoric informaţional presupune parcurgerea a patru faze: generarea. Tehnologia multimedia oferă azi posibilităţi nebănuite în procesarea şi generarea informaţiilor pornind de la formele pe care le poate lua datele. Conform naturii sale. în cele din urmă în capacitatea de a lua decizii. date care însemnau practic. scopul urmărit trebuie să fie conştientizat şi formulat încă de la început. stocării. Obiectivele prelucrării informaţiei trebuie să provină dintr-un nivel superior. Ei trebuie să ştie care sunt opţiunile posibile. Atunci când se modelează un lanţ informaţional. analiza şi interpretarea datelor. în cadrul procesului de transformare a datelor în informaţii. Informaţia poate fi privită din două perspective economice: cost şi valoare: reprezentarea din punct de vedere al costurilor are loc datorită faptului că culegerea.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL Fluxul valoric informaţional este un model de organizare şi fructificare prin valoare. Acestea sunt reprezinte de activităţile de management şi marketing. Factorii de conducere nu pot să aştepte ca deciziile să se poată lua numai pe baza informaţiilor disponibile. culegerea şi transmiterea de date.4. Punctul de plecare pentru revoluţia informaţională l-a constituit utilizarea tehnologiei în scopul culegerii. cifre. culegerea şi transmiterea datelor Primul element al fluxului valoric informaţional îl constituie generarea datelor prin culegerea şi transmiterea lor.4. subordonate scopurilor majore ale întreprinderii. stocarea şi prelucrarea informaţiei costă bani şi implică costuri. fluxul valoric informaţional joacă un rol important. modelarea şi sistemele de asistare a deciziei. 4. dar şi natura cunoştinţelor necesare înainte ca datele să fie reunite şi să înceapă prelucrarea lor. în vederea ajungerii de la date la informaţii.1 Generarea. gestiunea datelor. 87 .

nevoile şi particularităţile locale. eşantionării. 88 . când se numărau produsele în rafturile şi se consemnau cu ajutorul unui creion şi a unui bloc de hârtie. capabilă să genereze concluzii. transformarea datelor într-o formă comprimată. Datele culese sunt păstrate un timp foarte scurt într-o formă care să permită apelarea lor rapidă.4. sortării. interpretate într-o formă care le conferă un oarecare sens. Acest lucru se constată atât în ceea ce priveşte cantitatea datelor ce trebuie culese. Calculatoarele şi tehnologia au redus masiv costurile culegerii şi circulaţiei datelor. Următorii paşi ai prelucrării informaţiei permit obţinerea de informaţii privind comportamentul consumatorilor. grupării şi identificării acestora. noţiunea de „informaţie” semnifică datele brute.4. cât şi viteza de culegere a acestora. primul plan al lanţului valoric ar fi inutil. În limbajul firmelor se vorbeşte despre date generice1. utilizarea în continuare a datelor nu este încă în măsură să asigure dobândirea de valoare pentru utilizator. Fără mijloace eficiente de gestiune a datelor în scopul ordonării.2 Gestiunea datelor Creşterea cantităţii datelor brute a luat o amploare care în prezent ameninţă să-l copleşească pe utilizator. 4. Cei mai mulţi dintre utilizatori recunosc că depun un efort considerabil în gestionarea datelor. deoarece nu sunt capabile să le transforme în informaţii precise şi utile.3 Analiza şi interpretarea datelor Pentru majoritatea utilizatorilor. În cadrul acestui proces. 4.Culegerea datelor brute se deosebeşte astăzi fundamental de perioadele anterioare. dacă nu chiar în timp real. În multe cazuri. ca urmare a costurilor şi a complexităţii activităţii de gestiune într-o stare „online”. este foarte importantă. Din acest motiv. Prin intermediul sistemelor POS (point of sale . Informaţia sub forma datelor interpretate este a treia componentă a fluxului valoric informaţional. Sistemele videotext pot furniza statistici la cumpărările online (online-shopping).puncte de vânzare). unde se generează în mod regulat cantităţi mari de date POS dar foarte puţine firme folosesc cu adevărat datele culese. se culeg date privind vânzările în cadrul magazinelor şi se transmit zilnic. se apelează la instrumente 1 Un exemplu îl constituie comerţul cu amănuntul.

informaţiile obţinute în urma aplicării modelelor statistice sunt transpuse în modele de simulare şi permit factorilor de decizie o cunoaştere mult mai amplă a afacerii şi a mediului extern. 4. Avantajul acestora îl reprezintă exactitatea şi deci posibilitatea obţinerii de marje de profit mai mari decât în cazul în care diferiţi responsabili s-ar baza numai pe propria lor intuiţie. generându-se astfel sinteze din cifrele de afaceri şi vânzări.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei Cu ajutorul metodelor statistice datele se reduc cantitativ. în ultimii ani ramura inteligenţei artificiale s-a ocupat de problematica învăţării din date. Astăzi există perspectiva ca prin abordările de tip data mining să se dezvolte o cale care să permită extragerea de informaţii relevante din cantităţi mari de date. atunci când sporesc capacitatea de a genera valoare. Pentru a se ajunge de la datele brute la informaţii relevante pentru utilizator.4. Valoarea datelor se bazează pe capacitatea de interpretare a acestora. s-au pus la punct mai multe tehnici.specifice gestiunii bazelor de date. Obiectivul fiecărei verigi a fluxului informaţional îl reprezintă sporirea valorii datelor. proiectându-se şi realizându-se baze de fapte şi cunoştinţe. 89 . mai general. Informaţiile şi datele dobândesc valoare numai atunci când îmbunătăţesc procesul de luare a deciziilor sau. Pe lângă sistemele convenţionale de interpretare a datelor. a capacităţii de extragere a informaţiilor din acestea. Astăzi.

interclasarea. În plus. indexarea). ordonarea (sortarea. el pune la dispoziţia gestiunii firmei numeroase rapoarte. Sistemul de conducere al bazei de date este software-ul care permite unei firme să construiască. Structura de date constituie o colecţie de date între care s-a stabilit o serie de legături. copierea şi sintetizarea etc. Firmele care deţin specialişti în domeniul informatic dezvoltă adesea software pentru aplicaţii unice. astfel încât să poată deservi un număr de aplicaţii ale sistemului informaţional. Baza de date este o serie de date organizate eficient într-o locaţie centrală.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE O bază de date (BD) poate fi considerată drept un model al unor aspecte ale realităţii unei entităţii organizaţionale şi modelată prin intermediul datelor. ele oferă avantajul de a se adapta mult mai bine la realităţile specifice firmei şi pot fi mult mai dificil de copiat. prin care se realizează reprezentarea unui univers real împreună cu descrierea datelor şi a relaţiilor între ele. Eforturile sunt din ce în ce mai mult canalizate spre crearea sistemelor care pot distribui informaţii din mai multe baze de date. Deşi crearea acestor tipuri de programe este destul de scumpă. pentru a răspunde diferitelor necesităţi (de exemplu. în special cele mari şi diversificate. filtrarea. 90 . BD constituie deci un ansamblu intercorelat de colecţii de date. actualizarea. contabilitate şi resurse umane). Operaţiile asupra unui structuri de date sunt: crearea. Multe firme. selecţia. fuzionarea. consultarea. pot avea un număr de baze de date diferit orientate. să conducă şi să acceseze datele stocate. Diferitele obiecte din cadrul entităţii organizaţionale ce reprezintă interes sunt denumite clase sau entităţi. care conduc la un anumit mod de identificare şi de selectare a componentelor.Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE 5.

care reprezintă reguli ce stabilesc cum BD poate rămâne o reflectare corectă. altele nu. ca un ansamblu de colecţii de date are caracter: organizat (pe niveluri de organizare a datelor). Restricţiile de integritate pot fi statice şi de tranziţie. orientată pe obiecte. realizarea protecţiei datelor împotriva incidentelor). Astfel. structurat (datele şi legăturile dintre acestea sunt definite şi descrise conform unui model de date) cu o redundanţă minimă şi controlată. exactă a universului de discurs. inclusiv date. eventual. arborescentă. Unele stări posibile ale BD pot fi valide. ce determină trecerea BD printr-un număr de stări. Datele se cer a fi memorate şi. indiferent de drepturile de acces pe care le deţin aceştia.Tipurile de structuri logice de date sunt: punctuală. Integritatea BD este asigurată exclusiv prin restricţii de integritate. Pentru fiecare dintre aceştia se stabilesc tipurile de operaţii asupra datelor la care au de acces. Aceste schimbări pot fi gândite ca fenomene discrete. transportate de la sursă la locul de stocare sau de la stocare la cel de utilizare. care poate fi mai mare sau mai mică. relaţională. în sensul că modificările în organizarea datelor nu trebuie să afecteze programele de aplicaţie. Conservarea integrităţii datelor este procesul prin care se sigură tranziţia BD prin stări valide. software şi alte resurse. în timp ce restricţiile de tranziţie vizează trecerile de la o stare a BD la alta. Un sistem BD (cunoscut şi sub numele de bancă de date) reprezintă un ansamblu de elemente hardware. starea unei BD reprezintă întregul ansamblu de date la un anumit moment. accesibil mai multor utilizatori. utilizată şi întreţinută una sau mai multe BD. prin care este creată. BD denotă integritate atunci când reflectă cu acurateţe universul real. coerent (prin asigurarea respectării restricţiilor de integritate. reţea. Datele se schimbă în timp datorită producerii unor evenimente externe sau interne. organizarea datelor în BD trebuie să fie transparentă pentru utilizatori. Arhitectura sistemului de baze de date este formată din următoarele componente: 91 . în timp util. liniară. Colecţiile de date din cadrul unei BD posedă următoarele proprietăţi: datele din BD sunt persistente adică sunt păstrate pentru o anumită perioadă de timp. BD trebuie să asigure posibilitatea accesului concomitent (concurent) a mai multor utilizatori la date. o BD. O restricţie statică este un invariant al stării.

Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală (schema) BD. dicţionarul bazei de date ce conţine informaţii despre date. reprezentat de diferite categorii de utilizatori finali şi personal de specialitate: administrator. echipamentele şi sistemele hardware utilizate (componenta hardware) precum şi personalul implicat. care exprimă viziunea programatorului de aplicaţie asupra datelor. ingineri de sistem analişti. statistici. în special a celor audio şi video s-a reflectat în utilizarea pe scară din ce în ce mai mare. care exprimă viziunea administratorului BD asupra datelor. operatori (componenta de personal). prin care se realizează o descriere a datelor corespunzătoare unui anumit program de aplicaţie. 3) nivelul fizic. în raport de categoria de personal implicată: 1) nivelul conceptual (global). imagini dinamice (video. utilizate în cadrul sistemelor de bază de date geografice. prin care se realizează o descriere a datelor pe suportul fizic de memorare Spre deosebire de organizarea datelor într-o BD. care reprezintă componenta de tip date a sistemului. destinate bunei funcţionări a sistemului (componenta de proceduri). ce face posibilă administrarea datelor. Utilizarea mai multor tipuri de date în cadrul sistemelor bază de date. precum: proceduri manuale şi automate. La acest nivel se vorbeşte de schema externă sau subschema BD.baza/bazele de date. care exprimă viziunea inginerului de sistem asupra datelor. imagini statice. Corespunde schemei interne a BD. organizarea în fişiere prezintă numai nivelurile logic şi fizic. inclusiv reglementări administrative. documentaţii (componenta de structură). 92 . texte. Un tip special de date sunt datele spaţiale. sunete etc. alte componente. Aceste date pot fi generate de calculator sau captate din realitate şi convertite în formă digitală. Datele stocate într-o bază de date pot fi de mai multe tipuri precum: date numerice. animaţie.). sistemul de gestiune al bazei/bazelor de date. 2) nivelul logic. în domeniul bazelor de date. structura acestora. programatori. a tehnologiilor multimedia. audio. în scopul realizării de sisteme bază de date multimedia. prin care se realizează o descriere a tuturor datelor într-un mod independent de aplicaţii. Datele dintr-o bază de date pot fi structurate pe trei niveluri de organizare a datelor. care constituie ansamblul de programe prin care se sigură gestionarea şi prelucrarea complexă a datelor şi care reprezintă componenta software a sistemului de baze de date. grafice. elemente de descriere a semanticii.

În primul caz. iar orice acces se face prin vârful ierarhiei (rădăcină). fişiere cu legături etc. Dintre acestea. de expediţie a mărfii etc. unde datele sunt reprezentate după structura unei ierarhii. Aceste modele sunt axate pe reprezentarea semnificaţiei (semanticii) datelor. Structura de bază este reprezentată prin „tipul înregistrare” (atributele entităţii) şi „tipul set” 93 .Organizarea datelor în baze de date se asigură prin utilizarea unor modele logice şi a modelelor fizice. respectiv definirea (structurarea) datelor. Pot fi puse în evidenţă trei tipuri de modele logice ale datelor. reţea. modele semantice (orientate pe obiecte). este vorba de arhitectura datelor. modele clasice (ierarhic. Structura de bază este „tip înregistrare” care grupează toate atributele unei entităţi. manipularea şi asigurarea integrităţii datelor. în timp ce în al doilea caz sunt reflectate cerinţele asupra datelor ale anumitor aplicaţii (de exemplu modelul datelor pentru prelucrarea comenzilor. fără să reflecte modul de reprezentare a acestor date pe suportul de memorare. pot fi oricâte niveluri de subordonare şi pe fiecare nivel pot fi oricâţi dependenţi. dar adaugă şi orientarea pe ansamblu. b) Modelul reţea. Legăturile dintre date vor fi ordonate unic. dar nici un subordonat nu poate exista fără superiorul lui (legături unul la mulţi). unde datele sunt reprezentate ca într-o mulţime de ierarhii în care un membru al ei poate avea oricâţi superiori (legături mulţi la mulţi). În general.). astfel: a) Modelul ierarhic (arborescent). Un subordonat nu poate avea decât un singur superior direct şi nu se poate ajunge la el decât pe o singură cale. 1) Modelele logice ale datelor în BD asigură gestionarea. În aceste modele structura de bază este înregistrarea. şi anume: modele primitive (fişiere). La un subordonat se poate ajunge pe mai multe căi. Caracteristicile modelelor logice pot fi prezentate sintetic. relaţional). Aceste modele menţin o orientare pe înregistrare. Aceste din urmă modele ale datelor din BD sunt cunoscute şi sub numele de subscheme ale BD. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. mai multe înregistrări fiind grupate în structuri de tip fişier. Un model al datelor poate viza totalitatea datelor din cadrul BD sau o parte a acestora. Totalitatea datelor dintr-o BD constituie extensia bazei de date iar setul de definiţii prin care este descrisă structura unei BD poartă şi numele de schema BD. a unui arbore. ultimele două tipuri sunt specifice bazelor de date.

a căror implementare este complexă. prin care este referit. iar coloanele corespund câmpurilor (caracteristicilor sau atributelor). chiar dacă la construirea relaţiilor se admit domenii infinite. o implementare (care este privată) şi o interfaţă publică. Un obiect are un nume. unul la mulţi. Cererile adresate unui obiect pentru a returna o valoare sau pentru a schimba o stare se numesc mesaje.(legăturile între entităţi). Într-o organizare eficientă. adică acele operaţii care modifică comportamentul obiectului. Modelul orientat pe obiect conferă obiectelor următoarele caracteristici mai importante: încapsularea ce presupune ca descrierea obiectelor să se facă astfel încât să există acces din afara obiectului la datele sale. ordinea liniilor şi a coloanelor din cadrul tabelei de date nu trebuie să prezinte nici o importanţă. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. dar şi mulţi la mulţi. Conexiunile în modul reţea sunt de regulă liniare. Proprietăţile descriu structura de date a obiectului. Aici există entităţi simple şi clase de entităţi care se reprezintă prin obiecte simple sau clase de obiecte. În cadrul modelului relaţional nu interesează decât relaţiile finite. Metoda defineşte operaţiile permise asupra obiectului. metode. un identificator unic. Pentru a diferenţia coloanele care conţin valori ale aceluiaşi câmp şi a se elimina astfel dependenţa de poziţie în cadrul tabelei se asociază fiecărei coloane un nume distinct şi se precizează proprietăţile pe care le au valorile de pe coloana respectivă ceea ce duce la apariţia noţiunii de atribut. fişiere de legături etc. flexibilă. c) Modelul relaţional. 94 . Reprezentarea tabelară este preferată adesea altor forme de reprezentare a relaţiilor. O reprezentare comodă a relaţiei este tabelul bidimensional (tabela de date). ordonate în ierarhii de clase şi subclase. d) Modelul orientat pe obiecte unde structura de bază folosită este cea de clasă de obiecte. Numele coloanei (atributului) exprimă de obicei semnificaţia valorilor din cadrul coloanei respective. în care liniile reprezintă înregistrări (articole sau tupluri). întrucât este uşor de înţeles şi de utilizat. definită prin abstractizare din entitatea fizică pe care o regăsim în lumea reală. unde conceptul de bază este cel de relaţie (tabelă). Clasele de obiecte reprezintă un tip abstract de date care defineşte structura şi proprietăţile obiectelor din acea clasă şi mulţimea de metode operaţionale asupra obiectelor respective.

video sau audio. unu la mulţi (tip arborescent). text şi numere). documente grafice. Pe acelaşi mediu fizic se pot memora mai multe tipuri de date. Datele în formă digitală pot fi memorate pe mai multe tipuri de medii fizice. 95 . modul de prelucrare a obiectelor este specificat prin operatorii modelului. precum şi definirea legăturilor între entităţi (asocierea). operatorii modelului. Definirea structurii datelor presupune definirea entităţilor şi caracteristicilor asociate. care ajută obiectele să comunice între ele. care reprezintă restricţiile ce asigură menţinerea corectitudinii datelor. restricţiile de integritate. animaţie. pentru manipularea datelor. care acţionează asupra structurilor de date. film. succesiunea (moştenirea) ce reprezintă capacitatea unui obiect de a-şi genera datele şi funcţionalitatea din alt obiect. 2) Modele fizice ale datelor BD sunt utilizate pentru reprezentarea modului de organizare a datelor pe suportul fizic de memorare. după ce au fost digitizate (sunet. imagini statice sau dinamice. mulţi la mulţi (tip reţea) sau neprecizat în totalitate. La baza operaţiilor dintr-un astfel de model stau mesajele.polimorfismul în sensul că diferitele obiecte răspund diferit la aceleaşi mesaje. Asocierea poate ti: unu la unu (tip liniar). Un model logic de date este definit prin trei dimensiuni şi anume: structura datelor.

96 . dar nu avem de-a face cu o bază de date. Cu alte cuvinte. activităţi efectuate de administratorul bazei de date. Activitatea se referă la asigurarea confidenţialităţii datelor prin autorizarea şi controlul accesului la date. editare situaţii de ieşire (rapoarte. Această activitate trebuie să asigure coerenţa datelor prin respectarea restricţiilor de integritate impuse de modelul de date.. Interogarea este complexă şi presupune: vizualizare. Activităţile asigurate de SGBD. regăsiri punctuale). nu conduce la o bază de date. încărcarea datelor se realizează prin comenzi din limbajul de manipulare propriu sau prin componente proprii specifice.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE Sistemul de gestiune a bazei de date (SGBD) este un ansamblu complex de programe care asigură interfaţa între o bază de date şi utilizatorii acesteia. refacerea fişierelor bazei de date în caz de incidente. Accesul la date se efectuează prin interogare şi actualizare. ca produs software. întretinerea bazei de date se realizează prin utilitare proprii SGBD-ului: editoare. Datorită rolului pe care îl îndeplineşte. prin intermediul unor programe (scrise în diferite limbaje de programare) sau sisteme de gestiune de fişiere (ca produse software). alte operaţii. securitatea datelor se realizează prin instrumente puse la dispoziţia administratorului bazei de date. Actualizarea presupune cele trei operaţiuni: adăugarea. SGBD este componenta software a unui sistem de bază de date care interacţionează cu toate celelalte componente ale acestuia. conform unui anumit model de organizare a datelor. o bază de date nu este de conceput fără un SGBD. În aceste situaţii se poate lucra cu fişiere sau sisteme de fişiere. convertoare etc. liste. shell-uri. realizarea unor proceduri speciale. modificarea şi ştergerea de înregistrări din colecţiile de date.5. care nu are un SGBD asociat. Această activitate presupune alocarea spaţiului în memoria externă. asigurând legătura şi interdependenţa între ele. sunt: definirea şi descrierea structurii bazei de date ce se realizează printr-un limbaj propriu specific. Pentru întreţinerea bazei de date SGBD are implementat algoritmi de optimizare a timpului şi spaţiului de memorie ocupate. criptarea datelor etc. consultare. reorganizarea bazei de date se realizează prin actualizarea structurii de date şi modificarea strategiei de acces. orice organizare a datelor în colecţii de date.

interactivitate şi neproceduralitate fiind foarte mult utilizate. În acest moment cea mai mare parte a bazelor de date sunt realizate cu SGBD-uri relaţionale. funcţiile şi componentele. operatorii de prelucrare şi restricţiile de integritate. 97 . în principal. optimizarea accesului. Access. generaţia a treia de SGBD-uri care este în plină dezvoltare. La începutul anilor ‘80 a apărut modelul relaţional de organizare a datelor şi ulterior s-au realizat SGBD-uri relaţionale ce implementau acest model (exemple: Foxpro. DB2. la fiecare generaţie apar o serie de elemente specifice. Progress. Desigur. Se urmăreşte creşterea independenţei logice şi fizice a datelor. gestionate de programe scrise în diferite limbaje de programare universale (exemplu: Cobol. o foarte mică parte cu SGBD-uri de generaţia întâi şi câştigă tot mai mult teren cele realizate cu SGBD-uri orientate obiect. asigurarea unor limbaje de regăsire neprocedurale (ex. asigurarea unor limbaje de manipulare a datelor (LMD) puternice. asigurarea unor limbaje de descriere a datelor (LDD) cât mai performante şi automatizate. reducerea şi controlul redundanţei.Evoluţia SGBD-urilor este legată. Este generaţia a doua de SGBD-uri. apoi a apărut modelul arborescent de organizare a datelor şi primele SGBD-uri ierarhice ce implementau acest model (exemplu: SCF. încadrarea unui SGBD într-o generaţie se face în funcţie de modelul logic de date implementat prin luarea în considerare a celor trei elemente care caracterizează modelul de date: structura modelului (entităţile şi legăturile dintre ele). SGBD-urile arborescente şi reţea fac parte din prima generaţie şi constituie pionieratul în domeniu.). caracterizate prin simplitate. de modelul logic de date pe care-l implementează astfel: iniţial datele erau organizate în fişiere. Oracle. SQLserver). îmbunătăţirea accesului la date prin acces după mai multe chei. acces concurent. Au fost urmate în evoluţie de modelul orientat pe obiect de organizare a datelor şi SGBD-urile orientate obiect ce implementau acest model. creşterea protecţiei şi securităţii datelor. îmbunătăţirea organizării datelor în memoria externă prin implementarea unui model mai performant. IMS). Informix. urmate de modelul reţea de organizare a datelor şi SGBD-urile reţea ce implementau acest model a apărut în anii ‘90 (exemple: IDMS. SOCRATE).: SQL). Fortran etc. La trecerea de la o generaţie la alta de SGBD s-a urmărit: păstrarea aspectelor fundamentale specifice conceptului de SGBD: obiectivele. de nuanţă. care însă nu schimbă fundamentele conceptului.

Acest lucru înseamnă că SGBD-urile se doresc a avea o extensibilitate cât mai mare. interfeţe cu alte limbaje de programare. 1) Asigurarea independenţei datelor. asigurarea securităţii datelor. asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor. care însă satisface cerinţele sale. a modului de lucru (local sau reţea). Prin acest lucru se optimizează consumul de resurse calculator (timpul şi spaţiul). administrarea şi controlul datelor. 6. Sistemul de gestiune a bazelor de date are rolul de a furniza suportul software complet pentru dezvoltarea de aplicaţii informatice cu baze de date. SGBD trebuie să-i permită la un moment dat. asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor. utilizatorul manipulând o cantitate redusă de date. 7. utilizarea unor SGBD-uri din generaţii precedente în paralel cu dezvoltarea unei noi generaţii. asigurarea legăturilor între date. el asigură minimizarea costului de prelucrare a datelor. asigurarea segmentării datelor. unui utilizator să vadă doar o parte din baza de date şi anume numai acele date care îl interesează. SGBD satisface cerinţele informaţionale ale utilizatorului într-un mod optim. dacă modificarea structurii de memorare a datelor sau a strategiei de acces la date afectează şi aplicaţia. asigură flexibilitate şi portabilitate aplicaţiei. 9. care au la dispoziţie un volum mare de date. 98 . care să le permită adaptarea la nou. Independenţa datelor faţă de aplicaţie este necesară din următoarele motive: diferite aplicaţii au nevoie de viziuni diferite ale utilizatorului asupra aceloraşi date. creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei. 3. interactivitatea. diversificarea tipurilor de date ce pot fi utilizate. 2. 4. Obiectivele unui SGBD sunt: 1. reduce timpul de răspuns. precum şi a tipurilor de aplicaţii ce pot fi dezvoltate. Fiind un mediu specializat. oferă protecţie ridicată a datelor.oferirea unor facilităţi de utilizare tot mai performante: generatoare specia1izate. tendinţa de fundamentare teoretică şi de standardizare a conceptelor din fiecare nouă generaţie de SGBD apărută. O bază de date este realizată pentru o gamă largă de utilizatori. asigurarea independenţei datelor. Astfel. asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor. Se spune că o aplicaţie informatică depinde de date. 8. 5.

Cheltuielile pentru realizarea unei baze de date sunt mari. iar ele trebuie recuperate integral. b) Independenţa logică a datelor se referă la posibilitatea adăugării de noi tipuri de înregistrări de date sau extinderea structurii conceptuale (globale). Exemplul tipic de redundanţă controlată acceptată este cea apărută la proiectarea bazelor de date relaţionale prin normalizare precum şi la proiectarea bazelor de date distribuite prin replicare. fără ca aceasta să impună rescrierea programelor existente. Cu toate acestea. ca răspuns la cerinţele noi apărute fără a modifica aplicaţiile existente. în ceea ce priveşte timpul de răspuns se acceptă o numită redundanţă a datelor. Aceasta va ft însă controlată pentru a asigura coerenţa bazei de date. se pot modifica unităţile şi modul de memorare ale datelor etc. Administratorul bazei de date va avea la dispoziţie din partea SGBD-ului. pentru a realiza performanţe sporite. reprezintă o investiţie majoră la care nu trebuie să se renunţe prea uşor. SGBD va permite aplicaţiei informatice să funcţioneze cu programele existente şi să convertească datele. 3) Asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor ce presupune ca SGBD să dispună de componente specializate pentru diferite operaţii de utilizare pentru: 99 . stocarea informaţiilor în bazele de date se face astfel încât datele să nu fie multiplicate. baza de date existentă la un moment dat. precum şi programele de aplicaţie care au fost folosite o perioadă de timp.administratorul bazei de date trebuie să aibă libertatea de a schimba structura de memorare sau strategia de acces. Pentru acest lucru structura este păstrată în memoria externă şi nu în program ca în sistemele cu fişiere clasice. Cu alte cuvinte dinamica lumii reale va genera modificări în baza de date. 2) Asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor Spre deosebire de sistemele clasice (cu fişiere) de prelucrare automată a datelor. se pot modifica priorităţile aplicaţiei. Independenţa datelor trebuie privită din două puncte de vedere: a) Independenţa fizică a datelor face ca memorarea datelor şi tehnicile fizice de memorare să poată fi modificate fără a determina rescrierea programelor de aplicaţie. care să preia din mers şi cu un efort minim noile cerinţe care apar în timpul exploatării. o serie de instrumente care să-i permită să modifice structura de date fără a modifica programele de aplicaţie. uneori. SGBD va permite dezvoltarea unor aplicaţii deschise. După darea în exploatare a unei baze de date pot apare schimbări de standarde sau norme.

De aceea pe el nu îl interesează structura bazei de date. regăsirea datelor este una din operaţiile cele mai intens folosite într-o bază de date. Pentru acest lucru SGBD trebuie să ofere instrumente specializate pentru dezvoltarea de programe de aplicaţie cât mai prietenoase. Paşi importanţi în acest sens s-au făcut în generaţia a doua de SGBD-un. multe din facilităţile de regăsire de aici fiind preluate în generaţia a treia de SGBD-uri. datele de la o aplicaţie trebuie să poată fi utilizate în alte aplicaţii. Pentru diferite moduri de adresare SGBD creează dinamic. Acestea au atins performanţe ridicate în sistemele relaţionale. unde există un singur criteriu de adresare (cel care a stat la baza organizării fişierului) în cazul bazelor de date. regăsirea datelor este realizată la cererea tuturor tipurilor de utilizatori ai bazei de date. Acest lucru reduce spaţiul de memorare necesar şi efortul de încărcare/validare a datelor.folosirea datelor de către mai mulţi utilizatori în diferite scopuri (aplicaţii). are puţine noţiuni de informatică. o serie de fişiere anexe (de index etc. În timp ce modificarea criteriului la fişierele clasice implică reorganizarea lor. cu posibilitatea de acces la baza de date în regim interactiv. fără ca ei să fie nevoiţi să cunoască structura întregii baze de date. Mai ales în cazul realizării unor aplicaţii informatice cu baze de date care fac parte dintr-un sistem integrat. sistemul de gestiune trebuie să ofere posibilitatea unui acces multicriterial. accesul cât mai natural al utilizatorului la date. SGBD trebuie să îmbine puterea unui limbaj procedural cu cel al unui limbaj neprocedural (descriptiv)-apropiat de limbajul natural. care să dirijeze şi să ajute beneficiarul în utilizarea bazei de date. De cele mai multe ori. spre deosebire de sistemul clasic de prelucrare pe fişiere. ci numai o utilizare cât mai uşoară. de regulă. la bazele de date schimbarea criteriului nu afectează cu nimic datele. Aceasta ar oferi posibilitatea unui acces uşor la baza de date şi a utilizatorilor neinformaticieni. o dată cu apariţia 100 . la momentul execuţiei. utilizarea unui limbaj cât mai apropiat de cel natural.) care lasă neschimbate entităţile bazei de date. Utilizatorul final care este beneficiarul aplicaţiei. Fie că este folosită pentru actualizare sau pentru consultare. o bază de date nu este realizată izolat. existenţa unor limbaje performante de regăsire a datelor care permit exprimarea interactivă a unor cereri de regăsire a datelor şi indicarea unor nereguli pentru editarea informaţiilor solicitate. SGBD stochează datele în entităţile bazei de date şi permite mai multe căi de acces. Din acest motiv SGBD-urile sunt puternice în ceea ce privesc facilităţile de regăsire.

criptarea este asigurată de SGBD prin oferirea de rutine de criptare (codificare) a datelor apelate automat sau la cerere şi prin existenţa unor instrumente care permit utilizatorului să realizeze propriile rutine de criptare. realizarea unor proceduri speciale de acces asupra datelor scrise în limbajul de manipulare a datelor (LMD) şi care se păstrează în formă precompilată. Anumitor utilizatori li se va acorda dreptul de execuţie şi li se va interzice accesul direct la obiectele bazei de date. conform anumitor restricţii. parolă. realizarea unor proceduri speciale. cu o cheie (parolă) de acces la rutină. a unor protocoale de control concurent şi a unor proceduri de refacere a bazei de date după incidente. Cu ajutorul previzualizărilor (view) SGBD permite să se definească partiţii logice ale bazei de date. criptarea datelor. 5) Asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor împotriva unor ştergeri intenţionate sau neintenţionate care se realizează prin intermediul unor proceduri de validare. în raport cu cerinţele acestora de acces la date. cu anumite drepturi de acces. În acest sens SGBD permite: autorizarea şi controlul accesului la date. 101 . Acestea identifică clasele de utilizatori. la anumite date. definite pentru diferiţi utilizatori. nume clasă (grup). care este şi singurul limbaj standardizat din domeniul bazelor de date. 4) Asigurarea securităţii datelor împotriva accesului neautorizat. SGBD pune la dispoziţia administratorului bazei de date o serie de instrumente specifice pentru asigurarea securităţii datelor. utilizarea viziunilor este asigurată de SGBD pentru reprezentarea schemelor externe ale bazei de date. SGBD gestionează privilegiile utilizatorilor în sensul că un utilizator poate realiza anumite acţiuni. utilizarea viziunilor. Criptarea şi decriptarea se realizează după algoritmi specifici. număr nivel de acces. asupra anumitor obiecte. Securitatea datelor este asigurată de SGBD prin definirea tuturor drepturilor necesare unui utilizator pentru o previzualizare şi revocarea drepturilor pentru alte previzualizări sau obiecte. Autorizarea şi controlul accesului la date este rea1izat de SGBD prin intermediul parolelor. Administratorul bazei de date poate prevedea ca accesul la date să se facă numai printr-o autorizare corespunzătoare şi poate verifica autorizarea oricând se încearcă accesul la anumite date.limbajului de regăsire SQL (Structured Query Language). Profilul unui utilizator este definit cu ajutorul SGBD prin: nume.

Componentele SGBD asigură coerenţa şi integritatea tratând separat cauzele care pot altera baza de date: integritatea semantică, controlul accesului concurent, salvarea/restaurarea; integritatea semantică este asigurată prin operaţii efectuate de SGBD asupra datelor şi a prelucrărilor. Aceste operaţii alcătuiesc un set de reguli numit restricţii de integritate. SGBD asigură astfel de restricţii implicite (rezultă din modelul de date implementat) şi explicite (proceduri incluse în programele de aplicaţie); controlul accesului concurent asigură coerenţa datelor şi este un obiectiv al SGBD urmărit mai ales la baze de date distribuite. În acest sens SGBD are o unitate distinctă de prelucrare a datelor numită tranzacţie, care este constituită dintr-o secvenţă de operaţii marcată de puncte de început şi sfârşit. Tranzacţia poate fi controlată implicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt automat definite, sau explicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt definite prin comenzi specifice. La execuţia concurentă a tranzacţiilor, SGBD asigură blocarea accesului la datele utilizate la un moment dat. Aceasta înseamnă că se interzice accesul celorlalte tranzacţii concurente la aceleaşi date, până se termină tranzacţia curentă. Tehnica de blocare utilizată de SGBD se poate aplica la nivelul întregii baze de date, a unui fişier, a unei înregistrări sau chiar a unui câmp. Ea poate fi aplicată pentru citire (partajabilă) sau pentru scriere (exclusivă); salvarea datelor este un proces de stocare prin realizarea de copii de siguranţă şi prin jurnalizarea tranzacţiilor şi a imaginilor. SGBD poate asigura salvarea automat sau la cererea administratorului bazei de date. Restaurarea porneşte de la colecţiile de date stocate prin salvare şi refacere consistenţa bazei de date, minimizând prelucrările pierdute. Restaurarea este asigurată automat de SGBD, dar se poate realiza şi manual. 6) Asigurarea segmentării datelor se referă nu numai la aspectul asigurării accesului mai multor utilizatori la aceleaşi date, ci şi la posibilitatea dezvoltării unor aplicaţii fără a se modifica structura bazei de date. Problema segmentării se pune la un nivel superior pentru SGBD-urile ce permit lucrul în reţea. 7) Asigurarea legăturilor între date corespund asocierilor care se pot realiza între obiectele structurii de date, precum şi a legăturilor dintre acestea, conform unui model de date. Fiecare tip de model de date permite anumite legături între date. Un SGBD, care implementează un anumit model 102

de date, va trebui să asigure şi realizarea legăturilor dintre datele corespunzătoare în conformitate cu schema conceptuală. 8) Creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei sunt influenţate de SGBD. Acesta trebuie să gestioneze un volum mare de date de o complexitate ridicată, într-un anumit timp de acces rezonabil pentru diferiţi utilizatori. Pentru toate aceste lucruri SGBD foloseşte diferite metode de acces, tehnici de optimizare, tipuri de date. implementarea lor se face în componente specializate ale SGBD. 9) Administrarea şi controlul datelor sunt asigurate de SGBD, în sensul că datele pot fi folosite de mai mulţi utilizatori în acelaşi timp, iar utilizatori pot avea cerinţe diferite care pot fi şi incompatibile. SGBD trebuie să rezolve probleme de concurenţă la date, probleme ce apar mai intens la lucrul în reţele de calculatoare.

5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Realizarea obiectivelor prezentate anterior este asigurată de sistemele de gestiune a bazelor de date printr-o serie de componente ce permit efectuarea unor operaţii specifice. În funcţie de natura şi scopul urmărit, operaţiile pot fi grupate pe activităţi. Activităţile acceptă şi ele o grupare pe funcţii astfel încât una sau mai multe activităţi relativ omogene vor realiza o anumită funcţie. Ţinând seama de complexitatea sistemului de gestiune, de facilităţile oferite de acestea, de limbajele utilizate şi de modul de implementare al modelului de date, gruparea activităţilor pe funcţii are un anumit caracter omogen. Există câteva funcţii general valabile pentru toate tipurile de SGBD, dar se pot întâlni şi funcţii specifice diferitelor SGBD-uri datorat unor particularităţi identificate prin operaţii şi activităţi specifice. Acestea sunt funcţii de bază, pe care orice sistem software, dacă nu le are în totalitate, nu poate fi considerat SGBD. 1) Funcţia de descriere a datelor permite definirea structurii bazei de date cu ajutorul limbajului de definire a datelor (LDD). Definirea datelor poate fi realizată la nivel logic, conceptual şi fizic. Se descriu atributele (câmpurile) 103

din cadrul structurii bazei de date, legăturile dintre entităţile bazei de date sau dintre atributele aceleiaşi entităţi, se definesc eventualele criterii de validare a datelor, metodele de acces la date, aspectele referitoare la asigurarea integrităţii datelor. Concretizarea acestei funcţii este schema bazei de date, memorată într-un fişier, ceea ce permite afişarea şi actualizarea structurii bazei de date, în orice moment. Această funcţie a fost mult automatizată în timp, LDD având acum puţine comenzi. LDD este specific fiecărui SGBD, dar întotdeauna realizează descrierea datelor conform elementelor modelului de date pe care îl implementează SGBD respectiv. Într-un SGBD după realizarea funcţiei de descriere, entităţile bazei de date sunt deja create ca fişiere vide, care conţine numai structura bazei de date (schema bazei de date) dar care nu conţin datele propriu-zise; 2) Funcţia de manipulare a datelor este cea mai complexă şi realizează încărcarea, actualizarea şi regăsirea datelor din baza de date, cu ajutorul limbajului de manipulare a datelor (LMD), astfel: a) încărcarea datelor în baza de date se realizează prin operaţii automatizate sau programate ce asigură şi criteriile de validare necesare; b) actualizarea bazei de date constă în operaţii de adăugare, modificare şi ştergere de înregistrări. La operaţiile de adăugare şi de modificare se păstrează aceleaşi criterii de validare care s-au folosit şi la activitatea de încărcare a datelor. Actualizarea se realizează numai autorizat, prin asigurarea unei protecţii corespunzătoare a datelor, pentru a se păstra coerenţa bazei de date; c) prelucrarea datelor se realizează prin operaţii de selecţie, ordonare, interclasare (compunere) şi ventilare (descompunere) efectuate asupra entităţilor bazei de date. Acestea sunt, de obicei, operaţii premergătoare activităţii de regăsire a datelor. Multe din operaţiile de prelucrare sunt realizate cu ajutorul operatorilor din modelul de date pe care îl implementează SGBD; d) regăsirea (interogarea) datelor constă în operaţii de vizualizare (afişare pe ecran, imprimare pe hârtie), răsfoire sau de editare a unor situaţii de ieşire. Situaţiile de ieşire pot fi intermediare sau finale şi se pot obţine pe diferiţi suporţi tehnici de informaţie (ecran, hârtie, mediu magnetic, optic etc.). Ele pot avea cele mai diferite forme (punctuale, liste, rapoarte, grafice, imagini, sunet, video) şi se pot obţine după diferite criterii de regăsire. Funcţia de manipulare a datelor este cea mai intens folosită în bazele de date şi este cea mai bine suportată de SGBD faţă de orice sistem de gestionare a datelor, care există până acum. 104

SGBD manipulează datele într-un mod eficient, utilizând în acest scop o serie de metode şi tehnici de optimizare a accesului şi a alocării spaţiului de memorie în calculator. Fiecare SGBD, de la o generaţie la alta şi chiar de la o versiune la alta, a căutat să îmbunătăţească acest aspect. Limbajul de manipulare de date (LMD) poate fi cu limbaj gazdă sau cu limbaj propriu. Cele cu limbaj gazdă sunt dezvoltate prin adoptarea unor limbaje universale de programare (Cobol, Pascal, C etc.) la cerinţele de regăsire ale SGBD-ului. Se îmbină astfel puterea unui limbaj universal cu necesităţile de regăsire a datelor (ex. SGBD: Oracle). Cele cu limbaj propriu sunt dezvoltate printr-un limbaj specific capabil să unească puterea procesorului software cu cerinţele de regăsire dintr-un anumit tip de bază de date (ex. SGBD: Foxpro). Pentru activarea de regăsire există limbaje de interogare specializate care pot fi incluse în LMD sau pot exista ca atare. Ele au apărut datorită lărgirii gamei de utilizatori ai bazelor de date, care îi include tot mai mult şi pe neinformaticieni. Pentru aceştia au fost necesare facilităţi de regăsire simple şi prietenoase, apropiate de modul de lucru şi de gândire uman. În acest sens, limbajele de tipul SQL au cele mai bune performanţe; 3) Funcţia de utilizare asigură mulţimea interfeţelor necesare pentru comunicarea tuturor utilizatorilor cu baza de date. Pentru realiza această funcţie SGBD trebuie să asigure facilităţi pentru mai multe categorii de utilizatori ai bazei de date: beneficiari, specialişti, administratorul bazei de date. a) Beneficiarii reprezintă categoria utilizatorilor finali şi intensivi ai unei baze de date. SGBD le oferă acestora limbaje neprocedurale şi alte facilităţi de interogare (generatoare, utilitare etc.) a bazei de date într-o formă simplistă şi interactivă. Aceşti utilizatori nu trebuie să cunoască structura bazei de date şi nu trebuie să ştie să programeze, SGBD ajutându-i interactiv în utilizarea bazei de date. În acest sens SGBD oferă: meniuri cu opţiuni sugestive, ferestre, şabloane pentru diferite forme, autodocumentarea (help-uri, mesaje, ferestre explicative etc.); b) Analiştii programatori creează structura bazei de date şi realizează proceduri automate de exploatare a bazei de date. SGBD oferă acestor utilizatori limbajul de descriere şi limbajul de manipulare a datelor precum şi interfeţe cu limbaje universale. Acestea sunt de putere şi complexitate diferită, de la un SGBD la a1tul, oferind atât elemente neprocedurale cât şi procedurale specialistului în informatică. Cu aceste elemente el descrie schema externă (logică) a bazei de date şi asigură manipularea complexă a datelor; 105

în acest caz. număr de actualizări etc. Măsurile necesare sunt asigurate.). Astfel el organizează baza de date conform unei anumite metodologii. proiectare şi programare. dar parţial şi pentru celelalte funcţii. parole etc. Integritatea datelor se referă la corectitudinea datelor încărcate şi manipulate astfel încât să se respecte restricţiile de integritate ale modelului implementat de SGBD. SGBD asigură protecţia bazei de date. de a realiza o serie de analize statistice din baza de date (număr şi tip de utilizatori. de a utiliza eficient spaţiul de memorie internă şi externă (prin organizare şi lansarea unor programe de optimizare). administratorul are rolul de a autoriza accesul la date (acordă conturi. realizează schema conceptuală a bazei de date. iar utilizatorii sunt de toate tipurile şi în număr mult mai mare.). Administratorul care are o bogată experienţă de analiză. de facilităţile oferite de SGBD dar şi prin alte instrumente construite de proiectantul bazei de date. copii de siguranţă).c) Administratorul bazei de date este un utilizator special şi are un rol hotărâtor în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a întregului sistem. 106 . organizează şi administrează baza de date în toate etapele de realizare a acesteia. datele sunt distribuite pe calculatoarele din nodurile reţelei. Acest lucru este determinat de faptul că baza de date este. de mare complexitate. Pentru toate aceste lucruri SGBD oferă o serie de instrumente şi utilitare specializate. În principal pentru funcţia de administrare. Pentru fiecare din aceste activităţi SGBD oferă instrumente şi tehnici de lucru. 4) Funcţia de administrare este complexă şi dependentă de competenţa administratorului bazei de date. Protecţia bazei de date este un ansamblu de măsuri necesare pentru asigurarea integrităţii şi securităţii datelor. în mare parte. Datorită importanţei acestei categorii de utilizatori. În cazul lucrului în reţea de calculatoare cu baze de date distribuite. număr de accese. coordonează proiectarea bazei de date. de a reface baza de date în caz de incidente (prin jurnalizare. SOBD are o funcţie distinctă în acest sens. Securitatea (confidenţialitatea) datelor înseamnă interzicerea accesului la date pentru utilizatorii neautorizaţi. În etapa de exploatare a bazei de date. SGBD a dezvoltat foarte mult componentele software destinate administratorului.

Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE 6. lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în prezenţa problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital poate fi considerată un al doilea risc major. Trecerea de la Era industrială la Era informaţiei a schimbat organizaţiile şi societatea.1. Pe un plan mai general. 107 . Volumul de informaţie în Internet creşte continuu. Un al treilea risc major poate fi considerat ca fiind generat de folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. Pe de altă parte au apărut noi elemente de vulnerabilitate. adică utilizarea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. evoluţia insuficient de rapidă spre societatea informaţiei. colectivităţilor sau organizaţiilor. Sunt proliferate noile tehnologii în domeniile informaţiei şi comunicaţiilor. a apărut un nou tip de lucrător. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMIINoua Economie a devenit o realitate a lumii la acest început de secol XXI. Evoluţia spre Noua Economie se realizează prin trecerea de la Era industrială la Era informaţiei. Riscul este comun tuturor ţărilor. Impactul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor este mare. Toate acestea ne conduc spre un prim risc major în contextul Noii Economii. valoarea adăugată se bazează pe informaţie şi cunoştinţe. ele determină avantaj competitiv şi accelerează globalizarea. lărgirea prăpăstiei digitale. lucrătorul cu informaţia. vulnerabilitatea indusă de Internet şi reţelele intranet şi interacţiunea umană în Internet ca factor nou de vulnerabilitate. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. vulnerabilitatea digitală. Este important să menţionăm de asemenea câteva dintre riscurile majore care sunt generate în contextul Noii Economii: vulnerabilitatea digitală.

În timp ce cheltuielile de resurse fizice pe unitatea de produs fabricat au scăzut constant în ultima sută de ani. punând la dispoziţie pe scară largă oamenilor şi organizaţiilor resursele informaţionale. adică decalajul care există în folosirea tehnologiei informaţiilor şi Comunicării (TIC) în organizaţii. Se produce un efect de transformare a resurselor informaţionale asupra industriei şi o dispariţie gradată a graniţelor între produse şi servicii. 108 . Personalul ocupat cu informaţia devine din ce în ce mai numeros. între straturi diferite ale societăţii. Dacă electricităţii i-a trebuit un secol pentru a pătrunde în întreaga lume. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice. Un al cincilea risc major poate fi de aceea evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. tehnologii şi capital. apar oportunităţi noi de afaceri bazate pe TIC. Schimbarea produsă de folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) afectează toate domeniile şi toate întreprinderile. Dac înainte o afacere era echivalentă cu oameni. O nouă economie s-a născut şi transformă economia existentă: noua economie a informaţiei. volumul de informaţie şi cunoştinţe înglobate în produse a crescut în aceiaşi perioadă cu acelaşi ritm.România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. tehnologii. Industriile legate de TIC creează locuri de muncă într-un ritm de două ori mai rapid decât celelalte industrii. Impactul TIC asupra afacerilor conduce la schimbarea percepţiei asupra informaţiei ca factor de producţie. Managementul informaţiei şi cunoştinţelor se dezvoltă ca funcţie a afacerilor şi ca o nouă funcţie în organizaţie. Lărgirea prăpăstiei digitale poate fi considerată un al patrulea risc major generat de TIC. Informaţia se constituie astfel ca o resursă nouă. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. în noua economie vorbim de oameni. reţelele Internet şi intranet sunt astăzi folosite de aproape un miliard de oameni şi aplicaţiile bazate pe ele se răspândesc rapid. la nivelul ţării faţă de alte ţări. A fost construită o nouă infrastructură tehnică. capital şi informaţie. Vincent(1989) subliniază că timp de 3 secole (1700-1950) în SUA ponderea acestuia a fost apreciată la 5% pentru ca odată cu răspândirea TIC acest procent să crească la peste 67% la sfârşitul secolului XX. Fenomenul Internet amplifică transformarea. un adevărat capital al economiei moderne.

Întrucât organizaţiile ce funcţionează în perioada actuală. evidenţierea şi prezentarea tendinţelor informaţionale din cadrul lor se realizează într-o manieră contextuală.2. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor Tradiţional. se punctează o serie de mutaţii majore. în ultimele decenii se constată manifestarea unei puternice tendinţe de dematerializare şi dezintermediere a informaţiilor1. informaţionale şi manageriale contemporane se reflectă în înnoirea accelerată şi pe multiple planuri a sistemului informaţional al organizaţiei. În mod firesc. clădiri. acestea pot fi relevate sub formă de tendinţe (vezi figura nr. puternic integrate în societate şi economie. Se estimează cheltuielile globale pentru TIC care ating circa 2. Cheltuielile TIC la nivel de organizaţie. cu impact substanţial asupra sistemului informaţional managerial al organizaţiei. regiune geografică au ajuns să fie considerate ca relevante pentru comportamentul economic al entităţii respective. echipamente. Industria TIC atrage cel mai mare nivel al investiţiilor. Industria TIC este azi cea mai importantă industrie din SUA.Dimensiunea acestei industrii se reflectă şi în alte sectoare economice. materiale. produse etc. în cea mai mare parte nu spre companiile informatice. 6. Mai mult decât atât. marcând substanţial 109 . la scară planetară. Sintetic. Dematerializarea informaţiei este un proces care a început cu mult timp în urmă. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Dinamismul şi complexitatea ridicată a evoluţiilor tehnice. ramură economică.6% din produsul brut al întregii planete. 6). economice. elementelor la care se refereau: materii prime.1. 6. dar care abia în ultimele decenii ia amploare.400 miliarde dolari SUA. sunt sisteme deschise. piese. adică 7. de natură informaţională.2. inclusiv fizic. ci spre clienţii acestora. informaţiile erau organic asociate. inclusiv întreprinderile. ţară.

În prezent. La baza masivei dematerializări a informaţiilor se află o serie de procese şi mijloace. ceea ce elimină multiple operaţii şi informaţii intermediare. introducerea tehnologiei de vârf. Până în deceniul al IX-lea. Expresiile dematerializării şi dezintermedierii informaţiilor sunt multiple. în primul rând computerele. modalitate majoră de manifestare a economiei bazate pe cunoştinţe. prelucrarea textelor. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor sunt componente ale evoluţiei spre economia bazată pe cunoştinţe.evoluţiile informaţionale. inclusiv vizualizarea acestuia în multiple ipostaze. manageriale şi economice ale întreprinderii. tehnologiile informaţionale moderne. Ele marchează paşi înainte în creşterea aplicativităţii informaţiilor. accesat apoi prin cărţi de credit. era focalizată în sfera sarcinilor cu caracter operaţional. realizarea schimbului de informaţii şi a interacţiunii dintre salariaţi şi ceilalţi stakeholderi ai organizaţiei. fără a avea o pondere semnificativă. cultura organizaţională. a acumulărilor de cunoştinţe informatice şi manageriale. constituirea de baze de date. Dezintermedierea. Spre exemplu. uneori chiar mai multe decât sunt posibile. transferul datelor reprezentau domeniile de vârf ale utilizării informaţiei. robotizarea. ce îi transmite toate informaţiile solicitate. inclusiv a celei informatice. structura şi funcţionalitatea proceselor economice etc. în accepţiunea pe care o au în contextul noii economii sau a economiei bazate pe cunoştinţe. codificarea informaţiilor. prin contactul direct. fireşte. Fabricaţia asistată de calculator. Fără îndoială că la baza dematerializării informaţiilor se află şi multe alte elemente care ţin de pregătirea informaticienilor. este posibilă datorită aceloraşi progrese tehnice şi tehnologice menţionate. Un exemplu binecunoscut este şi plata salariilor în cont personal. în dobândirea de către o mare parte a lor a statutului de cunoştinţe. constituirea şi utilizarea bazelor de date. care înainte nu existau sau numai sporadic. Dematerializarea informaţiilor este o expresie majoră a dematerializării economiei. ca urmare a progreselor de natură tehnologică. abordările informaţional-manageriale din întreprinderile de vârf se concentrează în alte zone: constituirea de reţele cuprinzând diferite posturi de muncă. ci apelează direct fabricantul de produs. care se află abia la început. potenţialul cumpărător al unui produs nu mai are nevoie să contacteze comerciantul cu ridicata sau amănuntul. concepţia managerială. Între acestea menţionăm: tehnica modernă de calcul şi. Internetul şi Intranetul. Dematerializarea informaţiilor este frecvent asociată cu dezintermedierea. precum şi dintre agenţi economici. 110 .

Se conturează o nouă cultură organizaţională în firme. operarea şi întreţinerea sistemului informaţional. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului Concomitent. cunoştinţe şi abilităţi apreciabile despre computere se dobândesc încă din şcoala elementară.2. Salariaţii mai în vârstă. Problema esenţială care trebuie soluţionată când se apelează la outsourcing informaţional – ca de altfel la orice sursă de outsourcing – este evitarea includerii în sfera sa a activităţilor decisive pentru firmă. uşor de asimilat şi utilizat.3. Spre exemplu. Însuşirea unui minim de cunoştinţe şi deprinderi informatice reprezintă o componentă majoră a proceselor de formare şi perfecţionare. 6. Proliferarea în ultimii ani a abordărilor informatice “prietenoase”.coordonarea sarcinilor şi facilitarea muncii simultane la acelaşi proiect. să operaţionalizeze noi abordări. cu pronunţate dimensiuni informaţionale şi manageriale. contribuie substanţial la “informatizarea” pregătirii şi muncii salariaţilor din organizaţie. în 1997 outsourcingul informaţional reprezenta în SUA 26 miliarde dolari. Această modalitate de atragere de resurse şi activităţi exogene firmei se utilizează pe scară sporită şi în domeniul informaţional. metode şi tehnici în activitatea lor.2. Externalizarea sau outsourcingul informaţional Una din tendinţele organizaţionale conturate în ultimele două decenii o reprezintă extinderea outsourcingului şi externalizării. managementul relaţiilor informaţionale. elaborarea de aplicaţii informatice.2. personalul din firme este capabil să utilizeze tehnicile informaţionale de vârf. să-şi asume noi sarcini de muncă. Sfera outsourcingului informaţional se lărgeşte treptat. crearea de noi servicii pentru întreprinderi şi a unor noi forme ale muncii. În nu puţine ţări. care nu au beneficiat de pregătire informatică în şcoală. şi-o completează frecvent. adică a acelora de care depinde în mod nemijlocit asigurarea avantajului competitiv al 111 . 6. se produc modificări în pregătirea personalului care lucrează în firme. service-ul pentru computere etc. cuprinzând proiectarea sistemului informaţional. Ca urmare a acestor schimbări în conţinutul şi modalităţile de realizare a proceselor de formare şi perfecţionare.

în eventualitatea realizării lor la costuri mai reduse în afara organizaţiei. 8). Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet Transformarea informaţiilor într-o sursă principală a dezvoltării economice. concomitent cu spectaculoasele şi rapidele progrese ale tehnologiei informaţiilor se reflectă în conturarea a noi modele de comunicaţii în cadrul firmelor.organizaţiei. apar aspecte imprevizibile • stabileşte cu furnizorul de servicii informaţionale o relaţie bazată pe partajarea profitului rezultat pentru a-l motiva la maximum în furnizarea de servicii cât mai eficace organizaţiei • abordează outsourcingul informaţional într-o viziune sistemică şi nu ca o simplă relaţie de cumpărare. întrucât aproape întotdeauna.4. Motivaţiile iniţiale principale.2. Practica din ţările dezvoltate evidenţiază utilizarea a trei forme de outsourcing (vezi figura nr. 6. în realizarea outsourcingului informaţional se recomandă să se respecte un set de cerinţe: • definirea precisă a tuturor aspectelor implicate de outsourcingul informaţional • fiecare angajament de outsourcing diferă de celălalt şi necesită un contract cu un conţinut specific • apelează la opiniile a cel puţin doi experţi informaţionali înainte de a recurge la outsourcing informaţional şi pe parcursul negocierii acestuia • include în contractul de outsourcing informaţional o clauză de renegociere a sa. Operaţional. pot fi externalizate. sunt reprezentate de dependenţa din ce în ce mai mare a strategiilor şi operaţiilor comerciale de informaţiile furnizate din exterior prin 112 . care. pe parcursul concretizării lui. primul pas spre outsourcing informaţional constă în identificarea acelor activităţi informaţionale ce nu fac parte din categoria activităţilor decisive. în ciuda a nu puţine incertitudini implicate. Potrivit unor specialişti. Din ce în ce mai frecvent firmele de vârf şi-au conturat un nou model de comunicaţii bazat pe Internet şi pe Intranet. Experienţa ultimilor ani relevă că. situând pe primul plan creşterea competitivităţii firmei şi luarea în considerare echilibrată a principalelor aspecte implicate. care au facilitat în mod determinant cristalizarea noilor moduri de comunicaţii. outsourcingul informaţional se amplifică rapid.

mai ales în ceea ce priveşte conectarea la distanţă şi fluxurile externe ale organizaţiei. consultanţă şi cumpărarea de produse etc. prin intermediul magistralelor informaţionale. în condiţii de timp. ca norme comunicaţionale. fireşte. încasări. Noul model de comunicaţii care se conturează în firmele de vârf. Intranetul implică şi construirea de bariere de protecţie pentru a asigura securitatea informaţiilor şi a derulării proceselor comunicaţionale şi implicit manageriale. accesul partajat şi. bazat pe utilizarea şi integrarea Internetului şi Intranetului. Internetul asigură. Expansiunea comerţului electronic Fără nici o îndoială. uşurinţă în folosire de către informaticieni şi neinformaticieni şi costuri mai reduse. fişierele permanente de clienţi. Comparativ cu sistemele informaţionale clasice. supleţe în utilizarea şi conectarea aplicaţiilor informatice. de volumul şi viteza accesării şi folosirea informaţiilor de specialitate. asigură mai multe avantaje – rapiditate de intrare în funcţiune a sistemului şi de funcţionare. publicitate. realizare de funcţii mai variate şi eficace. în aplicarea sistemului Internet şi a protocoalelor sale la nivelul componentelor firmei. comerţul electronic constituie una dintre cele mai decisive mutaţii care se produc în economia şi întreprinderea contemporană. Folosind www se asigură accesul firmei la informaţii. personal etc. de producţie şi economice în cadrul organizaţiei. Intranetul. Fireşte că. precum şi conexiuni informaţionale. manageriale şi economice cu alte firme – clienţi. Intranetul constă.2. folosirea a cel puţin trei categorii de abordări informaţionale: curierul electronic. continuu actualizate. în esenţă. stocate de servere. selecţie personal etc. conectarea operativă a firmelor la numeroşi furnizori de informaţii profesioniste.5. furnizori. promovare şi vânzări produse. selectat al personalului firmei la documentele firmei. costuri şi – adesea calitate – net superioare condiţiilor tradiţionale. 6. Sistemele de comunicaţii din firmele moderne se bazează pe îmbinarea Internetului cu Intranetul. ca de altfel şi Internetul.. bănci etc. furnizori. implică. Internetul are o pondere majoră în derularea a numeroase activităţi pentru firme: plăţi.Internet şi de condiţionarea crescândă a conţinutului şi performanţelor specialiştilor organizaţiei de contactele cu noii furnizori exogeni de informaţii. paralel cu dezvoltarea reţelei Internet de comunicaţii. 113 .

Scrutarea informaţională În firma clasică. determină schimbarea structurii informaţiilor necesare managerilor. Ca urmare. derulare şi finalizare a tranzacţiilor economice. Prin scrutarea informaţională se asigură colectarea. radical deosebit de precedentele. nu punctează suficient faptul că acesta reprezintă un nou mod. Accentuarea caracterului de sistem deschis al organizaţiilor. Scrutarea informaţională implică – pe lângă investigaţii deliberate asupra mediului – şi observări indirecte realizate în contextul ansamblului interfeţei dintre firmă şi mediul său ambiant. ce identifică şase zone 114 . Dintre acestea o enunţăm pe cea a lui Daft şi Parks. necesare funcţionării sale eficiente.2. Privitor la principalele domenii exogene organizaţiei asupra cărora este recomandabil să se exercite scrutarea informaţională. Funcţia principală a scrutării informaţionale este deci monitorizarea evoluţiilor mediului exogen firmei. pe fondul transformării informaţiilor în resursă principală a acestora şi al spectaculoaselor progrese ale comunicaţiilor şi informaticii. 6. Una dintre modalităţile prin care se răspunde acestei necesităţi este scrutarea informaţională.. 9): Ca urmare. cantitatea şi varietatea informaţiilor exogene firmei. calitatea şi viteza informaţiilor procesate se amplifică substanţial şi va creşte flexibilitatea forţei de muncă. Se dezvoltă modalităţi orizontale de organizare a activităţilor. Impactul informaţiilor asupra managementului. funcţionării şi performanţelor organizaţiei devine covârşitor. încă prea puţin cunoscute. structura şi dimensiunea unei părţi apreciabile dintre activităţile firmelor se schimbă. definiţia comerţului electronic.E. În opinia noastră.6. de concepere. circa 90% din informaţiile necesare unui management competent erau endogene. Comerţul electronic se deosebeşte de precedentele tipuri de tranzacţii economice prin cinci elemente (vezi figura nr. deşi exactă. se amplifică continuu.cu multiple şi intense consecinţe economice şi sociale. prelucrarea şi analizarea sistematică a informaţiilor contextuale firmei. FAIR (Forecast and Assensment of the Socio-Economic and Policy Impact of Advanced Communications and Recommendation). există opţiuni diferite. relevante pentru activităţile şi performanţele sale. care au un impact semnificativ asupra sa. Potrivit specialiştilor care au elaborat cunoscutul proiect al U.

aşa cum este prezentată. sunt subliniate două aspecte. 6. care au cunoscut o adevărată explozie în ultimii ani. mai ales ale celor de dimensiuni medii şi mari. situaţia economică de ansamblu a ţării şi mediul socio-cultural. ale proliferării informaticii. Al doilea aspect se referă la faptul că organizaţia virtuală. atât la nivel managerial. legislaţia şi celelalte reglementări. cât şi în cel al managementului curent. se asigură premise superioare de utilizare a scrutării informaţionale. extinderii rapide a Internetului. datorită impactului crescând pe care informaţiile externe semnificative îl au asupra activităţilor şi performanţelor firmelor. abordată şi percepută în prezent. definirea sa de către aceştia diferă între limite apreciabile. în fapt. 115 . În final. scrutarea informaţională va lua amploare. cea care constituie componenta de bază a noului tip de economie spre care evoluează în prezent economia bazată pe cunoştinţe. sunt dovezi de necontestat pe acest plan. Deşi un număr apreciabil de specialişti în domeniile informaţional şi managerial fac referiri la întreprinderea virtuală. cât şi de execuţie încorporează numeroase elemente informatice şi informaţionale deosebit de performante ca soft şi hard. uneori chiar în condiţii superioare de accesibilitate şi valorificare.7. tehnologiile. Frecvent. prezenţa activităţilor şi rezultatelor fizice ale activităţilor este înlocuită de prezentări de informaţii vizualizate.prioritare de exercitare a scrutării informaţionale: clienţii. Magazinele şi expoziţiile virtuale. Conturarea întreprinderii virtuale Una dintre cele mai spectaculoase evoluţii către economia bazată pe cunoştinţe şi către societatea informaţională o constituie apariţia germenilor întreprinderii virtuale. În condiţiile actuale. concurenţii. creşterii mijloacelor şi capacităţii de analiză informaţională ale firmelor.2. o formă tranzitorie spre firma bazată pe cunoştinţe. Consecinţele pozitive se resimt atât în planul elaborării strategiilor şi politicilor de dezvoltare. Organizaţia virtuală. constituie. În viitorii ani. capabile să îndeplinească aceleaşi funcţii.

O a doua accepţiune rezidă în considerarea şi tratarea informaţiei. în special. foarte numeroşi. În firmele mici. pentru care există două accepţiuni. cel mai adesea este suficientă imprimarea unei puternice dimensiuni informaţionale managementului. care trebuie condus în mod unitar pentru a valorifica la maximum multiplele sale valenţe. Elaborarea de politici informaţionale reprezintă numai baza de declanşare a realizării managementului informaţional.6. cu pronunţate particularităţi. Partea cea mai dificilă se referă la 116 . Evoluţiile ultimelor două decenii. reflectată în atenţia acordată informaţiilor în conceperea şi derularea proceselor şi relaţiilor manageriale. În opinia noastră. evidenţiază că. Practica demonstrează că achiziţionarea de către firmă de noi tehnologii şi noi manageri nu este suficientă. a ansamblului proceselor informaţionale ca un domeniu de sine stătător. sunt.8. ele fiind complementare. tot mai intensă şi influentă. informaţia este o prezenţă quasi-permanentă. Cristalizarea managementului informaţional Precedentele tendinţe se reflectă în planul global al organizaţiei în conturarea aşa numitului management informaţional. ce necesită o puternică implicare din partea managerilor şi salariaţilor.2. Promotorii acestei abordări. mai ales în organizaţiile de dimensiuni mari şi mijlocii. întrucât volumul şi complexitatea informaţiilor. Este obligatorie participarea intensă a tuturor managerilor şi implicarea tuturor executanţilor. Numeroşi specialişti înţeleg prin management informaţional acel management al organizaţiei care prezintă o puternică dimensiune informaţională. mai reduse. informaticienii sau cei cu o pregătire de bază informatică. Pentru aceasta este necesar mult efort şi timp. în exercitarea managementului la toate nivelurile organizaţiei. de sine stătător. nu necesită un demers informaţional global. Cercetările efectuate au relevat că realizarea unui management informaţional funcţional şi eficace în cadrul organizaţiilor este un proces laborios. A doua cerinţă se referă la abordarea implementării managementului informaţional de o manieră foarte pragmatică. ambele accepţiuni sunt raţionale. într-adevăr. Două sunt cerinţele majore de respectat. de regulă. Prima se referă la efectuarea de schimbări profunde în cultura organizaţiei. aparte.

denumită Internet. schimbând. respectării acestor cerinţe. Evoluţia utilizării Internetului s-a realizat. cum sunt. altele vor avea un larg succes. într-un interval relativ scurt. Internetul a fost recunoscut drept elementul care va schimba complet modalităţile în care întreprinderile îşi vor conduce afacerile şi vor putea comunica cu utilizatorii şi clienţii. acţiuni de influenţare. importanţa deciziilor privind tehnologia informaţională a unei firme va creşte din ce în ce mai mult. Odată cu dezvoltarea unei societăţi în care comerţul electronic predomină. întreţin pagini pentru ei înşişi şi nu neapărat site-uri. este utilizarea Internetului ca un nucleu de valori adăugate (core value added). Studii de management comparat relevă că avansul pe care îl au firmele nord-americane şi – în general – întreaga societate din SUA. În această lume electronică. serviciilor educaţionale. pentru furnizarea de informaţii prin site-uri Web etc. peisajul competitiv şi creând noi oportunităţi de afaceri. Internetul creează un client universal. comparativ cu cele din alte ţări dezvoltate. în trei etape: prima etapă a fost utilizarea Internetului pentru accesul la informaţii. care au ca fundament o anumită mentalitate bazată pe o receptivitate ridicată faţă de noile tehnologii şi pe disponibilitatea de a-şi asuma riscuri. cu o platformă comună. de obicei. enciclopediile online. şi asigură accesul ieftin.. modificări de înţelegeri. învăţământul la distanţă online. camere virtuale pentru discuţii. licitaţiile online de automobile şi revista presei online sunt deja o realitate. magazinele virtuale de pe Internet. spre exemplu. servicii financiare. în principal. construirea de coaliţii şi – uneori – declanşarea de conflicte şi chiar “războaie”.multiplele şi intensele negocieri. modă etc.com constituie exemple în acest sens. în bună măsură. încât deja se pune problema filtrării ei şi evitării acelor lucruri nesemnificative 117 . se datorează. Un rol extrem de important în creşterea gradului de accesibilitate a tehnologiilor de vârf îl joacă reţeaua Internet. a treia etapă. Operaţiunile bancare electronice. agenţiilor de ştiri. artă. Este atât de multă informaţie pe Web. sport. Deşi unele dintre aceste iniţiative ar putea eşua. Nu trebuie neglijaţi nici indivizii care. design. jocuri. sunt prezentate proiecte curente ale organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale. la o colecţie de documente. a doua etapă a fost utilizarea Internetului pentru comenzi şi achiziţii online şi livrarea pe cale electronică a acestora. multe site-uri cum ar fi amazon. negocierea electronică a acţiunilor. astfel. către care se tinde în prezent.

inclusiv produse non-competitive sau competitive. Problema securităţii a fost rezolvată prin utilizarea exclusivă a cardurilor emise de consorţii puternice (Master Card şi Visa). în schimbul unor comisioane corespunzătoare. deoarece chiar au fost reclamate astfel de cazuri. În acest sens. care are la dispoziţie un volum mai mare de cunoştinţe. Sistemele “punct de vânzare” ale marilor firme de vânzare cu amănuntul sunt în atenţia multor 118 . în general. Această reacţie nu trebuie să ne surprindă. Pe măsură ce problemele de securitate sunt rezolvate. Prin intermediul Internetului. principala preocupare a celor care furnizează servicii constă în satisfacerea necesităţilor clienţilor lor.(junk-stuff. Industria serviciilor este considerată lider în comerţul electronic. comerţul electronic determină scăderea costurilor de efectuare a tranzacţiilor. abordează piaţa şi determină care sunt informaţiile despre clienţi pe care trebuie să le deţină. În general. cât şi pentru firme. care îţi pot sta în cale atunci când cauţi ceva important. se creează o mare confuzie. Prin intermediul unui canal electronic. trebuie avut în vedere faptul că omul modern este din ce în ce mai “ocupat”. Se vorbeşte despre „timpul Internet”. De exemplu. fără a mai fi nevoie de deplasarea la faţa locului a agenţilor de vânzare. Într-o lume în care clientul pasiv s-a transformat într-o persoană activă. însă multe alte sectoare o urmează îndeaproape. în primul rând. afectând modul în care asigurătorii. Afacerile pe Internet au apărut din ce în ce mai des în noua infrastructură. cei care operau pe Internet (firme şi clienţi) au fost preocupaţi de securitatea operaţiilor efectuate prin Internet. ceea ce înseamnă că timpul aferent achiziţionării de produse este redus. spam-mail). Internetul diminuează timpul pe care o firmă sau o persoană sunt obligate să-l consume pentru adoptarea deciziilor. În ceea ce priveşte vânzarea produselor prin Internet. cât şi oferte ale altor firme. cât şi în ceea ce priveşte viteza cu care se pot obţine aceste informaţii. o firmă poate face cunoscute clienţilor atât oferte proprii. Până acum. tranzacţiile financiare prin Internet vor deveni obişnuite atât pentru persoanele fizice. Se poate spune că Internetul este o reţea de telecomunicaţii mare şi eterogenă. clienţii sunt contactaţi direct şi întrebaţi în legătură cu informaţiile dorite. temându-se că datele pot fi furate. trebuie să avem în vedere faptul că. Internetul este cea mai mare sursă de informaţii atât în ceea ce priveşte volumul informaţiilor furnizate prin această reţea. De asemenea. Se apreciază comparativ că 1 lună timp Internet înseamnă 3 ani timp real. clienţii sunt precauţi în privinţa introducerii numărului lor de card pe Internet.

conducerii informaţiile necesare. case) în cadrul supermarketurilor. Directorul general al unui lanţ de supermarketuri a declarat recent că mai mult de 50% din venituri se obţin online şi că. În general. în acelaşi timp. securitatea comerţului electronic. împrumuturi pentru maşini. În primul rând. îşi analizează capacităţile proprii privind investiţiile în tehnologia informaţională pentru a dispune de o infrastructură a tehnologiei informaţionale care să le permită să fie competitivi. imposibilitatea opririi tranziţiei către comerţul electronic fac ca deciziile pe termen lung privind investiţiile în tehnologia informaţională să fie foarte importante pentru noua infrastructură. îşi formează reţele de baraj fire-wall care să asigure securitatea tranzacţiilor electronice ale acestora şi. oportunităţile strategice pe care aceasta le oferă. efectuarea de plăţi şi multe altele. Firmele devin în acest mod tort mai integrate în această lume a comerţului electronic. Aceste sisteme permit clienţilor să folosească o varietate de metode de plată şi să-şi retragă cu uşurinţă bani din conturi. efectuarea de împrumuturi. printre care verificarea contului.bănci. de Crăciun. spitalelor. reţelele bancare pe Internet sunt independente din punct de vedere operaţional şi geografic. pentru a obişnui clienţii să folosească punctul de vânzare şi pentru retragere de cash din conturile bancare. În prezent. În al doilea rând. Infrastructura informaţională permite creşterea performanţelor înregistrate în activităţile unei firme. şcolilor. aceştia furnizează experimental servicii bancare tradiţionale (depozite bancare. folosind canale electronice şi. firmele care obţin profit mare pe termen scurt deţin infrastructuri limitate la nivelul firmei. deţin infrastructuri extensive. Această infrastructură are multe în comun cu infrastructura publică a drumurilor şi a podurilor. în general. Liderii în comerţul cu amănuntul îşi desfăşoară deja operaţiunile de vânzare online. care trebuie finanţată centralizat şi concepută înainte de a fi cunoscute necesităţile concrete ale afacerii. Liderii bancari răspund noilor competitori electronici în mai multe moduri. Aceste reţele oferă o gamă largă de servicii. în prezent. oferind. în timp ce firmele mult mai inovative. firma a trebuit să depoziteze bani lichizi în magazinele sale. Mărimea investiţiilor în tehnologia informaţională. care obţin venituri mari din noile produse. 119 .

Procesul de achiziţii va fi considerat unic pe organizaţie şi va fi eficientizat indiferent de ce anume se cumpără. de la prognoză la obţinerea de lichidităţi. Dacă în prezent ne orientăm mai mult pe sectoare funcţionale şi departamente. viitorul managementului bazat pe TIC va fi al orientării pe procese. Un al factor care este caracteristici Noii Economii este fenomenul globalizării. Schimbările de abordare a obiectivelor organizaţiei în era informaţiei (o nouă formă de a prezenta Noua Economie) comparativ cu era industrială sunt şi ele numeroase: producţia de masă devine adaptare a producţiei de masă la cerinţe individuale ale clienţilor. 120 . informaţia devine disponibilă în timp real. determinarea costurilor aferente diferitelor activităţi se face eficient. echipele şi nu ierarhia devin importante. puterea de negociere a clienţilor şi puterea de negociere a furnizorilor se ajunge la revoluţia produsă de TIC care este fundamentală şi schimbă modul de derulare a afacerilor. marketingul de masă este înlocuit cu marketing individual. ei sunt mai mult ca un dirijor decât ca un comandant de oşti. Globalizarea conduce la o tot mai accentuată concurenţă dar şi la o calitate mai bună a vieţii prin accesul la informaţiile disponibile în format electronic indiferent de locaţia geografică şi la noi oportunităţi într-un mediu de afaceri caracterizat de reducerea ciclurilor economice. organizaţiile se aplatizează . La fel şi alte procese. Tehnologiile IC oferă o oportunitate de a schimba modul în care lucrăm în organizaţie.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV De la bine cunoscuta teză a lui Porter conform căreia în orice industrie competiţia este structurată de cele 4 forţe de bază: ameninţarea noilor intraţi pe piaţă ameninţarea substituţiei. Totalitatea proceselor formează lanţul de afaceri.6. Folosirea TIC devine sursă de avantaj competitiv. Lupta pentru avantaj competitiv este din start pierdută în faţa unui competitor care foloseşte mai amplu şi mai eficient noile tehnologii. Se produc schimbări în organizaţie: organizaţiile devin mai flexibile şi adaptabile. managerii nu mai sunt numai relee de informaţie.

Volumul de informaţie stocată şi accesibilă pe Internet creşte cu repeziciune. După anumite estimări1 acesta ar putea fi estimat la 1016 . deşi desigur este vorba numai de tendinţe. Un sistem de tip Internet este vulnerabil. Reţelele Internet/intranet au devenit cel mai mare sistem creat de om. experienţă. procesează. disponibil la adresa de internet : http://www. globalizarea virtuală este mai importantă decât locaţia fizică. personalitate şi motivare diferite de muncitorul erei industriale. rapid şi la costuri scăzute aşa cum nu a existat în istorie.optimizarea lanţului informaţiei şi colaborare informaţională cu furnizorii iau locul optimizării lanţului fizic şi colaborării fizice cu furnizorii. ClickStats 2004).ro/RISC1/VasileBaltac. deci cunoştinţe. Ansamblul Internet fiind un sistem de sisteme care creşte rapid şi cu o infrastructură destul de puţin fiabilă există numeroase elemente de vulnerabilitate care au generat preocupări pentru studierea acestora. Din această informaţie circa 50% este în mişcare. tehnic şi comercial evoluţia societăţii umane la sfârşitul secolului XX. din care 40% local şi 10% la distanţă în reţelele de arie largă.pdf 121 . aceea cu informaţia. Se prefigurează transformarea lucrătorului cu informaţia în lucrător cu cunoştinţele. Noua economie a generat un nou tip muncă. înmagazinează. Tehnologiile moderne de data mining şi de arhivare sau management management al documentelor permit un acces la informaţie complex. transmite şi compară informaţia.racai.Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. începutul secolului XXI. şi un nou tip de muncitor: lucrătorul cu informaţia.1017 bytes. Unii chiar vorbesc de dispariţia bibliotecilor sau a documentelor tipărite. un fenomen care reflectă în plan ştiinţific. 1 Vulnerabilitatea si riscuri in contextul noii economii-Vasile BALTAC. etc. Acesta se caracterizează prin capacitatea de a raţiona şi cunoaşte la un nivel ridicat. Se poate deci vorbi fără îndoială de Internet şi în context de intranet ca despre un fenomen global şi care accentuează globalizarea. Dacă lucrătorul cu informaţia produce. educaţie. un lucrător cu cunoştinţele va proiecta informaţie care produce valoare. Este de remarcat că în sistemul de telecomunicaţii mondial s-a ajuns la o densitate de linii telefonice de17% după peste 160 ani de evoluţie. în timp ce numai după 25 ani densitatea globală a utilizatorilor Internet este de 10%aşa cum o arată principalele statistici internaţionale (C-I-A 2004.

După cum se poate observa în Fig. 6.1 s volumul pieţei IT din România creşte continuu, toate segmentele de piaţa IT au avut o creştere rapidă în perioada anterioară.

Figura 6.1-Volumul Pieţei IT din Romania1 Conform studiului Digital Planet în 2009, în România va continua creşterea consumului de IT&C. Mai puţin în hardware, care va stagna oarecum (10% creştere 2007-2005), dar cu cele mai mari creşteri în software (31,5%) si servicii IT (21,5 în aceeaşi perioadă).Cu acestea, putem spune că România este un sector IT&C dinamic ceea ce duce la ideea că dezvoltarea internetului are efecte pozitive asupra economiei digitale.

1

122

Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE

7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII

Vulnerabilitatea sistemelor Internet este mai mare decât cea a sistemelor care le-au precedat. Afirmaţia se justifică în primul rând deoarece volumul informaţiei este mult mai mare decât la celelalte sisteme. În al doilea rând creşterea Internet a fost rapidă şi fără a fi însoţită de preocupări deosebite pentru asigurarea unei limitări a vulnerabilităţii. Important părea la un moment dat să fi prezent în Internet şi mai puţin să te asiguri. În afara vulnerabilităţii clasice în Internet a apărut atacul informatic ca element provocat sau declanşat întâmplător. Este cunoscut că informaţia poate fi pierdută, furată, modificată, folosită necorespunzător şi decriptată ilegal. Este posibilă pierderea integrităţii, confidenţialităţii şi disponibilităţii datelor. Vulnerabilitatea Internet este de 100%, nefiind posibil se conceapă un sistem total nevulnerabil. Elementele de vulnerabilitate pot fi evidenţiate la nivel micro- şi macrosistem. Complexitatea fiind suficient de mică, vulnerabilitatea este controlabilă la nivel de microsistem. Sursele de risc sunt echipamentele, software-ul şi bazele de date. În cazul echipamentelor principalii factori de vulnerabilitate, în afara problemelor normale generate de fiabilitatea intrinsecă a componentelor sistemului, sunt dezastrele naturale(furtuni, inundaţii, cutremure, etc.), căderile sau întreruperile de alimentare cu energie şi actele de vandalism. În software, aplicaţii şi date putem evidenţia factorii furt, alterare / distrugere de date, viruşii informatici şi accidentele neintenţionate. Diminuarea vulnerabilităţii la nivel microsistem se poate face prin măsuri de control al accesului şi creşterea robusteţii programelor. Toate acestea se fac cu un anumit cost care este cu atât mai mic cu cât măsurile sunt luate mai din timp în fazele de proiectare şi realizare a sistemului. Există numeroase metode de reducere a vulnerabilităţii microsistemelor prin proiectare cu elemente de securitate, separarea funcţiilor, controale de reţea, 123

criptare şi creare de firewall-uri. În bună măsură folosirea acestor metode contribuie la creşterea rezistenţei la perturbaţii şi atacuri a sistemelor. Problemele de vulnerabilitate fiind imposibil de eliminat, apare ca necesară adoptarea de planuri de recuperare a daunelor. Aceste planuri se pot dovedi extrem de eficace atunci când din motive diverse au loc căderi sau atacuri asupra sistemelor. Din păcate, asemenea planuri se întocmesc foarte rar. Costul măsurilor de securitate apare, de regulă, mare pentru beneficiarii sistemelor şi chiar este mare în funcţie de nivelul de securitate dorit. Costul daunelor potenţiale descreşte însă funcţie de nivelul de securitate. Un optim economic poate fi găsit prin calcularea costului combinat al asigurării securităţii microsistemului. Vulnerabilitatea Internet la nivel macro este o consecinţă a arhitecturii sale ca reţea de elemente vulnerabile la nivel microsistem şi a perturbărilor prin incidente. Sursele de incidente sunt atacuri involuntare sau provocate. Sunt cunoscute tipurile clasice de incidente: încercări, scanare, compromitere cont utilizator, compromitere rădăcină , captura de date din pachete, blocarea serviciului, înşelăciune, folosirea de coduri maligne, atacuri asupra infrastructurii. Creşterea incidentelor este exponenţială. Este adevărat că sistemele se caracterizează intrinsec prin robusteţe. În multe situaţii funcţionarea parţială reduce vulnerabilitatea. Principalul element actual de vulnerabilitate au devenit atacurile. Anual sunt cheltuite sute de milioane de dolari pentru repararea daunelor produse de atacuri. Factorii favorizanţi ai acestui tip de vulnerabilitate sunt nodurile nesigure şi folosirea sunt nodurile nesigure şi folosirea comunicaţiei necriptate. Este adevărat că în fazele primare ale dezvoltării Internet nu au existat aplicaţii majore care să ceară măsuri de securitate deosebite. Creşterea a fost rapidă, fără măsuri de securitate deosebite. Personalul de exploatare era şi el insuficient instruit. Dezvoltarea afacerilor electronice de tip eBusiness a condus la un nou nivel necesar de securitate, mult maximizat. Internet a devenit instrumentul folosit de sute de milioane de utilizatori faţă de un număr restrâns în era preInternet. Din punct de vedere tehnic viteza de creştere şi mai ales timpul scurt nu au permis contracararea eficientă a influenţei factorului uman în sporirea vulnerabilităţii Internet. 124

Sisteme fără oameni se comportă diferit faţă de sistemele cu interacţiune umană puternică. În Internet sunt zeci de milioane servere şi aproape un miliard de oameni. Acţiunea umană devine astfel factorul principal de vulnerabilitate. Dimensiunea Internet devine comparabilă din punct de vedere al complexităţii interacţiunilor cu colectivităţile umane. Se pune justificat întrebarea dacă studiul organizării societăţii umane nu este o sursă de soluţii pentru scăderea vulnerabilităţii ? Vulnerabilitatea societăţii umane este şi ea foarte mare. Societatea reprezentată ca sistem are în noduri oamenii care sunt extrem de nefiabili. Sistemele din Internet şi societatea umană au multe asemănări şi anume multă redundanţă, comunicare, vulnerabilitate a informaţiei stocate în creştere în timp. Globalizarea intensifică forţa atacurilor şi asupra societăţii, la fel cum în mod pregnant se manifestă şi în Internet. Este un fenomen necontestat că vulnerabilitatea sistemelor în contextul Internet este mare şi în creştere. Soluţii tehnice există , sunt însă scumpe, greu de generalizat şi vor avea succes limitat. Soluţii pot fi însă găsite prin analogia cu societatea umană. Societatea a fost confruntată încă din fazele incipiente cu problema vulnerabilităţii ei. Soluţii găsite au fost diverse, de la construcţii şi comunităţi fortificate la folosirea de sisteme de alarmare eficiente. Nu este o dilemă să decizi dacă se pun uşi blindate la toate casele dintro comunitate sau se folosesc forţe de ordine eficiente. Societatea umană a optat de timpuriu pentru o organizare prin legi şi reguli şi instituţii de aplicarea acestora. Lumea Internet va trebui să evolueze de la absenţa reglementării la reglementări naţionale şi globale. Reglementările pot reduce vulnerabilitatea cu costuri mai mici decât măsurile tehnice. Lumea Internet poate deveni globală, democratică şi sigură şi prin măsuri tehnice şi prin reglementări internaţionale. Opozanţii unei asemenea abordări pot invoca spiritul de liberă iniţiativă (free enterprise) care a contribuit mult la creşterea Internet şi piedicile pe care reglementările le-ar putea pune dezvoltării în continuare. Trecerea la utilizarea Internet în ample aplicaţii economice, de învăţământ, culturale, de administraţie publică face ca ignorarea problematicii vulnerabilităţii să devină un factor de frânare chiar mai mare decât acela al unor reglementări insuficient fundamentate. Prin caracterul său global fenomenul Internet cere reglementări globale transfrontaliere. După, ziua de 11 septembrie 2001 s-a schimbat major percepţia generală asupra vulnerabilităţii şi măsurilor necesare de reducere a ei. Sofisticatele sisteme de monitorizare electronică a comunicaţiilor nu au putut 125

preveni tragicele evenimente din acea zi si altele similare. Ulterior s-a investit enorm, în special în sisteme de identificare şi protecţie electronică, dar în paralel reglementările naţionale şi internaţionale au fost adaptate mai bine la noua situaţie în care a devenit clar că tehnologiile noi sunt folosite şi pentru protecţia oamenilor, dar şi de către terorişti, noua ameninţare a secolului XXI.

7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE

Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei a determinat schimbarea mediului de afaceri. Acesta reprezintă primul pas către trecerea la revoluţia post-industrială, care va fi în mod fundamental o revoluţie a informaţiei. Deschiderea infrastructurilor IP (Internet Provider) a înlesnit apariţia noilor modele de afaceri şi a creat mari oportunităţi. Totul este fundamental schimbat, diferit total de ceea ce a fost cunoscut până acum, însă, concomitent, apar şi riscurile. Web-ul a fost acceptat mult mai rapid decât orice altă tehnologie anterioară. Acest lucru schimbă complet modul de desfăşurare a activităţilor anterioare, indiferent dacă este practicat de oameni de afaceri, sau de persoane private. Odată cu începerea activităţii pe Internet apar şi problemele legate de verificarea veridicităţii tuturor informaţiilor din reţea precum şi de acces al persoanelor nedorite în reţea, acum, când aceasta este o reţea deschisă de informaţii. Afacerile electronice creează medii de lucru nesigure. În acest sens, trebuie evaluate riscurile şi beneficiile pe care o societate le are în urma unei astfel de activităţi şi, în funcţie de acestea, trebuie reorganizată activitatea pe care ea o desfăşoară. Atunci când o firmă intră în domeniul afacerilor electronice, iar activitatea sa se bazează complet pe modul în care utilizatorii folosesc informaţiile legate de clienţii firmei, mediul în care acea firmă acţionează devine unul foarte nesigur. În cazul în care firma nu dispune de un sistem de securitate care să monitorizeze activitatea electronică, există tot timpul pericolul producerii de accidente. De asemenea, trebuie să se solicite persoanelor care au acces la reţeaua firmei să utilizeze sisteme care sunt compatibile cu sistemul acesteia. 126

Afacerile electronice reprezintă o activitate relativ nouă şi majoritatea firmelor prezente pe Internet nu sunt pregătite pentru asigurarea securităţii activităţii lor. pentru a garanta securitatea site-urilor lor. 127 .Utilizatorii interni sunt la fel de periculoşi ca şi cei externi firmei. fiind afectată şi reputaţia firmei. la afaceri pe Internet. cum ar fi cunoaşterea clienţilor. Există nenumărate moduri de asigurare a securităţii: soluţii hardware. Printre nevoile principale ale acestora se numără existenţa unui mediu stabil. pentru a o putea păstra cât mai mult. De exemplu. soluţii ce vizează informaţiile. cât şi datorită necesităţii de a personaliza relaţia cu clienţii. Acestea sunt asemănătoare cărţilor de credit şi sunt folosite pentru a identifica clienţii atunci când consultă un site. deoarece persoanele care au acces la sistemul informatic al firmei respective nu trebuie „să spargă codurile” pentru a intra în sistem. Astfel. pierderile nu sunt numai de ordin financiar. firma este responsabilă în faţa întregii lumi. De aici rezultă necesitatea crescândă a asigurării securităţii operaţiilor efectuate pe Internet. a partenerilor de afaceri etc. În prezent se estimează că există peste 800 milioane de utilizatori ai Internetului. pentru informaţiile pe care le furnizează. ci pe calitatea serviciilor oferite. prin conectare la întregul mapamond. În prezent se tranzacţionează lunar pe Internet miliarde de dolari. Acesta este un lucru foarte important. În acest caz. Certificatele digitale sunt personalizate prin intermediul unor inscripţii personale şi al unor coduri de acces. când banii şi informaţiile erau schimbate personal. Trecerea la comerţul electronic presupune trecerea de la sistemul tradiţional. care să inspire încredere. Utilizarea acestor certificate digitale s-a extins în prezent. care este un mediu prin excelenţă anonim. În lumea afacerilor prin Internet. multe firme utilizează certificate digitale (digital certificates) pe lângă sistemele tradiţionale de autentificare. fapt care arată amploarea pe care o iau afacerile ce se desfăşoară prin intermediul Internetului. Ele au fost create atât pentru o mai mare siguranţă a tranzacţiilor. adică de fiecare dată când se permite accesul unei persoane din exterior în reţeaua firmei. accentul nu se pune pe creşterea vânzărilor pe Internet. Riscurile aferente activităţii pe Internet cresc de fiecare dată când se deschide o poartă în reţea. necunoscându-se în realitate persoana de la celălalt capăt al firului.

integritatea informaţiilor. O protecţie eficientă va duce la minimizarea pătrunderilor ilegale. În esenţă. În viitor. putem spune că elementele fundamentale ale prevenirii riscurilor în domeniul afacerilor pe Internet se are în vedere: confidenţialitatea informaţiilor. creşterea gradului de instruire al personalului pentru reacţia rapidă în situaţii neprevăzute. trebuie să se stabilească foarte clar cine sunt persoanele şi care sunt competenţele persoanelor implicate în managementul riscului aferent activităţii pe Internet. managementul riscului pentru activităţile prin Internet implică: evaluarea riscurilor. care aduc câştiguri mari. atunci când o firmă transmite un mesaj e-mail fără a avea nici un soft pentru detectarea viruşilor. la reţeaua pe care o va utiliza. controalele tehnice (verificare a compatibilităţii sistemelor utilizate). În concluzie. Astfel. compatibilitatea sistemelor. De asemenea. există posibilitatea transmiterii unui mesaj e-mail infectat către toţi clienţii sau potenţialii clienţi. Oricând. pentru prevenirea riscurilor aferente activităţii pe Internet sunt eficiente: controalele organizaţionale (numirea unei persoane care să fie responsabilă de securitatea sistemului informaţional). în timp ce lipsa ei nu numai că va 128 . elaborarea unui plan de reacţie în caz de urgenţă.Un alt tip de riscuri ce apar ca urmare a prezenţei pe Internet a unei firme îl constituie riscurile poştei electronice. este de aşteptat ca fraudele să apară în zonele cel mai puţin riscante şi neadecvat protejate. o firmă trebuie să aibă garanţia responsabilităţii sale pentru absolut orice decizie adoptată: de la modul în care alege furnizorii. la modul de acces în reţea etc. verificarea personalului (verificarea activităţilor desfăşurate de angajaţi). instruirea adecvată a personalului (stabilirea unui set de cerinţe şi reguli pentru persoanele care au acces în reţea). dezvoltarea controlului daunelor. la modul de alegere a tipului de activitate. controale fizice on-site. Managementul riscului în domeniul afacerilor pe Internet presupune dezvoltarea continuă a ciclului de viaţă al produselor. De asemenea. disponibilitatea informaţiilor precum şi detectarea riscurilor potenţiale. de-a lungul etapelor ciclului de viaţă.

Altă categorie de fraude prin reţeaua Internet. Prin astfel de reglementări se evidenţiază diferenţele între desfăşurarea comerţului electronic în Statele Unite. ce reglementează modul în care se pot trimite informaţii din SUA în Uniunea Europeană şi viceversa. Acest domeniu nu este suficient reglementat şi. deoarece aceasta reprezintă un element deosebit de important în desfăşurarea activităţii într-un mediu anonim cum este Internetul. Aceste reglementări au deci şi o latură economică. Un exemplu în acest sens îl constituie “Economic Union Data Protection Act”. printre care: 129 . în principal. Astfel. Se încearcă găsirea unei soluţii pentru armonizarea concepţiilor americane cu cele japoneze.permite intruziunea. de aceea. având ca scop protejarea clienţilor. stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte confidenţialitatea datelor. există două modalităţi de criptare: codificarea şi decodificarea cu aceeaşi cheie şi utilizarea cheilor publice şi private. care încearcă realizarea unei alianţe cu Japonia. prin supravegherea firmelor cu care aceştia colaborează. Deşi singura persoană care primeşte mesajul este destinatarul. pe lângă aspectele legate de securitatea datelor. Uniunea Europeană a adoptat o nouă metodă de protecţie a confidenţialităţii informaţiilor puse la dispoziţia cetăţenilor străini. şi cu cele europene pe de altă parte. să îl vizioneze. urmărindu-se mai multe obiective. o constituie fraudele ce au ca obiect mesajele email. În principiu. acest lucru reprezintă o problemă importantă. până la persoana care administrează serverul. În prezent numai ţările dezvoltate au adoptat unele legi cu privire la utilizarea Internetului şi la comerţul electronic. acest lucru nu îl împiedică pe oricare intrus. în graniţele acesteia. şi Europa. Reglementările ce privesc buna cunoaştere a clienţilor se aplică în mediul bancar şi în întreaga comunitate financiară şi a ofertanţilor de servicii. cu care se confruntă orice persoană conectată la reţea. care va trebui rezolvată. Motivul pentru care Uniunea Europeană a impus o astfel de reglementare îl constituie faptul că se doreşte menţinerea persoanelor interesate să facă afaceri în Europa. Trebuie realizată o evaluare a sistemelor interne şi a structurii interdepartamentale. de la cel care încearcă să spargă sistemul. pe de o parte. Aceste legi vizează. dar faptul că există posibilitatea de a penetra sistemul va deveni cunoscut şi va creşte numărul incidentelor de acest tip. Există o modalitate de a proteja documentele prin “criptarea” lor. de fiecare dată când se trimit informaţii referitoare la clienţi în afara Uniunii Europene trebuie ca respectivul client să îşi dea acceptul pentru realizarea acestei operaţii.

O altă problemă cu care firmele se confruntă în ceea ce priveşte activitatea acestora pe Internet sunt “attack-site-urile”. Scopul acestora este să atace firmele răspândind informaţii compromiţătoare. care se aplică deja în domeniul bancar şi al valorilor mobiliare. urmând săşi schimbe apoi adresa şi denumirea site-ului). sau a unor adrese. sau de firme concurente. zvonuri nefondate. attack-siteurile reprezintă o colecţie de plângeri şi nemulţumiri din partea clienţilor la adresa serviciilor slabe oferite pe Internet de către diferite firme. Există însă cazuri în care ele sunt realizate chiar de către angajaţii firmei respective. asupra persoanelor cu care firmele colaborează pe căi electronice. în conformitate cu legile “Know Your Customer” (Cunoaşte-ţi clientul). având ca membri cele mai importante organizaţii.uniformizarea sistemelor de securitate atât în UE. De asemenea.com uşor de confundat de către utilizatori cu numele siteului Casei Albe. actualizarea informaţiilor de pe paginile Web. o astfel de confuzie poate determina pierderea De exemplu. existenţa unor pagini de Web. au apărut grupuri private ce acţionează ca reglementatori în domeniu. Este posibil ca să se ceară în curând să se realizeze investigaţii independente. În general. comentarii tendenţioase. o firmă care difuzează filme interzise tinerilor sub 18 ani a folosit ilegal numele whitehouse. în care să se înregistreze reclamaţiile clienţilor. Cele mai eficiente metode de apărare împotriva unor astfel de atacuri sunt: înregistrarea numelor site-urilor firmelor care au desfăşurat activităţi de publicitate negativă (de exemplu. cât şi în afara acesteia. şi care îşi desfăşoară în prezent activitatea pe Internet. o firmă apelează la anumite programe guvernamentale pentru a afla toate numele site-urilor calomnioase. Pentru o societate de asigurări este foarte dificil să răspundă unor astfel de atacuri. 1 130 . Pentru o firmă.gov. whitehouse. cu modificarea extensiei1. Se aşteaptă apariţia unor reglementări pentru urmărirea datelor referitoare la clienţi. monitorizarea informaţiilor. impunând o serie de standarde în ceea ce priveşte dezvoltarea de soft şi dezvoltarea modului de utilizare a datelor individuale într-un mediu. înregistrarea numelor site-urilor firmelor “pirat”.

2. O cădere a infrastructurii TIC opreşte în prezent activitatea economică şi colateral celelalte activităţi la acelaşi nivel de distructivitate cu o cădere a sistemului energetic Generalizarea aplicaţiilor cu infrastructură Internet conduce ca fenomen social la pătrunderea în rândul utilizatorilor a infractorilor informatici.1 Vulnerabilitatea digitală Un prim risc major este determinat de vulnerabilitatea digitală. fiind greu de anticipat care va fi forma lui în etapa actuală de dezvoltare a TIC în multe ţări ale lumii. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în contextul problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. Riscul este amplificat şi de apariţia de noi forme de atacuri şi război digital care de cele mai multe ori nu pot fi prevenite. 131 .multor oportunităţi de afaceri. a reputaţiei. Pentru a fi competitivă. o firmă trebuie să includă printre metodele sale de distribuţie şi comerţul electronic. implementarea de soluţii robuste şi fiabile şi instruirea participanţilor în probleme de risc. şi. accentuat de factori de risc printre care viteza de creştere a Internet. 7. împreună cu profiturile asociate acestora. de asemenea. Fragilitatea sau lipsa de consistenţă a sistemului de protecţie împotriva riscurilor generate de vulnerabilitatea sistemelor informatice amplifică riscul major definit ca vulnerabilitate digitală. Comerţul electronic va duce la creşterea volumului de activitate. adică trebuie să înceapă să vândă “via Internet”. Riscul este comun tuturor ţărilor. Aceasta presupune evaluarea sistemelor şi a proceselor interne. dar şi a vulnerabilităţii firmelor care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul Internetului. o categorie nouă dar nu mai puţin periculoasă decât cea clasică. Se poate detecta ca un prim risc major creşterea continuă a vulnerabilităţii sistemelor informatice la scară naţională şi globală . asigurarea protecţiei şi stabilirea unor scenarii de acţiune. generalizarea prea rapidă a folosirii lui care nu permite dezvoltarea de metode eficiente de securizare a aplicaţiilor.

1 2 Digital Content Data Warehouse 3 Preşedinte IBM 132 . pot fi aduse prejudicii prin folosirea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor.2. Lipsa efortului de constituire a conţinutului digital1 sau întârzieri în crearea lui reprezintă un alt risc major. colectivităţilor sau organizaţiilor.2.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital Al doilea risc major– lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. că problema cea mai importantă a eBusiness este intimitatea şi respectarea dreptului la intimitate într-o lume în care se monitorizează orice şi oricând.7. Legislaţia statelor democratice încearcă să reducă acest risc. Astfel. Este evidentă tendinţa de creare a conţinutului digital care oferă o largă accesibilitate a informaţiei în toată societatea. Lou Gerstner3 consideră. care prevăd sancţiuni aspre pentru infracţiunile de acces neautorizat la informaţie şi folosirea ei neadecvată. etc. Pe un plan mai general. Tot în categoria riscului generat de conţinutul digital se poate include întârzierea constituirii depozitelor de date2 care pot produce în condiţiile competiţiei internaţionale rămâneri în urmă la nivelul organizaţiilor sau macroeconomic. în care accesul la dosarele medicale poate fi nesecurizat ca să dăm un exemplu dintre alte multe alte aspecte. Arhivarea electronică a documentelor este o cerinţă care nu poate fi ignorată.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii Un al treilea risc major – folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. Şi în ţara noastră există legi ale protecţiei datelor personale. Modul de implementare a legislaţiei poate fi însă considerat un risc secundar asociat. ale comerţului electronic. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. ale semnăturii electronice. 7. riscul aferent fiind acela că i se poate acorda o prioritate scăzută justificată prin costurile ridicate.

2004). în fapt ea se adânceşte. dotarea cu calculatoare este încă redusă . între bogaţi şi săraci. Pentru o firmă din România un calculator de tip PC echivalează ca preţ cu 970 de ore de manoperă calculat pe bază de costuri salariale. dar penetrarea lui este încă insuficientă. între zonele dezvoltate şi cele defavorizate. Disponibilitatea tehnologiilor informatice şi accesul la Internet rămân deci factori principali ai reducerii acestui decalaj. cu o spectaculoasă creştere a numărului de hosturi Internet. mai ales prin investiţii în infrastructură . Deşi există senzaţia că prăpastia digitală se îngustează. în timp ce în Uniunea Europeană numai cu 64 ore (Baltac. Cu toate acestea numai circa 23% din populaţie are acces la Internet. urmând a diferenţia ţări şi straturi sociale încă mai multe decenii şi chiar a exacerba inegalităţile şi a se constitui 133 . analfabetismul informatic poate fi evaluat la 75-80% şi din păcate. Există fără îndoială şi la noi semne încurajatoare privind impactul noii economii: dinamica ieşită din comun a pătrunderii telefoniei mobile cu un ritm apreciat ca fiind printre cele cel mai mari din Europa. adică decalajul care există în folosirea TIC în organizaţii şi la nivelul ţării. Dacă analfabetismul clasic este în România undeva pe la 1% conform statisticilor. între tineri şi vârstnici. Eforturile de răspândire a utilizării TIC pot reduce prăpastia digitală. acesta este ridicat şi în rândul managerilor. Un răspuns la această provocare este programul ECDL European Computer Driving License.4 Lărgirea prăpăstiei digitale România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide.7. numai 30-40 % din firme sunt dotate cu PC-uri şi chiar mai puţine sunt conectate la Internet (MCTI. etc. cu o creştere a pieţei calculatoarelor personale de 22% anual. dar şi în interiorul aceleiaşi ţări între populaţia urbană şi cea rurală. inclusiv cele cu facilităţi de comerţ electronic. 2002). . Un risc major asociat este însă fenomenul de ţintă mobilă . Riscul excluziunii digitale este real. Prăpastia digitală adânceşte inegalităţile nu numai între ţări sau regiuni geografice. ţările din prima linie avansând şi ele rapid spre conexiunea de bandă largă generalizată şi creare şi disponibilizare de conţinut complex.2. Dar nu sunt singurii. Creşte rapid şi numărul de carduri bancare şi numărul de situri web.

Societatea informaţiei şi în perspectivă a cunoaşterii nu se construieşte pentru elite. 7. but if not they have to put barbed wire to separate themselves from the others situated on the wrong side of the divide because the poorness generates terrorism” 134 . absenţa facilităţilor oferite cetăţenilor pentru a trăi într-o nouă societate a cunoaşterii. 1 Al 42lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii: "our children will live in the most interesting and peaceful era of the mankind history. William Clinton1 chiar avertiza la un eveniment internaţional în anul 2002 că beneficiile dezvoltării economice cu referire la TIC trebuie să treacă de la cei bogaţi şi la cei săraci. ci pentru toţi. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. Mai mult. 2003) Riscul întârzierilor în această evoluţie este mare: necompetitivitatea întreprinderilor şi economiei naţionale. Uniunea Europeană lansând programul eEurope 2005 adaugă acest principiu chiar ca subtitlu (Council of the EU.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei Un al cincilea risc major – evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. aprecia că prăpastia digitală devine ireversibilă.ca o ameninţare viitoare.2. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice.

să-şi demonstreze utilitatea.1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor Responsabilii cu securitatea datelor unei firme sunt nevoiţi mereu să-şi justifice poziţia. Prin accentuarea atacului împotriva lor se urmăreşte ca responsabilitatea implementării şi a managementului să fie transferată utilizatorilor sistemului informatic.7. respectiv necesitatea postului pe care îl ocupă. Impactul pe care tehnologiile emergente îl au asupra securităţii informaţiilor. Toate aceste eforturi ar fi inutile dacă nu am şti cum să protejăm sistemul informaţional care sprijină activitatea economică a firmei. 7. confidenţialitatea informaţiilor vitale ale firmei. caută ca informaţiile să nu mai poată fi modificate de către persoane neautorizate. 135 . modul în care trebuie organizată şi condusă activitatea de asigurare a securităţii informaţiilor într-un mediu tot mai expansiv al procesării datelor şi modalităţile de restaurare a sistemului. Problema securităţii informaţiilor are astfel trei dimensiuni: urmăreşte furnizarea informaţiilor şi asigurarea disponibilităţii proceselor de prelucrare a datelor în momentul în care sunt necesare. sau producerea unui dezastru major care să afecteze considerabil posibilitatea firmei de a-şi continua activitatea. din perspectivă economică.3. în urma producerii unui dezastru sugerează că securitatea informaţiilor trebuie corelată cu nevoile economice.3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR În capitolele anterioare au fost abordate probleme privind managementul şi unele aspecte economice ale procesului de implementare a tehnologiei informatice. asigură securitatea. cum ar fi pătrunderea unui hacker în sistem. Problema necesităţii unei funcţiuni care să asigure securitatea informaţiilor izvorăşte din faptul că prin această activitate nu se aduce nici un plus de valoare economică informaţiilor. Se cunoaşte că o securitate bună trebuie să fie invizibilă. Iată câteva din explicaţiile acestei probleme: managementul firmei nu conştientizează exact necesitatea asigurării securităţii informaţiilor până în momentul în care se produce un incident.

informaţia necesită protecţie şi atunci când se află pe alte suporturi. dischete.3.2 Mediul securităţii informaţiilor Cei care lucrează în domeniul protejării informaţiilor. Această viziune centralizată este afectată de distribuirea datelor pe scară tot mai largă. care. Astfel. puteau pătrunde în mainframe-ul lor. acest război este câştigat de către echipa de management al sistemului informaţional. de cele mai multe ori. În consecinţă.managementul conştientizează necesitatea securităţii informaţiilor. Accentul se va pune. profesioniştii din domeniul securităţii datelor s-au confruntat cu existenţa unor computere.). în cadrul unor firme. Acestea îşi pot disputa “proprietatea” asupra problemei privind securitatea grupului de informaţii. ei întâmpină dificultăţi în realizarea unei justificări economice a funcţiei securităţii informaţiilor. constatată că informaţiile sunt răspândite în întreaga firmă. în principal. De cele mai multe ori nu erau disponibile instrumente pentru distribuirea controalelor de siguranţă. pe modul în care se justifică importanţa securităţii informaţiilor din punct de vedere economic. o luptă între departamentul ce se ocupă cu siguranţa firmei în ansamblu. prin intermediul unei reţele. responsabilii cu securitatea datelor. tinde să pună accentul pe protejarea confidenţialităţii informaţiilor. de cele mai multe ori se consideră că securitatea informaţiilor presupune doar securitatea calculatoarelor şi a reţelei şi se uită că. responsabilii cu securitatea informaţiilor au un acces relativ la managementul firmei. pe diferite suporturi (hârtie. În consecinţă. sau când are alte forme. nu înţeleg activitatea economică a firmei în ansamblul său. opreşte anumite grupuri de informaţii la niveluri inferioare ale firmei. planificarea unor metode de recuperare după producerea unui dezastru. de fapt. Puţini sunt cei care înţeleg că securitatea informaţiilor mai presupune şi asigurarea disponibilităţii şi integrităţii informaţiilor. desene etc. 136 . au puţine ocazii de a-i convinge pe manageri de necesitatea asigurării securităţii informaţiilor. care. între compartimentul de audit intern şi între echipa de management al sistemului informaţional. 7. în general. De cele mai multe ori. Această constatare poate determina. iar firmele opuneau o rezistenţă destul de mare angajării unui personal suplimentar care să dirijeze această activitate.

Întrucât Internetul este o reţea la care poate avea acces oricine. sau cel puţin controlul lor. loc unde se produce schimbul liber de date (atât tehnice. În practică. care se pare că a avut un impact mai important pe termen lung. În al doilea rând. controlul resurselor sistemului informaţional revenind fiecărei subunităţi organizatorice. a constat în faptul că relaţiile dintre furnizori şi clienţi au devenit tot mai strânse în încercarea lor de a îmbunătăţi eficienţa şi de a face faţă operaţiunilor concurenţei. majoritatea firmelor vor fi/sunt conectate la Internet. dacă firma care este furnizoarea ei nu are un asemenea sistem. activitatea unei firme ar putea depinde de calitatea sistemului de securitate a informaţiilor. sau altul. cât şi de natură economică). dar acesta nu-i ajută la nimic. Alte două aspecte ale acestei probleme s-au cristalizat la sfârşitul anilor ‘80. atât către furnizori. cât şi către clienţi. care au făcut posibilă transportarea informaţiilor firmei în toată lumea şi a miniaturizării memoriilor de tip flash. Una dintre aceste tendinţe a reprezentat-o faptul că tot mai multe firme cedau gestionarea sistemului lor informaţional altor firme. pentru că dacă furnizoarea îşi va pierde datele. conectarea neînsoţită de măsuri de protecţie. Viteza rapidă cu care părţile firmei acţionau a creat reale probleme managementului sistemului informaţional şi provocări aproape imposibile celor care se ocupau de securitatea informaţiilor. vulnerabilitatea sistemului informaţional al firmei a fost accentuată şi de evoluţiile considerabile ale tehnologiilor şi marketingului. Apoi s-a intensificat achiziţia de computere şi s-a diversificat activitatea mai multor firme. 137 . aceasta a constat în deschiderea reţelelor. competitivităţii. care treceau printrun proces de restructurare. uneori. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns. funcţia de securitate a informaţiilor fie a fost atribuită unei firme furnizoare de astfel de servicii.Un şoc l-a constituit descentralizarea departamentului de management al sistemului informaţional. Mai întâi a fost varietatea de computere portabile. În consecinţă. ale căror procedee de asigurare a securităţii informaţiilor nu puteau fi stabilite şi controlate de către firma în cauză (să presupunem că o firmă are un sistem bun de asigurare a informaţiilor. într-un fel. trebuie să se găsească modalităţi de a convinge conducerea superioară a firmelor că. O altă tendinţă. atunci şi firma va avea de suferit). poate permite oricărui hacker inteligent să pătrundă în sistemul unei firme. în această manieră reducându-se costurile. Într-un mediu caracterizat de schimbări rapide. fie a rămas în cadrul firmei ca o componentă a funcţiunii de management a sistemului informaţional.

în cazul producerii unor dezastre. acordă asistenţă în probleme de securitatea informaţiilor (cum ar fi contaminarea cu viruşi sau pătrunderea hackerilor). să asigure capacitatea firmei de a-şi continua activitatea în caz de dezastru. sarcina funcţiunii de protejare a informaţiilor este de a contribui la protejarea activelor informaţionale ale firmei împotriva tuturor ameninţărilor potenţiale. realizează următoarele activităţi: sfătuiesc conducerea cu privire la tipul activităţilor şi al procedurilor necesare asigurării siguranţei activelor informaţionale ale firmei.3 Rolul securităţii informaţiilor Majoritatea responsabililor cu securitatea informaţiilor trebuie să înţeleagă destul de clar care este rolul lor într-o firmă. responsabilii cu securitatea informaţiilor şi personalul din subordinea lor. 138 . planifică recuperarea şi continuarea activităţii firmei. profesioniştii în domeniu pot iniţia şi conduce revizii periodice pentru a se asigura dacă procedurile utilizate sunt cele corecte şi dacă echipamentele sunt în stare bună. dezvoltă posibilităţi de acţiune şi control care să corespundă politicilor firmei. În concluzie. În plus. să împiedice modificarea neautorizată a activelor informaţionale. să asigure/protejeze “intimitatea” utilizatorilor. Pe scurt. se asigură că managerii şi ceilalţi angajaţi sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o presupune asigurarea securităţii activelor informaţionale ale firmei. să protejeze confidenţialitatea unor informaţii mai importante ale firmei.7. acordă asistenţă utilizatorilor şi celor care lucrează la perfecţionarea / implementarea controlului unor aplicaţii delicate. Pentru a-şi îndeplini sarcinile. De asemenea pot participa la acţiunile de audit ale acestor echipamente.3. sarcinile lor sunt: să asigure disponibilitatea informaţiilor corecte când utilizatorii au nevoie de ele.

câteva aspecte rămân nelămurite. Ne confruntăm. în cazul în care se produce o defecţiune. toate rapoartele. de departamentul pentru protecţia mediului. de către departamentul de protecţie a muncii. biroul inginerului de întreţinere. precum şi celor de la departamentul de audit intern. sau chiar distrus. Deciziile privind modul de stocare şi utilizare a informaţiilor importante pentru firmă ar putea fi luate de manager. când erau necesare. cine din cadrul secţiei de distilare a fracţiilor de petrol era responsabil. sau potenţiale anumitor. de inginerul de întreţinere. sau de pompieri ar fi solicitat aceste informaţii (de exemplu localizarea valvelor). deşi bine întocmite şi arhivate. nu le-ar f putut obţine. Cu toate acestea. De asemenea. într-o rafinărie petrochimică. Mai mult. Astfel. 1 Exemplu de speţă. Întrucât inginerul nu ar fi avut timpul disponibil pentru a căuta raportul privind producerea unui eveniment similar. cu problema potenţialei siguranţe în anumite condiţii de mediu. informaţiile nu pot fi salvate şi utilizate în cazul unui dezastru. se dovedeau inutile.1 În mod evident. sau tuturor superiorilor. Inginerului i se atribuise această sarcină de aproximativ un an. Nu era practic posibil să găseşti un raport privind producerea unui anumit tip de incident. aici vorbim despre informaţii critice pentru continuarea activităţii. respectiv a securităţii informaţiilor. înlăuntrul căruia erau depozitate toate rapoartele şi planurile fabricii. întrucât biroul însuşi ar fi putut fi afectat. în cazul unei catastrofe. În cazul producerii unei defecţiuni. specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să raporteze pericolele existente. se afla plasat la 30 de metri în incinta întreprinderii. 139 . sau pentru refacerea după producerea unui dezastru.Explicitarea ameninţărilor formează o idee clară despre importanţa majoră a acestei munci invizibile. el ar fi trebuit să acţioneze ca şi când defecţiunea se întâmpla pentru prima oară. Care ar putea fi rolul unui profesionist în domeniul securităţii informaţiilor în această situaţie? Să considerăm următoarele variante şi să stabilim care are valoare: specialistul în probleme de securitate a informaţiilor nu este necesar să se afle în interiorul firmei. Informaţiile din exemplu se aflau doar pe suport de hârtie şi nu erau disponibile. într-un timp relativ scurt. dacă echipele de salvare. Toate aceste rapoarte erau îndosariate şi aşezate în ordine cronologică. de asemenea. sau de către un analist de sistem care ar putea fi desemnat de managerul fabricii să proiecteze un sistem de salvare a informaţiilor. specialistul în securitatea informaţiilor 1-a întrebat pe un inginer ce se ocupa de întreţinere. Întreprinderea era mai veche de 35 de ani şi fusese întreţinută de un şir întreg de ingineri care întocmiseră rapoarte detaliate privind fiecare incident produs şi fiecare reparaţie efectuată. astfel încât ocupau aproape întregul spaţiu din biroul actualului inginer.

Pe de altă parte. aceea că protejarea activelor informaţionale. sarcina departamentului de asigurare a securităţii informaţiilor. Aceste costuri sunt. indiferent unde se află şi indiferent de forma sub care se prezintă. sau nu. securitatea informaţiilor se dovedeşte a f cel puţin la fel de necesară ca orice altă organizaţie. precum şi de costurile implicate de gestionarea sistemului de securitate. procesate. Cu toate acestea. Aceste exemple subliniază. Dacă însă aceste 140 . controlul exercitat şi protejarea informaţiilor (inclusiv costurile acestor controale) ar trebui să varieze în funcţie de valoarea şi importanţa informaţiilor. dar. vreun lucrător descoperă un pericol potenţial. datoria sa faţă de întreprindere este de a raporta potenţialul pericol. totodată. iar stabilirea similitudinii între aceste două tipuri de activităţi reprezintă un pas important în direcţia recunoaşterii importanţei securităţii informaţiilor. Există şi alte exemple de similitudini între asigurarea calităţii şi asigurarea securităţii informaţiilor. Specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să ignore problemele care nu intră în responsabilitatea lui. multe sisteme sunt în aşa fel structurate astfel încât toate informaţiile prelucrate. departamentul de protecţie a mediului şi departamentul de siguranţă (pază) a firmei şi de a informa întreaga firmă cu privire la aceste relaţii. prima situaţie subliniază problema centrală. de a coordona anumite activităţi din cadrul altor departamente. incluse în costurile ce apar pe întreaga durată de viaţă a sistemului. este sarcina celui care asigură securitatea informaţiilor. dar să şi propună modalităţi de corectare a situaţiei. În consecinţă. funcţiune. în siguranţă. 7. ci include şi costurile aferente timpului utilizatorului. departament. dacă pe parcursul desfăşurării activităţii sale obişnuite.3. în general. estimat în funcţie de uşurinţa cu care datele sunt accesate. Prima şi ultima variantă nu sunt atât de importante. Astfel. cum ar f: departamentul de protecţia muncii.specialiştii în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui nu numai să raporteze pericolele. sau pur şi simplu conţinute să fie. Costurile privind siguranţa unui computer nu se rezumă doar la costurile instrumentelor de securitate şi Ia costul aferent timpului de procesare.4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate Nu toate informaţiile au aceeaşi valoare şi nu toate joacă un rol important în desfăşurarea cu succes a activităţii întreprinderii.

Accentuarea rolului securităţii informaţiilor impune ca definirea iniţială a aplicaţiilor. Sarcinile de bază pentru acest instrument sunt: să identifice necesitatea şi importanţa asigurării confidenţialităţii. tehnologiile client-server oferă posibilitatea utilizării unor sisteme de aplicaţii şi a unor reţele care să permită distribuirea aplicaţiilor şi informaţiilor pe computere separate. în primul rând. afecta structura sistemului. Va fi necesar. De exemplu. în funcţie de nevoia firmei de a-şi proteja informaţiile. plăţile ce trebuie efectuate şi planificarea strategică a lanţurilor de magazine se află pe acelaşi computer. sau incluse în costurile de operare. Acelaşi risc îl întâlnim la nivelul întregii reţele. personalul responsabil cu securitatea informaţiilor nu trebuie numai să-i facă pe ceilalţi conştienţi de această necesitate. accesarea lor de către persoane neautorizate este greu de protejat. ele ar putea influenţa. Structurile client-server combinate cu tehnicile de identificare a utilizatorului oferă o posibilitate unică de procesare a datelor importante pe computere separate. De exemplu. securitatea informaţiilor ar trebuie să joace un rol din ce în ce mai important în proiectarea structurii tuturor sistemelor şi în determinarea căilor de protejare a informaţiilor importante. un instrument cu ajutorul căruia să se poată stabili o ierarhie a informaţiilor şi a aplicaţiilor în funcţie de importanţa lor. 141 . Cum costurile şi tehnologia nu mai constituie o barieră în calea segmentării aplicaţiilor. tot mai mulţi furnizori au acces direct la fişierele ce cuprind situaţia stocurilor diferitelor lanţuri de magazine endetail. dacă aplicaţiile privind stocurile. respectiv în funcţie de nevoia lor de a fi protejate.un subiect de obicei ignorat până în momentul în care o aplicaţie ajunge în punctul de a fi implementată. instrumente şi instruire pentru a face acest lucru posibil. ceea ce le permite să completeze adecvat stocurile. de cele mai multe ori. Astfel. cât şi pe cea a detailiştilor. dar trebuie să şi ofere politici. în condiţiile unor costuri mai mici decât cele necesitate de gruparea mai multor aplicaţii pe un singur mainfiame (faptul că se pot obţine economii de scară prin utilizarea mainframe-urilor nu mai este adevărat). să cuprindă şi definirea necesităţilor de securitate . Necesitatea unei asemenea separări şi/sau distribuiri a aplicaţiilor şi informaţiilor este evidentă. dacă informaţiile şi aplicaţiile nu sunt protejate corespunzător. Pentru aceasta.costuri vor fi identificate separat şi considerate. Acest sistem favorizează atât eficienţa furnizorilor.

să identifice informaţiile şi resursele necesare procesării acestora. Managerul unei firme ar trebui să poată aproxima. sau consecinţele utilizării unor informaţii distorsionate care ar genera în continuare rezultate aberante. sau mai îndelungată (de exemplu. costurile pe care le-ar genera indisponibilitatea unei aplicaţii pe o perioadă de o zi. iar valoarea informaţiilor în desfăşurarea operaţiilor se poate schimba. Mai mult. Problemele privind sensibilitatea şi confidenţialitatea informaţiilor se evaluează chiar din momentul proiectării unei aplicaţii noi. şi pe măsură ce utilizatorii îşi dezvoltă aplicaţii proprii. să fie capabil să aprecieze şi să aproximeze pagubele ce s-ar produce dacă un concurent ar avea acces la informaţiile privind proiectul unui produs. Un manager ar trebui. informaţiile sensibile se vor plasa în afara unui mediu care poate fi controlat. Problemele privind reevaluările sunt binecunoscute specialiştilor în domeniul securităţii informaţiilor şi presupun: 142 . o bancă ar putea da faliment. să identifice necesitatea integrităţii şi autenticităţii informaţiilor pentru activitatea firmei. în linii generale.să identifice cele mai importante informaţii de care depinde activitatea firmei. de două. Toate aceste sarcini nu sunt abstracte. Pe de altă parte. Aceste estimări au scopul principal de redefinire a necesităţii controlului în condiţiile unui mediu în continuă schimbare. Dacă asemenea reevaluări se desfăşoară în maniera auditurilor. aceste reevaluări oferă managerilor posibilitatea de a-şi fundamenta deciziile privind modul de conducere a activităţii. sau modul de recuperare şi refacere în situaţii de urgenţă. cunoscute şi ca identificări ale riscurilor. În condiţiile schimbării continue a mediului iniţial de operare al sistemului. stabilesc în primul rând măsura în care trebuie controlate anumite aplicaţii şi apoi comunică managementului firmei natura problemelor şi obiectivele care se urmăresc. Pentru menţinerea unei securităţi adecvate a informaţiilor este necesară o reevaluare periodică a necesităţii de control şi a importanţei pe care o prezintă anumite aplicaţii pentru activitatea firmei. pe măsură ce se înmulţesc sistemele personale. Reevaluările oferă o ocazie excelentă de a demonstra managerilor executivi importanţa securităţii informaţiilor. de asemenea. Aceste reevaluări. cei care le realizează vor întâmpina ostilitatea managementului în domeniu. vulnerabilitatea aplicaţiilor creşte. dacă nu ar putea utiliza sistemul de procesare a tranzacţiilor timp de câteva zile).

sau eliminat controlul? Sunt managerii de acord să-şi asume aceste riscuri? Există trei modalităţi de apreciere a valorii informaţiilor de care se ţine cont la gestionarea şi procesarea datelor: valoarea pe care o au pentru proprietar. sau de referinţe publicate. de dezvoltare şi de întreţinere a informaţiilor. presupune stabilirea a ceea ce şi-ar putea permite firma să piardă temporar. determinarea mijloacelor de protecţie care ar putea fi utilizate: specificarea modului optim în care pot fi protejate informaţiile. fără să îi fie afectată negativ activitatea. valoarea comercială. probabil. fără care componente ar putea o firmă să lucreze temporar. puţin probabil. Dintre toate informaţiile firmei. Aceasta se poate face răspunzând la următoarele întrebări: Pentru care dintre activele informaţionale firma îşi poate asuma riscul pierderii şi pentru care active nu merită să fie cheltuiţi bani pentru protejare? Oare pentru ce aplicaţii este practic şi recomandabil să fie redus. Determinarea probabilităţii de producere a unui asemenea risc. 143 . şi susţinători ai unei analize subiective a riscurilor.identificarea riscurilor şi a ameninţărilor. ci exprimate prin cuvinte ca frecvent. atât de către angajaţii firmei. stabilirea responsabilităţii asigurării protecţiei activelor informaţionale. fără a da însă faliment. determinarea valorii maxime a activelor informaţionale pe care o firmă le-ar putea pierde. date privind proiectele unor produse. pentru a nu fi expuse atât de mult distrugerii şi evaluarea costurilor estimative ale acestei protecţii. costul de achiziţie. trebuie estimate cele care sunt vitale pentru desfăşurarea activităţii. care consideră că expunerea la risc se poate determina prin multiplicarea costurilor pierderii cu probabilitatea producerii evenimentului. sau planurile strategice. precum şi catastrofele naturale. cât şi cei din afara ei. fapt ce presupune determinarea modului în care pot fi afectate informaţiile. cum ar fi o listă de adrese. pentru utilizatorii autorizaţi şi pentru utilizatorii neautorizaţi. sau sistemul informaţional şi care sunt consecinţele unor astfel de evenimente. aprecierea valorii informaţiilor deţinute de firmă. În domeniul protecţiei datelor există susţinători ai analizei cantitative a riscurilor. stabilirea obiectivelor. în care probabilităţile nu sunt cuantificate. În domeniul „spionajului” industrial sau economic se urmăresc în principal informaţiile de marketing.

O abordare de sus în jos a reevaluării sistemului informaţional serveşte câtorva scopuri. Arată cum pot fi economisiţi bani prin asumarea unor riscuri. pentru a feri firmele de publicitate negativă. prin această analiză se poate evalua starea generală a cerinţelor de protecţie a informaţiilor şi locurile în care trebuie să se efectueze controlul. În condiţiile imposibilităţii stabilirii unor valori ale probabilităţii. uneori. De asemenea.Ambele metode pot fi adecvate dacă managementul acordă atenţie suficientă acestor probleme şi dacă se practică măsuri corecte de protecţie. mulţi profesionişti în domeniu preferă aplicarea analizei subiective. prin această analiză se intensifică cooperarea dintre managerii din acest domeniu şi se oferă posibilitatea de a ridica aceste probleme şi celor mai înalte niveluri ale conducerii. nefavorabilă. sau prin schimbarea structurii sistemului. prin aceasta reuşind să facă propuneri care să se suprapună cu cerinţele managementului. În final. De asemenea. nu există date statistice sigure pe baza cărora să se poată stabili probabilitatea producerii anumitor evenimente. 144 . prin această analiză se stabileşte poziţia pe care o ocupă securitatea datelor în nevoile economice ale firmei. Întrucât de cele mai multe ori producerea unor asemenea evenimente este tăinuită. specialiştii în domeniul securităţii informaţiilor obţin o imagine strategică asupra cerinţelor firmei. Prin această analiză.

Unele firme care desfăşoară permanent o activitate de cumpărare şi de vânzare. determinând variaţia înregistrată în randamentul infrastructurii. proces deosebit de laborios şi decisiv datorită multiplelor elemente implicate atât de natură strict informaţională. De aici necesitatea unei abordări riguroase a sistemului informaţional pentru a depăşi complexitatea şi dificultatea problemelor de soluţionat. ce încearcă să integreze acele elemente prezente în literatura de specialitate care apreciem că au aplicabilitate şi eficienţă în condiţiile în care societăţile comerciale şi regiile se restructurează şi/sau privatizează corespunzător cerinţelor economiei de piaţă. iar o parte din întreprinderile private înfiinţate după 1990 trec la faza de consolidare economică şi managerială. Modalitatea de realizare o reprezintă reproiectarea sistemului informaţional. cât şi managerială. care poartă responsabilitatea pentru aceste decizii pe termen lung privind tehnologia informaţională. economică. În continuare prezentăm o variantă de raţionalizare concepută pe baza unei îndelungate experienţe proprii de consultanţă managerialinformaţională. nu doresc să fie constrânse de o 145 . Identificarea beneficiului ce poate fi obţinut din noua infrastructură este o provocare pentru managerii societăţilor. reflectare a eterogenităţii activităţilor economice şi a diversităţii experienţei şi concepţiilor specialiştilor. În literatura de specialitate se prezintă numeroase şi variate modalităţi de raţionalizare a sistemului informaţional al organizaţiei. tehnică şi juridică. Firmele au puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte infrastructura în tehnologia informaţională.Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII 8.1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Asigurarea unui sistem informaţional funcţional eficace şi eficient pentru fiecare organizaţie este esenţială întrucât condiţionează decisiv performanţele sale. Conducerea fiecărei firme adoptă decizii în funcţie de contextul strategic al firmei respective.

mult mai tehnici. finanţe). Câteva dintre cele mai evidente schimbări sunt prezentate în continuare: Accentuarea importanţei factorului uman. managerii deleagă luarea deciziilor privind tehnologia informaţională specialiştilor în domeniu. De obicei. Dotarea cu tehnologia informaţională este responsabilitatea managementului de vârf. Bineînţeles că persoanele cu pregătire tehnică decid implementarea capacităţii unei anumite tehnologii informaţionale care poate fi achiziţionată de la un furnizor extern. Fie că managerii vor. decizia privind dotarea cu tehnologia informaţională este mult prea importantă. s-au orientat către investiţii în acele infrastructuri care permit scăderea costurilor. În ultimul rând. managerii din conducerea executivă nu sunt pregătiţi pentru schimbările ce apar în tehnologia informaţională. care în cadrul operaţiunilor internaţionale au o cerere locală puternică. Aceasta poate rezulta în decizia de a limita infrastructura la nivelul firmei în vederea creşterii randamentului local. tehnologici şi economici. Altele. Specialiştii în tehnologie au orientări diferite în funcţie de domeniul fiecăruia. De obicei. Cel mai adesea atenţia este concentrată asupra factorului uman şi a desfăşurării afacerii. Scopul acestor firme constă în facilitarea agilităţii de mişcare pe piaţa internaţională şi a răspunsului rapid la schimbările înregistrate în piaţa mondială. fie că nu. care sunt datorate acţiunii combinate a factorilor sociali. alţii. Unii dintre aceştia îşi fundamentează deciziile tehnice pornind de la latura economică a afacerii. În cele mai multe afaceri. de persoane din afara firmei. Posibilitatea proiectanţilor din locaţii diferite de a comunica şi de a face schimb de proiecte este hotărâtoare pentru reducerea ciclului de producţie al noilor producători de automobile. Puţini dintre ei şi-au asumat responsabilitatea investiţiilor în tehnologia informaţională necesare zonelor pe care le conduc (cum ar fi marketing. producţie. Pentru alte firme. sau. sistemul informaţional este supus unor schimbări majore. şi mai rău. pentru a fi luată de persoane care au doar pregătire tehnică. adoptă decizii pornind de la latura tehnică a afacerii.infrastructură tehnologică informaţională care să integreze unităţile de afaceri. care au obiective proprii afacerilor lor şi pentru care trebuie să obţină profit. Doar mărimea investiţiilor face ca tehnologia informaţională să fie importantă pentru managerii din conducerea executivă. unele firme consideră noua infrastructură ca fiind o infrastructură care permite o flexibilitate strategică coordonată la nivel central. accentul se pune pe maximizarea puterii de decizie locală. nu asupra 146 .

Satisfacerea cerinţelor utilizatorilor continuă să fie o problemă pentru administratorii de reţea ai unei firme. In decursul funcţionarii sistemului informaţional. inovatoare continuă şi este stimulată prin reproiectarea sau retehnologizarea proceselor de prelucrare. Alinierea acestor costuri la strategia de afaceri a firmei rămâne un scop greu de atins având în vedere că o astfel de aliniere poate fi realizată doar la nivelul unităţii de afaceri sau la nivelurile proceselor de producţie. Pentru prevenirea lor este necesara perfecţionarea sistemului informaţional. dacă sunt subordonate unităţilor de afaceri. Cererea pentru aplicaţii noi. Costul nu este singura problemă. direcţionate în sensul distribuirii tehnologiei informaţionale în unităţile de afaceri care utilizează informaţia. 147 . Administratorii de reţea care încearcă să păstreze controlul sunt nevoiţi să transfere funcţiunile sistemului informaţional managerilor de produs (sau daţi afară din firmă). Reproiectarea proceselor de prelucrare. Unităţile sistemului informaţional sunt considerate mult mai eficiente. alinierea şi eficienţa costurilor sunt uşor de demonstrat. decât dacă ar fi subordonate conducerii la nivelul întregii firme a sistemului informaţional. Distribuirea informaţiei. corelarea sistemului informaţional cu funcţiunile organizaţiei.tehnologiei. concentrarea informaţiilor asupra domeniilor cheie si asupra factorilor critici. Tendinţele în achiziţionarea de tehnologie sunt. Atunci când sistemul informaţional este o parte din unitatea de afaceri. concentrarea asupra abaterilor esenţiale. corelarea sistemului informaţional cu sistemul decizional. corelarea sistemului informaţional cu structura organizatorica. Pentru raţionalizarea sistemului informaţional trebuie sa se tina seama de o serie de principii: principiul corelării sistemului informaţional cu obiectivul organizaţiei. în principal. Eficientizarea costurilor. Firmele continuă să caute metode care să dovedească eficienţa costurilor pentru tehnologia informaţională şi astfel să ofere credibilitate economică costurilor presupuse de sistemul informaţional. Relaţiile de subordonare. în timp ce politicile sistemului informaţional au fost dezvoltate la nivelul firmei. s-au observat multe deficiente majore care afectează eficacitatea acestuia. Sistemele informaţionale centralizate la nivel de firmă devin rapid sisteme mamut în multe domenii.

implementarea sistemului informaţional perfecţionat. politicilor şi documentelor organizaţionale ale firmei. analiza critica a sistemului informaţional existent. . conceperea şi implementarea acestuia trebuie să se realizeze respectând principiile1 prezentate în fig. Astfel. 100-103. 2. specifice şi individuale ale firmei.principiul flexibilităţii.op. ţinând seama de interdependentele dintre ele. Procesul de perfecţionare cuprinde: declanşarea studiului de raţionalizare. cit. în raport cu sistemul managerial un subsistem.. p. în conceperea sau raţionalizarea sistemului informaţional obiectivele şi cerinţele sale specifice trebuie să reflecte obiectivele fundamentale. Aceasta implică atât studierea strategiei. principiul eficacităţii si eficienţei. fiind o componentă a acestuia. 1. derivate.1. perfecţionarea sistemului informaţional existent. Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului firmei. Sistemul informaţional constituie. 8.2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pentru ca sistemul informaţional să-şi îndeplinească cu maximum de eficienţă funcţiile sale specifice. 1 Gorski H. 8. 148 .. cât şi discuţii şi analize comune cu managerii. Toate acestea trebuie utilizate concomitent. Acest principiu exprimă necesitatea armonizării structurale şi funcţionale a sistemului informaţional cu celelalte componente majore ale sistemului de management. Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală a societăţii comerciale şi regiei autonome..

ale firmei. avându-se în vedere mai ales utilizarea subdiviziunilor organizatorice. înregistrarea.8 Asigurarea eficacităţii şi eficienţei informaţionale şi 1 Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului 2 Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală 7 Asigurarea flexibilităţii informaţionalmanageriale Principii 3 Realizarea unităţii metodologice a tratării informaţiilor 6 Asigurarea de maximum de informaţii primare din fondul de informaţii primare 5 Asigurarea unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial 4 Concentrarea asupra abaterilor esenţiale Figura nr. Din punct de vedere funcţional. pentru culegerea.1 Principiile de concepere şi raţionalizare a sistemului informaţional Pe plan constructiv sistemul informaţional trebuie corelat în special cu structura organizatorică. transmiterea şi prelucrarea informaţiilor. astfel încât conţinutul 149 . sistemul informaţional este necesar să se armonizeze îndeosebi cu sistemul decizional. 8.

se determină o simplificare şi fluidizare a sistemului informaţional. Informaţiile primare al căror volum este de regulă limitat. prelucrare şi transmitere a informaţiilor trebuie să fie şi ea diferită. sunt considerate ca fiind inexistente. este necesară aplicare unor proceduri informaţionale cât 150 . mijloace. a creării premiselor integrării depline a informaţiilor pe verticala şi orizontala sistemului de management este necesar ca modul de culegere şi prelucrare a informaţiilor să fie unitar din punct de vedere metodologic. Sistemul informaţional trebuie să asigure informaţiile atunci când sunt necesare. Acest principiu susţine faptul că informaţiile nu sunt transmise global pe verticala sistemului de management. reguli. dimensiunii şi frecvenţei situaţilor informaţionale întocmite. 3. din fondul de informaţii primare. Pentru trecerea de la prelucrarea manuală a datelor şi informaţiilor la cea automatizată este vitală respectarea acestui principiu. ci selectiv – numai cele care reflectă abateri semnificative de la obiective. Pentru obţinerea informaţiilor în timp real. Datorită faptului că procesele manageriale şi de execuţie prezintă caracteristici temporale diferite. Principiul asigurării de maximum de informaţii finale din fondul de informaţii primare. Principiul concentrării asupra abaterilor esenţiale. dar şi pentru luarea unor decizii cu caracter local. norme. Ca urmare se diminuează intensitatea fluxurilor informaţionale.informaţiilor şi caracteristicile dimensionale ale fluxurilor informaţionale să reflecte necesităţile specifice adoptării de decizii raţionale de către fiecare manager. viteza de culegere. transmise şi analizate. criterii. experienţele au dovedit că rolul noii tehnologii informaţionale este vital. Principiul asigurării unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial. se fac economii cu suporţii materiali. 6. În vederea obţinerii unor informaţii finale valoroase. informaţiile care ajung cu întârziere. În vederea asigurării compatibilităţii între toate componentele sistemului informaţional. sunt folosite pentru evidenţa şi controlul proceselor. Aplicarea acestui principiu determină economie de timp. 4. Însă cale mai importante decizii şi acţiuni ale managementului se fundamentează pe informaţii finale. atât pentru manageri cât şi pentru executanţi datorită reducerii numărului. Principiul unităţii metodologice a tratării informaţiilor. 5.

151 .mai rafinate. p. corecte şi în timp util a tuturor salariaţilor organizaţiei. acesta permiţând obţinerea unui sistem informaţional alcătuit din componente integrate armonios. ştiinţifică. Informaţia constituie materia de bază atât a sistemului informaţional cât şi a sistemului de management al organizaţiei. (coord. Această construcţie modulară permite operaţionalizarea rapidă a schimbărilor.. etc. 1 Nicolescu O. cu autonomie funcţională. 80-81. 8. Aceste cerinţe sunt: Să fie realistă – adică să reflecte procesele aşa cum se derulează ele în organizaţie şi în contextul socioeconomic în care îşi desfăşoară activitatea. Să fie dinamică – exprimă necesitatea informaţiilor de a oglindii procesele de muncă şi problematica întreprinderii în evoluţia sa. iar pe de altă parte. stabilite şi selectate în funcţie de cerinţele proceselor manageriale. o evaluare şi comparare a efectelor cantitative şi calitative ale unui sistem informaţional cu costurile necesare realizării şi funcţionării lui. cit. Acest principiu este cu valabilitate generală în managementul organizaţiei. Să fie multilaterală – această cerinţă se referă la asigurare perceperii proceselor în care este implicată întreprinderea din multiple unghiuri. astfel încât să fie evidenţiate elementele semnificative de natură economică. Sistemele informaţionale automatizate moderne aplică sistemul modular de dezvoltare. Pentru a putea supravieţui. Prin urmare. Principiul flexibilităţii. 7.. Să fie precisă şi sigură – această calitate se referă la faptul că încorporarea în informaţie cu prioritate a elementelor esenţiale noi. specialiştii1 în domeniu au formulat principalele cerinţe cărora trebuie să le facă faţă informaţia. implică şi surprinderea acestora în mod exact. Principiul eficacităţii şi eficienţei. iar omiterea unor detalii semnificative pot lipsi beneficiarul de siguranţă în utilizarea respectivei informaţii. tehnică. organizaţiile vor trebui să-şi îmbunătăţească agilitatea şi flexibilitatea să fie capabile să inoveze continuu astfel încât să facă faţă schimbării. umană.). Aplicat la specificul sistemului informaţional. asigurarea informării complete. – op. Managerii trebuie să ia decizii într-o lume în care ritmul şi complexitatea schimbărilor au devenit copleşitoare. fără a schimba concepţia de ansamblu. dar bine delimitate. acesta înseamnă pe de o parte. Să fie sintetică şi concisă – se referă la surprinderea cu prioritate a elementelor esenţiale de noutate şi prezentarea lor cu economie de mesaje.

etc. Să poată fi adaptată la specificul personalului implicat – emiţătorul de informaţii trebuie să cunoască o serie de factori (nivelul de pregătire al beneficiarului. Declanşarea studiului de reproiectare Managementul organizaţiei iniţiază realizarea unei proiectări sau raţionalizări a sistemului informaţional în ansamblu sau la nivelul unor componente ale sale atunci când se confruntă cu anumite probleme sau când anticipează posibilitatea apariţiei unor dificultăţi şi printr-o abordare anticipativă încearcă să le evite. care poate facilita activitatea de previziune în cadrul organizaţiei. identificarea componentelor informaţionale ale domeniului investigat. evaluarea funcţionării sistemului informaţional managerial. implementarea perfecţionărilor informaţionale.3. timpul de care dispune. Consideraţii preliminare Reproiectarea sistemului informaţional al firmei este structurată în mai multe etape (vezi figura nr.3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONALMANAGERIAL 8. perfecţionarea sistemului informaţional-managerial.Să asigure parvenirea în timp util la beneficiar – adică perioada optimă pentru luarea deciziei sau declanşarea acţiunii vizate Să fie prospectivă – se referă la forţa anticipativă a informaţiilor. analiza critică a sistemului informaţional-managerial.1. 8.2. În societăţile comerciale şi regiile din România cele mai frecvente evenimente generatoare de studii şi acţiuni de raţionalizare informaţională sunt: scăderea vânzărilor şi/sau a producţiei 152 . 8.) pe care este necesar să-i folosească în structurarea şi formularea mesajului. 2): declanşarea studiului de raţionalizare.3.

dimensionarea judicioasă a problematicii abordate. Obiectivele proiectării/reproiectării sistemului informaţionalmanagerial sunt: 153 . ceea ce nu oferă posibilitatea conturării unor soluţii eficace. Două sunt aspectele esenţiale care se recomandă să fie avute în vedere: cuprinderea în cadrul său a ansamblului aspectelor vizate de cauza care a provocat studiul. cauzator de cheltuieli şi eforturi inutile. Aceste evenimente reprezintă principalele cauze generatoare de raţionalizări informaţionale.privatizarea întreprinderii restructurarea firmei elaborarea strategiei şi/sau politicii pentru următorii ani blocajul financiar dificultăţi majore în realizarea unor activităţi importante cum ar fi: aprovizionare. altminteri soluţiile rezultate în final nu vor rezolva adecvat problemele implicate. a unor programe de pregătire managerială. atunci când se referă la ansamblul activităţilor organizaţiei. În funcţie de cauză şi de concepţia managerilor. Esenţial este ca domeniul analizat să fie judicios delimitat. Aşa cum este firesc cele mai frecvente sunt raţionalizările informaţionale parţiale. producţie sau vânzări schimbarea managerilor la nivel de firmă sau compartimente introducerea unor echipamente moderne de tratare a informaţiilor aplicarea unor noi metode manageriale economice schimbări în legislaţia privind reglementarea desfăşurării activităţilor firmei efectuarea unor diagnosticări ale firmei în ansamblul său ori la nivel de subdiviziuni organizatorice frecventarea de către manageri. Ori de câte ori se produc este firesc să se reflecte în acţiuni de perfecţionare informaţională a firmei. îndeosebi de nivel superior. La înţelegerea rolului şi locului proiectării şi implementării sistemului informaţional în ansamblul reengineeringului managerial o contribuţie majoră are cunoaşterea categoriilor de obiective avute în vedere. parţială când se referă doar la anumite activităţi ale acesteia. evitând atât supradimensionarea studiului. organizatorilor şi informaticienilor implicaţi se stabileşte sfera de cuprindere a studiului informaţional care poate fi globală. cât şi subdimensionarea sa.

analişti-programatori ajutor. dezvoltării şi motivării resurselor umane ale organizaţiei realizarea unei funcţionalităţi superioare de ansamblu a sistemului managerial al organizaţiei. Obiectivele manageriale ale demersului informaţional se axează pe: asigurarea unui fundament informaţional superior pentru elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor organizaţiei facilitarea introducerii şi utilizării anumitor tehnici. c. a. concretizate în: creşterea operativităţii şi gradului de informare a managerilor raţionalizarea (scurtarea) unor fluxuri şi circuite informaţionale economii şi raţionalizări de documente informaţionale îmbunătăţirea calităţii informaţionale în condiţiile informatizării proceselor de muncă (de execuţie şi management) conectarea sistemului informaţional al organizaţiei la anumite bănci de informaţii. magistrale informaţionale etc. Obiectivele informaţionale specifice. Obiectivele sociale se referă în special la: crearea unor noi locuri de muncă. Obiectivele economice vizează: amplificarea profitului scăderea relativă a costurilor în venituri creşterea productivităţii muncii creşterea rentabilităţii (măsurabilă prin sporurile relative ale ratelor rentabilităţii).obiective economice obiective informaţionale specifice obiective manageriale de ansamblu obiective sociale. analişti. prin informatizarea crescândă a proceselor de muncă (operatori calculator. b. metode şi sisteme manageriale creşterea operativităţii şi gradului de fundamentare şi adoptare a deciziilor intensificarea formării. administrator de reţea) 154 . d. externe amplificarea vitezei de vehiculare a informaţiilor modernizarea bazei tehnice (hardului) sistemului informaţional creşterea funcţionalităţii sistemului informaţional de ansamblu sau la nivelul anumitor componente.

) gradul actual de informatizare a proceselor de management şi execuţie (aplicaţiile informatice existente. imprimante. amenajare încăperi (laboratoare informatice) 155 . provoacă anumite efecte. 3 prezentăm. toner. ecrane de proiecţie. la rândul lor. Folosind acest instrument se asigură identificarea proceselor ce generează dificultăţile sesizate şi care în mod obligatoriu trebuie supuse raţionalizării. Resursele necesare proiectării/reproiectării sistemului informaţional se divid în patru categorii: resurse materiale – consumabile. numărul şi componenţa echipei care realizează raţionalizarea informaţională.resursele financiare şi tehnico-materiale alocate pentru studiu. Un mare ajutor în delimitarea sferei de cuprindere a activităţilor şi tematicii abordate îl prezintă folosirea tabloului relaţiilor cauză-efect. gradul de acoperire a proceselor de muncă ş. proces în care trebuie să se ţină cont de: obiectivele studiului sfera de cuprindere complexitatea studiului numărul şi calitatea specialiştilor din interiorul firmei sau din afara sa termenele de realizare gradul de dotare cu echipamente electronice (calculatoare. calculatoare.amplificarea veniturilor salariale ca urmare a promovării acestor noi categorii de posturi promovarea climatului de muncă prin promovarea informatizării ca nouă „stare de spirit”. imprimante. prize electrice. reţele Internet etc. În strânsă corelaţie cu delimitarea tematicii informaţionale se determină alte trei elemente pregătitoare majore: . perioada de executare a acţiunii. servere.). care şi ele pot constitui cauze pentru alte probleme.a. configuraţia sa în situaţia apariţiei unor disfuncţionalităţi informaţionale şi economice în domeniul aprovizionării. Un aspect major îl constituie dimensionarea resurselor necesare pentru proiectarea/ reproiectarea sistemului informaţional-managerial. În întocmirea sa se porneşte de la axioma că orice problemă este expresia anumitor cauze care. cu exemplificări. Pentru o mai deplină edificare asupra a ceea ce înseamnă tabloul de relaţii cauză-efect redat în figura nr. mobilier. scanere. cablaj.

resurse financiare – necesare plăţii onorariilor realizatorilor studiului. De pildă. consultanţii în management. introducerea de noi proceduri informaţionale în tratarea unei anumite categorii de informaţii. De regulă. prestatorii de servicii specializate. trainerii resurse informaţionale – metodologii. Aceste aspecte preliminare conduc la o inevitabilă întrebare cu mari implicaţii pragmatice: “Proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o acţiune singulară.a. raţionalizarea circuitului informaţional al unor documente. cărţi. modificarea/raţionalizarea conţinutului unor documente informaţionale ş. studii. ale cărei consecinţe asupra funcţionalităţii. 156 . de natură strategicotactică. cu un pronunţat caracter inovaţional şi cu multe implicaţii directe şi indirecte în cadrul organizaţiei. informaticienii. în situaţia în care sunt solicitate modificări de mai mică anvergură şi cu o mai redusă influenţă asupra caracteristicilor dimensionale şi funcţionale ale sistemului de management şi ale componentelor sale majore (decizională. achiziţionării de echipamente electronice şi consumabile etc. instrucţiuni. iar aplicarea efectivă a acestuia poată să se “întindă” pe parcursul a 1-2 ani. documentaţii tehnice etc. perioada de realizare a proiectării/reproiectării informaţionale a managementului trebuie corelată cu sfera de cuprindere şi cu celelalte decizii şi acţiuni economice. ce pot fi concepute şi derulate de sine stătător. De regulă. organizatorică). atunci când proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o “zonă” distinctă a proiectării/reproiectării manageriale. manageriale şi sociale implicate. Aceste resurse pot fi asigurate în principal din credite sau din surse proprii. Concomitent. demers complex. durata realizării studiului este de nivelul lunilor. în această a doua ipostază se află (sau ar trebui să se afle) proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial. autonomă?” Răspunsul trebuie formulat nuanţat: da. nu.resurse umane – personalul de conducere şi execuţie implicat în proiectare/reproiectare. eficienţei şi eficacităţii organizaţiei şi managementului său sunt deosebit de complexe şi profunde. pot fi considerate demersuri mult simplificate.

responsabil în domeniu. din afara organizaţiei. specialiştii din cadrul firmei participă intens la culegerea şi înregistrarea de date şi informaţii referitoare la configuraţia şi funcţionarea sistemului informaţional. în realitate se manifestă şi unele perceperi trunchiate. Derularea acestei etape incumbă parcurgerea mai multor faze. În plus. în proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional este implicată o echipă de specialişti care provin: din interiorul organizaţiei investigate din punct de vedere al sistemului informaţional – economişti. Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat Delimitarea precisă a ariei informaţionale asigură premisa pentru a declanşa investigaţiile propriu-zise. ingineri. concomitent cu competenţa şi know-how-ul informaţional managerial. 8. în principal consultanţi manageriali. a sistemului informaţional.3. de regulă. informaticieni etc. De regulă. care lucrează pe cont propriu sau în cadrul unor firme specializate. din diverse compartimente funcţionale şi operaţionale. relevând principalii săi parametri în strânsă corelaţie cu funcţionalitatea şi performanţele economice obţinute. în realizarea cărora este esenţială obţinerea colaborării principalilor emiţători şi beneficiari de informaţii. Cei din afara organizaţiei pun la dispoziţie elemente metodologice de culegere. Cu toate că. nominalizaţi de compartimentul de organizare managerială. 157 .3. majoritatea managerilor şi specialiştilor au impresia că ei cunosc aprofundat activităţile implicate. iar gradul de sistematizare a informaţiilor lasă de dorit. şi analiză a informaţiilor.Dată fiind complexitatea unui astfel de demers. În cadrul echipei rolurile sunt bine determinate. nu rareori unele aspecte mai recente nu sunt suficient cunoscute. incomplete şi superficiale. de ansamblu. precum şi la analiza şi interpretarea acestora. Aceste faze sunt: caracterizarea succintă. informaticieni şi traineri. Practica majorităţii specialiştilor demonstrează că înaintea începerii analizei informaţionale propriu-zise este recomandabilă reunirea principalelor informaţii privind respectivului domeniu.

ce se referă atât la construcţia. în final. cele mai semnificative proceduri informaţionale formalizate se anexează. pozitive. 4. baza indispensabilă pentru analiza sa detaliată şi profesionistă. reprezentarea grafică a circuitului documentelor informaţionale cu folosinţă periodică. utilitatea şi costurile documentelor informaţionale. Printre cele mai frecvent folosite şi cu mare impact pe plan decizional şi acţional asupra activităţilor societăţii comerciale sau regiei se recomandă modalităţile reflectate în tabelele următoare. în cadrul celor mai importante situaţii şi fluxuri informaţionale. Întrucât asupra funcţionalităţii şi eficienţei sistemului informaţional un mare impact negativ îl au deficienţele informaţionale cronice. atât a celor codificate şi standardizate. în acest scop se pot folosi diagrame ordonate de la stânga la dreapta sau de sus în jos. 2. o atenţie majoră se acordă depistării lor.întocmirea listei cu documentele informaţionale utilizate. Concomitent.3. Pentru întocmirea lor se folosesc seturi de simboluri cum ar fi cele prezentate în figura nr. 8. mai ales a celor informatice. O primă parte a analizei. cât şi de componentele informaţionale. Pentru a asigura identificarea celor mai frecvente şi păgubitoare deficienţe informaţionale cronice se recomandă consultarea tuturor 158 . cu precizarea principalilor parametri constructivi. cât şi la funcţionarea organizaţiei. preluarea de machete pentru principalele documente informaţionale. cât şi a celor ocazionale. În acest scop se recomandă utilizarea tabelului nr. să releve principalele disfuncţionalităţi informaţionale şi consecinţele acestora – manageriale.4. descrierea principalelor tipuri de proceduri utilizate. inventarierea mijloacelor automatizate de tratare a informaţiilor. economice şi umane – atât la nivel de domeniu. se recomandă şi evidenţierea aspectelor de esenţă. Analiza critică a sistemului informaţional Complexitatea şi multidimensionalitatea sistemului informaţional impun efectuarea unor analize din multiple puncte de vedere care. funcţionali şi economici. Parcurgerea cu rigurozitatea necesară a acestei faze asigură întocmirea dosarului informaţional complet al domeniului analizat. are în vedere conţinutul. deosebit de laborioasă.

cel puţin în ceea ce priveşte efectele negative pe care le provoacă. pe activităţi şi compartimente. fireşte. Prima fază în cadrul acestei etape o constituie stabilirea configuraţiei de ansamblu a sistemului informaţional îmbunătăţit. o importanţă decisivă o are respectarea cerinţelor de raţionalizare în ceea ce priveşte informaţiile. de către personalul managerial şi de specialitate a cerinţelor în ceea ce priveşte soluţiile informaţionale are un rol esenţial. cât şi la nivelul componentelor sale.managerilor implicaţi. strategia şi politicile organizaţiei. Nu de puţine ori sunt necesare discuţii îndelungate. între care nu trebuie să lipsească conducătorul de nivel superior ce coordonează domeniul investigat. a cerinţelor informaţionale. Statuarea exactă. se au în 159 . împreună cu managerii implicaţi. Procedura de analiză este în bună măsură similară cu precedenta. Definirea acestor cerinţe are la bază: rezultatele analizei informaţionale critice a domeniului respectiv. viziunea managerilor şi specialiştilor privind funcţionalitatea actuală şi viitoare a sistemului informaţional. în special în ceea ce priveşte modul de interconectare a componentelor domeniului informaţional analizat şi funcţionalitatea sa. folosindu-se tabelul următor: În sfârşit. În realizarea sa – la fel ca la identificarea deficienţelor informaţionale cronice – un rol decisiv îl au consultarea şi obţinerea colaborării de facto a managerilor de nivel superior şi mediu. utilităţii şi consensului sistemului perfecţionat. pornind. Pentru calitatea sistemului informaţional atât de ansamblu al organizaţiei. Reproiectarea sistemului informaţional Începerea reproiectării propriu-zise a domeniului informaţional abordat este precedată de stabilirea de către echipa care lucrează.5. are în vedere principiile de concepere şi funcţionare ale sistemului informaţional al firmei. 8. de comun acord. o ultimă parte a analizei.3. deosebit de importantă. Examinarea aprofundată a sistemului informaţional prin prisma elementelor menţionate oferă suportul informaţional pentru a trece la perfecţionarea sa sub aspect constructiv şi funcţional. manageriale şi economice faţă de soluţiile preconizate. care trebuie să ducă în final la un consens asupra modalităţilor de lucru. de la obiectivele stabilite în prima etapă. Concret. întrucât aceştia sunt cei mai în măsură să le cunoască.

concentrarea asupra abaterilor semnificative. fluxuri. se vor stabili economiile nete sau. Cea de-a doua fază rezidă în proiectarea în detaliu a componentelor informaţionale la care intervin schimbările. Rezultatul acestei faze îl reprezintă o succintă prezentare a configuraţiei sistemului informaţional cu precizarea principalelor schimbări preconizate – reflectate şi într-o schemă de ansamblu. economiile de: suporţi informaţionali. proceduri şi mijloace informaţionale. În continuare pe aceleaşi categorii se vor indica resursele necesare. principalele module şi aplicaţii informaţionale de realizat. sunt posibile trei categorii de modificări: introducerea de elemente noi (documente. echipamente etc. echipamentele de tratare electronică a informaţiilor ce vor fi achiziţionate. Spre exemplu. echipamente informatice.). Eficienţa cuantificabilă va stabili sintetic. de timp. proceduri informaţionale. pentru ansamblul perfecţionărilor prevăzute. atât cuantificabilă. În esenţă. de salarii şi cheltuieli aferente salariilor.1 160 . Etapa de proiectare informaţională se termină prin stabilirea eficienţei aplicării măsurilor preconizate. circuite. care va servi ca bază pentru a trece la operaţionalizarea acestora. în ore muncă şi respectiv de personal. 5). resursele necesare suplimentare. de timp. costurile etc. În final. cât şi necuantificabilă.vedere aspecte cum ar fi: fundamentarea sistemului pe noi principii şi cerinţe (de exemplu sistemul de codificare a datelor). felul şi mărimea bazelor de date şi interconectarea lor. evidenţiindu-se schimbarea. De reţinut că este esenţială o determinare a tuturor acestor schimbări. comasarea sau schimbarea parţială a conţinutului unor componente informaţionale. dacă se modifică un document informaţional. documente. acestea se centralizează într-un tabel sinoptic (vezi tabelul nr. eliminarea unor documente inutile. După precizarea tuturor schimbărilor. în ore calculator. atunci se indică noua machetă. după caz. Aceste schimbări se stabilesc la nivelul fiecărei componente informaţionale din cadrul domeniului investigat: informaţii.

sunt toate marcate major de sfera. a adoptării lor în perioada optimă şi a operativităţii aplicării lor efectele asupra structurii organizatorice. Toate aceste elemente elaborate în această etapă se reunesc într-un proiect care este supus aprobării managementului participativ al organizaţiei sau. ritmul şi direcţiile dezvoltării personalităţii salariaţilor etc. de care depinde competitivitatea firmei – şi a altora – se recomandă identificarea principalelor consecinţe ale raţionalizării informaţiilor proiectate. conţinutului şi operativităţii tabloului de bord. culturii organizaţionale a firmei şi a climatului de muncă din cadrul său. eficacităţii şedinţelor şi delegării. funcţionale. în special în ceea ce priveşte asigurarea de informaţii corecte. după caz. natura şi amploarea situaţiilor conflictuale. circuitelor informaţionale etc. procedurilor. cooperare. deschiderea spre nou şi schimbare. frecvent resursele necesare sunt superioare economiilor brute. este deosebit de importantă – frecvent mai mult chiar decât cea cuantificabilă – pentru funcţionalitatea şi performanţele viitoare ale organizaţiei.De subliniat că. rapiditatea informaţiilor. control) etc. Aşteptările. întreprinzătorului proprietar. ceea ce au ca urmare costuri suplimentare curente şi/sau finalizate în investiţii. Eficienţa necuantificabilă. stat major. aspiraţiile. natura. exercitării relaţiilor organizatorice (ierarhice. Pentru aceste elemente de esenţă. deşi aparent invizibilă. diagnosticării. Aceste creşteri de cheltuieli sunt compensate de amplificarea calităţii parametrilor constructivi şi funcţionali ai sistemului informaţional. Aspectele principale care se recomandă să fie avute în vedere sunt următoarele: impactul asupra calităţii fundamentării deciziilor strategice şi tactice. O influenţă deosebită are sistemul informaţional asupra calităţii analizelor SWOT. 161 . consecinţele asupra gamei de metode şi tehnici manageriale şi îndeosebi asupra folosirii lor. gradul de implicare în muncă. cât şi de execuţie. datorită introducerii de noi echipamente de tratare a informaţiilor. Numai după acceptarea sa – eventual cu efectuarea de corecturi şi îmbunătăţiri – se poate trece la aplicarea soluţiilor informaţionale. complete şi la timp titularilor posturilor atât manageriale. intensitatea şi eficacitatea colaborării în muncă.

financiare necesare (mijloace de tratare a informaţiilor. Două sunt aspectele majore care este necesar să fie avute în vedere: asigurarea premiselor tehnico-materiale. începând cu managerii. modificării de situaţii informaţionale. Pentru aceasta se recomandă organizarea de întâlniri cu întreg personalul implicat. având însă grijă ca acestea să se armonizeze cu celelalte elemente ale soluţiei noi preconizate.7. se recomandă o pregătire temeinică a introducerii soluţiilor informaţionale proiectate. desigur. la unele componente ale sale sau la ambele. umane. În funcţie de sfera de cuprindere a raţionalizării.6.) pregătirea climatului din cadrul organizaţiei în vederea minimizării rezistenţei la schimbări – inevitabile din partea personalului – şi a obţinerii unei implicări cât mai mari a sa.3. informaţionale. se înscriu într-un tabel de forma următoare: După operaţionalizarea măsurilor de pregătire a raţionalizării informaţionale se trece la introducerea efectivă a schimbărilor respective. Atunci când se sesizează omiterea unor variabile sau cunoaşterea lor insuficientă.3. De reţinut că acest aspect. angajării unor specialişti. elaborării de programe. 8. Ansamblul măsurilor de pregătire stabilite. efectuând periodic controale şi analize asupra operaţionalizării perfecţionărilor. avantajele ce vor rezulta pentru firmă şi salariaţii săi. Evaluarea funcţionării sistemului informaţional 162 . Supervizarea continuă a procesului de implementare de către managerul care răspunde de domeniul implicat. De aceea implementarea propriu-zisă are la bază un program de pregătire şi operaţionalizare a noilor soluţii informaţionale. concomitent cu asigurarea premiselor şi condiţiilor necesare. Important este să se aplice integral toate schimbările preconizate. prezintă o însemnătate deosebită. suporţi informaţionali etc. se efectuează retuşurile care se impun. prezentând obiectivele urmărite. acest program poate să se refere la firmă în ansamblul său. vizând ambele aspecte. are o implicaţie majoră asupra performanţelor informaţionale şi a efectelor economice obţinute. adeseori neglijat în favoarea comandării de echipamente. Implementarea perfecţionărilor informaţionale Date fiind multitudinea şi adeseori dificultatea schimbărilor preconizate.8.

cât şi necuantificabile. aportul şi rezultatele personalului respectiv. Tot în aceste faze se aplică recompense şi sancţiuni în funcţie de gradul de implicare.4 INTEGRAREA SISTEMELOR Integrarea este o activitate ce reuneşte oameni. 163 . mai ales în cazul implicării masive a informaticienilor. astfel încât sistemele sunt capabile să facă interschimb de informaţie şi să asigure o funcţionare a proceselor în timp real . se adoptă decizii corective – pentru eliminarea cauzelor generatoare de abateri negative – şi integratoare pentru asimilarea factorilor ce provoacă abateri justificate. consumurile sporite de timp şi alte resurse reflectându-se de obicei în plusuri calitative în planul activităţii managerilor şi al executanţilor. În cazul unor situaţii mai puţin complexe. Integrarea aplicaţiilor software în cadrul unei întreprinderi sau între mai multe întreprinderi care colaborează este un subiect de mare actualitate. Metodologia prezentată este concepută în viziunea reengineering-ului managerial care se bazează pe o abordare holistică. se prelungeşte şi în perioada de exploatare sau utilizare curentă a soluţiei informaţionale perfecţionate.După finalizarea implementării soluţiilor informaţionale este necesară o evaluare a stării de fapt şi a performanţelor. Există o dinamică specifică a evoluţiei gradului de implicare şi responsabilitate a acestora – aşa cum rezultă şi din figura nr. însă. De reţinut că elementele metodologice prezentate au în vedere un studiu relativ amplu de reproiectare sau raţionalizare informaţională din cadrul societăţii comerciale sau regiei. programe. fireşte. Ţinând cont de ceea ce se constată. Ca regulă. 5 – care. se recomandă parcurgerea integrală a filierei metodologice recomandate. la nivel de informaţii şi servicii. cu o sferă de cuprindere limitată. dar şi practici manageriale. Integrarea aplicaţiilor este o abordare strategică de a lega mai multe sisteme informatice. unele dintre elementele prezentate în cadrul etapelor pot fi comprimate sau mai rar implicate. Un element de pondere decisivă asupra eficacităţii raţionalizărilor informaţionale îl reprezintă intensitatea şi modalitatea de conlucrare dintre echipa de specialişti şi manageri. atât a celor cuantificabile. Utilizarea sa reprezintă o necesitate pentru quasitotalitatea firmelor româneşti 8. echipamente.

energetică şi informaţională. integrarea aplicaţiilor la nivel de companie reprezintă. cât şi de posibilităţile de organizare ale întreprinderii respective. astfel: prin subsisteme ce realizează integrarea structurală. Întreprinderile au din ce în ce mai puţini informaticieni care concep şi scriu aplicaţii şi din ce în ce mai mulţi care integrează aplicaţii. Dar. între elementele sistemului apar şi relaţii de subordonare. sistemele informatice ale întreprinderilor se mulează din ce în ce mai bine pe structura procesului de afaceri. motiv pentru care trebuie să colaboreze între ele. Granularitatea modulelor se poate situa pe o scară foarte cuprinzătoare. Integrarea poate fi după rolul său. Entitatea ce trebuie integrată nu mai este un obiect sau o componentă software. dar sunt insuficiente.B2B).Integrarea aplicaţiilor software de întreprindere permite coordonarea şi sincronizarea mai multor aplicaţii eterogene atât în interiorul (integrarea aplicaţiilor la nivel de companie). Denumită în limbajul de specialitate EAI (Enterprise Application Integration). Pe lângă relaţiile de coordonare. formată din module (secţii. realizarea şi întreţinerea unor soluţii de integrare a sistemelor informatice.) cu funcţionalitate extrem de diversă şi grad de dispersie geografică oricât de mare. a. noul stil de lucru în domeniul software. La nivelul anului 1999 s-a estimat că peste o treime din bugetul din industria IT a avut ca destinaţie proiectarea. de fapt. Integrarea funcţională se realizează în trei feluri. b. depinzând în mare măsură atât de specificul domeniului de activitate. anume: substanţială. În sistemul integrat elementele trebuie să fie într-o strânsă interdependenţă şi cu cât se specializează mai mult în îndeplinirea unor funcţii. dependenţa lor devin tot mai mare. prin subsisteme ce realizează integrarea funcţională. a crescut foarte mult importanţa integrării sistemelor informatice care să faciliteze utilizarea în comun a datelor şi mişcarea lor în cadrul întreprinderii. deci trebuie să se supună problemelor integrării. ci este o aplicaţie software. În contextul actual în care informaţia este privită ca o resursă strategică a întreprinderii. cele mai multe dintre aceste 164 . sistemelor integrate. birouri etc. Integrarea structurală duce la relaţii de vecinătate. cât şi în afara întreprinderilor (integrarea aplicaţiilor Business-to-Business . Prin EAI. departamente. Complexitatea problemelor legate de infrastructura informatică creşte şi mai mult în cazul unei întreprinderi virtuale.

aceasta din urmă determină la rândul ei diversificarea. Această lege încă este surprinzător de adevărată şi acum. Middleware-ul a evoluat într-un set de reguli şi capabilităţi. Cele două tipuri de integrări au multe elemente comune. De exemplu. Informatizarea. Începutul integrării în domeniul IT poate fi considerat momentul apariţiei circuitului integrat în 1959. care facilitau construirea de aplicaţii distribuite. In 1965 Gordon Moore. rezistenţele şi capacitorii pe un singur chip de silicon. specifice începutului de secol XXI au accentuat tendinţa de organizare a sistemelor informaţionale în modele din ce în ce mai complexe. dar a fost larg folosit începând cu 1995. 165 . dezvoltarea economică globală. şi s-au dovedit a fi mari consumatoare de resurse. Dacă organizarea duce la integrare şi integrarea duce la complexitate.soluţii au optat pentru varianta de integrare “punct la punct”. Principiile managementului complexităţii sunt: descompunea în părţi mai mici şi mai uşor de manipulat. pentru că reuniunea sistemelor presupune adăugarea de componente evolutive şi emergente. construirea unei interfeţe standard pentru ca aceste părţi să comunice şi apoi dezvoltarea unei structuri ierarhice unde informaţia este din ce în ce mai abstractizată odată ce urcăm în ierarhie. la peste 40 de ani de la formularea ei. Integrarea aplicaţiilor poate lua mai multe forme. Acest termen a fost legat de bazele de date relaţionale şi desemna o integrare bazată pe mesaje. Din punct de vedere al diversităţii. incluzând integrarea internă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor la nivel de companie sau integrarea externă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor Business-to-Business. care a reunit alte descoperiri cum ar fi: tranzistorii. Complexitatea acestei probleme rezidă în principal din faptul că cele mai multe dintre aplicaţii au fost dezvoltate fără a se urmări o arhitectură a sistemelor informatice sau o strategie de dezvoltare a acestora. Dezvoltarea unei strategii eficiente de integrare a sistemelor informatice la nivelul întreprinderii este una dintre cele mai complexe probleme întâmpinate de managerii IT. Prin integrare creşte precum am arătat complexitatea. Acesta poate fi motivul pentru care avem nevoie de integrare: pentru a ne descurca în condiţiile unei complexităţi crescute. unul din fondatorii Intel prezicea că numărul de tranzistori pe un microchip se va dubla la fiecare 18 luni. integrarea este efectul evoluţiei ciclice şi progresive a unui mix de tehnologii şi este sprijinită de performanţele şi de expertiza profesioniştilor. Termenul de middleware a apărut la sfârşitul anilor 80 pentru a descrie un software de management al reţelelor. dar şi calitatea.

întotdeauna vor exista: o transformare de tehnologie care va face diferenţa între semantica aplicaţiilor. Sistemele informatice integrate desemnează sisteme complete. Trebuie stabilite problemele proprietăţii pentru aplicaţii. Şi aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini şi acesta poate traversa actualele frontiere organizaţionale şi responsabilitatea. Cu toate că. Adoptarea unor aplicaţii disparate pentru diferite activităţi ale fluxului de afaceri. practici manageriale. dar care poate genera mari probleme legate de fragmentarea informaţiei şi dezvoltarea ulterioară a sistemelor. nu este nevoie ca aplicaţia să fie modificată. apare ca o cheie fundamentală. infrastructura integratoare. şi care servicii (nu neapărat aceleaşi) trebuie utilizate consistent cu restul organizaţiei şi când. pentru a înţelege relaţiile şi interfeţele între unităţile economice. sau a partenerilor comerciali. transformări structurale şi management al cunoştinţelor Un sistem de aplicaţii integrat trebuie să reprezinte soluţia pentru orice instituţie care necesită un sistem informatic modern. Secvenţierea activităţilor trebuie să identifice serviciile care trebuie enunţate primele. Strategia IT necesită a fi conştientă de toţi factorii care influenţează deciziile de integrare a proceselor economice cum ar fi configurarea proceselor economice. interacţiuni organizaţionale. Producătorii de software care oferă aplicaţii ce rulează pe multiple surse de date sau care nu acoperă toate sectoarele fluxurilor de afaceri. interfeţele externe etc. nu 166 . indiferent dacă acesta automatizează procesele interne din cadrul organizaţiei. Înţelegerea scopurilor economice. acest tip de integrare oferă o soluţie funcţională pentru multe domenii ale problematicii de integrare a aplicaţiilor. cum ar fi strategiile de fuzionare şi de achiziţie sau cost şi creşterea eficienţei. de informaţie şi de procese. relaţiile cu clienţii sau pe cele cu furnizorii şi partenerii. frontierele acestora şi locul în care schimbarea este cel mai probabil a se produce. integrarea bazată pe servicii oferă mai multă valoare pe termen lung. tehnologia de ruter prin care se va asigura că informaţia ajunge la destinaţia corectă şi reguli de procesare pentru a defini comportamentul de integrare. poate reprezenta o soluţie bună pentru moment. Integrarea bazată pe informaţii oferă un mecanism ieftin de a integra aplicaţii deoarece. O tendinţă în evoluţia integrării sistemelor este trecerea de la integrarea bazată pe informaţie la integrarea bazată pe servicii. prin încercarea de a integra soluţii ulterioare. componente. în cele mai multe cazuri. cu procese de afaceri. Trebuie stabilită o perspectivă comună internă şi externă a nucleului economic.

care să se adapteze strategiilor de distribuţie şi care să includă şi funcţionalităţi de suport decizional. rezultând sisteme discontinue. Principalele avantaje pe care o suită de aplicaţii integrate trebuie să le ofere beneficiarilor sunt: reducerea costurilor pe termen lung. organizaţiile trebuie să adopte soluţii integrate şi colaborative. Conform acestui model. tratarea “în bloc” a tuturor tranzacţiilor unei zile de lucru). managerul instituţiei nu are la dispoziţie decât piese dintr-un puzzle. returnarea rapidă a investiţiilor în IT. bune să rezolve problemele cerute de sisteme disparate. migrarea mai rapidă la modele de e-business. Zona Back Office Din punct de vedere informatic. Principala problemă a falselor pachete de aplicaţii este fragmentarea informaţiei. această zonă se caracterizează prin: importanţa fundamentală a bazei de date. 167 . dar care nu reuşesc să funcţioneze împreună. generată de sisteme disparate. care nu acoperă toate procesele afacerii. ce oferă funcţiuni analitice doar la nivel departamental. este necesar să se pornească de la modelul general de organizare a unei afaceri. O altă parte a aplicaţiilor realizează gestiunea tranzacţiilor şi au ca scop tratarea simultană a unor cereri din partea unui număr mare de utilizatori. Pentru a face saltul calitativ de la acţiuni punctuale la procese de afacere. Un adevărat pachet integrat are aplicaţiile proiectate de la început pentru a lucra împreună: acestea partajează acelaşi model de informaţii şi informatizează procesele de business la nivelul întregii organizaţii. servicii sau a unora din sectorul financiar-bancar. orice întreprindere este constituită din două zone: a. incapabile să asigure o viziune unitară asupra organizaţiei. care poate fi situată centralizat pe un singur server sau poate fi repartizată fizic pe mai multe servere particularităţile aplicaţiilor utilizate: o parte importantă dintre acestea reprezintă programe pentru tratarea “în bloc” a datelor (de exemplu. comerţ. Consolidarea informaţiilor venite de la un mare număr de surse este laborioasă şi costisitoare. creşterea eficienţei operaţionale.furnizează pachete de soluţii integrate. Pentru a înţelege rolul jucat de un sistem informatic integrat în funcţionarea unei întreprinderi. care rareori se îmbină. corespunzător majorităţii întreprinderilor de producţie. O altă mare problemă este automatizarea incompletă. ci mai degrabă colecţii separate de aplicaţii. În aceste condiţii.

de care depinde întreaga activitate a întreprinderii. performanţele. Cea mai apreciată calitate a unui sistem de Back Office o reprezintă coerenţa şi integritatea datelor. De asemenea. variantele de ofertă cele mai adecvate la cererile exprimate de client. instrumente de asistare a deciziei – reprezintă o consecinţă a prezenţei celorlalte tipuri de aplicaţii menţionate la nivelul fiecărei agenţii sau centru 168 . b. de aceea se impune existenţa unui sistem de înaltă securitate a datelor. centralizarea pe un număr redus de servere pe care rulează sisteme de operare dedicate. Evaluarea clienţilor după o serie de criterii (“scoring”) permite stabilirea gradului în care un client sau un proiect poate satisface sau nu condiţiile prevăzute (de exemplu. aplicaţiile Back Office garantează însăşi funcţionarea întreprinderii. Zona Front Office Aplicaţiile Front Office sunt acele produse pe care întreprinderea le oferă clienţilor astfel încât să asigure servicii rapide. pentru acordarea unui credit). asistenţă în configurarea cererii şi alte forme de asistare interactivă a clienţilor). precum şi instrumente de asistare a clienţilor (evaluarea în funcţie de o serie de criterii.importanţa critică a prelucrărilor realizate. gestiunea agenţilor de vânzări – are ca scop gestiunea agenţilor de vânzări sub mai multe aspecte: cota din vânzările totale. realizarea cifrei de afaceri individuale şi colective. CRM) – cuprinde instrumente de administrare a clienţilor (consultarea dosarelor clienţilor. Aplicaţiile de asistenţă în configurarea cererii au ca scop propunerea. gestiunea clienţilor – face parte din aplicaţiile Front Office puse la dispoziţia centrelor de asistenţă din teritoriu şi utilizează tehnologii de integrare cu reţeaua telefonică. culegerea de informaţii referitoare la operaţiile efectuate de clienţi pentru a le trimite spre procesare aplicaţiilor Back Office). Principalele cerinţe la care trebuie să răspundă o aplicaţie Front Office sunt: gestiunea relaţiilor cu clienţii (Customer Relationship Management. În cazul întreprinderilor moderne. atât la nivel fizic. cât şi la nivelul drepturilor de acces. obţinerea rezultatelor consolidate etc. disponibilitatea continuă a sistemului şi continuitatea serviciilor (chiar şi în caz de căderi sau defecţiuni) sunt caracteristici esenţiale ale oricărei aplicaţii Back Office. pe baza catalogului furnizorului şi a răspunsurilor la un set de întrebări.

diverse tipuri de urmărire la distanţă a activităţii. Zona Middle Office Este o zonă greu de definit la nivel fizic . În prezent. tehnologia World Wide Web a introdus o nouă dimensiune a întreprinderii. în a doua accepţiune. servere agenţie şi staţii de lucru). Din punct de vedere informatic. În ultima vreme. precum şi aplicaţii SIAD (Sistem Interactiv de Asistare a Deciziei). care completează Front Office şi Back Office şi dă posibilitatea conectării la sistemul informatic al întreprinderii din orice punct de pe glob. Această reţea poate cuprinde sucursale proprii. Prin Web Office se integrează mai multe tipuri de aplicaţii: aplicaţii interne ale întreprinderii – destinate exclusiv personalului din întreprindere. Aceste aplicaţii pot furniza servicii multiple: coordonarea şi gestiunea proiectelor. etc. aceasta reprezintă zona de Back Office prezentă în cadrul fiecărei agenţii sau centru de vânzări. zona situată fizic în Fron Office. videoconferinţă. Zona Web Office Procesarea tranzacţiilor generate de serviciile la distanţă s-a realizat multă vreme separat de restul sistemului informatic. dar îndeplineşte funcţii de Back Office. concesionari sau alţi agenţi comerciali. accesul din afară fiind oprit în general prin aplicaţii de tip firewall. Se folosesc tehnologii Intranet care presupun utilizarea tehnologiilor 169 . componentele Middle Office ale sistemelor informatice se pot găsi atât pe serverele de agenţie. acestor două zone ale întreprinderii li s-au mai adăugat altele două: c.de vânzări. pentru gestiunea reţelei şi transmiterea datelor către aplicaţiile centrale (aflate în Back Office). Sunt avute în vedere instrumente de căutare şi extragere de date. care a primit în timp două accepţiuni diferite: într-o primă accepţiune. agendă de grup. aceasta reprezintă componentele intermediare ale întreprinderii. cât şi pe serverul central. aplicaţiile de tip Middle Office sunt cele care alimentează componentele menţionate anterior. Gestiunea reţelei de agenţii – este un complement al aplicaţiilor Back Office apărut datorită numărului mare de agenţii şi centre de vânzări ale întreprinderilor mari. În condiţiile dezvoltării unei arhitecturi client-server pe trei nivele (server central. d. mai ales multinaţionale. mesagerie internă. numită generic Web Office. cu rol de interfaţă între Front Office şi Back Office.

dar destinate utilizatorilor externi ai întreprinderii. Pentru rezolvarea acestei probleme. Problemele tehnice generează o discontinuitate de comunicaţie între sistemele informatice. Este de dorit să se asigure protecţia datelor de consultat şi să se identifice în orice moment persoanele care navighează. Inconsistenţa datelor este rezultatul modului în care au fost dezvoltate aplicaţiile informatice. în funcţie de serviciile oferite.Internet împreună cu produse de securitate care să protejeze domeniul şi să blocheze accesul neautorizat din interior sau din afară. Alte cauze ale inconsistenţei datelor sunt lipsa unei terminologii standard la nivelul întreprinderii de definire a conceptelor şi proceselor de afaceri şi faptul că sistemele care utilizează o tehnologii învechite (sistemele moştenite) nu au implementate mecanisme riguroase 170 . La realizarea acestor aplicaţii s-a ignorat că ar putea exista alte aplicaţii care să necesite acces la datele create sau întreţinute de aplicaţia respectivă. a. integrarea sistemelor informatice conduce la apariţia a două mari tipuri de probleme: tehnice şi informaţionale. Extranet şi Intranet este diferit. În principal. plăţilor securizate prin carte de credit sau portofel electronic etc. serverele Internet realizând o extindere a activităţii întreprinderii spre staţiile de lucru ale partenerilor prin intermediul cataloagelor on-line cu imagini ale produselor. Nivelul de securitate al componentelor Intranet. Problemele informaţionale sunt datorate inconsistenţei datelor şi duc la apariţia unei discontinuităţi semantice şi structurale între sistemele informaţionale. dar nu trebuie neglijat pentru nici una dintre aceste trei zone. Acest lucru poate fi realizat prin oferta de abonamente pentru accesul la informaţii. Problema integrării sistemelor informatice existente în cadrul unei întreprinderi este greu de formalizat deoarece pleacă de la situaţii foarte diferite. clienţi. acestea fiind direct interesate de succesul integrării propriilor produse cu produsele altor companii. aplicaţii accesibile publicului larg – asigură accesul public la serviciile întreprinderii. Problemele tehnice sunt datorate eterogenităţii soluţiilor hardware şi software şi diversităţii tehnologiilor utilizate de diversele sisteme informatice din cadrul întreprinderii. abonamente care pot fi gratuite sau nu. aplicaţii accesibile partenerilor – destinate partenerilor în sens larg (furnizori. consultanţi etc. b. companiile furnizoare de soluţii hardware şi software au un aport important.) utilizează servere Extranet şi oferă servicii echivalente cu aplicaţiile interne. reseller-i.

de domeniu sau diferenţe structurale. Diferenţele pot fi: de nume. prezentarea tuturor valorilor inconsistente utilizatorului.5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale reprezintă formulări care stabilesc modul de conectare. 2. indicând sursa informaţiilor şi lăsând la latitudinea utilizatorului soluţionarea problemei. O alternativă ar fi includerea în logica de acces la datele unei aplicaţii de alte aplicaţii. distribuire şi structurare a informaţiilor şi desfăşurare a tehnologiilor informaţionale în cadrul firmei. maxim etc). minim. precum şi mecanisme de implementare a politicilor de soluţionare a inconsistenţei datelor . a mecanismelor de tratare a conflictelor. pe baza unei mărci de timp care indică momentul actualizării informaţiei utilizarea informaţiei din sistemul cel mai de încredere. de natură şi dimensiune. pot fi utilizate tabele de corespondenţă sau formule de conversie. utilizarea celei mai recente valori. respectiv în logica de migrare a datelor dintr-o aplicaţie în alta. Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale exprimă scopul strategic al tehnologiilor informaţionale şi identifică modurile prin care firma trebuie: 171 . Soluţionarea inconsistenţei datelor presupune: 1. Aceste puncte cheie sunt rezultatul considerării informaţiilor şi tehnologiilor ca implicaţii ale contextului strategic al firmei. Identificarea discrepanţelor şi conflictelor posibile care apar datorită reprezentării în mod diferit a unor date similare în sisteme diferite. lucru care poate conduce la conflicte. pentru 8. Stabilirea de norme pentru soluţionarea inconsistenţelor prin: utilizarea uneia din valorile inconsistente fără avertizarea utilizatorului. De exemplu. utilizarea unei mărimi agregate pe baza valorilor inconsistente (medie aritmetică. pe baza evaluării gradului de încredere al datelor din diferite aplicaţii.declararea şi constrângerea respectării regulilor de afaceri.

Acestea sunt: tehnologiile informaţionale sunt utilizate pentru reducerea costurilor. ca bază pentru infrastructura şi serviciile cu aceeaşi capacitate pentru oricare client. să acceseze. unei bănci îi este necesară o arhitectură logică pentru hardware. punctele de legătură a clienţilor cu firma (reprezentanţe. software. b) accesarea şi utilizarea informaţiilor. De exemplu. e) arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale. în orice moment şi în orice loc. aliaţi strategici). d) capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii într-un mediu extins (clienţi. accesul la calculator) trebuie să asigure o interfaţă puternică cu lumea exterioară. să păstreze arhitectura curentă a tehnologiilor informaţionale în interiorul său. servicii telefonice. reţeaua firmei trebuie să asigure clienţilor accesul la o serie de aplicaţii esenţiale. să utilizeze şi să standardizeze diferitele tipuri de informaţii (financiare. tehnologiile informaţionale trebuie să îmbunătăţească nivelul serviciilor furnizate clienţilor. 172 .să conducă sau să urmărească dezvoltarea tehnologiilor informaţionale în domeniul său de activitate (de exemplu. comunicaţii şi informaţii. tehnologiile informaţionale sunt privite ca un furnizor de servicii concentrat asupra satisfacerii nevoilor utilizatorilor finali. furnizori. printre care: informaţiile despre clienţi trebuie păstrate într-o formă logică şi accesibilă atât clienţilor. despre produse. c) resursele hardware şi software. Sunt identificate puncte cheie pentru fiecare dintre cele cinci aspecte majore ale importanţei investiţiilor pe termen lung: a) rezultatele dorite din investiţiile firmei în tehnologii1e informaţionale. despre clienţi). cât şi personalului. serviciile şi produsele depind în mod continuu de investiţiile în tehnologiile de vârf. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii în cadrul diferitelor compartimente ale sale. atenţia firmei asupra relaţiilor cu clienţii şi asupra experienţei acestora conduce la o serie de puncte cheie ale tehnologiilor informaţionale. rolul tehnologiilor informaţionale şi nivelul necesar al investiţiilor în cazul concurenţilor direcţi). a) Rezultate aşteptate din investiţiile în tehnologii informaţionale în cadrul firmei. să efectueze procese electronice de tranzacţionare. să identifice măsurile necesare pentru evaluarea cifrei de afaceri cu ajutorul tehnologiilor informaţionale.

stabilirea de standarde pentru hardware şi software pentru a reduce incompatibilităţile şi costurile suplimentare. mai ales cu clienţii.trebuie urmărită dezvoltarea activităţilor inovatoare şi a aplicaţiilor de marketing privind tehnologiile de vârf. c) Resursele hardware şi software vor viza: transferul între resursele hardware şi software. să existe un punct de vedere comun al tuturor clienţilor firmei. în afaceri. acestea trebuie stocate pentru a nu se pierde. o standardizare a datelor financiare şi comerciale. cupnnzând doar hardware-ul. în activitatea de teren trebuie să aibă acces la aceleaşi date ca şi atunci când sunt la birou. 173 . tranzacţiile curente se realizează prin procese electronice: forma tehnologiilor informaţionale care trebuie să aducă managerilor şi personalului care lucrează în mod direct cu aceste aplicaţii capacitatea de a rezolva rapid orice sarcina complexă. realizarea unei centralizări a principalilor producători. trebuie să fie posibilă oricând şi oriunde. principalii clienţi ai serviciilor oferite de către firmă trebuie să aibă acces la informaţii complete privind relaţiile firmei cu toţi clienţii săi. e) Arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale trebuie la rândul lor să vizeze: o anumită formă a tehnologiilor informaţionale. diversele procese şi sisteme trebuie să asigure culegerea şi păstrarea informaţiilor financiare şi comerciale. în special privind comerţul electronic şi prestarea de servicii. reţeaua firmei să permită organizarea de videoconferinţe. să fie permis accesul la Internet prin reţeaua de comunicaţii. care poate determina schimbări globale în cadrul firmei. software-ul şi echipamentele de legătură. menţinerea unei liste scurte a produselor şi producătorilor pentru fiecare categorie de tehnologie în parte. pentru asigurarea unei consistenţe şi pentru organizarea unui control riguros. noile sisteme care vor trebui să creeze baza prin care să se poată efectua schimbări majore asupra noilor servicii. pentru minimizarea costurilor. comunicarea cu exteriorul. d) Capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii urmăresc ca: reţeaua întregii firme să permită accesul la aplicaţiile esenţiale privind furnizarea de servicii clienţilor. b) Accesarea şi utilizarea informaţiilor urmăreşte ca: utilitatea informaţiilor trebuie recunoscută şi imediat ce se obţin informaţiile. utilizatorii.

vânzările. o firmă puternic concentrată pe produse inovatoare. Tehnologiile informaţionale influenţează atât operaţiunile interne din cadrul unei firme. depinzând de limitele activităţii desfăşurate. De exemplu. Aceste informaţii vor face posibil un mai bun management al clienţilor. avantajele ce se pot obţine dintr-o investiţie în tehnologii informaţionale pot avea o durată scurtă de viaţă.Numărul punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale variază în cadrul firmei. o firmă internaţională. De exemplu. deci un management financiar adecvat. 8. de cele mai multe ori. Informaţiile relevante trebuie să fie prezentate într-o formă logică. sistemul privind rezervările de bilete la o firmă de linii aeriene are un program de bază ce a fost realizat la mijlocul anilor ‘60. unde banca are deschise filiale. Multe firme au realizat investiţii masive în tehnologiile informaţionale şi au devenit dependente de acestea.6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Tehnologiile informaţionale reprezintă elementul comun al dezvoltării şi al competiţiei între toate tipurile de afaceri. Totuşi. în multe cazuri. furnizorilor. acest lucru fiind valabil mai ales pentru produsele de bază ale tehnologiilor informaţionale. chiar dacă investiţiile sunt mari. marketingul. În majoritatea cazurilor. materiilor prime etc. pentru a uşura accesul la ele. avantajele potenţiale ce se pot obţine conduc la diferenţe enorme pe piaţă. Operaţiunile interne pot include procesarea tradiţională de date şi funcţiile de 174 . asemenea investiţii în sisteme informaţionale există de câţiva ani buni. Procesele legate de tranzacţii şi interfaţă vor fi folosite pe teritoriul a mai multe ţări. să urmărim câteva exemple ale punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale de la firme din diverse domenii industriale: o firmă în curs de dezvoltare în domeniul băuturilor producţiei de bunuri. de la micii comercianţi la marile firme prestatoare de servicii. Informaţiile sumare privind producţia. Reţeaua firmei trebuie să permită organizarea de videoconferinţe. distribuţia şi managementul financiar pot fi accesibile managerilor într-un timp foarte scurt (nu mai mult de 2 ore) şi pot fi uşor de utilizat în luarea deciziilor. din cauza concurenţei în domeniu. cât şi produsele sau serviciile oferite de aceasta. Pe de altă parte.. Analiza contextului strategic diferit al acestor mari firme poate conduce la opinii diferite privind infrastructura tehnologiilor informaţionale şi calitatea acestora. jocurile pe calculator se menţin în actualitate doar 3-6 luni. o bancă aflată într-o etapă de expansiune pe pieţe externe. Informativ.

175 . pe măsură ce noile produse şi noul mediu de afaceri creează noi oportunităţi. astfel. Utilizarea tehnologiilor informaţionale ca metodă de obţinere a unor avantaje competitive se situa pe primul loc în anii ”90. Sistemele informaţionale au devenit adevărate instrumente de luptă concurenţială în arsenalul firmei. în care calculatoarele devin o parte a produselor tradiţionale. prin intermediul cărora se derulează efectiv tranzacţii economice. Băncile. Interesul în planificarea strategică a utilizării tehnologiei informaţionale continuă să crească. au acaparat cea mai mare parte a activităţii de investiţii a clienţilor lor. Organizaţii precum American Express sau General Motors au fost impulsionate să-şi stabilească strategiile. SRI International şi Merrill Lynch au dezvoltat împreună conceptul de “management al lichidităţilor”. care presupune folosirea calculatorului şi a tehnologiilor comunicaţionale pentru a asigura noi categorii de servicii pentru investitori şi. pentru facturări. nu numai prin înţelegerea dependenţei de aceasta. Liniile aeriene se bazează pe tehnologii informaţionale avansate necesare pentru rezervări. iar corelarea sistemelor informaţionale cu obiectivele firmei ocupa locul al doilea. pentru controlul traficului aerian etc. managerii privesc tehnologiile informaţionale ca pe un instrument contabil. Astăzi. perioadă suficientă pentru ca Merrill Lynch să devină lider pe piaţă. funcţii ce includ acum roboţi telefonici. Există anumite activităţi total dependente de sistemele informaţionale. De exemplu. transferuri electronice de fonduri. La începutul anilor 50. Produsele şi serviciile oferite pot varia de la tehnologii informaţionale pentru echipamentele de producţie până la servicii software de bază. sistemele de aprindere la automobile sunt acum controlate de microcalculatoare. decât pe sisteme care se limitează la observarea şi măsurarea rezultatelor acestor tranzacţii. Le-au trebuit aproape 7 ani concurenţilor acestora pentru a oferi servicii asemănătoare. sau ca pe o sursă de date pentru luarea deciziilor. operaţii extinse cu carduri de credit. pentru a dezvolta tehnologia informaţională. metoda de imprimare a cecurilor cu cerneală magnetică pentru recunoaşterea caracterelor a constituit un precursor al funcţiilor tehnologiei informaţionale electronice. Exemple privind aplicarea strategică a tehnologiilor informaţionale sunt prezentate în continuare: în anul 1977. operaţii de schimb valutar. pentru antrenamente de zbor. În al doilea rând. utilizează de multă vreme tehnologiile informaţionale.comunicare. accentul se pune mai degrabă pe “sistemele operaţionale”. pentru programarea şi optimizarea rutelor. dar şi prin recunoaşterea ameninţărilor concurenţei şi a oportunităţilor pe care le oferă. accentul se pune pe sistemele implementate. De multă vreme. de asemenea.

de fapt. proiectate pentru producţii de volum mare. mai mult. în contextul unor probleme economice şi al unor sisteme depăşite. un lanţ de fast-food-uri din Statele Unite s-a numărat printre primele firme care au instalat un sistem de comunicaţie pentru a creşte abilitatea de aşi controla operaţiile desfăşurate pe o arie extinsă. a luat o decizie strategică de a investi într-un sistem de producere integrat. în loc de luni sau ani.Conceptul tehnologiilor informaţionale privind inter-schimbul de date electronice a îmbunătăţit considerabil eficienţa metodei “just in time”. producătorilor. Aceste sisteme furnizează informaţii detaliate şi la timp despre produsele şi acţiunile ce contribuie cel mai mult la obţinerea profitului. având în vedere aspecte legate de dependenţa clienţilor de produsele proprii şi de cele ale concurenţei.şi comunicaţiilor -pentru optimizarea vitezei cu care sunt distribuite mărfurile pe pieţele de desfacere. pentru a susţine un volum redus de producţie a maşinilor de lux. De exemplu. Astfel. Toyota a fost în măsură să distribuie automobile cu accesoriile şi culorile preferate de clienţi după numai cinci zile de la preluarea comenzii. a fost în măsură să realizeze modele precise ale dinamicii pieţei. pentru a dezvolta pe calculator noi configuraţii şi pentru a scurta perioada de testare a caracteristicilor de operare la numai câteva zile. Jaguar P. poate corela aceste modele cu acţiunile promoţionale corespunzătoare de pe pieţele locale specifice. firma Soup Campbell. Campbell a adunat date despre eficienţa vânzărilor. În loc să abordeze vânzările la scară naţională.C. cât dura cu modelele fizice. pentru fiecare produs în parte. interschimburile de date electronice revoluţionează procesul distribuirii bunurilor către consumatori. iar apoi alte firme din domeniu au aplicat această metodă.L. a folosit sistemele informaţionale pentru a-şi perfecţiona analizele de marketing. în anul 1983. industria producătorilor de confecţii s-a orientat spre modele de calculatoare ce oferă sprijin pentru îmbunătăţirea vitezei cu care se modifică produsele. firmele de cercetare pe baze ştiinţifice a pieţei folosesc în mod curent calculatoare. distribuitorilor şi comercianţilor. Modelele grafice sunt utilizate de proiectanţii avioanelor. în conformitate cu schimbările de stil sau cu preferinţele specifice ale comercianţilor. aceşti producători se bazează pe controlul efectuat de calculatoare asupra aparaturii specifice. Firmele cele mai competitive utilizează pe scară largă sisteme de distribuire a produselor cu ajutorul calculatoarelor . Aceeaşi firmă a fost printre primele care au folosit calculatoare bazate pe sisteme expert pentru a stabili turele angajaţilor în regim part-time în aşa fel încât să se asigure o acoperire totală a programului de lucru. producătorii din industria chimică şi farmaceutică folosesc tehnici de modelare pe calculator a noilor preparate chimice şi a medicamentelor. de pe fiecare piaţă locală. cu o puternică activitate de marketing. De asemenea. prin unirea furnizorilor. în anul 1992. Sistemul include 176 . automobilelor şi navelor.

Ei sunt simpli cumpărători şi nu experimentează decât aplicaţiile de rutină ale sistemelor achiziţionate. De obicei.distribuirea “just in time” a componentelor de la furnizori şi un sistem închis ce permitea tuturor operaţiilor sale să retransmită informaţiile în cadrul procesului. doar în câteva ţări existau familii în care ambii soţi lucrau. de transmitere a informaţiilor către producători etc.1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale Experienţa multor firme multinaţionale arată că. Comerţul electronic.6. larg răspândite determină abordări noi. 8. dar majoritatea acestor firme trebuie să-şi creeze un fundament tehnologic de bază. iar consumatorii sunt mult mai pretenţioşi. care nu recunoaşte valoarea competitivă a tehnologiilor informaţionale. din partea managementului a schimbărilor competitive ce pot fi aduse de obţinerea unui avantaj tehnologic. în economiile aflate în recesiune sau pot fi firme cu resurse de capital insuficiente. Pentru a achiziţiona resurse IT cu costuri minime. din punctul de vedere al utilizării competitive a tehnologiilor informaţionale. să folosească un birou de serviciu sau să angajeze temporar un personal calificat. Asemenea firme pot fi întâlnite în ramurile stagnante ale industriei. soluţia o poate constitui o conştientizare crescută. o firmă poate să achiziţioneze pachete de aplicaţii software. diferite privind piaţa. În trecut. este o metodă tehnologică completă de prezentare a informaţiilor şi a produselor către clienţi. Jaguar creditează acest sistem sprijinind poziţia sa competitivă şi succesul său financiar şi îmbunătăţind calitatea produselor. iar acum acestea. comportamentul cumpărătorilor care s-a modificat. În acelaşi timp. firmele se află în una din cele trei ipostaze fundamentale: de adoptare. sau doar de a-i ajunge pe concurenţi. vinderea firmei unei firme avansate din punct de vedere tehnologic (sau uneia cu mari resurse financiare). de înregistrare a preferinţelor acestora. În astfel de cazuri. a) Firmele aflate în ipostaza de adoptare sunt doar utilizatori ai tehnologiilor informaţionale. Competiţia online devine simbolul viitorului. La acest nivel. o organizaţie poate să ajungă într-o astfel de poziţie doar printr-un management deficitar. Toate alternativele de afaceri pot include fuziunea cu un competitor. consumatorii. de adaptare sau de invenţie. Toate aceste considerente şi evoluţii au determinat dezvoltarea modalităţilor de evaluare a preferinţelor consumatorilor şi de satisfacere imediată a nevoilor familiilor. a cărui utilizare este în continuă creştere. Sunt tot mai multe exemplele privind vânzarea cu amănuntul a unor produse şi servicii. sau 177 . orice firmă îşi poate creşte avantajele prin aplicaţii adecvate ale produselor tehnologiilor informaţionale. Totuşi. are loc distribuirea fizică de bunuri către consumatori şi se înregistrează informaţii detaliate de marketing. obiectivul lor este de a supravieţui pe termen scurt.

Firmele îşi menţin avantajele prin intermediul cercetării şi dezvoltării prin participarea la descoperirea şi utilizarea de instrumente. Formal şi informal. adesea păstrând consultanţii externi pentru a asigura o părere obiectivă asupra poziţiei lor. tehnici şi produse ale tehnologiilor informaţionale avansate. dar mai avansată din punct de vedere al tehnologiilor informaţionale utilizate. 178 . Firmele aflate în ipostaza de adaptare folosesc. Pe lângă cheltuielile cu cercetarea. Asemenea firme caută oportunităţi unice. strategiile lor includ încurajarea managementului în sensul utilizării noilor tehnologii. De obicei profitabile. firmele utilizează ultimele tehnologii apărute. Firmele aflate în această situaţie se găsesc pe pieţele în expansiune şi se confruntă cu o concurenţă puternică din partea firmelor cu schimbări dinamice ale produselor şi serviciilor. Asemenea firme sunt lideri agresivi în ramuri dinamice. Aceste firme au relaţii apropiate cu producătorii. Aceste firme se întâlnesc în sectoare diverse ale industriei tehnologiilor informaţionale (producătorii de calculatoare. cu o putere financiară competiţională. aceste firme caută achiziţii care să le aducă noi pieţe de desfacere. Managementul superior în cadrul unor astfel de firme recunoaşte valorile competitive ale tehnologiilor informaţionale şi se implică el însuşi în procesul de planificare. sau pentru a introduce noi concepte. se concentrează şi asupra adaptării unor tehnologii noi prin expansiune şi inovare. care experimentează produse volatile. de software etc. al creării unor firme secundare care să se ocupe de produsele şi serviciile noi şi în sensul asocierii cu liderii în tehnologii pentru dezvoltarea noilor produse. în general.). care presupun îndepărtarea semnificativă de la practicile curente sau folosirea tehnologiilor informaţionale de ultimă oră. capacitatea şi fondurile necesare pentru a dezvolta proiecte proprii. a fi inventiv sau inovator nu este suficient. Ele nu se tem să se abată de la practicile curente sau să urmărească o transformare fundamentală a produselor sau proceselor tehnologice. b) Firmele aflate în ipostaza de adaptare sunt acelea care au făcut deja din tehnologiile informaţionale un element esenţial al activităţii lor de planificare.achiziţionarea unei firme mai mici. Ele au pregătirea. Este necesară abilitatea de a interpreta cerinţele pieţei şi de a aduce produsele şi/sau serviciile pe piaţă în timp util şi la costuri competitive. aceste firme investesc în cercetarea aplicată pentru inovarea produselor sau proceselor tehnologice. tehnologiile informaţionale la un nivel apropiat de cel al concurenţilor. Deşi investesc semnificativ în menţinerea şi dezvoltarea aplicaţiilor curente. ceea ce le permite obţinerea unui avantaj în care sincronizarea este decisivă. Totuşi. c) Firmele aflate în ipostaza de invenţie sunt creatoare de tehnologii. Frecvent. Succesul lor provine din abilitatea de a depăşi competiţia şi de a câştiga avantaje semnificative sau din capacitatea de a crea noi pieţe.

firma trebuie să repete aceste două etape în mod continuu. pentru a obţine avantaje competitive. c) înţelegerea modurilor în care tehnologiile informaţionale pot fa aplicate la realizarea sau îmbunătăţirea strategiei de afaceri a firmei. Evaluarea obiectivă a poziţiei firmei vis-a-vis de concurenţă. a abilităţii sale de a utiliza tehnologiile informaţionale reprezintă chei pentru a face faţă pericolelor ce pot apărea din partea concurenţilor. dar cu diferenţe considerabile în modul de aplicare.6. e) Instalarea de aplicaţii strategice sau introducerea produselor p piaţă. preferinţele consumatorilor. Obiectivul este de a efectua aplicaţiile conform cu nevoile firmei. să fie pregătiţi să-şi definească beneficiile aşteptate din investiţi şi să se asigure că acestea vor fi într-adevăr obţinute. 8. Fiecare pas al etapelor de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale asigură o capacitate vitală de a lua deciziile de management şi o utilizare perfecţionată a tehnologiilor. După cum se va arăta în continuare. Majoritatea firmelor experimentează unul sau mai mulţi paşi enumeraţi anterior. d) estimarea factorilor de mediu ce reflectă schimbările în structura industriei. de adoptare. d) elaborarea detaliilor planificării şi implementării. Etapa de evaluare constă în: a) evaluarea poziţiei adoptată şi a metodei folosite de concurenţi. după cum urmează: 1. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţional pentru a obţine avantaje competiţionale. de adaptare şi de invenţie. de asemenea. Etapa planificării/dezvoltării/implementării presupune: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţiile în domeniu. O strategie de succes privind tehnologiile este integrată în strategia globală de afaceri a firmei.2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale Firmele îşi pot maximiza beneficiile obţinute din tehnologiile informaţionale parcurgând două etape de dezvoltare a tehnologiilor.O firmă individuală se poate încadra în oricare dintre cele trei ipostaze. dezvoltarea utilizarea tehnologiilor şi condiţiile economice globale. 179 . căutând să dezvolte resursele. Investirea eficientă resurselor firmei este necesară pentru obţinerea unei poziţii mai avantajoase. Pentru o utilizare cu succes a tehnologiilor informaţionale în vedere obţinerii de avantaje competitive. b) evaluarea poziţiei firmei privind tehnologiile informaţionale curente. investitorii trebuie. 2. în acord cu liniile de produse şi corespunzător aplicaţiilor tehnologiei informaţionale în aceste domenii.

iar studierea acestora poate dezvălui modul în care sunt utilizate noile tehnologii.8. în general. Produsele sau serviciile noi pot fi analizate pentru a se identifica eventualele tehnologii nou introduse.3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive Indiferent dacă managerii de la nivelele ierarhice superioare înţeleg sau nu tehnologiile informaţionale. o analiză a acestor pericole este o bună cale de a atrage atenţia conducerii asupra rezultatelor şi nevoilor. b) evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. identificarea puterii tehnice şi financiare şi a abilităţii principalilor concurenţi de a investi în tehnologii informaţionale. Din acest motiv. Pot fi adunate suficiente date publice despre poziţia concurenţilor. aspectele economice ale domeniului lor de activitate şi eventualele pericole din partea concurenţei. ei pot să înţeleagă.6. 1 Paşii etapei de evaluare Pentru a obţine avantaje pe piaţă prin alicarea tehnologiilor informaţionale. astfel încât să nu fie nevoie de un spionaj în acest sens. sunt necesare: identificarea şi descrierea punctelor slabe sau tari ale produselor sau serviciilor principalilor concurenţi. identificarea şi caracterizarea aplicaţiilor majore ale tehnologiilor informaţionale. Aceste informaţii trebuie actualizate cel puţin o dată pe an şi aduse la cunoştinţa conducerii. analiza 180 . producătorii şi distribuitorii află rapid despre noile aplicaţii. c) înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. Astfel. Ameninţările concurenţei asupra produselor şi serviciilor firmei. a) Evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. Pe scurt. trebuie parcurşi următorii paşi care concură la realizarea strategiei de dezvoltare şi implementare a tehnologiilor: a) evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. d) evaluarea factorilor de influenţă. Noii angajaţi pot fi chestionaţi la angajarea într-o firmă. Articolele de specialitate din domeniul comercial descriu utilizarea inovativă a tehnologiilor informaţionale de către anumite firme. pentru a asigura acesteia suportul necesar procesului de luare a deciziilor. Mai întâi este necesară înţelegerea domeniului în care firma îşi desfăşoară activitatea şi a mediului competitiv al acestui domeniu. sau pentru a detecta utilizări noi ale tehnologiilor deja existente. Clienţii. corelate cu tehnologiile informaţionale. Este posibil să se afle despre utilizarea tehnologiilor informaţionale de către concurenţi prin observări externe. pot proveni din câteva surse primare şi secundare.

Evaluatorii trebuie să fie la curent cu proiectele de dezvoltare. evaluatorii trebuie să creeze o imagine a poziţiei firmei faţă de tehnologiile informaţionale şi să realizeze o comparaţie estimativă a acestei poziţii faţă de cea a concurenţilor. precum şi instrumentele tehnologiilor informaţionale.acestor surse poate asigura o înţelegere solidă a modurilor în care concurenţa utilizează tehnologiile informaţionale. Trebuie evaluate cunoştinţele personalului privind funcţiile fiecărei aplicaţii. hardware-ul calculatoarelor. serviciilor. analiza unor modificări anticipate în tehnologiile informaţionale sau a unor noi dezvoltări ale acestora. care vor fi folosite. fie a unui consultant cu o bună pregătire în domeniu. nivelul tehnologiei. b) Evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. telecomunicaţiile. evaluatorii trebuie să schematizeze proiectul de implementare a tehnologiilor sau produselor informaţionale. a produselor. La fel de importantă este şi obţinerea unei perspective clare asupra produselor şi serviciilor firmei şi asupra evoluţiilor majore de pe piaţă. În final. Din acest motiv. personalul şi alte resurse utilizate în cadrul acestei aplicaţii. Acest pas necesită cunoaşterea activităţilor desfăşurate de firmă. identificarea potenţialelor aplicaţii ale tehnologiilor curente sau viitoare şi modul în care aceste aplicaţii pot afecta concurenţa. 181 . evaluatorii trebuie să determine aptitudinile şi experienţa programatorilor şi metodele şi instrumentele folosite pentru proiectarea şi implementarea aplicaţiilor. responsabile de dezvoltarea aplicaţiilor din domeniul tehnologiei informaţionale. Apoi. identificarea potenţialelor schimbări în aplicaţiile curente. a specificului de activitate etc. evaluarea ar trebui să fie responsabilitatea fie a unui grup independent din cadrul firmei. Acest proiect de implementare a tehnologiilor trebuie să includă funcţiile aplicaţiei. generate de cererea de pe piaţă sau de dezvoltarea tehnologiilor. Evaluarea poziţiei faţă de tehnologiile informaţionale necesită un punct de vedere obiectiv privind utilizarea de către firmă a acestor tehnologii şi capacitatea firmei de a devansa competiţia. care pot fi utilizate pentru obţinerea de avantaje competitive peste trei sau cinci ani. vârsta aplicaţiei software şi mentenanţa şi flexibilitatea acesteia. pentru a putea determina aptitudinile programatorilor de a realiza proiecte de management şi capacitatea acestora de a înţelege nevoile utilizatorilor. Mai întâi. evidenţiind problemele care pot afecta capacitatea aplicaţiei de a-şi îndeplini obiectivele. Principalele sarcini sunt: analiza tehnologiilor informaţionale existente care pot fi utilizate pentru obţinerea unui avantaj competitiv în prezent. Evaluarea trebuie să depăşească eventualele atitudini defensive ale departamentelor din cadrul firmei. c) Înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. performanţele sale în satisfacerea nevoilor existente sau potenţiale.

Firmele implicate în activităţi privind tehnologiile informaţionale vor avea nevoie de serviciile unor cercetători ştiinţifici şi specialişti de marketing. cât şi pe termen lung. asupra investiţiilor etc. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. iar dacă firma are mai mult 182 . a) Identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. datorită faptului că ciclul de producţie în aceste domenii se întinde pe o perioadă mult mai lungă. Alte elemente importante pentru urmărirea mediului extern sunt climatul legislativ şi politic. Porter din anul 1985. produselor substituente şi noile apariţii pentru a evalua impactul lor asupra lanţului valoric şi asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor. Estimarea schimbărilor de tehnologie se va face atât pe termen scurt. Asemenea factori extern pot influenţa abilitatea organizaţiilor de a finaliza planurile de investiţii sau necesitatea de a investi într-un mediu concurenţial în schimbare. Elementele principale de analizat aici sunt: tehnologia. perioadă suficientă pentru a dezvolta aplicaţiile. 2 Paşii etapei de planificare/dezvoltare/implementare Această etapă de planificare/dezvoltare/implementare presupune parcurgerea următorilor paşi: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. şedinţele informative trebuie să aibă loc periodic pentru a se putea lua rapid decizii când apar opţiuni noi. e) testarea pieţei. aceste sarcini necesită asistenţa unor analişti şi ingineri specializaţi în sisteme informaţionale. Mediul de operare prezintă o serie de pericole şi oportunităţi. producătorilor. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. d) Evaluarea factorilor de influenţă. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. d) elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. Producătorii şi vânzătorii de calculatoare şi telecomunicaţii au nevoie chiar de mai mulţi ani pentru a face estimări. De aceea. firma poate identifica domeniile în care folosirea îmbunătăţită a tehnologiilor informaţionale conduce la cele mai bune rezultate. structura domeniului şi factorii externi economici şi politici. care sunt capabili să conceapă noi utilizări pentru tehnologiile informaţionale. Managementul are nevoie de această capacitate pentru a evalua alternativele de investiţii. care examinează modificările în rândul cumpărătorilor. g) reluarea periodică acestor paşi de la a) la g). Această investigaţie trebuie corelată direct cu obiectivele activităţii desfăşurate. furnizorilor.Pentru firmele ce nu sunt implicate în afaceri cu calculatoare sau telecomunicaţii. Acest pas constă în sintetizarea rezultatelor din etapa de evaluare. Utilizând aceste rezultate. Schimbările în structura industriei pot fi analizate conform modelului lui Michael E. Eventualele utilizări de tehnologii informaţionale pot fi estimate pentru treicinci ani. efectele economiei globale asupra balanţei comerciale.

investiţiile ce trebuie realizate şi impactul asupra produselor existente. Ca pas final al acestui proces. sau care dezvolte tehnologii specifice produselor sau serviciilor. Cunoaşterea pericolelor şi oportunităţilor trebuie folosită. sau prin dezvoltare internă. Un plan general de implementare trebuie să determine atingerea obiectivelor 183 . În cele din urmă. ar trebui estimate şi comparate costurile şi beneficiile probabile aferente fiecărui pericol. intrările pe piaţă. Pe baza priorităţilor şi a nivelului fondurilor stabilite iniţial. Trebuie descrise modalităţile prin care competitorii folosesc la maxim tehnologiile informaţionale în aceste domenii şi. Apoi. securitatea împotriva pericolelor din partea concurenţei. informaţiile trebuie separate şi trebuie efectuată o analiză pentru fiecare domeniu principal de activitate. Aceste opţiuni trebuie evaluate din punctul de vedere al strategiei întregii firme. cota de piaţă. să stabilească priorităţile şi să aloce fonduri pentru tehno1ogii informaţionale mai avansate şi pentru dezvoltarea de aplicaţii într-un context economic marcat de constrângeri şi perspective. trebuie specificat criteriul de măsurare a performanţelor. trebuie identificate îmbunătăţirile infrastructurii necesare pentru a înlătura pericolele sau pentru a profita de oportunităţi apărute. altele pot fi supuse direct implementării. trebuie identificate noile oportunităţi şi eventualele căi de diversificare. în primul rând. la identificarea acelor domenii care necesită o atenţie sporită. Managementul firmei trebuie să revizuiască rezultatele investigaţiilor. poate fi creat un plan care îmbunătăţească infrastructura tehnologiilor informaţionale. De asemenea. Fiecare tip de firmă. pentru produse şi servicii. Urmează stabilirea unei liste finale a elementelor necesare pentru dezvoltarea şi implementarea tehnologiei informaţionale. trebuie detaliată abilitatea firmei de a face faţă concurenţei. În sfârşit. Ameninţările importante din partea altor surse trebuie tratate într-o manieră similară. c) Dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor.aflate în postura de adaptare. trebuie identificate şi analizate noile utilizări ale tehnologiilor informaţionale avansate. Această îmbunătăţire sau dezvoltare poate fi făcută prin achiziţionarea de hardware şi instrumente software. oportunităţile care trebuie evaluate având în vedere profitul estimat. de adoptare sau de inventator necesită niveluri diferite de analiză. cash flow-ul. sau linie producţie . de asemenea. profiturile. sau chiar o analiză înainte ca implementarea finală să fie aprobată. Exemple în acest sens sunt indicatorii specifici cantitativi sau calitativi privind economiile. dezvoltare iniţială. Anumite elemente necesită cercetare. b) Dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. Pericolele ar trebui estimate în funcţie de probabilitatea lor de producere şi de impactul potenţial asupra situaţiei financiare a firmei sau asupra poziţiei acesteia pe piaţă.decât un domeniu de activitate.

departamentele din cadrul unei firme au interese şi funcţii diferite în procesul de implementare. Problemele neidentificate sau necorectate în cadrul procesului de testare vor apărea de această dată.firmei în domeniul tehnologiilor informaţionale. sau să coreleze tehnologia de investiţii cu rezultatele obţinute. d) Elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. Evaluarea rezultatelor obţinute ca urmare a 184 . Decizia de implementare a proiectelor care vor conduce firma sau unele departamente ale acesteia la niveluri tehnologice mai înalte trebuie să vizeze: resursele de personal şi aptitudinile acestuia. software-ul disponibil pentru suportul aplicaţiilor. După alocarea fondurilor se poate trece la îmbunătăţirea infrastructurii tehnologiilor informaţionale şi la planificarea detaliată a aplicaţiilor. Dacă dezvoltarea a rezultat dintr-o aplicaţie internă a sistemului informaţional. structura organizatorică necesară pentru a susţine îmbunătăţirile. interpretările. punctele critice. fiecare cu misiuni şi obiective diferite. câteva firme importante aplică şi unele dintre conceptele prezentate. resursele necesare. este necesară modificarea sistemelor informatice de dezvoltare a infrastructurii. înainte ca implementarea să fie permisă. e) Testarea pieţei poate fi în atenţia conducerii firmei dacă se doreşte dezvoltarea produselor. Firma contează pe programele sale strategice multianuale pentru a obţine profituri însemnate din investiţiile în tehnologii informaţionale. Acest lucru necesită mulţi ani de eforturi. Adesea. implicarea resurselor non-tehnice. tactice şi strategice. Totuşi. metodele şi instrumentele de planificare a controlului. strategia. rezultatele aşteptate. f) Evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. Investiţiile în tehnologii informaţionale cuprind următoarele categorii: de bază. În asemenea cazuri. Eforturile de dezvoltare în cadrul unei firme extinse pot fi împărţite între câteva departamente de bază. din mai multe puncte de vedere. o operaţie pilot este adesea folosită pentru a determina dacă aplicaţia satisface nevoile utilizatorilor. câteva încearcă să aplice o anumită strategie. migrarea către noile aplicaţii poate dura câteva luni. Dacă aplicaţia este internă. în caz contrar se menţine legătura cu furnizorul de tehnologie informaţională o perioadă îndelungată de timp. calculatoarele şi mijloacele de telecomunicaţii. resursele managementului proiectat. pentru acomodarea noilor tehnologii şi pentru obţinerea rezultatelor dorite. pentru a se ajunge la rezultatele dorite. În timp ce multe firme trec prin toate etapele fundamentale ale planificării. iar efortul total poate avea şi anumite deficienţe. Prin creşterea abilităţilor sale de a utiliza tehnologiile informaţionale firma acoperă o multitudine de obiective. metodele şi instrumentele de dezvoltare a aplicaţiilor. Trebuie specificate obiectivele.

se evidenţiază doar ceea ce există. g) Reluarea periodică a acestor paşi sau cicluri este necesară pentru a păstra o poziţie competitivă. testul de piaţă poate precede apariţia pe piaţă a produsului sau serviciului respectiv. prin cumpărarea şi asamblarea componentelor în 185 . Multe firme în care. Dacă dezvoltarea a avut ca rezultat un serviciu sau produs nou sau îmbunătăţit. ceea ce reprezintă un alt element de importanţă pentru firmă. Astfel. O estimare iniţială a succesului sau a eşecului produsului sau serviciului nou poate determina schimbări în structura bunului sau serviciului sau chiar retragerea acestuia de pe piaţă. Este la fel de important ca estimările competitive să fie continuate şi îmbunătăţite. Evenimentele externe pot necesita schimbări în tactică sau în produse. Firmele trebuie să actualizeze permanent estimările asupra rezultatelor obţinute ca urmare a investiţiilor în tehnologii. este necesară o perioadă şi mai mare de timp. astăzi încearcă să scape de părţile care nu sunt suficient de valoroase şi achiziţionează în schimb componente de producţie. O evaluare finală nu este posibilă decât după câteva luni de la lansarea pe piaţă. O parte din aceşti factori externi pot avea influenţe importante.7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Una dintre problemele cele mai atent studiate este tendinţa de a reflecta sistemul informaţional printr-o analiză din interiorul acestuia.acestei aplicaţii nu este posibilă decât după trei sau poate şase luni. 8. în trecut. în loc să se evidenţieze şi influenţele externe care schimbă atât managementul firmei cât şi pe cel al sistemului informaţional. Structurile firmelor se schimbă. integrarea se făcea pe verticală. “Criteriul succesului” trebuie identificat în momentul în care proiectul este aprobat şi trebuie aplicat utilizând una dintre numeroasele metodologii existente pentru evaluarea beneficiilor obţinute prin implementarea tehnologiei. Rezultatele investigaţiilor şi fazelor planificării descrise anterior reprezintă un plan strategic pentru utilizarea competitivă a tehnologiilor informaţionale la un moment dat. pe măsură ce firmele îşi reîndreaptă atenţia asupra activităţilor de bază. Dacă s-a realizat şi o modificare a profilului activităţii. Astfel de firme se numesc “firme modulare” şi se caracterizează prin investiţii minime în aparatură şi dispozitive. astfel ca informaţiile să fie folosite pentru îmbunătăţirea metodologiei de planificare.

Compania virtuală este descrisă ca o firmă care-şi extinde influenţa ascendent prin furnizori şi descendent prin canale de distribuţie până la utilizatorul final sau până la consumator. Firmele din toate domeniile măresc gradul de utilizare a furnizorilor externi de componente de producţie. ne confruntăm şi cu schimbări majore ale modului în care oamenii lucrează şi trăiesc folosind calculatoarele şi comunicaţiile. parteneriate oportune. Astfel. sociale şi recreative. Având în vedere rapiditatea ritmului de dezvoltare a serviciilor şi a produselor. legături electronice strânse cu partenerii de afaceri (furnizori. Înseamnă că o societate. alianţe în schimbare. Computere omniprezente înseamnă mai mult decât aşteptările ca sistemele de calcul să susţină toate funcţiunile economice şi că toate computerele portabile şi comunicaţiile să susţină aplicaţiile economice. Această eră a fost numită şi „era computerelor omniprezente”. pentru a putea programa livrările. Metoda de management Just In Time (JIT) presupune ca furnizorii să aibă acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor. Atributele unei firme virtuale sunt: cea mai avantajoasă dintre toate. asupra cercetării-dezvoltării şi asupra marketingului. Furnizorii supermaketurilor şi ai magazinelor de vânzare cu amănuntul au acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor şi al vânzărilor realizate de clienţii lor. s-a intrat într-o eră a colaborării. angajaţii devin indispensabili în mecanismul funcţionării firmei. prin furnizarea la timp a materialelor. la buna desfăşurare a procesului de vânzare. clienţii şi chiar cu concurenţii de peste graniţă. pentru a putea contribui. cooperarea cu furnizorii. Începând cu această perioadă. interdependenţe cu colaboratorii şi partenerii. De asemenea.aşa fel încât resursele să se concentreze asupra proiectării produselor. cât şi clienţii ca parte a activităţii firmei. Alt nume dat acestei abordări economice este cel de “firmă virtuală”. cât şi vechile firme care s-au restructurat. Întreprinderile extinse sunt o realitate începând cu anii ‘90.). chiar şi o meserie poate deveni adesea “meserie virtuală”. distribuitori etc. din punct de vedere al competiţiei şi al achiziţiei. În categoria acestor firme intră atât noile firme care s-au format pe baza acestor principii. ceea ce presupune existenţa unor relaţii bazate pe încredere. care se reflectă în activităţile desfăşurate şi în sistemele informaţionale utilizate. în care cunoştinţele în domeniul calculatoarelor sunt din ce în ce 186 . firmele tradiţionale devenind învechite. Aceste noi abordări ale arhitecturii afacerii apar din nevoia de a vedea firma şi unităţile de afaceri ca pe nişte “întreprinderi extinse care includ atât furnizorii. pe măsură ce consumatorii şi furnizorii devin participanţi importanţi în luarea deciziilor privind serviciile şi produsele oferite de firmă.

deseori utilizând obiecte1 realizate de specialiştii în domeniul tehnologiei informaţionale. De asemenea. b) apariţia serviciilor publice de informaţii. care cuprinde următoarele elemente: a) schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. apartenenţa era incertă. nu este suficientă doar această “potrivire”. Totuşi. din reproiectarea proceselor de producţie. c) creşterea surselor externe de informaţii. strategia sistemului informaţional trebuie să se potrivească cu strategia unităţilor de afaceri. astfel încât avantajul competitiv al eventualelor aplicaţii ale tehnologiei informaţionale să poată influenţa strategia unităţii de afaceri. a) Schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. în acelaşi timp. Este din ce în ce mai clar că. În trecut. încât funcţionarea sistemului informaţional. în crearea unui sistem care nu era bine optimizat pentru a răspunde tuturor cerinţelor utilizatorilor din diferite unităţi de afaceri. e) schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. Din tehnici precum managementul calităţii şi managementul securităţii informaţiilor s-a tras concluzia că responsabilitatea nu poate fi alocată fără autoritatea dată de proprietate. s-a observat că toate firmele trebuie să abandoneze modelul vechii structuri ierarhice a organizaţiei şi să adopte modelul organizării pe produs. în special întreţinerea acestuia. Rezultatul s-a concretizat într-un răspuns slab la necesităţile individuale ale utilizatorilor şi. d) o nouă dezvoltare a serviciilor. Ca rezultat. este faptul că strategia sistemului informaţional trebuie să urmeze aceeaşi linie cu strategia firmei.mai extinse. De asemenea. a fost de multe ori lăsată în grija utilizatorilor. pentru a fi cu adevărat eficientă. înseamnă că utilizatorii vor dori să creeze sau să proceseze propriile aplicaţii. care optimizează procesele de producţie. încât nici o entitate nu putea să-şi declare proprietatea. Administratorii sistemului informaţional trebuie să devină parte integrantă a echipei manageriale.. Aplicaţiile aveau atât de mulţi proprietari (organizaţii separate în cadrul aceleiaşi firme). Reacţii faţă de factorii care conturează noul model. se poate aştepta de la computere să execute comenzile cerute în modul dorit de aceasta. Reacţiile la elementele deja descrise au condus la conturarea unui nou model de sistem informaţional. când aplicaţiile integrate au fost realizate pentru a cuprinde întreaga firmă cu o singură unitate de sistem. Ceea ce trebuie înţeles. 1 Obiectele reprezintă unităţi discrete ale sistemelor informaţionale care conţin proceduri şi date şi care pot fi refolosite în mai multe aplicaţii. apartenenţa şi responsabilitatea care derivă din aceasta a devenit atât de difuză. 187 .

încurajează utilizarea substanţială a consilierilor şi a specialiştilor în dezvoltarea/implernentarea de sisteme cu contract de colaborare. Departamentele folosesc. conform căruia un echipament de calcul satisface diversele nevoi de informatizare ale departamentelor unei firme în plus faţă de aplicaţiile comune prezentate anterior. utilizarea consilierilor. Mai multe firme au adoptat conceptul de “servicii de calcul”. care pot fi clasificate ca “utilităţi” în acelaşi sens în care telefonul este o utilitate. distribuţia extinsă a accesului la informaţii este necesară pentru succesul activităţii participanţilor şi este dificil sau imposibil de realizat de unul singur. combinată cu variaţia cerinţelor de dezvoltare ale sistemelor de prelucrare. În majoritatea ţărilor europene. Serviciile comune şi utilizarea serviciilor specializate este atractivă pentru că: se oferă posibilitatea de a furniza servicii cu costuri substanţial mai mici decât dacă ar fi utilizate resurse interne. de asemenea. fie serviciile sunt în domenii necompetitive. serviciile informaţionale pentru a rula aplicaţii pentru care nu au suficientă capacitate locală. administrarea reţelelor cu arie largă de răspândire şi alte astfel de facilităţi. stimulează. e) Schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. transfer al datelor în reţea şi administrarea reţelelor de comunicaţii prin voce (voice communication network) etc. În cazul câtorva dintre aceste aplicaţii. Utilizarea surselor externe de informaţii determină o tendinţă de creştere a utilizării serviciilor comune. În multe alte ţări. cum ar fi poşta electronică. de asemenea. în condiţiile în care cererea scade. fie diminuarea costurilor depăşeşte avantajele competitive ale operaţiunilor realizate în cadrul firmei.b) Apariţia serviciilor publice de informaţii. d) O nouă dezvoltare a serviciilor . apartenenţa trebuie să se regăsească într-o entitate comună. costul dezvoltării independente a productivităţii este mare pentru o singură firmă. accesul la reţeaua internă. dificultatea reducerii personalului (datorată legilor de protecţie socială). dezvoltare de aplicaţii. lipsa acută de personal specializat şi foarte bine pregătit. întreţinerea şi actualizarea aplicaţiilor. Unele resurse sau aplicaţii depăşesc unităţile de afaceri sau procesele de producţie. Administratorii reţelelor informaţionale din marile 188 . Rezultatul tendinţei de creştere a utilizării serviciilor comune constă în faptul că din ce în ce mai multe firme sau unităţi de afaceri vor căuta să opereze cu un număr redus de personal angajat cu carte de muncă pentru dezvoltarea sistemelor şi că adesea se poate întâmpla ca acestea să nu dispună de mainframe-uri sau de aplicaţii proprii. operaţiuni computerizate. c) Creşterea surselor externe de informaţii. Această entitate poate fi reprezentată de “sisteme informaţionale comune” sau „telecomunicaţii comune”. Sursele externe de informaţii pot fi definite ca incluzând consultanţă.

h) standardele şi 189 . fie tendinţa sistemului informaţional de a copia modelul de organizare al firmei părinte. realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi controlul utilizării tehnologiei. Pentru aceasta trebuie regândite: a) dezvoltarea sistemelor. însă la nivelul unităţii de afaceri. pe acoperirea costurilor de la utilizatori şi pe detalierea justificărilor pentru modificarea aplicaţiilor. Controlul total al costurilor sistemelor informaţionale rămâne în continuare o preocupare. Atâta timp cât sistemul informaţional este văzut de manageri doar ca un cost de afaceri. g) securitatea informaţiilor. organizarea şi coordonarea sistemului informaţional trebuie la rândul lor schimbate. 8. un control strict al costurilor poate fi un factor negativ pentru succesul afacerii. Un astfel de control nu va determina creşterea valorii sistemului informaţional şi nici nu va justifica realizarea unui sistem informaţional mai performant. e) suportul tehnic.8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Ca urmare a descentralizării firmelor şi a dezvoltării unităţilor de producţie. De fapt. a fost adoptat acelaşi model de conducere. d) suportul informaţional. dacă nu pot fi corelate costurile sistemelor informaţionale cu profitabilitatea. însă. simplul control al costurilor nu este semnificativ. Odată cu descentralizarea unităţilor de afaceri. al dezvoltării aplicaţiilor şi al nivelului resurselor disponibile utilizatorilor. acest model reflectă fie o mentalitate de “mainframe”. Planificarea şi controlul resurselor informaţionale trebuie realizate de persoane care sunt direct responsabile de profitabilitatea utilizării lor. Totuşi. sistemul informaţional trebuie să le urmeze. b) operaţiunile computerizate. dacă dispunerea strategică a sistemului informaţional variază în funcţie de necesităţi. c) managementul informaţional. Pe măsură ce aceste modele de organizare se schimbă. va exista tendinţa de a dezvolta birocraţie a sistemului informaţional. accentul punându-se pe planificarea detaliată şi pe alocarea de resurse. ele vor varia proporţional cu veniturile.firme sunt obişnuiţi să coordoneze planificarea tactică şi strategică a sistemului informaţional. f) comunicaţiile. Când costurile sistemelor informaţionale devin părţi controlabile direct la nivelul fiecărei unităţi de afaceri. sau pentru schimbarea acestora.

managementul sistemului informaţional va trebui să aibă în vedere necesităţi ignorate timp îndelungat. fiecare dintre aceste opţiuni având avantaje şi dezavantaje care au fost explorate în literatură. Fiecare dintre aceste dezavantaje pot fi atenuate prin planificare. 190 . problemele şi cerinţele utilizatorilor. sau necesităţi care vor apărea prin implementarea noului model de management al sistemului informaţional. Aproape fiecare opţiune organizaţională. reproiectarea aplicaţiilor existente şi dezvoltarea de software se îndreaptă spre medii client-server. analiza şi programarea descentralizată etc. Dezavantajele cele mai importante constau în dificultatea introducerii de noi tehnologii şi metode.către sistemele distribuite client-server şt către consolidarea centrelor de date .i) planificarea strategică. ataşamentul acestor unităţi faţă de organizaţia mamă. Se preconizează că dezvoltarea viitoare a sistemelor va fi descentralizată şi transferată în sarcina unităţilor de afaceri. Raţiunea pentru consolidarea centrelor de date. fără îndoială. a fost încercată la un moment dat de o firmă sau alta. multe oportunităţi de consolidare a centrelor de date există. Avantajul cel mai important ai dezvoltării descentralizate a sistemelor este.care sunt în realitate părţi ale aceluiaşi fenomen de restrângere. La baza acestei funcţii stau următoarele aspecte: pentru firmele puternic tehnologizate. managementul calităţii. b) Operaţiunile computerizate. necunoscând toate metodele sau toate sursele de obţinere a informaţiilor. creşterea fluxurilor de informaţii interne şi externe este prea mare pentru utilizatorii individuali. cum ar fi analiza şi programarea centralizată. a) Dezvoltarea sistemelor. analiza descentralizată şi programarea centralizată. a menţinerii standardelor cu cele de la nivelul firmei. Analiştii şi programatorii se familiarizează cu personalul. În realitate. managementul informaţional. Nevoile utilizatorilor de a avea acces la informaţii vor conduce la crearea de noi funcţiuni şi la introducerea de noi specialişti care să sprijine procesele informaţionale din cadrul firmelor. Mai mult. a creării cadrului necesar personalului angajat de a-şi realiza o carieră pe termen lung. care dispun de mainframe-uri mari. constă în reducerea costurilor şi creşterea eficienţei. cei care lucrează cu tehnologie au dificultăţi în accesarea informaţiilor. Se observă manifestarea a două tendinţe aparent contradictorii . a acumulării de noi cunoştinţe de specialitate. coordonare şi suport tehnic comune. deoarece activităţile care implică noi aplicaţii. Aceste schimbări privesc managementul tehnologic.. Din nevoia firmelor de a transfera informaţiile importante între manageri şi specialişti interesaţi. reducând astfel eforturile suplimentare datorate multiplelor centre de date c) Managementul informaţional. au apărut un nou concept şi o nouă funcţie: director al managementului informaţional. de multe ori.

Suportul tehnic are rol de interpretor între vânzătorii de echipament şi/sau de soft şi utilizatorii acestora. pe măsură ce învaţă mai multe despre capacităţile şi constrângerile sistemului informaţional. nevoii de distribuţie a unor activităţi şi centralizării altora. În noua organizare. indexarea şi stocarea informaţiilor. îmbunătăţirea standardelor. Noile responsabilităţi pot include coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale în reţeaua existentă în firmă. utilizatorii devin mult mai capabili să definească cerinţele sistemului.Această funcţie trebuie înfiinţată la nivelul grupurilor funcţionale sau al proceselor care necesită accesul şi stocarea de informaţii. Multe organizaţii cu sisteme organizaţionale centralizate au realizat deja importanţa utilizării unui suport informaţional propriu. rolul suportului tehnic se schimbă dramatic. de asemenea. evaluarea noi lor tehnologii sau produse. Suportul tehnic presupune de obicei instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. indexare şi stocarea informaţiilor. Realizarea acestui lucru are două mari avantaje pentru sistemele informaţionale: creşte satisfacţia utilizatorilor. ei devin utilizatori mult mai bine pregătiţi ai serviciilor oferite de sistemul informaţional. 191 . identificarea surselor interne şi externe de informaţii şi luarea măsurilor necesare accesării informaţiilor. iar acum încearcă să-şi asiste utilizatorii prin furnizarea unor servicii hot-line. Suportul tehnic utilizat în viitor într-un mediu larg. rezolvarea problemelor datorate căderilor de sistem. de divizii sau de întreprinderi: furnizarea suportului tehnic care să depăşească cunoştinţele tehnice ale utilizatorilor. Printre atribuţii se numără: definirea pentru furnizorii de sistem informaţional a cerinţelor de regăsire şi stocare a informaţiilor venite din partea clienţilor. care să-i ajute pe utilizatori să devină mult mai eficienţi. instalarea de noi echipamente şi reconfigurarea echipamentelor. consilierea tehnică a conducerii. clasificarea. complex şi eterogen poate fi organizat şi regăsit în diferite locuri. d) Suportul informaţional oferit utilizatorilor. instruirea şi consilierea analiştilor de sistem. pentru că sistemul informaţional devine mult mai folositor. să asigure sprijinul şi pregătirea utilizatorilor din diferite departamente. stabilirea standardelor şi a procedurilor pentru clasificarea. datorită noilor responsabilităţi. Suportul tehnic poate. pentru a se asigura utilizarea de versiuni compatibile în toată firma. astfel: La nivel de unităţi de afaceri. înfiinţarea unui ”serviciu de urgenţă” prin care clienţii să semnaleze apariţia unor probleme de ordin tehnic. e) Suportul tehnic. Astfel.

De fapt. această combinaţie este foarte importantă pentru adoptarea viitoare a tehnologiilor şi instrumentelor multimedia. Numărul participanţilor în telecomunicaţii. s-au aflat într-o poziţie mai bună folosind surse externe de administrare a reţelelor. pentru a permite clienţilor o cât mai bună conectare. Deoarece comunicaţiile prin voce şi transferurile de date sunt foarte importante pentru utilizatori. să stabilească criteriile de evaluare a performanţelor şi să monitorizeze performanţele furnizorilor. Cererea privind posibilităţi suplimentare de comunicare este determinată de câteva tendinţe şi aşteptări. Folosind sursele externe. creşterea utilizării video-conferinţelor. să încheie contracte. Atunci când managementul telecomunicaţiilor utilizează sursele externe. eficienţa şi costurile scăzute sunt adesea rezultatul utilizării aceloraşi reţele pentru combinaţii între transmisia de date şi voce. este absolut obligatorie centralizarea acestor funcţii. Managementul centralizat al comunicaţiilor permite încheierea mai multor contracte prin intermediari. coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. şi mai mulţi bani. Tehnologiile de comunicare şi mijloacele de comunicare stimulate de creşterea cererii utilizatorilor vor fi din ce în ce mai performante. rezolvarea problemelor create de căderea aplicaţiilor software. La nivel de firmă: coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. economisind. în acelaşi timp. 192 . în evaluarea şi selectarea echipamentelor şi a instrumentelor ş. utilizare mai mare a transferurilor electronice de date. din momentul în care şi-au centralizat managementul reţelei de comunicaţii şi au înţeles scopul şt utilitatea reţelei.a. instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. îmbunătăţirea standardelor sistemelor informaţionale ale firmei. să estimeze cererea viitoare. al reţelelor de telecomunicaţii şi al administratorilor reţelelor de telecomunicaţii este foarte mic. managerii vor trebui să evalueze furnizorii. evaluarea noilor tehnologii sau produse. În aceste aplicaţii. Managerii nu se vor mai implica în planificarea activităţii angajaţilor.instalarea sau reconfigurarea hardware-ului şi a reţelelor locale (LAN). Unele firme au descoperit că. printre care se numără: creşterea volumului de informaţii schimbate. funcţiunile managementului şi performanţele personalului angajat variază. consilierea tehnică a conducerii. folosirea telecomunicaţiilor în cadrul muncii. instruirea personalului care trebuie să acorde consultanţă tehnică personalului din departamente. f) Comunicaţiile. iar centralizarea cere câţiva astfel de specialişti.

reducerea complexităţii (şi în cele din urmă a costului) asigurării interconectivităţii mai multor utilizatori care trebuie să comuniceîntre ei. asigurarea operativităţii răspunsurilor faţă de nevoile societăţii. determinând reducerea costurilor. reduc numărul de specialişti necesari pentru suportul tehnic. standardele stabilite greşit pot paraliza activitatea unei organizaţii printro mai mare birocraţie. cât şi coordonatorii sistemelor informaţionale să caute alternative printre potenţialii furnizori şi să creeze sau să adopte noi metode pentru dezvoltarea aplicaţiilor. Standardele pentru hardware.g) Securitatea informaţiilor. nu este surprinzător că standardele au devenit un aspect important de discuţie în majoritatea firmelor. Având în vedere toţi aceşti factori. Raţionamentul standardelor constă în faptul că ele tind să reducă diversitatea rezultatelor. asigurarea confidenţialităţii informaţiilor în cadrul firmei. software şi metodele de dezvoltare sunt o preocupare pentru administratorii sistemelor informatice. Noile aplicaţii folosesc tehnologii avansate. Această schimbare va avea în vedere o nouă filozofie pentru standardele privind tehnologia informaţională ale firmelor. determinând atât utilizatorii. cum ar fi inteligenţa artificială. cât şi specialiştii în sisteme informaţionale vor trebui să-şi asume responsabilitatea pentru asigurarea securităţii informaţiilor. asigurarea integrităţii informaţiilor în timpul procesării. Securitatea informaţiilor din cadrul sistemului informaţional presupune: păstrarea disponibilităţii informaţiilor. promulgarea şi aplicarea standardelor va trebui schimbată radical. stocării şi transmiterii acestora. Datorită creşterii distribuirii resurselor de prelucrare a informaţiilor se înregistrează o necesitate crescândă de stabilire a funcţiilor ce trebuie centralizate. În viitor. 193 . a celor care trebuie dispersate şi a celor care nu ţin de securitatea informaţiilor. h) Standardele. unităţile de afaceri consideră că standardele firmei le limitează posibilitatea de a răspunde cererii de competitivitate şi schimbărilor pieţei. filozofie care poate fi definită ca “standarde prin excepţii” şi ca “standarde impuse de bună voie Regândirea standardelor necesită restabilirea premiselor pe care acestea se bazează. atât utilizatorii. În firmele cu profil de activitate diversificat. prelucrarea imaginilor. responsabilitatea pentru dezvoltarea. Într-un nou mediu al managementului sistemelor informaţionale. standardele stabilite corect reduc complexitatea operaţiunilor. pe de o parte. Standardele sunt folositoare pentru: asigurarea abilităţii de a distribui informaţiile între membrii unui grup care au cerinţe comune de accesare a informaţiilor. Pe de altă parte. Astfel. fac mai uşoară întreţinerea tehnică. care acţionează conjugat cu descentralizarea resurselor sistemelor informaţionale.

planificarea se realizează ţinând seama de cerinţele necesare desfăşurării proceselor de producţie relevate de sistemul informaţional. i) Planificarea strategică. Dacă premisele prezentate sunt adoptate. sarcinile administratorului sistemului informatic sunt mai de grabă orientate asupra politicii şi strategiei. cum ar fi cea contabilă. După ce au permis adoptarea şi dezvoltarea unor sisteme diferite la nivelul unităţilor de afaceri. Aceste consideraţii arată că pentru diferite unităţi de afaceri. La nivelul firmei. sau cea juridică. administratorul reţelei informatice este responsabil de planificarea strategică a sistemului informaţional pentru acestea. influenţarea strategiei firmei în vederea achiziţionării unei tehnologii informaţionale performante. cea financiară. Planificarea strategică a sistemului informaţional în firmele mari trebuie să se realizeze la două niveluri. Aceasta înseamnă că activităţile administratorului sistemului informatic privind planificarea strategică vor fi concretizate în: planificarea pentru susţinerea funcţiunilor centralizate ale sistemului informatic. avizarea planurilor strategice privind sistemul informaţional al unităţilor de afaceri. Problema există datorită faptului că nu se adoptă standarde comun atât firmei. cât şi unităţilor de afaceri. planificarea politicii globale privind tehnologia informaţională a firmei. În noul model. planificarea strategică ia o formă nouă. aplicaţii sau resurse care fie sunt suport pentru întreaga firmă văzută ca o “comunitate”. în contextul în care sistemul informaţional susţine planificarea strategică pentru unităţile de afaceri şi pentru firmă ca întreg. procese sau funcţiuni din cadrul firmei se cer standarde diferite.asigurarea pertinenţei. iar al treilea devine minimizarea costurilor pe termen lung. decât asupra activităţilor operaţionale. La acest nivel. Totuşi. 194 . majoritatea firmelor mari se confruntă cu greutăţi în standardizarea poştei electronice şi a transferului electronic de date. administratorul reţelei informatice poate acţiona în moduri diferite. acurateţei şi calităţii noilor aplicaţii dezvoltate sau achiziţionate de firmă. Planificarea strategică a tehnologiei informaţionale se va realiza în principal la nivelul unităţilor de afaceri. pentru menţinerea avantajului competitiv al firmei. Se poate vedea că standardele pot fi aplicate acelor funcţiuni. primul argument în stabilirea standardelor devine identificarea comunităţilor de utilizatori. Dacă funcţiunile firmei. fie sunt necesare pentru operaţiunile unei firme văzută ca o entitate coerentă. sunt considerate ca alte tipuri de unităţi de afaceri. al doilea devine maximizarea abilităţilor unităţii de afaceri de a răspunde la cerinţele de schimbare a activităţii. Cea mai importantă planificare strategică se realizează la nivelul unităţilor de afaceri.

Totuşi. coordonarea dezvoltării şi promulgării standardelor privind tehnologia informaţională la nivelul firmei. conducerea sistemului informaţional pe baza principiilor managementului calităţii. stabilirea şi coordonarea cercetării şi dezvoltării privind tehnologia informaţională a firmei. asigurarea unor căi de dezvoltare a carierei personalului din sistemul informaţional. asigurarea capacităţii sistemului de a evita întreruperile şi de a reveni în urma acestora. Firmele care. maximizarea eficienţei utilizării resurselor rare. în mod curent. nu numai tehnologia conduce organizarea sistemelor informaţionale către descentralizare. Funcţiile şi responsabilităţile administratorului sistemului informatic în ceea ce priveşte atingerea acestor obiective includ: participarea la conturarea şi dezvoltarea strategiei firmei. Puterea noilor administratori ai sistemelor informatice va veni din cunoştinţele tehnice şi economice şi din abilitatea de a le combina şi de a influenţa direcţiile strategice ale firmei şi ale unităţilor de afaceri. Având în vedere aceste evoluţii. care intenţionează să supravieţuiască schimbărilor de modele. care se străduiesc să găsească cele mai bune căi de satisfacere a cerinţelor privind suportul informaţional şi al proceselor de producţie. cât şi la nivelul utilizatorului final al proceselor de afaceri şi al unităţilor de afaceri.9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Viitorii şi actualii administratori ai sistemelor informatice. 195 . trebuie să se dezbare de concepţiile învechite. administratorii sistemelor informatice vor trebui să se concentreze asupra următoarelor obiective principale: creşterea abilităţii firmei de a câştiga avantaj competitiv din tehnologia informaţională.8. Managerii trebuie să fie conştienţi de realitatea procesului de descentralizare. se confruntă cu problema “centralizare versus descentralizare”. care a invadat toate organizaţiile. managementul sistemului informaţional va evolua atât la nivelul întregii firme. trebuie să realizeze că tehnologizarea puternică şi autorizarea pe termen lung a utilizatorilor finali sunt mai puternice decât orice dorinţă de control a managementului sistemului informaţional. ci şi utilizatorii sistemelor informaţionale. asigurarea capacităţii sistemului de a comunica efectiv informaţiile. În viitor.

coordonarea printr-o funcţie a managementului aplicaţiilor informatice este necesară pentru 1 Software License Management 196 . care conţine trei elemente: posibilitatea ca aplicaţiile informatice dezvoltate de un proprietar să poată fi utilizate şi de alţi proprietari. sistemele informaţionale sunt nevoite să adopte aceste tehnici. Managementul calităţii este des asociat atât cu standardele. Managementul aplicaţiilor informatice (SLM1). a unor metode de învăţare şi de monitorizare a rezultatelor. în restructurarea proceselor de producţie etc. se cere în plus ca utilizatorii să fie pregătiţi pentru a juca un rol important în planificarea strategică a sistemelor informaţionale.sprijinirea managementului IT. aceasta înseamnă că trebuie stabilite dinainte criteriile de apreciere a serviciilor şi procedurile de raportare a rezultatelor. urmărirea minimizării riscurilor de ordin tehnic şi economic. Noii administratori de reţea vor trebui să urmărească realizarea unui management al calităţii în sistemele informaţionale. Managementul calităţii va trebui adoptat începând cu conducerea organizaţiei. supravegherea proceselor informaţionale ale firmei. oportunitate şi acurateţe. Altă funcţie aliniată la standarde este gestionarea aplicaţiilor informatice. astfel încât obiectivele să fie atinse în mod constant. cu mici modificări. cerinţelor altei unităţi de afaceri. sau aşa cum este. Tehnicile managementului calităţii au fost aplicate cu succes în multe firme nu numai în ceea ce priveşte creşterea calităţii produselor obţinute. un sistem de control al stocurilor de materiale creat de o unitate de afaceri poate corespunde. cât şi în cel al serviciilor. supravegherea securităţii informaţiilor la nivelul firmei. Implementarea şi coordonarea tehnicilor managementului calităţii vor necesita dezvoltarea unor proceduri. În aceste condiţii. Din perspectiva dezvoltării sistemelor. ci şi în ceea ce priveşte modalitatea în care acestea sunt livrate clienţilor externi şi interni. de exemplu. atât în sectorul producţiei. pentru a-şi delimita clar rolurile şi responsabilităţile. Complexitatea gestionării aplicaţiilor informatice şi avantajele reutilizării software-urilor îi va forţa pe administratorii sistemelor informatice să inventarieze soft-urile într-o nouă manieră. însă va fi nevoie ca acest management să fie implementat până la nivelurile direct productive. Din perspectivă operaţională. Managementul calităţii presupune ca serviciile sistemului informaţional să se caracterizeze prin relevanţă. în definirea cerinţelor aplicaţiilor. cât şi cu securitatea informaţiilor. Aceasta va cere ca furnizorii şi consumatorii de servicii să lucreze împreună. pentru operaţiunile informaţionale şi cele de comunicare şi pentru dezvoltarea şi menţinerea aplicaţiilor.

cât şi pentru producţie. în plus. Managementul aplicaţiilor informatice poate fi stabilit atât la nivelul firmei. Obiectele. Cerinţele economice au determinat adoptarea noilor tehnologii informaţionale. În plus. asigurarea versiunilor controlului celor mai populare pachete de aplicaţii soft. Managementul tehnologiei. în funcţie de mărimea unităţilor de afaceri şi de nevoile lor. reducerea costurilor şi responsabilitate. ca şi analiştii şi programatorii. vor reutiliza obiectele pentru a reduce durata şi costurile necesare dezvoltării aplicaţiilor. Multe firme au dedicat ani de zile dezvoltării şi implementării unor sisteme de prelucrare a datelor cu ajutorul mainframe-urilor. deoarece utilizarea programării orientate pe obiect câştigă teren.a se cunoaşte gradul de disponibilitate al unei aplicaţii şi capacitatea de reutilizare a acesteia. capacităţi specializate ale aplicaţiilor. Sistemele bazate pe mainframe-uri vor avea o importanţă majoră încă mulţi ani de acum încolo. în multe cazuri. pentru a obţine cel mai bun preţ. cât şi la nivelul unităţilor de afaceri. coordonatorii sistemelor informaţionale sunt presaţi să ajute la îndeplinirea aceloraşi obiective prin eficienţă. Personalul din departamentul informatic trebuie să înveţe cum să introducă cu succes în firmă noile tehnologii informaţionale şi cum să restructureze avantajos procesele de afaceri. managementul aplicaţiilor informatice poate coordona achiziţionarea celor mai populare pachete de aplicaţii soft. pentru că asigură la un preţ mai redus performanţe mai ridicate. care trebuie să fie standard în întreaga firmă. Ca urmare. însă. flexibilitate crescută în proiectare etc. trebuie anticipat că utilizatorii finali. investind sute de milioane de dolari în tehnică de calcul şi în biblioteci uriaşe de aplicaţii informatice. departamentele informaţionale sunt insuficient pregătite pentru a putea realiza în întregime obiectivul de a introduce noile tehnologii în firmă. prin utilizarea tehnologiilor informaţionale avansate. Noile tehnologii sunt atractive pentru administratorii sistemelor informatice. pe lângă facilităţile telecomunicaţiilor. modele de dezvoltare a aplicaţiilor mai rapide. vor fi coordonate şi controlate la nivelul acesteia. SLM poate distribui noi versiuni de software pentru a asigura întreţinerea compatibilităţii acestora şi utilizarea celor mai recente versiuni aprobate. eforturile multor firme de a-şi restructura procesele de producţie au ca rezultat creşterea interesului pentru noile tehnologii informaţionale. 197 . Mediul concurenţial îi va determina pe manageri să conştientizeze faptul că managementul tehnologiei este important atât pentru sistemul informaţional.

Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

9.1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE

Aplicarea unui sistem unitar de evidenţă a distribuţiei mărfurilor, cu avantajele pe care acesta îl aduce, implică asigurarea unor condiţii minime specifice, de la producţie până la consumatorul final. Factorii de care depinde succesul introducerii sistemului de evidenţă prin utilizarea codului de bare sunt, legaţi şi de gradul de dezvoltare, de dotare şi de utilizare a verigilor care compun circuitul distribuţiei mărfurilor: 1. în domeniul producţiei bunurilor de consum, asigurarea utilajelor necesare porţionării, ambalării, împachetării şi/sau paletizării. 2. în domeniul transportului, asigurarea unui transport specializat, pe categorii de produse, care să permită mişcarea rapidă a mărfurilor, însoţite de documentele necesare. 3. în domeniul distribuţiei: nivelul de dezvoltare a reţelei comerciale de gros şi de detail, care să permită stocarea şi etalarea corespunzătoare a mărfurilor, precum şi introducerea sistemelor electronice de evidenţă a lor şi de încasare a contravalorii mărfurilor la casele de marcat din magazine; gradul de dotare a magazinelor şi a depozitelor de gros sau de tranzit, cu echipamente electronice care să permită citirea informaţiilor cuprinse pe un cod de bare, preluarea şi stocarea lor, precum şi obţinerea unor date necesare în procesul informaţional pentru management societăţii comerciale. 4. în domeniul schimbului electronic de informaţii, dotarea cu echipamente electronice de citire, stocare, prelucrare şi prezentare a tuturor informaţiilor privitoare la mărfuri.

198

9.1.1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei
Având în vedere că, în majoritatea cazurilor, codul de bare este inscripţionat pe ambalajul mărfii (sau pe eticheta acestuia), problemele care apar sunt mai mult de natură opţională a conducerii societăţii (de a introduce şi utiliza codul de bare). O dată depăşit acest impediment, după ce respectiva societate comercială a devenit membru EAN România şi i s-a alocat un cod, ea poate să treacă la tipărirea pe ambalajele produselor sale sau pe etichete a codului de bare corespunzător produselor pe care le fabrică.

9.1.2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri
Asigurarea unui transport de mărfuri specializat pe categorii de produse (şi mijloace de transport utilizate) permite ca mărfurile să ajungă în cel mai scurt timp (şi în cele mai bune condiţii) la destinaţie. După cum este cunoscut, managementul în lanţul de aprovizionare îşi concentrează efortul către scăderea imobilizărilor în stocuri şi asigurarea termenelor de livrare. Asigurarea numerotării cu cod de bare a articolelor (unităţi de consum) şi a unităţilor de expediţie creează premizele îndeplinirii obiectivelor evidenţiate mai sus. Ele presupun însă un flux de informaţii mai bine controlat atât în cadrul societăţilor sau al organizaţiilor cu caracter asociativ (patronate), cât şi în relaţiile dintre ele, în cadrul distribuţiei mărfurilor. Fluxurile informaţionale pot fi eficientizate prin identificarea mărfurilor aflate în lanţul distribuţiei. În prezent, când tot mai multe societăţi comerciale din producţia şi distribuţia mărfurilor şi-au rezolvat problema identificării produselor prin numerotarea articolelor, se poate vorbi şi de posibilitatea introducerii şi utilizării unui sistem de etichetare coerent tehnologic şi din punct de vedere conceptual. Afilierea acestor societăţi comerciale la EAN România, posibilitatea de a utiliza un sistem de simbolizare standardizat în lanţul de aprovizionare de la producător la transportator, distribuitor şi detailist, oferă avantajul de a urmări marfa pe tot parcursul ei. De exemplu, în practica internaţională se utilizează un standard pentru identificarea unică a containerelor de transport, cunoscut sub denumirea de "Serial Shipping Container Code (SSCC).

199

9.1.3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei
Distribuţia propriu-zisă, presupune mişcarea fizică a mărfurilor de la producător până la consumatorul final, aceasta constând în cel puţin două posibilităţi: transportul mărfurilor de la producător la un centru de distribuţie de gros; transportul mărfurilor de la producător sau de la distribuitorul de gros, direct la magazine. Acest proces al distribuţiei este îngreunat (dacă nu chiar de neconceput), fără utilizarea codului de bare. Numerotarea articolelor prin utilizarea codului de bare oferă o serie de avantaje: a. în comerţul de gros: cunoaşterea instantanee a ofertei de mărfuri (structură, cantitate, preţ,); posibilităţile de livrare oferite; rapiditatea, ritmicitatea şi promptitudinea cu care sunt aprovizionaţi beneficiarii (magazinele cu amănuntul); îmbunătăţirea gestiunii depozitului; posibilitatea efectuării unor marcaje suplimentare, care oferă şi alte informaţii cu privire la produsele comercializate: data fabricaţiei şi data până la care poate fi consumat produsul; numărul lotului fabricat; numărul de bucăţi ce compun unitatea de consum, expediţie sau de transport; Aceste informaţii sunt înscrise de producător pe o etichetă ce se aplică pe paleta cu care produsul pleacă.
Datele conţinute pe etichetele EAN (Tabelul nr. 8.1) sunt1: informaţii despre unitate (identificarea unităţii, a articolului, informaţii suplimentare despre fabricaţie şi termenul de valabilitate a produsului); informaţii despre transport (numărul de consignaţie, informaţii despre traseu, informaţii în text clar); informaţii privitoare la client (conţine date specifice clientului şi/sau comenzii).

1

Standard profesional 5/1997 "Eticheta EAN".

200

Tabelul nr. 91 Informaţii EAN
UCC/EAN 128 Furnizorul 35012345 EAN Nr. 5012345678900 Termen de valabilitate 31.12.97 Denumirea mărfii 123456789 4 Cantitatea 96 Lotul Nr. 4512XA

Destinatarul Locul de livrare Societatea de consultantă Furnizorul Greutate Greutate neta Nu (kg) bruta (kg) măr 100 120 22 Produsul nr. 1-501011-59 Cantitatea 150 Pcs Descrierea produsului Furnizorul 990031 Număr lot marfă. Furnizorul P 501 Data producerii Comanda D050307 008113701 Numărul de serie al lotului de marfă Lotul/Modelul/Seria 10019038 265918121

• • • •

b. în comerţul de detail: diminuarea costurilor de marcaj; accelerarea trecerii cumpărătorilor pe la casele de marcat; afişarea imediată, pe un ecran, a denumirii articolului; imprimarea pe bon a numărului de articole, a preţului unitar şi a valorii totale;

Procesul de aprovizionare a unităţilor comerciale presupune ţinerea unei evidenţe stricte a stocului de produse existent, a rulajului care are loc, pe categorii de produse şi chiar pe produse, pentru a acţiona cu promptitudine la eventualele rupturi de stoc sau supraaglomerări cu marfă. Totodată, informaţiile între partenerii lanţului de distribuţie trebuie să circule cu rapiditate, astfel încât să se poată acţiona, într-un sens sau altul, (de 201

precum şi prelucrării. al căror suport de prezentare este hârtia. fie că apoi partenerul. să asigure toate celelalte avantaje. supermarket. Actuala reţea comercială de gros şi de detail din România permite introducerea şi utilizarea echipamentelor necesare aplicării codului de bare şi citirii lui. indiferent de mărime sau profil: cash & carry. Pornind de la gradul lor de specializare şi/sau de despecializare (care este în funcţie de mărimea unităţii .a. şi aceasta. stocurile ş. magazine mijlocii sau mici. a fost nevoie de conceperea unui nou sistem 1 EDI sau Electronic Data Inter-change = Schimb Electronic de Date) 202 . librării şi chiar buticuri. costisitor şi nefiabil. schimbul electronic de informaţii (EDI) oferă cel mai eficient mijloc de adaptare la noile condiţii. pe această bază. în vederea unei noi aplicaţii care-l interesează.1. o dată ce a primit prin poştă rezultatele. facturile care însoţesc marfa. le reintroduce în calculator. Informaţiile comerciale obţinute sunt necesare oricărui tip de magazin. Procesul este lent. pentru obţinerea unor situaţii.suplimentare sau de refuz de marfă) şi să se obţină date în timp real privind vânzările. a unui volum mare de informaţii la nivelul societăţilor comerciale. se pot puncta câteva concluzii privind echiparea unităţilor comerciale cu tehnică de calcul capabilă să citească codurile de bare şi de aici. chiar dacă acestea sunt dotate cu calculatoare performante. cataloagele de produse existente în magazin şi/sau cele oferite clienţilor. însoţi sau urma fluxul fizic al mărfurilor. 9. În relaţiile stabilite între două societăţi comerciale. Avem în vedere comenzile emise. rapoartele de vânzări pe baza cărora se iau deciziile principale la nivelul conducerii societăţilor. fie că este vorba de datele primare de pe documentele comerciale şi oferirea de rezultate finale unui partener.exprimată în mp ce revine unei unităţi). aplicaţiile necesare fiecăreia dintre ele au la bază copierea unor date de pe documente pe suport de hârtie.4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii1 Distribuţia mărfurilor generează şi prelucrează un volum foarte mare de informaţii. dotate cu echipamente adecvate specificului unităţii în cauză. Pornind de la faptul că informaţiile pot precede. De aceea.

cele mai des întâlnite în domeniul economic fiind un instrument valoros pentru fundamentarea deciziilor manageriale şi de marketing.SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR QM2 a fost realizat în SUA3 şi rulează sub MS-DOS sau Windows. creşterea vitezei de comunicare a datelor informative. Universitatea Nebraska Lincoln. Ed. precizie superioară: EDI elimină erorile inevitabile ce rezultă din introducerea manuală a datelor. rezultând o reducere semnificativă a nivelurilor stocurilor. 266. 9. standarde în care datele pot fi comunicate rapid. Shin. Didactică şi Pedagogică. şi Jung P. 2 Pachetul de programe Quantitative Analysis for Management 3 Realizatorii pachetului de programe QM sunt: Sang M. indiferent de hardware-ul intern al utilizatorului şi software-ul echipamentului. Bucureşti. sistem cunoscut sub numele de EDI. eficient şi precis.Modelarea şi simularea proceselor economice. mai buna gestiune a logisticii şi o productivitate mai mare: EDI permite întreprinderilor să conducă mai bine şi să controleze producţia. Universitatea de stat . 203 . diminuarea personalului antrenat în procesul de facturare şi evidenţă şi redistribuirea lui la alte activităţi productive. Este un software specializat pentru rezolvarea a 17 clase de modele economico-matematice. pag.Mississippi. 1997. .2 SISTEMUL QM1 . 1 Raţiu-Suciu C. precum şi a documentelor de însoţire a mărfurilor.pentru transmiterea automată a datelor comerciale de la un calculator la altul. În cadrul acestui sistem s-au creat o serie de standarde de comunicare EDI (între care şi EANCOM). aprovizionarea şi necesităţile de livrare. practic o legătură instantanee. EDI este o componentă-cheie a fabricaţiei "la timp" (just-in-time) şi a răspunsurilor rapide pe legătura client-furnizor. Implementarea cu succes a EDI oferă beneficii majore pentru întreprinderi şi partenerii săi comerciali: reducerea costurilor legate de eliminarea hârtiei pentru imprimante şi pentru comunicarea situaţiilor finale. Lee . permiţând un răspuns mai rapid.

Meniul principal QM (fig.9. 9.com. selecţia modelelor de analiză economico-matematică specifice proceselor şi fenomenelor cercetate. sau se apăsă tasta cu litera ataşată modulului ales.2. obţinerea rezultatelor şi soluţiilor la problemele formalizate. Dublu clic pe numele programului QM.1 Modulele principale ale sistemului QM Selectarea unui modul se face: prin deplasarea pe ecran a semnului „→→" cu ajutorul tastelor de cursor până în dreptul modulului dorit şi apoi <Enter>. Sistemul QM permite culegerea şi memorarea datelor în fişiere. Selecţie Start->Run->C:\QM\QM.1.1) conţine modulele pachetului de programe QM şi anume (tab. eventual sub Windows Explorer. Prezentarea generală a pachetului QM Pachetul de programe QM se instalează pe calculator folosind chitul său de pe un floppy-disc prin procedura de Copy/Paste. Se recomandă utilizarea unui director distinct. de regulă având numele de folder/QM.2). Sistemul QM se lansează în execuţie prin: Dublu clic pe iconul QM de pe Desktop. salvarea şi/sau imprimarea datelor din fereastra de ieşire. 9.com din folderul QM. analiza şi interpretarea acestor rezultate. Modulele QM. 9. Figura nr. 204 . Lansarea în execuţie.

3. Decizii arborescente D. Decizii în condiţii de risc B. Decision Tree D.9. Minimum Spanning Tree C. 1) Programare liniară cu mai multe funcţii obiectiv Probleme de transport Probleme de afectare Model de analiză a planului de rentabilitate Teoria deciziei Modele de reţea Modele de alocare şi nivelare a resurselor Modele de stocuri Teoria firelor de aşteptare Programarea dinamică Modele de simulare Modele de previziuni Analiză pe baza lanţurilor Markov Teoria jocurilor Terminare sesiune de lucru Unele module din meniul principal sunt urmate de submeniuri care sunt afişate după selectarea modulului principal (tab. Bayes' Decision Rule Network Models A. Decision Making under Uncertainty C. Decision Makingunder Risk B. Drumuri de arborescentă minimă C.). Maximum Flow Simbol şi Suport decizional pentru: Teoria Deciziei A. 9.Tabelul nr.3 Prezentarea submodulelor QM cu meniurile aferente Simbol asociat în meniul QM H Denumire modul Decision Theory A. Drumuri minime B. Flux maxim I 205 . Tabelul nr. Shortest Route B.2 Prezentarea modulelor QM Simbol asociat în meniul QM A B C D E F G H I J K L M N O P Q Esc Denumire modul Linear Programming All Integer Programming Zero One Programming Goal Programming Transportation Assignement Break-Even Analysis Decision Theory Network Models CPM/PERT Inventory Models Queuing Theory Dynamic Programming Simulation Forecasting Markov Analysis Game Theory Exit to Dos Suport decisional pentru: Programare liniară Programare liniară în numere întregi Programare cu variabile dihotomice (0. Decizii în condiţii de incertitudine C. Decizii pe baza teoriei lui Bayes Modele de reţea A. 9.

Monte Carlo Simulation B. Regresia simplă E. Simple&Weighted Moving Average B. Economic Lot Size D. M/M/1: Model cu o staţie B. Metoda de analiză ABC B. CPM with Crashing Inventory Models A. M/M/S: Multiple Server C. Simulare numerică Monte Carlo B. Non-Network Simulation A. Flux optim de încărcare (knapsack) Simulare A. servirea urmând o repartiţie Erlang D. Media mobilă simplă şi ponderată B. Metoda drumului critic (CPM) C. PERT J B. M/D/1: Constant Server D. Model ELS de producţie în loturi economice D. ABCAnalysis B. M/M/1: Limited Population Dynamic Programming A. Model EOQ cu lipsă de stoc E. Model EOQ cu discount pentru comenzi mari Teoria firelor de aşteptare A. Multiple Regression O 206 . LeastSquares Method D. Alocarea şi nivelarea resurselor (PERT) B. CPM C. Quantity Discount Analiza drumului critic A. Inventory Simulation N Forecasting A. Model EOQ de comandă optimă cu costuri minime de stocare C. Nivelarea exponenţială C. Drumuri de lungime/cost minim (stagecoach) B. M/M/1: Model cu o staţie cu sosiri dintr-o populaţie finită Programarea dinamică A.CPM/PERT A. M/M/1: Standard Single Server B. Simularea stocurilor Previziuni A. MM/S: Model cu staţii multiple C. CPM cu costuri minime Modele de stocuri A. Regresia multiplă K L Queueing Theory A. EOQ C. Network M B. M/D/1: Model cu o staţie. Planned Shortage E. Simple Regression E. Metoda celor mai mici pătrate (MCMMP) D. Exponenţial Smoothing C.

Ieşirea din sesiunea de lucru curentă N L New Load S E R P I Save Edit Run Print Install D Directory Esc Exit 207 . fereastra de comenzi este poziţionată în partea inferioară a primului ecran de lucru şi conţine comenzi care pot fi lansate folosind tasta subliniată (tab. Edit sau Run în fereastra inferioară vor fi afişate tastele funcţionale care pot fi utilizate pentru deplasarea pe ecran sau pentru efectuarea unor modificări (Backspace. Introducerea datelor de intrare specifice fiecărui modul curent. End). Del.4). Modulul de utilizare a acestora poate fi consultat apăsând litera H care va lansa comanda Help. PgDn. Editarea la imprimantă şi/sau pe disc a datelor de intrare şi a rezultatelor obţinute. conţinutul datelor de intrare). PgUp. 9. format în general din trei ferestre. Editarea datelor de pe ecran. în prima linie a ecranului este afişat numele modulului care este în execuţie. Home.Prezentarea ferestrelor principale După selectarea unui model (din meniul principal sau dintr-un meniu secundar) este afişat ecranul de lucru iniţial. dimensiunile problemei care poate fi rezolvată. încărcarea de pe disc în memoria internă a datelor de intrare. Tabelul nr. Salvarea într-un fişier pe disc a datelor de intrare în vederea reutilizării lor prin comanda „Load".4 Comenzile de lucru ale sistemului QM Tasta H Comanda Help Descrierea comenzii Afişarea unor informaţii despre modulul de lucru curent (scopul. Execuţia programului şi obţinerea soluţiei problemei pentru care s-au introdus datele. F7. Specificarea directorului în care se află sau se vor depune fişierele de date. Deasupra lor. 9. ←. În timpul execuţiei comenzilor Help. Afişarea fişierelor din directorul de lucru care au extensia corespunzătoare modulului în curs de execuţie. iar primele două ferestre sunt iniţial libere. în lipsă. ↑. Pentru toate modulele QM. se consideră directorul în care se află pachetul QM. F10. Datele sunt stocate într-un fişier cu extensia specifică modulului. ↓. →. F9. F8. New.

Fereastra de date corespunde ferestrei de mijloc şi conţine macheta de preluare a datelor de intrare în funcţie de modulul curent apelat şi parametrii de setare incluşi în prima fereastră. în fereastra inferioară sunt afişate mesaje de eroare sau cereri de introducere a unor informaţii: domeniul de variaţie al unor parametrii de intrare. numărul variabilelor şi valorile parametrilor de intrare. Editarea datelor pentru corecţie sau modificare (comanda Edit).În alte situaţii. Analiza şi interpretarea rezultatelor. numele fişierului care se încarcă etc. Selectarea din meniul principal a modului adecvat pentru rezolvarea problemei. Introducerea datelor de intrare (comanda New) sau încărcarea lor de pe disc (comanda Load).2 Ferestre de lucru QM Etapele ce trebuie parcurse pentru rezolvarea unei probleme Formularea modelului matematic şi stabilirea datelor de intrare. Ferestre de titlu Ferestre de date Ferestre de comenzi Figura nr 9. În fereastra de titlu ce se deschide în partea superioară a ecranului se preiau informaţii privind titlul problemei ce urmează a fi rezolvată. Asupra informaţiilor din primele două ferestre se pot executa comenzile Help. 208 . numele fişierului care se va salva. Lansarea în execuţie a programului QM. Salvarea rezultatelor sau imprimarea lor. Lansarea în execuţie (comanda Run). Se pot modifica unele date de intrare reluând procesul de la etapa de editare. New şi Run din fereastra de comenzi. După analiza rezultatelor se revine în lista comenzilor din fereastra de jos a ecranului de lucru cu tasta Esc.

Figura nr. 9. Sondaje anterioare au stabilit un coeficient de fidelitate constant pe lună. Fereastra de preluare a datelor de intrare Datele de intrare sunt prezentate în figura nr. 0. B şi C. Cei 30% de cumpărători care în intervalul considerat părăsesc produsul A se îndreaptă în proporţie de 12% către produsul B.90 la produsul C. în ordinea apariţiei lor pe piaţă. B şi C . trei produse concurente . Terminarea normală a sesiunii de lucru cu QM se obţine apăsând tasta Esc de câte ori este necesar pentru a se ajunge în sistemul Windows. cota de piaţă a fiecăreia dintre cele 3 produse .notate cu A. Se urmăreşte previziunea cotelor pe care le vor deţine în cadrul pieţei după o perioadă de 10 luni utilizând modelul probabilistic bazat pe teoria lanţurilor Markov.2. 9.Ieşirea din QM. 8. 209 .4. cei 10% care părăsesc produsul C se orientează în proporţie de 5% spre produsul A şi de 5% spre produsul B. Să presupunem că la momentul analizei considerat momentul O. şi de 18% spre produsul C. în sfârşit.70 la produsul A.3 Fereastra rezultatelor de ieşire este redată în figura nr. 30% şi respectiv 10%.80 la produsul B şi 0. 8.în totalul pieţei era de 60%. de la produsul B 10% se îndreaptă spre produsul A şi 10% spre produsul C.utilizarea QM Pe o piaţă oarecare sunt prezentate. la un moment dat. şi anume de 0.2.A. Studiu de caz .3.

9. Astfel cota de piaţă a produsului A scade de la 60% la 18% iar cota de piaţă a produsului C creşte de la 10% la 57%.Figura nr. Produsul B are o scădere a cotei de piaţă nesemnificativă de la 30% la 25%.4. 210 . Fereastra rezultatelor de ieşire Se constată că după cele 10 luni cotele de piaţă ale produselor A şi C se modifică semnificativ datorită fidelităţii mai mari a cumpărătorilor prodului C faţă de produsul A.

211 .

212 .

Bucureşti. Bush J. 1998 6. in European Management Journal. 1995 14. in Organizational Dinamics... in.. 1. I. Bucureşti. Increasing I. Sisteme informatice în comerţ. From „In Search of Excellence” to Business Process Reengineering: The Role of Information Technology.. Productivity: A Holistic Approach. 1. 4. Information Strategy: The Executive’s Journal. Tribuna Economică. 1. nr.. Jaakola H. Cazan E. nr. Gronski Săndel. 2001 9. 1990 15. nr. Negruţă A.. Informantion Systems and Information Management: Definition and Development. in Information System. Editura Uranus. nr. 1. 3. Communication in a Network Organization. 1991 3. Ionescu Gh. Latvala L. Editura Expert 11. Koff W..S. Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale. Dacis. Dampsey J. Feldman T. Cluj-Napoca. Nicolescu L. in Information Systems. Academic Press. Ed. Greenberg S. Sisteme informatice de marketing.. An Introduction to Digital Media. 2001 213 .. Bucureşti 1991 2. English L. 1991 10.. 1997 8. in Information Strategy: The Executive’s Journal.BIBLIOGRAFIE 1. Ed... Database Marketing. nr. nr. Frahman A. 1996 7.. Pescaru V.. Owings P. 1991 13.. Tehunen H. Information Technology. Sisteme informatice în economie. 1995 5. The Ultimate Marketing Tool. Editura Tehnică. nr. Jih W. Lockett G. Information Management. I. 1999 12.. Marinescu V. Nicolescu O.L. Gheorghe Orzan.. New Jersey. McGraw-Hill Inc. Turning Information Management into an Effective Business Enabler. 1. Boaden R. 1990 4. Mastenbroeck. Prentice Hall. Information Technology and Changes in Industry. in Information Strategy: The Executive’s Journal.Gh.. Managementul modern al organizaţiei. Edward L. vol.. J.. Organization Design and Organizational Theory. Computer Support Cooperative Work and Groupware. vol.. Biţă V.

CISON. Stanciu V. Cioc M... Vlădeanu D. Tribuna Ecopnomică... . 1992 214 . o cale spre performanţă.Ghidul managerului eficient. Informatică pentru managementul firmei. vol. Verboncu I. Sisteme informatice de Gestiune. Ursăcescu M... nr.. Modelarea şi simularea proceselor economice. Airinei D.. Editura Tehnică. Bucureşti. 2002 21.. Bucureşti.. Petrion. Ursăcescu M. Management.. Iaşi. 1999 27. Grantt J. Editura ALMI... The Role of Information Systems Strategy in Making Market Leaders in Information Strategy: The Executive’s Journal. Sisteme informaţionale pentru afaceri. Ed. Willson D. Informatică şi management.). Sisteme de gestiune a bazelor de date. 2001 19. Fotache M. Pollatis Y. Manageri şi management. nr. Polirom. Oxford.. Schein E. Bodea C. Useem M.. 1999 20. 2. Management comparat... Ioniţă C. 2000 30. 29. Nicolescu O. Polirom. 2001 33. 2000 32. Tabloul de bord.. Bucureşti. Ioniţă F. Editura Universitară. Nicolescu O. Informatică managerială. Oxford University Press. Radu I.. Ed.. Lungu I.... vol. Radu I.. 1996 28. Editura Economică. Bucureşti. Verboncu I. Bucureşti. Bucureşti.. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Editura Economică.. in the Kochan. Editura Economică. Raţiu-Suciu C. Oprea D. Burlacu S.. nr. Ed. Bucureşti. 1996 23. in The Journal of Business Communications. Editura Tehnică. 2. Ed. 1998 18.. Bucureşti. Editura Economică. – Transforming Organizations. Velicanu M. 2.16.. (coord.1999 22. Diagonal Communication Links Within Organization. 2001 25.. Nicolescu O. Ed. 2000 24. Didactică şi Pedagogică. Radu I.. Reck V. Nicolescu O. Information Resources and Corporate Strategy Development. Iaşi. in Information Strategy: The Executive’s Journal. Reck R. Bucureşti. 1999 31. 1992 29. Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. The Role of CEO in The Management of Change: The Case of Information Technology. Bucureşti. 2005 26. Oprea D. Bucureşti. I – II. 1993-1994 17. Verboncu I. Ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful