Liviu Mihăescu

SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI APLICAŢII INFORMATICE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009

1

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu este acreditată CNCSIS Cod 177

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MIHĂESCU, LIVIU Sisteme informaţionale şi aplicaţii informatice în administrarea afacerilor / Mihăescu Liviu. – Sibiu : Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009 212 p. Bibliogr. ISBN 978-973-739-778-2 004:336

2

CUPRINS

Capitolul 1 SISTEM, SISTEM ECONOMIC, SISTEM INFORMAŢIONAL ...................................... 7 1.1 SISTEMUL. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI.................................................. 7 1.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC .................................................. 10 1.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI ...... 17 Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL ................................................................................... 23 2.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII ...................................... 23 2. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL.................................................. 29 2.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ....................................... 34

2.2.1 Datele şi informaţiile .................................................................... 36 2.2.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale .......................................... 42 2.2.3 Procedurile informaţionale ......................................................... 43 2.2.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor........................................... 44
2.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC - SISTEM INFORMAŢIONAL ...................... 45 2.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE ....................................................... 51

2.4.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor ............... 52 2.4.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou ...................... 53 2.4.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) ...................... 54 2.4.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) .......................... 54 2.4.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) ......... 55
2.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL ........................................... 55 Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 58 3.1 SISTEMUL INFORMATIC ................................................................................. 58 3.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE ............................ 60 3.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE ..................................................... 62 3.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC .......................................................... 66

3.4.1 Funcţia de preluare a informaţiei .............................................. 66 3.4.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei ...................... 66 3.4.3 Funcţia de comunicare ............................................................... 67 3.4.4 Funcţia de prelucrare .................................................................. 67 3.4.5 Funcţia de ieşire a informaţiei.................................................... 69
3.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ........................................................................... 70

3.5.1 Componenta hardware a sistemului ......................................... 71 3.5.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului ................................... 71 3.5.3 Componenta software ................................................................. 74 3.5.4 Componenta informaţională....................................................... 75 3

Capitolul 4 INFORMAŢIA - OBIECT AL PRELUCRĂRII ............................................................. 76 4.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE - CALITATEA ACESTORA – .... 76 4.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ ................................................................................................. 79 4.3 PROCESE INFORMAŢIONALE ........................................................................ 82 4.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL ............................................................. 87

4.4.1 Generarea, culegerea şi transmiterea datelor ........................ 87 4.4.2 Gestiunea datelor ........................................................................ 88 4.4.3 Analiza şi interpretarea datelor.................................................. 88 4.4.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei ........................ 89
Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE ........................................................................................................... 90 5.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE ........................................... 90 5.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ........................................... 96 5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE .............. 103 Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE.................................................... 107 6.1. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMII- ........................................................................................................... 107 6.2. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ............... 109

6.2.1. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor............. 109 6.2.2. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului .......................................................................................... 111 6.2.3. Externalizarea sau outsourcingul informaţional................... 111 6.2.4. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet .................................................................................................. 112 6.2.5. Expansiunea comerţului electronic ........................................ 113 6.2.6. Scrutarea informaţională ......................................................... 114 6.2.7. Conturarea întreprinderii virtuale ........................................... 115 6.2.8. Cristalizarea managementului informaţional ........................ 116
6.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV ......................................................................................................... 120 Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE .................................................. 123 7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII ..................................................... 123 7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE................................................... 126

7.2.1 Vulnerabilitatea digitală ............................................................ 131 7.2.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital ............. 132 7.2.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii ........... 132 7.2.4 Lărgirea prăpăstiei digitale ....................................................... 133 7.2.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei................... 134 4

...........6.2.........................................2..........3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei ... 152 8..... 152 8.2.................................................................................................4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate .... 180 8...........4................ 195 Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ............. 198 9...1................................................. 135 7.......... 136 7...3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONAL-MANAGERIAL ..3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR .2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri ...2 SISTEMUL QM .7.......................3....2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL .......................................... 199 9.... 174 8..........................2....6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE .........3........3...7.............1...............1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ............... 145 8..........................................utilizarea QM ............3....................................................................................4 INTEGRAREA SISTEMELOR .... 158 8................ 213 5 .............5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE .... Prezentarea generală a pachetului QM ......1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei ............. 157 8.3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive ........ 152 8...................3..............................3 Rolul securităţii informaţiilor ..........1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE ........... Evaluarea funcţionării sistemului informaţional ...6................................................... 210 BIBLIOGRAFIE............... 145 8.... 138 7........3....... 171 8.................. 200 9....3... 135 7.. 162 8...1................................. 202 9............................................. Reproiectarea sistemului informaţional...... 204 9..............................3.................1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor ........6............... Analiza critică a sistemului informaţional .. Implementarea perfecţionărilor informaţionale ..............2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale ...1......................... 163 8..... 199 9........3.3..........................3.. 177 8................. 179 8.....................................6................................4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii ..................................SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR .....3........ Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat ............2 Mediul securităţii informaţiilor .......................... 148 8....... 203 9.1................ 162 8.... Studiu de caz .....9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ....................1. 185 8......................................................................8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL .......................................... Declanşarea studiului de reproiectare .7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ........ 189 8....5........... Consideraţii preliminare....1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale ...... 198 9....... 140 Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII .......................... 159 8.................

6 .

liniar sau neliniar ş. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI Sistemul este un ansamblu de elemente interdependente formând un tot organizat care interacţionează pentru realizarea unui scop determinat. deoarece el este integrat. Sistemul este un ansamblu de elemente materiale sau nemateriale. tehnici. îl putem recunoaşte ca simplu sau complex. se pot studia ordinea. SISTEM ECONOMIC. de factorul timp. În teoria sistemelor se afirmă că. Astfel. toate se comportă unitar şi integral în relaţiile lor cu mediul. determinate sau probabilistice. procedee. statice sau dinamice.. un element nu aparţine unui singur sistem. cu care se află în interacţiune. format în general din echipamente. cu cât sistemul este mai complex. sistemele nu sunt identice între ele. diferitele sisteme se deosebesc foarte mult între ele. 1977). Dar.A. Prin intermediul teoriei sistemelor se poate distinge un sistem de altele.d. În acest sens. într-un sistem mai mare. simple sau complexe. În pofida numeroaselor caracteristici generale. SISTEM INFORMAŢIONAL 1.a. (Grunberg. împreună cu celelalte sisteme.cu atât mai evident. sistemele pot fi finite sau infinite. până la un nivel dincolo de care precizia şi relevanţa se exclud reciproc. L. Deşi sunt formate dintr-o mulţime de elemente aflate în interacţiune. determinist sau probabilist.1 SISTEMUL. sistemele se întrepătrund foarte mult.Capitolul 1 SISTEM. graniţele dintre ele se estompează 7 . de coeficientul de complexitate şi de natura relaţiilor dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire. de relaţiile cu mediul. ci mai multor sisteme. Zadeh (1973) evidenţiază faptul că posibilitatea descrierii exacte a unui sistem scade odată cu creşterea complexităţii. Oricât de independent ar fi un sistem. în realitate nu poate fi vorba decât de o independenţă relativă. metode. dar întotdeauna va rămâne ceva care nu poate fi formalizat şi care reprezintă tocmai particularitatea şi individualitatea sistemului respectiv . modele şi personal utilizate interdependent prin intermediul unor procese ce asigură transformarea unor elemente de intrare în elemente de ieşire prin intermediul unui mecanism specific şi al unui sistem de control.m. liniare sau neliniare etc. închise sau deschise. organizarea şi complexitatea. în funcţie de mulţimea elementelor.

diversitatea nefiind provocată de substanţa şi energia din care sunt constituite. Notând cu l apartenenţa şi cu 0 non-apartenenţa elementului x la mulţimea X. care întreţin un anumit schimb de substanţă. iar în cazul sistemelor vagi. Dacă însă fiecare sistem este un subsistem şi fiecare subsistem poate face parte din mai multe sisteme.1 Reprezentarea unui sistem Intrările (xi) în sistem reprezintă influenţa pe care mediul o exercită asupra unei componente (un subsistem) de sistemul de dimensiuni mai mari. structură şi stare (Fig. generatoare de îmbunătăţiri ale sistemului. interdisciplinară. L. Prin autoorganizare se realizează o anumită interacţiune cu mediul. ieşiri. din ce în ce mai complicate şi mai diverse. Ashby (1947). Organizarea sistemelor a dus la generarea altor sisteme.i=1. ci de modul cum sunt organizate. o flexibilitate a structurilor sale.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. atunci devine necesară o abordare mult mai largă.1). 8 .A. adică de 0 sau l. Organizarea este cea care conduce la diversitatea lumii în care trăim. În realitate. Teoria sistemelor studiază elementele în cadrul sistemului din care fac parte. adică între 0 şi 1 apare o infinitate de stări posibile. f: X→(0. Problema organizării şi autoorganizării a fost pusă de W. Zadeh (1965) vorbeşte despre sisteme vagi. xi .R.m IEŞIRI Figura nr. aşa cum nu există decât sisteme deschise. concomitent cu asigurarea integrităţii şi identităţii sistemului. Orice sistem organizat se caracterizează prin: intrări.1 Reprezentarea unui sistem). în cazul mulţimilor clasice. care sunt formate din elemente ce nu le aparţin în totalitate. de energie sau de informaţie cu mediul în care se află. j=1. Ieşirile (yj) din sistem reprezintă influenţa pe care sistemul respectiv o exercită asupra mediului în care există ca subsistem. 1. tot aşa nu există decât sisteme vagi ale căror elemente aparţin în acelaşi timp mai multor sisteme. 1. atunci. deoarece între apartenenţa şi neapartenenţa unui element la un sistem apar o serie de situaţii intermediare.şi devin mai vagi. funcţia de apartenenţă f este f: X→(0-1). numite grade de apartenenţă.

Starea şi dinamica unui sistem pot fi studiate şi cunoscute în orice moment prin intermediul legăturilor informaţionale din interiorul şi exteriorul sistemului respectiv. Sistemul economic defineşte componente şi ansambluri economice. sistemele economice pot fi grupate în sisteme simple şi sisteme complexe sau macrosisteme. reprezintă o componentă (un subsistem) a unui sistem mai mare (macrosistem) cum este considerat sistemul economico-social. orice ramură a economiei naţionale sunt sisteme economice. sistem de calcul etc. a maşinilor şi a mediului înconjurător. energetice etc. xn). din care face parte. Noţiunea de sistem economic desemnează un ansamblu de elemente independente. se comportă ca sisteme complexe (macrosisteme). un ansamblu de elemente considerate subsisteme cu legături reciproce. precum şi a unor legături cu exteriorul (cu alte sisteme). Însăşi economia naţională sau economia mondială. Un sistem economic complex reuneşte. …. informaţionale. 9 .Structura sistemului reprezintă modul cum sistemul respectiv este organizat şi cum funcţionează pentru realizarea scopului determinat y=f(x1. existenţa unor legături funcţionale interioare. atunci i se conferă atributul de sistem. văzute la nivel global. Sistemul economic ca noţiune concretă de sistem. care se întâlnesc în toate domeniile de activitate (ca de exemplu: sistemul economic. prin intermediul cărora se realizează obiectul de activitate al unei entităţi economice. atunci ea este definită ca subsistem. Starea sistemului reprezintă gradul de organizare a sistemului respectiv la un moment dat. specifice. dar subordonate scopului întregului sistem.). prin care se asigură funcţionarea sistemului. Orice întreprindere economică. Dacă însă aceeaşi entitate este privită în raport cu nivelul ierarhic superior ca fiind componentă a acestuia. Din punct de vedere al structurii şi al complexităţii funcţiilor pe care le realizează.) între diferite componente ale sistemului. Dacă o entitate economică este privită şi analizată independent de structurile ierarhice superioare. sistemul informatic. sistemul informaţional. Prin particularizarea acestor caracteristici din definiţia generală şi abstractă de sistem se desprind diferite sensuri concrete. Un sistem economic complex se caracterizează prin: existenţa unor componente separabile pentru care se pot stabili scopuri funcţionale distincte. tehnico-economice (materiale. într-o structură ierarhică. prezenţa în sistemul economic a oamenilor.

Academiei. Prin structura unui sistem cu buclă se au în vedere: 1 Cătoiu I.. comportându-se cu regularitate determinată şi răspunde conform unor reguli la impulsurile primite. iar utilizarea ei în analizele economice este contextuală. Dinamica acestui tip de sistem este determinată tocmai de încercarea sa de a se autocontrola în faţa perturbaţiilor externe. Organizaţia este o formaţie constituită din oamenii unităţii în vederea îndeplinirii anumitor funcţii social-economice determinate. Un sistem cibernetic îşi autoreglează intrările în funcţie de scopul şi obiectivele pentru care a fost conceput să funcţioneze prin intermediul unei bucle de control . Unitatea reprezintă un element al sistemului economic ce nu se mai poate descompune. Prezentăm în continuare atomii. Inputuri-le şi outputuri-le pot fi numite fluxuri. iar în condiţiile în care apar abateri. Bucla de feedback asigură realizarea funcţiilor de autoreglare şi de comportament dinamic al sistemelor. iar în interiorul ei atomul este organizaţia. Funcţionarea sistemului cibernetico-economic constă în faptul că în fiecare perioadă primeşte un input şi emite un output. organul de decizie verifică modul în care sunt realizate obiectivele şi sarcinile stabilit. Pe baza analizei fluxului de ieşire. pot să fie de orice dimensiune. Ed. economia unei ţări etc. adoptă măsuri de reglare sau autoreglare în baza legii conexiunii inverse.. societatea trebuie privită ca şi materia în fizică. Instituţia este o formaţie specială economică complexă.feedback1-. Rezultă că noţiunea de sistem este relativă. Raţiu-Suciu C. În acest caz molecula devine instituţia. Orzan Gh. Această buclă constă în fluxuri fizice de produse asociate cu fluxuri de informaţie. 1988 10 . ca exemplu: o mare firmă sau un minister. 1.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC Organismul asupra căruia se răsfrâng atribuţiile sistemelor economice.. Atunci. “ Modelarea cibernetico-matematică a cererii de mărfuri a populaţiei” în volumul „Cibernetica Aplicată”. agent economic.iar structura ierarhică din care face parte este definită ca un macrosistem. modificându-şi în timp starea internă.

1.i=1. Sistemul de management al firmei este un ansamblu de elemente cu caracter decizional. informaţional. Sistem de conducere xi . reguli de decizie încorporate în buclele feedback. Sistemul cibernetico-economic este un sistem complex care poate fi reprezentat ca în Figura 1. numit sistem de conducere care are la bază anumite obiective determinate de specificul domeniului.2 şi asigură transformarea unor fluxuri de intrare în fluxuri de ieşire prin raportarea la obiectivele programate şi o eventuală corectare a diferenţelor înregistrate pe buclă.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. o buclă feedback presupune existenţa a 2 factori: înregistrarea unei diferenţe între o valoare dorită şi una reală. cadrul legislativ în materie şi cerinţele strategice ale entităţii economice. modul în care aceste fluxuri sunt modificate sau transformate în factori de întârziere.m IEŞIRI Figura nr. Pentru a funcţiona. Practic orice sistem economic este un sistem cibernetic cu buclă.modul în care fluxurile sale de materiale şi/sau informaţionale sunt interconectate. Rezultă că sunt fixate obiective clare şi directe pentru procesul de decizie. între care există relaţii de cauzalitate şi care acţionează interdependent în scopul asigurării proceselor şi relaţiilor de conducere la nivelul unei organizaţii. ce trebuie îndeplinite prin interacţiunea dintre sistemul de conducere şi cel executiv. operaţional şi metodologic.2 Reprezentarea unui sistem cu buclă feedback Un sistem poate fi controlat printr-un alt sistem de nivel superior. 11 .j=1. o politică / o strategie care specifică acţiunile necesare pentru a corecta aceste diferenţe.

sistem socio-economic. . deoarece aici are loc combinarea factorilor de economic. 6. organic adaptiv deoarece se adaptează permanent la adaptiv. 5. în scopul eficientiz rii muncii factorilor de decizie. deoarece firma se afl în interacţiune permanent cu . particularităţi specifice proceselor de produc i producţie. complex. oferită de autonomia autoreglabil. ca sistem. 7. 1. are mai multe caracteristici şi anume: sistem foarte complex deoarece reuneşte resurse umane. reprezintă unitate organizată. între care se stabilesc multiple şi profunde legături. te financiare. are un sediu.Acesta se constituie ca un ansamblu de componente care faciliteaz exercitarea facilitează proceselor manageriale. dispune de capital etc. deoarece întreprinderea reprezint o . Firma ca sistem este format din următoarele subsisteme: formată 12 1. Sistemul de management al firmei 1.3 Firma. care prelucrate adecvat se transforma în decizii ulterioare. producţie în cadrul unor procese generatoare de bunuri materiale. ă sa funcţională. 2.autoregleze activitatea. deoarece între mijloacele de muncă materiile material. să. 4. materiale. prime şi materialele utilizate se creeaz anumite conexiuni. sistem dinamic. sistem autoreglabil deoarece firma are capacitatea. ie sistem tehnico-material. 3. i creează sistem organizatoric organizatoric-administrativ. cât şi la cerinţele generate rile i de dinamica elementelor încorporate. sistem deschis. capătă o denumire. eficientizării Figura nr.. muncă. precum şi ături. -şi atea. ă schimbările macrosistemelor din care face parte. care la înfiin înfiinţare capătă statut de persoana juridic juridică. află iune permanentă celelalte elemente ale sistemului c căruia îi aparţine. pe baza informaţiilor culese.

cu ajutorul unor metode şi tehnici specifice. subsistemul de conducere. care conectează subsistemul condus şi conducător şi asigură informaţii despre nivelul sistemului. urmăresc şi controlează funcţionarea sistemului executiv. a întregului sistem complex în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite. care se caracterizează printr-o anumită capacitate de producţie. În analiza structurii organizatorice şi funcţionale a unui sistem economic complex.4 Subsistemele întreprinderii 13 MEDIUL EXTERIOR Subsistemul de conducere . reprezentat de manager a cărui activitate are la bază informaţiile. Întreprinderea ca sistem Flux informaţional Decizii Informaţii Subsistemul informaţional Fluxuri materiale şi financiare Decizii Subsistemul operaţional Date Figura nr. subsistemul informaţional. reglabil. 1. Subsistemul de conducere (decizional) este format din ansamblul de specialişti care. Rezultă că firma este un sistem economic complex. a cărui stare de funcţionare variază în timp. subsistemul conducător. nivel şi o anumită stare. subsistemul operativ sau operaţional. subsistemul informaţional. 2. se disting trei subsisteme (Fig. factorii perturbatori care îl influenţează şi să ia decizii pentru creşterea eficienţei funcţionării sistemului. 3.subsistemul condus. Rolul managerului este de a sesiza legăturile dintre elementele componente.4 Subsistemele întreprinderii): 1. 1.

McGraw-Hill. Bucureşti 1995. de la acesta către sistemul de conducere. care apoi sunt transmise subsistemului informaţional (flux ascendent) în vederea stocării şi prelucrării datelor necesare obţinerii informaţiilor utile în vederea fundamentării deciziilor la nivelul subsistemului decizional (de conducere). fluxurilor şi circuitelor informaţionale. Prin sistemul informaţional se asigură legătura permanentă şi necesară între sistemul de conducere şi sistemul condus în dublu sens: prin prelucrarea şi transmiterea deciziilor de la sistemul de conducere către sistemul condus. necesare realizării obiectivelor stabilite de către organizaţie. “Management. tehnici”. 1990. care asigură realizarea efectivă a obiectivelor stabilite prin deciziile transmise de sistemul de conducere."1 La nivelul subsistemului operaţional (în cadrul căruia se desfăşoară procesele economice specifice domeniului de activitate a agentului economic) are loc operaţiunea de culegere a datelor. materiale şi financiare precum şi întregul ansamblu organizatoric. 1 2 Harold Koontz:. Ed. structurate corespunzător sistemului de obiective şi configuraţiei ierarhiei manageriale. Expert.. metode. iar pe de altă parte asigură căile de comunicare între celelalte subsisteme. Essentials of management. New York Russu C. combinarea. “cei care vor să coopereze. prin înregistrarea. tehnic şi funcţional. deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor de execuţie prin subsistemul informaţional (flux descendent). 14 . concepte. Subsistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor. Astfel. Subsistemul informaţional joacă un dublu rol: pe de o parte asigură toate informaţiile necesare luării deciziilor pe toate nivelele de responsabilitate. divizarea şi funcţionalitatea proceselor de muncă. precum şi totalitatea mijloacelor sistemului de conducere şi decizie2.Subsistemul de conducere reprezintă ansamblul intercorelat al deciziilor adoptate şi aplicate într-o organizaţie. pentru a asigura cadrul. vor lucra mai eficient dacă vor cunoaşte ce trebuie să facă. conducere şi control. ce activităţi le revin şi care este rolul lor în raport cu ceilalţi. Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de elemente care acţionează intercorelat. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind starea şi dinamica sistemului condus. în scopul desfăşurării proceselor de management Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de resurse umane.

au la bază desfăşurarea unor activităţi umane. necesare la nivel decizional şi operaţional. conducând la generarea permanentă de noi informaţii şi fluxuri informaţionale. Toate fluxurile de resurse (materiale sau informaţionale) dintr-un sistem economic. pe de o parte. sunt descrise prin două sisteme de funcţii de reacţie.Subsistemul informaţional reprezintă un ansamblu de componente. prelucrării şi transmiterii datelor şi a informaţiilor. Procesele de reglare sunt procese intelectuale. implicând. constituită din date şi informaţii organizate şi structurate. dar şi de informaţiile acumulate în birouri şi servicii. sisteme funcţie de reacţie a sferei reale. anume: procese reale interne. prelucrarea acesteia. procese de reglare interne. aici intrând: observarea. Procesul intern este acela ce are loc în interiorul unităţii şi care transformă input-ul în output. o succesiune de procese şi fluxuri informaţionale. anume: sisteme funcţie de reacţie a sferei de reglare. Starea unităţii poate fi caracterizată de stocul din depozit. Pe baza celor enunţate mai sus. modificându-se şi starea internă a sistemului. El este considerat acea parte a realităţii. în scopul atingerii unor obiective. pregătirea deciziei şi decizia. ca: prelucrarea informaţiei. 15 . pregătirea deciziei şi decizia. Transformările ce au loc în sistemul economic şi ansamblul funcţiilor de reacţie ale unităţilor. Unităţile fiind legate între ele prin fluxuri de input şi output. Un sistem economic este un sistem viabil. în vederea culegerii. unităţi de reglare în care au loc exclusiv procesul de reglare internă. Procesele reale sunt procese materiale şi fizice. legate între ele. compun un sistem. intrând: producţia. unităţile economice (firmele) se pot încadra în două categorii: unităţi reale în care au loc exclusiv procesul real intern. iar pe de altă parte. sau pornind de la ele – utilizând tehnologia informaţiei. ca: producţia şi consumul. din evenimente care au un efect asupra acestora şi din actori care acţionează în baza lor. transmiterea informaţiei. circulaţia şi consumul. care acţionează în baza unor relaţii de cauzalitate. În baza celor prezentate se poate vorbi de două subcategorii de procese. Procesele unui sistem economic sunt de două tipuri: reale şi de reglare.

El nu trebuie văzut doar ca o interfaţă între subsistemul operaţional şi subsistemul de conducere. pot viza perioade de timp mai lungi (decizii strategice) sau mai scurte (decizii tactice). la rândul lor. astfel că informaţiile constituie un adevărat „liant” informaţional. Deciziile. De aici putem concluziona faptul că subsistemul decizional necesită informaţii specifice necesare fundamentării pe de o parte a deciziilor strategice iar pe de altă parte a deciziilor tactice. fluxurile şi circuitele informaţionale se integrează organic cu celelalte fluxuri şi circuite ale resurselor.Astfel. stocarea şi prelucrarea ansamblului datelor reflectând starea şi evoluţia sistemului condus. care întreţine aceste fluxuri şi circuite informaţionale şi permite celorlalte sisteme ale resurselor să funcţioneze ca un sistem integrat. financiar. stabilirea modalităţilor de achiziţionare a datelor necesare sistemelor de resurse. generează informaţiile de ieşire prin reflectarea funcţionării tuturor sistemelor de resurse. În cadrul sistemului economic. Majoritatea metodelor de concepere a sistemelor informatice pornesc de la definirea nevoilor informaţionale ale viitorilor utilizatori. toate informaţiile necesare. se optează pentru culegerea. Sistemul informaţional îşi îndeplineşte acest rol prin: asigurarea informaţiilor necesare fiecăruia dintre sistemele de resurse precum şi a sistemului integrat al resurselor. ci ca element de legătură al mediului intern al întreprinderii cu cel exterior acesteia (economic. în funcţie de responsabilităţile şi atribuţiile sale. inclusiv a sistemului informaţional însuşi. bancar). Aspectul organizaţional al întreprinderii rămâne pe un plan secund. sistemul informaţional (economic) este mijlocul de comandă şi control prin care sistemul de conducere îşi exercită funcţiile asupra sistemului executiv. Scopul principal al sistemului informaţional este de a furniza fiecărui utilizator. el fiind abordat mai degrabă în 16 . având drept scop asigurarea informaţiilor necesare stafului managerial. la nivelul cerinţelor impuse de luarea deciziilor în sistemele de resurse. reprezentând în acelaşi timp un mijloc de comunicare între celelalte două subsisteme. centralizate. Datorită dificultăţii identificării complete a acestor cerinţe informaţionale şi datorită necesităţii anticipării unor cerinţe informaţionale având un orizont de timp mai îndepărtata. Subsistemul informaţional se interpune între subsistemul decizional şi cel operaţional. menţinerea colecţiilor (fişierele şi bazele de date).

când. Desfăşurarea şi controlul operaţiunilor în formă multinaţională necesită comunicarea cu furnizorii şi distribuitorii 24 de ore din 24. spre finele secolului al XVIII-lea. In acest nou cadru. ci trebuie să facă faţă concurenţei deschise. datorită opririi din peregrinare.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI Mediul de afaceri se află într-o continuă schimbare. Acest aspect rezidă din amplificarea în volum şi structură a schimburilor comerciale. Dezvoltarea socială şi diviziunea muncii se află într-o relaţie nemijlocită. şi-a putut organiza superior viaţa. informaţia pune în mişcare atât tehnologiile pentru transformările fizice necesare societăţii. Astăzi. în acest caz. companiile trebuie să facă faţă unor noi provocări. de viaţă. Alvin Toffler în „Al treilea val". Globalizarea economiei şi tehnologia informaţiilor au determinat o intensificare a competiţiei pe pieţele internaţionale. Primul val a fost cel ce a caracterizat trecerea de la viaţa nomadă a omului primitiv la agricultură. Informaţia. Succesul lor depinde de abilitatea de a opera la nivel global. edificând locuinţe şi cultivând pământul. defineşte „valurile" ca fiind marile transformări sociale care au direcţionat evoluţia omenirii până în prezent. cerinţele culturale au sporit şi s-a atins un nivel superior de productivitate şi. Trecerea societăţii dintr-o etapă în alta este asociată cu perfecţionarea diviziunii muncii. Al doilea val s-a datorat trecerii de la agricultură şi meşteşuguri la industriile mecanice.procesul definirii prelucrărilor decât în procesul identificării şi structurării datelor. firmele nu mai sunt avantajate de existenţa pieţelor protejate. Vitezele de lucru. implicit. în cazul acestei mutaţii. joacă un rol strategic pentru succesul afacerilor. Felul de viaţă al omului s-a schimbat radical o dată cu această mutaţie. ca şi 17 . 1. Cel de-al treilea val este marcat de impunerea informaţiei ca resursă fundamentală de viaţă a omului şi se petrece în zilele noastre. Condiţiile de muncă s-au îmbunătăţit. între diferite localităţi de pe glob. Sistemele informaţionale furnizează potenţialul analitic şi cel de comunicare de care au nevoie firmele pentru a-şi administra afacerile la scară globală. cât şi managementul.

cum sunt controlul stocurilor.una tehnică şi una comportamentală. Abordarea tehnică se bazează pe următoarele discipline: management ştiinţific. 18 . a căror evoluţie trebuie întreţinută în continuare. se impune o perfecţionare a calităţii şi productivităţii managementului. Aceasta poate să-l afecteze mult mai profund decât în cadrul celui de-al 2-lea val. Informaţia este „materia primă" a managementului. precursorii ştiinţei managementului au intuit cerinţele evoluţiei şi au făcut primele demersuri comunicaţionale pe care trebuie să le cunoaştem şi. Managementul ştiinţific pune accentul pe dezvoltarea de modele pentru adoptarea deciziilor manageriale şi pe alte practici specifice managementului organizaţiei. Relaţia dintre productivitate şi calitate. inclusiv managementul acesteia. Cercetările operaţionale atribuie. firmele de afaceri dispun de o structură ierarhică. Pregătirea omului pentru a face faţă impetuozităţii informaţionale. Ştiinţa calculatoarelor se concentrează asupra teoriei calculatoarelor. Exerciţiile de responsabilitate accentuată sunt cantonate în cea mai mare parte în această zonă a activităţii umane. Cerinţele intelectuale sunt acum cele mai pregnante. în varianta clasică. Cel mai mult este influenţată de către al 3-lea val activitatea de conducere. Totul porneşte de la om şi se propagă printr-o tehnologie rapidă spre el însuşi. este necesar să se utilizeze pe scară largă tehnologia informaţiilor. Simbolurile şi modelele devin esenţiale la acest stadiu al dezvoltării. fiind evidentă. prin descentralizare şi creşterea flexibilităţii organizaţiei de a se adapta la schimbările care apar în mediul de afaceri. O altă influentă majoră vizează mediul intern al organizaţiei. Productivitatea managementului trebuie să fie compatibilă cu cea a tehnologiilor de transformare fizică. Abordarea comportamentală se bazează pe psihologie. şi folosesc un set de proceduri de operare standard pentru a realiza o producţie de masă. prin tehnicile matematice destinate optimizării parametrilor selectaţi de organizaţie. cu un grad ridicat de centralizare. Studiul sistemelor informaţionale are un caracter multidisciplinar şi cuprinde două modalităţi de abordare . Comportamentul individului este supralicitat. pe de altă parte. în acest sens. pe de o parte. şi diviziunea muncii.calitatea lucrărilor cresc considerabil. Noua abordare a organizării şi conducerii firmelor de afaceri se caracterizează prin aplatizarea ierarhiei sistemului de conducere. precum şi răspunderile sale se acutizează. ştiinţa calculatoarelor şi cercetări operaţionale. asupra metodelor de calcul şi a metodelor de stocare şi de accesare a datelor. sociologie şi ştiinţele politice. mai ales. Pentru a putea implementa într-o organizaţie această nouă abordare.

Totuşi. organizaţiilor şi societăţii în ansamblu. abundă oportunităţile şi ameninţările. Personalul angajat va reprezenta în continuare investiţia cea mai importantă a unei firme. Dacă în trecut existau doar câteva infrastructuri limitate care furnizau căi de acces spre clienţi. se observă că tehnologia informaţională este de importanţă majoră pentru toate organizaţiile moderne.cea a Internetului şi comerţului electronic. În secolul XXI.optimizarea cheltuielilor de transport şi costul tranzacţiilor. Sociologii se concentrează asupra impactului sistemelor informaţionale asupra grupurilor. Majoritatea problemelor comportamentale dintr-o organizaţie nu poate fi exprimată folosind modele normative. industrie şi infrastructurile publice. când cash-flow-ul firmelor este din ce în ce mai des prezent online. prin utilizarea cât mai eficientă a resurselor disponibile. odată cu creşterea importanţei noii infrastructuri electronice se va observa şi o scădere a importanţei bunurilor fizice şi a amplasării acestora. încercând să aleagă varianta optimă din multitudinea de variante tehnice şi economice şi căutând să realizeze un echilibru optim al posibilităţilor la nivelurile firmei şi unităţii de afaceri. astăzi acestea sunt mult mai multe. însă infrastructura cu care aceasta va opera va fi electronică. Totodată. firmă. Deja. Managerii firmelor sunt nerăbdători să utilizeze cât mai rapid această puternică combinaţie dintre unitatea de afaceri. precum şi extinderea universală a Internetului şi a altor componente ale comerţului electronic prezintă avantaje strategice şi ameninţări pentru orice firmă. multe firme fac eforturi financiare mari în vederea investirii în tehnologia informaţională. atât în desfăşurarea afacerilor pe 19 . telecomunicaţiilor. Fuziunea dintre domeniile informaticii. managerii trebuie să conştientizeze modul în care infrastructura informaţională a firmei se intersectează cu infrastructurile publice şi cu infrastructura noii industrii care apare . În această nouă eră a competiţiei economice. Oportunităţile oferite de noile infrastructuri electronice vor face posibilă verificarea multor procese de luare a deciziilor organizaţionale. De asemenea. o valoare adăugată organizaţiei. publicisticii şi divertismentului. Psihologii sunt preocupaţi de reacţia individuală a personalului angajat faţă de sistemul informaţional şi de modelele cognitive ale raţionamentului uman. deciziile pe termen lung privind investiţiile în infrastructura informaţională vor diferenţia capacităţile competitive ale firmelor. în care firmele încearcă să se redescopere. Specialiştii în domeniul ştiinţelor politice investighează impactul politic al utilizării sistemelor informaţionale.

Ea include investiţiile în tehnologie informaţională implementată atât de personalul de specialitate din interiorul firmei. cât şi în ceea ce priveşte contactul cu clienţii. suporturile de stocare a datelor. software. împreună cu tehnologia informaţională. cât şi în personalul care furnizează aceste servicii. Portofoliul tehnologiei informaţionale este determinat de infrastructura tehnologiei informaţionale existentă în firmă. noi produse. În multe organizaţii. care să concorde cu obiectivele şi cu strategia firmei în ceea ce priveşte clienţii şi acţionarii. cea mai mare pondere o deţin cheltuielile cu tehnologia informaţională. Analizând această situaţie.cale electronică (comerţ electronic). 20 . Aceste tehnologii constituie baza pentru noi forme organizaţionale. punând în balanţă riscurile şi câştigurile pentru alegerea variantei optime. necesară pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor firmei. financiare şi organizaţionale. Tehnologia informaţională reprezintă investiţia totală a unei firme în tehnică de calcul. cu furnizorii. specialişti în domeniu. aceste infrastructuri permit firmelor să-şi desfăşoare activitatea. este clar că managerii nu-şi pot permite să renunţe la personalul cu pregătire tehnică. comunicaţii. care trebuie coordonat la fel ca un portofoliu financiar. în aşa fel încât alegerile făcute să ţină seama de aspectele strategice. competitive. respectiv hardware. Noua infrastructură. infrastructură care se află în strânsă legătură cu: (a) infrastructurile diferitelor ramuri industriale (cum ar fi sistemele de plăţi ale băncilor. Combinarea infrastructurii tehnologiei informaţionale interne a unei firme cu infrastructurile publice externe determină apariţia noii infrastructuri. şi oferă guvernelor căi eficiente din punct de vedere al costurilor de a furniza servicii populaţiei. sau cu partenerii strategici. sistemele de rezervare la liniile aeriene) şi cu (b) infrastructurile publice (cum ar fi furnizorii de servicii Internet şi telecomunicaţii). aceasta generând profit la nivelul întregii economii. telecomunicaţii. pentru a putea trata cu încredere şi competenţă probleme legate de tehnologia informaţională. constituie portofoliul tehnologiei informaţionale. cât şi de alţi furnizori de servicii din exteriorul firmei. Împreună. În multe firme moderne o mare proporţie din capital se regăseşte chiar în tehnologia informaţională. Toţi managerii trebuie să deţină cunoştinţe bine dezvoltate. noi pieţe şi pentru diverse schimbări în cadrul profesiilor. Valoarea totală a acestor investiţii reprezintă portofoliul tehnologiei informaţionale. cât şi în cel tehnic. tehnice. ajutându-le să contacteze clienţii şi furnizorii. Întregul portofoliu al tehnologiei informaţionale trebuie coordonat de un management format din specialişti atât în domeniul economic.

care procesează rapid toate comenzile clienţilor. Instituţiile din sectorul financiar şi al serviciilor depind cel mai mult de tehnologia informaţională. Toate firmele de vânzare cu amănuntul. De aceea. În multe firme. cât şi cele mici. în principal. această creştere este însoţită şi de reducerea costurilor cu forţa de muncă. Însă. tehnologia informaţională stă la baza desfăşurării în condiţii optime a miilor de tranzacţii realizate zilnic. În acest sector al serviciilor.Majorarea în fiecare an a investiţiilor în tehnologia informaţională poate explica creşterea continuă a resurselor firmei. legate de “ce” se vinde şi “unde” se vinde. În ramura serviciilor. firmele de vânzare cu amănuntul investesc în tehnologia informaţională. Realizarea acestor obiective necesită o infrastructură informaţională. vânzătorii cu amănuntul au fost nevoiţi să crească investiţiile în tehnologia informaţională. au realizat investiţii importante în tehnologia informaţională. care să furnizeze informaţiile necesare coordonării procesului de vânzare cu amănuntul. Obiectivele acestor firme constau în determinarea exactă şi în orice moment a nivelului stocului şi a necesarului de produse ce trebuie aprovizionate. fapt pentru care nu întotdeauna aceste investiţii au efectul scontat. echivalentul utilajelor şi al liniilor de producţie din sectorul productiv. care include firma. adesea. atât cele mari. Fiecare etapă a vânzării cu amănuntul depinde de intrarea. tehnologia informaţională reprezintă tehnologia de producţie. influenţează fiecare etapă a procesului de vânzare. care acţionează după propria inspiraţie. pentru a rămâne competitivi pe piaţa de desfacere a produselor. manipularea şi transmiterea datelor în timp util şi în forma corespunzătoare pentru a putea fi utilizate cu uşurinţă de cumpărători şi furnizori. întreaga ramură industrială. 21 . a procesului de urmărire a stocurilor şi de refacere a acestora. în computere. Având în vedere faptul că noua infrastructură. achiziţionarea de tehnologie informaţională se realizează pe baza unor decizii luate de persoane necalificate. Managerii unităţilor de vânzare cu amănuntul au nevoie de informaţii exacte. Interesant este că rata de creştere înregistrată în sectorul vânzărilor cu amănuntul în această perioadă a fost cea mai mare. fiind urmate de cele din sectorul productiv. fapt pentru care investiţiile în tehnologia informaţională atrag atenţia tuturor managerilor de întreprinderi. Aceste investiţii sunt realizate în vederea obţinerii unor rezultate pozitive în ceea ce priveşte relaţia firmei cu clienţii. furnizorii săi şi. informaţii pe care să le transmită furnizorilor în vederea obţinerii produselor pentru distribuirea în centrele de vânzare. uneori.

în loc să fie un factor care să înlesnească desfăşurarea acesteia. Pentru a adopta cele mai corecte decizii strategice în selectarea clienţilor sau în dezvoltarea sistemelor informaţionale. ci şi aspectele de importanţă majoră legate de ramura lor de activitate şi de furnizorii lor de tehnologie informaţională. 2000. În firmele mari se adoptă zilnic unele decizii care nu sunt foarte importante.5 miliarde $.a.“Management informaţional”. managerii trebuie să înţeleagă nu numai nevoile proprii ale firmei. Bucureşti. dar sunt greu de urmărit. sistemul SABRE utilizează infrastructura publică a Internetului. pg. Astăzi. Colecţia Naţionala. pentru a menţine un contact direct cu clienţii. .Un succes spectaculos în utilizarea tehnologiei informaţionale l-a avut sistemul SABRE1 de rezervare a locurilor pentru transporturile aeriene efectuate de firma American Airlines. Folosirea acestui sistem a determinat o creştere a încasărilor firmei între anii 1977-1986 cu 1. Dan Anghel Constantinescu ş. 10-12 1 22 . Dacă aceste decizii nu sunt bine coordonate. tehnologia informaţională poate deveni o piedică în buna desfăşurare a activităţii.

1998. Holwell1 susţin că „orice şi fiecare sistem informaţional poate fi întotdeauna gândit ca înglobând o pereche de sisteme. Pentru a planifica. managerii. atât în ansamblul ei. controla şi adopta decizii. 23 . au nevoie de informaţii. din ţară şi străinătate. and Information Systems: Making Sense of the Field.5 este reprezentată grafic definiţia formulată de cei doi autori străini. care. Checkland şi S. Systems. cât şi între organizaţie şi mediul exogen.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII Conducerea oricărei organizaţii. presupune cunoaşterea permanentă şi în detaliu a mediului său exogen şi endogen. John Wiley and Sons. Holwell S.Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL 2. În figura nr. coordona. 110-111. În literatura de specialitate. indiferent de nivelul ierarhic pe care se află. Pentru a putea gestiona toate activităţile dintr-o organizaţie. se vehiculează un număr impresionant de definiţii referitoare la sistemul informaţional.. fenomenele şi evenimentele ce au loc la nivelul subsistemului operaţional. Chichester. un sistem care este servit (oamenii ce desfăşoară acţiuni). Cunoaşterea exactă şi oportună a tot ceea ce se întâmplă în organizaţie. Astfel din literatura străină am selectat definiţiile formulate de următorii autori: P. 1. pot fi privite ca şi sisteme – conducătoare sau conduse. organiza. şi un sistem care serveşte (care procesează date)”. o organizaţie reprezintă un sistem ce are în componenţa sa mai multe subsisteme. p. cât şi la nivelul diferitelor unităţi organizatorice. dar şi în afara acesteia (respectiv în macromediu şi micromediu) reprezintă o necesitate pentru organizaţiile care vor să supravieţuiască în condiţiile concurenţei acerbe cu care se confruntă pe piaţă. la rândul lor. subsistemul conducător solicită subsistemului informaţional anumite informaţii care să descrie procesele. 1 Checkland P. Din perspectivă sistemică. – Information. El stabileşte legătura permanentă şi feed-back-ul între toate componentele organizaţiei.

mai mult decât o extensie a comportamentului şi managementului organizaţional. Accentul pus pe noţiunea de sistem evidenţiază faptul că diferitele componente au un obiectiv comun – de-a susţine activităţile organizaţiei. Sistemul care serveşte Procesarea datelor selectate şi relevante pentru acţiunile oamenilor Sistemul servit Furnizează oamenilor sprijin pentru realizarea acţiunilor Acţiuni cu scopuri precise ale căror realizare necesită informaţii Figura nr. J. B. 2.” Davis G. mai mult decât o ştiinţă a computerelor. care poate „selecta. . 22. chiar şi mesajele cele mai simple pot fi interpretate diferit de către oameni diferiţi.Information System in Management (3rd Edition). Land2 consideră că sistemul informaţional trebuie să includă totdeauna oameni utilizând şi interacţionând cu lucrurile (obiectele fizice) – realizate tot de către om – şi să conţină deopotrivă procesare formală şi informală. Land consideră că acţiunile sunt determinate de asocierea mesajelor primite – din sistemul informaţional formal. The Computer Journal. 1987. Davis1 remarcă faptul că „sistemul informaţional este mai mult decât o disciplină academică.. 1985. Seen3 consideră că „sistemul informaţional este un set de persoane şi proceduri care lucrează împreună….1 Corelarea sistemelor Utilizatorul de informaţie – având memorie. . McGraw-Hill. Belmont. 3 Seen J. 2 Land F. A. .” F. p. p. 3. p. atenua sau deforma mesajele – şi ca urmare. 28 (3). Wadsworth Publishing Company..Management Information Systems: conceptual foundations. informal sau din însăşi lumea reală – cu valorile şi cunoştinţele stocate în memoria persoanei. cunoştinţe şi un sistem de valori – percepe lumea exterioară printr-un filtru cognitiv.G. 211-215. New York.. B. 1 24 . structure and development (2nd Edition). California. amplifica.A. 1985.Is an information theory enough?.

dar ele pot fi utilizate alternativ deoarece se consideră că sistemul informaţional dintr-un mediu de afaceri este conectat. 1999. care este ansamblul integrat al operaţiilor de culegere. . În general.. Bucureşti. 2. care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii şi controlului activităţilor organizaţiei. sistemul informaţional al întreprinderii nu este o construcţie uniformă. 127. Oprea2 defineşte sistemul informaţional ca fiind „un ansamblu de resurse umane şi de capital. ci este format din diferite subsisteme între care există anumite relaţii. procedurilor şi mijloacelor folosite în procesul informaţional. . 3 Nicolescu O. păstrare şi valorificare a informaţiilor. sistemele informaţionale pot fi utilizate pentru o multitudine de activităţi specifice fimei (fig.. informaţiilor. Corespunzător domeniului funcţional din structura organismului economic în care se utilizează. procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei. Russu1 defineşte sistemul informaţional ca fiind „totalitatea metodelor. Bucureşti.2). ei considerând că între noţiunile de sistem informaţional şi sistem informaţional-managerial există diferenţe. 2 1 25 .Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. 40. sistematizare. 1996. Verboncu3 consideră că sistemul informaţionalmanagerial „poate fi definit ca ansamblul datelor. Russu C.” Remarcăm faptul că cei doi autori folosesc noţiunea de sistem informaţional-managerial.. . în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare producerii informaţiilor.” D.Management. transmitere şi prelucrare a datelor. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. 1999.241. investite într-o unitate economică. Verboncu I. Editura Economică. p. mai mult sau mai puţin. analiză. Oprea D. Editura Polirom. p.Management. Editura Expert.” O. Bucureşti.. cu managementul. Nicolescu şi I. p.Din literatura de specialitate românească am selectat definiţiile date de următorii autori: C.

Sistemul informaţional al întreprinderii Producţie şi exploatare Proiectare asistată de calculator Fabricaţie asistată de calculator Gestiunea stocurilor Planificarea necesarului de materiale Automate industriale Aprovizionare şi recepţie Robotică Marketing Finanţe Contabilitate Managementul resurselor umane Analiza salarizării Ccomponente personal Analiza forţei de lucru Gestiunea datelor despre anagajaţi Prognoza necesarului de personal Analiza necesarului de formare şi perfecţionare a personalului Publicitate şi promovare Managementul marketingului Studii de piaţă Managementul de produs Previziunea vânzărilor Direcţionarea vânzărilor Prelucrarea comenzilor Bugetarea investiţiilor Gestiunea trezoreriei Gestiunea creditelor Prognoze financiare Analiza rentabilităţii Analiza nesarului de finanţare Gestiunea portofoliilor Conturi ale furnizorilor Verificare operaţiuni Facturare şi conturi de clienţi Bugetare Contabilitate analitică Cartea Mare Plăţi Contabilitate fiscală Figura. nr. Contabilitatea. “procesul de identificare. Sistemele informatice clasice au avut în vedere mai ales operaţiile repetitive. financiar. p.A statement of Basic Accounting Theory. 2. respectiv 1 O'Brien. gen pregătire şi preluare date. DeBoeck Université. poate constitui exemplul celui mai vechi şi mai răspândit subsistem informaţional al întreprinderii. 1966. Montreal. producţie şi chiar proiectare. în care aceleaşi date interesează compartimentele vânzare-marketing.2 Structurarea funcţională a sistemelor informaţionale1 Principala dificultate a abordării sistemului informaţional în funcţie de compartimentele funcţionale ale întreprinderii ţine de imposibilitatea trasării unei graniţe. 64 26 . Illinois. Un exemplu clasic este cel al gestiunii vânzărilor. între informaţiile aferente fiecărui compartiment. contabilitate. 1995. bine structurate. măsurare şi comunicare a informaţiei economice pentru a permite judecăţi şi decizii documentate din partea utilizatorilor informaţiei”2. Evanston. revin componentelor manuale sau sistemelor expert. J. Sarcinile mai puţin structurate.453 2 American Accounting Association . Cea mai mare parte a informaţiilor acoperă două sau mai multe compartimente ale întreprinderii. Les systèmes d’information de gestion. personal-salarizare. fie şi aproximative. p..

prin sisteme suport pentru decizii şi. luarea deciziilor a făcut obiectul integrării în sistemele informatice. este de a fi principalul mijloc de informare şi comunicare interplanetară. Dacă sistemele de calcul. În prezent aproape toate activităţile (în mod special cele economice) se desfăşoară cu ajutorul calculatorului. (coord. stocarea şi gestionarea acestora pentru a furniza informaţii pertinente. Ulterior. fie că se fac calcule complexe. Acestea. Creşterea eficienţei întreprinderilor a fost posibilă în special prin utilizarea la scară tot mai mare a sistemelor de calcul. calculatorul a devenit o unealtă de mare preţ în viaţa de zi cu zi. Nicolescu1 pornind de la ideea că adesea. În literatura de specialitate din ţară şi străinătate există un număr impresionant de definiţii referitoare la diferenţa care există între sistemul informaţional şi cel informatic. Scopul îndeplinit de sistemele de calcul s-a schimbat de la deceniu la deceniu. prin sistemele expert interpretarea rezultatelor obţinute şi. 2. Indiferent de locul unde trăim. au servit iniţial cercetătorilor pentru efectuarea mai rapidă a unor calcule anevoioase. treptat calculatoarele s-au transformat în dispozitive pentru gestionarea şi administrarea bazelor de date.3). O caracteristică a secolului XXI este influenţa majoră a calculatoarelor electronice. nr. 2001. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor. informaticienii.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. mai apoi. Modul în care informaţiile pot fi accesate a cunoscut o adevărată revoluţie în mai puţin de 50 de ani. prin intermediul programelor software. Bucureşti. Editura Economică. O.) .” (fig. au permis firmelor să-şi structureze şi să-şi organizeze mai eficient activitatea la preţuri accesibile. Fie că se apelează la date care pot fi accesate în câteva secunde. îmbogăţindu-se. În final.26-27. în mod efectiv. scopul utilizării calculatorului. pun semnul egalităţii între cele două sisteme „susţine că sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional care se rezumă la culegerea. 1 Nicolescu O. alături de cele menţionate mai sus. de ceea ce facem în mod curent este absolut imposibil să nu fim influenţaţi de calculatoare. p.prelucrarea datelor. 27 . Acestea s-au integrat şi se integrează din ce în ce mai mult în viaţa şi activitatea fiecăruia.

Până acum câţiva ani. 2.. 1989. p. dar. Russu1 susţine că un sistem informatic este un „sistem de tratare mecanizată sau automatizată a informaţiei. 2 1 28 . SISTEMUL INFORMAŢIONAL Sistem informatic Automatizat Mecanizat Manual PRELUCRAREA INFORMAŢIILOR VEHICULAREA INFORMAŢIILOR CULEGEREA INFORMAŢIILOR Figura nr. (coord. Nicolescu O. 12. pe măsură ce organizaţia se implică în procesul de creare şi utilizare computerizată a informaţiei. p. .26-27 3 Parker C. nu se evidenţiază faptul că resursele umane au o importanţă vitală în dezvoltarea şi funcţionarea eficientă a sistemelor informatice. În prezent o organizaţie bazată pe informaţie poate fi întemeiată şi fără o tehnologie avansată de procesare a datelor. 2001. p. cit. majoritatea organizaţilor au utilizat noua tehnologie informaţională doar pentru a rezolva mai rapid operaţiile pe care leau efectuat din totdeauna manual. În literatura de specialitate americană3 sistemele informaţionale care includ calculatoarele sunt denumite sisteme informaţionale bazate pe computere – computer based informations systems.op. 3 Raportul Sistem informaţional – Sistem informatic 2 În literatura de specialitate românească se face delimitarea clară între cele două sisteme însă spre deosebire de literatura de specialitate străină. . construit din echipamente. Bucureşti. S.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. la noi.127.C.. structura Russu C. New York.Management Informatin System – Strategy and Action.. programe şi fişiere care trebuie să satisfacă cerinţe riguros precizate”.) . Editura Economică. McGrawHill.

metodelor şi tehnicilor manageriale. asigurând astfel operaţionalizarea deciziilor. Astfel sistemul informaţional al societăţii comerciale este necesar să îndeplinească cumulativ următoarele funcţii1: funcţia decizională.Sistemul Informaţional Managerial. ci pentru combinarea optimă a acestora este necesară cunoaşterea permanentă a cerinţelor mediului extern al firmei. 29 . 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL În vederea realizării obiectivelor fundamentale ale organizaţiei nu sunt suficiente doar resursele umane. Resursele umane au un rol foarte important în cadrul sistemului informaţional ele fiind deţinătoare de informaţii. şi atunci utilizarea calculatoarelor este absolut necesară. materiale şi tehnice stabilite de specialişti. spre deosebire de tendinţa actuală de restrângere a mijloacelor manuale şi mecanizate şi extinderea masivă a ponderi sistemului informatic în cadrul celui informaţional. însă pot exista situaţii când sistemul manual nu mai poate realiza eficient şi fără eroare. funcţia operaţională. b) Funcţia operaţională – se referă la scopul sistemului informaţional de a declanşa multitudinea de acţiuni necesare realizării obiectivelor organizaţiei. 97. Editura Universităţii „Lucian Blaga”. p. realizarea unor activităţi periculoase pentru om. starea resurselor proprii precum şi a cerinţelor consumatorilor. iar pe de altă parte pot calculatoarele pot completa. sprijini. 1 Gorski H.organizatorică. 2. funcţia de documentare şi funcţia educaţională. activitatea umană. Sistemul informaţional nu este în mod obligatoriu bazat pe computere. . Sibiu. care nu pot fi informatizate. stricte de natură umană. 2003. făcându-i mai productivi şi mai eficienţi. De asemenea calculatoarele pot pe de o parte să preia integral sau parţial.. o sarcină datorită complexităţii acesteia sau a interdependenţei cu alte activităţi. a) Funcţia decizională – exprimă menirea sistemului informaţional de a asigura elementele informaţionale necesare fundamentării şi adoptării deciziilor. procesele decizionale şi modul de realizare a activităţilor se îmbunătăţesc vizibil.

4. socială. cu scopul de a îmbogăţi cunoştinţele utilizate în ţele procesele manageriale sau de execu execuţie. Funcţiile sistemului informa ional sunt reprezentate grafic în fig nr. în sensul că reprez iile ă reprezintă o premisă indispensabil pentru stabilirea şi finalizarea obiectivelor indispensabilă i organizaţiei de către ac ătre acţionari şi manageri. ional. 2. Informaţiile au o dimensiune individual în sensul că ele condi individuală. drepturilor şi responsabilit i responsabilităţilor salariaţilor din cadrul organiza l organizaţie în calitate de cetăţeni. Informaţiile au o dimensiune social . 2 4 Funcţiile sistemului informaţional 2. Informaţiile au o dimensiune organizaţională. ăţeni. de a înregistra informaţ informaţiile. condiţionează într-o proporţie apreciabil potenţialul şi realizarea aspiraţiilor personale ie apreciabilă ţiilor ale salariaţilor. iile informaţional fig.c) Funcţia de documentare – exprimă menirea sistemului informaţ ia informaţional. În realizarea acestor func sistemul informaţional este confruntat cu funcţii. 30 . ionale. atât în plan individual cât şi în plan organizaţional. ional probleme foarte complexe. Funcţia de documentar e Funcţia decizională Funcţiile sistemului informaţional Funcţia operaţională Funcţia educaţională Figura nr. d) Funcţia educaţional – are ca rol asigurarea informaţiilor cu caracter ională iilor formativ şi tratarea acestora astfel încât s se obţină creşterea efectelor i să şterea educaţionale. dat fiind tripla dimensiune a informa dată informaţiilor. şi anume dimensiunea individual dimensiunea organizaţională şi dimensiunea individuală. ce decurge din rolul lor în exercitarea socială.

Astfel. Nivelul operaţional necesită rapoarte interne regulate. sistemul informaţional devine din ce în ce mai important şi condiţionant pentru supravieţuirea şi performanţele organizaţiilor în toate domeniile. Caracteristicile informaţiei pe nivele de conducere1 1 Sursa: O'Brien. 1995. ce conţin date detaliate. În concluzie sistemul informaţional constituie un subsistem de bază al managementului organizaţiei. în condiţiile trecerii la economia bazată pe cunoştinţe şi ale schimbărilor revoluţionare în domeniul informaticii. nivelul strategic cere rapoarte mai sumare.2. p. Informaţiile necesare conducerii sunt în funcţie de nivelul conducerii (fig 2. ca şi date externe pentru susţinerea planificării nestructurate şi a responsabilităţilor de conducere generală a activităţii. Structura deciziei Nestructurată Caracteristicile informaţiei Ad hoc Excepţională Recapitulativă Frecvenţă neregulată Previzională Externă Anvergură mare Conducerea strategică c iz ii De In f orm a ţi i Semistructurată Conducerea tactică Conducerea operaţională Structurată Prestabilită Periodică Detaliată Frecventă Istorică Internă Anvergură mică Figura nr. Spre exemplu. Montreal.5) şi de posibilitatea de structurare a situaţiilor decizionale la care managerii trebuie să facă faţă. neprogramate şi previzionale. ad-hoc. Les systemes d'information de gestion. De Boeck Univesity. 368 31 .5. actuale sau istorice pentru susţinerea controlului structurat al operaţiilor cotidiene.

Managerii supraveghează. În sfârşit. conducerea trebuie să primească nu numai informaţii interne. pentru simplificarea înţelegerii. sunt stabilite modul de achiziţionare şi alocare a resurselor. 2. cât şi a celor de previziune. Informaţiile previzionale ajută conducerea să definească tendinţele viitoare şi impactul acestora asupra deciziilor care trebuie adoptate. nivelul tactic şi nivelul operaţional. Orice organizaţie constă din trei sisteme principale.6 Sistemul informaţional al conducerii (SIC) în interacţiune cu sistemul operaţional (SO) şi sistemul decizional (SD) 32 . ca în fig. Managerii utilizează resursele şi execută sarcinile după procedurile elaborate cu ajutorul bugetelor şi a programelor de producţie stabilite echipelor de lucru ale întreprinderii. care se ocupă cu transformările pentru care a fost creată organizaţia.2.5. La nivel operaţional sunt elaborate planurile pe termen scurt.În procesul decizional este necesară atât gestionarea informaţiilor istorice. cerinţele informaţionale ale conducerii depind în mod esenţial de nivelul de conducere. se definesc politicile. şi sistemul informaţional al conducerii (SIC). Deşi între cele trei sisteme există interferenţe. politicile şi obiectivele de ansamblu ale întreprinderii cu ajutorul unei planificări strategice pe termen lung. care orientează şi dirijează organizaţia. La nivel strategic sunt definite strategiile. sistemul decizional (SD). Totuşi. activităţile de conducere pot fi subdivizate pe trei niveluri principale: nivelul strategic. SO A E SIC B C SD Figura nr . în timp ce informaţiile istorice permit analiza performanţelor trecute ale întreprinderii şi evaluarea acestora. randamentul strategic al întreprinderii şi evoluţia sa globală. aflate în interacţiune: sistemul operaţional (SO). care gestionează informaţiile externe şi interne necesare conlucrării părţilor organizaţiei. de asemenea. acestea se pot reprezenta separat. bugete pe termen scurt şi mediu. Astfel. procedurile şi obiectivele subunităţilor întreprinderii. de multe ori sunt foarte relevante şi indispensabile informaţiile externe. La nivel tactic sunt elaborate planuri.

prelucrării. modele şi programe de calcul. tehnici şi proceduri destinate colectării. hotărâri. Companiile pot utiliza tehnologia informaţiilor la proiectarea şi conducerea afacerilor la nivel global. date numerice. planuri. birourilor şi forţei de vânzare. cum ar fi: a) Criteriul compartimentului care presupune definirea subsistemului informaţional la nivel de compartiment. sistemul informaţional al unei organizaţii este ansamblul de mijloace. rapoarte.Conexiunile dintre sisteme (circuite şi fluxuri informaţionale) se referă la: informaţiile de la proces şi de la piaţă. prin utilizarea legăturilor între unităţile de producţie. Sistemul informaţional al conducerii poate fi un sistem care procesează informaţiile manual. în procesul de analiză a acelor activităţi economice care se desfăşoară în mai multe compartimente. dări de seamă. comenzi. precum şi pentru noi moduri de distribuire a cunoaşterii. funcţiunea în servicii). funcţiunea de producţie. b) Criteriul activităţii. bonuri de lucru. La nivelul entităţilor economice se pot defini o serie de subsisteme informaţionale folosindu-se diverse criterii. care implică definirea subsistemului informaţional la nivel de activitate economică. Acesta prezintă dezavantajul abordării parţiale. legături comunicaţionale (circuite şi fluxuri). instrucţiuni pentru controlul calităţii. grafice de lucru. funcţiunea financiar-contabilă. decât parţial. instrucţiuni. teste pentru verificarea profesională a operatorilor ş. stocării şi securităţii datelor şi tuturor informaţiilor externe şi interne necesare bunei desfăşurări a activităţii organizaţiei.a. funcţiunea comercială. metode. semnale. mecanizat sau automatizat. Atunci când SIC este automatizat se numeşte sistem informatic pentru conducere. a interdependenţelor existente între activităţile entităţii cercetate. Dezavantajul acesteia este neluarea în considerare. reclamaţii de la clienţi. c) Criteriul funcţiunii care presupune abordarea subsistemelor informaţionale la nivelul activităţilor de bază din cadrul fiecărei funcţiuni a societăţii (funcţiunea de personal. transmiterii. Internetul furnizează infrastructura necesară pentru noi modele de afaceri sau noi procese de realizare a afacerilor. procedee. rapoarte prelucrate. 33 . Automatizarea sa poate fi totală sau parţială. situaţiile prezenţei la servici. Prin definiţie. tehnologii. funcţiunea de cercetare-dezvoltare. bonuri de materiale.

circuitele şi fluxurile informaţionale. 242-250. Aceştia sunt interesaţi în a construi sisteme informatice pentru colectarea informaţiilor. În accepţiunea majorităţii specialiştilor sistemul informaţional este definit. drept un ansamblu interconectat de date.O percepţie clară a sistemelor informatice este esenţială pentru managerii de azi. cit. informaţii. 34 . într-o concepţie sistemică. personalul specializat în culegerea. De asemenea. cu scopul de a-i ajuta la realizarea obiectivelor organizaţionale. mijloacele de tratare a informaţiilor. stocarea şi prelucrarea datelor. Verboncu I.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pe plan mondial nu există în prezent o terminologie unanim acceptată referitoare la conţinutul sistemelor informaţionale şi nici o definiţie care să întrunească sufragiile specialiştilor. Nicolescu O. 2. platforma hardware necesară prelucrărilor datelor şi disipării informaţiilor. proceduri informaţionale şi mijloace de 1 2 Nicolescu O. gestiunea informaţiilor a devenit o responsabilitate foarte importantă pentru manageri. procedurile informaţionale. 1995. fluxuri informaţionale. deoarece majoritatea organizaţiilor au nevoie de sisteme informatice performante pentru a supravieţui şi a prospera. procedurile şi tehnicile de obţinere (pe baza datelor primare) şi de difuzare a informaţiilor. 39... Sistemul informaţional cuprinde1: ansamblul informaţiilor interne şi externe. p. Ed. Economică.. pag. utilizate în cadrul firmei precum şi datele care au sta la baza obţinerii lor.op. formale sau informale.. . Aceste sunt2: datele şi informaţiile. “Management”. În plus. Verboncu I. stocarea şi procesarea lor. înregistrarea. transmiterea.. sistemul informaţional al organizaţiilor este alcătuit din mai multe componente interdependente.

dar nu în relaţie de subordonare. Mijloace de tratare a informaţiilor . frecvenţă.. 15. 3. Datele care reprezintă ansamblul de informaţii prelucrate despre un fenomen sau proces.ansamblul echipamentelor constructive (hardware) şi a suporturilor logice (software) ce asigură prelucrarea informaţiilor şi obţinerea rezultatelor finale. Fluxurile informaţionale reprezintă ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut. calitate. Informaţiile reprezintă acele date care aduc un spor de cunoaştere receptorului (uman sau maşină). Sistemul informaţional economic asigură gestiunea tuturor informaţiilor din cadrul unui sistem economic.totalitatea informaţiilor care circulă între două nivele ierarhice aflate în relaţie de subordonare. 5. 4.prelucrare. suport). pag. Fluxurile informaţionale se împart în trei categorii1: a) Fluxuri informaţionale ascendente . formă. 35 .ansamblul legăturilor existente între diferite verigi organizatorice. care se individualizează prin următoarele 1 Radu I. în timp. Informaţiile sunt generate şi înregistrate în cadrul sistemului economic la nivelul unor verigi organizatorice şi funcţionale care se mai numesc posturi de lucru. Din definiţia dată se pot evidenţia următoarele componente ale sistemului: 1. Procedurile informaţionale . 2. transmitere şi stocare a datelor care acţionează în vederea realizării obiectivelor fundamentale ale unei firme. de evoluţia performanţelor sistemelor de calcul. 6. “Informatică managerială”. Evoluţia procedurilor este strâns legată.informaţiile care circulă între subdiviziuni organizatorice aflate pe acelaşi nivel ierarhic. 1996. b) Fluxuri informaţionale orizontale .se nasc aleatoriu şi reprezintă totalitatea datelor vehiculate între subdiviziuni organizatorice aflate pe nivele ierarhice diferite. Circuitele informaţionale . necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între două posturi de lucru. Flux informaţional reprezintă totalitatea informaţiilor care parcurg circuitele informaţionale existente. folosind toate metodele şi procedeele de care dispune. volum.totalitatea metodelor şi tehnicilor de prezentare a informaţiilor primare pentru asigurarea interfeţei om-calculator. c) Fluxuri informaţionale oblice .

sunt date care au relevanţă pentru nevoile celor care administrează şi contribuie la exercitarea funcţiilor manageriale.” Informaţiile sunt definite ca fiind „acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct sau indirect întreprinderea respectivă. specialiştii disting între cele două noţiuni o mare diferenţă. Nici societatea şi nici indivizii ei nu pot progresa satisfăcător în lipsă de informaţii. Informaţiile. procese. Astfel. 2. Din multitudinea de definiţii atribuite atât datelor cât şi informaţiilor. termenii de dată şi informaţie sunt utilizaţi cu acelaşi înţeles însă între ele există o anumită diferenţă. „procesare” sau „rezumare” primesc o anumită „valoare”. Trebuie subliniat faptul că există posibilitatea ca persoane diferite să atribuie înţelesuri diferite aceloraşi date şi de asemenea trebuie făcută distincţie între cantitatea mare de date care se poate afla la dispoziţia unei societăţi. Datele reprezintă fapte şi cifre neanalizate. Informaţiile şi cunoştinţele au o mare importanţă. în schimb. statistici. 36 . timp de staţionare. ce îi furnizează elemente noi. de către specialişti în domeniu. Deşi adesea se foloseşte termenul de dată şi informaţie cu acelaşi sens. şi volumul mult mai mic care este de fapt selectat şi transformat în informaţii. opinii sau predicţii clasificate pe o anumită bază pentru a fi stocate. procesate sau regăsite atunci când este necesar. fenomene referitoare la firmă sau la procese din afara sa care interesează managementul acesteia.1 Datele şi informaţiile În vorbirea curentă. Astfel la început ele sunt considerate „fapte brute”. potrivit majorităţii specialiştilor „data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni. atât pentru dezvoltarea personalităţii umane. „semnificaţie”. fapte.” Datele sunt fapte. operaţii de prelucrare. date de ieşire. „puncte de plecare”.2. „relevanţă”. putem observa faptul că datele se transformă în informaţii în momentul în care li se atribuie înţeles. care în urma procesului de „interpretare”. utilizabile în realizarea sarcinilor ce-i revin în cadrul respectivei firme. „transformare”. sens. cât şi pentru evoluţia vieţii şi societăţii.elemente: date de intrare. „materii prime”.

Conceptul de informaţie reprezintă o noţiune de maximă generalitate care semnifică o comunicare. Audio-vizuale – se adresează concomitent văzului şi auzului. precum ziare. un semnal etc. 51 2 Jones A. o mărime exprimabilă matematic a neordonării. După modul de exprimare informaţiile pot fi: Orale – expuse prin viu grai. fax. un mesaj. ALL. se asigură accesul la cele mai avansate realizări ale omenirii. telefon sau calculator). imagini. informaţia prezintă caracteristici distincte: ea nu cunoaşte ideea de original. cărţi. sau prin purtători de informaţie. casete video. capital şi forţa de muncă.Prin intermediul informaţiilor se asigură transferul cunoştinţelor de la o generaţie la alta. energia. care este. discuri sau echipamente de comunicaţie (radio. 1999. obiecte. 1 Rohner K. 1999. Informaţia reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din lumea reală şi furnizată de cineva. O măsură a ordonării este entropia negativă. Informaţiile vehiculate într-o organizaţie pot fi grupate pe mai multe categorii după următoarele criterii: 1. Oxford University Press. informaţia este puternic condensabilă. Ed. pag. despre forme de manifestare a realităţii care ne înconjoară. termen care a luat naştere prin analogie cu entropia. Fireşte la baza revoluţiei cunoştinţelor se află corelaţia cunoştinţelor cu data şi informaţia. Ciber-marketing. în termodinamică. p. CDROM-uri. Work and Learning in the New Economy. o ştire. şi materia sunt cei mai importanţi factori ai economiei moderne pe lângă pământ. informaţia nu se învecheşte şi se poate combina aproape nelimitat. – Knowledge Capitalism-Business. iar rezultatul acesteia va fi constituirea unor economii bazate pe cunoştinţe care se vor extinde rapid în zonele dezvoltate ale omenirii. o veste. despre evenimente. Scrise – consemnate de regulă pe hârtie. Oamenii ajung la informaţii direct. Informaţia. televizor. stări. Oxford. fapte. B.VI. prin intermediul altor oameni. Calitatea unei informaţii constă în gradul de probabilitate cu care utilizatorul creează certitudinea unei afirmaţii1. se poate copia ori de câte ori se doreşte şi este independentă de loc.. 37 . În secolul XXI revoluţia cunoştinţelor se va intensifica2. Faţă de materie sau energie. informaţia se percepe ca o anumită măsură a ordinii întrucât ea anihilează incertitudinea şi nedeterminarea.

Ascendente – se transmit de la eşaloanele ierarhice inferioare la cele superioare de management. 5. Financiar-contabile. Comerciale. dezinformarea etc. Opinia reprezintă exprimarea unor păreri. 8. abaterea atenţiei de la problemele reale ale vieţii. Opinia fiind subiectivă are un 38 .). După natura proceselor informaţiile. se pot clasifica astfel pentru: Cercetare-dezvoltare. De evidenţă contabilă – se referă în special la aspectele economice ale activităţilor firmei.). După direcţia vehiculării informaţiile pot fi: Descendente – se transmit de la nivelurile ierarhice superioare la cele inferioare ale managementului. Nonimperative – emise de executanţi şi manageri fiind destinate preponderent colegilor sau superiorilor. 3. fie distructive (denaturarea realităţii. putând fi uneori promovată pe baza unor interese dinainte stabilite. După gradul de prelucrare informaţiile se împart în: Primare – anterior nu au suferit un proces de prelucrare informaţională. 4. Orizontale – se transmit între titularii de posturi situati pe acelaşi nivel ierarhic. Opinia este deci subiectivă sau prea puţin obiectivă. Personal. a unor gânduri proprii sau de grup. Producţie. Statistice – reflectă sintetic principalele activităţi ale firmei corespunzător unor standarde prestabilite. Endogene – sunt generate în cadrul firmei. urmărind scopuri fie constructive (educaţionale. Trebuie făcută distincţia între ştire ca informaţie despre ceva şi opinia despre acel ceva. Intermediare – se află în diferite faze de prelucrare informaţională. Externe – beneficiarii de informaţii sunt clienţii. Complexe. stări de fapt existente. 6. bazate pe funcţiunile firmei. 7. După destinaţie informaţiile se împart în: Interne – beneficiarii de informaţii sunt managerii şi executanţii din întreprindere. mobilizatoare etc. furnizorii sau suprasistemele din care face parte firma.2. După modul de organizare a înregistrării şi prelucrării informaţiile se clasifică în: Tehnico-operative – localizează în timp şi spaţiu procesele din cadrul firmei. Ştirea întruneşte caracteristicile de informaţie în sensul că reflectă realităţi obiective. După gradul de obligativitate pentru adresant informaţiile pot fi: Imperative – emise de conducători fiind destinate nivelurilor ierarhice inferioare. Finale – au trecut prin întregul şir de prelucrări informaţionale prevăzute. După mediul de provenienţă informaţiile pot fi: Exogene – provin din suprasistemele din care face parte firma.

Informaţia este o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective. Forma de exprimare şi transmitere a informaţiilor. Există o corespondenţă determinată între informaţie. formează cunoştinţele despre acel domeniu. iar expresia „prelucrarea informaţiilor” înlocuieşte expresia „prelucrarea datelor”.grad redus de generalitate chiar atunci când priveşte unele evenimente concrete1. ca şi opinia falsă.. Cunoştinţele reprezintă deci o însumare a tuturor informaţiilor dobândite într-un anumit domeniu. atunci acesta nu prezintă interes pentru receptor şi deci nu are caracter de informaţie. foarte adesea. privind aspecte din realitatea ce ne înconjoară. În sinteză cunoştinţele sunt elemente abstracte şi individuale despre obiectele şi domeniile lumii reale. Informaţiile dobândite în urma unui proces de informare într-un anumit domeniu. pag. termenul de informaţie este utilizat pentru a desemna date. înţelegere şi însuşire a informaţiilor dintr-un anumit domeniu reprezintă un proces de informare. informaţia nu trebuie să se confunde cu zvonul care reprezintă. în practică. Dacă mesajul nu transmite nici o noutate şi nu are suport real.. indiferent de forma pe care o ia (ştire. Informaţia are sens de noutate pentru cel căruia i se adresează. Ea reprezintă suportul formal al informaţiei care se concretizează în cifre. 9. Putem considera că datele prelucrate. iar mulţimea acestora reprezintă baza de cunoştinţe. realităţile din domeniul economic se reflectă în informaţiile economice. Simboluri. Informatica economică. Data este forma de reprezentare accesibilă a informaţiei prelucrate. Sofronie Gh. Putem spune deci că informaţia este un mesaj. Simbol şi dată astfel că. Din punct de vedere conceptual informaţia reprezintă o reflectare în planul gândirii umane a legăturilor de cauzalitate. coduri şi alte însemne. comunicare). Informaţia primeşte întotdeauna atributul domeniului pe care îl reflectă. litere. De exemplu. De asemenea. în măsura în care 1 Surcel T. Ed. semnal. 39 . sau care se referă la un anumit obiect. Procesul de sesizare. dar cu precizarea că nu orice mesaj este o informaţie. o ştire neîntemeiată şi neverificată. Calipso 2000. însuşite şi/sau dobândite. 1999. opiniilor şi comentariilor o reprezintă comunicarea. Baron C.

singurul care raportează informaţia la scopurile observatorului. Acestui nivel îi corespunde conceptul de dată. Apare astfel clară nu numai distincţia dintre dată şi valoare. Este nivelul cel mai concret de considerare a informaţiei este însă cel pragmatic. adică de la nivelul sintactic la cel semantic prin procesul de comunicare influenţat de context. Obiectul pragmaticii include. Considerând situaţia la un moment dat. în sensul că informaţiile trebuie să capete anumite forme de reprezentare respectând riguros anumite reguli. au calitatea de informaţii. transmiterii şi prelucrării acestora. Sub aspect semantic. c) din punct de vedere pragmatic. acestea sunt privite din patru puncte de vedere: a) din punct de vedere sintactic. Abordarea pragmatică impune utilizarea noţiunii de cunoştinţă. urmărindu-se semnificaţia. într-o anumită măsură. dar presupune în plus şi elementul de reprezentare şi manipulare. urmărindu-se utilitatea pentru receptori. deci. Nivelul sintactic se referă la sistemul de semne şi la regulile de reunire a acestora în construcţii sintactice utilizate pentru reprezentarea informaţiilor în procesul culegerii. informaţia poate fi caracterizată ca semnificaţie a datelor.afectează în sens pozitiv comportamentul receptorilor (oameni sau maşini). cunoştinţele reprezintă totalitatea informaţiilor dobândite anterior cu 40 . În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor. pe de o parte. pe de altă parte. b) din punct de vedere semantic. înţelesul informaţiei (conţinutul real al informaţiei) ce derivă din datele prelucrate. ci şi deosebirea dintre informaţie şi dată. concept central în informatică. Sensul informaţiei la nivel semantic este corespondenţa dintre o dată. adică o modalitate simbolică de exprimare şi un sistem de reguli de transformare a acestuia prin care se pot obţine date noi. şi obiectul real sau situaţia pe care o reprezintă. Finalitatea procesului de informare presupune trecerea de la structură la sens. de necesar de informaţii şi de eficienţă a sistemelor informaţionale. În raport cu necesităţile observatorului se definesc caracteristici ca importanţa sau utilitatea informaţiei. exprimat prin formulă BNF (Backus-Naur Form) astfel: <data>: = <identificator><atribute><valoare> Noţiunea de dată în informatică cuprinde şi noţiunea de valoare. ca deosebire dintre obiect şi modelul său. când se urmăreşte aspectul admisibil al acestora. problemele de conducere. efectul asupra acestora (măsura în care acestea satisfac cerinţele utilizatorului).

pentru a constitui pentru acestea elemente de fundamentare a deciziilor. zonele de fumători. spre nivelele operaţionale pentru informarea lor în vederea unei optimizări a comportării în respectiva activitate de execuţie. precum şi parţial îndrumate spre nivele de conducere. în cadrul unei activităţi sau în raport cu mediul înconjurător. În concluzie orice informaţie: 41 . Pentru a desemna mulţimea acestor cunoştinţe se foloseşte termenul de tezaur. Consumatorii de informaţii se pot afla la nivele de decizie şi/sau nivele de informare: la nivel de decizie se consumă informaţiile sub forma unor elemente de fundamentare a deciziilor. ghişeelor de informaţii sau puncte medicale reprezintă cunoştinţe obiective. putându-se vorbi despre cunoştinţe obiective. informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel. Informaţiile apar şi sunt utilizate într-o entitate organizaţională. se tratează raportul dintre semne şi obiecte. se stochează şi se înţeleg. se regăsesc atât la nivelul conducerii cât şi la nivel operaţional sau de execuţie. Informaţiile se produc. Producătorii de informaţii sau sursele de informaţii.privire la obiectul considerat. se procesează. Pictogramele pentru indicarea cabinelor telefonice. În cazul în care are loc o transmitere unilaterală de informaţii. În cazul unei transmiteri bidirecţionale a informaţiei. de nivel de decizie şi de nivel de informare. se transmit. sub formă de rezultate ale deciziilor luate. la nivel de management informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel şi parţial îndrumate. d) din punct de vedere sigmatic. în cadrul nivelelor operaţionale şi de conducere şi se transmit. la care trebuie raportat rezultatul oricărui proces de informare. se culeg. între planurile acestor activităţi: la nivel operaţional. Un consumator poate lua în mod succesiv sau simultan cele două forme. În locuri publice semnalizarea şi direcţionarea cu ajutorul indicatoarelor trebuie să fie atât sugestivă şi compactă cât şi independentă de limbă sau cultură. în cadrul unei forme de activitate. vorbim despre informare. se poate vorbi de comunicare. la nivel de informare se consumă informaţia sub forma unor elemente pentru perfecţionarea comportării. în sens dublu.

2.se poate considera ca atare dacă este utilă unui receptor.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale În procesul de transmitere a informaţiilor necesare în desfăşurarea activităţilor manageriale sau de execuţie. ataşate pe diferiţi suporţi şi sunt supuse unor modificări şi transformări. 2. astfel: 1. 1 Nicolescu O. sau de ceva) deci are o sursă care o generează.. • Oblic – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care nu există relaţii de subordonare nemijlocită. în funcţie de principalele criterii considerate. 246. dacă este ataşată unui consumator. Acestea la rândul lor pot vehicula informaţii ascendente sau descendente. cost etc..2. informaţie circulă prin canale specifice. un mijloc tehnic sau de realitatea înconjurătoare.. fluxurile informaţionale pot fi: • Verticale – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care există relaţii de subordonare nemijlocită. cit. După frecvenţa producerii fluxurile informaţionale se împart în: • Periodice – se repetă la anumite intervale trimestru. care poate fi un nivel de decizie sau un nivel de informare. p.. • Orizontale – se stabileşte între posturi şi compartimente situate pe acelaşi nivel ierarhic. care poate fi o persoană ca atare. Verboncu1 definesc circuitul informaţional ca fiind „traiectul pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar”. sunt transmise. pentru a servi cât mai bine unor scopuri predefinite de consumatori. fiabilitate. 42 .op. ele circulă între sursa de informaţii şi consumatorul de informaţii. Verboncu I. caracterizat prin anumite caracteristici – lungime. este produsă (de cineva. Nicolescu şi I. lună etc. viteză de deplasare. În funcţie de direcţia de vehiculare şi caracteristicile organizatorice ale extremităţilor. sau la ceva. aşa cum rezultă şi din clasificarea realizată de specialişti în domeniu. pregătiri şi prelucrări. acestea parcurg un anumit traseu de la emiţător la beneficiar denumit circuit informaţional.. iar fluxul informaţional ca reprezentând „cantitatea de informaţii care este vehiculată între emiţător şi beneficiar pe circuitul informaţional. O.” Caracteristic întreprinderii moderne este marea varietate de circuite şi fluxuri informaţionale.

corecte şi la nivelul de operativitate cerut de nivelele consumatoare. directe. determinată de predominarea procedurilor manuale.• Ocazionale – se stabilesc cu o frecvenţă aleatorie. bazate pe telecomunicaţii şi calculatoare care asigură realizarea unor legături directe atât în interiorul cât şi cu exteriorul organizaţiei. fără însă a i se schimba calitatea fundamentală. cu furnizorii. tind să dobândească un rol tot mai important deoarece prin ele se reflectă progresele înregistrate în conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional al firmei. necesare unei anumite activităţi. Orice sistem informaţional trebuie să asigure entităţii căruia îi aparţine informaţii complete. Între circuitul informaţional şi fluxul informaţional există o strânsă dependenţă în sensul că circuitul informaţional reflectă traseul (drumul) şi mijlocul care asigură circulaţia unei informaţii de la generarea ei şi până la arhivare. evitându-se. Apare astfel necesitatea intensificării fluxurilor informaţionale cu exteriorul – cu clienţi. 43 . În prezent foarte eficiente sunt circuitele informaţionale electronice. sistemul informaţional al diferitelor entităţi s-a dezvoltat şi perfecţionat în mod continuu.2. în cantităţi suficiente. De asemenea circuitele informaţionale trebuie să fie cât mai scurte. Datorită manifestării unui caracter tot mai evident de deschidere şi transparenţă al organizaţiilor şi în condiţiile unei dinamici accentuate a mediului exogen. pe cât posibil prelungirea acestora în aval şi/sau amonte de beneficiarii informaţiilor. Elementul revoluţionar al mutaţiilor care au determinat saltul calitativ al sistemului informaţional este axat pe dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor tehnice şi a procedurilor de tratare a informaţiilor în scopul automatizării prelucrării datelor. Vehicularea acestora se realizează pe traseele definite de circuitele informaţionale. cu alte organizaţii. În timp. societatea trebuie să fie în permanenţă conectată la macromediu şi micromediu.3 Procedurile informaţionale În organizaţiile moderne. 2. procedurile informaţionale. iar fluxul informaţional reflectă ansamblul informaţiilor vehiculate. în vederea reducerii la minim a punctelor de trecere.

în funcţie de performanţele tehnice şi de gradul de intervenţie al omului. 2.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor Performanţele în cadrul sistemului informaţional sunt influenţate în măsură apreciabilă de mijloacele de culegere. 2.Prin proceduri informaţionale sunt desemnate1 „ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţile de culegere. a suporţilor. Succesiunea tratării informaţiilor. se remarcă o tendinţă de informatizare a procedurilor informaţionale prin utilizarea tot mai frecventă a programelor computerizate. memorii etc. operaţii de pregătire. se împart în trei categorii. înregistrare. B5 etc. şi prin ele se stabilesc: 1. – op. 248. care. CD-ROM-uri. şi de asemenea se pune accent deosebit pe formalizare a procedurilor în special pe tipizare. Suporţii informaţionali utilizaţi . Mijloace utilizate în culegerea . sau suporţi moderni folosiţi în sistemul de prelucrare automată a datelor: discuri optice. documente contabile şi documente statistice) prezentaţi pe formulare de hârtie de diferite dimensiuni: A4.. stocarea. prezentarea datelor precum şi operaţii administrative. astfel: 1 Nicolecu O. prelucrare. Operaţiile care se aplică informaţiilor. reprezentând suportul tehnic al sistemului. În contextul pătrunderii noii tehnologii informaţionale. modelele şi formulele de calcul utilizate. 4. operaţii de transmitere. Suporţii utilizaţi pot fi clasici (documente ale evidenţei tehnico-operative. Operaţiile care se aplică datelor pot fi: operaţii de culegere a datelor. Caracteristică întreprinderilor contemporane este utilizarea unei game largi de mijloace de tratare a informaţiilor. formulelor. înregistrare. p.. Verboncu I. transmitere şi prelucrare a unei categorii de informaţii cu prezicerea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor. transformare şi verificare a datelor. transmitere şi prelucrare ale informaţiilor. modelelor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor folosite. codificare şi standardizare.2. 44 .se referă la materialele folosite pentru consemnarea informaţiilor şi a caracteristicilor acestora. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor.” Procedurile informaţionale au un caracter foarte detaliat. cit. 3. DVD-uri.

maşina de contabilizat şi facturat. securitate şi etică ( păstrarea secretului de serviciu. pe baza cunoaşterii cât mai precise a realităţii.SISTEM INFORMAŢIONAL Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil şi la o sporire impresionantă a volumului de informaţii ce trebuiesc cunoscute şi prelucrate. instrumente clasice (stilou. dar şi dezavantaje legate de protecţie. scannere. Mijloace manuale – cuprinde maşina de dactilografiat. de procesare şi de ieşire a rezultatelor. Într-o organizaţie există trei categorii de activităţi care produc informaţii necesare acesteia: activităţile de intrare a datelor/informaţiilor. între care există un raport de la întreg la parte (fig. Referitor la cea de a treia categorie de mijloace.7). maşina de calcul manual. Mijloace automatizate – calculatoare. 3. Sistemul informaţional al firmelor moderne are în componenţă sistemul informatic. protejarea împotriva hacker-ilor).1. creion etc. analiza problemelor şi realizarea de produse sau servicii noi. controlul operaţiilor. Culegerea şi înregistrarea informaţiilor Vehicularea informaţiilor Prelucrarea informaţiilor 45 .). 2. Informaţiile produse sunt folosite pentru adoptarea deciziilor. Pe de altă parte.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC . 2. Mijloace mecanizate – echipamente mecanografice: maşina cu perforate. 2. ea prezintă avantajul creşterii competitivităţii societăţilor care îşi pot permite achiziţionarea şi implementarea noilor tehnologii informaţionale. evoluţia societăţii impune luarea unor decizii la diferite niveluri. echipamente periferice: imprimante. ceea ce nu se poate realiza decât prin cunoaşterea şi stăpânirea unui volum cât mai mare de informaţii.

Cu toate acestea. a crescut şi implicit importanta sistemului informaţional. mai mult sau mai puţin complete. Activitatea umană. în anul l967. Pe măsura dezvoltării societăţii. Datorita acestor elemente. În literatura de specialitate există însă şi alte definiţii1 sau încercări de a defini informatica. în firmele competitive. proceselor de munca şi numărul şi complexitatea informaţiilor necesare. a apărut şi s-a conturat noţiunea de management al informaţiei. Denumirea acestei noi ramuri a fost introdusă de Academia Franceză. având un rol major în calitatea sistemului informaţional şi a celui managerial. prelucrării şi distribuirii informaţiei într-un mod cât mat eficient.7 Sistemul informaţional Sistemul informatic se rezumă la culegerea. este deosebita. tendinţa actuală este de creştere a ponderii utilizării acesteia precum şi de amplificate a rolului sistemului informatic în ansamblul sistemului informaţional. necesare luării deciziilor. În aceste condiţii rolul informaticii este decisiv. indiferent sub ce formă se desfăşoară. Datorită creşterii într-un ritm accelerat a performanţelor tehnicii de calcul automatizate. în deblocarea şi fluidizarea sistemelor informaţionale şi de decizie.Mijloace manuale Mijloace mecanizate Mijloace automatizate (Sistemul informatic) Figura nr. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor în timp ce sistemul informaţional este mult mai cuprinzător. a creşterii complexităţii activităţilor. cu atât volumul de informaţii creşte şi se diversifică tinzând să frâneze sau chiar să blocheze procesul decizional Apare astfel un conflict între tendinţa de creştere a volumului de informaţii generat de dinamica activităţii umane. şi cerinţa tot mai acută de informaţii cât mai complete. apropiindu-se de 90% din totalul sistemului informaţional. prin asigurarea gestiunii. Informatica tratează 1 Cuvântul INFORMATICĂ provine de la prescurtarea şi preluarea în româneşte a cuvintelor franţuzeşti: INFORmation autOMATIQUE. Cu cât această activitate este mai complexă şi mai accelerată. 2. In tarile dezvoltate. importanta elementelor informaţionale care ţin strict de natura umana. este generatoare de informaţii. definind-o ca: „Ştiinţa 46 . sistemul informatic ocupa o pondere foarte însemnată.

în urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor şi specificul echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare. îndeosebi prin maşini automate. iar pe de altă parte. aceasta trebuie să urmărească două obiective majore: pe de o parte. informatica are o existenţă dinamică. prelucrării raţionale. metode. informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de modele. tot mai des termenul de informatică este substituit cu Tehnologia Informaţiei (IT1). CD-uri etc. prin metodele şi tehnicile sale. în diverse domenii. În stadiul actual de maturizare a informaticii. în cadrul unui sistem informatic sunt: a) Culegerea datelor constă în identificarea acestora la locurile unde sunt generate. să realizeze. Ca domeniu distinct de activitate. economice şi sociale” 1 (eng. b) Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în date finale. aceea de a rezolva problemele complexe privind prelucrarea datelor. considerată ca suport al cunoştinţelor umane şi al comunicărilor în domeniile tehnice. Ca activitate practică. pe suporturi de memorie specifice. discuri. tehnici. şi transpunerea lor pe suporturi adecvate prelucrării automate (benzi. În accepţiunea actuală. sisteme informatice performante prin care să asigure accesul larg la informaţie. a informaţiei. Datele se transmit sau se memorează în sistemele informatice în formă digitală după ce au fost supuse unor procese de conversie şi codificare. studii şi sisteme pentru prelucrarea eficientă a informaţiei. să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sistemelor de calcul. în scopul unor consultări sau prelucrări ulterioare. c) Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare către sistemele de prelucrare automată cât şi a rezultatelor prelucrării către utilizatori. concepte. d) Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) acestora. aşa cum se procedează în cazul preluării manuale. La acest moment datele se numesc date primare. fără a ţine seama de sensul ei semantic.informaţia în sensul ei formal.) Information Technology = Tehnologia informaţiei 47 . ea apare şi se dezvoltă dintr-o necesitate obiectivă. cartele.). Din acest punct de vedere informatica este definită ca ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul. Operaţiile specifice procesului de prelucrare automată a datelor.

lipsită de elemente needificatoare pentru problema studiată. Mesajele privesc o secvenţă de semnale. Asigurarea acestei condiţii impune o anumită cumpănire. oportunitate: informaţia trebuie să parvină utilizatorului în timp util pentru a-i servi la fundamentarea decizie sale. 2. deoarece pot exista cazuri în care datele achiziţionate să depăşească necesarul. Aşa cum se arată în fig. concizie şi consistenţă:: informaţia trebuie să ofere plusul de cunoaştere la obiect. precum un sunet.8. relevanţă: informaţia trebuie să ofere acele elemente de cunoaştere de care decidentul are nevoie pentru soluţionarea unei probleme. cost corespunzător în raport cu valoare acesteia. Semnalele sunt înţelese ca modificări elementare şi observabile. ordonate după un sistem de reguli (cod). printr-o evaluare corectă. o mişcare sau un impuls electric. să ofere cantitatea de detalii necesare pentru adoptarea unei decizii corecte. precum şi cazuri când datele sunt prea puţine şi nu permit descrierea satisfăcătoare a fenomenelor. succint. Informaţiile trebuie să fie centralizate. ea trebuie să fie legată direct de decizia proximă. Informaţia furnizată de către sistemul informaţional trebuie să se caracterizeze prin: acurateţe şi realitate: informaţia trebuie să fie suficient de precise pentru a constitui baza adoptării deciziilor informaţia furnizată trebuie să reflecte cât mai fidel realitatea. Informatica utilizează pentru reprezentarea informaţiilor semnale. date şi mesaje. informaţia trebuie să fie densă. în dinamică. Datele sunt informaţii reprezentate în format digital. ea trebuie să fie disponibilă atunci când este necesară. completitudinea:informaţia trebuie să parvină din toate sursele necesare şi să acopere toate zonele solicitate de persoana care ia decizia. componentele unui sistem informaţional computerizat (sistem informatic) se împart în două mari categorii: hardware şi 48 . un element de imagine. prin utilizarea reprezentărilor grafice şi coroboraţi astfel încât relevanţa informaţiei oferite să fie maximă. ducând la birocraţie. astfel încât acesta să o recepteze rapid şi corect. formă de prezentare adecvată: informaţia trebuie oferită utilizatorului într-o manieră relevantă. inclusiv dispunerea acestora din urmă în spaţiu şi timp. evitându-se elementele nerelevante.Pe suportul tehnic informaţia în formă digitală se prezintă sub forma unei succesiuni de valori binare (zero şi unu). Indicatorii pot fi prezentaţi în mărimi absolute sau relative.

documente şi alte rezultate Stocare date Feedback Figura nr. structura este numită procesare directă (on-line). dispozitive de recunoaştere a vocii etc. Prin hardware se înţelege echipamentul. scannerul optic cu cod de bare. atunci când nu sunt 49 . INTRĂRI TRANSFORMARE Procesare IEŞIRI HARDWARE Date SOFTWARE Sisteme Sisteme Sisteme de introducere de procesare de ieşire Sisteme secundare de stocare a datelor Rapoarte. Pe de altă parte.8 Componentele de bază ale unui sistem informatic Există şi dispozitive secundare de stocare. Aceste dispozitive permit introducerea datelor într-o formă care poate fi citită în unitatea centrală de procesare (UCP). Vom analiza fiecare categorie înainte de clasificarea principalelor tipuri de computere. Există mai multe tipuri de dispozitive: tastatura. 2. incluzând computerul şi dispozitivele conexe. Atunci când datele pot fi accesate şi procesate imediat. Unele dintre acestea. Hardware. cum ar fi unităţile de discuri magnetice. permit accesul la o cantitate mai mare de date aproape instantaneu.software. dispozitive optice de exploatare.

Ele pot îndeplini diferite sarcini. astfel încât managerii adesea sunt inundaţi cu date. prin care datele sunt acumulate şi procesate. urmărirea debitelor clienţilor sau evaluarea nivelurilor curente ale stocurilor. în grup. Majoritatea computerelor sunt echipamente destinate satisfacerii necesităţilor generale. Un astfel de sistem utilizează unităţile de stocare pe discuri magnetice sau pe alte sisteme de stocare secundară (benzi sau cartele magnetice). ulterior. proceduri şi rutine asociate operării sistemului informatic. în plus. Software. plotere etc.necesare tranzacţii imediate. este mai eficientă utilizarea procesării în loturi. documente. Aceste sisteme includ: imprimante.9Sistemul informaţional al organizaţiei 50 . deoarece competiţia fără o analiză rapidă şi corectă a necesităţilor informatice din propria organizaţie nu este posibilă. adică setul de programe. monitoare. Sistemele de redare a rezultatelor permit computerelor să producă informaţii într-o formă utilă managerilor. Software-ul furnizează instrucţiunile care permit computerului să realizeze comenzile. Ceea ce-i dă posibilitatea hardware-ului să realizeze aceste activităţi este software-ul. a crescut capacitatea de stocare şi a îmbunătăţit metodele de printare. managerii se orientează atunci când achiziţionează calculatoare după cum procedează omologii lor din alte companii. Figura 2. Tehnologia calculatoarelor a mărit viteza de procesare a datelor. Există numeroase tipuri de pachete de programe. Dar ei au nevoie de cele mai bune informaţii şi nu de volume din ce în ce mai mari de date. cum ar fi calcularea sumei corespunzătoare de plată pentru o persoană.

În concluzie. Sistemele informaţionale pot fi. Terminologia americană nu foloseşte denumirea de sistem informatic ci pe cea de sistem informaţional pentru conducere (/W/S. se foloseşte pe scară largă noţiunea de tehnologia informaţiei (IT-Information Technology). dar nu constituie un subiect al acestei lucrări. 2. în principiu. sistemul de fundamentare a deciziilor şi sistemul suport al 51 . şi anume: (1) sisteme informaţionale formale şi (2) sisteme informaţionale neformale.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE Pentru satisfacerea diferitelor nevoi ale nivelurilor organizaţionale există 5 tipuri principale de sisteme informaţionale (SI) pentru: procesarea tranzacţiilor. dar nu constituie un subiect al cârtii de faţă. coordonare. iar modificările nu se pot realiza uşor. automatizarea muncii de birou. în terminologia europeană. analiză şi monitorizare a activităţilor organizaţionale. Sistemele informaţionale formale se bazează pe definirea şi acceptarea datelor şi a procedurilor pentru colectarea. Sistemele formale sunt. în cazul acestor sisteme nu există nici un acord cu privire la informaţiile ce trebuie procesate sau stocate. Sistemele manuale servesc rezolvării unor nevoi importante pentru organizaţie. stocarea. acestea se numesc sisteme informatice şi reprezintă ansamblul de echipamente conectate între ele. în schimb. care lucrează împreună. lucrarea de faţă va trata sistemele informaţionale care se bazează pe utilizarea tehnologiei calculatoarelor. diseminarea şi utilizarea acestor date. sistemul informaţional de management. procesarea. în vederea susţinerii proceselor de adoptare a deciziilor. stocarea şi diseminarea informaţiilor.Management Information System). control. în cel mai bun caz. Sistemele informaţionale neformale se bazează pe acorduri implicite şi reguli de comportament care nu sunt predefinite.sisteme informatice . procesarea. care rămân mult timp neschimbate. folosind tehnici şi proceduri specifice pentru colectarea. structurate.O analiză completă a sistemului informaţional al unei organizaţii conduce la identificarea a două tipuri de sisteme informaţionale. clasificate în sisteme care se bazează pe utilizarea calculatoarelor . astfel că operează în conformitate cu anumite reguli predefinite.şi sisteme care se bazează pe prelucrări manuale folosind tehnologii bazate pe hârtie şi creion sistemele manuale. care se apropie mai mult de informatică. la rândul lor. un capitol de istorie. deoarece reprezintă. Astfel de sisteme sunt importante pentru viaţa unei organizaţii.

supervizori Manageri. în care sarcinile şi normele impuse sunt foarte precise.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor Este un SI computerizat care execută şi înregistrează activităţile zilnice. precum şi membrii firmei pe care îi deservesc sunt prezentate în figura 2.managementului superior. neechivoce. tehnicieni. care permit computerului să manevreze şi să 52 Finanţe Resurse umane .4. Natura structurală a situaţiilor face posibilă elaborarea unor instrucţiuni detaliate. de rutină. 2.10. profesionişti. supervizori SI de procesare a tranzacţiilor Supervizori personal operativ şi Contabilitate Comercial Producţie Fig.10 Tipologia sistemelor informaţionale 2. Aceste tipuri de sisteme. necesare conducerii unei firme. nivelul ierarhic la care fiecare acţionează. Tipuri de sisteme informaţionalei Membrii firmei deserviţi SI de suport al managementului superior Manageri de nivel superior Manageri. profesionişti SI de fundamentare a deciziilor SI de management SI de automatizare a muncii de birou Manageri de nivel mediu. El este utilizat în situaţiile cu o structură complexă şi repetitivă.

teleconferinţa (mijloc de comunicare între localităţi diferite prin utilizarea facilităţilor electronice şi/sau de generare a imaginii). deoarece sistemul în sine reprezintă o parte din interacţiunile firmei cu furnizorii şi clienţii. Două aspecte ale sistemului de procesare a tranzacţiilor prezintă o importanţă deosebită. Prin intermediul schimbului electronic de date (SED) pot fi trimise direct din computerul unei firme către computerul altei firme documente standardizate. grafică (mijloc de realizare a graficelor şi diagramelor).voice mail . 2. recuperarea documentelor (utilizarea unuia sau mai multor sisteme de stocare a documentelor pe microfilm sau pe alte suporturi. este sistemul de procesare a textelor (Word Processing System). În primul rând. de unde pot fi apelate ulterior de către destinatari). un sistem de procesare a tranzacţiilor poate fi de o importanţă vitală pentru extinderea firmei. precum comenzi-tip. aceste sisteme erau percepute ca mijloace de creştere a productivităţii funcţionarilor 53 . întâlnirilor etc). calendar electronic (metodă de păstrarea a evidenţei programelor. Printre primele.4. Un sistem pentru automatizarea muncii de birou poate include următoarele aplicaţii: mesagerie vocală . pentru interacţiunea cu elementele mediului. Iniţial. editarea şi imprimarea cu uşurinţă a textelor. care permite crearea.înregistreze în mod corespunzător tranzacţiile. şi de altfel cel mai utilizat sistem de automatizare a muncii de birou. pentru localizarea şi copierea ulterioară a acestora). Un sistem de procesare a tranzacţiilor oferă asistenţă directă nivelurilor operaţionale ale unei firme. a devenit tot mai popular sistemul de poştă electronică (Electronic Mail) care permite schimbul rapid de mesaje scrise prin intermediul procesării textelor şi reţelelor de comunicaţii. În ultima vreme. transmisie prin fax (mijloc de trasmitere telefonică a documentelor).2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou Acesta reprezintă un sistem informatic destinat facilitării comunicaţiei şi creşterii productivităţii managerilor şi personalului din birouri prin procesarea documentelor şi mesajelor. groupware (software destinat facilitării întâlnirilor prin coordonarea simultană a mesajelor aparţinând membrilor unui grup). sistemul de procesare a tranzacţiilor este principala sursă de date utilizată de alte sisteme informatice din firmă. Există două tipuri de opinii cu privire la sistemele SAM. facturi etc În al doilea rând.(înregistrează mesajele telefonice şi le stochează în memoria secundară a unui computer.

în dezvoltarea acestor sisteme. De fapt. adică acel sistem computerizat care foloseşte cunoştinţele de specialitate ale unui expert pentru soluţionarea problemelor. 2. actuale şi mai vechi.4. cât şi pentru manageri şi tehnicieni. de care au nevoie managerii de la nivelurile medii şi inferioare. Există câteva diferenţe între SFD şi SIM. ele produc rapoarte pentru managerii de nivel mediu şi inferior.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) Un SFD este un sistem informatic care participă la procesul managerial de adoptare a deciziilor în situaţii care nu sunt bine structurate. SAM sunt percepute ca mijloace suport. auzul. În general.4. un SFD clasic oferă analize mai profunde şi un acces mai mare la modelele pe care managerii le pot utiliza în examinarea complexă a unei situaţii. Sistemele expert au la bază inteligenţa artificială. Acestea încearcă să îmbunătăţească procesul de adoptare a deciziilor prin punerea la dispoziţia managementului a instrumentelor de analiză a unei situaţii date. un SFD este mai interactiv decât un SIM. referitoare la costuri. Ele centralizează informaţii din sistemul de procesare a tranzacţiilor pentru a realiza rapoartele de rutină şi rapoartele complexe pentru manageri şi supervizori. aceste sisteme nu oferă răspunsuri cu privire la deciziile optime. Mai nou. un domeniu al tehnologiei informatice destinat implementării unor caracteristici umane (precum văzul. Un tip specializat de SFD este sistemul expert. 2. Acest lucru le oferă managerilor posibilitatea de a comunica direct cu programele computerelor care controlează sistemul şi de a obţine aproape instantaneu rezultatele analizelor. raţionamentul) computerelor. proiectanţii lucrează cu experţii pentru a stabili informaţiile sau regulile de adoptare a deciziilor utilizate de experţi atunci când se confruntă cu tipuri particulare de probleme. adoptarea deciziilor şi control. Pe de altă parte. În comparaţie cu un SIM. calitate şi activitatea furnizorilor. SIM-urile au în vedere în principal obiective tactice şi operaţionale şi prezintă o importanţă deosebită pentru planificare.şi secretariatului. În plus. Inteligenţa artificială este 54 .3 Sisteme informaţionale de management (SIM) SIM-ul este un sistem informatic care produce rapoarte zilnice şi permite accesul direct la diferite informaţii. nu numai pentru funcţionari şi secretariat.

Pentru realizarea computerelor capabile să emită raţionamente. SSMS este un sistem informaţional astfel conceput încât să se adapteze necesităţilor managerilor în situaţii specifice. redundanţa şi supraîncărcarea circuitelor informaţionale. SSMS tinde să utilizeze mai puţine modele analitice decât SFD.o zonă a cercetării ştiinţifice şi nu un produs finit. În esenţă.. dar programele finale au cuprins atât de multe alternative încât nici supercomputerele de astăzi nu le pot evalua într-o perioadă rezonabilă de timp. cercetătorii au dezvoltat maşini capabile să joace şah. 252-253. 2. sistemul SSMS presupune capacităţi de calcul mai generale. unor factori obiectivi sau subiectivi.4. De atunci s-au parcus etape importante în dezvoltarea unor sisteme decizionale multi-nivel (arbori) care să anticipeze evoluţiile posibile. p. – op. Verboncu I. cit. 55 . 2. care se pot manifesta sub următoarele forme: distorsiunea. datorită acţiunii. Ele se pot adapta modului de lucru al fiecărui manager.. oferă informaţii la cerere dintr-o varietate de surse şi permite rezolvarea interactivă a problemelor. implică telecomunicaţiile şi operarea cu grafice şi tabele specifice fiecărui tip de problemă. Specialişti1 în domeniu au identificat mai multe deficienţe ale sistemului informaţional. cum este sistemul expert. filtrajul. 1 Nicolescu O. în anii ‘60. apar o serie de disfuncţionalităţi care au un impact negativ atât asupra procesului managerial cât şi asupra celui de execuţie.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) Acestea sunt sisteme informatice care participă la adoptarea deciziilor şi la funcţionarea eficientă a nivelurilor superioare ale unei firme.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL În funcţionarea sistemului informaţional. Spre deosebire de un SFD.

şi anume intervenţia pe parcursul înregistrării. transmiterii şi prelucrării informaţiilor a unor persoane. care au interesul ca beneficiarul informaţiei să primească un mesaj schimbat. aceasta se reflectă în diminuarea calităţii deciziilor. Când dezinformarea se produce la nivelul managerilor. pe parcursul culegerii. concomitent cu deteriorarea într-o anumită măsură a climatului de muncă. intenţionată. în condiţiile implementării unor subsisteme informatice de tip „baze de date” poate duce la prelucrare defectuoasă a informaţiilor. Acest fenomen. Supraîncărcarea canalelor de informaţii. prelucrarea şi/sau transmiterea repetată a unor informaţii. Distorsiunea constă în modificarea parţială. un volum prea mare de informaţii a căror 56 . Manipularea neglijentă a suporţilor de informaţii în procesul transmiterii lor beneficiarilor. prelucrării şi/sau transmiterii acesteia de la emiţător la receptor (beneficiar).1. neintenţionată a conţinutului mesajului unei informaţii. 4. înainte ca acestea să ajungă la destinaţie. a relaţiilor dintre personalul implicat. Cauza filtrajului este una singură. pe parcursul culegerii. înregistrarea. efectele imediate se resimt pe planul realizării proceselor cu caracter operaţional. stocarea. este fenomenul prin care se transmite la diverse nivele ierarhice.. Folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători pentru înregistrarea informaţiilor. a mesajului sau conţinutului informaţiilor. 3. În ambele situaţii efectele pe termen lung sunt scăderea eficienţei. Filtrajul constă în modificarea parţială sau totală. Cauza majoră a acestei disfuncţionalităţi informaţionale o reprezintă absenţa coordonării sau coordonarea defectuoasă a anumitor segmente ale sistemului managerial. Redundanţa se produce în special când nu se respectă principiul unităţii de decizie şi acţiune şi se manifestă sub forma cererii aceloraşi informaţii de către diferiţi beneficiari. iar când se produce la nivelul executanţilor. stocării şi transmiterii acestora de la emiţător la receptor. Redundanţa constă în colectarea. Utilizarea de mijloace necorespunzătoare pentru înregistrarea şi transmiterea informaţiilor. 2. Efectele redundanţei constau într-o serioasă risipă de timp şi mijloace materiale din partea celor implicaţi. prelucrării. Dintre cauzele care generează distorsiunea cele mai frecvente sunt: Diferenţele în pregătirea persoanelor implicate în vehicularea informaţiei. stocării.

într-o măsură mai mică sau mai mare. directe sau indirecte. la diminuarea eficacităţii şi eficienţei sistemului informaţional. Supraîncărcarea constă în vehicularea. Toate aceste deficienţe conduc. Nerespectarea acestui caracter. cu efecte. prin circuitele informaţionale a unei cantităţi de informaţii care depăşeşte capacitatea de transport. funcţie de obiectivele. Caracterul piramidal al sistemului informaţional se referă la agregarea şi transmiterea selectivă a informaţiilor pe verticala sistemului de management. competenţele şi responsabilităţile circumscrise subdiviziunilor organizatorice respective. asupra proceselor manageriale şi de execuţie. generate fie de proiectarea defectuoasă a sistemului managerial.. poate provoca disfuncţii.analiză nu intră în totalitate în componenţa nivelului respectiv. ceea ce duce la blocarea şi/sau întârzierea ajungerii unei părţi din informaţii la adresant. 57 . fie de tendinţa unor manageri şi executanţi de a-şi expune excesiv acţiunile şi rezultatele.

care cuprinde programele. proceduri mijloace şi metode. mijloacele şi metodele.. utilizate în cadrul sistemului pentru a-i determina mărimile prestabilite şi legile care operează cu aceste mărimi1. a defini un sistem informatic al unui organism înseamnă a-i preciza în mod concret regulile. prelucrarea şi stocarea datelor2. Sistemul informatic poate fi definit ca un ansamblu de reguli. Sistemul informatic al aprovizionării populaţiei —SIAP. Tehnică. regulilor. 23. sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor. folosite pentru culegerea. cu precădere automate. 1985. 2 Orzan Gh. mijloacelor. Elaborarea şi introducerea sistemelor informatice. Toma C. ca o colecţie organizată de părţi legate prin interacţiuni determinate. 1 Pisău Gh. social cultural etc. metodelor şi tehnicilor. sistemul de programe (SOFTWARE). sistemului de operare şi programele de aplicaţii. Cu alte cuvinte. BNP-ICI. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional.1 SISTEMUL INFORMATIC Concretizând definiţia generală de sistem. Ed. procedurile..Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. măsurabile între anumite limite. 1975. Mihăilescu I. pag. structurat şi corelat de reguli. prin sistem informatic al unei entităţi sub formă de organism (economic. cu precădere automate. procedurilor.. ştiinţific. transmitere şi stocare a datelor cu ajutorul sistemelor de calcul. prelucrare. proceduri şi mijloace (în primul rând calculatoare electronice) care permit aplicarea de metode organismului respectiv pentru a realiza scopul şi obiectivele predefinite. (a) Aceste resurse sunt: ansamblul de echipamente (HARDWARE). transmiterea. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 3. prin care se asigură prelucrarea automată a datelor. 7 58 . pag. Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume acea parte a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere.) se înţelege un ansamblu.

control.baza de date. teoria deciziei. pentru a atinge obiectivele predeterminate. transmitere. teoria grafurilor. (b) Prin metode se înţeleg căile de determinare şi punere în funcţiune. pregătire. prelucrare prin calcul aritmetic şi logic. culegere. teoria jocurilor. metode de proiectare a experimentelor. Printre metodele utilizate se pot enumera: calculul probabilităţii. sub formă de date şi informaţii acumulate de oameni în procesul muncii. metode de simulare. teoria utilităţii. (e) Prin mijloacele unui sistem informatic se înţelege totalitatea uneltelor şi instrumentelor manuale. magnetic sau optic. metode de culegere. în care se găseşte regula de calcul a nivelului de stoc. Mijloacele cuprind: suporţi. automate. Se întâlnesc următoarele tipuri de suporţi: Materiali. concentrare. de perfecţionare şi optimizare a funcţiunilor organismului. programarea liniară. programarea dinamică. (b) Prin maşini în cadrul mijloacelor unui sistem informatic se înţelege totalitatea echipamentelor şi dispozitivelor utilizate (ca echipamente hardware şi instrumente software) pentru a efectua operaţiunile enumerate mai sus. Experienţa umană. inclusiv software utilizate pentru efectuarea de operaţiuni asupra informaţiei: captare. ansamblul de personal şi cadrul organizatoric. sub formă de suporturi tehnice (magnetice sau optice) sau grafice (opace sau transparente). stocare. pentru care se lansează o comandă şi care utilizează procedurile de calcul. metode de analiză multivariantă. Ca exemplu. metode ale statisticii economice. analiza stocurilor. (a) Se consideră suport tot ceea ce are ataşat informaţii şi serveşte la transportarea şi/sau stocarea ei în timp şi spaţiu. Câmp electric. metode de previziuni etc. (d) Prin proceduri se înţelege totalitatea operaţiunilor necesare pentru tratarea informaţiilor şi regulilor prin mijloacele sistemului. Acestea sunt definite şi formulate concis sub forma unor ansambluri de operaţii logice şi/sau matematice. introducere şi extragere. transmis prin semnale şi pachete. maşini şi oameni. analiză şi interpretare etc. transformare. În această ordine de idei putem enumera: 59 . (c) Prin reguli se exprimă modalităţile de aplicare la un organism a metodelor. de măsurare şi scalare. se poate arăta metoda gestiunii stocurilor.

de redare. operatori) sau ca utilizatori ai sistemului în regim off-line sau online (cyber-nvigatori sau internauţi. 60 . Există o neconcordanţă între reprezentarea informatică implementată prin soft şi cea real existentă. culegere. în intrările şi ieşirile sale. analişti digitali etc. ca specialişti pentru elaborarea. Sistemul informatic se poate prezenta sub forma unei „cutii negre” bazată pe intrări. de prelucrare. realizându-se versiuni îmbunătăţite ale sistemului informatic. se reproduce realitatea în diversitatea sa de manifestare. În a doua etapă. În urma modelării sistemului informaţional. echipamentele de captare. programatori. pregătire. transmitere. cu proceduri manuale pentru acele părţi ale sistemului informaţional care nu se pretau a fi automatizate prin utilizarea calculatorului. de diferite generaţii şi configuraţii. utilizarea şi exploatarea sistemului (administratori. 3. stocare. sistemul informatic al unei entităţi era completat. s-a remarcat tendinţa automatizării progresive a sistemului informaţional. ieşiri. ingineri sistem. (c) Oamenii în cadrul unui sistem informatic intervin sub forma de experienţă umană la nivelul suporţilor. Tensiunile dintre entitatea reală şi modelul reprodus de către software poate fi corectat prin simulare şi instruire. reguli. motivele fiind următoarele: Unele activităţi pot fi optimizate cu anumite arhitecturi de sistem informatic dar multe devin în timp incompatibile cu aceste arhitecturi. analişti. mijloace şi metode ca şi sistemul economic. cyber-cumpărători. Deşi această viziune a fost propagată puternic de producătorii de echipamente de calcul şi de informaticieni în proiectele de sisteme informatice nu s-au putut obţine rezultate spectaculoase. Cu alte cuvinte. de analiză şi interpretare etc. cel puţin. prin sistemul informatic. proceduri.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE În prima etapă în cadrul unui sistem informaţional coexistau proceduri manuale de tratare a informaţiilor cu proceduri automatizate de calcul.sisteme de calcul. pentru a-l cuprinde în ansamblul său şi astfel să se ajungă într-un timp imprevizibil la echivalenţa dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic. adică prin apropierea sistemului informatic de realitatea prin adaptări şi ajustări individuale.).

devin capabile să modeleze. Ele nu mai redau doar modelul realităţii exterioare. trebuie să fie compatibile între diferitele platforme hardware. Acest lucru permite înnoirea pe componente.Sistemul informatic este adesea static în raport cu dezvoltarea mediului real. 61 . Acest fapt şi posibilitatea de a comunica global cu cyber-lumea. încât generaţii întregi de produse software existente sunt înlocuite de altele noi. aplicabilă ulterior în mod consecvent. Un exemplu de software în mare măsură neutru în raport cu întreprinderile îl constituie prelucrarea de text. Reprezentarea funcţiilor software trebuie să fie neutră în raport cu întreprinderea. care să poată comunica între ele. precum sistemele de operare sau bazele de date. Atunci când realitatea funcţionării unei întreprinderi este caracterizată prin schimbări puternice. În etapa actuală sistemele informatice. ci modelează o nouă realitate virtuală pe care o proiectează şi o transmite utilizatorului de informaţii. Această realitate virtuală poate fi asemănătoare realităţii fizice sau poate confrunta lumea gândurilor noastre cu imagini complet noi. reprezentarea în sistemul informatic nu poate fi adaptată suficient de repede. module. cu performanţe şi funcţionalităţi sporite. care nu va modifica lumea de afaceri şi societatea în anii ce vin. Pentru realizarea şi exploatarea sistemelor informatice modern se pot formula următoarele reguli: Întreprinderea trebuie să cunoască perspectivele utilizării sistemelor informatice şi să formuleze pe baza acestora o politică de informatizare adecvată. Să pună accent pe utilizarea sistemelor informatice deschise la care funcţiile sistemelor informatice să poată fi distribuite pe platforme eterogene iar anumite componente ale sistemului. Sistemele de informatice trebuiesc structurate în module informatice distincte. subsisteme sau în bloc a întregului sistem. de a participa la ea. dă naştere unei revoluţii enorme. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi de comunicaţii este atât de rapidă. în cyber-spaţiu.

statistică). sistemul informatic general al economiei naţionale. subsistemul resurselor umane.3. subsistemul comercial. sisteme informatice cu baze de date orientate pe obiecte. sisteme informatice integrate.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE În cadrul unui sistem economic. armată. sisteme informatice de conducere a proceselor tehnologice (de automatizări). (e) După modul de tratare a informaţiei în calculator: 62 . (c) După gradul de structurare al colecţiilor de date: sisteme informatice care folosesc fişiere independente. sisteme informatice distribuite. de obiectivele urmărite în strategia generală a domeniului supus informatizării cât şi de caracteristicile şi performanţele echipamentelor de calcul şi de comunicaţie din structura sistemelor informatice. (d) După gradul de concentrare/dispersie a capacităţilor de prelucrare şi memorare a datelor: sisteme informatice centralizate. (b) După domeniul activităţilor şi nivelul de abordare: sisteme informatice microeconomice (la nivelul agenţilor economici). sisteme informatice metropolitane (unităţi administrativ-teritoriale). Din varietatea de criterii utilizate în clasificarea sistemelor informatice. sistemele informatice sunt structurate în funcţie de organizarea şi structura sistemului informaţional. sisteme informatice de ramură. sisteme informatice suport de asistare a deciziei. subsistemul de cercetare-dezvoltare. subsistemul financiar-contabil. sisteme informatice cu baze de date. enumerăm: (a) După funcţiile la nivelul unităţii economice: subsistemul de urmărire şi programare a producţiei. pentru anumite activităţi din economie (sănătate. sisteme informatice-expert cu baze de cunoştinţe. subsistemul de servicii.

la limită. Se definesc astfel în cadrul sistemului informatic al firmei următoarele subsisteme: subsistemul conducerii strategice. transmitere. personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi tehnologii de fabricaţie. sisteme informatice cu prelucrare şi răspuns în timp real. (g) După regimul de acces la resursele hardware a sistemului de calcul: sisteme informatice cu acces secvenţial. sisteme informatice în regim de teleprelucrare (cu deosebirea că reţeaua de calculatoare care procesează lucrările sunt distribuite geografic). Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite realizarea operaţiilor de culegere.monoprelucrare sisteme informatice cu prelucrări în regim de multiprogramare (se execută mai multe lucrări la un singur calculator local). personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor. (h) În funcţie de simultaneitate/nesimultaneitatea lucrărilor în sistemul informatic: sisteme informatice cu prelucrări monoprograme. sisteme informatice online. Sistemul informatic al firmei este astfel structurat încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de utilizatori. sisteme informatice cu acces interactiv (conversaţional).sisteme informatice cu tratarea în regim batch (pe loturi). (f) După modul de utilizare a sistemelor de prelucrare şi comunicaţie: sisteme informatice off-line. iar uneori sistemul informaţional poate să coincidă cu cel informatic. subsistemul de gestiune a cunoaşterii (specific activităţilor de cercetare şi proiectare). 63 . subsisteme ale conducerii curente. sisteme informatice cu acces combinat. sisteme informatice cu regim multiprelucrare (lucrarea se execută în paralel pe mai multe calculatoare care operează coordonat în sistem). Analiza unui sistem informatic se realizează în raport cu: factori de conducere la nivelul conducerii strategice. stocare. prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel obţinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei (IT). tactice şi operative.

stocarea şi prelucrarea datelor privitoare la tranzacţiile zilnice.asigură derularea activităţilor de control şi conducere pe termen scurt. stocarea şi prelucrarea datelor referitoare la tranzacţiile şi procesele economice derulate (aprovizionări cu materii prime. Putem realiza o clasificare a sistemelor informatice întâlnite în cadrul firmei pornind de la criteriul naturii prelucrărilor realizate prin intermediul lor: Sisteme pentru prelucrarea tranzacţiilor (TPS .permit echipei manageriale “la vârf” să realizeze planificarea activităţii firmei pe termen lung în vederea atingerii obiectivelor strategice fixate.). Sistemele de gestiune a cunoaşterii în cadrul firmei (Knowledge Systems) . oferind informaţia necesară decidentului în conformitate cu domeniul său de responsabilitate. cât şi pe cele rezultate din luarea în considerare a nivelelor de decizie şi operaţionale din cadrul firmei. Chiar dacă ele reprezintă componente ale sistemului informatic al firmei.Transaction Precessing Systems) sunt specializate în preluarea. Sistemele informatice destinate conducerii strategice . Se caracterizează prin gradul lor mare de repetabilitate şi prin volumul mare de date procesat şi servesc nivelul operaţional. În această categorie cuprindem. aceste sisteme generează rapoarte periodice. sistemul informatic privind evidenţa vânzărilor. încasat. le vom numi în continuare sisteme deoarece le vom prezenta pe fiecare din ele. produse finite obţinute. atât componentele definite după criterii funcţionale. spre exemplu. consumuri de materii prime. ele sunt mai puţin pregătite să ofere informaţii urgente ca urmare a unor situaţii neprevăzute. Sisteme informatice la nivel operaţional (Operational Level Systems) .subsisteme operaţionale. 64 . Sistemele informatice destinate conducerii curente . individual.permit culegerea. sistemul informatic privind gestiunea producţiei.permit promovarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în cadrul firmei (de exemplu produsele software destinate proiectării asistate de calculator AutoCAD) precum şi asigurarea automatizării şi controlului fluxului de documente în cadrul firmei. Fiind gândite mai mult ca sisteme de raportare periodică. sistemul informatic privind gestiunea stocurilor etc. a căror structură este prestabilită. plăţi efectuate către furnizori etc. sistemul informatic al contabilităţii financiare. Structura sistemului informatic al firmei cuprinde deci. de rutină. livrate. Susţinând de regulă decizii de rutină.

Office Automatic Systems) destinate mai ales personalului implicat în procesul prelucrării informaţiei (contabili. sisteme de poştă electronică etc. secretari). Ele nu au fost gândite să servească la soluţionarea unei anumite probleme. Sisteme destinate cercetării-dezvoltării (KWS . În această categorie putem cuprinde: procesoare de texte.Decision Support Systems) oferă managerilor modele complexe şi aprofundate de analiză în vederea fundamentării deciziilor. Sisteme suport ale executivului (ESS . Sisteme suport de decizie (DSS . Utilizează date privind mediul exterior al firmei. 65 . ci să ofere facilităţi generalizate de calcul şi comunicaţii. Utilizatorii acestor sisteme sunt inginerii. în elaborarea deciziei băncii de acordare a creditelor pentru clienţii săi etc. controlului şi planificării pe termen scurt.Knowledge Work Systems) destinate creării şi integrării noilor tehnologii în cadrul firmei. sub formă de fapte şi reguli.Sisteme destinate activităţii de birotică . preţul pe piaţă al materiilor prime etc. într-o bază de cunoştinţe utilizată în deducerea de concluzii prin derularea de raţionamente automate. Sisteme informatice destinate conducerii (MIS . dar şi managerilor. preţul produselor fabricate de firmele concurente. date sintetizate oferite de MIS şi DSS precum şi cele mai avansate produse software grafice. ele permit şi generarea de rapoarte privind abaterile înregistrate precum şi consultarea online a informaţiilor referitoare la perioadele anterioare de gestiune (în vederea determinării trendului indicatorilor). Sistemele expert pot fi utilizate cu succes în diagnosticarea financiară a firmei. În această categorie putem include sistemele expert caracterizate prin stocarea cunoştinţelor unui expert uman. funcţionari. proiectanţii şi ceilalţi specialişti angrenaţi în activitatea de cercetare-dezvoltare. Ele valorifică informaţii interne oferite de TPS şi MIS alături de informaţii provenite din mediul economic exterior (curs valutar.(OAS .Management Information Systems) destinate asigurării rapoartelor sintetice de rutină necesare în procesul fundamentării deciziilor curente.Executive Support Systems) reprezintă sisteme informatice destinate conducerii strategice şi permit luarea unor decizii nestructurate. În vederea oferirii unei informări relevante. altele decât cele de rutină. Oferă utilizatorilor flexibilitate deosebită la cerinţele formulate returnând rapid răspunsurile solicitate. procesoare de tabele.).

la ieşire. 3. grafice. fie se prelucrează imediat. Capacitatea de stocare a informaţiei şi viteza de acces la date constituie criterii fundamentale de apreciere a performanţelor unui sistem informatic în raport de durata şi volumul informaţiei memorate. în timp real. nefiind exclusă posibilitatea transferării ei. introducerea manuală a datelor şi textelor. funcţia de comandă-control a sistemului. captarea cu echipament adecvat a informaţiilor numerice. funcţia de ieşire a informaţiei. fără a fi memorată sau prelucrată. fie se memorează pentru prelucrări ulterioare.1 Funcţia de preluare a informaţiei Funcţia de preluare a informaţiei în sistem se exercită într-o varietate mare de modalităţi cum sunt: preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţie. Informaţia odată introdusă în sistem. îndeplineşte următoarele funcţii generale: funcţia de preluare a informaţie. preluarea informaţiei provenite din reţele locale de date.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC Funcţiile unui sistem informatic decurg atât din obiectivele entităţii organizaţionale cât şi din mijloacele pe care tehnologia informaţiei şi comunicaţiile i le oferă în vederea realizării acestor obiective. funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei. a imaginilor video sau film. Informaţia se poate păstra în: 66 . funcţia de comunicare a informaţiei.4.4. alfanumerice.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei joacă un rol important în funcţionarea unui sistem informatic. Un sistem informatic. 3.3. indiferent de conţinutul concret al activităţii pe care o serveşte. funcţia de prelucrare a informaţiei. a vocii şi sunetului.

asigură conectarea directă a echipamentelor digitale utilizând echipamente NTE (network termination equipment). pentru datele în curs de prelucrare.3 Funcţia de comunicare Funcţia de comunicare a sistemului informatic asigură transferul informaţiilor între reţelele de calculatoare şi/sau între calculatoare şi reţelele de comunicaţie prin: comunicaţia între componentele entităţii organizaţionale.4.4.4 Funcţia de prelucrare Funcţia de prelucrare se referă la o mare varietate de operaţii şi procese. Reţeaua publică de telecomunicaţii (public switched telecommunications network . Aceste linii de comunicaţie utilizează modemul pentru conversie din/în format digital în/din format analogic. conectate fizico-funcţional într-o reţea omogenă de calculatoare de tip local (LAN Local Area Network). cum sunt: 67 . 3.o infrastructură informaţională în care informaţia este transmisă prin reţele eterogene. comunicaţia la distantă pe linii de comunicaţie digitală. memoria externă. 3. comunicaţia prin World Wide Web (WEB) . comunicaţia la distanţă realizată printr-o linie analogică pe reţeaua publică de telecomunicaţii. Informaţia aflată în memoria unui sistem informatic poate servi în procesul de prelucrare sau poate fi valorificată prin consultare locală ori poate fi comunicată utilizatorilor prin intermediul reţelelor de comunicaţie. O reţea ISDN (integrated services digital network). Internetul fiind utilizat pentru transmiterea datelor în întreaga lume şi reprezintă un mod de conectare în care calculatoarele pot comunica utilizând un protocol de adresare comună (TCP/IP). depozite şi arhive electronice. pentru informaţii cu caracter de istorie sau care se consultă foarte rar. pentru datele care se consultă periodic.PSTN) asigură conectarea calculatoarelor utilizând comutarea circuitelor (circuit switching).memoria internă.

reproducerea informaţiei şi documentelor prin copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport din bazele de date (BD). îndeosebi în cazul prelucrării datelor şi cunoştinţelor. la un dispozitiv periferic de ieşire (monitor. imprimantă. afişării la terminal sau a comunicării locale. Consultarea bazei de informaţii nu afectează conţinutul acesteia. de tabele şi de cunoştinţe presupune ştergerea informaţiilor devenite inutile. de Ia terminale de culegere. consultarea interactivă a informaţiei. actualizarea bazelor de date. înregistrarea sau transferul de informaţie audio şi vizuală. electronic. Au loc o multitudine de operaţii logice (comparaţii. optic. selectarea şi transmiterea informaţiei solicitate. forma şi conţinutul informaţiilor. ordonări) sau semantice.) pe altul. şi/sau bazele de cunoştinţe (BC). constă în efectuarea celor mai variate operaţii care privesc. modificarea valorilor celor existente pentru a Ie pune în acord cu realitatea pe care trebuie să o reflecte sau cu nevoile utilizatorului de informaţii. echipament de comunicaţie în reţea etc. bazele de tabele (BT). Au loc operaţii pentru obţinerea de rapoarte şi situaţii complexe care vor fi transferate la dispozitivele de ieşire în vederea imprimării lor. de tabele (BT). 68 . necesară memorării şi procesării ei cu mijloace informatice. preluate din reţelele de comunicaţie sau introduse manual. prin intermediul sistemelor de comunicaţie. ori la distanţă.conversia informaţiei din forma analogică în formă digitală. ce presupune operaţii diferite în raport de natura informaţiei solicitate. grafic etc. de recunoaştere a formelor sau semnificaţiei acestora. conversie de suport prin transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic. se realizează cu ajutorul unor programe care permit căutarea. Încărcarea bazelor se face cu informaţii provenite din bazele. punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire. introducerea de informaţii noi.). depozitele şi arhivele electronice stocate pe suporturi de memoria externă. tratarea propriu-zisă a informaţiei. crearea şi încărcarea bazelor de date (BD). precum şi operaţia inversă de conversie din digital în analogic. pentru a o face compatibilă cu echipamentele electronice de tip analogic pentru redarea. şi/sau cunoştinţe (BC) presupune un ansamblu de proceduri prin care se generează structura şi modul de organizare a informaţiei pe suportul tehnic.

conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire. prelucrare şi ieşire a informaţiei în funcţie de natura lor. de destinaţia şi modul de transmitere a rezultatelor. a informaţiei transmise.4. prin listarea documentelor obţinute la imprimantă. controlul proceselor de intrare. memoria internă. Comunicarea în interiorul sistemului se face prin consultare directă la terminal. transferul de date pentru stocare la distanţă pe suporturile de memorie externă. consumatori etc. informaţie vizuală şi sonoră cu ajutorul reţelelor publice sau private de comunicaţii. digitală sau analogică. plotter sau prin imprimare pe dispozitive de fotocopiere. natura suportului tehnic sau grafic.3. de proceduri şi baza informaţională. telefon. organisme publice. film. destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat. Comunicarea cu exteriorul se face prin transmiterea de informaţii multimedia la distanţă. videoconferinţe etc. prin consultarea realizată Ia terminale video şi audio ale reţelei locale. acţionari. 6) Funcţia de comandă şi control a sistemului informatic deţine toate atributele necesare pentru dirijarea şi reglarea funcţionării întregului sistem. depozite şi arhive electronice ale sistemului informatic sau comunicarea informaţiilor. telefax. se realizează prin transmiterea digitală de date. pe care urmează a fi transferată informaţia la ieşire. a tuturor funcţiilor sale.. texte. de specificul operaţiilor care se execută.5 Funcţia de ieşire a informaţiei Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă mai multe cerinţe în funcţie de: natura informaţiei transferate la ieşire: date. voce. 69 . baza de programe. teleconferinţe. texte. clienţi. alocarea optimă a resurselor sistemului referitoare la echipamente. forma. către partenerii de afaceri. secvenţe video sau audio sau combinaţii ale acestora. documente grafice. transmiteri de date şi imagini prin telex.

3. atât cu sistemele informatice profesionale. programele şi informaţiile. programele (componenta software). Aceste elemente fundamentale sunt echipamentele. Din definiţie rezultă existenţa a trei componente.3. dacă echipamentele (componenta hardware). în timp ce baza de informaţii oferă obiectul supus procesării cu ajutorul mijloacelor amintite.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Sistemul informatic în sectorul terţiar este un ansamblu interconectat de echipamente hardware şi programe software. constituie instrumentul fizic al activităţii sistemului informatic. tehnici. de metode. organizarea şi funcţionarea acestuia. modele şi instrumente având ca obiectiv procesarea informaţiei şi care îşi exercită funcţiile sale în interdependenţă. Astfel. cât şi cu sistemele de comunicaţii. Componenta informaţională INFORMAŢIA Subsistemul de informaţii SOFTWARE Subsistemul de programe HARDWARE Subsistemul de echipamente Componenta logică Componenta fizică UNITATEA CENTRALĂ PERIFERICE DE INTRARE ŞI/SAU IEŞIRE ECHIPAMENTE PENTRU COMUNICAŢII Locale La distanţă Figura nr.1 Structura sistemului informaţional 70 . Acestea au roluri diferite în economia sistemului. reprezintă instrumentul logic al acesteia. suficiente pentru a putea explica structura şi funcţiile sistemului informatic. între care se creează un ansamblu de legături comunicaţionale.

conferinţe etc. aparatul telefonic şi interfaţa telefonică pentru receptarea şi înregistrarea digitală a comunicaţiilor analogice sau digitale. numită şi memorie moartă. de tip „citeşte-numai” care permite doar citirea fără a fi modificată. atât periferice comune de intrare-ieşire cât şi echipamente dedicate. texte şi comenzi. memorie ROM. de la un alt VCR pentru imagini de la un videocasetofon sau de la un Tuner TV pentru a prelua imaginile din reţelele TV.1 Componenta hardware a sistemului Componenta hardware a sistemului este reprezentată de ansamblul de echipamente format din: a) Unitatea centrală a sistemului informatic numită generic procesor b) Memoria internă. scanner-ul pentru înregistrarea digitală a imaginilor grafice aflate pe documente. Mouse-ul este folosit pentru manipularea mai 71 .2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului conţin. a) Dintre perifericele de intrare necesare unui sistem informatic amintim: tastatura utilizată pentru introducerea manuală a informaţiei date.5. 3. care permite atât scrierea cât şi citirea şi este o memorie de tip volatilă. care reprezintă memoria operativă la nivelul căreia se execută toate calculele aritmetice şi logice. interfaţa audio şi video pentru recepţia imaginilor şi sunetelor prin intermediul plăcii de captură video ce preia imagini de la o cameră video. Memoria operativă este de două tipuri: memorie RAM. aparatul telefax şi/sau interfaţa telefax pentru înregistrarea digitală a documentelor grafice recepţionate sau pentru scrierea lor directă la imprimantă fax. joystick etc. tratative. a mesajelor sonore.. microfonul şi interfaţa pentru sunet adecvată. trackball. în sensul că informaţia se pierde la închiderea sesiunii de lucru. comentarii şi rapoarte. echipamente interactive de introducere din categoria mouse-lui. numită şi memorie vie.3.5. interviuri. constituie perifericul de introducere a sunetului captat direct din realitate: dispoziţii şi mesaje.

Imprimarea se poate realiza în alb-negru sau color. aparatul telefax şi interfaţa sa specifică. interfaţa audio. fie local către un copiator. pentru afişarea pe ecran a informaţiei solicitate. b) Perifericele de ieşire ale unui sistem informatic sunt: imprimanta. sub forma de arhivă pe microfilm. pentru transpunerea pe hârtie a datelor. în reţele pentru transmiterea la distanţă a sunetului şi vocii sau pentru consultare locală a informaţiei sonore (memorate sau în curs de recepţie) cu 72 . sau în regim memorat. numit şi „maneta de joc” este utilizat în special în jocurile electronice. ecrane electronice. de fapt un creion cu o tabletă pe care se înscriu informaţii ce sunt transmise la calculator etc. pentru transmiterea documentelor memorate digital. mesaje şi alte informaţii sonore.. către un copiator. cu avantajul înregistrării unui volum mare de informaţii pe unitatea de suport. Trackball. imprimanta pentru microfilm şi interfaţa sa. Joystick-ul. realizează transferul documentelor din memoria internă a sistemului informatic în memoria sa externă.). Terminalul dispune de un difuzor încorporat pentru emiterea de sunete. plotter-ul. documentelor sau desenelor. textelor.uşoară a imaginilor pe ecran şi introducerea comenzilor în calculator. pentru trasarea de schiţe tehnice. pentru transmiterea Ia distanţă a documentelor tip fax direct din document. De asemenea. aparatul telefonic şi interfaţa sa cu sistemul informatic. interfaţa de ieşire telecopiator. notebook-uri etc. un mouse aşezat cu sfera în sus şi care este manevrată cu mâna fiind ataşat fie extern la calculator.. prin lectura documentului aflat în memoria internă sau externă a calculatorului electronic. monitorul serveşte. amplificatoare de sunet etc. pentru transmiterea de sunet în reţele locale. planuri. interfaţa video pentru transmiterea de imagine şi sunet prin reţelele de televiziune cu circuit închis sau prin sisteme de televiziune la distanţă. fie la distanţă prin reţelele pentru comunicaţii de date. incinte acustice. aici sunt incluse dispozitivele de afişare audiovizuală locală: monitoare. desene de specialitate în alb-negru sau color. tableta grafică (digitizor) şi interfaţa de pointare. fie inclus în tastatura calculatoarelor portabile (laptop-uri. pentru transmiterea analogică şi digitală de mesaje direct sau înregistrate digital sub forma fişierelor acustice.

digitale (CD. facsimile. boxe. pager) care comunică într-o reţea GSM utilizând servicii vocale şi „nevocale” (transmisii de date. locală sau la distantă. în principal.dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de sunet. imagini) în format digital1. CD-ROM. videotelefon şi sistemul de videoconferinţe (televizoare.). folosind programe diferite. discuri flexibile) permit memorarea digitală a informaţiei de orice natură (date. incinte acustice. film etc. sunete. a datelor. Memorii flash etc. natura reţelelor de telecomunicaţii utilizate şi cuprind: echipamentele de fax-modem care asigură transmiterea documentelor de tip facsimil. telefoane mobile) şi interfeţele video şi acustice de cuplare la reţea de bandă largă. următoarele: Unităţile digitale de disc magnetic şi optic (discuri fixe. procesoare de grafică. manipularea ei sub forma unor fişiere cu diferite extensii. echipamente GSM pentru comunicaţii mobile (telefon GSM. a documentelor grafice. DVD. tipul de comunicaţii practicate (locale sau la distanţă). c) Perifericele de intrare-ieşire întâlnite în configuraţia unui sistem informatic sunt. codificare. camere de luat vederi. a sunetelor şi filmelor cu ajutorul reţelelor de telefonie. decodificare. DVD. a imaginilor video şi audio. panouri electronice. a informaţiei utilizate în sistemele informatice. natura informaţiei prelucrate. asistenţi personali digitali de tipul PDA (dispozitiv portabil miniaturizat cu ecran şi tastatură asemănător cu „palmtop-ul”) sau PCom (Personal Communicator . procesoare de texte şi documente. difuzoare. d) Echipamente pentru comunicaţii. documente grafice. Discurile magnetice şi/sau optice. Structura şi funcţionalitatea acestuia depinde de mai mulţi factori: echipamentul informatic utilizat. difuzorul calculatorului etc. transmitere recepţie. sunet şi imagine. imagini video şi audio. lectura şi prelucrarea diferenţiată a informaţiei din aceste fişiere. indiferent de 1 digital bit pipe = conductă digitală pentru biţi 73 . Blue-Ray). Aici sunt incluse totalitatea dispozitivelor tehnice de conectare. texte. în funcţie de natura informaţiei conţinute în aceste fişiere: procesoare de tabele.mijloc de comunicare portabil) şi interfeţele mai elaborate cu utilizatorul care introduc informaţia folosind un creion fotosensibil şi dispune de soft specializat pentru procesarea şi transmiterea informaţiei utilizând de regulă reţeaua de telefonie mobilă.

natura sursei sau receptorului (un telefon digital. procesoare DTP (Desk Top Publishing). tip document grafic. procesoare de proiectare asistată. procesoare de text şi imagine fixă. calculator. accesorii pentru desen. procesoare integrate. comutatoare (switch-uri). bloc-notes. conectate conform unor tehnologii specifice. accesoriile pentru sistemele informatice de lucru reprezintă un set de programe folosite uzual ca: ceas. este formată din subsistemul de programe care constituie componenta logică a sistemului informaţional. procesoare pentru medii integrate de dezvoltare etc. procesoare pentru sisteme de gestiune de baze de date/cunoştinţe. procesoare pentru comunicaţii şi reţele de date. procesoare pentru desen şi reprezentări grafice:. o reţea). Pentru conectare se utilizează plăcile de reţea. procesoare de calcul tabelar. calendar şi agendă. WAN. porturi etc. cabluri. procesoare pentru limbaje de programare şi asamblare. Software-ul este format din următoarele grupe mari de programe: programele sistemului de operare . procesoare utilitare şi de întreţinere. MAN. 74 . accesorii pentru comunicaţii (telefon. indiferent de gradul de complexitate a configuraţiei fizice. procesare text. un calculator prin modem. reţelele de calculatoare (LAN.3 Componenta software Componenta software a unui sistem informatic. hub-uri (receptoare. procesoare pentru accesare şi dezvoltări în sisteme de reţele Internet şi Intranet. fax). INTERNET) sunt reprezentate de un ansamblu de calculatoare eterogene (staţii şi servere) şi alte echipamente şi dispozitive de comunicaţie.. 3. un fax digital. concentratoare) pentru tehnologiile de tip stea sau inel.5. conectori. accesorii pentru sunet şi imagine .

3. planuri).4 Componenta informaţională Componenta informaţională a sistemului oferă obiectul supus prelucrării şi în acelaşi timp. panouri electronice. transmitere locală sau la distanţă. păstrarea temporară în memoria internă sau externă în vederea unor prelucrări imediate. păstrarea pe termen mediu în memoria externă (disc magnetic. prin arhivare pe suport magnetic. a) Informaţiile de intrare pot proveni din mai multe surse: captate direct din realitate. rezultate intermediare ale unor prelucrări anterioare sau în curs de desfăşurare. înregistrări audio (microfon) sau video (camera de luat vederi) şi sunt: preluate din reţelele de date şi comunicaţii. b) Informaţiile de ieşire ale sistemului informatic au mai multe destinaţii: pentru consultare interactivă la monitoarele calculatorului (date. texte. conţine multitudinea de rezultate intermediare şi rezultatele finale ale activităţii de prelucrare. introduse prin tastare (date. depozite şi arhive electronice sau înregistrate pe microfilm. texte. optic). păstrarea pe termen îndelungat. redare video (monitor. faxuri). texte) preluate prin scanare (documente. listarea la imprimantă.5. programele şi informaţiile. prin sistemele de comunicaţii locale şi telecomunicaţii de date. sistem de televiziune) sau înregistrate pe microfilm. sunet şi imagine. locale sau la distanţă. optic sau grafic (microfilm). stocate în memoria externă. documente). grafice. schiţe. pentru consultări ulterioare. desenare la plotter (desene. redare audio (speaker). De cele mai sus se poate concluziona că funcţionarea unui sistem informatic este posibilă numai prin funcţionarea sincronă şi intercorelată a celor trei subsisteme ale acestuia: echipamentele. 75 .

OBIECT AL PRELUCRĂRII 4. informaţia trebuie definită în legătură strânsă cu aceste trei noţiuni. determinist sau aleator. În sfera activităţilor economico-sociale. Ţinând cont de principiile generale ale funcţionării sistemelor şi de rolul informaţiilor în asigurarea conexiunilor informaţionale în procesul de conducere a firmei. forma lor este determinată de sistemul de conducere. Funcţionarea stabilă a unui sistem şi dezvoltarea sa sunt condiţionate de existenţa unor conexiuni informaţionale între elementele sale. Locul unde ia naştere informaţia se numeşte sursă. de la indicatorii cantitativi sau valorici analitici până la indicatorii de sinteză. producerea. Producerea. în timp ce conţinutul 76 . exprimaţi de obicei sub formă valorică. Informaţiile emise în acest cadru poartă numele de informaţii economice. circulaţia şi utilizarea informaţiilor reprezintă un proces conştient. Alături de indicatori sunt codurile şi nomenclatoarele de coduri care asigură o clasificare şi o structurare omogenă a informaţiilor după criterii bine definite. între sistemul de conducere şi cel condus. dirijat. reprezintă condiţii indispensabile pentru gestiunea proceselor de creare a bunurilor materiale şi spirituale.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE . în care legile specifice procesului informaţional pot fi prestabilite şi modificate după cerinţele cunoaşterii şi conducerii activităţilor economice. iar locul unde ajunge se numeşte receptor. Prin urmare. se poate afirma că în timp ce conţinutul informaţiilor este determinat.Capitolul 4 INFORMAŢIA . în activitatea ecomomico-socială. în principal. De la sursă la receptor. integrator. care formează sursa de date necesare gestiunii firmei. Indicatorii sunt agregaţi piramidal.CALITATEA ACESTORA – Informaţiile economice iau naştere în mod obiectiv. Forma informaţiilor se poate modifica în raport cu mijloacele şi procedeele folosite la producerea lor. de sistemul condus. a unor conexiuni între subsisteme şi sistemul global. transmiterea şi utilizarea de informaţii. informaţia circulă prin ceea ce se numeşte canal de comunicaţie. Informaţia economică este exprimată printr-un sistem de indicatori.

informaţiile trebuie să fie recepţionate de sistemul conducător. şi anume: informaţii de prognozare pe termen lung. informaţii de planificare de perspectivă medie şi lungă. informaţiile economice furnizate şi vehiculate de sistemul informaţional al firmei se împart în şase grupe mari. valutar etc. informaţii de intrare (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul obiectivelor propuse spre realizare şi al resurselor alocate pe activităţi şi entităţi funcţionale. cantitativ şi calitativ. Sub aspectul utilităţii lor. se evidenţiază procesul de îmbătrânire a informaţiei. în formularea şi fundamentarea deciziei. la începutul perioadelor de gestiune şi la diferite momente imtermediare până la sfârşitul acestor perioade). financiar. fiind independent de structura sistemului condus şi conducător. economic.acestora rămâne neschimbat. Pentru 77 . informaţii de programare sau planificare operativă. Din punct de vedere funcţional. informaţii de pregătirelansare. informaţiile economice se clasifică astfel: informaţii de stare (care caracterizează cantitativ şi calitativ potenţialul tehnic. de producţie. informaţii de control şi reglare. uman. Pentru ca informaţia să-şi poată îndeplini rolul în conducerea şi previzionarea macroeconomică. a activităţilor şi entităţilor sale funcţionale). informaţii de execuţie (care sunt utilizate în procesele informaţionale pentru execuţia lucrărilor informaţionale şi care conţin atât informaţiile menţionate cât şi alte informaţii operative pentru conducerea şi funcţionarea sistemului. trebuie să întrunească următoarele calităţi: acurateţea determină valoarea informaţiei şi se referă la reflectarea exactă a realităţii. Informaţiile utilizate în gestiunea firmei sunt clasificate atât din punct de vedere funcţional cât şi sub aspectul utilităţii lor. precum şi la diferite momente intermediare). Din acest motiv. al activităţilor şi entităţilor sale funcţionale la începutul şi sfârşitul perioadelor de gestiune. la sfârşitul perioadelor de gestiune sau în diferite momente ale perioadelor respective). al sistemului economic firmă. informaţii de ieşire (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul rezultatelor şi al consumului de resurse. pe ansamblul sistemului. informaţiile pot fi considerate ca o proprietate obiectivă a fenomenelor şi proceselor economice. Pentru a avea semnificaţie şi utilitate. În raport cu această calitate. informaţii de cooperare (ce caracterizează cantitativ şi calitativ relaţiile şi legăturile operaţionale cu sistemele exterioare). informaţii de evaluare şi raportare. oportunitatea reprezintă calitatea informaţiei de a fi disponibilă în momentul la care este solicitată şi se măsoară prin parametrul timp. folosite pentru elaborarea unor prognoze. pe activităţile şi entităţile sale funcţionale.

n N p date. a utilităţii informaţiei şi prin prisma efectelor sale asupra sistemului economic condus.g(p. Valoarea informaţiei economice poate fi comensurată cu ajutorul unei expresii matematice de forma următoare: 1 t (4. transmiterea şi recepţionarea informaţiei în procesul de gestiune a activităţii firmelor. n) . exprimată prin economice. probabilitatea luării unei decizii corecte pe baza informaţiei Un calcul de eficienţă privind utilizarea informaţiei trebuie să ţină seama şi de costurile implicate în producerea. N) .T. valoarea trebuie privită prin prisma conţinutului informaţional.a se reduce la minimum acest proces şi efectele sale este necesară scurtarea ciclului producere-prelucrare-transmitere-stocare şi utilizare a informaţiei. N. utilizând informaţia. efectele economice asociate tipului de decizie.1) Vi = E ∑ f(C. perioada în care informaţia este utilă. cantitatea de informaţie. acurateţea informaţiei. A. timpul de răspuns al sistemului care produce informaţia numărul de sub-perioade ale lui t. în perioada t. numărul deciziilor luate. t n=1 [ ] unde: Vi efectele E t C A T respectivă. 78 . adică adoptarea deciziei. prelucrarea.t. reprezintă valoarea informaţiei furnizate.

relaţie. De asemenea omul dispune de astfel de informaţii în structura ADN-ului. evidenţa salariilor sau date personale ale angajaţilor. ca obiect distinct. Informaţiile de atribut sunt deosebit de importante pentru a se ajunge de la afirmaţii generale la informaţii specifice. locuri şi alte mărimi cantitative. formă. Aceasta înseamnă că informaţiile de conţinut. a) Informaţii de conţinut . eforturile erau îndreptate spre prelucrarea acestor informaţii disponibile în cantităţi uriaşe.). Spre deosebire de informaţiile de conţinut. a tipului şi mărimii memoriei interne. informaţia de conţinut este de cele mai multe ori istorică. Informaţiile relevante se clasifică în şase categorii după: conţinut.furnizează date despre valori numerice. acţiune şi comunicare. un obiect este specificat mai direct şi devine identificabil. a livrării.4. persoanele de contact etc. nu oferă ele singure relaţii despre valoarea unui produs. a frecvenţei. documente de elaborare şi execuţie constituie informaţii atribut. planurile de construcţie. timp.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ Atunci când se discută rolul şi puterea informaţiilor. optice. Luate în sens strict. dimensiunea sau greutatea unui produs. este 79 . Datele cuprind adrese. în individualitatea sa. iar a lucra cu ele reprezintă însă cheia viitorului. această categorie poate ajunge la un volum foarte mare de date. În comerţ. Conform naturii sale. informaţii despre clienţi (situaţii detaliate ale comenzilor şi solvabilităţii. stocuri. a monitorului etc. comportament. În acest sens. Până în prezent în economie a fost utilizată în special categoria referitoare la conţinut şi aceasta în mod sistematic şi simplu. la un sistem de calcul PC aceasta are loc prin indicarea tipului de microprocesor. Până în anii ‘80. ele fiind foarte diferite. informaţii despre livrări. ea oferă relaţii despre data comenzii. Prin intermediul informaţiilor de atribut.). electronice etc. b) Informaţii de atribut descriu forma şi structura unui obiect. a mărimii hard-discului. când şi unde s-a depozitat un articol sau când un anume client a făcut o comandă. vânzări. informaţiile-obiect tipice sunt preţul. De exemplu. A le genera sau obţine pe celelalte a fost posibil de-abia în ultimii ani datorită evoluţiilor spectaculoase a tehnicilor de prelucrare a informaţiilor. Aceste informaţii se găsesc de obicei în actele. arhivele sau suporturile digitale (magnetice. dosarele. este important să se specifice şi tipul acestora.

Avionul a fost proiectat şi testat în această lume virtuală. dar odată cu introducerea prelucrării de imagini. c) Informaţia de relaţie descrie relaţia dintre obiecte şi este esenţială pentru a putea reprezenta dependenţa şi interdependenţa. e) Informaţii de acţiune. ci numai virtual1. Informaţiile de comportament. comportamentul obiectelor fizice într-o realitate virtuală sau tridimensională. psihologic şi economic a comportamentului obiectelor investigate. Aceste tehnologii au devenit posibile datorită faptului că au fost inventate medii care permit stocarea a miliarde de biţi şi sunt disponibile procesoare care permit prelucrarea într-un timp acceptabil a acestor cantităţi de date. Aceste date au fost multă vreme stocate prin intermediul semnelor. sunet şi film. direcţiei şi semnificaţiei. cu mult înainte să se fi „consumat” o singură bucată de material pentru realizarea sa. modelul Boeing 777. Prototipul nu mai există în mod real. d) Informaţii de comportament presupun tratarea din punct de vedere antropologic. informaţiile de atribut au fost disponibile într-o măsură din ce în ce mai mare în formă multimedia. sau chiar mai redus. Va fi posibilă nu numai extragerea informaţiilor din date ci şi generarea de acţiuni pornind de la 1 Având la bază această idee. firma Boeing a construit cel mai mare. Informaţiile de comportament se bazează pe informaţiile de conţinut iar pentru înţelegerea mecanismelor şi principiilor de comportament se simulează prin modelare. Toate simulările au loc pe acest obiectiv virtual. mai întâi pe calculator.necesar să se cunoască datele de individualizare şi care luate în compoziţia corectă. Revoluţia informaţională nu urmăreşte numai crearea lumii virtuale ci şi interacţiunile între „lumea virtuală” şi lumea reală pentru ca aceasta să se poată transpune în practică. în timp ce informaţiile de atribut descriu prezentul. sociologic. Se pot face afirmaţii şi se obţin estimări privind evoluţiile viitoare. a legăturilor cauzale dintre obiecte. de măsurare a gradului de asociere sub aspectul intensităţii. În decursul scurtei istorii a tehnologiei informaţionale. timpul de dublare a capacităţii de stocare. în condiţiile menţinerii costurilor cip-urilor şi mediilor de stocare. Folosind simulări cât mai realiste este adesea posibil să se construiască dintr-o dată o instalaţie perfectă sau aproape sigură. generează o informaţie specifică. sunt foarte utile în ceea ce priveşte strategiile şi politicile viitoare. 80 . Informaţiile de conţinut descriu trecutul. este de aproximativ 6 luni. cel mai economicos şi cel mai sigur avion comercial.

1 Vezi “Toy Story” primul film de lung metraj de animaţie tridimensională realizat şi proiectat doar pe calculator. în industria de divertisment dar şi în simulatoare super-sofisticate. prin urmare. în sensul că se acceptă anumite premise tacite. Astăzi există posibilitatea de a modela acest cyber-spaţiu într-un mod atât de realist încât nu mai poate fi deosebită de realitate. Contextul joacă un rol secundar. Prin intermediul noilor tehnici de prelucrări virtuale. ci pătrunde în sistem şi.informaţii. Contextul. De exemplu. mişcările unei fiinţe umane vor fi înregistrate şi stocate cu ajutorul tehnicii senzorilor. într-un mediu creat în mod artificial. Se apreciază că software-ul pentru crearea în mod rapid şi realist de cyber-spaţii va fi disponibil mai devreme decât capacitatea întreprinderilor de a se folosi din plin de posibilităţile oferite de cyber-spaţiu. Rapiditatea dezvoltării funcţionalităţii software-ului pentru crearea unor cyber-spaţii realiste este uimitoare. Contextul comunicării. joacă un rol foarte important. care pot fi ulterior imitate şi utilizate de maşinile inteligente1. Tehnologia informaţională transmite astăzi numai conţinuturi informaţionale. 81 . care modelează comunicarea în calitate de context. În publicitate. fiecare mişcare trebuie programată minuţios dinainte. alături de conţinut. într-un sens mai larg. întrucât prin combinarea iscusită a conţinutului şi a contextului se poate obţine efectul de nou şi. de exemplu. ceea ce face ca să fie folosit. Din acest motiv. pentru utilizator. în cazul roboţilor. ci se creează şi contextul. În cyber-spaţiu nu se comunică numai conţinutul. Comunicarea în cyber-spaţiu face un pas uriaş înainte. în special. Comunicarea este un termen cu mai multe sensuri de înţelegere. Comunicarea în sens tehnic desemnează transferul bidirecţional de date şi. prin aceasta. Utilizatorul nu mai este izolat în propriul său context. ambiguităţile joacă un rol din ce în ce mai mare. Situaţia specifică în care are loc o comunicare constituie adesea premisa interpretării corecte a acesteia. îl constituie propria imaginaţie sau realitatea individuală. o atenţie sporită a celor spre care este îndreptată informaţia. întrucât conţinutul poate fi ambiguu sau neclar. schimb de informaţii. comunicarea în activitatea economică cu ajutorul tehnologiei online se bazează pe conţinuturi. f) Informaţia comunicată.

reguli de funcţionare şi evenimente de ieşire proprii. diverse activităţi desfăşurate cu ajutorul computerului sunt atribuite acestui departament (PED). funcţii care reprezintă modele de gestiune asociate fie sistemelor şi/sau subsistemelor. deoarece pentru obţinerea informaţiilor necesare diferitelor scopuri. de stări şi evenimente care constituie activităţile şi sub-activităţile descrise. Pentru a înţelege aceste sisteme se recomandă diferenţierea datelor de informaţii şi utilizarea unui sistem de vizualizare a procesării informaţiei. în sensul manipulării şi utilizării informaţiei. divizibile. Uneori. Deşi folosesc tehnologii complexe. structurate la rândul lor în procese şi operaţii. În cadrul sistemului informaţional al unei entităţi economice din punct de vedere al modului de organizare şi structurare a sistemului distingem următoarele nivelele: subsisteme informaţionale care sunt subordonate ierarhic macrosistemului din care fac parte şi care pot funcţiona de sine stătător. Pentru a fi utile gestiunii firmei datele trebuie să fie transformate în informaţii.4. sub-activităţile sunt elementele constitutive pentru fiecare activitate. Procesarea informaţiilor are o abordare sistemică.3 PROCESE INFORMAŢIONALE Majoritatea specialiştilor au fost de acord în privinţa faptului că tehnologia informaţională conduce la modificări ample. operaţiile sunt componentele elementare ale sub-activităţilor şi sunt caracterizate prin evenimente de intrare specifice. aceste activităţi au fost numite sisteme informaţionale. firmele îşi dezvoltă sisteme informaţionale. Noţiunea de sistem informaţional este strâns legată de 82 . la rândul lor. conceptele care stau la baza sistemelor informaţionale sunt simple şi într-un fel familiare. Procesele şi operaţiile au un caracter specific. adică analizate şi procesate în aşa fel încât acestea să capete o anumită semnificaţie pentru persoanele care iau decizii. Procesarea electronică a datelor (PED) reprezintă transformarea datelor în informaţii prin intermediul mijloacelor electronice. în sub-activităţi şi menite să asigure detalierea concretă a funcţiilor. procesele informaţionale reprezintă succesiunea de operaţii. Mai nou. fie proceselor de conducere aferente. Diferenţa dintre cele două concepte (date şi informaţii) are o importanţă majoră atât în gestiunea firmei cât şi în folosirea lor de către computere. activităţile care sunt elementele constitutive ale funcţiilor.

Într-un sistem informaţional. Controlul. calculare. constă în măsuri de protecţie pentru asigurarea faptului că rezultatele sunt corespunzătoare şi servesc scopurilor propuse. un sistem de stocare a datelor (pe diverşi suporţi informaţionali) în scopul utilizării lor ulterioare (de exemplu.Structura sistemului informaţional Tehnologia este utilizată ca mecanism ce oferă mijloacele de atingere a obiectivelor şi de rezolvare a problemelor din întreprindere. 4. Modificările observate în întreprinderile din domeniul serviciilor sunt. prin urmare.1. documente şi alte rezultate ale sistemului. Astfel de precauţii constau în verificări ale acurateţei datelor procesate precum şi ale paşilor pentru determinarea utilităţii rezultatelor pentru utilizatori. intrările sunt reprezentate de date. Elementele de bază ale unui sistem de procesare a informaţiei sunt prezentate în fig. reprezentat în figură prin bucla feedback. Ieşirile sunt reprezentate de rapoarte. nivelurile predeterminate ale stocurilor). documente Memoria datelor Feedback Fig.abordarea sistemică a firmei. Ea nu constituie în sine un proces activ şi nici nu este sursă a schimbării. 4. centralizare) cu scopul de a le transforma în informaţii.1 . sortare. Procesarea presupune numeroase manipulări şi analize ale datelor (clasificare. deoarece un sistem informaţional poate fi interpretat ca un proces complex în care sunt introduse date care sunt transformate pentru obţinerea informaţiilor. Aceste date sunt transformate sau procesate. Sistemul de procesare a datelor foloseşte memoria de date. care furnizează informaţiile necesare pentru adoptarea deciziilor. consecinţa modificării tehnologiei în scopul soluţionării unei probleme comerciale 83 . INTRĂRI TRANSFORMARE IEŞIRI Date Procesare Rapoarte.

Textul este supus unor operaţii 84 . tip şi operaţiile efectuate asupra structurii). denumite interpretoare sau compilatoare şi care diferă în funcţie de limbajul de programare pentru care acestea sunt elaborate. cercetare. tabele. fie folosind softuri specializate cum sunt procesoarele de tabele. Interesează totuşi sistemele informaţionale computerizate (SIC). astfel: datele organizate sub forma fişierelor de date se prelucrează cu ajutorul unor programe. b) Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice lucrului cu texte. date organizate sub forma foilor de calcul tabelar (spreadsheet) se prelucrează. Din punct de vedere informatic prelucrarea datelor organizate sub forma foilor de calcul tabelar prezintă un interes deosebit. şi este larg răspândită în activităţile care solicită un mare volum de calcule. fie folosind funcţiile de prelucrare a tabelelor din cadrul pachetelor cu posibilităţi integrate de tratare a informaţiei (texte. schimbarea este rar impusă de tehnologie în sine (technology push). a prezentării sub formă grafică a datelor din tabele cât şi a simplităţii integrării prelucrării datelor cu prelucrarea de text în cadrul foii de calcul sau a lucrului cu baza de date.specifice (business pull). procesării. baze de date. proiectare etc. a adoptării deciziilor. structurat în documente. grafică etc. paragrafe. informaţiile se prelucrează diferit. Nu este obligatoriu ca sistemele informaţionale să fie computerizate. datorită uşurinţei cu care pot fi utilizate procesoarele de tabele. care joacă un rol foarte important în gestiunea firmei.). pagini. sistemul informaţional reprezintă un set de metode şi proceduri destinate colectării. statistică. Prelucrarea datelor se realizează în mod diferit în funcţie de modul de organizare a datelor în colecţiile de date (nivel de organizare.). Obiectul prelucrării este textul. situaţii şi rapoarte (economie. Prin natura sa. identificându-se următoarele tipuri de procese informaţionale: a) Procesarea datelor se caracterizează prin tratarea informaţiei numerice. fraze şi cuvinte. stocării şi distribuirii informaţiilor care vor sta la baza conceperii planurilor. În raport cu natura lor specifică. structură. Utilizarea pe scară largă a informaţiei şi a tehnologiei informaţiei a condus la existenţa unei largi game de prelucrări automate a informaţiei generând chiar o tipologie a acestor procese informaţionale. datele organizate sub forma bazelor de date sunt exploatate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date (SGBD). după reguli matematice şi logice. a coordonării şi a controlului. management.

şi reprezentărilor grafice realizate cu un procesor de tabele. Un document grafic poate conţine informaţii provenite din surse diverse: situaţii şi rapoarte rezultate din prelucrarea datelor. de la vocea umană (mesaje. imagini şi fotografii scanate etc. Se realizează în acest mod o interfaţă acustică a sistemului 85 . sunete naturale sau sunete muzicale. sau editoarele de texte ale procesoarelor de tabele şi ale sistemelor integrate. cum sunt. Prelucrarea textelor se realizează. În urma acestor operaţii rezultă un document de tip text care poate fi consultat prin afişare pe ecran. d) Procesarea sunetului îmbracă forme foarte variate. pentru a putea fi apoi uşor regăsite. desene alb-negru sau color. despărţirea automată a cuvintelor în silabe. operaţii lingvistice. întâlniri. de asemenea. schiţe şi desene tehnice. simboluri grafice la alegerea utilizatorului.vizând forma caracterelor şi mărimea acestora. fie cu componente pentru tratare text ale unor sisteme de programe având altă destinaţie principală. spre exemplu editorul de texte al sistemului grafic de operare. imprimate pe hârtie sau microfilm. captarea şi prelucrarea imaginilor şi obiectelor. c) Procesarea documentelor grafice reprezintă un mod de utilizare modern şi eficient a tehnologiei informaţiei în vederea receptării. conferinţe) la sunete obţinute prin sinteză electronică. generarea şi prelucrarea tabelelor. comunicate la distanţă sau introduse într-un nou proces de prelucrare grafică. Aceste multiple izvoare de informaţie sonoră sau auditivă. fie cu programe specializate. lexical şi ortografic al textului analizat. modul de aşezare a textului în pagină. Se asigură generarea de hipertext şi hiper-legături. percepută analogic şi convertită în formă digitală cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în tratarea informaţiei sonore (placa de sunet). gestiunea documentelor etc. cuplate la orice calculator personal. documente obţinute în urma prelucrării textelor. controlul gramatical. Documentele astfel prelucrate se memorează pe suporturi tehnice de date având o anumită organizare. grafică bidimensională sau tridimensională realizată cu ajutorul unor programe speciale de grafică. Prelucrarea textelor presupune. forma şi mărimea paginii. imprimat pe hârtie sau microfilm în vederea arhivării. procesarea ecuaţiilor. consultate la terminal. convorbiri telefonice. memorării şi prelucrării grafice a imaginilor conţinute în documente. Procesarea informaţiei organizată sub forma documentelor grafice se realizează de către programe specializate de tip editoare grafice sau Desktop Publisher sau de către funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele. tabelelor. a desenelor grafice.

) precum şi cu dispozitivele de comunicaţie acustică de genul: telefon.informatic cu sistemele audio analogice uzuale (casetofon. compact-disc. Informaţia vizuală dinamică este rezultatul captării. e) Procesarea de imagini video (imagini în mişcare) completează gama de posibilităţi media utilizate pe scară din ce în ce mai largă în tehnologiile TIME1. Informatică Media şi Divertisment) 86 . imagini transmise (analogic sau digital) prin sistemele de comunicaţii video de natură profesională precum şi imagini (animaţie profesională. surprinsă cu tehnică de filmat (cameră de luat vederi). magnetofon. filme de specialitate) realizate pe calculator eu ajutorul unor dispozitive fizice şi logice. 1 Telecomunications Informatics Media Entertainment = Telecomunicaţii. după cum imaginea este însoţită de sunet sau voce umană. interfon. afişării şi perceperii cu ajutorul plăcii de captură video a unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp (minimum 25 de imagini pe secundă) generând privitorului uman senzaţia vizuală de mişcare. player etc. Sursele de informaţie video (imagini în mişcare) sunt diverse: realitatea. Pentru captarea emisiunilor diverselor reţele de televiziune se utilizează placa TV (Tuner TV). În mod curent prelucrarea informaţiei vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore.

Punctul de plecare pentru revoluţia informaţională l-a constituit utilizarea tehnologiei în scopul culegerii. Obiectivele prelucrării informaţiei trebuie să provină dintr-un nivel superior.4. stocarea şi prelucrarea informaţiei costă bani şi implică costuri. fluxul valoric informaţional joacă un rol important. dar şi natura cunoştinţelor necesare înainte ca datele să fie reunite şi să înceapă prelucrarea lor. în vederea ajungerii de la date la informaţii. Conform naturii sale. Acestea sunt reprezinte de activităţile de management şi marketing. în îmbogăţirea cunoştinţelor şi. Tehnologia multimedia oferă azi posibilităţi nebănuite în procesarea şi generarea informaţiilor pornind de la formele pe care le poate lua datele. de a produce valoare şi profit în totalitatea dimensiunii sale sociale şi economice. reprezentarea prin valoare presupune capacitatea de a crea avantaje sporite utilizatorului prin intermediul informaţiei.1 Generarea. Ei trebuie să ştie care sunt opţiunile posibile. analiza şi interpretarea datelor. 4. în cadrul procesului de transformare a datelor în informaţii. modelarea şi sistemele de asistare a deciziei. subordonate scopurilor majore ale întreprinderii. stocării. scopul urmărit trebuie să fie conştientizat şi formulat încă de la început. Atunci când se modelează un lanţ informaţional. culegerea şi transmiterea de date. în cele din urmă în capacitatea de a lua decizii. Informaţia poate fi privită din două perspective economice: cost şi valoare: reprezentarea din punct de vedere al costurilor are loc datorită faptului că culegerea.4. Factorii de conducere nu pot să aştepte ca deciziile să se poată lua numai pe baza informaţiilor disponibile. gestiunea datelor.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL Fluxul valoric informaţional este un model de organizare şi fructificare prin valoare. date care însemnau practic. Fluxul valoric informaţional presupune parcurgerea a patru faze: generarea. cifre. regăsirii şi transmiterii datelor brute. 87 . culegerea şi transmiterea datelor Primul element al fluxului valoric informaţional îl constituie generarea datelor prin culegerea şi transmiterea lor.

nevoile şi particularităţile locale. unde se generează în mod regulat cantităţi mari de date POS dar foarte puţine firme folosesc cu adevărat datele culese. În multe cazuri.3 Analiza şi interpretarea datelor Pentru majoritatea utilizatorilor.puncte de vânzare). Cei mai mulţi dintre utilizatori recunosc că depun un efort considerabil în gestionarea datelor. se culeg date privind vânzările în cadrul magazinelor şi se transmit zilnic.Culegerea datelor brute se deosebeşte astăzi fundamental de perioadele anterioare. interpretate într-o formă care le conferă un oarecare sens. eşantionării. primul plan al lanţului valoric ar fi inutil. Următorii paşi ai prelucrării informaţiei permit obţinerea de informaţii privind comportamentul consumatorilor. Acest lucru se constată atât în ceea ce priveşte cantitatea datelor ce trebuie culese. Datele culese sunt păstrate un timp foarte scurt într-o formă care să permită apelarea lor rapidă. 4. cât şi viteza de culegere a acestora. este foarte importantă. 88 . În limbajul firmelor se vorbeşte despre date generice1. capabilă să genereze concluzii. În cadrul acestui proces. Din acest motiv. Calculatoarele şi tehnologia au redus masiv costurile culegerii şi circulaţiei datelor.4. utilizarea în continuare a datelor nu este încă în măsură să asigure dobândirea de valoare pentru utilizator.2 Gestiunea datelor Creşterea cantităţii datelor brute a luat o amploare care în prezent ameninţă să-l copleşească pe utilizator. Informaţia sub forma datelor interpretate este a treia componentă a fluxului valoric informaţional. Fără mijloace eficiente de gestiune a datelor în scopul ordonării. dacă nu chiar în timp real. grupării şi identificării acestora. sortării. transformarea datelor într-o formă comprimată. noţiunea de „informaţie” semnifică datele brute. se apelează la instrumente 1 Un exemplu îl constituie comerţul cu amănuntul. Sistemele videotext pot furniza statistici la cumpărările online (online-shopping). deoarece nu sunt capabile să le transforme în informaţii precise şi utile. când se numărau produsele în rafturile şi se consemnau cu ajutorul unui creion şi a unui bloc de hârtie. ca urmare a costurilor şi a complexităţii activităţii de gestiune într-o stare „online”. Prin intermediul sistemelor POS (point of sale .4. 4.

Pentru a se ajunge de la datele brute la informaţii relevante pentru utilizator. Pe lângă sistemele convenţionale de interpretare a datelor. mai general.specifice gestiunii bazelor de date.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei Cu ajutorul metodelor statistice datele se reduc cantitativ. proiectându-se şi realizându-se baze de fapte şi cunoştinţe. Obiectivul fiecărei verigi a fluxului informaţional îl reprezintă sporirea valorii datelor. Astăzi există perspectiva ca prin abordările de tip data mining să se dezvolte o cale care să permită extragerea de informaţii relevante din cantităţi mari de date. 89 .4. generându-se astfel sinteze din cifrele de afaceri şi vânzări. informaţiile obţinute în urma aplicării modelelor statistice sunt transpuse în modele de simulare şi permit factorilor de decizie o cunoaştere mult mai amplă a afacerii şi a mediului extern. Informaţiile şi datele dobândesc valoare numai atunci când îmbunătăţesc procesul de luare a deciziilor sau. a capacităţii de extragere a informaţiilor din acestea. Valoarea datelor se bazează pe capacitatea de interpretare a acestora. Avantajul acestora îl reprezintă exactitatea şi deci posibilitatea obţinerii de marje de profit mai mari decât în cazul în care diferiţi responsabili s-ar baza numai pe propria lor intuiţie. s-au pus la punct mai multe tehnici. în ultimii ani ramura inteligenţei artificiale s-a ocupat de problematica învăţării din date. Astăzi. 4. atunci când sporesc capacitatea de a genera valoare.

BD constituie deci un ansamblu intercorelat de colecţii de date. Structura de date constituie o colecţie de date între care s-a stabilit o serie de legături. interclasarea. în special cele mari şi diversificate. el pune la dispoziţia gestiunii firmei numeroase rapoarte. selecţia. fuzionarea. pentru a răspunde diferitelor necesităţi (de exemplu. prin care se realizează reprezentarea unui univers real împreună cu descrierea datelor şi a relaţiilor între ele. pot avea un număr de baze de date diferit orientate. Sistemul de conducere al bazei de date este software-ul care permite unei firme să construiască. care conduc la un anumit mod de identificare şi de selectare a componentelor. Firmele care deţin specialişti în domeniul informatic dezvoltă adesea software pentru aplicaţii unice. copierea şi sintetizarea etc. ordonarea (sortarea. actualizarea. consultarea. ele oferă avantajul de a se adapta mult mai bine la realităţile specifice firmei şi pot fi mult mai dificil de copiat. Eforturile sunt din ce în ce mai mult canalizate spre crearea sistemelor care pot distribui informaţii din mai multe baze de date. să conducă şi să acceseze datele stocate. indexarea). astfel încât să poată deservi un număr de aplicaţii ale sistemului informaţional. filtrarea. Multe firme. În plus. Deşi crearea acestor tipuri de programe este destul de scumpă. Operaţiile asupra unui structuri de date sunt: crearea. Baza de date este o serie de date organizate eficient într-o locaţie centrală.Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE 5. 90 .1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE O bază de date (BD) poate fi considerată drept un model al unor aspecte ale realităţii unei entităţii organizaţionale şi modelată prin intermediul datelor. contabilitate şi resurse umane). Diferitele obiecte din cadrul entităţii organizaţionale ce reprezintă interes sunt denumite clase sau entităţi.

în sensul că modificările în organizarea datelor nu trebuie să afecteze programele de aplicaţie. O restricţie statică este un invariant al stării. Aceste schimbări pot fi gândite ca fenomene discrete. în timp util.Tipurile de structuri logice de date sunt: punctuală. utilizată şi întreţinută una sau mai multe BD. coerent (prin asigurarea respectării restricţiilor de integritate. Unele stări posibile ale BD pot fi valide. în timp ce restricţiile de tranziţie vizează trecerile de la o stare a BD la alta. altele nu. exactă a universului de discurs. Colecţiile de date din cadrul unei BD posedă următoarele proprietăţi: datele din BD sunt persistente adică sunt păstrate pentru o anumită perioadă de timp. prin care este creată. organizarea datelor în BD trebuie să fie transparentă pentru utilizatori. Datele se schimbă în timp datorită producerii unor evenimente externe sau interne. Conservarea integrităţii datelor este procesul prin care se sigură tranziţia BD prin stări valide. Datele se cer a fi memorate şi. care reprezintă reguli ce stabilesc cum BD poate rămâne o reflectare corectă. indiferent de drepturile de acces pe care le deţin aceştia. BD denotă integritate atunci când reflectă cu acurateţe universul real. eventual. Un sistem BD (cunoscut şi sub numele de bancă de date) reprezintă un ansamblu de elemente hardware. accesibil mai multor utilizatori. reţea. Integritatea BD este asigurată exclusiv prin restricţii de integritate. ca un ansamblu de colecţii de date are caracter: organizat (pe niveluri de organizare a datelor). structurat (datele şi legăturile dintre acestea sunt definite şi descrise conform unui model de date) cu o redundanţă minimă şi controlată. transportate de la sursă la locul de stocare sau de la stocare la cel de utilizare. arborescentă. Arhitectura sistemului de baze de date este formată din următoarele componente: 91 . ce determină trecerea BD printr-un număr de stări. inclusiv date. software şi alte resurse. o BD. Pentru fiecare dintre aceştia se stabilesc tipurile de operaţii asupra datelor la care au de acces. realizarea protecţiei datelor împotriva incidentelor). Restricţiile de integritate pot fi statice şi de tranziţie. relaţională. orientată pe obiecte. Astfel. BD trebuie să asigure posibilitatea accesului concomitent (concurent) a mai multor utilizatori la date. starea unei BD reprezintă întregul ansamblu de date la un anumit moment. care poate fi mai mare sau mai mică. liniară.

baza/bazele de date. programatori. Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală (schema) BD. 2) nivelul logic. alte componente. în special a celor audio şi video s-a reflectat în utilizarea pe scară din ce în ce mai mare. prin care se realizează o descriere a datelor pe suportul fizic de memorare Spre deosebire de organizarea datelor într-o BD. a tehnologiilor multimedia. în scopul realizării de sisteme bază de date multimedia. sunete etc. în raport de categoria de personal implicată: 1) nivelul conceptual (global).). 92 . imagini dinamice (video. ingineri de sistem analişti. care exprimă viziunea programatorului de aplicaţie asupra datelor. Corespunde schemei interne a BD. care exprimă viziunea inginerului de sistem asupra datelor. organizarea în fişiere prezintă numai nivelurile logic şi fizic. operatori (componenta de personal). grafice. care constituie ansamblul de programe prin care se sigură gestionarea şi prelucrarea complexă a datelor şi care reprezintă componenta software a sistemului de baze de date. prin care se realizează o descriere a tuturor datelor într-un mod independent de aplicaţii. Datele stocate într-o bază de date pot fi de mai multe tipuri precum: date numerice. statistici. care reprezintă componenta de tip date a sistemului. inclusiv reglementări administrative. ce face posibilă administrarea datelor. dicţionarul bazei de date ce conţine informaţii despre date. animaţie. echipamentele şi sistemele hardware utilizate (componenta hardware) precum şi personalul implicat. documentaţii (componenta de structură). elemente de descriere a semanticii. Utilizarea mai multor tipuri de date în cadrul sistemelor bază de date. Aceste date pot fi generate de calculator sau captate din realitate şi convertite în formă digitală. imagini statice. texte. utilizate în cadrul sistemelor de bază de date geografice. care exprimă viziunea administratorului BD asupra datelor. structura acestora. sistemul de gestiune al bazei/bazelor de date. audio. prin care se realizează o descriere a datelor corespunzătoare unui anumit program de aplicaţie. destinate bunei funcţionări a sistemului (componenta de proceduri). precum: proceduri manuale şi automate. reprezentat de diferite categorii de utilizatori finali şi personal de specialitate: administrator. Un tip special de date sunt datele spaţiale. în domeniul bazelor de date. 3) nivelul fizic. La acest nivel se vorbeşte de schema externă sau subschema BD. Datele dintr-o bază de date pot fi structurate pe trei niveluri de organizare a datelor.

este vorba de arhitectura datelor. fişiere cu legături etc. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. Legăturile dintre date vor fi ordonate unic. mai multe înregistrări fiind grupate în structuri de tip fişier. astfel: a) Modelul ierarhic (arborescent). de expediţie a mărfii etc.Organizarea datelor în baze de date se asigură prin utilizarea unor modele logice şi a modelelor fizice. în timp ce în al doilea caz sunt reflectate cerinţele asupra datelor ale anumitor aplicaţii (de exemplu modelul datelor pentru prelucrarea comenzilor. ultimele două tipuri sunt specifice bazelor de date. Un subordonat nu poate avea decât un singur superior direct şi nu se poate ajunge la el decât pe o singură cale. unde datele sunt reprezentate ca într-o mulţime de ierarhii în care un membru al ei poate avea oricâţi superiori (legături mulţi la mulţi). Totalitatea datelor dintr-o BD constituie extensia bazei de date iar setul de definiţii prin care este descrisă structura unei BD poartă şi numele de schema BD. Aceste modele sunt axate pe reprezentarea semnificaţiei (semanticii) datelor. pot fi oricâte niveluri de subordonare şi pe fiecare nivel pot fi oricâţi dependenţi. modele clasice (ierarhic. Aceste modele menţin o orientare pe înregistrare. a unui arbore. Dintre acestea. Aceste din urmă modele ale datelor din BD sunt cunoscute şi sub numele de subscheme ale BD. reţea. Caracteristicile modelelor logice pot fi prezentate sintetic. Pot fi puse în evidenţă trei tipuri de modele logice ale datelor. b) Modelul reţea. În aceste modele structura de bază este înregistrarea. 1) Modelele logice ale datelor în BD asigură gestionarea. şi anume: modele primitive (fişiere). Structura de bază este reprezentată prin „tipul înregistrare” (atributele entităţii) şi „tipul set” 93 . respectiv definirea (structurarea) datelor. În general. Un model al datelor poate viza totalitatea datelor din cadrul BD sau o parte a acestora. relaţional).). unde datele sunt reprezentate după structura unei ierarhii. dar nici un subordonat nu poate exista fără superiorul lui (legături unul la mulţi). modele semantice (orientate pe obiecte). iar orice acces se face prin vârful ierarhiei (rădăcină). fără să reflecte modul de reprezentare a acestor date pe suportul de memorare. manipularea şi asigurarea integrităţii datelor. La un subordonat se poate ajunge pe mai multe căi. dar adaugă şi orientarea pe ansamblu. În primul caz. Structura de bază este „tip înregistrare” care grupează toate atributele unei entităţi.

iar coloanele corespund câmpurilor (caracteristicilor sau atributelor). adică acele operaţii care modifică comportamentul obiectului. unde conceptul de bază este cel de relaţie (tabelă). Într-o organizare eficientă. flexibilă. a căror implementare este complexă. Proprietăţile descriu structura de date a obiectului. unul la mulţi. întrucât este uşor de înţeles şi de utilizat. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri.(legăturile între entităţi). c) Modelul relaţional. În cadrul modelului relaţional nu interesează decât relaţiile finite. Metoda defineşte operaţiile permise asupra obiectului. ordonate în ierarhii de clase şi subclase. prin care este referit. Cererile adresate unui obiect pentru a returna o valoare sau pentru a schimba o stare se numesc mesaje. un identificator unic. o implementare (care este privată) şi o interfaţă publică. Modelul orientat pe obiect conferă obiectelor următoarele caracteristici mai importante: încapsularea ce presupune ca descrierea obiectelor să se facă astfel încât să există acces din afara obiectului la datele sale. Reprezentarea tabelară este preferată adesea altor forme de reprezentare a relaţiilor. ordinea liniilor şi a coloanelor din cadrul tabelei de date nu trebuie să prezinte nici o importanţă. d) Modelul orientat pe obiecte unde structura de bază folosită este cea de clasă de obiecte. dar şi mulţi la mulţi. O reprezentare comodă a relaţiei este tabelul bidimensional (tabela de date). Clasele de obiecte reprezintă un tip abstract de date care defineşte structura şi proprietăţile obiectelor din acea clasă şi mulţimea de metode operaţionale asupra obiectelor respective. Conexiunile în modul reţea sunt de regulă liniare. metode. chiar dacă la construirea relaţiilor se admit domenii infinite. în care liniile reprezintă înregistrări (articole sau tupluri). Numele coloanei (atributului) exprimă de obicei semnificaţia valorilor din cadrul coloanei respective. Pentru a diferenţia coloanele care conţin valori ale aceluiaşi câmp şi a se elimina astfel dependenţa de poziţie în cadrul tabelei se asociază fiecărei coloane un nume distinct şi se precizează proprietăţile pe care le au valorile de pe coloana respectivă ceea ce duce la apariţia noţiunii de atribut. fişiere de legături etc. 94 . Aici există entităţi simple şi clase de entităţi care se reprezintă prin obiecte simple sau clase de obiecte. definită prin abstractizare din entitatea fizică pe care o regăsim în lumea reală. Un obiect are un nume.

2) Modele fizice ale datelor BD sunt utilizate pentru reprezentarea modului de organizare a datelor pe suportul fizic de memorare. modul de prelucrare a obiectelor este specificat prin operatorii modelului. Un model logic de date este definit prin trei dimensiuni şi anume: structura datelor. animaţie. mulţi la mulţi (tip reţea) sau neprecizat în totalitate.polimorfismul în sensul că diferitele obiecte răspund diferit la aceleaşi mesaje. 95 . film. text şi numere). Asocierea poate ti: unu la unu (tip liniar). după ce au fost digitizate (sunet. La baza operaţiilor dintr-un astfel de model stau mesajele. video sau audio. unu la mulţi (tip arborescent). operatorii modelului. restricţiile de integritate. Definirea structurii datelor presupune definirea entităţilor şi caracteristicilor asociate. Pe acelaşi mediu fizic se pot memora mai multe tipuri de date. documente grafice. imagini statice sau dinamice. care acţionează asupra structurilor de date. care reprezintă restricţiile ce asigură menţinerea corectitudinii datelor. care ajută obiectele să comunice între ele. precum şi definirea legăturilor între entităţi (asocierea). Datele în formă digitală pot fi memorate pe mai multe tipuri de medii fizice. succesiunea (moştenirea) ce reprezintă capacitatea unui obiect de a-şi genera datele şi funcţionalitatea din alt obiect. pentru manipularea datelor.

criptarea datelor etc. shell-uri. Interogarea este complexă şi presupune: vizualizare. 96 . Activităţile asigurate de SGBD. modificarea şi ştergerea de înregistrări din colecţiile de date. regăsiri punctuale). În aceste situaţii se poate lucra cu fişiere sau sisteme de fişiere.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE Sistemul de gestiune a bazei de date (SGBD) este un ansamblu complex de programe care asigură interfaţa între o bază de date şi utilizatorii acesteia. Pentru întreţinerea bazei de date SGBD are implementat algoritmi de optimizare a timpului şi spaţiului de memorie ocupate. liste. conform unui anumit model de organizare a datelor. dar nu avem de-a face cu o bază de date. Accesul la date se efectuează prin interogare şi actualizare. ca produs software. care nu are un SGBD asociat.5. o bază de date nu este de conceput fără un SGBD. orice organizare a datelor în colecţii de date. securitatea datelor se realizează prin instrumente puse la dispoziţia administratorului bazei de date. Această activitate presupune alocarea spaţiului în memoria externă. asigurând legătura şi interdependenţa între ele. activităţi efectuate de administratorul bazei de date. alte operaţii. prin intermediul unor programe (scrise în diferite limbaje de programare) sau sisteme de gestiune de fişiere (ca produse software). sunt: definirea şi descrierea structurii bazei de date ce se realizează printr-un limbaj propriu specific. întretinerea bazei de date se realizează prin utilitare proprii SGBD-ului: editoare. Activitatea se referă la asigurarea confidenţialităţii datelor prin autorizarea şi controlul accesului la date. realizarea unor proceduri speciale. încărcarea datelor se realizează prin comenzi din limbajul de manipulare propriu sau prin componente proprii specifice. convertoare etc. reorganizarea bazei de date se realizează prin actualizarea structurii de date şi modificarea strategiei de acces.. refacerea fişierelor bazei de date în caz de incidente. nu conduce la o bază de date. editare situaţii de ieşire (rapoarte. Actualizarea presupune cele trei operaţiuni: adăugarea. Cu alte cuvinte. SGBD este componenta software a unui sistem de bază de date care interacţionează cu toate celelalte componente ale acestuia. Datorită rolului pe care îl îndeplineşte. consultare. Această activitate trebuie să asigure coerenţa datelor prin respectarea restricţiilor de integritate impuse de modelul de date.

creşterea protecţiei şi securităţii datelor. Informix. Se urmăreşte creşterea independenţei logice şi fizice a datelor. de nuanţă. apoi a apărut modelul arborescent de organizare a datelor şi primele SGBD-uri ierarhice ce implementau acest model (exemplu: SCF.). asigurarea unor limbaje de descriere a datelor (LDD) cât mai performante şi automatizate. Au fost urmate în evoluţie de modelul orientat pe obiect de organizare a datelor şi SGBD-urile orientate obiect ce implementau acest model. o foarte mică parte cu SGBD-uri de generaţia întâi şi câştigă tot mai mult teren cele realizate cu SGBD-uri orientate obiect. încadrarea unui SGBD într-o generaţie se face în funcţie de modelul logic de date implementat prin luarea în considerare a celor trei elemente care caracterizează modelul de date: structura modelului (entităţile şi legăturile dintre ele). Oracle. acces concurent. Fortran etc. IMS). Access. SQLserver). SOCRATE). în principal. optimizarea accesului. de modelul logic de date pe care-l implementează astfel: iniţial datele erau organizate în fişiere.Evoluţia SGBD-urilor este legată. caracterizate prin simplitate. generaţia a treia de SGBD-uri care este în plină dezvoltare. Progress. Desigur. 97 . gestionate de programe scrise în diferite limbaje de programare universale (exemplu: Cobol. funcţiile şi componentele. asigurarea unor limbaje de manipulare a datelor (LMD) puternice. SGBD-urile arborescente şi reţea fac parte din prima generaţie şi constituie pionieratul în domeniu. operatorii de prelucrare şi restricţiile de integritate. asigurarea unor limbaje de regăsire neprocedurale (ex. îmbunătăţirea accesului la date prin acces după mai multe chei. La începutul anilor ‘80 a apărut modelul relaţional de organizare a datelor şi ulterior s-au realizat SGBD-uri relaţionale ce implementau acest model (exemple: Foxpro.: SQL). care însă nu schimbă fundamentele conceptului. interactivitate şi neproceduralitate fiind foarte mult utilizate. îmbunătăţirea organizării datelor în memoria externă prin implementarea unui model mai performant. reducerea şi controlul redundanţei. la fiecare generaţie apar o serie de elemente specifice. urmate de modelul reţea de organizare a datelor şi SGBD-urile reţea ce implementau acest model a apărut în anii ‘90 (exemple: IDMS. Este generaţia a doua de SGBD-uri. La trecerea de la o generaţie la alta de SGBD s-a urmărit: păstrarea aspectelor fundamentale specifice conceptului de SGBD: obiectivele. DB2. În acest moment cea mai mare parte a bazelor de date sunt realizate cu SGBD-uri relaţionale.

reduce timpul de răspuns. 9. asigurarea securităţii datelor. 2. asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor. precum şi a tipurilor de aplicaţii ce pot fi dezvoltate. interactivitatea. SGBD satisface cerinţele informaţionale ale utilizatorului într-un mod optim. Independenţa datelor faţă de aplicaţie este necesară din următoarele motive: diferite aplicaţii au nevoie de viziuni diferite ale utilizatorului asupra aceloraşi date. 3. Prin acest lucru se optimizează consumul de resurse calculator (timpul şi spaţiul).oferirea unor facilităţi de utilizare tot mai performante: generatoare specia1izate. O bază de date este realizată pentru o gamă largă de utilizatori. SGBD trebuie să-i permită la un moment dat. utilizarea unor SGBD-uri din generaţii precedente în paralel cu dezvoltarea unei noi generaţii. 7. 8. dacă modificarea structurii de memorare a datelor sau a strategiei de acces la date afectează şi aplicaţia. care au la dispoziţie un volum mare de date. 1) Asigurarea independenţei datelor. 6. Acest lucru înseamnă că SGBD-urile se doresc a avea o extensibilitate cât mai mare. 5. asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor. 4. asigurarea legăturilor între date. Obiectivele unui SGBD sunt: 1. administrarea şi controlul datelor. a modului de lucru (local sau reţea). interfeţe cu alte limbaje de programare. Fiind un mediu specializat. Astfel. Se spune că o aplicaţie informatică depinde de date. el asigură minimizarea costului de prelucrare a datelor. oferă protecţie ridicată a datelor. Sistemul de gestiune a bazelor de date are rolul de a furniza suportul software complet pentru dezvoltarea de aplicaţii informatice cu baze de date. care să le permită adaptarea la nou. tendinţa de fundamentare teoretică şi de standardizare a conceptelor din fiecare nouă generaţie de SGBD apărută. diversificarea tipurilor de date ce pot fi utilizate. asigurarea independenţei datelor. care însă satisface cerinţele sale. asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor. asigurarea segmentării datelor. 98 . asigură flexibilitate şi portabilitate aplicaţiei. utilizatorul manipulând o cantitate redusă de date. creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei. unui utilizator să vadă doar o parte din baza de date şi anume numai acele date care îl interesează.

iar ele trebuie recuperate integral. Cu toate acestea. se pot modifica priorităţile aplicaţiei. stocarea informaţiilor în bazele de date se face astfel încât datele să nu fie multiplicate. Exemplul tipic de redundanţă controlată acceptată este cea apărută la proiectarea bazelor de date relaţionale prin normalizare precum şi la proiectarea bazelor de date distribuite prin replicare. Aceasta va ft însă controlată pentru a asigura coerenţa bazei de date. baza de date existentă la un moment dat. reprezintă o investiţie majoră la care nu trebuie să se renunţe prea uşor. SGBD va permite dezvoltarea unor aplicaţii deschise. Independenţa datelor trebuie privită din două puncte de vedere: a) Independenţa fizică a datelor face ca memorarea datelor şi tehnicile fizice de memorare să poată fi modificate fără a determina rescrierea programelor de aplicaţie. uneori. b) Independenţa logică a datelor se referă la posibilitatea adăugării de noi tipuri de înregistrări de date sau extinderea structurii conceptuale (globale). precum şi programele de aplicaţie care au fost folosite o perioadă de timp. o serie de instrumente care să-i permită să modifice structura de date fără a modifica programele de aplicaţie. După darea în exploatare a unei baze de date pot apare schimbări de standarde sau norme.administratorul bazei de date trebuie să aibă libertatea de a schimba structura de memorare sau strategia de acces. Administratorul bazei de date va avea la dispoziţie din partea SGBD-ului. în ceea ce priveşte timpul de răspuns se acceptă o numită redundanţă a datelor. 2) Asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor Spre deosebire de sistemele clasice (cu fişiere) de prelucrare automată a datelor. care să preia din mers şi cu un efort minim noile cerinţe care apar în timpul exploatării. pentru a realiza performanţe sporite. Cheltuielile pentru realizarea unei baze de date sunt mari. Cu alte cuvinte dinamica lumii reale va genera modificări în baza de date. Pentru acest lucru structura este păstrată în memoria externă şi nu în program ca în sistemele cu fişiere clasice. se pot modifica unităţile şi modul de memorare ale datelor etc. ca răspuns la cerinţele noi apărute fără a modifica aplicaţiile existente. fără ca aceasta să impună rescrierea programelor existente. 3) Asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor ce presupune ca SGBD să dispună de componente specializate pentru diferite operaţii de utilizare pentru: 99 . SGBD va permite aplicaţiei informatice să funcţioneze cu programele existente şi să convertească datele.

o bază de date nu este realizată izolat. regăsirea datelor este realizată la cererea tuturor tipurilor de utilizatori ai bazei de date. o serie de fişiere anexe (de index etc. de regulă. Din acest motiv SGBD-urile sunt puternice în ceea ce privesc facilităţile de regăsire. la momentul execuţiei.) care lasă neschimbate entităţile bazei de date. accesul cât mai natural al utilizatorului la date. Mai ales în cazul realizării unor aplicaţii informatice cu baze de date care fac parte dintr-un sistem integrat. SGBD trebuie să îmbine puterea unui limbaj procedural cu cel al unui limbaj neprocedural (descriptiv)-apropiat de limbajul natural. la bazele de date schimbarea criteriului nu afectează cu nimic datele. regăsirea datelor este una din operaţiile cele mai intens folosite într-o bază de date. datele de la o aplicaţie trebuie să poată fi utilizate în alte aplicaţii. Acest lucru reduce spaţiul de memorare necesar şi efortul de încărcare/validare a datelor. Utilizatorul final care este beneficiarul aplicaţiei. o dată cu apariţia 100 . utilizarea unui limbaj cât mai apropiat de cel natural. are puţine noţiuni de informatică. Acestea au atins performanţe ridicate în sistemele relaţionale. fără ca ei să fie nevoiţi să cunoască structura întregii baze de date. Aceasta ar oferi posibilitatea unui acces uşor la baza de date şi a utilizatorilor neinformaticieni. care să dirijeze şi să ajute beneficiarul în utilizarea bazei de date. existenţa unor limbaje performante de regăsire a datelor care permit exprimarea interactivă a unor cereri de regăsire a datelor şi indicarea unor nereguli pentru editarea informaţiilor solicitate. multe din facilităţile de regăsire de aici fiind preluate în generaţia a treia de SGBD-uri. sistemul de gestiune trebuie să ofere posibilitatea unui acces multicriterial. cu posibilitatea de acces la baza de date în regim interactiv. Fie că este folosită pentru actualizare sau pentru consultare. spre deosebire de sistemul clasic de prelucrare pe fişiere. ci numai o utilizare cât mai uşoară. De cele mai multe ori. În timp ce modificarea criteriului la fişierele clasice implică reorganizarea lor. Paşi importanţi în acest sens s-au făcut în generaţia a doua de SGBD-un.folosirea datelor de către mai mulţi utilizatori în diferite scopuri (aplicaţii). SGBD stochează datele în entităţile bazei de date şi permite mai multe căi de acces. unde există un singur criteriu de adresare (cel care a stat la baza organizării fişierului) în cazul bazelor de date. Pentru acest lucru SGBD trebuie să ofere instrumente specializate pentru dezvoltarea de programe de aplicaţie cât mai prietenoase. Pentru diferite moduri de adresare SGBD creează dinamic. De aceea pe el nu îl interesează structura bazei de date.

definite pentru diferiţi utilizatori. a unor protocoale de control concurent şi a unor proceduri de refacere a bazei de date după incidente. Acestea identifică clasele de utilizatori. care este şi singurul limbaj standardizat din domeniul bazelor de date. număr nivel de acces. nume clasă (grup). SGBD gestionează privilegiile utilizatorilor în sensul că un utilizator poate realiza anumite acţiuni. realizarea unor proceduri speciale de acces asupra datelor scrise în limbajul de manipulare a datelor (LMD) şi care se păstrează în formă precompilată. 5) Asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor împotriva unor ştergeri intenţionate sau neintenţionate care se realizează prin intermediul unor proceduri de validare. Autorizarea şi controlul accesului la date este rea1izat de SGBD prin intermediul parolelor. utilizarea viziunilor. parolă. la anumite date. cu o cheie (parolă) de acces la rutină. Cu ajutorul previzualizărilor (view) SGBD permite să se definească partiţii logice ale bazei de date. 101 . Criptarea şi decriptarea se realizează după algoritmi specifici. criptarea datelor. Securitatea datelor este asigurată de SGBD prin definirea tuturor drepturilor necesare unui utilizator pentru o previzualizare şi revocarea drepturilor pentru alte previzualizări sau obiecte. Profilul unui utilizator este definit cu ajutorul SGBD prin: nume. în raport cu cerinţele acestora de acces la date.limbajului de regăsire SQL (Structured Query Language). asupra anumitor obiecte. cu anumite drepturi de acces. 4) Asigurarea securităţii datelor împotriva accesului neautorizat. SGBD pune la dispoziţia administratorului bazei de date o serie de instrumente specifice pentru asigurarea securităţii datelor. În acest sens SGBD permite: autorizarea şi controlul accesului la date. utilizarea viziunilor este asigurată de SGBD pentru reprezentarea schemelor externe ale bazei de date. Administratorul bazei de date poate prevedea ca accesul la date să se facă numai printr-o autorizare corespunzătoare şi poate verifica autorizarea oricând se încearcă accesul la anumite date. criptarea este asigurată de SGBD prin oferirea de rutine de criptare (codificare) a datelor apelate automat sau la cerere şi prin existenţa unor instrumente care permit utilizatorului să realizeze propriile rutine de criptare. conform anumitor restricţii. Anumitor utilizatori li se va acorda dreptul de execuţie şi li se va interzice accesul direct la obiectele bazei de date. realizarea unor proceduri speciale.

Componentele SGBD asigură coerenţa şi integritatea tratând separat cauzele care pot altera baza de date: integritatea semantică, controlul accesului concurent, salvarea/restaurarea; integritatea semantică este asigurată prin operaţii efectuate de SGBD asupra datelor şi a prelucrărilor. Aceste operaţii alcătuiesc un set de reguli numit restricţii de integritate. SGBD asigură astfel de restricţii implicite (rezultă din modelul de date implementat) şi explicite (proceduri incluse în programele de aplicaţie); controlul accesului concurent asigură coerenţa datelor şi este un obiectiv al SGBD urmărit mai ales la baze de date distribuite. În acest sens SGBD are o unitate distinctă de prelucrare a datelor numită tranzacţie, care este constituită dintr-o secvenţă de operaţii marcată de puncte de început şi sfârşit. Tranzacţia poate fi controlată implicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt automat definite, sau explicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt definite prin comenzi specifice. La execuţia concurentă a tranzacţiilor, SGBD asigură blocarea accesului la datele utilizate la un moment dat. Aceasta înseamnă că se interzice accesul celorlalte tranzacţii concurente la aceleaşi date, până se termină tranzacţia curentă. Tehnica de blocare utilizată de SGBD se poate aplica la nivelul întregii baze de date, a unui fişier, a unei înregistrări sau chiar a unui câmp. Ea poate fi aplicată pentru citire (partajabilă) sau pentru scriere (exclusivă); salvarea datelor este un proces de stocare prin realizarea de copii de siguranţă şi prin jurnalizarea tranzacţiilor şi a imaginilor. SGBD poate asigura salvarea automat sau la cererea administratorului bazei de date. Restaurarea porneşte de la colecţiile de date stocate prin salvare şi refacere consistenţa bazei de date, minimizând prelucrările pierdute. Restaurarea este asigurată automat de SGBD, dar se poate realiza şi manual. 6) Asigurarea segmentării datelor se referă nu numai la aspectul asigurării accesului mai multor utilizatori la aceleaşi date, ci şi la posibilitatea dezvoltării unor aplicaţii fără a se modifica structura bazei de date. Problema segmentării se pune la un nivel superior pentru SGBD-urile ce permit lucrul în reţea. 7) Asigurarea legăturilor între date corespund asocierilor care se pot realiza între obiectele structurii de date, precum şi a legăturilor dintre acestea, conform unui model de date. Fiecare tip de model de date permite anumite legături între date. Un SGBD, care implementează un anumit model 102

de date, va trebui să asigure şi realizarea legăturilor dintre datele corespunzătoare în conformitate cu schema conceptuală. 8) Creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei sunt influenţate de SGBD. Acesta trebuie să gestioneze un volum mare de date de o complexitate ridicată, într-un anumit timp de acces rezonabil pentru diferiţi utilizatori. Pentru toate aceste lucruri SGBD foloseşte diferite metode de acces, tehnici de optimizare, tipuri de date. implementarea lor se face în componente specializate ale SGBD. 9) Administrarea şi controlul datelor sunt asigurate de SGBD, în sensul că datele pot fi folosite de mai mulţi utilizatori în acelaşi timp, iar utilizatori pot avea cerinţe diferite care pot fi şi incompatibile. SGBD trebuie să rezolve probleme de concurenţă la date, probleme ce apar mai intens la lucrul în reţele de calculatoare.

5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Realizarea obiectivelor prezentate anterior este asigurată de sistemele de gestiune a bazelor de date printr-o serie de componente ce permit efectuarea unor operaţii specifice. În funcţie de natura şi scopul urmărit, operaţiile pot fi grupate pe activităţi. Activităţile acceptă şi ele o grupare pe funcţii astfel încât una sau mai multe activităţi relativ omogene vor realiza o anumită funcţie. Ţinând seama de complexitatea sistemului de gestiune, de facilităţile oferite de acestea, de limbajele utilizate şi de modul de implementare al modelului de date, gruparea activităţilor pe funcţii are un anumit caracter omogen. Există câteva funcţii general valabile pentru toate tipurile de SGBD, dar se pot întâlni şi funcţii specifice diferitelor SGBD-uri datorat unor particularităţi identificate prin operaţii şi activităţi specifice. Acestea sunt funcţii de bază, pe care orice sistem software, dacă nu le are în totalitate, nu poate fi considerat SGBD. 1) Funcţia de descriere a datelor permite definirea structurii bazei de date cu ajutorul limbajului de definire a datelor (LDD). Definirea datelor poate fi realizată la nivel logic, conceptual şi fizic. Se descriu atributele (câmpurile) 103

din cadrul structurii bazei de date, legăturile dintre entităţile bazei de date sau dintre atributele aceleiaşi entităţi, se definesc eventualele criterii de validare a datelor, metodele de acces la date, aspectele referitoare la asigurarea integrităţii datelor. Concretizarea acestei funcţii este schema bazei de date, memorată într-un fişier, ceea ce permite afişarea şi actualizarea structurii bazei de date, în orice moment. Această funcţie a fost mult automatizată în timp, LDD având acum puţine comenzi. LDD este specific fiecărui SGBD, dar întotdeauna realizează descrierea datelor conform elementelor modelului de date pe care îl implementează SGBD respectiv. Într-un SGBD după realizarea funcţiei de descriere, entităţile bazei de date sunt deja create ca fişiere vide, care conţine numai structura bazei de date (schema bazei de date) dar care nu conţin datele propriu-zise; 2) Funcţia de manipulare a datelor este cea mai complexă şi realizează încărcarea, actualizarea şi regăsirea datelor din baza de date, cu ajutorul limbajului de manipulare a datelor (LMD), astfel: a) încărcarea datelor în baza de date se realizează prin operaţii automatizate sau programate ce asigură şi criteriile de validare necesare; b) actualizarea bazei de date constă în operaţii de adăugare, modificare şi ştergere de înregistrări. La operaţiile de adăugare şi de modificare se păstrează aceleaşi criterii de validare care s-au folosit şi la activitatea de încărcare a datelor. Actualizarea se realizează numai autorizat, prin asigurarea unei protecţii corespunzătoare a datelor, pentru a se păstra coerenţa bazei de date; c) prelucrarea datelor se realizează prin operaţii de selecţie, ordonare, interclasare (compunere) şi ventilare (descompunere) efectuate asupra entităţilor bazei de date. Acestea sunt, de obicei, operaţii premergătoare activităţii de regăsire a datelor. Multe din operaţiile de prelucrare sunt realizate cu ajutorul operatorilor din modelul de date pe care îl implementează SGBD; d) regăsirea (interogarea) datelor constă în operaţii de vizualizare (afişare pe ecran, imprimare pe hârtie), răsfoire sau de editare a unor situaţii de ieşire. Situaţiile de ieşire pot fi intermediare sau finale şi se pot obţine pe diferiţi suporţi tehnici de informaţie (ecran, hârtie, mediu magnetic, optic etc.). Ele pot avea cele mai diferite forme (punctuale, liste, rapoarte, grafice, imagini, sunet, video) şi se pot obţine după diferite criterii de regăsire. Funcţia de manipulare a datelor este cea mai intens folosită în bazele de date şi este cea mai bine suportată de SGBD faţă de orice sistem de gestionare a datelor, care există până acum. 104

SGBD manipulează datele într-un mod eficient, utilizând în acest scop o serie de metode şi tehnici de optimizare a accesului şi a alocării spaţiului de memorie în calculator. Fiecare SGBD, de la o generaţie la alta şi chiar de la o versiune la alta, a căutat să îmbunătăţească acest aspect. Limbajul de manipulare de date (LMD) poate fi cu limbaj gazdă sau cu limbaj propriu. Cele cu limbaj gazdă sunt dezvoltate prin adoptarea unor limbaje universale de programare (Cobol, Pascal, C etc.) la cerinţele de regăsire ale SGBD-ului. Se îmbină astfel puterea unui limbaj universal cu necesităţile de regăsire a datelor (ex. SGBD: Oracle). Cele cu limbaj propriu sunt dezvoltate printr-un limbaj specific capabil să unească puterea procesorului software cu cerinţele de regăsire dintr-un anumit tip de bază de date (ex. SGBD: Foxpro). Pentru activarea de regăsire există limbaje de interogare specializate care pot fi incluse în LMD sau pot exista ca atare. Ele au apărut datorită lărgirii gamei de utilizatori ai bazelor de date, care îi include tot mai mult şi pe neinformaticieni. Pentru aceştia au fost necesare facilităţi de regăsire simple şi prietenoase, apropiate de modul de lucru şi de gândire uman. În acest sens, limbajele de tipul SQL au cele mai bune performanţe; 3) Funcţia de utilizare asigură mulţimea interfeţelor necesare pentru comunicarea tuturor utilizatorilor cu baza de date. Pentru realiza această funcţie SGBD trebuie să asigure facilităţi pentru mai multe categorii de utilizatori ai bazei de date: beneficiari, specialişti, administratorul bazei de date. a) Beneficiarii reprezintă categoria utilizatorilor finali şi intensivi ai unei baze de date. SGBD le oferă acestora limbaje neprocedurale şi alte facilităţi de interogare (generatoare, utilitare etc.) a bazei de date într-o formă simplistă şi interactivă. Aceşti utilizatori nu trebuie să cunoască structura bazei de date şi nu trebuie să ştie să programeze, SGBD ajutându-i interactiv în utilizarea bazei de date. În acest sens SGBD oferă: meniuri cu opţiuni sugestive, ferestre, şabloane pentru diferite forme, autodocumentarea (help-uri, mesaje, ferestre explicative etc.); b) Analiştii programatori creează structura bazei de date şi realizează proceduri automate de exploatare a bazei de date. SGBD oferă acestor utilizatori limbajul de descriere şi limbajul de manipulare a datelor precum şi interfeţe cu limbaje universale. Acestea sunt de putere şi complexitate diferită, de la un SGBD la a1tul, oferind atât elemente neprocedurale cât şi procedurale specialistului în informatică. Cu aceste elemente el descrie schema externă (logică) a bazei de date şi asigură manipularea complexă a datelor; 105

Pentru fiecare din aceste activităţi SGBD oferă instrumente şi tehnici de lucru. Pentru toate aceste lucruri SGBD oferă o serie de instrumente şi utilitare specializate. Securitatea (confidenţialitatea) datelor înseamnă interzicerea accesului la date pentru utilizatorii neautorizaţi. dar parţial şi pentru celelalte funcţii. 4) Funcţia de administrare este complexă şi dependentă de competenţa administratorului bazei de date. În principal pentru funcţia de administrare. SGBD a dezvoltat foarte mult componentele software destinate administratorului. datele sunt distribuite pe calculatoarele din nodurile reţelei. de mare complexitate. Măsurile necesare sunt asigurate. organizează şi administrează baza de date în toate etapele de realizare a acesteia. SOBD are o funcţie distinctă în acest sens. parole etc. În etapa de exploatare a bazei de date. Datorită importanţei acestei categorii de utilizatori. coordonează proiectarea bazei de date. realizează schema conceptuală a bazei de date. Integritatea datelor se referă la corectitudinea datelor încărcate şi manipulate astfel încât să se respecte restricţiile de integritate ale modelului implementat de SGBD. administratorul are rolul de a autoriza accesul la date (acordă conturi. număr de accese. 106 . de a reface baza de date în caz de incidente (prin jurnalizare. de a utiliza eficient spaţiul de memorie internă şi externă (prin organizare şi lansarea unor programe de optimizare). Administratorul care are o bogată experienţă de analiză. Protecţia bazei de date este un ansamblu de măsuri necesare pentru asigurarea integrităţii şi securităţii datelor. copii de siguranţă). Acest lucru este determinat de faptul că baza de date este. în mare parte. proiectare şi programare. număr de actualizări etc. în acest caz. În cazul lucrului în reţea de calculatoare cu baze de date distribuite.). de facilităţile oferite de SGBD dar şi prin alte instrumente construite de proiectantul bazei de date. Astfel el organizează baza de date conform unei anumite metodologii. iar utilizatorii sunt de toate tipurile şi în număr mult mai mare.).c) Administratorul bazei de date este un utilizator special şi are un rol hotărâtor în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a întregului sistem. de a realiza o serie de analize statistice din baza de date (număr şi tip de utilizatori. SGBD asigură protecţia bazei de date.

Sunt proliferate noile tehnologii în domeniile informaţiei şi comunicaţiilor. adică utilizarea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. Impactul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor este mare. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în prezenţa problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. Volumul de informaţie în Internet creşte continuu. Pe un plan mai general. Un al treilea risc major poate fi considerat ca fiind generat de folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. ele determină avantaj competitiv şi accelerează globalizarea. valoarea adăugată se bazează pe informaţie şi cunoştinţe.1. a apărut un nou tip de lucrător. Pe de altă parte au apărut noi elemente de vulnerabilitate. Evoluţia spre Noua Economie se realizează prin trecerea de la Era industrială la Era informaţiei. folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. 107 . Trecerea de la Era industrială la Era informaţiei a schimbat organizaţiile şi societatea. vulnerabilitatea indusă de Internet şi reţelele intranet şi interacţiunea umană în Internet ca factor nou de vulnerabilitate. vulnerabilitatea digitală. lărgirea prăpăstiei digitale. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. evoluţia insuficient de rapidă spre societatea informaţiei. colectivităţilor sau organizaţiilor. Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital poate fi considerată un al doilea risc major. Toate acestea ne conduc spre un prim risc major în contextul Noii Economii. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMIINoua Economie a devenit o realitate a lumii la acest început de secol XXI. lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. Este important să menţionăm de asemenea câteva dintre riscurile majore care sunt generate în contextul Noii Economii: vulnerabilitatea digitală. lucrătorul cu informaţia. Riscul este comun tuturor ţărilor.Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE 6.

Dac înainte o afacere era echivalentă cu oameni. tehnologii. O nouă economie s-a născut şi transformă economia existentă: noua economie a informaţiei. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. Se produce un efect de transformare a resurselor informaţionale asupra industriei şi o dispariţie gradată a graniţelor între produse şi servicii. reţelele Internet şi intranet sunt astăzi folosite de aproape un miliard de oameni şi aplicaţiile bazate pe ele se răspândesc rapid. volumul de informaţie şi cunoştinţe înglobate în produse a crescut în aceiaşi perioadă cu acelaşi ritm. Vincent(1989) subliniază că timp de 3 secole (1700-1950) în SUA ponderea acestuia a fost apreciată la 5% pentru ca odată cu răspândirea TIC acest procent să crească la peste 67% la sfârşitul secolului XX. punând la dispoziţie pe scară largă oamenilor şi organizaţiilor resursele informaţionale. tehnologii şi capital. între straturi diferite ale societăţii. apar oportunităţi noi de afaceri bazate pe TIC. Informaţia se constituie astfel ca o resursă nouă. Schimbarea produsă de folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) afectează toate domeniile şi toate întreprinderile. Personalul ocupat cu informaţia devine din ce în ce mai numeros. adică decalajul care există în folosirea tehnologiei informaţiilor şi Comunicării (TIC) în organizaţii. la nivelul ţării faţă de alte ţări.România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. un adevărat capital al economiei moderne. 108 . în noua economie vorbim de oameni. Managementul informaţiei şi cunoştinţelor se dezvoltă ca funcţie a afacerilor şi ca o nouă funcţie în organizaţie. Industriile legate de TIC creează locuri de muncă într-un ritm de două ori mai rapid decât celelalte industrii. Impactul TIC asupra afacerilor conduce la schimbarea percepţiei asupra informaţiei ca factor de producţie. A fost construită o nouă infrastructură tehnică. Un al cincilea risc major poate fi de aceea evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. Lărgirea prăpăstiei digitale poate fi considerată un al patrulea risc major generat de TIC. Dacă electricităţii i-a trebuit un secol pentru a pătrunde în întreaga lume. În timp ce cheltuielile de resurse fizice pe unitatea de produs fabricat au scăzut constant în ultima sută de ani. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice. capital şi informaţie. Fenomenul Internet amplifică transformarea.

piese. echipamente. informaţionale şi manageriale contemporane se reflectă în înnoirea accelerată şi pe multiple planuri a sistemului informaţional al organizaţiei. informaţiile erau organic asociate. inclusiv întreprinderile. 6.1. Dematerializarea informaţiei este un proces care a început cu mult timp în urmă. de natură informaţională.2. în cea mai mare parte nu spre companiile informatice. Industria TIC atrage cel mai mare nivel al investiţiilor. regiune geografică au ajuns să fie considerate ca relevante pentru comportamentul economic al entităţii respective. ţară. clădiri. evidenţierea şi prezentarea tendinţelor informaţionale din cadrul lor se realizează într-o manieră contextuală. Industria TIC este azi cea mai importantă industrie din SUA.400 miliarde dolari SUA. la scară planetară. 6.6% din produsul brut al întregii planete. cu impact substanţial asupra sistemului informaţional managerial al organizaţiei. se punctează o serie de mutaţii majore. Întrucât organizaţiile ce funcţionează în perioada actuală. puternic integrate în societate şi economie. economice. 6). materiale.2. ci spre clienţii acestora.Dimensiunea acestei industrii se reflectă şi în alte sectoare economice. dar care abia în ultimele decenii ia amploare. inclusiv fizic. acestea pot fi relevate sub formă de tendinţe (vezi figura nr. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Dinamismul şi complexitatea ridicată a evoluţiilor tehnice. Mai mult decât atât. marcând substanţial 109 . Se estimează cheltuielile globale pentru TIC care ating circa 2. elementelor la care se refereau: materii prime. în ultimele decenii se constată manifestarea unei puternice tendinţe de dematerializare şi dezintermediere a informaţiilor1. Sintetic. produse etc. adică 7. sunt sisteme deschise. În mod firesc. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor Tradiţional. ramură economică. Cheltuielile TIC la nivel de organizaţie.

care se află abia la început. în primul rând computerele. inclusiv a celei informatice. concepţia managerială.evoluţiile informaţionale. precum şi dintre agenţi economici. în dobândirea de către o mare parte a lor a statutului de cunoştinţe. Expresiile dematerializării şi dezintermedierii informaţiilor sunt multiple. introducerea tehnologiei de vârf. structura şi funcţionalitatea proceselor economice etc. uneori chiar mai multe decât sunt posibile. abordările informaţional-manageriale din întreprinderile de vârf se concentrează în alte zone: constituirea de reţele cuprinzând diferite posturi de muncă. Ele marchează paşi înainte în creşterea aplicativităţii informaţiilor. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor sunt componente ale evoluţiei spre economia bazată pe cunoştinţe. fireşte. ci apelează direct fabricantul de produs. prelucrarea textelor. ce îi transmite toate informaţiile solicitate. manageriale şi economice ale întreprinderii. Dezintermedierea. Până în deceniul al IX-lea. Dematerializarea informaţiilor este frecvent asociată cu dezintermedierea. codificarea informaţiilor. constituirea şi utilizarea bazelor de date. ca urmare a progreselor de natură tehnologică. a acumulărilor de cunoştinţe informatice şi manageriale. prin contactul direct. constituirea de baze de date. Între acestea menţionăm: tehnica modernă de calcul şi. robotizarea. ceea ce elimină multiple operaţii şi informaţii intermediare. transferul datelor reprezentau domeniile de vârf ale utilizării informaţiei. Internetul şi Intranetul. Fără îndoială că la baza dematerializării informaţiilor se află şi multe alte elemente care ţin de pregătirea informaticienilor. Dematerializarea informaţiilor este o expresie majoră a dematerializării economiei. În prezent. tehnologiile informaţionale moderne. inclusiv vizualizarea acestuia în multiple ipostaze. La baza masivei dematerializări a informaţiilor se află o serie de procese şi mijloace. era focalizată în sfera sarcinilor cu caracter operaţional. modalitate majoră de manifestare a economiei bazate pe cunoştinţe. 110 . fără a avea o pondere semnificativă. potenţialul cumpărător al unui produs nu mai are nevoie să contacteze comerciantul cu ridicata sau amănuntul. realizarea schimbului de informaţii şi a interacţiunii dintre salariaţi şi ceilalţi stakeholderi ai organizaţiei. Fabricaţia asistată de calculator. Un exemplu binecunoscut este şi plata salariilor în cont personal. accesat apoi prin cărţi de credit. este posibilă datorită aceloraşi progrese tehnice şi tehnologice menţionate. cultura organizaţională. în accepţiunea pe care o au în contextul noii economii sau a economiei bazate pe cunoştinţe. Spre exemplu. care înainte nu existau sau numai sporadic.

Externalizarea sau outsourcingul informaţional Una din tendinţele organizaţionale conturate în ultimele două decenii o reprezintă extinderea outsourcingului şi externalizării. operarea şi întreţinerea sistemului informaţional.2. se produc modificări în pregătirea personalului care lucrează în firme. care nu au beneficiat de pregătire informatică în şcoală. 6. elaborarea de aplicaţii informatice. uşor de asimilat şi utilizat. Sfera outsourcingului informaţional se lărgeşte treptat.coordonarea sarcinilor şi facilitarea muncii simultane la acelaşi proiect. Problema esenţială care trebuie soluţionată când se apelează la outsourcing informaţional – ca de altfel la orice sursă de outsourcing – este evitarea includerii în sfera sa a activităţilor decisive pentru firmă. cuprinzând proiectarea sistemului informaţional. Se conturează o nouă cultură organizaţională în firme. În nu puţine ţări.2. metode şi tehnici în activitatea lor. să-şi asume noi sarcini de muncă. şi-o completează frecvent.2. să operaţionalizeze noi abordări. în 1997 outsourcingul informaţional reprezenta în SUA 26 miliarde dolari. personalul din firme este capabil să utilizeze tehnicile informaţionale de vârf. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului Concomitent. contribuie substanţial la “informatizarea” pregătirii şi muncii salariaţilor din organizaţie. Salariaţii mai în vârstă. managementul relaţiilor informaţionale. service-ul pentru computere etc. Spre exemplu. cunoştinţe şi abilităţi apreciabile despre computere se dobândesc încă din şcoala elementară. Însuşirea unui minim de cunoştinţe şi deprinderi informatice reprezintă o componentă majoră a proceselor de formare şi perfecţionare. adică a acelora de care depinde în mod nemijlocit asigurarea avantajului competitiv al 111 . Această modalitate de atragere de resurse şi activităţi exogene firmei se utilizează pe scară sporită şi în domeniul informaţional. 6. Proliferarea în ultimii ani a abordărilor informatice “prietenoase”. cu pronunţate dimensiuni informaţionale şi manageriale. crearea de noi servicii pentru întreprinderi şi a unor noi forme ale muncii.3. Ca urmare a acestor schimbări în conţinutul şi modalităţile de realizare a proceselor de formare şi perfecţionare.

Experienţa ultimilor ani relevă că. pe parcursul concretizării lui. apar aspecte imprevizibile • stabileşte cu furnizorul de servicii informaţionale o relaţie bazată pe partajarea profitului rezultat pentru a-l motiva la maximum în furnizarea de servicii cât mai eficace organizaţiei • abordează outsourcingul informaţional într-o viziune sistemică şi nu ca o simplă relaţie de cumpărare. întrucât aproape întotdeauna. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet Transformarea informaţiilor într-o sursă principală a dezvoltării economice. Potrivit unor specialişti. Practica din ţările dezvoltate evidenţiază utilizarea a trei forme de outsourcing (vezi figura nr. în eventualitatea realizării lor la costuri mai reduse în afara organizaţiei. 8). care. în realizarea outsourcingului informaţional se recomandă să se respecte un set de cerinţe: • definirea precisă a tuturor aspectelor implicate de outsourcingul informaţional • fiecare angajament de outsourcing diferă de celălalt şi necesită un contract cu un conţinut specific • apelează la opiniile a cel puţin doi experţi informaţionali înainte de a recurge la outsourcing informaţional şi pe parcursul negocierii acestuia • include în contractul de outsourcing informaţional o clauză de renegociere a sa. care au facilitat în mod determinant cristalizarea noilor moduri de comunicaţii. pot fi externalizate. în ciuda a nu puţine incertitudini implicate. Motivaţiile iniţiale principale.2. Operaţional. 6. concomitent cu spectaculoasele şi rapidele progrese ale tehnologiei informaţiilor se reflectă în conturarea a noi modele de comunicaţii în cadrul firmelor.organizaţiei. situând pe primul plan creşterea competitivităţii firmei şi luarea în considerare echilibrată a principalelor aspecte implicate.4. primul pas spre outsourcing informaţional constă în identificarea acelor activităţi informaţionale ce nu fac parte din categoria activităţilor decisive. Din ce în ce mai frecvent firmele de vârf şi-au conturat un nou model de comunicaţii bazat pe Internet şi pe Intranet. outsourcingul informaţional se amplifică rapid. sunt reprezentate de dependenţa din ce în ce mai mare a strategiilor şi operaţiilor comerciale de informaţiile furnizate din exterior prin 112 .

comerţul electronic constituie una dintre cele mai decisive mutaţii care se produc în economia şi întreprinderea contemporană. promovare şi vânzări produse.Internet şi de condiţionarea crescândă a conţinutului şi performanţelor specialiştilor organizaţiei de contactele cu noii furnizori exogeni de informaţii. prin intermediul magistralelor informaţionale. mai ales în ceea ce priveşte conectarea la distanţă şi fluxurile externe ale organizaţiei. 6. paralel cu dezvoltarea reţelei Internet de comunicaţii. încasări. Intranetul constă. selecţie personal etc. în aplicarea sistemului Internet şi a protocoalelor sale la nivelul componentelor firmei. în condiţii de timp. ca norme comunicaţionale. supleţe în utilizarea şi conectarea aplicaţiilor informatice. Internetul are o pondere majoră în derularea a numeroase activităţi pentru firme: plăţi.2. bănci etc. asigură mai multe avantaje – rapiditate de intrare în funcţiune a sistemului şi de funcţionare. realizare de funcţii mai variate şi eficace. implică. Sistemele de comunicaţii din firmele moderne se bazează pe îmbinarea Internetului cu Intranetul. folosirea a cel puţin trei categorii de abordări informaţionale: curierul electronic. fişierele permanente de clienţi. Internetul asigură. personal etc. Intranetul. manageriale şi economice cu alte firme – clienţi. continuu actualizate. în esenţă. Folosind www se asigură accesul firmei la informaţii. Expansiunea comerţului electronic Fără nici o îndoială. costuri şi – adesea calitate – net superioare condiţiilor tradiţionale. Comparativ cu sistemele informaţionale clasice. conectarea operativă a firmelor la numeroşi furnizori de informaţii profesioniste. Intranetul implică şi construirea de bariere de protecţie pentru a asigura securitatea informaţiilor şi a derulării proceselor comunicaţionale şi implicit manageriale. accesul partajat şi. selectat al personalului firmei la documentele firmei.5. consultanţă şi cumpărarea de produse etc. Noul model de comunicaţii care se conturează în firmele de vârf. furnizori. Fireşte că. 113 . uşurinţă în folosire de către informaticieni şi neinformaticieni şi costuri mai reduse. de volumul şi viteza accesării şi folosirea informaţiilor de specialitate. furnizori. de producţie şi economice în cadrul organizaţiei. precum şi conexiuni informaţionale.. stocate de servere. ca de altfel şi Internetul. publicitate. fireşte. bazat pe utilizarea şi integrarea Internetului şi Intranetului.

care au un impact semnificativ asupra sa. pe fondul transformării informaţiilor în resursă principală a acestora şi al spectaculoaselor progrese ale comunicaţiilor şi informaticii. deşi exactă. circa 90% din informaţiile necesare unui management competent erau endogene.2. Una dintre modalităţile prin care se răspunde acestei necesităţi este scrutarea informaţională. Potrivit specialiştilor care au elaborat cunoscutul proiect al U. Dintre acestea o enunţăm pe cea a lui Daft şi Parks. derulare şi finalizare a tranzacţiilor economice. Se dezvoltă modalităţi orizontale de organizare a activităţilor. încă prea puţin cunoscute. există opţiuni diferite. Prin scrutarea informaţională se asigură colectarea. 9): Ca urmare.E. Comerţul electronic se deosebeşte de precedentele tipuri de tranzacţii economice prin cinci elemente (vezi figura nr. calitatea şi viteza informaţiilor procesate se amplifică substanţial şi va creşte flexibilitatea forţei de muncă. necesare funcţionării sale eficiente. se amplifică continuu. cantitatea şi varietatea informaţiilor exogene firmei. determină schimbarea structurii informaţiilor necesare managerilor. Privitor la principalele domenii exogene organizaţiei asupra cărora este recomandabil să se exercite scrutarea informaţională. de concepere. Impactul informaţiilor asupra managementului. Accentuarea caracterului de sistem deschis al organizaţiilor. nu punctează suficient faptul că acesta reprezintă un nou mod. structura şi dimensiunea unei părţi apreciabile dintre activităţile firmelor se schimbă.6. Funcţia principală a scrutării informaţionale este deci monitorizarea evoluţiilor mediului exogen firmei.. Scrutarea informaţională În firma clasică. FAIR (Forecast and Assensment of the Socio-Economic and Policy Impact of Advanced Communications and Recommendation).cu multiple şi intense consecinţe economice şi sociale. prelucrarea şi analizarea sistematică a informaţiilor contextuale firmei. funcţionării şi performanţelor organizaţiei devine covârşitor. Scrutarea informaţională implică – pe lângă investigaţii deliberate asupra mediului – şi observări indirecte realizate în contextul ansamblului interfeţei dintre firmă şi mediul său ambiant. definiţia comerţului electronic. relevante pentru activităţile şi performanţele sale. ce identifică şase zone 114 . Ca urmare. 6. În opinia noastră. radical deosebit de precedentele.

Conturarea întreprinderii virtuale Una dintre cele mai spectaculoase evoluţii către economia bazată pe cunoştinţe şi către societatea informaţională o constituie apariţia germenilor întreprinderii virtuale. sunt subliniate două aspecte. Magazinele şi expoziţiile virtuale. 6. sunt dovezi de necontestat pe acest plan. cât şi de execuţie încorporează numeroase elemente informatice şi informaţionale deosebit de performante ca soft şi hard. mai ales ale celor de dimensiuni medii şi mari. cât şi în cel al managementului curent. 115 . prezenţa activităţilor şi rezultatelor fizice ale activităţilor este înlocuită de prezentări de informaţii vizualizate. atât la nivel managerial. cea care constituie componenta de bază a noului tip de economie spre care evoluează în prezent economia bazată pe cunoştinţe. Al doilea aspect se referă la faptul că organizaţia virtuală. extinderii rapide a Internetului. scrutarea informaţională va lua amploare. situaţia economică de ansamblu a ţării şi mediul socio-cultural. În condiţiile actuale. Consecinţele pozitive se resimt atât în planul elaborării strategiilor şi politicilor de dezvoltare.7. o formă tranzitorie spre firma bazată pe cunoştinţe. definirea sa de către aceştia diferă între limite apreciabile. constituie. aşa cum este prezentată. în fapt. legislaţia şi celelalte reglementări. concurenţii. datorită impactului crescând pe care informaţiile externe semnificative îl au asupra activităţilor şi performanţelor firmelor.2. Frecvent.prioritare de exercitare a scrutării informaţionale: clienţii. Organizaţia virtuală. uneori chiar în condiţii superioare de accesibilitate şi valorificare. ale proliferării informaticii. capabile să îndeplinească aceleaşi funcţii. Deşi un număr apreciabil de specialişti în domeniile informaţional şi managerial fac referiri la întreprinderea virtuală. se asigură premise superioare de utilizare a scrutării informaţionale. tehnologiile. abordată şi percepută în prezent. care au cunoscut o adevărată explozie în ultimii ani. creşterii mijloacelor şi capacităţii de analiză informaţională ale firmelor. În final. În viitorii ani.

întrucât volumul şi complexitatea informaţiilor. Pentru aceasta este necesar mult efort şi timp. În firmele mici. aparte. reflectată în atenţia acordată informaţiilor în conceperea şi derularea proceselor şi relaţiilor manageriale. a ansamblului proceselor informaţionale ca un domeniu de sine stătător.6. Evoluţiile ultimelor două decenii. foarte numeroşi. Partea cea mai dificilă se referă la 116 . Cercetările efectuate au relevat că realizarea unui management informaţional funcţional şi eficace în cadrul organizaţiilor este un proces laborios.2. în exercitarea managementului la toate nivelurile organizaţiei. care trebuie condus în mod unitar pentru a valorifica la maximum multiplele sale valenţe. Practica demonstrează că achiziţionarea de către firmă de noi tehnologii şi noi manageri nu este suficientă.8. Este obligatorie participarea intensă a tuturor managerilor şi implicarea tuturor executanţilor. pentru care există două accepţiuni. mai ales în organizaţiile de dimensiuni mari şi mijlocii. Promotorii acestei abordări. într-adevăr. nu necesită un demers informaţional global. în special. informaticienii sau cei cu o pregătire de bază informatică. ele fiind complementare. În opinia noastră. A doua cerinţă se referă la abordarea implementării managementului informaţional de o manieră foarte pragmatică. cel mai adesea este suficientă imprimarea unei puternice dimensiuni informaţionale managementului. cu pronunţate particularităţi. Elaborarea de politici informaţionale reprezintă numai baza de declanşare a realizării managementului informaţional. Prima se referă la efectuarea de schimbări profunde în cultura organizaţiei. mai reduse. O a doua accepţiune rezidă în considerarea şi tratarea informaţiei. Cristalizarea managementului informaţional Precedentele tendinţe se reflectă în planul global al organizaţiei în conturarea aşa numitului management informaţional. ce necesită o puternică implicare din partea managerilor şi salariaţilor. informaţia este o prezenţă quasi-permanentă. evidenţiază că. de regulă. Două sunt cerinţele majore de respectat. Numeroşi specialişti înţeleg prin management informaţional acel management al organizaţiei care prezintă o puternică dimensiune informaţională. ambele accepţiuni sunt raţionale. tot mai intensă şi influentă. sunt. de sine stătător.

camere virtuale pentru discuţii. a treia etapă. licitaţiile online de automobile şi revista presei online sunt deja o realitate. comparativ cu cele din alte ţări dezvoltate. negocierea electronică a acţiunilor.multiplele şi intensele negocieri. jocuri. Odată cu dezvoltarea unei societăţi în care comerţul electronic predomină. peisajul competitiv şi creând noi oportunităţi de afaceri. sunt prezentate proiecte curente ale organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale. Este atât de multă informaţie pe Web. Studii de management comparat relevă că avansul pe care îl au firmele nord-americane şi – în general – întreaga societate din SUA. către care se tinde în prezent. învăţământul la distanţă online. serviciilor educaţionale. în principal. pentru furnizarea de informaţii prin site-uri Web etc. spre exemplu. Internetul a fost recunoscut drept elementul care va schimba complet modalităţile în care întreprinderile îşi vor conduce afacerile şi vor putea comunica cu utilizatorii şi clienţii. astfel. cum sunt. în bună măsură. Nu trebuie neglijaţi nici indivizii care. În această lume electronică. modă etc. acţiuni de influenţare. Un rol extrem de important în creşterea gradului de accesibilitate a tehnologiilor de vârf îl joacă reţeaua Internet. altele vor avea un larg succes. construirea de coaliţii şi – uneori – declanşarea de conflicte şi chiar “războaie”. Operaţiunile bancare electronice. importanţa deciziilor privind tehnologia informaţională a unei firme va creşte din ce în ce mai mult. magazinele virtuale de pe Internet. a doua etapă a fost utilizarea Internetului pentru comenzi şi achiziţii online şi livrarea pe cale electronică a acestora. de obicei. este utilizarea Internetului ca un nucleu de valori adăugate (core value added).. Deşi unele dintre aceste iniţiative ar putea eşua. la o colecţie de documente. denumită Internet. Evoluţia utilizării Internetului s-a realizat. încât deja se pune problema filtrării ei şi evitării acelor lucruri nesemnificative 117 . cu o platformă comună. artă. agenţiilor de ştiri. Internetul creează un client universal. design. sport. servicii financiare. enciclopediile online.com constituie exemple în acest sens. care au ca fundament o anumită mentalitate bazată pe o receptivitate ridicată faţă de noile tehnologii şi pe disponibilitatea de a-şi asuma riscuri. într-un interval relativ scurt. schimbând. se datorează. modificări de înţelegeri. şi asigură accesul ieftin. multe site-uri cum ar fi amazon. în trei etape: prima etapă a fost utilizarea Internetului pentru accesul la informaţii. întreţin pagini pentru ei înşişi şi nu neapărat site-uri. respectării acestor cerinţe.

Internetul diminuează timpul pe care o firmă sau o persoană sunt obligate să-l consume pentru adoptarea deciziilor. deoarece chiar au fost reclamate astfel de cazuri. Internetul este cea mai mare sursă de informaţii atât în ceea ce priveşte volumul informaţiilor furnizate prin această reţea.(junk-stuff. afectând modul în care asigurătorii. care îţi pot sta în cale atunci când cauţi ceva important. fără a mai fi nevoie de deplasarea la faţa locului a agenţilor de vânzare. Industria serviciilor este considerată lider în comerţul electronic. Pe măsură ce problemele de securitate sunt rezolvate. inclusiv produse non-competitive sau competitive. abordează piaţa şi determină care sunt informaţiile despre clienţi pe care trebuie să le deţină. în primul rând. Prin intermediul unui canal electronic. ceea ce înseamnă că timpul aferent achiziţionării de produse este redus. cât şi pentru firme. temându-se că datele pot fi furate. principala preocupare a celor care furnizează servicii constă în satisfacerea necesităţilor clienţilor lor. Se vorbeşte despre „timpul Internet”. în general. Afacerile pe Internet au apărut din ce în ce mai des în noua infrastructură. cât şi oferte ale altor firme. Până acum. Prin intermediul Internetului. În acest sens. se creează o mare confuzie. De asemenea. cei care operau pe Internet (firme şi clienţi) au fost preocupaţi de securitatea operaţiilor efectuate prin Internet. clienţii sunt precauţi în privinţa introducerii numărului lor de card pe Internet. De exemplu. trebuie avut în vedere faptul că omul modern este din ce în ce mai “ocupat”. clienţii sunt contactaţi direct şi întrebaţi în legătură cu informaţiile dorite. însă multe alte sectoare o urmează îndeaproape. Această reacţie nu trebuie să ne surprindă. tranzacţiile financiare prin Internet vor deveni obişnuite atât pentru persoanele fizice. spam-mail). Într-o lume în care clientul pasiv s-a transformat într-o persoană activă. Se apreciază comparativ că 1 lună timp Internet înseamnă 3 ani timp real. trebuie să avem în vedere faptul că. în schimbul unor comisioane corespunzătoare. comerţul electronic determină scăderea costurilor de efectuare a tranzacţiilor. În general. În ceea ce priveşte vânzarea produselor prin Internet. Se poate spune că Internetul este o reţea de telecomunicaţii mare şi eterogenă. cât şi în ceea ce priveşte viteza cu care se pot obţine aceste informaţii. care are la dispoziţie un volum mai mare de cunoştinţe. Problema securităţii a fost rezolvată prin utilizarea exclusivă a cardurilor emise de consorţii puternice (Master Card şi Visa). Sistemele “punct de vânzare” ale marilor firme de vânzare cu amănuntul sunt în atenţia multor 118 . o firmă poate face cunoscute clienţilor atât oferte proprii.

Aceste reţele oferă o gamă largă de servicii. oferind. spitalelor. Această infrastructură are multe în comun cu infrastructura publică a drumurilor şi a podurilor. oportunităţile strategice pe care aceasta le oferă. şcolilor. În primul rând. Directorul general al unui lanţ de supermarketuri a declarat recent că mai mult de 50% din venituri se obţin online şi că. de Crăciun. în prezent. firmele care obţin profit mare pe termen scurt deţin infrastructuri limitate la nivelul firmei. îşi formează reţele de baraj fire-wall care să asigure securitatea tranzacţiilor electronice ale acestora şi. în timp ce firmele mult mai inovative. Liderii în comerţul cu amănuntul îşi desfăşoară deja operaţiunile de vânzare online. securitatea comerţului electronic.bănci. 119 . În prezent. În general. care trebuie finanţată centralizat şi concepută înainte de a fi cunoscute necesităţile concrete ale afacerii. în general. În al doilea rând. folosind canale electronice şi. pentru a obişnui clienţii să folosească punctul de vânzare şi pentru retragere de cash din conturile bancare. deţin infrastructuri extensive. împrumuturi pentru maşini. Mărimea investiţiilor în tehnologia informaţională. case) în cadrul supermarketurilor. în acelaşi timp. efectuarea de plăţi şi multe altele. printre care verificarea contului. Aceste sisteme permit clienţilor să folosească o varietate de metode de plată şi să-şi retragă cu uşurinţă bani din conturi. care obţin venituri mari din noile produse. efectuarea de împrumuturi. Liderii bancari răspund noilor competitori electronici în mai multe moduri. Infrastructura informaţională permite creşterea performanţelor înregistrate în activităţile unei firme. imposibilitatea opririi tranziţiei către comerţul electronic fac ca deciziile pe termen lung privind investiţiile în tehnologia informaţională să fie foarte importante pentru noua infrastructură. conducerii informaţiile necesare. Firmele devin în acest mod tort mai integrate în această lume a comerţului electronic. aceştia furnizează experimental servicii bancare tradiţionale (depozite bancare. reţelele bancare pe Internet sunt independente din punct de vedere operaţional şi geografic. îşi analizează capacităţile proprii privind investiţiile în tehnologia informaţională pentru a dispune de o infrastructură a tehnologiei informaţionale care să le permită să fie competitivi. firma a trebuit să depoziteze bani lichizi în magazinele sale.

120 .3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV De la bine cunoscuta teză a lui Porter conform căreia în orice industrie competiţia este structurată de cele 4 forţe de bază: ameninţarea noilor intraţi pe piaţă ameninţarea substituţiei. Schimbările de abordare a obiectivelor organizaţiei în era informaţiei (o nouă formă de a prezenta Noua Economie) comparativ cu era industrială sunt şi ele numeroase: producţia de masă devine adaptare a producţiei de masă la cerinţe individuale ale clienţilor. organizaţiile se aplatizează . Lupta pentru avantaj competitiv este din start pierdută în faţa unui competitor care foloseşte mai amplu şi mai eficient noile tehnologii. de la prognoză la obţinerea de lichidităţi. informaţia devine disponibilă în timp real.6. echipele şi nu ierarhia devin importante. ei sunt mai mult ca un dirijor decât ca un comandant de oşti. Globalizarea conduce la o tot mai accentuată concurenţă dar şi la o calitate mai bună a vieţii prin accesul la informaţiile disponibile în format electronic indiferent de locaţia geografică şi la noi oportunităţi într-un mediu de afaceri caracterizat de reducerea ciclurilor economice. Folosirea TIC devine sursă de avantaj competitiv. La fel şi alte procese. Procesul de achiziţii va fi considerat unic pe organizaţie şi va fi eficientizat indiferent de ce anume se cumpără. viitorul managementului bazat pe TIC va fi al orientării pe procese. marketingul de masă este înlocuit cu marketing individual. Totalitatea proceselor formează lanţul de afaceri. managerii nu mai sunt numai relee de informaţie. Un al factor care este caracteristici Noii Economii este fenomenul globalizării. Se produc schimbări în organizaţie: organizaţiile devin mai flexibile şi adaptabile. puterea de negociere a clienţilor şi puterea de negociere a furnizorilor se ajunge la revoluţia produsă de TIC care este fundamentală şi schimbă modul de derulare a afacerilor. Tehnologiile IC oferă o oportunitate de a schimba modul în care lucrăm în organizaţie. Dacă în prezent ne orientăm mai mult pe sectoare funcţionale şi departamente. determinarea costurilor aferente diferitelor activităţi se face eficient.

în timp ce numai după 25 ani densitatea globală a utilizatorilor Internet este de 10%aşa cum o arată principalele statistici internaţionale (C-I-A 2004. înmagazinează. După anumite estimări1 acesta ar putea fi estimat la 1016 . Unii chiar vorbesc de dispariţia bibliotecilor sau a documentelor tipărite. personalitate şi motivare diferite de muncitorul erei industriale. un fenomen care reflectă în plan ştiinţific. Volumul de informaţie stocată şi accesibilă pe Internet creşte cu repeziciune. disponibil la adresa de internet : http://www. aceea cu informaţia.racai. Din această informaţie circa 50% este în mişcare. deci cunoştinţe. Se prefigurează transformarea lucrătorului cu informaţia în lucrător cu cunoştinţele. Un sistem de tip Internet este vulnerabil. Reţelele Internet/intranet au devenit cel mai mare sistem creat de om.pdf 121 . Ansamblul Internet fiind un sistem de sisteme care creşte rapid şi cu o infrastructură destul de puţin fiabilă există numeroase elemente de vulnerabilitate care au generat preocupări pentru studierea acestora. din care 40% local şi 10% la distanţă în reţelele de arie largă. Acesta se caracterizează prin capacitatea de a raţiona şi cunoaşte la un nivel ridicat. transmite şi compară informaţia. etc. globalizarea virtuală este mai importantă decât locaţia fizică. Este de remarcat că în sistemul de telecomunicaţii mondial s-a ajuns la o densitate de linii telefonice de17% după peste 160 ani de evoluţie. Noua economie a generat un nou tip muncă. un lucrător cu cunoştinţele va proiecta informaţie care produce valoare. procesează.1017 bytes. Dacă lucrătorul cu informaţia produce.Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. deşi desigur este vorba numai de tendinţe. începutul secolului XXI. rapid şi la costuri scăzute aşa cum nu a existat în istorie. şi un nou tip de muncitor: lucrătorul cu informaţia. Se poate deci vorbi fără îndoială de Internet şi în context de intranet ca despre un fenomen global şi care accentuează globalizarea.optimizarea lanţului informaţiei şi colaborare informaţională cu furnizorii iau locul optimizării lanţului fizic şi colaborării fizice cu furnizorii. ClickStats 2004).ro/RISC1/VasileBaltac. experienţă. Tehnologiile moderne de data mining şi de arhivare sau management management al documentelor permit un acces la informaţie complex. 1 Vulnerabilitatea si riscuri in contextul noii economii-Vasile BALTAC. educaţie. tehnic şi comercial evoluţia societăţii umane la sfârşitul secolului XX.

După cum se poate observa în Fig. 6.1 s volumul pieţei IT din România creşte continuu, toate segmentele de piaţa IT au avut o creştere rapidă în perioada anterioară.

Figura 6.1-Volumul Pieţei IT din Romania1 Conform studiului Digital Planet în 2009, în România va continua creşterea consumului de IT&C. Mai puţin în hardware, care va stagna oarecum (10% creştere 2007-2005), dar cu cele mai mari creşteri în software (31,5%) si servicii IT (21,5 în aceeaşi perioadă).Cu acestea, putem spune că România este un sector IT&C dinamic ceea ce duce la ideea că dezvoltarea internetului are efecte pozitive asupra economiei digitale.

1

122

Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE

7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII

Vulnerabilitatea sistemelor Internet este mai mare decât cea a sistemelor care le-au precedat. Afirmaţia se justifică în primul rând deoarece volumul informaţiei este mult mai mare decât la celelalte sisteme. În al doilea rând creşterea Internet a fost rapidă şi fără a fi însoţită de preocupări deosebite pentru asigurarea unei limitări a vulnerabilităţii. Important părea la un moment dat să fi prezent în Internet şi mai puţin să te asiguri. În afara vulnerabilităţii clasice în Internet a apărut atacul informatic ca element provocat sau declanşat întâmplător. Este cunoscut că informaţia poate fi pierdută, furată, modificată, folosită necorespunzător şi decriptată ilegal. Este posibilă pierderea integrităţii, confidenţialităţii şi disponibilităţii datelor. Vulnerabilitatea Internet este de 100%, nefiind posibil se conceapă un sistem total nevulnerabil. Elementele de vulnerabilitate pot fi evidenţiate la nivel micro- şi macrosistem. Complexitatea fiind suficient de mică, vulnerabilitatea este controlabilă la nivel de microsistem. Sursele de risc sunt echipamentele, software-ul şi bazele de date. În cazul echipamentelor principalii factori de vulnerabilitate, în afara problemelor normale generate de fiabilitatea intrinsecă a componentelor sistemului, sunt dezastrele naturale(furtuni, inundaţii, cutremure, etc.), căderile sau întreruperile de alimentare cu energie şi actele de vandalism. În software, aplicaţii şi date putem evidenţia factorii furt, alterare / distrugere de date, viruşii informatici şi accidentele neintenţionate. Diminuarea vulnerabilităţii la nivel microsistem se poate face prin măsuri de control al accesului şi creşterea robusteţii programelor. Toate acestea se fac cu un anumit cost care este cu atât mai mic cu cât măsurile sunt luate mai din timp în fazele de proiectare şi realizare a sistemului. Există numeroase metode de reducere a vulnerabilităţii microsistemelor prin proiectare cu elemente de securitate, separarea funcţiilor, controale de reţea, 123

criptare şi creare de firewall-uri. În bună măsură folosirea acestor metode contribuie la creşterea rezistenţei la perturbaţii şi atacuri a sistemelor. Problemele de vulnerabilitate fiind imposibil de eliminat, apare ca necesară adoptarea de planuri de recuperare a daunelor. Aceste planuri se pot dovedi extrem de eficace atunci când din motive diverse au loc căderi sau atacuri asupra sistemelor. Din păcate, asemenea planuri se întocmesc foarte rar. Costul măsurilor de securitate apare, de regulă, mare pentru beneficiarii sistemelor şi chiar este mare în funcţie de nivelul de securitate dorit. Costul daunelor potenţiale descreşte însă funcţie de nivelul de securitate. Un optim economic poate fi găsit prin calcularea costului combinat al asigurării securităţii microsistemului. Vulnerabilitatea Internet la nivel macro este o consecinţă a arhitecturii sale ca reţea de elemente vulnerabile la nivel microsistem şi a perturbărilor prin incidente. Sursele de incidente sunt atacuri involuntare sau provocate. Sunt cunoscute tipurile clasice de incidente: încercări, scanare, compromitere cont utilizator, compromitere rădăcină , captura de date din pachete, blocarea serviciului, înşelăciune, folosirea de coduri maligne, atacuri asupra infrastructurii. Creşterea incidentelor este exponenţială. Este adevărat că sistemele se caracterizează intrinsec prin robusteţe. În multe situaţii funcţionarea parţială reduce vulnerabilitatea. Principalul element actual de vulnerabilitate au devenit atacurile. Anual sunt cheltuite sute de milioane de dolari pentru repararea daunelor produse de atacuri. Factorii favorizanţi ai acestui tip de vulnerabilitate sunt nodurile nesigure şi folosirea sunt nodurile nesigure şi folosirea comunicaţiei necriptate. Este adevărat că în fazele primare ale dezvoltării Internet nu au existat aplicaţii majore care să ceară măsuri de securitate deosebite. Creşterea a fost rapidă, fără măsuri de securitate deosebite. Personalul de exploatare era şi el insuficient instruit. Dezvoltarea afacerilor electronice de tip eBusiness a condus la un nou nivel necesar de securitate, mult maximizat. Internet a devenit instrumentul folosit de sute de milioane de utilizatori faţă de un număr restrâns în era preInternet. Din punct de vedere tehnic viteza de creştere şi mai ales timpul scurt nu au permis contracararea eficientă a influenţei factorului uman în sporirea vulnerabilităţii Internet. 124

Sisteme fără oameni se comportă diferit faţă de sistemele cu interacţiune umană puternică. În Internet sunt zeci de milioane servere şi aproape un miliard de oameni. Acţiunea umană devine astfel factorul principal de vulnerabilitate. Dimensiunea Internet devine comparabilă din punct de vedere al complexităţii interacţiunilor cu colectivităţile umane. Se pune justificat întrebarea dacă studiul organizării societăţii umane nu este o sursă de soluţii pentru scăderea vulnerabilităţii ? Vulnerabilitatea societăţii umane este şi ea foarte mare. Societatea reprezentată ca sistem are în noduri oamenii care sunt extrem de nefiabili. Sistemele din Internet şi societatea umană au multe asemănări şi anume multă redundanţă, comunicare, vulnerabilitate a informaţiei stocate în creştere în timp. Globalizarea intensifică forţa atacurilor şi asupra societăţii, la fel cum în mod pregnant se manifestă şi în Internet. Este un fenomen necontestat că vulnerabilitatea sistemelor în contextul Internet este mare şi în creştere. Soluţii tehnice există , sunt însă scumpe, greu de generalizat şi vor avea succes limitat. Soluţii pot fi însă găsite prin analogia cu societatea umană. Societatea a fost confruntată încă din fazele incipiente cu problema vulnerabilităţii ei. Soluţii găsite au fost diverse, de la construcţii şi comunităţi fortificate la folosirea de sisteme de alarmare eficiente. Nu este o dilemă să decizi dacă se pun uşi blindate la toate casele dintro comunitate sau se folosesc forţe de ordine eficiente. Societatea umană a optat de timpuriu pentru o organizare prin legi şi reguli şi instituţii de aplicarea acestora. Lumea Internet va trebui să evolueze de la absenţa reglementării la reglementări naţionale şi globale. Reglementările pot reduce vulnerabilitatea cu costuri mai mici decât măsurile tehnice. Lumea Internet poate deveni globală, democratică şi sigură şi prin măsuri tehnice şi prin reglementări internaţionale. Opozanţii unei asemenea abordări pot invoca spiritul de liberă iniţiativă (free enterprise) care a contribuit mult la creşterea Internet şi piedicile pe care reglementările le-ar putea pune dezvoltării în continuare. Trecerea la utilizarea Internet în ample aplicaţii economice, de învăţământ, culturale, de administraţie publică face ca ignorarea problematicii vulnerabilităţii să devină un factor de frânare chiar mai mare decât acela al unor reglementări insuficient fundamentate. Prin caracterul său global fenomenul Internet cere reglementări globale transfrontaliere. După, ziua de 11 septembrie 2001 s-a schimbat major percepţia generală asupra vulnerabilităţii şi măsurilor necesare de reducere a ei. Sofisticatele sisteme de monitorizare electronică a comunicaţiilor nu au putut 125

preveni tragicele evenimente din acea zi si altele similare. Ulterior s-a investit enorm, în special în sisteme de identificare şi protecţie electronică, dar în paralel reglementările naţionale şi internaţionale au fost adaptate mai bine la noua situaţie în care a devenit clar că tehnologiile noi sunt folosite şi pentru protecţia oamenilor, dar şi de către terorişti, noua ameninţare a secolului XXI.

7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE

Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei a determinat schimbarea mediului de afaceri. Acesta reprezintă primul pas către trecerea la revoluţia post-industrială, care va fi în mod fundamental o revoluţie a informaţiei. Deschiderea infrastructurilor IP (Internet Provider) a înlesnit apariţia noilor modele de afaceri şi a creat mari oportunităţi. Totul este fundamental schimbat, diferit total de ceea ce a fost cunoscut până acum, însă, concomitent, apar şi riscurile. Web-ul a fost acceptat mult mai rapid decât orice altă tehnologie anterioară. Acest lucru schimbă complet modul de desfăşurare a activităţilor anterioare, indiferent dacă este practicat de oameni de afaceri, sau de persoane private. Odată cu începerea activităţii pe Internet apar şi problemele legate de verificarea veridicităţii tuturor informaţiilor din reţea precum şi de acces al persoanelor nedorite în reţea, acum, când aceasta este o reţea deschisă de informaţii. Afacerile electronice creează medii de lucru nesigure. În acest sens, trebuie evaluate riscurile şi beneficiile pe care o societate le are în urma unei astfel de activităţi şi, în funcţie de acestea, trebuie reorganizată activitatea pe care ea o desfăşoară. Atunci când o firmă intră în domeniul afacerilor electronice, iar activitatea sa se bazează complet pe modul în care utilizatorii folosesc informaţiile legate de clienţii firmei, mediul în care acea firmă acţionează devine unul foarte nesigur. În cazul în care firma nu dispune de un sistem de securitate care să monitorizeze activitatea electronică, există tot timpul pericolul producerii de accidente. De asemenea, trebuie să se solicite persoanelor care au acces la reţeaua firmei să utilizeze sisteme care sunt compatibile cu sistemul acesteia. 126

Afacerile electronice reprezintă o activitate relativ nouă şi majoritatea firmelor prezente pe Internet nu sunt pregătite pentru asigurarea securităţii activităţii lor. De aici rezultă necesitatea crescândă a asigurării securităţii operaţiilor efectuate pe Internet. necunoscându-se în realitate persoana de la celălalt capăt al firului. pentru a o putea păstra cât mai mult. Riscurile aferente activităţii pe Internet cresc de fiecare dată când se deschide o poartă în reţea. firma este responsabilă în faţa întregii lumi. pierderile nu sunt numai de ordin financiar. ci pe calitatea serviciilor oferite. accentul nu se pune pe creşterea vânzărilor pe Internet. cum ar fi cunoaşterea clienţilor. deoarece persoanele care au acces la sistemul informatic al firmei respective nu trebuie „să spargă codurile” pentru a intra în sistem. Ele au fost create atât pentru o mai mare siguranţă a tranzacţiilor. care să inspire încredere. De exemplu. În prezent se estimează că există peste 800 milioane de utilizatori ai Internetului. În acest caz. Acestea sunt asemănătoare cărţilor de credit şi sunt folosite pentru a identifica clienţii atunci când consultă un site. adică de fiecare dată când se permite accesul unei persoane din exterior în reţeaua firmei. Trecerea la comerţul electronic presupune trecerea de la sistemul tradiţional. cât şi datorită necesităţii de a personaliza relaţia cu clienţii. 127 . Utilizarea acestor certificate digitale s-a extins în prezent. În lumea afacerilor prin Internet. pentru a garanta securitatea site-urilor lor. a partenerilor de afaceri etc.Utilizatorii interni sunt la fel de periculoşi ca şi cei externi firmei. Printre nevoile principale ale acestora se numără existenţa unui mediu stabil. multe firme utilizează certificate digitale (digital certificates) pe lângă sistemele tradiţionale de autentificare. Astfel. fapt care arată amploarea pe care o iau afacerile ce se desfăşoară prin intermediul Internetului. care este un mediu prin excelenţă anonim. fiind afectată şi reputaţia firmei. Acesta este un lucru foarte important. prin conectare la întregul mapamond. când banii şi informaţiile erau schimbate personal. pentru informaţiile pe care le furnizează. Certificatele digitale sunt personalizate prin intermediul unor inscripţii personale şi al unor coduri de acces. soluţii ce vizează informaţiile. Există nenumărate moduri de asigurare a securităţii: soluţii hardware. În prezent se tranzacţionează lunar pe Internet miliarde de dolari. la afaceri pe Internet.

există posibilitatea transmiterii unui mesaj e-mail infectat către toţi clienţii sau potenţialii clienţi. la modul de alegere a tipului de activitate. creşterea gradului de instruire al personalului pentru reacţia rapidă în situaţii neprevăzute. compatibilitatea sistemelor. de-a lungul etapelor ciclului de viaţă. la reţeaua pe care o va utiliza. la modul de acces în reţea etc. controale fizice on-site. controalele tehnice (verificare a compatibilităţii sistemelor utilizate). o firmă trebuie să aibă garanţia responsabilităţii sale pentru absolut orice decizie adoptată: de la modul în care alege furnizorii. pentru prevenirea riscurilor aferente activităţii pe Internet sunt eficiente: controalele organizaţionale (numirea unei persoane care să fie responsabilă de securitatea sistemului informaţional). Astfel. În viitor. De asemenea. putem spune că elementele fundamentale ale prevenirii riscurilor în domeniul afacerilor pe Internet se are în vedere: confidenţialitatea informaţiilor. În concluzie. care aduc câştiguri mari. O protecţie eficientă va duce la minimizarea pătrunderilor ilegale. Managementul riscului în domeniul afacerilor pe Internet presupune dezvoltarea continuă a ciclului de viaţă al produselor. este de aşteptat ca fraudele să apară în zonele cel mai puţin riscante şi neadecvat protejate. în timp ce lipsa ei nu numai că va 128 . atunci când o firmă transmite un mesaj e-mail fără a avea nici un soft pentru detectarea viruşilor. trebuie să se stabilească foarte clar cine sunt persoanele şi care sunt competenţele persoanelor implicate în managementul riscului aferent activităţii pe Internet. Oricând. instruirea adecvată a personalului (stabilirea unui set de cerinţe şi reguli pentru persoanele care au acces în reţea). verificarea personalului (verificarea activităţilor desfăşurate de angajaţi). elaborarea unui plan de reacţie în caz de urgenţă. disponibilitatea informaţiilor precum şi detectarea riscurilor potenţiale. În esenţă. integritatea informaţiilor. managementul riscului pentru activităţile prin Internet implică: evaluarea riscurilor.Un alt tip de riscuri ce apar ca urmare a prezenţei pe Internet a unei firme îl constituie riscurile poştei electronice. dezvoltarea controlului daunelor. De asemenea.

în principal. În principiu. Deşi singura persoană care primeşte mesajul este destinatarul. având ca scop protejarea clienţilor. În prezent numai ţările dezvoltate au adoptat unele legi cu privire la utilizarea Internetului şi la comerţul electronic. Reglementările ce privesc buna cunoaştere a clienţilor se aplică în mediul bancar şi în întreaga comunitate financiară şi a ofertanţilor de servicii. Astfel. de fiecare dată când se trimit informaţii referitoare la clienţi în afara Uniunii Europene trebuie ca respectivul client să îşi dea acceptul pentru realizarea acestei operaţii. şi cu cele europene pe de altă parte. Acest domeniu nu este suficient reglementat şi. Motivul pentru care Uniunea Europeană a impus o astfel de reglementare îl constituie faptul că se doreşte menţinerea persoanelor interesate să facă afaceri în Europa. pe lângă aspectele legate de securitatea datelor. de aceea. Prin astfel de reglementări se evidenţiază diferenţele între desfăşurarea comerţului electronic în Statele Unite. Altă categorie de fraude prin reţeaua Internet.permite intruziunea. ce reglementează modul în care se pot trimite informaţii din SUA în Uniunea Europeană şi viceversa. care va trebui rezolvată. Trebuie realizată o evaluare a sistemelor interne şi a structurii interdepartamentale. Se încearcă găsirea unei soluţii pentru armonizarea concepţiilor americane cu cele japoneze. stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte confidenţialitatea datelor. acest lucru nu îl împiedică pe oricare intrus. Aceste legi vizează. Uniunea Europeană a adoptat o nouă metodă de protecţie a confidenţialităţii informaţiilor puse la dispoziţia cetăţenilor străini. cu care se confruntă orice persoană conectată la reţea. deoarece aceasta reprezintă un element deosebit de important în desfăşurarea activităţii într-un mediu anonim cum este Internetul. urmărindu-se mai multe obiective. o constituie fraudele ce au ca obiect mesajele email. să îl vizioneze. printre care: 129 . prin supravegherea firmelor cu care aceştia colaborează. şi Europa. Un exemplu în acest sens îl constituie “Economic Union Data Protection Act”. acest lucru reprezintă o problemă importantă. Aceste reglementări au deci şi o latură economică. în graniţele acesteia. pe de o parte. care încearcă realizarea unei alianţe cu Japonia. dar faptul că există posibilitatea de a penetra sistemul va deveni cunoscut şi va creşte numărul incidentelor de acest tip. există două modalităţi de criptare: codificarea şi decodificarea cu aceeaşi cheie şi utilizarea cheilor publice şi private. de la cel care încearcă să spargă sistemul. Există o modalitate de a proteja documentele prin “criptarea” lor. până la persoana care administrează serverul.

zvonuri nefondate. au apărut grupuri private ce acţionează ca reglementatori în domeniu. impunând o serie de standarde în ceea ce priveşte dezvoltarea de soft şi dezvoltarea modului de utilizare a datelor individuale într-un mediu. monitorizarea informaţiilor. având ca membri cele mai importante organizaţii. whitehouse. sau a unor adrese. urmând săşi schimbe apoi adresa şi denumirea site-ului). În general. Pentru o firmă. în conformitate cu legile “Know Your Customer” (Cunoaşte-ţi clientul). Pentru o societate de asigurări este foarte dificil să răspundă unor astfel de atacuri. cu modificarea extensiei1.gov. în care să se înregistreze reclamaţiile clienţilor.uniformizarea sistemelor de securitate atât în UE. şi care îşi desfăşoară în prezent activitatea pe Internet. existenţa unor pagini de Web.com uşor de confundat de către utilizatori cu numele siteului Casei Albe. Este posibil ca să se ceară în curând să se realizeze investigaţii independente. înregistrarea numelor site-urilor firmelor “pirat”. 1 130 . o astfel de confuzie poate determina pierderea De exemplu. Scopul acestora este să atace firmele răspândind informaţii compromiţătoare. De asemenea. O altă problemă cu care firmele se confruntă în ceea ce priveşte activitatea acestora pe Internet sunt “attack-site-urile”. o firmă care difuzează filme interzise tinerilor sub 18 ani a folosit ilegal numele whitehouse. o firmă apelează la anumite programe guvernamentale pentru a afla toate numele site-urilor calomnioase. sau de firme concurente. Se aşteaptă apariţia unor reglementări pentru urmărirea datelor referitoare la clienţi. comentarii tendenţioase. Există însă cazuri în care ele sunt realizate chiar de către angajaţii firmei respective. asupra persoanelor cu care firmele colaborează pe căi electronice. attack-siteurile reprezintă o colecţie de plângeri şi nemulţumiri din partea clienţilor la adresa serviciilor slabe oferite pe Internet de către diferite firme. care se aplică deja în domeniul bancar şi al valorilor mobiliare. actualizarea informaţiilor de pe paginile Web. cât şi în afara acesteia. Cele mai eficiente metode de apărare împotriva unor astfel de atacuri sunt: înregistrarea numelor site-urilor firmelor care au desfăşurat activităţi de publicitate negativă (de exemplu.

1 Vulnerabilitatea digitală Un prim risc major este determinat de vulnerabilitatea digitală. a reputaţiei. de asemenea. O cădere a infrastructurii TIC opreşte în prezent activitatea economică şi colateral celelalte activităţi la acelaşi nivel de distructivitate cu o cădere a sistemului energetic Generalizarea aplicaţiilor cu infrastructură Internet conduce ca fenomen social la pătrunderea în rândul utilizatorilor a infractorilor informatici. Riscul este amplificat şi de apariţia de noi forme de atacuri şi război digital care de cele mai multe ori nu pot fi prevenite. 131 . fiind greu de anticipat care va fi forma lui în etapa actuală de dezvoltare a TIC în multe ţări ale lumii. împreună cu profiturile asociate acestora.2. Fragilitatea sau lipsa de consistenţă a sistemului de protecţie împotriva riscurilor generate de vulnerabilitatea sistemelor informatice amplifică riscul major definit ca vulnerabilitate digitală. Riscul este comun tuturor ţărilor. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în contextul problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. o categorie nouă dar nu mai puţin periculoasă decât cea clasică. asigurarea protecţiei şi stabilirea unor scenarii de acţiune.multor oportunităţi de afaceri. o firmă trebuie să includă printre metodele sale de distribuţie şi comerţul electronic. Se poate detecta ca un prim risc major creşterea continuă a vulnerabilităţii sistemelor informatice la scară naţională şi globală . Aceasta presupune evaluarea sistemelor şi a proceselor interne. generalizarea prea rapidă a folosirii lui care nu permite dezvoltarea de metode eficiente de securizare a aplicaţiilor. implementarea de soluţii robuste şi fiabile şi instruirea participanţilor în probleme de risc. Pentru a fi competitivă. adică trebuie să înceapă să vândă “via Internet”. şi. 7. accentuat de factori de risc printre care viteza de creştere a Internet. dar şi a vulnerabilităţii firmelor care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul Internetului. Comerţul electronic va duce la creşterea volumului de activitate.

Legislaţia statelor democratice încearcă să reducă acest risc. ale semnăturii electronice. Şi în ţara noastră există legi ale protecţiei datelor personale.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital Al doilea risc major– lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii Un al treilea risc major – folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. 1 2 Digital Content Data Warehouse 3 Preşedinte IBM 132 . Astfel.2. în care accesul la dosarele medicale poate fi nesecurizat ca să dăm un exemplu dintre alte multe alte aspecte. Arhivarea electronică a documentelor este o cerinţă care nu poate fi ignorată. 7. Lou Gerstner3 consideră. etc.7. că problema cea mai importantă a eBusiness este intimitatea şi respectarea dreptului la intimitate într-o lume în care se monitorizează orice şi oricând. pot fi aduse prejudicii prin folosirea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. care prevăd sancţiuni aspre pentru infracţiunile de acces neautorizat la informaţie şi folosirea ei neadecvată. Lipsa efortului de constituire a conţinutului digital1 sau întârzieri în crearea lui reprezintă un alt risc major. riscul aferent fiind acela că i se poate acorda o prioritate scăzută justificată prin costurile ridicate. colectivităţilor sau organizaţiilor.2. ale comerţului electronic. Modul de implementare a legislaţiei poate fi însă considerat un risc secundar asociat. Tot în categoria riscului generat de conţinutul digital se poate include întârzierea constituirii depozitelor de date2 care pot produce în condiţiile competiţiei internaţionale rămâneri în urmă la nivelul organizaţiilor sau macroeconomic. Pe un plan mai general. Este evidentă tendinţa de creare a conţinutului digital care oferă o largă accesibilitate a informaţiei în toată societatea.

2004). Prăpastia digitală adânceşte inegalităţile nu numai între ţări sau regiuni geografice. Disponibilitatea tehnologiilor informatice şi accesul la Internet rămân deci factori principali ai reducerii acestui decalaj.7.4 Lărgirea prăpăstiei digitale România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. .2. dar şi în interiorul aceleiaşi ţări între populaţia urbană şi cea rurală. între tineri şi vârstnici. dar penetrarea lui este încă insuficientă. cu o spectaculoasă creştere a numărului de hosturi Internet. Cu toate acestea numai circa 23% din populaţie are acces la Internet. Un răspuns la această provocare este programul ECDL European Computer Driving License. Există fără îndoială şi la noi semne încurajatoare privind impactul noii economii: dinamica ieşită din comun a pătrunderii telefoniei mobile cu un ritm apreciat ca fiind printre cele cel mai mari din Europa. în timp ce în Uniunea Europeană numai cu 64 ore (Baltac. urmând a diferenţia ţări şi straturi sociale încă mai multe decenii şi chiar a exacerba inegalităţile şi a se constitui 133 . între bogaţi şi săraci. adică decalajul care există în folosirea TIC în organizaţii şi la nivelul ţării. etc. Deşi există senzaţia că prăpastia digitală se îngustează. Dacă analfabetismul clasic este în România undeva pe la 1% conform statisticilor. Creşte rapid şi numărul de carduri bancare şi numărul de situri web. analfabetismul informatic poate fi evaluat la 75-80% şi din păcate. 2002). dotarea cu calculatoare este încă redusă . Eforturile de răspândire a utilizării TIC pot reduce prăpastia digitală. numai 30-40 % din firme sunt dotate cu PC-uri şi chiar mai puţine sunt conectate la Internet (MCTI. ţările din prima linie avansând şi ele rapid spre conexiunea de bandă largă generalizată şi creare şi disponibilizare de conţinut complex. Riscul excluziunii digitale este real. mai ales prin investiţii în infrastructură . cu o creştere a pieţei calculatoarelor personale de 22% anual. Pentru o firmă din România un calculator de tip PC echivalează ca preţ cu 970 de ore de manoperă calculat pe bază de costuri salariale. Dar nu sunt singurii. acesta este ridicat şi în rândul managerilor. inclusiv cele cu facilităţi de comerţ electronic. Un risc major asociat este însă fenomenul de ţintă mobilă . între zonele dezvoltate şi cele defavorizate. în fapt ea se adânceşte.

5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei Un al cincilea risc major – evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. Uniunea Europeană lansând programul eEurope 2005 adaugă acest principiu chiar ca subtitlu (Council of the EU.ca o ameninţare viitoare. ci pentru toţi. Societatea informaţiei şi în perspectivă a cunoaşterii nu se construieşte pentru elite. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea.2. absenţa facilităţilor oferite cetăţenilor pentru a trăi într-o nouă societate a cunoaşterii. aprecia că prăpastia digitală devine ireversibilă. Mai mult. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice. 1 Al 42lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii: "our children will live in the most interesting and peaceful era of the mankind history. William Clinton1 chiar avertiza la un eveniment internaţional în anul 2002 că beneficiile dezvoltării economice cu referire la TIC trebuie să treacă de la cei bogaţi şi la cei săraci. 2003) Riscul întârzierilor în această evoluţie este mare: necompetitivitatea întreprinderilor şi economiei naţionale. but if not they have to put barbed wire to separate themselves from the others situated on the wrong side of the divide because the poorness generates terrorism” 134 . 7.

3. caută ca informaţiile să nu mai poată fi modificate de către persoane neautorizate. respectiv necesitatea postului pe care îl ocupă. Toate aceste eforturi ar fi inutile dacă nu am şti cum să protejăm sistemul informaţional care sprijină activitatea economică a firmei. cum ar fi pătrunderea unui hacker în sistem. modul în care trebuie organizată şi condusă activitatea de asigurare a securităţii informaţiilor într-un mediu tot mai expansiv al procesării datelor şi modalităţile de restaurare a sistemului.3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR În capitolele anterioare au fost abordate probleme privind managementul şi unele aspecte economice ale procesului de implementare a tehnologiei informatice. confidenţialitatea informaţiilor vitale ale firmei. Impactul pe care tehnologiile emergente îl au asupra securităţii informaţiilor. din perspectivă economică. în urma producerii unui dezastru sugerează că securitatea informaţiilor trebuie corelată cu nevoile economice. asigură securitatea. sau producerea unui dezastru major care să afecteze considerabil posibilitatea firmei de a-şi continua activitatea. Problema securităţii informaţiilor are astfel trei dimensiuni: urmăreşte furnizarea informaţiilor şi asigurarea disponibilităţii proceselor de prelucrare a datelor în momentul în care sunt necesare. 7.1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor Responsabilii cu securitatea datelor unei firme sunt nevoiţi mereu să-şi justifice poziţia. Problema necesităţii unei funcţiuni care să asigure securitatea informaţiilor izvorăşte din faptul că prin această activitate nu se aduce nici un plus de valoare economică informaţiilor. să-şi demonstreze utilitatea. Prin accentuarea atacului împotriva lor se urmăreşte ca responsabilitatea implementării şi a managementului să fie transferată utilizatorilor sistemului informatic. 135 .7. Iată câteva din explicaţiile acestei probleme: managementul firmei nu conştientizează exact necesitatea asigurării securităţii informaţiilor până în momentul în care se produce un incident. Se cunoaşte că o securitate bună trebuie să fie invizibilă.

Accentul se va pune. care. în principal. De cele mai multe ori. nu înţeleg activitatea economică a firmei în ansamblul său. dischete. 136 . Astfel. puteau pătrunde în mainframe-ul lor. pe modul în care se justifică importanţa securităţii informaţiilor din punct de vedere economic. 7. în general. profesioniştii din domeniul securităţii datelor s-au confruntat cu existenţa unor computere. planificarea unor metode de recuperare după producerea unui dezastru. au puţine ocazii de a-i convinge pe manageri de necesitatea asigurării securităţii informaţiilor.2 Mediul securităţii informaţiilor Cei care lucrează în domeniul protejării informaţiilor. În consecinţă. sau când are alte forme. Această viziune centralizată este afectată de distribuirea datelor pe scară tot mai largă. Această constatare poate determina. de fapt.3. constatată că informaţiile sunt răspândite în întreaga firmă. informaţia necesită protecţie şi atunci când se află pe alte suporturi. în cadrul unor firme. În consecinţă. responsabilii cu securitatea datelor. de cele mai multe ori se consideră că securitatea informaţiilor presupune doar securitatea calculatoarelor şi a reţelei şi se uită că. prin intermediul unei reţele.managementul conştientizează necesitatea securităţii informaţiilor. pe diferite suporturi (hârtie. o luptă între departamentul ce se ocupă cu siguranţa firmei în ansamblu. de cele mai multe ori. care. tinde să pună accentul pe protejarea confidenţialităţii informaţiilor. responsabilii cu securitatea informaţiilor au un acces relativ la managementul firmei. De cele mai multe ori nu erau disponibile instrumente pentru distribuirea controalelor de siguranţă.). Acestea îşi pot disputa “proprietatea” asupra problemei privind securitatea grupului de informaţii. între compartimentul de audit intern şi între echipa de management al sistemului informaţional. acest război este câştigat de către echipa de management al sistemului informaţional. iar firmele opuneau o rezistenţă destul de mare angajării unui personal suplimentar care să dirijeze această activitate. ei întâmpină dificultăţi în realizarea unei justificări economice a funcţiei securităţii informaţiilor. Puţini sunt cei care înţeleg că securitatea informaţiilor mai presupune şi asigurarea disponibilităţii şi integrităţii informaţiilor. opreşte anumite grupuri de informaţii la niveluri inferioare ale firmei. desene etc.

controlul resurselor sistemului informaţional revenind fiecărei subunităţi organizatorice. pentru că dacă furnizoarea îşi va pierde datele. poate permite oricărui hacker inteligent să pătrundă în sistemul unei firme. sau cel puţin controlul lor. funcţia de securitate a informaţiilor fie a fost atribuită unei firme furnizoare de astfel de servicii. atât către furnizori. În al doilea rând. conectarea neînsoţită de măsuri de protecţie. majoritatea firmelor vor fi/sunt conectate la Internet. dar acesta nu-i ajută la nimic. atunci şi firma va avea de suferit). a constat în faptul că relaţiile dintre furnizori şi clienţi au devenit tot mai strânse în încercarea lor de a îmbunătăţi eficienţa şi de a face faţă operaţiunilor concurenţei. ale căror procedee de asigurare a securităţii informaţiilor nu puteau fi stabilite şi controlate de către firma în cauză (să presupunem că o firmă are un sistem bun de asigurare a informaţiilor. dacă firma care este furnizoarea ei nu are un asemenea sistem. În practică. care treceau printrun proces de restructurare. Alte două aspecte ale acestei probleme s-au cristalizat la sfârşitul anilor ‘80. sau altul. cât şi de natură economică). trebuie să se găsească modalităţi de a convinge conducerea superioară a firmelor că. loc unde se produce schimbul liber de date (atât tehnice. În consecinţă. Mai întâi a fost varietatea de computere portabile. activitatea unei firme ar putea depinde de calitatea sistemului de securitate a informaţiilor. 137 . Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns. Viteza rapidă cu care părţile firmei acţionau a creat reale probleme managementului sistemului informaţional şi provocări aproape imposibile celor care se ocupau de securitatea informaţiilor. uneori. fie a rămas în cadrul firmei ca o componentă a funcţiunii de management a sistemului informaţional. Una dintre aceste tendinţe a reprezentat-o faptul că tot mai multe firme cedau gestionarea sistemului lor informaţional altor firme. care au făcut posibilă transportarea informaţiilor firmei în toată lumea şi a miniaturizării memoriilor de tip flash. Întrucât Internetul este o reţea la care poate avea acces oricine. Într-un mediu caracterizat de schimbări rapide. aceasta a constat în deschiderea reţelelor. care se pare că a avut un impact mai important pe termen lung. competitivităţii. O altă tendinţă. într-un fel.Un şoc l-a constituit descentralizarea departamentului de management al sistemului informaţional. vulnerabilitatea sistemului informaţional al firmei a fost accentuată şi de evoluţiile considerabile ale tehnologiilor şi marketingului. în această manieră reducându-se costurile. cât şi către clienţi. Apoi s-a intensificat achiziţia de computere şi s-a diversificat activitatea mai multor firme.

Pentru a-şi îndeplini sarcinile. sarcina funcţiunii de protejare a informaţiilor este de a contribui la protejarea activelor informaţionale ale firmei împotriva tuturor ameninţărilor potenţiale.3 Rolul securităţii informaţiilor Majoritatea responsabililor cu securitatea informaţiilor trebuie să înţeleagă destul de clar care este rolul lor într-o firmă. În concluzie. profesioniştii în domeniu pot iniţia şi conduce revizii periodice pentru a se asigura dacă procedurile utilizate sunt cele corecte şi dacă echipamentele sunt în stare bună. planifică recuperarea şi continuarea activităţii firmei. să asigure capacitatea firmei de a-şi continua activitatea în caz de dezastru. acordă asistenţă utilizatorilor şi celor care lucrează la perfecţionarea / implementarea controlului unor aplicaţii delicate. 138 . în cazul producerii unor dezastre.7. Pe scurt. responsabilii cu securitatea informaţiilor şi personalul din subordinea lor. acordă asistenţă în probleme de securitatea informaţiilor (cum ar fi contaminarea cu viruşi sau pătrunderea hackerilor). sarcinile lor sunt: să asigure disponibilitatea informaţiilor corecte când utilizatorii au nevoie de ele. De asemenea pot participa la acţiunile de audit ale acestor echipamente. să împiedice modificarea neautorizată a activelor informaţionale.3. să protejeze confidenţialitatea unor informaţii mai importante ale firmei. să asigure/protejeze “intimitatea” utilizatorilor. dezvoltă posibilităţi de acţiune şi control care să corespundă politicilor firmei. se asigură că managerii şi ceilalţi angajaţi sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o presupune asigurarea securităţii activelor informaţionale ale firmei. În plus. realizează următoarele activităţi: sfătuiesc conducerea cu privire la tipul activităţilor şi al procedurilor necesare asigurării siguranţei activelor informaţionale ale firmei.

aici vorbim despre informaţii critice pentru continuarea activităţii. Întreprinderea era mai veche de 35 de ani şi fusese întreţinută de un şir întreg de ingineri care întocmiseră rapoarte detaliate privind fiecare incident produs şi fiecare reparaţie efectuată. astfel încât ocupau aproape întregul spaţiu din biroul actualului inginer. sau potenţiale anumitor. Care ar putea fi rolul unui profesionist în domeniul securităţii informaţiilor în această situaţie? Să considerăm următoarele variante şi să stabilim care are valoare: specialistul în probleme de securitate a informaţiilor nu este necesar să se afle în interiorul firmei. cine din cadrul secţiei de distilare a fracţiilor de petrol era responsabil. În cazul producerii unei defecţiuni. când erau necesare. sau chiar distrus. sau de pompieri ar fi solicitat aceste informaţii (de exemplu localizarea valvelor). Astfel. Deciziile privind modul de stocare şi utilizare a informaţiilor importante pentru firmă ar putea fi luate de manager. sau pentru refacerea după producerea unui dezastru. Ne confruntăm. sau tuturor superiorilor. de departamentul pentru protecţia mediului. în cazul unei catastrofe. întrucât biroul însuşi ar fi putut fi afectat.1 În mod evident. înlăuntrul căruia erau depozitate toate rapoartele şi planurile fabricii. nu le-ar f putut obţine. Cu toate acestea. câteva aspecte rămân nelămurite. toate rapoartele. specialistul în securitatea informaţiilor 1-a întrebat pe un inginer ce se ocupa de întreţinere. Mai mult. precum şi celor de la departamentul de audit intern. De asemenea. de inginerul de întreţinere. în cazul în care se produce o defecţiune. Inginerului i se atribuise această sarcină de aproximativ un an. Informaţiile din exemplu se aflau doar pe suport de hârtie şi nu erau disponibile. într-o rafinărie petrochimică. specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să raporteze pericolele existente. sau de către un analist de sistem care ar putea fi desemnat de managerul fabricii să proiecteze un sistem de salvare a informaţiilor. cu problema potenţialei siguranţe în anumite condiţii de mediu. respectiv a securităţii informaţiilor. dacă echipele de salvare. într-un timp relativ scurt. biroul inginerului de întreţinere. de către departamentul de protecţie a muncii. Nu era practic posibil să găseşti un raport privind producerea unui anumit tip de incident. el ar fi trebuit să acţioneze ca şi când defecţiunea se întâmpla pentru prima oară. de asemenea. se afla plasat la 30 de metri în incinta întreprinderii. Toate aceste rapoarte erau îndosariate şi aşezate în ordine cronologică. 1 Exemplu de speţă. deşi bine întocmite şi arhivate. se dovedeau inutile. Întrucât inginerul nu ar fi avut timpul disponibil pentru a căuta raportul privind producerea unui eveniment similar. 139 .Explicitarea ameninţărilor formează o idee clară despre importanţa majoră a acestei munci invizibile. informaţiile nu pot fi salvate şi utilizate în cazul unui dezastru.

Costurile privind siguranţa unui computer nu se rezumă doar la costurile instrumentelor de securitate şi Ia costul aferent timpului de procesare. datoria sa faţă de întreprindere este de a raporta potenţialul pericol. Specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să ignore problemele care nu intră în responsabilitatea lui. precum şi de costurile implicate de gestionarea sistemului de securitate. este sarcina celui care asigură securitatea informaţiilor. departament. sarcina departamentului de asigurare a securităţii informaţiilor. procesate. vreun lucrător descoperă un pericol potenţial. Cu toate acestea. incluse în costurile ce apar pe întreaga durată de viaţă a sistemului. estimat în funcţie de uşurinţa cu care datele sunt accesate. departamentul de protecţie a mediului şi departamentul de siguranţă (pază) a firmei şi de a informa întreaga firmă cu privire la aceste relaţii. dar. sau nu. 7. indiferent unde se află şi indiferent de forma sub care se prezintă. Există şi alte exemple de similitudini între asigurarea calităţii şi asigurarea securităţii informaţiilor. totodată.4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate Nu toate informaţiile au aceeaşi valoare şi nu toate joacă un rol important în desfăşurarea cu succes a activităţii întreprinderii. cum ar f: departamentul de protecţia muncii. securitatea informaţiilor se dovedeşte a f cel puţin la fel de necesară ca orice altă organizaţie. În consecinţă. ci include şi costurile aferente timpului utilizatorului. controlul exercitat şi protejarea informaţiilor (inclusiv costurile acestor controale) ar trebui să varieze în funcţie de valoarea şi importanţa informaţiilor. multe sisteme sunt în aşa fel structurate astfel încât toate informaţiile prelucrate. aceea că protejarea activelor informaţionale.specialiştii în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui nu numai să raporteze pericolele. sau pur şi simplu conţinute să fie. dacă pe parcursul desfăşurării activităţii sale obişnuite. iar stabilirea similitudinii între aceste două tipuri de activităţi reprezintă un pas important în direcţia recunoaşterii importanţei securităţii informaţiilor.3. Dacă însă aceste 140 . prima situaţie subliniază problema centrală. de a coordona anumite activităţi din cadrul altor departamente. în siguranţă. Astfel. în general. funcţiune. Prima şi ultima variantă nu sunt atât de importante. dar să şi propună modalităţi de corectare a situaţiei. Aceste exemple subliniază. Pe de altă parte. Aceste costuri sunt.

un subiect de obicei ignorat până în momentul în care o aplicaţie ajunge în punctul de a fi implementată. Astfel. 141 . Pentru aceasta. Structurile client-server combinate cu tehnicile de identificare a utilizatorului oferă o posibilitate unică de procesare a datelor importante pe computere separate. un instrument cu ajutorul căruia să se poată stabili o ierarhie a informaţiilor şi a aplicaţiilor în funcţie de importanţa lor. să cuprindă şi definirea necesităţilor de securitate . accesarea lor de către persoane neautorizate este greu de protejat. respectiv în funcţie de nevoia lor de a fi protejate. Va fi necesar. în primul rând. dacă aplicaţiile privind stocurile. instrumente şi instruire pentru a face acest lucru posibil. De exemplu. De exemplu. dacă informaţiile şi aplicaţiile nu sunt protejate corespunzător. personalul responsabil cu securitatea informaţiilor nu trebuie numai să-i facă pe ceilalţi conştienţi de această necesitate. dar trebuie să şi ofere politici. afecta structura sistemului. cât şi pe cea a detailiştilor. de cele mai multe ori. ceea ce le permite să completeze adecvat stocurile. tot mai mulţi furnizori au acces direct la fişierele ce cuprind situaţia stocurilor diferitelor lanţuri de magazine endetail.costuri vor fi identificate separat şi considerate. sau incluse în costurile de operare. în condiţiile unor costuri mai mici decât cele necesitate de gruparea mai multor aplicaţii pe un singur mainfiame (faptul că se pot obţine economii de scară prin utilizarea mainframe-urilor nu mai este adevărat). Acelaşi risc îl întâlnim la nivelul întregii reţele. Acest sistem favorizează atât eficienţa furnizorilor. tehnologiile client-server oferă posibilitatea utilizării unor sisteme de aplicaţii şi a unor reţele care să permită distribuirea aplicaţiilor şi informaţiilor pe computere separate. Cum costurile şi tehnologia nu mai constituie o barieră în calea segmentării aplicaţiilor. în funcţie de nevoia firmei de a-şi proteja informaţiile. securitatea informaţiilor ar trebuie să joace un rol din ce în ce mai important în proiectarea structurii tuturor sistemelor şi în determinarea căilor de protejare a informaţiilor importante. plăţile ce trebuie efectuate şi planificarea strategică a lanţurilor de magazine se află pe acelaşi computer. Sarcinile de bază pentru acest instrument sunt: să identifice necesitatea şi importanţa asigurării confidenţialităţii. Accentuarea rolului securităţii informaţiilor impune ca definirea iniţială a aplicaţiilor. ele ar putea influenţa. Necesitatea unei asemenea separări şi/sau distribuiri a aplicaţiilor şi informaţiilor este evidentă.

Pe de altă parte. Problemele privind sensibilitatea şi confidenţialitatea informaţiilor se evaluează chiar din momentul proiectării unei aplicaţii noi. Dacă asemenea reevaluări se desfăşoară în maniera auditurilor. Aceste reevaluări. de două. de asemenea. şi pe măsură ce utilizatorii îşi dezvoltă aplicaţii proprii. Pentru menţinerea unei securităţi adecvate a informaţiilor este necesară o reevaluare periodică a necesităţii de control şi a importanţei pe care o prezintă anumite aplicaţii pentru activitatea firmei. Un manager ar trebui. să fie capabil să aprecieze şi să aproximeze pagubele ce s-ar produce dacă un concurent ar avea acces la informaţiile privind proiectul unui produs. Reevaluările oferă o ocazie excelentă de a demonstra managerilor executivi importanţa securităţii informaţiilor. Aceste estimări au scopul principal de redefinire a necesităţii controlului în condiţiile unui mediu în continuă schimbare. aceste reevaluări oferă managerilor posibilitatea de a-şi fundamenta deciziile privind modul de conducere a activităţii. sau mai îndelungată (de exemplu. iar valoarea informaţiilor în desfăşurarea operaţiilor se poate schimba. pe măsură ce se înmulţesc sistemele personale. în linii generale. vulnerabilitatea aplicaţiilor creşte. cunoscute şi ca identificări ale riscurilor. stabilesc în primul rând măsura în care trebuie controlate anumite aplicaţii şi apoi comunică managementului firmei natura problemelor şi obiectivele care se urmăresc.să identifice cele mai importante informaţii de care depinde activitatea firmei. cei care le realizează vor întâmpina ostilitatea managementului în domeniu. Mai mult. Toate aceste sarcini nu sunt abstracte. să identifice necesitatea integrităţii şi autenticităţii informaţiilor pentru activitatea firmei. o bancă ar putea da faliment. Managerul unei firme ar trebui să poată aproxima. dacă nu ar putea utiliza sistemul de procesare a tranzacţiilor timp de câteva zile). În condiţiile schimbării continue a mediului iniţial de operare al sistemului. să identifice informaţiile şi resursele necesare procesării acestora. informaţiile sensibile se vor plasa în afara unui mediu care poate fi controlat. sau consecinţele utilizării unor informaţii distorsionate care ar genera în continuare rezultate aberante. sau modul de recuperare şi refacere în situaţii de urgenţă. costurile pe care le-ar genera indisponibilitatea unei aplicaţii pe o perioadă de o zi. Problemele privind reevaluările sunt binecunoscute specialiştilor în domeniul securităţii informaţiilor şi presupun: 142 .

ci exprimate prin cuvinte ca frecvent. date privind proiectele unor produse. determinarea mijloacelor de protecţie care ar putea fi utilizate: specificarea modului optim în care pot fi protejate informaţiile. puţin probabil. determinarea valorii maxime a activelor informaţionale pe care o firmă le-ar putea pierde. Determinarea probabilităţii de producere a unui asemenea risc. stabilirea responsabilităţii asigurării protecţiei activelor informaţionale. În domeniul protecţiei datelor există susţinători ai analizei cantitative a riscurilor. trebuie estimate cele care sunt vitale pentru desfăşurarea activităţii. stabilirea obiectivelor. costul de achiziţie. în care probabilităţile nu sunt cuantificate. sau planurile strategice. cum ar fi o listă de adrese.identificarea riscurilor şi a ameninţărilor. valoarea comercială. Dintre toate informaţiile firmei. pentru utilizatorii autorizaţi şi pentru utilizatorii neautorizaţi. care consideră că expunerea la risc se poate determina prin multiplicarea costurilor pierderii cu probabilitatea producerii evenimentului. 143 . cât şi cei din afara ei. sau de referinţe publicate. sau sistemul informaţional şi care sunt consecinţele unor astfel de evenimente. pentru a nu fi expuse atât de mult distrugerii şi evaluarea costurilor estimative ale acestei protecţii. probabil. şi susţinători ai unei analize subiective a riscurilor. fără care componente ar putea o firmă să lucreze temporar. sau eliminat controlul? Sunt managerii de acord să-şi asume aceste riscuri? Există trei modalităţi de apreciere a valorii informaţiilor de care se ţine cont la gestionarea şi procesarea datelor: valoarea pe care o au pentru proprietar. aprecierea valorii informaţiilor deţinute de firmă. Aceasta se poate face răspunzând la următoarele întrebări: Pentru care dintre activele informaţionale firma îşi poate asuma riscul pierderii şi pentru care active nu merită să fie cheltuiţi bani pentru protejare? Oare pentru ce aplicaţii este practic şi recomandabil să fie redus. fapt ce presupune determinarea modului în care pot fi afectate informaţiile. atât de către angajaţii firmei. În domeniul „spionajului” industrial sau economic se urmăresc în principal informaţiile de marketing. presupune stabilirea a ceea ce şi-ar putea permite firma să piardă temporar. precum şi catastrofele naturale. de dezvoltare şi de întreţinere a informaţiilor. fără a da însă faliment. fără să îi fie afectată negativ activitatea.

nu există date statistice sigure pe baza cărora să se poată stabili probabilitatea producerii anumitor evenimente. sau prin schimbarea structurii sistemului. În final. nefavorabilă. prin această analiză se intensifică cooperarea dintre managerii din acest domeniu şi se oferă posibilitatea de a ridica aceste probleme şi celor mai înalte niveluri ale conducerii. Arată cum pot fi economisiţi bani prin asumarea unor riscuri. prin aceasta reuşind să facă propuneri care să se suprapună cu cerinţele managementului. De asemenea. În condiţiile imposibilităţii stabilirii unor valori ale probabilităţii. Prin această analiză. prin această analiză se stabileşte poziţia pe care o ocupă securitatea datelor în nevoile economice ale firmei. O abordare de sus în jos a reevaluării sistemului informaţional serveşte câtorva scopuri. De asemenea. uneori. prin această analiză se poate evalua starea generală a cerinţelor de protecţie a informaţiilor şi locurile în care trebuie să se efectueze controlul. Întrucât de cele mai multe ori producerea unor asemenea evenimente este tăinuită.Ambele metode pot fi adecvate dacă managementul acordă atenţie suficientă acestor probleme şi dacă se practică măsuri corecte de protecţie. mulţi profesionişti în domeniu preferă aplicarea analizei subiective. pentru a feri firmele de publicitate negativă. specialiştii în domeniul securităţii informaţiilor obţin o imagine strategică asupra cerinţelor firmei. 144 .

Modalitatea de realizare o reprezintă reproiectarea sistemului informaţional. ce încearcă să integreze acele elemente prezente în literatura de specialitate care apreciem că au aplicabilitate şi eficienţă în condiţiile în care societăţile comerciale şi regiile se restructurează şi/sau privatizează corespunzător cerinţelor economiei de piaţă. nu doresc să fie constrânse de o 145 . economică. Conducerea fiecărei firme adoptă decizii în funcţie de contextul strategic al firmei respective. cât şi managerială. determinând variaţia înregistrată în randamentul infrastructurii. Identificarea beneficiului ce poate fi obţinut din noua infrastructură este o provocare pentru managerii societăţilor.1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Asigurarea unui sistem informaţional funcţional eficace şi eficient pentru fiecare organizaţie este esenţială întrucât condiţionează decisiv performanţele sale. În literatura de specialitate se prezintă numeroase şi variate modalităţi de raţionalizare a sistemului informaţional al organizaţiei. iar o parte din întreprinderile private înfiinţate după 1990 trec la faza de consolidare economică şi managerială. care poartă responsabilitatea pentru aceste decizii pe termen lung privind tehnologia informaţională. În continuare prezentăm o variantă de raţionalizare concepută pe baza unei îndelungate experienţe proprii de consultanţă managerialinformaţională. tehnică şi juridică. Firmele au puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte infrastructura în tehnologia informaţională. Unele firme care desfăşoară permanent o activitate de cumpărare şi de vânzare. proces deosebit de laborios şi decisiv datorită multiplelor elemente implicate atât de natură strict informaţională.Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII 8. De aici necesitatea unei abordări riguroase a sistemului informaţional pentru a depăşi complexitatea şi dificultatea problemelor de soluţionat. reflectare a eterogenităţii activităţilor economice şi a diversităţii experienţei şi concepţiilor specialiştilor.

Altele. fie că nu. De obicei. finanţe). Unii dintre aceştia îşi fundamentează deciziile tehnice pornind de la latura economică a afacerii. care în cadrul operaţiunilor internaţionale au o cerere locală puternică. accentul se pune pe maximizarea puterii de decizie locală. Fie că managerii vor. Pentru alte firme. care sunt datorate acţiunii combinate a factorilor sociali. Doar mărimea investiţiilor face ca tehnologia informaţională să fie importantă pentru managerii din conducerea executivă. Puţini dintre ei şi-au asumat responsabilitatea investiţiilor în tehnologia informaţională necesare zonelor pe care le conduc (cum ar fi marketing. şi mai rău. pentru a fi luată de persoane care au doar pregătire tehnică. care au obiective proprii afacerilor lor şi pentru care trebuie să obţină profit. Cel mai adesea atenţia este concentrată asupra factorului uman şi a desfăşurării afacerii. managerii din conducerea executivă nu sunt pregătiţi pentru schimbările ce apar în tehnologia informaţională. În ultimul rând.infrastructură tehnologică informaţională care să integreze unităţile de afaceri. adoptă decizii pornind de la latura tehnică a afacerii. sau. De obicei. Posibilitatea proiectanţilor din locaţii diferite de a comunica şi de a face schimb de proiecte este hotărâtoare pentru reducerea ciclului de producţie al noilor producători de automobile. s-au orientat către investiţii în acele infrastructuri care permit scăderea costurilor. Scopul acestor firme constă în facilitarea agilităţii de mişcare pe piaţa internaţională şi a răspunsului rapid la schimbările înregistrate în piaţa mondială. Dotarea cu tehnologia informaţională este responsabilitatea managementului de vârf. Specialiştii în tehnologie au orientări diferite în funcţie de domeniul fiecăruia. tehnologici şi economici. mult mai tehnici. Bineînţeles că persoanele cu pregătire tehnică decid implementarea capacităţii unei anumite tehnologii informaţionale care poate fi achiziţionată de la un furnizor extern. de persoane din afara firmei. alţii. producţie. Câteva dintre cele mai evidente schimbări sunt prezentate în continuare: Accentuarea importanţei factorului uman. decizia privind dotarea cu tehnologia informaţională este mult prea importantă. Aceasta poate rezulta în decizia de a limita infrastructura la nivelul firmei în vederea creşterii randamentului local. În cele mai multe afaceri. sistemul informaţional este supus unor schimbări majore. managerii deleagă luarea deciziilor privind tehnologia informaţională specialiştilor în domeniu. unele firme consideră noua infrastructură ca fiind o infrastructură care permite o flexibilitate strategică coordonată la nivel central. nu asupra 146 .

concentrarea informaţiilor asupra domeniilor cheie si asupra factorilor critici. Eficientizarea costurilor. corelarea sistemului informaţional cu funcţiunile organizaţiei. dacă sunt subordonate unităţilor de afaceri. Cererea pentru aplicaţii noi. corelarea sistemului informaţional cu sistemul decizional. Costul nu este singura problemă. Relaţiile de subordonare. Pentru prevenirea lor este necesara perfecţionarea sistemului informaţional. Sistemele informaţionale centralizate la nivel de firmă devin rapid sisteme mamut în multe domenii. Pentru raţionalizarea sistemului informaţional trebuie sa se tina seama de o serie de principii: principiul corelării sistemului informaţional cu obiectivul organizaţiei.tehnologiei. decât dacă ar fi subordonate conducerii la nivelul întregii firme a sistemului informaţional. Administratorii de reţea care încearcă să păstreze controlul sunt nevoiţi să transfere funcţiunile sistemului informaţional managerilor de produs (sau daţi afară din firmă). Unităţile sistemului informaţional sunt considerate mult mai eficiente. s-au observat multe deficiente majore care afectează eficacitatea acestuia. corelarea sistemului informaţional cu structura organizatorica. 147 . Alinierea acestor costuri la strategia de afaceri a firmei rămâne un scop greu de atins având în vedere că o astfel de aliniere poate fi realizată doar la nivelul unităţii de afaceri sau la nivelurile proceselor de producţie. direcţionate în sensul distribuirii tehnologiei informaţionale în unităţile de afaceri care utilizează informaţia. Firmele continuă să caute metode care să dovedească eficienţa costurilor pentru tehnologia informaţională şi astfel să ofere credibilitate economică costurilor presupuse de sistemul informaţional. Tendinţele în achiziţionarea de tehnologie sunt. inovatoare continuă şi este stimulată prin reproiectarea sau retehnologizarea proceselor de prelucrare. Satisfacerea cerinţelor utilizatorilor continuă să fie o problemă pentru administratorii de reţea ai unei firme. alinierea şi eficienţa costurilor sunt uşor de demonstrat. Atunci când sistemul informaţional este o parte din unitatea de afaceri. concentrarea asupra abaterilor esenţiale. Reproiectarea proceselor de prelucrare. In decursul funcţionarii sistemului informaţional. în timp ce politicile sistemului informaţional au fost dezvoltate la nivelul firmei. în principal. Distribuirea informaţiei.

principiul flexibilităţii. Aceasta implică atât studierea strategiei. implementarea sistemului informaţional perfecţionat. conceperea şi implementarea acestuia trebuie să se realizeze respectând principiile1 prezentate în fig. cit. Procesul de perfecţionare cuprinde: declanşarea studiului de raţionalizare. 100-103. perfecţionarea sistemului informaţional existent. în conceperea sau raţionalizarea sistemului informaţional obiectivele şi cerinţele sale specifice trebuie să reflecte obiectivele fundamentale. analiza critica a sistemului informaţional existent. fiind o componentă a acestuia. Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului firmei. Acest principiu exprimă necesitatea armonizării structurale şi funcţionale a sistemului informaţional cu celelalte componente majore ale sistemului de management. principiul eficacităţii si eficienţei. Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală a societăţii comerciale şi regiei autonome. ţinând seama de interdependentele dintre ele. 8. derivate. 2. specifice şi individuale ale firmei. 1. cât şi discuţii şi analize comune cu managerii.2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pentru ca sistemul informaţional să-şi îndeplinească cu maximum de eficienţă funcţiile sale specifice.op. Sistemul informaţional constituie. Toate acestea trebuie utilizate concomitent. . Astfel. politicilor şi documentelor organizaţionale ale firmei.. în raport cu sistemul managerial un subsistem...1. 8. p. 1 Gorski H. 148 .

1 Principiile de concepere şi raţionalizare a sistemului informaţional Pe plan constructiv sistemul informaţional trebuie corelat în special cu structura organizatorică. ale firmei. Din punct de vedere funcţional. pentru culegerea. avându-se în vedere mai ales utilizarea subdiviziunilor organizatorice. 8. transmiterea şi prelucrarea informaţiilor. înregistrarea.8 Asigurarea eficacităţii şi eficienţei informaţionale şi 1 Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului 2 Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală 7 Asigurarea flexibilităţii informaţionalmanageriale Principii 3 Realizarea unităţii metodologice a tratării informaţiilor 6 Asigurarea de maximum de informaţii primare din fondul de informaţii primare 5 Asigurarea unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial 4 Concentrarea asupra abaterilor esenţiale Figura nr. sistemul informaţional este necesar să se armonizeze îndeosebi cu sistemul decizional. astfel încât conţinutul 149 .

viteza de culegere. 5. Principiul concentrării asupra abaterilor esenţiale. Însă cale mai importante decizii şi acţiuni ale managementului se fundamentează pe informaţii finale. norme. a creării premiselor integrării depline a informaţiilor pe verticala şi orizontala sistemului de management este necesar ca modul de culegere şi prelucrare a informaţiilor să fie unitar din punct de vedere metodologic. 3. dimensiunii şi frecvenţei situaţilor informaţionale întocmite.informaţiilor şi caracteristicile dimensionale ale fluxurilor informaţionale să reflecte necesităţile specifice adoptării de decizii raţionale de către fiecare manager. sunt folosite pentru evidenţa şi controlul proceselor. 4. experienţele au dovedit că rolul noii tehnologii informaţionale este vital. Pentru obţinerea informaţiilor în timp real. În vederea obţinerii unor informaţii finale valoroase. criterii. Informaţiile primare al căror volum este de regulă limitat. Aplicarea acestui principiu determină economie de timp. Ca urmare se diminuează intensitatea fluxurilor informaţionale. este necesară aplicare unor proceduri informaţionale cât 150 . Acest principiu susţine faptul că informaţiile nu sunt transmise global pe verticala sistemului de management. transmise şi analizate. Datorită faptului că procesele manageriale şi de execuţie prezintă caracteristici temporale diferite. informaţiile care ajung cu întârziere. se determină o simplificare şi fluidizare a sistemului informaţional. Principiul asigurării unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial. din fondul de informaţii primare. Pentru trecerea de la prelucrarea manuală a datelor şi informaţiilor la cea automatizată este vitală respectarea acestui principiu. reguli. prelucrare şi transmitere a informaţiilor trebuie să fie şi ea diferită. mijloace. În vederea asigurării compatibilităţii între toate componentele sistemului informaţional. Principiul unităţii metodologice a tratării informaţiilor. sunt considerate ca fiind inexistente. ci selectiv – numai cele care reflectă abateri semnificative de la obiective. Sistemul informaţional trebuie să asigure informaţiile atunci când sunt necesare. se fac economii cu suporţii materiali. 6. Principiul asigurării de maximum de informaţii finale din fondul de informaţii primare. dar şi pentru luarea unor decizii cu caracter local. atât pentru manageri cât şi pentru executanţi datorită reducerii numărului.

– op. 8. Aplicat la specificul sistemului informaţional. Aceste cerinţe sunt: Să fie realistă – adică să reflecte procesele aşa cum se derulează ele în organizaţie şi în contextul socioeconomic în care îşi desfăşoară activitatea. Sistemele informaţionale automatizate moderne aplică sistemul modular de dezvoltare. Principiul flexibilităţii. dar bine delimitate. cit. asigurarea informării complete. ştiinţifică. Să fie precisă şi sigură – această calitate se referă la faptul că încorporarea în informaţie cu prioritate a elementelor esenţiale noi. acesta permiţând obţinerea unui sistem informaţional alcătuit din componente integrate armonios. etc. Să fie dinamică – exprimă necesitatea informaţiilor de a oglindii procesele de muncă şi problematica întreprinderii în evoluţia sa. umană.mai rafinate. 1 Nicolescu O. p.). 151 . implică şi surprinderea acestora în mod exact. acesta înseamnă pe de o parte. Să fie sintetică şi concisă – se referă la surprinderea cu prioritate a elementelor esenţiale de noutate şi prezentarea lor cu economie de mesaje. 80-81. iar omiterea unor detalii semnificative pot lipsi beneficiarul de siguranţă în utilizarea respectivei informaţii. organizaţiile vor trebui să-şi îmbunătăţească agilitatea şi flexibilitatea să fie capabile să inoveze continuu astfel încât să facă faţă schimbării. astfel încât să fie evidenţiate elementele semnificative de natură economică. specialiştii1 în domeniu au formulat principalele cerinţe cărora trebuie să le facă faţă informaţia. Această construcţie modulară permite operaţionalizarea rapidă a schimbărilor. corecte şi în timp util a tuturor salariaţilor organizaţiei. Pentru a putea supravieţui. Prin urmare. Principiul eficacităţii şi eficienţei.. Managerii trebuie să ia decizii într-o lume în care ritmul şi complexitatea schimbărilor au devenit copleşitoare. stabilite şi selectate în funcţie de cerinţele proceselor manageriale. cu autonomie funcţională. o evaluare şi comparare a efectelor cantitative şi calitative ale unui sistem informaţional cu costurile necesare realizării şi funcţionării lui. (coord. fără a schimba concepţia de ansamblu. tehnică. Informaţia constituie materia de bază atât a sistemului informaţional cât şi a sistemului de management al organizaţiei. 7. Să fie multilaterală – această cerinţă se referă la asigurare perceperii proceselor în care este implicată întreprinderea din multiple unghiuri.. iar pe de altă parte. Acest principiu este cu valabilitate generală în managementul organizaţiei.

perfecţionarea sistemului informaţional-managerial. analiza critică a sistemului informaţional-managerial. În societăţile comerciale şi regiile din România cele mai frecvente evenimente generatoare de studii şi acţiuni de raţionalizare informaţională sunt: scăderea vânzărilor şi/sau a producţiei 152 . evaluarea funcţionării sistemului informaţional managerial.1.3.3. 8. Consideraţii preliminare Reproiectarea sistemului informaţional al firmei este structurată în mai multe etape (vezi figura nr.) pe care este necesar să-i folosească în structurarea şi formularea mesajului. Să poată fi adaptată la specificul personalului implicat – emiţătorul de informaţii trebuie să cunoască o serie de factori (nivelul de pregătire al beneficiarului.Să asigure parvenirea în timp util la beneficiar – adică perioada optimă pentru luarea deciziei sau declanşarea acţiunii vizate Să fie prospectivă – se referă la forţa anticipativă a informaţiilor.3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONALMANAGERIAL 8. Declanşarea studiului de reproiectare Managementul organizaţiei iniţiază realizarea unei proiectări sau raţionalizări a sistemului informaţional în ansamblu sau la nivelul unor componente ale sale atunci când se confruntă cu anumite probleme sau când anticipează posibilitatea apariţiei unor dificultăţi şi printr-o abordare anticipativă încearcă să le evite. 8. care poate facilita activitatea de previziune în cadrul organizaţiei. implementarea perfecţionărilor informaţionale.2. 2): declanşarea studiului de raţionalizare. identificarea componentelor informaţionale ale domeniului investigat. etc. timpul de care dispune.

atunci când se referă la ansamblul activităţilor organizaţiei. ceea ce nu oferă posibilitatea conturării unor soluţii eficace. cât şi subdimensionarea sa. Ori de câte ori se produc este firesc să se reflecte în acţiuni de perfecţionare informaţională a firmei. Obiectivele proiectării/reproiectării sistemului informaţionalmanagerial sunt: 153 . dimensionarea judicioasă a problematicii abordate. Aşa cum este firesc cele mai frecvente sunt raţionalizările informaţionale parţiale.privatizarea întreprinderii restructurarea firmei elaborarea strategiei şi/sau politicii pentru următorii ani blocajul financiar dificultăţi majore în realizarea unor activităţi importante cum ar fi: aprovizionare. a unor programe de pregătire managerială. producţie sau vânzări schimbarea managerilor la nivel de firmă sau compartimente introducerea unor echipamente moderne de tratare a informaţiilor aplicarea unor noi metode manageriale economice schimbări în legislaţia privind reglementarea desfăşurării activităţilor firmei efectuarea unor diagnosticări ale firmei în ansamblul său ori la nivel de subdiviziuni organizatorice frecventarea de către manageri. La înţelegerea rolului şi locului proiectării şi implementării sistemului informaţional în ansamblul reengineeringului managerial o contribuţie majoră are cunoaşterea categoriilor de obiective avute în vedere. Aceste evenimente reprezintă principalele cauze generatoare de raţionalizări informaţionale. altminteri soluţiile rezultate în final nu vor rezolva adecvat problemele implicate. cauzator de cheltuieli şi eforturi inutile. evitând atât supradimensionarea studiului. parţială când se referă doar la anumite activităţi ale acesteia. Două sunt aspectele esenţiale care se recomandă să fie avute în vedere: cuprinderea în cadrul său a ansamblului aspectelor vizate de cauza care a provocat studiul. organizatorilor şi informaticienilor implicaţi se stabileşte sfera de cuprindere a studiului informaţional care poate fi globală. În funcţie de cauză şi de concepţia managerilor. Esenţial este ca domeniul analizat să fie judicios delimitat. îndeosebi de nivel superior.

concretizate în: creşterea operativităţii şi gradului de informare a managerilor raţionalizarea (scurtarea) unor fluxuri şi circuite informaţionale economii şi raţionalizări de documente informaţionale îmbunătăţirea calităţii informaţionale în condiţiile informatizării proceselor de muncă (de execuţie şi management) conectarea sistemului informaţional al organizaţiei la anumite bănci de informaţii. Obiectivele economice vizează: amplificarea profitului scăderea relativă a costurilor în venituri creşterea productivităţii muncii creşterea rentabilităţii (măsurabilă prin sporurile relative ale ratelor rentabilităţii). dezvoltării şi motivării resurselor umane ale organizaţiei realizarea unei funcţionalităţi superioare de ansamblu a sistemului managerial al organizaţiei. analişti-programatori ajutor. analişti.obiective economice obiective informaţionale specifice obiective manageriale de ansamblu obiective sociale. metode şi sisteme manageriale creşterea operativităţii şi gradului de fundamentare şi adoptare a deciziilor intensificarea formării. magistrale informaţionale etc. externe amplificarea vitezei de vehiculare a informaţiilor modernizarea bazei tehnice (hardului) sistemului informaţional creşterea funcţionalităţii sistemului informaţional de ansamblu sau la nivelul anumitor componente. Obiectivele sociale se referă în special la: crearea unor noi locuri de muncă. Obiectivele manageriale ale demersului informaţional se axează pe: asigurarea unui fundament informaţional superior pentru elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor organizaţiei facilitarea introducerii şi utilizării anumitor tehnici. a. Obiectivele informaţionale specifice. administrator de reţea) 154 . d. c. prin informatizarea crescândă a proceselor de muncă (operatori calculator. b.

amenajare încăperi (laboratoare informatice) 155 . imprimante. configuraţia sa în situaţia apariţiei unor disfuncţionalităţi informaţionale şi economice în domeniul aprovizionării. numărul şi componenţa echipei care realizează raţionalizarea informaţională. reţele Internet etc.). cablaj. cu exemplificări. Folosind acest instrument se asigură identificarea proceselor ce generează dificultăţile sesizate şi care în mod obligatoriu trebuie supuse raţionalizării. imprimante. care şi ele pot constitui cauze pentru alte probleme. mobilier. provoacă anumite efecte. În întocmirea sa se porneşte de la axioma că orice problemă este expresia anumitor cauze care.) gradul actual de informatizare a proceselor de management şi execuţie (aplicaţiile informatice existente. calculatoare.a. În strânsă corelaţie cu delimitarea tematicii informaţionale se determină alte trei elemente pregătitoare majore: . prize electrice. 3 prezentăm.resursele financiare şi tehnico-materiale alocate pentru studiu. proces în care trebuie să se ţină cont de: obiectivele studiului sfera de cuprindere complexitatea studiului numărul şi calitatea specialiştilor din interiorul firmei sau din afara sa termenele de realizare gradul de dotare cu echipamente electronice (calculatoare.amplificarea veniturilor salariale ca urmare a promovării acestor noi categorii de posturi promovarea climatului de muncă prin promovarea informatizării ca nouă „stare de spirit”. Un mare ajutor în delimitarea sferei de cuprindere a activităţilor şi tematicii abordate îl prezintă folosirea tabloului relaţiilor cauză-efect. servere. la rândul lor. scanere. gradul de acoperire a proceselor de muncă ş. Pentru o mai deplină edificare asupra a ceea ce înseamnă tabloul de relaţii cauză-efect redat în figura nr. Resursele necesare proiectării/reproiectării sistemului informaţional se divid în patru categorii: resurse materiale – consumabile. toner. ecrane de proiecţie. Un aspect major îl constituie dimensionarea resurselor necesare pentru proiectarea/ reproiectarea sistemului informaţional-managerial. perioada de executare a acţiunii.

resurse umane – personalul de conducere şi execuţie implicat în proiectare/reproiectare. prestatorii de servicii specializate. 156 . ce pot fi concepute şi derulate de sine stătător. instrucţiuni. eficienţei şi eficacităţii organizaţiei şi managementului său sunt deosebit de complexe şi profunde. De regulă. introducerea de noi proceduri informaţionale în tratarea unei anumite categorii de informaţii. în această a doua ipostază se află (sau ar trebui să se afle) proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial. Aceste aspecte preliminare conduc la o inevitabilă întrebare cu mari implicaţii pragmatice: “Proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o acţiune singulară. cu un pronunţat caracter inovaţional şi cu multe implicaţii directe şi indirecte în cadrul organizaţiei. trainerii resurse informaţionale – metodologii. modificarea/raţionalizarea conţinutului unor documente informaţionale ş. consultanţii în management. raţionalizarea circuitului informaţional al unor documente. atunci când proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o “zonă” distinctă a proiectării/reproiectării manageriale.a. iar aplicarea efectivă a acestuia poată să se “întindă” pe parcursul a 1-2 ani. informaticienii. De regulă. documentaţii tehnice etc. resurse financiare – necesare plăţii onorariilor realizatorilor studiului. durata realizării studiului este de nivelul lunilor. perioada de realizare a proiectării/reproiectării informaţionale a managementului trebuie corelată cu sfera de cuprindere şi cu celelalte decizii şi acţiuni economice. nu. manageriale şi sociale implicate. studii. demers complex. pot fi considerate demersuri mult simplificate. Concomitent. De pildă. de natură strategicotactică. organizatorică). autonomă?” Răspunsul trebuie formulat nuanţat: da. cărţi. Aceste resurse pot fi asigurate în principal din credite sau din surse proprii. în situaţia în care sunt solicitate modificări de mai mică anvergură şi cu o mai redusă influenţă asupra caracteristicilor dimensionale şi funcţionale ale sistemului de management şi ale componentelor sale majore (decizională. achiziţionării de echipamente electronice şi consumabile etc. ale cărei consecinţe asupra funcţionalităţii.

de ansamblu. De regulă. Aceste faze sunt: caracterizarea succintă. a sistemului informaţional. În plus. care lucrează pe cont propriu sau în cadrul unor firme specializate. şi analiză a informaţiilor. majoritatea managerilor şi specialiştilor au impresia că ei cunosc aprofundat activităţile implicate. în realizarea cărora este esenţială obţinerea colaborării principalilor emiţători şi beneficiari de informaţii. concomitent cu competenţa şi know-how-ul informaţional managerial. incomplete şi superficiale. în proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional este implicată o echipă de specialişti care provin: din interiorul organizaţiei investigate din punct de vedere al sistemului informaţional – economişti. de regulă. informaticieni şi traineri. ingineri. în principal consultanţi manageriali. În cadrul echipei rolurile sunt bine determinate. Practica majorităţii specialiştilor demonstrează că înaintea începerii analizei informaţionale propriu-zise este recomandabilă reunirea principalelor informaţii privind respectivului domeniu.3. Cei din afara organizaţiei pun la dispoziţie elemente metodologice de culegere. 157 . Cu toate că. nominalizaţi de compartimentul de organizare managerială.3. iar gradul de sistematizare a informaţiilor lasă de dorit. nu rareori unele aspecte mai recente nu sunt suficient cunoscute. în realitate se manifestă şi unele perceperi trunchiate. relevând principalii săi parametri în strânsă corelaţie cu funcţionalitatea şi performanţele economice obţinute. Derularea acestei etape incumbă parcurgerea mai multor faze.Dată fiind complexitatea unui astfel de demers. informaticieni etc. din diverse compartimente funcţionale şi operaţionale. specialiştii din cadrul firmei participă intens la culegerea şi înregistrarea de date şi informaţii referitoare la configuraţia şi funcţionarea sistemului informaţional. precum şi la analiza şi interpretarea acestora. responsabil în domeniu. Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat Delimitarea precisă a ariei informaţionale asigură premisa pentru a declanşa investigaţiile propriu-zise. 8. din afara organizaţiei.

Pentru a asigura identificarea celor mai frecvente şi păgubitoare deficienţe informaţionale cronice se recomandă consultarea tuturor 158 . reprezentarea grafică a circuitului documentelor informaţionale cu folosinţă periodică. inventarierea mijloacelor automatizate de tratare a informaţiilor.4. preluarea de machete pentru principalele documente informaţionale. deosebit de laborioasă. În acest scop se recomandă utilizarea tabelului nr. ce se referă atât la construcţia. Parcurgerea cu rigurozitatea necesară a acestei faze asigură întocmirea dosarului informaţional complet al domeniului analizat. Concomitent. O primă parte a analizei. Printre cele mai frecvent folosite şi cu mare impact pe plan decizional şi acţional asupra activităţilor societăţii comerciale sau regiei se recomandă modalităţile reflectate în tabelele următoare. baza indispensabilă pentru analiza sa detaliată şi profesionistă. pozitive. economice şi umane – atât la nivel de domeniu. Pentru întocmirea lor se folosesc seturi de simboluri cum ar fi cele prezentate în figura nr. cât şi la funcţionarea organizaţiei. în acest scop se pot folosi diagrame ordonate de la stânga la dreapta sau de sus în jos.3. cu precizarea principalilor parametri constructivi. în final. funcţionali şi economici. 2. cât şi a celor ocazionale. se recomandă şi evidenţierea aspectelor de esenţă. descrierea principalelor tipuri de proceduri utilizate. mai ales a celor informatice. cât şi de componentele informaţionale. să releve principalele disfuncţionalităţi informaţionale şi consecinţele acestora – manageriale. are în vedere conţinutul. atât a celor codificate şi standardizate. în cadrul celor mai importante situaţii şi fluxuri informaţionale. utilitatea şi costurile documentelor informaţionale. o atenţie majoră se acordă depistării lor. Întrucât asupra funcţionalităţii şi eficienţei sistemului informaţional un mare impact negativ îl au deficienţele informaţionale cronice. cele mai semnificative proceduri informaţionale formalizate se anexează. Analiza critică a sistemului informaţional Complexitatea şi multidimensionalitatea sistemului informaţional impun efectuarea unor analize din multiple puncte de vedere care. 8.întocmirea listei cu documentele informaţionale utilizate. 4.

Procedura de analiză este în bună măsură similară cu precedenta. pornind. folosindu-se tabelul următor: În sfârşit. Nu de puţine ori sunt necesare discuţii îndelungate. cât şi la nivelul componentelor sale. Statuarea exactă. o importanţă decisivă o are respectarea cerinţelor de raţionalizare în ceea ce priveşte informaţiile. în special în ceea ce priveşte modul de interconectare a componentelor domeniului informaţional analizat şi funcţionalitatea sa. Prima fază în cadrul acestei etape o constituie stabilirea configuraţiei de ansamblu a sistemului informaţional îmbunătăţit. cel puţin în ceea ce priveşte efectele negative pe care le provoacă. de comun acord. împreună cu managerii implicaţi. între care nu trebuie să lipsească conducătorul de nivel superior ce coordonează domeniul investigat. Definirea acestor cerinţe are la bază: rezultatele analizei informaţionale critice a domeniului respectiv. utilităţii şi consensului sistemului perfecţionat. În realizarea sa – la fel ca la identificarea deficienţelor informaţionale cronice – un rol decisiv îl au consultarea şi obţinerea colaborării de facto a managerilor de nivel superior şi mediu. Pentru calitatea sistemului informaţional atât de ansamblu al organizaţiei. fireşte. Examinarea aprofundată a sistemului informaţional prin prisma elementelor menţionate oferă suportul informaţional pentru a trece la perfecţionarea sa sub aspect constructiv şi funcţional. manageriale şi economice faţă de soluţiile preconizate. de către personalul managerial şi de specialitate a cerinţelor în ceea ce priveşte soluţiile informaţionale are un rol esenţial.5. se au în 159 . 8. deosebit de importantă. are în vedere principiile de concepere şi funcţionare ale sistemului informaţional al firmei. viziunea managerilor şi specialiştilor privind funcţionalitatea actuală şi viitoare a sistemului informaţional. care trebuie să ducă în final la un consens asupra modalităţilor de lucru. Reproiectarea sistemului informaţional Începerea reproiectării propriu-zise a domeniului informaţional abordat este precedată de stabilirea de către echipa care lucrează. o ultimă parte a analizei. de la obiectivele stabilite în prima etapă. întrucât aceştia sunt cei mai în măsură să le cunoască.3. strategia şi politicile organizaţiei. Concret. pe activităţi şi compartimente. a cerinţelor informaţionale.managerilor implicaţi.

acestea se centralizează într-un tabel sinoptic (vezi tabelul nr. După precizarea tuturor schimbărilor. care va servi ca bază pentru a trece la operaţionalizarea acestora. În esenţă. de timp. De reţinut că este esenţială o determinare a tuturor acestor schimbări. de timp.1 160 . economiile de: suporţi informaţionali. eliminarea unor documente inutile. proceduri informaţionale. Rezultatul acestei faze îl reprezintă o succintă prezentare a configuraţiei sistemului informaţional cu precizarea principalelor schimbări preconizate – reflectate şi într-o schemă de ansamblu. circuite. Cea de-a doua fază rezidă în proiectarea în detaliu a componentelor informaţionale la care intervin schimbările. resursele necesare suplimentare. În continuare pe aceleaşi categorii se vor indica resursele necesare. felul şi mărimea bazelor de date şi interconectarea lor. sunt posibile trei categorii de modificări: introducerea de elemente noi (documente. Etapa de proiectare informaţională se termină prin stabilirea eficienţei aplicării măsurilor preconizate. echipamente informatice. costurile etc. 5). de salarii şi cheltuieli aferente salariilor. se vor stabili economiile nete sau. în ore muncă şi respectiv de personal. după caz. Eficienţa cuantificabilă va stabili sintetic. evidenţiindu-se schimbarea. proceduri şi mijloace informaţionale. atunci se indică noua machetă. concentrarea asupra abaterilor semnificative. Aceste schimbări se stabilesc la nivelul fiecărei componente informaţionale din cadrul domeniului investigat: informaţii. principalele module şi aplicaţii informaţionale de realizat. pentru ansamblul perfecţionărilor prevăzute. echipamentele de tratare electronică a informaţiilor ce vor fi achiziţionate. documente. echipamente etc. În final. Spre exemplu. comasarea sau schimbarea parţială a conţinutului unor componente informaţionale. în ore calculator.).vedere aspecte cum ar fi: fundamentarea sistemului pe noi principii şi cerinţe (de exemplu sistemul de codificare a datelor). cât şi necuantificabilă. dacă se modifică un document informaţional. atât cuantificabilă. fluxuri.

frecvent resursele necesare sunt superioare economiilor brute. complete şi la timp titularilor posturilor atât manageriale. Aceste creşteri de cheltuieli sunt compensate de amplificarea calităţii parametrilor constructivi şi funcţionali ai sistemului informaţional. intensitatea şi eficacitatea colaborării în muncă. circuitelor informaţionale etc. funcţionale. control) etc. Numai după acceptarea sa – eventual cu efectuarea de corecturi şi îmbunătăţiri – se poate trece la aplicarea soluţiilor informaţionale. O influenţă deosebită are sistemul informaţional asupra calităţii analizelor SWOT. datorită introducerii de noi echipamente de tratare a informaţiilor. întreprinzătorului proprietar. după caz. ceea ce au ca urmare costuri suplimentare curente şi/sau finalizate în investiţii. sunt toate marcate major de sfera.De subliniat că. deschiderea spre nou şi schimbare. 161 . gradul de implicare în muncă. procedurilor. rapiditatea informaţiilor. este deosebit de importantă – frecvent mai mult chiar decât cea cuantificabilă – pentru funcţionalitatea şi performanţele viitoare ale organizaţiei. exercitării relaţiilor organizatorice (ierarhice. Toate aceste elemente elaborate în această etapă se reunesc într-un proiect care este supus aprobării managementului participativ al organizaţiei sau. în special în ceea ce priveşte asigurarea de informaţii corecte. Aşteptările. culturii organizaţionale a firmei şi a climatului de muncă din cadrul său. Eficienţa necuantificabilă. de care depinde competitivitatea firmei – şi a altora – se recomandă identificarea principalelor consecinţe ale raţionalizării informaţiilor proiectate. consecinţele asupra gamei de metode şi tehnici manageriale şi îndeosebi asupra folosirii lor. cooperare. deşi aparent invizibilă. eficacităţii şedinţelor şi delegării. a adoptării lor în perioada optimă şi a operativităţii aplicării lor efectele asupra structurii organizatorice. Aspectele principale care se recomandă să fie avute în vedere sunt următoarele: impactul asupra calităţii fundamentării deciziilor strategice şi tactice. natura. cât şi de execuţie. ritmul şi direcţiile dezvoltării personalităţii salariaţilor etc. stat major. aspiraţiile. natura şi amploarea situaţiilor conflictuale. diagnosticării. Pentru aceste elemente de esenţă. conţinutului şi operativităţii tabloului de bord.

se efectuează retuşurile care se impun. Ansamblul măsurilor de pregătire stabilite.3. Pentru aceasta se recomandă organizarea de întâlniri cu întreg personalul implicat.) pregătirea climatului din cadrul organizaţiei în vederea minimizării rezistenţei la schimbări – inevitabile din partea personalului – şi a obţinerii unei implicări cât mai mari a sa. Două sunt aspectele majore care este necesar să fie avute în vedere: asigurarea premiselor tehnico-materiale. efectuând periodic controale şi analize asupra operaţionalizării perfecţionărilor. elaborării de programe. Atunci când se sesizează omiterea unor variabile sau cunoaşterea lor insuficientă. se înscriu într-un tabel de forma următoare: După operaţionalizarea măsurilor de pregătire a raţionalizării informaţionale se trece la introducerea efectivă a schimbărilor respective. concomitent cu asigurarea premiselor şi condiţiilor necesare.3. Implementarea perfecţionărilor informaţionale Date fiind multitudinea şi adeseori dificultatea schimbărilor preconizate. prezintă o însemnătate deosebită.6. începând cu managerii. financiare necesare (mijloace de tratare a informaţiilor. avantajele ce vor rezulta pentru firmă şi salariaţii săi. Evaluarea funcţionării sistemului informaţional 162 . angajării unor specialişti.7. De reţinut că acest aspect. prezentând obiectivele urmărite. informaţionale. modificării de situaţii informaţionale. suporţi informaţionali etc. Supervizarea continuă a procesului de implementare de către managerul care răspunde de domeniul implicat. desigur. vizând ambele aspecte. 8. la unele componente ale sale sau la ambele. Important este să se aplice integral toate schimbările preconizate. are o implicaţie majoră asupra performanţelor informaţionale şi a efectelor economice obţinute. În funcţie de sfera de cuprindere a raţionalizării. acest program poate să se refere la firmă în ansamblul său.8. se recomandă o pregătire temeinică a introducerii soluţiilor informaţionale proiectate. adeseori neglijat în favoarea comandării de echipamente. având însă grijă ca acestea să se armonizeze cu celelalte elemente ale soluţiei noi preconizate. De aceea implementarea propriu-zisă are la bază un program de pregătire şi operaţionalizare a noilor soluţii informaţionale. umane.

De reţinut că elementele metodologice prezentate au în vedere un studiu relativ amplu de reproiectare sau raţionalizare informaţională din cadrul societăţii comerciale sau regiei. unele dintre elementele prezentate în cadrul etapelor pot fi comprimate sau mai rar implicate. cu o sferă de cuprindere limitată. Metodologia prezentată este concepută în viziunea reengineering-ului managerial care se bazează pe o abordare holistică. Un element de pondere decisivă asupra eficacităţii raţionalizărilor informaţionale îl reprezintă intensitatea şi modalitatea de conlucrare dintre echipa de specialişti şi manageri. dar şi practici manageriale. aportul şi rezultatele personalului respectiv. se recomandă parcurgerea integrală a filierei metodologice recomandate. însă. Există o dinamică specifică a evoluţiei gradului de implicare şi responsabilitate a acestora – aşa cum rezultă şi din figura nr. astfel încât sistemele sunt capabile să facă interschimb de informaţie şi să asigure o funcţionare a proceselor în timp real . atât a celor cuantificabile. consumurile sporite de timp şi alte resurse reflectându-se de obicei în plusuri calitative în planul activităţii managerilor şi al executanţilor. la nivel de informaţii şi servicii. Tot în aceste faze se aplică recompense şi sancţiuni în funcţie de gradul de implicare. În cazul unor situaţii mai puţin complexe. echipamente. Integrarea aplicaţiilor este o abordare strategică de a lega mai multe sisteme informatice. 163 . fireşte. mai ales în cazul implicării masive a informaticienilor. programe.După finalizarea implementării soluţiilor informaţionale este necesară o evaluare a stării de fapt şi a performanţelor. se adoptă decizii corective – pentru eliminarea cauzelor generatoare de abateri negative – şi integratoare pentru asimilarea factorilor ce provoacă abateri justificate. Integrarea aplicaţiilor software în cadrul unei întreprinderi sau între mai multe întreprinderi care colaborează este un subiect de mare actualitate. cât şi necuantificabile. se prelungeşte şi în perioada de exploatare sau utilizare curentă a soluţiei informaţionale perfecţionate. Ţinând cont de ceea ce se constată. 5 – care. Ca regulă.4 INTEGRAREA SISTEMELOR Integrarea este o activitate ce reuneşte oameni. Utilizarea sa reprezintă o necesitate pentru quasitotalitatea firmelor româneşti 8.

prin subsisteme ce realizează integrarea funcţională. formată din module (secţii. Integrarea poate fi după rolul său. cât şi în afara întreprinderilor (integrarea aplicaţiilor Business-to-Business . cele mai multe dintre aceste 164 . a. departamente. noul stil de lucru în domeniul software. a crescut foarte mult importanţa integrării sistemelor informatice care să faciliteze utilizarea în comun a datelor şi mişcarea lor în cadrul întreprinderii. În sistemul integrat elementele trebuie să fie într-o strânsă interdependenţă şi cu cât se specializează mai mult în îndeplinirea unor funcţii. Prin EAI. cât şi de posibilităţile de organizare ale întreprinderii respective. de fapt.B2B). integrarea aplicaţiilor la nivel de companie reprezintă. între elementele sistemului apar şi relaţii de subordonare. Denumită în limbajul de specialitate EAI (Enterprise Application Integration). sistemele informatice ale întreprinderilor se mulează din ce în ce mai bine pe structura procesului de afaceri. dependenţa lor devin tot mai mare. Granularitatea modulelor se poate situa pe o scară foarte cuprinzătoare. anume: substanţială. sistemelor integrate. Integrarea structurală duce la relaţii de vecinătate. ci este o aplicaţie software. Entitatea ce trebuie integrată nu mai este un obiect sau o componentă software. Complexitatea problemelor legate de infrastructura informatică creşte şi mai mult în cazul unei întreprinderi virtuale. dar sunt insuficiente. motiv pentru care trebuie să colaboreze între ele. b. Dar. Întreprinderile au din ce în ce mai puţini informaticieni care concep şi scriu aplicaţii şi din ce în ce mai mulţi care integrează aplicaţii. Pe lângă relaţiile de coordonare. energetică şi informaţională. În contextul actual în care informaţia este privită ca o resursă strategică a întreprinderii. La nivelul anului 1999 s-a estimat că peste o treime din bugetul din industria IT a avut ca destinaţie proiectarea.) cu funcţionalitate extrem de diversă şi grad de dispersie geografică oricât de mare. astfel: prin subsisteme ce realizează integrarea structurală.Integrarea aplicaţiilor software de întreprindere permite coordonarea şi sincronizarea mai multor aplicaţii eterogene atât în interiorul (integrarea aplicaţiilor la nivel de companie). Integrarea funcţională se realizează în trei feluri. deci trebuie să se supună problemelor integrării. depinzând în mare măsură atât de specificul domeniului de activitate. birouri etc. realizarea şi întreţinerea unor soluţii de integrare a sistemelor informatice.

Middleware-ul a evoluat într-un set de reguli şi capabilităţi. Termenul de middleware a apărut la sfârşitul anilor 80 pentru a descrie un software de management al reţelelor. la peste 40 de ani de la formularea ei. dar a fost larg folosit începând cu 1995.soluţii au optat pentru varianta de integrare “punct la punct”. Dezvoltarea unei strategii eficiente de integrare a sistemelor informatice la nivelul întreprinderii este una dintre cele mai complexe probleme întâmpinate de managerii IT. dar şi calitatea. dezvoltarea economică globală. Informatizarea. aceasta din urmă determină la rândul ei diversificarea. care facilitau construirea de aplicaţii distribuite. Dacă organizarea duce la integrare şi integrarea duce la complexitate. Acesta poate fi motivul pentru care avem nevoie de integrare: pentru a ne descurca în condiţiile unei complexităţi crescute. şi s-au dovedit a fi mari consumatoare de resurse. Prin integrare creşte precum am arătat complexitatea. rezistenţele şi capacitorii pe un singur chip de silicon. Începutul integrării în domeniul IT poate fi considerat momentul apariţiei circuitului integrat în 1959. incluzând integrarea internă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor la nivel de companie sau integrarea externă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor Business-to-Business. unul din fondatorii Intel prezicea că numărul de tranzistori pe un microchip se va dubla la fiecare 18 luni. specifice începutului de secol XXI au accentuat tendinţa de organizare a sistemelor informaţionale în modele din ce în ce mai complexe. Această lege încă este surprinzător de adevărată şi acum. pentru că reuniunea sistemelor presupune adăugarea de componente evolutive şi emergente. Complexitatea acestei probleme rezidă în principal din faptul că cele mai multe dintre aplicaţii au fost dezvoltate fără a se urmări o arhitectură a sistemelor informatice sau o strategie de dezvoltare a acestora. De exemplu. Integrarea aplicaţiilor poate lua mai multe forme. Din punct de vedere al diversităţii. care a reunit alte descoperiri cum ar fi: tranzistorii. 165 . Cele două tipuri de integrări au multe elemente comune. integrarea este efectul evoluţiei ciclice şi progresive a unui mix de tehnologii şi este sprijinită de performanţele şi de expertiza profesioniştilor. Principiile managementului complexităţii sunt: descompunea în părţi mai mici şi mai uşor de manipulat. construirea unei interfeţe standard pentru ca aceste părţi să comunice şi apoi dezvoltarea unei structuri ierarhice unde informaţia este din ce în ce mai abstractizată odată ce urcăm în ierarhie. In 1965 Gordon Moore. Acest termen a fost legat de bazele de date relaţionale şi desemna o integrare bazată pe mesaje.

sau a partenerilor comerciali. infrastructura integratoare. nu este nevoie ca aplicaţia să fie modificată. prin încercarea de a integra soluţii ulterioare. cu procese de afaceri. Trebuie stabilită o perspectivă comună internă şi externă a nucleului economic. interacţiuni organizaţionale. interfeţele externe etc. Secvenţierea activităţilor trebuie să identifice serviciile care trebuie enunţate primele. Înţelegerea scopurilor economice. Trebuie stabilite problemele proprietăţii pentru aplicaţii. tehnologia de ruter prin care se va asigura că informaţia ajunge la destinaţia corectă şi reguli de procesare pentru a defini comportamentul de integrare. Strategia IT necesită a fi conştientă de toţi factorii care influenţează deciziile de integrare a proceselor economice cum ar fi configurarea proceselor economice. Producătorii de software care oferă aplicaţii ce rulează pe multiple surse de date sau care nu acoperă toate sectoarele fluxurilor de afaceri. relaţiile cu clienţii sau pe cele cu furnizorii şi partenerii. acest tip de integrare oferă o soluţie funcţională pentru multe domenii ale problematicii de integrare a aplicaţiilor.întotdeauna vor exista: o transformare de tehnologie care va face diferenţa între semantica aplicaţiilor. pentru a înţelege relaţiile şi interfeţele între unităţile economice. transformări structurale şi management al cunoştinţelor Un sistem de aplicaţii integrat trebuie să reprezinte soluţia pentru orice instituţie care necesită un sistem informatic modern. Integrarea bazată pe informaţii oferă un mecanism ieftin de a integra aplicaţii deoarece. cum ar fi strategiile de fuzionare şi de achiziţie sau cost şi creşterea eficienţei. Şi aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini şi acesta poate traversa actualele frontiere organizaţionale şi responsabilitatea. frontierele acestora şi locul în care schimbarea este cel mai probabil a se produce. nu 166 . Sistemele informatice integrate desemnează sisteme complete. O tendinţă în evoluţia integrării sistemelor este trecerea de la integrarea bazată pe informaţie la integrarea bazată pe servicii. de informaţie şi de procese. componente. poate reprezenta o soluţie bună pentru moment. Cu toate că. şi care servicii (nu neapărat aceleaşi) trebuie utilizate consistent cu restul organizaţiei şi când. practici manageriale. în cele mai multe cazuri. integrarea bazată pe servicii oferă mai multă valoare pe termen lung. apare ca o cheie fundamentală. dar care poate genera mari probleme legate de fragmentarea informaţiei şi dezvoltarea ulterioară a sistemelor. indiferent dacă acesta automatizează procesele interne din cadrul organizaţiei. Adoptarea unor aplicaţii disparate pentru diferite activităţi ale fluxului de afaceri.

În aceste condiţii. returnarea rapidă a investiţiilor în IT. Pentru a face saltul calitativ de la acţiuni punctuale la procese de afacere. Zona Back Office Din punct de vedere informatic. comerţ. bune să rezolve problemele cerute de sisteme disparate. care nu acoperă toate procesele afacerii. dar care nu reuşesc să funcţioneze împreună. Principala problemă a falselor pachete de aplicaţii este fragmentarea informaţiei. tratarea “în bloc” a tuturor tranzacţiilor unei zile de lucru). creşterea eficienţei operaţionale. este necesar să se pornească de la modelul general de organizare a unei afaceri. Un adevărat pachet integrat are aplicaţiile proiectate de la început pentru a lucra împreună: acestea partajează acelaşi model de informaţii şi informatizează procesele de business la nivelul întregii organizaţii. care rareori se îmbină. migrarea mai rapidă la modele de e-business. O altă parte a aplicaţiilor realizează gestiunea tranzacţiilor şi au ca scop tratarea simultană a unor cereri din partea unui număr mare de utilizatori. orice întreprindere este constituită din două zone: a. 167 . Consolidarea informaţiilor venite de la un mare număr de surse este laborioasă şi costisitoare. Pentru a înţelege rolul jucat de un sistem informatic integrat în funcţionarea unei întreprinderi. organizaţiile trebuie să adopte soluţii integrate şi colaborative. ci mai degrabă colecţii separate de aplicaţii. generată de sisteme disparate. incapabile să asigure o viziune unitară asupra organizaţiei. Conform acestui model. rezultând sisteme discontinue. O altă mare problemă este automatizarea incompletă. corespunzător majorităţii întreprinderilor de producţie. care poate fi situată centralizat pe un singur server sau poate fi repartizată fizic pe mai multe servere particularităţile aplicaţiilor utilizate: o parte importantă dintre acestea reprezintă programe pentru tratarea “în bloc” a datelor (de exemplu. servicii sau a unora din sectorul financiar-bancar. managerul instituţiei nu are la dispoziţie decât piese dintr-un puzzle. această zonă se caracterizează prin: importanţa fundamentală a bazei de date.furnizează pachete de soluţii integrate. Principalele avantaje pe care o suită de aplicaţii integrate trebuie să le ofere beneficiarilor sunt: reducerea costurilor pe termen lung. ce oferă funcţiuni analitice doar la nivel departamental. care să se adapteze strategiilor de distribuţie şi care să includă şi funcţionalităţi de suport decizional.

de aceea se impune existenţa unui sistem de înaltă securitate a datelor. performanţele. Principalele cerinţe la care trebuie să răspundă o aplicaţie Front Office sunt: gestiunea relaţiilor cu clienţii (Customer Relationship Management. disponibilitatea continuă a sistemului şi continuitatea serviciilor (chiar şi în caz de căderi sau defecţiuni) sunt caracteristici esenţiale ale oricărei aplicaţii Back Office. De asemenea. cât şi la nivelul drepturilor de acces. pentru acordarea unui credit). gestiunea agenţilor de vânzări – are ca scop gestiunea agenţilor de vânzări sub mai multe aspecte: cota din vânzările totale. atât la nivel fizic. de care depinde întreaga activitate a întreprinderii. Cea mai apreciată calitate a unui sistem de Back Office o reprezintă coerenţa şi integritatea datelor. Aplicaţiile de asistenţă în configurarea cererii au ca scop propunerea. În cazul întreprinderilor moderne. aplicaţiile Back Office garantează însăşi funcţionarea întreprinderii. Evaluarea clienţilor după o serie de criterii (“scoring”) permite stabilirea gradului în care un client sau un proiect poate satisface sau nu condiţiile prevăzute (de exemplu. pe baza catalogului furnizorului şi a răspunsurilor la un set de întrebări. instrumente de asistare a deciziei – reprezintă o consecinţă a prezenţei celorlalte tipuri de aplicaţii menţionate la nivelul fiecărei agenţii sau centru 168 . obţinerea rezultatelor consolidate etc. asistenţă în configurarea cererii şi alte forme de asistare interactivă a clienţilor). culegerea de informaţii referitoare la operaţiile efectuate de clienţi pentru a le trimite spre procesare aplicaţiilor Back Office). CRM) – cuprinde instrumente de administrare a clienţilor (consultarea dosarelor clienţilor. centralizarea pe un număr redus de servere pe care rulează sisteme de operare dedicate. precum şi instrumente de asistare a clienţilor (evaluarea în funcţie de o serie de criterii. realizarea cifrei de afaceri individuale şi colective. Zona Front Office Aplicaţiile Front Office sunt acele produse pe care întreprinderea le oferă clienţilor astfel încât să asigure servicii rapide. b. gestiunea clienţilor – face parte din aplicaţiile Front Office puse la dispoziţia centrelor de asistenţă din teritoriu şi utilizează tehnologii de integrare cu reţeaua telefonică. variantele de ofertă cele mai adecvate la cererile exprimate de client.importanţa critică a prelucrărilor realizate.

videoconferinţă. concesionari sau alţi agenţi comerciali. cât şi pe serverul central. dar îndeplineşte funcţii de Back Office. în a doua accepţiune. pentru gestiunea reţelei şi transmiterea datelor către aplicaţiile centrale (aflate în Back Office). diverse tipuri de urmărire la distanţă a activităţii. În ultima vreme.de vânzări. aceasta reprezintă zona de Back Office prezentă în cadrul fiecărei agenţii sau centru de vânzări. Prin Web Office se integrează mai multe tipuri de aplicaţii: aplicaţii interne ale întreprinderii – destinate exclusiv personalului din întreprindere. În prezent. În condiţiile dezvoltării unei arhitecturi client-server pe trei nivele (server central. accesul din afară fiind oprit în general prin aplicaţii de tip firewall. tehnologia World Wide Web a introdus o nouă dimensiune a întreprinderii. d. servere agenţie şi staţii de lucru). Zona Web Office Procesarea tranzacţiilor generate de serviciile la distanţă s-a realizat multă vreme separat de restul sistemului informatic. Această reţea poate cuprinde sucursale proprii. etc. componentele Middle Office ale sistemelor informatice se pot găsi atât pe serverele de agenţie. mai ales multinaţionale. cu rol de interfaţă între Front Office şi Back Office. care a primit în timp două accepţiuni diferite: într-o primă accepţiune. Sunt avute în vedere instrumente de căutare şi extragere de date. Zona Middle Office Este o zonă greu de definit la nivel fizic . numită generic Web Office. zona situată fizic în Fron Office. precum şi aplicaţii SIAD (Sistem Interactiv de Asistare a Deciziei). aplicaţiile de tip Middle Office sunt cele care alimentează componentele menţionate anterior. Din punct de vedere informatic. mesagerie internă. Se folosesc tehnologii Intranet care presupun utilizarea tehnologiilor 169 . care completează Front Office şi Back Office şi dă posibilitatea conectării la sistemul informatic al întreprinderii din orice punct de pe glob. aceasta reprezintă componentele intermediare ale întreprinderii. Aceste aplicaţii pot furniza servicii multiple: coordonarea şi gestiunea proiectelor. agendă de grup. Gestiunea reţelei de agenţii – este un complement al aplicaţiilor Back Office apărut datorită numărului mare de agenţii şi centre de vânzări ale întreprinderilor mari. acestor două zone ale întreprinderii li s-au mai adăugat altele două: c.

Problemele tehnice sunt datorate eterogenităţii soluţiilor hardware şi software şi diversităţii tehnologiilor utilizate de diversele sisteme informatice din cadrul întreprinderii. aplicaţii accesibile partenerilor – destinate partenerilor în sens larg (furnizori. Alte cauze ale inconsistenţei datelor sunt lipsa unei terminologii standard la nivelul întreprinderii de definire a conceptelor şi proceselor de afaceri şi faptul că sistemele care utilizează o tehnologii învechite (sistemele moştenite) nu au implementate mecanisme riguroase 170 . dar destinate utilizatorilor externi ai întreprinderii. companiile furnizoare de soluţii hardware şi software au un aport important. Problemele tehnice generează o discontinuitate de comunicaţie între sistemele informatice. Extranet şi Intranet este diferit. aplicaţii accesibile publicului larg – asigură accesul public la serviciile întreprinderii. clienţi.) utilizează servere Extranet şi oferă servicii echivalente cu aplicaţiile interne. serverele Internet realizând o extindere a activităţii întreprinderii spre staţiile de lucru ale partenerilor prin intermediul cataloagelor on-line cu imagini ale produselor. Pentru rezolvarea acestei probleme. consultanţi etc. integrarea sistemelor informatice conduce la apariţia a două mari tipuri de probleme: tehnice şi informaţionale. Inconsistenţa datelor este rezultatul modului în care au fost dezvoltate aplicaţiile informatice. plăţilor securizate prin carte de credit sau portofel electronic etc. reseller-i. acestea fiind direct interesate de succesul integrării propriilor produse cu produsele altor companii. Nivelul de securitate al componentelor Intranet. În principal. La realizarea acestor aplicaţii s-a ignorat că ar putea exista alte aplicaţii care să necesite acces la datele create sau întreţinute de aplicaţia respectivă. abonamente care pot fi gratuite sau nu. în funcţie de serviciile oferite.Internet împreună cu produse de securitate care să protejeze domeniul şi să blocheze accesul neautorizat din interior sau din afară. dar nu trebuie neglijat pentru nici una dintre aceste trei zone. a. Problema integrării sistemelor informatice existente în cadrul unei întreprinderi este greu de formalizat deoarece pleacă de la situaţii foarte diferite. Problemele informaţionale sunt datorate inconsistenţei datelor şi duc la apariţia unei discontinuităţi semantice şi structurale între sistemele informaţionale. b. Acest lucru poate fi realizat prin oferta de abonamente pentru accesul la informaţii. Este de dorit să se asigure protecţia datelor de consultat şi să se identifice în orice moment persoanele care navighează.

maxim etc). indicând sursa informaţiilor şi lăsând la latitudinea utilizatorului soluţionarea problemei. Aceste puncte cheie sunt rezultatul considerării informaţiilor şi tehnologiilor ca implicaţii ale contextului strategic al firmei. O alternativă ar fi includerea în logica de acces la datele unei aplicaţii de alte aplicaţii. pe baza evaluării gradului de încredere al datelor din diferite aplicaţii. respectiv în logica de migrare a datelor dintr-o aplicaţie în alta. a mecanismelor de tratare a conflictelor. pe baza unei mărci de timp care indică momentul actualizării informaţiei utilizarea informaţiei din sistemul cel mai de încredere. Soluţionarea inconsistenţei datelor presupune: 1. Identificarea discrepanţelor şi conflictelor posibile care apar datorită reprezentării în mod diferit a unor date similare în sisteme diferite. de natură şi dimensiune. de domeniu sau diferenţe structurale. utilizarea celei mai recente valori. utilizarea unei mărimi agregate pe baza valorilor inconsistente (medie aritmetică.5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale reprezintă formulări care stabilesc modul de conectare. lucru care poate conduce la conflicte. pot fi utilizate tabele de corespondenţă sau formule de conversie. pentru 8.declararea şi constrângerea respectării regulilor de afaceri. De exemplu. distribuire şi structurare a informaţiilor şi desfăşurare a tehnologiilor informaţionale în cadrul firmei. minim. Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale exprimă scopul strategic al tehnologiilor informaţionale şi identifică modurile prin care firma trebuie: 171 . Diferenţele pot fi: de nume. 2. precum şi mecanisme de implementare a politicilor de soluţionare a inconsistenţei datelor . Stabilirea de norme pentru soluţionarea inconsistenţelor prin: utilizarea uneia din valorile inconsistente fără avertizarea utilizatorului. prezentarea tuturor valorilor inconsistente utilizatorului.

despre clienţi). reţeaua firmei trebuie să asigure clienţilor accesul la o serie de aplicaţii esenţiale. atenţia firmei asupra relaţiilor cu clienţii şi asupra experienţei acestora conduce la o serie de puncte cheie ale tehnologiilor informaţionale. 172 . în orice moment şi în orice loc. printre care: informaţiile despre clienţi trebuie păstrate într-o formă logică şi accesibilă atât clienţilor. De exemplu. furnizori. Acestea sunt: tehnologiile informaţionale sunt utilizate pentru reducerea costurilor. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii într-un mediu extins (clienţi. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii în cadrul diferitelor compartimente ale sale. d) capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii. serviciile şi produsele depind în mod continuu de investiţiile în tehnologiile de vârf. să utilizeze şi să standardizeze diferitele tipuri de informaţii (financiare. să acceseze. tehnologiile informaţionale trebuie să îmbunătăţească nivelul serviciilor furnizate clienţilor. să identifice măsurile necesare pentru evaluarea cifrei de afaceri cu ajutorul tehnologiilor informaţionale. ca bază pentru infrastructura şi serviciile cu aceeaşi capacitate pentru oricare client. să efectueze procese electronice de tranzacţionare. să păstreze arhitectura curentă a tehnologiilor informaţionale în interiorul său. aliaţi strategici). c) resursele hardware şi software.să conducă sau să urmărească dezvoltarea tehnologiilor informaţionale în domeniul său de activitate (de exemplu. unei bănci îi este necesară o arhitectură logică pentru hardware. a) Rezultate aşteptate din investiţiile în tehnologii informaţionale în cadrul firmei. Sunt identificate puncte cheie pentru fiecare dintre cele cinci aspecte majore ale importanţei investiţiilor pe termen lung: a) rezultatele dorite din investiţiile firmei în tehnologii1e informaţionale. e) arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale. servicii telefonice. software. accesul la calculator) trebuie să asigure o interfaţă puternică cu lumea exterioară. punctele de legătură a clienţilor cu firma (reprezentanţe. rolul tehnologiilor informaţionale şi nivelul necesar al investiţiilor în cazul concurenţilor direcţi). tehnologiile informaţionale sunt privite ca un furnizor de servicii concentrat asupra satisfacerii nevoilor utilizatorilor finali. despre produse. cât şi personalului. comunicaţii şi informaţii. b) accesarea şi utilizarea informaţiilor.

care poate determina schimbări globale în cadrul firmei. c) Resursele hardware şi software vor viza: transferul între resursele hardware şi software. pentru asigurarea unei consistenţe şi pentru organizarea unui control riguros. trebuie să fie posibilă oricând şi oriunde. mai ales cu clienţii. să fie permis accesul la Internet prin reţeaua de comunicaţii. 173 . reţeaua firmei să permită organizarea de videoconferinţe. stabilirea de standarde pentru hardware şi software pentru a reduce incompatibilităţile şi costurile suplimentare. b) Accesarea şi utilizarea informaţiilor urmăreşte ca: utilitatea informaţiilor trebuie recunoscută şi imediat ce se obţin informaţiile. în afaceri. în special privind comerţul electronic şi prestarea de servicii. d) Capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii urmăresc ca: reţeaua întregii firme să permită accesul la aplicaţiile esenţiale privind furnizarea de servicii clienţilor. noile sisteme care vor trebui să creeze baza prin care să se poată efectua schimbări majore asupra noilor servicii. realizarea unei centralizări a principalilor producători. utilizatorii. să existe un punct de vedere comun al tuturor clienţilor firmei. tranzacţiile curente se realizează prin procese electronice: forma tehnologiilor informaţionale care trebuie să aducă managerilor şi personalului care lucrează în mod direct cu aceste aplicaţii capacitatea de a rezolva rapid orice sarcina complexă. e) Arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale trebuie la rândul lor să vizeze: o anumită formă a tehnologiilor informaţionale. diversele procese şi sisteme trebuie să asigure culegerea şi păstrarea informaţiilor financiare şi comerciale. menţinerea unei liste scurte a produselor şi producătorilor pentru fiecare categorie de tehnologie în parte. principalii clienţi ai serviciilor oferite de către firmă trebuie să aibă acces la informaţii complete privind relaţiile firmei cu toţi clienţii săi. software-ul şi echipamentele de legătură. în activitatea de teren trebuie să aibă acces la aceleaşi date ca şi atunci când sunt la birou. comunicarea cu exteriorul. cupnnzând doar hardware-ul.trebuie urmărită dezvoltarea activităţilor inovatoare şi a aplicaţiilor de marketing privind tehnologiile de vârf. acestea trebuie stocate pentru a nu se pierde. pentru minimizarea costurilor. o standardizare a datelor financiare şi comerciale.

De exemplu. materiilor prime etc. Pe de altă parte. vânzările. În majoritatea cazurilor. cât şi produsele sau serviciile oferite de aceasta. avantajele ce se pot obţine dintr-o investiţie în tehnologii informaţionale pot avea o durată scurtă de viaţă. Operaţiunile interne pot include procesarea tradiţională de date şi funcţiile de 174 . Informativ. sistemul privind rezervările de bilete la o firmă de linii aeriene are un program de bază ce a fost realizat la mijlocul anilor ‘60. De exemplu. Aceste informaţii vor face posibil un mai bun management al clienţilor. avantajele potenţiale ce se pot obţine conduc la diferenţe enorme pe piaţă. de la micii comercianţi la marile firme prestatoare de servicii. Reţeaua firmei trebuie să permită organizarea de videoconferinţe. jocurile pe calculator se menţin în actualitate doar 3-6 luni. depinzând de limitele activităţii desfăşurate. distribuţia şi managementul financiar pot fi accesibile managerilor într-un timp foarte scurt (nu mai mult de 2 ore) şi pot fi uşor de utilizat în luarea deciziilor.6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Tehnologiile informaţionale reprezintă elementul comun al dezvoltării şi al competiţiei între toate tipurile de afaceri. 8. Tehnologiile informaţionale influenţează atât operaţiunile interne din cadrul unei firme. unde banca are deschise filiale. o bancă aflată într-o etapă de expansiune pe pieţe externe. Analiza contextului strategic diferit al acestor mari firme poate conduce la opinii diferite privind infrastructura tehnologiilor informaţionale şi calitatea acestora.Numărul punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale variază în cadrul firmei. din cauza concurenţei în domeniu. Informaţiile relevante trebuie să fie prezentate într-o formă logică. o firmă internaţională. deci un management financiar adecvat. marketingul. Multe firme au realizat investiţii masive în tehnologiile informaţionale şi au devenit dependente de acestea. de cele mai multe ori. Procesele legate de tranzacţii şi interfaţă vor fi folosite pe teritoriul a mai multe ţări. în multe cazuri.. pentru a uşura accesul la ele. asemenea investiţii în sisteme informaţionale există de câţiva ani buni. o firmă puternic concentrată pe produse inovatoare. acest lucru fiind valabil mai ales pentru produsele de bază ale tehnologiilor informaţionale. furnizorilor. Totuşi. Informaţiile sumare privind producţia. chiar dacă investiţiile sunt mari. să urmărim câteva exemple ale punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale de la firme din diverse domenii industriale: o firmă în curs de dezvoltare în domeniul băuturilor producţiei de bunuri.

de asemenea. managerii privesc tehnologiile informaţionale ca pe un instrument contabil. Organizaţii precum American Express sau General Motors au fost impulsionate să-şi stabilească strategiile. transferuri electronice de fonduri. Utilizarea tehnologiilor informaţionale ca metodă de obţinere a unor avantaje competitive se situa pe primul loc în anii ”90.comunicare. operaţii extinse cu carduri de credit. Băncile. prin intermediul cărora se derulează efectiv tranzacţii economice. accentul se pune mai degrabă pe “sistemele operaţionale”. accentul se pune pe sistemele implementate. La începutul anilor 50. pentru a dezvolta tehnologia informaţională. De exemplu. funcţii ce includ acum roboţi telefonici. sau ca pe o sursă de date pentru luarea deciziilor. pentru controlul traficului aerian etc. perioadă suficientă pentru ca Merrill Lynch să devină lider pe piaţă. Exemple privind aplicarea strategică a tehnologiilor informaţionale sunt prezentate în continuare: în anul 1977. De multă vreme. pentru antrenamente de zbor. Interesul în planificarea strategică a utilizării tehnologiei informaţionale continuă să crească. pentru programarea şi optimizarea rutelor. În al doilea rând. sistemele de aprindere la automobile sunt acum controlate de microcalculatoare. Liniile aeriene se bazează pe tehnologii informaţionale avansate necesare pentru rezervări. iar corelarea sistemelor informaţionale cu obiectivele firmei ocupa locul al doilea. astfel. au acaparat cea mai mare parte a activităţii de investiţii a clienţilor lor. dar şi prin recunoaşterea ameninţărilor concurenţei şi a oportunităţilor pe care le oferă. care presupune folosirea calculatorului şi a tehnologiilor comunicaţionale pentru a asigura noi categorii de servicii pentru investitori şi. operaţii de schimb valutar. Le-au trebuit aproape 7 ani concurenţilor acestora pentru a oferi servicii asemănătoare. 175 . Există anumite activităţi total dependente de sistemele informaţionale. metoda de imprimare a cecurilor cu cerneală magnetică pentru recunoaşterea caracterelor a constituit un precursor al funcţiilor tehnologiei informaţionale electronice. nu numai prin înţelegerea dependenţei de aceasta. SRI International şi Merrill Lynch au dezvoltat împreună conceptul de “management al lichidităţilor”. Astăzi. Produsele şi serviciile oferite pot varia de la tehnologii informaţionale pentru echipamentele de producţie până la servicii software de bază. Sistemele informaţionale au devenit adevărate instrumente de luptă concurenţială în arsenalul firmei. pentru facturări. în care calculatoarele devin o parte a produselor tradiţionale. decât pe sisteme care se limitează la observarea şi măsurarea rezultatelor acestor tranzacţii. utilizează de multă vreme tehnologiile informaţionale. pe măsură ce noile produse şi noul mediu de afaceri creează noi oportunităţi.

Sistemul include 176 . a fost în măsură să realizeze modele precise ale dinamicii pieţei. distribuitorilor şi comercianţilor. cât dura cu modelele fizice. Aceste sisteme furnizează informaţii detaliate şi la timp despre produsele şi acţiunile ce contribuie cel mai mult la obţinerea profitului. mai mult. un lanţ de fast-food-uri din Statele Unite s-a numărat printre primele firme care au instalat un sistem de comunicaţie pentru a creşte abilitatea de aşi controla operaţiile desfăşurate pe o arie extinsă. De asemenea. Campbell a adunat date despre eficienţa vânzărilor. prin unirea furnizorilor. în contextul unor probleme economice şi al unor sisteme depăşite. De exemplu.C.Conceptul tehnologiilor informaţionale privind inter-schimbul de date electronice a îmbunătăţit considerabil eficienţa metodei “just in time”. pentru a susţine un volum redus de producţie a maşinilor de lux. cu o puternică activitate de marketing.L. Astfel. firma Soup Campbell. producătorilor. Toyota a fost în măsură să distribuie automobile cu accesoriile şi culorile preferate de clienţi după numai cinci zile de la preluarea comenzii. de pe fiecare piaţă locală. aceşti producători se bazează pe controlul efectuat de calculatoare asupra aparaturii specifice. firmele de cercetare pe baze ştiinţifice a pieţei folosesc în mod curent calculatoare. în loc de luni sau ani. în anul 1992. poate corela aceste modele cu acţiunile promoţionale corespunzătoare de pe pieţele locale specifice. Jaguar P. producătorii din industria chimică şi farmaceutică folosesc tehnici de modelare pe calculator a noilor preparate chimice şi a medicamentelor. În loc să abordeze vânzările la scară naţională. industria producătorilor de confecţii s-a orientat spre modele de calculatoare ce oferă sprijin pentru îmbunătăţirea vitezei cu care se modifică produsele. având în vedere aspecte legate de dependenţa clienţilor de produsele proprii şi de cele ale concurenţei. Aceeaşi firmă a fost printre primele care au folosit calculatoare bazate pe sisteme expert pentru a stabili turele angajaţilor în regim part-time în aşa fel încât să se asigure o acoperire totală a programului de lucru. Firmele cele mai competitive utilizează pe scară largă sisteme de distribuire a produselor cu ajutorul calculatoarelor . a luat o decizie strategică de a investi într-un sistem de producere integrat. iar apoi alte firme din domeniu au aplicat această metodă. de fapt. proiectate pentru producţii de volum mare. Modelele grafice sunt utilizate de proiectanţii avioanelor. automobilelor şi navelor. a folosit sistemele informaţionale pentru a-şi perfecţiona analizele de marketing. în conformitate cu schimbările de stil sau cu preferinţele specifice ale comercianţilor. pentru a dezvolta pe calculator noi configuraţii şi pentru a scurta perioada de testare a caracteristicilor de operare la numai câteva zile. interschimburile de date electronice revoluţionează procesul distribuirii bunurilor către consumatori. pentru fiecare produs în parte. în anul 1983.şi comunicaţiilor -pentru optimizarea vitezei cu care sunt distribuite mărfurile pe pieţele de desfacere.

Pentru a achiziţiona resurse IT cu costuri minime. este o metodă tehnologică completă de prezentare a informaţiilor şi a produselor către clienţi. de adaptare sau de invenţie. comportamentul cumpărătorilor care s-a modificat. 8. care nu recunoaşte valoarea competitivă a tehnologiilor informaţionale. Sunt tot mai multe exemplele privind vânzarea cu amănuntul a unor produse şi servicii. În trecut. Jaguar creditează acest sistem sprijinind poziţia sa competitivă şi succesul său financiar şi îmbunătăţind calitatea produselor. de transmitere a informaţiilor către producători etc. Toate alternativele de afaceri pot include fuziunea cu un competitor. o firmă poate să achiziţioneze pachete de aplicaţii software. din partea managementului a schimbărilor competitive ce pot fi aduse de obţinerea unui avantaj tehnologic. soluţia o poate constitui o conştientizare crescută. În astfel de cazuri.1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale Experienţa multor firme multinaţionale arată că. vinderea firmei unei firme avansate din punct de vedere tehnologic (sau uneia cu mari resurse financiare). sau 177 . La acest nivel. în economiile aflate în recesiune sau pot fi firme cu resurse de capital insuficiente. Totuşi. consumatorii. diferite privind piaţa. Comerţul electronic. Toate aceste considerente şi evoluţii au determinat dezvoltarea modalităţilor de evaluare a preferinţelor consumatorilor şi de satisfacere imediată a nevoilor familiilor. a) Firmele aflate în ipostaza de adoptare sunt doar utilizatori ai tehnologiilor informaţionale. doar în câteva ţări existau familii în care ambii soţi lucrau. are loc distribuirea fizică de bunuri către consumatori şi se înregistrează informaţii detaliate de marketing. Asemenea firme pot fi întâlnite în ramurile stagnante ale industriei. larg răspândite determină abordări noi. iar consumatorii sunt mult mai pretenţioşi. În acelaşi timp. obiectivul lor este de a supravieţui pe termen scurt. De obicei. dar majoritatea acestor firme trebuie să-şi creeze un fundament tehnologic de bază.6. să folosească un birou de serviciu sau să angajeze temporar un personal calificat. de înregistrare a preferinţelor acestora. a cărui utilizare este în continuă creştere. firmele se află în una din cele trei ipostaze fundamentale: de adoptare.distribuirea “just in time” a componentelor de la furnizori şi un sistem închis ce permitea tuturor operaţiilor sale să retransmită informaţiile în cadrul procesului. iar acum acestea. din punctul de vedere al utilizării competitive a tehnologiilor informaţionale. Competiţia online devine simbolul viitorului. Ei sunt simpli cumpărători şi nu experimentează decât aplicaţiile de rutină ale sistemelor achiziţionate. o organizaţie poate să ajungă într-o astfel de poziţie doar printr-un management deficitar. sau doar de a-i ajunge pe concurenţi. orice firmă îşi poate creşte avantajele prin aplicaţii adecvate ale produselor tehnologiilor informaţionale.

Ele au pregătirea. în general. care experimentează produse volatile. b) Firmele aflate în ipostaza de adaptare sunt acelea care au făcut deja din tehnologiile informaţionale un element esenţial al activităţii lor de planificare. Managementul superior în cadrul unor astfel de firme recunoaşte valorile competitive ale tehnologiilor informaţionale şi se implică el însuşi în procesul de planificare. Frecvent. a fi inventiv sau inovator nu este suficient. Firmele aflate în această situaţie se găsesc pe pieţele în expansiune şi se confruntă cu o concurenţă puternică din partea firmelor cu schimbări dinamice ale produselor şi serviciilor. firmele utilizează ultimele tehnologii apărute. Totuşi. Este necesară abilitatea de a interpreta cerinţele pieţei şi de a aduce produsele şi/sau serviciile pe piaţă în timp util şi la costuri competitive. aceste firme investesc în cercetarea aplicată pentru inovarea produselor sau proceselor tehnologice. Formal şi informal. Succesul lor provine din abilitatea de a depăşi competiţia şi de a câştiga avantaje semnificative sau din capacitatea de a crea noi pieţe. Deşi investesc semnificativ în menţinerea şi dezvoltarea aplicaţiilor curente. sau pentru a introduce noi concepte. dar mai avansată din punct de vedere al tehnologiilor informaţionale utilizate. al creării unor firme secundare care să se ocupe de produsele şi serviciile noi şi în sensul asocierii cu liderii în tehnologii pentru dezvoltarea noilor produse. tehnici şi produse ale tehnologiilor informaţionale avansate. Asemenea firme sunt lideri agresivi în ramuri dinamice. 178 . ceea ce le permite obţinerea unui avantaj în care sincronizarea este decisivă. capacitatea şi fondurile necesare pentru a dezvolta proiecte proprii. De obicei profitabile.). Ele nu se tem să se abată de la practicile curente sau să urmărească o transformare fundamentală a produselor sau proceselor tehnologice. Asemenea firme caută oportunităţi unice. Firmele aflate în ipostaza de adaptare folosesc. Aceste firme se întâlnesc în sectoare diverse ale industriei tehnologiilor informaţionale (producătorii de calculatoare. strategiile lor includ încurajarea managementului în sensul utilizării noilor tehnologii. Aceste firme au relaţii apropiate cu producătorii. cu o putere financiară competiţională. c) Firmele aflate în ipostaza de invenţie sunt creatoare de tehnologii. de software etc. adesea păstrând consultanţii externi pentru a asigura o părere obiectivă asupra poziţiei lor.achiziţionarea unei firme mai mici. se concentrează şi asupra adaptării unor tehnologii noi prin expansiune şi inovare. Firmele îşi menţin avantajele prin intermediul cercetării şi dezvoltării prin participarea la descoperirea şi utilizarea de instrumente. care presupun îndepărtarea semnificativă de la practicile curente sau folosirea tehnologiilor informaţionale de ultimă oră. aceste firme caută achiziţii care să le aducă noi pieţe de desfacere. Pe lângă cheltuielile cu cercetarea. tehnologiile informaţionale la un nivel apropiat de cel al concurenţilor.

d) estimarea factorilor de mediu ce reflectă schimbările în structura industriei. O strategie de succes privind tehnologiile este integrată în strategia globală de afaceri a firmei. de adaptare şi de invenţie. Majoritatea firmelor experimentează unul sau mai mulţi paşi enumeraţi anterior. dar cu diferenţe considerabile în modul de aplicare. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare. Investirea eficientă resurselor firmei este necesară pentru obţinerea unei poziţii mai avantajoase. de adoptare. Evaluarea obiectivă a poziţiei firmei vis-a-vis de concurenţă. Pentru o utilizare cu succes a tehnologiilor informaţionale în vedere obţinerii de avantaje competitive. b) evaluarea poziţiei firmei privind tehnologiile informaţionale curente. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţional pentru a obţine avantaje competiţionale. Etapa de evaluare constă în: a) evaluarea poziţiei adoptată şi a metodei folosite de concurenţi. în acord cu liniile de produse şi corespunzător aplicaţiilor tehnologiei informaţionale în aceste domenii. pentru a obţine avantaje competitive. preferinţele consumatorilor. Fiecare pas al etapelor de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale asigură o capacitate vitală de a lua deciziile de management şi o utilizare perfecţionată a tehnologiilor. după cum urmează: 1. Obiectivul este de a efectua aplicaţiile conform cu nevoile firmei. Etapa planificării/dezvoltării/implementării presupune: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi.2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale Firmele îşi pot maximiza beneficiile obţinute din tehnologiile informaţionale parcurgând două etape de dezvoltare a tehnologiilor. 8. 2. de asemenea.O firmă individuală se poate încadra în oricare dintre cele trei ipostaze. După cum se va arăta în continuare. c) înţelegerea modurilor în care tehnologiile informaţionale pot fa aplicate la realizarea sau îmbunătăţirea strategiei de afaceri a firmei. e) Instalarea de aplicaţii strategice sau introducerea produselor p piaţă. 179 . dezvoltarea utilizarea tehnologiilor şi condiţiile economice globale. d) elaborarea detaliilor planificării şi implementării.6. investitorii trebuie. a abilităţii sale de a utiliza tehnologiile informaţionale reprezintă chei pentru a face faţă pericolelor ce pot apărea din partea concurenţilor. căutând să dezvolte resursele. să fie pregătiţi să-şi definească beneficiile aşteptate din investiţi şi să se asigure că acestea vor fi într-adevăr obţinute. firma trebuie să repete aceste două etape în mod continuu. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţiile în domeniu.

pot proveni din câteva surse primare şi secundare. identificarea puterii tehnice şi financiare şi a abilităţii principalilor concurenţi de a investi în tehnologii informaţionale. a) Evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. c) înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. aspectele economice ale domeniului lor de activitate şi eventualele pericole din partea concurenţei. producătorii şi distribuitorii află rapid despre noile aplicaţii. d) evaluarea factorilor de influenţă. Pot fi adunate suficiente date publice despre poziţia concurenţilor. sau pentru a detecta utilizări noi ale tehnologiilor deja existente. în general. iar studierea acestora poate dezvălui modul în care sunt utilizate noile tehnologii.6. 1 Paşii etapei de evaluare Pentru a obţine avantaje pe piaţă prin alicarea tehnologiilor informaţionale. Ameninţările concurenţei asupra produselor şi serviciilor firmei. Pe scurt. b) evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale.8. analiza 180 . Clienţii. corelate cu tehnologiile informaţionale. Mai întâi este necesară înţelegerea domeniului în care firma îşi desfăşoară activitatea şi a mediului competitiv al acestui domeniu. trebuie parcurşi următorii paşi care concură la realizarea strategiei de dezvoltare şi implementare a tehnologiilor: a) evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. sunt necesare: identificarea şi descrierea punctelor slabe sau tari ale produselor sau serviciilor principalilor concurenţi. Aceste informaţii trebuie actualizate cel puţin o dată pe an şi aduse la cunoştinţa conducerii. o analiză a acestor pericole este o bună cale de a atrage atenţia conducerii asupra rezultatelor şi nevoilor. Noii angajaţi pot fi chestionaţi la angajarea într-o firmă. Este posibil să se afle despre utilizarea tehnologiilor informaţionale de către concurenţi prin observări externe. identificarea şi caracterizarea aplicaţiilor majore ale tehnologiilor informaţionale. pentru a asigura acesteia suportul necesar procesului de luare a deciziilor.3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive Indiferent dacă managerii de la nivelele ierarhice superioare înţeleg sau nu tehnologiile informaţionale. ei pot să înţeleagă. Articolele de specialitate din domeniul comercial descriu utilizarea inovativă a tehnologiilor informaţionale de către anumite firme. Produsele sau serviciile noi pot fi analizate pentru a se identifica eventualele tehnologii nou introduse. Astfel. Din acest motiv. astfel încât să nu fie nevoie de un spionaj în acest sens.

personalul şi alte resurse utilizate în cadrul acestei aplicaţii. evidenţiind problemele care pot afecta capacitatea aplicaţiei de a-şi îndeplini obiectivele. Acest pas necesită cunoaşterea activităţilor desfăşurate de firmă. performanţele sale în satisfacerea nevoilor existente sau potenţiale. evaluarea ar trebui să fie responsabilitatea fie a unui grup independent din cadrul firmei. telecomunicaţiile. identificarea potenţialelor schimbări în aplicaţiile curente. identificarea potenţialelor aplicaţii ale tehnologiilor curente sau viitoare şi modul în care aceste aplicaţii pot afecta concurenţa. Evaluatorii trebuie să fie la curent cu proiectele de dezvoltare. Acest proiect de implementare a tehnologiilor trebuie să includă funcţiile aplicaţiei. evaluatorii trebuie să determine aptitudinile şi experienţa programatorilor şi metodele şi instrumentele folosite pentru proiectarea şi implementarea aplicaţiilor. nivelul tehnologiei. fie a unui consultant cu o bună pregătire în domeniu. care vor fi folosite. analiza unor modificări anticipate în tehnologiile informaţionale sau a unor noi dezvoltări ale acestora. generate de cererea de pe piaţă sau de dezvoltarea tehnologiilor. La fel de importantă este şi obţinerea unei perspective clare asupra produselor şi serviciilor firmei şi asupra evoluţiilor majore de pe piaţă. a specificului de activitate etc. 181 . precum şi instrumentele tehnologiilor informaţionale. care pot fi utilizate pentru obţinerea de avantaje competitive peste trei sau cinci ani. serviciilor.acestor surse poate asigura o înţelegere solidă a modurilor în care concurenţa utilizează tehnologiile informaţionale. b) Evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. Evaluarea poziţiei faţă de tehnologiile informaţionale necesită un punct de vedere obiectiv privind utilizarea de către firmă a acestor tehnologii şi capacitatea firmei de a devansa competiţia. Principalele sarcini sunt: analiza tehnologiilor informaţionale existente care pot fi utilizate pentru obţinerea unui avantaj competitiv în prezent. vârsta aplicaţiei software şi mentenanţa şi flexibilitatea acesteia. responsabile de dezvoltarea aplicaţiilor din domeniul tehnologiei informaţionale. hardware-ul calculatoarelor. pentru a putea determina aptitudinile programatorilor de a realiza proiecte de management şi capacitatea acestora de a înţelege nevoile utilizatorilor. evaluatorii trebuie să schematizeze proiectul de implementare a tehnologiilor sau produselor informaţionale. Evaluarea trebuie să depăşească eventualele atitudini defensive ale departamentelor din cadrul firmei. Din acest motiv. evaluatorii trebuie să creeze o imagine a poziţiei firmei faţă de tehnologiile informaţionale şi să realizeze o comparaţie estimativă a acestei poziţii faţă de cea a concurenţilor. Apoi. c) Înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. a produselor. Trebuie evaluate cunoştinţele personalului privind funcţiile fiecărei aplicaţii. Mai întâi. În final.

produselor substituente şi noile apariţii pentru a evalua impactul lor asupra lanţului valoric şi asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor. Acest pas constă în sintetizarea rezultatelor din etapa de evaluare. g) reluarea periodică acestor paşi de la a) la g). b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. Estimarea schimbărilor de tehnologie se va face atât pe termen scurt. 2 Paşii etapei de planificare/dezvoltare/implementare Această etapă de planificare/dezvoltare/implementare presupune parcurgerea următorilor paşi: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. aceste sarcini necesită asistenţa unor analişti şi ingineri specializaţi în sisteme informaţionale. care examinează modificările în rândul cumpărătorilor. Asemenea factori extern pot influenţa abilitatea organizaţiilor de a finaliza planurile de investiţii sau necesitatea de a investi într-un mediu concurenţial în schimbare. perioadă suficientă pentru a dezvolta aplicaţiile. iar dacă firma are mai mult 182 .Pentru firmele ce nu sunt implicate în afaceri cu calculatoare sau telecomunicaţii. asupra investiţiilor etc. Această investigaţie trebuie corelată direct cu obiectivele activităţii desfăşurate. De aceea. Utilizând aceste rezultate. Porter din anul 1985. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. producătorilor. efectele economiei globale asupra balanţei comerciale. Producătorii şi vânzătorii de calculatoare şi telecomunicaţii au nevoie chiar de mai mulţi ani pentru a face estimări. Mediul de operare prezintă o serie de pericole şi oportunităţi. cât şi pe termen lung. şedinţele informative trebuie să aibă loc periodic pentru a se putea lua rapid decizii când apar opţiuni noi. Alte elemente importante pentru urmărirea mediului extern sunt climatul legislativ şi politic. firma poate identifica domeniile în care folosirea îmbunătăţită a tehnologiilor informaţionale conduce la cele mai bune rezultate. furnizorilor. datorită faptului că ciclul de producţie în aceste domenii se întinde pe o perioadă mult mai lungă. e) testarea pieţei. d) Evaluarea factorilor de influenţă. Firmele implicate în activităţi privind tehnologiile informaţionale vor avea nevoie de serviciile unor cercetători ştiinţifici şi specialişti de marketing. Managementul are nevoie de această capacitate pentru a evalua alternativele de investiţii. a) Identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. Eventualele utilizări de tehnologii informaţionale pot fi estimate pentru treicinci ani. care sunt capabili să conceapă noi utilizări pentru tehnologiile informaţionale. d) elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. Elementele principale de analizat aici sunt: tehnologia. structura domeniului şi factorii externi economici şi politici. Schimbările în structura industriei pot fi analizate conform modelului lui Michael E.

dezvoltare iniţială. trebuie identificate îmbunătăţirile infrastructurii necesare pentru a înlătura pericolele sau pentru a profita de oportunităţi apărute. sau linie producţie . Această îmbunătăţire sau dezvoltare poate fi făcută prin achiziţionarea de hardware şi instrumente software. altele pot fi supuse direct implementării. la identificarea acelor domenii care necesită o atenţie sporită. Urmează stabilirea unei liste finale a elementelor necesare pentru dezvoltarea şi implementarea tehnologiei informaţionale. trebuie identificate şi analizate noile utilizări ale tehnologiilor informaţionale avansate. în primul rând. b) Dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. În cele din urmă. Trebuie descrise modalităţile prin care competitorii folosesc la maxim tehnologiile informaţionale în aceste domenii şi. Un plan general de implementare trebuie să determine atingerea obiectivelor 183 . securitatea împotriva pericolelor din partea concurenţei. Pericolele ar trebui estimate în funcţie de probabilitatea lor de producere şi de impactul potenţial asupra situaţiei financiare a firmei sau asupra poziţiei acesteia pe piaţă. Exemple în acest sens sunt indicatorii specifici cantitativi sau calitativi privind economiile. Anumite elemente necesită cercetare. trebuie specificat criteriul de măsurare a performanţelor. De asemenea. sau care dezvolte tehnologii specifice produselor sau serviciilor. informaţiile trebuie separate şi trebuie efectuată o analiză pentru fiecare domeniu principal de activitate. În sfârşit. cota de piaţă. să stabilească priorităţile şi să aloce fonduri pentru tehno1ogii informaţionale mai avansate şi pentru dezvoltarea de aplicaţii într-un context economic marcat de constrângeri şi perspective. profiturile. Ca pas final al acestui proces. de adoptare sau de inventator necesită niveluri diferite de analiză. Cunoaşterea pericolelor şi oportunităţilor trebuie folosită. c) Dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. intrările pe piaţă. poate fi creat un plan care îmbunătăţească infrastructura tehnologiilor informaţionale. trebuie identificate noile oportunităţi şi eventualele căi de diversificare. cash flow-ul. pentru produse şi servicii. sau chiar o analiză înainte ca implementarea finală să fie aprobată.decât un domeniu de activitate. investiţiile ce trebuie realizate şi impactul asupra produselor existente. ar trebui estimate şi comparate costurile şi beneficiile probabile aferente fiecărui pericol. sau prin dezvoltare internă. Ameninţările importante din partea altor surse trebuie tratate într-o manieră similară. oportunităţile care trebuie evaluate având în vedere profitul estimat. de asemenea. Pe baza priorităţilor şi a nivelului fondurilor stabilite iniţial. Apoi. Managementul firmei trebuie să revizuiască rezultatele investigaţiilor.aflate în postura de adaptare. Fiecare tip de firmă. Aceste opţiuni trebuie evaluate din punctul de vedere al strategiei întregii firme. trebuie detaliată abilitatea firmei de a face faţă concurenţei.

Decizia de implementare a proiectelor care vor conduce firma sau unele departamente ale acesteia la niveluri tehnologice mai înalte trebuie să vizeze: resursele de personal şi aptitudinile acestuia. d) Elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. pentru a se ajunge la rezultatele dorite. o operaţie pilot este adesea folosită pentru a determina dacă aplicaţia satisface nevoile utilizatorilor. Acest lucru necesită mulţi ani de eforturi. departamentele din cadrul unei firme au interese şi funcţii diferite în procesul de implementare. calculatoarele şi mijloacele de telecomunicaţii. Adesea. câteva firme importante aplică şi unele dintre conceptele prezentate. Dacă aplicaţia este internă. Problemele neidentificate sau necorectate în cadrul procesului de testare vor apărea de această dată. din mai multe puncte de vedere. Investiţiile în tehnologii informaţionale cuprind următoarele categorii: de bază. Trebuie specificate obiectivele. Firma contează pe programele sale strategice multianuale pentru a obţine profituri însemnate din investiţiile în tehnologii informaţionale. rezultatele aşteptate. sau să coreleze tehnologia de investiţii cu rezultatele obţinute. software-ul disponibil pentru suportul aplicaţiilor. punctele critice. în caz contrar se menţine legătura cu furnizorul de tehnologie informaţională o perioadă îndelungată de timp. În timp ce multe firme trec prin toate etapele fundamentale ale planificării. iar efortul total poate avea şi anumite deficienţe.firmei în domeniul tehnologiilor informaţionale. metodele şi instrumentele de planificare a controlului. resursele managementului proiectat. Evaluarea rezultatelor obţinute ca urmare a 184 . f) Evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. este necesară modificarea sistemelor informatice de dezvoltare a infrastructurii. resursele necesare. fiecare cu misiuni şi obiective diferite. Dacă dezvoltarea a rezultat dintr-o aplicaţie internă a sistemului informaţional. pentru acomodarea noilor tehnologii şi pentru obţinerea rezultatelor dorite. e) Testarea pieţei poate fi în atenţia conducerii firmei dacă se doreşte dezvoltarea produselor. structura organizatorică necesară pentru a susţine îmbunătăţirile. migrarea către noile aplicaţii poate dura câteva luni. înainte ca implementarea să fie permisă. metodele şi instrumentele de dezvoltare a aplicaţiilor. câteva încearcă să aplice o anumită strategie. strategia. implicarea resurselor non-tehnice. interpretările. tactice şi strategice. Prin creşterea abilităţilor sale de a utiliza tehnologiile informaţionale firma acoperă o multitudine de obiective. Totuşi. După alocarea fondurilor se poate trece la îmbunătăţirea infrastructurii tehnologiilor informaţionale şi la planificarea detaliată a aplicaţiilor. În asemenea cazuri. Eforturile de dezvoltare în cadrul unei firme extinse pot fi împărţite între câteva departamente de bază.

Dacă s-a realizat şi o modificare a profilului activităţii. se evidenţiază doar ceea ce există. O estimare iniţială a succesului sau a eşecului produsului sau serviciului nou poate determina schimbări în structura bunului sau serviciului sau chiar retragerea acestuia de pe piaţă. Firmele trebuie să actualizeze permanent estimările asupra rezultatelor obţinute ca urmare a investiţiilor în tehnologii. Evenimentele externe pot necesita schimbări în tactică sau în produse. este necesară o perioadă şi mai mare de timp. pe măsură ce firmele îşi reîndreaptă atenţia asupra activităţilor de bază. Astfel de firme se numesc “firme modulare” şi se caracterizează prin investiţii minime în aparatură şi dispozitive. Rezultatele investigaţiilor şi fazelor planificării descrise anterior reprezintă un plan strategic pentru utilizarea competitivă a tehnologiilor informaţionale la un moment dat.acestei aplicaţii nu este posibilă decât după trei sau poate şase luni. 8. în loc să se evidenţieze şi influenţele externe care schimbă atât managementul firmei cât şi pe cel al sistemului informaţional. integrarea se făcea pe verticală. Structurile firmelor se schimbă. astfel ca informaţiile să fie folosite pentru îmbunătăţirea metodologiei de planificare. astăzi încearcă să scape de părţile care nu sunt suficient de valoroase şi achiziţionează în schimb componente de producţie. Multe firme în care. g) Reluarea periodică a acestor paşi sau cicluri este necesară pentru a păstra o poziţie competitivă. Dacă dezvoltarea a avut ca rezultat un serviciu sau produs nou sau îmbunătăţit. Astfel. în trecut. O evaluare finală nu este posibilă decât după câteva luni de la lansarea pe piaţă. testul de piaţă poate precede apariţia pe piaţă a produsului sau serviciului respectiv. Este la fel de important ca estimările competitive să fie continuate şi îmbunătăţite. prin cumpărarea şi asamblarea componentelor în 185 . “Criteriul succesului” trebuie identificat în momentul în care proiectul este aprobat şi trebuie aplicat utilizând una dintre numeroasele metodologii existente pentru evaluarea beneficiilor obţinute prin implementarea tehnologiei. O parte din aceşti factori externi pot avea influenţe importante.7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Una dintre problemele cele mai atent studiate este tendinţa de a reflecta sistemul informaţional printr-o analiză din interiorul acestuia. ceea ce reprezintă un alt element de importanţă pentru firmă.

firmele tradiţionale devenind învechite. Înseamnă că o societate. Firmele din toate domeniile măresc gradul de utilizare a furnizorilor externi de componente de producţie. clienţii şi chiar cu concurenţii de peste graniţă. Metoda de management Just In Time (JIT) presupune ca furnizorii să aibă acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor. Având în vedere rapiditatea ritmului de dezvoltare a serviciilor şi a produselor. ceea ce presupune existenţa unor relaţii bazate pe încredere. De asemenea. pentru a putea programa livrările. interdependenţe cu colaboratorii şi partenerii.). angajaţii devin indispensabili în mecanismul funcţionării firmei. cooperarea cu furnizorii. chiar şi o meserie poate deveni adesea “meserie virtuală”. pe măsură ce consumatorii şi furnizorii devin participanţi importanţi în luarea deciziilor privind serviciile şi produsele oferite de firmă. Alt nume dat acestei abordări economice este cel de “firmă virtuală”. cât şi vechile firme care s-au restructurat. din punct de vedere al competiţiei şi al achiziţiei. ne confruntăm şi cu schimbări majore ale modului în care oamenii lucrează şi trăiesc folosind calculatoarele şi comunicaţiile. Atributele unei firme virtuale sunt: cea mai avantajoasă dintre toate. În categoria acestor firme intră atât noile firme care s-au format pe baza acestor principii. Furnizorii supermaketurilor şi ai magazinelor de vânzare cu amănuntul au acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor şi al vânzărilor realizate de clienţii lor. sociale şi recreative. alianţe în schimbare. Aceste noi abordări ale arhitecturii afacerii apar din nevoia de a vedea firma şi unităţile de afaceri ca pe nişte “întreprinderi extinse care includ atât furnizorii. asupra cercetării-dezvoltării şi asupra marketingului. în care cunoştinţele în domeniul calculatoarelor sunt din ce în ce 186 . parteneriate oportune. la buna desfăşurare a procesului de vânzare. Astfel.aşa fel încât resursele să se concentreze asupra proiectării produselor. pentru a putea contribui. Compania virtuală este descrisă ca o firmă care-şi extinde influenţa ascendent prin furnizori şi descendent prin canale de distribuţie până la utilizatorul final sau până la consumator. Întreprinderile extinse sunt o realitate începând cu anii ‘90. care se reflectă în activităţile desfăşurate şi în sistemele informaţionale utilizate. Această eră a fost numită şi „era computerelor omniprezente”. prin furnizarea la timp a materialelor. cât şi clienţii ca parte a activităţii firmei. s-a intrat într-o eră a colaborării. Începând cu această perioadă. Computere omniprezente înseamnă mai mult decât aşteptările ca sistemele de calcul să susţină toate funcţiunile economice şi că toate computerele portabile şi comunicaţiile să susţină aplicaţiile economice. legături electronice strânse cu partenerii de afaceri (furnizori. distribuitori etc.

în acelaşi timp. Reacţiile la elementele deja descrise au condus la conturarea unui nou model de sistem informaţional. În trecut.mai extinse. Totuşi.. Este din ce în ce mai clar că. care optimizează procesele de producţie. 187 . din reproiectarea proceselor de producţie. se poate aştepta de la computere să execute comenzile cerute în modul dorit de aceasta. Administratorii sistemului informaţional trebuie să devină parte integrantă a echipei manageriale. când aplicaţiile integrate au fost realizate pentru a cuprinde întreaga firmă cu o singură unitate de sistem. înseamnă că utilizatorii vor dori să creeze sau să proceseze propriile aplicaţii. astfel încât avantajul competitiv al eventualelor aplicaţii ale tehnologiei informaţionale să poată influenţa strategia unităţii de afaceri. încât nici o entitate nu putea să-şi declare proprietatea. strategia sistemului informaţional trebuie să se potrivească cu strategia unităţilor de afaceri. d) o nouă dezvoltare a serviciilor. Din tehnici precum managementul calităţii şi managementul securităţii informaţiilor s-a tras concluzia că responsabilitatea nu poate fi alocată fără autoritatea dată de proprietate. b) apariţia serviciilor publice de informaţii. De asemenea. a) Schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. apartenenţa era incertă. c) creşterea surselor externe de informaţii. pentru a fi cu adevărat eficientă. e) schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. s-a observat că toate firmele trebuie să abandoneze modelul vechii structuri ierarhice a organizaţiei şi să adopte modelul organizării pe produs. încât funcţionarea sistemului informaţional. Rezultatul s-a concretizat într-un răspuns slab la necesităţile individuale ale utilizatorilor şi. este faptul că strategia sistemului informaţional trebuie să urmeze aceeaşi linie cu strategia firmei. care cuprinde următoarele elemente: a) schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. Aplicaţiile aveau atât de mulţi proprietari (organizaţii separate în cadrul aceleiaşi firme). Reacţii faţă de factorii care conturează noul model. în crearea unui sistem care nu era bine optimizat pentru a răspunde tuturor cerinţelor utilizatorilor din diferite unităţi de afaceri. 1 Obiectele reprezintă unităţi discrete ale sistemelor informaţionale care conţin proceduri şi date şi care pot fi refolosite în mai multe aplicaţii. a fost de multe ori lăsată în grija utilizatorilor. apartenenţa şi responsabilitatea care derivă din aceasta a devenit atât de difuză. Ca rezultat. deseori utilizând obiecte1 realizate de specialiştii în domeniul tehnologiei informaţionale. nu este suficientă doar această “potrivire”. Ceea ce trebuie înţeles. în special întreţinerea acestuia. De asemenea.

Departamentele folosesc. În cazul câtorva dintre aceste aplicaţii. Sursele externe de informaţii pot fi definite ca incluzând consultanţă. dezvoltare de aplicaţii. lipsa acută de personal specializat şi foarte bine pregătit. Rezultatul tendinţei de creştere a utilizării serviciilor comune constă în faptul că din ce în ce mai multe firme sau unităţi de afaceri vor căuta să opereze cu un număr redus de personal angajat cu carte de muncă pentru dezvoltarea sistemelor şi că adesea se poate întâmpla ca acestea să nu dispună de mainframe-uri sau de aplicaţii proprii. stimulează. c) Creşterea surselor externe de informaţii.b) Apariţia serviciilor publice de informaţii. în condiţiile în care cererea scade. fie serviciile sunt în domenii necompetitive. combinată cu variaţia cerinţelor de dezvoltare ale sistemelor de prelucrare. dificultatea reducerii personalului (datorată legilor de protecţie socială). întreţinerea şi actualizarea aplicaţiilor. d) O nouă dezvoltare a serviciilor . Serviciile comune şi utilizarea serviciilor specializate este atractivă pentru că: se oferă posibilitatea de a furniza servicii cu costuri substanţial mai mici decât dacă ar fi utilizate resurse interne. distribuţia extinsă a accesului la informaţii este necesară pentru succesul activităţii participanţilor şi este dificil sau imposibil de realizat de unul singur. Unele resurse sau aplicaţii depăşesc unităţile de afaceri sau procesele de producţie. Mai multe firme au adoptat conceptul de “servicii de calcul”. administrarea reţelelor cu arie largă de răspândire şi alte astfel de facilităţi. accesul la reţeaua internă. În majoritatea ţărilor europene. Această entitate poate fi reprezentată de “sisteme informaţionale comune” sau „telecomunicaţii comune”. apartenenţa trebuie să se regăsească într-o entitate comună. Utilizarea surselor externe de informaţii determină o tendinţă de creştere a utilizării serviciilor comune. Administratorii reţelelor informaţionale din marile 188 . operaţiuni computerizate. transfer al datelor în reţea şi administrarea reţelelor de comunicaţii prin voce (voice communication network) etc. cum ar fi poşta electronică. e) Schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. costul dezvoltării independente a productivităţii este mare pentru o singură firmă. conform căruia un echipament de calcul satisface diversele nevoi de informatizare ale departamentelor unei firme în plus faţă de aplicaţiile comune prezentate anterior. încurajează utilizarea substanţială a consilierilor şi a specialiştilor în dezvoltarea/implernentarea de sisteme cu contract de colaborare. fie diminuarea costurilor depăşeşte avantajele competitive ale operaţiunilor realizate în cadrul firmei. de asemenea. care pot fi clasificate ca “utilităţi” în acelaşi sens în care telefonul este o utilitate. de asemenea. serviciile informaţionale pentru a rula aplicaţii pentru care nu au suficientă capacitate locală. În multe alte ţări. utilizarea consilierilor.

Atâta timp cât sistemul informaţional este văzut de manageri doar ca un cost de afaceri. fie tendinţa sistemului informaţional de a copia modelul de organizare al firmei părinte. f) comunicaţiile. însă la nivelul unităţii de afaceri. d) suportul informaţional. pe acoperirea costurilor de la utilizatori şi pe detalierea justificărilor pentru modificarea aplicaţiilor. al dezvoltării aplicaţiilor şi al nivelului resurselor disponibile utilizatorilor. realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi controlul utilizării tehnologiei. Odată cu descentralizarea unităţilor de afaceri. un control strict al costurilor poate fi un factor negativ pentru succesul afacerii. dacă dispunerea strategică a sistemului informaţional variază în funcţie de necesităţi. Un astfel de control nu va determina creşterea valorii sistemului informaţional şi nici nu va justifica realizarea unui sistem informaţional mai performant.8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Ca urmare a descentralizării firmelor şi a dezvoltării unităţilor de producţie. va exista tendinţa de a dezvolta birocraţie a sistemului informaţional. dacă nu pot fi corelate costurile sistemelor informaţionale cu profitabilitatea. Totuşi. însă. simplul control al costurilor nu este semnificativ. e) suportul tehnic. organizarea şi coordonarea sistemului informaţional trebuie la rândul lor schimbate. Pentru aceasta trebuie regândite: a) dezvoltarea sistemelor. Planificarea şi controlul resurselor informaţionale trebuie realizate de persoane care sunt direct responsabile de profitabilitatea utilizării lor. ele vor varia proporţional cu veniturile. a fost adoptat acelaşi model de conducere. accentul punându-se pe planificarea detaliată şi pe alocarea de resurse.firme sunt obişnuiţi să coordoneze planificarea tactică şi strategică a sistemului informaţional. De fapt. sau pentru schimbarea acestora. Controlul total al costurilor sistemelor informaţionale rămâne în continuare o preocupare. acest model reflectă fie o mentalitate de “mainframe”. Pe măsură ce aceste modele de organizare se schimbă. c) managementul informaţional. Când costurile sistemelor informaţionale devin părţi controlabile direct la nivelul fiecărei unităţi de afaceri. sistemul informaţional trebuie să le urmeze. h) standardele şi 189 . g) securitatea informaţiilor. b) operaţiunile computerizate. 8.

În realitate.către sistemele distribuite client-server şt către consolidarea centrelor de date . analiza şi programarea descentralizată etc. fără îndoială. a) Dezvoltarea sistemelor. a acumulării de noi cunoştinţe de specialitate. Se preconizează că dezvoltarea viitoare a sistemelor va fi descentralizată şi transferată în sarcina unităţilor de afaceri. managementul calităţii. analiza descentralizată şi programarea centralizată. managementul informaţional. creşterea fluxurilor de informaţii interne şi externe este prea mare pentru utilizatorii individuali. Fiecare dintre aceste dezavantaje pot fi atenuate prin planificare. ataşamentul acestor unităţi faţă de organizaţia mamă. necunoscând toate metodele sau toate sursele de obţinere a informaţiilor. a creării cadrului necesar personalului angajat de a-şi realiza o carieră pe termen lung. constă în reducerea costurilor şi creşterea eficienţei. au apărut un nou concept şi o nouă funcţie: director al managementului informaţional. a menţinerii standardelor cu cele de la nivelul firmei. Mai mult. care dispun de mainframe-uri mari. problemele şi cerinţele utilizatorilor.care sunt în realitate părţi ale aceluiaşi fenomen de restrângere. managementul sistemului informaţional va trebui să aibă în vedere necesităţi ignorate timp îndelungat. deoarece activităţile care implică noi aplicaţii. multe oportunităţi de consolidare a centrelor de date există. cei care lucrează cu tehnologie au dificultăţi în accesarea informaţiilor. Dezavantajele cele mai importante constau în dificultatea introducerii de noi tehnologii şi metode. Se observă manifestarea a două tendinţe aparent contradictorii . reducând astfel eforturile suplimentare datorate multiplelor centre de date c) Managementul informaţional. de multe ori. 190 . fiecare dintre aceste opţiuni având avantaje şi dezavantaje care au fost explorate în literatură. Raţiunea pentru consolidarea centrelor de date. Analiştii şi programatorii se familiarizează cu personalul. b) Operaţiunile computerizate. La baza acestei funcţii stau următoarele aspecte: pentru firmele puternic tehnologizate. sau necesităţi care vor apărea prin implementarea noului model de management al sistemului informaţional. a fost încercată la un moment dat de o firmă sau alta.. Aproape fiecare opţiune organizaţională. Din nevoia firmelor de a transfera informaţiile importante între manageri şi specialişti interesaţi. Avantajul cel mai important ai dezvoltării descentralizate a sistemelor este. coordonare şi suport tehnic comune. reproiectarea aplicaţiilor existente şi dezvoltarea de software se îndreaptă spre medii client-server. Aceste schimbări privesc managementul tehnologic.i) planificarea strategică. cum ar fi analiza şi programarea centralizată. Nevoile utilizatorilor de a avea acces la informaţii vor conduce la crearea de noi funcţiuni şi la introducerea de noi specialişti care să sprijine procesele informaţionale din cadrul firmelor.

indexare şi stocarea informaţiilor. rolul suportului tehnic se schimbă dramatic. clasificarea. identificarea surselor interne şi externe de informaţii şi luarea măsurilor necesare accesării informaţiilor. Suportul tehnic are rol de interpretor între vânzătorii de echipament şi/sau de soft şi utilizatorii acestora.Această funcţie trebuie înfiinţată la nivelul grupurilor funcţionale sau al proceselor care necesită accesul şi stocarea de informaţii. Multe organizaţii cu sisteme organizaţionale centralizate au realizat deja importanţa utilizării unui suport informaţional propriu. îmbunătăţirea standardelor. instalarea de noi echipamente şi reconfigurarea echipamentelor. astfel: La nivel de unităţi de afaceri. să asigure sprijinul şi pregătirea utilizatorilor din diferite departamente. Astfel. de asemenea. pentru că sistemul informaţional devine mult mai folositor. Suportul tehnic utilizat în viitor într-un mediu larg. stabilirea standardelor şi a procedurilor pentru clasificarea. Suportul tehnic presupune de obicei instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. pentru a se asigura utilizarea de versiuni compatibile în toată firma. 191 . instruirea şi consilierea analiştilor de sistem. pe măsură ce învaţă mai multe despre capacităţile şi constrângerile sistemului informaţional. nevoii de distribuţie a unor activităţi şi centralizării altora. care să-i ajute pe utilizatori să devină mult mai eficienţi. Printre atribuţii se numără: definirea pentru furnizorii de sistem informaţional a cerinţelor de regăsire şi stocare a informaţiilor venite din partea clienţilor. complex şi eterogen poate fi organizat şi regăsit în diferite locuri. indexarea şi stocarea informaţiilor. În noua organizare. utilizatorii devin mult mai capabili să definească cerinţele sistemului. e) Suportul tehnic. iar acum încearcă să-şi asiste utilizatorii prin furnizarea unor servicii hot-line. Realizarea acestui lucru are două mari avantaje pentru sistemele informaţionale: creşte satisfacţia utilizatorilor. Suportul tehnic poate. ei devin utilizatori mult mai bine pregătiţi ai serviciilor oferite de sistemul informaţional. d) Suportul informaţional oferit utilizatorilor. Noile responsabilităţi pot include coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale în reţeaua existentă în firmă. înfiinţarea unui ”serviciu de urgenţă” prin care clienţii să semnaleze apariţia unor probleme de ordin tehnic. consilierea tehnică a conducerii. de divizii sau de întreprinderi: furnizarea suportului tehnic care să depăşească cunoştinţele tehnice ale utilizatorilor. rezolvarea problemelor datorate căderilor de sistem. datorită noilor responsabilităţi. evaluarea noi lor tehnologii sau produse.

Unele firme au descoperit că. Folosind sursele externe.instalarea sau reconfigurarea hardware-ului şi a reţelelor locale (LAN). să estimeze cererea viitoare. utilizare mai mare a transferurilor electronice de date. pentru a permite clienţilor o cât mai bună conectare. Numărul participanţilor în telecomunicaţii. funcţiunile managementului şi performanţele personalului angajat variază. îmbunătăţirea standardelor sistemelor informaţionale ale firmei. De fapt. Managementul centralizat al comunicaţiilor permite încheierea mai multor contracte prin intermediari. evaluarea noilor tehnologii sau produse. economisind. iar centralizarea cere câţiva astfel de specialişti. din momentul în care şi-au centralizat managementul reţelei de comunicaţii şi au înţeles scopul şt utilitatea reţelei. şi mai mulţi bani. coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. este absolut obligatorie centralizarea acestor funcţii. al reţelelor de telecomunicaţii şi al administratorilor reţelelor de telecomunicaţii este foarte mic. rezolvarea problemelor create de căderea aplicaţiilor software. Managerii nu se vor mai implica în planificarea activităţii angajaţilor. creşterea utilizării video-conferinţelor. Atunci când managementul telecomunicaţiilor utilizează sursele externe. Cererea privind posibilităţi suplimentare de comunicare este determinată de câteva tendinţe şi aşteptări. Tehnologiile de comunicare şi mijloacele de comunicare stimulate de creşterea cererii utilizatorilor vor fi din ce în ce mai performante. în acelaşi timp. În aceste aplicaţii. consilierea tehnică a conducerii. în evaluarea şi selectarea echipamentelor şi a instrumentelor ş. să încheie contracte. s-au aflat într-o poziţie mai bună folosind surse externe de administrare a reţelelor. eficienţa şi costurile scăzute sunt adesea rezultatul utilizării aceloraşi reţele pentru combinaţii între transmisia de date şi voce. să stabilească criteriile de evaluare a performanţelor şi să monitorizeze performanţele furnizorilor. f) Comunicaţiile. instruirea personalului care trebuie să acorde consultanţă tehnică personalului din departamente. printre care se numără: creşterea volumului de informaţii schimbate. 192 . managerii vor trebui să evalueze furnizorii. Deoarece comunicaţiile prin voce şi transferurile de date sunt foarte importante pentru utilizatori. La nivel de firmă: coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. această combinaţie este foarte importantă pentru adoptarea viitoare a tehnologiilor şi instrumentelor multimedia. folosirea telecomunicaţiilor în cadrul muncii.a.

standardele stabilite greşit pot paraliza activitatea unei organizaţii printro mai mare birocraţie. filozofie care poate fi definită ca “standarde prin excepţii” şi ca “standarde impuse de bună voie Regândirea standardelor necesită restabilirea premiselor pe care acestea se bazează. prelucrarea imaginilor. reducerea complexităţii (şi în cele din urmă a costului) asigurării interconectivităţii mai multor utilizatori care trebuie să comuniceîntre ei. determinând reducerea costurilor. software şi metodele de dezvoltare sunt o preocupare pentru administratorii sistemelor informatice. responsabilitatea pentru dezvoltarea. asigurarea operativităţii răspunsurilor faţă de nevoile societăţii. asigurarea confidenţialităţii informaţiilor în cadrul firmei. standardele stabilite corect reduc complexitatea operaţiunilor. h) Standardele. asigurarea integrităţii informaţiilor în timpul procesării. cât şi coordonatorii sistemelor informaţionale să caute alternative printre potenţialii furnizori şi să creeze sau să adopte noi metode pentru dezvoltarea aplicaţiilor. Astfel. Datorită creşterii distribuirii resurselor de prelucrare a informaţiilor se înregistrează o necesitate crescândă de stabilire a funcţiilor ce trebuie centralizate. a celor care trebuie dispersate şi a celor care nu ţin de securitatea informaţiilor. cum ar fi inteligenţa artificială. Raţionamentul standardelor constă în faptul că ele tind să reducă diversitatea rezultatelor. Această schimbare va avea în vedere o nouă filozofie pentru standardele privind tehnologia informaţională ale firmelor. Securitatea informaţiilor din cadrul sistemului informaţional presupune: păstrarea disponibilităţii informaţiilor. Standardele pentru hardware. promulgarea şi aplicarea standardelor va trebui schimbată radical. determinând atât utilizatorii. Având în vedere toţi aceşti factori. atât utilizatorii. care acţionează conjugat cu descentralizarea resurselor sistemelor informaţionale. Într-un nou mediu al managementului sistemelor informaţionale. nu este surprinzător că standardele au devenit un aspect important de discuţie în majoritatea firmelor. Standardele sunt folositoare pentru: asigurarea abilităţii de a distribui informaţiile între membrii unui grup care au cerinţe comune de accesare a informaţiilor. 193 . În viitor. pe de o parte. În firmele cu profil de activitate diversificat. unităţile de afaceri consideră că standardele firmei le limitează posibilitatea de a răspunde cererii de competitivitate şi schimbărilor pieţei. stocării şi transmiterii acestora. cât şi specialiştii în sisteme informaţionale vor trebui să-şi asume responsabilitatea pentru asigurarea securităţii informaţiilor.g) Securitatea informaţiilor. fac mai uşoară întreţinerea tehnică. Noile aplicaţii folosesc tehnologii avansate. Pe de altă parte. reduc numărul de specialişti necesari pentru suportul tehnic.

194 . planificarea politicii globale privind tehnologia informaţională a firmei. planificarea strategică ia o formă nouă. cât şi unităţilor de afaceri. al doilea devine maximizarea abilităţilor unităţii de afaceri de a răspunde la cerinţele de schimbare a activităţii. planificarea se realizează ţinând seama de cerinţele necesare desfăşurării proceselor de producţie relevate de sistemul informaţional. sarcinile administratorului sistemului informatic sunt mai de grabă orientate asupra politicii şi strategiei. La nivelul firmei. sunt considerate ca alte tipuri de unităţi de afaceri. i) Planificarea strategică. cea financiară. fie sunt necesare pentru operaţiunile unei firme văzută ca o entitate coerentă.asigurarea pertinenţei. sau cea juridică. avizarea planurilor strategice privind sistemul informaţional al unităţilor de afaceri. pentru menţinerea avantajului competitiv al firmei. procese sau funcţiuni din cadrul firmei se cer standarde diferite. decât asupra activităţilor operaţionale. în contextul în care sistemul informaţional susţine planificarea strategică pentru unităţile de afaceri şi pentru firmă ca întreg. Planificarea strategică a sistemului informaţional în firmele mari trebuie să se realizeze la două niveluri. După ce au permis adoptarea şi dezvoltarea unor sisteme diferite la nivelul unităţilor de afaceri. aplicaţii sau resurse care fie sunt suport pentru întreaga firmă văzută ca o “comunitate”. acurateţei şi calităţii noilor aplicaţii dezvoltate sau achiziţionate de firmă. influenţarea strategiei firmei în vederea achiziţionării unei tehnologii informaţionale performante. administratorul reţelei informatice este responsabil de planificarea strategică a sistemului informaţional pentru acestea. cum ar fi cea contabilă. majoritatea firmelor mari se confruntă cu greutăţi în standardizarea poştei electronice şi a transferului electronic de date. La acest nivel. Dacă premisele prezentate sunt adoptate. iar al treilea devine minimizarea costurilor pe termen lung. Aceste consideraţii arată că pentru diferite unităţi de afaceri. primul argument în stabilirea standardelor devine identificarea comunităţilor de utilizatori. Planificarea strategică a tehnologiei informaţionale se va realiza în principal la nivelul unităţilor de afaceri. Se poate vedea că standardele pot fi aplicate acelor funcţiuni. Aceasta înseamnă că activităţile administratorului sistemului informatic privind planificarea strategică vor fi concretizate în: planificarea pentru susţinerea funcţiunilor centralizate ale sistemului informatic. Totuşi. Cea mai importantă planificare strategică se realizează la nivelul unităţilor de afaceri. În noul model. administratorul reţelei informatice poate acţiona în moduri diferite. Problema există datorită faptului că nu se adoptă standarde comun atât firmei. Dacă funcţiunile firmei.

coordonarea dezvoltării şi promulgării standardelor privind tehnologia informaţională la nivelul firmei. 195 . în mod curent. ci şi utilizatorii sistemelor informaţionale. managementul sistemului informaţional va evolua atât la nivelul întregii firme. cât şi la nivelul utilizatorului final al proceselor de afaceri şi al unităţilor de afaceri. care se străduiesc să găsească cele mai bune căi de satisfacere a cerinţelor privind suportul informaţional şi al proceselor de producţie. care intenţionează să supravieţuiască schimbărilor de modele. trebuie să realizeze că tehnologizarea puternică şi autorizarea pe termen lung a utilizatorilor finali sunt mai puternice decât orice dorinţă de control a managementului sistemului informaţional. asigurarea capacităţii sistemului de a comunica efectiv informaţiile. trebuie să se dezbare de concepţiile învechite. Totuşi. maximizarea eficienţei utilizării resurselor rare. conducerea sistemului informaţional pe baza principiilor managementului calităţii. Puterea noilor administratori ai sistemelor informatice va veni din cunoştinţele tehnice şi economice şi din abilitatea de a le combina şi de a influenţa direcţiile strategice ale firmei şi ale unităţilor de afaceri. se confruntă cu problema “centralizare versus descentralizare”. Având în vedere aceste evoluţii. asigurarea unor căi de dezvoltare a carierei personalului din sistemul informaţional. asigurarea capacităţii sistemului de a evita întreruperile şi de a reveni în urma acestora. În viitor. nu numai tehnologia conduce organizarea sistemelor informaţionale către descentralizare. care a invadat toate organizaţiile. stabilirea şi coordonarea cercetării şi dezvoltării privind tehnologia informaţională a firmei.9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Viitorii şi actualii administratori ai sistemelor informatice. Firmele care. Funcţiile şi responsabilităţile administratorului sistemului informatic în ceea ce priveşte atingerea acestor obiective includ: participarea la conturarea şi dezvoltarea strategiei firmei. Managerii trebuie să fie conştienţi de realitatea procesului de descentralizare.8. administratorii sistemelor informatice vor trebui să se concentreze asupra următoarelor obiective principale: creşterea abilităţii firmei de a câştiga avantaj competitiv din tehnologia informaţională.

Noii administratori de reţea vor trebui să urmărească realizarea unui management al calităţii în sistemele informaţionale. Managementul calităţii este des asociat atât cu standardele. Din perspectiva dezvoltării sistemelor. astfel încât obiectivele să fie atinse în mod constant. supravegherea proceselor informaţionale ale firmei. aceasta înseamnă că trebuie stabilite dinainte criteriile de apreciere a serviciilor şi procedurile de raportare a rezultatelor. de exemplu. Managementul aplicaţiilor informatice (SLM1). sistemele informaţionale sunt nevoite să adopte aceste tehnici. ci şi în ceea ce priveşte modalitatea în care acestea sunt livrate clienţilor externi şi interni. urmărirea minimizării riscurilor de ordin tehnic şi economic. În aceste condiţii. sau aşa cum este. însă va fi nevoie ca acest management să fie implementat până la nivelurile direct productive. Managementul calităţii va trebui adoptat începând cu conducerea organizaţiei. oportunitate şi acurateţe. cât şi în cel al serviciilor. Aceasta va cere ca furnizorii şi consumatorii de servicii să lucreze împreună. un sistem de control al stocurilor de materiale creat de o unitate de afaceri poate corespunde. pentru a-şi delimita clar rolurile şi responsabilităţile. se cere în plus ca utilizatorii să fie pregătiţi pentru a juca un rol important în planificarea strategică a sistemelor informaţionale. care conţine trei elemente: posibilitatea ca aplicaţiile informatice dezvoltate de un proprietar să poată fi utilizate şi de alţi proprietari. Tehnicile managementului calităţii au fost aplicate cu succes în multe firme nu numai în ceea ce priveşte creşterea calităţii produselor obţinute. atât în sectorul producţiei. în restructurarea proceselor de producţie etc. Complexitatea gestionării aplicaţiilor informatice şi avantajele reutilizării software-urilor îi va forţa pe administratorii sistemelor informatice să inventarieze soft-urile într-o nouă manieră. Implementarea şi coordonarea tehnicilor managementului calităţii vor necesita dezvoltarea unor proceduri. supravegherea securităţii informaţiilor la nivelul firmei. Din perspectivă operaţională.sprijinirea managementului IT. Altă funcţie aliniată la standarde este gestionarea aplicaţiilor informatice. Managementul calităţii presupune ca serviciile sistemului informaţional să se caracterizeze prin relevanţă. cât şi cu securitatea informaţiilor. pentru operaţiunile informaţionale şi cele de comunicare şi pentru dezvoltarea şi menţinerea aplicaţiilor. cerinţelor altei unităţi de afaceri. a unor metode de învăţare şi de monitorizare a rezultatelor. în definirea cerinţelor aplicaţiilor. coordonarea printr-o funcţie a managementului aplicaţiilor informatice este necesară pentru 1 Software License Management 196 . cu mici modificări.

eforturile multor firme de a-şi restructura procesele de producţie au ca rezultat creşterea interesului pentru noile tehnologii informaţionale. 197 . prin utilizarea tehnologiilor informaţionale avansate. flexibilitate crescută în proiectare etc. coordonatorii sistemelor informaţionale sunt presaţi să ajute la îndeplinirea aceloraşi obiective prin eficienţă. Mediul concurenţial îi va determina pe manageri să conştientizeze faptul că managementul tehnologiei este important atât pentru sistemul informaţional. investind sute de milioane de dolari în tehnică de calcul şi în biblioteci uriaşe de aplicaţii informatice. cât şi la nivelul unităţilor de afaceri. Managementul tehnologiei. managementul aplicaţiilor informatice poate coordona achiziţionarea celor mai populare pachete de aplicaţii soft. în funcţie de mărimea unităţilor de afaceri şi de nevoile lor. pe lângă facilităţile telecomunicaţiilor. Sistemele bazate pe mainframe-uri vor avea o importanţă majoră încă mulţi ani de acum încolo. Multe firme au dedicat ani de zile dezvoltării şi implementării unor sisteme de prelucrare a datelor cu ajutorul mainframe-urilor. pentru că asigură la un preţ mai redus performanţe mai ridicate. Personalul din departamentul informatic trebuie să înveţe cum să introducă cu succes în firmă noile tehnologii informaţionale şi cum să restructureze avantajos procesele de afaceri. vor reutiliza obiectele pentru a reduce durata şi costurile necesare dezvoltării aplicaţiilor. Obiectele. capacităţi specializate ale aplicaţiilor. Cerinţele economice au determinat adoptarea noilor tehnologii informaţionale. vor fi coordonate şi controlate la nivelul acesteia. Ca urmare.a se cunoaşte gradul de disponibilitate al unei aplicaţii şi capacitatea de reutilizare a acesteia. care trebuie să fie standard în întreaga firmă. În plus. pentru a obţine cel mai bun preţ. ca şi analiştii şi programatorii. în plus. asigurarea versiunilor controlului celor mai populare pachete de aplicaţii soft. cât şi pentru producţie. Noile tehnologii sunt atractive pentru administratorii sistemelor informatice. SLM poate distribui noi versiuni de software pentru a asigura întreţinerea compatibilităţii acestora şi utilizarea celor mai recente versiuni aprobate. în multe cazuri. reducerea costurilor şi responsabilitate. modele de dezvoltare a aplicaţiilor mai rapide. departamentele informaţionale sunt insuficient pregătite pentru a putea realiza în întregime obiectivul de a introduce noile tehnologii în firmă. Managementul aplicaţiilor informatice poate fi stabilit atât la nivelul firmei. deoarece utilizarea programării orientate pe obiect câştigă teren. trebuie anticipat că utilizatorii finali. însă.

Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

9.1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE

Aplicarea unui sistem unitar de evidenţă a distribuţiei mărfurilor, cu avantajele pe care acesta îl aduce, implică asigurarea unor condiţii minime specifice, de la producţie până la consumatorul final. Factorii de care depinde succesul introducerii sistemului de evidenţă prin utilizarea codului de bare sunt, legaţi şi de gradul de dezvoltare, de dotare şi de utilizare a verigilor care compun circuitul distribuţiei mărfurilor: 1. în domeniul producţiei bunurilor de consum, asigurarea utilajelor necesare porţionării, ambalării, împachetării şi/sau paletizării. 2. în domeniul transportului, asigurarea unui transport specializat, pe categorii de produse, care să permită mişcarea rapidă a mărfurilor, însoţite de documentele necesare. 3. în domeniul distribuţiei: nivelul de dezvoltare a reţelei comerciale de gros şi de detail, care să permită stocarea şi etalarea corespunzătoare a mărfurilor, precum şi introducerea sistemelor electronice de evidenţă a lor şi de încasare a contravalorii mărfurilor la casele de marcat din magazine; gradul de dotare a magazinelor şi a depozitelor de gros sau de tranzit, cu echipamente electronice care să permită citirea informaţiilor cuprinse pe un cod de bare, preluarea şi stocarea lor, precum şi obţinerea unor date necesare în procesul informaţional pentru management societăţii comerciale. 4. în domeniul schimbului electronic de informaţii, dotarea cu echipamente electronice de citire, stocare, prelucrare şi prezentare a tuturor informaţiilor privitoare la mărfuri.

198

9.1.1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei
Având în vedere că, în majoritatea cazurilor, codul de bare este inscripţionat pe ambalajul mărfii (sau pe eticheta acestuia), problemele care apar sunt mai mult de natură opţională a conducerii societăţii (de a introduce şi utiliza codul de bare). O dată depăşit acest impediment, după ce respectiva societate comercială a devenit membru EAN România şi i s-a alocat un cod, ea poate să treacă la tipărirea pe ambalajele produselor sale sau pe etichete a codului de bare corespunzător produselor pe care le fabrică.

9.1.2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri
Asigurarea unui transport de mărfuri specializat pe categorii de produse (şi mijloace de transport utilizate) permite ca mărfurile să ajungă în cel mai scurt timp (şi în cele mai bune condiţii) la destinaţie. După cum este cunoscut, managementul în lanţul de aprovizionare îşi concentrează efortul către scăderea imobilizărilor în stocuri şi asigurarea termenelor de livrare. Asigurarea numerotării cu cod de bare a articolelor (unităţi de consum) şi a unităţilor de expediţie creează premizele îndeplinirii obiectivelor evidenţiate mai sus. Ele presupun însă un flux de informaţii mai bine controlat atât în cadrul societăţilor sau al organizaţiilor cu caracter asociativ (patronate), cât şi în relaţiile dintre ele, în cadrul distribuţiei mărfurilor. Fluxurile informaţionale pot fi eficientizate prin identificarea mărfurilor aflate în lanţul distribuţiei. În prezent, când tot mai multe societăţi comerciale din producţia şi distribuţia mărfurilor şi-au rezolvat problema identificării produselor prin numerotarea articolelor, se poate vorbi şi de posibilitatea introducerii şi utilizării unui sistem de etichetare coerent tehnologic şi din punct de vedere conceptual. Afilierea acestor societăţi comerciale la EAN România, posibilitatea de a utiliza un sistem de simbolizare standardizat în lanţul de aprovizionare de la producător la transportator, distribuitor şi detailist, oferă avantajul de a urmări marfa pe tot parcursul ei. De exemplu, în practica internaţională se utilizează un standard pentru identificarea unică a containerelor de transport, cunoscut sub denumirea de "Serial Shipping Container Code (SSCC).

199

9.1.3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei
Distribuţia propriu-zisă, presupune mişcarea fizică a mărfurilor de la producător până la consumatorul final, aceasta constând în cel puţin două posibilităţi: transportul mărfurilor de la producător la un centru de distribuţie de gros; transportul mărfurilor de la producător sau de la distribuitorul de gros, direct la magazine. Acest proces al distribuţiei este îngreunat (dacă nu chiar de neconceput), fără utilizarea codului de bare. Numerotarea articolelor prin utilizarea codului de bare oferă o serie de avantaje: a. în comerţul de gros: cunoaşterea instantanee a ofertei de mărfuri (structură, cantitate, preţ,); posibilităţile de livrare oferite; rapiditatea, ritmicitatea şi promptitudinea cu care sunt aprovizionaţi beneficiarii (magazinele cu amănuntul); îmbunătăţirea gestiunii depozitului; posibilitatea efectuării unor marcaje suplimentare, care oferă şi alte informaţii cu privire la produsele comercializate: data fabricaţiei şi data până la care poate fi consumat produsul; numărul lotului fabricat; numărul de bucăţi ce compun unitatea de consum, expediţie sau de transport; Aceste informaţii sunt înscrise de producător pe o etichetă ce se aplică pe paleta cu care produsul pleacă.
Datele conţinute pe etichetele EAN (Tabelul nr. 8.1) sunt1: informaţii despre unitate (identificarea unităţii, a articolului, informaţii suplimentare despre fabricaţie şi termenul de valabilitate a produsului); informaţii despre transport (numărul de consignaţie, informaţii despre traseu, informaţii în text clar); informaţii privitoare la client (conţine date specifice clientului şi/sau comenzii).

1

Standard profesional 5/1997 "Eticheta EAN".

200

Tabelul nr. 91 Informaţii EAN
UCC/EAN 128 Furnizorul 35012345 EAN Nr. 5012345678900 Termen de valabilitate 31.12.97 Denumirea mărfii 123456789 4 Cantitatea 96 Lotul Nr. 4512XA

Destinatarul Locul de livrare Societatea de consultantă Furnizorul Greutate Greutate neta Nu (kg) bruta (kg) măr 100 120 22 Produsul nr. 1-501011-59 Cantitatea 150 Pcs Descrierea produsului Furnizorul 990031 Număr lot marfă. Furnizorul P 501 Data producerii Comanda D050307 008113701 Numărul de serie al lotului de marfă Lotul/Modelul/Seria 10019038 265918121

• • • •

b. în comerţul de detail: diminuarea costurilor de marcaj; accelerarea trecerii cumpărătorilor pe la casele de marcat; afişarea imediată, pe un ecran, a denumirii articolului; imprimarea pe bon a numărului de articole, a preţului unitar şi a valorii totale;

Procesul de aprovizionare a unităţilor comerciale presupune ţinerea unei evidenţe stricte a stocului de produse existent, a rulajului care are loc, pe categorii de produse şi chiar pe produse, pentru a acţiona cu promptitudine la eventualele rupturi de stoc sau supraaglomerări cu marfă. Totodată, informaţiile între partenerii lanţului de distribuţie trebuie să circule cu rapiditate, astfel încât să se poată acţiona, într-un sens sau altul, (de 201

cataloagele de produse existente în magazin şi/sau cele oferite clienţilor. fie că apoi partenerul.suplimentare sau de refuz de marfă) şi să se obţină date în timp real privind vânzările. şi aceasta. pentru obţinerea unor situaţii. însoţi sau urma fluxul fizic al mărfurilor.1. librării şi chiar buticuri. fie că este vorba de datele primare de pe documentele comerciale şi oferirea de rezultate finale unui partener. supermarket. 9. al căror suport de prezentare este hârtia. facturile care însoţesc marfa. a unui volum mare de informaţii la nivelul societăţilor comerciale. indiferent de mărime sau profil: cash & carry. a fost nevoie de conceperea unui nou sistem 1 EDI sau Electronic Data Inter-change = Schimb Electronic de Date) 202 . costisitor şi nefiabil. De aceea. să asigure toate celelalte avantaje. le reintroduce în calculator.exprimată în mp ce revine unei unităţi). precum şi prelucrării. Avem în vedere comenzile emise. stocurile ş.a. în vederea unei noi aplicaţii care-l interesează. dotate cu echipamente adecvate specificului unităţii în cauză. rapoartele de vânzări pe baza cărora se iau deciziile principale la nivelul conducerii societăţilor.4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii1 Distribuţia mărfurilor generează şi prelucrează un volum foarte mare de informaţii. pe această bază. magazine mijlocii sau mici. Pornind de la gradul lor de specializare şi/sau de despecializare (care este în funcţie de mărimea unităţii . aplicaţiile necesare fiecăreia dintre ele au la bază copierea unor date de pe documente pe suport de hârtie. o dată ce a primit prin poştă rezultatele. Procesul este lent. se pot puncta câteva concluzii privind echiparea unităţilor comerciale cu tehnică de calcul capabilă să citească codurile de bare şi de aici. Pornind de la faptul că informaţiile pot precede. Actuala reţea comercială de gros şi de detail din România permite introducerea şi utilizarea echipamentelor necesare aplicării codului de bare şi citirii lui. chiar dacă acestea sunt dotate cu calculatoare performante. Informaţiile comerciale obţinute sunt necesare oricărui tip de magazin. În relaţiile stabilite între două societăţi comerciale. schimbul electronic de informaţii (EDI) oferă cel mai eficient mijloc de adaptare la noile condiţii.

Implementarea cu succes a EDI oferă beneficii majore pentru întreprinderi şi partenerii săi comerciali: reducerea costurilor legate de eliminarea hârtiei pentru imprimante şi pentru comunicarea situaţiilor finale. Ed. 9. aprovizionarea şi necesităţile de livrare. precizie superioară: EDI elimină erorile inevitabile ce rezultă din introducerea manuală a datelor. practic o legătură instantanee. Este un software specializat pentru rezolvarea a 17 clase de modele economico-matematice.SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR QM2 a fost realizat în SUA3 şi rulează sub MS-DOS sau Windows. precum şi a documentelor de însoţire a mărfurilor. mai buna gestiune a logisticii şi o productivitate mai mare: EDI permite întreprinderilor să conducă mai bine şi să controleze producţia. 266. Universitatea de stat . 1 Raţiu-Suciu C. permiţând un răspuns mai rapid. sistem cunoscut sub numele de EDI. cele mai des întâlnite în domeniul economic fiind un instrument valoros pentru fundamentarea deciziilor manageriale şi de marketing. 203 .Mississippi. În cadrul acestui sistem s-au creat o serie de standarde de comunicare EDI (între care şi EANCOM).Modelarea şi simularea proceselor economice. şi Jung P. 1997. Bucureşti. rezultând o reducere semnificativă a nivelurilor stocurilor. indiferent de hardware-ul intern al utilizatorului şi software-ul echipamentului. Shin. . Didactică şi Pedagogică. standarde în care datele pot fi comunicate rapid. Universitatea Nebraska Lincoln.pentru transmiterea automată a datelor comerciale de la un calculator la altul. EDI este o componentă-cheie a fabricaţiei "la timp" (just-in-time) şi a răspunsurilor rapide pe legătura client-furnizor. pag. creşterea vitezei de comunicare a datelor informative. eficient şi precis. 2 Pachetul de programe Quantitative Analysis for Management 3 Realizatorii pachetului de programe QM sunt: Sang M.2 SISTEMUL QM1 . diminuarea personalului antrenat în procesul de facturare şi evidenţă şi redistribuirea lui la alte activităţi productive. Lee .

Sistemul QM se lansează în execuţie prin: Dublu clic pe iconul QM de pe Desktop. eventual sub Windows Explorer. Meniul principal QM (fig. de regulă având numele de folder/QM. 9. 9. selecţia modelelor de analiză economico-matematică specifice proceselor şi fenomenelor cercetate. Se recomandă utilizarea unui director distinct.com din folderul QM.com. Prezentarea generală a pachetului QM Pachetul de programe QM se instalează pe calculator folosind chitul său de pe un floppy-disc prin procedura de Copy/Paste. 204 . analiza şi interpretarea acestor rezultate.1) conţine modulele pachetului de programe QM şi anume (tab.1 Modulele principale ale sistemului QM Selectarea unui modul se face: prin deplasarea pe ecran a semnului „→→" cu ajutorul tastelor de cursor până în dreptul modulului dorit şi apoi <Enter>. Selecţie Start->Run->C:\QM\QM.1. salvarea şi/sau imprimarea datelor din fereastra de ieşire. Dublu clic pe numele programului QM. Modulele QM. sau se apăsă tasta cu litera ataşată modulului ales. 9. Lansarea în execuţie. obţinerea rezultatelor şi soluţiilor la problemele formalizate.2). Figura nr. Sistemul QM permite culegerea şi memorarea datelor în fişiere.9.2.

Maximum Flow Simbol şi Suport decizional pentru: Teoria Deciziei A.). Flux maxim I 205 . Tabelul nr. Decizii arborescente D. 9.3.2 Prezentarea modulelor QM Simbol asociat în meniul QM A B C D E F G H I J K L M N O P Q Esc Denumire modul Linear Programming All Integer Programming Zero One Programming Goal Programming Transportation Assignement Break-Even Analysis Decision Theory Network Models CPM/PERT Inventory Models Queuing Theory Dynamic Programming Simulation Forecasting Markov Analysis Game Theory Exit to Dos Suport decisional pentru: Programare liniară Programare liniară în numere întregi Programare cu variabile dihotomice (0. Drumuri de arborescentă minimă C. Decizii în condiţii de risc B. Decision Makingunder Risk B. Decision Tree D. 1) Programare liniară cu mai multe funcţii obiectiv Probleme de transport Probleme de afectare Model de analiză a planului de rentabilitate Teoria deciziei Modele de reţea Modele de alocare şi nivelare a resurselor Modele de stocuri Teoria firelor de aşteptare Programarea dinamică Modele de simulare Modele de previziuni Analiză pe baza lanţurilor Markov Teoria jocurilor Terminare sesiune de lucru Unele module din meniul principal sunt urmate de submeniuri care sunt afişate după selectarea modulului principal (tab. Decizii în condiţii de incertitudine C. Decizii pe baza teoriei lui Bayes Modele de reţea A.3 Prezentarea submodulelor QM cu meniurile aferente Simbol asociat în meniul QM H Denumire modul Decision Theory A. Shortest Route B. Minimum Spanning Tree C. Bayes' Decision Rule Network Models A.9. Decision Making under Uncertainty C. Drumuri minime B. 9.Tabelul nr.

Inventory Simulation N Forecasting A. Model EOQ cu discount pentru comenzi mari Teoria firelor de aşteptare A. M/M/1: Model cu o staţie B. Simularea stocurilor Previziuni A. Simulare numerică Monte Carlo B. Flux optim de încărcare (knapsack) Simulare A. Metoda de analiză ABC B. Planned Shortage E. Monte Carlo Simulation B. LeastSquares Method D. M/M/1: Standard Single Server B. Simple&Weighted Moving Average B. Model ELS de producţie în loturi economice D. EOQ C. M/M/1: Limited Population Dynamic Programming A. Metoda celor mai mici pătrate (MCMMP) D.CPM/PERT A. servirea urmând o repartiţie Erlang D. CPM cu costuri minime Modele de stocuri A. M/D/1: Model cu o staţie. Regresia multiplă K L Queueing Theory A. Quantity Discount Analiza drumului critic A. MM/S: Model cu staţii multiple C. M/D/1: Constant Server D. CPM with Crashing Inventory Models A. Media mobilă simplă şi ponderată B. Alocarea şi nivelarea resurselor (PERT) B. ABCAnalysis B. Exponenţial Smoothing C. CPM C. M/M/S: Multiple Server C. Simple Regression E. Non-Network Simulation A. Nivelarea exponenţială C. Multiple Regression O 206 . Network M B. Drumuri de lungime/cost minim (stagecoach) B. Model EOQ de comandă optimă cu costuri minime de stocare C. Economic Lot Size D. PERT J B. Regresia simplă E. Metoda drumului critic (CPM) C. Model EOQ cu lipsă de stoc E. M/M/1: Model cu o staţie cu sosiri dintr-o populaţie finită Programarea dinamică A.

Edit sau Run în fereastra inferioară vor fi afişate tastele funcţionale care pot fi utilizate pentru deplasarea pe ecran sau pentru efectuarea unor modificări (Backspace. dimensiunile problemei care poate fi rezolvată. 9. Tabelul nr. Afişarea fişierelor din directorul de lucru care au extensia corespunzătoare modulului în curs de execuţie. Modulul de utilizare a acestora poate fi consultat apăsând litera H care va lansa comanda Help. →. Introducerea datelor de intrare specifice fiecărui modul curent.4 Comenzile de lucru ale sistemului QM Tasta H Comanda Help Descrierea comenzii Afişarea unor informaţii despre modulul de lucru curent (scopul. F10. Editarea la imprimantă şi/sau pe disc a datelor de intrare şi a rezultatelor obţinute.4). Execuţia programului şi obţinerea soluţiei problemei pentru care s-au introdus datele. Home. Ieşirea din sesiunea de lucru curentă N L New Load S E R P I Save Edit Run Print Install D Directory Esc Exit 207 . 9. PgUp. F9. În timpul execuţiei comenzilor Help. iar primele două ferestre sunt iniţial libere. în lipsă. încărcarea de pe disc în memoria internă a datelor de intrare. End). Del. conţinutul datelor de intrare). ←. Salvarea într-un fişier pe disc a datelor de intrare în vederea reutilizării lor prin comanda „Load". fereastra de comenzi este poziţionată în partea inferioară a primului ecran de lucru şi conţine comenzi care pot fi lansate folosind tasta subliniată (tab. F7.Prezentarea ferestrelor principale După selectarea unui model (din meniul principal sau dintr-un meniu secundar) este afişat ecranul de lucru iniţial. F8. Deasupra lor. PgDn. Specificarea directorului în care se află sau se vor depune fişierele de date. Datele sunt stocate într-un fişier cu extensia specifică modulului. ↓. ↑. Editarea datelor de pe ecran. New. se consideră directorul în care se află pachetul QM. format în general din trei ferestre. în prima linie a ecranului este afişat numele modulului care este în execuţie. Pentru toate modulele QM.

Ferestre de titlu Ferestre de date Ferestre de comenzi Figura nr 9.2 Ferestre de lucru QM Etapele ce trebuie parcurse pentru rezolvarea unei probleme Formularea modelului matematic şi stabilirea datelor de intrare. Asupra informaţiilor din primele două ferestre se pot executa comenzile Help. Se pot modifica unele date de intrare reluând procesul de la etapa de editare.În alte situaţii. numele fişierului care se încarcă etc. Selectarea din meniul principal a modului adecvat pentru rezolvarea problemei. Editarea datelor pentru corecţie sau modificare (comanda Edit). Analiza şi interpretarea rezultatelor. numele fişierului care se va salva. În fereastra de titlu ce se deschide în partea superioară a ecranului se preiau informaţii privind titlul problemei ce urmează a fi rezolvată. Fereastra de date corespunde ferestrei de mijloc şi conţine macheta de preluare a datelor de intrare în funcţie de modulul curent apelat şi parametrii de setare incluşi în prima fereastră. Salvarea rezultatelor sau imprimarea lor. New şi Run din fereastra de comenzi. Lansarea în execuţie (comanda Run). Introducerea datelor de intrare (comanda New) sau încărcarea lor de pe disc (comanda Load). 208 . numărul variabilelor şi valorile parametrilor de intrare. După analiza rezultatelor se revine în lista comenzilor din fereastra de jos a ecranului de lucru cu tasta Esc. în fereastra inferioară sunt afişate mesaje de eroare sau cereri de introducere a unor informaţii: domeniul de variaţie al unor parametrii de intrare. Lansarea în execuţie a programului QM.

B şi C.3. Fereastra de preluare a datelor de intrare Datele de intrare sunt prezentate în figura nr.80 la produsul B şi 0. 8. cota de piaţă a fiecăreia dintre cele 3 produse . în sfârşit. Terminarea normală a sesiunii de lucru cu QM se obţine apăsând tasta Esc de câte ori este necesar pentru a se ajunge în sistemul Windows. de la produsul B 10% se îndreaptă spre produsul A şi 10% spre produsul C.utilizarea QM Pe o piaţă oarecare sunt prezentate.2. 0.90 la produsul C.3 Fereastra rezultatelor de ieşire este redată în figura nr.A. 9. şi de 18% spre produsul C. Să presupunem că la momentul analizei considerat momentul O. 209 . cei 10% care părăsesc produsul C se orientează în proporţie de 5% spre produsul A şi de 5% spre produsul B.70 la produsul A.Ieşirea din QM. Se urmăreşte previziunea cotelor pe care le vor deţine în cadrul pieţei după o perioadă de 10 luni utilizând modelul probabilistic bazat pe teoria lanţurilor Markov. trei produse concurente .4. şi anume de 0.2.în totalul pieţei era de 60%. 9. 30% şi respectiv 10%. Studiu de caz . 8. Cei 30% de cumpărători care în intervalul considerat părăsesc produsul A se îndreaptă în proporţie de 12% către produsul B. Sondaje anterioare au stabilit un coeficient de fidelitate constant pe lună.notate cu A. Figura nr. în ordinea apariţiei lor pe piaţă. la un moment dat. B şi C .

Figura nr. Produsul B are o scădere a cotei de piaţă nesemnificativă de la 30% la 25%. Fereastra rezultatelor de ieşire Se constată că după cele 10 luni cotele de piaţă ale produselor A şi C se modifică semnificativ datorită fidelităţii mai mari a cumpărătorilor prodului C faţă de produsul A.4. 9. 210 . Astfel cota de piaţă a produsului A scade de la 60% la 18% iar cota de piaţă a produsului C creşte de la 10% la 57%.

211 .

212 .

1998 6. 1.. Nicolescu O.. 1990 4. 1991 3.. Editura Tehnică. I. in Information Strategy: The Executive’s Journal. nr. Information Management. 1999 12. Communication in a Network Organization.. nr. Nicolescu L.. vol. 1997 8. 1... Negruţă A. Bucureşti. Cazan E. Jaakola H.. 1995 14. Frahman A. Biţă V. nr.. Feldman T. 1991 13. 1. Ed. Editura Expert 11. vol. An Introduction to Digital Media. New Jersey. 1996 7. Information Technology. 1990 15. nr. Academic Press. 4.. Information Strategy: The Executive’s Journal. in European Management Journal. Latvala L.. in. Organization Design and Organizational Theory. Gheorghe Orzan.S. in Information Systems. English L. McGraw-Hill Inc.. The Ultimate Marketing Tool. Sisteme informatice în comerţ. Lockett G. Informantion Systems and Information Management: Definition and Development. Ionescu Gh. Gronski Săndel. 2001 213 . Information Technology and Changes in Industry. 1991 10. in Information System. Mastenbroeck. Cluj-Napoca. 2001 9.Gh. 1. nr.. Dampsey J. J. Database Marketing. nr. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE 1. Dacis. in Organizational Dinamics. Tehunen H. Increasing I. in Information Strategy: The Executive’s Journal. Sisteme informatice de marketing. From „In Search of Excellence” to Business Process Reengineering: The Role of Information Technology. Pescaru V.. Turning Information Management into an Effective Business Enabler. Owings P. 3. Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale. Tribuna Economică..L. Managementul modern al organizaţiei. Koff W. 1995 5. Bush J.. I. Prentice Hall. Editura Uranus. Productivity: A Holistic Approach. Computer Support Cooperative Work and Groupware.. Edward L. Jih W.. Ed. Greenberg S.. Boaden R. 1.. Sisteme informatice în economie. Marinescu V. nr. Bucureşti 1991 2..

. Oxford. Ed. Nicolescu O. Nicolescu O.. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. in Information Strategy: The Executive’s Journal. Bucureşti. Editura Economică.... Sisteme de gestiune a bazelor de date. Oprea D.. 2002 21. 1992 214 .. Bucureşti. Reck R.. Bucureşti.. – Transforming Organizations. Cioc M. 2001 33. Airinei D.).1999 22. Lungu I. Tabloul de bord. Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. 1996 23. 1992 29. Verboncu I. Editura Tehnică.. Schein E. 2001 25. 1999 20.. Verboncu I. Grantt J. Modelarea şi simularea proceselor economice. Manageri şi management... Bodea C. nr. Vlădeanu D. Iaşi.. 1999 27. Bucureşti. Polirom.. 29. Oxford University Press. Sisteme informaţionale pentru afaceri. Nicolescu O. Editura Universitară. in The Journal of Business Communications. Useem M. Editura Economică. Ed.Ghidul managerului eficient. Bucureşti. Ed. Bucureşti.. Informatică şi management. . Diagonal Communication Links Within Organization. Pollatis Y. Stanciu V. Editura Economică.. Radu I. 1998 18. Nicolescu O. Editura ALMI.. Raţiu-Suciu C. 2005 26.. 2. in the Kochan. o cale spre performanţă. Velicanu M. Ed. 1999 31. 2. vol. Information Resources and Corporate Strategy Development. nr. Bucureşti.. Ed. Ursăcescu M. 2000 24. 2. Petrion.. Ursăcescu M.. Editura Tehnică. Didactică şi Pedagogică. Burlacu S. vol. Oprea D. Bucureşti. 2000 30.. The Role of CEO in The Management of Change: The Case of Information Technology.... 1996 28.. (coord. Tribuna Ecopnomică.16. 1993-1994 17.. Editura Economică. Ed. Informatică managerială. Fotache M. Iaşi. Radu I. The Role of Information Systems Strategy in Making Market Leaders in Information Strategy: The Executive’s Journal. Radu I. Bucureşti. Informatică pentru managementul firmei. Reck V. Management. 2001 19. I – II. nr... Ioniţă C.. Bucureşti. Polirom. Willson D.CISON. 2000 32. Sisteme informatice de Gestiune. Management comparat. Ioniţă F. Verboncu I. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful