Liviu Mihăescu

SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI APLICAŢII INFORMATICE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009

1

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu este acreditată CNCSIS Cod 177

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MIHĂESCU, LIVIU Sisteme informaţionale şi aplicaţii informatice în administrarea afacerilor / Mihăescu Liviu. – Sibiu : Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009 212 p. Bibliogr. ISBN 978-973-739-778-2 004:336

2

CUPRINS

Capitolul 1 SISTEM, SISTEM ECONOMIC, SISTEM INFORMAŢIONAL ...................................... 7 1.1 SISTEMUL. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI.................................................. 7 1.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC .................................................. 10 1.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI ...... 17 Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL ................................................................................... 23 2.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII ...................................... 23 2. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL.................................................. 29 2.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ....................................... 34

2.2.1 Datele şi informaţiile .................................................................... 36 2.2.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale .......................................... 42 2.2.3 Procedurile informaţionale ......................................................... 43 2.2.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor........................................... 44
2.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC - SISTEM INFORMAŢIONAL ...................... 45 2.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE ....................................................... 51

2.4.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor ............... 52 2.4.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou ...................... 53 2.4.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) ...................... 54 2.4.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) .......................... 54 2.4.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) ......... 55
2.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL ........................................... 55 Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 58 3.1 SISTEMUL INFORMATIC ................................................................................. 58 3.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE ............................ 60 3.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE ..................................................... 62 3.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC .......................................................... 66

3.4.1 Funcţia de preluare a informaţiei .............................................. 66 3.4.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei ...................... 66 3.4.3 Funcţia de comunicare ............................................................... 67 3.4.4 Funcţia de prelucrare .................................................................. 67 3.4.5 Funcţia de ieşire a informaţiei.................................................... 69
3.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ........................................................................... 70

3.5.1 Componenta hardware a sistemului ......................................... 71 3.5.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului ................................... 71 3.5.3 Componenta software ................................................................. 74 3.5.4 Componenta informaţională....................................................... 75 3

Capitolul 4 INFORMAŢIA - OBIECT AL PRELUCRĂRII ............................................................. 76 4.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE - CALITATEA ACESTORA – .... 76 4.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ ................................................................................................. 79 4.3 PROCESE INFORMAŢIONALE ........................................................................ 82 4.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL ............................................................. 87

4.4.1 Generarea, culegerea şi transmiterea datelor ........................ 87 4.4.2 Gestiunea datelor ........................................................................ 88 4.4.3 Analiza şi interpretarea datelor.................................................. 88 4.4.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei ........................ 89
Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE ........................................................................................................... 90 5.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE ........................................... 90 5.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ........................................... 96 5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE .............. 103 Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE.................................................... 107 6.1. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMII- ........................................................................................................... 107 6.2. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ............... 109

6.2.1. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor............. 109 6.2.2. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului .......................................................................................... 111 6.2.3. Externalizarea sau outsourcingul informaţional................... 111 6.2.4. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet .................................................................................................. 112 6.2.5. Expansiunea comerţului electronic ........................................ 113 6.2.6. Scrutarea informaţională ......................................................... 114 6.2.7. Conturarea întreprinderii virtuale ........................................... 115 6.2.8. Cristalizarea managementului informaţional ........................ 116
6.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV ......................................................................................................... 120 Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE .................................................. 123 7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII ..................................................... 123 7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE................................................... 126

7.2.1 Vulnerabilitatea digitală ............................................................ 131 7.2.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital ............. 132 7.2.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii ........... 132 7.2.4 Lărgirea prăpăstiei digitale ....................................................... 133 7.2.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei................... 134 4

. 210 BIBLIOGRAFIE.....4 INTEGRAREA SISTEMELOR ....................3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei ............3.................3..9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ....... 199 9.2................ Analiza critică a sistemului informaţional .....1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei ...................................................4.........5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE ..7..........utilizarea QM ..6.......................... 198 9...............1............2 Mediul securităţii informaţiilor ...............................3 Rolul securităţii informaţiilor ...... 152 8.......................... 180 8..................... 202 9........3.....................3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive ............... 135 7. 163 8............3..............................................2..................3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONAL-MANAGERIAL ..... 152 8.................7...6..... Reproiectarea sistemului informaţional..... 185 8.......1............................2......... 213 5 ........... 203 9. 198 9............ Implementarea perfecţionărilor informaţionale ........ 200 9........4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii .................. 189 8................................. 145 8......1............................... Prezentarea generală a pachetului QM ...............3............ 179 8...... 204 9....................................2.......3..........................1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE .......................3.....1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ..........3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR ........................................................2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale .....6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE .............................. 135 7.....1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor . 138 7...........3...1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale .............. 152 8..... Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat ................... 177 8....................3................................................................ 145 8............. Consideraţii preliminare.................... 158 8............ 140 Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII ...1. 171 8..SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR ..........2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri .3........ 157 8.....................................6...1..4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate .........................1.7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ....................... Studiu de caz ...................................... 136 7... Evaluarea funcţionării sistemului informaţional ...................................2 SISTEMUL QM ............. 162 8...................5........................................................3........................................3....6..................8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ......... 148 8..................... Declanşarea studiului de reproiectare ....... 159 8............................. 174 8..........................2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ..... 199 9... 195 Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR .......... 162 8........

6 .

Capitolul 1 SISTEM. determinist sau probabilist. SISTEM INFORMAŢIONAL 1. (Grunberg. sistemele se întrepătrund foarte mult. L. sistemele nu sunt identice între ele.cu atât mai evident.1 SISTEMUL. liniar sau neliniar ş.A. simple sau complexe. determinate sau probabilistice. într-un sistem mai mare. cu cât sistemul este mai complex. deoarece el este integrat. liniare sau neliniare etc.a. metode. procedee. tehnici.d. 1977). împreună cu celelalte sisteme. toate se comportă unitar şi integral în relaţiile lor cu mediul. de factorul timp. sistemele pot fi finite sau infinite. Sistemul este un ansamblu de elemente materiale sau nemateriale. Prin intermediul teoriei sistemelor se poate distinge un sistem de altele. În teoria sistemelor se afirmă că. în realitate nu poate fi vorba decât de o independenţă relativă. SISTEM ECONOMIC. diferitele sisteme se deosebesc foarte mult între ele. cu care se află în interacţiune. se pot studia ordinea. În pofida numeroaselor caracteristici generale. ci mai multor sisteme. de coeficientul de complexitate şi de natura relaţiilor dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire. format în general din echipamente. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI Sistemul este un ansamblu de elemente interdependente formând un tot organizat care interacţionează pentru realizarea unui scop determinat. statice sau dinamice. îl putem recunoaşte ca simplu sau complex.. Astfel. modele şi personal utilizate interdependent prin intermediul unor procese ce asigură transformarea unor elemente de intrare în elemente de ieşire prin intermediul unui mecanism specific şi al unui sistem de control. de relaţiile cu mediul. În acest sens. Deşi sunt formate dintr-o mulţime de elemente aflate în interacţiune. Zadeh (1973) evidenţiază faptul că posibilitatea descrierii exacte a unui sistem scade odată cu creşterea complexităţii. Oricât de independent ar fi un sistem. un element nu aparţine unui singur sistem. Dar. până la un nivel dincolo de care precizia şi relevanţa se exclud reciproc. graniţele dintre ele se estompează 7 .m. organizarea şi complexitatea. închise sau deschise. în funcţie de mulţimea elementelor. dar întotdeauna va rămâne ceva care nu poate fi formalizat şi care reprezintă tocmai particularitatea şi individualitatea sistemului respectiv .

i=1. adică de 0 sau l. diversitatea nefiind provocată de substanţa şi energia din care sunt constituite. deoarece între apartenenţa şi neapartenenţa unui element la un sistem apar o serie de situaţii intermediare. care sunt formate din elemente ce nu le aparţin în totalitate. Zadeh (1965) vorbeşte despre sisteme vagi. aşa cum nu există decât sisteme deschise.1 Reprezentarea unui sistem Intrările (xi) în sistem reprezintă influenţa pe care mediul o exercită asupra unei componente (un subsistem) de sistemul de dimensiuni mai mari. în cazul mulţimilor clasice. ieşiri.1 Reprezentarea unui sistem). Orice sistem organizat se caracterizează prin: intrări. Problema organizării şi autoorganizării a fost pusă de W. j=1. tot aşa nu există decât sisteme vagi ale căror elemente aparţin în acelaşi timp mai multor sisteme. atunci devine necesară o abordare mult mai largă. xi . 1. concomitent cu asigurarea integrităţii şi identităţii sistemului. care întreţin un anumit schimb de substanţă.m IEŞIRI Figura nr. Notând cu l apartenenţa şi cu 0 non-apartenenţa elementului x la mulţimea X. Organizarea este cea care conduce la diversitatea lumii în care trăim. interdisciplinară. atunci. Prin autoorganizare se realizează o anumită interacţiune cu mediul. 8 . L. o flexibilitate a structurilor sale. Ashby (1947). ci de modul cum sunt organizate. Teoria sistemelor studiază elementele în cadrul sistemului din care fac parte.R. generatoare de îmbunătăţiri ale sistemului. din ce în ce mai complicate şi mai diverse. de energie sau de informaţie cu mediul în care se află.A. iar în cazul sistemelor vagi. adică între 0 şi 1 apare o infinitate de stări posibile. f: X→(0. Ieşirile (yj) din sistem reprezintă influenţa pe care sistemul respectiv o exercită asupra mediului în care există ca subsistem. În realitate. 1. structură şi stare (Fig. Organizarea sistemelor a dus la generarea altor sisteme. Dacă însă fiecare sistem este un subsistem şi fiecare subsistem poate face parte din mai multe sisteme.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. numite grade de apartenenţă.1). funcţia de apartenenţă f este f: X→(0-1).şi devin mai vagi.

Sistemul economic ca noţiune concretă de sistem. într-o structură ierarhică. din care face parte. sistemul informaţional. Noţiunea de sistem economic desemnează un ansamblu de elemente independente. Starea şi dinamica unui sistem pot fi studiate şi cunoscute în orice moment prin intermediul legăturilor informaţionale din interiorul şi exteriorul sistemului respectiv. Prin particularizarea acestor caracteristici din definiţia generală şi abstractă de sistem se desprind diferite sensuri concrete. Sistemul economic defineşte componente şi ansambluri economice. specifice. orice ramură a economiei naţionale sunt sisteme economice. văzute la nivel global. informaţionale. prezenţa în sistemul economic a oamenilor. dar subordonate scopului întregului sistem. 9 . Un sistem economic complex reuneşte. Un sistem economic complex se caracterizează prin: existenţa unor componente separabile pentru care se pot stabili scopuri funcţionale distincte. atunci ea este definită ca subsistem. reprezintă o componentă (un subsistem) a unui sistem mai mare (macrosistem) cum este considerat sistemul economico-social. Din punct de vedere al structurii şi al complexităţii funcţiilor pe care le realizează. a maşinilor şi a mediului înconjurător. existenţa unor legături funcţionale interioare. …. energetice etc. Starea sistemului reprezintă gradul de organizare a sistemului respectiv la un moment dat.). precum şi a unor legături cu exteriorul (cu alte sisteme). sistemele economice pot fi grupate în sisteme simple şi sisteme complexe sau macrosisteme. atunci i se conferă atributul de sistem. Însăşi economia naţională sau economia mondială. prin care se asigură funcţionarea sistemului. xn). sistemul informatic. se comportă ca sisteme complexe (macrosisteme). Dacă însă aceeaşi entitate este privită în raport cu nivelul ierarhic superior ca fiind componentă a acestuia. Orice întreprindere economică. un ansamblu de elemente considerate subsisteme cu legături reciproce. prin intermediul cărora se realizează obiectul de activitate al unei entităţi economice.Structura sistemului reprezintă modul cum sistemul respectiv este organizat şi cum funcţionează pentru realizarea scopului determinat y=f(x1. care se întâlnesc în toate domeniile de activitate (ca de exemplu: sistemul economic. sistem de calcul etc.) între diferite componente ale sistemului. tehnico-economice (materiale. Dacă o entitate economică este privită şi analizată independent de structurile ierarhice superioare.

adoptă măsuri de reglare sau autoreglare în baza legii conexiunii inverse. Dinamica acestui tip de sistem este determinată tocmai de încercarea sa de a se autocontrola în faţa perturbaţiilor externe. modificându-şi în timp starea internă. 1.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC Organismul asupra căruia se răsfrâng atribuţiile sistemelor economice. pot să fie de orice dimensiune. “ Modelarea cibernetico-matematică a cererii de mărfuri a populaţiei” în volumul „Cibernetica Aplicată”.feedback1-. organul de decizie verifică modul în care sunt realizate obiectivele şi sarcinile stabilit. Atunci. Bucla de feedback asigură realizarea funcţiilor de autoreglare şi de comportament dinamic al sistemelor. Raţiu-Suciu C. Orzan Gh. Instituţia este o formaţie specială economică complexă.. Rezultă că noţiunea de sistem este relativă. 1988 10 . În acest caz molecula devine instituţia. comportându-se cu regularitate determinată şi răspunde conform unor reguli la impulsurile primite. ca exemplu: o mare firmă sau un minister. Această buclă constă în fluxuri fizice de produse asociate cu fluxuri de informaţie. agent economic... iar în condiţiile în care apar abateri. Funcţionarea sistemului cibernetico-economic constă în faptul că în fiecare perioadă primeşte un input şi emite un output. iar utilizarea ei în analizele economice este contextuală. Organizaţia este o formaţie constituită din oamenii unităţii în vederea îndeplinirii anumitor funcţii social-economice determinate. economia unei ţări etc. Unitatea reprezintă un element al sistemului economic ce nu se mai poate descompune. Inputuri-le şi outputuri-le pot fi numite fluxuri. Pe baza analizei fluxului de ieşire. Prin structura unui sistem cu buclă se au în vedere: 1 Cătoiu I.iar structura ierarhică din care face parte este definită ca un macrosistem. Prezentăm în continuare atomii. iar în interiorul ei atomul este organizaţia. societatea trebuie privită ca şi materia în fizică. Un sistem cibernetic îşi autoreglează intrările în funcţie de scopul şi obiectivele pentru care a fost conceput să funcţioneze prin intermediul unei bucle de control . Ed. Academiei.

ce trebuie îndeplinite prin interacţiunea dintre sistemul de conducere şi cel executiv. o politică / o strategie care specifică acţiunile necesare pentru a corecta aceste diferenţe. operaţional şi metodologic. o buclă feedback presupune existenţa a 2 factori: înregistrarea unei diferenţe între o valoare dorită şi una reală. între care există relaţii de cauzalitate şi care acţionează interdependent în scopul asigurării proceselor şi relaţiilor de conducere la nivelul unei organizaţii. Rezultă că sunt fixate obiective clare şi directe pentru procesul de decizie. 11 .1.m IEŞIRI Figura nr.2 Reprezentarea unui sistem cu buclă feedback Un sistem poate fi controlat printr-un alt sistem de nivel superior.2 şi asigură transformarea unor fluxuri de intrare în fluxuri de ieşire prin raportarea la obiectivele programate şi o eventuală corectare a diferenţelor înregistrate pe buclă.j=1. cadrul legislativ în materie şi cerinţele strategice ale entităţii economice. Sistemul cibernetico-economic este un sistem complex care poate fi reprezentat ca în Figura 1. Pentru a funcţiona. Sistem de conducere xi .modul în care fluxurile sale de materiale şi/sau informaţionale sunt interconectate. modul în care aceste fluxuri sunt modificate sau transformate în factori de întârziere. Practic orice sistem economic este un sistem cibernetic cu buclă. informaţional. numit sistem de conducere care are la bază anumite obiective determinate de specificul domeniului.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. reguli de decizie încorporate în buclele feedback.i=1. Sistemul de management al firmei este un ansamblu de elemente cu caracter decizional.

reprezintă unitate organizată.Acesta se constituie ca un ansamblu de componente care faciliteaz exercitarea facilitează proceselor manageriale. i creează sistem organizatoric organizatoric-administrativ. 7. sistem dinamic. deoarece aici are loc combinarea factorilor de economic. materiale. Sistemul de management al firmei 1. sistem deschis. are un sediu. complex. deoarece firma se afl în interacţiune permanent cu . ie sistem tehnico-material. cât şi la cerinţele generate rile i de dinamica elementelor încorporate. sistem autoreglabil deoarece firma are capacitatea. . particularităţi specifice proceselor de produc i producţie. care prelucrate adecvat se transforma în decizii ulterioare. sistem socio-economic. în scopul eficientiz rii muncii factorilor de decizie. deoarece între mijloacele de muncă materiile material. ă schimbările macrosistemelor din care face parte. 1.. capătă o denumire. precum şi ături. producţie în cadrul unor procese generatoare de bunuri materiale. are mai multe caracteristici şi anume: sistem foarte complex deoarece reuneşte resurse umane. află iune permanentă celelalte elemente ale sistemului c căruia îi aparţine. eficientizării Figura nr. organic adaptiv deoarece se adaptează permanent la adaptiv. -şi atea. 5. deoarece întreprinderea reprezint o . te financiare. 3. pe baza informaţiilor culese. ă sa funcţională. muncă. 6. ca sistem. oferită de autonomia autoreglabil. între care se stabilesc multiple şi profunde legături. dispune de capital etc. 4. 2. să.autoregleze activitatea. care la înfiin înfiinţare capătă statut de persoana juridic juridică. Firma ca sistem este format din următoarele subsisteme: formată 12 1.3 Firma. prime şi materialele utilizate se creeaz anumite conexiuni.

1. Rolul managerului este de a sesiza legăturile dintre elementele componente. Subsistemul de conducere (decizional) este format din ansamblul de specialişti care. subsistemul informaţional. a întregului sistem complex în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite. Întreprinderea ca sistem Flux informaţional Decizii Informaţii Subsistemul informaţional Fluxuri materiale şi financiare Decizii Subsistemul operaţional Date Figura nr. subsistemul conducător. subsistemul informaţional. Rezultă că firma este un sistem economic complex. 1. se disting trei subsisteme (Fig.subsistemul condus. 3. În analiza structurii organizatorice şi funcţionale a unui sistem economic complex. care conectează subsistemul condus şi conducător şi asigură informaţii despre nivelul sistemului.4 Subsistemele întreprinderii 13 MEDIUL EXTERIOR Subsistemul de conducere . subsistemul operativ sau operaţional. a cărui stare de funcţionare variază în timp.4 Subsistemele întreprinderii): 1. care se caracterizează printr-o anumită capacitate de producţie. factorii perturbatori care îl influenţează şi să ia decizii pentru creşterea eficienţei funcţionării sistemului. cu ajutorul unor metode şi tehnici specifice. nivel şi o anumită stare. 2. urmăresc şi controlează funcţionarea sistemului executiv. reprezentat de manager a cărui activitate are la bază informaţiile. subsistemul de conducere. reglabil.

“Management.. ce activităţi le revin şi care este rolul lor în raport cu ceilalţi. McGraw-Hill. în scopul desfăşurării proceselor de management Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de resurse umane. Subsistemul informaţional joacă un dublu rol: pe de o parte asigură toate informaţiile necesare luării deciziilor pe toate nivelele de responsabilitate. New York Russu C. metode. precum şi totalitatea mijloacelor sistemului de conducere şi decizie2. concepte. Ed. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. tehnici”. materiale şi financiare precum şi întregul ansamblu organizatoric. vor lucra mai eficient dacă vor cunoaşte ce trebuie să facă. Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de elemente care acţionează intercorelat. 14 . care apoi sunt transmise subsistemului informaţional (flux ascendent) în vederea stocării şi prelucrării datelor necesare obţinerii informaţiilor utile în vederea fundamentării deciziilor la nivelul subsistemului decizional (de conducere). Subsistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor. tehnic şi funcţional. Bucureşti 1995. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind starea şi dinamica sistemului condus. necesare realizării obiectivelor stabilite de către organizaţie. structurate corespunzător sistemului de obiective şi configuraţiei ierarhiei manageriale. pentru a asigura cadrul. deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor de execuţie prin subsistemul informaţional (flux descendent). Expert. Prin sistemul informaţional se asigură legătura permanentă şi necesară între sistemul de conducere şi sistemul condus în dublu sens: prin prelucrarea şi transmiterea deciziilor de la sistemul de conducere către sistemul condus. 1 2 Harold Koontz:. Astfel.Subsistemul de conducere reprezintă ansamblul intercorelat al deciziilor adoptate şi aplicate într-o organizaţie. divizarea şi funcţionalitatea proceselor de muncă. conducere şi control. prin înregistrarea. 1990. care asigură realizarea efectivă a obiectivelor stabilite prin deciziile transmise de sistemul de conducere. iar pe de altă parte asigură căile de comunicare între celelalte subsisteme. Essentials of management. “cei care vor să coopereze."1 La nivelul subsistemului operaţional (în cadrul căruia se desfăşoară procesele economice specifice domeniului de activitate a agentului economic) are loc operaţiunea de culegere a datelor. de la acesta către sistemul de conducere. combinarea.

în vederea culegerii. Procesul intern este acela ce are loc în interiorul unităţii şi care transformă input-ul în output. pe de o parte. dar şi de informaţiile acumulate în birouri şi servicii. Pe baza celor enunţate mai sus. implicând. sisteme funcţie de reacţie a sferei reale. care acţionează în baza unor relaţii de cauzalitate. modificându-se şi starea internă a sistemului. prelucrarea acesteia. necesare la nivel decizional şi operaţional. constituită din date şi informaţii organizate şi structurate. transmiterea informaţiei. unităţi de reglare în care au loc exclusiv procesul de reglare internă. o succesiune de procese şi fluxuri informaţionale. El este considerat acea parte a realităţii. în scopul atingerii unor obiective. intrând: producţia. Transformările ce au loc în sistemul economic şi ansamblul funcţiilor de reacţie ale unităţilor. Starea unităţii poate fi caracterizată de stocul din depozit. au la bază desfăşurarea unor activităţi umane. pregătirea deciziei şi decizia. În baza celor prezentate se poate vorbi de două subcategorii de procese. pregătirea deciziei şi decizia. aici intrând: observarea. iar pe de altă parte. Unităţile fiind legate între ele prin fluxuri de input şi output. ca: producţia şi consumul. compun un sistem.Subsistemul informaţional reprezintă un ansamblu de componente. Procesele reale sunt procese materiale şi fizice. Procesele de reglare sunt procese intelectuale. circulaţia şi consumul. prelucrării şi transmiterii datelor şi a informaţiilor. Toate fluxurile de resurse (materiale sau informaţionale) dintr-un sistem economic. sau pornind de la ele – utilizând tehnologia informaţiei. procese de reglare interne. sunt descrise prin două sisteme de funcţii de reacţie. legate între ele. 15 . Procesele unui sistem economic sunt de două tipuri: reale şi de reglare. ca: prelucrarea informaţiei. unităţile economice (firmele) se pot încadra în două categorii: unităţi reale în care au loc exclusiv procesul real intern. Un sistem economic este un sistem viabil. anume: sisteme funcţie de reacţie a sferei de reglare. din evenimente care au un efect asupra acestora şi din actori care acţionează în baza lor. conducând la generarea permanentă de noi informaţii şi fluxuri informaţionale. anume: procese reale interne.

stabilirea modalităţilor de achiziţionare a datelor necesare sistemelor de resurse. În cadrul sistemului economic. Subsistemul informaţional se interpune între subsistemul decizional şi cel operaţional. Aspectul organizaţional al întreprinderii rămâne pe un plan secund. având drept scop asigurarea informaţiilor necesare stafului managerial. centralizate. bancar). la rândul lor. De aici putem concluziona faptul că subsistemul decizional necesită informaţii specifice necesare fundamentării pe de o parte a deciziilor strategice iar pe de altă parte a deciziilor tactice. sistemul informaţional (economic) este mijlocul de comandă şi control prin care sistemul de conducere îşi exercită funcţiile asupra sistemului executiv. fluxurile şi circuitele informaţionale se integrează organic cu celelalte fluxuri şi circuite ale resurselor. Majoritatea metodelor de concepere a sistemelor informatice pornesc de la definirea nevoilor informaţionale ale viitorilor utilizatori. în funcţie de responsabilităţile şi atribuţiile sale. se optează pentru culegerea. care întreţine aceste fluxuri şi circuite informaţionale şi permite celorlalte sisteme ale resurselor să funcţioneze ca un sistem integrat. la nivelul cerinţelor impuse de luarea deciziilor în sistemele de resurse. El nu trebuie văzut doar ca o interfaţă între subsistemul operaţional şi subsistemul de conducere. generează informaţiile de ieşire prin reflectarea funcţionării tuturor sistemelor de resurse. Deciziile. pot viza perioade de timp mai lungi (decizii strategice) sau mai scurte (decizii tactice). el fiind abordat mai degrabă în 16 .Astfel. menţinerea colecţiilor (fişierele şi bazele de date). toate informaţiile necesare. Datorită dificultăţii identificării complete a acestor cerinţe informaţionale şi datorită necesităţii anticipării unor cerinţe informaţionale având un orizont de timp mai îndepărtata. ci ca element de legătură al mediului intern al întreprinderii cu cel exterior acesteia (economic. stocarea şi prelucrarea ansamblului datelor reflectând starea şi evoluţia sistemului condus. Scopul principal al sistemului informaţional este de a furniza fiecărui utilizator. astfel că informaţiile constituie un adevărat „liant” informaţional. reprezentând în acelaşi timp un mijloc de comunicare între celelalte două subsisteme. financiar. inclusiv a sistemului informaţional însuşi. Sistemul informaţional îşi îndeplineşte acest rol prin: asigurarea informaţiilor necesare fiecăruia dintre sistemele de resurse precum şi a sistemului integrat al resurselor.

joacă un rol strategic pentru succesul afacerilor. firmele nu mai sunt avantajate de existenţa pieţelor protejate.procesul definirii prelucrărilor decât în procesul identificării şi structurării datelor. Astăzi. cerinţele culturale au sporit şi s-a atins un nivel superior de productivitate şi. între diferite localităţi de pe glob. 1. edificând locuinţe şi cultivând pământul. companiile trebuie să facă faţă unor noi provocări. informaţia pune în mişcare atât tehnologiile pentru transformările fizice necesare societăţii. Trecerea societăţii dintr-o etapă în alta este asociată cu perfecţionarea diviziunii muncii. defineşte „valurile" ca fiind marile transformări sociale care au direcţionat evoluţia omenirii până în prezent. datorită opririi din peregrinare. Dezvoltarea socială şi diviziunea muncii se află într-o relaţie nemijlocită. Acest aspect rezidă din amplificarea în volum şi structură a schimburilor comerciale. când. Desfăşurarea şi controlul operaţiunilor în formă multinaţională necesită comunicarea cu furnizorii şi distribuitorii 24 de ore din 24. Informaţia. şi-a putut organiza superior viaţa. cât şi managementul. Sistemele informaţionale furnizează potenţialul analitic şi cel de comunicare de care au nevoie firmele pentru a-şi administra afacerile la scară globală. în cazul acestei mutaţii. implicit. Primul val a fost cel ce a caracterizat trecerea de la viaţa nomadă a omului primitiv la agricultură. Felul de viaţă al omului s-a schimbat radical o dată cu această mutaţie. Vitezele de lucru. de viaţă.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI Mediul de afaceri se află într-o continuă schimbare. spre finele secolului al XVIII-lea. In acest nou cadru. în acest caz. Alvin Toffler în „Al treilea val". Cel de-al treilea val este marcat de impunerea informaţiei ca resursă fundamentală de viaţă a omului şi se petrece în zilele noastre. Succesul lor depinde de abilitatea de a opera la nivel global. Globalizarea economiei şi tehnologia informaţiilor au determinat o intensificare a competiţiei pe pieţele internaţionale. ci trebuie să facă faţă concurenţei deschise. ca şi 17 . Condiţiile de muncă s-au îmbunătăţit. Al doilea val s-a datorat trecerii de la agricultură şi meşteşuguri la industriile mecanice.

Totul porneşte de la om şi se propagă printr-o tehnologie rapidă spre el însuşi. precursorii ştiinţei managementului au intuit cerinţele evoluţiei şi au făcut primele demersuri comunicaţionale pe care trebuie să le cunoaştem şi. inclusiv managementul acesteia. O altă influentă majoră vizează mediul intern al organizaţiei. prin tehnicile matematice destinate optimizării parametrilor selectaţi de organizaţie. a căror evoluţie trebuie întreţinută în continuare. Studiul sistemelor informaţionale are un caracter multidisciplinar şi cuprinde două modalităţi de abordare . Pregătirea omului pentru a face faţă impetuozităţii informaţionale. asupra metodelor de calcul şi a metodelor de stocare şi de accesare a datelor. Comportamentul individului este supralicitat. este necesar să se utilizeze pe scară largă tehnologia informaţiilor. se impune o perfecţionare a calităţii şi productivităţii managementului. în acest sens. Ştiinţa calculatoarelor se concentrează asupra teoriei calculatoarelor. Cel mai mult este influenţată de către al 3-lea val activitatea de conducere. cum sunt controlul stocurilor. firmele de afaceri dispun de o structură ierarhică. Relaţia dintre productivitate şi calitate. Cercetările operaţionale atribuie. în varianta clasică. pe de o parte. Cerinţele intelectuale sunt acum cele mai pregnante.calitatea lucrărilor cresc considerabil. sociologie şi ştiinţele politice. Productivitatea managementului trebuie să fie compatibilă cu cea a tehnologiilor de transformare fizică. pe de altă parte. şi folosesc un set de proceduri de operare standard pentru a realiza o producţie de masă.una tehnică şi una comportamentală. ştiinţa calculatoarelor şi cercetări operaţionale. Managementul ştiinţific pune accentul pe dezvoltarea de modele pentru adoptarea deciziilor manageriale şi pe alte practici specifice managementului organizaţiei. cu un grad ridicat de centralizare. Exerciţiile de responsabilitate accentuată sunt cantonate în cea mai mare parte în această zonă a activităţii umane. precum şi răspunderile sale se acutizează. Abordarea tehnică se bazează pe următoarele discipline: management ştiinţific. Aceasta poate să-l afecteze mult mai profund decât în cadrul celui de-al 2-lea val. Informaţia este „materia primă" a managementului. Noua abordare a organizării şi conducerii firmelor de afaceri se caracterizează prin aplatizarea ierarhiei sistemului de conducere. Pentru a putea implementa într-o organizaţie această nouă abordare. Abordarea comportamentală se bazează pe psihologie. 18 . Simbolurile şi modelele devin esenţiale la acest stadiu al dezvoltării. prin descentralizare şi creşterea flexibilităţii organizaţiei de a se adapta la schimbările care apar în mediul de afaceri. fiind evidentă. mai ales. şi diviziunea muncii.

firmă. prin utilizarea cât mai eficientă a resurselor disponibile. Totodată. Managerii firmelor sunt nerăbdători să utilizeze cât mai rapid această puternică combinaţie dintre unitatea de afaceri. publicisticii şi divertismentului. industrie şi infrastructurile publice. Personalul angajat va reprezenta în continuare investiţia cea mai importantă a unei firme. Fuziunea dintre domeniile informaticii. o valoare adăugată organizaţiei. organizaţiilor şi societăţii în ansamblu. astăzi acestea sunt mult mai multe. În secolul XXI. Deja. Psihologii sunt preocupaţi de reacţia individuală a personalului angajat faţă de sistemul informaţional şi de modelele cognitive ale raţionamentului uman. telecomunicaţiilor. Sociologii se concentrează asupra impactului sistemelor informaţionale asupra grupurilor. Dacă în trecut existau doar câteva infrastructuri limitate care furnizau căi de acces spre clienţi. odată cu creşterea importanţei noii infrastructuri electronice se va observa şi o scădere a importanţei bunurilor fizice şi a amplasării acestora. Specialiştii în domeniul ştiinţelor politice investighează impactul politic al utilizării sistemelor informaţionale. multe firme fac eforturi financiare mari în vederea investirii în tehnologia informaţională. încercând să aleagă varianta optimă din multitudinea de variante tehnice şi economice şi căutând să realizeze un echilibru optim al posibilităţilor la nivelurile firmei şi unităţii de afaceri. când cash-flow-ul firmelor este din ce în ce mai des prezent online. Totuşi. în care firmele încearcă să se redescopere. însă infrastructura cu care aceasta va opera va fi electronică. De asemenea. Oportunităţile oferite de noile infrastructuri electronice vor face posibilă verificarea multor procese de luare a deciziilor organizaţionale. precum şi extinderea universală a Internetului şi a altor componente ale comerţului electronic prezintă avantaje strategice şi ameninţări pentru orice firmă. Majoritatea problemelor comportamentale dintr-o organizaţie nu poate fi exprimată folosind modele normative. se observă că tehnologia informaţională este de importanţă majoră pentru toate organizaţiile moderne. managerii trebuie să conştientizeze modul în care infrastructura informaţională a firmei se intersectează cu infrastructurile publice şi cu infrastructura noii industrii care apare .cea a Internetului şi comerţului electronic. abundă oportunităţile şi ameninţările. deciziile pe termen lung privind investiţiile în infrastructura informaţională vor diferenţia capacităţile competitive ale firmelor. În această nouă eră a competiţiei economice.optimizarea cheltuielilor de transport şi costul tranzacţiilor. atât în desfăşurarea afacerilor pe 19 .

Valoarea totală a acestor investiţii reprezintă portofoliul tehnologiei informaţionale. În multe firme moderne o mare proporţie din capital se regăseşte chiar în tehnologia informaţională. Noua infrastructură. punând în balanţă riscurile şi câştigurile pentru alegerea variantei optime. sau cu partenerii strategici. care să concorde cu obiectivele şi cu strategia firmei în ceea ce priveşte clienţii şi acţionarii. necesară pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor firmei. cât şi în personalul care furnizează aceste servicii.cale electronică (comerţ electronic). Întregul portofoliu al tehnologiei informaţionale trebuie coordonat de un management format din specialişti atât în domeniul economic. împreună cu tehnologia informaţională. infrastructură care se află în strânsă legătură cu: (a) infrastructurile diferitelor ramuri industriale (cum ar fi sistemele de plăţi ale băncilor. aceasta generând profit la nivelul întregii economii. Portofoliul tehnologiei informaţionale este determinat de infrastructura tehnologiei informaţionale existentă în firmă. software. în aşa fel încât alegerile făcute să ţină seama de aspectele strategice. În multe organizaţii. constituie portofoliul tehnologiei informaţionale. tehnice. noi produse. 20 . comunicaţii. Aceste tehnologii constituie baza pentru noi forme organizaţionale. Împreună. Toţi managerii trebuie să deţină cunoştinţe bine dezvoltate. ajutându-le să contacteze clienţii şi furnizorii. financiare şi organizaţionale. Ea include investiţiile în tehnologie informaţională implementată atât de personalul de specialitate din interiorul firmei. Analizând această situaţie. cât şi în ceea ce priveşte contactul cu clienţii. specialişti în domeniu. Tehnologia informaţională reprezintă investiţia totală a unei firme în tehnică de calcul. cât şi de alţi furnizori de servicii din exteriorul firmei. sistemele de rezervare la liniile aeriene) şi cu (b) infrastructurile publice (cum ar fi furnizorii de servicii Internet şi telecomunicaţii). telecomunicaţii. cea mai mare pondere o deţin cheltuielile cu tehnologia informaţională. respectiv hardware. care trebuie coordonat la fel ca un portofoliu financiar. cât şi în cel tehnic. competitive. şi oferă guvernelor căi eficiente din punct de vedere al costurilor de a furniza servicii populaţiei. este clar că managerii nu-şi pot permite să renunţe la personalul cu pregătire tehnică. pentru a putea trata cu încredere şi competenţă probleme legate de tehnologia informaţională. aceste infrastructuri permit firmelor să-şi desfăşoare activitatea. noi pieţe şi pentru diverse schimbări în cadrul profesiilor. Combinarea infrastructurii tehnologiei informaţionale interne a unei firme cu infrastructurile publice externe determină apariţia noii infrastructuri. cu furnizorii. suporturile de stocare a datelor.

această creştere este însoţită şi de reducerea costurilor cu forţa de muncă. pentru a rămâne competitivi pe piaţa de desfacere a produselor. tehnologia informaţională reprezintă tehnologia de producţie. Fiecare etapă a vânzării cu amănuntul depinde de intrarea. Realizarea acestor obiective necesită o infrastructură informaţională. Managerii unităţilor de vânzare cu amănuntul au nevoie de informaţii exacte. În multe firme. fiind urmate de cele din sectorul productiv. adesea. fapt pentru care nu întotdeauna aceste investiţii au efectul scontat. influenţează fiecare etapă a procesului de vânzare. a procesului de urmărire a stocurilor şi de refacere a acestora. Instituţiile din sectorul financiar şi al serviciilor depind cel mai mult de tehnologia informaţională. care să furnizeze informaţiile necesare coordonării procesului de vânzare cu amănuntul. Interesant este că rata de creştere înregistrată în sectorul vânzărilor cu amănuntul în această perioadă a fost cea mai mare. cât şi cele mici. Având în vedere faptul că noua infrastructură. 21 . manipularea şi transmiterea datelor în timp util şi în forma corespunzătoare pentru a putea fi utilizate cu uşurinţă de cumpărători şi furnizori.Majorarea în fiecare an a investiţiilor în tehnologia informaţională poate explica creşterea continuă a resurselor firmei. atât cele mari. firmele de vânzare cu amănuntul investesc în tehnologia informaţională. în computere. Însă. În acest sector al serviciilor. care procesează rapid toate comenzile clienţilor. legate de “ce” se vinde şi “unde” se vinde. tehnologia informaţională stă la baza desfăşurării în condiţii optime a miilor de tranzacţii realizate zilnic. fapt pentru care investiţiile în tehnologia informaţională atrag atenţia tuturor managerilor de întreprinderi. vânzătorii cu amănuntul au fost nevoiţi să crească investiţiile în tehnologia informaţională. informaţii pe care să le transmită furnizorilor în vederea obţinerii produselor pentru distribuirea în centrele de vânzare. care acţionează după propria inspiraţie. Aceste investiţii sunt realizate în vederea obţinerii unor rezultate pozitive în ceea ce priveşte relaţia firmei cu clienţii. De aceea. echivalentul utilajelor şi al liniilor de producţie din sectorul productiv. uneori. Toate firmele de vânzare cu amănuntul. furnizorii săi şi. care include firma. în principal. Obiectivele acestor firme constau în determinarea exactă şi în orice moment a nivelului stocului şi a necesarului de produse ce trebuie aprovizionate. achiziţionarea de tehnologie informaţională se realizează pe baza unor decizii luate de persoane necalificate. au realizat investiţii importante în tehnologia informaţională. În ramura serviciilor. întreaga ramură industrială.

Folosirea acestui sistem a determinat o creştere a încasărilor firmei între anii 1977-1986 cu 1. ci şi aspectele de importanţă majoră legate de ramura lor de activitate şi de furnizorii lor de tehnologie informaţională. 10-12 1 22 . sistemul SABRE utilizează infrastructura publică a Internetului. Astăzi.5 miliarde $. Pentru a adopta cele mai corecte decizii strategice în selectarea clienţilor sau în dezvoltarea sistemelor informaţionale. managerii trebuie să înţeleagă nu numai nevoile proprii ale firmei. Colecţia Naţionala. Dan Anghel Constantinescu ş. . 2000.“Management informaţional”. pg. Dacă aceste decizii nu sunt bine coordonate. Bucureşti.Un succes spectaculos în utilizarea tehnologiei informaţionale l-a avut sistemul SABRE1 de rezervare a locurilor pentru transporturile aeriene efectuate de firma American Airlines. în loc să fie un factor care să înlesnească desfăşurarea acesteia. dar sunt greu de urmărit.a. tehnologia informaţională poate deveni o piedică în buna desfăşurare a activităţii. În firmele mari se adoptă zilnic unele decizii care nu sunt foarte importante. pentru a menţine un contact direct cu clienţii.

pot fi privite ca şi sisteme – conducătoare sau conduse.. dar şi în afara acesteia (respectiv în macromediu şi micromediu) reprezintă o necesitate pentru organizaţiile care vor să supravieţuiască în condiţiile concurenţei acerbe cu care se confruntă pe piaţă. şi un sistem care serveşte (care procesează date)”. se vehiculează un număr impresionant de definiţii referitoare la sistemul informaţional. organiza. la rândul lor. o organizaţie reprezintă un sistem ce are în componenţa sa mai multe subsisteme. care. 110-111. indiferent de nivelul ierarhic pe care se află. Holwell1 susţin că „orice şi fiecare sistem informaţional poate fi întotdeauna gândit ca înglobând o pereche de sisteme. Pentru a planifica. subsistemul conducător solicită subsistemului informaţional anumite informaţii care să descrie procesele. un sistem care este servit (oamenii ce desfăşoară acţiuni). Din perspectivă sistemică.5 este reprezentată grafic definiţia formulată de cei doi autori străini. Systems. În literatura de specialitate. Checkland şi S. 1.Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL 2. 1 Checkland P. cât şi la nivelul diferitelor unităţi organizatorice. atât în ansamblul ei. fenomenele şi evenimentele ce au loc la nivelul subsistemului operaţional.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII Conducerea oricărei organizaţii. Holwell S. Pentru a putea gestiona toate activităţile dintr-o organizaţie. 1998. presupune cunoaşterea permanentă şi în detaliu a mediului său exogen şi endogen. Chichester. În figura nr. Astfel din literatura străină am selectat definiţiile formulate de următorii autori: P. au nevoie de informaţii. and Information Systems: Making Sense of the Field. controla şi adopta decizii. John Wiley and Sons. cât şi între organizaţie şi mediul exogen. p. – Information. 23 . managerii. din ţară şi străinătate. El stabileşte legătura permanentă şi feed-back-ul între toate componentele organizaţiei. Cunoaşterea exactă şi oportună a tot ceea ce se întâmplă în organizaţie. coordona.

. B. Sistemul care serveşte Procesarea datelor selectate şi relevante pentru acţiunile oamenilor Sistemul servit Furnizează oamenilor sprijin pentru realizarea acţiunilor Acţiuni cu scopuri precise ale căror realizare necesită informaţii Figura nr.G.. amplifica. Land consideră că acţiunile sunt determinate de asocierea mesajelor primite – din sistemul informaţional formal. care poate „selecta.Management Information Systems: conceptual foundations. Accentul pus pe noţiunea de sistem evidenţiază faptul că diferitele componente au un obiectiv comun – de-a susţine activităţile organizaţiei.Information System in Management (3rd Edition). 3. atenua sau deforma mesajele – şi ca urmare. Davis1 remarcă faptul că „sistemul informaţional este mai mult decât o disciplină academică.1 Corelarea sistemelor Utilizatorul de informaţie – având memorie. J. Land2 consideră că sistemul informaţional trebuie să includă totdeauna oameni utilizând şi interacţionând cu lucrurile (obiectele fizice) – realizate tot de către om – şi să conţină deopotrivă procesare formală şi informală. mai mult decât o extensie a comportamentului şi managementului organizaţional.Is an information theory enough?. informal sau din însăşi lumea reală – cu valorile şi cunoştinţele stocate în memoria persoanei. 1987.A. 1 24 .” Davis G. Wadsworth Publishing Company. McGraw-Hill. structure and development (2nd Edition). California. 2 Land F. 1985. 28 (3). 211-215.” F. p. chiar şi mesajele cele mai simple pot fi interpretate diferit de către oameni diferiţi. New York.. 22. Seen3 consideră că „sistemul informaţional este un set de persoane şi proceduri care lucrează împreună…. A. cunoştinţe şi un sistem de valori – percepe lumea exterioară printr-un filtru cognitiv. p. B. The Computer Journal.. . mai mult decât o ştiinţă a computerelor. 3 Seen J. . 2. 1985. Belmont. p.

Oprea D. sistematizare. p. mai mult sau mai puţin. p.. păstrare şi valorificare a informaţiilor. 2 1 25 . Oprea2 defineşte sistemul informaţional ca fiind „un ansamblu de resurse umane şi de capital. sistemul informaţional al întreprinderii nu este o construcţie uniformă. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. Nicolescu şi I. Verboncu3 consideră că sistemul informaţionalmanagerial „poate fi definit ca ansamblul datelor. Bucureşti. Russu1 defineşte sistemul informaţional ca fiind „totalitatea metodelor.Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. 1999. 2.2). . 1999. sistemele informaţionale pot fi utilizate pentru o multitudine de activităţi specifice fimei (fig.. dar ele pot fi utilizate alternativ deoarece se consideră că sistemul informaţional dintr-un mediu de afaceri este conectat. 1996. procedurilor şi mijloacelor folosite în procesul informaţional.” D. care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii şi controlului activităţilor organizaţiei. 40.” O. Russu C. . analiză.Din literatura de specialitate românească am selectat definiţiile date de următorii autori: C. Verboncu I. 127. transmitere şi prelucrare a datelor. În general. Editura Polirom. ci este format din diferite subsisteme între care există anumite relaţii. Editura Expert. 3 Nicolescu O.. Corespunzător domeniului funcţional din structura organismului economic în care se utilizează. Bucureşti. ei considerând că între noţiunile de sistem informaţional şi sistem informaţional-managerial există diferenţe. p. în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare producerii informaţiilor.” Remarcăm faptul că cei doi autori folosesc noţiunea de sistem informaţional-managerial. procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei.Management. Editura Economică.. care este ansamblul integrat al operaţiilor de culegere. . cu managementul.241. Bucureşti.Management. investite într-o unitate economică. informaţiilor.

453 2 American Accounting Association . Illinois. p.2 Structurarea funcţională a sistemelor informaţionale1 Principala dificultate a abordării sistemului informaţional în funcţie de compartimentele funcţionale ale întreprinderii ţine de imposibilitatea trasării unei graniţe. bine structurate. financiar. Un exemplu clasic este cel al gestiunii vânzărilor. nr. revin componentelor manuale sau sistemelor expert. respectiv 1 O'Brien. Les systèmes d’information de gestion.Sistemul informaţional al întreprinderii Producţie şi exploatare Proiectare asistată de calculator Fabricaţie asistată de calculator Gestiunea stocurilor Planificarea necesarului de materiale Automate industriale Aprovizionare şi recepţie Robotică Marketing Finanţe Contabilitate Managementul resurselor umane Analiza salarizării Ccomponente personal Analiza forţei de lucru Gestiunea datelor despre anagajaţi Prognoza necesarului de personal Analiza necesarului de formare şi perfecţionare a personalului Publicitate şi promovare Managementul marketingului Studii de piaţă Managementul de produs Previziunea vânzărilor Direcţionarea vânzărilor Prelucrarea comenzilor Bugetarea investiţiilor Gestiunea trezoreriei Gestiunea creditelor Prognoze financiare Analiza rentabilităţii Analiza nesarului de finanţare Gestiunea portofoliilor Conturi ale furnizorilor Verificare operaţiuni Facturare şi conturi de clienţi Bugetare Contabilitate analitică Cartea Mare Plăţi Contabilitate fiscală Figura. p. contabilitate. Evanston. “procesul de identificare. J. fie şi aproximative. personal-salarizare. DeBoeck Université. Sistemele informatice clasice au avut în vedere mai ales operaţiile repetitive.. Cea mai mare parte a informaţiilor acoperă două sau mai multe compartimente ale întreprinderii. în care aceleaşi date interesează compartimentele vânzare-marketing. Sarcinile mai puţin structurate. 2. poate constitui exemplul celui mai vechi şi mai răspândit subsistem informaţional al întreprinderii. măsurare şi comunicare a informaţiei economice pentru a permite judecăţi şi decizii documentate din partea utilizatorilor informaţiei”2. Contabilitatea. 1995. Montreal. producţie şi chiar proiectare. între informaţiile aferente fiecărui compartiment. 1966. 64 26 . gen pregătire şi preluare date.A statement of Basic Accounting Theory.

În prezent aproape toate activităţile (în mod special cele economice) se desfăşoară cu ajutorul calculatorului. Indiferent de locul unde trăim. 27 . scopul utilizării calculatorului. în mod efectiv. treptat calculatoarele s-au transformat în dispozitive pentru gestionarea şi administrarea bazelor de date. alături de cele menţionate mai sus. au permis firmelor să-şi structureze şi să-şi organizeze mai eficient activitatea la preţuri accesibile. 2.” (fig. p. Creşterea eficienţei întreprinderilor a fost posibilă în special prin utilizarea la scară tot mai mare a sistemelor de calcul.prelucrarea datelor. mai apoi. În literatura de specialitate din ţară şi străinătate există un număr impresionant de definiţii referitoare la diferenţa care există între sistemul informaţional şi cel informatic. 1 Nicolescu O. îmbogăţindu-se. Dacă sistemele de calcul. de ceea ce facem în mod curent este absolut imposibil să nu fim influenţaţi de calculatoare. 2001. O caracteristică a secolului XXI este influenţa majoră a calculatoarelor electronice. nr. Acestea s-au integrat şi se integrează din ce în ce mai mult în viaţa şi activitatea fiecăruia. Bucureşti. fie că se fac calcule complexe. prin sisteme suport pentru decizii şi. Fie că se apelează la date care pot fi accesate în câteva secunde. Modul în care informaţiile pot fi accesate a cunoscut o adevărată revoluţie în mai puţin de 50 de ani. Ulterior. informaticienii.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. Acestea. Editura Economică. (coord. au servit iniţial cercetătorilor pentru efectuarea mai rapidă a unor calcule anevoioase. prin intermediul programelor software. prin sistemele expert interpretarea rezultatelor obţinute şi. este de a fi principalul mijloc de informare şi comunicare interplanetară.) . Nicolescu1 pornind de la ideea că adesea. pun semnul egalităţii între cele două sisteme „susţine că sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional care se rezumă la culegerea. luarea deciziilor a făcut obiectul integrării în sistemele informatice. stocarea şi gestionarea acestora pentru a furniza informaţii pertinente. În final. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor. calculatorul a devenit o unealtă de mare preţ în viaţa de zi cu zi.3). O. Scopul îndeplinit de sistemele de calcul s-a schimbat de la deceniu la deceniu.26-27.

Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. structura Russu C.C. Russu1 susţine că un sistem informatic este un „sistem de tratare mecanizată sau automatizată a informaţiei. Bucureşti. New York.26-27 3 Parker C. p. În literatura de specialitate americană3 sistemele informaţionale care includ calculatoarele sunt denumite sisteme informaţionale bazate pe computere – computer based informations systems. programe şi fişiere care trebuie să satisfacă cerinţe riguros precizate”. (coord. la noi. dar. majoritatea organizaţilor au utilizat noua tehnologie informaţională doar pentru a rezolva mai rapid operaţiile pe care leau efectuat din totdeauna manual. McGrawHill. 2. 12.op..127. nu se evidenţiază faptul că resursele umane au o importanţă vitală în dezvoltarea şi funcţionarea eficientă a sistemelor informatice. Până acum câţiva ani.Management Informatin System – Strategy and Action. pe măsură ce organizaţia se implică în procesul de creare şi utilizare computerizată a informaţiei. Nicolescu O. 2 1 28 .. Editura Economică. S. În prezent o organizaţie bazată pe informaţie poate fi întemeiată şi fără o tehnologie avansată de procesare a datelor. 3 Raportul Sistem informaţional – Sistem informatic 2 În literatura de specialitate românească se face delimitarea clară între cele două sisteme însă spre deosebire de literatura de specialitate străină.) . 1989. p. p. .. . construit din echipamente. cit. SISTEMUL INFORMAŢIONAL Sistem informatic Automatizat Mecanizat Manual PRELUCRAREA INFORMAŢIILOR VEHICULAREA INFORMAŢIILOR CULEGEREA INFORMAŢIILOR Figura nr. 2001.

p. iar pe de altă parte pot calculatoarele pot completa. asigurând astfel operaţionalizarea deciziilor. 2003. .organizatorică. însă pot exista situaţii când sistemul manual nu mai poate realiza eficient şi fără eroare. Sistemul informaţional nu este în mod obligatoriu bazat pe computere. funcţia operaţională. procesele decizionale şi modul de realizare a activităţilor se îmbunătăţesc vizibil. 1 Gorski H. starea resurselor proprii precum şi a cerinţelor consumatorilor. care nu pot fi informatizate. b) Funcţia operaţională – se referă la scopul sistemului informaţional de a declanşa multitudinea de acţiuni necesare realizării obiectivelor organizaţiei. 2. Astfel sistemul informaţional al societăţii comerciale este necesar să îndeplinească cumulativ următoarele funcţii1: funcţia decizională. activitatea umană. o sarcină datorită complexităţii acesteia sau a interdependenţei cu alte activităţi. Resursele umane au un rol foarte important în cadrul sistemului informaţional ele fiind deţinătoare de informaţii. 29 . spre deosebire de tendinţa actuală de restrângere a mijloacelor manuale şi mecanizate şi extinderea masivă a ponderi sistemului informatic în cadrul celui informaţional. realizarea unor activităţi periculoase pentru om. a) Funcţia decizională – exprimă menirea sistemului informaţional de a asigura elementele informaţionale necesare fundamentării şi adoptării deciziilor. metodelor şi tehnicilor manageriale.Sistemul Informaţional Managerial. 97. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL În vederea realizării obiectivelor fundamentale ale organizaţiei nu sunt suficiente doar resursele umane.. sprijini. făcându-i mai productivi şi mai eficienţi. ci pentru combinarea optimă a acestora este necesară cunoaşterea permanentă a cerinţelor mediului extern al firmei. Sibiu. stricte de natură umană. Editura Universităţii „Lucian Blaga”. funcţia de documentare şi funcţia educaţională. materiale şi tehnice stabilite de specialişti. şi atunci utilizarea calculatoarelor este absolut necesară. De asemenea calculatoarele pot pe de o parte să preia integral sau parţial.

ionale. iile informaţional fig. ce decurge din rolul lor în exercitarea socială. atât în plan individual cât şi în plan organizaţional. ional probleme foarte complexe.4. Informaţiile au o dimensiune individual în sensul că ele condi individuală. ional. de a înregistra informaţ informaţiile. În realizarea acestor func sistemul informaţional este confruntat cu funcţii. ăţeni. şi anume dimensiunea individual dimensiunea organizaţională şi dimensiunea individuală. 2 4 Funcţiile sistemului informaţional 2.c) Funcţia de documentare – exprimă menirea sistemului informaţ ia informaţional. Informaţiile au o dimensiune social . Funcţiile sistemului informa ional sunt reprezentate grafic în fig nr. Funcţia de documentar e Funcţia decizională Funcţiile sistemului informaţional Funcţia operaţională Funcţia educaţională Figura nr. Informaţiile au o dimensiune organizaţională. condiţionează într-o proporţie apreciabil potenţialul şi realizarea aspiraţiilor personale ie apreciabilă ţiilor ale salariaţilor. socială. în sensul că reprez iile ă reprezintă o premisă indispensabil pentru stabilirea şi finalizarea obiectivelor indispensabilă i organizaţiei de către ac ătre acţionari şi manageri. 30 . drepturilor şi responsabilit i responsabilităţilor salariaţilor din cadrul organiza l organizaţie în calitate de cetăţeni. 2. dat fiind tripla dimensiune a informa dată informaţiilor. d) Funcţia educaţional – are ca rol asigurarea informaţiilor cu caracter ională iilor formativ şi tratarea acestora astfel încât s se obţină creşterea efectelor i să şterea educaţionale. cu scopul de a îmbogăţi cunoştinţele utilizate în ţele procesele manageriale sau de execu execuţie.

actuale sau istorice pentru susţinerea controlului structurat al operaţiilor cotidiene. Structura deciziei Nestructurată Caracteristicile informaţiei Ad hoc Excepţională Recapitulativă Frecvenţă neregulată Previzională Externă Anvergură mare Conducerea strategică c iz ii De In f orm a ţi i Semistructurată Conducerea tactică Conducerea operaţională Structurată Prestabilită Periodică Detaliată Frecventă Istorică Internă Anvergură mică Figura nr. ce conţin date detaliate.5.Astfel. Caracteristicile informaţiei pe nivele de conducere1 1 Sursa: O'Brien. 368 31 . neprogramate şi previzionale. Spre exemplu. Montreal. ad-hoc. p.5) şi de posibilitatea de structurare a situaţiilor decizionale la care managerii trebuie să facă faţă. De Boeck Univesity. Nivelul operaţional necesită rapoarte interne regulate. Les systemes d'information de gestion. în condiţiile trecerii la economia bazată pe cunoştinţe şi ale schimbărilor revoluţionare în domeniul informaticii. Informaţiile necesare conducerii sunt în funcţie de nivelul conducerii (fig 2. ca şi date externe pentru susţinerea planificării nestructurate şi a responsabilităţilor de conducere generală a activităţii. sistemul informaţional devine din ce în ce mai important şi condiţionant pentru supravieţuirea şi performanţele organizaţiilor în toate domeniile. 1995.2. În concluzie sistemul informaţional constituie un subsistem de bază al managementului organizaţiei. nivelul strategic cere rapoarte mai sumare.

sunt stabilite modul de achiziţionare şi alocare a resurselor. În sfârşit. Astfel. Informaţiile previzionale ajută conducerea să definească tendinţele viitoare şi impactul acestora asupra deciziilor care trebuie adoptate. şi sistemul informaţional al conducerii (SIC). aflate în interacţiune: sistemul operaţional (SO). procedurile şi obiectivele subunităţilor întreprinderii. se definesc politicile. La nivel strategic sunt definite strategiile. care orientează şi dirijează organizaţia. randamentul strategic al întreprinderii şi evoluţia sa globală. politicile şi obiectivele de ansamblu ale întreprinderii cu ajutorul unei planificări strategice pe termen lung. ca în fig.6 Sistemul informaţional al conducerii (SIC) în interacţiune cu sistemul operaţional (SO) şi sistemul decizional (SD) 32 . acestea se pot reprezenta separat. cât şi a celor de previziune. de asemenea. Deşi între cele trei sisteme există interferenţe. conducerea trebuie să primească nu numai informaţii interne. Managerii utilizează resursele şi execută sarcinile după procedurile elaborate cu ajutorul bugetelor şi a programelor de producţie stabilite echipelor de lucru ale întreprinderii. de multe ori sunt foarte relevante şi indispensabile informaţiile externe. La nivel tactic sunt elaborate planuri. care gestionează informaţiile externe şi interne necesare conlucrării părţilor organizaţiei.5. sistemul decizional (SD). Orice organizaţie constă din trei sisteme principale. care se ocupă cu transformările pentru care a fost creată organizaţia. pentru simplificarea înţelegerii. bugete pe termen scurt şi mediu. cerinţele informaţionale ale conducerii depind în mod esenţial de nivelul de conducere. SO A E SIC B C SD Figura nr . La nivel operaţional sunt elaborate planurile pe termen scurt.În procesul decizional este necesară atât gestionarea informaţiilor istorice. Managerii supraveghează. activităţile de conducere pot fi subdivizate pe trei niveluri principale: nivelul strategic.2. nivelul tactic şi nivelul operaţional. 2. Totuşi. în timp ce informaţiile istorice permit analiza performanţelor trecute ale întreprinderii şi evaluarea acestora.

legături comunicaţionale (circuite şi fluxuri). instrucţiuni pentru controlul calităţii. prelucrării. dări de seamă. decât parţial. b) Criteriul activităţii. Acesta prezintă dezavantajul abordării parţiale. precum şi pentru noi moduri de distribuire a cunoaşterii. Prin definiţie. date numerice. planuri.Conexiunile dintre sisteme (circuite şi fluxuri informaţionale) se referă la: informaţiile de la proces şi de la piaţă. Automatizarea sa poate fi totală sau parţială. funcţiunea de cercetare-dezvoltare. metode. procedee. Dezavantajul acesteia este neluarea în considerare. La nivelul entităţilor economice se pot defini o serie de subsisteme informaţionale folosindu-se diverse criterii. Sistemul informaţional al conducerii poate fi un sistem care procesează informaţiile manual. funcţiunea financiar-contabilă. tehnologii. birourilor şi forţei de vânzare. transmiterii. semnale. c) Criteriul funcţiunii care presupune abordarea subsistemelor informaţionale la nivelul activităţilor de bază din cadrul fiecărei funcţiuni a societăţii (funcţiunea de personal. Companiile pot utiliza tehnologia informaţiilor la proiectarea şi conducerea afacerilor la nivel global. funcţiunea de producţie. care implică definirea subsistemului informaţional la nivel de activitate economică. a interdependenţelor existente între activităţile entităţii cercetate. tehnici şi proceduri destinate colectării.a. rapoarte prelucrate. reclamaţii de la clienţi. Internetul furnizează infrastructura necesară pentru noi modele de afaceri sau noi procese de realizare a afacerilor. funcţiunea comercială. în procesul de analiză a acelor activităţi economice care se desfăşoară în mai multe compartimente. stocării şi securităţii datelor şi tuturor informaţiilor externe şi interne necesare bunei desfăşurări a activităţii organizaţiei. bonuri de lucru. grafice de lucru. instrucţiuni. cum ar fi: a) Criteriul compartimentului care presupune definirea subsistemului informaţional la nivel de compartiment. 33 . prin utilizarea legăturilor între unităţile de producţie. Atunci când SIC este automatizat se numeşte sistem informatic pentru conducere. bonuri de materiale. rapoarte. mecanizat sau automatizat. hotărâri. situaţiile prezenţei la servici. teste pentru verificarea profesională a operatorilor ş. sistemul informaţional al unei organizaţii este ansamblul de mijloace. funcţiunea în servicii). comenzi. modele şi programe de calcul.

platforma hardware necesară prelucrărilor datelor şi disipării informaţiilor. 2. stocarea şi prelucrarea datelor.O percepţie clară a sistemelor informatice este esenţială pentru managerii de azi. personalul specializat în culegerea. În plus. 39. 34 .2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pe plan mondial nu există în prezent o terminologie unanim acceptată referitoare la conţinutul sistemelor informaţionale şi nici o definiţie care să întrunească sufragiile specialiştilor. Aceste sunt2: datele şi informaţiile. circuitele şi fluxurile informaţionale. procedurile şi tehnicile de obţinere (pe baza datelor primare) şi de difuzare a informaţiilor. “Management”. . Ed. În accepţiunea majorităţii specialiştilor sistemul informaţional este definit. utilizate în cadrul firmei precum şi datele care au sta la baza obţinerii lor. proceduri informaţionale şi mijloace de 1 2 Nicolescu O. Verboncu I. procedurile informaţionale. Aceştia sunt interesaţi în a construi sisteme informatice pentru colectarea informaţiilor. De asemenea.. pag. informaţii. transmiterea... p.. înregistrarea. deoarece majoritatea organizaţiilor au nevoie de sisteme informatice performante pentru a supravieţui şi a prospera. Sistemul informaţional cuprinde1: ansamblul informaţiilor interne şi externe.. cu scopul de a-i ajuta la realizarea obiectivelor organizaţionale.op. 242-250. gestiunea informaţiilor a devenit o responsabilitate foarte importantă pentru manageri. cit. Nicolescu O. sistemul informaţional al organizaţiilor este alcătuit din mai multe componente interdependente. într-o concepţie sistemică. 1995. Verboncu I. drept un ansamblu interconectat de date. stocarea şi procesarea lor. formale sau informale. mijloacele de tratare a informaţiilor. fluxuri informaţionale. Economică.

4. necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între două posturi de lucru. formă.prelucrare.se nasc aleatoriu şi reprezintă totalitatea datelor vehiculate între subdiviziuni organizatorice aflate pe nivele ierarhice diferite. 1996. Sistemul informaţional economic asigură gestiunea tuturor informaţiilor din cadrul unui sistem economic. frecvenţă. Evoluţia procedurilor este strâns legată. c) Fluxuri informaţionale oblice . Procedurile informaţionale . de evoluţia performanţelor sistemelor de calcul. Fluxurile informaţionale se împart în trei categorii1: a) Fluxuri informaţionale ascendente .. Circuitele informaţionale . 35 . volum. suport). în timp. 15. 6. Flux informaţional reprezintă totalitatea informaţiilor care parcurg circuitele informaţionale existente. 5. care se individualizează prin următoarele 1 Radu I. 3. Informaţiile reprezintă acele date care aduc un spor de cunoaştere receptorului (uman sau maşină).totalitatea informaţiilor care circulă între două nivele ierarhice aflate în relaţie de subordonare.totalitatea metodelor şi tehnicilor de prezentare a informaţiilor primare pentru asigurarea interfeţei om-calculator. pag.ansamblul legăturilor existente între diferite verigi organizatorice. Fluxurile informaţionale reprezintă ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut. Datele care reprezintă ansamblul de informaţii prelucrate despre un fenomen sau proces.ansamblul echipamentelor constructive (hardware) şi a suporturilor logice (software) ce asigură prelucrarea informaţiilor şi obţinerea rezultatelor finale. dar nu în relaţie de subordonare.informaţiile care circulă între subdiviziuni organizatorice aflate pe acelaşi nivel ierarhic. “Informatică managerială”. b) Fluxuri informaţionale orizontale . transmitere şi stocare a datelor care acţionează în vederea realizării obiectivelor fundamentale ale unei firme. folosind toate metodele şi procedeele de care dispune. Informaţiile sunt generate şi înregistrate în cadrul sistemului economic la nivelul unor verigi organizatorice şi funcţionale care se mai numesc posturi de lucru. calitate. Mijloace de tratare a informaţiilor . 2. Din definiţia dată se pot evidenţia următoarele componente ale sistemului: 1.

Din multitudinea de definiţii atribuite atât datelor cât şi informaţiilor. procese. Informaţiile. „semnificaţie”. opinii sau predicţii clasificate pe o anumită bază pentru a fi stocate. atât pentru dezvoltarea personalităţii umane. „materii prime”. şi volumul mult mai mic care este de fapt selectat şi transformat în informaţii. în schimb. de către specialişti în domeniu. „relevanţă”.” Informaţiile sunt definite ca fiind „acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct sau indirect întreprinderea respectivă. 2.elemente: date de intrare.2. „transformare”. „procesare” sau „rezumare” primesc o anumită „valoare”. timp de staţionare. specialiştii disting între cele două noţiuni o mare diferenţă. Nici societatea şi nici indivizii ei nu pot progresa satisfăcător în lipsă de informaţii. Datele reprezintă fapte şi cifre neanalizate. fenomene referitoare la firmă sau la procese din afara sa care interesează managementul acesteia. Trebuie subliniat faptul că există posibilitatea ca persoane diferite să atribuie înţelesuri diferite aceloraşi date şi de asemenea trebuie făcută distincţie între cantitatea mare de date care se poate afla la dispoziţia unei societăţi.1 Datele şi informaţiile În vorbirea curentă. 36 . Astfel la început ele sunt considerate „fapte brute”. potrivit majorităţii specialiştilor „data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni. termenii de dată şi informaţie sunt utilizaţi cu acelaşi înţeles însă între ele există o anumită diferenţă. cât şi pentru evoluţia vieţii şi societăţii. procesate sau regăsite atunci când este necesar. Astfel. ce îi furnizează elemente noi. fapte. statistici. sunt date care au relevanţă pentru nevoile celor care administrează şi contribuie la exercitarea funcţiilor manageriale.” Datele sunt fapte. utilizabile în realizarea sarcinilor ce-i revin în cadrul respectivei firme. care în urma procesului de „interpretare”. date de ieşire. Informaţiile şi cunoştinţele au o mare importanţă. „puncte de plecare”. operaţii de prelucrare. sens. putem observa faptul că datele se transformă în informaţii în momentul în care li se atribuie înţeles. Deşi adesea se foloseşte termenul de dată şi informaţie cu acelaşi sens.

telefon sau calculator). energia. Audio-vizuale – se adresează concomitent văzului şi auzului. o veste. în termodinamică. Conceptul de informaţie reprezintă o noţiune de maximă generalitate care semnifică o comunicare. un mesaj. un semnal etc. despre evenimente. B. se poate copia ori de câte ori se doreşte şi este independentă de loc. capital şi forţa de muncă. Ed. 51 2 Jones A. o ştire. – Knowledge Capitalism-Business. CDROM-uri. Scrise – consemnate de regulă pe hârtie. Oamenii ajung la informaţii direct. casete video. informaţia se percepe ca o anumită măsură a ordinii întrucât ea anihilează incertitudinea şi nedeterminarea. termen care a luat naştere prin analogie cu entropia. se asigură accesul la cele mai avansate realizări ale omenirii. Oxford. Informaţiile vehiculate într-o organizaţie pot fi grupate pe mai multe categorii după următoarele criterii: 1. 1 Rohner K. televizor. informaţia nu se învecheşte şi se poate combina aproape nelimitat. pag. imagini.. precum ziare. 1999. fapte. fax. Fireşte la baza revoluţiei cunoştinţelor se află corelaţia cunoştinţelor cu data şi informaţia. ALL. Faţă de materie sau energie. prin intermediul altor oameni. o mărime exprimabilă matematic a neordonării. În secolul XXI revoluţia cunoştinţelor se va intensifica2. p. informaţia prezintă caracteristici distincte: ea nu cunoaşte ideea de original. care este. 37 . 1999. După modul de exprimare informaţiile pot fi: Orale – expuse prin viu grai.Prin intermediul informaţiilor se asigură transferul cunoştinţelor de la o generaţie la alta. Calitatea unei informaţii constă în gradul de probabilitate cu care utilizatorul creează certitudinea unei afirmaţii1. Work and Learning in the New Economy. O măsură a ordonării este entropia negativă. despre forme de manifestare a realităţii care ne înconjoară. sau prin purtători de informaţie. Informaţia reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din lumea reală şi furnizată de cineva. Informaţia. şi materia sunt cei mai importanţi factori ai economiei moderne pe lângă pământ. cărţi. stări. informaţia este puternic condensabilă. Oxford University Press. iar rezultatul acesteia va fi constituirea unor economii bazate pe cunoştinţe care se vor extinde rapid în zonele dezvoltate ale omenirii. Ciber-marketing.VI. discuri sau echipamente de comunicaţie (radio. obiecte.

fie distructive (denaturarea realităţii. Personal. După gradul de prelucrare informaţiile se împart în: Primare – anterior nu au suferit un proces de prelucrare informaţională. 3. Complexe. a unor gânduri proprii sau de grup. abaterea atenţiei de la problemele reale ale vieţii. După direcţia vehiculării informaţiile pot fi: Descendente – se transmit de la nivelurile ierarhice superioare la cele inferioare ale managementului. 7. Financiar-contabile. Intermediare – se află în diferite faze de prelucrare informaţională. mobilizatoare etc. Statistice – reflectă sintetic principalele activităţi ale firmei corespunzător unor standarde prestabilite. De evidenţă contabilă – se referă în special la aspectele economice ale activităţilor firmei. Opinia fiind subiectivă are un 38 . furnizorii sau suprasistemele din care face parte firma. stări de fapt existente. putând fi uneori promovată pe baza unor interese dinainte stabilite. 8. Opinia reprezintă exprimarea unor păreri. Ascendente – se transmit de la eşaloanele ierarhice inferioare la cele superioare de management. bazate pe funcţiunile firmei. Finale – au trecut prin întregul şir de prelucrări informaţionale prevăzute. 6. După destinaţie informaţiile se împart în: Interne – beneficiarii de informaţii sunt managerii şi executanţii din întreprindere. urmărind scopuri fie constructive (educaţionale. Opinia este deci subiectivă sau prea puţin obiectivă. După natura proceselor informaţiile. După modul de organizare a înregistrării şi prelucrării informaţiile se clasifică în: Tehnico-operative – localizează în timp şi spaţiu procesele din cadrul firmei. Externe – beneficiarii de informaţii sunt clienţii. Endogene – sunt generate în cadrul firmei. se pot clasifica astfel pentru: Cercetare-dezvoltare. Ştirea întruneşte caracteristicile de informaţie în sensul că reflectă realităţi obiective. Nonimperative – emise de executanţi şi manageri fiind destinate preponderent colegilor sau superiorilor. Producţie.2. Orizontale – se transmit între titularii de posturi situati pe acelaşi nivel ierarhic. 4. După mediul de provenienţă informaţiile pot fi: Exogene – provin din suprasistemele din care face parte firma. 5.). dezinformarea etc. Comerciale. După gradul de obligativitate pentru adresant informaţiile pot fi: Imperative – emise de conducători fiind destinate nivelurilor ierarhice inferioare. Trebuie făcută distincţia între ştire ca informaţie despre ceva şi opinia despre acel ceva.).

1999. Ea reprezintă suportul formal al informaţiei care se concretizează în cifre. privind aspecte din realitatea ce ne înconjoară. opiniilor şi comentariilor o reprezintă comunicarea. Forma de exprimare şi transmitere a informaţiilor. realităţile din domeniul economic se reflectă în informaţiile economice. Informatica economică. Procesul de sesizare. atunci acesta nu prezintă interes pentru receptor şi deci nu are caracter de informaţie. Informaţia primeşte întotdeauna atributul domeniului pe care îl reflectă. Cunoştinţele reprezintă deci o însumare a tuturor informaţiilor dobândite într-un anumit domeniu. Baron C. Informaţiile dobândite în urma unui proces de informare într-un anumit domeniu. De asemenea. ca şi opinia falsă. indiferent de forma pe care o ia (ştire. Informaţia are sens de noutate pentru cel căruia i se adresează. pag. coduri şi alte însemne.. 39 . iar mulţimea acestora reprezintă baza de cunoştinţe.grad redus de generalitate chiar atunci când priveşte unele evenimente concrete1. Simboluri. Simbol şi dată astfel că. 9. Data este forma de reprezentare accesibilă a informaţiei prelucrate. Putem spune deci că informaţia este un mesaj. termenul de informaţie este utilizat pentru a desemna date. semnal. foarte adesea. formează cunoştinţele despre acel domeniu. Putem considera că datele prelucrate. Din punct de vedere conceptual informaţia reprezintă o reflectare în planul gândirii umane a legăturilor de cauzalitate. Există o corespondenţă determinată între informaţie. informaţia nu trebuie să se confunde cu zvonul care reprezintă. Informaţia este o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective. dar cu precizarea că nu orice mesaj este o informaţie. Dacă mesajul nu transmite nici o noutate şi nu are suport real. o ştire neîntemeiată şi neverificată. Sofronie Gh. iar expresia „prelucrarea informaţiilor” înlocuieşte expresia „prelucrarea datelor”. înţelegere şi însuşire a informaţiilor dintr-un anumit domeniu reprezintă un proces de informare. însuşite şi/sau dobândite. În sinteză cunoştinţele sunt elemente abstracte şi individuale despre obiectele şi domeniile lumii reale. Calipso 2000. De exemplu. în măsura în care 1 Surcel T. litere. Ed. în practică.. comunicare). sau care se referă la un anumit obiect.

când se urmăreşte aspectul admisibil al acestora. informaţia poate fi caracterizată ca semnificaţie a datelor. concept central în informatică. Considerând situaţia la un moment dat. Acestui nivel îi corespunde conceptul de dată. Finalitatea procesului de informare presupune trecerea de la structură la sens. efectul asupra acestora (măsura în care acestea satisfac cerinţele utilizatorului). adică de la nivelul sintactic la cel semantic prin procesul de comunicare influenţat de context. în sensul că informaţiile trebuie să capete anumite forme de reprezentare respectând riguros anumite reguli. urmărindu-se utilitatea pentru receptori. acestea sunt privite din patru puncte de vedere: a) din punct de vedere sintactic. Sub aspect semantic. şi obiectul real sau situaţia pe care o reprezintă. b) din punct de vedere semantic. Este nivelul cel mai concret de considerare a informaţiei este însă cel pragmatic.afectează în sens pozitiv comportamentul receptorilor (oameni sau maşini). Sensul informaţiei la nivel semantic este corespondenţa dintre o dată. În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor. adică o modalitate simbolică de exprimare şi un sistem de reguli de transformare a acestuia prin care se pot obţine date noi. problemele de conducere. într-o anumită măsură. Obiectul pragmaticii include. În raport cu necesităţile observatorului se definesc caracteristici ca importanţa sau utilitatea informaţiei. deci. Apare astfel clară nu numai distincţia dintre dată şi valoare. au calitatea de informaţii. de necesar de informaţii şi de eficienţă a sistemelor informaţionale. cunoştinţele reprezintă totalitatea informaţiilor dobândite anterior cu 40 . dar presupune în plus şi elementul de reprezentare şi manipulare. pe de altă parte. Abordarea pragmatică impune utilizarea noţiunii de cunoştinţă. ca deosebire dintre obiect şi modelul său. transmiterii şi prelucrării acestora. c) din punct de vedere pragmatic. înţelesul informaţiei (conţinutul real al informaţiei) ce derivă din datele prelucrate. exprimat prin formulă BNF (Backus-Naur Form) astfel: <data>: = <identificator><atribute><valoare> Noţiunea de dată în informatică cuprinde şi noţiunea de valoare. ci şi deosebirea dintre informaţie şi dată. urmărindu-se semnificaţia. Nivelul sintactic se referă la sistemul de semne şi la regulile de reunire a acestora în construcţii sintactice utilizate pentru reprezentarea informaţiilor în procesul culegerii. singurul care raportează informaţia la scopurile observatorului. pe de o parte.

ghişeelor de informaţii sau puncte medicale reprezintă cunoştinţe obiective. zonele de fumători. se tratează raportul dintre semne şi obiecte. se transmit. în sens dublu. putându-se vorbi despre cunoştinţe obiective. în cadrul nivelelor operaţionale şi de conducere şi se transmit. Consumatorii de informaţii se pot afla la nivele de decizie şi/sau nivele de informare: la nivel de decizie se consumă informaţiile sub forma unor elemente de fundamentare a deciziilor. se stochează şi se înţeleg. Pictogramele pentru indicarea cabinelor telefonice. spre nivelele operaţionale pentru informarea lor în vederea unei optimizări a comportării în respectiva activitate de execuţie. Pentru a desemna mulţimea acestor cunoştinţe se foloseşte termenul de tezaur. precum şi parţial îndrumate spre nivele de conducere. sub formă de rezultate ale deciziilor luate. între planurile acestor activităţi: la nivel operaţional. se regăsesc atât la nivelul conducerii cât şi la nivel operaţional sau de execuţie. vorbim despre informare. de nivel de decizie şi de nivel de informare. se poate vorbi de comunicare. În cazul unei transmiteri bidirecţionale a informaţiei. se culeg. pentru a constitui pentru acestea elemente de fundamentare a deciziilor. la nivel de management informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel şi parţial îndrumate. la care trebuie raportat rezultatul oricărui proces de informare. Un consumator poate lua în mod succesiv sau simultan cele două forme. Producătorii de informaţii sau sursele de informaţii. Informaţiile apar şi sunt utilizate într-o entitate organizaţională. d) din punct de vedere sigmatic. în cadrul unei forme de activitate. la nivel de informare se consumă informaţia sub forma unor elemente pentru perfecţionarea comportării. În cazul în care are loc o transmitere unilaterală de informaţii. în cadrul unei activităţi sau în raport cu mediul înconjurător. În concluzie orice informaţie: 41 . informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel.privire la obiectul considerat. În locuri publice semnalizarea şi direcţionarea cu ajutorul indicatoarelor trebuie să fie atât sugestivă şi compactă cât şi independentă de limbă sau cultură. Informaţiile se produc. se procesează.

ataşate pe diferiţi suporţi şi sunt supuse unor modificări şi transformări.op. 2...2 Circuitele şi fluxurile informaţionale În procesul de transmitere a informaţiilor necesare în desfăşurarea activităţilor manageriale sau de execuţie. dacă este ataşată unui consumator. ele circulă între sursa de informaţii şi consumatorul de informaţii. O. • Oblic – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care nu există relaţii de subordonare nemijlocită. care poate fi un nivel de decizie sau un nivel de informare.. cit.2. astfel: 1. • Orizontale – se stabileşte între posturi şi compartimente situate pe acelaşi nivel ierarhic.se poate considera ca atare dacă este utilă unui receptor. 1 Nicolescu O. Verboncu I. 42 . un mijloc tehnic sau de realitatea înconjurătoare. După frecvenţa producerii fluxurile informaţionale se împart în: • Periodice – se repetă la anumite intervale trimestru.” Caracteristic întreprinderii moderne este marea varietate de circuite şi fluxuri informaţionale. sau la ceva. pregătiri şi prelucrări. pentru a servi cât mai bine unor scopuri predefinite de consumatori. p. în funcţie de principalele criterii considerate. sau de ceva) deci are o sursă care o generează. cost etc. 2. 246. fiabilitate. fluxurile informaţionale pot fi: • Verticale – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care există relaţii de subordonare nemijlocită. aşa cum rezultă şi din clasificarea realizată de specialişti în domeniu.. este produsă (de cineva. care poate fi o persoană ca atare. viteză de deplasare. iar fluxul informaţional ca reprezentând „cantitatea de informaţii care este vehiculată între emiţător şi beneficiar pe circuitul informaţional.. lună etc. Acestea la rândul lor pot vehicula informaţii ascendente sau descendente. În funcţie de direcţia de vehiculare şi caracteristicile organizatorice ale extremităţilor. Verboncu1 definesc circuitul informaţional ca fiind „traiectul pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar”. sunt transmise. informaţie circulă prin canale specifice. caracterizat prin anumite caracteristici – lungime. Nicolescu şi I. acestea parcurg un anumit traseu de la emiţător la beneficiar denumit circuit informaţional.

2. tind să dobândească un rol tot mai important deoarece prin ele se reflectă progresele înregistrate în conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional al firmei. 43 . fără însă a i se schimba calitatea fundamentală. pe cât posibil prelungirea acestora în aval şi/sau amonte de beneficiarii informaţiilor. cu furnizorii. corecte şi la nivelul de operativitate cerut de nivelele consumatoare. necesare unei anumite activităţi. bazate pe telecomunicaţii şi calculatoare care asigură realizarea unor legături directe atât în interiorul cât şi cu exteriorul organizaţiei. procedurile informaţionale.3 Procedurile informaţionale În organizaţiile moderne. evitându-se. directe. Datorită manifestării unui caracter tot mai evident de deschidere şi transparenţă al organizaţiilor şi în condiţiile unei dinamici accentuate a mediului exogen. în vederea reducerii la minim a punctelor de trecere. în cantităţi suficiente. Între circuitul informaţional şi fluxul informaţional există o strânsă dependenţă în sensul că circuitul informaţional reflectă traseul (drumul) şi mijlocul care asigură circulaţia unei informaţii de la generarea ei şi până la arhivare. Vehicularea acestora se realizează pe traseele definite de circuitele informaţionale.• Ocazionale – se stabilesc cu o frecvenţă aleatorie. cu alte organizaţii. iar fluxul informaţional reflectă ansamblul informaţiilor vehiculate. Apare astfel necesitatea intensificării fluxurilor informaţionale cu exteriorul – cu clienţi.2. sistemul informaţional al diferitelor entităţi s-a dezvoltat şi perfecţionat în mod continuu. societatea trebuie să fie în permanenţă conectată la macromediu şi micromediu. În prezent foarte eficiente sunt circuitele informaţionale electronice. determinată de predominarea procedurilor manuale. De asemenea circuitele informaţionale trebuie să fie cât mai scurte. Elementul revoluţionar al mutaţiilor care au determinat saltul calitativ al sistemului informaţional este axat pe dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor tehnice şi a procedurilor de tratare a informaţiilor în scopul automatizării prelucrării datelor. Orice sistem informaţional trebuie să asigure entităţii căruia îi aparţine informaţii complete. În timp.

Operaţiile care se aplică datelor pot fi: operaţii de culegere a datelor. a suporţilor. se remarcă o tendinţă de informatizare a procedurilor informaţionale prin utilizarea tot mai frecventă a programelor computerizate. 4. Succesiunea tratării informaţiilor. stocarea. Suporţii utilizaţi pot fi clasici (documente ale evidenţei tehnico-operative. astfel: 1 Nicolecu O. modelelor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor folosite.2. 3. înregistrare. sau suporţi moderni folosiţi în sistemul de prelucrare automată a datelor: discuri optice. reprezentând suportul tehnic al sistemului. operaţii de pregătire. memorii etc. În contextul pătrunderii noii tehnologii informaţionale. Mijloace utilizate în culegerea . transmitere şi prelucrare a unei categorii de informaţii cu prezicerea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor. 2.Prin proceduri informaţionale sunt desemnate1 „ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţile de culegere. – op. CD-ROM-uri. Verboncu I. 44 . Suporţii informaţionali utilizaţi . p. formulelor. cit. operaţii de transmitere. care. transmitere şi prelucrare ale informaţiilor. DVD-uri.” Procedurile informaţionale au un caracter foarte detaliat. prezentarea datelor precum şi operaţii administrative. 2. înregistrare. Operaţiile care se aplică informaţiilor. modelele şi formulele de calcul utilizate. se împart în trei categorii. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor. transformare şi verificare a datelor. documente contabile şi documente statistice) prezentaţi pe formulare de hârtie de diferite dimensiuni: A4.. şi de asemenea se pune accent deosebit pe formalizare a procedurilor în special pe tipizare. în funcţie de performanţele tehnice şi de gradul de intervenţie al omului. Caracteristică întreprinderilor contemporane este utilizarea unei game largi de mijloace de tratare a informaţiilor. codificare şi standardizare. şi prin ele se stabilesc: 1.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor Performanţele în cadrul sistemului informaţional sunt influenţate în măsură apreciabilă de mijloacele de culegere. prelucrare. B5 etc. 248.se referă la materialele folosite pentru consemnarea informaţiilor şi a caracteristicilor acestora..

). Mijloace automatizate – calculatoare. ceea ce nu se poate realiza decât prin cunoaşterea şi stăpânirea unui volum cât mai mare de informaţii. Pe de altă parte. Informaţiile produse sunt folosite pentru adoptarea deciziilor. scannere. securitate şi etică ( păstrarea secretului de serviciu. de procesare şi de ieşire a rezultatelor. maşina de contabilizat şi facturat. Mijloace manuale – cuprinde maşina de dactilografiat. Culegerea şi înregistrarea informaţiilor Vehicularea informaţiilor Prelucrarea informaţiilor 45 . 2. protejarea împotriva hacker-ilor). echipamente periferice: imprimante. 2. 3. evoluţia societăţii impune luarea unor decizii la diferite niveluri. instrumente clasice (stilou.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC . între care există un raport de la întreg la parte (fig. analiza problemelor şi realizarea de produse sau servicii noi.7). maşina de calcul manual. controlul operaţiilor. ea prezintă avantajul creşterii competitivităţii societăţilor care îşi pot permite achiziţionarea şi implementarea noilor tehnologii informaţionale. creion etc. pe baza cunoaşterii cât mai precise a realităţii.SISTEM INFORMAŢIONAL Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil şi la o sporire impresionantă a volumului de informaţii ce trebuiesc cunoscute şi prelucrate. 2. Mijloace mecanizate – echipamente mecanografice: maşina cu perforate. Sistemul informaţional al firmelor moderne are în componenţă sistemul informatic. Referitor la cea de a treia categorie de mijloace. dar şi dezavantaje legate de protecţie.1. Într-o organizaţie există trei categorii de activităţi care produc informaţii necesare acesteia: activităţile de intrare a datelor/informaţiilor.

a crescut şi implicit importanta sistemului informaţional. proceselor de munca şi numărul şi complexitatea informaţiilor necesare. Cu toate acestea. Denumirea acestei noi ramuri a fost introdusă de Academia Franceză. Pe măsura dezvoltării societăţii. a apărut şi s-a conturat noţiunea de management al informaţiei. în deblocarea şi fluidizarea sistemelor informaţionale şi de decizie. importanta elementelor informaţionale care ţin strict de natura umana. mai mult sau mai puţin complete. în firmele competitive. este deosebita. prelucrării şi distribuirii informaţiei într-un mod cât mat eficient. În aceste condiţii rolul informaticii este decisiv. 2. având un rol major în calitatea sistemului informaţional şi a celui managerial. tendinţa actuală este de creştere a ponderii utilizării acesteia precum şi de amplificate a rolului sistemului informatic în ansamblul sistemului informaţional. Informatica tratează 1 Cuvântul INFORMATICĂ provine de la prescurtarea şi preluarea în româneşte a cuvintelor franţuzeşti: INFORmation autOMATIQUE. a creşterii complexităţii activităţilor. prin asigurarea gestiunii. necesare luării deciziilor. Datorita acestor elemente.7 Sistemul informaţional Sistemul informatic se rezumă la culegerea. In tarile dezvoltate. definind-o ca: „Ştiinţa 46 . în anul l967. În literatura de specialitate există însă şi alte definiţii1 sau încercări de a defini informatica. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor în timp ce sistemul informaţional este mult mai cuprinzător. şi cerinţa tot mai acută de informaţii cât mai complete. Cu cât această activitate este mai complexă şi mai accelerată. cu atât volumul de informaţii creşte şi se diversifică tinzând să frâneze sau chiar să blocheze procesul decizional Apare astfel un conflict între tendinţa de creştere a volumului de informaţii generat de dinamica activităţii umane. apropiindu-se de 90% din totalul sistemului informaţional. sistemul informatic ocupa o pondere foarte însemnată. indiferent sub ce formă se desfăşoară. Datorită creşterii într-un ritm accelerat a performanţelor tehnicii de calcul automatizate.Mijloace manuale Mijloace mecanizate Mijloace automatizate (Sistemul informatic) Figura nr. Activitatea umană. este generatoare de informaţii.

Ca domeniu distinct de activitate.). în scopul unor consultări sau prelucrări ulterioare. Datele se transmit sau se memorează în sistemele informatice în formă digitală după ce au fost supuse unor procese de conversie şi codificare. informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de modele. metode. iar pe de altă parte. concepte. aceea de a rezolva problemele complexe privind prelucrarea datelor. În stadiul actual de maturizare a informaticii. îndeosebi prin maşini automate. prin metodele şi tehnicile sale. şi transpunerea lor pe suporturi adecvate prelucrării automate (benzi. aşa cum se procedează în cazul preluării manuale. prelucrării raţionale. pe suporturi de memorie specifice. informatica are o existenţă dinamică.) Information Technology = Tehnologia informaţiei 47 . considerată ca suport al cunoştinţelor umane şi al comunicărilor în domeniile tehnice. sisteme informatice performante prin care să asigure accesul larg la informaţie. aceasta trebuie să urmărească două obiective majore: pe de o parte. discuri. În accepţiunea actuală. Din acest punct de vedere informatica este definită ca ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul. studii şi sisteme pentru prelucrarea eficientă a informaţiei. CD-uri etc. ea apare şi se dezvoltă dintr-o necesitate obiectivă. cartele. tehnici. să realizeze. Ca activitate practică. în urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor şi specificul echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare. fără a ţine seama de sensul ei semantic. Operaţiile specifice procesului de prelucrare automată a datelor. să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sistemelor de calcul. a informaţiei. economice şi sociale” 1 (eng. tot mai des termenul de informatică este substituit cu Tehnologia Informaţiei (IT1). d) Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) acestora. în cadrul unui sistem informatic sunt: a) Culegerea datelor constă în identificarea acestora la locurile unde sunt generate. La acest moment datele se numesc date primare. c) Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare către sistemele de prelucrare automată cât şi a rezultatelor prelucrării către utilizatori. în diverse domenii.informaţia în sensul ei formal. b) Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în date finale.

oportunitate: informaţia trebuie să parvină utilizatorului în timp util pentru a-i servi la fundamentarea decizie sale. Aşa cum se arată în fig. ea trebuie să fie legată direct de decizia proximă. deoarece pot exista cazuri în care datele achiziţionate să depăşească necesarul. în dinamică. o mişcare sau un impuls electric. inclusiv dispunerea acestora din urmă în spaţiu şi timp. cost corespunzător în raport cu valoare acesteia. ordonate după un sistem de reguli (cod). Informaţiile trebuie să fie centralizate. Asigurarea acestei condiţii impune o anumită cumpănire. 2. Datele sunt informaţii reprezentate în format digital. completitudinea:informaţia trebuie să parvină din toate sursele necesare şi să acopere toate zonele solicitate de persoana care ia decizia. precum şi cazuri când datele sunt prea puţine şi nu permit descrierea satisfăcătoare a fenomenelor. date şi mesaje. prin utilizarea reprezentărilor grafice şi coroboraţi astfel încât relevanţa informaţiei oferite să fie maximă. Semnalele sunt înţelese ca modificări elementare şi observabile. să ofere cantitatea de detalii necesare pentru adoptarea unei decizii corecte. concizie şi consistenţă:: informaţia trebuie să ofere plusul de cunoaştere la obiect.8. relevanţă: informaţia trebuie să ofere acele elemente de cunoaştere de care decidentul are nevoie pentru soluţionarea unei probleme. informaţia trebuie să fie densă. Informatica utilizează pentru reprezentarea informaţiilor semnale. ducând la birocraţie. ea trebuie să fie disponibilă atunci când este necesară. printr-o evaluare corectă. precum un sunet. Informaţia furnizată de către sistemul informaţional trebuie să se caracterizeze prin: acurateţe şi realitate: informaţia trebuie să fie suficient de precise pentru a constitui baza adoptării deciziilor informaţia furnizată trebuie să reflecte cât mai fidel realitatea. un element de imagine. lipsită de elemente needificatoare pentru problema studiată. componentele unui sistem informaţional computerizat (sistem informatic) se împart în două mari categorii: hardware şi 48 . evitându-se elementele nerelevante. astfel încât acesta să o recepteze rapid şi corect. formă de prezentare adecvată: informaţia trebuie oferită utilizatorului într-o manieră relevantă. Indicatorii pot fi prezentaţi în mărimi absolute sau relative.Pe suportul tehnic informaţia în formă digitală se prezintă sub forma unei succesiuni de valori binare (zero şi unu). Mesajele privesc o secvenţă de semnale. succint.

Pe de altă parte. Vom analiza fiecare categorie înainte de clasificarea principalelor tipuri de computere. Aceste dispozitive permit introducerea datelor într-o formă care poate fi citită în unitatea centrală de procesare (UCP). Prin hardware se înţelege echipamentul. dispozitive optice de exploatare. Atunci când datele pot fi accesate şi procesate imediat. permit accesul la o cantitate mai mare de date aproape instantaneu. Hardware. Există mai multe tipuri de dispozitive: tastatura. structura este numită procesare directă (on-line). INTRĂRI TRANSFORMARE Procesare IEŞIRI HARDWARE Date SOFTWARE Sisteme Sisteme Sisteme de introducere de procesare de ieşire Sisteme secundare de stocare a datelor Rapoarte. Unele dintre acestea. atunci când nu sunt 49 .8 Componentele de bază ale unui sistem informatic Există şi dispozitive secundare de stocare. 2. cum ar fi unităţile de discuri magnetice. incluzând computerul şi dispozitivele conexe. scannerul optic cu cod de bare. documente şi alte rezultate Stocare date Feedback Figura nr. dispozitive de recunoaştere a vocii etc.software.

adică setul de programe. a crescut capacitatea de stocare şi a îmbunătăţit metodele de printare. Un astfel de sistem utilizează unităţile de stocare pe discuri magnetice sau pe alte sisteme de stocare secundară (benzi sau cartele magnetice). astfel încât managerii adesea sunt inundaţi cu date. plotere etc. Ceea ce-i dă posibilitatea hardware-ului să realizeze aceste activităţi este software-ul. documente. monitoare. managerii se orientează atunci când achiziţionează calculatoare după cum procedează omologii lor din alte companii.necesare tranzacţii imediate. Software-ul furnizează instrucţiunile care permit computerului să realizeze comenzile. Dar ei au nevoie de cele mai bune informaţii şi nu de volume din ce în ce mai mari de date. Tehnologia calculatoarelor a mărit viteza de procesare a datelor.9Sistemul informaţional al organizaţiei 50 . urmărirea debitelor clienţilor sau evaluarea nivelurilor curente ale stocurilor. Ele pot îndeplini diferite sarcini. cum ar fi calcularea sumei corespunzătoare de plată pentru o persoană. Figura 2. este mai eficientă utilizarea procesării în loturi. ulterior. Sistemele de redare a rezultatelor permit computerelor să producă informaţii într-o formă utilă managerilor. Aceste sisteme includ: imprimante. în plus. proceduri şi rutine asociate operării sistemului informatic. în grup. Există numeroase tipuri de pachete de programe. deoarece competiţia fără o analiză rapidă şi corectă a necesităţilor informatice din propria organizaţie nu este posibilă. Software. Majoritatea computerelor sunt echipamente destinate satisfacerii necesităţilor generale. prin care datele sunt acumulate şi procesate.

în principiu. structurate. sistemul de fundamentare a deciziilor şi sistemul suport al 51 .4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE Pentru satisfacerea diferitelor nevoi ale nivelurilor organizaţionale există 5 tipuri principale de sisteme informaţionale (SI) pentru: procesarea tranzacţiilor. analiză şi monitorizare a activităţilor organizaţionale. în schimb. Astfel de sisteme sunt importante pentru viaţa unei organizaţii. acestea se numesc sisteme informatice şi reprezintă ansamblul de echipamente conectate între ele. în cel mai bun caz. stocarea şi diseminarea informaţiilor. care rămân mult timp neschimbate. procesarea. control. Sistemele informaţionale pot fi. coordonare.sisteme informatice . lucrarea de faţă va trata sistemele informaţionale care se bazează pe utilizarea tehnologiei calculatoarelor. Terminologia americană nu foloseşte denumirea de sistem informatic ci pe cea de sistem informaţional pentru conducere (/W/S.O analiză completă a sistemului informaţional al unei organizaţii conduce la identificarea a două tipuri de sisteme informaţionale. iar modificările nu se pot realiza uşor. astfel că operează în conformitate cu anumite reguli predefinite. Sistemele informaţionale formale se bazează pe definirea şi acceptarea datelor şi a procedurilor pentru colectarea. la rândul lor. Sistemele informaţionale neformale se bazează pe acorduri implicite şi reguli de comportament care nu sunt predefinite. folosind tehnici şi proceduri specifice pentru colectarea. diseminarea şi utilizarea acestor date. în vederea susţinerii proceselor de adoptare a deciziilor. se foloseşte pe scară largă noţiunea de tehnologia informaţiei (IT-Information Technology). în cazul acestor sisteme nu există nici un acord cu privire la informaţiile ce trebuie procesate sau stocate. care se apropie mai mult de informatică. sistemul informaţional de management. dar nu constituie un subiect al cârtii de faţă. automatizarea muncii de birou. Sistemele manuale servesc rezolvării unor nevoi importante pentru organizaţie. un capitol de istorie. 2. deoarece reprezintă. clasificate în sisteme care se bazează pe utilizarea calculatoarelor . Sistemele formale sunt. procesarea. În concluzie.şi sisteme care se bazează pe prelucrări manuale folosind tehnologii bazate pe hârtie şi creion sistemele manuale.Management Information System). în terminologia europeană. stocarea. dar nu constituie un subiect al acestei lucrări. care lucrează împreună. şi anume: (1) sisteme informaţionale formale şi (2) sisteme informaţionale neformale.

de rutină. profesionişti. supervizori Manageri. Natura structurală a situaţiilor face posibilă elaborarea unor instrucţiuni detaliate.10 Tipologia sistemelor informaţionale 2.4. neechivoce.10. tehnicieni. supervizori SI de procesare a tranzacţiilor Supervizori personal operativ şi Contabilitate Comercial Producţie Fig. care permit computerului să manevreze şi să 52 Finanţe Resurse umane .1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor Este un SI computerizat care execută şi înregistrează activităţile zilnice. Tipuri de sisteme informaţionalei Membrii firmei deserviţi SI de suport al managementului superior Manageri de nivel superior Manageri.managementului superior. 2. necesare conducerii unei firme. profesionişti SI de fundamentare a deciziilor SI de management SI de automatizare a muncii de birou Manageri de nivel mediu. Aceste tipuri de sisteme. nivelul ierarhic la care fiecare acţionează. în care sarcinile şi normele impuse sunt foarte precise. precum şi membrii firmei pe care îi deservesc sunt prezentate în figura 2. El este utilizat în situaţiile cu o structură complexă şi repetitivă.

editarea şi imprimarea cu uşurinţă a textelor. întâlnirilor etc). şi de altfel cel mai utilizat sistem de automatizare a muncii de birou. 2. sistemul de procesare a tranzacţiilor este principala sursă de date utilizată de alte sisteme informatice din firmă. un sistem de procesare a tranzacţiilor poate fi de o importanţă vitală pentru extinderea firmei. Există două tipuri de opinii cu privire la sistemele SAM. Două aspecte ale sistemului de procesare a tranzacţiilor prezintă o importanţă deosebită.(înregistrează mesajele telefonice şi le stochează în memoria secundară a unui computer. Un sistem de procesare a tranzacţiilor oferă asistenţă directă nivelurilor operaţionale ale unei firme. În ultima vreme. care permite crearea. deoarece sistemul în sine reprezintă o parte din interacţiunile firmei cu furnizorii şi clienţii. calendar electronic (metodă de păstrarea a evidenţei programelor. pentru localizarea şi copierea ulterioară a acestora). facturi etc În al doilea rând. grafică (mijloc de realizare a graficelor şi diagramelor). Printre primele. Prin intermediul schimbului electronic de date (SED) pot fi trimise direct din computerul unei firme către computerul altei firme documente standardizate. recuperarea documentelor (utilizarea unuia sau mai multor sisteme de stocare a documentelor pe microfilm sau pe alte suporturi. teleconferinţa (mijloc de comunicare între localităţi diferite prin utilizarea facilităţilor electronice şi/sau de generare a imaginii).2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou Acesta reprezintă un sistem informatic destinat facilitării comunicaţiei şi creşterii productivităţii managerilor şi personalului din birouri prin procesarea documentelor şi mesajelor. a devenit tot mai popular sistemul de poştă electronică (Electronic Mail) care permite schimbul rapid de mesaje scrise prin intermediul procesării textelor şi reţelelor de comunicaţii. Iniţial.4. precum comenzi-tip.voice mail . de unde pot fi apelate ulterior de către destinatari). Un sistem pentru automatizarea muncii de birou poate include următoarele aplicaţii: mesagerie vocală . aceste sisteme erau percepute ca mijloace de creştere a productivităţii funcţionarilor 53 . În primul rând. este sistemul de procesare a textelor (Word Processing System). groupware (software destinat facilitării întâlnirilor prin coordonarea simultană a mesajelor aparţinând membrilor unui grup). pentru interacţiunea cu elementele mediului.înregistreze în mod corespunzător tranzacţiile. transmisie prin fax (mijloc de trasmitere telefonică a documentelor).

auzul. în dezvoltarea acestor sisteme. Pe de altă parte. aceste sisteme nu oferă răspunsuri cu privire la deciziile optime. Ele centralizează informaţii din sistemul de procesare a tranzacţiilor pentru a realiza rapoartele de rutină şi rapoartele complexe pentru manageri şi supervizori. un SFD este mai interactiv decât un SIM. actuale şi mai vechi. Un tip specializat de SFD este sistemul expert. Acest lucru le oferă managerilor posibilitatea de a comunica direct cu programele computerelor care controlează sistemul şi de a obţine aproape instantaneu rezultatele analizelor. cât şi pentru manageri şi tehnicieni. SIM-urile au în vedere în principal obiective tactice şi operaţionale şi prezintă o importanţă deosebită pentru planificare. 2. calitate şi activitatea furnizorilor. referitoare la costuri. Inteligenţa artificială este 54 . De fapt. de care au nevoie managerii de la nivelurile medii şi inferioare. adoptarea deciziilor şi control. În plus. proiectanţii lucrează cu experţii pentru a stabili informaţiile sau regulile de adoptare a deciziilor utilizate de experţi atunci când se confruntă cu tipuri particulare de probleme. În comparaţie cu un SIM. 2. raţionamentul) computerelor. nu numai pentru funcţionari şi secretariat.şi secretariatului. adică acel sistem computerizat care foloseşte cunoştinţele de specialitate ale unui expert pentru soluţionarea problemelor. Există câteva diferenţe între SFD şi SIM. un SFD clasic oferă analize mai profunde şi un acces mai mare la modelele pe care managerii le pot utiliza în examinarea complexă a unei situaţii. ele produc rapoarte pentru managerii de nivel mediu şi inferior.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) Un SFD este un sistem informatic care participă la procesul managerial de adoptare a deciziilor în situaţii care nu sunt bine structurate. În general. Sistemele expert au la bază inteligenţa artificială.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) SIM-ul este un sistem informatic care produce rapoarte zilnice şi permite accesul direct la diferite informaţii.4. SAM sunt percepute ca mijloace suport. Mai nou. Acestea încearcă să îmbunătăţească procesul de adoptare a deciziilor prin punerea la dispoziţia managementului a instrumentelor de analiză a unei situaţii date. un domeniu al tehnologiei informatice destinat implementării unor caracteristici umane (precum văzul.4.

SSMS este un sistem informaţional astfel conceput încât să se adapteze necesităţilor managerilor în situaţii specifice.4. – op. datorită acţiunii.. care se pot manifesta sub următoarele forme: distorsiunea. p. În esenţă.o zonă a cercetării ştiinţifice şi nu un produs finit. 252-253. sistemul SSMS presupune capacităţi de calcul mai generale. 2. filtrajul. cercetătorii au dezvoltat maşini capabile să joace şah.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL În funcţionarea sistemului informaţional. redundanţa şi supraîncărcarea circuitelor informaţionale. De atunci s-au parcus etape importante în dezvoltarea unor sisteme decizionale multi-nivel (arbori) care să anticipeze evoluţiile posibile. cum este sistemul expert. Pentru realizarea computerelor capabile să emită raţionamente. dar programele finale au cuprins atât de multe alternative încât nici supercomputerele de astăzi nu le pot evalua într-o perioadă rezonabilă de timp.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) Acestea sunt sisteme informatice care participă la adoptarea deciziilor şi la funcţionarea eficientă a nivelurilor superioare ale unei firme. Verboncu I. 2. Spre deosebire de un SFD. în anii ‘60. cit. Ele se pot adapta modului de lucru al fiecărui manager. 55 . Specialişti1 în domeniu au identificat mai multe deficienţe ale sistemului informaţional. implică telecomunicaţiile şi operarea cu grafice şi tabele specifice fiecărui tip de problemă.. apar o serie de disfuncţionalităţi care au un impact negativ atât asupra procesului managerial cât şi asupra celui de execuţie. 1 Nicolescu O. SSMS tinde să utilizeze mai puţine modele analitice decât SFD. oferă informaţii la cerere dintr-o varietate de surse şi permite rezolvarea interactivă a problemelor. unor factori obiectivi sau subiectivi.

În ambele situaţii efectele pe termen lung sunt scăderea eficienţei. stocării. Distorsiunea constă în modificarea parţială. prelucrării. a mesajului sau conţinutului informaţiilor. şi anume intervenţia pe parcursul înregistrării. Efectele redundanţei constau într-o serioasă risipă de timp şi mijloace materiale din partea celor implicaţi. Utilizarea de mijloace necorespunzătoare pentru înregistrarea şi transmiterea informaţiilor. prelucrării şi/sau transmiterii acesteia de la emiţător la receptor (beneficiar). stocării şi transmiterii acestora de la emiţător la receptor. 3. Redundanţa constă în colectarea. care au interesul ca beneficiarul informaţiei să primească un mesaj schimbat.1. înainte ca acestea să ajungă la destinaţie. pe parcursul culegerii. Filtrajul constă în modificarea parţială sau totală. un volum prea mare de informaţii a căror 56 . Folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători pentru înregistrarea informaţiilor. Când dezinformarea se produce la nivelul managerilor. este fenomenul prin care se transmite la diverse nivele ierarhice. iar când se produce la nivelul executanţilor. stocarea. în condiţiile implementării unor subsisteme informatice de tip „baze de date” poate duce la prelucrare defectuoasă a informaţiilor. efectele imediate se resimt pe planul realizării proceselor cu caracter operaţional. prelucrarea şi/sau transmiterea repetată a unor informaţii. 2. Cauza majoră a acestei disfuncţionalităţi informaţionale o reprezintă absenţa coordonării sau coordonarea defectuoasă a anumitor segmente ale sistemului managerial. aceasta se reflectă în diminuarea calităţii deciziilor. Supraîncărcarea canalelor de informaţii. înregistrarea. a relaţiilor dintre personalul implicat. Redundanţa se produce în special când nu se respectă principiul unităţii de decizie şi acţiune şi se manifestă sub forma cererii aceloraşi informaţii de către diferiţi beneficiari. neintenţionată a conţinutului mesajului unei informaţii. Manipularea neglijentă a suporţilor de informaţii în procesul transmiterii lor beneficiarilor. intenţionată. Acest fenomen. Dintre cauzele care generează distorsiunea cele mai frecvente sunt: Diferenţele în pregătirea persoanelor implicate în vehicularea informaţiei.. Cauza filtrajului este una singură. pe parcursul culegerii. 4. transmiterii şi prelucrării informaţiilor a unor persoane. concomitent cu deteriorarea într-o anumită măsură a climatului de muncă.

asupra proceselor manageriale şi de execuţie. poate provoca disfuncţii. prin circuitele informaţionale a unei cantităţi de informaţii care depăşeşte capacitatea de transport. fie de tendinţa unor manageri şi executanţi de a-şi expune excesiv acţiunile şi rezultatele. generate fie de proiectarea defectuoasă a sistemului managerial. la diminuarea eficacităţii şi eficienţei sistemului informaţional. cu efecte. Toate aceste deficienţe conduc. funcţie de obiectivele. competenţele şi responsabilităţile circumscrise subdiviziunilor organizatorice respective. 57 . directe sau indirecte. Supraîncărcarea constă în vehicularea.analiză nu intră în totalitate în componenţa nivelului respectiv.. într-o măsură mai mică sau mai mare. ceea ce duce la blocarea şi/sau întârzierea ajungerii unei părţi din informaţii la adresant. Caracterul piramidal al sistemului informaţional se referă la agregarea şi transmiterea selectivă a informaţiilor pe verticala sistemului de management. Nerespectarea acestui caracter.

procedurile.Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. 2 Orzan Gh. metodelor şi tehnicilor.. (a) Aceste resurse sunt: ansamblul de echipamente (HARDWARE). utilizate în cadrul sistemului pentru a-i determina mărimile prestabilite şi legile care operează cu aceste mărimi1. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 3. Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume acea parte a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional. Sistemul informatic al aprovizionării populaţiei —SIAP. mijloacelor. social cultural etc. mijloacele şi metodele. prin care se asigură prelucrarea automată a datelor. care cuprinde programele. măsurabile între anumite limite. sistemului de operare şi programele de aplicaţii. pag. prelucrare. structurat şi corelat de reguli. a defini un sistem informatic al unui organism înseamnă a-i preciza în mod concret regulile. transmitere şi stocare a datelor cu ajutorul sistemelor de calcul. Toma C. 1975. sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor. ca o colecţie organizată de părţi legate prin interacţiuni determinate. folosite pentru culegerea. Ed. 7 58 . BNP-ICI. proceduri şi mijloace (în primul rând calculatoare electronice) care permit aplicarea de metode organismului respectiv pentru a realiza scopul şi obiectivele predefinite. pag. procedurilor. prin sistem informatic al unei entităţi sub formă de organism (economic. 1985. ştiinţific.) se înţelege un ansamblu. Tehnică. Cu alte cuvinte. transmiterea. regulilor.. Elaborarea şi introducerea sistemelor informatice. Mihăilescu I. cu precădere automate. cu precădere automate. 1 Pisău Gh. 23. proceduri mijloace şi metode. prelucrarea şi stocarea datelor2. sistemul de programe (SOFTWARE)..1 SISTEMUL INFORMATIC Concretizând definiţia generală de sistem. Sistemul informatic poate fi definit ca un ansamblu de reguli.

de măsurare şi scalare. se poate arăta metoda gestiunii stocurilor. (b) Prin metode se înţeleg căile de determinare şi punere în funcţiune.baza de date. Se întâlnesc următoarele tipuri de suporţi: Materiali. transmitere. pregătire. Ca exemplu. analiză şi interpretare etc. sub formă de date şi informaţii acumulate de oameni în procesul muncii. transmis prin semnale şi pachete. în care se găseşte regula de calcul a nivelului de stoc. automate. Experienţa umană. pentru care se lansează o comandă şi care utilizează procedurile de calcul. maşini şi oameni. (a) Se consideră suport tot ceea ce are ataşat informaţii şi serveşte la transportarea şi/sau stocarea ei în timp şi spaţiu. prelucrare prin calcul aritmetic şi logic. metode ale statisticii economice. teoria jocurilor. metode de culegere. metode de analiză multivariantă. (b) Prin maşini în cadrul mijloacelor unui sistem informatic se înţelege totalitatea echipamentelor şi dispozitivelor utilizate (ca echipamente hardware şi instrumente software) pentru a efectua operaţiunile enumerate mai sus. control. programarea liniară. (e) Prin mijloacele unui sistem informatic se înţelege totalitatea uneltelor şi instrumentelor manuale. transformare. inclusiv software utilizate pentru efectuarea de operaţiuni asupra informaţiei: captare. (d) Prin proceduri se înţelege totalitatea operaţiunilor necesare pentru tratarea informaţiilor şi regulilor prin mijloacele sistemului. pentru a atinge obiectivele predeterminate. introducere şi extragere. magnetic sau optic. metode de previziuni etc. Printre metodele utilizate se pot enumera: calculul probabilităţii. teoria grafurilor. teoria utilităţii. metode de proiectare a experimentelor. Acestea sunt definite şi formulate concis sub forma unor ansambluri de operaţii logice şi/sau matematice. metode de simulare. Câmp electric. programarea dinamică. ansamblul de personal şi cadrul organizatoric. concentrare. teoria deciziei. În această ordine de idei putem enumera: 59 . culegere. stocare. de perfecţionare şi optimizare a funcţiunilor organismului. sub formă de suporturi tehnice (magnetice sau optice) sau grafice (opace sau transparente). Mijloacele cuprind: suporţi. analiza stocurilor. (c) Prin reguli se exprimă modalităţile de aplicare la un organism a metodelor.

(c) Oamenii în cadrul unui sistem informatic intervin sub forma de experienţă umană la nivelul suporţilor. sistemul informatic al unei entităţi era completat. de analiză şi interpretare etc. de prelucrare. programatori. analişti. s-a remarcat tendinţa automatizării progresive a sistemului informaţional. motivele fiind următoarele: Unele activităţi pot fi optimizate cu anumite arhitecturi de sistem informatic dar multe devin în timp incompatibile cu aceste arhitecturi. ieşiri. 3. cyber-cumpărători. Cu alte cuvinte. În urma modelării sistemului informaţional. în intrările şi ieşirile sale. stocare. cu proceduri manuale pentru acele părţi ale sistemului informaţional care nu se pretau a fi automatizate prin utilizarea calculatorului.). operatori) sau ca utilizatori ai sistemului în regim off-line sau online (cyber-nvigatori sau internauţi. În a doua etapă. ingineri sistem. adică prin apropierea sistemului informatic de realitatea prin adaptări şi ajustări individuale. mijloace şi metode ca şi sistemul economic. 60 . de redare. culegere. pentru a-l cuprinde în ansamblul său şi astfel să se ajungă într-un timp imprevizibil la echivalenţa dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic. ca specialişti pentru elaborarea. utilizarea şi exploatarea sistemului (administratori. Sistemul informatic se poate prezenta sub forma unei „cutii negre” bazată pe intrări. prin sistemul informatic. proceduri. Deşi această viziune a fost propagată puternic de producătorii de echipamente de calcul şi de informaticieni în proiectele de sisteme informatice nu s-au putut obţine rezultate spectaculoase. se reproduce realitatea în diversitatea sa de manifestare. realizându-se versiuni îmbunătăţite ale sistemului informatic. Există o neconcordanţă între reprezentarea informatică implementată prin soft şi cea real existentă.sisteme de calcul. Tensiunile dintre entitatea reală şi modelul reprodus de către software poate fi corectat prin simulare şi instruire. pregătire.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE În prima etapă în cadrul unui sistem informaţional coexistau proceduri manuale de tratare a informaţiilor cu proceduri automatizate de calcul. reguli. cel puţin. de diferite generaţii şi configuraţii. echipamentele de captare. transmitere. analişti digitali etc.

subsisteme sau în bloc a întregului sistem. Pentru realizarea şi exploatarea sistemelor informatice modern se pot formula următoarele reguli: Întreprinderea trebuie să cunoască perspectivele utilizării sistemelor informatice şi să formuleze pe baza acestora o politică de informatizare adecvată. dă naştere unei revoluţii enorme. încât generaţii întregi de produse software existente sunt înlocuite de altele noi. Reprezentarea funcţiilor software trebuie să fie neutră în raport cu întreprinderea. Atunci când realitatea funcţionării unei întreprinderi este caracterizată prin schimbări puternice. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi de comunicaţii este atât de rapidă. Sistemele de informatice trebuiesc structurate în module informatice distincte. care să poată comunica între ele.Sistemul informatic este adesea static în raport cu dezvoltarea mediului real. În etapa actuală sistemele informatice. Această realitate virtuală poate fi asemănătoare realităţii fizice sau poate confrunta lumea gândurilor noastre cu imagini complet noi. în cyber-spaţiu. de a participa la ea. cu performanţe şi funcţionalităţi sporite. ci modelează o nouă realitate virtuală pe care o proiectează şi o transmite utilizatorului de informaţii. Să pună accent pe utilizarea sistemelor informatice deschise la care funcţiile sistemelor informatice să poată fi distribuite pe platforme eterogene iar anumite componente ale sistemului. Acest lucru permite înnoirea pe componente. trebuie să fie compatibile între diferitele platforme hardware. reprezentarea în sistemul informatic nu poate fi adaptată suficient de repede. Un exemplu de software în mare măsură neutru în raport cu întreprinderile îl constituie prelucrarea de text. care nu va modifica lumea de afaceri şi societatea în anii ce vin. 61 . aplicabilă ulterior în mod consecvent. Ele nu mai redau doar modelul realităţii exterioare. precum sistemele de operare sau bazele de date. Acest fapt şi posibilitatea de a comunica global cu cyber-lumea. module. devin capabile să modeleze.

subsistemul de cercetare-dezvoltare. subsistemul comercial. (e) După modul de tratare a informaţiei în calculator: 62 .3. sisteme informatice suport de asistare a deciziei. pentru anumite activităţi din economie (sănătate. (c) După gradul de structurare al colecţiilor de date: sisteme informatice care folosesc fişiere independente. subsistemul de servicii. Din varietatea de criterii utilizate în clasificarea sistemelor informatice. sisteme informatice de conducere a proceselor tehnologice (de automatizări). sistemul informatic general al economiei naţionale. armată. sistemele informatice sunt structurate în funcţie de organizarea şi structura sistemului informaţional. de obiectivele urmărite în strategia generală a domeniului supus informatizării cât şi de caracteristicile şi performanţele echipamentelor de calcul şi de comunicaţie din structura sistemelor informatice. sisteme informatice distribuite. sisteme informatice integrate. (b) După domeniul activităţilor şi nivelul de abordare: sisteme informatice microeconomice (la nivelul agenţilor economici). sisteme informatice cu baze de date orientate pe obiecte. sisteme informatice-expert cu baze de cunoştinţe. subsistemul resurselor umane. subsistemul financiar-contabil. enumerăm: (a) După funcţiile la nivelul unităţii economice: subsistemul de urmărire şi programare a producţiei. sisteme informatice de ramură. (d) După gradul de concentrare/dispersie a capacităţilor de prelucrare şi memorare a datelor: sisteme informatice centralizate. statistică). sisteme informatice cu baze de date.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE În cadrul unui sistem economic. sisteme informatice metropolitane (unităţi administrativ-teritoriale).

Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite realizarea operaţiilor de culegere. personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi tehnologii de fabricaţie. tactice şi operative. subsisteme ale conducerii curente. Se definesc astfel în cadrul sistemului informatic al firmei următoarele subsisteme: subsistemul conducerii strategice. Analiza unui sistem informatic se realizează în raport cu: factori de conducere la nivelul conducerii strategice. sisteme informatice în regim de teleprelucrare (cu deosebirea că reţeaua de calculatoare care procesează lucrările sunt distribuite geografic).monoprelucrare sisteme informatice cu prelucrări în regim de multiprogramare (se execută mai multe lucrări la un singur calculator local). personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor. la limită. sisteme informatice cu regim multiprelucrare (lucrarea se execută în paralel pe mai multe calculatoare care operează coordonat în sistem). sisteme informatice cu acces combinat. (h) În funcţie de simultaneitate/nesimultaneitatea lucrărilor în sistemul informatic: sisteme informatice cu prelucrări monoprograme. (f) După modul de utilizare a sistemelor de prelucrare şi comunicaţie: sisteme informatice off-line. sisteme informatice online. iar uneori sistemul informaţional poate să coincidă cu cel informatic. sisteme informatice cu prelucrare şi răspuns în timp real. Sistemul informatic al firmei este astfel structurat încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de utilizatori. 63 .sisteme informatice cu tratarea în regim batch (pe loturi). (g) După regimul de acces la resursele hardware a sistemului de calcul: sisteme informatice cu acces secvenţial. prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel obţinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei (IT). transmitere. subsistemul de gestiune a cunoaşterii (specific activităţilor de cercetare şi proiectare). stocare. sisteme informatice cu acces interactiv (conversaţional).

Sisteme informatice la nivel operaţional (Operational Level Systems) .asigură derularea activităţilor de control şi conducere pe termen scurt. Se caracterizează prin gradul lor mare de repetabilitate şi prin volumul mare de date procesat şi servesc nivelul operaţional. de rutină. Chiar dacă ele reprezintă componente ale sistemului informatic al firmei. sistemul informatic privind evidenţa vânzărilor. livrate. sistemul informatic privind gestiunea producţiei. Sistemele informatice destinate conducerii strategice . Fiind gândite mai mult ca sisteme de raportare periodică.permit culegerea. plăţi efectuate către furnizori etc. spre exemplu. Sistemele informatice destinate conducerii curente . Putem realiza o clasificare a sistemelor informatice întâlnite în cadrul firmei pornind de la criteriul naturii prelucrărilor realizate prin intermediul lor: Sisteme pentru prelucrarea tranzacţiilor (TPS . 64 . oferind informaţia necesară decidentului în conformitate cu domeniul său de responsabilitate.permit echipei manageriale “la vârf” să realizeze planificarea activităţii firmei pe termen lung în vederea atingerii obiectivelor strategice fixate. Structura sistemului informatic al firmei cuprinde deci. sistemul informatic al contabilităţii financiare. aceste sisteme generează rapoarte periodice. produse finite obţinute. a căror structură este prestabilită. le vom numi în continuare sisteme deoarece le vom prezenta pe fiecare din ele.subsisteme operaţionale. individual. stocarea şi prelucrarea datelor privitoare la tranzacţiile zilnice. Susţinând de regulă decizii de rutină.Transaction Precessing Systems) sunt specializate în preluarea. ele sunt mai puţin pregătite să ofere informaţii urgente ca urmare a unor situaţii neprevăzute. cât şi pe cele rezultate din luarea în considerare a nivelelor de decizie şi operaţionale din cadrul firmei. În această categorie cuprindem. încasat. consumuri de materii prime.permit promovarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în cadrul firmei (de exemplu produsele software destinate proiectării asistate de calculator AutoCAD) precum şi asigurarea automatizării şi controlului fluxului de documente în cadrul firmei. sistemul informatic privind gestiunea stocurilor etc.). atât componentele definite după criterii funcţionale. Sistemele de gestiune a cunoaşterii în cadrul firmei (Knowledge Systems) . stocarea şi prelucrarea datelor referitoare la tranzacţiile şi procesele economice derulate (aprovizionări cu materii prime.

Sisteme informatice destinate conducerii (MIS . date sintetizate oferite de MIS şi DSS precum şi cele mai avansate produse software grafice. secretari). Utilizatorii acestor sisteme sunt inginerii. controlului şi planificării pe termen scurt. În vederea oferirii unei informări relevante. sub formă de fapte şi reguli. procesoare de tabele. ele permit şi generarea de rapoarte privind abaterile înregistrate precum şi consultarea online a informaţiilor referitoare la perioadele anterioare de gestiune (în vederea determinării trendului indicatorilor). funcţionari. Ele nu au fost gândite să servească la soluţionarea unei anumite probleme.Office Automatic Systems) destinate mai ales personalului implicat în procesul prelucrării informaţiei (contabili. Utilizează date privind mediul exterior al firmei. Sisteme suport de decizie (DSS .Sisteme destinate activităţii de birotică . În această categorie putem cuprinde: procesoare de texte. Oferă utilizatorilor flexibilitate deosebită la cerinţele formulate returnând rapid răspunsurile solicitate. Ele valorifică informaţii interne oferite de TPS şi MIS alături de informaţii provenite din mediul economic exterior (curs valutar. proiectanţii şi ceilalţi specialişti angrenaţi în activitatea de cercetare-dezvoltare. preţul produselor fabricate de firmele concurente. 65 . într-o bază de cunoştinţe utilizată în deducerea de concluzii prin derularea de raţionamente automate.). în elaborarea deciziei băncii de acordare a creditelor pentru clienţii săi etc. altele decât cele de rutină. Sistemele expert pot fi utilizate cu succes în diagnosticarea financiară a firmei.Management Information Systems) destinate asigurării rapoartelor sintetice de rutină necesare în procesul fundamentării deciziilor curente.(OAS . preţul pe piaţă al materiilor prime etc. Sisteme suport ale executivului (ESS . dar şi managerilor.Knowledge Work Systems) destinate creării şi integrării noilor tehnologii în cadrul firmei.Executive Support Systems) reprezintă sisteme informatice destinate conducerii strategice şi permit luarea unor decizii nestructurate. În această categorie putem include sistemele expert caracterizate prin stocarea cunoştinţelor unui expert uman. ci să ofere facilităţi generalizate de calcul şi comunicaţii. sisteme de poştă electronică etc.Decision Support Systems) oferă managerilor modele complexe şi aprofundate de analiză în vederea fundamentării deciziilor. Sisteme destinate cercetării-dezvoltării (KWS .

3. fără a fi memorată sau prelucrată. Informaţia se poate păstra în: 66 . preluarea informaţiei provenite din reţele locale de date. a imaginilor video sau film. fie se prelucrează imediat. funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei. funcţia de prelucrare a informaţiei. îndeplineşte următoarele funcţii generale: funcţia de preluare a informaţie. nefiind exclusă posibilitatea transferării ei. grafice. 3.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei joacă un rol important în funcţionarea unui sistem informatic.4.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC Funcţiile unui sistem informatic decurg atât din obiectivele entităţii organizaţionale cât şi din mijloacele pe care tehnologia informaţiei şi comunicaţiile i le oferă în vederea realizării acestor obiective. 3. Un sistem informatic. indiferent de conţinutul concret al activităţii pe care o serveşte. funcţia de ieşire a informaţiei. captarea cu echipament adecvat a informaţiilor numerice. la ieşire. introducerea manuală a datelor şi textelor.4. în timp real. funcţia de comunicare a informaţiei. fie se memorează pentru prelucrări ulterioare.1 Funcţia de preluare a informaţiei Funcţia de preluare a informaţiei în sistem se exercită într-o varietate mare de modalităţi cum sunt: preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţie. a vocii şi sunetului. Capacitatea de stocare a informaţiei şi viteza de acces la date constituie criterii fundamentale de apreciere a performanţelor unui sistem informatic în raport de durata şi volumul informaţiei memorate. alfanumerice. Informaţia odată introdusă în sistem. funcţia de comandă-control a sistemului.

comunicaţia la distantă pe linii de comunicaţie digitală.4. 3. conectate fizico-funcţional într-o reţea omogenă de calculatoare de tip local (LAN Local Area Network).3 Funcţia de comunicare Funcţia de comunicare a sistemului informatic asigură transferul informaţiilor între reţelele de calculatoare şi/sau între calculatoare şi reţelele de comunicaţie prin: comunicaţia între componentele entităţii organizaţionale.4 Funcţia de prelucrare Funcţia de prelucrare se referă la o mare varietate de operaţii şi procese.PSTN) asigură conectarea calculatoarelor utilizând comutarea circuitelor (circuit switching).memoria internă. comunicaţia la distanţă realizată printr-o linie analogică pe reţeaua publică de telecomunicaţii. Aceste linii de comunicaţie utilizează modemul pentru conversie din/în format digital în/din format analogic.o infrastructură informaţională în care informaţia este transmisă prin reţele eterogene. cum sunt: 67 . Reţeaua publică de telecomunicaţii (public switched telecommunications network . 3. Informaţia aflată în memoria unui sistem informatic poate servi în procesul de prelucrare sau poate fi valorificată prin consultare locală ori poate fi comunicată utilizatorilor prin intermediul reţelelor de comunicaţie. pentru datele în curs de prelucrare. O reţea ISDN (integrated services digital network). comunicaţia prin World Wide Web (WEB) .4. depozite şi arhive electronice. memoria externă. asigură conectarea directă a echipamentelor digitale utilizând echipamente NTE (network termination equipment). pentru datele care se consultă periodic. Internetul fiind utilizat pentru transmiterea datelor în întreaga lume şi reprezintă un mod de conectare în care calculatoarele pot comunica utilizând un protocol de adresare comună (TCP/IP). pentru informaţii cu caracter de istorie sau care se consultă foarte rar.

consultarea interactivă a informaţiei. grafic etc. de Ia terminale de culegere. ori la distanţă. reproducerea informaţiei şi documentelor prin copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport din bazele de date (BD). crearea şi încărcarea bazelor de date (BD). înregistrarea sau transferul de informaţie audio şi vizuală. imprimantă. selectarea şi transmiterea informaţiei solicitate. îndeosebi în cazul prelucrării datelor şi cunoştinţelor. Au loc o multitudine de operaţii logice (comparaţii. ordonări) sau semantice. şi/sau bazele de cunoştinţe (BC). afişării la terminal sau a comunicării locale. Încărcarea bazelor se face cu informaţii provenite din bazele. prin intermediul sistemelor de comunicaţie. necesară memorării şi procesării ei cu mijloace informatice. preluate din reţelele de comunicaţie sau introduse manual. pentru a o face compatibilă cu echipamentele electronice de tip analogic pentru redarea. electronic. introducerea de informaţii noi. punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire. depozitele şi arhivele electronice stocate pe suporturi de memoria externă. la un dispozitiv periferic de ieşire (monitor. echipament de comunicaţie în reţea etc. conversie de suport prin transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic. modificarea valorilor celor existente pentru a Ie pune în acord cu realitatea pe care trebuie să o reflecte sau cu nevoile utilizatorului de informaţii. constă în efectuarea celor mai variate operaţii care privesc. Consultarea bazei de informaţii nu afectează conţinutul acesteia. ce presupune operaţii diferite în raport de natura informaţiei solicitate. precum şi operaţia inversă de conversie din digital în analogic. şi/sau cunoştinţe (BC) presupune un ansamblu de proceduri prin care se generează structura şi modul de organizare a informaţiei pe suportul tehnic. se realizează cu ajutorul unor programe care permit căutarea. de tabele şi de cunoştinţe presupune ştergerea informaţiilor devenite inutile. bazele de tabele (BT). 68 . forma şi conţinutul informaţiilor. de tabele (BT).). de recunoaştere a formelor sau semnificaţiei acestora.) pe altul. tratarea propriu-zisă a informaţiei. optic.conversia informaţiei din forma analogică în formă digitală. Au loc operaţii pentru obţinerea de rapoarte şi situaţii complexe care vor fi transferate la dispozitivele de ieşire în vederea imprimării lor. actualizarea bazelor de date.

3. a tuturor funcţiilor sale. controlul proceselor de intrare. digitală sau analogică. documente grafice. teleconferinţe.4. 69 . texte.5 Funcţia de ieşire a informaţiei Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă mai multe cerinţe în funcţie de: natura informaţiei transferate la ieşire: date. voce. baza de programe. destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat.. de destinaţia şi modul de transmitere a rezultatelor. transferul de date pentru stocare la distanţă pe suporturile de memorie externă. de proceduri şi baza informaţională. a informaţiei transmise. pe care urmează a fi transferată informaţia la ieşire. natura suportului tehnic sau grafic. telefax. plotter sau prin imprimare pe dispozitive de fotocopiere. organisme publice. transmiteri de date şi imagini prin telex. videoconferinţe etc. film. telefon. se realizează prin transmiterea digitală de date. informaţie vizuală şi sonoră cu ajutorul reţelelor publice sau private de comunicaţii. consumatori etc. de specificul operaţiilor care se execută. către partenerii de afaceri. prin consultarea realizată Ia terminale video şi audio ale reţelei locale. conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire. prelucrare şi ieşire a informaţiei în funcţie de natura lor. forma. Comunicarea cu exteriorul se face prin transmiterea de informaţii multimedia la distanţă. secvenţe video sau audio sau combinaţii ale acestora. acţionari. 6) Funcţia de comandă şi control a sistemului informatic deţine toate atributele necesare pentru dirijarea şi reglarea funcţionării întregului sistem. alocarea optimă a resurselor sistemului referitoare la echipamente. memoria internă. clienţi. texte. prin listarea documentelor obţinute la imprimantă. Comunicarea în interiorul sistemului se face prin consultare directă la terminal. depozite şi arhive electronice ale sistemului informatic sau comunicarea informaţiilor.

Astfel.1 Structura sistemului informaţional 70 . Componenta informaţională INFORMAŢIA Subsistemul de informaţii SOFTWARE Subsistemul de programe HARDWARE Subsistemul de echipamente Componenta logică Componenta fizică UNITATEA CENTRALĂ PERIFERICE DE INTRARE ŞI/SAU IEŞIRE ECHIPAMENTE PENTRU COMUNICAŢII Locale La distanţă Figura nr. Din definiţie rezultă existenţa a trei componente. modele şi instrumente având ca obiectiv procesarea informaţiei şi care îşi exercită funcţiile sale în interdependenţă.3. între care se creează un ansamblu de legături comunicaţionale. programele şi informaţiile. tehnici. suficiente pentru a putea explica structura şi funcţiile sistemului informatic. constituie instrumentul fizic al activităţii sistemului informatic.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Sistemul informatic în sectorul terţiar este un ansamblu interconectat de echipamente hardware şi programe software. reprezintă instrumentul logic al acesteia. în timp ce baza de informaţii oferă obiectul supus procesării cu ajutorul mijloacelor amintite.3. dacă echipamentele (componenta hardware). atât cu sistemele informatice profesionale. de metode. Aceste elemente fundamentale sunt echipamentele. organizarea şi funcţionarea acestuia. cât şi cu sistemele de comunicaţii. Acestea au roluri diferite în economia sistemului. programele (componenta software).

joystick etc. Mouse-ul este folosit pentru manipularea mai 71 .1 Componenta hardware a sistemului Componenta hardware a sistemului este reprezentată de ansamblul de echipamente format din: a) Unitatea centrală a sistemului informatic numită generic procesor b) Memoria internă. numită şi memorie vie.5. atât periferice comune de intrare-ieşire cât şi echipamente dedicate.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului conţin. 3. echipamente interactive de introducere din categoria mouse-lui. care permite atât scrierea cât şi citirea şi este o memorie de tip volatilă. în sensul că informaţia se pierde la închiderea sesiunii de lucru. de tip „citeşte-numai” care permite doar citirea fără a fi modificată. comentarii şi rapoarte. conferinţe etc. a) Dintre perifericele de intrare necesare unui sistem informatic amintim: tastatura utilizată pentru introducerea manuală a informaţiei date. scanner-ul pentru înregistrarea digitală a imaginilor grafice aflate pe documente.. Memoria operativă este de două tipuri: memorie RAM. memorie ROM. a mesajelor sonore. constituie perifericul de introducere a sunetului captat direct din realitate: dispoziţii şi mesaje. aparatul telefax şi/sau interfaţa telefax pentru înregistrarea digitală a documentelor grafice recepţionate sau pentru scrierea lor directă la imprimantă fax.5. interviuri. texte şi comenzi. interfaţa audio şi video pentru recepţia imaginilor şi sunetelor prin intermediul plăcii de captură video ce preia imagini de la o cameră video. de la un alt VCR pentru imagini de la un videocasetofon sau de la un Tuner TV pentru a prelua imaginile din reţelele TV. numită şi memorie moartă. microfonul şi interfaţa pentru sunet adecvată. trackball. care reprezintă memoria operativă la nivelul căreia se execută toate calculele aritmetice şi logice.3. aparatul telefonic şi interfaţa telefonică pentru receptarea şi înregistrarea digitală a comunicaţiilor analogice sau digitale. tratative.

b) Perifericele de ieşire ale unui sistem informatic sunt: imprimanta. interfaţa video pentru transmiterea de imagine şi sunet prin reţelele de televiziune cu circuit închis sau prin sisteme de televiziune la distanţă. Joystick-ul. incinte acustice. interfaţa de ieşire telecopiator. fie inclus în tastatura calculatoarelor portabile (laptop-uri. de fapt un creion cu o tabletă pe care se înscriu informaţii ce sunt transmise la calculator etc. documentelor sau desenelor. pentru trasarea de schiţe tehnice. imprimanta pentru microfilm şi interfaţa sa. planuri. aparatul telefax şi interfaţa sa specifică.. amplificatoare de sunet etc. prin lectura documentului aflat în memoria internă sau externă a calculatorului electronic.). pentru afişarea pe ecran a informaţiei solicitate. în reţele pentru transmiterea la distanţă a sunetului şi vocii sau pentru consultare locală a informaţiei sonore (memorate sau în curs de recepţie) cu 72 . pentru transmiterea documentelor memorate digital. mesaje şi alte informaţii sonore. De asemenea. pentru transpunerea pe hârtie a datelor. pentru transmiterea de sunet în reţele locale. notebook-uri etc. ecrane electronice. realizează transferul documentelor din memoria internă a sistemului informatic în memoria sa externă. aparatul telefonic şi interfaţa sa cu sistemul informatic.. aici sunt incluse dispozitivele de afişare audiovizuală locală: monitoare. fie local către un copiator. interfaţa audio. cu avantajul înregistrării unui volum mare de informaţii pe unitatea de suport. desene de specialitate în alb-negru sau color. pentru transmiterea analogică şi digitală de mesaje direct sau înregistrate digital sub forma fişierelor acustice. monitorul serveşte. numit şi „maneta de joc” este utilizat în special în jocurile electronice. fie la distanţă prin reţelele pentru comunicaţii de date. un mouse aşezat cu sfera în sus şi care este manevrată cu mâna fiind ataşat fie extern la calculator. textelor. Trackball. sub forma de arhivă pe microfilm.uşoară a imaginilor pe ecran şi introducerea comenzilor în calculator. Terminalul dispune de un difuzor încorporat pentru emiterea de sunete. pentru transmiterea Ia distanţă a documentelor tip fax direct din document. Imprimarea se poate realiza în alb-negru sau color. tableta grafică (digitizor) şi interfaţa de pointare. sau în regim memorat. plotter-ul. către un copiator.

a informaţiei utilizate în sistemele informatice. lectura şi prelucrarea diferenţiată a informaţiei din aceste fişiere. a sunetelor şi filmelor cu ajutorul reţelelor de telefonie. natura informaţiei prelucrate. c) Perifericele de intrare-ieşire întâlnite în configuraţia unui sistem informatic sunt. sunete. telefoane mobile) şi interfeţele video şi acustice de cuplare la reţea de bandă largă. Blue-Ray). incinte acustice. a imaginilor video şi audio. următoarele: Unităţile digitale de disc magnetic şi optic (discuri fixe. codificare. film etc. procesoare de texte şi documente. procesoare de grafică. Aici sunt incluse totalitatea dispozitivelor tehnice de conectare. d) Echipamente pentru comunicaţii. Discurile magnetice şi/sau optice. natura reţelelor de telecomunicaţii utilizate şi cuprind: echipamentele de fax-modem care asigură transmiterea documentelor de tip facsimil. Memorii flash etc.). Structura şi funcţionalitatea acestuia depinde de mai mulţi factori: echipamentul informatic utilizat. în principal. transmitere recepţie. echipamente GSM pentru comunicaţii mobile (telefon GSM. discuri flexibile) permit memorarea digitală a informaţiei de orice natură (date. difuzorul calculatorului etc. CD-ROM. tipul de comunicaţii practicate (locale sau la distanţă). a datelor. indiferent de 1 digital bit pipe = conductă digitală pentru biţi 73 . documente grafice. DVD. a documentelor grafice. folosind programe diferite. facsimile. digitale (CD. DVD. difuzoare. locală sau la distantă. camere de luat vederi. manipularea ei sub forma unor fişiere cu diferite extensii. sunet şi imagine. texte. pager) care comunică într-o reţea GSM utilizând servicii vocale şi „nevocale” (transmisii de date.mijloc de comunicare portabil) şi interfeţele mai elaborate cu utilizatorul care introduc informaţia folosind un creion fotosensibil şi dispune de soft specializat pentru procesarea şi transmiterea informaţiei utilizând de regulă reţeaua de telefonie mobilă. decodificare. în funcţie de natura informaţiei conţinute în aceste fişiere: procesoare de tabele. videotelefon şi sistemul de videoconferinţe (televizoare. panouri electronice. imagini video şi audio.dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de sunet. boxe. asistenţi personali digitali de tipul PDA (dispozitiv portabil miniaturizat cu ecran şi tastatură asemănător cu „palmtop-ul”) sau PCom (Personal Communicator . imagini) în format digital1.

procesoare pentru accesare şi dezvoltări în sisteme de reţele Internet şi Intranet. procesoare pentru sisteme de gestiune de baze de date/cunoştinţe. o reţea). procesare text. procesoare integrate. accesorii pentru sunet şi imagine ..natura sursei sau receptorului (un telefon digital. un fax digital. MAN. procesoare DTP (Desk Top Publishing). fax). bloc-notes. comutatoare (switch-uri). un calculator prin modem. procesoare de text şi imagine fixă. 3. conectate conform unor tehnologii specifice. procesoare utilitare şi de întreţinere. INTERNET) sunt reprezentate de un ansamblu de calculatoare eterogene (staţii şi servere) şi alte echipamente şi dispozitive de comunicaţie. porturi etc. 74 . cabluri. procesoare pentru medii integrate de dezvoltare etc.5. procesoare pentru desen şi reprezentări grafice:. indiferent de gradul de complexitate a configuraţiei fizice. este formată din subsistemul de programe care constituie componenta logică a sistemului informaţional. calculator. Software-ul este format din următoarele grupe mari de programe: programele sistemului de operare . reţelele de calculatoare (LAN. concentratoare) pentru tehnologiile de tip stea sau inel. WAN. conectori.3 Componenta software Componenta software a unui sistem informatic. accesorii pentru desen. Pentru conectare se utilizează plăcile de reţea. accesoriile pentru sistemele informatice de lucru reprezintă un set de programe folosite uzual ca: ceas. procesoare pentru limbaje de programare şi asamblare. procesoare pentru comunicaţii şi reţele de date. procesoare de calcul tabelar. tip document grafic. accesorii pentru comunicaţii (telefon. procesoare de proiectare asistată. calendar şi agendă. hub-uri (receptoare.

planuri).3. De cele mai sus se poate concluziona că funcţionarea unui sistem informatic este posibilă numai prin funcţionarea sincronă şi intercorelată a celor trei subsisteme ale acestuia: echipamentele. texte. redare audio (speaker). păstrarea pe termen îndelungat. prin arhivare pe suport magnetic. 75 .4 Componenta informaţională Componenta informaţională a sistemului oferă obiectul supus prelucrării şi în acelaşi timp. păstrarea temporară în memoria internă sau externă în vederea unor prelucrări imediate. schiţe.5. a) Informaţiile de intrare pot proveni din mai multe surse: captate direct din realitate. desenare la plotter (desene. sistem de televiziune) sau înregistrate pe microfilm. panouri electronice. grafice. listarea la imprimantă. b) Informaţiile de ieşire ale sistemului informatic au mai multe destinaţii: pentru consultare interactivă la monitoarele calculatorului (date. locale sau la distanţă. conţine multitudinea de rezultate intermediare şi rezultatele finale ale activităţii de prelucrare. optic). texte. programele şi informaţiile. texte) preluate prin scanare (documente. sunet şi imagine. prin sistemele de comunicaţii locale şi telecomunicaţii de date. introduse prin tastare (date. faxuri). păstrarea pe termen mediu în memoria externă (disc magnetic. documente). înregistrări audio (microfon) sau video (camera de luat vederi) şi sunt: preluate din reţelele de date şi comunicaţii. redare video (monitor. stocate în memoria externă. rezultate intermediare ale unor prelucrări anterioare sau în curs de desfăşurare. depozite şi arhive electronice sau înregistrate pe microfilm. optic sau grafic (microfilm). transmitere locală sau la distanţă. pentru consultări ulterioare.

Informaţia economică este exprimată printr-un sistem de indicatori. care formează sursa de date necesare gestiunii firmei. în timp ce conţinutul 76 . informaţia trebuie definită în legătură strânsă cu aceste trei noţiuni. exprimaţi de obicei sub formă valorică. În sfera activităţilor economico-sociale. de sistemul condus. Ţinând cont de principiile generale ale funcţionării sistemelor şi de rolul informaţiilor în asigurarea conexiunilor informaţionale în procesul de conducere a firmei. Alături de indicatori sunt codurile şi nomenclatoarele de coduri care asigură o clasificare şi o structurare omogenă a informaţiilor după criterii bine definite. circulaţia şi utilizarea informaţiilor reprezintă un proces conştient. a unor conexiuni între subsisteme şi sistemul global. dirijat.CALITATEA ACESTORA – Informaţiile economice iau naştere în mod obiectiv.Capitolul 4 INFORMAŢIA . în principal. Forma informaţiilor se poate modifica în raport cu mijloacele şi procedeele folosite la producerea lor. Indicatorii sunt agregaţi piramidal. în activitatea ecomomico-socială.OBIECT AL PRELUCRĂRII 4. informaţia circulă prin ceea ce se numeşte canal de comunicaţie. de la indicatorii cantitativi sau valorici analitici până la indicatorii de sinteză. De la sursă la receptor. reprezintă condiţii indispensabile pentru gestiunea proceselor de creare a bunurilor materiale şi spirituale. Informaţiile emise în acest cadru poartă numele de informaţii economice. producerea. între sistemul de conducere şi cel condus. Prin urmare. determinist sau aleator. integrator. transmiterea şi utilizarea de informaţii. Producerea. în care legile specifice procesului informaţional pot fi prestabilite şi modificate după cerinţele cunoaşterii şi conducerii activităţilor economice. Funcţionarea stabilă a unui sistem şi dezvoltarea sa sunt condiţionate de existenţa unor conexiuni informaţionale între elementele sale. forma lor este determinată de sistemul de conducere. se poate afirma că în timp ce conţinutul informaţiilor este determinat.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE . Locul unde ia naştere informaţia se numeşte sursă. iar locul unde ajunge se numeşte receptor.

informaţiile economice furnizate şi vehiculate de sistemul informaţional al firmei se împart în şase grupe mari. şi anume: informaţii de prognozare pe termen lung. informaţii de intrare (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul obiectivelor propuse spre realizare şi al resurselor alocate pe activităţi şi entităţi funcţionale. precum şi la diferite momente intermediare). oportunitatea reprezintă calitatea informaţiei de a fi disponibilă în momentul la care este solicitată şi se măsoară prin parametrul timp. pe ansamblul sistemului. informaţii de execuţie (care sunt utilizate în procesele informaţionale pentru execuţia lucrărilor informaţionale şi care conţin atât informaţiile menţionate cât şi alte informaţii operative pentru conducerea şi funcţionarea sistemului. informaţii de planificare de perspectivă medie şi lungă. pe activităţile şi entităţile sale funcţionale. informaţii de pregătirelansare. informaţiile pot fi considerate ca o proprietate obiectivă a fenomenelor şi proceselor economice. economic. folosite pentru elaborarea unor prognoze. trebuie să întrunească următoarele calităţi: acurateţea determină valoarea informaţiei şi se referă la reflectarea exactă a realităţii. Din acest motiv. financiar. informaţii de ieşire (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul rezultatelor şi al consumului de resurse. informaţiile economice se clasifică astfel: informaţii de stare (care caracterizează cantitativ şi calitativ potenţialul tehnic. În raport cu această calitate. fiind independent de structura sistemului condus şi conducător. informaţii de evaluare şi raportare. Din punct de vedere funcţional. informaţii de cooperare (ce caracterizează cantitativ şi calitativ relaţiile şi legăturile operaţionale cu sistemele exterioare). Pentru 77 . al sistemului economic firmă. se evidenţiază procesul de îmbătrânire a informaţiei. în formularea şi fundamentarea deciziei. al activităţilor şi entităţilor sale funcţionale la începutul şi sfârşitul perioadelor de gestiune. informaţii de programare sau planificare operativă.acestora rămâne neschimbat. Pentru a avea semnificaţie şi utilitate. informaţiile trebuie să fie recepţionate de sistemul conducător. la sfârşitul perioadelor de gestiune sau în diferite momente ale perioadelor respective). valutar etc. la începutul perioadelor de gestiune şi la diferite momente imtermediare până la sfârşitul acestor perioade). de producţie. cantitativ şi calitativ. uman. Sub aspectul utilităţii lor. informaţii de control şi reglare. a activităţilor şi entităţilor sale funcţionale). Informaţiile utilizate în gestiunea firmei sunt clasificate atât din punct de vedere funcţional cât şi sub aspectul utilităţii lor. Pentru ca informaţia să-şi poată îndeplini rolul în conducerea şi previzionarea macroeconomică.

t n=1 [ ] unde: Vi efectele E t C A T respectivă. valoarea trebuie privită prin prisma conţinutului informaţional. n N p date.1) Vi = E ∑ f(C. utilizând informaţia. n) . N. N) . a utilităţii informaţiei şi prin prisma efectelor sale asupra sistemului economic condus.T. acurateţea informaţiei. 78 .g(p. reprezintă valoarea informaţiei furnizate. cantitatea de informaţie. exprimată prin economice. timpul de răspuns al sistemului care produce informaţia numărul de sub-perioade ale lui t.a se reduce la minimum acest proces şi efectele sale este necesară scurtarea ciclului producere-prelucrare-transmitere-stocare şi utilizare a informaţiei. în perioada t. prelucrarea. Valoarea informaţiei economice poate fi comensurată cu ajutorul unei expresii matematice de forma următoare: 1 t (4. adică adoptarea deciziei. numărul deciziilor luate. probabilitatea luării unei decizii corecte pe baza informaţiei Un calcul de eficienţă privind utilizarea informaţiei trebuie să ţină seama şi de costurile implicate în producerea.t. perioada în care informaţia este utilă. transmiterea şi recepţionarea informaţiei în procesul de gestiune a activităţii firmelor. efectele economice asociate tipului de decizie. A.

Conform naturii sale. electronice etc. Până în prezent în economie a fost utilizată în special categoria referitoare la conţinut şi aceasta în mod sistematic şi simplu. comportament. În acest sens. documente de elaborare şi execuţie constituie informaţii atribut. dimensiunea sau greutatea unui produs. informaţii despre livrări. A le genera sau obţine pe celelalte a fost posibil de-abia în ultimii ani datorită evoluţiilor spectaculoase a tehnicilor de prelucrare a informaţiilor. arhivele sau suporturile digitale (magnetice. la un sistem de calcul PC aceasta are loc prin indicarea tipului de microprocesor. ele fiind foarte diferite. un obiect este specificat mai direct şi devine identificabil. este 79 . Datele cuprind adrese. această categorie poate ajunge la un volum foarte mare de date. Aceasta înseamnă că informaţiile de conţinut. dosarele. evidenţa salariilor sau date personale ale angajaţilor. Informaţiile de atribut sunt deosebit de importante pentru a se ajunge de la afirmaţii generale la informaţii specifice. locuri şi alte mărimi cantitative. eforturile erau îndreptate spre prelucrarea acestor informaţii disponibile în cantităţi uriaşe. planurile de construcţie. De exemplu. a livrării. Spre deosebire de informaţiile de conţinut.). informaţii despre clienţi (situaţii detaliate ale comenzilor şi solvabilităţii. formă. ca obiect distinct. este important să se specifice şi tipul acestora.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ Atunci când se discută rolul şi puterea informaţiilor. a monitorului etc. a mărimii hard-discului. nu oferă ele singure relaţii despre valoarea unui produs. relaţie. optice. Aceste informaţii se găsesc de obicei în actele. informaţiile-obiect tipice sunt preţul. Luate în sens strict. De asemenea omul dispune de astfel de informaţii în structura ADN-ului.4. stocuri. vânzări. informaţia de conţinut este de cele mai multe ori istorică. în individualitatea sa.). Informaţiile relevante se clasifică în şase categorii după: conţinut. timp. În comerţ. b) Informaţii de atribut descriu forma şi structura unui obiect. a) Informaţii de conţinut . acţiune şi comunicare. când şi unde s-a depozitat un articol sau când un anume client a făcut o comandă. a frecvenţei. persoanele de contact etc. Prin intermediul informaţiilor de atribut.furnizează date despre valori numerice. Până în anii ‘80. ea oferă relaţii despre data comenzii. iar a lucra cu ele reprezintă însă cheia viitorului. a tipului şi mărimii memoriei interne.

e) Informaţii de acţiune. Avionul a fost proiectat şi testat în această lume virtuală. Se pot face afirmaţii şi se obţin estimări privind evoluţiile viitoare. Va fi posibilă nu numai extragerea informaţiilor din date ci şi generarea de acţiuni pornind de la 1 Având la bază această idee. generează o informaţie specifică. Informaţiile de comportament. modelul Boeing 777.necesar să se cunoască datele de individualizare şi care luate în compoziţia corectă. Informaţiile de conţinut descriu trecutul. în timp ce informaţiile de atribut descriu prezentul. direcţiei şi semnificaţiei. Prototipul nu mai există în mod real. cu mult înainte să se fi „consumat” o singură bucată de material pentru realizarea sa. mai întâi pe calculator. Revoluţia informaţională nu urmăreşte numai crearea lumii virtuale ci şi interacţiunile între „lumea virtuală” şi lumea reală pentru ca aceasta să se poată transpune în practică. În decursul scurtei istorii a tehnologiei informaţionale. timpul de dublare a capacităţii de stocare. 80 . dar odată cu introducerea prelucrării de imagini. sociologic. sau chiar mai redus. informaţiile de atribut au fost disponibile într-o măsură din ce în ce mai mare în formă multimedia. c) Informaţia de relaţie descrie relaţia dintre obiecte şi este esenţială pentru a putea reprezenta dependenţa şi interdependenţa. este de aproximativ 6 luni. psihologic şi economic a comportamentului obiectelor investigate. Aceste tehnologii au devenit posibile datorită faptului că au fost inventate medii care permit stocarea a miliarde de biţi şi sunt disponibile procesoare care permit prelucrarea într-un timp acceptabil a acestor cantităţi de date. firma Boeing a construit cel mai mare. comportamentul obiectelor fizice într-o realitate virtuală sau tridimensională. Toate simulările au loc pe acest obiectiv virtual. de măsurare a gradului de asociere sub aspectul intensităţii. cel mai economicos şi cel mai sigur avion comercial. Aceste date au fost multă vreme stocate prin intermediul semnelor. sunet şi film. ci numai virtual1. a legăturilor cauzale dintre obiecte. în condiţiile menţinerii costurilor cip-urilor şi mediilor de stocare. Informaţiile de comportament se bazează pe informaţiile de conţinut iar pentru înţelegerea mecanismelor şi principiilor de comportament se simulează prin modelare. sunt foarte utile în ceea ce priveşte strategiile şi politicile viitoare. Folosind simulări cât mai realiste este adesea posibil să se construiască dintr-o dată o instalaţie perfectă sau aproape sigură. d) Informaţii de comportament presupun tratarea din punct de vedere antropologic.

Contextul comunicării. Utilizatorul nu mai este izolat în propriul său context. f) Informaţia comunicată. Prin intermediul noilor tehnici de prelucrări virtuale. o atenţie sporită a celor spre care este îndreptată informaţia. Comunicarea în sens tehnic desemnează transferul bidirecţional de date şi. 1 Vezi “Toy Story” primul film de lung metraj de animaţie tridimensională realizat şi proiectat doar pe calculator. mişcările unei fiinţe umane vor fi înregistrate şi stocate cu ajutorul tehnicii senzorilor. prin aceasta. Comunicarea în cyber-spaţiu face un pas uriaş înainte. De exemplu. în sensul că se acceptă anumite premise tacite. În cyber-spaţiu nu se comunică numai conţinutul. comunicarea în activitatea economică cu ajutorul tehnologiei online se bazează pe conţinuturi. Din acest motiv. fiecare mişcare trebuie programată minuţios dinainte. Comunicarea este un termen cu mai multe sensuri de înţelegere. întrucât prin combinarea iscusită a conţinutului şi a contextului se poate obţine efectul de nou şi. joacă un rol foarte important. Contextul. îl constituie propria imaginaţie sau realitatea individuală. într-un sens mai larg. care modelează comunicarea în calitate de context. Situaţia specifică în care are loc o comunicare constituie adesea premisa interpretării corecte a acesteia. de exemplu. Contextul joacă un rol secundar. alături de conţinut. întrucât conţinutul poate fi ambiguu sau neclar. în industria de divertisment dar şi în simulatoare super-sofisticate. în cazul roboţilor. Tehnologia informaţională transmite astăzi numai conţinuturi informaţionale. ci se creează şi contextul. prin urmare. în special. ceea ce face ca să fie folosit. În publicitate. care pot fi ulterior imitate şi utilizate de maşinile inteligente1. Se apreciază că software-ul pentru crearea în mod rapid şi realist de cyber-spaţii va fi disponibil mai devreme decât capacitatea întreprinderilor de a se folosi din plin de posibilităţile oferite de cyber-spaţiu. Rapiditatea dezvoltării funcţionalităţii software-ului pentru crearea unor cyber-spaţii realiste este uimitoare. ambiguităţile joacă un rol din ce în ce mai mare. într-un mediu creat în mod artificial.informaţii. 81 . pentru utilizator. Astăzi există posibilitatea de a modela acest cyber-spaţiu într-un mod atât de realist încât nu mai poate fi deosebită de realitate. schimb de informaţii. ci pătrunde în sistem şi.

în sensul manipulării şi utilizării informaţiei. procesele informaţionale reprezintă succesiunea de operaţii. Mai nou. Procesarea electronică a datelor (PED) reprezintă transformarea datelor în informaţii prin intermediul mijloacelor electronice. conceptele care stau la baza sistemelor informaţionale sunt simple şi într-un fel familiare. aceste activităţi au fost numite sisteme informaţionale. Pentru a fi utile gestiunii firmei datele trebuie să fie transformate în informaţii. reguli de funcţionare şi evenimente de ieşire proprii.4. Diferenţa dintre cele două concepte (date şi informaţii) are o importanţă majoră atât în gestiunea firmei cât şi în folosirea lor de către computere. Procesele şi operaţiile au un caracter specific.3 PROCESE INFORMAŢIONALE Majoritatea specialiştilor au fost de acord în privinţa faptului că tehnologia informaţională conduce la modificări ample. Pentru a înţelege aceste sisteme se recomandă diferenţierea datelor de informaţii şi utilizarea unui sistem de vizualizare a procesării informaţiei. Uneori. structurate la rândul lor în procese şi operaţii. Noţiunea de sistem informaţional este strâns legată de 82 . sub-activităţile sunt elementele constitutive pentru fiecare activitate. deoarece pentru obţinerea informaţiilor necesare diferitelor scopuri. adică analizate şi procesate în aşa fel încât acestea să capete o anumită semnificaţie pentru persoanele care iau decizii. fie proceselor de conducere aferente. de stări şi evenimente care constituie activităţile şi sub-activităţile descrise. Procesarea informaţiilor are o abordare sistemică. operaţiile sunt componentele elementare ale sub-activităţilor şi sunt caracterizate prin evenimente de intrare specifice. activităţile care sunt elementele constitutive ale funcţiilor. funcţii care reprezintă modele de gestiune asociate fie sistemelor şi/sau subsistemelor. la rândul lor. firmele îşi dezvoltă sisteme informaţionale. diverse activităţi desfăşurate cu ajutorul computerului sunt atribuite acestui departament (PED). divizibile. în sub-activităţi şi menite să asigure detalierea concretă a funcţiilor. Deşi folosesc tehnologii complexe. În cadrul sistemului informaţional al unei entităţi economice din punct de vedere al modului de organizare şi structurare a sistemului distingem următoarele nivelele: subsisteme informaţionale care sunt subordonate ierarhic macrosistemului din care fac parte şi care pot funcţiona de sine stătător.

Modificările observate în întreprinderile din domeniul serviciilor sunt. reprezentat în figură prin bucla feedback. prin urmare.Structura sistemului informaţional Tehnologia este utilizată ca mecanism ce oferă mijloacele de atingere a obiectivelor şi de rezolvare a problemelor din întreprindere. centralizare) cu scopul de a le transforma în informaţii. INTRĂRI TRANSFORMARE IEŞIRI Date Procesare Rapoarte. nivelurile predeterminate ale stocurilor). calculare. un sistem de stocare a datelor (pe diverşi suporţi informaţionali) în scopul utilizării lor ulterioare (de exemplu. Controlul. deoarece un sistem informaţional poate fi interpretat ca un proces complex în care sunt introduse date care sunt transformate pentru obţinerea informaţiilor. documente Memoria datelor Feedback Fig. Într-un sistem informaţional. 4. Sistemul de procesare a datelor foloseşte memoria de date. Procesarea presupune numeroase manipulări şi analize ale datelor (clasificare. constă în măsuri de protecţie pentru asigurarea faptului că rezultatele sunt corespunzătoare şi servesc scopurilor propuse. documente şi alte rezultate ale sistemului. Ea nu constituie în sine un proces activ şi nici nu este sursă a schimbării. intrările sunt reprezentate de date. 4. Elementele de bază ale unui sistem de procesare a informaţiei sunt prezentate în fig. Ieşirile sunt reprezentate de rapoarte. Astfel de precauţii constau în verificări ale acurateţei datelor procesate precum şi ale paşilor pentru determinarea utilităţii rezultatelor pentru utilizatori.abordarea sistemică a firmei.1. sortare. consecinţa modificării tehnologiei în scopul soluţionării unei probleme comerciale 83 .1 . care furnizează informaţiile necesare pentru adoptarea deciziilor. Aceste date sunt transformate sau procesate.

după reguli matematice şi logice. a coordonării şi a controlului. Prelucrarea datelor se realizează în mod diferit în funcţie de modul de organizare a datelor în colecţiile de date (nivel de organizare. Utilizarea pe scară largă a informaţiei şi a tehnologiei informaţiei a condus la existenţa unei largi game de prelucrări automate a informaţiei generând chiar o tipologie a acestor procese informaţionale. date organizate sub forma foilor de calcul tabelar (spreadsheet) se prelucrează. datorită uşurinţei cu care pot fi utilizate procesoarele de tabele. sistemul informaţional reprezintă un set de metode şi proceduri destinate colectării. informaţiile se prelucrează diferit. tip şi operaţiile efectuate asupra structurii). Prin natura sa. grafică etc. identificându-se următoarele tipuri de procese informaţionale: a) Procesarea datelor se caracterizează prin tratarea informaţiei numerice. a prezentării sub formă grafică a datelor din tabele cât şi a simplităţii integrării prelucrării datelor cu prelucrarea de text în cadrul foii de calcul sau a lucrului cu baza de date. cercetare.). pagini. b) Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice lucrului cu texte. schimbarea este rar impusă de tehnologie în sine (technology push). Din punct de vedere informatic prelucrarea datelor organizate sub forma foilor de calcul tabelar prezintă un interes deosebit. management. astfel: datele organizate sub forma fişierelor de date se prelucrează cu ajutorul unor programe.). fraze şi cuvinte. structură. Textul este supus unor operaţii 84 . denumite interpretoare sau compilatoare şi care diferă în funcţie de limbajul de programare pentru care acestea sunt elaborate. şi este larg răspândită în activităţile care solicită un mare volum de calcule. Nu este obligatoriu ca sistemele informaţionale să fie computerizate. a adoptării deciziilor. situaţii şi rapoarte (economie. tabele.specifice (business pull). statistică. Interesează totuşi sistemele informaţionale computerizate (SIC). care joacă un rol foarte important în gestiunea firmei. stocării şi distribuirii informaţiilor care vor sta la baza conceperii planurilor. proiectare etc. Obiectul prelucrării este textul. datele organizate sub forma bazelor de date sunt exploatate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date (SGBD). structurat în documente. procesării. paragrafe. fie folosind softuri specializate cum sunt procesoarele de tabele. baze de date. fie folosind funcţiile de prelucrare a tabelelor din cadrul pachetelor cu posibilităţi integrate de tratare a informaţiei (texte. În raport cu natura lor specifică.

Se realizează în acest mod o interfaţă acustică a sistemului 85 . spre exemplu editorul de texte al sistemului grafic de operare. În urma acestor operaţii rezultă un document de tip text care poate fi consultat prin afişare pe ecran. d) Procesarea sunetului îmbracă forme foarte variate. imprimate pe hârtie sau microfilm. forma şi mărimea paginii. controlul gramatical. imagini şi fotografii scanate etc. întâlniri. Aceste multiple izvoare de informaţie sonoră sau auditivă. procesarea ecuaţiilor. Prelucrarea textelor se realizează. şi reprezentărilor grafice realizate cu un procesor de tabele. schiţe şi desene tehnice. Prelucrarea textelor presupune. grafică bidimensională sau tridimensională realizată cu ajutorul unor programe speciale de grafică. percepută analogic şi convertită în formă digitală cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în tratarea informaţiei sonore (placa de sunet). simboluri grafice la alegerea utilizatorului. captarea şi prelucrarea imaginilor şi obiectelor. modul de aşezare a textului în pagină. documente obţinute în urma prelucrării textelor. cum sunt. Procesarea informaţiei organizată sub forma documentelor grafice se realizează de către programe specializate de tip editoare grafice sau Desktop Publisher sau de către funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele. Un document grafic poate conţine informaţii provenite din surse diverse: situaţii şi rapoarte rezultate din prelucrarea datelor. a desenelor grafice. pentru a putea fi apoi uşor regăsite. desene alb-negru sau color. sunete naturale sau sunete muzicale. de la vocea umană (mesaje. sau editoarele de texte ale procesoarelor de tabele şi ale sistemelor integrate. fie cu programe specializate. c) Procesarea documentelor grafice reprezintă un mod de utilizare modern şi eficient a tehnologiei informaţiei în vederea receptării. Documentele astfel prelucrate se memorează pe suporturi tehnice de date având o anumită organizare. Se asigură generarea de hipertext şi hiper-legături. operaţii lingvistice. gestiunea documentelor etc. tabelelor. de asemenea. memorării şi prelucrării grafice a imaginilor conţinute în documente. comunicate la distanţă sau introduse într-un nou proces de prelucrare grafică. generarea şi prelucrarea tabelelor. convorbiri telefonice. imprimat pe hârtie sau microfilm în vederea arhivării. cuplate la orice calculator personal. consultate la terminal. fie cu componente pentru tratare text ale unor sisteme de programe având altă destinaţie principală. lexical şi ortografic al textului analizat.vizând forma caracterelor şi mărimea acestora. conferinţe) la sunete obţinute prin sinteză electronică. despărţirea automată a cuvintelor în silabe.

informatic cu sistemele audio analogice uzuale (casetofon. Pentru captarea emisiunilor diverselor reţele de televiziune se utilizează placa TV (Tuner TV). Informaţia vizuală dinamică este rezultatul captării. interfon. 1 Telecomunications Informatics Media Entertainment = Telecomunicaţii. În mod curent prelucrarea informaţiei vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore.) precum şi cu dispozitivele de comunicaţie acustică de genul: telefon. compact-disc. surprinsă cu tehnică de filmat (cameră de luat vederi). imagini transmise (analogic sau digital) prin sistemele de comunicaţii video de natură profesională precum şi imagini (animaţie profesională. Sursele de informaţie video (imagini în mişcare) sunt diverse: realitatea. afişării şi perceperii cu ajutorul plăcii de captură video a unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp (minimum 25 de imagini pe secundă) generând privitorului uman senzaţia vizuală de mişcare. după cum imaginea este însoţită de sunet sau voce umană. player etc. Informatică Media şi Divertisment) 86 . magnetofon. e) Procesarea de imagini video (imagini în mişcare) completează gama de posibilităţi media utilizate pe scară din ce în ce mai largă în tehnologiile TIME1. filme de specialitate) realizate pe calculator eu ajutorul unor dispozitive fizice şi logice.

reprezentarea prin valoare presupune capacitatea de a crea avantaje sporite utilizatorului prin intermediul informaţiei. stocării. stocarea şi prelucrarea informaţiei costă bani şi implică costuri.1 Generarea.4. gestiunea datelor. 4. analiza şi interpretarea datelor. în vederea ajungerii de la date la informaţii. Punctul de plecare pentru revoluţia informaţională l-a constituit utilizarea tehnologiei în scopul culegerii. Informaţia poate fi privită din două perspective economice: cost şi valoare: reprezentarea din punct de vedere al costurilor are loc datorită faptului că culegerea. Obiectivele prelucrării informaţiei trebuie să provină dintr-un nivel superior.4. Conform naturii sale. scopul urmărit trebuie să fie conştientizat şi formulat încă de la început. culegerea şi transmiterea datelor Primul element al fluxului valoric informaţional îl constituie generarea datelor prin culegerea şi transmiterea lor. dar şi natura cunoştinţelor necesare înainte ca datele să fie reunite şi să înceapă prelucrarea lor. Acestea sunt reprezinte de activităţile de management şi marketing. fluxul valoric informaţional joacă un rol important. în îmbogăţirea cunoştinţelor şi. culegerea şi transmiterea de date. Atunci când se modelează un lanţ informaţional. în cadrul procesului de transformare a datelor în informaţii.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL Fluxul valoric informaţional este un model de organizare şi fructificare prin valoare. Tehnologia multimedia oferă azi posibilităţi nebănuite în procesarea şi generarea informaţiilor pornind de la formele pe care le poate lua datele. cifre. Fluxul valoric informaţional presupune parcurgerea a patru faze: generarea. subordonate scopurilor majore ale întreprinderii. modelarea şi sistemele de asistare a deciziei. Ei trebuie să ştie care sunt opţiunile posibile. regăsirii şi transmiterii datelor brute. de a produce valoare şi profit în totalitatea dimensiunii sale sociale şi economice. în cele din urmă în capacitatea de a lua decizii. Factorii de conducere nu pot să aştepte ca deciziile să se poată lua numai pe baza informaţiilor disponibile. date care însemnau practic. 87 .

când se numărau produsele în rafturile şi se consemnau cu ajutorul unui creion şi a unui bloc de hârtie. interpretate într-o formă care le conferă un oarecare sens. deoarece nu sunt capabile să le transforme în informaţii precise şi utile. Calculatoarele şi tehnologia au redus masiv costurile culegerii şi circulaţiei datelor. este foarte importantă. cât şi viteza de culegere a acestora. 4. eşantionării. capabilă să genereze concluzii.4.puncte de vânzare). primul plan al lanţului valoric ar fi inutil. În limbajul firmelor se vorbeşte despre date generice1.3 Analiza şi interpretarea datelor Pentru majoritatea utilizatorilor. Sistemele videotext pot furniza statistici la cumpărările online (online-shopping). Acest lucru se constată atât în ceea ce priveşte cantitatea datelor ce trebuie culese. se culeg date privind vânzările în cadrul magazinelor şi se transmit zilnic.2 Gestiunea datelor Creşterea cantităţii datelor brute a luat o amploare care în prezent ameninţă să-l copleşească pe utilizator. Informaţia sub forma datelor interpretate este a treia componentă a fluxului valoric informaţional.Culegerea datelor brute se deosebeşte astăzi fundamental de perioadele anterioare. 88 . dacă nu chiar în timp real. transformarea datelor într-o formă comprimată. Cei mai mulţi dintre utilizatori recunosc că depun un efort considerabil în gestionarea datelor. nevoile şi particularităţile locale. Fără mijloace eficiente de gestiune a datelor în scopul ordonării. 4. Datele culese sunt păstrate un timp foarte scurt într-o formă care să permită apelarea lor rapidă. În cadrul acestui proces. sortării.4. noţiunea de „informaţie” semnifică datele brute. Următorii paşi ai prelucrării informaţiei permit obţinerea de informaţii privind comportamentul consumatorilor. Prin intermediul sistemelor POS (point of sale . utilizarea în continuare a datelor nu este încă în măsură să asigure dobândirea de valoare pentru utilizator. În multe cazuri. se apelează la instrumente 1 Un exemplu îl constituie comerţul cu amănuntul. Din acest motiv. ca urmare a costurilor şi a complexităţii activităţii de gestiune într-o stare „online”. grupării şi identificării acestora. unde se generează în mod regulat cantităţi mari de date POS dar foarte puţine firme folosesc cu adevărat datele culese.

Pe lângă sistemele convenţionale de interpretare a datelor. 89 . atunci când sporesc capacitatea de a genera valoare. mai general. Informaţiile şi datele dobândesc valoare numai atunci când îmbunătăţesc procesul de luare a deciziilor sau.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei Cu ajutorul metodelor statistice datele se reduc cantitativ. Obiectivul fiecărei verigi a fluxului informaţional îl reprezintă sporirea valorii datelor. 4. Astăzi. s-au pus la punct mai multe tehnici. Avantajul acestora îl reprezintă exactitatea şi deci posibilitatea obţinerii de marje de profit mai mari decât în cazul în care diferiţi responsabili s-ar baza numai pe propria lor intuiţie. a capacităţii de extragere a informaţiilor din acestea. generându-se astfel sinteze din cifrele de afaceri şi vânzări. Astăzi există perspectiva ca prin abordările de tip data mining să se dezvolte o cale care să permită extragerea de informaţii relevante din cantităţi mari de date.4.specifice gestiunii bazelor de date. Pentru a se ajunge de la datele brute la informaţii relevante pentru utilizator. informaţiile obţinute în urma aplicării modelelor statistice sunt transpuse în modele de simulare şi permit factorilor de decizie o cunoaştere mult mai amplă a afacerii şi a mediului extern. proiectându-se şi realizându-se baze de fapte şi cunoştinţe. în ultimii ani ramura inteligenţei artificiale s-a ocupat de problematica învăţării din date. Valoarea datelor se bazează pe capacitatea de interpretare a acestora.

BD constituie deci un ansamblu intercorelat de colecţii de date. Baza de date este o serie de date organizate eficient într-o locaţie centrală. 90 .Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE 5. selecţia. prin care se realizează reprezentarea unui univers real împreună cu descrierea datelor şi a relaţiilor între ele. care conduc la un anumit mod de identificare şi de selectare a componentelor. ele oferă avantajul de a se adapta mult mai bine la realităţile specifice firmei şi pot fi mult mai dificil de copiat. pentru a răspunde diferitelor necesităţi (de exemplu. În plus. Eforturile sunt din ce în ce mai mult canalizate spre crearea sistemelor care pot distribui informaţii din mai multe baze de date. Deşi crearea acestor tipuri de programe este destul de scumpă. indexarea). consultarea. interclasarea. astfel încât să poată deservi un număr de aplicaţii ale sistemului informaţional.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE O bază de date (BD) poate fi considerată drept un model al unor aspecte ale realităţii unei entităţii organizaţionale şi modelată prin intermediul datelor. el pune la dispoziţia gestiunii firmei numeroase rapoarte. să conducă şi să acceseze datele stocate. Operaţiile asupra unui structuri de date sunt: crearea. fuzionarea. Diferitele obiecte din cadrul entităţii organizaţionale ce reprezintă interes sunt denumite clase sau entităţi. pot avea un număr de baze de date diferit orientate. contabilitate şi resurse umane). Structura de date constituie o colecţie de date între care s-a stabilit o serie de legături. Multe firme. Sistemul de conducere al bazei de date este software-ul care permite unei firme să construiască. în special cele mari şi diversificate. Firmele care deţin specialişti în domeniul informatic dezvoltă adesea software pentru aplicaţii unice. filtrarea. copierea şi sintetizarea etc. actualizarea. ordonarea (sortarea.

exactă a universului de discurs. liniară. Datele se cer a fi memorate şi. relaţională. eventual. accesibil mai multor utilizatori. Aceste schimbări pot fi gândite ca fenomene discrete. utilizată şi întreţinută una sau mai multe BD. starea unei BD reprezintă întregul ansamblu de date la un anumit moment. Colecţiile de date din cadrul unei BD posedă următoarele proprietăţi: datele din BD sunt persistente adică sunt păstrate pentru o anumită perioadă de timp. orientată pe obiecte. Restricţiile de integritate pot fi statice şi de tranziţie. în timp ce restricţiile de tranziţie vizează trecerile de la o stare a BD la alta. structurat (datele şi legăturile dintre acestea sunt definite şi descrise conform unui model de date) cu o redundanţă minimă şi controlată. Un sistem BD (cunoscut şi sub numele de bancă de date) reprezintă un ansamblu de elemente hardware. Astfel. o BD. Arhitectura sistemului de baze de date este formată din următoarele componente: 91 . organizarea datelor în BD trebuie să fie transparentă pentru utilizatori. BD trebuie să asigure posibilitatea accesului concomitent (concurent) a mai multor utilizatori la date. Conservarea integrităţii datelor este procesul prin care se sigură tranziţia BD prin stări valide. indiferent de drepturile de acces pe care le deţin aceştia. transportate de la sursă la locul de stocare sau de la stocare la cel de utilizare. Datele se schimbă în timp datorită producerii unor evenimente externe sau interne. în sensul că modificările în organizarea datelor nu trebuie să afecteze programele de aplicaţie. O restricţie statică este un invariant al stării. Unele stări posibile ale BD pot fi valide. Integritatea BD este asigurată exclusiv prin restricţii de integritate. software şi alte resurse. reţea. coerent (prin asigurarea respectării restricţiilor de integritate. realizarea protecţiei datelor împotriva incidentelor). ca un ansamblu de colecţii de date are caracter: organizat (pe niveluri de organizare a datelor). altele nu. inclusiv date.Tipurile de structuri logice de date sunt: punctuală. Pentru fiecare dintre aceştia se stabilesc tipurile de operaţii asupra datelor la care au de acces. prin care este creată. BD denotă integritate atunci când reflectă cu acurateţe universul real. arborescentă. care poate fi mai mare sau mai mică. care reprezintă reguli ce stabilesc cum BD poate rămâne o reflectare corectă. în timp util. ce determină trecerea BD printr-un număr de stări.

imagini dinamice (video. echipamentele şi sistemele hardware utilizate (componenta hardware) precum şi personalul implicat. în raport de categoria de personal implicată: 1) nivelul conceptual (global). prin care se realizează o descriere a datelor corespunzătoare unui anumit program de aplicaţie. precum: proceduri manuale şi automate. 3) nivelul fizic. documentaţii (componenta de structură). reprezentat de diferite categorii de utilizatori finali şi personal de specialitate: administrator. care exprimă viziunea administratorului BD asupra datelor. care exprimă viziunea programatorului de aplicaţie asupra datelor. prin care se realizează o descriere a datelor pe suportul fizic de memorare Spre deosebire de organizarea datelor într-o BD. alte componente. Un tip special de date sunt datele spaţiale. Aceste date pot fi generate de calculator sau captate din realitate şi convertite în formă digitală. Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală (schema) BD. texte. dicţionarul bazei de date ce conţine informaţii despre date. programatori. 92 . structura acestora. statistici. care reprezintă componenta de tip date a sistemului. care constituie ansamblul de programe prin care se sigură gestionarea şi prelucrarea complexă a datelor şi care reprezintă componenta software a sistemului de baze de date. La acest nivel se vorbeşte de schema externă sau subschema BD. operatori (componenta de personal). Datele dintr-o bază de date pot fi structurate pe trei niveluri de organizare a datelor. animaţie. în domeniul bazelor de date. sunete etc. audio. grafice.baza/bazele de date. organizarea în fişiere prezintă numai nivelurile logic şi fizic. în scopul realizării de sisteme bază de date multimedia. imagini statice. destinate bunei funcţionări a sistemului (componenta de proceduri). ce face posibilă administrarea datelor. ingineri de sistem analişti. elemente de descriere a semanticii. care exprimă viziunea inginerului de sistem asupra datelor. a tehnologiilor multimedia. Utilizarea mai multor tipuri de date în cadrul sistemelor bază de date. în special a celor audio şi video s-a reflectat în utilizarea pe scară din ce în ce mai mare. prin care se realizează o descriere a tuturor datelor într-un mod independent de aplicaţii. Datele stocate într-o bază de date pot fi de mai multe tipuri precum: date numerice. Corespunde schemei interne a BD. inclusiv reglementări administrative. sistemul de gestiune al bazei/bazelor de date. utilizate în cadrul sistemelor de bază de date geografice. 2) nivelul logic.).

de expediţie a mărfii etc. mai multe înregistrări fiind grupate în structuri de tip fişier. unde datele sunt reprezentate după structura unei ierarhii. iar orice acces se face prin vârful ierarhiei (rădăcină). dar nici un subordonat nu poate exista fără superiorul lui (legături unul la mulţi). respectiv definirea (structurarea) datelor. Pot fi puse în evidenţă trei tipuri de modele logice ale datelor. Caracteristicile modelelor logice pot fi prezentate sintetic. dar adaugă şi orientarea pe ansamblu. manipularea şi asigurarea integrităţii datelor. în timp ce în al doilea caz sunt reflectate cerinţele asupra datelor ale anumitor aplicaţii (de exemplu modelul datelor pentru prelucrarea comenzilor. Aceste din urmă modele ale datelor din BD sunt cunoscute şi sub numele de subscheme ale BD. modele clasice (ierarhic. Structura de bază este „tip înregistrare” care grupează toate atributele unei entităţi. Legăturile dintre date vor fi ordonate unic. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. şi anume: modele primitive (fişiere).). modele semantice (orientate pe obiecte). b) Modelul reţea. Aceste modele sunt axate pe reprezentarea semnificaţiei (semanticii) datelor. În primul caz. fişiere cu legături etc. unde datele sunt reprezentate ca într-o mulţime de ierarhii în care un membru al ei poate avea oricâţi superiori (legături mulţi la mulţi). ultimele două tipuri sunt specifice bazelor de date. În aceste modele structura de bază este înregistrarea. a unui arbore. Totalitatea datelor dintr-o BD constituie extensia bazei de date iar setul de definiţii prin care este descrisă structura unei BD poartă şi numele de schema BD. Structura de bază este reprezentată prin „tipul înregistrare” (atributele entităţii) şi „tipul set” 93 . În general. Dintre acestea. relaţional). 1) Modelele logice ale datelor în BD asigură gestionarea. este vorba de arhitectura datelor. pot fi oricâte niveluri de subordonare şi pe fiecare nivel pot fi oricâţi dependenţi.Organizarea datelor în baze de date se asigură prin utilizarea unor modele logice şi a modelelor fizice. Aceste modele menţin o orientare pe înregistrare. fără să reflecte modul de reprezentare a acestor date pe suportul de memorare. La un subordonat se poate ajunge pe mai multe căi. astfel: a) Modelul ierarhic (arborescent). Un subordonat nu poate avea decât un singur superior direct şi nu se poate ajunge la el decât pe o singură cale. Un model al datelor poate viza totalitatea datelor din cadrul BD sau o parte a acestora. reţea.

întrucât este uşor de înţeles şi de utilizat. d) Modelul orientat pe obiecte unde structura de bază folosită este cea de clasă de obiecte. prin care este referit. ordonate în ierarhii de clase şi subclase. adică acele operaţii care modifică comportamentul obiectului. c) Modelul relaţional. a căror implementare este complexă. 94 . Cererile adresate unui obiect pentru a returna o valoare sau pentru a schimba o stare se numesc mesaje. Reprezentarea tabelară este preferată adesea altor forme de reprezentare a relaţiilor.(legăturile între entităţi). Pentru a diferenţia coloanele care conţin valori ale aceluiaşi câmp şi a se elimina astfel dependenţa de poziţie în cadrul tabelei se asociază fiecărei coloane un nume distinct şi se precizează proprietăţile pe care le au valorile de pe coloana respectivă ceea ce duce la apariţia noţiunii de atribut. unul la mulţi. flexibilă. un identificator unic. metode. ordinea liniilor şi a coloanelor din cadrul tabelei de date nu trebuie să prezinte nici o importanţă. Un obiect are un nume. În cadrul modelului relaţional nu interesează decât relaţiile finite. Modelul orientat pe obiect conferă obiectelor următoarele caracteristici mai importante: încapsularea ce presupune ca descrierea obiectelor să se facă astfel încât să există acces din afara obiectului la datele sale. chiar dacă la construirea relaţiilor se admit domenii infinite. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. Clasele de obiecte reprezintă un tip abstract de date care defineşte structura şi proprietăţile obiectelor din acea clasă şi mulţimea de metode operaţionale asupra obiectelor respective. Aici există entităţi simple şi clase de entităţi care se reprezintă prin obiecte simple sau clase de obiecte. o implementare (care este privată) şi o interfaţă publică. Numele coloanei (atributului) exprimă de obicei semnificaţia valorilor din cadrul coloanei respective. în care liniile reprezintă înregistrări (articole sau tupluri). definită prin abstractizare din entitatea fizică pe care o regăsim în lumea reală. O reprezentare comodă a relaţiei este tabelul bidimensional (tabela de date). dar şi mulţi la mulţi. Într-o organizare eficientă. unde conceptul de bază este cel de relaţie (tabelă). iar coloanele corespund câmpurilor (caracteristicilor sau atributelor). Metoda defineşte operaţiile permise asupra obiectului. Proprietăţile descriu structura de date a obiectului. Conexiunile în modul reţea sunt de regulă liniare. fişiere de legături etc.

modul de prelucrare a obiectelor este specificat prin operatorii modelului. care acţionează asupra structurilor de date. film. Datele în formă digitală pot fi memorate pe mai multe tipuri de medii fizice. La baza operaţiilor dintr-un astfel de model stau mesajele. text şi numere). 2) Modele fizice ale datelor BD sunt utilizate pentru reprezentarea modului de organizare a datelor pe suportul fizic de memorare. Un model logic de date este definit prin trei dimensiuni şi anume: structura datelor. 95 . unu la mulţi (tip arborescent). mulţi la mulţi (tip reţea) sau neprecizat în totalitate. Pe acelaşi mediu fizic se pot memora mai multe tipuri de date. restricţiile de integritate. documente grafice.polimorfismul în sensul că diferitele obiecte răspund diferit la aceleaşi mesaje. care reprezintă restricţiile ce asigură menţinerea corectitudinii datelor. care ajută obiectele să comunice între ele. operatorii modelului. animaţie. pentru manipularea datelor. imagini statice sau dinamice. video sau audio. după ce au fost digitizate (sunet. Definirea structurii datelor presupune definirea entităţilor şi caracteristicilor asociate. precum şi definirea legăturilor între entităţi (asocierea). Asocierea poate ti: unu la unu (tip liniar). succesiunea (moştenirea) ce reprezintă capacitatea unui obiect de a-şi genera datele şi funcţionalitatea din alt obiect.

Accesul la date se efectuează prin interogare şi actualizare. încărcarea datelor se realizează prin comenzi din limbajul de manipulare propriu sau prin componente proprii specifice. Pentru întreţinerea bazei de date SGBD are implementat algoritmi de optimizare a timpului şi spaţiului de memorie ocupate. orice organizare a datelor în colecţii de date. consultare. Activităţile asigurate de SGBD. Activitatea se referă la asigurarea confidenţialităţii datelor prin autorizarea şi controlul accesului la date.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE Sistemul de gestiune a bazei de date (SGBD) este un ansamblu complex de programe care asigură interfaţa între o bază de date şi utilizatorii acesteia. refacerea fişierelor bazei de date în caz de incidente. alte operaţii. Această activitate presupune alocarea spaţiului în memoria externă. regăsiri punctuale). ca produs software. sunt: definirea şi descrierea structurii bazei de date ce se realizează printr-un limbaj propriu specific. liste.5. shell-uri. modificarea şi ştergerea de înregistrări din colecţiile de date. reorganizarea bazei de date se realizează prin actualizarea structurii de date şi modificarea strategiei de acces. activităţi efectuate de administratorul bazei de date. conform unui anumit model de organizare a datelor. convertoare etc. o bază de date nu este de conceput fără un SGBD. realizarea unor proceduri speciale. 96 .. securitatea datelor se realizează prin instrumente puse la dispoziţia administratorului bazei de date. În aceste situaţii se poate lucra cu fişiere sau sisteme de fişiere. care nu are un SGBD asociat. dar nu avem de-a face cu o bază de date. Actualizarea presupune cele trei operaţiuni: adăugarea. criptarea datelor etc. SGBD este componenta software a unui sistem de bază de date care interacţionează cu toate celelalte componente ale acestuia. Datorită rolului pe care îl îndeplineşte. editare situaţii de ieşire (rapoarte. asigurând legătura şi interdependenţa între ele. întretinerea bazei de date se realizează prin utilitare proprii SGBD-ului: editoare. nu conduce la o bază de date. Cu alte cuvinte. prin intermediul unor programe (scrise în diferite limbaje de programare) sau sisteme de gestiune de fişiere (ca produse software). Interogarea este complexă şi presupune: vizualizare. Această activitate trebuie să asigure coerenţa datelor prin respectarea restricţiilor de integritate impuse de modelul de date.

În acest moment cea mai mare parte a bazelor de date sunt realizate cu SGBD-uri relaţionale. Access. îmbunătăţirea accesului la date prin acces după mai multe chei. DB2. interactivitate şi neproceduralitate fiind foarte mult utilizate. operatorii de prelucrare şi restricţiile de integritate. SGBD-urile arborescente şi reţea fac parte din prima generaţie şi constituie pionieratul în domeniu. 97 . reducerea şi controlul redundanţei. Informix. asigurarea unor limbaje de regăsire neprocedurale (ex. Progress. caracterizate prin simplitate. gestionate de programe scrise în diferite limbaje de programare universale (exemplu: Cobol. care însă nu schimbă fundamentele conceptului. la fiecare generaţie apar o serie de elemente specifice. IMS). Fortran etc. apoi a apărut modelul arborescent de organizare a datelor şi primele SGBD-uri ierarhice ce implementau acest model (exemplu: SCF. de modelul logic de date pe care-l implementează astfel: iniţial datele erau organizate în fişiere. acces concurent. Desigur. Oracle. creşterea protecţiei şi securităţii datelor. SQLserver). încadrarea unui SGBD într-o generaţie se face în funcţie de modelul logic de date implementat prin luarea în considerare a celor trei elemente care caracterizează modelul de date: structura modelului (entităţile şi legăturile dintre ele). în principal. îmbunătăţirea organizării datelor în memoria externă prin implementarea unui model mai performant. La începutul anilor ‘80 a apărut modelul relaţional de organizare a datelor şi ulterior s-au realizat SGBD-uri relaţionale ce implementau acest model (exemple: Foxpro. La trecerea de la o generaţie la alta de SGBD s-a urmărit: păstrarea aspectelor fundamentale specifice conceptului de SGBD: obiectivele. urmate de modelul reţea de organizare a datelor şi SGBD-urile reţea ce implementau acest model a apărut în anii ‘90 (exemple: IDMS.: SQL). Se urmăreşte creşterea independenţei logice şi fizice a datelor.Evoluţia SGBD-urilor este legată.). Au fost urmate în evoluţie de modelul orientat pe obiect de organizare a datelor şi SGBD-urile orientate obiect ce implementau acest model. Este generaţia a doua de SGBD-uri. optimizarea accesului. o foarte mică parte cu SGBD-uri de generaţia întâi şi câştigă tot mai mult teren cele realizate cu SGBD-uri orientate obiect. de nuanţă. SOCRATE). funcţiile şi componentele. asigurarea unor limbaje de manipulare a datelor (LMD) puternice. generaţia a treia de SGBD-uri care este în plină dezvoltare. asigurarea unor limbaje de descriere a datelor (LDD) cât mai performante şi automatizate.

Astfel. 1) Asigurarea independenţei datelor. 4. 8. asigură flexibilitate şi portabilitate aplicaţiei. interactivitatea. 7. Se spune că o aplicaţie informatică depinde de date. 6. interfeţe cu alte limbaje de programare. care însă satisface cerinţele sale. 98 . asigurarea independenţei datelor. 9. Fiind un mediu specializat. precum şi a tipurilor de aplicaţii ce pot fi dezvoltate. asigurarea legăturilor între date. Independenţa datelor faţă de aplicaţie este necesară din următoarele motive: diferite aplicaţii au nevoie de viziuni diferite ale utilizatorului asupra aceloraşi date. Sistemul de gestiune a bazelor de date are rolul de a furniza suportul software complet pentru dezvoltarea de aplicaţii informatice cu baze de date. diversificarea tipurilor de date ce pot fi utilizate. 3. asigurarea segmentării datelor. asigurarea securităţii datelor. el asigură minimizarea costului de prelucrare a datelor. SGBD satisface cerinţele informaţionale ale utilizatorului într-un mod optim. care să le permită adaptarea la nou. Acest lucru înseamnă că SGBD-urile se doresc a avea o extensibilitate cât mai mare.oferirea unor facilităţi de utilizare tot mai performante: generatoare specia1izate. care au la dispoziţie un volum mare de date. reduce timpul de răspuns. Obiectivele unui SGBD sunt: 1. administrarea şi controlul datelor. creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei. SGBD trebuie să-i permită la un moment dat. asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor. O bază de date este realizată pentru o gamă largă de utilizatori. asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor. utilizarea unor SGBD-uri din generaţii precedente în paralel cu dezvoltarea unei noi generaţii. 2. a modului de lucru (local sau reţea). unui utilizator să vadă doar o parte din baza de date şi anume numai acele date care îl interesează. oferă protecţie ridicată a datelor. 5. tendinţa de fundamentare teoretică şi de standardizare a conceptelor din fiecare nouă generaţie de SGBD apărută. utilizatorul manipulând o cantitate redusă de date. asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor. Prin acest lucru se optimizează consumul de resurse calculator (timpul şi spaţiul). dacă modificarea structurii de memorare a datelor sau a strategiei de acces la date afectează şi aplicaţia.

Cu toate acestea. Cheltuielile pentru realizarea unei baze de date sunt mari. o serie de instrumente care să-i permită să modifice structura de date fără a modifica programele de aplicaţie. ca răspuns la cerinţele noi apărute fără a modifica aplicaţiile existente. SGBD va permite dezvoltarea unor aplicaţii deschise. stocarea informaţiilor în bazele de date se face astfel încât datele să nu fie multiplicate. se pot modifica unităţile şi modul de memorare ale datelor etc. iar ele trebuie recuperate integral. uneori. care să preia din mers şi cu un efort minim noile cerinţe care apar în timpul exploatării. Independenţa datelor trebuie privită din două puncte de vedere: a) Independenţa fizică a datelor face ca memorarea datelor şi tehnicile fizice de memorare să poată fi modificate fără a determina rescrierea programelor de aplicaţie. în ceea ce priveşte timpul de răspuns se acceptă o numită redundanţă a datelor. se pot modifica priorităţile aplicaţiei. Exemplul tipic de redundanţă controlată acceptată este cea apărută la proiectarea bazelor de date relaţionale prin normalizare precum şi la proiectarea bazelor de date distribuite prin replicare. Administratorul bazei de date va avea la dispoziţie din partea SGBD-ului.administratorul bazei de date trebuie să aibă libertatea de a schimba structura de memorare sau strategia de acces. 2) Asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor Spre deosebire de sistemele clasice (cu fişiere) de prelucrare automată a datelor. Aceasta va ft însă controlată pentru a asigura coerenţa bazei de date. baza de date existentă la un moment dat. Pentru acest lucru structura este păstrată în memoria externă şi nu în program ca în sistemele cu fişiere clasice. 3) Asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor ce presupune ca SGBD să dispună de componente specializate pentru diferite operaţii de utilizare pentru: 99 . După darea în exploatare a unei baze de date pot apare schimbări de standarde sau norme. reprezintă o investiţie majoră la care nu trebuie să se renunţe prea uşor. Cu alte cuvinte dinamica lumii reale va genera modificări în baza de date. b) Independenţa logică a datelor se referă la posibilitatea adăugării de noi tipuri de înregistrări de date sau extinderea structurii conceptuale (globale). pentru a realiza performanţe sporite. precum şi programele de aplicaţie care au fost folosite o perioadă de timp. fără ca aceasta să impună rescrierea programelor existente. SGBD va permite aplicaţiei informatice să funcţioneze cu programele existente şi să convertească datele.

Aceasta ar oferi posibilitatea unui acces uşor la baza de date şi a utilizatorilor neinformaticieni. sistemul de gestiune trebuie să ofere posibilitatea unui acces multicriterial. Pentru diferite moduri de adresare SGBD creează dinamic. datele de la o aplicaţie trebuie să poată fi utilizate în alte aplicaţii. care să dirijeze şi să ajute beneficiarul în utilizarea bazei de date. fără ca ei să fie nevoiţi să cunoască structura întregii baze de date.folosirea datelor de către mai mulţi utilizatori în diferite scopuri (aplicaţii). SGBD stochează datele în entităţile bazei de date şi permite mai multe căi de acces. SGBD trebuie să îmbine puterea unui limbaj procedural cu cel al unui limbaj neprocedural (descriptiv)-apropiat de limbajul natural. o serie de fişiere anexe (de index etc. existenţa unor limbaje performante de regăsire a datelor care permit exprimarea interactivă a unor cereri de regăsire a datelor şi indicarea unor nereguli pentru editarea informaţiilor solicitate. accesul cât mai natural al utilizatorului la date. o dată cu apariţia 100 . Acestea au atins performanţe ridicate în sistemele relaţionale. are puţine noţiuni de informatică. Din acest motiv SGBD-urile sunt puternice în ceea ce privesc facilităţile de regăsire.) care lasă neschimbate entităţile bazei de date. Mai ales în cazul realizării unor aplicaţii informatice cu baze de date care fac parte dintr-un sistem integrat. la momentul execuţiei. regăsirea datelor este una din operaţiile cele mai intens folosite într-o bază de date. Fie că este folosită pentru actualizare sau pentru consultare. utilizarea unui limbaj cât mai apropiat de cel natural. Utilizatorul final care este beneficiarul aplicaţiei. Acest lucru reduce spaţiul de memorare necesar şi efortul de încărcare/validare a datelor. ci numai o utilizare cât mai uşoară. Paşi importanţi în acest sens s-au făcut în generaţia a doua de SGBD-un. De cele mai multe ori. la bazele de date schimbarea criteriului nu afectează cu nimic datele. spre deosebire de sistemul clasic de prelucrare pe fişiere. regăsirea datelor este realizată la cererea tuturor tipurilor de utilizatori ai bazei de date. o bază de date nu este realizată izolat. unde există un singur criteriu de adresare (cel care a stat la baza organizării fişierului) în cazul bazelor de date. Pentru acest lucru SGBD trebuie să ofere instrumente specializate pentru dezvoltarea de programe de aplicaţie cât mai prietenoase. cu posibilitatea de acces la baza de date în regim interactiv. De aceea pe el nu îl interesează structura bazei de date. de regulă. În timp ce modificarea criteriului la fişierele clasice implică reorganizarea lor. multe din facilităţile de regăsire de aici fiind preluate în generaţia a treia de SGBD-uri.

Cu ajutorul previzualizărilor (view) SGBD permite să se definească partiţii logice ale bazei de date. Profilul unui utilizator este definit cu ajutorul SGBD prin: nume. Criptarea şi decriptarea se realizează după algoritmi specifici. asupra anumitor obiecte. număr nivel de acces. realizarea unor proceduri speciale de acces asupra datelor scrise în limbajul de manipulare a datelor (LMD) şi care se păstrează în formă precompilată. Autorizarea şi controlul accesului la date este rea1izat de SGBD prin intermediul parolelor. cu o cheie (parolă) de acces la rutină. nume clasă (grup). Securitatea datelor este asigurată de SGBD prin definirea tuturor drepturilor necesare unui utilizator pentru o previzualizare şi revocarea drepturilor pentru alte previzualizări sau obiecte. a unor protocoale de control concurent şi a unor proceduri de refacere a bazei de date după incidente. la anumite date. care este şi singurul limbaj standardizat din domeniul bazelor de date. utilizarea viziunilor este asigurată de SGBD pentru reprezentarea schemelor externe ale bazei de date. 4) Asigurarea securităţii datelor împotriva accesului neautorizat. utilizarea viziunilor. 101 . parolă. Administratorul bazei de date poate prevedea ca accesul la date să se facă numai printr-o autorizare corespunzătoare şi poate verifica autorizarea oricând se încearcă accesul la anumite date. 5) Asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor împotriva unor ştergeri intenţionate sau neintenţionate care se realizează prin intermediul unor proceduri de validare. În acest sens SGBD permite: autorizarea şi controlul accesului la date. cu anumite drepturi de acces. definite pentru diferiţi utilizatori. conform anumitor restricţii. criptarea datelor. în raport cu cerinţele acestora de acces la date.limbajului de regăsire SQL (Structured Query Language). realizarea unor proceduri speciale. SGBD pune la dispoziţia administratorului bazei de date o serie de instrumente specifice pentru asigurarea securităţii datelor. SGBD gestionează privilegiile utilizatorilor în sensul că un utilizator poate realiza anumite acţiuni. Anumitor utilizatori li se va acorda dreptul de execuţie şi li se va interzice accesul direct la obiectele bazei de date. criptarea este asigurată de SGBD prin oferirea de rutine de criptare (codificare) a datelor apelate automat sau la cerere şi prin existenţa unor instrumente care permit utilizatorului să realizeze propriile rutine de criptare. Acestea identifică clasele de utilizatori.

Componentele SGBD asigură coerenţa şi integritatea tratând separat cauzele care pot altera baza de date: integritatea semantică, controlul accesului concurent, salvarea/restaurarea; integritatea semantică este asigurată prin operaţii efectuate de SGBD asupra datelor şi a prelucrărilor. Aceste operaţii alcătuiesc un set de reguli numit restricţii de integritate. SGBD asigură astfel de restricţii implicite (rezultă din modelul de date implementat) şi explicite (proceduri incluse în programele de aplicaţie); controlul accesului concurent asigură coerenţa datelor şi este un obiectiv al SGBD urmărit mai ales la baze de date distribuite. În acest sens SGBD are o unitate distinctă de prelucrare a datelor numită tranzacţie, care este constituită dintr-o secvenţă de operaţii marcată de puncte de început şi sfârşit. Tranzacţia poate fi controlată implicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt automat definite, sau explicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt definite prin comenzi specifice. La execuţia concurentă a tranzacţiilor, SGBD asigură blocarea accesului la datele utilizate la un moment dat. Aceasta înseamnă că se interzice accesul celorlalte tranzacţii concurente la aceleaşi date, până se termină tranzacţia curentă. Tehnica de blocare utilizată de SGBD se poate aplica la nivelul întregii baze de date, a unui fişier, a unei înregistrări sau chiar a unui câmp. Ea poate fi aplicată pentru citire (partajabilă) sau pentru scriere (exclusivă); salvarea datelor este un proces de stocare prin realizarea de copii de siguranţă şi prin jurnalizarea tranzacţiilor şi a imaginilor. SGBD poate asigura salvarea automat sau la cererea administratorului bazei de date. Restaurarea porneşte de la colecţiile de date stocate prin salvare şi refacere consistenţa bazei de date, minimizând prelucrările pierdute. Restaurarea este asigurată automat de SGBD, dar se poate realiza şi manual. 6) Asigurarea segmentării datelor se referă nu numai la aspectul asigurării accesului mai multor utilizatori la aceleaşi date, ci şi la posibilitatea dezvoltării unor aplicaţii fără a se modifica structura bazei de date. Problema segmentării se pune la un nivel superior pentru SGBD-urile ce permit lucrul în reţea. 7) Asigurarea legăturilor între date corespund asocierilor care se pot realiza între obiectele structurii de date, precum şi a legăturilor dintre acestea, conform unui model de date. Fiecare tip de model de date permite anumite legături între date. Un SGBD, care implementează un anumit model 102

de date, va trebui să asigure şi realizarea legăturilor dintre datele corespunzătoare în conformitate cu schema conceptuală. 8) Creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei sunt influenţate de SGBD. Acesta trebuie să gestioneze un volum mare de date de o complexitate ridicată, într-un anumit timp de acces rezonabil pentru diferiţi utilizatori. Pentru toate aceste lucruri SGBD foloseşte diferite metode de acces, tehnici de optimizare, tipuri de date. implementarea lor se face în componente specializate ale SGBD. 9) Administrarea şi controlul datelor sunt asigurate de SGBD, în sensul că datele pot fi folosite de mai mulţi utilizatori în acelaşi timp, iar utilizatori pot avea cerinţe diferite care pot fi şi incompatibile. SGBD trebuie să rezolve probleme de concurenţă la date, probleme ce apar mai intens la lucrul în reţele de calculatoare.

5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Realizarea obiectivelor prezentate anterior este asigurată de sistemele de gestiune a bazelor de date printr-o serie de componente ce permit efectuarea unor operaţii specifice. În funcţie de natura şi scopul urmărit, operaţiile pot fi grupate pe activităţi. Activităţile acceptă şi ele o grupare pe funcţii astfel încât una sau mai multe activităţi relativ omogene vor realiza o anumită funcţie. Ţinând seama de complexitatea sistemului de gestiune, de facilităţile oferite de acestea, de limbajele utilizate şi de modul de implementare al modelului de date, gruparea activităţilor pe funcţii are un anumit caracter omogen. Există câteva funcţii general valabile pentru toate tipurile de SGBD, dar se pot întâlni şi funcţii specifice diferitelor SGBD-uri datorat unor particularităţi identificate prin operaţii şi activităţi specifice. Acestea sunt funcţii de bază, pe care orice sistem software, dacă nu le are în totalitate, nu poate fi considerat SGBD. 1) Funcţia de descriere a datelor permite definirea structurii bazei de date cu ajutorul limbajului de definire a datelor (LDD). Definirea datelor poate fi realizată la nivel logic, conceptual şi fizic. Se descriu atributele (câmpurile) 103

din cadrul structurii bazei de date, legăturile dintre entităţile bazei de date sau dintre atributele aceleiaşi entităţi, se definesc eventualele criterii de validare a datelor, metodele de acces la date, aspectele referitoare la asigurarea integrităţii datelor. Concretizarea acestei funcţii este schema bazei de date, memorată într-un fişier, ceea ce permite afişarea şi actualizarea structurii bazei de date, în orice moment. Această funcţie a fost mult automatizată în timp, LDD având acum puţine comenzi. LDD este specific fiecărui SGBD, dar întotdeauna realizează descrierea datelor conform elementelor modelului de date pe care îl implementează SGBD respectiv. Într-un SGBD după realizarea funcţiei de descriere, entităţile bazei de date sunt deja create ca fişiere vide, care conţine numai structura bazei de date (schema bazei de date) dar care nu conţin datele propriu-zise; 2) Funcţia de manipulare a datelor este cea mai complexă şi realizează încărcarea, actualizarea şi regăsirea datelor din baza de date, cu ajutorul limbajului de manipulare a datelor (LMD), astfel: a) încărcarea datelor în baza de date se realizează prin operaţii automatizate sau programate ce asigură şi criteriile de validare necesare; b) actualizarea bazei de date constă în operaţii de adăugare, modificare şi ştergere de înregistrări. La operaţiile de adăugare şi de modificare se păstrează aceleaşi criterii de validare care s-au folosit şi la activitatea de încărcare a datelor. Actualizarea se realizează numai autorizat, prin asigurarea unei protecţii corespunzătoare a datelor, pentru a se păstra coerenţa bazei de date; c) prelucrarea datelor se realizează prin operaţii de selecţie, ordonare, interclasare (compunere) şi ventilare (descompunere) efectuate asupra entităţilor bazei de date. Acestea sunt, de obicei, operaţii premergătoare activităţii de regăsire a datelor. Multe din operaţiile de prelucrare sunt realizate cu ajutorul operatorilor din modelul de date pe care îl implementează SGBD; d) regăsirea (interogarea) datelor constă în operaţii de vizualizare (afişare pe ecran, imprimare pe hârtie), răsfoire sau de editare a unor situaţii de ieşire. Situaţiile de ieşire pot fi intermediare sau finale şi se pot obţine pe diferiţi suporţi tehnici de informaţie (ecran, hârtie, mediu magnetic, optic etc.). Ele pot avea cele mai diferite forme (punctuale, liste, rapoarte, grafice, imagini, sunet, video) şi se pot obţine după diferite criterii de regăsire. Funcţia de manipulare a datelor este cea mai intens folosită în bazele de date şi este cea mai bine suportată de SGBD faţă de orice sistem de gestionare a datelor, care există până acum. 104

SGBD manipulează datele într-un mod eficient, utilizând în acest scop o serie de metode şi tehnici de optimizare a accesului şi a alocării spaţiului de memorie în calculator. Fiecare SGBD, de la o generaţie la alta şi chiar de la o versiune la alta, a căutat să îmbunătăţească acest aspect. Limbajul de manipulare de date (LMD) poate fi cu limbaj gazdă sau cu limbaj propriu. Cele cu limbaj gazdă sunt dezvoltate prin adoptarea unor limbaje universale de programare (Cobol, Pascal, C etc.) la cerinţele de regăsire ale SGBD-ului. Se îmbină astfel puterea unui limbaj universal cu necesităţile de regăsire a datelor (ex. SGBD: Oracle). Cele cu limbaj propriu sunt dezvoltate printr-un limbaj specific capabil să unească puterea procesorului software cu cerinţele de regăsire dintr-un anumit tip de bază de date (ex. SGBD: Foxpro). Pentru activarea de regăsire există limbaje de interogare specializate care pot fi incluse în LMD sau pot exista ca atare. Ele au apărut datorită lărgirii gamei de utilizatori ai bazelor de date, care îi include tot mai mult şi pe neinformaticieni. Pentru aceştia au fost necesare facilităţi de regăsire simple şi prietenoase, apropiate de modul de lucru şi de gândire uman. În acest sens, limbajele de tipul SQL au cele mai bune performanţe; 3) Funcţia de utilizare asigură mulţimea interfeţelor necesare pentru comunicarea tuturor utilizatorilor cu baza de date. Pentru realiza această funcţie SGBD trebuie să asigure facilităţi pentru mai multe categorii de utilizatori ai bazei de date: beneficiari, specialişti, administratorul bazei de date. a) Beneficiarii reprezintă categoria utilizatorilor finali şi intensivi ai unei baze de date. SGBD le oferă acestora limbaje neprocedurale şi alte facilităţi de interogare (generatoare, utilitare etc.) a bazei de date într-o formă simplistă şi interactivă. Aceşti utilizatori nu trebuie să cunoască structura bazei de date şi nu trebuie să ştie să programeze, SGBD ajutându-i interactiv în utilizarea bazei de date. În acest sens SGBD oferă: meniuri cu opţiuni sugestive, ferestre, şabloane pentru diferite forme, autodocumentarea (help-uri, mesaje, ferestre explicative etc.); b) Analiştii programatori creează structura bazei de date şi realizează proceduri automate de exploatare a bazei de date. SGBD oferă acestor utilizatori limbajul de descriere şi limbajul de manipulare a datelor precum şi interfeţe cu limbaje universale. Acestea sunt de putere şi complexitate diferită, de la un SGBD la a1tul, oferind atât elemente neprocedurale cât şi procedurale specialistului în informatică. Cu aceste elemente el descrie schema externă (logică) a bazei de date şi asigură manipularea complexă a datelor; 105

de a reface baza de date în caz de incidente (prin jurnalizare. proiectare şi programare. SGBD asigură protecţia bazei de date. Acest lucru este determinat de faptul că baza de date este. 106 .). datele sunt distribuite pe calculatoarele din nodurile reţelei. organizează şi administrează baza de date în toate etapele de realizare a acesteia. În cazul lucrului în reţea de calculatoare cu baze de date distribuite. Integritatea datelor se referă la corectitudinea datelor încărcate şi manipulate astfel încât să se respecte restricţiile de integritate ale modelului implementat de SGBD. număr de accese. de mare complexitate.c) Administratorul bazei de date este un utilizator special şi are un rol hotărâtor în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a întregului sistem. realizează schema conceptuală a bazei de date. în mare parte. SOBD are o funcţie distinctă în acest sens. Astfel el organizează baza de date conform unei anumite metodologii. de a utiliza eficient spaţiul de memorie internă şi externă (prin organizare şi lansarea unor programe de optimizare). În principal pentru funcţia de administrare. Măsurile necesare sunt asigurate. Administratorul care are o bogată experienţă de analiză. administratorul are rolul de a autoriza accesul la date (acordă conturi.). În etapa de exploatare a bazei de date. de a realiza o serie de analize statistice din baza de date (număr şi tip de utilizatori. 4) Funcţia de administrare este complexă şi dependentă de competenţa administratorului bazei de date. de facilităţile oferite de SGBD dar şi prin alte instrumente construite de proiectantul bazei de date. dar parţial şi pentru celelalte funcţii. copii de siguranţă). Pentru fiecare din aceste activităţi SGBD oferă instrumente şi tehnici de lucru. în acest caz. Pentru toate aceste lucruri SGBD oferă o serie de instrumente şi utilitare specializate. Protecţia bazei de date este un ansamblu de măsuri necesare pentru asigurarea integrităţii şi securităţii datelor. număr de actualizări etc. Datorită importanţei acestei categorii de utilizatori. coordonează proiectarea bazei de date. SGBD a dezvoltat foarte mult componentele software destinate administratorului. parole etc. Securitatea (confidenţialitatea) datelor înseamnă interzicerea accesului la date pentru utilizatorii neautorizaţi. iar utilizatorii sunt de toate tipurile şi în număr mult mai mare.

1. 107 . Riscul este comun tuturor ţărilor. Volumul de informaţie în Internet creşte continuu. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital poate fi considerată un al doilea risc major. lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. Un al treilea risc major poate fi considerat ca fiind generat de folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. Trecerea de la Era industrială la Era informaţiei a schimbat organizaţiile şi societatea.Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE 6. adică utilizarea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. Pe de altă parte au apărut noi elemente de vulnerabilitate. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMIINoua Economie a devenit o realitate a lumii la acest început de secol XXI. lărgirea prăpăstiei digitale. Sunt proliferate noile tehnologii în domeniile informaţiei şi comunicaţiilor. colectivităţilor sau organizaţiilor. Evoluţia spre Noua Economie se realizează prin trecerea de la Era industrială la Era informaţiei. folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. vulnerabilitatea digitală. a apărut un nou tip de lucrător. Pe un plan mai general. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în prezenţa problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. Toate acestea ne conduc spre un prim risc major în contextul Noii Economii. evoluţia insuficient de rapidă spre societatea informaţiei. Impactul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor este mare. valoarea adăugată se bazează pe informaţie şi cunoştinţe. lucrătorul cu informaţia. vulnerabilitatea indusă de Internet şi reţelele intranet şi interacţiunea umană în Internet ca factor nou de vulnerabilitate. Este important să menţionăm de asemenea câteva dintre riscurile majore care sunt generate în contextul Noii Economii: vulnerabilitatea digitală. ele determină avantaj competitiv şi accelerează globalizarea.

România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. Managementul informaţiei şi cunoştinţelor se dezvoltă ca funcţie a afacerilor şi ca o nouă funcţie în organizaţie. Dac înainte o afacere era echivalentă cu oameni. tehnologii. între straturi diferite ale societăţii. volumul de informaţie şi cunoştinţe înglobate în produse a crescut în aceiaşi perioadă cu acelaşi ritm. Schimbarea produsă de folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) afectează toate domeniile şi toate întreprinderile. A fost construită o nouă infrastructură tehnică. Un al cincilea risc major poate fi de aceea evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. Impactul TIC asupra afacerilor conduce la schimbarea percepţiei asupra informaţiei ca factor de producţie. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice. Vincent(1989) subliniază că timp de 3 secole (1700-1950) în SUA ponderea acestuia a fost apreciată la 5% pentru ca odată cu răspândirea TIC acest procent să crească la peste 67% la sfârşitul secolului XX. Dacă electricităţii i-a trebuit un secol pentru a pătrunde în întreaga lume. capital şi informaţie. adică decalajul care există în folosirea tehnologiei informaţiilor şi Comunicării (TIC) în organizaţii. tehnologii şi capital. în noua economie vorbim de oameni. În timp ce cheltuielile de resurse fizice pe unitatea de produs fabricat au scăzut constant în ultima sută de ani. punând la dispoziţie pe scară largă oamenilor şi organizaţiilor resursele informaţionale. Lărgirea prăpăstiei digitale poate fi considerată un al patrulea risc major generat de TIC. Se produce un efect de transformare a resurselor informaţionale asupra industriei şi o dispariţie gradată a graniţelor între produse şi servicii. Industriile legate de TIC creează locuri de muncă într-un ritm de două ori mai rapid decât celelalte industrii. apar oportunităţi noi de afaceri bazate pe TIC. 108 . Personalul ocupat cu informaţia devine din ce în ce mai numeros. Informaţia se constituie astfel ca o resursă nouă. un adevărat capital al economiei moderne. Fenomenul Internet amplifică transformarea. la nivelul ţării faţă de alte ţări. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. reţelele Internet şi intranet sunt astăzi folosite de aproape un miliard de oameni şi aplicaţiile bazate pe ele se răspândesc rapid. O nouă economie s-a născut şi transformă economia existentă: noua economie a informaţiei.

Mai mult decât atât. economice. Industria TIC atrage cel mai mare nivel al investiţiilor. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Dinamismul şi complexitatea ridicată a evoluţiilor tehnice. Sintetic. piese. de natură informaţională.2. 6. sunt sisteme deschise. 6). Dematerializarea informaţiei este un proces care a început cu mult timp în urmă.Dimensiunea acestei industrii se reflectă şi în alte sectoare economice. În mod firesc. 6.6% din produsul brut al întregii planete. ramură economică. Cheltuielile TIC la nivel de organizaţie. evidenţierea şi prezentarea tendinţelor informaţionale din cadrul lor se realizează într-o manieră contextuală. acestea pot fi relevate sub formă de tendinţe (vezi figura nr. ci spre clienţii acestora. Industria TIC este azi cea mai importantă industrie din SUA. puternic integrate în societate şi economie. echipamente. Întrucât organizaţiile ce funcţionează în perioada actuală.2. materiale. în ultimele decenii se constată manifestarea unei puternice tendinţe de dematerializare şi dezintermediere a informaţiilor1. ţară. informaţionale şi manageriale contemporane se reflectă în înnoirea accelerată şi pe multiple planuri a sistemului informaţional al organizaţiei. cu impact substanţial asupra sistemului informaţional managerial al organizaţiei. inclusiv fizic. în cea mai mare parte nu spre companiile informatice. marcând substanţial 109 . informaţiile erau organic asociate. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor Tradiţional. regiune geografică au ajuns să fie considerate ca relevante pentru comportamentul economic al entităţii respective.1. Se estimează cheltuielile globale pentru TIC care ating circa 2. la scară planetară. clădiri. se punctează o serie de mutaţii majore. elementelor la care se refereau: materii prime. produse etc. inclusiv întreprinderile. dar care abia în ultimele decenii ia amploare.400 miliarde dolari SUA. adică 7.

ci apelează direct fabricantul de produs. manageriale şi economice ale întreprinderii. Internetul şi Intranetul. prelucrarea textelor. tehnologiile informaţionale moderne. prin contactul direct. constituirea şi utilizarea bazelor de date. precum şi dintre agenţi economici. Dematerializarea informaţiilor este frecvent asociată cu dezintermedierea. Un exemplu binecunoscut este şi plata salariilor în cont personal. modalitate majoră de manifestare a economiei bazate pe cunoştinţe. în dobândirea de către o mare parte a lor a statutului de cunoştinţe. introducerea tehnologiei de vârf. Dematerializarea informaţiilor este o expresie majoră a dematerializării economiei. cultura organizaţională. Fabricaţia asistată de calculator. potenţialul cumpărător al unui produs nu mai are nevoie să contacteze comerciantul cu ridicata sau amănuntul. Expresiile dematerializării şi dezintermedierii informaţiilor sunt multiple. a acumulărilor de cunoştinţe informatice şi manageriale. În prezent. ce îi transmite toate informaţiile solicitate. codificarea informaţiilor. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor sunt componente ale evoluţiei spre economia bazată pe cunoştinţe. inclusiv vizualizarea acestuia în multiple ipostaze. uneori chiar mai multe decât sunt posibile. inclusiv a celei informatice. în primul rând computerele. este posibilă datorită aceloraşi progrese tehnice şi tehnologice menţionate. La baza masivei dematerializări a informaţiilor se află o serie de procese şi mijloace. Dezintermedierea. structura şi funcţionalitatea proceselor economice etc. care înainte nu existau sau numai sporadic. care se află abia la început.evoluţiile informaţionale. era focalizată în sfera sarcinilor cu caracter operaţional. realizarea schimbului de informaţii şi a interacţiunii dintre salariaţi şi ceilalţi stakeholderi ai organizaţiei. Între acestea menţionăm: tehnica modernă de calcul şi. Spre exemplu. transferul datelor reprezentau domeniile de vârf ale utilizării informaţiei. accesat apoi prin cărţi de credit. fireşte. concepţia managerială. robotizarea. 110 . ceea ce elimină multiple operaţii şi informaţii intermediare. Fără îndoială că la baza dematerializării informaţiilor se află şi multe alte elemente care ţin de pregătirea informaticienilor. constituirea de baze de date. în accepţiunea pe care o au în contextul noii economii sau a economiei bazate pe cunoştinţe. Ele marchează paşi înainte în creşterea aplicativităţii informaţiilor. fără a avea o pondere semnificativă. Până în deceniul al IX-lea. ca urmare a progreselor de natură tehnologică. abordările informaţional-manageriale din întreprinderile de vârf se concentrează în alte zone: constituirea de reţele cuprinzând diferite posturi de muncă.

Ca urmare a acestor schimbări în conţinutul şi modalităţile de realizare a proceselor de formare şi perfecţionare.coordonarea sarcinilor şi facilitarea muncii simultane la acelaşi proiect. service-ul pentru computere etc. managementul relaţiilor informaţionale. în 1997 outsourcingul informaţional reprezenta în SUA 26 miliarde dolari. cu pronunţate dimensiuni informaţionale şi manageriale. Externalizarea sau outsourcingul informaţional Una din tendinţele organizaţionale conturate în ultimele două decenii o reprezintă extinderea outsourcingului şi externalizării. crearea de noi servicii pentru întreprinderi şi a unor noi forme ale muncii. care nu au beneficiat de pregătire informatică în şcoală. Sfera outsourcingului informaţional se lărgeşte treptat. uşor de asimilat şi utilizat. Salariaţii mai în vârstă. Această modalitate de atragere de resurse şi activităţi exogene firmei se utilizează pe scară sporită şi în domeniul informaţional. şi-o completează frecvent. Proliferarea în ultimii ani a abordărilor informatice “prietenoase”. operarea şi întreţinerea sistemului informaţional. Însuşirea unui minim de cunoştinţe şi deprinderi informatice reprezintă o componentă majoră a proceselor de formare şi perfecţionare.2. 6. adică a acelora de care depinde în mod nemijlocit asigurarea avantajului competitiv al 111 . personalul din firme este capabil să utilizeze tehnicile informaţionale de vârf. să-şi asume noi sarcini de muncă. cuprinzând proiectarea sistemului informaţional. contribuie substanţial la “informatizarea” pregătirii şi muncii salariaţilor din organizaţie. elaborarea de aplicaţii informatice.2. Problema esenţială care trebuie soluţionată când se apelează la outsourcing informaţional – ca de altfel la orice sursă de outsourcing – este evitarea includerii în sfera sa a activităţilor decisive pentru firmă. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului Concomitent. cunoştinţe şi abilităţi apreciabile despre computere se dobândesc încă din şcoala elementară. 6. În nu puţine ţări. Spre exemplu.2. să operaţionalizeze noi abordări.3. Se conturează o nouă cultură organizaţională în firme. metode şi tehnici în activitatea lor. se produc modificări în pregătirea personalului care lucrează în firme.

organizaţiei. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet Transformarea informaţiilor într-o sursă principală a dezvoltării economice. sunt reprezentate de dependenţa din ce în ce mai mare a strategiilor şi operaţiilor comerciale de informaţiile furnizate din exterior prin 112 . pot fi externalizate. 8).4. apar aspecte imprevizibile • stabileşte cu furnizorul de servicii informaţionale o relaţie bazată pe partajarea profitului rezultat pentru a-l motiva la maximum în furnizarea de servicii cât mai eficace organizaţiei • abordează outsourcingul informaţional într-o viziune sistemică şi nu ca o simplă relaţie de cumpărare. Operaţional. în realizarea outsourcingului informaţional se recomandă să se respecte un set de cerinţe: • definirea precisă a tuturor aspectelor implicate de outsourcingul informaţional • fiecare angajament de outsourcing diferă de celălalt şi necesită un contract cu un conţinut specific • apelează la opiniile a cel puţin doi experţi informaţionali înainte de a recurge la outsourcing informaţional şi pe parcursul negocierii acestuia • include în contractul de outsourcing informaţional o clauză de renegociere a sa. situând pe primul plan creşterea competitivităţii firmei şi luarea în considerare echilibrată a principalelor aspecte implicate. Experienţa ultimilor ani relevă că. întrucât aproape întotdeauna. în eventualitatea realizării lor la costuri mai reduse în afara organizaţiei. primul pas spre outsourcing informaţional constă în identificarea acelor activităţi informaţionale ce nu fac parte din categoria activităţilor decisive. în ciuda a nu puţine incertitudini implicate. Motivaţiile iniţiale principale. 6. Potrivit unor specialişti. outsourcingul informaţional se amplifică rapid. Practica din ţările dezvoltate evidenţiază utilizarea a trei forme de outsourcing (vezi figura nr. concomitent cu spectaculoasele şi rapidele progrese ale tehnologiei informaţiilor se reflectă în conturarea a noi modele de comunicaţii în cadrul firmelor. Din ce în ce mai frecvent firmele de vârf şi-au conturat un nou model de comunicaţii bazat pe Internet şi pe Intranet. care. care au facilitat în mod determinant cristalizarea noilor moduri de comunicaţii.2. pe parcursul concretizării lui.

Fireşte că. conectarea operativă a firmelor la numeroşi furnizori de informaţii profesioniste. continuu actualizate.5. Intranetul constă. Noul model de comunicaţii care se conturează în firmele de vârf. consultanţă şi cumpărarea de produse etc. selectat al personalului firmei la documentele firmei. furnizori. 113 . realizare de funcţii mai variate şi eficace. de producţie şi economice în cadrul organizaţiei. costuri şi – adesea calitate – net superioare condiţiilor tradiţionale. publicitate. manageriale şi economice cu alte firme – clienţi.2. selecţie personal etc.Internet şi de condiţionarea crescândă a conţinutului şi performanţelor specialiştilor organizaţiei de contactele cu noii furnizori exogeni de informaţii. fişierele permanente de clienţi. ca norme comunicaţionale. Internetul asigură. de volumul şi viteza accesării şi folosirea informaţiilor de specialitate. paralel cu dezvoltarea reţelei Internet de comunicaţii. 6. bănci etc. în condiţii de timp. Internetul are o pondere majoră în derularea a numeroase activităţi pentru firme: plăţi. Sistemele de comunicaţii din firmele moderne se bazează pe îmbinarea Internetului cu Intranetul. prin intermediul magistralelor informaţionale. asigură mai multe avantaje – rapiditate de intrare în funcţiune a sistemului şi de funcţionare. furnizori. personal etc. mai ales în ceea ce priveşte conectarea la distanţă şi fluxurile externe ale organizaţiei. Comparativ cu sistemele informaţionale clasice. accesul partajat şi. fireşte. Expansiunea comerţului electronic Fără nici o îndoială. Intranetul. precum şi conexiuni informaţionale. supleţe în utilizarea şi conectarea aplicaţiilor informatice.. comerţul electronic constituie una dintre cele mai decisive mutaţii care se produc în economia şi întreprinderea contemporană. în esenţă. ca de altfel şi Internetul. Intranetul implică şi construirea de bariere de protecţie pentru a asigura securitatea informaţiilor şi a derulării proceselor comunicaţionale şi implicit manageriale. uşurinţă în folosire de către informaticieni şi neinformaticieni şi costuri mai reduse. bazat pe utilizarea şi integrarea Internetului şi Intranetului. implică. în aplicarea sistemului Internet şi a protocoalelor sale la nivelul componentelor firmei. promovare şi vânzări produse. Folosind www se asigură accesul firmei la informaţii. încasări. folosirea a cel puţin trei categorii de abordări informaţionale: curierul electronic. stocate de servere.

Privitor la principalele domenii exogene organizaţiei asupra cărora este recomandabil să se exercite scrutarea informaţională. nu punctează suficient faptul că acesta reprezintă un nou mod. Accentuarea caracterului de sistem deschis al organizaţiilor. determină schimbarea structurii informaţiilor necesare managerilor. 9): Ca urmare. În opinia noastră. Ca urmare. structura şi dimensiunea unei părţi apreciabile dintre activităţile firmelor se schimbă. Se dezvoltă modalităţi orizontale de organizare a activităţilor. Funcţia principală a scrutării informaţionale este deci monitorizarea evoluţiilor mediului exogen firmei. relevante pentru activităţile şi performanţele sale. FAIR (Forecast and Assensment of the Socio-Economic and Policy Impact of Advanced Communications and Recommendation). există opţiuni diferite. Comerţul electronic se deosebeşte de precedentele tipuri de tranzacţii economice prin cinci elemente (vezi figura nr. funcţionării şi performanţelor organizaţiei devine covârşitor. care au un impact semnificativ asupra sa. Dintre acestea o enunţăm pe cea a lui Daft şi Parks. calitatea şi viteza informaţiilor procesate se amplifică substanţial şi va creşte flexibilitatea forţei de muncă. pe fondul transformării informaţiilor în resursă principală a acestora şi al spectaculoaselor progrese ale comunicaţiilor şi informaticii. derulare şi finalizare a tranzacţiilor economice.2. definiţia comerţului electronic. Scrutarea informaţională În firma clasică. încă prea puţin cunoscute.6. se amplifică continuu. Potrivit specialiştilor care au elaborat cunoscutul proiect al U. ce identifică şase zone 114 . cantitatea şi varietatea informaţiilor exogene firmei.cu multiple şi intense consecinţe economice şi sociale. Una dintre modalităţile prin care se răspunde acestei necesităţi este scrutarea informaţională. deşi exactă. Impactul informaţiilor asupra managementului. de concepere. radical deosebit de precedentele.. 6. circa 90% din informaţiile necesare unui management competent erau endogene. Scrutarea informaţională implică – pe lângă investigaţii deliberate asupra mediului – şi observări indirecte realizate în contextul ansamblului interfeţei dintre firmă şi mediul său ambiant. necesare funcţionării sale eficiente.E. prelucrarea şi analizarea sistematică a informaţiilor contextuale firmei. Prin scrutarea informaţională se asigură colectarea.

concurenţii. scrutarea informaţională va lua amploare. datorită impactului crescând pe care informaţiile externe semnificative îl au asupra activităţilor şi performanţelor firmelor. sunt subliniate două aspecte. În condiţiile actuale. se asigură premise superioare de utilizare a scrutării informaţionale. Frecvent. Conturarea întreprinderii virtuale Una dintre cele mai spectaculoase evoluţii către economia bazată pe cunoştinţe şi către societatea informaţională o constituie apariţia germenilor întreprinderii virtuale. o formă tranzitorie spre firma bazată pe cunoştinţe. În final.prioritare de exercitare a scrutării informaţionale: clienţii.7. situaţia economică de ansamblu a ţării şi mediul socio-cultural. aşa cum este prezentată. Deşi un număr apreciabil de specialişti în domeniile informaţional şi managerial fac referiri la întreprinderea virtuală. Magazinele şi expoziţiile virtuale. cât şi de execuţie încorporează numeroase elemente informatice şi informaţionale deosebit de performante ca soft şi hard. 6. Organizaţia virtuală. în fapt. legislaţia şi celelalte reglementări. Al doilea aspect se referă la faptul că organizaţia virtuală.2. atât la nivel managerial. Consecinţele pozitive se resimt atât în planul elaborării strategiilor şi politicilor de dezvoltare. În viitorii ani. care au cunoscut o adevărată explozie în ultimii ani. ale proliferării informaticii. sunt dovezi de necontestat pe acest plan. cea care constituie componenta de bază a noului tip de economie spre care evoluează în prezent economia bazată pe cunoştinţe. mai ales ale celor de dimensiuni medii şi mari. extinderii rapide a Internetului. capabile să îndeplinească aceleaşi funcţii. tehnologiile. uneori chiar în condiţii superioare de accesibilitate şi valorificare. constituie. definirea sa de către aceştia diferă între limite apreciabile. abordată şi percepută în prezent. prezenţa activităţilor şi rezultatelor fizice ale activităţilor este înlocuită de prezentări de informaţii vizualizate. creşterii mijloacelor şi capacităţii de analiză informaţională ale firmelor. cât şi în cel al managementului curent. 115 .

informaţia este o prezenţă quasi-permanentă. pentru care există două accepţiuni. întrucât volumul şi complexitatea informaţiilor. de regulă. Numeroşi specialişti înţeleg prin management informaţional acel management al organizaţiei care prezintă o puternică dimensiune informaţională. A doua cerinţă se referă la abordarea implementării managementului informaţional de o manieră foarte pragmatică.2. În opinia noastră. ele fiind complementare. care trebuie condus în mod unitar pentru a valorifica la maximum multiplele sale valenţe. informaticienii sau cei cu o pregătire de bază informatică. Elaborarea de politici informaţionale reprezintă numai baza de declanşare a realizării managementului informaţional. ce necesită o puternică implicare din partea managerilor şi salariaţilor. în special. cu pronunţate particularităţi. nu necesită un demers informaţional global. sunt. Evoluţiile ultimelor două decenii. reflectată în atenţia acordată informaţiilor în conceperea şi derularea proceselor şi relaţiilor manageriale. Cristalizarea managementului informaţional Precedentele tendinţe se reflectă în planul global al organizaţiei în conturarea aşa numitului management informaţional. tot mai intensă şi influentă. Promotorii acestei abordări.8. într-adevăr. în exercitarea managementului la toate nivelurile organizaţiei. O a doua accepţiune rezidă în considerarea şi tratarea informaţiei. În firmele mici. de sine stătător. ambele accepţiuni sunt raţionale. Două sunt cerinţele majore de respectat. Practica demonstrează că achiziţionarea de către firmă de noi tehnologii şi noi manageri nu este suficientă. cel mai adesea este suficientă imprimarea unei puternice dimensiuni informaţionale managementului. mai ales în organizaţiile de dimensiuni mari şi mijlocii. Pentru aceasta este necesar mult efort şi timp. foarte numeroşi. Este obligatorie participarea intensă a tuturor managerilor şi implicarea tuturor executanţilor. Partea cea mai dificilă se referă la 116 .6. evidenţiază că. Prima se referă la efectuarea de schimbări profunde în cultura organizaţiei. mai reduse. aparte. Cercetările efectuate au relevat că realizarea unui management informaţional funcţional şi eficace în cadrul organizaţiilor este un proces laborios. a ansamblului proceselor informaţionale ca un domeniu de sine stătător.

şi asigură accesul ieftin. modă etc.com constituie exemple în acest sens. enciclopediile online. învăţământul la distanţă online. Internetul a fost recunoscut drept elementul care va schimba complet modalităţile în care întreprinderile îşi vor conduce afacerile şi vor putea comunica cu utilizatorii şi clienţii. spre exemplu. în principal. Internetul creează un client universal. negocierea electronică a acţiunilor. Nu trebuie neglijaţi nici indivizii care. În această lume electronică. la o colecţie de documente. Odată cu dezvoltarea unei societăţi în care comerţul electronic predomină. altele vor avea un larg succes. de obicei. Evoluţia utilizării Internetului s-a realizat. sunt prezentate proiecte curente ale organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale. în bună măsură. magazinele virtuale de pe Internet.. peisajul competitiv şi creând noi oportunităţi de afaceri. licitaţiile online de automobile şi revista presei online sunt deja o realitate. design. în trei etape: prima etapă a fost utilizarea Internetului pentru accesul la informaţii. cu o platformă comună. construirea de coaliţii şi – uneori – declanşarea de conflicte şi chiar “războaie”. într-un interval relativ scurt. serviciilor educaţionale. comparativ cu cele din alte ţări dezvoltate. se datorează. Un rol extrem de important în creşterea gradului de accesibilitate a tehnologiilor de vârf îl joacă reţeaua Internet. modificări de înţelegeri. pentru furnizarea de informaţii prin site-uri Web etc. întreţin pagini pentru ei înşişi şi nu neapărat site-uri. denumită Internet. este utilizarea Internetului ca un nucleu de valori adăugate (core value added). jocuri. multe site-uri cum ar fi amazon. sport. schimbând. către care se tinde în prezent.multiplele şi intensele negocieri. Este atât de multă informaţie pe Web. Operaţiunile bancare electronice. importanţa deciziilor privind tehnologia informaţională a unei firme va creşte din ce în ce mai mult. servicii financiare. a treia etapă. a doua etapă a fost utilizarea Internetului pentru comenzi şi achiziţii online şi livrarea pe cale electronică a acestora. cum sunt. artă. respectării acestor cerinţe. care au ca fundament o anumită mentalitate bazată pe o receptivitate ridicată faţă de noile tehnologii şi pe disponibilitatea de a-şi asuma riscuri. camere virtuale pentru discuţii. acţiuni de influenţare. încât deja se pune problema filtrării ei şi evitării acelor lucruri nesemnificative 117 . astfel. Deşi unele dintre aceste iniţiative ar putea eşua. Studii de management comparat relevă că avansul pe care îl au firmele nord-americane şi – în general – întreaga societate din SUA. agenţiilor de ştiri.

în schimbul unor comisioane corespunzătoare. Afacerile pe Internet au apărut din ce în ce mai des în noua infrastructură. o firmă poate face cunoscute clienţilor atât oferte proprii. principala preocupare a celor care furnizează servicii constă în satisfacerea necesităţilor clienţilor lor. Industria serviciilor este considerată lider în comerţul electronic. Prin intermediul Internetului. Într-o lume în care clientul pasiv s-a transformat într-o persoană activă. care are la dispoziţie un volum mai mare de cunoştinţe. Prin intermediul unui canal electronic. Problema securităţii a fost rezolvată prin utilizarea exclusivă a cardurilor emise de consorţii puternice (Master Card şi Visa). cât şi în ceea ce priveşte viteza cu care se pot obţine aceste informaţii. Pe măsură ce problemele de securitate sunt rezolvate. Se vorbeşte despre „timpul Internet”. În ceea ce priveşte vânzarea produselor prin Internet. în general. trebuie avut în vedere faptul că omul modern este din ce în ce mai “ocupat”. Până acum. clienţii sunt precauţi în privinţa introducerii numărului lor de card pe Internet. Internetul este cea mai mare sursă de informaţii atât în ceea ce priveşte volumul informaţiilor furnizate prin această reţea. În acest sens. Sistemele “punct de vânzare” ale marilor firme de vânzare cu amănuntul sunt în atenţia multor 118 . se creează o mare confuzie. comerţul electronic determină scăderea costurilor de efectuare a tranzacţiilor. însă multe alte sectoare o urmează îndeaproape. cât şi pentru firme. deoarece chiar au fost reclamate astfel de cazuri. care îţi pot sta în cale atunci când cauţi ceva important. Se poate spune că Internetul este o reţea de telecomunicaţii mare şi eterogenă. afectând modul în care asigurătorii. ceea ce înseamnă că timpul aferent achiziţionării de produse este redus. fără a mai fi nevoie de deplasarea la faţa locului a agenţilor de vânzare.(junk-stuff. Această reacţie nu trebuie să ne surprindă. De exemplu. inclusiv produse non-competitive sau competitive. În general. temându-se că datele pot fi furate. abordează piaţa şi determină care sunt informaţiile despre clienţi pe care trebuie să le deţină. tranzacţiile financiare prin Internet vor deveni obişnuite atât pentru persoanele fizice. De asemenea. cât şi oferte ale altor firme. cei care operau pe Internet (firme şi clienţi) au fost preocupaţi de securitatea operaţiilor efectuate prin Internet. în primul rând. Internetul diminuează timpul pe care o firmă sau o persoană sunt obligate să-l consume pentru adoptarea deciziilor. trebuie să avem în vedere faptul că. spam-mail). Se apreciază comparativ că 1 lună timp Internet înseamnă 3 ani timp real. clienţii sunt contactaţi direct şi întrebaţi în legătură cu informaţiile dorite.

În general. oferind. care trebuie finanţată centralizat şi concepută înainte de a fi cunoscute necesităţile concrete ale afacerii. În al doilea rând. conducerii informaţiile necesare. în timp ce firmele mult mai inovative. Liderii în comerţul cu amănuntul îşi desfăşoară deja operaţiunile de vânzare online. Aceste sisteme permit clienţilor să folosească o varietate de metode de plată şi să-şi retragă cu uşurinţă bani din conturi. În primul rând. imposibilitatea opririi tranziţiei către comerţul electronic fac ca deciziile pe termen lung privind investiţiile în tehnologia informaţională să fie foarte importante pentru noua infrastructură. în prezent. 119 . firma a trebuit să depoziteze bani lichizi în magazinele sale. oportunităţile strategice pe care aceasta le oferă. folosind canale electronice şi. spitalelor. care obţin venituri mari din noile produse. Infrastructura informaţională permite creşterea performanţelor înregistrate în activităţile unei firme. aceştia furnizează experimental servicii bancare tradiţionale (depozite bancare. împrumuturi pentru maşini. securitatea comerţului electronic. În prezent. Liderii bancari răspund noilor competitori electronici în mai multe moduri. de Crăciun. şcolilor. Mărimea investiţiilor în tehnologia informaţională. Aceste reţele oferă o gamă largă de servicii. firmele care obţin profit mare pe termen scurt deţin infrastructuri limitate la nivelul firmei. în acelaşi timp. efectuarea de plăţi şi multe altele. îşi analizează capacităţile proprii privind investiţiile în tehnologia informaţională pentru a dispune de o infrastructură a tehnologiei informaţionale care să le permită să fie competitivi. printre care verificarea contului. efectuarea de împrumuturi. reţelele bancare pe Internet sunt independente din punct de vedere operaţional şi geografic. Directorul general al unui lanţ de supermarketuri a declarat recent că mai mult de 50% din venituri se obţin online şi că. deţin infrastructuri extensive. Această infrastructură are multe în comun cu infrastructura publică a drumurilor şi a podurilor. pentru a obişnui clienţii să folosească punctul de vânzare şi pentru retragere de cash din conturile bancare.bănci. Firmele devin în acest mod tort mai integrate în această lume a comerţului electronic. în general. îşi formează reţele de baraj fire-wall care să asigure securitatea tranzacţiilor electronice ale acestora şi. case) în cadrul supermarketurilor.

Globalizarea conduce la o tot mai accentuată concurenţă dar şi la o calitate mai bună a vieţii prin accesul la informaţiile disponibile în format electronic indiferent de locaţia geografică şi la noi oportunităţi într-un mediu de afaceri caracterizat de reducerea ciclurilor economice.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV De la bine cunoscuta teză a lui Porter conform căreia în orice industrie competiţia este structurată de cele 4 forţe de bază: ameninţarea noilor intraţi pe piaţă ameninţarea substituţiei. informaţia devine disponibilă în timp real. Totalitatea proceselor formează lanţul de afaceri. Se produc schimbări în organizaţie: organizaţiile devin mai flexibile şi adaptabile. 120 . managerii nu mai sunt numai relee de informaţie. determinarea costurilor aferente diferitelor activităţi se face eficient. Tehnologiile IC oferă o oportunitate de a schimba modul în care lucrăm în organizaţie. Folosirea TIC devine sursă de avantaj competitiv. echipele şi nu ierarhia devin importante. Un al factor care este caracteristici Noii Economii este fenomenul globalizării. Lupta pentru avantaj competitiv este din start pierdută în faţa unui competitor care foloseşte mai amplu şi mai eficient noile tehnologii. marketingul de masă este înlocuit cu marketing individual. ei sunt mai mult ca un dirijor decât ca un comandant de oşti. Dacă în prezent ne orientăm mai mult pe sectoare funcţionale şi departamente. puterea de negociere a clienţilor şi puterea de negociere a furnizorilor se ajunge la revoluţia produsă de TIC care este fundamentală şi schimbă modul de derulare a afacerilor. organizaţiile se aplatizează . de la prognoză la obţinerea de lichidităţi. La fel şi alte procese. viitorul managementului bazat pe TIC va fi al orientării pe procese. Schimbările de abordare a obiectivelor organizaţiei în era informaţiei (o nouă formă de a prezenta Noua Economie) comparativ cu era industrială sunt şi ele numeroase: producţia de masă devine adaptare a producţiei de masă la cerinţe individuale ale clienţilor.6. Procesul de achiziţii va fi considerat unic pe organizaţie şi va fi eficientizat indiferent de ce anume se cumpără.

Un sistem de tip Internet este vulnerabil. Ansamblul Internet fiind un sistem de sisteme care creşte rapid şi cu o infrastructură destul de puţin fiabilă există numeroase elemente de vulnerabilitate care au generat preocupări pentru studierea acestora. Volumul de informaţie stocată şi accesibilă pe Internet creşte cu repeziciune. ClickStats 2004). educaţie. tehnic şi comercial evoluţia societăţii umane la sfârşitul secolului XX. transmite şi compară informaţia. Dacă lucrătorul cu informaţia produce. 1 Vulnerabilitatea si riscuri in contextul noii economii-Vasile BALTAC. experienţă. După anumite estimări1 acesta ar putea fi estimat la 1016 . Tehnologiile moderne de data mining şi de arhivare sau management management al documentelor permit un acces la informaţie complex. globalizarea virtuală este mai importantă decât locaţia fizică. înmagazinează. Din această informaţie circa 50% este în mişcare.pdf 121 . etc. începutul secolului XXI.optimizarea lanţului informaţiei şi colaborare informaţională cu furnizorii iau locul optimizării lanţului fizic şi colaborării fizice cu furnizorii.1017 bytes. Unii chiar vorbesc de dispariţia bibliotecilor sau a documentelor tipărite. rapid şi la costuri scăzute aşa cum nu a existat în istorie. Se poate deci vorbi fără îndoială de Internet şi în context de intranet ca despre un fenomen global şi care accentuează globalizarea. din care 40% local şi 10% la distanţă în reţelele de arie largă. Acesta se caracterizează prin capacitatea de a raţiona şi cunoaşte la un nivel ridicat. în timp ce numai după 25 ani densitatea globală a utilizatorilor Internet este de 10%aşa cum o arată principalele statistici internaţionale (C-I-A 2004. un lucrător cu cunoştinţele va proiecta informaţie care produce valoare. deci cunoştinţe.Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.ro/RISC1/VasileBaltac. şi un nou tip de muncitor: lucrătorul cu informaţia. Reţelele Internet/intranet au devenit cel mai mare sistem creat de om. deşi desigur este vorba numai de tendinţe. Se prefigurează transformarea lucrătorului cu informaţia în lucrător cu cunoştinţele. procesează. personalitate şi motivare diferite de muncitorul erei industriale. disponibil la adresa de internet : http://www. Noua economie a generat un nou tip muncă.racai. aceea cu informaţia. un fenomen care reflectă în plan ştiinţific. Este de remarcat că în sistemul de telecomunicaţii mondial s-a ajuns la o densitate de linii telefonice de17% după peste 160 ani de evoluţie.

După cum se poate observa în Fig. 6.1 s volumul pieţei IT din România creşte continuu, toate segmentele de piaţa IT au avut o creştere rapidă în perioada anterioară.

Figura 6.1-Volumul Pieţei IT din Romania1 Conform studiului Digital Planet în 2009, în România va continua creşterea consumului de IT&C. Mai puţin în hardware, care va stagna oarecum (10% creştere 2007-2005), dar cu cele mai mari creşteri în software (31,5%) si servicii IT (21,5 în aceeaşi perioadă).Cu acestea, putem spune că România este un sector IT&C dinamic ceea ce duce la ideea că dezvoltarea internetului are efecte pozitive asupra economiei digitale.

1

122

Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE

7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII

Vulnerabilitatea sistemelor Internet este mai mare decât cea a sistemelor care le-au precedat. Afirmaţia se justifică în primul rând deoarece volumul informaţiei este mult mai mare decât la celelalte sisteme. În al doilea rând creşterea Internet a fost rapidă şi fără a fi însoţită de preocupări deosebite pentru asigurarea unei limitări a vulnerabilităţii. Important părea la un moment dat să fi prezent în Internet şi mai puţin să te asiguri. În afara vulnerabilităţii clasice în Internet a apărut atacul informatic ca element provocat sau declanşat întâmplător. Este cunoscut că informaţia poate fi pierdută, furată, modificată, folosită necorespunzător şi decriptată ilegal. Este posibilă pierderea integrităţii, confidenţialităţii şi disponibilităţii datelor. Vulnerabilitatea Internet este de 100%, nefiind posibil se conceapă un sistem total nevulnerabil. Elementele de vulnerabilitate pot fi evidenţiate la nivel micro- şi macrosistem. Complexitatea fiind suficient de mică, vulnerabilitatea este controlabilă la nivel de microsistem. Sursele de risc sunt echipamentele, software-ul şi bazele de date. În cazul echipamentelor principalii factori de vulnerabilitate, în afara problemelor normale generate de fiabilitatea intrinsecă a componentelor sistemului, sunt dezastrele naturale(furtuni, inundaţii, cutremure, etc.), căderile sau întreruperile de alimentare cu energie şi actele de vandalism. În software, aplicaţii şi date putem evidenţia factorii furt, alterare / distrugere de date, viruşii informatici şi accidentele neintenţionate. Diminuarea vulnerabilităţii la nivel microsistem se poate face prin măsuri de control al accesului şi creşterea robusteţii programelor. Toate acestea se fac cu un anumit cost care este cu atât mai mic cu cât măsurile sunt luate mai din timp în fazele de proiectare şi realizare a sistemului. Există numeroase metode de reducere a vulnerabilităţii microsistemelor prin proiectare cu elemente de securitate, separarea funcţiilor, controale de reţea, 123

criptare şi creare de firewall-uri. În bună măsură folosirea acestor metode contribuie la creşterea rezistenţei la perturbaţii şi atacuri a sistemelor. Problemele de vulnerabilitate fiind imposibil de eliminat, apare ca necesară adoptarea de planuri de recuperare a daunelor. Aceste planuri se pot dovedi extrem de eficace atunci când din motive diverse au loc căderi sau atacuri asupra sistemelor. Din păcate, asemenea planuri se întocmesc foarte rar. Costul măsurilor de securitate apare, de regulă, mare pentru beneficiarii sistemelor şi chiar este mare în funcţie de nivelul de securitate dorit. Costul daunelor potenţiale descreşte însă funcţie de nivelul de securitate. Un optim economic poate fi găsit prin calcularea costului combinat al asigurării securităţii microsistemului. Vulnerabilitatea Internet la nivel macro este o consecinţă a arhitecturii sale ca reţea de elemente vulnerabile la nivel microsistem şi a perturbărilor prin incidente. Sursele de incidente sunt atacuri involuntare sau provocate. Sunt cunoscute tipurile clasice de incidente: încercări, scanare, compromitere cont utilizator, compromitere rădăcină , captura de date din pachete, blocarea serviciului, înşelăciune, folosirea de coduri maligne, atacuri asupra infrastructurii. Creşterea incidentelor este exponenţială. Este adevărat că sistemele se caracterizează intrinsec prin robusteţe. În multe situaţii funcţionarea parţială reduce vulnerabilitatea. Principalul element actual de vulnerabilitate au devenit atacurile. Anual sunt cheltuite sute de milioane de dolari pentru repararea daunelor produse de atacuri. Factorii favorizanţi ai acestui tip de vulnerabilitate sunt nodurile nesigure şi folosirea sunt nodurile nesigure şi folosirea comunicaţiei necriptate. Este adevărat că în fazele primare ale dezvoltării Internet nu au existat aplicaţii majore care să ceară măsuri de securitate deosebite. Creşterea a fost rapidă, fără măsuri de securitate deosebite. Personalul de exploatare era şi el insuficient instruit. Dezvoltarea afacerilor electronice de tip eBusiness a condus la un nou nivel necesar de securitate, mult maximizat. Internet a devenit instrumentul folosit de sute de milioane de utilizatori faţă de un număr restrâns în era preInternet. Din punct de vedere tehnic viteza de creştere şi mai ales timpul scurt nu au permis contracararea eficientă a influenţei factorului uman în sporirea vulnerabilităţii Internet. 124

Sisteme fără oameni se comportă diferit faţă de sistemele cu interacţiune umană puternică. În Internet sunt zeci de milioane servere şi aproape un miliard de oameni. Acţiunea umană devine astfel factorul principal de vulnerabilitate. Dimensiunea Internet devine comparabilă din punct de vedere al complexităţii interacţiunilor cu colectivităţile umane. Se pune justificat întrebarea dacă studiul organizării societăţii umane nu este o sursă de soluţii pentru scăderea vulnerabilităţii ? Vulnerabilitatea societăţii umane este şi ea foarte mare. Societatea reprezentată ca sistem are în noduri oamenii care sunt extrem de nefiabili. Sistemele din Internet şi societatea umană au multe asemănări şi anume multă redundanţă, comunicare, vulnerabilitate a informaţiei stocate în creştere în timp. Globalizarea intensifică forţa atacurilor şi asupra societăţii, la fel cum în mod pregnant se manifestă şi în Internet. Este un fenomen necontestat că vulnerabilitatea sistemelor în contextul Internet este mare şi în creştere. Soluţii tehnice există , sunt însă scumpe, greu de generalizat şi vor avea succes limitat. Soluţii pot fi însă găsite prin analogia cu societatea umană. Societatea a fost confruntată încă din fazele incipiente cu problema vulnerabilităţii ei. Soluţii găsite au fost diverse, de la construcţii şi comunităţi fortificate la folosirea de sisteme de alarmare eficiente. Nu este o dilemă să decizi dacă se pun uşi blindate la toate casele dintro comunitate sau se folosesc forţe de ordine eficiente. Societatea umană a optat de timpuriu pentru o organizare prin legi şi reguli şi instituţii de aplicarea acestora. Lumea Internet va trebui să evolueze de la absenţa reglementării la reglementări naţionale şi globale. Reglementările pot reduce vulnerabilitatea cu costuri mai mici decât măsurile tehnice. Lumea Internet poate deveni globală, democratică şi sigură şi prin măsuri tehnice şi prin reglementări internaţionale. Opozanţii unei asemenea abordări pot invoca spiritul de liberă iniţiativă (free enterprise) care a contribuit mult la creşterea Internet şi piedicile pe care reglementările le-ar putea pune dezvoltării în continuare. Trecerea la utilizarea Internet în ample aplicaţii economice, de învăţământ, culturale, de administraţie publică face ca ignorarea problematicii vulnerabilităţii să devină un factor de frânare chiar mai mare decât acela al unor reglementări insuficient fundamentate. Prin caracterul său global fenomenul Internet cere reglementări globale transfrontaliere. După, ziua de 11 septembrie 2001 s-a schimbat major percepţia generală asupra vulnerabilităţii şi măsurilor necesare de reducere a ei. Sofisticatele sisteme de monitorizare electronică a comunicaţiilor nu au putut 125

preveni tragicele evenimente din acea zi si altele similare. Ulterior s-a investit enorm, în special în sisteme de identificare şi protecţie electronică, dar în paralel reglementările naţionale şi internaţionale au fost adaptate mai bine la noua situaţie în care a devenit clar că tehnologiile noi sunt folosite şi pentru protecţia oamenilor, dar şi de către terorişti, noua ameninţare a secolului XXI.

7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE

Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei a determinat schimbarea mediului de afaceri. Acesta reprezintă primul pas către trecerea la revoluţia post-industrială, care va fi în mod fundamental o revoluţie a informaţiei. Deschiderea infrastructurilor IP (Internet Provider) a înlesnit apariţia noilor modele de afaceri şi a creat mari oportunităţi. Totul este fundamental schimbat, diferit total de ceea ce a fost cunoscut până acum, însă, concomitent, apar şi riscurile. Web-ul a fost acceptat mult mai rapid decât orice altă tehnologie anterioară. Acest lucru schimbă complet modul de desfăşurare a activităţilor anterioare, indiferent dacă este practicat de oameni de afaceri, sau de persoane private. Odată cu începerea activităţii pe Internet apar şi problemele legate de verificarea veridicităţii tuturor informaţiilor din reţea precum şi de acces al persoanelor nedorite în reţea, acum, când aceasta este o reţea deschisă de informaţii. Afacerile electronice creează medii de lucru nesigure. În acest sens, trebuie evaluate riscurile şi beneficiile pe care o societate le are în urma unei astfel de activităţi şi, în funcţie de acestea, trebuie reorganizată activitatea pe care ea o desfăşoară. Atunci când o firmă intră în domeniul afacerilor electronice, iar activitatea sa se bazează complet pe modul în care utilizatorii folosesc informaţiile legate de clienţii firmei, mediul în care acea firmă acţionează devine unul foarte nesigur. În cazul în care firma nu dispune de un sistem de securitate care să monitorizeze activitatea electronică, există tot timpul pericolul producerii de accidente. De asemenea, trebuie să se solicite persoanelor care au acces la reţeaua firmei să utilizeze sisteme care sunt compatibile cu sistemul acesteia. 126

127 . Există nenumărate moduri de asigurare a securităţii: soluţii hardware. soluţii ce vizează informaţiile. De exemplu. accentul nu se pune pe creşterea vânzărilor pe Internet. În prezent se estimează că există peste 800 milioane de utilizatori ai Internetului. care este un mediu prin excelenţă anonim. fiind afectată şi reputaţia firmei. Printre nevoile principale ale acestora se numără existenţa unui mediu stabil. prin conectare la întregul mapamond. cât şi datorită necesităţii de a personaliza relaţia cu clienţii. firma este responsabilă în faţa întregii lumi.Utilizatorii interni sunt la fel de periculoşi ca şi cei externi firmei. fapt care arată amploarea pe care o iau afacerile ce se desfăşoară prin intermediul Internetului. adică de fiecare dată când se permite accesul unei persoane din exterior în reţeaua firmei. De aici rezultă necesitatea crescândă a asigurării securităţii operaţiilor efectuate pe Internet. Astfel. pierderile nu sunt numai de ordin financiar. Afacerile electronice reprezintă o activitate relativ nouă şi majoritatea firmelor prezente pe Internet nu sunt pregătite pentru asigurarea securităţii activităţii lor. când banii şi informaţiile erau schimbate personal. În lumea afacerilor prin Internet. ci pe calitatea serviciilor oferite. Utilizarea acestor certificate digitale s-a extins în prezent. pentru a garanta securitatea site-urilor lor. În acest caz. pentru a o putea păstra cât mai mult. la afaceri pe Internet. Acesta este un lucru foarte important. deoarece persoanele care au acces la sistemul informatic al firmei respective nu trebuie „să spargă codurile” pentru a intra în sistem. cum ar fi cunoaşterea clienţilor. care să inspire încredere. pentru informaţiile pe care le furnizează. Certificatele digitale sunt personalizate prin intermediul unor inscripţii personale şi al unor coduri de acces. Riscurile aferente activităţii pe Internet cresc de fiecare dată când se deschide o poartă în reţea. multe firme utilizează certificate digitale (digital certificates) pe lângă sistemele tradiţionale de autentificare. Ele au fost create atât pentru o mai mare siguranţă a tranzacţiilor. a partenerilor de afaceri etc. În prezent se tranzacţionează lunar pe Internet miliarde de dolari. necunoscându-se în realitate persoana de la celălalt capăt al firului. Trecerea la comerţul electronic presupune trecerea de la sistemul tradiţional. Acestea sunt asemănătoare cărţilor de credit şi sunt folosite pentru a identifica clienţii atunci când consultă un site.

pentru prevenirea riscurilor aferente activităţii pe Internet sunt eficiente: controalele organizaţionale (numirea unei persoane care să fie responsabilă de securitatea sistemului informaţional). controale fizice on-site. o firmă trebuie să aibă garanţia responsabilităţii sale pentru absolut orice decizie adoptată: de la modul în care alege furnizorii. la modul de alegere a tipului de activitate. managementul riscului pentru activităţile prin Internet implică: evaluarea riscurilor. Oricând. în timp ce lipsa ei nu numai că va 128 . la modul de acces în reţea etc. la reţeaua pe care o va utiliza. putem spune că elementele fundamentale ale prevenirii riscurilor în domeniul afacerilor pe Internet se are în vedere: confidenţialitatea informaţiilor. De asemenea. atunci când o firmă transmite un mesaj e-mail fără a avea nici un soft pentru detectarea viruşilor. O protecţie eficientă va duce la minimizarea pătrunderilor ilegale. există posibilitatea transmiterii unui mesaj e-mail infectat către toţi clienţii sau potenţialii clienţi. elaborarea unui plan de reacţie în caz de urgenţă. În concluzie. este de aşteptat ca fraudele să apară în zonele cel mai puţin riscante şi neadecvat protejate. creşterea gradului de instruire al personalului pentru reacţia rapidă în situaţii neprevăzute. controalele tehnice (verificare a compatibilităţii sistemelor utilizate). Astfel.Un alt tip de riscuri ce apar ca urmare a prezenţei pe Internet a unei firme îl constituie riscurile poştei electronice. instruirea adecvată a personalului (stabilirea unui set de cerinţe şi reguli pentru persoanele care au acces în reţea). verificarea personalului (verificarea activităţilor desfăşurate de angajaţi). disponibilitatea informaţiilor precum şi detectarea riscurilor potenţiale. trebuie să se stabilească foarte clar cine sunt persoanele şi care sunt competenţele persoanelor implicate în managementul riscului aferent activităţii pe Internet. În esenţă. Managementul riscului în domeniul afacerilor pe Internet presupune dezvoltarea continuă a ciclului de viaţă al produselor. În viitor. De asemenea. care aduc câştiguri mari. integritatea informaţiilor. dezvoltarea controlului daunelor. de-a lungul etapelor ciclului de viaţă. compatibilitatea sistemelor.

În principiu. acest lucru nu îl împiedică pe oricare intrus. Deşi singura persoană care primeşte mesajul este destinatarul. pe de o parte. şi Europa. în graniţele acesteia. printre care: 129 . până la persoana care administrează serverul. deoarece aceasta reprezintă un element deosebit de important în desfăşurarea activităţii într-un mediu anonim cum este Internetul. Aceste legi vizează. Reglementările ce privesc buna cunoaştere a clienţilor se aplică în mediul bancar şi în întreaga comunitate financiară şi a ofertanţilor de servicii. în principal. care încearcă realizarea unei alianţe cu Japonia. Aceste reglementări au deci şi o latură economică. stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte confidenţialitatea datelor. prin supravegherea firmelor cu care aceştia colaborează.permite intruziunea. Uniunea Europeană a adoptat o nouă metodă de protecţie a confidenţialităţii informaţiilor puse la dispoziţia cetăţenilor străini. având ca scop protejarea clienţilor. o constituie fraudele ce au ca obiect mesajele email. Prin astfel de reglementări se evidenţiază diferenţele între desfăşurarea comerţului electronic în Statele Unite. cu care se confruntă orice persoană conectată la reţea. Motivul pentru care Uniunea Europeană a impus o astfel de reglementare îl constituie faptul că se doreşte menţinerea persoanelor interesate să facă afaceri în Europa. urmărindu-se mai multe obiective. Se încearcă găsirea unei soluţii pentru armonizarea concepţiilor americane cu cele japoneze. Există o modalitate de a proteja documentele prin “criptarea” lor. Un exemplu în acest sens îl constituie “Economic Union Data Protection Act”. În prezent numai ţările dezvoltate au adoptat unele legi cu privire la utilizarea Internetului şi la comerţul electronic. Trebuie realizată o evaluare a sistemelor interne şi a structurii interdepartamentale. Altă categorie de fraude prin reţeaua Internet. de la cel care încearcă să spargă sistemul. şi cu cele europene pe de altă parte. ce reglementează modul în care se pot trimite informaţii din SUA în Uniunea Europeană şi viceversa. care va trebui rezolvată. pe lângă aspectele legate de securitatea datelor. acest lucru reprezintă o problemă importantă. Acest domeniu nu este suficient reglementat şi. de fiecare dată când se trimit informaţii referitoare la clienţi în afara Uniunii Europene trebuie ca respectivul client să îşi dea acceptul pentru realizarea acestei operaţii. există două modalităţi de criptare: codificarea şi decodificarea cu aceeaşi cheie şi utilizarea cheilor publice şi private. să îl vizioneze. de aceea. dar faptul că există posibilitatea de a penetra sistemul va deveni cunoscut şi va creşte numărul incidentelor de acest tip. Astfel.

actualizarea informaţiilor de pe paginile Web. comentarii tendenţioase. Cele mai eficiente metode de apărare împotriva unor astfel de atacuri sunt: înregistrarea numelor site-urilor firmelor care au desfăşurat activităţi de publicitate negativă (de exemplu. Există însă cazuri în care ele sunt realizate chiar de către angajaţii firmei respective. sau de firme concurente. şi care îşi desfăşoară în prezent activitatea pe Internet. asupra persoanelor cu care firmele colaborează pe căi electronice. au apărut grupuri private ce acţionează ca reglementatori în domeniu. Se aşteaptă apariţia unor reglementări pentru urmărirea datelor referitoare la clienţi. 1 130 . whitehouse. în conformitate cu legile “Know Your Customer” (Cunoaşte-ţi clientul). o astfel de confuzie poate determina pierderea De exemplu. Pentru o firmă. cu modificarea extensiei1. Pentru o societate de asigurări este foarte dificil să răspundă unor astfel de atacuri. cât şi în afara acesteia. în care să se înregistreze reclamaţiile clienţilor. De asemenea. attack-siteurile reprezintă o colecţie de plângeri şi nemulţumiri din partea clienţilor la adresa serviciilor slabe oferite pe Internet de către diferite firme. care se aplică deja în domeniul bancar şi al valorilor mobiliare. impunând o serie de standarde în ceea ce priveşte dezvoltarea de soft şi dezvoltarea modului de utilizare a datelor individuale într-un mediu. În general. urmând săşi schimbe apoi adresa şi denumirea site-ului). Scopul acestora este să atace firmele răspândind informaţii compromiţătoare.uniformizarea sistemelor de securitate atât în UE. monitorizarea informaţiilor. având ca membri cele mai importante organizaţii. înregistrarea numelor site-urilor firmelor “pirat”. zvonuri nefondate. Este posibil ca să se ceară în curând să se realizeze investigaţii independente. o firmă care difuzează filme interzise tinerilor sub 18 ani a folosit ilegal numele whitehouse.gov. O altă problemă cu care firmele se confruntă în ceea ce priveşte activitatea acestora pe Internet sunt “attack-site-urile”. existenţa unor pagini de Web.com uşor de confundat de către utilizatori cu numele siteului Casei Albe. sau a unor adrese. o firmă apelează la anumite programe guvernamentale pentru a afla toate numele site-urilor calomnioase.

Riscul este comun tuturor ţărilor. Fragilitatea sau lipsa de consistenţă a sistemului de protecţie împotriva riscurilor generate de vulnerabilitatea sistemelor informatice amplifică riscul major definit ca vulnerabilitate digitală. o firmă trebuie să includă printre metodele sale de distribuţie şi comerţul electronic. împreună cu profiturile asociate acestora. fiind greu de anticipat care va fi forma lui în etapa actuală de dezvoltare a TIC în multe ţări ale lumii. implementarea de soluţii robuste şi fiabile şi instruirea participanţilor în probleme de risc. adică trebuie să înceapă să vândă “via Internet”. 131 . Comerţul electronic va duce la creşterea volumului de activitate. accentuat de factori de risc printre care viteza de creştere a Internet. şi. O cădere a infrastructurii TIC opreşte în prezent activitatea economică şi colateral celelalte activităţi la acelaşi nivel de distructivitate cu o cădere a sistemului energetic Generalizarea aplicaţiilor cu infrastructură Internet conduce ca fenomen social la pătrunderea în rândul utilizatorilor a infractorilor informatici. dar şi a vulnerabilităţii firmelor care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul Internetului. de asemenea. a reputaţiei. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în contextul problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. Pentru a fi competitivă. generalizarea prea rapidă a folosirii lui care nu permite dezvoltarea de metode eficiente de securizare a aplicaţiilor.1 Vulnerabilitatea digitală Un prim risc major este determinat de vulnerabilitatea digitală. 7.2.multor oportunităţi de afaceri. asigurarea protecţiei şi stabilirea unor scenarii de acţiune. Riscul este amplificat şi de apariţia de noi forme de atacuri şi război digital care de cele mai multe ori nu pot fi prevenite. Aceasta presupune evaluarea sistemelor şi a proceselor interne. o categorie nouă dar nu mai puţin periculoasă decât cea clasică. Se poate detecta ca un prim risc major creşterea continuă a vulnerabilităţii sistemelor informatice la scară naţională şi globală .

Lipsa efortului de constituire a conţinutului digital1 sau întârzieri în crearea lui reprezintă un alt risc major. Şi în ţara noastră există legi ale protecţiei datelor personale. pot fi aduse prejudicii prin folosirea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. Arhivarea electronică a documentelor este o cerinţă care nu poate fi ignorată. ale semnăturii electronice. că problema cea mai importantă a eBusiness este intimitatea şi respectarea dreptului la intimitate într-o lume în care se monitorizează orice şi oricând. care prevăd sancţiuni aspre pentru infracţiunile de acces neautorizat la informaţie şi folosirea ei neadecvată. Legislaţia statelor democratice încearcă să reducă acest risc.7. Lou Gerstner3 consideră.2. 1 2 Digital Content Data Warehouse 3 Preşedinte IBM 132 . ale comerţului electronic. în care accesul la dosarele medicale poate fi nesecurizat ca să dăm un exemplu dintre alte multe alte aspecte. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. 7. Astfel. riscul aferent fiind acela că i se poate acorda o prioritate scăzută justificată prin costurile ridicate.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii Un al treilea risc major – folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. Este evidentă tendinţa de creare a conţinutului digital care oferă o largă accesibilitate a informaţiei în toată societatea. colectivităţilor sau organizaţiilor.2.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital Al doilea risc major– lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. Pe un plan mai general. Modul de implementare a legislaţiei poate fi însă considerat un risc secundar asociat. etc. Tot în categoria riscului generat de conţinutul digital se poate include întârzierea constituirii depozitelor de date2 care pot produce în condiţiile competiţiei internaţionale rămâneri în urmă la nivelul organizaţiilor sau macroeconomic.

dotarea cu calculatoare este încă redusă . analfabetismul informatic poate fi evaluat la 75-80% şi din păcate. adică decalajul care există în folosirea TIC în organizaţii şi la nivelul ţării. între bogaţi şi săraci. urmând a diferenţia ţări şi straturi sociale încă mai multe decenii şi chiar a exacerba inegalităţile şi a se constitui 133 . Dar nu sunt singurii. Pentru o firmă din România un calculator de tip PC echivalează ca preţ cu 970 de ore de manoperă calculat pe bază de costuri salariale. Cu toate acestea numai circa 23% din populaţie are acces la Internet. dar penetrarea lui este încă insuficientă. etc. între zonele dezvoltate şi cele defavorizate. 2004). cu o creştere a pieţei calculatoarelor personale de 22% anual. Eforturile de răspândire a utilizării TIC pot reduce prăpastia digitală.2. Dacă analfabetismul clasic este în România undeva pe la 1% conform statisticilor. acesta este ridicat şi în rândul managerilor.4 Lărgirea prăpăstiei digitale România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide.7. cu o spectaculoasă creştere a numărului de hosturi Internet. Disponibilitatea tehnologiilor informatice şi accesul la Internet rămân deci factori principali ai reducerii acestui decalaj. Prăpastia digitală adânceşte inegalităţile nu numai între ţări sau regiuni geografice. Riscul excluziunii digitale este real. mai ales prin investiţii în infrastructură . inclusiv cele cu facilităţi de comerţ electronic. 2002). Deşi există senzaţia că prăpastia digitală se îngustează. în timp ce în Uniunea Europeană numai cu 64 ore (Baltac. ţările din prima linie avansând şi ele rapid spre conexiunea de bandă largă generalizată şi creare şi disponibilizare de conţinut complex. între tineri şi vârstnici. dar şi în interiorul aceleiaşi ţări între populaţia urbană şi cea rurală. Există fără îndoială şi la noi semne încurajatoare privind impactul noii economii: dinamica ieşită din comun a pătrunderii telefoniei mobile cu un ritm apreciat ca fiind printre cele cel mai mari din Europa. . în fapt ea se adânceşte. Un răspuns la această provocare este programul ECDL European Computer Driving License. Un risc major asociat este însă fenomenul de ţintă mobilă . Creşte rapid şi numărul de carduri bancare şi numărul de situri web. numai 30-40 % din firme sunt dotate cu PC-uri şi chiar mai puţine sunt conectate la Internet (MCTI.

Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice. absenţa facilităţilor oferite cetăţenilor pentru a trăi într-o nouă societate a cunoaşterii. William Clinton1 chiar avertiza la un eveniment internaţional în anul 2002 că beneficiile dezvoltării economice cu referire la TIC trebuie să treacă de la cei bogaţi şi la cei săraci. 7. aprecia că prăpastia digitală devine ireversibilă. 2003) Riscul întârzierilor în această evoluţie este mare: necompetitivitatea întreprinderilor şi economiei naţionale.2. ci pentru toţi. but if not they have to put barbed wire to separate themselves from the others situated on the wrong side of the divide because the poorness generates terrorism” 134 .ca o ameninţare viitoare. Societatea informaţiei şi în perspectivă a cunoaşterii nu se construieşte pentru elite. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. 1 Al 42lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii: "our children will live in the most interesting and peaceful era of the mankind history. Uniunea Europeană lansând programul eEurope 2005 adaugă acest principiu chiar ca subtitlu (Council of the EU. Mai mult.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei Un al cincilea risc major – evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei.

Impactul pe care tehnologiile emergente îl au asupra securităţii informaţiilor. Problema securităţii informaţiilor are astfel trei dimensiuni: urmăreşte furnizarea informaţiilor şi asigurarea disponibilităţii proceselor de prelucrare a datelor în momentul în care sunt necesare. să-şi demonstreze utilitatea.7. Prin accentuarea atacului împotriva lor se urmăreşte ca responsabilitatea implementării şi a managementului să fie transferată utilizatorilor sistemului informatic. Se cunoaşte că o securitate bună trebuie să fie invizibilă.1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor Responsabilii cu securitatea datelor unei firme sunt nevoiţi mereu să-şi justifice poziţia. asigură securitatea. 135 . respectiv necesitatea postului pe care îl ocupă. 7. caută ca informaţiile să nu mai poată fi modificate de către persoane neautorizate.3. modul în care trebuie organizată şi condusă activitatea de asigurare a securităţii informaţiilor într-un mediu tot mai expansiv al procesării datelor şi modalităţile de restaurare a sistemului. în urma producerii unui dezastru sugerează că securitatea informaţiilor trebuie corelată cu nevoile economice. sau producerea unui dezastru major care să afecteze considerabil posibilitatea firmei de a-şi continua activitatea. Problema necesităţii unei funcţiuni care să asigure securitatea informaţiilor izvorăşte din faptul că prin această activitate nu se aduce nici un plus de valoare economică informaţiilor. confidenţialitatea informaţiilor vitale ale firmei.3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR În capitolele anterioare au fost abordate probleme privind managementul şi unele aspecte economice ale procesului de implementare a tehnologiei informatice. Toate aceste eforturi ar fi inutile dacă nu am şti cum să protejăm sistemul informaţional care sprijină activitatea economică a firmei. Iată câteva din explicaţiile acestei probleme: managementul firmei nu conştientizează exact necesitatea asigurării securităţii informaţiilor până în momentul în care se produce un incident. cum ar fi pătrunderea unui hacker în sistem. din perspectivă economică.

prin intermediul unei reţele. tinde să pună accentul pe protejarea confidenţialităţii informaţiilor. De cele mai multe ori. puteau pătrunde în mainframe-ul lor. în principal. acest război este câştigat de către echipa de management al sistemului informaţional. au puţine ocazii de a-i convinge pe manageri de necesitatea asigurării securităţii informaţiilor. În consecinţă. de cele mai multe ori. dischete. Acestea îşi pot disputa “proprietatea” asupra problemei privind securitatea grupului de informaţii. profesioniştii din domeniul securităţii datelor s-au confruntat cu existenţa unor computere. De cele mai multe ori nu erau disponibile instrumente pentru distribuirea controalelor de siguranţă. planificarea unor metode de recuperare după producerea unui dezastru. pe diferite suporturi (hârtie. Această viziune centralizată este afectată de distribuirea datelor pe scară tot mai largă. sau când are alte forme. de fapt. informaţia necesită protecţie şi atunci când se află pe alte suporturi. În consecinţă. în general. iar firmele opuneau o rezistenţă destul de mare angajării unui personal suplimentar care să dirijeze această activitate. pe modul în care se justifică importanţa securităţii informaţiilor din punct de vedere economic. Accentul se va pune. ei întâmpină dificultăţi în realizarea unei justificări economice a funcţiei securităţii informaţiilor. opreşte anumite grupuri de informaţii la niveluri inferioare ale firmei. 7. o luptă între departamentul ce se ocupă cu siguranţa firmei în ansamblu. care. Astfel. de cele mai multe ori se consideră că securitatea informaţiilor presupune doar securitatea calculatoarelor şi a reţelei şi se uită că. constatată că informaţiile sunt răspândite în întreaga firmă. responsabilii cu securitatea informaţiilor au un acces relativ la managementul firmei. în cadrul unor firme. desene etc. Această constatare poate determina. Puţini sunt cei care înţeleg că securitatea informaţiilor mai presupune şi asigurarea disponibilităţii şi integrităţii informaţiilor. care.3. nu înţeleg activitatea economică a firmei în ansamblul său.managementul conştientizează necesitatea securităţii informaţiilor. responsabilii cu securitatea datelor. între compartimentul de audit intern şi între echipa de management al sistemului informaţional. 136 .2 Mediul securităţii informaţiilor Cei care lucrează în domeniul protejării informaţiilor.).

O altă tendinţă. 137 .Un şoc l-a constituit descentralizarea departamentului de management al sistemului informaţional. dacă firma care este furnizoarea ei nu are un asemenea sistem. competitivităţii. În al doilea rând. fie a rămas în cadrul firmei ca o componentă a funcţiunii de management a sistemului informaţional. a constat în faptul că relaţiile dintre furnizori şi clienţi au devenit tot mai strânse în încercarea lor de a îmbunătăţi eficienţa şi de a face faţă operaţiunilor concurenţei. într-un fel. sau altul. Întrucât Internetul este o reţea la care poate avea acces oricine. poate permite oricărui hacker inteligent să pătrundă în sistemul unei firme. În practică. funcţia de securitate a informaţiilor fie a fost atribuită unei firme furnizoare de astfel de servicii. Viteza rapidă cu care părţile firmei acţionau a creat reale probleme managementului sistemului informaţional şi provocări aproape imposibile celor care se ocupau de securitatea informaţiilor. Una dintre aceste tendinţe a reprezentat-o faptul că tot mai multe firme cedau gestionarea sistemului lor informaţional altor firme. atât către furnizori. Alte două aspecte ale acestei probleme s-au cristalizat la sfârşitul anilor ‘80. trebuie să se găsească modalităţi de a convinge conducerea superioară a firmelor că. În consecinţă. Mai întâi a fost varietatea de computere portabile. care se pare că a avut un impact mai important pe termen lung. loc unde se produce schimbul liber de date (atât tehnice. activitatea unei firme ar putea depinde de calitatea sistemului de securitate a informaţiilor. ale căror procedee de asigurare a securităţii informaţiilor nu puteau fi stabilite şi controlate de către firma în cauză (să presupunem că o firmă are un sistem bun de asigurare a informaţiilor. conectarea neînsoţită de măsuri de protecţie. aceasta a constat în deschiderea reţelelor. pentru că dacă furnizoarea îşi va pierde datele. atunci şi firma va avea de suferit). controlul resurselor sistemului informaţional revenind fiecărei subunităţi organizatorice. Într-un mediu caracterizat de schimbări rapide. în această manieră reducându-se costurile. majoritatea firmelor vor fi/sunt conectate la Internet. care au făcut posibilă transportarea informaţiilor firmei în toată lumea şi a miniaturizării memoriilor de tip flash. sau cel puţin controlul lor. vulnerabilitatea sistemului informaţional al firmei a fost accentuată şi de evoluţiile considerabile ale tehnologiilor şi marketingului. Apoi s-a intensificat achiziţia de computere şi s-a diversificat activitatea mai multor firme. cât şi de natură economică). dar acesta nu-i ajută la nimic. cât şi către clienţi. care treceau printrun proces de restructurare. uneori. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns.

sarcina funcţiunii de protejare a informaţiilor este de a contribui la protejarea activelor informaţionale ale firmei împotriva tuturor ameninţărilor potenţiale. se asigură că managerii şi ceilalţi angajaţi sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o presupune asigurarea securităţii activelor informaţionale ale firmei. În plus. realizează următoarele activităţi: sfătuiesc conducerea cu privire la tipul activităţilor şi al procedurilor necesare asigurării siguranţei activelor informaţionale ale firmei. să protejeze confidenţialitatea unor informaţii mai importante ale firmei. 138 . acordă asistenţă utilizatorilor şi celor care lucrează la perfecţionarea / implementarea controlului unor aplicaţii delicate. profesioniştii în domeniu pot iniţia şi conduce revizii periodice pentru a se asigura dacă procedurile utilizate sunt cele corecte şi dacă echipamentele sunt în stare bună. planifică recuperarea şi continuarea activităţii firmei. să asigure/protejeze “intimitatea” utilizatorilor. să asigure capacitatea firmei de a-şi continua activitatea în caz de dezastru. De asemenea pot participa la acţiunile de audit ale acestor echipamente. Pe scurt. sarcinile lor sunt: să asigure disponibilitatea informaţiilor corecte când utilizatorii au nevoie de ele. să împiedice modificarea neautorizată a activelor informaţionale. în cazul producerii unor dezastre.3 Rolul securităţii informaţiilor Majoritatea responsabililor cu securitatea informaţiilor trebuie să înţeleagă destul de clar care este rolul lor într-o firmă. Pentru a-şi îndeplini sarcinile. În concluzie. responsabilii cu securitatea informaţiilor şi personalul din subordinea lor. acordă asistenţă în probleme de securitatea informaţiilor (cum ar fi contaminarea cu viruşi sau pătrunderea hackerilor).7.3. dezvoltă posibilităţi de acţiune şi control care să corespundă politicilor firmei.

Nu era practic posibil să găseşti un raport privind producerea unui anumit tip de incident. specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să raporteze pericolele existente. sau tuturor superiorilor. toate rapoartele. de departamentul pentru protecţia mediului. Cu toate acestea. câteva aspecte rămân nelămurite. În cazul producerii unei defecţiuni. Deciziile privind modul de stocare şi utilizare a informaţiilor importante pentru firmă ar putea fi luate de manager. în cazul în care se produce o defecţiune. Mai mult. Informaţiile din exemplu se aflau doar pe suport de hârtie şi nu erau disponibile. într-o rafinărie petrochimică. înlăuntrul căruia erau depozitate toate rapoartele şi planurile fabricii. Toate aceste rapoarte erau îndosariate şi aşezate în ordine cronologică. specialistul în securitatea informaţiilor 1-a întrebat pe un inginer ce se ocupa de întreţinere. 139 . de asemenea. într-un timp relativ scurt. în cazul unei catastrofe. deşi bine întocmite şi arhivate. se dovedeau inutile. cine din cadrul secţiei de distilare a fracţiilor de petrol era responsabil. 1 Exemplu de speţă. De asemenea. dacă echipele de salvare. respectiv a securităţii informaţiilor. Care ar putea fi rolul unui profesionist în domeniul securităţii informaţiilor în această situaţie? Să considerăm următoarele variante şi să stabilim care are valoare: specialistul în probleme de securitate a informaţiilor nu este necesar să se afle în interiorul firmei. informaţiile nu pot fi salvate şi utilizate în cazul unui dezastru. sau de pompieri ar fi solicitat aceste informaţii (de exemplu localizarea valvelor). se afla plasat la 30 de metri în incinta întreprinderii. sau pentru refacerea după producerea unui dezastru. Ne confruntăm. nu le-ar f putut obţine. cu problema potenţialei siguranţe în anumite condiţii de mediu. când erau necesare. Inginerului i se atribuise această sarcină de aproximativ un an. de către departamentul de protecţie a muncii. sau chiar distrus. Întreprinderea era mai veche de 35 de ani şi fusese întreţinută de un şir întreg de ingineri care întocmiseră rapoarte detaliate privind fiecare incident produs şi fiecare reparaţie efectuată. sau de către un analist de sistem care ar putea fi desemnat de managerul fabricii să proiecteze un sistem de salvare a informaţiilor. Întrucât inginerul nu ar fi avut timpul disponibil pentru a căuta raportul privind producerea unui eveniment similar. de inginerul de întreţinere. biroul inginerului de întreţinere. precum şi celor de la departamentul de audit intern. astfel încât ocupau aproape întregul spaţiu din biroul actualului inginer. Astfel. aici vorbim despre informaţii critice pentru continuarea activităţii. el ar fi trebuit să acţioneze ca şi când defecţiunea se întâmpla pentru prima oară.Explicitarea ameninţărilor formează o idee clară despre importanţa majoră a acestei munci invizibile. întrucât biroul însuşi ar fi putut fi afectat. sau potenţiale anumitor.1 În mod evident.

departament. dar. sau pur şi simplu conţinute să fie. funcţiune. prima situaţie subliniază problema centrală. În consecinţă. Prima şi ultima variantă nu sunt atât de importante. Cu toate acestea. vreun lucrător descoperă un pericol potenţial. iar stabilirea similitudinii între aceste două tipuri de activităţi reprezintă un pas important în direcţia recunoaşterii importanţei securităţii informaţiilor. Astfel.4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate Nu toate informaţiile au aceeaşi valoare şi nu toate joacă un rol important în desfăşurarea cu succes a activităţii întreprinderii. 7. de a coordona anumite activităţi din cadrul altor departamente. este sarcina celui care asigură securitatea informaţiilor. Specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să ignore problemele care nu intră în responsabilitatea lui. în siguranţă.3. precum şi de costurile implicate de gestionarea sistemului de securitate. dacă pe parcursul desfăşurării activităţii sale obişnuite. în general. Aceste costuri sunt. totodată. cum ar f: departamentul de protecţia muncii. aceea că protejarea activelor informaţionale. datoria sa faţă de întreprindere este de a raporta potenţialul pericol. sau nu. Costurile privind siguranţa unui computer nu se rezumă doar la costurile instrumentelor de securitate şi Ia costul aferent timpului de procesare. controlul exercitat şi protejarea informaţiilor (inclusiv costurile acestor controale) ar trebui să varieze în funcţie de valoarea şi importanţa informaţiilor. securitatea informaţiilor se dovedeşte a f cel puţin la fel de necesară ca orice altă organizaţie. Aceste exemple subliniază. departamentul de protecţie a mediului şi departamentul de siguranţă (pază) a firmei şi de a informa întreaga firmă cu privire la aceste relaţii. Dacă însă aceste 140 . estimat în funcţie de uşurinţa cu care datele sunt accesate. dar să şi propună modalităţi de corectare a situaţiei. sarcina departamentului de asigurare a securităţii informaţiilor. indiferent unde se află şi indiferent de forma sub care se prezintă. multe sisteme sunt în aşa fel structurate astfel încât toate informaţiile prelucrate. ci include şi costurile aferente timpului utilizatorului. procesate. Există şi alte exemple de similitudini între asigurarea calităţii şi asigurarea securităţii informaţiilor.specialiştii în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui nu numai să raporteze pericolele. incluse în costurile ce apar pe întreaga durată de viaţă a sistemului. Pe de altă parte.

Pentru aceasta. personalul responsabil cu securitatea informaţiilor nu trebuie numai să-i facă pe ceilalţi conştienţi de această necesitate. Va fi necesar. dar trebuie să şi ofere politici. ceea ce le permite să completeze adecvat stocurile. un instrument cu ajutorul căruia să se poată stabili o ierarhie a informaţiilor şi a aplicaţiilor în funcţie de importanţa lor. tehnologiile client-server oferă posibilitatea utilizării unor sisteme de aplicaţii şi a unor reţele care să permită distribuirea aplicaţiilor şi informaţiilor pe computere separate. în primul rând. instrumente şi instruire pentru a face acest lucru posibil. De exemplu. tot mai mulţi furnizori au acces direct la fişierele ce cuprind situaţia stocurilor diferitelor lanţuri de magazine endetail. De exemplu. Acelaşi risc îl întâlnim la nivelul întregii reţele. Accentuarea rolului securităţii informaţiilor impune ca definirea iniţială a aplicaţiilor. în condiţiile unor costuri mai mici decât cele necesitate de gruparea mai multor aplicaţii pe un singur mainfiame (faptul că se pot obţine economii de scară prin utilizarea mainframe-urilor nu mai este adevărat). plăţile ce trebuie efectuate şi planificarea strategică a lanţurilor de magazine se află pe acelaşi computer. de cele mai multe ori. dacă informaţiile şi aplicaţiile nu sunt protejate corespunzător. Astfel.costuri vor fi identificate separat şi considerate. să cuprindă şi definirea necesităţilor de securitate . cât şi pe cea a detailiştilor. Structurile client-server combinate cu tehnicile de identificare a utilizatorului oferă o posibilitate unică de procesare a datelor importante pe computere separate. sau incluse în costurile de operare. Sarcinile de bază pentru acest instrument sunt: să identifice necesitatea şi importanţa asigurării confidenţialităţii. 141 . în funcţie de nevoia firmei de a-şi proteja informaţiile. Acest sistem favorizează atât eficienţa furnizorilor. afecta structura sistemului. respectiv în funcţie de nevoia lor de a fi protejate. accesarea lor de către persoane neautorizate este greu de protejat.un subiect de obicei ignorat până în momentul în care o aplicaţie ajunge în punctul de a fi implementată. securitatea informaţiilor ar trebuie să joace un rol din ce în ce mai important în proiectarea structurii tuturor sistemelor şi în determinarea căilor de protejare a informaţiilor importante. Necesitatea unei asemenea separări şi/sau distribuiri a aplicaţiilor şi informaţiilor este evidentă. dacă aplicaţiile privind stocurile. ele ar putea influenţa. Cum costurile şi tehnologia nu mai constituie o barieră în calea segmentării aplicaţiilor.

Mai mult. Un manager ar trebui. în linii generale. să fie capabil să aprecieze şi să aproximeze pagubele ce s-ar produce dacă un concurent ar avea acces la informaţiile privind proiectul unui produs. În condiţiile schimbării continue a mediului iniţial de operare al sistemului. costurile pe care le-ar genera indisponibilitatea unei aplicaţii pe o perioadă de o zi. Pe de altă parte. Aceste reevaluări. cunoscute şi ca identificări ale riscurilor. de două. informaţiile sensibile se vor plasa în afara unui mediu care poate fi controlat. sau consecinţele utilizării unor informaţii distorsionate care ar genera în continuare rezultate aberante. vulnerabilitatea aplicaţiilor creşte. Managerul unei firme ar trebui să poată aproxima. Dacă asemenea reevaluări se desfăşoară în maniera auditurilor. Reevaluările oferă o ocazie excelentă de a demonstra managerilor executivi importanţa securităţii informaţiilor. pe măsură ce se înmulţesc sistemele personale. stabilesc în primul rând măsura în care trebuie controlate anumite aplicaţii şi apoi comunică managementului firmei natura problemelor şi obiectivele care se urmăresc. Aceste estimări au scopul principal de redefinire a necesităţii controlului în condiţiile unui mediu în continuă schimbare.să identifice cele mai importante informaţii de care depinde activitatea firmei. să identifice informaţiile şi resursele necesare procesării acestora. să identifice necesitatea integrităţii şi autenticităţii informaţiilor pentru activitatea firmei. sau mai îndelungată (de exemplu. sau modul de recuperare şi refacere în situaţii de urgenţă. o bancă ar putea da faliment. Pentru menţinerea unei securităţi adecvate a informaţiilor este necesară o reevaluare periodică a necesităţii de control şi a importanţei pe care o prezintă anumite aplicaţii pentru activitatea firmei. de asemenea. Toate aceste sarcini nu sunt abstracte. dacă nu ar putea utiliza sistemul de procesare a tranzacţiilor timp de câteva zile). aceste reevaluări oferă managerilor posibilitatea de a-şi fundamenta deciziile privind modul de conducere a activităţii. Problemele privind reevaluările sunt binecunoscute specialiştilor în domeniul securităţii informaţiilor şi presupun: 142 . şi pe măsură ce utilizatorii îşi dezvoltă aplicaţii proprii. iar valoarea informaţiilor în desfăşurarea operaţiilor se poate schimba. cei care le realizează vor întâmpina ostilitatea managementului în domeniu. Problemele privind sensibilitatea şi confidenţialitatea informaţiilor se evaluează chiar din momentul proiectării unei aplicaţii noi.

pentru utilizatorii autorizaţi şi pentru utilizatorii neautorizaţi. şi susţinători ai unei analize subiective a riscurilor. care consideră că expunerea la risc se poate determina prin multiplicarea costurilor pierderii cu probabilitatea producerii evenimentului. atât de către angajaţii firmei. Dintre toate informaţiile firmei. fără care componente ar putea o firmă să lucreze temporar. date privind proiectele unor produse. trebuie estimate cele care sunt vitale pentru desfăşurarea activităţii. presupune stabilirea a ceea ce şi-ar putea permite firma să piardă temporar. sau de referinţe publicate. 143 . În domeniul protecţiei datelor există susţinători ai analizei cantitative a riscurilor. cum ar fi o listă de adrese. determinarea mijloacelor de protecţie care ar putea fi utilizate: specificarea modului optim în care pot fi protejate informaţiile. fără a da însă faliment. ci exprimate prin cuvinte ca frecvent. Aceasta se poate face răspunzând la următoarele întrebări: Pentru care dintre activele informaţionale firma îşi poate asuma riscul pierderii şi pentru care active nu merită să fie cheltuiţi bani pentru protejare? Oare pentru ce aplicaţii este practic şi recomandabil să fie redus. determinarea valorii maxime a activelor informaţionale pe care o firmă le-ar putea pierde. sau eliminat controlul? Sunt managerii de acord să-şi asume aceste riscuri? Există trei modalităţi de apreciere a valorii informaţiilor de care se ţine cont la gestionarea şi procesarea datelor: valoarea pe care o au pentru proprietar. aprecierea valorii informaţiilor deţinute de firmă. de dezvoltare şi de întreţinere a informaţiilor. În domeniul „spionajului” industrial sau economic se urmăresc în principal informaţiile de marketing. sau planurile strategice. fapt ce presupune determinarea modului în care pot fi afectate informaţiile. pentru a nu fi expuse atât de mult distrugerii şi evaluarea costurilor estimative ale acestei protecţii. Determinarea probabilităţii de producere a unui asemenea risc. stabilirea obiectivelor.identificarea riscurilor şi a ameninţărilor. stabilirea responsabilităţii asigurării protecţiei activelor informaţionale. în care probabilităţile nu sunt cuantificate. precum şi catastrofele naturale. fără să îi fie afectată negativ activitatea. valoarea comercială. probabil. costul de achiziţie. puţin probabil. sau sistemul informaţional şi care sunt consecinţele unor astfel de evenimente. cât şi cei din afara ei.

Întrucât de cele mai multe ori producerea unor asemenea evenimente este tăinuită. De asemenea. uneori. Arată cum pot fi economisiţi bani prin asumarea unor riscuri. 144 . De asemenea. nu există date statistice sigure pe baza cărora să se poată stabili probabilitatea producerii anumitor evenimente. sau prin schimbarea structurii sistemului. specialiştii în domeniul securităţii informaţiilor obţin o imagine strategică asupra cerinţelor firmei. În final. O abordare de sus în jos a reevaluării sistemului informaţional serveşte câtorva scopuri. Prin această analiză.Ambele metode pot fi adecvate dacă managementul acordă atenţie suficientă acestor probleme şi dacă se practică măsuri corecte de protecţie. prin aceasta reuşind să facă propuneri care să se suprapună cu cerinţele managementului. mulţi profesionişti în domeniu preferă aplicarea analizei subiective. În condiţiile imposibilităţii stabilirii unor valori ale probabilităţii. prin această analiză se intensifică cooperarea dintre managerii din acest domeniu şi se oferă posibilitatea de a ridica aceste probleme şi celor mai înalte niveluri ale conducerii. nefavorabilă. prin această analiză se stabileşte poziţia pe care o ocupă securitatea datelor în nevoile economice ale firmei. prin această analiză se poate evalua starea generală a cerinţelor de protecţie a informaţiilor şi locurile în care trebuie să se efectueze controlul. pentru a feri firmele de publicitate negativă.

Conducerea fiecărei firme adoptă decizii în funcţie de contextul strategic al firmei respective. cât şi managerială. nu doresc să fie constrânse de o 145 . economică. tehnică şi juridică. În literatura de specialitate se prezintă numeroase şi variate modalităţi de raţionalizare a sistemului informaţional al organizaţiei. iar o parte din întreprinderile private înfiinţate după 1990 trec la faza de consolidare economică şi managerială. care poartă responsabilitatea pentru aceste decizii pe termen lung privind tehnologia informaţională. Identificarea beneficiului ce poate fi obţinut din noua infrastructură este o provocare pentru managerii societăţilor. reflectare a eterogenităţii activităţilor economice şi a diversităţii experienţei şi concepţiilor specialiştilor. De aici necesitatea unei abordări riguroase a sistemului informaţional pentru a depăşi complexitatea şi dificultatea problemelor de soluţionat. Modalitatea de realizare o reprezintă reproiectarea sistemului informaţional. Unele firme care desfăşoară permanent o activitate de cumpărare şi de vânzare. ce încearcă să integreze acele elemente prezente în literatura de specialitate care apreciem că au aplicabilitate şi eficienţă în condiţiile în care societăţile comerciale şi regiile se restructurează şi/sau privatizează corespunzător cerinţelor economiei de piaţă. În continuare prezentăm o variantă de raţionalizare concepută pe baza unei îndelungate experienţe proprii de consultanţă managerialinformaţională.Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII 8.1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Asigurarea unui sistem informaţional funcţional eficace şi eficient pentru fiecare organizaţie este esenţială întrucât condiţionează decisiv performanţele sale. Firmele au puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte infrastructura în tehnologia informaţională. proces deosebit de laborios şi decisiv datorită multiplelor elemente implicate atât de natură strict informaţională. determinând variaţia înregistrată în randamentul infrastructurii.

alţii. Câteva dintre cele mai evidente schimbări sunt prezentate în continuare: Accentuarea importanţei factorului uman. În ultimul rând. care au obiective proprii afacerilor lor şi pentru care trebuie să obţină profit. sau. decizia privind dotarea cu tehnologia informaţională este mult prea importantă. Scopul acestor firme constă în facilitarea agilităţii de mişcare pe piaţa internaţională şi a răspunsului rapid la schimbările înregistrate în piaţa mondială. pentru a fi luată de persoane care au doar pregătire tehnică. Puţini dintre ei şi-au asumat responsabilitatea investiţiilor în tehnologia informaţională necesare zonelor pe care le conduc (cum ar fi marketing. Cel mai adesea atenţia este concentrată asupra factorului uman şi a desfăşurării afacerii. managerii din conducerea executivă nu sunt pregătiţi pentru schimbările ce apar în tehnologia informaţională. care sunt datorate acţiunii combinate a factorilor sociali. s-au orientat către investiţii în acele infrastructuri care permit scăderea costurilor. Bineînţeles că persoanele cu pregătire tehnică decid implementarea capacităţii unei anumite tehnologii informaţionale care poate fi achiziţionată de la un furnizor extern. De obicei. Fie că managerii vor. nu asupra 146 . adoptă decizii pornind de la latura tehnică a afacerii. şi mai rău. În cele mai multe afaceri. De obicei. managerii deleagă luarea deciziilor privind tehnologia informaţională specialiştilor în domeniu. tehnologici şi economici. Unii dintre aceştia îşi fundamentează deciziile tehnice pornind de la latura economică a afacerii. finanţe). Aceasta poate rezulta în decizia de a limita infrastructura la nivelul firmei în vederea creşterii randamentului local. Doar mărimea investiţiilor face ca tehnologia informaţională să fie importantă pentru managerii din conducerea executivă. Posibilitatea proiectanţilor din locaţii diferite de a comunica şi de a face schimb de proiecte este hotărâtoare pentru reducerea ciclului de producţie al noilor producători de automobile. mult mai tehnici. producţie. Pentru alte firme. Altele. unele firme consideră noua infrastructură ca fiind o infrastructură care permite o flexibilitate strategică coordonată la nivel central. fie că nu. Specialiştii în tehnologie au orientări diferite în funcţie de domeniul fiecăruia. sistemul informaţional este supus unor schimbări majore. care în cadrul operaţiunilor internaţionale au o cerere locală puternică.infrastructură tehnologică informaţională care să integreze unităţile de afaceri. accentul se pune pe maximizarea puterii de decizie locală. Dotarea cu tehnologia informaţională este responsabilitatea managementului de vârf. de persoane din afara firmei.

Tendinţele în achiziţionarea de tehnologie sunt. Pentru raţionalizarea sistemului informaţional trebuie sa se tina seama de o serie de principii: principiul corelării sistemului informaţional cu obiectivul organizaţiei. Pentru prevenirea lor este necesara perfecţionarea sistemului informaţional. Cererea pentru aplicaţii noi. dacă sunt subordonate unităţilor de afaceri. 147 . concentrarea asupra abaterilor esenţiale. corelarea sistemului informaţional cu structura organizatorica. Sistemele informaţionale centralizate la nivel de firmă devin rapid sisteme mamut în multe domenii. In decursul funcţionarii sistemului informaţional. alinierea şi eficienţa costurilor sunt uşor de demonstrat. decât dacă ar fi subordonate conducerii la nivelul întregii firme a sistemului informaţional. Administratorii de reţea care încearcă să păstreze controlul sunt nevoiţi să transfere funcţiunile sistemului informaţional managerilor de produs (sau daţi afară din firmă). Distribuirea informaţiei. Reproiectarea proceselor de prelucrare. Alinierea acestor costuri la strategia de afaceri a firmei rămâne un scop greu de atins având în vedere că o astfel de aliniere poate fi realizată doar la nivelul unităţii de afaceri sau la nivelurile proceselor de producţie. corelarea sistemului informaţional cu sistemul decizional. Satisfacerea cerinţelor utilizatorilor continuă să fie o problemă pentru administratorii de reţea ai unei firme. direcţionate în sensul distribuirii tehnologiei informaţionale în unităţile de afaceri care utilizează informaţia. în principal.tehnologiei. Atunci când sistemul informaţional este o parte din unitatea de afaceri. Unităţile sistemului informaţional sunt considerate mult mai eficiente. s-au observat multe deficiente majore care afectează eficacitatea acestuia. Costul nu este singura problemă. corelarea sistemului informaţional cu funcţiunile organizaţiei. în timp ce politicile sistemului informaţional au fost dezvoltate la nivelul firmei. Firmele continuă să caute metode care să dovedească eficienţa costurilor pentru tehnologia informaţională şi astfel să ofere credibilitate economică costurilor presupuse de sistemul informaţional. Relaţiile de subordonare. inovatoare continuă şi este stimulată prin reproiectarea sau retehnologizarea proceselor de prelucrare. Eficientizarea costurilor. concentrarea informaţiilor asupra domeniilor cheie si asupra factorilor critici.

specifice şi individuale ale firmei. 148 . 100-103. .op.. Procesul de perfecţionare cuprinde: declanşarea studiului de raţionalizare.1.. analiza critica a sistemului informaţional existent. Aceasta implică atât studierea strategiei. 8. conceperea şi implementarea acestuia trebuie să se realizeze respectând principiile1 prezentate în fig. Sistemul informaţional constituie. ţinând seama de interdependentele dintre ele.2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pentru ca sistemul informaţional să-şi îndeplinească cu maximum de eficienţă funcţiile sale specifice. p. Toate acestea trebuie utilizate concomitent. derivate. 1 Gorski H. Astfel. 1. cit. politicilor şi documentelor organizaţionale ale firmei. în raport cu sistemul managerial un subsistem. 8. Acest principiu exprimă necesitatea armonizării structurale şi funcţionale a sistemului informaţional cu celelalte componente majore ale sistemului de management.principiul flexibilităţii. Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală a societăţii comerciale şi regiei autonome. cât şi discuţii şi analize comune cu managerii.. principiul eficacităţii si eficienţei. implementarea sistemului informaţional perfecţionat. fiind o componentă a acestuia. perfecţionarea sistemului informaţional existent. Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului firmei. 2. în conceperea sau raţionalizarea sistemului informaţional obiectivele şi cerinţele sale specifice trebuie să reflecte obiectivele fundamentale.

sistemul informaţional este necesar să se armonizeze îndeosebi cu sistemul decizional. avându-se în vedere mai ales utilizarea subdiviziunilor organizatorice.1 Principiile de concepere şi raţionalizare a sistemului informaţional Pe plan constructiv sistemul informaţional trebuie corelat în special cu structura organizatorică. ale firmei. astfel încât conţinutul 149 . Din punct de vedere funcţional. transmiterea şi prelucrarea informaţiilor. pentru culegerea. înregistrarea.8 Asigurarea eficacităţii şi eficienţei informaţionale şi 1 Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului 2 Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală 7 Asigurarea flexibilităţii informaţionalmanageriale Principii 3 Realizarea unităţii metodologice a tratării informaţiilor 6 Asigurarea de maximum de informaţii primare din fondul de informaţii primare 5 Asigurarea unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial 4 Concentrarea asupra abaterilor esenţiale Figura nr. 8.

Aplicarea acestui principiu determină economie de timp. sunt considerate ca fiind inexistente. norme. experienţele au dovedit că rolul noii tehnologii informaţionale este vital. prelucrare şi transmitere a informaţiilor trebuie să fie şi ea diferită. dar şi pentru luarea unor decizii cu caracter local. 6. În vederea obţinerii unor informaţii finale valoroase. Sistemul informaţional trebuie să asigure informaţiile atunci când sunt necesare. informaţiile care ajung cu întârziere. Principiul asigurării de maximum de informaţii finale din fondul de informaţii primare. 3. mijloace. sunt folosite pentru evidenţa şi controlul proceselor. 4. Principiul asigurării unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial. se determină o simplificare şi fluidizare a sistemului informaţional. Acest principiu susţine faptul că informaţiile nu sunt transmise global pe verticala sistemului de management. Principiul unităţii metodologice a tratării informaţiilor. dimensiunii şi frecvenţei situaţilor informaţionale întocmite. Pentru trecerea de la prelucrarea manuală a datelor şi informaţiilor la cea automatizată este vitală respectarea acestui principiu. viteza de culegere. atât pentru manageri cât şi pentru executanţi datorită reducerii numărului. Pentru obţinerea informaţiilor în timp real.informaţiilor şi caracteristicile dimensionale ale fluxurilor informaţionale să reflecte necesităţile specifice adoptării de decizii raţionale de către fiecare manager. reguli. ci selectiv – numai cele care reflectă abateri semnificative de la obiective. Informaţiile primare al căror volum este de regulă limitat. din fondul de informaţii primare. Ca urmare se diminuează intensitatea fluxurilor informaţionale. este necesară aplicare unor proceduri informaţionale cât 150 . 5. transmise şi analizate. Datorită faptului că procesele manageriale şi de execuţie prezintă caracteristici temporale diferite. Însă cale mai importante decizii şi acţiuni ale managementului se fundamentează pe informaţii finale. se fac economii cu suporţii materiali. criterii. Principiul concentrării asupra abaterilor esenţiale. În vederea asigurării compatibilităţii între toate componentele sistemului informaţional. a creării premiselor integrării depline a informaţiilor pe verticala şi orizontala sistemului de management este necesar ca modul de culegere şi prelucrare a informaţiilor să fie unitar din punct de vedere metodologic.

Acest principiu este cu valabilitate generală în managementul organizaţiei. 7. cit. astfel încât să fie evidenţiate elementele semnificative de natură economică. Principiul eficacităţii şi eficienţei. iar pe de altă parte. Să fie sintetică şi concisă – se referă la surprinderea cu prioritate a elementelor esenţiale de noutate şi prezentarea lor cu economie de mesaje. Această construcţie modulară permite operaţionalizarea rapidă a schimbărilor. Informaţia constituie materia de bază atât a sistemului informaţional cât şi a sistemului de management al organizaţiei. Managerii trebuie să ia decizii într-o lume în care ritmul şi complexitatea schimbărilor au devenit copleşitoare. Aplicat la specificul sistemului informaţional. asigurarea informării complete. acesta înseamnă pe de o parte. p. Să fie multilaterală – această cerinţă se referă la asigurare perceperii proceselor în care este implicată întreprinderea din multiple unghiuri. umană. dar bine delimitate.). iar omiterea unor detalii semnificative pot lipsi beneficiarul de siguranţă în utilizarea respectivei informaţii. 151 . 1 Nicolescu O.. corecte şi în timp util a tuturor salariaţilor organizaţiei. Să fie dinamică – exprimă necesitatea informaţiilor de a oglindii procesele de muncă şi problematica întreprinderii în evoluţia sa. (coord. Sistemele informaţionale automatizate moderne aplică sistemul modular de dezvoltare. tehnică. acesta permiţând obţinerea unui sistem informaţional alcătuit din componente integrate armonios.mai rafinate. Să fie precisă şi sigură – această calitate se referă la faptul că încorporarea în informaţie cu prioritate a elementelor esenţiale noi. cu autonomie funcţională. implică şi surprinderea acestora în mod exact. specialiştii1 în domeniu au formulat principalele cerinţe cărora trebuie să le facă faţă informaţia. o evaluare şi comparare a efectelor cantitative şi calitative ale unui sistem informaţional cu costurile necesare realizării şi funcţionării lui. etc. 8. Prin urmare. Principiul flexibilităţii. ştiinţifică. – op. Aceste cerinţe sunt: Să fie realistă – adică să reflecte procesele aşa cum se derulează ele în organizaţie şi în contextul socioeconomic în care îşi desfăşoară activitatea. fără a schimba concepţia de ansamblu. stabilite şi selectate în funcţie de cerinţele proceselor manageriale. Pentru a putea supravieţui. 80-81. organizaţiile vor trebui să-şi îmbunătăţească agilitatea şi flexibilitatea să fie capabile să inoveze continuu astfel încât să facă faţă schimbării..

timpul de care dispune. care poate facilita activitatea de previziune în cadrul organizaţiei.2. Să poată fi adaptată la specificul personalului implicat – emiţătorul de informaţii trebuie să cunoască o serie de factori (nivelul de pregătire al beneficiarului. 8.) pe care este necesar să-i folosească în structurarea şi formularea mesajului. Declanşarea studiului de reproiectare Managementul organizaţiei iniţiază realizarea unei proiectări sau raţionalizări a sistemului informaţional în ansamblu sau la nivelul unor componente ale sale atunci când se confruntă cu anumite probleme sau când anticipează posibilitatea apariţiei unor dificultăţi şi printr-o abordare anticipativă încearcă să le evite. evaluarea funcţionării sistemului informaţional managerial. identificarea componentelor informaţionale ale domeniului investigat.1. etc. perfecţionarea sistemului informaţional-managerial.Să asigure parvenirea în timp util la beneficiar – adică perioada optimă pentru luarea deciziei sau declanşarea acţiunii vizate Să fie prospectivă – se referă la forţa anticipativă a informaţiilor.3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONALMANAGERIAL 8. implementarea perfecţionărilor informaţionale.3. 2): declanşarea studiului de raţionalizare.3. Consideraţii preliminare Reproiectarea sistemului informaţional al firmei este structurată în mai multe etape (vezi figura nr. 8. analiza critică a sistemului informaţional-managerial. În societăţile comerciale şi regiile din România cele mai frecvente evenimente generatoare de studii şi acţiuni de raţionalizare informaţională sunt: scăderea vânzărilor şi/sau a producţiei 152 .

Obiectivele proiectării/reproiectării sistemului informaţionalmanagerial sunt: 153 . atunci când se referă la ansamblul activităţilor organizaţiei. cât şi subdimensionarea sa.privatizarea întreprinderii restructurarea firmei elaborarea strategiei şi/sau politicii pentru următorii ani blocajul financiar dificultăţi majore în realizarea unor activităţi importante cum ar fi: aprovizionare. Ori de câte ori se produc este firesc să se reflecte în acţiuni de perfecţionare informaţională a firmei. organizatorilor şi informaticienilor implicaţi se stabileşte sfera de cuprindere a studiului informaţional care poate fi globală. dimensionarea judicioasă a problematicii abordate. ceea ce nu oferă posibilitatea conturării unor soluţii eficace. Două sunt aspectele esenţiale care se recomandă să fie avute în vedere: cuprinderea în cadrul său a ansamblului aspectelor vizate de cauza care a provocat studiul. La înţelegerea rolului şi locului proiectării şi implementării sistemului informaţional în ansamblul reengineeringului managerial o contribuţie majoră are cunoaşterea categoriilor de obiective avute în vedere. evitând atât supradimensionarea studiului. Aceste evenimente reprezintă principalele cauze generatoare de raţionalizări informaţionale. cauzator de cheltuieli şi eforturi inutile. îndeosebi de nivel superior. producţie sau vânzări schimbarea managerilor la nivel de firmă sau compartimente introducerea unor echipamente moderne de tratare a informaţiilor aplicarea unor noi metode manageriale economice schimbări în legislaţia privind reglementarea desfăşurării activităţilor firmei efectuarea unor diagnosticări ale firmei în ansamblul său ori la nivel de subdiviziuni organizatorice frecventarea de către manageri. altminteri soluţiile rezultate în final nu vor rezolva adecvat problemele implicate. a unor programe de pregătire managerială. În funcţie de cauză şi de concepţia managerilor. Aşa cum este firesc cele mai frecvente sunt raţionalizările informaţionale parţiale. Esenţial este ca domeniul analizat să fie judicios delimitat. parţială când se referă doar la anumite activităţi ale acesteia.

analişti. administrator de reţea) 154 . metode şi sisteme manageriale creşterea operativităţii şi gradului de fundamentare şi adoptare a deciziilor intensificarea formării. concretizate în: creşterea operativităţii şi gradului de informare a managerilor raţionalizarea (scurtarea) unor fluxuri şi circuite informaţionale economii şi raţionalizări de documente informaţionale îmbunătăţirea calităţii informaţionale în condiţiile informatizării proceselor de muncă (de execuţie şi management) conectarea sistemului informaţional al organizaţiei la anumite bănci de informaţii. Obiectivele economice vizează: amplificarea profitului scăderea relativă a costurilor în venituri creşterea productivităţii muncii creşterea rentabilităţii (măsurabilă prin sporurile relative ale ratelor rentabilităţii).obiective economice obiective informaţionale specifice obiective manageriale de ansamblu obiective sociale. b. analişti-programatori ajutor. Obiectivele manageriale ale demersului informaţional se axează pe: asigurarea unui fundament informaţional superior pentru elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor organizaţiei facilitarea introducerii şi utilizării anumitor tehnici. externe amplificarea vitezei de vehiculare a informaţiilor modernizarea bazei tehnice (hardului) sistemului informaţional creşterea funcţionalităţii sistemului informaţional de ansamblu sau la nivelul anumitor componente. magistrale informaţionale etc. Obiectivele informaţionale specifice. d. a. prin informatizarea crescândă a proceselor de muncă (operatori calculator. c. dezvoltării şi motivării resurselor umane ale organizaţiei realizarea unei funcţionalităţi superioare de ansamblu a sistemului managerial al organizaţiei. Obiectivele sociale se referă în special la: crearea unor noi locuri de muncă.

amplificarea veniturilor salariale ca urmare a promovării acestor noi categorii de posturi promovarea climatului de muncă prin promovarea informatizării ca nouă „stare de spirit”. 3 prezentăm. toner.a. cablaj. cu exemplificări. imprimante.). ecrane de proiecţie. amenajare încăperi (laboratoare informatice) 155 . mobilier. calculatoare. Un mare ajutor în delimitarea sferei de cuprindere a activităţilor şi tematicii abordate îl prezintă folosirea tabloului relaţiilor cauză-efect. numărul şi componenţa echipei care realizează raţionalizarea informaţională. servere.resursele financiare şi tehnico-materiale alocate pentru studiu. În strânsă corelaţie cu delimitarea tematicii informaţionale se determină alte trei elemente pregătitoare majore: . proces în care trebuie să se ţină cont de: obiectivele studiului sfera de cuprindere complexitatea studiului numărul şi calitatea specialiştilor din interiorul firmei sau din afara sa termenele de realizare gradul de dotare cu echipamente electronice (calculatoare. Pentru o mai deplină edificare asupra a ceea ce înseamnă tabloul de relaţii cauză-efect redat în figura nr. Un aspect major îl constituie dimensionarea resurselor necesare pentru proiectarea/ reproiectarea sistemului informaţional-managerial. gradul de acoperire a proceselor de muncă ş. configuraţia sa în situaţia apariţiei unor disfuncţionalităţi informaţionale şi economice în domeniul aprovizionării. scanere. Resursele necesare proiectării/reproiectării sistemului informaţional se divid în patru categorii: resurse materiale – consumabile. Folosind acest instrument se asigură identificarea proceselor ce generează dificultăţile sesizate şi care în mod obligatoriu trebuie supuse raţionalizării. provoacă anumite efecte. prize electrice. la rândul lor.) gradul actual de informatizare a proceselor de management şi execuţie (aplicaţiile informatice existente. care şi ele pot constitui cauze pentru alte probleme. perioada de executare a acţiunii. În întocmirea sa se porneşte de la axioma că orice problemă este expresia anumitor cauze care. imprimante. reţele Internet etc.

în această a doua ipostază se află (sau ar trebui să se afle) proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial. organizatorică). prestatorii de servicii specializate. achiziţionării de echipamente electronice şi consumabile etc.resurse umane – personalul de conducere şi execuţie implicat în proiectare/reproiectare. informaticienii. Concomitent. 156 . autonomă?” Răspunsul trebuie formulat nuanţat: da. ale cărei consecinţe asupra funcţionalităţii. iar aplicarea efectivă a acestuia poată să se “întindă” pe parcursul a 1-2 ani. nu. pot fi considerate demersuri mult simplificate. eficienţei şi eficacităţii organizaţiei şi managementului său sunt deosebit de complexe şi profunde. De pildă. cărţi.a. durata realizării studiului este de nivelul lunilor. Aceste aspecte preliminare conduc la o inevitabilă întrebare cu mari implicaţii pragmatice: “Proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o acţiune singulară. manageriale şi sociale implicate. Aceste resurse pot fi asigurate în principal din credite sau din surse proprii. consultanţii în management. cu un pronunţat caracter inovaţional şi cu multe implicaţii directe şi indirecte în cadrul organizaţiei. instrucţiuni. modificarea/raţionalizarea conţinutului unor documente informaţionale ş. De regulă. documentaţii tehnice etc. trainerii resurse informaţionale – metodologii. raţionalizarea circuitului informaţional al unor documente. perioada de realizare a proiectării/reproiectării informaţionale a managementului trebuie corelată cu sfera de cuprindere şi cu celelalte decizii şi acţiuni economice. resurse financiare – necesare plăţii onorariilor realizatorilor studiului. studii. ce pot fi concepute şi derulate de sine stătător. atunci când proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o “zonă” distinctă a proiectării/reproiectării manageriale. De regulă. în situaţia în care sunt solicitate modificări de mai mică anvergură şi cu o mai redusă influenţă asupra caracteristicilor dimensionale şi funcţionale ale sistemului de management şi ale componentelor sale majore (decizională. introducerea de noi proceduri informaţionale în tratarea unei anumite categorii de informaţii. de natură strategicotactică. demers complex.

specialiştii din cadrul firmei participă intens la culegerea şi înregistrarea de date şi informaţii referitoare la configuraţia şi funcţionarea sistemului informaţional. şi analiză a informaţiilor. în realizarea cărora este esenţială obţinerea colaborării principalilor emiţători şi beneficiari de informaţii. concomitent cu competenţa şi know-how-ul informaţional managerial. În plus. Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat Delimitarea precisă a ariei informaţionale asigură premisa pentru a declanşa investigaţiile propriu-zise. relevând principalii săi parametri în strânsă corelaţie cu funcţionalitatea şi performanţele economice obţinute. În cadrul echipei rolurile sunt bine determinate. 8. 157 . De regulă. care lucrează pe cont propriu sau în cadrul unor firme specializate. Aceste faze sunt: caracterizarea succintă. responsabil în domeniu. iar gradul de sistematizare a informaţiilor lasă de dorit. nu rareori unele aspecte mai recente nu sunt suficient cunoscute. Cei din afara organizaţiei pun la dispoziţie elemente metodologice de culegere. nominalizaţi de compartimentul de organizare managerială. în proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional este implicată o echipă de specialişti care provin: din interiorul organizaţiei investigate din punct de vedere al sistemului informaţional – economişti. precum şi la analiza şi interpretarea acestora. majoritatea managerilor şi specialiştilor au impresia că ei cunosc aprofundat activităţile implicate. în realitate se manifestă şi unele perceperi trunchiate. a sistemului informaţional. din diverse compartimente funcţionale şi operaţionale. de regulă.3. ingineri. informaticieni etc. Derularea acestei etape incumbă parcurgerea mai multor faze. în principal consultanţi manageriali.3. de ansamblu. incomplete şi superficiale. din afara organizaţiei. informaticieni şi traineri. Cu toate că. Practica majorităţii specialiştilor demonstrează că înaintea începerii analizei informaţionale propriu-zise este recomandabilă reunirea principalelor informaţii privind respectivului domeniu.Dată fiind complexitatea unui astfel de demers.

cele mai semnificative proceduri informaţionale formalizate se anexează. se recomandă şi evidenţierea aspectelor de esenţă. în acest scop se pot folosi diagrame ordonate de la stânga la dreapta sau de sus în jos. pozitive. Concomitent. Pentru a asigura identificarea celor mai frecvente şi păgubitoare deficienţe informaţionale cronice se recomandă consultarea tuturor 158 . Printre cele mai frecvent folosite şi cu mare impact pe plan decizional şi acţional asupra activităţilor societăţii comerciale sau regiei se recomandă modalităţile reflectate în tabelele următoare. în final. are în vedere conţinutul. deosebit de laborioasă. Analiza critică a sistemului informaţional Complexitatea şi multidimensionalitatea sistemului informaţional impun efectuarea unor analize din multiple puncte de vedere care. să releve principalele disfuncţionalităţi informaţionale şi consecinţele acestora – manageriale. utilitatea şi costurile documentelor informaţionale. funcţionali şi economici. mai ales a celor informatice.întocmirea listei cu documentele informaţionale utilizate. reprezentarea grafică a circuitului documentelor informaţionale cu folosinţă periodică. ce se referă atât la construcţia.3. baza indispensabilă pentru analiza sa detaliată şi profesionistă. În acest scop se recomandă utilizarea tabelului nr. cu precizarea principalilor parametri constructivi. Parcurgerea cu rigurozitatea necesară a acestei faze asigură întocmirea dosarului informaţional complet al domeniului analizat. O primă parte a analizei. economice şi umane – atât la nivel de domeniu. preluarea de machete pentru principalele documente informaţionale. 2. cât şi la funcţionarea organizaţiei. în cadrul celor mai importante situaţii şi fluxuri informaţionale. 4.4. cât şi de componentele informaţionale. inventarierea mijloacelor automatizate de tratare a informaţiilor. o atenţie majoră se acordă depistării lor. Pentru întocmirea lor se folosesc seturi de simboluri cum ar fi cele prezentate în figura nr. cât şi a celor ocazionale. 8. descrierea principalelor tipuri de proceduri utilizate. atât a celor codificate şi standardizate. Întrucât asupra funcţionalităţii şi eficienţei sistemului informaţional un mare impact negativ îl au deficienţele informaţionale cronice.

Concret. folosindu-se tabelul următor: În sfârşit. de la obiectivele stabilite în prima etapă.managerilor implicaţi. pe activităţi şi compartimente. Prima fază în cadrul acestei etape o constituie stabilirea configuraţiei de ansamblu a sistemului informaţional îmbunătăţit. cel puţin în ceea ce priveşte efectele negative pe care le provoacă. întrucât aceştia sunt cei mai în măsură să le cunoască. de comun acord. utilităţii şi consensului sistemului perfecţionat. cât şi la nivelul componentelor sale. Examinarea aprofundată a sistemului informaţional prin prisma elementelor menţionate oferă suportul informaţional pentru a trece la perfecţionarea sa sub aspect constructiv şi funcţional. deosebit de importantă. viziunea managerilor şi specialiştilor privind funcţionalitatea actuală şi viitoare a sistemului informaţional. a cerinţelor informaţionale. o ultimă parte a analizei. Statuarea exactă. în special în ceea ce priveşte modul de interconectare a componentelor domeniului informaţional analizat şi funcţionalitatea sa. care trebuie să ducă în final la un consens asupra modalităţilor de lucru. 8.5. Definirea acestor cerinţe are la bază: rezultatele analizei informaţionale critice a domeniului respectiv. În realizarea sa – la fel ca la identificarea deficienţelor informaţionale cronice – un rol decisiv îl au consultarea şi obţinerea colaborării de facto a managerilor de nivel superior şi mediu. împreună cu managerii implicaţi. de către personalul managerial şi de specialitate a cerinţelor în ceea ce priveşte soluţiile informaţionale are un rol esenţial. Nu de puţine ori sunt necesare discuţii îndelungate. între care nu trebuie să lipsească conducătorul de nivel superior ce coordonează domeniul investigat. pornind. Reproiectarea sistemului informaţional Începerea reproiectării propriu-zise a domeniului informaţional abordat este precedată de stabilirea de către echipa care lucrează. strategia şi politicile organizaţiei. fireşte. are în vedere principiile de concepere şi funcţionare ale sistemului informaţional al firmei. o importanţă decisivă o are respectarea cerinţelor de raţionalizare în ceea ce priveşte informaţiile. se au în 159 .3. manageriale şi economice faţă de soluţiile preconizate. Procedura de analiză este în bună măsură similară cu precedenta. Pentru calitatea sistemului informaţional atât de ansamblu al organizaţiei.

În esenţă. sunt posibile trei categorii de modificări: introducerea de elemente noi (documente. fluxuri.). felul şi mărimea bazelor de date şi interconectarea lor. Spre exemplu. echipamente informatice. proceduri şi mijloace informaţionale. În final. atunci se indică noua machetă. proceduri informaţionale. echipamente etc. După precizarea tuturor schimbărilor. de timp.vedere aspecte cum ar fi: fundamentarea sistemului pe noi principii şi cerinţe (de exemplu sistemul de codificare a datelor). Eficienţa cuantificabilă va stabili sintetic. de timp. Cea de-a doua fază rezidă în proiectarea în detaliu a componentelor informaţionale la care intervin schimbările. 5). care va servi ca bază pentru a trece la operaţionalizarea acestora. circuite. dacă se modifică un document informaţional. cât şi necuantificabilă. De reţinut că este esenţială o determinare a tuturor acestor schimbări. echipamentele de tratare electronică a informaţiilor ce vor fi achiziţionate. costurile etc.1 160 . după caz. concentrarea asupra abaterilor semnificative. în ore calculator. principalele module şi aplicaţii informaţionale de realizat. economiile de: suporţi informaţionali. pentru ansamblul perfecţionărilor prevăzute. evidenţiindu-se schimbarea. Rezultatul acestei faze îl reprezintă o succintă prezentare a configuraţiei sistemului informaţional cu precizarea principalelor schimbări preconizate – reflectate şi într-o schemă de ansamblu. Aceste schimbări se stabilesc la nivelul fiecărei componente informaţionale din cadrul domeniului investigat: informaţii. eliminarea unor documente inutile. Etapa de proiectare informaţională se termină prin stabilirea eficienţei aplicării măsurilor preconizate. în ore muncă şi respectiv de personal. acestea se centralizează într-un tabel sinoptic (vezi tabelul nr. comasarea sau schimbarea parţială a conţinutului unor componente informaţionale. documente. În continuare pe aceleaşi categorii se vor indica resursele necesare. resursele necesare suplimentare. atât cuantificabilă. de salarii şi cheltuieli aferente salariilor. se vor stabili economiile nete sau.

Aşteptările. procedurilor. Eficienţa necuantificabilă. consecinţele asupra gamei de metode şi tehnici manageriale şi îndeosebi asupra folosirii lor. 161 . de care depinde competitivitatea firmei – şi a altora – se recomandă identificarea principalelor consecinţe ale raţionalizării informaţiilor proiectate. frecvent resursele necesare sunt superioare economiilor brute. stat major. în special în ceea ce priveşte asigurarea de informaţii corecte. intensitatea şi eficacitatea colaborării în muncă. natura şi amploarea situaţiilor conflictuale. ritmul şi direcţiile dezvoltării personalităţii salariaţilor etc. aspiraţiile. Toate aceste elemente elaborate în această etapă se reunesc într-un proiect care este supus aprobării managementului participativ al organizaţiei sau. rapiditatea informaţiilor. control) etc. deschiderea spre nou şi schimbare. complete şi la timp titularilor posturilor atât manageriale. O influenţă deosebită are sistemul informaţional asupra calităţii analizelor SWOT. ceea ce au ca urmare costuri suplimentare curente şi/sau finalizate în investiţii. natura. după caz. eficacităţii şedinţelor şi delegării. circuitelor informaţionale etc. datorită introducerii de noi echipamente de tratare a informaţiilor. funcţionale. a adoptării lor în perioada optimă şi a operativităţii aplicării lor efectele asupra structurii organizatorice. conţinutului şi operativităţii tabloului de bord. sunt toate marcate major de sfera. deşi aparent invizibilă. Numai după acceptarea sa – eventual cu efectuarea de corecturi şi îmbunătăţiri – se poate trece la aplicarea soluţiilor informaţionale. Pentru aceste elemente de esenţă. Aceste creşteri de cheltuieli sunt compensate de amplificarea calităţii parametrilor constructivi şi funcţionali ai sistemului informaţional. este deosebit de importantă – frecvent mai mult chiar decât cea cuantificabilă – pentru funcţionalitatea şi performanţele viitoare ale organizaţiei.De subliniat că. întreprinzătorului proprietar. culturii organizaţionale a firmei şi a climatului de muncă din cadrul său. gradul de implicare în muncă. diagnosticării. exercitării relaţiilor organizatorice (ierarhice. cât şi de execuţie. Aspectele principale care se recomandă să fie avute în vedere sunt următoarele: impactul asupra calităţii fundamentării deciziilor strategice şi tactice. cooperare.

) pregătirea climatului din cadrul organizaţiei în vederea minimizării rezistenţei la schimbări – inevitabile din partea personalului – şi a obţinerii unei implicări cât mai mari a sa. având însă grijă ca acestea să se armonizeze cu celelalte elemente ale soluţiei noi preconizate. prezentând obiectivele urmărite. financiare necesare (mijloace de tratare a informaţiilor. suporţi informaţionali etc. se efectuează retuşurile care se impun. Implementarea perfecţionărilor informaţionale Date fiind multitudinea şi adeseori dificultatea schimbărilor preconizate. se înscriu într-un tabel de forma următoare: După operaţionalizarea măsurilor de pregătire a raţionalizării informaţionale se trece la introducerea efectivă a schimbărilor respective. vizând ambele aspecte. De reţinut că acest aspect. Ansamblul măsurilor de pregătire stabilite. adeseori neglijat în favoarea comandării de echipamente. avantajele ce vor rezulta pentru firmă şi salariaţii săi.3. elaborării de programe. Pentru aceasta se recomandă organizarea de întâlniri cu întreg personalul implicat. începând cu managerii. angajării unor specialişti. În funcţie de sfera de cuprindere a raţionalizării. Evaluarea funcţionării sistemului informaţional 162 . la unele componente ale sale sau la ambele. Două sunt aspectele majore care este necesar să fie avute în vedere: asigurarea premiselor tehnico-materiale. efectuând periodic controale şi analize asupra operaţionalizării perfecţionărilor.7.6.8. prezintă o însemnătate deosebită. Important este să se aplice integral toate schimbările preconizate. 8. acest program poate să se refere la firmă în ansamblul său. se recomandă o pregătire temeinică a introducerii soluţiilor informaţionale proiectate. De aceea implementarea propriu-zisă are la bază un program de pregătire şi operaţionalizare a noilor soluţii informaţionale.3. Supervizarea continuă a procesului de implementare de către managerul care răspunde de domeniul implicat. concomitent cu asigurarea premiselor şi condiţiilor necesare. are o implicaţie majoră asupra performanţelor informaţionale şi a efectelor economice obţinute. desigur. Atunci când se sesizează omiterea unor variabile sau cunoaşterea lor insuficientă. modificării de situaţii informaţionale. informaţionale. umane.

cât şi necuantificabile. se recomandă parcurgerea integrală a filierei metodologice recomandate. echipamente. astfel încât sistemele sunt capabile să facă interschimb de informaţie şi să asigure o funcţionare a proceselor în timp real . unele dintre elementele prezentate în cadrul etapelor pot fi comprimate sau mai rar implicate. dar şi practici manageriale. însă. Utilizarea sa reprezintă o necesitate pentru quasitotalitatea firmelor româneşti 8. atât a celor cuantificabile. cu o sferă de cuprindere limitată.4 INTEGRAREA SISTEMELOR Integrarea este o activitate ce reuneşte oameni. aportul şi rezultatele personalului respectiv. se adoptă decizii corective – pentru eliminarea cauzelor generatoare de abateri negative – şi integratoare pentru asimilarea factorilor ce provoacă abateri justificate. Integrarea aplicaţiilor este o abordare strategică de a lega mai multe sisteme informatice. Ca regulă. consumurile sporite de timp şi alte resurse reflectându-se de obicei în plusuri calitative în planul activităţii managerilor şi al executanţilor. Tot în aceste faze se aplică recompense şi sancţiuni în funcţie de gradul de implicare. mai ales în cazul implicării masive a informaticienilor. Metodologia prezentată este concepută în viziunea reengineering-ului managerial care se bazează pe o abordare holistică. Există o dinamică specifică a evoluţiei gradului de implicare şi responsabilitate a acestora – aşa cum rezultă şi din figura nr. În cazul unor situaţii mai puţin complexe. Un element de pondere decisivă asupra eficacităţii raţionalizărilor informaţionale îl reprezintă intensitatea şi modalitatea de conlucrare dintre echipa de specialişti şi manageri. 5 – care. Integrarea aplicaţiilor software în cadrul unei întreprinderi sau între mai multe întreprinderi care colaborează este un subiect de mare actualitate. programe. la nivel de informaţii şi servicii. De reţinut că elementele metodologice prezentate au în vedere un studiu relativ amplu de reproiectare sau raţionalizare informaţională din cadrul societăţii comerciale sau regiei.După finalizarea implementării soluţiilor informaţionale este necesară o evaluare a stării de fapt şi a performanţelor. fireşte. se prelungeşte şi în perioada de exploatare sau utilizare curentă a soluţiei informaţionale perfecţionate. 163 . Ţinând cont de ceea ce se constată.

Integrarea funcţională se realizează în trei feluri. departamente. astfel: prin subsisteme ce realizează integrarea structurală. La nivelul anului 1999 s-a estimat că peste o treime din bugetul din industria IT a avut ca destinaţie proiectarea. Prin EAI. realizarea şi întreţinerea unor soluţii de integrare a sistemelor informatice. prin subsisteme ce realizează integrarea funcţională. dependenţa lor devin tot mai mare. sistemelor integrate. Dar. sistemele informatice ale întreprinderilor se mulează din ce în ce mai bine pe structura procesului de afaceri. Granularitatea modulelor se poate situa pe o scară foarte cuprinzătoare. birouri etc. Pe lângă relaţiile de coordonare. de fapt.B2B). formată din module (secţii. a. motiv pentru care trebuie să colaboreze între ele. Integrarea poate fi după rolul său. cât şi de posibilităţile de organizare ale întreprinderii respective. Întreprinderile au din ce în ce mai puţini informaticieni care concep şi scriu aplicaţii şi din ce în ce mai mulţi care integrează aplicaţii. noul stil de lucru în domeniul software. Denumită în limbajul de specialitate EAI (Enterprise Application Integration). anume: substanţială. Complexitatea problemelor legate de infrastructura informatică creşte şi mai mult în cazul unei întreprinderi virtuale. Entitatea ce trebuie integrată nu mai este un obiect sau o componentă software.Integrarea aplicaţiilor software de întreprindere permite coordonarea şi sincronizarea mai multor aplicaţii eterogene atât în interiorul (integrarea aplicaţiilor la nivel de companie). Integrarea structurală duce la relaţii de vecinătate. dar sunt insuficiente. cele mai multe dintre aceste 164 . deci trebuie să se supună problemelor integrării. între elementele sistemului apar şi relaţii de subordonare. energetică şi informaţională. integrarea aplicaţiilor la nivel de companie reprezintă. a crescut foarte mult importanţa integrării sistemelor informatice care să faciliteze utilizarea în comun a datelor şi mişcarea lor în cadrul întreprinderii. cât şi în afara întreprinderilor (integrarea aplicaţiilor Business-to-Business . În contextul actual în care informaţia este privită ca o resursă strategică a întreprinderii. b. În sistemul integrat elementele trebuie să fie într-o strânsă interdependenţă şi cu cât se specializează mai mult în îndeplinirea unor funcţii.) cu funcţionalitate extrem de diversă şi grad de dispersie geografică oricât de mare. depinzând în mare măsură atât de specificul domeniului de activitate. ci este o aplicaţie software.

Cele două tipuri de integrări au multe elemente comune. Dezvoltarea unei strategii eficiente de integrare a sistemelor informatice la nivelul întreprinderii este una dintre cele mai complexe probleme întâmpinate de managerii IT. rezistenţele şi capacitorii pe un singur chip de silicon. Începutul integrării în domeniul IT poate fi considerat momentul apariţiei circuitului integrat în 1959. Din punct de vedere al diversităţii. De exemplu. unul din fondatorii Intel prezicea că numărul de tranzistori pe un microchip se va dubla la fiecare 18 luni. care facilitau construirea de aplicaţii distribuite. aceasta din urmă determină la rândul ei diversificarea. Termenul de middleware a apărut la sfârşitul anilor 80 pentru a descrie un software de management al reţelelor. Complexitatea acestei probleme rezidă în principal din faptul că cele mai multe dintre aplicaţii au fost dezvoltate fără a se urmări o arhitectură a sistemelor informatice sau o strategie de dezvoltare a acestora. 165 . In 1965 Gordon Moore. care a reunit alte descoperiri cum ar fi: tranzistorii. construirea unei interfeţe standard pentru ca aceste părţi să comunice şi apoi dezvoltarea unei structuri ierarhice unde informaţia este din ce în ce mai abstractizată odată ce urcăm în ierarhie. Informatizarea. Integrarea aplicaţiilor poate lua mai multe forme. Această lege încă este surprinzător de adevărată şi acum. Acest termen a fost legat de bazele de date relaţionale şi desemna o integrare bazată pe mesaje. Prin integrare creşte precum am arătat complexitatea. Dacă organizarea duce la integrare şi integrarea duce la complexitate. dar a fost larg folosit începând cu 1995.soluţii au optat pentru varianta de integrare “punct la punct”. dezvoltarea economică globală. Middleware-ul a evoluat într-un set de reguli şi capabilităţi. la peste 40 de ani de la formularea ei. integrarea este efectul evoluţiei ciclice şi progresive a unui mix de tehnologii şi este sprijinită de performanţele şi de expertiza profesioniştilor. pentru că reuniunea sistemelor presupune adăugarea de componente evolutive şi emergente. dar şi calitatea. Principiile managementului complexităţii sunt: descompunea în părţi mai mici şi mai uşor de manipulat. incluzând integrarea internă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor la nivel de companie sau integrarea externă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor Business-to-Business. şi s-au dovedit a fi mari consumatoare de resurse. specifice începutului de secol XXI au accentuat tendinţa de organizare a sistemelor informaţionale în modele din ce în ce mai complexe. Acesta poate fi motivul pentru care avem nevoie de integrare: pentru a ne descurca în condiţiile unei complexităţi crescute.

practici manageriale. dar care poate genera mari probleme legate de fragmentarea informaţiei şi dezvoltarea ulterioară a sistemelor. nu 166 . nu este nevoie ca aplicaţia să fie modificată. Secvenţierea activităţilor trebuie să identifice serviciile care trebuie enunţate primele. frontierele acestora şi locul în care schimbarea este cel mai probabil a se produce. Sistemele informatice integrate desemnează sisteme complete. prin încercarea de a integra soluţii ulterioare. în cele mai multe cazuri. acest tip de integrare oferă o soluţie funcţională pentru multe domenii ale problematicii de integrare a aplicaţiilor. transformări structurale şi management al cunoştinţelor Un sistem de aplicaţii integrat trebuie să reprezinte soluţia pentru orice instituţie care necesită un sistem informatic modern. Adoptarea unor aplicaţii disparate pentru diferite activităţi ale fluxului de afaceri. apare ca o cheie fundamentală. de informaţie şi de procese. Cu toate că. Producătorii de software care oferă aplicaţii ce rulează pe multiple surse de date sau care nu acoperă toate sectoarele fluxurilor de afaceri. pentru a înţelege relaţiile şi interfeţele între unităţile economice. cum ar fi strategiile de fuzionare şi de achiziţie sau cost şi creşterea eficienţei. Integrarea bazată pe informaţii oferă un mecanism ieftin de a integra aplicaţii deoarece. componente. interfeţele externe etc. integrarea bazată pe servicii oferă mai multă valoare pe termen lung. şi care servicii (nu neapărat aceleaşi) trebuie utilizate consistent cu restul organizaţiei şi când. tehnologia de ruter prin care se va asigura că informaţia ajunge la destinaţia corectă şi reguli de procesare pentru a defini comportamentul de integrare. Înţelegerea scopurilor economice. infrastructura integratoare. Şi aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini şi acesta poate traversa actualele frontiere organizaţionale şi responsabilitatea. cu procese de afaceri. interacţiuni organizaţionale. relaţiile cu clienţii sau pe cele cu furnizorii şi partenerii. sau a partenerilor comerciali. indiferent dacă acesta automatizează procesele interne din cadrul organizaţiei. Trebuie stabilită o perspectivă comună internă şi externă a nucleului economic. poate reprezenta o soluţie bună pentru moment. Strategia IT necesită a fi conştientă de toţi factorii care influenţează deciziile de integrare a proceselor economice cum ar fi configurarea proceselor economice. O tendinţă în evoluţia integrării sistemelor este trecerea de la integrarea bazată pe informaţie la integrarea bazată pe servicii.întotdeauna vor exista: o transformare de tehnologie care va face diferenţa între semantica aplicaţiilor. Trebuie stabilite problemele proprietăţii pentru aplicaţii.

care rareori se îmbină. bune să rezolve problemele cerute de sisteme disparate. incapabile să asigure o viziune unitară asupra organizaţiei. care să se adapteze strategiilor de distribuţie şi care să includă şi funcţionalităţi de suport decizional. Principalele avantaje pe care o suită de aplicaţii integrate trebuie să le ofere beneficiarilor sunt: reducerea costurilor pe termen lung. ci mai degrabă colecţii separate de aplicaţii. În aceste condiţii. Principala problemă a falselor pachete de aplicaţii este fragmentarea informaţiei. Un adevărat pachet integrat are aplicaţiile proiectate de la început pentru a lucra împreună: acestea partajează acelaşi model de informaţii şi informatizează procesele de business la nivelul întregii organizaţii. O altă parte a aplicaţiilor realizează gestiunea tranzacţiilor şi au ca scop tratarea simultană a unor cereri din partea unui număr mare de utilizatori. O altă mare problemă este automatizarea incompletă. ce oferă funcţiuni analitice doar la nivel departamental. organizaţiile trebuie să adopte soluţii integrate şi colaborative. servicii sau a unora din sectorul financiar-bancar. migrarea mai rapidă la modele de e-business. Consolidarea informaţiilor venite de la un mare număr de surse este laborioasă şi costisitoare. această zonă se caracterizează prin: importanţa fundamentală a bazei de date. 167 . care poate fi situată centralizat pe un singur server sau poate fi repartizată fizic pe mai multe servere particularităţile aplicaţiilor utilizate: o parte importantă dintre acestea reprezintă programe pentru tratarea “în bloc” a datelor (de exemplu. tratarea “în bloc” a tuturor tranzacţiilor unei zile de lucru). rezultând sisteme discontinue. Conform acestui model. generată de sisteme disparate. Pentru a înţelege rolul jucat de un sistem informatic integrat în funcţionarea unei întreprinderi. este necesar să se pornească de la modelul general de organizare a unei afaceri. Pentru a face saltul calitativ de la acţiuni punctuale la procese de afacere. corespunzător majorităţii întreprinderilor de producţie. orice întreprindere este constituită din două zone: a.furnizează pachete de soluţii integrate. creşterea eficienţei operaţionale. Zona Back Office Din punct de vedere informatic. dar care nu reuşesc să funcţioneze împreună. managerul instituţiei nu are la dispoziţie decât piese dintr-un puzzle. care nu acoperă toate procesele afacerii. returnarea rapidă a investiţiilor în IT. comerţ.

variantele de ofertă cele mai adecvate la cererile exprimate de client. precum şi instrumente de asistare a clienţilor (evaluarea în funcţie de o serie de criterii. performanţele. Evaluarea clienţilor după o serie de criterii (“scoring”) permite stabilirea gradului în care un client sau un proiect poate satisface sau nu condiţiile prevăzute (de exemplu. asistenţă în configurarea cererii şi alte forme de asistare interactivă a clienţilor). b. atât la nivel fizic.importanţa critică a prelucrărilor realizate. gestiunea clienţilor – face parte din aplicaţiile Front Office puse la dispoziţia centrelor de asistenţă din teritoriu şi utilizează tehnologii de integrare cu reţeaua telefonică. centralizarea pe un număr redus de servere pe care rulează sisteme de operare dedicate. aplicaţiile Back Office garantează însăşi funcţionarea întreprinderii. CRM) – cuprinde instrumente de administrare a clienţilor (consultarea dosarelor clienţilor. disponibilitatea continuă a sistemului şi continuitatea serviciilor (chiar şi în caz de căderi sau defecţiuni) sunt caracteristici esenţiale ale oricărei aplicaţii Back Office. Zona Front Office Aplicaţiile Front Office sunt acele produse pe care întreprinderea le oferă clienţilor astfel încât să asigure servicii rapide. realizarea cifrei de afaceri individuale şi colective. culegerea de informaţii referitoare la operaţiile efectuate de clienţi pentru a le trimite spre procesare aplicaţiilor Back Office). pentru acordarea unui credit). cât şi la nivelul drepturilor de acces. În cazul întreprinderilor moderne. De asemenea. pe baza catalogului furnizorului şi a răspunsurilor la un set de întrebări. instrumente de asistare a deciziei – reprezintă o consecinţă a prezenţei celorlalte tipuri de aplicaţii menţionate la nivelul fiecărei agenţii sau centru 168 . de care depinde întreaga activitate a întreprinderii. Cea mai apreciată calitate a unui sistem de Back Office o reprezintă coerenţa şi integritatea datelor. Aplicaţiile de asistenţă în configurarea cererii au ca scop propunerea. Principalele cerinţe la care trebuie să răspundă o aplicaţie Front Office sunt: gestiunea relaţiilor cu clienţii (Customer Relationship Management. de aceea se impune existenţa unui sistem de înaltă securitate a datelor. obţinerea rezultatelor consolidate etc. gestiunea agenţilor de vânzări – are ca scop gestiunea agenţilor de vânzări sub mai multe aspecte: cota din vânzările totale.

aplicaţiile de tip Middle Office sunt cele care alimentează componentele menţionate anterior. mesagerie internă. Gestiunea reţelei de agenţii – este un complement al aplicaţiilor Back Office apărut datorită numărului mare de agenţii şi centre de vânzări ale întreprinderilor mari. care a primit în timp două accepţiuni diferite: într-o primă accepţiune. diverse tipuri de urmărire la distanţă a activităţii. componentele Middle Office ale sistemelor informatice se pot găsi atât pe serverele de agenţie. zona situată fizic în Fron Office. Aceste aplicaţii pot furniza servicii multiple: coordonarea şi gestiunea proiectelor. aceasta reprezintă zona de Back Office prezentă în cadrul fiecărei agenţii sau centru de vânzări. acestor două zone ale întreprinderii li s-au mai adăugat altele două: c. numită generic Web Office. dar îndeplineşte funcţii de Back Office. în a doua accepţiune. În ultima vreme. pentru gestiunea reţelei şi transmiterea datelor către aplicaţiile centrale (aflate în Back Office).de vânzări. care completează Front Office şi Back Office şi dă posibilitatea conectării la sistemul informatic al întreprinderii din orice punct de pe glob. Zona Web Office Procesarea tranzacţiilor generate de serviciile la distanţă s-a realizat multă vreme separat de restul sistemului informatic. servere agenţie şi staţii de lucru). Această reţea poate cuprinde sucursale proprii. accesul din afară fiind oprit în general prin aplicaţii de tip firewall. cu rol de interfaţă între Front Office şi Back Office. Se folosesc tehnologii Intranet care presupun utilizarea tehnologiilor 169 . d. În condiţiile dezvoltării unei arhitecturi client-server pe trei nivele (server central. concesionari sau alţi agenţi comerciali. Zona Middle Office Este o zonă greu de definit la nivel fizic . precum şi aplicaţii SIAD (Sistem Interactiv de Asistare a Deciziei). etc. În prezent. Sunt avute în vedere instrumente de căutare şi extragere de date. cât şi pe serverul central. aceasta reprezintă componentele intermediare ale întreprinderii. tehnologia World Wide Web a introdus o nouă dimensiune a întreprinderii. agendă de grup. Prin Web Office se integrează mai multe tipuri de aplicaţii: aplicaţii interne ale întreprinderii – destinate exclusiv personalului din întreprindere. Din punct de vedere informatic. mai ales multinaţionale. videoconferinţă.

în funcţie de serviciile oferite. consultanţi etc. Extranet şi Intranet este diferit. La realizarea acestor aplicaţii s-a ignorat că ar putea exista alte aplicaţii care să necesite acces la datele create sau întreţinute de aplicaţia respectivă. abonamente care pot fi gratuite sau nu. a. aplicaţii accesibile publicului larg – asigură accesul public la serviciile întreprinderii. În principal. Nivelul de securitate al componentelor Intranet. Acest lucru poate fi realizat prin oferta de abonamente pentru accesul la informaţii. Inconsistenţa datelor este rezultatul modului în care au fost dezvoltate aplicaţiile informatice. reseller-i.Internet împreună cu produse de securitate care să protejeze domeniul şi să blocheze accesul neautorizat din interior sau din afară. acestea fiind direct interesate de succesul integrării propriilor produse cu produsele altor companii.) utilizează servere Extranet şi oferă servicii echivalente cu aplicaţiile interne. dar nu trebuie neglijat pentru nici una dintre aceste trei zone. b. plăţilor securizate prin carte de credit sau portofel electronic etc. Problemele tehnice sunt datorate eterogenităţii soluţiilor hardware şi software şi diversităţii tehnologiilor utilizate de diversele sisteme informatice din cadrul întreprinderii. companiile furnizoare de soluţii hardware şi software au un aport important. Este de dorit să se asigure protecţia datelor de consultat şi să se identifice în orice moment persoanele care navighează. Pentru rezolvarea acestei probleme. Problemele tehnice generează o discontinuitate de comunicaţie între sistemele informatice. aplicaţii accesibile partenerilor – destinate partenerilor în sens larg (furnizori. Alte cauze ale inconsistenţei datelor sunt lipsa unei terminologii standard la nivelul întreprinderii de definire a conceptelor şi proceselor de afaceri şi faptul că sistemele care utilizează o tehnologii învechite (sistemele moştenite) nu au implementate mecanisme riguroase 170 . clienţi. Problema integrării sistemelor informatice existente în cadrul unei întreprinderi este greu de formalizat deoarece pleacă de la situaţii foarte diferite. Problemele informaţionale sunt datorate inconsistenţei datelor şi duc la apariţia unei discontinuităţi semantice şi structurale între sistemele informaţionale. integrarea sistemelor informatice conduce la apariţia a două mari tipuri de probleme: tehnice şi informaţionale. dar destinate utilizatorilor externi ai întreprinderii. serverele Internet realizând o extindere a activităţii întreprinderii spre staţiile de lucru ale partenerilor prin intermediul cataloagelor on-line cu imagini ale produselor.

2. precum şi mecanisme de implementare a politicilor de soluţionare a inconsistenţei datelor . O alternativă ar fi includerea în logica de acces la datele unei aplicaţii de alte aplicaţii. a mecanismelor de tratare a conflictelor. minim. Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale exprimă scopul strategic al tehnologiilor informaţionale şi identifică modurile prin care firma trebuie: 171 . pentru 8. de natură şi dimensiune. respectiv în logica de migrare a datelor dintr-o aplicaţie în alta. Soluţionarea inconsistenţei datelor presupune: 1. indicând sursa informaţiilor şi lăsând la latitudinea utilizatorului soluţionarea problemei. De exemplu. pe baza evaluării gradului de încredere al datelor din diferite aplicaţii. lucru care poate conduce la conflicte. Diferenţele pot fi: de nume. pot fi utilizate tabele de corespondenţă sau formule de conversie. utilizarea celei mai recente valori.declararea şi constrângerea respectării regulilor de afaceri. pe baza unei mărci de timp care indică momentul actualizării informaţiei utilizarea informaţiei din sistemul cel mai de încredere. Aceste puncte cheie sunt rezultatul considerării informaţiilor şi tehnologiilor ca implicaţii ale contextului strategic al firmei.5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale reprezintă formulări care stabilesc modul de conectare. de domeniu sau diferenţe structurale. distribuire şi structurare a informaţiilor şi desfăşurare a tehnologiilor informaţionale în cadrul firmei. utilizarea unei mărimi agregate pe baza valorilor inconsistente (medie aritmetică. maxim etc). Identificarea discrepanţelor şi conflictelor posibile care apar datorită reprezentării în mod diferit a unor date similare în sisteme diferite. prezentarea tuturor valorilor inconsistente utilizatorului. Stabilirea de norme pentru soluţionarea inconsistenţelor prin: utilizarea uneia din valorile inconsistente fără avertizarea utilizatorului.

despre clienţi). serviciile şi produsele depind în mod continuu de investiţiile în tehnologiile de vârf. rolul tehnologiilor informaţionale şi nivelul necesar al investiţiilor în cazul concurenţilor direcţi). cât şi personalului. aliaţi strategici). să păstreze arhitectura curentă a tehnologiilor informaţionale în interiorul său. accesul la calculator) trebuie să asigure o interfaţă puternică cu lumea exterioară. De exemplu. tehnologiile informaţionale sunt privite ca un furnizor de servicii concentrat asupra satisfacerii nevoilor utilizatorilor finali. să acceseze. despre produse. ca bază pentru infrastructura şi serviciile cu aceeaşi capacitate pentru oricare client. software. comunicaţii şi informaţii. unei bănci îi este necesară o arhitectură logică pentru hardware. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii într-un mediu extins (clienţi. furnizori. să identifice măsurile necesare pentru evaluarea cifrei de afaceri cu ajutorul tehnologiilor informaţionale. să efectueze procese electronice de tranzacţionare. în orice moment şi în orice loc. a) Rezultate aşteptate din investiţiile în tehnologii informaţionale în cadrul firmei. tehnologiile informaţionale trebuie să îmbunătăţească nivelul serviciilor furnizate clienţilor. printre care: informaţiile despre clienţi trebuie păstrate într-o formă logică şi accesibilă atât clienţilor. punctele de legătură a clienţilor cu firma (reprezentanţe. să utilizeze şi să standardizeze diferitele tipuri de informaţii (financiare. d) capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii. c) resursele hardware şi software. e) arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale. b) accesarea şi utilizarea informaţiilor. servicii telefonice.să conducă sau să urmărească dezvoltarea tehnologiilor informaţionale în domeniul său de activitate (de exemplu. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii în cadrul diferitelor compartimente ale sale. 172 . Sunt identificate puncte cheie pentru fiecare dintre cele cinci aspecte majore ale importanţei investiţiilor pe termen lung: a) rezultatele dorite din investiţiile firmei în tehnologii1e informaţionale. atenţia firmei asupra relaţiilor cu clienţii şi asupra experienţei acestora conduce la o serie de puncte cheie ale tehnologiilor informaţionale. Acestea sunt: tehnologiile informaţionale sunt utilizate pentru reducerea costurilor. reţeaua firmei trebuie să asigure clienţilor accesul la o serie de aplicaţii esenţiale.

diversele procese şi sisteme trebuie să asigure culegerea şi păstrarea informaţiilor financiare şi comerciale. principalii clienţi ai serviciilor oferite de către firmă trebuie să aibă acces la informaţii complete privind relaţiile firmei cu toţi clienţii săi.trebuie urmărită dezvoltarea activităţilor inovatoare şi a aplicaţiilor de marketing privind tehnologiile de vârf. să fie permis accesul la Internet prin reţeaua de comunicaţii. software-ul şi echipamentele de legătură. stabilirea de standarde pentru hardware şi software pentru a reduce incompatibilităţile şi costurile suplimentare. în special privind comerţul electronic şi prestarea de servicii. care poate determina schimbări globale în cadrul firmei. pentru asigurarea unei consistenţe şi pentru organizarea unui control riguros. b) Accesarea şi utilizarea informaţiilor urmăreşte ca: utilitatea informaţiilor trebuie recunoscută şi imediat ce se obţin informaţiile. e) Arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale trebuie la rândul lor să vizeze: o anumită formă a tehnologiilor informaţionale. 173 . cupnnzând doar hardware-ul. menţinerea unei liste scurte a produselor şi producătorilor pentru fiecare categorie de tehnologie în parte. trebuie să fie posibilă oricând şi oriunde. comunicarea cu exteriorul. realizarea unei centralizări a principalilor producători. reţeaua firmei să permită organizarea de videoconferinţe. utilizatorii. o standardizare a datelor financiare şi comerciale. mai ales cu clienţii. în activitatea de teren trebuie să aibă acces la aceleaşi date ca şi atunci când sunt la birou. noile sisteme care vor trebui să creeze baza prin care să se poată efectua schimbări majore asupra noilor servicii. pentru minimizarea costurilor. d) Capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii urmăresc ca: reţeaua întregii firme să permită accesul la aplicaţiile esenţiale privind furnizarea de servicii clienţilor. să existe un punct de vedere comun al tuturor clienţilor firmei. în afaceri. c) Resursele hardware şi software vor viza: transferul între resursele hardware şi software. acestea trebuie stocate pentru a nu se pierde. tranzacţiile curente se realizează prin procese electronice: forma tehnologiilor informaţionale care trebuie să aducă managerilor şi personalului care lucrează în mod direct cu aceste aplicaţii capacitatea de a rezolva rapid orice sarcina complexă.

Operaţiunile interne pot include procesarea tradiţională de date şi funcţiile de 174 . vânzările. Informaţiile relevante trebuie să fie prezentate într-o formă logică. de la micii comercianţi la marile firme prestatoare de servicii. asemenea investiţii în sisteme informaţionale există de câţiva ani buni. avantajele potenţiale ce se pot obţine conduc la diferenţe enorme pe piaţă. acest lucru fiind valabil mai ales pentru produsele de bază ale tehnologiilor informaţionale. În majoritatea cazurilor. Procesele legate de tranzacţii şi interfaţă vor fi folosite pe teritoriul a mai multe ţări. furnizorilor. de cele mai multe ori. marketingul. pentru a uşura accesul la ele. Informativ. unde banca are deschise filiale. De exemplu. 8. o bancă aflată într-o etapă de expansiune pe pieţe externe.. Pe de altă parte. Multe firme au realizat investiţii masive în tehnologiile informaţionale şi au devenit dependente de acestea. avantajele ce se pot obţine dintr-o investiţie în tehnologii informaţionale pot avea o durată scurtă de viaţă. în multe cazuri.6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Tehnologiile informaţionale reprezintă elementul comun al dezvoltării şi al competiţiei între toate tipurile de afaceri. jocurile pe calculator se menţin în actualitate doar 3-6 luni. depinzând de limitele activităţii desfăşurate. Informaţiile sumare privind producţia. din cauza concurenţei în domeniu. Totuşi. chiar dacă investiţiile sunt mari. să urmărim câteva exemple ale punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale de la firme din diverse domenii industriale: o firmă în curs de dezvoltare în domeniul băuturilor producţiei de bunuri. o firmă internaţională. deci un management financiar adecvat. materiilor prime etc. o firmă puternic concentrată pe produse inovatoare. distribuţia şi managementul financiar pot fi accesibile managerilor într-un timp foarte scurt (nu mai mult de 2 ore) şi pot fi uşor de utilizat în luarea deciziilor. Tehnologiile informaţionale influenţează atât operaţiunile interne din cadrul unei firme. sistemul privind rezervările de bilete la o firmă de linii aeriene are un program de bază ce a fost realizat la mijlocul anilor ‘60. Aceste informaţii vor face posibil un mai bun management al clienţilor. Analiza contextului strategic diferit al acestor mari firme poate conduce la opinii diferite privind infrastructura tehnologiilor informaţionale şi calitatea acestora. De exemplu. cât şi produsele sau serviciile oferite de aceasta. Reţeaua firmei trebuie să permită organizarea de videoconferinţe.Numărul punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale variază în cadrul firmei.

Există anumite activităţi total dependente de sistemele informaţionale. Astăzi. managerii privesc tehnologiile informaţionale ca pe un instrument contabil. pe măsură ce noile produse şi noul mediu de afaceri creează noi oportunităţi. De multă vreme. transferuri electronice de fonduri. pentru antrenamente de zbor. în care calculatoarele devin o parte a produselor tradiţionale. SRI International şi Merrill Lynch au dezvoltat împreună conceptul de “management al lichidităţilor”. operaţii extinse cu carduri de credit. Exemple privind aplicarea strategică a tehnologiilor informaţionale sunt prezentate în continuare: în anul 1977. funcţii ce includ acum roboţi telefonici. pentru programarea şi optimizarea rutelor. Liniile aeriene se bazează pe tehnologii informaţionale avansate necesare pentru rezervări. prin intermediul cărora se derulează efectiv tranzacţii economice. accentul se pune pe sistemele implementate. Utilizarea tehnologiilor informaţionale ca metodă de obţinere a unor avantaje competitive se situa pe primul loc în anii ”90. care presupune folosirea calculatorului şi a tehnologiilor comunicaţionale pentru a asigura noi categorii de servicii pentru investitori şi. Le-au trebuit aproape 7 ani concurenţilor acestora pentru a oferi servicii asemănătoare. dar şi prin recunoaşterea ameninţărilor concurenţei şi a oportunităţilor pe care le oferă. pentru facturări. decât pe sisteme care se limitează la observarea şi măsurarea rezultatelor acestor tranzacţii. metoda de imprimare a cecurilor cu cerneală magnetică pentru recunoaşterea caracterelor a constituit un precursor al funcţiilor tehnologiei informaţionale electronice. pentru a dezvolta tehnologia informaţională. Produsele şi serviciile oferite pot varia de la tehnologii informaţionale pentru echipamentele de producţie până la servicii software de bază. De exemplu. La începutul anilor 50. Sistemele informaţionale au devenit adevărate instrumente de luptă concurenţială în arsenalul firmei. au acaparat cea mai mare parte a activităţii de investiţii a clienţilor lor. astfel. nu numai prin înţelegerea dependenţei de aceasta. sau ca pe o sursă de date pentru luarea deciziilor. de asemenea. Organizaţii precum American Express sau General Motors au fost impulsionate să-şi stabilească strategiile. utilizează de multă vreme tehnologiile informaţionale. pentru controlul traficului aerian etc. iar corelarea sistemelor informaţionale cu obiectivele firmei ocupa locul al doilea. Interesul în planificarea strategică a utilizării tehnologiei informaţionale continuă să crească. accentul se pune mai degrabă pe “sistemele operaţionale”. 175 . perioadă suficientă pentru ca Merrill Lynch să devină lider pe piaţă.comunicare. În al doilea rând. Băncile. sistemele de aprindere la automobile sunt acum controlate de microcalculatoare. operaţii de schimb valutar.

De asemenea. Toyota a fost în măsură să distribuie automobile cu accesoriile şi culorile preferate de clienţi după numai cinci zile de la preluarea comenzii. în anul 1992. aceşti producători se bazează pe controlul efectuat de calculatoare asupra aparaturii specifice. poate corela aceste modele cu acţiunile promoţionale corespunzătoare de pe pieţele locale specifice. Jaguar P. de fapt.Conceptul tehnologiilor informaţionale privind inter-schimbul de date electronice a îmbunătăţit considerabil eficienţa metodei “just in time”. distribuitorilor şi comercianţilor. pentru a susţine un volum redus de producţie a maşinilor de lux. Aceste sisteme furnizează informaţii detaliate şi la timp despre produsele şi acţiunile ce contribuie cel mai mult la obţinerea profitului. firma Soup Campbell. Modelele grafice sunt utilizate de proiectanţii avioanelor. cât dura cu modelele fizice. producătorilor. cu o puternică activitate de marketing. industria producătorilor de confecţii s-a orientat spre modele de calculatoare ce oferă sprijin pentru îmbunătăţirea vitezei cu care se modifică produsele. proiectate pentru producţii de volum mare. mai mult. a fost în măsură să realizeze modele precise ale dinamicii pieţei. interschimburile de date electronice revoluţionează procesul distribuirii bunurilor către consumatori. În loc să abordeze vânzările la scară naţională. prin unirea furnizorilor. a luat o decizie strategică de a investi într-un sistem de producere integrat. De exemplu. în contextul unor probleme economice şi al unor sisteme depăşite. firmele de cercetare pe baze ştiinţifice a pieţei folosesc în mod curent calculatoare. de pe fiecare piaţă locală. Campbell a adunat date despre eficienţa vânzărilor. iar apoi alte firme din domeniu au aplicat această metodă.şi comunicaţiilor -pentru optimizarea vitezei cu care sunt distribuite mărfurile pe pieţele de desfacere. automobilelor şi navelor. în conformitate cu schimbările de stil sau cu preferinţele specifice ale comercianţilor. pentru a dezvolta pe calculator noi configuraţii şi pentru a scurta perioada de testare a caracteristicilor de operare la numai câteva zile. având în vedere aspecte legate de dependenţa clienţilor de produsele proprii şi de cele ale concurenţei.L. în loc de luni sau ani. în anul 1983. a folosit sistemele informaţionale pentru a-şi perfecţiona analizele de marketing. Sistemul include 176 . Firmele cele mai competitive utilizează pe scară largă sisteme de distribuire a produselor cu ajutorul calculatoarelor . Aceeaşi firmă a fost printre primele care au folosit calculatoare bazate pe sisteme expert pentru a stabili turele angajaţilor în regim part-time în aşa fel încât să se asigure o acoperire totală a programului de lucru. un lanţ de fast-food-uri din Statele Unite s-a numărat printre primele firme care au instalat un sistem de comunicaţie pentru a creşte abilitatea de aşi controla operaţiile desfăşurate pe o arie extinsă. pentru fiecare produs în parte. producătorii din industria chimică şi farmaceutică folosesc tehnici de modelare pe calculator a noilor preparate chimice şi a medicamentelor. Astfel.C.

Sunt tot mai multe exemplele privind vânzarea cu amănuntul a unor produse şi servicii. o firmă poate să achiziţioneze pachete de aplicaţii software. diferite privind piaţa. sau 177 . orice firmă îşi poate creşte avantajele prin aplicaţii adecvate ale produselor tehnologiilor informaţionale. de adaptare sau de invenţie. firmele se află în una din cele trei ipostaze fundamentale: de adoptare. comportamentul cumpărătorilor care s-a modificat. este o metodă tehnologică completă de prezentare a informaţiilor şi a produselor către clienţi. Competiţia online devine simbolul viitorului. 8. consumatorii. Totuşi. să folosească un birou de serviciu sau să angajeze temporar un personal calificat. Toate alternativele de afaceri pot include fuziunea cu un competitor. În acelaşi timp. De obicei. iar acum acestea. În astfel de cazuri. soluţia o poate constitui o conştientizare crescută. Pentru a achiziţiona resurse IT cu costuri minime. Jaguar creditează acest sistem sprijinind poziţia sa competitivă şi succesul său financiar şi îmbunătăţind calitatea produselor. o organizaţie poate să ajungă într-o astfel de poziţie doar printr-un management deficitar. iar consumatorii sunt mult mai pretenţioşi. din partea managementului a schimbărilor competitive ce pot fi aduse de obţinerea unui avantaj tehnologic. are loc distribuirea fizică de bunuri către consumatori şi se înregistrează informaţii detaliate de marketing.1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale Experienţa multor firme multinaţionale arată că. În trecut. de transmitere a informaţiilor către producători etc. larg răspândite determină abordări noi. a cărui utilizare este în continuă creştere. în economiile aflate în recesiune sau pot fi firme cu resurse de capital insuficiente. obiectivul lor este de a supravieţui pe termen scurt. Ei sunt simpli cumpărători şi nu experimentează decât aplicaţiile de rutină ale sistemelor achiziţionate. sau doar de a-i ajunge pe concurenţi.distribuirea “just in time” a componentelor de la furnizori şi un sistem închis ce permitea tuturor operaţiilor sale să retransmită informaţiile în cadrul procesului. La acest nivel. a) Firmele aflate în ipostaza de adoptare sunt doar utilizatori ai tehnologiilor informaţionale. dar majoritatea acestor firme trebuie să-şi creeze un fundament tehnologic de bază. doar în câteva ţări existau familii în care ambii soţi lucrau. care nu recunoaşte valoarea competitivă a tehnologiilor informaţionale. Asemenea firme pot fi întâlnite în ramurile stagnante ale industriei. vinderea firmei unei firme avansate din punct de vedere tehnologic (sau uneia cu mari resurse financiare).6. din punctul de vedere al utilizării competitive a tehnologiilor informaţionale. Comerţul electronic. Toate aceste considerente şi evoluţii au determinat dezvoltarea modalităţilor de evaluare a preferinţelor consumatorilor şi de satisfacere imediată a nevoilor familiilor. de înregistrare a preferinţelor acestora.

Aceste firme se întâlnesc în sectoare diverse ale industriei tehnologiilor informaţionale (producătorii de calculatoare. Este necesară abilitatea de a interpreta cerinţele pieţei şi de a aduce produsele şi/sau serviciile pe piaţă în timp util şi la costuri competitive. Ele au pregătirea. c) Firmele aflate în ipostaza de invenţie sunt creatoare de tehnologii. tehnici şi produse ale tehnologiilor informaţionale avansate. care presupun îndepărtarea semnificativă de la practicile curente sau folosirea tehnologiilor informaţionale de ultimă oră. Asemenea firme sunt lideri agresivi în ramuri dinamice. Managementul superior în cadrul unor astfel de firme recunoaşte valorile competitive ale tehnologiilor informaţionale şi se implică el însuşi în procesul de planificare. Formal şi informal. în general. Deşi investesc semnificativ în menţinerea şi dezvoltarea aplicaţiilor curente. al creării unor firme secundare care să se ocupe de produsele şi serviciile noi şi în sensul asocierii cu liderii în tehnologii pentru dezvoltarea noilor produse. De obicei profitabile. aceste firme caută achiziţii care să le aducă noi pieţe de desfacere. care experimentează produse volatile. Asemenea firme caută oportunităţi unice. Aceste firme au relaţii apropiate cu producătorii. strategiile lor includ încurajarea managementului în sensul utilizării noilor tehnologii. tehnologiile informaţionale la un nivel apropiat de cel al concurenţilor. cu o putere financiară competiţională. Succesul lor provine din abilitatea de a depăşi competiţia şi de a câştiga avantaje semnificative sau din capacitatea de a crea noi pieţe. Ele nu se tem să se abată de la practicile curente sau să urmărească o transformare fundamentală a produselor sau proceselor tehnologice. capacitatea şi fondurile necesare pentru a dezvolta proiecte proprii. Firmele îşi menţin avantajele prin intermediul cercetării şi dezvoltării prin participarea la descoperirea şi utilizarea de instrumente. ceea ce le permite obţinerea unui avantaj în care sincronizarea este decisivă. Pe lângă cheltuielile cu cercetarea. Firmele aflate în această situaţie se găsesc pe pieţele în expansiune şi se confruntă cu o concurenţă puternică din partea firmelor cu schimbări dinamice ale produselor şi serviciilor. Frecvent. a fi inventiv sau inovator nu este suficient. de software etc. b) Firmele aflate în ipostaza de adaptare sunt acelea care au făcut deja din tehnologiile informaţionale un element esenţial al activităţii lor de planificare. 178 . se concentrează şi asupra adaptării unor tehnologii noi prin expansiune şi inovare. firmele utilizează ultimele tehnologii apărute. dar mai avansată din punct de vedere al tehnologiilor informaţionale utilizate. sau pentru a introduce noi concepte. Firmele aflate în ipostaza de adaptare folosesc. adesea păstrând consultanţii externi pentru a asigura o părere obiectivă asupra poziţiei lor. Totuşi. aceste firme investesc în cercetarea aplicată pentru inovarea produselor sau proceselor tehnologice.).achiziţionarea unei firme mai mici.

c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare. Investirea eficientă resurselor firmei este necesară pentru obţinerea unei poziţii mai avantajoase. a abilităţii sale de a utiliza tehnologiile informaţionale reprezintă chei pentru a face faţă pericolelor ce pot apărea din partea concurenţilor. Etapa planificării/dezvoltării/implementării presupune: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. după cum urmează: 1. b) evaluarea poziţiei firmei privind tehnologiile informaţionale curente. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţiile în domeniu.6. 179 . b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţional pentru a obţine avantaje competiţionale. căutând să dezvolte resursele. Pentru o utilizare cu succes a tehnologiilor informaţionale în vedere obţinerii de avantaje competitive. d) elaborarea detaliilor planificării şi implementării. e) Instalarea de aplicaţii strategice sau introducerea produselor p piaţă. preferinţele consumatorilor. în acord cu liniile de produse şi corespunzător aplicaţiilor tehnologiei informaţionale în aceste domenii. firma trebuie să repete aceste două etape în mod continuu. să fie pregătiţi să-şi definească beneficiile aşteptate din investiţi şi să se asigure că acestea vor fi într-adevăr obţinute. 2. După cum se va arăta în continuare. Evaluarea obiectivă a poziţiei firmei vis-a-vis de concurenţă. de adoptare. O strategie de succes privind tehnologiile este integrată în strategia globală de afaceri a firmei. Obiectivul este de a efectua aplicaţiile conform cu nevoile firmei. Majoritatea firmelor experimentează unul sau mai mulţi paşi enumeraţi anterior. c) înţelegerea modurilor în care tehnologiile informaţionale pot fa aplicate la realizarea sau îmbunătăţirea strategiei de afaceri a firmei. Fiecare pas al etapelor de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale asigură o capacitate vitală de a lua deciziile de management şi o utilizare perfecţionată a tehnologiilor.O firmă individuală se poate încadra în oricare dintre cele trei ipostaze. dar cu diferenţe considerabile în modul de aplicare. de adaptare şi de invenţie. investitorii trebuie. pentru a obţine avantaje competitive. d) estimarea factorilor de mediu ce reflectă schimbările în structura industriei. Etapa de evaluare constă în: a) evaluarea poziţiei adoptată şi a metodei folosite de concurenţi. dezvoltarea utilizarea tehnologiilor şi condiţiile economice globale. de asemenea.2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale Firmele îşi pot maximiza beneficiile obţinute din tehnologiile informaţionale parcurgând două etape de dezvoltare a tehnologiilor. 8.

sunt necesare: identificarea şi descrierea punctelor slabe sau tari ale produselor sau serviciilor principalilor concurenţi. Produsele sau serviciile noi pot fi analizate pentru a se identifica eventualele tehnologii nou introduse. Ameninţările concurenţei asupra produselor şi serviciilor firmei. Aceste informaţii trebuie actualizate cel puţin o dată pe an şi aduse la cunoştinţa conducerii.3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive Indiferent dacă managerii de la nivelele ierarhice superioare înţeleg sau nu tehnologiile informaţionale. b) evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. iar studierea acestora poate dezvălui modul în care sunt utilizate noile tehnologii. c) înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. pot proveni din câteva surse primare şi secundare. în general. Mai întâi este necesară înţelegerea domeniului în care firma îşi desfăşoară activitatea şi a mediului competitiv al acestui domeniu. Pe scurt. Articolele de specialitate din domeniul comercial descriu utilizarea inovativă a tehnologiilor informaţionale de către anumite firme. identificarea puterii tehnice şi financiare şi a abilităţii principalilor concurenţi de a investi în tehnologii informaţionale. sau pentru a detecta utilizări noi ale tehnologiilor deja existente. a) Evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi.8. corelate cu tehnologiile informaţionale. pentru a asigura acesteia suportul necesar procesului de luare a deciziilor. Astfel. 1 Paşii etapei de evaluare Pentru a obţine avantaje pe piaţă prin alicarea tehnologiilor informaţionale. aspectele economice ale domeniului lor de activitate şi eventualele pericole din partea concurenţei. trebuie parcurşi următorii paşi care concură la realizarea strategiei de dezvoltare şi implementare a tehnologiilor: a) evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. analiza 180 . astfel încât să nu fie nevoie de un spionaj în acest sens. Este posibil să se afle despre utilizarea tehnologiilor informaţionale de către concurenţi prin observări externe. Din acest motiv. Clienţii. producătorii şi distribuitorii află rapid despre noile aplicaţii. identificarea şi caracterizarea aplicaţiilor majore ale tehnologiilor informaţionale. d) evaluarea factorilor de influenţă. o analiză a acestor pericole este o bună cale de a atrage atenţia conducerii asupra rezultatelor şi nevoilor. Noii angajaţi pot fi chestionaţi la angajarea într-o firmă.6. ei pot să înţeleagă. Pot fi adunate suficiente date publice despre poziţia concurenţilor.

precum şi instrumentele tehnologiilor informaţionale. vârsta aplicaţiei software şi mentenanţa şi flexibilitatea acesteia. Principalele sarcini sunt: analiza tehnologiilor informaţionale existente care pot fi utilizate pentru obţinerea unui avantaj competitiv în prezent. evaluatorii trebuie să creeze o imagine a poziţiei firmei faţă de tehnologiile informaţionale şi să realizeze o comparaţie estimativă a acestei poziţii faţă de cea a concurenţilor. Apoi. Evaluarea poziţiei faţă de tehnologiile informaţionale necesită un punct de vedere obiectiv privind utilizarea de către firmă a acestor tehnologii şi capacitatea firmei de a devansa competiţia. performanţele sale în satisfacerea nevoilor existente sau potenţiale. analiza unor modificări anticipate în tehnologiile informaţionale sau a unor noi dezvoltări ale acestora. c) Înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. Evaluatorii trebuie să fie la curent cu proiectele de dezvoltare. responsabile de dezvoltarea aplicaţiilor din domeniul tehnologiei informaţionale. care pot fi utilizate pentru obţinerea de avantaje competitive peste trei sau cinci ani. evaluatorii trebuie să schematizeze proiectul de implementare a tehnologiilor sau produselor informaţionale. În final. identificarea potenţialelor aplicaţii ale tehnologiilor curente sau viitoare şi modul în care aceste aplicaţii pot afecta concurenţa. pentru a putea determina aptitudinile programatorilor de a realiza proiecte de management şi capacitatea acestora de a înţelege nevoile utilizatorilor. La fel de importantă este şi obţinerea unei perspective clare asupra produselor şi serviciilor firmei şi asupra evoluţiilor majore de pe piaţă. telecomunicaţiile. evidenţiind problemele care pot afecta capacitatea aplicaţiei de a-şi îndeplini obiectivele. identificarea potenţialelor schimbări în aplicaţiile curente. Mai întâi. generate de cererea de pe piaţă sau de dezvoltarea tehnologiilor. a specificului de activitate etc. Din acest motiv. Acest proiect de implementare a tehnologiilor trebuie să includă funcţiile aplicaţiei. Trebuie evaluate cunoştinţele personalului privind funcţiile fiecărei aplicaţii. Evaluarea trebuie să depăşească eventualele atitudini defensive ale departamentelor din cadrul firmei. Acest pas necesită cunoaşterea activităţilor desfăşurate de firmă. fie a unui consultant cu o bună pregătire în domeniu. personalul şi alte resurse utilizate în cadrul acestei aplicaţii.acestor surse poate asigura o înţelegere solidă a modurilor în care concurenţa utilizează tehnologiile informaţionale. b) Evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. 181 . care vor fi folosite. evaluarea ar trebui să fie responsabilitatea fie a unui grup independent din cadrul firmei. evaluatorii trebuie să determine aptitudinile şi experienţa programatorilor şi metodele şi instrumentele folosite pentru proiectarea şi implementarea aplicaţiilor. a produselor. nivelul tehnologiei. serviciilor. hardware-ul calculatoarelor.

Elementele principale de analizat aici sunt: tehnologia. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. Managementul are nevoie de această capacitate pentru a evalua alternativele de investiţii. Mediul de operare prezintă o serie de pericole şi oportunităţi. e) testarea pieţei. d) elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. Acest pas constă în sintetizarea rezultatelor din etapa de evaluare. Această investigaţie trebuie corelată direct cu obiectivele activităţii desfăşurate. Producătorii şi vânzătorii de calculatoare şi telecomunicaţii au nevoie chiar de mai mulţi ani pentru a face estimări. Firmele implicate în activităţi privind tehnologiile informaţionale vor avea nevoie de serviciile unor cercetători ştiinţifici şi specialişti de marketing. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. care sunt capabili să conceapă noi utilizări pentru tehnologiile informaţionale. Estimarea schimbărilor de tehnologie se va face atât pe termen scurt. Asemenea factori extern pot influenţa abilitatea organizaţiilor de a finaliza planurile de investiţii sau necesitatea de a investi într-un mediu concurenţial în schimbare. producătorilor. datorită faptului că ciclul de producţie în aceste domenii se întinde pe o perioadă mult mai lungă. d) Evaluarea factorilor de influenţă. furnizorilor. Alte elemente importante pentru urmărirea mediului extern sunt climatul legislativ şi politic. g) reluarea periodică acestor paşi de la a) la g). Eventualele utilizări de tehnologii informaţionale pot fi estimate pentru treicinci ani. şedinţele informative trebuie să aibă loc periodic pentru a se putea lua rapid decizii când apar opţiuni noi. iar dacă firma are mai mult 182 . asupra investiţiilor etc. aceste sarcini necesită asistenţa unor analişti şi ingineri specializaţi în sisteme informaţionale. Utilizând aceste rezultate. cât şi pe termen lung. 2 Paşii etapei de planificare/dezvoltare/implementare Această etapă de planificare/dezvoltare/implementare presupune parcurgerea următorilor paşi: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. perioadă suficientă pentru a dezvolta aplicaţiile.Pentru firmele ce nu sunt implicate în afaceri cu calculatoare sau telecomunicaţii. efectele economiei globale asupra balanţei comerciale. care examinează modificările în rândul cumpărătorilor. De aceea. Porter din anul 1985. Schimbările în structura industriei pot fi analizate conform modelului lui Michael E. a) Identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. structura domeniului şi factorii externi economici şi politici. produselor substituente şi noile apariţii pentru a evalua impactul lor asupra lanţului valoric şi asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor. firma poate identifica domeniile în care folosirea îmbunătăţită a tehnologiilor informaţionale conduce la cele mai bune rezultate.

Ameninţările importante din partea altor surse trebuie tratate într-o manieră similară. Pericolele ar trebui estimate în funcţie de probabilitatea lor de producere şi de impactul potenţial asupra situaţiei financiare a firmei sau asupra poziţiei acesteia pe piaţă. sau prin dezvoltare internă. altele pot fi supuse direct implementării. cash flow-ul. c) Dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. sau care dezvolte tehnologii specifice produselor sau serviciilor. în primul rând. Trebuie descrise modalităţile prin care competitorii folosesc la maxim tehnologiile informaţionale în aceste domenii şi. Apoi. Cunoaşterea pericolelor şi oportunităţilor trebuie folosită. În cele din urmă. Aceste opţiuni trebuie evaluate din punctul de vedere al strategiei întregii firme. În sfârşit. trebuie specificat criteriul de măsurare a performanţelor. Pe baza priorităţilor şi a nivelului fondurilor stabilite iniţial. informaţiile trebuie separate şi trebuie efectuată o analiză pentru fiecare domeniu principal de activitate. să stabilească priorităţile şi să aloce fonduri pentru tehno1ogii informaţionale mai avansate şi pentru dezvoltarea de aplicaţii într-un context economic marcat de constrângeri şi perspective. trebuie detaliată abilitatea firmei de a face faţă concurenţei. Un plan general de implementare trebuie să determine atingerea obiectivelor 183 .decât un domeniu de activitate. sau linie producţie . trebuie identificate şi analizate noile utilizări ale tehnologiilor informaţionale avansate.aflate în postura de adaptare. dezvoltare iniţială. poate fi creat un plan care îmbunătăţească infrastructura tehnologiilor informaţionale. profiturile. de adoptare sau de inventator necesită niveluri diferite de analiză. intrările pe piaţă. Fiecare tip de firmă. ar trebui estimate şi comparate costurile şi beneficiile probabile aferente fiecărui pericol. cota de piaţă. Anumite elemente necesită cercetare. b) Dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. Ca pas final al acestui proces. Exemple în acest sens sunt indicatorii specifici cantitativi sau calitativi privind economiile. pentru produse şi servicii. oportunităţile care trebuie evaluate având în vedere profitul estimat. sau chiar o analiză înainte ca implementarea finală să fie aprobată. trebuie identificate îmbunătăţirile infrastructurii necesare pentru a înlătura pericolele sau pentru a profita de oportunităţi apărute. securitatea împotriva pericolelor din partea concurenţei. Această îmbunătăţire sau dezvoltare poate fi făcută prin achiziţionarea de hardware şi instrumente software. Urmează stabilirea unei liste finale a elementelor necesare pentru dezvoltarea şi implementarea tehnologiei informaţionale. De asemenea. investiţiile ce trebuie realizate şi impactul asupra produselor existente. trebuie identificate noile oportunităţi şi eventualele căi de diversificare. Managementul firmei trebuie să revizuiască rezultatele investigaţiilor. la identificarea acelor domenii care necesită o atenţie sporită. de asemenea.

Eforturile de dezvoltare în cadrul unei firme extinse pot fi împărţite între câteva departamente de bază. calculatoarele şi mijloacele de telecomunicaţii. Acest lucru necesită mulţi ani de eforturi. Dacă aplicaţia este internă. metodele şi instrumentele de planificare a controlului. e) Testarea pieţei poate fi în atenţia conducerii firmei dacă se doreşte dezvoltarea produselor. iar efortul total poate avea şi anumite deficienţe. În timp ce multe firme trec prin toate etapele fundamentale ale planificării. Evaluarea rezultatelor obţinute ca urmare a 184 . Firma contează pe programele sale strategice multianuale pentru a obţine profituri însemnate din investiţiile în tehnologii informaţionale. pentru a se ajunge la rezultatele dorite. resursele managementului proiectat. departamentele din cadrul unei firme au interese şi funcţii diferite în procesul de implementare. În asemenea cazuri. f) Evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. Adesea. fiecare cu misiuni şi obiective diferite. înainte ca implementarea să fie permisă. Dacă dezvoltarea a rezultat dintr-o aplicaţie internă a sistemului informaţional. sau să coreleze tehnologia de investiţii cu rezultatele obţinute. o operaţie pilot este adesea folosită pentru a determina dacă aplicaţia satisface nevoile utilizatorilor. implicarea resurselor non-tehnice. strategia. metodele şi instrumentele de dezvoltare a aplicaţiilor. este necesară modificarea sistemelor informatice de dezvoltare a infrastructurii. rezultatele aşteptate.firmei în domeniul tehnologiilor informaţionale. din mai multe puncte de vedere. punctele critice. Prin creşterea abilităţilor sale de a utiliza tehnologiile informaţionale firma acoperă o multitudine de obiective. Decizia de implementare a proiectelor care vor conduce firma sau unele departamente ale acesteia la niveluri tehnologice mai înalte trebuie să vizeze: resursele de personal şi aptitudinile acestuia. Problemele neidentificate sau necorectate în cadrul procesului de testare vor apărea de această dată. Investiţiile în tehnologii informaţionale cuprind următoarele categorii: de bază. migrarea către noile aplicaţii poate dura câteva luni. interpretările. Totuşi. în caz contrar se menţine legătura cu furnizorul de tehnologie informaţională o perioadă îndelungată de timp. pentru acomodarea noilor tehnologii şi pentru obţinerea rezultatelor dorite. structura organizatorică necesară pentru a susţine îmbunătăţirile. câteva firme importante aplică şi unele dintre conceptele prezentate. resursele necesare. software-ul disponibil pentru suportul aplicaţiilor. tactice şi strategice. câteva încearcă să aplice o anumită strategie. După alocarea fondurilor se poate trece la îmbunătăţirea infrastructurii tehnologiilor informaţionale şi la planificarea detaliată a aplicaţiilor. d) Elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. Trebuie specificate obiectivele.

O evaluare finală nu este posibilă decât după câteva luni de la lansarea pe piaţă. integrarea se făcea pe verticală.7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Una dintre problemele cele mai atent studiate este tendinţa de a reflecta sistemul informaţional printr-o analiză din interiorul acestuia. în loc să se evidenţieze şi influenţele externe care schimbă atât managementul firmei cât şi pe cel al sistemului informaţional. Rezultatele investigaţiilor şi fazelor planificării descrise anterior reprezintă un plan strategic pentru utilizarea competitivă a tehnologiilor informaţionale la un moment dat. g) Reluarea periodică a acestor paşi sau cicluri este necesară pentru a păstra o poziţie competitivă. Multe firme în care. se evidenţiază doar ceea ce există. 8. Astfel de firme se numesc “firme modulare” şi se caracterizează prin investiţii minime în aparatură şi dispozitive. Firmele trebuie să actualizeze permanent estimările asupra rezultatelor obţinute ca urmare a investiţiilor în tehnologii. Dacă dezvoltarea a avut ca rezultat un serviciu sau produs nou sau îmbunătăţit. Este la fel de important ca estimările competitive să fie continuate şi îmbunătăţite. Structurile firmelor se schimbă. prin cumpărarea şi asamblarea componentelor în 185 . este necesară o perioadă şi mai mare de timp. Evenimentele externe pot necesita schimbări în tactică sau în produse. testul de piaţă poate precede apariţia pe piaţă a produsului sau serviciului respectiv. Astfel. O estimare iniţială a succesului sau a eşecului produsului sau serviciului nou poate determina schimbări în structura bunului sau serviciului sau chiar retragerea acestuia de pe piaţă. în trecut. “Criteriul succesului” trebuie identificat în momentul în care proiectul este aprobat şi trebuie aplicat utilizând una dintre numeroasele metodologii existente pentru evaluarea beneficiilor obţinute prin implementarea tehnologiei. Dacă s-a realizat şi o modificare a profilului activităţii.acestei aplicaţii nu este posibilă decât după trei sau poate şase luni. ceea ce reprezintă un alt element de importanţă pentru firmă. pe măsură ce firmele îşi reîndreaptă atenţia asupra activităţilor de bază. astfel ca informaţiile să fie folosite pentru îmbunătăţirea metodologiei de planificare. astăzi încearcă să scape de părţile care nu sunt suficient de valoroase şi achiziţionează în schimb componente de producţie. O parte din aceşti factori externi pot avea influenţe importante.

Începând cu această perioadă. Compania virtuală este descrisă ca o firmă care-şi extinde influenţa ascendent prin furnizori şi descendent prin canale de distribuţie până la utilizatorul final sau până la consumator. Metoda de management Just In Time (JIT) presupune ca furnizorii să aibă acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor. firmele tradiţionale devenind învechite. Aceste noi abordări ale arhitecturii afacerii apar din nevoia de a vedea firma şi unităţile de afaceri ca pe nişte “întreprinderi extinse care includ atât furnizorii. Atributele unei firme virtuale sunt: cea mai avantajoasă dintre toate. Alt nume dat acestei abordări economice este cel de “firmă virtuală”. pe măsură ce consumatorii şi furnizorii devin participanţi importanţi în luarea deciziilor privind serviciile şi produsele oferite de firmă. angajaţii devin indispensabili în mecanismul funcţionării firmei. s-a intrat într-o eră a colaborării. Întreprinderile extinse sunt o realitate începând cu anii ‘90.aşa fel încât resursele să se concentreze asupra proiectării produselor. care se reflectă în activităţile desfăşurate şi în sistemele informaţionale utilizate. din punct de vedere al competiţiei şi al achiziţiei. prin furnizarea la timp a materialelor.). cât şi clienţii ca parte a activităţii firmei. parteneriate oportune. interdependenţe cu colaboratorii şi partenerii. Înseamnă că o societate. Firmele din toate domeniile măresc gradul de utilizare a furnizorilor externi de componente de producţie. În categoria acestor firme intră atât noile firme care s-au format pe baza acestor principii. chiar şi o meserie poate deveni adesea “meserie virtuală”. cât şi vechile firme care s-au restructurat. Astfel. ceea ce presupune existenţa unor relaţii bazate pe încredere. legături electronice strânse cu partenerii de afaceri (furnizori. la buna desfăşurare a procesului de vânzare. clienţii şi chiar cu concurenţii de peste graniţă. alianţe în schimbare. Furnizorii supermaketurilor şi ai magazinelor de vânzare cu amănuntul au acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor şi al vânzărilor realizate de clienţii lor. Având în vedere rapiditatea ritmului de dezvoltare a serviciilor şi a produselor. sociale şi recreative. asupra cercetării-dezvoltării şi asupra marketingului. distribuitori etc. Computere omniprezente înseamnă mai mult decât aşteptările ca sistemele de calcul să susţină toate funcţiunile economice şi că toate computerele portabile şi comunicaţiile să susţină aplicaţiile economice. cooperarea cu furnizorii. pentru a putea contribui. Această eră a fost numită şi „era computerelor omniprezente”. pentru a putea programa livrările. ne confruntăm şi cu schimbări majore ale modului în care oamenii lucrează şi trăiesc folosind calculatoarele şi comunicaţiile. în care cunoştinţele în domeniul calculatoarelor sunt din ce în ce 186 . De asemenea.

a fost de multe ori lăsată în grija utilizatorilor. din reproiectarea proceselor de producţie. De asemenea. apartenenţa şi responsabilitatea care derivă din aceasta a devenit atât de difuză. care optimizează procesele de producţie.. 1 Obiectele reprezintă unităţi discrete ale sistemelor informaţionale care conţin proceduri şi date şi care pot fi refolosite în mai multe aplicaţii. apartenenţa era incertă.mai extinse. în acelaşi timp. în special întreţinerea acestuia. nu este suficientă doar această “potrivire”. Este din ce în ce mai clar că. în crearea unui sistem care nu era bine optimizat pentru a răspunde tuturor cerinţelor utilizatorilor din diferite unităţi de afaceri. înseamnă că utilizatorii vor dori să creeze sau să proceseze propriile aplicaţii. încât nici o entitate nu putea să-şi declare proprietatea. b) apariţia serviciilor publice de informaţii. Reacţii faţă de factorii care conturează noul model. e) schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. strategia sistemului informaţional trebuie să se potrivească cu strategia unităţilor de afaceri. se poate aştepta de la computere să execute comenzile cerute în modul dorit de aceasta. a) Schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. Aplicaţiile aveau atât de mulţi proprietari (organizaţii separate în cadrul aceleiaşi firme). 187 . când aplicaţiile integrate au fost realizate pentru a cuprinde întreaga firmă cu o singură unitate de sistem. Ceea ce trebuie înţeles. deseori utilizând obiecte1 realizate de specialiştii în domeniul tehnologiei informaţionale. Rezultatul s-a concretizat într-un răspuns slab la necesităţile individuale ale utilizatorilor şi. Administratorii sistemului informaţional trebuie să devină parte integrantă a echipei manageriale. astfel încât avantajul competitiv al eventualelor aplicaţii ale tehnologiei informaţionale să poată influenţa strategia unităţii de afaceri. d) o nouă dezvoltare a serviciilor. Reacţiile la elementele deja descrise au condus la conturarea unui nou model de sistem informaţional. este faptul că strategia sistemului informaţional trebuie să urmeze aceeaşi linie cu strategia firmei. s-a observat că toate firmele trebuie să abandoneze modelul vechii structuri ierarhice a organizaţiei şi să adopte modelul organizării pe produs. care cuprinde următoarele elemente: a) schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. De asemenea. Totuşi. Din tehnici precum managementul calităţii şi managementul securităţii informaţiilor s-a tras concluzia că responsabilitatea nu poate fi alocată fără autoritatea dată de proprietate. În trecut. pentru a fi cu adevărat eficientă. încât funcţionarea sistemului informaţional. c) creşterea surselor externe de informaţii. Ca rezultat.

dificultatea reducerii personalului (datorată legilor de protecţie socială). lipsa acută de personal specializat şi foarte bine pregătit. cum ar fi poşta electronică. Mai multe firme au adoptat conceptul de “servicii de calcul”. Sursele externe de informaţii pot fi definite ca incluzând consultanţă. întreţinerea şi actualizarea aplicaţiilor. transfer al datelor în reţea şi administrarea reţelelor de comunicaţii prin voce (voice communication network) etc. de asemenea. combinată cu variaţia cerinţelor de dezvoltare ale sistemelor de prelucrare. Departamentele folosesc. apartenenţa trebuie să se regăsească într-o entitate comună. conform căruia un echipament de calcul satisface diversele nevoi de informatizare ale departamentelor unei firme în plus faţă de aplicaţiile comune prezentate anterior.b) Apariţia serviciilor publice de informaţii. costul dezvoltării independente a productivităţii este mare pentru o singură firmă. serviciile informaţionale pentru a rula aplicaţii pentru care nu au suficientă capacitate locală. stimulează. distribuţia extinsă a accesului la informaţii este necesară pentru succesul activităţii participanţilor şi este dificil sau imposibil de realizat de unul singur. d) O nouă dezvoltare a serviciilor . care pot fi clasificate ca “utilităţi” în acelaşi sens în care telefonul este o utilitate. în condiţiile în care cererea scade. încurajează utilizarea substanţială a consilierilor şi a specialiştilor în dezvoltarea/implernentarea de sisteme cu contract de colaborare. fie diminuarea costurilor depăşeşte avantajele competitive ale operaţiunilor realizate în cadrul firmei. fie serviciile sunt în domenii necompetitive. e) Schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. Serviciile comune şi utilizarea serviciilor specializate este atractivă pentru că: se oferă posibilitatea de a furniza servicii cu costuri substanţial mai mici decât dacă ar fi utilizate resurse interne. În cazul câtorva dintre aceste aplicaţii. În majoritatea ţărilor europene. operaţiuni computerizate. accesul la reţeaua internă. În multe alte ţări. c) Creşterea surselor externe de informaţii. Această entitate poate fi reprezentată de “sisteme informaţionale comune” sau „telecomunicaţii comune”. Utilizarea surselor externe de informaţii determină o tendinţă de creştere a utilizării serviciilor comune. utilizarea consilierilor. Administratorii reţelelor informaţionale din marile 188 . dezvoltare de aplicaţii. Unele resurse sau aplicaţii depăşesc unităţile de afaceri sau procesele de producţie. de asemenea. administrarea reţelelor cu arie largă de răspândire şi alte astfel de facilităţi. Rezultatul tendinţei de creştere a utilizării serviciilor comune constă în faptul că din ce în ce mai multe firme sau unităţi de afaceri vor căuta să opereze cu un număr redus de personal angajat cu carte de muncă pentru dezvoltarea sistemelor şi că adesea se poate întâmpla ca acestea să nu dispună de mainframe-uri sau de aplicaţii proprii.

Atâta timp cât sistemul informaţional este văzut de manageri doar ca un cost de afaceri. un control strict al costurilor poate fi un factor negativ pentru succesul afacerii. b) operaţiunile computerizate. g) securitatea informaţiilor. c) managementul informaţional. Controlul total al costurilor sistemelor informaţionale rămâne în continuare o preocupare. Totuşi. fie tendinţa sistemului informaţional de a copia modelul de organizare al firmei părinte. organizarea şi coordonarea sistemului informaţional trebuie la rândul lor schimbate. însă. Planificarea şi controlul resurselor informaţionale trebuie realizate de persoane care sunt direct responsabile de profitabilitatea utilizării lor. accentul punându-se pe planificarea detaliată şi pe alocarea de resurse.firme sunt obişnuiţi să coordoneze planificarea tactică şi strategică a sistemului informaţional. d) suportul informaţional. De fapt. f) comunicaţiile. însă la nivelul unităţii de afaceri. Când costurile sistemelor informaţionale devin părţi controlabile direct la nivelul fiecărei unităţi de afaceri. sau pentru schimbarea acestora. Un astfel de control nu va determina creşterea valorii sistemului informaţional şi nici nu va justifica realizarea unui sistem informaţional mai performant. realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi controlul utilizării tehnologiei. ele vor varia proporţional cu veniturile. 8. al dezvoltării aplicaţiilor şi al nivelului resurselor disponibile utilizatorilor. Odată cu descentralizarea unităţilor de afaceri. simplul control al costurilor nu este semnificativ. Pentru aceasta trebuie regândite: a) dezvoltarea sistemelor.8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Ca urmare a descentralizării firmelor şi a dezvoltării unităţilor de producţie. dacă nu pot fi corelate costurile sistemelor informaţionale cu profitabilitatea. dacă dispunerea strategică a sistemului informaţional variază în funcţie de necesităţi. h) standardele şi 189 . pe acoperirea costurilor de la utilizatori şi pe detalierea justificărilor pentru modificarea aplicaţiilor. a fost adoptat acelaşi model de conducere. sistemul informaţional trebuie să le urmeze. e) suportul tehnic. Pe măsură ce aceste modele de organizare se schimbă. va exista tendinţa de a dezvolta birocraţie a sistemului informaţional. acest model reflectă fie o mentalitate de “mainframe”.

a fost încercată la un moment dat de o firmă sau alta. În realitate. Se observă manifestarea a două tendinţe aparent contradictorii . Mai mult. reducând astfel eforturile suplimentare datorate multiplelor centre de date c) Managementul informaţional. de multe ori. creşterea fluxurilor de informaţii interne şi externe este prea mare pentru utilizatorii individuali.care sunt în realitate părţi ale aceluiaşi fenomen de restrângere.către sistemele distribuite client-server şt către consolidarea centrelor de date . Din nevoia firmelor de a transfera informaţiile importante între manageri şi specialişti interesaţi. Fiecare dintre aceste dezavantaje pot fi atenuate prin planificare. Avantajul cel mai important ai dezvoltării descentralizate a sistemelor este. 190 . managementul informaţional. Nevoile utilizatorilor de a avea acces la informaţii vor conduce la crearea de noi funcţiuni şi la introducerea de noi specialişti care să sprijine procesele informaţionale din cadrul firmelor. managementul sistemului informaţional va trebui să aibă în vedere necesităţi ignorate timp îndelungat. problemele şi cerinţele utilizatorilor. au apărut un nou concept şi o nouă funcţie: director al managementului informaţional.. cum ar fi analiza şi programarea centralizată. analiza şi programarea descentralizată etc. a) Dezvoltarea sistemelor. La baza acestei funcţii stau următoarele aspecte: pentru firmele puternic tehnologizate. analiza descentralizată şi programarea centralizată. coordonare şi suport tehnic comune. Raţiunea pentru consolidarea centrelor de date. constă în reducerea costurilor şi creşterea eficienţei. a creării cadrului necesar personalului angajat de a-şi realiza o carieră pe termen lung. multe oportunităţi de consolidare a centrelor de date există. fiecare dintre aceste opţiuni având avantaje şi dezavantaje care au fost explorate în literatură. care dispun de mainframe-uri mari. b) Operaţiunile computerizate. Se preconizează că dezvoltarea viitoare a sistemelor va fi descentralizată şi transferată în sarcina unităţilor de afaceri. Aproape fiecare opţiune organizaţională. fără îndoială. Analiştii şi programatorii se familiarizează cu personalul. deoarece activităţile care implică noi aplicaţii. necunoscând toate metodele sau toate sursele de obţinere a informaţiilor. sau necesităţi care vor apărea prin implementarea noului model de management al sistemului informaţional.i) planificarea strategică. Aceste schimbări privesc managementul tehnologic. a acumulării de noi cunoştinţe de specialitate. reproiectarea aplicaţiilor existente şi dezvoltarea de software se îndreaptă spre medii client-server. a menţinerii standardelor cu cele de la nivelul firmei. ataşamentul acestor unităţi faţă de organizaţia mamă. Dezavantajele cele mai importante constau în dificultatea introducerii de noi tehnologii şi metode. cei care lucrează cu tehnologie au dificultăţi în accesarea informaţiilor. managementul calităţii.

înfiinţarea unui ”serviciu de urgenţă” prin care clienţii să semnaleze apariţia unor probleme de ordin tehnic. Realizarea acestui lucru are două mari avantaje pentru sistemele informaţionale: creşte satisfacţia utilizatorilor. datorită noilor responsabilităţi. d) Suportul informaţional oferit utilizatorilor. utilizatorii devin mult mai capabili să definească cerinţele sistemului. astfel: La nivel de unităţi de afaceri. Printre atribuţii se numără: definirea pentru furnizorii de sistem informaţional a cerinţelor de regăsire şi stocare a informaţiilor venite din partea clienţilor. indexare şi stocarea informaţiilor. rezolvarea problemelor datorate căderilor de sistem. de asemenea. evaluarea noi lor tehnologii sau produse. iar acum încearcă să-şi asiste utilizatorii prin furnizarea unor servicii hot-line. În noua organizare. ei devin utilizatori mult mai bine pregătiţi ai serviciilor oferite de sistemul informaţional. consilierea tehnică a conducerii. rolul suportului tehnic se schimbă dramatic. e) Suportul tehnic. clasificarea. pe măsură ce învaţă mai multe despre capacităţile şi constrângerile sistemului informaţional. Suportul tehnic utilizat în viitor într-un mediu larg. indexarea şi stocarea informaţiilor. Suportul tehnic presupune de obicei instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. instruirea şi consilierea analiştilor de sistem. Noile responsabilităţi pot include coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale în reţeaua existentă în firmă. complex şi eterogen poate fi organizat şi regăsit în diferite locuri. nevoii de distribuţie a unor activităţi şi centralizării altora. identificarea surselor interne şi externe de informaţii şi luarea măsurilor necesare accesării informaţiilor. pentru a se asigura utilizarea de versiuni compatibile în toată firma. Multe organizaţii cu sisteme organizaţionale centralizate au realizat deja importanţa utilizării unui suport informaţional propriu. stabilirea standardelor şi a procedurilor pentru clasificarea. instalarea de noi echipamente şi reconfigurarea echipamentelor. Suportul tehnic are rol de interpretor între vânzătorii de echipament şi/sau de soft şi utilizatorii acestora. de divizii sau de întreprinderi: furnizarea suportului tehnic care să depăşească cunoştinţele tehnice ale utilizatorilor. care să-i ajute pe utilizatori să devină mult mai eficienţi. să asigure sprijinul şi pregătirea utilizatorilor din diferite departamente. 191 .Această funcţie trebuie înfiinţată la nivelul grupurilor funcţionale sau al proceselor care necesită accesul şi stocarea de informaţii. îmbunătăţirea standardelor. Astfel. Suportul tehnic poate. pentru că sistemul informaţional devine mult mai folositor.

să estimeze cererea viitoare. f) Comunicaţiile. instruirea personalului care trebuie să acorde consultanţă tehnică personalului din departamente. Folosind sursele externe. Managementul centralizat al comunicaţiilor permite încheierea mai multor contracte prin intermediari. creşterea utilizării video-conferinţelor. să stabilească criteriile de evaluare a performanţelor şi să monitorizeze performanţele furnizorilor. Unele firme au descoperit că. Numărul participanţilor în telecomunicaţii.instalarea sau reconfigurarea hardware-ului şi a reţelelor locale (LAN). Managerii nu se vor mai implica în planificarea activităţii angajaţilor. şi mai mulţi bani. în evaluarea şi selectarea echipamentelor şi a instrumentelor ş. printre care se numără: creşterea volumului de informaţii schimbate. s-au aflat într-o poziţie mai bună folosind surse externe de administrare a reţelelor. managerii vor trebui să evalueze furnizorii. Cererea privind posibilităţi suplimentare de comunicare este determinată de câteva tendinţe şi aşteptări. 192 . economisind. rezolvarea problemelor create de căderea aplicaţiilor software. funcţiunile managementului şi performanţele personalului angajat variază. această combinaţie este foarte importantă pentru adoptarea viitoare a tehnologiilor şi instrumentelor multimedia. coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. să încheie contracte.a. în acelaşi timp. La nivel de firmă: coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. îmbunătăţirea standardelor sistemelor informaţionale ale firmei. iar centralizarea cere câţiva astfel de specialişti. Atunci când managementul telecomunicaţiilor utilizează sursele externe. instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. În aceste aplicaţii. din momentul în care şi-au centralizat managementul reţelei de comunicaţii şi au înţeles scopul şt utilitatea reţelei. pentru a permite clienţilor o cât mai bună conectare. evaluarea noilor tehnologii sau produse. consilierea tehnică a conducerii. este absolut obligatorie centralizarea acestor funcţii. Deoarece comunicaţiile prin voce şi transferurile de date sunt foarte importante pentru utilizatori. Tehnologiile de comunicare şi mijloacele de comunicare stimulate de creşterea cererii utilizatorilor vor fi din ce în ce mai performante. eficienţa şi costurile scăzute sunt adesea rezultatul utilizării aceloraşi reţele pentru combinaţii între transmisia de date şi voce. al reţelelor de telecomunicaţii şi al administratorilor reţelelor de telecomunicaţii este foarte mic. De fapt. folosirea telecomunicaţiilor în cadrul muncii. utilizare mai mare a transferurilor electronice de date.

asigurarea confidenţialităţii informaţiilor în cadrul firmei. cum ar fi inteligenţa artificială. În firmele cu profil de activitate diversificat. fac mai uşoară întreţinerea tehnică. atât utilizatorii. asigurarea integrităţii informaţiilor în timpul procesării. prelucrarea imaginilor. h) Standardele. standardele stabilite corect reduc complexitatea operaţiunilor. a celor care trebuie dispersate şi a celor care nu ţin de securitatea informaţiilor. Pe de altă parte. Standardele sunt folositoare pentru: asigurarea abilităţii de a distribui informaţiile între membrii unui grup care au cerinţe comune de accesare a informaţiilor. 193 . nu este surprinzător că standardele au devenit un aspect important de discuţie în majoritatea firmelor. Standardele pentru hardware. Având în vedere toţi aceşti factori. standardele stabilite greşit pot paraliza activitatea unei organizaţii printro mai mare birocraţie. unităţile de afaceri consideră că standardele firmei le limitează posibilitatea de a răspunde cererii de competitivitate şi schimbărilor pieţei. Securitatea informaţiilor din cadrul sistemului informaţional presupune: păstrarea disponibilităţii informaţiilor. stocării şi transmiterii acestora. determinând atât utilizatorii.g) Securitatea informaţiilor. Această schimbare va avea în vedere o nouă filozofie pentru standardele privind tehnologia informaţională ale firmelor. cât şi coordonatorii sistemelor informaţionale să caute alternative printre potenţialii furnizori şi să creeze sau să adopte noi metode pentru dezvoltarea aplicaţiilor. software şi metodele de dezvoltare sunt o preocupare pentru administratorii sistemelor informatice. Astfel. Raţionamentul standardelor constă în faptul că ele tind să reducă diversitatea rezultatelor. reduc numărul de specialişti necesari pentru suportul tehnic. filozofie care poate fi definită ca “standarde prin excepţii” şi ca “standarde impuse de bună voie Regândirea standardelor necesită restabilirea premiselor pe care acestea se bazează. pe de o parte. asigurarea operativităţii răspunsurilor faţă de nevoile societăţii. Datorită creşterii distribuirii resurselor de prelucrare a informaţiilor se înregistrează o necesitate crescândă de stabilire a funcţiilor ce trebuie centralizate. responsabilitatea pentru dezvoltarea. În viitor. cât şi specialiştii în sisteme informaţionale vor trebui să-şi asume responsabilitatea pentru asigurarea securităţii informaţiilor. determinând reducerea costurilor. promulgarea şi aplicarea standardelor va trebui schimbată radical. care acţionează conjugat cu descentralizarea resurselor sistemelor informaţionale. Într-un nou mediu al managementului sistemelor informaţionale. Noile aplicaţii folosesc tehnologii avansate. reducerea complexităţii (şi în cele din urmă a costului) asigurării interconectivităţii mai multor utilizatori care trebuie să comuniceîntre ei.

cum ar fi cea contabilă. pentru menţinerea avantajului competitiv al firmei. 194 . Aceste consideraţii arată că pentru diferite unităţi de afaceri. avizarea planurilor strategice privind sistemul informaţional al unităţilor de afaceri. sarcinile administratorului sistemului informatic sunt mai de grabă orientate asupra politicii şi strategiei. cât şi unităţilor de afaceri. cea financiară. sau cea juridică. primul argument în stabilirea standardelor devine identificarea comunităţilor de utilizatori. La acest nivel. Cea mai importantă planificare strategică se realizează la nivelul unităţilor de afaceri. După ce au permis adoptarea şi dezvoltarea unor sisteme diferite la nivelul unităţilor de afaceri. Se poate vedea că standardele pot fi aplicate acelor funcţiuni. acurateţei şi calităţii noilor aplicaţii dezvoltate sau achiziţionate de firmă. în contextul în care sistemul informaţional susţine planificarea strategică pentru unităţile de afaceri şi pentru firmă ca întreg. Dacă premisele prezentate sunt adoptate. planificarea se realizează ţinând seama de cerinţele necesare desfăşurării proceselor de producţie relevate de sistemul informaţional. Planificarea strategică a sistemului informaţional în firmele mari trebuie să se realizeze la două niveluri. iar al treilea devine minimizarea costurilor pe termen lung. Dacă funcţiunile firmei. Problema există datorită faptului că nu se adoptă standarde comun atât firmei. Planificarea strategică a tehnologiei informaţionale se va realiza în principal la nivelul unităţilor de afaceri.asigurarea pertinenţei. administratorul reţelei informatice este responsabil de planificarea strategică a sistemului informaţional pentru acestea. Totuşi. În noul model. al doilea devine maximizarea abilităţilor unităţii de afaceri de a răspunde la cerinţele de schimbare a activităţii. fie sunt necesare pentru operaţiunile unei firme văzută ca o entitate coerentă. aplicaţii sau resurse care fie sunt suport pentru întreaga firmă văzută ca o “comunitate”. sunt considerate ca alte tipuri de unităţi de afaceri. decât asupra activităţilor operaţionale. majoritatea firmelor mari se confruntă cu greutăţi în standardizarea poştei electronice şi a transferului electronic de date. planificarea strategică ia o formă nouă. i) Planificarea strategică. planificarea politicii globale privind tehnologia informaţională a firmei. procese sau funcţiuni din cadrul firmei se cer standarde diferite. influenţarea strategiei firmei în vederea achiziţionării unei tehnologii informaţionale performante. Aceasta înseamnă că activităţile administratorului sistemului informatic privind planificarea strategică vor fi concretizate în: planificarea pentru susţinerea funcţiunilor centralizate ale sistemului informatic. La nivelul firmei. administratorul reţelei informatice poate acţiona în moduri diferite.

care se străduiesc să găsească cele mai bune căi de satisfacere a cerinţelor privind suportul informaţional şi al proceselor de producţie. Firmele care. Puterea noilor administratori ai sistemelor informatice va veni din cunoştinţele tehnice şi economice şi din abilitatea de a le combina şi de a influenţa direcţiile strategice ale firmei şi ale unităţilor de afaceri. asigurarea capacităţii sistemului de a evita întreruperile şi de a reveni în urma acestora. Managerii trebuie să fie conştienţi de realitatea procesului de descentralizare. Funcţiile şi responsabilităţile administratorului sistemului informatic în ceea ce priveşte atingerea acestor obiective includ: participarea la conturarea şi dezvoltarea strategiei firmei. 195 . ci şi utilizatorii sistemelor informaţionale. care a invadat toate organizaţiile. coordonarea dezvoltării şi promulgării standardelor privind tehnologia informaţională la nivelul firmei. cât şi la nivelul utilizatorului final al proceselor de afaceri şi al unităţilor de afaceri. În viitor. trebuie să realizeze că tehnologizarea puternică şi autorizarea pe termen lung a utilizatorilor finali sunt mai puternice decât orice dorinţă de control a managementului sistemului informaţional. Totuşi.8. administratorii sistemelor informatice vor trebui să se concentreze asupra următoarelor obiective principale: creşterea abilităţii firmei de a câştiga avantaj competitiv din tehnologia informaţională. maximizarea eficienţei utilizării resurselor rare. trebuie să se dezbare de concepţiile învechite. care intenţionează să supravieţuiască schimbărilor de modele. stabilirea şi coordonarea cercetării şi dezvoltării privind tehnologia informaţională a firmei. conducerea sistemului informaţional pe baza principiilor managementului calităţii. nu numai tehnologia conduce organizarea sistemelor informaţionale către descentralizare. în mod curent. asigurarea capacităţii sistemului de a comunica efectiv informaţiile. managementul sistemului informaţional va evolua atât la nivelul întregii firme.9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Viitorii şi actualii administratori ai sistemelor informatice. Având în vedere aceste evoluţii. asigurarea unor căi de dezvoltare a carierei personalului din sistemul informaţional. se confruntă cu problema “centralizare versus descentralizare”.

sistemele informaţionale sunt nevoite să adopte aceste tehnici. în restructurarea proceselor de producţie etc. Managementul calităţii presupune ca serviciile sistemului informaţional să se caracterizeze prin relevanţă. Tehnicile managementului calităţii au fost aplicate cu succes în multe firme nu numai în ceea ce priveşte creşterea calităţii produselor obţinute. astfel încât obiectivele să fie atinse în mod constant. Complexitatea gestionării aplicaţiilor informatice şi avantajele reutilizării software-urilor îi va forţa pe administratorii sistemelor informatice să inventarieze soft-urile într-o nouă manieră. supravegherea proceselor informaţionale ale firmei. urmărirea minimizării riscurilor de ordin tehnic şi economic. a unor metode de învăţare şi de monitorizare a rezultatelor. Managementul calităţii este des asociat atât cu standardele. Altă funcţie aliniată la standarde este gestionarea aplicaţiilor informatice. de exemplu. cât şi cu securitatea informaţiilor. supravegherea securităţii informaţiilor la nivelul firmei. coordonarea printr-o funcţie a managementului aplicaţiilor informatice este necesară pentru 1 Software License Management 196 . cât şi în cel al serviciilor. ci şi în ceea ce priveşte modalitatea în care acestea sunt livrate clienţilor externi şi interni. pentru a-şi delimita clar rolurile şi responsabilităţile. pentru operaţiunile informaţionale şi cele de comunicare şi pentru dezvoltarea şi menţinerea aplicaţiilor. care conţine trei elemente: posibilitatea ca aplicaţiile informatice dezvoltate de un proprietar să poată fi utilizate şi de alţi proprietari. atât în sectorul producţiei. oportunitate şi acurateţe. Noii administratori de reţea vor trebui să urmărească realizarea unui management al calităţii în sistemele informaţionale. Din perspectiva dezvoltării sistemelor. însă va fi nevoie ca acest management să fie implementat până la nivelurile direct productive.sprijinirea managementului IT. În aceste condiţii. un sistem de control al stocurilor de materiale creat de o unitate de afaceri poate corespunde. se cere în plus ca utilizatorii să fie pregătiţi pentru a juca un rol important în planificarea strategică a sistemelor informaţionale. sau aşa cum este. Din perspectivă operaţională. în definirea cerinţelor aplicaţiilor. aceasta înseamnă că trebuie stabilite dinainte criteriile de apreciere a serviciilor şi procedurile de raportare a rezultatelor. cerinţelor altei unităţi de afaceri. Managementul calităţii va trebui adoptat începând cu conducerea organizaţiei. Aceasta va cere ca furnizorii şi consumatorii de servicii să lucreze împreună. Managementul aplicaţiilor informatice (SLM1). Implementarea şi coordonarea tehnicilor managementului calităţii vor necesita dezvoltarea unor proceduri. cu mici modificări.

pentru a obţine cel mai bun preţ.a se cunoaşte gradul de disponibilitate al unei aplicaţii şi capacitatea de reutilizare a acesteia. Personalul din departamentul informatic trebuie să înveţe cum să introducă cu succes în firmă noile tehnologii informaţionale şi cum să restructureze avantajos procesele de afaceri. cât şi la nivelul unităţilor de afaceri. reducerea costurilor şi responsabilitate. deoarece utilizarea programării orientate pe obiect câştigă teren. În plus. departamentele informaţionale sunt insuficient pregătite pentru a putea realiza în întregime obiectivul de a introduce noile tehnologii în firmă. vor fi coordonate şi controlate la nivelul acesteia. managementul aplicaţiilor informatice poate coordona achiziţionarea celor mai populare pachete de aplicaţii soft. flexibilitate crescută în proiectare etc. în funcţie de mărimea unităţilor de afaceri şi de nevoile lor. investind sute de milioane de dolari în tehnică de calcul şi în biblioteci uriaşe de aplicaţii informatice. Cerinţele economice au determinat adoptarea noilor tehnologii informaţionale. Mediul concurenţial îi va determina pe manageri să conştientizeze faptul că managementul tehnologiei este important atât pentru sistemul informaţional. eforturile multor firme de a-şi restructura procesele de producţie au ca rezultat creşterea interesului pentru noile tehnologii informaţionale. în multe cazuri. Noile tehnologii sunt atractive pentru administratorii sistemelor informatice. capacităţi specializate ale aplicaţiilor. vor reutiliza obiectele pentru a reduce durata şi costurile necesare dezvoltării aplicaţiilor. ca şi analiştii şi programatorii. care trebuie să fie standard în întreaga firmă. Managementul tehnologiei. pe lângă facilităţile telecomunicaţiilor. Sistemele bazate pe mainframe-uri vor avea o importanţă majoră încă mulţi ani de acum încolo. Obiectele. modele de dezvoltare a aplicaţiilor mai rapide. pentru că asigură la un preţ mai redus performanţe mai ridicate. în plus. Managementul aplicaţiilor informatice poate fi stabilit atât la nivelul firmei. cât şi pentru producţie. Ca urmare. însă. trebuie anticipat că utilizatorii finali. Multe firme au dedicat ani de zile dezvoltării şi implementării unor sisteme de prelucrare a datelor cu ajutorul mainframe-urilor. SLM poate distribui noi versiuni de software pentru a asigura întreţinerea compatibilităţii acestora şi utilizarea celor mai recente versiuni aprobate. coordonatorii sistemelor informaţionale sunt presaţi să ajute la îndeplinirea aceloraşi obiective prin eficienţă. asigurarea versiunilor controlului celor mai populare pachete de aplicaţii soft. 197 . prin utilizarea tehnologiilor informaţionale avansate.

Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

9.1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE

Aplicarea unui sistem unitar de evidenţă a distribuţiei mărfurilor, cu avantajele pe care acesta îl aduce, implică asigurarea unor condiţii minime specifice, de la producţie până la consumatorul final. Factorii de care depinde succesul introducerii sistemului de evidenţă prin utilizarea codului de bare sunt, legaţi şi de gradul de dezvoltare, de dotare şi de utilizare a verigilor care compun circuitul distribuţiei mărfurilor: 1. în domeniul producţiei bunurilor de consum, asigurarea utilajelor necesare porţionării, ambalării, împachetării şi/sau paletizării. 2. în domeniul transportului, asigurarea unui transport specializat, pe categorii de produse, care să permită mişcarea rapidă a mărfurilor, însoţite de documentele necesare. 3. în domeniul distribuţiei: nivelul de dezvoltare a reţelei comerciale de gros şi de detail, care să permită stocarea şi etalarea corespunzătoare a mărfurilor, precum şi introducerea sistemelor electronice de evidenţă a lor şi de încasare a contravalorii mărfurilor la casele de marcat din magazine; gradul de dotare a magazinelor şi a depozitelor de gros sau de tranzit, cu echipamente electronice care să permită citirea informaţiilor cuprinse pe un cod de bare, preluarea şi stocarea lor, precum şi obţinerea unor date necesare în procesul informaţional pentru management societăţii comerciale. 4. în domeniul schimbului electronic de informaţii, dotarea cu echipamente electronice de citire, stocare, prelucrare şi prezentare a tuturor informaţiilor privitoare la mărfuri.

198

9.1.1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei
Având în vedere că, în majoritatea cazurilor, codul de bare este inscripţionat pe ambalajul mărfii (sau pe eticheta acestuia), problemele care apar sunt mai mult de natură opţională a conducerii societăţii (de a introduce şi utiliza codul de bare). O dată depăşit acest impediment, după ce respectiva societate comercială a devenit membru EAN România şi i s-a alocat un cod, ea poate să treacă la tipărirea pe ambalajele produselor sale sau pe etichete a codului de bare corespunzător produselor pe care le fabrică.

9.1.2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri
Asigurarea unui transport de mărfuri specializat pe categorii de produse (şi mijloace de transport utilizate) permite ca mărfurile să ajungă în cel mai scurt timp (şi în cele mai bune condiţii) la destinaţie. După cum este cunoscut, managementul în lanţul de aprovizionare îşi concentrează efortul către scăderea imobilizărilor în stocuri şi asigurarea termenelor de livrare. Asigurarea numerotării cu cod de bare a articolelor (unităţi de consum) şi a unităţilor de expediţie creează premizele îndeplinirii obiectivelor evidenţiate mai sus. Ele presupun însă un flux de informaţii mai bine controlat atât în cadrul societăţilor sau al organizaţiilor cu caracter asociativ (patronate), cât şi în relaţiile dintre ele, în cadrul distribuţiei mărfurilor. Fluxurile informaţionale pot fi eficientizate prin identificarea mărfurilor aflate în lanţul distribuţiei. În prezent, când tot mai multe societăţi comerciale din producţia şi distribuţia mărfurilor şi-au rezolvat problema identificării produselor prin numerotarea articolelor, se poate vorbi şi de posibilitatea introducerii şi utilizării unui sistem de etichetare coerent tehnologic şi din punct de vedere conceptual. Afilierea acestor societăţi comerciale la EAN România, posibilitatea de a utiliza un sistem de simbolizare standardizat în lanţul de aprovizionare de la producător la transportator, distribuitor şi detailist, oferă avantajul de a urmări marfa pe tot parcursul ei. De exemplu, în practica internaţională se utilizează un standard pentru identificarea unică a containerelor de transport, cunoscut sub denumirea de "Serial Shipping Container Code (SSCC).

199

9.1.3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei
Distribuţia propriu-zisă, presupune mişcarea fizică a mărfurilor de la producător până la consumatorul final, aceasta constând în cel puţin două posibilităţi: transportul mărfurilor de la producător la un centru de distribuţie de gros; transportul mărfurilor de la producător sau de la distribuitorul de gros, direct la magazine. Acest proces al distribuţiei este îngreunat (dacă nu chiar de neconceput), fără utilizarea codului de bare. Numerotarea articolelor prin utilizarea codului de bare oferă o serie de avantaje: a. în comerţul de gros: cunoaşterea instantanee a ofertei de mărfuri (structură, cantitate, preţ,); posibilităţile de livrare oferite; rapiditatea, ritmicitatea şi promptitudinea cu care sunt aprovizionaţi beneficiarii (magazinele cu amănuntul); îmbunătăţirea gestiunii depozitului; posibilitatea efectuării unor marcaje suplimentare, care oferă şi alte informaţii cu privire la produsele comercializate: data fabricaţiei şi data până la care poate fi consumat produsul; numărul lotului fabricat; numărul de bucăţi ce compun unitatea de consum, expediţie sau de transport; Aceste informaţii sunt înscrise de producător pe o etichetă ce se aplică pe paleta cu care produsul pleacă.
Datele conţinute pe etichetele EAN (Tabelul nr. 8.1) sunt1: informaţii despre unitate (identificarea unităţii, a articolului, informaţii suplimentare despre fabricaţie şi termenul de valabilitate a produsului); informaţii despre transport (numărul de consignaţie, informaţii despre traseu, informaţii în text clar); informaţii privitoare la client (conţine date specifice clientului şi/sau comenzii).

1

Standard profesional 5/1997 "Eticheta EAN".

200

Tabelul nr. 91 Informaţii EAN
UCC/EAN 128 Furnizorul 35012345 EAN Nr. 5012345678900 Termen de valabilitate 31.12.97 Denumirea mărfii 123456789 4 Cantitatea 96 Lotul Nr. 4512XA

Destinatarul Locul de livrare Societatea de consultantă Furnizorul Greutate Greutate neta Nu (kg) bruta (kg) măr 100 120 22 Produsul nr. 1-501011-59 Cantitatea 150 Pcs Descrierea produsului Furnizorul 990031 Număr lot marfă. Furnizorul P 501 Data producerii Comanda D050307 008113701 Numărul de serie al lotului de marfă Lotul/Modelul/Seria 10019038 265918121

• • • •

b. în comerţul de detail: diminuarea costurilor de marcaj; accelerarea trecerii cumpărătorilor pe la casele de marcat; afişarea imediată, pe un ecran, a denumirii articolului; imprimarea pe bon a numărului de articole, a preţului unitar şi a valorii totale;

Procesul de aprovizionare a unităţilor comerciale presupune ţinerea unei evidenţe stricte a stocului de produse existent, a rulajului care are loc, pe categorii de produse şi chiar pe produse, pentru a acţiona cu promptitudine la eventualele rupturi de stoc sau supraaglomerări cu marfă. Totodată, informaţiile între partenerii lanţului de distribuţie trebuie să circule cu rapiditate, astfel încât să se poată acţiona, într-un sens sau altul, (de 201

în vederea unei noi aplicaţii care-l interesează. indiferent de mărime sau profil: cash & carry. însoţi sau urma fluxul fizic al mărfurilor. cataloagele de produse existente în magazin şi/sau cele oferite clienţilor. Procesul este lent. Avem în vedere comenzile emise. facturile care însoţesc marfa. schimbul electronic de informaţii (EDI) oferă cel mai eficient mijloc de adaptare la noile condiţii. se pot puncta câteva concluzii privind echiparea unităţilor comerciale cu tehnică de calcul capabilă să citească codurile de bare şi de aici. a unui volum mare de informaţii la nivelul societăţilor comerciale. chiar dacă acestea sunt dotate cu calculatoare performante. Pornind de la faptul că informaţiile pot precede.suplimentare sau de refuz de marfă) şi să se obţină date în timp real privind vânzările. fie că apoi partenerul.4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii1 Distribuţia mărfurilor generează şi prelucrează un volum foarte mare de informaţii. rapoartele de vânzări pe baza cărora se iau deciziile principale la nivelul conducerii societăţilor. Pornind de la gradul lor de specializare şi/sau de despecializare (care este în funcţie de mărimea unităţii . pe această bază. magazine mijlocii sau mici. costisitor şi nefiabil. aplicaţiile necesare fiecăreia dintre ele au la bază copierea unor date de pe documente pe suport de hârtie. să asigure toate celelalte avantaje. fie că este vorba de datele primare de pe documentele comerciale şi oferirea de rezultate finale unui partener. dotate cu echipamente adecvate specificului unităţii în cauză. supermarket. 9. o dată ce a primit prin poştă rezultatele. al căror suport de prezentare este hârtia. a fost nevoie de conceperea unui nou sistem 1 EDI sau Electronic Data Inter-change = Schimb Electronic de Date) 202 . pentru obţinerea unor situaţii. le reintroduce în calculator. stocurile ş. librării şi chiar buticuri.a. În relaţiile stabilite între două societăţi comerciale. precum şi prelucrării.1.exprimată în mp ce revine unei unităţi). Actuala reţea comercială de gros şi de detail din România permite introducerea şi utilizarea echipamentelor necesare aplicării codului de bare şi citirii lui. şi aceasta. De aceea. Informaţiile comerciale obţinute sunt necesare oricărui tip de magazin.

cele mai des întâlnite în domeniul economic fiind un instrument valoros pentru fundamentarea deciziilor manageriale şi de marketing. mai buna gestiune a logisticii şi o productivitate mai mare: EDI permite întreprinderilor să conducă mai bine şi să controleze producţia. Shin. standarde în care datele pot fi comunicate rapid. În cadrul acestui sistem s-au creat o serie de standarde de comunicare EDI (între care şi EANCOM). rezultând o reducere semnificativă a nivelurilor stocurilor. 266. Didactică şi Pedagogică. 1 Raţiu-Suciu C.SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR QM2 a fost realizat în SUA3 şi rulează sub MS-DOS sau Windows. şi Jung P. Lee . . sistem cunoscut sub numele de EDI. pag. precizie superioară: EDI elimină erorile inevitabile ce rezultă din introducerea manuală a datelor. Universitatea Nebraska Lincoln. indiferent de hardware-ul intern al utilizatorului şi software-ul echipamentului. 9. Implementarea cu succes a EDI oferă beneficii majore pentru întreprinderi şi partenerii săi comerciali: reducerea costurilor legate de eliminarea hârtiei pentru imprimante şi pentru comunicarea situaţiilor finale.pentru transmiterea automată a datelor comerciale de la un calculator la altul. 203 . 1997. Este un software specializat pentru rezolvarea a 17 clase de modele economico-matematice. 2 Pachetul de programe Quantitative Analysis for Management 3 Realizatorii pachetului de programe QM sunt: Sang M. permiţând un răspuns mai rapid.2 SISTEMUL QM1 . diminuarea personalului antrenat în procesul de facturare şi evidenţă şi redistribuirea lui la alte activităţi productive. Bucureşti.Mississippi. eficient şi precis. creşterea vitezei de comunicare a datelor informative. practic o legătură instantanee. EDI este o componentă-cheie a fabricaţiei "la timp" (just-in-time) şi a răspunsurilor rapide pe legătura client-furnizor. aprovizionarea şi necesităţile de livrare. precum şi a documentelor de însoţire a mărfurilor. Universitatea de stat .Modelarea şi simularea proceselor economice. Ed.

de regulă având numele de folder/QM. 9. Modulele QM.com. Figura nr.9. salvarea şi/sau imprimarea datelor din fereastra de ieşire.1) conţine modulele pachetului de programe QM şi anume (tab. eventual sub Windows Explorer. selecţia modelelor de analiză economico-matematică specifice proceselor şi fenomenelor cercetate. Se recomandă utilizarea unui director distinct.com din folderul QM. Sistemul QM permite culegerea şi memorarea datelor în fişiere. Sistemul QM se lansează în execuţie prin: Dublu clic pe iconul QM de pe Desktop. Lansarea în execuţie. sau se apăsă tasta cu litera ataşată modulului ales. 204 . analiza şi interpretarea acestor rezultate. 9.1 Modulele principale ale sistemului QM Selectarea unui modul se face: prin deplasarea pe ecran a semnului „→→" cu ajutorul tastelor de cursor până în dreptul modulului dorit şi apoi <Enter>.2). Dublu clic pe numele programului QM. Selecţie Start->Run->C:\QM\QM.2. Meniul principal QM (fig. Prezentarea generală a pachetului QM Pachetul de programe QM se instalează pe calculator folosind chitul său de pe un floppy-disc prin procedura de Copy/Paste. obţinerea rezultatelor şi soluţiilor la problemele formalizate.1. 9.

1) Programare liniară cu mai multe funcţii obiectiv Probleme de transport Probleme de afectare Model de analiză a planului de rentabilitate Teoria deciziei Modele de reţea Modele de alocare şi nivelare a resurselor Modele de stocuri Teoria firelor de aşteptare Programarea dinamică Modele de simulare Modele de previziuni Analiză pe baza lanţurilor Markov Teoria jocurilor Terminare sesiune de lucru Unele module din meniul principal sunt urmate de submeniuri care sunt afişate după selectarea modulului principal (tab. Decision Tree D.3 Prezentarea submodulelor QM cu meniurile aferente Simbol asociat în meniul QM H Denumire modul Decision Theory A. Decizii în condiţii de incertitudine C. Shortest Route B. 9. Flux maxim I 205 . Minimum Spanning Tree C. Decizii arborescente D. Drumuri minime B. Decizii pe baza teoriei lui Bayes Modele de reţea A. Tabelul nr.2 Prezentarea modulelor QM Simbol asociat în meniul QM A B C D E F G H I J K L M N O P Q Esc Denumire modul Linear Programming All Integer Programming Zero One Programming Goal Programming Transportation Assignement Break-Even Analysis Decision Theory Network Models CPM/PERT Inventory Models Queuing Theory Dynamic Programming Simulation Forecasting Markov Analysis Game Theory Exit to Dos Suport decisional pentru: Programare liniară Programare liniară în numere întregi Programare cu variabile dihotomice (0. Decizii în condiţii de risc B. 9. Bayes' Decision Rule Network Models A. Decision Making under Uncertainty C. Maximum Flow Simbol şi Suport decizional pentru: Teoria Deciziei A.Tabelul nr.).3. Drumuri de arborescentă minimă C.9. Decision Makingunder Risk B.

Network M B. CPM cu costuri minime Modele de stocuri A. M/D/1: Model cu o staţie. Drumuri de lungime/cost minim (stagecoach) B. Metoda celor mai mici pătrate (MCMMP) D. M/M/1: Model cu o staţie B. Regresia multiplă K L Queueing Theory A. Metoda drumului critic (CPM) C. Nivelarea exponenţială C. EOQ C. M/M/1: Limited Population Dynamic Programming A. CPM C. Planned Shortage E. Non-Network Simulation A. Model ELS de producţie în loturi economice D. Quantity Discount Analiza drumului critic A. Economic Lot Size D. Flux optim de încărcare (knapsack) Simulare A. Model EOQ cu lipsă de stoc E. Simulare numerică Monte Carlo B. PERT J B. Model EOQ cu discount pentru comenzi mari Teoria firelor de aşteptare A. M/M/1: Model cu o staţie cu sosiri dintr-o populaţie finită Programarea dinamică A. Monte Carlo Simulation B. Simularea stocurilor Previziuni A. LeastSquares Method D. Regresia simplă E. M/M/S: Multiple Server C. Model EOQ de comandă optimă cu costuri minime de stocare C. M/M/1: Standard Single Server B. servirea urmând o repartiţie Erlang D.CPM/PERT A. Simple Regression E. Multiple Regression O 206 . M/D/1: Constant Server D. Media mobilă simplă şi ponderată B. Simple&Weighted Moving Average B. ABCAnalysis B. MM/S: Model cu staţii multiple C. Metoda de analiză ABC B. Alocarea şi nivelarea resurselor (PERT) B. Inventory Simulation N Forecasting A. Exponenţial Smoothing C. CPM with Crashing Inventory Models A.

9.4 Comenzile de lucru ale sistemului QM Tasta H Comanda Help Descrierea comenzii Afişarea unor informaţii despre modulul de lucru curent (scopul. în prima linie a ecranului este afişat numele modulului care este în execuţie. ↓. Specificarea directorului în care se află sau se vor depune fişierele de date. În timpul execuţiei comenzilor Help. New. Tabelul nr. Del. F8. fereastra de comenzi este poziţionată în partea inferioară a primului ecran de lucru şi conţine comenzi care pot fi lansate folosind tasta subliniată (tab. F7. Deasupra lor. Execuţia programului şi obţinerea soluţiei problemei pentru care s-au introdus datele. format în general din trei ferestre. Pentru toate modulele QM. se consideră directorul în care se află pachetul QM. Editarea la imprimantă şi/sau pe disc a datelor de intrare şi a rezultatelor obţinute. Home. Edit sau Run în fereastra inferioară vor fi afişate tastele funcţionale care pot fi utilizate pentru deplasarea pe ecran sau pentru efectuarea unor modificări (Backspace. PgUp. F9. End). Introducerea datelor de intrare specifice fiecărui modul curent. Datele sunt stocate într-un fişier cu extensia specifică modulului. încărcarea de pe disc în memoria internă a datelor de intrare. F10. în lipsă.Prezentarea ferestrelor principale După selectarea unui model (din meniul principal sau dintr-un meniu secundar) este afişat ecranul de lucru iniţial. ↑. →. 9. PgDn. Modulul de utilizare a acestora poate fi consultat apăsând litera H care va lansa comanda Help. conţinutul datelor de intrare). iar primele două ferestre sunt iniţial libere.4). Salvarea într-un fişier pe disc a datelor de intrare în vederea reutilizării lor prin comanda „Load". Afişarea fişierelor din directorul de lucru care au extensia corespunzătoare modulului în curs de execuţie. ←. Editarea datelor de pe ecran. Ieşirea din sesiunea de lucru curentă N L New Load S E R P I Save Edit Run Print Install D Directory Esc Exit 207 . dimensiunile problemei care poate fi rezolvată.

Asupra informaţiilor din primele două ferestre se pot executa comenzile Help. În fereastra de titlu ce se deschide în partea superioară a ecranului se preiau informaţii privind titlul problemei ce urmează a fi rezolvată. Lansarea în execuţie a programului QM.În alte situaţii. Analiza şi interpretarea rezultatelor. Lansarea în execuţie (comanda Run). După analiza rezultatelor se revine în lista comenzilor din fereastra de jos a ecranului de lucru cu tasta Esc. Introducerea datelor de intrare (comanda New) sau încărcarea lor de pe disc (comanda Load). în fereastra inferioară sunt afişate mesaje de eroare sau cereri de introducere a unor informaţii: domeniul de variaţie al unor parametrii de intrare. Editarea datelor pentru corecţie sau modificare (comanda Edit). Se pot modifica unele date de intrare reluând procesul de la etapa de editare. numele fişierului care se va salva. Selectarea din meniul principal a modului adecvat pentru rezolvarea problemei.2 Ferestre de lucru QM Etapele ce trebuie parcurse pentru rezolvarea unei probleme Formularea modelului matematic şi stabilirea datelor de intrare. Ferestre de titlu Ferestre de date Ferestre de comenzi Figura nr 9. New şi Run din fereastra de comenzi. numele fişierului care se încarcă etc. numărul variabilelor şi valorile parametrilor de intrare. Salvarea rezultatelor sau imprimarea lor. 208 . Fereastra de date corespunde ferestrei de mijloc şi conţine macheta de preluare a datelor de intrare în funcţie de modulul curent apelat şi parametrii de setare incluşi în prima fereastră.

8. 8. B şi C. şi de 18% spre produsul C. Studiu de caz .2. Cei 30% de cumpărători care în intervalul considerat părăsesc produsul A se îndreaptă în proporţie de 12% către produsul B.notate cu A.90 la produsul C. în ordinea apariţiei lor pe piaţă.utilizarea QM Pe o piaţă oarecare sunt prezentate. 0.Ieşirea din QM. Să presupunem că la momentul analizei considerat momentul O. Sondaje anterioare au stabilit un coeficient de fidelitate constant pe lună. Se urmăreşte previziunea cotelor pe care le vor deţine în cadrul pieţei după o perioadă de 10 luni utilizând modelul probabilistic bazat pe teoria lanţurilor Markov. Figura nr. 9. la un moment dat. 30% şi respectiv 10%. cei 10% care părăsesc produsul C se orientează în proporţie de 5% spre produsul A şi de 5% spre produsul B. şi anume de 0.70 la produsul A. trei produse concurente .80 la produsul B şi 0. Terminarea normală a sesiunii de lucru cu QM se obţine apăsând tasta Esc de câte ori este necesar pentru a se ajunge în sistemul Windows.A.3. în sfârşit. 9.în totalul pieţei era de 60%. Fereastra de preluare a datelor de intrare Datele de intrare sunt prezentate în figura nr. B şi C .3 Fereastra rezultatelor de ieşire este redată în figura nr.2. cota de piaţă a fiecăreia dintre cele 3 produse . de la produsul B 10% se îndreaptă spre produsul A şi 10% spre produsul C.4. 209 .

Figura nr. Astfel cota de piaţă a produsului A scade de la 60% la 18% iar cota de piaţă a produsului C creşte de la 10% la 57%. Fereastra rezultatelor de ieşire Se constată că după cele 10 luni cotele de piaţă ale produselor A şi C se modifică semnificativ datorită fidelităţii mai mari a cumpărătorilor prodului C faţă de produsul A. Produsul B are o scădere a cotei de piaţă nesemnificativă de la 30% la 25%. 210 .4. 9.

211 .

212 .

.. Database Marketing.. nr. Editura Expert 11.. Bucureşti.. 1.. Nicolescu O.. 1. nr. Cazan E.. English L. 1991 10. Feldman T. Negruţă A. 1990 4.. in European Management Journal. Prentice Hall. New Jersey. Tribuna Economică. Pescaru V. vol. Sisteme informatice în comerţ. Dacis. nr. Communication in a Network Organization.BIBLIOGRAFIE 1. I. Turning Information Management into an Effective Business Enabler. 1996 7.. Marinescu V. nr.. Nicolescu L. 1...L... Increasing I. Tehunen H. in Information System. Bucureşti 1991 2. in Information Strategy: The Executive’s Journal. 1. From „In Search of Excellence” to Business Process Reengineering: The Role of Information Technology. 1997 8. in Information Strategy: The Executive’s Journal. An Introduction to Digital Media. Mastenbroeck. in Organizational Dinamics. nr. 2001 213 . Productivity: A Holistic Approach. 1995 5. Gronski Săndel. Sisteme informatice în economie. in Information Systems. Information Technology and Changes in Industry. Greenberg S.Gh. Ed. 4. 1990 15. 1998 6.S. McGraw-Hill Inc. Information Technology. Gheorghe Orzan. Cluj-Napoca.. Organization Design and Organizational Theory. Boaden R. Edward L. Ionescu Gh.. Information Management. nr. 2001 9. Dampsey J. Frahman A. Bush J. Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale. J.. Computer Support Cooperative Work and Groupware. Latvala L. nr. Academic Press. Koff W. 1991 3. 1. Biţă V. I. 1995 14. The Ultimate Marketing Tool... Lockett G. Informantion Systems and Information Management: Definition and Development. 1999 12. Ed. Owings P. 3. Editura Tehnică. Sisteme informatice de marketing. Managementul modern al organizaţiei. 1991 13. vol. Jaakola H. Bucureşti.. Editura Uranus. in. Jih W. Information Strategy: The Executive’s Journal.

Radu I. Informatică managerială. Bucureşti.. Radu I... nr. 2.. Petrion. (coord. Oprea D.. Ed. The Role of CEO in The Management of Change: The Case of Information Technology. Didactică şi Pedagogică. Oprea D. Ed. Ed. Editura Economică. Editura Universitară.. Reck R. Informatică pentru managementul firmei. in the Kochan. Modelarea şi simularea proceselor economice. Ioniţă C. Nicolescu O. Editura Tehnică. 2.. 2001 19. Bucureşti. 1998 18. Useem M. Editura Economică. Ioniţă F. Iaşi. Editura Economică.. Ursăcescu M. Grantt J. – Transforming Organizations. Willson D. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Tabloul de bord. Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. Burlacu S. nr. Bucureşti. Airinei D. 2000 32. Fotache M.). Editura Economică. Polirom. Management comparat.. 1992 29.. 2001 25. The Role of Information Systems Strategy in Making Market Leaders in Information Strategy: The Executive’s Journal..Ghidul managerului eficient. Editura ALMI. Nicolescu O. Management. Manageri şi management.. Informatică şi management... 2000 30.. Ursăcescu M. Diagonal Communication Links Within Organization. Information Resources and Corporate Strategy Development. 2000 24. Verboncu I. Reck V.. Nicolescu O.. Iaşi. 1996 23.. Pollatis Y.. Bodea C. Sisteme informatice de Gestiune.. 2..16.. 2002 21. Verboncu I. Velicanu M. Ed... vol. . in Information Strategy: The Executive’s Journal.1999 22. Bucureşti. Polirom. Sisteme de gestiune a bazelor de date. Editura Tehnică. o cale spre performanţă. Schein E. 1992 214 . Bucureşti. Raţiu-Suciu C. Tribuna Ecopnomică. Oxford University Press.. Oxford... nr. Bucureşti. Ed. 1996 28. Bucureşti. Ed. I – II. Bucureşti. 2005 26. Cioc M. Sisteme informaţionale pentru afaceri. Radu I. 1999 27. Nicolescu O. 2001 33. Stanciu V. 29. Verboncu I.. 1999 31. 1999 20. Bucureşti. vol. Lungu I. 1993-1994 17.... Bucureşti. in The Journal of Business Communications. Bucureşti.CISON. Vlădeanu D.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful