Liviu Mihăescu

SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI APLICAŢII INFORMATICE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009

1

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu este acreditată CNCSIS Cod 177

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MIHĂESCU, LIVIU Sisteme informaţionale şi aplicaţii informatice în administrarea afacerilor / Mihăescu Liviu. – Sibiu : Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009 212 p. Bibliogr. ISBN 978-973-739-778-2 004:336

2

CUPRINS

Capitolul 1 SISTEM, SISTEM ECONOMIC, SISTEM INFORMAŢIONAL ...................................... 7 1.1 SISTEMUL. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI.................................................. 7 1.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC .................................................. 10 1.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI ...... 17 Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL ................................................................................... 23 2.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII ...................................... 23 2. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL.................................................. 29 2.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ....................................... 34

2.2.1 Datele şi informaţiile .................................................................... 36 2.2.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale .......................................... 42 2.2.3 Procedurile informaţionale ......................................................... 43 2.2.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor........................................... 44
2.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC - SISTEM INFORMAŢIONAL ...................... 45 2.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE ....................................................... 51

2.4.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor ............... 52 2.4.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou ...................... 53 2.4.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) ...................... 54 2.4.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) .......................... 54 2.4.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) ......... 55
2.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL ........................................... 55 Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 58 3.1 SISTEMUL INFORMATIC ................................................................................. 58 3.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE ............................ 60 3.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE ..................................................... 62 3.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC .......................................................... 66

3.4.1 Funcţia de preluare a informaţiei .............................................. 66 3.4.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei ...................... 66 3.4.3 Funcţia de comunicare ............................................................... 67 3.4.4 Funcţia de prelucrare .................................................................. 67 3.4.5 Funcţia de ieşire a informaţiei.................................................... 69
3.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ........................................................................... 70

3.5.1 Componenta hardware a sistemului ......................................... 71 3.5.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului ................................... 71 3.5.3 Componenta software ................................................................. 74 3.5.4 Componenta informaţională....................................................... 75 3

Capitolul 4 INFORMAŢIA - OBIECT AL PRELUCRĂRII ............................................................. 76 4.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE - CALITATEA ACESTORA – .... 76 4.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ ................................................................................................. 79 4.3 PROCESE INFORMAŢIONALE ........................................................................ 82 4.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL ............................................................. 87

4.4.1 Generarea, culegerea şi transmiterea datelor ........................ 87 4.4.2 Gestiunea datelor ........................................................................ 88 4.4.3 Analiza şi interpretarea datelor.................................................. 88 4.4.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei ........................ 89
Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE ........................................................................................................... 90 5.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE ........................................... 90 5.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ........................................... 96 5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE .............. 103 Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE.................................................... 107 6.1. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMII- ........................................................................................................... 107 6.2. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ............... 109

6.2.1. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor............. 109 6.2.2. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului .......................................................................................... 111 6.2.3. Externalizarea sau outsourcingul informaţional................... 111 6.2.4. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet .................................................................................................. 112 6.2.5. Expansiunea comerţului electronic ........................................ 113 6.2.6. Scrutarea informaţională ......................................................... 114 6.2.7. Conturarea întreprinderii virtuale ........................................... 115 6.2.8. Cristalizarea managementului informaţional ........................ 116
6.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV ......................................................................................................... 120 Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE .................................................. 123 7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII ..................................................... 123 7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE................................................... 126

7.2.1 Vulnerabilitatea digitală ............................................................ 131 7.2.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital ............. 132 7.2.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii ........... 132 7.2.4 Lărgirea prăpăstiei digitale ....................................................... 133 7.2.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei................... 134 4

..... 145 8................3............3.. Consideraţii preliminare...........6.................. 198 9....................... Declanşarea studiului de reproiectare ...................................1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor .....3 Rolul securităţii informaţiilor ..............4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii ........utilizarea QM ..........1.......................................4.....4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate ..............2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri ...3..........2 SISTEMUL QM .............5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE ...................... 138 7..................1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE ....................................................3.......3.......2................................................7....5...........................8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ........................1.......... 135 7.................3.. Implementarea perfecţionărilor informaţionale ..... 210 BIBLIOGRAFIE.2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL .3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONAL-MANAGERIAL ....3.................. 203 9........ 199 9..........3....... 189 8..... 136 7..3.........SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR ................... 199 9..... 177 8. 171 8..6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE ..............9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ....................................... 162 8.................................. 179 8..3....................2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale .....................2.........1.......3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei .......................................................1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ......................3.......... 152 8..................................7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ...1............................ 145 8.. Prezentarea generală a pachetului QM ............. 148 8....................1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale ........ 163 8............3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive ............. 135 7.........2.....................2....................... 202 9....... 198 9....3.......... 204 9... 159 8............ Studiu de caz .......................7...................................1................. 157 8.......................... 180 8.................. 152 8.4 INTEGRAREA SISTEMELOR ..............6............ Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat ..........6........... 185 8.............. Reproiectarea sistemului informaţional........................... 158 8......................................6.......... 200 9................................. 162 8. 213 5 .............................. 152 8...1............. 195 Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR .... Analiza critică a sistemului informaţional ................................. Evaluarea funcţionării sistemului informaţional .3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR ................. 140 Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII .2 Mediul securităţii informaţiilor ... 174 8.....................1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei ......................................................

6 .

graniţele dintre ele se estompează 7 .1 SISTEMUL. metode. în funcţie de mulţimea elementelor. de relaţiile cu mediul. statice sau dinamice. cu care se află în interacţiune. În pofida numeroaselor caracteristici generale. (Grunberg.A. tehnici. într-un sistem mai mare. format în general din echipamente. simple sau complexe. procedee. un element nu aparţine unui singur sistem. diferitele sisteme se deosebesc foarte mult între ele. îl putem recunoaşte ca simplu sau complex. Dar.. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI Sistemul este un ansamblu de elemente interdependente formând un tot organizat care interacţionează pentru realizarea unui scop determinat. închise sau deschise. Sistemul este un ansamblu de elemente materiale sau nemateriale. liniar sau neliniar ş. SISTEM INFORMAŢIONAL 1. Prin intermediul teoriei sistemelor se poate distinge un sistem de altele. În teoria sistemelor se afirmă că.cu atât mai evident. 1977).Capitolul 1 SISTEM. L. determinate sau probabilistice. determinist sau probabilist. modele şi personal utilizate interdependent prin intermediul unor procese ce asigură transformarea unor elemente de intrare în elemente de ieşire prin intermediul unui mecanism specific şi al unui sistem de control. împreună cu celelalte sisteme. Deşi sunt formate dintr-o mulţime de elemente aflate în interacţiune. ci mai multor sisteme. toate se comportă unitar şi integral în relaţiile lor cu mediul. SISTEM ECONOMIC. de factorul timp. În acest sens. sistemele se întrepătrund foarte mult. sistemele nu sunt identice între ele.a. Oricât de independent ar fi un sistem.d. organizarea şi complexitatea. Zadeh (1973) evidenţiază faptul că posibilitatea descrierii exacte a unui sistem scade odată cu creşterea complexităţii. se pot studia ordinea. liniare sau neliniare etc. cu cât sistemul este mai complex. în realitate nu poate fi vorba decât de o independenţă relativă. Astfel.m. până la un nivel dincolo de care precizia şi relevanţa se exclud reciproc. deoarece el este integrat. sistemele pot fi finite sau infinite. de coeficientul de complexitate şi de natura relaţiilor dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire. dar întotdeauna va rămâne ceva care nu poate fi formalizat şi care reprezintă tocmai particularitatea şi individualitatea sistemului respectiv .

j=1. deoarece între apartenenţa şi neapartenenţa unui element la un sistem apar o serie de situaţii intermediare. interdisciplinară. care întreţin un anumit schimb de substanţă. 1.i=1. în cazul mulţimilor clasice. iar în cazul sistemelor vagi. 8 . 1. tot aşa nu există decât sisteme vagi ale căror elemente aparţin în acelaşi timp mai multor sisteme. Problema organizării şi autoorganizării a fost pusă de W. Ieşirile (yj) din sistem reprezintă influenţa pe care sistemul respectiv o exercită asupra mediului în care există ca subsistem. de energie sau de informaţie cu mediul în care se află. aşa cum nu există decât sisteme deschise. Orice sistem organizat se caracterizează prin: intrări. Organizarea este cea care conduce la diversitatea lumii în care trăim. L.A. ieşiri. f: X→(0.şi devin mai vagi. Dacă însă fiecare sistem este un subsistem şi fiecare subsistem poate face parte din mai multe sisteme. Notând cu l apartenenţa şi cu 0 non-apartenenţa elementului x la mulţimea X. ci de modul cum sunt organizate.1 Reprezentarea unui sistem).1). care sunt formate din elemente ce nu le aparţin în totalitate.m IEŞIRI Figura nr. generatoare de îmbunătăţiri ale sistemului. funcţia de apartenenţă f este f: X→(0-1). structură şi stare (Fig. Organizarea sistemelor a dus la generarea altor sisteme. atunci. xi . adică între 0 şi 1 apare o infinitate de stări posibile. Teoria sistemelor studiază elementele în cadrul sistemului din care fac parte. o flexibilitate a structurilor sale. diversitatea nefiind provocată de substanţa şi energia din care sunt constituite. atunci devine necesară o abordare mult mai largă.R. numite grade de apartenenţă. Ashby (1947). Prin autoorganizare se realizează o anumită interacţiune cu mediul. din ce în ce mai complicate şi mai diverse. concomitent cu asigurarea integrităţii şi identităţii sistemului. Zadeh (1965) vorbeşte despre sisteme vagi.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj.1 Reprezentarea unui sistem Intrările (xi) în sistem reprezintă influenţa pe care mediul o exercită asupra unei componente (un subsistem) de sistemul de dimensiuni mai mari. În realitate. adică de 0 sau l.

orice ramură a economiei naţionale sunt sisteme economice. informaţionale. reprezintă o componentă (un subsistem) a unui sistem mai mare (macrosistem) cum este considerat sistemul economico-social. sistemul informatic. Un sistem economic complex se caracterizează prin: existenţa unor componente separabile pentru care se pot stabili scopuri funcţionale distincte. prin intermediul cărora se realizează obiectul de activitate al unei entităţi economice. atunci ea este definită ca subsistem. Însăşi economia naţională sau economia mondială. Orice întreprindere economică. 9 . existenţa unor legături funcţionale interioare. prin care se asigură funcţionarea sistemului. sistem de calcul etc. Prin particularizarea acestor caracteristici din definiţia generală şi abstractă de sistem se desprind diferite sensuri concrete. tehnico-economice (materiale. a maşinilor şi a mediului înconjurător. din care face parte.). energetice etc. precum şi a unor legături cu exteriorul (cu alte sisteme). sistemul informaţional. care se întâlnesc în toate domeniile de activitate (ca de exemplu: sistemul economic. prezenţa în sistemul economic a oamenilor. un ansamblu de elemente considerate subsisteme cu legături reciproce. se comportă ca sisteme complexe (macrosisteme). Dacă o entitate economică este privită şi analizată independent de structurile ierarhice superioare. ….Structura sistemului reprezintă modul cum sistemul respectiv este organizat şi cum funcţionează pentru realizarea scopului determinat y=f(x1. specifice. văzute la nivel global.) între diferite componente ale sistemului. Sistemul economic ca noţiune concretă de sistem. sistemele economice pot fi grupate în sisteme simple şi sisteme complexe sau macrosisteme. Noţiunea de sistem economic desemnează un ansamblu de elemente independente. Sistemul economic defineşte componente şi ansambluri economice. Un sistem economic complex reuneşte. într-o structură ierarhică. Dacă însă aceeaşi entitate este privită în raport cu nivelul ierarhic superior ca fiind componentă a acestuia. Starea sistemului reprezintă gradul de organizare a sistemului respectiv la un moment dat. Din punct de vedere al structurii şi al complexităţii funcţiilor pe care le realizează. atunci i se conferă atributul de sistem. xn). dar subordonate scopului întregului sistem. Starea şi dinamica unui sistem pot fi studiate şi cunoscute în orice moment prin intermediul legăturilor informaţionale din interiorul şi exteriorul sistemului respectiv.

2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC Organismul asupra căruia se răsfrâng atribuţiile sistemelor economice.feedback1-. Rezultă că noţiunea de sistem este relativă. pot să fie de orice dimensiune. 1988 10 . ca exemplu: o mare firmă sau un minister.. iar în condiţiile în care apar abateri. 1. Inputuri-le şi outputuri-le pot fi numite fluxuri. agent economic.. Pe baza analizei fluxului de ieşire. iar în interiorul ei atomul este organizaţia. Raţiu-Suciu C. economia unei ţări etc.iar structura ierarhică din care face parte este definită ca un macrosistem. organul de decizie verifică modul în care sunt realizate obiectivele şi sarcinile stabilit. Atunci. Orzan Gh. “ Modelarea cibernetico-matematică a cererii de mărfuri a populaţiei” în volumul „Cibernetica Aplicată”. Prin structura unui sistem cu buclă se au în vedere: 1 Cătoiu I. Unitatea reprezintă un element al sistemului economic ce nu se mai poate descompune. În acest caz molecula devine instituţia. Academiei. comportându-se cu regularitate determinată şi răspunde conform unor reguli la impulsurile primite. Organizaţia este o formaţie constituită din oamenii unităţii în vederea îndeplinirii anumitor funcţii social-economice determinate. Prezentăm în continuare atomii. Ed. modificându-şi în timp starea internă.. Instituţia este o formaţie specială economică complexă. Dinamica acestui tip de sistem este determinată tocmai de încercarea sa de a se autocontrola în faţa perturbaţiilor externe. Un sistem cibernetic îşi autoreglează intrările în funcţie de scopul şi obiectivele pentru care a fost conceput să funcţioneze prin intermediul unei bucle de control . societatea trebuie privită ca şi materia în fizică. Această buclă constă în fluxuri fizice de produse asociate cu fluxuri de informaţie. adoptă măsuri de reglare sau autoreglare în baza legii conexiunii inverse. Funcţionarea sistemului cibernetico-economic constă în faptul că în fiecare perioadă primeşte un input şi emite un output. iar utilizarea ei în analizele economice este contextuală. Bucla de feedback asigură realizarea funcţiilor de autoreglare şi de comportament dinamic al sistemelor.

ce trebuie îndeplinite prin interacţiunea dintre sistemul de conducere şi cel executiv. Sistemul cibernetico-economic este un sistem complex care poate fi reprezentat ca în Figura 1. operaţional şi metodologic. 11 . între care există relaţii de cauzalitate şi care acţionează interdependent în scopul asigurării proceselor şi relaţiilor de conducere la nivelul unei organizaţii.1. Pentru a funcţiona.2 Reprezentarea unui sistem cu buclă feedback Un sistem poate fi controlat printr-un alt sistem de nivel superior. cadrul legislativ în materie şi cerinţele strategice ale entităţii economice. Practic orice sistem economic este un sistem cibernetic cu buclă.m IEŞIRI Figura nr. Sistem de conducere xi .2 şi asigură transformarea unor fluxuri de intrare în fluxuri de ieşire prin raportarea la obiectivele programate şi o eventuală corectare a diferenţelor înregistrate pe buclă.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj.modul în care fluxurile sale de materiale şi/sau informaţionale sunt interconectate. o politică / o strategie care specifică acţiunile necesare pentru a corecta aceste diferenţe. Rezultă că sunt fixate obiective clare şi directe pentru procesul de decizie. informaţional. reguli de decizie încorporate în buclele feedback. o buclă feedback presupune existenţa a 2 factori: înregistrarea unei diferenţe între o valoare dorită şi una reală.j=1.i=1. numit sistem de conducere care are la bază anumite obiective determinate de specificul domeniului. Sistemul de management al firmei este un ansamblu de elemente cu caracter decizional. modul în care aceste fluxuri sunt modificate sau transformate în factori de întârziere.

deoarece întreprinderea reprezint o . reprezintă unitate organizată. care la înfiin înfiinţare capătă statut de persoana juridic juridică. Sistemul de management al firmei 1. 5. deoarece firma se afl în interacţiune permanent cu . 1. are mai multe caracteristici şi anume: sistem foarte complex deoarece reuneşte resurse umane. dispune de capital etc. ă sa funcţională. eficientizării Figura nr. ca sistem. cât şi la cerinţele generate rile i de dinamica elementelor încorporate. particularităţi specifice proceselor de produc i producţie. care prelucrate adecvat se transforma în decizii ulterioare. muncă. ie sistem tehnico-material. are un sediu. între care se stabilesc multiple şi profunde legături. capătă o denumire. 7. complex. deoarece între mijloacele de muncă materiile material. materiale. sistem dinamic. i creează sistem organizatoric organizatoric-administrativ. oferită de autonomia autoreglabil. sistem socio-economic. -şi atea. 2. precum şi ături. organic adaptiv deoarece se adaptează permanent la adaptiv.Acesta se constituie ca un ansamblu de componente care faciliteaz exercitarea facilitează proceselor manageriale.. producţie în cadrul unor procese generatoare de bunuri materiale. ă schimbările macrosistemelor din care face parte. 3. 6.3 Firma.autoregleze activitatea. 4. prime şi materialele utilizate se creeaz anumite conexiuni. să. Firma ca sistem este format din următoarele subsisteme: formată 12 1. te financiare. pe baza informaţiilor culese. . în scopul eficientiz rii muncii factorilor de decizie. sistem autoreglabil deoarece firma are capacitatea. află iune permanentă celelalte elemente ale sistemului c căruia îi aparţine. deoarece aici are loc combinarea factorilor de economic. sistem deschis.

3. a cărui stare de funcţionare variază în timp. reprezentat de manager a cărui activitate are la bază informaţiile. a întregului sistem complex în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite.4 Subsistemele întreprinderii 13 MEDIUL EXTERIOR Subsistemul de conducere . subsistemul informaţional. Întreprinderea ca sistem Flux informaţional Decizii Informaţii Subsistemul informaţional Fluxuri materiale şi financiare Decizii Subsistemul operaţional Date Figura nr. urmăresc şi controlează funcţionarea sistemului executiv. factorii perturbatori care îl influenţează şi să ia decizii pentru creşterea eficienţei funcţionării sistemului.4 Subsistemele întreprinderii): 1. care conectează subsistemul condus şi conducător şi asigură informaţii despre nivelul sistemului. Rolul managerului este de a sesiza legăturile dintre elementele componente. care se caracterizează printr-o anumită capacitate de producţie. nivel şi o anumită stare. 2. subsistemul de conducere. subsistemul conducător. În analiza structurii organizatorice şi funcţionale a unui sistem economic complex. Rezultă că firma este un sistem economic complex. subsistemul informaţional. 1. Subsistemul de conducere (decizional) este format din ansamblul de specialişti care. 1.subsistemul condus. subsistemul operativ sau operaţional. cu ajutorul unor metode şi tehnici specifice. reglabil. se disting trei subsisteme (Fig.

Essentials of management. tehnici”. precum şi totalitatea mijloacelor sistemului de conducere şi decizie2. combinarea. conducere şi control. Bucureşti 1995. “Management.Subsistemul de conducere reprezintă ansamblul intercorelat al deciziilor adoptate şi aplicate într-o organizaţie. pentru a asigura cadrul. Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de elemente care acţionează intercorelat. New York Russu C. tehnic şi funcţional. 1990. în scopul desfăşurării proceselor de management Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de resurse umane. “cei care vor să coopereze. deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor de execuţie prin subsistemul informaţional (flux descendent). structurate corespunzător sistemului de obiective şi configuraţiei ierarhiei manageriale. Astfel. 14 . McGraw-Hill. de la acesta către sistemul de conducere. divizarea şi funcţionalitatea proceselor de muncă. care apoi sunt transmise subsistemului informaţional (flux ascendent) în vederea stocării şi prelucrării datelor necesare obţinerii informaţiilor utile în vederea fundamentării deciziilor la nivelul subsistemului decizional (de conducere). 1 2 Harold Koontz:. metode. iar pe de altă parte asigură căile de comunicare între celelalte subsisteme. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind starea şi dinamica sistemului condus. prin înregistrarea.. vor lucra mai eficient dacă vor cunoaşte ce trebuie să facă. necesare realizării obiectivelor stabilite de către organizaţie. Ed. Expert. concepte."1 La nivelul subsistemului operaţional (în cadrul căruia se desfăşoară procesele economice specifice domeniului de activitate a agentului economic) are loc operaţiunea de culegere a datelor. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. Subsistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor. Prin sistemul informaţional se asigură legătura permanentă şi necesară între sistemul de conducere şi sistemul condus în dublu sens: prin prelucrarea şi transmiterea deciziilor de la sistemul de conducere către sistemul condus. care asigură realizarea efectivă a obiectivelor stabilite prin deciziile transmise de sistemul de conducere. materiale şi financiare precum şi întregul ansamblu organizatoric. Subsistemul informaţional joacă un dublu rol: pe de o parte asigură toate informaţiile necesare luării deciziilor pe toate nivelele de responsabilitate. ce activităţi le revin şi care este rolul lor în raport cu ceilalţi.

sunt descrise prin două sisteme de funcţii de reacţie. sisteme funcţie de reacţie a sferei reale. Procesele de reglare sunt procese intelectuale. legate între ele. o succesiune de procese şi fluxuri informaţionale. El este considerat acea parte a realităţii. Unităţile fiind legate între ele prin fluxuri de input şi output. Procesul intern este acela ce are loc în interiorul unităţii şi care transformă input-ul în output. Procesele unui sistem economic sunt de două tipuri: reale şi de reglare. ca: producţia şi consumul. constituită din date şi informaţii organizate şi structurate. necesare la nivel decizional şi operaţional. Toate fluxurile de resurse (materiale sau informaţionale) dintr-un sistem economic. Transformările ce au loc în sistemul economic şi ansamblul funcţiilor de reacţie ale unităţilor. care acţionează în baza unor relaţii de cauzalitate. prelucrării şi transmiterii datelor şi a informaţiilor. conducând la generarea permanentă de noi informaţii şi fluxuri informaţionale. În baza celor prezentate se poate vorbi de două subcategorii de procese. au la bază desfăşurarea unor activităţi umane. 15 . transmiterea informaţiei. iar pe de altă parte. pregătirea deciziei şi decizia. anume: procese reale interne. unităţi de reglare în care au loc exclusiv procesul de reglare internă. în vederea culegerii. prelucrarea acesteia. în scopul atingerii unor obiective. implicând. aici intrând: observarea. modificându-se şi starea internă a sistemului. ca: prelucrarea informaţiei. Starea unităţii poate fi caracterizată de stocul din depozit. unităţile economice (firmele) se pot încadra în două categorii: unităţi reale în care au loc exclusiv procesul real intern. pe de o parte. compun un sistem. circulaţia şi consumul. Un sistem economic este un sistem viabil. Pe baza celor enunţate mai sus. dar şi de informaţiile acumulate în birouri şi servicii. procese de reglare interne. Procesele reale sunt procese materiale şi fizice. intrând: producţia. pregătirea deciziei şi decizia.Subsistemul informaţional reprezintă un ansamblu de componente. anume: sisteme funcţie de reacţie a sferei de reglare. sau pornind de la ele – utilizând tehnologia informaţiei. din evenimente care au un efect asupra acestora şi din actori care acţionează în baza lor.

Astfel. care întreţine aceste fluxuri şi circuite informaţionale şi permite celorlalte sisteme ale resurselor să funcţioneze ca un sistem integrat. toate informaţiile necesare. bancar). Sistemul informaţional îşi îndeplineşte acest rol prin: asigurarea informaţiilor necesare fiecăruia dintre sistemele de resurse precum şi a sistemului integrat al resurselor. centralizate. menţinerea colecţiilor (fişierele şi bazele de date). astfel că informaţiile constituie un adevărat „liant” informaţional. stocarea şi prelucrarea ansamblului datelor reflectând starea şi evoluţia sistemului condus. fluxurile şi circuitele informaţionale se integrează organic cu celelalte fluxuri şi circuite ale resurselor. pot viza perioade de timp mai lungi (decizii strategice) sau mai scurte (decizii tactice). în funcţie de responsabilităţile şi atribuţiile sale. la rândul lor. sistemul informaţional (economic) este mijlocul de comandă şi control prin care sistemul de conducere îşi exercită funcţiile asupra sistemului executiv. Aspectul organizaţional al întreprinderii rămâne pe un plan secund. Scopul principal al sistemului informaţional este de a furniza fiecărui utilizator. stabilirea modalităţilor de achiziţionare a datelor necesare sistemelor de resurse. având drept scop asigurarea informaţiilor necesare stafului managerial. inclusiv a sistemului informaţional însuşi. Deciziile. Subsistemul informaţional se interpune între subsistemul decizional şi cel operaţional. generează informaţiile de ieşire prin reflectarea funcţionării tuturor sistemelor de resurse. ci ca element de legătură al mediului intern al întreprinderii cu cel exterior acesteia (economic. Datorită dificultăţii identificării complete a acestor cerinţe informaţionale şi datorită necesităţii anticipării unor cerinţe informaţionale având un orizont de timp mai îndepărtata. la nivelul cerinţelor impuse de luarea deciziilor în sistemele de resurse. se optează pentru culegerea. reprezentând în acelaşi timp un mijloc de comunicare între celelalte două subsisteme. Majoritatea metodelor de concepere a sistemelor informatice pornesc de la definirea nevoilor informaţionale ale viitorilor utilizatori. El nu trebuie văzut doar ca o interfaţă între subsistemul operaţional şi subsistemul de conducere. În cadrul sistemului economic. financiar. el fiind abordat mai degrabă în 16 . De aici putem concluziona faptul că subsistemul decizional necesită informaţii specifice necesare fundamentării pe de o parte a deciziilor strategice iar pe de altă parte a deciziilor tactice.

Desfăşurarea şi controlul operaţiunilor în formă multinaţională necesită comunicarea cu furnizorii şi distribuitorii 24 de ore din 24. cât şi managementul. joacă un rol strategic pentru succesul afacerilor. Vitezele de lucru. Acest aspect rezidă din amplificarea în volum şi structură a schimburilor comerciale. Astăzi. când. Cel de-al treilea val este marcat de impunerea informaţiei ca resursă fundamentală de viaţă a omului şi se petrece în zilele noastre. Primul val a fost cel ce a caracterizat trecerea de la viaţa nomadă a omului primitiv la agricultură. defineşte „valurile" ca fiind marile transformări sociale care au direcţionat evoluţia omenirii până în prezent. datorită opririi din peregrinare. şi-a putut organiza superior viaţa. informaţia pune în mişcare atât tehnologiile pentru transformările fizice necesare societăţii. cerinţele culturale au sporit şi s-a atins un nivel superior de productivitate şi. firmele nu mai sunt avantajate de existenţa pieţelor protejate.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI Mediul de afaceri se află într-o continuă schimbare. implicit. Al doilea val s-a datorat trecerii de la agricultură şi meşteşuguri la industriile mecanice. Sistemele informaţionale furnizează potenţialul analitic şi cel de comunicare de care au nevoie firmele pentru a-şi administra afacerile la scară globală. 1. companiile trebuie să facă faţă unor noi provocări. spre finele secolului al XVIII-lea. edificând locuinţe şi cultivând pământul. în cazul acestei mutaţii. In acest nou cadru. ci trebuie să facă faţă concurenţei deschise. Dezvoltarea socială şi diviziunea muncii se află într-o relaţie nemijlocită. ca şi 17 .procesul definirii prelucrărilor decât în procesul identificării şi structurării datelor. de viaţă. Globalizarea economiei şi tehnologia informaţiilor au determinat o intensificare a competiţiei pe pieţele internaţionale. în acest caz. Succesul lor depinde de abilitatea de a opera la nivel global. Alvin Toffler în „Al treilea val". Informaţia. Condiţiile de muncă s-au îmbunătăţit. Trecerea societăţii dintr-o etapă în alta este asociată cu perfecţionarea diviziunii muncii. Felul de viaţă al omului s-a schimbat radical o dată cu această mutaţie. între diferite localităţi de pe glob.

şi folosesc un set de proceduri de operare standard pentru a realiza o producţie de masă. sociologie şi ştiinţele politice. prin tehnicile matematice destinate optimizării parametrilor selectaţi de organizaţie. Noua abordare a organizării şi conducerii firmelor de afaceri se caracterizează prin aplatizarea ierarhiei sistemului de conducere. fiind evidentă. Ştiinţa calculatoarelor se concentrează asupra teoriei calculatoarelor. Managementul ştiinţific pune accentul pe dezvoltarea de modele pentru adoptarea deciziilor manageriale şi pe alte practici specifice managementului organizaţiei. Studiul sistemelor informaţionale are un caracter multidisciplinar şi cuprinde două modalităţi de abordare . Totul porneşte de la om şi se propagă printr-o tehnologie rapidă spre el însuşi. precum şi răspunderile sale se acutizează. prin descentralizare şi creşterea flexibilităţii organizaţiei de a se adapta la schimbările care apar în mediul de afaceri. pe de o parte. Relaţia dintre productivitate şi calitate. Cerinţele intelectuale sunt acum cele mai pregnante. Informaţia este „materia primă" a managementului. pe de altă parte. 18 . în acest sens. Simbolurile şi modelele devin esenţiale la acest stadiu al dezvoltării. a căror evoluţie trebuie întreţinută în continuare. asupra metodelor de calcul şi a metodelor de stocare şi de accesare a datelor. inclusiv managementul acesteia. ştiinţa calculatoarelor şi cercetări operaţionale. se impune o perfecţionare a calităţii şi productivităţii managementului. Cel mai mult este influenţată de către al 3-lea val activitatea de conducere. cu un grad ridicat de centralizare. Pentru a putea implementa într-o organizaţie această nouă abordare. Abordarea comportamentală se bazează pe psihologie. Aceasta poate să-l afecteze mult mai profund decât în cadrul celui de-al 2-lea val.una tehnică şi una comportamentală. Productivitatea managementului trebuie să fie compatibilă cu cea a tehnologiilor de transformare fizică. firmele de afaceri dispun de o structură ierarhică. Exerciţiile de responsabilitate accentuată sunt cantonate în cea mai mare parte în această zonă a activităţii umane. cum sunt controlul stocurilor. în varianta clasică. Pregătirea omului pentru a face faţă impetuozităţii informaţionale. mai ales. Abordarea tehnică se bazează pe următoarele discipline: management ştiinţific.calitatea lucrărilor cresc considerabil. Comportamentul individului este supralicitat. Cercetările operaţionale atribuie. şi diviziunea muncii. este necesar să se utilizeze pe scară largă tehnologia informaţiilor. O altă influentă majoră vizează mediul intern al organizaţiei. precursorii ştiinţei managementului au intuit cerinţele evoluţiei şi au făcut primele demersuri comunicaţionale pe care trebuie să le cunoaştem şi.

optimizarea cheltuielilor de transport şi costul tranzacţiilor. telecomunicaţiilor.cea a Internetului şi comerţului electronic. astăzi acestea sunt mult mai multe. organizaţiilor şi societăţii în ansamblu. Fuziunea dintre domeniile informaticii. Totodată. Oportunităţile oferite de noile infrastructuri electronice vor face posibilă verificarea multor procese de luare a deciziilor organizaţionale. Majoritatea problemelor comportamentale dintr-o organizaţie nu poate fi exprimată folosind modele normative. Sociologii se concentrează asupra impactului sistemelor informaţionale asupra grupurilor. De asemenea. abundă oportunităţile şi ameninţările. Personalul angajat va reprezenta în continuare investiţia cea mai importantă a unei firme. firmă. industrie şi infrastructurile publice. când cash-flow-ul firmelor este din ce în ce mai des prezent online. Totuşi. atât în desfăşurarea afacerilor pe 19 . În secolul XXI. Dacă în trecut existau doar câteva infrastructuri limitate care furnizau căi de acces spre clienţi. Specialiştii în domeniul ştiinţelor politice investighează impactul politic al utilizării sistemelor informaţionale. în care firmele încearcă să se redescopere. deciziile pe termen lung privind investiţiile în infrastructura informaţională vor diferenţia capacităţile competitive ale firmelor. precum şi extinderea universală a Internetului şi a altor componente ale comerţului electronic prezintă avantaje strategice şi ameninţări pentru orice firmă. prin utilizarea cât mai eficientă a resurselor disponibile. Deja. multe firme fac eforturi financiare mari în vederea investirii în tehnologia informaţională. o valoare adăugată organizaţiei. Managerii firmelor sunt nerăbdători să utilizeze cât mai rapid această puternică combinaţie dintre unitatea de afaceri. În această nouă eră a competiţiei economice. managerii trebuie să conştientizeze modul în care infrastructura informaţională a firmei se intersectează cu infrastructurile publice şi cu infrastructura noii industrii care apare . încercând să aleagă varianta optimă din multitudinea de variante tehnice şi economice şi căutând să realizeze un echilibru optim al posibilităţilor la nivelurile firmei şi unităţii de afaceri. Psihologii sunt preocupaţi de reacţia individuală a personalului angajat faţă de sistemul informaţional şi de modelele cognitive ale raţionamentului uman. însă infrastructura cu care aceasta va opera va fi electronică. odată cu creşterea importanţei noii infrastructuri electronice se va observa şi o scădere a importanţei bunurilor fizice şi a amplasării acestora. se observă că tehnologia informaţională este de importanţă majoră pentru toate organizaţiile moderne. publicisticii şi divertismentului.

cea mai mare pondere o deţin cheltuielile cu tehnologia informaţională. este clar că managerii nu-şi pot permite să renunţe la personalul cu pregătire tehnică. infrastructură care se află în strânsă legătură cu: (a) infrastructurile diferitelor ramuri industriale (cum ar fi sistemele de plăţi ale băncilor. aceste infrastructuri permit firmelor să-şi desfăşoare activitatea. împreună cu tehnologia informaţională. suporturile de stocare a datelor. cu furnizorii. care să concorde cu obiectivele şi cu strategia firmei în ceea ce priveşte clienţii şi acţionarii. Analizând această situaţie. Întregul portofoliu al tehnologiei informaţionale trebuie coordonat de un management format din specialişti atât în domeniul economic. în aşa fel încât alegerile făcute să ţină seama de aspectele strategice. În multe organizaţii. punând în balanţă riscurile şi câştigurile pentru alegerea variantei optime. şi oferă guvernelor căi eficiente din punct de vedere al costurilor de a furniza servicii populaţiei. Noua infrastructură. Ea include investiţiile în tehnologie informaţională implementată atât de personalul de specialitate din interiorul firmei. respectiv hardware. comunicaţii. noi pieţe şi pentru diverse schimbări în cadrul profesiilor. competitive. care trebuie coordonat la fel ca un portofoliu financiar. tehnice. cât şi în personalul care furnizează aceste servicii. În multe firme moderne o mare proporţie din capital se regăseşte chiar în tehnologia informaţională. Toţi managerii trebuie să deţină cunoştinţe bine dezvoltate. cât şi în cel tehnic.cale electronică (comerţ electronic). Portofoliul tehnologiei informaţionale este determinat de infrastructura tehnologiei informaţionale existentă în firmă. sistemele de rezervare la liniile aeriene) şi cu (b) infrastructurile publice (cum ar fi furnizorii de servicii Internet şi telecomunicaţii). Valoarea totală a acestor investiţii reprezintă portofoliul tehnologiei informaţionale. sau cu partenerii strategici. cât şi în ceea ce priveşte contactul cu clienţii. Tehnologia informaţională reprezintă investiţia totală a unei firme în tehnică de calcul. noi produse. pentru a putea trata cu încredere şi competenţă probleme legate de tehnologia informaţională. necesară pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor firmei. telecomunicaţii. ajutându-le să contacteze clienţii şi furnizorii. financiare şi organizaţionale. cât şi de alţi furnizori de servicii din exteriorul firmei. constituie portofoliul tehnologiei informaţionale. Împreună. 20 . Aceste tehnologii constituie baza pentru noi forme organizaţionale. aceasta generând profit la nivelul întregii economii. software. Combinarea infrastructurii tehnologiei informaţionale interne a unei firme cu infrastructurile publice externe determină apariţia noii infrastructuri. specialişti în domeniu.

au realizat investiţii importante în tehnologia informaţională. Obiectivele acestor firme constau în determinarea exactă şi în orice moment a nivelului stocului şi a necesarului de produse ce trebuie aprovizionate. în computere. firmele de vânzare cu amănuntul investesc în tehnologia informaţională. Toate firmele de vânzare cu amănuntul. adesea. Instituţiile din sectorul financiar şi al serviciilor depind cel mai mult de tehnologia informaţională. care să furnizeze informaţiile necesare coordonării procesului de vânzare cu amănuntul. Având în vedere faptul că noua infrastructură. influenţează fiecare etapă a procesului de vânzare. fapt pentru care nu întotdeauna aceste investiţii au efectul scontat. furnizorii săi şi. echivalentul utilajelor şi al liniilor de producţie din sectorul productiv. atât cele mari. cât şi cele mici. În multe firme. Însă. fiind urmate de cele din sectorul productiv. uneori.Majorarea în fiecare an a investiţiilor în tehnologia informaţională poate explica creşterea continuă a resurselor firmei. manipularea şi transmiterea datelor în timp util şi în forma corespunzătoare pentru a putea fi utilizate cu uşurinţă de cumpărători şi furnizori. achiziţionarea de tehnologie informaţională se realizează pe baza unor decizii luate de persoane necalificate. 21 . În ramura serviciilor. De aceea. Fiecare etapă a vânzării cu amănuntul depinde de intrarea. Managerii unităţilor de vânzare cu amănuntul au nevoie de informaţii exacte. Aceste investiţii sunt realizate în vederea obţinerii unor rezultate pozitive în ceea ce priveşte relaţia firmei cu clienţii. tehnologia informaţională reprezintă tehnologia de producţie. a procesului de urmărire a stocurilor şi de refacere a acestora. pentru a rămâne competitivi pe piaţa de desfacere a produselor. care acţionează după propria inspiraţie. în principal. care procesează rapid toate comenzile clienţilor. tehnologia informaţională stă la baza desfăşurării în condiţii optime a miilor de tranzacţii realizate zilnic. legate de “ce” se vinde şi “unde” se vinde. În acest sector al serviciilor. întreaga ramură industrială. Realizarea acestor obiective necesită o infrastructură informaţională. această creştere este însoţită şi de reducerea costurilor cu forţa de muncă. vânzătorii cu amănuntul au fost nevoiţi să crească investiţiile în tehnologia informaţională. care include firma. Interesant este că rata de creştere înregistrată în sectorul vânzărilor cu amănuntul în această perioadă a fost cea mai mare. informaţii pe care să le transmită furnizorilor în vederea obţinerii produselor pentru distribuirea în centrele de vânzare. fapt pentru care investiţiile în tehnologia informaţională atrag atenţia tuturor managerilor de întreprinderi.

Bucureşti.Un succes spectaculos în utilizarea tehnologiei informaţionale l-a avut sistemul SABRE1 de rezervare a locurilor pentru transporturile aeriene efectuate de firma American Airlines. Folosirea acestui sistem a determinat o creştere a încasărilor firmei între anii 1977-1986 cu 1. pentru a menţine un contact direct cu clienţii. managerii trebuie să înţeleagă nu numai nevoile proprii ale firmei. Colecţia Naţionala. în loc să fie un factor care să înlesnească desfăşurarea acesteia. Pentru a adopta cele mai corecte decizii strategice în selectarea clienţilor sau în dezvoltarea sistemelor informaţionale. pg. 2000. 10-12 1 22 . Dan Anghel Constantinescu ş. .a. dar sunt greu de urmărit. tehnologia informaţională poate deveni o piedică în buna desfăşurare a activităţii.5 miliarde $.“Management informaţional”. Dacă aceste decizii nu sunt bine coordonate. Astăzi. sistemul SABRE utilizează infrastructura publică a Internetului. În firmele mari se adoptă zilnic unele decizii care nu sunt foarte importante. ci şi aspectele de importanţă majoră legate de ramura lor de activitate şi de furnizorii lor de tehnologie informaţională.

23 . Checkland şi S. o organizaţie reprezintă un sistem ce are în componenţa sa mai multe subsisteme. au nevoie de informaţii.Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL 2. El stabileşte legătura permanentă şi feed-back-ul între toate componentele organizaţiei. fenomenele şi evenimentele ce au loc la nivelul subsistemului operaţional. În figura nr. – Information. În literatura de specialitate. Pentru a putea gestiona toate activităţile dintr-o organizaţie. se vehiculează un număr impresionant de definiţii referitoare la sistemul informaţional. and Information Systems: Making Sense of the Field. subsistemul conducător solicită subsistemului informaţional anumite informaţii care să descrie procesele.. un sistem care este servit (oamenii ce desfăşoară acţiuni). Systems. cât şi între organizaţie şi mediul exogen. cât şi la nivelul diferitelor unităţi organizatorice. Holwell S. controla şi adopta decizii. Pentru a planifica. Chichester. presupune cunoaşterea permanentă şi în detaliu a mediului său exogen şi endogen. Din perspectivă sistemică.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII Conducerea oricărei organizaţii. Holwell1 susţin că „orice şi fiecare sistem informaţional poate fi întotdeauna gândit ca înglobând o pereche de sisteme. 1998. care. şi un sistem care serveşte (care procesează date)”. p. la rândul lor. 1.5 este reprezentată grafic definiţia formulată de cei doi autori străini. organiza. atât în ansamblul ei. John Wiley and Sons. pot fi privite ca şi sisteme – conducătoare sau conduse. din ţară şi străinătate. coordona. Cunoaşterea exactă şi oportună a tot ceea ce se întâmplă în organizaţie. indiferent de nivelul ierarhic pe care se află. 110-111. Astfel din literatura străină am selectat definiţiile formulate de următorii autori: P. dar şi în afara acesteia (respectiv în macromediu şi micromediu) reprezintă o necesitate pentru organizaţiile care vor să supravieţuiască în condiţiile concurenţei acerbe cu care se confruntă pe piaţă. managerii. 1 Checkland P.

” Davis G. Davis1 remarcă faptul că „sistemul informaţional este mai mult decât o disciplină academică. atenua sau deforma mesajele – şi ca urmare. A. J. Sistemul care serveşte Procesarea datelor selectate şi relevante pentru acţiunile oamenilor Sistemul servit Furnizează oamenilor sprijin pentru realizarea acţiunilor Acţiuni cu scopuri precise ale căror realizare necesită informaţii Figura nr. New York.. Seen3 consideră că „sistemul informaţional este un set de persoane şi proceduri care lucrează împreună….Information System in Management (3rd Edition).” F. 1985. care poate „selecta. Land2 consideră că sistemul informaţional trebuie să includă totdeauna oameni utilizând şi interacţionând cu lucrurile (obiectele fizice) – realizate tot de către om – şi să conţină deopotrivă procesare formală şi informală. B. B. 3 Seen J.G..1 Corelarea sistemelor Utilizatorul de informaţie – având memorie. mai mult decât o ştiinţă a computerelor. structure and development (2nd Edition). p. Belmont. cunoştinţe şi un sistem de valori – percepe lumea exterioară printr-un filtru cognitiv. . 28 (3).. . Accentul pus pe noţiunea de sistem evidenţiază faptul că diferitele componente au un obiectiv comun – de-a susţine activităţile organizaţiei.Management Information Systems: conceptual foundations. p. Wadsworth Publishing Company. .Is an information theory enough?. California. mai mult decât o extensie a comportamentului şi managementului organizaţional. The Computer Journal. 22. 211-215. 2 Land F. chiar şi mesajele cele mai simple pot fi interpretate diferit de către oameni diferiţi. informal sau din însăşi lumea reală – cu valorile şi cunoştinţele stocate în memoria persoanei. 3. Land consideră că acţiunile sunt determinate de asocierea mesajelor primite – din sistemul informaţional formal. amplifica. 2. 1987. McGraw-Hill.A. p. 1985. 1 24 .

241. p. informaţiilor. În general. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. Bucureşti. 1999.” Remarcăm faptul că cei doi autori folosesc noţiunea de sistem informaţional-managerial.Management. care este ansamblul integrat al operaţiilor de culegere. ei considerând că între noţiunile de sistem informaţional şi sistem informaţional-managerial există diferenţe. Editura Economică. Oprea D.. Corespunzător domeniului funcţional din structura organismului economic în care se utilizează. Oprea2 defineşte sistemul informaţional ca fiind „un ansamblu de resurse umane şi de capital. Nicolescu şi I. Verboncu I. p. Bucureşti. mai mult sau mai puţin.. care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii şi controlului activităţilor organizaţiei.Management. 1999. 3 Nicolescu O. cu managementul. transmitere şi prelucrare a datelor. Bucureşti. p. sistemele informaţionale pot fi utilizate pentru o multitudine de activităţi specifice fimei (fig. 127.Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice.. 2 1 25 . păstrare şi valorificare a informaţiilor. Editura Expert. . . analiză. Russu C. sistemul informaţional al întreprinderii nu este o construcţie uniformă. Russu1 defineşte sistemul informaţional ca fiind „totalitatea metodelor.. . sistematizare. 1996. dar ele pot fi utilizate alternativ deoarece se consideră că sistemul informaţional dintr-un mediu de afaceri este conectat. 2.2). Editura Polirom. Verboncu3 consideră că sistemul informaţionalmanagerial „poate fi definit ca ansamblul datelor.” O. procedurilor şi mijloacelor folosite în procesul informaţional.” D. investite într-o unitate economică. în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare producerii informaţiilor. ci este format din diferite subsisteme între care există anumite relaţii. 40.Din literatura de specialitate românească am selectat definiţiile date de următorii autori: C. procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei.

personal-salarizare. 64 26 . nr.453 2 American Accounting Association .2 Structurarea funcţională a sistemelor informaţionale1 Principala dificultate a abordării sistemului informaţional în funcţie de compartimentele funcţionale ale întreprinderii ţine de imposibilitatea trasării unei graniţe. măsurare şi comunicare a informaţiei economice pentru a permite judecăţi şi decizii documentate din partea utilizatorilor informaţiei”2. 2. bine structurate.Sistemul informaţional al întreprinderii Producţie şi exploatare Proiectare asistată de calculator Fabricaţie asistată de calculator Gestiunea stocurilor Planificarea necesarului de materiale Automate industriale Aprovizionare şi recepţie Robotică Marketing Finanţe Contabilitate Managementul resurselor umane Analiza salarizării Ccomponente personal Analiza forţei de lucru Gestiunea datelor despre anagajaţi Prognoza necesarului de personal Analiza necesarului de formare şi perfecţionare a personalului Publicitate şi promovare Managementul marketingului Studii de piaţă Managementul de produs Previziunea vânzărilor Direcţionarea vânzărilor Prelucrarea comenzilor Bugetarea investiţiilor Gestiunea trezoreriei Gestiunea creditelor Prognoze financiare Analiza rentabilităţii Analiza nesarului de finanţare Gestiunea portofoliilor Conturi ale furnizorilor Verificare operaţiuni Facturare şi conturi de clienţi Bugetare Contabilitate analitică Cartea Mare Plăţi Contabilitate fiscală Figura. respectiv 1 O'Brien. contabilitate. Contabilitatea. gen pregătire şi preluare date. p. Un exemplu clasic este cel al gestiunii vânzărilor. poate constitui exemplul celui mai vechi şi mai răspândit subsistem informaţional al întreprinderii. Sistemele informatice clasice au avut în vedere mai ales operaţiile repetitive.. Evanston. Illinois. fie şi aproximative. DeBoeck Université. în care aceleaşi date interesează compartimentele vânzare-marketing. producţie şi chiar proiectare. “procesul de identificare. 1966. J. Montreal. p. financiar.A statement of Basic Accounting Theory. revin componentelor manuale sau sistemelor expert. 1995. între informaţiile aferente fiecărui compartiment. Cea mai mare parte a informaţiilor acoperă două sau mai multe compartimente ale întreprinderii. Les systèmes d’information de gestion. Sarcinile mai puţin structurate.

mai apoi. informaticienii. În final. calculatorul a devenit o unealtă de mare preţ în viaţa de zi cu zi.” (fig. au servit iniţial cercetătorilor pentru efectuarea mai rapidă a unor calcule anevoioase. stocarea şi gestionarea acestora pentru a furniza informaţii pertinente. Fie că se apelează la date care pot fi accesate în câteva secunde. Modul în care informaţiile pot fi accesate a cunoscut o adevărată revoluţie în mai puţin de 50 de ani. 2001. nr. au permis firmelor să-şi structureze şi să-şi organizeze mai eficient activitatea la preţuri accesibile. Bucureşti. Nicolescu1 pornind de la ideea că adesea. Creşterea eficienţei întreprinderilor a fost posibilă în special prin utilizarea la scară tot mai mare a sistemelor de calcul. îmbogăţindu-se. 2.prelucrarea datelor.26-27. fie că se fac calcule complexe. prin sisteme suport pentru decizii şi. Acestea s-au integrat şi se integrează din ce în ce mai mult în viaţa şi activitatea fiecăruia. O caracteristică a secolului XXI este influenţa majoră a calculatoarelor electronice. Indiferent de locul unde trăim. Ulterior. În literatura de specialitate din ţară şi străinătate există un număr impresionant de definiţii referitoare la diferenţa care există între sistemul informaţional şi cel informatic. în mod efectiv. treptat calculatoarele s-au transformat în dispozitive pentru gestionarea şi administrarea bazelor de date.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. 27 . Editura Economică. O. p. Scopul îndeplinit de sistemele de calcul s-a schimbat de la deceniu la deceniu. (coord. alături de cele menţionate mai sus. prin intermediul programelor software. 1 Nicolescu O. prin sistemele expert interpretarea rezultatelor obţinute şi. de ceea ce facem în mod curent este absolut imposibil să nu fim influenţaţi de calculatoare. scopul utilizării calculatorului. Dacă sistemele de calcul. este de a fi principalul mijloc de informare şi comunicare interplanetară. luarea deciziilor a făcut obiectul integrării în sistemele informatice.) .3). Acestea. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor. pun semnul egalităţii între cele două sisteme „susţine că sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional care se rezumă la culegerea. În prezent aproape toate activităţile (în mod special cele economice) se desfăşoară cu ajutorul calculatorului.

) . S. p. New York. programe şi fişiere care trebuie să satisfacă cerinţe riguros precizate”. cit. pe măsură ce organizaţia se implică în procesul de creare şi utilizare computerizată a informaţiei. Russu1 susţine că un sistem informatic este un „sistem de tratare mecanizată sau automatizată a informaţiei. p.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. structura Russu C.. p. McGrawHill. Bucureşti. construit din echipamente. Nicolescu O. SISTEMUL INFORMAŢIONAL Sistem informatic Automatizat Mecanizat Manual PRELUCRAREA INFORMAŢIILOR VEHICULAREA INFORMAŢIILOR CULEGEREA INFORMAŢIILOR Figura nr. În literatura de specialitate americană3 sistemele informaţionale care includ calculatoarele sunt denumite sisteme informaţionale bazate pe computere – computer based informations systems. 3 Raportul Sistem informaţional – Sistem informatic 2 În literatura de specialitate românească se face delimitarea clară între cele două sisteme însă spre deosebire de literatura de specialitate străină. Editura Economică. la noi. 12. (coord. majoritatea organizaţilor au utilizat noua tehnologie informaţională doar pentru a rezolva mai rapid operaţiile pe care leau efectuat din totdeauna manual. .C.26-27 3 Parker C..127. Până acum câţiva ani. 2 1 28 .op. dar. . 1989. 2001.. În prezent o organizaţie bazată pe informaţie poate fi întemeiată şi fără o tehnologie avansată de procesare a datelor.Management Informatin System – Strategy and Action. 2. nu se evidenţiază faptul că resursele umane au o importanţă vitală în dezvoltarea şi funcţionarea eficientă a sistemelor informatice.

Sistemul informaţional nu este în mod obligatoriu bazat pe computere. De asemenea calculatoarele pot pe de o parte să preia integral sau parţial. funcţia de documentare şi funcţia educaţională. o sarcină datorită complexităţii acesteia sau a interdependenţei cu alte activităţi. care nu pot fi informatizate. metodelor şi tehnicilor manageriale. materiale şi tehnice stabilite de specialişti. Astfel sistemul informaţional al societăţii comerciale este necesar să îndeplinească cumulativ următoarele funcţii1: funcţia decizională. funcţia operaţională. a) Funcţia decizională – exprimă menirea sistemului informaţional de a asigura elementele informaţionale necesare fundamentării şi adoptării deciziilor. 2. 29 .Sistemul Informaţional Managerial. Resursele umane au un rol foarte important în cadrul sistemului informaţional ele fiind deţinătoare de informaţii. iar pe de altă parte pot calculatoarele pot completa. 2003. . Editura Universităţii „Lucian Blaga”. realizarea unor activităţi periculoase pentru om. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL În vederea realizării obiectivelor fundamentale ale organizaţiei nu sunt suficiente doar resursele umane. 97. făcându-i mai productivi şi mai eficienţi.organizatorică. p. însă pot exista situaţii când sistemul manual nu mai poate realiza eficient şi fără eroare. sprijini. şi atunci utilizarea calculatoarelor este absolut necesară. asigurând astfel operaţionalizarea deciziilor. activitatea umană. starea resurselor proprii precum şi a cerinţelor consumatorilor. procesele decizionale şi modul de realizare a activităţilor se îmbunătăţesc vizibil.. stricte de natură umană. b) Funcţia operaţională – se referă la scopul sistemului informaţional de a declanşa multitudinea de acţiuni necesare realizării obiectivelor organizaţiei. ci pentru combinarea optimă a acestora este necesară cunoaşterea permanentă a cerinţelor mediului extern al firmei. 1 Gorski H. spre deosebire de tendinţa actuală de restrângere a mijloacelor manuale şi mecanizate şi extinderea masivă a ponderi sistemului informatic în cadrul celui informaţional. Sibiu.

atât în plan individual cât şi în plan organizaţional. ional. ce decurge din rolul lor în exercitarea socială. 2 4 Funcţiile sistemului informaţional 2. dat fiind tripla dimensiune a informa dată informaţiilor. ionale. drepturilor şi responsabilit i responsabilităţilor salariaţilor din cadrul organiza l organizaţie în calitate de cetăţeni. condiţionează într-o proporţie apreciabil potenţialul şi realizarea aspiraţiilor personale ie apreciabilă ţiilor ale salariaţilor. cu scopul de a îmbogăţi cunoştinţele utilizate în ţele procesele manageriale sau de execu execuţie. iile informaţional fig. 2. Funcţiile sistemului informa ional sunt reprezentate grafic în fig nr. Funcţia de documentar e Funcţia decizională Funcţiile sistemului informaţional Funcţia operaţională Funcţia educaţională Figura nr. în sensul că reprez iile ă reprezintă o premisă indispensabil pentru stabilirea şi finalizarea obiectivelor indispensabilă i organizaţiei de către ac ătre acţionari şi manageri. Informaţiile au o dimensiune social . d) Funcţia educaţional – are ca rol asigurarea informaţiilor cu caracter ională iilor formativ şi tratarea acestora astfel încât s se obţină creşterea efectelor i să şterea educaţionale. socială. ional probleme foarte complexe. de a înregistra informaţ informaţiile. Informaţiile au o dimensiune organizaţională. şi anume dimensiunea individual dimensiunea organizaţională şi dimensiunea individuală.4. În realizarea acestor func sistemul informaţional este confruntat cu funcţii. ăţeni. 30 . Informaţiile au o dimensiune individual în sensul că ele condi individuală.c) Funcţia de documentare – exprimă menirea sistemului informaţ ia informaţional.

368 31 . ad-hoc. Caracteristicile informaţiei pe nivele de conducere1 1 Sursa: O'Brien. sistemul informaţional devine din ce în ce mai important şi condiţionant pentru supravieţuirea şi performanţele organizaţiilor în toate domeniile. În concluzie sistemul informaţional constituie un subsistem de bază al managementului organizaţiei. Spre exemplu. neprogramate şi previzionale. p.5. în condiţiile trecerii la economia bazată pe cunoştinţe şi ale schimbărilor revoluţionare în domeniul informaticii. nivelul strategic cere rapoarte mai sumare.5) şi de posibilitatea de structurare a situaţiilor decizionale la care managerii trebuie să facă faţă.Astfel. De Boeck Univesity. Montreal.2. actuale sau istorice pentru susţinerea controlului structurat al operaţiilor cotidiene. Les systemes d'information de gestion. ca şi date externe pentru susţinerea planificării nestructurate şi a responsabilităţilor de conducere generală a activităţii. Nivelul operaţional necesită rapoarte interne regulate. Structura deciziei Nestructurată Caracteristicile informaţiei Ad hoc Excepţională Recapitulativă Frecvenţă neregulată Previzională Externă Anvergură mare Conducerea strategică c iz ii De In f orm a ţi i Semistructurată Conducerea tactică Conducerea operaţională Structurată Prestabilită Periodică Detaliată Frecventă Istorică Internă Anvergură mică Figura nr. ce conţin date detaliate. Informaţiile necesare conducerii sunt în funcţie de nivelul conducerii (fig 2. 1995.

în timp ce informaţiile istorice permit analiza performanţelor trecute ale întreprinderii şi evaluarea acestora. randamentul strategic al întreprinderii şi evoluţia sa globală. bugete pe termen scurt şi mediu. ca în fig. Deşi între cele trei sisteme există interferenţe. 2. Managerii supraveghează. sistemul decizional (SD). conducerea trebuie să primească nu numai informaţii interne. aflate în interacţiune: sistemul operaţional (SO). de asemenea. procedurile şi obiectivele subunităţilor întreprinderii. La nivel operaţional sunt elaborate planurile pe termen scurt. care gestionează informaţiile externe şi interne necesare conlucrării părţilor organizaţiei. acestea se pot reprezenta separat. care orientează şi dirijează organizaţia. sunt stabilite modul de achiziţionare şi alocare a resurselor. Totuşi.6 Sistemul informaţional al conducerii (SIC) în interacţiune cu sistemul operaţional (SO) şi sistemul decizional (SD) 32 . În sfârşit.2. Managerii utilizează resursele şi execută sarcinile după procedurile elaborate cu ajutorul bugetelor şi a programelor de producţie stabilite echipelor de lucru ale întreprinderii. pentru simplificarea înţelegerii. şi sistemul informaţional al conducerii (SIC). Astfel. Informaţiile previzionale ajută conducerea să definească tendinţele viitoare şi impactul acestora asupra deciziilor care trebuie adoptate. care se ocupă cu transformările pentru care a fost creată organizaţia. de multe ori sunt foarte relevante şi indispensabile informaţiile externe. nivelul tactic şi nivelul operaţional. La nivel strategic sunt definite strategiile.În procesul decizional este necesară atât gestionarea informaţiilor istorice. La nivel tactic sunt elaborate planuri. politicile şi obiectivele de ansamblu ale întreprinderii cu ajutorul unei planificări strategice pe termen lung. activităţile de conducere pot fi subdivizate pe trei niveluri principale: nivelul strategic. SO A E SIC B C SD Figura nr .5. cerinţele informaţionale ale conducerii depind în mod esenţial de nivelul de conducere. se definesc politicile. Orice organizaţie constă din trei sisteme principale. cât şi a celor de previziune.

Sistemul informaţional al conducerii poate fi un sistem care procesează informaţiile manual. sistemul informaţional al unei organizaţii este ansamblul de mijloace. mecanizat sau automatizat. rapoarte prelucrate. Internetul furnizează infrastructura necesară pentru noi modele de afaceri sau noi procese de realizare a afacerilor. procedee. Companiile pot utiliza tehnologia informaţiilor la proiectarea şi conducerea afacerilor la nivel global. hotărâri. planuri. stocării şi securităţii datelor şi tuturor informaţiilor externe şi interne necesare bunei desfăşurări a activităţii organizaţiei. precum şi pentru noi moduri de distribuire a cunoaşterii. c) Criteriul funcţiunii care presupune abordarea subsistemelor informaţionale la nivelul activităţilor de bază din cadrul fiecărei funcţiuni a societăţii (funcţiunea de personal. decât parţial. Dezavantajul acesteia este neluarea în considerare. tehnologii. instrucţiuni pentru controlul calităţii. dări de seamă. Automatizarea sa poate fi totală sau parţială. La nivelul entităţilor economice se pot defini o serie de subsisteme informaţionale folosindu-se diverse criterii. funcţiunea financiar-contabilă. legături comunicaţionale (circuite şi fluxuri). tehnici şi proceduri destinate colectării. cum ar fi: a) Criteriul compartimentului care presupune definirea subsistemului informaţional la nivel de compartiment. b) Criteriul activităţii. comenzi. date numerice. funcţiunea de producţie. modele şi programe de calcul. teste pentru verificarea profesională a operatorilor ş. transmiterii. Prin definiţie. funcţiunea de cercetare-dezvoltare. semnale. prelucrării. rapoarte. prin utilizarea legăturilor între unităţile de producţie. care implică definirea subsistemului informaţional la nivel de activitate economică. instrucţiuni. birourilor şi forţei de vânzare. bonuri de materiale. reclamaţii de la clienţi. funcţiunea comercială. funcţiunea în servicii). în procesul de analiză a acelor activităţi economice care se desfăşoară în mai multe compartimente. metode. situaţiile prezenţei la servici. Atunci când SIC este automatizat se numeşte sistem informatic pentru conducere. bonuri de lucru.a. grafice de lucru. Acesta prezintă dezavantajul abordării parţiale. 33 .Conexiunile dintre sisteme (circuite şi fluxuri informaţionale) se referă la: informaţiile de la proces şi de la piaţă. a interdependenţelor existente între activităţile entităţii cercetate.

deoarece majoritatea organizaţiilor au nevoie de sisteme informatice performante pentru a supravieţui şi a prospera. stocarea şi prelucrarea datelor. personalul specializat în culegerea. 34 . cu scopul de a-i ajuta la realizarea obiectivelor organizaţionale. înregistrarea. pag.. stocarea şi procesarea lor. Sistemul informaţional cuprinde1: ansamblul informaţiilor interne şi externe. fluxuri informaţionale. Verboncu I. transmiterea. drept un ansamblu interconectat de date.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pe plan mondial nu există în prezent o terminologie unanim acceptată referitoare la conţinutul sistemelor informaţionale şi nici o definiţie care să întrunească sufragiile specialiştilor. circuitele şi fluxurile informaţionale. “Management”. În plus. De asemenea. Aceste sunt2: datele şi informaţiile.. gestiunea informaţiilor a devenit o responsabilitate foarte importantă pentru manageri.op. utilizate în cadrul firmei precum şi datele care au sta la baza obţinerii lor. mijloacele de tratare a informaţiilor.. Nicolescu O. 242-250. informaţii. procedurile informaţionale. 1995. p. cit. Verboncu I.. Ed. Economică. proceduri informaţionale şi mijloace de 1 2 Nicolescu O. procedurile şi tehnicile de obţinere (pe baza datelor primare) şi de difuzare a informaţiilor. într-o concepţie sistemică. Aceştia sunt interesaţi în a construi sisteme informatice pentru colectarea informaţiilor. În accepţiunea majorităţii specialiştilor sistemul informaţional este definit. 39. formale sau informale. .O percepţie clară a sistemelor informatice este esenţială pentru managerii de azi. platforma hardware necesară prelucrărilor datelor şi disipării informaţiilor. 2.. sistemul informaţional al organizaţiilor este alcătuit din mai multe componente interdependente.

b) Fluxuri informaţionale orizontale . “Informatică managerială”. transmitere şi stocare a datelor care acţionează în vederea realizării obiectivelor fundamentale ale unei firme.totalitatea informaţiilor care circulă între două nivele ierarhice aflate în relaţie de subordonare. frecvenţă.totalitatea metodelor şi tehnicilor de prezentare a informaţiilor primare pentru asigurarea interfeţei om-calculator.. de evoluţia performanţelor sistemelor de calcul. Evoluţia procedurilor este strâns legată. folosind toate metodele şi procedeele de care dispune.informaţiile care circulă între subdiviziuni organizatorice aflate pe acelaşi nivel ierarhic. Mijloace de tratare a informaţiilor . 6. volum. 4.se nasc aleatoriu şi reprezintă totalitatea datelor vehiculate între subdiviziuni organizatorice aflate pe nivele ierarhice diferite. 5.ansamblul legăturilor existente între diferite verigi organizatorice. Fluxurile informaţionale reprezintă ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut.prelucrare. în timp. calitate. Flux informaţional reprezintă totalitatea informaţiilor care parcurg circuitele informaţionale existente. 1996. Sistemul informaţional economic asigură gestiunea tuturor informaţiilor din cadrul unui sistem economic. Fluxurile informaţionale se împart în trei categorii1: a) Fluxuri informaţionale ascendente . Din definiţia dată se pot evidenţia următoarele componente ale sistemului: 1. c) Fluxuri informaţionale oblice . pag. Procedurile informaţionale . Circuitele informaţionale . 3. 35 . 15.ansamblul echipamentelor constructive (hardware) şi a suporturilor logice (software) ce asigură prelucrarea informaţiilor şi obţinerea rezultatelor finale. Datele care reprezintă ansamblul de informaţii prelucrate despre un fenomen sau proces. Informaţiile sunt generate şi înregistrate în cadrul sistemului economic la nivelul unor verigi organizatorice şi funcţionale care se mai numesc posturi de lucru. Informaţiile reprezintă acele date care aduc un spor de cunoaştere receptorului (uman sau maşină). necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între două posturi de lucru. 2. dar nu în relaţie de subordonare. formă. care se individualizează prin următoarele 1 Radu I. suport).

care în urma procesului de „interpretare”. potrivit majorităţii specialiştilor „data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni. „materii prime”.2. Informaţiile. 36 . timp de staţionare. şi volumul mult mai mic care este de fapt selectat şi transformat în informaţii. statistici. procese. procesate sau regăsite atunci când este necesar. 2. termenii de dată şi informaţie sunt utilizaţi cu acelaşi înţeles însă între ele există o anumită diferenţă. „procesare” sau „rezumare” primesc o anumită „valoare”. operaţii de prelucrare. Informaţiile şi cunoştinţele au o mare importanţă.elemente: date de intrare. fapte.1 Datele şi informaţiile În vorbirea curentă. putem observa faptul că datele se transformă în informaţii în momentul în care li se atribuie înţeles. „semnificaţie”. opinii sau predicţii clasificate pe o anumită bază pentru a fi stocate.” Datele sunt fapte. Nici societatea şi nici indivizii ei nu pot progresa satisfăcător în lipsă de informaţii. Deşi adesea se foloseşte termenul de dată şi informaţie cu acelaşi sens. atât pentru dezvoltarea personalităţii umane. sunt date care au relevanţă pentru nevoile celor care administrează şi contribuie la exercitarea funcţiilor manageriale. în schimb. Astfel. date de ieşire. „transformare”. Datele reprezintă fapte şi cifre neanalizate. Trebuie subliniat faptul că există posibilitatea ca persoane diferite să atribuie înţelesuri diferite aceloraşi date şi de asemenea trebuie făcută distincţie între cantitatea mare de date care se poate afla la dispoziţia unei societăţi.” Informaţiile sunt definite ca fiind „acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct sau indirect întreprinderea respectivă. specialiştii disting între cele două noţiuni o mare diferenţă. „puncte de plecare”. „relevanţă”. cât şi pentru evoluţia vieţii şi societăţii. sens. utilizabile în realizarea sarcinilor ce-i revin în cadrul respectivei firme. Astfel la început ele sunt considerate „fapte brute”. de către specialişti în domeniu. Din multitudinea de definiţii atribuite atât datelor cât şi informaţiilor. fenomene referitoare la firmă sau la procese din afara sa care interesează managementul acesteia. ce îi furnizează elemente noi.

o ştire. care este. Ciber-marketing. se asigură accesul la cele mai avansate realizări ale omenirii. imagini. În secolul XXI revoluţia cunoştinţelor se va intensifica2. p.Prin intermediul informaţiilor se asigură transferul cunoştinţelor de la o generaţie la alta.VI. 51 2 Jones A. şi materia sunt cei mai importanţi factori ai economiei moderne pe lângă pământ. Conceptul de informaţie reprezintă o noţiune de maximă generalitate care semnifică o comunicare. se poate copia ori de câte ori se doreşte şi este independentă de loc. o mărime exprimabilă matematic a neordonării. un semnal etc. informaţia prezintă caracteristici distincte: ea nu cunoaşte ideea de original. termen care a luat naştere prin analogie cu entropia. în termodinamică. 1 Rohner K. despre forme de manifestare a realităţii care ne înconjoară. Scrise – consemnate de regulă pe hârtie. pag. casete video. O măsură a ordonării este entropia negativă. – Knowledge Capitalism-Business. După modul de exprimare informaţiile pot fi: Orale – expuse prin viu grai. Informaţia reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din lumea reală şi furnizată de cineva. sau prin purtători de informaţie. prin intermediul altor oameni. despre evenimente. CDROM-uri. televizor. Fireşte la baza revoluţiei cunoştinţelor se află corelaţia cunoştinţelor cu data şi informaţia. Oamenii ajung la informaţii direct. 1999. cărţi. precum ziare. 1999. capital şi forţa de muncă. Calitatea unei informaţii constă în gradul de probabilitate cu care utilizatorul creează certitudinea unei afirmaţii1. 37 . telefon sau calculator). informaţia este puternic condensabilă. iar rezultatul acesteia va fi constituirea unor economii bazate pe cunoştinţe care se vor extinde rapid în zonele dezvoltate ale omenirii.. Oxford. informaţia se percepe ca o anumită măsură a ordinii întrucât ea anihilează incertitudinea şi nedeterminarea. energia. Faţă de materie sau energie. Audio-vizuale – se adresează concomitent văzului şi auzului. o veste. Oxford University Press. fapte. discuri sau echipamente de comunicaţie (radio. fax. stări. un mesaj. Informaţia. B. informaţia nu se învecheşte şi se poate combina aproape nelimitat. obiecte. ALL. Ed. Informaţiile vehiculate într-o organizaţie pot fi grupate pe mai multe categorii după următoarele criterii: 1. Work and Learning in the New Economy.

Financiar-contabile. 4. mobilizatoare etc. După natura proceselor informaţiile. 5. După gradul de prelucrare informaţiile se împart în: Primare – anterior nu au suferit un proces de prelucrare informaţională. bazate pe funcţiunile firmei. Ştirea întruneşte caracteristicile de informaţie în sensul că reflectă realităţi obiective. Externe – beneficiarii de informaţii sunt clienţii. 3. Opinia reprezintă exprimarea unor păreri. Personal. Intermediare – se află în diferite faze de prelucrare informaţională. 8. dezinformarea etc. Ascendente – se transmit de la eşaloanele ierarhice inferioare la cele superioare de management.). De evidenţă contabilă – se referă în special la aspectele economice ale activităţilor firmei. Trebuie făcută distincţia între ştire ca informaţie despre ceva şi opinia despre acel ceva. După direcţia vehiculării informaţiile pot fi: Descendente – se transmit de la nivelurile ierarhice superioare la cele inferioare ale managementului. urmărind scopuri fie constructive (educaţionale. După destinaţie informaţiile se împart în: Interne – beneficiarii de informaţii sunt managerii şi executanţii din întreprindere. Statistice – reflectă sintetic principalele activităţi ale firmei corespunzător unor standarde prestabilite. se pot clasifica astfel pentru: Cercetare-dezvoltare. Orizontale – se transmit între titularii de posturi situati pe acelaşi nivel ierarhic. Endogene – sunt generate în cadrul firmei. a unor gânduri proprii sau de grup. 7. Comerciale. După gradul de obligativitate pentru adresant informaţiile pot fi: Imperative – emise de conducători fiind destinate nivelurilor ierarhice inferioare. furnizorii sau suprasistemele din care face parte firma. Opinia fiind subiectivă are un 38 . Opinia este deci subiectivă sau prea puţin obiectivă. După modul de organizare a înregistrării şi prelucrării informaţiile se clasifică în: Tehnico-operative – localizează în timp şi spaţiu procesele din cadrul firmei. 6. Nonimperative – emise de executanţi şi manageri fiind destinate preponderent colegilor sau superiorilor. După mediul de provenienţă informaţiile pot fi: Exogene – provin din suprasistemele din care face parte firma. Producţie.). fie distructive (denaturarea realităţii. stări de fapt existente. abaterea atenţiei de la problemele reale ale vieţii. putând fi uneori promovată pe baza unor interese dinainte stabilite. Complexe.2. Finale – au trecut prin întregul şir de prelucrări informaţionale prevăzute.

Procesul de sesizare. pag. Ed. 9. semnal. coduri şi alte însemne.. Cunoştinţele reprezintă deci o însumare a tuturor informaţiilor dobândite într-un anumit domeniu. ca şi opinia falsă. Informaţia primeşte întotdeauna atributul domeniului pe care îl reflectă. formează cunoştinţele despre acel domeniu. Ea reprezintă suportul formal al informaţiei care se concretizează în cifre. litere. iar mulţimea acestora reprezintă baza de cunoştinţe. Putem considera că datele prelucrate. în practică. Forma de exprimare şi transmitere a informaţiilor. Informaţia are sens de noutate pentru cel căruia i se adresează.. sau care se referă la un anumit obiect.grad redus de generalitate chiar atunci când priveşte unele evenimente concrete1. Simbol şi dată astfel că. Calipso 2000. opiniilor şi comentariilor o reprezintă comunicarea. Baron C. Informaţia este o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective. în măsura în care 1 Surcel T. foarte adesea. informaţia nu trebuie să se confunde cu zvonul care reprezintă. În sinteză cunoştinţele sunt elemente abstracte şi individuale despre obiectele şi domeniile lumii reale. o ştire neîntemeiată şi neverificată. înţelegere şi însuşire a informaţiilor dintr-un anumit domeniu reprezintă un proces de informare. 39 . Data este forma de reprezentare accesibilă a informaţiei prelucrate. însuşite şi/sau dobândite. De exemplu. indiferent de forma pe care o ia (ştire. privind aspecte din realitatea ce ne înconjoară. Simboluri. De asemenea. Există o corespondenţă determinată între informaţie. realităţile din domeniul economic se reflectă în informaţiile economice. Din punct de vedere conceptual informaţia reprezintă o reflectare în planul gândirii umane a legăturilor de cauzalitate. iar expresia „prelucrarea informaţiilor” înlocuieşte expresia „prelucrarea datelor”. Informaţiile dobândite în urma unui proces de informare într-un anumit domeniu. Sofronie Gh. comunicare). termenul de informaţie este utilizat pentru a desemna date. dar cu precizarea că nu orice mesaj este o informaţie. atunci acesta nu prezintă interes pentru receptor şi deci nu are caracter de informaţie. Dacă mesajul nu transmite nici o noutate şi nu are suport real. Putem spune deci că informaţia este un mesaj. 1999. Informatica economică.

Nivelul sintactic se referă la sistemul de semne şi la regulile de reunire a acestora în construcţii sintactice utilizate pentru reprezentarea informaţiilor în procesul culegerii. Acestui nivel îi corespunde conceptul de dată. înţelesul informaţiei (conţinutul real al informaţiei) ce derivă din datele prelucrate. adică de la nivelul sintactic la cel semantic prin procesul de comunicare influenţat de context. ca deosebire dintre obiect şi modelul său. Abordarea pragmatică impune utilizarea noţiunii de cunoştinţă. urmărindu-se utilitatea pentru receptori. deci. Considerând situaţia la un moment dat. Sub aspect semantic. şi obiectul real sau situaţia pe care o reprezintă. în sensul că informaţiile trebuie să capete anumite forme de reprezentare respectând riguros anumite reguli. de necesar de informaţii şi de eficienţă a sistemelor informaţionale. ci şi deosebirea dintre informaţie şi dată. singurul care raportează informaţia la scopurile observatorului. concept central în informatică. Sensul informaţiei la nivel semantic este corespondenţa dintre o dată. În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor. dar presupune în plus şi elementul de reprezentare şi manipulare. pe de o parte. urmărindu-se semnificaţia. efectul asupra acestora (măsura în care acestea satisfac cerinţele utilizatorului). Finalitatea procesului de informare presupune trecerea de la structură la sens. adică o modalitate simbolică de exprimare şi un sistem de reguli de transformare a acestuia prin care se pot obţine date noi. Este nivelul cel mai concret de considerare a informaţiei este însă cel pragmatic. Obiectul pragmaticii include. transmiterii şi prelucrării acestora. Apare astfel clară nu numai distincţia dintre dată şi valoare. c) din punct de vedere pragmatic. informaţia poate fi caracterizată ca semnificaţie a datelor. exprimat prin formulă BNF (Backus-Naur Form) astfel: <data>: = <identificator><atribute><valoare> Noţiunea de dată în informatică cuprinde şi noţiunea de valoare. acestea sunt privite din patru puncte de vedere: a) din punct de vedere sintactic. cunoştinţele reprezintă totalitatea informaţiilor dobândite anterior cu 40 . În raport cu necesităţile observatorului se definesc caracteristici ca importanţa sau utilitatea informaţiei. b) din punct de vedere semantic. problemele de conducere. când se urmăreşte aspectul admisibil al acestora. pe de altă parte. într-o anumită măsură. au calitatea de informaţii.afectează în sens pozitiv comportamentul receptorilor (oameni sau maşini).

Pentru a desemna mulţimea acestor cunoştinţe se foloseşte termenul de tezaur. Producătorii de informaţii sau sursele de informaţii. În locuri publice semnalizarea şi direcţionarea cu ajutorul indicatoarelor trebuie să fie atât sugestivă şi compactă cât şi independentă de limbă sau cultură. În concluzie orice informaţie: 41 .privire la obiectul considerat. spre nivelele operaţionale pentru informarea lor în vederea unei optimizări a comportării în respectiva activitate de execuţie. între planurile acestor activităţi: la nivel operaţional. se tratează raportul dintre semne şi obiecte. de nivel de decizie şi de nivel de informare. în cadrul unei activităţi sau în raport cu mediul înconjurător. Informaţiile se produc. precum şi parţial îndrumate spre nivele de conducere. Consumatorii de informaţii se pot afla la nivele de decizie şi/sau nivele de informare: la nivel de decizie se consumă informaţiile sub forma unor elemente de fundamentare a deciziilor. se regăsesc atât la nivelul conducerii cât şi la nivel operaţional sau de execuţie. se poate vorbi de comunicare. Informaţiile apar şi sunt utilizate într-o entitate organizaţională. se transmit. În cazul în care are loc o transmitere unilaterală de informaţii. se stochează şi se înţeleg. se culeg. în sens dublu. putându-se vorbi despre cunoştinţe obiective. d) din punct de vedere sigmatic. în cadrul nivelelor operaţionale şi de conducere şi se transmit. la nivel de management informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel şi parţial îndrumate. vorbim despre informare. zonele de fumători. sub formă de rezultate ale deciziilor luate. În cazul unei transmiteri bidirecţionale a informaţiei. ghişeelor de informaţii sau puncte medicale reprezintă cunoştinţe obiective. se procesează. informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel. Un consumator poate lua în mod succesiv sau simultan cele două forme. la nivel de informare se consumă informaţia sub forma unor elemente pentru perfecţionarea comportării. Pictogramele pentru indicarea cabinelor telefonice. în cadrul unei forme de activitate. pentru a constitui pentru acestea elemente de fundamentare a deciziilor. la care trebuie raportat rezultatul oricărui proces de informare.

Nicolescu şi I. caracterizat prin anumite caracteristici – lungime. un mijloc tehnic sau de realitatea înconjurătoare. Acestea la rândul lor pot vehicula informaţii ascendente sau descendente. fluxurile informaţionale pot fi: • Verticale – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care există relaţii de subordonare nemijlocită. O.. dacă este ataşată unui consumator. care poate fi un nivel de decizie sau un nivel de informare. 2. Verboncu I.” Caracteristic întreprinderii moderne este marea varietate de circuite şi fluxuri informaţionale. pregătiri şi prelucrări. viteză de deplasare. cost etc... informaţie circulă prin canale specifice.2. 42 . 1 Nicolescu O. fiabilitate.op. sau la ceva. ataşate pe diferiţi suporţi şi sunt supuse unor modificări şi transformări. sunt transmise. p. 2. iar fluxul informaţional ca reprezentând „cantitatea de informaţii care este vehiculată între emiţător şi beneficiar pe circuitul informaţional.se poate considera ca atare dacă este utilă unui receptor. pentru a servi cât mai bine unor scopuri predefinite de consumatori. În funcţie de direcţia de vehiculare şi caracteristicile organizatorice ale extremităţilor. 246. ele circulă între sursa de informaţii şi consumatorul de informaţii. cit..2 Circuitele şi fluxurile informaţionale În procesul de transmitere a informaţiilor necesare în desfăşurarea activităţilor manageriale sau de execuţie. care poate fi o persoană ca atare. aşa cum rezultă şi din clasificarea realizată de specialişti în domeniu. După frecvenţa producerii fluxurile informaţionale se împart în: • Periodice – se repetă la anumite intervale trimestru. • Orizontale – se stabileşte între posturi şi compartimente situate pe acelaşi nivel ierarhic.. este produsă (de cineva. în funcţie de principalele criterii considerate. • Oblic – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care nu există relaţii de subordonare nemijlocită. acestea parcurg un anumit traseu de la emiţător la beneficiar denumit circuit informaţional. lună etc. astfel: 1. Verboncu1 definesc circuitul informaţional ca fiind „traiectul pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar”. sau de ceva) deci are o sursă care o generează.

necesare unei anumite activităţi. În timp. pe cât posibil prelungirea acestora în aval şi/sau amonte de beneficiarii informaţiilor. fără însă a i se schimba calitatea fundamentală. corecte şi la nivelul de operativitate cerut de nivelele consumatoare. cu alte organizaţii. procedurile informaţionale. bazate pe telecomunicaţii şi calculatoare care asigură realizarea unor legături directe atât în interiorul cât şi cu exteriorul organizaţiei. sistemul informaţional al diferitelor entităţi s-a dezvoltat şi perfecţionat în mod continuu. Elementul revoluţionar al mutaţiilor care au determinat saltul calitativ al sistemului informaţional este axat pe dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor tehnice şi a procedurilor de tratare a informaţiilor în scopul automatizării prelucrării datelor. iar fluxul informaţional reflectă ansamblul informaţiilor vehiculate. Între circuitul informaţional şi fluxul informaţional există o strânsă dependenţă în sensul că circuitul informaţional reflectă traseul (drumul) şi mijlocul care asigură circulaţia unei informaţii de la generarea ei şi până la arhivare. în vederea reducerii la minim a punctelor de trecere. evitându-se. cu furnizorii. Vehicularea acestora se realizează pe traseele definite de circuitele informaţionale. 43 .2. determinată de predominarea procedurilor manuale.• Ocazionale – se stabilesc cu o frecvenţă aleatorie. directe. 2. tind să dobândească un rol tot mai important deoarece prin ele se reflectă progresele înregistrate în conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional al firmei. Datorită manifestării unui caracter tot mai evident de deschidere şi transparenţă al organizaţiilor şi în condiţiile unei dinamici accentuate a mediului exogen. De asemenea circuitele informaţionale trebuie să fie cât mai scurte.3 Procedurile informaţionale În organizaţiile moderne. în cantităţi suficiente. Orice sistem informaţional trebuie să asigure entităţii căruia îi aparţine informaţii complete. Apare astfel necesitatea intensificării fluxurilor informaţionale cu exteriorul – cu clienţi. societatea trebuie să fie în permanenţă conectată la macromediu şi micromediu. În prezent foarte eficiente sunt circuitele informaţionale electronice.

şi prin ele se stabilesc: 1. a suporţilor. 248. 2. B5 etc. 2. transformare şi verificare a datelor. codificare şi standardizare. operaţii de transmitere. stocarea. şi de asemenea se pune accent deosebit pe formalizare a procedurilor în special pe tipizare. transmitere şi prelucrare ale informaţiilor. Suporţii utilizaţi pot fi clasici (documente ale evidenţei tehnico-operative. se împart în trei categorii. 3.se referă la materialele folosite pentru consemnarea informaţiilor şi a caracteristicilor acestora. în funcţie de performanţele tehnice şi de gradul de intervenţie al omului. operaţii de pregătire. formulelor. înregistrare.. transmitere şi prelucrare a unei categorii de informaţii cu prezicerea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor. CD-ROM-uri. Caracteristică întreprinderilor contemporane este utilizarea unei game largi de mijloace de tratare a informaţiilor. care. DVD-uri. Succesiunea tratării informaţiilor. astfel: 1 Nicolecu O. modelele şi formulele de calcul utilizate. documente contabile şi documente statistice) prezentaţi pe formulare de hârtie de diferite dimensiuni: A4.. Operaţiile care se aplică informaţiilor.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor Performanţele în cadrul sistemului informaţional sunt influenţate în măsură apreciabilă de mijloacele de culegere.” Procedurile informaţionale au un caracter foarte detaliat. înregistrare. 44 . modelelor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor folosite. Operaţiile care se aplică datelor pot fi: operaţii de culegere a datelor. – op.2. Mijloace utilizate în culegerea . p. cit. Suporţii informaţionali utilizaţi .Prin proceduri informaţionale sunt desemnate1 „ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţile de culegere. 4. prelucrare. reprezentând suportul tehnic al sistemului. În contextul pătrunderii noii tehnologii informaţionale. memorii etc. sau suporţi moderni folosiţi în sistemul de prelucrare automată a datelor: discuri optice. prezentarea datelor precum şi operaţii administrative. se remarcă o tendinţă de informatizare a procedurilor informaţionale prin utilizarea tot mai frecventă a programelor computerizate. Verboncu I.

ceea ce nu se poate realiza decât prin cunoaşterea şi stăpânirea unui volum cât mai mare de informaţii.1.). Culegerea şi înregistrarea informaţiilor Vehicularea informaţiilor Prelucrarea informaţiilor 45 . 2. scannere. Mijloace mecanizate – echipamente mecanografice: maşina cu perforate. creion etc. Pe de altă parte. instrumente clasice (stilou. securitate şi etică ( păstrarea secretului de serviciu. echipamente periferice: imprimante. protejarea împotriva hacker-ilor). maşina de contabilizat şi facturat. dar şi dezavantaje legate de protecţie. 2. de procesare şi de ieşire a rezultatelor. Mijloace manuale – cuprinde maşina de dactilografiat. analiza problemelor şi realizarea de produse sau servicii noi. între care există un raport de la întreg la parte (fig. evoluţia societăţii impune luarea unor decizii la diferite niveluri. Mijloace automatizate – calculatoare. 2.SISTEM INFORMAŢIONAL Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil şi la o sporire impresionantă a volumului de informaţii ce trebuiesc cunoscute şi prelucrate.7). maşina de calcul manual. Într-o organizaţie există trei categorii de activităţi care produc informaţii necesare acesteia: activităţile de intrare a datelor/informaţiilor. pe baza cunoaşterii cât mai precise a realităţii. Referitor la cea de a treia categorie de mijloace. 3. ea prezintă avantajul creşterii competitivităţii societăţilor care îşi pot permite achiziţionarea şi implementarea noilor tehnologii informaţionale.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC . Informaţiile produse sunt folosite pentru adoptarea deciziilor. controlul operaţiilor. Sistemul informaţional al firmelor moderne are în componenţă sistemul informatic.

şi cerinţa tot mai acută de informaţii cât mai complete. în firmele competitive. în anul l967. a creşterii complexităţii activităţilor.Mijloace manuale Mijloace mecanizate Mijloace automatizate (Sistemul informatic) Figura nr. cu atât volumul de informaţii creşte şi se diversifică tinzând să frâneze sau chiar să blocheze procesul decizional Apare astfel un conflict între tendinţa de creştere a volumului de informaţii generat de dinamica activităţii umane. apropiindu-se de 90% din totalul sistemului informaţional. Datorită creşterii într-un ritm accelerat a performanţelor tehnicii de calcul automatizate. prelucrării şi distribuirii informaţiei într-un mod cât mat eficient. 2. sistemul informatic ocupa o pondere foarte însemnată. Datorita acestor elemente. În aceste condiţii rolul informaticii este decisiv. Cu toate acestea. Informatica tratează 1 Cuvântul INFORMATICĂ provine de la prescurtarea şi preluarea în româneşte a cuvintelor franţuzeşti: INFORmation autOMATIQUE. necesare luării deciziilor. având un rol major în calitatea sistemului informaţional şi a celui managerial. este deosebita. prin asigurarea gestiunii. a apărut şi s-a conturat noţiunea de management al informaţiei. proceselor de munca şi numărul şi complexitatea informaţiilor necesare. tendinţa actuală este de creştere a ponderii utilizării acesteia precum şi de amplificate a rolului sistemului informatic în ansamblul sistemului informaţional. Activitatea umană. este generatoare de informaţii. mai mult sau mai puţin complete. importanta elementelor informaţionale care ţin strict de natura umana. In tarile dezvoltate.7 Sistemul informaţional Sistemul informatic se rezumă la culegerea. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor în timp ce sistemul informaţional este mult mai cuprinzător. Pe măsura dezvoltării societăţii. Cu cât această activitate este mai complexă şi mai accelerată. indiferent sub ce formă se desfăşoară. în deblocarea şi fluidizarea sistemelor informaţionale şi de decizie. a crescut şi implicit importanta sistemului informaţional. În literatura de specialitate există însă şi alte definiţii1 sau încercări de a defini informatica. definind-o ca: „Ştiinţa 46 . Denumirea acestei noi ramuri a fost introdusă de Academia Franceză.

a informaţiei. În accepţiunea actuală. La acest moment datele se numesc date primare.) Information Technology = Tehnologia informaţiei 47 . considerată ca suport al cunoştinţelor umane şi al comunicărilor în domeniile tehnice. sisteme informatice performante prin care să asigure accesul larg la informaţie. aceea de a rezolva problemele complexe privind prelucrarea datelor.informaţia în sensul ei formal. ea apare şi se dezvoltă dintr-o necesitate obiectivă. informatica are o existenţă dinamică. pe suporturi de memorie specifice. CD-uri etc. d) Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) acestora. în urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor şi specificul echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare. Operaţiile specifice procesului de prelucrare automată a datelor. fără a ţine seama de sensul ei semantic. c) Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare către sistemele de prelucrare automată cât şi a rezultatelor prelucrării către utilizatori. Datele se transmit sau se memorează în sistemele informatice în formă digitală după ce au fost supuse unor procese de conversie şi codificare. Din acest punct de vedere informatica este definită ca ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul. în scopul unor consultări sau prelucrări ulterioare. să realizeze. informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de modele. prin metodele şi tehnicile sale. iar pe de altă parte. economice şi sociale” 1 (eng. în cadrul unui sistem informatic sunt: a) Culegerea datelor constă în identificarea acestora la locurile unde sunt generate. tehnici. Ca activitate practică. îndeosebi prin maşini automate. Ca domeniu distinct de activitate. în diverse domenii. şi transpunerea lor pe suporturi adecvate prelucrării automate (benzi. să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sistemelor de calcul. b) Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în date finale. aşa cum se procedează în cazul preluării manuale. studii şi sisteme pentru prelucrarea eficientă a informaţiei. aceasta trebuie să urmărească două obiective majore: pe de o parte. metode. prelucrării raţionale. concepte. discuri. cartele. tot mai des termenul de informatică este substituit cu Tehnologia Informaţiei (IT1).). În stadiul actual de maturizare a informaticii.

precum şi cazuri când datele sunt prea puţine şi nu permit descrierea satisfăcătoare a fenomenelor.8. ea trebuie să fie legată direct de decizia proximă. Semnalele sunt înţelese ca modificări elementare şi observabile. evitându-se elementele nerelevante. componentele unui sistem informaţional computerizat (sistem informatic) se împart în două mari categorii: hardware şi 48 . Datele sunt informaţii reprezentate în format digital. Asigurarea acestei condiţii impune o anumită cumpănire. date şi mesaje. deoarece pot exista cazuri în care datele achiziţionate să depăşească necesarul. precum un sunet. ducând la birocraţie. prin utilizarea reprezentărilor grafice şi coroboraţi astfel încât relevanţa informaţiei oferite să fie maximă. relevanţă: informaţia trebuie să ofere acele elemente de cunoaştere de care decidentul are nevoie pentru soluţionarea unei probleme. completitudinea:informaţia trebuie să parvină din toate sursele necesare şi să acopere toate zonele solicitate de persoana care ia decizia. formă de prezentare adecvată: informaţia trebuie oferită utilizatorului într-o manieră relevantă. printr-o evaluare corectă. o mişcare sau un impuls electric. Aşa cum se arată în fig. să ofere cantitatea de detalii necesare pentru adoptarea unei decizii corecte. ordonate după un sistem de reguli (cod). Informatica utilizează pentru reprezentarea informaţiilor semnale. ea trebuie să fie disponibilă atunci când este necesară. Indicatorii pot fi prezentaţi în mărimi absolute sau relative. în dinamică. Informaţiile trebuie să fie centralizate. astfel încât acesta să o recepteze rapid şi corect. Mesajele privesc o secvenţă de semnale. oportunitate: informaţia trebuie să parvină utilizatorului în timp util pentru a-i servi la fundamentarea decizie sale. cost corespunzător în raport cu valoare acesteia. succint. Informaţia furnizată de către sistemul informaţional trebuie să se caracterizeze prin: acurateţe şi realitate: informaţia trebuie să fie suficient de precise pentru a constitui baza adoptării deciziilor informaţia furnizată trebuie să reflecte cât mai fidel realitatea. un element de imagine. inclusiv dispunerea acestora din urmă în spaţiu şi timp. 2. informaţia trebuie să fie densă. lipsită de elemente needificatoare pentru problema studiată.Pe suportul tehnic informaţia în formă digitală se prezintă sub forma unei succesiuni de valori binare (zero şi unu). concizie şi consistenţă:: informaţia trebuie să ofere plusul de cunoaştere la obiect.

atunci când nu sunt 49 . Atunci când datele pot fi accesate şi procesate imediat. structura este numită procesare directă (on-line). Hardware. 2. Există mai multe tipuri de dispozitive: tastatura. documente şi alte rezultate Stocare date Feedback Figura nr. cum ar fi unităţile de discuri magnetice. incluzând computerul şi dispozitivele conexe. INTRĂRI TRANSFORMARE Procesare IEŞIRI HARDWARE Date SOFTWARE Sisteme Sisteme Sisteme de introducere de procesare de ieşire Sisteme secundare de stocare a datelor Rapoarte. Pe de altă parte.8 Componentele de bază ale unui sistem informatic Există şi dispozitive secundare de stocare.software. scannerul optic cu cod de bare. dispozitive de recunoaştere a vocii etc. Unele dintre acestea. Aceste dispozitive permit introducerea datelor într-o formă care poate fi citită în unitatea centrală de procesare (UCP). dispozitive optice de exploatare. permit accesul la o cantitate mai mare de date aproape instantaneu. Vom analiza fiecare categorie înainte de clasificarea principalelor tipuri de computere. Prin hardware se înţelege echipamentul.

cum ar fi calcularea sumei corespunzătoare de plată pentru o persoană. Software. în grup. astfel încât managerii adesea sunt inundaţi cu date.9Sistemul informaţional al organizaţiei 50 . Dar ei au nevoie de cele mai bune informaţii şi nu de volume din ce în ce mai mari de date. Majoritatea computerelor sunt echipamente destinate satisfacerii necesităţilor generale. Un astfel de sistem utilizează unităţile de stocare pe discuri magnetice sau pe alte sisteme de stocare secundară (benzi sau cartele magnetice). este mai eficientă utilizarea procesării în loturi. Ceea ce-i dă posibilitatea hardware-ului să realizeze aceste activităţi este software-ul. a crescut capacitatea de stocare şi a îmbunătăţit metodele de printare. prin care datele sunt acumulate şi procesate. urmărirea debitelor clienţilor sau evaluarea nivelurilor curente ale stocurilor. Ele pot îndeplini diferite sarcini. plotere etc. Tehnologia calculatoarelor a mărit viteza de procesare a datelor. adică setul de programe. Sistemele de redare a rezultatelor permit computerelor să producă informaţii într-o formă utilă managerilor. Există numeroase tipuri de pachete de programe. Aceste sisteme includ: imprimante. ulterior. Figura 2. deoarece competiţia fără o analiză rapidă şi corectă a necesităţilor informatice din propria organizaţie nu este posibilă. managerii se orientează atunci când achiziţionează calculatoare după cum procedează omologii lor din alte companii. monitoare.necesare tranzacţii imediate. documente. Software-ul furnizează instrucţiunile care permit computerului să realizeze comenzile. în plus. proceduri şi rutine asociate operării sistemului informatic.

dar nu constituie un subiect al acestei lucrări. care se apropie mai mult de informatică. în terminologia europeană. Sistemele formale sunt. acestea se numesc sisteme informatice şi reprezintă ansamblul de echipamente conectate între ele. şi anume: (1) sisteme informaţionale formale şi (2) sisteme informaţionale neformale. control. stocarea. lucrarea de faţă va trata sistemele informaţionale care se bazează pe utilizarea tehnologiei calculatoarelor. iar modificările nu se pot realiza uşor. în cazul acestor sisteme nu există nici un acord cu privire la informaţiile ce trebuie procesate sau stocate. sistemul informaţional de management.O analiză completă a sistemului informaţional al unei organizaţii conduce la identificarea a două tipuri de sisteme informaţionale. Terminologia americană nu foloseşte denumirea de sistem informatic ci pe cea de sistem informaţional pentru conducere (/W/S. Sistemele informaţionale neformale se bazează pe acorduri implicite şi reguli de comportament care nu sunt predefinite. în cel mai bun caz. în principiu.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE Pentru satisfacerea diferitelor nevoi ale nivelurilor organizaţionale există 5 tipuri principale de sisteme informaţionale (SI) pentru: procesarea tranzacţiilor. se foloseşte pe scară largă noţiunea de tehnologia informaţiei (IT-Information Technology). folosind tehnici şi proceduri specifice pentru colectarea. la rândul lor. în vederea susţinerii proceselor de adoptare a deciziilor.Management Information System). structurate. procesarea. astfel că operează în conformitate cu anumite reguli predefinite. diseminarea şi utilizarea acestor date. deoarece reprezintă. analiză şi monitorizare a activităţilor organizaţionale. stocarea şi diseminarea informaţiilor. automatizarea muncii de birou. Sistemele informaţionale formale se bazează pe definirea şi acceptarea datelor şi a procedurilor pentru colectarea. coordonare.şi sisteme care se bazează pe prelucrări manuale folosind tehnologii bazate pe hârtie şi creion sistemele manuale. 2. dar nu constituie un subiect al cârtii de faţă. Sistemele informaţionale pot fi. care lucrează împreună. în schimb. procesarea. clasificate în sisteme care se bazează pe utilizarea calculatoarelor . care rămân mult timp neschimbate. Sistemele manuale servesc rezolvării unor nevoi importante pentru organizaţie.sisteme informatice . În concluzie. sistemul de fundamentare a deciziilor şi sistemul suport al 51 . un capitol de istorie. Astfel de sisteme sunt importante pentru viaţa unei organizaţii.

tehnicieni. profesionişti. profesionişti SI de fundamentare a deciziilor SI de management SI de automatizare a muncii de birou Manageri de nivel mediu.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor Este un SI computerizat care execută şi înregistrează activităţile zilnice. necesare conducerii unei firme. El este utilizat în situaţiile cu o structură complexă şi repetitivă.10.4. Natura structurală a situaţiilor face posibilă elaborarea unor instrucţiuni detaliate. 2. precum şi membrii firmei pe care îi deservesc sunt prezentate în figura 2. supervizori SI de procesare a tranzacţiilor Supervizori personal operativ şi Contabilitate Comercial Producţie Fig. Aceste tipuri de sisteme. de rutină. nivelul ierarhic la care fiecare acţionează. care permit computerului să manevreze şi să 52 Finanţe Resurse umane . supervizori Manageri.10 Tipologia sistemelor informaţionale 2. Tipuri de sisteme informaţionalei Membrii firmei deserviţi SI de suport al managementului superior Manageri de nivel superior Manageri.managementului superior. în care sarcinile şi normele impuse sunt foarte precise. neechivoce.

Iniţial. Există două tipuri de opinii cu privire la sistemele SAM. calendar electronic (metodă de păstrarea a evidenţei programelor. pentru interacţiunea cu elementele mediului. pentru localizarea şi copierea ulterioară a acestora). În ultima vreme. recuperarea documentelor (utilizarea unuia sau mai multor sisteme de stocare a documentelor pe microfilm sau pe alte suporturi. 2.voice mail . transmisie prin fax (mijloc de trasmitere telefonică a documentelor). Un sistem de procesare a tranzacţiilor oferă asistenţă directă nivelurilor operaţionale ale unei firme. a devenit tot mai popular sistemul de poştă electronică (Electronic Mail) care permite schimbul rapid de mesaje scrise prin intermediul procesării textelor şi reţelelor de comunicaţii. precum comenzi-tip. Printre primele. este sistemul de procesare a textelor (Word Processing System). sistemul de procesare a tranzacţiilor este principala sursă de date utilizată de alte sisteme informatice din firmă. şi de altfel cel mai utilizat sistem de automatizare a muncii de birou. Un sistem pentru automatizarea muncii de birou poate include următoarele aplicaţii: mesagerie vocală .2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou Acesta reprezintă un sistem informatic destinat facilitării comunicaţiei şi creşterii productivităţii managerilor şi personalului din birouri prin procesarea documentelor şi mesajelor. un sistem de procesare a tranzacţiilor poate fi de o importanţă vitală pentru extinderea firmei. aceste sisteme erau percepute ca mijloace de creştere a productivităţii funcţionarilor 53 .(înregistrează mesajele telefonice şi le stochează în memoria secundară a unui computer. editarea şi imprimarea cu uşurinţă a textelor. care permite crearea. de unde pot fi apelate ulterior de către destinatari). Două aspecte ale sistemului de procesare a tranzacţiilor prezintă o importanţă deosebită. grafică (mijloc de realizare a graficelor şi diagramelor). întâlnirilor etc). teleconferinţa (mijloc de comunicare între localităţi diferite prin utilizarea facilităţilor electronice şi/sau de generare a imaginii). Prin intermediul schimbului electronic de date (SED) pot fi trimise direct din computerul unei firme către computerul altei firme documente standardizate.4. În primul rând.înregistreze în mod corespunzător tranzacţiile. groupware (software destinat facilitării întâlnirilor prin coordonarea simultană a mesajelor aparţinând membrilor unui grup). facturi etc În al doilea rând. deoarece sistemul în sine reprezintă o parte din interacţiunile firmei cu furnizorii şi clienţii.

referitoare la costuri. Există câteva diferenţe între SFD şi SIM. aceste sisteme nu oferă răspunsuri cu privire la deciziile optime. un domeniu al tehnologiei informatice destinat implementării unor caracteristici umane (precum văzul. Acest lucru le oferă managerilor posibilitatea de a comunica direct cu programele computerelor care controlează sistemul şi de a obţine aproape instantaneu rezultatele analizelor. actuale şi mai vechi. 2. ele produc rapoarte pentru managerii de nivel mediu şi inferior. Sistemele expert au la bază inteligenţa artificială. calitate şi activitatea furnizorilor.4. adică acel sistem computerizat care foloseşte cunoştinţele de specialitate ale unui expert pentru soluţionarea problemelor.şi secretariatului. în dezvoltarea acestor sisteme. De fapt. SAM sunt percepute ca mijloace suport. Acestea încearcă să îmbunătăţească procesul de adoptare a deciziilor prin punerea la dispoziţia managementului a instrumentelor de analiză a unei situaţii date. un SFD este mai interactiv decât un SIM. raţionamentul) computerelor. auzul. În general. 2. În plus. Ele centralizează informaţii din sistemul de procesare a tranzacţiilor pentru a realiza rapoartele de rutină şi rapoartele complexe pentru manageri şi supervizori. adoptarea deciziilor şi control. Pe de altă parte.4.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) SIM-ul este un sistem informatic care produce rapoarte zilnice şi permite accesul direct la diferite informaţii.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) Un SFD este un sistem informatic care participă la procesul managerial de adoptare a deciziilor în situaţii care nu sunt bine structurate. nu numai pentru funcţionari şi secretariat. proiectanţii lucrează cu experţii pentru a stabili informaţiile sau regulile de adoptare a deciziilor utilizate de experţi atunci când se confruntă cu tipuri particulare de probleme. În comparaţie cu un SIM. un SFD clasic oferă analize mai profunde şi un acces mai mare la modelele pe care managerii le pot utiliza în examinarea complexă a unei situaţii. cât şi pentru manageri şi tehnicieni. Un tip specializat de SFD este sistemul expert. de care au nevoie managerii de la nivelurile medii şi inferioare. Mai nou. SIM-urile au în vedere în principal obiective tactice şi operaţionale şi prezintă o importanţă deosebită pentru planificare. Inteligenţa artificială este 54 .

5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL În funcţionarea sistemului informaţional.4. Specialişti1 în domeniu au identificat mai multe deficienţe ale sistemului informaţional. în anii ‘60. Pentru realizarea computerelor capabile să emită raţionamente. datorită acţiunii. cercetătorii au dezvoltat maşini capabile să joace şah.. p. De atunci s-au parcus etape importante în dezvoltarea unor sisteme decizionale multi-nivel (arbori) care să anticipeze evoluţiile posibile.o zonă a cercetării ştiinţifice şi nu un produs finit. redundanţa şi supraîncărcarea circuitelor informaţionale. dar programele finale au cuprins atât de multe alternative încât nici supercomputerele de astăzi nu le pot evalua într-o perioadă rezonabilă de timp.. sistemul SSMS presupune capacităţi de calcul mai generale. implică telecomunicaţiile şi operarea cu grafice şi tabele specifice fiecărui tip de problemă. Ele se pot adapta modului de lucru al fiecărui manager. unor factori obiectivi sau subiectivi. cit. 1 Nicolescu O. SSMS este un sistem informaţional astfel conceput încât să se adapteze necesităţilor managerilor în situaţii specifice. – op.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) Acestea sunt sisteme informatice care participă la adoptarea deciziilor şi la funcţionarea eficientă a nivelurilor superioare ale unei firme. Verboncu I. apar o serie de disfuncţionalităţi care au un impact negativ atât asupra procesului managerial cât şi asupra celui de execuţie. 252-253. cum este sistemul expert. 55 . care se pot manifesta sub următoarele forme: distorsiunea. În esenţă. SSMS tinde să utilizeze mai puţine modele analitice decât SFD. 2. filtrajul. oferă informaţii la cerere dintr-o varietate de surse şi permite rezolvarea interactivă a problemelor. Spre deosebire de un SFD. 2.

neintenţionată a conţinutului mesajului unei informaţii. Supraîncărcarea canalelor de informaţii.1. Cauza filtrajului este una singură. pe parcursul culegerii. stocării şi transmiterii acestora de la emiţător la receptor. Utilizarea de mijloace necorespunzătoare pentru înregistrarea şi transmiterea informaţiilor. în condiţiile implementării unor subsisteme informatice de tip „baze de date” poate duce la prelucrare defectuoasă a informaţiilor. 3. Redundanţa se produce în special când nu se respectă principiul unităţii de decizie şi acţiune şi se manifestă sub forma cererii aceloraşi informaţii de către diferiţi beneficiari. înainte ca acestea să ajungă la destinaţie. pe parcursul culegerii. iar când se produce la nivelul executanţilor. Când dezinformarea se produce la nivelul managerilor. înregistrarea. prelucrării şi/sau transmiterii acesteia de la emiţător la receptor (beneficiar). efectele imediate se resimt pe planul realizării proceselor cu caracter operaţional. În ambele situaţii efectele pe termen lung sunt scăderea eficienţei. intenţionată. 4. Efectele redundanţei constau într-o serioasă risipă de timp şi mijloace materiale din partea celor implicaţi. prelucrarea şi/sau transmiterea repetată a unor informaţii. Redundanţa constă în colectarea. stocarea.. şi anume intervenţia pe parcursul înregistrării. este fenomenul prin care se transmite la diverse nivele ierarhice. concomitent cu deteriorarea într-o anumită măsură a climatului de muncă. prelucrării. Folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători pentru înregistrarea informaţiilor. un volum prea mare de informaţii a căror 56 . Filtrajul constă în modificarea parţială sau totală. aceasta se reflectă în diminuarea calităţii deciziilor. Cauza majoră a acestei disfuncţionalităţi informaţionale o reprezintă absenţa coordonării sau coordonarea defectuoasă a anumitor segmente ale sistemului managerial. stocării. 2. Dintre cauzele care generează distorsiunea cele mai frecvente sunt: Diferenţele în pregătirea persoanelor implicate în vehicularea informaţiei. a mesajului sau conţinutului informaţiilor. transmiterii şi prelucrării informaţiilor a unor persoane. a relaţiilor dintre personalul implicat. care au interesul ca beneficiarul informaţiei să primească un mesaj schimbat. Distorsiunea constă în modificarea parţială. Manipularea neglijentă a suporţilor de informaţii în procesul transmiterii lor beneficiarilor. Acest fenomen.

într-o măsură mai mică sau mai mare.analiză nu intră în totalitate în componenţa nivelului respectiv. poate provoca disfuncţii. competenţele şi responsabilităţile circumscrise subdiviziunilor organizatorice respective. la diminuarea eficacităţii şi eficienţei sistemului informaţional. Supraîncărcarea constă în vehicularea. ceea ce duce la blocarea şi/sau întârzierea ajungerii unei părţi din informaţii la adresant. prin circuitele informaţionale a unei cantităţi de informaţii care depăşeşte capacitatea de transport. fie de tendinţa unor manageri şi executanţi de a-şi expune excesiv acţiunile şi rezultatele. 57 . cu efecte. generate fie de proiectarea defectuoasă a sistemului managerial. funcţie de obiectivele. Caracterul piramidal al sistemului informaţional se referă la agregarea şi transmiterea selectivă a informaţiilor pe verticala sistemului de management. Nerespectarea acestui caracter.. Toate aceste deficienţe conduc. asupra proceselor manageriale şi de execuţie. directe sau indirecte.

pag.) se înţelege un ansamblu. transmiterea. 2 Orzan Gh.. măsurabile între anumite limite. sistemul de programe (SOFTWARE).. utilizate în cadrul sistemului pentru a-i determina mărimile prestabilite şi legile care operează cu aceste mărimi1. mijloacele şi metodele. social cultural etc. Toma C. structurat şi corelat de reguli. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional. folosite pentru culegerea. 1975. Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume acea parte a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere. care cuprinde programele. regulilor. a defini un sistem informatic al unui organism înseamnă a-i preciza în mod concret regulile.1 SISTEMUL INFORMATIC Concretizând definiţia generală de sistem. 1 Pisău Gh. Sistemul informatic al aprovizionării populaţiei —SIAP. Mihăilescu I. cu precădere automate. cu precădere automate.Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. (a) Aceste resurse sunt: ansamblul de echipamente (HARDWARE). 23. ca o colecţie organizată de părţi legate prin interacţiuni determinate. Sistemul informatic poate fi definit ca un ansamblu de reguli.. ştiinţific. Cu alte cuvinte. Ed. 1985. BNP-ICI. metodelor şi tehnicilor. procedurile. Tehnică. sistemului de operare şi programele de aplicaţii. prin care se asigură prelucrarea automată a datelor. prelucrare. 7 58 . proceduri şi mijloace (în primul rând calculatoare electronice) care permit aplicarea de metode organismului respectiv pentru a realiza scopul şi obiectivele predefinite. procedurilor. Elaborarea şi introducerea sistemelor informatice. transmitere şi stocare a datelor cu ajutorul sistemelor de calcul. pag. proceduri mijloace şi metode. mijloacelor. prin sistem informatic al unei entităţi sub formă de organism (economic. sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor. prelucrarea şi stocarea datelor2. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 3.

teoria jocurilor. sub formă de date şi informaţii acumulate de oameni în procesul muncii. pentru a atinge obiectivele predeterminate. introducere şi extragere. analiza stocurilor. Acestea sunt definite şi formulate concis sub forma unor ansambluri de operaţii logice şi/sau matematice. magnetic sau optic. automate. pregătire. metode ale statisticii economice. concentrare. Ca exemplu. teoria deciziei. (d) Prin proceduri se înţelege totalitatea operaţiunilor necesare pentru tratarea informaţiilor şi regulilor prin mijloacele sistemului. Câmp electric. transmis prin semnale şi pachete. Printre metodele utilizate se pot enumera: calculul probabilităţii. (a) Se consideră suport tot ceea ce are ataşat informaţii şi serveşte la transportarea şi/sau stocarea ei în timp şi spaţiu. teoria grafurilor. (c) Prin reguli se exprimă modalităţile de aplicare la un organism a metodelor. metode de simulare. transmitere. programarea dinamică. Mijloacele cuprind: suporţi.baza de date. de perfecţionare şi optimizare a funcţiunilor organismului. În această ordine de idei putem enumera: 59 . teoria utilităţii. metode de culegere. (b) Prin metode se înţeleg căile de determinare şi punere în funcţiune. prelucrare prin calcul aritmetic şi logic. transformare. metode de previziuni etc. programarea liniară. sub formă de suporturi tehnice (magnetice sau optice) sau grafice (opace sau transparente). în care se găseşte regula de calcul a nivelului de stoc. (b) Prin maşini în cadrul mijloacelor unui sistem informatic se înţelege totalitatea echipamentelor şi dispozitivelor utilizate (ca echipamente hardware şi instrumente software) pentru a efectua operaţiunile enumerate mai sus. (e) Prin mijloacele unui sistem informatic se înţelege totalitatea uneltelor şi instrumentelor manuale. inclusiv software utilizate pentru efectuarea de operaţiuni asupra informaţiei: captare. control. metode de analiză multivariantă. culegere. de măsurare şi scalare. Se întâlnesc următoarele tipuri de suporţi: Materiali. pentru care se lansează o comandă şi care utilizează procedurile de calcul. se poate arăta metoda gestiunii stocurilor. ansamblul de personal şi cadrul organizatoric. stocare. analiză şi interpretare etc. Experienţa umană. metode de proiectare a experimentelor. maşini şi oameni.

cyber-cumpărători. s-a remarcat tendinţa automatizării progresive a sistemului informaţional. ieşiri. analişti.). analişti digitali etc. utilizarea şi exploatarea sistemului (administratori. motivele fiind următoarele: Unele activităţi pot fi optimizate cu anumite arhitecturi de sistem informatic dar multe devin în timp incompatibile cu aceste arhitecturi. În a doua etapă. realizându-se versiuni îmbunătăţite ale sistemului informatic. Cu alte cuvinte. pregătire. ca specialişti pentru elaborarea. pentru a-l cuprinde în ansamblul său şi astfel să se ajungă într-un timp imprevizibil la echivalenţa dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic. culegere. proceduri. operatori) sau ca utilizatori ai sistemului în regim off-line sau online (cyber-nvigatori sau internauţi. de diferite generaţii şi configuraţii. transmitere. în intrările şi ieşirile sale. reguli. se reproduce realitatea în diversitatea sa de manifestare. sistemul informatic al unei entităţi era completat. de analiză şi interpretare etc. Tensiunile dintre entitatea reală şi modelul reprodus de către software poate fi corectat prin simulare şi instruire. programatori. stocare. prin sistemul informatic. de redare. cu proceduri manuale pentru acele părţi ale sistemului informaţional care nu se pretau a fi automatizate prin utilizarea calculatorului. În urma modelării sistemului informaţional. 60 . Deşi această viziune a fost propagată puternic de producătorii de echipamente de calcul şi de informaticieni în proiectele de sisteme informatice nu s-au putut obţine rezultate spectaculoase.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE În prima etapă în cadrul unui sistem informaţional coexistau proceduri manuale de tratare a informaţiilor cu proceduri automatizate de calcul. Există o neconcordanţă între reprezentarea informatică implementată prin soft şi cea real existentă. echipamentele de captare. mijloace şi metode ca şi sistemul economic. de prelucrare. Sistemul informatic se poate prezenta sub forma unei „cutii negre” bazată pe intrări. ingineri sistem. adică prin apropierea sistemului informatic de realitatea prin adaptări şi ajustări individuale. (c) Oamenii în cadrul unui sistem informatic intervin sub forma de experienţă umană la nivelul suporţilor. cel puţin.sisteme de calcul. 3.

în cyber-spaţiu. încât generaţii întregi de produse software existente sunt înlocuite de altele noi. 61 . precum sistemele de operare sau bazele de date. module. aplicabilă ulterior în mod consecvent. care nu va modifica lumea de afaceri şi societatea în anii ce vin. de a participa la ea. Un exemplu de software în mare măsură neutru în raport cu întreprinderile îl constituie prelucrarea de text. Acest lucru permite înnoirea pe componente. Ele nu mai redau doar modelul realităţii exterioare. Sistemele de informatice trebuiesc structurate în module informatice distincte. Reprezentarea funcţiilor software trebuie să fie neutră în raport cu întreprinderea. Această realitate virtuală poate fi asemănătoare realităţii fizice sau poate confrunta lumea gândurilor noastre cu imagini complet noi.Sistemul informatic este adesea static în raport cu dezvoltarea mediului real. Atunci când realitatea funcţionării unei întreprinderi este caracterizată prin schimbări puternice. subsisteme sau în bloc a întregului sistem. reprezentarea în sistemul informatic nu poate fi adaptată suficient de repede. Pentru realizarea şi exploatarea sistemelor informatice modern se pot formula următoarele reguli: Întreprinderea trebuie să cunoască perspectivele utilizării sistemelor informatice şi să formuleze pe baza acestora o politică de informatizare adecvată. devin capabile să modeleze. Să pună accent pe utilizarea sistemelor informatice deschise la care funcţiile sistemelor informatice să poată fi distribuite pe platforme eterogene iar anumite componente ale sistemului. În etapa actuală sistemele informatice. Acest fapt şi posibilitatea de a comunica global cu cyber-lumea. ci modelează o nouă realitate virtuală pe care o proiectează şi o transmite utilizatorului de informaţii. dă naştere unei revoluţii enorme. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi de comunicaţii este atât de rapidă. cu performanţe şi funcţionalităţi sporite. care să poată comunica între ele. trebuie să fie compatibile între diferitele platforme hardware.

(d) După gradul de concentrare/dispersie a capacităţilor de prelucrare şi memorare a datelor: sisteme informatice centralizate. sistemele informatice sunt structurate în funcţie de organizarea şi structura sistemului informaţional. pentru anumite activităţi din economie (sănătate. Din varietatea de criterii utilizate în clasificarea sistemelor informatice. sisteme informatice metropolitane (unităţi administrativ-teritoriale).3. sisteme informatice distribuite. subsistemul de cercetare-dezvoltare. sisteme informatice de conducere a proceselor tehnologice (de automatizări). sisteme informatice cu baze de date orientate pe obiecte. sisteme informatice integrate. (e) După modul de tratare a informaţiei în calculator: 62 . subsistemul de servicii. subsistemul comercial. sistemul informatic general al economiei naţionale. subsistemul financiar-contabil. sisteme informatice de ramură. enumerăm: (a) După funcţiile la nivelul unităţii economice: subsistemul de urmărire şi programare a producţiei. subsistemul resurselor umane. (b) După domeniul activităţilor şi nivelul de abordare: sisteme informatice microeconomice (la nivelul agenţilor economici). sisteme informatice-expert cu baze de cunoştinţe. de obiectivele urmărite în strategia generală a domeniului supus informatizării cât şi de caracteristicile şi performanţele echipamentelor de calcul şi de comunicaţie din structura sistemelor informatice. sisteme informatice cu baze de date. statistică). (c) După gradul de structurare al colecţiilor de date: sisteme informatice care folosesc fişiere independente. sisteme informatice suport de asistare a deciziei.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE În cadrul unui sistem economic. armată.

Sistemul informatic al firmei este astfel structurat încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de utilizatori. sisteme informatice cu acces combinat. personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor. iar uneori sistemul informaţional poate să coincidă cu cel informatic.monoprelucrare sisteme informatice cu prelucrări în regim de multiprogramare (se execută mai multe lucrări la un singur calculator local). transmitere. prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel obţinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei (IT). (g) După regimul de acces la resursele hardware a sistemului de calcul: sisteme informatice cu acces secvenţial. sisteme informatice online. Analiza unui sistem informatic se realizează în raport cu: factori de conducere la nivelul conducerii strategice. sisteme informatice cu acces interactiv (conversaţional). (h) În funcţie de simultaneitate/nesimultaneitatea lucrărilor în sistemul informatic: sisteme informatice cu prelucrări monoprograme. 63 .sisteme informatice cu tratarea în regim batch (pe loturi). (f) După modul de utilizare a sistemelor de prelucrare şi comunicaţie: sisteme informatice off-line. personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi tehnologii de fabricaţie. tactice şi operative. la limită. sisteme informatice cu prelucrare şi răspuns în timp real. stocare. sisteme informatice cu regim multiprelucrare (lucrarea se execută în paralel pe mai multe calculatoare care operează coordonat în sistem). Se definesc astfel în cadrul sistemului informatic al firmei următoarele subsisteme: subsistemul conducerii strategice. subsisteme ale conducerii curente. sisteme informatice în regim de teleprelucrare (cu deosebirea că reţeaua de calculatoare care procesează lucrările sunt distribuite geografic). subsistemul de gestiune a cunoaşterii (specific activităţilor de cercetare şi proiectare). Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite realizarea operaţiilor de culegere.

subsisteme operaţionale. Sisteme informatice la nivel operaţional (Operational Level Systems) . spre exemplu. stocarea şi prelucrarea datelor privitoare la tranzacţiile zilnice. a căror structură este prestabilită. produse finite obţinute.asigură derularea activităţilor de control şi conducere pe termen scurt. plăţi efectuate către furnizori etc. Se caracterizează prin gradul lor mare de repetabilitate şi prin volumul mare de date procesat şi servesc nivelul operaţional. Chiar dacă ele reprezintă componente ale sistemului informatic al firmei.permit promovarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în cadrul firmei (de exemplu produsele software destinate proiectării asistate de calculator AutoCAD) precum şi asigurarea automatizării şi controlului fluxului de documente în cadrul firmei. le vom numi în continuare sisteme deoarece le vom prezenta pe fiecare din ele. Sistemele informatice destinate conducerii curente . de rutină. sistemul informatic privind gestiunea stocurilor etc. oferind informaţia necesară decidentului în conformitate cu domeniul său de responsabilitate. sistemul informatic privind gestiunea producţiei. stocarea şi prelucrarea datelor referitoare la tranzacţiile şi procesele economice derulate (aprovizionări cu materii prime. Putem realiza o clasificare a sistemelor informatice întâlnite în cadrul firmei pornind de la criteriul naturii prelucrărilor realizate prin intermediul lor: Sisteme pentru prelucrarea tranzacţiilor (TPS . Structura sistemului informatic al firmei cuprinde deci. încasat. cât şi pe cele rezultate din luarea în considerare a nivelelor de decizie şi operaţionale din cadrul firmei.permit culegerea. În această categorie cuprindem.Transaction Precessing Systems) sunt specializate în preluarea. Fiind gândite mai mult ca sisteme de raportare periodică. individual. Sistemele informatice destinate conducerii strategice . consumuri de materii prime.).permit echipei manageriale “la vârf” să realizeze planificarea activităţii firmei pe termen lung în vederea atingerii obiectivelor strategice fixate. 64 . Sistemele de gestiune a cunoaşterii în cadrul firmei (Knowledge Systems) . ele sunt mai puţin pregătite să ofere informaţii urgente ca urmare a unor situaţii neprevăzute. livrate. atât componentele definite după criterii funcţionale. Susţinând de regulă decizii de rutină. aceste sisteme generează rapoarte periodice. sistemul informatic al contabilităţii financiare. sistemul informatic privind evidenţa vânzărilor.

Sisteme informatice destinate conducerii (MIS . Utilizează date privind mediul exterior al firmei. Sisteme suport ale executivului (ESS . Sistemele expert pot fi utilizate cu succes în diagnosticarea financiară a firmei.Executive Support Systems) reprezintă sisteme informatice destinate conducerii strategice şi permit luarea unor decizii nestructurate.Management Information Systems) destinate asigurării rapoartelor sintetice de rutină necesare în procesul fundamentării deciziilor curente. ele permit şi generarea de rapoarte privind abaterile înregistrate precum şi consultarea online a informaţiilor referitoare la perioadele anterioare de gestiune (în vederea determinării trendului indicatorilor). În vederea oferirii unei informări relevante. Sisteme destinate cercetării-dezvoltării (KWS . funcţionari.). Oferă utilizatorilor flexibilitate deosebită la cerinţele formulate returnând rapid răspunsurile solicitate. într-o bază de cunoştinţe utilizată în deducerea de concluzii prin derularea de raţionamente automate. sub formă de fapte şi reguli. dar şi managerilor.(OAS . altele decât cele de rutină. controlului şi planificării pe termen scurt. sisteme de poştă electronică etc. preţul produselor fabricate de firmele concurente. În această categorie putem cuprinde: procesoare de texte. Ele nu au fost gândite să servească la soluţionarea unei anumite probleme. secretari).Decision Support Systems) oferă managerilor modele complexe şi aprofundate de analiză în vederea fundamentării deciziilor. Sisteme suport de decizie (DSS .Office Automatic Systems) destinate mai ales personalului implicat în procesul prelucrării informaţiei (contabili. Ele valorifică informaţii interne oferite de TPS şi MIS alături de informaţii provenite din mediul economic exterior (curs valutar. procesoare de tabele. Utilizatorii acestor sisteme sunt inginerii. ci să ofere facilităţi generalizate de calcul şi comunicaţii. preţul pe piaţă al materiilor prime etc. În această categorie putem include sistemele expert caracterizate prin stocarea cunoştinţelor unui expert uman. proiectanţii şi ceilalţi specialişti angrenaţi în activitatea de cercetare-dezvoltare.Sisteme destinate activităţii de birotică . 65 . date sintetizate oferite de MIS şi DSS precum şi cele mai avansate produse software grafice.Knowledge Work Systems) destinate creării şi integrării noilor tehnologii în cadrul firmei. în elaborarea deciziei băncii de acordare a creditelor pentru clienţii săi etc.

captarea cu echipament adecvat a informaţiilor numerice. preluarea informaţiei provenite din reţele locale de date. funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei.3. nefiind exclusă posibilitatea transferării ei.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC Funcţiile unui sistem informatic decurg atât din obiectivele entităţii organizaţionale cât şi din mijloacele pe care tehnologia informaţiei şi comunicaţiile i le oferă în vederea realizării acestor obiective. funcţia de comandă-control a sistemului. Informaţia odată introdusă în sistem.1 Funcţia de preluare a informaţiei Funcţia de preluare a informaţiei în sistem se exercită într-o varietate mare de modalităţi cum sunt: preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţie. funcţia de prelucrare a informaţiei. la ieşire. grafice. a vocii şi sunetului. a imaginilor video sau film. funcţia de ieşire a informaţiei.4. 3. indiferent de conţinutul concret al activităţii pe care o serveşte. introducerea manuală a datelor şi textelor. 3. fie se prelucrează imediat. în timp real.4. alfanumerice. funcţia de comunicare a informaţiei. îndeplineşte următoarele funcţii generale: funcţia de preluare a informaţie. fără a fi memorată sau prelucrată. Capacitatea de stocare a informaţiei şi viteza de acces la date constituie criterii fundamentale de apreciere a performanţelor unui sistem informatic în raport de durata şi volumul informaţiei memorate.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei joacă un rol important în funcţionarea unui sistem informatic. Un sistem informatic. Informaţia se poate păstra în: 66 . fie se memorează pentru prelucrări ulterioare.

3. memoria externă. comunicaţia la distanţă realizată printr-o linie analogică pe reţeaua publică de telecomunicaţii. Reţeaua publică de telecomunicaţii (public switched telecommunications network . depozite şi arhive electronice.memoria internă.o infrastructură informaţională în care informaţia este transmisă prin reţele eterogene. asigură conectarea directă a echipamentelor digitale utilizând echipamente NTE (network termination equipment).4.4. 3. pentru datele care se consultă periodic.PSTN) asigură conectarea calculatoarelor utilizând comutarea circuitelor (circuit switching). conectate fizico-funcţional într-o reţea omogenă de calculatoare de tip local (LAN Local Area Network). pentru informaţii cu caracter de istorie sau care se consultă foarte rar. comunicaţia la distantă pe linii de comunicaţie digitală. pentru datele în curs de prelucrare. Internetul fiind utilizat pentru transmiterea datelor în întreaga lume şi reprezintă un mod de conectare în care calculatoarele pot comunica utilizând un protocol de adresare comună (TCP/IP).3 Funcţia de comunicare Funcţia de comunicare a sistemului informatic asigură transferul informaţiilor între reţelele de calculatoare şi/sau între calculatoare şi reţelele de comunicaţie prin: comunicaţia între componentele entităţii organizaţionale.4 Funcţia de prelucrare Funcţia de prelucrare se referă la o mare varietate de operaţii şi procese. Informaţia aflată în memoria unui sistem informatic poate servi în procesul de prelucrare sau poate fi valorificată prin consultare locală ori poate fi comunicată utilizatorilor prin intermediul reţelelor de comunicaţie. O reţea ISDN (integrated services digital network). Aceste linii de comunicaţie utilizează modemul pentru conversie din/în format digital în/din format analogic. cum sunt: 67 . comunicaţia prin World Wide Web (WEB) .

imprimantă. consultarea interactivă a informaţiei.conversia informaţiei din forma analogică în formă digitală. îndeosebi în cazul prelucrării datelor şi cunoştinţelor. actualizarea bazelor de date. Au loc operaţii pentru obţinerea de rapoarte şi situaţii complexe care vor fi transferate la dispozitivele de ieşire în vederea imprimării lor. ce presupune operaţii diferite în raport de natura informaţiei solicitate. precum şi operaţia inversă de conversie din digital în analogic. pentru a o face compatibilă cu echipamentele electronice de tip analogic pentru redarea. şi/sau bazele de cunoştinţe (BC). depozitele şi arhivele electronice stocate pe suporturi de memoria externă. preluate din reţelele de comunicaţie sau introduse manual. crearea şi încărcarea bazelor de date (BD). afişării la terminal sau a comunicării locale. prin intermediul sistemelor de comunicaţie. ori la distanţă. punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire.). înregistrarea sau transferul de informaţie audio şi vizuală. de Ia terminale de culegere. ordonări) sau semantice. de recunoaştere a formelor sau semnificaţiei acestora.) pe altul. tratarea propriu-zisă a informaţiei. conversie de suport prin transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic. bazele de tabele (BT). forma şi conţinutul informaţiilor. constă în efectuarea celor mai variate operaţii care privesc. electronic. modificarea valorilor celor existente pentru a Ie pune în acord cu realitatea pe care trebuie să o reflecte sau cu nevoile utilizatorului de informaţii. grafic etc. necesară memorării şi procesării ei cu mijloace informatice. echipament de comunicaţie în reţea etc. 68 . introducerea de informaţii noi. Au loc o multitudine de operaţii logice (comparaţii. optic. Încărcarea bazelor se face cu informaţii provenite din bazele. şi/sau cunoştinţe (BC) presupune un ansamblu de proceduri prin care se generează structura şi modul de organizare a informaţiei pe suportul tehnic. reproducerea informaţiei şi documentelor prin copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport din bazele de date (BD). selectarea şi transmiterea informaţiei solicitate. de tabele şi de cunoştinţe presupune ştergerea informaţiilor devenite inutile. se realizează cu ajutorul unor programe care permit căutarea. de tabele (BT). la un dispozitiv periferic de ieşire (monitor. Consultarea bazei de informaţii nu afectează conţinutul acesteia.

a informaţiei transmise.4. informaţie vizuală şi sonoră cu ajutorul reţelelor publice sau private de comunicaţii. 6) Funcţia de comandă şi control a sistemului informatic deţine toate atributele necesare pentru dirijarea şi reglarea funcţionării întregului sistem. acţionari. texte. de proceduri şi baza informaţională. consumatori etc. de specificul operaţiilor care se execută. depozite şi arhive electronice ale sistemului informatic sau comunicarea informaţiilor. de destinaţia şi modul de transmitere a rezultatelor. film. Comunicarea cu exteriorul se face prin transmiterea de informaţii multimedia la distanţă. către partenerii de afaceri. voce. conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire. secvenţe video sau audio sau combinaţii ale acestora. digitală sau analogică. texte.5 Funcţia de ieşire a informaţiei Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă mai multe cerinţe în funcţie de: natura informaţiei transferate la ieşire: date. organisme publice. transferul de date pentru stocare la distanţă pe suporturile de memorie externă. pe care urmează a fi transferată informaţia la ieşire. videoconferinţe etc. prin consultarea realizată Ia terminale video şi audio ale reţelei locale. telefax. clienţi. natura suportului tehnic sau grafic. controlul proceselor de intrare. se realizează prin transmiterea digitală de date. prelucrare şi ieşire a informaţiei în funcţie de natura lor. plotter sau prin imprimare pe dispozitive de fotocopiere. destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat. memoria internă. telefon.3. transmiteri de date şi imagini prin telex. forma. Comunicarea în interiorul sistemului se face prin consultare directă la terminal. a tuturor funcţiilor sale. 69 .. prin listarea documentelor obţinute la imprimantă. teleconferinţe. alocarea optimă a resurselor sistemului referitoare la echipamente. baza de programe. documente grafice.

dacă echipamentele (componenta hardware).1 Structura sistemului informaţional 70 . Din definiţie rezultă existenţa a trei componente. modele şi instrumente având ca obiectiv procesarea informaţiei şi care îşi exercită funcţiile sale în interdependenţă. în timp ce baza de informaţii oferă obiectul supus procesării cu ajutorul mijloacelor amintite. Componenta informaţională INFORMAŢIA Subsistemul de informaţii SOFTWARE Subsistemul de programe HARDWARE Subsistemul de echipamente Componenta logică Componenta fizică UNITATEA CENTRALĂ PERIFERICE DE INTRARE ŞI/SAU IEŞIRE ECHIPAMENTE PENTRU COMUNICAŢII Locale La distanţă Figura nr. între care se creează un ansamblu de legături comunicaţionale. Acestea au roluri diferite în economia sistemului.3. tehnici. atât cu sistemele informatice profesionale. de metode. cât şi cu sistemele de comunicaţii. programele (componenta software).5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Sistemul informatic în sectorul terţiar este un ansamblu interconectat de echipamente hardware şi programe software. Astfel. organizarea şi funcţionarea acestuia. reprezintă instrumentul logic al acesteia.3. constituie instrumentul fizic al activităţii sistemului informatic. suficiente pentru a putea explica structura şi funcţiile sistemului informatic. Aceste elemente fundamentale sunt echipamentele. programele şi informaţiile.

scanner-ul pentru înregistrarea digitală a imaginilor grafice aflate pe documente. tratative. aparatul telefonic şi interfaţa telefonică pentru receptarea şi înregistrarea digitală a comunicaţiilor analogice sau digitale. 3. a) Dintre perifericele de intrare necesare unui sistem informatic amintim: tastatura utilizată pentru introducerea manuală a informaţiei date. memorie ROM. a mesajelor sonore. conferinţe etc.5.1 Componenta hardware a sistemului Componenta hardware a sistemului este reprezentată de ansamblul de echipamente format din: a) Unitatea centrală a sistemului informatic numită generic procesor b) Memoria internă. aparatul telefax şi/sau interfaţa telefax pentru înregistrarea digitală a documentelor grafice recepţionate sau pentru scrierea lor directă la imprimantă fax. Memoria operativă este de două tipuri: memorie RAM. joystick etc.3. atât periferice comune de intrare-ieşire cât şi echipamente dedicate. numită şi memorie moartă. Mouse-ul este folosit pentru manipularea mai 71 . care permite atât scrierea cât şi citirea şi este o memorie de tip volatilă. microfonul şi interfaţa pentru sunet adecvată. echipamente interactive de introducere din categoria mouse-lui.. comentarii şi rapoarte. numită şi memorie vie. care reprezintă memoria operativă la nivelul căreia se execută toate calculele aritmetice şi logice.5. de tip „citeşte-numai” care permite doar citirea fără a fi modificată. în sensul că informaţia se pierde la închiderea sesiunii de lucru. interviuri. de la un alt VCR pentru imagini de la un videocasetofon sau de la un Tuner TV pentru a prelua imaginile din reţelele TV. constituie perifericul de introducere a sunetului captat direct din realitate: dispoziţii şi mesaje.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului conţin. texte şi comenzi. trackball. interfaţa audio şi video pentru recepţia imaginilor şi sunetelor prin intermediul plăcii de captură video ce preia imagini de la o cameră video.

fie inclus în tastatura calculatoarelor portabile (laptop-uri. pentru transmiterea documentelor memorate digital. monitorul serveşte. cu avantajul înregistrării unui volum mare de informaţii pe unitatea de suport. aici sunt incluse dispozitivele de afişare audiovizuală locală: monitoare. de fapt un creion cu o tabletă pe care se înscriu informaţii ce sunt transmise la calculator etc. numit şi „maneta de joc” este utilizat în special în jocurile electronice. De asemenea. documentelor sau desenelor. în reţele pentru transmiterea la distanţă a sunetului şi vocii sau pentru consultare locală a informaţiei sonore (memorate sau în curs de recepţie) cu 72 . plotter-ul. tableta grafică (digitizor) şi interfaţa de pointare. interfaţa audio. mesaje şi alte informaţii sonore. sub forma de arhivă pe microfilm. prin lectura documentului aflat în memoria internă sau externă a calculatorului electronic. pentru trasarea de schiţe tehnice. un mouse aşezat cu sfera în sus şi care este manevrată cu mâna fiind ataşat fie extern la calculator. pentru transmiterea analogică şi digitală de mesaje direct sau înregistrate digital sub forma fişierelor acustice. Imprimarea se poate realiza în alb-negru sau color. pentru afişarea pe ecran a informaţiei solicitate.). ecrane electronice. desene de specialitate în alb-negru sau color. textelor. fie local către un copiator. Trackball. amplificatoare de sunet etc. Joystick-ul.. interfaţa video pentru transmiterea de imagine şi sunet prin reţelele de televiziune cu circuit închis sau prin sisteme de televiziune la distanţă. notebook-uri etc. imprimanta pentru microfilm şi interfaţa sa. către un copiator. sau în regim memorat.. realizează transferul documentelor din memoria internă a sistemului informatic în memoria sa externă. b) Perifericele de ieşire ale unui sistem informatic sunt: imprimanta. interfaţa de ieşire telecopiator. pentru transmiterea de sunet în reţele locale. aparatul telefonic şi interfaţa sa cu sistemul informatic. fie la distanţă prin reţelele pentru comunicaţii de date.uşoară a imaginilor pe ecran şi introducerea comenzilor în calculator. pentru transmiterea Ia distanţă a documentelor tip fax direct din document. incinte acustice. Terminalul dispune de un difuzor încorporat pentru emiterea de sunete. pentru transpunerea pe hârtie a datelor. planuri. aparatul telefax şi interfaţa sa specifică.

boxe.mijloc de comunicare portabil) şi interfeţele mai elaborate cu utilizatorul care introduc informaţia folosind un creion fotosensibil şi dispune de soft specializat pentru procesarea şi transmiterea informaţiei utilizând de regulă reţeaua de telefonie mobilă. a sunetelor şi filmelor cu ajutorul reţelelor de telefonie. procesoare de grafică. în funcţie de natura informaţiei conţinute în aceste fişiere: procesoare de tabele. tipul de comunicaţii practicate (locale sau la distanţă). în principal. asistenţi personali digitali de tipul PDA (dispozitiv portabil miniaturizat cu ecran şi tastatură asemănător cu „palmtop-ul”) sau PCom (Personal Communicator . natura reţelelor de telecomunicaţii utilizate şi cuprind: echipamentele de fax-modem care asigură transmiterea documentelor de tip facsimil. DVD. a documentelor grafice. echipamente GSM pentru comunicaţii mobile (telefon GSM. procesoare de texte şi documente. transmitere recepţie. Discurile magnetice şi/sau optice. a datelor. a informaţiei utilizate în sistemele informatice. Aici sunt incluse totalitatea dispozitivelor tehnice de conectare. pager) care comunică într-o reţea GSM utilizând servicii vocale şi „nevocale” (transmisii de date. locală sau la distantă. natura informaţiei prelucrate. CD-ROM. lectura şi prelucrarea diferenţiată a informaţiei din aceste fişiere. camere de luat vederi. difuzorul calculatorului etc. videotelefon şi sistemul de videoconferinţe (televizoare. c) Perifericele de intrare-ieşire întâlnite în configuraţia unui sistem informatic sunt. facsimile. imagini) în format digital1. codificare. Memorii flash etc. sunet şi imagine. indiferent de 1 digital bit pipe = conductă digitală pentru biţi 73 . texte. decodificare. imagini video şi audio. incinte acustice. următoarele: Unităţile digitale de disc magnetic şi optic (discuri fixe. sunete. folosind programe diferite. documente grafice. difuzoare. telefoane mobile) şi interfeţele video şi acustice de cuplare la reţea de bandă largă. d) Echipamente pentru comunicaţii. discuri flexibile) permit memorarea digitală a informaţiei de orice natură (date. Blue-Ray). panouri electronice. manipularea ei sub forma unor fişiere cu diferite extensii. a imaginilor video şi audio. film etc.). DVD.dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de sunet. Structura şi funcţionalitatea acestuia depinde de mai mulţi factori: echipamentul informatic utilizat. digitale (CD.

procesoare pentru desen şi reprezentări grafice:. conectate conform unor tehnologii specifice. procesoare pentru comunicaţii şi reţele de date. procesoare de proiectare asistată. tip document grafic. accesorii pentru comunicaţii (telefon. comutatoare (switch-uri).natura sursei sau receptorului (un telefon digital. procesoare pentru limbaje de programare şi asamblare. o reţea). indiferent de gradul de complexitate a configuraţiei fizice. calendar şi agendă. cabluri. reţelele de calculatoare (LAN. Pentru conectare se utilizează plăcile de reţea. concentratoare) pentru tehnologiile de tip stea sau inel. procesoare de calcul tabelar. Software-ul este format din următoarele grupe mari de programe: programele sistemului de operare . procesoare pentru sisteme de gestiune de baze de date/cunoştinţe. procesoare de text şi imagine fixă.3 Componenta software Componenta software a unui sistem informatic. fax). porturi etc. 3. 74 . WAN.5. conectori. bloc-notes. este formată din subsistemul de programe care constituie componenta logică a sistemului informaţional. calculator. MAN. hub-uri (receptoare. procesoare integrate. accesorii pentru desen. procesoare utilitare şi de întreţinere.. un fax digital. procesare text. accesorii pentru sunet şi imagine . accesoriile pentru sistemele informatice de lucru reprezintă un set de programe folosite uzual ca: ceas. procesoare pentru accesare şi dezvoltări în sisteme de reţele Internet şi Intranet. procesoare DTP (Desk Top Publishing). un calculator prin modem. procesoare pentru medii integrate de dezvoltare etc. INTERNET) sunt reprezentate de un ansamblu de calculatoare eterogene (staţii şi servere) şi alte echipamente şi dispozitive de comunicaţie.

prin sistemele de comunicaţii locale şi telecomunicaţii de date. faxuri). b) Informaţiile de ieşire ale sistemului informatic au mai multe destinaţii: pentru consultare interactivă la monitoarele calculatorului (date. prin arhivare pe suport magnetic.5.3. rezultate intermediare ale unor prelucrări anterioare sau în curs de desfăşurare.4 Componenta informaţională Componenta informaţională a sistemului oferă obiectul supus prelucrării şi în acelaşi timp. planuri). păstrarea pe termen mediu în memoria externă (disc magnetic. texte. texte) preluate prin scanare (documente. păstrarea temporară în memoria internă sau externă în vederea unor prelucrări imediate. panouri electronice. pentru consultări ulterioare. a) Informaţiile de intrare pot proveni din mai multe surse: captate direct din realitate. texte. introduse prin tastare (date. conţine multitudinea de rezultate intermediare şi rezultatele finale ale activităţii de prelucrare. 75 . documente). redare video (monitor. optic). transmitere locală sau la distanţă. depozite şi arhive electronice sau înregistrate pe microfilm. De cele mai sus se poate concluziona că funcţionarea unui sistem informatic este posibilă numai prin funcţionarea sincronă şi intercorelată a celor trei subsisteme ale acestuia: echipamentele. înregistrări audio (microfon) sau video (camera de luat vederi) şi sunt: preluate din reţelele de date şi comunicaţii. sistem de televiziune) sau înregistrate pe microfilm. redare audio (speaker). programele şi informaţiile. listarea la imprimantă. păstrarea pe termen îndelungat. stocate în memoria externă. locale sau la distanţă. desenare la plotter (desene. optic sau grafic (microfilm). schiţe. grafice. sunet şi imagine.

în timp ce conţinutul 76 . Alături de indicatori sunt codurile şi nomenclatoarele de coduri care asigură o clasificare şi o structurare omogenă a informaţiilor după criterii bine definite. De la sursă la receptor. iar locul unde ajunge se numeşte receptor. Ţinând cont de principiile generale ale funcţionării sistemelor şi de rolul informaţiilor în asigurarea conexiunilor informaţionale în procesul de conducere a firmei. dirijat. informaţia circulă prin ceea ce se numeşte canal de comunicaţie. Informaţiile emise în acest cadru poartă numele de informaţii economice. integrator. Producerea. În sfera activităţilor economico-sociale. Funcţionarea stabilă a unui sistem şi dezvoltarea sa sunt condiţionate de existenţa unor conexiuni informaţionale între elementele sale.OBIECT AL PRELUCRĂRII 4. Forma informaţiilor se poate modifica în raport cu mijloacele şi procedeele folosite la producerea lor. între sistemul de conducere şi cel condus. Indicatorii sunt agregaţi piramidal. circulaţia şi utilizarea informaţiilor reprezintă un proces conştient. informaţia trebuie definită în legătură strânsă cu aceste trei noţiuni. Prin urmare. forma lor este determinată de sistemul de conducere. reprezintă condiţii indispensabile pentru gestiunea proceselor de creare a bunurilor materiale şi spirituale.CALITATEA ACESTORA – Informaţiile economice iau naştere în mod obiectiv. de la indicatorii cantitativi sau valorici analitici până la indicatorii de sinteză. producerea.Capitolul 4 INFORMAŢIA . a unor conexiuni între subsisteme şi sistemul global. se poate afirma că în timp ce conţinutul informaţiilor este determinat. în principal. în care legile specifice procesului informaţional pot fi prestabilite şi modificate după cerinţele cunoaşterii şi conducerii activităţilor economice.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE . exprimaţi de obicei sub formă valorică. care formează sursa de date necesare gestiunii firmei. Locul unde ia naştere informaţia se numeşte sursă. determinist sau aleator. transmiterea şi utilizarea de informaţii. de sistemul condus. în activitatea ecomomico-socială. Informaţia economică este exprimată printr-un sistem de indicatori.

folosite pentru elaborarea unor prognoze. informaţii de ieşire (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul rezultatelor şi al consumului de resurse. valutar etc. pe activităţile şi entităţile sale funcţionale. de producţie. informaţii de cooperare (ce caracterizează cantitativ şi calitativ relaţiile şi legăturile operaţionale cu sistemele exterioare). şi anume: informaţii de prognozare pe termen lung. la sfârşitul perioadelor de gestiune sau în diferite momente ale perioadelor respective). În raport cu această calitate. pe ansamblul sistemului. Sub aspectul utilităţii lor. informaţiile economice furnizate şi vehiculate de sistemul informaţional al firmei se împart în şase grupe mari. al activităţilor şi entităţilor sale funcţionale la începutul şi sfârşitul perioadelor de gestiune. informaţiile pot fi considerate ca o proprietate obiectivă a fenomenelor şi proceselor economice. cantitativ şi calitativ. financiar. informaţii de intrare (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul obiectivelor propuse spre realizare şi al resurselor alocate pe activităţi şi entităţi funcţionale. precum şi la diferite momente intermediare). a activităţilor şi entităţilor sale funcţionale). Din punct de vedere funcţional. informaţiile economice se clasifică astfel: informaţii de stare (care caracterizează cantitativ şi calitativ potenţialul tehnic. oportunitatea reprezintă calitatea informaţiei de a fi disponibilă în momentul la care este solicitată şi se măsoară prin parametrul timp. uman. Pentru a avea semnificaţie şi utilitate.acestora rămâne neschimbat. în formularea şi fundamentarea deciziei. la începutul perioadelor de gestiune şi la diferite momente imtermediare până la sfârşitul acestor perioade). economic. informaţii de pregătirelansare. Pentru ca informaţia să-şi poată îndeplini rolul în conducerea şi previzionarea macroeconomică. fiind independent de structura sistemului condus şi conducător. Pentru 77 . Din acest motiv. informaţiile trebuie să fie recepţionate de sistemul conducător. informaţii de programare sau planificare operativă. informaţii de planificare de perspectivă medie şi lungă. trebuie să întrunească următoarele calităţi: acurateţea determină valoarea informaţiei şi se referă la reflectarea exactă a realităţii. informaţii de execuţie (care sunt utilizate în procesele informaţionale pentru execuţia lucrărilor informaţionale şi care conţin atât informaţiile menţionate cât şi alte informaţii operative pentru conducerea şi funcţionarea sistemului. informaţii de control şi reglare. al sistemului economic firmă. Informaţiile utilizate în gestiunea firmei sunt clasificate atât din punct de vedere funcţional cât şi sub aspectul utilităţii lor. se evidenţiază procesul de îmbătrânire a informaţiei. informaţii de evaluare şi raportare.

n) .a se reduce la minimum acest proces şi efectele sale este necesară scurtarea ciclului producere-prelucrare-transmitere-stocare şi utilizare a informaţiei. reprezintă valoarea informaţiei furnizate. în perioada t. timpul de răspuns al sistemului care produce informaţia numărul de sub-perioade ale lui t. prelucrarea. a utilităţii informaţiei şi prin prisma efectelor sale asupra sistemului economic condus.T. valoarea trebuie privită prin prisma conţinutului informaţional. perioada în care informaţia este utilă. numărul deciziilor luate.1) Vi = E ∑ f(C. adică adoptarea deciziei. t n=1 [ ] unde: Vi efectele E t C A T respectivă. probabilitatea luării unei decizii corecte pe baza informaţiei Un calcul de eficienţă privind utilizarea informaţiei trebuie să ţină seama şi de costurile implicate în producerea.g(p.t. exprimată prin economice. 78 . transmiterea şi recepţionarea informaţiei în procesul de gestiune a activităţii firmelor. Valoarea informaţiei economice poate fi comensurată cu ajutorul unei expresii matematice de forma următoare: 1 t (4. cantitatea de informaţie. N. n N p date. efectele economice asociate tipului de decizie. A. N) . utilizând informaţia. acurateţea informaţiei.

nu oferă ele singure relaţii despre valoarea unui produs. locuri şi alte mărimi cantitative. această categorie poate ajunge la un volum foarte mare de date. b) Informaţii de atribut descriu forma şi structura unui obiect. Datele cuprind adrese. este 79 . documente de elaborare şi execuţie constituie informaţii atribut. informaţii despre livrări. Conform naturii sale. ca obiect distinct.4. când şi unde s-a depozitat un articol sau când un anume client a făcut o comandă. ea oferă relaţii despre data comenzii. Luate în sens strict. a monitorului etc. Informaţiile de atribut sunt deosebit de importante pentru a se ajunge de la afirmaţii generale la informaţii specifice. stocuri.furnizează date despre valori numerice. a tipului şi mărimii memoriei interne. relaţie. Până în anii ‘80. electronice etc. acţiune şi comunicare.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ Atunci când se discută rolul şi puterea informaţiilor.). optice. timp. Informaţiile relevante se clasifică în şase categorii după: conţinut. informaţii despre clienţi (situaţii detaliate ale comenzilor şi solvabilităţii. un obiect este specificat mai direct şi devine identificabil. A le genera sau obţine pe celelalte a fost posibil de-abia în ultimii ani datorită evoluţiilor spectaculoase a tehnicilor de prelucrare a informaţiilor. arhivele sau suporturile digitale (magnetice. Spre deosebire de informaţiile de conţinut. a) Informaţii de conţinut . este important să se specifice şi tipul acestora. În acest sens. a mărimii hard-discului. comportament. a livrării. în individualitatea sa. evidenţa salariilor sau date personale ale angajaţilor. În comerţ.). ele fiind foarte diferite. dosarele. planurile de construcţie. Aceste informaţii se găsesc de obicei în actele. eforturile erau îndreptate spre prelucrarea acestor informaţii disponibile în cantităţi uriaşe. dimensiunea sau greutatea unui produs. persoanele de contact etc. De asemenea omul dispune de astfel de informaţii în structura ADN-ului. formă. vânzări. informaţiile-obiect tipice sunt preţul. la un sistem de calcul PC aceasta are loc prin indicarea tipului de microprocesor. iar a lucra cu ele reprezintă însă cheia viitorului. De exemplu. Până în prezent în economie a fost utilizată în special categoria referitoare la conţinut şi aceasta în mod sistematic şi simplu. Prin intermediul informaţiilor de atribut. informaţia de conţinut este de cele mai multe ori istorică. a frecvenţei. Aceasta înseamnă că informaţiile de conţinut.

c) Informaţia de relaţie descrie relaţia dintre obiecte şi este esenţială pentru a putea reprezenta dependenţa şi interdependenţa. Toate simulările au loc pe acest obiectiv virtual. cu mult înainte să se fi „consumat” o singură bucată de material pentru realizarea sa. sociologic. informaţiile de atribut au fost disponibile într-o măsură din ce în ce mai mare în formă multimedia. Aceste date au fost multă vreme stocate prin intermediul semnelor. comportamentul obiectelor fizice într-o realitate virtuală sau tridimensională. Revoluţia informaţională nu urmăreşte numai crearea lumii virtuale ci şi interacţiunile între „lumea virtuală” şi lumea reală pentru ca aceasta să se poată transpune în practică. firma Boeing a construit cel mai mare.necesar să se cunoască datele de individualizare şi care luate în compoziţia corectă. Se pot face afirmaţii şi se obţin estimări privind evoluţiile viitoare. dar odată cu introducerea prelucrării de imagini. Aceste tehnologii au devenit posibile datorită faptului că au fost inventate medii care permit stocarea a miliarde de biţi şi sunt disponibile procesoare care permit prelucrarea într-un timp acceptabil a acestor cantităţi de date. e) Informaţii de acţiune. generează o informaţie specifică. Folosind simulări cât mai realiste este adesea posibil să se construiască dintr-o dată o instalaţie perfectă sau aproape sigură. sunet şi film. este de aproximativ 6 luni. Informaţiile de conţinut descriu trecutul. a legăturilor cauzale dintre obiecte. Informaţiile de comportament. modelul Boeing 777. timpul de dublare a capacităţii de stocare. în timp ce informaţiile de atribut descriu prezentul. direcţiei şi semnificaţiei. Prototipul nu mai există în mod real. de măsurare a gradului de asociere sub aspectul intensităţii. sau chiar mai redus. În decursul scurtei istorii a tehnologiei informaţionale. 80 . cel mai economicos şi cel mai sigur avion comercial. Va fi posibilă nu numai extragerea informaţiilor din date ci şi generarea de acţiuni pornind de la 1 Având la bază această idee. sunt foarte utile în ceea ce priveşte strategiile şi politicile viitoare. în condiţiile menţinerii costurilor cip-urilor şi mediilor de stocare. Avionul a fost proiectat şi testat în această lume virtuală. Informaţiile de comportament se bazează pe informaţiile de conţinut iar pentru înţelegerea mecanismelor şi principiilor de comportament se simulează prin modelare. psihologic şi economic a comportamentului obiectelor investigate. d) Informaţii de comportament presupun tratarea din punct de vedere antropologic. ci numai virtual1. mai întâi pe calculator.

în cazul roboţilor. într-un sens mai larg. Contextul joacă un rol secundar. mişcările unei fiinţe umane vor fi înregistrate şi stocate cu ajutorul tehnicii senzorilor. Situaţia specifică în care are loc o comunicare constituie adesea premisa interpretării corecte a acesteia. care pot fi ulterior imitate şi utilizate de maşinile inteligente1. Contextul. fiecare mişcare trebuie programată minuţios dinainte. joacă un rol foarte important. comunicarea în activitatea economică cu ajutorul tehnologiei online se bazează pe conţinuturi. o atenţie sporită a celor spre care este îndreptată informaţia. f) Informaţia comunicată. Utilizatorul nu mai este izolat în propriul său context. În publicitate. ci pătrunde în sistem şi. Rapiditatea dezvoltării funcţionalităţii software-ului pentru crearea unor cyber-spaţii realiste este uimitoare. în sensul că se acceptă anumite premise tacite. îl constituie propria imaginaţie sau realitatea individuală. prin aceasta. Comunicarea este un termen cu mai multe sensuri de înţelegere. Se apreciază că software-ul pentru crearea în mod rapid şi realist de cyber-spaţii va fi disponibil mai devreme decât capacitatea întreprinderilor de a se folosi din plin de posibilităţile oferite de cyber-spaţiu. Prin intermediul noilor tehnici de prelucrări virtuale. întrucât conţinutul poate fi ambiguu sau neclar. 81 .informaţii. de exemplu. alături de conţinut. Tehnologia informaţională transmite astăzi numai conţinuturi informaţionale. într-un mediu creat în mod artificial. Comunicarea în sens tehnic desemnează transferul bidirecţional de date şi. care modelează comunicarea în calitate de context. pentru utilizator. ci se creează şi contextul. ambiguităţile joacă un rol din ce în ce mai mare. Din acest motiv. În cyber-spaţiu nu se comunică numai conţinutul. 1 Vezi “Toy Story” primul film de lung metraj de animaţie tridimensională realizat şi proiectat doar pe calculator. Comunicarea în cyber-spaţiu face un pas uriaş înainte. ceea ce face ca să fie folosit. Astăzi există posibilitatea de a modela acest cyber-spaţiu într-un mod atât de realist încât nu mai poate fi deosebită de realitate. în special. De exemplu. în industria de divertisment dar şi în simulatoare super-sofisticate. prin urmare. întrucât prin combinarea iscusită a conţinutului şi a contextului se poate obţine efectul de nou şi. Contextul comunicării. schimb de informaţii.

firmele îşi dezvoltă sisteme informaţionale. procesele informaţionale reprezintă succesiunea de operaţii. Diferenţa dintre cele două concepte (date şi informaţii) are o importanţă majoră atât în gestiunea firmei cât şi în folosirea lor de către computere. Noţiunea de sistem informaţional este strâns legată de 82 . operaţiile sunt componentele elementare ale sub-activităţilor şi sunt caracterizate prin evenimente de intrare specifice. în sub-activităţi şi menite să asigure detalierea concretă a funcţiilor. de stări şi evenimente care constituie activităţile şi sub-activităţile descrise. sub-activităţile sunt elementele constitutive pentru fiecare activitate. Procesarea electronică a datelor (PED) reprezintă transformarea datelor în informaţii prin intermediul mijloacelor electronice. Procesarea informaţiilor are o abordare sistemică. reguli de funcţionare şi evenimente de ieşire proprii. divizibile. Pentru a fi utile gestiunii firmei datele trebuie să fie transformate în informaţii. Procesele şi operaţiile au un caracter specific. Deşi folosesc tehnologii complexe.4. funcţii care reprezintă modele de gestiune asociate fie sistemelor şi/sau subsistemelor. adică analizate şi procesate în aşa fel încât acestea să capete o anumită semnificaţie pentru persoanele care iau decizii. Pentru a înţelege aceste sisteme se recomandă diferenţierea datelor de informaţii şi utilizarea unui sistem de vizualizare a procesării informaţiei.3 PROCESE INFORMAŢIONALE Majoritatea specialiştilor au fost de acord în privinţa faptului că tehnologia informaţională conduce la modificări ample. deoarece pentru obţinerea informaţiilor necesare diferitelor scopuri. Mai nou. în sensul manipulării şi utilizării informaţiei. Uneori. fie proceselor de conducere aferente. la rândul lor. aceste activităţi au fost numite sisteme informaţionale. conceptele care stau la baza sistemelor informaţionale sunt simple şi într-un fel familiare. diverse activităţi desfăşurate cu ajutorul computerului sunt atribuite acestui departament (PED). activităţile care sunt elementele constitutive ale funcţiilor. În cadrul sistemului informaţional al unei entităţi economice din punct de vedere al modului de organizare şi structurare a sistemului distingem următoarele nivelele: subsisteme informaţionale care sunt subordonate ierarhic macrosistemului din care fac parte şi care pot funcţiona de sine stătător. structurate la rândul lor în procese şi operaţii.

1. documente Memoria datelor Feedback Fig. Astfel de precauţii constau în verificări ale acurateţei datelor procesate precum şi ale paşilor pentru determinarea utilităţii rezultatelor pentru utilizatori. un sistem de stocare a datelor (pe diverşi suporţi informaţionali) în scopul utilizării lor ulterioare (de exemplu. nivelurile predeterminate ale stocurilor). Elementele de bază ale unui sistem de procesare a informaţiei sunt prezentate în fig. calculare. Modificările observate în întreprinderile din domeniul serviciilor sunt. documente şi alte rezultate ale sistemului. sortare. centralizare) cu scopul de a le transforma în informaţii. care furnizează informaţiile necesare pentru adoptarea deciziilor. prin urmare. intrările sunt reprezentate de date.Structura sistemului informaţional Tehnologia este utilizată ca mecanism ce oferă mijloacele de atingere a obiectivelor şi de rezolvare a problemelor din întreprindere. Procesarea presupune numeroase manipulări şi analize ale datelor (clasificare. Aceste date sunt transformate sau procesate.1 . Ieşirile sunt reprezentate de rapoarte. consecinţa modificării tehnologiei în scopul soluţionării unei probleme comerciale 83 . constă în măsuri de protecţie pentru asigurarea faptului că rezultatele sunt corespunzătoare şi servesc scopurilor propuse. 4. Controlul. INTRĂRI TRANSFORMARE IEŞIRI Date Procesare Rapoarte. Într-un sistem informaţional.abordarea sistemică a firmei. Sistemul de procesare a datelor foloseşte memoria de date. Ea nu constituie în sine un proces activ şi nici nu este sursă a schimbării. 4. deoarece un sistem informaţional poate fi interpretat ca un proces complex în care sunt introduse date care sunt transformate pentru obţinerea informaţiilor. reprezentat în figură prin bucla feedback.

astfel: datele organizate sub forma fişierelor de date se prelucrează cu ajutorul unor programe.). stocării şi distribuirii informaţiilor care vor sta la baza conceperii planurilor. Utilizarea pe scară largă a informaţiei şi a tehnologiei informaţiei a condus la existenţa unei largi game de prelucrări automate a informaţiei generând chiar o tipologie a acestor procese informaţionale. Interesează totuşi sistemele informaţionale computerizate (SIC). informaţiile se prelucrează diferit. structură. fie folosind softuri specializate cum sunt procesoarele de tabele. statistică. În raport cu natura lor specifică. paragrafe. cercetare. proiectare etc. şi este larg răspândită în activităţile care solicită un mare volum de calcule. Prelucrarea datelor se realizează în mod diferit în funcţie de modul de organizare a datelor în colecţiile de date (nivel de organizare. datorită uşurinţei cu care pot fi utilizate procesoarele de tabele. Nu este obligatoriu ca sistemele informaţionale să fie computerizate. fraze şi cuvinte. procesării. sistemul informaţional reprezintă un set de metode şi proceduri destinate colectării. date organizate sub forma foilor de calcul tabelar (spreadsheet) se prelucrează. Prin natura sa. baze de date. tabele. Obiectul prelucrării este textul. management. grafică etc.). a coordonării şi a controlului. identificându-se următoarele tipuri de procese informaţionale: a) Procesarea datelor se caracterizează prin tratarea informaţiei numerice. care joacă un rol foarte important în gestiunea firmei. situaţii şi rapoarte (economie. a prezentării sub formă grafică a datelor din tabele cât şi a simplităţii integrării prelucrării datelor cu prelucrarea de text în cadrul foii de calcul sau a lucrului cu baza de date. a adoptării deciziilor. fie folosind funcţiile de prelucrare a tabelelor din cadrul pachetelor cu posibilităţi integrate de tratare a informaţiei (texte. după reguli matematice şi logice. pagini. Textul este supus unor operaţii 84 .specifice (business pull). Din punct de vedere informatic prelucrarea datelor organizate sub forma foilor de calcul tabelar prezintă un interes deosebit. denumite interpretoare sau compilatoare şi care diferă în funcţie de limbajul de programare pentru care acestea sunt elaborate. schimbarea este rar impusă de tehnologie în sine (technology push). b) Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice lucrului cu texte. datele organizate sub forma bazelor de date sunt exploatate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date (SGBD). tip şi operaţiile efectuate asupra structurii). structurat în documente.

imprimate pe hârtie sau microfilm. grafică bidimensională sau tridimensională realizată cu ajutorul unor programe speciale de grafică. Procesarea informaţiei organizată sub forma documentelor grafice se realizează de către programe specializate de tip editoare grafice sau Desktop Publisher sau de către funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele. schiţe şi desene tehnice. întâlniri. desene alb-negru sau color.vizând forma caracterelor şi mărimea acestora. controlul gramatical. de asemenea. simboluri grafice la alegerea utilizatorului. conferinţe) la sunete obţinute prin sinteză electronică. forma şi mărimea paginii. Aceste multiple izvoare de informaţie sonoră sau auditivă. fie cu programe specializate. Prelucrarea textelor se realizează. modul de aşezare a textului în pagină. În urma acestor operaţii rezultă un document de tip text care poate fi consultat prin afişare pe ecran. Se realizează în acest mod o interfaţă acustică a sistemului 85 . pentru a putea fi apoi uşor regăsite. de la vocea umană (mesaje. şi reprezentărilor grafice realizate cu un procesor de tabele. operaţii lingvistice. Prelucrarea textelor presupune. memorării şi prelucrării grafice a imaginilor conţinute în documente. d) Procesarea sunetului îmbracă forme foarte variate. lexical şi ortografic al textului analizat. a desenelor grafice. sunete naturale sau sunete muzicale. documente obţinute în urma prelucrării textelor. procesarea ecuaţiilor. gestiunea documentelor etc. fie cu componente pentru tratare text ale unor sisteme de programe având altă destinaţie principală. consultate la terminal. cum sunt. Un document grafic poate conţine informaţii provenite din surse diverse: situaţii şi rapoarte rezultate din prelucrarea datelor. convorbiri telefonice. cuplate la orice calculator personal. Documentele astfel prelucrate se memorează pe suporturi tehnice de date având o anumită organizare. Se asigură generarea de hipertext şi hiper-legături. captarea şi prelucrarea imaginilor şi obiectelor. sau editoarele de texte ale procesoarelor de tabele şi ale sistemelor integrate. tabelelor. spre exemplu editorul de texte al sistemului grafic de operare. despărţirea automată a cuvintelor în silabe. imagini şi fotografii scanate etc. generarea şi prelucrarea tabelelor. c) Procesarea documentelor grafice reprezintă un mod de utilizare modern şi eficient a tehnologiei informaţiei în vederea receptării. imprimat pe hârtie sau microfilm în vederea arhivării. percepută analogic şi convertită în formă digitală cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în tratarea informaţiei sonore (placa de sunet). comunicate la distanţă sau introduse într-un nou proces de prelucrare grafică.

Informatică Media şi Divertisment) 86 . În mod curent prelucrarea informaţiei vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore. player etc. surprinsă cu tehnică de filmat (cameră de luat vederi). magnetofon. Informaţia vizuală dinamică este rezultatul captării. Sursele de informaţie video (imagini în mişcare) sunt diverse: realitatea. interfon. compact-disc. după cum imaginea este însoţită de sunet sau voce umană. filme de specialitate) realizate pe calculator eu ajutorul unor dispozitive fizice şi logice. e) Procesarea de imagini video (imagini în mişcare) completează gama de posibilităţi media utilizate pe scară din ce în ce mai largă în tehnologiile TIME1. Pentru captarea emisiunilor diverselor reţele de televiziune se utilizează placa TV (Tuner TV).) precum şi cu dispozitivele de comunicaţie acustică de genul: telefon. imagini transmise (analogic sau digital) prin sistemele de comunicaţii video de natură profesională precum şi imagini (animaţie profesională. 1 Telecomunications Informatics Media Entertainment = Telecomunicaţii.informatic cu sistemele audio analogice uzuale (casetofon. afişării şi perceperii cu ajutorul plăcii de captură video a unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp (minimum 25 de imagini pe secundă) generând privitorului uman senzaţia vizuală de mişcare.

regăsirii şi transmiterii datelor brute. Informaţia poate fi privită din două perspective economice: cost şi valoare: reprezentarea din punct de vedere al costurilor are loc datorită faptului că culegerea. Obiectivele prelucrării informaţiei trebuie să provină dintr-un nivel superior.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL Fluxul valoric informaţional este un model de organizare şi fructificare prin valoare. Factorii de conducere nu pot să aştepte ca deciziile să se poată lua numai pe baza informaţiilor disponibile. Tehnologia multimedia oferă azi posibilităţi nebănuite în procesarea şi generarea informaţiilor pornind de la formele pe care le poate lua datele. în îmbogăţirea cunoştinţelor şi. cifre. fluxul valoric informaţional joacă un rol important. Fluxul valoric informaţional presupune parcurgerea a patru faze: generarea. subordonate scopurilor majore ale întreprinderii. culegerea şi transmiterea datelor Primul element al fluxului valoric informaţional îl constituie generarea datelor prin culegerea şi transmiterea lor. 87 . dar şi natura cunoştinţelor necesare înainte ca datele să fie reunite şi să înceapă prelucrarea lor. Ei trebuie să ştie care sunt opţiunile posibile. în cadrul procesului de transformare a datelor în informaţii. Conform naturii sale. de a produce valoare şi profit în totalitatea dimensiunii sale sociale şi economice.4. în cele din urmă în capacitatea de a lua decizii. gestiunea datelor. culegerea şi transmiterea de date. Acestea sunt reprezinte de activităţile de management şi marketing. stocării. Atunci când se modelează un lanţ informaţional.4. Punctul de plecare pentru revoluţia informaţională l-a constituit utilizarea tehnologiei în scopul culegerii. în vederea ajungerii de la date la informaţii. modelarea şi sistemele de asistare a deciziei. reprezentarea prin valoare presupune capacitatea de a crea avantaje sporite utilizatorului prin intermediul informaţiei. date care însemnau practic. analiza şi interpretarea datelor. scopul urmărit trebuie să fie conştientizat şi formulat încă de la început. stocarea şi prelucrarea informaţiei costă bani şi implică costuri.1 Generarea. 4.

Culegerea datelor brute se deosebeşte astăzi fundamental de perioadele anterioare. nevoile şi particularităţile locale. Calculatoarele şi tehnologia au redus masiv costurile culegerii şi circulaţiei datelor. sortării. capabilă să genereze concluzii. În multe cazuri. Acest lucru se constată atât în ceea ce priveşte cantitatea datelor ce trebuie culese.4. deoarece nu sunt capabile să le transforme în informaţii precise şi utile. Informaţia sub forma datelor interpretate este a treia componentă a fluxului valoric informaţional. dacă nu chiar în timp real. se apelează la instrumente 1 Un exemplu îl constituie comerţul cu amănuntul. primul plan al lanţului valoric ar fi inutil. cât şi viteza de culegere a acestora. Următorii paşi ai prelucrării informaţiei permit obţinerea de informaţii privind comportamentul consumatorilor. ca urmare a costurilor şi a complexităţii activităţii de gestiune într-o stare „online”. noţiunea de „informaţie” semnifică datele brute. când se numărau produsele în rafturile şi se consemnau cu ajutorul unui creion şi a unui bloc de hârtie. unde se generează în mod regulat cantităţi mari de date POS dar foarte puţine firme folosesc cu adevărat datele culese. Cei mai mulţi dintre utilizatori recunosc că depun un efort considerabil în gestionarea datelor. 4. interpretate într-o formă care le conferă un oarecare sens. utilizarea în continuare a datelor nu este încă în măsură să asigure dobândirea de valoare pentru utilizator. grupării şi identificării acestora. Fără mijloace eficiente de gestiune a datelor în scopul ordonării. În limbajul firmelor se vorbeşte despre date generice1. Prin intermediul sistemelor POS (point of sale . este foarte importantă. transformarea datelor într-o formă comprimată. se culeg date privind vânzările în cadrul magazinelor şi se transmit zilnic. În cadrul acestui proces.2 Gestiunea datelor Creşterea cantităţii datelor brute a luat o amploare care în prezent ameninţă să-l copleşească pe utilizator. Din acest motiv.4. Sistemele videotext pot furniza statistici la cumpărările online (online-shopping). 4.3 Analiza şi interpretarea datelor Pentru majoritatea utilizatorilor. Datele culese sunt păstrate un timp foarte scurt într-o formă care să permită apelarea lor rapidă. eşantionării. 88 .puncte de vânzare).

Pe lângă sistemele convenţionale de interpretare a datelor. s-au pus la punct mai multe tehnici. atunci când sporesc capacitatea de a genera valoare.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei Cu ajutorul metodelor statistice datele se reduc cantitativ. generându-se astfel sinteze din cifrele de afaceri şi vânzări. mai general. Valoarea datelor se bazează pe capacitatea de interpretare a acestora. 4.4. în ultimii ani ramura inteligenţei artificiale s-a ocupat de problematica învăţării din date. a capacităţii de extragere a informaţiilor din acestea. Informaţiile şi datele dobândesc valoare numai atunci când îmbunătăţesc procesul de luare a deciziilor sau.specifice gestiunii bazelor de date. Obiectivul fiecărei verigi a fluxului informaţional îl reprezintă sporirea valorii datelor. Avantajul acestora îl reprezintă exactitatea şi deci posibilitatea obţinerii de marje de profit mai mari decât în cazul în care diferiţi responsabili s-ar baza numai pe propria lor intuiţie. proiectându-se şi realizându-se baze de fapte şi cunoştinţe. 89 . Astăzi. informaţiile obţinute în urma aplicării modelelor statistice sunt transpuse în modele de simulare şi permit factorilor de decizie o cunoaştere mult mai amplă a afacerii şi a mediului extern. Astăzi există perspectiva ca prin abordările de tip data mining să se dezvolte o cale care să permită extragerea de informaţii relevante din cantităţi mari de date. Pentru a se ajunge de la datele brute la informaţii relevante pentru utilizator.

care conduc la un anumit mod de identificare şi de selectare a componentelor. Deşi crearea acestor tipuri de programe este destul de scumpă. actualizarea. Multe firme. fuzionarea. copierea şi sintetizarea etc. pot avea un număr de baze de date diferit orientate. Structura de date constituie o colecţie de date între care s-a stabilit o serie de legături. filtrarea. Firmele care deţin specialişti în domeniul informatic dezvoltă adesea software pentru aplicaţii unice. Eforturile sunt din ce în ce mai mult canalizate spre crearea sistemelor care pot distribui informaţii din mai multe baze de date. Diferitele obiecte din cadrul entităţii organizaţionale ce reprezintă interes sunt denumite clase sau entităţi. Operaţiile asupra unui structuri de date sunt: crearea. ele oferă avantajul de a se adapta mult mai bine la realităţile specifice firmei şi pot fi mult mai dificil de copiat. BD constituie deci un ansamblu intercorelat de colecţii de date. În plus. selecţia. în special cele mari şi diversificate. pentru a răspunde diferitelor necesităţi (de exemplu. să conducă şi să acceseze datele stocate. consultarea. contabilitate şi resurse umane). el pune la dispoziţia gestiunii firmei numeroase rapoarte. ordonarea (sortarea.Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE 5. 90 . prin care se realizează reprezentarea unui univers real împreună cu descrierea datelor şi a relaţiilor între ele. Baza de date este o serie de date organizate eficient într-o locaţie centrală.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE O bază de date (BD) poate fi considerată drept un model al unor aspecte ale realităţii unei entităţii organizaţionale şi modelată prin intermediul datelor. astfel încât să poată deservi un număr de aplicaţii ale sistemului informaţional. Sistemul de conducere al bazei de date este software-ul care permite unei firme să construiască. indexarea). interclasarea.

indiferent de drepturile de acces pe care le deţin aceştia. structurat (datele şi legăturile dintre acestea sunt definite şi descrise conform unui model de date) cu o redundanţă minimă şi controlată. Conservarea integrităţii datelor este procesul prin care se sigură tranziţia BD prin stări valide. o BD. Integritatea BD este asigurată exclusiv prin restricţii de integritate. Datele se cer a fi memorate şi. software şi alte resurse. altele nu. prin care este creată. relaţională. în timp util. Unele stări posibile ale BD pot fi valide. accesibil mai multor utilizatori.Tipurile de structuri logice de date sunt: punctuală. care reprezintă reguli ce stabilesc cum BD poate rămâne o reflectare corectă. BD denotă integritate atunci când reflectă cu acurateţe universul real. utilizată şi întreţinută una sau mai multe BD. starea unei BD reprezintă întregul ansamblu de date la un anumit moment. liniară. arborescentă. exactă a universului de discurs. în timp ce restricţiile de tranziţie vizează trecerile de la o stare a BD la alta. organizarea datelor în BD trebuie să fie transparentă pentru utilizatori. Pentru fiecare dintre aceştia se stabilesc tipurile de operaţii asupra datelor la care au de acces. BD trebuie să asigure posibilitatea accesului concomitent (concurent) a mai multor utilizatori la date. Aceste schimbări pot fi gândite ca fenomene discrete. Un sistem BD (cunoscut şi sub numele de bancă de date) reprezintă un ansamblu de elemente hardware. care poate fi mai mare sau mai mică. inclusiv date. ca un ansamblu de colecţii de date are caracter: organizat (pe niveluri de organizare a datelor). reţea. Colecţiile de date din cadrul unei BD posedă următoarele proprietăţi: datele din BD sunt persistente adică sunt păstrate pentru o anumită perioadă de timp. orientată pe obiecte. coerent (prin asigurarea respectării restricţiilor de integritate. transportate de la sursă la locul de stocare sau de la stocare la cel de utilizare. în sensul că modificările în organizarea datelor nu trebuie să afecteze programele de aplicaţie. Astfel. eventual. Datele se schimbă în timp datorită producerii unor evenimente externe sau interne. realizarea protecţiei datelor împotriva incidentelor). Arhitectura sistemului de baze de date este formată din următoarele componente: 91 . ce determină trecerea BD printr-un număr de stări. O restricţie statică este un invariant al stării. Restricţiile de integritate pot fi statice şi de tranziţie.

prin care se realizează o descriere a datelor pe suportul fizic de memorare Spre deosebire de organizarea datelor într-o BD. alte componente. echipamentele şi sistemele hardware utilizate (componenta hardware) precum şi personalul implicat. sistemul de gestiune al bazei/bazelor de date. audio. utilizate în cadrul sistemelor de bază de date geografice. Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală (schema) BD. sunete etc. texte. a tehnologiilor multimedia. în domeniul bazelor de date. care reprezintă componenta de tip date a sistemului. prin care se realizează o descriere a datelor corespunzătoare unui anumit program de aplicaţie.baza/bazele de date. 3) nivelul fizic. Un tip special de date sunt datele spaţiale. 2) nivelul logic. Datele stocate într-o bază de date pot fi de mai multe tipuri precum: date numerice. documentaţii (componenta de structură). Utilizarea mai multor tipuri de date în cadrul sistemelor bază de date. imagini dinamice (video. animaţie. Corespunde schemei interne a BD. ingineri de sistem analişti. care exprimă viziunea administratorului BD asupra datelor. La acest nivel se vorbeşte de schema externă sau subschema BD. elemente de descriere a semanticii. care exprimă viziunea programatorului de aplicaţie asupra datelor. prin care se realizează o descriere a tuturor datelor într-un mod independent de aplicaţii. 92 . imagini statice.). Datele dintr-o bază de date pot fi structurate pe trei niveluri de organizare a datelor. care constituie ansamblul de programe prin care se sigură gestionarea şi prelucrarea complexă a datelor şi care reprezintă componenta software a sistemului de baze de date. precum: proceduri manuale şi automate. care exprimă viziunea inginerului de sistem asupra datelor. structura acestora. în scopul realizării de sisteme bază de date multimedia. statistici. programatori. în special a celor audio şi video s-a reflectat în utilizarea pe scară din ce în ce mai mare. dicţionarul bazei de date ce conţine informaţii despre date. inclusiv reglementări administrative. grafice. destinate bunei funcţionări a sistemului (componenta de proceduri). ce face posibilă administrarea datelor. operatori (componenta de personal). reprezentat de diferite categorii de utilizatori finali şi personal de specialitate: administrator. în raport de categoria de personal implicată: 1) nivelul conceptual (global). organizarea în fişiere prezintă numai nivelurile logic şi fizic. Aceste date pot fi generate de calculator sau captate din realitate şi convertite în formă digitală.

Un subordonat nu poate avea decât un singur superior direct şi nu se poate ajunge la el decât pe o singură cale. modele clasice (ierarhic. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. În general. Structura de bază este „tip înregistrare” care grupează toate atributele unei entităţi. iar orice acces se face prin vârful ierarhiei (rădăcină). La un subordonat se poate ajunge pe mai multe căi. unde datele sunt reprezentate după structura unei ierarhii. În aceste modele structura de bază este înregistrarea. relaţional).). Aceste modele sunt axate pe reprezentarea semnificaţiei (semanticii) datelor. modele semantice (orientate pe obiecte). Pot fi puse în evidenţă trei tipuri de modele logice ale datelor. 1) Modelele logice ale datelor în BD asigură gestionarea. Un model al datelor poate viza totalitatea datelor din cadrul BD sau o parte a acestora. reţea. fără să reflecte modul de reprezentare a acestor date pe suportul de memorare. ultimele două tipuri sunt specifice bazelor de date. de expediţie a mărfii etc.Organizarea datelor în baze de date se asigură prin utilizarea unor modele logice şi a modelelor fizice. în timp ce în al doilea caz sunt reflectate cerinţele asupra datelor ale anumitor aplicaţii (de exemplu modelul datelor pentru prelucrarea comenzilor. Aceste modele menţin o orientare pe înregistrare. Structura de bază este reprezentată prin „tipul înregistrare” (atributele entităţii) şi „tipul set” 93 . este vorba de arhitectura datelor. pot fi oricâte niveluri de subordonare şi pe fiecare nivel pot fi oricâţi dependenţi. dar adaugă şi orientarea pe ansamblu. fişiere cu legături etc. Totalitatea datelor dintr-o BD constituie extensia bazei de date iar setul de definiţii prin care este descrisă structura unei BD poartă şi numele de schema BD. b) Modelul reţea. Caracteristicile modelelor logice pot fi prezentate sintetic. manipularea şi asigurarea integrităţii datelor. unde datele sunt reprezentate ca într-o mulţime de ierarhii în care un membru al ei poate avea oricâţi superiori (legături mulţi la mulţi). Aceste din urmă modele ale datelor din BD sunt cunoscute şi sub numele de subscheme ale BD. respectiv definirea (structurarea) datelor. dar nici un subordonat nu poate exista fără superiorul lui (legături unul la mulţi). mai multe înregistrări fiind grupate în structuri de tip fişier. Dintre acestea. şi anume: modele primitive (fişiere). a unui arbore. În primul caz. astfel: a) Modelul ierarhic (arborescent). Legăturile dintre date vor fi ordonate unic.

definită prin abstractizare din entitatea fizică pe care o regăsim în lumea reală. o implementare (care este privată) şi o interfaţă publică. Cererile adresate unui obiect pentru a returna o valoare sau pentru a schimba o stare se numesc mesaje. Conexiunile în modul reţea sunt de regulă liniare. Într-o organizare eficientă. d) Modelul orientat pe obiecte unde structura de bază folosită este cea de clasă de obiecte. a căror implementare este complexă. iar coloanele corespund câmpurilor (caracteristicilor sau atributelor). Numele coloanei (atributului) exprimă de obicei semnificaţia valorilor din cadrul coloanei respective. metode. unul la mulţi. Aici există entităţi simple şi clase de entităţi care se reprezintă prin obiecte simple sau clase de obiecte. Reprezentarea tabelară este preferată adesea altor forme de reprezentare a relaţiilor. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. 94 . c) Modelul relaţional. unde conceptul de bază este cel de relaţie (tabelă). Modelul orientat pe obiect conferă obiectelor următoarele caracteristici mai importante: încapsularea ce presupune ca descrierea obiectelor să se facă astfel încât să există acces din afara obiectului la datele sale. fişiere de legături etc. în care liniile reprezintă înregistrări (articole sau tupluri). dar şi mulţi la mulţi. prin care este referit. un identificator unic. ordinea liniilor şi a coloanelor din cadrul tabelei de date nu trebuie să prezinte nici o importanţă. întrucât este uşor de înţeles şi de utilizat. Proprietăţile descriu structura de date a obiectului.(legăturile între entităţi). chiar dacă la construirea relaţiilor se admit domenii infinite. ordonate în ierarhii de clase şi subclase. O reprezentare comodă a relaţiei este tabelul bidimensional (tabela de date). adică acele operaţii care modifică comportamentul obiectului. Pentru a diferenţia coloanele care conţin valori ale aceluiaşi câmp şi a se elimina astfel dependenţa de poziţie în cadrul tabelei se asociază fiecărei coloane un nume distinct şi se precizează proprietăţile pe care le au valorile de pe coloana respectivă ceea ce duce la apariţia noţiunii de atribut. Un obiect are un nume. Metoda defineşte operaţiile permise asupra obiectului. În cadrul modelului relaţional nu interesează decât relaţiile finite. flexibilă. Clasele de obiecte reprezintă un tip abstract de date care defineşte structura şi proprietăţile obiectelor din acea clasă şi mulţimea de metode operaţionale asupra obiectelor respective.

Pe acelaşi mediu fizic se pot memora mai multe tipuri de date. succesiunea (moştenirea) ce reprezintă capacitatea unui obiect de a-şi genera datele şi funcţionalitatea din alt obiect. care reprezintă restricţiile ce asigură menţinerea corectitudinii datelor. text şi numere). documente grafice. video sau audio. animaţie. mulţi la mulţi (tip reţea) sau neprecizat în totalitate. Definirea structurii datelor presupune definirea entităţilor şi caracteristicilor asociate. Un model logic de date este definit prin trei dimensiuni şi anume: structura datelor. Asocierea poate ti: unu la unu (tip liniar). pentru manipularea datelor. unu la mulţi (tip arborescent). precum şi definirea legăturilor între entităţi (asocierea). care acţionează asupra structurilor de date. film. operatorii modelului. La baza operaţiilor dintr-un astfel de model stau mesajele. imagini statice sau dinamice. care ajută obiectele să comunice între ele. 95 .polimorfismul în sensul că diferitele obiecte răspund diferit la aceleaşi mesaje. Datele în formă digitală pot fi memorate pe mai multe tipuri de medii fizice. modul de prelucrare a obiectelor este specificat prin operatorii modelului. după ce au fost digitizate (sunet. 2) Modele fizice ale datelor BD sunt utilizate pentru reprezentarea modului de organizare a datelor pe suportul fizic de memorare. restricţiile de integritate.

Actualizarea presupune cele trei operaţiuni: adăugarea. modificarea şi ştergerea de înregistrări din colecţiile de date.5. Interogarea este complexă şi presupune: vizualizare. Pentru întreţinerea bazei de date SGBD are implementat algoritmi de optimizare a timpului şi spaţiului de memorie ocupate. nu conduce la o bază de date. regăsiri punctuale). 96 . Activităţile asigurate de SGBD. încărcarea datelor se realizează prin comenzi din limbajul de manipulare propriu sau prin componente proprii specifice. Această activitate presupune alocarea spaţiului în memoria externă. conform unui anumit model de organizare a datelor. dar nu avem de-a face cu o bază de date. prin intermediul unor programe (scrise în diferite limbaje de programare) sau sisteme de gestiune de fişiere (ca produse software). shell-uri. ca produs software. SGBD este componenta software a unui sistem de bază de date care interacţionează cu toate celelalte componente ale acestuia. activităţi efectuate de administratorul bazei de date.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE Sistemul de gestiune a bazei de date (SGBD) este un ansamblu complex de programe care asigură interfaţa între o bază de date şi utilizatorii acesteia. Cu alte cuvinte. În aceste situaţii se poate lucra cu fişiere sau sisteme de fişiere. asigurând legătura şi interdependenţa între ele. care nu are un SGBD asociat. realizarea unor proceduri speciale. Accesul la date se efectuează prin interogare şi actualizare. securitatea datelor se realizează prin instrumente puse la dispoziţia administratorului bazei de date. editare situaţii de ieşire (rapoarte. liste. alte operaţii.. refacerea fişierelor bazei de date în caz de incidente. Activitatea se referă la asigurarea confidenţialităţii datelor prin autorizarea şi controlul accesului la date. o bază de date nu este de conceput fără un SGBD. sunt: definirea şi descrierea structurii bazei de date ce se realizează printr-un limbaj propriu specific. criptarea datelor etc. Datorită rolului pe care îl îndeplineşte. Această activitate trebuie să asigure coerenţa datelor prin respectarea restricţiilor de integritate impuse de modelul de date. întretinerea bazei de date se realizează prin utilitare proprii SGBD-ului: editoare. convertoare etc. consultare. reorganizarea bazei de date se realizează prin actualizarea structurii de date şi modificarea strategiei de acces. orice organizare a datelor în colecţii de date.

reducerea şi controlul redundanţei. SQLserver). îmbunătăţirea organizării datelor în memoria externă prin implementarea unui model mai performant. asigurarea unor limbaje de regăsire neprocedurale (ex. Progress. la fiecare generaţie apar o serie de elemente specifice. creşterea protecţiei şi securităţii datelor. Se urmăreşte creşterea independenţei logice şi fizice a datelor. Fortran etc. caracterizate prin simplitate. La trecerea de la o generaţie la alta de SGBD s-a urmărit: păstrarea aspectelor fundamentale specifice conceptului de SGBD: obiectivele. DB2. IMS). Desigur. Au fost urmate în evoluţie de modelul orientat pe obiect de organizare a datelor şi SGBD-urile orientate obiect ce implementau acest model. În acest moment cea mai mare parte a bazelor de date sunt realizate cu SGBD-uri relaţionale. o foarte mică parte cu SGBD-uri de generaţia întâi şi câştigă tot mai mult teren cele realizate cu SGBD-uri orientate obiect. optimizarea accesului. apoi a apărut modelul arborescent de organizare a datelor şi primele SGBD-uri ierarhice ce implementau acest model (exemplu: SCF.). urmate de modelul reţea de organizare a datelor şi SGBD-urile reţea ce implementau acest model a apărut în anii ‘90 (exemple: IDMS. 97 . asigurarea unor limbaje de manipulare a datelor (LMD) puternice. care însă nu schimbă fundamentele conceptului. interactivitate şi neproceduralitate fiind foarte mult utilizate. SGBD-urile arborescente şi reţea fac parte din prima generaţie şi constituie pionieratul în domeniu. încadrarea unui SGBD într-o generaţie se face în funcţie de modelul logic de date implementat prin luarea în considerare a celor trei elemente care caracterizează modelul de date: structura modelului (entităţile şi legăturile dintre ele). operatorii de prelucrare şi restricţiile de integritate. gestionate de programe scrise în diferite limbaje de programare universale (exemplu: Cobol. asigurarea unor limbaje de descriere a datelor (LDD) cât mai performante şi automatizate. Informix. îmbunătăţirea accesului la date prin acces după mai multe chei. Access. de nuanţă.: SQL). Oracle. La începutul anilor ‘80 a apărut modelul relaţional de organizare a datelor şi ulterior s-au realizat SGBD-uri relaţionale ce implementau acest model (exemple: Foxpro. în principal. acces concurent. funcţiile şi componentele. SOCRATE). de modelul logic de date pe care-l implementează astfel: iniţial datele erau organizate în fişiere. Este generaţia a doua de SGBD-uri.Evoluţia SGBD-urilor este legată. generaţia a treia de SGBD-uri care este în plină dezvoltare.

care au la dispoziţie un volum mare de date. dacă modificarea structurii de memorare a datelor sau a strategiei de acces la date afectează şi aplicaţia. 4. Sistemul de gestiune a bazelor de date are rolul de a furniza suportul software complet pentru dezvoltarea de aplicaţii informatice cu baze de date. precum şi a tipurilor de aplicaţii ce pot fi dezvoltate. asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor. Astfel. diversificarea tipurilor de date ce pot fi utilizate. 1) Asigurarea independenţei datelor. asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor. Se spune că o aplicaţie informatică depinde de date. 2. 6. creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei. reduce timpul de răspuns. 3. 98 . SGBD trebuie să-i permită la un moment dat. Fiind un mediu specializat. Independenţa datelor faţă de aplicaţie este necesară din următoarele motive: diferite aplicaţii au nevoie de viziuni diferite ale utilizatorului asupra aceloraşi date. 9. care să le permită adaptarea la nou. oferă protecţie ridicată a datelor. administrarea şi controlul datelor. Prin acest lucru se optimizează consumul de resurse calculator (timpul şi spaţiul). asigurarea independenţei datelor. 8. 5. 7. Obiectivele unui SGBD sunt: 1. el asigură minimizarea costului de prelucrare a datelor. asigurarea securităţii datelor. O bază de date este realizată pentru o gamă largă de utilizatori.oferirea unor facilităţi de utilizare tot mai performante: generatoare specia1izate. asigurarea segmentării datelor. unui utilizator să vadă doar o parte din baza de date şi anume numai acele date care îl interesează. interfeţe cu alte limbaje de programare. asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor. tendinţa de fundamentare teoretică şi de standardizare a conceptelor din fiecare nouă generaţie de SGBD apărută. asigură flexibilitate şi portabilitate aplicaţiei. asigurarea legăturilor între date. utilizarea unor SGBD-uri din generaţii precedente în paralel cu dezvoltarea unei noi generaţii. utilizatorul manipulând o cantitate redusă de date. SGBD satisface cerinţele informaţionale ale utilizatorului într-un mod optim. interactivitatea. Acest lucru înseamnă că SGBD-urile se doresc a avea o extensibilitate cât mai mare. a modului de lucru (local sau reţea). care însă satisface cerinţele sale.

o serie de instrumente care să-i permită să modifice structura de date fără a modifica programele de aplicaţie. stocarea informaţiilor în bazele de date se face astfel încât datele să nu fie multiplicate. Cu alte cuvinte dinamica lumii reale va genera modificări în baza de date. Exemplul tipic de redundanţă controlată acceptată este cea apărută la proiectarea bazelor de date relaţionale prin normalizare precum şi la proiectarea bazelor de date distribuite prin replicare. care să preia din mers şi cu un efort minim noile cerinţe care apar în timpul exploatării. uneori. ca răspuns la cerinţele noi apărute fără a modifica aplicaţiile existente. Independenţa datelor trebuie privită din două puncte de vedere: a) Independenţa fizică a datelor face ca memorarea datelor şi tehnicile fizice de memorare să poată fi modificate fără a determina rescrierea programelor de aplicaţie. 3) Asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor ce presupune ca SGBD să dispună de componente specializate pentru diferite operaţii de utilizare pentru: 99 . După darea în exploatare a unei baze de date pot apare schimbări de standarde sau norme. baza de date existentă la un moment dat. în ceea ce priveşte timpul de răspuns se acceptă o numită redundanţă a datelor. SGBD va permite dezvoltarea unor aplicaţii deschise. b) Independenţa logică a datelor se referă la posibilitatea adăugării de noi tipuri de înregistrări de date sau extinderea structurii conceptuale (globale). precum şi programele de aplicaţie care au fost folosite o perioadă de timp. se pot modifica unităţile şi modul de memorare ale datelor etc. Cu toate acestea. SGBD va permite aplicaţiei informatice să funcţioneze cu programele existente şi să convertească datele. Aceasta va ft însă controlată pentru a asigura coerenţa bazei de date. reprezintă o investiţie majoră la care nu trebuie să se renunţe prea uşor. se pot modifica priorităţile aplicaţiei. Cheltuielile pentru realizarea unei baze de date sunt mari. Administratorul bazei de date va avea la dispoziţie din partea SGBD-ului. 2) Asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor Spre deosebire de sistemele clasice (cu fişiere) de prelucrare automată a datelor. Pentru acest lucru structura este păstrată în memoria externă şi nu în program ca în sistemele cu fişiere clasice. iar ele trebuie recuperate integral. pentru a realiza performanţe sporite.administratorul bazei de date trebuie să aibă libertatea de a schimba structura de memorare sau strategia de acces. fără ca aceasta să impună rescrierea programelor existente.

care să dirijeze şi să ajute beneficiarul în utilizarea bazei de date. sistemul de gestiune trebuie să ofere posibilitatea unui acces multicriterial. În timp ce modificarea criteriului la fişierele clasice implică reorganizarea lor. accesul cât mai natural al utilizatorului la date. o dată cu apariţia 100 . Paşi importanţi în acest sens s-au făcut în generaţia a doua de SGBD-un. De cele mai multe ori. existenţa unor limbaje performante de regăsire a datelor care permit exprimarea interactivă a unor cereri de regăsire a datelor şi indicarea unor nereguli pentru editarea informaţiilor solicitate. Acestea au atins performanţe ridicate în sistemele relaţionale.folosirea datelor de către mai mulţi utilizatori în diferite scopuri (aplicaţii). SGBD stochează datele în entităţile bazei de date şi permite mai multe căi de acces. ci numai o utilizare cât mai uşoară. multe din facilităţile de regăsire de aici fiind preluate în generaţia a treia de SGBD-uri.) care lasă neschimbate entităţile bazei de date. datele de la o aplicaţie trebuie să poată fi utilizate în alte aplicaţii. regăsirea datelor este una din operaţiile cele mai intens folosite într-o bază de date. spre deosebire de sistemul clasic de prelucrare pe fişiere. fără ca ei să fie nevoiţi să cunoască structura întregii baze de date. Fie că este folosită pentru actualizare sau pentru consultare. Aceasta ar oferi posibilitatea unui acces uşor la baza de date şi a utilizatorilor neinformaticieni. SGBD trebuie să îmbine puterea unui limbaj procedural cu cel al unui limbaj neprocedural (descriptiv)-apropiat de limbajul natural. utilizarea unui limbaj cât mai apropiat de cel natural. De aceea pe el nu îl interesează structura bazei de date. are puţine noţiuni de informatică. o serie de fişiere anexe (de index etc. de regulă. la bazele de date schimbarea criteriului nu afectează cu nimic datele. regăsirea datelor este realizată la cererea tuturor tipurilor de utilizatori ai bazei de date. Pentru acest lucru SGBD trebuie să ofere instrumente specializate pentru dezvoltarea de programe de aplicaţie cât mai prietenoase. cu posibilitatea de acces la baza de date în regim interactiv. Mai ales în cazul realizării unor aplicaţii informatice cu baze de date care fac parte dintr-un sistem integrat. Din acest motiv SGBD-urile sunt puternice în ceea ce privesc facilităţile de regăsire. Acest lucru reduce spaţiul de memorare necesar şi efortul de încărcare/validare a datelor. Utilizatorul final care este beneficiarul aplicaţiei. la momentul execuţiei. o bază de date nu este realizată izolat. Pentru diferite moduri de adresare SGBD creează dinamic. unde există un singur criteriu de adresare (cel care a stat la baza organizării fişierului) în cazul bazelor de date.

SGBD pune la dispoziţia administratorului bazei de date o serie de instrumente specifice pentru asigurarea securităţii datelor. parolă. criptarea datelor. conform anumitor restricţii. utilizarea viziunilor este asigurată de SGBD pentru reprezentarea schemelor externe ale bazei de date. 5) Asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor împotriva unor ştergeri intenţionate sau neintenţionate care se realizează prin intermediul unor proceduri de validare. la anumite date. Cu ajutorul previzualizărilor (view) SGBD permite să se definească partiţii logice ale bazei de date. În acest sens SGBD permite: autorizarea şi controlul accesului la date. Criptarea şi decriptarea se realizează după algoritmi specifici. realizarea unor proceduri speciale de acces asupra datelor scrise în limbajul de manipulare a datelor (LMD) şi care se păstrează în formă precompilată. asupra anumitor obiecte. 4) Asigurarea securităţii datelor împotriva accesului neautorizat. Autorizarea şi controlul accesului la date este rea1izat de SGBD prin intermediul parolelor. Securitatea datelor este asigurată de SGBD prin definirea tuturor drepturilor necesare unui utilizator pentru o previzualizare şi revocarea drepturilor pentru alte previzualizări sau obiecte. 101 . Anumitor utilizatori li se va acorda dreptul de execuţie şi li se va interzice accesul direct la obiectele bazei de date. criptarea este asigurată de SGBD prin oferirea de rutine de criptare (codificare) a datelor apelate automat sau la cerere şi prin existenţa unor instrumente care permit utilizatorului să realizeze propriile rutine de criptare.limbajului de regăsire SQL (Structured Query Language). număr nivel de acces. definite pentru diferiţi utilizatori. cu o cheie (parolă) de acces la rutină. Administratorul bazei de date poate prevedea ca accesul la date să se facă numai printr-o autorizare corespunzătoare şi poate verifica autorizarea oricând se încearcă accesul la anumite date. Profilul unui utilizator este definit cu ajutorul SGBD prin: nume. realizarea unor proceduri speciale. în raport cu cerinţele acestora de acces la date. nume clasă (grup). Acestea identifică clasele de utilizatori. utilizarea viziunilor. SGBD gestionează privilegiile utilizatorilor în sensul că un utilizator poate realiza anumite acţiuni. care este şi singurul limbaj standardizat din domeniul bazelor de date. cu anumite drepturi de acces. a unor protocoale de control concurent şi a unor proceduri de refacere a bazei de date după incidente.

Componentele SGBD asigură coerenţa şi integritatea tratând separat cauzele care pot altera baza de date: integritatea semantică, controlul accesului concurent, salvarea/restaurarea; integritatea semantică este asigurată prin operaţii efectuate de SGBD asupra datelor şi a prelucrărilor. Aceste operaţii alcătuiesc un set de reguli numit restricţii de integritate. SGBD asigură astfel de restricţii implicite (rezultă din modelul de date implementat) şi explicite (proceduri incluse în programele de aplicaţie); controlul accesului concurent asigură coerenţa datelor şi este un obiectiv al SGBD urmărit mai ales la baze de date distribuite. În acest sens SGBD are o unitate distinctă de prelucrare a datelor numită tranzacţie, care este constituită dintr-o secvenţă de operaţii marcată de puncte de început şi sfârşit. Tranzacţia poate fi controlată implicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt automat definite, sau explicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt definite prin comenzi specifice. La execuţia concurentă a tranzacţiilor, SGBD asigură blocarea accesului la datele utilizate la un moment dat. Aceasta înseamnă că se interzice accesul celorlalte tranzacţii concurente la aceleaşi date, până se termină tranzacţia curentă. Tehnica de blocare utilizată de SGBD se poate aplica la nivelul întregii baze de date, a unui fişier, a unei înregistrări sau chiar a unui câmp. Ea poate fi aplicată pentru citire (partajabilă) sau pentru scriere (exclusivă); salvarea datelor este un proces de stocare prin realizarea de copii de siguranţă şi prin jurnalizarea tranzacţiilor şi a imaginilor. SGBD poate asigura salvarea automat sau la cererea administratorului bazei de date. Restaurarea porneşte de la colecţiile de date stocate prin salvare şi refacere consistenţa bazei de date, minimizând prelucrările pierdute. Restaurarea este asigurată automat de SGBD, dar se poate realiza şi manual. 6) Asigurarea segmentării datelor se referă nu numai la aspectul asigurării accesului mai multor utilizatori la aceleaşi date, ci şi la posibilitatea dezvoltării unor aplicaţii fără a se modifica structura bazei de date. Problema segmentării se pune la un nivel superior pentru SGBD-urile ce permit lucrul în reţea. 7) Asigurarea legăturilor între date corespund asocierilor care se pot realiza între obiectele structurii de date, precum şi a legăturilor dintre acestea, conform unui model de date. Fiecare tip de model de date permite anumite legături între date. Un SGBD, care implementează un anumit model 102

de date, va trebui să asigure şi realizarea legăturilor dintre datele corespunzătoare în conformitate cu schema conceptuală. 8) Creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei sunt influenţate de SGBD. Acesta trebuie să gestioneze un volum mare de date de o complexitate ridicată, într-un anumit timp de acces rezonabil pentru diferiţi utilizatori. Pentru toate aceste lucruri SGBD foloseşte diferite metode de acces, tehnici de optimizare, tipuri de date. implementarea lor se face în componente specializate ale SGBD. 9) Administrarea şi controlul datelor sunt asigurate de SGBD, în sensul că datele pot fi folosite de mai mulţi utilizatori în acelaşi timp, iar utilizatori pot avea cerinţe diferite care pot fi şi incompatibile. SGBD trebuie să rezolve probleme de concurenţă la date, probleme ce apar mai intens la lucrul în reţele de calculatoare.

5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Realizarea obiectivelor prezentate anterior este asigurată de sistemele de gestiune a bazelor de date printr-o serie de componente ce permit efectuarea unor operaţii specifice. În funcţie de natura şi scopul urmărit, operaţiile pot fi grupate pe activităţi. Activităţile acceptă şi ele o grupare pe funcţii astfel încât una sau mai multe activităţi relativ omogene vor realiza o anumită funcţie. Ţinând seama de complexitatea sistemului de gestiune, de facilităţile oferite de acestea, de limbajele utilizate şi de modul de implementare al modelului de date, gruparea activităţilor pe funcţii are un anumit caracter omogen. Există câteva funcţii general valabile pentru toate tipurile de SGBD, dar se pot întâlni şi funcţii specifice diferitelor SGBD-uri datorat unor particularităţi identificate prin operaţii şi activităţi specifice. Acestea sunt funcţii de bază, pe care orice sistem software, dacă nu le are în totalitate, nu poate fi considerat SGBD. 1) Funcţia de descriere a datelor permite definirea structurii bazei de date cu ajutorul limbajului de definire a datelor (LDD). Definirea datelor poate fi realizată la nivel logic, conceptual şi fizic. Se descriu atributele (câmpurile) 103

din cadrul structurii bazei de date, legăturile dintre entităţile bazei de date sau dintre atributele aceleiaşi entităţi, se definesc eventualele criterii de validare a datelor, metodele de acces la date, aspectele referitoare la asigurarea integrităţii datelor. Concretizarea acestei funcţii este schema bazei de date, memorată într-un fişier, ceea ce permite afişarea şi actualizarea structurii bazei de date, în orice moment. Această funcţie a fost mult automatizată în timp, LDD având acum puţine comenzi. LDD este specific fiecărui SGBD, dar întotdeauna realizează descrierea datelor conform elementelor modelului de date pe care îl implementează SGBD respectiv. Într-un SGBD după realizarea funcţiei de descriere, entităţile bazei de date sunt deja create ca fişiere vide, care conţine numai structura bazei de date (schema bazei de date) dar care nu conţin datele propriu-zise; 2) Funcţia de manipulare a datelor este cea mai complexă şi realizează încărcarea, actualizarea şi regăsirea datelor din baza de date, cu ajutorul limbajului de manipulare a datelor (LMD), astfel: a) încărcarea datelor în baza de date se realizează prin operaţii automatizate sau programate ce asigură şi criteriile de validare necesare; b) actualizarea bazei de date constă în operaţii de adăugare, modificare şi ştergere de înregistrări. La operaţiile de adăugare şi de modificare se păstrează aceleaşi criterii de validare care s-au folosit şi la activitatea de încărcare a datelor. Actualizarea se realizează numai autorizat, prin asigurarea unei protecţii corespunzătoare a datelor, pentru a se păstra coerenţa bazei de date; c) prelucrarea datelor se realizează prin operaţii de selecţie, ordonare, interclasare (compunere) şi ventilare (descompunere) efectuate asupra entităţilor bazei de date. Acestea sunt, de obicei, operaţii premergătoare activităţii de regăsire a datelor. Multe din operaţiile de prelucrare sunt realizate cu ajutorul operatorilor din modelul de date pe care îl implementează SGBD; d) regăsirea (interogarea) datelor constă în operaţii de vizualizare (afişare pe ecran, imprimare pe hârtie), răsfoire sau de editare a unor situaţii de ieşire. Situaţiile de ieşire pot fi intermediare sau finale şi se pot obţine pe diferiţi suporţi tehnici de informaţie (ecran, hârtie, mediu magnetic, optic etc.). Ele pot avea cele mai diferite forme (punctuale, liste, rapoarte, grafice, imagini, sunet, video) şi se pot obţine după diferite criterii de regăsire. Funcţia de manipulare a datelor este cea mai intens folosită în bazele de date şi este cea mai bine suportată de SGBD faţă de orice sistem de gestionare a datelor, care există până acum. 104

SGBD manipulează datele într-un mod eficient, utilizând în acest scop o serie de metode şi tehnici de optimizare a accesului şi a alocării spaţiului de memorie în calculator. Fiecare SGBD, de la o generaţie la alta şi chiar de la o versiune la alta, a căutat să îmbunătăţească acest aspect. Limbajul de manipulare de date (LMD) poate fi cu limbaj gazdă sau cu limbaj propriu. Cele cu limbaj gazdă sunt dezvoltate prin adoptarea unor limbaje universale de programare (Cobol, Pascal, C etc.) la cerinţele de regăsire ale SGBD-ului. Se îmbină astfel puterea unui limbaj universal cu necesităţile de regăsire a datelor (ex. SGBD: Oracle). Cele cu limbaj propriu sunt dezvoltate printr-un limbaj specific capabil să unească puterea procesorului software cu cerinţele de regăsire dintr-un anumit tip de bază de date (ex. SGBD: Foxpro). Pentru activarea de regăsire există limbaje de interogare specializate care pot fi incluse în LMD sau pot exista ca atare. Ele au apărut datorită lărgirii gamei de utilizatori ai bazelor de date, care îi include tot mai mult şi pe neinformaticieni. Pentru aceştia au fost necesare facilităţi de regăsire simple şi prietenoase, apropiate de modul de lucru şi de gândire uman. În acest sens, limbajele de tipul SQL au cele mai bune performanţe; 3) Funcţia de utilizare asigură mulţimea interfeţelor necesare pentru comunicarea tuturor utilizatorilor cu baza de date. Pentru realiza această funcţie SGBD trebuie să asigure facilităţi pentru mai multe categorii de utilizatori ai bazei de date: beneficiari, specialişti, administratorul bazei de date. a) Beneficiarii reprezintă categoria utilizatorilor finali şi intensivi ai unei baze de date. SGBD le oferă acestora limbaje neprocedurale şi alte facilităţi de interogare (generatoare, utilitare etc.) a bazei de date într-o formă simplistă şi interactivă. Aceşti utilizatori nu trebuie să cunoască structura bazei de date şi nu trebuie să ştie să programeze, SGBD ajutându-i interactiv în utilizarea bazei de date. În acest sens SGBD oferă: meniuri cu opţiuni sugestive, ferestre, şabloane pentru diferite forme, autodocumentarea (help-uri, mesaje, ferestre explicative etc.); b) Analiştii programatori creează structura bazei de date şi realizează proceduri automate de exploatare a bazei de date. SGBD oferă acestor utilizatori limbajul de descriere şi limbajul de manipulare a datelor precum şi interfeţe cu limbaje universale. Acestea sunt de putere şi complexitate diferită, de la un SGBD la a1tul, oferind atât elemente neprocedurale cât şi procedurale specialistului în informatică. Cu aceste elemente el descrie schema externă (logică) a bazei de date şi asigură manipularea complexă a datelor; 105

număr de accese. SGBD a dezvoltat foarte mult componentele software destinate administratorului. Securitatea (confidenţialitatea) datelor înseamnă interzicerea accesului la date pentru utilizatorii neautorizaţi. SOBD are o funcţie distinctă în acest sens. 4) Funcţia de administrare este complexă şi dependentă de competenţa administratorului bazei de date. coordonează proiectarea bazei de date. iar utilizatorii sunt de toate tipurile şi în număr mult mai mare. parole etc. de a realiza o serie de analize statistice din baza de date (număr şi tip de utilizatori.). SGBD asigură protecţia bazei de date. Integritatea datelor se referă la corectitudinea datelor încărcate şi manipulate astfel încât să se respecte restricţiile de integritate ale modelului implementat de SGBD. În etapa de exploatare a bazei de date. În principal pentru funcţia de administrare. proiectare şi programare. 106 . Datorită importanţei acestei categorii de utilizatori. Pentru fiecare din aceste activităţi SGBD oferă instrumente şi tehnici de lucru. Măsurile necesare sunt asigurate. Protecţia bazei de date este un ansamblu de măsuri necesare pentru asigurarea integrităţii şi securităţii datelor. în acest caz. de facilităţile oferite de SGBD dar şi prin alte instrumente construite de proiectantul bazei de date. datele sunt distribuite pe calculatoarele din nodurile reţelei.c) Administratorul bazei de date este un utilizator special şi are un rol hotărâtor în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a întregului sistem. realizează schema conceptuală a bazei de date. în mare parte. de mare complexitate. Acest lucru este determinat de faptul că baza de date este.). copii de siguranţă). Administratorul care are o bogată experienţă de analiză. În cazul lucrului în reţea de calculatoare cu baze de date distribuite. administratorul are rolul de a autoriza accesul la date (acordă conturi. număr de actualizări etc. Astfel el organizează baza de date conform unei anumite metodologii. de a reface baza de date în caz de incidente (prin jurnalizare. dar parţial şi pentru celelalte funcţii. de a utiliza eficient spaţiul de memorie internă şi externă (prin organizare şi lansarea unor programe de optimizare). organizează şi administrează baza de date în toate etapele de realizare a acesteia. Pentru toate aceste lucruri SGBD oferă o serie de instrumente şi utilitare specializate.

Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital poate fi considerată un al doilea risc major. vulnerabilitatea indusă de Internet şi reţelele intranet şi interacţiunea umană în Internet ca factor nou de vulnerabilitate. Este important să menţionăm de asemenea câteva dintre riscurile majore care sunt generate în contextul Noii Economii: vulnerabilitatea digitală. Trecerea de la Era industrială la Era informaţiei a schimbat organizaţiile şi societatea. folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. ele determină avantaj competitiv şi accelerează globalizarea. 107 . Toate acestea ne conduc spre un prim risc major în contextul Noii Economii. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în prezenţa problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. Evoluţia spre Noua Economie se realizează prin trecerea de la Era industrială la Era informaţiei. adică utilizarea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor.1. Pe un plan mai general. evoluţia insuficient de rapidă spre societatea informaţiei. Riscul este comun tuturor ţărilor. lărgirea prăpăstiei digitale. valoarea adăugată se bazează pe informaţie şi cunoştinţe. Un al treilea risc major poate fi considerat ca fiind generat de folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. Impactul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor este mare. Pe de altă parte au apărut noi elemente de vulnerabilitate. lucrătorul cu informaţia. Sunt proliferate noile tehnologii în domeniile informaţiei şi comunicaţiilor. vulnerabilitatea digitală. Volumul de informaţie în Internet creşte continuu. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMIINoua Economie a devenit o realitate a lumii la acest început de secol XXI. colectivităţilor sau organizaţiilor. lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital.Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE 6. a apărut un nou tip de lucrător. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei.

tehnologii şi capital. 108 . între straturi diferite ale societăţii. punând la dispoziţie pe scară largă oamenilor şi organizaţiilor resursele informaţionale. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. apar oportunităţi noi de afaceri bazate pe TIC.România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. volumul de informaţie şi cunoştinţe înglobate în produse a crescut în aceiaşi perioadă cu acelaşi ritm. Managementul informaţiei şi cunoştinţelor se dezvoltă ca funcţie a afacerilor şi ca o nouă funcţie în organizaţie. un adevărat capital al economiei moderne. la nivelul ţării faţă de alte ţări. A fost construită o nouă infrastructură tehnică. capital şi informaţie. Un al cincilea risc major poate fi de aceea evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. Industriile legate de TIC creează locuri de muncă într-un ritm de două ori mai rapid decât celelalte industrii. adică decalajul care există în folosirea tehnologiei informaţiilor şi Comunicării (TIC) în organizaţii. Informaţia se constituie astfel ca o resursă nouă. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice. Dacă electricităţii i-a trebuit un secol pentru a pătrunde în întreaga lume. Personalul ocupat cu informaţia devine din ce în ce mai numeros. În timp ce cheltuielile de resurse fizice pe unitatea de produs fabricat au scăzut constant în ultima sută de ani. Se produce un efect de transformare a resurselor informaţionale asupra industriei şi o dispariţie gradată a graniţelor între produse şi servicii. Schimbarea produsă de folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) afectează toate domeniile şi toate întreprinderile. Vincent(1989) subliniază că timp de 3 secole (1700-1950) în SUA ponderea acestuia a fost apreciată la 5% pentru ca odată cu răspândirea TIC acest procent să crească la peste 67% la sfârşitul secolului XX. Lărgirea prăpăstiei digitale poate fi considerată un al patrulea risc major generat de TIC. Dac înainte o afacere era echivalentă cu oameni. în noua economie vorbim de oameni. Impactul TIC asupra afacerilor conduce la schimbarea percepţiei asupra informaţiei ca factor de producţie. O nouă economie s-a născut şi transformă economia existentă: noua economie a informaţiei. reţelele Internet şi intranet sunt astăzi folosite de aproape un miliard de oameni şi aplicaţiile bazate pe ele se răspândesc rapid. tehnologii. Fenomenul Internet amplifică transformarea.

la scară planetară. Mai mult decât atât.1.400 miliarde dolari SUA. ramură economică. În mod firesc. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Dinamismul şi complexitatea ridicată a evoluţiilor tehnice. Dematerializarea informaţiei este un proces care a început cu mult timp în urmă. Industria TIC este azi cea mai importantă industrie din SUA. sunt sisteme deschise. informaţionale şi manageriale contemporane se reflectă în înnoirea accelerată şi pe multiple planuri a sistemului informaţional al organizaţiei. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor Tradiţional.2. de natură informaţională. în ultimele decenii se constată manifestarea unei puternice tendinţe de dematerializare şi dezintermediere a informaţiilor1. ci spre clienţii acestora. elementelor la care se refereau: materii prime. cu impact substanţial asupra sistemului informaţional managerial al organizaţiei.2. clădiri. Cheltuielile TIC la nivel de organizaţie. 6. Se estimează cheltuielile globale pentru TIC care ating circa 2. informaţiile erau organic asociate. în cea mai mare parte nu spre companiile informatice. 6. ţară. inclusiv întreprinderile. Întrucât organizaţiile ce funcţionează în perioada actuală. Sintetic. materiale. economice. adică 7.Dimensiunea acestei industrii se reflectă şi în alte sectoare economice. regiune geografică au ajuns să fie considerate ca relevante pentru comportamentul economic al entităţii respective. inclusiv fizic.6% din produsul brut al întregii planete. evidenţierea şi prezentarea tendinţelor informaţionale din cadrul lor se realizează într-o manieră contextuală. produse etc. se punctează o serie de mutaţii majore. marcând substanţial 109 . piese. Industria TIC atrage cel mai mare nivel al investiţiilor. acestea pot fi relevate sub formă de tendinţe (vezi figura nr. echipamente. dar care abia în ultimele decenii ia amploare. puternic integrate în societate şi economie. 6).

Ele marchează paşi înainte în creşterea aplicativităţii informaţiilor. Fără îndoială că la baza dematerializării informaţiilor se află şi multe alte elemente care ţin de pregătirea informaticienilor. Fabricaţia asistată de calculator. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor sunt componente ale evoluţiei spre economia bazată pe cunoştinţe. structura şi funcţionalitatea proceselor economice etc. constituirea şi utilizarea bazelor de date. inclusiv vizualizarea acestuia în multiple ipostaze. transferul datelor reprezentau domeniile de vârf ale utilizării informaţiei. inclusiv a celei informatice. abordările informaţional-manageriale din întreprinderile de vârf se concentrează în alte zone: constituirea de reţele cuprinzând diferite posturi de muncă. în accepţiunea pe care o au în contextul noii economii sau a economiei bazate pe cunoştinţe. Un exemplu binecunoscut este şi plata salariilor în cont personal. robotizarea. care se află abia la început. prin contactul direct. cultura organizaţională. concepţia managerială. codificarea informaţiilor. ce îi transmite toate informaţiile solicitate. Spre exemplu. Expresiile dematerializării şi dezintermedierii informaţiilor sunt multiple. realizarea schimbului de informaţii şi a interacţiunii dintre salariaţi şi ceilalţi stakeholderi ai organizaţiei. a acumulărilor de cunoştinţe informatice şi manageriale. manageriale şi economice ale întreprinderii. Internetul şi Intranetul. Dematerializarea informaţiilor este frecvent asociată cu dezintermedierea. care înainte nu existau sau numai sporadic. modalitate majoră de manifestare a economiei bazate pe cunoştinţe. Până în deceniul al IX-lea. 110 . Între acestea menţionăm: tehnica modernă de calcul şi. era focalizată în sfera sarcinilor cu caracter operaţional. potenţialul cumpărător al unui produs nu mai are nevoie să contacteze comerciantul cu ridicata sau amănuntul. Dezintermedierea. ceea ce elimină multiple operaţii şi informaţii intermediare. ci apelează direct fabricantul de produs. este posibilă datorită aceloraşi progrese tehnice şi tehnologice menţionate. accesat apoi prin cărţi de credit. constituirea de baze de date. precum şi dintre agenţi economici. fără a avea o pondere semnificativă. La baza masivei dematerializări a informaţiilor se află o serie de procese şi mijloace. fireşte. prelucrarea textelor. Dematerializarea informaţiilor este o expresie majoră a dematerializării economiei. În prezent. introducerea tehnologiei de vârf.evoluţiile informaţionale. uneori chiar mai multe decât sunt posibile. în dobândirea de către o mare parte a lor a statutului de cunoştinţe. în primul rând computerele. tehnologiile informaţionale moderne. ca urmare a progreselor de natură tehnologică.

2. Proliferarea în ultimii ani a abordărilor informatice “prietenoase”. să operaţionalizeze noi abordări. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului Concomitent. Această modalitate de atragere de resurse şi activităţi exogene firmei se utilizează pe scară sporită şi în domeniul informaţional. care nu au beneficiat de pregătire informatică în şcoală. 6. Sfera outsourcingului informaţional se lărgeşte treptat. se produc modificări în pregătirea personalului care lucrează în firme. operarea şi întreţinerea sistemului informaţional. contribuie substanţial la “informatizarea” pregătirii şi muncii salariaţilor din organizaţie.2.3. adică a acelora de care depinde în mod nemijlocit asigurarea avantajului competitiv al 111 . în 1997 outsourcingul informaţional reprezenta în SUA 26 miliarde dolari. 6. şi-o completează frecvent. cu pronunţate dimensiuni informaţionale şi manageriale.coordonarea sarcinilor şi facilitarea muncii simultane la acelaşi proiect. să-şi asume noi sarcini de muncă. Salariaţii mai în vârstă. crearea de noi servicii pentru întreprinderi şi a unor noi forme ale muncii.2. uşor de asimilat şi utilizat. metode şi tehnici în activitatea lor. Spre exemplu. Problema esenţială care trebuie soluţionată când se apelează la outsourcing informaţional – ca de altfel la orice sursă de outsourcing – este evitarea includerii în sfera sa a activităţilor decisive pentru firmă. Însuşirea unui minim de cunoştinţe şi deprinderi informatice reprezintă o componentă majoră a proceselor de formare şi perfecţionare. cuprinzând proiectarea sistemului informaţional. Externalizarea sau outsourcingul informaţional Una din tendinţele organizaţionale conturate în ultimele două decenii o reprezintă extinderea outsourcingului şi externalizării. personalul din firme este capabil să utilizeze tehnicile informaţionale de vârf. managementul relaţiilor informaţionale. elaborarea de aplicaţii informatice. cunoştinţe şi abilităţi apreciabile despre computere se dobândesc încă din şcoala elementară. service-ul pentru computere etc. Ca urmare a acestor schimbări în conţinutul şi modalităţile de realizare a proceselor de formare şi perfecţionare. În nu puţine ţări. Se conturează o nouă cultură organizaţională în firme.

8). Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet Transformarea informaţiilor într-o sursă principală a dezvoltării economice.2. Practica din ţările dezvoltate evidenţiază utilizarea a trei forme de outsourcing (vezi figura nr. care. concomitent cu spectaculoasele şi rapidele progrese ale tehnologiei informaţiilor se reflectă în conturarea a noi modele de comunicaţii în cadrul firmelor. sunt reprezentate de dependenţa din ce în ce mai mare a strategiilor şi operaţiilor comerciale de informaţiile furnizate din exterior prin 112 . Experienţa ultimilor ani relevă că. care au facilitat în mod determinant cristalizarea noilor moduri de comunicaţii. Din ce în ce mai frecvent firmele de vârf şi-au conturat un nou model de comunicaţii bazat pe Internet şi pe Intranet. primul pas spre outsourcing informaţional constă în identificarea acelor activităţi informaţionale ce nu fac parte din categoria activităţilor decisive. în realizarea outsourcingului informaţional se recomandă să se respecte un set de cerinţe: • definirea precisă a tuturor aspectelor implicate de outsourcingul informaţional • fiecare angajament de outsourcing diferă de celălalt şi necesită un contract cu un conţinut specific • apelează la opiniile a cel puţin doi experţi informaţionali înainte de a recurge la outsourcing informaţional şi pe parcursul negocierii acestuia • include în contractul de outsourcing informaţional o clauză de renegociere a sa. situând pe primul plan creşterea competitivităţii firmei şi luarea în considerare echilibrată a principalelor aspecte implicate. pot fi externalizate. întrucât aproape întotdeauna. Potrivit unor specialişti. outsourcingul informaţional se amplifică rapid. Operaţional. în eventualitatea realizării lor la costuri mai reduse în afara organizaţiei.organizaţiei.4. pe parcursul concretizării lui. în ciuda a nu puţine incertitudini implicate. Motivaţiile iniţiale principale. apar aspecte imprevizibile • stabileşte cu furnizorul de servicii informaţionale o relaţie bazată pe partajarea profitului rezultat pentru a-l motiva la maximum în furnizarea de servicii cât mai eficace organizaţiei • abordează outsourcingul informaţional într-o viziune sistemică şi nu ca o simplă relaţie de cumpărare. 6.

Internetul are o pondere majoră în derularea a numeroase activităţi pentru firme: plăţi. 113 . consultanţă şi cumpărarea de produse etc. de producţie şi economice în cadrul organizaţiei. folosirea a cel puţin trei categorii de abordări informaţionale: curierul electronic. în condiţii de timp. Folosind www se asigură accesul firmei la informaţii. Expansiunea comerţului electronic Fără nici o îndoială. încasări. stocate de servere. de volumul şi viteza accesării şi folosirea informaţiilor de specialitate. continuu actualizate. personal etc. selectat al personalului firmei la documentele firmei. uşurinţă în folosire de către informaticieni şi neinformaticieni şi costuri mai reduse. în esenţă. Intranetul implică şi construirea de bariere de protecţie pentru a asigura securitatea informaţiilor şi a derulării proceselor comunicaţionale şi implicit manageriale.2. furnizori. paralel cu dezvoltarea reţelei Internet de comunicaţii. Sistemele de comunicaţii din firmele moderne se bazează pe îmbinarea Internetului cu Intranetul. prin intermediul magistralelor informaţionale. Comparativ cu sistemele informaţionale clasice. supleţe în utilizarea şi conectarea aplicaţiilor informatice. realizare de funcţii mai variate şi eficace. conectarea operativă a firmelor la numeroşi furnizori de informaţii profesioniste. bănci etc. ca de altfel şi Internetul. implică. selecţie personal etc. accesul partajat şi. ca norme comunicaţionale. precum şi conexiuni informaţionale. în aplicarea sistemului Internet şi a protocoalelor sale la nivelul componentelor firmei. furnizori. fişierele permanente de clienţi. asigură mai multe avantaje – rapiditate de intrare în funcţiune a sistemului şi de funcţionare..Internet şi de condiţionarea crescândă a conţinutului şi performanţelor specialiştilor organizaţiei de contactele cu noii furnizori exogeni de informaţii. mai ales în ceea ce priveşte conectarea la distanţă şi fluxurile externe ale organizaţiei. manageriale şi economice cu alte firme – clienţi. bazat pe utilizarea şi integrarea Internetului şi Intranetului. 6.5. costuri şi – adesea calitate – net superioare condiţiilor tradiţionale. comerţul electronic constituie una dintre cele mai decisive mutaţii care se produc în economia şi întreprinderea contemporană. Fireşte că. Intranetul. Intranetul constă. promovare şi vânzări produse. Internetul asigură. fireşte. Noul model de comunicaţii care se conturează în firmele de vârf. publicitate.

derulare şi finalizare a tranzacţiilor economice. Se dezvoltă modalităţi orizontale de organizare a activităţilor. funcţionării şi performanţelor organizaţiei devine covârşitor. se amplifică continuu. Funcţia principală a scrutării informaţionale este deci monitorizarea evoluţiilor mediului exogen firmei. Comerţul electronic se deosebeşte de precedentele tipuri de tranzacţii economice prin cinci elemente (vezi figura nr. Impactul informaţiilor asupra managementului.cu multiple şi intense consecinţe economice şi sociale. Scrutarea informaţională implică – pe lângă investigaţii deliberate asupra mediului – şi observări indirecte realizate în contextul ansamblului interfeţei dintre firmă şi mediul său ambiant. radical deosebit de precedentele. FAIR (Forecast and Assensment of the Socio-Economic and Policy Impact of Advanced Communications and Recommendation).2. determină schimbarea structurii informaţiilor necesare managerilor.E. Dintre acestea o enunţăm pe cea a lui Daft şi Parks. încă prea puţin cunoscute. definiţia comerţului electronic. Scrutarea informaţională În firma clasică. de concepere. structura şi dimensiunea unei părţi apreciabile dintre activităţile firmelor se schimbă. pe fondul transformării informaţiilor în resursă principală a acestora şi al spectaculoaselor progrese ale comunicaţiilor şi informaticii. calitatea şi viteza informaţiilor procesate se amplifică substanţial şi va creşte flexibilitatea forţei de muncă. 9): Ca urmare. relevante pentru activităţile şi performanţele sale. Una dintre modalităţile prin care se răspunde acestei necesităţi este scrutarea informaţională. circa 90% din informaţiile necesare unui management competent erau endogene. deşi exactă. 6. necesare funcţionării sale eficiente. Accentuarea caracterului de sistem deschis al organizaţiilor. Potrivit specialiştilor care au elaborat cunoscutul proiect al U. există opţiuni diferite. ce identifică şase zone 114 . Privitor la principalele domenii exogene organizaţiei asupra cărora este recomandabil să se exercite scrutarea informaţională. nu punctează suficient faptul că acesta reprezintă un nou mod. În opinia noastră. Prin scrutarea informaţională se asigură colectarea.. prelucrarea şi analizarea sistematică a informaţiilor contextuale firmei. care au un impact semnificativ asupra sa. cantitatea şi varietatea informaţiilor exogene firmei.6. Ca urmare.

o formă tranzitorie spre firma bazată pe cunoştinţe. capabile să îndeplinească aceleaşi funcţii. În condiţiile actuale. constituie. 115 . cât şi de execuţie încorporează numeroase elemente informatice şi informaţionale deosebit de performante ca soft şi hard. scrutarea informaţională va lua amploare. care au cunoscut o adevărată explozie în ultimii ani. 6. extinderii rapide a Internetului. în fapt. creşterii mijloacelor şi capacităţii de analiză informaţională ale firmelor. datorită impactului crescând pe care informaţiile externe semnificative îl au asupra activităţilor şi performanţelor firmelor. Al doilea aspect se referă la faptul că organizaţia virtuală. cât şi în cel al managementului curent. În final. Consecinţele pozitive se resimt atât în planul elaborării strategiilor şi politicilor de dezvoltare. ale proliferării informaticii. legislaţia şi celelalte reglementări. prezenţa activităţilor şi rezultatelor fizice ale activităţilor este înlocuită de prezentări de informaţii vizualizate. cea care constituie componenta de bază a noului tip de economie spre care evoluează în prezent economia bazată pe cunoştinţe. sunt subliniate două aspecte. concurenţii. definirea sa de către aceştia diferă între limite apreciabile. Deşi un număr apreciabil de specialişti în domeniile informaţional şi managerial fac referiri la întreprinderea virtuală. situaţia economică de ansamblu a ţării şi mediul socio-cultural. Magazinele şi expoziţiile virtuale. sunt dovezi de necontestat pe acest plan. În viitorii ani. aşa cum este prezentată.7. tehnologiile. se asigură premise superioare de utilizare a scrutării informaţionale. Organizaţia virtuală. Frecvent. uneori chiar în condiţii superioare de accesibilitate şi valorificare. abordată şi percepută în prezent. Conturarea întreprinderii virtuale Una dintre cele mai spectaculoase evoluţii către economia bazată pe cunoştinţe şi către societatea informaţională o constituie apariţia germenilor întreprinderii virtuale.prioritare de exercitare a scrutării informaţionale: clienţii. mai ales ale celor de dimensiuni medii şi mari. atât la nivel managerial.2.

de regulă. Evoluţiile ultimelor două decenii. foarte numeroşi. a ansamblului proceselor informaţionale ca un domeniu de sine stătător. A doua cerinţă se referă la abordarea implementării managementului informaţional de o manieră foarte pragmatică. Practica demonstrează că achiziţionarea de către firmă de noi tehnologii şi noi manageri nu este suficientă. Pentru aceasta este necesar mult efort şi timp. O a doua accepţiune rezidă în considerarea şi tratarea informaţiei. ambele accepţiuni sunt raţionale. sunt. Două sunt cerinţele majore de respectat. evidenţiază că. Elaborarea de politici informaţionale reprezintă numai baza de declanşare a realizării managementului informaţional. reflectată în atenţia acordată informaţiilor în conceperea şi derularea proceselor şi relaţiilor manageriale. În opinia noastră. Cristalizarea managementului informaţional Precedentele tendinţe se reflectă în planul global al organizaţiei în conturarea aşa numitului management informaţional. ele fiind complementare. ce necesită o puternică implicare din partea managerilor şi salariaţilor. tot mai intensă şi influentă. aparte. nu necesită un demers informaţional global. întrucât volumul şi complexitatea informaţiilor.2. informaţia este o prezenţă quasi-permanentă. mai ales în organizaţiile de dimensiuni mari şi mijlocii. pentru care există două accepţiuni. Partea cea mai dificilă se referă la 116 . în special. Cercetările efectuate au relevat că realizarea unui management informaţional funcţional şi eficace în cadrul organizaţiilor este un proces laborios. Este obligatorie participarea intensă a tuturor managerilor şi implicarea tuturor executanţilor.8. Numeroşi specialişti înţeleg prin management informaţional acel management al organizaţiei care prezintă o puternică dimensiune informaţională. Promotorii acestei abordări. în exercitarea managementului la toate nivelurile organizaţiei. într-adevăr. care trebuie condus în mod unitar pentru a valorifica la maximum multiplele sale valenţe.6. informaticienii sau cei cu o pregătire de bază informatică. În firmele mici. mai reduse. cel mai adesea este suficientă imprimarea unei puternice dimensiuni informaţionale managementului. de sine stătător. cu pronunţate particularităţi. Prima se referă la efectuarea de schimbări profunde în cultura organizaţiei.

care au ca fundament o anumită mentalitate bazată pe o receptivitate ridicată faţă de noile tehnologii şi pe disponibilitatea de a-şi asuma riscuri. Nu trebuie neglijaţi nici indivizii care. cum sunt. într-un interval relativ scurt. comparativ cu cele din alte ţări dezvoltate. a doua etapă a fost utilizarea Internetului pentru comenzi şi achiziţii online şi livrarea pe cale electronică a acestora. Evoluţia utilizării Internetului s-a realizat. schimbând. în trei etape: prima etapă a fost utilizarea Internetului pentru accesul la informaţii. Operaţiunile bancare electronice. cu o platformă comună. de obicei. către care se tinde în prezent. spre exemplu. este utilizarea Internetului ca un nucleu de valori adăugate (core value added). pentru furnizarea de informaţii prin site-uri Web etc. jocuri. Internetul a fost recunoscut drept elementul care va schimba complet modalităţile în care întreprinderile îşi vor conduce afacerile şi vor putea comunica cu utilizatorii şi clienţii. magazinele virtuale de pe Internet. negocierea electronică a acţiunilor. Deşi unele dintre aceste iniţiative ar putea eşua. serviciilor educaţionale. acţiuni de influenţare. şi asigură accesul ieftin. la o colecţie de documente. altele vor avea un larg succes.multiplele şi intensele negocieri. în bună măsură. artă. a treia etapă. Odată cu dezvoltarea unei societăţi în care comerţul electronic predomină. Internetul creează un client universal. respectării acestor cerinţe. în principal. astfel. enciclopediile online. sport. întreţin pagini pentru ei înşişi şi nu neapărat site-uri. Un rol extrem de important în creşterea gradului de accesibilitate a tehnologiilor de vârf îl joacă reţeaua Internet. multe site-uri cum ar fi amazon. Este atât de multă informaţie pe Web. În această lume electronică. Studii de management comparat relevă că avansul pe care îl au firmele nord-americane şi – în general – întreaga societate din SUA. denumită Internet.. modă etc. importanţa deciziilor privind tehnologia informaţională a unei firme va creşte din ce în ce mai mult. încât deja se pune problema filtrării ei şi evitării acelor lucruri nesemnificative 117 . camere virtuale pentru discuţii. sunt prezentate proiecte curente ale organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale. învăţământul la distanţă online. design.com constituie exemple în acest sens. modificări de înţelegeri. construirea de coaliţii şi – uneori – declanşarea de conflicte şi chiar “războaie”. peisajul competitiv şi creând noi oportunităţi de afaceri. agenţiilor de ştiri. licitaţiile online de automobile şi revista presei online sunt deja o realitate. servicii financiare. se datorează.

deoarece chiar au fost reclamate astfel de cazuri. Afacerile pe Internet au apărut din ce în ce mai des în noua infrastructură. De asemenea.(junk-stuff. fără a mai fi nevoie de deplasarea la faţa locului a agenţilor de vânzare. însă multe alte sectoare o urmează îndeaproape. care are la dispoziţie un volum mai mare de cunoştinţe. trebuie avut în vedere faptul că omul modern este din ce în ce mai “ocupat”. inclusiv produse non-competitive sau competitive. principala preocupare a celor care furnizează servicii constă în satisfacerea necesităţilor clienţilor lor. Problema securităţii a fost rezolvată prin utilizarea exclusivă a cardurilor emise de consorţii puternice (Master Card şi Visa). în schimbul unor comisioane corespunzătoare. în general. În ceea ce priveşte vânzarea produselor prin Internet. Sistemele “punct de vânzare” ale marilor firme de vânzare cu amănuntul sunt în atenţia multor 118 . care îţi pot sta în cale atunci când cauţi ceva important. clienţii sunt contactaţi direct şi întrebaţi în legătură cu informaţiile dorite. cât şi oferte ale altor firme. temându-se că datele pot fi furate. În acest sens. Până acum. în primul rând. cât şi pentru firme. Într-o lume în care clientul pasiv s-a transformat într-o persoană activă. ceea ce înseamnă că timpul aferent achiziţionării de produse este redus. Prin intermediul unui canal electronic. Se apreciază comparativ că 1 lună timp Internet înseamnă 3 ani timp real. abordează piaţa şi determină care sunt informaţiile despre clienţi pe care trebuie să le deţină. comerţul electronic determină scăderea costurilor de efectuare a tranzacţiilor. trebuie să avem în vedere faptul că. În general. Internetul este cea mai mare sursă de informaţii atât în ceea ce priveşte volumul informaţiilor furnizate prin această reţea. clienţii sunt precauţi în privinţa introducerii numărului lor de card pe Internet. Pe măsură ce problemele de securitate sunt rezolvate. Industria serviciilor este considerată lider în comerţul electronic. tranzacţiile financiare prin Internet vor deveni obişnuite atât pentru persoanele fizice. cât şi în ceea ce priveşte viteza cu care se pot obţine aceste informaţii. Se vorbeşte despre „timpul Internet”. De exemplu. Se poate spune că Internetul este o reţea de telecomunicaţii mare şi eterogenă. cei care operau pe Internet (firme şi clienţi) au fost preocupaţi de securitatea operaţiilor efectuate prin Internet. Internetul diminuează timpul pe care o firmă sau o persoană sunt obligate să-l consume pentru adoptarea deciziilor. Prin intermediul Internetului. se creează o mare confuzie. o firmă poate face cunoscute clienţilor atât oferte proprii. Această reacţie nu trebuie să ne surprindă. afectând modul în care asigurătorii. spam-mail).

119 . folosind canale electronice şi. în general. Liderii în comerţul cu amănuntul îşi desfăşoară deja operaţiunile de vânzare online. case) în cadrul supermarketurilor. oferind. pentru a obişnui clienţii să folosească punctul de vânzare şi pentru retragere de cash din conturile bancare. Firmele devin în acest mod tort mai integrate în această lume a comerţului electronic. care trebuie finanţată centralizat şi concepută înainte de a fi cunoscute necesităţile concrete ale afacerii. aceştia furnizează experimental servicii bancare tradiţionale (depozite bancare. În prezent. deţin infrastructuri extensive. Această infrastructură are multe în comun cu infrastructura publică a drumurilor şi a podurilor. În al doilea rând. Directorul general al unui lanţ de supermarketuri a declarat recent că mai mult de 50% din venituri se obţin online şi că. în prezent. care obţin venituri mari din noile produse.bănci. şcolilor. efectuarea de împrumuturi. firmele care obţin profit mare pe termen scurt deţin infrastructuri limitate la nivelul firmei. Mărimea investiţiilor în tehnologia informaţională. securitatea comerţului electronic. oportunităţile strategice pe care aceasta le oferă. firma a trebuit să depoziteze bani lichizi în magazinele sale. de Crăciun. îşi analizează capacităţile proprii privind investiţiile în tehnologia informaţională pentru a dispune de o infrastructură a tehnologiei informaţionale care să le permită să fie competitivi. în acelaşi timp. În general. Aceste sisteme permit clienţilor să folosească o varietate de metode de plată şi să-şi retragă cu uşurinţă bani din conturi. Infrastructura informaţională permite creşterea performanţelor înregistrate în activităţile unei firme. împrumuturi pentru maşini. reţelele bancare pe Internet sunt independente din punct de vedere operaţional şi geografic. efectuarea de plăţi şi multe altele. spitalelor. imposibilitatea opririi tranziţiei către comerţul electronic fac ca deciziile pe termen lung privind investiţiile în tehnologia informaţională să fie foarte importante pentru noua infrastructură. În primul rând. Aceste reţele oferă o gamă largă de servicii. în timp ce firmele mult mai inovative. Liderii bancari răspund noilor competitori electronici în mai multe moduri. conducerii informaţiile necesare. printre care verificarea contului. îşi formează reţele de baraj fire-wall care să asigure securitatea tranzacţiilor electronice ale acestora şi.

Un al factor care este caracteristici Noii Economii este fenomenul globalizării. informaţia devine disponibilă în timp real. Lupta pentru avantaj competitiv este din start pierdută în faţa unui competitor care foloseşte mai amplu şi mai eficient noile tehnologii. Se produc schimbări în organizaţie: organizaţiile devin mai flexibile şi adaptabile. Totalitatea proceselor formează lanţul de afaceri. ei sunt mai mult ca un dirijor decât ca un comandant de oşti. Globalizarea conduce la o tot mai accentuată concurenţă dar şi la o calitate mai bună a vieţii prin accesul la informaţiile disponibile în format electronic indiferent de locaţia geografică şi la noi oportunităţi într-un mediu de afaceri caracterizat de reducerea ciclurilor economice. determinarea costurilor aferente diferitelor activităţi se face eficient. marketingul de masă este înlocuit cu marketing individual.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV De la bine cunoscuta teză a lui Porter conform căreia în orice industrie competiţia este structurată de cele 4 forţe de bază: ameninţarea noilor intraţi pe piaţă ameninţarea substituţiei. Folosirea TIC devine sursă de avantaj competitiv. managerii nu mai sunt numai relee de informaţie. 120 .6. La fel şi alte procese. Procesul de achiziţii va fi considerat unic pe organizaţie şi va fi eficientizat indiferent de ce anume se cumpără. puterea de negociere a clienţilor şi puterea de negociere a furnizorilor se ajunge la revoluţia produsă de TIC care este fundamentală şi schimbă modul de derulare a afacerilor. echipele şi nu ierarhia devin importante. Tehnologiile IC oferă o oportunitate de a schimba modul în care lucrăm în organizaţie. Dacă în prezent ne orientăm mai mult pe sectoare funcţionale şi departamente. de la prognoză la obţinerea de lichidităţi. Schimbările de abordare a obiectivelor organizaţiei în era informaţiei (o nouă formă de a prezenta Noua Economie) comparativ cu era industrială sunt şi ele numeroase: producţia de masă devine adaptare a producţiei de masă la cerinţe individuale ale clienţilor. organizaţiile se aplatizează . viitorul managementului bazat pe TIC va fi al orientării pe procese.

Este de remarcat că în sistemul de telecomunicaţii mondial s-a ajuns la o densitate de linii telefonice de17% după peste 160 ani de evoluţie. experienţă. Se prefigurează transformarea lucrătorului cu informaţia în lucrător cu cunoştinţele.ro/RISC1/VasileBaltac. Acesta se caracterizează prin capacitatea de a raţiona şi cunoaşte la un nivel ridicat. înmagazinează. globalizarea virtuală este mai importantă decât locaţia fizică. Ansamblul Internet fiind un sistem de sisteme care creşte rapid şi cu o infrastructură destul de puţin fiabilă există numeroase elemente de vulnerabilitate care au generat preocupări pentru studierea acestora. Reţelele Internet/intranet au devenit cel mai mare sistem creat de om. rapid şi la costuri scăzute aşa cum nu a existat în istorie. şi un nou tip de muncitor: lucrătorul cu informaţia. Unii chiar vorbesc de dispariţia bibliotecilor sau a documentelor tipărite. Tehnologiile moderne de data mining şi de arhivare sau management management al documentelor permit un acces la informaţie complex.1017 bytes. deşi desigur este vorba numai de tendinţe. Dacă lucrătorul cu informaţia produce. educaţie. aceea cu informaţia. procesează. După anumite estimări1 acesta ar putea fi estimat la 1016 . în timp ce numai după 25 ani densitatea globală a utilizatorilor Internet este de 10%aşa cum o arată principalele statistici internaţionale (C-I-A 2004. tehnic şi comercial evoluţia societăţii umane la sfârşitul secolului XX. Volumul de informaţie stocată şi accesibilă pe Internet creşte cu repeziciune.pdf 121 . Noua economie a generat un nou tip muncă. deci cunoştinţe. din care 40% local şi 10% la distanţă în reţelele de arie largă. transmite şi compară informaţia. începutul secolului XXI.optimizarea lanţului informaţiei şi colaborare informaţională cu furnizorii iau locul optimizării lanţului fizic şi colaborării fizice cu furnizorii. etc. un fenomen care reflectă în plan ştiinţific.Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. personalitate şi motivare diferite de muncitorul erei industriale. 1 Vulnerabilitatea si riscuri in contextul noii economii-Vasile BALTAC. Din această informaţie circa 50% este în mişcare.racai. disponibil la adresa de internet : http://www. ClickStats 2004). Se poate deci vorbi fără îndoială de Internet şi în context de intranet ca despre un fenomen global şi care accentuează globalizarea. un lucrător cu cunoştinţele va proiecta informaţie care produce valoare. Un sistem de tip Internet este vulnerabil.

După cum se poate observa în Fig. 6.1 s volumul pieţei IT din România creşte continuu, toate segmentele de piaţa IT au avut o creştere rapidă în perioada anterioară.

Figura 6.1-Volumul Pieţei IT din Romania1 Conform studiului Digital Planet în 2009, în România va continua creşterea consumului de IT&C. Mai puţin în hardware, care va stagna oarecum (10% creştere 2007-2005), dar cu cele mai mari creşteri în software (31,5%) si servicii IT (21,5 în aceeaşi perioadă).Cu acestea, putem spune că România este un sector IT&C dinamic ceea ce duce la ideea că dezvoltarea internetului are efecte pozitive asupra economiei digitale.

1

122

Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE

7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII

Vulnerabilitatea sistemelor Internet este mai mare decât cea a sistemelor care le-au precedat. Afirmaţia se justifică în primul rând deoarece volumul informaţiei este mult mai mare decât la celelalte sisteme. În al doilea rând creşterea Internet a fost rapidă şi fără a fi însoţită de preocupări deosebite pentru asigurarea unei limitări a vulnerabilităţii. Important părea la un moment dat să fi prezent în Internet şi mai puţin să te asiguri. În afara vulnerabilităţii clasice în Internet a apărut atacul informatic ca element provocat sau declanşat întâmplător. Este cunoscut că informaţia poate fi pierdută, furată, modificată, folosită necorespunzător şi decriptată ilegal. Este posibilă pierderea integrităţii, confidenţialităţii şi disponibilităţii datelor. Vulnerabilitatea Internet este de 100%, nefiind posibil se conceapă un sistem total nevulnerabil. Elementele de vulnerabilitate pot fi evidenţiate la nivel micro- şi macrosistem. Complexitatea fiind suficient de mică, vulnerabilitatea este controlabilă la nivel de microsistem. Sursele de risc sunt echipamentele, software-ul şi bazele de date. În cazul echipamentelor principalii factori de vulnerabilitate, în afara problemelor normale generate de fiabilitatea intrinsecă a componentelor sistemului, sunt dezastrele naturale(furtuni, inundaţii, cutremure, etc.), căderile sau întreruperile de alimentare cu energie şi actele de vandalism. În software, aplicaţii şi date putem evidenţia factorii furt, alterare / distrugere de date, viruşii informatici şi accidentele neintenţionate. Diminuarea vulnerabilităţii la nivel microsistem se poate face prin măsuri de control al accesului şi creşterea robusteţii programelor. Toate acestea se fac cu un anumit cost care este cu atât mai mic cu cât măsurile sunt luate mai din timp în fazele de proiectare şi realizare a sistemului. Există numeroase metode de reducere a vulnerabilităţii microsistemelor prin proiectare cu elemente de securitate, separarea funcţiilor, controale de reţea, 123

criptare şi creare de firewall-uri. În bună măsură folosirea acestor metode contribuie la creşterea rezistenţei la perturbaţii şi atacuri a sistemelor. Problemele de vulnerabilitate fiind imposibil de eliminat, apare ca necesară adoptarea de planuri de recuperare a daunelor. Aceste planuri se pot dovedi extrem de eficace atunci când din motive diverse au loc căderi sau atacuri asupra sistemelor. Din păcate, asemenea planuri se întocmesc foarte rar. Costul măsurilor de securitate apare, de regulă, mare pentru beneficiarii sistemelor şi chiar este mare în funcţie de nivelul de securitate dorit. Costul daunelor potenţiale descreşte însă funcţie de nivelul de securitate. Un optim economic poate fi găsit prin calcularea costului combinat al asigurării securităţii microsistemului. Vulnerabilitatea Internet la nivel macro este o consecinţă a arhitecturii sale ca reţea de elemente vulnerabile la nivel microsistem şi a perturbărilor prin incidente. Sursele de incidente sunt atacuri involuntare sau provocate. Sunt cunoscute tipurile clasice de incidente: încercări, scanare, compromitere cont utilizator, compromitere rădăcină , captura de date din pachete, blocarea serviciului, înşelăciune, folosirea de coduri maligne, atacuri asupra infrastructurii. Creşterea incidentelor este exponenţială. Este adevărat că sistemele se caracterizează intrinsec prin robusteţe. În multe situaţii funcţionarea parţială reduce vulnerabilitatea. Principalul element actual de vulnerabilitate au devenit atacurile. Anual sunt cheltuite sute de milioane de dolari pentru repararea daunelor produse de atacuri. Factorii favorizanţi ai acestui tip de vulnerabilitate sunt nodurile nesigure şi folosirea sunt nodurile nesigure şi folosirea comunicaţiei necriptate. Este adevărat că în fazele primare ale dezvoltării Internet nu au existat aplicaţii majore care să ceară măsuri de securitate deosebite. Creşterea a fost rapidă, fără măsuri de securitate deosebite. Personalul de exploatare era şi el insuficient instruit. Dezvoltarea afacerilor electronice de tip eBusiness a condus la un nou nivel necesar de securitate, mult maximizat. Internet a devenit instrumentul folosit de sute de milioane de utilizatori faţă de un număr restrâns în era preInternet. Din punct de vedere tehnic viteza de creştere şi mai ales timpul scurt nu au permis contracararea eficientă a influenţei factorului uman în sporirea vulnerabilităţii Internet. 124

Sisteme fără oameni se comportă diferit faţă de sistemele cu interacţiune umană puternică. În Internet sunt zeci de milioane servere şi aproape un miliard de oameni. Acţiunea umană devine astfel factorul principal de vulnerabilitate. Dimensiunea Internet devine comparabilă din punct de vedere al complexităţii interacţiunilor cu colectivităţile umane. Se pune justificat întrebarea dacă studiul organizării societăţii umane nu este o sursă de soluţii pentru scăderea vulnerabilităţii ? Vulnerabilitatea societăţii umane este şi ea foarte mare. Societatea reprezentată ca sistem are în noduri oamenii care sunt extrem de nefiabili. Sistemele din Internet şi societatea umană au multe asemănări şi anume multă redundanţă, comunicare, vulnerabilitate a informaţiei stocate în creştere în timp. Globalizarea intensifică forţa atacurilor şi asupra societăţii, la fel cum în mod pregnant se manifestă şi în Internet. Este un fenomen necontestat că vulnerabilitatea sistemelor în contextul Internet este mare şi în creştere. Soluţii tehnice există , sunt însă scumpe, greu de generalizat şi vor avea succes limitat. Soluţii pot fi însă găsite prin analogia cu societatea umană. Societatea a fost confruntată încă din fazele incipiente cu problema vulnerabilităţii ei. Soluţii găsite au fost diverse, de la construcţii şi comunităţi fortificate la folosirea de sisteme de alarmare eficiente. Nu este o dilemă să decizi dacă se pun uşi blindate la toate casele dintro comunitate sau se folosesc forţe de ordine eficiente. Societatea umană a optat de timpuriu pentru o organizare prin legi şi reguli şi instituţii de aplicarea acestora. Lumea Internet va trebui să evolueze de la absenţa reglementării la reglementări naţionale şi globale. Reglementările pot reduce vulnerabilitatea cu costuri mai mici decât măsurile tehnice. Lumea Internet poate deveni globală, democratică şi sigură şi prin măsuri tehnice şi prin reglementări internaţionale. Opozanţii unei asemenea abordări pot invoca spiritul de liberă iniţiativă (free enterprise) care a contribuit mult la creşterea Internet şi piedicile pe care reglementările le-ar putea pune dezvoltării în continuare. Trecerea la utilizarea Internet în ample aplicaţii economice, de învăţământ, culturale, de administraţie publică face ca ignorarea problematicii vulnerabilităţii să devină un factor de frânare chiar mai mare decât acela al unor reglementări insuficient fundamentate. Prin caracterul său global fenomenul Internet cere reglementări globale transfrontaliere. După, ziua de 11 septembrie 2001 s-a schimbat major percepţia generală asupra vulnerabilităţii şi măsurilor necesare de reducere a ei. Sofisticatele sisteme de monitorizare electronică a comunicaţiilor nu au putut 125

preveni tragicele evenimente din acea zi si altele similare. Ulterior s-a investit enorm, în special în sisteme de identificare şi protecţie electronică, dar în paralel reglementările naţionale şi internaţionale au fost adaptate mai bine la noua situaţie în care a devenit clar că tehnologiile noi sunt folosite şi pentru protecţia oamenilor, dar şi de către terorişti, noua ameninţare a secolului XXI.

7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE

Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei a determinat schimbarea mediului de afaceri. Acesta reprezintă primul pas către trecerea la revoluţia post-industrială, care va fi în mod fundamental o revoluţie a informaţiei. Deschiderea infrastructurilor IP (Internet Provider) a înlesnit apariţia noilor modele de afaceri şi a creat mari oportunităţi. Totul este fundamental schimbat, diferit total de ceea ce a fost cunoscut până acum, însă, concomitent, apar şi riscurile. Web-ul a fost acceptat mult mai rapid decât orice altă tehnologie anterioară. Acest lucru schimbă complet modul de desfăşurare a activităţilor anterioare, indiferent dacă este practicat de oameni de afaceri, sau de persoane private. Odată cu începerea activităţii pe Internet apar şi problemele legate de verificarea veridicităţii tuturor informaţiilor din reţea precum şi de acces al persoanelor nedorite în reţea, acum, când aceasta este o reţea deschisă de informaţii. Afacerile electronice creează medii de lucru nesigure. În acest sens, trebuie evaluate riscurile şi beneficiile pe care o societate le are în urma unei astfel de activităţi şi, în funcţie de acestea, trebuie reorganizată activitatea pe care ea o desfăşoară. Atunci când o firmă intră în domeniul afacerilor electronice, iar activitatea sa se bazează complet pe modul în care utilizatorii folosesc informaţiile legate de clienţii firmei, mediul în care acea firmă acţionează devine unul foarte nesigur. În cazul în care firma nu dispune de un sistem de securitate care să monitorizeze activitatea electronică, există tot timpul pericolul producerii de accidente. De asemenea, trebuie să se solicite persoanelor care au acces la reţeaua firmei să utilizeze sisteme care sunt compatibile cu sistemul acesteia. 126

pentru a o putea păstra cât mai mult. Trecerea la comerţul electronic presupune trecerea de la sistemul tradiţional. firma este responsabilă în faţa întregii lumi. Ele au fost create atât pentru o mai mare siguranţă a tranzacţiilor. Acesta este un lucru foarte important. prin conectare la întregul mapamond. necunoscându-se în realitate persoana de la celălalt capăt al firului. accentul nu se pune pe creşterea vânzărilor pe Internet. deoarece persoanele care au acces la sistemul informatic al firmei respective nu trebuie „să spargă codurile” pentru a intra în sistem. adică de fiecare dată când se permite accesul unei persoane din exterior în reţeaua firmei. Există nenumărate moduri de asigurare a securităţii: soluţii hardware. Certificatele digitale sunt personalizate prin intermediul unor inscripţii personale şi al unor coduri de acces.Utilizatorii interni sunt la fel de periculoşi ca şi cei externi firmei. care este un mediu prin excelenţă anonim. cum ar fi cunoaşterea clienţilor. Printre nevoile principale ale acestora se numără existenţa unui mediu stabil. Riscurile aferente activităţii pe Internet cresc de fiecare dată când se deschide o poartă în reţea. cât şi datorită necesităţii de a personaliza relaţia cu clienţii. fapt care arată amploarea pe care o iau afacerile ce se desfăşoară prin intermediul Internetului. ci pe calitatea serviciilor oferite. În prezent se tranzacţionează lunar pe Internet miliarde de dolari. pierderile nu sunt numai de ordin financiar. când banii şi informaţiile erau schimbate personal. 127 . pentru a garanta securitatea site-urilor lor. De aici rezultă necesitatea crescândă a asigurării securităţii operaţiilor efectuate pe Internet. Afacerile electronice reprezintă o activitate relativ nouă şi majoritatea firmelor prezente pe Internet nu sunt pregătite pentru asigurarea securităţii activităţii lor. la afaceri pe Internet. Utilizarea acestor certificate digitale s-a extins în prezent. Astfel. pentru informaţiile pe care le furnizează. Acestea sunt asemănătoare cărţilor de credit şi sunt folosite pentru a identifica clienţii atunci când consultă un site. care să inspire încredere. De exemplu. În lumea afacerilor prin Internet. soluţii ce vizează informaţiile. În prezent se estimează că există peste 800 milioane de utilizatori ai Internetului. În acest caz. multe firme utilizează certificate digitale (digital certificates) pe lângă sistemele tradiţionale de autentificare. a partenerilor de afaceri etc. fiind afectată şi reputaţia firmei.

în timp ce lipsa ei nu numai că va 128 . pentru prevenirea riscurilor aferente activităţii pe Internet sunt eficiente: controalele organizaţionale (numirea unei persoane care să fie responsabilă de securitatea sistemului informaţional). instruirea adecvată a personalului (stabilirea unui set de cerinţe şi reguli pentru persoanele care au acces în reţea). În esenţă. integritatea informaţiilor. putem spune că elementele fundamentale ale prevenirii riscurilor în domeniul afacerilor pe Internet se are în vedere: confidenţialitatea informaţiilor.Un alt tip de riscuri ce apar ca urmare a prezenţei pe Internet a unei firme îl constituie riscurile poştei electronice. Astfel. o firmă trebuie să aibă garanţia responsabilităţii sale pentru absolut orice decizie adoptată: de la modul în care alege furnizorii. de-a lungul etapelor ciclului de viaţă. controalele tehnice (verificare a compatibilităţii sistemelor utilizate). Managementul riscului în domeniul afacerilor pe Internet presupune dezvoltarea continuă a ciclului de viaţă al produselor. compatibilitatea sistemelor. la modul de acces în reţea etc. care aduc câştiguri mari. la modul de alegere a tipului de activitate. Oricând. trebuie să se stabilească foarte clar cine sunt persoanele şi care sunt competenţele persoanelor implicate în managementul riscului aferent activităţii pe Internet. În concluzie. managementul riscului pentru activităţile prin Internet implică: evaluarea riscurilor. În viitor. O protecţie eficientă va duce la minimizarea pătrunderilor ilegale. De asemenea. există posibilitatea transmiterii unui mesaj e-mail infectat către toţi clienţii sau potenţialii clienţi. la reţeaua pe care o va utiliza. atunci când o firmă transmite un mesaj e-mail fără a avea nici un soft pentru detectarea viruşilor. dezvoltarea controlului daunelor. disponibilitatea informaţiilor precum şi detectarea riscurilor potenţiale. este de aşteptat ca fraudele să apară în zonele cel mai puţin riscante şi neadecvat protejate. controale fizice on-site. creşterea gradului de instruire al personalului pentru reacţia rapidă în situaţii neprevăzute. De asemenea. verificarea personalului (verificarea activităţilor desfăşurate de angajaţi). elaborarea unui plan de reacţie în caz de urgenţă.

acest lucru reprezintă o problemă importantă. printre care: 129 . şi Europa. de aceea. pe de o parte. există două modalităţi de criptare: codificarea şi decodificarea cu aceeaşi cheie şi utilizarea cheilor publice şi private. până la persoana care administrează serverul. acest lucru nu îl împiedică pe oricare intrus. o constituie fraudele ce au ca obiect mesajele email. urmărindu-se mai multe obiective.permite intruziunea. Prin astfel de reglementări se evidenţiază diferenţele între desfăşurarea comerţului electronic în Statele Unite. Se încearcă găsirea unei soluţii pentru armonizarea concepţiilor americane cu cele japoneze. în graniţele acesteia. ce reglementează modul în care se pot trimite informaţii din SUA în Uniunea Europeană şi viceversa. În prezent numai ţările dezvoltate au adoptat unele legi cu privire la utilizarea Internetului şi la comerţul electronic. Un exemplu în acest sens îl constituie “Economic Union Data Protection Act”. prin supravegherea firmelor cu care aceştia colaborează. În principiu. în principal. Reglementările ce privesc buna cunoaştere a clienţilor se aplică în mediul bancar şi în întreaga comunitate financiară şi a ofertanţilor de servicii. deoarece aceasta reprezintă un element deosebit de important în desfăşurarea activităţii într-un mediu anonim cum este Internetul. de fiecare dată când se trimit informaţii referitoare la clienţi în afara Uniunii Europene trebuie ca respectivul client să îşi dea acceptul pentru realizarea acestei operaţii. având ca scop protejarea clienţilor. Uniunea Europeană a adoptat o nouă metodă de protecţie a confidenţialităţii informaţiilor puse la dispoziţia cetăţenilor străini. Există o modalitate de a proteja documentele prin “criptarea” lor. Aceste reglementări au deci şi o latură economică. să îl vizioneze. Astfel. pe lângă aspectele legate de securitatea datelor. Deşi singura persoană care primeşte mesajul este destinatarul. Acest domeniu nu este suficient reglementat şi. şi cu cele europene pe de altă parte. dar faptul că există posibilitatea de a penetra sistemul va deveni cunoscut şi va creşte numărul incidentelor de acest tip. Motivul pentru care Uniunea Europeană a impus o astfel de reglementare îl constituie faptul că se doreşte menţinerea persoanelor interesate să facă afaceri în Europa. stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte confidenţialitatea datelor. care încearcă realizarea unei alianţe cu Japonia. Altă categorie de fraude prin reţeaua Internet. cu care se confruntă orice persoană conectată la reţea. care va trebui rezolvată. Aceste legi vizează. Trebuie realizată o evaluare a sistemelor interne şi a structurii interdepartamentale. de la cel care încearcă să spargă sistemul.

impunând o serie de standarde în ceea ce priveşte dezvoltarea de soft şi dezvoltarea modului de utilizare a datelor individuale într-un mediu. o astfel de confuzie poate determina pierderea De exemplu. şi care îşi desfăşoară în prezent activitatea pe Internet. zvonuri nefondate. având ca membri cele mai importante organizaţii. Este posibil ca să se ceară în curând să se realizeze investigaţii independente.gov. în care să se înregistreze reclamaţiile clienţilor. O altă problemă cu care firmele se confruntă în ceea ce priveşte activitatea acestora pe Internet sunt “attack-site-urile”. existenţa unor pagini de Web. attack-siteurile reprezintă o colecţie de plângeri şi nemulţumiri din partea clienţilor la adresa serviciilor slabe oferite pe Internet de către diferite firme. Se aşteaptă apariţia unor reglementări pentru urmărirea datelor referitoare la clienţi. sau de firme concurente. asupra persoanelor cu care firmele colaborează pe căi electronice. monitorizarea informaţiilor. care se aplică deja în domeniul bancar şi al valorilor mobiliare. cu modificarea extensiei1. urmând săşi schimbe apoi adresa şi denumirea site-ului). Există însă cazuri în care ele sunt realizate chiar de către angajaţii firmei respective. în conformitate cu legile “Know Your Customer” (Cunoaşte-ţi clientul). Pentru o societate de asigurări este foarte dificil să răspundă unor astfel de atacuri.com uşor de confundat de către utilizatori cu numele siteului Casei Albe. comentarii tendenţioase.uniformizarea sistemelor de securitate atât în UE. au apărut grupuri private ce acţionează ca reglementatori în domeniu. De asemenea. înregistrarea numelor site-urilor firmelor “pirat”. Cele mai eficiente metode de apărare împotriva unor astfel de atacuri sunt: înregistrarea numelor site-urilor firmelor care au desfăşurat activităţi de publicitate negativă (de exemplu. whitehouse. actualizarea informaţiilor de pe paginile Web. cât şi în afara acesteia. sau a unor adrese. Scopul acestora este să atace firmele răspândind informaţii compromiţătoare. Pentru o firmă. o firmă care difuzează filme interzise tinerilor sub 18 ani a folosit ilegal numele whitehouse. o firmă apelează la anumite programe guvernamentale pentru a afla toate numele site-urilor calomnioase. 1 130 . În general.

Aceasta presupune evaluarea sistemelor şi a proceselor interne.multor oportunităţi de afaceri. şi. 131 . Se poate detecta ca un prim risc major creşterea continuă a vulnerabilităţii sistemelor informatice la scară naţională şi globală .2. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în contextul problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. implementarea de soluţii robuste şi fiabile şi instruirea participanţilor în probleme de risc. dar şi a vulnerabilităţii firmelor care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul Internetului. Riscul este comun tuturor ţărilor. accentuat de factori de risc printre care viteza de creştere a Internet. generalizarea prea rapidă a folosirii lui care nu permite dezvoltarea de metode eficiente de securizare a aplicaţiilor. asigurarea protecţiei şi stabilirea unor scenarii de acţiune. O cădere a infrastructurii TIC opreşte în prezent activitatea economică şi colateral celelalte activităţi la acelaşi nivel de distructivitate cu o cădere a sistemului energetic Generalizarea aplicaţiilor cu infrastructură Internet conduce ca fenomen social la pătrunderea în rândul utilizatorilor a infractorilor informatici. o firmă trebuie să includă printre metodele sale de distribuţie şi comerţul electronic. Comerţul electronic va duce la creşterea volumului de activitate. Pentru a fi competitivă. Riscul este amplificat şi de apariţia de noi forme de atacuri şi război digital care de cele mai multe ori nu pot fi prevenite. a reputaţiei. împreună cu profiturile asociate acestora. de asemenea. adică trebuie să înceapă să vândă “via Internet”. Fragilitatea sau lipsa de consistenţă a sistemului de protecţie împotriva riscurilor generate de vulnerabilitatea sistemelor informatice amplifică riscul major definit ca vulnerabilitate digitală.1 Vulnerabilitatea digitală Un prim risc major este determinat de vulnerabilitatea digitală. 7. fiind greu de anticipat care va fi forma lui în etapa actuală de dezvoltare a TIC în multe ţări ale lumii. o categorie nouă dar nu mai puţin periculoasă decât cea clasică.

riscul aferent fiind acela că i se poate acorda o prioritate scăzută justificată prin costurile ridicate. Şi în ţara noastră există legi ale protecţiei datelor personale. colectivităţilor sau organizaţiilor.2. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. ale comerţului electronic. că problema cea mai importantă a eBusiness este intimitatea şi respectarea dreptului la intimitate într-o lume în care se monitorizează orice şi oricând. Modul de implementare a legislaţiei poate fi însă considerat un risc secundar asociat.7. 7. etc. Este evidentă tendinţa de creare a conţinutului digital care oferă o largă accesibilitate a informaţiei în toată societatea. Astfel. ale semnăturii electronice.2. Lou Gerstner3 consideră. Arhivarea electronică a documentelor este o cerinţă care nu poate fi ignorată. Lipsa efortului de constituire a conţinutului digital1 sau întârzieri în crearea lui reprezintă un alt risc major.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital Al doilea risc major– lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii Un al treilea risc major – folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. în care accesul la dosarele medicale poate fi nesecurizat ca să dăm un exemplu dintre alte multe alte aspecte. Tot în categoria riscului generat de conţinutul digital se poate include întârzierea constituirii depozitelor de date2 care pot produce în condiţiile competiţiei internaţionale rămâneri în urmă la nivelul organizaţiilor sau macroeconomic. Pe un plan mai general. Legislaţia statelor democratice încearcă să reducă acest risc. 1 2 Digital Content Data Warehouse 3 Preşedinte IBM 132 . care prevăd sancţiuni aspre pentru infracţiunile de acces neautorizat la informaţie şi folosirea ei neadecvată. pot fi aduse prejudicii prin folosirea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor.

Eforturile de răspândire a utilizării TIC pot reduce prăpastia digitală.4 Lărgirea prăpăstiei digitale România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. numai 30-40 % din firme sunt dotate cu PC-uri şi chiar mai puţine sunt conectate la Internet (MCTI. acesta este ridicat şi în rândul managerilor. Dacă analfabetismul clasic este în România undeva pe la 1% conform statisticilor.7. Disponibilitatea tehnologiilor informatice şi accesul la Internet rămân deci factori principali ai reducerii acestui decalaj. 2004). cu o spectaculoasă creştere a numărului de hosturi Internet. între tineri şi vârstnici. Un răspuns la această provocare este programul ECDL European Computer Driving License. între zonele dezvoltate şi cele defavorizate. în fapt ea se adânceşte. Un risc major asociat este însă fenomenul de ţintă mobilă . . Cu toate acestea numai circa 23% din populaţie are acces la Internet. între bogaţi şi săraci. Pentru o firmă din România un calculator de tip PC echivalează ca preţ cu 970 de ore de manoperă calculat pe bază de costuri salariale. mai ales prin investiţii în infrastructură .2. Prăpastia digitală adânceşte inegalităţile nu numai între ţări sau regiuni geografice. Riscul excluziunii digitale este real. în timp ce în Uniunea Europeană numai cu 64 ore (Baltac. Există fără îndoială şi la noi semne încurajatoare privind impactul noii economii: dinamica ieşită din comun a pătrunderii telefoniei mobile cu un ritm apreciat ca fiind printre cele cel mai mari din Europa. Creşte rapid şi numărul de carduri bancare şi numărul de situri web. inclusiv cele cu facilităţi de comerţ electronic. 2002). dar şi în interiorul aceleiaşi ţări între populaţia urbană şi cea rurală. dotarea cu calculatoare este încă redusă . cu o creştere a pieţei calculatoarelor personale de 22% anual. adică decalajul care există în folosirea TIC în organizaţii şi la nivelul ţării. ţările din prima linie avansând şi ele rapid spre conexiunea de bandă largă generalizată şi creare şi disponibilizare de conţinut complex. dar penetrarea lui este încă insuficientă. Dar nu sunt singurii. urmând a diferenţia ţări şi straturi sociale încă mai multe decenii şi chiar a exacerba inegalităţile şi a se constitui 133 . etc. analfabetismul informatic poate fi evaluat la 75-80% şi din păcate. Deşi există senzaţia că prăpastia digitală se îngustează.

ci pentru toţi. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. Mai mult. but if not they have to put barbed wire to separate themselves from the others situated on the wrong side of the divide because the poorness generates terrorism” 134 . Uniunea Europeană lansând programul eEurope 2005 adaugă acest principiu chiar ca subtitlu (Council of the EU.ca o ameninţare viitoare. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei Un al cincilea risc major – evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. 2003) Riscul întârzierilor în această evoluţie este mare: necompetitivitatea întreprinderilor şi economiei naţionale. aprecia că prăpastia digitală devine ireversibilă. 7. Societatea informaţiei şi în perspectivă a cunoaşterii nu se construieşte pentru elite. absenţa facilităţilor oferite cetăţenilor pentru a trăi într-o nouă societate a cunoaşterii. William Clinton1 chiar avertiza la un eveniment internaţional în anul 2002 că beneficiile dezvoltării economice cu referire la TIC trebuie să treacă de la cei bogaţi şi la cei săraci. 1 Al 42lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii: "our children will live in the most interesting and peaceful era of the mankind history.2.

Prin accentuarea atacului împotriva lor se urmăreşte ca responsabilitatea implementării şi a managementului să fie transferată utilizatorilor sistemului informatic. asigură securitatea. Iată câteva din explicaţiile acestei probleme: managementul firmei nu conştientizează exact necesitatea asigurării securităţii informaţiilor până în momentul în care se produce un incident. cum ar fi pătrunderea unui hacker în sistem. Se cunoaşte că o securitate bună trebuie să fie invizibilă. Toate aceste eforturi ar fi inutile dacă nu am şti cum să protejăm sistemul informaţional care sprijină activitatea economică a firmei. Impactul pe care tehnologiile emergente îl au asupra securităţii informaţiilor. Problema securităţii informaţiilor are astfel trei dimensiuni: urmăreşte furnizarea informaţiilor şi asigurarea disponibilităţii proceselor de prelucrare a datelor în momentul în care sunt necesare. din perspectivă economică. sau producerea unui dezastru major care să afecteze considerabil posibilitatea firmei de a-şi continua activitatea. în urma producerii unui dezastru sugerează că securitatea informaţiilor trebuie corelată cu nevoile economice.1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor Responsabilii cu securitatea datelor unei firme sunt nevoiţi mereu să-şi justifice poziţia. confidenţialitatea informaţiilor vitale ale firmei. respectiv necesitatea postului pe care îl ocupă. să-şi demonstreze utilitatea. caută ca informaţiile să nu mai poată fi modificate de către persoane neautorizate.3.7. modul în care trebuie organizată şi condusă activitatea de asigurare a securităţii informaţiilor într-un mediu tot mai expansiv al procesării datelor şi modalităţile de restaurare a sistemului. Problema necesităţii unei funcţiuni care să asigure securitatea informaţiilor izvorăşte din faptul că prin această activitate nu se aduce nici un plus de valoare economică informaţiilor. 7. 135 .3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR În capitolele anterioare au fost abordate probleme privind managementul şi unele aspecte economice ale procesului de implementare a tehnologiei informatice.

de fapt. în general.). puteau pătrunde în mainframe-ul lor. profesioniştii din domeniul securităţii datelor s-au confruntat cu existenţa unor computere. 7. opreşte anumite grupuri de informaţii la niveluri inferioare ale firmei. care. Astfel.2 Mediul securităţii informaţiilor Cei care lucrează în domeniul protejării informaţiilor. de cele mai multe ori se consideră că securitatea informaţiilor presupune doar securitatea calculatoarelor şi a reţelei şi se uită că. sau când are alte forme. au puţine ocazii de a-i convinge pe manageri de necesitatea asigurării securităţii informaţiilor.managementul conştientizează necesitatea securităţii informaţiilor. Această constatare poate determina. pe diferite suporturi (hârtie. 136 . care. ei întâmpină dificultăţi în realizarea unei justificări economice a funcţiei securităţii informaţiilor. în principal. Puţini sunt cei care înţeleg că securitatea informaţiilor mai presupune şi asigurarea disponibilităţii şi integrităţii informaţiilor. De cele mai multe ori. Această viziune centralizată este afectată de distribuirea datelor pe scară tot mai largă. iar firmele opuneau o rezistenţă destul de mare angajării unui personal suplimentar care să dirijeze această activitate. o luptă între departamentul ce se ocupă cu siguranţa firmei în ansamblu. între compartimentul de audit intern şi între echipa de management al sistemului informaţional. dischete. De cele mai multe ori nu erau disponibile instrumente pentru distribuirea controalelor de siguranţă. prin intermediul unei reţele. desene etc. de cele mai multe ori. pe modul în care se justifică importanţa securităţii informaţiilor din punct de vedere economic. acest război este câştigat de către echipa de management al sistemului informaţional. constatată că informaţiile sunt răspândite în întreaga firmă. În consecinţă. responsabilii cu securitatea informaţiilor au un acces relativ la managementul firmei. planificarea unor metode de recuperare după producerea unui dezastru. Accentul se va pune.3. Acestea îşi pot disputa “proprietatea” asupra problemei privind securitatea grupului de informaţii. în cadrul unor firme. În consecinţă. informaţia necesită protecţie şi atunci când se află pe alte suporturi. tinde să pună accentul pe protejarea confidenţialităţii informaţiilor. nu înţeleg activitatea economică a firmei în ansamblul său. responsabilii cu securitatea datelor.

Alte două aspecte ale acestei probleme s-au cristalizat la sfârşitul anilor ‘80. ale căror procedee de asigurare a securităţii informaţiilor nu puteau fi stabilite şi controlate de către firma în cauză (să presupunem că o firmă are un sistem bun de asigurare a informaţiilor. conectarea neînsoţită de măsuri de protecţie. aceasta a constat în deschiderea reţelelor. Într-un mediu caracterizat de schimbări rapide. pentru că dacă furnizoarea îşi va pierde datele. controlul resurselor sistemului informaţional revenind fiecărei subunităţi organizatorice. sau cel puţin controlul lor. funcţia de securitate a informaţiilor fie a fost atribuită unei firme furnizoare de astfel de servicii. atunci şi firma va avea de suferit). loc unde se produce schimbul liber de date (atât tehnice. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns. O altă tendinţă. majoritatea firmelor vor fi/sunt conectate la Internet. care se pare că a avut un impact mai important pe termen lung. care au făcut posibilă transportarea informaţiilor firmei în toată lumea şi a miniaturizării memoriilor de tip flash. activitatea unei firme ar putea depinde de calitatea sistemului de securitate a informaţiilor.Un şoc l-a constituit descentralizarea departamentului de management al sistemului informaţional. trebuie să se găsească modalităţi de a convinge conducerea superioară a firmelor că. vulnerabilitatea sistemului informaţional al firmei a fost accentuată şi de evoluţiile considerabile ale tehnologiilor şi marketingului. În al doilea rând. cât şi către clienţi. atât către furnizori. În practică. 137 . cât şi de natură economică). în această manieră reducându-se costurile. într-un fel. Apoi s-a intensificat achiziţia de computere şi s-a diversificat activitatea mai multor firme. a constat în faptul că relaţiile dintre furnizori şi clienţi au devenit tot mai strânse în încercarea lor de a îmbunătăţi eficienţa şi de a face faţă operaţiunilor concurenţei. dacă firma care este furnizoarea ei nu are un asemenea sistem. Mai întâi a fost varietatea de computere portabile. Una dintre aceste tendinţe a reprezentat-o faptul că tot mai multe firme cedau gestionarea sistemului lor informaţional altor firme. poate permite oricărui hacker inteligent să pătrundă în sistemul unei firme. În consecinţă. care treceau printrun proces de restructurare. sau altul. dar acesta nu-i ajută la nimic. competitivităţii. Întrucât Internetul este o reţea la care poate avea acces oricine. uneori. Viteza rapidă cu care părţile firmei acţionau a creat reale probleme managementului sistemului informaţional şi provocări aproape imposibile celor care se ocupau de securitatea informaţiilor. fie a rămas în cadrul firmei ca o componentă a funcţiunii de management a sistemului informaţional.

să asigure/protejeze “intimitatea” utilizatorilor. acordă asistenţă în probleme de securitatea informaţiilor (cum ar fi contaminarea cu viruşi sau pătrunderea hackerilor).3. acordă asistenţă utilizatorilor şi celor care lucrează la perfecţionarea / implementarea controlului unor aplicaţii delicate. în cazul producerii unor dezastre. profesioniştii în domeniu pot iniţia şi conduce revizii periodice pentru a se asigura dacă procedurile utilizate sunt cele corecte şi dacă echipamentele sunt în stare bună.7. În concluzie. De asemenea pot participa la acţiunile de audit ale acestor echipamente. se asigură că managerii şi ceilalţi angajaţi sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o presupune asigurarea securităţii activelor informaţionale ale firmei. realizează următoarele activităţi: sfătuiesc conducerea cu privire la tipul activităţilor şi al procedurilor necesare asigurării siguranţei activelor informaţionale ale firmei. sarcinile lor sunt: să asigure disponibilitatea informaţiilor corecte când utilizatorii au nevoie de ele. În plus. dezvoltă posibilităţi de acţiune şi control care să corespundă politicilor firmei. planifică recuperarea şi continuarea activităţii firmei. 138 . să protejeze confidenţialitatea unor informaţii mai importante ale firmei. sarcina funcţiunii de protejare a informaţiilor este de a contribui la protejarea activelor informaţionale ale firmei împotriva tuturor ameninţărilor potenţiale. să împiedice modificarea neautorizată a activelor informaţionale. Pe scurt. Pentru a-şi îndeplini sarcinile. responsabilii cu securitatea informaţiilor şi personalul din subordinea lor. să asigure capacitatea firmei de a-şi continua activitatea în caz de dezastru.3 Rolul securităţii informaţiilor Majoritatea responsabililor cu securitatea informaţiilor trebuie să înţeleagă destul de clar care este rolul lor într-o firmă.

Explicitarea ameninţărilor formează o idee clară despre importanţa majoră a acestei munci invizibile. sau pentru refacerea după producerea unui dezastru. într-o rafinărie petrochimică. specialistul în securitatea informaţiilor 1-a întrebat pe un inginer ce se ocupa de întreţinere. într-un timp relativ scurt. sau de pompieri ar fi solicitat aceste informaţii (de exemplu localizarea valvelor). de asemenea. Mai mult. în cazul în care se produce o defecţiune. sau tuturor superiorilor. De asemenea. cu problema potenţialei siguranţe în anumite condiţii de mediu. precum şi celor de la departamentul de audit intern. dacă echipele de salvare. respectiv a securităţii informaţiilor. Deciziile privind modul de stocare şi utilizare a informaţiilor importante pentru firmă ar putea fi luate de manager. el ar fi trebuit să acţioneze ca şi când defecţiunea se întâmpla pentru prima oară. de către departamentul de protecţie a muncii. întrucât biroul însuşi ar fi putut fi afectat. În cazul producerii unei defecţiuni. sau chiar distrus.1 În mod evident. Care ar putea fi rolul unui profesionist în domeniul securităţii informaţiilor în această situaţie? Să considerăm următoarele variante şi să stabilim care are valoare: specialistul în probleme de securitate a informaţiilor nu este necesar să se afle în interiorul firmei. câteva aspecte rămân nelămurite. sau potenţiale anumitor. de departamentul pentru protecţia mediului. biroul inginerului de întreţinere. Astfel. când erau necesare. sau de către un analist de sistem care ar putea fi desemnat de managerul fabricii să proiecteze un sistem de salvare a informaţiilor. se afla plasat la 30 de metri în incinta întreprinderii. astfel încât ocupau aproape întregul spaţiu din biroul actualului inginer. 139 . înlăuntrul căruia erau depozitate toate rapoartele şi planurile fabricii. 1 Exemplu de speţă. Întrucât inginerul nu ar fi avut timpul disponibil pentru a căuta raportul privind producerea unui eveniment similar. Întreprinderea era mai veche de 35 de ani şi fusese întreţinută de un şir întreg de ingineri care întocmiseră rapoarte detaliate privind fiecare incident produs şi fiecare reparaţie efectuată. nu le-ar f putut obţine. Informaţiile din exemplu se aflau doar pe suport de hârtie şi nu erau disponibile. Ne confruntăm. informaţiile nu pot fi salvate şi utilizate în cazul unui dezastru. se dovedeau inutile. Cu toate acestea. Inginerului i se atribuise această sarcină de aproximativ un an. specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să raporteze pericolele existente. Nu era practic posibil să găseşti un raport privind producerea unui anumit tip de incident. deşi bine întocmite şi arhivate. cine din cadrul secţiei de distilare a fracţiilor de petrol era responsabil. aici vorbim despre informaţii critice pentru continuarea activităţii. toate rapoartele. de inginerul de întreţinere. în cazul unei catastrofe. Toate aceste rapoarte erau îndosariate şi aşezate în ordine cronologică.

cum ar f: departamentul de protecţia muncii. Aceste exemple subliniază. iar stabilirea similitudinii între aceste două tipuri de activităţi reprezintă un pas important în direcţia recunoaşterii importanţei securităţii informaţiilor. Specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să ignore problemele care nu intră în responsabilitatea lui.4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate Nu toate informaţiile au aceeaşi valoare şi nu toate joacă un rol important în desfăşurarea cu succes a activităţii întreprinderii. estimat în funcţie de uşurinţa cu care datele sunt accesate. Astfel. ci include şi costurile aferente timpului utilizatorului. Există şi alte exemple de similitudini între asigurarea calităţii şi asigurarea securităţii informaţiilor.specialiştii în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui nu numai să raporteze pericolele. funcţiune. Aceste costuri sunt. este sarcina celui care asigură securitatea informaţiilor. sarcina departamentului de asigurare a securităţii informaţiilor. în general. sau pur şi simplu conţinute să fie. incluse în costurile ce apar pe întreaga durată de viaţă a sistemului. precum şi de costurile implicate de gestionarea sistemului de securitate. securitatea informaţiilor se dovedeşte a f cel puţin la fel de necesară ca orice altă organizaţie. dar. indiferent unde se află şi indiferent de forma sub care se prezintă. dar să şi propună modalităţi de corectare a situaţiei. Cu toate acestea. datoria sa faţă de întreprindere este de a raporta potenţialul pericol. prima situaţie subliniază problema centrală. departamentul de protecţie a mediului şi departamentul de siguranţă (pază) a firmei şi de a informa întreaga firmă cu privire la aceste relaţii. Pe de altă parte. Prima şi ultima variantă nu sunt atât de importante. 7. aceea că protejarea activelor informaţionale. sau nu. Costurile privind siguranţa unui computer nu se rezumă doar la costurile instrumentelor de securitate şi Ia costul aferent timpului de procesare. controlul exercitat şi protejarea informaţiilor (inclusiv costurile acestor controale) ar trebui să varieze în funcţie de valoarea şi importanţa informaţiilor. Dacă însă aceste 140 . vreun lucrător descoperă un pericol potenţial. procesate. dacă pe parcursul desfăşurării activităţii sale obişnuite. În consecinţă. multe sisteme sunt în aşa fel structurate astfel încât toate informaţiile prelucrate. totodată. departament. de a coordona anumite activităţi din cadrul altor departamente.3. în siguranţă.

dacă informaţiile şi aplicaţiile nu sunt protejate corespunzător. securitatea informaţiilor ar trebuie să joace un rol din ce în ce mai important în proiectarea structurii tuturor sistemelor şi în determinarea căilor de protejare a informaţiilor importante. în funcţie de nevoia firmei de a-şi proteja informaţiile.costuri vor fi identificate separat şi considerate. dacă aplicaţiile privind stocurile. un instrument cu ajutorul căruia să se poată stabili o ierarhie a informaţiilor şi a aplicaţiilor în funcţie de importanţa lor. Acelaşi risc îl întâlnim la nivelul întregii reţele. tehnologiile client-server oferă posibilitatea utilizării unor sisteme de aplicaţii şi a unor reţele care să permită distribuirea aplicaţiilor şi informaţiilor pe computere separate. Necesitatea unei asemenea separări şi/sau distribuiri a aplicaţiilor şi informaţiilor este evidentă.un subiect de obicei ignorat până în momentul în care o aplicaţie ajunge în punctul de a fi implementată. tot mai mulţi furnizori au acces direct la fişierele ce cuprind situaţia stocurilor diferitelor lanţuri de magazine endetail. Sarcinile de bază pentru acest instrument sunt: să identifice necesitatea şi importanţa asigurării confidenţialităţii. Va fi necesar. Cum costurile şi tehnologia nu mai constituie o barieră în calea segmentării aplicaţiilor. de cele mai multe ori. 141 . dar trebuie să şi ofere politici. accesarea lor de către persoane neautorizate este greu de protejat. instrumente şi instruire pentru a face acest lucru posibil. plăţile ce trebuie efectuate şi planificarea strategică a lanţurilor de magazine se află pe acelaşi computer. De exemplu. să cuprindă şi definirea necesităţilor de securitate . Pentru aceasta. afecta structura sistemului. în primul rând. Structurile client-server combinate cu tehnicile de identificare a utilizatorului oferă o posibilitate unică de procesare a datelor importante pe computere separate. Acest sistem favorizează atât eficienţa furnizorilor. în condiţiile unor costuri mai mici decât cele necesitate de gruparea mai multor aplicaţii pe un singur mainfiame (faptul că se pot obţine economii de scară prin utilizarea mainframe-urilor nu mai este adevărat). Astfel. sau incluse în costurile de operare. cât şi pe cea a detailiştilor. personalul responsabil cu securitatea informaţiilor nu trebuie numai să-i facă pe ceilalţi conştienţi de această necesitate. Accentuarea rolului securităţii informaţiilor impune ca definirea iniţială a aplicaţiilor. ele ar putea influenţa. De exemplu. respectiv în funcţie de nevoia lor de a fi protejate. ceea ce le permite să completeze adecvat stocurile.

iar valoarea informaţiilor în desfăşurarea operaţiilor se poate schimba. stabilesc în primul rând măsura în care trebuie controlate anumite aplicaţii şi apoi comunică managementului firmei natura problemelor şi obiectivele care se urmăresc. să fie capabil să aprecieze şi să aproximeze pagubele ce s-ar produce dacă un concurent ar avea acces la informaţiile privind proiectul unui produs. cei care le realizează vor întâmpina ostilitatea managementului în domeniu. pe măsură ce se înmulţesc sistemele personale. sau modul de recuperare şi refacere în situaţii de urgenţă. şi pe măsură ce utilizatorii îşi dezvoltă aplicaţii proprii. Reevaluările oferă o ocazie excelentă de a demonstra managerilor executivi importanţa securităţii informaţiilor. Dacă asemenea reevaluări se desfăşoară în maniera auditurilor.să identifice cele mai importante informaţii de care depinde activitatea firmei. Aceste reevaluări. cunoscute şi ca identificări ale riscurilor. sau consecinţele utilizării unor informaţii distorsionate care ar genera în continuare rezultate aberante. în linii generale. costurile pe care le-ar genera indisponibilitatea unei aplicaţii pe o perioadă de o zi. Un manager ar trebui. Problemele privind reevaluările sunt binecunoscute specialiştilor în domeniul securităţii informaţiilor şi presupun: 142 . de două. Pe de altă parte. Toate aceste sarcini nu sunt abstracte. vulnerabilitatea aplicaţiilor creşte. Problemele privind sensibilitatea şi confidenţialitatea informaţiilor se evaluează chiar din momentul proiectării unei aplicaţii noi. să identifice informaţiile şi resursele necesare procesării acestora. dacă nu ar putea utiliza sistemul de procesare a tranzacţiilor timp de câteva zile). Aceste estimări au scopul principal de redefinire a necesităţii controlului în condiţiile unui mediu în continuă schimbare. aceste reevaluări oferă managerilor posibilitatea de a-şi fundamenta deciziile privind modul de conducere a activităţii. Pentru menţinerea unei securităţi adecvate a informaţiilor este necesară o reevaluare periodică a necesităţii de control şi a importanţei pe care o prezintă anumite aplicaţii pentru activitatea firmei. Mai mult. informaţiile sensibile se vor plasa în afara unui mediu care poate fi controlat. Managerul unei firme ar trebui să poată aproxima. de asemenea. să identifice necesitatea integrităţii şi autenticităţii informaţiilor pentru activitatea firmei. sau mai îndelungată (de exemplu. În condiţiile schimbării continue a mediului iniţial de operare al sistemului. o bancă ar putea da faliment.

aprecierea valorii informaţiilor deţinute de firmă. Dintre toate informaţiile firmei. 143 . fapt ce presupune determinarea modului în care pot fi afectate informaţiile. fără să îi fie afectată negativ activitatea. date privind proiectele unor produse. trebuie estimate cele care sunt vitale pentru desfăşurarea activităţii. fără a da însă faliment. care consideră că expunerea la risc se poate determina prin multiplicarea costurilor pierderii cu probabilitatea producerii evenimentului. puţin probabil. sau eliminat controlul? Sunt managerii de acord să-şi asume aceste riscuri? Există trei modalităţi de apreciere a valorii informaţiilor de care se ţine cont la gestionarea şi procesarea datelor: valoarea pe care o au pentru proprietar. probabil. Aceasta se poate face răspunzând la următoarele întrebări: Pentru care dintre activele informaţionale firma îşi poate asuma riscul pierderii şi pentru care active nu merită să fie cheltuiţi bani pentru protejare? Oare pentru ce aplicaţii este practic şi recomandabil să fie redus. stabilirea responsabilităţii asigurării protecţiei activelor informaţionale. sau planurile strategice. stabilirea obiectivelor. sau de referinţe publicate. cum ar fi o listă de adrese. costul de achiziţie. fără care componente ar putea o firmă să lucreze temporar. În domeniul protecţiei datelor există susţinători ai analizei cantitative a riscurilor. pentru a nu fi expuse atât de mult distrugerii şi evaluarea costurilor estimative ale acestei protecţii. valoarea comercială. precum şi catastrofele naturale. determinarea valorii maxime a activelor informaţionale pe care o firmă le-ar putea pierde. atât de către angajaţii firmei. În domeniul „spionajului” industrial sau economic se urmăresc în principal informaţiile de marketing. cât şi cei din afara ei. Determinarea probabilităţii de producere a unui asemenea risc. presupune stabilirea a ceea ce şi-ar putea permite firma să piardă temporar. ci exprimate prin cuvinte ca frecvent. şi susţinători ai unei analize subiective a riscurilor. sau sistemul informaţional şi care sunt consecinţele unor astfel de evenimente. de dezvoltare şi de întreţinere a informaţiilor. determinarea mijloacelor de protecţie care ar putea fi utilizate: specificarea modului optim în care pot fi protejate informaţiile.identificarea riscurilor şi a ameninţărilor. pentru utilizatorii autorizaţi şi pentru utilizatorii neautorizaţi. în care probabilităţile nu sunt cuantificate.

Întrucât de cele mai multe ori producerea unor asemenea evenimente este tăinuită. În final. 144 . prin această analiză se intensifică cooperarea dintre managerii din acest domeniu şi se oferă posibilitatea de a ridica aceste probleme şi celor mai înalte niveluri ale conducerii.Ambele metode pot fi adecvate dacă managementul acordă atenţie suficientă acestor probleme şi dacă se practică măsuri corecte de protecţie. prin aceasta reuşind să facă propuneri care să se suprapună cu cerinţele managementului. nu există date statistice sigure pe baza cărora să se poată stabili probabilitatea producerii anumitor evenimente. Arată cum pot fi economisiţi bani prin asumarea unor riscuri. sau prin schimbarea structurii sistemului. De asemenea. Prin această analiză. nefavorabilă. mulţi profesionişti în domeniu preferă aplicarea analizei subiective. uneori. specialiştii în domeniul securităţii informaţiilor obţin o imagine strategică asupra cerinţelor firmei. O abordare de sus în jos a reevaluării sistemului informaţional serveşte câtorva scopuri. În condiţiile imposibilităţii stabilirii unor valori ale probabilităţii. prin această analiză se stabileşte poziţia pe care o ocupă securitatea datelor în nevoile economice ale firmei. De asemenea. pentru a feri firmele de publicitate negativă. prin această analiză se poate evalua starea generală a cerinţelor de protecţie a informaţiilor şi locurile în care trebuie să se efectueze controlul.

determinând variaţia înregistrată în randamentul infrastructurii. cât şi managerială. iar o parte din întreprinderile private înfiinţate după 1990 trec la faza de consolidare economică şi managerială.Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII 8. economică. În literatura de specialitate se prezintă numeroase şi variate modalităţi de raţionalizare a sistemului informaţional al organizaţiei. De aici necesitatea unei abordări riguroase a sistemului informaţional pentru a depăşi complexitatea şi dificultatea problemelor de soluţionat. Modalitatea de realizare o reprezintă reproiectarea sistemului informaţional. care poartă responsabilitatea pentru aceste decizii pe termen lung privind tehnologia informaţională. Identificarea beneficiului ce poate fi obţinut din noua infrastructură este o provocare pentru managerii societăţilor. Conducerea fiecărei firme adoptă decizii în funcţie de contextul strategic al firmei respective. Firmele au puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte infrastructura în tehnologia informaţională. În continuare prezentăm o variantă de raţionalizare concepută pe baza unei îndelungate experienţe proprii de consultanţă managerialinformaţională. Unele firme care desfăşoară permanent o activitate de cumpărare şi de vânzare. reflectare a eterogenităţii activităţilor economice şi a diversităţii experienţei şi concepţiilor specialiştilor. proces deosebit de laborios şi decisiv datorită multiplelor elemente implicate atât de natură strict informaţională. nu doresc să fie constrânse de o 145 . tehnică şi juridică. ce încearcă să integreze acele elemente prezente în literatura de specialitate care apreciem că au aplicabilitate şi eficienţă în condiţiile în care societăţile comerciale şi regiile se restructurează şi/sau privatizează corespunzător cerinţelor economiei de piaţă.1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Asigurarea unui sistem informaţional funcţional eficace şi eficient pentru fiecare organizaţie este esenţială întrucât condiţionează decisiv performanţele sale.

producţie. Doar mărimea investiţiilor face ca tehnologia informaţională să fie importantă pentru managerii din conducerea executivă. Cel mai adesea atenţia este concentrată asupra factorului uman şi a desfăşurării afacerii. managerii din conducerea executivă nu sunt pregătiţi pentru schimbările ce apar în tehnologia informaţională. şi mai rău. Aceasta poate rezulta în decizia de a limita infrastructura la nivelul firmei în vederea creşterii randamentului local. Scopul acestor firme constă în facilitarea agilităţii de mişcare pe piaţa internaţională şi a răspunsului rapid la schimbările înregistrate în piaţa mondială. care sunt datorate acţiunii combinate a factorilor sociali. Altele. decizia privind dotarea cu tehnologia informaţională este mult prea importantă. Bineînţeles că persoanele cu pregătire tehnică decid implementarea capacităţii unei anumite tehnologii informaţionale care poate fi achiziţionată de la un furnizor extern. sistemul informaţional este supus unor schimbări majore. fie că nu. mult mai tehnici. de persoane din afara firmei. pentru a fi luată de persoane care au doar pregătire tehnică. Fie că managerii vor. finanţe). În cele mai multe afaceri. unele firme consideră noua infrastructură ca fiind o infrastructură care permite o flexibilitate strategică coordonată la nivel central. Posibilitatea proiectanţilor din locaţii diferite de a comunica şi de a face schimb de proiecte este hotărâtoare pentru reducerea ciclului de producţie al noilor producători de automobile. s-au orientat către investiţii în acele infrastructuri care permit scăderea costurilor. care în cadrul operaţiunilor internaţionale au o cerere locală puternică. sau. Specialiştii în tehnologie au orientări diferite în funcţie de domeniul fiecăruia. În ultimul rând. De obicei. tehnologici şi economici. Puţini dintre ei şi-au asumat responsabilitatea investiţiilor în tehnologia informaţională necesare zonelor pe care le conduc (cum ar fi marketing. alţii. managerii deleagă luarea deciziilor privind tehnologia informaţională specialiştilor în domeniu. Câteva dintre cele mai evidente schimbări sunt prezentate în continuare: Accentuarea importanţei factorului uman. care au obiective proprii afacerilor lor şi pentru care trebuie să obţină profit. nu asupra 146 . accentul se pune pe maximizarea puterii de decizie locală. Dotarea cu tehnologia informaţională este responsabilitatea managementului de vârf. Pentru alte firme.infrastructură tehnologică informaţională care să integreze unităţile de afaceri. Unii dintre aceştia îşi fundamentează deciziile tehnice pornind de la latura economică a afacerii. adoptă decizii pornind de la latura tehnică a afacerii. De obicei.

s-au observat multe deficiente majore care afectează eficacitatea acestuia. Satisfacerea cerinţelor utilizatorilor continuă să fie o problemă pentru administratorii de reţea ai unei firme. Unităţile sistemului informaţional sunt considerate mult mai eficiente. Tendinţele în achiziţionarea de tehnologie sunt. dacă sunt subordonate unităţilor de afaceri. în timp ce politicile sistemului informaţional au fost dezvoltate la nivelul firmei.tehnologiei. corelarea sistemului informaţional cu sistemul decizional. Relaţiile de subordonare. Distribuirea informaţiei. concentrarea informaţiilor asupra domeniilor cheie si asupra factorilor critici. Sistemele informaţionale centralizate la nivel de firmă devin rapid sisteme mamut în multe domenii. Pentru prevenirea lor este necesara perfecţionarea sistemului informaţional. corelarea sistemului informaţional cu funcţiunile organizaţiei. corelarea sistemului informaţional cu structura organizatorica. Pentru raţionalizarea sistemului informaţional trebuie sa se tina seama de o serie de principii: principiul corelării sistemului informaţional cu obiectivul organizaţiei. alinierea şi eficienţa costurilor sunt uşor de demonstrat. Eficientizarea costurilor. în principal. direcţionate în sensul distribuirii tehnologiei informaţionale în unităţile de afaceri care utilizează informaţia. inovatoare continuă şi este stimulată prin reproiectarea sau retehnologizarea proceselor de prelucrare. Administratorii de reţea care încearcă să păstreze controlul sunt nevoiţi să transfere funcţiunile sistemului informaţional managerilor de produs (sau daţi afară din firmă). Cererea pentru aplicaţii noi. Reproiectarea proceselor de prelucrare. Firmele continuă să caute metode care să dovedească eficienţa costurilor pentru tehnologia informaţională şi astfel să ofere credibilitate economică costurilor presupuse de sistemul informaţional. concentrarea asupra abaterilor esenţiale. In decursul funcţionarii sistemului informaţional. Atunci când sistemul informaţional este o parte din unitatea de afaceri. Costul nu este singura problemă. decât dacă ar fi subordonate conducerii la nivelul întregii firme a sistemului informaţional. 147 . Alinierea acestor costuri la strategia de afaceri a firmei rămâne un scop greu de atins având în vedere că o astfel de aliniere poate fi realizată doar la nivelul unităţii de afaceri sau la nivelurile proceselor de producţie.

derivate. principiul eficacităţii si eficienţei. . perfecţionarea sistemului informaţional existent. conceperea şi implementarea acestuia trebuie să se realizeze respectând principiile1 prezentate în fig. Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală a societăţii comerciale şi regiei autonome. 148 . Procesul de perfecţionare cuprinde: declanşarea studiului de raţionalizare.op. cit. 8. politicilor şi documentelor organizaţionale ale firmei. 1 Gorski H. p.. ţinând seama de interdependentele dintre ele. Sistemul informaţional constituie. în raport cu sistemul managerial un subsistem. în conceperea sau raţionalizarea sistemului informaţional obiectivele şi cerinţele sale specifice trebuie să reflecte obiectivele fundamentale. analiza critica a sistemului informaţional existent. Astfel. fiind o componentă a acestuia. 100-103.1. Aceasta implică atât studierea strategiei. cât şi discuţii şi analize comune cu managerii. specifice şi individuale ale firmei.. implementarea sistemului informaţional perfecţionat. Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului firmei. 1.2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pentru ca sistemul informaţional să-şi îndeplinească cu maximum de eficienţă funcţiile sale specifice. Toate acestea trebuie utilizate concomitent.. 2.principiul flexibilităţii. Acest principiu exprimă necesitatea armonizării structurale şi funcţionale a sistemului informaţional cu celelalte componente majore ale sistemului de management. 8.

avându-se în vedere mai ales utilizarea subdiviziunilor organizatorice. transmiterea şi prelucrarea informaţiilor.8 Asigurarea eficacităţii şi eficienţei informaţionale şi 1 Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului 2 Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală 7 Asigurarea flexibilităţii informaţionalmanageriale Principii 3 Realizarea unităţii metodologice a tratării informaţiilor 6 Asigurarea de maximum de informaţii primare din fondul de informaţii primare 5 Asigurarea unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial 4 Concentrarea asupra abaterilor esenţiale Figura nr. ale firmei. Din punct de vedere funcţional.1 Principiile de concepere şi raţionalizare a sistemului informaţional Pe plan constructiv sistemul informaţional trebuie corelat în special cu structura organizatorică. 8. astfel încât conţinutul 149 . sistemul informaţional este necesar să se armonizeze îndeosebi cu sistemul decizional. pentru culegerea. înregistrarea.

transmise şi analizate. se fac economii cu suporţii materiali. este necesară aplicare unor proceduri informaţionale cât 150 . reguli. atât pentru manageri cât şi pentru executanţi datorită reducerii numărului. Principiul asigurării unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial. norme. sunt considerate ca fiind inexistente. a creării premiselor integrării depline a informaţiilor pe verticala şi orizontala sistemului de management este necesar ca modul de culegere şi prelucrare a informaţiilor să fie unitar din punct de vedere metodologic. viteza de culegere. Datorită faptului că procesele manageriale şi de execuţie prezintă caracteristici temporale diferite. Acest principiu susţine faptul că informaţiile nu sunt transmise global pe verticala sistemului de management. 6. din fondul de informaţii primare. 4. Aplicarea acestui principiu determină economie de timp. 3. dar şi pentru luarea unor decizii cu caracter local. informaţiile care ajung cu întârziere. În vederea obţinerii unor informaţii finale valoroase. Principiul asigurării de maximum de informaţii finale din fondul de informaţii primare. se determină o simplificare şi fluidizare a sistemului informaţional. Principiul concentrării asupra abaterilor esenţiale. 5. mijloace.informaţiilor şi caracteristicile dimensionale ale fluxurilor informaţionale să reflecte necesităţile specifice adoptării de decizii raţionale de către fiecare manager. Pentru trecerea de la prelucrarea manuală a datelor şi informaţiilor la cea automatizată este vitală respectarea acestui principiu. Pentru obţinerea informaţiilor în timp real. În vederea asigurării compatibilităţii între toate componentele sistemului informaţional. ci selectiv – numai cele care reflectă abateri semnificative de la obiective. prelucrare şi transmitere a informaţiilor trebuie să fie şi ea diferită. sunt folosite pentru evidenţa şi controlul proceselor. dimensiunii şi frecvenţei situaţilor informaţionale întocmite. Informaţiile primare al căror volum este de regulă limitat. Însă cale mai importante decizii şi acţiuni ale managementului se fundamentează pe informaţii finale. Ca urmare se diminuează intensitatea fluxurilor informaţionale. experienţele au dovedit că rolul noii tehnologii informaţionale este vital. criterii. Sistemul informaţional trebuie să asigure informaţiile atunci când sunt necesare. Principiul unităţii metodologice a tratării informaţiilor.

. corecte şi în timp util a tuturor salariaţilor organizaţiei. Sistemele informaţionale automatizate moderne aplică sistemul modular de dezvoltare. Managerii trebuie să ia decizii într-o lume în care ritmul şi complexitatea schimbărilor au devenit copleşitoare. tehnică. Prin urmare. Acest principiu este cu valabilitate generală în managementul organizaţiei. iar omiterea unor detalii semnificative pot lipsi beneficiarul de siguranţă în utilizarea respectivei informaţii. cu autonomie funcţională. astfel încât să fie evidenţiate elementele semnificative de natură economică. (coord. ştiinţifică. fără a schimba concepţia de ansamblu. umană. 8. asigurarea informării complete. Aceste cerinţe sunt: Să fie realistă – adică să reflecte procesele aşa cum se derulează ele în organizaţie şi în contextul socioeconomic în care îşi desfăşoară activitatea. acesta înseamnă pe de o parte.mai rafinate.). Să fie multilaterală – această cerinţă se referă la asigurare perceperii proceselor în care este implicată întreprinderea din multiple unghiuri. Să fie sintetică şi concisă – se referă la surprinderea cu prioritate a elementelor esenţiale de noutate şi prezentarea lor cu economie de mesaje. Pentru a putea supravieţui. 151 .. Să fie precisă şi sigură – această calitate se referă la faptul că încorporarea în informaţie cu prioritate a elementelor esenţiale noi. acesta permiţând obţinerea unui sistem informaţional alcătuit din componente integrate armonios. organizaţiile vor trebui să-şi îmbunătăţească agilitatea şi flexibilitatea să fie capabile să inoveze continuu astfel încât să facă faţă schimbării. – op. dar bine delimitate. Principiul flexibilităţii. 1 Nicolescu O. implică şi surprinderea acestora în mod exact. iar pe de altă parte. Să fie dinamică – exprimă necesitatea informaţiilor de a oglindii procesele de muncă şi problematica întreprinderii în evoluţia sa. 7. Informaţia constituie materia de bază atât a sistemului informaţional cât şi a sistemului de management al organizaţiei. p. 80-81. specialiştii1 în domeniu au formulat principalele cerinţe cărora trebuie să le facă faţă informaţia. Aplicat la specificul sistemului informaţional. o evaluare şi comparare a efectelor cantitative şi calitative ale unui sistem informaţional cu costurile necesare realizării şi funcţionării lui. stabilite şi selectate în funcţie de cerinţele proceselor manageriale. Principiul eficacităţii şi eficienţei. Această construcţie modulară permite operaţionalizarea rapidă a schimbărilor. etc. cit.

3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONALMANAGERIAL 8.3. timpul de care dispune. care poate facilita activitatea de previziune în cadrul organizaţiei. implementarea perfecţionărilor informaţionale. evaluarea funcţionării sistemului informaţional managerial.3. 2): declanşarea studiului de raţionalizare. Consideraţii preliminare Reproiectarea sistemului informaţional al firmei este structurată în mai multe etape (vezi figura nr. perfecţionarea sistemului informaţional-managerial. etc. 8.Să asigure parvenirea în timp util la beneficiar – adică perioada optimă pentru luarea deciziei sau declanşarea acţiunii vizate Să fie prospectivă – se referă la forţa anticipativă a informaţiilor. analiza critică a sistemului informaţional-managerial. Declanşarea studiului de reproiectare Managementul organizaţiei iniţiază realizarea unei proiectări sau raţionalizări a sistemului informaţional în ansamblu sau la nivelul unor componente ale sale atunci când se confruntă cu anumite probleme sau când anticipează posibilitatea apariţiei unor dificultăţi şi printr-o abordare anticipativă încearcă să le evite.) pe care este necesar să-i folosească în structurarea şi formularea mesajului.2.1. identificarea componentelor informaţionale ale domeniului investigat. 8. Să poată fi adaptată la specificul personalului implicat – emiţătorul de informaţii trebuie să cunoască o serie de factori (nivelul de pregătire al beneficiarului. În societăţile comerciale şi regiile din România cele mai frecvente evenimente generatoare de studii şi acţiuni de raţionalizare informaţională sunt: scăderea vânzărilor şi/sau a producţiei 152 .

cauzator de cheltuieli şi eforturi inutile. producţie sau vânzări schimbarea managerilor la nivel de firmă sau compartimente introducerea unor echipamente moderne de tratare a informaţiilor aplicarea unor noi metode manageriale economice schimbări în legislaţia privind reglementarea desfăşurării activităţilor firmei efectuarea unor diagnosticări ale firmei în ansamblul său ori la nivel de subdiviziuni organizatorice frecventarea de către manageri. altminteri soluţiile rezultate în final nu vor rezolva adecvat problemele implicate. Esenţial este ca domeniul analizat să fie judicios delimitat. atunci când se referă la ansamblul activităţilor organizaţiei. a unor programe de pregătire managerială. evitând atât supradimensionarea studiului. îndeosebi de nivel superior. Aceste evenimente reprezintă principalele cauze generatoare de raţionalizări informaţionale. Aşa cum este firesc cele mai frecvente sunt raţionalizările informaţionale parţiale. parţială când se referă doar la anumite activităţi ale acesteia. organizatorilor şi informaticienilor implicaţi se stabileşte sfera de cuprindere a studiului informaţional care poate fi globală. cât şi subdimensionarea sa. În funcţie de cauză şi de concepţia managerilor. Două sunt aspectele esenţiale care se recomandă să fie avute în vedere: cuprinderea în cadrul său a ansamblului aspectelor vizate de cauza care a provocat studiul. ceea ce nu oferă posibilitatea conturării unor soluţii eficace.privatizarea întreprinderii restructurarea firmei elaborarea strategiei şi/sau politicii pentru următorii ani blocajul financiar dificultăţi majore în realizarea unor activităţi importante cum ar fi: aprovizionare. La înţelegerea rolului şi locului proiectării şi implementării sistemului informaţional în ansamblul reengineeringului managerial o contribuţie majoră are cunoaşterea categoriilor de obiective avute în vedere. Obiectivele proiectării/reproiectării sistemului informaţionalmanagerial sunt: 153 . Ori de câte ori se produc este firesc să se reflecte în acţiuni de perfecţionare informaţională a firmei. dimensionarea judicioasă a problematicii abordate.

Obiectivele manageriale ale demersului informaţional se axează pe: asigurarea unui fundament informaţional superior pentru elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor organizaţiei facilitarea introducerii şi utilizării anumitor tehnici. Obiectivele informaţionale specifice. metode şi sisteme manageriale creşterea operativităţii şi gradului de fundamentare şi adoptare a deciziilor intensificarea formării. b. concretizate în: creşterea operativităţii şi gradului de informare a managerilor raţionalizarea (scurtarea) unor fluxuri şi circuite informaţionale economii şi raţionalizări de documente informaţionale îmbunătăţirea calităţii informaţionale în condiţiile informatizării proceselor de muncă (de execuţie şi management) conectarea sistemului informaţional al organizaţiei la anumite bănci de informaţii. analişti. externe amplificarea vitezei de vehiculare a informaţiilor modernizarea bazei tehnice (hardului) sistemului informaţional creşterea funcţionalităţii sistemului informaţional de ansamblu sau la nivelul anumitor componente. dezvoltării şi motivării resurselor umane ale organizaţiei realizarea unei funcţionalităţi superioare de ansamblu a sistemului managerial al organizaţiei.obiective economice obiective informaţionale specifice obiective manageriale de ansamblu obiective sociale. analişti-programatori ajutor. prin informatizarea crescândă a proceselor de muncă (operatori calculator. administrator de reţea) 154 . d. c. a. Obiectivele economice vizează: amplificarea profitului scăderea relativă a costurilor în venituri creşterea productivităţii muncii creşterea rentabilităţii (măsurabilă prin sporurile relative ale ratelor rentabilităţii). magistrale informaţionale etc. Obiectivele sociale se referă în special la: crearea unor noi locuri de muncă.

ecrane de proiecţie. proces în care trebuie să se ţină cont de: obiectivele studiului sfera de cuprindere complexitatea studiului numărul şi calitatea specialiştilor din interiorul firmei sau din afara sa termenele de realizare gradul de dotare cu echipamente electronice (calculatoare. cablaj. prize electrice. Resursele necesare proiectării/reproiectării sistemului informaţional se divid în patru categorii: resurse materiale – consumabile.resursele financiare şi tehnico-materiale alocate pentru studiu. reţele Internet etc. Un aspect major îl constituie dimensionarea resurselor necesare pentru proiectarea/ reproiectarea sistemului informaţional-managerial. imprimante. gradul de acoperire a proceselor de muncă ş. Un mare ajutor în delimitarea sferei de cuprindere a activităţilor şi tematicii abordate îl prezintă folosirea tabloului relaţiilor cauză-efect. Pentru o mai deplină edificare asupra a ceea ce înseamnă tabloul de relaţii cauză-efect redat în figura nr.a. 3 prezentăm. servere.) gradul actual de informatizare a proceselor de management şi execuţie (aplicaţiile informatice existente. mobilier. toner. Folosind acest instrument se asigură identificarea proceselor ce generează dificultăţile sesizate şi care în mod obligatoriu trebuie supuse raţionalizării. cu exemplificări. imprimante. amenajare încăperi (laboratoare informatice) 155 . În strânsă corelaţie cu delimitarea tematicii informaţionale se determină alte trei elemente pregătitoare majore: . numărul şi componenţa echipei care realizează raţionalizarea informaţională. perioada de executare a acţiunii.amplificarea veniturilor salariale ca urmare a promovării acestor noi categorii de posturi promovarea climatului de muncă prin promovarea informatizării ca nouă „stare de spirit”. la rândul lor. În întocmirea sa se porneşte de la axioma că orice problemă este expresia anumitor cauze care. configuraţia sa în situaţia apariţiei unor disfuncţionalităţi informaţionale şi economice în domeniul aprovizionării.). calculatoare. care şi ele pot constitui cauze pentru alte probleme. scanere. provoacă anumite efecte.

cu un pronunţat caracter inovaţional şi cu multe implicaţii directe şi indirecte în cadrul organizaţiei. eficienţei şi eficacităţii organizaţiei şi managementului său sunt deosebit de complexe şi profunde. 156 . studii. ale cărei consecinţe asupra funcţionalităţii. modificarea/raţionalizarea conţinutului unor documente informaţionale ş. consultanţii în management. De regulă. cărţi. trainerii resurse informaţionale – metodologii. demers complex. achiziţionării de echipamente electronice şi consumabile etc. durata realizării studiului este de nivelul lunilor. De regulă. perioada de realizare a proiectării/reproiectării informaţionale a managementului trebuie corelată cu sfera de cuprindere şi cu celelalte decizii şi acţiuni economice. Aceste aspecte preliminare conduc la o inevitabilă întrebare cu mari implicaţii pragmatice: “Proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o acţiune singulară. nu. instrucţiuni.a. Concomitent. în situaţia în care sunt solicitate modificări de mai mică anvergură şi cu o mai redusă influenţă asupra caracteristicilor dimensionale şi funcţionale ale sistemului de management şi ale componentelor sale majore (decizională. De pildă. iar aplicarea efectivă a acestuia poată să se “întindă” pe parcursul a 1-2 ani.resurse umane – personalul de conducere şi execuţie implicat în proiectare/reproiectare. organizatorică). manageriale şi sociale implicate. raţionalizarea circuitului informaţional al unor documente. prestatorii de servicii specializate. documentaţii tehnice etc. ce pot fi concepute şi derulate de sine stătător. introducerea de noi proceduri informaţionale în tratarea unei anumite categorii de informaţii. autonomă?” Răspunsul trebuie formulat nuanţat: da. atunci când proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o “zonă” distinctă a proiectării/reproiectării manageriale. pot fi considerate demersuri mult simplificate. Aceste resurse pot fi asigurate în principal din credite sau din surse proprii. de natură strategicotactică. informaticienii. resurse financiare – necesare plăţii onorariilor realizatorilor studiului. în această a doua ipostază se află (sau ar trebui să se afle) proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial.

ingineri. informaticieni etc. iar gradul de sistematizare a informaţiilor lasă de dorit. incomplete şi superficiale. relevând principalii săi parametri în strânsă corelaţie cu funcţionalitatea şi performanţele economice obţinute. 157 . de regulă. nominalizaţi de compartimentul de organizare managerială. nu rareori unele aspecte mai recente nu sunt suficient cunoscute. majoritatea managerilor şi specialiştilor au impresia că ei cunosc aprofundat activităţile implicate. concomitent cu competenţa şi know-how-ul informaţional managerial. responsabil în domeniu. din afara organizaţiei. Cu toate că. specialiştii din cadrul firmei participă intens la culegerea şi înregistrarea de date şi informaţii referitoare la configuraţia şi funcţionarea sistemului informaţional. Practica majorităţii specialiştilor demonstrează că înaintea începerii analizei informaţionale propriu-zise este recomandabilă reunirea principalelor informaţii privind respectivului domeniu.3. în principal consultanţi manageriali. În plus.Dată fiind complexitatea unui astfel de demers. în proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional este implicată o echipă de specialişti care provin: din interiorul organizaţiei investigate din punct de vedere al sistemului informaţional – economişti. a sistemului informaţional. din diverse compartimente funcţionale şi operaţionale. informaticieni şi traineri. şi analiză a informaţiilor. 8. în realizarea cărora este esenţială obţinerea colaborării principalilor emiţători şi beneficiari de informaţii.3. Derularea acestei etape incumbă parcurgerea mai multor faze. precum şi la analiza şi interpretarea acestora. care lucrează pe cont propriu sau în cadrul unor firme specializate. Aceste faze sunt: caracterizarea succintă. de ansamblu. În cadrul echipei rolurile sunt bine determinate. De regulă. Cei din afara organizaţiei pun la dispoziţie elemente metodologice de culegere. Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat Delimitarea precisă a ariei informaţionale asigură premisa pentru a declanşa investigaţiile propriu-zise. în realitate se manifestă şi unele perceperi trunchiate.

preluarea de machete pentru principalele documente informaţionale. atât a celor codificate şi standardizate. descrierea principalelor tipuri de proceduri utilizate. cu precizarea principalilor parametri constructivi. cât şi la funcţionarea organizaţiei. în acest scop se pot folosi diagrame ordonate de la stânga la dreapta sau de sus în jos. Concomitent. o atenţie majoră se acordă depistării lor. economice şi umane – atât la nivel de domeniu. 8. are în vedere conţinutul. cele mai semnificative proceduri informaţionale formalizate se anexează. O primă parte a analizei. deosebit de laborioasă. utilitatea şi costurile documentelor informaţionale. Parcurgerea cu rigurozitatea necesară a acestei faze asigură întocmirea dosarului informaţional complet al domeniului analizat. Pentru întocmirea lor se folosesc seturi de simboluri cum ar fi cele prezentate în figura nr. 2. în cadrul celor mai importante situaţii şi fluxuri informaţionale.3.4. Analiza critică a sistemului informaţional Complexitatea şi multidimensionalitatea sistemului informaţional impun efectuarea unor analize din multiple puncte de vedere care. cât şi de componentele informaţionale. Pentru a asigura identificarea celor mai frecvente şi păgubitoare deficienţe informaţionale cronice se recomandă consultarea tuturor 158 . cât şi a celor ocazionale. Întrucât asupra funcţionalităţii şi eficienţei sistemului informaţional un mare impact negativ îl au deficienţele informaţionale cronice. în final. Printre cele mai frecvent folosite şi cu mare impact pe plan decizional şi acţional asupra activităţilor societăţii comerciale sau regiei se recomandă modalităţile reflectate în tabelele următoare. funcţionali şi economici. se recomandă şi evidenţierea aspectelor de esenţă. reprezentarea grafică a circuitului documentelor informaţionale cu folosinţă periodică. să releve principalele disfuncţionalităţi informaţionale şi consecinţele acestora – manageriale. ce se referă atât la construcţia. baza indispensabilă pentru analiza sa detaliată şi profesionistă. pozitive. În acest scop se recomandă utilizarea tabelului nr. inventarierea mijloacelor automatizate de tratare a informaţiilor. mai ales a celor informatice. 4.întocmirea listei cu documentele informaţionale utilizate.

împreună cu managerii implicaţi. În realizarea sa – la fel ca la identificarea deficienţelor informaţionale cronice – un rol decisiv îl au consultarea şi obţinerea colaborării de facto a managerilor de nivel superior şi mediu. care trebuie să ducă în final la un consens asupra modalităţilor de lucru. în special în ceea ce priveşte modul de interconectare a componentelor domeniului informaţional analizat şi funcţionalitatea sa. Nu de puţine ori sunt necesare discuţii îndelungate. fireşte. între care nu trebuie să lipsească conducătorul de nivel superior ce coordonează domeniul investigat. o ultimă parte a analizei. are în vedere principiile de concepere şi funcţionare ale sistemului informaţional al firmei. viziunea managerilor şi specialiştilor privind funcţionalitatea actuală şi viitoare a sistemului informaţional. Statuarea exactă.managerilor implicaţi. se au în 159 . Examinarea aprofundată a sistemului informaţional prin prisma elementelor menţionate oferă suportul informaţional pentru a trece la perfecţionarea sa sub aspect constructiv şi funcţional. de comun acord.5. Pentru calitatea sistemului informaţional atât de ansamblu al organizaţiei. a cerinţelor informaţionale. Procedura de analiză este în bună măsură similară cu precedenta. de către personalul managerial şi de specialitate a cerinţelor în ceea ce priveşte soluţiile informaţionale are un rol esenţial. pe activităţi şi compartimente. cel puţin în ceea ce priveşte efectele negative pe care le provoacă. Concret. Reproiectarea sistemului informaţional Începerea reproiectării propriu-zise a domeniului informaţional abordat este precedată de stabilirea de către echipa care lucrează. o importanţă decisivă o are respectarea cerinţelor de raţionalizare în ceea ce priveşte informaţiile. 8. Prima fază în cadrul acestei etape o constituie stabilirea configuraţiei de ansamblu a sistemului informaţional îmbunătăţit. strategia şi politicile organizaţiei.3. utilităţii şi consensului sistemului perfecţionat. Definirea acestor cerinţe are la bază: rezultatele analizei informaţionale critice a domeniului respectiv. de la obiectivele stabilite în prima etapă. cât şi la nivelul componentelor sale. manageriale şi economice faţă de soluţiile preconizate. pornind. deosebit de importantă. întrucât aceştia sunt cei mai în măsură să le cunoască. folosindu-se tabelul următor: În sfârşit.

atât cuantificabilă. eliminarea unor documente inutile. acestea se centralizează într-un tabel sinoptic (vezi tabelul nr. evidenţiindu-se schimbarea. principalele module şi aplicaţii informaţionale de realizat. echipamente etc. fluxuri. Etapa de proiectare informaţională se termină prin stabilirea eficienţei aplicării măsurilor preconizate. se vor stabili economiile nete sau. atunci se indică noua machetă. circuite. proceduri informaţionale. În esenţă. de timp.). cât şi necuantificabilă. costurile etc. după caz. echipamentele de tratare electronică a informaţiilor ce vor fi achiziţionate. 5). comasarea sau schimbarea parţială a conţinutului unor componente informaţionale.vedere aspecte cum ar fi: fundamentarea sistemului pe noi principii şi cerinţe (de exemplu sistemul de codificare a datelor). în ore muncă şi respectiv de personal. În continuare pe aceleaşi categorii se vor indica resursele necesare. Spre exemplu. care va servi ca bază pentru a trece la operaţionalizarea acestora. După precizarea tuturor schimbărilor. dacă se modifică un document informaţional. De reţinut că este esenţială o determinare a tuturor acestor schimbări. Cea de-a doua fază rezidă în proiectarea în detaliu a componentelor informaţionale la care intervin schimbările. documente. felul şi mărimea bazelor de date şi interconectarea lor. sunt posibile trei categorii de modificări: introducerea de elemente noi (documente. Aceste schimbări se stabilesc la nivelul fiecărei componente informaţionale din cadrul domeniului investigat: informaţii. economiile de: suporţi informaţionali.1 160 . Eficienţa cuantificabilă va stabili sintetic. pentru ansamblul perfecţionărilor prevăzute. concentrarea asupra abaterilor semnificative. În final. resursele necesare suplimentare. proceduri şi mijloace informaţionale. echipamente informatice. de salarii şi cheltuieli aferente salariilor. de timp. în ore calculator. Rezultatul acestei faze îl reprezintă o succintă prezentare a configuraţiei sistemului informaţional cu precizarea principalelor schimbări preconizate – reflectate şi într-o schemă de ansamblu.

funcţionale. după caz. eficacităţii şedinţelor şi delegării. aspiraţiile. Toate aceste elemente elaborate în această etapă se reunesc într-un proiect care este supus aprobării managementului participativ al organizaţiei sau. de care depinde competitivitatea firmei – şi a altora – se recomandă identificarea principalelor consecinţe ale raţionalizării informaţiilor proiectate. stat major. rapiditatea informaţiilor. frecvent resursele necesare sunt superioare economiilor brute. ritmul şi direcţiile dezvoltării personalităţii salariaţilor etc. control) etc. Eficienţa necuantificabilă. Aceste creşteri de cheltuieli sunt compensate de amplificarea calităţii parametrilor constructivi şi funcţionali ai sistemului informaţional. Pentru aceste elemente de esenţă. exercitării relaţiilor organizatorice (ierarhice. sunt toate marcate major de sfera. datorită introducerii de noi echipamente de tratare a informaţiilor. în special în ceea ce priveşte asigurarea de informaţii corecte. complete şi la timp titularilor posturilor atât manageriale. este deosebit de importantă – frecvent mai mult chiar decât cea cuantificabilă – pentru funcţionalitatea şi performanţele viitoare ale organizaţiei. Numai după acceptarea sa – eventual cu efectuarea de corecturi şi îmbunătăţiri – se poate trece la aplicarea soluţiilor informaţionale. deschiderea spre nou şi schimbare. ceea ce au ca urmare costuri suplimentare curente şi/sau finalizate în investiţii. culturii organizaţionale a firmei şi a climatului de muncă din cadrul său. natura. procedurilor. circuitelor informaţionale etc. natura şi amploarea situaţiilor conflictuale. deşi aparent invizibilă. Aşteptările. cooperare. Aspectele principale care se recomandă să fie avute în vedere sunt următoarele: impactul asupra calităţii fundamentării deciziilor strategice şi tactice. gradul de implicare în muncă. diagnosticării. intensitatea şi eficacitatea colaborării în muncă. întreprinzătorului proprietar. O influenţă deosebită are sistemul informaţional asupra calităţii analizelor SWOT. consecinţele asupra gamei de metode şi tehnici manageriale şi îndeosebi asupra folosirii lor. conţinutului şi operativităţii tabloului de bord. a adoptării lor în perioada optimă şi a operativităţii aplicării lor efectele asupra structurii organizatorice. cât şi de execuţie.De subliniat că. 161 .

se efectuează retuşurile care se impun. vizând ambele aspecte. desigur. la unele componente ale sale sau la ambele. elaborării de programe. acest program poate să se refere la firmă în ansamblul său. Evaluarea funcţionării sistemului informaţional 162 . Important este să se aplice integral toate schimbările preconizate. Două sunt aspectele majore care este necesar să fie avute în vedere: asigurarea premiselor tehnico-materiale. se recomandă o pregătire temeinică a introducerii soluţiilor informaţionale proiectate. are o implicaţie majoră asupra performanţelor informaţionale şi a efectelor economice obţinute. În funcţie de sfera de cuprindere a raţionalizării. suporţi informaţionali etc. informaţionale. efectuând periodic controale şi analize asupra operaţionalizării perfecţionărilor. umane. începând cu managerii. prezintă o însemnătate deosebită.3.3. se înscriu într-un tabel de forma următoare: După operaţionalizarea măsurilor de pregătire a raţionalizării informaţionale se trece la introducerea efectivă a schimbărilor respective. Atunci când se sesizează omiterea unor variabile sau cunoaşterea lor insuficientă. având însă grijă ca acestea să se armonizeze cu celelalte elemente ale soluţiei noi preconizate. De reţinut că acest aspect. Supervizarea continuă a procesului de implementare de către managerul care răspunde de domeniul implicat. Ansamblul măsurilor de pregătire stabilite. Pentru aceasta se recomandă organizarea de întâlniri cu întreg personalul implicat. adeseori neglijat în favoarea comandării de echipamente. financiare necesare (mijloace de tratare a informaţiilor. prezentând obiectivele urmărite.8. 8.6. concomitent cu asigurarea premiselor şi condiţiilor necesare.7. modificării de situaţii informaţionale. De aceea implementarea propriu-zisă are la bază un program de pregătire şi operaţionalizare a noilor soluţii informaţionale. avantajele ce vor rezulta pentru firmă şi salariaţii săi.) pregătirea climatului din cadrul organizaţiei în vederea minimizării rezistenţei la schimbări – inevitabile din partea personalului – şi a obţinerii unei implicări cât mai mari a sa. angajării unor specialişti. Implementarea perfecţionărilor informaţionale Date fiind multitudinea şi adeseori dificultatea schimbărilor preconizate.

Metodologia prezentată este concepută în viziunea reengineering-ului managerial care se bazează pe o abordare holistică. Integrarea aplicaţiilor software în cadrul unei întreprinderi sau între mai multe întreprinderi care colaborează este un subiect de mare actualitate. Tot în aceste faze se aplică recompense şi sancţiuni în funcţie de gradul de implicare. astfel încât sistemele sunt capabile să facă interschimb de informaţie şi să asigure o funcţionare a proceselor în timp real . atât a celor cuantificabile. mai ales în cazul implicării masive a informaticienilor. se prelungeşte şi în perioada de exploatare sau utilizare curentă a soluţiei informaţionale perfecţionate. Ţinând cont de ceea ce se constată. fireşte. dar şi practici manageriale. În cazul unor situaţii mai puţin complexe. consumurile sporite de timp şi alte resurse reflectându-se de obicei în plusuri calitative în planul activităţii managerilor şi al executanţilor. se adoptă decizii corective – pentru eliminarea cauzelor generatoare de abateri negative – şi integratoare pentru asimilarea factorilor ce provoacă abateri justificate. însă. 163 . Integrarea aplicaţiilor este o abordare strategică de a lega mai multe sisteme informatice.4 INTEGRAREA SISTEMELOR Integrarea este o activitate ce reuneşte oameni. 5 – care. echipamente. cât şi necuantificabile. programe. Un element de pondere decisivă asupra eficacităţii raţionalizărilor informaţionale îl reprezintă intensitatea şi modalitatea de conlucrare dintre echipa de specialişti şi manageri. Utilizarea sa reprezintă o necesitate pentru quasitotalitatea firmelor româneşti 8. aportul şi rezultatele personalului respectiv. Ca regulă. unele dintre elementele prezentate în cadrul etapelor pot fi comprimate sau mai rar implicate. la nivel de informaţii şi servicii. cu o sferă de cuprindere limitată.După finalizarea implementării soluţiilor informaţionale este necesară o evaluare a stării de fapt şi a performanţelor. De reţinut că elementele metodologice prezentate au în vedere un studiu relativ amplu de reproiectare sau raţionalizare informaţională din cadrul societăţii comerciale sau regiei. se recomandă parcurgerea integrală a filierei metodologice recomandate. Există o dinamică specifică a evoluţiei gradului de implicare şi responsabilitate a acestora – aşa cum rezultă şi din figura nr.

B2B). La nivelul anului 1999 s-a estimat că peste o treime din bugetul din industria IT a avut ca destinaţie proiectarea. depinzând în mare măsură atât de specificul domeniului de activitate. astfel: prin subsisteme ce realizează integrarea structurală. deci trebuie să se supună problemelor integrării. anume: substanţială. Integrarea poate fi după rolul său. Denumită în limbajul de specialitate EAI (Enterprise Application Integration). ci este o aplicaţie software. formată din module (secţii. departamente. cât şi în afara întreprinderilor (integrarea aplicaţiilor Business-to-Business . Granularitatea modulelor se poate situa pe o scară foarte cuprinzătoare. Întreprinderile au din ce în ce mai puţini informaticieni care concep şi scriu aplicaţii şi din ce în ce mai mulţi care integrează aplicaţii. birouri etc. prin subsisteme ce realizează integrarea funcţională. noul stil de lucru în domeniul software. a. energetică şi informaţională. a crescut foarte mult importanţa integrării sistemelor informatice care să faciliteze utilizarea în comun a datelor şi mişcarea lor în cadrul întreprinderii. cât şi de posibilităţile de organizare ale întreprinderii respective. realizarea şi întreţinerea unor soluţii de integrare a sistemelor informatice. între elementele sistemului apar şi relaţii de subordonare.Integrarea aplicaţiilor software de întreprindere permite coordonarea şi sincronizarea mai multor aplicaţii eterogene atât în interiorul (integrarea aplicaţiilor la nivel de companie). sistemelor integrate. Complexitatea problemelor legate de infrastructura informatică creşte şi mai mult în cazul unei întreprinderi virtuale. În sistemul integrat elementele trebuie să fie într-o strânsă interdependenţă şi cu cât se specializează mai mult în îndeplinirea unor funcţii. de fapt. motiv pentru care trebuie să colaboreze între ele. Pe lângă relaţiile de coordonare. cele mai multe dintre aceste 164 . Entitatea ce trebuie integrată nu mai este un obiect sau o componentă software. Integrarea structurală duce la relaţii de vecinătate. Integrarea funcţională se realizează în trei feluri. Prin EAI. b. sistemele informatice ale întreprinderilor se mulează din ce în ce mai bine pe structura procesului de afaceri. În contextul actual în care informaţia este privită ca o resursă strategică a întreprinderii. dar sunt insuficiente.) cu funcţionalitate extrem de diversă şi grad de dispersie geografică oricât de mare. Dar. integrarea aplicaţiilor la nivel de companie reprezintă. dependenţa lor devin tot mai mare.

Termenul de middleware a apărut la sfârşitul anilor 80 pentru a descrie un software de management al reţelelor. pentru că reuniunea sistemelor presupune adăugarea de componente evolutive şi emergente. la peste 40 de ani de la formularea ei. Prin integrare creşte precum am arătat complexitatea. Dezvoltarea unei strategii eficiente de integrare a sistemelor informatice la nivelul întreprinderii este una dintre cele mai complexe probleme întâmpinate de managerii IT. Informatizarea. Dacă organizarea duce la integrare şi integrarea duce la complexitate. De exemplu. In 1965 Gordon Moore. şi s-au dovedit a fi mari consumatoare de resurse. rezistenţele şi capacitorii pe un singur chip de silicon. Din punct de vedere al diversităţii. care a reunit alte descoperiri cum ar fi: tranzistorii. dezvoltarea economică globală. Integrarea aplicaţiilor poate lua mai multe forme. Principiile managementului complexităţii sunt: descompunea în părţi mai mici şi mai uşor de manipulat. Începutul integrării în domeniul IT poate fi considerat momentul apariţiei circuitului integrat în 1959. care facilitau construirea de aplicaţii distribuite. aceasta din urmă determină la rândul ei diversificarea. Acesta poate fi motivul pentru care avem nevoie de integrare: pentru a ne descurca în condiţiile unei complexităţi crescute. dar şi calitatea. Această lege încă este surprinzător de adevărată şi acum. Cele două tipuri de integrări au multe elemente comune. 165 .soluţii au optat pentru varianta de integrare “punct la punct”. Middleware-ul a evoluat într-un set de reguli şi capabilităţi. Acest termen a fost legat de bazele de date relaţionale şi desemna o integrare bazată pe mesaje. unul din fondatorii Intel prezicea că numărul de tranzistori pe un microchip se va dubla la fiecare 18 luni. integrarea este efectul evoluţiei ciclice şi progresive a unui mix de tehnologii şi este sprijinită de performanţele şi de expertiza profesioniştilor. Complexitatea acestei probleme rezidă în principal din faptul că cele mai multe dintre aplicaţii au fost dezvoltate fără a se urmări o arhitectură a sistemelor informatice sau o strategie de dezvoltare a acestora. construirea unei interfeţe standard pentru ca aceste părţi să comunice şi apoi dezvoltarea unei structuri ierarhice unde informaţia este din ce în ce mai abstractizată odată ce urcăm în ierarhie. specifice începutului de secol XXI au accentuat tendinţa de organizare a sistemelor informaţionale în modele din ce în ce mai complexe. incluzând integrarea internă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor la nivel de companie sau integrarea externă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor Business-to-Business. dar a fost larg folosit începând cu 1995.

Secvenţierea activităţilor trebuie să identifice serviciile care trebuie enunţate primele. cum ar fi strategiile de fuzionare şi de achiziţie sau cost şi creşterea eficienţei. Sistemele informatice integrate desemnează sisteme complete. nu este nevoie ca aplicaţia să fie modificată. Cu toate că. Trebuie stabilite problemele proprietăţii pentru aplicaţii. Înţelegerea scopurilor economice. de informaţie şi de procese. indiferent dacă acesta automatizează procesele interne din cadrul organizaţiei. dar care poate genera mari probleme legate de fragmentarea informaţiei şi dezvoltarea ulterioară a sistemelor. infrastructura integratoare. Strategia IT necesită a fi conştientă de toţi factorii care influenţează deciziile de integrare a proceselor economice cum ar fi configurarea proceselor economice. Şi aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini şi acesta poate traversa actualele frontiere organizaţionale şi responsabilitatea. nu 166 . frontierele acestora şi locul în care schimbarea este cel mai probabil a se produce. poate reprezenta o soluţie bună pentru moment. apare ca o cheie fundamentală. pentru a înţelege relaţiile şi interfeţele între unităţile economice. Integrarea bazată pe informaţii oferă un mecanism ieftin de a integra aplicaţii deoarece. Adoptarea unor aplicaţii disparate pentru diferite activităţi ale fluxului de afaceri. practici manageriale. prin încercarea de a integra soluţii ulterioare. relaţiile cu clienţii sau pe cele cu furnizorii şi partenerii. acest tip de integrare oferă o soluţie funcţională pentru multe domenii ale problematicii de integrare a aplicaţiilor.întotdeauna vor exista: o transformare de tehnologie care va face diferenţa între semantica aplicaţiilor. interacţiuni organizaţionale. interfeţele externe etc. în cele mai multe cazuri. sau a partenerilor comerciali. Producătorii de software care oferă aplicaţii ce rulează pe multiple surse de date sau care nu acoperă toate sectoarele fluxurilor de afaceri. integrarea bazată pe servicii oferă mai multă valoare pe termen lung. şi care servicii (nu neapărat aceleaşi) trebuie utilizate consistent cu restul organizaţiei şi când. tehnologia de ruter prin care se va asigura că informaţia ajunge la destinaţia corectă şi reguli de procesare pentru a defini comportamentul de integrare. transformări structurale şi management al cunoştinţelor Un sistem de aplicaţii integrat trebuie să reprezinte soluţia pentru orice instituţie care necesită un sistem informatic modern. Trebuie stabilită o perspectivă comună internă şi externă a nucleului economic. cu procese de afaceri. componente. O tendinţă în evoluţia integrării sistemelor este trecerea de la integrarea bazată pe informaţie la integrarea bazată pe servicii.

organizaţiile trebuie să adopte soluţii integrate şi colaborative. Pentru a face saltul calitativ de la acţiuni punctuale la procese de afacere. dar care nu reuşesc să funcţioneze împreună. incapabile să asigure o viziune unitară asupra organizaţiei. care poate fi situată centralizat pe un singur server sau poate fi repartizată fizic pe mai multe servere particularităţile aplicaţiilor utilizate: o parte importantă dintre acestea reprezintă programe pentru tratarea “în bloc” a datelor (de exemplu. Zona Back Office Din punct de vedere informatic. tratarea “în bloc” a tuturor tranzacţiilor unei zile de lucru). ci mai degrabă colecţii separate de aplicaţii. creşterea eficienţei operaţionale. orice întreprindere este constituită din două zone: a. bune să rezolve problemele cerute de sisteme disparate. Un adevărat pachet integrat are aplicaţiile proiectate de la început pentru a lucra împreună: acestea partajează acelaşi model de informaţii şi informatizează procesele de business la nivelul întregii organizaţii. managerul instituţiei nu are la dispoziţie decât piese dintr-un puzzle. migrarea mai rapidă la modele de e-business.furnizează pachete de soluţii integrate. Pentru a înţelege rolul jucat de un sistem informatic integrat în funcţionarea unei întreprinderi. O altă parte a aplicaţiilor realizează gestiunea tranzacţiilor şi au ca scop tratarea simultană a unor cereri din partea unui număr mare de utilizatori. Principala problemă a falselor pachete de aplicaţii este fragmentarea informaţiei. Conform acestui model. Consolidarea informaţiilor venite de la un mare număr de surse este laborioasă şi costisitoare. această zonă se caracterizează prin: importanţa fundamentală a bazei de date. care rareori se îmbină. care să se adapteze strategiilor de distribuţie şi care să includă şi funcţionalităţi de suport decizional. 167 . corespunzător majorităţii întreprinderilor de producţie. servicii sau a unora din sectorul financiar-bancar. este necesar să se pornească de la modelul general de organizare a unei afaceri. returnarea rapidă a investiţiilor în IT. comerţ. generată de sisteme disparate. care nu acoperă toate procesele afacerii. rezultând sisteme discontinue. O altă mare problemă este automatizarea incompletă. ce oferă funcţiuni analitice doar la nivel departamental. Principalele avantaje pe care o suită de aplicaţii integrate trebuie să le ofere beneficiarilor sunt: reducerea costurilor pe termen lung. În aceste condiţii.

Zona Front Office Aplicaţiile Front Office sunt acele produse pe care întreprinderea le oferă clienţilor astfel încât să asigure servicii rapide. instrumente de asistare a deciziei – reprezintă o consecinţă a prezenţei celorlalte tipuri de aplicaţii menţionate la nivelul fiecărei agenţii sau centru 168 . obţinerea rezultatelor consolidate etc. atât la nivel fizic. pe baza catalogului furnizorului şi a răspunsurilor la un set de întrebări. De asemenea. gestiunea clienţilor – face parte din aplicaţiile Front Office puse la dispoziţia centrelor de asistenţă din teritoriu şi utilizează tehnologii de integrare cu reţeaua telefonică. Aplicaţiile de asistenţă în configurarea cererii au ca scop propunerea. pentru acordarea unui credit). realizarea cifrei de afaceri individuale şi colective. Principalele cerinţe la care trebuie să răspundă o aplicaţie Front Office sunt: gestiunea relaţiilor cu clienţii (Customer Relationship Management. centralizarea pe un număr redus de servere pe care rulează sisteme de operare dedicate. asistenţă în configurarea cererii şi alte forme de asistare interactivă a clienţilor). performanţele. gestiunea agenţilor de vânzări – are ca scop gestiunea agenţilor de vânzări sub mai multe aspecte: cota din vânzările totale. variantele de ofertă cele mai adecvate la cererile exprimate de client. CRM) – cuprinde instrumente de administrare a clienţilor (consultarea dosarelor clienţilor. Cea mai apreciată calitate a unui sistem de Back Office o reprezintă coerenţa şi integritatea datelor. cât şi la nivelul drepturilor de acces. de aceea se impune existenţa unui sistem de înaltă securitate a datelor. b. aplicaţiile Back Office garantează însăşi funcţionarea întreprinderii. Evaluarea clienţilor după o serie de criterii (“scoring”) permite stabilirea gradului în care un client sau un proiect poate satisface sau nu condiţiile prevăzute (de exemplu. culegerea de informaţii referitoare la operaţiile efectuate de clienţi pentru a le trimite spre procesare aplicaţiilor Back Office).importanţa critică a prelucrărilor realizate. de care depinde întreaga activitate a întreprinderii. disponibilitatea continuă a sistemului şi continuitatea serviciilor (chiar şi în caz de căderi sau defecţiuni) sunt caracteristici esenţiale ale oricărei aplicaţii Back Office. În cazul întreprinderilor moderne. precum şi instrumente de asistare a clienţilor (evaluarea în funcţie de o serie de criterii.

zona situată fizic în Fron Office. Prin Web Office se integrează mai multe tipuri de aplicaţii: aplicaţii interne ale întreprinderii – destinate exclusiv personalului din întreprindere. accesul din afară fiind oprit în general prin aplicaţii de tip firewall. aceasta reprezintă componentele intermediare ale întreprinderii. Se folosesc tehnologii Intranet care presupun utilizarea tehnologiilor 169 . pentru gestiunea reţelei şi transmiterea datelor către aplicaţiile centrale (aflate în Back Office). aceasta reprezintă zona de Back Office prezentă în cadrul fiecărei agenţii sau centru de vânzări. aplicaţiile de tip Middle Office sunt cele care alimentează componentele menţionate anterior. servere agenţie şi staţii de lucru). care a primit în timp două accepţiuni diferite: într-o primă accepţiune. mai ales multinaţionale. În prezent. d. acestor două zone ale întreprinderii li s-au mai adăugat altele două: c. etc. numită generic Web Office. tehnologia World Wide Web a introdus o nouă dimensiune a întreprinderii. Gestiunea reţelei de agenţii – este un complement al aplicaţiilor Back Office apărut datorită numărului mare de agenţii şi centre de vânzări ale întreprinderilor mari. În ultima vreme. concesionari sau alţi agenţi comerciali. cât şi pe serverul central. care completează Front Office şi Back Office şi dă posibilitatea conectării la sistemul informatic al întreprinderii din orice punct de pe glob. videoconferinţă. agendă de grup. În condiţiile dezvoltării unei arhitecturi client-server pe trei nivele (server central. diverse tipuri de urmărire la distanţă a activităţii. precum şi aplicaţii SIAD (Sistem Interactiv de Asistare a Deciziei). Zona Middle Office Este o zonă greu de definit la nivel fizic . componentele Middle Office ale sistemelor informatice se pot găsi atât pe serverele de agenţie. Zona Web Office Procesarea tranzacţiilor generate de serviciile la distanţă s-a realizat multă vreme separat de restul sistemului informatic. Această reţea poate cuprinde sucursale proprii. în a doua accepţiune. mesagerie internă. dar îndeplineşte funcţii de Back Office.de vânzări. cu rol de interfaţă între Front Office şi Back Office. Din punct de vedere informatic. Sunt avute în vedere instrumente de căutare şi extragere de date. Aceste aplicaţii pot furniza servicii multiple: coordonarea şi gestiunea proiectelor.

Problemele tehnice sunt datorate eterogenităţii soluţiilor hardware şi software şi diversităţii tehnologiilor utilizate de diversele sisteme informatice din cadrul întreprinderii. În principal. a. clienţi. Acest lucru poate fi realizat prin oferta de abonamente pentru accesul la informaţii. Nivelul de securitate al componentelor Intranet. Extranet şi Intranet este diferit.) utilizează servere Extranet şi oferă servicii echivalente cu aplicaţiile interne. companiile furnizoare de soluţii hardware şi software au un aport important. consultanţi etc. abonamente care pot fi gratuite sau nu. reseller-i.Internet împreună cu produse de securitate care să protejeze domeniul şi să blocheze accesul neautorizat din interior sau din afară. Este de dorit să se asigure protecţia datelor de consultat şi să se identifice în orice moment persoanele care navighează. La realizarea acestor aplicaţii s-a ignorat că ar putea exista alte aplicaţii care să necesite acces la datele create sau întreţinute de aplicaţia respectivă. b. Alte cauze ale inconsistenţei datelor sunt lipsa unei terminologii standard la nivelul întreprinderii de definire a conceptelor şi proceselor de afaceri şi faptul că sistemele care utilizează o tehnologii învechite (sistemele moştenite) nu au implementate mecanisme riguroase 170 . aplicaţii accesibile publicului larg – asigură accesul public la serviciile întreprinderii. dar nu trebuie neglijat pentru nici una dintre aceste trei zone. plăţilor securizate prin carte de credit sau portofel electronic etc. Problemele informaţionale sunt datorate inconsistenţei datelor şi duc la apariţia unei discontinuităţi semantice şi structurale între sistemele informaţionale. aplicaţii accesibile partenerilor – destinate partenerilor în sens larg (furnizori. Inconsistenţa datelor este rezultatul modului în care au fost dezvoltate aplicaţiile informatice. Problema integrării sistemelor informatice existente în cadrul unei întreprinderi este greu de formalizat deoarece pleacă de la situaţii foarte diferite. în funcţie de serviciile oferite. dar destinate utilizatorilor externi ai întreprinderii. acestea fiind direct interesate de succesul integrării propriilor produse cu produsele altor companii. serverele Internet realizând o extindere a activităţii întreprinderii spre staţiile de lucru ale partenerilor prin intermediul cataloagelor on-line cu imagini ale produselor. integrarea sistemelor informatice conduce la apariţia a două mari tipuri de probleme: tehnice şi informaţionale. Pentru rezolvarea acestei probleme. Problemele tehnice generează o discontinuitate de comunicaţie între sistemele informatice.

pot fi utilizate tabele de corespondenţă sau formule de conversie. De exemplu. utilizarea unei mărimi agregate pe baza valorilor inconsistente (medie aritmetică. 2. Soluţionarea inconsistenţei datelor presupune: 1. O alternativă ar fi includerea în logica de acces la datele unei aplicaţii de alte aplicaţii.5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale reprezintă formulări care stabilesc modul de conectare. Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale exprimă scopul strategic al tehnologiilor informaţionale şi identifică modurile prin care firma trebuie: 171 . a mecanismelor de tratare a conflictelor. precum şi mecanisme de implementare a politicilor de soluţionare a inconsistenţei datelor . prezentarea tuturor valorilor inconsistente utilizatorului. de domeniu sau diferenţe structurale. Identificarea discrepanţelor şi conflictelor posibile care apar datorită reprezentării în mod diferit a unor date similare în sisteme diferite. Diferenţele pot fi: de nume. de natură şi dimensiune. minim. distribuire şi structurare a informaţiilor şi desfăşurare a tehnologiilor informaţionale în cadrul firmei. utilizarea celei mai recente valori.declararea şi constrângerea respectării regulilor de afaceri. pe baza unei mărci de timp care indică momentul actualizării informaţiei utilizarea informaţiei din sistemul cel mai de încredere. pentru 8. pe baza evaluării gradului de încredere al datelor din diferite aplicaţii. Stabilirea de norme pentru soluţionarea inconsistenţelor prin: utilizarea uneia din valorile inconsistente fără avertizarea utilizatorului. indicând sursa informaţiilor şi lăsând la latitudinea utilizatorului soluţionarea problemei. respectiv în logica de migrare a datelor dintr-o aplicaţie în alta. maxim etc). Aceste puncte cheie sunt rezultatul considerării informaţiilor şi tehnologiilor ca implicaţii ale contextului strategic al firmei. lucru care poate conduce la conflicte.

să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii într-un mediu extins (clienţi. să păstreze arhitectura curentă a tehnologiilor informaţionale în interiorul său. Acestea sunt: tehnologiile informaţionale sunt utilizate pentru reducerea costurilor. în orice moment şi în orice loc. De exemplu. c) resursele hardware şi software. tehnologiile informaţionale sunt privite ca un furnizor de servicii concentrat asupra satisfacerii nevoilor utilizatorilor finali. rolul tehnologiilor informaţionale şi nivelul necesar al investiţiilor în cazul concurenţilor direcţi). Sunt identificate puncte cheie pentru fiecare dintre cele cinci aspecte majore ale importanţei investiţiilor pe termen lung: a) rezultatele dorite din investiţiile firmei în tehnologii1e informaţionale. să acceseze. cât şi personalului. tehnologiile informaţionale trebuie să îmbunătăţească nivelul serviciilor furnizate clienţilor. furnizori. punctele de legătură a clienţilor cu firma (reprezentanţe. d) capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii. printre care: informaţiile despre clienţi trebuie păstrate într-o formă logică şi accesibilă atât clienţilor. b) accesarea şi utilizarea informaţiilor. să identifice măsurile necesare pentru evaluarea cifrei de afaceri cu ajutorul tehnologiilor informaţionale. despre clienţi). serviciile şi produsele depind în mod continuu de investiţiile în tehnologiile de vârf. software.să conducă sau să urmărească dezvoltarea tehnologiilor informaţionale în domeniul său de activitate (de exemplu. a) Rezultate aşteptate din investiţiile în tehnologii informaţionale în cadrul firmei. servicii telefonice. unei bănci îi este necesară o arhitectură logică pentru hardware. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii în cadrul diferitelor compartimente ale sale. comunicaţii şi informaţii. ca bază pentru infrastructura şi serviciile cu aceeaşi capacitate pentru oricare client. aliaţi strategici). reţeaua firmei trebuie să asigure clienţilor accesul la o serie de aplicaţii esenţiale. 172 . să utilizeze şi să standardizeze diferitele tipuri de informaţii (financiare. să efectueze procese electronice de tranzacţionare. e) arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale. despre produse. atenţia firmei asupra relaţiilor cu clienţii şi asupra experienţei acestora conduce la o serie de puncte cheie ale tehnologiilor informaţionale. accesul la calculator) trebuie să asigure o interfaţă puternică cu lumea exterioară.

utilizatorii.trebuie urmărită dezvoltarea activităţilor inovatoare şi a aplicaţiilor de marketing privind tehnologiile de vârf. 173 . pentru asigurarea unei consistenţe şi pentru organizarea unui control riguros. tranzacţiile curente se realizează prin procese electronice: forma tehnologiilor informaţionale care trebuie să aducă managerilor şi personalului care lucrează în mod direct cu aceste aplicaţii capacitatea de a rezolva rapid orice sarcina complexă. în special privind comerţul electronic şi prestarea de servicii. în activitatea de teren trebuie să aibă acces la aceleaşi date ca şi atunci când sunt la birou. mai ales cu clienţii. b) Accesarea şi utilizarea informaţiilor urmăreşte ca: utilitatea informaţiilor trebuie recunoscută şi imediat ce se obţin informaţiile. acestea trebuie stocate pentru a nu se pierde. e) Arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale trebuie la rândul lor să vizeze: o anumită formă a tehnologiilor informaţionale. noile sisteme care vor trebui să creeze baza prin care să se poată efectua schimbări majore asupra noilor servicii. comunicarea cu exteriorul. reţeaua firmei să permită organizarea de videoconferinţe. să fie permis accesul la Internet prin reţeaua de comunicaţii. în afaceri. să existe un punct de vedere comun al tuturor clienţilor firmei. care poate determina schimbări globale în cadrul firmei. cupnnzând doar hardware-ul. d) Capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii urmăresc ca: reţeaua întregii firme să permită accesul la aplicaţiile esenţiale privind furnizarea de servicii clienţilor. trebuie să fie posibilă oricând şi oriunde. stabilirea de standarde pentru hardware şi software pentru a reduce incompatibilităţile şi costurile suplimentare. pentru minimizarea costurilor. o standardizare a datelor financiare şi comerciale. menţinerea unei liste scurte a produselor şi producătorilor pentru fiecare categorie de tehnologie în parte. principalii clienţi ai serviciilor oferite de către firmă trebuie să aibă acces la informaţii complete privind relaţiile firmei cu toţi clienţii săi. diversele procese şi sisteme trebuie să asigure culegerea şi păstrarea informaţiilor financiare şi comerciale. software-ul şi echipamentele de legătură. realizarea unei centralizări a principalilor producători. c) Resursele hardware şi software vor viza: transferul între resursele hardware şi software.

Totuşi. din cauza concurenţei în domeniu. Pe de altă parte. Informaţiile relevante trebuie să fie prezentate într-o formă logică. materiilor prime etc. Analiza contextului strategic diferit al acestor mari firme poate conduce la opinii diferite privind infrastructura tehnologiilor informaţionale şi calitatea acestora. jocurile pe calculator se menţin în actualitate doar 3-6 luni. de la micii comercianţi la marile firme prestatoare de servicii. chiar dacă investiţiile sunt mari. 8. De exemplu. cât şi produsele sau serviciile oferite de aceasta. sistemul privind rezervările de bilete la o firmă de linii aeriene are un program de bază ce a fost realizat la mijlocul anilor ‘60. deci un management financiar adecvat. Procesele legate de tranzacţii şi interfaţă vor fi folosite pe teritoriul a mai multe ţări. asemenea investiţii în sisteme informaţionale există de câţiva ani buni. Informaţiile sumare privind producţia. unde banca are deschise filiale. Reţeaua firmei trebuie să permită organizarea de videoconferinţe. acest lucru fiind valabil mai ales pentru produsele de bază ale tehnologiilor informaţionale. pentru a uşura accesul la ele. Operaţiunile interne pot include procesarea tradiţională de date şi funcţiile de 174 . o bancă aflată într-o etapă de expansiune pe pieţe externe. În majoritatea cazurilor. De exemplu. distribuţia şi managementul financiar pot fi accesibile managerilor într-un timp foarte scurt (nu mai mult de 2 ore) şi pot fi uşor de utilizat în luarea deciziilor. avantajele potenţiale ce se pot obţine conduc la diferenţe enorme pe piaţă. să urmărim câteva exemple ale punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale de la firme din diverse domenii industriale: o firmă în curs de dezvoltare în domeniul băuturilor producţiei de bunuri. depinzând de limitele activităţii desfăşurate.6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Tehnologiile informaţionale reprezintă elementul comun al dezvoltării şi al competiţiei între toate tipurile de afaceri. Multe firme au realizat investiţii masive în tehnologiile informaţionale şi au devenit dependente de acestea. Informativ.. avantajele ce se pot obţine dintr-o investiţie în tehnologii informaţionale pot avea o durată scurtă de viaţă. furnizorilor. de cele mai multe ori. vânzările. o firmă internaţională. o firmă puternic concentrată pe produse inovatoare. Tehnologiile informaţionale influenţează atât operaţiunile interne din cadrul unei firme.Numărul punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale variază în cadrul firmei. marketingul. Aceste informaţii vor face posibil un mai bun management al clienţilor. în multe cazuri.

pentru a dezvolta tehnologia informaţională. Exemple privind aplicarea strategică a tehnologiilor informaţionale sunt prezentate în continuare: în anul 1977. metoda de imprimare a cecurilor cu cerneală magnetică pentru recunoaşterea caracterelor a constituit un precursor al funcţiilor tehnologiei informaţionale electronice. perioadă suficientă pentru ca Merrill Lynch să devină lider pe piaţă. Există anumite activităţi total dependente de sistemele informaţionale. accentul se pune mai degrabă pe “sistemele operaţionale”. prin intermediul cărora se derulează efectiv tranzacţii economice. sau ca pe o sursă de date pentru luarea deciziilor. pentru facturări. Produsele şi serviciile oferite pot varia de la tehnologii informaţionale pentru echipamentele de producţie până la servicii software de bază. transferuri electronice de fonduri. au acaparat cea mai mare parte a activităţii de investiţii a clienţilor lor. pentru programarea şi optimizarea rutelor. SRI International şi Merrill Lynch au dezvoltat împreună conceptul de “management al lichidităţilor”. La începutul anilor 50. pe măsură ce noile produse şi noul mediu de afaceri creează noi oportunităţi. pentru antrenamente de zbor. utilizează de multă vreme tehnologiile informaţionale. Le-au trebuit aproape 7 ani concurenţilor acestora pentru a oferi servicii asemănătoare.comunicare. care presupune folosirea calculatorului şi a tehnologiilor comunicaţionale pentru a asigura noi categorii de servicii pentru investitori şi. dar şi prin recunoaşterea ameninţărilor concurenţei şi a oportunităţilor pe care le oferă. funcţii ce includ acum roboţi telefonici. Interesul în planificarea strategică a utilizării tehnologiei informaţionale continuă să crească. În al doilea rând. pentru controlul traficului aerian etc. accentul se pune pe sistemele implementate. de asemenea. operaţii extinse cu carduri de credit. sistemele de aprindere la automobile sunt acum controlate de microcalculatoare. astfel. Băncile. iar corelarea sistemelor informaţionale cu obiectivele firmei ocupa locul al doilea. în care calculatoarele devin o parte a produselor tradiţionale. Liniile aeriene se bazează pe tehnologii informaţionale avansate necesare pentru rezervări. Utilizarea tehnologiilor informaţionale ca metodă de obţinere a unor avantaje competitive se situa pe primul loc în anii ”90. managerii privesc tehnologiile informaţionale ca pe un instrument contabil. De exemplu. 175 . Organizaţii precum American Express sau General Motors au fost impulsionate să-şi stabilească strategiile. Sistemele informaţionale au devenit adevărate instrumente de luptă concurenţială în arsenalul firmei. decât pe sisteme care se limitează la observarea şi măsurarea rezultatelor acestor tranzacţii. operaţii de schimb valutar. Astăzi. nu numai prin înţelegerea dependenţei de aceasta. De multă vreme.

Toyota a fost în măsură să distribuie automobile cu accesoriile şi culorile preferate de clienţi după numai cinci zile de la preluarea comenzii. în conformitate cu schimbările de stil sau cu preferinţele specifice ale comercianţilor. De exemplu. iar apoi alte firme din domeniu au aplicat această metodă. Jaguar P. a luat o decizie strategică de a investi într-un sistem de producere integrat.şi comunicaţiilor -pentru optimizarea vitezei cu care sunt distribuite mărfurile pe pieţele de desfacere. de pe fiecare piaţă locală. pentru fiecare produs în parte. Modelele grafice sunt utilizate de proiectanţii avioanelor. distribuitorilor şi comercianţilor. în contextul unor probleme economice şi al unor sisteme depăşite. a fost în măsură să realizeze modele precise ale dinamicii pieţei. industria producătorilor de confecţii s-a orientat spre modele de calculatoare ce oferă sprijin pentru îmbunătăţirea vitezei cu care se modifică produsele. în anul 1983. Sistemul include 176 . pentru a susţine un volum redus de producţie a maşinilor de lux.Conceptul tehnologiilor informaţionale privind inter-schimbul de date electronice a îmbunătăţit considerabil eficienţa metodei “just in time”. mai mult. producătorilor. Firmele cele mai competitive utilizează pe scară largă sisteme de distribuire a produselor cu ajutorul calculatoarelor . Campbell a adunat date despre eficienţa vânzărilor.C. De asemenea. aceşti producători se bazează pe controlul efectuat de calculatoare asupra aparaturii specifice. Astfel. automobilelor şi navelor. producătorii din industria chimică şi farmaceutică folosesc tehnici de modelare pe calculator a noilor preparate chimice şi a medicamentelor. poate corela aceste modele cu acţiunile promoţionale corespunzătoare de pe pieţele locale specifice. firma Soup Campbell. proiectate pentru producţii de volum mare. de fapt. un lanţ de fast-food-uri din Statele Unite s-a numărat printre primele firme care au instalat un sistem de comunicaţie pentru a creşte abilitatea de aşi controla operaţiile desfăşurate pe o arie extinsă. prin unirea furnizorilor. în loc de luni sau ani. Aceeaşi firmă a fost printre primele care au folosit calculatoare bazate pe sisteme expert pentru a stabili turele angajaţilor în regim part-time în aşa fel încât să se asigure o acoperire totală a programului de lucru. cu o puternică activitate de marketing. în anul 1992. pentru a dezvolta pe calculator noi configuraţii şi pentru a scurta perioada de testare a caracteristicilor de operare la numai câteva zile. a folosit sistemele informaţionale pentru a-şi perfecţiona analizele de marketing.L. cât dura cu modelele fizice. interschimburile de date electronice revoluţionează procesul distribuirii bunurilor către consumatori. având în vedere aspecte legate de dependenţa clienţilor de produsele proprii şi de cele ale concurenţei. În loc să abordeze vânzările la scară naţională. Aceste sisteme furnizează informaţii detaliate şi la timp despre produsele şi acţiunile ce contribuie cel mai mult la obţinerea profitului. firmele de cercetare pe baze ştiinţifice a pieţei folosesc în mod curent calculatoare.

Pentru a achiziţiona resurse IT cu costuri minime. În astfel de cazuri. dar majoritatea acestor firme trebuie să-şi creeze un fundament tehnologic de bază. are loc distribuirea fizică de bunuri către consumatori şi se înregistrează informaţii detaliate de marketing.distribuirea “just in time” a componentelor de la furnizori şi un sistem închis ce permitea tuturor operaţiilor sale să retransmită informaţiile în cadrul procesului. sau doar de a-i ajunge pe concurenţi. Toate aceste considerente şi evoluţii au determinat dezvoltarea modalităţilor de evaluare a preferinţelor consumatorilor şi de satisfacere imediată a nevoilor familiilor.6.1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale Experienţa multor firme multinaţionale arată că. vinderea firmei unei firme avansate din punct de vedere tehnologic (sau uneia cu mari resurse financiare). o firmă poate să achiziţioneze pachete de aplicaţii software. care nu recunoaşte valoarea competitivă a tehnologiilor informaţionale. Comerţul electronic. este o metodă tehnologică completă de prezentare a informaţiilor şi a produselor către clienţi. soluţia o poate constitui o conştientizare crescută. din partea managementului a schimbărilor competitive ce pot fi aduse de obţinerea unui avantaj tehnologic. orice firmă îşi poate creşte avantajele prin aplicaţii adecvate ale produselor tehnologiilor informaţionale. o organizaţie poate să ajungă într-o astfel de poziţie doar printr-un management deficitar. Jaguar creditează acest sistem sprijinind poziţia sa competitivă şi succesul său financiar şi îmbunătăţind calitatea produselor. să folosească un birou de serviciu sau să angajeze temporar un personal calificat. firmele se află în una din cele trei ipostaze fundamentale: de adoptare. în economiile aflate în recesiune sau pot fi firme cu resurse de capital insuficiente. de adaptare sau de invenţie. de înregistrare a preferinţelor acestora. comportamentul cumpărătorilor care s-a modificat. doar în câteva ţări existau familii în care ambii soţi lucrau. sau 177 . Ei sunt simpli cumpărători şi nu experimentează decât aplicaţiile de rutină ale sistemelor achiziţionate. iar acum acestea. Sunt tot mai multe exemplele privind vânzarea cu amănuntul a unor produse şi servicii. diferite privind piaţa. De obicei. 8. consumatorii. de transmitere a informaţiilor către producători etc. larg răspândite determină abordări noi. din punctul de vedere al utilizării competitive a tehnologiilor informaţionale. La acest nivel. iar consumatorii sunt mult mai pretenţioşi. obiectivul lor este de a supravieţui pe termen scurt. Toate alternativele de afaceri pot include fuziunea cu un competitor. Totuşi. Asemenea firme pot fi întâlnite în ramurile stagnante ale industriei. a) Firmele aflate în ipostaza de adoptare sunt doar utilizatori ai tehnologiilor informaţionale. Competiţia online devine simbolul viitorului. În acelaşi timp. a cărui utilizare este în continuă creştere. În trecut.

Aceste firme se întâlnesc în sectoare diverse ale industriei tehnologiilor informaţionale (producătorii de calculatoare. al creării unor firme secundare care să se ocupe de produsele şi serviciile noi şi în sensul asocierii cu liderii în tehnologii pentru dezvoltarea noilor produse. care experimentează produse volatile. c) Firmele aflate în ipostaza de invenţie sunt creatoare de tehnologii. Aceste firme au relaţii apropiate cu producătorii. sau pentru a introduce noi concepte. Managementul superior în cadrul unor astfel de firme recunoaşte valorile competitive ale tehnologiilor informaţionale şi se implică el însuşi în procesul de planificare. tehnici şi produse ale tehnologiilor informaţionale avansate. care presupun îndepărtarea semnificativă de la practicile curente sau folosirea tehnologiilor informaţionale de ultimă oră. Ele nu se tem să se abată de la practicile curente sau să urmărească o transformare fundamentală a produselor sau proceselor tehnologice. Asemenea firme caută oportunităţi unice. cu o putere financiară competiţională. se concentrează şi asupra adaptării unor tehnologii noi prin expansiune şi inovare. în general. aceste firme investesc în cercetarea aplicată pentru inovarea produselor sau proceselor tehnologice. Pe lângă cheltuielile cu cercetarea. Formal şi informal. De obicei profitabile. Firmele aflate în această situaţie se găsesc pe pieţele în expansiune şi se confruntă cu o concurenţă puternică din partea firmelor cu schimbări dinamice ale produselor şi serviciilor. aceste firme caută achiziţii care să le aducă noi pieţe de desfacere. firmele utilizează ultimele tehnologii apărute. de software etc. Deşi investesc semnificativ în menţinerea şi dezvoltarea aplicaţiilor curente. Firmele îşi menţin avantajele prin intermediul cercetării şi dezvoltării prin participarea la descoperirea şi utilizarea de instrumente. tehnologiile informaţionale la un nivel apropiat de cel al concurenţilor. adesea păstrând consultanţii externi pentru a asigura o părere obiectivă asupra poziţiei lor. dar mai avansată din punct de vedere al tehnologiilor informaţionale utilizate. Frecvent. ceea ce le permite obţinerea unui avantaj în care sincronizarea este decisivă. a fi inventiv sau inovator nu este suficient. capacitatea şi fondurile necesare pentru a dezvolta proiecte proprii. Ele au pregătirea. Firmele aflate în ipostaza de adaptare folosesc. 178 .). Este necesară abilitatea de a interpreta cerinţele pieţei şi de a aduce produsele şi/sau serviciile pe piaţă în timp util şi la costuri competitive. Succesul lor provine din abilitatea de a depăşi competiţia şi de a câştiga avantaje semnificative sau din capacitatea de a crea noi pieţe. Totuşi. b) Firmele aflate în ipostaza de adaptare sunt acelea care au făcut deja din tehnologiile informaţionale un element esenţial al activităţii lor de planificare. Asemenea firme sunt lideri agresivi în ramuri dinamice. strategiile lor includ încurajarea managementului în sensul utilizării noilor tehnologii.achiziţionarea unei firme mai mici.

c) înţelegerea modurilor în care tehnologiile informaţionale pot fa aplicate la realizarea sau îmbunătăţirea strategiei de afaceri a firmei. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare. investitorii trebuie.O firmă individuală se poate încadra în oricare dintre cele trei ipostaze. preferinţele consumatorilor. d) estimarea factorilor de mediu ce reflectă schimbările în structura industriei. e) Instalarea de aplicaţii strategice sau introducerea produselor p piaţă. în acord cu liniile de produse şi corespunzător aplicaţiilor tehnologiei informaţionale în aceste domenii. de asemenea. să fie pregătiţi să-şi definească beneficiile aşteptate din investiţi şi să se asigure că acestea vor fi într-adevăr obţinute. dar cu diferenţe considerabile în modul de aplicare. a abilităţii sale de a utiliza tehnologiile informaţionale reprezintă chei pentru a face faţă pericolelor ce pot apărea din partea concurenţilor. de adaptare şi de invenţie. Etapa de evaluare constă în: a) evaluarea poziţiei adoptată şi a metodei folosite de concurenţi. Investirea eficientă resurselor firmei este necesară pentru obţinerea unei poziţii mai avantajoase. Pentru o utilizare cu succes a tehnologiilor informaţionale în vedere obţinerii de avantaje competitive. pentru a obţine avantaje competitive. d) elaborarea detaliilor planificării şi implementării. firma trebuie să repete aceste două etape în mod continuu. b) evaluarea poziţiei firmei privind tehnologiile informaţionale curente. După cum se va arăta în continuare. Fiecare pas al etapelor de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale asigură o capacitate vitală de a lua deciziile de management şi o utilizare perfecţionată a tehnologiilor.6. după cum urmează: 1. Majoritatea firmelor experimentează unul sau mai mulţi paşi enumeraţi anterior. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţiile în domeniu. Etapa planificării/dezvoltării/implementării presupune: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. Obiectivul este de a efectua aplicaţiile conform cu nevoile firmei. 8. de adoptare. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţional pentru a obţine avantaje competiţionale. 2. căutând să dezvolte resursele. Evaluarea obiectivă a poziţiei firmei vis-a-vis de concurenţă. dezvoltarea utilizarea tehnologiilor şi condiţiile economice globale.2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale Firmele îşi pot maximiza beneficiile obţinute din tehnologiile informaţionale parcurgând două etape de dezvoltare a tehnologiilor. 179 . O strategie de succes privind tehnologiile este integrată în strategia globală de afaceri a firmei.

Este posibil să se afle despre utilizarea tehnologiilor informaţionale de către concurenţi prin observări externe. c) înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. Articolele de specialitate din domeniul comercial descriu utilizarea inovativă a tehnologiilor informaţionale de către anumite firme. a) Evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. Pe scurt.8. o analiză a acestor pericole este o bună cale de a atrage atenţia conducerii asupra rezultatelor şi nevoilor. iar studierea acestora poate dezvălui modul în care sunt utilizate noile tehnologii. aspectele economice ale domeniului lor de activitate şi eventualele pericole din partea concurenţei. identificarea şi caracterizarea aplicaţiilor majore ale tehnologiilor informaţionale. producătorii şi distribuitorii află rapid despre noile aplicaţii. sau pentru a detecta utilizări noi ale tehnologiilor deja existente. 1 Paşii etapei de evaluare Pentru a obţine avantaje pe piaţă prin alicarea tehnologiilor informaţionale. astfel încât să nu fie nevoie de un spionaj în acest sens. Astfel. analiza 180 . Produsele sau serviciile noi pot fi analizate pentru a se identifica eventualele tehnologii nou introduse. Din acest motiv. în general. Mai întâi este necesară înţelegerea domeniului în care firma îşi desfăşoară activitatea şi a mediului competitiv al acestui domeniu.6. Pot fi adunate suficiente date publice despre poziţia concurenţilor. Ameninţările concurenţei asupra produselor şi serviciilor firmei. Clienţii. Noii angajaţi pot fi chestionaţi la angajarea într-o firmă. Aceste informaţii trebuie actualizate cel puţin o dată pe an şi aduse la cunoştinţa conducerii. pot proveni din câteva surse primare şi secundare. ei pot să înţeleagă. sunt necesare: identificarea şi descrierea punctelor slabe sau tari ale produselor sau serviciilor principalilor concurenţi. d) evaluarea factorilor de influenţă. pentru a asigura acesteia suportul necesar procesului de luare a deciziilor. corelate cu tehnologiile informaţionale.3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive Indiferent dacă managerii de la nivelele ierarhice superioare înţeleg sau nu tehnologiile informaţionale. identificarea puterii tehnice şi financiare şi a abilităţii principalilor concurenţi de a investi în tehnologii informaţionale. trebuie parcurşi următorii paşi care concură la realizarea strategiei de dezvoltare şi implementare a tehnologiilor: a) evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. b) evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale.

Mai întâi. b) Evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. 181 . care pot fi utilizate pentru obţinerea de avantaje competitive peste trei sau cinci ani. Evaluatorii trebuie să fie la curent cu proiectele de dezvoltare. serviciilor. Evaluarea poziţiei faţă de tehnologiile informaţionale necesită un punct de vedere obiectiv privind utilizarea de către firmă a acestor tehnologii şi capacitatea firmei de a devansa competiţia. La fel de importantă este şi obţinerea unei perspective clare asupra produselor şi serviciilor firmei şi asupra evoluţiilor majore de pe piaţă. c) Înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. personalul şi alte resurse utilizate în cadrul acestei aplicaţii. evaluatorii trebuie să creeze o imagine a poziţiei firmei faţă de tehnologiile informaţionale şi să realizeze o comparaţie estimativă a acestei poziţii faţă de cea a concurenţilor. hardware-ul calculatoarelor. vârsta aplicaţiei software şi mentenanţa şi flexibilitatea acesteia. Principalele sarcini sunt: analiza tehnologiilor informaţionale existente care pot fi utilizate pentru obţinerea unui avantaj competitiv în prezent. evaluatorii trebuie să schematizeze proiectul de implementare a tehnologiilor sau produselor informaţionale. Trebuie evaluate cunoştinţele personalului privind funcţiile fiecărei aplicaţii. generate de cererea de pe piaţă sau de dezvoltarea tehnologiilor. fie a unui consultant cu o bună pregătire în domeniu. performanţele sale în satisfacerea nevoilor existente sau potenţiale. Din acest motiv. evaluatorii trebuie să determine aptitudinile şi experienţa programatorilor şi metodele şi instrumentele folosite pentru proiectarea şi implementarea aplicaţiilor. Apoi. Acest pas necesită cunoaşterea activităţilor desfăşurate de firmă. pentru a putea determina aptitudinile programatorilor de a realiza proiecte de management şi capacitatea acestora de a înţelege nevoile utilizatorilor. a specificului de activitate etc. care vor fi folosite. identificarea potenţialelor schimbări în aplicaţiile curente. evidenţiind problemele care pot afecta capacitatea aplicaţiei de a-şi îndeplini obiectivele. evaluarea ar trebui să fie responsabilitatea fie a unui grup independent din cadrul firmei.acestor surse poate asigura o înţelegere solidă a modurilor în care concurenţa utilizează tehnologiile informaţionale. a produselor. Acest proiect de implementare a tehnologiilor trebuie să includă funcţiile aplicaţiei. precum şi instrumentele tehnologiilor informaţionale. responsabile de dezvoltarea aplicaţiilor din domeniul tehnologiei informaţionale. telecomunicaţiile. nivelul tehnologiei. identificarea potenţialelor aplicaţii ale tehnologiilor curente sau viitoare şi modul în care aceste aplicaţii pot afecta concurenţa. analiza unor modificări anticipate în tehnologiile informaţionale sau a unor noi dezvoltări ale acestora. În final. Evaluarea trebuie să depăşească eventualele atitudini defensive ale departamentelor din cadrul firmei.

Mediul de operare prezintă o serie de pericole şi oportunităţi. efectele economiei globale asupra balanţei comerciale. Firmele implicate în activităţi privind tehnologiile informaţionale vor avea nevoie de serviciile unor cercetători ştiinţifici şi specialişti de marketing. Această investigaţie trebuie corelată direct cu obiectivele activităţii desfăşurate. Elementele principale de analizat aici sunt: tehnologia. Asemenea factori extern pot influenţa abilitatea organizaţiilor de a finaliza planurile de investiţii sau necesitatea de a investi într-un mediu concurenţial în schimbare. d) Evaluarea factorilor de influenţă. Managementul are nevoie de această capacitate pentru a evalua alternativele de investiţii. Acest pas constă în sintetizarea rezultatelor din etapa de evaluare. iar dacă firma are mai mult 182 . şedinţele informative trebuie să aibă loc periodic pentru a se putea lua rapid decizii când apar opţiuni noi. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. datorită faptului că ciclul de producţie în aceste domenii se întinde pe o perioadă mult mai lungă. Utilizând aceste rezultate. e) testarea pieţei. producătorilor. care sunt capabili să conceapă noi utilizări pentru tehnologiile informaţionale. Estimarea schimbărilor de tehnologie se va face atât pe termen scurt. care examinează modificările în rândul cumpărătorilor. De aceea. Producătorii şi vânzătorii de calculatoare şi telecomunicaţii au nevoie chiar de mai mulţi ani pentru a face estimări. produselor substituente şi noile apariţii pentru a evalua impactul lor asupra lanţului valoric şi asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor. furnizorilor. Alte elemente importante pentru urmărirea mediului extern sunt climatul legislativ şi politic. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. 2 Paşii etapei de planificare/dezvoltare/implementare Această etapă de planificare/dezvoltare/implementare presupune parcurgerea următorilor paşi: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. asupra investiţiilor etc. cât şi pe termen lung.Pentru firmele ce nu sunt implicate în afaceri cu calculatoare sau telecomunicaţii. aceste sarcini necesită asistenţa unor analişti şi ingineri specializaţi în sisteme informaţionale. Schimbările în structura industriei pot fi analizate conform modelului lui Michael E. g) reluarea periodică acestor paşi de la a) la g). a) Identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. structura domeniului şi factorii externi economici şi politici. Eventualele utilizări de tehnologii informaţionale pot fi estimate pentru treicinci ani. firma poate identifica domeniile în care folosirea îmbunătăţită a tehnologiilor informaţionale conduce la cele mai bune rezultate. Porter din anul 1985. d) elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. perioadă suficientă pentru a dezvolta aplicaţiile.

Pe baza priorităţilor şi a nivelului fondurilor stabilite iniţial. intrările pe piaţă. altele pot fi supuse direct implementării. Un plan general de implementare trebuie să determine atingerea obiectivelor 183 . de asemenea. trebuie identificate îmbunătăţirile infrastructurii necesare pentru a înlătura pericolele sau pentru a profita de oportunităţi apărute. cash flow-ul. Apoi. oportunităţile care trebuie evaluate având în vedere profitul estimat. ar trebui estimate şi comparate costurile şi beneficiile probabile aferente fiecărui pericol. pentru produse şi servicii. Fiecare tip de firmă. profiturile. Urmează stabilirea unei liste finale a elementelor necesare pentru dezvoltarea şi implementarea tehnologiei informaţionale. Ameninţările importante din partea altor surse trebuie tratate într-o manieră similară. b) Dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. informaţiile trebuie separate şi trebuie efectuată o analiză pentru fiecare domeniu principal de activitate. sau care dezvolte tehnologii specifice produselor sau serviciilor. Aceste opţiuni trebuie evaluate din punctul de vedere al strategiei întregii firme. trebuie detaliată abilitatea firmei de a face faţă concurenţei. în primul rând. Ca pas final al acestui proces. În sfârşit. sau prin dezvoltare internă. De asemenea. În cele din urmă. c) Dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. poate fi creat un plan care îmbunătăţească infrastructura tehnologiilor informaţionale. Pericolele ar trebui estimate în funcţie de probabilitatea lor de producere şi de impactul potenţial asupra situaţiei financiare a firmei sau asupra poziţiei acesteia pe piaţă. la identificarea acelor domenii care necesită o atenţie sporită. Cunoaşterea pericolelor şi oportunităţilor trebuie folosită. investiţiile ce trebuie realizate şi impactul asupra produselor existente. trebuie specificat criteriul de măsurare a performanţelor. sau linie producţie . Anumite elemente necesită cercetare. Trebuie descrise modalităţile prin care competitorii folosesc la maxim tehnologiile informaţionale în aceste domenii şi.aflate în postura de adaptare. cota de piaţă. dezvoltare iniţială. Managementul firmei trebuie să revizuiască rezultatele investigaţiilor. Exemple în acest sens sunt indicatorii specifici cantitativi sau calitativi privind economiile.decât un domeniu de activitate. trebuie identificate şi analizate noile utilizări ale tehnologiilor informaţionale avansate. sau chiar o analiză înainte ca implementarea finală să fie aprobată. de adoptare sau de inventator necesită niveluri diferite de analiză. să stabilească priorităţile şi să aloce fonduri pentru tehno1ogii informaţionale mai avansate şi pentru dezvoltarea de aplicaţii într-un context economic marcat de constrângeri şi perspective. securitatea împotriva pericolelor din partea concurenţei. Această îmbunătăţire sau dezvoltare poate fi făcută prin achiziţionarea de hardware şi instrumente software. trebuie identificate noile oportunităţi şi eventualele căi de diversificare.

f) Evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. sau să coreleze tehnologia de investiţii cu rezultatele obţinute. o operaţie pilot este adesea folosită pentru a determina dacă aplicaţia satisface nevoile utilizatorilor. Investiţiile în tehnologii informaţionale cuprind următoarele categorii: de bază. din mai multe puncte de vedere. Evaluarea rezultatelor obţinute ca urmare a 184 . migrarea către noile aplicaţii poate dura câteva luni. strategia. Trebuie specificate obiectivele. Adesea. e) Testarea pieţei poate fi în atenţia conducerii firmei dacă se doreşte dezvoltarea produselor. Prin creşterea abilităţilor sale de a utiliza tehnologiile informaţionale firma acoperă o multitudine de obiective. d) Elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. Eforturile de dezvoltare în cadrul unei firme extinse pot fi împărţite între câteva departamente de bază. câteva firme importante aplică şi unele dintre conceptele prezentate. pentru acomodarea noilor tehnologii şi pentru obţinerea rezultatelor dorite. tactice şi strategice. resursele necesare. structura organizatorică necesară pentru a susţine îmbunătăţirile. este necesară modificarea sistemelor informatice de dezvoltare a infrastructurii. interpretările. în caz contrar se menţine legătura cu furnizorul de tehnologie informaţională o perioadă îndelungată de timp. rezultatele aşteptate.firmei în domeniul tehnologiilor informaţionale. implicarea resurselor non-tehnice. calculatoarele şi mijloacele de telecomunicaţii. departamentele din cadrul unei firme au interese şi funcţii diferite în procesul de implementare. iar efortul total poate avea şi anumite deficienţe. Totuşi. fiecare cu misiuni şi obiective diferite. Dacă aplicaţia este internă. Dacă dezvoltarea a rezultat dintr-o aplicaţie internă a sistemului informaţional. software-ul disponibil pentru suportul aplicaţiilor. resursele managementului proiectat. Problemele neidentificate sau necorectate în cadrul procesului de testare vor apărea de această dată. După alocarea fondurilor se poate trece la îmbunătăţirea infrastructurii tehnologiilor informaţionale şi la planificarea detaliată a aplicaţiilor. pentru a se ajunge la rezultatele dorite. Firma contează pe programele sale strategice multianuale pentru a obţine profituri însemnate din investiţiile în tehnologii informaţionale. înainte ca implementarea să fie permisă. Decizia de implementare a proiectelor care vor conduce firma sau unele departamente ale acesteia la niveluri tehnologice mai înalte trebuie să vizeze: resursele de personal şi aptitudinile acestuia. Acest lucru necesită mulţi ani de eforturi. metodele şi instrumentele de dezvoltare a aplicaţiilor. În timp ce multe firme trec prin toate etapele fundamentale ale planificării. câteva încearcă să aplice o anumită strategie. metodele şi instrumentele de planificare a controlului. punctele critice. În asemenea cazuri.

se evidenţiază doar ceea ce există. Evenimentele externe pot necesita schimbări în tactică sau în produse. integrarea se făcea pe verticală. Multe firme în care. este necesară o perioadă şi mai mare de timp. prin cumpărarea şi asamblarea componentelor în 185 . 8.7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Una dintre problemele cele mai atent studiate este tendinţa de a reflecta sistemul informaţional printr-o analiză din interiorul acestuia. Este la fel de important ca estimările competitive să fie continuate şi îmbunătăţite. g) Reluarea periodică a acestor paşi sau cicluri este necesară pentru a păstra o poziţie competitivă. Astfel de firme se numesc “firme modulare” şi se caracterizează prin investiţii minime în aparatură şi dispozitive. “Criteriul succesului” trebuie identificat în momentul în care proiectul este aprobat şi trebuie aplicat utilizând una dintre numeroasele metodologii existente pentru evaluarea beneficiilor obţinute prin implementarea tehnologiei. Rezultatele investigaţiilor şi fazelor planificării descrise anterior reprezintă un plan strategic pentru utilizarea competitivă a tehnologiilor informaţionale la un moment dat. Firmele trebuie să actualizeze permanent estimările asupra rezultatelor obţinute ca urmare a investiţiilor în tehnologii. astfel ca informaţiile să fie folosite pentru îmbunătăţirea metodologiei de planificare. pe măsură ce firmele îşi reîndreaptă atenţia asupra activităţilor de bază. testul de piaţă poate precede apariţia pe piaţă a produsului sau serviciului respectiv. Dacă s-a realizat şi o modificare a profilului activităţii. în trecut.acestei aplicaţii nu este posibilă decât după trei sau poate şase luni. în loc să se evidenţieze şi influenţele externe care schimbă atât managementul firmei cât şi pe cel al sistemului informaţional. O parte din aceşti factori externi pot avea influenţe importante. Dacă dezvoltarea a avut ca rezultat un serviciu sau produs nou sau îmbunătăţit. ceea ce reprezintă un alt element de importanţă pentru firmă. O estimare iniţială a succesului sau a eşecului produsului sau serviciului nou poate determina schimbări în structura bunului sau serviciului sau chiar retragerea acestuia de pe piaţă. O evaluare finală nu este posibilă decât după câteva luni de la lansarea pe piaţă. Structurile firmelor se schimbă. Astfel. astăzi încearcă să scape de părţile care nu sunt suficient de valoroase şi achiziţionează în schimb componente de producţie.

Aceste noi abordări ale arhitecturii afacerii apar din nevoia de a vedea firma şi unităţile de afaceri ca pe nişte “întreprinderi extinse care includ atât furnizorii. firmele tradiţionale devenind învechite. Având în vedere rapiditatea ritmului de dezvoltare a serviciilor şi a produselor. sociale şi recreative. De asemenea. Metoda de management Just In Time (JIT) presupune ca furnizorii să aibă acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor. pe măsură ce consumatorii şi furnizorii devin participanţi importanţi în luarea deciziilor privind serviciile şi produsele oferite de firmă. clienţii şi chiar cu concurenţii de peste graniţă.). Această eră a fost numită şi „era computerelor omniprezente”. chiar şi o meserie poate deveni adesea “meserie virtuală”. prin furnizarea la timp a materialelor. angajaţii devin indispensabili în mecanismul funcţionării firmei. în care cunoştinţele în domeniul calculatoarelor sunt din ce în ce 186 . Atributele unei firme virtuale sunt: cea mai avantajoasă dintre toate. Înseamnă că o societate. Firmele din toate domeniile măresc gradul de utilizare a furnizorilor externi de componente de producţie. Începând cu această perioadă. la buna desfăşurare a procesului de vânzare. asupra cercetării-dezvoltării şi asupra marketingului. legături electronice strânse cu partenerii de afaceri (furnizori.aşa fel încât resursele să se concentreze asupra proiectării produselor. cât şi clienţii ca parte a activităţii firmei. s-a intrat într-o eră a colaborării. Astfel. Întreprinderile extinse sunt o realitate începând cu anii ‘90. din punct de vedere al competiţiei şi al achiziţiei. În categoria acestor firme intră atât noile firme care s-au format pe baza acestor principii. pentru a putea contribui. care se reflectă în activităţile desfăşurate şi în sistemele informaţionale utilizate. cât şi vechile firme care s-au restructurat. Alt nume dat acestei abordări economice este cel de “firmă virtuală”. Computere omniprezente înseamnă mai mult decât aşteptările ca sistemele de calcul să susţină toate funcţiunile economice şi că toate computerele portabile şi comunicaţiile să susţină aplicaţiile economice. interdependenţe cu colaboratorii şi partenerii. pentru a putea programa livrările. distribuitori etc. alianţe în schimbare. parteneriate oportune. ceea ce presupune existenţa unor relaţii bazate pe încredere. cooperarea cu furnizorii. ne confruntăm şi cu schimbări majore ale modului în care oamenii lucrează şi trăiesc folosind calculatoarele şi comunicaţiile. Furnizorii supermaketurilor şi ai magazinelor de vânzare cu amănuntul au acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor şi al vânzărilor realizate de clienţii lor. Compania virtuală este descrisă ca o firmă care-şi extinde influenţa ascendent prin furnizori şi descendent prin canale de distribuţie până la utilizatorul final sau până la consumator.

deseori utilizând obiecte1 realizate de specialiştii în domeniul tehnologiei informaţionale. Reacţii faţă de factorii care conturează noul model. astfel încât avantajul competitiv al eventualelor aplicaţii ale tehnologiei informaţionale să poată influenţa strategia unităţii de afaceri. De asemenea. d) o nouă dezvoltare a serviciilor. apartenenţa era incertă. din reproiectarea proceselor de producţie. Reacţiile la elementele deja descrise au condus la conturarea unui nou model de sistem informaţional. încât nici o entitate nu putea să-şi declare proprietatea. c) creşterea surselor externe de informaţii. Din tehnici precum managementul calităţii şi managementul securităţii informaţiilor s-a tras concluzia că responsabilitatea nu poate fi alocată fără autoritatea dată de proprietate. care optimizează procesele de producţie. strategia sistemului informaţional trebuie să se potrivească cu strategia unităţilor de afaceri. 1 Obiectele reprezintă unităţi discrete ale sistemelor informaţionale care conţin proceduri şi date şi care pot fi refolosite în mai multe aplicaţii. Ca rezultat. este faptul că strategia sistemului informaţional trebuie să urmeze aceeaşi linie cu strategia firmei. pentru a fi cu adevărat eficientă. se poate aştepta de la computere să execute comenzile cerute în modul dorit de aceasta. Aplicaţiile aveau atât de mulţi proprietari (organizaţii separate în cadrul aceleiaşi firme). nu este suficientă doar această “potrivire”. s-a observat că toate firmele trebuie să abandoneze modelul vechii structuri ierarhice a organizaţiei şi să adopte modelul organizării pe produs. a fost de multe ori lăsată în grija utilizatorilor.mai extinse. apartenenţa şi responsabilitatea care derivă din aceasta a devenit atât de difuză. Administratorii sistemului informaţional trebuie să devină parte integrantă a echipei manageriale. Ceea ce trebuie înţeles. când aplicaţiile integrate au fost realizate pentru a cuprinde întreaga firmă cu o singură unitate de sistem. a) Schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. 187 . Totuşi. Este din ce în ce mai clar că. Rezultatul s-a concretizat într-un răspuns slab la necesităţile individuale ale utilizatorilor şi. În trecut.. încât funcţionarea sistemului informaţional. în crearea unui sistem care nu era bine optimizat pentru a răspunde tuturor cerinţelor utilizatorilor din diferite unităţi de afaceri. în special întreţinerea acestuia. b) apariţia serviciilor publice de informaţii. e) schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. înseamnă că utilizatorii vor dori să creeze sau să proceseze propriile aplicaţii. care cuprinde următoarele elemente: a) schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. în acelaşi timp. De asemenea.

Rezultatul tendinţei de creştere a utilizării serviciilor comune constă în faptul că din ce în ce mai multe firme sau unităţi de afaceri vor căuta să opereze cu un număr redus de personal angajat cu carte de muncă pentru dezvoltarea sistemelor şi că adesea se poate întâmpla ca acestea să nu dispună de mainframe-uri sau de aplicaţii proprii. utilizarea consilierilor. fie serviciile sunt în domenii necompetitive. accesul la reţeaua internă. Utilizarea surselor externe de informaţii determină o tendinţă de creştere a utilizării serviciilor comune. Mai multe firme au adoptat conceptul de “servicii de calcul”. administrarea reţelelor cu arie largă de răspândire şi alte astfel de facilităţi.b) Apariţia serviciilor publice de informaţii. conform căruia un echipament de calcul satisface diversele nevoi de informatizare ale departamentelor unei firme în plus faţă de aplicaţiile comune prezentate anterior. de asemenea. În majoritatea ţărilor europene. stimulează. Această entitate poate fi reprezentată de “sisteme informaţionale comune” sau „telecomunicaţii comune”. d) O nouă dezvoltare a serviciilor . dificultatea reducerii personalului (datorată legilor de protecţie socială). cum ar fi poşta electronică. încurajează utilizarea substanţială a consilierilor şi a specialiştilor în dezvoltarea/implernentarea de sisteme cu contract de colaborare. c) Creşterea surselor externe de informaţii. costul dezvoltării independente a productivităţii este mare pentru o singură firmă. Sursele externe de informaţii pot fi definite ca incluzând consultanţă. Unele resurse sau aplicaţii depăşesc unităţile de afaceri sau procesele de producţie. distribuţia extinsă a accesului la informaţii este necesară pentru succesul activităţii participanţilor şi este dificil sau imposibil de realizat de unul singur. transfer al datelor în reţea şi administrarea reţelelor de comunicaţii prin voce (voice communication network) etc. serviciile informaţionale pentru a rula aplicaţii pentru care nu au suficientă capacitate locală. În cazul câtorva dintre aceste aplicaţii. În multe alte ţări. fie diminuarea costurilor depăşeşte avantajele competitive ale operaţiunilor realizate în cadrul firmei. combinată cu variaţia cerinţelor de dezvoltare ale sistemelor de prelucrare. de asemenea. e) Schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. operaţiuni computerizate. Administratorii reţelelor informaţionale din marile 188 . dezvoltare de aplicaţii. lipsa acută de personal specializat şi foarte bine pregătit. Departamentele folosesc. apartenenţa trebuie să se regăsească într-o entitate comună. Serviciile comune şi utilizarea serviciilor specializate este atractivă pentru că: se oferă posibilitatea de a furniza servicii cu costuri substanţial mai mici decât dacă ar fi utilizate resurse interne. întreţinerea şi actualizarea aplicaţiilor. care pot fi clasificate ca “utilităţi” în acelaşi sens în care telefonul este o utilitate. în condiţiile în care cererea scade.

sistemul informaţional trebuie să le urmeze. Odată cu descentralizarea unităţilor de afaceri. Pentru aceasta trebuie regândite: a) dezvoltarea sistemelor. h) standardele şi 189 . organizarea şi coordonarea sistemului informaţional trebuie la rândul lor schimbate. f) comunicaţiile. va exista tendinţa de a dezvolta birocraţie a sistemului informaţional. 8. a fost adoptat acelaşi model de conducere. al dezvoltării aplicaţiilor şi al nivelului resurselor disponibile utilizatorilor. dacă dispunerea strategică a sistemului informaţional variază în funcţie de necesităţi. însă. simplul control al costurilor nu este semnificativ. g) securitatea informaţiilor. accentul punându-se pe planificarea detaliată şi pe alocarea de resurse. Un astfel de control nu va determina creşterea valorii sistemului informaţional şi nici nu va justifica realizarea unui sistem informaţional mai performant. Când costurile sistemelor informaţionale devin părţi controlabile direct la nivelul fiecărei unităţi de afaceri. Planificarea şi controlul resurselor informaţionale trebuie realizate de persoane care sunt direct responsabile de profitabilitatea utilizării lor. c) managementul informaţional. d) suportul informaţional. sau pentru schimbarea acestora. b) operaţiunile computerizate.firme sunt obişnuiţi să coordoneze planificarea tactică şi strategică a sistemului informaţional. dacă nu pot fi corelate costurile sistemelor informaţionale cu profitabilitatea. pe acoperirea costurilor de la utilizatori şi pe detalierea justificărilor pentru modificarea aplicaţiilor. Atâta timp cât sistemul informaţional este văzut de manageri doar ca un cost de afaceri. ele vor varia proporţional cu veniturile. realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi controlul utilizării tehnologiei. acest model reflectă fie o mentalitate de “mainframe”. Controlul total al costurilor sistemelor informaţionale rămâne în continuare o preocupare. fie tendinţa sistemului informaţional de a copia modelul de organizare al firmei părinte.8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Ca urmare a descentralizării firmelor şi a dezvoltării unităţilor de producţie. însă la nivelul unităţii de afaceri. Totuşi. un control strict al costurilor poate fi un factor negativ pentru succesul afacerii. e) suportul tehnic. De fapt. Pe măsură ce aceste modele de organizare se schimbă.

Nevoile utilizatorilor de a avea acces la informaţii vor conduce la crearea de noi funcţiuni şi la introducerea de noi specialişti care să sprijine procesele informaţionale din cadrul firmelor. a creării cadrului necesar personalului angajat de a-şi realiza o carieră pe termen lung. cum ar fi analiza şi programarea centralizată. a menţinerii standardelor cu cele de la nivelul firmei. constă în reducerea costurilor şi creşterea eficienţei. Aceste schimbări privesc managementul tehnologic.către sistemele distribuite client-server şt către consolidarea centrelor de date . Analiştii şi programatorii se familiarizează cu personalul. 190 . a) Dezvoltarea sistemelor. ataşamentul acestor unităţi faţă de organizaţia mamă. reproiectarea aplicaţiilor existente şi dezvoltarea de software se îndreaptă spre medii client-server. problemele şi cerinţele utilizatorilor. deoarece activităţile care implică noi aplicaţii. care dispun de mainframe-uri mari. creşterea fluxurilor de informaţii interne şi externe este prea mare pentru utilizatorii individuali. multe oportunităţi de consolidare a centrelor de date există. a acumulării de noi cunoştinţe de specialitate. managementul sistemului informaţional va trebui să aibă în vedere necesităţi ignorate timp îndelungat. Se preconizează că dezvoltarea viitoare a sistemelor va fi descentralizată şi transferată în sarcina unităţilor de afaceri.care sunt în realitate părţi ale aceluiaşi fenomen de restrângere.i) planificarea strategică. Aproape fiecare opţiune organizaţională. analiza şi programarea descentralizată etc. reducând astfel eforturile suplimentare datorate multiplelor centre de date c) Managementul informaţional. necunoscând toate metodele sau toate sursele de obţinere a informaţiilor. coordonare şi suport tehnic comune. Dezavantajele cele mai importante constau în dificultatea introducerii de noi tehnologii şi metode. Mai mult. În realitate. sau necesităţi care vor apărea prin implementarea noului model de management al sistemului informaţional. Avantajul cel mai important ai dezvoltării descentralizate a sistemelor este. a fost încercată la un moment dat de o firmă sau alta. managementul calităţii. Raţiunea pentru consolidarea centrelor de date. analiza descentralizată şi programarea centralizată. de multe ori. Fiecare dintre aceste dezavantaje pot fi atenuate prin planificare. b) Operaţiunile computerizate. cei care lucrează cu tehnologie au dificultăţi în accesarea informaţiilor. managementul informaţional. Se observă manifestarea a două tendinţe aparent contradictorii . Din nevoia firmelor de a transfera informaţiile importante între manageri şi specialişti interesaţi. au apărut un nou concept şi o nouă funcţie: director al managementului informaţional. fără îndoială. fiecare dintre aceste opţiuni având avantaje şi dezavantaje care au fost explorate în literatură.. La baza acestei funcţii stau următoarele aspecte: pentru firmele puternic tehnologizate.

de asemenea. Noile responsabilităţi pot include coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale în reţeaua existentă în firmă. instalarea de noi echipamente şi reconfigurarea echipamentelor. Suportul tehnic utilizat în viitor într-un mediu larg. nevoii de distribuţie a unor activităţi şi centralizării altora. stabilirea standardelor şi a procedurilor pentru clasificarea. ei devin utilizatori mult mai bine pregătiţi ai serviciilor oferite de sistemul informaţional. evaluarea noi lor tehnologii sau produse. Suportul tehnic poate. rolul suportului tehnic se schimbă dramatic. complex şi eterogen poate fi organizat şi regăsit în diferite locuri. Realizarea acestui lucru are două mari avantaje pentru sistemele informaţionale: creşte satisfacţia utilizatorilor. iar acum încearcă să-şi asiste utilizatorii prin furnizarea unor servicii hot-line. Suportul tehnic are rol de interpretor între vânzătorii de echipament şi/sau de soft şi utilizatorii acestora. care să-i ajute pe utilizatori să devină mult mai eficienţi. d) Suportul informaţional oferit utilizatorilor. să asigure sprijinul şi pregătirea utilizatorilor din diferite departamente. Printre atribuţii se numără: definirea pentru furnizorii de sistem informaţional a cerinţelor de regăsire şi stocare a informaţiilor venite din partea clienţilor. e) Suportul tehnic. de divizii sau de întreprinderi: furnizarea suportului tehnic care să depăşească cunoştinţele tehnice ale utilizatorilor. pentru că sistemul informaţional devine mult mai folositor. clasificarea. îmbunătăţirea standardelor. Astfel. instruirea şi consilierea analiştilor de sistem. indexarea şi stocarea informaţiilor. înfiinţarea unui ”serviciu de urgenţă” prin care clienţii să semnaleze apariţia unor probleme de ordin tehnic. pentru a se asigura utilizarea de versiuni compatibile în toată firma. identificarea surselor interne şi externe de informaţii şi luarea măsurilor necesare accesării informaţiilor. consilierea tehnică a conducerii. datorită noilor responsabilităţi. pe măsură ce învaţă mai multe despre capacităţile şi constrângerile sistemului informaţional. Suportul tehnic presupune de obicei instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. utilizatorii devin mult mai capabili să definească cerinţele sistemului. rezolvarea problemelor datorate căderilor de sistem. Multe organizaţii cu sisteme organizaţionale centralizate au realizat deja importanţa utilizării unui suport informaţional propriu. indexare şi stocarea informaţiilor.Această funcţie trebuie înfiinţată la nivelul grupurilor funcţionale sau al proceselor care necesită accesul şi stocarea de informaţii. În noua organizare. astfel: La nivel de unităţi de afaceri. 191 .

De fapt. creşterea utilizării video-conferinţelor. din momentul în care şi-au centralizat managementul reţelei de comunicaţii şi au înţeles scopul şt utilitatea reţelei. eficienţa şi costurile scăzute sunt adesea rezultatul utilizării aceloraşi reţele pentru combinaţii între transmisia de date şi voce. funcţiunile managementului şi performanţele personalului angajat variază. instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. Deoarece comunicaţiile prin voce şi transferurile de date sunt foarte importante pentru utilizatori. este absolut obligatorie centralizarea acestor funcţii. s-au aflat într-o poziţie mai bună folosind surse externe de administrare a reţelelor. rezolvarea problemelor create de căderea aplicaţiilor software. evaluarea noilor tehnologii sau produse. pentru a permite clienţilor o cât mai bună conectare. această combinaţie este foarte importantă pentru adoptarea viitoare a tehnologiilor şi instrumentelor multimedia. în evaluarea şi selectarea echipamentelor şi a instrumentelor ş. îmbunătăţirea standardelor sistemelor informaţionale ale firmei. Managerii nu se vor mai implica în planificarea activităţii angajaţilor. 192 . folosirea telecomunicaţiilor în cadrul muncii. să stabilească criteriile de evaluare a performanţelor şi să monitorizeze performanţele furnizorilor. Managementul centralizat al comunicaţiilor permite încheierea mai multor contracte prin intermediari. Atunci când managementul telecomunicaţiilor utilizează sursele externe. Unele firme au descoperit că. şi mai mulţi bani. să încheie contracte. în acelaşi timp. managerii vor trebui să evalueze furnizorii. printre care se numără: creşterea volumului de informaţii schimbate. Cererea privind posibilităţi suplimentare de comunicare este determinată de câteva tendinţe şi aşteptări.instalarea sau reconfigurarea hardware-ului şi a reţelelor locale (LAN). La nivel de firmă: coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. să estimeze cererea viitoare. consilierea tehnică a conducerii. instruirea personalului care trebuie să acorde consultanţă tehnică personalului din departamente. În aceste aplicaţii. Folosind sursele externe.a. utilizare mai mare a transferurilor electronice de date. f) Comunicaţiile. coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. iar centralizarea cere câţiva astfel de specialişti. economisind. Numărul participanţilor în telecomunicaţii. al reţelelor de telecomunicaţii şi al administratorilor reţelelor de telecomunicaţii este foarte mic. Tehnologiile de comunicare şi mijloacele de comunicare stimulate de creşterea cererii utilizatorilor vor fi din ce în ce mai performante.

Raţionamentul standardelor constă în faptul că ele tind să reducă diversitatea rezultatelor. asigurarea confidenţialităţii informaţiilor în cadrul firmei. Standardele pentru hardware. cât şi specialiştii în sisteme informaţionale vor trebui să-şi asume responsabilitatea pentru asigurarea securităţii informaţiilor. software şi metodele de dezvoltare sunt o preocupare pentru administratorii sistemelor informatice. cum ar fi inteligenţa artificială. Securitatea informaţiilor din cadrul sistemului informaţional presupune: păstrarea disponibilităţii informaţiilor. 193 . cât şi coordonatorii sistemelor informaţionale să caute alternative printre potenţialii furnizori şi să creeze sau să adopte noi metode pentru dezvoltarea aplicaţiilor. asigurarea operativităţii răspunsurilor faţă de nevoile societăţii. atât utilizatorii. Standardele sunt folositoare pentru: asigurarea abilităţii de a distribui informaţiile între membrii unui grup care au cerinţe comune de accesare a informaţiilor. Această schimbare va avea în vedere o nouă filozofie pentru standardele privind tehnologia informaţională ale firmelor. Datorită creşterii distribuirii resurselor de prelucrare a informaţiilor se înregistrează o necesitate crescândă de stabilire a funcţiilor ce trebuie centralizate. reducerea complexităţii (şi în cele din urmă a costului) asigurării interconectivităţii mai multor utilizatori care trebuie să comuniceîntre ei. Având în vedere toţi aceşti factori. responsabilitatea pentru dezvoltarea. Noile aplicaţii folosesc tehnologii avansate. determinând reducerea costurilor. prelucrarea imaginilor. Într-un nou mediu al managementului sistemelor informaţionale. determinând atât utilizatorii. unităţile de afaceri consideră că standardele firmei le limitează posibilitatea de a răspunde cererii de competitivitate şi schimbărilor pieţei. fac mai uşoară întreţinerea tehnică. reduc numărul de specialişti necesari pentru suportul tehnic. Pe de altă parte. care acţionează conjugat cu descentralizarea resurselor sistemelor informaţionale. promulgarea şi aplicarea standardelor va trebui schimbată radical. În viitor. stocării şi transmiterii acestora. a celor care trebuie dispersate şi a celor care nu ţin de securitatea informaţiilor. asigurarea integrităţii informaţiilor în timpul procesării. Astfel. standardele stabilite greşit pot paraliza activitatea unei organizaţii printro mai mare birocraţie. filozofie care poate fi definită ca “standarde prin excepţii” şi ca “standarde impuse de bună voie Regândirea standardelor necesită restabilirea premiselor pe care acestea se bazează. h) Standardele. pe de o parte. standardele stabilite corect reduc complexitatea operaţiunilor.g) Securitatea informaţiilor. nu este surprinzător că standardele au devenit un aspect important de discuţie în majoritatea firmelor. În firmele cu profil de activitate diversificat.

administratorul reţelei informatice este responsabil de planificarea strategică a sistemului informaţional pentru acestea. planificarea se realizează ţinând seama de cerinţele necesare desfăşurării proceselor de producţie relevate de sistemul informaţional. sunt considerate ca alte tipuri de unităţi de afaceri. Planificarea strategică a tehnologiei informaţionale se va realiza în principal la nivelul unităţilor de afaceri. Dacă funcţiunile firmei. În noul model. decât asupra activităţilor operaţionale. sarcinile administratorului sistemului informatic sunt mai de grabă orientate asupra politicii şi strategiei. Planificarea strategică a sistemului informaţional în firmele mari trebuie să se realizeze la două niveluri. După ce au permis adoptarea şi dezvoltarea unor sisteme diferite la nivelul unităţilor de afaceri. Aceste consideraţii arată că pentru diferite unităţi de afaceri. Dacă premisele prezentate sunt adoptate. în contextul în care sistemul informaţional susţine planificarea strategică pentru unităţile de afaceri şi pentru firmă ca întreg. aplicaţii sau resurse care fie sunt suport pentru întreaga firmă văzută ca o “comunitate”. Cea mai importantă planificare strategică se realizează la nivelul unităţilor de afaceri. cea financiară. pentru menţinerea avantajului competitiv al firmei. Aceasta înseamnă că activităţile administratorului sistemului informatic privind planificarea strategică vor fi concretizate în: planificarea pentru susţinerea funcţiunilor centralizate ale sistemului informatic. influenţarea strategiei firmei în vederea achiziţionării unei tehnologii informaţionale performante. i) Planificarea strategică. fie sunt necesare pentru operaţiunile unei firme văzută ca o entitate coerentă. Se poate vedea că standardele pot fi aplicate acelor funcţiuni. planificarea strategică ia o formă nouă. avizarea planurilor strategice privind sistemul informaţional al unităţilor de afaceri. majoritatea firmelor mari se confruntă cu greutăţi în standardizarea poştei electronice şi a transferului electronic de date. administratorul reţelei informatice poate acţiona în moduri diferite.asigurarea pertinenţei. La nivelul firmei. cât şi unităţilor de afaceri. procese sau funcţiuni din cadrul firmei se cer standarde diferite. cum ar fi cea contabilă. La acest nivel. iar al treilea devine minimizarea costurilor pe termen lung. Totuşi. planificarea politicii globale privind tehnologia informaţională a firmei. Problema există datorită faptului că nu se adoptă standarde comun atât firmei. 194 . acurateţei şi calităţii noilor aplicaţii dezvoltate sau achiziţionate de firmă. sau cea juridică. al doilea devine maximizarea abilităţilor unităţii de afaceri de a răspunde la cerinţele de schimbare a activităţii. primul argument în stabilirea standardelor devine identificarea comunităţilor de utilizatori.

stabilirea şi coordonarea cercetării şi dezvoltării privind tehnologia informaţională a firmei. asigurarea unor căi de dezvoltare a carierei personalului din sistemul informaţional. Având în vedere aceste evoluţii. 195 . Managerii trebuie să fie conştienţi de realitatea procesului de descentralizare. managementul sistemului informaţional va evolua atât la nivelul întregii firme. asigurarea capacităţii sistemului de a comunica efectiv informaţiile. cât şi la nivelul utilizatorului final al proceselor de afaceri şi al unităţilor de afaceri. care intenţionează să supravieţuiască schimbărilor de modele. ci şi utilizatorii sistemelor informaţionale. Totuşi. trebuie să se dezbare de concepţiile învechite. Funcţiile şi responsabilităţile administratorului sistemului informatic în ceea ce priveşte atingerea acestor obiective includ: participarea la conturarea şi dezvoltarea strategiei firmei. Puterea noilor administratori ai sistemelor informatice va veni din cunoştinţele tehnice şi economice şi din abilitatea de a le combina şi de a influenţa direcţiile strategice ale firmei şi ale unităţilor de afaceri. maximizarea eficienţei utilizării resurselor rare. În viitor.9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Viitorii şi actualii administratori ai sistemelor informatice. Firmele care. care a invadat toate organizaţiile.8. nu numai tehnologia conduce organizarea sistemelor informaţionale către descentralizare. se confruntă cu problema “centralizare versus descentralizare”. administratorii sistemelor informatice vor trebui să se concentreze asupra următoarelor obiective principale: creşterea abilităţii firmei de a câştiga avantaj competitiv din tehnologia informaţională. conducerea sistemului informaţional pe baza principiilor managementului calităţii. care se străduiesc să găsească cele mai bune căi de satisfacere a cerinţelor privind suportul informaţional şi al proceselor de producţie. coordonarea dezvoltării şi promulgării standardelor privind tehnologia informaţională la nivelul firmei. în mod curent. trebuie să realizeze că tehnologizarea puternică şi autorizarea pe termen lung a utilizatorilor finali sunt mai puternice decât orice dorinţă de control a managementului sistemului informaţional. asigurarea capacităţii sistemului de a evita întreruperile şi de a reveni în urma acestora.

oportunitate şi acurateţe. ci şi în ceea ce priveşte modalitatea în care acestea sunt livrate clienţilor externi şi interni.sprijinirea managementului IT. în restructurarea proceselor de producţie etc. Managementul aplicaţiilor informatice (SLM1). În aceste condiţii. Aceasta va cere ca furnizorii şi consumatorii de servicii să lucreze împreună. Managementul calităţii presupune ca serviciile sistemului informaţional să se caracterizeze prin relevanţă. pentru operaţiunile informaţionale şi cele de comunicare şi pentru dezvoltarea şi menţinerea aplicaţiilor. Managementul calităţii va trebui adoptat începând cu conducerea organizaţiei. sau aşa cum este. astfel încât obiectivele să fie atinse în mod constant. cât şi în cel al serviciilor. cu mici modificări. a unor metode de învăţare şi de monitorizare a rezultatelor. Din perspectivă operaţională. un sistem de control al stocurilor de materiale creat de o unitate de afaceri poate corespunde. Complexitatea gestionării aplicaţiilor informatice şi avantajele reutilizării software-urilor îi va forţa pe administratorii sistemelor informatice să inventarieze soft-urile într-o nouă manieră. aceasta înseamnă că trebuie stabilite dinainte criteriile de apreciere a serviciilor şi procedurile de raportare a rezultatelor. Implementarea şi coordonarea tehnicilor managementului calităţii vor necesita dezvoltarea unor proceduri. supravegherea securităţii informaţiilor la nivelul firmei. Din perspectiva dezvoltării sistemelor. urmărirea minimizării riscurilor de ordin tehnic şi economic. supravegherea proceselor informaţionale ale firmei. în definirea cerinţelor aplicaţiilor. care conţine trei elemente: posibilitatea ca aplicaţiile informatice dezvoltate de un proprietar să poată fi utilizate şi de alţi proprietari. pentru a-şi delimita clar rolurile şi responsabilităţile. se cere în plus ca utilizatorii să fie pregătiţi pentru a juca un rol important în planificarea strategică a sistemelor informaţionale. sistemele informaţionale sunt nevoite să adopte aceste tehnici. Noii administratori de reţea vor trebui să urmărească realizarea unui management al calităţii în sistemele informaţionale. de exemplu. cerinţelor altei unităţi de afaceri. Tehnicile managementului calităţii au fost aplicate cu succes în multe firme nu numai în ceea ce priveşte creşterea calităţii produselor obţinute. cât şi cu securitatea informaţiilor. Managementul calităţii este des asociat atât cu standardele. coordonarea printr-o funcţie a managementului aplicaţiilor informatice este necesară pentru 1 Software License Management 196 . atât în sectorul producţiei. însă va fi nevoie ca acest management să fie implementat până la nivelurile direct productive. Altă funcţie aliniată la standarde este gestionarea aplicaţiilor informatice.

asigurarea versiunilor controlului celor mai populare pachete de aplicaţii soft. Personalul din departamentul informatic trebuie să înveţe cum să introducă cu succes în firmă noile tehnologii informaţionale şi cum să restructureze avantajos procesele de afaceri. pentru că asigură la un preţ mai redus performanţe mai ridicate. vor reutiliza obiectele pentru a reduce durata şi costurile necesare dezvoltării aplicaţiilor. însă. trebuie anticipat că utilizatorii finali. managementul aplicaţiilor informatice poate coordona achiziţionarea celor mai populare pachete de aplicaţii soft. investind sute de milioane de dolari în tehnică de calcul şi în biblioteci uriaşe de aplicaţii informatice. flexibilitate crescută în proiectare etc. Obiectele.a se cunoaşte gradul de disponibilitate al unei aplicaţii şi capacitatea de reutilizare a acesteia. 197 . cât şi pentru producţie. în funcţie de mărimea unităţilor de afaceri şi de nevoile lor. coordonatorii sistemelor informaţionale sunt presaţi să ajute la îndeplinirea aceloraşi obiective prin eficienţă. capacităţi specializate ale aplicaţiilor. ca şi analiştii şi programatorii. vor fi coordonate şi controlate la nivelul acesteia. Noile tehnologii sunt atractive pentru administratorii sistemelor informatice. deoarece utilizarea programării orientate pe obiect câştigă teren. pentru a obţine cel mai bun preţ. Cerinţele economice au determinat adoptarea noilor tehnologii informaţionale. care trebuie să fie standard în întreaga firmă. Managementul tehnologiei. Managementul aplicaţiilor informatice poate fi stabilit atât la nivelul firmei. În plus. modele de dezvoltare a aplicaţiilor mai rapide. pe lângă facilităţile telecomunicaţiilor. reducerea costurilor şi responsabilitate. Multe firme au dedicat ani de zile dezvoltării şi implementării unor sisteme de prelucrare a datelor cu ajutorul mainframe-urilor. Ca urmare. Sistemele bazate pe mainframe-uri vor avea o importanţă majoră încă mulţi ani de acum încolo. în plus. în multe cazuri. cât şi la nivelul unităţilor de afaceri. departamentele informaţionale sunt insuficient pregătite pentru a putea realiza în întregime obiectivul de a introduce noile tehnologii în firmă. eforturile multor firme de a-şi restructura procesele de producţie au ca rezultat creşterea interesului pentru noile tehnologii informaţionale. SLM poate distribui noi versiuni de software pentru a asigura întreţinerea compatibilităţii acestora şi utilizarea celor mai recente versiuni aprobate. Mediul concurenţial îi va determina pe manageri să conştientizeze faptul că managementul tehnologiei este important atât pentru sistemul informaţional. prin utilizarea tehnologiilor informaţionale avansate.

Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

9.1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE

Aplicarea unui sistem unitar de evidenţă a distribuţiei mărfurilor, cu avantajele pe care acesta îl aduce, implică asigurarea unor condiţii minime specifice, de la producţie până la consumatorul final. Factorii de care depinde succesul introducerii sistemului de evidenţă prin utilizarea codului de bare sunt, legaţi şi de gradul de dezvoltare, de dotare şi de utilizare a verigilor care compun circuitul distribuţiei mărfurilor: 1. în domeniul producţiei bunurilor de consum, asigurarea utilajelor necesare porţionării, ambalării, împachetării şi/sau paletizării. 2. în domeniul transportului, asigurarea unui transport specializat, pe categorii de produse, care să permită mişcarea rapidă a mărfurilor, însoţite de documentele necesare. 3. în domeniul distribuţiei: nivelul de dezvoltare a reţelei comerciale de gros şi de detail, care să permită stocarea şi etalarea corespunzătoare a mărfurilor, precum şi introducerea sistemelor electronice de evidenţă a lor şi de încasare a contravalorii mărfurilor la casele de marcat din magazine; gradul de dotare a magazinelor şi a depozitelor de gros sau de tranzit, cu echipamente electronice care să permită citirea informaţiilor cuprinse pe un cod de bare, preluarea şi stocarea lor, precum şi obţinerea unor date necesare în procesul informaţional pentru management societăţii comerciale. 4. în domeniul schimbului electronic de informaţii, dotarea cu echipamente electronice de citire, stocare, prelucrare şi prezentare a tuturor informaţiilor privitoare la mărfuri.

198

9.1.1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei
Având în vedere că, în majoritatea cazurilor, codul de bare este inscripţionat pe ambalajul mărfii (sau pe eticheta acestuia), problemele care apar sunt mai mult de natură opţională a conducerii societăţii (de a introduce şi utiliza codul de bare). O dată depăşit acest impediment, după ce respectiva societate comercială a devenit membru EAN România şi i s-a alocat un cod, ea poate să treacă la tipărirea pe ambalajele produselor sale sau pe etichete a codului de bare corespunzător produselor pe care le fabrică.

9.1.2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri
Asigurarea unui transport de mărfuri specializat pe categorii de produse (şi mijloace de transport utilizate) permite ca mărfurile să ajungă în cel mai scurt timp (şi în cele mai bune condiţii) la destinaţie. După cum este cunoscut, managementul în lanţul de aprovizionare îşi concentrează efortul către scăderea imobilizărilor în stocuri şi asigurarea termenelor de livrare. Asigurarea numerotării cu cod de bare a articolelor (unităţi de consum) şi a unităţilor de expediţie creează premizele îndeplinirii obiectivelor evidenţiate mai sus. Ele presupun însă un flux de informaţii mai bine controlat atât în cadrul societăţilor sau al organizaţiilor cu caracter asociativ (patronate), cât şi în relaţiile dintre ele, în cadrul distribuţiei mărfurilor. Fluxurile informaţionale pot fi eficientizate prin identificarea mărfurilor aflate în lanţul distribuţiei. În prezent, când tot mai multe societăţi comerciale din producţia şi distribuţia mărfurilor şi-au rezolvat problema identificării produselor prin numerotarea articolelor, se poate vorbi şi de posibilitatea introducerii şi utilizării unui sistem de etichetare coerent tehnologic şi din punct de vedere conceptual. Afilierea acestor societăţi comerciale la EAN România, posibilitatea de a utiliza un sistem de simbolizare standardizat în lanţul de aprovizionare de la producător la transportator, distribuitor şi detailist, oferă avantajul de a urmări marfa pe tot parcursul ei. De exemplu, în practica internaţională se utilizează un standard pentru identificarea unică a containerelor de transport, cunoscut sub denumirea de "Serial Shipping Container Code (SSCC).

199

9.1.3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei
Distribuţia propriu-zisă, presupune mişcarea fizică a mărfurilor de la producător până la consumatorul final, aceasta constând în cel puţin două posibilităţi: transportul mărfurilor de la producător la un centru de distribuţie de gros; transportul mărfurilor de la producător sau de la distribuitorul de gros, direct la magazine. Acest proces al distribuţiei este îngreunat (dacă nu chiar de neconceput), fără utilizarea codului de bare. Numerotarea articolelor prin utilizarea codului de bare oferă o serie de avantaje: a. în comerţul de gros: cunoaşterea instantanee a ofertei de mărfuri (structură, cantitate, preţ,); posibilităţile de livrare oferite; rapiditatea, ritmicitatea şi promptitudinea cu care sunt aprovizionaţi beneficiarii (magazinele cu amănuntul); îmbunătăţirea gestiunii depozitului; posibilitatea efectuării unor marcaje suplimentare, care oferă şi alte informaţii cu privire la produsele comercializate: data fabricaţiei şi data până la care poate fi consumat produsul; numărul lotului fabricat; numărul de bucăţi ce compun unitatea de consum, expediţie sau de transport; Aceste informaţii sunt înscrise de producător pe o etichetă ce se aplică pe paleta cu care produsul pleacă.
Datele conţinute pe etichetele EAN (Tabelul nr. 8.1) sunt1: informaţii despre unitate (identificarea unităţii, a articolului, informaţii suplimentare despre fabricaţie şi termenul de valabilitate a produsului); informaţii despre transport (numărul de consignaţie, informaţii despre traseu, informaţii în text clar); informaţii privitoare la client (conţine date specifice clientului şi/sau comenzii).

1

Standard profesional 5/1997 "Eticheta EAN".

200

Tabelul nr. 91 Informaţii EAN
UCC/EAN 128 Furnizorul 35012345 EAN Nr. 5012345678900 Termen de valabilitate 31.12.97 Denumirea mărfii 123456789 4 Cantitatea 96 Lotul Nr. 4512XA

Destinatarul Locul de livrare Societatea de consultantă Furnizorul Greutate Greutate neta Nu (kg) bruta (kg) măr 100 120 22 Produsul nr. 1-501011-59 Cantitatea 150 Pcs Descrierea produsului Furnizorul 990031 Număr lot marfă. Furnizorul P 501 Data producerii Comanda D050307 008113701 Numărul de serie al lotului de marfă Lotul/Modelul/Seria 10019038 265918121

• • • •

b. în comerţul de detail: diminuarea costurilor de marcaj; accelerarea trecerii cumpărătorilor pe la casele de marcat; afişarea imediată, pe un ecran, a denumirii articolului; imprimarea pe bon a numărului de articole, a preţului unitar şi a valorii totale;

Procesul de aprovizionare a unităţilor comerciale presupune ţinerea unei evidenţe stricte a stocului de produse existent, a rulajului care are loc, pe categorii de produse şi chiar pe produse, pentru a acţiona cu promptitudine la eventualele rupturi de stoc sau supraaglomerări cu marfă. Totodată, informaţiile între partenerii lanţului de distribuţie trebuie să circule cu rapiditate, astfel încât să se poată acţiona, într-un sens sau altul, (de 201

a fost nevoie de conceperea unui nou sistem 1 EDI sau Electronic Data Inter-change = Schimb Electronic de Date) 202 . 9. Avem în vedere comenzile emise. Pornind de la gradul lor de specializare şi/sau de despecializare (care este în funcţie de mărimea unităţii . schimbul electronic de informaţii (EDI) oferă cel mai eficient mijloc de adaptare la noile condiţii. librării şi chiar buticuri.4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii1 Distribuţia mărfurilor generează şi prelucrează un volum foarte mare de informaţii. dotate cu echipamente adecvate specificului unităţii în cauză. facturile care însoţesc marfa. cataloagele de produse existente în magazin şi/sau cele oferite clienţilor. precum şi prelucrării. în vederea unei noi aplicaţii care-l interesează. se pot puncta câteva concluzii privind echiparea unităţilor comerciale cu tehnică de calcul capabilă să citească codurile de bare şi de aici. stocurile ş. fie că este vorba de datele primare de pe documentele comerciale şi oferirea de rezultate finale unui partener. supermarket. fie că apoi partenerul. a unui volum mare de informaţii la nivelul societăţilor comerciale. De aceea. Pornind de la faptul că informaţiile pot precede. pentru obţinerea unor situaţii. costisitor şi nefiabil.suplimentare sau de refuz de marfă) şi să se obţină date în timp real privind vânzările. indiferent de mărime sau profil: cash & carry. le reintroduce în calculator. magazine mijlocii sau mici. chiar dacă acestea sunt dotate cu calculatoare performante. al căror suport de prezentare este hârtia. Procesul este lent. o dată ce a primit prin poştă rezultatele. însoţi sau urma fluxul fizic al mărfurilor.a. pe această bază. aplicaţiile necesare fiecăreia dintre ele au la bază copierea unor date de pe documente pe suport de hârtie.1. Informaţiile comerciale obţinute sunt necesare oricărui tip de magazin. Actuala reţea comercială de gros şi de detail din România permite introducerea şi utilizarea echipamentelor necesare aplicării codului de bare şi citirii lui. să asigure toate celelalte avantaje. rapoartele de vânzări pe baza cărora se iau deciziile principale la nivelul conducerii societăţilor. În relaţiile stabilite între două societăţi comerciale. şi aceasta.exprimată în mp ce revine unei unităţi).

Universitatea Nebraska Lincoln. Ed. 2 Pachetul de programe Quantitative Analysis for Management 3 Realizatorii pachetului de programe QM sunt: Sang M. EDI este o componentă-cheie a fabricaţiei "la timp" (just-in-time) şi a răspunsurilor rapide pe legătura client-furnizor. 9. indiferent de hardware-ul intern al utilizatorului şi software-ul echipamentului. permiţând un răspuns mai rapid. practic o legătură instantanee. Universitatea de stat . Bucureşti.Mississippi. mai buna gestiune a logisticii şi o productivitate mai mare: EDI permite întreprinderilor să conducă mai bine şi să controleze producţia. Lee . cele mai des întâlnite în domeniul economic fiind un instrument valoros pentru fundamentarea deciziilor manageriale şi de marketing.Modelarea şi simularea proceselor economice. Didactică şi Pedagogică.SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR QM2 a fost realizat în SUA3 şi rulează sub MS-DOS sau Windows. precum şi a documentelor de însoţire a mărfurilor. 1 Raţiu-Suciu C. sistem cunoscut sub numele de EDI. diminuarea personalului antrenat în procesul de facturare şi evidenţă şi redistribuirea lui la alte activităţi productive.2 SISTEMUL QM1 . 203 . În cadrul acestui sistem s-au creat o serie de standarde de comunicare EDI (între care şi EANCOM).pentru transmiterea automată a datelor comerciale de la un calculator la altul. creşterea vitezei de comunicare a datelor informative. 1997. rezultând o reducere semnificativă a nivelurilor stocurilor. eficient şi precis. 266. şi Jung P. Este un software specializat pentru rezolvarea a 17 clase de modele economico-matematice. Implementarea cu succes a EDI oferă beneficii majore pentru întreprinderi şi partenerii săi comerciali: reducerea costurilor legate de eliminarea hârtiei pentru imprimante şi pentru comunicarea situaţiilor finale. Shin. . pag. standarde în care datele pot fi comunicate rapid. precizie superioară: EDI elimină erorile inevitabile ce rezultă din introducerea manuală a datelor. aprovizionarea şi necesităţile de livrare.

salvarea şi/sau imprimarea datelor din fereastra de ieşire. sau se apăsă tasta cu litera ataşată modulului ales. analiza şi interpretarea acestor rezultate.2). Lansarea în execuţie.1. de regulă având numele de folder/QM. Modulele QM.1) conţine modulele pachetului de programe QM şi anume (tab. Dublu clic pe numele programului QM. Figura nr. Sistemul QM se lansează în execuţie prin: Dublu clic pe iconul QM de pe Desktop. Meniul principal QM (fig. obţinerea rezultatelor şi soluţiilor la problemele formalizate. Prezentarea generală a pachetului QM Pachetul de programe QM se instalează pe calculator folosind chitul său de pe un floppy-disc prin procedura de Copy/Paste. Sistemul QM permite culegerea şi memorarea datelor în fişiere.com. Se recomandă utilizarea unui director distinct.com din folderul QM.1 Modulele principale ale sistemului QM Selectarea unui modul se face: prin deplasarea pe ecran a semnului „→→" cu ajutorul tastelor de cursor până în dreptul modulului dorit şi apoi <Enter>. 9.9.2. 204 . Selecţie Start->Run->C:\QM\QM. 9. selecţia modelelor de analiză economico-matematică specifice proceselor şi fenomenelor cercetate. 9. eventual sub Windows Explorer.

Shortest Route B.9. Bayes' Decision Rule Network Models A. Minimum Spanning Tree C. Maximum Flow Simbol şi Suport decizional pentru: Teoria Deciziei A.3 Prezentarea submodulelor QM cu meniurile aferente Simbol asociat în meniul QM H Denumire modul Decision Theory A.). Drumuri minime B. 9.3. Decizii arborescente D. Decizii în condiţii de risc B. Decizii pe baza teoriei lui Bayes Modele de reţea A.Tabelul nr. 1) Programare liniară cu mai multe funcţii obiectiv Probleme de transport Probleme de afectare Model de analiză a planului de rentabilitate Teoria deciziei Modele de reţea Modele de alocare şi nivelare a resurselor Modele de stocuri Teoria firelor de aşteptare Programarea dinamică Modele de simulare Modele de previziuni Analiză pe baza lanţurilor Markov Teoria jocurilor Terminare sesiune de lucru Unele module din meniul principal sunt urmate de submeniuri care sunt afişate după selectarea modulului principal (tab. Flux maxim I 205 . Decision Tree D. Decizii în condiţii de incertitudine C. Decision Makingunder Risk B.2 Prezentarea modulelor QM Simbol asociat în meniul QM A B C D E F G H I J K L M N O P Q Esc Denumire modul Linear Programming All Integer Programming Zero One Programming Goal Programming Transportation Assignement Break-Even Analysis Decision Theory Network Models CPM/PERT Inventory Models Queuing Theory Dynamic Programming Simulation Forecasting Markov Analysis Game Theory Exit to Dos Suport decisional pentru: Programare liniară Programare liniară în numere întregi Programare cu variabile dihotomice (0. 9. Decision Making under Uncertainty C. Tabelul nr. Drumuri de arborescentă minimă C.

M/D/1: Model cu o staţie. PERT J B. Metoda celor mai mici pătrate (MCMMP) D. Metoda drumului critic (CPM) C. Simulare numerică Monte Carlo B. LeastSquares Method D. Drumuri de lungime/cost minim (stagecoach) B. Model EOQ cu lipsă de stoc E.CPM/PERT A. Model EOQ de comandă optimă cu costuri minime de stocare C. Media mobilă simplă şi ponderată B. M/M/1: Limited Population Dynamic Programming A. CPM with Crashing Inventory Models A. Monte Carlo Simulation B. Nivelarea exponenţială C. Simularea stocurilor Previziuni A. servirea urmând o repartiţie Erlang D. Inventory Simulation N Forecasting A. Simple Regression E. MM/S: Model cu staţii multiple C. M/M/S: Multiple Server C. EOQ C. M/D/1: Constant Server D. Planned Shortage E. Alocarea şi nivelarea resurselor (PERT) B. Network M B. M/M/1: Standard Single Server B. Multiple Regression O 206 . Metoda de analiză ABC B. Regresia simplă E. Exponenţial Smoothing C. M/M/1: Model cu o staţie B. Simple&Weighted Moving Average B. Non-Network Simulation A. Model EOQ cu discount pentru comenzi mari Teoria firelor de aşteptare A. Model ELS de producţie în loturi economice D. ABCAnalysis B. Regresia multiplă K L Queueing Theory A. CPM cu costuri minime Modele de stocuri A. Flux optim de încărcare (knapsack) Simulare A. CPM C. Quantity Discount Analiza drumului critic A. M/M/1: Model cu o staţie cu sosiri dintr-o populaţie finită Programarea dinamică A. Economic Lot Size D.

Execuţia programului şi obţinerea soluţiei problemei pentru care s-au introdus datele. PgDn. Afişarea fişierelor din directorul de lucru care au extensia corespunzătoare modulului în curs de execuţie. Editarea datelor de pe ecran. Pentru toate modulele QM. →. Edit sau Run în fereastra inferioară vor fi afişate tastele funcţionale care pot fi utilizate pentru deplasarea pe ecran sau pentru efectuarea unor modificări (Backspace. se consideră directorul în care se află pachetul QM. fereastra de comenzi este poziţionată în partea inferioară a primului ecran de lucru şi conţine comenzi care pot fi lansate folosind tasta subliniată (tab. Del. ↓. În timpul execuţiei comenzilor Help. Ieşirea din sesiunea de lucru curentă N L New Load S E R P I Save Edit Run Print Install D Directory Esc Exit 207 . Introducerea datelor de intrare specifice fiecărui modul curent.Prezentarea ferestrelor principale După selectarea unui model (din meniul principal sau dintr-un meniu secundar) este afişat ecranul de lucru iniţial. iar primele două ferestre sunt iniţial libere. F10. în prima linie a ecranului este afişat numele modulului care este în execuţie. ↑. Editarea la imprimantă şi/sau pe disc a datelor de intrare şi a rezultatelor obţinute. format în general din trei ferestre. F7. End). New. Specificarea directorului în care se află sau se vor depune fişierele de date. F8. ←. încărcarea de pe disc în memoria internă a datelor de intrare. Salvarea într-un fişier pe disc a datelor de intrare în vederea reutilizării lor prin comanda „Load". dimensiunile problemei care poate fi rezolvată. 9. conţinutul datelor de intrare). Tabelul nr. Home.4). 9.4 Comenzile de lucru ale sistemului QM Tasta H Comanda Help Descrierea comenzii Afişarea unor informaţii despre modulul de lucru curent (scopul. Modulul de utilizare a acestora poate fi consultat apăsând litera H care va lansa comanda Help. PgUp. F9. Datele sunt stocate într-un fişier cu extensia specifică modulului. Deasupra lor. în lipsă.

Salvarea rezultatelor sau imprimarea lor. numele fişierului care se va salva. Fereastra de date corespunde ferestrei de mijloc şi conţine macheta de preluare a datelor de intrare în funcţie de modulul curent apelat şi parametrii de setare incluşi în prima fereastră.În alte situaţii. Analiza şi interpretarea rezultatelor. Asupra informaţiilor din primele două ferestre se pot executa comenzile Help. Lansarea în execuţie a programului QM. Selectarea din meniul principal a modului adecvat pentru rezolvarea problemei. New şi Run din fereastra de comenzi. în fereastra inferioară sunt afişate mesaje de eroare sau cereri de introducere a unor informaţii: domeniul de variaţie al unor parametrii de intrare. Introducerea datelor de intrare (comanda New) sau încărcarea lor de pe disc (comanda Load).2 Ferestre de lucru QM Etapele ce trebuie parcurse pentru rezolvarea unei probleme Formularea modelului matematic şi stabilirea datelor de intrare. Editarea datelor pentru corecţie sau modificare (comanda Edit). În fereastra de titlu ce se deschide în partea superioară a ecranului se preiau informaţii privind titlul problemei ce urmează a fi rezolvată. numele fişierului care se încarcă etc. Ferestre de titlu Ferestre de date Ferestre de comenzi Figura nr 9. După analiza rezultatelor se revine în lista comenzilor din fereastra de jos a ecranului de lucru cu tasta Esc. numărul variabilelor şi valorile parametrilor de intrare. 208 . Lansarea în execuţie (comanda Run). Se pot modifica unele date de intrare reluând procesul de la etapa de editare.

trei produse concurente .A. Se urmăreşte previziunea cotelor pe care le vor deţine în cadrul pieţei după o perioadă de 10 luni utilizând modelul probabilistic bazat pe teoria lanţurilor Markov. şi anume de 0.3 Fereastra rezultatelor de ieşire este redată în figura nr. Sondaje anterioare au stabilit un coeficient de fidelitate constant pe lună.90 la produsul C. 30% şi respectiv 10%. în sfârşit.Ieşirea din QM.2.4. Cei 30% de cumpărători care în intervalul considerat părăsesc produsul A se îndreaptă în proporţie de 12% către produsul B.utilizarea QM Pe o piaţă oarecare sunt prezentate. cei 10% care părăsesc produsul C se orientează în proporţie de 5% spre produsul A şi de 5% spre produsul B. B şi C . 0. Figura nr. de la produsul B 10% se îndreaptă spre produsul A şi 10% spre produsul C. 9. 209 .70 la produsul A. cota de piaţă a fiecăreia dintre cele 3 produse . Studiu de caz . 8.3. 9. Terminarea normală a sesiunii de lucru cu QM se obţine apăsând tasta Esc de câte ori este necesar pentru a se ajunge în sistemul Windows. la un moment dat.în totalul pieţei era de 60%. B şi C. 8.notate cu A. Să presupunem că la momentul analizei considerat momentul O.2. în ordinea apariţiei lor pe piaţă. Fereastra de preluare a datelor de intrare Datele de intrare sunt prezentate în figura nr. şi de 18% spre produsul C.80 la produsul B şi 0.

Astfel cota de piaţă a produsului A scade de la 60% la 18% iar cota de piaţă a produsului C creşte de la 10% la 57%. 210 . Fereastra rezultatelor de ieşire Se constată că după cele 10 luni cotele de piaţă ale produselor A şi C se modifică semnificativ datorită fidelităţii mai mari a cumpărătorilor prodului C faţă de produsul A. Produsul B are o scădere a cotei de piaţă nesemnificativă de la 30% la 25%.Figura nr. 9.4.

211 .

212 .

.. Biţă V. in European Management Journal. vol. Lockett G. Increasing I.BIBLIOGRAFIE 1. Editura Expert 11.. nr. Editura Uranus.. 1991 13. An Introduction to Digital Media.. Nicolescu L. Productivity: A Holistic Approach. Bucureşti 1991 2. nr. I. Turning Information Management into an Effective Business Enabler. nr.L. in Information System. Tribuna Economică. 1. Sisteme informatice în comerţ. Marinescu V. Information Management. The Ultimate Marketing Tool.... Cazan E. Frahman A. in Information Strategy: The Executive’s Journal. Bucureşti. 1996 7.. Edward L. Tehunen H. 1990 15. Greenberg S... Ed. 1995 5. Communication in a Network Organization. Dampsey J. 1998 6. 1.S. McGraw-Hill Inc. Managementul modern al organizaţiei. in. Organization Design and Organizational Theory. Sisteme informatice în economie.. nr. From „In Search of Excellence” to Business Process Reengineering: The Role of Information Technology. Boaden R. Prentice Hall. Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale. English L. Editura Tehnică. Bucureşti. Dacis. 1991 10. Ed. 1995 14.Gh. nr. Negruţă A.. in Organizational Dinamics. Information Technology and Changes in Industry. 1997 8. Ionescu Gh. 2001 213 . nr. 1991 3. Pescaru V. 1. Jih W. Information Technology. Latvala L. Gronski Săndel. Academic Press. nr. Informantion Systems and Information Management: Definition and Development. Information Strategy: The Executive’s Journal. 2001 9. J.. Bush J. New Jersey. Jaakola H.. 1999 12. 4. Gheorghe Orzan. Mastenbroeck... Nicolescu O. Database Marketing. 1. 3. Cluj-Napoca. vol. in Information Strategy: The Executive’s Journal.. 1. in Information Systems. Computer Support Cooperative Work and Groupware. 1990 4.... Sisteme informatice de marketing. Owings P. I. Koff W. Feldman T.

Vlădeanu D. Ed. in the Kochan. 2000 24. Management. Bucureşti. Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. Ioniţă F. 2000 30. Pollatis Y. Editura Tehnică. Oxford. Bucureşti. Iaşi.. Oprea D. Editura Economică. Airinei D. Oprea D. Stanciu V... Bucureşti. Grantt J. Diagonal Communication Links Within Organization. 2001 25. nr. Bucureşti....... Editura ALMI. 2000 32. Editura Economică. Ioniţă C. Nicolescu O.16. 1999 20. Ursăcescu M. Petrion. (coord. Nicolescu O. Oxford University Press.. Polirom. Sisteme informatice de Gestiune. Willson D.. Bucureşti.. 2. Verboncu I.. 1996 23. Ed. Editura Universitară. Bodea C. Sisteme informaţionale pentru afaceri... 1996 28. Didactică şi Pedagogică.Ghidul managerului eficient. Ed. Information Resources and Corporate Strategy Development. Reck V. Sisteme de gestiune a bazelor de date. Burlacu S. Informatică managerială. Lungu I. Raţiu-Suciu C. I – II. nr. 1998 18. Bucureşti.. Modelarea şi simularea proceselor economice. Useem M. The Role of Information Systems Strategy in Making Market Leaders in Information Strategy: The Executive’s Journal. 1992 214 .. 2005 26. Management comparat.CISON. 2002 21. 1992 29. Reck R... Velicanu M. . Bucureşti. Editura Tehnică. 1999 27.1999 22. Bucureşti. 2001 33... Radu I. Ursăcescu M. Ed. 2. o cale spre performanţă. Iaşi.. Editura Economică. 1993-1994 17. vol. 1999 31.. Fotache M.. Nicolescu O.. Polirom. Radu I... Informatică pentru managementul firmei. Verboncu I. Nicolescu O. Bucureşti. Editura Economică. 2001 19. Schein E.). Verboncu I. Cioc M. Informatică şi management. Tribuna Ecopnomică.. – Transforming Organizations. Manageri şi management. The Role of CEO in The Management of Change: The Case of Information Technology. vol... Tabloul de bord. Ed. 29. nr. Bucureşti.. in The Journal of Business Communications. Bucureşti. Ed. 2. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Radu I. in Information Strategy: The Executive’s Journal.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful