Liviu Mihăescu

SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI APLICAŢII INFORMATICE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009

1

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu este acreditată CNCSIS Cod 177

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MIHĂESCU, LIVIU Sisteme informaţionale şi aplicaţii informatice în administrarea afacerilor / Mihăescu Liviu. – Sibiu : Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009 212 p. Bibliogr. ISBN 978-973-739-778-2 004:336

2

CUPRINS

Capitolul 1 SISTEM, SISTEM ECONOMIC, SISTEM INFORMAŢIONAL ...................................... 7 1.1 SISTEMUL. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI.................................................. 7 1.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC .................................................. 10 1.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI ...... 17 Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL ................................................................................... 23 2.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII ...................................... 23 2. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL.................................................. 29 2.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ....................................... 34

2.2.1 Datele şi informaţiile .................................................................... 36 2.2.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale .......................................... 42 2.2.3 Procedurile informaţionale ......................................................... 43 2.2.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor........................................... 44
2.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC - SISTEM INFORMAŢIONAL ...................... 45 2.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE ....................................................... 51

2.4.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor ............... 52 2.4.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou ...................... 53 2.4.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) ...................... 54 2.4.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) .......................... 54 2.4.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) ......... 55
2.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL ........................................... 55 Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 58 3.1 SISTEMUL INFORMATIC ................................................................................. 58 3.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE ............................ 60 3.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE ..................................................... 62 3.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC .......................................................... 66

3.4.1 Funcţia de preluare a informaţiei .............................................. 66 3.4.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei ...................... 66 3.4.3 Funcţia de comunicare ............................................................... 67 3.4.4 Funcţia de prelucrare .................................................................. 67 3.4.5 Funcţia de ieşire a informaţiei.................................................... 69
3.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ........................................................................... 70

3.5.1 Componenta hardware a sistemului ......................................... 71 3.5.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului ................................... 71 3.5.3 Componenta software ................................................................. 74 3.5.4 Componenta informaţională....................................................... 75 3

Capitolul 4 INFORMAŢIA - OBIECT AL PRELUCRĂRII ............................................................. 76 4.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE - CALITATEA ACESTORA – .... 76 4.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ ................................................................................................. 79 4.3 PROCESE INFORMAŢIONALE ........................................................................ 82 4.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL ............................................................. 87

4.4.1 Generarea, culegerea şi transmiterea datelor ........................ 87 4.4.2 Gestiunea datelor ........................................................................ 88 4.4.3 Analiza şi interpretarea datelor.................................................. 88 4.4.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei ........................ 89
Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE ........................................................................................................... 90 5.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE ........................................... 90 5.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ........................................... 96 5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE .............. 103 Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE.................................................... 107 6.1. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMII- ........................................................................................................... 107 6.2. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ............... 109

6.2.1. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor............. 109 6.2.2. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului .......................................................................................... 111 6.2.3. Externalizarea sau outsourcingul informaţional................... 111 6.2.4. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet .................................................................................................. 112 6.2.5. Expansiunea comerţului electronic ........................................ 113 6.2.6. Scrutarea informaţională ......................................................... 114 6.2.7. Conturarea întreprinderii virtuale ........................................... 115 6.2.8. Cristalizarea managementului informaţional ........................ 116
6.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV ......................................................................................................... 120 Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE .................................................. 123 7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII ..................................................... 123 7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE................................................... 126

7.2.1 Vulnerabilitatea digitală ............................................................ 131 7.2.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital ............. 132 7.2.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii ........... 132 7.2.4 Lărgirea prăpăstiei digitale ....................................................... 133 7.2.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei................... 134 4

............... 152 8............utilizarea QM ......................SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR ................ 189 8......................................... 148 8...........................3...4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate ... 203 9...................................................... 179 8.....7......1...........2...................3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR ........................................ Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat ......9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE .6.....3...................................1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ....................................... 157 8........... Evaluarea funcţionării sistemului informaţional ................... Reproiectarea sistemului informaţional..3............................ 198 9..................6.. 162 8......................3...........................3..............6..................................2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale ....................................................3............................................. Implementarea perfecţionărilor informaţionale ....... 152 8.......... 174 8.2 SISTEMUL QM ......... 204 9..........3.........3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei .................. Prezentarea generală a pachetului QM ...............3........... 199 9. Consideraţii preliminare................................ 145 8....1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei ........... 213 5 ..................................... 135 7............................................4 INTEGRAREA SISTEMELOR ..2........1.................. 198 9... 158 8.......... 136 7........................ 163 8............7..................6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE . Declanşarea studiului de reproiectare ............5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE ......2.....2 Mediul securităţii informaţiilor . 200 9................ 185 8..... Analiza critică a sistemului informaţional ............. 159 8.....3.. 138 7............................. 140 Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII .5.6...3 Rolul securităţii informaţiilor .............. Studiu de caz ........1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor ...............1................................ 171 8.........2.....1..................... 195 Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ....3..................................3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONAL-MANAGERIAL .....1........ 199 9.....3.........3...7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ......8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL .........4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii ........1.........................2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri ...1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE .............. 177 8.............. 180 8............. 162 8... 152 8.......1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale .. 202 9.................................4...............2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ......3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive .............................................................................. 145 8............................. 210 BIBLIOGRAFIE................. 135 7.

6 .

liniare sau neliniare etc. îl putem recunoaşte ca simplu sau complex. în funcţie de mulţimea elementelor. Dar. În pofida numeroaselor caracteristici generale. împreună cu celelalte sisteme.1 SISTEMUL. statice sau dinamice. închise sau deschise. ci mai multor sisteme. sistemele pot fi finite sau infinite. Zadeh (1973) evidenţiază faptul că posibilitatea descrierii exacte a unui sistem scade odată cu creşterea complexităţii. sistemele nu sunt identice între ele. Prin intermediul teoriei sistemelor se poate distinge un sistem de altele. Sistemul este un ansamblu de elemente materiale sau nemateriale. 1977). liniar sau neliniar ş. (Grunberg.a. Deşi sunt formate dintr-o mulţime de elemente aflate în interacţiune. deoarece el este integrat. într-un sistem mai mare. Astfel. În acest sens. metode. simple sau complexe. În teoria sistemelor se afirmă că.Capitolul 1 SISTEM. graniţele dintre ele se estompează 7 . format în general din echipamente. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI Sistemul este un ansamblu de elemente interdependente formând un tot organizat care interacţionează pentru realizarea unui scop determinat. procedee. diferitele sisteme se deosebesc foarte mult între ele. de coeficientul de complexitate şi de natura relaţiilor dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire. L. cu care se află în interacţiune.. determinate sau probabilistice. modele şi personal utilizate interdependent prin intermediul unor procese ce asigură transformarea unor elemente de intrare în elemente de ieşire prin intermediul unui mecanism specific şi al unui sistem de control. cu cât sistemul este mai complex. SISTEM ECONOMIC.d. determinist sau probabilist. tehnici. sistemele se întrepătrund foarte mult. până la un nivel dincolo de care precizia şi relevanţa se exclud reciproc.cu atât mai evident. toate se comportă unitar şi integral în relaţiile lor cu mediul. un element nu aparţine unui singur sistem. Oricât de independent ar fi un sistem. se pot studia ordinea. de relaţiile cu mediul. dar întotdeauna va rămâne ceva care nu poate fi formalizat şi care reprezintă tocmai particularitatea şi individualitatea sistemului respectiv . SISTEM INFORMAŢIONAL 1. organizarea şi complexitatea. de factorul timp.m.A. în realitate nu poate fi vorba decât de o independenţă relativă.

A.m IEŞIRI Figura nr.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj.i=1. xi . de energie sau de informaţie cu mediul în care se află. concomitent cu asigurarea integrităţii şi identităţii sistemului. În realitate. j=1. Dacă însă fiecare sistem este un subsistem şi fiecare subsistem poate face parte din mai multe sisteme. aşa cum nu există decât sisteme deschise. Prin autoorganizare se realizează o anumită interacţiune cu mediul. iar în cazul sistemelor vagi. Organizarea sistemelor a dus la generarea altor sisteme. interdisciplinară. adică de 0 sau l.1 Reprezentarea unui sistem Intrările (xi) în sistem reprezintă influenţa pe care mediul o exercită asupra unei componente (un subsistem) de sistemul de dimensiuni mai mari. structură şi stare (Fig. Teoria sistemelor studiază elementele în cadrul sistemului din care fac parte. Ashby (1947). Problema organizării şi autoorganizării a fost pusă de W. L. atunci devine necesară o abordare mult mai largă. în cazul mulţimilor clasice. deoarece între apartenenţa şi neapartenenţa unui element la un sistem apar o serie de situaţii intermediare. diversitatea nefiind provocată de substanţa şi energia din care sunt constituite. care întreţin un anumit schimb de substanţă. tot aşa nu există decât sisteme vagi ale căror elemente aparţin în acelaşi timp mai multor sisteme. Zadeh (1965) vorbeşte despre sisteme vagi. f: X→(0.şi devin mai vagi. generatoare de îmbunătăţiri ale sistemului.1). adică între 0 şi 1 apare o infinitate de stări posibile. 8 . numite grade de apartenenţă. care sunt formate din elemente ce nu le aparţin în totalitate. funcţia de apartenenţă f este f: X→(0-1). o flexibilitate a structurilor sale.1 Reprezentarea unui sistem). Orice sistem organizat se caracterizează prin: intrări. Notând cu l apartenenţa şi cu 0 non-apartenenţa elementului x la mulţimea X. atunci.R. 1. din ce în ce mai complicate şi mai diverse. 1. ieşiri. Ieşirile (yj) din sistem reprezintă influenţa pe care sistemul respectiv o exercită asupra mediului în care există ca subsistem. ci de modul cum sunt organizate. Organizarea este cea care conduce la diversitatea lumii în care trăim.

Sistemul economic defineşte componente şi ansambluri economice. 9 . care se întâlnesc în toate domeniile de activitate (ca de exemplu: sistemul economic. orice ramură a economiei naţionale sunt sisteme economice.). Un sistem economic complex reuneşte. sistem de calcul etc.) între diferite componente ale sistemului. Noţiunea de sistem economic desemnează un ansamblu de elemente independente. dar subordonate scopului întregului sistem. Orice întreprindere economică. reprezintă o componentă (un subsistem) a unui sistem mai mare (macrosistem) cum este considerat sistemul economico-social. prin care se asigură funcţionarea sistemului. Starea şi dinamica unui sistem pot fi studiate şi cunoscute în orice moment prin intermediul legăturilor informaţionale din interiorul şi exteriorul sistemului respectiv. informaţionale. specifice. sistemul informatic. tehnico-economice (materiale. precum şi a unor legături cu exteriorul (cu alte sisteme). sistemele economice pot fi grupate în sisteme simple şi sisteme complexe sau macrosisteme. Dacă o entitate economică este privită şi analizată independent de structurile ierarhice superioare. Un sistem economic complex se caracterizează prin: existenţa unor componente separabile pentru care se pot stabili scopuri funcţionale distincte. Din punct de vedere al structurii şi al complexităţii funcţiilor pe care le realizează. prezenţa în sistemul economic a oamenilor. văzute la nivel global. atunci ea este definită ca subsistem. se comportă ca sisteme complexe (macrosisteme). xn). Dacă însă aceeaşi entitate este privită în raport cu nivelul ierarhic superior ca fiind componentă a acestuia. un ansamblu de elemente considerate subsisteme cu legături reciproce. a maşinilor şi a mediului înconjurător. atunci i se conferă atributul de sistem. Starea sistemului reprezintă gradul de organizare a sistemului respectiv la un moment dat. din care face parte. energetice etc. …. sistemul informaţional.Structura sistemului reprezintă modul cum sistemul respectiv este organizat şi cum funcţionează pentru realizarea scopului determinat y=f(x1. prin intermediul cărora se realizează obiectul de activitate al unei entităţi economice. Prin particularizarea acestor caracteristici din definiţia generală şi abstractă de sistem se desprind diferite sensuri concrete. Însăşi economia naţională sau economia mondială. existenţa unor legături funcţionale interioare. Sistemul economic ca noţiune concretă de sistem. într-o structură ierarhică.

Funcţionarea sistemului cibernetico-economic constă în faptul că în fiecare perioadă primeşte un input şi emite un output. Dinamica acestui tip de sistem este determinată tocmai de încercarea sa de a se autocontrola în faţa perturbaţiilor externe. economia unei ţări etc. Prin structura unui sistem cu buclă se au în vedere: 1 Cătoiu I. Un sistem cibernetic îşi autoreglează intrările în funcţie de scopul şi obiectivele pentru care a fost conceput să funcţioneze prin intermediul unei bucle de control . Pe baza analizei fluxului de ieşire.. Raţiu-Suciu C.iar structura ierarhică din care face parte este definită ca un macrosistem. Orzan Gh. Această buclă constă în fluxuri fizice de produse asociate cu fluxuri de informaţie.. Rezultă că noţiunea de sistem este relativă. Instituţia este o formaţie specială economică complexă. Atunci. ca exemplu: o mare firmă sau un minister. organul de decizie verifică modul în care sunt realizate obiectivele şi sarcinile stabilit. Inputuri-le şi outputuri-le pot fi numite fluxuri. comportându-se cu regularitate determinată şi răspunde conform unor reguli la impulsurile primite. pot să fie de orice dimensiune. Bucla de feedback asigură realizarea funcţiilor de autoreglare şi de comportament dinamic al sistemelor. 1988 10 . 1. societatea trebuie privită ca şi materia în fizică. Prezentăm în continuare atomii. În acest caz molecula devine instituţia. “ Modelarea cibernetico-matematică a cererii de mărfuri a populaţiei” în volumul „Cibernetica Aplicată”. iar în condiţiile în care apar abateri. modificându-şi în timp starea internă. Organizaţia este o formaţie constituită din oamenii unităţii în vederea îndeplinirii anumitor funcţii social-economice determinate.feedback1-. iar în interiorul ei atomul este organizaţia.. adoptă măsuri de reglare sau autoreglare în baza legii conexiunii inverse.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC Organismul asupra căruia se răsfrâng atribuţiile sistemelor economice. iar utilizarea ei în analizele economice este contextuală. Ed. Academiei. Unitatea reprezintă un element al sistemului economic ce nu se mai poate descompune. agent economic.

Practic orice sistem economic este un sistem cibernetic cu buclă. Pentru a funcţiona. cadrul legislativ în materie şi cerinţele strategice ale entităţii economice.j=1.i=1.1. între care există relaţii de cauzalitate şi care acţionează interdependent în scopul asigurării proceselor şi relaţiilor de conducere la nivelul unei organizaţii. ce trebuie îndeplinite prin interacţiunea dintre sistemul de conducere şi cel executiv. informaţional. 11 . Rezultă că sunt fixate obiective clare şi directe pentru procesul de decizie. operaţional şi metodologic. Sistemul de management al firmei este un ansamblu de elemente cu caracter decizional. Sistem de conducere xi . modul în care aceste fluxuri sunt modificate sau transformate în factori de întârziere. reguli de decizie încorporate în buclele feedback. o buclă feedback presupune existenţa a 2 factori: înregistrarea unei diferenţe între o valoare dorită şi una reală.modul în care fluxurile sale de materiale şi/sau informaţionale sunt interconectate. o politică / o strategie care specifică acţiunile necesare pentru a corecta aceste diferenţe. numit sistem de conducere care are la bază anumite obiective determinate de specificul domeniului.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj.2 Reprezentarea unui sistem cu buclă feedback Un sistem poate fi controlat printr-un alt sistem de nivel superior.2 şi asigură transformarea unor fluxuri de intrare în fluxuri de ieşire prin raportarea la obiectivele programate şi o eventuală corectare a diferenţelor înregistrate pe buclă.m IEŞIRI Figura nr. Sistemul cibernetico-economic este un sistem complex care poate fi reprezentat ca în Figura 1.

3. ă sa funcţională. deoarece între mijloacele de muncă materiile material. ie sistem tehnico-material.Acesta se constituie ca un ansamblu de componente care faciliteaz exercitarea facilitează proceselor manageriale. care prelucrate adecvat se transforma în decizii ulterioare. particularităţi specifice proceselor de produc i producţie.3 Firma. . sistem socio-economic. Sistemul de management al firmei 1. să.. organic adaptiv deoarece se adaptează permanent la adaptiv. sistem dinamic. află iune permanentă celelalte elemente ale sistemului c căruia îi aparţine. prime şi materialele utilizate se creeaz anumite conexiuni. pe baza informaţiilor culese. complex. 7. reprezintă unitate organizată. 4. 1. ca sistem. deoarece aici are loc combinarea factorilor de economic. are un sediu. producţie în cadrul unor procese generatoare de bunuri materiale. cât şi la cerinţele generate rile i de dinamica elementelor încorporate. 5. materiale. i creează sistem organizatoric organizatoric-administrativ. -şi atea. sistem autoreglabil deoarece firma are capacitatea. 2. dispune de capital etc. oferită de autonomia autoreglabil. care la înfiin înfiinţare capătă statut de persoana juridic juridică. precum şi ături. ă schimbările macrosistemelor din care face parte. Firma ca sistem este format din următoarele subsisteme: formată 12 1. deoarece întreprinderea reprezint o . te financiare. deoarece firma se afl în interacţiune permanent cu .autoregleze activitatea. capătă o denumire. muncă. între care se stabilesc multiple şi profunde legături. 6. are mai multe caracteristici şi anume: sistem foarte complex deoarece reuneşte resurse umane. sistem deschis. eficientizării Figura nr. în scopul eficientiz rii muncii factorilor de decizie.

subsistemul de conducere.4 Subsistemele întreprinderii 13 MEDIUL EXTERIOR Subsistemul de conducere . a întregului sistem complex în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite. 1. 2. Întreprinderea ca sistem Flux informaţional Decizii Informaţii Subsistemul informaţional Fluxuri materiale şi financiare Decizii Subsistemul operaţional Date Figura nr. nivel şi o anumită stare. subsistemul informaţional. care conectează subsistemul condus şi conducător şi asigură informaţii despre nivelul sistemului. subsistemul conducător. subsistemul operativ sau operaţional. reglabil. subsistemul informaţional. 3. Rolul managerului este de a sesiza legăturile dintre elementele componente. În analiza structurii organizatorice şi funcţionale a unui sistem economic complex.subsistemul condus. urmăresc şi controlează funcţionarea sistemului executiv. se disting trei subsisteme (Fig. Subsistemul de conducere (decizional) este format din ansamblul de specialişti care. a cărui stare de funcţionare variază în timp. factorii perturbatori care îl influenţează şi să ia decizii pentru creşterea eficienţei funcţionării sistemului.4 Subsistemele întreprinderii): 1. reprezentat de manager a cărui activitate are la bază informaţiile. Rezultă că firma este un sistem economic complex. 1. cu ajutorul unor metode şi tehnici specifice. care se caracterizează printr-o anumită capacitate de producţie.

Subsistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor. 1 2 Harold Koontz:. care apoi sunt transmise subsistemului informaţional (flux ascendent) în vederea stocării şi prelucrării datelor necesare obţinerii informaţiilor utile în vederea fundamentării deciziilor la nivelul subsistemului decizional (de conducere). fluxurilor şi circuitelor informaţionale."1 La nivelul subsistemului operaţional (în cadrul căruia se desfăşoară procesele economice specifice domeniului de activitate a agentului economic) are loc operaţiunea de culegere a datelor. “cei care vor să coopereze. care asigură realizarea efectivă a obiectivelor stabilite prin deciziile transmise de sistemul de conducere. Expert. materiale şi financiare precum şi întregul ansamblu organizatoric. în scopul desfăşurării proceselor de management Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de resurse umane. metode. precum şi totalitatea mijloacelor sistemului de conducere şi decizie2. Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de elemente care acţionează intercorelat. ce activităţi le revin şi care este rolul lor în raport cu ceilalţi. 14 . McGraw-Hill. divizarea şi funcţionalitatea proceselor de muncă. concepte. prin înregistrarea. “Management. combinarea.. conducere şi control. tehnic şi funcţional. Astfel. necesare realizării obiectivelor stabilite de către organizaţie. deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor de execuţie prin subsistemul informaţional (flux descendent). Ed. 1990. iar pe de altă parte asigură căile de comunicare între celelalte subsisteme.Subsistemul de conducere reprezintă ansamblul intercorelat al deciziilor adoptate şi aplicate într-o organizaţie. tehnici”. Bucureşti 1995. structurate corespunzător sistemului de obiective şi configuraţiei ierarhiei manageriale. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind starea şi dinamica sistemului condus. Subsistemul informaţional joacă un dublu rol: pe de o parte asigură toate informaţiile necesare luării deciziilor pe toate nivelele de responsabilitate. pentru a asigura cadrul. Prin sistemul informaţional se asigură legătura permanentă şi necesară între sistemul de conducere şi sistemul condus în dublu sens: prin prelucrarea şi transmiterea deciziilor de la sistemul de conducere către sistemul condus. vor lucra mai eficient dacă vor cunoaşte ce trebuie să facă. Essentials of management. New York Russu C. de la acesta către sistemul de conducere.

sau pornind de la ele – utilizând tehnologia informaţiei. o succesiune de procese şi fluxuri informaţionale. sunt descrise prin două sisteme de funcţii de reacţie. pe de o parte. în scopul atingerii unor obiective. dar şi de informaţiile acumulate în birouri şi servicii. Toate fluxurile de resurse (materiale sau informaţionale) dintr-un sistem economic. care acţionează în baza unor relaţii de cauzalitate. Procesele reale sunt procese materiale şi fizice. modificându-se şi starea internă a sistemului. circulaţia şi consumul. aici intrând: observarea. implicând. transmiterea informaţiei. Un sistem economic este un sistem viabil. necesare la nivel decizional şi operaţional. Unităţile fiind legate între ele prin fluxuri de input şi output. în vederea culegerii. au la bază desfăşurarea unor activităţi umane. 15 . Procesele unui sistem economic sunt de două tipuri: reale şi de reglare. constituită din date şi informaţii organizate şi structurate. conducând la generarea permanentă de noi informaţii şi fluxuri informaţionale. unităţi de reglare în care au loc exclusiv procesul de reglare internă. compun un sistem. Procesul intern este acela ce are loc în interiorul unităţii şi care transformă input-ul în output. În baza celor prezentate se poate vorbi de două subcategorii de procese. pregătirea deciziei şi decizia. anume: procese reale interne. iar pe de altă parte. ca: producţia şi consumul. prelucrarea acesteia. pregătirea deciziei şi decizia. legate între ele.Subsistemul informaţional reprezintă un ansamblu de componente. procese de reglare interne. Starea unităţii poate fi caracterizată de stocul din depozit. Transformările ce au loc în sistemul economic şi ansamblul funcţiilor de reacţie ale unităţilor. anume: sisteme funcţie de reacţie a sferei de reglare. El este considerat acea parte a realităţii. Procesele de reglare sunt procese intelectuale. sisteme funcţie de reacţie a sferei reale. Pe baza celor enunţate mai sus. intrând: producţia. din evenimente care au un efect asupra acestora şi din actori care acţionează în baza lor. prelucrării şi transmiterii datelor şi a informaţiilor. unităţile economice (firmele) se pot încadra în două categorii: unităţi reale în care au loc exclusiv procesul real intern. ca: prelucrarea informaţiei.

generează informaţiile de ieşire prin reflectarea funcţionării tuturor sistemelor de resurse. ci ca element de legătură al mediului intern al întreprinderii cu cel exterior acesteia (economic. la nivelul cerinţelor impuse de luarea deciziilor în sistemele de resurse. toate informaţiile necesare. De aici putem concluziona faptul că subsistemul decizional necesită informaţii specifice necesare fundamentării pe de o parte a deciziilor strategice iar pe de altă parte a deciziilor tactice. reprezentând în acelaşi timp un mijloc de comunicare între celelalte două subsisteme. în funcţie de responsabilităţile şi atribuţiile sale. el fiind abordat mai degrabă în 16 . Subsistemul informaţional se interpune între subsistemul decizional şi cel operaţional. având drept scop asigurarea informaţiilor necesare stafului managerial. În cadrul sistemului economic. Sistemul informaţional îşi îndeplineşte acest rol prin: asigurarea informaţiilor necesare fiecăruia dintre sistemele de resurse precum şi a sistemului integrat al resurselor. Datorită dificultăţii identificării complete a acestor cerinţe informaţionale şi datorită necesităţii anticipării unor cerinţe informaţionale având un orizont de timp mai îndepărtata. bancar). inclusiv a sistemului informaţional însuşi. sistemul informaţional (economic) este mijlocul de comandă şi control prin care sistemul de conducere îşi exercită funcţiile asupra sistemului executiv. stabilirea modalităţilor de achiziţionare a datelor necesare sistemelor de resurse. care întreţine aceste fluxuri şi circuite informaţionale şi permite celorlalte sisteme ale resurselor să funcţioneze ca un sistem integrat. centralizate. El nu trebuie văzut doar ca o interfaţă între subsistemul operaţional şi subsistemul de conducere. menţinerea colecţiilor (fişierele şi bazele de date). astfel că informaţiile constituie un adevărat „liant” informaţional. se optează pentru culegerea.Astfel. Scopul principal al sistemului informaţional este de a furniza fiecărui utilizator. pot viza perioade de timp mai lungi (decizii strategice) sau mai scurte (decizii tactice). stocarea şi prelucrarea ansamblului datelor reflectând starea şi evoluţia sistemului condus. la rândul lor. Deciziile. Aspectul organizaţional al întreprinderii rămâne pe un plan secund. fluxurile şi circuitele informaţionale se integrează organic cu celelalte fluxuri şi circuite ale resurselor. financiar. Majoritatea metodelor de concepere a sistemelor informatice pornesc de la definirea nevoilor informaţionale ale viitorilor utilizatori.

Primul val a fost cel ce a caracterizat trecerea de la viaţa nomadă a omului primitiv la agricultură. Felul de viaţă al omului s-a schimbat radical o dată cu această mutaţie. în cazul acestei mutaţii. Sistemele informaţionale furnizează potenţialul analitic şi cel de comunicare de care au nevoie firmele pentru a-şi administra afacerile la scară globală. companiile trebuie să facă faţă unor noi provocări. Condiţiile de muncă s-au îmbunătăţit. edificând locuinţe şi cultivând pământul. Informaţia. cât şi managementul. de viaţă. Acest aspect rezidă din amplificarea în volum şi structură a schimburilor comerciale. defineşte „valurile" ca fiind marile transformări sociale care au direcţionat evoluţia omenirii până în prezent. Dezvoltarea socială şi diviziunea muncii se află într-o relaţie nemijlocită. Succesul lor depinde de abilitatea de a opera la nivel global. Cel de-al treilea val este marcat de impunerea informaţiei ca resursă fundamentală de viaţă a omului şi se petrece în zilele noastre. Al doilea val s-a datorat trecerii de la agricultură şi meşteşuguri la industriile mecanice. Vitezele de lucru. cerinţele culturale au sporit şi s-a atins un nivel superior de productivitate şi. joacă un rol strategic pentru succesul afacerilor. firmele nu mai sunt avantajate de existenţa pieţelor protejate. 1. Trecerea societăţii dintr-o etapă în alta este asociată cu perfecţionarea diviziunii muncii. datorită opririi din peregrinare. Globalizarea economiei şi tehnologia informaţiilor au determinat o intensificare a competiţiei pe pieţele internaţionale. Desfăşurarea şi controlul operaţiunilor în formă multinaţională necesită comunicarea cu furnizorii şi distribuitorii 24 de ore din 24. implicit. între diferite localităţi de pe glob.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI Mediul de afaceri se află într-o continuă schimbare. Alvin Toffler în „Al treilea val". în acest caz.procesul definirii prelucrărilor decât în procesul identificării şi structurării datelor. spre finele secolului al XVIII-lea. In acest nou cadru. când. Astăzi. şi-a putut organiza superior viaţa. ci trebuie să facă faţă concurenţei deschise. informaţia pune în mişcare atât tehnologiile pentru transformările fizice necesare societăţii. ca şi 17 .

Exerciţiile de responsabilitate accentuată sunt cantonate în cea mai mare parte în această zonă a activităţii umane. prin descentralizare şi creşterea flexibilităţii organizaţiei de a se adapta la schimbările care apar în mediul de afaceri. fiind evidentă. Ştiinţa calculatoarelor se concentrează asupra teoriei calculatoarelor. şi diviziunea muncii. Pentru a putea implementa într-o organizaţie această nouă abordare. în acest sens. Cel mai mult este influenţată de către al 3-lea val activitatea de conducere. pe de altă parte. Abordarea tehnică se bazează pe următoarele discipline: management ştiinţific. Informaţia este „materia primă" a managementului. Aceasta poate să-l afecteze mult mai profund decât în cadrul celui de-al 2-lea val. în varianta clasică. Cercetările operaţionale atribuie. Simbolurile şi modelele devin esenţiale la acest stadiu al dezvoltării. cum sunt controlul stocurilor.calitatea lucrărilor cresc considerabil. precum şi răspunderile sale se acutizează. Totul porneşte de la om şi se propagă printr-o tehnologie rapidă spre el însuşi. ştiinţa calculatoarelor şi cercetări operaţionale. Pregătirea omului pentru a face faţă impetuozităţii informaţionale. Comportamentul individului este supralicitat. cu un grad ridicat de centralizare. mai ales. Managementul ştiinţific pune accentul pe dezvoltarea de modele pentru adoptarea deciziilor manageriale şi pe alte practici specifice managementului organizaţiei. firmele de afaceri dispun de o structură ierarhică. este necesar să se utilizeze pe scară largă tehnologia informaţiilor. O altă influentă majoră vizează mediul intern al organizaţiei. prin tehnicile matematice destinate optimizării parametrilor selectaţi de organizaţie. Abordarea comportamentală se bazează pe psihologie.una tehnică şi una comportamentală. asupra metodelor de calcul şi a metodelor de stocare şi de accesare a datelor. sociologie şi ştiinţele politice. Studiul sistemelor informaţionale are un caracter multidisciplinar şi cuprinde două modalităţi de abordare . şi folosesc un set de proceduri de operare standard pentru a realiza o producţie de masă. Noua abordare a organizării şi conducerii firmelor de afaceri se caracterizează prin aplatizarea ierarhiei sistemului de conducere. 18 . inclusiv managementul acesteia. Cerinţele intelectuale sunt acum cele mai pregnante. Productivitatea managementului trebuie să fie compatibilă cu cea a tehnologiilor de transformare fizică. a căror evoluţie trebuie întreţinută în continuare. pe de o parte. Relaţia dintre productivitate şi calitate. precursorii ştiinţei managementului au intuit cerinţele evoluţiei şi au făcut primele demersuri comunicaţionale pe care trebuie să le cunoaştem şi. se impune o perfecţionare a calităţii şi productivităţii managementului.

optimizarea cheltuielilor de transport şi costul tranzacţiilor. publicisticii şi divertismentului. astăzi acestea sunt mult mai multe. industrie şi infrastructurile publice. în care firmele încearcă să se redescopere. deciziile pe termen lung privind investiţiile în infrastructura informaţională vor diferenţia capacităţile competitive ale firmelor. managerii trebuie să conştientizeze modul în care infrastructura informaţională a firmei se intersectează cu infrastructurile publice şi cu infrastructura noii industrii care apare . prin utilizarea cât mai eficientă a resurselor disponibile. telecomunicaţiilor. o valoare adăugată organizaţiei. firmă.cea a Internetului şi comerţului electronic. Psihologii sunt preocupaţi de reacţia individuală a personalului angajat faţă de sistemul informaţional şi de modelele cognitive ale raţionamentului uman. abundă oportunităţile şi ameninţările. organizaţiilor şi societăţii în ansamblu. În secolul XXI. multe firme fac eforturi financiare mari în vederea investirii în tehnologia informaţională. În această nouă eră a competiţiei economice. Totuşi. atât în desfăşurarea afacerilor pe 19 . se observă că tehnologia informaţională este de importanţă majoră pentru toate organizaţiile moderne. Dacă în trecut existau doar câteva infrastructuri limitate care furnizau căi de acces spre clienţi. Personalul angajat va reprezenta în continuare investiţia cea mai importantă a unei firme. încercând să aleagă varianta optimă din multitudinea de variante tehnice şi economice şi căutând să realizeze un echilibru optim al posibilităţilor la nivelurile firmei şi unităţii de afaceri. De asemenea. când cash-flow-ul firmelor este din ce în ce mai des prezent online. Majoritatea problemelor comportamentale dintr-o organizaţie nu poate fi exprimată folosind modele normative. Managerii firmelor sunt nerăbdători să utilizeze cât mai rapid această puternică combinaţie dintre unitatea de afaceri. Totodată. Specialiştii în domeniul ştiinţelor politice investighează impactul politic al utilizării sistemelor informaţionale. odată cu creşterea importanţei noii infrastructuri electronice se va observa şi o scădere a importanţei bunurilor fizice şi a amplasării acestora. Deja. însă infrastructura cu care aceasta va opera va fi electronică. Sociologii se concentrează asupra impactului sistemelor informaţionale asupra grupurilor. precum şi extinderea universală a Internetului şi a altor componente ale comerţului electronic prezintă avantaje strategice şi ameninţări pentru orice firmă. Oportunităţile oferite de noile infrastructuri electronice vor face posibilă verificarea multor procese de luare a deciziilor organizaţionale. Fuziunea dintre domeniile informaticii.

competitive. necesară pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor firmei. care să concorde cu obiectivele şi cu strategia firmei în ceea ce priveşte clienţii şi acţionarii. pentru a putea trata cu încredere şi competenţă probleme legate de tehnologia informaţională. telecomunicaţii. aceasta generând profit la nivelul întregii economii. sau cu partenerii strategici. infrastructură care se află în strânsă legătură cu: (a) infrastructurile diferitelor ramuri industriale (cum ar fi sistemele de plăţi ale băncilor. Combinarea infrastructurii tehnologiei informaţionale interne a unei firme cu infrastructurile publice externe determină apariţia noii infrastructuri. sistemele de rezervare la liniile aeriene) şi cu (b) infrastructurile publice (cum ar fi furnizorii de servicii Internet şi telecomunicaţii). cât şi în ceea ce priveşte contactul cu clienţii. este clar că managerii nu-şi pot permite să renunţe la personalul cu pregătire tehnică. şi oferă guvernelor căi eficiente din punct de vedere al costurilor de a furniza servicii populaţiei. punând în balanţă riscurile şi câştigurile pentru alegerea variantei optime.cale electronică (comerţ electronic). Aceste tehnologii constituie baza pentru noi forme organizaţionale. Împreună. specialişti în domeniu. Întregul portofoliu al tehnologiei informaţionale trebuie coordonat de un management format din specialişti atât în domeniul economic. ajutându-le să contacteze clienţii şi furnizorii. cât şi de alţi furnizori de servicii din exteriorul firmei. comunicaţii. În multe organizaţii. constituie portofoliul tehnologiei informaţionale. Tehnologia informaţională reprezintă investiţia totală a unei firme în tehnică de calcul. tehnice. Valoarea totală a acestor investiţii reprezintă portofoliul tehnologiei informaţionale. cu furnizorii. cea mai mare pondere o deţin cheltuielile cu tehnologia informaţională. noi produse. împreună cu tehnologia informaţională. cât şi în personalul care furnizează aceste servicii. respectiv hardware. în aşa fel încât alegerile făcute să ţină seama de aspectele strategice. cât şi în cel tehnic. 20 . Ea include investiţiile în tehnologie informaţională implementată atât de personalul de specialitate din interiorul firmei. suporturile de stocare a datelor. financiare şi organizaţionale. Portofoliul tehnologiei informaţionale este determinat de infrastructura tehnologiei informaţionale existentă în firmă. noi pieţe şi pentru diverse schimbări în cadrul profesiilor. Noua infrastructură. software. Toţi managerii trebuie să deţină cunoştinţe bine dezvoltate. Analizând această situaţie. care trebuie coordonat la fel ca un portofoliu financiar. aceste infrastructuri permit firmelor să-şi desfăşoare activitatea. În multe firme moderne o mare proporţie din capital se regăseşte chiar în tehnologia informaţională.

adesea. echivalentul utilajelor şi al liniilor de producţie din sectorul productiv. care include firma. cât şi cele mici. a procesului de urmărire a stocurilor şi de refacere a acestora. întreaga ramură industrială. Instituţiile din sectorul financiar şi al serviciilor depind cel mai mult de tehnologia informaţională. care acţionează după propria inspiraţie. legate de “ce” se vinde şi “unde” se vinde. fiind urmate de cele din sectorul productiv. Toate firmele de vânzare cu amănuntul. atât cele mari. În acest sector al serviciilor. care procesează rapid toate comenzile clienţilor. furnizorii săi şi. Managerii unităţilor de vânzare cu amănuntul au nevoie de informaţii exacte. Aceste investiţii sunt realizate în vederea obţinerii unor rezultate pozitive în ceea ce priveşte relaţia firmei cu clienţii. Realizarea acestor obiective necesită o infrastructură informaţională. această creştere este însoţită şi de reducerea costurilor cu forţa de muncă. Având în vedere faptul că noua infrastructură. Fiecare etapă a vânzării cu amănuntul depinde de intrarea. au realizat investiţii importante în tehnologia informaţională. Însă. în principal. Interesant este că rata de creştere înregistrată în sectorul vânzărilor cu amănuntul în această perioadă a fost cea mai mare. care să furnizeze informaţiile necesare coordonării procesului de vânzare cu amănuntul. Obiectivele acestor firme constau în determinarea exactă şi în orice moment a nivelului stocului şi a necesarului de produse ce trebuie aprovizionate. fapt pentru care nu întotdeauna aceste investiţii au efectul scontat. pentru a rămâne competitivi pe piaţa de desfacere a produselor. 21 . fapt pentru care investiţiile în tehnologia informaţională atrag atenţia tuturor managerilor de întreprinderi. achiziţionarea de tehnologie informaţională se realizează pe baza unor decizii luate de persoane necalificate. influenţează fiecare etapă a procesului de vânzare. tehnologia informaţională stă la baza desfăşurării în condiţii optime a miilor de tranzacţii realizate zilnic. uneori. în computere. informaţii pe care să le transmită furnizorilor în vederea obţinerii produselor pentru distribuirea în centrele de vânzare. manipularea şi transmiterea datelor în timp util şi în forma corespunzătoare pentru a putea fi utilizate cu uşurinţă de cumpărători şi furnizori. vânzătorii cu amănuntul au fost nevoiţi să crească investiţiile în tehnologia informaţională. firmele de vânzare cu amănuntul investesc în tehnologia informaţională. În multe firme. tehnologia informaţională reprezintă tehnologia de producţie.Majorarea în fiecare an a investiţiilor în tehnologia informaţională poate explica creşterea continuă a resurselor firmei. De aceea. În ramura serviciilor.

dar sunt greu de urmărit. . Dan Anghel Constantinescu ş. Bucureşti. Dacă aceste decizii nu sunt bine coordonate.Un succes spectaculos în utilizarea tehnologiei informaţionale l-a avut sistemul SABRE1 de rezervare a locurilor pentru transporturile aeriene efectuate de firma American Airlines. Colecţia Naţionala. ci şi aspectele de importanţă majoră legate de ramura lor de activitate şi de furnizorii lor de tehnologie informaţională. Pentru a adopta cele mai corecte decizii strategice în selectarea clienţilor sau în dezvoltarea sistemelor informaţionale. 10-12 1 22 . tehnologia informaţională poate deveni o piedică în buna desfăşurare a activităţii. 2000. În firmele mari se adoptă zilnic unele decizii care nu sunt foarte importante.a. Astăzi. managerii trebuie să înţeleagă nu numai nevoile proprii ale firmei. pg. Folosirea acestui sistem a determinat o creştere a încasărilor firmei între anii 1977-1986 cu 1.“Management informaţional”. sistemul SABRE utilizează infrastructura publică a Internetului. în loc să fie un factor care să înlesnească desfăşurarea acesteia. pentru a menţine un contact direct cu clienţii.5 miliarde $.

cât şi la nivelul diferitelor unităţi organizatorice. Din perspectivă sistemică. În literatura de specialitate. and Information Systems: Making Sense of the Field. coordona. Astfel din literatura străină am selectat definiţiile formulate de următorii autori: P.. Checkland şi S. 110-111. au nevoie de informaţii. managerii. – Information. se vehiculează un număr impresionant de definiţii referitoare la sistemul informaţional. 1 Checkland P. presupune cunoaşterea permanentă şi în detaliu a mediului său exogen şi endogen. o organizaţie reprezintă un sistem ce are în componenţa sa mai multe subsisteme. dar şi în afara acesteia (respectiv în macromediu şi micromediu) reprezintă o necesitate pentru organizaţiile care vor să supravieţuiască în condiţiile concurenţei acerbe cu care se confruntă pe piaţă. 23 . În figura nr. din ţară şi străinătate. atât în ansamblul ei. şi un sistem care serveşte (care procesează date)”. organiza. Pentru a planifica. Holwell1 susţin că „orice şi fiecare sistem informaţional poate fi întotdeauna gândit ca înglobând o pereche de sisteme. 1. Holwell S. subsistemul conducător solicită subsistemului informaţional anumite informaţii care să descrie procesele. indiferent de nivelul ierarhic pe care se află. El stabileşte legătura permanentă şi feed-back-ul între toate componentele organizaţiei. fenomenele şi evenimentele ce au loc la nivelul subsistemului operaţional.5 este reprezentată grafic definiţia formulată de cei doi autori străini.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII Conducerea oricărei organizaţii. un sistem care este servit (oamenii ce desfăşoară acţiuni). la rândul lor. p. care. pot fi privite ca şi sisteme – conducătoare sau conduse. John Wiley and Sons. Systems. Cunoaşterea exactă şi oportună a tot ceea ce se întâmplă în organizaţie. controla şi adopta decizii. Chichester. 1998.Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL 2. Pentru a putea gestiona toate activităţile dintr-o organizaţie. cât şi între organizaţie şi mediul exogen.

mai mult decât o ştiinţă a computerelor. . Sistemul care serveşte Procesarea datelor selectate şi relevante pentru acţiunile oamenilor Sistemul servit Furnizează oamenilor sprijin pentru realizarea acţiunilor Acţiuni cu scopuri precise ale căror realizare necesită informaţii Figura nr. B.Management Information Systems: conceptual foundations.Information System in Management (3rd Edition).G. 1985. California. amplifica. structure and development (2nd Edition). p. 1987. mai mult decât o extensie a comportamentului şi managementului organizaţional. informal sau din însăşi lumea reală – cu valorile şi cunoştinţele stocate în memoria persoanei. Wadsworth Publishing Company.. 22. 1985. McGraw-Hill. J. 3.1 Corelarea sistemelor Utilizatorul de informaţie – având memorie. 1 24 . p.A. . . Davis1 remarcă faptul că „sistemul informaţional este mai mult decât o disciplină academică. B. 3 Seen J. atenua sau deforma mesajele – şi ca urmare. Belmont. 211-215. The Computer Journal. Accentul pus pe noţiunea de sistem evidenţiază faptul că diferitele componente au un obiectiv comun – de-a susţine activităţile organizaţiei.” Davis G. p. 2.” F.Is an information theory enough?. A. Land consideră că acţiunile sunt determinate de asocierea mesajelor primite – din sistemul informaţional formal. chiar şi mesajele cele mai simple pot fi interpretate diferit de către oameni diferiţi.. cunoştinţe şi un sistem de valori – percepe lumea exterioară printr-un filtru cognitiv. Land2 consideră că sistemul informaţional trebuie să includă totdeauna oameni utilizând şi interacţionând cu lucrurile (obiectele fizice) – realizate tot de către om – şi să conţină deopotrivă procesare formală şi informală. care poate „selecta. Seen3 consideră că „sistemul informaţional este un set de persoane şi proceduri care lucrează împreună…. 2 Land F.. New York. 28 (3).

analiză. 3 Nicolescu O. sistemele informaţionale pot fi utilizate pentru o multitudine de activităţi specifice fimei (fig.” Remarcăm faptul că cei doi autori folosesc noţiunea de sistem informaţional-managerial.” O. .Din literatura de specialitate românească am selectat definiţiile date de următorii autori: C. În general. p. sistemul informaţional al întreprinderii nu este o construcţie uniformă. Oprea D. Oprea2 defineşte sistemul informaţional ca fiind „un ansamblu de resurse umane şi de capital. 1996. cu managementul. . care este ansamblul integrat al operaţiilor de culegere. transmitere şi prelucrare a datelor. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. Editura Polirom. Editura Economică. p.Management. Verboncu3 consideră că sistemul informaţionalmanagerial „poate fi definit ca ansamblul datelor. ei considerând că între noţiunile de sistem informaţional şi sistem informaţional-managerial există diferenţe.241. investite într-o unitate economică. mai mult sau mai puţin.. păstrare şi valorificare a informaţiilor.Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice..2). în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare producerii informaţiilor.. 2. Nicolescu şi I.” D. Bucureşti. Editura Expert. p.. 127. dar ele pot fi utilizate alternativ deoarece se consideră că sistemul informaţional dintr-un mediu de afaceri este conectat. 1999. Russu C. procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei. Bucureşti. Verboncu I. Russu1 defineşte sistemul informaţional ca fiind „totalitatea metodelor. procedurilor şi mijloacelor folosite în procesul informaţional. Bucureşti. Corespunzător domeniului funcţional din structura organismului economic în care se utilizează. 1999. 40. 2 1 25 . care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii şi controlului activităţilor organizaţiei.Management. informaţiilor. ci este format din diferite subsisteme între care există anumite relaţii. . sistematizare.

Sistemul informaţional al întreprinderii Producţie şi exploatare Proiectare asistată de calculator Fabricaţie asistată de calculator Gestiunea stocurilor Planificarea necesarului de materiale Automate industriale Aprovizionare şi recepţie Robotică Marketing Finanţe Contabilitate Managementul resurselor umane Analiza salarizării Ccomponente personal Analiza forţei de lucru Gestiunea datelor despre anagajaţi Prognoza necesarului de personal Analiza necesarului de formare şi perfecţionare a personalului Publicitate şi promovare Managementul marketingului Studii de piaţă Managementul de produs Previziunea vânzărilor Direcţionarea vânzărilor Prelucrarea comenzilor Bugetarea investiţiilor Gestiunea trezoreriei Gestiunea creditelor Prognoze financiare Analiza rentabilităţii Analiza nesarului de finanţare Gestiunea portofoliilor Conturi ale furnizorilor Verificare operaţiuni Facturare şi conturi de clienţi Bugetare Contabilitate analitică Cartea Mare Plăţi Contabilitate fiscală Figura. J. respectiv 1 O'Brien. măsurare şi comunicare a informaţiei economice pentru a permite judecăţi şi decizii documentate din partea utilizatorilor informaţiei”2. Les systèmes d’information de gestion. DeBoeck Université. Montreal. Evanston. bine structurate. Cea mai mare parte a informaţiilor acoperă două sau mai multe compartimente ale întreprinderii. Un exemplu clasic este cel al gestiunii vânzărilor. Contabilitatea. 64 26 .. între informaţiile aferente fiecărui compartiment.A statement of Basic Accounting Theory.453 2 American Accounting Association . personal-salarizare. revin componentelor manuale sau sistemelor expert. 1966. contabilitate.2 Structurarea funcţională a sistemelor informaţionale1 Principala dificultate a abordării sistemului informaţional în funcţie de compartimentele funcţionale ale întreprinderii ţine de imposibilitatea trasării unei graniţe. fie şi aproximative. 1995. în care aceleaşi date interesează compartimentele vânzare-marketing. p. 2. Sistemele informatice clasice au avut în vedere mai ales operaţiile repetitive. “procesul de identificare. producţie şi chiar proiectare. p. financiar. nr. Illinois. Sarcinile mai puţin structurate. poate constitui exemplul celui mai vechi şi mai răspândit subsistem informaţional al întreprinderii. gen pregătire şi preluare date.

prin sistemele expert interpretarea rezultatelor obţinute şi. Acestea s-au integrat şi se integrează din ce în ce mai mult în viaţa şi activitatea fiecăruia. îmbogăţindu-se. O caracteristică a secolului XXI este influenţa majoră a calculatoarelor electronice. p.prelucrarea datelor. în mod efectiv. 27 . nr. luarea deciziilor a făcut obiectul integrării în sistemele informatice. Fie că se apelează la date care pot fi accesate în câteva secunde. Indiferent de locul unde trăim. Acestea.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. Ulterior. Nicolescu1 pornind de la ideea că adesea. Modul în care informaţiile pot fi accesate a cunoscut o adevărată revoluţie în mai puţin de 50 de ani. Dacă sistemele de calcul. (coord. prin intermediul programelor software. Scopul îndeplinit de sistemele de calcul s-a schimbat de la deceniu la deceniu. este de a fi principalul mijloc de informare şi comunicare interplanetară. pun semnul egalităţii între cele două sisteme „susţine că sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional care se rezumă la culegerea. treptat calculatoarele s-au transformat în dispozitive pentru gestionarea şi administrarea bazelor de date. fie că se fac calcule complexe. calculatorul a devenit o unealtă de mare preţ în viaţa de zi cu zi. scopul utilizării calculatorului.” (fig. Bucureşti. În final. O. În literatura de specialitate din ţară şi străinătate există un număr impresionant de definiţii referitoare la diferenţa care există între sistemul informaţional şi cel informatic. prin sisteme suport pentru decizii şi.26-27.) .3). 2. informaticienii. Creşterea eficienţei întreprinderilor a fost posibilă în special prin utilizarea la scară tot mai mare a sistemelor de calcul. de ceea ce facem în mod curent este absolut imposibil să nu fim influenţaţi de calculatoare. În prezent aproape toate activităţile (în mod special cele economice) se desfăşoară cu ajutorul calculatorului. 1 Nicolescu O. au servit iniţial cercetătorilor pentru efectuarea mai rapidă a unor calcule anevoioase. alături de cele menţionate mai sus. 2001. au permis firmelor să-şi structureze şi să-şi organizeze mai eficient activitatea la preţuri accesibile. Editura Economică. mai apoi. stocarea şi gestionarea acestora pentru a furniza informaţii pertinente. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor.

Nicolescu O.op.26-27 3 Parker C. 12.Management Informatin System – Strategy and Action. S. Bucureşti. Editura Economică. majoritatea organizaţilor au utilizat noua tehnologie informaţională doar pentru a rezolva mai rapid operaţiile pe care leau efectuat din totdeauna manual. New York. p. Russu1 susţine că un sistem informatic este un „sistem de tratare mecanizată sau automatizată a informaţiei. În prezent o organizaţie bazată pe informaţie poate fi întemeiată şi fără o tehnologie avansată de procesare a datelor. În literatura de specialitate americană3 sistemele informaţionale care includ calculatoarele sunt denumite sisteme informaţionale bazate pe computere – computer based informations systems. 3 Raportul Sistem informaţional – Sistem informatic 2 În literatura de specialitate românească se face delimitarea clară între cele două sisteme însă spre deosebire de literatura de specialitate străină. p. pe măsură ce organizaţia se implică în procesul de creare şi utilizare computerizată a informaţiei. 2 1 28 . . McGrawHill. 2001.. . cit. nu se evidenţiază faptul că resursele umane au o importanţă vitală în dezvoltarea şi funcţionarea eficientă a sistemelor informatice. p. 2.C. 1989. structura Russu C. (coord..) . programe şi fişiere care trebuie să satisfacă cerinţe riguros precizate”.. dar. Până acum câţiva ani.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei.127. construit din echipamente. SISTEMUL INFORMAŢIONAL Sistem informatic Automatizat Mecanizat Manual PRELUCRAREA INFORMAŢIILOR VEHICULAREA INFORMAŢIILOR CULEGEREA INFORMAŢIILOR Figura nr. la noi.

Sibiu. procesele decizionale şi modul de realizare a activităţilor se îmbunătăţesc vizibil.Sistemul Informaţional Managerial. şi atunci utilizarea calculatoarelor este absolut necesară. realizarea unor activităţi periculoase pentru om. 2. starea resurselor proprii precum şi a cerinţelor consumatorilor. 97. 29 . Editura Universităţii „Lucian Blaga”. metodelor şi tehnicilor manageriale. funcţia operaţională. însă pot exista situaţii când sistemul manual nu mai poate realiza eficient şi fără eroare. stricte de natură umană. De asemenea calculatoarele pot pe de o parte să preia integral sau parţial. . 1 Gorski H.. ci pentru combinarea optimă a acestora este necesară cunoaşterea permanentă a cerinţelor mediului extern al firmei. p. a) Funcţia decizională – exprimă menirea sistemului informaţional de a asigura elementele informaţionale necesare fundamentării şi adoptării deciziilor. materiale şi tehnice stabilite de specialişti. Resursele umane au un rol foarte important în cadrul sistemului informaţional ele fiind deţinătoare de informaţii. spre deosebire de tendinţa actuală de restrângere a mijloacelor manuale şi mecanizate şi extinderea masivă a ponderi sistemului informatic în cadrul celui informaţional. Sistemul informaţional nu este în mod obligatoriu bazat pe computere. asigurând astfel operaţionalizarea deciziilor. Astfel sistemul informaţional al societăţii comerciale este necesar să îndeplinească cumulativ următoarele funcţii1: funcţia decizională. o sarcină datorită complexităţii acesteia sau a interdependenţei cu alte activităţi. activitatea umană. sprijini. b) Funcţia operaţională – se referă la scopul sistemului informaţional de a declanşa multitudinea de acţiuni necesare realizării obiectivelor organizaţiei. funcţia de documentare şi funcţia educaţională. iar pe de altă parte pot calculatoarele pot completa.organizatorică. făcându-i mai productivi şi mai eficienţi. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL În vederea realizării obiectivelor fundamentale ale organizaţiei nu sunt suficiente doar resursele umane. care nu pot fi informatizate. 2003.

ce decurge din rolul lor în exercitarea socială. condiţionează într-o proporţie apreciabil potenţialul şi realizarea aspiraţiilor personale ie apreciabilă ţiilor ale salariaţilor. ionale. Informaţiile au o dimensiune social . de a înregistra informaţ informaţiile. socială.c) Funcţia de documentare – exprimă menirea sistemului informaţ ia informaţional. iile informaţional fig. Funcţiile sistemului informa ional sunt reprezentate grafic în fig nr. cu scopul de a îmbogăţi cunoştinţele utilizate în ţele procesele manageriale sau de execu execuţie. ăţeni. atât în plan individual cât şi în plan organizaţional. 2. 30 . drepturilor şi responsabilit i responsabilităţilor salariaţilor din cadrul organiza l organizaţie în calitate de cetăţeni. şi anume dimensiunea individual dimensiunea organizaţională şi dimensiunea individuală. ional probleme foarte complexe. Funcţia de documentar e Funcţia decizională Funcţiile sistemului informaţional Funcţia operaţională Funcţia educaţională Figura nr. Informaţiile au o dimensiune individual în sensul că ele condi individuală. d) Funcţia educaţional – are ca rol asigurarea informaţiilor cu caracter ională iilor formativ şi tratarea acestora astfel încât s se obţină creşterea efectelor i să şterea educaţionale. dat fiind tripla dimensiune a informa dată informaţiilor. ional. Informaţiile au o dimensiune organizaţională. În realizarea acestor func sistemul informaţional este confruntat cu funcţii. 2 4 Funcţiile sistemului informaţional 2. în sensul că reprez iile ă reprezintă o premisă indispensabil pentru stabilirea şi finalizarea obiectivelor indispensabilă i organizaţiei de către ac ătre acţionari şi manageri.4.

5) şi de posibilitatea de structurare a situaţiilor decizionale la care managerii trebuie să facă faţă. 1995. sistemul informaţional devine din ce în ce mai important şi condiţionant pentru supravieţuirea şi performanţele organizaţiilor în toate domeniile. actuale sau istorice pentru susţinerea controlului structurat al operaţiilor cotidiene.Astfel. Nivelul operaţional necesită rapoarte interne regulate. neprogramate şi previzionale. Informaţiile necesare conducerii sunt în funcţie de nivelul conducerii (fig 2. ce conţin date detaliate. Les systemes d'information de gestion.2. p. nivelul strategic cere rapoarte mai sumare. Spre exemplu.5. Structura deciziei Nestructurată Caracteristicile informaţiei Ad hoc Excepţională Recapitulativă Frecvenţă neregulată Previzională Externă Anvergură mare Conducerea strategică c iz ii De In f orm a ţi i Semistructurată Conducerea tactică Conducerea operaţională Structurată Prestabilită Periodică Detaliată Frecventă Istorică Internă Anvergură mică Figura nr. 368 31 . În concluzie sistemul informaţional constituie un subsistem de bază al managementului organizaţiei. De Boeck Univesity. Montreal. în condiţiile trecerii la economia bazată pe cunoştinţe şi ale schimbărilor revoluţionare în domeniul informaticii. ad-hoc. Caracteristicile informaţiei pe nivele de conducere1 1 Sursa: O'Brien. ca şi date externe pentru susţinerea planificării nestructurate şi a responsabilităţilor de conducere generală a activităţii.

cât şi a celor de previziune.În procesul decizional este necesară atât gestionarea informaţiilor istorice. SO A E SIC B C SD Figura nr . sunt stabilite modul de achiziţionare şi alocare a resurselor. Informaţiile previzionale ajută conducerea să definească tendinţele viitoare şi impactul acestora asupra deciziilor care trebuie adoptate. La nivel operaţional sunt elaborate planurile pe termen scurt. şi sistemul informaţional al conducerii (SIC). care orientează şi dirijează organizaţia. politicile şi obiectivele de ansamblu ale întreprinderii cu ajutorul unei planificări strategice pe termen lung. sistemul decizional (SD). nivelul tactic şi nivelul operaţional. Orice organizaţie constă din trei sisteme principale. 2.5. de multe ori sunt foarte relevante şi indispensabile informaţiile externe. procedurile şi obiectivele subunităţilor întreprinderii. Managerii supraveghează. La nivel strategic sunt definite strategiile. Totuşi. se definesc politicile. de asemenea. în timp ce informaţiile istorice permit analiza performanţelor trecute ale întreprinderii şi evaluarea acestora. conducerea trebuie să primească nu numai informaţii interne. ca în fig. În sfârşit.6 Sistemul informaţional al conducerii (SIC) în interacţiune cu sistemul operaţional (SO) şi sistemul decizional (SD) 32 . randamentul strategic al întreprinderii şi evoluţia sa globală. acestea se pot reprezenta separat.2. La nivel tactic sunt elaborate planuri. activităţile de conducere pot fi subdivizate pe trei niveluri principale: nivelul strategic. aflate în interacţiune: sistemul operaţional (SO). Managerii utilizează resursele şi execută sarcinile după procedurile elaborate cu ajutorul bugetelor şi a programelor de producţie stabilite echipelor de lucru ale întreprinderii. care se ocupă cu transformările pentru care a fost creată organizaţia. Astfel. care gestionează informaţiile externe şi interne necesare conlucrării părţilor organizaţiei. bugete pe termen scurt şi mediu. Deşi între cele trei sisteme există interferenţe. pentru simplificarea înţelegerii. cerinţele informaţionale ale conducerii depind în mod esenţial de nivelul de conducere.

La nivelul entităţilor economice se pot defini o serie de subsisteme informaţionale folosindu-se diverse criterii. b) Criteriul activităţii. legături comunicaţionale (circuite şi fluxuri). tehnici şi proceduri destinate colectării. teste pentru verificarea profesională a operatorilor ş. reclamaţii de la clienţi. a interdependenţelor existente între activităţile entităţii cercetate. funcţiunea în servicii). cum ar fi: a) Criteriul compartimentului care presupune definirea subsistemului informaţional la nivel de compartiment. situaţiile prezenţei la servici. procedee. Atunci când SIC este automatizat se numeşte sistem informatic pentru conducere. funcţiunea comercială. 33 . Companiile pot utiliza tehnologia informaţiilor la proiectarea şi conducerea afacerilor la nivel global. planuri. semnale. modele şi programe de calcul. în procesul de analiză a acelor activităţi economice care se desfăşoară în mai multe compartimente. Dezavantajul acesteia este neluarea în considerare. dări de seamă. tehnologii. funcţiunea de producţie. care implică definirea subsistemului informaţional la nivel de activitate economică. Internetul furnizează infrastructura necesară pentru noi modele de afaceri sau noi procese de realizare a afacerilor. instrucţiuni.a. stocării şi securităţii datelor şi tuturor informaţiilor externe şi interne necesare bunei desfăşurări a activităţii organizaţiei. grafice de lucru. hotărâri. metode. date numerice. transmiterii. decât parţial. precum şi pentru noi moduri de distribuire a cunoaşterii. sistemul informaţional al unei organizaţii este ansamblul de mijloace. c) Criteriul funcţiunii care presupune abordarea subsistemelor informaţionale la nivelul activităţilor de bază din cadrul fiecărei funcţiuni a societăţii (funcţiunea de personal. birourilor şi forţei de vânzare. Sistemul informaţional al conducerii poate fi un sistem care procesează informaţiile manual. rapoarte. funcţiunea financiar-contabilă. Automatizarea sa poate fi totală sau parţială. bonuri de lucru.Conexiunile dintre sisteme (circuite şi fluxuri informaţionale) se referă la: informaţiile de la proces şi de la piaţă. prelucrării. bonuri de materiale. Acesta prezintă dezavantajul abordării parţiale. instrucţiuni pentru controlul calităţii. funcţiunea de cercetare-dezvoltare. prin utilizarea legăturilor între unităţile de producţie. comenzi. mecanizat sau automatizat. rapoarte prelucrate. Prin definiţie.

Nicolescu O. platforma hardware necesară prelucrărilor datelor şi disipării informaţiilor.. p. 39. utilizate în cadrul firmei precum şi datele care au sta la baza obţinerii lor. pag. De asemenea.op.. deoarece majoritatea organizaţiilor au nevoie de sisteme informatice performante pentru a supravieţui şi a prospera. 1995. cit.O percepţie clară a sistemelor informatice este esenţială pentru managerii de azi. sistemul informaţional al organizaţiilor este alcătuit din mai multe componente interdependente. procedurile informaţionale. drept un ansamblu interconectat de date. 34 . informaţii. proceduri informaţionale şi mijloace de 1 2 Nicolescu O. Ed. 2. stocarea şi procesarea lor. În accepţiunea majorităţii specialiştilor sistemul informaţional este definit. În plus. înregistrarea. Aceştia sunt interesaţi în a construi sisteme informatice pentru colectarea informaţiilor..2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pe plan mondial nu există în prezent o terminologie unanim acceptată referitoare la conţinutul sistemelor informaţionale şi nici o definiţie care să întrunească sufragiile specialiştilor. fluxuri informaţionale. Verboncu I. procedurile şi tehnicile de obţinere (pe baza datelor primare) şi de difuzare a informaţiilor. într-o concepţie sistemică.. Aceste sunt2: datele şi informaţiile. personalul specializat în culegerea. mijloacele de tratare a informaţiilor. transmiterea. circuitele şi fluxurile informaţionale. Verboncu I. Economică. cu scopul de a-i ajuta la realizarea obiectivelor organizaţionale. Sistemul informaţional cuprinde1: ansamblul informaţiilor interne şi externe. gestiunea informaţiilor a devenit o responsabilitate foarte importantă pentru manageri.. “Management”. . stocarea şi prelucrarea datelor. formale sau informale. 242-250.

se nasc aleatoriu şi reprezintă totalitatea datelor vehiculate între subdiviziuni organizatorice aflate pe nivele ierarhice diferite.. 6. frecvenţă. 5. Evoluţia procedurilor este strâns legată. formă. 3. 15. pag. 2. dar nu în relaţie de subordonare. care se individualizează prin următoarele 1 Radu I. Fluxurile informaţionale se împart în trei categorii1: a) Fluxuri informaţionale ascendente .ansamblul echipamentelor constructive (hardware) şi a suporturilor logice (software) ce asigură prelucrarea informaţiilor şi obţinerea rezultatelor finale.informaţiile care circulă între subdiviziuni organizatorice aflate pe acelaşi nivel ierarhic. b) Fluxuri informaţionale orizontale . Informaţiile reprezintă acele date care aduc un spor de cunoaştere receptorului (uman sau maşină). Mijloace de tratare a informaţiilor . suport). Circuitele informaţionale . Informaţiile sunt generate şi înregistrate în cadrul sistemului economic la nivelul unor verigi organizatorice şi funcţionale care se mai numesc posturi de lucru. Fluxurile informaţionale reprezintă ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut. “Informatică managerială”. 1996. de evoluţia performanţelor sistemelor de calcul.totalitatea informaţiilor care circulă între două nivele ierarhice aflate în relaţie de subordonare. folosind toate metodele şi procedeele de care dispune. Sistemul informaţional economic asigură gestiunea tuturor informaţiilor din cadrul unui sistem economic. necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între două posturi de lucru. Flux informaţional reprezintă totalitatea informaţiilor care parcurg circuitele informaţionale existente.totalitatea metodelor şi tehnicilor de prezentare a informaţiilor primare pentru asigurarea interfeţei om-calculator. transmitere şi stocare a datelor care acţionează în vederea realizării obiectivelor fundamentale ale unei firme. Din definiţia dată se pot evidenţia următoarele componente ale sistemului: 1. în timp. c) Fluxuri informaţionale oblice . calitate. 35 . Procedurile informaţionale .prelucrare. volum. 4.ansamblul legăturilor existente între diferite verigi organizatorice. Datele care reprezintă ansamblul de informaţii prelucrate despre un fenomen sau proces.

procesate sau regăsite atunci când este necesar.2. sunt date care au relevanţă pentru nevoile celor care administrează şi contribuie la exercitarea funcţiilor manageriale.” Informaţiile sunt definite ca fiind „acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct sau indirect întreprinderea respectivă. opinii sau predicţii clasificate pe o anumită bază pentru a fi stocate.elemente: date de intrare. cât şi pentru evoluţia vieţii şi societăţii. „materii prime”. Astfel. Astfel la început ele sunt considerate „fapte brute”. operaţii de prelucrare. Deşi adesea se foloseşte termenul de dată şi informaţie cu acelaşi sens. „procesare” sau „rezumare” primesc o anumită „valoare”. atât pentru dezvoltarea personalităţii umane. Din multitudinea de definiţii atribuite atât datelor cât şi informaţiilor.” Datele sunt fapte. fapte. 2. în schimb. fenomene referitoare la firmă sau la procese din afara sa care interesează managementul acesteia. „puncte de plecare”.1 Datele şi informaţiile În vorbirea curentă. care în urma procesului de „interpretare”. date de ieşire. şi volumul mult mai mic care este de fapt selectat şi transformat în informaţii. Nici societatea şi nici indivizii ei nu pot progresa satisfăcător în lipsă de informaţii. potrivit majorităţii specialiştilor „data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni. sens. de către specialişti în domeniu. Datele reprezintă fapte şi cifre neanalizate. Trebuie subliniat faptul că există posibilitatea ca persoane diferite să atribuie înţelesuri diferite aceloraşi date şi de asemenea trebuie făcută distincţie între cantitatea mare de date care se poate afla la dispoziţia unei societăţi. Informaţiile şi cunoştinţele au o mare importanţă. „relevanţă”. 36 . utilizabile în realizarea sarcinilor ce-i revin în cadrul respectivei firme. statistici. termenii de dată şi informaţie sunt utilizaţi cu acelaşi înţeles însă între ele există o anumită diferenţă. ce îi furnizează elemente noi. timp de staţionare. „semnificaţie”. putem observa faptul că datele se transformă în informaţii în momentul în care li se atribuie înţeles. procese. specialiştii disting între cele două noţiuni o mare diferenţă. Informaţiile. „transformare”.

După modul de exprimare informaţiile pot fi: Orale – expuse prin viu grai. Oxford University Press. sau prin purtători de informaţie. 1999. Oxford. energia. cărţi. discuri sau echipamente de comunicaţie (radio. – Knowledge Capitalism-Business. fapte. o mărime exprimabilă matematic a neordonării. despre evenimente. precum ziare. se poate copia ori de câte ori se doreşte şi este independentă de loc. 1999. imagini. termen care a luat naştere prin analogie cu entropia. Informaţia. informaţia prezintă caracteristici distincte: ea nu cunoaşte ideea de original. Ciber-marketing. O măsură a ordonării este entropia negativă. şi materia sunt cei mai importanţi factori ai economiei moderne pe lângă pământ. 51 2 Jones A. Fireşte la baza revoluţiei cunoştinţelor se află corelaţia cunoştinţelor cu data şi informaţia. prin intermediul altor oameni. un mesaj. casete video.. Faţă de materie sau energie. informaţia nu se învecheşte şi se poate combina aproape nelimitat. 1 Rohner K. informaţia este puternic condensabilă. p.VI. Conceptul de informaţie reprezintă o noţiune de maximă generalitate care semnifică o comunicare. Informaţia reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din lumea reală şi furnizată de cineva. Oamenii ajung la informaţii direct. telefon sau calculator). 37 . fax. o veste. Informaţiile vehiculate într-o organizaţie pot fi grupate pe mai multe categorii după următoarele criterii: 1. Audio-vizuale – se adresează concomitent văzului şi auzului. care este. Scrise – consemnate de regulă pe hârtie. o ştire. pag.Prin intermediul informaţiilor se asigură transferul cunoştinţelor de la o generaţie la alta. B. televizor. Ed. capital şi forţa de muncă. Work and Learning in the New Economy. în termodinamică. despre forme de manifestare a realităţii care ne înconjoară. În secolul XXI revoluţia cunoştinţelor se va intensifica2. Calitatea unei informaţii constă în gradul de probabilitate cu care utilizatorul creează certitudinea unei afirmaţii1. se asigură accesul la cele mai avansate realizări ale omenirii. CDROM-uri. stări. informaţia se percepe ca o anumită măsură a ordinii întrucât ea anihilează incertitudinea şi nedeterminarea. ALL. obiecte. un semnal etc. iar rezultatul acesteia va fi constituirea unor economii bazate pe cunoştinţe care se vor extinde rapid în zonele dezvoltate ale omenirii.

bazate pe funcţiunile firmei. Producţie. urmărind scopuri fie constructive (educaţionale. Nonimperative – emise de executanţi şi manageri fiind destinate preponderent colegilor sau superiorilor.). putând fi uneori promovată pe baza unor interese dinainte stabilite. dezinformarea etc.2. După direcţia vehiculării informaţiile pot fi: Descendente – se transmit de la nivelurile ierarhice superioare la cele inferioare ale managementului. Financiar-contabile. Opinia reprezintă exprimarea unor păreri. După gradul de prelucrare informaţiile se împart în: Primare – anterior nu au suferit un proces de prelucrare informaţională. Externe – beneficiarii de informaţii sunt clienţii. Ascendente – se transmit de la eşaloanele ierarhice inferioare la cele superioare de management. Endogene – sunt generate în cadrul firmei. 7. Trebuie făcută distincţia între ştire ca informaţie despre ceva şi opinia despre acel ceva.). După natura proceselor informaţiile. Finale – au trecut prin întregul şir de prelucrări informaţionale prevăzute. Opinia este deci subiectivă sau prea puţin obiectivă. furnizorii sau suprasistemele din care face parte firma. Complexe. fie distructive (denaturarea realităţii. stări de fapt existente. Statistice – reflectă sintetic principalele activităţi ale firmei corespunzător unor standarde prestabilite. După gradul de obligativitate pentru adresant informaţiile pot fi: Imperative – emise de conducători fiind destinate nivelurilor ierarhice inferioare. Personal. După destinaţie informaţiile se împart în: Interne – beneficiarii de informaţii sunt managerii şi executanţii din întreprindere. Comerciale. mobilizatoare etc. După modul de organizare a înregistrării şi prelucrării informaţiile se clasifică în: Tehnico-operative – localizează în timp şi spaţiu procesele din cadrul firmei. Orizontale – se transmit între titularii de posturi situati pe acelaşi nivel ierarhic. 8. De evidenţă contabilă – se referă în special la aspectele economice ale activităţilor firmei. a unor gânduri proprii sau de grup. abaterea atenţiei de la problemele reale ale vieţii. Intermediare – se află în diferite faze de prelucrare informaţională. După mediul de provenienţă informaţiile pot fi: Exogene – provin din suprasistemele din care face parte firma. se pot clasifica astfel pentru: Cercetare-dezvoltare. Opinia fiind subiectivă are un 38 . Ştirea întruneşte caracteristicile de informaţie în sensul că reflectă realităţi obiective. 5. 4. 6. 3.

indiferent de forma pe care o ia (ştire.. Există o corespondenţă determinată între informaţie. dar cu precizarea că nu orice mesaj este o informaţie. De exemplu. formează cunoştinţele despre acel domeniu. litere. 1999. Forma de exprimare şi transmitere a informaţiilor. ca şi opinia falsă. înţelegere şi însuşire a informaţiilor dintr-un anumit domeniu reprezintă un proces de informare. Data este forma de reprezentare accesibilă a informaţiei prelucrate. coduri şi alte însemne. sau care se referă la un anumit obiect. 9. semnal. însuşite şi/sau dobândite. Dacă mesajul nu transmite nici o noutate şi nu are suport real. Informatica economică. 39 . Ed. Putem spune deci că informaţia este un mesaj. În sinteză cunoştinţele sunt elemente abstracte şi individuale despre obiectele şi domeniile lumii reale.. Informaţia are sens de noutate pentru cel căruia i se adresează. atunci acesta nu prezintă interes pentru receptor şi deci nu are caracter de informaţie. Informaţiile dobândite în urma unui proces de informare într-un anumit domeniu. iar mulţimea acestora reprezintă baza de cunoştinţe. în practică.grad redus de generalitate chiar atunci când priveşte unele evenimente concrete1. comunicare). realităţile din domeniul economic se reflectă în informaţiile economice. termenul de informaţie este utilizat pentru a desemna date. privind aspecte din realitatea ce ne înconjoară. De asemenea. Informaţia este o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective. Putem considera că datele prelucrate. foarte adesea. Sofronie Gh. Informaţia primeşte întotdeauna atributul domeniului pe care îl reflectă. Calipso 2000. pag. Simbol şi dată astfel că. Procesul de sesizare. opiniilor şi comentariilor o reprezintă comunicarea. iar expresia „prelucrarea informaţiilor” înlocuieşte expresia „prelucrarea datelor”. o ştire neîntemeiată şi neverificată. Simboluri. Baron C. informaţia nu trebuie să se confunde cu zvonul care reprezintă. Din punct de vedere conceptual informaţia reprezintă o reflectare în planul gândirii umane a legăturilor de cauzalitate. în măsura în care 1 Surcel T. Ea reprezintă suportul formal al informaţiei care se concretizează în cifre. Cunoştinţele reprezintă deci o însumare a tuturor informaţiilor dobândite într-un anumit domeniu.

problemele de conducere. Sub aspect semantic. ci şi deosebirea dintre informaţie şi dată. de necesar de informaţii şi de eficienţă a sistemelor informaţionale. urmărindu-se utilitatea pentru receptori. Sensul informaţiei la nivel semantic este corespondenţa dintre o dată. deci. pe de altă parte. Obiectul pragmaticii include. acestea sunt privite din patru puncte de vedere: a) din punct de vedere sintactic. c) din punct de vedere pragmatic. dar presupune în plus şi elementul de reprezentare şi manipulare. b) din punct de vedere semantic. informaţia poate fi caracterizată ca semnificaţie a datelor. în sensul că informaţiile trebuie să capete anumite forme de reprezentare respectând riguros anumite reguli. şi obiectul real sau situaţia pe care o reprezintă. adică o modalitate simbolică de exprimare şi un sistem de reguli de transformare a acestuia prin care se pot obţine date noi. singurul care raportează informaţia la scopurile observatorului. au calitatea de informaţii. Acestui nivel îi corespunde conceptul de dată. efectul asupra acestora (măsura în care acestea satisfac cerinţele utilizatorului). Apare astfel clară nu numai distincţia dintre dată şi valoare. În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor. într-o anumită măsură. cunoştinţele reprezintă totalitatea informaţiilor dobândite anterior cu 40 . exprimat prin formulă BNF (Backus-Naur Form) astfel: <data>: = <identificator><atribute><valoare> Noţiunea de dată în informatică cuprinde şi noţiunea de valoare. adică de la nivelul sintactic la cel semantic prin procesul de comunicare influenţat de context. când se urmăreşte aspectul admisibil al acestora.afectează în sens pozitiv comportamentul receptorilor (oameni sau maşini). În raport cu necesităţile observatorului se definesc caracteristici ca importanţa sau utilitatea informaţiei. Finalitatea procesului de informare presupune trecerea de la structură la sens. înţelesul informaţiei (conţinutul real al informaţiei) ce derivă din datele prelucrate. Considerând situaţia la un moment dat. concept central în informatică. Abordarea pragmatică impune utilizarea noţiunii de cunoştinţă. Este nivelul cel mai concret de considerare a informaţiei este însă cel pragmatic. transmiterii şi prelucrării acestora. urmărindu-se semnificaţia. pe de o parte. ca deosebire dintre obiect şi modelul său. Nivelul sintactic se referă la sistemul de semne şi la regulile de reunire a acestora în construcţii sintactice utilizate pentru reprezentarea informaţiilor în procesul culegerii.

se tratează raportul dintre semne şi obiecte. de nivel de decizie şi de nivel de informare. Consumatorii de informaţii se pot afla la nivele de decizie şi/sau nivele de informare: la nivel de decizie se consumă informaţiile sub forma unor elemente de fundamentare a deciziilor. ghişeelor de informaţii sau puncte medicale reprezintă cunoştinţe obiective. între planurile acestor activităţi: la nivel operaţional. spre nivelele operaţionale pentru informarea lor în vederea unei optimizări a comportării în respectiva activitate de execuţie. se stochează şi se înţeleg. în sens dublu. Producătorii de informaţii sau sursele de informaţii. la nivel de informare se consumă informaţia sub forma unor elemente pentru perfecţionarea comportării. la care trebuie raportat rezultatul oricărui proces de informare. În cazul în care are loc o transmitere unilaterală de informaţii. la nivel de management informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel şi parţial îndrumate. Informaţiile se produc. se procesează. în cadrul unei forme de activitate. în cadrul nivelelor operaţionale şi de conducere şi se transmit. zonele de fumători. se poate vorbi de comunicare. În locuri publice semnalizarea şi direcţionarea cu ajutorul indicatoarelor trebuie să fie atât sugestivă şi compactă cât şi independentă de limbă sau cultură. pentru a constitui pentru acestea elemente de fundamentare a deciziilor.privire la obiectul considerat. Un consumator poate lua în mod succesiv sau simultan cele două forme. informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel. sub formă de rezultate ale deciziilor luate. d) din punct de vedere sigmatic. Informaţiile apar şi sunt utilizate într-o entitate organizaţională. vorbim despre informare. Pentru a desemna mulţimea acestor cunoştinţe se foloseşte termenul de tezaur. În concluzie orice informaţie: 41 . se transmit. în cadrul unei activităţi sau în raport cu mediul înconjurător. precum şi parţial îndrumate spre nivele de conducere. se culeg. Pictogramele pentru indicarea cabinelor telefonice. În cazul unei transmiteri bidirecţionale a informaţiei. se regăsesc atât la nivelul conducerii cât şi la nivel operaţional sau de execuţie. putându-se vorbi despre cunoştinţe obiective.

2 Circuitele şi fluxurile informaţionale În procesul de transmitere a informaţiilor necesare în desfăşurarea activităţilor manageriale sau de execuţie. cost etc. Acestea la rândul lor pot vehicula informaţii ascendente sau descendente.2. 246. • Oblic – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care nu există relaţii de subordonare nemijlocită. 1 Nicolescu O.” Caracteristic întreprinderii moderne este marea varietate de circuite şi fluxuri informaţionale. Verboncu1 definesc circuitul informaţional ca fiind „traiectul pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar”. ataşate pe diferiţi suporţi şi sunt supuse unor modificări şi transformări. sunt transmise. sau la ceva. caracterizat prin anumite caracteristici – lungime. p. • Orizontale – se stabileşte între posturi şi compartimente situate pe acelaşi nivel ierarhic.se poate considera ca atare dacă este utilă unui receptor. pregătiri şi prelucrări. 42 . 2. 2.. informaţie circulă prin canale specifice. fiabilitate. dacă este ataşată unui consumator. cit... lună etc. În funcţie de direcţia de vehiculare şi caracteristicile organizatorice ale extremităţilor. pentru a servi cât mai bine unor scopuri predefinite de consumatori. care poate fi o persoană ca atare. în funcţie de principalele criterii considerate. iar fluxul informaţional ca reprezentând „cantitatea de informaţii care este vehiculată între emiţător şi beneficiar pe circuitul informaţional. Nicolescu şi I.op. un mijloc tehnic sau de realitatea înconjurătoare. acestea parcurg un anumit traseu de la emiţător la beneficiar denumit circuit informaţional. Verboncu I. ele circulă între sursa de informaţii şi consumatorul de informaţii. După frecvenţa producerii fluxurile informaţionale se împart în: • Periodice – se repetă la anumite intervale trimestru. este produsă (de cineva.. viteză de deplasare. sau de ceva) deci are o sursă care o generează.. aşa cum rezultă şi din clasificarea realizată de specialişti în domeniu. care poate fi un nivel de decizie sau un nivel de informare. O. fluxurile informaţionale pot fi: • Verticale – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care există relaţii de subordonare nemijlocită. astfel: 1.

iar fluxul informaţional reflectă ansamblul informaţiilor vehiculate. Elementul revoluţionar al mutaţiilor care au determinat saltul calitativ al sistemului informaţional este axat pe dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor tehnice şi a procedurilor de tratare a informaţiilor în scopul automatizării prelucrării datelor. cu alte organizaţii. În prezent foarte eficiente sunt circuitele informaţionale electronice. 2. sistemul informaţional al diferitelor entităţi s-a dezvoltat şi perfecţionat în mod continuu. în cantităţi suficiente. De asemenea circuitele informaţionale trebuie să fie cât mai scurte. evitându-se. pe cât posibil prelungirea acestora în aval şi/sau amonte de beneficiarii informaţiilor. în vederea reducerii la minim a punctelor de trecere. Apare astfel necesitatea intensificării fluxurilor informaţionale cu exteriorul – cu clienţi. Vehicularea acestora se realizează pe traseele definite de circuitele informaţionale.3 Procedurile informaţionale În organizaţiile moderne. corecte şi la nivelul de operativitate cerut de nivelele consumatoare. societatea trebuie să fie în permanenţă conectată la macromediu şi micromediu. determinată de predominarea procedurilor manuale. cu furnizorii. În timp.• Ocazionale – se stabilesc cu o frecvenţă aleatorie. procedurile informaţionale. fără însă a i se schimba calitatea fundamentală. Orice sistem informaţional trebuie să asigure entităţii căruia îi aparţine informaţii complete. tind să dobândească un rol tot mai important deoarece prin ele se reflectă progresele înregistrate în conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional al firmei. Datorită manifestării unui caracter tot mai evident de deschidere şi transparenţă al organizaţiilor şi în condiţiile unei dinamici accentuate a mediului exogen. 43 . Între circuitul informaţional şi fluxul informaţional există o strânsă dependenţă în sensul că circuitul informaţional reflectă traseul (drumul) şi mijlocul care asigură circulaţia unei informaţii de la generarea ei şi până la arhivare. bazate pe telecomunicaţii şi calculatoare care asigură realizarea unor legături directe atât în interiorul cât şi cu exteriorul organizaţiei.2. directe. necesare unei anumite activităţi.

sau suporţi moderni folosiţi în sistemul de prelucrare automată a datelor: discuri optice. 2. cit. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor. documente contabile şi documente statistice) prezentaţi pe formulare de hârtie de diferite dimensiuni: A4. a suporţilor. transformare şi verificare a datelor. modelele şi formulele de calcul utilizate. Caracteristică întreprinderilor contemporane este utilizarea unei game largi de mijloace de tratare a informaţiilor. Mijloace utilizate în culegerea . care. modelelor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor folosite. şi prin ele se stabilesc: 1. Operaţiile care se aplică informaţiilor. se împart în trei categorii. Suporţii informaţionali utilizaţi . Suporţii utilizaţi pot fi clasici (documente ale evidenţei tehnico-operative. astfel: 1 Nicolecu O.Prin proceduri informaţionale sunt desemnate1 „ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţile de culegere. Verboncu I. DVD-uri. codificare şi standardizare.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor Performanţele în cadrul sistemului informaţional sunt influenţate în măsură apreciabilă de mijloacele de culegere. înregistrare. prezentarea datelor precum şi operaţii administrative. transmitere şi prelucrare ale informaţiilor.se referă la materialele folosite pentru consemnarea informaţiilor şi a caracteristicilor acestora. 4.. Operaţiile care se aplică datelor pot fi: operaţii de culegere a datelor. – op. prelucrare. 2. în funcţie de performanţele tehnice şi de gradul de intervenţie al omului. CD-ROM-uri. 248. În contextul pătrunderii noii tehnologii informaţionale. memorii etc..2. 3. operaţii de pregătire. formulelor. stocarea. se remarcă o tendinţă de informatizare a procedurilor informaţionale prin utilizarea tot mai frecventă a programelor computerizate.” Procedurile informaţionale au un caracter foarte detaliat. transmitere şi prelucrare a unei categorii de informaţii cu prezicerea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor. p. B5 etc. şi de asemenea se pune accent deosebit pe formalizare a procedurilor în special pe tipizare. Succesiunea tratării informaţiilor. 44 . reprezentând suportul tehnic al sistemului. înregistrare. operaţii de transmitere.

Informaţiile produse sunt folosite pentru adoptarea deciziilor. Sistemul informaţional al firmelor moderne are în componenţă sistemul informatic.1. securitate şi etică ( păstrarea secretului de serviciu. 2. analiza problemelor şi realizarea de produse sau servicii noi. controlul operaţiilor. între care există un raport de la întreg la parte (fig. dar şi dezavantaje legate de protecţie. 2. Mijloace manuale – cuprinde maşina de dactilografiat. 3. ceea ce nu se poate realiza decât prin cunoaşterea şi stăpânirea unui volum cât mai mare de informaţii. echipamente periferice: imprimante. Mijloace automatizate – calculatoare. Mijloace mecanizate – echipamente mecanografice: maşina cu perforate. de procesare şi de ieşire a rezultatelor. instrumente clasice (stilou. creion etc.SISTEM INFORMAŢIONAL Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil şi la o sporire impresionantă a volumului de informaţii ce trebuiesc cunoscute şi prelucrate. Pe de altă parte. Culegerea şi înregistrarea informaţiilor Vehicularea informaţiilor Prelucrarea informaţiilor 45 .7). maşina de calcul manual. scannere. evoluţia societăţii impune luarea unor decizii la diferite niveluri.). ea prezintă avantajul creşterii competitivităţii societăţilor care îşi pot permite achiziţionarea şi implementarea noilor tehnologii informaţionale.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC . Referitor la cea de a treia categorie de mijloace. Într-o organizaţie există trei categorii de activităţi care produc informaţii necesare acesteia: activităţile de intrare a datelor/informaţiilor. pe baza cunoaşterii cât mai precise a realităţii. maşina de contabilizat şi facturat. 2. protejarea împotriva hacker-ilor).

prin asigurarea gestiunii. este generatoare de informaţii. 2. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor în timp ce sistemul informaţional este mult mai cuprinzător. Activitatea umană. prelucrării şi distribuirii informaţiei într-un mod cât mat eficient. sistemul informatic ocupa o pondere foarte însemnată. definind-o ca: „Ştiinţa 46 . în deblocarea şi fluidizarea sistemelor informaţionale şi de decizie.Mijloace manuale Mijloace mecanizate Mijloace automatizate (Sistemul informatic) Figura nr. proceselor de munca şi numărul şi complexitatea informaţiilor necesare. Informatica tratează 1 Cuvântul INFORMATICĂ provine de la prescurtarea şi preluarea în româneşte a cuvintelor franţuzeşti: INFORmation autOMATIQUE. având un rol major în calitatea sistemului informaţional şi a celui managerial. tendinţa actuală este de creştere a ponderii utilizării acesteia precum şi de amplificate a rolului sistemului informatic în ansamblul sistemului informaţional. şi cerinţa tot mai acută de informaţii cât mai complete. apropiindu-se de 90% din totalul sistemului informaţional. în anul l967. este deosebita. importanta elementelor informaţionale care ţin strict de natura umana. În aceste condiţii rolul informaticii este decisiv. Denumirea acestei noi ramuri a fost introdusă de Academia Franceză. Cu toate acestea. In tarile dezvoltate. Cu cât această activitate este mai complexă şi mai accelerată. indiferent sub ce formă se desfăşoară.7 Sistemul informaţional Sistemul informatic se rezumă la culegerea. Pe măsura dezvoltării societăţii. cu atât volumul de informaţii creşte şi se diversifică tinzând să frâneze sau chiar să blocheze procesul decizional Apare astfel un conflict între tendinţa de creştere a volumului de informaţii generat de dinamica activităţii umane. mai mult sau mai puţin complete. necesare luării deciziilor. În literatura de specialitate există însă şi alte definiţii1 sau încercări de a defini informatica. în firmele competitive. a apărut şi s-a conturat noţiunea de management al informaţiei. Datorita acestor elemente. a crescut şi implicit importanta sistemului informaţional. Datorită creşterii într-un ritm accelerat a performanţelor tehnicii de calcul automatizate. a creşterii complexităţii activităţilor.

c) Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare către sistemele de prelucrare automată cât şi a rezultatelor prelucrării către utilizatori. Din acest punct de vedere informatica este definită ca ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul. considerată ca suport al cunoştinţelor umane şi al comunicărilor în domeniile tehnice.). În stadiul actual de maturizare a informaticii. metode. pe suporturi de memorie specifice. sisteme informatice performante prin care să asigure accesul larg la informaţie. Ca activitate practică. tehnici. Operaţiile specifice procesului de prelucrare automată a datelor. În accepţiunea actuală. d) Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) acestora. informatica are o existenţă dinamică. aceasta trebuie să urmărească două obiective majore: pe de o parte. cartele. ea apare şi se dezvoltă dintr-o necesitate obiectivă. Datele se transmit sau se memorează în sistemele informatice în formă digitală după ce au fost supuse unor procese de conversie şi codificare. şi transpunerea lor pe suporturi adecvate prelucrării automate (benzi. să realizeze. economice şi sociale” 1 (eng.) Information Technology = Tehnologia informaţiei 47 . CD-uri etc. iar pe de altă parte. în cadrul unui sistem informatic sunt: a) Culegerea datelor constă în identificarea acestora la locurile unde sunt generate. aşa cum se procedează în cazul preluării manuale. a informaţiei. prelucrării raţionale. concepte. studii şi sisteme pentru prelucrarea eficientă a informaţiei. La acest moment datele se numesc date primare. informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de modele. în diverse domenii. fără a ţine seama de sensul ei semantic. b) Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în date finale. discuri. aceea de a rezolva problemele complexe privind prelucrarea datelor. prin metodele şi tehnicile sale. în scopul unor consultări sau prelucrări ulterioare.informaţia în sensul ei formal. să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sistemelor de calcul. tot mai des termenul de informatică este substituit cu Tehnologia Informaţiei (IT1). în urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor şi specificul echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare. Ca domeniu distinct de activitate. îndeosebi prin maşini automate.

Aşa cum se arată în fig. în dinamică. Informatica utilizează pentru reprezentarea informaţiilor semnale. Asigurarea acestei condiţii impune o anumită cumpănire. Indicatorii pot fi prezentaţi în mărimi absolute sau relative. precum şi cazuri când datele sunt prea puţine şi nu permit descrierea satisfăcătoare a fenomenelor. evitându-se elementele nerelevante. un element de imagine. informaţia trebuie să fie densă. date şi mesaje. concizie şi consistenţă:: informaţia trebuie să ofere plusul de cunoaştere la obiect. Semnalele sunt înţelese ca modificări elementare şi observabile.Pe suportul tehnic informaţia în formă digitală se prezintă sub forma unei succesiuni de valori binare (zero şi unu). ea trebuie să fie disponibilă atunci când este necesară. lipsită de elemente needificatoare pentru problema studiată. oportunitate: informaţia trebuie să parvină utilizatorului în timp util pentru a-i servi la fundamentarea decizie sale. astfel încât acesta să o recepteze rapid şi corect. ducând la birocraţie. relevanţă: informaţia trebuie să ofere acele elemente de cunoaştere de care decidentul are nevoie pentru soluţionarea unei probleme. Datele sunt informaţii reprezentate în format digital. Mesajele privesc o secvenţă de semnale. succint. formă de prezentare adecvată: informaţia trebuie oferită utilizatorului într-o manieră relevantă. 2.8. inclusiv dispunerea acestora din urmă în spaţiu şi timp. o mişcare sau un impuls electric. precum un sunet. Informaţia furnizată de către sistemul informaţional trebuie să se caracterizeze prin: acurateţe şi realitate: informaţia trebuie să fie suficient de precise pentru a constitui baza adoptării deciziilor informaţia furnizată trebuie să reflecte cât mai fidel realitatea. componentele unui sistem informaţional computerizat (sistem informatic) se împart în două mari categorii: hardware şi 48 . completitudinea:informaţia trebuie să parvină din toate sursele necesare şi să acopere toate zonele solicitate de persoana care ia decizia. cost corespunzător în raport cu valoare acesteia. ea trebuie să fie legată direct de decizia proximă. ordonate după un sistem de reguli (cod). prin utilizarea reprezentărilor grafice şi coroboraţi astfel încât relevanţa informaţiei oferite să fie maximă. deoarece pot exista cazuri în care datele achiziţionate să depăşească necesarul. Informaţiile trebuie să fie centralizate. printr-o evaluare corectă. să ofere cantitatea de detalii necesare pentru adoptarea unei decizii corecte.

Hardware. dispozitive de recunoaştere a vocii etc. Există mai multe tipuri de dispozitive: tastatura. incluzând computerul şi dispozitivele conexe. scannerul optic cu cod de bare. structura este numită procesare directă (on-line). Prin hardware se înţelege echipamentul. dispozitive optice de exploatare. documente şi alte rezultate Stocare date Feedback Figura nr. Aceste dispozitive permit introducerea datelor într-o formă care poate fi citită în unitatea centrală de procesare (UCP).software. cum ar fi unităţile de discuri magnetice. 2. Pe de altă parte. Unele dintre acestea. permit accesul la o cantitate mai mare de date aproape instantaneu.8 Componentele de bază ale unui sistem informatic Există şi dispozitive secundare de stocare. INTRĂRI TRANSFORMARE Procesare IEŞIRI HARDWARE Date SOFTWARE Sisteme Sisteme Sisteme de introducere de procesare de ieşire Sisteme secundare de stocare a datelor Rapoarte. Atunci când datele pot fi accesate şi procesate imediat. atunci când nu sunt 49 . Vom analiza fiecare categorie înainte de clasificarea principalelor tipuri de computere.

Software-ul furnizează instrucţiunile care permit computerului să realizeze comenzile. Aceste sisteme includ: imprimante. proceduri şi rutine asociate operării sistemului informatic. Sistemele de redare a rezultatelor permit computerelor să producă informaţii într-o formă utilă managerilor. documente. Un astfel de sistem utilizează unităţile de stocare pe discuri magnetice sau pe alte sisteme de stocare secundară (benzi sau cartele magnetice). ulterior. Tehnologia calculatoarelor a mărit viteza de procesare a datelor. în grup. managerii se orientează atunci când achiziţionează calculatoare după cum procedează omologii lor din alte companii. astfel încât managerii adesea sunt inundaţi cu date. Dar ei au nevoie de cele mai bune informaţii şi nu de volume din ce în ce mai mari de date. prin care datele sunt acumulate şi procesate. Ceea ce-i dă posibilitatea hardware-ului să realizeze aceste activităţi este software-ul.necesare tranzacţii imediate. Există numeroase tipuri de pachete de programe. plotere etc. în plus. deoarece competiţia fără o analiză rapidă şi corectă a necesităţilor informatice din propria organizaţie nu este posibilă. Ele pot îndeplini diferite sarcini. Software. Figura 2. urmărirea debitelor clienţilor sau evaluarea nivelurilor curente ale stocurilor. cum ar fi calcularea sumei corespunzătoare de plată pentru o persoană. adică setul de programe. a crescut capacitatea de stocare şi a îmbunătăţit metodele de printare. este mai eficientă utilizarea procesării în loturi.9Sistemul informaţional al organizaţiei 50 . monitoare. Majoritatea computerelor sunt echipamente destinate satisfacerii necesităţilor generale.

care rămân mult timp neschimbate. analiză şi monitorizare a activităţilor organizaţionale. automatizarea muncii de birou. stocarea şi diseminarea informaţiilor. sistemul informaţional de management. Sistemele manuale servesc rezolvării unor nevoi importante pentru organizaţie. astfel că operează în conformitate cu anumite reguli predefinite. se foloseşte pe scară largă noţiunea de tehnologia informaţiei (IT-Information Technology). care lucrează împreună. lucrarea de faţă va trata sistemele informaţionale care se bazează pe utilizarea tehnologiei calculatoarelor. folosind tehnici şi proceduri specifice pentru colectarea. diseminarea şi utilizarea acestor date. procesarea. control. structurate. un capitol de istorie. în cazul acestor sisteme nu există nici un acord cu privire la informaţiile ce trebuie procesate sau stocate. în vederea susţinerii proceselor de adoptare a deciziilor. procesarea. dar nu constituie un subiect al acestei lucrări.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE Pentru satisfacerea diferitelor nevoi ale nivelurilor organizaţionale există 5 tipuri principale de sisteme informaţionale (SI) pentru: procesarea tranzacţiilor. Sistemele formale sunt. şi anume: (1) sisteme informaţionale formale şi (2) sisteme informaţionale neformale. Sistemele informaţionale pot fi. la rândul lor. Sistemele informaţionale formale se bazează pe definirea şi acceptarea datelor şi a procedurilor pentru colectarea. coordonare. Astfel de sisteme sunt importante pentru viaţa unei organizaţii. în cel mai bun caz. dar nu constituie un subiect al cârtii de faţă. în principiu. sistemul de fundamentare a deciziilor şi sistemul suport al 51 . în schimb. deoarece reprezintă. în terminologia europeană.O analiză completă a sistemului informaţional al unei organizaţii conduce la identificarea a două tipuri de sisteme informaţionale. Sistemele informaţionale neformale se bazează pe acorduri implicite şi reguli de comportament care nu sunt predefinite.şi sisteme care se bazează pe prelucrări manuale folosind tehnologii bazate pe hârtie şi creion sistemele manuale. acestea se numesc sisteme informatice şi reprezintă ansamblul de echipamente conectate între ele. iar modificările nu se pot realiza uşor. În concluzie. 2. care se apropie mai mult de informatică.sisteme informatice . Terminologia americană nu foloseşte denumirea de sistem informatic ci pe cea de sistem informaţional pentru conducere (/W/S. clasificate în sisteme care se bazează pe utilizarea calculatoarelor . stocarea.Management Information System).

4. necesare conducerii unei firme. nivelul ierarhic la care fiecare acţionează. de rutină. care permit computerului să manevreze şi să 52 Finanţe Resurse umane . Tipuri de sisteme informaţionalei Membrii firmei deserviţi SI de suport al managementului superior Manageri de nivel superior Manageri. El este utilizat în situaţiile cu o structură complexă şi repetitivă.managementului superior. Aceste tipuri de sisteme.10. supervizori Manageri. profesionişti SI de fundamentare a deciziilor SI de management SI de automatizare a muncii de birou Manageri de nivel mediu. profesionişti. tehnicieni.10 Tipologia sistemelor informaţionale 2. 2. Natura structurală a situaţiilor face posibilă elaborarea unor instrucţiuni detaliate.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor Este un SI computerizat care execută şi înregistrează activităţile zilnice. în care sarcinile şi normele impuse sunt foarte precise. precum şi membrii firmei pe care îi deservesc sunt prezentate în figura 2. neechivoce. supervizori SI de procesare a tranzacţiilor Supervizori personal operativ şi Contabilitate Comercial Producţie Fig.

recuperarea documentelor (utilizarea unuia sau mai multor sisteme de stocare a documentelor pe microfilm sau pe alte suporturi. În primul rând. întâlnirilor etc). calendar electronic (metodă de păstrarea a evidenţei programelor. aceste sisteme erau percepute ca mijloace de creştere a productivităţii funcţionarilor 53 . 2. grafică (mijloc de realizare a graficelor şi diagramelor). este sistemul de procesare a textelor (Word Processing System). Iniţial.4. un sistem de procesare a tranzacţiilor poate fi de o importanţă vitală pentru extinderea firmei.înregistreze în mod corespunzător tranzacţiile. pentru localizarea şi copierea ulterioară a acestora).(înregistrează mesajele telefonice şi le stochează în memoria secundară a unui computer. transmisie prin fax (mijloc de trasmitere telefonică a documentelor). editarea şi imprimarea cu uşurinţă a textelor. Printre primele. Există două tipuri de opinii cu privire la sistemele SAM. În ultima vreme. de unde pot fi apelate ulterior de către destinatari).2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou Acesta reprezintă un sistem informatic destinat facilitării comunicaţiei şi creşterii productivităţii managerilor şi personalului din birouri prin procesarea documentelor şi mesajelor. precum comenzi-tip.voice mail . Un sistem pentru automatizarea muncii de birou poate include următoarele aplicaţii: mesagerie vocală . Un sistem de procesare a tranzacţiilor oferă asistenţă directă nivelurilor operaţionale ale unei firme. facturi etc În al doilea rând. groupware (software destinat facilitării întâlnirilor prin coordonarea simultană a mesajelor aparţinând membrilor unui grup). Două aspecte ale sistemului de procesare a tranzacţiilor prezintă o importanţă deosebită. şi de altfel cel mai utilizat sistem de automatizare a muncii de birou. Prin intermediul schimbului electronic de date (SED) pot fi trimise direct din computerul unei firme către computerul altei firme documente standardizate. a devenit tot mai popular sistemul de poştă electronică (Electronic Mail) care permite schimbul rapid de mesaje scrise prin intermediul procesării textelor şi reţelelor de comunicaţii. pentru interacţiunea cu elementele mediului. deoarece sistemul în sine reprezintă o parte din interacţiunile firmei cu furnizorii şi clienţii. sistemul de procesare a tranzacţiilor este principala sursă de date utilizată de alte sisteme informatice din firmă. teleconferinţa (mijloc de comunicare între localităţi diferite prin utilizarea facilităţilor electronice şi/sau de generare a imaginii). care permite crearea.

3 Sisteme informaţionale de management (SIM) SIM-ul este un sistem informatic care produce rapoarte zilnice şi permite accesul direct la diferite informaţii. SIM-urile au în vedere în principal obiective tactice şi operaţionale şi prezintă o importanţă deosebită pentru planificare. ele produc rapoarte pentru managerii de nivel mediu şi inferior. Ele centralizează informaţii din sistemul de procesare a tranzacţiilor pentru a realiza rapoartele de rutină şi rapoartele complexe pentru manageri şi supervizori. 2.4. În plus.şi secretariatului. un SFD este mai interactiv decât un SIM. Un tip specializat de SFD este sistemul expert. proiectanţii lucrează cu experţii pentru a stabili informaţiile sau regulile de adoptare a deciziilor utilizate de experţi atunci când se confruntă cu tipuri particulare de probleme. cât şi pentru manageri şi tehnicieni. de care au nevoie managerii de la nivelurile medii şi inferioare. un SFD clasic oferă analize mai profunde şi un acces mai mare la modelele pe care managerii le pot utiliza în examinarea complexă a unei situaţii. un domeniu al tehnologiei informatice destinat implementării unor caracteristici umane (precum văzul. raţionamentul) computerelor. Mai nou. adică acel sistem computerizat care foloseşte cunoştinţele de specialitate ale unui expert pentru soluţionarea problemelor. adoptarea deciziilor şi control. SAM sunt percepute ca mijloace suport. Pe de altă parte. În general. actuale şi mai vechi. În comparaţie cu un SIM.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) Un SFD este un sistem informatic care participă la procesul managerial de adoptare a deciziilor în situaţii care nu sunt bine structurate. auzul. Sistemele expert au la bază inteligenţa artificială. 2. De fapt. Acest lucru le oferă managerilor posibilitatea de a comunica direct cu programele computerelor care controlează sistemul şi de a obţine aproape instantaneu rezultatele analizelor. Există câteva diferenţe între SFD şi SIM. calitate şi activitatea furnizorilor. nu numai pentru funcţionari şi secretariat.4. aceste sisteme nu oferă răspunsuri cu privire la deciziile optime. în dezvoltarea acestor sisteme. Acestea încearcă să îmbunătăţească procesul de adoptare a deciziilor prin punerea la dispoziţia managementului a instrumentelor de analiză a unei situaţii date. Inteligenţa artificială este 54 . referitoare la costuri.

apar o serie de disfuncţionalităţi care au un impact negativ atât asupra procesului managerial cât şi asupra celui de execuţie.4. Verboncu I. SSMS este un sistem informaţional astfel conceput încât să se adapteze necesităţilor managerilor în situaţii specifice. cum este sistemul expert. SSMS tinde să utilizeze mai puţine modele analitice decât SFD.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) Acestea sunt sisteme informatice care participă la adoptarea deciziilor şi la funcţionarea eficientă a nivelurilor superioare ale unei firme. care se pot manifesta sub următoarele forme: distorsiunea. în anii ‘60.o zonă a cercetării ştiinţifice şi nu un produs finit.. – op. În esenţă. implică telecomunicaţiile şi operarea cu grafice şi tabele specifice fiecărui tip de problemă.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL În funcţionarea sistemului informaţional. 2. datorită acţiunii. sistemul SSMS presupune capacităţi de calcul mai generale. redundanţa şi supraîncărcarea circuitelor informaţionale. 2. 252-253. Ele se pot adapta modului de lucru al fiecărui manager.. 1 Nicolescu O. dar programele finale au cuprins atât de multe alternative încât nici supercomputerele de astăzi nu le pot evalua într-o perioadă rezonabilă de timp. 55 . filtrajul. De atunci s-au parcus etape importante în dezvoltarea unor sisteme decizionale multi-nivel (arbori) care să anticipeze evoluţiile posibile. cit. oferă informaţii la cerere dintr-o varietate de surse şi permite rezolvarea interactivă a problemelor. Specialişti1 în domeniu au identificat mai multe deficienţe ale sistemului informaţional. Pentru realizarea computerelor capabile să emită raţionamente. cercetătorii au dezvoltat maşini capabile să joace şah. unor factori obiectivi sau subiectivi. Spre deosebire de un SFD. p.

este fenomenul prin care se transmite la diverse nivele ierarhice. stocarea. transmiterii şi prelucrării informaţiilor a unor persoane. şi anume intervenţia pe parcursul înregistrării. pe parcursul culegerii. 4. stocării. iar când se produce la nivelul executanţilor. prelucrării. în condiţiile implementării unor subsisteme informatice de tip „baze de date” poate duce la prelucrare defectuoasă a informaţiilor.. Redundanţa constă în colectarea. Distorsiunea constă în modificarea parţială. prelucrarea şi/sau transmiterea repetată a unor informaţii. efectele imediate se resimt pe planul realizării proceselor cu caracter operaţional. Supraîncărcarea canalelor de informaţii. un volum prea mare de informaţii a căror 56 . a relaţiilor dintre personalul implicat. Cauza filtrajului este una singură. stocării şi transmiterii acestora de la emiţător la receptor. Cauza majoră a acestei disfuncţionalităţi informaţionale o reprezintă absenţa coordonării sau coordonarea defectuoasă a anumitor segmente ale sistemului managerial. 2. concomitent cu deteriorarea într-o anumită măsură a climatului de muncă. Acest fenomen. aceasta se reflectă în diminuarea calităţii deciziilor. a mesajului sau conţinutului informaţiilor. Când dezinformarea se produce la nivelul managerilor. înregistrarea. În ambele situaţii efectele pe termen lung sunt scăderea eficienţei. Efectele redundanţei constau într-o serioasă risipă de timp şi mijloace materiale din partea celor implicaţi. Folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători pentru înregistrarea informaţiilor. Manipularea neglijentă a suporţilor de informaţii în procesul transmiterii lor beneficiarilor. Utilizarea de mijloace necorespunzătoare pentru înregistrarea şi transmiterea informaţiilor. prelucrării şi/sau transmiterii acesteia de la emiţător la receptor (beneficiar). Filtrajul constă în modificarea parţială sau totală. pe parcursul culegerii. neintenţionată a conţinutului mesajului unei informaţii.1. Dintre cauzele care generează distorsiunea cele mai frecvente sunt: Diferenţele în pregătirea persoanelor implicate în vehicularea informaţiei. intenţionată. 3. înainte ca acestea să ajungă la destinaţie. care au interesul ca beneficiarul informaţiei să primească un mesaj schimbat. Redundanţa se produce în special când nu se respectă principiul unităţii de decizie şi acţiune şi se manifestă sub forma cererii aceloraşi informaţii de către diferiţi beneficiari.

directe sau indirecte. Toate aceste deficienţe conduc. funcţie de obiectivele. ceea ce duce la blocarea şi/sau întârzierea ajungerii unei părţi din informaţii la adresant. asupra proceselor manageriale şi de execuţie. fie de tendinţa unor manageri şi executanţi de a-şi expune excesiv acţiunile şi rezultatele. Nerespectarea acestui caracter. poate provoca disfuncţii. Supraîncărcarea constă în vehicularea. competenţele şi responsabilităţile circumscrise subdiviziunilor organizatorice respective. cu efecte. la diminuarea eficacităţii şi eficienţei sistemului informaţional. generate fie de proiectarea defectuoasă a sistemului managerial. prin circuitele informaţionale a unei cantităţi de informaţii care depăşeşte capacitatea de transport. într-o măsură mai mică sau mai mare. 57 .. Caracterul piramidal al sistemului informaţional se referă la agregarea şi transmiterea selectivă a informaţiilor pe verticala sistemului de management.analiză nu intră în totalitate în componenţa nivelului respectiv.

ştiinţific. 7 58 . mijloacelor. (a) Aceste resurse sunt: ansamblul de echipamente (HARDWARE). prelucrare. mijloacele şi metodele. Toma C. pag. BNP-ICI. cu precădere automate. transmitere şi stocare a datelor cu ajutorul sistemelor de calcul. Cu alte cuvinte. sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor. procedurilor. structurat şi corelat de reguli. proceduri şi mijloace (în primul rând calculatoare electronice) care permit aplicarea de metode organismului respectiv pentru a realiza scopul şi obiectivele predefinite.Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. social cultural etc. ca o colecţie organizată de părţi legate prin interacţiuni determinate. prin care se asigură prelucrarea automată a datelor. folosite pentru culegerea. Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume acea parte a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere. 2 Orzan Gh. Mihăilescu I. 1 Pisău Gh. 1975. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional. sistemul de programe (SOFTWARE). INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 3. Sistemul informatic al aprovizionării populaţiei —SIAP. utilizate în cadrul sistemului pentru a-i determina mărimile prestabilite şi legile care operează cu aceste mărimi1. procedurile. care cuprinde programele. măsurabile între anumite limite. 23. prelucrarea şi stocarea datelor2.. a defini un sistem informatic al unui organism înseamnă a-i preciza în mod concret regulile. cu precădere automate.1 SISTEMUL INFORMATIC Concretizând definiţia generală de sistem. Sistemul informatic poate fi definit ca un ansamblu de reguli. Elaborarea şi introducerea sistemelor informatice..) se înţelege un ansamblu.. regulilor. transmiterea. Tehnică. sistemului de operare şi programele de aplicaţii. pag. metodelor şi tehnicilor. Ed. prin sistem informatic al unei entităţi sub formă de organism (economic. proceduri mijloace şi metode. 1985.

