Liviu Mihăescu

SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI APLICAŢII INFORMATICE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009

1

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu este acreditată CNCSIS Cod 177

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MIHĂESCU, LIVIU Sisteme informaţionale şi aplicaţii informatice în administrarea afacerilor / Mihăescu Liviu. – Sibiu : Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009 212 p. Bibliogr. ISBN 978-973-739-778-2 004:336

2

CUPRINS

Capitolul 1 SISTEM, SISTEM ECONOMIC, SISTEM INFORMAŢIONAL ...................................... 7 1.1 SISTEMUL. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI.................................................. 7 1.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC .................................................. 10 1.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI ...... 17 Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL ................................................................................... 23 2.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII ...................................... 23 2. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL.................................................. 29 2.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ....................................... 34

2.2.1 Datele şi informaţiile .................................................................... 36 2.2.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale .......................................... 42 2.2.3 Procedurile informaţionale ......................................................... 43 2.2.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor........................................... 44
2.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC - SISTEM INFORMAŢIONAL ...................... 45 2.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE ....................................................... 51

2.4.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor ............... 52 2.4.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou ...................... 53 2.4.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) ...................... 54 2.4.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) .......................... 54 2.4.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) ......... 55
2.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL ........................................... 55 Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 58 3.1 SISTEMUL INFORMATIC ................................................................................. 58 3.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE ............................ 60 3.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE ..................................................... 62 3.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC .......................................................... 66

3.4.1 Funcţia de preluare a informaţiei .............................................. 66 3.4.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei ...................... 66 3.4.3 Funcţia de comunicare ............................................................... 67 3.4.4 Funcţia de prelucrare .................................................................. 67 3.4.5 Funcţia de ieşire a informaţiei.................................................... 69
3.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ........................................................................... 70

3.5.1 Componenta hardware a sistemului ......................................... 71 3.5.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului ................................... 71 3.5.3 Componenta software ................................................................. 74 3.5.4 Componenta informaţională....................................................... 75 3

Capitolul 4 INFORMAŢIA - OBIECT AL PRELUCRĂRII ............................................................. 76 4.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE - CALITATEA ACESTORA – .... 76 4.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ ................................................................................................. 79 4.3 PROCESE INFORMAŢIONALE ........................................................................ 82 4.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL ............................................................. 87

4.4.1 Generarea, culegerea şi transmiterea datelor ........................ 87 4.4.2 Gestiunea datelor ........................................................................ 88 4.4.3 Analiza şi interpretarea datelor.................................................. 88 4.4.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei ........................ 89
Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE ........................................................................................................... 90 5.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE ........................................... 90 5.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ........................................... 96 5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE .............. 103 Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE.................................................... 107 6.1. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMII- ........................................................................................................... 107 6.2. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ............... 109

6.2.1. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor............. 109 6.2.2. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului .......................................................................................... 111 6.2.3. Externalizarea sau outsourcingul informaţional................... 111 6.2.4. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet .................................................................................................. 112 6.2.5. Expansiunea comerţului electronic ........................................ 113 6.2.6. Scrutarea informaţională ......................................................... 114 6.2.7. Conturarea întreprinderii virtuale ........................................... 115 6.2.8. Cristalizarea managementului informaţional ........................ 116
6.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV ......................................................................................................... 120 Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE .................................................. 123 7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII ..................................................... 123 7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE................................................... 126

7.2.1 Vulnerabilitatea digitală ............................................................ 131 7.2.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital ............. 132 7.2.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii ........... 132 7.2.4 Lărgirea prăpăstiei digitale ....................................................... 133 7.2.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei................... 134 4

.............................. 213 5 ................................utilizarea QM .........3............. 140 Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII ............6.................. 189 8..................................... 157 8........ 152 8..............3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive ................3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR .....6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE .............. 198 9.......................... 138 7.. 179 8.. 177 8...............................................2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale ................ 162 8.........................................................................................................8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL .............5.3..............................................2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri .......................................2 Mediul securităţii informaţiilor ............3. 195 Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ....6..1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale .... 162 8.............. Implementarea perfecţionărilor informaţionale .......1........2........... Studiu de caz ........ 185 8................. Declanşarea studiului de reproiectare ...6..3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONAL-MANAGERIAL ....................................................2....... 210 BIBLIOGRAFIE.....1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE ........................................ Consideraţii preliminare..................1...5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE ............................ 180 8....... Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat .. 200 9................. 203 9.3 Rolul securităţii informaţiilor ..........................................3.............4.... 152 8......................... 145 8..3.........4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii ............2... 163 8...3................................ 199 9........... 159 8..1...1.................................................6.... 135 7.3................ 148 8...3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei ........1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor ............1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei .......... 199 9..........4 INTEGRAREA SISTEMELOR ..... 204 9.9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ...............4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate ....3.................7.........3................. 136 7.....2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL .........3......................... 135 7....................... 158 8. Prezentarea generală a pachetului QM .... 171 8............. 145 8.................................................... 198 9............3..................................1............2 SISTEMUL QM .. 174 8.................................2............................7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE .. 152 8.............. 202 9.................... Reproiectarea sistemului informaţional.......7.... Evaluarea funcţionării sistemului informaţional ...........1.......... Analiza critică a sistemului informaţional ....3................1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL .............SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR .............................

6 .

Sistemul este un ansamblu de elemente materiale sau nemateriale. se pot studia ordinea. Oricât de independent ar fi un sistem. tehnici. Dar. simple sau complexe.cu atât mai evident. organizarea şi complexitatea. liniar sau neliniar ş. un element nu aparţine unui singur sistem. dar întotdeauna va rămâne ceva care nu poate fi formalizat şi care reprezintă tocmai particularitatea şi individualitatea sistemului respectiv . L. (Grunberg. Zadeh (1973) evidenţiază faptul că posibilitatea descrierii exacte a unui sistem scade odată cu creşterea complexităţii. până la un nivel dincolo de care precizia şi relevanţa se exclud reciproc.1 SISTEMUL. În pofida numeroaselor caracteristici generale. graniţele dintre ele se estompează 7 . cu care se află în interacţiune. toate se comportă unitar şi integral în relaţiile lor cu mediul. ci mai multor sisteme. într-un sistem mai mare. Deşi sunt formate dintr-o mulţime de elemente aflate în interacţiune.d. liniare sau neliniare etc. 1977). În teoria sistemelor se afirmă că. format în general din echipamente. împreună cu celelalte sisteme. Astfel.a.. sistemele se întrepătrund foarte mult. diferitele sisteme se deosebesc foarte mult între ele. sistemele nu sunt identice între ele. de relaţiile cu mediul. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI Sistemul este un ansamblu de elemente interdependente formând un tot organizat care interacţionează pentru realizarea unui scop determinat. procedee. Prin intermediul teoriei sistemelor se poate distinge un sistem de altele. deoarece el este integrat. de factorul timp. în realitate nu poate fi vorba decât de o independenţă relativă. de coeficientul de complexitate şi de natura relaţiilor dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire. În acest sens. determinist sau probabilist. îl putem recunoaşte ca simplu sau complex. determinate sau probabilistice. SISTEM INFORMAŢIONAL 1.Capitolul 1 SISTEM. închise sau deschise.A. modele şi personal utilizate interdependent prin intermediul unor procese ce asigură transformarea unor elemente de intrare în elemente de ieşire prin intermediul unui mecanism specific şi al unui sistem de control. SISTEM ECONOMIC. în funcţie de mulţimea elementelor. cu cât sistemul este mai complex. metode. sistemele pot fi finite sau infinite. statice sau dinamice.m.

care sunt formate din elemente ce nu le aparţin în totalitate. Zadeh (1965) vorbeşte despre sisteme vagi.R. ieşiri. În realitate. ci de modul cum sunt organizate. interdisciplinară.i=1. Notând cu l apartenenţa şi cu 0 non-apartenenţa elementului x la mulţimea X. 1. de energie sau de informaţie cu mediul în care se află. funcţia de apartenenţă f este f: X→(0-1). în cazul mulţimilor clasice. deoarece între apartenenţa şi neapartenenţa unui element la un sistem apar o serie de situaţii intermediare. Organizarea este cea care conduce la diversitatea lumii în care trăim. concomitent cu asigurarea integrităţii şi identităţii sistemului. Prin autoorganizare se realizează o anumită interacţiune cu mediul. Ashby (1947). iar în cazul sistemelor vagi.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. generatoare de îmbunătăţiri ale sistemului.m IEŞIRI Figura nr. xi . Teoria sistemelor studiază elementele în cadrul sistemului din care fac parte.A. Dacă însă fiecare sistem este un subsistem şi fiecare subsistem poate face parte din mai multe sisteme. Problema organizării şi autoorganizării a fost pusă de W. j=1.1 Reprezentarea unui sistem Intrările (xi) în sistem reprezintă influenţa pe care mediul o exercită asupra unei componente (un subsistem) de sistemul de dimensiuni mai mari. diversitatea nefiind provocată de substanţa şi energia din care sunt constituite.1 Reprezentarea unui sistem). Orice sistem organizat se caracterizează prin: intrări. care întreţin un anumit schimb de substanţă. f: X→(0. L. numite grade de apartenenţă. 8 . atunci devine necesară o abordare mult mai largă. 1. tot aşa nu există decât sisteme vagi ale căror elemente aparţin în acelaşi timp mai multor sisteme. atunci. o flexibilitate a structurilor sale. Organizarea sistemelor a dus la generarea altor sisteme. adică între 0 şi 1 apare o infinitate de stări posibile.1). structură şi stare (Fig. aşa cum nu există decât sisteme deschise. adică de 0 sau l. din ce în ce mai complicate şi mai diverse. Ieşirile (yj) din sistem reprezintă influenţa pe care sistemul respectiv o exercită asupra mediului în care există ca subsistem.şi devin mai vagi.

Sistemul economic ca noţiune concretă de sistem.) între diferite componente ale sistemului. din care face parte. dar subordonate scopului întregului sistem. care se întâlnesc în toate domeniile de activitate (ca de exemplu: sistemul economic. …. existenţa unor legături funcţionale interioare. atunci i se conferă atributul de sistem. Însăşi economia naţională sau economia mondială. Dacă însă aceeaşi entitate este privită în raport cu nivelul ierarhic superior ca fiind componentă a acestuia. se comportă ca sisteme complexe (macrosisteme).). Noţiunea de sistem economic desemnează un ansamblu de elemente independente. prin intermediul cărora se realizează obiectul de activitate al unei entităţi economice. specifice. un ansamblu de elemente considerate subsisteme cu legături reciproce. sistem de calcul etc. Sistemul economic defineşte componente şi ansambluri economice. Prin particularizarea acestor caracteristici din definiţia generală şi abstractă de sistem se desprind diferite sensuri concrete. Un sistem economic complex se caracterizează prin: existenţa unor componente separabile pentru care se pot stabili scopuri funcţionale distincte. văzute la nivel global. Orice întreprindere economică. Un sistem economic complex reuneşte. precum şi a unor legături cu exteriorul (cu alte sisteme). prezenţa în sistemul economic a oamenilor. prin care se asigură funcţionarea sistemului. atunci ea este definită ca subsistem. orice ramură a economiei naţionale sunt sisteme economice. Starea şi dinamica unui sistem pot fi studiate şi cunoscute în orice moment prin intermediul legăturilor informaţionale din interiorul şi exteriorul sistemului respectiv. Starea sistemului reprezintă gradul de organizare a sistemului respectiv la un moment dat. informaţionale. tehnico-economice (materiale.Structura sistemului reprezintă modul cum sistemul respectiv este organizat şi cum funcţionează pentru realizarea scopului determinat y=f(x1. Din punct de vedere al structurii şi al complexităţii funcţiilor pe care le realizează. sistemul informatic. energetice etc. reprezintă o componentă (un subsistem) a unui sistem mai mare (macrosistem) cum este considerat sistemul economico-social. sistemul informaţional. a maşinilor şi a mediului înconjurător. Dacă o entitate economică este privită şi analizată independent de structurile ierarhice superioare. xn). într-o structură ierarhică. 9 . sistemele economice pot fi grupate în sisteme simple şi sisteme complexe sau macrosisteme.

. Funcţionarea sistemului cibernetico-economic constă în faptul că în fiecare perioadă primeşte un input şi emite un output. Un sistem cibernetic îşi autoreglează intrările în funcţie de scopul şi obiectivele pentru care a fost conceput să funcţioneze prin intermediul unei bucle de control . Academiei.. Ed. În acest caz molecula devine instituţia. iar în interiorul ei atomul este organizaţia. organul de decizie verifică modul în care sunt realizate obiectivele şi sarcinile stabilit. comportându-se cu regularitate determinată şi răspunde conform unor reguli la impulsurile primite. Prezentăm în continuare atomii. adoptă măsuri de reglare sau autoreglare în baza legii conexiunii inverse. Această buclă constă în fluxuri fizice de produse asociate cu fluxuri de informaţie. Prin structura unui sistem cu buclă se au în vedere: 1 Cătoiu I. modificându-şi în timp starea internă. Raţiu-Suciu C. pot să fie de orice dimensiune. Unitatea reprezintă un element al sistemului economic ce nu se mai poate descompune.iar structura ierarhică din care face parte este definită ca un macrosistem. Pe baza analizei fluxului de ieşire. iar utilizarea ei în analizele economice este contextuală.. “ Modelarea cibernetico-matematică a cererii de mărfuri a populaţiei” în volumul „Cibernetica Aplicată”. Atunci. Rezultă că noţiunea de sistem este relativă. economia unei ţări etc.feedback1-. Instituţia este o formaţie specială economică complexă. 1. Dinamica acestui tip de sistem este determinată tocmai de încercarea sa de a se autocontrola în faţa perturbaţiilor externe. 1988 10 . Organizaţia este o formaţie constituită din oamenii unităţii în vederea îndeplinirii anumitor funcţii social-economice determinate. Orzan Gh. Bucla de feedback asigură realizarea funcţiilor de autoreglare şi de comportament dinamic al sistemelor.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC Organismul asupra căruia se răsfrâng atribuţiile sistemelor economice. societatea trebuie privită ca şi materia în fizică. Inputuri-le şi outputuri-le pot fi numite fluxuri. ca exemplu: o mare firmă sau un minister. iar în condiţiile în care apar abateri. agent economic.

modul în care aceste fluxuri sunt modificate sau transformate în factori de întârziere. Sistemul cibernetico-economic este un sistem complex care poate fi reprezentat ca în Figura 1. între care există relaţii de cauzalitate şi care acţionează interdependent în scopul asigurării proceselor şi relaţiilor de conducere la nivelul unei organizaţii. 11 . ce trebuie îndeplinite prin interacţiunea dintre sistemul de conducere şi cel executiv.2 şi asigură transformarea unor fluxuri de intrare în fluxuri de ieşire prin raportarea la obiectivele programate şi o eventuală corectare a diferenţelor înregistrate pe buclă. numit sistem de conducere care are la bază anumite obiective determinate de specificul domeniului. Rezultă că sunt fixate obiective clare şi directe pentru procesul de decizie. reguli de decizie încorporate în buclele feedback.2 Reprezentarea unui sistem cu buclă feedback Un sistem poate fi controlat printr-un alt sistem de nivel superior.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. o politică / o strategie care specifică acţiunile necesare pentru a corecta aceste diferenţe. o buclă feedback presupune existenţa a 2 factori: înregistrarea unei diferenţe între o valoare dorită şi una reală. informaţional.m IEŞIRI Figura nr.1.i=1. Pentru a funcţiona. operaţional şi metodologic. Sistem de conducere xi .modul în care fluxurile sale de materiale şi/sau informaţionale sunt interconectate. Practic orice sistem economic este un sistem cibernetic cu buclă. Sistemul de management al firmei este un ansamblu de elemente cu caracter decizional. cadrul legislativ în materie şi cerinţele strategice ale entităţii economice.j=1.

ă schimbările macrosistemelor din care face parte. i creează sistem organizatoric organizatoric-administrativ. complex. organic adaptiv deoarece se adaptează permanent la adaptiv. sistem autoreglabil deoarece firma are capacitatea.3 Firma. sistem dinamic. te financiare. materiale. 4. 1. dispune de capital etc. producţie în cadrul unor procese generatoare de bunuri materiale. particularităţi specifice proceselor de produc i producţie. Sistemul de management al firmei 1. 5. prime şi materialele utilizate se creeaz anumite conexiuni. precum şi ături. ie sistem tehnico-material. .Acesta se constituie ca un ansamblu de componente care faciliteaz exercitarea facilitează proceselor manageriale. capătă o denumire. reprezintă unitate organizată. între care se stabilesc multiple şi profunde legături. deoarece aici are loc combinarea factorilor de economic. muncă. află iune permanentă celelalte elemente ale sistemului c căruia îi aparţine. 6. deoarece întreprinderea reprezint o . -şi atea. 7. deoarece între mijloacele de muncă materiile material. care prelucrate adecvat se transforma în decizii ulterioare. oferită de autonomia autoreglabil. sistem deschis. să.autoregleze activitatea. în scopul eficientiz rii muncii factorilor de decizie. ă sa funcţională. deoarece firma se afl în interacţiune permanent cu . care la înfiin înfiinţare capătă statut de persoana juridic juridică. cât şi la cerinţele generate rile i de dinamica elementelor încorporate. are un sediu. eficientizării Figura nr. sistem socio-economic. 2. ca sistem. are mai multe caracteristici şi anume: sistem foarte complex deoarece reuneşte resurse umane.. pe baza informaţiilor culese. Firma ca sistem este format din următoarele subsisteme: formată 12 1. 3.

4 Subsistemele întreprinderii 13 MEDIUL EXTERIOR Subsistemul de conducere . 2.subsistemul condus. subsistemul de conducere. reprezentat de manager a cărui activitate are la bază informaţiile. 1. În analiza structurii organizatorice şi funcţionale a unui sistem economic complex. subsistemul informaţional. care se caracterizează printr-o anumită capacitate de producţie. cu ajutorul unor metode şi tehnici specifice. 3. a cărui stare de funcţionare variază în timp. urmăresc şi controlează funcţionarea sistemului executiv. care conectează subsistemul condus şi conducător şi asigură informaţii despre nivelul sistemului. subsistemul informaţional. nivel şi o anumită stare. subsistemul operativ sau operaţional. Rolul managerului este de a sesiza legăturile dintre elementele componente. a întregului sistem complex în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite. Subsistemul de conducere (decizional) este format din ansamblul de specialişti care. 1. reglabil. subsistemul conducător. Rezultă că firma este un sistem economic complex. factorii perturbatori care îl influenţează şi să ia decizii pentru creşterea eficienţei funcţionării sistemului.4 Subsistemele întreprinderii): 1. se disting trei subsisteme (Fig. Întreprinderea ca sistem Flux informaţional Decizii Informaţii Subsistemul informaţional Fluxuri materiale şi financiare Decizii Subsistemul operaţional Date Figura nr.

divizarea şi funcţionalitatea proceselor de muncă. conducere şi control. combinarea. Prin sistemul informaţional se asigură legătura permanentă şi necesară între sistemul de conducere şi sistemul condus în dublu sens: prin prelucrarea şi transmiterea deciziilor de la sistemul de conducere către sistemul condus. “Management. Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de elemente care acţionează intercorelat. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. necesare realizării obiectivelor stabilite de către organizaţie. 1 2 Harold Koontz:. Essentials of management. Bucureşti 1995. în scopul desfăşurării proceselor de management Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de resurse umane. iar pe de altă parte asigură căile de comunicare între celelalte subsisteme. concepte. 1990. metode. tehnici”. “cei care vor să coopereze. precum şi totalitatea mijloacelor sistemului de conducere şi decizie2. Astfel.Subsistemul de conducere reprezintă ansamblul intercorelat al deciziilor adoptate şi aplicate într-o organizaţie. de la acesta către sistemul de conducere. Subsistemul informaţional joacă un dublu rol: pe de o parte asigură toate informaţiile necesare luării deciziilor pe toate nivelele de responsabilitate. tehnic şi funcţional. 14 .. pentru a asigura cadrul. deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor de execuţie prin subsistemul informaţional (flux descendent). vor lucra mai eficient dacă vor cunoaşte ce trebuie să facă. care apoi sunt transmise subsistemului informaţional (flux ascendent) în vederea stocării şi prelucrării datelor necesare obţinerii informaţiilor utile în vederea fundamentării deciziilor la nivelul subsistemului decizional (de conducere). Subsistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor. Ed. New York Russu C. prin înregistrarea. Expert."1 La nivelul subsistemului operaţional (în cadrul căruia se desfăşoară procesele economice specifice domeniului de activitate a agentului economic) are loc operaţiunea de culegere a datelor. care asigură realizarea efectivă a obiectivelor stabilite prin deciziile transmise de sistemul de conducere. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind starea şi dinamica sistemului condus. materiale şi financiare precum şi întregul ansamblu organizatoric. ce activităţi le revin şi care este rolul lor în raport cu ceilalţi. McGraw-Hill. structurate corespunzător sistemului de obiective şi configuraţiei ierarhiei manageriale.

sisteme funcţie de reacţie a sferei reale. El este considerat acea parte a realităţii. ca: prelucrarea informaţiei. Un sistem economic este un sistem viabil. procese de reglare interne. care acţionează în baza unor relaţii de cauzalitate. transmiterea informaţiei. pregătirea deciziei şi decizia. Transformările ce au loc în sistemul economic şi ansamblul funcţiilor de reacţie ale unităţilor. necesare la nivel decizional şi operaţional. în scopul atingerii unor obiective. au la bază desfăşurarea unor activităţi umane. unităţile economice (firmele) se pot încadra în două categorii: unităţi reale în care au loc exclusiv procesul real intern. anume: procese reale interne. sau pornind de la ele – utilizând tehnologia informaţiei. intrând: producţia. Procesele reale sunt procese materiale şi fizice. anume: sisteme funcţie de reacţie a sferei de reglare. pe de o parte. constituită din date şi informaţii organizate şi structurate. din evenimente care au un efect asupra acestora şi din actori care acţionează în baza lor. unităţi de reglare în care au loc exclusiv procesul de reglare internă. sunt descrise prin două sisteme de funcţii de reacţie. legate între ele. o succesiune de procese şi fluxuri informaţionale. pregătirea deciziei şi decizia. ca: producţia şi consumul. Procesele unui sistem economic sunt de două tipuri: reale şi de reglare. În baza celor prezentate se poate vorbi de două subcategorii de procese. conducând la generarea permanentă de noi informaţii şi fluxuri informaţionale. aici intrând: observarea. Unităţile fiind legate între ele prin fluxuri de input şi output. Starea unităţii poate fi caracterizată de stocul din depozit. Procesele de reglare sunt procese intelectuale. implicând. prelucrarea acesteia. iar pe de altă parte. circulaţia şi consumul. 15 .Subsistemul informaţional reprezintă un ansamblu de componente. dar şi de informaţiile acumulate în birouri şi servicii. modificându-se şi starea internă a sistemului. Pe baza celor enunţate mai sus. în vederea culegerii. prelucrării şi transmiterii datelor şi a informaţiilor. compun un sistem. Procesul intern este acela ce are loc în interiorul unităţii şi care transformă input-ul în output. Toate fluxurile de resurse (materiale sau informaţionale) dintr-un sistem economic.

pot viza perioade de timp mai lungi (decizii strategice) sau mai scurte (decizii tactice). generează informaţiile de ieşire prin reflectarea funcţionării tuturor sistemelor de resurse. financiar. menţinerea colecţiilor (fişierele şi bazele de date). inclusiv a sistemului informaţional însuşi. fluxurile şi circuitele informaţionale se integrează organic cu celelalte fluxuri şi circuite ale resurselor. la nivelul cerinţelor impuse de luarea deciziilor în sistemele de resurse. la rândul lor. în funcţie de responsabilităţile şi atribuţiile sale. care întreţine aceste fluxuri şi circuite informaţionale şi permite celorlalte sisteme ale resurselor să funcţioneze ca un sistem integrat. bancar). El nu trebuie văzut doar ca o interfaţă între subsistemul operaţional şi subsistemul de conducere. astfel că informaţiile constituie un adevărat „liant” informaţional. Deciziile. ci ca element de legătură al mediului intern al întreprinderii cu cel exterior acesteia (economic. De aici putem concluziona faptul că subsistemul decizional necesită informaţii specifice necesare fundamentării pe de o parte a deciziilor strategice iar pe de altă parte a deciziilor tactice.Astfel. sistemul informaţional (economic) este mijlocul de comandă şi control prin care sistemul de conducere îşi exercită funcţiile asupra sistemului executiv. Sistemul informaţional îşi îndeplineşte acest rol prin: asigurarea informaţiilor necesare fiecăruia dintre sistemele de resurse precum şi a sistemului integrat al resurselor. Majoritatea metodelor de concepere a sistemelor informatice pornesc de la definirea nevoilor informaţionale ale viitorilor utilizatori. centralizate. Subsistemul informaţional se interpune între subsistemul decizional şi cel operaţional. Scopul principal al sistemului informaţional este de a furniza fiecărui utilizator. stocarea şi prelucrarea ansamblului datelor reflectând starea şi evoluţia sistemului condus. stabilirea modalităţilor de achiziţionare a datelor necesare sistemelor de resurse. În cadrul sistemului economic. se optează pentru culegerea. Datorită dificultăţii identificării complete a acestor cerinţe informaţionale şi datorită necesităţii anticipării unor cerinţe informaţionale având un orizont de timp mai îndepărtata. având drept scop asigurarea informaţiilor necesare stafului managerial. reprezentând în acelaşi timp un mijloc de comunicare între celelalte două subsisteme. Aspectul organizaţional al întreprinderii rămâne pe un plan secund. toate informaţiile necesare. el fiind abordat mai degrabă în 16 .

Al doilea val s-a datorat trecerii de la agricultură şi meşteşuguri la industriile mecanice. Sistemele informaţionale furnizează potenţialul analitic şi cel de comunicare de care au nevoie firmele pentru a-şi administra afacerile la scară globală. Dezvoltarea socială şi diviziunea muncii se află într-o relaţie nemijlocită. Trecerea societăţii dintr-o etapă în alta este asociată cu perfecţionarea diviziunii muncii. ca şi 17 . edificând locuinţe şi cultivând pământul. implicit. Succesul lor depinde de abilitatea de a opera la nivel global. când. cerinţele culturale au sporit şi s-a atins un nivel superior de productivitate şi. în cazul acestei mutaţii. companiile trebuie să facă faţă unor noi provocări. Alvin Toffler în „Al treilea val". Globalizarea economiei şi tehnologia informaţiilor au determinat o intensificare a competiţiei pe pieţele internaţionale. cât şi managementul. 1. între diferite localităţi de pe glob. In acest nou cadru. Primul val a fost cel ce a caracterizat trecerea de la viaţa nomadă a omului primitiv la agricultură. Condiţiile de muncă s-au îmbunătăţit. Felul de viaţă al omului s-a schimbat radical o dată cu această mutaţie. joacă un rol strategic pentru succesul afacerilor. Astăzi. Acest aspect rezidă din amplificarea în volum şi structură a schimburilor comerciale.procesul definirii prelucrărilor decât în procesul identificării şi structurării datelor. spre finele secolului al XVIII-lea. datorită opririi din peregrinare. Cel de-al treilea val este marcat de impunerea informaţiei ca resursă fundamentală de viaţă a omului şi se petrece în zilele noastre. informaţia pune în mişcare atât tehnologiile pentru transformările fizice necesare societăţii. şi-a putut organiza superior viaţa. Informaţia. de viaţă. Vitezele de lucru. Desfăşurarea şi controlul operaţiunilor în formă multinaţională necesită comunicarea cu furnizorii şi distribuitorii 24 de ore din 24. defineşte „valurile" ca fiind marile transformări sociale care au direcţionat evoluţia omenirii până în prezent. firmele nu mai sunt avantajate de existenţa pieţelor protejate. în acest caz. ci trebuie să facă faţă concurenţei deschise.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI Mediul de afaceri se află într-o continuă schimbare.

Aceasta poate să-l afecteze mult mai profund decât în cadrul celui de-al 2-lea val. Pentru a putea implementa într-o organizaţie această nouă abordare. O altă influentă majoră vizează mediul intern al organizaţiei. în varianta clasică. Cercetările operaţionale atribuie. Ştiinţa calculatoarelor se concentrează asupra teoriei calculatoarelor. şi folosesc un set de proceduri de operare standard pentru a realiza o producţie de masă. Comportamentul individului este supralicitat. inclusiv managementul acesteia. în acest sens.una tehnică şi una comportamentală. este necesar să se utilizeze pe scară largă tehnologia informaţiilor. Relaţia dintre productivitate şi calitate. Exerciţiile de responsabilitate accentuată sunt cantonate în cea mai mare parte în această zonă a activităţii umane. şi diviziunea muncii. Abordarea comportamentală se bazează pe psihologie. Noua abordare a organizării şi conducerii firmelor de afaceri se caracterizează prin aplatizarea ierarhiei sistemului de conducere. Pregătirea omului pentru a face faţă impetuozităţii informaţionale. Cerinţele intelectuale sunt acum cele mai pregnante. asupra metodelor de calcul şi a metodelor de stocare şi de accesare a datelor. Cel mai mult este influenţată de către al 3-lea val activitatea de conducere. firmele de afaceri dispun de o structură ierarhică. a căror evoluţie trebuie întreţinută în continuare. Informaţia este „materia primă" a managementului. prin descentralizare şi creşterea flexibilităţii organizaţiei de a se adapta la schimbările care apar în mediul de afaceri. cum sunt controlul stocurilor. se impune o perfecţionare a calităţii şi productivităţii managementului.calitatea lucrărilor cresc considerabil. prin tehnicile matematice destinate optimizării parametrilor selectaţi de organizaţie. pe de altă parte. Totul porneşte de la om şi se propagă printr-o tehnologie rapidă spre el însuşi. Abordarea tehnică se bazează pe următoarele discipline: management ştiinţific. Studiul sistemelor informaţionale are un caracter multidisciplinar şi cuprinde două modalităţi de abordare . cu un grad ridicat de centralizare. sociologie şi ştiinţele politice. fiind evidentă. precum şi răspunderile sale se acutizează. ştiinţa calculatoarelor şi cercetări operaţionale. mai ales. pe de o parte. 18 . precursorii ştiinţei managementului au intuit cerinţele evoluţiei şi au făcut primele demersuri comunicaţionale pe care trebuie să le cunoaştem şi. Managementul ştiinţific pune accentul pe dezvoltarea de modele pentru adoptarea deciziilor manageriale şi pe alte practici specifice managementului organizaţiei. Productivitatea managementului trebuie să fie compatibilă cu cea a tehnologiilor de transformare fizică. Simbolurile şi modelele devin esenţiale la acest stadiu al dezvoltării.

Fuziunea dintre domeniile informaticii. organizaţiilor şi societăţii în ansamblu. însă infrastructura cu care aceasta va opera va fi electronică. astăzi acestea sunt mult mai multe. Personalul angajat va reprezenta în continuare investiţia cea mai importantă a unei firme. odată cu creşterea importanţei noii infrastructuri electronice se va observa şi o scădere a importanţei bunurilor fizice şi a amplasării acestora. În această nouă eră a competiţiei economice. Managerii firmelor sunt nerăbdători să utilizeze cât mai rapid această puternică combinaţie dintre unitatea de afaceri. Specialiştii în domeniul ştiinţelor politice investighează impactul politic al utilizării sistemelor informaţionale. De asemenea. deciziile pe termen lung privind investiţiile în infrastructura informaţională vor diferenţia capacităţile competitive ale firmelor. prin utilizarea cât mai eficientă a resurselor disponibile. precum şi extinderea universală a Internetului şi a altor componente ale comerţului electronic prezintă avantaje strategice şi ameninţări pentru orice firmă.optimizarea cheltuielilor de transport şi costul tranzacţiilor. Psihologii sunt preocupaţi de reacţia individuală a personalului angajat faţă de sistemul informaţional şi de modelele cognitive ale raţionamentului uman. Totodată. atât în desfăşurarea afacerilor pe 19 . Majoritatea problemelor comportamentale dintr-o organizaţie nu poate fi exprimată folosind modele normative. Dacă în trecut existau doar câteva infrastructuri limitate care furnizau căi de acces spre clienţi. abundă oportunităţile şi ameninţările. telecomunicaţiilor. industrie şi infrastructurile publice. multe firme fac eforturi financiare mari în vederea investirii în tehnologia informaţională. se observă că tehnologia informaţională este de importanţă majoră pentru toate organizaţiile moderne. Oportunităţile oferite de noile infrastructuri electronice vor face posibilă verificarea multor procese de luare a deciziilor organizaţionale. managerii trebuie să conştientizeze modul în care infrastructura informaţională a firmei se intersectează cu infrastructurile publice şi cu infrastructura noii industrii care apare . În secolul XXI. Sociologii se concentrează asupra impactului sistemelor informaţionale asupra grupurilor. în care firmele încearcă să se redescopere. o valoare adăugată organizaţiei. încercând să aleagă varianta optimă din multitudinea de variante tehnice şi economice şi căutând să realizeze un echilibru optim al posibilităţilor la nivelurile firmei şi unităţii de afaceri.cea a Internetului şi comerţului electronic. publicisticii şi divertismentului. Deja. firmă. Totuşi. când cash-flow-ul firmelor este din ce în ce mai des prezent online.

cât şi în ceea ce priveşte contactul cu clienţii. Împreună. necesară pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor firmei. Combinarea infrastructurii tehnologiei informaţionale interne a unei firme cu infrastructurile publice externe determină apariţia noii infrastructuri. ajutându-le să contacteze clienţii şi furnizorii. 20 . constituie portofoliul tehnologiei informaţionale. În multe firme moderne o mare proporţie din capital se regăseşte chiar în tehnologia informaţională. infrastructură care se află în strânsă legătură cu: (a) infrastructurile diferitelor ramuri industriale (cum ar fi sistemele de plăţi ale băncilor. Aceste tehnologii constituie baza pentru noi forme organizaţionale. respectiv hardware. cu furnizorii. În multe organizaţii. cât şi în personalul care furnizează aceste servicii. care să concorde cu obiectivele şi cu strategia firmei în ceea ce priveşte clienţii şi acţionarii. împreună cu tehnologia informaţională. pentru a putea trata cu încredere şi competenţă probleme legate de tehnologia informaţională. suporturile de stocare a datelor. sau cu partenerii strategici. aceasta generând profit la nivelul întregii economii. în aşa fel încât alegerile făcute să ţină seama de aspectele strategice. şi oferă guvernelor căi eficiente din punct de vedere al costurilor de a furniza servicii populaţiei. noi produse. aceste infrastructuri permit firmelor să-şi desfăşoare activitatea. software. Toţi managerii trebuie să deţină cunoştinţe bine dezvoltate. Analizând această situaţie. Portofoliul tehnologiei informaţionale este determinat de infrastructura tehnologiei informaţionale existentă în firmă. Întregul portofoliu al tehnologiei informaţionale trebuie coordonat de un management format din specialişti atât în domeniul economic. tehnice. Valoarea totală a acestor investiţii reprezintă portofoliul tehnologiei informaţionale. sistemele de rezervare la liniile aeriene) şi cu (b) infrastructurile publice (cum ar fi furnizorii de servicii Internet şi telecomunicaţii). noi pieţe şi pentru diverse schimbări în cadrul profesiilor. cea mai mare pondere o deţin cheltuielile cu tehnologia informaţională. specialişti în domeniu. cât şi de alţi furnizori de servicii din exteriorul firmei. care trebuie coordonat la fel ca un portofoliu financiar. Tehnologia informaţională reprezintă investiţia totală a unei firme în tehnică de calcul. Ea include investiţiile în tehnologie informaţională implementată atât de personalul de specialitate din interiorul firmei. cât şi în cel tehnic. punând în balanţă riscurile şi câştigurile pentru alegerea variantei optime. financiare şi organizaţionale. competitive. comunicaţii. telecomunicaţii.cale electronică (comerţ electronic). este clar că managerii nu-şi pot permite să renunţe la personalul cu pregătire tehnică. Noua infrastructură.

Instituţiile din sectorul financiar şi al serviciilor depind cel mai mult de tehnologia informaţională. furnizorii săi şi. întreaga ramură industrială. influenţează fiecare etapă a procesului de vânzare. Însă. Obiectivele acestor firme constau în determinarea exactă şi în orice moment a nivelului stocului şi a necesarului de produse ce trebuie aprovizionate. uneori.Majorarea în fiecare an a investiţiilor în tehnologia informaţională poate explica creşterea continuă a resurselor firmei. manipularea şi transmiterea datelor în timp util şi în forma corespunzătoare pentru a putea fi utilizate cu uşurinţă de cumpărători şi furnizori. această creştere este însoţită şi de reducerea costurilor cu forţa de muncă. atât cele mari. De aceea. care procesează rapid toate comenzile clienţilor. în principal. care acţionează după propria inspiraţie. În ramura serviciilor. tehnologia informaţională stă la baza desfăşurării în condiţii optime a miilor de tranzacţii realizate zilnic. în computere. au realizat investiţii importante în tehnologia informaţională. informaţii pe care să le transmită furnizorilor în vederea obţinerii produselor pentru distribuirea în centrele de vânzare. pentru a rămâne competitivi pe piaţa de desfacere a produselor. Managerii unităţilor de vânzare cu amănuntul au nevoie de informaţii exacte. vânzătorii cu amănuntul au fost nevoiţi să crească investiţiile în tehnologia informaţională. Fiecare etapă a vânzării cu amănuntul depinde de intrarea. care include firma. fiind urmate de cele din sectorul productiv. Având în vedere faptul că noua infrastructură. Realizarea acestor obiective necesită o infrastructură informaţională. Aceste investiţii sunt realizate în vederea obţinerii unor rezultate pozitive în ceea ce priveşte relaţia firmei cu clienţii. Interesant este că rata de creştere înregistrată în sectorul vânzărilor cu amănuntul în această perioadă a fost cea mai mare. tehnologia informaţională reprezintă tehnologia de producţie. fapt pentru care investiţiile în tehnologia informaţională atrag atenţia tuturor managerilor de întreprinderi. care să furnizeze informaţiile necesare coordonării procesului de vânzare cu amănuntul. echivalentul utilajelor şi al liniilor de producţie din sectorul productiv. cât şi cele mici. În acest sector al serviciilor. firmele de vânzare cu amănuntul investesc în tehnologia informaţională. adesea. În multe firme. fapt pentru care nu întotdeauna aceste investiţii au efectul scontat. 21 . Toate firmele de vânzare cu amănuntul. achiziţionarea de tehnologie informaţională se realizează pe baza unor decizii luate de persoane necalificate. a procesului de urmărire a stocurilor şi de refacere a acestora. legate de “ce” se vinde şi “unde” se vinde.

ci şi aspectele de importanţă majoră legate de ramura lor de activitate şi de furnizorii lor de tehnologie informaţională. Pentru a adopta cele mai corecte decizii strategice în selectarea clienţilor sau în dezvoltarea sistemelor informaţionale.5 miliarde $. sistemul SABRE utilizează infrastructura publică a Internetului. Astăzi. 2000. dar sunt greu de urmărit. pg. Colecţia Naţionala.Un succes spectaculos în utilizarea tehnologiei informaţionale l-a avut sistemul SABRE1 de rezervare a locurilor pentru transporturile aeriene efectuate de firma American Airlines. tehnologia informaţională poate deveni o piedică în buna desfăşurare a activităţii. pentru a menţine un contact direct cu clienţii. 10-12 1 22 .a. În firmele mari se adoptă zilnic unele decizii care nu sunt foarte importante. în loc să fie un factor care să înlesnească desfăşurarea acesteia. Dan Anghel Constantinescu ş. . Folosirea acestui sistem a determinat o creştere a încasărilor firmei între anii 1977-1986 cu 1. Dacă aceste decizii nu sunt bine coordonate. managerii trebuie să înţeleagă nu numai nevoile proprii ale firmei.“Management informaţional”. Bucureşti.

cât şi între organizaţie şi mediul exogen. 1998. managerii. Holwell1 susţin că „orice şi fiecare sistem informaţional poate fi întotdeauna gândit ca înglobând o pereche de sisteme. – Information.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII Conducerea oricărei organizaţii. din ţară şi străinătate. În figura nr. El stabileşte legătura permanentă şi feed-back-ul între toate componentele organizaţiei. cât şi la nivelul diferitelor unităţi organizatorice. pot fi privite ca şi sisteme – conducătoare sau conduse. presupune cunoaşterea permanentă şi în detaliu a mediului său exogen şi endogen. În literatura de specialitate. şi un sistem care serveşte (care procesează date)”. Checkland şi S. p. 1.. coordona. Pentru a planifica. Din perspectivă sistemică. 1 Checkland P. fenomenele şi evenimentele ce au loc la nivelul subsistemului operaţional. John Wiley and Sons.Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL 2. organiza. la rândul lor. and Information Systems: Making Sense of the Field. controla şi adopta decizii. indiferent de nivelul ierarhic pe care se află. Holwell S. Pentru a putea gestiona toate activităţile dintr-o organizaţie. Chichester. subsistemul conducător solicită subsistemului informaţional anumite informaţii care să descrie procesele. 23 . atât în ansamblul ei. o organizaţie reprezintă un sistem ce are în componenţa sa mai multe subsisteme. care. Astfel din literatura străină am selectat definiţiile formulate de următorii autori: P. Cunoaşterea exactă şi oportună a tot ceea ce se întâmplă în organizaţie. Systems. un sistem care este servit (oamenii ce desfăşoară acţiuni). au nevoie de informaţii.5 este reprezentată grafic definiţia formulată de cei doi autori străini. se vehiculează un număr impresionant de definiţii referitoare la sistemul informaţional. dar şi în afara acesteia (respectiv în macromediu şi micromediu) reprezintă o necesitate pentru organizaţiile care vor să supravieţuiască în condiţiile concurenţei acerbe cu care se confruntă pe piaţă. 110-111.

care poate „selecta. amplifica. Davis1 remarcă faptul că „sistemul informaţional este mai mult decât o disciplină academică.Is an information theory enough?. Accentul pus pe noţiunea de sistem evidenţiază faptul că diferitele componente au un obiectiv comun – de-a susţine activităţile organizaţiei. 1 24 . p. mai mult decât o ştiinţă a computerelor. 1985. 22. 2. p. . 2 Land F. Seen3 consideră că „sistemul informaţional este un set de persoane şi proceduri care lucrează împreună…. New York.G. cunoştinţe şi un sistem de valori – percepe lumea exterioară printr-un filtru cognitiv.. B. mai mult decât o extensie a comportamentului şi managementului organizaţional. J.A. Belmont.1 Corelarea sistemelor Utilizatorul de informaţie – având memorie. 3 Seen J. structure and development (2nd Edition). Land consideră că acţiunile sunt determinate de asocierea mesajelor primite – din sistemul informaţional formal. 211-215. . A.Information System in Management (3rd Edition). Land2 consideră că sistemul informaţional trebuie să includă totdeauna oameni utilizând şi interacţionând cu lucrurile (obiectele fizice) – realizate tot de către om – şi să conţină deopotrivă procesare formală şi informală. 1985. informal sau din însăşi lumea reală – cu valorile şi cunoştinţele stocate în memoria persoanei. 1987. Sistemul care serveşte Procesarea datelor selectate şi relevante pentru acţiunile oamenilor Sistemul servit Furnizează oamenilor sprijin pentru realizarea acţiunilor Acţiuni cu scopuri precise ale căror realizare necesită informaţii Figura nr. The Computer Journal...” Davis G. atenua sau deforma mesajele – şi ca urmare. 3.Management Information Systems: conceptual foundations.” F. B. chiar şi mesajele cele mai simple pot fi interpretate diferit de către oameni diferiţi. California. 28 (3). . McGraw-Hill. Wadsworth Publishing Company. p.

Management. investite într-o unitate economică. Editura Polirom. Bucureşti. 40. analiză. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. 2 1 25 . Oprea2 defineşte sistemul informaţional ca fiind „un ansamblu de resurse umane şi de capital.” Remarcăm faptul că cei doi autori folosesc noţiunea de sistem informaţional-managerial. procedurilor şi mijloacelor folosite în procesul informaţional... Bucureşti. p. sistematizare. sistemul informaţional al întreprinderii nu este o construcţie uniformă.Management. care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii şi controlului activităţilor organizaţiei. ci este format din diferite subsisteme între care există anumite relaţii. 2.. Nicolescu şi I. dar ele pot fi utilizate alternativ deoarece se consideră că sistemul informaţional dintr-un mediu de afaceri este conectat. Corespunzător domeniului funcţional din structura organismului economic în care se utilizează. în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare producerii informaţiilor. 127. . 3 Nicolescu O. Bucureşti. informaţiilor. 1999. Verboncu3 consideră că sistemul informaţionalmanagerial „poate fi definit ca ansamblul datelor. În general.2). p. Verboncu I. .Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. 1996. Russu C. sistemele informaţionale pot fi utilizate pentru o multitudine de activităţi specifice fimei (fig. Russu1 defineşte sistemul informaţional ca fiind „totalitatea metodelor.” O. care este ansamblul integrat al operaţiilor de culegere.Din literatura de specialitate românească am selectat definiţiile date de următorii autori: C. Editura Expert. Oprea D. procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei. păstrare şi valorificare a informaţiilor. p. cu managementul. 1999. mai mult sau mai puţin.241.” D.. Editura Economică. . transmitere şi prelucrare a datelor. ei considerând că între noţiunile de sistem informaţional şi sistem informaţional-managerial există diferenţe.

între informaţiile aferente fiecărui compartiment. Sistemele informatice clasice au avut în vedere mai ales operaţiile repetitive. Illinois. “procesul de identificare. în care aceleaşi date interesează compartimentele vânzare-marketing. gen pregătire şi preluare date. 2. Montreal. poate constitui exemplul celui mai vechi şi mai răspândit subsistem informaţional al întreprinderii. p.2 Structurarea funcţională a sistemelor informaţionale1 Principala dificultate a abordării sistemului informaţional în funcţie de compartimentele funcţionale ale întreprinderii ţine de imposibilitatea trasării unei graniţe. financiar. respectiv 1 O'Brien. contabilitate. 64 26 .. Un exemplu clasic este cel al gestiunii vânzărilor.453 2 American Accounting Association . nr. Sarcinile mai puţin structurate. Les systèmes d’information de gestion. măsurare şi comunicare a informaţiei economice pentru a permite judecăţi şi decizii documentate din partea utilizatorilor informaţiei”2. producţie şi chiar proiectare. p. Contabilitatea.Sistemul informaţional al întreprinderii Producţie şi exploatare Proiectare asistată de calculator Fabricaţie asistată de calculator Gestiunea stocurilor Planificarea necesarului de materiale Automate industriale Aprovizionare şi recepţie Robotică Marketing Finanţe Contabilitate Managementul resurselor umane Analiza salarizării Ccomponente personal Analiza forţei de lucru Gestiunea datelor despre anagajaţi Prognoza necesarului de personal Analiza necesarului de formare şi perfecţionare a personalului Publicitate şi promovare Managementul marketingului Studii de piaţă Managementul de produs Previziunea vânzărilor Direcţionarea vânzărilor Prelucrarea comenzilor Bugetarea investiţiilor Gestiunea trezoreriei Gestiunea creditelor Prognoze financiare Analiza rentabilităţii Analiza nesarului de finanţare Gestiunea portofoliilor Conturi ale furnizorilor Verificare operaţiuni Facturare şi conturi de clienţi Bugetare Contabilitate analitică Cartea Mare Plăţi Contabilitate fiscală Figura. personal-salarizare.A statement of Basic Accounting Theory. J. Cea mai mare parte a informaţiilor acoperă două sau mai multe compartimente ale întreprinderii. 1966. 1995. DeBoeck Université. bine structurate. fie şi aproximative. Evanston. revin componentelor manuale sau sistemelor expert.

calculatorul a devenit o unealtă de mare preţ în viaţa de zi cu zi.26-27. informaticienii. O. Ulterior. îmbogăţindu-se. O caracteristică a secolului XXI este influenţa majoră a calculatoarelor electronice. scopul utilizării calculatorului. în mod efectiv. În prezent aproape toate activităţile (în mod special cele economice) se desfăşoară cu ajutorul calculatorului. 2001. stocarea şi gestionarea acestora pentru a furniza informaţii pertinente. Editura Economică. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor. fie că se fac calcule complexe. p. Creşterea eficienţei întreprinderilor a fost posibilă în special prin utilizarea la scară tot mai mare a sistemelor de calcul. Acestea s-au integrat şi se integrează din ce în ce mai mult în viaţa şi activitatea fiecăruia.” (fig. Indiferent de locul unde trăim. luarea deciziilor a făcut obiectul integrării în sistemele informatice. 27 . pun semnul egalităţii între cele două sisteme „susţine că sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional care se rezumă la culegerea. Modul în care informaţiile pot fi accesate a cunoscut o adevărată revoluţie în mai puţin de 50 de ani. Nicolescu1 pornind de la ideea că adesea. au permis firmelor să-şi structureze şi să-şi organizeze mai eficient activitatea la preţuri accesibile.) . prin sistemele expert interpretarea rezultatelor obţinute şi. nr. În literatura de specialitate din ţară şi străinătate există un număr impresionant de definiţii referitoare la diferenţa care există între sistemul informaţional şi cel informatic. 2. Scopul îndeplinit de sistemele de calcul s-a schimbat de la deceniu la deceniu. este de a fi principalul mijloc de informare şi comunicare interplanetară. (coord. 1 Nicolescu O. În final. au servit iniţial cercetătorilor pentru efectuarea mai rapidă a unor calcule anevoioase. Acestea. alături de cele menţionate mai sus. Dacă sistemele de calcul. Bucureşti.prelucrarea datelor.3). de ceea ce facem în mod curent este absolut imposibil să nu fim influenţaţi de calculatoare. treptat calculatoarele s-au transformat în dispozitive pentru gestionarea şi administrarea bazelor de date. Fie că se apelează la date care pot fi accesate în câteva secunde. prin sisteme suport pentru decizii şi.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. mai apoi. prin intermediul programelor software.

cit.op... p. pe măsură ce organizaţia se implică în procesul de creare şi utilizare computerizată a informaţiei. p. 1989. 12. New York.Management Informatin System – Strategy and Action. 2 1 28 . 3 Raportul Sistem informaţional – Sistem informatic 2 În literatura de specialitate românească se face delimitarea clară între cele două sisteme însă spre deosebire de literatura de specialitate străină. programe şi fişiere care trebuie să satisfacă cerinţe riguros precizate”. dar.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. (coord. În literatura de specialitate americană3 sistemele informaţionale care includ calculatoarele sunt denumite sisteme informaţionale bazate pe computere – computer based informations systems. . 2. la noi. Bucureşti.) . .127. construit din echipamente. În prezent o organizaţie bazată pe informaţie poate fi întemeiată şi fără o tehnologie avansată de procesare a datelor. structura Russu C. SISTEMUL INFORMAŢIONAL Sistem informatic Automatizat Mecanizat Manual PRELUCRAREA INFORMAŢIILOR VEHICULAREA INFORMAŢIILOR CULEGEREA INFORMAŢIILOR Figura nr.C.. p. S. Russu1 susţine că un sistem informatic este un „sistem de tratare mecanizată sau automatizată a informaţiei. majoritatea organizaţilor au utilizat noua tehnologie informaţională doar pentru a rezolva mai rapid operaţiile pe care leau efectuat din totdeauna manual.26-27 3 Parker C. McGrawHill. Editura Economică. 2001. Nicolescu O. nu se evidenţiază faptul că resursele umane au o importanţă vitală în dezvoltarea şi funcţionarea eficientă a sistemelor informatice. Până acum câţiva ani.

ci pentru combinarea optimă a acestora este necesară cunoaşterea permanentă a cerinţelor mediului extern al firmei. stricte de natură umană. 29 . făcându-i mai productivi şi mai eficienţi. Astfel sistemul informaţional al societăţii comerciale este necesar să îndeplinească cumulativ următoarele funcţii1: funcţia decizională. Editura Universităţii „Lucian Blaga”. însă pot exista situaţii când sistemul manual nu mai poate realiza eficient şi fără eroare.organizatorică. funcţia operaţională. b) Funcţia operaţională – se referă la scopul sistemului informaţional de a declanşa multitudinea de acţiuni necesare realizării obiectivelor organizaţiei. activitatea umană. care nu pot fi informatizate.. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL În vederea realizării obiectivelor fundamentale ale organizaţiei nu sunt suficiente doar resursele umane. 2. De asemenea calculatoarele pot pe de o parte să preia integral sau parţial. şi atunci utilizarea calculatoarelor este absolut necesară. 1 Gorski H. materiale şi tehnice stabilite de specialişti. a) Funcţia decizională – exprimă menirea sistemului informaţional de a asigura elementele informaţionale necesare fundamentării şi adoptării deciziilor. spre deosebire de tendinţa actuală de restrângere a mijloacelor manuale şi mecanizate şi extinderea masivă a ponderi sistemului informatic în cadrul celui informaţional. p. asigurând astfel operaţionalizarea deciziilor. . iar pe de altă parte pot calculatoarele pot completa. 97. funcţia de documentare şi funcţia educaţională. sprijini. Resursele umane au un rol foarte important în cadrul sistemului informaţional ele fiind deţinătoare de informaţii. o sarcină datorită complexităţii acesteia sau a interdependenţei cu alte activităţi. Sibiu. procesele decizionale şi modul de realizare a activităţilor se îmbunătăţesc vizibil. Sistemul informaţional nu este în mod obligatoriu bazat pe computere. 2003. metodelor şi tehnicilor manageriale. starea resurselor proprii precum şi a cerinţelor consumatorilor. realizarea unor activităţi periculoase pentru om.Sistemul Informaţional Managerial.

2 4 Funcţiile sistemului informaţional 2. În realizarea acestor func sistemul informaţional este confruntat cu funcţii. dat fiind tripla dimensiune a informa dată informaţiilor. Informaţiile au o dimensiune social . Informaţiile au o dimensiune organizaţională. 30 . Funcţiile sistemului informa ional sunt reprezentate grafic în fig nr. cu scopul de a îmbogăţi cunoştinţele utilizate în ţele procesele manageriale sau de execu execuţie. iile informaţional fig. atât în plan individual cât şi în plan organizaţional. ce decurge din rolul lor în exercitarea socială. Informaţiile au o dimensiune individual în sensul că ele condi individuală. de a înregistra informaţ informaţiile. d) Funcţia educaţional – are ca rol asigurarea informaţiilor cu caracter ională iilor formativ şi tratarea acestora astfel încât s se obţină creşterea efectelor i să şterea educaţionale. ional. ăţeni.c) Funcţia de documentare – exprimă menirea sistemului informaţ ia informaţional.4. ionale. socială. drepturilor şi responsabilit i responsabilităţilor salariaţilor din cadrul organiza l organizaţie în calitate de cetăţeni. ional probleme foarte complexe. condiţionează într-o proporţie apreciabil potenţialul şi realizarea aspiraţiilor personale ie apreciabilă ţiilor ale salariaţilor. în sensul că reprez iile ă reprezintă o premisă indispensabil pentru stabilirea şi finalizarea obiectivelor indispensabilă i organizaţiei de către ac ătre acţionari şi manageri. 2. Funcţia de documentar e Funcţia decizională Funcţiile sistemului informaţional Funcţia operaţională Funcţia educaţională Figura nr. şi anume dimensiunea individual dimensiunea organizaţională şi dimensiunea individuală.

p. Nivelul operaţional necesită rapoarte interne regulate. neprogramate şi previzionale. De Boeck Univesity. Montreal. Les systemes d'information de gestion.2. ce conţin date detaliate. În concluzie sistemul informaţional constituie un subsistem de bază al managementului organizaţiei. ca şi date externe pentru susţinerea planificării nestructurate şi a responsabilităţilor de conducere generală a activităţii. 1995.5. Informaţiile necesare conducerii sunt în funcţie de nivelul conducerii (fig 2. în condiţiile trecerii la economia bazată pe cunoştinţe şi ale schimbărilor revoluţionare în domeniul informaticii.Astfel. sistemul informaţional devine din ce în ce mai important şi condiţionant pentru supravieţuirea şi performanţele organizaţiilor în toate domeniile. actuale sau istorice pentru susţinerea controlului structurat al operaţiilor cotidiene. ad-hoc. nivelul strategic cere rapoarte mai sumare.5) şi de posibilitatea de structurare a situaţiilor decizionale la care managerii trebuie să facă faţă. 368 31 . Caracteristicile informaţiei pe nivele de conducere1 1 Sursa: O'Brien. Spre exemplu. Structura deciziei Nestructurată Caracteristicile informaţiei Ad hoc Excepţională Recapitulativă Frecvenţă neregulată Previzională Externă Anvergură mare Conducerea strategică c iz ii De In f orm a ţi i Semistructurată Conducerea tactică Conducerea operaţională Structurată Prestabilită Periodică Detaliată Frecventă Istorică Internă Anvergură mică Figura nr.

acestea se pot reprezenta separat. pentru simplificarea înţelegerii. La nivel strategic sunt definite strategiile. Totuşi. Deşi între cele trei sisteme există interferenţe. de multe ori sunt foarte relevante şi indispensabile informaţiile externe. sistemul decizional (SD). politicile şi obiectivele de ansamblu ale întreprinderii cu ajutorul unei planificări strategice pe termen lung. în timp ce informaţiile istorice permit analiza performanţelor trecute ale întreprinderii şi evaluarea acestora. aflate în interacţiune: sistemul operaţional (SO). care orientează şi dirijează organizaţia. ca în fig. 2. În sfârşit. se definesc politicile. cerinţele informaţionale ale conducerii depind în mod esenţial de nivelul de conducere. La nivel operaţional sunt elaborate planurile pe termen scurt.5. de asemenea. Managerii supraveghează. SO A E SIC B C SD Figura nr . procedurile şi obiectivele subunităţilor întreprinderii. La nivel tactic sunt elaborate planuri. sunt stabilite modul de achiziţionare şi alocare a resurselor. Orice organizaţie constă din trei sisteme principale. randamentul strategic al întreprinderii şi evoluţia sa globală. bugete pe termen scurt şi mediu. Informaţiile previzionale ajută conducerea să definească tendinţele viitoare şi impactul acestora asupra deciziilor care trebuie adoptate. care gestionează informaţiile externe şi interne necesare conlucrării părţilor organizaţiei. care se ocupă cu transformările pentru care a fost creată organizaţia.2. activităţile de conducere pot fi subdivizate pe trei niveluri principale: nivelul strategic. Astfel.6 Sistemul informaţional al conducerii (SIC) în interacţiune cu sistemul operaţional (SO) şi sistemul decizional (SD) 32 . nivelul tactic şi nivelul operaţional.În procesul decizional este necesară atât gestionarea informaţiilor istorice. conducerea trebuie să primească nu numai informaţii interne. cât şi a celor de previziune. Managerii utilizează resursele şi execută sarcinile după procedurile elaborate cu ajutorul bugetelor şi a programelor de producţie stabilite echipelor de lucru ale întreprinderii. şi sistemul informaţional al conducerii (SIC).

planuri. stocării şi securităţii datelor şi tuturor informaţiilor externe şi interne necesare bunei desfăşurări a activităţii organizaţiei. Sistemul informaţional al conducerii poate fi un sistem care procesează informaţiile manual. Automatizarea sa poate fi totală sau parţială. funcţiunea de cercetare-dezvoltare. mecanizat sau automatizat. grafice de lucru. Atunci când SIC este automatizat se numeşte sistem informatic pentru conducere. Companiile pot utiliza tehnologia informaţiilor la proiectarea şi conducerea afacerilor la nivel global.Conexiunile dintre sisteme (circuite şi fluxuri informaţionale) se referă la: informaţiile de la proces şi de la piaţă. instrucţiuni pentru controlul calităţii. teste pentru verificarea profesională a operatorilor ş. metode. Acesta prezintă dezavantajul abordării parţiale. dări de seamă. bonuri de lucru. care implică definirea subsistemului informaţional la nivel de activitate economică. instrucţiuni. b) Criteriul activităţii. procedee. modele şi programe de calcul. 33 . transmiterii. cum ar fi: a) Criteriul compartimentului care presupune definirea subsistemului informaţional la nivel de compartiment. La nivelul entităţilor economice se pot defini o serie de subsisteme informaţionale folosindu-se diverse criterii. rapoarte prelucrate. situaţiile prezenţei la servici. funcţiunea de producţie. funcţiunea financiar-contabilă. reclamaţii de la clienţi. Internetul furnizează infrastructura necesară pentru noi modele de afaceri sau noi procese de realizare a afacerilor. a interdependenţelor existente între activităţile entităţii cercetate. precum şi pentru noi moduri de distribuire a cunoaşterii. decât parţial. legături comunicaţionale (circuite şi fluxuri).a. prin utilizarea legăturilor între unităţile de producţie. tehnologii. Dezavantajul acesteia este neluarea în considerare. tehnici şi proceduri destinate colectării. date numerice. rapoarte. în procesul de analiză a acelor activităţi economice care se desfăşoară în mai multe compartimente. c) Criteriul funcţiunii care presupune abordarea subsistemelor informaţionale la nivelul activităţilor de bază din cadrul fiecărei funcţiuni a societăţii (funcţiunea de personal. hotărâri. comenzi. Prin definiţie. sistemul informaţional al unei organizaţii este ansamblul de mijloace. funcţiunea în servicii). birourilor şi forţei de vânzare. bonuri de materiale. prelucrării. semnale. funcţiunea comercială.

personalul specializat în culegerea. 242-250. Verboncu I. gestiunea informaţiilor a devenit o responsabilitate foarte importantă pentru manageri. utilizate în cadrul firmei precum şi datele care au sta la baza obţinerii lor. proceduri informaţionale şi mijloace de 1 2 Nicolescu O. “Management”. 2. procedurile şi tehnicile de obţinere (pe baza datelor primare) şi de difuzare a informaţiilor.. mijloacele de tratare a informaţiilor.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pe plan mondial nu există în prezent o terminologie unanim acceptată referitoare la conţinutul sistemelor informaţionale şi nici o definiţie care să întrunească sufragiile specialiştilor. În accepţiunea majorităţii specialiştilor sistemul informaţional este definit. Aceştia sunt interesaţi în a construi sisteme informatice pentru colectarea informaţiilor. formale sau informale. Ed. cit. În plus. De asemenea. Nicolescu O. drept un ansamblu interconectat de date. informaţii.. Verboncu I. p. într-o concepţie sistemică. transmiterea. înregistrarea. Aceste sunt2: datele şi informaţiile.. 1995. 39. pag. fluxuri informaţionale.op. stocarea şi prelucrarea datelor. cu scopul de a-i ajuta la realizarea obiectivelor organizaţionale. Sistemul informaţional cuprinde1: ansamblul informaţiilor interne şi externe. deoarece majoritatea organizaţiilor au nevoie de sisteme informatice performante pentru a supravieţui şi a prospera.O percepţie clară a sistemelor informatice este esenţială pentru managerii de azi. sistemul informaţional al organizaţiilor este alcătuit din mai multe componente interdependente. 34 .. platforma hardware necesară prelucrărilor datelor şi disipării informaţiilor.. stocarea şi procesarea lor. procedurile informaţionale. circuitele şi fluxurile informaţionale. Economică. .

Mijloace de tratare a informaţiilor . suport). 3. c) Fluxuri informaţionale oblice . calitate. frecvenţă. b) Fluxuri informaţionale orizontale . pag. “Informatică managerială”. Sistemul informaţional economic asigură gestiunea tuturor informaţiilor din cadrul unui sistem economic. folosind toate metodele şi procedeele de care dispune. Fluxurile informaţionale reprezintă ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut. volum.ansamblul legăturilor existente între diferite verigi organizatorice.se nasc aleatoriu şi reprezintă totalitatea datelor vehiculate între subdiviziuni organizatorice aflate pe nivele ierarhice diferite.ansamblul echipamentelor constructive (hardware) şi a suporturilor logice (software) ce asigură prelucrarea informaţiilor şi obţinerea rezultatelor finale. Evoluţia procedurilor este strâns legată. Informaţiile reprezintă acele date care aduc un spor de cunoaştere receptorului (uman sau maşină). Informaţiile sunt generate şi înregistrate în cadrul sistemului economic la nivelul unor verigi organizatorice şi funcţionale care se mai numesc posturi de lucru. Flux informaţional reprezintă totalitatea informaţiilor care parcurg circuitele informaţionale existente. Procedurile informaţionale .. care se individualizează prin următoarele 1 Radu I.totalitatea metodelor şi tehnicilor de prezentare a informaţiilor primare pentru asigurarea interfeţei om-calculator. 5. Circuitele informaţionale . formă. 35 . de evoluţia performanţelor sistemelor de calcul.informaţiile care circulă între subdiviziuni organizatorice aflate pe acelaşi nivel ierarhic. transmitere şi stocare a datelor care acţionează în vederea realizării obiectivelor fundamentale ale unei firme. necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între două posturi de lucru.totalitatea informaţiilor care circulă între două nivele ierarhice aflate în relaţie de subordonare. Din definiţia dată se pot evidenţia următoarele componente ale sistemului: 1. 4. Fluxurile informaţionale se împart în trei categorii1: a) Fluxuri informaţionale ascendente . 15. 6.prelucrare. dar nu în relaţie de subordonare. 1996. 2. în timp. Datele care reprezintă ansamblul de informaţii prelucrate despre un fenomen sau proces.

atât pentru dezvoltarea personalităţii umane. procesate sau regăsite atunci când este necesar. Deşi adesea se foloseşte termenul de dată şi informaţie cu acelaşi sens. fapte. Astfel. date de ieşire. termenii de dată şi informaţie sunt utilizaţi cu acelaşi înţeles însă între ele există o anumită diferenţă. „procesare” sau „rezumare” primesc o anumită „valoare”. „materii prime”. Nici societatea şi nici indivizii ei nu pot progresa satisfăcător în lipsă de informaţii.1 Datele şi informaţiile În vorbirea curentă. statistici. specialiştii disting între cele două noţiuni o mare diferenţă. procese. putem observa faptul că datele se transformă în informaţii în momentul în care li se atribuie înţeles. utilizabile în realizarea sarcinilor ce-i revin în cadrul respectivei firme. Trebuie subliniat faptul că există posibilitatea ca persoane diferite să atribuie înţelesuri diferite aceloraşi date şi de asemenea trebuie făcută distincţie între cantitatea mare de date care se poate afla la dispoziţia unei societăţi. Astfel la început ele sunt considerate „fapte brute”. Datele reprezintă fapte şi cifre neanalizate.” Datele sunt fapte. Din multitudinea de definiţii atribuite atât datelor cât şi informaţiilor. cât şi pentru evoluţia vieţii şi societăţii. în schimb. „transformare”. 2. care în urma procesului de „interpretare”. sunt date care au relevanţă pentru nevoile celor care administrează şi contribuie la exercitarea funcţiilor manageriale. sens. fenomene referitoare la firmă sau la procese din afara sa care interesează managementul acesteia. „semnificaţie”. operaţii de prelucrare.2. potrivit majorităţii specialiştilor „data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni. şi volumul mult mai mic care este de fapt selectat şi transformat în informaţii.elemente: date de intrare. „relevanţă”.” Informaţiile sunt definite ca fiind „acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct sau indirect întreprinderea respectivă. ce îi furnizează elemente noi. timp de staţionare. „puncte de plecare”. opinii sau predicţii clasificate pe o anumită bază pentru a fi stocate. 36 . Informaţiile. de către specialişti în domeniu. Informaţiile şi cunoştinţele au o mare importanţă.

Oamenii ajung la informaţii direct. şi materia sunt cei mai importanţi factori ai economiei moderne pe lângă pământ. Scrise – consemnate de regulă pe hârtie. un semnal etc. prin intermediul altor oameni. termen care a luat naştere prin analogie cu entropia. Fireşte la baza revoluţiei cunoştinţelor se află corelaţia cunoştinţelor cu data şi informaţia. ALL. cărţi. se poate copia ori de câte ori se doreşte şi este independentă de loc. informaţia nu se învecheşte şi se poate combina aproape nelimitat. o veste. o ştire.. telefon sau calculator). Faţă de materie sau energie. în termodinamică. Conceptul de informaţie reprezintă o noţiune de maximă generalitate care semnifică o comunicare. casete video. care este. precum ziare. un mesaj.VI. În secolul XXI revoluţia cunoştinţelor se va intensifica2. televizor. Informaţiile vehiculate într-o organizaţie pot fi grupate pe mai multe categorii după următoarele criterii: 1. obiecte. După modul de exprimare informaţiile pot fi: Orale – expuse prin viu grai. 1 Rohner K. imagini. Audio-vizuale – se adresează concomitent văzului şi auzului. se asigură accesul la cele mai avansate realizări ale omenirii. stări. CDROM-uri. Ed. 1999.Prin intermediul informaţiilor se asigură transferul cunoştinţelor de la o generaţie la alta. 37 . capital şi forţa de muncă. iar rezultatul acesteia va fi constituirea unor economii bazate pe cunoştinţe care se vor extinde rapid în zonele dezvoltate ale omenirii. Oxford. Ciber-marketing. fax. pag. informaţia prezintă caracteristici distincte: ea nu cunoaşte ideea de original. energia. – Knowledge Capitalism-Business. discuri sau echipamente de comunicaţie (radio. informaţia este puternic condensabilă. Calitatea unei informaţii constă în gradul de probabilitate cu care utilizatorul creează certitudinea unei afirmaţii1. O măsură a ordonării este entropia negativă. Oxford University Press. 1999. sau prin purtători de informaţie. Informaţia reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din lumea reală şi furnizată de cineva. B. p. fapte. despre forme de manifestare a realităţii care ne înconjoară. 51 2 Jones A. Informaţia. informaţia se percepe ca o anumită măsură a ordinii întrucât ea anihilează incertitudinea şi nedeterminarea. Work and Learning in the New Economy. o mărime exprimabilă matematic a neordonării. despre evenimente.

Ştirea întruneşte caracteristicile de informaţie în sensul că reflectă realităţi obiective. Producţie. Complexe. abaterea atenţiei de la problemele reale ale vieţii. bazate pe funcţiunile firmei. Personal. După destinaţie informaţiile se împart în: Interne – beneficiarii de informaţii sunt managerii şi executanţii din întreprindere. Intermediare – se află în diferite faze de prelucrare informaţională. Externe – beneficiarii de informaţii sunt clienţii. După modul de organizare a înregistrării şi prelucrării informaţiile se clasifică în: Tehnico-operative – localizează în timp şi spaţiu procesele din cadrul firmei. Ascendente – se transmit de la eşaloanele ierarhice inferioare la cele superioare de management.).2.). Opinia reprezintă exprimarea unor păreri. Opinia este deci subiectivă sau prea puţin obiectivă. putând fi uneori promovată pe baza unor interese dinainte stabilite. Finale – au trecut prin întregul şir de prelucrări informaţionale prevăzute. fie distructive (denaturarea realităţii. După mediul de provenienţă informaţiile pot fi: Exogene – provin din suprasistemele din care face parte firma. 5. se pot clasifica astfel pentru: Cercetare-dezvoltare. Nonimperative – emise de executanţi şi manageri fiind destinate preponderent colegilor sau superiorilor. Financiar-contabile. Opinia fiind subiectivă are un 38 . a unor gânduri proprii sau de grup. Endogene – sunt generate în cadrul firmei. furnizorii sau suprasistemele din care face parte firma. Comerciale. După direcţia vehiculării informaţiile pot fi: Descendente – se transmit de la nivelurile ierarhice superioare la cele inferioare ale managementului. 8. 3. 7. După gradul de obligativitate pentru adresant informaţiile pot fi: Imperative – emise de conducători fiind destinate nivelurilor ierarhice inferioare. Trebuie făcută distincţia între ştire ca informaţie despre ceva şi opinia despre acel ceva. mobilizatoare etc. După gradul de prelucrare informaţiile se împart în: Primare – anterior nu au suferit un proces de prelucrare informaţională. 4. stări de fapt existente. Statistice – reflectă sintetic principalele activităţi ale firmei corespunzător unor standarde prestabilite. De evidenţă contabilă – se referă în special la aspectele economice ale activităţilor firmei. 6. După natura proceselor informaţiile. urmărind scopuri fie constructive (educaţionale. Orizontale – se transmit între titularii de posturi situati pe acelaşi nivel ierarhic. dezinformarea etc.

Calipso 2000. Există o corespondenţă determinată între informaţie. o ştire neîntemeiată şi neverificată. coduri şi alte însemne. semnal. Simboluri.grad redus de generalitate chiar atunci când priveşte unele evenimente concrete1. însuşite şi/sau dobândite. Ed. De asemenea. Informaţia primeşte întotdeauna atributul domeniului pe care îl reflectă. Baron C. Cunoştinţele reprezintă deci o însumare a tuturor informaţiilor dobândite într-un anumit domeniu. În sinteză cunoştinţele sunt elemente abstracte şi individuale despre obiectele şi domeniile lumii reale. Ea reprezintă suportul formal al informaţiei care se concretizează în cifre. Simbol şi dată astfel că. Din punct de vedere conceptual informaţia reprezintă o reflectare în planul gândirii umane a legăturilor de cauzalitate. Informaţiile dobândite în urma unui proces de informare într-un anumit domeniu. Dacă mesajul nu transmite nici o noutate şi nu are suport real. iar mulţimea acestora reprezintă baza de cunoştinţe. privind aspecte din realitatea ce ne înconjoară. formează cunoştinţele despre acel domeniu. comunicare). în practică. înţelegere şi însuşire a informaţiilor dintr-un anumit domeniu reprezintă un proces de informare.. 9. Putem considera că datele prelucrate. sau care se referă la un anumit obiect. în măsura în care 1 Surcel T. Putem spune deci că informaţia este un mesaj. Informatica economică.. 39 . foarte adesea. iar expresia „prelucrarea informaţiilor” înlocuieşte expresia „prelucrarea datelor”. dar cu precizarea că nu orice mesaj este o informaţie. Sofronie Gh. realităţile din domeniul economic se reflectă în informaţiile economice. De exemplu. indiferent de forma pe care o ia (ştire. Informaţia are sens de noutate pentru cel căruia i se adresează. opiniilor şi comentariilor o reprezintă comunicarea. Procesul de sesizare. litere. Data este forma de reprezentare accesibilă a informaţiei prelucrate. ca şi opinia falsă. informaţia nu trebuie să se confunde cu zvonul care reprezintă. Informaţia este o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective. termenul de informaţie este utilizat pentru a desemna date. atunci acesta nu prezintă interes pentru receptor şi deci nu are caracter de informaţie. Forma de exprimare şi transmitere a informaţiilor. 1999. pag.

Nivelul sintactic se referă la sistemul de semne şi la regulile de reunire a acestora în construcţii sintactice utilizate pentru reprezentarea informaţiilor în procesul culegerii. singurul care raportează informaţia la scopurile observatorului. Obiectul pragmaticii include. Acestui nivel îi corespunde conceptul de dată. au calitatea de informaţii.afectează în sens pozitiv comportamentul receptorilor (oameni sau maşini). urmărindu-se semnificaţia. transmiterii şi prelucrării acestora. concept central în informatică. Apare astfel clară nu numai distincţia dintre dată şi valoare. În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor. într-o anumită măsură. informaţia poate fi caracterizată ca semnificaţie a datelor. şi obiectul real sau situaţia pe care o reprezintă. în sensul că informaţiile trebuie să capete anumite forme de reprezentare respectând riguros anumite reguli. ci şi deosebirea dintre informaţie şi dată. exprimat prin formulă BNF (Backus-Naur Form) astfel: <data>: = <identificator><atribute><valoare> Noţiunea de dată în informatică cuprinde şi noţiunea de valoare. Considerând situaţia la un moment dat. c) din punct de vedere pragmatic. Este nivelul cel mai concret de considerare a informaţiei este însă cel pragmatic. pe de altă parte. pe de o parte. urmărindu-se utilitatea pentru receptori. înţelesul informaţiei (conţinutul real al informaţiei) ce derivă din datele prelucrate. b) din punct de vedere semantic. În raport cu necesităţile observatorului se definesc caracteristici ca importanţa sau utilitatea informaţiei. adică de la nivelul sintactic la cel semantic prin procesul de comunicare influenţat de context. problemele de conducere. de necesar de informaţii şi de eficienţă a sistemelor informaţionale. adică o modalitate simbolică de exprimare şi un sistem de reguli de transformare a acestuia prin care se pot obţine date noi. efectul asupra acestora (măsura în care acestea satisfac cerinţele utilizatorului). deci. dar presupune în plus şi elementul de reprezentare şi manipulare. acestea sunt privite din patru puncte de vedere: a) din punct de vedere sintactic. Sub aspect semantic. când se urmăreşte aspectul admisibil al acestora. Abordarea pragmatică impune utilizarea noţiunii de cunoştinţă. Finalitatea procesului de informare presupune trecerea de la structură la sens. cunoştinţele reprezintă totalitatea informaţiilor dobândite anterior cu 40 . Sensul informaţiei la nivel semantic este corespondenţa dintre o dată. ca deosebire dintre obiect şi modelul său.

se stochează şi se înţeleg. zonele de fumători. pentru a constitui pentru acestea elemente de fundamentare a deciziilor. în cadrul nivelelor operaţionale şi de conducere şi se transmit. ghişeelor de informaţii sau puncte medicale reprezintă cunoştinţe obiective. la nivel de management informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel şi parţial îndrumate. se transmit. în cadrul unei activităţi sau în raport cu mediul înconjurător. Informaţiile apar şi sunt utilizate într-o entitate organizaţională. în cadrul unei forme de activitate. În locuri publice semnalizarea şi direcţionarea cu ajutorul indicatoarelor trebuie să fie atât sugestivă şi compactă cât şi independentă de limbă sau cultură. d) din punct de vedere sigmatic. Un consumator poate lua în mod succesiv sau simultan cele două forme. între planurile acestor activităţi: la nivel operaţional. sub formă de rezultate ale deciziilor luate. În concluzie orice informaţie: 41 . la care trebuie raportat rezultatul oricărui proces de informare. în sens dublu. precum şi parţial îndrumate spre nivele de conducere. informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel. În cazul unei transmiteri bidirecţionale a informaţiei. se culeg. la nivel de informare se consumă informaţia sub forma unor elemente pentru perfecţionarea comportării. se tratează raportul dintre semne şi obiecte. de nivel de decizie şi de nivel de informare. Consumatorii de informaţii se pot afla la nivele de decizie şi/sau nivele de informare: la nivel de decizie se consumă informaţiile sub forma unor elemente de fundamentare a deciziilor. Pictogramele pentru indicarea cabinelor telefonice. se procesează. putându-se vorbi despre cunoştinţe obiective. se poate vorbi de comunicare. vorbim despre informare. Informaţiile se produc. În cazul în care are loc o transmitere unilaterală de informaţii.privire la obiectul considerat. se regăsesc atât la nivelul conducerii cât şi la nivel operaţional sau de execuţie. Producătorii de informaţii sau sursele de informaţii. Pentru a desemna mulţimea acestor cunoştinţe se foloseşte termenul de tezaur. spre nivelele operaţionale pentru informarea lor în vederea unei optimizări a comportării în respectiva activitate de execuţie.

dacă este ataşată unui consumator. Nicolescu şi I.. cost etc. fluxurile informaţionale pot fi: • Verticale – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care există relaţii de subordonare nemijlocită. p. caracterizat prin anumite caracteristici – lungime. cit. ele circulă între sursa de informaţii şi consumatorul de informaţii.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale În procesul de transmitere a informaţiilor necesare în desfăşurarea activităţilor manageriale sau de execuţie. sau de ceva) deci are o sursă care o generează. pentru a servi cât mai bine unor scopuri predefinite de consumatori.” Caracteristic întreprinderii moderne este marea varietate de circuite şi fluxuri informaţionale. sau la ceva. sunt transmise. care poate fi o persoană ca atare. pregătiri şi prelucrări.. viteză de deplasare. în funcţie de principalele criterii considerate. este produsă (de cineva. care poate fi un nivel de decizie sau un nivel de informare.. 246. Acestea la rândul lor pot vehicula informaţii ascendente sau descendente. Verboncu1 definesc circuitul informaţional ca fiind „traiectul pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar”. 2. iar fluxul informaţional ca reprezentând „cantitatea de informaţii care este vehiculată între emiţător şi beneficiar pe circuitul informaţional. 42 . • Orizontale – se stabileşte între posturi şi compartimente situate pe acelaşi nivel ierarhic. informaţie circulă prin canale specifice. O.2. aşa cum rezultă şi din clasificarea realizată de specialişti în domeniu. acestea parcurg un anumit traseu de la emiţător la beneficiar denumit circuit informaţional. În funcţie de direcţia de vehiculare şi caracteristicile organizatorice ale extremităţilor.op. Verboncu I. lună etc. 1 Nicolescu O. un mijloc tehnic sau de realitatea înconjurătoare.se poate considera ca atare dacă este utilă unui receptor. După frecvenţa producerii fluxurile informaţionale se împart în: • Periodice – se repetă la anumite intervale trimestru. 2. astfel: 1. • Oblic – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care nu există relaţii de subordonare nemijlocită. fiabilitate... ataşate pe diferiţi suporţi şi sunt supuse unor modificări şi transformări.

evitându-se. fără însă a i se schimba calitatea fundamentală. De asemenea circuitele informaţionale trebuie să fie cât mai scurte. 43 . Datorită manifestării unui caracter tot mai evident de deschidere şi transparenţă al organizaţiilor şi în condiţiile unei dinamici accentuate a mediului exogen.• Ocazionale – se stabilesc cu o frecvenţă aleatorie. în vederea reducerii la minim a punctelor de trecere. Apare astfel necesitatea intensificării fluxurilor informaţionale cu exteriorul – cu clienţi. cu alte organizaţii. determinată de predominarea procedurilor manuale. În timp. Între circuitul informaţional şi fluxul informaţional există o strânsă dependenţă în sensul că circuitul informaţional reflectă traseul (drumul) şi mijlocul care asigură circulaţia unei informaţii de la generarea ei şi până la arhivare. În prezent foarte eficiente sunt circuitele informaţionale electronice. necesare unei anumite activităţi. tind să dobândească un rol tot mai important deoarece prin ele se reflectă progresele înregistrate în conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional al firmei. corecte şi la nivelul de operativitate cerut de nivelele consumatoare. în cantităţi suficiente. cu furnizorii. sistemul informaţional al diferitelor entităţi s-a dezvoltat şi perfecţionat în mod continuu. directe.3 Procedurile informaţionale În organizaţiile moderne. Vehicularea acestora se realizează pe traseele definite de circuitele informaţionale. Orice sistem informaţional trebuie să asigure entităţii căruia îi aparţine informaţii complete. procedurile informaţionale.2. societatea trebuie să fie în permanenţă conectată la macromediu şi micromediu. bazate pe telecomunicaţii şi calculatoare care asigură realizarea unor legături directe atât în interiorul cât şi cu exteriorul organizaţiei. iar fluxul informaţional reflectă ansamblul informaţiilor vehiculate. 2. pe cât posibil prelungirea acestora în aval şi/sau amonte de beneficiarii informaţiilor. Elementul revoluţionar al mutaţiilor care au determinat saltul calitativ al sistemului informaţional este axat pe dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor tehnice şi a procedurilor de tratare a informaţiilor în scopul automatizării prelucrării datelor.

Suporţii informaţionali utilizaţi . înregistrare. operaţii de pregătire. se remarcă o tendinţă de informatizare a procedurilor informaţionale prin utilizarea tot mai frecventă a programelor computerizate. 3. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor. B5 etc. prezentarea datelor precum şi operaţii administrative. 2.. În contextul pătrunderii noii tehnologii informaţionale. reprezentând suportul tehnic al sistemului.2. Suporţii utilizaţi pot fi clasici (documente ale evidenţei tehnico-operative. operaţii de transmitere. transformare şi verificare a datelor. modelelor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor folosite. DVD-uri. şi de asemenea se pune accent deosebit pe formalizare a procedurilor în special pe tipizare. prelucrare. transmitere şi prelucrare a unei categorii de informaţii cu prezicerea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor.” Procedurile informaţionale au un caracter foarte detaliat. documente contabile şi documente statistice) prezentaţi pe formulare de hârtie de diferite dimensiuni: A4. transmitere şi prelucrare ale informaţiilor.Prin proceduri informaţionale sunt desemnate1 „ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţile de culegere.. care. Succesiunea tratării informaţiilor. – op. se împart în trei categorii. 4. 44 . modelele şi formulele de calcul utilizate. Operaţiile care se aplică informaţiilor. 2. Operaţiile care se aplică datelor pot fi: operaţii de culegere a datelor. formulelor. stocarea. 248. p. în funcţie de performanţele tehnice şi de gradul de intervenţie al omului. înregistrare. Verboncu I.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor Performanţele în cadrul sistemului informaţional sunt influenţate în măsură apreciabilă de mijloacele de culegere. cit. codificare şi standardizare.se referă la materialele folosite pentru consemnarea informaţiilor şi a caracteristicilor acestora. memorii etc. sau suporţi moderni folosiţi în sistemul de prelucrare automată a datelor: discuri optice. CD-ROM-uri. astfel: 1 Nicolecu O. a suporţilor. şi prin ele se stabilesc: 1. Caracteristică întreprinderilor contemporane este utilizarea unei game largi de mijloace de tratare a informaţiilor. Mijloace utilizate în culegerea .

scannere. Sistemul informaţional al firmelor moderne are în componenţă sistemul informatic. ceea ce nu se poate realiza decât prin cunoaşterea şi stăpânirea unui volum cât mai mare de informaţii. Mijloace automatizate – calculatoare.SISTEM INFORMAŢIONAL Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil şi la o sporire impresionantă a volumului de informaţii ce trebuiesc cunoscute şi prelucrate. 2. securitate şi etică ( păstrarea secretului de serviciu. ea prezintă avantajul creşterii competitivităţii societăţilor care îşi pot permite achiziţionarea şi implementarea noilor tehnologii informaţionale. echipamente periferice: imprimante. Mijloace mecanizate – echipamente mecanografice: maşina cu perforate. Referitor la cea de a treia categorie de mijloace. Pe de altă parte. Mijloace manuale – cuprinde maşina de dactilografiat. instrumente clasice (stilou. pe baza cunoaşterii cât mai precise a realităţii. 2. dar şi dezavantaje legate de protecţie. protejarea împotriva hacker-ilor). controlul operaţiilor. 3. evoluţia societăţii impune luarea unor decizii la diferite niveluri. maşina de calcul manual. analiza problemelor şi realizarea de produse sau servicii noi.1. Informaţiile produse sunt folosite pentru adoptarea deciziilor. de procesare şi de ieşire a rezultatelor. maşina de contabilizat şi facturat. Culegerea şi înregistrarea informaţiilor Vehicularea informaţiilor Prelucrarea informaţiilor 45 . între care există un raport de la întreg la parte (fig. 2.7).3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC . Într-o organizaţie există trei categorii de activităţi care produc informaţii necesare acesteia: activităţile de intrare a datelor/informaţiilor.). creion etc.

7 Sistemul informaţional Sistemul informatic se rezumă la culegerea. prelucrării şi distribuirii informaţiei într-un mod cât mat eficient. în firmele competitive. este deosebita. Activitatea umană. a creşterii complexităţii activităţilor. Cu toate acestea. proceselor de munca şi numărul şi complexitatea informaţiilor necesare. Datorită creşterii într-un ritm accelerat a performanţelor tehnicii de calcul automatizate. În aceste condiţii rolul informaticii este decisiv. în anul l967. 2. cu atât volumul de informaţii creşte şi se diversifică tinzând să frâneze sau chiar să blocheze procesul decizional Apare astfel un conflict între tendinţa de creştere a volumului de informaţii generat de dinamica activităţii umane. prin asigurarea gestiunii. în deblocarea şi fluidizarea sistemelor informaţionale şi de decizie. indiferent sub ce formă se desfăşoară. Datorita acestor elemente. a apărut şi s-a conturat noţiunea de management al informaţiei. este generatoare de informaţii. definind-o ca: „Ştiinţa 46 . Cu cât această activitate este mai complexă şi mai accelerată. Pe măsura dezvoltării societăţii. având un rol major în calitatea sistemului informaţional şi a celui managerial. importanta elementelor informaţionale care ţin strict de natura umana. Informatica tratează 1 Cuvântul INFORMATICĂ provine de la prescurtarea şi preluarea în româneşte a cuvintelor franţuzeşti: INFORmation autOMATIQUE. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor în timp ce sistemul informaţional este mult mai cuprinzător.Mijloace manuale Mijloace mecanizate Mijloace automatizate (Sistemul informatic) Figura nr. a crescut şi implicit importanta sistemului informaţional. necesare luării deciziilor. apropiindu-se de 90% din totalul sistemului informaţional. şi cerinţa tot mai acută de informaţii cât mai complete. mai mult sau mai puţin complete. În literatura de specialitate există însă şi alte definiţii1 sau încercări de a defini informatica. tendinţa actuală este de creştere a ponderii utilizării acesteia precum şi de amplificate a rolului sistemului informatic în ansamblul sistemului informaţional. Denumirea acestei noi ramuri a fost introdusă de Academia Franceză. In tarile dezvoltate. sistemul informatic ocupa o pondere foarte însemnată.

În accepţiunea actuală. CD-uri etc. a informaţiei. ea apare şi se dezvoltă dintr-o necesitate obiectivă. Ca activitate practică. c) Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare către sistemele de prelucrare automată cât şi a rezultatelor prelucrării către utilizatori. cartele. aceasta trebuie să urmărească două obiective majore: pe de o parte. b) Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în date finale. în diverse domenii. economice şi sociale” 1 (eng. Datele se transmit sau se memorează în sistemele informatice în formă digitală după ce au fost supuse unor procese de conversie şi codificare. aşa cum se procedează în cazul preluării manuale. aceea de a rezolva problemele complexe privind prelucrarea datelor. metode. informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de modele. sisteme informatice performante prin care să asigure accesul larg la informaţie. fără a ţine seama de sensul ei semantic. să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sistemelor de calcul. în cadrul unui sistem informatic sunt: a) Culegerea datelor constă în identificarea acestora la locurile unde sunt generate. şi transpunerea lor pe suporturi adecvate prelucrării automate (benzi. îndeosebi prin maşini automate. Operaţiile specifice procesului de prelucrare automată a datelor. tehnici. Din acest punct de vedere informatica este definită ca ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul. d) Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) acestora. La acest moment datele se numesc date primare. iar pe de altă parte. Ca domeniu distinct de activitate.). informatica are o existenţă dinamică.) Information Technology = Tehnologia informaţiei 47 . prelucrării raţionale. discuri. în urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor şi specificul echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare. pe suporturi de memorie specifice. să realizeze. concepte. considerată ca suport al cunoştinţelor umane şi al comunicărilor în domeniile tehnice.informaţia în sensul ei formal. studii şi sisteme pentru prelucrarea eficientă a informaţiei. prin metodele şi tehnicile sale. tot mai des termenul de informatică este substituit cu Tehnologia Informaţiei (IT1). în scopul unor consultări sau prelucrări ulterioare. În stadiul actual de maturizare a informaticii.

Informaţiile trebuie să fie centralizate. printr-o evaluare corectă. Mesajele privesc o secvenţă de semnale. ordonate după un sistem de reguli (cod). lipsită de elemente needificatoare pentru problema studiată. să ofere cantitatea de detalii necesare pentru adoptarea unei decizii corecte. Aşa cum se arată în fig. astfel încât acesta să o recepteze rapid şi corect. 2. ea trebuie să fie legată direct de decizia proximă. Asigurarea acestei condiţii impune o anumită cumpănire. oportunitate: informaţia trebuie să parvină utilizatorului în timp util pentru a-i servi la fundamentarea decizie sale.Pe suportul tehnic informaţia în formă digitală se prezintă sub forma unei succesiuni de valori binare (zero şi unu). un element de imagine. ea trebuie să fie disponibilă atunci când este necesară. evitându-se elementele nerelevante. concizie şi consistenţă:: informaţia trebuie să ofere plusul de cunoaştere la obiect. completitudinea:informaţia trebuie să parvină din toate sursele necesare şi să acopere toate zonele solicitate de persoana care ia decizia. Indicatorii pot fi prezentaţi în mărimi absolute sau relative. relevanţă: informaţia trebuie să ofere acele elemente de cunoaştere de care decidentul are nevoie pentru soluţionarea unei probleme. Informatica utilizează pentru reprezentarea informaţiilor semnale. precum şi cazuri când datele sunt prea puţine şi nu permit descrierea satisfăcătoare a fenomenelor. succint. deoarece pot exista cazuri în care datele achiziţionate să depăşească necesarul. cost corespunzător în raport cu valoare acesteia. Informaţia furnizată de către sistemul informaţional trebuie să se caracterizeze prin: acurateţe şi realitate: informaţia trebuie să fie suficient de precise pentru a constitui baza adoptării deciziilor informaţia furnizată trebuie să reflecte cât mai fidel realitatea. prin utilizarea reprezentărilor grafice şi coroboraţi astfel încât relevanţa informaţiei oferite să fie maximă. o mişcare sau un impuls electric. precum un sunet. componentele unui sistem informaţional computerizat (sistem informatic) se împart în două mari categorii: hardware şi 48 . Semnalele sunt înţelese ca modificări elementare şi observabile. date şi mesaje. în dinamică. ducând la birocraţie. informaţia trebuie să fie densă. Datele sunt informaţii reprezentate în format digital. formă de prezentare adecvată: informaţia trebuie oferită utilizatorului într-o manieră relevantă.8. inclusiv dispunerea acestora din urmă în spaţiu şi timp.

software. Aceste dispozitive permit introducerea datelor într-o formă care poate fi citită în unitatea centrală de procesare (UCP). Unele dintre acestea. dispozitive de recunoaştere a vocii etc. documente şi alte rezultate Stocare date Feedback Figura nr. dispozitive optice de exploatare. scannerul optic cu cod de bare. Vom analiza fiecare categorie înainte de clasificarea principalelor tipuri de computere. structura este numită procesare directă (on-line). cum ar fi unităţile de discuri magnetice. incluzând computerul şi dispozitivele conexe.8 Componentele de bază ale unui sistem informatic Există şi dispozitive secundare de stocare. Prin hardware se înţelege echipamentul. permit accesul la o cantitate mai mare de date aproape instantaneu. Atunci când datele pot fi accesate şi procesate imediat. Pe de altă parte. atunci când nu sunt 49 . Există mai multe tipuri de dispozitive: tastatura. Hardware. INTRĂRI TRANSFORMARE Procesare IEŞIRI HARDWARE Date SOFTWARE Sisteme Sisteme Sisteme de introducere de procesare de ieşire Sisteme secundare de stocare a datelor Rapoarte. 2.

prin care datele sunt acumulate şi procesate. Software. proceduri şi rutine asociate operării sistemului informatic. în plus. Software-ul furnizează instrucţiunile care permit computerului să realizeze comenzile. astfel încât managerii adesea sunt inundaţi cu date. cum ar fi calcularea sumei corespunzătoare de plată pentru o persoană. Ceea ce-i dă posibilitatea hardware-ului să realizeze aceste activităţi este software-ul. urmărirea debitelor clienţilor sau evaluarea nivelurilor curente ale stocurilor. Majoritatea computerelor sunt echipamente destinate satisfacerii necesităţilor generale. managerii se orientează atunci când achiziţionează calculatoare după cum procedează omologii lor din alte companii. adică setul de programe. a crescut capacitatea de stocare şi a îmbunătăţit metodele de printare. Ele pot îndeplini diferite sarcini. monitoare.necesare tranzacţii imediate. documente. deoarece competiţia fără o analiză rapidă şi corectă a necesităţilor informatice din propria organizaţie nu este posibilă. Dar ei au nevoie de cele mai bune informaţii şi nu de volume din ce în ce mai mari de date. este mai eficientă utilizarea procesării în loturi. Un astfel de sistem utilizează unităţile de stocare pe discuri magnetice sau pe alte sisteme de stocare secundară (benzi sau cartele magnetice). în grup. Figura 2. Există numeroase tipuri de pachete de programe. Aceste sisteme includ: imprimante. plotere etc.9Sistemul informaţional al organizaţiei 50 . Tehnologia calculatoarelor a mărit viteza de procesare a datelor. Sistemele de redare a rezultatelor permit computerelor să producă informaţii într-o formă utilă managerilor. ulterior.

dar nu constituie un subiect al acestei lucrări. automatizarea muncii de birou. în cazul acestor sisteme nu există nici un acord cu privire la informaţiile ce trebuie procesate sau stocate. acestea se numesc sisteme informatice şi reprezintă ansamblul de echipamente conectate între ele. dar nu constituie un subiect al cârtii de faţă. analiză şi monitorizare a activităţilor organizaţionale. În concluzie. coordonare. stocarea. iar modificările nu se pot realiza uşor. stocarea şi diseminarea informaţiilor. deoarece reprezintă. Sistemele manuale servesc rezolvării unor nevoi importante pentru organizaţie. în cel mai bun caz.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE Pentru satisfacerea diferitelor nevoi ale nivelurilor organizaţionale există 5 tipuri principale de sisteme informaţionale (SI) pentru: procesarea tranzacţiilor. Terminologia americană nu foloseşte denumirea de sistem informatic ci pe cea de sistem informaţional pentru conducere (/W/S. un capitol de istorie. clasificate în sisteme care se bazează pe utilizarea calculatoarelor . Sistemele formale sunt. şi anume: (1) sisteme informaţionale formale şi (2) sisteme informaţionale neformale. care lucrează împreună. în schimb. care rămân mult timp neschimbate.şi sisteme care se bazează pe prelucrări manuale folosind tehnologii bazate pe hârtie şi creion sistemele manuale.Management Information System). procesarea. control. în principiu. la rândul lor.sisteme informatice . sistemul informaţional de management. astfel că operează în conformitate cu anumite reguli predefinite. Sistemele informaţionale neformale se bazează pe acorduri implicite şi reguli de comportament care nu sunt predefinite. care se apropie mai mult de informatică. în vederea susţinerii proceselor de adoptare a deciziilor. Sistemele informaţionale pot fi. se foloseşte pe scară largă noţiunea de tehnologia informaţiei (IT-Information Technology). Astfel de sisteme sunt importante pentru viaţa unei organizaţii.O analiză completă a sistemului informaţional al unei organizaţii conduce la identificarea a două tipuri de sisteme informaţionale. structurate. lucrarea de faţă va trata sistemele informaţionale care se bazează pe utilizarea tehnologiei calculatoarelor. 2. diseminarea şi utilizarea acestor date. procesarea. în terminologia europeană. Sistemele informaţionale formale se bazează pe definirea şi acceptarea datelor şi a procedurilor pentru colectarea. sistemul de fundamentare a deciziilor şi sistemul suport al 51 . folosind tehnici şi proceduri specifice pentru colectarea.

neechivoce. care permit computerului să manevreze şi să 52 Finanţe Resurse umane .4. supervizori SI de procesare a tranzacţiilor Supervizori personal operativ şi Contabilitate Comercial Producţie Fig.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor Este un SI computerizat care execută şi înregistrează activităţile zilnice. tehnicieni. Aceste tipuri de sisteme. Natura structurală a situaţiilor face posibilă elaborarea unor instrucţiuni detaliate. necesare conducerii unei firme. profesionişti. precum şi membrii firmei pe care îi deservesc sunt prezentate în figura 2. de rutină.managementului superior. supervizori Manageri.10.10 Tipologia sistemelor informaţionale 2. profesionişti SI de fundamentare a deciziilor SI de management SI de automatizare a muncii de birou Manageri de nivel mediu. El este utilizat în situaţiile cu o structură complexă şi repetitivă. 2. în care sarcinile şi normele impuse sunt foarte precise. Tipuri de sisteme informaţionalei Membrii firmei deserviţi SI de suport al managementului superior Manageri de nivel superior Manageri. nivelul ierarhic la care fiecare acţionează.

un sistem de procesare a tranzacţiilor poate fi de o importanţă vitală pentru extinderea firmei.(înregistrează mesajele telefonice şi le stochează în memoria secundară a unui computer. facturi etc În al doilea rând. Un sistem de procesare a tranzacţiilor oferă asistenţă directă nivelurilor operaţionale ale unei firme. 2. de unde pot fi apelate ulterior de către destinatari). aceste sisteme erau percepute ca mijloace de creştere a productivităţii funcţionarilor 53 .voice mail . Prin intermediul schimbului electronic de date (SED) pot fi trimise direct din computerul unei firme către computerul altei firme documente standardizate. pentru interacţiunea cu elementele mediului. Iniţial.înregistreze în mod corespunzător tranzacţiile. a devenit tot mai popular sistemul de poştă electronică (Electronic Mail) care permite schimbul rapid de mesaje scrise prin intermediul procesării textelor şi reţelelor de comunicaţii. întâlnirilor etc). Un sistem pentru automatizarea muncii de birou poate include următoarele aplicaţii: mesagerie vocală . În primul rând.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou Acesta reprezintă un sistem informatic destinat facilitării comunicaţiei şi creşterii productivităţii managerilor şi personalului din birouri prin procesarea documentelor şi mesajelor. este sistemul de procesare a textelor (Word Processing System). deoarece sistemul în sine reprezintă o parte din interacţiunile firmei cu furnizorii şi clienţii. grafică (mijloc de realizare a graficelor şi diagramelor). pentru localizarea şi copierea ulterioară a acestora). calendar electronic (metodă de păstrarea a evidenţei programelor. şi de altfel cel mai utilizat sistem de automatizare a muncii de birou. precum comenzi-tip. care permite crearea. transmisie prin fax (mijloc de trasmitere telefonică a documentelor). Printre primele. editarea şi imprimarea cu uşurinţă a textelor. groupware (software destinat facilitării întâlnirilor prin coordonarea simultană a mesajelor aparţinând membrilor unui grup). sistemul de procesare a tranzacţiilor este principala sursă de date utilizată de alte sisteme informatice din firmă. În ultima vreme. teleconferinţa (mijloc de comunicare între localităţi diferite prin utilizarea facilităţilor electronice şi/sau de generare a imaginii). Două aspecte ale sistemului de procesare a tranzacţiilor prezintă o importanţă deosebită. Există două tipuri de opinii cu privire la sistemele SAM.4. recuperarea documentelor (utilizarea unuia sau mai multor sisteme de stocare a documentelor pe microfilm sau pe alte suporturi.

nu numai pentru funcţionari şi secretariat.4. un SFD clasic oferă analize mai profunde şi un acces mai mare la modelele pe care managerii le pot utiliza în examinarea complexă a unei situaţii. în dezvoltarea acestor sisteme. cât şi pentru manageri şi tehnicieni. Sistemele expert au la bază inteligenţa artificială. de care au nevoie managerii de la nivelurile medii şi inferioare. În plus. De fapt. referitoare la costuri. raţionamentul) computerelor. un domeniu al tehnologiei informatice destinat implementării unor caracteristici umane (precum văzul.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) SIM-ul este un sistem informatic care produce rapoarte zilnice şi permite accesul direct la diferite informaţii. un SFD este mai interactiv decât un SIM. Pe de altă parte. Ele centralizează informaţii din sistemul de procesare a tranzacţiilor pentru a realiza rapoartele de rutină şi rapoartele complexe pentru manageri şi supervizori. auzul.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) Un SFD este un sistem informatic care participă la procesul managerial de adoptare a deciziilor în situaţii care nu sunt bine structurate. actuale şi mai vechi. adoptarea deciziilor şi control. În general. Mai nou. calitate şi activitatea furnizorilor. adică acel sistem computerizat care foloseşte cunoştinţele de specialitate ale unui expert pentru soluţionarea problemelor. Acest lucru le oferă managerilor posibilitatea de a comunica direct cu programele computerelor care controlează sistemul şi de a obţine aproape instantaneu rezultatele analizelor. Există câteva diferenţe între SFD şi SIM. aceste sisteme nu oferă răspunsuri cu privire la deciziile optime.şi secretariatului. proiectanţii lucrează cu experţii pentru a stabili informaţiile sau regulile de adoptare a deciziilor utilizate de experţi atunci când se confruntă cu tipuri particulare de probleme. În comparaţie cu un SIM. SAM sunt percepute ca mijloace suport. SIM-urile au în vedere în principal obiective tactice şi operaţionale şi prezintă o importanţă deosebită pentru planificare. 2. 2. ele produc rapoarte pentru managerii de nivel mediu şi inferior. Inteligenţa artificială este 54 . Acestea încearcă să îmbunătăţească procesul de adoptare a deciziilor prin punerea la dispoziţia managementului a instrumentelor de analiză a unei situaţii date. Un tip specializat de SFD este sistemul expert.4.

4. – op. În esenţă. Spre deosebire de un SFD. care se pot manifesta sub următoarele forme: distorsiunea. sistemul SSMS presupune capacităţi de calcul mai generale. 55 . redundanţa şi supraîncărcarea circuitelor informaţionale. oferă informaţii la cerere dintr-o varietate de surse şi permite rezolvarea interactivă a problemelor. datorită acţiunii. Specialişti1 în domeniu au identificat mai multe deficienţe ale sistemului informaţional. cit. Pentru realizarea computerelor capabile să emită raţionamente.o zonă a cercetării ştiinţifice şi nu un produs finit. SSMS tinde să utilizeze mai puţine modele analitice decât SFD. Verboncu I. apar o serie de disfuncţionalităţi care au un impact negativ atât asupra procesului managerial cât şi asupra celui de execuţie...5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) Acestea sunt sisteme informatice care participă la adoptarea deciziilor şi la funcţionarea eficientă a nivelurilor superioare ale unei firme. în anii ‘60. SSMS este un sistem informaţional astfel conceput încât să se adapteze necesităţilor managerilor în situaţii specifice. Ele se pot adapta modului de lucru al fiecărui manager. p. 2. 2.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL În funcţionarea sistemului informaţional. De atunci s-au parcus etape importante în dezvoltarea unor sisteme decizionale multi-nivel (arbori) care să anticipeze evoluţiile posibile. cum este sistemul expert. implică telecomunicaţiile şi operarea cu grafice şi tabele specifice fiecărui tip de problemă. dar programele finale au cuprins atât de multe alternative încât nici supercomputerele de astăzi nu le pot evalua într-o perioadă rezonabilă de timp. 252-253. unor factori obiectivi sau subiectivi. 1 Nicolescu O. filtrajul. cercetătorii au dezvoltat maşini capabile să joace şah.

Dintre cauzele care generează distorsiunea cele mai frecvente sunt: Diferenţele în pregătirea persoanelor implicate în vehicularea informaţiei. 3. Cauza majoră a acestei disfuncţionalităţi informaţionale o reprezintă absenţa coordonării sau coordonarea defectuoasă a anumitor segmente ale sistemului managerial. este fenomenul prin care se transmite la diverse nivele ierarhice. în condiţiile implementării unor subsisteme informatice de tip „baze de date” poate duce la prelucrare defectuoasă a informaţiilor. transmiterii şi prelucrării informaţiilor a unor persoane. Redundanţa se produce în special când nu se respectă principiul unităţii de decizie şi acţiune şi se manifestă sub forma cererii aceloraşi informaţii de către diferiţi beneficiari. stocarea. aceasta se reflectă în diminuarea calităţii deciziilor. înainte ca acestea să ajungă la destinaţie. Folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători pentru înregistrarea informaţiilor. Redundanţa constă în colectarea. 2. a mesajului sau conţinutului informaţiilor. un volum prea mare de informaţii a căror 56 . În ambele situaţii efectele pe termen lung sunt scăderea eficienţei. Utilizarea de mijloace necorespunzătoare pentru înregistrarea şi transmiterea informaţiilor. stocării. Manipularea neglijentă a suporţilor de informaţii în procesul transmiterii lor beneficiarilor. Acest fenomen. efectele imediate se resimt pe planul realizării proceselor cu caracter operaţional. a relaţiilor dintre personalul implicat. iar când se produce la nivelul executanţilor. Când dezinformarea se produce la nivelul managerilor.. pe parcursul culegerii. Cauza filtrajului este una singură. 4. prelucrării.1. înregistrarea. intenţionată. prelucrării şi/sau transmiterii acesteia de la emiţător la receptor (beneficiar). neintenţionată a conţinutului mesajului unei informaţii. şi anume intervenţia pe parcursul înregistrării. Filtrajul constă în modificarea parţială sau totală. concomitent cu deteriorarea într-o anumită măsură a climatului de muncă. Supraîncărcarea canalelor de informaţii. stocării şi transmiterii acestora de la emiţător la receptor. pe parcursul culegerii. prelucrarea şi/sau transmiterea repetată a unor informaţii. Efectele redundanţei constau într-o serioasă risipă de timp şi mijloace materiale din partea celor implicaţi. care au interesul ca beneficiarul informaţiei să primească un mesaj schimbat. Distorsiunea constă în modificarea parţială.

directe sau indirecte. Nerespectarea acestui caracter. într-o măsură mai mică sau mai mare. fie de tendinţa unor manageri şi executanţi de a-şi expune excesiv acţiunile şi rezultatele. poate provoca disfuncţii. Toate aceste deficienţe conduc. asupra proceselor manageriale şi de execuţie. Caracterul piramidal al sistemului informaţional se referă la agregarea şi transmiterea selectivă a informaţiilor pe verticala sistemului de management. 57 . prin circuitele informaţionale a unei cantităţi de informaţii care depăşeşte capacitatea de transport. generate fie de proiectarea defectuoasă a sistemului managerial. cu efecte. Supraîncărcarea constă în vehicularea. ceea ce duce la blocarea şi/sau întârzierea ajungerii unei părţi din informaţii la adresant. la diminuarea eficacităţii şi eficienţei sistemului informaţional. competenţele şi responsabilităţile circumscrise subdiviziunilor organizatorice respective..analiză nu intră în totalitate în componenţa nivelului respectiv. funcţie de obiectivele.

1985. proceduri şi mijloace (în primul rând calculatoare electronice) care permit aplicarea de metode organismului respectiv pentru a realiza scopul şi obiectivele predefinite.) se înţelege un ansamblu. 1 Pisău Gh. Cu alte cuvinte. Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume acea parte a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere. transmiterea. Ed. prelucrarea şi stocarea datelor2. structurat şi corelat de reguli. ca o colecţie organizată de părţi legate prin interacţiuni determinate. măsurabile între anumite limite. social cultural etc. metodelor şi tehnicilor. procedurile. BNP-ICI.. sistemul de programe (SOFTWARE). cu precădere automate. sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor. sistemului de operare şi programele de aplicaţii.. mijloacelor.Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. pag. regulilor.1 SISTEMUL INFORMATIC Concretizând definiţia generală de sistem. Sistemul informatic al aprovizionării populaţiei —SIAP. ştiinţific.. (a) Aceste resurse sunt: ansamblul de echipamente (HARDWARE). prelucrare. folosite pentru culegerea. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional. transmitere şi stocare a datelor cu ajutorul sistemelor de calcul. pag. 7 58 . Tehnică. Elaborarea şi introducerea sistemelor informatice. prin sistem informatic al unei entităţi sub formă de organism (economic. prin care se asigură prelucrarea automată a datelor. a defini un sistem informatic al unui organism înseamnă a-i preciza în mod concret regulile. mijloacele şi metodele. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 3. procedurilor. utilizate în cadrul sistemului pentru a-i determina mărimile prestabilite şi legile care operează cu aceste mărimi1. care cuprinde programele. 1975. 2 Orzan Gh. Sistemul informatic poate fi definit ca un ansamblu de reguli. Toma C. Mihăilescu I. proceduri mijloace şi metode. 23. cu precădere automate.

se poate arăta metoda gestiunii stocurilor. de perfecţionare şi optimizare a funcţiunilor organismului. teoria jocurilor. stocare. programarea liniară. pentru care se lansează o comandă şi care utilizează procedurile de calcul. maşini şi oameni. Printre metodele utilizate se pot enumera: calculul probabilităţii. transmitere. culegere. (e) Prin mijloacele unui sistem informatic se înţelege totalitatea uneltelor şi instrumentelor manuale. de măsurare şi scalare. Acestea sunt definite şi formulate concis sub forma unor ansambluri de operaţii logice şi/sau matematice. prelucrare prin calcul aritmetic şi logic. concentrare. inclusiv software utilizate pentru efectuarea de operaţiuni asupra informaţiei: captare.baza de date. teoria deciziei. În această ordine de idei putem enumera: 59 . ansamblul de personal şi cadrul organizatoric. sub formă de date şi informaţii acumulate de oameni în procesul muncii. (c) Prin reguli se exprimă modalităţile de aplicare la un organism a metodelor. sub formă de suporturi tehnice (magnetice sau optice) sau grafice (opace sau transparente). Câmp electric. metode ale statisticii economice. (b) Prin metode se înţeleg căile de determinare şi punere în funcţiune. (a) Se consideră suport tot ceea ce are ataşat informaţii şi serveşte la transportarea şi/sau stocarea ei în timp şi spaţiu. introducere şi extragere. Experienţa umană. analiză şi interpretare etc. teoria grafurilor. metode de analiză multivariantă. automate. pregătire. pentru a atinge obiectivele predeterminate. teoria utilităţii. metode de proiectare a experimentelor. analiza stocurilor. (d) Prin proceduri se înţelege totalitatea operaţiunilor necesare pentru tratarea informaţiilor şi regulilor prin mijloacele sistemului. Mijloacele cuprind: suporţi. magnetic sau optic. (b) Prin maşini în cadrul mijloacelor unui sistem informatic se înţelege totalitatea echipamentelor şi dispozitivelor utilizate (ca echipamente hardware şi instrumente software) pentru a efectua operaţiunile enumerate mai sus. transmis prin semnale şi pachete. control. metode de culegere. transformare. programarea dinamică. în care se găseşte regula de calcul a nivelului de stoc. Ca exemplu. metode de previziuni etc. metode de simulare. Se întâlnesc următoarele tipuri de suporţi: Materiali.

În urma modelării sistemului informaţional. sistemul informatic al unei entităţi era completat. transmitere. stocare. ieşiri. analişti. de analiză şi interpretare etc.sisteme de calcul. de redare. mijloace şi metode ca şi sistemul economic. pregătire. În a doua etapă. culegere. ingineri sistem. realizându-se versiuni îmbunătăţite ale sistemului informatic. reguli. Sistemul informatic se poate prezenta sub forma unei „cutii negre” bazată pe intrări. echipamentele de captare. proceduri. se reproduce realitatea în diversitatea sa de manifestare. s-a remarcat tendinţa automatizării progresive a sistemului informaţional. Tensiunile dintre entitatea reală şi modelul reprodus de către software poate fi corectat prin simulare şi instruire.). pentru a-l cuprinde în ansamblul său şi astfel să se ajungă într-un timp imprevizibil la echivalenţa dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic. de diferite generaţii şi configuraţii. Cu alte cuvinte. cu proceduri manuale pentru acele părţi ale sistemului informaţional care nu se pretau a fi automatizate prin utilizarea calculatorului. operatori) sau ca utilizatori ai sistemului în regim off-line sau online (cyber-nvigatori sau internauţi. Deşi această viziune a fost propagată puternic de producătorii de echipamente de calcul şi de informaticieni în proiectele de sisteme informatice nu s-au putut obţine rezultate spectaculoase. 60 . Există o neconcordanţă între reprezentarea informatică implementată prin soft şi cea real existentă. analişti digitali etc. de prelucrare. programatori. (c) Oamenii în cadrul unui sistem informatic intervin sub forma de experienţă umană la nivelul suporţilor. utilizarea şi exploatarea sistemului (administratori. cyber-cumpărători. prin sistemul informatic. 3.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE În prima etapă în cadrul unui sistem informaţional coexistau proceduri manuale de tratare a informaţiilor cu proceduri automatizate de calcul. cel puţin. în intrările şi ieşirile sale. adică prin apropierea sistemului informatic de realitatea prin adaptări şi ajustări individuale. motivele fiind următoarele: Unele activităţi pot fi optimizate cu anumite arhitecturi de sistem informatic dar multe devin în timp incompatibile cu aceste arhitecturi. ca specialişti pentru elaborarea.

care să poată comunica între ele. care nu va modifica lumea de afaceri şi societatea în anii ce vin. Acest lucru permite înnoirea pe componente.Sistemul informatic este adesea static în raport cu dezvoltarea mediului real. de a participa la ea. subsisteme sau în bloc a întregului sistem. Reprezentarea funcţiilor software trebuie să fie neutră în raport cu întreprinderea. devin capabile să modeleze. reprezentarea în sistemul informatic nu poate fi adaptată suficient de repede. Să pună accent pe utilizarea sistemelor informatice deschise la care funcţiile sistemelor informatice să poată fi distribuite pe platforme eterogene iar anumite componente ale sistemului. aplicabilă ulterior în mod consecvent. Atunci când realitatea funcţionării unei întreprinderi este caracterizată prin schimbări puternice. în cyber-spaţiu. Această realitate virtuală poate fi asemănătoare realităţii fizice sau poate confrunta lumea gândurilor noastre cu imagini complet noi. module. Ele nu mai redau doar modelul realităţii exterioare. încât generaţii întregi de produse software existente sunt înlocuite de altele noi. cu performanţe şi funcţionalităţi sporite. trebuie să fie compatibile între diferitele platforme hardware. Sistemele de informatice trebuiesc structurate în module informatice distincte. Un exemplu de software în mare măsură neutru în raport cu întreprinderile îl constituie prelucrarea de text. În etapa actuală sistemele informatice. Acest fapt şi posibilitatea de a comunica global cu cyber-lumea. ci modelează o nouă realitate virtuală pe care o proiectează şi o transmite utilizatorului de informaţii. precum sistemele de operare sau bazele de date. Pentru realizarea şi exploatarea sistemelor informatice modern se pot formula următoarele reguli: Întreprinderea trebuie să cunoască perspectivele utilizării sistemelor informatice şi să formuleze pe baza acestora o politică de informatizare adecvată. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi de comunicaţii este atât de rapidă. 61 . dă naştere unei revoluţii enorme.

sisteme informatice distribuite. subsistemul comercial. sisteme informatice-expert cu baze de cunoştinţe. sisteme informatice metropolitane (unităţi administrativ-teritoriale). (b) După domeniul activităţilor şi nivelul de abordare: sisteme informatice microeconomice (la nivelul agenţilor economici). sistemul informatic general al economiei naţionale. sisteme informatice suport de asistare a deciziei. sisteme informatice de ramură. subsistemul de servicii. sisteme informatice cu baze de date. Din varietatea de criterii utilizate în clasificarea sistemelor informatice. (d) După gradul de concentrare/dispersie a capacităţilor de prelucrare şi memorare a datelor: sisteme informatice centralizate. de obiectivele urmărite în strategia generală a domeniului supus informatizării cât şi de caracteristicile şi performanţele echipamentelor de calcul şi de comunicaţie din structura sistemelor informatice. subsistemul financiar-contabil. subsistemul resurselor umane. enumerăm: (a) După funcţiile la nivelul unităţii economice: subsistemul de urmărire şi programare a producţiei.3. sisteme informatice de conducere a proceselor tehnologice (de automatizări). sisteme informatice cu baze de date orientate pe obiecte. (c) După gradul de structurare al colecţiilor de date: sisteme informatice care folosesc fişiere independente. sistemele informatice sunt structurate în funcţie de organizarea şi structura sistemului informaţional.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE În cadrul unui sistem economic. sisteme informatice integrate. armată. pentru anumite activităţi din economie (sănătate. (e) După modul de tratare a informaţiei în calculator: 62 . statistică). subsistemul de cercetare-dezvoltare.

iar uneori sistemul informaţional poate să coincidă cu cel informatic. tactice şi operative. personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor. sisteme informatice cu regim multiprelucrare (lucrarea se execută în paralel pe mai multe calculatoare care operează coordonat în sistem). subsisteme ale conducerii curente. sisteme informatice cu acces combinat. (f) După modul de utilizare a sistemelor de prelucrare şi comunicaţie: sisteme informatice off-line. transmitere. subsistemul de gestiune a cunoaşterii (specific activităţilor de cercetare şi proiectare). personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi tehnologii de fabricaţie. prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel obţinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei (IT). la limită. Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite realizarea operaţiilor de culegere. sisteme informatice online. sisteme informatice în regim de teleprelucrare (cu deosebirea că reţeaua de calculatoare care procesează lucrările sunt distribuite geografic). Sistemul informatic al firmei este astfel structurat încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de utilizatori.sisteme informatice cu tratarea în regim batch (pe loturi). Se definesc astfel în cadrul sistemului informatic al firmei următoarele subsisteme: subsistemul conducerii strategice. 63 . stocare. (g) După regimul de acces la resursele hardware a sistemului de calcul: sisteme informatice cu acces secvenţial. (h) În funcţie de simultaneitate/nesimultaneitatea lucrărilor în sistemul informatic: sisteme informatice cu prelucrări monoprograme. Analiza unui sistem informatic se realizează în raport cu: factori de conducere la nivelul conducerii strategice. sisteme informatice cu prelucrare şi răspuns în timp real.monoprelucrare sisteme informatice cu prelucrări în regim de multiprogramare (se execută mai multe lucrări la un singur calculator local). sisteme informatice cu acces interactiv (conversaţional).

spre exemplu. Putem realiza o clasificare a sistemelor informatice întâlnite în cadrul firmei pornind de la criteriul naturii prelucrărilor realizate prin intermediul lor: Sisteme pentru prelucrarea tranzacţiilor (TPS . aceste sisteme generează rapoarte periodice. încasat. plăţi efectuate către furnizori etc. Fiind gândite mai mult ca sisteme de raportare periodică. Sisteme informatice la nivel operaţional (Operational Level Systems) . stocarea şi prelucrarea datelor privitoare la tranzacţiile zilnice. stocarea şi prelucrarea datelor referitoare la tranzacţiile şi procesele economice derulate (aprovizionări cu materii prime.subsisteme operaţionale. sistemul informatic privind evidenţa vânzărilor. sistemul informatic privind gestiunea stocurilor etc.Transaction Precessing Systems) sunt specializate în preluarea. 64 . Sistemele informatice destinate conducerii strategice .asigură derularea activităţilor de control şi conducere pe termen scurt. sistemul informatic al contabilităţii financiare. le vom numi în continuare sisteme deoarece le vom prezenta pe fiecare din ele.permit echipei manageriale “la vârf” să realizeze planificarea activităţii firmei pe termen lung în vederea atingerii obiectivelor strategice fixate. cât şi pe cele rezultate din luarea în considerare a nivelelor de decizie şi operaţionale din cadrul firmei. individual. Chiar dacă ele reprezintă componente ale sistemului informatic al firmei. În această categorie cuprindem. atât componentele definite după criterii funcţionale. ele sunt mai puţin pregătite să ofere informaţii urgente ca urmare a unor situaţii neprevăzute. a căror structură este prestabilită.). Se caracterizează prin gradul lor mare de repetabilitate şi prin volumul mare de date procesat şi servesc nivelul operaţional. Structura sistemului informatic al firmei cuprinde deci. sistemul informatic privind gestiunea producţiei. Sistemele informatice destinate conducerii curente . Susţinând de regulă decizii de rutină. consumuri de materii prime. produse finite obţinute. Sistemele de gestiune a cunoaşterii în cadrul firmei (Knowledge Systems) .permit culegerea. de rutină. livrate.permit promovarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în cadrul firmei (de exemplu produsele software destinate proiectării asistate de calculator AutoCAD) precum şi asigurarea automatizării şi controlului fluxului de documente în cadrul firmei. oferind informaţia necesară decidentului în conformitate cu domeniul său de responsabilitate.

Sisteme suport ale executivului (ESS . secretari). 65 . preţul pe piaţă al materiilor prime etc. controlului şi planificării pe termen scurt.(OAS . dar şi managerilor. Ele nu au fost gândite să servească la soluţionarea unei anumite probleme. În vederea oferirii unei informări relevante. În această categorie putem include sistemele expert caracterizate prin stocarea cunoştinţelor unui expert uman. date sintetizate oferite de MIS şi DSS precum şi cele mai avansate produse software grafice. sub formă de fapte şi reguli. funcţionari. Sisteme informatice destinate conducerii (MIS . ele permit şi generarea de rapoarte privind abaterile înregistrate precum şi consultarea online a informaţiilor referitoare la perioadele anterioare de gestiune (în vederea determinării trendului indicatorilor). Sisteme destinate cercetării-dezvoltării (KWS . ci să ofere facilităţi generalizate de calcul şi comunicaţii. Utilizatorii acestor sisteme sunt inginerii.Management Information Systems) destinate asigurării rapoartelor sintetice de rutină necesare în procesul fundamentării deciziilor curente.Decision Support Systems) oferă managerilor modele complexe şi aprofundate de analiză în vederea fundamentării deciziilor. altele decât cele de rutină. sisteme de poştă electronică etc.Office Automatic Systems) destinate mai ales personalului implicat în procesul prelucrării informaţiei (contabili. proiectanţii şi ceilalţi specialişti angrenaţi în activitatea de cercetare-dezvoltare. Ele valorifică informaţii interne oferite de TPS şi MIS alături de informaţii provenite din mediul economic exterior (curs valutar. într-o bază de cunoştinţe utilizată în deducerea de concluzii prin derularea de raţionamente automate. Sistemele expert pot fi utilizate cu succes în diagnosticarea financiară a firmei.Executive Support Systems) reprezintă sisteme informatice destinate conducerii strategice şi permit luarea unor decizii nestructurate.Sisteme destinate activităţii de birotică . Sisteme suport de decizie (DSS .Knowledge Work Systems) destinate creării şi integrării noilor tehnologii în cadrul firmei. Utilizează date privind mediul exterior al firmei. preţul produselor fabricate de firmele concurente. Oferă utilizatorilor flexibilitate deosebită la cerinţele formulate returnând rapid răspunsurile solicitate. procesoare de tabele. În această categorie putem cuprinde: procesoare de texte. în elaborarea deciziei băncii de acordare a creditelor pentru clienţii săi etc.).

Informaţia odată introdusă în sistem. preluarea informaţiei provenite din reţele locale de date.4.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC Funcţiile unui sistem informatic decurg atât din obiectivele entităţii organizaţionale cât şi din mijloacele pe care tehnologia informaţiei şi comunicaţiile i le oferă în vederea realizării acestor obiective. Informaţia se poate păstra în: 66 . funcţia de comunicare a informaţiei. Capacitatea de stocare a informaţiei şi viteza de acces la date constituie criterii fundamentale de apreciere a performanţelor unui sistem informatic în raport de durata şi volumul informaţiei memorate. funcţia de prelucrare a informaţiei. a imaginilor video sau film. captarea cu echipament adecvat a informaţiilor numerice. la ieşire. fără a fi memorată sau prelucrată. îndeplineşte următoarele funcţii generale: funcţia de preluare a informaţie. fie se memorează pentru prelucrări ulterioare. funcţia de ieşire a informaţiei. fie se prelucrează imediat. în timp real. funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei.3. Un sistem informatic.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei joacă un rol important în funcţionarea unui sistem informatic.1 Funcţia de preluare a informaţiei Funcţia de preluare a informaţiei în sistem se exercită într-o varietate mare de modalităţi cum sunt: preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţie. funcţia de comandă-control a sistemului. introducerea manuală a datelor şi textelor.4. indiferent de conţinutul concret al activităţii pe care o serveşte. alfanumerice. grafice. 3. 3. a vocii şi sunetului. nefiind exclusă posibilitatea transferării ei.

3. pentru datele care se consultă periodic. Reţeaua publică de telecomunicaţii (public switched telecommunications network . conectate fizico-funcţional într-o reţea omogenă de calculatoare de tip local (LAN Local Area Network).4.PSTN) asigură conectarea calculatoarelor utilizând comutarea circuitelor (circuit switching). 3. Informaţia aflată în memoria unui sistem informatic poate servi în procesul de prelucrare sau poate fi valorificată prin consultare locală ori poate fi comunicată utilizatorilor prin intermediul reţelelor de comunicaţie. depozite şi arhive electronice. asigură conectarea directă a echipamentelor digitale utilizând echipamente NTE (network termination equipment). Internetul fiind utilizat pentru transmiterea datelor în întreaga lume şi reprezintă un mod de conectare în care calculatoarele pot comunica utilizând un protocol de adresare comună (TCP/IP).3 Funcţia de comunicare Funcţia de comunicare a sistemului informatic asigură transferul informaţiilor între reţelele de calculatoare şi/sau între calculatoare şi reţelele de comunicaţie prin: comunicaţia între componentele entităţii organizaţionale. Aceste linii de comunicaţie utilizează modemul pentru conversie din/în format digital în/din format analogic.4 Funcţia de prelucrare Funcţia de prelucrare se referă la o mare varietate de operaţii şi procese. memoria externă. comunicaţia la distantă pe linii de comunicaţie digitală. comunicaţia prin World Wide Web (WEB) . comunicaţia la distanţă realizată printr-o linie analogică pe reţeaua publică de telecomunicaţii. cum sunt: 67 .4. O reţea ISDN (integrated services digital network).memoria internă.o infrastructură informaţională în care informaţia este transmisă prin reţele eterogene. pentru datele în curs de prelucrare. pentru informaţii cu caracter de istorie sau care se consultă foarte rar.

de Ia terminale de culegere. optic. şi/sau bazele de cunoştinţe (BC). ce presupune operaţii diferite în raport de natura informaţiei solicitate. Au loc operaţii pentru obţinerea de rapoarte şi situaţii complexe care vor fi transferate la dispozitivele de ieşire în vederea imprimării lor.conversia informaţiei din forma analogică în formă digitală. forma şi conţinutul informaţiilor. depozitele şi arhivele electronice stocate pe suporturi de memoria externă. necesară memorării şi procesării ei cu mijloace informatice. înregistrarea sau transferul de informaţie audio şi vizuală.) pe altul. selectarea şi transmiterea informaţiei solicitate. 68 . bazele de tabele (BT). îndeosebi în cazul prelucrării datelor şi cunoştinţelor. echipament de comunicaţie în reţea etc. prin intermediul sistemelor de comunicaţie. conversie de suport prin transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic. consultarea interactivă a informaţiei. electronic. Încărcarea bazelor se face cu informaţii provenite din bazele. la un dispozitiv periferic de ieşire (monitor. de tabele (BT). introducerea de informaţii noi. reproducerea informaţiei şi documentelor prin copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport din bazele de date (BD). preluate din reţelele de comunicaţie sau introduse manual. de tabele şi de cunoştinţe presupune ştergerea informaţiilor devenite inutile. grafic etc. pentru a o face compatibilă cu echipamentele electronice de tip analogic pentru redarea.). precum şi operaţia inversă de conversie din digital în analogic. se realizează cu ajutorul unor programe care permit căutarea. Consultarea bazei de informaţii nu afectează conţinutul acesteia. ori la distanţă. Au loc o multitudine de operaţii logice (comparaţii. punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire. actualizarea bazelor de date. şi/sau cunoştinţe (BC) presupune un ansamblu de proceduri prin care se generează structura şi modul de organizare a informaţiei pe suportul tehnic. modificarea valorilor celor existente pentru a Ie pune în acord cu realitatea pe care trebuie să o reflecte sau cu nevoile utilizatorului de informaţii. de recunoaştere a formelor sau semnificaţiei acestora. constă în efectuarea celor mai variate operaţii care privesc. tratarea propriu-zisă a informaţiei. imprimantă. afişării la terminal sau a comunicării locale. crearea şi încărcarea bazelor de date (BD). ordonări) sau semantice.

prin listarea documentelor obţinute la imprimantă. clienţi. forma. consumatori etc. documente grafice. transmiteri de date şi imagini prin telex.4. videoconferinţe etc. film. de destinaţia şi modul de transmitere a rezultatelor. destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat. teleconferinţe. Comunicarea în interiorul sistemului se face prin consultare directă la terminal. alocarea optimă a resurselor sistemului referitoare la echipamente. depozite şi arhive electronice ale sistemului informatic sau comunicarea informaţiilor. organisme publice. conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire. baza de programe. se realizează prin transmiterea digitală de date. texte. către partenerii de afaceri. natura suportului tehnic sau grafic. 6) Funcţia de comandă şi control a sistemului informatic deţine toate atributele necesare pentru dirijarea şi reglarea funcţionării întregului sistem.3. de specificul operaţiilor care se execută. de proceduri şi baza informaţională. secvenţe video sau audio sau combinaţii ale acestora. telefon. informaţie vizuală şi sonoră cu ajutorul reţelelor publice sau private de comunicaţii. Comunicarea cu exteriorul se face prin transmiterea de informaţii multimedia la distanţă.. pe care urmează a fi transferată informaţia la ieşire. memoria internă. voce. a informaţiei transmise. prelucrare şi ieşire a informaţiei în funcţie de natura lor. transferul de date pentru stocare la distanţă pe suporturile de memorie externă. texte. telefax.5 Funcţia de ieşire a informaţiei Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă mai multe cerinţe în funcţie de: natura informaţiei transferate la ieşire: date. acţionari. controlul proceselor de intrare. digitală sau analogică. prin consultarea realizată Ia terminale video şi audio ale reţelei locale. 69 . plotter sau prin imprimare pe dispozitive de fotocopiere. a tuturor funcţiilor sale.

5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Sistemul informatic în sectorul terţiar este un ansamblu interconectat de echipamente hardware şi programe software. Astfel. atât cu sistemele informatice profesionale. dacă echipamentele (componenta hardware). suficiente pentru a putea explica structura şi funcţiile sistemului informatic. Din definiţie rezultă existenţa a trei componente. în timp ce baza de informaţii oferă obiectul supus procesării cu ajutorul mijloacelor amintite. tehnici. programele şi informaţiile. Componenta informaţională INFORMAŢIA Subsistemul de informaţii SOFTWARE Subsistemul de programe HARDWARE Subsistemul de echipamente Componenta logică Componenta fizică UNITATEA CENTRALĂ PERIFERICE DE INTRARE ŞI/SAU IEŞIRE ECHIPAMENTE PENTRU COMUNICAŢII Locale La distanţă Figura nr. Aceste elemente fundamentale sunt echipamentele. organizarea şi funcţionarea acestuia. între care se creează un ansamblu de legături comunicaţionale. reprezintă instrumentul logic al acesteia. cât şi cu sistemele de comunicaţii.1 Structura sistemului informaţional 70 .3. de metode. Acestea au roluri diferite în economia sistemului. modele şi instrumente având ca obiectiv procesarea informaţiei şi care îşi exercită funcţiile sale în interdependenţă. programele (componenta software).3. constituie instrumentul fizic al activităţii sistemului informatic.

scanner-ul pentru înregistrarea digitală a imaginilor grafice aflate pe documente. a mesajelor sonore.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului conţin. de la un alt VCR pentru imagini de la un videocasetofon sau de la un Tuner TV pentru a prelua imaginile din reţelele TV. a) Dintre perifericele de intrare necesare unui sistem informatic amintim: tastatura utilizată pentru introducerea manuală a informaţiei date. interviuri. Mouse-ul este folosit pentru manipularea mai 71 . numită şi memorie vie. texte şi comenzi. de tip „citeşte-numai” care permite doar citirea fără a fi modificată. microfonul şi interfaţa pentru sunet adecvată. interfaţa audio şi video pentru recepţia imaginilor şi sunetelor prin intermediul plăcii de captură video ce preia imagini de la o cameră video. echipamente interactive de introducere din categoria mouse-lui. Memoria operativă este de două tipuri: memorie RAM. aparatul telefonic şi interfaţa telefonică pentru receptarea şi înregistrarea digitală a comunicaţiilor analogice sau digitale.1 Componenta hardware a sistemului Componenta hardware a sistemului este reprezentată de ansamblul de echipamente format din: a) Unitatea centrală a sistemului informatic numită generic procesor b) Memoria internă. comentarii şi rapoarte. care permite atât scrierea cât şi citirea şi este o memorie de tip volatilă. care reprezintă memoria operativă la nivelul căreia se execută toate calculele aritmetice şi logice.5. 3. aparatul telefax şi/sau interfaţa telefax pentru înregistrarea digitală a documentelor grafice recepţionate sau pentru scrierea lor directă la imprimantă fax.5. joystick etc.. tratative. numită şi memorie moartă. memorie ROM. atât periferice comune de intrare-ieşire cât şi echipamente dedicate. trackball. constituie perifericul de introducere a sunetului captat direct din realitate: dispoziţii şi mesaje.3. în sensul că informaţia se pierde la închiderea sesiunii de lucru. conferinţe etc.

Joystick-ul. de fapt un creion cu o tabletă pe care se înscriu informaţii ce sunt transmise la calculator etc. interfaţa video pentru transmiterea de imagine şi sunet prin reţelele de televiziune cu circuit închis sau prin sisteme de televiziune la distanţă. ecrane electronice. prin lectura documentului aflat în memoria internă sau externă a calculatorului electronic. realizează transferul documentelor din memoria internă a sistemului informatic în memoria sa externă.uşoară a imaginilor pe ecran şi introducerea comenzilor în calculator.). pentru transpunerea pe hârtie a datelor. fie la distanţă prin reţelele pentru comunicaţii de date. sub forma de arhivă pe microfilm. aparatul telefax şi interfaţa sa specifică. mesaje şi alte informaţii sonore. monitorul serveşte. imprimanta pentru microfilm şi interfaţa sa. documentelor sau desenelor. notebook-uri etc. către un copiator. Terminalul dispune de un difuzor încorporat pentru emiterea de sunete. tableta grafică (digitizor) şi interfaţa de pointare. b) Perifericele de ieşire ale unui sistem informatic sunt: imprimanta. în reţele pentru transmiterea la distanţă a sunetului şi vocii sau pentru consultare locală a informaţiei sonore (memorate sau în curs de recepţie) cu 72 . fie inclus în tastatura calculatoarelor portabile (laptop-uri. pentru transmiterea analogică şi digitală de mesaje direct sau înregistrate digital sub forma fişierelor acustice. pentru afişarea pe ecran a informaţiei solicitate. amplificatoare de sunet etc. numit şi „maneta de joc” este utilizat în special în jocurile electronice. pentru transmiterea documentelor memorate digital. interfaţa de ieşire telecopiator. Trackball. aparatul telefonic şi interfaţa sa cu sistemul informatic. Imprimarea se poate realiza în alb-negru sau color.. desene de specialitate în alb-negru sau color. pentru transmiterea Ia distanţă a documentelor tip fax direct din document. incinte acustice. pentru trasarea de schiţe tehnice. aici sunt incluse dispozitivele de afişare audiovizuală locală: monitoare. planuri.. sau în regim memorat. un mouse aşezat cu sfera în sus şi care este manevrată cu mâna fiind ataşat fie extern la calculator. De asemenea. plotter-ul. interfaţa audio. pentru transmiterea de sunet în reţele locale. fie local către un copiator. textelor. cu avantajul înregistrării unui volum mare de informaţii pe unitatea de suport.

difuzoare. Memorii flash etc. videotelefon şi sistemul de videoconferinţe (televizoare. natura informaţiei prelucrate. asistenţi personali digitali de tipul PDA (dispozitiv portabil miniaturizat cu ecran şi tastatură asemănător cu „palmtop-ul”) sau PCom (Personal Communicator . incinte acustice.). texte. facsimile. în principal. locală sau la distantă. DVD.dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de sunet. lectura şi prelucrarea diferenţiată a informaţiei din aceste fişiere. procesoare de texte şi documente. transmitere recepţie. pager) care comunică într-o reţea GSM utilizând servicii vocale şi „nevocale” (transmisii de date. digitale (CD. natura reţelelor de telecomunicaţii utilizate şi cuprind: echipamentele de fax-modem care asigură transmiterea documentelor de tip facsimil. Structura şi funcţionalitatea acestuia depinde de mai mulţi factori: echipamentul informatic utilizat. codificare. CD-ROM. discuri flexibile) permit memorarea digitală a informaţiei de orice natură (date. film etc. a informaţiei utilizate în sistemele informatice. folosind programe diferite. boxe. camere de luat vederi.mijloc de comunicare portabil) şi interfeţele mai elaborate cu utilizatorul care introduc informaţia folosind un creion fotosensibil şi dispune de soft specializat pentru procesarea şi transmiterea informaţiei utilizând de regulă reţeaua de telefonie mobilă. a documentelor grafice. panouri electronice. indiferent de 1 digital bit pipe = conductă digitală pentru biţi 73 . sunete. tipul de comunicaţii practicate (locale sau la distanţă). manipularea ei sub forma unor fişiere cu diferite extensii. sunet şi imagine. următoarele: Unităţile digitale de disc magnetic şi optic (discuri fixe. în funcţie de natura informaţiei conţinute în aceste fişiere: procesoare de tabele. imagini video şi audio. decodificare. Discurile magnetice şi/sau optice. telefoane mobile) şi interfeţele video şi acustice de cuplare la reţea de bandă largă. procesoare de grafică. c) Perifericele de intrare-ieşire întâlnite în configuraţia unui sistem informatic sunt. Aici sunt incluse totalitatea dispozitivelor tehnice de conectare. imagini) în format digital1. a imaginilor video şi audio. echipamente GSM pentru comunicaţii mobile (telefon GSM. difuzorul calculatorului etc. DVD. Blue-Ray). a datelor. a sunetelor şi filmelor cu ajutorul reţelelor de telefonie. d) Echipamente pentru comunicaţii. documente grafice.

accesorii pentru comunicaţii (telefon. indiferent de gradul de complexitate a configuraţiei fizice. accesoriile pentru sistemele informatice de lucru reprezintă un set de programe folosite uzual ca: ceas. conectori. accesorii pentru desen.5. procesoare pentru desen şi reprezentări grafice:. hub-uri (receptoare. bloc-notes. calendar şi agendă. concentratoare) pentru tehnologiile de tip stea sau inel. procesoare pentru medii integrate de dezvoltare etc. porturi etc. fax).. este formată din subsistemul de programe care constituie componenta logică a sistemului informaţional. procesoare DTP (Desk Top Publishing). 74 . INTERNET) sunt reprezentate de un ansamblu de calculatoare eterogene (staţii şi servere) şi alte echipamente şi dispozitive de comunicaţie. reţelele de calculatoare (LAN. procesoare pentru sisteme de gestiune de baze de date/cunoştinţe. procesoare pentru limbaje de programare şi asamblare. o reţea). Software-ul este format din următoarele grupe mari de programe: programele sistemului de operare . Pentru conectare se utilizează plăcile de reţea. procesoare de text şi imagine fixă. procesoare pentru accesare şi dezvoltări în sisteme de reţele Internet şi Intranet. WAN. un fax digital.natura sursei sau receptorului (un telefon digital. cabluri. 3. MAN. conectate conform unor tehnologii specifice.3 Componenta software Componenta software a unui sistem informatic. procesoare de calcul tabelar. comutatoare (switch-uri). procesoare de proiectare asistată. tip document grafic. procesoare utilitare şi de întreţinere. procesoare integrate. calculator. procesare text. procesoare pentru comunicaţii şi reţele de date. un calculator prin modem. accesorii pentru sunet şi imagine .

optic sau grafic (microfilm). optic). păstrarea temporară în memoria internă sau externă în vederea unor prelucrări imediate.3. texte) preluate prin scanare (documente. faxuri). panouri electronice. grafice. desenare la plotter (desene. conţine multitudinea de rezultate intermediare şi rezultatele finale ale activităţii de prelucrare. texte. depozite şi arhive electronice sau înregistrate pe microfilm. stocate în memoria externă. prin arhivare pe suport magnetic. documente). listarea la imprimantă. păstrarea pe termen mediu în memoria externă (disc magnetic. înregistrări audio (microfon) sau video (camera de luat vederi) şi sunt: preluate din reţelele de date şi comunicaţii. prin sistemele de comunicaţii locale şi telecomunicaţii de date. De cele mai sus se poate concluziona că funcţionarea unui sistem informatic este posibilă numai prin funcţionarea sincronă şi intercorelată a celor trei subsisteme ale acestuia: echipamentele. planuri). redare audio (speaker). introduse prin tastare (date. sunet şi imagine. locale sau la distanţă.4 Componenta informaţională Componenta informaţională a sistemului oferă obiectul supus prelucrării şi în acelaşi timp. rezultate intermediare ale unor prelucrări anterioare sau în curs de desfăşurare. b) Informaţiile de ieşire ale sistemului informatic au mai multe destinaţii: pentru consultare interactivă la monitoarele calculatorului (date.5. programele şi informaţiile. păstrarea pe termen îndelungat. texte. schiţe. pentru consultări ulterioare. a) Informaţiile de intrare pot proveni din mai multe surse: captate direct din realitate. redare video (monitor. sistem de televiziune) sau înregistrate pe microfilm. transmitere locală sau la distanţă. 75 .

Funcţionarea stabilă a unui sistem şi dezvoltarea sa sunt condiţionate de existenţa unor conexiuni informaţionale între elementele sale. Informaţiile emise în acest cadru poartă numele de informaţii economice. producerea. informaţia circulă prin ceea ce se numeşte canal de comunicaţie. Ţinând cont de principiile generale ale funcţionării sistemelor şi de rolul informaţiilor în asigurarea conexiunilor informaţionale în procesul de conducere a firmei. în timp ce conţinutul 76 .CALITATEA ACESTORA – Informaţiile economice iau naştere în mod obiectiv. Prin urmare. între sistemul de conducere şi cel condus. circulaţia şi utilizarea informaţiilor reprezintă un proces conştient.Capitolul 4 INFORMAŢIA . exprimaţi de obicei sub formă valorică.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE . De la sursă la receptor. iar locul unde ajunge se numeşte receptor. a unor conexiuni între subsisteme şi sistemul global. de la indicatorii cantitativi sau valorici analitici până la indicatorii de sinteză. Producerea. Informaţia economică este exprimată printr-un sistem de indicatori. reprezintă condiţii indispensabile pentru gestiunea proceselor de creare a bunurilor materiale şi spirituale.OBIECT AL PRELUCRĂRII 4. forma lor este determinată de sistemul de conducere. Forma informaţiilor se poate modifica în raport cu mijloacele şi procedeele folosite la producerea lor. dirijat. În sfera activităţilor economico-sociale. care formează sursa de date necesare gestiunii firmei. Locul unde ia naştere informaţia se numeşte sursă. în care legile specifice procesului informaţional pot fi prestabilite şi modificate după cerinţele cunoaşterii şi conducerii activităţilor economice. transmiterea şi utilizarea de informaţii. Indicatorii sunt agregaţi piramidal. integrator. informaţia trebuie definită în legătură strânsă cu aceste trei noţiuni. se poate afirma că în timp ce conţinutul informaţiilor este determinat. în activitatea ecomomico-socială. în principal. Alături de indicatori sunt codurile şi nomenclatoarele de coduri care asigură o clasificare şi o structurare omogenă a informaţiilor după criterii bine definite. determinist sau aleator. de sistemul condus.

informaţii de control şi reglare. în formularea şi fundamentarea deciziei. Din punct de vedere funcţional. informaţii de evaluare şi raportare. trebuie să întrunească următoarele calităţi: acurateţea determină valoarea informaţiei şi se referă la reflectarea exactă a realităţii. precum şi la diferite momente intermediare). informaţii de programare sau planificare operativă. financiar. se evidenţiază procesul de îmbătrânire a informaţiei. Sub aspectul utilităţii lor. valutar etc. oportunitatea reprezintă calitatea informaţiei de a fi disponibilă în momentul la care este solicitată şi se măsoară prin parametrul timp. al sistemului economic firmă. cantitativ şi calitativ. Pentru ca informaţia să-şi poată îndeplini rolul în conducerea şi previzionarea macroeconomică. Informaţiile utilizate în gestiunea firmei sunt clasificate atât din punct de vedere funcţional cât şi sub aspectul utilităţii lor. pe ansamblul sistemului. al activităţilor şi entităţilor sale funcţionale la începutul şi sfârşitul perioadelor de gestiune. de producţie. Pentru a avea semnificaţie şi utilitate. folosite pentru elaborarea unor prognoze. a activităţilor şi entităţilor sale funcţionale). şi anume: informaţii de prognozare pe termen lung. informaţii de pregătirelansare. informaţii de execuţie (care sunt utilizate în procesele informaţionale pentru execuţia lucrărilor informaţionale şi care conţin atât informaţiile menţionate cât şi alte informaţii operative pentru conducerea şi funcţionarea sistemului. pe activităţile şi entităţile sale funcţionale. la începutul perioadelor de gestiune şi la diferite momente imtermediare până la sfârşitul acestor perioade). economic. informaţii de planificare de perspectivă medie şi lungă. În raport cu această calitate. informaţii de cooperare (ce caracterizează cantitativ şi calitativ relaţiile şi legăturile operaţionale cu sistemele exterioare). la sfârşitul perioadelor de gestiune sau în diferite momente ale perioadelor respective). informaţiile pot fi considerate ca o proprietate obiectivă a fenomenelor şi proceselor economice. Pentru 77 . uman. fiind independent de structura sistemului condus şi conducător. informaţii de intrare (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul obiectivelor propuse spre realizare şi al resurselor alocate pe activităţi şi entităţi funcţionale. informaţiile economice se clasifică astfel: informaţii de stare (care caracterizează cantitativ şi calitativ potenţialul tehnic. informaţii de ieşire (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul rezultatelor şi al consumului de resurse. Din acest motiv. informaţiile trebuie să fie recepţionate de sistemul conducător.acestora rămâne neschimbat. informaţiile economice furnizate şi vehiculate de sistemul informaţional al firmei se împart în şase grupe mari.

a utilităţii informaţiei şi prin prisma efectelor sale asupra sistemului economic condus. adică adoptarea deciziei. transmiterea şi recepţionarea informaţiei în procesul de gestiune a activităţii firmelor.a se reduce la minimum acest proces şi efectele sale este necesară scurtarea ciclului producere-prelucrare-transmitere-stocare şi utilizare a informaţiei. exprimată prin economice. N) . efectele economice asociate tipului de decizie. timpul de răspuns al sistemului care produce informaţia numărul de sub-perioade ale lui t. perioada în care informaţia este utilă. t n=1 [ ] unde: Vi efectele E t C A T respectivă. prelucrarea. n N p date. 78 . în perioada t. reprezintă valoarea informaţiei furnizate. acurateţea informaţiei.1) Vi = E ∑ f(C. cantitatea de informaţie. numărul deciziilor luate. valoarea trebuie privită prin prisma conţinutului informaţional.g(p. N. probabilitatea luării unei decizii corecte pe baza informaţiei Un calcul de eficienţă privind utilizarea informaţiei trebuie să ţină seama şi de costurile implicate în producerea.T. n) . Valoarea informaţiei economice poate fi comensurată cu ajutorul unei expresii matematice de forma următoare: 1 t (4. utilizând informaţia.t. A.

A le genera sau obţine pe celelalte a fost posibil de-abia în ultimii ani datorită evoluţiilor spectaculoase a tehnicilor de prelucrare a informaţiilor. Luate în sens strict.4. eforturile erau îndreptate spre prelucrarea acestor informaţii disponibile în cantităţi uriaşe. dosarele. informaţia de conţinut este de cele mai multe ori istorică. un obiect este specificat mai direct şi devine identificabil.furnizează date despre valori numerice. iar a lucra cu ele reprezintă însă cheia viitorului. De exemplu. Aceasta înseamnă că informaţiile de conţinut. De asemenea omul dispune de astfel de informaţii în structura ADN-ului. a monitorului etc. timp.). Datele cuprind adrese. ea oferă relaţii despre data comenzii. a mărimii hard-discului. b) Informaţii de atribut descriu forma şi structura unui obiect. comportament. optice. este 79 . informaţiile-obiect tipice sunt preţul. ca obiect distinct. Spre deosebire de informaţiile de conţinut. acţiune şi comunicare. Informaţiile relevante se clasifică în şase categorii după: conţinut. informaţii despre clienţi (situaţii detaliate ale comenzilor şi solvabilităţii. relaţie. Până în anii ‘80. electronice etc. în individualitatea sa. Până în prezent în economie a fost utilizată în special categoria referitoare la conţinut şi aceasta în mod sistematic şi simplu. vânzări. Aceste informaţii se găsesc de obicei în actele. În acest sens. când şi unde s-a depozitat un articol sau când un anume client a făcut o comandă. persoanele de contact etc. documente de elaborare şi execuţie constituie informaţii atribut.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ Atunci când se discută rolul şi puterea informaţiilor. la un sistem de calcul PC aceasta are loc prin indicarea tipului de microprocesor. a livrării. dimensiunea sau greutatea unui produs. Conform naturii sale. nu oferă ele singure relaţii despre valoarea unui produs. este important să se specifice şi tipul acestora. această categorie poate ajunge la un volum foarte mare de date. stocuri. formă. informaţii despre livrări. planurile de construcţie. Prin intermediul informaţiilor de atribut. arhivele sau suporturile digitale (magnetice. locuri şi alte mărimi cantitative. ele fiind foarte diferite. Informaţiile de atribut sunt deosebit de importante pentru a se ajunge de la afirmaţii generale la informaţii specifice.). evidenţa salariilor sau date personale ale angajaţilor. a tipului şi mărimii memoriei interne. În comerţ. a) Informaţii de conţinut . a frecvenţei.

sunet şi film. direcţiei şi semnificaţiei. Toate simulările au loc pe acest obiectiv virtual. Avionul a fost proiectat şi testat în această lume virtuală. Va fi posibilă nu numai extragerea informaţiilor din date ci şi generarea de acţiuni pornind de la 1 Având la bază această idee.necesar să se cunoască datele de individualizare şi care luate în compoziţia corectă. Prototipul nu mai există în mod real. în timp ce informaţiile de atribut descriu prezentul. Aceste date au fost multă vreme stocate prin intermediul semnelor. generează o informaţie specifică. c) Informaţia de relaţie descrie relaţia dintre obiecte şi este esenţială pentru a putea reprezenta dependenţa şi interdependenţa. modelul Boeing 777. este de aproximativ 6 luni. timpul de dublare a capacităţii de stocare. Informaţiile de comportament. cu mult înainte să se fi „consumat” o singură bucată de material pentru realizarea sa. mai întâi pe calculator. a legăturilor cauzale dintre obiecte. în condiţiile menţinerii costurilor cip-urilor şi mediilor de stocare. sunt foarte utile în ceea ce priveşte strategiile şi politicile viitoare. Revoluţia informaţională nu urmăreşte numai crearea lumii virtuale ci şi interacţiunile între „lumea virtuală” şi lumea reală pentru ca aceasta să se poată transpune în practică. În decursul scurtei istorii a tehnologiei informaţionale. Informaţiile de comportament se bazează pe informaţiile de conţinut iar pentru înţelegerea mecanismelor şi principiilor de comportament se simulează prin modelare. d) Informaţii de comportament presupun tratarea din punct de vedere antropologic. Informaţiile de conţinut descriu trecutul. sociologic. psihologic şi economic a comportamentului obiectelor investigate. Folosind simulări cât mai realiste este adesea posibil să se construiască dintr-o dată o instalaţie perfectă sau aproape sigură. sau chiar mai redus. informaţiile de atribut au fost disponibile într-o măsură din ce în ce mai mare în formă multimedia. ci numai virtual1. Aceste tehnologii au devenit posibile datorită faptului că au fost inventate medii care permit stocarea a miliarde de biţi şi sunt disponibile procesoare care permit prelucrarea într-un timp acceptabil a acestor cantităţi de date. de măsurare a gradului de asociere sub aspectul intensităţii. e) Informaţii de acţiune. comportamentul obiectelor fizice într-o realitate virtuală sau tridimensională. firma Boeing a construit cel mai mare. Se pot face afirmaţii şi se obţin estimări privind evoluţiile viitoare. 80 . cel mai economicos şi cel mai sigur avion comercial. dar odată cu introducerea prelucrării de imagini.

Situaţia specifică în care are loc o comunicare constituie adesea premisa interpretării corecte a acesteia. de exemplu. care modelează comunicarea în calitate de context. îl constituie propria imaginaţie sau realitatea individuală. ambiguităţile joacă un rol din ce în ce mai mare. Rapiditatea dezvoltării funcţionalităţii software-ului pentru crearea unor cyber-spaţii realiste este uimitoare. mişcările unei fiinţe umane vor fi înregistrate şi stocate cu ajutorul tehnicii senzorilor. 81 . pentru utilizator. într-un sens mai larg. Comunicarea este un termen cu mai multe sensuri de înţelegere. în sensul că se acceptă anumite premise tacite. Contextul joacă un rol secundar. prin aceasta. joacă un rol foarte important. ceea ce face ca să fie folosit. ci pătrunde în sistem şi. prin urmare. Contextul comunicării. într-un mediu creat în mod artificial. care pot fi ulterior imitate şi utilizate de maşinile inteligente1. Tehnologia informaţională transmite astăzi numai conţinuturi informaţionale. întrucât prin combinarea iscusită a conţinutului şi a contextului se poate obţine efectul de nou şi. în industria de divertisment dar şi în simulatoare super-sofisticate. În cyber-spaţiu nu se comunică numai conţinutul. în cazul roboţilor. Din acest motiv. Contextul. De exemplu. comunicarea în activitatea economică cu ajutorul tehnologiei online se bazează pe conţinuturi. Prin intermediul noilor tehnici de prelucrări virtuale. schimb de informaţii. Astăzi există posibilitatea de a modela acest cyber-spaţiu într-un mod atât de realist încât nu mai poate fi deosebită de realitate. ci se creează şi contextul. Comunicarea în cyber-spaţiu face un pas uriaş înainte. o atenţie sporită a celor spre care este îndreptată informaţia. În publicitate. Comunicarea în sens tehnic desemnează transferul bidirecţional de date şi.informaţii. Se apreciază că software-ul pentru crearea în mod rapid şi realist de cyber-spaţii va fi disponibil mai devreme decât capacitatea întreprinderilor de a se folosi din plin de posibilităţile oferite de cyber-spaţiu. întrucât conţinutul poate fi ambiguu sau neclar. 1 Vezi “Toy Story” primul film de lung metraj de animaţie tridimensională realizat şi proiectat doar pe calculator. Utilizatorul nu mai este izolat în propriul său context. alături de conţinut. în special. f) Informaţia comunicată. fiecare mişcare trebuie programată minuţios dinainte.

funcţii care reprezintă modele de gestiune asociate fie sistemelor şi/sau subsistemelor. la rândul lor. activităţile care sunt elementele constitutive ale funcţiilor. fie proceselor de conducere aferente. aceste activităţi au fost numite sisteme informaţionale. adică analizate şi procesate în aşa fel încât acestea să capete o anumită semnificaţie pentru persoanele care iau decizii. procesele informaţionale reprezintă succesiunea de operaţii.3 PROCESE INFORMAŢIONALE Majoritatea specialiştilor au fost de acord în privinţa faptului că tehnologia informaţională conduce la modificări ample. operaţiile sunt componentele elementare ale sub-activităţilor şi sunt caracterizate prin evenimente de intrare specifice. divizibile. sub-activităţile sunt elementele constitutive pentru fiecare activitate. Diferenţa dintre cele două concepte (date şi informaţii) are o importanţă majoră atât în gestiunea firmei cât şi în folosirea lor de către computere. conceptele care stau la baza sistemelor informaţionale sunt simple şi într-un fel familiare. de stări şi evenimente care constituie activităţile şi sub-activităţile descrise.4. în sub-activităţi şi menite să asigure detalierea concretă a funcţiilor. Noţiunea de sistem informaţional este strâns legată de 82 . reguli de funcţionare şi evenimente de ieşire proprii. Uneori. deoarece pentru obţinerea informaţiilor necesare diferitelor scopuri. Pentru a înţelege aceste sisteme se recomandă diferenţierea datelor de informaţii şi utilizarea unui sistem de vizualizare a procesării informaţiei. Mai nou. în sensul manipulării şi utilizării informaţiei. Procesarea informaţiilor are o abordare sistemică. Deşi folosesc tehnologii complexe. În cadrul sistemului informaţional al unei entităţi economice din punct de vedere al modului de organizare şi structurare a sistemului distingem următoarele nivelele: subsisteme informaţionale care sunt subordonate ierarhic macrosistemului din care fac parte şi care pot funcţiona de sine stătător. diverse activităţi desfăşurate cu ajutorul computerului sunt atribuite acestui departament (PED). structurate la rândul lor în procese şi operaţii. Pentru a fi utile gestiunii firmei datele trebuie să fie transformate în informaţii. firmele îşi dezvoltă sisteme informaţionale. Procesarea electronică a datelor (PED) reprezintă transformarea datelor în informaţii prin intermediul mijloacelor electronice. Procesele şi operaţiile au un caracter specific.

constă în măsuri de protecţie pentru asigurarea faptului că rezultatele sunt corespunzătoare şi servesc scopurilor propuse. Procesarea presupune numeroase manipulări şi analize ale datelor (clasificare. Sistemul de procesare a datelor foloseşte memoria de date.Structura sistemului informaţional Tehnologia este utilizată ca mecanism ce oferă mijloacele de atingere a obiectivelor şi de rezolvare a problemelor din întreprindere. 4. documente şi alte rezultate ale sistemului.abordarea sistemică a firmei. un sistem de stocare a datelor (pe diverşi suporţi informaţionali) în scopul utilizării lor ulterioare (de exemplu. intrările sunt reprezentate de date. nivelurile predeterminate ale stocurilor). reprezentat în figură prin bucla feedback. deoarece un sistem informaţional poate fi interpretat ca un proces complex în care sunt introduse date care sunt transformate pentru obţinerea informaţiilor. Elementele de bază ale unui sistem de procesare a informaţiei sunt prezentate în fig. consecinţa modificării tehnologiei în scopul soluţionării unei probleme comerciale 83 .1. Într-un sistem informaţional. INTRĂRI TRANSFORMARE IEŞIRI Date Procesare Rapoarte. Ea nu constituie în sine un proces activ şi nici nu este sursă a schimbării. prin urmare. Astfel de precauţii constau în verificări ale acurateţei datelor procesate precum şi ale paşilor pentru determinarea utilităţii rezultatelor pentru utilizatori. centralizare) cu scopul de a le transforma în informaţii. documente Memoria datelor Feedback Fig. calculare. care furnizează informaţiile necesare pentru adoptarea deciziilor. Ieşirile sunt reprezentate de rapoarte. Aceste date sunt transformate sau procesate. 4. Controlul. Modificările observate în întreprinderile din domeniul serviciilor sunt. sortare.1 .

). pagini. cercetare. grafică etc. Textul este supus unor operaţii 84 . fie folosind softuri specializate cum sunt procesoarele de tabele. baze de date. Utilizarea pe scară largă a informaţiei şi a tehnologiei informaţiei a condus la existenţa unei largi game de prelucrări automate a informaţiei generând chiar o tipologie a acestor procese informaţionale. schimbarea este rar impusă de tehnologie în sine (technology push). a prezentării sub formă grafică a datelor din tabele cât şi a simplităţii integrării prelucrării datelor cu prelucrarea de text în cadrul foii de calcul sau a lucrului cu baza de date. sistemul informaţional reprezintă un set de metode şi proceduri destinate colectării. procesării. situaţii şi rapoarte (economie. statistică.specifice (business pull). astfel: datele organizate sub forma fişierelor de date se prelucrează cu ajutorul unor programe. paragrafe. a adoptării deciziilor. b) Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice lucrului cu texte. datele organizate sub forma bazelor de date sunt exploatate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date (SGBD). Prelucrarea datelor se realizează în mod diferit în funcţie de modul de organizare a datelor în colecţiile de date (nivel de organizare. structurat în documente. structură. după reguli matematice şi logice. stocării şi distribuirii informaţiilor care vor sta la baza conceperii planurilor. date organizate sub forma foilor de calcul tabelar (spreadsheet) se prelucrează. proiectare etc. informaţiile se prelucrează diferit. tip şi operaţiile efectuate asupra structurii). Obiectul prelucrării este textul. a coordonării şi a controlului. Interesează totuşi sistemele informaţionale computerizate (SIC). datorită uşurinţei cu care pot fi utilizate procesoarele de tabele. identificându-se următoarele tipuri de procese informaţionale: a) Procesarea datelor se caracterizează prin tratarea informaţiei numerice. tabele. Prin natura sa. fie folosind funcţiile de prelucrare a tabelelor din cadrul pachetelor cu posibilităţi integrate de tratare a informaţiei (texte. denumite interpretoare sau compilatoare şi care diferă în funcţie de limbajul de programare pentru care acestea sunt elaborate. şi este larg răspândită în activităţile care solicită un mare volum de calcule. management. Nu este obligatoriu ca sistemele informaţionale să fie computerizate.). Din punct de vedere informatic prelucrarea datelor organizate sub forma foilor de calcul tabelar prezintă un interes deosebit. care joacă un rol foarte important în gestiunea firmei. fraze şi cuvinte. În raport cu natura lor specifică.

Documentele astfel prelucrate se memorează pe suporturi tehnice de date având o anumită organizare. spre exemplu editorul de texte al sistemului grafic de operare. cuplate la orice calculator personal. gestiunea documentelor etc. În urma acestor operaţii rezultă un document de tip text care poate fi consultat prin afişare pe ecran. conferinţe) la sunete obţinute prin sinteză electronică. consultate la terminal. şi reprezentărilor grafice realizate cu un procesor de tabele. simboluri grafice la alegerea utilizatorului. forma şi mărimea paginii. cum sunt. pentru a putea fi apoi uşor regăsite. Se realizează în acest mod o interfaţă acustică a sistemului 85 . percepută analogic şi convertită în formă digitală cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în tratarea informaţiei sonore (placa de sunet). Aceste multiple izvoare de informaţie sonoră sau auditivă. modul de aşezare a textului în pagină. comunicate la distanţă sau introduse într-un nou proces de prelucrare grafică. fie cu componente pentru tratare text ale unor sisteme de programe având altă destinaţie principală. lexical şi ortografic al textului analizat. procesarea ecuaţiilor. grafică bidimensională sau tridimensională realizată cu ajutorul unor programe speciale de grafică. schiţe şi desene tehnice. Se asigură generarea de hipertext şi hiper-legături.vizând forma caracterelor şi mărimea acestora. Prelucrarea textelor presupune. imagini şi fotografii scanate etc. documente obţinute în urma prelucrării textelor. sau editoarele de texte ale procesoarelor de tabele şi ale sistemelor integrate. Prelucrarea textelor se realizează. operaţii lingvistice. desene alb-negru sau color. imprimat pe hârtie sau microfilm în vederea arhivării. controlul gramatical. memorării şi prelucrării grafice a imaginilor conţinute în documente. Procesarea informaţiei organizată sub forma documentelor grafice se realizează de către programe specializate de tip editoare grafice sau Desktop Publisher sau de către funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele. convorbiri telefonice. întâlniri. sunete naturale sau sunete muzicale. de asemenea. generarea şi prelucrarea tabelelor. d) Procesarea sunetului îmbracă forme foarte variate. fie cu programe specializate. a desenelor grafice. de la vocea umană (mesaje. c) Procesarea documentelor grafice reprezintă un mod de utilizare modern şi eficient a tehnologiei informaţiei în vederea receptării. Un document grafic poate conţine informaţii provenite din surse diverse: situaţii şi rapoarte rezultate din prelucrarea datelor. captarea şi prelucrarea imaginilor şi obiectelor. imprimate pe hârtie sau microfilm. tabelelor. despărţirea automată a cuvintelor în silabe.

filme de specialitate) realizate pe calculator eu ajutorul unor dispozitive fizice şi logice.) precum şi cu dispozitivele de comunicaţie acustică de genul: telefon.informatic cu sistemele audio analogice uzuale (casetofon. Informatică Media şi Divertisment) 86 . Sursele de informaţie video (imagini în mişcare) sunt diverse: realitatea. 1 Telecomunications Informatics Media Entertainment = Telecomunicaţii. compact-disc. după cum imaginea este însoţită de sunet sau voce umană. magnetofon. Informaţia vizuală dinamică este rezultatul captării. Pentru captarea emisiunilor diverselor reţele de televiziune se utilizează placa TV (Tuner TV). player etc. imagini transmise (analogic sau digital) prin sistemele de comunicaţii video de natură profesională precum şi imagini (animaţie profesională. surprinsă cu tehnică de filmat (cameră de luat vederi). e) Procesarea de imagini video (imagini în mişcare) completează gama de posibilităţi media utilizate pe scară din ce în ce mai largă în tehnologiile TIME1. interfon. În mod curent prelucrarea informaţiei vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore. afişării şi perceperii cu ajutorul plăcii de captură video a unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp (minimum 25 de imagini pe secundă) generând privitorului uman senzaţia vizuală de mişcare.

4. subordonate scopurilor majore ale întreprinderii. Tehnologia multimedia oferă azi posibilităţi nebănuite în procesarea şi generarea informaţiilor pornind de la formele pe care le poate lua datele. regăsirii şi transmiterii datelor brute. dar şi natura cunoştinţelor necesare înainte ca datele să fie reunite şi să înceapă prelucrarea lor. 87 . în cele din urmă în capacitatea de a lua decizii. Informaţia poate fi privită din două perspective economice: cost şi valoare: reprezentarea din punct de vedere al costurilor are loc datorită faptului că culegerea. în îmbogăţirea cunoştinţelor şi. stocării. analiza şi interpretarea datelor. modelarea şi sistemele de asistare a deciziei. reprezentarea prin valoare presupune capacitatea de a crea avantaje sporite utilizatorului prin intermediul informaţiei. Ei trebuie să ştie care sunt opţiunile posibile. Conform naturii sale. gestiunea datelor. în vederea ajungerii de la date la informaţii. scopul urmărit trebuie să fie conştientizat şi formulat încă de la început.1 Generarea. culegerea şi transmiterea de date. Acestea sunt reprezinte de activităţile de management şi marketing. de a produce valoare şi profit în totalitatea dimensiunii sale sociale şi economice. Punctul de plecare pentru revoluţia informaţională l-a constituit utilizarea tehnologiei în scopul culegerii. date care însemnau practic. Fluxul valoric informaţional presupune parcurgerea a patru faze: generarea. stocarea şi prelucrarea informaţiei costă bani şi implică costuri. Obiectivele prelucrării informaţiei trebuie să provină dintr-un nivel superior. Factorii de conducere nu pot să aştepte ca deciziile să se poată lua numai pe baza informaţiilor disponibile. fluxul valoric informaţional joacă un rol important.4. culegerea şi transmiterea datelor Primul element al fluxului valoric informaţional îl constituie generarea datelor prin culegerea şi transmiterea lor.4. cifre. în cadrul procesului de transformare a datelor în informaţii. Atunci când se modelează un lanţ informaţional.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL Fluxul valoric informaţional este un model de organizare şi fructificare prin valoare.

2 Gestiunea datelor Creşterea cantităţii datelor brute a luat o amploare care în prezent ameninţă să-l copleşească pe utilizator. În multe cazuri. Din acest motiv. Prin intermediul sistemelor POS (point of sale . unde se generează în mod regulat cantităţi mari de date POS dar foarte puţine firme folosesc cu adevărat datele culese. noţiunea de „informaţie” semnifică datele brute. capabilă să genereze concluzii.Culegerea datelor brute se deosebeşte astăzi fundamental de perioadele anterioare. Calculatoarele şi tehnologia au redus masiv costurile culegerii şi circulaţiei datelor. În limbajul firmelor se vorbeşte despre date generice1. 88 . Datele culese sunt păstrate un timp foarte scurt într-o formă care să permită apelarea lor rapidă.4.puncte de vânzare). deoarece nu sunt capabile să le transforme în informaţii precise şi utile. se culeg date privind vânzările în cadrul magazinelor şi se transmit zilnic. ca urmare a costurilor şi a complexităţii activităţii de gestiune într-o stare „online”. Informaţia sub forma datelor interpretate este a treia componentă a fluxului valoric informaţional. Sistemele videotext pot furniza statistici la cumpărările online (online-shopping).4. primul plan al lanţului valoric ar fi inutil. În cadrul acestui proces. grupării şi identificării acestora. Următorii paşi ai prelucrării informaţiei permit obţinerea de informaţii privind comportamentul consumatorilor. este foarte importantă. eşantionării. Acest lucru se constată atât în ceea ce priveşte cantitatea datelor ce trebuie culese. 4. dacă nu chiar în timp real. 4. sortării. Fără mijloace eficiente de gestiune a datelor în scopul ordonării. când se numărau produsele în rafturile şi se consemnau cu ajutorul unui creion şi a unui bloc de hârtie. interpretate într-o formă care le conferă un oarecare sens. se apelează la instrumente 1 Un exemplu îl constituie comerţul cu amănuntul. nevoile şi particularităţile locale.3 Analiza şi interpretarea datelor Pentru majoritatea utilizatorilor. utilizarea în continuare a datelor nu este încă în măsură să asigure dobândirea de valoare pentru utilizator. cât şi viteza de culegere a acestora. transformarea datelor într-o formă comprimată. Cei mai mulţi dintre utilizatori recunosc că depun un efort considerabil în gestionarea datelor.

s-au pus la punct mai multe tehnici.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei Cu ajutorul metodelor statistice datele se reduc cantitativ. 4. Valoarea datelor se bazează pe capacitatea de interpretare a acestora. mai general. informaţiile obţinute în urma aplicării modelelor statistice sunt transpuse în modele de simulare şi permit factorilor de decizie o cunoaştere mult mai amplă a afacerii şi a mediului extern. generându-se astfel sinteze din cifrele de afaceri şi vânzări.4. Pentru a se ajunge de la datele brute la informaţii relevante pentru utilizator. Astăzi există perspectiva ca prin abordările de tip data mining să se dezvolte o cale care să permită extragerea de informaţii relevante din cantităţi mari de date.specifice gestiunii bazelor de date. Avantajul acestora îl reprezintă exactitatea şi deci posibilitatea obţinerii de marje de profit mai mari decât în cazul în care diferiţi responsabili s-ar baza numai pe propria lor intuiţie. Obiectivul fiecărei verigi a fluxului informaţional îl reprezintă sporirea valorii datelor. 89 . atunci când sporesc capacitatea de a genera valoare. Pe lângă sistemele convenţionale de interpretare a datelor. proiectându-se şi realizându-se baze de fapte şi cunoştinţe. Astăzi. în ultimii ani ramura inteligenţei artificiale s-a ocupat de problematica învăţării din date. a capacităţii de extragere a informaţiilor din acestea. Informaţiile şi datele dobândesc valoare numai atunci când îmbunătăţesc procesul de luare a deciziilor sau.

ordonarea (sortarea. actualizarea. Sistemul de conducere al bazei de date este software-ul care permite unei firme să construiască. el pune la dispoziţia gestiunii firmei numeroase rapoarte. care conduc la un anumit mod de identificare şi de selectare a componentelor.Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE 5. pot avea un număr de baze de date diferit orientate. fuzionarea. consultarea. Firmele care deţin specialişti în domeniul informatic dezvoltă adesea software pentru aplicaţii unice. Diferitele obiecte din cadrul entităţii organizaţionale ce reprezintă interes sunt denumite clase sau entităţi. pentru a răspunde diferitelor necesităţi (de exemplu. interclasarea. copierea şi sintetizarea etc. Eforturile sunt din ce în ce mai mult canalizate spre crearea sistemelor care pot distribui informaţii din mai multe baze de date. în special cele mari şi diversificate. astfel încât să poată deservi un număr de aplicaţii ale sistemului informaţional. selecţia. Deşi crearea acestor tipuri de programe este destul de scumpă. Multe firme.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE O bază de date (BD) poate fi considerată drept un model al unor aspecte ale realităţii unei entităţii organizaţionale şi modelată prin intermediul datelor. ele oferă avantajul de a se adapta mult mai bine la realităţile specifice firmei şi pot fi mult mai dificil de copiat. În plus. să conducă şi să acceseze datele stocate. indexarea). Structura de date constituie o colecţie de date între care s-a stabilit o serie de legături. filtrarea. Baza de date este o serie de date organizate eficient într-o locaţie centrală. prin care se realizează reprezentarea unui univers real împreună cu descrierea datelor şi a relaţiilor între ele. BD constituie deci un ansamblu intercorelat de colecţii de date. Operaţiile asupra unui structuri de date sunt: crearea. contabilitate şi resurse umane). 90 .

arborescentă. ca un ansamblu de colecţii de date are caracter: organizat (pe niveluri de organizare a datelor). în sensul că modificările în organizarea datelor nu trebuie să afecteze programele de aplicaţie. inclusiv date. în timp util. care reprezintă reguli ce stabilesc cum BD poate rămâne o reflectare corectă. exactă a universului de discurs. Un sistem BD (cunoscut şi sub numele de bancă de date) reprezintă un ansamblu de elemente hardware. transportate de la sursă la locul de stocare sau de la stocare la cel de utilizare. prin care este creată. eventual. Conservarea integrităţii datelor este procesul prin care se sigură tranziţia BD prin stări valide. Aceste schimbări pot fi gândite ca fenomene discrete. în timp ce restricţiile de tranziţie vizează trecerile de la o stare a BD la alta. organizarea datelor în BD trebuie să fie transparentă pentru utilizatori. o BD. relaţională. realizarea protecţiei datelor împotriva incidentelor). coerent (prin asigurarea respectării restricţiilor de integritate. ce determină trecerea BD printr-un număr de stări. Unele stări posibile ale BD pot fi valide. Restricţiile de integritate pot fi statice şi de tranziţie. accesibil mai multor utilizatori. O restricţie statică este un invariant al stării. utilizată şi întreţinută una sau mai multe BD. structurat (datele şi legăturile dintre acestea sunt definite şi descrise conform unui model de date) cu o redundanţă minimă şi controlată. Colecţiile de date din cadrul unei BD posedă următoarele proprietăţi: datele din BD sunt persistente adică sunt păstrate pentru o anumită perioadă de timp. Arhitectura sistemului de baze de date este formată din următoarele componente: 91 . BD trebuie să asigure posibilitatea accesului concomitent (concurent) a mai multor utilizatori la date. orientată pe obiecte. altele nu. Datele se cer a fi memorate şi. reţea. Datele se schimbă în timp datorită producerii unor evenimente externe sau interne. starea unei BD reprezintă întregul ansamblu de date la un anumit moment. Integritatea BD este asigurată exclusiv prin restricţii de integritate.Tipurile de structuri logice de date sunt: punctuală. software şi alte resurse. liniară. care poate fi mai mare sau mai mică. BD denotă integritate atunci când reflectă cu acurateţe universul real. Astfel. Pentru fiecare dintre aceştia se stabilesc tipurile de operaţii asupra datelor la care au de acces. indiferent de drepturile de acces pe care le deţin aceştia.

a tehnologiilor multimedia. organizarea în fişiere prezintă numai nivelurile logic şi fizic. care reprezintă componenta de tip date a sistemului. în special a celor audio şi video s-a reflectat în utilizarea pe scară din ce în ce mai mare. Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală (schema) BD. La acest nivel se vorbeşte de schema externă sau subschema BD.baza/bazele de date. Utilizarea mai multor tipuri de date în cadrul sistemelor bază de date. texte. sunete etc. care exprimă viziunea programatorului de aplicaţie asupra datelor. care exprimă viziunea inginerului de sistem asupra datelor. imagini statice. elemente de descriere a semanticii. 2) nivelul logic. ingineri de sistem analişti. 92 . în domeniul bazelor de date. structura acestora. reprezentat de diferite categorii de utilizatori finali şi personal de specialitate: administrator. alte componente.). prin care se realizează o descriere a datelor corespunzătoare unui anumit program de aplicaţie. inclusiv reglementări administrative. în scopul realizării de sisteme bază de date multimedia. Datele stocate într-o bază de date pot fi de mai multe tipuri precum: date numerice. precum: proceduri manuale şi automate. operatori (componenta de personal). destinate bunei funcţionări a sistemului (componenta de proceduri). statistici. programatori. sistemul de gestiune al bazei/bazelor de date. ce face posibilă administrarea datelor. care constituie ansamblul de programe prin care se sigură gestionarea şi prelucrarea complexă a datelor şi care reprezintă componenta software a sistemului de baze de date. grafice. Un tip special de date sunt datele spaţiale. care exprimă viziunea administratorului BD asupra datelor. documentaţii (componenta de structură). animaţie. în raport de categoria de personal implicată: 1) nivelul conceptual (global). echipamentele şi sistemele hardware utilizate (componenta hardware) precum şi personalul implicat. imagini dinamice (video. prin care se realizează o descriere a tuturor datelor într-un mod independent de aplicaţii. prin care se realizează o descriere a datelor pe suportul fizic de memorare Spre deosebire de organizarea datelor într-o BD. audio. Corespunde schemei interne a BD. dicţionarul bazei de date ce conţine informaţii despre date. 3) nivelul fizic. utilizate în cadrul sistemelor de bază de date geografice. Aceste date pot fi generate de calculator sau captate din realitate şi convertite în formă digitală. Datele dintr-o bază de date pot fi structurate pe trei niveluri de organizare a datelor.

Caracteristicile modelelor logice pot fi prezentate sintetic. În aceste modele structura de bază este înregistrarea. relaţional). şi anume: modele primitive (fişiere). Aceste modele menţin o orientare pe înregistrare. b) Modelul reţea. în timp ce în al doilea caz sunt reflectate cerinţele asupra datelor ale anumitor aplicaţii (de exemplu modelul datelor pentru prelucrarea comenzilor. dar adaugă şi orientarea pe ansamblu. În general. dar nici un subordonat nu poate exista fără superiorul lui (legături unul la mulţi). Structura de bază este „tip înregistrare” care grupează toate atributele unei entităţi. este vorba de arhitectura datelor. modele semantice (orientate pe obiecte). În primul caz. Aceste din urmă modele ale datelor din BD sunt cunoscute şi sub numele de subscheme ale BD. reţea.). respectiv definirea (structurarea) datelor. La un subordonat se poate ajunge pe mai multe căi. Un subordonat nu poate avea decât un singur superior direct şi nu se poate ajunge la el decât pe o singură cale. ultimele două tipuri sunt specifice bazelor de date. a unui arbore. fişiere cu legături etc. iar orice acces se face prin vârful ierarhiei (rădăcină). Structura de bază este reprezentată prin „tipul înregistrare” (atributele entităţii) şi „tipul set” 93 . unde datele sunt reprezentate după structura unei ierarhii. Dintre acestea. de expediţie a mărfii etc. mai multe înregistrări fiind grupate în structuri de tip fişier. pot fi oricâte niveluri de subordonare şi pe fiecare nivel pot fi oricâţi dependenţi. Un model al datelor poate viza totalitatea datelor din cadrul BD sau o parte a acestora. astfel: a) Modelul ierarhic (arborescent). modele clasice (ierarhic. Totalitatea datelor dintr-o BD constituie extensia bazei de date iar setul de definiţii prin care este descrisă structura unei BD poartă şi numele de schema BD. unde datele sunt reprezentate ca într-o mulţime de ierarhii în care un membru al ei poate avea oricâţi superiori (legături mulţi la mulţi). fără să reflecte modul de reprezentare a acestor date pe suportul de memorare.Organizarea datelor în baze de date se asigură prin utilizarea unor modele logice şi a modelelor fizice. Pot fi puse în evidenţă trei tipuri de modele logice ale datelor. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. Aceste modele sunt axate pe reprezentarea semnificaţiei (semanticii) datelor. Legăturile dintre date vor fi ordonate unic. 1) Modelele logice ale datelor în BD asigură gestionarea. manipularea şi asigurarea integrităţii datelor.

metode. ordonate în ierarhii de clase şi subclase. O reprezentare comodă a relaţiei este tabelul bidimensional (tabela de date). Proprietăţile descriu structura de date a obiectului. Metoda defineşte operaţiile permise asupra obiectului. chiar dacă la construirea relaţiilor se admit domenii infinite. d) Modelul orientat pe obiecte unde structura de bază folosită este cea de clasă de obiecte. dar şi mulţi la mulţi. În cadrul modelului relaţional nu interesează decât relaţiile finite.(legăturile între entităţi). 94 . Modelul orientat pe obiect conferă obiectelor următoarele caracteristici mai importante: încapsularea ce presupune ca descrierea obiectelor să se facă astfel încât să există acces din afara obiectului la datele sale. Un obiect are un nume. definită prin abstractizare din entitatea fizică pe care o regăsim în lumea reală. adică acele operaţii care modifică comportamentul obiectului. Pentru a diferenţia coloanele care conţin valori ale aceluiaşi câmp şi a se elimina astfel dependenţa de poziţie în cadrul tabelei se asociază fiecărei coloane un nume distinct şi se precizează proprietăţile pe care le au valorile de pe coloana respectivă ceea ce duce la apariţia noţiunii de atribut. în care liniile reprezintă înregistrări (articole sau tupluri). unul la mulţi. prin care este referit. Reprezentarea tabelară este preferată adesea altor forme de reprezentare a relaţiilor. ordinea liniilor şi a coloanelor din cadrul tabelei de date nu trebuie să prezinte nici o importanţă. Într-o organizare eficientă. Clasele de obiecte reprezintă un tip abstract de date care defineşte structura şi proprietăţile obiectelor din acea clasă şi mulţimea de metode operaţionale asupra obiectelor respective. iar coloanele corespund câmpurilor (caracteristicilor sau atributelor). Cererile adresate unui obiect pentru a returna o valoare sau pentru a schimba o stare se numesc mesaje. o implementare (care este privată) şi o interfaţă publică. flexibilă. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. c) Modelul relaţional. a căror implementare este complexă. unde conceptul de bază este cel de relaţie (tabelă). un identificator unic. întrucât este uşor de înţeles şi de utilizat. fişiere de legături etc. Conexiunile în modul reţea sunt de regulă liniare. Aici există entităţi simple şi clase de entităţi care se reprezintă prin obiecte simple sau clase de obiecte. Numele coloanei (atributului) exprimă de obicei semnificaţia valorilor din cadrul coloanei respective.

unu la mulţi (tip arborescent). Asocierea poate ti: unu la unu (tip liniar). precum şi definirea legăturilor între entităţi (asocierea). care acţionează asupra structurilor de date. animaţie. care ajută obiectele să comunice între ele. Un model logic de date este definit prin trei dimensiuni şi anume: structura datelor. documente grafice.polimorfismul în sensul că diferitele obiecte răspund diferit la aceleaşi mesaje. 95 . după ce au fost digitizate (sunet. succesiunea (moştenirea) ce reprezintă capacitatea unui obiect de a-şi genera datele şi funcţionalitatea din alt obiect. operatorii modelului. film. pentru manipularea datelor. mulţi la mulţi (tip reţea) sau neprecizat în totalitate. imagini statice sau dinamice. text şi numere). Datele în formă digitală pot fi memorate pe mai multe tipuri de medii fizice. care reprezintă restricţiile ce asigură menţinerea corectitudinii datelor. Definirea structurii datelor presupune definirea entităţilor şi caracteristicilor asociate. 2) Modele fizice ale datelor BD sunt utilizate pentru reprezentarea modului de organizare a datelor pe suportul fizic de memorare. Pe acelaşi mediu fizic se pot memora mai multe tipuri de date. restricţiile de integritate. La baza operaţiilor dintr-un astfel de model stau mesajele. modul de prelucrare a obiectelor este specificat prin operatorii modelului. video sau audio.

Accesul la date se efectuează prin interogare şi actualizare. shell-uri. Pentru întreţinerea bazei de date SGBD are implementat algoritmi de optimizare a timpului şi spaţiului de memorie ocupate. SGBD este componenta software a unui sistem de bază de date care interacţionează cu toate celelalte componente ale acestuia. sunt: definirea şi descrierea structurii bazei de date ce se realizează printr-un limbaj propriu specific.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE Sistemul de gestiune a bazei de date (SGBD) este un ansamblu complex de programe care asigură interfaţa între o bază de date şi utilizatorii acesteia. o bază de date nu este de conceput fără un SGBD. convertoare etc. 96 . regăsiri punctuale). refacerea fişierelor bazei de date în caz de incidente. editare situaţii de ieşire (rapoarte. Această activitate trebuie să asigure coerenţa datelor prin respectarea restricţiilor de integritate impuse de modelul de date. Activitatea se referă la asigurarea confidenţialităţii datelor prin autorizarea şi controlul accesului la date. asigurând legătura şi interdependenţa între ele. liste. realizarea unor proceduri speciale. încărcarea datelor se realizează prin comenzi din limbajul de manipulare propriu sau prin componente proprii specifice. conform unui anumit model de organizare a datelor. care nu are un SGBD asociat. ca produs software. securitatea datelor se realizează prin instrumente puse la dispoziţia administratorului bazei de date. Datorită rolului pe care îl îndeplineşte. modificarea şi ştergerea de înregistrări din colecţiile de date.5.. orice organizare a datelor în colecţii de date. În aceste situaţii se poate lucra cu fişiere sau sisteme de fişiere. Cu alte cuvinte. reorganizarea bazei de date se realizează prin actualizarea structurii de date şi modificarea strategiei de acces. nu conduce la o bază de date. prin intermediul unor programe (scrise în diferite limbaje de programare) sau sisteme de gestiune de fişiere (ca produse software). activităţi efectuate de administratorul bazei de date. întretinerea bazei de date se realizează prin utilitare proprii SGBD-ului: editoare. Activităţile asigurate de SGBD. criptarea datelor etc. Interogarea este complexă şi presupune: vizualizare. Actualizarea presupune cele trei operaţiuni: adăugarea. dar nu avem de-a face cu o bază de date. alte operaţii. Această activitate presupune alocarea spaţiului în memoria externă. consultare.

SOCRATE). În acest moment cea mai mare parte a bazelor de date sunt realizate cu SGBD-uri relaţionale.: SQL). La trecerea de la o generaţie la alta de SGBD s-a urmărit: păstrarea aspectelor fundamentale specifice conceptului de SGBD: obiectivele. creşterea protecţiei şi securităţii datelor. care însă nu schimbă fundamentele conceptului. IMS). de nuanţă. îmbunătăţirea organizării datelor în memoria externă prin implementarea unui model mai performant. SQLserver). urmate de modelul reţea de organizare a datelor şi SGBD-urile reţea ce implementau acest model a apărut în anii ‘90 (exemple: IDMS. Oracle. operatorii de prelucrare şi restricţiile de integritate. de modelul logic de date pe care-l implementează astfel: iniţial datele erau organizate în fişiere. Desigur. reducerea şi controlul redundanţei. caracterizate prin simplitate. DB2. acces concurent. în principal. Este generaţia a doua de SGBD-uri. Progress. generaţia a treia de SGBD-uri care este în plină dezvoltare. asigurarea unor limbaje de regăsire neprocedurale (ex. Access. interactivitate şi neproceduralitate fiind foarte mult utilizate. Au fost urmate în evoluţie de modelul orientat pe obiect de organizare a datelor şi SGBD-urile orientate obiect ce implementau acest model.Evoluţia SGBD-urilor este legată. asigurarea unor limbaje de manipulare a datelor (LMD) puternice. Se urmăreşte creşterea independenţei logice şi fizice a datelor. Fortran etc. 97 . asigurarea unor limbaje de descriere a datelor (LDD) cât mai performante şi automatizate. Informix. SGBD-urile arborescente şi reţea fac parte din prima generaţie şi constituie pionieratul în domeniu. gestionate de programe scrise în diferite limbaje de programare universale (exemplu: Cobol.). La începutul anilor ‘80 a apărut modelul relaţional de organizare a datelor şi ulterior s-au realizat SGBD-uri relaţionale ce implementau acest model (exemple: Foxpro. încadrarea unui SGBD într-o generaţie se face în funcţie de modelul logic de date implementat prin luarea în considerare a celor trei elemente care caracterizează modelul de date: structura modelului (entităţile şi legăturile dintre ele). funcţiile şi componentele. îmbunătăţirea accesului la date prin acces după mai multe chei. apoi a apărut modelul arborescent de organizare a datelor şi primele SGBD-uri ierarhice ce implementau acest model (exemplu: SCF. la fiecare generaţie apar o serie de elemente specifice. o foarte mică parte cu SGBD-uri de generaţia întâi şi câştigă tot mai mult teren cele realizate cu SGBD-uri orientate obiect. optimizarea accesului.

asigurarea securităţii datelor. administrarea şi controlul datelor. asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor. 8. Obiectivele unui SGBD sunt: 1. 3. 4. Acest lucru înseamnă că SGBD-urile se doresc a avea o extensibilitate cât mai mare. a modului de lucru (local sau reţea). Prin acest lucru se optimizează consumul de resurse calculator (timpul şi spaţiul). care au la dispoziţie un volum mare de date. asigurarea segmentării datelor. unui utilizator să vadă doar o parte din baza de date şi anume numai acele date care îl interesează. 6. diversificarea tipurilor de date ce pot fi utilizate. O bază de date este realizată pentru o gamă largă de utilizatori. asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor. 2. care însă satisface cerinţele sale. care să le permită adaptarea la nou. utilizatorul manipulând o cantitate redusă de date. creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei. asigurarea independenţei datelor. 9.oferirea unor facilităţi de utilizare tot mai performante: generatoare specia1izate. Sistemul de gestiune a bazelor de date are rolul de a furniza suportul software complet pentru dezvoltarea de aplicaţii informatice cu baze de date. tendinţa de fundamentare teoretică şi de standardizare a conceptelor din fiecare nouă generaţie de SGBD apărută. asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor. asigură flexibilitate şi portabilitate aplicaţiei. el asigură minimizarea costului de prelucrare a datelor. interactivitatea. 7. interfeţe cu alte limbaje de programare. 5. SGBD trebuie să-i permită la un moment dat. dacă modificarea structurii de memorare a datelor sau a strategiei de acces la date afectează şi aplicaţia. Astfel. utilizarea unor SGBD-uri din generaţii precedente în paralel cu dezvoltarea unei noi generaţii. SGBD satisface cerinţele informaţionale ale utilizatorului într-un mod optim. 98 . oferă protecţie ridicată a datelor. Se spune că o aplicaţie informatică depinde de date. precum şi a tipurilor de aplicaţii ce pot fi dezvoltate. Fiind un mediu specializat. Independenţa datelor faţă de aplicaţie este necesară din următoarele motive: diferite aplicaţii au nevoie de viziuni diferite ale utilizatorului asupra aceloraşi date. reduce timpul de răspuns. 1) Asigurarea independenţei datelor. asigurarea legăturilor între date.

baza de date existentă la un moment dat. 2) Asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor Spre deosebire de sistemele clasice (cu fişiere) de prelucrare automată a datelor. Cu alte cuvinte dinamica lumii reale va genera modificări în baza de date. iar ele trebuie recuperate integral. o serie de instrumente care să-i permită să modifice structura de date fără a modifica programele de aplicaţie. Cheltuielile pentru realizarea unei baze de date sunt mari. uneori. fără ca aceasta să impună rescrierea programelor existente. b) Independenţa logică a datelor se referă la posibilitatea adăugării de noi tipuri de înregistrări de date sau extinderea structurii conceptuale (globale). Administratorul bazei de date va avea la dispoziţie din partea SGBD-ului. precum şi programele de aplicaţie care au fost folosite o perioadă de timp. Pentru acest lucru structura este păstrată în memoria externă şi nu în program ca în sistemele cu fişiere clasice. 3) Asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor ce presupune ca SGBD să dispună de componente specializate pentru diferite operaţii de utilizare pentru: 99 . se pot modifica priorităţile aplicaţiei.administratorul bazei de date trebuie să aibă libertatea de a schimba structura de memorare sau strategia de acces. ca răspuns la cerinţele noi apărute fără a modifica aplicaţiile existente. care să preia din mers şi cu un efort minim noile cerinţe care apar în timpul exploatării. După darea în exploatare a unei baze de date pot apare schimbări de standarde sau norme. Exemplul tipic de redundanţă controlată acceptată este cea apărută la proiectarea bazelor de date relaţionale prin normalizare precum şi la proiectarea bazelor de date distribuite prin replicare. SGBD va permite dezvoltarea unor aplicaţii deschise. Aceasta va ft însă controlată pentru a asigura coerenţa bazei de date. Independenţa datelor trebuie privită din două puncte de vedere: a) Independenţa fizică a datelor face ca memorarea datelor şi tehnicile fizice de memorare să poată fi modificate fără a determina rescrierea programelor de aplicaţie. se pot modifica unităţile şi modul de memorare ale datelor etc. SGBD va permite aplicaţiei informatice să funcţioneze cu programele existente şi să convertească datele. stocarea informaţiilor în bazele de date se face astfel încât datele să nu fie multiplicate. reprezintă o investiţie majoră la care nu trebuie să se renunţe prea uşor. în ceea ce priveşte timpul de răspuns se acceptă o numită redundanţă a datelor. pentru a realiza performanţe sporite. Cu toate acestea.

o bază de date nu este realizată izolat. cu posibilitatea de acces la baza de date în regim interactiv. la bazele de date schimbarea criteriului nu afectează cu nimic datele. existenţa unor limbaje performante de regăsire a datelor care permit exprimarea interactivă a unor cereri de regăsire a datelor şi indicarea unor nereguli pentru editarea informaţiilor solicitate. regăsirea datelor este realizată la cererea tuturor tipurilor de utilizatori ai bazei de date.) care lasă neschimbate entităţile bazei de date. De cele mai multe ori.folosirea datelor de către mai mulţi utilizatori în diferite scopuri (aplicaţii). De aceea pe el nu îl interesează structura bazei de date. regăsirea datelor este una din operaţiile cele mai intens folosite într-o bază de date. Mai ales în cazul realizării unor aplicaţii informatice cu baze de date care fac parte dintr-un sistem integrat. care să dirijeze şi să ajute beneficiarul în utilizarea bazei de date. la momentul execuţiei. SGBD stochează datele în entităţile bazei de date şi permite mai multe căi de acces. unde există un singur criteriu de adresare (cel care a stat la baza organizării fişierului) în cazul bazelor de date. Din acest motiv SGBD-urile sunt puternice în ceea ce privesc facilităţile de regăsire. utilizarea unui limbaj cât mai apropiat de cel natural. Acest lucru reduce spaţiul de memorare necesar şi efortul de încărcare/validare a datelor. Paşi importanţi în acest sens s-au făcut în generaţia a doua de SGBD-un. multe din facilităţile de regăsire de aici fiind preluate în generaţia a treia de SGBD-uri. fără ca ei să fie nevoiţi să cunoască structura întregii baze de date. Fie că este folosită pentru actualizare sau pentru consultare. accesul cât mai natural al utilizatorului la date. Utilizatorul final care este beneficiarul aplicaţiei. are puţine noţiuni de informatică. sistemul de gestiune trebuie să ofere posibilitatea unui acces multicriterial. Acestea au atins performanţe ridicate în sistemele relaţionale. datele de la o aplicaţie trebuie să poată fi utilizate în alte aplicaţii. Pentru acest lucru SGBD trebuie să ofere instrumente specializate pentru dezvoltarea de programe de aplicaţie cât mai prietenoase. SGBD trebuie să îmbine puterea unui limbaj procedural cu cel al unui limbaj neprocedural (descriptiv)-apropiat de limbajul natural. o serie de fişiere anexe (de index etc. de regulă. Aceasta ar oferi posibilitatea unui acces uşor la baza de date şi a utilizatorilor neinformaticieni. Pentru diferite moduri de adresare SGBD creează dinamic. o dată cu apariţia 100 . spre deosebire de sistemul clasic de prelucrare pe fişiere. În timp ce modificarea criteriului la fişierele clasice implică reorganizarea lor. ci numai o utilizare cât mai uşoară.

SGBD pune la dispoziţia administratorului bazei de date o serie de instrumente specifice pentru asigurarea securităţii datelor. criptarea datelor. definite pentru diferiţi utilizatori. utilizarea viziunilor este asigurată de SGBD pentru reprezentarea schemelor externe ale bazei de date. Profilul unui utilizator este definit cu ajutorul SGBD prin: nume. număr nivel de acces. realizarea unor proceduri speciale de acces asupra datelor scrise în limbajul de manipulare a datelor (LMD) şi care se păstrează în formă precompilată. cu o cheie (parolă) de acces la rutină. Cu ajutorul previzualizărilor (view) SGBD permite să se definească partiţii logice ale bazei de date. realizarea unor proceduri speciale. care este şi singurul limbaj standardizat din domeniul bazelor de date. nume clasă (grup). Criptarea şi decriptarea se realizează după algoritmi specifici. SGBD gestionează privilegiile utilizatorilor în sensul că un utilizator poate realiza anumite acţiuni. Securitatea datelor este asigurată de SGBD prin definirea tuturor drepturilor necesare unui utilizator pentru o previzualizare şi revocarea drepturilor pentru alte previzualizări sau obiecte. la anumite date.limbajului de regăsire SQL (Structured Query Language). parolă. Autorizarea şi controlul accesului la date este rea1izat de SGBD prin intermediul parolelor. 101 . Acestea identifică clasele de utilizatori. a unor protocoale de control concurent şi a unor proceduri de refacere a bazei de date după incidente. În acest sens SGBD permite: autorizarea şi controlul accesului la date. cu anumite drepturi de acces. criptarea este asigurată de SGBD prin oferirea de rutine de criptare (codificare) a datelor apelate automat sau la cerere şi prin existenţa unor instrumente care permit utilizatorului să realizeze propriile rutine de criptare. Anumitor utilizatori li se va acorda dreptul de execuţie şi li se va interzice accesul direct la obiectele bazei de date. utilizarea viziunilor. 4) Asigurarea securităţii datelor împotriva accesului neautorizat. conform anumitor restricţii. asupra anumitor obiecte. în raport cu cerinţele acestora de acces la date. 5) Asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor împotriva unor ştergeri intenţionate sau neintenţionate care se realizează prin intermediul unor proceduri de validare. Administratorul bazei de date poate prevedea ca accesul la date să se facă numai printr-o autorizare corespunzătoare şi poate verifica autorizarea oricând se încearcă accesul la anumite date.

Componentele SGBD asigură coerenţa şi integritatea tratând separat cauzele care pot altera baza de date: integritatea semantică, controlul accesului concurent, salvarea/restaurarea; integritatea semantică este asigurată prin operaţii efectuate de SGBD asupra datelor şi a prelucrărilor. Aceste operaţii alcătuiesc un set de reguli numit restricţii de integritate. SGBD asigură astfel de restricţii implicite (rezultă din modelul de date implementat) şi explicite (proceduri incluse în programele de aplicaţie); controlul accesului concurent asigură coerenţa datelor şi este un obiectiv al SGBD urmărit mai ales la baze de date distribuite. În acest sens SGBD are o unitate distinctă de prelucrare a datelor numită tranzacţie, care este constituită dintr-o secvenţă de operaţii marcată de puncte de început şi sfârşit. Tranzacţia poate fi controlată implicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt automat definite, sau explicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt definite prin comenzi specifice. La execuţia concurentă a tranzacţiilor, SGBD asigură blocarea accesului la datele utilizate la un moment dat. Aceasta înseamnă că se interzice accesul celorlalte tranzacţii concurente la aceleaşi date, până se termină tranzacţia curentă. Tehnica de blocare utilizată de SGBD se poate aplica la nivelul întregii baze de date, a unui fişier, a unei înregistrări sau chiar a unui câmp. Ea poate fi aplicată pentru citire (partajabilă) sau pentru scriere (exclusivă); salvarea datelor este un proces de stocare prin realizarea de copii de siguranţă şi prin jurnalizarea tranzacţiilor şi a imaginilor. SGBD poate asigura salvarea automat sau la cererea administratorului bazei de date. Restaurarea porneşte de la colecţiile de date stocate prin salvare şi refacere consistenţa bazei de date, minimizând prelucrările pierdute. Restaurarea este asigurată automat de SGBD, dar se poate realiza şi manual. 6) Asigurarea segmentării datelor se referă nu numai la aspectul asigurării accesului mai multor utilizatori la aceleaşi date, ci şi la posibilitatea dezvoltării unor aplicaţii fără a se modifica structura bazei de date. Problema segmentării se pune la un nivel superior pentru SGBD-urile ce permit lucrul în reţea. 7) Asigurarea legăturilor între date corespund asocierilor care se pot realiza între obiectele structurii de date, precum şi a legăturilor dintre acestea, conform unui model de date. Fiecare tip de model de date permite anumite legături între date. Un SGBD, care implementează un anumit model 102

de date, va trebui să asigure şi realizarea legăturilor dintre datele corespunzătoare în conformitate cu schema conceptuală. 8) Creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei sunt influenţate de SGBD. Acesta trebuie să gestioneze un volum mare de date de o complexitate ridicată, într-un anumit timp de acces rezonabil pentru diferiţi utilizatori. Pentru toate aceste lucruri SGBD foloseşte diferite metode de acces, tehnici de optimizare, tipuri de date. implementarea lor se face în componente specializate ale SGBD. 9) Administrarea şi controlul datelor sunt asigurate de SGBD, în sensul că datele pot fi folosite de mai mulţi utilizatori în acelaşi timp, iar utilizatori pot avea cerinţe diferite care pot fi şi incompatibile. SGBD trebuie să rezolve probleme de concurenţă la date, probleme ce apar mai intens la lucrul în reţele de calculatoare.

5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Realizarea obiectivelor prezentate anterior este asigurată de sistemele de gestiune a bazelor de date printr-o serie de componente ce permit efectuarea unor operaţii specifice. În funcţie de natura şi scopul urmărit, operaţiile pot fi grupate pe activităţi. Activităţile acceptă şi ele o grupare pe funcţii astfel încât una sau mai multe activităţi relativ omogene vor realiza o anumită funcţie. Ţinând seama de complexitatea sistemului de gestiune, de facilităţile oferite de acestea, de limbajele utilizate şi de modul de implementare al modelului de date, gruparea activităţilor pe funcţii are un anumit caracter omogen. Există câteva funcţii general valabile pentru toate tipurile de SGBD, dar se pot întâlni şi funcţii specifice diferitelor SGBD-uri datorat unor particularităţi identificate prin operaţii şi activităţi specifice. Acestea sunt funcţii de bază, pe care orice sistem software, dacă nu le are în totalitate, nu poate fi considerat SGBD. 1) Funcţia de descriere a datelor permite definirea structurii bazei de date cu ajutorul limbajului de definire a datelor (LDD). Definirea datelor poate fi realizată la nivel logic, conceptual şi fizic. Se descriu atributele (câmpurile) 103

din cadrul structurii bazei de date, legăturile dintre entităţile bazei de date sau dintre atributele aceleiaşi entităţi, se definesc eventualele criterii de validare a datelor, metodele de acces la date, aspectele referitoare la asigurarea integrităţii datelor. Concretizarea acestei funcţii este schema bazei de date, memorată într-un fişier, ceea ce permite afişarea şi actualizarea structurii bazei de date, în orice moment. Această funcţie a fost mult automatizată în timp, LDD având acum puţine comenzi. LDD este specific fiecărui SGBD, dar întotdeauna realizează descrierea datelor conform elementelor modelului de date pe care îl implementează SGBD respectiv. Într-un SGBD după realizarea funcţiei de descriere, entităţile bazei de date sunt deja create ca fişiere vide, care conţine numai structura bazei de date (schema bazei de date) dar care nu conţin datele propriu-zise; 2) Funcţia de manipulare a datelor este cea mai complexă şi realizează încărcarea, actualizarea şi regăsirea datelor din baza de date, cu ajutorul limbajului de manipulare a datelor (LMD), astfel: a) încărcarea datelor în baza de date se realizează prin operaţii automatizate sau programate ce asigură şi criteriile de validare necesare; b) actualizarea bazei de date constă în operaţii de adăugare, modificare şi ştergere de înregistrări. La operaţiile de adăugare şi de modificare se păstrează aceleaşi criterii de validare care s-au folosit şi la activitatea de încărcare a datelor. Actualizarea se realizează numai autorizat, prin asigurarea unei protecţii corespunzătoare a datelor, pentru a se păstra coerenţa bazei de date; c) prelucrarea datelor se realizează prin operaţii de selecţie, ordonare, interclasare (compunere) şi ventilare (descompunere) efectuate asupra entităţilor bazei de date. Acestea sunt, de obicei, operaţii premergătoare activităţii de regăsire a datelor. Multe din operaţiile de prelucrare sunt realizate cu ajutorul operatorilor din modelul de date pe care îl implementează SGBD; d) regăsirea (interogarea) datelor constă în operaţii de vizualizare (afişare pe ecran, imprimare pe hârtie), răsfoire sau de editare a unor situaţii de ieşire. Situaţiile de ieşire pot fi intermediare sau finale şi se pot obţine pe diferiţi suporţi tehnici de informaţie (ecran, hârtie, mediu magnetic, optic etc.). Ele pot avea cele mai diferite forme (punctuale, liste, rapoarte, grafice, imagini, sunet, video) şi se pot obţine după diferite criterii de regăsire. Funcţia de manipulare a datelor este cea mai intens folosită în bazele de date şi este cea mai bine suportată de SGBD faţă de orice sistem de gestionare a datelor, care există până acum. 104

SGBD manipulează datele într-un mod eficient, utilizând în acest scop o serie de metode şi tehnici de optimizare a accesului şi a alocării spaţiului de memorie în calculator. Fiecare SGBD, de la o generaţie la alta şi chiar de la o versiune la alta, a căutat să îmbunătăţească acest aspect. Limbajul de manipulare de date (LMD) poate fi cu limbaj gazdă sau cu limbaj propriu. Cele cu limbaj gazdă sunt dezvoltate prin adoptarea unor limbaje universale de programare (Cobol, Pascal, C etc.) la cerinţele de regăsire ale SGBD-ului. Se îmbină astfel puterea unui limbaj universal cu necesităţile de regăsire a datelor (ex. SGBD: Oracle). Cele cu limbaj propriu sunt dezvoltate printr-un limbaj specific capabil să unească puterea procesorului software cu cerinţele de regăsire dintr-un anumit tip de bază de date (ex. SGBD: Foxpro). Pentru activarea de regăsire există limbaje de interogare specializate care pot fi incluse în LMD sau pot exista ca atare. Ele au apărut datorită lărgirii gamei de utilizatori ai bazelor de date, care îi include tot mai mult şi pe neinformaticieni. Pentru aceştia au fost necesare facilităţi de regăsire simple şi prietenoase, apropiate de modul de lucru şi de gândire uman. În acest sens, limbajele de tipul SQL au cele mai bune performanţe; 3) Funcţia de utilizare asigură mulţimea interfeţelor necesare pentru comunicarea tuturor utilizatorilor cu baza de date. Pentru realiza această funcţie SGBD trebuie să asigure facilităţi pentru mai multe categorii de utilizatori ai bazei de date: beneficiari, specialişti, administratorul bazei de date. a) Beneficiarii reprezintă categoria utilizatorilor finali şi intensivi ai unei baze de date. SGBD le oferă acestora limbaje neprocedurale şi alte facilităţi de interogare (generatoare, utilitare etc.) a bazei de date într-o formă simplistă şi interactivă. Aceşti utilizatori nu trebuie să cunoască structura bazei de date şi nu trebuie să ştie să programeze, SGBD ajutându-i interactiv în utilizarea bazei de date. În acest sens SGBD oferă: meniuri cu opţiuni sugestive, ferestre, şabloane pentru diferite forme, autodocumentarea (help-uri, mesaje, ferestre explicative etc.); b) Analiştii programatori creează structura bazei de date şi realizează proceduri automate de exploatare a bazei de date. SGBD oferă acestor utilizatori limbajul de descriere şi limbajul de manipulare a datelor precum şi interfeţe cu limbaje universale. Acestea sunt de putere şi complexitate diferită, de la un SGBD la a1tul, oferind atât elemente neprocedurale cât şi procedurale specialistului în informatică. Cu aceste elemente el descrie schema externă (logică) a bazei de date şi asigură manipularea complexă a datelor; 105

iar utilizatorii sunt de toate tipurile şi în număr mult mai mare. Integritatea datelor se referă la corectitudinea datelor încărcate şi manipulate astfel încât să se respecte restricţiile de integritate ale modelului implementat de SGBD. parole etc. În cazul lucrului în reţea de calculatoare cu baze de date distribuite. În principal pentru funcţia de administrare. SGBD asigură protecţia bazei de date. de a realiza o serie de analize statistice din baza de date (număr şi tip de utilizatori. datele sunt distribuite pe calculatoarele din nodurile reţelei. Pentru fiecare din aceste activităţi SGBD oferă instrumente şi tehnici de lucru.). Astfel el organizează baza de date conform unei anumite metodologii. Datorită importanţei acestei categorii de utilizatori. număr de accese. Măsurile necesare sunt asigurate.). SOBD are o funcţie distinctă în acest sens. de facilităţile oferite de SGBD dar şi prin alte instrumente construite de proiectantul bazei de date. proiectare şi programare.c) Administratorul bazei de date este un utilizator special şi are un rol hotărâtor în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a întregului sistem. Protecţia bazei de date este un ansamblu de măsuri necesare pentru asigurarea integrităţii şi securităţii datelor. 106 . număr de actualizări etc. dar parţial şi pentru celelalte funcţii. în acest caz. În etapa de exploatare a bazei de date. de a reface baza de date în caz de incidente (prin jurnalizare. administratorul are rolul de a autoriza accesul la date (acordă conturi. realizează schema conceptuală a bazei de date. Pentru toate aceste lucruri SGBD oferă o serie de instrumente şi utilitare specializate. 4) Funcţia de administrare este complexă şi dependentă de competenţa administratorului bazei de date. Securitatea (confidenţialitatea) datelor înseamnă interzicerea accesului la date pentru utilizatorii neautorizaţi. Acest lucru este determinat de faptul că baza de date este. SGBD a dezvoltat foarte mult componentele software destinate administratorului. coordonează proiectarea bazei de date. de mare complexitate. copii de siguranţă). de a utiliza eficient spaţiul de memorie internă şi externă (prin organizare şi lansarea unor programe de optimizare). în mare parte. Administratorul care are o bogată experienţă de analiză. organizează şi administrează baza de date în toate etapele de realizare a acesteia.

adică utilizarea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în prezenţa problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. colectivităţilor sau organizaţiilor. Evoluţia spre Noua Economie se realizează prin trecerea de la Era industrială la Era informaţiei. evoluţia insuficient de rapidă spre societatea informaţiei. vulnerabilitatea digitală. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMIINoua Economie a devenit o realitate a lumii la acest început de secol XXI. lărgirea prăpăstiei digitale.Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE 6. Trecerea de la Era industrială la Era informaţiei a schimbat organizaţiile şi societatea. Sunt proliferate noile tehnologii în domeniile informaţiei şi comunicaţiilor. Pe de altă parte au apărut noi elemente de vulnerabilitate. 107 . Volumul de informaţie în Internet creşte continuu. ele determină avantaj competitiv şi accelerează globalizarea. Riscul este comun tuturor ţărilor. lucrătorul cu informaţia. Este important să menţionăm de asemenea câteva dintre riscurile majore care sunt generate în contextul Noii Economii: vulnerabilitatea digitală. valoarea adăugată se bazează pe informaţie şi cunoştinţe. Un al treilea risc major poate fi considerat ca fiind generat de folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. a apărut un nou tip de lucrător.1. vulnerabilitatea indusă de Internet şi reţelele intranet şi interacţiunea umană în Internet ca factor nou de vulnerabilitate. Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital poate fi considerată un al doilea risc major. Pe un plan mai general. Toate acestea ne conduc spre un prim risc major în contextul Noii Economii. Impactul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor este mare. folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii.

Managementul informaţiei şi cunoştinţelor se dezvoltă ca funcţie a afacerilor şi ca o nouă funcţie în organizaţie. Fenomenul Internet amplifică transformarea. Schimbarea produsă de folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) afectează toate domeniile şi toate întreprinderile.România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. Vincent(1989) subliniază că timp de 3 secole (1700-1950) în SUA ponderea acestuia a fost apreciată la 5% pentru ca odată cu răspândirea TIC acest procent să crească la peste 67% la sfârşitul secolului XX. un adevărat capital al economiei moderne. reţelele Internet şi intranet sunt astăzi folosite de aproape un miliard de oameni şi aplicaţiile bazate pe ele se răspândesc rapid. Lărgirea prăpăstiei digitale poate fi considerată un al patrulea risc major generat de TIC. în noua economie vorbim de oameni. A fost construită o nouă infrastructură tehnică. punând la dispoziţie pe scară largă oamenilor şi organizaţiilor resursele informaţionale. adică decalajul care există în folosirea tehnologiei informaţiilor şi Comunicării (TIC) în organizaţii. capital şi informaţie. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. Informaţia se constituie astfel ca o resursă nouă. 108 . Dac înainte o afacere era echivalentă cu oameni. În timp ce cheltuielile de resurse fizice pe unitatea de produs fabricat au scăzut constant în ultima sută de ani. Impactul TIC asupra afacerilor conduce la schimbarea percepţiei asupra informaţiei ca factor de producţie. O nouă economie s-a născut şi transformă economia existentă: noua economie a informaţiei. Industriile legate de TIC creează locuri de muncă într-un ritm de două ori mai rapid decât celelalte industrii. Se produce un efect de transformare a resurselor informaţionale asupra industriei şi o dispariţie gradată a graniţelor între produse şi servicii. Un al cincilea risc major poate fi de aceea evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice. apar oportunităţi noi de afaceri bazate pe TIC. tehnologii şi capital. tehnologii. la nivelul ţării faţă de alte ţări. între straturi diferite ale societăţii. volumul de informaţie şi cunoştinţe înglobate în produse a crescut în aceiaşi perioadă cu acelaşi ritm. Personalul ocupat cu informaţia devine din ce în ce mai numeros. Dacă electricităţii i-a trebuit un secol pentru a pătrunde în întreaga lume.

sunt sisteme deschise. în ultimele decenii se constată manifestarea unei puternice tendinţe de dematerializare şi dezintermediere a informaţiilor1. puternic integrate în societate şi economie. în cea mai mare parte nu spre companiile informatice.Dimensiunea acestei industrii se reflectă şi în alte sectoare economice. dar care abia în ultimele decenii ia amploare. regiune geografică au ajuns să fie considerate ca relevante pentru comportamentul economic al entităţii respective. economice. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Dinamismul şi complexitatea ridicată a evoluţiilor tehnice. 6. adică 7. inclusiv întreprinderile. se punctează o serie de mutaţii majore. marcând substanţial 109 . Industria TIC este azi cea mai importantă industrie din SUA. 6. Sintetic. ramură economică. piese. evidenţierea şi prezentarea tendinţelor informaţionale din cadrul lor se realizează într-o manieră contextuală. la scară planetară.400 miliarde dolari SUA. produse etc. clădiri. 6). Mai mult decât atât. de natură informaţională.2. materiale. elementelor la care se refereau: materii prime. acestea pot fi relevate sub formă de tendinţe (vezi figura nr. cu impact substanţial asupra sistemului informaţional managerial al organizaţiei.6% din produsul brut al întregii planete.1. Dematerializarea informaţiei este un proces care a început cu mult timp în urmă. ci spre clienţii acestora. Cheltuielile TIC la nivel de organizaţie. informaţionale şi manageriale contemporane se reflectă în înnoirea accelerată şi pe multiple planuri a sistemului informaţional al organizaţiei. informaţiile erau organic asociate. Industria TIC atrage cel mai mare nivel al investiţiilor. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor Tradiţional. În mod firesc. echipamente. ţară. Se estimează cheltuielile globale pentru TIC care ating circa 2. inclusiv fizic.2. Întrucât organizaţiile ce funcţionează în perioada actuală.

Internetul şi Intranetul. cultura organizaţională. Dezintermedierea. în dobândirea de către o mare parte a lor a statutului de cunoştinţe. prelucrarea textelor. Dematerializarea informaţiilor este o expresie majoră a dematerializării economiei. transferul datelor reprezentau domeniile de vârf ale utilizării informaţiei. tehnologiile informaţionale moderne.evoluţiile informaţionale. era focalizată în sfera sarcinilor cu caracter operaţional. potenţialul cumpărător al unui produs nu mai are nevoie să contacteze comerciantul cu ridicata sau amănuntul. este posibilă datorită aceloraşi progrese tehnice şi tehnologice menţionate. Expresiile dematerializării şi dezintermedierii informaţiilor sunt multiple. precum şi dintre agenţi economici. Spre exemplu. care se află abia la început. codificarea informaţiilor. ce îi transmite toate informaţiile solicitate. ca urmare a progreselor de natură tehnologică. Fabricaţia asistată de calculator. manageriale şi economice ale întreprinderii. 110 . în accepţiunea pe care o au în contextul noii economii sau a economiei bazate pe cunoştinţe. realizarea schimbului de informaţii şi a interacţiunii dintre salariaţi şi ceilalţi stakeholderi ai organizaţiei. fireşte. introducerea tehnologiei de vârf. constituirea şi utilizarea bazelor de date. ci apelează direct fabricantul de produs. inclusiv vizualizarea acestuia în multiple ipostaze. Între acestea menţionăm: tehnica modernă de calcul şi. În prezent. modalitate majoră de manifestare a economiei bazate pe cunoştinţe. La baza masivei dematerializări a informaţiilor se află o serie de procese şi mijloace. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor sunt componente ale evoluţiei spre economia bazată pe cunoştinţe. accesat apoi prin cărţi de credit. ceea ce elimină multiple operaţii şi informaţii intermediare. Fără îndoială că la baza dematerializării informaţiilor se află şi multe alte elemente care ţin de pregătirea informaticienilor. a acumulărilor de cunoştinţe informatice şi manageriale. inclusiv a celei informatice. abordările informaţional-manageriale din întreprinderile de vârf se concentrează în alte zone: constituirea de reţele cuprinzând diferite posturi de muncă. în primul rând computerele. uneori chiar mai multe decât sunt posibile. prin contactul direct. robotizarea. structura şi funcţionalitatea proceselor economice etc. Un exemplu binecunoscut este şi plata salariilor în cont personal. constituirea de baze de date. Până în deceniul al IX-lea. concepţia managerială. fără a avea o pondere semnificativă. care înainte nu existau sau numai sporadic. Ele marchează paşi înainte în creşterea aplicativităţii informaţiilor. Dematerializarea informaţiilor este frecvent asociată cu dezintermedierea.

2.3. în 1997 outsourcingul informaţional reprezenta în SUA 26 miliarde dolari. personalul din firme este capabil să utilizeze tehnicile informaţionale de vârf.coordonarea sarcinilor şi facilitarea muncii simultane la acelaşi proiect. Spre exemplu. uşor de asimilat şi utilizat. 6. 6. Proliferarea în ultimii ani a abordărilor informatice “prietenoase”.2. să operaţionalizeze noi abordări. operarea şi întreţinerea sistemului informaţional. Această modalitate de atragere de resurse şi activităţi exogene firmei se utilizează pe scară sporită şi în domeniul informaţional. şi-o completează frecvent. să-şi asume noi sarcini de muncă. cu pronunţate dimensiuni informaţionale şi manageriale. cunoştinţe şi abilităţi apreciabile despre computere se dobândesc încă din şcoala elementară. În nu puţine ţări. adică a acelora de care depinde în mod nemijlocit asigurarea avantajului competitiv al 111 . Problema esenţială care trebuie soluţionată când se apelează la outsourcing informaţional – ca de altfel la orice sursă de outsourcing – este evitarea includerii în sfera sa a activităţilor decisive pentru firmă. Se conturează o nouă cultură organizaţională în firme. Ca urmare a acestor schimbări în conţinutul şi modalităţile de realizare a proceselor de formare şi perfecţionare. Însuşirea unui minim de cunoştinţe şi deprinderi informatice reprezintă o componentă majoră a proceselor de formare şi perfecţionare. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului Concomitent. managementul relaţiilor informaţionale. Salariaţii mai în vârstă.2. cuprinzând proiectarea sistemului informaţional. crearea de noi servicii pentru întreprinderi şi a unor noi forme ale muncii. contribuie substanţial la “informatizarea” pregătirii şi muncii salariaţilor din organizaţie. se produc modificări în pregătirea personalului care lucrează în firme. metode şi tehnici în activitatea lor. Externalizarea sau outsourcingul informaţional Una din tendinţele organizaţionale conturate în ultimele două decenii o reprezintă extinderea outsourcingului şi externalizării. care nu au beneficiat de pregătire informatică în şcoală. service-ul pentru computere etc. Sfera outsourcingului informaţional se lărgeşte treptat. elaborarea de aplicaţii informatice.

în ciuda a nu puţine incertitudini implicate. care. Operaţional. Potrivit unor specialişti. sunt reprezentate de dependenţa din ce în ce mai mare a strategiilor şi operaţiilor comerciale de informaţiile furnizate din exterior prin 112 .2. Motivaţiile iniţiale principale. 8).organizaţiei. apar aspecte imprevizibile • stabileşte cu furnizorul de servicii informaţionale o relaţie bazată pe partajarea profitului rezultat pentru a-l motiva la maximum în furnizarea de servicii cât mai eficace organizaţiei • abordează outsourcingul informaţional într-o viziune sistemică şi nu ca o simplă relaţie de cumpărare. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet Transformarea informaţiilor într-o sursă principală a dezvoltării economice. Practica din ţările dezvoltate evidenţiază utilizarea a trei forme de outsourcing (vezi figura nr.4. întrucât aproape întotdeauna. pe parcursul concretizării lui. situând pe primul plan creşterea competitivităţii firmei şi luarea în considerare echilibrată a principalelor aspecte implicate. outsourcingul informaţional se amplifică rapid. primul pas spre outsourcing informaţional constă în identificarea acelor activităţi informaţionale ce nu fac parte din categoria activităţilor decisive. Din ce în ce mai frecvent firmele de vârf şi-au conturat un nou model de comunicaţii bazat pe Internet şi pe Intranet. în realizarea outsourcingului informaţional se recomandă să se respecte un set de cerinţe: • definirea precisă a tuturor aspectelor implicate de outsourcingul informaţional • fiecare angajament de outsourcing diferă de celălalt şi necesită un contract cu un conţinut specific • apelează la opiniile a cel puţin doi experţi informaţionali înainte de a recurge la outsourcing informaţional şi pe parcursul negocierii acestuia • include în contractul de outsourcing informaţional o clauză de renegociere a sa. care au facilitat în mod determinant cristalizarea noilor moduri de comunicaţii. Experienţa ultimilor ani relevă că. concomitent cu spectaculoasele şi rapidele progrese ale tehnologiei informaţiilor se reflectă în conturarea a noi modele de comunicaţii în cadrul firmelor. 6. în eventualitatea realizării lor la costuri mai reduse în afara organizaţiei. pot fi externalizate.

de volumul şi viteza accesării şi folosirea informaţiilor de specialitate. paralel cu dezvoltarea reţelei Internet de comunicaţii. prin intermediul magistralelor informaţionale. Intranetul implică şi construirea de bariere de protecţie pentru a asigura securitatea informaţiilor şi a derulării proceselor comunicaţionale şi implicit manageriale. publicitate. folosirea a cel puţin trei categorii de abordări informaţionale: curierul electronic. Fireşte că. mai ales în ceea ce priveşte conectarea la distanţă şi fluxurile externe ale organizaţiei. Expansiunea comerţului electronic Fără nici o îndoială. fişierele permanente de clienţi. precum şi conexiuni informaţionale. Sistemele de comunicaţii din firmele moderne se bazează pe îmbinarea Internetului cu Intranetul. Internetul asigură. personal etc. în aplicarea sistemului Internet şi a protocoalelor sale la nivelul componentelor firmei. furnizori. ca de altfel şi Internetul. manageriale şi economice cu alte firme – clienţi. uşurinţă în folosire de către informaticieni şi neinformaticieni şi costuri mai reduse. de producţie şi economice în cadrul organizaţiei. bănci etc. selecţie personal etc. Comparativ cu sistemele informaţionale clasice. 6.. furnizori. încasări. Internetul are o pondere majoră în derularea a numeroase activităţi pentru firme: plăţi. promovare şi vânzări produse. Intranetul constă. stocate de servere. asigură mai multe avantaje – rapiditate de intrare în funcţiune a sistemului şi de funcţionare. ca norme comunicaţionale. bazat pe utilizarea şi integrarea Internetului şi Intranetului. accesul partajat şi. fireşte.2. 113 . continuu actualizate.Internet şi de condiţionarea crescândă a conţinutului şi performanţelor specialiştilor organizaţiei de contactele cu noii furnizori exogeni de informaţii. supleţe în utilizarea şi conectarea aplicaţiilor informatice. Folosind www se asigură accesul firmei la informaţii. Noul model de comunicaţii care se conturează în firmele de vârf. consultanţă şi cumpărarea de produse etc. realizare de funcţii mai variate şi eficace. implică. în condiţii de timp. comerţul electronic constituie una dintre cele mai decisive mutaţii care se produc în economia şi întreprinderea contemporană. Intranetul. conectarea operativă a firmelor la numeroşi furnizori de informaţii profesioniste. în esenţă. selectat al personalului firmei la documentele firmei. costuri şi – adesea calitate – net superioare condiţiilor tradiţionale.5.

Scrutarea informaţională implică – pe lângă investigaţii deliberate asupra mediului – şi observări indirecte realizate în contextul ansamblului interfeţei dintre firmă şi mediul său ambiant. necesare funcţionării sale eficiente. 6. Dintre acestea o enunţăm pe cea a lui Daft şi Parks. Potrivit specialiştilor care au elaborat cunoscutul proiect al U. ce identifică şase zone 114 . relevante pentru activităţile şi performanţele sale.2. Prin scrutarea informaţională se asigură colectarea.. Scrutarea informaţională În firma clasică. cantitatea şi varietatea informaţiilor exogene firmei. radical deosebit de precedentele. se amplifică continuu. prelucrarea şi analizarea sistematică a informaţiilor contextuale firmei.E. există opţiuni diferite. nu punctează suficient faptul că acesta reprezintă un nou mod. 9): Ca urmare. deşi exactă. structura şi dimensiunea unei părţi apreciabile dintre activităţile firmelor se schimbă. Impactul informaţiilor asupra managementului. funcţionării şi performanţelor organizaţiei devine covârşitor.6. pe fondul transformării informaţiilor în resursă principală a acestora şi al spectaculoaselor progrese ale comunicaţiilor şi informaticii. Privitor la principalele domenii exogene organizaţiei asupra cărora este recomandabil să se exercite scrutarea informaţională. Se dezvoltă modalităţi orizontale de organizare a activităţilor. Ca urmare. FAIR (Forecast and Assensment of the Socio-Economic and Policy Impact of Advanced Communications and Recommendation). Accentuarea caracterului de sistem deschis al organizaţiilor. Funcţia principală a scrutării informaţionale este deci monitorizarea evoluţiilor mediului exogen firmei. calitatea şi viteza informaţiilor procesate se amplifică substanţial şi va creşte flexibilitatea forţei de muncă. Comerţul electronic se deosebeşte de precedentele tipuri de tranzacţii economice prin cinci elemente (vezi figura nr.cu multiple şi intense consecinţe economice şi sociale. care au un impact semnificativ asupra sa. definiţia comerţului electronic. determină schimbarea structurii informaţiilor necesare managerilor. circa 90% din informaţiile necesare unui management competent erau endogene. încă prea puţin cunoscute. derulare şi finalizare a tranzacţiilor economice. În opinia noastră. Una dintre modalităţile prin care se răspunde acestei necesităţi este scrutarea informaţională. de concepere.

prezenţa activităţilor şi rezultatelor fizice ale activităţilor este înlocuită de prezentări de informaţii vizualizate. scrutarea informaţională va lua amploare. cât şi în cel al managementului curent. în fapt. mai ales ale celor de dimensiuni medii şi mari.prioritare de exercitare a scrutării informaţionale: clienţii. În condiţiile actuale. tehnologiile. se asigură premise superioare de utilizare a scrutării informaţionale. Deşi un număr apreciabil de specialişti în domeniile informaţional şi managerial fac referiri la întreprinderea virtuală. 6. definirea sa de către aceştia diferă între limite apreciabile. uneori chiar în condiţii superioare de accesibilitate şi valorificare. În final. sunt dovezi de necontestat pe acest plan. legislaţia şi celelalte reglementări. Magazinele şi expoziţiile virtuale. creşterii mijloacelor şi capacităţii de analiză informaţională ale firmelor. constituie. cât şi de execuţie încorporează numeroase elemente informatice şi informaţionale deosebit de performante ca soft şi hard. abordată şi percepută în prezent. Frecvent. În viitorii ani. extinderii rapide a Internetului. sunt subliniate două aspecte. concurenţii. care au cunoscut o adevărată explozie în ultimii ani. ale proliferării informaticii. Consecinţele pozitive se resimt atât în planul elaborării strategiilor şi politicilor de dezvoltare. Conturarea întreprinderii virtuale Una dintre cele mai spectaculoase evoluţii către economia bazată pe cunoştinţe şi către societatea informaţională o constituie apariţia germenilor întreprinderii virtuale. atât la nivel managerial.7. datorită impactului crescând pe care informaţiile externe semnificative îl au asupra activităţilor şi performanţelor firmelor. situaţia economică de ansamblu a ţării şi mediul socio-cultural. capabile să îndeplinească aceleaşi funcţii.2. Organizaţia virtuală. Al doilea aspect se referă la faptul că organizaţia virtuală. o formă tranzitorie spre firma bazată pe cunoştinţe. cea care constituie componenta de bază a noului tip de economie spre care evoluează în prezent economia bazată pe cunoştinţe. aşa cum este prezentată. 115 .

cel mai adesea este suficientă imprimarea unei puternice dimensiuni informaţionale managementului. cu pronunţate particularităţi. mai reduse. Două sunt cerinţele majore de respectat. Este obligatorie participarea intensă a tuturor managerilor şi implicarea tuturor executanţilor. evidenţiază că. foarte numeroşi. Practica demonstrează că achiziţionarea de către firmă de noi tehnologii şi noi manageri nu este suficientă. mai ales în organizaţiile de dimensiuni mari şi mijlocii.6. Evoluţiile ultimelor două decenii. Pentru aceasta este necesar mult efort şi timp. informaticienii sau cei cu o pregătire de bază informatică. tot mai intensă şi influentă. pentru care există două accepţiuni. sunt. Promotorii acestei abordări. în exercitarea managementului la toate nivelurile organizaţiei. reflectată în atenţia acordată informaţiilor în conceperea şi derularea proceselor şi relaţiilor manageriale. a ansamblului proceselor informaţionale ca un domeniu de sine stătător. Elaborarea de politici informaţionale reprezintă numai baza de declanşare a realizării managementului informaţional. Prima se referă la efectuarea de schimbări profunde în cultura organizaţiei. În opinia noastră. de regulă. ambele accepţiuni sunt raţionale. Cristalizarea managementului informaţional Precedentele tendinţe se reflectă în planul global al organizaţiei în conturarea aşa numitului management informaţional. Partea cea mai dificilă se referă la 116 . într-adevăr. În firmele mici. Numeroşi specialişti înţeleg prin management informaţional acel management al organizaţiei care prezintă o puternică dimensiune informaţională. de sine stătător. ele fiind complementare. informaţia este o prezenţă quasi-permanentă.8. O a doua accepţiune rezidă în considerarea şi tratarea informaţiei. care trebuie condus în mod unitar pentru a valorifica la maximum multiplele sale valenţe. aparte.2. nu necesită un demers informaţional global. A doua cerinţă se referă la abordarea implementării managementului informaţional de o manieră foarte pragmatică. Cercetările efectuate au relevat că realizarea unui management informaţional funcţional şi eficace în cadrul organizaţiilor este un proces laborios. ce necesită o puternică implicare din partea managerilor şi salariaţilor. întrucât volumul şi complexitatea informaţiilor. în special.

de obicei. este utilizarea Internetului ca un nucleu de valori adăugate (core value added). sunt prezentate proiecte curente ale organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale. a doua etapă a fost utilizarea Internetului pentru comenzi şi achiziţii online şi livrarea pe cale electronică a acestora. agenţiilor de ştiri. magazinele virtuale de pe Internet. În această lume electronică. artă. Studii de management comparat relevă că avansul pe care îl au firmele nord-americane şi – în general – întreaga societate din SUA. jocuri. servicii financiare. în principal. serviciilor educaţionale. Este atât de multă informaţie pe Web. camere virtuale pentru discuţii. şi asigură accesul ieftin. Nu trebuie neglijaţi nici indivizii care. astfel. peisajul competitiv şi creând noi oportunităţi de afaceri. design. modificări de înţelegeri. denumită Internet. a treia etapă. spre exemplu. la o colecţie de documente. enciclopediile online. pentru furnizarea de informaţii prin site-uri Web etc. construirea de coaliţii şi – uneori – declanşarea de conflicte şi chiar “războaie”. încât deja se pune problema filtrării ei şi evitării acelor lucruri nesemnificative 117 . Deşi unele dintre aceste iniţiative ar putea eşua. respectării acestor cerinţe. schimbând. licitaţiile online de automobile şi revista presei online sunt deja o realitate. într-un interval relativ scurt. importanţa deciziilor privind tehnologia informaţională a unei firme va creşte din ce în ce mai mult. negocierea electronică a acţiunilor. comparativ cu cele din alte ţări dezvoltate. învăţământul la distanţă online. care au ca fundament o anumită mentalitate bazată pe o receptivitate ridicată faţă de noile tehnologii şi pe disponibilitatea de a-şi asuma riscuri. altele vor avea un larg succes. se datorează. cu o platformă comună.multiplele şi intensele negocieri. Internetul creează un client universal. în bună măsură. cum sunt.com constituie exemple în acest sens. multe site-uri cum ar fi amazon. către care se tinde în prezent. în trei etape: prima etapă a fost utilizarea Internetului pentru accesul la informaţii. Evoluţia utilizării Internetului s-a realizat. Operaţiunile bancare electronice. Odată cu dezvoltarea unei societăţi în care comerţul electronic predomină. sport. Un rol extrem de important în creşterea gradului de accesibilitate a tehnologiilor de vârf îl joacă reţeaua Internet.. Internetul a fost recunoscut drept elementul care va schimba complet modalităţile în care întreprinderile îşi vor conduce afacerile şi vor putea comunica cu utilizatorii şi clienţii. acţiuni de influenţare. modă etc. întreţin pagini pentru ei înşişi şi nu neapărat site-uri.

Într-o lume în care clientul pasiv s-a transformat într-o persoană activă. în schimbul unor comisioane corespunzătoare. În acest sens. Se vorbeşte despre „timpul Internet”. cei care operau pe Internet (firme şi clienţi) au fost preocupaţi de securitatea operaţiilor efectuate prin Internet. De asemenea. inclusiv produse non-competitive sau competitive. În general. cât şi în ceea ce priveşte viteza cu care se pot obţine aceste informaţii. Internetul diminuează timpul pe care o firmă sau o persoană sunt obligate să-l consume pentru adoptarea deciziilor. însă multe alte sectoare o urmează îndeaproape. comerţul electronic determină scăderea costurilor de efectuare a tranzacţiilor. care are la dispoziţie un volum mai mare de cunoştinţe. clienţii sunt precauţi în privinţa introducerii numărului lor de card pe Internet. cât şi pentru firme. în primul rând.(junk-stuff. temându-se că datele pot fi furate. Se poate spune că Internetul este o reţea de telecomunicaţii mare şi eterogenă. De exemplu. Pe măsură ce problemele de securitate sunt rezolvate. fără a mai fi nevoie de deplasarea la faţa locului a agenţilor de vânzare. o firmă poate face cunoscute clienţilor atât oferte proprii. trebuie avut în vedere faptul că omul modern este din ce în ce mai “ocupat”. Internetul este cea mai mare sursă de informaţii atât în ceea ce priveşte volumul informaţiilor furnizate prin această reţea. afectând modul în care asigurătorii. trebuie să avem în vedere faptul că. Până acum. tranzacţiile financiare prin Internet vor deveni obişnuite atât pentru persoanele fizice. Sistemele “punct de vânzare” ale marilor firme de vânzare cu amănuntul sunt în atenţia multor 118 . principala preocupare a celor care furnizează servicii constă în satisfacerea necesităţilor clienţilor lor. se creează o mare confuzie. deoarece chiar au fost reclamate astfel de cazuri. Prin intermediul Internetului. Această reacţie nu trebuie să ne surprindă. Problema securităţii a fost rezolvată prin utilizarea exclusivă a cardurilor emise de consorţii puternice (Master Card şi Visa). spam-mail). Se apreciază comparativ că 1 lună timp Internet înseamnă 3 ani timp real. Industria serviciilor este considerată lider în comerţul electronic. abordează piaţa şi determină care sunt informaţiile despre clienţi pe care trebuie să le deţină. Afacerile pe Internet au apărut din ce în ce mai des în noua infrastructură. ceea ce înseamnă că timpul aferent achiziţionării de produse este redus. cât şi oferte ale altor firme. În ceea ce priveşte vânzarea produselor prin Internet. care îţi pot sta în cale atunci când cauţi ceva important. clienţii sunt contactaţi direct şi întrebaţi în legătură cu informaţiile dorite. în general. Prin intermediul unui canal electronic.

în general. deţin infrastructuri extensive. în timp ce firmele mult mai inovative. efectuarea de împrumuturi. îşi formează reţele de baraj fire-wall care să asigure securitatea tranzacţiilor electronice ale acestora şi. în prezent. Liderii în comerţul cu amănuntul îşi desfăşoară deja operaţiunile de vânzare online. Aceste sisteme permit clienţilor să folosească o varietate de metode de plată şi să-şi retragă cu uşurinţă bani din conturi. îşi analizează capacităţile proprii privind investiţiile în tehnologia informaţională pentru a dispune de o infrastructură a tehnologiei informaţionale care să le permită să fie competitivi. Firmele devin în acest mod tort mai integrate în această lume a comerţului electronic. care obţin venituri mari din noile produse. reţelele bancare pe Internet sunt independente din punct de vedere operaţional şi geografic. Aceste reţele oferă o gamă largă de servicii. pentru a obişnui clienţii să folosească punctul de vânzare şi pentru retragere de cash din conturile bancare. conducerii informaţiile necesare. 119 . imposibilitatea opririi tranziţiei către comerţul electronic fac ca deciziile pe termen lung privind investiţiile în tehnologia informaţională să fie foarte importante pentru noua infrastructură. în acelaşi timp. folosind canale electronice şi. spitalelor. printre care verificarea contului. care trebuie finanţată centralizat şi concepută înainte de a fi cunoscute necesităţile concrete ale afacerii.bănci. case) în cadrul supermarketurilor. Infrastructura informaţională permite creşterea performanţelor înregistrate în activităţile unei firme. împrumuturi pentru maşini. firmele care obţin profit mare pe termen scurt deţin infrastructuri limitate la nivelul firmei. şcolilor. aceştia furnizează experimental servicii bancare tradiţionale (depozite bancare. În general. oferind. Liderii bancari răspund noilor competitori electronici în mai multe moduri. efectuarea de plăţi şi multe altele. firma a trebuit să depoziteze bani lichizi în magazinele sale. Această infrastructură are multe în comun cu infrastructura publică a drumurilor şi a podurilor. Mărimea investiţiilor în tehnologia informaţională. oportunităţile strategice pe care aceasta le oferă. securitatea comerţului electronic. În primul rând. În al doilea rând. În prezent. Directorul general al unui lanţ de supermarketuri a declarat recent că mai mult de 50% din venituri se obţin online şi că. de Crăciun.

La fel şi alte procese. Dacă în prezent ne orientăm mai mult pe sectoare funcţionale şi departamente. organizaţiile se aplatizează . 120 . echipele şi nu ierarhia devin importante. ei sunt mai mult ca un dirijor decât ca un comandant de oşti. Globalizarea conduce la o tot mai accentuată concurenţă dar şi la o calitate mai bună a vieţii prin accesul la informaţiile disponibile în format electronic indiferent de locaţia geografică şi la noi oportunităţi într-un mediu de afaceri caracterizat de reducerea ciclurilor economice. Totalitatea proceselor formează lanţul de afaceri. Procesul de achiziţii va fi considerat unic pe organizaţie şi va fi eficientizat indiferent de ce anume se cumpără. Folosirea TIC devine sursă de avantaj competitiv.6. Se produc schimbări în organizaţie: organizaţiile devin mai flexibile şi adaptabile. managerii nu mai sunt numai relee de informaţie. Schimbările de abordare a obiectivelor organizaţiei în era informaţiei (o nouă formă de a prezenta Noua Economie) comparativ cu era industrială sunt şi ele numeroase: producţia de masă devine adaptare a producţiei de masă la cerinţe individuale ale clienţilor. Lupta pentru avantaj competitiv este din start pierdută în faţa unui competitor care foloseşte mai amplu şi mai eficient noile tehnologii. Tehnologiile IC oferă o oportunitate de a schimba modul în care lucrăm în organizaţie. puterea de negociere a clienţilor şi puterea de negociere a furnizorilor se ajunge la revoluţia produsă de TIC care este fundamentală şi schimbă modul de derulare a afacerilor. viitorul managementului bazat pe TIC va fi al orientării pe procese. Un al factor care este caracteristici Noii Economii este fenomenul globalizării. determinarea costurilor aferente diferitelor activităţi se face eficient. de la prognoză la obţinerea de lichidităţi.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV De la bine cunoscuta teză a lui Porter conform căreia în orice industrie competiţia este structurată de cele 4 forţe de bază: ameninţarea noilor intraţi pe piaţă ameninţarea substituţiei. marketingul de masă este înlocuit cu marketing individual. informaţia devine disponibilă în timp real.

deşi desigur este vorba numai de tendinţe. deci cunoştinţe.optimizarea lanţului informaţiei şi colaborare informaţională cu furnizorii iau locul optimizării lanţului fizic şi colaborării fizice cu furnizorii. Este de remarcat că în sistemul de telecomunicaţii mondial s-a ajuns la o densitate de linii telefonice de17% după peste 160 ani de evoluţie.Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Volumul de informaţie stocată şi accesibilă pe Internet creşte cu repeziciune. Un sistem de tip Internet este vulnerabil. globalizarea virtuală este mai importantă decât locaţia fizică. etc. Reţelele Internet/intranet au devenit cel mai mare sistem creat de om.1017 bytes. în timp ce numai după 25 ani densitatea globală a utilizatorilor Internet este de 10%aşa cum o arată principalele statistici internaţionale (C-I-A 2004. disponibil la adresa de internet : http://www. personalitate şi motivare diferite de muncitorul erei industriale. tehnic şi comercial evoluţia societăţii umane la sfârşitul secolului XX. aceea cu informaţia. 1 Vulnerabilitatea si riscuri in contextul noii economii-Vasile BALTAC. un lucrător cu cunoştinţele va proiecta informaţie care produce valoare. un fenomen care reflectă în plan ştiinţific. din care 40% local şi 10% la distanţă în reţelele de arie largă. Din această informaţie circa 50% este în mişcare. Unii chiar vorbesc de dispariţia bibliotecilor sau a documentelor tipărite.racai. Se poate deci vorbi fără îndoială de Internet şi în context de intranet ca despre un fenomen global şi care accentuează globalizarea.pdf 121 . experienţă. procesează. începutul secolului XXI. Ansamblul Internet fiind un sistem de sisteme care creşte rapid şi cu o infrastructură destul de puţin fiabilă există numeroase elemente de vulnerabilitate care au generat preocupări pentru studierea acestora.ro/RISC1/VasileBaltac. Tehnologiile moderne de data mining şi de arhivare sau management management al documentelor permit un acces la informaţie complex. înmagazinează. rapid şi la costuri scăzute aşa cum nu a existat în istorie. Noua economie a generat un nou tip muncă. transmite şi compară informaţia. Se prefigurează transformarea lucrătorului cu informaţia în lucrător cu cunoştinţele. ClickStats 2004). După anumite estimări1 acesta ar putea fi estimat la 1016 . educaţie. Dacă lucrătorul cu informaţia produce. şi un nou tip de muncitor: lucrătorul cu informaţia. Acesta se caracterizează prin capacitatea de a raţiona şi cunoaşte la un nivel ridicat.

După cum se poate observa în Fig. 6.1 s volumul pieţei IT din România creşte continuu, toate segmentele de piaţa IT au avut o creştere rapidă în perioada anterioară.

Figura 6.1-Volumul Pieţei IT din Romania1 Conform studiului Digital Planet în 2009, în România va continua creşterea consumului de IT&C. Mai puţin în hardware, care va stagna oarecum (10% creştere 2007-2005), dar cu cele mai mari creşteri în software (31,5%) si servicii IT (21,5 în aceeaşi perioadă).Cu acestea, putem spune că România este un sector IT&C dinamic ceea ce duce la ideea că dezvoltarea internetului are efecte pozitive asupra economiei digitale.

1

122

Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE

7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII

Vulnerabilitatea sistemelor Internet este mai mare decât cea a sistemelor care le-au precedat. Afirmaţia se justifică în primul rând deoarece volumul informaţiei este mult mai mare decât la celelalte sisteme. În al doilea rând creşterea Internet a fost rapidă şi fără a fi însoţită de preocupări deosebite pentru asigurarea unei limitări a vulnerabilităţii. Important părea la un moment dat să fi prezent în Internet şi mai puţin să te asiguri. În afara vulnerabilităţii clasice în Internet a apărut atacul informatic ca element provocat sau declanşat întâmplător. Este cunoscut că informaţia poate fi pierdută, furată, modificată, folosită necorespunzător şi decriptată ilegal. Este posibilă pierderea integrităţii, confidenţialităţii şi disponibilităţii datelor. Vulnerabilitatea Internet este de 100%, nefiind posibil se conceapă un sistem total nevulnerabil. Elementele de vulnerabilitate pot fi evidenţiate la nivel micro- şi macrosistem. Complexitatea fiind suficient de mică, vulnerabilitatea este controlabilă la nivel de microsistem. Sursele de risc sunt echipamentele, software-ul şi bazele de date. În cazul echipamentelor principalii factori de vulnerabilitate, în afara problemelor normale generate de fiabilitatea intrinsecă a componentelor sistemului, sunt dezastrele naturale(furtuni, inundaţii, cutremure, etc.), căderile sau întreruperile de alimentare cu energie şi actele de vandalism. În software, aplicaţii şi date putem evidenţia factorii furt, alterare / distrugere de date, viruşii informatici şi accidentele neintenţionate. Diminuarea vulnerabilităţii la nivel microsistem se poate face prin măsuri de control al accesului şi creşterea robusteţii programelor. Toate acestea se fac cu un anumit cost care este cu atât mai mic cu cât măsurile sunt luate mai din timp în fazele de proiectare şi realizare a sistemului. Există numeroase metode de reducere a vulnerabilităţii microsistemelor prin proiectare cu elemente de securitate, separarea funcţiilor, controale de reţea, 123

criptare şi creare de firewall-uri. În bună măsură folosirea acestor metode contribuie la creşterea rezistenţei la perturbaţii şi atacuri a sistemelor. Problemele de vulnerabilitate fiind imposibil de eliminat, apare ca necesară adoptarea de planuri de recuperare a daunelor. Aceste planuri se pot dovedi extrem de eficace atunci când din motive diverse au loc căderi sau atacuri asupra sistemelor. Din păcate, asemenea planuri se întocmesc foarte rar. Costul măsurilor de securitate apare, de regulă, mare pentru beneficiarii sistemelor şi chiar este mare în funcţie de nivelul de securitate dorit. Costul daunelor potenţiale descreşte însă funcţie de nivelul de securitate. Un optim economic poate fi găsit prin calcularea costului combinat al asigurării securităţii microsistemului. Vulnerabilitatea Internet la nivel macro este o consecinţă a arhitecturii sale ca reţea de elemente vulnerabile la nivel microsistem şi a perturbărilor prin incidente. Sursele de incidente sunt atacuri involuntare sau provocate. Sunt cunoscute tipurile clasice de incidente: încercări, scanare, compromitere cont utilizator, compromitere rădăcină , captura de date din pachete, blocarea serviciului, înşelăciune, folosirea de coduri maligne, atacuri asupra infrastructurii. Creşterea incidentelor este exponenţială. Este adevărat că sistemele se caracterizează intrinsec prin robusteţe. În multe situaţii funcţionarea parţială reduce vulnerabilitatea. Principalul element actual de vulnerabilitate au devenit atacurile. Anual sunt cheltuite sute de milioane de dolari pentru repararea daunelor produse de atacuri. Factorii favorizanţi ai acestui tip de vulnerabilitate sunt nodurile nesigure şi folosirea sunt nodurile nesigure şi folosirea comunicaţiei necriptate. Este adevărat că în fazele primare ale dezvoltării Internet nu au existat aplicaţii majore care să ceară măsuri de securitate deosebite. Creşterea a fost rapidă, fără măsuri de securitate deosebite. Personalul de exploatare era şi el insuficient instruit. Dezvoltarea afacerilor electronice de tip eBusiness a condus la un nou nivel necesar de securitate, mult maximizat. Internet a devenit instrumentul folosit de sute de milioane de utilizatori faţă de un număr restrâns în era preInternet. Din punct de vedere tehnic viteza de creştere şi mai ales timpul scurt nu au permis contracararea eficientă a influenţei factorului uman în sporirea vulnerabilităţii Internet. 124

Sisteme fără oameni se comportă diferit faţă de sistemele cu interacţiune umană puternică. În Internet sunt zeci de milioane servere şi aproape un miliard de oameni. Acţiunea umană devine astfel factorul principal de vulnerabilitate. Dimensiunea Internet devine comparabilă din punct de vedere al complexităţii interacţiunilor cu colectivităţile umane. Se pune justificat întrebarea dacă studiul organizării societăţii umane nu este o sursă de soluţii pentru scăderea vulnerabilităţii ? Vulnerabilitatea societăţii umane este şi ea foarte mare. Societatea reprezentată ca sistem are în noduri oamenii care sunt extrem de nefiabili. Sistemele din Internet şi societatea umană au multe asemănări şi anume multă redundanţă, comunicare, vulnerabilitate a informaţiei stocate în creştere în timp. Globalizarea intensifică forţa atacurilor şi asupra societăţii, la fel cum în mod pregnant se manifestă şi în Internet. Este un fenomen necontestat că vulnerabilitatea sistemelor în contextul Internet este mare şi în creştere. Soluţii tehnice există , sunt însă scumpe, greu de generalizat şi vor avea succes limitat. Soluţii pot fi însă găsite prin analogia cu societatea umană. Societatea a fost confruntată încă din fazele incipiente cu problema vulnerabilităţii ei. Soluţii găsite au fost diverse, de la construcţii şi comunităţi fortificate la folosirea de sisteme de alarmare eficiente. Nu este o dilemă să decizi dacă se pun uşi blindate la toate casele dintro comunitate sau se folosesc forţe de ordine eficiente. Societatea umană a optat de timpuriu pentru o organizare prin legi şi reguli şi instituţii de aplicarea acestora. Lumea Internet va trebui să evolueze de la absenţa reglementării la reglementări naţionale şi globale. Reglementările pot reduce vulnerabilitatea cu costuri mai mici decât măsurile tehnice. Lumea Internet poate deveni globală, democratică şi sigură şi prin măsuri tehnice şi prin reglementări internaţionale. Opozanţii unei asemenea abordări pot invoca spiritul de liberă iniţiativă (free enterprise) care a contribuit mult la creşterea Internet şi piedicile pe care reglementările le-ar putea pune dezvoltării în continuare. Trecerea la utilizarea Internet în ample aplicaţii economice, de învăţământ, culturale, de administraţie publică face ca ignorarea problematicii vulnerabilităţii să devină un factor de frânare chiar mai mare decât acela al unor reglementări insuficient fundamentate. Prin caracterul său global fenomenul Internet cere reglementări globale transfrontaliere. După, ziua de 11 septembrie 2001 s-a schimbat major percepţia generală asupra vulnerabilităţii şi măsurilor necesare de reducere a ei. Sofisticatele sisteme de monitorizare electronică a comunicaţiilor nu au putut 125

preveni tragicele evenimente din acea zi si altele similare. Ulterior s-a investit enorm, în special în sisteme de identificare şi protecţie electronică, dar în paralel reglementările naţionale şi internaţionale au fost adaptate mai bine la noua situaţie în care a devenit clar că tehnologiile noi sunt folosite şi pentru protecţia oamenilor, dar şi de către terorişti, noua ameninţare a secolului XXI.

7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE

Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei a determinat schimbarea mediului de afaceri. Acesta reprezintă primul pas către trecerea la revoluţia post-industrială, care va fi în mod fundamental o revoluţie a informaţiei. Deschiderea infrastructurilor IP (Internet Provider) a înlesnit apariţia noilor modele de afaceri şi a creat mari oportunităţi. Totul este fundamental schimbat, diferit total de ceea ce a fost cunoscut până acum, însă, concomitent, apar şi riscurile. Web-ul a fost acceptat mult mai rapid decât orice altă tehnologie anterioară. Acest lucru schimbă complet modul de desfăşurare a activităţilor anterioare, indiferent dacă este practicat de oameni de afaceri, sau de persoane private. Odată cu începerea activităţii pe Internet apar şi problemele legate de verificarea veridicităţii tuturor informaţiilor din reţea precum şi de acces al persoanelor nedorite în reţea, acum, când aceasta este o reţea deschisă de informaţii. Afacerile electronice creează medii de lucru nesigure. În acest sens, trebuie evaluate riscurile şi beneficiile pe care o societate le are în urma unei astfel de activităţi şi, în funcţie de acestea, trebuie reorganizată activitatea pe care ea o desfăşoară. Atunci când o firmă intră în domeniul afacerilor electronice, iar activitatea sa se bazează complet pe modul în care utilizatorii folosesc informaţiile legate de clienţii firmei, mediul în care acea firmă acţionează devine unul foarte nesigur. În cazul în care firma nu dispune de un sistem de securitate care să monitorizeze activitatea electronică, există tot timpul pericolul producerii de accidente. De asemenea, trebuie să se solicite persoanelor care au acces la reţeaua firmei să utilizeze sisteme care sunt compatibile cu sistemul acesteia. 126

când banii şi informaţiile erau schimbate personal. ci pe calitatea serviciilor oferite. multe firme utilizează certificate digitale (digital certificates) pe lângă sistemele tradiţionale de autentificare. cum ar fi cunoaşterea clienţilor. fapt care arată amploarea pe care o iau afacerile ce se desfăşoară prin intermediul Internetului. Acestea sunt asemănătoare cărţilor de credit şi sunt folosite pentru a identifica clienţii atunci când consultă un site. În lumea afacerilor prin Internet. În prezent se estimează că există peste 800 milioane de utilizatori ai Internetului. accentul nu se pune pe creşterea vânzărilor pe Internet. De aici rezultă necesitatea crescândă a asigurării securităţii operaţiilor efectuate pe Internet. În prezent se tranzacţionează lunar pe Internet miliarde de dolari. prin conectare la întregul mapamond. fiind afectată şi reputaţia firmei. firma este responsabilă în faţa întregii lumi. Certificatele digitale sunt personalizate prin intermediul unor inscripţii personale şi al unor coduri de acces. pentru informaţiile pe care le furnizează. care este un mediu prin excelenţă anonim. Printre nevoile principale ale acestora se numără existenţa unui mediu stabil. Afacerile electronice reprezintă o activitate relativ nouă şi majoritatea firmelor prezente pe Internet nu sunt pregătite pentru asigurarea securităţii activităţii lor. care să inspire încredere. cât şi datorită necesităţii de a personaliza relaţia cu clienţii. De exemplu. deoarece persoanele care au acces la sistemul informatic al firmei respective nu trebuie „să spargă codurile” pentru a intra în sistem. pentru a garanta securitatea site-urilor lor. necunoscându-se în realitate persoana de la celălalt capăt al firului. soluţii ce vizează informaţiile. a partenerilor de afaceri etc. În acest caz. Utilizarea acestor certificate digitale s-a extins în prezent. Acesta este un lucru foarte important. pentru a o putea păstra cât mai mult. la afaceri pe Internet. Există nenumărate moduri de asigurare a securităţii: soluţii hardware. pierderile nu sunt numai de ordin financiar. Trecerea la comerţul electronic presupune trecerea de la sistemul tradiţional. 127 . Astfel. Riscurile aferente activităţii pe Internet cresc de fiecare dată când se deschide o poartă în reţea.Utilizatorii interni sunt la fel de periculoşi ca şi cei externi firmei. Ele au fost create atât pentru o mai mare siguranţă a tranzacţiilor. adică de fiecare dată când se permite accesul unei persoane din exterior în reţeaua firmei.

în timp ce lipsa ei nu numai că va 128 . disponibilitatea informaţiilor precum şi detectarea riscurilor potenţiale. managementul riscului pentru activităţile prin Internet implică: evaluarea riscurilor. controalele tehnice (verificare a compatibilităţii sistemelor utilizate). instruirea adecvată a personalului (stabilirea unui set de cerinţe şi reguli pentru persoanele care au acces în reţea). controale fizice on-site. pentru prevenirea riscurilor aferente activităţii pe Internet sunt eficiente: controalele organizaţionale (numirea unei persoane care să fie responsabilă de securitatea sistemului informaţional). De asemenea. putem spune că elementele fundamentale ale prevenirii riscurilor în domeniul afacerilor pe Internet se are în vedere: confidenţialitatea informaţiilor. Oricând. este de aşteptat ca fraudele să apară în zonele cel mai puţin riscante şi neadecvat protejate. la modul de acces în reţea etc. la reţeaua pe care o va utiliza. Managementul riscului în domeniul afacerilor pe Internet presupune dezvoltarea continuă a ciclului de viaţă al produselor. În esenţă. De asemenea. integritatea informaţiilor. verificarea personalului (verificarea activităţilor desfăşurate de angajaţi). care aduc câştiguri mari. o firmă trebuie să aibă garanţia responsabilităţii sale pentru absolut orice decizie adoptată: de la modul în care alege furnizorii. există posibilitatea transmiterii unui mesaj e-mail infectat către toţi clienţii sau potenţialii clienţi. dezvoltarea controlului daunelor. În viitor. elaborarea unui plan de reacţie în caz de urgenţă. O protecţie eficientă va duce la minimizarea pătrunderilor ilegale. de-a lungul etapelor ciclului de viaţă.Un alt tip de riscuri ce apar ca urmare a prezenţei pe Internet a unei firme îl constituie riscurile poştei electronice. trebuie să se stabilească foarte clar cine sunt persoanele şi care sunt competenţele persoanelor implicate în managementul riscului aferent activităţii pe Internet. atunci când o firmă transmite un mesaj e-mail fără a avea nici un soft pentru detectarea viruşilor. Astfel. creşterea gradului de instruire al personalului pentru reacţia rapidă în situaţii neprevăzute. compatibilitatea sistemelor. În concluzie. la modul de alegere a tipului de activitate.

Aceste legi vizează. şi cu cele europene pe de altă parte. Reglementările ce privesc buna cunoaştere a clienţilor se aplică în mediul bancar şi în întreaga comunitate financiară şi a ofertanţilor de servicii. Astfel. Trebuie realizată o evaluare a sistemelor interne şi a structurii interdepartamentale. există două modalităţi de criptare: codificarea şi decodificarea cu aceeaşi cheie şi utilizarea cheilor publice şi private. Acest domeniu nu este suficient reglementat şi. în principal. dar faptul că există posibilitatea de a penetra sistemul va deveni cunoscut şi va creşte numărul incidentelor de acest tip. până la persoana care administrează serverul. Uniunea Europeană a adoptat o nouă metodă de protecţie a confidenţialităţii informaţiilor puse la dispoziţia cetăţenilor străini. pe lângă aspectele legate de securitatea datelor. Un exemplu în acest sens îl constituie “Economic Union Data Protection Act”. având ca scop protejarea clienţilor. şi Europa. Se încearcă găsirea unei soluţii pentru armonizarea concepţiilor americane cu cele japoneze. cu care se confruntă orice persoană conectată la reţea. În prezent numai ţările dezvoltate au adoptat unele legi cu privire la utilizarea Internetului şi la comerţul electronic. ce reglementează modul în care se pot trimite informaţii din SUA în Uniunea Europeană şi viceversa. o constituie fraudele ce au ca obiect mesajele email. Există o modalitate de a proteja documentele prin “criptarea” lor. pe de o parte. de aceea. Prin astfel de reglementări se evidenţiază diferenţele între desfăşurarea comerţului electronic în Statele Unite. care va trebui rezolvată. deoarece aceasta reprezintă un element deosebit de important în desfăşurarea activităţii într-un mediu anonim cum este Internetul. printre care: 129 . Deşi singura persoană care primeşte mesajul este destinatarul. de la cel care încearcă să spargă sistemul. Aceste reglementări au deci şi o latură economică. care încearcă realizarea unei alianţe cu Japonia. acest lucru reprezintă o problemă importantă. prin supravegherea firmelor cu care aceştia colaborează. În principiu. urmărindu-se mai multe obiective.permite intruziunea. stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte confidenţialitatea datelor. să îl vizioneze. Motivul pentru care Uniunea Europeană a impus o astfel de reglementare îl constituie faptul că se doreşte menţinerea persoanelor interesate să facă afaceri în Europa. acest lucru nu îl împiedică pe oricare intrus. în graniţele acesteia. de fiecare dată când se trimit informaţii referitoare la clienţi în afara Uniunii Europene trebuie ca respectivul client să îşi dea acceptul pentru realizarea acestei operaţii. Altă categorie de fraude prin reţeaua Internet.

O altă problemă cu care firmele se confruntă în ceea ce priveşte activitatea acestora pe Internet sunt “attack-site-urile”. Există însă cazuri în care ele sunt realizate chiar de către angajaţii firmei respective. cât şi în afara acesteia.gov. urmând săşi schimbe apoi adresa şi denumirea site-ului). având ca membri cele mai importante organizaţii. existenţa unor pagini de Web. au apărut grupuri private ce acţionează ca reglementatori în domeniu. Cele mai eficiente metode de apărare împotriva unor astfel de atacuri sunt: înregistrarea numelor site-urilor firmelor care au desfăşurat activităţi de publicitate negativă (de exemplu. în care să se înregistreze reclamaţiile clienţilor. actualizarea informaţiilor de pe paginile Web. o firmă apelează la anumite programe guvernamentale pentru a afla toate numele site-urilor calomnioase. o firmă care difuzează filme interzise tinerilor sub 18 ani a folosit ilegal numele whitehouse.com uşor de confundat de către utilizatori cu numele siteului Casei Albe. care se aplică deja în domeniul bancar şi al valorilor mobiliare. Pentru o societate de asigurări este foarte dificil să răspundă unor astfel de atacuri. 1 130 . cu modificarea extensiei1. înregistrarea numelor site-urilor firmelor “pirat”. whitehouse. impunând o serie de standarde în ceea ce priveşte dezvoltarea de soft şi dezvoltarea modului de utilizare a datelor individuale într-un mediu. în conformitate cu legile “Know Your Customer” (Cunoaşte-ţi clientul). attack-siteurile reprezintă o colecţie de plângeri şi nemulţumiri din partea clienţilor la adresa serviciilor slabe oferite pe Internet de către diferite firme. asupra persoanelor cu care firmele colaborează pe căi electronice. o astfel de confuzie poate determina pierderea De exemplu. În general. sau de firme concurente. Este posibil ca să se ceară în curând să se realizeze investigaţii independente. comentarii tendenţioase. Scopul acestora este să atace firmele răspândind informaţii compromiţătoare. Pentru o firmă.uniformizarea sistemelor de securitate atât în UE. şi care îşi desfăşoară în prezent activitatea pe Internet. monitorizarea informaţiilor. Se aşteaptă apariţia unor reglementări pentru urmărirea datelor referitoare la clienţi. zvonuri nefondate. De asemenea. sau a unor adrese.

2. şi. împreună cu profiturile asociate acestora. a reputaţiei. 131 . asigurarea protecţiei şi stabilirea unor scenarii de acţiune. 7. generalizarea prea rapidă a folosirii lui care nu permite dezvoltarea de metode eficiente de securizare a aplicaţiilor. implementarea de soluţii robuste şi fiabile şi instruirea participanţilor în probleme de risc. o firmă trebuie să includă printre metodele sale de distribuţie şi comerţul electronic. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în contextul problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. Riscul este amplificat şi de apariţia de noi forme de atacuri şi război digital care de cele mai multe ori nu pot fi prevenite. fiind greu de anticipat care va fi forma lui în etapa actuală de dezvoltare a TIC în multe ţări ale lumii. Aceasta presupune evaluarea sistemelor şi a proceselor interne. dar şi a vulnerabilităţii firmelor care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul Internetului. accentuat de factori de risc printre care viteza de creştere a Internet. O cădere a infrastructurii TIC opreşte în prezent activitatea economică şi colateral celelalte activităţi la acelaşi nivel de distructivitate cu o cădere a sistemului energetic Generalizarea aplicaţiilor cu infrastructură Internet conduce ca fenomen social la pătrunderea în rândul utilizatorilor a infractorilor informatici. de asemenea. Comerţul electronic va duce la creşterea volumului de activitate. Se poate detecta ca un prim risc major creşterea continuă a vulnerabilităţii sistemelor informatice la scară naţională şi globală .multor oportunităţi de afaceri. Riscul este comun tuturor ţărilor. Fragilitatea sau lipsa de consistenţă a sistemului de protecţie împotriva riscurilor generate de vulnerabilitatea sistemelor informatice amplifică riscul major definit ca vulnerabilitate digitală. o categorie nouă dar nu mai puţin periculoasă decât cea clasică. Pentru a fi competitivă. adică trebuie să înceapă să vândă “via Internet”.1 Vulnerabilitatea digitală Un prim risc major este determinat de vulnerabilitatea digitală.

ale semnăturii electronice. Lipsa efortului de constituire a conţinutului digital1 sau întârzieri în crearea lui reprezintă un alt risc major. Şi în ţara noastră există legi ale protecţiei datelor personale. etc.7. Astfel. Este evidentă tendinţa de creare a conţinutului digital care oferă o largă accesibilitate a informaţiei în toată societatea.2.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital Al doilea risc major– lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. riscul aferent fiind acela că i se poate acorda o prioritate scăzută justificată prin costurile ridicate. ale comerţului electronic. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. Legislaţia statelor democratice încearcă să reducă acest risc. pot fi aduse prejudicii prin folosirea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. care prevăd sancţiuni aspre pentru infracţiunile de acces neautorizat la informaţie şi folosirea ei neadecvată. că problema cea mai importantă a eBusiness este intimitatea şi respectarea dreptului la intimitate într-o lume în care se monitorizează orice şi oricând. în care accesul la dosarele medicale poate fi nesecurizat ca să dăm un exemplu dintre alte multe alte aspecte. 7. Arhivarea electronică a documentelor este o cerinţă care nu poate fi ignorată. Modul de implementare a legislaţiei poate fi însă considerat un risc secundar asociat. Pe un plan mai general. Tot în categoria riscului generat de conţinutul digital se poate include întârzierea constituirii depozitelor de date2 care pot produce în condiţiile competiţiei internaţionale rămâneri în urmă la nivelul organizaţiilor sau macroeconomic. 1 2 Digital Content Data Warehouse 3 Preşedinte IBM 132 .3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii Un al treilea risc major – folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. colectivităţilor sau organizaţiilor. Lou Gerstner3 consideră.2.

2002). mai ales prin investiţii în infrastructură . analfabetismul informatic poate fi evaluat la 75-80% şi din păcate. urmând a diferenţia ţări şi straturi sociale încă mai multe decenii şi chiar a exacerba inegalităţile şi a se constitui 133 . etc.2. Dar nu sunt singurii. între bogaţi şi săraci. cu o spectaculoasă creştere a numărului de hosturi Internet. în timp ce în Uniunea Europeană numai cu 64 ore (Baltac. Disponibilitatea tehnologiilor informatice şi accesul la Internet rămân deci factori principali ai reducerii acestui decalaj. Dacă analfabetismul clasic este în România undeva pe la 1% conform statisticilor. dar penetrarea lui este încă insuficientă. adică decalajul care există în folosirea TIC în organizaţii şi la nivelul ţării. Cu toate acestea numai circa 23% din populaţie are acces la Internet. Riscul excluziunii digitale este real. Prăpastia digitală adânceşte inegalităţile nu numai între ţări sau regiuni geografice. Deşi există senzaţia că prăpastia digitală se îngustează. Eforturile de răspândire a utilizării TIC pot reduce prăpastia digitală.7. 2004). numai 30-40 % din firme sunt dotate cu PC-uri şi chiar mai puţine sunt conectate la Internet (MCTI. Există fără îndoială şi la noi semne încurajatoare privind impactul noii economii: dinamica ieşită din comun a pătrunderii telefoniei mobile cu un ritm apreciat ca fiind printre cele cel mai mari din Europa.4 Lărgirea prăpăstiei digitale România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. dar şi în interiorul aceleiaşi ţări între populaţia urbană şi cea rurală. ţările din prima linie avansând şi ele rapid spre conexiunea de bandă largă generalizată şi creare şi disponibilizare de conţinut complex. Creşte rapid şi numărul de carduri bancare şi numărul de situri web. acesta este ridicat şi în rândul managerilor. inclusiv cele cu facilităţi de comerţ electronic. între tineri şi vârstnici. cu o creştere a pieţei calculatoarelor personale de 22% anual. între zonele dezvoltate şi cele defavorizate. . Un risc major asociat este însă fenomenul de ţintă mobilă . dotarea cu calculatoare este încă redusă . Un răspuns la această provocare este programul ECDL European Computer Driving License. Pentru o firmă din România un calculator de tip PC echivalează ca preţ cu 970 de ore de manoperă calculat pe bază de costuri salariale. în fapt ea se adânceşte.

2003) Riscul întârzierilor în această evoluţie este mare: necompetitivitatea întreprinderilor şi economiei naţionale. Uniunea Europeană lansând programul eEurope 2005 adaugă acest principiu chiar ca subtitlu (Council of the EU. but if not they have to put barbed wire to separate themselves from the others situated on the wrong side of the divide because the poorness generates terrorism” 134 . aprecia că prăpastia digitală devine ireversibilă. Mai mult. absenţa facilităţilor oferite cetăţenilor pentru a trăi într-o nouă societate a cunoaşterii.2. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. William Clinton1 chiar avertiza la un eveniment internaţional în anul 2002 că beneficiile dezvoltării economice cu referire la TIC trebuie să treacă de la cei bogaţi şi la cei săraci. 1 Al 42lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii: "our children will live in the most interesting and peaceful era of the mankind history. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice.ca o ameninţare viitoare. ci pentru toţi. 7. Societatea informaţiei şi în perspectivă a cunoaşterii nu se construieşte pentru elite.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei Un al cincilea risc major – evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei.

respectiv necesitatea postului pe care îl ocupă. caută ca informaţiile să nu mai poată fi modificate de către persoane neautorizate. 135 .1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor Responsabilii cu securitatea datelor unei firme sunt nevoiţi mereu să-şi justifice poziţia. Se cunoaşte că o securitate bună trebuie să fie invizibilă. asigură securitatea. confidenţialitatea informaţiilor vitale ale firmei. modul în care trebuie organizată şi condusă activitatea de asigurare a securităţii informaţiilor într-un mediu tot mai expansiv al procesării datelor şi modalităţile de restaurare a sistemului. să-şi demonstreze utilitatea. Impactul pe care tehnologiile emergente îl au asupra securităţii informaţiilor. Problema securităţii informaţiilor are astfel trei dimensiuni: urmăreşte furnizarea informaţiilor şi asigurarea disponibilităţii proceselor de prelucrare a datelor în momentul în care sunt necesare. 7. Prin accentuarea atacului împotriva lor se urmăreşte ca responsabilitatea implementării şi a managementului să fie transferată utilizatorilor sistemului informatic. Problema necesităţii unei funcţiuni care să asigure securitatea informaţiilor izvorăşte din faptul că prin această activitate nu se aduce nici un plus de valoare economică informaţiilor. Toate aceste eforturi ar fi inutile dacă nu am şti cum să protejăm sistemul informaţional care sprijină activitatea economică a firmei. cum ar fi pătrunderea unui hacker în sistem. Iată câteva din explicaţiile acestei probleme: managementul firmei nu conştientizează exact necesitatea asigurării securităţii informaţiilor până în momentul în care se produce un incident. din perspectivă economică.3. în urma producerii unui dezastru sugerează că securitatea informaţiilor trebuie corelată cu nevoile economice.7.3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR În capitolele anterioare au fost abordate probleme privind managementul şi unele aspecte economice ale procesului de implementare a tehnologiei informatice. sau producerea unui dezastru major care să afecteze considerabil posibilitatea firmei de a-şi continua activitatea.

pe modul în care se justifică importanţa securităţii informaţiilor din punct de vedere economic.). informaţia necesită protecţie şi atunci când se află pe alte suporturi. De cele mai multe ori. Acestea îşi pot disputa “proprietatea” asupra problemei privind securitatea grupului de informaţii. opreşte anumite grupuri de informaţii la niveluri inferioare ale firmei. în principal. constatată că informaţiile sunt răspândite în întreaga firmă. tinde să pună accentul pe protejarea confidenţialităţii informaţiilor. au puţine ocazii de a-i convinge pe manageri de necesitatea asigurării securităţii informaţiilor. Această viziune centralizată este afectată de distribuirea datelor pe scară tot mai largă. iar firmele opuneau o rezistenţă destul de mare angajării unui personal suplimentar care să dirijeze această activitate. sau când are alte forme. puteau pătrunde în mainframe-ul lor. pe diferite suporturi (hârtie. de cele mai multe ori se consideră că securitatea informaţiilor presupune doar securitatea calculatoarelor şi a reţelei şi se uită că. în general. În consecinţă. În consecinţă. Astfel.2 Mediul securităţii informaţiilor Cei care lucrează în domeniul protejării informaţiilor. ei întâmpină dificultăţi în realizarea unei justificări economice a funcţiei securităţii informaţiilor. care. responsabilii cu securitatea informaţiilor au un acces relativ la managementul firmei. o luptă între departamentul ce se ocupă cu siguranţa firmei în ansamblu. de cele mai multe ori. în cadrul unor firme. desene etc. de fapt. nu înţeleg activitatea economică a firmei în ansamblul său. De cele mai multe ori nu erau disponibile instrumente pentru distribuirea controalelor de siguranţă. care. prin intermediul unei reţele. Această constatare poate determina. 136 .3. 7. planificarea unor metode de recuperare după producerea unui dezastru. între compartimentul de audit intern şi între echipa de management al sistemului informaţional. profesioniştii din domeniul securităţii datelor s-au confruntat cu existenţa unor computere. acest război este câştigat de către echipa de management al sistemului informaţional. Accentul se va pune.managementul conştientizează necesitatea securităţii informaţiilor. Puţini sunt cei care înţeleg că securitatea informaţiilor mai presupune şi asigurarea disponibilităţii şi integrităţii informaţiilor. responsabilii cu securitatea datelor. dischete.

atât către furnizori. care se pare că a avut un impact mai important pe termen lung. controlul resurselor sistemului informaţional revenind fiecărei subunităţi organizatorice. atunci şi firma va avea de suferit). activitatea unei firme ar putea depinde de calitatea sistemului de securitate a informaţiilor. care treceau printrun proces de restructurare. Una dintre aceste tendinţe a reprezentat-o faptul că tot mai multe firme cedau gestionarea sistemului lor informaţional altor firme. competitivităţii. pentru că dacă furnizoarea îşi va pierde datele. majoritatea firmelor vor fi/sunt conectate la Internet. în această manieră reducându-se costurile. cât şi de natură economică). În al doilea rând. a constat în faptul că relaţiile dintre furnizori şi clienţi au devenit tot mai strânse în încercarea lor de a îmbunătăţi eficienţa şi de a face faţă operaţiunilor concurenţei. sau cel puţin controlul lor. dar acesta nu-i ajută la nimic. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns.Un şoc l-a constituit descentralizarea departamentului de management al sistemului informaţional. dacă firma care este furnizoarea ei nu are un asemenea sistem. În practică. 137 . O altă tendinţă. conectarea neînsoţită de măsuri de protecţie. ale căror procedee de asigurare a securităţii informaţiilor nu puteau fi stabilite şi controlate de către firma în cauză (să presupunem că o firmă are un sistem bun de asigurare a informaţiilor. trebuie să se găsească modalităţi de a convinge conducerea superioară a firmelor că. Alte două aspecte ale acestei probleme s-au cristalizat la sfârşitul anilor ‘80. Într-un mediu caracterizat de schimbări rapide. fie a rămas în cadrul firmei ca o componentă a funcţiunii de management a sistemului informaţional. Întrucât Internetul este o reţea la care poate avea acces oricine. într-un fel. uneori. vulnerabilitatea sistemului informaţional al firmei a fost accentuată şi de evoluţiile considerabile ale tehnologiilor şi marketingului. Apoi s-a intensificat achiziţia de computere şi s-a diversificat activitatea mai multor firme. poate permite oricărui hacker inteligent să pătrundă în sistemul unei firme. care au făcut posibilă transportarea informaţiilor firmei în toată lumea şi a miniaturizării memoriilor de tip flash. Mai întâi a fost varietatea de computere portabile. aceasta a constat în deschiderea reţelelor. cât şi către clienţi. loc unde se produce schimbul liber de date (atât tehnice. funcţia de securitate a informaţiilor fie a fost atribuită unei firme furnizoare de astfel de servicii. sau altul. Viteza rapidă cu care părţile firmei acţionau a creat reale probleme managementului sistemului informaţional şi provocări aproape imposibile celor care se ocupau de securitatea informaţiilor. În consecinţă.

7. În plus.3.3 Rolul securităţii informaţiilor Majoritatea responsabililor cu securitatea informaţiilor trebuie să înţeleagă destul de clar care este rolul lor într-o firmă. să protejeze confidenţialitatea unor informaţii mai importante ale firmei. în cazul producerii unor dezastre. se asigură că managerii şi ceilalţi angajaţi sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o presupune asigurarea securităţii activelor informaţionale ale firmei. acordă asistenţă în probleme de securitatea informaţiilor (cum ar fi contaminarea cu viruşi sau pătrunderea hackerilor). să asigure capacitatea firmei de a-şi continua activitatea în caz de dezastru. sarcina funcţiunii de protejare a informaţiilor este de a contribui la protejarea activelor informaţionale ale firmei împotriva tuturor ameninţărilor potenţiale. planifică recuperarea şi continuarea activităţii firmei. Pe scurt. De asemenea pot participa la acţiunile de audit ale acestor echipamente. În concluzie. acordă asistenţă utilizatorilor şi celor care lucrează la perfecţionarea / implementarea controlului unor aplicaţii delicate. să asigure/protejeze “intimitatea” utilizatorilor. 138 . profesioniştii în domeniu pot iniţia şi conduce revizii periodice pentru a se asigura dacă procedurile utilizate sunt cele corecte şi dacă echipamentele sunt în stare bună. realizează următoarele activităţi: sfătuiesc conducerea cu privire la tipul activităţilor şi al procedurilor necesare asigurării siguranţei activelor informaţionale ale firmei. dezvoltă posibilităţi de acţiune şi control care să corespundă politicilor firmei. sarcinile lor sunt: să asigure disponibilitatea informaţiilor corecte când utilizatorii au nevoie de ele. Pentru a-şi îndeplini sarcinile. responsabilii cu securitatea informaţiilor şi personalul din subordinea lor. să împiedice modificarea neautorizată a activelor informaţionale.

specialistul în securitatea informaţiilor 1-a întrebat pe un inginer ce se ocupa de întreţinere.Explicitarea ameninţărilor formează o idee clară despre importanţa majoră a acestei munci invizibile. Deciziile privind modul de stocare şi utilizare a informaţiilor importante pentru firmă ar putea fi luate de manager. aici vorbim despre informaţii critice pentru continuarea activităţii. Mai mult. sau de către un analist de sistem care ar putea fi desemnat de managerul fabricii să proiecteze un sistem de salvare a informaţiilor. Nu era practic posibil să găseşti un raport privind producerea unui anumit tip de incident. Inginerului i se atribuise această sarcină de aproximativ un an. Întreprinderea era mai veche de 35 de ani şi fusese întreţinută de un şir întreg de ingineri care întocmiseră rapoarte detaliate privind fiecare incident produs şi fiecare reparaţie efectuată. înlăuntrul căruia erau depozitate toate rapoartele şi planurile fabricii. informaţiile nu pot fi salvate şi utilizate în cazul unui dezastru. 1 Exemplu de speţă. nu le-ar f putut obţine. cu problema potenţialei siguranţe în anumite condiţii de mediu.1 În mod evident. în cazul unei catastrofe. într-un timp relativ scurt. În cazul producerii unei defecţiuni. Informaţiile din exemplu se aflau doar pe suport de hârtie şi nu erau disponibile. dacă echipele de salvare. toate rapoartele. Ne confruntăm. De asemenea. Toate aceste rapoarte erau îndosariate şi aşezate în ordine cronologică. respectiv a securităţii informaţiilor. întrucât biroul însuşi ar fi putut fi afectat. 139 . el ar fi trebuit să acţioneze ca şi când defecţiunea se întâmpla pentru prima oară. de către departamentul de protecţie a muncii. sau tuturor superiorilor. precum şi celor de la departamentul de audit intern. se afla plasat la 30 de metri în incinta întreprinderii. în cazul în care se produce o defecţiune. Cu toate acestea. sau de pompieri ar fi solicitat aceste informaţii (de exemplu localizarea valvelor). se dovedeau inutile. biroul inginerului de întreţinere. Astfel. sau potenţiale anumitor. câteva aspecte rămân nelămurite. Întrucât inginerul nu ar fi avut timpul disponibil pentru a căuta raportul privind producerea unui eveniment similar. deşi bine întocmite şi arhivate. astfel încât ocupau aproape întregul spaţiu din biroul actualului inginer. Care ar putea fi rolul unui profesionist în domeniul securităţii informaţiilor în această situaţie? Să considerăm următoarele variante şi să stabilim care are valoare: specialistul în probleme de securitate a informaţiilor nu este necesar să se afle în interiorul firmei. de asemenea. specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să raporteze pericolele existente. sau chiar distrus. de inginerul de întreţinere. de departamentul pentru protecţia mediului. când erau necesare. într-o rafinărie petrochimică. cine din cadrul secţiei de distilare a fracţiilor de petrol era responsabil. sau pentru refacerea după producerea unui dezastru.

sau nu. cum ar f: departamentul de protecţia muncii. Cu toate acestea. dar să şi propună modalităţi de corectare a situaţiei. aceea că protejarea activelor informaţionale. totodată. prima situaţie subliniază problema centrală. de a coordona anumite activităţi din cadrul altor departamente. Specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să ignore problemele care nu intră în responsabilitatea lui. dacă pe parcursul desfăşurării activităţii sale obişnuite. ci include şi costurile aferente timpului utilizatorului. Aceste exemple subliniază. Dacă însă aceste 140 .specialiştii în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui nu numai să raporteze pericolele. 7. în general. Pe de altă parte. securitatea informaţiilor se dovedeşte a f cel puţin la fel de necesară ca orice altă organizaţie. Costurile privind siguranţa unui computer nu se rezumă doar la costurile instrumentelor de securitate şi Ia costul aferent timpului de procesare. departament. Aceste costuri sunt. vreun lucrător descoperă un pericol potenţial. sarcina departamentului de asigurare a securităţii informaţiilor. Prima şi ultima variantă nu sunt atât de importante. controlul exercitat şi protejarea informaţiilor (inclusiv costurile acestor controale) ar trebui să varieze în funcţie de valoarea şi importanţa informaţiilor. procesate. dar.3. funcţiune. iar stabilirea similitudinii între aceste două tipuri de activităţi reprezintă un pas important în direcţia recunoaşterii importanţei securităţii informaţiilor. este sarcina celui care asigură securitatea informaţiilor. În consecinţă. Astfel.4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate Nu toate informaţiile au aceeaşi valoare şi nu toate joacă un rol important în desfăşurarea cu succes a activităţii întreprinderii. departamentul de protecţie a mediului şi departamentul de siguranţă (pază) a firmei şi de a informa întreaga firmă cu privire la aceste relaţii. sau pur şi simplu conţinute să fie. estimat în funcţie de uşurinţa cu care datele sunt accesate. multe sisteme sunt în aşa fel structurate astfel încât toate informaţiile prelucrate. precum şi de costurile implicate de gestionarea sistemului de securitate. incluse în costurile ce apar pe întreaga durată de viaţă a sistemului. Există şi alte exemple de similitudini între asigurarea calităţii şi asigurarea securităţii informaţiilor. datoria sa faţă de întreprindere este de a raporta potenţialul pericol. în siguranţă. indiferent unde se află şi indiferent de forma sub care se prezintă.

Necesitatea unei asemenea separări şi/sau distribuiri a aplicaţiilor şi informaţiilor este evidentă. Acest sistem favorizează atât eficienţa furnizorilor. de cele mai multe ori. 141 . accesarea lor de către persoane neautorizate este greu de protejat. afecta structura sistemului. plăţile ce trebuie efectuate şi planificarea strategică a lanţurilor de magazine se află pe acelaşi computer. în funcţie de nevoia firmei de a-şi proteja informaţiile. Astfel. Pentru aceasta. De exemplu. un instrument cu ajutorul căruia să se poată stabili o ierarhie a informaţiilor şi a aplicaţiilor în funcţie de importanţa lor. tot mai mulţi furnizori au acces direct la fişierele ce cuprind situaţia stocurilor diferitelor lanţuri de magazine endetail. dacă informaţiile şi aplicaţiile nu sunt protejate corespunzător. în condiţiile unor costuri mai mici decât cele necesitate de gruparea mai multor aplicaţii pe un singur mainfiame (faptul că se pot obţine economii de scară prin utilizarea mainframe-urilor nu mai este adevărat). securitatea informaţiilor ar trebuie să joace un rol din ce în ce mai important în proiectarea structurii tuturor sistemelor şi în determinarea căilor de protejare a informaţiilor importante. sau incluse în costurile de operare. respectiv în funcţie de nevoia lor de a fi protejate. Cum costurile şi tehnologia nu mai constituie o barieră în calea segmentării aplicaţiilor. Acelaşi risc îl întâlnim la nivelul întregii reţele. dacă aplicaţiile privind stocurile. Structurile client-server combinate cu tehnicile de identificare a utilizatorului oferă o posibilitate unică de procesare a datelor importante pe computere separate. De exemplu. personalul responsabil cu securitatea informaţiilor nu trebuie numai să-i facă pe ceilalţi conştienţi de această necesitate. tehnologiile client-server oferă posibilitatea utilizării unor sisteme de aplicaţii şi a unor reţele care să permită distribuirea aplicaţiilor şi informaţiilor pe computere separate. să cuprindă şi definirea necesităţilor de securitate . în primul rând. instrumente şi instruire pentru a face acest lucru posibil. dar trebuie să şi ofere politici. Sarcinile de bază pentru acest instrument sunt: să identifice necesitatea şi importanţa asigurării confidenţialităţii. Va fi necesar. ele ar putea influenţa.un subiect de obicei ignorat până în momentul în care o aplicaţie ajunge în punctul de a fi implementată. ceea ce le permite să completeze adecvat stocurile. Accentuarea rolului securităţii informaţiilor impune ca definirea iniţială a aplicaţiilor. cât şi pe cea a detailiştilor.costuri vor fi identificate separat şi considerate.

Pe de altă parte. iar valoarea informaţiilor în desfăşurarea operaţiilor se poate schimba. aceste reevaluări oferă managerilor posibilitatea de a-şi fundamenta deciziile privind modul de conducere a activităţii. Mai mult. Pentru menţinerea unei securităţi adecvate a informaţiilor este necesară o reevaluare periodică a necesităţii de control şi a importanţei pe care o prezintă anumite aplicaţii pentru activitatea firmei. Un manager ar trebui. Aceste reevaluări. şi pe măsură ce utilizatorii îşi dezvoltă aplicaţii proprii. costurile pe care le-ar genera indisponibilitatea unei aplicaţii pe o perioadă de o zi.să identifice cele mai importante informaţii de care depinde activitatea firmei. pe măsură ce se înmulţesc sistemele personale. sau consecinţele utilizării unor informaţii distorsionate care ar genera în continuare rezultate aberante. cei care le realizează vor întâmpina ostilitatea managementului în domeniu. Aceste estimări au scopul principal de redefinire a necesităţii controlului în condiţiile unui mediu în continuă schimbare. Reevaluările oferă o ocazie excelentă de a demonstra managerilor executivi importanţa securităţii informaţiilor. să fie capabil să aprecieze şi să aproximeze pagubele ce s-ar produce dacă un concurent ar avea acces la informaţiile privind proiectul unui produs. o bancă ar putea da faliment. de asemenea. Toate aceste sarcini nu sunt abstracte. Managerul unei firme ar trebui să poată aproxima. Dacă asemenea reevaluări se desfăşoară în maniera auditurilor. să identifice necesitatea integrităţii şi autenticităţii informaţiilor pentru activitatea firmei. În condiţiile schimbării continue a mediului iniţial de operare al sistemului. de două. informaţiile sensibile se vor plasa în afara unui mediu care poate fi controlat. sau modul de recuperare şi refacere în situaţii de urgenţă. în linii generale. dacă nu ar putea utiliza sistemul de procesare a tranzacţiilor timp de câteva zile). să identifice informaţiile şi resursele necesare procesării acestora. Problemele privind reevaluările sunt binecunoscute specialiştilor în domeniul securităţii informaţiilor şi presupun: 142 . stabilesc în primul rând măsura în care trebuie controlate anumite aplicaţii şi apoi comunică managementului firmei natura problemelor şi obiectivele care se urmăresc. cunoscute şi ca identificări ale riscurilor. Problemele privind sensibilitatea şi confidenţialitatea informaţiilor se evaluează chiar din momentul proiectării unei aplicaţii noi. vulnerabilitatea aplicaţiilor creşte. sau mai îndelungată (de exemplu.

sau eliminat controlul? Sunt managerii de acord să-şi asume aceste riscuri? Există trei modalităţi de apreciere a valorii informaţiilor de care se ţine cont la gestionarea şi procesarea datelor: valoarea pe care o au pentru proprietar. 143 . fapt ce presupune determinarea modului în care pot fi afectate informaţiile. ci exprimate prin cuvinte ca frecvent. cât şi cei din afara ei. determinarea mijloacelor de protecţie care ar putea fi utilizate: specificarea modului optim în care pot fi protejate informaţiile. sau sistemul informaţional şi care sunt consecinţele unor astfel de evenimente. precum şi catastrofele naturale.identificarea riscurilor şi a ameninţărilor. sau planurile strategice. puţin probabil. fără a da însă faliment. pentru a nu fi expuse atât de mult distrugerii şi evaluarea costurilor estimative ale acestei protecţii. aprecierea valorii informaţiilor deţinute de firmă. În domeniul „spionajului” industrial sau economic se urmăresc în principal informaţiile de marketing. costul de achiziţie. probabil. date privind proiectele unor produse. în care probabilităţile nu sunt cuantificate. Determinarea probabilităţii de producere a unui asemenea risc. stabilirea responsabilităţii asigurării protecţiei activelor informaţionale. determinarea valorii maxime a activelor informaţionale pe care o firmă le-ar putea pierde. trebuie estimate cele care sunt vitale pentru desfăşurarea activităţii. atât de către angajaţii firmei. valoarea comercială. fără care componente ar putea o firmă să lucreze temporar. care consideră că expunerea la risc se poate determina prin multiplicarea costurilor pierderii cu probabilitatea producerii evenimentului. sau de referinţe publicate. cum ar fi o listă de adrese. stabilirea obiectivelor. În domeniul protecţiei datelor există susţinători ai analizei cantitative a riscurilor. pentru utilizatorii autorizaţi şi pentru utilizatorii neautorizaţi. Aceasta se poate face răspunzând la următoarele întrebări: Pentru care dintre activele informaţionale firma îşi poate asuma riscul pierderii şi pentru care active nu merită să fie cheltuiţi bani pentru protejare? Oare pentru ce aplicaţii este practic şi recomandabil să fie redus. şi susţinători ai unei analize subiective a riscurilor. de dezvoltare şi de întreţinere a informaţiilor. presupune stabilirea a ceea ce şi-ar putea permite firma să piardă temporar. fără să îi fie afectată negativ activitatea. Dintre toate informaţiile firmei.

nefavorabilă. sau prin schimbarea structurii sistemului. Prin această analiză. pentru a feri firmele de publicitate negativă. uneori. O abordare de sus în jos a reevaluării sistemului informaţional serveşte câtorva scopuri. În condiţiile imposibilităţii stabilirii unor valori ale probabilităţii. prin această analiză se intensifică cooperarea dintre managerii din acest domeniu şi se oferă posibilitatea de a ridica aceste probleme şi celor mai înalte niveluri ale conducerii. Întrucât de cele mai multe ori producerea unor asemenea evenimente este tăinuită. prin această analiză se stabileşte poziţia pe care o ocupă securitatea datelor în nevoile economice ale firmei. De asemenea. Arată cum pot fi economisiţi bani prin asumarea unor riscuri. mulţi profesionişti în domeniu preferă aplicarea analizei subiective. prin această analiză se poate evalua starea generală a cerinţelor de protecţie a informaţiilor şi locurile în care trebuie să se efectueze controlul. 144 .Ambele metode pot fi adecvate dacă managementul acordă atenţie suficientă acestor probleme şi dacă se practică măsuri corecte de protecţie. nu există date statistice sigure pe baza cărora să se poată stabili probabilitatea producerii anumitor evenimente. În final. prin aceasta reuşind să facă propuneri care să se suprapună cu cerinţele managementului. specialiştii în domeniul securităţii informaţiilor obţin o imagine strategică asupra cerinţelor firmei. De asemenea.

Identificarea beneficiului ce poate fi obţinut din noua infrastructură este o provocare pentru managerii societăţilor. În continuare prezentăm o variantă de raţionalizare concepută pe baza unei îndelungate experienţe proprii de consultanţă managerialinformaţională. Conducerea fiecărei firme adoptă decizii în funcţie de contextul strategic al firmei respective. care poartă responsabilitatea pentru aceste decizii pe termen lung privind tehnologia informaţională. Unele firme care desfăşoară permanent o activitate de cumpărare şi de vânzare. cât şi managerială. reflectare a eterogenităţii activităţilor economice şi a diversităţii experienţei şi concepţiilor specialiştilor.Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII 8. De aici necesitatea unei abordări riguroase a sistemului informaţional pentru a depăşi complexitatea şi dificultatea problemelor de soluţionat. determinând variaţia înregistrată în randamentul infrastructurii. Modalitatea de realizare o reprezintă reproiectarea sistemului informaţional.1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Asigurarea unui sistem informaţional funcţional eficace şi eficient pentru fiecare organizaţie este esenţială întrucât condiţionează decisiv performanţele sale. economică. iar o parte din întreprinderile private înfiinţate după 1990 trec la faza de consolidare economică şi managerială. În literatura de specialitate se prezintă numeroase şi variate modalităţi de raţionalizare a sistemului informaţional al organizaţiei. proces deosebit de laborios şi decisiv datorită multiplelor elemente implicate atât de natură strict informaţională. ce încearcă să integreze acele elemente prezente în literatura de specialitate care apreciem că au aplicabilitate şi eficienţă în condiţiile în care societăţile comerciale şi regiile se restructurează şi/sau privatizează corespunzător cerinţelor economiei de piaţă. Firmele au puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte infrastructura în tehnologia informaţională. tehnică şi juridică. nu doresc să fie constrânse de o 145 .

Scopul acestor firme constă în facilitarea agilităţii de mişcare pe piaţa internaţională şi a răspunsului rapid la schimbările înregistrate în piaţa mondială. Posibilitatea proiectanţilor din locaţii diferite de a comunica şi de a face schimb de proiecte este hotărâtoare pentru reducerea ciclului de producţie al noilor producători de automobile.infrastructură tehnologică informaţională care să integreze unităţile de afaceri. managerii deleagă luarea deciziilor privind tehnologia informaţională specialiştilor în domeniu. În ultimul rând. producţie. Pentru alte firme. Altele. de persoane din afara firmei. Cel mai adesea atenţia este concentrată asupra factorului uman şi a desfăşurării afacerii. care sunt datorate acţiunii combinate a factorilor sociali. şi mai rău. decizia privind dotarea cu tehnologia informaţională este mult prea importantă. care au obiective proprii afacerilor lor şi pentru care trebuie să obţină profit. sau. managerii din conducerea executivă nu sunt pregătiţi pentru schimbările ce apar în tehnologia informaţională. accentul se pune pe maximizarea puterii de decizie locală. tehnologici şi economici. pentru a fi luată de persoane care au doar pregătire tehnică. s-au orientat către investiţii în acele infrastructuri care permit scăderea costurilor. Dotarea cu tehnologia informaţională este responsabilitatea managementului de vârf. Puţini dintre ei şi-au asumat responsabilitatea investiţiilor în tehnologia informaţională necesare zonelor pe care le conduc (cum ar fi marketing. mult mai tehnici. Aceasta poate rezulta în decizia de a limita infrastructura la nivelul firmei în vederea creşterii randamentului local. Unii dintre aceştia îşi fundamentează deciziile tehnice pornind de la latura economică a afacerii. Specialiştii în tehnologie au orientări diferite în funcţie de domeniul fiecăruia. finanţe). adoptă decizii pornind de la latura tehnică a afacerii. care în cadrul operaţiunilor internaţionale au o cerere locală puternică. Doar mărimea investiţiilor face ca tehnologia informaţională să fie importantă pentru managerii din conducerea executivă. De obicei. Câteva dintre cele mai evidente schimbări sunt prezentate în continuare: Accentuarea importanţei factorului uman. unele firme consideră noua infrastructură ca fiind o infrastructură care permite o flexibilitate strategică coordonată la nivel central. nu asupra 146 . alţii. De obicei. În cele mai multe afaceri. fie că nu. sistemul informaţional este supus unor schimbări majore. Fie că managerii vor. Bineînţeles că persoanele cu pregătire tehnică decid implementarea capacităţii unei anumite tehnologii informaţionale care poate fi achiziţionată de la un furnizor extern.

în principal. Costul nu este singura problemă. s-au observat multe deficiente majore care afectează eficacitatea acestuia. dacă sunt subordonate unităţilor de afaceri. Cererea pentru aplicaţii noi. inovatoare continuă şi este stimulată prin reproiectarea sau retehnologizarea proceselor de prelucrare. Atunci când sistemul informaţional este o parte din unitatea de afaceri. decât dacă ar fi subordonate conducerii la nivelul întregii firme a sistemului informaţional. concentrarea asupra abaterilor esenţiale. In decursul funcţionarii sistemului informaţional.tehnologiei. Satisfacerea cerinţelor utilizatorilor continuă să fie o problemă pentru administratorii de reţea ai unei firme. Administratorii de reţea care încearcă să păstreze controlul sunt nevoiţi să transfere funcţiunile sistemului informaţional managerilor de produs (sau daţi afară din firmă). concentrarea informaţiilor asupra domeniilor cheie si asupra factorilor critici. Sistemele informaţionale centralizate la nivel de firmă devin rapid sisteme mamut în multe domenii. Tendinţele în achiziţionarea de tehnologie sunt. corelarea sistemului informaţional cu structura organizatorica. în timp ce politicile sistemului informaţional au fost dezvoltate la nivelul firmei. Unităţile sistemului informaţional sunt considerate mult mai eficiente. Pentru raţionalizarea sistemului informaţional trebuie sa se tina seama de o serie de principii: principiul corelării sistemului informaţional cu obiectivul organizaţiei. Reproiectarea proceselor de prelucrare. Pentru prevenirea lor este necesara perfecţionarea sistemului informaţional. Firmele continuă să caute metode care să dovedească eficienţa costurilor pentru tehnologia informaţională şi astfel să ofere credibilitate economică costurilor presupuse de sistemul informaţional. Eficientizarea costurilor. corelarea sistemului informaţional cu sistemul decizional. Distribuirea informaţiei. 147 . corelarea sistemului informaţional cu funcţiunile organizaţiei. Relaţiile de subordonare. direcţionate în sensul distribuirii tehnologiei informaţionale în unităţile de afaceri care utilizează informaţia. Alinierea acestor costuri la strategia de afaceri a firmei rămâne un scop greu de atins având în vedere că o astfel de aliniere poate fi realizată doar la nivelul unităţii de afaceri sau la nivelurile proceselor de producţie. alinierea şi eficienţa costurilor sunt uşor de demonstrat.

1. cit. implementarea sistemului informaţional perfecţionat. cât şi discuţii şi analize comune cu managerii.. fiind o componentă a acestuia. Procesul de perfecţionare cuprinde: declanşarea studiului de raţionalizare. principiul eficacităţii si eficienţei. 2.. politicilor şi documentelor organizaţionale ale firmei. . perfecţionarea sistemului informaţional existent.2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pentru ca sistemul informaţional să-şi îndeplinească cu maximum de eficienţă funcţiile sale specifice. Toate acestea trebuie utilizate concomitent.1. Sistemul informaţional constituie. 8. Astfel. specifice şi individuale ale firmei. Acest principiu exprimă necesitatea armonizării structurale şi funcţionale a sistemului informaţional cu celelalte componente majore ale sistemului de management. 100-103. derivate. analiza critica a sistemului informaţional existent. în conceperea sau raţionalizarea sistemului informaţional obiectivele şi cerinţele sale specifice trebuie să reflecte obiectivele fundamentale.principiul flexibilităţii. 1 Gorski H.op. în raport cu sistemul managerial un subsistem.. 8. conceperea şi implementarea acestuia trebuie să se realizeze respectând principiile1 prezentate în fig. p. Aceasta implică atât studierea strategiei. ţinând seama de interdependentele dintre ele. Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală a societăţii comerciale şi regiei autonome. Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului firmei. 148 .

pentru culegerea. sistemul informaţional este necesar să se armonizeze îndeosebi cu sistemul decizional. avându-se în vedere mai ales utilizarea subdiviziunilor organizatorice. înregistrarea. ale firmei.8 Asigurarea eficacităţii şi eficienţei informaţionale şi 1 Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului 2 Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală 7 Asigurarea flexibilităţii informaţionalmanageriale Principii 3 Realizarea unităţii metodologice a tratării informaţiilor 6 Asigurarea de maximum de informaţii primare din fondul de informaţii primare 5 Asigurarea unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial 4 Concentrarea asupra abaterilor esenţiale Figura nr. Din punct de vedere funcţional. 8. transmiterea şi prelucrarea informaţiilor. astfel încât conţinutul 149 .1 Principiile de concepere şi raţionalizare a sistemului informaţional Pe plan constructiv sistemul informaţional trebuie corelat în special cu structura organizatorică.

norme. din fondul de informaţii primare. dimensiunii şi frecvenţei situaţilor informaţionale întocmite. În vederea obţinerii unor informaţii finale valoroase. 6. Acest principiu susţine faptul că informaţiile nu sunt transmise global pe verticala sistemului de management. Datorită faptului că procesele manageriale şi de execuţie prezintă caracteristici temporale diferite. Principiul asigurării unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial. 5. Sistemul informaţional trebuie să asigure informaţiile atunci când sunt necesare. se fac economii cu suporţii materiali. 3. sunt considerate ca fiind inexistente. se determină o simplificare şi fluidizare a sistemului informaţional. Principiul unităţii metodologice a tratării informaţiilor. mijloace. viteza de culegere. Informaţiile primare al căror volum este de regulă limitat. este necesară aplicare unor proceduri informaţionale cât 150 . a creării premiselor integrării depline a informaţiilor pe verticala şi orizontala sistemului de management este necesar ca modul de culegere şi prelucrare a informaţiilor să fie unitar din punct de vedere metodologic. atât pentru manageri cât şi pentru executanţi datorită reducerii numărului. Aplicarea acestui principiu determină economie de timp. dar şi pentru luarea unor decizii cu caracter local. experienţele au dovedit că rolul noii tehnologii informaţionale este vital. prelucrare şi transmitere a informaţiilor trebuie să fie şi ea diferită. În vederea asigurării compatibilităţii între toate componentele sistemului informaţional. transmise şi analizate. Principiul concentrării asupra abaterilor esenţiale. Principiul asigurării de maximum de informaţii finale din fondul de informaţii primare.informaţiilor şi caracteristicile dimensionale ale fluxurilor informaţionale să reflecte necesităţile specifice adoptării de decizii raţionale de către fiecare manager. 4. criterii. Însă cale mai importante decizii şi acţiuni ale managementului se fundamentează pe informaţii finale. reguli. sunt folosite pentru evidenţa şi controlul proceselor. ci selectiv – numai cele care reflectă abateri semnificative de la obiective. Ca urmare se diminuează intensitatea fluxurilor informaţionale. Pentru obţinerea informaţiilor în timp real. informaţiile care ajung cu întârziere. Pentru trecerea de la prelucrarea manuală a datelor şi informaţiilor la cea automatizată este vitală respectarea acestui principiu.

. umană. Această construcţie modulară permite operaţionalizarea rapidă a schimbărilor. Aplicat la specificul sistemului informaţional. 7. corecte şi în timp util a tuturor salariaţilor organizaţiei. cit. Sistemele informaţionale automatizate moderne aplică sistemul modular de dezvoltare. Principiul eficacităţii şi eficienţei. Aceste cerinţe sunt: Să fie realistă – adică să reflecte procesele aşa cum se derulează ele în organizaţie şi în contextul socioeconomic în care îşi desfăşoară activitatea. Pentru a putea supravieţui. stabilite şi selectate în funcţie de cerinţele proceselor manageriale. dar bine delimitate.mai rafinate. 151 . 80-81.. o evaluare şi comparare a efectelor cantitative şi calitative ale unui sistem informaţional cu costurile necesare realizării şi funcţionării lui. etc. tehnică. fără a schimba concepţia de ansamblu. cu autonomie funcţională. Să fie precisă şi sigură – această calitate se referă la faptul că încorporarea în informaţie cu prioritate a elementelor esenţiale noi. Managerii trebuie să ia decizii într-o lume în care ritmul şi complexitatea schimbărilor au devenit copleşitoare. p. Să fie sintetică şi concisă – se referă la surprinderea cu prioritate a elementelor esenţiale de noutate şi prezentarea lor cu economie de mesaje. 1 Nicolescu O. Principiul flexibilităţii. iar omiterea unor detalii semnificative pot lipsi beneficiarul de siguranţă în utilizarea respectivei informaţii. Să fie multilaterală – această cerinţă se referă la asigurare perceperii proceselor în care este implicată întreprinderea din multiple unghiuri.). acesta permiţând obţinerea unui sistem informaţional alcătuit din componente integrate armonios. Acest principiu este cu valabilitate generală în managementul organizaţiei. iar pe de altă parte. organizaţiile vor trebui să-şi îmbunătăţească agilitatea şi flexibilitatea să fie capabile să inoveze continuu astfel încât să facă faţă schimbării. Prin urmare. astfel încât să fie evidenţiate elementele semnificative de natură economică. – op. asigurarea informării complete. Să fie dinamică – exprimă necesitatea informaţiilor de a oglindii procesele de muncă şi problematica întreprinderii în evoluţia sa. acesta înseamnă pe de o parte. 8. Informaţia constituie materia de bază atât a sistemului informaţional cât şi a sistemului de management al organizaţiei. specialiştii1 în domeniu au formulat principalele cerinţe cărora trebuie să le facă faţă informaţia. ştiinţifică. implică şi surprinderea acestora în mod exact. (coord.

analiza critică a sistemului informaţional-managerial. 8. 2): declanşarea studiului de raţionalizare. implementarea perfecţionărilor informaţionale. Să poată fi adaptată la specificul personalului implicat – emiţătorul de informaţii trebuie să cunoască o serie de factori (nivelul de pregătire al beneficiarului.3. identificarea componentelor informaţionale ale domeniului investigat.3.Să asigure parvenirea în timp util la beneficiar – adică perioada optimă pentru luarea deciziei sau declanşarea acţiunii vizate Să fie prospectivă – se referă la forţa anticipativă a informaţiilor. În societăţile comerciale şi regiile din România cele mai frecvente evenimente generatoare de studii şi acţiuni de raţionalizare informaţională sunt: scăderea vânzărilor şi/sau a producţiei 152 . timpul de care dispune. evaluarea funcţionării sistemului informaţional managerial. etc. Consideraţii preliminare Reproiectarea sistemului informaţional al firmei este structurată în mai multe etape (vezi figura nr. 8. perfecţionarea sistemului informaţional-managerial. Declanşarea studiului de reproiectare Managementul organizaţiei iniţiază realizarea unei proiectări sau raţionalizări a sistemului informaţional în ansamblu sau la nivelul unor componente ale sale atunci când se confruntă cu anumite probleme sau când anticipează posibilitatea apariţiei unor dificultăţi şi printr-o abordare anticipativă încearcă să le evite.1.) pe care este necesar să-i folosească în structurarea şi formularea mesajului.3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONALMANAGERIAL 8.2. care poate facilita activitatea de previziune în cadrul organizaţiei.

îndeosebi de nivel superior. În funcţie de cauză şi de concepţia managerilor. atunci când se referă la ansamblul activităţilor organizaţiei. organizatorilor şi informaticienilor implicaţi se stabileşte sfera de cuprindere a studiului informaţional care poate fi globală. cauzator de cheltuieli şi eforturi inutile. altminteri soluţiile rezultate în final nu vor rezolva adecvat problemele implicate. cât şi subdimensionarea sa. evitând atât supradimensionarea studiului. Două sunt aspectele esenţiale care se recomandă să fie avute în vedere: cuprinderea în cadrul său a ansamblului aspectelor vizate de cauza care a provocat studiul. producţie sau vânzări schimbarea managerilor la nivel de firmă sau compartimente introducerea unor echipamente moderne de tratare a informaţiilor aplicarea unor noi metode manageriale economice schimbări în legislaţia privind reglementarea desfăşurării activităţilor firmei efectuarea unor diagnosticări ale firmei în ansamblul său ori la nivel de subdiviziuni organizatorice frecventarea de către manageri. Obiectivele proiectării/reproiectării sistemului informaţionalmanagerial sunt: 153 . Ori de câte ori se produc este firesc să se reflecte în acţiuni de perfecţionare informaţională a firmei. parţială când se referă doar la anumite activităţi ale acesteia. Esenţial este ca domeniul analizat să fie judicios delimitat. a unor programe de pregătire managerială. ceea ce nu oferă posibilitatea conturării unor soluţii eficace. Aceste evenimente reprezintă principalele cauze generatoare de raţionalizări informaţionale.privatizarea întreprinderii restructurarea firmei elaborarea strategiei şi/sau politicii pentru următorii ani blocajul financiar dificultăţi majore în realizarea unor activităţi importante cum ar fi: aprovizionare. La înţelegerea rolului şi locului proiectării şi implementării sistemului informaţional în ansamblul reengineeringului managerial o contribuţie majoră are cunoaşterea categoriilor de obiective avute în vedere. dimensionarea judicioasă a problematicii abordate. Aşa cum este firesc cele mai frecvente sunt raţionalizările informaţionale parţiale.

d.obiective economice obiective informaţionale specifice obiective manageriale de ansamblu obiective sociale. analişti. concretizate în: creşterea operativităţii şi gradului de informare a managerilor raţionalizarea (scurtarea) unor fluxuri şi circuite informaţionale economii şi raţionalizări de documente informaţionale îmbunătăţirea calităţii informaţionale în condiţiile informatizării proceselor de muncă (de execuţie şi management) conectarea sistemului informaţional al organizaţiei la anumite bănci de informaţii. externe amplificarea vitezei de vehiculare a informaţiilor modernizarea bazei tehnice (hardului) sistemului informaţional creşterea funcţionalităţii sistemului informaţional de ansamblu sau la nivelul anumitor componente. c. dezvoltării şi motivării resurselor umane ale organizaţiei realizarea unei funcţionalităţi superioare de ansamblu a sistemului managerial al organizaţiei. analişti-programatori ajutor. Obiectivele economice vizează: amplificarea profitului scăderea relativă a costurilor în venituri creşterea productivităţii muncii creşterea rentabilităţii (măsurabilă prin sporurile relative ale ratelor rentabilităţii). b. a. Obiectivele informaţionale specifice. metode şi sisteme manageriale creşterea operativităţii şi gradului de fundamentare şi adoptare a deciziilor intensificarea formării. administrator de reţea) 154 . Obiectivele sociale se referă în special la: crearea unor noi locuri de muncă. Obiectivele manageriale ale demersului informaţional se axează pe: asigurarea unui fundament informaţional superior pentru elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor organizaţiei facilitarea introducerii şi utilizării anumitor tehnici. prin informatizarea crescândă a proceselor de muncă (operatori calculator. magistrale informaţionale etc.

Un aspect major îl constituie dimensionarea resurselor necesare pentru proiectarea/ reproiectarea sistemului informaţional-managerial. scanere.a. Resursele necesare proiectării/reproiectării sistemului informaţional se divid în patru categorii: resurse materiale – consumabile. care şi ele pot constitui cauze pentru alte probleme. proces în care trebuie să se ţină cont de: obiectivele studiului sfera de cuprindere complexitatea studiului numărul şi calitatea specialiştilor din interiorul firmei sau din afara sa termenele de realizare gradul de dotare cu echipamente electronice (calculatoare. Pentru o mai deplină edificare asupra a ceea ce înseamnă tabloul de relaţii cauză-efect redat în figura nr.). 3 prezentăm. cablaj. imprimante. În strânsă corelaţie cu delimitarea tematicii informaţionale se determină alte trei elemente pregătitoare majore: . servere. calculatoare. prize electrice. perioada de executare a acţiunii. ecrane de proiecţie. gradul de acoperire a proceselor de muncă ş. imprimante. la rândul lor. amenajare încăperi (laboratoare informatice) 155 . reţele Internet etc.) gradul actual de informatizare a proceselor de management şi execuţie (aplicaţiile informatice existente.amplificarea veniturilor salariale ca urmare a promovării acestor noi categorii de posturi promovarea climatului de muncă prin promovarea informatizării ca nouă „stare de spirit”. cu exemplificări. Folosind acest instrument se asigură identificarea proceselor ce generează dificultăţile sesizate şi care în mod obligatoriu trebuie supuse raţionalizării. mobilier. numărul şi componenţa echipei care realizează raţionalizarea informaţională. În întocmirea sa se porneşte de la axioma că orice problemă este expresia anumitor cauze care. provoacă anumite efecte.resursele financiare şi tehnico-materiale alocate pentru studiu. configuraţia sa în situaţia apariţiei unor disfuncţionalităţi informaţionale şi economice în domeniul aprovizionării. Un mare ajutor în delimitarea sferei de cuprindere a activităţilor şi tematicii abordate îl prezintă folosirea tabloului relaţiilor cauză-efect. toner.

iar aplicarea efectivă a acestuia poată să se “întindă” pe parcursul a 1-2 ani. nu. instrucţiuni. autonomă?” Răspunsul trebuie formulat nuanţat: da. documentaţii tehnice etc. De pildă. prestatorii de servicii specializate. informaticienii. în situaţia în care sunt solicitate modificări de mai mică anvergură şi cu o mai redusă influenţă asupra caracteristicilor dimensionale şi funcţionale ale sistemului de management şi ale componentelor sale majore (decizională. ce pot fi concepute şi derulate de sine stătător. introducerea de noi proceduri informaţionale în tratarea unei anumite categorii de informaţii. de natură strategicotactică. Aceste aspecte preliminare conduc la o inevitabilă întrebare cu mari implicaţii pragmatice: “Proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o acţiune singulară. raţionalizarea circuitului informaţional al unor documente. Concomitent. pot fi considerate demersuri mult simplificate. în această a doua ipostază se află (sau ar trebui să se afle) proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial. manageriale şi sociale implicate. De regulă.a. demers complex. eficienţei şi eficacităţii organizaţiei şi managementului său sunt deosebit de complexe şi profunde. Aceste resurse pot fi asigurate în principal din credite sau din surse proprii. ale cărei consecinţe asupra funcţionalităţii. consultanţii în management. achiziţionării de echipamente electronice şi consumabile etc. organizatorică). cărţi. De regulă. 156 . resurse financiare – necesare plăţii onorariilor realizatorilor studiului. modificarea/raţionalizarea conţinutului unor documente informaţionale ş. cu un pronunţat caracter inovaţional şi cu multe implicaţii directe şi indirecte în cadrul organizaţiei. perioada de realizare a proiectării/reproiectării informaţionale a managementului trebuie corelată cu sfera de cuprindere şi cu celelalte decizii şi acţiuni economice. trainerii resurse informaţionale – metodologii.resurse umane – personalul de conducere şi execuţie implicat în proiectare/reproiectare. atunci când proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o “zonă” distinctă a proiectării/reproiectării manageriale. durata realizării studiului este de nivelul lunilor. studii.

concomitent cu competenţa şi know-how-ul informaţional managerial. specialiştii din cadrul firmei participă intens la culegerea şi înregistrarea de date şi informaţii referitoare la configuraţia şi funcţionarea sistemului informaţional. majoritatea managerilor şi specialiştilor au impresia că ei cunosc aprofundat activităţile implicate. Derularea acestei etape incumbă parcurgerea mai multor faze. ingineri. Aceste faze sunt: caracterizarea succintă. din afara organizaţiei. nu rareori unele aspecte mai recente nu sunt suficient cunoscute. Practica majorităţii specialiştilor demonstrează că înaintea începerii analizei informaţionale propriu-zise este recomandabilă reunirea principalelor informaţii privind respectivului domeniu.3. 157 . responsabil în domeniu. în principal consultanţi manageriali. în proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional este implicată o echipă de specialişti care provin: din interiorul organizaţiei investigate din punct de vedere al sistemului informaţional – economişti. În plus. În cadrul echipei rolurile sunt bine determinate. incomplete şi superficiale. informaticieni şi traineri. De regulă.Dată fiind complexitatea unui astfel de demers. relevând principalii săi parametri în strânsă corelaţie cu funcţionalitatea şi performanţele economice obţinute. precum şi la analiza şi interpretarea acestora. de ansamblu. a sistemului informaţional. din diverse compartimente funcţionale şi operaţionale. 8. Cei din afara organizaţiei pun la dispoziţie elemente metodologice de culegere. nominalizaţi de compartimentul de organizare managerială. Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat Delimitarea precisă a ariei informaţionale asigură premisa pentru a declanşa investigaţiile propriu-zise. în realizarea cărora este esenţială obţinerea colaborării principalilor emiţători şi beneficiari de informaţii. informaticieni etc. şi analiză a informaţiilor. în realitate se manifestă şi unele perceperi trunchiate. iar gradul de sistematizare a informaţiilor lasă de dorit. de regulă. care lucrează pe cont propriu sau în cadrul unor firme specializate. Cu toate că.3.

2. în final. ce se referă atât la construcţia. reprezentarea grafică a circuitului documentelor informaţionale cu folosinţă periodică. Pentru a asigura identificarea celor mai frecvente şi păgubitoare deficienţe informaţionale cronice se recomandă consultarea tuturor 158 .3. Întrucât asupra funcţionalităţii şi eficienţei sistemului informaţional un mare impact negativ îl au deficienţele informaţionale cronice. preluarea de machete pentru principalele documente informaţionale. cu precizarea principalilor parametri constructivi.întocmirea listei cu documentele informaţionale utilizate. O primă parte a analizei. Pentru întocmirea lor se folosesc seturi de simboluri cum ar fi cele prezentate în figura nr. o atenţie majoră se acordă depistării lor. pozitive. Printre cele mai frecvent folosite şi cu mare impact pe plan decizional şi acţional asupra activităţilor societăţii comerciale sau regiei se recomandă modalităţile reflectate în tabelele următoare. 8. Parcurgerea cu rigurozitatea necesară a acestei faze asigură întocmirea dosarului informaţional complet al domeniului analizat. Analiza critică a sistemului informaţional Complexitatea şi multidimensionalitatea sistemului informaţional impun efectuarea unor analize din multiple puncte de vedere care. În acest scop se recomandă utilizarea tabelului nr. atât a celor codificate şi standardizate. în acest scop se pot folosi diagrame ordonate de la stânga la dreapta sau de sus în jos. mai ales a celor informatice. economice şi umane – atât la nivel de domeniu. în cadrul celor mai importante situaţii şi fluxuri informaţionale. Concomitent. funcţionali şi economici. deosebit de laborioasă. se recomandă şi evidenţierea aspectelor de esenţă. cât şi a celor ocazionale. inventarierea mijloacelor automatizate de tratare a informaţiilor. cât şi la funcţionarea organizaţiei.4. are în vedere conţinutul. utilitatea şi costurile documentelor informaţionale. descrierea principalelor tipuri de proceduri utilizate. să releve principalele disfuncţionalităţi informaţionale şi consecinţele acestora – manageriale. cât şi de componentele informaţionale. cele mai semnificative proceduri informaţionale formalizate se anexează. 4. baza indispensabilă pentru analiza sa detaliată şi profesionistă.

întrucât aceştia sunt cei mai în măsură să le cunoască. de comun acord. folosindu-se tabelul următor: În sfârşit. Definirea acestor cerinţe are la bază: rezultatele analizei informaţionale critice a domeniului respectiv. se au în 159 . 8. Nu de puţine ori sunt necesare discuţii îndelungate. Examinarea aprofundată a sistemului informaţional prin prisma elementelor menţionate oferă suportul informaţional pentru a trece la perfecţionarea sa sub aspect constructiv şi funcţional. pornind. fireşte. împreună cu managerii implicaţi. manageriale şi economice faţă de soluţiile preconizate. de la obiectivele stabilite în prima etapă.3. deosebit de importantă. În realizarea sa – la fel ca la identificarea deficienţelor informaţionale cronice – un rol decisiv îl au consultarea şi obţinerea colaborării de facto a managerilor de nivel superior şi mediu. o importanţă decisivă o are respectarea cerinţelor de raţionalizare în ceea ce priveşte informaţiile. între care nu trebuie să lipsească conducătorul de nivel superior ce coordonează domeniul investigat. o ultimă parte a analizei. viziunea managerilor şi specialiştilor privind funcţionalitatea actuală şi viitoare a sistemului informaţional. Procedura de analiză este în bună măsură similară cu precedenta. strategia şi politicile organizaţiei.5. utilităţii şi consensului sistemului perfecţionat. cel puţin în ceea ce priveşte efectele negative pe care le provoacă. pe activităţi şi compartimente. care trebuie să ducă în final la un consens asupra modalităţilor de lucru. cât şi la nivelul componentelor sale. Concret. Pentru calitatea sistemului informaţional atât de ansamblu al organizaţiei. Prima fază în cadrul acestei etape o constituie stabilirea configuraţiei de ansamblu a sistemului informaţional îmbunătăţit.managerilor implicaţi. Statuarea exactă. de către personalul managerial şi de specialitate a cerinţelor în ceea ce priveşte soluţiile informaţionale are un rol esenţial. în special în ceea ce priveşte modul de interconectare a componentelor domeniului informaţional analizat şi funcţionalitatea sa. a cerinţelor informaţionale. Reproiectarea sistemului informaţional Începerea reproiectării propriu-zise a domeniului informaţional abordat este precedată de stabilirea de către echipa care lucrează. are în vedere principiile de concepere şi funcţionare ale sistemului informaţional al firmei.

evidenţiindu-se schimbarea. Etapa de proiectare informaţională se termină prin stabilirea eficienţei aplicării măsurilor preconizate. proceduri şi mijloace informaţionale. sunt posibile trei categorii de modificări: introducerea de elemente noi (documente. după caz. În continuare pe aceleaşi categorii se vor indica resursele necesare. în ore muncă şi respectiv de personal. echipamente etc. principalele module şi aplicaţii informaţionale de realizat. documente. în ore calculator. cât şi necuantificabilă.). concentrarea asupra abaterilor semnificative. După precizarea tuturor schimbărilor. atât cuantificabilă. eliminarea unor documente inutile. În final. se vor stabili economiile nete sau. dacă se modifică un document informaţional. costurile etc. comasarea sau schimbarea parţială a conţinutului unor componente informaţionale. pentru ansamblul perfecţionărilor prevăzute. De reţinut că este esenţială o determinare a tuturor acestor schimbări. fluxuri.1 160 . Aceste schimbări se stabilesc la nivelul fiecărei componente informaţionale din cadrul domeniului investigat: informaţii. acestea se centralizează într-un tabel sinoptic (vezi tabelul nr. 5). Cea de-a doua fază rezidă în proiectarea în detaliu a componentelor informaţionale la care intervin schimbările. proceduri informaţionale. de salarii şi cheltuieli aferente salariilor. echipamentele de tratare electronică a informaţiilor ce vor fi achiziţionate. Eficienţa cuantificabilă va stabili sintetic. echipamente informatice. resursele necesare suplimentare. atunci se indică noua machetă. care va servi ca bază pentru a trece la operaţionalizarea acestora. În esenţă. Rezultatul acestei faze îl reprezintă o succintă prezentare a configuraţiei sistemului informaţional cu precizarea principalelor schimbări preconizate – reflectate şi într-o schemă de ansamblu. felul şi mărimea bazelor de date şi interconectarea lor. Spre exemplu. de timp. de timp. economiile de: suporţi informaţionali. circuite.vedere aspecte cum ar fi: fundamentarea sistemului pe noi principii şi cerinţe (de exemplu sistemul de codificare a datelor).

diagnosticării. aspiraţiile. frecvent resursele necesare sunt superioare economiilor brute. Aceste creşteri de cheltuieli sunt compensate de amplificarea calităţii parametrilor constructivi şi funcţionali ai sistemului informaţional. în special în ceea ce priveşte asigurarea de informaţii corecte. datorită introducerii de noi echipamente de tratare a informaţiilor. 161 . Aşteptările. de care depinde competitivitatea firmei – şi a altora – se recomandă identificarea principalelor consecinţe ale raţionalizării informaţiilor proiectate. intensitatea şi eficacitatea colaborării în muncă. gradul de implicare în muncă. natura. Eficienţa necuantificabilă. după caz. ritmul şi direcţiile dezvoltării personalităţii salariaţilor etc. Toate aceste elemente elaborate în această etapă se reunesc într-un proiect care este supus aprobării managementului participativ al organizaţiei sau. deschiderea spre nou şi schimbare. Pentru aceste elemente de esenţă. circuitelor informaţionale etc. a adoptării lor în perioada optimă şi a operativităţii aplicării lor efectele asupra structurii organizatorice.De subliniat că. Numai după acceptarea sa – eventual cu efectuarea de corecturi şi îmbunătăţiri – se poate trece la aplicarea soluţiilor informaţionale. exercitării relaţiilor organizatorice (ierarhice. cooperare. este deosebit de importantă – frecvent mai mult chiar decât cea cuantificabilă – pentru funcţionalitatea şi performanţele viitoare ale organizaţiei. O influenţă deosebită are sistemul informaţional asupra calităţii analizelor SWOT. funcţionale. Aspectele principale care se recomandă să fie avute în vedere sunt următoarele: impactul asupra calităţii fundamentării deciziilor strategice şi tactice. control) etc. conţinutului şi operativităţii tabloului de bord. natura şi amploarea situaţiilor conflictuale. întreprinzătorului proprietar. stat major. deşi aparent invizibilă. culturii organizaţionale a firmei şi a climatului de muncă din cadrul său. ceea ce au ca urmare costuri suplimentare curente şi/sau finalizate în investiţii. rapiditatea informaţiilor. procedurilor. sunt toate marcate major de sfera. eficacităţii şedinţelor şi delegării. consecinţele asupra gamei de metode şi tehnici manageriale şi îndeosebi asupra folosirii lor. cât şi de execuţie. complete şi la timp titularilor posturilor atât manageriale.

Două sunt aspectele majore care este necesar să fie avute în vedere: asigurarea premiselor tehnico-materiale. vizând ambele aspecte. având însă grijă ca acestea să se armonizeze cu celelalte elemente ale soluţiei noi preconizate. financiare necesare (mijloace de tratare a informaţiilor. Atunci când se sesizează omiterea unor variabile sau cunoaşterea lor insuficientă. la unele componente ale sale sau la ambele. 8. desigur.3. Supervizarea continuă a procesului de implementare de către managerul care răspunde de domeniul implicat. prezintă o însemnătate deosebită.6. avantajele ce vor rezulta pentru firmă şi salariaţii săi.3. are o implicaţie majoră asupra performanţelor informaţionale şi a efectelor economice obţinute. Ansamblul măsurilor de pregătire stabilite. De aceea implementarea propriu-zisă are la bază un program de pregătire şi operaţionalizare a noilor soluţii informaţionale.8. umane. În funcţie de sfera de cuprindere a raţionalizării. Pentru aceasta se recomandă organizarea de întâlniri cu întreg personalul implicat. începând cu managerii. concomitent cu asigurarea premiselor şi condiţiilor necesare.7. Implementarea perfecţionărilor informaţionale Date fiind multitudinea şi adeseori dificultatea schimbărilor preconizate. efectuând periodic controale şi analize asupra operaţionalizării perfecţionărilor. Evaluarea funcţionării sistemului informaţional 162 .) pregătirea climatului din cadrul organizaţiei în vederea minimizării rezistenţei la schimbări – inevitabile din partea personalului – şi a obţinerii unei implicări cât mai mari a sa. Important este să se aplice integral toate schimbările preconizate. se înscriu într-un tabel de forma următoare: După operaţionalizarea măsurilor de pregătire a raţionalizării informaţionale se trece la introducerea efectivă a schimbărilor respective. De reţinut că acest aspect. se recomandă o pregătire temeinică a introducerii soluţiilor informaţionale proiectate. suporţi informaţionali etc. adeseori neglijat în favoarea comandării de echipamente. prezentând obiectivele urmărite. informaţionale. angajării unor specialişti. acest program poate să se refere la firmă în ansamblul său. elaborării de programe. modificării de situaţii informaţionale. se efectuează retuşurile care se impun.

Ca regulă. De reţinut că elementele metodologice prezentate au în vedere un studiu relativ amplu de reproiectare sau raţionalizare informaţională din cadrul societăţii comerciale sau regiei. astfel încât sistemele sunt capabile să facă interschimb de informaţie şi să asigure o funcţionare a proceselor în timp real . se recomandă parcurgerea integrală a filierei metodologice recomandate. Metodologia prezentată este concepută în viziunea reengineering-ului managerial care se bazează pe o abordare holistică. echipamente. Integrarea aplicaţiilor este o abordare strategică de a lega mai multe sisteme informatice. Utilizarea sa reprezintă o necesitate pentru quasitotalitatea firmelor româneşti 8. În cazul unor situaţii mai puţin complexe. Un element de pondere decisivă asupra eficacităţii raţionalizărilor informaţionale îl reprezintă intensitatea şi modalitatea de conlucrare dintre echipa de specialişti şi manageri. cu o sferă de cuprindere limitată. se prelungeşte şi în perioada de exploatare sau utilizare curentă a soluţiei informaţionale perfecţionate. 163 . cât şi necuantificabile. programe. Ţinând cont de ceea ce se constată. aportul şi rezultatele personalului respectiv. atât a celor cuantificabile. consumurile sporite de timp şi alte resurse reflectându-se de obicei în plusuri calitative în planul activităţii managerilor şi al executanţilor. însă.4 INTEGRAREA SISTEMELOR Integrarea este o activitate ce reuneşte oameni. unele dintre elementele prezentate în cadrul etapelor pot fi comprimate sau mai rar implicate. Integrarea aplicaţiilor software în cadrul unei întreprinderi sau între mai multe întreprinderi care colaborează este un subiect de mare actualitate. dar şi practici manageriale. mai ales în cazul implicării masive a informaticienilor. fireşte. 5 – care. se adoptă decizii corective – pentru eliminarea cauzelor generatoare de abateri negative – şi integratoare pentru asimilarea factorilor ce provoacă abateri justificate. Există o dinamică specifică a evoluţiei gradului de implicare şi responsabilitate a acestora – aşa cum rezultă şi din figura nr. la nivel de informaţii şi servicii.După finalizarea implementării soluţiilor informaţionale este necesară o evaluare a stării de fapt şi a performanţelor. Tot în aceste faze se aplică recompense şi sancţiuni în funcţie de gradul de implicare.

anume: substanţială. ci este o aplicaţie software. prin subsisteme ce realizează integrarea funcţională. cât şi de posibilităţile de organizare ale întreprinderii respective. cât şi în afara întreprinderilor (integrarea aplicaţiilor Business-to-Business . Pe lângă relaţiile de coordonare. Întreprinderile au din ce în ce mai puţini informaticieni care concep şi scriu aplicaţii şi din ce în ce mai mulţi care integrează aplicaţii. a. între elementele sistemului apar şi relaţii de subordonare.B2B). sistemelor integrate. motiv pentru care trebuie să colaboreze între ele. energetică şi informaţională. b. astfel: prin subsisteme ce realizează integrarea structurală. deci trebuie să se supună problemelor integrării. dar sunt insuficiente. sistemele informatice ale întreprinderilor se mulează din ce în ce mai bine pe structura procesului de afaceri. Granularitatea modulelor se poate situa pe o scară foarte cuprinzătoare. realizarea şi întreţinerea unor soluţii de integrare a sistemelor informatice. formată din module (secţii. noul stil de lucru în domeniul software. În sistemul integrat elementele trebuie să fie într-o strânsă interdependenţă şi cu cât se specializează mai mult în îndeplinirea unor funcţii. Integrarea funcţională se realizează în trei feluri. Complexitatea problemelor legate de infrastructura informatică creşte şi mai mult în cazul unei întreprinderi virtuale.Integrarea aplicaţiilor software de întreprindere permite coordonarea şi sincronizarea mai multor aplicaţii eterogene atât în interiorul (integrarea aplicaţiilor la nivel de companie). Denumită în limbajul de specialitate EAI (Enterprise Application Integration). departamente. Integrarea poate fi după rolul său. depinzând în mare măsură atât de specificul domeniului de activitate. Integrarea structurală duce la relaţii de vecinătate.) cu funcţionalitate extrem de diversă şi grad de dispersie geografică oricât de mare. Dar. Prin EAI. a crescut foarte mult importanţa integrării sistemelor informatice care să faciliteze utilizarea în comun a datelor şi mişcarea lor în cadrul întreprinderii. dependenţa lor devin tot mai mare. cele mai multe dintre aceste 164 . de fapt. birouri etc. În contextul actual în care informaţia este privită ca o resursă strategică a întreprinderii. La nivelul anului 1999 s-a estimat că peste o treime din bugetul din industria IT a avut ca destinaţie proiectarea. integrarea aplicaţiilor la nivel de companie reprezintă. Entitatea ce trebuie integrată nu mai este un obiect sau o componentă software.

incluzând integrarea internă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor la nivel de companie sau integrarea externă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor Business-to-Business.soluţii au optat pentru varianta de integrare “punct la punct”. Integrarea aplicaţiilor poate lua mai multe forme. In 1965 Gordon Moore. De exemplu. dezvoltarea economică globală. rezistenţele şi capacitorii pe un singur chip de silicon. aceasta din urmă determină la rândul ei diversificarea. unul din fondatorii Intel prezicea că numărul de tranzistori pe un microchip se va dubla la fiecare 18 luni. Termenul de middleware a apărut la sfârşitul anilor 80 pentru a descrie un software de management al reţelelor. şi s-au dovedit a fi mari consumatoare de resurse. 165 . dar a fost larg folosit începând cu 1995. pentru că reuniunea sistemelor presupune adăugarea de componente evolutive şi emergente. Dezvoltarea unei strategii eficiente de integrare a sistemelor informatice la nivelul întreprinderii este una dintre cele mai complexe probleme întâmpinate de managerii IT. Dacă organizarea duce la integrare şi integrarea duce la complexitate. Această lege încă este surprinzător de adevărată şi acum. construirea unei interfeţe standard pentru ca aceste părţi să comunice şi apoi dezvoltarea unei structuri ierarhice unde informaţia este din ce în ce mai abstractizată odată ce urcăm în ierarhie. la peste 40 de ani de la formularea ei. Începutul integrării în domeniul IT poate fi considerat momentul apariţiei circuitului integrat în 1959. Acest termen a fost legat de bazele de date relaţionale şi desemna o integrare bazată pe mesaje. Middleware-ul a evoluat într-un set de reguli şi capabilităţi. dar şi calitatea. specifice începutului de secol XXI au accentuat tendinţa de organizare a sistemelor informaţionale în modele din ce în ce mai complexe. Informatizarea. integrarea este efectul evoluţiei ciclice şi progresive a unui mix de tehnologii şi este sprijinită de performanţele şi de expertiza profesioniştilor. care facilitau construirea de aplicaţii distribuite. Acesta poate fi motivul pentru care avem nevoie de integrare: pentru a ne descurca în condiţiile unei complexităţi crescute. Complexitatea acestei probleme rezidă în principal din faptul că cele mai multe dintre aplicaţii au fost dezvoltate fără a se urmări o arhitectură a sistemelor informatice sau o strategie de dezvoltare a acestora. Prin integrare creşte precum am arătat complexitatea. Principiile managementului complexităţii sunt: descompunea în părţi mai mici şi mai uşor de manipulat. Cele două tipuri de integrări au multe elemente comune. Din punct de vedere al diversităţii. care a reunit alte descoperiri cum ar fi: tranzistorii.

nu este nevoie ca aplicaţia să fie modificată. cu procese de afaceri. infrastructura integratoare. Sistemele informatice integrate desemnează sisteme complete. interacţiuni organizaţionale. Trebuie stabilită o perspectivă comună internă şi externă a nucleului economic. în cele mai multe cazuri. cum ar fi strategiile de fuzionare şi de achiziţie sau cost şi creşterea eficienţei. O tendinţă în evoluţia integrării sistemelor este trecerea de la integrarea bazată pe informaţie la integrarea bazată pe servicii. şi care servicii (nu neapărat aceleaşi) trebuie utilizate consistent cu restul organizaţiei şi când. tehnologia de ruter prin care se va asigura că informaţia ajunge la destinaţia corectă şi reguli de procesare pentru a defini comportamentul de integrare. Integrarea bazată pe informaţii oferă un mecanism ieftin de a integra aplicaţii deoarece. transformări structurale şi management al cunoştinţelor Un sistem de aplicaţii integrat trebuie să reprezinte soluţia pentru orice instituţie care necesită un sistem informatic modern. Trebuie stabilite problemele proprietăţii pentru aplicaţii. Producătorii de software care oferă aplicaţii ce rulează pe multiple surse de date sau care nu acoperă toate sectoarele fluxurilor de afaceri. Cu toate că. acest tip de integrare oferă o soluţie funcţională pentru multe domenii ale problematicii de integrare a aplicaţiilor. dar care poate genera mari probleme legate de fragmentarea informaţiei şi dezvoltarea ulterioară a sistemelor. Secvenţierea activităţilor trebuie să identifice serviciile care trebuie enunţate primele. pentru a înţelege relaţiile şi interfeţele între unităţile economice. indiferent dacă acesta automatizează procesele interne din cadrul organizaţiei.întotdeauna vor exista: o transformare de tehnologie care va face diferenţa între semantica aplicaţiilor. interfeţele externe etc. frontierele acestora şi locul în care schimbarea este cel mai probabil a se produce. prin încercarea de a integra soluţii ulterioare. Adoptarea unor aplicaţii disparate pentru diferite activităţi ale fluxului de afaceri. componente. Şi aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini şi acesta poate traversa actualele frontiere organizaţionale şi responsabilitatea. nu 166 . apare ca o cheie fundamentală. Strategia IT necesită a fi conştientă de toţi factorii care influenţează deciziile de integrare a proceselor economice cum ar fi configurarea proceselor economice. Înţelegerea scopurilor economice. de informaţie şi de procese. integrarea bazată pe servicii oferă mai multă valoare pe termen lung. practici manageriale. sau a partenerilor comerciali. relaţiile cu clienţii sau pe cele cu furnizorii şi partenerii. poate reprezenta o soluţie bună pentru moment.

Principala problemă a falselor pachete de aplicaţii este fragmentarea informaţiei. ci mai degrabă colecţii separate de aplicaţii. Pentru a face saltul calitativ de la acţiuni punctuale la procese de afacere. returnarea rapidă a investiţiilor în IT. ce oferă funcţiuni analitice doar la nivel departamental. organizaţiile trebuie să adopte soluţii integrate şi colaborative. care poate fi situată centralizat pe un singur server sau poate fi repartizată fizic pe mai multe servere particularităţile aplicaţiilor utilizate: o parte importantă dintre acestea reprezintă programe pentru tratarea “în bloc” a datelor (de exemplu. 167 . orice întreprindere este constituită din două zone: a. tratarea “în bloc” a tuturor tranzacţiilor unei zile de lucru). corespunzător majorităţii întreprinderilor de producţie. servicii sau a unora din sectorul financiar-bancar. comerţ. Consolidarea informaţiilor venite de la un mare număr de surse este laborioasă şi costisitoare. incapabile să asigure o viziune unitară asupra organizaţiei. care să se adapteze strategiilor de distribuţie şi care să includă şi funcţionalităţi de suport decizional. Principalele avantaje pe care o suită de aplicaţii integrate trebuie să le ofere beneficiarilor sunt: reducerea costurilor pe termen lung. migrarea mai rapidă la modele de e-business.furnizează pachete de soluţii integrate. O altă mare problemă este automatizarea incompletă. generată de sisteme disparate. Zona Back Office Din punct de vedere informatic. managerul instituţiei nu are la dispoziţie decât piese dintr-un puzzle. creşterea eficienţei operaţionale. este necesar să se pornească de la modelul general de organizare a unei afaceri. bune să rezolve problemele cerute de sisteme disparate. această zonă se caracterizează prin: importanţa fundamentală a bazei de date. Un adevărat pachet integrat are aplicaţiile proiectate de la început pentru a lucra împreună: acestea partajează acelaşi model de informaţii şi informatizează procesele de business la nivelul întregii organizaţii. O altă parte a aplicaţiilor realizează gestiunea tranzacţiilor şi au ca scop tratarea simultană a unor cereri din partea unui număr mare de utilizatori. rezultând sisteme discontinue. care nu acoperă toate procesele afacerii. care rareori se îmbină. dar care nu reuşesc să funcţioneze împreună. Conform acestui model. Pentru a înţelege rolul jucat de un sistem informatic integrat în funcţionarea unei întreprinderi. În aceste condiţii.

obţinerea rezultatelor consolidate etc. De asemenea. de care depinde întreaga activitate a întreprinderii. aplicaţiile Back Office garantează însăşi funcţionarea întreprinderii. Zona Front Office Aplicaţiile Front Office sunt acele produse pe care întreprinderea le oferă clienţilor astfel încât să asigure servicii rapide. centralizarea pe un număr redus de servere pe care rulează sisteme de operare dedicate. cât şi la nivelul drepturilor de acces. gestiunea agenţilor de vânzări – are ca scop gestiunea agenţilor de vânzări sub mai multe aspecte: cota din vânzările totale. variantele de ofertă cele mai adecvate la cererile exprimate de client. CRM) – cuprinde instrumente de administrare a clienţilor (consultarea dosarelor clienţilor. culegerea de informaţii referitoare la operaţiile efectuate de clienţi pentru a le trimite spre procesare aplicaţiilor Back Office). În cazul întreprinderilor moderne. disponibilitatea continuă a sistemului şi continuitatea serviciilor (chiar şi în caz de căderi sau defecţiuni) sunt caracteristici esenţiale ale oricărei aplicaţii Back Office. Cea mai apreciată calitate a unui sistem de Back Office o reprezintă coerenţa şi integritatea datelor. precum şi instrumente de asistare a clienţilor (evaluarea în funcţie de o serie de criterii. atât la nivel fizic. instrumente de asistare a deciziei – reprezintă o consecinţă a prezenţei celorlalte tipuri de aplicaţii menţionate la nivelul fiecărei agenţii sau centru 168 . performanţele. Evaluarea clienţilor după o serie de criterii (“scoring”) permite stabilirea gradului în care un client sau un proiect poate satisface sau nu condiţiile prevăzute (de exemplu. pentru acordarea unui credit). Principalele cerinţe la care trebuie să răspundă o aplicaţie Front Office sunt: gestiunea relaţiilor cu clienţii (Customer Relationship Management.importanţa critică a prelucrărilor realizate. b. de aceea se impune existenţa unui sistem de înaltă securitate a datelor. asistenţă în configurarea cererii şi alte forme de asistare interactivă a clienţilor). realizarea cifrei de afaceri individuale şi colective. Aplicaţiile de asistenţă în configurarea cererii au ca scop propunerea. pe baza catalogului furnizorului şi a răspunsurilor la un set de întrebări. gestiunea clienţilor – face parte din aplicaţiile Front Office puse la dispoziţia centrelor de asistenţă din teritoriu şi utilizează tehnologii de integrare cu reţeaua telefonică.

agendă de grup. În ultima vreme. Această reţea poate cuprinde sucursale proprii. tehnologia World Wide Web a introdus o nouă dimensiune a întreprinderii. pentru gestiunea reţelei şi transmiterea datelor către aplicaţiile centrale (aflate în Back Office). mai ales multinaţionale. concesionari sau alţi agenţi comerciali. zona situată fizic în Fron Office. care completează Front Office şi Back Office şi dă posibilitatea conectării la sistemul informatic al întreprinderii din orice punct de pe glob. videoconferinţă.de vânzări. numită generic Web Office. Se folosesc tehnologii Intranet care presupun utilizarea tehnologiilor 169 . diverse tipuri de urmărire la distanţă a activităţii. dar îndeplineşte funcţii de Back Office. acestor două zone ale întreprinderii li s-au mai adăugat altele două: c. d. aceasta reprezintă componentele intermediare ale întreprinderii. Sunt avute în vedere instrumente de căutare şi extragere de date. În condiţiile dezvoltării unei arhitecturi client-server pe trei nivele (server central. Zona Middle Office Este o zonă greu de definit la nivel fizic . Gestiunea reţelei de agenţii – este un complement al aplicaţiilor Back Office apărut datorită numărului mare de agenţii şi centre de vânzări ale întreprinderilor mari. cu rol de interfaţă între Front Office şi Back Office. accesul din afară fiind oprit în general prin aplicaţii de tip firewall. care a primit în timp două accepţiuni diferite: într-o primă accepţiune. Prin Web Office se integrează mai multe tipuri de aplicaţii: aplicaţii interne ale întreprinderii – destinate exclusiv personalului din întreprindere. servere agenţie şi staţii de lucru). cât şi pe serverul central. în a doua accepţiune. aplicaţiile de tip Middle Office sunt cele care alimentează componentele menţionate anterior. componentele Middle Office ale sistemelor informatice se pot găsi atât pe serverele de agenţie. Aceste aplicaţii pot furniza servicii multiple: coordonarea şi gestiunea proiectelor. mesagerie internă. etc. aceasta reprezintă zona de Back Office prezentă în cadrul fiecărei agenţii sau centru de vânzări. precum şi aplicaţii SIAD (Sistem Interactiv de Asistare a Deciziei). În prezent. Zona Web Office Procesarea tranzacţiilor generate de serviciile la distanţă s-a realizat multă vreme separat de restul sistemului informatic. Din punct de vedere informatic.

acestea fiind direct interesate de succesul integrării propriilor produse cu produsele altor companii. Alte cauze ale inconsistenţei datelor sunt lipsa unei terminologii standard la nivelul întreprinderii de definire a conceptelor şi proceselor de afaceri şi faptul că sistemele care utilizează o tehnologii învechite (sistemele moştenite) nu au implementate mecanisme riguroase 170 . a. dar nu trebuie neglijat pentru nici una dintre aceste trei zone. Pentru rezolvarea acestei probleme. clienţi. Inconsistenţa datelor este rezultatul modului în care au fost dezvoltate aplicaţiile informatice. abonamente care pot fi gratuite sau nu.Internet împreună cu produse de securitate care să protejeze domeniul şi să blocheze accesul neautorizat din interior sau din afară. aplicaţii accesibile partenerilor – destinate partenerilor în sens larg (furnizori. Problemele informaţionale sunt datorate inconsistenţei datelor şi duc la apariţia unei discontinuităţi semantice şi structurale între sistemele informaţionale. Problema integrării sistemelor informatice existente în cadrul unei întreprinderi este greu de formalizat deoarece pleacă de la situaţii foarte diferite.) utilizează servere Extranet şi oferă servicii echivalente cu aplicaţiile interne. integrarea sistemelor informatice conduce la apariţia a două mari tipuri de probleme: tehnice şi informaţionale. serverele Internet realizând o extindere a activităţii întreprinderii spre staţiile de lucru ale partenerilor prin intermediul cataloagelor on-line cu imagini ale produselor. reseller-i. aplicaţii accesibile publicului larg – asigură accesul public la serviciile întreprinderii. b. companiile furnizoare de soluţii hardware şi software au un aport important. Nivelul de securitate al componentelor Intranet. în funcţie de serviciile oferite. Este de dorit să se asigure protecţia datelor de consultat şi să se identifice în orice moment persoanele care navighează. consultanţi etc. Problemele tehnice sunt datorate eterogenităţii soluţiilor hardware şi software şi diversităţii tehnologiilor utilizate de diversele sisteme informatice din cadrul întreprinderii. plăţilor securizate prin carte de credit sau portofel electronic etc. Extranet şi Intranet este diferit. În principal. La realizarea acestor aplicaţii s-a ignorat că ar putea exista alte aplicaţii care să necesite acces la datele create sau întreţinute de aplicaţia respectivă. dar destinate utilizatorilor externi ai întreprinderii. Problemele tehnice generează o discontinuitate de comunicaţie între sistemele informatice. Acest lucru poate fi realizat prin oferta de abonamente pentru accesul la informaţii.

precum şi mecanisme de implementare a politicilor de soluţionare a inconsistenţei datelor . utilizarea celei mai recente valori. prezentarea tuturor valorilor inconsistente utilizatorului. a mecanismelor de tratare a conflictelor. pentru 8. Soluţionarea inconsistenţei datelor presupune: 1. de domeniu sau diferenţe structurale. maxim etc). pe baza evaluării gradului de încredere al datelor din diferite aplicaţii. Aceste puncte cheie sunt rezultatul considerării informaţiilor şi tehnologiilor ca implicaţii ale contextului strategic al firmei. de natură şi dimensiune. Stabilirea de norme pentru soluţionarea inconsistenţelor prin: utilizarea uneia din valorile inconsistente fără avertizarea utilizatorului. Diferenţele pot fi: de nume. De exemplu. Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale exprimă scopul strategic al tehnologiilor informaţionale şi identifică modurile prin care firma trebuie: 171 . distribuire şi structurare a informaţiilor şi desfăşurare a tehnologiilor informaţionale în cadrul firmei. 2. Identificarea discrepanţelor şi conflictelor posibile care apar datorită reprezentării în mod diferit a unor date similare în sisteme diferite.declararea şi constrângerea respectării regulilor de afaceri. respectiv în logica de migrare a datelor dintr-o aplicaţie în alta. indicând sursa informaţiilor şi lăsând la latitudinea utilizatorului soluţionarea problemei.5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale reprezintă formulări care stabilesc modul de conectare. utilizarea unei mărimi agregate pe baza valorilor inconsistente (medie aritmetică. minim. pot fi utilizate tabele de corespondenţă sau formule de conversie. O alternativă ar fi includerea în logica de acces la datele unei aplicaţii de alte aplicaţii. lucru care poate conduce la conflicte. pe baza unei mărci de timp care indică momentul actualizării informaţiei utilizarea informaţiei din sistemul cel mai de încredere.

d) capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii. furnizori. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii în cadrul diferitelor compartimente ale sale. De exemplu. ca bază pentru infrastructura şi serviciile cu aceeaşi capacitate pentru oricare client. servicii telefonice. despre produse. despre clienţi). să utilizeze şi să standardizeze diferitele tipuri de informaţii (financiare. serviciile şi produsele depind în mod continuu de investiţiile în tehnologiile de vârf. reţeaua firmei trebuie să asigure clienţilor accesul la o serie de aplicaţii esenţiale. printre care: informaţiile despre clienţi trebuie păstrate într-o formă logică şi accesibilă atât clienţilor. aliaţi strategici).să conducă sau să urmărească dezvoltarea tehnologiilor informaţionale în domeniul său de activitate (de exemplu. c) resursele hardware şi software. punctele de legătură a clienţilor cu firma (reprezentanţe. comunicaţii şi informaţii. să acceseze. cât şi personalului. a) Rezultate aşteptate din investiţiile în tehnologii informaţionale în cadrul firmei. tehnologiile informaţionale trebuie să îmbunătăţească nivelul serviciilor furnizate clienţilor. accesul la calculator) trebuie să asigure o interfaţă puternică cu lumea exterioară. Sunt identificate puncte cheie pentru fiecare dintre cele cinci aspecte majore ale importanţei investiţiilor pe termen lung: a) rezultatele dorite din investiţiile firmei în tehnologii1e informaţionale. să efectueze procese electronice de tranzacţionare. b) accesarea şi utilizarea informaţiilor. e) arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale. software. să păstreze arhitectura curentă a tehnologiilor informaţionale în interiorul său. rolul tehnologiilor informaţionale şi nivelul necesar al investiţiilor în cazul concurenţilor direcţi). unei bănci îi este necesară o arhitectură logică pentru hardware. să identifice măsurile necesare pentru evaluarea cifrei de afaceri cu ajutorul tehnologiilor informaţionale. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii într-un mediu extins (clienţi. în orice moment şi în orice loc. atenţia firmei asupra relaţiilor cu clienţii şi asupra experienţei acestora conduce la o serie de puncte cheie ale tehnologiilor informaţionale. 172 . tehnologiile informaţionale sunt privite ca un furnizor de servicii concentrat asupra satisfacerii nevoilor utilizatorilor finali. Acestea sunt: tehnologiile informaţionale sunt utilizate pentru reducerea costurilor.

173 . pentru asigurarea unei consistenţe şi pentru organizarea unui control riguros. noile sisteme care vor trebui să creeze baza prin care să se poată efectua schimbări majore asupra noilor servicii. trebuie să fie posibilă oricând şi oriunde. software-ul şi echipamentele de legătură. b) Accesarea şi utilizarea informaţiilor urmăreşte ca: utilitatea informaţiilor trebuie recunoscută şi imediat ce se obţin informaţiile. să existe un punct de vedere comun al tuturor clienţilor firmei. realizarea unei centralizări a principalilor producători. o standardizare a datelor financiare şi comerciale. e) Arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale trebuie la rândul lor să vizeze: o anumită formă a tehnologiilor informaţionale. tranzacţiile curente se realizează prin procese electronice: forma tehnologiilor informaţionale care trebuie să aducă managerilor şi personalului care lucrează în mod direct cu aceste aplicaţii capacitatea de a rezolva rapid orice sarcina complexă. cupnnzând doar hardware-ul. stabilirea de standarde pentru hardware şi software pentru a reduce incompatibilităţile şi costurile suplimentare. în afaceri. mai ales cu clienţii. menţinerea unei liste scurte a produselor şi producătorilor pentru fiecare categorie de tehnologie în parte. pentru minimizarea costurilor. utilizatorii. în special privind comerţul electronic şi prestarea de servicii. să fie permis accesul la Internet prin reţeaua de comunicaţii. c) Resursele hardware şi software vor viza: transferul între resursele hardware şi software. d) Capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii urmăresc ca: reţeaua întregii firme să permită accesul la aplicaţiile esenţiale privind furnizarea de servicii clienţilor. reţeaua firmei să permită organizarea de videoconferinţe. acestea trebuie stocate pentru a nu se pierde.trebuie urmărită dezvoltarea activităţilor inovatoare şi a aplicaţiilor de marketing privind tehnologiile de vârf. în activitatea de teren trebuie să aibă acces la aceleaşi date ca şi atunci când sunt la birou. care poate determina schimbări globale în cadrul firmei. comunicarea cu exteriorul. diversele procese şi sisteme trebuie să asigure culegerea şi păstrarea informaţiilor financiare şi comerciale. principalii clienţi ai serviciilor oferite de către firmă trebuie să aibă acces la informaţii complete privind relaţiile firmei cu toţi clienţii săi.

Informaţiile relevante trebuie să fie prezentate într-o formă logică. o firmă internaţională. sistemul privind rezervările de bilete la o firmă de linii aeriene are un program de bază ce a fost realizat la mijlocul anilor ‘60. pentru a uşura accesul la ele. avantajele ce se pot obţine dintr-o investiţie în tehnologii informaţionale pot avea o durată scurtă de viaţă. o bancă aflată într-o etapă de expansiune pe pieţe externe. din cauza concurenţei în domeniu. Pe de altă parte. distribuţia şi managementul financiar pot fi accesibile managerilor într-un timp foarte scurt (nu mai mult de 2 ore) şi pot fi uşor de utilizat în luarea deciziilor. 8. deci un management financiar adecvat. marketingul. acest lucru fiind valabil mai ales pentru produsele de bază ale tehnologiilor informaţionale. depinzând de limitele activităţii desfăşurate. de cele mai multe ori. Tehnologiile informaţionale influenţează atât operaţiunile interne din cadrul unei firme. Totuşi. chiar dacă investiţiile sunt mari. Analiza contextului strategic diferit al acestor mari firme poate conduce la opinii diferite privind infrastructura tehnologiilor informaţionale şi calitatea acestora. furnizorilor. avantajele potenţiale ce se pot obţine conduc la diferenţe enorme pe piaţă. o firmă puternic concentrată pe produse inovatoare. Aceste informaţii vor face posibil un mai bun management al clienţilor. Multe firme au realizat investiţii masive în tehnologiile informaţionale şi au devenit dependente de acestea. Procesele legate de tranzacţii şi interfaţă vor fi folosite pe teritoriul a mai multe ţări. De exemplu. asemenea investiţii în sisteme informaţionale există de câţiva ani buni. vânzările. să urmărim câteva exemple ale punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale de la firme din diverse domenii industriale: o firmă în curs de dezvoltare în domeniul băuturilor producţiei de bunuri.Numărul punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale variază în cadrul firmei.6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Tehnologiile informaţionale reprezintă elementul comun al dezvoltării şi al competiţiei între toate tipurile de afaceri. Informativ.. De exemplu. jocurile pe calculator se menţin în actualitate doar 3-6 luni. În majoritatea cazurilor. Reţeaua firmei trebuie să permită organizarea de videoconferinţe. Informaţiile sumare privind producţia. materiilor prime etc. unde banca are deschise filiale. în multe cazuri. cât şi produsele sau serviciile oferite de aceasta. Operaţiunile interne pot include procesarea tradiţională de date şi funcţiile de 174 . de la micii comercianţi la marile firme prestatoare de servicii.

Utilizarea tehnologiilor informaţionale ca metodă de obţinere a unor avantaje competitive se situa pe primul loc în anii ”90. pentru controlul traficului aerian etc. Sistemele informaţionale au devenit adevărate instrumente de luptă concurenţială în arsenalul firmei. La începutul anilor 50. operaţii extinse cu carduri de credit. nu numai prin înţelegerea dependenţei de aceasta. iar corelarea sistemelor informaţionale cu obiectivele firmei ocupa locul al doilea. Organizaţii precum American Express sau General Motors au fost impulsionate să-şi stabilească strategiile.comunicare. utilizează de multă vreme tehnologiile informaţionale. pentru antrenamente de zbor. pentru facturări. pentru programarea şi optimizarea rutelor. astfel. pe măsură ce noile produse şi noul mediu de afaceri creează noi oportunităţi. accentul se pune pe sistemele implementate. SRI International şi Merrill Lynch au dezvoltat împreună conceptul de “management al lichidităţilor”. accentul se pune mai degrabă pe “sistemele operaţionale”. au acaparat cea mai mare parte a activităţii de investiţii a clienţilor lor. Exemple privind aplicarea strategică a tehnologiilor informaţionale sunt prezentate în continuare: în anul 1977. pentru a dezvolta tehnologia informaţională. Astăzi. decât pe sisteme care se limitează la observarea şi măsurarea rezultatelor acestor tranzacţii. perioadă suficientă pentru ca Merrill Lynch să devină lider pe piaţă. funcţii ce includ acum roboţi telefonici. În al doilea rând. sistemele de aprindere la automobile sunt acum controlate de microcalculatoare. Le-au trebuit aproape 7 ani concurenţilor acestora pentru a oferi servicii asemănătoare. prin intermediul cărora se derulează efectiv tranzacţii economice. dar şi prin recunoaşterea ameninţărilor concurenţei şi a oportunităţilor pe care le oferă. transferuri electronice de fonduri. Liniile aeriene se bazează pe tehnologii informaţionale avansate necesare pentru rezervări. metoda de imprimare a cecurilor cu cerneală magnetică pentru recunoaşterea caracterelor a constituit un precursor al funcţiilor tehnologiei informaţionale electronice. Produsele şi serviciile oferite pot varia de la tehnologii informaţionale pentru echipamentele de producţie până la servicii software de bază. Interesul în planificarea strategică a utilizării tehnologiei informaţionale continuă să crească. sau ca pe o sursă de date pentru luarea deciziilor. în care calculatoarele devin o parte a produselor tradiţionale. operaţii de schimb valutar. 175 . De exemplu. Există anumite activităţi total dependente de sistemele informaţionale. De multă vreme. care presupune folosirea calculatorului şi a tehnologiilor comunicaţionale pentru a asigura noi categorii de servicii pentru investitori şi. de asemenea. Băncile. managerii privesc tehnologiile informaţionale ca pe un instrument contabil.

Aceste sisteme furnizează informaţii detaliate şi la timp despre produsele şi acţiunile ce contribuie cel mai mult la obţinerea profitului. pentru a dezvolta pe calculator noi configuraţii şi pentru a scurta perioada de testare a caracteristicilor de operare la numai câteva zile. a luat o decizie strategică de a investi într-un sistem de producere integrat. pentru a susţine un volum redus de producţie a maşinilor de lux. un lanţ de fast-food-uri din Statele Unite s-a numărat printre primele firme care au instalat un sistem de comunicaţie pentru a creşte abilitatea de aşi controla operaţiile desfăşurate pe o arie extinsă. Modelele grafice sunt utilizate de proiectanţii avioanelor. în anul 1983. producătorii din industria chimică şi farmaceutică folosesc tehnici de modelare pe calculator a noilor preparate chimice şi a medicamentelor. Campbell a adunat date despre eficienţa vânzărilor. cu o puternică activitate de marketing. producătorilor. De asemenea. cât dura cu modelele fizice.Conceptul tehnologiilor informaţionale privind inter-schimbul de date electronice a îmbunătăţit considerabil eficienţa metodei “just in time”. de pe fiecare piaţă locală. De exemplu.L. iar apoi alte firme din domeniu au aplicat această metodă. prin unirea furnizorilor. Sistemul include 176 . în loc de luni sau ani. a folosit sistemele informaţionale pentru a-şi perfecţiona analizele de marketing.C. Aceeaşi firmă a fost printre primele care au folosit calculatoare bazate pe sisteme expert pentru a stabili turele angajaţilor în regim part-time în aşa fel încât să se asigure o acoperire totală a programului de lucru. industria producătorilor de confecţii s-a orientat spre modele de calculatoare ce oferă sprijin pentru îmbunătăţirea vitezei cu care se modifică produsele. a fost în măsură să realizeze modele precise ale dinamicii pieţei. interschimburile de date electronice revoluţionează procesul distribuirii bunurilor către consumatori. pentru fiecare produs în parte. de fapt. aceşti producători se bazează pe controlul efectuat de calculatoare asupra aparaturii specifice. Toyota a fost în măsură să distribuie automobile cu accesoriile şi culorile preferate de clienţi după numai cinci zile de la preluarea comenzii. poate corela aceste modele cu acţiunile promoţionale corespunzătoare de pe pieţele locale specifice. firmele de cercetare pe baze ştiinţifice a pieţei folosesc în mod curent calculatoare. firma Soup Campbell. Astfel. având în vedere aspecte legate de dependenţa clienţilor de produsele proprii şi de cele ale concurenţei. În loc să abordeze vânzările la scară naţională. în anul 1992. Jaguar P. în contextul unor probleme economice şi al unor sisteme depăşite. în conformitate cu schimbările de stil sau cu preferinţele specifice ale comercianţilor. automobilelor şi navelor. mai mult. distribuitorilor şi comercianţilor.şi comunicaţiilor -pentru optimizarea vitezei cu care sunt distribuite mărfurile pe pieţele de desfacere. proiectate pentru producţii de volum mare. Firmele cele mai competitive utilizează pe scară largă sisteme de distribuire a produselor cu ajutorul calculatoarelor .

distribuirea “just in time” a componentelor de la furnizori şi un sistem închis ce permitea tuturor operaţiilor sale să retransmită informaţiile în cadrul procesului. soluţia o poate constitui o conştientizare crescută. sau 177 . are loc distribuirea fizică de bunuri către consumatori şi se înregistrează informaţii detaliate de marketing. Jaguar creditează acest sistem sprijinind poziţia sa competitivă şi succesul său financiar şi îmbunătăţind calitatea produselor. Sunt tot mai multe exemplele privind vânzarea cu amănuntul a unor produse şi servicii. de înregistrare a preferinţelor acestora. orice firmă îşi poate creşte avantajele prin aplicaţii adecvate ale produselor tehnologiilor informaţionale.6. din partea managementului a schimbărilor competitive ce pot fi aduse de obţinerea unui avantaj tehnologic. de adaptare sau de invenţie. dar majoritatea acestor firme trebuie să-şi creeze un fundament tehnologic de bază. să folosească un birou de serviciu sau să angajeze temporar un personal calificat. iar consumatorii sunt mult mai pretenţioşi. În trecut. a cărui utilizare este în continuă creştere. diferite privind piaţa. care nu recunoaşte valoarea competitivă a tehnologiilor informaţionale. De obicei. de transmitere a informaţiilor către producători etc. Pentru a achiziţiona resurse IT cu costuri minime. iar acum acestea. doar în câteva ţări existau familii în care ambii soţi lucrau. Totuşi. a) Firmele aflate în ipostaza de adoptare sunt doar utilizatori ai tehnologiilor informaţionale. Toate alternativele de afaceri pot include fuziunea cu un competitor.1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale Experienţa multor firme multinaţionale arată că. din punctul de vedere al utilizării competitive a tehnologiilor informaţionale. larg răspândite determină abordări noi. vinderea firmei unei firme avansate din punct de vedere tehnologic (sau uneia cu mari resurse financiare). obiectivul lor este de a supravieţui pe termen scurt. în economiile aflate în recesiune sau pot fi firme cu resurse de capital insuficiente. Competiţia online devine simbolul viitorului. Asemenea firme pot fi întâlnite în ramurile stagnante ale industriei. Toate aceste considerente şi evoluţii au determinat dezvoltarea modalităţilor de evaluare a preferinţelor consumatorilor şi de satisfacere imediată a nevoilor familiilor. consumatorii. Ei sunt simpli cumpărători şi nu experimentează decât aplicaţiile de rutină ale sistemelor achiziţionate. o firmă poate să achiziţioneze pachete de aplicaţii software. o organizaţie poate să ajungă într-o astfel de poziţie doar printr-un management deficitar. La acest nivel. Comerţul electronic. este o metodă tehnologică completă de prezentare a informaţiilor şi a produselor către clienţi. comportamentul cumpărătorilor care s-a modificat. În acelaşi timp. sau doar de a-i ajunge pe concurenţi. firmele se află în una din cele trei ipostaze fundamentale: de adoptare. 8. În astfel de cazuri.

dar mai avansată din punct de vedere al tehnologiilor informaţionale utilizate. Deşi investesc semnificativ în menţinerea şi dezvoltarea aplicaţiilor curente. Totuşi. Asemenea firme caută oportunităţi unice. b) Firmele aflate în ipostaza de adaptare sunt acelea care au făcut deja din tehnologiile informaţionale un element esenţial al activităţii lor de planificare. sau pentru a introduce noi concepte. ceea ce le permite obţinerea unui avantaj în care sincronizarea este decisivă.achiziţionarea unei firme mai mici. de software etc. se concentrează şi asupra adaptării unor tehnologii noi prin expansiune şi inovare. Managementul superior în cadrul unor astfel de firme recunoaşte valorile competitive ale tehnologiilor informaţionale şi se implică el însuşi în procesul de planificare. De obicei profitabile. Firmele aflate în această situaţie se găsesc pe pieţele în expansiune şi se confruntă cu o concurenţă puternică din partea firmelor cu schimbări dinamice ale produselor şi serviciilor. firmele utilizează ultimele tehnologii apărute. tehnologiile informaţionale la un nivel apropiat de cel al concurenţilor.). Aceste firme se întâlnesc în sectoare diverse ale industriei tehnologiilor informaţionale (producătorii de calculatoare. Firmele aflate în ipostaza de adaptare folosesc. aceste firme investesc în cercetarea aplicată pentru inovarea produselor sau proceselor tehnologice. Succesul lor provine din abilitatea de a depăşi competiţia şi de a câştiga avantaje semnificative sau din capacitatea de a crea noi pieţe. c) Firmele aflate în ipostaza de invenţie sunt creatoare de tehnologii. 178 . cu o putere financiară competiţională. Formal şi informal. Este necesară abilitatea de a interpreta cerinţele pieţei şi de a aduce produsele şi/sau serviciile pe piaţă în timp util şi la costuri competitive. adesea păstrând consultanţii externi pentru a asigura o părere obiectivă asupra poziţiei lor. Aceste firme au relaţii apropiate cu producătorii. Ele nu se tem să se abată de la practicile curente sau să urmărească o transformare fundamentală a produselor sau proceselor tehnologice. Asemenea firme sunt lideri agresivi în ramuri dinamice. strategiile lor includ încurajarea managementului în sensul utilizării noilor tehnologii. Pe lângă cheltuielile cu cercetarea. Ele au pregătirea. care presupun îndepărtarea semnificativă de la practicile curente sau folosirea tehnologiilor informaţionale de ultimă oră. aceste firme caută achiziţii care să le aducă noi pieţe de desfacere. Firmele îşi menţin avantajele prin intermediul cercetării şi dezvoltării prin participarea la descoperirea şi utilizarea de instrumente. capacitatea şi fondurile necesare pentru a dezvolta proiecte proprii. în general. Frecvent. care experimentează produse volatile. tehnici şi produse ale tehnologiilor informaţionale avansate. al creării unor firme secundare care să se ocupe de produsele şi serviciile noi şi în sensul asocierii cu liderii în tehnologii pentru dezvoltarea noilor produse. a fi inventiv sau inovator nu este suficient.

b) evaluarea poziţiei firmei privind tehnologiile informaţionale curente. Majoritatea firmelor experimentează unul sau mai mulţi paşi enumeraţi anterior. firma trebuie să repete aceste două etape în mod continuu.6. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţional pentru a obţine avantaje competiţionale. după cum urmează: 1. c) înţelegerea modurilor în care tehnologiile informaţionale pot fa aplicate la realizarea sau îmbunătăţirea strategiei de afaceri a firmei. d) estimarea factorilor de mediu ce reflectă schimbările în structura industriei. preferinţele consumatorilor. Etapa de evaluare constă în: a) evaluarea poziţiei adoptată şi a metodei folosite de concurenţi. pentru a obţine avantaje competitive. de adoptare. 8. Pentru o utilizare cu succes a tehnologiilor informaţionale în vedere obţinerii de avantaje competitive. căutând să dezvolte resursele. Etapa planificării/dezvoltării/implementării presupune: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. Obiectivul este de a efectua aplicaţiile conform cu nevoile firmei. O strategie de succes privind tehnologiile este integrată în strategia globală de afaceri a firmei. de adaptare şi de invenţie. După cum se va arăta în continuare. Evaluarea obiectivă a poziţiei firmei vis-a-vis de concurenţă. e) Instalarea de aplicaţii strategice sau introducerea produselor p piaţă. de asemenea. dezvoltarea utilizarea tehnologiilor şi condiţiile economice globale. dar cu diferenţe considerabile în modul de aplicare. Investirea eficientă resurselor firmei este necesară pentru obţinerea unei poziţii mai avantajoase. în acord cu liniile de produse şi corespunzător aplicaţiilor tehnologiei informaţionale în aceste domenii. să fie pregătiţi să-şi definească beneficiile aşteptate din investiţi şi să se asigure că acestea vor fi într-adevăr obţinute. a abilităţii sale de a utiliza tehnologiile informaţionale reprezintă chei pentru a face faţă pericolelor ce pot apărea din partea concurenţilor. 179 .2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale Firmele îşi pot maximiza beneficiile obţinute din tehnologiile informaţionale parcurgând două etape de dezvoltare a tehnologiilor. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare.O firmă individuală se poate încadra în oricare dintre cele trei ipostaze. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţiile în domeniu. Fiecare pas al etapelor de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale asigură o capacitate vitală de a lua deciziile de management şi o utilizare perfecţionată a tehnologiilor. 2. investitorii trebuie. d) elaborarea detaliilor planificării şi implementării.

a) Evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. Produsele sau serviciile noi pot fi analizate pentru a se identifica eventualele tehnologii nou introduse. analiza 180 . Noii angajaţi pot fi chestionaţi la angajarea într-o firmă. ei pot să înţeleagă. Mai întâi este necesară înţelegerea domeniului în care firma îşi desfăşoară activitatea şi a mediului competitiv al acestui domeniu. Pe scurt. trebuie parcurşi următorii paşi care concură la realizarea strategiei de dezvoltare şi implementare a tehnologiilor: a) evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. Ameninţările concurenţei asupra produselor şi serviciilor firmei. o analiză a acestor pericole este o bună cale de a atrage atenţia conducerii asupra rezultatelor şi nevoilor. corelate cu tehnologiile informaţionale. astfel încât să nu fie nevoie de un spionaj în acest sens. Astfel. pot proveni din câteva surse primare şi secundare. 1 Paşii etapei de evaluare Pentru a obţine avantaje pe piaţă prin alicarea tehnologiilor informaţionale. sau pentru a detecta utilizări noi ale tehnologiilor deja existente.3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive Indiferent dacă managerii de la nivelele ierarhice superioare înţeleg sau nu tehnologiile informaţionale. identificarea puterii tehnice şi financiare şi a abilităţii principalilor concurenţi de a investi în tehnologii informaţionale. iar studierea acestora poate dezvălui modul în care sunt utilizate noile tehnologii. c) înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. Articolele de specialitate din domeniul comercial descriu utilizarea inovativă a tehnologiilor informaţionale de către anumite firme. Din acest motiv. producătorii şi distribuitorii află rapid despre noile aplicaţii.8. sunt necesare: identificarea şi descrierea punctelor slabe sau tari ale produselor sau serviciilor principalilor concurenţi. Pot fi adunate suficiente date publice despre poziţia concurenţilor. identificarea şi caracterizarea aplicaţiilor majore ale tehnologiilor informaţionale. aspectele economice ale domeniului lor de activitate şi eventualele pericole din partea concurenţei. Este posibil să se afle despre utilizarea tehnologiilor informaţionale de către concurenţi prin observări externe.6. Aceste informaţii trebuie actualizate cel puţin o dată pe an şi aduse la cunoştinţa conducerii. Clienţii. b) evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. în general. pentru a asigura acesteia suportul necesar procesului de luare a deciziilor. d) evaluarea factorilor de influenţă.

acestor surse poate asigura o înţelegere solidă a modurilor în care concurenţa utilizează tehnologiile informaţionale. Principalele sarcini sunt: analiza tehnologiilor informaţionale existente care pot fi utilizate pentru obţinerea unui avantaj competitiv în prezent. La fel de importantă este şi obţinerea unei perspective clare asupra produselor şi serviciilor firmei şi asupra evoluţiilor majore de pe piaţă. c) Înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. hardware-ul calculatoarelor. Evaluarea poziţiei faţă de tehnologiile informaţionale necesită un punct de vedere obiectiv privind utilizarea de către firmă a acestor tehnologii şi capacitatea firmei de a devansa competiţia. precum şi instrumentele tehnologiilor informaţionale. analiza unor modificări anticipate în tehnologiile informaţionale sau a unor noi dezvoltări ale acestora. Evaluarea trebuie să depăşească eventualele atitudini defensive ale departamentelor din cadrul firmei. Din acest motiv. responsabile de dezvoltarea aplicaţiilor din domeniul tehnologiei informaţionale. Acest pas necesită cunoaşterea activităţilor desfăşurate de firmă. care vor fi folosite. vârsta aplicaţiei software şi mentenanţa şi flexibilitatea acesteia. evaluarea ar trebui să fie responsabilitatea fie a unui grup independent din cadrul firmei. evaluatorii trebuie să schematizeze proiectul de implementare a tehnologiilor sau produselor informaţionale. Acest proiect de implementare a tehnologiilor trebuie să includă funcţiile aplicaţiei. evaluatorii trebuie să creeze o imagine a poziţiei firmei faţă de tehnologiile informaţionale şi să realizeze o comparaţie estimativă a acestei poziţii faţă de cea a concurenţilor. a specificului de activitate etc. a produselor. fie a unui consultant cu o bună pregătire în domeniu. Trebuie evaluate cunoştinţele personalului privind funcţiile fiecărei aplicaţii. generate de cererea de pe piaţă sau de dezvoltarea tehnologiilor. evaluatorii trebuie să determine aptitudinile şi experienţa programatorilor şi metodele şi instrumentele folosite pentru proiectarea şi implementarea aplicaţiilor. performanţele sale în satisfacerea nevoilor existente sau potenţiale. 181 . personalul şi alte resurse utilizate în cadrul acestei aplicaţii. În final. pentru a putea determina aptitudinile programatorilor de a realiza proiecte de management şi capacitatea acestora de a înţelege nevoile utilizatorilor. telecomunicaţiile. serviciilor. b) Evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. identificarea potenţialelor aplicaţii ale tehnologiilor curente sau viitoare şi modul în care aceste aplicaţii pot afecta concurenţa. Apoi. Evaluatorii trebuie să fie la curent cu proiectele de dezvoltare. nivelul tehnologiei. care pot fi utilizate pentru obţinerea de avantaje competitive peste trei sau cinci ani. evidenţiind problemele care pot afecta capacitatea aplicaţiei de a-şi îndeplini obiectivele. Mai întâi. identificarea potenţialelor schimbări în aplicaţiile curente.

perioadă suficientă pentru a dezvolta aplicaţiile. Estimarea schimbărilor de tehnologie se va face atât pe termen scurt. Elementele principale de analizat aici sunt: tehnologia. cât şi pe termen lung. produselor substituente şi noile apariţii pentru a evalua impactul lor asupra lanţului valoric şi asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor. e) testarea pieţei.Pentru firmele ce nu sunt implicate în afaceri cu calculatoare sau telecomunicaţii. Porter din anul 1985. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. datorită faptului că ciclul de producţie în aceste domenii se întinde pe o perioadă mult mai lungă. Producătorii şi vânzătorii de calculatoare şi telecomunicaţii au nevoie chiar de mai mulţi ani pentru a face estimări. a) Identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. Acest pas constă în sintetizarea rezultatelor din etapa de evaluare. Asemenea factori extern pot influenţa abilitatea organizaţiilor de a finaliza planurile de investiţii sau necesitatea de a investi într-un mediu concurenţial în schimbare. g) reluarea periodică acestor paşi de la a) la g). producătorilor. efectele economiei globale asupra balanţei comerciale. Eventualele utilizări de tehnologii informaţionale pot fi estimate pentru treicinci ani. aceste sarcini necesită asistenţa unor analişti şi ingineri specializaţi în sisteme informaţionale. asupra investiţiilor etc. iar dacă firma are mai mult 182 . De aceea. Alte elemente importante pentru urmărirea mediului extern sunt climatul legislativ şi politic. şedinţele informative trebuie să aibă loc periodic pentru a se putea lua rapid decizii când apar opţiuni noi. d) elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. Utilizând aceste rezultate. d) Evaluarea factorilor de influenţă. Această investigaţie trebuie corelată direct cu obiectivele activităţii desfăşurate. firma poate identifica domeniile în care folosirea îmbunătăţită a tehnologiilor informaţionale conduce la cele mai bune rezultate. care examinează modificările în rândul cumpărătorilor. 2 Paşii etapei de planificare/dezvoltare/implementare Această etapă de planificare/dezvoltare/implementare presupune parcurgerea următorilor paşi: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. care sunt capabili să conceapă noi utilizări pentru tehnologiile informaţionale. Mediul de operare prezintă o serie de pericole şi oportunităţi. structura domeniului şi factorii externi economici şi politici. Managementul are nevoie de această capacitate pentru a evalua alternativele de investiţii. furnizorilor. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. Firmele implicate în activităţi privind tehnologiile informaţionale vor avea nevoie de serviciile unor cercetători ştiinţifici şi specialişti de marketing. Schimbările în structura industriei pot fi analizate conform modelului lui Michael E.

în primul rând. Ameninţările importante din partea altor surse trebuie tratate într-o manieră similară.decât un domeniu de activitate.aflate în postura de adaptare. În cele din urmă. securitatea împotriva pericolelor din partea concurenţei. trebuie identificate îmbunătăţirile infrastructurii necesare pentru a înlătura pericolele sau pentru a profita de oportunităţi apărute. trebuie identificate noile oportunităţi şi eventualele căi de diversificare. de asemenea. Pericolele ar trebui estimate în funcţie de probabilitatea lor de producere şi de impactul potenţial asupra situaţiei financiare a firmei sau asupra poziţiei acesteia pe piaţă. cota de piaţă. Anumite elemente necesită cercetare. pentru produse şi servicii. Apoi. Pe baza priorităţilor şi a nivelului fondurilor stabilite iniţial. Exemple în acest sens sunt indicatorii specifici cantitativi sau calitativi privind economiile. trebuie specificat criteriul de măsurare a performanţelor. de adoptare sau de inventator necesită niveluri diferite de analiză. Cunoaşterea pericolelor şi oportunităţilor trebuie folosită. cash flow-ul. Urmează stabilirea unei liste finale a elementelor necesare pentru dezvoltarea şi implementarea tehnologiei informaţionale. Fiecare tip de firmă. b) Dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. sau care dezvolte tehnologii specifice produselor sau serviciilor. trebuie detaliată abilitatea firmei de a face faţă concurenţei. la identificarea acelor domenii care necesită o atenţie sporită. trebuie identificate şi analizate noile utilizări ale tehnologiilor informaţionale avansate. sau linie producţie . intrările pe piaţă. investiţiile ce trebuie realizate şi impactul asupra produselor existente. poate fi creat un plan care îmbunătăţească infrastructura tehnologiilor informaţionale. În sfârşit. oportunităţile care trebuie evaluate având în vedere profitul estimat. să stabilească priorităţile şi să aloce fonduri pentru tehno1ogii informaţionale mai avansate şi pentru dezvoltarea de aplicaţii într-un context economic marcat de constrângeri şi perspective. Trebuie descrise modalităţile prin care competitorii folosesc la maxim tehnologiile informaţionale în aceste domenii şi. c) Dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. Ca pas final al acestui proces. sau chiar o analiză înainte ca implementarea finală să fie aprobată. De asemenea. profiturile. Un plan general de implementare trebuie să determine atingerea obiectivelor 183 . Această îmbunătăţire sau dezvoltare poate fi făcută prin achiziţionarea de hardware şi instrumente software. ar trebui estimate şi comparate costurile şi beneficiile probabile aferente fiecărui pericol. altele pot fi supuse direct implementării. informaţiile trebuie separate şi trebuie efectuată o analiză pentru fiecare domeniu principal de activitate. Aceste opţiuni trebuie evaluate din punctul de vedere al strategiei întregii firme. dezvoltare iniţială. Managementul firmei trebuie să revizuiască rezultatele investigaţiilor. sau prin dezvoltare internă.

metodele şi instrumentele de dezvoltare a aplicaţiilor. departamentele din cadrul unei firme au interese şi funcţii diferite în procesul de implementare. Prin creşterea abilităţilor sale de a utiliza tehnologiile informaţionale firma acoperă o multitudine de obiective. Dacă aplicaţia este internă. Trebuie specificate obiectivele. software-ul disponibil pentru suportul aplicaţiilor. Evaluarea rezultatelor obţinute ca urmare a 184 . pentru a se ajunge la rezultatele dorite. fiecare cu misiuni şi obiective diferite. câteva firme importante aplică şi unele dintre conceptele prezentate. sau să coreleze tehnologia de investiţii cu rezultatele obţinute. strategia. câteva încearcă să aplice o anumită strategie. Firma contează pe programele sale strategice multianuale pentru a obţine profituri însemnate din investiţiile în tehnologii informaţionale. f) Evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. Totuşi. punctele critice. iar efortul total poate avea şi anumite deficienţe. calculatoarele şi mijloacele de telecomunicaţii. tactice şi strategice. e) Testarea pieţei poate fi în atenţia conducerii firmei dacă se doreşte dezvoltarea produselor. Adesea. Eforturile de dezvoltare în cadrul unei firme extinse pot fi împărţite între câteva departamente de bază. în caz contrar se menţine legătura cu furnizorul de tehnologie informaţională o perioadă îndelungată de timp. resursele necesare. este necesară modificarea sistemelor informatice de dezvoltare a infrastructurii. Problemele neidentificate sau necorectate în cadrul procesului de testare vor apărea de această dată. d) Elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. interpretările. migrarea către noile aplicaţii poate dura câteva luni. Dacă dezvoltarea a rezultat dintr-o aplicaţie internă a sistemului informaţional. Acest lucru necesită mulţi ani de eforturi. pentru acomodarea noilor tehnologii şi pentru obţinerea rezultatelor dorite. implicarea resurselor non-tehnice. Decizia de implementare a proiectelor care vor conduce firma sau unele departamente ale acesteia la niveluri tehnologice mai înalte trebuie să vizeze: resursele de personal şi aptitudinile acestuia. Investiţiile în tehnologii informaţionale cuprind următoarele categorii: de bază. structura organizatorică necesară pentru a susţine îmbunătăţirile. înainte ca implementarea să fie permisă. metodele şi instrumentele de planificare a controlului. După alocarea fondurilor se poate trece la îmbunătăţirea infrastructurii tehnologiilor informaţionale şi la planificarea detaliată a aplicaţiilor. rezultatele aşteptate. În asemenea cazuri.firmei în domeniul tehnologiilor informaţionale. din mai multe puncte de vedere. În timp ce multe firme trec prin toate etapele fundamentale ale planificării. resursele managementului proiectat. o operaţie pilot este adesea folosită pentru a determina dacă aplicaţia satisface nevoile utilizatorilor.

se evidenţiază doar ceea ce există. Dacă s-a realizat şi o modificare a profilului activităţii. astăzi încearcă să scape de părţile care nu sunt suficient de valoroase şi achiziţionează în schimb componente de producţie. Astfel de firme se numesc “firme modulare” şi se caracterizează prin investiţii minime în aparatură şi dispozitive.7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Una dintre problemele cele mai atent studiate este tendinţa de a reflecta sistemul informaţional printr-o analiză din interiorul acestuia. ceea ce reprezintă un alt element de importanţă pentru firmă. în trecut.acestei aplicaţii nu este posibilă decât după trei sau poate şase luni. “Criteriul succesului” trebuie identificat în momentul în care proiectul este aprobat şi trebuie aplicat utilizând una dintre numeroasele metodologii existente pentru evaluarea beneficiilor obţinute prin implementarea tehnologiei. 8. în loc să se evidenţieze şi influenţele externe care schimbă atât managementul firmei cât şi pe cel al sistemului informaţional. Este la fel de important ca estimările competitive să fie continuate şi îmbunătăţite. Firmele trebuie să actualizeze permanent estimările asupra rezultatelor obţinute ca urmare a investiţiilor în tehnologii. prin cumpărarea şi asamblarea componentelor în 185 . Dacă dezvoltarea a avut ca rezultat un serviciu sau produs nou sau îmbunătăţit. testul de piaţă poate precede apariţia pe piaţă a produsului sau serviciului respectiv. integrarea se făcea pe verticală. g) Reluarea periodică a acestor paşi sau cicluri este necesară pentru a păstra o poziţie competitivă. Structurile firmelor se schimbă. Astfel. O parte din aceşti factori externi pot avea influenţe importante. O evaluare finală nu este posibilă decât după câteva luni de la lansarea pe piaţă. astfel ca informaţiile să fie folosite pentru îmbunătăţirea metodologiei de planificare. Multe firme în care. Rezultatele investigaţiilor şi fazelor planificării descrise anterior reprezintă un plan strategic pentru utilizarea competitivă a tehnologiilor informaţionale la un moment dat. O estimare iniţială a succesului sau a eşecului produsului sau serviciului nou poate determina schimbări în structura bunului sau serviciului sau chiar retragerea acestuia de pe piaţă. pe măsură ce firmele îşi reîndreaptă atenţia asupra activităţilor de bază. Evenimentele externe pot necesita schimbări în tactică sau în produse. este necesară o perioadă şi mai mare de timp.

Firmele din toate domeniile măresc gradul de utilizare a furnizorilor externi de componente de producţie. pe măsură ce consumatorii şi furnizorii devin participanţi importanţi în luarea deciziilor privind serviciile şi produsele oferite de firmă. în care cunoştinţele în domeniul calculatoarelor sunt din ce în ce 186 . cât şi vechile firme care s-au restructurat. prin furnizarea la timp a materialelor. Compania virtuală este descrisă ca o firmă care-şi extinde influenţa ascendent prin furnizori şi descendent prin canale de distribuţie până la utilizatorul final sau până la consumator. Aceste noi abordări ale arhitecturii afacerii apar din nevoia de a vedea firma şi unităţile de afaceri ca pe nişte “întreprinderi extinse care includ atât furnizorii. Astfel. pentru a putea programa livrările. care se reflectă în activităţile desfăşurate şi în sistemele informaţionale utilizate. la buna desfăşurare a procesului de vânzare. asupra cercetării-dezvoltării şi asupra marketingului. Întreprinderile extinse sunt o realitate începând cu anii ‘90. s-a intrat într-o eră a colaborării. pentru a putea contribui. cât şi clienţii ca parte a activităţii firmei. chiar şi o meserie poate deveni adesea “meserie virtuală”. din punct de vedere al competiţiei şi al achiziţiei. Alt nume dat acestei abordări economice este cel de “firmă virtuală”. Metoda de management Just In Time (JIT) presupune ca furnizorii să aibă acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor. ne confruntăm şi cu schimbări majore ale modului în care oamenii lucrează şi trăiesc folosind calculatoarele şi comunicaţiile. Atributele unei firme virtuale sunt: cea mai avantajoasă dintre toate. Computere omniprezente înseamnă mai mult decât aşteptările ca sistemele de calcul să susţină toate funcţiunile economice şi că toate computerele portabile şi comunicaţiile să susţină aplicaţiile economice. ceea ce presupune existenţa unor relaţii bazate pe încredere. În categoria acestor firme intră atât noile firme care s-au format pe baza acestor principii.). alianţe în schimbare. clienţii şi chiar cu concurenţii de peste graniţă. firmele tradiţionale devenind învechite. sociale şi recreative. legături electronice strânse cu partenerii de afaceri (furnizori. Furnizorii supermaketurilor şi ai magazinelor de vânzare cu amănuntul au acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor şi al vânzărilor realizate de clienţii lor. Începând cu această perioadă.aşa fel încât resursele să se concentreze asupra proiectării produselor. parteneriate oportune. cooperarea cu furnizorii. De asemenea. Având în vedere rapiditatea ritmului de dezvoltare a serviciilor şi a produselor. Înseamnă că o societate. interdependenţe cu colaboratorii şi partenerii. distribuitori etc. angajaţii devin indispensabili în mecanismul funcţionării firmei. Această eră a fost numită şi „era computerelor omniprezente”.

pentru a fi cu adevărat eficientă. d) o nouă dezvoltare a serviciilor. 1 Obiectele reprezintă unităţi discrete ale sistemelor informaţionale care conţin proceduri şi date şi care pot fi refolosite în mai multe aplicaţii. Din tehnici precum managementul calităţii şi managementul securităţii informaţiilor s-a tras concluzia că responsabilitatea nu poate fi alocată fără autoritatea dată de proprietate. în crearea unui sistem care nu era bine optimizat pentru a răspunde tuturor cerinţelor utilizatorilor din diferite unităţi de afaceri. în acelaşi timp. Aplicaţiile aveau atât de mulţi proprietari (organizaţii separate în cadrul aceleiaşi firme). De asemenea. c) creşterea surselor externe de informaţii. încât funcţionarea sistemului informaţional. Totuşi. Reacţii faţă de factorii care conturează noul model. apartenenţa era incertă. b) apariţia serviciilor publice de informaţii. astfel încât avantajul competitiv al eventualelor aplicaţii ale tehnologiei informaţionale să poată influenţa strategia unităţii de afaceri. De asemenea. Reacţiile la elementele deja descrise au condus la conturarea unui nou model de sistem informaţional. a fost de multe ori lăsată în grija utilizatorilor. Rezultatul s-a concretizat într-un răspuns slab la necesităţile individuale ale utilizatorilor şi. este faptul că strategia sistemului informaţional trebuie să urmeze aceeaşi linie cu strategia firmei. încât nici o entitate nu putea să-şi declare proprietatea. din reproiectarea proceselor de producţie. Ca rezultat. care cuprinde următoarele elemente: a) schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. când aplicaţiile integrate au fost realizate pentru a cuprinde întreaga firmă cu o singură unitate de sistem.mai extinse. s-a observat că toate firmele trebuie să abandoneze modelul vechii structuri ierarhice a organizaţiei şi să adopte modelul organizării pe produs. apartenenţa şi responsabilitatea care derivă din aceasta a devenit atât de difuză. 187 . Ceea ce trebuie înţeles.. deseori utilizând obiecte1 realizate de specialiştii în domeniul tehnologiei informaţionale. Administratorii sistemului informaţional trebuie să devină parte integrantă a echipei manageriale. se poate aştepta de la computere să execute comenzile cerute în modul dorit de aceasta. În trecut. a) Schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. nu este suficientă doar această “potrivire”. în special întreţinerea acestuia. înseamnă că utilizatorii vor dori să creeze sau să proceseze propriile aplicaţii. care optimizează procesele de producţie. strategia sistemului informaţional trebuie să se potrivească cu strategia unităţilor de afaceri. Este din ce în ce mai clar că. e) schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional.

dificultatea reducerii personalului (datorată legilor de protecţie socială). combinată cu variaţia cerinţelor de dezvoltare ale sistemelor de prelucrare. Rezultatul tendinţei de creştere a utilizării serviciilor comune constă în faptul că din ce în ce mai multe firme sau unităţi de afaceri vor căuta să opereze cu un număr redus de personal angajat cu carte de muncă pentru dezvoltarea sistemelor şi că adesea se poate întâmpla ca acestea să nu dispună de mainframe-uri sau de aplicaţii proprii. Sursele externe de informaţii pot fi definite ca incluzând consultanţă. fie diminuarea costurilor depăşeşte avantajele competitive ale operaţiunilor realizate în cadrul firmei. costul dezvoltării independente a productivităţii este mare pentru o singură firmă. Mai multe firme au adoptat conceptul de “servicii de calcul”. lipsa acută de personal specializat şi foarte bine pregătit. administrarea reţelelor cu arie largă de răspândire şi alte astfel de facilităţi. apartenenţa trebuie să se regăsească într-o entitate comună. serviciile informaţionale pentru a rula aplicaţii pentru care nu au suficientă capacitate locală. de asemenea. e) Schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. Această entitate poate fi reprezentată de “sisteme informaţionale comune” sau „telecomunicaţii comune”.b) Apariţia serviciilor publice de informaţii. care pot fi clasificate ca “utilităţi” în acelaşi sens în care telefonul este o utilitate. cum ar fi poşta electronică. dezvoltare de aplicaţii. În cazul câtorva dintre aceste aplicaţii. conform căruia un echipament de calcul satisface diversele nevoi de informatizare ale departamentelor unei firme în plus faţă de aplicaţiile comune prezentate anterior. c) Creşterea surselor externe de informaţii. Serviciile comune şi utilizarea serviciilor specializate este atractivă pentru că: se oferă posibilitatea de a furniza servicii cu costuri substanţial mai mici decât dacă ar fi utilizate resurse interne. În majoritatea ţărilor europene. utilizarea consilierilor. d) O nouă dezvoltare a serviciilor . stimulează. întreţinerea şi actualizarea aplicaţiilor. operaţiuni computerizate. fie serviciile sunt în domenii necompetitive. încurajează utilizarea substanţială a consilierilor şi a specialiştilor în dezvoltarea/implernentarea de sisteme cu contract de colaborare. transfer al datelor în reţea şi administrarea reţelelor de comunicaţii prin voce (voice communication network) etc. accesul la reţeaua internă. Unele resurse sau aplicaţii depăşesc unităţile de afaceri sau procesele de producţie. distribuţia extinsă a accesului la informaţii este necesară pentru succesul activităţii participanţilor şi este dificil sau imposibil de realizat de unul singur. Departamentele folosesc. Administratorii reţelelor informaţionale din marile 188 . în condiţiile în care cererea scade. de asemenea. În multe alte ţări. Utilizarea surselor externe de informaţii determină o tendinţă de creştere a utilizării serviciilor comune.

firme sunt obişnuiţi să coordoneze planificarea tactică şi strategică a sistemului informaţional. va exista tendinţa de a dezvolta birocraţie a sistemului informaţional. a fost adoptat acelaşi model de conducere. însă la nivelul unităţii de afaceri. Un astfel de control nu va determina creşterea valorii sistemului informaţional şi nici nu va justifica realizarea unui sistem informaţional mai performant. dacă dispunerea strategică a sistemului informaţional variază în funcţie de necesităţi. fie tendinţa sistemului informaţional de a copia modelul de organizare al firmei părinte. g) securitatea informaţiilor. un control strict al costurilor poate fi un factor negativ pentru succesul afacerii. al dezvoltării aplicaţiilor şi al nivelului resurselor disponibile utilizatorilor. Planificarea şi controlul resurselor informaţionale trebuie realizate de persoane care sunt direct responsabile de profitabilitatea utilizării lor. Când costurile sistemelor informaţionale devin părţi controlabile direct la nivelul fiecărei unităţi de afaceri. ele vor varia proporţional cu veniturile. sistemul informaţional trebuie să le urmeze. Pe măsură ce aceste modele de organizare se schimbă. Controlul total al costurilor sistemelor informaţionale rămâne în continuare o preocupare. f) comunicaţiile. accentul punându-se pe planificarea detaliată şi pe alocarea de resurse.8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Ca urmare a descentralizării firmelor şi a dezvoltării unităţilor de producţie. Pentru aceasta trebuie regândite: a) dezvoltarea sistemelor. De fapt. h) standardele şi 189 . acest model reflectă fie o mentalitate de “mainframe”. organizarea şi coordonarea sistemului informaţional trebuie la rândul lor schimbate. dacă nu pot fi corelate costurile sistemelor informaţionale cu profitabilitatea. c) managementul informaţional. pe acoperirea costurilor de la utilizatori şi pe detalierea justificărilor pentru modificarea aplicaţiilor. Totuşi. Atâta timp cât sistemul informaţional este văzut de manageri doar ca un cost de afaceri. e) suportul tehnic. sau pentru schimbarea acestora. realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi controlul utilizării tehnologiei. 8. simplul control al costurilor nu este semnificativ. b) operaţiunile computerizate. d) suportul informaţional. Odată cu descentralizarea unităţilor de afaceri. însă.

care dispun de mainframe-uri mari. ataşamentul acestor unităţi faţă de organizaţia mamă. coordonare şi suport tehnic comune. Se preconizează că dezvoltarea viitoare a sistemelor va fi descentralizată şi transferată în sarcina unităţilor de afaceri. de multe ori. sau necesităţi care vor apărea prin implementarea noului model de management al sistemului informaţional.care sunt în realitate părţi ale aceluiaşi fenomen de restrângere. a acumulării de noi cunoştinţe de specialitate. Analiştii şi programatorii se familiarizează cu personalul. b) Operaţiunile computerizate. Din nevoia firmelor de a transfera informaţiile importante între manageri şi specialişti interesaţi. reproiectarea aplicaţiilor existente şi dezvoltarea de software se îndreaptă spre medii client-server. au apărut un nou concept şi o nouă funcţie: director al managementului informaţional. a fost încercată la un moment dat de o firmă sau alta. managementul informaţional. Nevoile utilizatorilor de a avea acces la informaţii vor conduce la crearea de noi funcţiuni şi la introducerea de noi specialişti care să sprijine procesele informaţionale din cadrul firmelor.. Aproape fiecare opţiune organizaţională. cei care lucrează cu tehnologie au dificultăţi în accesarea informaţiilor. a creării cadrului necesar personalului angajat de a-şi realiza o carieră pe termen lung. fără îndoială.către sistemele distribuite client-server şt către consolidarea centrelor de date . Raţiunea pentru consolidarea centrelor de date. La baza acestei funcţii stau următoarele aspecte: pentru firmele puternic tehnologizate. Aceste schimbări privesc managementul tehnologic.i) planificarea strategică. Fiecare dintre aceste dezavantaje pot fi atenuate prin planificare. managementul calităţii. a menţinerii standardelor cu cele de la nivelul firmei. reducând astfel eforturile suplimentare datorate multiplelor centre de date c) Managementul informaţional. analiza descentralizată şi programarea centralizată. Se observă manifestarea a două tendinţe aparent contradictorii . multe oportunităţi de consolidare a centrelor de date există. necunoscând toate metodele sau toate sursele de obţinere a informaţiilor. În realitate. 190 . Avantajul cel mai important ai dezvoltării descentralizate a sistemelor este. fiecare dintre aceste opţiuni având avantaje şi dezavantaje care au fost explorate în literatură. constă în reducerea costurilor şi creşterea eficienţei. Mai mult. analiza şi programarea descentralizată etc. deoarece activităţile care implică noi aplicaţii. creşterea fluxurilor de informaţii interne şi externe este prea mare pentru utilizatorii individuali. managementul sistemului informaţional va trebui să aibă în vedere necesităţi ignorate timp îndelungat. a) Dezvoltarea sistemelor. Dezavantajele cele mai importante constau în dificultatea introducerii de noi tehnologii şi metode. problemele şi cerinţele utilizatorilor. cum ar fi analiza şi programarea centralizată.

Realizarea acestui lucru are două mari avantaje pentru sistemele informaţionale: creşte satisfacţia utilizatorilor. indexarea şi stocarea informaţiilor. În noua organizare. Suportul tehnic utilizat în viitor într-un mediu larg. astfel: La nivel de unităţi de afaceri. Suportul tehnic poate. pentru că sistemul informaţional devine mult mai folositor. Suportul tehnic are rol de interpretor între vânzătorii de echipament şi/sau de soft şi utilizatorii acestora. pe măsură ce învaţă mai multe despre capacităţile şi constrângerile sistemului informaţional. de divizii sau de întreprinderi: furnizarea suportului tehnic care să depăşească cunoştinţele tehnice ale utilizatorilor. iar acum încearcă să-şi asiste utilizatorii prin furnizarea unor servicii hot-line. identificarea surselor interne şi externe de informaţii şi luarea măsurilor necesare accesării informaţiilor. ei devin utilizatori mult mai bine pregătiţi ai serviciilor oferite de sistemul informaţional. e) Suportul tehnic. Astfel. clasificarea. îmbunătăţirea standardelor. pentru a se asigura utilizarea de versiuni compatibile în toată firma. rolul suportului tehnic se schimbă dramatic. indexare şi stocarea informaţiilor.Această funcţie trebuie înfiinţată la nivelul grupurilor funcţionale sau al proceselor care necesită accesul şi stocarea de informaţii. utilizatorii devin mult mai capabili să definească cerinţele sistemului. Printre atribuţii se numără: definirea pentru furnizorii de sistem informaţional a cerinţelor de regăsire şi stocare a informaţiilor venite din partea clienţilor. datorită noilor responsabilităţi. Multe organizaţii cu sisteme organizaţionale centralizate au realizat deja importanţa utilizării unui suport informaţional propriu. instruirea şi consilierea analiştilor de sistem. evaluarea noi lor tehnologii sau produse. Noile responsabilităţi pot include coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale în reţeaua existentă în firmă. nevoii de distribuţie a unor activităţi şi centralizării altora. stabilirea standardelor şi a procedurilor pentru clasificarea. complex şi eterogen poate fi organizat şi regăsit în diferite locuri. 191 . d) Suportul informaţional oferit utilizatorilor. instalarea de noi echipamente şi reconfigurarea echipamentelor. rezolvarea problemelor datorate căderilor de sistem. care să-i ajute pe utilizatori să devină mult mai eficienţi. să asigure sprijinul şi pregătirea utilizatorilor din diferite departamente. de asemenea. consilierea tehnică a conducerii. înfiinţarea unui ”serviciu de urgenţă” prin care clienţii să semnaleze apariţia unor probleme de ordin tehnic. Suportul tehnic presupune de obicei instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme.

managerii vor trebui să evalueze furnizorii. să stabilească criteriile de evaluare a performanţelor şi să monitorizeze performanţele furnizorilor. creşterea utilizării video-conferinţelor. rezolvarea problemelor create de căderea aplicaţiilor software. Cererea privind posibilităţi suplimentare de comunicare este determinată de câteva tendinţe şi aşteptări. funcţiunile managementului şi performanţele personalului angajat variază. al reţelelor de telecomunicaţii şi al administratorilor reţelelor de telecomunicaţii este foarte mic. să încheie contracte. 192 . este absolut obligatorie centralizarea acestor funcţii. Folosind sursele externe. în evaluarea şi selectarea echipamentelor şi a instrumentelor ş. printre care se numără: creşterea volumului de informaţii schimbate. economisind. în acelaşi timp.a. Tehnologiile de comunicare şi mijloacele de comunicare stimulate de creşterea cererii utilizatorilor vor fi din ce în ce mai performante. s-au aflat într-o poziţie mai bună folosind surse externe de administrare a reţelelor. utilizare mai mare a transferurilor electronice de date. această combinaţie este foarte importantă pentru adoptarea viitoare a tehnologiilor şi instrumentelor multimedia. f) Comunicaţiile. eficienţa şi costurile scăzute sunt adesea rezultatul utilizării aceloraşi reţele pentru combinaţii între transmisia de date şi voce. instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. La nivel de firmă: coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. pentru a permite clienţilor o cât mai bună conectare.instalarea sau reconfigurarea hardware-ului şi a reţelelor locale (LAN). îmbunătăţirea standardelor sistemelor informaţionale ale firmei. În aceste aplicaţii. coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. să estimeze cererea viitoare. iar centralizarea cere câţiva astfel de specialişti. Atunci când managementul telecomunicaţiilor utilizează sursele externe. şi mai mulţi bani. De fapt. Managerii nu se vor mai implica în planificarea activităţii angajaţilor. instruirea personalului care trebuie să acorde consultanţă tehnică personalului din departamente. folosirea telecomunicaţiilor în cadrul muncii. Unele firme au descoperit că. Deoarece comunicaţiile prin voce şi transferurile de date sunt foarte importante pentru utilizatori. evaluarea noilor tehnologii sau produse. din momentul în care şi-au centralizat managementul reţelei de comunicaţii şi au înţeles scopul şt utilitatea reţelei. Managementul centralizat al comunicaţiilor permite încheierea mai multor contracte prin intermediari. Numărul participanţilor în telecomunicaţii. consilierea tehnică a conducerii.

pe de o parte. Datorită creşterii distribuirii resurselor de prelucrare a informaţiilor se înregistrează o necesitate crescândă de stabilire a funcţiilor ce trebuie centralizate.g) Securitatea informaţiilor. unităţile de afaceri consideră că standardele firmei le limitează posibilitatea de a răspunde cererii de competitivitate şi schimbărilor pieţei. atât utilizatorii. promulgarea şi aplicarea standardelor va trebui schimbată radical. Această schimbare va avea în vedere o nouă filozofie pentru standardele privind tehnologia informaţională ale firmelor. software şi metodele de dezvoltare sunt o preocupare pentru administratorii sistemelor informatice. asigurarea operativităţii răspunsurilor faţă de nevoile societăţii. Într-un nou mediu al managementului sistemelor informaţionale. asigurarea confidenţialităţii informaţiilor în cadrul firmei. nu este surprinzător că standardele au devenit un aspect important de discuţie în majoritatea firmelor. stocării şi transmiterii acestora. 193 . h) Standardele. reduc numărul de specialişti necesari pentru suportul tehnic. cât şi coordonatorii sistemelor informaţionale să caute alternative printre potenţialii furnizori şi să creeze sau să adopte noi metode pentru dezvoltarea aplicaţiilor. În firmele cu profil de activitate diversificat. asigurarea integrităţii informaţiilor în timpul procesării. Pe de altă parte. În viitor. care acţionează conjugat cu descentralizarea resurselor sistemelor informaţionale. Securitatea informaţiilor din cadrul sistemului informaţional presupune: păstrarea disponibilităţii informaţiilor. determinând atât utilizatorii. Standardele sunt folositoare pentru: asigurarea abilităţii de a distribui informaţiile între membrii unui grup care au cerinţe comune de accesare a informaţiilor. prelucrarea imaginilor. determinând reducerea costurilor. Noile aplicaţii folosesc tehnologii avansate. cât şi specialiştii în sisteme informaţionale vor trebui să-şi asume responsabilitatea pentru asigurarea securităţii informaţiilor. a celor care trebuie dispersate şi a celor care nu ţin de securitatea informaţiilor. reducerea complexităţii (şi în cele din urmă a costului) asigurării interconectivităţii mai multor utilizatori care trebuie să comuniceîntre ei. responsabilitatea pentru dezvoltarea. Astfel. fac mai uşoară întreţinerea tehnică. Raţionamentul standardelor constă în faptul că ele tind să reducă diversitatea rezultatelor. Având în vedere toţi aceşti factori. filozofie care poate fi definită ca “standarde prin excepţii” şi ca “standarde impuse de bună voie Regândirea standardelor necesită restabilirea premiselor pe care acestea se bazează. cum ar fi inteligenţa artificială. standardele stabilite greşit pot paraliza activitatea unei organizaţii printro mai mare birocraţie. standardele stabilite corect reduc complexitatea operaţiunilor. Standardele pentru hardware.

influenţarea strategiei firmei în vederea achiziţionării unei tehnologii informaţionale performante. Totuşi. Planificarea strategică a tehnologiei informaţionale se va realiza în principal la nivelul unităţilor de afaceri. Se poate vedea că standardele pot fi aplicate acelor funcţiuni.asigurarea pertinenţei. iar al treilea devine minimizarea costurilor pe termen lung. Aceasta înseamnă că activităţile administratorului sistemului informatic privind planificarea strategică vor fi concretizate în: planificarea pentru susţinerea funcţiunilor centralizate ale sistemului informatic. al doilea devine maximizarea abilităţilor unităţii de afaceri de a răspunde la cerinţele de schimbare a activităţii. planificarea politicii globale privind tehnologia informaţională a firmei. Dacă funcţiunile firmei. cât şi unităţilor de afaceri. sau cea juridică. cum ar fi cea contabilă. După ce au permis adoptarea şi dezvoltarea unor sisteme diferite la nivelul unităţilor de afaceri. Dacă premisele prezentate sunt adoptate. fie sunt necesare pentru operaţiunile unei firme văzută ca o entitate coerentă. acurateţei şi calităţii noilor aplicaţii dezvoltate sau achiziţionate de firmă. Planificarea strategică a sistemului informaţional în firmele mari trebuie să se realizeze la două niveluri. sunt considerate ca alte tipuri de unităţi de afaceri. cea financiară. sarcinile administratorului sistemului informatic sunt mai de grabă orientate asupra politicii şi strategiei. aplicaţii sau resurse care fie sunt suport pentru întreaga firmă văzută ca o “comunitate”. planificarea se realizează ţinând seama de cerinţele necesare desfăşurării proceselor de producţie relevate de sistemul informaţional. La nivelul firmei. administratorul reţelei informatice poate acţiona în moduri diferite. La acest nivel. în contextul în care sistemul informaţional susţine planificarea strategică pentru unităţile de afaceri şi pentru firmă ca întreg. majoritatea firmelor mari se confruntă cu greutăţi în standardizarea poştei electronice şi a transferului electronic de date. administratorul reţelei informatice este responsabil de planificarea strategică a sistemului informaţional pentru acestea. Aceste consideraţii arată că pentru diferite unităţi de afaceri. pentru menţinerea avantajului competitiv al firmei. decât asupra activităţilor operaţionale. primul argument în stabilirea standardelor devine identificarea comunităţilor de utilizatori. 194 . În noul model. planificarea strategică ia o formă nouă. Cea mai importantă planificare strategică se realizează la nivelul unităţilor de afaceri. Problema există datorită faptului că nu se adoptă standarde comun atât firmei. i) Planificarea strategică. procese sau funcţiuni din cadrul firmei se cer standarde diferite. avizarea planurilor strategice privind sistemul informaţional al unităţilor de afaceri.

Totuşi. Puterea noilor administratori ai sistemelor informatice va veni din cunoştinţele tehnice şi economice şi din abilitatea de a le combina şi de a influenţa direcţiile strategice ale firmei şi ale unităţilor de afaceri. maximizarea eficienţei utilizării resurselor rare. care intenţionează să supravieţuiască schimbărilor de modele. în mod curent.8. ci şi utilizatorii sistemelor informaţionale. asigurarea capacităţii sistemului de a comunica efectiv informaţiile. Funcţiile şi responsabilităţile administratorului sistemului informatic în ceea ce priveşte atingerea acestor obiective includ: participarea la conturarea şi dezvoltarea strategiei firmei. care a invadat toate organizaţiile. se confruntă cu problema “centralizare versus descentralizare”. conducerea sistemului informaţional pe baza principiilor managementului calităţii. Firmele care. În viitor. asigurarea unor căi de dezvoltare a carierei personalului din sistemul informaţional. administratorii sistemelor informatice vor trebui să se concentreze asupra următoarelor obiective principale: creşterea abilităţii firmei de a câştiga avantaj competitiv din tehnologia informaţională. asigurarea capacităţii sistemului de a evita întreruperile şi de a reveni în urma acestora. trebuie să realizeze că tehnologizarea puternică şi autorizarea pe termen lung a utilizatorilor finali sunt mai puternice decât orice dorinţă de control a managementului sistemului informaţional. 195 .9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Viitorii şi actualii administratori ai sistemelor informatice. trebuie să se dezbare de concepţiile învechite. care se străduiesc să găsească cele mai bune căi de satisfacere a cerinţelor privind suportul informaţional şi al proceselor de producţie. managementul sistemului informaţional va evolua atât la nivelul întregii firme. nu numai tehnologia conduce organizarea sistemelor informaţionale către descentralizare. coordonarea dezvoltării şi promulgării standardelor privind tehnologia informaţională la nivelul firmei. stabilirea şi coordonarea cercetării şi dezvoltării privind tehnologia informaţională a firmei. Managerii trebuie să fie conştienţi de realitatea procesului de descentralizare. Având în vedere aceste evoluţii. cât şi la nivelul utilizatorului final al proceselor de afaceri şi al unităţilor de afaceri.

în restructurarea proceselor de producţie etc. a unor metode de învăţare şi de monitorizare a rezultatelor. în definirea cerinţelor aplicaţiilor. pentru a-şi delimita clar rolurile şi responsabilităţile. Din perspectivă operaţională. urmărirea minimizării riscurilor de ordin tehnic şi economic. supravegherea securităţii informaţiilor la nivelul firmei. cu mici modificări. sistemele informaţionale sunt nevoite să adopte aceste tehnici. ci şi în ceea ce priveşte modalitatea în care acestea sunt livrate clienţilor externi şi interni. Managementul aplicaţiilor informatice (SLM1). sau aşa cum este. Aceasta va cere ca furnizorii şi consumatorii de servicii să lucreze împreună. cât şi cu securitatea informaţiilor. pentru operaţiunile informaţionale şi cele de comunicare şi pentru dezvoltarea şi menţinerea aplicaţiilor. Managementul calităţii este des asociat atât cu standardele. Din perspectiva dezvoltării sistemelor. însă va fi nevoie ca acest management să fie implementat până la nivelurile direct productive. coordonarea printr-o funcţie a managementului aplicaţiilor informatice este necesară pentru 1 Software License Management 196 . care conţine trei elemente: posibilitatea ca aplicaţiile informatice dezvoltate de un proprietar să poată fi utilizate şi de alţi proprietari. astfel încât obiectivele să fie atinse în mod constant. Noii administratori de reţea vor trebui să urmărească realizarea unui management al calităţii în sistemele informaţionale. Tehnicile managementului calităţii au fost aplicate cu succes în multe firme nu numai în ceea ce priveşte creşterea calităţii produselor obţinute. atât în sectorul producţiei. oportunitate şi acurateţe. cerinţelor altei unităţi de afaceri. de exemplu. se cere în plus ca utilizatorii să fie pregătiţi pentru a juca un rol important în planificarea strategică a sistemelor informaţionale. Managementul calităţii presupune ca serviciile sistemului informaţional să se caracterizeze prin relevanţă. Complexitatea gestionării aplicaţiilor informatice şi avantajele reutilizării software-urilor îi va forţa pe administratorii sistemelor informatice să inventarieze soft-urile într-o nouă manieră. Implementarea şi coordonarea tehnicilor managementului calităţii vor necesita dezvoltarea unor proceduri. Managementul calităţii va trebui adoptat începând cu conducerea organizaţiei. aceasta înseamnă că trebuie stabilite dinainte criteriile de apreciere a serviciilor şi procedurile de raportare a rezultatelor.sprijinirea managementului IT. Altă funcţie aliniată la standarde este gestionarea aplicaţiilor informatice. cât şi în cel al serviciilor. În aceste condiţii. un sistem de control al stocurilor de materiale creat de o unitate de afaceri poate corespunde. supravegherea proceselor informaţionale ale firmei.

pe lângă facilităţile telecomunicaţiilor. trebuie anticipat că utilizatorii finali.a se cunoaşte gradul de disponibilitate al unei aplicaţii şi capacitatea de reutilizare a acesteia. 197 . flexibilitate crescută în proiectare etc. Sistemele bazate pe mainframe-uri vor avea o importanţă majoră încă mulţi ani de acum încolo. Ca urmare. în funcţie de mărimea unităţilor de afaceri şi de nevoile lor. vor reutiliza obiectele pentru a reduce durata şi costurile necesare dezvoltării aplicaţiilor. pentru că asigură la un preţ mai redus performanţe mai ridicate. Managementul aplicaţiilor informatice poate fi stabilit atât la nivelul firmei. deoarece utilizarea programării orientate pe obiect câştigă teren. Personalul din departamentul informatic trebuie să înveţe cum să introducă cu succes în firmă noile tehnologii informaţionale şi cum să restructureze avantajos procesele de afaceri. SLM poate distribui noi versiuni de software pentru a asigura întreţinerea compatibilităţii acestora şi utilizarea celor mai recente versiuni aprobate. cât şi la nivelul unităţilor de afaceri. prin utilizarea tehnologiilor informaţionale avansate. însă. În plus. care trebuie să fie standard în întreaga firmă. vor fi coordonate şi controlate la nivelul acesteia. în plus. reducerea costurilor şi responsabilitate. Managementul tehnologiei. asigurarea versiunilor controlului celor mai populare pachete de aplicaţii soft. managementul aplicaţiilor informatice poate coordona achiziţionarea celor mai populare pachete de aplicaţii soft. capacităţi specializate ale aplicaţiilor. modele de dezvoltare a aplicaţiilor mai rapide. Multe firme au dedicat ani de zile dezvoltării şi implementării unor sisteme de prelucrare a datelor cu ajutorul mainframe-urilor. Cerinţele economice au determinat adoptarea noilor tehnologii informaţionale. cât şi pentru producţie. Noile tehnologii sunt atractive pentru administratorii sistemelor informatice. Mediul concurenţial îi va determina pe manageri să conştientizeze faptul că managementul tehnologiei este important atât pentru sistemul informaţional. în multe cazuri. departamentele informaţionale sunt insuficient pregătite pentru a putea realiza în întregime obiectivul de a introduce noile tehnologii în firmă. Obiectele. eforturile multor firme de a-şi restructura procesele de producţie au ca rezultat creşterea interesului pentru noile tehnologii informaţionale. investind sute de milioane de dolari în tehnică de calcul şi în biblioteci uriaşe de aplicaţii informatice. pentru a obţine cel mai bun preţ. ca şi analiştii şi programatorii. coordonatorii sistemelor informaţionale sunt presaţi să ajute la îndeplinirea aceloraşi obiective prin eficienţă.

Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

9.1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE

Aplicarea unui sistem unitar de evidenţă a distribuţiei mărfurilor, cu avantajele pe care acesta îl aduce, implică asigurarea unor condiţii minime specifice, de la producţie până la consumatorul final. Factorii de care depinde succesul introducerii sistemului de evidenţă prin utilizarea codului de bare sunt, legaţi şi de gradul de dezvoltare, de dotare şi de utilizare a verigilor care compun circuitul distribuţiei mărfurilor: 1. în domeniul producţiei bunurilor de consum, asigurarea utilajelor necesare porţionării, ambalării, împachetării şi/sau paletizării. 2. în domeniul transportului, asigurarea unui transport specializat, pe categorii de produse, care să permită mişcarea rapidă a mărfurilor, însoţite de documentele necesare. 3. în domeniul distribuţiei: nivelul de dezvoltare a reţelei comerciale de gros şi de detail, care să permită stocarea şi etalarea corespunzătoare a mărfurilor, precum şi introducerea sistemelor electronice de evidenţă a lor şi de încasare a contravalorii mărfurilor la casele de marcat din magazine; gradul de dotare a magazinelor şi a depozitelor de gros sau de tranzit, cu echipamente electronice care să permită citirea informaţiilor cuprinse pe un cod de bare, preluarea şi stocarea lor, precum şi obţinerea unor date necesare în procesul informaţional pentru management societăţii comerciale. 4. în domeniul schimbului electronic de informaţii, dotarea cu echipamente electronice de citire, stocare, prelucrare şi prezentare a tuturor informaţiilor privitoare la mărfuri.

198

9.1.1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei
Având în vedere că, în majoritatea cazurilor, codul de bare este inscripţionat pe ambalajul mărfii (sau pe eticheta acestuia), problemele care apar sunt mai mult de natură opţională a conducerii societăţii (de a introduce şi utiliza codul de bare). O dată depăşit acest impediment, după ce respectiva societate comercială a devenit membru EAN România şi i s-a alocat un cod, ea poate să treacă la tipărirea pe ambalajele produselor sale sau pe etichete a codului de bare corespunzător produselor pe care le fabrică.

9.1.2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri
Asigurarea unui transport de mărfuri specializat pe categorii de produse (şi mijloace de transport utilizate) permite ca mărfurile să ajungă în cel mai scurt timp (şi în cele mai bune condiţii) la destinaţie. După cum este cunoscut, managementul în lanţul de aprovizionare îşi concentrează efortul către scăderea imobilizărilor în stocuri şi asigurarea termenelor de livrare. Asigurarea numerotării cu cod de bare a articolelor (unităţi de consum) şi a unităţilor de expediţie creează premizele îndeplinirii obiectivelor evidenţiate mai sus. Ele presupun însă un flux de informaţii mai bine controlat atât în cadrul societăţilor sau al organizaţiilor cu caracter asociativ (patronate), cât şi în relaţiile dintre ele, în cadrul distribuţiei mărfurilor. Fluxurile informaţionale pot fi eficientizate prin identificarea mărfurilor aflate în lanţul distribuţiei. În prezent, când tot mai multe societăţi comerciale din producţia şi distribuţia mărfurilor şi-au rezolvat problema identificării produselor prin numerotarea articolelor, se poate vorbi şi de posibilitatea introducerii şi utilizării unui sistem de etichetare coerent tehnologic şi din punct de vedere conceptual. Afilierea acestor societăţi comerciale la EAN România, posibilitatea de a utiliza un sistem de simbolizare standardizat în lanţul de aprovizionare de la producător la transportator, distribuitor şi detailist, oferă avantajul de a urmări marfa pe tot parcursul ei. De exemplu, în practica internaţională se utilizează un standard pentru identificarea unică a containerelor de transport, cunoscut sub denumirea de "Serial Shipping Container Code (SSCC).

199

9.1.3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei
Distribuţia propriu-zisă, presupune mişcarea fizică a mărfurilor de la producător până la consumatorul final, aceasta constând în cel puţin două posibilităţi: transportul mărfurilor de la producător la un centru de distribuţie de gros; transportul mărfurilor de la producător sau de la distribuitorul de gros, direct la magazine. Acest proces al distribuţiei este îngreunat (dacă nu chiar de neconceput), fără utilizarea codului de bare. Numerotarea articolelor prin utilizarea codului de bare oferă o serie de avantaje: a. în comerţul de gros: cunoaşterea instantanee a ofertei de mărfuri (structură, cantitate, preţ,); posibilităţile de livrare oferite; rapiditatea, ritmicitatea şi promptitudinea cu care sunt aprovizionaţi beneficiarii (magazinele cu amănuntul); îmbunătăţirea gestiunii depozitului; posibilitatea efectuării unor marcaje suplimentare, care oferă şi alte informaţii cu privire la produsele comercializate: data fabricaţiei şi data până la care poate fi consumat produsul; numărul lotului fabricat; numărul de bucăţi ce compun unitatea de consum, expediţie sau de transport; Aceste informaţii sunt înscrise de producător pe o etichetă ce se aplică pe paleta cu care produsul pleacă.
Datele conţinute pe etichetele EAN (Tabelul nr. 8.1) sunt1: informaţii despre unitate (identificarea unităţii, a articolului, informaţii suplimentare despre fabricaţie şi termenul de valabilitate a produsului); informaţii despre transport (numărul de consignaţie, informaţii despre traseu, informaţii în text clar); informaţii privitoare la client (conţine date specifice clientului şi/sau comenzii).

1

Standard profesional 5/1997 "Eticheta EAN".

200

Tabelul nr. 91 Informaţii EAN
UCC/EAN 128 Furnizorul 35012345 EAN Nr. 5012345678900 Termen de valabilitate 31.12.97 Denumirea mărfii 123456789 4 Cantitatea 96 Lotul Nr. 4512XA

Destinatarul Locul de livrare Societatea de consultantă Furnizorul Greutate Greutate neta Nu (kg) bruta (kg) măr 100 120 22 Produsul nr. 1-501011-59 Cantitatea 150 Pcs Descrierea produsului Furnizorul 990031 Număr lot marfă. Furnizorul P 501 Data producerii Comanda D050307 008113701 Numărul de serie al lotului de marfă Lotul/Modelul/Seria 10019038 265918121

• • • •

b. în comerţul de detail: diminuarea costurilor de marcaj; accelerarea trecerii cumpărătorilor pe la casele de marcat; afişarea imediată, pe un ecran, a denumirii articolului; imprimarea pe bon a numărului de articole, a preţului unitar şi a valorii totale;

Procesul de aprovizionare a unităţilor comerciale presupune ţinerea unei evidenţe stricte a stocului de produse existent, a rulajului care are loc, pe categorii de produse şi chiar pe produse, pentru a acţiona cu promptitudine la eventualele rupturi de stoc sau supraaglomerări cu marfă. Totodată, informaţiile între partenerii lanţului de distribuţie trebuie să circule cu rapiditate, astfel încât să se poată acţiona, într-un sens sau altul, (de 201

fie că este vorba de datele primare de pe documentele comerciale şi oferirea de rezultate finale unui partener. Pornind de la gradul lor de specializare şi/sau de despecializare (care este în funcţie de mărimea unităţii . însoţi sau urma fluxul fizic al mărfurilor. Informaţiile comerciale obţinute sunt necesare oricărui tip de magazin. se pot puncta câteva concluzii privind echiparea unităţilor comerciale cu tehnică de calcul capabilă să citească codurile de bare şi de aici. Avem în vedere comenzile emise. pe această bază. în vederea unei noi aplicaţii care-l interesează. precum şi prelucrării.4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii1 Distribuţia mărfurilor generează şi prelucrează un volum foarte mare de informaţii. să asigure toate celelalte avantaje. le reintroduce în calculator. magazine mijlocii sau mici. şi aceasta. Actuala reţea comercială de gros şi de detail din România permite introducerea şi utilizarea echipamentelor necesare aplicării codului de bare şi citirii lui. 9. dotate cu echipamente adecvate specificului unităţii în cauză. rapoartele de vânzări pe baza cărora se iau deciziile principale la nivelul conducerii societăţilor. schimbul electronic de informaţii (EDI) oferă cel mai eficient mijloc de adaptare la noile condiţii.exprimată în mp ce revine unei unităţi). În relaţiile stabilite între două societăţi comerciale. stocurile ş. facturile care însoţesc marfa. chiar dacă acestea sunt dotate cu calculatoare performante. o dată ce a primit prin poştă rezultatele.1. cataloagele de produse existente în magazin şi/sau cele oferite clienţilor. De aceea. librării şi chiar buticuri.suplimentare sau de refuz de marfă) şi să se obţină date în timp real privind vânzările. a unui volum mare de informaţii la nivelul societăţilor comerciale. al căror suport de prezentare este hârtia. aplicaţiile necesare fiecăreia dintre ele au la bază copierea unor date de pe documente pe suport de hârtie. pentru obţinerea unor situaţii. costisitor şi nefiabil. indiferent de mărime sau profil: cash & carry. Pornind de la faptul că informaţiile pot precede. supermarket.a. a fost nevoie de conceperea unui nou sistem 1 EDI sau Electronic Data Inter-change = Schimb Electronic de Date) 202 . Procesul este lent. fie că apoi partenerul.

diminuarea personalului antrenat în procesul de facturare şi evidenţă şi redistribuirea lui la alte activităţi productive. Didactică şi Pedagogică.pentru transmiterea automată a datelor comerciale de la un calculator la altul. rezultând o reducere semnificativă a nivelurilor stocurilor. şi Jung P. precizie superioară: EDI elimină erorile inevitabile ce rezultă din introducerea manuală a datelor.Modelarea şi simularea proceselor economice. În cadrul acestui sistem s-au creat o serie de standarde de comunicare EDI (între care şi EANCOM). cele mai des întâlnite în domeniul economic fiind un instrument valoros pentru fundamentarea deciziilor manageriale şi de marketing.2 SISTEMUL QM1 . 1 Raţiu-Suciu C. permiţând un răspuns mai rapid. pag. Bucureşti. EDI este o componentă-cheie a fabricaţiei "la timp" (just-in-time) şi a răspunsurilor rapide pe legătura client-furnizor. indiferent de hardware-ul intern al utilizatorului şi software-ul echipamentului. Lee . mai buna gestiune a logisticii şi o productivitate mai mare: EDI permite întreprinderilor să conducă mai bine şi să controleze producţia. standarde în care datele pot fi comunicate rapid. 266. 9. Universitatea Nebraska Lincoln. aprovizionarea şi necesităţile de livrare. Shin.Mississippi.SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR QM2 a fost realizat în SUA3 şi rulează sub MS-DOS sau Windows. 203 . . practic o legătură instantanee. Este un software specializat pentru rezolvarea a 17 clase de modele economico-matematice. precum şi a documentelor de însoţire a mărfurilor. eficient şi precis. Implementarea cu succes a EDI oferă beneficii majore pentru întreprinderi şi partenerii săi comerciali: reducerea costurilor legate de eliminarea hârtiei pentru imprimante şi pentru comunicarea situaţiilor finale. Universitatea de stat . 1997. 2 Pachetul de programe Quantitative Analysis for Management 3 Realizatorii pachetului de programe QM sunt: Sang M. creşterea vitezei de comunicare a datelor informative. Ed. sistem cunoscut sub numele de EDI.

analiza şi interpretarea acestor rezultate.2). 9. de regulă având numele de folder/QM.9. Prezentarea generală a pachetului QM Pachetul de programe QM se instalează pe calculator folosind chitul său de pe un floppy-disc prin procedura de Copy/Paste.2. obţinerea rezultatelor şi soluţiilor la problemele formalizate.com din folderul QM. Sistemul QM permite culegerea şi memorarea datelor în fişiere.1. Sistemul QM se lansează în execuţie prin: Dublu clic pe iconul QM de pe Desktop.1) conţine modulele pachetului de programe QM şi anume (tab. Lansarea în execuţie. 204 . sau se apăsă tasta cu litera ataşată modulului ales. 9. Selecţie Start->Run->C:\QM\QM. Meniul principal QM (fig. Dublu clic pe numele programului QM. 9. eventual sub Windows Explorer. Figura nr. Modulele QM. selecţia modelelor de analiză economico-matematică specifice proceselor şi fenomenelor cercetate. salvarea şi/sau imprimarea datelor din fereastra de ieşire. Se recomandă utilizarea unui director distinct.com.1 Modulele principale ale sistemului QM Selectarea unui modul se face: prin deplasarea pe ecran a semnului „→→" cu ajutorul tastelor de cursor până în dreptul modulului dorit şi apoi <Enter>.

Decizii pe baza teoriei lui Bayes Modele de reţea A.Tabelul nr.9. 1) Programare liniară cu mai multe funcţii obiectiv Probleme de transport Probleme de afectare Model de analiză a planului de rentabilitate Teoria deciziei Modele de reţea Modele de alocare şi nivelare a resurselor Modele de stocuri Teoria firelor de aşteptare Programarea dinamică Modele de simulare Modele de previziuni Analiză pe baza lanţurilor Markov Teoria jocurilor Terminare sesiune de lucru Unele module din meniul principal sunt urmate de submeniuri care sunt afişate după selectarea modulului principal (tab.3 Prezentarea submodulelor QM cu meniurile aferente Simbol asociat în meniul QM H Denumire modul Decision Theory A. 9. Decizii în condiţii de risc B. Decision Making under Uncertainty C. Decizii arborescente D.). Minimum Spanning Tree C. 9. Decision Tree D. Decision Makingunder Risk B. Tabelul nr. Bayes' Decision Rule Network Models A. Maximum Flow Simbol şi Suport decizional pentru: Teoria Deciziei A. Shortest Route B. Flux maxim I 205 .2 Prezentarea modulelor QM Simbol asociat în meniul QM A B C D E F G H I J K L M N O P Q Esc Denumire modul Linear Programming All Integer Programming Zero One Programming Goal Programming Transportation Assignement Break-Even Analysis Decision Theory Network Models CPM/PERT Inventory Models Queuing Theory Dynamic Programming Simulation Forecasting Markov Analysis Game Theory Exit to Dos Suport decisional pentru: Programare liniară Programare liniară în numere întregi Programare cu variabile dihotomice (0. Drumuri de arborescentă minimă C. Drumuri minime B.3. Decizii în condiţii de incertitudine C.

Metoda de analiză ABC B. M/M/1: Model cu o staţie B. MM/S: Model cu staţii multiple C. Network M B. Inventory Simulation N Forecasting A. Media mobilă simplă şi ponderată B. Alocarea şi nivelarea resurselor (PERT) B. M/M/1: Limited Population Dynamic Programming A. Nivelarea exponenţială C. ABCAnalysis B. Economic Lot Size D. Metoda drumului critic (CPM) C. Model EOQ cu lipsă de stoc E.CPM/PERT A. M/M/S: Multiple Server C. CPM with Crashing Inventory Models A. Simple Regression E. Simulare numerică Monte Carlo B. Simularea stocurilor Previziuni A. Model ELS de producţie în loturi economice D. Quantity Discount Analiza drumului critic A. Regresia simplă E. M/D/1: Constant Server D. M/M/1: Model cu o staţie cu sosiri dintr-o populaţie finită Programarea dinamică A. Non-Network Simulation A. Monte Carlo Simulation B. Model EOQ de comandă optimă cu costuri minime de stocare C. Model EOQ cu discount pentru comenzi mari Teoria firelor de aşteptare A. LeastSquares Method D. Multiple Regression O 206 . Flux optim de încărcare (knapsack) Simulare A. PERT J B. servirea urmând o repartiţie Erlang D. Simple&Weighted Moving Average B. CPM cu costuri minime Modele de stocuri A. CPM C. Drumuri de lungime/cost minim (stagecoach) B. EOQ C. Metoda celor mai mici pătrate (MCMMP) D. M/M/1: Standard Single Server B. Exponenţial Smoothing C. Planned Shortage E. M/D/1: Model cu o staţie. Regresia multiplă K L Queueing Theory A.

PgDn. format în general din trei ferestre. F7.4). ←. F9. Editarea la imprimantă şi/sau pe disc a datelor de intrare şi a rezultatelor obţinute. ↑. Modulul de utilizare a acestora poate fi consultat apăsând litera H care va lansa comanda Help. Salvarea într-un fişier pe disc a datelor de intrare în vederea reutilizării lor prin comanda „Load". dimensiunile problemei care poate fi rezolvată. Execuţia programului şi obţinerea soluţiei problemei pentru care s-au introdus datele. iar primele două ferestre sunt iniţial libere.4 Comenzile de lucru ale sistemului QM Tasta H Comanda Help Descrierea comenzii Afişarea unor informaţii despre modulul de lucru curent (scopul. Del. Deasupra lor. Editarea datelor de pe ecran. →. Tabelul nr. Ieşirea din sesiunea de lucru curentă N L New Load S E R P I Save Edit Run Print Install D Directory Esc Exit 207 . Afişarea fişierelor din directorul de lucru care au extensia corespunzătoare modulului în curs de execuţie. Datele sunt stocate într-un fişier cu extensia specifică modulului. în lipsă. F10. Specificarea directorului în care se află sau se vor depune fişierele de date. fereastra de comenzi este poziţionată în partea inferioară a primului ecran de lucru şi conţine comenzi care pot fi lansate folosind tasta subliniată (tab. New. F8. conţinutul datelor de intrare). 9. În timpul execuţiei comenzilor Help. Home. Pentru toate modulele QM. Edit sau Run în fereastra inferioară vor fi afişate tastele funcţionale care pot fi utilizate pentru deplasarea pe ecran sau pentru efectuarea unor modificări (Backspace.Prezentarea ferestrelor principale După selectarea unui model (din meniul principal sau dintr-un meniu secundar) este afişat ecranul de lucru iniţial. Introducerea datelor de intrare specifice fiecărui modul curent. în prima linie a ecranului este afişat numele modulului care este în execuţie. încărcarea de pe disc în memoria internă a datelor de intrare. ↓. End). se consideră directorul în care se află pachetul QM. 9. PgUp.

Asupra informaţiilor din primele două ferestre se pot executa comenzile Help. Fereastra de date corespunde ferestrei de mijloc şi conţine macheta de preluare a datelor de intrare în funcţie de modulul curent apelat şi parametrii de setare incluşi în prima fereastră. Ferestre de titlu Ferestre de date Ferestre de comenzi Figura nr 9. în fereastra inferioară sunt afişate mesaje de eroare sau cereri de introducere a unor informaţii: domeniul de variaţie al unor parametrii de intrare. Editarea datelor pentru corecţie sau modificare (comanda Edit). Lansarea în execuţie (comanda Run). Lansarea în execuţie a programului QM. Salvarea rezultatelor sau imprimarea lor. În fereastra de titlu ce se deschide în partea superioară a ecranului se preiau informaţii privind titlul problemei ce urmează a fi rezolvată. Selectarea din meniul principal a modului adecvat pentru rezolvarea problemei. numărul variabilelor şi valorile parametrilor de intrare. New şi Run din fereastra de comenzi. numele fişierului care se încarcă etc.În alte situaţii. Se pot modifica unele date de intrare reluând procesul de la etapa de editare. 208 . După analiza rezultatelor se revine în lista comenzilor din fereastra de jos a ecranului de lucru cu tasta Esc. Analiza şi interpretarea rezultatelor.2 Ferestre de lucru QM Etapele ce trebuie parcurse pentru rezolvarea unei probleme Formularea modelului matematic şi stabilirea datelor de intrare. Introducerea datelor de intrare (comanda New) sau încărcarea lor de pe disc (comanda Load). numele fişierului care se va salva.

Ieşirea din QM. cei 10% care părăsesc produsul C se orientează în proporţie de 5% spre produsul A şi de 5% spre produsul B. 9.A. Fereastra de preluare a datelor de intrare Datele de intrare sunt prezentate în figura nr. Studiu de caz . Sondaje anterioare au stabilit un coeficient de fidelitate constant pe lună. 8.3. 30% şi respectiv 10%.70 la produsul A. B şi C . 8. 0.2.utilizarea QM Pe o piaţă oarecare sunt prezentate. 209 . la un moment dat. în ordinea apariţiei lor pe piaţă. Cei 30% de cumpărători care în intervalul considerat părăsesc produsul A se îndreaptă în proporţie de 12% către produsul B.4.notate cu A. şi anume de 0.2. de la produsul B 10% se îndreaptă spre produsul A şi 10% spre produsul C. B şi C. Terminarea normală a sesiunii de lucru cu QM se obţine apăsând tasta Esc de câte ori este necesar pentru a se ajunge în sistemul Windows.3 Fereastra rezultatelor de ieşire este redată în figura nr. Figura nr. şi de 18% spre produsul C. cota de piaţă a fiecăreia dintre cele 3 produse . Să presupunem că la momentul analizei considerat momentul O.90 la produsul C. trei produse concurente . Se urmăreşte previziunea cotelor pe care le vor deţine în cadrul pieţei după o perioadă de 10 luni utilizând modelul probabilistic bazat pe teoria lanţurilor Markov. 9.în totalul pieţei era de 60%. în sfârşit.80 la produsul B şi 0.

Fereastra rezultatelor de ieşire Se constată că după cele 10 luni cotele de piaţă ale produselor A şi C se modifică semnificativ datorită fidelităţii mai mari a cumpărătorilor prodului C faţă de produsul A. Astfel cota de piaţă a produsului A scade de la 60% la 18% iar cota de piaţă a produsului C creşte de la 10% la 57%.Figura nr.4. 9. 210 . Produsul B are o scădere a cotei de piaţă nesemnificativă de la 30% la 25%.

211 .

212 .

I. Turning Information Management into an Effective Business Enabler. nr. Information Management... 1990 15. An Introduction to Digital Media. Greenberg S. Editura Uranus. 1. nr.BIBLIOGRAFIE 1.. From „In Search of Excellence” to Business Process Reengineering: The Role of Information Technology. Bucureşti 1991 2.. Computer Support Cooperative Work and Groupware. Koff W. Information Technology and Changes in Industry.. nr. Academic Press. Prentice Hall. in Organizational Dinamics. Productivity: A Holistic Approach. vol. Tribuna Economică. Gheorghe Orzan. in European Management Journal. Jaakola H. 1995 14. Biţă V.. Organization Design and Organizational Theory. nr. The Ultimate Marketing Tool. in Information System. in Information Strategy: The Executive’s Journal.. Editura Tehnică. Boaden R.Gh. Frahman A. Pescaru V... Jih W. Sisteme informatice în economie. 1996 7.. 1.S. 1995 5. 1. Negruţă A. J. Increasing I. nr. 2001 213 .. New Jersey. Gronski Săndel. Information Technology. nr. Sisteme informatice în comerţ. Ed. Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale..L.. 1991 10.. English L. Dampsey J. 2001 9. 1997 8. Nicolescu L. 1999 12. Information Strategy: The Executive’s Journal. in Information Systems. 1991 3. McGraw-Hill Inc. 1998 6.. 1990 4. Informantion Systems and Information Management: Definition and Development. I. Managementul modern al organizaţiei. Marinescu V. Nicolescu O. in Information Strategy: The Executive’s Journal. Communication in a Network Organization. Cazan E. 1. Latvala L. Ionescu Gh.. Owings P. Bush J. Lockett G. Mastenbroeck. 1991 13... nr.. 1. Database Marketing. Tehunen H. Editura Expert 11. Ed. 4. vol. Cluj-Napoca. Bucureşti. Edward L. Feldman T. in. Bucureşti. 3. Sisteme informatice de marketing.. Dacis..

Editura Universitară. 1998 18.. Ed. Ed... 2001 25. Editura Economică.... vol. 1993-1994 17.. Pollatis Y. Bucureşti. Lungu I.. Oprea D. Editura Tehnică. Ursăcescu M. Sisteme de gestiune a bazelor de date. Nicolescu O. Useem M. Ursăcescu M. in The Journal of Business Communications. 2001 33. in the Kochan. Bodea C. Vlădeanu D. Tribuna Ecopnomică. 2000 24. Ed. Editura Economică. Fotache M. Radu I. Diagonal Communication Links Within Organization. Willson D.... Nicolescu O. o cale spre performanţă. 2001 19. Bucureşti... Editura Economică. Velicanu M. Oprea D. Editura Tehnică.CISON.. Oxford. 1999 27.. Bucureşti. 1996 23. Radu I. nr. The Role of CEO in The Management of Change: The Case of Information Technology.. Manageri şi management.. . Verboncu I. Bucureşti. Informatică pentru managementul firmei. Management.. Stanciu V. Iaşi.. 2005 26. vol. in Information Strategy: The Executive’s Journal. Iaşi. Bucureşti. Informatică şi management..). 2.Ghidul managerului eficient. Bucureşti. (coord. Cioc M. Ed. Nicolescu O. Schein E. Petrion. Radu I. Management comparat. Didactică şi Pedagogică.. 29. Polirom.. 2000 30. Raţiu-Suciu C. 1992 29. Verboncu I. Informatică managerială. 1992 214 . Tabloul de bord.. Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. Reck V. Airinei D. Burlacu S. nr. Ioniţă C.16. 1999 20...1999 22. Modelarea şi simularea proceselor economice. Bucureşti. Bucureşti. nr.. Sisteme informatice de Gestiune.. Ioniţă F. Ed.. 2002 21. Editura Economică.. Polirom. The Role of Information Systems Strategy in Making Market Leaders in Information Strategy: The Executive’s Journal. Editura ALMI. Verboncu I. Sisteme informaţionale pentru afaceri. 1999 31. 2.. – Transforming Organizations. I – II. 2. Information Resources and Corporate Strategy Development. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Bucureşti. 1996 28. Reck R. Nicolescu O. Grantt J. Bucureşti. 2000 32.. Oxford University Press. Ed. Bucureşti.