(e) Prin mijloacele unui sistem informatic se înţelege totalitatea uneltelor şi instrumentelor manuale. Ca exemplu. transmitere. metode de proiectare a experimentelor. (a) Se consideră suport tot ceea ce are ataşat informaţii şi serveşte la transportarea şi/sau stocarea ei în timp şi spaţiu. analiza stocurilor. stocare. automate. Acestea sunt definite şi formulate concis sub forma unor ansambluri de operaţii logice şi/sau matematice. Mijloacele cuprind: suporţi. maşini şi oameni. inclusiv software utilizate pentru efectuarea de operaţiuni asupra informaţiei: captare. pentru care se lansează o comandă şi care utilizează procedurile de calcul. teoria utilităţii. Printre metodele utilizate se pot enumera: calculul probabilităţii. transformare. analiză şi interpretare etc. introducere şi extragere. pentru a atinge obiectivele predeterminate. prelucrare prin calcul aritmetic şi logic. programarea liniară. culegere. (b) Prin maşini în cadrul mijloacelor unui sistem informatic se înţelege totalitatea echipamentelor şi dispozitivelor utilizate (ca echipamente hardware şi instrumente software) pentru a efectua operaţiunile enumerate mai sus. programarea dinamică. de măsurare şi scalare. metode de analiză multivariantă. se poate arăta metoda gestiunii stocurilor. Câmp electric. în care se găseşte regula de calcul a nivelului de stoc. Se întâlnesc următoarele tipuri de suporţi: Materiali. sub formă de date şi informaţii acumulate de oameni în procesul muncii. magnetic sau optic. (b) Prin metode se înţeleg căile de determinare şi punere în funcţiune. pregătire. control. (d) Prin proceduri se înţelege totalitatea operaţiunilor necesare pentru tratarea informaţiilor şi regulilor prin mijloacele sistemului. ansamblul de personal şi cadrul organizatoric. concentrare. metode de previziuni etc. metode de simulare. teoria grafurilor. Experienţa umană. teoria jocurilor. transmis prin semnale şi pachete. metode de culegere. (c) Prin reguli se exprimă modalităţile de aplicare la un organism a metodelor. de perfecţionare şi optimizare a funcţiunilor organismului. teoria deciziei. metode ale statisticii economice. sub formă de suporturi tehnice (magnetice sau optice) sau grafice (opace sau transparente). În această ordine de idei putem enumera: 59 .baza de date.

Deşi această viziune a fost propagată puternic de producătorii de echipamente de calcul şi de informaticieni în proiectele de sisteme informatice nu s-au putut obţine rezultate spectaculoase. ieşiri. În urma modelării sistemului informaţional. Sistemul informatic se poate prezenta sub forma unei „cutii negre” bazată pe intrări. cel puţin. ca specialişti pentru elaborarea. adică prin apropierea sistemului informatic de realitatea prin adaptări şi ajustări individuale. programatori. Tensiunile dintre entitatea reală şi modelul reprodus de către software poate fi corectat prin simulare şi instruire. 3. ingineri sistem. (c) Oamenii în cadrul unui sistem informatic intervin sub forma de experienţă umană la nivelul suporţilor. de prelucrare. sistemul informatic al unei entităţi era completat. stocare. transmitere. analişti. utilizarea şi exploatarea sistemului (administratori. Există o neconcordanţă între reprezentarea informatică implementată prin soft şi cea real existentă. prin sistemul informatic. se reproduce realitatea în diversitatea sa de manifestare. culegere. echipamentele de captare. pregătire. În a doua etapă. 60 .sisteme de calcul. realizându-se versiuni îmbunătăţite ale sistemului informatic. cu proceduri manuale pentru acele părţi ale sistemului informaţional care nu se pretau a fi automatizate prin utilizarea calculatorului. de analiză şi interpretare etc. analişti digitali etc.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE În prima etapă în cadrul unui sistem informaţional coexistau proceduri manuale de tratare a informaţiilor cu proceduri automatizate de calcul. de diferite generaţii şi configuraţii.). proceduri. s-a remarcat tendinţa automatizării progresive a sistemului informaţional. operatori) sau ca utilizatori ai sistemului în regim off-line sau online (cyber-nvigatori sau internauţi. pentru a-l cuprinde în ansamblul său şi astfel să se ajungă într-un timp imprevizibil la echivalenţa dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic. reguli. motivele fiind următoarele: Unele activităţi pot fi optimizate cu anumite arhitecturi de sistem informatic dar multe devin în timp incompatibile cu aceste arhitecturi. în intrările şi ieşirile sale. de redare. Cu alte cuvinte. cyber-cumpărători. mijloace şi metode ca şi sistemul economic.

În etapa actuală sistemele informatice. care să poată comunica între ele. trebuie să fie compatibile între diferitele platforme hardware. dă naştere unei revoluţii enorme. care nu va modifica lumea de afaceri şi societatea în anii ce vin. Ele nu mai redau doar modelul realităţii exterioare. module. de a participa la ea. devin capabile să modeleze. reprezentarea în sistemul informatic nu poate fi adaptată suficient de repede. Un exemplu de software în mare măsură neutru în raport cu întreprinderile îl constituie prelucrarea de text. ci modelează o nouă realitate virtuală pe care o proiectează şi o transmite utilizatorului de informaţii. Sistemele de informatice trebuiesc structurate în module informatice distincte. precum sistemele de operare sau bazele de date. cu performanţe şi funcţionalităţi sporite. Această realitate virtuală poate fi asemănătoare realităţii fizice sau poate confrunta lumea gândurilor noastre cu imagini complet noi. în cyber-spaţiu. Reprezentarea funcţiilor software trebuie să fie neutră în raport cu întreprinderea. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi de comunicaţii este atât de rapidă. Să pună accent pe utilizarea sistemelor informatice deschise la care funcţiile sistemelor informatice să poată fi distribuite pe platforme eterogene iar anumite componente ale sistemului. încât generaţii întregi de produse software existente sunt înlocuite de altele noi. 61 . Acest lucru permite înnoirea pe componente.Sistemul informatic este adesea static în raport cu dezvoltarea mediului real. Atunci când realitatea funcţionării unei întreprinderi este caracterizată prin schimbări puternice. subsisteme sau în bloc a întregului sistem. aplicabilă ulterior în mod consecvent. Acest fapt şi posibilitatea de a comunica global cu cyber-lumea. Pentru realizarea şi exploatarea sistemelor informatice modern se pot formula următoarele reguli: Întreprinderea trebuie să cunoască perspectivele utilizării sistemelor informatice şi să formuleze pe baza acestora o politică de informatizare adecvată.

(b) După domeniul activităţilor şi nivelul de abordare: sisteme informatice microeconomice (la nivelul agenţilor economici). statistică). (c) După gradul de structurare al colecţiilor de date: sisteme informatice care folosesc fişiere independente. (d) După gradul de concentrare/dispersie a capacităţilor de prelucrare şi memorare a datelor: sisteme informatice centralizate. sisteme informatice cu baze de date. sisteme informatice cu baze de date orientate pe obiecte. subsistemul resurselor umane. sistemul informatic general al economiei naţionale. armată. sisteme informatice metropolitane (unităţi administrativ-teritoriale). subsistemul de servicii. sistemele informatice sunt structurate în funcţie de organizarea şi structura sistemului informaţional. sisteme informatice de conducere a proceselor tehnologice (de automatizări). (e) După modul de tratare a informaţiei în calculator: 62 . sisteme informatice integrate. Din varietatea de criterii utilizate în clasificarea sistemelor informatice.3.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE În cadrul unui sistem economic. subsistemul de cercetare-dezvoltare. sisteme informatice de ramură. sisteme informatice suport de asistare a deciziei. enumerăm: (a) După funcţiile la nivelul unităţii economice: subsistemul de urmărire şi programare a producţiei. pentru anumite activităţi din economie (sănătate. de obiectivele urmărite în strategia generală a domeniului supus informatizării cât şi de caracteristicile şi performanţele echipamentelor de calcul şi de comunicaţie din structura sistemelor informatice. sisteme informatice distribuite. subsistemul financiar-contabil. sisteme informatice-expert cu baze de cunoştinţe. subsistemul comercial.

sisteme informatice în regim de teleprelucrare (cu deosebirea că reţeaua de calculatoare care procesează lucrările sunt distribuite geografic). iar uneori sistemul informaţional poate să coincidă cu cel informatic.sisteme informatice cu tratarea în regim batch (pe loturi). sisteme informatice cu prelucrare şi răspuns în timp real. 63 . (g) După regimul de acces la resursele hardware a sistemului de calcul: sisteme informatice cu acces secvenţial.monoprelucrare sisteme informatice cu prelucrări în regim de multiprogramare (se execută mai multe lucrări la un singur calculator local). personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi tehnologii de fabricaţie. (f) După modul de utilizare a sistemelor de prelucrare şi comunicaţie: sisteme informatice off-line. sisteme informatice online. subsistemul de gestiune a cunoaşterii (specific activităţilor de cercetare şi proiectare). tactice şi operative. prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel obţinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei (IT). (h) În funcţie de simultaneitate/nesimultaneitatea lucrărilor în sistemul informatic: sisteme informatice cu prelucrări monoprograme. Sistemul informatic al firmei este astfel structurat încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de utilizatori. Analiza unui sistem informatic se realizează în raport cu: factori de conducere la nivelul conducerii strategice. sisteme informatice cu acces interactiv (conversaţional). personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor. la limită. sisteme informatice cu regim multiprelucrare (lucrarea se execută în paralel pe mai multe calculatoare care operează coordonat în sistem). Se definesc astfel în cadrul sistemului informatic al firmei următoarele subsisteme: subsistemul conducerii strategice. stocare. transmitere. Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite realizarea operaţiilor de culegere. sisteme informatice cu acces combinat. subsisteme ale conducerii curente.

64 . În această categorie cuprindem. oferind informaţia necesară decidentului în conformitate cu domeniul său de responsabilitate. stocarea şi prelucrarea datelor privitoare la tranzacţiile zilnice. Sisteme informatice la nivel operaţional (Operational Level Systems) . Putem realiza o clasificare a sistemelor informatice întâlnite în cadrul firmei pornind de la criteriul naturii prelucrărilor realizate prin intermediul lor: Sisteme pentru prelucrarea tranzacţiilor (TPS . individual. le vom numi în continuare sisteme deoarece le vom prezenta pe fiecare din ele.permit promovarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în cadrul firmei (de exemplu produsele software destinate proiectării asistate de calculator AutoCAD) precum şi asigurarea automatizării şi controlului fluxului de documente în cadrul firmei. Sistemele de gestiune a cunoaşterii în cadrul firmei (Knowledge Systems) . a căror structură este prestabilită. aceste sisteme generează rapoarte periodice. sistemul informatic al contabilităţii financiare. Fiind gândite mai mult ca sisteme de raportare periodică. ele sunt mai puţin pregătite să ofere informaţii urgente ca urmare a unor situaţii neprevăzute. atât componentele definite după criterii funcţionale. Susţinând de regulă decizii de rutină.permit echipei manageriale “la vârf” să realizeze planificarea activităţii firmei pe termen lung în vederea atingerii obiectivelor strategice fixate. Sistemele informatice destinate conducerii curente . sistemul informatic privind gestiunea stocurilor etc. de rutină. sistemul informatic privind gestiunea producţiei.).Transaction Precessing Systems) sunt specializate în preluarea. Chiar dacă ele reprezintă componente ale sistemului informatic al firmei. Structura sistemului informatic al firmei cuprinde deci. cât şi pe cele rezultate din luarea în considerare a nivelelor de decizie şi operaţionale din cadrul firmei.permit culegerea. stocarea şi prelucrarea datelor referitoare la tranzacţiile şi procesele economice derulate (aprovizionări cu materii prime. spre exemplu. Sistemele informatice destinate conducerii strategice . livrate. produse finite obţinute. sistemul informatic privind evidenţa vânzărilor.subsisteme operaţionale. încasat. plăţi efectuate către furnizori etc.asigură derularea activităţilor de control şi conducere pe termen scurt. consumuri de materii prime. Se caracterizează prin gradul lor mare de repetabilitate şi prin volumul mare de date procesat şi servesc nivelul operaţional.

Office Automatic Systems) destinate mai ales personalului implicat în procesul prelucrării informaţiei (contabili. Sisteme suport ale executivului (ESS .Decision Support Systems) oferă managerilor modele complexe şi aprofundate de analiză în vederea fundamentării deciziilor.Executive Support Systems) reprezintă sisteme informatice destinate conducerii strategice şi permit luarea unor decizii nestructurate. Sisteme suport de decizie (DSS . Sisteme destinate cercetării-dezvoltării (KWS . dar şi managerilor. procesoare de tabele. într-o bază de cunoştinţe utilizată în deducerea de concluzii prin derularea de raţionamente automate.(OAS . ele permit şi generarea de rapoarte privind abaterile înregistrate precum şi consultarea online a informaţiilor referitoare la perioadele anterioare de gestiune (în vederea determinării trendului indicatorilor). În această categorie putem cuprinde: procesoare de texte. sub formă de fapte şi reguli. sisteme de poştă electronică etc. Utilizatorii acestor sisteme sunt inginerii. secretari). altele decât cele de rutină. În vederea oferirii unei informări relevante. Sisteme informatice destinate conducerii (MIS . funcţionari.). preţul produselor fabricate de firmele concurente. proiectanţii şi ceilalţi specialişti angrenaţi în activitatea de cercetare-dezvoltare. Ele nu au fost gândite să servească la soluţionarea unei anumite probleme. În această categorie putem include sistemele expert caracterizate prin stocarea cunoştinţelor unui expert uman. date sintetizate oferite de MIS şi DSS precum şi cele mai avansate produse software grafice. Sistemele expert pot fi utilizate cu succes în diagnosticarea financiară a firmei. Utilizează date privind mediul exterior al firmei.Knowledge Work Systems) destinate creării şi integrării noilor tehnologii în cadrul firmei.Management Information Systems) destinate asigurării rapoartelor sintetice de rutină necesare în procesul fundamentării deciziilor curente. controlului şi planificării pe termen scurt. preţul pe piaţă al materiilor prime etc. Ele valorifică informaţii interne oferite de TPS şi MIS alături de informaţii provenite din mediul economic exterior (curs valutar. 65 . în elaborarea deciziei băncii de acordare a creditelor pentru clienţii săi etc. ci să ofere facilităţi generalizate de calcul şi comunicaţii.Sisteme destinate activităţii de birotică . Oferă utilizatorilor flexibilitate deosebită la cerinţele formulate returnând rapid răspunsurile solicitate.

Informaţia odată introdusă în sistem. funcţia de prelucrare a informaţiei. fără a fi memorată sau prelucrată. funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei. funcţia de ieşire a informaţiei. fie se memorează pentru prelucrări ulterioare. grafice. 3. introducerea manuală a datelor şi textelor. 3. la ieşire.3. Informaţia se poate păstra în: 66 . funcţia de comandă-control a sistemului. a imaginilor video sau film. Un sistem informatic.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei joacă un rol important în funcţionarea unui sistem informatic. fie se prelucrează imediat. nefiind exclusă posibilitatea transferării ei.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC Funcţiile unui sistem informatic decurg atât din obiectivele entităţii organizaţionale cât şi din mijloacele pe care tehnologia informaţiei şi comunicaţiile i le oferă în vederea realizării acestor obiective. funcţia de comunicare a informaţiei. preluarea informaţiei provenite din reţele locale de date. a vocii şi sunetului.1 Funcţia de preluare a informaţiei Funcţia de preluare a informaţiei în sistem se exercită într-o varietate mare de modalităţi cum sunt: preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţie. îndeplineşte următoarele funcţii generale: funcţia de preluare a informaţie. indiferent de conţinutul concret al activităţii pe care o serveşte.4. alfanumerice.4. în timp real. captarea cu echipament adecvat a informaţiilor numerice. Capacitatea de stocare a informaţiei şi viteza de acces la date constituie criterii fundamentale de apreciere a performanţelor unui sistem informatic în raport de durata şi volumul informaţiei memorate.

3.3 Funcţia de comunicare Funcţia de comunicare a sistemului informatic asigură transferul informaţiilor între reţelele de calculatoare şi/sau între calculatoare şi reţelele de comunicaţie prin: comunicaţia între componentele entităţii organizaţionale.memoria internă. comunicaţia la distanţă realizată printr-o linie analogică pe reţeaua publică de telecomunicaţii. 3. pentru datele care se consultă periodic. comunicaţia prin World Wide Web (WEB) . Reţeaua publică de telecomunicaţii (public switched telecommunications network . depozite şi arhive electronice. memoria externă. pentru informaţii cu caracter de istorie sau care se consultă foarte rar.4 Funcţia de prelucrare Funcţia de prelucrare se referă la o mare varietate de operaţii şi procese.4. asigură conectarea directă a echipamentelor digitale utilizând echipamente NTE (network termination equipment). conectate fizico-funcţional într-o reţea omogenă de calculatoare de tip local (LAN Local Area Network). Informaţia aflată în memoria unui sistem informatic poate servi în procesul de prelucrare sau poate fi valorificată prin consultare locală ori poate fi comunicată utilizatorilor prin intermediul reţelelor de comunicaţie. comunicaţia la distantă pe linii de comunicaţie digitală. Aceste linii de comunicaţie utilizează modemul pentru conversie din/în format digital în/din format analogic. Internetul fiind utilizat pentru transmiterea datelor în întreaga lume şi reprezintă un mod de conectare în care calculatoarele pot comunica utilizând un protocol de adresare comună (TCP/IP). pentru datele în curs de prelucrare.o infrastructură informaţională în care informaţia este transmisă prin reţele eterogene. cum sunt: 67 .4.PSTN) asigură conectarea calculatoarelor utilizând comutarea circuitelor (circuit switching). O reţea ISDN (integrated services digital network).

se realizează cu ajutorul unor programe care permit căutarea. Încărcarea bazelor se face cu informaţii provenite din bazele. imprimantă. consultarea interactivă a informaţiei. ori la distanţă. îndeosebi în cazul prelucrării datelor şi cunoştinţelor. afişării la terminal sau a comunicării locale. pentru a o face compatibilă cu echipamentele electronice de tip analogic pentru redarea. punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire. forma şi conţinutul informaţiilor.) pe altul. prin intermediul sistemelor de comunicaţie. înregistrarea sau transferul de informaţie audio şi vizuală. necesară memorării şi procesării ei cu mijloace informatice. 68 . conversie de suport prin transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic. şi/sau bazele de cunoştinţe (BC). depozitele şi arhivele electronice stocate pe suporturi de memoria externă. de tabele (BT). actualizarea bazelor de date. electronic. Au loc operaţii pentru obţinerea de rapoarte şi situaţii complexe care vor fi transferate la dispozitivele de ieşire în vederea imprimării lor. bazele de tabele (BT). ce presupune operaţii diferite în raport de natura informaţiei solicitate. reproducerea informaţiei şi documentelor prin copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport din bazele de date (BD). de tabele şi de cunoştinţe presupune ştergerea informaţiilor devenite inutile. grafic etc. preluate din reţelele de comunicaţie sau introduse manual. constă în efectuarea celor mai variate operaţii care privesc.conversia informaţiei din forma analogică în formă digitală. introducerea de informaţii noi. de recunoaştere a formelor sau semnificaţiei acestora. la un dispozitiv periferic de ieşire (monitor. Au loc o multitudine de operaţii logice (comparaţii. şi/sau cunoştinţe (BC) presupune un ansamblu de proceduri prin care se generează structura şi modul de organizare a informaţiei pe suportul tehnic. de Ia terminale de culegere. crearea şi încărcarea bazelor de date (BD). modificarea valorilor celor existente pentru a Ie pune în acord cu realitatea pe care trebuie să o reflecte sau cu nevoile utilizatorului de informaţii. optic. Consultarea bazei de informaţii nu afectează conţinutul acesteia. echipament de comunicaţie în reţea etc. tratarea propriu-zisă a informaţiei. ordonări) sau semantice.). precum şi operaţia inversă de conversie din digital în analogic. selectarea şi transmiterea informaţiei solicitate.

de proceduri şi baza informaţională. plotter sau prin imprimare pe dispozitive de fotocopiere.5 Funcţia de ieşire a informaţiei Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă mai multe cerinţe în funcţie de: natura informaţiei transferate la ieşire: date. se realizează prin transmiterea digitală de date.4. de specificul operaţiilor care se execută. organisme publice.3. informaţie vizuală şi sonoră cu ajutorul reţelelor publice sau private de comunicaţii. 6) Funcţia de comandă şi control a sistemului informatic deţine toate atributele necesare pentru dirijarea şi reglarea funcţionării întregului sistem. depozite şi arhive electronice ale sistemului informatic sau comunicarea informaţiilor.. videoconferinţe etc. telefax. alocarea optimă a resurselor sistemului referitoare la echipamente. Comunicarea cu exteriorul se face prin transmiterea de informaţii multimedia la distanţă. a tuturor funcţiilor sale. transmiteri de date şi imagini prin telex. 69 . voce. memoria internă. film. prin consultarea realizată Ia terminale video şi audio ale reţelei locale. telefon. Comunicarea în interiorul sistemului se face prin consultare directă la terminal. prin listarea documentelor obţinute la imprimantă. transferul de date pentru stocare la distanţă pe suporturile de memorie externă. clienţi. controlul proceselor de intrare. consumatori etc. natura suportului tehnic sau grafic. texte. către partenerii de afaceri. teleconferinţe. pe care urmează a fi transferată informaţia la ieşire. de destinaţia şi modul de transmitere a rezultatelor. conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire. documente grafice. digitală sau analogică. destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat. texte. forma. acţionari. baza de programe. a informaţiei transmise. secvenţe video sau audio sau combinaţii ale acestora. prelucrare şi ieşire a informaţiei în funcţie de natura lor.

programele şi informaţiile. Componenta informaţională INFORMAŢIA Subsistemul de informaţii SOFTWARE Subsistemul de programe HARDWARE Subsistemul de echipamente Componenta logică Componenta fizică UNITATEA CENTRALĂ PERIFERICE DE INTRARE ŞI/SAU IEŞIRE ECHIPAMENTE PENTRU COMUNICAŢII Locale La distanţă Figura nr. Aceste elemente fundamentale sunt echipamentele.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Sistemul informatic în sectorul terţiar este un ansamblu interconectat de echipamente hardware şi programe software.1 Structura sistemului informaţional 70 .3. dacă echipamentele (componenta hardware). modele şi instrumente având ca obiectiv procesarea informaţiei şi care îşi exercită funcţiile sale în interdependenţă. atât cu sistemele informatice profesionale. în timp ce baza de informaţii oferă obiectul supus procesării cu ajutorul mijloacelor amintite. suficiente pentru a putea explica structura şi funcţiile sistemului informatic. tehnici. Acestea au roluri diferite în economia sistemului. Din definiţie rezultă existenţa a trei componente.3. cât şi cu sistemele de comunicaţii. organizarea şi funcţionarea acestuia. constituie instrumentul fizic al activităţii sistemului informatic. de metode. între care se creează un ansamblu de legături comunicaţionale. reprezintă instrumentul logic al acesteia. programele (componenta software). Astfel.

memorie ROM.1 Componenta hardware a sistemului Componenta hardware a sistemului este reprezentată de ansamblul de echipamente format din: a) Unitatea centrală a sistemului informatic numită generic procesor b) Memoria internă.5. numită şi memorie moartă. microfonul şi interfaţa pentru sunet adecvată. care permite atât scrierea cât şi citirea şi este o memorie de tip volatilă. de tip „citeşte-numai” care permite doar citirea fără a fi modificată.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului conţin. trackball.. conferinţe etc. a mesajelor sonore. numită şi memorie vie. comentarii şi rapoarte. interfaţa audio şi video pentru recepţia imaginilor şi sunetelor prin intermediul plăcii de captură video ce preia imagini de la o cameră video. 3. tratative.5. echipamente interactive de introducere din categoria mouse-lui. Memoria operativă este de două tipuri: memorie RAM. de la un alt VCR pentru imagini de la un videocasetofon sau de la un Tuner TV pentru a prelua imaginile din reţelele TV. atât periferice comune de intrare-ieşire cât şi echipamente dedicate. în sensul că informaţia se pierde la închiderea sesiunii de lucru. constituie perifericul de introducere a sunetului captat direct din realitate: dispoziţii şi mesaje. scanner-ul pentru înregistrarea digitală a imaginilor grafice aflate pe documente. joystick etc. aparatul telefax şi/sau interfaţa telefax pentru înregistrarea digitală a documentelor grafice recepţionate sau pentru scrierea lor directă la imprimantă fax. care reprezintă memoria operativă la nivelul căreia se execută toate calculele aritmetice şi logice. texte şi comenzi. a) Dintre perifericele de intrare necesare unui sistem informatic amintim: tastatura utilizată pentru introducerea manuală a informaţiei date. aparatul telefonic şi interfaţa telefonică pentru receptarea şi înregistrarea digitală a comunicaţiilor analogice sau digitale. Mouse-ul este folosit pentru manipularea mai 71 . interviuri.3.

aparatul telefax şi interfaţa sa specifică. amplificatoare de sunet etc. un mouse aşezat cu sfera în sus şi care este manevrată cu mâna fiind ataşat fie extern la calculator. pentru transmiterea documentelor memorate digital.uşoară a imaginilor pe ecran şi introducerea comenzilor în calculator. sub forma de arhivă pe microfilm. mesaje şi alte informaţii sonore. De asemenea. imprimanta pentru microfilm şi interfaţa sa... pentru transpunerea pe hârtie a datelor. numit şi „maneta de joc” este utilizat în special în jocurile electronice. Trackball. cu avantajul înregistrării unui volum mare de informaţii pe unitatea de suport. pentru transmiterea analogică şi digitală de mesaje direct sau înregistrate digital sub forma fişierelor acustice. pentru transmiterea de sunet în reţele locale. textelor. aici sunt incluse dispozitivele de afişare audiovizuală locală: monitoare. fie local către un copiator. Terminalul dispune de un difuzor încorporat pentru emiterea de sunete. Imprimarea se poate realiza în alb-negru sau color. Joystick-ul. prin lectura documentului aflat în memoria internă sau externă a calculatorului electronic. incinte acustice. b) Perifericele de ieşire ale unui sistem informatic sunt: imprimanta. monitorul serveşte. fie la distanţă prin reţelele pentru comunicaţii de date. pentru trasarea de schiţe tehnice. documentelor sau desenelor. de fapt un creion cu o tabletă pe care se înscriu informaţii ce sunt transmise la calculator etc. pentru transmiterea Ia distanţă a documentelor tip fax direct din document. ecrane electronice. interfaţa video pentru transmiterea de imagine şi sunet prin reţelele de televiziune cu circuit închis sau prin sisteme de televiziune la distanţă. în reţele pentru transmiterea la distanţă a sunetului şi vocii sau pentru consultare locală a informaţiei sonore (memorate sau în curs de recepţie) cu 72 . planuri. sau în regim memorat. tableta grafică (digitizor) şi interfaţa de pointare. interfaţa audio. notebook-uri etc. desene de specialitate în alb-negru sau color. realizează transferul documentelor din memoria internă a sistemului informatic în memoria sa externă. fie inclus în tastatura calculatoarelor portabile (laptop-uri. pentru afişarea pe ecran a informaţiei solicitate. plotter-ul. către un copiator. interfaţa de ieşire telecopiator. aparatul telefonic şi interfaţa sa cu sistemul informatic.).

videotelefon şi sistemul de videoconferinţe (televizoare.dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de sunet. imagini) în format digital1. difuzorul calculatorului etc. asistenţi personali digitali de tipul PDA (dispozitiv portabil miniaturizat cu ecran şi tastatură asemănător cu „palmtop-ul”) sau PCom (Personal Communicator . documente grafice. pager) care comunică într-o reţea GSM utilizând servicii vocale şi „nevocale” (transmisii de date. a documentelor grafice. Structura şi funcţionalitatea acestuia depinde de mai mulţi factori: echipamentul informatic utilizat. natura reţelelor de telecomunicaţii utilizate şi cuprind: echipamentele de fax-modem care asigură transmiterea documentelor de tip facsimil. lectura şi prelucrarea diferenţiată a informaţiei din aceste fişiere. Blue-Ray). Memorii flash etc. următoarele: Unităţile digitale de disc magnetic şi optic (discuri fixe. texte. d) Echipamente pentru comunicaţii. transmitere recepţie. a imaginilor video şi audio. imagini video şi audio. a sunetelor şi filmelor cu ajutorul reţelelor de telefonie. locală sau la distantă. CD-ROM. DVD. difuzoare. telefoane mobile) şi interfeţele video şi acustice de cuplare la reţea de bandă largă. a datelor. incinte acustice. decodificare. facsimile. DVD. echipamente GSM pentru comunicaţii mobile (telefon GSM. Aici sunt incluse totalitatea dispozitivelor tehnice de conectare.).mijloc de comunicare portabil) şi interfeţele mai elaborate cu utilizatorul care introduc informaţia folosind un creion fotosensibil şi dispune de soft specializat pentru procesarea şi transmiterea informaţiei utilizând de regulă reţeaua de telefonie mobilă. boxe. manipularea ei sub forma unor fişiere cu diferite extensii. sunete. natura informaţiei prelucrate. film etc. digitale (CD. Discurile magnetice şi/sau optice. discuri flexibile) permit memorarea digitală a informaţiei de orice natură (date. c) Perifericele de intrare-ieşire întâlnite în configuraţia unui sistem informatic sunt. procesoare de texte şi documente. folosind programe diferite. indiferent de 1 digital bit pipe = conductă digitală pentru biţi 73 . în funcţie de natura informaţiei conţinute în aceste fişiere: procesoare de tabele. procesoare de grafică. codificare. sunet şi imagine. în principal. camere de luat vederi. a informaţiei utilizate în sistemele informatice. panouri electronice. tipul de comunicaţii practicate (locale sau la distanţă).

procesoare pentru medii integrate de dezvoltare etc. indiferent de gradul de complexitate a configuraţiei fizice.3 Componenta software Componenta software a unui sistem informatic. procesoare pentru limbaje de programare şi asamblare. reţelele de calculatoare (LAN. procesoare de calcul tabelar. MAN. accesoriile pentru sistemele informatice de lucru reprezintă un set de programe folosite uzual ca: ceas. procesare text. procesoare de text şi imagine fixă.5. procesoare pentru accesare şi dezvoltări în sisteme de reţele Internet şi Intranet. INTERNET) sunt reprezentate de un ansamblu de calculatoare eterogene (staţii şi servere) şi alte echipamente şi dispozitive de comunicaţie. procesoare de proiectare asistată. Pentru conectare se utilizează plăcile de reţea. WAN. Software-ul este format din următoarele grupe mari de programe: programele sistemului de operare . cabluri. hub-uri (receptoare. procesoare DTP (Desk Top Publishing). porturi etc. tip document grafic. un fax digital.natura sursei sau receptorului (un telefon digital. comutatoare (switch-uri). accesorii pentru sunet şi imagine . calendar şi agendă. procesoare pentru desen şi reprezentări grafice:. 74 . accesorii pentru comunicaţii (telefon. un calculator prin modem. procesoare integrate. conectate conform unor tehnologii specifice. calculator. conectori.. o reţea). fax). accesorii pentru desen. concentratoare) pentru tehnologiile de tip stea sau inel. 3. bloc-notes. procesoare pentru comunicaţii şi reţele de date. procesoare pentru sisteme de gestiune de baze de date/cunoştinţe. procesoare utilitare şi de întreţinere. este formată din subsistemul de programe care constituie componenta logică a sistemului informaţional.

a) Informaţiile de intrare pot proveni din mai multe surse: captate direct din realitate. rezultate intermediare ale unor prelucrări anterioare sau în curs de desfăşurare. transmitere locală sau la distanţă. texte) preluate prin scanare (documente. panouri electronice. păstrarea pe termen mediu în memoria externă (disc magnetic. programele şi informaţiile. faxuri). b) Informaţiile de ieşire ale sistemului informatic au mai multe destinaţii: pentru consultare interactivă la monitoarele calculatorului (date. grafice. De cele mai sus se poate concluziona că funcţionarea unui sistem informatic este posibilă numai prin funcţionarea sincronă şi intercorelată a celor trei subsisteme ale acestuia: echipamentele. depozite şi arhive electronice sau înregistrate pe microfilm. stocate în memoria externă. desenare la plotter (desene.4 Componenta informaţională Componenta informaţională a sistemului oferă obiectul supus prelucrării şi în acelaşi timp. texte. optic). prin sistemele de comunicaţii locale şi telecomunicaţii de date. păstrarea temporară în memoria internă sau externă în vederea unor prelucrări imediate. înregistrări audio (microfon) sau video (camera de luat vederi) şi sunt: preluate din reţelele de date şi comunicaţii. pentru consultări ulterioare. locale sau la distanţă. schiţe. 75 .5. păstrarea pe termen îndelungat. texte. planuri). optic sau grafic (microfilm). sistem de televiziune) sau înregistrate pe microfilm. listarea la imprimantă. introduse prin tastare (date. prin arhivare pe suport magnetic. sunet şi imagine. conţine multitudinea de rezultate intermediare şi rezultatele finale ale activităţii de prelucrare. redare video (monitor. redare audio (speaker). documente).3.

reprezintă condiţii indispensabile pentru gestiunea proceselor de creare a bunurilor materiale şi spirituale.Capitolul 4 INFORMAŢIA . care formează sursa de date necesare gestiunii firmei.OBIECT AL PRELUCRĂRII 4. Locul unde ia naştere informaţia se numeşte sursă. în care legile specifice procesului informaţional pot fi prestabilite şi modificate după cerinţele cunoaşterii şi conducerii activităţilor economice. integrator. se poate afirma că în timp ce conţinutul informaţiilor este determinat. între sistemul de conducere şi cel condus. Producerea. determinist sau aleator. Indicatorii sunt agregaţi piramidal. informaţia circulă prin ceea ce se numeşte canal de comunicaţie. Prin urmare. de sistemul condus. în activitatea ecomomico-socială. în timp ce conţinutul 76 .1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE . dirijat. informaţia trebuie definită în legătură strânsă cu aceste trei noţiuni. exprimaţi de obicei sub formă valorică. în principal. producerea. a unor conexiuni între subsisteme şi sistemul global. În sfera activităţilor economico-sociale. de la indicatorii cantitativi sau valorici analitici până la indicatorii de sinteză. Forma informaţiilor se poate modifica în raport cu mijloacele şi procedeele folosite la producerea lor. forma lor este determinată de sistemul de conducere. Informaţia economică este exprimată printr-un sistem de indicatori. De la sursă la receptor.CALITATEA ACESTORA – Informaţiile economice iau naştere în mod obiectiv. Funcţionarea stabilă a unui sistem şi dezvoltarea sa sunt condiţionate de existenţa unor conexiuni informaţionale între elementele sale. Informaţiile emise în acest cadru poartă numele de informaţii economice. transmiterea şi utilizarea de informaţii. iar locul unde ajunge se numeşte receptor. Alături de indicatori sunt codurile şi nomenclatoarele de coduri care asigură o clasificare şi o structurare omogenă a informaţiilor după criterii bine definite. Ţinând cont de principiile generale ale funcţionării sistemelor şi de rolul informaţiilor în asigurarea conexiunilor informaţionale în procesul de conducere a firmei. circulaţia şi utilizarea informaţiilor reprezintă un proces conştient.

informaţiile economice furnizate şi vehiculate de sistemul informaţional al firmei se împart în şase grupe mari. folosite pentru elaborarea unor prognoze. Din punct de vedere funcţional. Pentru a avea semnificaţie şi utilitate. În raport cu această calitate. trebuie să întrunească următoarele calităţi: acurateţea determină valoarea informaţiei şi se referă la reflectarea exactă a realităţii. în formularea şi fundamentarea deciziei. informaţii de planificare de perspectivă medie şi lungă. informaţii de programare sau planificare operativă. informaţii de control şi reglare. cantitativ şi calitativ. informaţii de intrare (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul obiectivelor propuse spre realizare şi al resurselor alocate pe activităţi şi entităţi funcţionale. valutar etc. informaţiile economice se clasifică astfel: informaţii de stare (care caracterizează cantitativ şi calitativ potenţialul tehnic. Din acest motiv. a activităţilor şi entităţilor sale funcţionale). informaţii de cooperare (ce caracterizează cantitativ şi calitativ relaţiile şi legăturile operaţionale cu sistemele exterioare). economic. Pentru ca informaţia să-şi poată îndeplini rolul în conducerea şi previzionarea macroeconomică. informaţii de execuţie (care sunt utilizate în procesele informaţionale pentru execuţia lucrărilor informaţionale şi care conţin atât informaţiile menţionate cât şi alte informaţii operative pentru conducerea şi funcţionarea sistemului. uman. Sub aspectul utilităţii lor. pe activităţile şi entităţile sale funcţionale. la sfârşitul perioadelor de gestiune sau în diferite momente ale perioadelor respective). se evidenţiază procesul de îmbătrânire a informaţiei. financiar. al sistemului economic firmă. informaţiile pot fi considerate ca o proprietate obiectivă a fenomenelor şi proceselor economice. fiind independent de structura sistemului condus şi conducător. de producţie.acestora rămâne neschimbat. al activităţilor şi entităţilor sale funcţionale la începutul şi sfârşitul perioadelor de gestiune. informaţii de evaluare şi raportare. Informaţiile utilizate în gestiunea firmei sunt clasificate atât din punct de vedere funcţional cât şi sub aspectul utilităţii lor. oportunitatea reprezintă calitatea informaţiei de a fi disponibilă în momentul la care este solicitată şi se măsoară prin parametrul timp. precum şi la diferite momente intermediare). şi anume: informaţii de prognozare pe termen lung. informaţiile trebuie să fie recepţionate de sistemul conducător. la începutul perioadelor de gestiune şi la diferite momente imtermediare până la sfârşitul acestor perioade). Pentru 77 . informaţii de pregătirelansare. informaţii de ieşire (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul rezultatelor şi al consumului de resurse. pe ansamblul sistemului.

t. A. în perioada t. N) . adică adoptarea deciziei. probabilitatea luării unei decizii corecte pe baza informaţiei Un calcul de eficienţă privind utilizarea informaţiei trebuie să ţină seama şi de costurile implicate în producerea. a utilităţii informaţiei şi prin prisma efectelor sale asupra sistemului economic condus. prelucrarea. cantitatea de informaţie.1) Vi = E ∑ f(C.g(p. N. valoarea trebuie privită prin prisma conţinutului informaţional. n N p date. t n=1 [ ] unde: Vi efectele E t C A T respectivă. reprezintă valoarea informaţiei furnizate. numărul deciziilor luate. perioada în care informaţia este utilă. timpul de răspuns al sistemului care produce informaţia numărul de sub-perioade ale lui t. utilizând informaţia. transmiterea şi recepţionarea informaţiei în procesul de gestiune a activităţii firmelor.T.a se reduce la minimum acest proces şi efectele sale este necesară scurtarea ciclului producere-prelucrare-transmitere-stocare şi utilizare a informaţiei. n) . 78 . exprimată prin economice. efectele economice asociate tipului de decizie. acurateţea informaţiei. Valoarea informaţiei economice poate fi comensurată cu ajutorul unei expresii matematice de forma următoare: 1 t (4.

ca obiect distinct. Luate în sens strict. documente de elaborare şi execuţie constituie informaţii atribut. timp. stocuri. Conform naturii sale. eforturile erau îndreptate spre prelucrarea acestor informaţii disponibile în cantităţi uriaşe. această categorie poate ajunge la un volum foarte mare de date. Aceasta înseamnă că informaţiile de conţinut. De exemplu. a monitorului etc.furnizează date despre valori numerice. Până în anii ‘80. electronice etc.). De asemenea omul dispune de astfel de informaţii în structura ADN-ului. Informaţiile relevante se clasifică în şase categorii după: conţinut. optice. planurile de construcţie. ea oferă relaţii despre data comenzii. iar a lucra cu ele reprezintă însă cheia viitorului. în individualitatea sa. la un sistem de calcul PC aceasta are loc prin indicarea tipului de microprocesor. Datele cuprind adrese. acţiune şi comunicare. când şi unde s-a depozitat un articol sau când un anume client a făcut o comandă. dimensiunea sau greutatea unui produs. a tipului şi mărimii memoriei interne. informaţii despre livrări. Până în prezent în economie a fost utilizată în special categoria referitoare la conţinut şi aceasta în mod sistematic şi simplu. Informaţiile de atribut sunt deosebit de importante pentru a se ajunge de la afirmaţii generale la informaţii specifice. A le genera sau obţine pe celelalte a fost posibil de-abia în ultimii ani datorită evoluţiilor spectaculoase a tehnicilor de prelucrare a informaţiilor. informaţia de conţinut este de cele mai multe ori istorică. Spre deosebire de informaţiile de conţinut. formă. un obiect este specificat mai direct şi devine identificabil.4. arhivele sau suporturile digitale (magnetice. a livrării. vânzări. evidenţa salariilor sau date personale ale angajaţilor. Prin intermediul informaţiilor de atribut. relaţie. este 79 . În comerţ. nu oferă ele singure relaţii despre valoarea unui produs. a frecvenţei. dosarele. comportament. informaţiile-obiect tipice sunt preţul.). locuri şi alte mărimi cantitative. În acest sens. a mărimii hard-discului. informaţii despre clienţi (situaţii detaliate ale comenzilor şi solvabilităţii.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ Atunci când se discută rolul şi puterea informaţiilor. persoanele de contact etc. b) Informaţii de atribut descriu forma şi structura unui obiect. Aceste informaţii se găsesc de obicei în actele. ele fiind foarte diferite. este important să se specifice şi tipul acestora. a) Informaţii de conţinut .

Va fi posibilă nu numai extragerea informaţiilor din date ci şi generarea de acţiuni pornind de la 1 Având la bază această idee. Informaţiile de conţinut descriu trecutul. cu mult înainte să se fi „consumat” o singură bucată de material pentru realizarea sa. informaţiile de atribut au fost disponibile într-o măsură din ce în ce mai mare în formă multimedia. psihologic şi economic a comportamentului obiectelor investigate. Toate simulările au loc pe acest obiectiv virtual. Prototipul nu mai există în mod real. cel mai economicos şi cel mai sigur avion comercial. sociologic. sunet şi film. d) Informaţii de comportament presupun tratarea din punct de vedere antropologic. direcţiei şi semnificaţiei. mai întâi pe calculator. a legăturilor cauzale dintre obiecte. Aceste tehnologii au devenit posibile datorită faptului că au fost inventate medii care permit stocarea a miliarde de biţi şi sunt disponibile procesoare care permit prelucrarea într-un timp acceptabil a acestor cantităţi de date. modelul Boeing 777. Aceste date au fost multă vreme stocate prin intermediul semnelor. de măsurare a gradului de asociere sub aspectul intensităţii. În decursul scurtei istorii a tehnologiei informaţionale. Avionul a fost proiectat şi testat în această lume virtuală. sau chiar mai redus. 80 . în condiţiile menţinerii costurilor cip-urilor şi mediilor de stocare. în timp ce informaţiile de atribut descriu prezentul. Informaţiile de comportament se bazează pe informaţiile de conţinut iar pentru înţelegerea mecanismelor şi principiilor de comportament se simulează prin modelare. firma Boeing a construit cel mai mare. comportamentul obiectelor fizice într-o realitate virtuală sau tridimensională. ci numai virtual1. dar odată cu introducerea prelucrării de imagini. Folosind simulări cât mai realiste este adesea posibil să se construiască dintr-o dată o instalaţie perfectă sau aproape sigură. c) Informaţia de relaţie descrie relaţia dintre obiecte şi este esenţială pentru a putea reprezenta dependenţa şi interdependenţa.necesar să se cunoască datele de individualizare şi care luate în compoziţia corectă. Se pot face afirmaţii şi se obţin estimări privind evoluţiile viitoare. este de aproximativ 6 luni. timpul de dublare a capacităţii de stocare. sunt foarte utile în ceea ce priveşte strategiile şi politicile viitoare. generează o informaţie specifică. e) Informaţii de acţiune. Revoluţia informaţională nu urmăreşte numai crearea lumii virtuale ci şi interacţiunile între „lumea virtuală” şi lumea reală pentru ca aceasta să se poată transpune în practică. Informaţiile de comportament.

întrucât conţinutul poate fi ambiguu sau neclar. Astăzi există posibilitatea de a modela acest cyber-spaţiu într-un mod atât de realist încât nu mai poate fi deosebită de realitate. mişcările unei fiinţe umane vor fi înregistrate şi stocate cu ajutorul tehnicii senzorilor. în industria de divertisment dar şi în simulatoare super-sofisticate. care pot fi ulterior imitate şi utilizate de maşinile inteligente1. în sensul că se acceptă anumite premise tacite. în cazul roboţilor. Utilizatorul nu mai este izolat în propriul său context. Comunicarea este un termen cu mai multe sensuri de înţelegere. De exemplu. pentru utilizator. În cyber-spaţiu nu se comunică numai conţinutul. într-un mediu creat în mod artificial. Contextul comunicării. schimb de informaţii. întrucât prin combinarea iscusită a conţinutului şi a contextului se poate obţine efectul de nou şi. 81 . ci se creează şi contextul. ci pătrunde în sistem şi. În publicitate. care modelează comunicarea în calitate de context. de exemplu. Prin intermediul noilor tehnici de prelucrări virtuale. comunicarea în activitatea economică cu ajutorul tehnologiei online se bazează pe conţinuturi. o atenţie sporită a celor spre care este îndreptată informaţia. îl constituie propria imaginaţie sau realitatea individuală. prin aceasta. alături de conţinut. Comunicarea în sens tehnic desemnează transferul bidirecţional de date şi. Situaţia specifică în care are loc o comunicare constituie adesea premisa interpretării corecte a acesteia.informaţii. Se apreciază că software-ul pentru crearea în mod rapid şi realist de cyber-spaţii va fi disponibil mai devreme decât capacitatea întreprinderilor de a se folosi din plin de posibilităţile oferite de cyber-spaţiu. ceea ce face ca să fie folosit. fiecare mişcare trebuie programată minuţios dinainte. Comunicarea în cyber-spaţiu face un pas uriaş înainte. Rapiditatea dezvoltării funcţionalităţii software-ului pentru crearea unor cyber-spaţii realiste este uimitoare. Contextul. Din acest motiv. Tehnologia informaţională transmite astăzi numai conţinuturi informaţionale. într-un sens mai larg. Contextul joacă un rol secundar. 1 Vezi “Toy Story” primul film de lung metraj de animaţie tridimensională realizat şi proiectat doar pe calculator. prin urmare. joacă un rol foarte important. ambiguităţile joacă un rol din ce în ce mai mare. f) Informaţia comunicată. în special.

reguli de funcţionare şi evenimente de ieşire proprii. În cadrul sistemului informaţional al unei entităţi economice din punct de vedere al modului de organizare şi structurare a sistemului distingem următoarele nivelele: subsisteme informaţionale care sunt subordonate ierarhic macrosistemului din care fac parte şi care pot funcţiona de sine stătător. Procesele şi operaţiile au un caracter specific. de stări şi evenimente care constituie activităţile şi sub-activităţile descrise. Deşi folosesc tehnologii complexe. deoarece pentru obţinerea informaţiilor necesare diferitelor scopuri. Pentru a fi utile gestiunii firmei datele trebuie să fie transformate în informaţii.3 PROCESE INFORMAŢIONALE Majoritatea specialiştilor au fost de acord în privinţa faptului că tehnologia informaţională conduce la modificări ample. sub-activităţile sunt elementele constitutive pentru fiecare activitate. conceptele care stau la baza sistemelor informaţionale sunt simple şi într-un fel familiare. în sub-activităţi şi menite să asigure detalierea concretă a funcţiilor. operaţiile sunt componentele elementare ale sub-activităţilor şi sunt caracterizate prin evenimente de intrare specifice. firmele îşi dezvoltă sisteme informaţionale. structurate la rândul lor în procese şi operaţii. diverse activităţi desfăşurate cu ajutorul computerului sunt atribuite acestui departament (PED). divizibile. activităţile care sunt elementele constitutive ale funcţiilor. aceste activităţi au fost numite sisteme informaţionale. Pentru a înţelege aceste sisteme se recomandă diferenţierea datelor de informaţii şi utilizarea unui sistem de vizualizare a procesării informaţiei.4. Procesarea informaţiilor are o abordare sistemică. în sensul manipulării şi utilizării informaţiei. Mai nou. Procesarea electronică a datelor (PED) reprezintă transformarea datelor în informaţii prin intermediul mijloacelor electronice. fie proceselor de conducere aferente. procesele informaţionale reprezintă succesiunea de operaţii. funcţii care reprezintă modele de gestiune asociate fie sistemelor şi/sau subsistemelor. adică analizate şi procesate în aşa fel încât acestea să capete o anumită semnificaţie pentru persoanele care iau decizii. Diferenţa dintre cele două concepte (date şi informaţii) are o importanţă majoră atât în gestiunea firmei cât şi în folosirea lor de către computere. la rândul lor. Noţiunea de sistem informaţional este strâns legată de 82 . Uneori.

care furnizează informaţiile necesare pentru adoptarea deciziilor. calculare. Ea nu constituie în sine un proces activ şi nici nu este sursă a schimbării.1 . centralizare) cu scopul de a le transforma în informaţii. Astfel de precauţii constau în verificări ale acurateţei datelor procesate precum şi ale paşilor pentru determinarea utilităţii rezultatelor pentru utilizatori. un sistem de stocare a datelor (pe diverşi suporţi informaţionali) în scopul utilizării lor ulterioare (de exemplu. nivelurile predeterminate ale stocurilor). Sistemul de procesare a datelor foloseşte memoria de date.Structura sistemului informaţional Tehnologia este utilizată ca mecanism ce oferă mijloacele de atingere a obiectivelor şi de rezolvare a problemelor din întreprindere. documente Memoria datelor Feedback Fig. intrările sunt reprezentate de date. consecinţa modificării tehnologiei în scopul soluţionării unei probleme comerciale 83 . 4. INTRĂRI TRANSFORMARE IEŞIRI Date Procesare Rapoarte. Ieşirile sunt reprezentate de rapoarte. Elementele de bază ale unui sistem de procesare a informaţiei sunt prezentate în fig.abordarea sistemică a firmei. sortare. Aceste date sunt transformate sau procesate.1. Controlul. prin urmare. 4. Modificările observate în întreprinderile din domeniul serviciilor sunt. Procesarea presupune numeroase manipulări şi analize ale datelor (clasificare. documente şi alte rezultate ale sistemului. Într-un sistem informaţional. constă în măsuri de protecţie pentru asigurarea faptului că rezultatele sunt corespunzătoare şi servesc scopurilor propuse. deoarece un sistem informaţional poate fi interpretat ca un proces complex în care sunt introduse date care sunt transformate pentru obţinerea informaţiilor. reprezentat în figură prin bucla feedback.

date organizate sub forma foilor de calcul tabelar (spreadsheet) se prelucrează. fie folosind softuri specializate cum sunt procesoarele de tabele. sistemul informaţional reprezintă un set de metode şi proceduri destinate colectării. Prelucrarea datelor se realizează în mod diferit în funcţie de modul de organizare a datelor în colecţiile de date (nivel de organizare. b) Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice lucrului cu texte. fie folosind funcţiile de prelucrare a tabelelor din cadrul pachetelor cu posibilităţi integrate de tratare a informaţiei (texte. tip şi operaţiile efectuate asupra structurii).). Nu este obligatoriu ca sistemele informaţionale să fie computerizate. stocării şi distribuirii informaţiilor care vor sta la baza conceperii planurilor. statistică. situaţii şi rapoarte (economie.). proiectare etc. procesării. Prin natura sa. tabele. denumite interpretoare sau compilatoare şi care diferă în funcţie de limbajul de programare pentru care acestea sunt elaborate. cercetare. pagini. fraze şi cuvinte. Textul este supus unor operaţii 84 . structurat în documente.specifice (business pull). Interesează totuşi sistemele informaţionale computerizate (SIC). Obiectul prelucrării este textul. a coordonării şi a controlului. management. informaţiile se prelucrează diferit. paragrafe. structură. schimbarea este rar impusă de tehnologie în sine (technology push). datele organizate sub forma bazelor de date sunt exploatate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date (SGBD). care joacă un rol foarte important în gestiunea firmei. şi este larg răspândită în activităţile care solicită un mare volum de calcule. astfel: datele organizate sub forma fişierelor de date se prelucrează cu ajutorul unor programe. Din punct de vedere informatic prelucrarea datelor organizate sub forma foilor de calcul tabelar prezintă un interes deosebit. grafică etc. datorită uşurinţei cu care pot fi utilizate procesoarele de tabele. a adoptării deciziilor. identificându-se următoarele tipuri de procese informaţionale: a) Procesarea datelor se caracterizează prin tratarea informaţiei numerice. a prezentării sub formă grafică a datelor din tabele cât şi a simplităţii integrării prelucrării datelor cu prelucrarea de text în cadrul foii de calcul sau a lucrului cu baza de date. Utilizarea pe scară largă a informaţiei şi a tehnologiei informaţiei a condus la existenţa unei largi game de prelucrări automate a informaţiei generând chiar o tipologie a acestor procese informaţionale. după reguli matematice şi logice. În raport cu natura lor specifică. baze de date.

tabelelor. procesarea ecuaţiilor. simboluri grafice la alegerea utilizatorului. desene alb-negru sau color. generarea şi prelucrarea tabelelor. documente obţinute în urma prelucrării textelor. memorării şi prelucrării grafice a imaginilor conţinute în documente. imprimat pe hârtie sau microfilm în vederea arhivării. despărţirea automată a cuvintelor în silabe. sau editoarele de texte ale procesoarelor de tabele şi ale sistemelor integrate. şi reprezentărilor grafice realizate cu un procesor de tabele. d) Procesarea sunetului îmbracă forme foarte variate. fie cu programe specializate. fie cu componente pentru tratare text ale unor sisteme de programe având altă destinaţie principală. spre exemplu editorul de texte al sistemului grafic de operare. cum sunt. sunete naturale sau sunete muzicale. c) Procesarea documentelor grafice reprezintă un mod de utilizare modern şi eficient a tehnologiei informaţiei în vederea receptării. Un document grafic poate conţine informaţii provenite din surse diverse: situaţii şi rapoarte rezultate din prelucrarea datelor. întâlniri. Documentele astfel prelucrate se memorează pe suporturi tehnice de date având o anumită organizare. Prelucrarea textelor se realizează. de la vocea umană (mesaje. schiţe şi desene tehnice. consultate la terminal. operaţii lingvistice. În urma acestor operaţii rezultă un document de tip text care poate fi consultat prin afişare pe ecran. Prelucrarea textelor presupune. de asemenea. captarea şi prelucrarea imaginilor şi obiectelor. Procesarea informaţiei organizată sub forma documentelor grafice se realizează de către programe specializate de tip editoare grafice sau Desktop Publisher sau de către funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele. grafică bidimensională sau tridimensională realizată cu ajutorul unor programe speciale de grafică. percepută analogic şi convertită în formă digitală cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în tratarea informaţiei sonore (placa de sunet). conferinţe) la sunete obţinute prin sinteză electronică. lexical şi ortografic al textului analizat. cuplate la orice calculator personal. convorbiri telefonice. Se asigură generarea de hipertext şi hiper-legături. controlul gramatical. imagini şi fotografii scanate etc. gestiunea documentelor etc. comunicate la distanţă sau introduse într-un nou proces de prelucrare grafică. Aceste multiple izvoare de informaţie sonoră sau auditivă. pentru a putea fi apoi uşor regăsite. forma şi mărimea paginii. imprimate pe hârtie sau microfilm.vizând forma caracterelor şi mărimea acestora. a desenelor grafice. Se realizează în acest mod o interfaţă acustică a sistemului 85 . modul de aşezare a textului în pagină.

surprinsă cu tehnică de filmat (cameră de luat vederi). imagini transmise (analogic sau digital) prin sistemele de comunicaţii video de natură profesională precum şi imagini (animaţie profesională. Sursele de informaţie video (imagini în mişcare) sunt diverse: realitatea.) precum şi cu dispozitivele de comunicaţie acustică de genul: telefon. player etc. Informatică Media şi Divertisment) 86 . magnetofon.informatic cu sistemele audio analogice uzuale (casetofon. compact-disc. Informaţia vizuală dinamică este rezultatul captării. În mod curent prelucrarea informaţiei vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore. după cum imaginea este însoţită de sunet sau voce umană. afişării şi perceperii cu ajutorul plăcii de captură video a unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp (minimum 25 de imagini pe secundă) generând privitorului uman senzaţia vizuală de mişcare. interfon. Pentru captarea emisiunilor diverselor reţele de televiziune se utilizează placa TV (Tuner TV). e) Procesarea de imagini video (imagini în mişcare) completează gama de posibilităţi media utilizate pe scară din ce în ce mai largă în tehnologiile TIME1. filme de specialitate) realizate pe calculator eu ajutorul unor dispozitive fizice şi logice. 1 Telecomunications Informatics Media Entertainment = Telecomunicaţii.

stocarea şi prelucrarea informaţiei costă bani şi implică costuri. 4. de a produce valoare şi profit în totalitatea dimensiunii sale sociale şi economice. culegerea şi transmiterea de date. culegerea şi transmiterea datelor Primul element al fluxului valoric informaţional îl constituie generarea datelor prin culegerea şi transmiterea lor.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL Fluxul valoric informaţional este un model de organizare şi fructificare prin valoare.1 Generarea. în cele din urmă în capacitatea de a lua decizii. subordonate scopurilor majore ale întreprinderii. 87 . Ei trebuie să ştie care sunt opţiunile posibile. reprezentarea prin valoare presupune capacitatea de a crea avantaje sporite utilizatorului prin intermediul informaţiei. modelarea şi sistemele de asistare a deciziei. analiza şi interpretarea datelor. Obiectivele prelucrării informaţiei trebuie să provină dintr-un nivel superior. Tehnologia multimedia oferă azi posibilităţi nebănuite în procesarea şi generarea informaţiilor pornind de la formele pe care le poate lua datele. stocării.4. gestiunea datelor. Acestea sunt reprezinte de activităţile de management şi marketing. scopul urmărit trebuie să fie conştientizat şi formulat încă de la început. Punctul de plecare pentru revoluţia informaţională l-a constituit utilizarea tehnologiei în scopul culegerii. Atunci când se modelează un lanţ informaţional. Factorii de conducere nu pot să aştepte ca deciziile să se poată lua numai pe baza informaţiilor disponibile.4. dar şi natura cunoştinţelor necesare înainte ca datele să fie reunite şi să înceapă prelucrarea lor. cifre. date care însemnau practic. fluxul valoric informaţional joacă un rol important. Conform naturii sale. în vederea ajungerii de la date la informaţii. regăsirii şi transmiterii datelor brute. Informaţia poate fi privită din două perspective economice: cost şi valoare: reprezentarea din punct de vedere al costurilor are loc datorită faptului că culegerea. Fluxul valoric informaţional presupune parcurgerea a patru faze: generarea. în îmbogăţirea cunoştinţelor şi. în cadrul procesului de transformare a datelor în informaţii.

cât şi viteza de culegere a acestora. nevoile şi particularităţile locale. Informaţia sub forma datelor interpretate este a treia componentă a fluxului valoric informaţional.puncte de vânzare). sortării. dacă nu chiar în timp real. este foarte importantă. unde se generează în mod regulat cantităţi mari de date POS dar foarte puţine firme folosesc cu adevărat datele culese. se culeg date privind vânzările în cadrul magazinelor şi se transmit zilnic. grupării şi identificării acestora.4. În multe cazuri. transformarea datelor într-o formă comprimată. Prin intermediul sistemelor POS (point of sale . deoarece nu sunt capabile să le transforme în informaţii precise şi utile. Calculatoarele şi tehnologia au redus masiv costurile culegerii şi circulaţiei datelor. În cadrul acestui proces.Culegerea datelor brute se deosebeşte astăzi fundamental de perioadele anterioare. În limbajul firmelor se vorbeşte despre date generice1. primul plan al lanţului valoric ar fi inutil. interpretate într-o formă care le conferă un oarecare sens. utilizarea în continuare a datelor nu este încă în măsură să asigure dobândirea de valoare pentru utilizator. Următorii paşi ai prelucrării informaţiei permit obţinerea de informaţii privind comportamentul consumatorilor.4. 4. ca urmare a costurilor şi a complexităţii activităţii de gestiune într-o stare „online”. noţiunea de „informaţie” semnifică datele brute. 88 . Fără mijloace eficiente de gestiune a datelor în scopul ordonării. Din acest motiv.3 Analiza şi interpretarea datelor Pentru majoritatea utilizatorilor.2 Gestiunea datelor Creşterea cantităţii datelor brute a luat o amploare care în prezent ameninţă să-l copleşească pe utilizator. capabilă să genereze concluzii. Datele culese sunt păstrate un timp foarte scurt într-o formă care să permită apelarea lor rapidă. Acest lucru se constată atât în ceea ce priveşte cantitatea datelor ce trebuie culese. eşantionării. când se numărau produsele în rafturile şi se consemnau cu ajutorul unui creion şi a unui bloc de hârtie. Sistemele videotext pot furniza statistici la cumpărările online (online-shopping). Cei mai mulţi dintre utilizatori recunosc că depun un efort considerabil în gestionarea datelor. 4. se apelează la instrumente 1 Un exemplu îl constituie comerţul cu amănuntul.

a capacităţii de extragere a informaţiilor din acestea. Pentru a se ajunge de la datele brute la informaţii relevante pentru utilizator. generându-se astfel sinteze din cifrele de afaceri şi vânzări.4. atunci când sporesc capacitatea de a genera valoare.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei Cu ajutorul metodelor statistice datele se reduc cantitativ. s-au pus la punct mai multe tehnici. Astăzi există perspectiva ca prin abordările de tip data mining să se dezvolte o cale care să permită extragerea de informaţii relevante din cantităţi mari de date. 89 . Informaţiile şi datele dobândesc valoare numai atunci când îmbunătăţesc procesul de luare a deciziilor sau. Astăzi. mai general. proiectându-se şi realizându-se baze de fapte şi cunoştinţe. Valoarea datelor se bazează pe capacitatea de interpretare a acestora. Avantajul acestora îl reprezintă exactitatea şi deci posibilitatea obţinerii de marje de profit mai mari decât în cazul în care diferiţi responsabili s-ar baza numai pe propria lor intuiţie. 4. Pe lângă sistemele convenţionale de interpretare a datelor.specifice gestiunii bazelor de date. Obiectivul fiecărei verigi a fluxului informaţional îl reprezintă sporirea valorii datelor. în ultimii ani ramura inteligenţei artificiale s-a ocupat de problematica învăţării din date. informaţiile obţinute în urma aplicării modelelor statistice sunt transpuse în modele de simulare şi permit factorilor de decizie o cunoaştere mult mai amplă a afacerii şi a mediului extern.

Deşi crearea acestor tipuri de programe este destul de scumpă. astfel încât să poată deservi un număr de aplicaţii ale sistemului informaţional. În plus. fuzionarea. pentru a răspunde diferitelor necesităţi (de exemplu.Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE 5. Structura de date constituie o colecţie de date între care s-a stabilit o serie de legături. care conduc la un anumit mod de identificare şi de selectare a componentelor. copierea şi sintetizarea etc. 90 . ele oferă avantajul de a se adapta mult mai bine la realităţile specifice firmei şi pot fi mult mai dificil de copiat. interclasarea. Diferitele obiecte din cadrul entităţii organizaţionale ce reprezintă interes sunt denumite clase sau entităţi. Multe firme. prin care se realizează reprezentarea unui univers real împreună cu descrierea datelor şi a relaţiilor între ele. pot avea un număr de baze de date diferit orientate. să conducă şi să acceseze datele stocate. consultarea. Operaţiile asupra unui structuri de date sunt: crearea. Baza de date este o serie de date organizate eficient într-o locaţie centrală. actualizarea.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE O bază de date (BD) poate fi considerată drept un model al unor aspecte ale realităţii unei entităţii organizaţionale şi modelată prin intermediul datelor. Eforturile sunt din ce în ce mai mult canalizate spre crearea sistemelor care pot distribui informaţii din mai multe baze de date. filtrarea. indexarea). Sistemul de conducere al bazei de date este software-ul care permite unei firme să construiască. selecţia. el pune la dispoziţia gestiunii firmei numeroase rapoarte. BD constituie deci un ansamblu intercorelat de colecţii de date. contabilitate şi resurse umane). în special cele mari şi diversificate. ordonarea (sortarea. Firmele care deţin specialişti în domeniul informatic dezvoltă adesea software pentru aplicaţii unice.

structurat (datele şi legăturile dintre acestea sunt definite şi descrise conform unui model de date) cu o redundanţă minimă şi controlată. ce determină trecerea BD printr-un număr de stări. BD trebuie să asigure posibilitatea accesului concomitent (concurent) a mai multor utilizatori la date. software şi alte resurse. inclusiv date. în timp util. care reprezintă reguli ce stabilesc cum BD poate rămâne o reflectare corectă. accesibil mai multor utilizatori. coerent (prin asigurarea respectării restricţiilor de integritate. Integritatea BD este asigurată exclusiv prin restricţii de integritate. eventual. Restricţiile de integritate pot fi statice şi de tranziţie. Datele se cer a fi memorate şi. Unele stări posibile ale BD pot fi valide. exactă a universului de discurs. Datele se schimbă în timp datorită producerii unor evenimente externe sau interne. transportate de la sursă la locul de stocare sau de la stocare la cel de utilizare. BD denotă integritate atunci când reflectă cu acurateţe universul real. o BD. Colecţiile de date din cadrul unei BD posedă următoarele proprietăţi: datele din BD sunt persistente adică sunt păstrate pentru o anumită perioadă de timp. utilizată şi întreţinută una sau mai multe BD. arborescentă. Un sistem BD (cunoscut şi sub numele de bancă de date) reprezintă un ansamblu de elemente hardware. care poate fi mai mare sau mai mică. O restricţie statică este un invariant al stării. orientată pe obiecte. în timp ce restricţiile de tranziţie vizează trecerile de la o stare a BD la alta. Arhitectura sistemului de baze de date este formată din următoarele componente: 91 . starea unei BD reprezintă întregul ansamblu de date la un anumit moment. Astfel. liniară. în sensul că modificările în organizarea datelor nu trebuie să afecteze programele de aplicaţie. Pentru fiecare dintre aceştia se stabilesc tipurile de operaţii asupra datelor la care au de acces. altele nu. Conservarea integrităţii datelor este procesul prin care se sigură tranziţia BD prin stări valide. relaţională. Aceste schimbări pot fi gândite ca fenomene discrete. realizarea protecţiei datelor împotriva incidentelor). ca un ansamblu de colecţii de date are caracter: organizat (pe niveluri de organizare a datelor).Tipurile de structuri logice de date sunt: punctuală. indiferent de drepturile de acces pe care le deţin aceştia. organizarea datelor în BD trebuie să fie transparentă pentru utilizatori. prin care este creată. reţea.

care exprimă viziunea administratorului BD asupra datelor. care constituie ansamblul de programe prin care se sigură gestionarea şi prelucrarea complexă a datelor şi care reprezintă componenta software a sistemului de baze de date. operatori (componenta de personal). statistici. 92 . imagini dinamice (video. Aceste date pot fi generate de calculator sau captate din realitate şi convertite în formă digitală. Datele stocate într-o bază de date pot fi de mai multe tipuri precum: date numerice. în domeniul bazelor de date. alte componente. prin care se realizează o descriere a tuturor datelor într-un mod independent de aplicaţii. în special a celor audio şi video s-a reflectat în utilizarea pe scară din ce în ce mai mare. sistemul de gestiune al bazei/bazelor de date. 3) nivelul fizic. care exprimă viziunea programatorului de aplicaţie asupra datelor. documentaţii (componenta de structură). La acest nivel se vorbeşte de schema externă sau subschema BD. elemente de descriere a semanticii. ingineri de sistem analişti. prin care se realizează o descriere a datelor pe suportul fizic de memorare Spre deosebire de organizarea datelor într-o BD. precum: proceduri manuale şi automate. texte. animaţie. care reprezintă componenta de tip date a sistemului. sunete etc. Un tip special de date sunt datele spaţiale. structura acestora. Utilizarea mai multor tipuri de date în cadrul sistemelor bază de date. ce face posibilă administrarea datelor. reprezentat de diferite categorii de utilizatori finali şi personal de specialitate: administrator. inclusiv reglementări administrative. a tehnologiilor multimedia. imagini statice. prin care se realizează o descriere a datelor corespunzătoare unui anumit program de aplicaţie. Corespunde schemei interne a BD. programatori. audio.). care exprimă viziunea inginerului de sistem asupra datelor. în scopul realizării de sisteme bază de date multimedia. dicţionarul bazei de date ce conţine informaţii despre date.baza/bazele de date. destinate bunei funcţionări a sistemului (componenta de proceduri). grafice. organizarea în fişiere prezintă numai nivelurile logic şi fizic. Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală (schema) BD. echipamentele şi sistemele hardware utilizate (componenta hardware) precum şi personalul implicat. Datele dintr-o bază de date pot fi structurate pe trei niveluri de organizare a datelor. 2) nivelul logic. în raport de categoria de personal implicată: 1) nivelul conceptual (global). utilizate în cadrul sistemelor de bază de date geografice.

şi anume: modele primitive (fişiere). Aceste modele menţin o orientare pe înregistrare. reţea. În general. La un subordonat se poate ajunge pe mai multe căi. fişiere cu legături etc. astfel: a) Modelul ierarhic (arborescent). Dintre acestea. 1) Modelele logice ale datelor în BD asigură gestionarea. unde datele sunt reprezentate ca într-o mulţime de ierarhii în care un membru al ei poate avea oricâţi superiori (legături mulţi la mulţi). mai multe înregistrări fiind grupate în structuri de tip fişier. de expediţie a mărfii etc. iar orice acces se face prin vârful ierarhiei (rădăcină). b) Modelul reţea. Un subordonat nu poate avea decât un singur superior direct şi nu se poate ajunge la el decât pe o singură cale. Structura de bază este „tip înregistrare” care grupează toate atributele unei entităţi.). modele semantice (orientate pe obiecte). fără să reflecte modul de reprezentare a acestor date pe suportul de memorare. Pot fi puse în evidenţă trei tipuri de modele logice ale datelor. unde datele sunt reprezentate după structura unei ierarhii. Aceste modele sunt axate pe reprezentarea semnificaţiei (semanticii) datelor. în timp ce în al doilea caz sunt reflectate cerinţele asupra datelor ale anumitor aplicaţii (de exemplu modelul datelor pentru prelucrarea comenzilor. ultimele două tipuri sunt specifice bazelor de date. Totalitatea datelor dintr-o BD constituie extensia bazei de date iar setul de definiţii prin care este descrisă structura unei BD poartă şi numele de schema BD. În primul caz. Structura de bază este reprezentată prin „tipul înregistrare” (atributele entităţii) şi „tipul set” 93 . manipularea şi asigurarea integrităţii datelor. este vorba de arhitectura datelor. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. dar nici un subordonat nu poate exista fără superiorul lui (legături unul la mulţi). Aceste din urmă modele ale datelor din BD sunt cunoscute şi sub numele de subscheme ale BD. relaţional). a unui arbore. Un model al datelor poate viza totalitatea datelor din cadrul BD sau o parte a acestora. Legăturile dintre date vor fi ordonate unic. modele clasice (ierarhic. În aceste modele structura de bază este înregistrarea. pot fi oricâte niveluri de subordonare şi pe fiecare nivel pot fi oricâţi dependenţi. respectiv definirea (structurarea) datelor. Caracteristicile modelelor logice pot fi prezentate sintetic. dar adaugă şi orientarea pe ansamblu.Organizarea datelor în baze de date se asigură prin utilizarea unor modele logice şi a modelelor fizice.

Aici există entităţi simple şi clase de entităţi care se reprezintă prin obiecte simple sau clase de obiecte. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. dar şi mulţi la mulţi. flexibilă. ordonate în ierarhii de clase şi subclase. Modelul orientat pe obiect conferă obiectelor următoarele caracteristici mai importante: încapsularea ce presupune ca descrierea obiectelor să se facă astfel încât să există acces din afara obiectului la datele sale. Proprietăţile descriu structura de date a obiectului. Clasele de obiecte reprezintă un tip abstract de date care defineşte structura şi proprietăţile obiectelor din acea clasă şi mulţimea de metode operaţionale asupra obiectelor respective. o implementare (care este privată) şi o interfaţă publică. 94 . Cererile adresate unui obiect pentru a returna o valoare sau pentru a schimba o stare se numesc mesaje. În cadrul modelului relaţional nu interesează decât relaţiile finite. unul la mulţi.(legăturile între entităţi). Un obiect are un nume. c) Modelul relaţional. fişiere de legături etc. în care liniile reprezintă înregistrări (articole sau tupluri). ordinea liniilor şi a coloanelor din cadrul tabelei de date nu trebuie să prezinte nici o importanţă. metode. Reprezentarea tabelară este preferată adesea altor forme de reprezentare a relaţiilor. un identificator unic. chiar dacă la construirea relaţiilor se admit domenii infinite. întrucât este uşor de înţeles şi de utilizat. a căror implementare este complexă. Numele coloanei (atributului) exprimă de obicei semnificaţia valorilor din cadrul coloanei respective. iar coloanele corespund câmpurilor (caracteristicilor sau atributelor). d) Modelul orientat pe obiecte unde structura de bază folosită este cea de clasă de obiecte. O reprezentare comodă a relaţiei este tabelul bidimensional (tabela de date). definită prin abstractizare din entitatea fizică pe care o regăsim în lumea reală. adică acele operaţii care modifică comportamentul obiectului. Într-o organizare eficientă. prin care este referit. Conexiunile în modul reţea sunt de regulă liniare. Pentru a diferenţia coloanele care conţin valori ale aceluiaşi câmp şi a se elimina astfel dependenţa de poziţie în cadrul tabelei se asociază fiecărei coloane un nume distinct şi se precizează proprietăţile pe care le au valorile de pe coloana respectivă ceea ce duce la apariţia noţiunii de atribut. Metoda defineşte operaţiile permise asupra obiectului. unde conceptul de bază este cel de relaţie (tabelă).

precum şi definirea legăturilor între entităţi (asocierea). Definirea structurii datelor presupune definirea entităţilor şi caracteristicilor asociate. imagini statice sau dinamice. după ce au fost digitizate (sunet. La baza operaţiilor dintr-un astfel de model stau mesajele. documente grafice. modul de prelucrare a obiectelor este specificat prin operatorii modelului. Un model logic de date este definit prin trei dimensiuni şi anume: structura datelor. operatorii modelului. Datele în formă digitală pot fi memorate pe mai multe tipuri de medii fizice. mulţi la mulţi (tip reţea) sau neprecizat în totalitate.polimorfismul în sensul că diferitele obiecte răspund diferit la aceleaşi mesaje. succesiunea (moştenirea) ce reprezintă capacitatea unui obiect de a-şi genera datele şi funcţionalitatea din alt obiect. care ajută obiectele să comunice între ele. restricţiile de integritate. Asocierea poate ti: unu la unu (tip liniar). 2) Modele fizice ale datelor BD sunt utilizate pentru reprezentarea modului de organizare a datelor pe suportul fizic de memorare. Pe acelaşi mediu fizic se pot memora mai multe tipuri de date. text şi numere). pentru manipularea datelor. care acţionează asupra structurilor de date. animaţie. video sau audio. 95 . film. care reprezintă restricţiile ce asigură menţinerea corectitudinii datelor. unu la mulţi (tip arborescent).

Actualizarea presupune cele trei operaţiuni: adăugarea. orice organizare a datelor în colecţii de date. ca produs software. liste. Această activitate presupune alocarea spaţiului în memoria externă. securitatea datelor se realizează prin instrumente puse la dispoziţia administratorului bazei de date. În aceste situaţii se poate lucra cu fişiere sau sisteme de fişiere. Activităţile asigurate de SGBD.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE Sistemul de gestiune a bazei de date (SGBD) este un ansamblu complex de programe care asigură interfaţa între o bază de date şi utilizatorii acesteia. 96 . prin intermediul unor programe (scrise în diferite limbaje de programare) sau sisteme de gestiune de fişiere (ca produse software). realizarea unor proceduri speciale. Datorită rolului pe care îl îndeplineşte. Interogarea este complexă şi presupune: vizualizare. Cu alte cuvinte. conform unui anumit model de organizare a datelor. asigurând legătura şi interdependenţa între ele. Această activitate trebuie să asigure coerenţa datelor prin respectarea restricţiilor de integritate impuse de modelul de date. alte operaţii. criptarea datelor etc.5. o bază de date nu este de conceput fără un SGBD. regăsiri punctuale). reorganizarea bazei de date se realizează prin actualizarea structurii de date şi modificarea strategiei de acces. activităţi efectuate de administratorul bazei de date. modificarea şi ştergerea de înregistrări din colecţiile de date. sunt: definirea şi descrierea structurii bazei de date ce se realizează printr-un limbaj propriu specific. refacerea fişierelor bazei de date în caz de incidente. consultare. Accesul la date se efectuează prin interogare şi actualizare. SGBD este componenta software a unui sistem de bază de date care interacţionează cu toate celelalte componente ale acestuia. Pentru întreţinerea bazei de date SGBD are implementat algoritmi de optimizare a timpului şi spaţiului de memorie ocupate. Activitatea se referă la asigurarea confidenţialităţii datelor prin autorizarea şi controlul accesului la date. încărcarea datelor se realizează prin comenzi din limbajul de manipulare propriu sau prin componente proprii specifice.. dar nu avem de-a face cu o bază de date. care nu are un SGBD asociat. editare situaţii de ieşire (rapoarte. întretinerea bazei de date se realizează prin utilitare proprii SGBD-ului: editoare. convertoare etc. nu conduce la o bază de date. shell-uri.

Au fost urmate în evoluţie de modelul orientat pe obiect de organizare a datelor şi SGBD-urile orientate obiect ce implementau acest model. În acest moment cea mai mare parte a bazelor de date sunt realizate cu SGBD-uri relaţionale. urmate de modelul reţea de organizare a datelor şi SGBD-urile reţea ce implementau acest model a apărut în anii ‘90 (exemple: IDMS. de nuanţă. operatorii de prelucrare şi restricţiile de integritate. 97 . încadrarea unui SGBD într-o generaţie se face în funcţie de modelul logic de date implementat prin luarea în considerare a celor trei elemente care caracterizează modelul de date: structura modelului (entităţile şi legăturile dintre ele). Oracle. creşterea protecţiei şi securităţii datelor. îmbunătăţirea accesului la date prin acces după mai multe chei. interactivitate şi neproceduralitate fiind foarte mult utilizate. SQLserver). Fortran etc. asigurarea unor limbaje de manipulare a datelor (LMD) puternice. optimizarea accesului. funcţiile şi componentele. de modelul logic de date pe care-l implementează astfel: iniţial datele erau organizate în fişiere. reducerea şi controlul redundanţei. Progress.Evoluţia SGBD-urilor este legată. La trecerea de la o generaţie la alta de SGBD s-a urmărit: păstrarea aspectelor fundamentale specifice conceptului de SGBD: obiectivele. în principal. Se urmăreşte creşterea independenţei logice şi fizice a datelor. Access. Este generaţia a doua de SGBD-uri. DB2. La începutul anilor ‘80 a apărut modelul relaţional de organizare a datelor şi ulterior s-au realizat SGBD-uri relaţionale ce implementau acest model (exemple: Foxpro.). generaţia a treia de SGBD-uri care este în plină dezvoltare. acces concurent. apoi a apărut modelul arborescent de organizare a datelor şi primele SGBD-uri ierarhice ce implementau acest model (exemplu: SCF.: SQL). care însă nu schimbă fundamentele conceptului. îmbunătăţirea organizării datelor în memoria externă prin implementarea unui model mai performant. gestionate de programe scrise în diferite limbaje de programare universale (exemplu: Cobol. SOCRATE). Informix. asigurarea unor limbaje de descriere a datelor (LDD) cât mai performante şi automatizate. IMS). SGBD-urile arborescente şi reţea fac parte din prima generaţie şi constituie pionieratul în domeniu. caracterizate prin simplitate. Desigur. la fiecare generaţie apar o serie de elemente specifice. o foarte mică parte cu SGBD-uri de generaţia întâi şi câştigă tot mai mult teren cele realizate cu SGBD-uri orientate obiect. asigurarea unor limbaje de regăsire neprocedurale (ex.

3. interfeţe cu alte limbaje de programare. 8. SGBD trebuie să-i permită la un moment dat. SGBD satisface cerinţele informaţionale ale utilizatorului într-un mod optim. Prin acest lucru se optimizează consumul de resurse calculator (timpul şi spaţiul). Se spune că o aplicaţie informatică depinde de date. utilizarea unor SGBD-uri din generaţii precedente în paralel cu dezvoltarea unei noi generaţii. Fiind un mediu specializat. 1) Asigurarea independenţei datelor. diversificarea tipurilor de date ce pot fi utilizate. reduce timpul de răspuns. asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor. O bază de date este realizată pentru o gamă largă de utilizatori. creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei. asigurarea legăturilor între date. Acest lucru înseamnă că SGBD-urile se doresc a avea o extensibilitate cât mai mare. Obiectivele unui SGBD sunt: 1. Sistemul de gestiune a bazelor de date are rolul de a furniza suportul software complet pentru dezvoltarea de aplicaţii informatice cu baze de date. precum şi a tipurilor de aplicaţii ce pot fi dezvoltate. asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor. asigură flexibilitate şi portabilitate aplicaţiei. dacă modificarea structurii de memorare a datelor sau a strategiei de acces la date afectează şi aplicaţia. unui utilizator să vadă doar o parte din baza de date şi anume numai acele date care îl interesează. 6. Independenţa datelor faţă de aplicaţie este necesară din următoarele motive: diferite aplicaţii au nevoie de viziuni diferite ale utilizatorului asupra aceloraşi date. tendinţa de fundamentare teoretică şi de standardizare a conceptelor din fiecare nouă generaţie de SGBD apărută. asigurarea segmentării datelor. asigurarea independenţei datelor. care însă satisface cerinţele sale. 9. el asigură minimizarea costului de prelucrare a datelor. Astfel. 98 . 4. asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor. utilizatorul manipulând o cantitate redusă de date. asigurarea securităţii datelor.oferirea unor facilităţi de utilizare tot mai performante: generatoare specia1izate. oferă protecţie ridicată a datelor. administrarea şi controlul datelor. care au la dispoziţie un volum mare de date. interactivitatea. 7. 5. care să le permită adaptarea la nou. a modului de lucru (local sau reţea). 2.

Aceasta va ft însă controlată pentru a asigura coerenţa bazei de date. reprezintă o investiţie majoră la care nu trebuie să se renunţe prea uşor. SGBD va permite aplicaţiei informatice să funcţioneze cu programele existente şi să convertească datele. Cheltuielile pentru realizarea unei baze de date sunt mari. Administratorul bazei de date va avea la dispoziţie din partea SGBD-ului. 2) Asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor Spre deosebire de sistemele clasice (cu fişiere) de prelucrare automată a datelor. 3) Asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor ce presupune ca SGBD să dispună de componente specializate pentru diferite operaţii de utilizare pentru: 99 . Independenţa datelor trebuie privită din două puncte de vedere: a) Independenţa fizică a datelor face ca memorarea datelor şi tehnicile fizice de memorare să poată fi modificate fără a determina rescrierea programelor de aplicaţie. o serie de instrumente care să-i permită să modifice structura de date fără a modifica programele de aplicaţie. După darea în exploatare a unei baze de date pot apare schimbări de standarde sau norme. Pentru acest lucru structura este păstrată în memoria externă şi nu în program ca în sistemele cu fişiere clasice. Cu alte cuvinte dinamica lumii reale va genera modificări în baza de date. se pot modifica unităţile şi modul de memorare ale datelor etc. precum şi programele de aplicaţie care au fost folosite o perioadă de timp. stocarea informaţiilor în bazele de date se face astfel încât datele să nu fie multiplicate. uneori. b) Independenţa logică a datelor se referă la posibilitatea adăugării de noi tipuri de înregistrări de date sau extinderea structurii conceptuale (globale). în ceea ce priveşte timpul de răspuns se acceptă o numită redundanţă a datelor. pentru a realiza performanţe sporite. Cu toate acestea. iar ele trebuie recuperate integral. Exemplul tipic de redundanţă controlată acceptată este cea apărută la proiectarea bazelor de date relaţionale prin normalizare precum şi la proiectarea bazelor de date distribuite prin replicare. se pot modifica priorităţile aplicaţiei.administratorul bazei de date trebuie să aibă libertatea de a schimba structura de memorare sau strategia de acces. ca răspuns la cerinţele noi apărute fără a modifica aplicaţiile existente. SGBD va permite dezvoltarea unor aplicaţii deschise. care să preia din mers şi cu un efort minim noile cerinţe care apar în timpul exploatării. baza de date existentă la un moment dat. fără ca aceasta să impună rescrierea programelor existente.

Acest lucru reduce spaţiul de memorare necesar şi efortul de încărcare/validare a datelor. unde există un singur criteriu de adresare (cel care a stat la baza organizării fişierului) în cazul bazelor de date. multe din facilităţile de regăsire de aici fiind preluate în generaţia a treia de SGBD-uri. ci numai o utilizare cât mai uşoară. sistemul de gestiune trebuie să ofere posibilitatea unui acces multicriterial. cu posibilitatea de acces la baza de date în regim interactiv. regăsirea datelor este una din operaţiile cele mai intens folosite într-o bază de date. Aceasta ar oferi posibilitatea unui acces uşor la baza de date şi a utilizatorilor neinformaticieni. care să dirijeze şi să ajute beneficiarul în utilizarea bazei de date. De aceea pe el nu îl interesează structura bazei de date. SGBD stochează datele în entităţile bazei de date şi permite mai multe căi de acces. Utilizatorul final care este beneficiarul aplicaţiei. Mai ales în cazul realizării unor aplicaţii informatice cu baze de date care fac parte dintr-un sistem integrat. Din acest motiv SGBD-urile sunt puternice în ceea ce privesc facilităţile de regăsire. datele de la o aplicaţie trebuie să poată fi utilizate în alte aplicaţii. Acestea au atins performanţe ridicate în sistemele relaţionale. de regulă. fără ca ei să fie nevoiţi să cunoască structura întregii baze de date. existenţa unor limbaje performante de regăsire a datelor care permit exprimarea interactivă a unor cereri de regăsire a datelor şi indicarea unor nereguli pentru editarea informaţiilor solicitate. o serie de fişiere anexe (de index etc. accesul cât mai natural al utilizatorului la date. utilizarea unui limbaj cât mai apropiat de cel natural. Paşi importanţi în acest sens s-au făcut în generaţia a doua de SGBD-un. În timp ce modificarea criteriului la fişierele clasice implică reorganizarea lor. o bază de date nu este realizată izolat. are puţine noţiuni de informatică. spre deosebire de sistemul clasic de prelucrare pe fişiere. Pentru diferite moduri de adresare SGBD creează dinamic. regăsirea datelor este realizată la cererea tuturor tipurilor de utilizatori ai bazei de date.folosirea datelor de către mai mulţi utilizatori în diferite scopuri (aplicaţii). la momentul execuţiei. la bazele de date schimbarea criteriului nu afectează cu nimic datele. SGBD trebuie să îmbine puterea unui limbaj procedural cu cel al unui limbaj neprocedural (descriptiv)-apropiat de limbajul natural. o dată cu apariţia 100 . De cele mai multe ori.) care lasă neschimbate entităţile bazei de date. Fie că este folosită pentru actualizare sau pentru consultare. Pentru acest lucru SGBD trebuie să ofere instrumente specializate pentru dezvoltarea de programe de aplicaţie cât mai prietenoase.

realizarea unor proceduri speciale. cu o cheie (parolă) de acces la rutină. utilizarea viziunilor. nume clasă (grup). criptarea este asigurată de SGBD prin oferirea de rutine de criptare (codificare) a datelor apelate automat sau la cerere şi prin existenţa unor instrumente care permit utilizatorului să realizeze propriile rutine de criptare. definite pentru diferiţi utilizatori. SGBD pune la dispoziţia administratorului bazei de date o serie de instrumente specifice pentru asigurarea securităţii datelor. la anumite date. Autorizarea şi controlul accesului la date este rea1izat de SGBD prin intermediul parolelor. parolă. asupra anumitor obiecte. criptarea datelor. care este şi singurul limbaj standardizat din domeniul bazelor de date. Administratorul bazei de date poate prevedea ca accesul la date să se facă numai printr-o autorizare corespunzătoare şi poate verifica autorizarea oricând se încearcă accesul la anumite date. SGBD gestionează privilegiile utilizatorilor în sensul că un utilizator poate realiza anumite acţiuni. Cu ajutorul previzualizărilor (view) SGBD permite să se definească partiţii logice ale bazei de date. Securitatea datelor este asigurată de SGBD prin definirea tuturor drepturilor necesare unui utilizator pentru o previzualizare şi revocarea drepturilor pentru alte previzualizări sau obiecte.limbajului de regăsire SQL (Structured Query Language). cu anumite drepturi de acces. realizarea unor proceduri speciale de acces asupra datelor scrise în limbajul de manipulare a datelor (LMD) şi care se păstrează în formă precompilată. a unor protocoale de control concurent şi a unor proceduri de refacere a bazei de date după incidente. în raport cu cerinţele acestora de acces la date. În acest sens SGBD permite: autorizarea şi controlul accesului la date. conform anumitor restricţii. Profilul unui utilizator este definit cu ajutorul SGBD prin: nume. Criptarea şi decriptarea se realizează după algoritmi specifici. Anumitor utilizatori li se va acorda dreptul de execuţie şi li se va interzice accesul direct la obiectele bazei de date. 5) Asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor împotriva unor ştergeri intenţionate sau neintenţionate care se realizează prin intermediul unor proceduri de validare. utilizarea viziunilor este asigurată de SGBD pentru reprezentarea schemelor externe ale bazei de date. număr nivel de acces. 4) Asigurarea securităţii datelor împotriva accesului neautorizat. 101 . Acestea identifică clasele de utilizatori.

Componentele SGBD asigură coerenţa şi integritatea tratând separat cauzele care pot altera baza de date: integritatea semantică, controlul accesului concurent, salvarea/restaurarea; integritatea semantică este asigurată prin operaţii efectuate de SGBD asupra datelor şi a prelucrărilor. Aceste operaţii alcătuiesc un set de reguli numit restricţii de integritate. SGBD asigură astfel de restricţii implicite (rezultă din modelul de date implementat) şi explicite (proceduri incluse în programele de aplicaţie); controlul accesului concurent asigură coerenţa datelor şi este un obiectiv al SGBD urmărit mai ales la baze de date distribuite. În acest sens SGBD are o unitate distinctă de prelucrare a datelor numită tranzacţie, care este constituită dintr-o secvenţă de operaţii marcată de puncte de început şi sfârşit. Tranzacţia poate fi controlată implicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt automat definite, sau explicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt definite prin comenzi specifice. La execuţia concurentă a tranzacţiilor, SGBD asigură blocarea accesului la datele utilizate la un moment dat. Aceasta înseamnă că se interzice accesul celorlalte tranzacţii concurente la aceleaşi date, până se termină tranzacţia curentă. Tehnica de blocare utilizată de SGBD se poate aplica la nivelul întregii baze de date, a unui fişier, a unei înregistrări sau chiar a unui câmp. Ea poate fi aplicată pentru citire (partajabilă) sau pentru scriere (exclusivă); salvarea datelor este un proces de stocare prin realizarea de copii de siguranţă şi prin jurnalizarea tranzacţiilor şi a imaginilor. SGBD poate asigura salvarea automat sau la cererea administratorului bazei de date. Restaurarea porneşte de la colecţiile de date stocate prin salvare şi refacere consistenţa bazei de date, minimizând prelucrările pierdute. Restaurarea este asigurată automat de SGBD, dar se poate realiza şi manual. 6) Asigurarea segmentării datelor se referă nu numai la aspectul asigurării accesului mai multor utilizatori la aceleaşi date, ci şi la posibilitatea dezvoltării unor aplicaţii fără a se modifica structura bazei de date. Problema segmentării se pune la un nivel superior pentru SGBD-urile ce permit lucrul în reţea. 7) Asigurarea legăturilor între date corespund asocierilor care se pot realiza între obiectele structurii de date, precum şi a legăturilor dintre acestea, conform unui model de date. Fiecare tip de model de date permite anumite legături între date. Un SGBD, care implementează un anumit model 102

de date, va trebui să asigure şi realizarea legăturilor dintre datele corespunzătoare în conformitate cu schema conceptuală. 8) Creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei sunt influenţate de SGBD. Acesta trebuie să gestioneze un volum mare de date de o complexitate ridicată, într-un anumit timp de acces rezonabil pentru diferiţi utilizatori. Pentru toate aceste lucruri SGBD foloseşte diferite metode de acces, tehnici de optimizare, tipuri de date. implementarea lor se face în componente specializate ale SGBD. 9) Administrarea şi controlul datelor sunt asigurate de SGBD, în sensul că datele pot fi folosite de mai mulţi utilizatori în acelaşi timp, iar utilizatori pot avea cerinţe diferite care pot fi şi incompatibile. SGBD trebuie să rezolve probleme de concurenţă la date, probleme ce apar mai intens la lucrul în reţele de calculatoare.

5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Realizarea obiectivelor prezentate anterior este asigurată de sistemele de gestiune a bazelor de date printr-o serie de componente ce permit efectuarea unor operaţii specifice. În funcţie de natura şi scopul urmărit, operaţiile pot fi grupate pe activităţi. Activităţile acceptă şi ele o grupare pe funcţii astfel încât una sau mai multe activităţi relativ omogene vor realiza o anumită funcţie. Ţinând seama de complexitatea sistemului de gestiune, de facilităţile oferite de acestea, de limbajele utilizate şi de modul de implementare al modelului de date, gruparea activităţilor pe funcţii are un anumit caracter omogen. Există câteva funcţii general valabile pentru toate tipurile de SGBD, dar se pot întâlni şi funcţii specifice diferitelor SGBD-uri datorat unor particularităţi identificate prin operaţii şi activităţi specifice. Acestea sunt funcţii de bază, pe care orice sistem software, dacă nu le are în totalitate, nu poate fi considerat SGBD. 1) Funcţia de descriere a datelor permite definirea structurii bazei de date cu ajutorul limbajului de definire a datelor (LDD). Definirea datelor poate fi realizată la nivel logic, conceptual şi fizic. Se descriu atributele (câmpurile) 103

din cadrul structurii bazei de date, legăturile dintre entităţile bazei de date sau dintre atributele aceleiaşi entităţi, se definesc eventualele criterii de validare a datelor, metodele de acces la date, aspectele referitoare la asigurarea integrităţii datelor. Concretizarea acestei funcţii este schema bazei de date, memorată într-un fişier, ceea ce permite afişarea şi actualizarea structurii bazei de date, în orice moment. Această funcţie a fost mult automatizată în timp, LDD având acum puţine comenzi. LDD este specific fiecărui SGBD, dar întotdeauna realizează descrierea datelor conform elementelor modelului de date pe care îl implementează SGBD respectiv. Într-un SGBD după realizarea funcţiei de descriere, entităţile bazei de date sunt deja create ca fişiere vide, care conţine numai structura bazei de date (schema bazei de date) dar care nu conţin datele propriu-zise; 2) Funcţia de manipulare a datelor este cea mai complexă şi realizează încărcarea, actualizarea şi regăsirea datelor din baza de date, cu ajutorul limbajului de manipulare a datelor (LMD), astfel: a) încărcarea datelor în baza de date se realizează prin operaţii automatizate sau programate ce asigură şi criteriile de validare necesare; b) actualizarea bazei de date constă în operaţii de adăugare, modificare şi ştergere de înregistrări. La operaţiile de adăugare şi de modificare se păstrează aceleaşi criterii de validare care s-au folosit şi la activitatea de încărcare a datelor. Actualizarea se realizează numai autorizat, prin asigurarea unei protecţii corespunzătoare a datelor, pentru a se păstra coerenţa bazei de date; c) prelucrarea datelor se realizează prin operaţii de selecţie, ordonare, interclasare (compunere) şi ventilare (descompunere) efectuate asupra entităţilor bazei de date. Acestea sunt, de obicei, operaţii premergătoare activităţii de regăsire a datelor. Multe din operaţiile de prelucrare sunt realizate cu ajutorul operatorilor din modelul de date pe care îl implementează SGBD; d) regăsirea (interogarea) datelor constă în operaţii de vizualizare (afişare pe ecran, imprimare pe hârtie), răsfoire sau de editare a unor situaţii de ieşire. Situaţiile de ieşire pot fi intermediare sau finale şi se pot obţine pe diferiţi suporţi tehnici de informaţie (ecran, hârtie, mediu magnetic, optic etc.). Ele pot avea cele mai diferite forme (punctuale, liste, rapoarte, grafice, imagini, sunet, video) şi se pot obţine după diferite criterii de regăsire. Funcţia de manipulare a datelor este cea mai intens folosită în bazele de date şi este cea mai bine suportată de SGBD faţă de orice sistem de gestionare a datelor, care există până acum. 104

SGBD manipulează datele într-un mod eficient, utilizând în acest scop o serie de metode şi tehnici de optimizare a accesului şi a alocării spaţiului de memorie în calculator. Fiecare SGBD, de la o generaţie la alta şi chiar de la o versiune la alta, a căutat să îmbunătăţească acest aspect. Limbajul de manipulare de date (LMD) poate fi cu limbaj gazdă sau cu limbaj propriu. Cele cu limbaj gazdă sunt dezvoltate prin adoptarea unor limbaje universale de programare (Cobol, Pascal, C etc.) la cerinţele de regăsire ale SGBD-ului. Se îmbină astfel puterea unui limbaj universal cu necesităţile de regăsire a datelor (ex. SGBD: Oracle). Cele cu limbaj propriu sunt dezvoltate printr-un limbaj specific capabil să unească puterea procesorului software cu cerinţele de regăsire dintr-un anumit tip de bază de date (ex. SGBD: Foxpro). Pentru activarea de regăsire există limbaje de interogare specializate care pot fi incluse în LMD sau pot exista ca atare. Ele au apărut datorită lărgirii gamei de utilizatori ai bazelor de date, care îi include tot mai mult şi pe neinformaticieni. Pentru aceştia au fost necesare facilităţi de regăsire simple şi prietenoase, apropiate de modul de lucru şi de gândire uman. În acest sens, limbajele de tipul SQL au cele mai bune performanţe; 3) Funcţia de utilizare asigură mulţimea interfeţelor necesare pentru comunicarea tuturor utilizatorilor cu baza de date. Pentru realiza această funcţie SGBD trebuie să asigure facilităţi pentru mai multe categorii de utilizatori ai bazei de date: beneficiari, specialişti, administratorul bazei de date. a) Beneficiarii reprezintă categoria utilizatorilor finali şi intensivi ai unei baze de date. SGBD le oferă acestora limbaje neprocedurale şi alte facilităţi de interogare (generatoare, utilitare etc.) a bazei de date într-o formă simplistă şi interactivă. Aceşti utilizatori nu trebuie să cunoască structura bazei de date şi nu trebuie să ştie să programeze, SGBD ajutându-i interactiv în utilizarea bazei de date. În acest sens SGBD oferă: meniuri cu opţiuni sugestive, ferestre, şabloane pentru diferite forme, autodocumentarea (help-uri, mesaje, ferestre explicative etc.); b) Analiştii programatori creează structura bazei de date şi realizează proceduri automate de exploatare a bazei de date. SGBD oferă acestor utilizatori limbajul de descriere şi limbajul de manipulare a datelor precum şi interfeţe cu limbaje universale. Acestea sunt de putere şi complexitate diferită, de la un SGBD la a1tul, oferind atât elemente neprocedurale cât şi procedurale specialistului în informatică. Cu aceste elemente el descrie schema externă (logică) a bazei de date şi asigură manipularea complexă a datelor; 105

Datorită importanţei acestei categorii de utilizatori. Pentru fiecare din aceste activităţi SGBD oferă instrumente şi tehnici de lucru. Administratorul care are o bogată experienţă de analiză. SGBD asigură protecţia bazei de date. administratorul are rolul de a autoriza accesul la date (acordă conturi. în acest caz. iar utilizatorii sunt de toate tipurile şi în număr mult mai mare. organizează şi administrează baza de date în toate etapele de realizare a acesteia. Măsurile necesare sunt asigurate. număr de accese. Pentru toate aceste lucruri SGBD oferă o serie de instrumente şi utilitare specializate. 106 . parole etc. datele sunt distribuite pe calculatoarele din nodurile reţelei. SOBD are o funcţie distinctă în acest sens. În cazul lucrului în reţea de calculatoare cu baze de date distribuite. de facilităţile oferite de SGBD dar şi prin alte instrumente construite de proiectantul bazei de date. SGBD a dezvoltat foarte mult componentele software destinate administratorului. de mare complexitate.). Protecţia bazei de date este un ansamblu de măsuri necesare pentru asigurarea integrităţii şi securităţii datelor.). Securitatea (confidenţialitatea) datelor înseamnă interzicerea accesului la date pentru utilizatorii neautorizaţi. În etapa de exploatare a bazei de date. de a realiza o serie de analize statistice din baza de date (număr şi tip de utilizatori. coordonează proiectarea bazei de date. În principal pentru funcţia de administrare. dar parţial şi pentru celelalte funcţii.c) Administratorul bazei de date este un utilizator special şi are un rol hotărâtor în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a întregului sistem. număr de actualizări etc. de a reface baza de date în caz de incidente (prin jurnalizare. în mare parte. Integritatea datelor se referă la corectitudinea datelor încărcate şi manipulate astfel încât să se respecte restricţiile de integritate ale modelului implementat de SGBD. proiectare şi programare. de a utiliza eficient spaţiul de memorie internă şi externă (prin organizare şi lansarea unor programe de optimizare). Astfel el organizează baza de date conform unei anumite metodologii. 4) Funcţia de administrare este complexă şi dependentă de competenţa administratorului bazei de date. Acest lucru este determinat de faptul că baza de date este. copii de siguranţă). realizează schema conceptuală a bazei de date.

lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. Pe un plan mai general. Impactul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor este mare. Toate acestea ne conduc spre un prim risc major în contextul Noii Economii. ele determină avantaj competitiv şi accelerează globalizarea. vulnerabilitatea digitală. adică utilizarea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. vulnerabilitatea indusă de Internet şi reţelele intranet şi interacţiunea umană în Internet ca factor nou de vulnerabilitate. lărgirea prăpăstiei digitale.1. Trecerea de la Era industrială la Era informaţiei a schimbat organizaţiile şi societatea. Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital poate fi considerată un al doilea risc major. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în prezenţa problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMIINoua Economie a devenit o realitate a lumii la acest început de secol XXI. Pe de altă parte au apărut noi elemente de vulnerabilitate. Sunt proliferate noile tehnologii în domeniile informaţiei şi comunicaţiilor. Un al treilea risc major poate fi considerat ca fiind generat de folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. valoarea adăugată se bazează pe informaţie şi cunoştinţe. a apărut un nou tip de lucrător. Este important să menţionăm de asemenea câteva dintre riscurile majore care sunt generate în contextul Noii Economii: vulnerabilitatea digitală. lucrătorul cu informaţia. evoluţia insuficient de rapidă spre societatea informaţiei. Volumul de informaţie în Internet creşte continuu. Evoluţia spre Noua Economie se realizează prin trecerea de la Era industrială la Era informaţiei. Riscul este comun tuturor ţărilor.Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE 6. colectivităţilor sau organizaţiilor. 107 .

Dac înainte o afacere era echivalentă cu oameni. apar oportunităţi noi de afaceri bazate pe TIC. Managementul informaţiei şi cunoştinţelor se dezvoltă ca funcţie a afacerilor şi ca o nouă funcţie în organizaţie.România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. capital şi informaţie. la nivelul ţării faţă de alte ţări. Personalul ocupat cu informaţia devine din ce în ce mai numeros. O nouă economie s-a născut şi transformă economia existentă: noua economie a informaţiei. un adevărat capital al economiei moderne. tehnologii. În timp ce cheltuielile de resurse fizice pe unitatea de produs fabricat au scăzut constant în ultima sută de ani. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice. A fost construită o nouă infrastructură tehnică. punând la dispoziţie pe scară largă oamenilor şi organizaţiilor resursele informaţionale. adică decalajul care există în folosirea tehnologiei informaţiilor şi Comunicării (TIC) în organizaţii. Schimbarea produsă de folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) afectează toate domeniile şi toate întreprinderile. Vincent(1989) subliniază că timp de 3 secole (1700-1950) în SUA ponderea acestuia a fost apreciată la 5% pentru ca odată cu răspândirea TIC acest procent să crească la peste 67% la sfârşitul secolului XX. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. între straturi diferite ale societăţii. Lărgirea prăpăstiei digitale poate fi considerată un al patrulea risc major generat de TIC. Dacă electricităţii i-a trebuit un secol pentru a pătrunde în întreaga lume. Industriile legate de TIC creează locuri de muncă într-un ritm de două ori mai rapid decât celelalte industrii. Se produce un efect de transformare a resurselor informaţionale asupra industriei şi o dispariţie gradată a graniţelor între produse şi servicii. reţelele Internet şi intranet sunt astăzi folosite de aproape un miliard de oameni şi aplicaţiile bazate pe ele se răspândesc rapid. Fenomenul Internet amplifică transformarea. 108 . Impactul TIC asupra afacerilor conduce la schimbarea percepţiei asupra informaţiei ca factor de producţie. Un al cincilea risc major poate fi de aceea evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. Informaţia se constituie astfel ca o resursă nouă. volumul de informaţie şi cunoştinţe înglobate în produse a crescut în aceiaşi perioadă cu acelaşi ritm. tehnologii şi capital. în noua economie vorbim de oameni.

la scară planetară.Dimensiunea acestei industrii se reflectă şi în alte sectoare economice. adică 7. Cheltuielile TIC la nivel de organizaţie. dar care abia în ultimele decenii ia amploare. Dematerializarea informaţiei este un proces care a început cu mult timp în urmă. elementelor la care se refereau: materii prime. În mod firesc. marcând substanţial 109 . 6). regiune geografică au ajuns să fie considerate ca relevante pentru comportamentul economic al entităţii respective. acestea pot fi relevate sub formă de tendinţe (vezi figura nr. produse etc. economice. Mai mult decât atât. clădiri. echipamente. Industria TIC este azi cea mai importantă industrie din SUA. cu impact substanţial asupra sistemului informaţional managerial al organizaţiei. în ultimele decenii se constată manifestarea unei puternice tendinţe de dematerializare şi dezintermediere a informaţiilor1.2. de natură informaţională. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor Tradiţional. evidenţierea şi prezentarea tendinţelor informaţionale din cadrul lor se realizează într-o manieră contextuală. informaţionale şi manageriale contemporane se reflectă în înnoirea accelerată şi pe multiple planuri a sistemului informaţional al organizaţiei.400 miliarde dolari SUA. în cea mai mare parte nu spre companiile informatice.1. ci spre clienţii acestora. sunt sisteme deschise. ramură economică. Sintetic. inclusiv întreprinderile. 6. piese. Industria TIC atrage cel mai mare nivel al investiţiilor.6% din produsul brut al întregii planete. materiale. se punctează o serie de mutaţii majore. Se estimează cheltuielile globale pentru TIC care ating circa 2. inclusiv fizic. puternic integrate în societate şi economie. 6. informaţiile erau organic asociate. Întrucât organizaţiile ce funcţionează în perioada actuală. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Dinamismul şi complexitatea ridicată a evoluţiilor tehnice.2. ţară.

Dematerializarea informaţiilor este o expresie majoră a dematerializării economiei. Dezintermedierea. în primul rând computerele. Dematerializarea informaţiilor este frecvent asociată cu dezintermedierea. modalitate majoră de manifestare a economiei bazate pe cunoştinţe. cultura organizaţională. în dobândirea de către o mare parte a lor a statutului de cunoştinţe. Ele marchează paşi înainte în creşterea aplicativităţii informaţiilor. Fabricaţia asistată de calculator. Până în deceniul al IX-lea. accesat apoi prin cărţi de credit. este posibilă datorită aceloraşi progrese tehnice şi tehnologice menţionate. care înainte nu existau sau numai sporadic. Un exemplu binecunoscut este şi plata salariilor în cont personal. potenţialul cumpărător al unui produs nu mai are nevoie să contacteze comerciantul cu ridicata sau amănuntul. uneori chiar mai multe decât sunt posibile. Fără îndoială că la baza dematerializării informaţiilor se află şi multe alte elemente care ţin de pregătirea informaticienilor. inclusiv vizualizarea acestuia în multiple ipostaze. introducerea tehnologiei de vârf. robotizarea. 110 . ca urmare a progreselor de natură tehnologică. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor sunt componente ale evoluţiei spre economia bazată pe cunoştinţe. abordările informaţional-manageriale din întreprinderile de vârf se concentrează în alte zone: constituirea de reţele cuprinzând diferite posturi de muncă. Internetul şi Intranetul. În prezent. Între acestea menţionăm: tehnica modernă de calcul şi. constituirea şi utilizarea bazelor de date. era focalizată în sfera sarcinilor cu caracter operaţional. manageriale şi economice ale întreprinderii. Expresiile dematerializării şi dezintermedierii informaţiilor sunt multiple. La baza masivei dematerializări a informaţiilor se află o serie de procese şi mijloace. concepţia managerială. realizarea schimbului de informaţii şi a interacţiunii dintre salariaţi şi ceilalţi stakeholderi ai organizaţiei. codificarea informaţiilor. Spre exemplu. în accepţiunea pe care o au în contextul noii economii sau a economiei bazate pe cunoştinţe. ce îi transmite toate informaţiile solicitate. precum şi dintre agenţi economici. prin contactul direct.evoluţiile informaţionale. tehnologiile informaţionale moderne. transferul datelor reprezentau domeniile de vârf ale utilizării informaţiei. constituirea de baze de date. inclusiv a celei informatice. fireşte. care se află abia la început. structura şi funcţionalitatea proceselor economice etc. a acumulărilor de cunoştinţe informatice şi manageriale. ci apelează direct fabricantul de produs. ceea ce elimină multiple operaţii şi informaţii intermediare. prelucrarea textelor. fără a avea o pondere semnificativă.

adică a acelora de care depinde în mod nemijlocit asigurarea avantajului competitiv al 111 . Externalizarea sau outsourcingul informaţional Una din tendinţele organizaţionale conturate în ultimele două decenii o reprezintă extinderea outsourcingului şi externalizării. elaborarea de aplicaţii informatice. Această modalitate de atragere de resurse şi activităţi exogene firmei se utilizează pe scară sporită şi în domeniul informaţional. contribuie substanţial la “informatizarea” pregătirii şi muncii salariaţilor din organizaţie. operarea şi întreţinerea sistemului informaţional. să-şi asume noi sarcini de muncă. Spre exemplu. în 1997 outsourcingul informaţional reprezenta în SUA 26 miliarde dolari. 6. să operaţionalizeze noi abordări. metode şi tehnici în activitatea lor. Ca urmare a acestor schimbări în conţinutul şi modalităţile de realizare a proceselor de formare şi perfecţionare. 6.coordonarea sarcinilor şi facilitarea muncii simultane la acelaşi proiect.2. cuprinzând proiectarea sistemului informaţional. Se conturează o nouă cultură organizaţională în firme.3. Sfera outsourcingului informaţional se lărgeşte treptat. personalul din firme este capabil să utilizeze tehnicile informaţionale de vârf. managementul relaţiilor informaţionale. Însuşirea unui minim de cunoştinţe şi deprinderi informatice reprezintă o componentă majoră a proceselor de formare şi perfecţionare. service-ul pentru computere etc. Proliferarea în ultimii ani a abordărilor informatice “prietenoase”. uşor de asimilat şi utilizat. În nu puţine ţări. Problema esenţială care trebuie soluţionată când se apelează la outsourcing informaţional – ca de altfel la orice sursă de outsourcing – este evitarea includerii în sfera sa a activităţilor decisive pentru firmă. cunoştinţe şi abilităţi apreciabile despre computere se dobândesc încă din şcoala elementară.2. Salariaţii mai în vârstă. care nu au beneficiat de pregătire informatică în şcoală. cu pronunţate dimensiuni informaţionale şi manageriale. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului Concomitent. crearea de noi servicii pentru întreprinderi şi a unor noi forme ale muncii. şi-o completează frecvent. se produc modificări în pregătirea personalului care lucrează în firme.2.

care au facilitat în mod determinant cristalizarea noilor moduri de comunicaţii. Potrivit unor specialişti. concomitent cu spectaculoasele şi rapidele progrese ale tehnologiei informaţiilor se reflectă în conturarea a noi modele de comunicaţii în cadrul firmelor. în realizarea outsourcingului informaţional se recomandă să se respecte un set de cerinţe: • definirea precisă a tuturor aspectelor implicate de outsourcingul informaţional • fiecare angajament de outsourcing diferă de celălalt şi necesită un contract cu un conţinut specific • apelează la opiniile a cel puţin doi experţi informaţionali înainte de a recurge la outsourcing informaţional şi pe parcursul negocierii acestuia • include în contractul de outsourcing informaţional o clauză de renegociere a sa. situând pe primul plan creşterea competitivităţii firmei şi luarea în considerare echilibrată a principalelor aspecte implicate. Motivaţiile iniţiale principale.2. Experienţa ultimilor ani relevă că. outsourcingul informaţional se amplifică rapid. sunt reprezentate de dependenţa din ce în ce mai mare a strategiilor şi operaţiilor comerciale de informaţiile furnizate din exterior prin 112 . pe parcursul concretizării lui. Din ce în ce mai frecvent firmele de vârf şi-au conturat un nou model de comunicaţii bazat pe Internet şi pe Intranet. 6. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet Transformarea informaţiilor într-o sursă principală a dezvoltării economice. în eventualitatea realizării lor la costuri mai reduse în afara organizaţiei. primul pas spre outsourcing informaţional constă în identificarea acelor activităţi informaţionale ce nu fac parte din categoria activităţilor decisive. care. în ciuda a nu puţine incertitudini implicate.organizaţiei. Operaţional. 8). Practica din ţările dezvoltate evidenţiază utilizarea a trei forme de outsourcing (vezi figura nr. întrucât aproape întotdeauna.4. apar aspecte imprevizibile • stabileşte cu furnizorul de servicii informaţionale o relaţie bazată pe partajarea profitului rezultat pentru a-l motiva la maximum în furnizarea de servicii cât mai eficace organizaţiei • abordează outsourcingul informaţional într-o viziune sistemică şi nu ca o simplă relaţie de cumpărare. pot fi externalizate.

conectarea operativă a firmelor la numeroşi furnizori de informaţii profesioniste. furnizori. furnizori. Noul model de comunicaţii care se conturează în firmele de vârf.2. Intranetul implică şi construirea de bariere de protecţie pentru a asigura securitatea informaţiilor şi a derulării proceselor comunicaţionale şi implicit manageriale. Folosind www se asigură accesul firmei la informaţii. selecţie personal etc. asigură mai multe avantaje – rapiditate de intrare în funcţiune a sistemului şi de funcţionare. ca de altfel şi Internetul. paralel cu dezvoltarea reţelei Internet de comunicaţii. realizare de funcţii mai variate şi eficace. ca norme comunicaţionale.. Fireşte că. prin intermediul magistralelor informaţionale. Intranetul constă. în esenţă. stocate de servere. în condiţii de timp. 113 . folosirea a cel puţin trei categorii de abordări informaţionale: curierul electronic. bănci etc. de producţie şi economice în cadrul organizaţiei. uşurinţă în folosire de către informaticieni şi neinformaticieni şi costuri mai reduse. continuu actualizate. bazat pe utilizarea şi integrarea Internetului şi Intranetului. manageriale şi economice cu alte firme – clienţi. selectat al personalului firmei la documentele firmei. Internetul are o pondere majoră în derularea a numeroase activităţi pentru firme: plăţi. încasări. publicitate. Comparativ cu sistemele informaţionale clasice.5.Internet şi de condiţionarea crescândă a conţinutului şi performanţelor specialiştilor organizaţiei de contactele cu noii furnizori exogeni de informaţii. de volumul şi viteza accesării şi folosirea informaţiilor de specialitate. promovare şi vânzări produse. personal etc. consultanţă şi cumpărarea de produse etc. mai ales în ceea ce priveşte conectarea la distanţă şi fluxurile externe ale organizaţiei. Sistemele de comunicaţii din firmele moderne se bazează pe îmbinarea Internetului cu Intranetul. implică. 6. comerţul electronic constituie una dintre cele mai decisive mutaţii care se produc în economia şi întreprinderea contemporană. Intranetul. precum şi conexiuni informaţionale. în aplicarea sistemului Internet şi a protocoalelor sale la nivelul componentelor firmei. Expansiunea comerţului electronic Fără nici o îndoială. accesul partajat şi. fişierele permanente de clienţi. Internetul asigură. supleţe în utilizarea şi conectarea aplicaţiilor informatice. costuri şi – adesea calitate – net superioare condiţiilor tradiţionale. fireşte.

cu multiple şi intense consecinţe economice şi sociale. derulare şi finalizare a tranzacţiilor economice.E.. există opţiuni diferite. Potrivit specialiştilor care au elaborat cunoscutul proiect al U. definiţia comerţului electronic. radical deosebit de precedentele. relevante pentru activităţile şi performanţele sale. 6. se amplifică continuu. Prin scrutarea informaţională se asigură colectarea. structura şi dimensiunea unei părţi apreciabile dintre activităţile firmelor se schimbă.2. FAIR (Forecast and Assensment of the Socio-Economic and Policy Impact of Advanced Communications and Recommendation). calitatea şi viteza informaţiilor procesate se amplifică substanţial şi va creşte flexibilitatea forţei de muncă. nu punctează suficient faptul că acesta reprezintă un nou mod. funcţionării şi performanţelor organizaţiei devine covârşitor. Impactul informaţiilor asupra managementului. 9): Ca urmare. pe fondul transformării informaţiilor în resursă principală a acestora şi al spectaculoaselor progrese ale comunicaţiilor şi informaticii. Privitor la principalele domenii exogene organizaţiei asupra cărora este recomandabil să se exercite scrutarea informaţională. cantitatea şi varietatea informaţiilor exogene firmei. Scrutarea informaţională implică – pe lângă investigaţii deliberate asupra mediului – şi observări indirecte realizate în contextul ansamblului interfeţei dintre firmă şi mediul său ambiant. Accentuarea caracterului de sistem deschis al organizaţiilor. de concepere. În opinia noastră. Ca urmare. Dintre acestea o enunţăm pe cea a lui Daft şi Parks. Scrutarea informaţională În firma clasică. Funcţia principală a scrutării informaţionale este deci monitorizarea evoluţiilor mediului exogen firmei. deşi exactă. Comerţul electronic se deosebeşte de precedentele tipuri de tranzacţii economice prin cinci elemente (vezi figura nr. ce identifică şase zone 114 . încă prea puţin cunoscute. Una dintre modalităţile prin care se răspunde acestei necesităţi este scrutarea informaţională. prelucrarea şi analizarea sistematică a informaţiilor contextuale firmei.6. circa 90% din informaţiile necesare unui management competent erau endogene. care au un impact semnificativ asupra sa. determină schimbarea structurii informaţiilor necesare managerilor. necesare funcţionării sale eficiente. Se dezvoltă modalităţi orizontale de organizare a activităţilor.

cea care constituie componenta de bază a noului tip de economie spre care evoluează în prezent economia bazată pe cunoştinţe. sunt subliniate două aspecte. Al doilea aspect se referă la faptul că organizaţia virtuală. concurenţii. În final. constituie. uneori chiar în condiţii superioare de accesibilitate şi valorificare. aşa cum este prezentată. 115 . mai ales ale celor de dimensiuni medii şi mari. Conturarea întreprinderii virtuale Una dintre cele mai spectaculoase evoluţii către economia bazată pe cunoştinţe şi către societatea informaţională o constituie apariţia germenilor întreprinderii virtuale. în fapt. prezenţa activităţilor şi rezultatelor fizice ale activităţilor este înlocuită de prezentări de informaţii vizualizate. abordată şi percepută în prezent. atât la nivel managerial. cât şi în cel al managementului curent. capabile să îndeplinească aceleaşi funcţii.2.prioritare de exercitare a scrutării informaţionale: clienţii. Organizaţia virtuală. Magazinele şi expoziţiile virtuale.7. legislaţia şi celelalte reglementări. În viitorii ani. În condiţiile actuale. o formă tranzitorie spre firma bazată pe cunoştinţe. creşterii mijloacelor şi capacităţii de analiză informaţională ale firmelor. ale proliferării informaticii. sunt dovezi de necontestat pe acest plan. Consecinţele pozitive se resimt atât în planul elaborării strategiilor şi politicilor de dezvoltare. se asigură premise superioare de utilizare a scrutării informaţionale. extinderii rapide a Internetului. situaţia economică de ansamblu a ţării şi mediul socio-cultural. 6. cât şi de execuţie încorporează numeroase elemente informatice şi informaţionale deosebit de performante ca soft şi hard. scrutarea informaţională va lua amploare. Deşi un număr apreciabil de specialişti în domeniile informaţional şi managerial fac referiri la întreprinderea virtuală. definirea sa de către aceştia diferă între limite apreciabile. datorită impactului crescând pe care informaţiile externe semnificative îl au asupra activităţilor şi performanţelor firmelor. tehnologiile. care au cunoscut o adevărată explozie în ultimii ani. Frecvent.

Promotorii acestei abordări. aparte. într-adevăr. A doua cerinţă se referă la abordarea implementării managementului informaţional de o manieră foarte pragmatică. Două sunt cerinţele majore de respectat. reflectată în atenţia acordată informaţiilor în conceperea şi derularea proceselor şi relaţiilor manageriale. nu necesită un demers informaţional global. Cristalizarea managementului informaţional Precedentele tendinţe se reflectă în planul global al organizaţiei în conturarea aşa numitului management informaţional. Pentru aceasta este necesar mult efort şi timp. în exercitarea managementului la toate nivelurile organizaţiei. a ansamblului proceselor informaţionale ca un domeniu de sine stătător.8.6. cu pronunţate particularităţi. de sine stătător. O a doua accepţiune rezidă în considerarea şi tratarea informaţiei. mai reduse. informaţia este o prezenţă quasi-permanentă. întrucât volumul şi complexitatea informaţiilor. de regulă. evidenţiază că. pentru care există două accepţiuni. Este obligatorie participarea intensă a tuturor managerilor şi implicarea tuturor executanţilor. sunt. Partea cea mai dificilă se referă la 116 . care trebuie condus în mod unitar pentru a valorifica la maximum multiplele sale valenţe.2. Evoluţiile ultimelor două decenii. Numeroşi specialişti înţeleg prin management informaţional acel management al organizaţiei care prezintă o puternică dimensiune informaţională. mai ales în organizaţiile de dimensiuni mari şi mijlocii. informaticienii sau cei cu o pregătire de bază informatică. Practica demonstrează că achiziţionarea de către firmă de noi tehnologii şi noi manageri nu este suficientă. foarte numeroşi. Prima se referă la efectuarea de schimbări profunde în cultura organizaţiei. ambele accepţiuni sunt raţionale. Cercetările efectuate au relevat că realizarea unui management informaţional funcţional şi eficace în cadrul organizaţiilor este un proces laborios. în special. În firmele mici. Elaborarea de politici informaţionale reprezintă numai baza de declanşare a realizării managementului informaţional. ele fiind complementare. În opinia noastră. ce necesită o puternică implicare din partea managerilor şi salariaţilor. tot mai intensă şi influentă. cel mai adesea este suficientă imprimarea unei puternice dimensiuni informaţionale managementului.

multiplele şi intensele negocieri. Internetul creează un client universal. sunt prezentate proiecte curente ale organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale. enciclopediile online. a treia etapă. cum sunt. comparativ cu cele din alte ţări dezvoltate. Evoluţia utilizării Internetului s-a realizat. astfel. Internetul a fost recunoscut drept elementul care va schimba complet modalităţile în care întreprinderile îşi vor conduce afacerile şi vor putea comunica cu utilizatorii şi clienţii. în trei etape: prima etapă a fost utilizarea Internetului pentru accesul la informaţii.com constituie exemple în acest sens. altele vor avea un larg succes. în bună măsură. spre exemplu. servicii financiare. camere virtuale pentru discuţii. schimbând. care au ca fundament o anumită mentalitate bazată pe o receptivitate ridicată faţă de noile tehnologii şi pe disponibilitatea de a-şi asuma riscuri. şi asigură accesul ieftin. de obicei. este utilizarea Internetului ca un nucleu de valori adăugate (core value added). construirea de coaliţii şi – uneori – declanşarea de conflicte şi chiar “războaie”. artă.. magazinele virtuale de pe Internet. respectării acestor cerinţe. Deşi unele dintre aceste iniţiative ar putea eşua. design. la o colecţie de documente. Studii de management comparat relevă că avansul pe care îl au firmele nord-americane şi – în general – întreaga societate din SUA. Un rol extrem de important în creşterea gradului de accesibilitate a tehnologiilor de vârf îl joacă reţeaua Internet. în principal. întreţin pagini pentru ei înşişi şi nu neapărat site-uri. modificări de înţelegeri. multe site-uri cum ar fi amazon. Odată cu dezvoltarea unei societăţi în care comerţul electronic predomină. modă etc. cu o platformă comună. încât deja se pune problema filtrării ei şi evitării acelor lucruri nesemnificative 117 . acţiuni de influenţare. agenţiilor de ştiri. negocierea electronică a acţiunilor. importanţa deciziilor privind tehnologia informaţională a unei firme va creşte din ce în ce mai mult. Este atât de multă informaţie pe Web. peisajul competitiv şi creând noi oportunităţi de afaceri. jocuri. În această lume electronică. Operaţiunile bancare electronice. învăţământul la distanţă online. către care se tinde în prezent. se datorează. a doua etapă a fost utilizarea Internetului pentru comenzi şi achiziţii online şi livrarea pe cale electronică a acestora. sport. licitaţiile online de automobile şi revista presei online sunt deja o realitate. Nu trebuie neglijaţi nici indivizii care. denumită Internet. pentru furnizarea de informaţii prin site-uri Web etc. într-un interval relativ scurt. serviciilor educaţionale.

fără a mai fi nevoie de deplasarea la faţa locului a agenţilor de vânzare. în primul rând. clienţii sunt precauţi în privinţa introducerii numărului lor de card pe Internet. se creează o mare confuzie. deoarece chiar au fost reclamate astfel de cazuri. comerţul electronic determină scăderea costurilor de efectuare a tranzacţiilor. însă multe alte sectoare o urmează îndeaproape. afectând modul în care asigurătorii. În general. Se apreciază comparativ că 1 lună timp Internet înseamnă 3 ani timp real. clienţii sunt contactaţi direct şi întrebaţi în legătură cu informaţiile dorite. cei care operau pe Internet (firme şi clienţi) au fost preocupaţi de securitatea operaţiilor efectuate prin Internet. Pe măsură ce problemele de securitate sunt rezolvate. Până acum. principala preocupare a celor care furnizează servicii constă în satisfacerea necesităţilor clienţilor lor. în schimbul unor comisioane corespunzătoare.(junk-stuff. trebuie să avem în vedere faptul că. cât şi pentru firme. Internetul este cea mai mare sursă de informaţii atât în ceea ce priveşte volumul informaţiilor furnizate prin această reţea. De asemenea. inclusiv produse non-competitive sau competitive. spam-mail). Se vorbeşte despre „timpul Internet”. Prin intermediul unui canal electronic. De exemplu. în general. Sistemele “punct de vânzare” ale marilor firme de vânzare cu amănuntul sunt în atenţia multor 118 . Industria serviciilor este considerată lider în comerţul electronic. Se poate spune că Internetul este o reţea de telecomunicaţii mare şi eterogenă. care are la dispoziţie un volum mai mare de cunoştinţe. abordează piaţa şi determină care sunt informaţiile despre clienţi pe care trebuie să le deţină. care îţi pot sta în cale atunci când cauţi ceva important. trebuie avut în vedere faptul că omul modern este din ce în ce mai “ocupat”. o firmă poate face cunoscute clienţilor atât oferte proprii. Prin intermediul Internetului. Internetul diminuează timpul pe care o firmă sau o persoană sunt obligate să-l consume pentru adoptarea deciziilor. ceea ce înseamnă că timpul aferent achiziţionării de produse este redus. În acest sens. Problema securităţii a fost rezolvată prin utilizarea exclusivă a cardurilor emise de consorţii puternice (Master Card şi Visa). tranzacţiile financiare prin Internet vor deveni obişnuite atât pentru persoanele fizice. temându-se că datele pot fi furate. Într-o lume în care clientul pasiv s-a transformat într-o persoană activă. Afacerile pe Internet au apărut din ce în ce mai des în noua infrastructură. cât şi în ceea ce priveşte viteza cu care se pot obţine aceste informaţii. În ceea ce priveşte vânzarea produselor prin Internet. cât şi oferte ale altor firme. Această reacţie nu trebuie să ne surprindă.

firmele care obţin profit mare pe termen scurt deţin infrastructuri limitate la nivelul firmei. pentru a obişnui clienţii să folosească punctul de vânzare şi pentru retragere de cash din conturile bancare. în prezent. În primul rând. 119 . Liderii bancari răspund noilor competitori electronici în mai multe moduri. efectuarea de plăţi şi multe altele. firma a trebuit să depoziteze bani lichizi în magazinele sale. În al doilea rând. Această infrastructură are multe în comun cu infrastructura publică a drumurilor şi a podurilor. În prezent. în general. imposibilitatea opririi tranziţiei către comerţul electronic fac ca deciziile pe termen lung privind investiţiile în tehnologia informaţională să fie foarte importante pentru noua infrastructură.bănci. îşi formează reţele de baraj fire-wall care să asigure securitatea tranzacţiilor electronice ale acestora şi. Liderii în comerţul cu amănuntul îşi desfăşoară deja operaţiunile de vânzare online. împrumuturi pentru maşini. spitalelor. care obţin venituri mari din noile produse. securitatea comerţului electronic. în acelaşi timp. Mărimea investiţiilor în tehnologia informaţională. de Crăciun. Aceste sisteme permit clienţilor să folosească o varietate de metode de plată şi să-şi retragă cu uşurinţă bani din conturi. oportunităţile strategice pe care aceasta le oferă. oferind. care trebuie finanţată centralizat şi concepută înainte de a fi cunoscute necesităţile concrete ale afacerii. În general. printre care verificarea contului. folosind canale electronice şi. Aceste reţele oferă o gamă largă de servicii. în timp ce firmele mult mai inovative. Infrastructura informaţională permite creşterea performanţelor înregistrate în activităţile unei firme. reţelele bancare pe Internet sunt independente din punct de vedere operaţional şi geografic. deţin infrastructuri extensive. Directorul general al unui lanţ de supermarketuri a declarat recent că mai mult de 50% din venituri se obţin online şi că. conducerii informaţiile necesare. efectuarea de împrumuturi. Firmele devin în acest mod tort mai integrate în această lume a comerţului electronic. şcolilor. case) în cadrul supermarketurilor. îşi analizează capacităţile proprii privind investiţiile în tehnologia informaţională pentru a dispune de o infrastructură a tehnologiei informaţionale care să le permită să fie competitivi. aceştia furnizează experimental servicii bancare tradiţionale (depozite bancare.

de la prognoză la obţinerea de lichidităţi. organizaţiile se aplatizează . Se produc schimbări în organizaţie: organizaţiile devin mai flexibile şi adaptabile. Procesul de achiziţii va fi considerat unic pe organizaţie şi va fi eficientizat indiferent de ce anume se cumpără. marketingul de masă este înlocuit cu marketing individual. Schimbările de abordare a obiectivelor organizaţiei în era informaţiei (o nouă formă de a prezenta Noua Economie) comparativ cu era industrială sunt şi ele numeroase: producţia de masă devine adaptare a producţiei de masă la cerinţe individuale ale clienţilor. Folosirea TIC devine sursă de avantaj competitiv. puterea de negociere a clienţilor şi puterea de negociere a furnizorilor se ajunge la revoluţia produsă de TIC care este fundamentală şi schimbă modul de derulare a afacerilor.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV De la bine cunoscuta teză a lui Porter conform căreia în orice industrie competiţia este structurată de cele 4 forţe de bază: ameninţarea noilor intraţi pe piaţă ameninţarea substituţiei. Lupta pentru avantaj competitiv este din start pierdută în faţa unui competitor care foloseşte mai amplu şi mai eficient noile tehnologii. Tehnologiile IC oferă o oportunitate de a schimba modul în care lucrăm în organizaţie. determinarea costurilor aferente diferitelor activităţi se face eficient. viitorul managementului bazat pe TIC va fi al orientării pe procese. Dacă în prezent ne orientăm mai mult pe sectoare funcţionale şi departamente. Un al factor care este caracteristici Noii Economii este fenomenul globalizării.6. ei sunt mai mult ca un dirijor decât ca un comandant de oşti. echipele şi nu ierarhia devin importante. 120 . managerii nu mai sunt numai relee de informaţie. Globalizarea conduce la o tot mai accentuată concurenţă dar şi la o calitate mai bună a vieţii prin accesul la informaţiile disponibile în format electronic indiferent de locaţia geografică şi la noi oportunităţi într-un mediu de afaceri caracterizat de reducerea ciclurilor economice. informaţia devine disponibilă în timp real. Totalitatea proceselor formează lanţul de afaceri. La fel şi alte procese.

în timp ce numai după 25 ani densitatea globală a utilizatorilor Internet este de 10%aşa cum o arată principalele statistici internaţionale (C-I-A 2004. transmite şi compară informaţia. din care 40% local şi 10% la distanţă în reţelele de arie largă. Tehnologiile moderne de data mining şi de arhivare sau management management al documentelor permit un acces la informaţie complex.ro/RISC1/VasileBaltac. Se prefigurează transformarea lucrătorului cu informaţia în lucrător cu cunoştinţele. experienţă. Noua economie a generat un nou tip muncă. Reţelele Internet/intranet au devenit cel mai mare sistem creat de om. rapid şi la costuri scăzute aşa cum nu a existat în istorie.1017 bytes. procesează. un fenomen care reflectă în plan ştiinţific. Acesta se caracterizează prin capacitatea de a raţiona şi cunoaşte la un nivel ridicat.optimizarea lanţului informaţiei şi colaborare informaţională cu furnizorii iau locul optimizării lanţului fizic şi colaborării fizice cu furnizorii. După anumite estimări1 acesta ar putea fi estimat la 1016 . Din această informaţie circa 50% este în mişcare. Ansamblul Internet fiind un sistem de sisteme care creşte rapid şi cu o infrastructură destul de puţin fiabilă există numeroase elemente de vulnerabilitate care au generat preocupări pentru studierea acestora. disponibil la adresa de internet : http://www. Un sistem de tip Internet este vulnerabil. Se poate deci vorbi fără îndoială de Internet şi în context de intranet ca despre un fenomen global şi care accentuează globalizarea. Dacă lucrătorul cu informaţia produce. etc. tehnic şi comercial evoluţia societăţii umane la sfârşitul secolului XX. Unii chiar vorbesc de dispariţia bibliotecilor sau a documentelor tipărite. ClickStats 2004). şi un nou tip de muncitor: lucrătorul cu informaţia. personalitate şi motivare diferite de muncitorul erei industriale. Este de remarcat că în sistemul de telecomunicaţii mondial s-a ajuns la o densitate de linii telefonice de17% după peste 160 ani de evoluţie. înmagazinează. 1 Vulnerabilitatea si riscuri in contextul noii economii-Vasile BALTAC. deci cunoştinţe. un lucrător cu cunoştinţele va proiecta informaţie care produce valoare.pdf 121 .racai. începutul secolului XXI. deşi desigur este vorba numai de tendinţe. aceea cu informaţia. globalizarea virtuală este mai importantă decât locaţia fizică.Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Volumul de informaţie stocată şi accesibilă pe Internet creşte cu repeziciune. educaţie.

După cum se poate observa în Fig. 6.1 s volumul pieţei IT din România creşte continuu, toate segmentele de piaţa IT au avut o creştere rapidă în perioada anterioară.

Figura 6.1-Volumul Pieţei IT din Romania1 Conform studiului Digital Planet în 2009, în România va continua creşterea consumului de IT&C. Mai puţin în hardware, care va stagna oarecum (10% creştere 2007-2005), dar cu cele mai mari creşteri în software (31,5%) si servicii IT (21,5 în aceeaşi perioadă).Cu acestea, putem spune că România este un sector IT&C dinamic ceea ce duce la ideea că dezvoltarea internetului are efecte pozitive asupra economiei digitale.

1

122

Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE

7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII

Vulnerabilitatea sistemelor Internet este mai mare decât cea a sistemelor care le-au precedat. Afirmaţia se justifică în primul rând deoarece volumul informaţiei este mult mai mare decât la celelalte sisteme. În al doilea rând creşterea Internet a fost rapidă şi fără a fi însoţită de preocupări deosebite pentru asigurarea unei limitări a vulnerabilităţii. Important părea la un moment dat să fi prezent în Internet şi mai puţin să te asiguri. În afara vulnerabilităţii clasice în Internet a apărut atacul informatic ca element provocat sau declanşat întâmplător. Este cunoscut că informaţia poate fi pierdută, furată, modificată, folosită necorespunzător şi decriptată ilegal. Este posibilă pierderea integrităţii, confidenţialităţii şi disponibilităţii datelor. Vulnerabilitatea Internet este de 100%, nefiind posibil se conceapă un sistem total nevulnerabil. Elementele de vulnerabilitate pot fi evidenţiate la nivel micro- şi macrosistem. Complexitatea fiind suficient de mică, vulnerabilitatea este controlabilă la nivel de microsistem. Sursele de risc sunt echipamentele, software-ul şi bazele de date. În cazul echipamentelor principalii factori de vulnerabilitate, în afara problemelor normale generate de fiabilitatea intrinsecă a componentelor sistemului, sunt dezastrele naturale(furtuni, inundaţii, cutremure, etc.), căderile sau întreruperile de alimentare cu energie şi actele de vandalism. În software, aplicaţii şi date putem evidenţia factorii furt, alterare / distrugere de date, viruşii informatici şi accidentele neintenţionate. Diminuarea vulnerabilităţii la nivel microsistem se poate face prin măsuri de control al accesului şi creşterea robusteţii programelor. Toate acestea se fac cu un anumit cost care este cu atât mai mic cu cât măsurile sunt luate mai din timp în fazele de proiectare şi realizare a sistemului. Există numeroase metode de reducere a vulnerabilităţii microsistemelor prin proiectare cu elemente de securitate, separarea funcţiilor, controale de reţea, 123

criptare şi creare de firewall-uri. În bună măsură folosirea acestor metode contribuie la creşterea rezistenţei la perturbaţii şi atacuri a sistemelor. Problemele de vulnerabilitate fiind imposibil de eliminat, apare ca necesară adoptarea de planuri de recuperare a daunelor. Aceste planuri se pot dovedi extrem de eficace atunci când din motive diverse au loc căderi sau atacuri asupra sistemelor. Din păcate, asemenea planuri se întocmesc foarte rar. Costul măsurilor de securitate apare, de regulă, mare pentru beneficiarii sistemelor şi chiar este mare în funcţie de nivelul de securitate dorit. Costul daunelor potenţiale descreşte însă funcţie de nivelul de securitate. Un optim economic poate fi găsit prin calcularea costului combinat al asigurării securităţii microsistemului. Vulnerabilitatea Internet la nivel macro este o consecinţă a arhitecturii sale ca reţea de elemente vulnerabile la nivel microsistem şi a perturbărilor prin incidente. Sursele de incidente sunt atacuri involuntare sau provocate. Sunt cunoscute tipurile clasice de incidente: încercări, scanare, compromitere cont utilizator, compromitere rădăcină , captura de date din pachete, blocarea serviciului, înşelăciune, folosirea de coduri maligne, atacuri asupra infrastructurii. Creşterea incidentelor este exponenţială. Este adevărat că sistemele se caracterizează intrinsec prin robusteţe. În multe situaţii funcţionarea parţială reduce vulnerabilitatea. Principalul element actual de vulnerabilitate au devenit atacurile. Anual sunt cheltuite sute de milioane de dolari pentru repararea daunelor produse de atacuri. Factorii favorizanţi ai acestui tip de vulnerabilitate sunt nodurile nesigure şi folosirea sunt nodurile nesigure şi folosirea comunicaţiei necriptate. Este adevărat că în fazele primare ale dezvoltării Internet nu au existat aplicaţii majore care să ceară măsuri de securitate deosebite. Creşterea a fost rapidă, fără măsuri de securitate deosebite. Personalul de exploatare era şi el insuficient instruit. Dezvoltarea afacerilor electronice de tip eBusiness a condus la un nou nivel necesar de securitate, mult maximizat. Internet a devenit instrumentul folosit de sute de milioane de utilizatori faţă de un număr restrâns în era preInternet. Din punct de vedere tehnic viteza de creştere şi mai ales timpul scurt nu au permis contracararea eficientă a influenţei factorului uman în sporirea vulnerabilităţii Internet. 124

Sisteme fără oameni se comportă diferit faţă de sistemele cu interacţiune umană puternică. În Internet sunt zeci de milioane servere şi aproape un miliard de oameni. Acţiunea umană devine astfel factorul principal de vulnerabilitate. Dimensiunea Internet devine comparabilă din punct de vedere al complexităţii interacţiunilor cu colectivităţile umane. Se pune justificat întrebarea dacă studiul organizării societăţii umane nu este o sursă de soluţii pentru scăderea vulnerabilităţii ? Vulnerabilitatea societăţii umane este şi ea foarte mare. Societatea reprezentată ca sistem are în noduri oamenii care sunt extrem de nefiabili. Sistemele din Internet şi societatea umană au multe asemănări şi anume multă redundanţă, comunicare, vulnerabilitate a informaţiei stocate în creştere în timp. Globalizarea intensifică forţa atacurilor şi asupra societăţii, la fel cum în mod pregnant se manifestă şi în Internet. Este un fenomen necontestat că vulnerabilitatea sistemelor în contextul Internet este mare şi în creştere. Soluţii tehnice există , sunt însă scumpe, greu de generalizat şi vor avea succes limitat. Soluţii pot fi însă găsite prin analogia cu societatea umană. Societatea a fost confruntată încă din fazele incipiente cu problema vulnerabilităţii ei. Soluţii găsite au fost diverse, de la construcţii şi comunităţi fortificate la folosirea de sisteme de alarmare eficiente. Nu este o dilemă să decizi dacă se pun uşi blindate la toate casele dintro comunitate sau se folosesc forţe de ordine eficiente. Societatea umană a optat de timpuriu pentru o organizare prin legi şi reguli şi instituţii de aplicarea acestora. Lumea Internet va trebui să evolueze de la absenţa reglementării la reglementări naţionale şi globale. Reglementările pot reduce vulnerabilitatea cu costuri mai mici decât măsurile tehnice. Lumea Internet poate deveni globală, democratică şi sigură şi prin măsuri tehnice şi prin reglementări internaţionale. Opozanţii unei asemenea abordări pot invoca spiritul de liberă iniţiativă (free enterprise) care a contribuit mult la creşterea Internet şi piedicile pe care reglementările le-ar putea pune dezvoltării în continuare. Trecerea la utilizarea Internet în ample aplicaţii economice, de învăţământ, culturale, de administraţie publică face ca ignorarea problematicii vulnerabilităţii să devină un factor de frânare chiar mai mare decât acela al unor reglementări insuficient fundamentate. Prin caracterul său global fenomenul Internet cere reglementări globale transfrontaliere. După, ziua de 11 septembrie 2001 s-a schimbat major percepţia generală asupra vulnerabilităţii şi măsurilor necesare de reducere a ei. Sofisticatele sisteme de monitorizare electronică a comunicaţiilor nu au putut 125

preveni tragicele evenimente din acea zi si altele similare. Ulterior s-a investit enorm, în special în sisteme de identificare şi protecţie electronică, dar în paralel reglementările naţionale şi internaţionale au fost adaptate mai bine la noua situaţie în care a devenit clar că tehnologiile noi sunt folosite şi pentru protecţia oamenilor, dar şi de către terorişti, noua ameninţare a secolului XXI.

7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE

Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei a determinat schimbarea mediului de afaceri. Acesta reprezintă primul pas către trecerea la revoluţia post-industrială, care va fi în mod fundamental o revoluţie a informaţiei. Deschiderea infrastructurilor IP (Internet Provider) a înlesnit apariţia noilor modele de afaceri şi a creat mari oportunităţi. Totul este fundamental schimbat, diferit total de ceea ce a fost cunoscut până acum, însă, concomitent, apar şi riscurile. Web-ul a fost acceptat mult mai rapid decât orice altă tehnologie anterioară. Acest lucru schimbă complet modul de desfăşurare a activităţilor anterioare, indiferent dacă este practicat de oameni de afaceri, sau de persoane private. Odată cu începerea activităţii pe Internet apar şi problemele legate de verificarea veridicităţii tuturor informaţiilor din reţea precum şi de acces al persoanelor nedorite în reţea, acum, când aceasta este o reţea deschisă de informaţii. Afacerile electronice creează medii de lucru nesigure. În acest sens, trebuie evaluate riscurile şi beneficiile pe care o societate le are în urma unei astfel de activităţi şi, în funcţie de acestea, trebuie reorganizată activitatea pe care ea o desfăşoară. Atunci când o firmă intră în domeniul afacerilor electronice, iar activitatea sa se bazează complet pe modul în care utilizatorii folosesc informaţiile legate de clienţii firmei, mediul în care acea firmă acţionează devine unul foarte nesigur. În cazul în care firma nu dispune de un sistem de securitate care să monitorizeze activitatea electronică, există tot timpul pericolul producerii de accidente. De asemenea, trebuie să se solicite persoanelor care au acces la reţeaua firmei să utilizeze sisteme care sunt compatibile cu sistemul acesteia. 126

care este un mediu prin excelenţă anonim. ci pe calitatea serviciilor oferite. În acest caz. firma este responsabilă în faţa întregii lumi. pierderile nu sunt numai de ordin financiar. cum ar fi cunoaşterea clienţilor. pentru a o putea păstra cât mai mult. pentru informaţiile pe care le furnizează. fiind afectată şi reputaţia firmei. adică de fiecare dată când se permite accesul unei persoane din exterior în reţeaua firmei. necunoscându-se în realitate persoana de la celălalt capăt al firului. De exemplu. a partenerilor de afaceri etc. Astfel. Există nenumărate moduri de asigurare a securităţii: soluţii hardware. pentru a garanta securitatea site-urilor lor. Ele au fost create atât pentru o mai mare siguranţă a tranzacţiilor. când banii şi informaţiile erau schimbate personal. Utilizarea acestor certificate digitale s-a extins în prezent. Trecerea la comerţul electronic presupune trecerea de la sistemul tradiţional.Utilizatorii interni sunt la fel de periculoşi ca şi cei externi firmei. accentul nu se pune pe creşterea vânzărilor pe Internet. soluţii ce vizează informaţiile. În prezent se estimează că există peste 800 milioane de utilizatori ai Internetului. Printre nevoile principale ale acestora se numără existenţa unui mediu stabil. fapt care arată amploarea pe care o iau afacerile ce se desfăşoară prin intermediul Internetului. În prezent se tranzacţionează lunar pe Internet miliarde de dolari. În lumea afacerilor prin Internet. prin conectare la întregul mapamond. Acesta este un lucru foarte important. Afacerile electronice reprezintă o activitate relativ nouă şi majoritatea firmelor prezente pe Internet nu sunt pregătite pentru asigurarea securităţii activităţii lor. Certificatele digitale sunt personalizate prin intermediul unor inscripţii personale şi al unor coduri de acces. cât şi datorită necesităţii de a personaliza relaţia cu clienţii. De aici rezultă necesitatea crescândă a asigurării securităţii operaţiilor efectuate pe Internet. care să inspire încredere. deoarece persoanele care au acces la sistemul informatic al firmei respective nu trebuie „să spargă codurile” pentru a intra în sistem. 127 . Acestea sunt asemănătoare cărţilor de credit şi sunt folosite pentru a identifica clienţii atunci când consultă un site. multe firme utilizează certificate digitale (digital certificates) pe lângă sistemele tradiţionale de autentificare. la afaceri pe Internet. Riscurile aferente activităţii pe Internet cresc de fiecare dată când se deschide o poartă în reţea.

De asemenea. o firmă trebuie să aibă garanţia responsabilităţii sale pentru absolut orice decizie adoptată: de la modul în care alege furnizorii. de-a lungul etapelor ciclului de viaţă. Managementul riscului în domeniul afacerilor pe Internet presupune dezvoltarea continuă a ciclului de viaţă al produselor. Astfel. în timp ce lipsa ei nu numai că va 128 . compatibilitatea sistemelor. dezvoltarea controlului daunelor. putem spune că elementele fundamentale ale prevenirii riscurilor în domeniul afacerilor pe Internet se are în vedere: confidenţialitatea informaţiilor. De asemenea. elaborarea unui plan de reacţie în caz de urgenţă. trebuie să se stabilească foarte clar cine sunt persoanele şi care sunt competenţele persoanelor implicate în managementul riscului aferent activităţii pe Internet. controale fizice on-site. În viitor. există posibilitatea transmiterii unui mesaj e-mail infectat către toţi clienţii sau potenţialii clienţi.Un alt tip de riscuri ce apar ca urmare a prezenţei pe Internet a unei firme îl constituie riscurile poştei electronice. este de aşteptat ca fraudele să apară în zonele cel mai puţin riscante şi neadecvat protejate. O protecţie eficientă va duce la minimizarea pătrunderilor ilegale. la modul de acces în reţea etc. În concluzie. atunci când o firmă transmite un mesaj e-mail fără a avea nici un soft pentru detectarea viruşilor. disponibilitatea informaţiilor precum şi detectarea riscurilor potenţiale. la reţeaua pe care o va utiliza. creşterea gradului de instruire al personalului pentru reacţia rapidă în situaţii neprevăzute. care aduc câştiguri mari. Oricând. la modul de alegere a tipului de activitate. În esenţă. integritatea informaţiilor. pentru prevenirea riscurilor aferente activităţii pe Internet sunt eficiente: controalele organizaţionale (numirea unei persoane care să fie responsabilă de securitatea sistemului informaţional). instruirea adecvată a personalului (stabilirea unui set de cerinţe şi reguli pentru persoanele care au acces în reţea). verificarea personalului (verificarea activităţilor desfăşurate de angajaţi). managementul riscului pentru activităţile prin Internet implică: evaluarea riscurilor. controalele tehnice (verificare a compatibilităţii sistemelor utilizate).

Prin astfel de reglementări se evidenţiază diferenţele între desfăşurarea comerţului electronic în Statele Unite. până la persoana care administrează serverul. urmărindu-se mai multe obiective.permite intruziunea. Deşi singura persoană care primeşte mesajul este destinatarul. acest lucru reprezintă o problemă importantă. de fiecare dată când se trimit informaţii referitoare la clienţi în afara Uniunii Europene trebuie ca respectivul client să îşi dea acceptul pentru realizarea acestei operaţii. deoarece aceasta reprezintă un element deosebit de important în desfăşurarea activităţii într-un mediu anonim cum este Internetul. pe de o parte. Motivul pentru care Uniunea Europeană a impus o astfel de reglementare îl constituie faptul că se doreşte menţinerea persoanelor interesate să facă afaceri în Europa. Aceste legi vizează. există două modalităţi de criptare: codificarea şi decodificarea cu aceeaşi cheie şi utilizarea cheilor publice şi private. Uniunea Europeană a adoptat o nouă metodă de protecţie a confidenţialităţii informaţiilor puse la dispoziţia cetăţenilor străini. Trebuie realizată o evaluare a sistemelor interne şi a structurii interdepartamentale. şi Europa. în principal. de aceea. o constituie fraudele ce au ca obiect mesajele email. şi cu cele europene pe de altă parte. Un exemplu în acest sens îl constituie “Economic Union Data Protection Act”. Astfel. să îl vizioneze. stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte confidenţialitatea datelor. printre care: 129 . Acest domeniu nu este suficient reglementat şi. de la cel care încearcă să spargă sistemul. dar faptul că există posibilitatea de a penetra sistemul va deveni cunoscut şi va creşte numărul incidentelor de acest tip. Reglementările ce privesc buna cunoaştere a clienţilor se aplică în mediul bancar şi în întreaga comunitate financiară şi a ofertanţilor de servicii. care va trebui rezolvată. Altă categorie de fraude prin reţeaua Internet. pe lângă aspectele legate de securitatea datelor. Aceste reglementări au deci şi o latură economică. având ca scop protejarea clienţilor. în graniţele acesteia. cu care se confruntă orice persoană conectată la reţea. În prezent numai ţările dezvoltate au adoptat unele legi cu privire la utilizarea Internetului şi la comerţul electronic. Există o modalitate de a proteja documentele prin “criptarea” lor. care încearcă realizarea unei alianţe cu Japonia. Se încearcă găsirea unei soluţii pentru armonizarea concepţiilor americane cu cele japoneze. ce reglementează modul în care se pot trimite informaţii din SUA în Uniunea Europeană şi viceversa. acest lucru nu îl împiedică pe oricare intrus. În principiu. prin supravegherea firmelor cu care aceştia colaborează.

zvonuri nefondate. whitehouse. Scopul acestora este să atace firmele răspândind informaţii compromiţătoare.gov. având ca membri cele mai importante organizaţii. Pentru o societate de asigurări este foarte dificil să răspundă unor astfel de atacuri. În general. care se aplică deja în domeniul bancar şi al valorilor mobiliare. o firmă apelează la anumite programe guvernamentale pentru a afla toate numele site-urilor calomnioase. comentarii tendenţioase. asupra persoanelor cu care firmele colaborează pe căi electronice. o astfel de confuzie poate determina pierderea De exemplu. şi care îşi desfăşoară în prezent activitatea pe Internet.com uşor de confundat de către utilizatori cu numele siteului Casei Albe. De asemenea. Există însă cazuri în care ele sunt realizate chiar de către angajaţii firmei respective. cu modificarea extensiei1. sau a unor adrese. Se aşteaptă apariţia unor reglementări pentru urmărirea datelor referitoare la clienţi. impunând o serie de standarde în ceea ce priveşte dezvoltarea de soft şi dezvoltarea modului de utilizare a datelor individuale într-un mediu. O altă problemă cu care firmele se confruntă în ceea ce priveşte activitatea acestora pe Internet sunt “attack-site-urile”. Cele mai eficiente metode de apărare împotriva unor astfel de atacuri sunt: înregistrarea numelor site-urilor firmelor care au desfăşurat activităţi de publicitate negativă (de exemplu. sau de firme concurente. în conformitate cu legile “Know Your Customer” (Cunoaşte-ţi clientul). attack-siteurile reprezintă o colecţie de plângeri şi nemulţumiri din partea clienţilor la adresa serviciilor slabe oferite pe Internet de către diferite firme. actualizarea informaţiilor de pe paginile Web. 1 130 . Este posibil ca să se ceară în curând să se realizeze investigaţii independente. monitorizarea informaţiilor. înregistrarea numelor site-urilor firmelor “pirat”. urmând săşi schimbe apoi adresa şi denumirea site-ului). cât şi în afara acesteia. existenţa unor pagini de Web. Pentru o firmă. în care să se înregistreze reclamaţiile clienţilor. au apărut grupuri private ce acţionează ca reglementatori în domeniu. o firmă care difuzează filme interzise tinerilor sub 18 ani a folosit ilegal numele whitehouse.uniformizarea sistemelor de securitate atât în UE.

accentuat de factori de risc printre care viteza de creştere a Internet.multor oportunităţi de afaceri. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în contextul problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. Riscul este comun tuturor ţărilor. împreună cu profiturile asociate acestora. Fragilitatea sau lipsa de consistenţă a sistemului de protecţie împotriva riscurilor generate de vulnerabilitatea sistemelor informatice amplifică riscul major definit ca vulnerabilitate digitală. implementarea de soluţii robuste şi fiabile şi instruirea participanţilor în probleme de risc. dar şi a vulnerabilităţii firmelor care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul Internetului. Pentru a fi competitivă. Aceasta presupune evaluarea sistemelor şi a proceselor interne. de asemenea. 131 . o firmă trebuie să includă printre metodele sale de distribuţie şi comerţul electronic. adică trebuie să înceapă să vândă “via Internet”. fiind greu de anticipat care va fi forma lui în etapa actuală de dezvoltare a TIC în multe ţări ale lumii. O cădere a infrastructurii TIC opreşte în prezent activitatea economică şi colateral celelalte activităţi la acelaşi nivel de distructivitate cu o cădere a sistemului energetic Generalizarea aplicaţiilor cu infrastructură Internet conduce ca fenomen social la pătrunderea în rândul utilizatorilor a infractorilor informatici. a reputaţiei. şi. asigurarea protecţiei şi stabilirea unor scenarii de acţiune. 7. o categorie nouă dar nu mai puţin periculoasă decât cea clasică. Comerţul electronic va duce la creşterea volumului de activitate.2. Riscul este amplificat şi de apariţia de noi forme de atacuri şi război digital care de cele mai multe ori nu pot fi prevenite.1 Vulnerabilitatea digitală Un prim risc major este determinat de vulnerabilitatea digitală. generalizarea prea rapidă a folosirii lui care nu permite dezvoltarea de metode eficiente de securizare a aplicaţiilor. Se poate detecta ca un prim risc major creşterea continuă a vulnerabilităţii sistemelor informatice la scară naţională şi globală .

2. Este evidentă tendinţa de creare a conţinutului digital care oferă o largă accesibilitate a informaţiei în toată societatea. ale comerţului electronic. Pe un plan mai general. colectivităţilor sau organizaţiilor. pot fi aduse prejudicii prin folosirea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. care prevăd sancţiuni aspre pentru infracţiunile de acces neautorizat la informaţie şi folosirea ei neadecvată. în care accesul la dosarele medicale poate fi nesecurizat ca să dăm un exemplu dintre alte multe alte aspecte. riscul aferent fiind acela că i se poate acorda o prioritate scăzută justificată prin costurile ridicate. 7. ale semnăturii electronice. că problema cea mai importantă a eBusiness este intimitatea şi respectarea dreptului la intimitate într-o lume în care se monitorizează orice şi oricând. Arhivarea electronică a documentelor este o cerinţă care nu poate fi ignorată. Lou Gerstner3 consideră. Astfel. Şi în ţara noastră există legi ale protecţiei datelor personale. Legislaţia statelor democratice încearcă să reducă acest risc.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii Un al treilea risc major – folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. etc. Modul de implementare a legislaţiei poate fi însă considerat un risc secundar asociat. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. Tot în categoria riscului generat de conţinutul digital se poate include întârzierea constituirii depozitelor de date2 care pot produce în condiţiile competiţiei internaţionale rămâneri în urmă la nivelul organizaţiilor sau macroeconomic. Lipsa efortului de constituire a conţinutului digital1 sau întârzieri în crearea lui reprezintă un alt risc major.7. 1 2 Digital Content Data Warehouse 3 Preşedinte IBM 132 .2.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital Al doilea risc major– lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital.

analfabetismul informatic poate fi evaluat la 75-80% şi din păcate. între tineri şi vârstnici. urmând a diferenţia ţări şi straturi sociale încă mai multe decenii şi chiar a exacerba inegalităţile şi a se constitui 133 . Eforturile de răspândire a utilizării TIC pot reduce prăpastia digitală. dar penetrarea lui este încă insuficientă. inclusiv cele cu facilităţi de comerţ electronic. 2004). cu o creştere a pieţei calculatoarelor personale de 22% anual. Pentru o firmă din România un calculator de tip PC echivalează ca preţ cu 970 de ore de manoperă calculat pe bază de costuri salariale. mai ales prin investiţii în infrastructură . cu o spectaculoasă creştere a numărului de hosturi Internet.2. Cu toate acestea numai circa 23% din populaţie are acces la Internet. etc. numai 30-40 % din firme sunt dotate cu PC-uri şi chiar mai puţine sunt conectate la Internet (MCTI. Creşte rapid şi numărul de carduri bancare şi numărul de situri web. Există fără îndoială şi la noi semne încurajatoare privind impactul noii economii: dinamica ieşită din comun a pătrunderii telefoniei mobile cu un ritm apreciat ca fiind printre cele cel mai mari din Europa. dar şi în interiorul aceleiaşi ţări între populaţia urbană şi cea rurală. ţările din prima linie avansând şi ele rapid spre conexiunea de bandă largă generalizată şi creare şi disponibilizare de conţinut complex.4 Lărgirea prăpăstiei digitale România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. acesta este ridicat şi în rândul managerilor. Prăpastia digitală adânceşte inegalităţile nu numai între ţări sau regiuni geografice. . în timp ce în Uniunea Europeană numai cu 64 ore (Baltac. între bogaţi şi săraci. Un răspuns la această provocare este programul ECDL European Computer Driving License. în fapt ea se adânceşte. Disponibilitatea tehnologiilor informatice şi accesul la Internet rămân deci factori principali ai reducerii acestui decalaj. Dacă analfabetismul clasic este în România undeva pe la 1% conform statisticilor. între zonele dezvoltate şi cele defavorizate. Riscul excluziunii digitale este real. dotarea cu calculatoare este încă redusă . Un risc major asociat este însă fenomenul de ţintă mobilă . adică decalajul care există în folosirea TIC în organizaţii şi la nivelul ţării. Dar nu sunt singurii.7. 2002). Deşi există senzaţia că prăpastia digitală se îngustează.

William Clinton1 chiar avertiza la un eveniment internaţional în anul 2002 că beneficiile dezvoltării economice cu referire la TIC trebuie să treacă de la cei bogaţi şi la cei săraci. aprecia că prăpastia digitală devine ireversibilă. Societatea informaţiei şi în perspectivă a cunoaşterii nu se construieşte pentru elite. 2003) Riscul întârzierilor în această evoluţie este mare: necompetitivitatea întreprinderilor şi economiei naţionale. 1 Al 42lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii: "our children will live in the most interesting and peaceful era of the mankind history. ci pentru toţi.ca o ameninţare viitoare.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei Un al cincilea risc major – evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice. Uniunea Europeană lansând programul eEurope 2005 adaugă acest principiu chiar ca subtitlu (Council of the EU. but if not they have to put barbed wire to separate themselves from the others situated on the wrong side of the divide because the poorness generates terrorism” 134 .2. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. 7. absenţa facilităţilor oferite cetăţenilor pentru a trăi într-o nouă societate a cunoaşterii. Mai mult.

asigură securitatea. Toate aceste eforturi ar fi inutile dacă nu am şti cum să protejăm sistemul informaţional care sprijină activitatea economică a firmei.3. să-şi demonstreze utilitatea.1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor Responsabilii cu securitatea datelor unei firme sunt nevoiţi mereu să-şi justifice poziţia.3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR În capitolele anterioare au fost abordate probleme privind managementul şi unele aspecte economice ale procesului de implementare a tehnologiei informatice. modul în care trebuie organizată şi condusă activitatea de asigurare a securităţii informaţiilor într-un mediu tot mai expansiv al procesării datelor şi modalităţile de restaurare a sistemului. Se cunoaşte că o securitate bună trebuie să fie invizibilă. Problema necesităţii unei funcţiuni care să asigure securitatea informaţiilor izvorăşte din faptul că prin această activitate nu se aduce nici un plus de valoare economică informaţiilor. din perspectivă economică. Iată câteva din explicaţiile acestei probleme: managementul firmei nu conştientizează exact necesitatea asigurării securităţii informaţiilor până în momentul în care se produce un incident. caută ca informaţiile să nu mai poată fi modificate de către persoane neautorizate. Impactul pe care tehnologiile emergente îl au asupra securităţii informaţiilor. cum ar fi pătrunderea unui hacker în sistem. sau producerea unui dezastru major care să afecteze considerabil posibilitatea firmei de a-şi continua activitatea. confidenţialitatea informaţiilor vitale ale firmei. Problema securităţii informaţiilor are astfel trei dimensiuni: urmăreşte furnizarea informaţiilor şi asigurarea disponibilităţii proceselor de prelucrare a datelor în momentul în care sunt necesare. în urma producerii unui dezastru sugerează că securitatea informaţiilor trebuie corelată cu nevoile economice. Prin accentuarea atacului împotriva lor se urmăreşte ca responsabilitatea implementării şi a managementului să fie transferată utilizatorilor sistemului informatic. 135 . respectiv necesitatea postului pe care îl ocupă. 7.7.

de fapt.2 Mediul securităţii informaţiilor Cei care lucrează în domeniul protejării informaţiilor. profesioniştii din domeniul securităţii datelor s-au confruntat cu existenţa unor computere. constatată că informaţiile sunt răspândite în întreaga firmă. de cele mai multe ori. în cadrul unor firme. De cele mai multe ori. prin intermediul unei reţele. Această constatare poate determina. care. pe modul în care se justifică importanţa securităţii informaţiilor din punct de vedere economic. ei întâmpină dificultăţi în realizarea unei justificări economice a funcţiei securităţii informaţiilor. în principal.). În consecinţă. 136 . responsabilii cu securitatea informaţiilor au un acces relativ la managementul firmei. o luptă între departamentul ce se ocupă cu siguranţa firmei în ansamblu. Această viziune centralizată este afectată de distribuirea datelor pe scară tot mai largă. desene etc. puteau pătrunde în mainframe-ul lor.3. Acestea îşi pot disputa “proprietatea” asupra problemei privind securitatea grupului de informaţii. nu înţeleg activitatea economică a firmei în ansamblul său. în general. responsabilii cu securitatea datelor. planificarea unor metode de recuperare după producerea unui dezastru. De cele mai multe ori nu erau disponibile instrumente pentru distribuirea controalelor de siguranţă. acest război este câştigat de către echipa de management al sistemului informaţional. opreşte anumite grupuri de informaţii la niveluri inferioare ale firmei. Accentul se va pune. au puţine ocazii de a-i convinge pe manageri de necesitatea asigurării securităţii informaţiilor. pe diferite suporturi (hârtie.managementul conştientizează necesitatea securităţii informaţiilor. sau când are alte forme. informaţia necesită protecţie şi atunci când se află pe alte suporturi. de cele mai multe ori se consideră că securitatea informaţiilor presupune doar securitatea calculatoarelor şi a reţelei şi se uită că. dischete. tinde să pună accentul pe protejarea confidenţialităţii informaţiilor. 7. între compartimentul de audit intern şi între echipa de management al sistemului informaţional. Puţini sunt cei care înţeleg că securitatea informaţiilor mai presupune şi asigurarea disponibilităţii şi integrităţii informaţiilor. În consecinţă. Astfel. iar firmele opuneau o rezistenţă destul de mare angajării unui personal suplimentar care să dirijeze această activitate. care.

Viteza rapidă cu care părţile firmei acţionau a creat reale probleme managementului sistemului informaţional şi provocări aproape imposibile celor care se ocupau de securitatea informaţiilor. dar acesta nu-i ajută la nimic. competitivităţii. dacă firma care este furnizoarea ei nu are un asemenea sistem. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns. care au făcut posibilă transportarea informaţiilor firmei în toată lumea şi a miniaturizării memoriilor de tip flash. sau cel puţin controlul lor. pentru că dacă furnizoarea îşi va pierde datele. vulnerabilitatea sistemului informaţional al firmei a fost accentuată şi de evoluţiile considerabile ale tehnologiilor şi marketingului. Întrucât Internetul este o reţea la care poate avea acces oricine. controlul resurselor sistemului informaţional revenind fiecărei subunităţi organizatorice. activitatea unei firme ar putea depinde de calitatea sistemului de securitate a informaţiilor. majoritatea firmelor vor fi/sunt conectate la Internet. trebuie să se găsească modalităţi de a convinge conducerea superioară a firmelor că. ale căror procedee de asigurare a securităţii informaţiilor nu puteau fi stabilite şi controlate de către firma în cauză (să presupunem că o firmă are un sistem bun de asigurare a informaţiilor. a constat în faptul că relaţiile dintre furnizori şi clienţi au devenit tot mai strânse în încercarea lor de a îmbunătăţi eficienţa şi de a face faţă operaţiunilor concurenţei. uneori. funcţia de securitate a informaţiilor fie a fost atribuită unei firme furnizoare de astfel de servicii. aceasta a constat în deschiderea reţelelor. atunci şi firma va avea de suferit). Într-un mediu caracterizat de schimbări rapide. într-un fel. Apoi s-a intensificat achiziţia de computere şi s-a diversificat activitatea mai multor firme. În practică. loc unde se produce schimbul liber de date (atât tehnice. În consecinţă. care se pare că a avut un impact mai important pe termen lung. 137 .Un şoc l-a constituit descentralizarea departamentului de management al sistemului informaţional. poate permite oricărui hacker inteligent să pătrundă în sistemul unei firme. Mai întâi a fost varietatea de computere portabile. fie a rămas în cadrul firmei ca o componentă a funcţiunii de management a sistemului informaţional. cât şi de natură economică). Una dintre aceste tendinţe a reprezentat-o faptul că tot mai multe firme cedau gestionarea sistemului lor informaţional altor firme. Alte două aspecte ale acestei probleme s-au cristalizat la sfârşitul anilor ‘80. în această manieră reducându-se costurile. atât către furnizori. sau altul. care treceau printrun proces de restructurare. O altă tendinţă. cât şi către clienţi. În al doilea rând. conectarea neînsoţită de măsuri de protecţie.

În plus. Pe scurt. planifică recuperarea şi continuarea activităţii firmei. să împiedice modificarea neautorizată a activelor informaţionale.3 Rolul securităţii informaţiilor Majoritatea responsabililor cu securitatea informaţiilor trebuie să înţeleagă destul de clar care este rolul lor într-o firmă.3. în cazul producerii unor dezastre. Pentru a-şi îndeplini sarcinile. De asemenea pot participa la acţiunile de audit ale acestor echipamente. sarcinile lor sunt: să asigure disponibilitatea informaţiilor corecte când utilizatorii au nevoie de ele. sarcina funcţiunii de protejare a informaţiilor este de a contribui la protejarea activelor informaţionale ale firmei împotriva tuturor ameninţărilor potenţiale. responsabilii cu securitatea informaţiilor şi personalul din subordinea lor. realizează următoarele activităţi: sfătuiesc conducerea cu privire la tipul activităţilor şi al procedurilor necesare asigurării siguranţei activelor informaţionale ale firmei. acordă asistenţă utilizatorilor şi celor care lucrează la perfecţionarea / implementarea controlului unor aplicaţii delicate. 138 . să protejeze confidenţialitatea unor informaţii mai importante ale firmei. profesioniştii în domeniu pot iniţia şi conduce revizii periodice pentru a se asigura dacă procedurile utilizate sunt cele corecte şi dacă echipamentele sunt în stare bună.7. În concluzie. dezvoltă posibilităţi de acţiune şi control care să corespundă politicilor firmei. se asigură că managerii şi ceilalţi angajaţi sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o presupune asigurarea securităţii activelor informaţionale ale firmei. să asigure capacitatea firmei de a-şi continua activitatea în caz de dezastru. să asigure/protejeze “intimitatea” utilizatorilor. acordă asistenţă în probleme de securitatea informaţiilor (cum ar fi contaminarea cu viruşi sau pătrunderea hackerilor).

Astfel. Inginerului i se atribuise această sarcină de aproximativ un an. specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să raporteze pericolele existente. nu le-ar f putut obţine. Întreprinderea era mai veche de 35 de ani şi fusese întreţinută de un şir întreg de ingineri care întocmiseră rapoarte detaliate privind fiecare incident produs şi fiecare reparaţie efectuată. în cazul unei catastrofe. în cazul în care se produce o defecţiune. Cu toate acestea. specialistul în securitatea informaţiilor 1-a întrebat pe un inginer ce se ocupa de întreţinere. În cazul producerii unei defecţiuni. de inginerul de întreţinere. sau tuturor superiorilor. se dovedeau inutile. biroul inginerului de întreţinere. într-o rafinărie petrochimică. sau chiar distrus. sau pentru refacerea după producerea unui dezastru. de asemenea. Care ar putea fi rolul unui profesionist în domeniul securităţii informaţiilor în această situaţie? Să considerăm următoarele variante şi să stabilim care are valoare: specialistul în probleme de securitate a informaţiilor nu este necesar să se afle în interiorul firmei. când erau necesare. câteva aspecte rămân nelămurite. Întrucât inginerul nu ar fi avut timpul disponibil pentru a căuta raportul privind producerea unui eveniment similar. 1 Exemplu de speţă. Mai mult. sau de pompieri ar fi solicitat aceste informaţii (de exemplu localizarea valvelor). într-un timp relativ scurt. Deciziile privind modul de stocare şi utilizare a informaţiilor importante pentru firmă ar putea fi luate de manager. deşi bine întocmite şi arhivate. cu problema potenţialei siguranţe în anumite condiţii de mediu. De asemenea. aici vorbim despre informaţii critice pentru continuarea activităţii. Nu era practic posibil să găseşti un raport privind producerea unui anumit tip de incident. înlăuntrul căruia erau depozitate toate rapoartele şi planurile fabricii. el ar fi trebuit să acţioneze ca şi când defecţiunea se întâmpla pentru prima oară. se afla plasat la 30 de metri în incinta întreprinderii.Explicitarea ameninţărilor formează o idee clară despre importanţa majoră a acestei munci invizibile. toate rapoartele. sau de către un analist de sistem care ar putea fi desemnat de managerul fabricii să proiecteze un sistem de salvare a informaţiilor. Ne confruntăm. precum şi celor de la departamentul de audit intern. 139 .1 În mod evident. întrucât biroul însuşi ar fi putut fi afectat. cine din cadrul secţiei de distilare a fracţiilor de petrol era responsabil. dacă echipele de salvare. respectiv a securităţii informaţiilor. de către departamentul de protecţie a muncii. sau potenţiale anumitor. Toate aceste rapoarte erau îndosariate şi aşezate în ordine cronologică. Informaţiile din exemplu se aflau doar pe suport de hârtie şi nu erau disponibile. informaţiile nu pot fi salvate şi utilizate în cazul unui dezastru. astfel încât ocupau aproape întregul spaţiu din biroul actualului inginer. de departamentul pentru protecţia mediului.

Aceste costuri sunt. în siguranţă. Aceste exemple subliniază. sarcina departamentului de asigurare a securităţii informaţiilor.specialiştii în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui nu numai să raporteze pericolele. sau pur şi simplu conţinute să fie. Pe de altă parte. Cu toate acestea. ci include şi costurile aferente timpului utilizatorului. 7. este sarcina celui care asigură securitatea informaţiilor. în general. În consecinţă. sau nu. Costurile privind siguranţa unui computer nu se rezumă doar la costurile instrumentelor de securitate şi Ia costul aferent timpului de procesare. estimat în funcţie de uşurinţa cu care datele sunt accesate.4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate Nu toate informaţiile au aceeaşi valoare şi nu toate joacă un rol important în desfăşurarea cu succes a activităţii întreprinderii. controlul exercitat şi protejarea informaţiilor (inclusiv costurile acestor controale) ar trebui să varieze în funcţie de valoarea şi importanţa informaţiilor. vreun lucrător descoperă un pericol potenţial. procesate. iar stabilirea similitudinii între aceste două tipuri de activităţi reprezintă un pas important în direcţia recunoaşterii importanţei securităţii informaţiilor. departament. aceea că protejarea activelor informaţionale. cum ar f: departamentul de protecţia muncii. departamentul de protecţie a mediului şi departamentul de siguranţă (pază) a firmei şi de a informa întreaga firmă cu privire la aceste relaţii. datoria sa faţă de întreprindere este de a raporta potenţialul pericol. multe sisteme sunt în aşa fel structurate astfel încât toate informaţiile prelucrate. Există şi alte exemple de similitudini între asigurarea calităţii şi asigurarea securităţii informaţiilor. totodată. indiferent unde se află şi indiferent de forma sub care se prezintă. precum şi de costurile implicate de gestionarea sistemului de securitate. incluse în costurile ce apar pe întreaga durată de viaţă a sistemului. de a coordona anumite activităţi din cadrul altor departamente. Prima şi ultima variantă nu sunt atât de importante.3. funcţiune. Astfel. Dacă însă aceste 140 . dacă pe parcursul desfăşurării activităţii sale obişnuite. dar. securitatea informaţiilor se dovedeşte a f cel puţin la fel de necesară ca orice altă organizaţie. prima situaţie subliniază problema centrală. dar să şi propună modalităţi de corectare a situaţiei. Specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să ignore problemele care nu intră în responsabilitatea lui.

ceea ce le permite să completeze adecvat stocurile. accesarea lor de către persoane neautorizate este greu de protejat. tehnologiile client-server oferă posibilitatea utilizării unor sisteme de aplicaţii şi a unor reţele care să permită distribuirea aplicaţiilor şi informaţiilor pe computere separate. dar trebuie să şi ofere politici. ele ar putea influenţa. Va fi necesar. Acest sistem favorizează atât eficienţa furnizorilor. în condiţiile unor costuri mai mici decât cele necesitate de gruparea mai multor aplicaţii pe un singur mainfiame (faptul că se pot obţine economii de scară prin utilizarea mainframe-urilor nu mai este adevărat). personalul responsabil cu securitatea informaţiilor nu trebuie numai să-i facă pe ceilalţi conştienţi de această necesitate. 141 . dacă aplicaţiile privind stocurile. De exemplu. plăţile ce trebuie efectuate şi planificarea strategică a lanţurilor de magazine se află pe acelaşi computer. sau incluse în costurile de operare. în funcţie de nevoia firmei de a-şi proteja informaţiile.costuri vor fi identificate separat şi considerate. un instrument cu ajutorul căruia să se poată stabili o ierarhie a informaţiilor şi a aplicaţiilor în funcţie de importanţa lor.un subiect de obicei ignorat până în momentul în care o aplicaţie ajunge în punctul de a fi implementată. securitatea informaţiilor ar trebuie să joace un rol din ce în ce mai important în proiectarea structurii tuturor sistemelor şi în determinarea căilor de protejare a informaţiilor importante. instrumente şi instruire pentru a face acest lucru posibil. în primul rând. Cum costurile şi tehnologia nu mai constituie o barieră în calea segmentării aplicaţiilor. de cele mai multe ori. Sarcinile de bază pentru acest instrument sunt: să identifice necesitatea şi importanţa asigurării confidenţialităţii. De exemplu. respectiv în funcţie de nevoia lor de a fi protejate. Structurile client-server combinate cu tehnicile de identificare a utilizatorului oferă o posibilitate unică de procesare a datelor importante pe computere separate. dacă informaţiile şi aplicaţiile nu sunt protejate corespunzător. Astfel. Acelaşi risc îl întâlnim la nivelul întregii reţele. tot mai mulţi furnizori au acces direct la fişierele ce cuprind situaţia stocurilor diferitelor lanţuri de magazine endetail. să cuprindă şi definirea necesităţilor de securitate . Pentru aceasta. Accentuarea rolului securităţii informaţiilor impune ca definirea iniţială a aplicaţiilor. afecta structura sistemului. cât şi pe cea a detailiştilor. Necesitatea unei asemenea separări şi/sau distribuiri a aplicaţiilor şi informaţiilor este evidentă.

Un manager ar trebui. Pe de altă parte. de asemenea. informaţiile sensibile se vor plasa în afara unui mediu care poate fi controlat. aceste reevaluări oferă managerilor posibilitatea de a-şi fundamenta deciziile privind modul de conducere a activităţii. o bancă ar putea da faliment. iar valoarea informaţiilor în desfăşurarea operaţiilor se poate schimba. Pentru menţinerea unei securităţi adecvate a informaţiilor este necesară o reevaluare periodică a necesităţii de control şi a importanţei pe care o prezintă anumite aplicaţii pentru activitatea firmei. Problemele privind reevaluările sunt binecunoscute specialiştilor în domeniul securităţii informaţiilor şi presupun: 142 . în linii generale. Aceste estimări au scopul principal de redefinire a necesităţii controlului în condiţiile unui mediu în continuă schimbare. să fie capabil să aprecieze şi să aproximeze pagubele ce s-ar produce dacă un concurent ar avea acces la informaţiile privind proiectul unui produs. Problemele privind sensibilitatea şi confidenţialitatea informaţiilor se evaluează chiar din momentul proiectării unei aplicaţii noi. cunoscute şi ca identificări ale riscurilor. Reevaluările oferă o ocazie excelentă de a demonstra managerilor executivi importanţa securităţii informaţiilor. sau consecinţele utilizării unor informaţii distorsionate care ar genera în continuare rezultate aberante. de două. costurile pe care le-ar genera indisponibilitatea unei aplicaţii pe o perioadă de o zi. Aceste reevaluări. Managerul unei firme ar trebui să poată aproxima. sau mai îndelungată (de exemplu. Dacă asemenea reevaluări se desfăşoară în maniera auditurilor. să identifice informaţiile şi resursele necesare procesării acestora. Mai mult. În condiţiile schimbării continue a mediului iniţial de operare al sistemului. stabilesc în primul rând măsura în care trebuie controlate anumite aplicaţii şi apoi comunică managementului firmei natura problemelor şi obiectivele care se urmăresc. pe măsură ce se înmulţesc sistemele personale. şi pe măsură ce utilizatorii îşi dezvoltă aplicaţii proprii. cei care le realizează vor întâmpina ostilitatea managementului în domeniu. sau modul de recuperare şi refacere în situaţii de urgenţă. Toate aceste sarcini nu sunt abstracte. dacă nu ar putea utiliza sistemul de procesare a tranzacţiilor timp de câteva zile). vulnerabilitatea aplicaţiilor creşte. să identifice necesitatea integrităţii şi autenticităţii informaţiilor pentru activitatea firmei.să identifice cele mai importante informaţii de care depinde activitatea firmei.

Aceasta se poate face răspunzând la următoarele întrebări: Pentru care dintre activele informaţionale firma îşi poate asuma riscul pierderii şi pentru care active nu merită să fie cheltuiţi bani pentru protejare? Oare pentru ce aplicaţii este practic şi recomandabil să fie redus. În domeniul protecţiei datelor există susţinători ai analizei cantitative a riscurilor. stabilirea obiectivelor.identificarea riscurilor şi a ameninţărilor. şi susţinători ai unei analize subiective a riscurilor. 143 . trebuie estimate cele care sunt vitale pentru desfăşurarea activităţii. date privind proiectele unor produse. cum ar fi o listă de adrese. sau de referinţe publicate. probabil. În domeniul „spionajului” industrial sau economic se urmăresc în principal informaţiile de marketing. fără care componente ar putea o firmă să lucreze temporar. de dezvoltare şi de întreţinere a informaţiilor. fără a da însă faliment. în care probabilităţile nu sunt cuantificate. cât şi cei din afara ei. sau sistemul informaţional şi care sunt consecinţele unor astfel de evenimente. pentru a nu fi expuse atât de mult distrugerii şi evaluarea costurilor estimative ale acestei protecţii. presupune stabilirea a ceea ce şi-ar putea permite firma să piardă temporar. atât de către angajaţii firmei. care consideră că expunerea la risc se poate determina prin multiplicarea costurilor pierderii cu probabilitatea producerii evenimentului. ci exprimate prin cuvinte ca frecvent. fără să îi fie afectată negativ activitatea. sau planurile strategice. determinarea mijloacelor de protecţie care ar putea fi utilizate: specificarea modului optim în care pot fi protejate informaţiile. sau eliminat controlul? Sunt managerii de acord să-şi asume aceste riscuri? Există trei modalităţi de apreciere a valorii informaţiilor de care se ţine cont la gestionarea şi procesarea datelor: valoarea pe care o au pentru proprietar. costul de achiziţie. aprecierea valorii informaţiilor deţinute de firmă. stabilirea responsabilităţii asigurării protecţiei activelor informaţionale. determinarea valorii maxime a activelor informaţionale pe care o firmă le-ar putea pierde. precum şi catastrofele naturale. fapt ce presupune determinarea modului în care pot fi afectate informaţiile. Determinarea probabilităţii de producere a unui asemenea risc. pentru utilizatorii autorizaţi şi pentru utilizatorii neautorizaţi. puţin probabil. valoarea comercială. Dintre toate informaţiile firmei.

Arată cum pot fi economisiţi bani prin asumarea unor riscuri. De asemenea. Prin această analiză. pentru a feri firmele de publicitate negativă. prin aceasta reuşind să facă propuneri care să se suprapună cu cerinţele managementului. Întrucât de cele mai multe ori producerea unor asemenea evenimente este tăinuită. În condiţiile imposibilităţii stabilirii unor valori ale probabilităţii. O abordare de sus în jos a reevaluării sistemului informaţional serveşte câtorva scopuri. nu există date statistice sigure pe baza cărora să se poată stabili probabilitatea producerii anumitor evenimente. nefavorabilă. prin această analiză se poate evalua starea generală a cerinţelor de protecţie a informaţiilor şi locurile în care trebuie să se efectueze controlul.Ambele metode pot fi adecvate dacă managementul acordă atenţie suficientă acestor probleme şi dacă se practică măsuri corecte de protecţie. specialiştii în domeniul securităţii informaţiilor obţin o imagine strategică asupra cerinţelor firmei. În final. mulţi profesionişti în domeniu preferă aplicarea analizei subiective. sau prin schimbarea structurii sistemului. De asemenea. prin această analiză se stabileşte poziţia pe care o ocupă securitatea datelor în nevoile economice ale firmei. uneori. prin această analiză se intensifică cooperarea dintre managerii din acest domeniu şi se oferă posibilitatea de a ridica aceste probleme şi celor mai înalte niveluri ale conducerii. 144 .

În literatura de specialitate se prezintă numeroase şi variate modalităţi de raţionalizare a sistemului informaţional al organizaţiei. De aici necesitatea unei abordări riguroase a sistemului informaţional pentru a depăşi complexitatea şi dificultatea problemelor de soluţionat. Firmele au puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte infrastructura în tehnologia informaţională. nu doresc să fie constrânse de o 145 . determinând variaţia înregistrată în randamentul infrastructurii. Unele firme care desfăşoară permanent o activitate de cumpărare şi de vânzare. tehnică şi juridică. Identificarea beneficiului ce poate fi obţinut din noua infrastructură este o provocare pentru managerii societăţilor. iar o parte din întreprinderile private înfiinţate după 1990 trec la faza de consolidare economică şi managerială. Modalitatea de realizare o reprezintă reproiectarea sistemului informaţional. Conducerea fiecărei firme adoptă decizii în funcţie de contextul strategic al firmei respective. proces deosebit de laborios şi decisiv datorită multiplelor elemente implicate atât de natură strict informaţională. În continuare prezentăm o variantă de raţionalizare concepută pe baza unei îndelungate experienţe proprii de consultanţă managerialinformaţională. economică. cât şi managerială. ce încearcă să integreze acele elemente prezente în literatura de specialitate care apreciem că au aplicabilitate şi eficienţă în condiţiile în care societăţile comerciale şi regiile se restructurează şi/sau privatizează corespunzător cerinţelor economiei de piaţă.Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII 8. care poartă responsabilitatea pentru aceste decizii pe termen lung privind tehnologia informaţională. reflectare a eterogenităţii activităţilor economice şi a diversităţii experienţei şi concepţiilor specialiştilor.1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Asigurarea unui sistem informaţional funcţional eficace şi eficient pentru fiecare organizaţie este esenţială întrucât condiţionează decisiv performanţele sale.

De obicei. producţie. Specialiştii în tehnologie au orientări diferite în funcţie de domeniul fiecăruia. mult mai tehnici. sau. care în cadrul operaţiunilor internaţionale au o cerere locală puternică. de persoane din afara firmei. Pentru alte firme. Unii dintre aceştia îşi fundamentează deciziile tehnice pornind de la latura economică a afacerii. s-au orientat către investiţii în acele infrastructuri care permit scăderea costurilor. Posibilitatea proiectanţilor din locaţii diferite de a comunica şi de a face schimb de proiecte este hotărâtoare pentru reducerea ciclului de producţie al noilor producători de automobile. De obicei.infrastructură tehnologică informaţională care să integreze unităţile de afaceri. În cele mai multe afaceri. Scopul acestor firme constă în facilitarea agilităţii de mişcare pe piaţa internaţională şi a răspunsului rapid la schimbările înregistrate în piaţa mondială. fie că nu. managerii din conducerea executivă nu sunt pregătiţi pentru schimbările ce apar în tehnologia informaţională. În ultimul rând. care au obiective proprii afacerilor lor şi pentru care trebuie să obţină profit. şi mai rău. adoptă decizii pornind de la latura tehnică a afacerii. Aceasta poate rezulta în decizia de a limita infrastructura la nivelul firmei în vederea creşterii randamentului local. Puţini dintre ei şi-au asumat responsabilitatea investiţiilor în tehnologia informaţională necesare zonelor pe care le conduc (cum ar fi marketing. managerii deleagă luarea deciziilor privind tehnologia informaţională specialiştilor în domeniu. pentru a fi luată de persoane care au doar pregătire tehnică. Cel mai adesea atenţia este concentrată asupra factorului uman şi a desfăşurării afacerii. accentul se pune pe maximizarea puterii de decizie locală. unele firme consideră noua infrastructură ca fiind o infrastructură care permite o flexibilitate strategică coordonată la nivel central. Dotarea cu tehnologia informaţională este responsabilitatea managementului de vârf. Bineînţeles că persoanele cu pregătire tehnică decid implementarea capacităţii unei anumite tehnologii informaţionale care poate fi achiziţionată de la un furnizor extern. nu asupra 146 . care sunt datorate acţiunii combinate a factorilor sociali. Doar mărimea investiţiilor face ca tehnologia informaţională să fie importantă pentru managerii din conducerea executivă. sistemul informaţional este supus unor schimbări majore. finanţe). tehnologici şi economici. Altele. Fie că managerii vor. alţii. Câteva dintre cele mai evidente schimbări sunt prezentate în continuare: Accentuarea importanţei factorului uman. decizia privind dotarea cu tehnologia informaţională este mult prea importantă.

corelarea sistemului informaţional cu funcţiunile organizaţiei. Satisfacerea cerinţelor utilizatorilor continuă să fie o problemă pentru administratorii de reţea ai unei firme. Relaţiile de subordonare. Reproiectarea proceselor de prelucrare. Costul nu este singura problemă. Cererea pentru aplicaţii noi. Sistemele informaţionale centralizate la nivel de firmă devin rapid sisteme mamut în multe domenii.tehnologiei. s-au observat multe deficiente majore care afectează eficacitatea acestuia. direcţionate în sensul distribuirii tehnologiei informaţionale în unităţile de afaceri care utilizează informaţia. concentrarea informaţiilor asupra domeniilor cheie si asupra factorilor critici. 147 . Atunci când sistemul informaţional este o parte din unitatea de afaceri. concentrarea asupra abaterilor esenţiale. inovatoare continuă şi este stimulată prin reproiectarea sau retehnologizarea proceselor de prelucrare. Pentru raţionalizarea sistemului informaţional trebuie sa se tina seama de o serie de principii: principiul corelării sistemului informaţional cu obiectivul organizaţiei. Tendinţele în achiziţionarea de tehnologie sunt. alinierea şi eficienţa costurilor sunt uşor de demonstrat. Pentru prevenirea lor este necesara perfecţionarea sistemului informaţional. decât dacă ar fi subordonate conducerii la nivelul întregii firme a sistemului informaţional. Eficientizarea costurilor. Administratorii de reţea care încearcă să păstreze controlul sunt nevoiţi să transfere funcţiunile sistemului informaţional managerilor de produs (sau daţi afară din firmă). dacă sunt subordonate unităţilor de afaceri. corelarea sistemului informaţional cu sistemul decizional. Firmele continuă să caute metode care să dovedească eficienţa costurilor pentru tehnologia informaţională şi astfel să ofere credibilitate economică costurilor presupuse de sistemul informaţional. în principal. în timp ce politicile sistemului informaţional au fost dezvoltate la nivelul firmei. Unităţile sistemului informaţional sunt considerate mult mai eficiente. In decursul funcţionarii sistemului informaţional. Alinierea acestor costuri la strategia de afaceri a firmei rămâne un scop greu de atins având în vedere că o astfel de aliniere poate fi realizată doar la nivelul unităţii de afaceri sau la nivelurile proceselor de producţie. corelarea sistemului informaţional cu structura organizatorica. Distribuirea informaţiei.

cât şi discuţii şi analize comune cu managerii. Astfel. Toate acestea trebuie utilizate concomitent.. cit. perfecţionarea sistemului informaţional existent. Acest principiu exprimă necesitatea armonizării structurale şi funcţionale a sistemului informaţional cu celelalte componente majore ale sistemului de management. analiza critica a sistemului informaţional existent.. politicilor şi documentelor organizaţionale ale firmei. în conceperea sau raţionalizarea sistemului informaţional obiectivele şi cerinţele sale specifice trebuie să reflecte obiectivele fundamentale. Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului firmei. conceperea şi implementarea acestuia trebuie să se realizeze respectând principiile1 prezentate în fig. 8. derivate. fiind o componentă a acestuia.principiul flexibilităţii. 148 . 1 Gorski H. 2. Aceasta implică atât studierea strategiei. Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală a societăţii comerciale şi regiei autonome.op. principiul eficacităţii si eficienţei. 1.2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pentru ca sistemul informaţional să-şi îndeplinească cu maximum de eficienţă funcţiile sale specifice. p. în raport cu sistemul managerial un subsistem. ţinând seama de interdependentele dintre ele. 100-103. . 8. Procesul de perfecţionare cuprinde: declanşarea studiului de raţionalizare.. specifice şi individuale ale firmei.1. implementarea sistemului informaţional perfecţionat. Sistemul informaţional constituie.

pentru culegerea. sistemul informaţional este necesar să se armonizeze îndeosebi cu sistemul decizional. ale firmei. transmiterea şi prelucrarea informaţiilor.1 Principiile de concepere şi raţionalizare a sistemului informaţional Pe plan constructiv sistemul informaţional trebuie corelat în special cu structura organizatorică. înregistrarea. astfel încât conţinutul 149 .8 Asigurarea eficacităţii şi eficienţei informaţionale şi 1 Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului 2 Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală 7 Asigurarea flexibilităţii informaţionalmanageriale Principii 3 Realizarea unităţii metodologice a tratării informaţiilor 6 Asigurarea de maximum de informaţii primare din fondul de informaţii primare 5 Asigurarea unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial 4 Concentrarea asupra abaterilor esenţiale Figura nr. Din punct de vedere funcţional. avându-se în vedere mai ales utilizarea subdiviziunilor organizatorice. 8.

mijloace. Informaţiile primare al căror volum este de regulă limitat. dar şi pentru luarea unor decizii cu caracter local. sunt folosite pentru evidenţa şi controlul proceselor. Principiul unităţii metodologice a tratării informaţiilor. Ca urmare se diminuează intensitatea fluxurilor informaţionale. viteza de culegere. a creării premiselor integrării depline a informaţiilor pe verticala şi orizontala sistemului de management este necesar ca modul de culegere şi prelucrare a informaţiilor să fie unitar din punct de vedere metodologic. dimensiunii şi frecvenţei situaţilor informaţionale întocmite. sunt considerate ca fiind inexistente. Însă cale mai importante decizii şi acţiuni ale managementului se fundamentează pe informaţii finale. reguli. Acest principiu susţine faptul că informaţiile nu sunt transmise global pe verticala sistemului de management. este necesară aplicare unor proceduri informaţionale cât 150 . din fondul de informaţii primare. Aplicarea acestui principiu determină economie de timp. Principiul asigurării de maximum de informaţii finale din fondul de informaţii primare. Sistemul informaţional trebuie să asigure informaţiile atunci când sunt necesare. se fac economii cu suporţii materiali. În vederea obţinerii unor informaţii finale valoroase. 5. Pentru trecerea de la prelucrarea manuală a datelor şi informaţiilor la cea automatizată este vitală respectarea acestui principiu. atât pentru manageri cât şi pentru executanţi datorită reducerii numărului. Principiul concentrării asupra abaterilor esenţiale.informaţiilor şi caracteristicile dimensionale ale fluxurilor informaţionale să reflecte necesităţile specifice adoptării de decizii raţionale de către fiecare manager. transmise şi analizate. Datorită faptului că procesele manageriale şi de execuţie prezintă caracteristici temporale diferite. norme. informaţiile care ajung cu întârziere. Pentru obţinerea informaţiilor în timp real. 3. 4. Principiul asigurării unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial. În vederea asigurării compatibilităţii între toate componentele sistemului informaţional. se determină o simplificare şi fluidizare a sistemului informaţional. prelucrare şi transmitere a informaţiilor trebuie să fie şi ea diferită. ci selectiv – numai cele care reflectă abateri semnificative de la obiective. criterii. 6. experienţele au dovedit că rolul noii tehnologii informaţionale este vital.

organizaţiile vor trebui să-şi îmbunătăţească agilitatea şi flexibilitatea să fie capabile să inoveze continuu astfel încât să facă faţă schimbării. implică şi surprinderea acestora în mod exact.mai rafinate.). p. asigurarea informării complete. cit. acesta înseamnă pe de o parte.. – op. cu autonomie funcţională. Principiul eficacităţii şi eficienţei. corecte şi în timp util a tuturor salariaţilor organizaţiei. Să fie precisă şi sigură – această calitate se referă la faptul că încorporarea în informaţie cu prioritate a elementelor esenţiale noi. Aceste cerinţe sunt: Să fie realistă – adică să reflecte procesele aşa cum se derulează ele în organizaţie şi în contextul socioeconomic în care îşi desfăşoară activitatea. (coord. iar omiterea unor detalii semnificative pot lipsi beneficiarul de siguranţă în utilizarea respectivei informaţii. Să fie dinamică – exprimă necesitatea informaţiilor de a oglindii procesele de muncă şi problematica întreprinderii în evoluţia sa. Această construcţie modulară permite operaţionalizarea rapidă a schimbărilor. o evaluare şi comparare a efectelor cantitative şi calitative ale unui sistem informaţional cu costurile necesare realizării şi funcţionării lui. Prin urmare. dar bine delimitate. Pentru a putea supravieţui. umană. Managerii trebuie să ia decizii într-o lume în care ritmul şi complexitatea schimbărilor au devenit copleşitoare. etc. 1 Nicolescu O. Sistemele informaţionale automatizate moderne aplică sistemul modular de dezvoltare. acesta permiţând obţinerea unui sistem informaţional alcătuit din componente integrate armonios. 8.. fără a schimba concepţia de ansamblu. stabilite şi selectate în funcţie de cerinţele proceselor manageriale. tehnică. 80-81. specialiştii1 în domeniu au formulat principalele cerinţe cărora trebuie să le facă faţă informaţia. Să fie sintetică şi concisă – se referă la surprinderea cu prioritate a elementelor esenţiale de noutate şi prezentarea lor cu economie de mesaje. ştiinţifică. Acest principiu este cu valabilitate generală în managementul organizaţiei. Informaţia constituie materia de bază atât a sistemului informaţional cât şi a sistemului de management al organizaţiei. Aplicat la specificul sistemului informaţional. iar pe de altă parte. Principiul flexibilităţii. Să fie multilaterală – această cerinţă se referă la asigurare perceperii proceselor în care este implicată întreprinderea din multiple unghiuri. 151 . astfel încât să fie evidenţiate elementele semnificative de natură economică. 7.

8.) pe care este necesar să-i folosească în structurarea şi formularea mesajului. Consideraţii preliminare Reproiectarea sistemului informaţional al firmei este structurată în mai multe etape (vezi figura nr. În societăţile comerciale şi regiile din România cele mai frecvente evenimente generatoare de studii şi acţiuni de raţionalizare informaţională sunt: scăderea vânzărilor şi/sau a producţiei 152 .1. timpul de care dispune.3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONALMANAGERIAL 8. care poate facilita activitatea de previziune în cadrul organizaţiei. identificarea componentelor informaţionale ale domeniului investigat.3.3. analiza critică a sistemului informaţional-managerial. Să poată fi adaptată la specificul personalului implicat – emiţătorul de informaţii trebuie să cunoască o serie de factori (nivelul de pregătire al beneficiarului. Declanşarea studiului de reproiectare Managementul organizaţiei iniţiază realizarea unei proiectări sau raţionalizări a sistemului informaţional în ansamblu sau la nivelul unor componente ale sale atunci când se confruntă cu anumite probleme sau când anticipează posibilitatea apariţiei unor dificultăţi şi printr-o abordare anticipativă încearcă să le evite.Să asigure parvenirea în timp util la beneficiar – adică perioada optimă pentru luarea deciziei sau declanşarea acţiunii vizate Să fie prospectivă – se referă la forţa anticipativă a informaţiilor.2. 2): declanşarea studiului de raţionalizare. implementarea perfecţionărilor informaţionale. evaluarea funcţionării sistemului informaţional managerial. perfecţionarea sistemului informaţional-managerial. etc. 8.

Obiectivele proiectării/reproiectării sistemului informaţionalmanagerial sunt: 153 .privatizarea întreprinderii restructurarea firmei elaborarea strategiei şi/sau politicii pentru următorii ani blocajul financiar dificultăţi majore în realizarea unor activităţi importante cum ar fi: aprovizionare. Ori de câte ori se produc este firesc să se reflecte în acţiuni de perfecţionare informaţională a firmei. atunci când se referă la ansamblul activităţilor organizaţiei. În funcţie de cauză şi de concepţia managerilor. cât şi subdimensionarea sa. producţie sau vânzări schimbarea managerilor la nivel de firmă sau compartimente introducerea unor echipamente moderne de tratare a informaţiilor aplicarea unor noi metode manageriale economice schimbări în legislaţia privind reglementarea desfăşurării activităţilor firmei efectuarea unor diagnosticări ale firmei în ansamblul său ori la nivel de subdiviziuni organizatorice frecventarea de către manageri. evitând atât supradimensionarea studiului. dimensionarea judicioasă a problematicii abordate. Două sunt aspectele esenţiale care se recomandă să fie avute în vedere: cuprinderea în cadrul său a ansamblului aspectelor vizate de cauza care a provocat studiul. Aşa cum este firesc cele mai frecvente sunt raţionalizările informaţionale parţiale. organizatorilor şi informaticienilor implicaţi se stabileşte sfera de cuprindere a studiului informaţional care poate fi globală. ceea ce nu oferă posibilitatea conturării unor soluţii eficace. îndeosebi de nivel superior. parţială când se referă doar la anumite activităţi ale acesteia. a unor programe de pregătire managerială. altminteri soluţiile rezultate în final nu vor rezolva adecvat problemele implicate. La înţelegerea rolului şi locului proiectării şi implementării sistemului informaţional în ansamblul reengineeringului managerial o contribuţie majoră are cunoaşterea categoriilor de obiective avute în vedere. cauzator de cheltuieli şi eforturi inutile. Esenţial este ca domeniul analizat să fie judicios delimitat. Aceste evenimente reprezintă principalele cauze generatoare de raţionalizări informaţionale.

prin informatizarea crescândă a proceselor de muncă (operatori calculator. analişti-programatori ajutor. c. concretizate în: creşterea operativităţii şi gradului de informare a managerilor raţionalizarea (scurtarea) unor fluxuri şi circuite informaţionale economii şi raţionalizări de documente informaţionale îmbunătăţirea calităţii informaţionale în condiţiile informatizării proceselor de muncă (de execuţie şi management) conectarea sistemului informaţional al organizaţiei la anumite bănci de informaţii. b. a. dezvoltării şi motivării resurselor umane ale organizaţiei realizarea unei funcţionalităţi superioare de ansamblu a sistemului managerial al organizaţiei. Obiectivele sociale se referă în special la: crearea unor noi locuri de muncă. Obiectivele informaţionale specifice. administrator de reţea) 154 . d. externe amplificarea vitezei de vehiculare a informaţiilor modernizarea bazei tehnice (hardului) sistemului informaţional creşterea funcţionalităţii sistemului informaţional de ansamblu sau la nivelul anumitor componente. magistrale informaţionale etc. Obiectivele manageriale ale demersului informaţional se axează pe: asigurarea unui fundament informaţional superior pentru elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor organizaţiei facilitarea introducerii şi utilizării anumitor tehnici. metode şi sisteme manageriale creşterea operativităţii şi gradului de fundamentare şi adoptare a deciziilor intensificarea formării. analişti.obiective economice obiective informaţionale specifice obiective manageriale de ansamblu obiective sociale. Obiectivele economice vizează: amplificarea profitului scăderea relativă a costurilor în venituri creşterea productivităţii muncii creşterea rentabilităţii (măsurabilă prin sporurile relative ale ratelor rentabilităţii).

provoacă anumite efecte.a. Un aspect major îl constituie dimensionarea resurselor necesare pentru proiectarea/ reproiectarea sistemului informaţional-managerial. servere. care şi ele pot constitui cauze pentru alte probleme. proces în care trebuie să se ţină cont de: obiectivele studiului sfera de cuprindere complexitatea studiului numărul şi calitatea specialiştilor din interiorul firmei sau din afara sa termenele de realizare gradul de dotare cu echipamente electronice (calculatoare. prize electrice. cablaj. ecrane de proiecţie. Folosind acest instrument se asigură identificarea proceselor ce generează dificultăţile sesizate şi care în mod obligatoriu trebuie supuse raţionalizării. În întocmirea sa se porneşte de la axioma că orice problemă este expresia anumitor cauze care. Un mare ajutor în delimitarea sferei de cuprindere a activităţilor şi tematicii abordate îl prezintă folosirea tabloului relaţiilor cauză-efect. perioada de executare a acţiunii. Resursele necesare proiectării/reproiectării sistemului informaţional se divid în patru categorii: resurse materiale – consumabile. numărul şi componenţa echipei care realizează raţionalizarea informaţională.) gradul actual de informatizare a proceselor de management şi execuţie (aplicaţiile informatice existente. gradul de acoperire a proceselor de muncă ş. toner. configuraţia sa în situaţia apariţiei unor disfuncţionalităţi informaţionale şi economice în domeniul aprovizionării. scanere.amplificarea veniturilor salariale ca urmare a promovării acestor noi categorii de posturi promovarea climatului de muncă prin promovarea informatizării ca nouă „stare de spirit”. reţele Internet etc. imprimante. la rândul lor.). mobilier. În strânsă corelaţie cu delimitarea tematicii informaţionale se determină alte trei elemente pregătitoare majore: . calculatoare. amenajare încăperi (laboratoare informatice) 155 . 3 prezentăm.resursele financiare şi tehnico-materiale alocate pentru studiu. Pentru o mai deplină edificare asupra a ceea ce înseamnă tabloul de relaţii cauză-efect redat în figura nr. cu exemplificări. imprimante.

achiziţionării de echipamente electronice şi consumabile etc. Concomitent. instrucţiuni. introducerea de noi proceduri informaţionale în tratarea unei anumite categorii de informaţii. ce pot fi concepute şi derulate de sine stătător. pot fi considerate demersuri mult simplificate. 156 .a. studii. autonomă?” Răspunsul trebuie formulat nuanţat: da. prestatorii de servicii specializate. De regulă. ale cărei consecinţe asupra funcţionalităţii. în această a doua ipostază se află (sau ar trebui să se afle) proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial. manageriale şi sociale implicate. Aceste aspecte preliminare conduc la o inevitabilă întrebare cu mari implicaţii pragmatice: “Proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o acţiune singulară. documentaţii tehnice etc. consultanţii în management. iar aplicarea efectivă a acestuia poată să se “întindă” pe parcursul a 1-2 ani. de natură strategicotactică. De regulă. De pildă. organizatorică). atunci când proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o “zonă” distinctă a proiectării/reproiectării manageriale. trainerii resurse informaţionale – metodologii. demers complex. perioada de realizare a proiectării/reproiectării informaţionale a managementului trebuie corelată cu sfera de cuprindere şi cu celelalte decizii şi acţiuni economice. eficienţei şi eficacităţii organizaţiei şi managementului său sunt deosebit de complexe şi profunde. nu. modificarea/raţionalizarea conţinutului unor documente informaţionale ş. cărţi. informaticienii.resurse umane – personalul de conducere şi execuţie implicat în proiectare/reproiectare. raţionalizarea circuitului informaţional al unor documente. în situaţia în care sunt solicitate modificări de mai mică anvergură şi cu o mai redusă influenţă asupra caracteristicilor dimensionale şi funcţionale ale sistemului de management şi ale componentelor sale majore (decizională. Aceste resurse pot fi asigurate în principal din credite sau din surse proprii. durata realizării studiului este de nivelul lunilor. cu un pronunţat caracter inovaţional şi cu multe implicaţii directe şi indirecte în cadrul organizaţiei. resurse financiare – necesare plăţii onorariilor realizatorilor studiului.

ingineri. în realitate se manifestă şi unele perceperi trunchiate. Practica majorităţii specialiştilor demonstrează că înaintea începerii analizei informaţionale propriu-zise este recomandabilă reunirea principalelor informaţii privind respectivului domeniu. În cadrul echipei rolurile sunt bine determinate.3. în proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional este implicată o echipă de specialişti care provin: din interiorul organizaţiei investigate din punct de vedere al sistemului informaţional – economişti. nu rareori unele aspecte mai recente nu sunt suficient cunoscute. specialiştii din cadrul firmei participă intens la culegerea şi înregistrarea de date şi informaţii referitoare la configuraţia şi funcţionarea sistemului informaţional. informaticieni etc. în principal consultanţi manageriali. de ansamblu. iar gradul de sistematizare a informaţiilor lasă de dorit.Dată fiind complexitatea unui astfel de demers. Derularea acestei etape incumbă parcurgerea mai multor faze. şi analiză a informaţiilor. din afara organizaţiei. 8. a sistemului informaţional. În plus. 157 . responsabil în domeniu. care lucrează pe cont propriu sau în cadrul unor firme specializate. informaticieni şi traineri. în realizarea cărora este esenţială obţinerea colaborării principalilor emiţători şi beneficiari de informaţii. Cu toate că. incomplete şi superficiale. precum şi la analiza şi interpretarea acestora. Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat Delimitarea precisă a ariei informaţionale asigură premisa pentru a declanşa investigaţiile propriu-zise. De regulă. majoritatea managerilor şi specialiştilor au impresia că ei cunosc aprofundat activităţile implicate. nominalizaţi de compartimentul de organizare managerială. Aceste faze sunt: caracterizarea succintă. din diverse compartimente funcţionale şi operaţionale. concomitent cu competenţa şi know-how-ul informaţional managerial. Cei din afara organizaţiei pun la dispoziţie elemente metodologice de culegere. de regulă. relevând principalii săi parametri în strânsă corelaţie cu funcţionalitatea şi performanţele economice obţinute.3.

baza indispensabilă pentru analiza sa detaliată şi profesionistă. pozitive. atât a celor codificate şi standardizate. descrierea principalelor tipuri de proceduri utilizate. Pentru întocmirea lor se folosesc seturi de simboluri cum ar fi cele prezentate în figura nr. 4. în final. în cadrul celor mai importante situaţii şi fluxuri informaţionale. mai ales a celor informatice. cu precizarea principalilor parametri constructivi. preluarea de machete pentru principalele documente informaţionale. în acest scop se pot folosi diagrame ordonate de la stânga la dreapta sau de sus în jos. inventarierea mijloacelor automatizate de tratare a informaţiilor. cât şi la funcţionarea organizaţiei. se recomandă şi evidenţierea aspectelor de esenţă. cele mai semnificative proceduri informaţionale formalizate se anexează. Pentru a asigura identificarea celor mai frecvente şi păgubitoare deficienţe informaţionale cronice se recomandă consultarea tuturor 158 . utilitatea şi costurile documentelor informaţionale. o atenţie majoră se acordă depistării lor. Analiza critică a sistemului informaţional Complexitatea şi multidimensionalitatea sistemului informaţional impun efectuarea unor analize din multiple puncte de vedere care. În acest scop se recomandă utilizarea tabelului nr. Printre cele mai frecvent folosite şi cu mare impact pe plan decizional şi acţional asupra activităţilor societăţii comerciale sau regiei se recomandă modalităţile reflectate în tabelele următoare. Întrucât asupra funcţionalităţii şi eficienţei sistemului informaţional un mare impact negativ îl au deficienţele informaţionale cronice.4. 8. funcţionali şi economici. Concomitent. O primă parte a analizei. cât şi de componentele informaţionale. Parcurgerea cu rigurozitatea necesară a acestei faze asigură întocmirea dosarului informaţional complet al domeniului analizat.întocmirea listei cu documentele informaţionale utilizate. cât şi a celor ocazionale.3. economice şi umane – atât la nivel de domeniu. reprezentarea grafică a circuitului documentelor informaţionale cu folosinţă periodică. să releve principalele disfuncţionalităţi informaţionale şi consecinţele acestora – manageriale. are în vedere conţinutul. deosebit de laborioasă. 2. ce se referă atât la construcţia.

de la obiectivele stabilite în prima etapă. Nu de puţine ori sunt necesare discuţii îndelungate. viziunea managerilor şi specialiştilor privind funcţionalitatea actuală şi viitoare a sistemului informaţional. strategia şi politicile organizaţiei.managerilor implicaţi. deosebit de importantă. fireşte. pornind. întrucât aceştia sunt cei mai în măsură să le cunoască.5. pe activităţi şi compartimente. de către personalul managerial şi de specialitate a cerinţelor în ceea ce priveşte soluţiile informaţionale are un rol esenţial. în special în ceea ce priveşte modul de interconectare a componentelor domeniului informaţional analizat şi funcţionalitatea sa. are în vedere principiile de concepere şi funcţionare ale sistemului informaţional al firmei. cât şi la nivelul componentelor sale. Prima fază în cadrul acestei etape o constituie stabilirea configuraţiei de ansamblu a sistemului informaţional îmbunătăţit. Pentru calitatea sistemului informaţional atât de ansamblu al organizaţiei. manageriale şi economice faţă de soluţiile preconizate. Procedura de analiză este în bună măsură similară cu precedenta. Reproiectarea sistemului informaţional Începerea reproiectării propriu-zise a domeniului informaţional abordat este precedată de stabilirea de către echipa care lucrează. o importanţă decisivă o are respectarea cerinţelor de raţionalizare în ceea ce priveşte informaţiile. împreună cu managerii implicaţi. cel puţin în ceea ce priveşte efectele negative pe care le provoacă. 8. utilităţii şi consensului sistemului perfecţionat. a cerinţelor informaţionale. între care nu trebuie să lipsească conducătorul de nivel superior ce coordonează domeniul investigat. folosindu-se tabelul următor: În sfârşit.3. care trebuie să ducă în final la un consens asupra modalităţilor de lucru. Concret. Statuarea exactă. o ultimă parte a analizei. de comun acord. Definirea acestor cerinţe are la bază: rezultatele analizei informaţionale critice a domeniului respectiv. se au în 159 . Examinarea aprofundată a sistemului informaţional prin prisma elementelor menţionate oferă suportul informaţional pentru a trece la perfecţionarea sa sub aspect constructiv şi funcţional. În realizarea sa – la fel ca la identificarea deficienţelor informaţionale cronice – un rol decisiv îl au consultarea şi obţinerea colaborării de facto a managerilor de nivel superior şi mediu.

principalele module şi aplicaţii informaţionale de realizat. concentrarea asupra abaterilor semnificative. documente. se vor stabili economiile nete sau. felul şi mărimea bazelor de date şi interconectarea lor. echipamente etc. Cea de-a doua fază rezidă în proiectarea în detaliu a componentelor informaţionale la care intervin schimbările. fluxuri. care va servi ca bază pentru a trece la operaţionalizarea acestora.vedere aspecte cum ar fi: fundamentarea sistemului pe noi principii şi cerinţe (de exemplu sistemul de codificare a datelor). Etapa de proiectare informaţională se termină prin stabilirea eficienţei aplicării măsurilor preconizate.). atunci se indică noua machetă. echipamente informatice. evidenţiindu-se schimbarea. După precizarea tuturor schimbărilor. Spre exemplu. costurile etc. Aceste schimbări se stabilesc la nivelul fiecărei componente informaţionale din cadrul domeniului investigat: informaţii. cât şi necuantificabilă. economiile de: suporţi informaţionali. circuite. proceduri şi mijloace informaţionale. sunt posibile trei categorii de modificări: introducerea de elemente noi (documente. Eficienţa cuantificabilă va stabili sintetic.1 160 . În esenţă. comasarea sau schimbarea parţială a conţinutului unor componente informaţionale. în ore muncă şi respectiv de personal. 5). în ore calculator. De reţinut că este esenţială o determinare a tuturor acestor schimbări. atât cuantificabilă. echipamentele de tratare electronică a informaţiilor ce vor fi achiziţionate. de timp. proceduri informaţionale. pentru ansamblul perfecţionărilor prevăzute. după caz. eliminarea unor documente inutile. Rezultatul acestei faze îl reprezintă o succintă prezentare a configuraţiei sistemului informaţional cu precizarea principalelor schimbări preconizate – reflectate şi într-o schemă de ansamblu. În continuare pe aceleaşi categorii se vor indica resursele necesare. acestea se centralizează într-un tabel sinoptic (vezi tabelul nr. de timp. În final. dacă se modifică un document informaţional. de salarii şi cheltuieli aferente salariilor. resursele necesare suplimentare.

de care depinde competitivitatea firmei – şi a altora – se recomandă identificarea principalelor consecinţe ale raţionalizării informaţiilor proiectate. consecinţele asupra gamei de metode şi tehnici manageriale şi îndeosebi asupra folosirii lor. circuitelor informaţionale etc. complete şi la timp titularilor posturilor atât manageriale. O influenţă deosebită are sistemul informaţional asupra calităţii analizelor SWOT. conţinutului şi operativităţii tabloului de bord. este deosebit de importantă – frecvent mai mult chiar decât cea cuantificabilă – pentru funcţionalitatea şi performanţele viitoare ale organizaţiei. Aspectele principale care se recomandă să fie avute în vedere sunt următoarele: impactul asupra calităţii fundamentării deciziilor strategice şi tactice. natura. întreprinzătorului proprietar. eficacităţii şedinţelor şi delegării. gradul de implicare în muncă. Toate aceste elemente elaborate în această etapă se reunesc într-un proiect care este supus aprobării managementului participativ al organizaţiei sau. stat major. ceea ce au ca urmare costuri suplimentare curente şi/sau finalizate în investiţii. Pentru aceste elemente de esenţă. diagnosticării. 161 . natura şi amploarea situaţiilor conflictuale. aspiraţiile. cât şi de execuţie. exercitării relaţiilor organizatorice (ierarhice. rapiditatea informaţiilor. datorită introducerii de noi echipamente de tratare a informaţiilor. a adoptării lor în perioada optimă şi a operativităţii aplicării lor efectele asupra structurii organizatorice. procedurilor. sunt toate marcate major de sfera. Aceste creşteri de cheltuieli sunt compensate de amplificarea calităţii parametrilor constructivi şi funcţionali ai sistemului informaţional.De subliniat că. intensitatea şi eficacitatea colaborării în muncă. deschiderea spre nou şi schimbare. în special în ceea ce priveşte asigurarea de informaţii corecte. culturii organizaţionale a firmei şi a climatului de muncă din cadrul său. cooperare. deşi aparent invizibilă. Eficienţa necuantificabilă. control) etc. ritmul şi direcţiile dezvoltării personalităţii salariaţilor etc. după caz. frecvent resursele necesare sunt superioare economiilor brute. Aşteptările. funcţionale. Numai după acceptarea sa – eventual cu efectuarea de corecturi şi îmbunătăţiri – se poate trece la aplicarea soluţiilor informaţionale.

angajării unor specialişti. elaborării de programe. Implementarea perfecţionărilor informaţionale Date fiind multitudinea şi adeseori dificultatea schimbărilor preconizate.3. suporţi informaţionali etc. desigur. se înscriu într-un tabel de forma următoare: După operaţionalizarea măsurilor de pregătire a raţionalizării informaţionale se trece la introducerea efectivă a schimbărilor respective.8. În funcţie de sfera de cuprindere a raţionalizării. Atunci când se sesizează omiterea unor variabile sau cunoaşterea lor insuficientă. vizând ambele aspecte. Evaluarea funcţionării sistemului informaţional 162 . avantajele ce vor rezulta pentru firmă şi salariaţii săi. concomitent cu asigurarea premiselor şi condiţiilor necesare. financiare necesare (mijloace de tratare a informaţiilor. la unele componente ale sale sau la ambele. se recomandă o pregătire temeinică a introducerii soluţiilor informaţionale proiectate. Pentru aceasta se recomandă organizarea de întâlniri cu întreg personalul implicat. De reţinut că acest aspect. Două sunt aspectele majore care este necesar să fie avute în vedere: asigurarea premiselor tehnico-materiale. Ansamblul măsurilor de pregătire stabilite.3. acest program poate să se refere la firmă în ansamblul său. are o implicaţie majoră asupra performanţelor informaţionale şi a efectelor economice obţinute. se efectuează retuşurile care se impun. Important este să se aplice integral toate schimbările preconizate.6. prezentând obiectivele urmărite. umane.7. având însă grijă ca acestea să se armonizeze cu celelalte elemente ale soluţiei noi preconizate. informaţionale. 8.) pregătirea climatului din cadrul organizaţiei în vederea minimizării rezistenţei la schimbări – inevitabile din partea personalului – şi a obţinerii unei implicări cât mai mari a sa. prezintă o însemnătate deosebită. adeseori neglijat în favoarea comandării de echipamente. modificării de situaţii informaţionale. începând cu managerii. efectuând periodic controale şi analize asupra operaţionalizării perfecţionărilor. Supervizarea continuă a procesului de implementare de către managerul care răspunde de domeniul implicat. De aceea implementarea propriu-zisă are la bază un program de pregătire şi operaţionalizare a noilor soluţii informaţionale.

aportul şi rezultatele personalului respectiv. De reţinut că elementele metodologice prezentate au în vedere un studiu relativ amplu de reproiectare sau raţionalizare informaţională din cadrul societăţii comerciale sau regiei. fireşte. însă. Tot în aceste faze se aplică recompense şi sancţiuni în funcţie de gradul de implicare. la nivel de informaţii şi servicii. Există o dinamică specifică a evoluţiei gradului de implicare şi responsabilitate a acestora – aşa cum rezultă şi din figura nr. Ca regulă. cât şi necuantificabile.După finalizarea implementării soluţiilor informaţionale este necesară o evaluare a stării de fapt şi a performanţelor. mai ales în cazul implicării masive a informaticienilor. Integrarea aplicaţiilor este o abordare strategică de a lega mai multe sisteme informatice. Metodologia prezentată este concepută în viziunea reengineering-ului managerial care se bazează pe o abordare holistică. se adoptă decizii corective – pentru eliminarea cauzelor generatoare de abateri negative – şi integratoare pentru asimilarea factorilor ce provoacă abateri justificate.4 INTEGRAREA SISTEMELOR Integrarea este o activitate ce reuneşte oameni. Integrarea aplicaţiilor software în cadrul unei întreprinderi sau între mai multe întreprinderi care colaborează este un subiect de mare actualitate. echipamente. Utilizarea sa reprezintă o necesitate pentru quasitotalitatea firmelor româneşti 8. unele dintre elementele prezentate în cadrul etapelor pot fi comprimate sau mai rar implicate. se prelungeşte şi în perioada de exploatare sau utilizare curentă a soluţiei informaţionale perfecţionate. astfel încât sistemele sunt capabile să facă interschimb de informaţie şi să asigure o funcţionare a proceselor în timp real . dar şi practici manageriale. programe. 163 . 5 – care. Un element de pondere decisivă asupra eficacităţii raţionalizărilor informaţionale îl reprezintă intensitatea şi modalitatea de conlucrare dintre echipa de specialişti şi manageri. cu o sferă de cuprindere limitată. se recomandă parcurgerea integrală a filierei metodologice recomandate. atât a celor cuantificabile. Ţinând cont de ceea ce se constată. consumurile sporite de timp şi alte resurse reflectându-se de obicei în plusuri calitative în planul activităţii managerilor şi al executanţilor. În cazul unor situaţii mai puţin complexe.

Prin EAI. ci este o aplicaţie software. Integrarea poate fi după rolul său. sistemelor integrate. Granularitatea modulelor se poate situa pe o scară foarte cuprinzătoare. Entitatea ce trebuie integrată nu mai este un obiect sau o componentă software. a crescut foarte mult importanţa integrării sistemelor informatice care să faciliteze utilizarea în comun a datelor şi mişcarea lor în cadrul întreprinderii. În sistemul integrat elementele trebuie să fie într-o strânsă interdependenţă şi cu cât se specializează mai mult în îndeplinirea unor funcţii. deci trebuie să se supună problemelor integrării. Dar. energetică şi informaţională. cât şi în afara întreprinderilor (integrarea aplicaţiilor Business-to-Business . Integrarea structurală duce la relaţii de vecinătate. a. Denumită în limbajul de specialitate EAI (Enterprise Application Integration). departamente. cât şi de posibilităţile de organizare ale întreprinderii respective. b. dependenţa lor devin tot mai mare. de fapt. În contextul actual în care informaţia este privită ca o resursă strategică a întreprinderii.) cu funcţionalitate extrem de diversă şi grad de dispersie geografică oricât de mare. birouri etc. noul stil de lucru în domeniul software. cele mai multe dintre aceste 164 . depinzând în mare măsură atât de specificul domeniului de activitate. astfel: prin subsisteme ce realizează integrarea structurală.Integrarea aplicaţiilor software de întreprindere permite coordonarea şi sincronizarea mai multor aplicaţii eterogene atât în interiorul (integrarea aplicaţiilor la nivel de companie). Pe lângă relaţiile de coordonare. integrarea aplicaţiilor la nivel de companie reprezintă. prin subsisteme ce realizează integrarea funcţională. sistemele informatice ale întreprinderilor se mulează din ce în ce mai bine pe structura procesului de afaceri. realizarea şi întreţinerea unor soluţii de integrare a sistemelor informatice. Întreprinderile au din ce în ce mai puţini informaticieni care concep şi scriu aplicaţii şi din ce în ce mai mulţi care integrează aplicaţii. Integrarea funcţională se realizează în trei feluri. anume: substanţială. motiv pentru care trebuie să colaboreze între ele.B2B). dar sunt insuficiente. La nivelul anului 1999 s-a estimat că peste o treime din bugetul din industria IT a avut ca destinaţie proiectarea. Complexitatea problemelor legate de infrastructura informatică creşte şi mai mult în cazul unei întreprinderi virtuale. între elementele sistemului apar şi relaţii de subordonare. formată din module (secţii.

unul din fondatorii Intel prezicea că numărul de tranzistori pe un microchip se va dubla la fiecare 18 luni. Principiile managementului complexităţii sunt: descompunea în părţi mai mici şi mai uşor de manipulat. specifice începutului de secol XXI au accentuat tendinţa de organizare a sistemelor informaţionale în modele din ce în ce mai complexe. Middleware-ul a evoluat într-un set de reguli şi capabilităţi. Integrarea aplicaţiilor poate lua mai multe forme. Complexitatea acestei probleme rezidă în principal din faptul că cele mai multe dintre aplicaţii au fost dezvoltate fără a se urmări o arhitectură a sistemelor informatice sau o strategie de dezvoltare a acestora. la peste 40 de ani de la formularea ei. dezvoltarea economică globală. Această lege încă este surprinzător de adevărată şi acum.soluţii au optat pentru varianta de integrare “punct la punct”. care facilitau construirea de aplicaţii distribuite. dar a fost larg folosit începând cu 1995. construirea unei interfeţe standard pentru ca aceste părţi să comunice şi apoi dezvoltarea unei structuri ierarhice unde informaţia este din ce în ce mai abstractizată odată ce urcăm în ierarhie. Prin integrare creşte precum am arătat complexitatea. Dacă organizarea duce la integrare şi integrarea duce la complexitate. De exemplu. Termenul de middleware a apărut la sfârşitul anilor 80 pentru a descrie un software de management al reţelelor. Acest termen a fost legat de bazele de date relaţionale şi desemna o integrare bazată pe mesaje. pentru că reuniunea sistemelor presupune adăugarea de componente evolutive şi emergente. Începutul integrării în domeniul IT poate fi considerat momentul apariţiei circuitului integrat în 1959. Dezvoltarea unei strategii eficiente de integrare a sistemelor informatice la nivelul întreprinderii este una dintre cele mai complexe probleme întâmpinate de managerii IT. care a reunit alte descoperiri cum ar fi: tranzistorii. integrarea este efectul evoluţiei ciclice şi progresive a unui mix de tehnologii şi este sprijinită de performanţele şi de expertiza profesioniştilor. incluzând integrarea internă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor la nivel de companie sau integrarea externă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor Business-to-Business. Cele două tipuri de integrări au multe elemente comune. dar şi calitatea. Din punct de vedere al diversităţii. Informatizarea. aceasta din urmă determină la rândul ei diversificarea. Acesta poate fi motivul pentru care avem nevoie de integrare: pentru a ne descurca în condiţiile unei complexităţi crescute. In 1965 Gordon Moore. rezistenţele şi capacitorii pe un singur chip de silicon. 165 . şi s-au dovedit a fi mari consumatoare de resurse.

interacţiuni organizaţionale. cum ar fi strategiile de fuzionare şi de achiziţie sau cost şi creşterea eficienţei. prin încercarea de a integra soluţii ulterioare. frontierele acestora şi locul în care schimbarea este cel mai probabil a se produce. componente. de informaţie şi de procese. Cu toate că.întotdeauna vor exista: o transformare de tehnologie care va face diferenţa între semantica aplicaţiilor. practici manageriale. Trebuie stabilite problemele proprietăţii pentru aplicaţii. interfeţele externe etc. pentru a înţelege relaţiile şi interfeţele între unităţile economice. infrastructura integratoare. Şi aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini şi acesta poate traversa actualele frontiere organizaţionale şi responsabilitatea. Adoptarea unor aplicaţii disparate pentru diferite activităţi ale fluxului de afaceri. acest tip de integrare oferă o soluţie funcţională pentru multe domenii ale problematicii de integrare a aplicaţiilor. Strategia IT necesită a fi conştientă de toţi factorii care influenţează deciziile de integrare a proceselor economice cum ar fi configurarea proceselor economice. sau a partenerilor comerciali. O tendinţă în evoluţia integrării sistemelor este trecerea de la integrarea bazată pe informaţie la integrarea bazată pe servicii. Secvenţierea activităţilor trebuie să identifice serviciile care trebuie enunţate primele. apare ca o cheie fundamentală. Integrarea bazată pe informaţii oferă un mecanism ieftin de a integra aplicaţii deoarece. dar care poate genera mari probleme legate de fragmentarea informaţiei şi dezvoltarea ulterioară a sistemelor. transformări structurale şi management al cunoştinţelor Un sistem de aplicaţii integrat trebuie să reprezinte soluţia pentru orice instituţie care necesită un sistem informatic modern. şi care servicii (nu neapărat aceleaşi) trebuie utilizate consistent cu restul organizaţiei şi când. Înţelegerea scopurilor economice. Trebuie stabilită o perspectivă comună internă şi externă a nucleului economic. Producătorii de software care oferă aplicaţii ce rulează pe multiple surse de date sau care nu acoperă toate sectoarele fluxurilor de afaceri. poate reprezenta o soluţie bună pentru moment. tehnologia de ruter prin care se va asigura că informaţia ajunge la destinaţia corectă şi reguli de procesare pentru a defini comportamentul de integrare. indiferent dacă acesta automatizează procesele interne din cadrul organizaţiei. în cele mai multe cazuri. cu procese de afaceri. nu 166 . Sistemele informatice integrate desemnează sisteme complete. relaţiile cu clienţii sau pe cele cu furnizorii şi partenerii. nu este nevoie ca aplicaţia să fie modificată. integrarea bazată pe servicii oferă mai multă valoare pe termen lung.

care rareori se îmbină. Zona Back Office Din punct de vedere informatic.furnizează pachete de soluţii integrate. această zonă se caracterizează prin: importanţa fundamentală a bazei de date. servicii sau a unora din sectorul financiar-bancar. tratarea “în bloc” a tuturor tranzacţiilor unei zile de lucru). incapabile să asigure o viziune unitară asupra organizaţiei. Pentru a înţelege rolul jucat de un sistem informatic integrat în funcţionarea unei întreprinderi. ci mai degrabă colecţii separate de aplicaţii. care nu acoperă toate procesele afacerii. creşterea eficienţei operaţionale. O altă parte a aplicaţiilor realizează gestiunea tranzacţiilor şi au ca scop tratarea simultană a unor cereri din partea unui număr mare de utilizatori. ce oferă funcţiuni analitice doar la nivel departamental. Consolidarea informaţiilor venite de la un mare număr de surse este laborioasă şi costisitoare. orice întreprindere este constituită din două zone: a. comerţ. este necesar să se pornească de la modelul general de organizare a unei afaceri. organizaţiile trebuie să adopte soluţii integrate şi colaborative. care să se adapteze strategiilor de distribuţie şi care să includă şi funcţionalităţi de suport decizional. bune să rezolve problemele cerute de sisteme disparate. O altă mare problemă este automatizarea incompletă. Pentru a face saltul calitativ de la acţiuni punctuale la procese de afacere. Un adevărat pachet integrat are aplicaţiile proiectate de la început pentru a lucra împreună: acestea partajează acelaşi model de informaţii şi informatizează procesele de business la nivelul întregii organizaţii. corespunzător majorităţii întreprinderilor de producţie. Conform acestui model. migrarea mai rapidă la modele de e-business. Principalele avantaje pe care o suită de aplicaţii integrate trebuie să le ofere beneficiarilor sunt: reducerea costurilor pe termen lung. rezultând sisteme discontinue. managerul instituţiei nu are la dispoziţie decât piese dintr-un puzzle. returnarea rapidă a investiţiilor în IT. care poate fi situată centralizat pe un singur server sau poate fi repartizată fizic pe mai multe servere particularităţile aplicaţiilor utilizate: o parte importantă dintre acestea reprezintă programe pentru tratarea “în bloc” a datelor (de exemplu. generată de sisteme disparate. dar care nu reuşesc să funcţioneze împreună. Principala problemă a falselor pachete de aplicaţii este fragmentarea informaţiei. 167 . În aceste condiţii.

Aplicaţiile de asistenţă în configurarea cererii au ca scop propunerea. De asemenea.importanţa critică a prelucrărilor realizate. pe baza catalogului furnizorului şi a răspunsurilor la un set de întrebări. performanţele. gestiunea agenţilor de vânzări – are ca scop gestiunea agenţilor de vânzări sub mai multe aspecte: cota din vânzările totale. pentru acordarea unui credit). cât şi la nivelul drepturilor de acces. variantele de ofertă cele mai adecvate la cererile exprimate de client. de care depinde întreaga activitate a întreprinderii. gestiunea clienţilor – face parte din aplicaţiile Front Office puse la dispoziţia centrelor de asistenţă din teritoriu şi utilizează tehnologii de integrare cu reţeaua telefonică. centralizarea pe un număr redus de servere pe care rulează sisteme de operare dedicate. realizarea cifrei de afaceri individuale şi colective. obţinerea rezultatelor consolidate etc. culegerea de informaţii referitoare la operaţiile efectuate de clienţi pentru a le trimite spre procesare aplicaţiilor Back Office). b. Zona Front Office Aplicaţiile Front Office sunt acele produse pe care întreprinderea le oferă clienţilor astfel încât să asigure servicii rapide. disponibilitatea continuă a sistemului şi continuitatea serviciilor (chiar şi în caz de căderi sau defecţiuni) sunt caracteristici esenţiale ale oricărei aplicaţii Back Office. instrumente de asistare a deciziei – reprezintă o consecinţă a prezenţei celorlalte tipuri de aplicaţii menţionate la nivelul fiecărei agenţii sau centru 168 . Evaluarea clienţilor după o serie de criterii (“scoring”) permite stabilirea gradului în care un client sau un proiect poate satisface sau nu condiţiile prevăzute (de exemplu. de aceea se impune existenţa unui sistem de înaltă securitate a datelor. asistenţă în configurarea cererii şi alte forme de asistare interactivă a clienţilor). Principalele cerinţe la care trebuie să răspundă o aplicaţie Front Office sunt: gestiunea relaţiilor cu clienţii (Customer Relationship Management. aplicaţiile Back Office garantează însăşi funcţionarea întreprinderii. CRM) – cuprinde instrumente de administrare a clienţilor (consultarea dosarelor clienţilor. atât la nivel fizic. precum şi instrumente de asistare a clienţilor (evaluarea în funcţie de o serie de criterii. În cazul întreprinderilor moderne. Cea mai apreciată calitate a unui sistem de Back Office o reprezintă coerenţa şi integritatea datelor.

de vânzări. aceasta reprezintă zona de Back Office prezentă în cadrul fiecărei agenţii sau centru de vânzări. etc. componentele Middle Office ale sistemelor informatice se pot găsi atât pe serverele de agenţie. mai ales multinaţionale. Sunt avute în vedere instrumente de căutare şi extragere de date. Aceste aplicaţii pot furniza servicii multiple: coordonarea şi gestiunea proiectelor. Din punct de vedere informatic. numită generic Web Office. Această reţea poate cuprinde sucursale proprii. Se folosesc tehnologii Intranet care presupun utilizarea tehnologiilor 169 . aplicaţiile de tip Middle Office sunt cele care alimentează componentele menţionate anterior. tehnologia World Wide Web a introdus o nouă dimensiune a întreprinderii. precum şi aplicaţii SIAD (Sistem Interactiv de Asistare a Deciziei). Zona Web Office Procesarea tranzacţiilor generate de serviciile la distanţă s-a realizat multă vreme separat de restul sistemului informatic. care completează Front Office şi Back Office şi dă posibilitatea conectării la sistemul informatic al întreprinderii din orice punct de pe glob. În ultima vreme. acestor două zone ale întreprinderii li s-au mai adăugat altele două: c. cu rol de interfaţă între Front Office şi Back Office. Prin Web Office se integrează mai multe tipuri de aplicaţii: aplicaţii interne ale întreprinderii – destinate exclusiv personalului din întreprindere. aceasta reprezintă componentele intermediare ale întreprinderii. Zona Middle Office Este o zonă greu de definit la nivel fizic . videoconferinţă. În condiţiile dezvoltării unei arhitecturi client-server pe trei nivele (server central. dar îndeplineşte funcţii de Back Office. zona situată fizic în Fron Office. cât şi pe serverul central. în a doua accepţiune. pentru gestiunea reţelei şi transmiterea datelor către aplicaţiile centrale (aflate în Back Office). diverse tipuri de urmărire la distanţă a activităţii. concesionari sau alţi agenţi comerciali. Gestiunea reţelei de agenţii – este un complement al aplicaţiilor Back Office apărut datorită numărului mare de agenţii şi centre de vânzări ale întreprinderilor mari. În prezent. mesagerie internă. accesul din afară fiind oprit în general prin aplicaţii de tip firewall. servere agenţie şi staţii de lucru). d. agendă de grup. care a primit în timp două accepţiuni diferite: într-o primă accepţiune.

serverele Internet realizând o extindere a activităţii întreprinderii spre staţiile de lucru ale partenerilor prin intermediul cataloagelor on-line cu imagini ale produselor. Este de dorit să se asigure protecţia datelor de consultat şi să se identifice în orice moment persoanele care navighează. clienţi.) utilizează servere Extranet şi oferă servicii echivalente cu aplicaţiile interne. În principal. aplicaţii accesibile publicului larg – asigură accesul public la serviciile întreprinderii.Internet împreună cu produse de securitate care să protejeze domeniul şi să blocheze accesul neautorizat din interior sau din afară. plăţilor securizate prin carte de credit sau portofel electronic etc. dar nu trebuie neglijat pentru nici una dintre aceste trei zone. Problema integrării sistemelor informatice existente în cadrul unei întreprinderi este greu de formalizat deoarece pleacă de la situaţii foarte diferite. Problemele tehnice generează o discontinuitate de comunicaţie între sistemele informatice. b. Inconsistenţa datelor este rezultatul modului în care au fost dezvoltate aplicaţiile informatice. Acest lucru poate fi realizat prin oferta de abonamente pentru accesul la informaţii. Alte cauze ale inconsistenţei datelor sunt lipsa unei terminologii standard la nivelul întreprinderii de definire a conceptelor şi proceselor de afaceri şi faptul că sistemele care utilizează o tehnologii învechite (sistemele moştenite) nu au implementate mecanisme riguroase 170 . Extranet şi Intranet este diferit. în funcţie de serviciile oferite. La realizarea acestor aplicaţii s-a ignorat că ar putea exista alte aplicaţii care să necesite acces la datele create sau întreţinute de aplicaţia respectivă. reseller-i. Problemele tehnice sunt datorate eterogenităţii soluţiilor hardware şi software şi diversităţii tehnologiilor utilizate de diversele sisteme informatice din cadrul întreprinderii. aplicaţii accesibile partenerilor – destinate partenerilor în sens larg (furnizori. Pentru rezolvarea acestei probleme. abonamente care pot fi gratuite sau nu. dar destinate utilizatorilor externi ai întreprinderii. integrarea sistemelor informatice conduce la apariţia a două mari tipuri de probleme: tehnice şi informaţionale. a. Nivelul de securitate al componentelor Intranet. acestea fiind direct interesate de succesul integrării propriilor produse cu produsele altor companii. companiile furnizoare de soluţii hardware şi software au un aport important. consultanţi etc. Problemele informaţionale sunt datorate inconsistenţei datelor şi duc la apariţia unei discontinuităţi semantice şi structurale între sistemele informaţionale.

pe baza unei mărci de timp care indică momentul actualizării informaţiei utilizarea informaţiei din sistemul cel mai de încredere. distribuire şi structurare a informaţiilor şi desfăşurare a tehnologiilor informaţionale în cadrul firmei. indicând sursa informaţiilor şi lăsând la latitudinea utilizatorului soluţionarea problemei. pe baza evaluării gradului de încredere al datelor din diferite aplicaţii. utilizarea celei mai recente valori. pot fi utilizate tabele de corespondenţă sau formule de conversie.5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale reprezintă formulări care stabilesc modul de conectare. Aceste puncte cheie sunt rezultatul considerării informaţiilor şi tehnologiilor ca implicaţii ale contextului strategic al firmei. O alternativă ar fi includerea în logica de acces la datele unei aplicaţii de alte aplicaţii. Diferenţele pot fi: de nume. 2. prezentarea tuturor valorilor inconsistente utilizatorului. de natură şi dimensiune. minim. De exemplu. lucru care poate conduce la conflicte. Stabilirea de norme pentru soluţionarea inconsistenţelor prin: utilizarea uneia din valorile inconsistente fără avertizarea utilizatorului. respectiv în logica de migrare a datelor dintr-o aplicaţie în alta. pentru 8. Soluţionarea inconsistenţei datelor presupune: 1. maxim etc). precum şi mecanisme de implementare a politicilor de soluţionare a inconsistenţei datelor . utilizarea unei mărimi agregate pe baza valorilor inconsistente (medie aritmetică. Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale exprimă scopul strategic al tehnologiilor informaţionale şi identifică modurile prin care firma trebuie: 171 . a mecanismelor de tratare a conflictelor.declararea şi constrângerea respectării regulilor de afaceri. de domeniu sau diferenţe structurale. Identificarea discrepanţelor şi conflictelor posibile care apar datorită reprezentării în mod diferit a unor date similare în sisteme diferite.

Sunt identificate puncte cheie pentru fiecare dintre cele cinci aspecte majore ale importanţei investiţiilor pe termen lung: a) rezultatele dorite din investiţiile firmei în tehnologii1e informaţionale. despre produse. rolul tehnologiilor informaţionale şi nivelul necesar al investiţiilor în cazul concurenţilor direcţi). d) capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii. să efectueze procese electronice de tranzacţionare. servicii telefonice. e) arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale. serviciile şi produsele depind în mod continuu de investiţiile în tehnologiile de vârf. să acceseze. De exemplu. printre care: informaţiile despre clienţi trebuie păstrate într-o formă logică şi accesibilă atât clienţilor. Acestea sunt: tehnologiile informaţionale sunt utilizate pentru reducerea costurilor. c) resursele hardware şi software. furnizori. tehnologiile informaţionale sunt privite ca un furnizor de servicii concentrat asupra satisfacerii nevoilor utilizatorilor finali. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii într-un mediu extins (clienţi. aliaţi strategici). despre clienţi). să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii în cadrul diferitelor compartimente ale sale. reţeaua firmei trebuie să asigure clienţilor accesul la o serie de aplicaţii esenţiale. unei bănci îi este necesară o arhitectură logică pentru hardware. 172 . b) accesarea şi utilizarea informaţiilor. ca bază pentru infrastructura şi serviciile cu aceeaşi capacitate pentru oricare client. în orice moment şi în orice loc. să identifice măsurile necesare pentru evaluarea cifrei de afaceri cu ajutorul tehnologiilor informaţionale. atenţia firmei asupra relaţiilor cu clienţii şi asupra experienţei acestora conduce la o serie de puncte cheie ale tehnologiilor informaţionale. accesul la calculator) trebuie să asigure o interfaţă puternică cu lumea exterioară. punctele de legătură a clienţilor cu firma (reprezentanţe. comunicaţii şi informaţii.să conducă sau să urmărească dezvoltarea tehnologiilor informaţionale în domeniul său de activitate (de exemplu. tehnologiile informaţionale trebuie să îmbunătăţească nivelul serviciilor furnizate clienţilor. software. să păstreze arhitectura curentă a tehnologiilor informaţionale în interiorul său. cât şi personalului. să utilizeze şi să standardizeze diferitele tipuri de informaţii (financiare. a) Rezultate aşteptate din investiţiile în tehnologii informaţionale în cadrul firmei.

reţeaua firmei să permită organizarea de videoconferinţe. menţinerea unei liste scurte a produselor şi producătorilor pentru fiecare categorie de tehnologie în parte. trebuie să fie posibilă oricând şi oriunde. diversele procese şi sisteme trebuie să asigure culegerea şi păstrarea informaţiilor financiare şi comerciale.trebuie urmărită dezvoltarea activităţilor inovatoare şi a aplicaţiilor de marketing privind tehnologiile de vârf. în activitatea de teren trebuie să aibă acces la aceleaşi date ca şi atunci când sunt la birou. acestea trebuie stocate pentru a nu se pierde. principalii clienţi ai serviciilor oferite de către firmă trebuie să aibă acces la informaţii complete privind relaţiile firmei cu toţi clienţii săi. noile sisteme care vor trebui să creeze baza prin care să se poată efectua schimbări majore asupra noilor servicii. tranzacţiile curente se realizează prin procese electronice: forma tehnologiilor informaţionale care trebuie să aducă managerilor şi personalului care lucrează în mod direct cu aceste aplicaţii capacitatea de a rezolva rapid orice sarcina complexă. în special privind comerţul electronic şi prestarea de servicii. să fie permis accesul la Internet prin reţeaua de comunicaţii. software-ul şi echipamentele de legătură. stabilirea de standarde pentru hardware şi software pentru a reduce incompatibilităţile şi costurile suplimentare. o standardizare a datelor financiare şi comerciale. 173 . comunicarea cu exteriorul. în afaceri. realizarea unei centralizări a principalilor producători. b) Accesarea şi utilizarea informaţiilor urmăreşte ca: utilitatea informaţiilor trebuie recunoscută şi imediat ce se obţin informaţiile. e) Arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale trebuie la rândul lor să vizeze: o anumită formă a tehnologiilor informaţionale. d) Capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii urmăresc ca: reţeaua întregii firme să permită accesul la aplicaţiile esenţiale privind furnizarea de servicii clienţilor. mai ales cu clienţii. pentru asigurarea unei consistenţe şi pentru organizarea unui control riguros. pentru minimizarea costurilor. c) Resursele hardware şi software vor viza: transferul între resursele hardware şi software. care poate determina schimbări globale în cadrul firmei. să existe un punct de vedere comun al tuturor clienţilor firmei. cupnnzând doar hardware-ul. utilizatorii.

Tehnologiile informaţionale influenţează atât operaţiunile interne din cadrul unei firme. asemenea investiţii în sisteme informaţionale există de câţiva ani buni. De exemplu. avantajele potenţiale ce se pot obţine conduc la diferenţe enorme pe piaţă. Informativ. Procesele legate de tranzacţii şi interfaţă vor fi folosite pe teritoriul a mai multe ţări. o firmă internaţională.. distribuţia şi managementul financiar pot fi accesibile managerilor într-un timp foarte scurt (nu mai mult de 2 ore) şi pot fi uşor de utilizat în luarea deciziilor. unde banca are deschise filiale. Multe firme au realizat investiţii masive în tehnologiile informaţionale şi au devenit dependente de acestea. Pe de altă parte. Informaţiile relevante trebuie să fie prezentate într-o formă logică. sistemul privind rezervările de bilete la o firmă de linii aeriene are un program de bază ce a fost realizat la mijlocul anilor ‘60. furnizorilor. vânzările. Informaţiile sumare privind producţia. cât şi produsele sau serviciile oferite de aceasta. o firmă puternic concentrată pe produse inovatoare. în multe cazuri. marketingul. de cele mai multe ori. Reţeaua firmei trebuie să permită organizarea de videoconferinţe. Totuşi. din cauza concurenţei în domeniu.6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Tehnologiile informaţionale reprezintă elementul comun al dezvoltării şi al competiţiei între toate tipurile de afaceri. depinzând de limitele activităţii desfăşurate. Analiza contextului strategic diferit al acestor mari firme poate conduce la opinii diferite privind infrastructura tehnologiilor informaţionale şi calitatea acestora. chiar dacă investiţiile sunt mari.Numărul punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale variază în cadrul firmei. pentru a uşura accesul la ele. acest lucru fiind valabil mai ales pentru produsele de bază ale tehnologiilor informaţionale. materiilor prime etc. 8. Aceste informaţii vor face posibil un mai bun management al clienţilor. să urmărim câteva exemple ale punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale de la firme din diverse domenii industriale: o firmă în curs de dezvoltare în domeniul băuturilor producţiei de bunuri. de la micii comercianţi la marile firme prestatoare de servicii. De exemplu. avantajele ce se pot obţine dintr-o investiţie în tehnologii informaţionale pot avea o durată scurtă de viaţă. deci un management financiar adecvat. Operaţiunile interne pot include procesarea tradiţională de date şi funcţiile de 174 . o bancă aflată într-o etapă de expansiune pe pieţe externe. În majoritatea cazurilor. jocurile pe calculator se menţin în actualitate doar 3-6 luni.

funcţii ce includ acum roboţi telefonici. Exemple privind aplicarea strategică a tehnologiilor informaţionale sunt prezentate în continuare: în anul 1977. metoda de imprimare a cecurilor cu cerneală magnetică pentru recunoaşterea caracterelor a constituit un precursor al funcţiilor tehnologiei informaţionale electronice. astfel. operaţii de schimb valutar. La începutul anilor 50.comunicare. Astăzi. utilizează de multă vreme tehnologiile informaţionale. prin intermediul cărora se derulează efectiv tranzacţii economice. de asemenea. pe măsură ce noile produse şi noul mediu de afaceri creează noi oportunităţi. au acaparat cea mai mare parte a activităţii de investiţii a clienţilor lor. managerii privesc tehnologiile informaţionale ca pe un instrument contabil. dar şi prin recunoaşterea ameninţărilor concurenţei şi a oportunităţilor pe care le oferă. Organizaţii precum American Express sau General Motors au fost impulsionate să-şi stabilească strategiile. pentru antrenamente de zbor. sistemele de aprindere la automobile sunt acum controlate de microcalculatoare. Băncile. perioadă suficientă pentru ca Merrill Lynch să devină lider pe piaţă. SRI International şi Merrill Lynch au dezvoltat împreună conceptul de “management al lichidităţilor”. De multă vreme. 175 . sau ca pe o sursă de date pentru luarea deciziilor. care presupune folosirea calculatorului şi a tehnologiilor comunicaţionale pentru a asigura noi categorii de servicii pentru investitori şi. pentru programarea şi optimizarea rutelor. pentru facturări. iar corelarea sistemelor informaţionale cu obiectivele firmei ocupa locul al doilea. De exemplu. Interesul în planificarea strategică a utilizării tehnologiei informaţionale continuă să crească. nu numai prin înţelegerea dependenţei de aceasta. Produsele şi serviciile oferite pot varia de la tehnologii informaţionale pentru echipamentele de producţie până la servicii software de bază. operaţii extinse cu carduri de credit. în care calculatoarele devin o parte a produselor tradiţionale. În al doilea rând. pentru controlul traficului aerian etc. Utilizarea tehnologiilor informaţionale ca metodă de obţinere a unor avantaje competitive se situa pe primul loc în anii ”90. Liniile aeriene se bazează pe tehnologii informaţionale avansate necesare pentru rezervări. accentul se pune pe sistemele implementate. decât pe sisteme care se limitează la observarea şi măsurarea rezultatelor acestor tranzacţii. pentru a dezvolta tehnologia informaţională. Există anumite activităţi total dependente de sistemele informaţionale. transferuri electronice de fonduri. accentul se pune mai degrabă pe “sistemele operaţionale”. Le-au trebuit aproape 7 ani concurenţilor acestora pentru a oferi servicii asemănătoare. Sistemele informaţionale au devenit adevărate instrumente de luptă concurenţială în arsenalul firmei.

având în vedere aspecte legate de dependenţa clienţilor de produsele proprii şi de cele ale concurenţei. distribuitorilor şi comercianţilor. în conformitate cu schimbările de stil sau cu preferinţele specifice ale comercianţilor. poate corela aceste modele cu acţiunile promoţionale corespunzătoare de pe pieţele locale specifice. De asemenea. De exemplu. în contextul unor probleme economice şi al unor sisteme depăşite. de pe fiecare piaţă locală. a folosit sistemele informaţionale pentru a-şi perfecţiona analizele de marketing. În loc să abordeze vânzările la scară naţională. în loc de luni sau ani. producătorii din industria chimică şi farmaceutică folosesc tehnici de modelare pe calculator a noilor preparate chimice şi a medicamentelor. pentru a susţine un volum redus de producţie a maşinilor de lux. Toyota a fost în măsură să distribuie automobile cu accesoriile şi culorile preferate de clienţi după numai cinci zile de la preluarea comenzii. automobilelor şi navelor. a luat o decizie strategică de a investi într-un sistem de producere integrat. proiectate pentru producţii de volum mare. Modelele grafice sunt utilizate de proiectanţii avioanelor. cât dura cu modelele fizice.C. de fapt. pentru a dezvolta pe calculator noi configuraţii şi pentru a scurta perioada de testare a caracteristicilor de operare la numai câteva zile. cu o puternică activitate de marketing. Sistemul include 176 . Jaguar P. Campbell a adunat date despre eficienţa vânzărilor. Astfel. Aceste sisteme furnizează informaţii detaliate şi la timp despre produsele şi acţiunile ce contribuie cel mai mult la obţinerea profitului. Firmele cele mai competitive utilizează pe scară largă sisteme de distribuire a produselor cu ajutorul calculatoarelor .şi comunicaţiilor -pentru optimizarea vitezei cu care sunt distribuite mărfurile pe pieţele de desfacere. în anul 1983. aceşti producători se bazează pe controlul efectuat de calculatoare asupra aparaturii specifice. a fost în măsură să realizeze modele precise ale dinamicii pieţei.Conceptul tehnologiilor informaţionale privind inter-schimbul de date electronice a îmbunătăţit considerabil eficienţa metodei “just in time”. firmele de cercetare pe baze ştiinţifice a pieţei folosesc în mod curent calculatoare. industria producătorilor de confecţii s-a orientat spre modele de calculatoare ce oferă sprijin pentru îmbunătăţirea vitezei cu care se modifică produsele. în anul 1992. prin unirea furnizorilor. un lanţ de fast-food-uri din Statele Unite s-a numărat printre primele firme care au instalat un sistem de comunicaţie pentru a creşte abilitatea de aşi controla operaţiile desfăşurate pe o arie extinsă. mai mult. Aceeaşi firmă a fost printre primele care au folosit calculatoare bazate pe sisteme expert pentru a stabili turele angajaţilor în regim part-time în aşa fel încât să se asigure o acoperire totală a programului de lucru. interschimburile de date electronice revoluţionează procesul distribuirii bunurilor către consumatori. iar apoi alte firme din domeniu au aplicat această metodă. firma Soup Campbell. pentru fiecare produs în parte.L. producătorilor.

În astfel de cazuri. o organizaţie poate să ajungă într-o astfel de poziţie doar printr-un management deficitar.distribuirea “just in time” a componentelor de la furnizori şi un sistem închis ce permitea tuturor operaţiilor sale să retransmită informaţiile în cadrul procesului. din partea managementului a schimbărilor competitive ce pot fi aduse de obţinerea unui avantaj tehnologic. o firmă poate să achiziţioneze pachete de aplicaţii software. comportamentul cumpărătorilor care s-a modificat. Pentru a achiziţiona resurse IT cu costuri minime. La acest nivel. Toate aceste considerente şi evoluţii au determinat dezvoltarea modalităţilor de evaluare a preferinţelor consumatorilor şi de satisfacere imediată a nevoilor familiilor. sau doar de a-i ajunge pe concurenţi. În trecut.1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale Experienţa multor firme multinaţionale arată că. Competiţia online devine simbolul viitorului. larg răspândite determină abordări noi. Ei sunt simpli cumpărători şi nu experimentează decât aplicaţiile de rutină ale sistemelor achiziţionate. diferite privind piaţa. iar consumatorii sunt mult mai pretenţioşi. în economiile aflate în recesiune sau pot fi firme cu resurse de capital insuficiente. a cărui utilizare este în continuă creştere. să folosească un birou de serviciu sau să angajeze temporar un personal calificat. Jaguar creditează acest sistem sprijinind poziţia sa competitivă şi succesul său financiar şi îmbunătăţind calitatea produselor. obiectivul lor este de a supravieţui pe termen scurt. Comerţul electronic. sau 177 . de adaptare sau de invenţie. Asemenea firme pot fi întâlnite în ramurile stagnante ale industriei. consumatorii. Toate alternativele de afaceri pot include fuziunea cu un competitor. are loc distribuirea fizică de bunuri către consumatori şi se înregistrează informaţii detaliate de marketing. de transmitere a informaţiilor către producători etc. doar în câteva ţări existau familii în care ambii soţi lucrau. 8. a) Firmele aflate în ipostaza de adoptare sunt doar utilizatori ai tehnologiilor informaţionale. Sunt tot mai multe exemplele privind vânzarea cu amănuntul a unor produse şi servicii. orice firmă îşi poate creşte avantajele prin aplicaţii adecvate ale produselor tehnologiilor informaţionale.6. din punctul de vedere al utilizării competitive a tehnologiilor informaţionale. În acelaşi timp. care nu recunoaşte valoarea competitivă a tehnologiilor informaţionale. Totuşi. soluţia o poate constitui o conştientizare crescută. iar acum acestea. firmele se află în una din cele trei ipostaze fundamentale: de adoptare. de înregistrare a preferinţelor acestora. De obicei. vinderea firmei unei firme avansate din punct de vedere tehnologic (sau uneia cu mari resurse financiare). este o metodă tehnologică completă de prezentare a informaţiilor şi a produselor către clienţi. dar majoritatea acestor firme trebuie să-şi creeze un fundament tehnologic de bază.

Totuşi. în general. Ele au pregătirea. aceste firme caută achiziţii care să le aducă noi pieţe de desfacere. Frecvent. cu o putere financiară competiţională. Asemenea firme caută oportunităţi unice. Este necesară abilitatea de a interpreta cerinţele pieţei şi de a aduce produsele şi/sau serviciile pe piaţă în timp util şi la costuri competitive. De obicei profitabile. firmele utilizează ultimele tehnologii apărute. care presupun îndepărtarea semnificativă de la practicile curente sau folosirea tehnologiilor informaţionale de ultimă oră. b) Firmele aflate în ipostaza de adaptare sunt acelea care au făcut deja din tehnologiile informaţionale un element esenţial al activităţii lor de planificare. care experimentează produse volatile. Asemenea firme sunt lideri agresivi în ramuri dinamice. Firmele aflate în ipostaza de adaptare folosesc. se concentrează şi asupra adaptării unor tehnologii noi prin expansiune şi inovare. Deşi investesc semnificativ în menţinerea şi dezvoltarea aplicaţiilor curente. Ele nu se tem să se abată de la practicile curente sau să urmărească o transformare fundamentală a produselor sau proceselor tehnologice. strategiile lor includ încurajarea managementului în sensul utilizării noilor tehnologii. Managementul superior în cadrul unor astfel de firme recunoaşte valorile competitive ale tehnologiilor informaţionale şi se implică el însuşi în procesul de planificare. 178 . adesea păstrând consultanţii externi pentru a asigura o părere obiectivă asupra poziţiei lor. Aceste firme se întâlnesc în sectoare diverse ale industriei tehnologiilor informaţionale (producătorii de calculatoare. sau pentru a introduce noi concepte. al creării unor firme secundare care să se ocupe de produsele şi serviciile noi şi în sensul asocierii cu liderii în tehnologii pentru dezvoltarea noilor produse. capacitatea şi fondurile necesare pentru a dezvolta proiecte proprii. tehnologiile informaţionale la un nivel apropiat de cel al concurenţilor.). dar mai avansată din punct de vedere al tehnologiilor informaţionale utilizate. Firmele îşi menţin avantajele prin intermediul cercetării şi dezvoltării prin participarea la descoperirea şi utilizarea de instrumente. ceea ce le permite obţinerea unui avantaj în care sincronizarea este decisivă. de software etc. tehnici şi produse ale tehnologiilor informaţionale avansate. Formal şi informal. aceste firme investesc în cercetarea aplicată pentru inovarea produselor sau proceselor tehnologice. Aceste firme au relaţii apropiate cu producătorii. Firmele aflate în această situaţie se găsesc pe pieţele în expansiune şi se confruntă cu o concurenţă puternică din partea firmelor cu schimbări dinamice ale produselor şi serviciilor. Pe lângă cheltuielile cu cercetarea. c) Firmele aflate în ipostaza de invenţie sunt creatoare de tehnologii.achiziţionarea unei firme mai mici. Succesul lor provine din abilitatea de a depăşi competiţia şi de a câştiga avantaje semnificative sau din capacitatea de a crea noi pieţe. a fi inventiv sau inovator nu este suficient.

a abilităţii sale de a utiliza tehnologiile informaţionale reprezintă chei pentru a face faţă pericolelor ce pot apărea din partea concurenţilor. Majoritatea firmelor experimentează unul sau mai mulţi paşi enumeraţi anterior. Obiectivul este de a efectua aplicaţiile conform cu nevoile firmei. 8.O firmă individuală se poate încadra în oricare dintre cele trei ipostaze. să fie pregătiţi să-şi definească beneficiile aşteptate din investiţi şi să se asigure că acestea vor fi într-adevăr obţinute. 2. pentru a obţine avantaje competitive. d) estimarea factorilor de mediu ce reflectă schimbările în structura industriei. de asemenea. dar cu diferenţe considerabile în modul de aplicare. firma trebuie să repete aceste două etape în mod continuu. Evaluarea obiectivă a poziţiei firmei vis-a-vis de concurenţă. după cum urmează: 1. investitorii trebuie.2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale Firmele îşi pot maximiza beneficiile obţinute din tehnologiile informaţionale parcurgând două etape de dezvoltare a tehnologiilor. de adoptare.6. Etapa de evaluare constă în: a) evaluarea poziţiei adoptată şi a metodei folosite de concurenţi. dezvoltarea utilizarea tehnologiilor şi condiţiile economice globale. Etapa planificării/dezvoltării/implementării presupune: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. e) Instalarea de aplicaţii strategice sau introducerea produselor p piaţă. 179 . c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţiile în domeniu. în acord cu liniile de produse şi corespunzător aplicaţiilor tehnologiei informaţionale în aceste domenii. preferinţele consumatorilor. căutând să dezvolte resursele. de adaptare şi de invenţie. Pentru o utilizare cu succes a tehnologiilor informaţionale în vedere obţinerii de avantaje competitive. O strategie de succes privind tehnologiile este integrată în strategia globală de afaceri a firmei. c) înţelegerea modurilor în care tehnologiile informaţionale pot fa aplicate la realizarea sau îmbunătăţirea strategiei de afaceri a firmei. Investirea eficientă resurselor firmei este necesară pentru obţinerea unei poziţii mai avantajoase. b) evaluarea poziţiei firmei privind tehnologiile informaţionale curente. Fiecare pas al etapelor de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale asigură o capacitate vitală de a lua deciziile de management şi o utilizare perfecţionată a tehnologiilor. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţional pentru a obţine avantaje competiţionale. După cum se va arăta în continuare. d) elaborarea detaliilor planificării şi implementării.

Din acest motiv. b) evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. sunt necesare: identificarea şi descrierea punctelor slabe sau tari ale produselor sau serviciilor principalilor concurenţi. sau pentru a detecta utilizări noi ale tehnologiilor deja existente. a) Evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. Clienţii. d) evaluarea factorilor de influenţă. 1 Paşii etapei de evaluare Pentru a obţine avantaje pe piaţă prin alicarea tehnologiilor informaţionale. Noii angajaţi pot fi chestionaţi la angajarea într-o firmă. Este posibil să se afle despre utilizarea tehnologiilor informaţionale de către concurenţi prin observări externe. Produsele sau serviciile noi pot fi analizate pentru a se identifica eventualele tehnologii nou introduse. trebuie parcurşi următorii paşi care concură la realizarea strategiei de dezvoltare şi implementare a tehnologiilor: a) evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. Mai întâi este necesară înţelegerea domeniului în care firma îşi desfăşoară activitatea şi a mediului competitiv al acestui domeniu.3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive Indiferent dacă managerii de la nivelele ierarhice superioare înţeleg sau nu tehnologiile informaţionale. identificarea puterii tehnice şi financiare şi a abilităţii principalilor concurenţi de a investi în tehnologii informaţionale. corelate cu tehnologiile informaţionale. aspectele economice ale domeniului lor de activitate şi eventualele pericole din partea concurenţei. în general. producătorii şi distribuitorii află rapid despre noile aplicaţii. o analiză a acestor pericole este o bună cale de a atrage atenţia conducerii asupra rezultatelor şi nevoilor. Pe scurt. analiza 180 . astfel încât să nu fie nevoie de un spionaj în acest sens. c) înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. identificarea şi caracterizarea aplicaţiilor majore ale tehnologiilor informaţionale. Aceste informaţii trebuie actualizate cel puţin o dată pe an şi aduse la cunoştinţa conducerii.6. Astfel. iar studierea acestora poate dezvălui modul în care sunt utilizate noile tehnologii. Pot fi adunate suficiente date publice despre poziţia concurenţilor. ei pot să înţeleagă.8. pot proveni din câteva surse primare şi secundare. pentru a asigura acesteia suportul necesar procesului de luare a deciziilor. Articolele de specialitate din domeniul comercial descriu utilizarea inovativă a tehnologiilor informaţionale de către anumite firme. Ameninţările concurenţei asupra produselor şi serviciilor firmei.

Apoi. personalul şi alte resurse utilizate în cadrul acestei aplicaţii. Mai întâi. identificarea potenţialelor schimbări în aplicaţiile curente. Evaluarea trebuie să depăşească eventualele atitudini defensive ale departamentelor din cadrul firmei. Principalele sarcini sunt: analiza tehnologiilor informaţionale existente care pot fi utilizate pentru obţinerea unui avantaj competitiv în prezent. La fel de importantă este şi obţinerea unei perspective clare asupra produselor şi serviciilor firmei şi asupra evoluţiilor majore de pe piaţă. Evaluarea poziţiei faţă de tehnologiile informaţionale necesită un punct de vedere obiectiv privind utilizarea de către firmă a acestor tehnologii şi capacitatea firmei de a devansa competiţia. a produselor. Evaluatorii trebuie să fie la curent cu proiectele de dezvoltare. performanţele sale în satisfacerea nevoilor existente sau potenţiale. evaluatorii trebuie să schematizeze proiectul de implementare a tehnologiilor sau produselor informaţionale. responsabile de dezvoltarea aplicaţiilor din domeniul tehnologiei informaţionale. precum şi instrumentele tehnologiilor informaţionale. nivelul tehnologiei. evidenţiind problemele care pot afecta capacitatea aplicaţiei de a-şi îndeplini obiectivele. c) Înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. hardware-ul calculatoarelor. b) Evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. evaluarea ar trebui să fie responsabilitatea fie a unui grup independent din cadrul firmei. care pot fi utilizate pentru obţinerea de avantaje competitive peste trei sau cinci ani. serviciilor. a specificului de activitate etc. fie a unui consultant cu o bună pregătire în domeniu.acestor surse poate asigura o înţelegere solidă a modurilor în care concurenţa utilizează tehnologiile informaţionale. generate de cererea de pe piaţă sau de dezvoltarea tehnologiilor. Din acest motiv. evaluatorii trebuie să determine aptitudinile şi experienţa programatorilor şi metodele şi instrumentele folosite pentru proiectarea şi implementarea aplicaţiilor. evaluatorii trebuie să creeze o imagine a poziţiei firmei faţă de tehnologiile informaţionale şi să realizeze o comparaţie estimativă a acestei poziţii faţă de cea a concurenţilor. vârsta aplicaţiei software şi mentenanţa şi flexibilitatea acesteia. 181 . care vor fi folosite. analiza unor modificări anticipate în tehnologiile informaţionale sau a unor noi dezvoltări ale acestora. telecomunicaţiile. Trebuie evaluate cunoştinţele personalului privind funcţiile fiecărei aplicaţii. Acest pas necesită cunoaşterea activităţilor desfăşurate de firmă. pentru a putea determina aptitudinile programatorilor de a realiza proiecte de management şi capacitatea acestora de a înţelege nevoile utilizatorilor. identificarea potenţialelor aplicaţii ale tehnologiilor curente sau viitoare şi modul în care aceste aplicaţii pot afecta concurenţa. În final. Acest proiect de implementare a tehnologiilor trebuie să includă funcţiile aplicaţiei.

e) testarea pieţei. Firmele implicate în activităţi privind tehnologiile informaţionale vor avea nevoie de serviciile unor cercetători ştiinţifici şi specialişti de marketing. De aceea. care sunt capabili să conceapă noi utilizări pentru tehnologiile informaţionale. Acest pas constă în sintetizarea rezultatelor din etapa de evaluare. produselor substituente şi noile apariţii pentru a evalua impactul lor asupra lanţului valoric şi asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor. Această investigaţie trebuie corelată direct cu obiectivele activităţii desfăşurate. Utilizând aceste rezultate. Managementul are nevoie de această capacitate pentru a evalua alternativele de investiţii. a) Identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. Eventualele utilizări de tehnologii informaţionale pot fi estimate pentru treicinci ani. structura domeniului şi factorii externi economici şi politici. g) reluarea periodică acestor paşi de la a) la g). b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. efectele economiei globale asupra balanţei comerciale. datorită faptului că ciclul de producţie în aceste domenii se întinde pe o perioadă mult mai lungă. Alte elemente importante pentru urmărirea mediului extern sunt climatul legislativ şi politic. Asemenea factori extern pot influenţa abilitatea organizaţiilor de a finaliza planurile de investiţii sau necesitatea de a investi într-un mediu concurenţial în schimbare. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. Producătorii şi vânzătorii de calculatoare şi telecomunicaţii au nevoie chiar de mai mulţi ani pentru a face estimări. Elementele principale de analizat aici sunt: tehnologia. cât şi pe termen lung. iar dacă firma are mai mult 182 . şedinţele informative trebuie să aibă loc periodic pentru a se putea lua rapid decizii când apar opţiuni noi. firma poate identifica domeniile în care folosirea îmbunătăţită a tehnologiilor informaţionale conduce la cele mai bune rezultate. perioadă suficientă pentru a dezvolta aplicaţiile. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. Mediul de operare prezintă o serie de pericole şi oportunităţi. Schimbările în structura industriei pot fi analizate conform modelului lui Michael E. d) Evaluarea factorilor de influenţă.Pentru firmele ce nu sunt implicate în afaceri cu calculatoare sau telecomunicaţii. Estimarea schimbărilor de tehnologie se va face atât pe termen scurt. furnizorilor. asupra investiţiilor etc. 2 Paşii etapei de planificare/dezvoltare/implementare Această etapă de planificare/dezvoltare/implementare presupune parcurgerea următorilor paşi: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. d) elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. aceste sarcini necesită asistenţa unor analişti şi ingineri specializaţi în sisteme informaţionale. care examinează modificările în rândul cumpărătorilor. producătorilor. Porter din anul 1985.

Apoi. Trebuie descrise modalităţile prin care competitorii folosesc la maxim tehnologiile informaţionale în aceste domenii şi. De asemenea. Cunoaşterea pericolelor şi oportunităţilor trebuie folosită. Fiecare tip de firmă. de adoptare sau de inventator necesită niveluri diferite de analiză. c) Dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. Această îmbunătăţire sau dezvoltare poate fi făcută prin achiziţionarea de hardware şi instrumente software. în primul rând. b) Dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. Ameninţările importante din partea altor surse trebuie tratate într-o manieră similară. cash flow-ul. altele pot fi supuse direct implementării. profiturile. trebuie identificate îmbunătăţirile infrastructurii necesare pentru a înlătura pericolele sau pentru a profita de oportunităţi apărute. sau care dezvolte tehnologii specifice produselor sau serviciilor. informaţiile trebuie separate şi trebuie efectuată o analiză pentru fiecare domeniu principal de activitate. cota de piaţă. Urmează stabilirea unei liste finale a elementelor necesare pentru dezvoltarea şi implementarea tehnologiei informaţionale. Un plan general de implementare trebuie să determine atingerea obiectivelor 183 .aflate în postura de adaptare. sau chiar o analiză înainte ca implementarea finală să fie aprobată. ar trebui estimate şi comparate costurile şi beneficiile probabile aferente fiecărui pericol. dezvoltare iniţială. sau prin dezvoltare internă. poate fi creat un plan care îmbunătăţească infrastructura tehnologiilor informaţionale. la identificarea acelor domenii care necesită o atenţie sporită. investiţiile ce trebuie realizate şi impactul asupra produselor existente. trebuie identificate noile oportunităţi şi eventualele căi de diversificare. Managementul firmei trebuie să revizuiască rezultatele investigaţiilor.decât un domeniu de activitate. În cele din urmă. trebuie identificate şi analizate noile utilizări ale tehnologiilor informaţionale avansate. sau linie producţie . Pe baza priorităţilor şi a nivelului fondurilor stabilite iniţial. de asemenea. Ca pas final al acestui proces. pentru produse şi servicii. intrările pe piaţă. Exemple în acest sens sunt indicatorii specifici cantitativi sau calitativi privind economiile. trebuie specificat criteriul de măsurare a performanţelor. să stabilească priorităţile şi să aloce fonduri pentru tehno1ogii informaţionale mai avansate şi pentru dezvoltarea de aplicaţii într-un context economic marcat de constrângeri şi perspective. trebuie detaliată abilitatea firmei de a face faţă concurenţei. Aceste opţiuni trebuie evaluate din punctul de vedere al strategiei întregii firme. oportunităţile care trebuie evaluate având în vedere profitul estimat. Pericolele ar trebui estimate în funcţie de probabilitatea lor de producere şi de impactul potenţial asupra situaţiei financiare a firmei sau asupra poziţiei acesteia pe piaţă. Anumite elemente necesită cercetare. În sfârşit. securitatea împotriva pericolelor din partea concurenţei.

Firma contează pe programele sale strategice multianuale pentru a obţine profituri însemnate din investiţiile în tehnologii informaţionale. metodele şi instrumentele de planificare a controlului. câteva încearcă să aplice o anumită strategie. fiecare cu misiuni şi obiective diferite. Dacă dezvoltarea a rezultat dintr-o aplicaţie internă a sistemului informaţional. pentru a se ajunge la rezultatele dorite. După alocarea fondurilor se poate trece la îmbunătăţirea infrastructurii tehnologiilor informaţionale şi la planificarea detaliată a aplicaţiilor. Investiţiile în tehnologii informaţionale cuprind următoarele categorii: de bază. Acest lucru necesită mulţi ani de eforturi. din mai multe puncte de vedere. Eforturile de dezvoltare în cadrul unei firme extinse pot fi împărţite între câteva departamente de bază. structura organizatorică necesară pentru a susţine îmbunătăţirile. o operaţie pilot este adesea folosită pentru a determina dacă aplicaţia satisface nevoile utilizatorilor. software-ul disponibil pentru suportul aplicaţiilor. câteva firme importante aplică şi unele dintre conceptele prezentate. sau să coreleze tehnologia de investiţii cu rezultatele obţinute. Evaluarea rezultatelor obţinute ca urmare a 184 . rezultatele aşteptate. Totuşi. iar efortul total poate avea şi anumite deficienţe. pentru acomodarea noilor tehnologii şi pentru obţinerea rezultatelor dorite. Trebuie specificate obiectivele. departamentele din cadrul unei firme au interese şi funcţii diferite în procesul de implementare. Adesea. punctele critice. strategia. resursele managementului proiectat. implicarea resurselor non-tehnice. în caz contrar se menţine legătura cu furnizorul de tehnologie informaţională o perioadă îndelungată de timp. migrarea către noile aplicaţii poate dura câteva luni. e) Testarea pieţei poate fi în atenţia conducerii firmei dacă se doreşte dezvoltarea produselor. resursele necesare. interpretările. d) Elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. În timp ce multe firme trec prin toate etapele fundamentale ale planificării. metodele şi instrumentele de dezvoltare a aplicaţiilor. În asemenea cazuri. calculatoarele şi mijloacele de telecomunicaţii. Decizia de implementare a proiectelor care vor conduce firma sau unele departamente ale acesteia la niveluri tehnologice mai înalte trebuie să vizeze: resursele de personal şi aptitudinile acestuia. tactice şi strategice. f) Evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. înainte ca implementarea să fie permisă. este necesară modificarea sistemelor informatice de dezvoltare a infrastructurii.firmei în domeniul tehnologiilor informaţionale. Problemele neidentificate sau necorectate în cadrul procesului de testare vor apărea de această dată. Prin creşterea abilităţilor sale de a utiliza tehnologiile informaţionale firma acoperă o multitudine de obiective. Dacă aplicaţia este internă.

O estimare iniţială a succesului sau a eşecului produsului sau serviciului nou poate determina schimbări în structura bunului sau serviciului sau chiar retragerea acestuia de pe piaţă. în loc să se evidenţieze şi influenţele externe care schimbă atât managementul firmei cât şi pe cel al sistemului informaţional. în trecut. prin cumpărarea şi asamblarea componentelor în 185 .7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Una dintre problemele cele mai atent studiate este tendinţa de a reflecta sistemul informaţional printr-o analiză din interiorul acestuia. Dacă dezvoltarea a avut ca rezultat un serviciu sau produs nou sau îmbunătăţit. Astfel. Firmele trebuie să actualizeze permanent estimările asupra rezultatelor obţinute ca urmare a investiţiilor în tehnologii. integrarea se făcea pe verticală. O evaluare finală nu este posibilă decât după câteva luni de la lansarea pe piaţă. Astfel de firme se numesc “firme modulare” şi se caracterizează prin investiţii minime în aparatură şi dispozitive. pe măsură ce firmele îşi reîndreaptă atenţia asupra activităţilor de bază. Dacă s-a realizat şi o modificare a profilului activităţii. astfel ca informaţiile să fie folosite pentru îmbunătăţirea metodologiei de planificare. se evidenţiază doar ceea ce există. Multe firme în care. testul de piaţă poate precede apariţia pe piaţă a produsului sau serviciului respectiv. 8. Structurile firmelor se schimbă. astăzi încearcă să scape de părţile care nu sunt suficient de valoroase şi achiziţionează în schimb componente de producţie. O parte din aceşti factori externi pot avea influenţe importante. g) Reluarea periodică a acestor paşi sau cicluri este necesară pentru a păstra o poziţie competitivă. Rezultatele investigaţiilor şi fazelor planificării descrise anterior reprezintă un plan strategic pentru utilizarea competitivă a tehnologiilor informaţionale la un moment dat.acestei aplicaţii nu este posibilă decât după trei sau poate şase luni. Este la fel de important ca estimările competitive să fie continuate şi îmbunătăţite. ceea ce reprezintă un alt element de importanţă pentru firmă. “Criteriul succesului” trebuie identificat în momentul în care proiectul este aprobat şi trebuie aplicat utilizând una dintre numeroasele metodologii existente pentru evaluarea beneficiilor obţinute prin implementarea tehnologiei. Evenimentele externe pot necesita schimbări în tactică sau în produse. este necesară o perioadă şi mai mare de timp.

). Începând cu această perioadă. chiar şi o meserie poate deveni adesea “meserie virtuală”. Această eră a fost numită şi „era computerelor omniprezente”. cooperarea cu furnizorii. Compania virtuală este descrisă ca o firmă care-şi extinde influenţa ascendent prin furnizori şi descendent prin canale de distribuţie până la utilizatorul final sau până la consumator. De asemenea. asupra cercetării-dezvoltării şi asupra marketingului. pentru a putea programa livrările. pentru a putea contribui. alianţe în schimbare. Înseamnă că o societate. Alt nume dat acestei abordări economice este cel de “firmă virtuală”. Computere omniprezente înseamnă mai mult decât aşteptările ca sistemele de calcul să susţină toate funcţiunile economice şi că toate computerele portabile şi comunicaţiile să susţină aplicaţiile economice. parteneriate oportune. pe măsură ce consumatorii şi furnizorii devin participanţi importanţi în luarea deciziilor privind serviciile şi produsele oferite de firmă. clienţii şi chiar cu concurenţii de peste graniţă. Aceste noi abordări ale arhitecturii afacerii apar din nevoia de a vedea firma şi unităţile de afaceri ca pe nişte “întreprinderi extinse care includ atât furnizorii. În categoria acestor firme intră atât noile firme care s-au format pe baza acestor principii. Metoda de management Just In Time (JIT) presupune ca furnizorii să aibă acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor. ne confruntăm şi cu schimbări majore ale modului în care oamenii lucrează şi trăiesc folosind calculatoarele şi comunicaţiile.aşa fel încât resursele să se concentreze asupra proiectării produselor. Firmele din toate domeniile măresc gradul de utilizare a furnizorilor externi de componente de producţie. din punct de vedere al competiţiei şi al achiziţiei. Furnizorii supermaketurilor şi ai magazinelor de vânzare cu amănuntul au acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor şi al vânzărilor realizate de clienţii lor. la buna desfăşurare a procesului de vânzare. distribuitori etc. sociale şi recreative. Având în vedere rapiditatea ritmului de dezvoltare a serviciilor şi a produselor. ceea ce presupune existenţa unor relaţii bazate pe încredere. care se reflectă în activităţile desfăşurate şi în sistemele informaţionale utilizate. Astfel. cât şi clienţii ca parte a activităţii firmei. prin furnizarea la timp a materialelor. Întreprinderile extinse sunt o realitate începând cu anii ‘90. legături electronice strânse cu partenerii de afaceri (furnizori. s-a intrat într-o eră a colaborării. cât şi vechile firme care s-au restructurat. Atributele unei firme virtuale sunt: cea mai avantajoasă dintre toate. firmele tradiţionale devenind învechite. interdependenţe cu colaboratorii şi partenerii. în care cunoştinţele în domeniul calculatoarelor sunt din ce în ce 186 . angajaţii devin indispensabili în mecanismul funcţionării firmei.

Totuşi. În trecut. nu este suficientă doar această “potrivire”. Reacţii faţă de factorii care conturează noul model. se poate aştepta de la computere să execute comenzile cerute în modul dorit de aceasta.mai extinse. din reproiectarea proceselor de producţie. este faptul că strategia sistemului informaţional trebuie să urmeze aceeaşi linie cu strategia firmei. Administratorii sistemului informaţional trebuie să devină parte integrantă a echipei manageriale. Ca rezultat. încât funcţionarea sistemului informaţional. c) creşterea surselor externe de informaţii. când aplicaţiile integrate au fost realizate pentru a cuprinde întreaga firmă cu o singură unitate de sistem. apartenenţa era incertă. strategia sistemului informaţional trebuie să se potrivească cu strategia unităţilor de afaceri.. Reacţiile la elementele deja descrise au condus la conturarea unui nou model de sistem informaţional. pentru a fi cu adevărat eficientă. a fost de multe ori lăsată în grija utilizatorilor. care optimizează procesele de producţie. deseori utilizând obiecte1 realizate de specialiştii în domeniul tehnologiei informaţionale. apartenenţa şi responsabilitatea care derivă din aceasta a devenit atât de difuză. b) apariţia serviciilor publice de informaţii. d) o nouă dezvoltare a serviciilor. astfel încât avantajul competitiv al eventualelor aplicaţii ale tehnologiei informaţionale să poată influenţa strategia unităţii de afaceri. în crearea unui sistem care nu era bine optimizat pentru a răspunde tuturor cerinţelor utilizatorilor din diferite unităţi de afaceri. De asemenea. 1 Obiectele reprezintă unităţi discrete ale sistemelor informaţionale care conţin proceduri şi date şi care pot fi refolosite în mai multe aplicaţii. în acelaşi timp. înseamnă că utilizatorii vor dori să creeze sau să proceseze propriile aplicaţii. Este din ce în ce mai clar că. De asemenea. Rezultatul s-a concretizat într-un răspuns slab la necesităţile individuale ale utilizatorilor şi. s-a observat că toate firmele trebuie să abandoneze modelul vechii structuri ierarhice a organizaţiei şi să adopte modelul organizării pe produs. care cuprinde următoarele elemente: a) schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. Aplicaţiile aveau atât de mulţi proprietari (organizaţii separate în cadrul aceleiaşi firme). Din tehnici precum managementul calităţii şi managementul securităţii informaţiilor s-a tras concluzia că responsabilitatea nu poate fi alocată fără autoritatea dată de proprietate. e) schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. Ceea ce trebuie înţeles. a) Schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. 187 . în special întreţinerea acestuia. încât nici o entitate nu putea să-şi declare proprietatea.

Mai multe firme au adoptat conceptul de “servicii de calcul”. Utilizarea surselor externe de informaţii determină o tendinţă de creştere a utilizării serviciilor comune. dificultatea reducerii personalului (datorată legilor de protecţie socială). fie diminuarea costurilor depăşeşte avantajele competitive ale operaţiunilor realizate în cadrul firmei. dezvoltare de aplicaţii. care pot fi clasificate ca “utilităţi” în acelaşi sens în care telefonul este o utilitate. Rezultatul tendinţei de creştere a utilizării serviciilor comune constă în faptul că din ce în ce mai multe firme sau unităţi de afaceri vor căuta să opereze cu un număr redus de personal angajat cu carte de muncă pentru dezvoltarea sistemelor şi că adesea se poate întâmpla ca acestea să nu dispună de mainframe-uri sau de aplicaţii proprii. Administratorii reţelelor informaţionale din marile 188 . combinată cu variaţia cerinţelor de dezvoltare ale sistemelor de prelucrare. Unele resurse sau aplicaţii depăşesc unităţile de afaceri sau procesele de producţie. Sursele externe de informaţii pot fi definite ca incluzând consultanţă. Serviciile comune şi utilizarea serviciilor specializate este atractivă pentru că: se oferă posibilitatea de a furniza servicii cu costuri substanţial mai mici decât dacă ar fi utilizate resurse interne. cum ar fi poşta electronică. administrarea reţelelor cu arie largă de răspândire şi alte astfel de facilităţi. lipsa acută de personal specializat şi foarte bine pregătit. stimulează. Această entitate poate fi reprezentată de “sisteme informaţionale comune” sau „telecomunicaţii comune”. c) Creşterea surselor externe de informaţii. În majoritatea ţărilor europene. de asemenea. În cazul câtorva dintre aceste aplicaţii.b) Apariţia serviciilor publice de informaţii. e) Schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. apartenenţa trebuie să se regăsească într-o entitate comună. serviciile informaţionale pentru a rula aplicaţii pentru care nu au suficientă capacitate locală. distribuţia extinsă a accesului la informaţii este necesară pentru succesul activităţii participanţilor şi este dificil sau imposibil de realizat de unul singur. fie serviciile sunt în domenii necompetitive. în condiţiile în care cererea scade. întreţinerea şi actualizarea aplicaţiilor. d) O nouă dezvoltare a serviciilor . utilizarea consilierilor. operaţiuni computerizate. conform căruia un echipament de calcul satisface diversele nevoi de informatizare ale departamentelor unei firme în plus faţă de aplicaţiile comune prezentate anterior. transfer al datelor în reţea şi administrarea reţelelor de comunicaţii prin voce (voice communication network) etc. costul dezvoltării independente a productivităţii este mare pentru o singură firmă. accesul la reţeaua internă. Departamentele folosesc. În multe alte ţări. încurajează utilizarea substanţială a consilierilor şi a specialiştilor în dezvoltarea/implernentarea de sisteme cu contract de colaborare. de asemenea.

d) suportul informaţional. dacă nu pot fi corelate costurile sistemelor informaţionale cu profitabilitatea. dacă dispunerea strategică a sistemului informaţional variază în funcţie de necesităţi. realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi controlul utilizării tehnologiei. De fapt. simplul control al costurilor nu este semnificativ.8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Ca urmare a descentralizării firmelor şi a dezvoltării unităţilor de producţie. pe acoperirea costurilor de la utilizatori şi pe detalierea justificărilor pentru modificarea aplicaţiilor. Pentru aceasta trebuie regândite: a) dezvoltarea sistemelor. însă. fie tendinţa sistemului informaţional de a copia modelul de organizare al firmei părinte. accentul punându-se pe planificarea detaliată şi pe alocarea de resurse. Atâta timp cât sistemul informaţional este văzut de manageri doar ca un cost de afaceri. Un astfel de control nu va determina creşterea valorii sistemului informaţional şi nici nu va justifica realizarea unui sistem informaţional mai performant. b) operaţiunile computerizate. g) securitatea informaţiilor. Pe măsură ce aceste modele de organizare se schimbă. c) managementul informaţional. h) standardele şi 189 . Totuşi. f) comunicaţiile. Odată cu descentralizarea unităţilor de afaceri. va exista tendinţa de a dezvolta birocraţie a sistemului informaţional. 8. Când costurile sistemelor informaţionale devin părţi controlabile direct la nivelul fiecărei unităţi de afaceri. acest model reflectă fie o mentalitate de “mainframe”. organizarea şi coordonarea sistemului informaţional trebuie la rândul lor schimbate. un control strict al costurilor poate fi un factor negativ pentru succesul afacerii. al dezvoltării aplicaţiilor şi al nivelului resurselor disponibile utilizatorilor. Planificarea şi controlul resurselor informaţionale trebuie realizate de persoane care sunt direct responsabile de profitabilitatea utilizării lor. e) suportul tehnic. însă la nivelul unităţii de afaceri.firme sunt obişnuiţi să coordoneze planificarea tactică şi strategică a sistemului informaţional. Controlul total al costurilor sistemelor informaţionale rămâne în continuare o preocupare. sau pentru schimbarea acestora. sistemul informaţional trebuie să le urmeze. ele vor varia proporţional cu veniturile. a fost adoptat acelaşi model de conducere.

Dezavantajele cele mai importante constau în dificultatea introducerii de noi tehnologii şi metode. constă în reducerea costurilor şi creşterea eficienţei. cum ar fi analiza şi programarea centralizată. necunoscând toate metodele sau toate sursele de obţinere a informaţiilor. Aproape fiecare opţiune organizaţională. analiza descentralizată şi programarea centralizată. Mai mult. a menţinerii standardelor cu cele de la nivelul firmei.care sunt în realitate părţi ale aceluiaşi fenomen de restrângere. reproiectarea aplicaţiilor existente şi dezvoltarea de software se îndreaptă spre medii client-server. a creării cadrului necesar personalului angajat de a-şi realiza o carieră pe termen lung. au apărut un nou concept şi o nouă funcţie: director al managementului informaţional. Raţiunea pentru consolidarea centrelor de date. managementul calităţii. fără îndoială. ataşamentul acestor unităţi faţă de organizaţia mamă. reducând astfel eforturile suplimentare datorate multiplelor centre de date c) Managementul informaţional.. problemele şi cerinţele utilizatorilor. Avantajul cel mai important ai dezvoltării descentralizate a sistemelor este. Fiecare dintre aceste dezavantaje pot fi atenuate prin planificare. Se preconizează că dezvoltarea viitoare a sistemelor va fi descentralizată şi transferată în sarcina unităţilor de afaceri. Analiştii şi programatorii se familiarizează cu personalul. În realitate. sau necesităţi care vor apărea prin implementarea noului model de management al sistemului informaţional. Se observă manifestarea a două tendinţe aparent contradictorii . analiza şi programarea descentralizată etc. a acumulării de noi cunoştinţe de specialitate. coordonare şi suport tehnic comune. deoarece activităţile care implică noi aplicaţii. La baza acestei funcţii stau următoarele aspecte: pentru firmele puternic tehnologizate.i) planificarea strategică. Din nevoia firmelor de a transfera informaţiile importante între manageri şi specialişti interesaţi.către sistemele distribuite client-server şt către consolidarea centrelor de date . Nevoile utilizatorilor de a avea acces la informaţii vor conduce la crearea de noi funcţiuni şi la introducerea de noi specialişti care să sprijine procesele informaţionale din cadrul firmelor. cei care lucrează cu tehnologie au dificultăţi în accesarea informaţiilor. b) Operaţiunile computerizate. a fost încercată la un moment dat de o firmă sau alta. creşterea fluxurilor de informaţii interne şi externe este prea mare pentru utilizatorii individuali. fiecare dintre aceste opţiuni având avantaje şi dezavantaje care au fost explorate în literatură. managementul sistemului informaţional va trebui să aibă în vedere necesităţi ignorate timp îndelungat. Aceste schimbări privesc managementul tehnologic. multe oportunităţi de consolidare a centrelor de date există. care dispun de mainframe-uri mari. 190 . managementul informaţional. de multe ori. a) Dezvoltarea sistemelor.

Noile responsabilităţi pot include coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale în reţeaua existentă în firmă. În noua organizare. pentru că sistemul informaţional devine mult mai folositor. rolul suportului tehnic se schimbă dramatic. Suportul tehnic presupune de obicei instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. Astfel. ei devin utilizatori mult mai bine pregătiţi ai serviciilor oferite de sistemul informaţional. îmbunătăţirea standardelor. indexarea şi stocarea informaţiilor. evaluarea noi lor tehnologii sau produse. instalarea de noi echipamente şi reconfigurarea echipamentelor. complex şi eterogen poate fi organizat şi regăsit în diferite locuri. Suportul tehnic are rol de interpretor între vânzătorii de echipament şi/sau de soft şi utilizatorii acestora. Suportul tehnic poate. 191 . Printre atribuţii se numără: definirea pentru furnizorii de sistem informaţional a cerinţelor de regăsire şi stocare a informaţiilor venite din partea clienţilor. e) Suportul tehnic. nevoii de distribuţie a unor activităţi şi centralizării altora. indexare şi stocarea informaţiilor. d) Suportul informaţional oferit utilizatorilor.Această funcţie trebuie înfiinţată la nivelul grupurilor funcţionale sau al proceselor care necesită accesul şi stocarea de informaţii. Suportul tehnic utilizat în viitor într-un mediu larg. clasificarea. iar acum încearcă să-şi asiste utilizatorii prin furnizarea unor servicii hot-line. instruirea şi consilierea analiştilor de sistem. Multe organizaţii cu sisteme organizaţionale centralizate au realizat deja importanţa utilizării unui suport informaţional propriu. pentru a se asigura utilizarea de versiuni compatibile în toată firma. înfiinţarea unui ”serviciu de urgenţă” prin care clienţii să semnaleze apariţia unor probleme de ordin tehnic. de divizii sau de întreprinderi: furnizarea suportului tehnic care să depăşească cunoştinţele tehnice ale utilizatorilor. Realizarea acestui lucru are două mari avantaje pentru sistemele informaţionale: creşte satisfacţia utilizatorilor. care să-i ajute pe utilizatori să devină mult mai eficienţi. stabilirea standardelor şi a procedurilor pentru clasificarea. identificarea surselor interne şi externe de informaţii şi luarea măsurilor necesare accesării informaţiilor. pe măsură ce învaţă mai multe despre capacităţile şi constrângerile sistemului informaţional. datorită noilor responsabilităţi. rezolvarea problemelor datorate căderilor de sistem. astfel: La nivel de unităţi de afaceri. de asemenea. să asigure sprijinul şi pregătirea utilizatorilor din diferite departamente. utilizatorii devin mult mai capabili să definească cerinţele sistemului. consilierea tehnică a conducerii.

managerii vor trebui să evalueze furnizorii. Folosind sursele externe.a. este absolut obligatorie centralizarea acestor funcţii. pentru a permite clienţilor o cât mai bună conectare. să încheie contracte. al reţelelor de telecomunicaţii şi al administratorilor reţelelor de telecomunicaţii este foarte mic. coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. folosirea telecomunicaţiilor în cadrul muncii. economisind. Managerii nu se vor mai implica în planificarea activităţii angajaţilor. În aceste aplicaţii. această combinaţie este foarte importantă pentru adoptarea viitoare a tehnologiilor şi instrumentelor multimedia. să estimeze cererea viitoare. Deoarece comunicaţiile prin voce şi transferurile de date sunt foarte importante pentru utilizatori. 192 . consilierea tehnică a conducerii. în evaluarea şi selectarea echipamentelor şi a instrumentelor ş. f) Comunicaţiile. să stabilească criteriile de evaluare a performanţelor şi să monitorizeze performanţele furnizorilor. Cererea privind posibilităţi suplimentare de comunicare este determinată de câteva tendinţe şi aşteptări. din momentul în care şi-au centralizat managementul reţelei de comunicaţii şi au înţeles scopul şt utilitatea reţelei. în acelaşi timp. Numărul participanţilor în telecomunicaţii. printre care se numără: creşterea volumului de informaţii schimbate. iar centralizarea cere câţiva astfel de specialişti. rezolvarea problemelor create de căderea aplicaţiilor software. La nivel de firmă: coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme.instalarea sau reconfigurarea hardware-ului şi a reţelelor locale (LAN). evaluarea noilor tehnologii sau produse. s-au aflat într-o poziţie mai bună folosind surse externe de administrare a reţelelor. Managementul centralizat al comunicaţiilor permite încheierea mai multor contracte prin intermediari. Tehnologiile de comunicare şi mijloacele de comunicare stimulate de creşterea cererii utilizatorilor vor fi din ce în ce mai performante. creşterea utilizării video-conferinţelor. îmbunătăţirea standardelor sistemelor informaţionale ale firmei. eficienţa şi costurile scăzute sunt adesea rezultatul utilizării aceloraşi reţele pentru combinaţii între transmisia de date şi voce. Unele firme au descoperit că. funcţiunile managementului şi performanţele personalului angajat variază. Atunci când managementul telecomunicaţiilor utilizează sursele externe. şi mai mulţi bani. De fapt. utilizare mai mare a transferurilor electronice de date. instruirea personalului care trebuie să acorde consultanţă tehnică personalului din departamente.

asigurarea integrităţii informaţiilor în timpul procesării. Astfel. asigurarea operativităţii răspunsurilor faţă de nevoile societăţii. 193 . responsabilitatea pentru dezvoltarea. cât şi coordonatorii sistemelor informaţionale să caute alternative printre potenţialii furnizori şi să creeze sau să adopte noi metode pentru dezvoltarea aplicaţiilor. Standardele pentru hardware. pe de o parte. software şi metodele de dezvoltare sunt o preocupare pentru administratorii sistemelor informatice. fac mai uşoară întreţinerea tehnică. Raţionamentul standardelor constă în faptul că ele tind să reducă diversitatea rezultatelor. standardele stabilite corect reduc complexitatea operaţiunilor. Având în vedere toţi aceşti factori. standardele stabilite greşit pot paraliza activitatea unei organizaţii printro mai mare birocraţie. În firmele cu profil de activitate diversificat. unităţile de afaceri consideră că standardele firmei le limitează posibilitatea de a răspunde cererii de competitivitate şi schimbărilor pieţei. nu este surprinzător că standardele au devenit un aspect important de discuţie în majoritatea firmelor. asigurarea confidenţialităţii informaţiilor în cadrul firmei. În viitor. filozofie care poate fi definită ca “standarde prin excepţii” şi ca “standarde impuse de bună voie Regândirea standardelor necesită restabilirea premiselor pe care acestea se bazează. cum ar fi inteligenţa artificială. Securitatea informaţiilor din cadrul sistemului informaţional presupune: păstrarea disponibilităţii informaţiilor. Această schimbare va avea în vedere o nouă filozofie pentru standardele privind tehnologia informaţională ale firmelor. determinând reducerea costurilor. care acţionează conjugat cu descentralizarea resurselor sistemelor informaţionale. stocării şi transmiterii acestora. Standardele sunt folositoare pentru: asigurarea abilităţii de a distribui informaţiile între membrii unui grup care au cerinţe comune de accesare a informaţiilor. reduc numărul de specialişti necesari pentru suportul tehnic. reducerea complexităţii (şi în cele din urmă a costului) asigurării interconectivităţii mai multor utilizatori care trebuie să comuniceîntre ei. Pe de altă parte. cât şi specialiştii în sisteme informaţionale vor trebui să-şi asume responsabilitatea pentru asigurarea securităţii informaţiilor. Datorită creşterii distribuirii resurselor de prelucrare a informaţiilor se înregistrează o necesitate crescândă de stabilire a funcţiilor ce trebuie centralizate. Noile aplicaţii folosesc tehnologii avansate. h) Standardele. promulgarea şi aplicarea standardelor va trebui schimbată radical. determinând atât utilizatorii. prelucrarea imaginilor. atât utilizatorii. Într-un nou mediu al managementului sistemelor informaţionale. a celor care trebuie dispersate şi a celor care nu ţin de securitatea informaţiilor.g) Securitatea informaţiilor.

procese sau funcţiuni din cadrul firmei se cer standarde diferite. primul argument în stabilirea standardelor devine identificarea comunităţilor de utilizatori. Planificarea strategică a tehnologiei informaţionale se va realiza în principal la nivelul unităţilor de afaceri. Se poate vedea că standardele pot fi aplicate acelor funcţiuni. influenţarea strategiei firmei în vederea achiziţionării unei tehnologii informaţionale performante. Dacă premisele prezentate sunt adoptate. pentru menţinerea avantajului competitiv al firmei. decât asupra activităţilor operaţionale. Totuşi. al doilea devine maximizarea abilităţilor unităţii de afaceri de a răspunde la cerinţele de schimbare a activităţii.asigurarea pertinenţei. planificarea politicii globale privind tehnologia informaţională a firmei. planificarea se realizează ţinând seama de cerinţele necesare desfăşurării proceselor de producţie relevate de sistemul informaţional. cât şi unităţilor de afaceri. administratorul reţelei informatice este responsabil de planificarea strategică a sistemului informaţional pentru acestea. sarcinile administratorului sistemului informatic sunt mai de grabă orientate asupra politicii şi strategiei. La acest nivel. sunt considerate ca alte tipuri de unităţi de afaceri. sau cea juridică. La nivelul firmei. aplicaţii sau resurse care fie sunt suport pentru întreaga firmă văzută ca o “comunitate”. După ce au permis adoptarea şi dezvoltarea unor sisteme diferite la nivelul unităţilor de afaceri. Cea mai importantă planificare strategică se realizează la nivelul unităţilor de afaceri. Planificarea strategică a sistemului informaţional în firmele mari trebuie să se realizeze la două niveluri. Aceasta înseamnă că activităţile administratorului sistemului informatic privind planificarea strategică vor fi concretizate în: planificarea pentru susţinerea funcţiunilor centralizate ale sistemului informatic. majoritatea firmelor mari se confruntă cu greutăţi în standardizarea poştei electronice şi a transferului electronic de date. administratorul reţelei informatice poate acţiona în moduri diferite. fie sunt necesare pentru operaţiunile unei firme văzută ca o entitate coerentă. 194 . în contextul în care sistemul informaţional susţine planificarea strategică pentru unităţile de afaceri şi pentru firmă ca întreg. Aceste consideraţii arată că pentru diferite unităţi de afaceri. cea financiară. În noul model. iar al treilea devine minimizarea costurilor pe termen lung. Problema există datorită faptului că nu se adoptă standarde comun atât firmei. Dacă funcţiunile firmei. cum ar fi cea contabilă. i) Planificarea strategică. acurateţei şi calităţii noilor aplicaţii dezvoltate sau achiziţionate de firmă. avizarea planurilor strategice privind sistemul informaţional al unităţilor de afaceri. planificarea strategică ia o formă nouă.

trebuie să se dezbare de concepţiile învechite. asigurarea unor căi de dezvoltare a carierei personalului din sistemul informaţional. care se străduiesc să găsească cele mai bune căi de satisfacere a cerinţelor privind suportul informaţional şi al proceselor de producţie. asigurarea capacităţii sistemului de a evita întreruperile şi de a reveni în urma acestora. Managerii trebuie să fie conştienţi de realitatea procesului de descentralizare. managementul sistemului informaţional va evolua atât la nivelul întregii firme. 195 . Totuşi. Funcţiile şi responsabilităţile administratorului sistemului informatic în ceea ce priveşte atingerea acestor obiective includ: participarea la conturarea şi dezvoltarea strategiei firmei. ci şi utilizatorii sistemelor informaţionale. În viitor. care intenţionează să supravieţuiască schimbărilor de modele. în mod curent. se confruntă cu problema “centralizare versus descentralizare”. administratorii sistemelor informatice vor trebui să se concentreze asupra următoarelor obiective principale: creşterea abilităţii firmei de a câştiga avantaj competitiv din tehnologia informaţională. trebuie să realizeze că tehnologizarea puternică şi autorizarea pe termen lung a utilizatorilor finali sunt mai puternice decât orice dorinţă de control a managementului sistemului informaţional. asigurarea capacităţii sistemului de a comunica efectiv informaţiile. care a invadat toate organizaţiile.8. conducerea sistemului informaţional pe baza principiilor managementului calităţii. Puterea noilor administratori ai sistemelor informatice va veni din cunoştinţele tehnice şi economice şi din abilitatea de a le combina şi de a influenţa direcţiile strategice ale firmei şi ale unităţilor de afaceri. coordonarea dezvoltării şi promulgării standardelor privind tehnologia informaţională la nivelul firmei. Având în vedere aceste evoluţii. stabilirea şi coordonarea cercetării şi dezvoltării privind tehnologia informaţională a firmei.9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Viitorii şi actualii administratori ai sistemelor informatice. Firmele care. cât şi la nivelul utilizatorului final al proceselor de afaceri şi al unităţilor de afaceri. nu numai tehnologia conduce organizarea sistemelor informaţionale către descentralizare. maximizarea eficienţei utilizării resurselor rare.

pentru a-şi delimita clar rolurile şi responsabilităţile. care conţine trei elemente: posibilitatea ca aplicaţiile informatice dezvoltate de un proprietar să poată fi utilizate şi de alţi proprietari. aceasta înseamnă că trebuie stabilite dinainte criteriile de apreciere a serviciilor şi procedurile de raportare a rezultatelor.sprijinirea managementului IT. Complexitatea gestionării aplicaţiilor informatice şi avantajele reutilizării software-urilor îi va forţa pe administratorii sistemelor informatice să inventarieze soft-urile într-o nouă manieră. cerinţelor altei unităţi de afaceri. Aceasta va cere ca furnizorii şi consumatorii de servicii să lucreze împreună. sistemele informaţionale sunt nevoite să adopte aceste tehnici. în restructurarea proceselor de producţie etc. cu mici modificări. supravegherea proceselor informaţionale ale firmei. Managementul calităţii presupune ca serviciile sistemului informaţional să se caracterizeze prin relevanţă. Altă funcţie aliniată la standarde este gestionarea aplicaţiilor informatice. Noii administratori de reţea vor trebui să urmărească realizarea unui management al calităţii în sistemele informaţionale. cât şi în cel al serviciilor. Managementul calităţii este des asociat atât cu standardele. oportunitate şi acurateţe. în definirea cerinţelor aplicaţiilor. însă va fi nevoie ca acest management să fie implementat până la nivelurile direct productive. a unor metode de învăţare şi de monitorizare a rezultatelor. Managementul aplicaţiilor informatice (SLM1). sau aşa cum este. astfel încât obiectivele să fie atinse în mod constant. un sistem de control al stocurilor de materiale creat de o unitate de afaceri poate corespunde. coordonarea printr-o funcţie a managementului aplicaţiilor informatice este necesară pentru 1 Software License Management 196 . În aceste condiţii. de exemplu. Din perspectivă operaţională. ci şi în ceea ce priveşte modalitatea în care acestea sunt livrate clienţilor externi şi interni. urmărirea minimizării riscurilor de ordin tehnic şi economic. Managementul calităţii va trebui adoptat începând cu conducerea organizaţiei. atât în sectorul producţiei. cât şi cu securitatea informaţiilor. Tehnicile managementului calităţii au fost aplicate cu succes în multe firme nu numai în ceea ce priveşte creşterea calităţii produselor obţinute. Implementarea şi coordonarea tehnicilor managementului calităţii vor necesita dezvoltarea unor proceduri. Din perspectiva dezvoltării sistemelor. supravegherea securităţii informaţiilor la nivelul firmei. se cere în plus ca utilizatorii să fie pregătiţi pentru a juca un rol important în planificarea strategică a sistemelor informaţionale. pentru operaţiunile informaţionale şi cele de comunicare şi pentru dezvoltarea şi menţinerea aplicaţiilor.

modele de dezvoltare a aplicaţiilor mai rapide. ca şi analiştii şi programatorii. în multe cazuri. Managementul tehnologiei. Managementul aplicaţiilor informatice poate fi stabilit atât la nivelul firmei. pe lângă facilităţile telecomunicaţiilor. pentru că asigură la un preţ mai redus performanţe mai ridicate. cât şi la nivelul unităţilor de afaceri. Personalul din departamentul informatic trebuie să înveţe cum să introducă cu succes în firmă noile tehnologii informaţionale şi cum să restructureze avantajos procesele de afaceri. Multe firme au dedicat ani de zile dezvoltării şi implementării unor sisteme de prelucrare a datelor cu ajutorul mainframe-urilor. pentru a obţine cel mai bun preţ. însă. prin utilizarea tehnologiilor informaţionale avansate. în plus. SLM poate distribui noi versiuni de software pentru a asigura întreţinerea compatibilităţii acestora şi utilizarea celor mai recente versiuni aprobate. Obiectele.a se cunoaşte gradul de disponibilitate al unei aplicaţii şi capacitatea de reutilizare a acesteia. reducerea costurilor şi responsabilitate. eforturile multor firme de a-şi restructura procesele de producţie au ca rezultat creşterea interesului pentru noile tehnologii informaţionale. cât şi pentru producţie. deoarece utilizarea programării orientate pe obiect câştigă teren. 197 . investind sute de milioane de dolari în tehnică de calcul şi în biblioteci uriaşe de aplicaţii informatice. Cerinţele economice au determinat adoptarea noilor tehnologii informaţionale. asigurarea versiunilor controlului celor mai populare pachete de aplicaţii soft. care trebuie să fie standard în întreaga firmă. managementul aplicaţiilor informatice poate coordona achiziţionarea celor mai populare pachete de aplicaţii soft. Sistemele bazate pe mainframe-uri vor avea o importanţă majoră încă mulţi ani de acum încolo. Ca urmare. departamentele informaţionale sunt insuficient pregătite pentru a putea realiza în întregime obiectivul de a introduce noile tehnologii în firmă. vor fi coordonate şi controlate la nivelul acesteia. flexibilitate crescută în proiectare etc. trebuie anticipat că utilizatorii finali. vor reutiliza obiectele pentru a reduce durata şi costurile necesare dezvoltării aplicaţiilor. Noile tehnologii sunt atractive pentru administratorii sistemelor informatice. capacităţi specializate ale aplicaţiilor. În plus. în funcţie de mărimea unităţilor de afaceri şi de nevoile lor. coordonatorii sistemelor informaţionale sunt presaţi să ajute la îndeplinirea aceloraşi obiective prin eficienţă. Mediul concurenţial îi va determina pe manageri să conştientizeze faptul că managementul tehnologiei este important atât pentru sistemul informaţional.

Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

9.1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE

Aplicarea unui sistem unitar de evidenţă a distribuţiei mărfurilor, cu avantajele pe care acesta îl aduce, implică asigurarea unor condiţii minime specifice, de la producţie până la consumatorul final. Factorii de care depinde succesul introducerii sistemului de evidenţă prin utilizarea codului de bare sunt, legaţi şi de gradul de dezvoltare, de dotare şi de utilizare a verigilor care compun circuitul distribuţiei mărfurilor: 1. în domeniul producţiei bunurilor de consum, asigurarea utilajelor necesare porţionării, ambalării, împachetării şi/sau paletizării. 2. în domeniul transportului, asigurarea unui transport specializat, pe categorii de produse, care să permită mişcarea rapidă a mărfurilor, însoţite de documentele necesare. 3. în domeniul distribuţiei: nivelul de dezvoltare a reţelei comerciale de gros şi de detail, care să permită stocarea şi etalarea corespunzătoare a mărfurilor, precum şi introducerea sistemelor electronice de evidenţă a lor şi de încasare a contravalorii mărfurilor la casele de marcat din magazine; gradul de dotare a magazinelor şi a depozitelor de gros sau de tranzit, cu echipamente electronice care să permită citirea informaţiilor cuprinse pe un cod de bare, preluarea şi stocarea lor, precum şi obţinerea unor date necesare în procesul informaţional pentru management societăţii comerciale. 4. în domeniul schimbului electronic de informaţii, dotarea cu echipamente electronice de citire, stocare, prelucrare şi prezentare a tuturor informaţiilor privitoare la mărfuri.

198

9.1.1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei
Având în vedere că, în majoritatea cazurilor, codul de bare este inscripţionat pe ambalajul mărfii (sau pe eticheta acestuia), problemele care apar sunt mai mult de natură opţională a conducerii societăţii (de a introduce şi utiliza codul de bare). O dată depăşit acest impediment, după ce respectiva societate comercială a devenit membru EAN România şi i s-a alocat un cod, ea poate să treacă la tipărirea pe ambalajele produselor sale sau pe etichete a codului de bare corespunzător produselor pe care le fabrică.

9.1.2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri
Asigurarea unui transport de mărfuri specializat pe categorii de produse (şi mijloace de transport utilizate) permite ca mărfurile să ajungă în cel mai scurt timp (şi în cele mai bune condiţii) la destinaţie. După cum este cunoscut, managementul în lanţul de aprovizionare îşi concentrează efortul către scăderea imobilizărilor în stocuri şi asigurarea termenelor de livrare. Asigurarea numerotării cu cod de bare a articolelor (unităţi de consum) şi a unităţilor de expediţie creează premizele îndeplinirii obiectivelor evidenţiate mai sus. Ele presupun însă un flux de informaţii mai bine controlat atât în cadrul societăţilor sau al organizaţiilor cu caracter asociativ (patronate), cât şi în relaţiile dintre ele, în cadrul distribuţiei mărfurilor. Fluxurile informaţionale pot fi eficientizate prin identificarea mărfurilor aflate în lanţul distribuţiei. În prezent, când tot mai multe societăţi comerciale din producţia şi distribuţia mărfurilor şi-au rezolvat problema identificării produselor prin numerotarea articolelor, se poate vorbi şi de posibilitatea introducerii şi utilizării unui sistem de etichetare coerent tehnologic şi din punct de vedere conceptual. Afilierea acestor societăţi comerciale la EAN România, posibilitatea de a utiliza un sistem de simbolizare standardizat în lanţul de aprovizionare de la producător la transportator, distribuitor şi detailist, oferă avantajul de a urmări marfa pe tot parcursul ei. De exemplu, în practica internaţională se utilizează un standard pentru identificarea unică a containerelor de transport, cunoscut sub denumirea de "Serial Shipping Container Code (SSCC).

199

9.1.3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei
Distribuţia propriu-zisă, presupune mişcarea fizică a mărfurilor de la producător până la consumatorul final, aceasta constând în cel puţin două posibilităţi: transportul mărfurilor de la producător la un centru de distribuţie de gros; transportul mărfurilor de la producător sau de la distribuitorul de gros, direct la magazine. Acest proces al distribuţiei este îngreunat (dacă nu chiar de neconceput), fără utilizarea codului de bare. Numerotarea articolelor prin utilizarea codului de bare oferă o serie de avantaje: a. în comerţul de gros: cunoaşterea instantanee a ofertei de mărfuri (structură, cantitate, preţ,); posibilităţile de livrare oferite; rapiditatea, ritmicitatea şi promptitudinea cu care sunt aprovizionaţi beneficiarii (magazinele cu amănuntul); îmbunătăţirea gestiunii depozitului; posibilitatea efectuării unor marcaje suplimentare, care oferă şi alte informaţii cu privire la produsele comercializate: data fabricaţiei şi data până la care poate fi consumat produsul; numărul lotului fabricat; numărul de bucăţi ce compun unitatea de consum, expediţie sau de transport; Aceste informaţii sunt înscrise de producător pe o etichetă ce se aplică pe paleta cu care produsul pleacă.
Datele conţinute pe etichetele EAN (Tabelul nr. 8.1) sunt1: informaţii despre unitate (identificarea unităţii, a articolului, informaţii suplimentare despre fabricaţie şi termenul de valabilitate a produsului); informaţii despre transport (numărul de consignaţie, informaţii despre traseu, informaţii în text clar); informaţii privitoare la client (conţine date specifice clientului şi/sau comenzii).

1

Standard profesional 5/1997 "Eticheta EAN".

200

Tabelul nr. 91 Informaţii EAN
UCC/EAN 128 Furnizorul 35012345 EAN Nr. 5012345678900 Termen de valabilitate 31.12.97 Denumirea mărfii 123456789 4 Cantitatea 96 Lotul Nr. 4512XA

Destinatarul Locul de livrare Societatea de consultantă Furnizorul Greutate Greutate neta Nu (kg) bruta (kg) măr 100 120 22 Produsul nr. 1-501011-59 Cantitatea 150 Pcs Descrierea produsului Furnizorul 990031 Număr lot marfă. Furnizorul P 501 Data producerii Comanda D050307 008113701 Numărul de serie al lotului de marfă Lotul/Modelul/Seria 10019038 265918121

• • • •

b. în comerţul de detail: diminuarea costurilor de marcaj; accelerarea trecerii cumpărătorilor pe la casele de marcat; afişarea imediată, pe un ecran, a denumirii articolului; imprimarea pe bon a numărului de articole, a preţului unitar şi a valorii totale;

Procesul de aprovizionare a unităţilor comerciale presupune ţinerea unei evidenţe stricte a stocului de produse existent, a rulajului care are loc, pe categorii de produse şi chiar pe produse, pentru a acţiona cu promptitudine la eventualele rupturi de stoc sau supraaglomerări cu marfă. Totodată, informaţiile între partenerii lanţului de distribuţie trebuie să circule cu rapiditate, astfel încât să se poată acţiona, într-un sens sau altul, (de 201

Avem în vedere comenzile emise. al căror suport de prezentare este hârtia. Procesul este lent. chiar dacă acestea sunt dotate cu calculatoare performante. supermarket. le reintroduce în calculator. costisitor şi nefiabil. facturile care însoţesc marfa. dotate cu echipamente adecvate specificului unităţii în cauză. indiferent de mărime sau profil: cash & carry. Actuala reţea comercială de gros şi de detail din România permite introducerea şi utilizarea echipamentelor necesare aplicării codului de bare şi citirii lui. magazine mijlocii sau mici. De aceea.1. cataloagele de produse existente în magazin şi/sau cele oferite clienţilor. Informaţiile comerciale obţinute sunt necesare oricărui tip de magazin. aplicaţiile necesare fiecăreia dintre ele au la bază copierea unor date de pe documente pe suport de hârtie. pentru obţinerea unor situaţii.4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii1 Distribuţia mărfurilor generează şi prelucrează un volum foarte mare de informaţii.a. stocurile ş. şi aceasta. fie că apoi partenerul. Pornind de la faptul că informaţiile pot precede. În relaţiile stabilite între două societăţi comerciale. a fost nevoie de conceperea unui nou sistem 1 EDI sau Electronic Data Inter-change = Schimb Electronic de Date) 202 .suplimentare sau de refuz de marfă) şi să se obţină date în timp real privind vânzările. în vederea unei noi aplicaţii care-l interesează. fie că este vorba de datele primare de pe documentele comerciale şi oferirea de rezultate finale unui partener.exprimată în mp ce revine unei unităţi). precum şi prelucrării. schimbul electronic de informaţii (EDI) oferă cel mai eficient mijloc de adaptare la noile condiţii. pe această bază. să asigure toate celelalte avantaje. librării şi chiar buticuri. se pot puncta câteva concluzii privind echiparea unităţilor comerciale cu tehnică de calcul capabilă să citească codurile de bare şi de aici. 9. însoţi sau urma fluxul fizic al mărfurilor. rapoartele de vânzări pe baza cărora se iau deciziile principale la nivelul conducerii societăţilor. o dată ce a primit prin poştă rezultatele. Pornind de la gradul lor de specializare şi/sau de despecializare (care este în funcţie de mărimea unităţii . a unui volum mare de informaţii la nivelul societăţilor comerciale.

indiferent de hardware-ul intern al utilizatorului şi software-ul echipamentului. mai buna gestiune a logisticii şi o productivitate mai mare: EDI permite întreprinderilor să conducă mai bine şi să controleze producţia. Shin. cele mai des întâlnite în domeniul economic fiind un instrument valoros pentru fundamentarea deciziilor manageriale şi de marketing. permiţând un răspuns mai rapid. Este un software specializat pentru rezolvarea a 17 clase de modele economico-matematice. aprovizionarea şi necesităţile de livrare. Lee . Bucureşti. standarde în care datele pot fi comunicate rapid. pag. EDI este o componentă-cheie a fabricaţiei "la timp" (just-in-time) şi a răspunsurilor rapide pe legătura client-furnizor. sistem cunoscut sub numele de EDI.2 SISTEMUL QM1 . diminuarea personalului antrenat în procesul de facturare şi evidenţă şi redistribuirea lui la alte activităţi productive. Universitatea Nebraska Lincoln. Universitatea de stat . creşterea vitezei de comunicare a datelor informative. practic o legătură instantanee. 1 Raţiu-Suciu C. Didactică şi Pedagogică. 203 . . şi Jung P. 1997. Implementarea cu succes a EDI oferă beneficii majore pentru întreprinderi şi partenerii săi comerciali: reducerea costurilor legate de eliminarea hârtiei pentru imprimante şi pentru comunicarea situaţiilor finale. 9. Ed.Modelarea şi simularea proceselor economice.Mississippi. eficient şi precis. precizie superioară: EDI elimină erorile inevitabile ce rezultă din introducerea manuală a datelor.pentru transmiterea automată a datelor comerciale de la un calculator la altul. 266. precum şi a documentelor de însoţire a mărfurilor. În cadrul acestui sistem s-au creat o serie de standarde de comunicare EDI (între care şi EANCOM). 2 Pachetul de programe Quantitative Analysis for Management 3 Realizatorii pachetului de programe QM sunt: Sang M.SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR QM2 a fost realizat în SUA3 şi rulează sub MS-DOS sau Windows. rezultând o reducere semnificativă a nivelurilor stocurilor.

salvarea şi/sau imprimarea datelor din fereastra de ieşire. Meniul principal QM (fig. 9. 204 .com din folderul QM. Modulele QM.2. Sistemul QM permite culegerea şi memorarea datelor în fişiere.1. 9. de regulă având numele de folder/QM.com. 9. eventual sub Windows Explorer. Prezentarea generală a pachetului QM Pachetul de programe QM se instalează pe calculator folosind chitul său de pe un floppy-disc prin procedura de Copy/Paste.1) conţine modulele pachetului de programe QM şi anume (tab. Dublu clic pe numele programului QM. Figura nr. Selecţie Start->Run->C:\QM\QM. selecţia modelelor de analiză economico-matematică specifice proceselor şi fenomenelor cercetate. analiza şi interpretarea acestor rezultate. obţinerea rezultatelor şi soluţiilor la problemele formalizate. Sistemul QM se lansează în execuţie prin: Dublu clic pe iconul QM de pe Desktop.9. sau se apăsă tasta cu litera ataşată modulului ales. Lansarea în execuţie. Se recomandă utilizarea unui director distinct.1 Modulele principale ale sistemului QM Selectarea unui modul se face: prin deplasarea pe ecran a semnului „→→" cu ajutorul tastelor de cursor până în dreptul modulului dorit şi apoi <Enter>.2).

Decizii pe baza teoriei lui Bayes Modele de reţea A. Decizii în condiţii de incertitudine C. Decizii arborescente D. Decizii în condiţii de risc B. 9.). Flux maxim I 205 . Maximum Flow Simbol şi Suport decizional pentru: Teoria Deciziei A. 9. Bayes' Decision Rule Network Models A. Decision Makingunder Risk B. Tabelul nr.2 Prezentarea modulelor QM Simbol asociat în meniul QM A B C D E F G H I J K L M N O P Q Esc Denumire modul Linear Programming All Integer Programming Zero One Programming Goal Programming Transportation Assignement Break-Even Analysis Decision Theory Network Models CPM/PERT Inventory Models Queuing Theory Dynamic Programming Simulation Forecasting Markov Analysis Game Theory Exit to Dos Suport decisional pentru: Programare liniară Programare liniară în numere întregi Programare cu variabile dihotomice (0. Shortest Route B. Decision Making under Uncertainty C.3 Prezentarea submodulelor QM cu meniurile aferente Simbol asociat în meniul QM H Denumire modul Decision Theory A.3. 1) Programare liniară cu mai multe funcţii obiectiv Probleme de transport Probleme de afectare Model de analiză a planului de rentabilitate Teoria deciziei Modele de reţea Modele de alocare şi nivelare a resurselor Modele de stocuri Teoria firelor de aşteptare Programarea dinamică Modele de simulare Modele de previziuni Analiză pe baza lanţurilor Markov Teoria jocurilor Terminare sesiune de lucru Unele module din meniul principal sunt urmate de submeniuri care sunt afişate după selectarea modulului principal (tab.9. Decision Tree D. Drumuri minime B.Tabelul nr. Minimum Spanning Tree C. Drumuri de arborescentă minimă C.

Media mobilă simplă şi ponderată B. ABCAnalysis B. Economic Lot Size D. CPM with Crashing Inventory Models A. Simularea stocurilor Previziuni A. Model EOQ cu lipsă de stoc E. Multiple Regression O 206 . M/M/1: Model cu o staţie B. Metoda de analiză ABC B. M/M/S: Multiple Server C. Metoda drumului critic (CPM) C. Model EOQ de comandă optimă cu costuri minime de stocare C. Alocarea şi nivelarea resurselor (PERT) B. M/D/1: Constant Server D. Monte Carlo Simulation B. CPM cu costuri minime Modele de stocuri A. Metoda celor mai mici pătrate (MCMMP) D. Quantity Discount Analiza drumului critic A. LeastSquares Method D. Drumuri de lungime/cost minim (stagecoach) B. Exponenţial Smoothing C. Inventory Simulation N Forecasting A. servirea urmând o repartiţie Erlang D. Nivelarea exponenţială C. CPM C. Network M B. Simulare numerică Monte Carlo B. Non-Network Simulation A. M/D/1: Model cu o staţie. Model ELS de producţie în loturi economice D. PERT J B. Regresia multiplă K L Queueing Theory A. M/M/1: Limited Population Dynamic Programming A. Flux optim de încărcare (knapsack) Simulare A. Simple Regression E. Planned Shortage E. MM/S: Model cu staţii multiple C. M/M/1: Standard Single Server B. Model EOQ cu discount pentru comenzi mari Teoria firelor de aşteptare A. EOQ C. M/M/1: Model cu o staţie cu sosiri dintr-o populaţie finită Programarea dinamică A.CPM/PERT A. Regresia simplă E. Simple&Weighted Moving Average B.

F8. F9. Ieşirea din sesiunea de lucru curentă N L New Load S E R P I Save Edit Run Print Install D Directory Esc Exit 207 . Del. Specificarea directorului în care se află sau se vor depune fişierele de date. În timpul execuţiei comenzilor Help. încărcarea de pe disc în memoria internă a datelor de intrare. iar primele două ferestre sunt iniţial libere. Editarea la imprimantă şi/sau pe disc a datelor de intrare şi a rezultatelor obţinute. Execuţia programului şi obţinerea soluţiei problemei pentru care s-au introdus datele. în prima linie a ecranului este afişat numele modulului care este în execuţie. ↓. PgUp. 9. format în general din trei ferestre. Pentru toate modulele QM. Edit sau Run în fereastra inferioară vor fi afişate tastele funcţionale care pot fi utilizate pentru deplasarea pe ecran sau pentru efectuarea unor modificări (Backspace. Modulul de utilizare a acestora poate fi consultat apăsând litera H care va lansa comanda Help. Home. →.Prezentarea ferestrelor principale După selectarea unui model (din meniul principal sau dintr-un meniu secundar) este afişat ecranul de lucru iniţial. se consideră directorul în care se află pachetul QM. ↑.4). F7. End). Datele sunt stocate într-un fişier cu extensia specifică modulului. PgDn. fereastra de comenzi este poziţionată în partea inferioară a primului ecran de lucru şi conţine comenzi care pot fi lansate folosind tasta subliniată (tab. Afişarea fişierelor din directorul de lucru care au extensia corespunzătoare modulului în curs de execuţie. Salvarea într-un fişier pe disc a datelor de intrare în vederea reutilizării lor prin comanda „Load". 9. Tabelul nr. New. F10. dimensiunile problemei care poate fi rezolvată. Introducerea datelor de intrare specifice fiecărui modul curent. ←. Editarea datelor de pe ecran. Deasupra lor. conţinutul datelor de intrare). în lipsă.4 Comenzile de lucru ale sistemului QM Tasta H Comanda Help Descrierea comenzii Afişarea unor informaţii despre modulul de lucru curent (scopul.

208 . Salvarea rezultatelor sau imprimarea lor. numele fişierului care se încarcă etc. numele fişierului care se va salva.2 Ferestre de lucru QM Etapele ce trebuie parcurse pentru rezolvarea unei probleme Formularea modelului matematic şi stabilirea datelor de intrare. Fereastra de date corespunde ferestrei de mijloc şi conţine macheta de preluare a datelor de intrare în funcţie de modulul curent apelat şi parametrii de setare incluşi în prima fereastră. Lansarea în execuţie (comanda Run). Lansarea în execuţie a programului QM. Introducerea datelor de intrare (comanda New) sau încărcarea lor de pe disc (comanda Load). Selectarea din meniul principal a modului adecvat pentru rezolvarea problemei. Analiza şi interpretarea rezultatelor. Se pot modifica unele date de intrare reluând procesul de la etapa de editare. După analiza rezultatelor se revine în lista comenzilor din fereastra de jos a ecranului de lucru cu tasta Esc. În fereastra de titlu ce se deschide în partea superioară a ecranului se preiau informaţii privind titlul problemei ce urmează a fi rezolvată. New şi Run din fereastra de comenzi. Ferestre de titlu Ferestre de date Ferestre de comenzi Figura nr 9. numărul variabilelor şi valorile parametrilor de intrare. în fereastra inferioară sunt afişate mesaje de eroare sau cereri de introducere a unor informaţii: domeniul de variaţie al unor parametrii de intrare.În alte situaţii. Editarea datelor pentru corecţie sau modificare (comanda Edit). Asupra informaţiilor din primele două ferestre se pot executa comenzile Help.

la un moment dat. 209 .2. de la produsul B 10% se îndreaptă spre produsul A şi 10% spre produsul C. 8.utilizarea QM Pe o piaţă oarecare sunt prezentate. trei produse concurente .A. cota de piaţă a fiecăreia dintre cele 3 produse . 8. şi anume de 0. Terminarea normală a sesiunii de lucru cu QM se obţine apăsând tasta Esc de câte ori este necesar pentru a se ajunge în sistemul Windows. în sfârşit. 30% şi respectiv 10%. cei 10% care părăsesc produsul C se orientează în proporţie de 5% spre produsul A şi de 5% spre produsul B. Se urmăreşte previziunea cotelor pe care le vor deţine în cadrul pieţei după o perioadă de 10 luni utilizând modelul probabilistic bazat pe teoria lanţurilor Markov.Ieşirea din QM. 0. B şi C . în ordinea apariţiei lor pe piaţă.80 la produsul B şi 0. 9. B şi C.4.notate cu A. Fereastra de preluare a datelor de intrare Datele de intrare sunt prezentate în figura nr.70 la produsul A. Figura nr. 9.3.90 la produsul C. şi de 18% spre produsul C. Studiu de caz . Cei 30% de cumpărători care în intervalul considerat părăsesc produsul A se îndreaptă în proporţie de 12% către produsul B.3 Fereastra rezultatelor de ieşire este redată în figura nr.2.în totalul pieţei era de 60%. Sondaje anterioare au stabilit un coeficient de fidelitate constant pe lună. Să presupunem că la momentul analizei considerat momentul O.

Astfel cota de piaţă a produsului A scade de la 60% la 18% iar cota de piaţă a produsului C creşte de la 10% la 57%. Fereastra rezultatelor de ieşire Se constată că după cele 10 luni cotele de piaţă ale produselor A şi C se modifică semnificativ datorită fidelităţii mai mari a cumpărătorilor prodului C faţă de produsul A.Figura nr. 9.4. Produsul B are o scădere a cotei de piaţă nesemnificativă de la 30% la 25%. 210 .

211 .

212 .

. Edward L. Dampsey J. Prentice Hall. From „In Search of Excellence” to Business Process Reengineering: The Role of Information Technology.. Mastenbroeck. 1998 6. McGraw-Hill Inc. nr. Bucureşti 1991 2... 1995 14. 1996 7. I. Ed. Bush J. Greenberg S.Gh.. 1991 13. 1991 3.. in Information Strategy: The Executive’s Journal. 1990 15. 1. in Information Strategy: The Executive’s Journal. Ionescu Gh.. Bucureşti. Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale. Managementul modern al organizaţiei. in Information Systems.. Academic Press. Ed.. 2001 213 . Nicolescu O. Negruţă A.. Bucureşti. Sisteme informatice în economie. Turning Information Management into an Effective Business Enabler.L. Information Strategy: The Executive’s Journal. nr. 2001 9. Computer Support Cooperative Work and Groupware. in..BIBLIOGRAFIE 1. Information Technology and Changes in Industry. nr. Organization Design and Organizational Theory. Increasing I. vol. 1. J. 1995 5. I.. 3. English L. The Ultimate Marketing Tool. Information Management.. 1. 1. nr. Marinescu V.. An Introduction to Digital Media.. Feldman T. New Jersey. Jaakola H. Database Marketing. 1997 8. Frahman A.. in Information System. Editura Uranus. Sisteme informatice de marketing. Gronski Săndel.. Information Technology.. Tribuna Economică. Gheorghe Orzan. nr. nr. Cluj-Napoca. Tehunen H. Jih W. Cazan E. 1999 12. Communication in a Network Organization. Biţă V.. Pescaru V. Sisteme informatice în comerţ. in European Management Journal. Editura Tehnică. in Organizational Dinamics. Nicolescu L.S. 1991 10. Owings P. Latvala L. Lockett G.. 1990 4. Productivity: A Holistic Approach.. 1. Editura Expert 11. Dacis. vol. Informantion Systems and Information Management: Definition and Development. nr. Boaden R. 4. Koff W.

. 1999 20. Verboncu I. Sisteme informaţionale pentru afaceri. Editura Tehnică. Radu I. 1996 23. Information Resources and Corporate Strategy Development. Ioniţă F. 1992 214 . Bucureşti.. Ursăcescu M... Informatică managerială. Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice.. Vlădeanu D. Airinei D. Bucureşti. Bucureşti. 1999 27. Nicolescu O. (coord. nr. Bucureşti. vol. Nicolescu O. 1992 29. 1999 31. in the Kochan. nr.. nr.. 2. The Role of Information Systems Strategy in Making Market Leaders in Information Strategy: The Executive’s Journal.16. Bucureşti. 2. Oprea D.. Ed... 2001 33. 2005 26. Bucureşti. Sisteme informatice de Gestiune. Informatică pentru managementul firmei. 1993-1994 17. Reck R. Fotache M.. Bodea C. Editura ALMI. Editura Economică. Ed. vol.. Iaşi. in Information Strategy: The Executive’s Journal. 2. Editura Economică. Verboncu I. Ed. o cale spre performanţă... Sisteme de gestiune a bazelor de date. Velicanu M. Ed. Cioc M. Bucureşti. Informatică şi management. Ioniţă C. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii.). Tribuna Ecopnomică.... Useem M. Oxford University Press. Didactică şi Pedagogică. Editura Universitară. Reck V.. 2001 19. Burlacu S.. Oxford. Ed. Manageri şi management. 1998 18. Diagonal Communication Links Within Organization. Raţiu-Suciu C. Radu I.1999 22. Lungu I. 2000 32. I – II. 2001 25. Ursăcescu M.... Nicolescu O. Management comparat. Nicolescu O. Willson D. Modelarea şi simularea proceselor economice.. Stanciu V. Ed. Verboncu I. Petrion. 2002 21. Editura Economică.. Iaşi. Bucureşti. Bucureşti.. 1996 28. Grantt J. 2000 30. Polirom. Management....CISON. 29. Pollatis Y.. Oprea D. Tabloul de bord. Polirom. Editura Economică. The Role of CEO in The Management of Change: The Case of Information Technology. Bucureşti. Bucureşti. Schein E. 2000 24.Ghidul managerului eficient. Radu I. Editura Tehnică... in The Journal of Business Communications. – Transforming Organizations..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful