Liviu Mihăescu

SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI APLICAŢII INFORMATICE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009

1

Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu este acreditată CNCSIS Cod 177

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MIHĂESCU, LIVIU Sisteme informaţionale şi aplicaţii informatice în administrarea afacerilor / Mihăescu Liviu. – Sibiu : Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009 212 p. Bibliogr. ISBN 978-973-739-778-2 004:336

2

CUPRINS

Capitolul 1 SISTEM, SISTEM ECONOMIC, SISTEM INFORMAŢIONAL ...................................... 7 1.1 SISTEMUL. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI.................................................. 7 1.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC .................................................. 10 1.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI ...... 17 Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL ................................................................................... 23 2.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII ...................................... 23 2. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL.................................................. 29 2.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ....................................... 34

2.2.1 Datele şi informaţiile .................................................................... 36 2.2.2 Circuitele şi fluxurile informaţionale .......................................... 42 2.2.3 Procedurile informaţionale ......................................................... 43 2.2.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor........................................... 44
2.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC - SISTEM INFORMAŢIONAL ...................... 45 2.4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE ....................................................... 51

2.4.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor ............... 52 2.4.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou ...................... 53 2.4.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) ...................... 54 2.4.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) .......................... 54 2.4.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) ......... 55
2.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL ........................................... 55 Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 58 3.1 SISTEMUL INFORMATIC ................................................................................. 58 3.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE ............................ 60 3.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE ..................................................... 62 3.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC .......................................................... 66

3.4.1 Funcţia de preluare a informaţiei .............................................. 66 3.4.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei ...................... 66 3.4.3 Funcţia de comunicare ............................................................... 67 3.4.4 Funcţia de prelucrare .................................................................. 67 3.4.5 Funcţia de ieşire a informaţiei.................................................... 69
3.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ........................................................................... 70

3.5.1 Componenta hardware a sistemului ......................................... 71 3.5.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului ................................... 71 3.5.3 Componenta software ................................................................. 74 3.5.4 Componenta informaţională....................................................... 75 3

Capitolul 4 INFORMAŢIA - OBIECT AL PRELUCRĂRII ............................................................. 76 4.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE - CALITATEA ACESTORA – .... 76 4.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ ................................................................................................. 79 4.3 PROCESE INFORMAŢIONALE ........................................................................ 82 4.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL ............................................................. 87

4.4.1 Generarea, culegerea şi transmiterea datelor ........................ 87 4.4.2 Gestiunea datelor ........................................................................ 88 4.4.3 Analiza şi interpretarea datelor.................................................. 88 4.4.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei ........................ 89
Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE ........................................................................................................... 90 5.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE ........................................... 90 5.2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ........................................... 96 5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE .............. 103 Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE.................................................... 107 6.1. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMII- ........................................................................................................... 107 6.2. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ............... 109

6.2.1. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor............. 109 6.2.2. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului .......................................................................................... 111 6.2.3. Externalizarea sau outsourcingul informaţional................... 111 6.2.4. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet .................................................................................................. 112 6.2.5. Expansiunea comerţului electronic ........................................ 113 6.2.6. Scrutarea informaţională ......................................................... 114 6.2.7. Conturarea întreprinderii virtuale ........................................... 115 6.2.8. Cristalizarea managementului informaţional ........................ 116
6.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV ......................................................................................................... 120 Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE .................................................. 123 7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII ..................................................... 123 7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE................................................... 126

7.2.1 Vulnerabilitatea digitală ............................................................ 131 7.2.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital ............. 132 7.2.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii ........... 132 7.2.4 Lărgirea prăpăstiei digitale ....................................................... 133 7.2.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei................... 134 4

... 198 9................................ 179 8....................................................2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale ..3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive ..3 Rolul securităţii informaţiilor ................2....8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ........ 163 8.....................................3........................................1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor ..........1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale ..................2.......2.3.....1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE ............................................................................................... Implementarea perfecţionărilor informaţionale ...6................ 210 BIBLIOGRAFIE...9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE .................4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate .... 145 8................. 136 7...............................................1...3.......3.................4 INTEGRAREA SISTEMELOR ...6.................. 185 8............ 171 8...........7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ..................... 135 7....SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR ....... 213 5 ...........6...................................3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR .. Consideraţii preliminare.................. 162 8.............................. 152 8..............................2......... 138 7..................................... Analiza critică a sistemului informaţional .......1........3............ Declanşarea studiului de reproiectare ................................................1........ 159 8....................3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei ................................... Evaluarea funcţionării sistemului informaţional ...........................2 Mediul securităţii informaţiilor ..........3... 189 8............................... 140 Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII ......... 195 Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR ...... 148 8.......................... 203 9.3.... 204 9..................4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii .2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri .....................................utilizarea QM ..... 199 9.........................7......6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE ....... 152 8..1.............2 SISTEMUL QM ....1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei .....3...... 198 9........ 145 8...5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE .............. 135 7............ 200 9........ Reproiectarea sistemului informaţional................. 174 8..............................1...... 202 9....... Prezentarea generală a pachetului QM .........................3...... 180 8..... Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat ......... 157 8.........1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ......3...... 158 8........1.. 152 8...........................................2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL .........6... Studiu de caz ....................3.........5..................................4.....7...............3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONAL-MANAGERIAL ......................................................3.......... 162 8.............. 177 8... 199 9.....

6 .

în realitate nu poate fi vorba decât de o independenţă relativă.a. îl putem recunoaşte ca simplu sau complex. simple sau complexe. În pofida numeroaselor caracteristici generale. Oricât de independent ar fi un sistem. 1977). ci mai multor sisteme.. statice sau dinamice. În acest sens. metode. cu cât sistemul este mai complex. se pot studia ordinea. Prin intermediul teoriei sistemelor se poate distinge un sistem de altele. modele şi personal utilizate interdependent prin intermediul unor procese ce asigură transformarea unor elemente de intrare în elemente de ieşire prin intermediul unui mecanism specific şi al unui sistem de control. SISTEM ECONOMIC. de factorul timp. Dar. Deşi sunt formate dintr-o mulţime de elemente aflate în interacţiune. sistemele pot fi finite sau infinite. sistemele nu sunt identice între ele. (Grunberg. SISTEM INFORMAŢIONAL 1. liniare sau neliniare etc. de relaţiile cu mediul. împreună cu celelalte sisteme. închise sau deschise. sistemele se întrepătrund foarte mult. Astfel. liniar sau neliniar ş. cu care se află în interacţiune. toate se comportă unitar şi integral în relaţiile lor cu mediul. în funcţie de mulţimea elementelor. În teoria sistemelor se afirmă că. determinate sau probabilistice. Zadeh (1973) evidenţiază faptul că posibilitatea descrierii exacte a unui sistem scade odată cu creşterea complexităţii.A. L.cu atât mai evident. într-un sistem mai mare. tehnici. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICI Sistemul este un ansamblu de elemente interdependente formând un tot organizat care interacţionează pentru realizarea unui scop determinat. până la un nivel dincolo de care precizia şi relevanţa se exclud reciproc. diferitele sisteme se deosebesc foarte mult între ele.1 SISTEMUL. Sistemul este un ansamblu de elemente materiale sau nemateriale. determinist sau probabilist. format în general din echipamente. graniţele dintre ele se estompează 7 .d.Capitolul 1 SISTEM. organizarea şi complexitatea. procedee. de coeficientul de complexitate şi de natura relaţiilor dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire. deoarece el este integrat.m. dar întotdeauna va rămâne ceva care nu poate fi formalizat şi care reprezintă tocmai particularitatea şi individualitatea sistemului respectiv . un element nu aparţine unui singur sistem.

care sunt formate din elemente ce nu le aparţin în totalitate. Organizarea sistemelor a dus la generarea altor sisteme. Teoria sistemelor studiază elementele în cadrul sistemului din care fac parte. deoarece între apartenenţa şi neapartenenţa unui element la un sistem apar o serie de situaţii intermediare. din ce în ce mai complicate şi mai diverse. 1. ci de modul cum sunt organizate. iar în cazul sistemelor vagi. Ieşirile (yj) din sistem reprezintă influenţa pe care sistemul respectiv o exercită asupra mediului în care există ca subsistem. j=1. Dacă însă fiecare sistem este un subsistem şi fiecare subsistem poate face parte din mai multe sisteme. structură şi stare (Fig. numite grade de apartenenţă.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj. aşa cum nu există decât sisteme deschise. Notând cu l apartenenţa şi cu 0 non-apartenenţa elementului x la mulţimea X. L.şi devin mai vagi. adică de 0 sau l. tot aşa nu există decât sisteme vagi ale căror elemente aparţin în acelaşi timp mai multor sisteme. Orice sistem organizat se caracterizează prin: intrări. interdisciplinară.i=1.m IEŞIRI Figura nr. atunci devine necesară o abordare mult mai largă. de energie sau de informaţie cu mediul în care se află.R. Ashby (1947).1 Reprezentarea unui sistem Intrările (xi) în sistem reprezintă influenţa pe care mediul o exercită asupra unei componente (un subsistem) de sistemul de dimensiuni mai mari. diversitatea nefiind provocată de substanţa şi energia din care sunt constituite. adică între 0 şi 1 apare o infinitate de stări posibile. 8 . atunci. o flexibilitate a structurilor sale. Problema organizării şi autoorganizării a fost pusă de W. ieşiri. funcţia de apartenenţă f este f: X→(0-1).1 Reprezentarea unui sistem). generatoare de îmbunătăţiri ale sistemului. f: X→(0. În realitate. xi .A.1). în cazul mulţimilor clasice. Prin autoorganizare se realizează o anumită interacţiune cu mediul. Organizarea este cea care conduce la diversitatea lumii în care trăim. care întreţin un anumit schimb de substanţă. 1. concomitent cu asigurarea integrităţii şi identităţii sistemului. Zadeh (1965) vorbeşte despre sisteme vagi.

) între diferite componente ale sistemului. Dacă însă aceeaşi entitate este privită în raport cu nivelul ierarhic superior ca fiind componentă a acestuia. 9 . a maşinilor şi a mediului înconjurător. sistem de calcul etc. Din punct de vedere al structurii şi al complexităţii funcţiilor pe care le realizează. tehnico-economice (materiale. un ansamblu de elemente considerate subsisteme cu legături reciproce. văzute la nivel global. Însăşi economia naţională sau economia mondială. Noţiunea de sistem economic desemnează un ansamblu de elemente independente. atunci i se conferă atributul de sistem. prezenţa în sistemul economic a oamenilor. din care face parte. energetice etc. sistemele economice pot fi grupate în sisteme simple şi sisteme complexe sau macrosisteme. prin care se asigură funcţionarea sistemului. dar subordonate scopului întregului sistem.Structura sistemului reprezintă modul cum sistemul respectiv este organizat şi cum funcţionează pentru realizarea scopului determinat y=f(x1. Un sistem economic complex se caracterizează prin: existenţa unor componente separabile pentru care se pot stabili scopuri funcţionale distincte. Orice întreprindere economică. sistemul informaţional. prin intermediul cărora se realizează obiectul de activitate al unei entităţi economice. Starea sistemului reprezintă gradul de organizare a sistemului respectiv la un moment dat. reprezintă o componentă (un subsistem) a unui sistem mai mare (macrosistem) cum este considerat sistemul economico-social. informaţionale. sistemul informatic. Prin particularizarea acestor caracteristici din definiţia generală şi abstractă de sistem se desprind diferite sensuri concrete. orice ramură a economiei naţionale sunt sisteme economice. atunci ea este definită ca subsistem.). precum şi a unor legături cu exteriorul (cu alte sisteme). care se întâlnesc în toate domeniile de activitate (ca de exemplu: sistemul economic. Sistemul economic defineşte componente şi ansambluri economice. existenţa unor legături funcţionale interioare. …. Dacă o entitate economică este privită şi analizată independent de structurile ierarhice superioare. Starea şi dinamica unui sistem pot fi studiate şi cunoscute în orice moment prin intermediul legăturilor informaţionale din interiorul şi exteriorul sistemului respectiv. se comportă ca sisteme complexe (macrosisteme). specifice. Sistemul economic ca noţiune concretă de sistem. într-o structură ierarhică. xn). Un sistem economic complex reuneşte.

Prin structura unui sistem cu buclă se au în vedere: 1 Cătoiu I.. “ Modelarea cibernetico-matematică a cererii de mărfuri a populaţiei” în volumul „Cibernetica Aplicată”. comportându-se cu regularitate determinată şi răspunde conform unor reguli la impulsurile primite. Inputuri-le şi outputuri-le pot fi numite fluxuri. Rezultă că noţiunea de sistem este relativă.. În acest caz molecula devine instituţia. pot să fie de orice dimensiune. ca exemplu: o mare firmă sau un minister.iar structura ierarhică din care face parte este definită ca un macrosistem. iar în interiorul ei atomul este organizaţia. 1988 10 . iar în condiţiile în care apar abateri. economia unei ţări etc. Orzan Gh. Unitatea reprezintă un element al sistemului economic ce nu se mai poate descompune. Instituţia este o formaţie specială economică complexă. organul de decizie verifică modul în care sunt realizate obiectivele şi sarcinile stabilit. Funcţionarea sistemului cibernetico-economic constă în faptul că în fiecare perioadă primeşte un input şi emite un output. Această buclă constă în fluxuri fizice de produse asociate cu fluxuri de informaţie. agent economic.2 FIRMA SISTEM CIBERNETICO-ECONOMIC Organismul asupra căruia se răsfrâng atribuţiile sistemelor economice. iar utilizarea ei în analizele economice este contextuală. Raţiu-Suciu C. Dinamica acestui tip de sistem este determinată tocmai de încercarea sa de a se autocontrola în faţa perturbaţiilor externe. 1. Pe baza analizei fluxului de ieşire. Un sistem cibernetic îşi autoreglează intrările în funcţie de scopul şi obiectivele pentru care a fost conceput să funcţioneze prin intermediul unei bucle de control . Bucla de feedback asigură realizarea funcţiilor de autoreglare şi de comportament dinamic al sistemelor. Prezentăm în continuare atomii. societatea trebuie privită ca şi materia în fizică. Organizaţia este o formaţie constituită din oamenii unităţii în vederea îndeplinirii anumitor funcţii social-economice determinate. adoptă măsuri de reglare sau autoreglare în baza legii conexiunii inverse.feedback1-. Ed.. Academiei. Atunci. modificându-şi în timp starea internă.

Pentru a funcţiona. între care există relaţii de cauzalitate şi care acţionează interdependent în scopul asigurării proceselor şi relaţiilor de conducere la nivelul unei organizaţii. o buclă feedback presupune existenţa a 2 factori: înregistrarea unei diferenţe între o valoare dorită şi una reală.n INTRĂRI SISTEM CONDUS yj.j=1. Practic orice sistem economic este un sistem cibernetic cu buclă. o politică / o strategie care specifică acţiunile necesare pentru a corecta aceste diferenţe.2 Reprezentarea unui sistem cu buclă feedback Un sistem poate fi controlat printr-un alt sistem de nivel superior.i=1. Rezultă că sunt fixate obiective clare şi directe pentru procesul de decizie. ce trebuie îndeplinite prin interacţiunea dintre sistemul de conducere şi cel executiv. operaţional şi metodologic.m IEŞIRI Figura nr. modul în care aceste fluxuri sunt modificate sau transformate în factori de întârziere. Sistem de conducere xi . numit sistem de conducere care are la bază anumite obiective determinate de specificul domeniului. Sistemul de management al firmei este un ansamblu de elemente cu caracter decizional.1. cadrul legislativ în materie şi cerinţele strategice ale entităţii economice. reguli de decizie încorporate în buclele feedback.modul în care fluxurile sale de materiale şi/sau informaţionale sunt interconectate. 11 .2 şi asigură transformarea unor fluxuri de intrare în fluxuri de ieşire prin raportarea la obiectivele programate şi o eventuală corectare a diferenţelor înregistrate pe buclă. informaţional. Sistemul cibernetico-economic este un sistem complex care poate fi reprezentat ca în Figura 1.

i creează sistem organizatoric organizatoric-administrativ. eficientizării Figura nr. are un sediu. Firma ca sistem este format din următoarele subsisteme: formată 12 1. care prelucrate adecvat se transforma în decizii ulterioare. 1. prime şi materialele utilizate se creeaz anumite conexiuni. între care se stabilesc multiple şi profunde legături. află iune permanentă celelalte elemente ale sistemului c căruia îi aparţine. te financiare. deoarece aici are loc combinarea factorilor de economic. producţie în cadrul unor procese generatoare de bunuri materiale. 3. Sistemul de management al firmei 1. reprezintă unitate organizată. 6. capătă o denumire. oferită de autonomia autoreglabil. deoarece firma se afl în interacţiune permanent cu . deoarece întreprinderea reprezint o . ă sa funcţională. sistem socio-economic. -şi atea. dispune de capital etc. 2. deoarece între mijloacele de muncă materiile material. cât şi la cerinţele generate rile i de dinamica elementelor încorporate. în scopul eficientiz rii muncii factorilor de decizie. ie sistem tehnico-material. muncă. 4. sistem autoreglabil deoarece firma are capacitatea.. organic adaptiv deoarece se adaptează permanent la adaptiv.Acesta se constituie ca un ansamblu de componente care faciliteaz exercitarea facilitează proceselor manageriale. care la înfiin înfiinţare capătă statut de persoana juridic juridică. să.autoregleze activitatea.3 Firma. 5. materiale. ca sistem. complex. . precum şi ături. 7. sistem dinamic. are mai multe caracteristici şi anume: sistem foarte complex deoarece reuneşte resurse umane. sistem deschis. pe baza informaţiilor culese. ă schimbările macrosistemelor din care face parte. particularităţi specifice proceselor de produc i producţie.

2. factorii perturbatori care îl influenţează şi să ia decizii pentru creşterea eficienţei funcţionării sistemului. cu ajutorul unor metode şi tehnici specifice. a întregului sistem complex în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite. subsistemul de conducere. subsistemul conducător. Subsistemul de conducere (decizional) este format din ansamblul de specialişti care. Întreprinderea ca sistem Flux informaţional Decizii Informaţii Subsistemul informaţional Fluxuri materiale şi financiare Decizii Subsistemul operaţional Date Figura nr. nivel şi o anumită stare. Rezultă că firma este un sistem economic complex. subsistemul operativ sau operaţional. Rolul managerului este de a sesiza legăturile dintre elementele componente. reprezentat de manager a cărui activitate are la bază informaţiile. urmăresc şi controlează funcţionarea sistemului executiv.4 Subsistemele întreprinderii 13 MEDIUL EXTERIOR Subsistemul de conducere . subsistemul informaţional. 1. a cărui stare de funcţionare variază în timp. reglabil. 1. care se caracterizează printr-o anumită capacitate de producţie. se disting trei subsisteme (Fig. În analiza structurii organizatorice şi funcţionale a unui sistem economic complex. 3.4 Subsistemele întreprinderii): 1. subsistemul informaţional. care conectează subsistemul condus şi conducător şi asigură informaţii despre nivelul sistemului.subsistemul condus.

New York Russu C. ce activităţi le revin şi care este rolul lor în raport cu ceilalţi. de la acesta către sistemul de conducere. 1990. tehnic şi funcţional. Prin sistemul informaţional se asigură legătura permanentă şi necesară între sistemul de conducere şi sistemul condus în dublu sens: prin prelucrarea şi transmiterea deciziilor de la sistemul de conducere către sistemul condus.Subsistemul de conducere reprezintă ansamblul intercorelat al deciziilor adoptate şi aplicate într-o organizaţie. Ed. deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor de execuţie prin subsistemul informaţional (flux descendent). iar pe de altă parte asigură căile de comunicare între celelalte subsisteme."1 La nivelul subsistemului operaţional (în cadrul căruia se desfăşoară procesele economice specifice domeniului de activitate a agentului economic) are loc operaţiunea de culegere a datelor. Bucureşti 1995. 1 2 Harold Koontz:. care asigură realizarea efectivă a obiectivelor stabilite prin deciziile transmise de sistemul de conducere. care apoi sunt transmise subsistemului informaţional (flux ascendent) în vederea stocării şi prelucrării datelor necesare obţinerii informaţiilor utile în vederea fundamentării deciziilor la nivelul subsistemului decizional (de conducere). “Management. Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de elemente care acţionează intercorelat. materiale şi financiare precum şi întregul ansamblu organizatoric. 14 . tehnici”. metode. vor lucra mai eficient dacă vor cunoaşte ce trebuie să facă.. precum şi totalitatea mijloacelor sistemului de conducere şi decizie2. pentru a asigura cadrul. în scopul desfăşurării proceselor de management Subsistemul operativ sau operaţional reprezintă ansamblul de resurse umane. combinarea. Subsistemul informaţional joacă un dublu rol: pe de o parte asigură toate informaţiile necesare luării deciziilor pe toate nivelele de responsabilitate. necesare realizării obiectivelor stabilite de către organizaţie. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind starea şi dinamica sistemului condus. structurate corespunzător sistemului de obiective şi configuraţiei ierarhiei manageriale. concepte. Astfel. conducere şi control. “cei care vor să coopereze. Essentials of management. Expert. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. McGraw-Hill. divizarea şi funcţionalitatea proceselor de muncă. Subsistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor. prin înregistrarea.

procese de reglare interne. ca: prelucrarea informaţiei. din evenimente care au un efect asupra acestora şi din actori care acţionează în baza lor. Un sistem economic este un sistem viabil.Subsistemul informaţional reprezintă un ansamblu de componente. care acţionează în baza unor relaţii de cauzalitate. În baza celor prezentate se poate vorbi de două subcategorii de procese. necesare la nivel decizional şi operaţional. o succesiune de procese şi fluxuri informaţionale. dar şi de informaţiile acumulate în birouri şi servicii. Starea unităţii poate fi caracterizată de stocul din depozit. prelucrarea acesteia. modificându-se şi starea internă a sistemului. în vederea culegerii. Toate fluxurile de resurse (materiale sau informaţionale) dintr-un sistem economic. unităţile economice (firmele) se pot încadra în două categorii: unităţi reale în care au loc exclusiv procesul real intern. Procesele reale sunt procese materiale şi fizice. pregătirea deciziei şi decizia. Procesele de reglare sunt procese intelectuale. sunt descrise prin două sisteme de funcţii de reacţie. Transformările ce au loc în sistemul economic şi ansamblul funcţiilor de reacţie ale unităţilor. Unităţile fiind legate între ele prin fluxuri de input şi output. prelucrării şi transmiterii datelor şi a informaţiilor. El este considerat acea parte a realităţii. implicând. conducând la generarea permanentă de noi informaţii şi fluxuri informaţionale. transmiterea informaţiei. compun un sistem. pregătirea deciziei şi decizia. unităţi de reglare în care au loc exclusiv procesul de reglare internă. 15 . intrând: producţia. ca: producţia şi consumul. au la bază desfăşurarea unor activităţi umane. iar pe de altă parte. anume: procese reale interne. constituită din date şi informaţii organizate şi structurate. Procesele unui sistem economic sunt de două tipuri: reale şi de reglare. circulaţia şi consumul. anume: sisteme funcţie de reacţie a sferei de reglare. aici intrând: observarea. sisteme funcţie de reacţie a sferei reale. pe de o parte. în scopul atingerii unor obiective. sau pornind de la ele – utilizând tehnologia informaţiei. Pe baza celor enunţate mai sus. Procesul intern este acela ce are loc în interiorul unităţii şi care transformă input-ul în output. legate între ele.

se optează pentru culegerea. fluxurile şi circuitele informaţionale se integrează organic cu celelalte fluxuri şi circuite ale resurselor. Sistemul informaţional îşi îndeplineşte acest rol prin: asigurarea informaţiilor necesare fiecăruia dintre sistemele de resurse precum şi a sistemului integrat al resurselor. Subsistemul informaţional se interpune între subsistemul decizional şi cel operaţional. Scopul principal al sistemului informaţional este de a furniza fiecărui utilizator. bancar). care întreţine aceste fluxuri şi circuite informaţionale şi permite celorlalte sisteme ale resurselor să funcţioneze ca un sistem integrat. generează informaţiile de ieşire prin reflectarea funcţionării tuturor sistemelor de resurse. centralizate. ci ca element de legătură al mediului intern al întreprinderii cu cel exterior acesteia (economic. Aspectul organizaţional al întreprinderii rămâne pe un plan secund. astfel că informaţiile constituie un adevărat „liant” informaţional. în funcţie de responsabilităţile şi atribuţiile sale. Deciziile. sistemul informaţional (economic) este mijlocul de comandă şi control prin care sistemul de conducere îşi exercită funcţiile asupra sistemului executiv. În cadrul sistemului economic. El nu trebuie văzut doar ca o interfaţă între subsistemul operaţional şi subsistemul de conducere. toate informaţiile necesare. Majoritatea metodelor de concepere a sistemelor informatice pornesc de la definirea nevoilor informaţionale ale viitorilor utilizatori. financiar. la rândul lor. menţinerea colecţiilor (fişierele şi bazele de date). reprezentând în acelaşi timp un mijloc de comunicare între celelalte două subsisteme. Datorită dificultăţii identificării complete a acestor cerinţe informaţionale şi datorită necesităţii anticipării unor cerinţe informaţionale având un orizont de timp mai îndepărtata. pot viza perioade de timp mai lungi (decizii strategice) sau mai scurte (decizii tactice). având drept scop asigurarea informaţiilor necesare stafului managerial. stocarea şi prelucrarea ansamblului datelor reflectând starea şi evoluţia sistemului condus.Astfel. stabilirea modalităţilor de achiziţionare a datelor necesare sistemelor de resurse. el fiind abordat mai degrabă în 16 . inclusiv a sistemului informaţional însuşi. la nivelul cerinţelor impuse de luarea deciziilor în sistemele de resurse. De aici putem concluziona faptul că subsistemul decizional necesită informaţii specifice necesare fundamentării pe de o parte a deciziilor strategice iar pe de altă parte a deciziilor tactice.

când. Succesul lor depinde de abilitatea de a opera la nivel global. Felul de viaţă al omului s-a schimbat radical o dată cu această mutaţie. Sistemele informaţionale furnizează potenţialul analitic şi cel de comunicare de care au nevoie firmele pentru a-şi administra afacerile la scară globală. Condiţiile de muncă s-au îmbunătăţit. spre finele secolului al XVIII-lea. Astăzi. şi-a putut organiza superior viaţa.procesul definirii prelucrărilor decât în procesul identificării şi structurării datelor. firmele nu mai sunt avantajate de existenţa pieţelor protejate. ci trebuie să facă faţă concurenţei deschise. Globalizarea economiei şi tehnologia informaţiilor au determinat o intensificare a competiţiei pe pieţele internaţionale. implicit. edificând locuinţe şi cultivând pământul. de viaţă. cât şi managementul. Cel de-al treilea val este marcat de impunerea informaţiei ca resursă fundamentală de viaţă a omului şi se petrece în zilele noastre. Desfăşurarea şi controlul operaţiunilor în formă multinaţională necesită comunicarea cu furnizorii şi distribuitorii 24 de ore din 24.3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE AFACERI Mediul de afaceri se află într-o continuă schimbare. în cazul acestei mutaţii. defineşte „valurile" ca fiind marile transformări sociale care au direcţionat evoluţia omenirii până în prezent. joacă un rol strategic pentru succesul afacerilor. Trecerea societăţii dintr-o etapă în alta este asociată cu perfecţionarea diviziunii muncii. Al doilea val s-a datorat trecerii de la agricultură şi meşteşuguri la industriile mecanice. Vitezele de lucru. Dezvoltarea socială şi diviziunea muncii se află într-o relaţie nemijlocită. Acest aspect rezidă din amplificarea în volum şi structură a schimburilor comerciale. informaţia pune în mişcare atât tehnologiile pentru transformările fizice necesare societăţii. cerinţele culturale au sporit şi s-a atins un nivel superior de productivitate şi. Primul val a fost cel ce a caracterizat trecerea de la viaţa nomadă a omului primitiv la agricultură. datorită opririi din peregrinare. Alvin Toffler în „Al treilea val". In acest nou cadru. în acest caz. Informaţia. între diferite localităţi de pe glob. 1. companiile trebuie să facă faţă unor noi provocări. ca şi 17 .

asupra metodelor de calcul şi a metodelor de stocare şi de accesare a datelor. Pentru a putea implementa într-o organizaţie această nouă abordare. şi diviziunea muncii. Cel mai mult este influenţată de către al 3-lea val activitatea de conducere. sociologie şi ştiinţele politice. Abordarea tehnică se bazează pe următoarele discipline: management ştiinţific.calitatea lucrărilor cresc considerabil. inclusiv managementul acesteia.una tehnică şi una comportamentală. Informaţia este „materia primă" a managementului. Managementul ştiinţific pune accentul pe dezvoltarea de modele pentru adoptarea deciziilor manageriale şi pe alte practici specifice managementului organizaţiei. Cercetările operaţionale atribuie. Relaţia dintre productivitate şi calitate. cum sunt controlul stocurilor. mai ales. Aceasta poate să-l afecteze mult mai profund decât în cadrul celui de-al 2-lea val. Studiul sistemelor informaţionale are un caracter multidisciplinar şi cuprinde două modalităţi de abordare . Cerinţele intelectuale sunt acum cele mai pregnante. este necesar să se utilizeze pe scară largă tehnologia informaţiilor. 18 . cu un grad ridicat de centralizare. a căror evoluţie trebuie întreţinută în continuare. Noua abordare a organizării şi conducerii firmelor de afaceri se caracterizează prin aplatizarea ierarhiei sistemului de conducere. prin tehnicile matematice destinate optimizării parametrilor selectaţi de organizaţie. Simbolurile şi modelele devin esenţiale la acest stadiu al dezvoltării. fiind evidentă. precum şi răspunderile sale se acutizează. în acest sens. şi folosesc un set de proceduri de operare standard pentru a realiza o producţie de masă. firmele de afaceri dispun de o structură ierarhică. Totul porneşte de la om şi se propagă printr-o tehnologie rapidă spre el însuşi. pe de o parte. Ştiinţa calculatoarelor se concentrează asupra teoriei calculatoarelor. în varianta clasică. Pregătirea omului pentru a face faţă impetuozităţii informaţionale. ştiinţa calculatoarelor şi cercetări operaţionale. prin descentralizare şi creşterea flexibilităţii organizaţiei de a se adapta la schimbările care apar în mediul de afaceri. Abordarea comportamentală se bazează pe psihologie. pe de altă parte. Exerciţiile de responsabilitate accentuată sunt cantonate în cea mai mare parte în această zonă a activităţii umane. Productivitatea managementului trebuie să fie compatibilă cu cea a tehnologiilor de transformare fizică. se impune o perfecţionare a calităţii şi productivităţii managementului. Comportamentul individului este supralicitat. O altă influentă majoră vizează mediul intern al organizaţiei. precursorii ştiinţei managementului au intuit cerinţele evoluţiei şi au făcut primele demersuri comunicaţionale pe care trebuie să le cunoaştem şi.

În secolul XXI. Sociologii se concentrează asupra impactului sistemelor informaţionale asupra grupurilor. Totodată. Managerii firmelor sunt nerăbdători să utilizeze cât mai rapid această puternică combinaţie dintre unitatea de afaceri. Dacă în trecut existau doar câteva infrastructuri limitate care furnizau căi de acces spre clienţi. Psihologii sunt preocupaţi de reacţia individuală a personalului angajat faţă de sistemul informaţional şi de modelele cognitive ale raţionamentului uman. multe firme fac eforturi financiare mari în vederea investirii în tehnologia informaţională. Fuziunea dintre domeniile informaticii. telecomunicaţiilor. astăzi acestea sunt mult mai multe. deciziile pe termen lung privind investiţiile în infrastructura informaţională vor diferenţia capacităţile competitive ale firmelor. precum şi extinderea universală a Internetului şi a altor componente ale comerţului electronic prezintă avantaje strategice şi ameninţări pentru orice firmă. când cash-flow-ul firmelor este din ce în ce mai des prezent online. o valoare adăugată organizaţiei.cea a Internetului şi comerţului electronic. De asemenea. firmă. abundă oportunităţile şi ameninţările. Deja. încercând să aleagă varianta optimă din multitudinea de variante tehnice şi economice şi căutând să realizeze un echilibru optim al posibilităţilor la nivelurile firmei şi unităţii de afaceri. Personalul angajat va reprezenta în continuare investiţia cea mai importantă a unei firme. însă infrastructura cu care aceasta va opera va fi electronică. Oportunităţile oferite de noile infrastructuri electronice vor face posibilă verificarea multor procese de luare a deciziilor organizaţionale. se observă că tehnologia informaţională este de importanţă majoră pentru toate organizaţiile moderne. organizaţiilor şi societăţii în ansamblu. managerii trebuie să conştientizeze modul în care infrastructura informaţională a firmei se intersectează cu infrastructurile publice şi cu infrastructura noii industrii care apare . atât în desfăşurarea afacerilor pe 19 . prin utilizarea cât mai eficientă a resurselor disponibile. Specialiştii în domeniul ştiinţelor politice investighează impactul politic al utilizării sistemelor informaţionale. industrie şi infrastructurile publice. Totuşi. publicisticii şi divertismentului. odată cu creşterea importanţei noii infrastructuri electronice se va observa şi o scădere a importanţei bunurilor fizice şi a amplasării acestora. Majoritatea problemelor comportamentale dintr-o organizaţie nu poate fi exprimată folosind modele normative.optimizarea cheltuielilor de transport şi costul tranzacţiilor. În această nouă eră a competiţiei economice. în care firmele încearcă să se redescopere.

Împreună. cu furnizorii. aceasta generând profit la nivelul întregii economii. Portofoliul tehnologiei informaţionale este determinat de infrastructura tehnologiei informaţionale existentă în firmă. Întregul portofoliu al tehnologiei informaţionale trebuie coordonat de un management format din specialişti atât în domeniul economic.cale electronică (comerţ electronic). Toţi managerii trebuie să deţină cunoştinţe bine dezvoltate. suporturile de stocare a datelor. Aceste tehnologii constituie baza pentru noi forme organizaţionale. pentru a putea trata cu încredere şi competenţă probleme legate de tehnologia informaţională. noi pieţe şi pentru diverse schimbări în cadrul profesiilor. cât şi în cel tehnic. necesară pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor firmei. sistemele de rezervare la liniile aeriene) şi cu (b) infrastructurile publice (cum ar fi furnizorii de servicii Internet şi telecomunicaţii). comunicaţii. cea mai mare pondere o deţin cheltuielile cu tehnologia informaţională. noi produse. care trebuie coordonat la fel ca un portofoliu financiar. telecomunicaţii. software. În multe organizaţii. ajutându-le să contacteze clienţii şi furnizorii. cât şi în personalul care furnizează aceste servicii. împreună cu tehnologia informaţională. este clar că managerii nu-şi pot permite să renunţe la personalul cu pregătire tehnică. cât şi de alţi furnizori de servicii din exteriorul firmei. aceste infrastructuri permit firmelor să-şi desfăşoare activitatea. Noua infrastructură. Tehnologia informaţională reprezintă investiţia totală a unei firme în tehnică de calcul. financiare şi organizaţionale. cât şi în ceea ce priveşte contactul cu clienţii. Analizând această situaţie. şi oferă guvernelor căi eficiente din punct de vedere al costurilor de a furniza servicii populaţiei. competitive. În multe firme moderne o mare proporţie din capital se regăseşte chiar în tehnologia informaţională. Valoarea totală a acestor investiţii reprezintă portofoliul tehnologiei informaţionale. specialişti în domeniu. tehnice. Ea include investiţiile în tehnologie informaţională implementată atât de personalul de specialitate din interiorul firmei. 20 . Combinarea infrastructurii tehnologiei informaţionale interne a unei firme cu infrastructurile publice externe determină apariţia noii infrastructuri. în aşa fel încât alegerile făcute să ţină seama de aspectele strategice. constituie portofoliul tehnologiei informaţionale. infrastructură care se află în strânsă legătură cu: (a) infrastructurile diferitelor ramuri industriale (cum ar fi sistemele de plăţi ale băncilor. care să concorde cu obiectivele şi cu strategia firmei în ceea ce priveşte clienţii şi acţionarii. punând în balanţă riscurile şi câştigurile pentru alegerea variantei optime. respectiv hardware. sau cu partenerii strategici.

fapt pentru care investiţiile în tehnologia informaţională atrag atenţia tuturor managerilor de întreprinderi. Toate firmele de vânzare cu amănuntul. echivalentul utilajelor şi al liniilor de producţie din sectorul productiv. fiind urmate de cele din sectorul productiv. Obiectivele acestor firme constau în determinarea exactă şi în orice moment a nivelului stocului şi a necesarului de produse ce trebuie aprovizionate. influenţează fiecare etapă a procesului de vânzare. tehnologia informaţională reprezintă tehnologia de producţie. această creştere este însoţită şi de reducerea costurilor cu forţa de muncă. Aceste investiţii sunt realizate în vederea obţinerii unor rezultate pozitive în ceea ce priveşte relaţia firmei cu clienţii. achiziţionarea de tehnologie informaţională se realizează pe baza unor decizii luate de persoane necalificate. firmele de vânzare cu amănuntul investesc în tehnologia informaţională. Instituţiile din sectorul financiar şi al serviciilor depind cel mai mult de tehnologia informaţională. Fiecare etapă a vânzării cu amănuntul depinde de intrarea. În multe firme. care să furnizeze informaţiile necesare coordonării procesului de vânzare cu amănuntul.Majorarea în fiecare an a investiţiilor în tehnologia informaţională poate explica creşterea continuă a resurselor firmei. pentru a rămâne competitivi pe piaţa de desfacere a produselor. În ramura serviciilor. Având în vedere faptul că noua infrastructură. În acest sector al serviciilor. legate de “ce” se vinde şi “unde” se vinde. uneori. manipularea şi transmiterea datelor în timp util şi în forma corespunzătoare pentru a putea fi utilizate cu uşurinţă de cumpărători şi furnizori. care procesează rapid toate comenzile clienţilor. întreaga ramură industrială. Însă. fapt pentru care nu întotdeauna aceste investiţii au efectul scontat. atât cele mari. Interesant este că rata de creştere înregistrată în sectorul vânzărilor cu amănuntul în această perioadă a fost cea mai mare. vânzătorii cu amănuntul au fost nevoiţi să crească investiţiile în tehnologia informaţională. care include firma. care acţionează după propria inspiraţie. cât şi cele mici. 21 . De aceea. tehnologia informaţională stă la baza desfăşurării în condiţii optime a miilor de tranzacţii realizate zilnic. au realizat investiţii importante în tehnologia informaţională. a procesului de urmărire a stocurilor şi de refacere a acestora. în computere. informaţii pe care să le transmită furnizorilor în vederea obţinerii produselor pentru distribuirea în centrele de vânzare. Managerii unităţilor de vânzare cu amănuntul au nevoie de informaţii exacte. furnizorii săi şi. Realizarea acestor obiective necesită o infrastructură informaţională. în principal. adesea.

Dan Anghel Constantinescu ş. 10-12 1 22 .Un succes spectaculos în utilizarea tehnologiei informaţionale l-a avut sistemul SABRE1 de rezervare a locurilor pentru transporturile aeriene efectuate de firma American Airlines. Astăzi. Pentru a adopta cele mai corecte decizii strategice în selectarea clienţilor sau în dezvoltarea sistemelor informaţionale.5 miliarde $. ci şi aspectele de importanţă majoră legate de ramura lor de activitate şi de furnizorii lor de tehnologie informaţională. tehnologia informaţională poate deveni o piedică în buna desfăşurare a activităţii. În firmele mari se adoptă zilnic unele decizii care nu sunt foarte importante. Bucureşti. Dacă aceste decizii nu sunt bine coordonate.“Management informaţional”.a. . pentru a menţine un contact direct cu clienţii. dar sunt greu de urmărit. managerii trebuie să înţeleagă nu numai nevoile proprii ale firmei. în loc să fie un factor care să înlesnească desfăşurarea acesteia. Colecţia Naţionala. sistemul SABRE utilizează infrastructura publică a Internetului. Folosirea acestui sistem a determinat o creştere a încasărilor firmei între anii 1977-1986 cu 1. 2000. pg.

la rândul lor. and Information Systems: Making Sense of the Field. p. 110-111. din ţară şi străinătate. au nevoie de informaţii. controla şi adopta decizii. În figura nr. Holwell1 susţin că „orice şi fiecare sistem informaţional poate fi întotdeauna gândit ca înglobând o pereche de sisteme. fenomenele şi evenimentele ce au loc la nivelul subsistemului operaţional. atât în ansamblul ei. dar şi în afara acesteia (respectiv în macromediu şi micromediu) reprezintă o necesitate pentru organizaţiile care vor să supravieţuiască în condiţiile concurenţei acerbe cu care se confruntă pe piaţă. presupune cunoaşterea permanentă şi în detaliu a mediului său exogen şi endogen. coordona. 1. o organizaţie reprezintă un sistem ce are în componenţa sa mai multe subsisteme. El stabileşte legătura permanentă şi feed-back-ul între toate componentele organizaţiei. managerii. John Wiley and Sons. pot fi privite ca şi sisteme – conducătoare sau conduse.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII Conducerea oricărei organizaţii. cât şi la nivelul diferitelor unităţi organizatorice.5 este reprezentată grafic definiţia formulată de cei doi autori străini. subsistemul conducător solicită subsistemului informaţional anumite informaţii care să descrie procesele. organiza. Astfel din literatura străină am selectat definiţiile formulate de următorii autori: P. un sistem care este servit (oamenii ce desfăşoară acţiuni). Din perspectivă sistemică. se vehiculează un număr impresionant de definiţii referitoare la sistemul informaţional. Pentru a planifica. care.Capitolul 2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL 2. Holwell S. 23 . Systems. indiferent de nivelul ierarhic pe care se află.. Pentru a putea gestiona toate activităţile dintr-o organizaţie. Cunoaşterea exactă şi oportună a tot ceea ce se întâmplă în organizaţie. şi un sistem care serveşte (care procesează date)”. 1 Checkland P. cât şi între organizaţie şi mediul exogen. 1998. Checkland şi S. Chichester. – Information. În literatura de specialitate.

3. Land2 consideră că sistemul informaţional trebuie să includă totdeauna oameni utilizând şi interacţionând cu lucrurile (obiectele fizice) – realizate tot de către om – şi să conţină deopotrivă procesare formală şi informală. 3 Seen J. B. mai mult decât o extensie a comportamentului şi managementului organizaţional. 2. B. McGraw-Hill. Sistemul care serveşte Procesarea datelor selectate şi relevante pentru acţiunile oamenilor Sistemul servit Furnizează oamenilor sprijin pentru realizarea acţiunilor Acţiuni cu scopuri precise ale căror realizare necesită informaţii Figura nr. care poate „selecta. 28 (3). 1987.” F. Seen3 consideră că „sistemul informaţional este un set de persoane şi proceduri care lucrează împreună…. 1985. informal sau din însăşi lumea reală – cu valorile şi cunoştinţele stocate în memoria persoanei.. 1 24 . Davis1 remarcă faptul că „sistemul informaţional este mai mult decât o disciplină academică. cunoştinţe şi un sistem de valori – percepe lumea exterioară printr-un filtru cognitiv. 211-215.A. The Computer Journal..Management Information Systems: conceptual foundations.” Davis G. p. Land consideră că acţiunile sunt determinate de asocierea mesajelor primite – din sistemul informaţional formal. 22. amplifica. p.. mai mult decât o ştiinţă a computerelor. . atenua sau deforma mesajele – şi ca urmare. J. New York. 2 Land F. Wadsworth Publishing Company.1 Corelarea sistemelor Utilizatorul de informaţie – având memorie. p. structure and development (2nd Edition). 1985. Belmont. Accentul pus pe noţiunea de sistem evidenţiază faptul că diferitele componente au un obiectiv comun – de-a susţine activităţile organizaţiei.Is an information theory enough?.G. chiar şi mesajele cele mai simple pot fi interpretate diferit de către oameni diferiţi. California. . A.Information System in Management (3rd Edition). .

p.Management. 1999. dar ele pot fi utilizate alternativ deoarece se consideră că sistemul informaţional dintr-un mediu de afaceri este conectat. păstrare şi valorificare a informaţiilor.” D. Verboncu3 consideră că sistemul informaţionalmanagerial „poate fi definit ca ansamblul datelor.. care este ansamblul integrat al operaţiilor de culegere. sistematizare. Oprea2 defineşte sistemul informaţional ca fiind „un ansamblu de resurse umane şi de capital. Editura Economică. analiză.. .Din literatura de specialitate românească am selectat definiţiile date de următorii autori: C. mai mult sau mai puţin. sistemele informaţionale pot fi utilizate pentru o multitudine de activităţi specifice fimei (fig.Management. Corespunzător domeniului funcţional din structura organismului economic în care se utilizează. care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii şi controlului activităţilor organizaţiei.. 1996. 2. procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei. . ei considerând că între noţiunile de sistem informaţional şi sistem informaţional-managerial există diferenţe. Bucureşti. Editura Polirom. 1999.” Remarcăm faptul că cei doi autori folosesc noţiunea de sistem informaţional-managerial..Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. investite într-o unitate economică. Russu1 defineşte sistemul informaţional ca fiind „totalitatea metodelor. Oprea D. Editura Expert. fluxurilor şi circuitelor informaţionale. cu managementul. p. . ci este format din diferite subsisteme între care există anumite relaţii. Verboncu I. 40. sistemul informaţional al întreprinderii nu este o construcţie uniformă. 127. Russu C. transmitere şi prelucrare a datelor. 3 Nicolescu O. în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare producerii informaţiilor. 2 1 25 . În general. informaţiilor. procedurilor şi mijloacelor folosite în procesul informaţional.2). Nicolescu şi I.” O. Bucureşti. Bucureşti.241. p.

fie şi aproximative. între informaţiile aferente fiecărui compartiment.A statement of Basic Accounting Theory. respectiv 1 O'Brien. 2. Cea mai mare parte a informaţiilor acoperă două sau mai multe compartimente ale întreprinderii. Sistemele informatice clasice au avut în vedere mai ales operaţiile repetitive. Les systèmes d’information de gestion. revin componentelor manuale sau sistemelor expert. 1966. în care aceleaşi date interesează compartimentele vânzare-marketing. Montreal. gen pregătire şi preluare date. Contabilitatea. DeBoeck Université. Sarcinile mai puţin structurate. financiar.2 Structurarea funcţională a sistemelor informaţionale1 Principala dificultate a abordării sistemului informaţional în funcţie de compartimentele funcţionale ale întreprinderii ţine de imposibilitatea trasării unei graniţe. Illinois. contabilitate. “procesul de identificare.453 2 American Accounting Association . nr. 1995. p. măsurare şi comunicare a informaţiei economice pentru a permite judecăţi şi decizii documentate din partea utilizatorilor informaţiei”2. producţie şi chiar proiectare. 64 26 . personal-salarizare. Un exemplu clasic este cel al gestiunii vânzărilor.Sistemul informaţional al întreprinderii Producţie şi exploatare Proiectare asistată de calculator Fabricaţie asistată de calculator Gestiunea stocurilor Planificarea necesarului de materiale Automate industriale Aprovizionare şi recepţie Robotică Marketing Finanţe Contabilitate Managementul resurselor umane Analiza salarizării Ccomponente personal Analiza forţei de lucru Gestiunea datelor despre anagajaţi Prognoza necesarului de personal Analiza necesarului de formare şi perfecţionare a personalului Publicitate şi promovare Managementul marketingului Studii de piaţă Managementul de produs Previziunea vânzărilor Direcţionarea vânzărilor Prelucrarea comenzilor Bugetarea investiţiilor Gestiunea trezoreriei Gestiunea creditelor Prognoze financiare Analiza rentabilităţii Analiza nesarului de finanţare Gestiunea portofoliilor Conturi ale furnizorilor Verificare operaţiuni Facturare şi conturi de clienţi Bugetare Contabilitate analitică Cartea Mare Plăţi Contabilitate fiscală Figura. bine structurate. J. Evanston.. poate constitui exemplul celui mai vechi şi mai răspândit subsistem informaţional al întreprinderii. p.

stocarea şi gestionarea acestora pentru a furniza informaţii pertinente. Acestea s-au integrat şi se integrează din ce în ce mai mult în viaţa şi activitatea fiecăruia. prin intermediul programelor software. În final. Modul în care informaţiile pot fi accesate a cunoscut o adevărată revoluţie în mai puţin de 50 de ani.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei.prelucrarea datelor. Indiferent de locul unde trăim. de ceea ce facem în mod curent este absolut imposibil să nu fim influenţaţi de calculatoare. 27 . în mod efectiv. O caracteristică a secolului XXI este influenţa majoră a calculatoarelor electronice. prin sisteme suport pentru decizii şi. 1 Nicolescu O. 2001. Creşterea eficienţei întreprinderilor a fost posibilă în special prin utilizarea la scară tot mai mare a sistemelor de calcul. În prezent aproape toate activităţile (în mod special cele economice) se desfăşoară cu ajutorul calculatorului. În literatura de specialitate din ţară şi străinătate există un număr impresionant de definiţii referitoare la diferenţa care există între sistemul informaţional şi cel informatic. Acestea. au permis firmelor să-şi structureze şi să-şi organizeze mai eficient activitatea la preţuri accesibile. Editura Economică. scopul utilizării calculatorului. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor. p. nr. îmbogăţindu-se. luarea deciziilor a făcut obiectul integrării în sistemele informatice.26-27. fie că se fac calcule complexe. Dacă sistemele de calcul. 2.) . (coord. calculatorul a devenit o unealtă de mare preţ în viaţa de zi cu zi. O. informaticienii. este de a fi principalul mijloc de informare şi comunicare interplanetară. alături de cele menţionate mai sus. pun semnul egalităţii între cele două sisteme „susţine că sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional care se rezumă la culegerea. Nicolescu1 pornind de la ideea că adesea. Bucureşti. mai apoi. Ulterior. treptat calculatoarele s-au transformat în dispozitive pentru gestionarea şi administrarea bazelor de date. Fie că se apelează la date care pot fi accesate în câteva secunde. prin sistemele expert interpretarea rezultatelor obţinute şi. au servit iniţial cercetătorilor pentru efectuarea mai rapidă a unor calcule anevoioase. Scopul îndeplinit de sistemele de calcul s-a schimbat de la deceniu la deceniu.3).” (fig.

.. McGrawHill.Sistemul Informaţional Managerial al Organizaţiei. SISTEMUL INFORMAŢIONAL Sistem informatic Automatizat Mecanizat Manual PRELUCRAREA INFORMAŢIILOR VEHICULAREA INFORMAŢIILOR CULEGEREA INFORMAŢIILOR Figura nr.) . programe şi fişiere care trebuie să satisfacă cerinţe riguros precizate”. Bucureşti. construit din echipamente. New York..Management Informatin System – Strategy and Action.C. (coord. Russu1 susţine că un sistem informatic este un „sistem de tratare mecanizată sau automatizată a informaţiei. p. Nicolescu O. . 2001. S.op.26-27 3 Parker C.127. la noi. Editura Economică. p. 3 Raportul Sistem informaţional – Sistem informatic 2 În literatura de specialitate românească se face delimitarea clară între cele două sisteme însă spre deosebire de literatura de specialitate străină. 1989. p. structura Russu C. În literatura de specialitate americană3 sistemele informaţionale care includ calculatoarele sunt denumite sisteme informaţionale bazate pe computere – computer based informations systems. În prezent o organizaţie bazată pe informaţie poate fi întemeiată şi fără o tehnologie avansată de procesare a datelor. 12. majoritatea organizaţilor au utilizat noua tehnologie informaţională doar pentru a rezolva mai rapid operaţiile pe care leau efectuat din totdeauna manual. nu se evidenţiază faptul că resursele umane au o importanţă vitală în dezvoltarea şi funcţionarea eficientă a sistemelor informatice. dar. pe măsură ce organizaţia se implică în procesul de creare şi utilizare computerizată a informaţiei. . 2 1 28 . cit. 2. Până acum câţiva ani.

ci pentru combinarea optimă a acestora este necesară cunoaşterea permanentă a cerinţelor mediului extern al firmei.organizatorică. 29 . 2. 2003. starea resurselor proprii precum şi a cerinţelor consumatorilor. însă pot exista situaţii când sistemul manual nu mai poate realiza eficient şi fără eroare. 1 Gorski H. realizarea unor activităţi periculoase pentru om. Sistemul informaţional nu este în mod obligatoriu bazat pe computere. funcţia de documentare şi funcţia educaţională. a) Funcţia decizională – exprimă menirea sistemului informaţional de a asigura elementele informaţionale necesare fundamentării şi adoptării deciziilor. procesele decizionale şi modul de realizare a activităţilor se îmbunătăţesc vizibil. Sibiu. făcându-i mai productivi şi mai eficienţi. De asemenea calculatoarele pot pe de o parte să preia integral sau parţial. iar pe de altă parte pot calculatoarele pot completa. . stricte de natură umană. b) Funcţia operaţională – se referă la scopul sistemului informaţional de a declanşa multitudinea de acţiuni necesare realizării obiectivelor organizaţiei. sprijini. Resursele umane au un rol foarte important în cadrul sistemului informaţional ele fiind deţinătoare de informaţii. şi atunci utilizarea calculatoarelor este absolut necesară.Sistemul Informaţional Managerial. p. spre deosebire de tendinţa actuală de restrângere a mijloacelor manuale şi mecanizate şi extinderea masivă a ponderi sistemului informatic în cadrul celui informaţional.. Astfel sistemul informaţional al societăţii comerciale este necesar să îndeplinească cumulativ următoarele funcţii1: funcţia decizională. funcţia operaţională. 97. Editura Universităţii „Lucian Blaga”. asigurând astfel operaţionalizarea deciziilor. o sarcină datorită complexităţii acesteia sau a interdependenţei cu alte activităţi. materiale şi tehnice stabilite de specialişti. 2 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL În vederea realizării obiectivelor fundamentale ale organizaţiei nu sunt suficiente doar resursele umane. activitatea umană. care nu pot fi informatizate. metodelor şi tehnicilor manageriale.

În realizarea acestor func sistemul informaţional este confruntat cu funcţii. în sensul că reprez iile ă reprezintă o premisă indispensabil pentru stabilirea şi finalizarea obiectivelor indispensabilă i organizaţiei de către ac ătre acţionari şi manageri. 30 . condiţionează într-o proporţie apreciabil potenţialul şi realizarea aspiraţiilor personale ie apreciabilă ţiilor ale salariaţilor. ăţeni. Funcţiile sistemului informa ional sunt reprezentate grafic în fig nr. ional probleme foarte complexe. ce decurge din rolul lor în exercitarea socială. Informaţiile au o dimensiune organizaţională. 2 4 Funcţiile sistemului informaţional 2. d) Funcţia educaţional – are ca rol asigurarea informaţiilor cu caracter ională iilor formativ şi tratarea acestora astfel încât s se obţină creşterea efectelor i să şterea educaţionale. Informaţiile au o dimensiune individual în sensul că ele condi individuală.c) Funcţia de documentare – exprimă menirea sistemului informaţ ia informaţional. şi anume dimensiunea individual dimensiunea organizaţională şi dimensiunea individuală. drepturilor şi responsabilit i responsabilităţilor salariaţilor din cadrul organiza l organizaţie în calitate de cetăţeni. de a înregistra informaţ informaţiile. ionale. iile informaţional fig. ional. Funcţia de documentar e Funcţia decizională Funcţiile sistemului informaţional Funcţia operaţională Funcţia educaţională Figura nr. Informaţiile au o dimensiune social . socială. atât în plan individual cât şi în plan organizaţional. cu scopul de a îmbogăţi cunoştinţele utilizate în ţele procesele manageriale sau de execu execuţie. dat fiind tripla dimensiune a informa dată informaţiilor. 2.4.

în condiţiile trecerii la economia bazată pe cunoştinţe şi ale schimbărilor revoluţionare în domeniul informaticii. Les systemes d'information de gestion. actuale sau istorice pentru susţinerea controlului structurat al operaţiilor cotidiene. nivelul strategic cere rapoarte mai sumare.5. sistemul informaţional devine din ce în ce mai important şi condiţionant pentru supravieţuirea şi performanţele organizaţiilor în toate domeniile. Montreal. ad-hoc. Informaţiile necesare conducerii sunt în funcţie de nivelul conducerii (fig 2. p. 1995. Spre exemplu.Astfel. ca şi date externe pentru susţinerea planificării nestructurate şi a responsabilităţilor de conducere generală a activităţii. 368 31 .5) şi de posibilitatea de structurare a situaţiilor decizionale la care managerii trebuie să facă faţă. De Boeck Univesity. ce conţin date detaliate. Nivelul operaţional necesită rapoarte interne regulate. În concluzie sistemul informaţional constituie un subsistem de bază al managementului organizaţiei. Caracteristicile informaţiei pe nivele de conducere1 1 Sursa: O'Brien. neprogramate şi previzionale. Structura deciziei Nestructurată Caracteristicile informaţiei Ad hoc Excepţională Recapitulativă Frecvenţă neregulată Previzională Externă Anvergură mare Conducerea strategică c iz ii De In f orm a ţi i Semistructurată Conducerea tactică Conducerea operaţională Structurată Prestabilită Periodică Detaliată Frecventă Istorică Internă Anvergură mică Figura nr.2.

Orice organizaţie constă din trei sisteme principale. aflate în interacţiune: sistemul operaţional (SO). de asemenea. Deşi între cele trei sisteme există interferenţe. În sfârşit. sistemul decizional (SD). nivelul tactic şi nivelul operaţional.În procesul decizional este necesară atât gestionarea informaţiilor istorice. pentru simplificarea înţelegerii.6 Sistemul informaţional al conducerii (SIC) în interacţiune cu sistemul operaţional (SO) şi sistemul decizional (SD) 32 . politicile şi obiectivele de ansamblu ale întreprinderii cu ajutorul unei planificări strategice pe termen lung. SO A E SIC B C SD Figura nr . Informaţiile previzionale ajută conducerea să definească tendinţele viitoare şi impactul acestora asupra deciziilor care trebuie adoptate. cerinţele informaţionale ale conducerii depind în mod esenţial de nivelul de conducere. La nivel strategic sunt definite strategiile. se definesc politicile. sunt stabilite modul de achiziţionare şi alocare a resurselor. de multe ori sunt foarte relevante şi indispensabile informaţiile externe. La nivel tactic sunt elaborate planuri. acestea se pot reprezenta separat. 2. ca în fig.2. care se ocupă cu transformările pentru care a fost creată organizaţia. procedurile şi obiectivele subunităţilor întreprinderii. randamentul strategic al întreprinderii şi evoluţia sa globală. cât şi a celor de previziune. Managerii supraveghează. activităţile de conducere pot fi subdivizate pe trei niveluri principale: nivelul strategic. Managerii utilizează resursele şi execută sarcinile după procedurile elaborate cu ajutorul bugetelor şi a programelor de producţie stabilite echipelor de lucru ale întreprinderii. La nivel operaţional sunt elaborate planurile pe termen scurt. care gestionează informaţiile externe şi interne necesare conlucrării părţilor organizaţiei. şi sistemul informaţional al conducerii (SIC). Totuşi. conducerea trebuie să primească nu numai informaţii interne. în timp ce informaţiile istorice permit analiza performanţelor trecute ale întreprinderii şi evaluarea acestora. bugete pe termen scurt şi mediu. care orientează şi dirijează organizaţia.5. Astfel.

decât parţial. funcţiunea de producţie. reclamaţii de la clienţi. grafice de lucru. stocării şi securităţii datelor şi tuturor informaţiilor externe şi interne necesare bunei desfăşurări a activităţii organizaţiei. procedee. mecanizat sau automatizat. tehnologii. date numerice. în procesul de analiză a acelor activităţi economice care se desfăşoară în mai multe compartimente. instrucţiuni pentru controlul calităţii. semnale. comenzi. tehnici şi proceduri destinate colectării. a interdependenţelor existente între activităţile entităţii cercetate. metode. funcţiunea în servicii). birourilor şi forţei de vânzare. precum şi pentru noi moduri de distribuire a cunoaşterii. 33 . Prin definiţie. bonuri de materiale.a. funcţiunea comercială. prelucrării. funcţiunea de cercetare-dezvoltare. sistemul informaţional al unei organizaţii este ansamblul de mijloace. b) Criteriul activităţii. prin utilizarea legăturilor între unităţile de producţie. rapoarte prelucrate. hotărâri. care implică definirea subsistemului informaţional la nivel de activitate economică. Atunci când SIC este automatizat se numeşte sistem informatic pentru conducere. planuri. Companiile pot utiliza tehnologia informaţiilor la proiectarea şi conducerea afacerilor la nivel global. funcţiunea financiar-contabilă. situaţiile prezenţei la servici. c) Criteriul funcţiunii care presupune abordarea subsistemelor informaţionale la nivelul activităţilor de bază din cadrul fiecărei funcţiuni a societăţii (funcţiunea de personal. Acesta prezintă dezavantajul abordării parţiale. teste pentru verificarea profesională a operatorilor ş. bonuri de lucru. Internetul furnizează infrastructura necesară pentru noi modele de afaceri sau noi procese de realizare a afacerilor. Automatizarea sa poate fi totală sau parţială. legături comunicaţionale (circuite şi fluxuri). cum ar fi: a) Criteriul compartimentului care presupune definirea subsistemului informaţional la nivel de compartiment.Conexiunile dintre sisteme (circuite şi fluxuri informaţionale) se referă la: informaţiile de la proces şi de la piaţă. rapoarte. instrucţiuni. La nivelul entităţilor economice se pot defini o serie de subsisteme informaţionale folosindu-se diverse criterii. dări de seamă. transmiterii. Sistemul informaţional al conducerii poate fi un sistem care procesează informaţiile manual. modele şi programe de calcul. Dezavantajul acesteia este neluarea în considerare.

Verboncu I. mijloacele de tratare a informaţiilor. informaţii. cit. . proceduri informaţionale şi mijloace de 1 2 Nicolescu O. p. “Management”. Economică. 1995. Aceştia sunt interesaţi în a construi sisteme informatice pentru colectarea informaţiilor. În plus. gestiunea informaţiilor a devenit o responsabilitate foarte importantă pentru manageri. stocarea şi prelucrarea datelor.. într-o concepţie sistemică. stocarea şi procesarea lor.. deoarece majoritatea organizaţiilor au nevoie de sisteme informatice performante pentru a supravieţui şi a prospera. circuitele şi fluxurile informaţionale. cu scopul de a-i ajuta la realizarea obiectivelor organizaţionale. Verboncu I. sistemul informaţional al organizaţiilor este alcătuit din mai multe componente interdependente. transmiterea. 39. personalul specializat în culegerea..op.. În accepţiunea majorităţii specialiştilor sistemul informaţional este definit. Sistemul informaţional cuprinde1: ansamblul informaţiilor interne şi externe. drept un ansamblu interconectat de date. Nicolescu O. 2. procedurile informaţionale..O percepţie clară a sistemelor informatice este esenţială pentru managerii de azi. utilizate în cadrul firmei precum şi datele care au sta la baza obţinerii lor. Ed. procedurile şi tehnicile de obţinere (pe baza datelor primare) şi de difuzare a informaţiilor. 34 . formale sau informale. Aceste sunt2: datele şi informaţiile. 242-250. pag. fluxuri informaţionale. De asemenea. înregistrarea. platforma hardware necesară prelucrărilor datelor şi disipării informaţiilor.2 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pe plan mondial nu există în prezent o terminologie unanim acceptată referitoare la conţinutul sistemelor informaţionale şi nici o definiţie care să întrunească sufragiile specialiştilor.

Informaţiile sunt generate şi înregistrate în cadrul sistemului economic la nivelul unor verigi organizatorice şi funcţionale care se mai numesc posturi de lucru. Fluxurile informaţionale se împart în trei categorii1: a) Fluxuri informaţionale ascendente .ansamblul legăturilor existente între diferite verigi organizatorice. 6. b) Fluxuri informaţionale orizontale . Informaţiile reprezintă acele date care aduc un spor de cunoaştere receptorului (uman sau maşină). Evoluţia procedurilor este strâns legată.ansamblul echipamentelor constructive (hardware) şi a suporturilor logice (software) ce asigură prelucrarea informaţiilor şi obţinerea rezultatelor finale. 1996. 15.totalitatea informaţiilor care circulă între două nivele ierarhice aflate în relaţie de subordonare. 35 . Sistemul informaţional economic asigură gestiunea tuturor informaţiilor din cadrul unui sistem economic. Datele care reprezintă ansamblul de informaţii prelucrate despre un fenomen sau proces. “Informatică managerială”. calitate. folosind toate metodele şi procedeele de care dispune.se nasc aleatoriu şi reprezintă totalitatea datelor vehiculate între subdiviziuni organizatorice aflate pe nivele ierarhice diferite. Din definiţia dată se pot evidenţia următoarele componente ale sistemului: 1. Flux informaţional reprezintă totalitatea informaţiilor care parcurg circuitele informaţionale existente. Procedurile informaţionale .prelucrare. 5. Mijloace de tratare a informaţiilor . necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între două posturi de lucru. în timp. frecvenţă. dar nu în relaţie de subordonare. volum. care se individualizează prin următoarele 1 Radu I. Circuitele informaţionale . 3. suport). pag. transmitere şi stocare a datelor care acţionează în vederea realizării obiectivelor fundamentale ale unei firme. formă..totalitatea metodelor şi tehnicilor de prezentare a informaţiilor primare pentru asigurarea interfeţei om-calculator. 2. c) Fluxuri informaţionale oblice .informaţiile care circulă între subdiviziuni organizatorice aflate pe acelaşi nivel ierarhic. Fluxurile informaţionale reprezintă ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut. 4. de evoluţia performanţelor sistemelor de calcul.

procesate sau regăsite atunci când este necesar.1 Datele şi informaţiile În vorbirea curentă. potrivit majorităţii specialiştilor „data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni. în schimb. statistici. putem observa faptul că datele se transformă în informaţii în momentul în care li se atribuie înţeles. „materii prime”. utilizabile în realizarea sarcinilor ce-i revin în cadrul respectivei firme. care în urma procesului de „interpretare”. Informaţiile şi cunoştinţele au o mare importanţă. Din multitudinea de definiţii atribuite atât datelor cât şi informaţiilor. sens. date de ieşire. Informaţiile. procese. opinii sau predicţii clasificate pe o anumită bază pentru a fi stocate. şi volumul mult mai mic care este de fapt selectat şi transformat în informaţii. „puncte de plecare”. timp de staţionare. de către specialişti în domeniu. „transformare”. Trebuie subliniat faptul că există posibilitatea ca persoane diferite să atribuie înţelesuri diferite aceloraşi date şi de asemenea trebuie făcută distincţie între cantitatea mare de date care se poate afla la dispoziţia unei societăţi. ce îi furnizează elemente noi. cât şi pentru evoluţia vieţii şi societăţii. „relevanţă”. 2. fapte. Deşi adesea se foloseşte termenul de dată şi informaţie cu acelaşi sens. termenii de dată şi informaţie sunt utilizaţi cu acelaşi înţeles însă între ele există o anumită diferenţă. Astfel. atât pentru dezvoltarea personalităţii umane. sunt date care au relevanţă pentru nevoile celor care administrează şi contribuie la exercitarea funcţiilor manageriale. operaţii de prelucrare. Astfel la început ele sunt considerate „fapte brute”. 36 .elemente: date de intrare. Datele reprezintă fapte şi cifre neanalizate.” Datele sunt fapte. „procesare” sau „rezumare” primesc o anumită „valoare”. specialiştii disting între cele două noţiuni o mare diferenţă. Nici societatea şi nici indivizii ei nu pot progresa satisfăcător în lipsă de informaţii.” Informaţiile sunt definite ca fiind „acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct sau indirect întreprinderea respectivă. fenomene referitoare la firmă sau la procese din afara sa care interesează managementul acesteia. „semnificaţie”.2.

precum ziare. 1999. imagini. 51 2 Jones A. 1999. o veste. informaţia nu se învecheşte şi se poate combina aproape nelimitat. un semnal etc. sau prin purtători de informaţie. obiecte. iar rezultatul acesteia va fi constituirea unor economii bazate pe cunoştinţe care se vor extinde rapid în zonele dezvoltate ale omenirii. Calitatea unei informaţii constă în gradul de probabilitate cu care utilizatorul creează certitudinea unei afirmaţii1. – Knowledge Capitalism-Business. televizor. fapte. despre forme de manifestare a realităţii care ne înconjoară. informaţia este puternic condensabilă. în termodinamică. 1 Rohner K. discuri sau echipamente de comunicaţie (radio. Oxford University Press. B. Informaţia reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din lumea reală şi furnizată de cineva. Scrise – consemnate de regulă pe hârtie. pag. ALL. În secolul XXI revoluţia cunoştinţelor se va intensifica2. Faţă de materie sau energie. Conceptul de informaţie reprezintă o noţiune de maximă generalitate care semnifică o comunicare. CDROM-uri. un mesaj.VI.. şi materia sunt cei mai importanţi factori ai economiei moderne pe lângă pământ. despre evenimente. După modul de exprimare informaţiile pot fi: Orale – expuse prin viu grai. se asigură accesul la cele mai avansate realizări ale omenirii. prin intermediul altor oameni. se poate copia ori de câte ori se doreşte şi este independentă de loc. Oamenii ajung la informaţii direct. O măsură a ordonării este entropia negativă. energia. Work and Learning in the New Economy. casete video. Fireşte la baza revoluţiei cunoştinţelor se află corelaţia cunoştinţelor cu data şi informaţia. Ciber-marketing. cărţi. capital şi forţa de muncă. telefon sau calculator). informaţia se percepe ca o anumită măsură a ordinii întrucât ea anihilează incertitudinea şi nedeterminarea. care este. Informaţia. informaţia prezintă caracteristici distincte: ea nu cunoaşte ideea de original. fax. Oxford. termen care a luat naştere prin analogie cu entropia. o mărime exprimabilă matematic a neordonării. 37 . Audio-vizuale – se adresează concomitent văzului şi auzului.Prin intermediul informaţiilor se asigură transferul cunoştinţelor de la o generaţie la alta. p. o ştire. stări. Informaţiile vehiculate într-o organizaţie pot fi grupate pe mai multe categorii după următoarele criterii: 1. Ed.

Endogene – sunt generate în cadrul firmei. putând fi uneori promovată pe baza unor interese dinainte stabilite. fie distructive (denaturarea realităţii. a unor gânduri proprii sau de grup. Financiar-contabile. mobilizatoare etc. 5. Complexe. După natura proceselor informaţiile. Finale – au trecut prin întregul şir de prelucrări informaţionale prevăzute. Intermediare – se află în diferite faze de prelucrare informaţională. De evidenţă contabilă – se referă în special la aspectele economice ale activităţilor firmei. Ştirea întruneşte caracteristicile de informaţie în sensul că reflectă realităţi obiective.2.). Trebuie făcută distincţia între ştire ca informaţie despre ceva şi opinia despre acel ceva. Producţie. 7.). După direcţia vehiculării informaţiile pot fi: Descendente – se transmit de la nivelurile ierarhice superioare la cele inferioare ale managementului. Statistice – reflectă sintetic principalele activităţi ale firmei corespunzător unor standarde prestabilite. furnizorii sau suprasistemele din care face parte firma. După modul de organizare a înregistrării şi prelucrării informaţiile se clasifică în: Tehnico-operative – localizează în timp şi spaţiu procesele din cadrul firmei. După destinaţie informaţiile se împart în: Interne – beneficiarii de informaţii sunt managerii şi executanţii din întreprindere. se pot clasifica astfel pentru: Cercetare-dezvoltare. abaterea atenţiei de la problemele reale ale vieţii. 4. bazate pe funcţiunile firmei. Externe – beneficiarii de informaţii sunt clienţii. Opinia fiind subiectivă are un 38 . Comerciale. 8. Orizontale – se transmit între titularii de posturi situati pe acelaşi nivel ierarhic. stări de fapt existente. 6. Nonimperative – emise de executanţi şi manageri fiind destinate preponderent colegilor sau superiorilor. Opinia este deci subiectivă sau prea puţin obiectivă. 3. După gradul de obligativitate pentru adresant informaţiile pot fi: Imperative – emise de conducători fiind destinate nivelurilor ierarhice inferioare. Ascendente – se transmit de la eşaloanele ierarhice inferioare la cele superioare de management. Personal. dezinformarea etc. După gradul de prelucrare informaţiile se împart în: Primare – anterior nu au suferit un proces de prelucrare informaţională. După mediul de provenienţă informaţiile pot fi: Exogene – provin din suprasistemele din care face parte firma. Opinia reprezintă exprimarea unor păreri. urmărind scopuri fie constructive (educaţionale.

În sinteză cunoştinţele sunt elemente abstracte şi individuale despre obiectele şi domeniile lumii reale. indiferent de forma pe care o ia (ştire. 9. privind aspecte din realitatea ce ne înconjoară. Informatica economică. Calipso 2000. Putem spune deci că informaţia este un mesaj. atunci acesta nu prezintă interes pentru receptor şi deci nu are caracter de informaţie. Data este forma de reprezentare accesibilă a informaţiei prelucrate.. iar expresia „prelucrarea informaţiilor” înlocuieşte expresia „prelucrarea datelor”. Simbol şi dată astfel că. însuşite şi/sau dobândite. ca şi opinia falsă. Cunoştinţele reprezintă deci o însumare a tuturor informaţiilor dobândite într-un anumit domeniu. sau care se referă la un anumit obiect. Informaţia are sens de noutate pentru cel căruia i se adresează. pag. Ed. Simboluri. termenul de informaţie este utilizat pentru a desemna date. coduri şi alte însemne. o ştire neîntemeiată şi neverificată. litere. Forma de exprimare şi transmitere a informaţiilor. foarte adesea. Dacă mesajul nu transmite nici o noutate şi nu are suport real. Procesul de sesizare. Putem considera că datele prelucrate. Din punct de vedere conceptual informaţia reprezintă o reflectare în planul gândirii umane a legăturilor de cauzalitate. Ea reprezintă suportul formal al informaţiei care se concretizează în cifre. înţelegere şi însuşire a informaţiilor dintr-un anumit domeniu reprezintă un proces de informare. Baron C. Informaţiile dobândite în urma unui proces de informare într-un anumit domeniu.. informaţia nu trebuie să se confunde cu zvonul care reprezintă. comunicare). semnal. formează cunoştinţele despre acel domeniu. De asemenea. Informaţia primeşte întotdeauna atributul domeniului pe care îl reflectă. iar mulţimea acestora reprezintă baza de cunoştinţe. în practică. 1999. în măsura în care 1 Surcel T. Există o corespondenţă determinată între informaţie. Sofronie Gh. opiniilor şi comentariilor o reprezintă comunicarea. Informaţia este o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective. realităţile din domeniul economic se reflectă în informaţiile economice. De exemplu. 39 .grad redus de generalitate chiar atunci când priveşte unele evenimente concrete1. dar cu precizarea că nu orice mesaj este o informaţie.

dar presupune în plus şi elementul de reprezentare şi manipulare. Sensul informaţiei la nivel semantic este corespondenţa dintre o dată. cunoştinţele reprezintă totalitatea informaţiilor dobândite anterior cu 40 . Abordarea pragmatică impune utilizarea noţiunii de cunoştinţă. efectul asupra acestora (măsura în care acestea satisfac cerinţele utilizatorului). Finalitatea procesului de informare presupune trecerea de la structură la sens.afectează în sens pozitiv comportamentul receptorilor (oameni sau maşini). înţelesul informaţiei (conţinutul real al informaţiei) ce derivă din datele prelucrate. acestea sunt privite din patru puncte de vedere: a) din punct de vedere sintactic. într-o anumită măsură. transmiterii şi prelucrării acestora. în sensul că informaţiile trebuie să capete anumite forme de reprezentare respectând riguros anumite reguli. urmărindu-se utilitatea pentru receptori. singurul care raportează informaţia la scopurile observatorului. Nivelul sintactic se referă la sistemul de semne şi la regulile de reunire a acestora în construcţii sintactice utilizate pentru reprezentarea informaţiilor în procesul culegerii. au calitatea de informaţii. şi obiectul real sau situaţia pe care o reprezintă. ca deosebire dintre obiect şi modelul său. urmărindu-se semnificaţia. În raport cu necesităţile observatorului se definesc caracteristici ca importanţa sau utilitatea informaţiei. În procesul prelucrării şi utilizării informaţiilor. Acestui nivel îi corespunde conceptul de dată. concept central în informatică. adică de la nivelul sintactic la cel semantic prin procesul de comunicare influenţat de context. pe de altă parte. b) din punct de vedere semantic. Sub aspect semantic. când se urmăreşte aspectul admisibil al acestora. exprimat prin formulă BNF (Backus-Naur Form) astfel: <data>: = <identificator><atribute><valoare> Noţiunea de dată în informatică cuprinde şi noţiunea de valoare. Apare astfel clară nu numai distincţia dintre dată şi valoare. adică o modalitate simbolică de exprimare şi un sistem de reguli de transformare a acestuia prin care se pot obţine date noi. Obiectul pragmaticii include. de necesar de informaţii şi de eficienţă a sistemelor informaţionale. Este nivelul cel mai concret de considerare a informaţiei este însă cel pragmatic. ci şi deosebirea dintre informaţie şi dată. informaţia poate fi caracterizată ca semnificaţie a datelor. Considerând situaţia la un moment dat. c) din punct de vedere pragmatic. problemele de conducere. pe de o parte. deci.

Informaţiile se produc. În concluzie orice informaţie: 41 . În cazul unei transmiteri bidirecţionale a informaţiei. ghişeelor de informaţii sau puncte medicale reprezintă cunoştinţe obiective. la nivel de informare se consumă informaţia sub forma unor elemente pentru perfecţionarea comportării. în cadrul nivelelor operaţionale şi de conducere şi se transmit. se poate vorbi de comunicare. vorbim despre informare. în cadrul unei activităţi sau în raport cu mediul înconjurător. informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel. În locuri publice semnalizarea şi direcţionarea cu ajutorul indicatoarelor trebuie să fie atât sugestivă şi compactă cât şi independentă de limbă sau cultură. Pictogramele pentru indicarea cabinelor telefonice. se regăsesc atât la nivelul conducerii cât şi la nivel operaţional sau de execuţie. putându-se vorbi despre cunoştinţe obiective. se culeg. Producătorii de informaţii sau sursele de informaţii. în sens dublu. se procesează. sub formă de rezultate ale deciziilor luate. la nivel de management informaţiile sunt generate şi parţial consumate pe acest nivel şi parţial îndrumate. Consumatorii de informaţii se pot afla la nivele de decizie şi/sau nivele de informare: la nivel de decizie se consumă informaţiile sub forma unor elemente de fundamentare a deciziilor. Informaţiile apar şi sunt utilizate într-o entitate organizaţională. se transmit.privire la obiectul considerat. la care trebuie raportat rezultatul oricărui proces de informare. d) din punct de vedere sigmatic. spre nivelele operaţionale pentru informarea lor în vederea unei optimizări a comportării în respectiva activitate de execuţie. Un consumator poate lua în mod succesiv sau simultan cele două forme. zonele de fumători. precum şi parţial îndrumate spre nivele de conducere. se tratează raportul dintre semne şi obiecte. pentru a constitui pentru acestea elemente de fundamentare a deciziilor. de nivel de decizie şi de nivel de informare. se stochează şi se înţeleg. Pentru a desemna mulţimea acestor cunoştinţe se foloseşte termenul de tezaur. în cadrul unei forme de activitate. între planurile acestor activităţi: la nivel operaţional. În cazul în care are loc o transmitere unilaterală de informaţii.

op. sau la ceva. • Orizontale – se stabileşte între posturi şi compartimente situate pe acelaşi nivel ierarhic. care poate fi o persoană ca atare. cost etc. iar fluxul informaţional ca reprezentând „cantitatea de informaţii care este vehiculată între emiţător şi beneficiar pe circuitul informaţional. Acestea la rândul lor pot vehicula informaţii ascendente sau descendente. fluxurile informaţionale pot fi: • Verticale – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care există relaţii de subordonare nemijlocită. în funcţie de principalele criterii considerate. un mijloc tehnic sau de realitatea înconjurătoare. care poate fi un nivel de decizie sau un nivel de informare. Verboncu1 definesc circuitul informaţional ca fiind „traiectul pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar”.” Caracteristic întreprinderii moderne este marea varietate de circuite şi fluxuri informaţionale. informaţie circulă prin canale specifice. • Oblic – se stabileşte între posturi sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite între care nu există relaţii de subordonare nemijlocită. pentru a servi cât mai bine unor scopuri predefinite de consumatori. astfel: 1. viteză de deplasare. 246.se poate considera ca atare dacă este utilă unui receptor. În funcţie de direcţia de vehiculare şi caracteristicile organizatorice ale extremităţilor. După frecvenţa producerii fluxurile informaţionale se împart în: • Periodice – se repetă la anumite intervale trimestru. 2. aşa cum rezultă şi din clasificarea realizată de specialişti în domeniu. pregătiri şi prelucrări.2. fiabilitate. sau de ceva) deci are o sursă care o generează. ele circulă între sursa de informaţii şi consumatorul de informaţii.. Verboncu I. este produsă (de cineva. cit. dacă este ataşată unui consumator. 1 Nicolescu O. O. acestea parcurg un anumit traseu de la emiţător la beneficiar denumit circuit informaţional. caracterizat prin anumite caracteristici – lungime. ataşate pe diferiţi suporţi şi sunt supuse unor modificări şi transformări. 42 .2 Circuitele şi fluxurile informaţionale În procesul de transmitere a informaţiilor necesare în desfăşurarea activităţilor manageriale sau de execuţie... 2. Nicolescu şi I. lună etc.. p. sunt transmise..

Apare astfel necesitatea intensificării fluxurilor informaţionale cu exteriorul – cu clienţi. În prezent foarte eficiente sunt circuitele informaţionale electronice. cu furnizorii. În timp. necesare unei anumite activităţi.2. Între circuitul informaţional şi fluxul informaţional există o strânsă dependenţă în sensul că circuitul informaţional reflectă traseul (drumul) şi mijlocul care asigură circulaţia unei informaţii de la generarea ei şi până la arhivare. Datorită manifestării unui caracter tot mai evident de deschidere şi transparenţă al organizaţiilor şi în condiţiile unei dinamici accentuate a mediului exogen. De asemenea circuitele informaţionale trebuie să fie cât mai scurte. fără însă a i se schimba calitatea fundamentală. procedurile informaţionale. societatea trebuie să fie în permanenţă conectată la macromediu şi micromediu. tind să dobândească un rol tot mai important deoarece prin ele se reflectă progresele înregistrate în conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional al firmei. în vederea reducerii la minim a punctelor de trecere. Orice sistem informaţional trebuie să asigure entităţii căruia îi aparţine informaţii complete. Vehicularea acestora se realizează pe traseele definite de circuitele informaţionale. iar fluxul informaţional reflectă ansamblul informaţiilor vehiculate. corecte şi la nivelul de operativitate cerut de nivelele consumatoare. 43 . Elementul revoluţionar al mutaţiilor care au determinat saltul calitativ al sistemului informaţional este axat pe dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor tehnice şi a procedurilor de tratare a informaţiilor în scopul automatizării prelucrării datelor. cu alte organizaţii. bazate pe telecomunicaţii şi calculatoare care asigură realizarea unor legături directe atât în interiorul cât şi cu exteriorul organizaţiei. pe cât posibil prelungirea acestora în aval şi/sau amonte de beneficiarii informaţiilor. directe. determinată de predominarea procedurilor manuale. evitându-se. în cantităţi suficiente. sistemul informaţional al diferitelor entităţi s-a dezvoltat şi perfecţionat în mod continuu.• Ocazionale – se stabilesc cu o frecvenţă aleatorie. 2.3 Procedurile informaţionale În organizaţiile moderne.

şi prin ele se stabilesc: 1. prezentarea datelor precum şi operaţii administrative. în funcţie de performanţele tehnice şi de gradul de intervenţie al omului. înregistrare.” Procedurile informaţionale au un caracter foarte detaliat. operaţii de pregătire. care.. stocarea. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor.se referă la materialele folosite pentru consemnarea informaţiilor şi a caracteristicilor acestora. prelucrare. sau suporţi moderni folosiţi în sistemul de prelucrare automată a datelor: discuri optice. 3. Succesiunea tratării informaţiilor. modelele şi formulele de calcul utilizate. a suporţilor. formulelor. 248. Verboncu I.2. şi de asemenea se pune accent deosebit pe formalizare a procedurilor în special pe tipizare.. reprezentând suportul tehnic al sistemului. DVD-uri. codificare şi standardizare. operaţii de transmitere. transmitere şi prelucrare a unei categorii de informaţii cu prezicerea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor. se împart în trei categorii. cit. memorii etc. Suporţii utilizaţi pot fi clasici (documente ale evidenţei tehnico-operative. înregistrare. Mijloace utilizate în culegerea . B5 etc. Suporţii informaţionali utilizaţi . CD-ROM-uri. 2. Caracteristică întreprinderilor contemporane este utilizarea unei game largi de mijloace de tratare a informaţiilor. transformare şi verificare a datelor. p. 4. se remarcă o tendinţă de informatizare a procedurilor informaţionale prin utilizarea tot mai frecventă a programelor computerizate. transmitere şi prelucrare ale informaţiilor. modelelor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor folosite. – op. astfel: 1 Nicolecu O. Operaţiile care se aplică datelor pot fi: operaţii de culegere a datelor.4 Mijloacele de tratare a informaţiilor Performanţele în cadrul sistemului informaţional sunt influenţate în măsură apreciabilă de mijloacele de culegere. Operaţiile care se aplică informaţiilor. În contextul pătrunderii noii tehnologii informaţionale. 2. documente contabile şi documente statistice) prezentaţi pe formulare de hârtie de diferite dimensiuni: A4.Prin proceduri informaţionale sunt desemnate1 „ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţile de culegere. 44 .

maşina de calcul manual. Pe de altă parte.3 RELAŢIA SISTEM INFORMATIC . ea prezintă avantajul creşterii competitivităţii societăţilor care îşi pot permite achiziţionarea şi implementarea noilor tehnologii informaţionale. Mijloace automatizate – calculatoare. analiza problemelor şi realizarea de produse sau servicii noi. protejarea împotriva hacker-ilor). Culegerea şi înregistrarea informaţiilor Vehicularea informaţiilor Prelucrarea informaţiilor 45 . 3. controlul operaţiilor. Informaţiile produse sunt folosite pentru adoptarea deciziilor. Referitor la cea de a treia categorie de mijloace. 2.SISTEM INFORMAŢIONAL Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil şi la o sporire impresionantă a volumului de informaţii ce trebuiesc cunoscute şi prelucrate. Mijloace mecanizate – echipamente mecanografice: maşina cu perforate. creion etc.1. Într-o organizaţie există trei categorii de activităţi care produc informaţii necesare acesteia: activităţile de intrare a datelor/informaţiilor. securitate şi etică ( păstrarea secretului de serviciu. maşina de contabilizat şi facturat. evoluţia societăţii impune luarea unor decizii la diferite niveluri. echipamente periferice: imprimante. între care există un raport de la întreg la parte (fig. Mijloace manuale – cuprinde maşina de dactilografiat. 2. scannere. 2. instrumente clasice (stilou. ceea ce nu se poate realiza decât prin cunoaşterea şi stăpânirea unui volum cât mai mare de informaţii. Sistemul informaţional al firmelor moderne are în componenţă sistemul informatic.7).). de procesare şi de ieşire a rezultatelor. dar şi dezavantaje legate de protecţie. pe baza cunoaşterii cât mai precise a realităţii.

este deosebita. În aceste condiţii rolul informaticii este decisiv. Informatica tratează 1 Cuvântul INFORMATICĂ provine de la prescurtarea şi preluarea în româneşte a cuvintelor franţuzeşti: INFORmation autOMATIQUE. a creşterii complexităţii activităţilor. Datorita acestor elemente. apropiindu-se de 90% din totalul sistemului informaţional. proceselor de munca şi numărul şi complexitatea informaţiilor necesare. prelucrării şi distribuirii informaţiei într-un mod cât mat eficient. a apărut şi s-a conturat noţiunea de management al informaţiei. indiferent sub ce formă se desfăşoară. Cu cât această activitate este mai complexă şi mai accelerată. tendinţa actuală este de creştere a ponderii utilizării acesteia precum şi de amplificate a rolului sistemului informatic în ansamblul sistemului informaţional. în firmele competitive. Pe măsura dezvoltării societăţii. În literatura de specialitate există însă şi alte definiţii1 sau încercări de a defini informatica. Datorită creşterii într-un ritm accelerat a performanţelor tehnicii de calcul automatizate. definind-o ca: „Ştiinţa 46 . necesare luării deciziilor. Denumirea acestei noi ramuri a fost introdusă de Academia Franceză. importanta elementelor informaţionale care ţin strict de natura umana. Activitatea umană. Cu toate acestea. transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor în timp ce sistemul informaţional este mult mai cuprinzător. în anul l967. In tarile dezvoltate. având un rol major în calitatea sistemului informaţional şi a celui managerial. sistemul informatic ocupa o pondere foarte însemnată. este generatoare de informaţii. 2. în deblocarea şi fluidizarea sistemelor informaţionale şi de decizie. a crescut şi implicit importanta sistemului informaţional.Mijloace manuale Mijloace mecanizate Mijloace automatizate (Sistemul informatic) Figura nr.7 Sistemul informaţional Sistemul informatic se rezumă la culegerea. şi cerinţa tot mai acută de informaţii cât mai complete. mai mult sau mai puţin complete. prin asigurarea gestiunii. cu atât volumul de informaţii creşte şi se diversifică tinzând să frâneze sau chiar să blocheze procesul decizional Apare astfel un conflict între tendinţa de creştere a volumului de informaţii generat de dinamica activităţii umane.

aşa cum se procedează în cazul preluării manuale. în scopul unor consultări sau prelucrări ulterioare. în diverse domenii. metode. să realizeze.) Information Technology = Tehnologia informaţiei 47 . aceea de a rezolva problemele complexe privind prelucrarea datelor. prelucrării raţionale. CD-uri etc. să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sistemelor de calcul. Ca activitate practică. economice şi sociale” 1 (eng. d) Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea (arhivarea) acestora. pe suporturi de memorie specifice. considerată ca suport al cunoştinţelor umane şi al comunicărilor în domeniile tehnice. Din acest punct de vedere informatica este definită ca ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul. fără a ţine seama de sensul ei semantic. ea apare şi se dezvoltă dintr-o necesitate obiectivă. c) Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare către sistemele de prelucrare automată cât şi a rezultatelor prelucrării către utilizatori. concepte. În stadiul actual de maturizare a informaticii. îndeosebi prin maşini automate. Ca domeniu distinct de activitate. sisteme informatice performante prin care să asigure accesul larg la informaţie. în cadrul unui sistem informatic sunt: a) Culegerea datelor constă în identificarea acestora la locurile unde sunt generate. studii şi sisteme pentru prelucrarea eficientă a informaţiei. În accepţiunea actuală. a informaţiei. Datele se transmit sau se memorează în sistemele informatice în formă digitală după ce au fost supuse unor procese de conversie şi codificare. tot mai des termenul de informatică este substituit cu Tehnologia Informaţiei (IT1). în urma parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor şi specificul echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare. iar pe de altă parte. prin metodele şi tehnicile sale.informaţia în sensul ei formal. aceasta trebuie să urmărească două obiective majore: pe de o parte. şi transpunerea lor pe suporturi adecvate prelucrării automate (benzi.). tehnici. informatica are o existenţă dinamică. discuri. La acest moment datele se numesc date primare. informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de modele. Operaţiile specifice procesului de prelucrare automată a datelor. cartele. b) Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în date finale.

ordonate după un sistem de reguli (cod). deoarece pot exista cazuri în care datele achiziţionate să depăşească necesarul. informaţia trebuie să fie densă. ea trebuie să fie disponibilă atunci când este necesară. să ofere cantitatea de detalii necesare pentru adoptarea unei decizii corecte. un element de imagine. o mişcare sau un impuls electric. lipsită de elemente needificatoare pentru problema studiată. Semnalele sunt înţelese ca modificări elementare şi observabile. precum un sunet. Informaţiile trebuie să fie centralizate. Informatica utilizează pentru reprezentarea informaţiilor semnale. oportunitate: informaţia trebuie să parvină utilizatorului în timp util pentru a-i servi la fundamentarea decizie sale. Mesajele privesc o secvenţă de semnale. concizie şi consistenţă:: informaţia trebuie să ofere plusul de cunoaştere la obiect. printr-o evaluare corectă. Informaţia furnizată de către sistemul informaţional trebuie să se caracterizeze prin: acurateţe şi realitate: informaţia trebuie să fie suficient de precise pentru a constitui baza adoptării deciziilor informaţia furnizată trebuie să reflecte cât mai fidel realitatea. ea trebuie să fie legată direct de decizia proximă. date şi mesaje. precum şi cazuri când datele sunt prea puţine şi nu permit descrierea satisfăcătoare a fenomenelor. evitându-se elementele nerelevante. Asigurarea acestei condiţii impune o anumită cumpănire. în dinamică. Indicatorii pot fi prezentaţi în mărimi absolute sau relative. inclusiv dispunerea acestora din urmă în spaţiu şi timp. Aşa cum se arată în fig. completitudinea:informaţia trebuie să parvină din toate sursele necesare şi să acopere toate zonele solicitate de persoana care ia decizia. succint.8. ducând la birocraţie. prin utilizarea reprezentărilor grafice şi coroboraţi astfel încât relevanţa informaţiei oferite să fie maximă.Pe suportul tehnic informaţia în formă digitală se prezintă sub forma unei succesiuni de valori binare (zero şi unu). Datele sunt informaţii reprezentate în format digital. relevanţă: informaţia trebuie să ofere acele elemente de cunoaştere de care decidentul are nevoie pentru soluţionarea unei probleme. 2. componentele unui sistem informaţional computerizat (sistem informatic) se împart în două mari categorii: hardware şi 48 . astfel încât acesta să o recepteze rapid şi corect. cost corespunzător în raport cu valoare acesteia. formă de prezentare adecvată: informaţia trebuie oferită utilizatorului într-o manieră relevantă.

INTRĂRI TRANSFORMARE Procesare IEŞIRI HARDWARE Date SOFTWARE Sisteme Sisteme Sisteme de introducere de procesare de ieşire Sisteme secundare de stocare a datelor Rapoarte. dispozitive de recunoaştere a vocii etc. atunci când nu sunt 49 .8 Componentele de bază ale unui sistem informatic Există şi dispozitive secundare de stocare. Aceste dispozitive permit introducerea datelor într-o formă care poate fi citită în unitatea centrală de procesare (UCP). structura este numită procesare directă (on-line). Pe de altă parte. Atunci când datele pot fi accesate şi procesate imediat. dispozitive optice de exploatare. documente şi alte rezultate Stocare date Feedback Figura nr. Există mai multe tipuri de dispozitive: tastatura. permit accesul la o cantitate mai mare de date aproape instantaneu. cum ar fi unităţile de discuri magnetice. scannerul optic cu cod de bare. Vom analiza fiecare categorie înainte de clasificarea principalelor tipuri de computere. Hardware. Prin hardware se înţelege echipamentul. 2.software. Unele dintre acestea. incluzând computerul şi dispozitivele conexe.

Tehnologia calculatoarelor a mărit viteza de procesare a datelor. Un astfel de sistem utilizează unităţile de stocare pe discuri magnetice sau pe alte sisteme de stocare secundară (benzi sau cartele magnetice). astfel încât managerii adesea sunt inundaţi cu date. a crescut capacitatea de stocare şi a îmbunătăţit metodele de printare. adică setul de programe. managerii se orientează atunci când achiziţionează calculatoare după cum procedează omologii lor din alte companii. Sistemele de redare a rezultatelor permit computerelor să producă informaţii într-o formă utilă managerilor. deoarece competiţia fără o analiză rapidă şi corectă a necesităţilor informatice din propria organizaţie nu este posibilă. urmărirea debitelor clienţilor sau evaluarea nivelurilor curente ale stocurilor. cum ar fi calcularea sumei corespunzătoare de plată pentru o persoană. Ceea ce-i dă posibilitatea hardware-ului să realizeze aceste activităţi este software-ul. Aceste sisteme includ: imprimante. Majoritatea computerelor sunt echipamente destinate satisfacerii necesităţilor generale. proceduri şi rutine asociate operării sistemului informatic. în grup. Software-ul furnizează instrucţiunile care permit computerului să realizeze comenzile. documente. plotere etc. Există numeroase tipuri de pachete de programe. în plus.necesare tranzacţii imediate. Figura 2. este mai eficientă utilizarea procesării în loturi. monitoare.9Sistemul informaţional al organizaţiei 50 . prin care datele sunt acumulate şi procesate. Software. Dar ei au nevoie de cele mai bune informaţii şi nu de volume din ce în ce mai mari de date. Ele pot îndeplini diferite sarcini. ulterior.

în cazul acestor sisteme nu există nici un acord cu privire la informaţiile ce trebuie procesate sau stocate. se foloseşte pe scară largă noţiunea de tehnologia informaţiei (IT-Information Technology). în cel mai bun caz. dar nu constituie un subiect al acestei lucrări. care rămân mult timp neschimbate. stocarea şi diseminarea informaţiilor. structurate. Sistemele informaţionale formale se bazează pe definirea şi acceptarea datelor şi a procedurilor pentru colectarea. coordonare. sistemul informaţional de management. Sistemele informaţionale pot fi. clasificate în sisteme care se bazează pe utilizarea calculatoarelor . dar nu constituie un subiect al cârtii de faţă. procesarea. automatizarea muncii de birou. Sistemele formale sunt. În concluzie. în vederea susţinerii proceselor de adoptare a deciziilor. procesarea. Sistemele informaţionale neformale se bazează pe acorduri implicite şi reguli de comportament care nu sunt predefinite. Astfel de sisteme sunt importante pentru viaţa unei organizaţii.sisteme informatice .4 TIPURI DE SISTEME INFORMAŢIONALE Pentru satisfacerea diferitelor nevoi ale nivelurilor organizaţionale există 5 tipuri principale de sisteme informaţionale (SI) pentru: procesarea tranzacţiilor. analiză şi monitorizare a activităţilor organizaţionale. deoarece reprezintă. iar modificările nu se pot realiza uşor. control.Management Information System). care se apropie mai mult de informatică. şi anume: (1) sisteme informaţionale formale şi (2) sisteme informaţionale neformale. diseminarea şi utilizarea acestor date.O analiză completă a sistemului informaţional al unei organizaţii conduce la identificarea a două tipuri de sisteme informaţionale. care lucrează împreună. stocarea. Sistemele manuale servesc rezolvării unor nevoi importante pentru organizaţie. Terminologia americană nu foloseşte denumirea de sistem informatic ci pe cea de sistem informaţional pentru conducere (/W/S. sistemul de fundamentare a deciziilor şi sistemul suport al 51 . folosind tehnici şi proceduri specifice pentru colectarea. lucrarea de faţă va trata sistemele informaţionale care se bazează pe utilizarea tehnologiei calculatoarelor. în principiu. un capitol de istorie. în schimb. 2. acestea se numesc sisteme informatice şi reprezintă ansamblul de echipamente conectate între ele. astfel că operează în conformitate cu anumite reguli predefinite.şi sisteme care se bazează pe prelucrări manuale folosind tehnologii bazate pe hârtie şi creion sistemele manuale. în terminologia europeană. la rândul lor.

profesionişti.10. precum şi membrii firmei pe care îi deservesc sunt prezentate în figura 2. profesionişti SI de fundamentare a deciziilor SI de management SI de automatizare a muncii de birou Manageri de nivel mediu. Tipuri de sisteme informaţionalei Membrii firmei deserviţi SI de suport al managementului superior Manageri de nivel superior Manageri. El este utilizat în situaţiile cu o structură complexă şi repetitivă. necesare conducerii unei firme. supervizori SI de procesare a tranzacţiilor Supervizori personal operativ şi Contabilitate Comercial Producţie Fig.managementului superior. de rutină. Natura structurală a situaţiilor face posibilă elaborarea unor instrucţiuni detaliate. Aceste tipuri de sisteme. în care sarcinile şi normele impuse sunt foarte precise.1 Sistemul informaţional de procesare a tranzacţiilor Este un SI computerizat care execută şi înregistrează activităţile zilnice.10 Tipologia sistemelor informaţionale 2. nivelul ierarhic la care fiecare acţionează. supervizori Manageri.4. care permit computerului să manevreze şi să 52 Finanţe Resurse umane . tehnicieni. 2. neechivoce.

aceste sisteme erau percepute ca mijloace de creştere a productivităţii funcţionarilor 53 . recuperarea documentelor (utilizarea unuia sau mai multor sisteme de stocare a documentelor pe microfilm sau pe alte suporturi.4. sistemul de procesare a tranzacţiilor este principala sursă de date utilizată de alte sisteme informatice din firmă. un sistem de procesare a tranzacţiilor poate fi de o importanţă vitală pentru extinderea firmei. În primul rând.înregistreze în mod corespunzător tranzacţiile. calendar electronic (metodă de păstrarea a evidenţei programelor. teleconferinţa (mijloc de comunicare între localităţi diferite prin utilizarea facilităţilor electronice şi/sau de generare a imaginii). Un sistem de procesare a tranzacţiilor oferă asistenţă directă nivelurilor operaţionale ale unei firme. care permite crearea. pentru interacţiunea cu elementele mediului.voice mail . În ultima vreme. grafică (mijloc de realizare a graficelor şi diagramelor). pentru localizarea şi copierea ulterioară a acestora). Două aspecte ale sistemului de procesare a tranzacţiilor prezintă o importanţă deosebită. a devenit tot mai popular sistemul de poştă electronică (Electronic Mail) care permite schimbul rapid de mesaje scrise prin intermediul procesării textelor şi reţelelor de comunicaţii. precum comenzi-tip. transmisie prin fax (mijloc de trasmitere telefonică a documentelor). facturi etc În al doilea rând. deoarece sistemul în sine reprezintă o parte din interacţiunile firmei cu furnizorii şi clienţii. Există două tipuri de opinii cu privire la sistemele SAM. Printre primele. 2. groupware (software destinat facilitării întâlnirilor prin coordonarea simultană a mesajelor aparţinând membrilor unui grup). şi de altfel cel mai utilizat sistem de automatizare a muncii de birou. Prin intermediul schimbului electronic de date (SED) pot fi trimise direct din computerul unei firme către computerul altei firme documente standardizate.(înregistrează mesajele telefonice şi le stochează în memoria secundară a unui computer. Un sistem pentru automatizarea muncii de birou poate include următoarele aplicaţii: mesagerie vocală . de unde pot fi apelate ulterior de către destinatari). este sistemul de procesare a textelor (Word Processing System). Iniţial. întâlnirilor etc). editarea şi imprimarea cu uşurinţă a textelor.2 Sisteme pentru automatizarea muncii de birou Acesta reprezintă un sistem informatic destinat facilitării comunicaţiei şi creşterii productivităţii managerilor şi personalului din birouri prin procesarea documentelor şi mesajelor.

Pe de altă parte. cât şi pentru manageri şi tehnicieni. În general. un SFD clasic oferă analize mai profunde şi un acces mai mare la modelele pe care managerii le pot utiliza în examinarea complexă a unei situaţii.4 Sisteme de fundamentare a deciziilor (SFD) Un SFD este un sistem informatic care participă la procesul managerial de adoptare a deciziilor în situaţii care nu sunt bine structurate. De fapt.şi secretariatului. în dezvoltarea acestor sisteme. Există câteva diferenţe între SFD şi SIM. Sistemele expert au la bază inteligenţa artificială. 2. 2. ele produc rapoarte pentru managerii de nivel mediu şi inferior. aceste sisteme nu oferă răspunsuri cu privire la deciziile optime. SAM sunt percepute ca mijloace suport. nu numai pentru funcţionari şi secretariat. În comparaţie cu un SIM. Mai nou. adoptarea deciziilor şi control. Un tip specializat de SFD este sistemul expert. Inteligenţa artificială este 54 . calitate şi activitatea furnizorilor. referitoare la costuri. raţionamentul) computerelor. În plus. auzul.3 Sisteme informaţionale de management (SIM) SIM-ul este un sistem informatic care produce rapoarte zilnice şi permite accesul direct la diferite informaţii. Ele centralizează informaţii din sistemul de procesare a tranzacţiilor pentru a realiza rapoartele de rutină şi rapoartele complexe pentru manageri şi supervizori. SIM-urile au în vedere în principal obiective tactice şi operaţionale şi prezintă o importanţă deosebită pentru planificare. proiectanţii lucrează cu experţii pentru a stabili informaţiile sau regulile de adoptare a deciziilor utilizate de experţi atunci când se confruntă cu tipuri particulare de probleme. de care au nevoie managerii de la nivelurile medii şi inferioare.4. Acestea încearcă să îmbunătăţească procesul de adoptare a deciziilor prin punerea la dispoziţia managementului a instrumentelor de analiză a unei situaţii date. actuale şi mai vechi. un SFD este mai interactiv decât un SIM. adică acel sistem computerizat care foloseşte cunoştinţele de specialitate ale unui expert pentru soluţionarea problemelor.4. Acest lucru le oferă managerilor posibilitatea de a comunica direct cu programele computerelor care controlează sistemul şi de a obţine aproape instantaneu rezultatele analizelor. un domeniu al tehnologiei informatice destinat implementării unor caracteristici umane (precum văzul.

dar programele finale au cuprins atât de multe alternative încât nici supercomputerele de astăzi nu le pot evalua într-o perioadă rezonabilă de timp. Ele se pot adapta modului de lucru al fiecărui manager.5 CARENŢE ALE SISITEMULUI INFORMAŢIONAL În funcţionarea sistemului informaţional. filtrajul. implică telecomunicaţiile şi operarea cu grafice şi tabele specifice fiecărui tip de problemă. datorită acţiunii. sistemul SSMS presupune capacităţi de calcul mai generale. Verboncu I. SSMS este un sistem informaţional astfel conceput încât să se adapteze necesităţilor managerilor în situaţii specifice.o zonă a cercetării ştiinţifice şi nu un produs finit. p. redundanţa şi supraîncărcarea circuitelor informaţionale. Specialişti1 în domeniu au identificat mai multe deficienţe ale sistemului informaţional. SSMS tinde să utilizeze mai puţine modele analitice decât SFD. 1 Nicolescu O. 2. cit. apar o serie de disfuncţionalităţi care au un impact negativ atât asupra procesului managerial cât şi asupra celui de execuţie. În esenţă.4. 252-253. Spre deosebire de un SFD. 2. – op. Pentru realizarea computerelor capabile să emită raţionamente. unor factori obiectivi sau subiectivi.. oferă informaţii la cerere dintr-o varietate de surse şi permite rezolvarea interactivă a problemelor. cercetătorii au dezvoltat maşini capabile să joace şah. în anii ‘60. De atunci s-au parcus etape importante în dezvoltarea unor sisteme decizionale multi-nivel (arbori) care să anticipeze evoluţiile posibile. care se pot manifesta sub următoarele forme: distorsiunea. cum este sistemul expert.5 Sisteme suport ale managementului superior (SSMS) Acestea sunt sisteme informatice care participă la adoptarea deciziilor şi la funcţionarea eficientă a nivelurilor superioare ale unei firme.. 55 .

înregistrarea. Manipularea neglijentă a suporţilor de informaţii în procesul transmiterii lor beneficiarilor. Supraîncărcarea canalelor de informaţii. prelucrării. stocarea. Filtrajul constă în modificarea parţială sau totală. şi anume intervenţia pe parcursul înregistrării. stocării. Cauza filtrajului este una singură. pe parcursul culegerii. Redundanţa se produce în special când nu se respectă principiul unităţii de decizie şi acţiune şi se manifestă sub forma cererii aceloraşi informaţii de către diferiţi beneficiari. Folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători pentru înregistrarea informaţiilor. pe parcursul culegerii. concomitent cu deteriorarea într-o anumită măsură a climatului de muncă. în condiţiile implementării unor subsisteme informatice de tip „baze de date” poate duce la prelucrare defectuoasă a informaţiilor. stocării şi transmiterii acestora de la emiţător la receptor. neintenţionată a conţinutului mesajului unei informaţii. înainte ca acestea să ajungă la destinaţie. a mesajului sau conţinutului informaţiilor. Redundanţa constă în colectarea.1. intenţionată. Dintre cauzele care generează distorsiunea cele mai frecvente sunt: Diferenţele în pregătirea persoanelor implicate în vehicularea informaţiei. În ambele situaţii efectele pe termen lung sunt scăderea eficienţei. Distorsiunea constă în modificarea parţială. 3. Efectele redundanţei constau într-o serioasă risipă de timp şi mijloace materiale din partea celor implicaţi. Utilizarea de mijloace necorespunzătoare pentru înregistrarea şi transmiterea informaţiilor. care au interesul ca beneficiarul informaţiei să primească un mesaj schimbat. Acest fenomen.. Când dezinformarea se produce la nivelul managerilor. a relaţiilor dintre personalul implicat. aceasta se reflectă în diminuarea calităţii deciziilor. un volum prea mare de informaţii a căror 56 . Cauza majoră a acestei disfuncţionalităţi informaţionale o reprezintă absenţa coordonării sau coordonarea defectuoasă a anumitor segmente ale sistemului managerial. efectele imediate se resimt pe planul realizării proceselor cu caracter operaţional. iar când se produce la nivelul executanţilor. 2. prelucrării şi/sau transmiterii acesteia de la emiţător la receptor (beneficiar). este fenomenul prin care se transmite la diverse nivele ierarhice. transmiterii şi prelucrării informaţiilor a unor persoane. prelucrarea şi/sau transmiterea repetată a unor informaţii. 4.

prin circuitele informaţionale a unei cantităţi de informaţii care depăşeşte capacitatea de transport. Nerespectarea acestui caracter. competenţele şi responsabilităţile circumscrise subdiviziunilor organizatorice respective. 57 . Supraîncărcarea constă în vehicularea. ceea ce duce la blocarea şi/sau întârzierea ajungerii unei părţi din informaţii la adresant. cu efecte. asupra proceselor manageriale şi de execuţie. într-o măsură mai mică sau mai mare.analiză nu intră în totalitate în componenţa nivelului respectiv. directe sau indirecte. funcţie de obiectivele. Toate aceste deficienţe conduc. generate fie de proiectarea defectuoasă a sistemului managerial. la diminuarea eficacităţii şi eficienţei sistemului informaţional. fie de tendinţa unor manageri şi executanţi de a-şi expune excesiv acţiunile şi rezultatele.. poate provoca disfuncţii. Caracterul piramidal al sistemului informaţional se referă la agregarea şi transmiterea selectivă a informaţiilor pe verticala sistemului de management.

ca o colecţie organizată de părţi legate prin interacţiuni determinate. Toma C. regulilor. utilizate în cadrul sistemului pentru a-i determina mărimile prestabilite şi legile care operează cu aceste mărimi1. procedurilor. Sistemul informatic poate fi definit ca un ansamblu de reguli. 1975. Ed. proceduri şi mijloace (în primul rând calculatoare electronice) care permit aplicarea de metode organismului respectiv pentru a realiza scopul şi obiectivele predefinite. 23. Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume acea parte a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere. transmiterea. (a) Aceste resurse sunt: ansamblul de echipamente (HARDWARE). Sistemul informatic al aprovizionării populaţiei —SIAP. BNP-ICI. Elaborarea şi introducerea sistemelor informatice.) se înţelege un ansamblu. 1 Pisău Gh. proceduri mijloace şi metode.. ştiinţific. cu precădere automate. prelucrarea şi stocarea datelor2. Mihăilescu I. sistemul de programe (SOFTWARE).. 7 58 .1 SISTEMUL INFORMATIC Concretizând definiţia generală de sistem. transmitere şi stocare a datelor cu ajutorul sistemelor de calcul. metodelor şi tehnicilor. sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor. pag.Capitolul 3 SISTEMUL INFORMATIC. măsurabile între anumite limite. 2 Orzan Gh. care cuprinde programele. Tehnică.. folosite pentru culegerea. cu precădere automate. Cu alte cuvinte. mijloacele şi metodele. structurat şi corelat de reguli. procedurile. 1985. Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul sistemului informaţional. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL 3. prelucrare. mijloacelor. a defini un sistem informatic al unui organism înseamnă a-i preciza în mod concret regulile. social cultural etc. pag. sistemului de operare şi programele de aplicaţii. prin care se asigură prelucrarea automată a datelor. prin sistem informatic al unei entităţi sub formă de organism (economic.

automate. magnetic sau optic. metode de culegere. inclusiv software utilizate pentru efectuarea de operaţiuni asupra informaţiei: captare. ansamblul de personal şi cadrul organizatoric. stocare. analiză şi interpretare etc. programarea dinamică. (b) Prin metode se înţeleg căile de determinare şi punere în funcţiune. Experienţa umană. teoria grafurilor. Ca exemplu. teoria jocurilor. analiza stocurilor. control. metode de previziuni etc. Printre metodele utilizate se pot enumera: calculul probabilităţii. metode de simulare. sub formă de suporturi tehnice (magnetice sau optice) sau grafice (opace sau transparente). se poate arăta metoda gestiunii stocurilor. (c) Prin reguli se exprimă modalităţile de aplicare la un organism a metodelor. culegere. (d) Prin proceduri se înţelege totalitatea operaţiunilor necesare pentru tratarea informaţiilor şi regulilor prin mijloacele sistemului. pregătire. maşini şi oameni. de perfecţionare şi optimizare a funcţiunilor organismului. transmitere. transmis prin semnale şi pachete. de măsurare şi scalare. metode de proiectare a experimentelor. (b) Prin maşini în cadrul mijloacelor unui sistem informatic se înţelege totalitatea echipamentelor şi dispozitivelor utilizate (ca echipamente hardware şi instrumente software) pentru a efectua operaţiunile enumerate mai sus. (a) Se consideră suport tot ceea ce are ataşat informaţii şi serveşte la transportarea şi/sau stocarea ei în timp şi spaţiu. pentru care se lansează o comandă şi care utilizează procedurile de calcul. În această ordine de idei putem enumera: 59 . Câmp electric. metode ale statisticii economice. Mijloacele cuprind: suporţi. sub formă de date şi informaţii acumulate de oameni în procesul muncii. metode de analiză multivariantă. programarea liniară. transformare. introducere şi extragere. teoria deciziei.baza de date. (e) Prin mijloacele unui sistem informatic se înţelege totalitatea uneltelor şi instrumentelor manuale. Acestea sunt definite şi formulate concis sub forma unor ansambluri de operaţii logice şi/sau matematice. pentru a atinge obiectivele predeterminate. teoria utilităţii. Se întâlnesc următoarele tipuri de suporţi: Materiali. prelucrare prin calcul aritmetic şi logic. concentrare. în care se găseşte regula de calcul a nivelului de stoc.

Tensiunile dintre entitatea reală şi modelul reprodus de către software poate fi corectat prin simulare şi instruire. reguli. în intrările şi ieşirile sale. ingineri sistem. culegere. cu proceduri manuale pentru acele părţi ale sistemului informaţional care nu se pretau a fi automatizate prin utilizarea calculatorului. stocare. proceduri. transmitere. de prelucrare. adică prin apropierea sistemului informatic de realitatea prin adaptări şi ajustări individuale. În urma modelării sistemului informaţional. cyber-cumpărători. operatori) sau ca utilizatori ai sistemului în regim off-line sau online (cyber-nvigatori sau internauţi. În a doua etapă. de redare. ca specialişti pentru elaborarea. de analiză şi interpretare etc. cel puţin.2 ETAPELE DE EVOLUŢIE A SISTEMELOR INFORMATICE În prima etapă în cadrul unui sistem informaţional coexistau proceduri manuale de tratare a informaţiilor cu proceduri automatizate de calcul. pentru a-l cuprinde în ansamblul său şi astfel să se ajungă într-un timp imprevizibil la echivalenţa dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic. analişti digitali etc. (c) Oamenii în cadrul unui sistem informatic intervin sub forma de experienţă umană la nivelul suporţilor. 3. utilizarea şi exploatarea sistemului (administratori.). s-a remarcat tendinţa automatizării progresive a sistemului informaţional. prin sistemul informatic. pregătire. realizându-se versiuni îmbunătăţite ale sistemului informatic. se reproduce realitatea în diversitatea sa de manifestare. analişti. Sistemul informatic se poate prezenta sub forma unei „cutii negre” bazată pe intrări. sistemul informatic al unei entităţi era completat. ieşiri. de diferite generaţii şi configuraţii. Există o neconcordanţă între reprezentarea informatică implementată prin soft şi cea real existentă. programatori. motivele fiind următoarele: Unele activităţi pot fi optimizate cu anumite arhitecturi de sistem informatic dar multe devin în timp incompatibile cu aceste arhitecturi. Cu alte cuvinte. Deşi această viziune a fost propagată puternic de producătorii de echipamente de calcul şi de informaticieni în proiectele de sisteme informatice nu s-au putut obţine rezultate spectaculoase. mijloace şi metode ca şi sistemul economic. echipamentele de captare. 60 .sisteme de calcul.

devin capabile să modeleze. care să poată comunica între ele.Sistemul informatic este adesea static în raport cu dezvoltarea mediului real. în cyber-spaţiu. Sistemele de informatice trebuiesc structurate în module informatice distincte. Atunci când realitatea funcţionării unei întreprinderi este caracterizată prin schimbări puternice. subsisteme sau în bloc a întregului sistem. care nu va modifica lumea de afaceri şi societatea în anii ce vin. precum sistemele de operare sau bazele de date. Acest fapt şi posibilitatea de a comunica global cu cyber-lumea. trebuie să fie compatibile între diferitele platforme hardware. aplicabilă ulterior în mod consecvent. de a participa la ea. Reprezentarea funcţiilor software trebuie să fie neutră în raport cu întreprinderea. Această realitate virtuală poate fi asemănătoare realităţii fizice sau poate confrunta lumea gândurilor noastre cu imagini complet noi. reprezentarea în sistemul informatic nu poate fi adaptată suficient de repede. Pentru realizarea şi exploatarea sistemelor informatice modern se pot formula următoarele reguli: Întreprinderea trebuie să cunoască perspectivele utilizării sistemelor informatice şi să formuleze pe baza acestora o politică de informatizare adecvată. Un exemplu de software în mare măsură neutru în raport cu întreprinderile îl constituie prelucrarea de text. dă naştere unei revoluţii enorme. încât generaţii întregi de produse software existente sunt înlocuite de altele noi. În etapa actuală sistemele informatice. module. Acest lucru permite înnoirea pe componente. 61 . ci modelează o nouă realitate virtuală pe care o proiectează şi o transmite utilizatorului de informaţii. Ele nu mai redau doar modelul realităţii exterioare. cu performanţe şi funcţionalităţi sporite. Să pună accent pe utilizarea sistemelor informatice deschise la care funcţiile sistemelor informatice să poată fi distribuite pe platforme eterogene iar anumite componente ale sistemului. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi de comunicaţii este atât de rapidă.

sisteme informatice-expert cu baze de cunoştinţe. subsistemul comercial. sistemele informatice sunt structurate în funcţie de organizarea şi structura sistemului informaţional. sisteme informatice metropolitane (unităţi administrativ-teritoriale). (b) După domeniul activităţilor şi nivelul de abordare: sisteme informatice microeconomice (la nivelul agenţilor economici).3. armată. sistemul informatic general al economiei naţionale. sisteme informatice de ramură.3 TIPOLOGIA SISTEMELOR INFORMATICE În cadrul unui sistem economic. sisteme informatice suport de asistare a deciziei. subsistemul de cercetare-dezvoltare. statistică). sisteme informatice de conducere a proceselor tehnologice (de automatizări). (d) După gradul de concentrare/dispersie a capacităţilor de prelucrare şi memorare a datelor: sisteme informatice centralizate. de obiectivele urmărite în strategia generală a domeniului supus informatizării cât şi de caracteristicile şi performanţele echipamentelor de calcul şi de comunicaţie din structura sistemelor informatice. subsistemul financiar-contabil. sisteme informatice cu baze de date. (c) După gradul de structurare al colecţiilor de date: sisteme informatice care folosesc fişiere independente. sisteme informatice distribuite. sisteme informatice integrate. pentru anumite activităţi din economie (sănătate. Din varietatea de criterii utilizate în clasificarea sistemelor informatice. (e) După modul de tratare a informaţiei în calculator: 62 . subsistemul resurselor umane. enumerăm: (a) După funcţiile la nivelul unităţii economice: subsistemul de urmărire şi programare a producţiei. subsistemul de servicii. sisteme informatice cu baze de date orientate pe obiecte.

Sistemul informatic al firmei este astfel structurat încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de utilizatori. personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor. transmitere. subsistemul de gestiune a cunoaşterii (specific activităţilor de cercetare şi proiectare).sisteme informatice cu tratarea în regim batch (pe loturi). personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi tehnologii de fabricaţie. iar uneori sistemul informaţional poate să coincidă cu cel informatic. (g) După regimul de acces la resursele hardware a sistemului de calcul: sisteme informatice cu acces secvenţial. sisteme informatice online. sisteme informatice cu regim multiprelucrare (lucrarea se execută în paralel pe mai multe calculatoare care operează coordonat în sistem). Se definesc astfel în cadrul sistemului informatic al firmei următoarele subsisteme: subsistemul conducerii strategice. sisteme informatice în regim de teleprelucrare (cu deosebirea că reţeaua de calculatoare care procesează lucrările sunt distribuite geografic). sisteme informatice cu acces combinat. Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite realizarea operaţiilor de culegere. prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel obţinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei (IT). la limită. (h) În funcţie de simultaneitate/nesimultaneitatea lucrărilor în sistemul informatic: sisteme informatice cu prelucrări monoprograme. tactice şi operative. 63 . sisteme informatice cu acces interactiv (conversaţional). subsisteme ale conducerii curente. sisteme informatice cu prelucrare şi răspuns în timp real. (f) După modul de utilizare a sistemelor de prelucrare şi comunicaţie: sisteme informatice off-line. stocare. Analiza unui sistem informatic se realizează în raport cu: factori de conducere la nivelul conducerii strategice.monoprelucrare sisteme informatice cu prelucrări în regim de multiprogramare (se execută mai multe lucrări la un singur calculator local).

a căror structură este prestabilită. spre exemplu.Transaction Precessing Systems) sunt specializate în preluarea. sistemul informatic privind gestiunea stocurilor etc. sistemul informatic privind gestiunea producţiei. le vom numi în continuare sisteme deoarece le vom prezenta pe fiecare din ele. stocarea şi prelucrarea datelor privitoare la tranzacţiile zilnice. de rutină. sistemul informatic privind evidenţa vânzărilor.permit culegerea. sistemul informatic al contabilităţii financiare. oferind informaţia necesară decidentului în conformitate cu domeniul său de responsabilitate. În această categorie cuprindem. individual. consumuri de materii prime. atât componentele definite după criterii funcţionale. Se caracterizează prin gradul lor mare de repetabilitate şi prin volumul mare de date procesat şi servesc nivelul operaţional.).asigură derularea activităţilor de control şi conducere pe termen scurt. Sistemele informatice destinate conducerii strategice . încasat. produse finite obţinute.permit promovarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în cadrul firmei (de exemplu produsele software destinate proiectării asistate de calculator AutoCAD) precum şi asigurarea automatizării şi controlului fluxului de documente în cadrul firmei.subsisteme operaţionale. Putem realiza o clasificare a sistemelor informatice întâlnite în cadrul firmei pornind de la criteriul naturii prelucrărilor realizate prin intermediul lor: Sisteme pentru prelucrarea tranzacţiilor (TPS . Sisteme informatice la nivel operaţional (Operational Level Systems) . cât şi pe cele rezultate din luarea în considerare a nivelelor de decizie şi operaţionale din cadrul firmei. Structura sistemului informatic al firmei cuprinde deci. plăţi efectuate către furnizori etc.permit echipei manageriale “la vârf” să realizeze planificarea activităţii firmei pe termen lung în vederea atingerii obiectivelor strategice fixate. Susţinând de regulă decizii de rutină. Sistemele informatice destinate conducerii curente . Sistemele de gestiune a cunoaşterii în cadrul firmei (Knowledge Systems) . stocarea şi prelucrarea datelor referitoare la tranzacţiile şi procesele economice derulate (aprovizionări cu materii prime. Fiind gândite mai mult ca sisteme de raportare periodică. aceste sisteme generează rapoarte periodice. Chiar dacă ele reprezintă componente ale sistemului informatic al firmei. 64 . livrate. ele sunt mai puţin pregătite să ofere informaţii urgente ca urmare a unor situaţii neprevăzute.

date sintetizate oferite de MIS şi DSS precum şi cele mai avansate produse software grafice. Sisteme destinate cercetării-dezvoltării (KWS . Oferă utilizatorilor flexibilitate deosebită la cerinţele formulate returnând rapid răspunsurile solicitate. ele permit şi generarea de rapoarte privind abaterile înregistrate precum şi consultarea online a informaţiilor referitoare la perioadele anterioare de gestiune (în vederea determinării trendului indicatorilor). procesoare de tabele.).Decision Support Systems) oferă managerilor modele complexe şi aprofundate de analiză în vederea fundamentării deciziilor.Knowledge Work Systems) destinate creării şi integrării noilor tehnologii în cadrul firmei.Management Information Systems) destinate asigurării rapoartelor sintetice de rutină necesare în procesul fundamentării deciziilor curente. sub formă de fapte şi reguli. într-o bază de cunoştinţe utilizată în deducerea de concluzii prin derularea de raţionamente automate.(OAS . Utilizează date privind mediul exterior al firmei. altele decât cele de rutină. În această categorie putem include sistemele expert caracterizate prin stocarea cunoştinţelor unui expert uman. funcţionari.Office Automatic Systems) destinate mai ales personalului implicat în procesul prelucrării informaţiei (contabili. secretari). În această categorie putem cuprinde: procesoare de texte. 65 . În vederea oferirii unei informări relevante. Sisteme suport ale executivului (ESS . sisteme de poştă electronică etc. în elaborarea deciziei băncii de acordare a creditelor pentru clienţii săi etc. preţul pe piaţă al materiilor prime etc. Sistemele expert pot fi utilizate cu succes în diagnosticarea financiară a firmei. Ele nu au fost gândite să servească la soluţionarea unei anumite probleme. preţul produselor fabricate de firmele concurente. Sisteme suport de decizie (DSS . Ele valorifică informaţii interne oferite de TPS şi MIS alături de informaţii provenite din mediul economic exterior (curs valutar.Executive Support Systems) reprezintă sisteme informatice destinate conducerii strategice şi permit luarea unor decizii nestructurate. ci să ofere facilităţi generalizate de calcul şi comunicaţii. proiectanţii şi ceilalţi specialişti angrenaţi în activitatea de cercetare-dezvoltare. Utilizatorii acestor sisteme sunt inginerii. dar şi managerilor.Sisteme destinate activităţii de birotică . Sisteme informatice destinate conducerii (MIS . controlului şi planificării pe termen scurt.

Capacitatea de stocare a informaţiei şi viteza de acces la date constituie criterii fundamentale de apreciere a performanţelor unui sistem informatic în raport de durata şi volumul informaţiei memorate. alfanumerice.3. Informaţia se poate păstra în: 66 . la ieşire.4. fie se memorează pentru prelucrări ulterioare. a imaginilor video sau film.2 Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei joacă un rol important în funcţionarea unui sistem informatic. funcţia de comunicare a informaţiei. îndeplineşte următoarele funcţii generale: funcţia de preluare a informaţie. funcţia de prelucrare a informaţiei. în timp real. funcţia de ieşire a informaţiei. nefiind exclusă posibilitatea transferării ei. 3. Un sistem informatic. a vocii şi sunetului. grafice.4 FUNCŢIILE SISTEMULUI INFORMATIC Funcţiile unui sistem informatic decurg atât din obiectivele entităţii organizaţionale cât şi din mijloacele pe care tehnologia informaţiei şi comunicaţiile i le oferă în vederea realizării acestor obiective. 3. introducerea manuală a datelor şi textelor. captarea cu echipament adecvat a informaţiilor numerice.4. fie se prelucrează imediat. preluarea informaţiei provenite din reţele locale de date. funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei. fără a fi memorată sau prelucrată. indiferent de conţinutul concret al activităţii pe care o serveşte. Informaţia odată introdusă în sistem. funcţia de comandă-control a sistemului.1 Funcţia de preluare a informaţiei Funcţia de preluare a informaţiei în sistem se exercită într-o varietate mare de modalităţi cum sunt: preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţie.

4. Aceste linii de comunicaţie utilizează modemul pentru conversie din/în format digital în/din format analogic. conectate fizico-funcţional într-o reţea omogenă de calculatoare de tip local (LAN Local Area Network). pentru datele care se consultă periodic. comunicaţia la distantă pe linii de comunicaţie digitală. memoria externă.memoria internă. pentru informaţii cu caracter de istorie sau care se consultă foarte rar. 3. cum sunt: 67 .4 Funcţia de prelucrare Funcţia de prelucrare se referă la o mare varietate de operaţii şi procese. Reţeaua publică de telecomunicaţii (public switched telecommunications network .PSTN) asigură conectarea calculatoarelor utilizând comutarea circuitelor (circuit switching). 3. pentru datele în curs de prelucrare.3 Funcţia de comunicare Funcţia de comunicare a sistemului informatic asigură transferul informaţiilor între reţelele de calculatoare şi/sau între calculatoare şi reţelele de comunicaţie prin: comunicaţia între componentele entităţii organizaţionale. comunicaţia la distanţă realizată printr-o linie analogică pe reţeaua publică de telecomunicaţii. depozite şi arhive electronice. O reţea ISDN (integrated services digital network).4.o infrastructură informaţională în care informaţia este transmisă prin reţele eterogene. Informaţia aflată în memoria unui sistem informatic poate servi în procesul de prelucrare sau poate fi valorificată prin consultare locală ori poate fi comunicată utilizatorilor prin intermediul reţelelor de comunicaţie. Internetul fiind utilizat pentru transmiterea datelor în întreaga lume şi reprezintă un mod de conectare în care calculatoarele pot comunica utilizând un protocol de adresare comună (TCP/IP). asigură conectarea directă a echipamentelor digitale utilizând echipamente NTE (network termination equipment). comunicaţia prin World Wide Web (WEB) .

îndeosebi în cazul prelucrării datelor şi cunoştinţelor. ori la distanţă. Au loc operaţii pentru obţinerea de rapoarte şi situaţii complexe care vor fi transferate la dispozitivele de ieşire în vederea imprimării lor. constă în efectuarea celor mai variate operaţii care privesc.) pe altul. selectarea şi transmiterea informaţiei solicitate. şi/sau cunoştinţe (BC) presupune un ansamblu de proceduri prin care se generează structura şi modul de organizare a informaţiei pe suportul tehnic. 68 . înregistrarea sau transferul de informaţie audio şi vizuală. imprimantă. actualizarea bazelor de date. crearea şi încărcarea bazelor de date (BD). depozitele şi arhivele electronice stocate pe suporturi de memoria externă. se realizează cu ajutorul unor programe care permit căutarea. preluate din reţelele de comunicaţie sau introduse manual. optic. Consultarea bazei de informaţii nu afectează conţinutul acesteia. electronic. de Ia terminale de culegere. de recunoaştere a formelor sau semnificaţiei acestora. reproducerea informaţiei şi documentelor prin copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport din bazele de date (BD). consultarea interactivă a informaţiei. Încărcarea bazelor se face cu informaţii provenite din bazele. forma şi conţinutul informaţiilor. afişării la terminal sau a comunicării locale.). tratarea propriu-zisă a informaţiei. bazele de tabele (BT). prin intermediul sistemelor de comunicaţie. Au loc o multitudine de operaţii logice (comparaţii. echipament de comunicaţie în reţea etc. modificarea valorilor celor existente pentru a Ie pune în acord cu realitatea pe care trebuie să o reflecte sau cu nevoile utilizatorului de informaţii. la un dispozitiv periferic de ieşire (monitor. conversie de suport prin transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic. grafic etc. de tabele (BT). ordonări) sau semantice.conversia informaţiei din forma analogică în formă digitală. şi/sau bazele de cunoştinţe (BC). de tabele şi de cunoştinţe presupune ştergerea informaţiilor devenite inutile. introducerea de informaţii noi. precum şi operaţia inversă de conversie din digital în analogic. pentru a o face compatibilă cu echipamentele electronice de tip analogic pentru redarea. punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire. ce presupune operaţii diferite în raport de natura informaţiei solicitate. necesară memorării şi procesării ei cu mijloace informatice.

telefon.3. conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire. transferul de date pentru stocare la distanţă pe suporturile de memorie externă. controlul proceselor de intrare. telefax. prelucrare şi ieşire a informaţiei în funcţie de natura lor. natura suportului tehnic sau grafic. voce.5 Funcţia de ieşire a informaţiei Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă mai multe cerinţe în funcţie de: natura informaţiei transferate la ieşire: date. depozite şi arhive electronice ale sistemului informatic sau comunicarea informaţiilor. de destinaţia şi modul de transmitere a rezultatelor. forma. se realizează prin transmiterea digitală de date. documente grafice. prin listarea documentelor obţinute la imprimantă. destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat. alocarea optimă a resurselor sistemului referitoare la echipamente. baza de programe. film. de specificul operaţiilor care se execută. Comunicarea în interiorul sistemului se face prin consultare directă la terminal. a tuturor funcţiilor sale. consumatori etc. teleconferinţe. texte. plotter sau prin imprimare pe dispozitive de fotocopiere. clienţi. pe care urmează a fi transferată informaţia la ieşire. digitală sau analogică.4. organisme publice. transmiteri de date şi imagini prin telex.. 69 . către partenerii de afaceri. acţionari. memoria internă. Comunicarea cu exteriorul se face prin transmiterea de informaţii multimedia la distanţă. 6) Funcţia de comandă şi control a sistemului informatic deţine toate atributele necesare pentru dirijarea şi reglarea funcţionării întregului sistem. videoconferinţe etc. a informaţiei transmise. prin consultarea realizată Ia terminale video şi audio ale reţelei locale. secvenţe video sau audio sau combinaţii ale acestora. texte. informaţie vizuală şi sonoră cu ajutorul reţelelor publice sau private de comunicaţii. de proceduri şi baza informaţională.

între care se creează un ansamblu de legături comunicaţionale. organizarea şi funcţionarea acestuia. programele (componenta software). Acestea au roluri diferite în economia sistemului. Aceste elemente fundamentale sunt echipamentele. programele şi informaţiile. de metode. Componenta informaţională INFORMAŢIA Subsistemul de informaţii SOFTWARE Subsistemul de programe HARDWARE Subsistemul de echipamente Componenta logică Componenta fizică UNITATEA CENTRALĂ PERIFERICE DE INTRARE ŞI/SAU IEŞIRE ECHIPAMENTE PENTRU COMUNICAŢII Locale La distanţă Figura nr. constituie instrumentul fizic al activităţii sistemului informatic. atât cu sistemele informatice profesionale. modele şi instrumente având ca obiectiv procesarea informaţiei şi care îşi exercită funcţiile sale în interdependenţă.5 STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL UTILIZAT ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Sistemul informatic în sectorul terţiar este un ansamblu interconectat de echipamente hardware şi programe software.3.3. Din definiţie rezultă existenţa a trei componente. Astfel. cât şi cu sistemele de comunicaţii. tehnici. reprezintă instrumentul logic al acesteia.1 Structura sistemului informaţional 70 . dacă echipamentele (componenta hardware). în timp ce baza de informaţii oferă obiectul supus procesării cu ajutorul mijloacelor amintite. suficiente pentru a putea explica structura şi funcţiile sistemului informatic.

1 Componenta hardware a sistemului Componenta hardware a sistemului este reprezentată de ansamblul de echipamente format din: a) Unitatea centrală a sistemului informatic numită generic procesor b) Memoria internă. care permite atât scrierea cât şi citirea şi este o memorie de tip volatilă. de tip „citeşte-numai” care permite doar citirea fără a fi modificată. interfaţa audio şi video pentru recepţia imaginilor şi sunetelor prin intermediul plăcii de captură video ce preia imagini de la o cameră video. aparatul telefonic şi interfaţa telefonică pentru receptarea şi înregistrarea digitală a comunicaţiilor analogice sau digitale. constituie perifericul de introducere a sunetului captat direct din realitate: dispoziţii şi mesaje. Memoria operativă este de două tipuri: memorie RAM.3. scanner-ul pentru înregistrarea digitală a imaginilor grafice aflate pe documente.2 Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului Unităţile de intrare-ieşire ale sistemului conţin. a) Dintre perifericele de intrare necesare unui sistem informatic amintim: tastatura utilizată pentru introducerea manuală a informaţiei date. a mesajelor sonore. în sensul că informaţia se pierde la închiderea sesiunii de lucru.5. interviuri. Mouse-ul este folosit pentru manipularea mai 71 . joystick etc. numită şi memorie moartă. atât periferice comune de intrare-ieşire cât şi echipamente dedicate. comentarii şi rapoarte. 3. memorie ROM. de la un alt VCR pentru imagini de la un videocasetofon sau de la un Tuner TV pentru a prelua imaginile din reţelele TV. texte şi comenzi.. trackball. care reprezintă memoria operativă la nivelul căreia se execută toate calculele aritmetice şi logice. echipamente interactive de introducere din categoria mouse-lui.5. conferinţe etc. tratative. microfonul şi interfaţa pentru sunet adecvată. aparatul telefax şi/sau interfaţa telefax pentru înregistrarea digitală a documentelor grafice recepţionate sau pentru scrierea lor directă la imprimantă fax. numită şi memorie vie.

fie local către un copiator. pentru transmiterea documentelor memorate digital. interfaţa audio. aici sunt incluse dispozitivele de afişare audiovizuală locală: monitoare. Trackball. b) Perifericele de ieşire ale unui sistem informatic sunt: imprimanta. fie inclus în tastatura calculatoarelor portabile (laptop-uri. de fapt un creion cu o tabletă pe care se înscriu informaţii ce sunt transmise la calculator etc. Imprimarea se poate realiza în alb-negru sau color. notebook-uri etc. tableta grafică (digitizor) şi interfaţa de pointare. aparatul telefonic şi interfaţa sa cu sistemul informatic. desene de specialitate în alb-negru sau color. imprimanta pentru microfilm şi interfaţa sa. un mouse aşezat cu sfera în sus şi care este manevrată cu mâna fiind ataşat fie extern la calculator. în reţele pentru transmiterea la distanţă a sunetului şi vocii sau pentru consultare locală a informaţiei sonore (memorate sau în curs de recepţie) cu 72 . interfaţa video pentru transmiterea de imagine şi sunet prin reţelele de televiziune cu circuit închis sau prin sisteme de televiziune la distanţă. pentru trasarea de schiţe tehnice.uşoară a imaginilor pe ecran şi introducerea comenzilor în calculator. pentru transpunerea pe hârtie a datelor. Terminalul dispune de un difuzor încorporat pentru emiterea de sunete. pentru afişarea pe ecran a informaţiei solicitate. textelor. aparatul telefax şi interfaţa sa specifică. prin lectura documentului aflat în memoria internă sau externă a calculatorului electronic. planuri. sub forma de arhivă pe microfilm. De asemenea. amplificatoare de sunet etc. incinte acustice. pentru transmiterea analogică şi digitală de mesaje direct sau înregistrate digital sub forma fişierelor acustice. documentelor sau desenelor. ecrane electronice. realizează transferul documentelor din memoria internă a sistemului informatic în memoria sa externă. cu avantajul înregistrării unui volum mare de informaţii pe unitatea de suport. numit şi „maneta de joc” este utilizat în special în jocurile electronice. monitorul serveşte. către un copiator. plotter-ul.). fie la distanţă prin reţelele pentru comunicaţii de date. Joystick-ul.. pentru transmiterea de sunet în reţele locale.. pentru transmiterea Ia distanţă a documentelor tip fax direct din document. mesaje şi alte informaţii sonore. interfaţa de ieşire telecopiator. sau în regim memorat.

indiferent de 1 digital bit pipe = conductă digitală pentru biţi 73 . Memorii flash etc. digitale (CD. manipularea ei sub forma unor fişiere cu diferite extensii. echipamente GSM pentru comunicaţii mobile (telefon GSM. a datelor. asistenţi personali digitali de tipul PDA (dispozitiv portabil miniaturizat cu ecran şi tastatură asemănător cu „palmtop-ul”) sau PCom (Personal Communicator . folosind programe diferite. a informaţiei utilizate în sistemele informatice. tipul de comunicaţii practicate (locale sau la distanţă). sunet şi imagine. decodificare. imagini) în format digital1. DVD. facsimile.dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de sunet. în principal. pager) care comunică într-o reţea GSM utilizând servicii vocale şi „nevocale” (transmisii de date. a imaginilor video şi audio. Discurile magnetice şi/sau optice. c) Perifericele de intrare-ieşire întâlnite în configuraţia unui sistem informatic sunt. procesoare de texte şi documente. Aici sunt incluse totalitatea dispozitivelor tehnice de conectare. natura reţelelor de telecomunicaţii utilizate şi cuprind: echipamentele de fax-modem care asigură transmiterea documentelor de tip facsimil. a documentelor grafice. film etc. natura informaţiei prelucrate. sunete. CD-ROM. transmitere recepţie. camere de luat vederi. lectura şi prelucrarea diferenţiată a informaţiei din aceste fişiere. incinte acustice. texte. Structura şi funcţionalitatea acestuia depinde de mai mulţi factori: echipamentul informatic utilizat. documente grafice. discuri flexibile) permit memorarea digitală a informaţiei de orice natură (date.mijloc de comunicare portabil) şi interfeţele mai elaborate cu utilizatorul care introduc informaţia folosind un creion fotosensibil şi dispune de soft specializat pentru procesarea şi transmiterea informaţiei utilizând de regulă reţeaua de telefonie mobilă. telefoane mobile) şi interfeţele video şi acustice de cuplare la reţea de bandă largă. locală sau la distantă. d) Echipamente pentru comunicaţii. difuzorul calculatorului etc.). videotelefon şi sistemul de videoconferinţe (televizoare. imagini video şi audio. panouri electronice. procesoare de grafică. DVD. codificare. a sunetelor şi filmelor cu ajutorul reţelelor de telefonie. boxe. Blue-Ray). următoarele: Unităţile digitale de disc magnetic şi optic (discuri fixe. difuzoare. în funcţie de natura informaţiei conţinute în aceste fişiere: procesoare de tabele.

procesoare pentru limbaje de programare şi asamblare. hub-uri (receptoare. cabluri. accesoriile pentru sistemele informatice de lucru reprezintă un set de programe folosite uzual ca: ceas. WAN. procesoare pentru medii integrate de dezvoltare etc. indiferent de gradul de complexitate a configuraţiei fizice. un calculator prin modem. accesorii pentru desen. tip document grafic. procesoare integrate. o reţea). procesoare pentru accesare şi dezvoltări în sisteme de reţele Internet şi Intranet. fax). procesoare pentru desen şi reprezentări grafice:. concentratoare) pentru tehnologiile de tip stea sau inel. calculator. procesoare de calcul tabelar. porturi etc. 74 . bloc-notes. accesorii pentru comunicaţii (telefon. Software-ul este format din următoarele grupe mari de programe: programele sistemului de operare . calendar şi agendă. procesare text.. INTERNET) sunt reprezentate de un ansamblu de calculatoare eterogene (staţii şi servere) şi alte echipamente şi dispozitive de comunicaţie.3 Componenta software Componenta software a unui sistem informatic.5. 3. procesoare de text şi imagine fixă. este formată din subsistemul de programe care constituie componenta logică a sistemului informaţional. MAN. reţelele de calculatoare (LAN. conectate conform unor tehnologii specifice. procesoare pentru sisteme de gestiune de baze de date/cunoştinţe. procesoare de proiectare asistată. procesoare utilitare şi de întreţinere. Pentru conectare se utilizează plăcile de reţea. conectori. procesoare pentru comunicaţii şi reţele de date. comutatoare (switch-uri).natura sursei sau receptorului (un telefon digital. accesorii pentru sunet şi imagine . un fax digital. procesoare DTP (Desk Top Publishing).

faxuri). păstrarea temporară în memoria internă sau externă în vederea unor prelucrări imediate. redare audio (speaker). înregistrări audio (microfon) sau video (camera de luat vederi) şi sunt: preluate din reţelele de date şi comunicaţii. optic). b) Informaţiile de ieşire ale sistemului informatic au mai multe destinaţii: pentru consultare interactivă la monitoarele calculatorului (date. texte) preluate prin scanare (documente. a) Informaţiile de intrare pot proveni din mai multe surse: captate direct din realitate. depozite şi arhive electronice sau înregistrate pe microfilm. optic sau grafic (microfilm). listarea la imprimantă. rezultate intermediare ale unor prelucrări anterioare sau în curs de desfăşurare. păstrarea pe termen mediu în memoria externă (disc magnetic. prin sistemele de comunicaţii locale şi telecomunicaţii de date. prin arhivare pe suport magnetic. desenare la plotter (desene. 75 . sistem de televiziune) sau înregistrate pe microfilm. programele şi informaţiile. conţine multitudinea de rezultate intermediare şi rezultatele finale ale activităţii de prelucrare. texte. De cele mai sus se poate concluziona că funcţionarea unui sistem informatic este posibilă numai prin funcţionarea sincronă şi intercorelată a celor trei subsisteme ale acestuia: echipamentele. panouri electronice. păstrarea pe termen îndelungat.5. grafice. redare video (monitor. documente). sunet şi imagine. planuri). schiţe. introduse prin tastare (date. locale sau la distanţă. texte. stocate în memoria externă.3. transmitere locală sau la distanţă.4 Componenta informaţională Componenta informaţională a sistemului oferă obiectul supus prelucrării şi în acelaşi timp. pentru consultări ulterioare.

OBIECT AL PRELUCRĂRII 4. de la indicatorii cantitativi sau valorici analitici până la indicatorii de sinteză. în timp ce conţinutul 76 . Alături de indicatori sunt codurile şi nomenclatoarele de coduri care asigură o clasificare şi o structurare omogenă a informaţiilor după criterii bine definite. Locul unde ia naştere informaţia se numeşte sursă. De la sursă la receptor. reprezintă condiţii indispensabile pentru gestiunea proceselor de creare a bunurilor materiale şi spirituale. în care legile specifice procesului informaţional pot fi prestabilite şi modificate după cerinţele cunoaşterii şi conducerii activităţilor economice. exprimaţi de obicei sub formă valorică. Prin urmare. Forma informaţiilor se poate modifica în raport cu mijloacele şi procedeele folosite la producerea lor. se poate afirma că în timp ce conţinutul informaţiilor este determinat. determinist sau aleator.Capitolul 4 INFORMAŢIA . În sfera activităţilor economico-sociale.CALITATEA ACESTORA – Informaţiile economice iau naştere în mod obiectiv. Informaţiile emise în acest cadru poartă numele de informaţii economice. de sistemul condus. iar locul unde ajunge se numeşte receptor. în activitatea ecomomico-socială. transmiterea şi utilizarea de informaţii. informaţia circulă prin ceea ce se numeşte canal de comunicaţie. între sistemul de conducere şi cel condus.1PRODUCŢIA DE INFORMAŢII ECONOMICE . producerea. Informaţia economică este exprimată printr-un sistem de indicatori. Ţinând cont de principiile generale ale funcţionării sistemelor şi de rolul informaţiilor în asigurarea conexiunilor informaţionale în procesul de conducere a firmei. informaţia trebuie definită în legătură strânsă cu aceste trei noţiuni. Funcţionarea stabilă a unui sistem şi dezvoltarea sa sunt condiţionate de existenţa unor conexiuni informaţionale între elementele sale. forma lor este determinată de sistemul de conducere. care formează sursa de date necesare gestiunii firmei. Indicatorii sunt agregaţi piramidal. a unor conexiuni între subsisteme şi sistemul global. dirijat. în principal. integrator. Producerea. circulaţia şi utilizarea informaţiilor reprezintă un proces conştient.

la începutul perioadelor de gestiune şi la diferite momente imtermediare până la sfârşitul acestor perioade). se evidenţiază procesul de îmbătrânire a informaţiei. Pentru ca informaţia să-şi poată îndeplini rolul în conducerea şi previzionarea macroeconomică. al sistemului economic firmă. informaţii de planificare de perspectivă medie şi lungă.acestora rămâne neschimbat. informaţii de pregătirelansare. informaţiile trebuie să fie recepţionate de sistemul conducător. informaţiile pot fi considerate ca o proprietate obiectivă a fenomenelor şi proceselor economice. informaţii de intrare (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul obiectivelor propuse spre realizare şi al resurselor alocate pe activităţi şi entităţi funcţionale. Din punct de vedere funcţional. informaţii de execuţie (care sunt utilizate în procesele informaţionale pentru execuţia lucrărilor informaţionale şi care conţin atât informaţiile menţionate cât şi alte informaţii operative pentru conducerea şi funcţionarea sistemului. informaţii de control şi reglare. oportunitatea reprezintă calitatea informaţiei de a fi disponibilă în momentul la care este solicitată şi se măsoară prin parametrul timp. şi anume: informaţii de prognozare pe termen lung. Informaţiile utilizate în gestiunea firmei sunt clasificate atât din punct de vedere funcţional cât şi sub aspectul utilităţii lor. Pentru 77 . informaţii de evaluare şi raportare. uman. folosite pentru elaborarea unor prognoze. la sfârşitul perioadelor de gestiune sau în diferite momente ale perioadelor respective). în formularea şi fundamentarea deciziei. pe activităţile şi entităţile sale funcţionale. al activităţilor şi entităţilor sale funcţionale la începutul şi sfârşitul perioadelor de gestiune. informaţii de programare sau planificare operativă. pe ansamblul sistemului. financiar. cantitativ şi calitativ. trebuie să întrunească următoarele calităţi: acurateţea determină valoarea informaţiei şi se referă la reflectarea exactă a realităţii. informaţiile economice furnizate şi vehiculate de sistemul informaţional al firmei se împart în şase grupe mari. Din acest motiv. informaţiile economice se clasifică astfel: informaţii de stare (care caracterizează cantitativ şi calitativ potenţialul tehnic. informaţii de cooperare (ce caracterizează cantitativ şi calitativ relaţiile şi legăturile operaţionale cu sistemele exterioare). Sub aspectul utilităţii lor. de producţie. Pentru a avea semnificaţie şi utilitate. fiind independent de structura sistemului condus şi conducător. informaţii de ieşire (care caracterizează cantitativ şi calitativ nivelul rezultatelor şi al consumului de resurse. precum şi la diferite momente intermediare). În raport cu această calitate. valutar etc. a activităţilor şi entităţilor sale funcţionale). economic.

T. transmiterea şi recepţionarea informaţiei în procesul de gestiune a activităţii firmelor. t n=1 [ ] unde: Vi efectele E t C A T respectivă.1) Vi = E ∑ f(C. 78 . în perioada t. n) . N) . numărul deciziilor luate. cantitatea de informaţie. adică adoptarea deciziei. n N p date. reprezintă valoarea informaţiei furnizate. efectele economice asociate tipului de decizie. prelucrarea.g(p.t.a se reduce la minimum acest proces şi efectele sale este necesară scurtarea ciclului producere-prelucrare-transmitere-stocare şi utilizare a informaţiei. acurateţea informaţiei. utilizând informaţia. exprimată prin economice. timpul de răspuns al sistemului care produce informaţia numărul de sub-perioade ale lui t. Valoarea informaţiei economice poate fi comensurată cu ajutorul unei expresii matematice de forma următoare: 1 t (4. a utilităţii informaţiei şi prin prisma efectelor sale asupra sistemului economic condus. valoarea trebuie privită prin prisma conţinutului informaţional. probabilitatea luării unei decizii corecte pe baza informaţiei Un calcul de eficienţă privind utilizarea informaţiei trebuie să ţină seama şi de costurile implicate în producerea. N. A. perioada în care informaţia este utilă.

a monitorului etc. evidenţa salariilor sau date personale ale angajaţilor. Datele cuprind adrese. vânzări. formă. Până în anii ‘80. documente de elaborare şi execuţie constituie informaţii atribut. a livrării. eforturile erau îndreptate spre prelucrarea acestor informaţii disponibile în cantităţi uriaşe.4. Conform naturii sale. planurile de construcţie. A le genera sau obţine pe celelalte a fost posibil de-abia în ultimii ani datorită evoluţiilor spectaculoase a tehnicilor de prelucrare a informaţiilor. comportament. a mărimii hard-discului. un obiect este specificat mai direct şi devine identificabil. când şi unde s-a depozitat un articol sau când un anume client a făcut o comandă. ca obiect distinct. nu oferă ele singure relaţii despre valoarea unui produs. informaţii despre livrări.furnizează date despre valori numerice. Spre deosebire de informaţiile de conţinut. optice. stocuri. arhivele sau suporturile digitale (magnetice. electronice etc. relaţie. informaţiile-obiect tipice sunt preţul. iar a lucra cu ele reprezintă însă cheia viitorului. De exemplu. la un sistem de calcul PC aceasta are loc prin indicarea tipului de microprocesor. În acest sens. este important să se specifice şi tipul acestora. Prin intermediul informaţiilor de atribut. a) Informaţii de conţinut . acţiune şi comunicare. ele fiind foarte diferite.2 CATEGORII DE INFORMAŢII SUPORT PENTRU VALOAREA INFORMAŢIONALĂ Atunci când se discută rolul şi puterea informaţiilor. ea oferă relaţii despre data comenzii. Informaţiile de atribut sunt deosebit de importante pentru a se ajunge de la afirmaţii generale la informaţii specifice. Până în prezent în economie a fost utilizată în special categoria referitoare la conţinut şi aceasta în mod sistematic şi simplu. este 79 . b) Informaţii de atribut descriu forma şi structura unui obiect. timp. informaţia de conţinut este de cele mai multe ori istorică. persoanele de contact etc. în individualitatea sa.).). Aceasta înseamnă că informaţiile de conţinut. locuri şi alte mărimi cantitative. a frecvenţei. această categorie poate ajunge la un volum foarte mare de date. Luate în sens strict. dosarele. a tipului şi mărimii memoriei interne. În comerţ. Informaţiile relevante se clasifică în şase categorii după: conţinut. informaţii despre clienţi (situaţii detaliate ale comenzilor şi solvabilităţii. dimensiunea sau greutatea unui produs. Aceste informaţii se găsesc de obicei în actele. De asemenea omul dispune de astfel de informaţii în structura ADN-ului.

ci numai virtual1. Aceste tehnologii au devenit posibile datorită faptului că au fost inventate medii care permit stocarea a miliarde de biţi şi sunt disponibile procesoare care permit prelucrarea într-un timp acceptabil a acestor cantităţi de date. mai întâi pe calculator. direcţiei şi semnificaţiei. cu mult înainte să se fi „consumat” o singură bucată de material pentru realizarea sa. sociologic. informaţiile de atribut au fost disponibile într-o măsură din ce în ce mai mare în formă multimedia. Toate simulările au loc pe acest obiectiv virtual. cel mai economicos şi cel mai sigur avion comercial. modelul Boeing 777. Informaţiile de conţinut descriu trecutul. d) Informaţii de comportament presupun tratarea din punct de vedere antropologic. Informaţiile de comportament se bazează pe informaţiile de conţinut iar pentru înţelegerea mecanismelor şi principiilor de comportament se simulează prin modelare. Informaţiile de comportament. comportamentul obiectelor fizice într-o realitate virtuală sau tridimensională. a legăturilor cauzale dintre obiecte. psihologic şi economic a comportamentului obiectelor investigate. Avionul a fost proiectat şi testat în această lume virtuală. sunt foarte utile în ceea ce priveşte strategiile şi politicile viitoare. de măsurare a gradului de asociere sub aspectul intensităţii. dar odată cu introducerea prelucrării de imagini. în condiţiile menţinerii costurilor cip-urilor şi mediilor de stocare. este de aproximativ 6 luni. Va fi posibilă nu numai extragerea informaţiilor din date ci şi generarea de acţiuni pornind de la 1 Având la bază această idee. Aceste date au fost multă vreme stocate prin intermediul semnelor. Folosind simulări cât mai realiste este adesea posibil să se construiască dintr-o dată o instalaţie perfectă sau aproape sigură. Prototipul nu mai există în mod real. c) Informaţia de relaţie descrie relaţia dintre obiecte şi este esenţială pentru a putea reprezenta dependenţa şi interdependenţa. sunet şi film. timpul de dublare a capacităţii de stocare. firma Boeing a construit cel mai mare. Se pot face afirmaţii şi se obţin estimări privind evoluţiile viitoare.necesar să se cunoască datele de individualizare şi care luate în compoziţia corectă. e) Informaţii de acţiune. Revoluţia informaţională nu urmăreşte numai crearea lumii virtuale ci şi interacţiunile între „lumea virtuală” şi lumea reală pentru ca aceasta să se poată transpune în practică. sau chiar mai redus. în timp ce informaţiile de atribut descriu prezentul. În decursul scurtei istorii a tehnologiei informaţionale. 80 . generează o informaţie specifică.

prin aceasta. care modelează comunicarea în calitate de context. Contextul. 1 Vezi “Toy Story” primul film de lung metraj de animaţie tridimensională realizat şi proiectat doar pe calculator. În cyber-spaţiu nu se comunică numai conţinutul. Din acest motiv. Astăzi există posibilitatea de a modela acest cyber-spaţiu într-un mod atât de realist încât nu mai poate fi deosebită de realitate. Comunicarea în sens tehnic desemnează transferul bidirecţional de date şi. ceea ce face ca să fie folosit. schimb de informaţii. îl constituie propria imaginaţie sau realitatea individuală. care pot fi ulterior imitate şi utilizate de maşinile inteligente1. Rapiditatea dezvoltării funcţionalităţii software-ului pentru crearea unor cyber-spaţii realiste este uimitoare. De exemplu. Contextul joacă un rol secundar. ci pătrunde în sistem şi. fiecare mişcare trebuie programată minuţios dinainte. în cazul roboţilor. de exemplu. În publicitate.informaţii. o atenţie sporită a celor spre care este îndreptată informaţia. pentru utilizator. Tehnologia informaţională transmite astăzi numai conţinuturi informaţionale. întrucât prin combinarea iscusită a conţinutului şi a contextului se poate obţine efectul de nou şi. 81 . f) Informaţia comunicată. în industria de divertisment dar şi în simulatoare super-sofisticate. într-un sens mai larg. Se apreciază că software-ul pentru crearea în mod rapid şi realist de cyber-spaţii va fi disponibil mai devreme decât capacitatea întreprinderilor de a se folosi din plin de posibilităţile oferite de cyber-spaţiu. Prin intermediul noilor tehnici de prelucrări virtuale. Comunicarea în cyber-spaţiu face un pas uriaş înainte. prin urmare. întrucât conţinutul poate fi ambiguu sau neclar. în special. ci se creează şi contextul. Contextul comunicării. comunicarea în activitatea economică cu ajutorul tehnologiei online se bazează pe conţinuturi. alături de conţinut. Utilizatorul nu mai este izolat în propriul său context. în sensul că se acceptă anumite premise tacite. Situaţia specifică în care are loc o comunicare constituie adesea premisa interpretării corecte a acesteia. joacă un rol foarte important. într-un mediu creat în mod artificial. ambiguităţile joacă un rol din ce în ce mai mare. mişcările unei fiinţe umane vor fi înregistrate şi stocate cu ajutorul tehnicii senzorilor. Comunicarea este un termen cu mai multe sensuri de înţelegere.

de stări şi evenimente care constituie activităţile şi sub-activităţile descrise. Procesarea informaţiilor are o abordare sistemică. Pentru a înţelege aceste sisteme se recomandă diferenţierea datelor de informaţii şi utilizarea unui sistem de vizualizare a procesării informaţiei. Mai nou. reguli de funcţionare şi evenimente de ieşire proprii. la rândul lor. Pentru a fi utile gestiunii firmei datele trebuie să fie transformate în informaţii. Uneori. În cadrul sistemului informaţional al unei entităţi economice din punct de vedere al modului de organizare şi structurare a sistemului distingem următoarele nivelele: subsisteme informaţionale care sunt subordonate ierarhic macrosistemului din care fac parte şi care pot funcţiona de sine stătător. Diferenţa dintre cele două concepte (date şi informaţii) are o importanţă majoră atât în gestiunea firmei cât şi în folosirea lor de către computere. Noţiunea de sistem informaţional este strâns legată de 82 . fie proceselor de conducere aferente. deoarece pentru obţinerea informaţiilor necesare diferitelor scopuri.4. diverse activităţi desfăşurate cu ajutorul computerului sunt atribuite acestui departament (PED). adică analizate şi procesate în aşa fel încât acestea să capete o anumită semnificaţie pentru persoanele care iau decizii.3 PROCESE INFORMAŢIONALE Majoritatea specialiştilor au fost de acord în privinţa faptului că tehnologia informaţională conduce la modificări ample. structurate la rândul lor în procese şi operaţii. Deşi folosesc tehnologii complexe. funcţii care reprezintă modele de gestiune asociate fie sistemelor şi/sau subsistemelor. sub-activităţile sunt elementele constitutive pentru fiecare activitate. divizibile. firmele îşi dezvoltă sisteme informaţionale. conceptele care stau la baza sistemelor informaţionale sunt simple şi într-un fel familiare. activităţile care sunt elementele constitutive ale funcţiilor. procesele informaţionale reprezintă succesiunea de operaţii. aceste activităţi au fost numite sisteme informaţionale. în sub-activităţi şi menite să asigure detalierea concretă a funcţiilor. Procesarea electronică a datelor (PED) reprezintă transformarea datelor în informaţii prin intermediul mijloacelor electronice. în sensul manipulării şi utilizării informaţiei. operaţiile sunt componentele elementare ale sub-activităţilor şi sunt caracterizate prin evenimente de intrare specifice. Procesele şi operaţiile au un caracter specific.

1 . Ea nu constituie în sine un proces activ şi nici nu este sursă a schimbării. Elementele de bază ale unui sistem de procesare a informaţiei sunt prezentate în fig. constă în măsuri de protecţie pentru asigurarea faptului că rezultatele sunt corespunzătoare şi servesc scopurilor propuse.1.Structura sistemului informaţional Tehnologia este utilizată ca mecanism ce oferă mijloacele de atingere a obiectivelor şi de rezolvare a problemelor din întreprindere. Sistemul de procesare a datelor foloseşte memoria de date. sortare. documente şi alte rezultate ale sistemului. consecinţa modificării tehnologiei în scopul soluţionării unei probleme comerciale 83 .abordarea sistemică a firmei. intrările sunt reprezentate de date. Astfel de precauţii constau în verificări ale acurateţei datelor procesate precum şi ale paşilor pentru determinarea utilităţii rezultatelor pentru utilizatori. un sistem de stocare a datelor (pe diverşi suporţi informaţionali) în scopul utilizării lor ulterioare (de exemplu. centralizare) cu scopul de a le transforma în informaţii. calculare. Ieşirile sunt reprezentate de rapoarte. Modificările observate în întreprinderile din domeniul serviciilor sunt. Controlul. care furnizează informaţiile necesare pentru adoptarea deciziilor. 4. Într-un sistem informaţional. 4. Aceste date sunt transformate sau procesate. INTRĂRI TRANSFORMARE IEŞIRI Date Procesare Rapoarte. prin urmare. deoarece un sistem informaţional poate fi interpretat ca un proces complex în care sunt introduse date care sunt transformate pentru obţinerea informaţiilor. reprezentat în figură prin bucla feedback. documente Memoria datelor Feedback Fig. Procesarea presupune numeroase manipulări şi analize ale datelor (clasificare. nivelurile predeterminate ale stocurilor).

denumite interpretoare sau compilatoare şi care diferă în funcţie de limbajul de programare pentru care acestea sunt elaborate. statistică. fie folosind funcţiile de prelucrare a tabelelor din cadrul pachetelor cu posibilităţi integrate de tratare a informaţiei (texte. baze de date. schimbarea este rar impusă de tehnologie în sine (technology push). b) Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice lucrului cu texte. În raport cu natura lor specifică. procesării. a adoptării deciziilor. a coordonării şi a controlului. stocării şi distribuirii informaţiilor care vor sta la baza conceperii planurilor. fraze şi cuvinte. datorită uşurinţei cu care pot fi utilizate procesoarele de tabele. Nu este obligatoriu ca sistemele informaţionale să fie computerizate. care joacă un rol foarte important în gestiunea firmei. situaţii şi rapoarte (economie. Prelucrarea datelor se realizează în mod diferit în funcţie de modul de organizare a datelor în colecţiile de date (nivel de organizare. a prezentării sub formă grafică a datelor din tabele cât şi a simplităţii integrării prelucrării datelor cu prelucrarea de text în cadrul foii de calcul sau a lucrului cu baza de date.). Textul este supus unor operaţii 84 . Utilizarea pe scară largă a informaţiei şi a tehnologiei informaţiei a condus la existenţa unei largi game de prelucrări automate a informaţiei generând chiar o tipologie a acestor procese informaţionale. tip şi operaţiile efectuate asupra structurii). sistemul informaţional reprezintă un set de metode şi proceduri destinate colectării. Obiectul prelucrării este textul. date organizate sub forma foilor de calcul tabelar (spreadsheet) se prelucrează.specifice (business pull). tabele. şi este larg răspândită în activităţile care solicită un mare volum de calcule. pagini. datele organizate sub forma bazelor de date sunt exploatate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date (SGBD). grafică etc.). astfel: datele organizate sub forma fişierelor de date se prelucrează cu ajutorul unor programe. Din punct de vedere informatic prelucrarea datelor organizate sub forma foilor de calcul tabelar prezintă un interes deosebit. structurat în documente. după reguli matematice şi logice. fie folosind softuri specializate cum sunt procesoarele de tabele. cercetare. proiectare etc. informaţiile se prelucrează diferit. Interesează totuşi sistemele informaţionale computerizate (SIC). identificându-se următoarele tipuri de procese informaţionale: a) Procesarea datelor se caracterizează prin tratarea informaţiei numerice. paragrafe. structură. management. Prin natura sa.

imprimat pe hârtie sau microfilm în vederea arhivării. a desenelor grafice. d) Procesarea sunetului îmbracă forme foarte variate. grafică bidimensională sau tridimensională realizată cu ajutorul unor programe speciale de grafică. Se realizează în acest mod o interfaţă acustică a sistemului 85 . percepută analogic şi convertită în formă digitală cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în tratarea informaţiei sonore (placa de sunet). generarea şi prelucrarea tabelelor. fie cu componente pentru tratare text ale unor sisteme de programe având altă destinaţie principală. schiţe şi desene tehnice. convorbiri telefonice. pentru a putea fi apoi uşor regăsite. modul de aşezare a textului în pagină. forma şi mărimea paginii. de la vocea umană (mesaje. Un document grafic poate conţine informaţii provenite din surse diverse: situaţii şi rapoarte rezultate din prelucrarea datelor.vizând forma caracterelor şi mărimea acestora. sau editoarele de texte ale procesoarelor de tabele şi ale sistemelor integrate. Se asigură generarea de hipertext şi hiper-legături. documente obţinute în urma prelucrării textelor. despărţirea automată a cuvintelor în silabe. simboluri grafice la alegerea utilizatorului. cuplate la orice calculator personal. captarea şi prelucrarea imaginilor şi obiectelor. imprimate pe hârtie sau microfilm. imagini şi fotografii scanate etc. spre exemplu editorul de texte al sistemului grafic de operare. Procesarea informaţiei organizată sub forma documentelor grafice se realizează de către programe specializate de tip editoare grafice sau Desktop Publisher sau de către funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele. gestiunea documentelor etc. Documentele astfel prelucrate se memorează pe suporturi tehnice de date având o anumită organizare. Aceste multiple izvoare de informaţie sonoră sau auditivă. cum sunt. În urma acestor operaţii rezultă un document de tip text care poate fi consultat prin afişare pe ecran. procesarea ecuaţiilor. Prelucrarea textelor presupune. comunicate la distanţă sau introduse într-un nou proces de prelucrare grafică. fie cu programe specializate. tabelelor. şi reprezentărilor grafice realizate cu un procesor de tabele. întâlniri. memorării şi prelucrării grafice a imaginilor conţinute în documente. consultate la terminal. Prelucrarea textelor se realizează. c) Procesarea documentelor grafice reprezintă un mod de utilizare modern şi eficient a tehnologiei informaţiei în vederea receptării. de asemenea. controlul gramatical. operaţii lingvistice. lexical şi ortografic al textului analizat. conferinţe) la sunete obţinute prin sinteză electronică. sunete naturale sau sunete muzicale. desene alb-negru sau color.

informatic cu sistemele audio analogice uzuale (casetofon. magnetofon. imagini transmise (analogic sau digital) prin sistemele de comunicaţii video de natură profesională precum şi imagini (animaţie profesională. Informatică Media şi Divertisment) 86 . Pentru captarea emisiunilor diverselor reţele de televiziune se utilizează placa TV (Tuner TV). după cum imaginea este însoţită de sunet sau voce umană. Informaţia vizuală dinamică este rezultatul captării. Sursele de informaţie video (imagini în mişcare) sunt diverse: realitatea. În mod curent prelucrarea informaţiei vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore. surprinsă cu tehnică de filmat (cameră de luat vederi). e) Procesarea de imagini video (imagini în mişcare) completează gama de posibilităţi media utilizate pe scară din ce în ce mai largă în tehnologiile TIME1. filme de specialitate) realizate pe calculator eu ajutorul unor dispozitive fizice şi logice. compact-disc. interfon. 1 Telecomunications Informatics Media Entertainment = Telecomunicaţii.) precum şi cu dispozitivele de comunicaţie acustică de genul: telefon. player etc. afişării şi perceperii cu ajutorul plăcii de captură video a unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp (minimum 25 de imagini pe secundă) generând privitorului uman senzaţia vizuală de mişcare.

4. 87 . Ei trebuie să ştie care sunt opţiunile posibile. dar şi natura cunoştinţelor necesare înainte ca datele să fie reunite şi să înceapă prelucrarea lor. Conform naturii sale. de a produce valoare şi profit în totalitatea dimensiunii sale sociale şi economice. culegerea şi transmiterea datelor Primul element al fluxului valoric informaţional îl constituie generarea datelor prin culegerea şi transmiterea lor. Atunci când se modelează un lanţ informaţional. Tehnologia multimedia oferă azi posibilităţi nebănuite în procesarea şi generarea informaţiilor pornind de la formele pe care le poate lua datele. scopul urmărit trebuie să fie conştientizat şi formulat încă de la început. în cadrul procesului de transformare a datelor în informaţii.4. cifre. reprezentarea prin valoare presupune capacitatea de a crea avantaje sporite utilizatorului prin intermediul informaţiei. Punctul de plecare pentru revoluţia informaţională l-a constituit utilizarea tehnologiei în scopul culegerii.1 Generarea. stocarea şi prelucrarea informaţiei costă bani şi implică costuri. culegerea şi transmiterea de date. stocării. Factorii de conducere nu pot să aştepte ca deciziile să se poată lua numai pe baza informaţiilor disponibile.4. modelarea şi sistemele de asistare a deciziei. date care însemnau practic. în cele din urmă în capacitatea de a lua decizii. subordonate scopurilor majore ale întreprinderii. gestiunea datelor. Obiectivele prelucrării informaţiei trebuie să provină dintr-un nivel superior. analiza şi interpretarea datelor. fluxul valoric informaţional joacă un rol important. Fluxul valoric informaţional presupune parcurgerea a patru faze: generarea. Informaţia poate fi privită din două perspective economice: cost şi valoare: reprezentarea din punct de vedere al costurilor are loc datorită faptului că culegerea.4 FLUXUL VALORIC INFORMAŢIONAL Fluxul valoric informaţional este un model de organizare şi fructificare prin valoare. în vederea ajungerii de la date la informaţii. regăsirii şi transmiterii datelor brute. în îmbogăţirea cunoştinţelor şi. Acestea sunt reprezinte de activităţile de management şi marketing.

primul plan al lanţului valoric ar fi inutil. capabilă să genereze concluzii. 88 . Fără mijloace eficiente de gestiune a datelor în scopul ordonării. sortării. interpretate într-o formă care le conferă un oarecare sens. grupării şi identificării acestora. Prin intermediul sistemelor POS (point of sale . unde se generează în mod regulat cantităţi mari de date POS dar foarte puţine firme folosesc cu adevărat datele culese. transformarea datelor într-o formă comprimată.3 Analiza şi interpretarea datelor Pentru majoritatea utilizatorilor. În limbajul firmelor se vorbeşte despre date generice1. noţiunea de „informaţie” semnifică datele brute. este foarte importantă.4. se apelează la instrumente 1 Un exemplu îl constituie comerţul cu amănuntul. deoarece nu sunt capabile să le transforme în informaţii precise şi utile.4. Din acest motiv. Cei mai mulţi dintre utilizatori recunosc că depun un efort considerabil în gestionarea datelor. Datele culese sunt păstrate un timp foarte scurt într-o formă care să permită apelarea lor rapidă. În multe cazuri. eşantionării. utilizarea în continuare a datelor nu este încă în măsură să asigure dobândirea de valoare pentru utilizator. Acest lucru se constată atât în ceea ce priveşte cantitatea datelor ce trebuie culese. Sistemele videotext pot furniza statistici la cumpărările online (online-shopping). ca urmare a costurilor şi a complexităţii activităţii de gestiune într-o stare „online”. nevoile şi particularităţile locale. 4. cât şi viteza de culegere a acestora.puncte de vânzare).2 Gestiunea datelor Creşterea cantităţii datelor brute a luat o amploare care în prezent ameninţă să-l copleşească pe utilizator. când se numărau produsele în rafturile şi se consemnau cu ajutorul unui creion şi a unui bloc de hârtie. Calculatoarele şi tehnologia au redus masiv costurile culegerii şi circulaţiei datelor. se culeg date privind vânzările în cadrul magazinelor şi se transmit zilnic. dacă nu chiar în timp real.Culegerea datelor brute se deosebeşte astăzi fundamental de perioadele anterioare. Următorii paşi ai prelucrării informaţiei permit obţinerea de informaţii privind comportamentul consumatorilor. În cadrul acestui proces. 4. Informaţia sub forma datelor interpretate este a treia componentă a fluxului valoric informaţional.

Avantajul acestora îl reprezintă exactitatea şi deci posibilitatea obţinerii de marje de profit mai mari decât în cazul în care diferiţi responsabili s-ar baza numai pe propria lor intuiţie. Pentru a se ajunge de la datele brute la informaţii relevante pentru utilizator. generându-se astfel sinteze din cifrele de afaceri şi vânzări.4 Modelarea şi sistemele de asistare a deciziei Cu ajutorul metodelor statistice datele se reduc cantitativ.specifice gestiunii bazelor de date.4. Informaţiile şi datele dobândesc valoare numai atunci când îmbunătăţesc procesul de luare a deciziilor sau. 4. mai general. atunci când sporesc capacitatea de a genera valoare. s-au pus la punct mai multe tehnici. în ultimii ani ramura inteligenţei artificiale s-a ocupat de problematica învăţării din date. proiectându-se şi realizându-se baze de fapte şi cunoştinţe. 89 . Astăzi. informaţiile obţinute în urma aplicării modelelor statistice sunt transpuse în modele de simulare şi permit factorilor de decizie o cunoaştere mult mai amplă a afacerii şi a mediului extern. Pe lângă sistemele convenţionale de interpretare a datelor. Valoarea datelor se bazează pe capacitatea de interpretare a acestora. Astăzi există perspectiva ca prin abordările de tip data mining să se dezvolte o cale care să permită extragerea de informaţii relevante din cantităţi mari de date. Obiectivul fiecărei verigi a fluxului informaţional îl reprezintă sporirea valorii datelor. a capacităţii de extragere a informaţiilor din acestea.

copierea şi sintetizarea etc. Firmele care deţin specialişti în domeniul informatic dezvoltă adesea software pentru aplicaţii unice. Multe firme. fuzionarea. pentru a răspunde diferitelor necesităţi (de exemplu. selecţia. el pune la dispoziţia gestiunii firmei numeroase rapoarte. Baza de date este o serie de date organizate eficient într-o locaţie centrală. În plus. Structura de date constituie o colecţie de date între care s-a stabilit o serie de legături. contabilitate şi resurse umane). care conduc la un anumit mod de identificare şi de selectare a componentelor. Operaţiile asupra unui structuri de date sunt: crearea. BD constituie deci un ansamblu intercorelat de colecţii de date. în special cele mari şi diversificate. Diferitele obiecte din cadrul entităţii organizaţionale ce reprezintă interes sunt denumite clase sau entităţi. Eforturile sunt din ce în ce mai mult canalizate spre crearea sistemelor care pot distribui informaţii din mai multe baze de date. Deşi crearea acestor tipuri de programe este destul de scumpă.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BAZĂ DE DATE O bază de date (BD) poate fi considerată drept un model al unor aspecte ale realităţii unei entităţii organizaţionale şi modelată prin intermediul datelor. 90 . ele oferă avantajul de a se adapta mult mai bine la realităţile specifice firmei şi pot fi mult mai dificil de copiat. să conducă şi să acceseze datele stocate. filtrarea. prin care se realizează reprezentarea unui univers real împreună cu descrierea datelor şi a relaţiilor între ele. Sistemul de conducere al bazei de date este software-ul care permite unei firme să construiască. pot avea un număr de baze de date diferit orientate. interclasarea. ordonarea (sortarea. actualizarea. astfel încât să poată deservi un număr de aplicaţii ale sistemului informaţional. consultarea.Capitolul 5 FUNDAMENTELE SISTEMELOR DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE ŞI DE COMUNICAŢIE 5. indexarea).

care poate fi mai mare sau mai mică. altele nu.Tipurile de structuri logice de date sunt: punctuală. care reprezintă reguli ce stabilesc cum BD poate rămâne o reflectare corectă. Conservarea integrităţii datelor este procesul prin care se sigură tranziţia BD prin stări valide. coerent (prin asigurarea respectării restricţiilor de integritate. structurat (datele şi legăturile dintre acestea sunt definite şi descrise conform unui model de date) cu o redundanţă minimă şi controlată. O restricţie statică este un invariant al stării. eventual. Aceste schimbări pot fi gândite ca fenomene discrete. relaţională. Datele se cer a fi memorate şi. Integritatea BD este asigurată exclusiv prin restricţii de integritate. organizarea datelor în BD trebuie să fie transparentă pentru utilizatori. liniară. orientată pe obiecte. starea unei BD reprezintă întregul ansamblu de date la un anumit moment. Restricţiile de integritate pot fi statice şi de tranziţie. Astfel. Arhitectura sistemului de baze de date este formată din următoarele componente: 91 . accesibil mai multor utilizatori. Unele stări posibile ale BD pot fi valide. Colecţiile de date din cadrul unei BD posedă următoarele proprietăţi: datele din BD sunt persistente adică sunt păstrate pentru o anumită perioadă de timp. Pentru fiecare dintre aceştia se stabilesc tipurile de operaţii asupra datelor la care au de acces. inclusiv date. arborescentă. exactă a universului de discurs. utilizată şi întreţinută una sau mai multe BD. Datele se schimbă în timp datorită producerii unor evenimente externe sau interne. Un sistem BD (cunoscut şi sub numele de bancă de date) reprezintă un ansamblu de elemente hardware. în timp ce restricţiile de tranziţie vizează trecerile de la o stare a BD la alta. prin care este creată. reţea. în timp util. în sensul că modificările în organizarea datelor nu trebuie să afecteze programele de aplicaţie. o BD. software şi alte resurse. indiferent de drepturile de acces pe care le deţin aceştia. realizarea protecţiei datelor împotriva incidentelor). BD denotă integritate atunci când reflectă cu acurateţe universul real. transportate de la sursă la locul de stocare sau de la stocare la cel de utilizare. ca un ansamblu de colecţii de date are caracter: organizat (pe niveluri de organizare a datelor). BD trebuie să asigure posibilitatea accesului concomitent (concurent) a mai multor utilizatori la date. ce determină trecerea BD printr-un număr de stări.

inclusiv reglementări administrative. 3) nivelul fizic. Aceste date pot fi generate de calculator sau captate din realitate şi convertite în formă digitală. alte componente. Utilizarea mai multor tipuri de date în cadrul sistemelor bază de date. echipamentele şi sistemele hardware utilizate (componenta hardware) precum şi personalul implicat. Corespunde schemei interne a BD. în domeniul bazelor de date. sistemul de gestiune al bazei/bazelor de date. ingineri de sistem analişti. utilizate în cadrul sistemelor de bază de date geografice. 2) nivelul logic. în special a celor audio şi video s-a reflectat în utilizarea pe scară din ce în ce mai mare. structura acestora. Un tip special de date sunt datele spaţiale. organizarea în fişiere prezintă numai nivelurile logic şi fizic. Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală (schema) BD. sunete etc. imagini statice. dicţionarul bazei de date ce conţine informaţii despre date. prin care se realizează o descriere a tuturor datelor într-un mod independent de aplicaţii. audio. în raport de categoria de personal implicată: 1) nivelul conceptual (global). precum: proceduri manuale şi automate. La acest nivel se vorbeşte de schema externă sau subschema BD. Datele stocate într-o bază de date pot fi de mai multe tipuri precum: date numerice. care exprimă viziunea programatorului de aplicaţie asupra datelor. care constituie ansamblul de programe prin care se sigură gestionarea şi prelucrarea complexă a datelor şi care reprezintă componenta software a sistemului de baze de date. Datele dintr-o bază de date pot fi structurate pe trei niveluri de organizare a datelor. statistici. prin care se realizează o descriere a datelor pe suportul fizic de memorare Spre deosebire de organizarea datelor într-o BD. a tehnologiilor multimedia. reprezentat de diferite categorii de utilizatori finali şi personal de specialitate: administrator. ce face posibilă administrarea datelor. în scopul realizării de sisteme bază de date multimedia. documentaţii (componenta de structură). animaţie. care reprezintă componenta de tip date a sistemului. care exprimă viziunea administratorului BD asupra datelor. prin care se realizează o descriere a datelor corespunzătoare unui anumit program de aplicaţie. texte. 92 . elemente de descriere a semanticii. grafice.). programatori. imagini dinamice (video. operatori (componenta de personal).baza/bazele de date. destinate bunei funcţionări a sistemului (componenta de proceduri). care exprimă viziunea inginerului de sistem asupra datelor.

Legăturile dintre date vor fi ordonate unic. dar nici un subordonat nu poate exista fără superiorul lui (legături unul la mulţi). În general. Un model al datelor poate viza totalitatea datelor din cadrul BD sau o parte a acestora. pot fi oricâte niveluri de subordonare şi pe fiecare nivel pot fi oricâţi dependenţi. este vorba de arhitectura datelor. reţea.Organizarea datelor în baze de date se asigură prin utilizarea unor modele logice şi a modelelor fizice. de expediţie a mărfii etc. modele clasice (ierarhic. fără să reflecte modul de reprezentare a acestor date pe suportul de memorare. Pot fi puse în evidenţă trei tipuri de modele logice ale datelor. unde datele sunt reprezentate ca într-o mulţime de ierarhii în care un membru al ei poate avea oricâţi superiori (legături mulţi la mulţi). Un subordonat nu poate avea decât un singur superior direct şi nu se poate ajunge la el decât pe o singură cale. Dintre acestea. manipularea şi asigurarea integrităţii datelor. Structura de bază este reprezentată prin „tipul înregistrare” (atributele entităţii) şi „tipul set” 93 . modele semantice (orientate pe obiecte). a unui arbore. În primul caz. fişiere cu legături etc. 1) Modelele logice ale datelor în BD asigură gestionarea. Aceste din urmă modele ale datelor din BD sunt cunoscute şi sub numele de subscheme ale BD. dar adaugă şi orientarea pe ansamblu. unde datele sunt reprezentate după structura unei ierarhii. b) Modelul reţea. relaţional). Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. Aceste modele sunt axate pe reprezentarea semnificaţiei (semanticii) datelor. Aceste modele menţin o orientare pe înregistrare. şi anume: modele primitive (fişiere). Totalitatea datelor dintr-o BD constituie extensia bazei de date iar setul de definiţii prin care este descrisă structura unei BD poartă şi numele de schema BD. La un subordonat se poate ajunge pe mai multe căi. iar orice acces se face prin vârful ierarhiei (rădăcină). în timp ce în al doilea caz sunt reflectate cerinţele asupra datelor ale anumitor aplicaţii (de exemplu modelul datelor pentru prelucrarea comenzilor. ultimele două tipuri sunt specifice bazelor de date. astfel: a) Modelul ierarhic (arborescent). Structura de bază este „tip înregistrare” care grupează toate atributele unei entităţi.). mai multe înregistrări fiind grupate în structuri de tip fişier. Caracteristicile modelelor logice pot fi prezentate sintetic. respectiv definirea (structurarea) datelor. În aceste modele structura de bază este înregistrarea.

94 . Numele coloanei (atributului) exprimă de obicei semnificaţia valorilor din cadrul coloanei respective. unul la mulţi. Legăturile sunt fizice şi implementate prin pointeri. ordonate în ierarhii de clase şi subclase. chiar dacă la construirea relaţiilor se admit domenii infinite. adică acele operaţii care modifică comportamentul obiectului. Într-o organizare eficientă. Cererile adresate unui obiect pentru a returna o valoare sau pentru a schimba o stare se numesc mesaje. Reprezentarea tabelară este preferată adesea altor forme de reprezentare a relaţiilor. În cadrul modelului relaţional nu interesează decât relaţiile finite. Aici există entităţi simple şi clase de entităţi care se reprezintă prin obiecte simple sau clase de obiecte. Proprietăţile descriu structura de date a obiectului. c) Modelul relaţional. d) Modelul orientat pe obiecte unde structura de bază folosită este cea de clasă de obiecte. Conexiunile în modul reţea sunt de regulă liniare. prin care este referit. Metoda defineşte operaţiile permise asupra obiectului. Clasele de obiecte reprezintă un tip abstract de date care defineşte structura şi proprietăţile obiectelor din acea clasă şi mulţimea de metode operaţionale asupra obiectelor respective. ordinea liniilor şi a coloanelor din cadrul tabelei de date nu trebuie să prezinte nici o importanţă.(legăturile între entităţi). în care liniile reprezintă înregistrări (articole sau tupluri). definită prin abstractizare din entitatea fizică pe care o regăsim în lumea reală. fişiere de legături etc. dar şi mulţi la mulţi. metode. a căror implementare este complexă. O reprezentare comodă a relaţiei este tabelul bidimensional (tabela de date). o implementare (care este privată) şi o interfaţă publică. unde conceptul de bază este cel de relaţie (tabelă). un identificator unic. întrucât este uşor de înţeles şi de utilizat. Un obiect are un nume. Modelul orientat pe obiect conferă obiectelor următoarele caracteristici mai importante: încapsularea ce presupune ca descrierea obiectelor să se facă astfel încât să există acces din afara obiectului la datele sale. iar coloanele corespund câmpurilor (caracteristicilor sau atributelor). Pentru a diferenţia coloanele care conţin valori ale aceluiaşi câmp şi a se elimina astfel dependenţa de poziţie în cadrul tabelei se asociază fiecărei coloane un nume distinct şi se precizează proprietăţile pe care le au valorile de pe coloana respectivă ceea ce duce la apariţia noţiunii de atribut. flexibilă.

care ajută obiectele să comunice între ele. animaţie. Un model logic de date este definit prin trei dimensiuni şi anume: structura datelor. care reprezintă restricţiile ce asigură menţinerea corectitudinii datelor. mulţi la mulţi (tip reţea) sau neprecizat în totalitate. unu la mulţi (tip arborescent). Asocierea poate ti: unu la unu (tip liniar). după ce au fost digitizate (sunet. video sau audio. 95 . Datele în formă digitală pot fi memorate pe mai multe tipuri de medii fizice. Pe acelaşi mediu fizic se pot memora mai multe tipuri de date. restricţiile de integritate. 2) Modele fizice ale datelor BD sunt utilizate pentru reprezentarea modului de organizare a datelor pe suportul fizic de memorare. operatorii modelului. care acţionează asupra structurilor de date. documente grafice. imagini statice sau dinamice. text şi numere). La baza operaţiilor dintr-un astfel de model stau mesajele.polimorfismul în sensul că diferitele obiecte răspund diferit la aceleaşi mesaje. pentru manipularea datelor. Definirea structurii datelor presupune definirea entităţilor şi caracteristicilor asociate. modul de prelucrare a obiectelor este specificat prin operatorii modelului. film. precum şi definirea legăturilor între entităţi (asocierea). succesiunea (moştenirea) ce reprezintă capacitatea unui obiect de a-şi genera datele şi funcţionalitatea din alt obiect.

realizarea unor proceduri speciale. modificarea şi ştergerea de înregistrări din colecţiile de date.. Această activitate trebuie să asigure coerenţa datelor prin respectarea restricţiilor de integritate impuse de modelul de date. alte operaţii. conform unui anumit model de organizare a datelor. o bază de date nu este de conceput fără un SGBD. 96 . prin intermediul unor programe (scrise în diferite limbaje de programare) sau sisteme de gestiune de fişiere (ca produse software).2 SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE Sistemul de gestiune a bazei de date (SGBD) este un ansamblu complex de programe care asigură interfaţa între o bază de date şi utilizatorii acesteia. Activitatea se referă la asigurarea confidenţialităţii datelor prin autorizarea şi controlul accesului la date. Activităţile asigurate de SGBD. consultare. activităţi efectuate de administratorul bazei de date. convertoare etc. Cu alte cuvinte. criptarea datelor etc. Actualizarea presupune cele trei operaţiuni: adăugarea. Interogarea este complexă şi presupune: vizualizare. liste. SGBD este componenta software a unui sistem de bază de date care interacţionează cu toate celelalte componente ale acestuia. În aceste situaţii se poate lucra cu fişiere sau sisteme de fişiere. nu conduce la o bază de date. securitatea datelor se realizează prin instrumente puse la dispoziţia administratorului bazei de date. Datorită rolului pe care îl îndeplineşte.5. Această activitate presupune alocarea spaţiului în memoria externă. Accesul la date se efectuează prin interogare şi actualizare. dar nu avem de-a face cu o bază de date. care nu are un SGBD asociat. reorganizarea bazei de date se realizează prin actualizarea structurii de date şi modificarea strategiei de acces. regăsiri punctuale). orice organizare a datelor în colecţii de date. sunt: definirea şi descrierea structurii bazei de date ce se realizează printr-un limbaj propriu specific. încărcarea datelor se realizează prin comenzi din limbajul de manipulare propriu sau prin componente proprii specifice. refacerea fişierelor bazei de date în caz de incidente. ca produs software. shell-uri. asigurând legătura şi interdependenţa între ele. editare situaţii de ieşire (rapoarte. Pentru întreţinerea bazei de date SGBD are implementat algoritmi de optimizare a timpului şi spaţiului de memorie ocupate. întretinerea bazei de date se realizează prin utilitare proprii SGBD-ului: editoare.

de nuanţă. îmbunătăţirea accesului la date prin acces după mai multe chei. optimizarea accesului. generaţia a treia de SGBD-uri care este în plină dezvoltare. apoi a apărut modelul arborescent de organizare a datelor şi primele SGBD-uri ierarhice ce implementau acest model (exemplu: SCF. în principal. SOCRATE). În acest moment cea mai mare parte a bazelor de date sunt realizate cu SGBD-uri relaţionale. o foarte mică parte cu SGBD-uri de generaţia întâi şi câştigă tot mai mult teren cele realizate cu SGBD-uri orientate obiect. Desigur. SGBD-urile arborescente şi reţea fac parte din prima generaţie şi constituie pionieratul în domeniu. operatorii de prelucrare şi restricţiile de integritate. La trecerea de la o generaţie la alta de SGBD s-a urmărit: păstrarea aspectelor fundamentale specifice conceptului de SGBD: obiectivele. gestionate de programe scrise în diferite limbaje de programare universale (exemplu: Cobol. Informix. care însă nu schimbă fundamentele conceptului. acces concurent. la fiecare generaţie apar o serie de elemente specifice. funcţiile şi componentele. SQLserver). 97 . creşterea protecţiei şi securităţii datelor. îmbunătăţirea organizării datelor în memoria externă prin implementarea unui model mai performant. Se urmăreşte creşterea independenţei logice şi fizice a datelor. Fortran etc. caracterizate prin simplitate. urmate de modelul reţea de organizare a datelor şi SGBD-urile reţea ce implementau acest model a apărut în anii ‘90 (exemple: IDMS.Evoluţia SGBD-urilor este legată. asigurarea unor limbaje de manipulare a datelor (LMD) puternice. Este generaţia a doua de SGBD-uri. Oracle. interactivitate şi neproceduralitate fiind foarte mult utilizate. Progress. încadrarea unui SGBD într-o generaţie se face în funcţie de modelul logic de date implementat prin luarea în considerare a celor trei elemente care caracterizează modelul de date: structura modelului (entităţile şi legăturile dintre ele). La începutul anilor ‘80 a apărut modelul relaţional de organizare a datelor şi ulterior s-au realizat SGBD-uri relaţionale ce implementau acest model (exemple: Foxpro. IMS).). reducerea şi controlul redundanţei. asigurarea unor limbaje de descriere a datelor (LDD) cât mai performante şi automatizate. Au fost urmate în evoluţie de modelul orientat pe obiect de organizare a datelor şi SGBD-urile orientate obiect ce implementau acest model. DB2. Access. asigurarea unor limbaje de regăsire neprocedurale (ex.: SQL). de modelul logic de date pe care-l implementează astfel: iniţial datele erau organizate în fişiere.

Acest lucru înseamnă că SGBD-urile se doresc a avea o extensibilitate cât mai mare. Independenţa datelor faţă de aplicaţie este necesară din următoarele motive: diferite aplicaţii au nevoie de viziuni diferite ale utilizatorului asupra aceloraşi date. care au la dispoziţie un volum mare de date. reduce timpul de răspuns. oferă protecţie ridicată a datelor. Obiectivele unui SGBD sunt: 1. Fiind un mediu specializat. utilizarea unor SGBD-uri din generaţii precedente în paralel cu dezvoltarea unei noi generaţii. el asigură minimizarea costului de prelucrare a datelor. tendinţa de fundamentare teoretică şi de standardizare a conceptelor din fiecare nouă generaţie de SGBD apărută. unui utilizator să vadă doar o parte din baza de date şi anume numai acele date care îl interesează. 1) Asigurarea independenţei datelor. utilizatorul manipulând o cantitate redusă de date. Astfel. 98 . asigurarea legăturilor între date. creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei. dacă modificarea structurii de memorare a datelor sau a strategiei de acces la date afectează şi aplicaţia. asigurarea securităţii datelor. precum şi a tipurilor de aplicaţii ce pot fi dezvoltate. asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor. asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor. 4. interfeţe cu alte limbaje de programare. SGBD satisface cerinţele informaţionale ale utilizatorului într-un mod optim. 2. 8. care însă satisface cerinţele sale. a modului de lucru (local sau reţea). care să le permită adaptarea la nou. asigură flexibilitate şi portabilitate aplicaţiei. 9.oferirea unor facilităţi de utilizare tot mai performante: generatoare specia1izate. O bază de date este realizată pentru o gamă largă de utilizatori. asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor. Se spune că o aplicaţie informatică depinde de date. asigurarea segmentării datelor. 5. Sistemul de gestiune a bazelor de date are rolul de a furniza suportul software complet pentru dezvoltarea de aplicaţii informatice cu baze de date. 3. administrarea şi controlul datelor. 7. SGBD trebuie să-i permită la un moment dat. diversificarea tipurilor de date ce pot fi utilizate. Prin acest lucru se optimizează consumul de resurse calculator (timpul şi spaţiul). interactivitatea. 6. asigurarea independenţei datelor.

în ceea ce priveşte timpul de răspuns se acceptă o numită redundanţă a datelor. b) Independenţa logică a datelor se referă la posibilitatea adăugării de noi tipuri de înregistrări de date sau extinderea structurii conceptuale (globale). se pot modifica priorităţile aplicaţiei. Cu alte cuvinte dinamica lumii reale va genera modificări în baza de date. care să preia din mers şi cu un efort minim noile cerinţe care apar în timpul exploatării. uneori. se pot modifica unităţile şi modul de memorare ale datelor etc. baza de date existentă la un moment dat. Cheltuielile pentru realizarea unei baze de date sunt mari. ca răspuns la cerinţele noi apărute fără a modifica aplicaţiile existente. fără ca aceasta să impună rescrierea programelor existente. 2) Asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor Spre deosebire de sistemele clasice (cu fişiere) de prelucrare automată a datelor. Administratorul bazei de date va avea la dispoziţie din partea SGBD-ului. o serie de instrumente care să-i permită să modifice structura de date fără a modifica programele de aplicaţie.administratorul bazei de date trebuie să aibă libertatea de a schimba structura de memorare sau strategia de acces. După darea în exploatare a unei baze de date pot apare schimbări de standarde sau norme. Exemplul tipic de redundanţă controlată acceptată este cea apărută la proiectarea bazelor de date relaţionale prin normalizare precum şi la proiectarea bazelor de date distribuite prin replicare. reprezintă o investiţie majoră la care nu trebuie să se renunţe prea uşor. SGBD va permite dezvoltarea unor aplicaţii deschise. 3) Asigurarea facilităţilor de utilizare a datelor ce presupune ca SGBD să dispună de componente specializate pentru diferite operaţii de utilizare pentru: 99 . Independenţa datelor trebuie privită din două puncte de vedere: a) Independenţa fizică a datelor face ca memorarea datelor şi tehnicile fizice de memorare să poată fi modificate fără a determina rescrierea programelor de aplicaţie. Cu toate acestea. SGBD va permite aplicaţiei informatice să funcţioneze cu programele existente şi să convertească datele. precum şi programele de aplicaţie care au fost folosite o perioadă de timp. pentru a realiza performanţe sporite. stocarea informaţiilor în bazele de date se face astfel încât datele să nu fie multiplicate. Pentru acest lucru structura este păstrată în memoria externă şi nu în program ca în sistemele cu fişiere clasice. Aceasta va ft însă controlată pentru a asigura coerenţa bazei de date. iar ele trebuie recuperate integral.

o dată cu apariţia 100 . spre deosebire de sistemul clasic de prelucrare pe fişiere. Pentru diferite moduri de adresare SGBD creează dinamic. la bazele de date schimbarea criteriului nu afectează cu nimic datele. Paşi importanţi în acest sens s-au făcut în generaţia a doua de SGBD-un. Pentru acest lucru SGBD trebuie să ofere instrumente specializate pentru dezvoltarea de programe de aplicaţie cât mai prietenoase. fără ca ei să fie nevoiţi să cunoască structura întregii baze de date. o serie de fişiere anexe (de index etc. o bază de date nu este realizată izolat. Aceasta ar oferi posibilitatea unui acces uşor la baza de date şi a utilizatorilor neinformaticieni. de regulă. regăsirea datelor este una din operaţiile cele mai intens folosite într-o bază de date. Din acest motiv SGBD-urile sunt puternice în ceea ce privesc facilităţile de regăsire. unde există un singur criteriu de adresare (cel care a stat la baza organizării fişierului) în cazul bazelor de date.) care lasă neschimbate entităţile bazei de date.folosirea datelor de către mai mulţi utilizatori în diferite scopuri (aplicaţii). existenţa unor limbaje performante de regăsire a datelor care permit exprimarea interactivă a unor cereri de regăsire a datelor şi indicarea unor nereguli pentru editarea informaţiilor solicitate. Acest lucru reduce spaţiul de memorare necesar şi efortul de încărcare/validare a datelor. Acestea au atins performanţe ridicate în sistemele relaţionale. De aceea pe el nu îl interesează structura bazei de date. multe din facilităţile de regăsire de aici fiind preluate în generaţia a treia de SGBD-uri. accesul cât mai natural al utilizatorului la date. Utilizatorul final care este beneficiarul aplicaţiei. la momentul execuţiei. sistemul de gestiune trebuie să ofere posibilitatea unui acces multicriterial. care să dirijeze şi să ajute beneficiarul în utilizarea bazei de date. Fie că este folosită pentru actualizare sau pentru consultare. regăsirea datelor este realizată la cererea tuturor tipurilor de utilizatori ai bazei de date. utilizarea unui limbaj cât mai apropiat de cel natural. datele de la o aplicaţie trebuie să poată fi utilizate în alte aplicaţii. Mai ales în cazul realizării unor aplicaţii informatice cu baze de date care fac parte dintr-un sistem integrat. SGBD stochează datele în entităţile bazei de date şi permite mai multe căi de acces. cu posibilitatea de acces la baza de date în regim interactiv. De cele mai multe ori. ci numai o utilizare cât mai uşoară. În timp ce modificarea criteriului la fişierele clasice implică reorganizarea lor. are puţine noţiuni de informatică. SGBD trebuie să îmbine puterea unui limbaj procedural cu cel al unui limbaj neprocedural (descriptiv)-apropiat de limbajul natural.

5) Asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor împotriva unor ştergeri intenţionate sau neintenţionate care se realizează prin intermediul unor proceduri de validare. Profilul unui utilizator este definit cu ajutorul SGBD prin: nume. parolă. Autorizarea şi controlul accesului la date este rea1izat de SGBD prin intermediul parolelor. utilizarea viziunilor este asigurată de SGBD pentru reprezentarea schemelor externe ale bazei de date. cu anumite drepturi de acces. în raport cu cerinţele acestora de acces la date. Anumitor utilizatori li se va acorda dreptul de execuţie şi li se va interzice accesul direct la obiectele bazei de date. definite pentru diferiţi utilizatori. asupra anumitor obiecte. conform anumitor restricţii. la anumite date. Administratorul bazei de date poate prevedea ca accesul la date să se facă numai printr-o autorizare corespunzătoare şi poate verifica autorizarea oricând se încearcă accesul la anumite date. criptarea datelor. nume clasă (grup). Securitatea datelor este asigurată de SGBD prin definirea tuturor drepturilor necesare unui utilizator pentru o previzualizare şi revocarea drepturilor pentru alte previzualizări sau obiecte. Criptarea şi decriptarea se realizează după algoritmi specifici.limbajului de regăsire SQL (Structured Query Language). număr nivel de acces. realizarea unor proceduri speciale. Acestea identifică clasele de utilizatori. În acest sens SGBD permite: autorizarea şi controlul accesului la date. Cu ajutorul previzualizărilor (view) SGBD permite să se definească partiţii logice ale bazei de date. criptarea este asigurată de SGBD prin oferirea de rutine de criptare (codificare) a datelor apelate automat sau la cerere şi prin existenţa unor instrumente care permit utilizatorului să realizeze propriile rutine de criptare. SGBD pune la dispoziţia administratorului bazei de date o serie de instrumente specifice pentru asigurarea securităţii datelor. a unor protocoale de control concurent şi a unor proceduri de refacere a bazei de date după incidente. SGBD gestionează privilegiile utilizatorilor în sensul că un utilizator poate realiza anumite acţiuni. care este şi singurul limbaj standardizat din domeniul bazelor de date. cu o cheie (parolă) de acces la rutină. 4) Asigurarea securităţii datelor împotriva accesului neautorizat. realizarea unor proceduri speciale de acces asupra datelor scrise în limbajul de manipulare a datelor (LMD) şi care se păstrează în formă precompilată. 101 . utilizarea viziunilor.

Componentele SGBD asigură coerenţa şi integritatea tratând separat cauzele care pot altera baza de date: integritatea semantică, controlul accesului concurent, salvarea/restaurarea; integritatea semantică este asigurată prin operaţii efectuate de SGBD asupra datelor şi a prelucrărilor. Aceste operaţii alcătuiesc un set de reguli numit restricţii de integritate. SGBD asigură astfel de restricţii implicite (rezultă din modelul de date implementat) şi explicite (proceduri incluse în programele de aplicaţie); controlul accesului concurent asigură coerenţa datelor şi este un obiectiv al SGBD urmărit mai ales la baze de date distribuite. În acest sens SGBD are o unitate distinctă de prelucrare a datelor numită tranzacţie, care este constituită dintr-o secvenţă de operaţii marcată de puncte de început şi sfârşit. Tranzacţia poate fi controlată implicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt automat definite, sau explicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt definite prin comenzi specifice. La execuţia concurentă a tranzacţiilor, SGBD asigură blocarea accesului la datele utilizate la un moment dat. Aceasta înseamnă că se interzice accesul celorlalte tranzacţii concurente la aceleaşi date, până se termină tranzacţia curentă. Tehnica de blocare utilizată de SGBD se poate aplica la nivelul întregii baze de date, a unui fişier, a unei înregistrări sau chiar a unui câmp. Ea poate fi aplicată pentru citire (partajabilă) sau pentru scriere (exclusivă); salvarea datelor este un proces de stocare prin realizarea de copii de siguranţă şi prin jurnalizarea tranzacţiilor şi a imaginilor. SGBD poate asigura salvarea automat sau la cererea administratorului bazei de date. Restaurarea porneşte de la colecţiile de date stocate prin salvare şi refacere consistenţa bazei de date, minimizând prelucrările pierdute. Restaurarea este asigurată automat de SGBD, dar se poate realiza şi manual. 6) Asigurarea segmentării datelor se referă nu numai la aspectul asigurării accesului mai multor utilizatori la aceleaşi date, ci şi la posibilitatea dezvoltării unor aplicaţii fără a se modifica structura bazei de date. Problema segmentării se pune la un nivel superior pentru SGBD-urile ce permit lucrul în reţea. 7) Asigurarea legăturilor între date corespund asocierilor care se pot realiza între obiectele structurii de date, precum şi a legăturilor dintre acestea, conform unui model de date. Fiecare tip de model de date permite anumite legături între date. Un SGBD, care implementează un anumit model 102

de date, va trebui să asigure şi realizarea legăturilor dintre datele corespunzătoare în conformitate cu schema conceptuală. 8) Creşterea performanţelor globale ale aplicaţiei sunt influenţate de SGBD. Acesta trebuie să gestioneze un volum mare de date de o complexitate ridicată, într-un anumit timp de acces rezonabil pentru diferiţi utilizatori. Pentru toate aceste lucruri SGBD foloseşte diferite metode de acces, tehnici de optimizare, tipuri de date. implementarea lor se face în componente specializate ale SGBD. 9) Administrarea şi controlul datelor sunt asigurate de SGBD, în sensul că datele pot fi folosite de mai mulţi utilizatori în acelaşi timp, iar utilizatori pot avea cerinţe diferite care pot fi şi incompatibile. SGBD trebuie să rezolve probleme de concurenţă la date, probleme ce apar mai intens la lucrul în reţele de calculatoare.

5.3 FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Realizarea obiectivelor prezentate anterior este asigurată de sistemele de gestiune a bazelor de date printr-o serie de componente ce permit efectuarea unor operaţii specifice. În funcţie de natura şi scopul urmărit, operaţiile pot fi grupate pe activităţi. Activităţile acceptă şi ele o grupare pe funcţii astfel încât una sau mai multe activităţi relativ omogene vor realiza o anumită funcţie. Ţinând seama de complexitatea sistemului de gestiune, de facilităţile oferite de acestea, de limbajele utilizate şi de modul de implementare al modelului de date, gruparea activităţilor pe funcţii are un anumit caracter omogen. Există câteva funcţii general valabile pentru toate tipurile de SGBD, dar se pot întâlni şi funcţii specifice diferitelor SGBD-uri datorat unor particularităţi identificate prin operaţii şi activităţi specifice. Acestea sunt funcţii de bază, pe care orice sistem software, dacă nu le are în totalitate, nu poate fi considerat SGBD. 1) Funcţia de descriere a datelor permite definirea structurii bazei de date cu ajutorul limbajului de definire a datelor (LDD). Definirea datelor poate fi realizată la nivel logic, conceptual şi fizic. Se descriu atributele (câmpurile) 103

din cadrul structurii bazei de date, legăturile dintre entităţile bazei de date sau dintre atributele aceleiaşi entităţi, se definesc eventualele criterii de validare a datelor, metodele de acces la date, aspectele referitoare la asigurarea integrităţii datelor. Concretizarea acestei funcţii este schema bazei de date, memorată într-un fişier, ceea ce permite afişarea şi actualizarea structurii bazei de date, în orice moment. Această funcţie a fost mult automatizată în timp, LDD având acum puţine comenzi. LDD este specific fiecărui SGBD, dar întotdeauna realizează descrierea datelor conform elementelor modelului de date pe care îl implementează SGBD respectiv. Într-un SGBD după realizarea funcţiei de descriere, entităţile bazei de date sunt deja create ca fişiere vide, care conţine numai structura bazei de date (schema bazei de date) dar care nu conţin datele propriu-zise; 2) Funcţia de manipulare a datelor este cea mai complexă şi realizează încărcarea, actualizarea şi regăsirea datelor din baza de date, cu ajutorul limbajului de manipulare a datelor (LMD), astfel: a) încărcarea datelor în baza de date se realizează prin operaţii automatizate sau programate ce asigură şi criteriile de validare necesare; b) actualizarea bazei de date constă în operaţii de adăugare, modificare şi ştergere de înregistrări. La operaţiile de adăugare şi de modificare se păstrează aceleaşi criterii de validare care s-au folosit şi la activitatea de încărcare a datelor. Actualizarea se realizează numai autorizat, prin asigurarea unei protecţii corespunzătoare a datelor, pentru a se păstra coerenţa bazei de date; c) prelucrarea datelor se realizează prin operaţii de selecţie, ordonare, interclasare (compunere) şi ventilare (descompunere) efectuate asupra entităţilor bazei de date. Acestea sunt, de obicei, operaţii premergătoare activităţii de regăsire a datelor. Multe din operaţiile de prelucrare sunt realizate cu ajutorul operatorilor din modelul de date pe care îl implementează SGBD; d) regăsirea (interogarea) datelor constă în operaţii de vizualizare (afişare pe ecran, imprimare pe hârtie), răsfoire sau de editare a unor situaţii de ieşire. Situaţiile de ieşire pot fi intermediare sau finale şi se pot obţine pe diferiţi suporţi tehnici de informaţie (ecran, hârtie, mediu magnetic, optic etc.). Ele pot avea cele mai diferite forme (punctuale, liste, rapoarte, grafice, imagini, sunet, video) şi se pot obţine după diferite criterii de regăsire. Funcţia de manipulare a datelor este cea mai intens folosită în bazele de date şi este cea mai bine suportată de SGBD faţă de orice sistem de gestionare a datelor, care există până acum. 104

SGBD manipulează datele într-un mod eficient, utilizând în acest scop o serie de metode şi tehnici de optimizare a accesului şi a alocării spaţiului de memorie în calculator. Fiecare SGBD, de la o generaţie la alta şi chiar de la o versiune la alta, a căutat să îmbunătăţească acest aspect. Limbajul de manipulare de date (LMD) poate fi cu limbaj gazdă sau cu limbaj propriu. Cele cu limbaj gazdă sunt dezvoltate prin adoptarea unor limbaje universale de programare (Cobol, Pascal, C etc.) la cerinţele de regăsire ale SGBD-ului. Se îmbină astfel puterea unui limbaj universal cu necesităţile de regăsire a datelor (ex. SGBD: Oracle). Cele cu limbaj propriu sunt dezvoltate printr-un limbaj specific capabil să unească puterea procesorului software cu cerinţele de regăsire dintr-un anumit tip de bază de date (ex. SGBD: Foxpro). Pentru activarea de regăsire există limbaje de interogare specializate care pot fi incluse în LMD sau pot exista ca atare. Ele au apărut datorită lărgirii gamei de utilizatori ai bazelor de date, care îi include tot mai mult şi pe neinformaticieni. Pentru aceştia au fost necesare facilităţi de regăsire simple şi prietenoase, apropiate de modul de lucru şi de gândire uman. În acest sens, limbajele de tipul SQL au cele mai bune performanţe; 3) Funcţia de utilizare asigură mulţimea interfeţelor necesare pentru comunicarea tuturor utilizatorilor cu baza de date. Pentru realiza această funcţie SGBD trebuie să asigure facilităţi pentru mai multe categorii de utilizatori ai bazei de date: beneficiari, specialişti, administratorul bazei de date. a) Beneficiarii reprezintă categoria utilizatorilor finali şi intensivi ai unei baze de date. SGBD le oferă acestora limbaje neprocedurale şi alte facilităţi de interogare (generatoare, utilitare etc.) a bazei de date într-o formă simplistă şi interactivă. Aceşti utilizatori nu trebuie să cunoască structura bazei de date şi nu trebuie să ştie să programeze, SGBD ajutându-i interactiv în utilizarea bazei de date. În acest sens SGBD oferă: meniuri cu opţiuni sugestive, ferestre, şabloane pentru diferite forme, autodocumentarea (help-uri, mesaje, ferestre explicative etc.); b) Analiştii programatori creează structura bazei de date şi realizează proceduri automate de exploatare a bazei de date. SGBD oferă acestor utilizatori limbajul de descriere şi limbajul de manipulare a datelor precum şi interfeţe cu limbaje universale. Acestea sunt de putere şi complexitate diferită, de la un SGBD la a1tul, oferind atât elemente neprocedurale cât şi procedurale specialistului în informatică. Cu aceste elemente el descrie schema externă (logică) a bazei de date şi asigură manipularea complexă a datelor; 105

dar parţial şi pentru celelalte funcţii.). copii de siguranţă). de a realiza o serie de analize statistice din baza de date (număr şi tip de utilizatori. datele sunt distribuite pe calculatoarele din nodurile reţelei. de mare complexitate. Măsurile necesare sunt asigurate. În etapa de exploatare a bazei de date. Datorită importanţei acestei categorii de utilizatori. coordonează proiectarea bazei de date. SOBD are o funcţie distinctă în acest sens. iar utilizatorii sunt de toate tipurile şi în număr mult mai mare. proiectare şi programare. Pentru fiecare din aceste activităţi SGBD oferă instrumente şi tehnici de lucru. în acest caz. Pentru toate aceste lucruri SGBD oferă o serie de instrumente şi utilitare specializate. de a utiliza eficient spaţiul de memorie internă şi externă (prin organizare şi lansarea unor programe de optimizare). realizează schema conceptuală a bazei de date. SGBD a dezvoltat foarte mult componentele software destinate administratorului. de a reface baza de date în caz de incidente (prin jurnalizare. Acest lucru este determinat de faptul că baza de date este. număr de accese. în mare parte. Integritatea datelor se referă la corectitudinea datelor încărcate şi manipulate astfel încât să se respecte restricţiile de integritate ale modelului implementat de SGBD. număr de actualizări etc. Securitatea (confidenţialitatea) datelor înseamnă interzicerea accesului la date pentru utilizatorii neautorizaţi. de facilităţile oferite de SGBD dar şi prin alte instrumente construite de proiectantul bazei de date.c) Administratorul bazei de date este un utilizator special şi are un rol hotărâtor în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a întregului sistem. Protecţia bazei de date este un ansamblu de măsuri necesare pentru asigurarea integrităţii şi securităţii datelor. Astfel el organizează baza de date conform unei anumite metodologii. În principal pentru funcţia de administrare.). 4) Funcţia de administrare este complexă şi dependentă de competenţa administratorului bazei de date. parole etc. administratorul are rolul de a autoriza accesul la date (acordă conturi. organizează şi administrează baza de date în toate etapele de realizare a acesteia. Administratorul care are o bogată experienţă de analiză. SGBD asigură protecţia bazei de date. 106 . În cazul lucrului în reţea de calculatoare cu baze de date distribuite.

Un al treilea risc major poate fi considerat ca fiind generat de folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. Impactul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor este mare. Riscul este comun tuturor ţărilor. Toate acestea ne conduc spre un prim risc major în contextul Noii Economii. vulnerabilitatea digitală. Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital poate fi considerată un al doilea risc major. Sunt proliferate noile tehnologii în domeniile informaţiei şi comunicaţiilor. lucrătorul cu informaţia. Este important să menţionăm de asemenea câteva dintre riscurile majore care sunt generate în contextul Noii Economii: vulnerabilitatea digitală. 107 . Pe un plan mai general. valoarea adăugată se bazează pe informaţie şi cunoştinţe.1. evoluţia insuficient de rapidă spre societatea informaţiei. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ŞI COMUNICAŢIILOR ASUPRA NOII ECONOMIINoua Economie a devenit o realitate a lumii la acest început de secol XXI. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei. Pe de altă parte au apărut noi elemente de vulnerabilitate.Capitolul 6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ELECTRONICE 6. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în prezenţa problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. adică utilizarea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor. Volumul de informaţie în Internet creşte continuu. lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. lărgirea prăpăstiei digitale. a apărut un nou tip de lucrător. Evoluţia spre Noua Economie se realizează prin trecerea de la Era industrială la Era informaţiei. ele determină avantaj competitiv şi accelerează globalizarea. Trecerea de la Era industrială la Era informaţiei a schimbat organizaţiile şi societatea. colectivităţilor sau organizaţiilor. vulnerabilitatea indusă de Internet şi reţelele intranet şi interacţiunea umană în Internet ca factor nou de vulnerabilitate.

Personalul ocupat cu informaţia devine din ce în ce mai numeros. Impactul TIC asupra afacerilor conduce la schimbarea percepţiei asupra informaţiei ca factor de producţie. Schimbarea produsă de folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) afectează toate domeniile şi toate întreprinderile. O nouă economie s-a născut şi transformă economia existentă: noua economie a informaţiei. Un al cincilea risc major poate fi de aceea evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. un adevărat capital al economiei moderne. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice. adică decalajul care există în folosirea tehnologiei informaţiilor şi Comunicării (TIC) în organizaţii.România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. între straturi diferite ale societăţii. Fenomenul Internet amplifică transformarea. tehnologii şi capital. Lărgirea prăpăstiei digitale poate fi considerată un al patrulea risc major generat de TIC. Vincent(1989) subliniază că timp de 3 secole (1700-1950) în SUA ponderea acestuia a fost apreciată la 5% pentru ca odată cu răspândirea TIC acest procent să crească la peste 67% la sfârşitul secolului XX. Dac înainte o afacere era echivalentă cu oameni. punând la dispoziţie pe scară largă oamenilor şi organizaţiilor resursele informaţionale. În timp ce cheltuielile de resurse fizice pe unitatea de produs fabricat au scăzut constant în ultima sută de ani. Se produce un efect de transformare a resurselor informaţionale asupra industriei şi o dispariţie gradată a graniţelor între produse şi servicii. Industriile legate de TIC creează locuri de muncă într-un ritm de două ori mai rapid decât celelalte industrii. 108 . Dacă electricităţii i-a trebuit un secol pentru a pătrunde în întreaga lume. tehnologii. reţelele Internet şi intranet sunt astăzi folosite de aproape un miliard de oameni şi aplicaţiile bazate pe ele se răspândesc rapid. la nivelul ţării faţă de alte ţări. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. apar oportunităţi noi de afaceri bazate pe TIC. Managementul informaţiei şi cunoştinţelor se dezvoltă ca funcţie a afacerilor şi ca o nouă funcţie în organizaţie. A fost construită o nouă infrastructură tehnică. volumul de informaţie şi cunoştinţe înglobate în produse a crescut în aceiaşi perioadă cu acelaşi ritm. Informaţia se constituie astfel ca o resursă nouă. în noua economie vorbim de oameni. capital şi informaţie.

Mai mult decât atât. Industria TIC atrage cel mai mare nivel al investiţiilor. elementelor la care se refereau: materii prime. sunt sisteme deschise. Se estimează cheltuielile globale pentru TIC care ating circa 2.Dimensiunea acestei industrii se reflectă şi în alte sectoare economice. inclusiv fizic. 6. în cea mai mare parte nu spre companiile informatice. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor Tradiţional. puternic integrate în societate şi economie. echipamente.2. ci spre clienţii acestora. produse etc. clădiri. Cheltuielile TIC la nivel de organizaţie. Industria TIC este azi cea mai importantă industrie din SUA. Dematerializarea informaţiei este un proces care a început cu mult timp în urmă. 6). 6. Întrucât organizaţiile ce funcţionează în perioada actuală. PRINCIPALELE TENDINŢE ÎN CONCEPEREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR Dinamismul şi complexitatea ridicată a evoluţiilor tehnice.6% din produsul brut al întregii planete. la scară planetară.400 miliarde dolari SUA. evidenţierea şi prezentarea tendinţelor informaţionale din cadrul lor se realizează într-o manieră contextuală. se punctează o serie de mutaţii majore. adică 7.1. inclusiv întreprinderile. materiale. ţară. economice. În mod firesc. informaţiile erau organic asociate.2. informaţionale şi manageriale contemporane se reflectă în înnoirea accelerată şi pe multiple planuri a sistemului informaţional al organizaţiei. regiune geografică au ajuns să fie considerate ca relevante pentru comportamentul economic al entităţii respective. marcând substanţial 109 . piese. de natură informaţională. dar care abia în ultimele decenii ia amploare. ramură economică. în ultimele decenii se constată manifestarea unei puternice tendinţe de dematerializare şi dezintermediere a informaţiilor1. Sintetic. cu impact substanţial asupra sistemului informaţional managerial al organizaţiei. acestea pot fi relevate sub formă de tendinţe (vezi figura nr.

ceea ce elimină multiple operaţii şi informaţii intermediare. În prezent. abordările informaţional-manageriale din întreprinderile de vârf se concentrează în alte zone: constituirea de reţele cuprinzând diferite posturi de muncă. modalitate majoră de manifestare a economiei bazate pe cunoştinţe.evoluţiile informaţionale. cultura organizaţională. tehnologiile informaţionale moderne. Dezintermedierea. potenţialul cumpărător al unui produs nu mai are nevoie să contacteze comerciantul cu ridicata sau amănuntul. Până în deceniul al IX-lea. ca urmare a progreselor de natură tehnologică. în dobândirea de către o mare parte a lor a statutului de cunoştinţe. Dematerializarea şi dezintermedierea informaţiilor sunt componente ale evoluţiei spre economia bazată pe cunoştinţe. accesat apoi prin cărţi de credit. a acumulărilor de cunoştinţe informatice şi manageriale. codificarea informaţiilor. Un exemplu binecunoscut este şi plata salariilor în cont personal. Expresiile dematerializării şi dezintermedierii informaţiilor sunt multiple. inclusiv a celei informatice. structura şi funcţionalitatea proceselor economice etc. transferul datelor reprezentau domeniile de vârf ale utilizării informaţiei. constituirea de baze de date. în primul rând computerele. ce îi transmite toate informaţiile solicitate. precum şi dintre agenţi economici. în accepţiunea pe care o au în contextul noii economii sau a economiei bazate pe cunoştinţe. care înainte nu existau sau numai sporadic. 110 . concepţia managerială. introducerea tehnologiei de vârf. prelucrarea textelor. ci apelează direct fabricantul de produs. fără a avea o pondere semnificativă. robotizarea. inclusiv vizualizarea acestuia în multiple ipostaze. Între acestea menţionăm: tehnica modernă de calcul şi. Fără îndoială că la baza dematerializării informaţiilor se află şi multe alte elemente care ţin de pregătirea informaticienilor. La baza masivei dematerializări a informaţiilor se află o serie de procese şi mijloace. era focalizată în sfera sarcinilor cu caracter operaţional. care se află abia la început. este posibilă datorită aceloraşi progrese tehnice şi tehnologice menţionate. prin contactul direct. Internetul şi Intranetul. realizarea schimbului de informaţii şi a interacţiunii dintre salariaţi şi ceilalţi stakeholderi ai organizaţiei. Dematerializarea informaţiilor este frecvent asociată cu dezintermedierea. Fabricaţia asistată de calculator. constituirea şi utilizarea bazelor de date. Dematerializarea informaţiilor este o expresie majoră a dematerializării economiei. Spre exemplu. Ele marchează paşi înainte în creşterea aplicativităţii informaţiilor. uneori chiar mai multe decât sunt posibile. fireşte. manageriale şi economice ale întreprinderii.

Ca urmare a acestor schimbări în conţinutul şi modalităţile de realizare a proceselor de formare şi perfecţionare. să operaţionalizeze noi abordări. operarea şi întreţinerea sistemului informaţional. Salariaţii mai în vârstă. În nu puţine ţări. şi-o completează frecvent. Însuşirea unui minim de cunoştinţe şi deprinderi informatice reprezintă o componentă majoră a proceselor de formare şi perfecţionare. Spre exemplu. metode şi tehnici în activitatea lor. Externalizarea sau outsourcingul informaţional Una din tendinţele organizaţionale conturate în ultimele două decenii o reprezintă extinderea outsourcingului şi externalizării.coordonarea sarcinilor şi facilitarea muncii simultane la acelaşi proiect. adică a acelora de care depinde în mod nemijlocit asigurarea avantajului competitiv al 111 .2. să-şi asume noi sarcini de muncă. Se conturează o nouă cultură organizaţională în firme.2. Informatizarea sarcinilor de muncă şi a pregătirii personalului Concomitent.3. care nu au beneficiat de pregătire informatică în şcoală. personalul din firme este capabil să utilizeze tehnicile informaţionale de vârf. contribuie substanţial la “informatizarea” pregătirii şi muncii salariaţilor din organizaţie. elaborarea de aplicaţii informatice. cunoştinţe şi abilităţi apreciabile despre computere se dobândesc încă din şcoala elementară. Sfera outsourcingului informaţional se lărgeşte treptat. Problema esenţială care trebuie soluţionată când se apelează la outsourcing informaţional – ca de altfel la orice sursă de outsourcing – este evitarea includerii în sfera sa a activităţilor decisive pentru firmă. cu pronunţate dimensiuni informaţionale şi manageriale. Această modalitate de atragere de resurse şi activităţi exogene firmei se utilizează pe scară sporită şi în domeniul informaţional. cuprinzând proiectarea sistemului informaţional. 6. în 1997 outsourcingul informaţional reprezenta în SUA 26 miliarde dolari. 6. crearea de noi servicii pentru întreprinderi şi a unor noi forme ale muncii. service-ul pentru computere etc. Proliferarea în ultimii ani a abordărilor informatice “prietenoase”.2. uşor de asimilat şi utilizat. managementul relaţiilor informaţionale. se produc modificări în pregătirea personalului care lucrează în firme.

în ciuda a nu puţine incertitudini implicate. situând pe primul plan creşterea competitivităţii firmei şi luarea în considerare echilibrată a principalelor aspecte implicate. Din ce în ce mai frecvent firmele de vârf şi-au conturat un nou model de comunicaţii bazat pe Internet şi pe Intranet. Practica din ţările dezvoltate evidenţiază utilizarea a trei forme de outsourcing (vezi figura nr. Operaţional. apar aspecte imprevizibile • stabileşte cu furnizorul de servicii informaţionale o relaţie bazată pe partajarea profitului rezultat pentru a-l motiva la maximum în furnizarea de servicii cât mai eficace organizaţiei • abordează outsourcingul informaţional într-o viziune sistemică şi nu ca o simplă relaţie de cumpărare.organizaţiei. outsourcingul informaţional se amplifică rapid. 8). 6. pot fi externalizate. sunt reprezentate de dependenţa din ce în ce mai mare a strategiilor şi operaţiilor comerciale de informaţiile furnizate din exterior prin 112 . care. concomitent cu spectaculoasele şi rapidele progrese ale tehnologiei informaţiilor se reflectă în conturarea a noi modele de comunicaţii în cadrul firmelor. care au facilitat în mod determinant cristalizarea noilor moduri de comunicaţii. în realizarea outsourcingului informaţional se recomandă să se respecte un set de cerinţe: • definirea precisă a tuturor aspectelor implicate de outsourcingul informaţional • fiecare angajament de outsourcing diferă de celălalt şi necesită un contract cu un conţinut specific • apelează la opiniile a cel puţin doi experţi informaţionali înainte de a recurge la outsourcing informaţional şi pe parcursul negocierii acestuia • include în contractul de outsourcing informaţional o clauză de renegociere a sa. primul pas spre outsourcing informaţional constă în identificarea acelor activităţi informaţionale ce nu fac parte din categoria activităţilor decisive.4. Potrivit unor specialişti. Experienţa ultimilor ani relevă că. întrucât aproape întotdeauna. Motivaţiile iniţiale principale. Proliferarea sistemelor de comunicaţii bazate pe Internet şi Intranet Transformarea informaţiilor într-o sursă principală a dezvoltării economice. pe parcursul concretizării lui.2. în eventualitatea realizării lor la costuri mai reduse în afara organizaţiei.

fişierele permanente de clienţi. comerţul electronic constituie una dintre cele mai decisive mutaţii care se produc în economia şi întreprinderea contemporană. bănci etc. Intranetul implică şi construirea de bariere de protecţie pentru a asigura securitatea informaţiilor şi a derulării proceselor comunicaţionale şi implicit manageriale. manageriale şi economice cu alte firme – clienţi. Sistemele de comunicaţii din firmele moderne se bazează pe îmbinarea Internetului cu Intranetul.. Internetul asigură. fireşte.5. Intranetul constă. uşurinţă în folosire de către informaticieni şi neinformaticieni şi costuri mai reduse. 113 . furnizori. paralel cu dezvoltarea reţelei Internet de comunicaţii. furnizori. implică. de producţie şi economice în cadrul organizaţiei. supleţe în utilizarea şi conectarea aplicaţiilor informatice. selectat al personalului firmei la documentele firmei. stocate de servere. folosirea a cel puţin trei categorii de abordări informaţionale: curierul electronic. accesul partajat şi. Folosind www se asigură accesul firmei la informaţii. 6. publicitate. Noul model de comunicaţii care se conturează în firmele de vârf. mai ales în ceea ce priveşte conectarea la distanţă şi fluxurile externe ale organizaţiei. ca de altfel şi Internetul. promovare şi vânzări produse.2. Expansiunea comerţului electronic Fără nici o îndoială. precum şi conexiuni informaţionale. de volumul şi viteza accesării şi folosirea informaţiilor de specialitate. costuri şi – adesea calitate – net superioare condiţiilor tradiţionale. Internetul are o pondere majoră în derularea a numeroase activităţi pentru firme: plăţi. bazat pe utilizarea şi integrarea Internetului şi Intranetului. conectarea operativă a firmelor la numeroşi furnizori de informaţii profesioniste. încasări. Fireşte că. personal etc. continuu actualizate.Internet şi de condiţionarea crescândă a conţinutului şi performanţelor specialiştilor organizaţiei de contactele cu noii furnizori exogeni de informaţii. realizare de funcţii mai variate şi eficace. asigură mai multe avantaje – rapiditate de intrare în funcţiune a sistemului şi de funcţionare. Comparativ cu sistemele informaţionale clasice. ca norme comunicaţionale. prin intermediul magistralelor informaţionale. Intranetul. consultanţă şi cumpărarea de produse etc. selecţie personal etc. în condiţii de timp. în aplicarea sistemului Internet şi a protocoalelor sale la nivelul componentelor firmei. în esenţă.

care au un impact semnificativ asupra sa. relevante pentru activităţile şi performanţele sale.cu multiple şi intense consecinţe economice şi sociale. Potrivit specialiştilor care au elaborat cunoscutul proiect al U. pe fondul transformării informaţiilor în resursă principală a acestora şi al spectaculoaselor progrese ale comunicaţiilor şi informaticii.. Se dezvoltă modalităţi orizontale de organizare a activităţilor. 6. Una dintre modalităţile prin care se răspunde acestei necesităţi este scrutarea informaţională. încă prea puţin cunoscute. ce identifică şase zone 114 . funcţionării şi performanţelor organizaţiei devine covârşitor. prelucrarea şi analizarea sistematică a informaţiilor contextuale firmei. În opinia noastră. Privitor la principalele domenii exogene organizaţiei asupra cărora este recomandabil să se exercite scrutarea informaţională. nu punctează suficient faptul că acesta reprezintă un nou mod. Comerţul electronic se deosebeşte de precedentele tipuri de tranzacţii economice prin cinci elemente (vezi figura nr. Ca urmare. există opţiuni diferite.E. Scrutarea informaţională În firma clasică. Prin scrutarea informaţională se asigură colectarea. Accentuarea caracterului de sistem deschis al organizaţiilor. structura şi dimensiunea unei părţi apreciabile dintre activităţile firmelor se schimbă. derulare şi finalizare a tranzacţiilor economice. se amplifică continuu. 9): Ca urmare. circa 90% din informaţiile necesare unui management competent erau endogene. Scrutarea informaţională implică – pe lângă investigaţii deliberate asupra mediului – şi observări indirecte realizate în contextul ansamblului interfeţei dintre firmă şi mediul său ambiant.2. cantitatea şi varietatea informaţiilor exogene firmei. determină schimbarea structurii informaţiilor necesare managerilor. calitatea şi viteza informaţiilor procesate se amplifică substanţial şi va creşte flexibilitatea forţei de muncă. Impactul informaţiilor asupra managementului. radical deosebit de precedentele. definiţia comerţului electronic. Dintre acestea o enunţăm pe cea a lui Daft şi Parks. necesare funcţionării sale eficiente. de concepere.6. FAIR (Forecast and Assensment of the Socio-Economic and Policy Impact of Advanced Communications and Recommendation). Funcţia principală a scrutării informaţionale este deci monitorizarea evoluţiilor mediului exogen firmei. deşi exactă.

aşa cum este prezentată. legislaţia şi celelalte reglementări. În viitorii ani. cât şi în cel al managementului curent. o formă tranzitorie spre firma bazată pe cunoştinţe. 6.7. capabile să îndeplinească aceleaşi funcţii. mai ales ale celor de dimensiuni medii şi mari.2. creşterii mijloacelor şi capacităţii de analiză informaţională ale firmelor. în fapt. cât şi de execuţie încorporează numeroase elemente informatice şi informaţionale deosebit de performante ca soft şi hard. situaţia economică de ansamblu a ţării şi mediul socio-cultural. În final. definirea sa de către aceştia diferă între limite apreciabile. sunt subliniate două aspecte. datorită impactului crescând pe care informaţiile externe semnificative îl au asupra activităţilor şi performanţelor firmelor. Organizaţia virtuală. atât la nivel managerial. În condiţiile actuale.prioritare de exercitare a scrutării informaţionale: clienţii. abordată şi percepută în prezent. care au cunoscut o adevărată explozie în ultimii ani. concurenţii. uneori chiar în condiţii superioare de accesibilitate şi valorificare. sunt dovezi de necontestat pe acest plan. cea care constituie componenta de bază a noului tip de economie spre care evoluează în prezent economia bazată pe cunoştinţe. ale proliferării informaticii. constituie. Magazinele şi expoziţiile virtuale. se asigură premise superioare de utilizare a scrutării informaţionale. 115 . Deşi un număr apreciabil de specialişti în domeniile informaţional şi managerial fac referiri la întreprinderea virtuală. tehnologiile. Al doilea aspect se referă la faptul că organizaţia virtuală. Conturarea întreprinderii virtuale Una dintre cele mai spectaculoase evoluţii către economia bazată pe cunoştinţe şi către societatea informaţională o constituie apariţia germenilor întreprinderii virtuale. prezenţa activităţilor şi rezultatelor fizice ale activităţilor este înlocuită de prezentări de informaţii vizualizate. Frecvent. Consecinţele pozitive se resimt atât în planul elaborării strategiilor şi politicilor de dezvoltare. extinderii rapide a Internetului. scrutarea informaţională va lua amploare.

mai ales în organizaţiile de dimensiuni mari şi mijlocii. Evoluţiile ultimelor două decenii. Practica demonstrează că achiziţionarea de către firmă de noi tehnologii şi noi manageri nu este suficientă.2. pentru care există două accepţiuni. mai reduse. Prima se referă la efectuarea de schimbări profunde în cultura organizaţiei.6. Este obligatorie participarea intensă a tuturor managerilor şi implicarea tuturor executanţilor. de regulă. Promotorii acestei abordări. informaţia este o prezenţă quasi-permanentă. ambele accepţiuni sunt raţionale. Numeroşi specialişti înţeleg prin management informaţional acel management al organizaţiei care prezintă o puternică dimensiune informaţională. Elaborarea de politici informaţionale reprezintă numai baza de declanşare a realizării managementului informaţional. a ansamblului proceselor informaţionale ca un domeniu de sine stătător. nu necesită un demers informaţional global. ce necesită o puternică implicare din partea managerilor şi salariaţilor. în exercitarea managementului la toate nivelurile organizaţiei. informaticienii sau cei cu o pregătire de bază informatică. Cristalizarea managementului informaţional Precedentele tendinţe se reflectă în planul global al organizaţiei în conturarea aşa numitului management informaţional. de sine stătător. în special. Partea cea mai dificilă se referă la 116 . O a doua accepţiune rezidă în considerarea şi tratarea informaţiei.8. tot mai intensă şi influentă. foarte numeroşi. cel mai adesea este suficientă imprimarea unei puternice dimensiuni informaţionale managementului. sunt. într-adevăr. reflectată în atenţia acordată informaţiilor în conceperea şi derularea proceselor şi relaţiilor manageriale. evidenţiază că. În firmele mici. cu pronunţate particularităţi. A doua cerinţă se referă la abordarea implementării managementului informaţional de o manieră foarte pragmatică. Cercetările efectuate au relevat că realizarea unui management informaţional funcţional şi eficace în cadrul organizaţiilor este un proces laborios. Pentru aceasta este necesar mult efort şi timp. ele fiind complementare. În opinia noastră. care trebuie condus în mod unitar pentru a valorifica la maximum multiplele sale valenţe. aparte. întrucât volumul şi complexitatea informaţiilor. Două sunt cerinţele majore de respectat.

învăţământul la distanţă online. se datorează.. Deşi unele dintre aceste iniţiative ar putea eşua. peisajul competitiv şi creând noi oportunităţi de afaceri. agenţiilor de ştiri. şi asigură accesul ieftin. Internetul creează un client universal. Este atât de multă informaţie pe Web. În această lume electronică. într-un interval relativ scurt. spre exemplu. Internetul a fost recunoscut drept elementul care va schimba complet modalităţile în care întreprinderile îşi vor conduce afacerile şi vor putea comunica cu utilizatorii şi clienţii. de obicei. denumită Internet. serviciilor educaţionale. care au ca fundament o anumită mentalitate bazată pe o receptivitate ridicată faţă de noile tehnologii şi pe disponibilitatea de a-şi asuma riscuri. schimbând. jocuri. modificări de înţelegeri. magazinele virtuale de pe Internet. cu o platformă comună. construirea de coaliţii şi – uneori – declanşarea de conflicte şi chiar “războaie”. Evoluţia utilizării Internetului s-a realizat. artă. negocierea electronică a acţiunilor. a treia etapă. sunt prezentate proiecte curente ale organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale. multe site-uri cum ar fi amazon. pentru furnizarea de informaţii prin site-uri Web etc. Studii de management comparat relevă că avansul pe care îl au firmele nord-americane şi – în general – întreaga societate din SUA. cum sunt. încât deja se pune problema filtrării ei şi evitării acelor lucruri nesemnificative 117 . Odată cu dezvoltarea unei societăţi în care comerţul electronic predomină. licitaţiile online de automobile şi revista presei online sunt deja o realitate. altele vor avea un larg succes. este utilizarea Internetului ca un nucleu de valori adăugate (core value added). Un rol extrem de important în creşterea gradului de accesibilitate a tehnologiilor de vârf îl joacă reţeaua Internet. Nu trebuie neglijaţi nici indivizii care. comparativ cu cele din alte ţări dezvoltate. servicii financiare. importanţa deciziilor privind tehnologia informaţională a unei firme va creşte din ce în ce mai mult. întreţin pagini pentru ei înşişi şi nu neapărat site-uri. acţiuni de influenţare. enciclopediile online. camere virtuale pentru discuţii. Operaţiunile bancare electronice. modă etc. astfel. respectării acestor cerinţe. design. la o colecţie de documente. către care se tinde în prezent. sport. în trei etape: prima etapă a fost utilizarea Internetului pentru accesul la informaţii. în bună măsură.multiplele şi intensele negocieri.com constituie exemple în acest sens. în principal. a doua etapă a fost utilizarea Internetului pentru comenzi şi achiziţii online şi livrarea pe cale electronică a acestora.

care îţi pot sta în cale atunci când cauţi ceva important. Problema securităţii a fost rezolvată prin utilizarea exclusivă a cardurilor emise de consorţii puternice (Master Card şi Visa). În acest sens. clienţii sunt contactaţi direct şi întrebaţi în legătură cu informaţiile dorite. abordează piaţa şi determină care sunt informaţiile despre clienţi pe care trebuie să le deţină. inclusiv produse non-competitive sau competitive.(junk-stuff. De exemplu. cât şi în ceea ce priveşte viteza cu care se pot obţine aceste informaţii. Această reacţie nu trebuie să ne surprindă. Într-o lume în care clientul pasiv s-a transformat într-o persoană activă. Pe măsură ce problemele de securitate sunt rezolvate. Se poate spune că Internetul este o reţea de telecomunicaţii mare şi eterogenă. o firmă poate face cunoscute clienţilor atât oferte proprii. trebuie avut în vedere faptul că omul modern este din ce în ce mai “ocupat”. cât şi oferte ale altor firme. cât şi pentru firme. se creează o mare confuzie. în general. în schimbul unor comisioane corespunzătoare. Până acum. În general. afectând modul în care asigurătorii. comerţul electronic determină scăderea costurilor de efectuare a tranzacţiilor. Se apreciază comparativ că 1 lună timp Internet înseamnă 3 ani timp real. tranzacţiile financiare prin Internet vor deveni obişnuite atât pentru persoanele fizice. Se vorbeşte despre „timpul Internet”. trebuie să avem în vedere faptul că. Prin intermediul unui canal electronic. ceea ce înseamnă că timpul aferent achiziţionării de produse este redus. De asemenea. Industria serviciilor este considerată lider în comerţul electronic. Internetul este cea mai mare sursă de informaţii atât în ceea ce priveşte volumul informaţiilor furnizate prin această reţea. clienţii sunt precauţi în privinţa introducerii numărului lor de card pe Internet. principala preocupare a celor care furnizează servicii constă în satisfacerea necesităţilor clienţilor lor. Prin intermediul Internetului. În ceea ce priveşte vânzarea produselor prin Internet. deoarece chiar au fost reclamate astfel de cazuri. Sistemele “punct de vânzare” ale marilor firme de vânzare cu amănuntul sunt în atenţia multor 118 . Afacerile pe Internet au apărut din ce în ce mai des în noua infrastructură. temându-se că datele pot fi furate. în primul rând. cei care operau pe Internet (firme şi clienţi) au fost preocupaţi de securitatea operaţiilor efectuate prin Internet. Internetul diminuează timpul pe care o firmă sau o persoană sunt obligate să-l consume pentru adoptarea deciziilor. fără a mai fi nevoie de deplasarea la faţa locului a agenţilor de vânzare. spam-mail). care are la dispoziţie un volum mai mare de cunoştinţe. însă multe alte sectoare o urmează îndeaproape.

Liderii bancari răspund noilor competitori electronici în mai multe moduri. Liderii în comerţul cu amănuntul îşi desfăşoară deja operaţiunile de vânzare online. securitatea comerţului electronic. în acelaşi timp. îşi formează reţele de baraj fire-wall care să asigure securitatea tranzacţiilor electronice ale acestora şi. care obţin venituri mari din noile produse. Infrastructura informaţională permite creşterea performanţelor înregistrate în activităţile unei firme. În primul rând. În general. case) în cadrul supermarketurilor. imposibilitatea opririi tranziţiei către comerţul electronic fac ca deciziile pe termen lung privind investiţiile în tehnologia informaţională să fie foarte importante pentru noua infrastructură. firmele care obţin profit mare pe termen scurt deţin infrastructuri limitate la nivelul firmei. oportunităţile strategice pe care aceasta le oferă. În prezent. deţin infrastructuri extensive. Aceste reţele oferă o gamă largă de servicii. Directorul general al unui lanţ de supermarketuri a declarat recent că mai mult de 50% din venituri se obţin online şi că. aceştia furnizează experimental servicii bancare tradiţionale (depozite bancare. oferind. spitalelor. efectuarea de împrumuturi. care trebuie finanţată centralizat şi concepută înainte de a fi cunoscute necesităţile concrete ale afacerii. Firmele devin în acest mod tort mai integrate în această lume a comerţului electronic. Aceste sisteme permit clienţilor să folosească o varietate de metode de plată şi să-şi retragă cu uşurinţă bani din conturi. în prezent. îşi analizează capacităţile proprii privind investiţiile în tehnologia informaţională pentru a dispune de o infrastructură a tehnologiei informaţionale care să le permită să fie competitivi. de Crăciun.bănci. pentru a obişnui clienţii să folosească punctul de vânzare şi pentru retragere de cash din conturile bancare. şcolilor. în timp ce firmele mult mai inovative. conducerii informaţiile necesare. printre care verificarea contului. efectuarea de plăţi şi multe altele. împrumuturi pentru maşini. Mărimea investiţiilor în tehnologia informaţională. Această infrastructură are multe în comun cu infrastructura publică a drumurilor şi a podurilor. reţelele bancare pe Internet sunt independente din punct de vedere operaţional şi geografic. folosind canale electronice şi. în general. 119 . În al doilea rând. firma a trebuit să depoziteze bani lichizi în magazinele sale.

Procesul de achiziţii va fi considerat unic pe organizaţie şi va fi eficientizat indiferent de ce anume se cumpără. Globalizarea conduce la o tot mai accentuată concurenţă dar şi la o calitate mai bună a vieţii prin accesul la informaţiile disponibile în format electronic indiferent de locaţia geografică şi la noi oportunităţi într-un mediu de afaceri caracterizat de reducerea ciclurilor economice. Lupta pentru avantaj competitiv este din start pierdută în faţa unui competitor care foloseşte mai amplu şi mai eficient noile tehnologii. organizaţiile se aplatizează .6. determinarea costurilor aferente diferitelor activităţi se face eficient.3 TEHNOLOGIILE INFORMAŢIEI ŞI COMUNICĂRII ŞI AVANTAJUL COMPETITIV De la bine cunoscuta teză a lui Porter conform căreia în orice industrie competiţia este structurată de cele 4 forţe de bază: ameninţarea noilor intraţi pe piaţă ameninţarea substituţiei. managerii nu mai sunt numai relee de informaţie. 120 . La fel şi alte procese. Se produc schimbări în organizaţie: organizaţiile devin mai flexibile şi adaptabile. Un al factor care este caracteristici Noii Economii este fenomenul globalizării. Folosirea TIC devine sursă de avantaj competitiv. Tehnologiile IC oferă o oportunitate de a schimba modul în care lucrăm în organizaţie. Dacă în prezent ne orientăm mai mult pe sectoare funcţionale şi departamente. Schimbările de abordare a obiectivelor organizaţiei în era informaţiei (o nouă formă de a prezenta Noua Economie) comparativ cu era industrială sunt şi ele numeroase: producţia de masă devine adaptare a producţiei de masă la cerinţe individuale ale clienţilor. de la prognoză la obţinerea de lichidităţi. ei sunt mai mult ca un dirijor decât ca un comandant de oşti. puterea de negociere a clienţilor şi puterea de negociere a furnizorilor se ajunge la revoluţia produsă de TIC care este fundamentală şi schimbă modul de derulare a afacerilor. Totalitatea proceselor formează lanţul de afaceri. echipele şi nu ierarhia devin importante. viitorul managementului bazat pe TIC va fi al orientării pe procese. marketingul de masă este înlocuit cu marketing individual. informaţia devine disponibilă în timp real.

din care 40% local şi 10% la distanţă în reţelele de arie largă. deci cunoştinţe. înmagazinează. rapid şi la costuri scăzute aşa cum nu a existat în istorie. aceea cu informaţia. După anumite estimări1 acesta ar putea fi estimat la 1016 .ro/RISC1/VasileBaltac. Ansamblul Internet fiind un sistem de sisteme care creşte rapid şi cu o infrastructură destul de puţin fiabilă există numeroase elemente de vulnerabilitate care au generat preocupări pentru studierea acestora. Tehnologiile moderne de data mining şi de arhivare sau management management al documentelor permit un acces la informaţie complex. Reţelele Internet/intranet au devenit cel mai mare sistem creat de om. educaţie. un lucrător cu cunoştinţele va proiecta informaţie care produce valoare. Dacă lucrătorul cu informaţia produce. Se prefigurează transformarea lucrătorului cu informaţia în lucrător cu cunoştinţele. un fenomen care reflectă în plan ştiinţific. experienţă. ClickStats 2004). globalizarea virtuală este mai importantă decât locaţia fizică. Din această informaţie circa 50% este în mişcare.1017 bytes. tehnic şi comercial evoluţia societăţii umane la sfârşitul secolului XX.optimizarea lanţului informaţiei şi colaborare informaţională cu furnizorii iau locul optimizării lanţului fizic şi colaborării fizice cu furnizorii. în timp ce numai după 25 ani densitatea globală a utilizatorilor Internet este de 10%aşa cum o arată principalele statistici internaţionale (C-I-A 2004. procesează. şi un nou tip de muncitor: lucrătorul cu informaţia. Noua economie a generat un nou tip muncă. 1 Vulnerabilitatea si riscuri in contextul noii economii-Vasile BALTAC. începutul secolului XXI. transmite şi compară informaţia.Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. etc. Acesta se caracterizează prin capacitatea de a raţiona şi cunoaşte la un nivel ridicat.racai. Volumul de informaţie stocată şi accesibilă pe Internet creşte cu repeziciune. personalitate şi motivare diferite de muncitorul erei industriale. Este de remarcat că în sistemul de telecomunicaţii mondial s-a ajuns la o densitate de linii telefonice de17% după peste 160 ani de evoluţie. Se poate deci vorbi fără îndoială de Internet şi în context de intranet ca despre un fenomen global şi care accentuează globalizarea. disponibil la adresa de internet : http://www. Unii chiar vorbesc de dispariţia bibliotecilor sau a documentelor tipărite.pdf 121 . Un sistem de tip Internet este vulnerabil. deşi desigur este vorba numai de tendinţe.

După cum se poate observa în Fig. 6.1 s volumul pieţei IT din România creşte continuu, toate segmentele de piaţa IT au avut o creştere rapidă în perioada anterioară.

Figura 6.1-Volumul Pieţei IT din Romania1 Conform studiului Digital Planet în 2009, în România va continua creşterea consumului de IT&C. Mai puţin în hardware, care va stagna oarecum (10% creştere 2007-2005), dar cu cele mai mari creşteri în software (31,5%) si servicii IT (21,5 în aceeaşi perioadă).Cu acestea, putem spune că România este un sector IT&C dinamic ceea ce duce la ideea că dezvoltarea internetului are efecte pozitive asupra economiei digitale.

1

122

Capitolul 7 VULNERABILITĂŢI ALE ECONOMIEI DIGITALE

7.1 RISCURI DIGITALE ALE NOII ECONOMII

Vulnerabilitatea sistemelor Internet este mai mare decât cea a sistemelor care le-au precedat. Afirmaţia se justifică în primul rând deoarece volumul informaţiei este mult mai mare decât la celelalte sisteme. În al doilea rând creşterea Internet a fost rapidă şi fără a fi însoţită de preocupări deosebite pentru asigurarea unei limitări a vulnerabilităţii. Important părea la un moment dat să fi prezent în Internet şi mai puţin să te asiguri. În afara vulnerabilităţii clasice în Internet a apărut atacul informatic ca element provocat sau declanşat întâmplător. Este cunoscut că informaţia poate fi pierdută, furată, modificată, folosită necorespunzător şi decriptată ilegal. Este posibilă pierderea integrităţii, confidenţialităţii şi disponibilităţii datelor. Vulnerabilitatea Internet este de 100%, nefiind posibil se conceapă un sistem total nevulnerabil. Elementele de vulnerabilitate pot fi evidenţiate la nivel micro- şi macrosistem. Complexitatea fiind suficient de mică, vulnerabilitatea este controlabilă la nivel de microsistem. Sursele de risc sunt echipamentele, software-ul şi bazele de date. În cazul echipamentelor principalii factori de vulnerabilitate, în afara problemelor normale generate de fiabilitatea intrinsecă a componentelor sistemului, sunt dezastrele naturale(furtuni, inundaţii, cutremure, etc.), căderile sau întreruperile de alimentare cu energie şi actele de vandalism. În software, aplicaţii şi date putem evidenţia factorii furt, alterare / distrugere de date, viruşii informatici şi accidentele neintenţionate. Diminuarea vulnerabilităţii la nivel microsistem se poate face prin măsuri de control al accesului şi creşterea robusteţii programelor. Toate acestea se fac cu un anumit cost care este cu atât mai mic cu cât măsurile sunt luate mai din timp în fazele de proiectare şi realizare a sistemului. Există numeroase metode de reducere a vulnerabilităţii microsistemelor prin proiectare cu elemente de securitate, separarea funcţiilor, controale de reţea, 123

criptare şi creare de firewall-uri. În bună măsură folosirea acestor metode contribuie la creşterea rezistenţei la perturbaţii şi atacuri a sistemelor. Problemele de vulnerabilitate fiind imposibil de eliminat, apare ca necesară adoptarea de planuri de recuperare a daunelor. Aceste planuri se pot dovedi extrem de eficace atunci când din motive diverse au loc căderi sau atacuri asupra sistemelor. Din păcate, asemenea planuri se întocmesc foarte rar. Costul măsurilor de securitate apare, de regulă, mare pentru beneficiarii sistemelor şi chiar este mare în funcţie de nivelul de securitate dorit. Costul daunelor potenţiale descreşte însă funcţie de nivelul de securitate. Un optim economic poate fi găsit prin calcularea costului combinat al asigurării securităţii microsistemului. Vulnerabilitatea Internet la nivel macro este o consecinţă a arhitecturii sale ca reţea de elemente vulnerabile la nivel microsistem şi a perturbărilor prin incidente. Sursele de incidente sunt atacuri involuntare sau provocate. Sunt cunoscute tipurile clasice de incidente: încercări, scanare, compromitere cont utilizator, compromitere rădăcină , captura de date din pachete, blocarea serviciului, înşelăciune, folosirea de coduri maligne, atacuri asupra infrastructurii. Creşterea incidentelor este exponenţială. Este adevărat că sistemele se caracterizează intrinsec prin robusteţe. În multe situaţii funcţionarea parţială reduce vulnerabilitatea. Principalul element actual de vulnerabilitate au devenit atacurile. Anual sunt cheltuite sute de milioane de dolari pentru repararea daunelor produse de atacuri. Factorii favorizanţi ai acestui tip de vulnerabilitate sunt nodurile nesigure şi folosirea sunt nodurile nesigure şi folosirea comunicaţiei necriptate. Este adevărat că în fazele primare ale dezvoltării Internet nu au existat aplicaţii majore care să ceară măsuri de securitate deosebite. Creşterea a fost rapidă, fără măsuri de securitate deosebite. Personalul de exploatare era şi el insuficient instruit. Dezvoltarea afacerilor electronice de tip eBusiness a condus la un nou nivel necesar de securitate, mult maximizat. Internet a devenit instrumentul folosit de sute de milioane de utilizatori faţă de un număr restrâns în era preInternet. Din punct de vedere tehnic viteza de creştere şi mai ales timpul scurt nu au permis contracararea eficientă a influenţei factorului uman în sporirea vulnerabilităţii Internet. 124

Sisteme fără oameni se comportă diferit faţă de sistemele cu interacţiune umană puternică. În Internet sunt zeci de milioane servere şi aproape un miliard de oameni. Acţiunea umană devine astfel factorul principal de vulnerabilitate. Dimensiunea Internet devine comparabilă din punct de vedere al complexităţii interacţiunilor cu colectivităţile umane. Se pune justificat întrebarea dacă studiul organizării societăţii umane nu este o sursă de soluţii pentru scăderea vulnerabilităţii ? Vulnerabilitatea societăţii umane este şi ea foarte mare. Societatea reprezentată ca sistem are în noduri oamenii care sunt extrem de nefiabili. Sistemele din Internet şi societatea umană au multe asemănări şi anume multă redundanţă, comunicare, vulnerabilitate a informaţiei stocate în creştere în timp. Globalizarea intensifică forţa atacurilor şi asupra societăţii, la fel cum în mod pregnant se manifestă şi în Internet. Este un fenomen necontestat că vulnerabilitatea sistemelor în contextul Internet este mare şi în creştere. Soluţii tehnice există , sunt însă scumpe, greu de generalizat şi vor avea succes limitat. Soluţii pot fi însă găsite prin analogia cu societatea umană. Societatea a fost confruntată încă din fazele incipiente cu problema vulnerabilităţii ei. Soluţii găsite au fost diverse, de la construcţii şi comunităţi fortificate la folosirea de sisteme de alarmare eficiente. Nu este o dilemă să decizi dacă se pun uşi blindate la toate casele dintro comunitate sau se folosesc forţe de ordine eficiente. Societatea umană a optat de timpuriu pentru o organizare prin legi şi reguli şi instituţii de aplicarea acestora. Lumea Internet va trebui să evolueze de la absenţa reglementării la reglementări naţionale şi globale. Reglementările pot reduce vulnerabilitatea cu costuri mai mici decât măsurile tehnice. Lumea Internet poate deveni globală, democratică şi sigură şi prin măsuri tehnice şi prin reglementări internaţionale. Opozanţii unei asemenea abordări pot invoca spiritul de liberă iniţiativă (free enterprise) care a contribuit mult la creşterea Internet şi piedicile pe care reglementările le-ar putea pune dezvoltării în continuare. Trecerea la utilizarea Internet în ample aplicaţii economice, de învăţământ, culturale, de administraţie publică face ca ignorarea problematicii vulnerabilităţii să devină un factor de frânare chiar mai mare decât acela al unor reglementări insuficient fundamentate. Prin caracterul său global fenomenul Internet cere reglementări globale transfrontaliere. După, ziua de 11 septembrie 2001 s-a schimbat major percepţia generală asupra vulnerabilităţii şi măsurilor necesare de reducere a ei. Sofisticatele sisteme de monitorizare electronică a comunicaţiilor nu au putut 125

preveni tragicele evenimente din acea zi si altele similare. Ulterior s-a investit enorm, în special în sisteme de identificare şi protecţie electronică, dar în paralel reglementările naţionale şi internaţionale au fost adaptate mai bine la noua situaţie în care a devenit clar că tehnologiile noi sunt folosite şi pentru protecţia oamenilor, dar şi de către terorişti, noua ameninţare a secolului XXI.

7.2 RISCURILE AFACERILOR ELECTRONICE

Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei a determinat schimbarea mediului de afaceri. Acesta reprezintă primul pas către trecerea la revoluţia post-industrială, care va fi în mod fundamental o revoluţie a informaţiei. Deschiderea infrastructurilor IP (Internet Provider) a înlesnit apariţia noilor modele de afaceri şi a creat mari oportunităţi. Totul este fundamental schimbat, diferit total de ceea ce a fost cunoscut până acum, însă, concomitent, apar şi riscurile. Web-ul a fost acceptat mult mai rapid decât orice altă tehnologie anterioară. Acest lucru schimbă complet modul de desfăşurare a activităţilor anterioare, indiferent dacă este practicat de oameni de afaceri, sau de persoane private. Odată cu începerea activităţii pe Internet apar şi problemele legate de verificarea veridicităţii tuturor informaţiilor din reţea precum şi de acces al persoanelor nedorite în reţea, acum, când aceasta este o reţea deschisă de informaţii. Afacerile electronice creează medii de lucru nesigure. În acest sens, trebuie evaluate riscurile şi beneficiile pe care o societate le are în urma unei astfel de activităţi şi, în funcţie de acestea, trebuie reorganizată activitatea pe care ea o desfăşoară. Atunci când o firmă intră în domeniul afacerilor electronice, iar activitatea sa se bazează complet pe modul în care utilizatorii folosesc informaţiile legate de clienţii firmei, mediul în care acea firmă acţionează devine unul foarte nesigur. În cazul în care firma nu dispune de un sistem de securitate care să monitorizeze activitatea electronică, există tot timpul pericolul producerii de accidente. De asemenea, trebuie să se solicite persoanelor care au acces la reţeaua firmei să utilizeze sisteme care sunt compatibile cu sistemul acesteia. 126

fapt care arată amploarea pe care o iau afacerile ce se desfăşoară prin intermediul Internetului. prin conectare la întregul mapamond. pentru informaţiile pe care le furnizează. ci pe calitatea serviciilor oferite. Acesta este un lucru foarte important. pentru a garanta securitatea site-urilor lor. Certificatele digitale sunt personalizate prin intermediul unor inscripţii personale şi al unor coduri de acces. pierderile nu sunt numai de ordin financiar. care este un mediu prin excelenţă anonim. 127 . Afacerile electronice reprezintă o activitate relativ nouă şi majoritatea firmelor prezente pe Internet nu sunt pregătite pentru asigurarea securităţii activităţii lor. Printre nevoile principale ale acestora se numără existenţa unui mediu stabil. De aici rezultă necesitatea crescândă a asigurării securităţii operaţiilor efectuate pe Internet. când banii şi informaţiile erau schimbate personal. Riscurile aferente activităţii pe Internet cresc de fiecare dată când se deschide o poartă în reţea. În prezent se estimează că există peste 800 milioane de utilizatori ai Internetului. soluţii ce vizează informaţiile. multe firme utilizează certificate digitale (digital certificates) pe lângă sistemele tradiţionale de autentificare. Trecerea la comerţul electronic presupune trecerea de la sistemul tradiţional. În prezent se tranzacţionează lunar pe Internet miliarde de dolari. accentul nu se pune pe creşterea vânzărilor pe Internet. adică de fiecare dată când se permite accesul unei persoane din exterior în reţeaua firmei. necunoscându-se în realitate persoana de la celălalt capăt al firului. Ele au fost create atât pentru o mai mare siguranţă a tranzacţiilor. a partenerilor de afaceri etc.Utilizatorii interni sunt la fel de periculoşi ca şi cei externi firmei. cum ar fi cunoaşterea clienţilor. Există nenumărate moduri de asigurare a securităţii: soluţii hardware. firma este responsabilă în faţa întregii lumi. la afaceri pe Internet. De exemplu. Utilizarea acestor certificate digitale s-a extins în prezent. În acest caz. Acestea sunt asemănătoare cărţilor de credit şi sunt folosite pentru a identifica clienţii atunci când consultă un site. În lumea afacerilor prin Internet. care să inspire încredere. deoarece persoanele care au acces la sistemul informatic al firmei respective nu trebuie „să spargă codurile” pentru a intra în sistem. Astfel. fiind afectată şi reputaţia firmei. pentru a o putea păstra cât mai mult. cât şi datorită necesităţii de a personaliza relaţia cu clienţii.

De asemenea. există posibilitatea transmiterii unui mesaj e-mail infectat către toţi clienţii sau potenţialii clienţi. verificarea personalului (verificarea activităţilor desfăşurate de angajaţi). În esenţă. de-a lungul etapelor ciclului de viaţă. o firmă trebuie să aibă garanţia responsabilităţii sale pentru absolut orice decizie adoptată: de la modul în care alege furnizorii. în timp ce lipsa ei nu numai că va 128 . trebuie să se stabilească foarte clar cine sunt persoanele şi care sunt competenţele persoanelor implicate în managementul riscului aferent activităţii pe Internet. managementul riscului pentru activităţile prin Internet implică: evaluarea riscurilor. De asemenea. creşterea gradului de instruire al personalului pentru reacţia rapidă în situaţii neprevăzute. care aduc câştiguri mari. compatibilitatea sistemelor. disponibilitatea informaţiilor precum şi detectarea riscurilor potenţiale.Un alt tip de riscuri ce apar ca urmare a prezenţei pe Internet a unei firme îl constituie riscurile poştei electronice. la modul de alegere a tipului de activitate. la modul de acces în reţea etc. elaborarea unui plan de reacţie în caz de urgenţă. la reţeaua pe care o va utiliza. controale fizice on-site. Managementul riscului în domeniul afacerilor pe Internet presupune dezvoltarea continuă a ciclului de viaţă al produselor. integritatea informaţiilor. În concluzie. dezvoltarea controlului daunelor. instruirea adecvată a personalului (stabilirea unui set de cerinţe şi reguli pentru persoanele care au acces în reţea). pentru prevenirea riscurilor aferente activităţii pe Internet sunt eficiente: controalele organizaţionale (numirea unei persoane care să fie responsabilă de securitatea sistemului informaţional). putem spune că elementele fundamentale ale prevenirii riscurilor în domeniul afacerilor pe Internet se are în vedere: confidenţialitatea informaţiilor. atunci când o firmă transmite un mesaj e-mail fără a avea nici un soft pentru detectarea viruşilor. Astfel. O protecţie eficientă va duce la minimizarea pătrunderilor ilegale. controalele tehnice (verificare a compatibilităţii sistemelor utilizate). este de aşteptat ca fraudele să apară în zonele cel mai puţin riscante şi neadecvat protejate. Oricând. În viitor.

cu care se confruntă orice persoană conectată la reţea. care va trebui rezolvată. pe lângă aspectele legate de securitatea datelor. acest lucru reprezintă o problemă importantă. dar faptul că există posibilitatea de a penetra sistemul va deveni cunoscut şi va creşte numărul incidentelor de acest tip. Aceste legi vizează. urmărindu-se mai multe obiective. Reglementările ce privesc buna cunoaştere a clienţilor se aplică în mediul bancar şi în întreaga comunitate financiară şi a ofertanţilor de servicii. Uniunea Europeană a adoptat o nouă metodă de protecţie a confidenţialităţii informaţiilor puse la dispoziţia cetăţenilor străini. în graniţele acesteia. o constituie fraudele ce au ca obiect mesajele email. până la persoana care administrează serverul. acest lucru nu îl împiedică pe oricare intrus. există două modalităţi de criptare: codificarea şi decodificarea cu aceeaşi cheie şi utilizarea cheilor publice şi private. care încearcă realizarea unei alianţe cu Japonia. şi Europa. Un exemplu în acest sens îl constituie “Economic Union Data Protection Act”. deoarece aceasta reprezintă un element deosebit de important în desfăşurarea activităţii într-un mediu anonim cum este Internetul. Trebuie realizată o evaluare a sistemelor interne şi a structurii interdepartamentale. în principal. pe de o parte. Există o modalitate de a proteja documentele prin “criptarea” lor. ce reglementează modul în care se pot trimite informaţii din SUA în Uniunea Europeană şi viceversa. de fiecare dată când se trimit informaţii referitoare la clienţi în afara Uniunii Europene trebuie ca respectivul client să îşi dea acceptul pentru realizarea acestei operaţii. să îl vizioneze.permite intruziunea. Aceste reglementări au deci şi o latură economică. Motivul pentru care Uniunea Europeană a impus o astfel de reglementare îl constituie faptul că se doreşte menţinerea persoanelor interesate să facă afaceri în Europa. printre care: 129 . stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte confidenţialitatea datelor. Astfel. şi cu cele europene pe de altă parte. Altă categorie de fraude prin reţeaua Internet. În prezent numai ţările dezvoltate au adoptat unele legi cu privire la utilizarea Internetului şi la comerţul electronic. Deşi singura persoană care primeşte mesajul este destinatarul. de aceea. Acest domeniu nu este suficient reglementat şi. Se încearcă găsirea unei soluţii pentru armonizarea concepţiilor americane cu cele japoneze. În principiu. Prin astfel de reglementări se evidenţiază diferenţele între desfăşurarea comerţului electronic în Statele Unite. prin supravegherea firmelor cu care aceştia colaborează. de la cel care încearcă să spargă sistemul. având ca scop protejarea clienţilor.

în care să se înregistreze reclamaţiile clienţilor. având ca membri cele mai importante organizaţii. impunând o serie de standarde în ceea ce priveşte dezvoltarea de soft şi dezvoltarea modului de utilizare a datelor individuale într-un mediu. urmând săşi schimbe apoi adresa şi denumirea site-ului). Se aşteaptă apariţia unor reglementări pentru urmărirea datelor referitoare la clienţi.uniformizarea sistemelor de securitate atât în UE. o astfel de confuzie poate determina pierderea De exemplu. actualizarea informaţiilor de pe paginile Web. monitorizarea informaţiilor. cât şi în afara acesteia.com uşor de confundat de către utilizatori cu numele siteului Casei Albe. înregistrarea numelor site-urilor firmelor “pirat”. o firmă care difuzează filme interzise tinerilor sub 18 ani a folosit ilegal numele whitehouse. existenţa unor pagini de Web. Pentru o firmă. sau a unor adrese. asupra persoanelor cu care firmele colaborează pe căi electronice. zvonuri nefondate. au apărut grupuri private ce acţionează ca reglementatori în domeniu. 1 130 . whitehouse. comentarii tendenţioase. Este posibil ca să se ceară în curând să se realizeze investigaţii independente. sau de firme concurente. care se aplică deja în domeniul bancar şi al valorilor mobiliare. Scopul acestora este să atace firmele răspândind informaţii compromiţătoare.gov. attack-siteurile reprezintă o colecţie de plângeri şi nemulţumiri din partea clienţilor la adresa serviciilor slabe oferite pe Internet de către diferite firme. În general. O altă problemă cu care firmele se confruntă în ceea ce priveşte activitatea acestora pe Internet sunt “attack-site-urile”. Cele mai eficiente metode de apărare împotriva unor astfel de atacuri sunt: înregistrarea numelor site-urilor firmelor care au desfăşurat activităţi de publicitate negativă (de exemplu. în conformitate cu legile “Know Your Customer” (Cunoaşte-ţi clientul). Există însă cazuri în care ele sunt realizate chiar de către angajaţii firmei respective. şi care îşi desfăşoară în prezent activitatea pe Internet. cu modificarea extensiei1. De asemenea. o firmă apelează la anumite programe guvernamentale pentru a afla toate numele site-urilor calomnioase. Pentru o societate de asigurări este foarte dificil să răspundă unor astfel de atacuri.

Riscul este amplificat şi de apariţia de noi forme de atacuri şi război digital care de cele mai multe ori nu pot fi prevenite. şi. o firmă trebuie să includă printre metodele sale de distribuţie şi comerţul electronic. dar pentru ţări emergente cu infrastructură în formare poate fi considerat mai mare în contextul problemelor de lipsă de educare a utilizatorilor în folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. Aceasta presupune evaluarea sistemelor şi a proceselor interne. Riscul este comun tuturor ţărilor.2. Comerţul electronic va duce la creşterea volumului de activitate. 7. asigurarea protecţiei şi stabilirea unor scenarii de acţiune. generalizarea prea rapidă a folosirii lui care nu permite dezvoltarea de metode eficiente de securizare a aplicaţiilor. adică trebuie să înceapă să vândă “via Internet”. o categorie nouă dar nu mai puţin periculoasă decât cea clasică.1 Vulnerabilitatea digitală Un prim risc major este determinat de vulnerabilitatea digitală. dar şi a vulnerabilităţii firmelor care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul Internetului. a reputaţiei. implementarea de soluţii robuste şi fiabile şi instruirea participanţilor în probleme de risc. O cădere a infrastructurii TIC opreşte în prezent activitatea economică şi colateral celelalte activităţi la acelaşi nivel de distructivitate cu o cădere a sistemului energetic Generalizarea aplicaţiilor cu infrastructură Internet conduce ca fenomen social la pătrunderea în rândul utilizatorilor a infractorilor informatici. împreună cu profiturile asociate acestora. accentuat de factori de risc printre care viteza de creştere a Internet.multor oportunităţi de afaceri. fiind greu de anticipat care va fi forma lui în etapa actuală de dezvoltare a TIC în multe ţări ale lumii. Pentru a fi competitivă. Fragilitatea sau lipsa de consistenţă a sistemului de protecţie împotriva riscurilor generate de vulnerabilitatea sistemelor informatice amplifică riscul major definit ca vulnerabilitate digitală. de asemenea. Se poate detecta ca un prim risc major creşterea continuă a vulnerabilităţii sistemelor informatice la scară naţională şi globală . 131 .

care prevăd sancţiuni aspre pentru infracţiunile de acces neautorizat la informaţie şi folosirea ei neadecvată. Arhivarea electronică a documentelor este o cerinţă care nu poate fi ignorată.2 Lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital Al doilea risc major– lipsa sau întârzierea constituirii conţinutului digital. Lou Gerstner3 consideră. ale comerţului electronic. că problema cea mai importantă a eBusiness este intimitatea şi respectarea dreptului la intimitate într-o lume în care se monitorizează orice şi oricând. Şi în ţara noastră există legi ale protecţiei datelor personale. Modul de implementare a legislaţiei poate fi însă considerat un risc secundar asociat. colectivităţilor sau organizaţiilor. Legislaţia statelor democratice încearcă să reducă acest risc. Tot în categoria riscului generat de conţinutul digital se poate include întârzierea constituirii depozitelor de date2 care pot produce în condiţiile competiţiei internaţionale rămâneri în urmă la nivelul organizaţiilor sau macroeconomic. Lipsa efortului de constituire a conţinutului digital1 sau întârzieri în crearea lui reprezintă un alt risc major. Pe un plan mai general.2. 7. Este evidentă tendinţa de creare a conţinutului digital care oferă o largă accesibilitate a informaţiei în toată societatea. 1 2 Digital Content Data Warehouse 3 Preşedinte IBM 132 . Astfel. în care accesul la dosarele medicale poate fi nesecurizat ca să dăm un exemplu dintre alte multe alte aspecte. acumularea de informaţie în Internet şi alte reţele informatice generează teama de ameninţare la adresa democraţiei.7. ale semnăturii electronice. pot fi aduse prejudicii prin folosirea potenţială a informaţiei stocate în sistemele informatice împotriva persoanelor.3 Folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii Un al treilea risc major – folosirea adversă a informaţiei şi violarea intimităţii. riscul aferent fiind acela că i se poate acorda o prioritate scăzută justificată prin costurile ridicate.2. etc.

mai ales prin investiţii în infrastructură . Disponibilitatea tehnologiilor informatice şi accesul la Internet rămân deci factori principali ai reducerii acestui decalaj. ţările din prima linie avansând şi ele rapid spre conexiunea de bandă largă generalizată şi creare şi disponibilizare de conţinut complex. cu o spectaculoasă creştere a numărului de hosturi Internet. cu o creştere a pieţei calculatoarelor personale de 22% anual. în timp ce în Uniunea Europeană numai cu 64 ore (Baltac. Cu toate acestea numai circa 23% din populaţie are acces la Internet. între bogaţi şi săraci. 2002). dar penetrarea lui este încă insuficientă. urmând a diferenţia ţări şi straturi sociale încă mai multe decenii şi chiar a exacerba inegalităţile şi a se constitui 133 . Un răspuns la această provocare este programul ECDL European Computer Driving License.4 Lărgirea prăpăstiei digitale România ca şi alte ţări emergente este confruntată cu fenomenul cunoscut sub numele de prăpastie digitală sau Digital Divide. în fapt ea se adânceşte. Prăpastia digitală adânceşte inegalităţile nu numai între ţări sau regiuni geografice. 2004). Există fără îndoială şi la noi semne încurajatoare privind impactul noii economii: dinamica ieşită din comun a pătrunderii telefoniei mobile cu un ritm apreciat ca fiind printre cele cel mai mari din Europa. Eforturile de răspândire a utilizării TIC pot reduce prăpastia digitală. inclusiv cele cu facilităţi de comerţ electronic. Creşte rapid şi numărul de carduri bancare şi numărul de situri web. Dacă analfabetismul clasic este în România undeva pe la 1% conform statisticilor. Un risc major asociat este însă fenomenul de ţintă mobilă . analfabetismul informatic poate fi evaluat la 75-80% şi din păcate.2. . Dar nu sunt singurii. Pentru o firmă din România un calculator de tip PC echivalează ca preţ cu 970 de ore de manoperă calculat pe bază de costuri salariale. numai 30-40 % din firme sunt dotate cu PC-uri şi chiar mai puţine sunt conectate la Internet (MCTI. adică decalajul care există în folosirea TIC în organizaţii şi la nivelul ţării. acesta este ridicat şi în rândul managerilor. dotarea cu calculatoare este încă redusă . etc. între tineri şi vârstnici. dar şi în interiorul aceleiaşi ţări între populaţia urbană şi cea rurală. între zonele dezvoltate şi cele defavorizate. Deşi există senzaţia că prăpastia digitală se îngustează. Riscul excluziunii digitale este real.7.

1 Al 42lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii: "our children will live in the most interesting and peaceful era of the mankind history. Societatea informaţiei şi în perspectivă societatea cunoaşterii propulsează societatea pe o nouă treaptă de dezvoltare în care informaţia şi cunoştinţele devin resurse primare care adaugă valoare activităţilor economice. ci pentru toţi. 7. but if not they have to put barbed wire to separate themselves from the others situated on the wrong side of the divide because the poorness generates terrorism” 134 . William Clinton1 chiar avertiza la un eveniment internaţional în anul 2002 că beneficiile dezvoltării economice cu referire la TIC trebuie să treacă de la cei bogaţi şi la cei săraci. creează un nou standard de viaţă şi democratizează societatea. absenţa facilităţilor oferite cetăţenilor pentru a trăi într-o nouă societate a cunoaşterii. aprecia că prăpastia digitală devine ireversibilă.ca o ameninţare viitoare. Societatea informaţiei şi în perspectivă a cunoaşterii nu se construieşte pentru elite.2.5 Evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei Un al cincilea risc major – evoluţia insuficientă spre societatea informaţiei. Uniunea Europeană lansând programul eEurope 2005 adaugă acest principiu chiar ca subtitlu (Council of the EU. 2003) Riscul întârzierilor în această evoluţie este mare: necompetitivitatea întreprinderilor şi economiei naţionale. Mai mult.

Iată câteva din explicaţiile acestei probleme: managementul firmei nu conştientizează exact necesitatea asigurării securităţii informaţiilor până în momentul în care se produce un incident. sau producerea unui dezastru major care să afecteze considerabil posibilitatea firmei de a-şi continua activitatea. cum ar fi pătrunderea unui hacker în sistem.1 Importanţa economică a securităţii informaţiilor Responsabilii cu securitatea datelor unei firme sunt nevoiţi mereu să-şi justifice poziţia. 7. Problema necesităţii unei funcţiuni care să asigure securitatea informaţiilor izvorăşte din faptul că prin această activitate nu se aduce nici un plus de valoare economică informaţiilor. caută ca informaţiile să nu mai poată fi modificate de către persoane neautorizate. să-şi demonstreze utilitatea. din perspectivă economică. Problema securităţii informaţiilor are astfel trei dimensiuni: urmăreşte furnizarea informaţiilor şi asigurarea disponibilităţii proceselor de prelucrare a datelor în momentul în care sunt necesare. Impactul pe care tehnologiile emergente îl au asupra securităţii informaţiilor.7. confidenţialitatea informaţiilor vitale ale firmei. asigură securitatea. în urma producerii unui dezastru sugerează că securitatea informaţiilor trebuie corelată cu nevoile economice.3. respectiv necesitatea postului pe care îl ocupă. Prin accentuarea atacului împotriva lor se urmăreşte ca responsabilitatea implementării şi a managementului să fie transferată utilizatorilor sistemului informatic.3 NECESITATEA PROTEJĂRII INFORMAŢIILOR În capitolele anterioare au fost abordate probleme privind managementul şi unele aspecte economice ale procesului de implementare a tehnologiei informatice. Toate aceste eforturi ar fi inutile dacă nu am şti cum să protejăm sistemul informaţional care sprijină activitatea economică a firmei. 135 . Se cunoaşte că o securitate bună trebuie să fie invizibilă. modul în care trebuie organizată şi condusă activitatea de asigurare a securităţii informaţiilor într-un mediu tot mai expansiv al procesării datelor şi modalităţile de restaurare a sistemului.

de cele mai multe ori se consideră că securitatea informaţiilor presupune doar securitatea calculatoarelor şi a reţelei şi se uită că. De cele mai multe ori nu erau disponibile instrumente pentru distribuirea controalelor de siguranţă. care. informaţia necesită protecţie şi atunci când se află pe alte suporturi. pe diferite suporturi (hârtie. de cele mai multe ori. puteau pătrunde în mainframe-ul lor. nu înţeleg activitatea economică a firmei în ansamblul său. responsabilii cu securitatea informaţiilor au un acces relativ la managementul firmei. opreşte anumite grupuri de informaţii la niveluri inferioare ale firmei. Această viziune centralizată este afectată de distribuirea datelor pe scară tot mai largă. Accentul se va pune. În consecinţă. Acestea îşi pot disputa “proprietatea” asupra problemei privind securitatea grupului de informaţii. sau când are alte forme. prin intermediul unei reţele. Astfel. tinde să pună accentul pe protejarea confidenţialităţii informaţiilor. iar firmele opuneau o rezistenţă destul de mare angajării unui personal suplimentar care să dirijeze această activitate. în principal. Puţini sunt cei care înţeleg că securitatea informaţiilor mai presupune şi asigurarea disponibilităţii şi integrităţii informaţiilor. care. 7. responsabilii cu securitatea datelor. au puţine ocazii de a-i convinge pe manageri de necesitatea asigurării securităţii informaţiilor. Această constatare poate determina. De cele mai multe ori. dischete. desene etc. constatată că informaţiile sunt răspândite în întreaga firmă. între compartimentul de audit intern şi între echipa de management al sistemului informaţional. 136 . acest război este câştigat de către echipa de management al sistemului informaţional. în cadrul unor firme. în general. ei întâmpină dificultăţi în realizarea unei justificări economice a funcţiei securităţii informaţiilor. o luptă între departamentul ce se ocupă cu siguranţa firmei în ansamblu. de fapt.). pe modul în care se justifică importanţa securităţii informaţiilor din punct de vedere economic.managementul conştientizează necesitatea securităţii informaţiilor.3. planificarea unor metode de recuperare după producerea unui dezastru. În consecinţă.2 Mediul securităţii informaţiilor Cei care lucrează în domeniul protejării informaţiilor. profesioniştii din domeniul securităţii datelor s-au confruntat cu existenţa unor computere.

Alte două aspecte ale acestei probleme s-au cristalizat la sfârşitul anilor ‘80. uneori. Întrucât Internetul este o reţea la care poate avea acces oricine. majoritatea firmelor vor fi/sunt conectate la Internet. controlul resurselor sistemului informaţional revenind fiecărei subunităţi organizatorice. cât şi către clienţi. Într-un mediu caracterizat de schimbări rapide. Apoi s-a intensificat achiziţia de computere şi s-a diversificat activitatea mai multor firme. Mai întâi a fost varietatea de computere portabile. dacă firma care este furnizoarea ei nu are un asemenea sistem. vulnerabilitatea sistemului informaţional al firmei a fost accentuată şi de evoluţiile considerabile ale tehnologiilor şi marketingului. 137 . Viteza rapidă cu care părţile firmei acţionau a creat reale probleme managementului sistemului informaţional şi provocări aproape imposibile celor care se ocupau de securitatea informaţiilor. atât către furnizori. competitivităţii. care au făcut posibilă transportarea informaţiilor firmei în toată lumea şi a miniaturizării memoriilor de tip flash. În al doilea rând. care treceau printrun proces de restructurare. într-un fel. aceasta a constat în deschiderea reţelelor. atunci şi firma va avea de suferit). poate permite oricărui hacker inteligent să pătrundă în sistemul unei firme. care se pare că a avut un impact mai important pe termen lung.Un şoc l-a constituit descentralizarea departamentului de management al sistemului informaţional. funcţia de securitate a informaţiilor fie a fost atribuită unei firme furnizoare de astfel de servicii. activitatea unei firme ar putea depinde de calitatea sistemului de securitate a informaţiilor. O altă tendinţă. trebuie să se găsească modalităţi de a convinge conducerea superioară a firmelor că. În practică. cât şi de natură economică). sau cel puţin controlul lor. în această manieră reducându-se costurile. a constat în faptul că relaţiile dintre furnizori şi clienţi au devenit tot mai strânse în încercarea lor de a îmbunătăţi eficienţa şi de a face faţă operaţiunilor concurenţei. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns. dar acesta nu-i ajută la nimic. În consecinţă. ale căror procedee de asigurare a securităţii informaţiilor nu puteau fi stabilite şi controlate de către firma în cauză (să presupunem că o firmă are un sistem bun de asigurare a informaţiilor. fie a rămas în cadrul firmei ca o componentă a funcţiunii de management a sistemului informaţional. conectarea neînsoţită de măsuri de protecţie. sau altul. pentru că dacă furnizoarea îşi va pierde datele. loc unde se produce schimbul liber de date (atât tehnice. Una dintre aceste tendinţe a reprezentat-o faptul că tot mai multe firme cedau gestionarea sistemului lor informaţional altor firme.

profesioniştii în domeniu pot iniţia şi conduce revizii periodice pentru a se asigura dacă procedurile utilizate sunt cele corecte şi dacă echipamentele sunt în stare bună. responsabilii cu securitatea informaţiilor şi personalul din subordinea lor. să asigure/protejeze “intimitatea” utilizatorilor. Pentru a-şi îndeplini sarcinile. sarcinile lor sunt: să asigure disponibilitatea informaţiilor corecte când utilizatorii au nevoie de ele.3 Rolul securităţii informaţiilor Majoritatea responsabililor cu securitatea informaţiilor trebuie să înţeleagă destul de clar care este rolul lor într-o firmă. realizează următoarele activităţi: sfătuiesc conducerea cu privire la tipul activităţilor şi al procedurilor necesare asigurării siguranţei activelor informaţionale ale firmei. 138 . să asigure capacitatea firmei de a-şi continua activitatea în caz de dezastru. sarcina funcţiunii de protejare a informaţiilor este de a contribui la protejarea activelor informaţionale ale firmei împotriva tuturor ameninţărilor potenţiale.7. planifică recuperarea şi continuarea activităţii firmei. dezvoltă posibilităţi de acţiune şi control care să corespundă politicilor firmei. să protejeze confidenţialitatea unor informaţii mai importante ale firmei. să împiedice modificarea neautorizată a activelor informaţionale. acordă asistenţă în probleme de securitatea informaţiilor (cum ar fi contaminarea cu viruşi sau pătrunderea hackerilor). în cazul producerii unor dezastre. se asigură că managerii şi ceilalţi angajaţi sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o presupune asigurarea securităţii activelor informaţionale ale firmei. În plus. Pe scurt. acordă asistenţă utilizatorilor şi celor care lucrează la perfecţionarea / implementarea controlului unor aplicaţii delicate.3. În concluzie. De asemenea pot participa la acţiunile de audit ale acestor echipamente.

deşi bine întocmite şi arhivate. Întrucât inginerul nu ar fi avut timpul disponibil pentru a căuta raportul privind producerea unui eveniment similar. de către departamentul de protecţie a muncii. cu problema potenţialei siguranţe în anumite condiţii de mediu. înlăuntrul căruia erau depozitate toate rapoartele şi planurile fabricii. de asemenea. Mai mult. Astfel. câteva aspecte rămân nelămurite. Nu era practic posibil să găseşti un raport privind producerea unui anumit tip de incident. 1 Exemplu de speţă. Toate aceste rapoarte erau îndosariate şi aşezate în ordine cronologică. sau tuturor superiorilor. într-o rafinărie petrochimică. Informaţiile din exemplu se aflau doar pe suport de hârtie şi nu erau disponibile. nu le-ar f putut obţine. când erau necesare. 139 . dacă echipele de salvare. se dovedeau inutile. Care ar putea fi rolul unui profesionist în domeniul securităţii informaţiilor în această situaţie? Să considerăm următoarele variante şi să stabilim care are valoare: specialistul în probleme de securitate a informaţiilor nu este necesar să se afle în interiorul firmei. sau potenţiale anumitor. aici vorbim despre informaţii critice pentru continuarea activităţii. Ne confruntăm. sau pentru refacerea după producerea unui dezastru. întrucât biroul însuşi ar fi putut fi afectat. în cazul unei catastrofe. de departamentul pentru protecţia mediului. într-un timp relativ scurt. respectiv a securităţii informaţiilor. Cu toate acestea.1 În mod evident. el ar fi trebuit să acţioneze ca şi când defecţiunea se întâmpla pentru prima oară. toate rapoartele. cine din cadrul secţiei de distilare a fracţiilor de petrol era responsabil. În cazul producerii unei defecţiuni. specialistul în securitatea informaţiilor 1-a întrebat pe un inginer ce se ocupa de întreţinere. sau de pompieri ar fi solicitat aceste informaţii (de exemplu localizarea valvelor). biroul inginerului de întreţinere.Explicitarea ameninţărilor formează o idee clară despre importanţa majoră a acestei munci invizibile. Întreprinderea era mai veche de 35 de ani şi fusese întreţinută de un şir întreg de ingineri care întocmiseră rapoarte detaliate privind fiecare incident produs şi fiecare reparaţie efectuată. specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să raporteze pericolele existente. de inginerul de întreţinere. De asemenea. Inginerului i se atribuise această sarcină de aproximativ un an. în cazul în care se produce o defecţiune. precum şi celor de la departamentul de audit intern. se afla plasat la 30 de metri în incinta întreprinderii. astfel încât ocupau aproape întregul spaţiu din biroul actualului inginer. informaţiile nu pot fi salvate şi utilizate în cazul unui dezastru. Deciziile privind modul de stocare şi utilizare a informaţiilor importante pentru firmă ar putea fi luate de manager. sau chiar distrus. sau de către un analist de sistem care ar putea fi desemnat de managerul fabricii să proiecteze un sistem de salvare a informaţiilor.

cum ar f: departamentul de protecţia muncii. securitatea informaţiilor se dovedeşte a f cel puţin la fel de necesară ca orice altă organizaţie.specialiştii în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui nu numai să raporteze pericolele. Specialistul în probleme de securitate a informaţiilor ar trebui să ignore problemele care nu intră în responsabilitatea lui. estimat în funcţie de uşurinţa cu care datele sunt accesate. departamentul de protecţie a mediului şi departamentul de siguranţă (pază) a firmei şi de a informa întreaga firmă cu privire la aceste relaţii. Cu toate acestea. Aceste exemple subliniază. dar să şi propună modalităţi de corectare a situaţiei. vreun lucrător descoperă un pericol potenţial. dacă pe parcursul desfăşurării activităţii sale obişnuite. controlul exercitat şi protejarea informaţiilor (inclusiv costurile acestor controale) ar trebui să varieze în funcţie de valoarea şi importanţa informaţiilor. funcţiune. iar stabilirea similitudinii între aceste două tipuri de activităţi reprezintă un pas important în direcţia recunoaşterii importanţei securităţii informaţiilor. În consecinţă. sau pur şi simplu conţinute să fie. prima situaţie subliniază problema centrală. procesate.4 Identificarea informaţiilor ce trebuie protejate Nu toate informaţiile au aceeaşi valoare şi nu toate joacă un rol important în desfăşurarea cu succes a activităţii întreprinderii. sarcina departamentului de asigurare a securităţii informaţiilor. aceea că protejarea activelor informaţionale. 7. Dacă însă aceste 140 . Există şi alte exemple de similitudini între asigurarea calităţii şi asigurarea securităţii informaţiilor. este sarcina celui care asigură securitatea informaţiilor. indiferent unde se află şi indiferent de forma sub care se prezintă. departament. Aceste costuri sunt.3. Prima şi ultima variantă nu sunt atât de importante. datoria sa faţă de întreprindere este de a raporta potenţialul pericol. incluse în costurile ce apar pe întreaga durată de viaţă a sistemului. în siguranţă. Astfel. multe sisteme sunt în aşa fel structurate astfel încât toate informaţiile prelucrate. dar. ci include şi costurile aferente timpului utilizatorului. în general. sau nu. Costurile privind siguranţa unui computer nu se rezumă doar la costurile instrumentelor de securitate şi Ia costul aferent timpului de procesare. Pe de altă parte. precum şi de costurile implicate de gestionarea sistemului de securitate. de a coordona anumite activităţi din cadrul altor departamente. totodată.

costuri vor fi identificate separat şi considerate. plăţile ce trebuie efectuate şi planificarea strategică a lanţurilor de magazine se află pe acelaşi computer. un instrument cu ajutorul căruia să se poată stabili o ierarhie a informaţiilor şi a aplicaţiilor în funcţie de importanţa lor. ele ar putea influenţa. în primul rând. respectiv în funcţie de nevoia lor de a fi protejate. dar trebuie să şi ofere politici. Acest sistem favorizează atât eficienţa furnizorilor. securitatea informaţiilor ar trebuie să joace un rol din ce în ce mai important în proiectarea structurii tuturor sistemelor şi în determinarea căilor de protejare a informaţiilor importante. tehnologiile client-server oferă posibilitatea utilizării unor sisteme de aplicaţii şi a unor reţele care să permită distribuirea aplicaţiilor şi informaţiilor pe computere separate. Structurile client-server combinate cu tehnicile de identificare a utilizatorului oferă o posibilitate unică de procesare a datelor importante pe computere separate. Va fi necesar. de cele mai multe ori. Astfel. afecta structura sistemului.un subiect de obicei ignorat până în momentul în care o aplicaţie ajunge în punctul de a fi implementată. De exemplu. Cum costurile şi tehnologia nu mai constituie o barieră în calea segmentării aplicaţiilor. Necesitatea unei asemenea separări şi/sau distribuiri a aplicaţiilor şi informaţiilor este evidentă. personalul responsabil cu securitatea informaţiilor nu trebuie numai să-i facă pe ceilalţi conştienţi de această necesitate. instrumente şi instruire pentru a face acest lucru posibil. sau incluse în costurile de operare. Pentru aceasta. tot mai mulţi furnizori au acces direct la fişierele ce cuprind situaţia stocurilor diferitelor lanţuri de magazine endetail. Acelaşi risc îl întâlnim la nivelul întregii reţele. 141 . accesarea lor de către persoane neautorizate este greu de protejat. în condiţiile unor costuri mai mici decât cele necesitate de gruparea mai multor aplicaţii pe un singur mainfiame (faptul că se pot obţine economii de scară prin utilizarea mainframe-urilor nu mai este adevărat). ceea ce le permite să completeze adecvat stocurile. în funcţie de nevoia firmei de a-şi proteja informaţiile. De exemplu. Accentuarea rolului securităţii informaţiilor impune ca definirea iniţială a aplicaţiilor. dacă informaţiile şi aplicaţiile nu sunt protejate corespunzător. dacă aplicaţiile privind stocurile. Sarcinile de bază pentru acest instrument sunt: să identifice necesitatea şi importanţa asigurării confidenţialităţii. cât şi pe cea a detailiştilor. să cuprindă şi definirea necesităţilor de securitate .

să fie capabil să aprecieze şi să aproximeze pagubele ce s-ar produce dacă un concurent ar avea acces la informaţiile privind proiectul unui produs. să identifice necesitatea integrităţii şi autenticităţii informaţiilor pentru activitatea firmei. Aceste reevaluări. dacă nu ar putea utiliza sistemul de procesare a tranzacţiilor timp de câteva zile). Problemele privind reevaluările sunt binecunoscute specialiştilor în domeniul securităţii informaţiilor şi presupun: 142 . de asemenea. o bancă ar putea da faliment. Un manager ar trebui. Mai mult. Managerul unei firme ar trebui să poată aproxima. Pentru menţinerea unei securităţi adecvate a informaţiilor este necesară o reevaluare periodică a necesităţii de control şi a importanţei pe care o prezintă anumite aplicaţii pentru activitatea firmei. cei care le realizează vor întâmpina ostilitatea managementului în domeniu. cunoscute şi ca identificări ale riscurilor. vulnerabilitatea aplicaţiilor creşte. şi pe măsură ce utilizatorii îşi dezvoltă aplicaţii proprii. sau mai îndelungată (de exemplu. Aceste estimări au scopul principal de redefinire a necesităţii controlului în condiţiile unui mediu în continuă schimbare. Toate aceste sarcini nu sunt abstracte. Dacă asemenea reevaluări se desfăşoară în maniera auditurilor. costurile pe care le-ar genera indisponibilitatea unei aplicaţii pe o perioadă de o zi. de două. pe măsură ce se înmulţesc sistemele personale. În condiţiile schimbării continue a mediului iniţial de operare al sistemului. Problemele privind sensibilitatea şi confidenţialitatea informaţiilor se evaluează chiar din momentul proiectării unei aplicaţii noi. să identifice informaţiile şi resursele necesare procesării acestora. iar valoarea informaţiilor în desfăşurarea operaţiilor se poate schimba. informaţiile sensibile se vor plasa în afara unui mediu care poate fi controlat. Reevaluările oferă o ocazie excelentă de a demonstra managerilor executivi importanţa securităţii informaţiilor. în linii generale.să identifice cele mai importante informaţii de care depinde activitatea firmei. sau modul de recuperare şi refacere în situaţii de urgenţă. aceste reevaluări oferă managerilor posibilitatea de a-şi fundamenta deciziile privind modul de conducere a activităţii. Pe de altă parte. stabilesc în primul rând măsura în care trebuie controlate anumite aplicaţii şi apoi comunică managementului firmei natura problemelor şi obiectivele care se urmăresc. sau consecinţele utilizării unor informaţii distorsionate care ar genera în continuare rezultate aberante.

puţin probabil. care consideră că expunerea la risc se poate determina prin multiplicarea costurilor pierderii cu probabilitatea producerii evenimentului. sau eliminat controlul? Sunt managerii de acord să-şi asume aceste riscuri? Există trei modalităţi de apreciere a valorii informaţiilor de care se ţine cont la gestionarea şi procesarea datelor: valoarea pe care o au pentru proprietar. 143 . cât şi cei din afara ei. şi susţinători ai unei analize subiective a riscurilor. Dintre toate informaţiile firmei. determinarea valorii maxime a activelor informaţionale pe care o firmă le-ar putea pierde. ci exprimate prin cuvinte ca frecvent. pentru utilizatorii autorizaţi şi pentru utilizatorii neautorizaţi. trebuie estimate cele care sunt vitale pentru desfăşurarea activităţii. aprecierea valorii informaţiilor deţinute de firmă. cum ar fi o listă de adrese. probabil. determinarea mijloacelor de protecţie care ar putea fi utilizate: specificarea modului optim în care pot fi protejate informaţiile. Aceasta se poate face răspunzând la următoarele întrebări: Pentru care dintre activele informaţionale firma îşi poate asuma riscul pierderii şi pentru care active nu merită să fie cheltuiţi bani pentru protejare? Oare pentru ce aplicaţii este practic şi recomandabil să fie redus. În domeniul protecţiei datelor există susţinători ai analizei cantitative a riscurilor. sau planurile strategice. presupune stabilirea a ceea ce şi-ar putea permite firma să piardă temporar. În domeniul „spionajului” industrial sau economic se urmăresc în principal informaţiile de marketing. sau sistemul informaţional şi care sunt consecinţele unor astfel de evenimente. date privind proiectele unor produse. precum şi catastrofele naturale. stabilirea obiectivelor. Determinarea probabilităţii de producere a unui asemenea risc. stabilirea responsabilităţii asigurării protecţiei activelor informaţionale. atât de către angajaţii firmei. fără să îi fie afectată negativ activitatea. sau de referinţe publicate. pentru a nu fi expuse atât de mult distrugerii şi evaluarea costurilor estimative ale acestei protecţii. fără care componente ar putea o firmă să lucreze temporar. fapt ce presupune determinarea modului în care pot fi afectate informaţiile. fără a da însă faliment. costul de achiziţie. în care probabilităţile nu sunt cuantificate. valoarea comercială. de dezvoltare şi de întreţinere a informaţiilor.identificarea riscurilor şi a ameninţărilor.

Ambele metode pot fi adecvate dacă managementul acordă atenţie suficientă acestor probleme şi dacă se practică măsuri corecte de protecţie. mulţi profesionişti în domeniu preferă aplicarea analizei subiective. Întrucât de cele mai multe ori producerea unor asemenea evenimente este tăinuită. În final. pentru a feri firmele de publicitate negativă. 144 . prin această analiză se poate evalua starea generală a cerinţelor de protecţie a informaţiilor şi locurile în care trebuie să se efectueze controlul. specialiştii în domeniul securităţii informaţiilor obţin o imagine strategică asupra cerinţelor firmei. De asemenea. În condiţiile imposibilităţii stabilirii unor valori ale probabilităţii. prin aceasta reuşind să facă propuneri care să se suprapună cu cerinţele managementului. sau prin schimbarea structurii sistemului. De asemenea. nu există date statistice sigure pe baza cărora să se poată stabili probabilitatea producerii anumitor evenimente. Arată cum pot fi economisiţi bani prin asumarea unor riscuri. uneori. prin această analiză se intensifică cooperarea dintre managerii din acest domeniu şi se oferă posibilitatea de a ridica aceste probleme şi celor mai înalte niveluri ale conducerii. O abordare de sus în jos a reevaluării sistemului informaţional serveşte câtorva scopuri. nefavorabilă. Prin această analiză. prin această analiză se stabileşte poziţia pe care o ocupă securitatea datelor în nevoile economice ale firmei.

Firmele au puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte infrastructura în tehnologia informaţională. Identificarea beneficiului ce poate fi obţinut din noua infrastructură este o provocare pentru managerii societăţilor. Unele firme care desfăşoară permanent o activitate de cumpărare şi de vânzare. reflectare a eterogenităţii activităţilor economice şi a diversităţii experienţei şi concepţiilor specialiştilor. economică. determinând variaţia înregistrată în randamentul infrastructurii. De aici necesitatea unei abordări riguroase a sistemului informaţional pentru a depăşi complexitatea şi dificultatea problemelor de soluţionat. ce încearcă să integreze acele elemente prezente în literatura de specialitate care apreciem că au aplicabilitate şi eficienţă în condiţiile în care societăţile comerciale şi regiile se restructurează şi/sau privatizează corespunzător cerinţelor economiei de piaţă. tehnică şi juridică. nu doresc să fie constrânse de o 145 . În continuare prezentăm o variantă de raţionalizare concepută pe baza unei îndelungate experienţe proprii de consultanţă managerialinformaţională.Capitolul 8 CREŞTEREA EFICIENŢEI ADMINISTRĂRII AFACERII 8. Modalitatea de realizare o reprezintă reproiectarea sistemului informaţional.1 RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Asigurarea unui sistem informaţional funcţional eficace şi eficient pentru fiecare organizaţie este esenţială întrucât condiţionează decisiv performanţele sale. proces deosebit de laborios şi decisiv datorită multiplelor elemente implicate atât de natură strict informaţională. cât şi managerială. iar o parte din întreprinderile private înfiinţate după 1990 trec la faza de consolidare economică şi managerială. care poartă responsabilitatea pentru aceste decizii pe termen lung privind tehnologia informaţională. Conducerea fiecărei firme adoptă decizii în funcţie de contextul strategic al firmei respective. În literatura de specialitate se prezintă numeroase şi variate modalităţi de raţionalizare a sistemului informaţional al organizaţiei.

În ultimul rând. pentru a fi luată de persoane care au doar pregătire tehnică. adoptă decizii pornind de la latura tehnică a afacerii. Doar mărimea investiţiilor face ca tehnologia informaţională să fie importantă pentru managerii din conducerea executivă. Cel mai adesea atenţia este concentrată asupra factorului uman şi a desfăşurării afacerii. unele firme consideră noua infrastructură ca fiind o infrastructură care permite o flexibilitate strategică coordonată la nivel central. accentul se pune pe maximizarea puterii de decizie locală. Specialiştii în tehnologie au orientări diferite în funcţie de domeniul fiecăruia. managerii din conducerea executivă nu sunt pregătiţi pentru schimbările ce apar în tehnologia informaţională. De obicei. s-au orientat către investiţii în acele infrastructuri care permit scăderea costurilor. care în cadrul operaţiunilor internaţionale au o cerere locală puternică. Câteva dintre cele mai evidente schimbări sunt prezentate în continuare: Accentuarea importanţei factorului uman. Scopul acestor firme constă în facilitarea agilităţii de mişcare pe piaţa internaţională şi a răspunsului rapid la schimbările înregistrate în piaţa mondială. tehnologici şi economici. Puţini dintre ei şi-au asumat responsabilitatea investiţiilor în tehnologia informaţională necesare zonelor pe care le conduc (cum ar fi marketing. nu asupra 146 . care au obiective proprii afacerilor lor şi pentru care trebuie să obţină profit. şi mai rău. alţii. Unii dintre aceştia îşi fundamentează deciziile tehnice pornind de la latura economică a afacerii. sistemul informaţional este supus unor schimbări majore. finanţe). managerii deleagă luarea deciziilor privind tehnologia informaţională specialiştilor în domeniu. În cele mai multe afaceri. decizia privind dotarea cu tehnologia informaţională este mult prea importantă. care sunt datorate acţiunii combinate a factorilor sociali. Posibilitatea proiectanţilor din locaţii diferite de a comunica şi de a face schimb de proiecte este hotărâtoare pentru reducerea ciclului de producţie al noilor producători de automobile. mult mai tehnici. Altele. Bineînţeles că persoanele cu pregătire tehnică decid implementarea capacităţii unei anumite tehnologii informaţionale care poate fi achiziţionată de la un furnizor extern. De obicei.infrastructură tehnologică informaţională care să integreze unităţile de afaceri. Aceasta poate rezulta în decizia de a limita infrastructura la nivelul firmei în vederea creşterii randamentului local. de persoane din afara firmei. producţie. Dotarea cu tehnologia informaţională este responsabilitatea managementului de vârf. Fie că managerii vor. Pentru alte firme. sau. fie că nu.

direcţionate în sensul distribuirii tehnologiei informaţionale în unităţile de afaceri care utilizează informaţia. inovatoare continuă şi este stimulată prin reproiectarea sau retehnologizarea proceselor de prelucrare. Cererea pentru aplicaţii noi. s-au observat multe deficiente majore care afectează eficacitatea acestuia. Reproiectarea proceselor de prelucrare. 147 . Atunci când sistemul informaţional este o parte din unitatea de afaceri. In decursul funcţionarii sistemului informaţional. corelarea sistemului informaţional cu funcţiunile organizaţiei. Sistemele informaţionale centralizate la nivel de firmă devin rapid sisteme mamut în multe domenii. Distribuirea informaţiei. Pentru raţionalizarea sistemului informaţional trebuie sa se tina seama de o serie de principii: principiul corelării sistemului informaţional cu obiectivul organizaţiei. Tendinţele în achiziţionarea de tehnologie sunt. Pentru prevenirea lor este necesara perfecţionarea sistemului informaţional. concentrarea asupra abaterilor esenţiale.tehnologiei. Eficientizarea costurilor. corelarea sistemului informaţional cu sistemul decizional. Satisfacerea cerinţelor utilizatorilor continuă să fie o problemă pentru administratorii de reţea ai unei firme. în principal. Costul nu este singura problemă. dacă sunt subordonate unităţilor de afaceri. Firmele continuă să caute metode care să dovedească eficienţa costurilor pentru tehnologia informaţională şi astfel să ofere credibilitate economică costurilor presupuse de sistemul informaţional. Unităţile sistemului informaţional sunt considerate mult mai eficiente. decât dacă ar fi subordonate conducerii la nivelul întregii firme a sistemului informaţional. Alinierea acestor costuri la strategia de afaceri a firmei rămâne un scop greu de atins având în vedere că o astfel de aliniere poate fi realizată doar la nivelul unităţii de afaceri sau la nivelurile proceselor de producţie. corelarea sistemului informaţional cu structura organizatorica. alinierea şi eficienţa costurilor sunt uşor de demonstrat. concentrarea informaţiilor asupra domeniilor cheie si asupra factorilor critici. Administratorii de reţea care încearcă să păstreze controlul sunt nevoiţi să transfere funcţiunile sistemului informaţional managerilor de produs (sau daţi afară din firmă). Relaţiile de subordonare. în timp ce politicile sistemului informaţional au fost dezvoltate la nivelul firmei.

op. Acest principiu exprimă necesitatea armonizării structurale şi funcţionale a sistemului informaţional cu celelalte componente majore ale sistemului de management. 1.. specifice şi individuale ale firmei. fiind o componentă a acestuia. cit. ţinând seama de interdependentele dintre ele. în raport cu sistemul managerial un subsistem. Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului firmei. perfecţionarea sistemului informaţional existent. Procesul de perfecţionare cuprinde: declanşarea studiului de raţionalizare. analiza critica a sistemului informaţional existent.. p. .principiul flexibilităţii. implementarea sistemului informaţional perfecţionat. conceperea şi implementarea acestuia trebuie să se realizeze respectând principiile1 prezentate în fig. în conceperea sau raţionalizarea sistemului informaţional obiectivele şi cerinţele sale specifice trebuie să reflecte obiectivele fundamentale. 148 . derivate. politicilor şi documentelor organizaţionale ale firmei.1.. cât şi discuţii şi analize comune cu managerii. Toate acestea trebuie utilizate concomitent. 2. Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală a societăţii comerciale şi regiei autonome. Astfel. 1 Gorski H. 8. 8. 100-103.2 PRINCIPII DE CONCEPERE ŞI RAŢIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Pentru ca sistemul informaţional să-şi îndeplinească cu maximum de eficienţă funcţiile sale specifice. Sistemul informaţional constituie. principiul eficacităţii si eficienţei. Aceasta implică atât studierea strategiei.

8.1 Principiile de concepere şi raţionalizare a sistemului informaţional Pe plan constructiv sistemul informaţional trebuie corelat în special cu structura organizatorică. transmiterea şi prelucrarea informaţiilor. Din punct de vedere funcţional. sistemul informaţional este necesar să se armonizeze îndeosebi cu sistemul decizional.8 Asigurarea eficacităţii şi eficienţei informaţionale şi 1 Subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informaţional cerinţelor managementului 2 Corelarea strânsă a sistemului informaţional cu sistemul decizional şi cu organizarea structurală 7 Asigurarea flexibilităţii informaţionalmanageriale Principii 3 Realizarea unităţii metodologice a tratării informaţiilor 6 Asigurarea de maximum de informaţii primare din fondul de informaţii primare 5 Asigurarea unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial 4 Concentrarea asupra abaterilor esenţiale Figura nr. avându-se în vedere mai ales utilizarea subdiviziunilor organizatorice. înregistrarea. pentru culegerea. astfel încât conţinutul 149 . ale firmei.

se fac economii cu suporţii materiali. viteza de culegere. Principiul asigurării unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului managerial. 3. din fondul de informaţii primare. 5. experienţele au dovedit că rolul noii tehnologii informaţionale este vital. dimensiunii şi frecvenţei situaţilor informaţionale întocmite. reguli. În vederea asigurării compatibilităţii între toate componentele sistemului informaţional. Pentru obţinerea informaţiilor în timp real. Însă cale mai importante decizii şi acţiuni ale managementului se fundamentează pe informaţii finale. criterii. Informaţiile primare al căror volum este de regulă limitat. Pentru trecerea de la prelucrarea manuală a datelor şi informaţiilor la cea automatizată este vitală respectarea acestui principiu. Acest principiu susţine faptul că informaţiile nu sunt transmise global pe verticala sistemului de management. În vederea obţinerii unor informaţii finale valoroase. Principiul unităţii metodologice a tratării informaţiilor. sunt folosite pentru evidenţa şi controlul proceselor. 6. transmise şi analizate. ci selectiv – numai cele care reflectă abateri semnificative de la obiective. norme. Aplicarea acestui principiu determină economie de timp. dar şi pentru luarea unor decizii cu caracter local. a creării premiselor integrării depline a informaţiilor pe verticala şi orizontala sistemului de management este necesar ca modul de culegere şi prelucrare a informaţiilor să fie unitar din punct de vedere metodologic. Ca urmare se diminuează intensitatea fluxurilor informaţionale.informaţiilor şi caracteristicile dimensionale ale fluxurilor informaţionale să reflecte necesităţile specifice adoptării de decizii raţionale de către fiecare manager. Principiul asigurării de maximum de informaţii finale din fondul de informaţii primare. Datorită faptului că procesele manageriale şi de execuţie prezintă caracteristici temporale diferite. mijloace. prelucrare şi transmitere a informaţiilor trebuie să fie şi ea diferită. se determină o simplificare şi fluidizare a sistemului informaţional. informaţiile care ajung cu întârziere. este necesară aplicare unor proceduri informaţionale cât 150 . 4. Principiul concentrării asupra abaterilor esenţiale. Sistemul informaţional trebuie să asigure informaţiile atunci când sunt necesare. atât pentru manageri cât şi pentru executanţi datorită reducerii numărului. sunt considerate ca fiind inexistente.

. corecte şi în timp util a tuturor salariaţilor organizaţiei. Acest principiu este cu valabilitate generală în managementul organizaţiei. acesta înseamnă pe de o parte.mai rafinate. stabilite şi selectate în funcţie de cerinţele proceselor manageriale. cit. asigurarea informării complete. 151 . p. umană.. Principiul flexibilităţii. acesta permiţând obţinerea unui sistem informaţional alcătuit din componente integrate armonios. (coord. Principiul eficacităţii şi eficienţei. fără a schimba concepţia de ansamblu. Aplicat la specificul sistemului informaţional. Să fie dinamică – exprimă necesitatea informaţiilor de a oglindii procesele de muncă şi problematica întreprinderii în evoluţia sa. astfel încât să fie evidenţiate elementele semnificative de natură economică. Aceste cerinţe sunt: Să fie realistă – adică să reflecte procesele aşa cum se derulează ele în organizaţie şi în contextul socioeconomic în care îşi desfăşoară activitatea. dar bine delimitate. Să fie sintetică şi concisă – se referă la surprinderea cu prioritate a elementelor esenţiale de noutate şi prezentarea lor cu economie de mesaje. organizaţiile vor trebui să-şi îmbunătăţească agilitatea şi flexibilitatea să fie capabile să inoveze continuu astfel încât să facă faţă schimbării. tehnică. o evaluare şi comparare a efectelor cantitative şi calitative ale unui sistem informaţional cu costurile necesare realizării şi funcţionării lui. specialiştii1 în domeniu au formulat principalele cerinţe cărora trebuie să le facă faţă informaţia. cu autonomie funcţională.). 8. iar pe de altă parte. etc. Sistemele informaţionale automatizate moderne aplică sistemul modular de dezvoltare. ştiinţifică. Prin urmare. Managerii trebuie să ia decizii într-o lume în care ritmul şi complexitatea schimbărilor au devenit copleşitoare. iar omiterea unor detalii semnificative pot lipsi beneficiarul de siguranţă în utilizarea respectivei informaţii. 80-81. Pentru a putea supravieţui. implică şi surprinderea acestora în mod exact. Informaţia constituie materia de bază atât a sistemului informaţional cât şi a sistemului de management al organizaţiei. Această construcţie modulară permite operaţionalizarea rapidă a schimbărilor. Să fie precisă şi sigură – această calitate se referă la faptul că încorporarea în informaţie cu prioritate a elementelor esenţiale noi. – op. 1 Nicolescu O. 7. Să fie multilaterală – această cerinţă se referă la asigurare perceperii proceselor în care este implicată întreprinderea din multiple unghiuri.

Declanşarea studiului de reproiectare Managementul organizaţiei iniţiază realizarea unei proiectări sau raţionalizări a sistemului informaţional în ansamblu sau la nivelul unor componente ale sale atunci când se confruntă cu anumite probleme sau când anticipează posibilitatea apariţiei unor dificultăţi şi printr-o abordare anticipativă încearcă să le evite. 8. În societăţile comerciale şi regiile din România cele mai frecvente evenimente generatoare de studii şi acţiuni de raţionalizare informaţională sunt: scăderea vânzărilor şi/sau a producţiei 152 . implementarea perfecţionărilor informaţionale. analiza critică a sistemului informaţional-managerial.3.Să asigure parvenirea în timp util la beneficiar – adică perioada optimă pentru luarea deciziei sau declanşarea acţiunii vizate Să fie prospectivă – se referă la forţa anticipativă a informaţiilor. etc.1.) pe care este necesar să-i folosească în structurarea şi formularea mesajului. Consideraţii preliminare Reproiectarea sistemului informaţional al firmei este structurată în mai multe etape (vezi figura nr.3 ETAPELE REPROIECTĂRII SISTEMULUI INFORMAŢIONALMANAGERIAL 8. Să poată fi adaptată la specificul personalului implicat – emiţătorul de informaţii trebuie să cunoască o serie de factori (nivelul de pregătire al beneficiarului. care poate facilita activitatea de previziune în cadrul organizaţiei. 8. perfecţionarea sistemului informaţional-managerial. timpul de care dispune.3. evaluarea funcţionării sistemului informaţional managerial. 2): declanşarea studiului de raţionalizare.2. identificarea componentelor informaţionale ale domeniului investigat.

organizatorilor şi informaticienilor implicaţi se stabileşte sfera de cuprindere a studiului informaţional care poate fi globală. ceea ce nu oferă posibilitatea conturării unor soluţii eficace. cauzator de cheltuieli şi eforturi inutile. Două sunt aspectele esenţiale care se recomandă să fie avute în vedere: cuprinderea în cadrul său a ansamblului aspectelor vizate de cauza care a provocat studiul. îndeosebi de nivel superior. În funcţie de cauză şi de concepţia managerilor. Aşa cum este firesc cele mai frecvente sunt raţionalizările informaţionale parţiale. Aceste evenimente reprezintă principalele cauze generatoare de raţionalizări informaţionale. Obiectivele proiectării/reproiectării sistemului informaţionalmanagerial sunt: 153 . altminteri soluţiile rezultate în final nu vor rezolva adecvat problemele implicate. producţie sau vânzări schimbarea managerilor la nivel de firmă sau compartimente introducerea unor echipamente moderne de tratare a informaţiilor aplicarea unor noi metode manageriale economice schimbări în legislaţia privind reglementarea desfăşurării activităţilor firmei efectuarea unor diagnosticări ale firmei în ansamblul său ori la nivel de subdiviziuni organizatorice frecventarea de către manageri. evitând atât supradimensionarea studiului. dimensionarea judicioasă a problematicii abordate. Ori de câte ori se produc este firesc să se reflecte în acţiuni de perfecţionare informaţională a firmei. Esenţial este ca domeniul analizat să fie judicios delimitat. cât şi subdimensionarea sa. a unor programe de pregătire managerială. La înţelegerea rolului şi locului proiectării şi implementării sistemului informaţional în ansamblul reengineeringului managerial o contribuţie majoră are cunoaşterea categoriilor de obiective avute în vedere. atunci când se referă la ansamblul activităţilor organizaţiei.privatizarea întreprinderii restructurarea firmei elaborarea strategiei şi/sau politicii pentru următorii ani blocajul financiar dificultăţi majore în realizarea unor activităţi importante cum ar fi: aprovizionare. parţială când se referă doar la anumite activităţi ale acesteia.

obiective economice obiective informaţionale specifice obiective manageriale de ansamblu obiective sociale. Obiectivele sociale se referă în special la: crearea unor noi locuri de muncă. dezvoltării şi motivării resurselor umane ale organizaţiei realizarea unei funcţionalităţi superioare de ansamblu a sistemului managerial al organizaţiei. analişti-programatori ajutor. externe amplificarea vitezei de vehiculare a informaţiilor modernizarea bazei tehnice (hardului) sistemului informaţional creşterea funcţionalităţii sistemului informaţional de ansamblu sau la nivelul anumitor componente. Obiectivele economice vizează: amplificarea profitului scăderea relativă a costurilor în venituri creşterea productivităţii muncii creşterea rentabilităţii (măsurabilă prin sporurile relative ale ratelor rentabilităţii). d. magistrale informaţionale etc. Obiectivele informaţionale specifice. concretizate în: creşterea operativităţii şi gradului de informare a managerilor raţionalizarea (scurtarea) unor fluxuri şi circuite informaţionale economii şi raţionalizări de documente informaţionale îmbunătăţirea calităţii informaţionale în condiţiile informatizării proceselor de muncă (de execuţie şi management) conectarea sistemului informaţional al organizaţiei la anumite bănci de informaţii. metode şi sisteme manageriale creşterea operativităţii şi gradului de fundamentare şi adoptare a deciziilor intensificarea formării. prin informatizarea crescândă a proceselor de muncă (operatori calculator. c. Obiectivele manageriale ale demersului informaţional se axează pe: asigurarea unui fundament informaţional superior pentru elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor organizaţiei facilitarea introducerii şi utilizării anumitor tehnici. analişti. administrator de reţea) 154 . b. a.

Un mare ajutor în delimitarea sferei de cuprindere a activităţilor şi tematicii abordate îl prezintă folosirea tabloului relaţiilor cauză-efect. proces în care trebuie să se ţină cont de: obiectivele studiului sfera de cuprindere complexitatea studiului numărul şi calitatea specialiştilor din interiorul firmei sau din afara sa termenele de realizare gradul de dotare cu echipamente electronice (calculatoare. cablaj. configuraţia sa în situaţia apariţiei unor disfuncţionalităţi informaţionale şi economice în domeniul aprovizionării. Pentru o mai deplină edificare asupra a ceea ce înseamnă tabloul de relaţii cauză-efect redat în figura nr. la rândul lor.a. calculatoare. numărul şi componenţa echipei care realizează raţionalizarea informaţională. care şi ele pot constitui cauze pentru alte probleme. amenajare încăperi (laboratoare informatice) 155 . reţele Internet etc.). servere. gradul de acoperire a proceselor de muncă ş. 3 prezentăm. În strânsă corelaţie cu delimitarea tematicii informaţionale se determină alte trei elemente pregătitoare majore: . provoacă anumite efecte. prize electrice.) gradul actual de informatizare a proceselor de management şi execuţie (aplicaţiile informatice existente. perioada de executare a acţiunii. imprimante.amplificarea veniturilor salariale ca urmare a promovării acestor noi categorii de posturi promovarea climatului de muncă prin promovarea informatizării ca nouă „stare de spirit”. mobilier. Un aspect major îl constituie dimensionarea resurselor necesare pentru proiectarea/ reproiectarea sistemului informaţional-managerial. scanere. imprimante.resursele financiare şi tehnico-materiale alocate pentru studiu. În întocmirea sa se porneşte de la axioma că orice problemă este expresia anumitor cauze care. toner. Folosind acest instrument se asigură identificarea proceselor ce generează dificultăţile sesizate şi care în mod obligatoriu trebuie supuse raţionalizării. ecrane de proiecţie. cu exemplificări. Resursele necesare proiectării/reproiectării sistemului informaţional se divid în patru categorii: resurse materiale – consumabile.

pot fi considerate demersuri mult simplificate. De pildă. în această a doua ipostază se află (sau ar trebui să se afle) proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial.resurse umane – personalul de conducere şi execuţie implicat în proiectare/reproiectare. documentaţii tehnice etc. organizatorică). resurse financiare – necesare plăţii onorariilor realizatorilor studiului. modificarea/raţionalizarea conţinutului unor documente informaţionale ş. iar aplicarea efectivă a acestuia poată să se “întindă” pe parcursul a 1-2 ani. 156 . trainerii resurse informaţionale – metodologii. informaticienii. raţionalizarea circuitului informaţional al unor documente. studii.a. consultanţii în management. introducerea de noi proceduri informaţionale în tratarea unei anumite categorii de informaţii. Aceste resurse pot fi asigurate în principal din credite sau din surse proprii. eficienţei şi eficacităţii organizaţiei şi managementului său sunt deosebit de complexe şi profunde. cărţi. Aceste aspecte preliminare conduc la o inevitabilă întrebare cu mari implicaţii pragmatice: “Proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o acţiune singulară. Concomitent. autonomă?” Răspunsul trebuie formulat nuanţat: da. cu un pronunţat caracter inovaţional şi cu multe implicaţii directe şi indirecte în cadrul organizaţiei. durata realizării studiului este de nivelul lunilor. instrucţiuni. ce pot fi concepute şi derulate de sine stătător. De regulă. achiziţionării de echipamente electronice şi consumabile etc. prestatorii de servicii specializate. perioada de realizare a proiectării/reproiectării informaţionale a managementului trebuie corelată cu sfera de cuprindere şi cu celelalte decizii şi acţiuni economice. manageriale şi sociale implicate. nu. demers complex. de natură strategicotactică. De regulă. ale cărei consecinţe asupra funcţionalităţii. în situaţia în care sunt solicitate modificări de mai mică anvergură şi cu o mai redusă influenţă asupra caracteristicilor dimensionale şi funcţionale ale sistemului de management şi ale componentelor sale majore (decizională. atunci când proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional managerial este o “zonă” distinctă a proiectării/reproiectării manageriale.

Aceste faze sunt: caracterizarea succintă.Dată fiind complexitatea unui astfel de demers. responsabil în domeniu. şi analiză a informaţiilor. incomplete şi superficiale. în proiectarea/reproiectarea sistemului informaţional este implicată o echipă de specialişti care provin: din interiorul organizaţiei investigate din punct de vedere al sistemului informaţional – economişti. informaticieni şi traineri. din diverse compartimente funcţionale şi operaţionale.3. de ansamblu.3. în realizarea cărora este esenţială obţinerea colaborării principalilor emiţători şi beneficiari de informaţii. nu rareori unele aspecte mai recente nu sunt suficient cunoscute. a sistemului informaţional. în principal consultanţi manageriali. De regulă. de regulă. care lucrează pe cont propriu sau în cadrul unor firme specializate. 8. Cei din afara organizaţiei pun la dispoziţie elemente metodologice de culegere. Practica majorităţii specialiştilor demonstrează că înaintea începerii analizei informaţionale propriu-zise este recomandabilă reunirea principalelor informaţii privind respectivului domeniu. Cu toate că. precum şi la analiza şi interpretarea acestora. 157 . În plus. concomitent cu competenţa şi know-how-ul informaţional managerial. Identificarea elementelor informaţionale ale domeniului investigat Delimitarea precisă a ariei informaţionale asigură premisa pentru a declanşa investigaţiile propriu-zise. nominalizaţi de compartimentul de organizare managerială. din afara organizaţiei. relevând principalii săi parametri în strânsă corelaţie cu funcţionalitatea şi performanţele economice obţinute. iar gradul de sistematizare a informaţiilor lasă de dorit. ingineri. specialiştii din cadrul firmei participă intens la culegerea şi înregistrarea de date şi informaţii referitoare la configuraţia şi funcţionarea sistemului informaţional. informaticieni etc. majoritatea managerilor şi specialiştilor au impresia că ei cunosc aprofundat activităţile implicate. În cadrul echipei rolurile sunt bine determinate. Derularea acestei etape incumbă parcurgerea mai multor faze. în realitate se manifestă şi unele perceperi trunchiate.

cu precizarea principalilor parametri constructivi. 8. Concomitent. În acest scop se recomandă utilizarea tabelului nr. reprezentarea grafică a circuitului documentelor informaţionale cu folosinţă periodică. să releve principalele disfuncţionalităţi informaţionale şi consecinţele acestora – manageriale.întocmirea listei cu documentele informaţionale utilizate. O primă parte a analizei. atât a celor codificate şi standardizate. Întrucât asupra funcţionalităţii şi eficienţei sistemului informaţional un mare impact negativ îl au deficienţele informaţionale cronice. economice şi umane – atât la nivel de domeniu. 4. funcţionali şi economici. inventarierea mijloacelor automatizate de tratare a informaţiilor. utilitatea şi costurile documentelor informaţionale. pozitive. Printre cele mai frecvent folosite şi cu mare impact pe plan decizional şi acţional asupra activităţilor societăţii comerciale sau regiei se recomandă modalităţile reflectate în tabelele următoare. Pentru a asigura identificarea celor mai frecvente şi păgubitoare deficienţe informaţionale cronice se recomandă consultarea tuturor 158 . Parcurgerea cu rigurozitatea necesară a acestei faze asigură întocmirea dosarului informaţional complet al domeniului analizat. Pentru întocmirea lor se folosesc seturi de simboluri cum ar fi cele prezentate în figura nr. 2. cât şi la funcţionarea organizaţiei. Analiza critică a sistemului informaţional Complexitatea şi multidimensionalitatea sistemului informaţional impun efectuarea unor analize din multiple puncte de vedere care.4. descrierea principalelor tipuri de proceduri utilizate. cât şi a celor ocazionale. în acest scop se pot folosi diagrame ordonate de la stânga la dreapta sau de sus în jos. în final. cele mai semnificative proceduri informaţionale formalizate se anexează. are în vedere conţinutul. ce se referă atât la construcţia. o atenţie majoră se acordă depistării lor. preluarea de machete pentru principalele documente informaţionale. mai ales a celor informatice. baza indispensabilă pentru analiza sa detaliată şi profesionistă. în cadrul celor mai importante situaţii şi fluxuri informaţionale.3. deosebit de laborioasă. cât şi de componentele informaţionale. se recomandă şi evidenţierea aspectelor de esenţă.

Statuarea exactă. În realizarea sa – la fel ca la identificarea deficienţelor informaţionale cronice – un rol decisiv îl au consultarea şi obţinerea colaborării de facto a managerilor de nivel superior şi mediu. o ultimă parte a analizei. Definirea acestor cerinţe are la bază: rezultatele analizei informaţionale critice a domeniului respectiv.managerilor implicaţi. are în vedere principiile de concepere şi funcţionare ale sistemului informaţional al firmei. Procedura de analiză este în bună măsură similară cu precedenta.3. Nu de puţine ori sunt necesare discuţii îndelungate. pornind. Concret. care trebuie să ducă în final la un consens asupra modalităţilor de lucru. pe activităţi şi compartimente. cât şi la nivelul componentelor sale. cel puţin în ceea ce priveşte efectele negative pe care le provoacă. a cerinţelor informaţionale. fireşte. Reproiectarea sistemului informaţional Începerea reproiectării propriu-zise a domeniului informaţional abordat este precedată de stabilirea de către echipa care lucrează. de comun acord. Prima fază în cadrul acestei etape o constituie stabilirea configuraţiei de ansamblu a sistemului informaţional îmbunătăţit. viziunea managerilor şi specialiştilor privind funcţionalitatea actuală şi viitoare a sistemului informaţional. de la obiectivele stabilite în prima etapă. folosindu-se tabelul următor: În sfârşit. Examinarea aprofundată a sistemului informaţional prin prisma elementelor menţionate oferă suportul informaţional pentru a trece la perfecţionarea sa sub aspect constructiv şi funcţional. deosebit de importantă. în special în ceea ce priveşte modul de interconectare a componentelor domeniului informaţional analizat şi funcţionalitatea sa. de către personalul managerial şi de specialitate a cerinţelor în ceea ce priveşte soluţiile informaţionale are un rol esenţial. întrucât aceştia sunt cei mai în măsură să le cunoască. utilităţii şi consensului sistemului perfecţionat. Pentru calitatea sistemului informaţional atât de ansamblu al organizaţiei. se au în 159 . 8. strategia şi politicile organizaţiei. împreună cu managerii implicaţi. o importanţă decisivă o are respectarea cerinţelor de raţionalizare în ceea ce priveşte informaţiile. manageriale şi economice faţă de soluţiile preconizate.5. între care nu trebuie să lipsească conducătorul de nivel superior ce coordonează domeniul investigat.

evidenţiindu-se schimbarea. De reţinut că este esenţială o determinare a tuturor acestor schimbări. Aceste schimbări se stabilesc la nivelul fiecărei componente informaţionale din cadrul domeniului investigat: informaţii. acestea se centralizează într-un tabel sinoptic (vezi tabelul nr. costurile etc. sunt posibile trei categorii de modificări: introducerea de elemente noi (documente. După precizarea tuturor schimbărilor. 5).).vedere aspecte cum ar fi: fundamentarea sistemului pe noi principii şi cerinţe (de exemplu sistemul de codificare a datelor). în ore calculator. Spre exemplu. concentrarea asupra abaterilor semnificative. de salarii şi cheltuieli aferente salariilor. pentru ansamblul perfecţionărilor prevăzute. de timp. echipamente etc. comasarea sau schimbarea parţială a conţinutului unor componente informaţionale. economiile de: suporţi informaţionali. de timp. principalele module şi aplicaţii informaţionale de realizat. după caz. documente. dacă se modifică un document informaţional. în ore muncă şi respectiv de personal. eliminarea unor documente inutile. se vor stabili economiile nete sau.1 160 . felul şi mărimea bazelor de date şi interconectarea lor. care va servi ca bază pentru a trece la operaţionalizarea acestora. circuite. fluxuri. În final. atât cuantificabilă. În continuare pe aceleaşi categorii se vor indica resursele necesare. echipamentele de tratare electronică a informaţiilor ce vor fi achiziţionate. echipamente informatice. Rezultatul acestei faze îl reprezintă o succintă prezentare a configuraţiei sistemului informaţional cu precizarea principalelor schimbări preconizate – reflectate şi într-o schemă de ansamblu. proceduri informaţionale. atunci se indică noua machetă. proceduri şi mijloace informaţionale. În esenţă. Etapa de proiectare informaţională se termină prin stabilirea eficienţei aplicării măsurilor preconizate. resursele necesare suplimentare. Cea de-a doua fază rezidă în proiectarea în detaliu a componentelor informaţionale la care intervin schimbările. Eficienţa cuantificabilă va stabili sintetic. cât şi necuantificabilă.

de care depinde competitivitatea firmei – şi a altora – se recomandă identificarea principalelor consecinţe ale raţionalizării informaţiilor proiectate. Aceste creşteri de cheltuieli sunt compensate de amplificarea calităţii parametrilor constructivi şi funcţionali ai sistemului informaţional. culturii organizaţionale a firmei şi a climatului de muncă din cadrul său. diagnosticării. natura. eficacităţii şedinţelor şi delegării. complete şi la timp titularilor posturilor atât manageriale. este deosebit de importantă – frecvent mai mult chiar decât cea cuantificabilă – pentru funcţionalitatea şi performanţele viitoare ale organizaţiei. deschiderea spre nou şi schimbare. după caz. cât şi de execuţie. Aşteptările. Numai după acceptarea sa – eventual cu efectuarea de corecturi şi îmbunătăţiri – se poate trece la aplicarea soluţiilor informaţionale. consecinţele asupra gamei de metode şi tehnici manageriale şi îndeosebi asupra folosirii lor. aspiraţiile. Eficienţa necuantificabilă. circuitelor informaţionale etc. stat major. în special în ceea ce priveşte asigurarea de informaţii corecte. deşi aparent invizibilă. datorită introducerii de noi echipamente de tratare a informaţiilor. funcţionale. întreprinzătorului proprietar. sunt toate marcate major de sfera. a adoptării lor în perioada optimă şi a operativităţii aplicării lor efectele asupra structurii organizatorice. intensitatea şi eficacitatea colaborării în muncă. 161 . control) etc. Aspectele principale care se recomandă să fie avute în vedere sunt următoarele: impactul asupra calităţii fundamentării deciziilor strategice şi tactice. Pentru aceste elemente de esenţă. rapiditatea informaţiilor. gradul de implicare în muncă. natura şi amploarea situaţiilor conflictuale. procedurilor. frecvent resursele necesare sunt superioare economiilor brute. exercitării relaţiilor organizatorice (ierarhice. ritmul şi direcţiile dezvoltării personalităţii salariaţilor etc. ceea ce au ca urmare costuri suplimentare curente şi/sau finalizate în investiţii. O influenţă deosebită are sistemul informaţional asupra calităţii analizelor SWOT. cooperare.De subliniat că. Toate aceste elemente elaborate în această etapă se reunesc într-un proiect care este supus aprobării managementului participativ al organizaţiei sau. conţinutului şi operativităţii tabloului de bord.

Supervizarea continuă a procesului de implementare de către managerul care răspunde de domeniul implicat. informaţionale. acest program poate să se refere la firmă în ansamblul său. prezentând obiectivele urmărite. desigur. angajării unor specialişti.3. la unele componente ale sale sau la ambele. De aceea implementarea propriu-zisă are la bază un program de pregătire şi operaţionalizare a noilor soluţii informaţionale. Implementarea perfecţionărilor informaţionale Date fiind multitudinea şi adeseori dificultatea schimbărilor preconizate. 8. se înscriu într-un tabel de forma următoare: După operaţionalizarea măsurilor de pregătire a raţionalizării informaţionale se trece la introducerea efectivă a schimbărilor respective.3. Evaluarea funcţionării sistemului informaţional 162 . suporţi informaţionali etc. avantajele ce vor rezulta pentru firmă şi salariaţii săi. începând cu managerii. Important este să se aplice integral toate schimbările preconizate. financiare necesare (mijloace de tratare a informaţiilor. se recomandă o pregătire temeinică a introducerii soluţiilor informaţionale proiectate. Atunci când se sesizează omiterea unor variabile sau cunoaşterea lor insuficientă. are o implicaţie majoră asupra performanţelor informaţionale şi a efectelor economice obţinute.) pregătirea climatului din cadrul organizaţiei în vederea minimizării rezistenţei la schimbări – inevitabile din partea personalului – şi a obţinerii unei implicări cât mai mari a sa.7. se efectuează retuşurile care se impun. concomitent cu asigurarea premiselor şi condiţiilor necesare. Ansamblul măsurilor de pregătire stabilite. În funcţie de sfera de cuprindere a raţionalizării. Pentru aceasta se recomandă organizarea de întâlniri cu întreg personalul implicat. prezintă o însemnătate deosebită.8. umane. vizând ambele aspecte.6. elaborării de programe. având însă grijă ca acestea să se armonizeze cu celelalte elemente ale soluţiei noi preconizate. modificării de situaţii informaţionale. De reţinut că acest aspect. adeseori neglijat în favoarea comandării de echipamente. Două sunt aspectele majore care este necesar să fie avute în vedere: asigurarea premiselor tehnico-materiale. efectuând periodic controale şi analize asupra operaţionalizării perfecţionărilor.

cu o sferă de cuprindere limitată. se adoptă decizii corective – pentru eliminarea cauzelor generatoare de abateri negative – şi integratoare pentru asimilarea factorilor ce provoacă abateri justificate. consumurile sporite de timp şi alte resurse reflectându-se de obicei în plusuri calitative în planul activităţii managerilor şi al executanţilor. De reţinut că elementele metodologice prezentate au în vedere un studiu relativ amplu de reproiectare sau raţionalizare informaţională din cadrul societăţii comerciale sau regiei. astfel încât sistemele sunt capabile să facă interschimb de informaţie şi să asigure o funcţionare a proceselor în timp real . atât a celor cuantificabile. Există o dinamică specifică a evoluţiei gradului de implicare şi responsabilitate a acestora – aşa cum rezultă şi din figura nr. unele dintre elementele prezentate în cadrul etapelor pot fi comprimate sau mai rar implicate. Un element de pondere decisivă asupra eficacităţii raţionalizărilor informaţionale îl reprezintă intensitatea şi modalitatea de conlucrare dintre echipa de specialişti şi manageri. Integrarea aplicaţiilor software în cadrul unei întreprinderi sau între mai multe întreprinderi care colaborează este un subiect de mare actualitate. Utilizarea sa reprezintă o necesitate pentru quasitotalitatea firmelor româneşti 8. Ţinând cont de ceea ce se constată. 163 . fireşte. 5 – care. dar şi practici manageriale.După finalizarea implementării soluţiilor informaţionale este necesară o evaluare a stării de fapt şi a performanţelor. se prelungeşte şi în perioada de exploatare sau utilizare curentă a soluţiei informaţionale perfecţionate. Integrarea aplicaţiilor este o abordare strategică de a lega mai multe sisteme informatice. aportul şi rezultatele personalului respectiv. programe. Metodologia prezentată este concepută în viziunea reengineering-ului managerial care se bazează pe o abordare holistică. echipamente. Tot în aceste faze se aplică recompense şi sancţiuni în funcţie de gradul de implicare. la nivel de informaţii şi servicii. cât şi necuantificabile. Ca regulă.4 INTEGRAREA SISTEMELOR Integrarea este o activitate ce reuneşte oameni. mai ales în cazul implicării masive a informaticienilor. însă. se recomandă parcurgerea integrală a filierei metodologice recomandate. În cazul unor situaţii mai puţin complexe.

Întreprinderile au din ce în ce mai puţini informaticieni care concep şi scriu aplicaţii şi din ce în ce mai mulţi care integrează aplicaţii. Denumită în limbajul de specialitate EAI (Enterprise Application Integration). b. cât şi de posibilităţile de organizare ale întreprinderii respective. astfel: prin subsisteme ce realizează integrarea structurală. Integrarea funcţională se realizează în trei feluri. realizarea şi întreţinerea unor soluţii de integrare a sistemelor informatice.) cu funcţionalitate extrem de diversă şi grad de dispersie geografică oricât de mare. cele mai multe dintre aceste 164 . În contextul actual în care informaţia este privită ca o resursă strategică a întreprinderii. între elementele sistemului apar şi relaţii de subordonare. Granularitatea modulelor se poate situa pe o scară foarte cuprinzătoare. a.B2B). formată din module (secţii. depinzând în mare măsură atât de specificul domeniului de activitate. de fapt. La nivelul anului 1999 s-a estimat că peste o treime din bugetul din industria IT a avut ca destinaţie proiectarea. Prin EAI. Complexitatea problemelor legate de infrastructura informatică creşte şi mai mult în cazul unei întreprinderi virtuale. integrarea aplicaţiilor la nivel de companie reprezintă. sistemele informatice ale întreprinderilor se mulează din ce în ce mai bine pe structura procesului de afaceri. birouri etc. deci trebuie să se supună problemelor integrării.Integrarea aplicaţiilor software de întreprindere permite coordonarea şi sincronizarea mai multor aplicaţii eterogene atât în interiorul (integrarea aplicaţiilor la nivel de companie). dependenţa lor devin tot mai mare. noul stil de lucru în domeniul software. Integrarea structurală duce la relaţii de vecinătate. a crescut foarte mult importanţa integrării sistemelor informatice care să faciliteze utilizarea în comun a datelor şi mişcarea lor în cadrul întreprinderii. cât şi în afara întreprinderilor (integrarea aplicaţiilor Business-to-Business . Entitatea ce trebuie integrată nu mai este un obiect sau o componentă software. Dar. Pe lângă relaţiile de coordonare. ci este o aplicaţie software. În sistemul integrat elementele trebuie să fie într-o strânsă interdependenţă şi cu cât se specializează mai mult în îndeplinirea unor funcţii. Integrarea poate fi după rolul său. departamente. motiv pentru care trebuie să colaboreze între ele. dar sunt insuficiente. prin subsisteme ce realizează integrarea funcţională. energetică şi informaţională. sistemelor integrate. anume: substanţială.

Middleware-ul a evoluat într-un set de reguli şi capabilităţi. care facilitau construirea de aplicaţii distribuite. Integrarea aplicaţiilor poate lua mai multe forme. Dezvoltarea unei strategii eficiente de integrare a sistemelor informatice la nivelul întreprinderii este una dintre cele mai complexe probleme întâmpinate de managerii IT. la peste 40 de ani de la formularea ei. construirea unei interfeţe standard pentru ca aceste părţi să comunice şi apoi dezvoltarea unei structuri ierarhice unde informaţia este din ce în ce mai abstractizată odată ce urcăm în ierarhie. integrarea este efectul evoluţiei ciclice şi progresive a unui mix de tehnologii şi este sprijinită de performanţele şi de expertiza profesioniştilor. dar şi calitatea. De exemplu. Prin integrare creşte precum am arătat complexitatea. dezvoltarea economică globală. Complexitatea acestei probleme rezidă în principal din faptul că cele mai multe dintre aplicaţii au fost dezvoltate fără a se urmări o arhitectură a sistemelor informatice sau o strategie de dezvoltare a acestora. Informatizarea. aceasta din urmă determină la rândul ei diversificarea. Principiile managementului complexităţii sunt: descompunea în părţi mai mici şi mai uşor de manipulat. incluzând integrarea internă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor la nivel de companie sau integrarea externă a aplicaţiilor: integrarea aplicaţiilor Business-to-Business. specifice începutului de secol XXI au accentuat tendinţa de organizare a sistemelor informaţionale în modele din ce în ce mai complexe. rezistenţele şi capacitorii pe un singur chip de silicon. Din punct de vedere al diversităţii. Începutul integrării în domeniul IT poate fi considerat momentul apariţiei circuitului integrat în 1959. Cele două tipuri de integrări au multe elemente comune. Acest termen a fost legat de bazele de date relaţionale şi desemna o integrare bazată pe mesaje. care a reunit alte descoperiri cum ar fi: tranzistorii. In 1965 Gordon Moore. Termenul de middleware a apărut la sfârşitul anilor 80 pentru a descrie un software de management al reţelelor. 165 .soluţii au optat pentru varianta de integrare “punct la punct”. dar a fost larg folosit începând cu 1995. Această lege încă este surprinzător de adevărată şi acum. Acesta poate fi motivul pentru care avem nevoie de integrare: pentru a ne descurca în condiţiile unei complexităţi crescute. pentru că reuniunea sistemelor presupune adăugarea de componente evolutive şi emergente. Dacă organizarea duce la integrare şi integrarea duce la complexitate. unul din fondatorii Intel prezicea că numărul de tranzistori pe un microchip se va dubla la fiecare 18 luni. şi s-au dovedit a fi mari consumatoare de resurse.

Secvenţierea activităţilor trebuie să identifice serviciile care trebuie enunţate primele. Integrarea bazată pe informaţii oferă un mecanism ieftin de a integra aplicaţii deoarece.întotdeauna vor exista: o transformare de tehnologie care va face diferenţa între semantica aplicaţiilor. apare ca o cheie fundamentală. practici manageriale. Adoptarea unor aplicaţii disparate pentru diferite activităţi ale fluxului de afaceri. cum ar fi strategiile de fuzionare şi de achiziţie sau cost şi creşterea eficienţei. Strategia IT necesită a fi conştientă de toţi factorii care influenţează deciziile de integrare a proceselor economice cum ar fi configurarea proceselor economice. infrastructura integratoare. Trebuie stabilită o perspectivă comună internă şi externă a nucleului economic. Şi aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini şi acesta poate traversa actualele frontiere organizaţionale şi responsabilitatea. dar care poate genera mari probleme legate de fragmentarea informaţiei şi dezvoltarea ulterioară a sistemelor. Înţelegerea scopurilor economice. în cele mai multe cazuri. sau a partenerilor comerciali. interacţiuni organizaţionale. prin încercarea de a integra soluţii ulterioare. frontierele acestora şi locul în care schimbarea este cel mai probabil a se produce. şi care servicii (nu neapărat aceleaşi) trebuie utilizate consistent cu restul organizaţiei şi când. tehnologia de ruter prin care se va asigura că informaţia ajunge la destinaţia corectă şi reguli de procesare pentru a defini comportamentul de integrare. O tendinţă în evoluţia integrării sistemelor este trecerea de la integrarea bazată pe informaţie la integrarea bazată pe servicii. Sistemele informatice integrate desemnează sisteme complete. integrarea bazată pe servicii oferă mai multă valoare pe termen lung. cu procese de afaceri. pentru a înţelege relaţiile şi interfeţele între unităţile economice. relaţiile cu clienţii sau pe cele cu furnizorii şi partenerii. nu este nevoie ca aplicaţia să fie modificată. poate reprezenta o soluţie bună pentru moment. de informaţie şi de procese. indiferent dacă acesta automatizează procesele interne din cadrul organizaţiei. Producătorii de software care oferă aplicaţii ce rulează pe multiple surse de date sau care nu acoperă toate sectoarele fluxurilor de afaceri. nu 166 . Trebuie stabilite problemele proprietăţii pentru aplicaţii. transformări structurale şi management al cunoştinţelor Un sistem de aplicaţii integrat trebuie să reprezinte soluţia pentru orice instituţie care necesită un sistem informatic modern. interfeţele externe etc. componente. acest tip de integrare oferă o soluţie funcţională pentru multe domenii ale problematicii de integrare a aplicaţiilor. Cu toate că.

O altă parte a aplicaţiilor realizează gestiunea tranzacţiilor şi au ca scop tratarea simultană a unor cereri din partea unui număr mare de utilizatori. Un adevărat pachet integrat are aplicaţiile proiectate de la început pentru a lucra împreună: acestea partajează acelaşi model de informaţii şi informatizează procesele de business la nivelul întregii organizaţii. servicii sau a unora din sectorul financiar-bancar. migrarea mai rapidă la modele de e-business. managerul instituţiei nu are la dispoziţie decât piese dintr-un puzzle. creşterea eficienţei operaţionale. 167 . Zona Back Office Din punct de vedere informatic. bune să rezolve problemele cerute de sisteme disparate. În aceste condiţii. dar care nu reuşesc să funcţioneze împreună. comerţ. Principalele avantaje pe care o suită de aplicaţii integrate trebuie să le ofere beneficiarilor sunt: reducerea costurilor pe termen lung. Pentru a înţelege rolul jucat de un sistem informatic integrat în funcţionarea unei întreprinderi. care să se adapteze strategiilor de distribuţie şi care să includă şi funcţionalităţi de suport decizional. tratarea “în bloc” a tuturor tranzacţiilor unei zile de lucru). corespunzător majorităţii întreprinderilor de producţie. ci mai degrabă colecţii separate de aplicaţii. este necesar să se pornească de la modelul general de organizare a unei afaceri.furnizează pachete de soluţii integrate. returnarea rapidă a investiţiilor în IT. Pentru a face saltul calitativ de la acţiuni punctuale la procese de afacere. incapabile să asigure o viziune unitară asupra organizaţiei. această zonă se caracterizează prin: importanţa fundamentală a bazei de date. generată de sisteme disparate. Consolidarea informaţiilor venite de la un mare număr de surse este laborioasă şi costisitoare. care poate fi situată centralizat pe un singur server sau poate fi repartizată fizic pe mai multe servere particularităţile aplicaţiilor utilizate: o parte importantă dintre acestea reprezintă programe pentru tratarea “în bloc” a datelor (de exemplu. Principala problemă a falselor pachete de aplicaţii este fragmentarea informaţiei. O altă mare problemă este automatizarea incompletă. care nu acoperă toate procesele afacerii. orice întreprindere este constituită din două zone: a. rezultând sisteme discontinue. Conform acestui model. care rareori se îmbină. organizaţiile trebuie să adopte soluţii integrate şi colaborative. ce oferă funcţiuni analitice doar la nivel departamental.

precum şi instrumente de asistare a clienţilor (evaluarea în funcţie de o serie de criterii. de aceea se impune existenţa unui sistem de înaltă securitate a datelor. CRM) – cuprinde instrumente de administrare a clienţilor (consultarea dosarelor clienţilor. pe baza catalogului furnizorului şi a răspunsurilor la un set de întrebări. obţinerea rezultatelor consolidate etc. cât şi la nivelul drepturilor de acces. Cea mai apreciată calitate a unui sistem de Back Office o reprezintă coerenţa şi integritatea datelor. gestiunea clienţilor – face parte din aplicaţiile Front Office puse la dispoziţia centrelor de asistenţă din teritoriu şi utilizează tehnologii de integrare cu reţeaua telefonică. culegerea de informaţii referitoare la operaţiile efectuate de clienţi pentru a le trimite spre procesare aplicaţiilor Back Office). Principalele cerinţe la care trebuie să răspundă o aplicaţie Front Office sunt: gestiunea relaţiilor cu clienţii (Customer Relationship Management. În cazul întreprinderilor moderne. asistenţă în configurarea cererii şi alte forme de asistare interactivă a clienţilor). de care depinde întreaga activitate a întreprinderii.importanţa critică a prelucrărilor realizate. De asemenea. disponibilitatea continuă a sistemului şi continuitatea serviciilor (chiar şi în caz de căderi sau defecţiuni) sunt caracteristici esenţiale ale oricărei aplicaţii Back Office. instrumente de asistare a deciziei – reprezintă o consecinţă a prezenţei celorlalte tipuri de aplicaţii menţionate la nivelul fiecărei agenţii sau centru 168 . gestiunea agenţilor de vânzări – are ca scop gestiunea agenţilor de vânzări sub mai multe aspecte: cota din vânzările totale. b. Evaluarea clienţilor după o serie de criterii (“scoring”) permite stabilirea gradului în care un client sau un proiect poate satisface sau nu condiţiile prevăzute (de exemplu. aplicaţiile Back Office garantează însăşi funcţionarea întreprinderii. variantele de ofertă cele mai adecvate la cererile exprimate de client. Zona Front Office Aplicaţiile Front Office sunt acele produse pe care întreprinderea le oferă clienţilor astfel încât să asigure servicii rapide. Aplicaţiile de asistenţă în configurarea cererii au ca scop propunerea. pentru acordarea unui credit). centralizarea pe un număr redus de servere pe care rulează sisteme de operare dedicate. performanţele. realizarea cifrei de afaceri individuale şi colective. atât la nivel fizic.

dar îndeplineşte funcţii de Back Office. În condiţiile dezvoltării unei arhitecturi client-server pe trei nivele (server central. Sunt avute în vedere instrumente de căutare şi extragere de date. Prin Web Office se integrează mai multe tipuri de aplicaţii: aplicaţii interne ale întreprinderii – destinate exclusiv personalului din întreprindere. zona situată fizic în Fron Office. În ultima vreme. Această reţea poate cuprinde sucursale proprii. tehnologia World Wide Web a introdus o nouă dimensiune a întreprinderii. aceasta reprezintă componentele intermediare ale întreprinderii. concesionari sau alţi agenţi comerciali. în a doua accepţiune.de vânzări. numită generic Web Office. care a primit în timp două accepţiuni diferite: într-o primă accepţiune. precum şi aplicaţii SIAD (Sistem Interactiv de Asistare a Deciziei). acestor două zone ale întreprinderii li s-au mai adăugat altele două: c. care completează Front Office şi Back Office şi dă posibilitatea conectării la sistemul informatic al întreprinderii din orice punct de pe glob. etc. diverse tipuri de urmărire la distanţă a activităţii. aplicaţiile de tip Middle Office sunt cele care alimentează componentele menţionate anterior. cu rol de interfaţă între Front Office şi Back Office. Aceste aplicaţii pot furniza servicii multiple: coordonarea şi gestiunea proiectelor. componentele Middle Office ale sistemelor informatice se pot găsi atât pe serverele de agenţie. mesagerie internă. mai ales multinaţionale. Gestiunea reţelei de agenţii – este un complement al aplicaţiilor Back Office apărut datorită numărului mare de agenţii şi centre de vânzări ale întreprinderilor mari. accesul din afară fiind oprit în general prin aplicaţii de tip firewall. Din punct de vedere informatic. Zona Middle Office Este o zonă greu de definit la nivel fizic . pentru gestiunea reţelei şi transmiterea datelor către aplicaţiile centrale (aflate în Back Office). servere agenţie şi staţii de lucru). Se folosesc tehnologii Intranet care presupun utilizarea tehnologiilor 169 . agendă de grup. videoconferinţă. cât şi pe serverul central. aceasta reprezintă zona de Back Office prezentă în cadrul fiecărei agenţii sau centru de vânzări. Zona Web Office Procesarea tranzacţiilor generate de serviciile la distanţă s-a realizat multă vreme separat de restul sistemului informatic. d. În prezent.

Acest lucru poate fi realizat prin oferta de abonamente pentru accesul la informaţii. Problemele tehnice sunt datorate eterogenităţii soluţiilor hardware şi software şi diversităţii tehnologiilor utilizate de diversele sisteme informatice din cadrul întreprinderii.) utilizează servere Extranet şi oferă servicii echivalente cu aplicaţiile interne. Pentru rezolvarea acestei probleme. aplicaţii accesibile publicului larg – asigură accesul public la serviciile întreprinderii. Inconsistenţa datelor este rezultatul modului în care au fost dezvoltate aplicaţiile informatice. b. acestea fiind direct interesate de succesul integrării propriilor produse cu produsele altor companii. consultanţi etc. dar destinate utilizatorilor externi ai întreprinderii. clienţi. a. Este de dorit să se asigure protecţia datelor de consultat şi să se identifice în orice moment persoanele care navighează. La realizarea acestor aplicaţii s-a ignorat că ar putea exista alte aplicaţii care să necesite acces la datele create sau întreţinute de aplicaţia respectivă. Nivelul de securitate al componentelor Intranet. serverele Internet realizând o extindere a activităţii întreprinderii spre staţiile de lucru ale partenerilor prin intermediul cataloagelor on-line cu imagini ale produselor. dar nu trebuie neglijat pentru nici una dintre aceste trei zone. Extranet şi Intranet este diferit.Internet împreună cu produse de securitate care să protejeze domeniul şi să blocheze accesul neautorizat din interior sau din afară. abonamente care pot fi gratuite sau nu. Problemele tehnice generează o discontinuitate de comunicaţie între sistemele informatice. reseller-i. integrarea sistemelor informatice conduce la apariţia a două mari tipuri de probleme: tehnice şi informaţionale. în funcţie de serviciile oferite. aplicaţii accesibile partenerilor – destinate partenerilor în sens larg (furnizori. plăţilor securizate prin carte de credit sau portofel electronic etc. Problemele informaţionale sunt datorate inconsistenţei datelor şi duc la apariţia unei discontinuităţi semantice şi structurale între sistemele informaţionale. În principal. Problema integrării sistemelor informatice existente în cadrul unei întreprinderi este greu de formalizat deoarece pleacă de la situaţii foarte diferite. companiile furnizoare de soluţii hardware şi software au un aport important. Alte cauze ale inconsistenţei datelor sunt lipsa unei terminologii standard la nivelul întreprinderii de definire a conceptelor şi proceselor de afaceri şi faptul că sistemele care utilizează o tehnologii învechite (sistemele moştenite) nu au implementate mecanisme riguroase 170 .

Aceste puncte cheie sunt rezultatul considerării informaţiilor şi tehnologiilor ca implicaţii ale contextului strategic al firmei. lucru care poate conduce la conflicte. 2. pe baza unei mărci de timp care indică momentul actualizării informaţiei utilizarea informaţiei din sistemul cel mai de încredere. utilizarea celei mai recente valori.5 IDENTIFICAREA PUNCTELOR CHEIE ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale reprezintă formulări care stabilesc modul de conectare. pe baza evaluării gradului de încredere al datelor din diferite aplicaţii. Identificarea discrepanţelor şi conflictelor posibile care apar datorită reprezentării în mod diferit a unor date similare în sisteme diferite. prezentarea tuturor valorilor inconsistente utilizatorului. minim. Diferenţele pot fi: de nume. pentru 8. indicând sursa informaţiilor şi lăsând la latitudinea utilizatorului soluţionarea problemei. distribuire şi structurare a informaţiilor şi desfăşurare a tehnologiilor informaţionale în cadrul firmei. utilizarea unei mărimi agregate pe baza valorilor inconsistente (medie aritmetică. Soluţionarea inconsistenţei datelor presupune: 1. de domeniu sau diferenţe structurale. a mecanismelor de tratare a conflictelor. Stabilirea de norme pentru soluţionarea inconsistenţelor prin: utilizarea uneia din valorile inconsistente fără avertizarea utilizatorului. de natură şi dimensiune. De exemplu. respectiv în logica de migrare a datelor dintr-o aplicaţie în alta.declararea şi constrângerea respectării regulilor de afaceri. maxim etc). pot fi utilizate tabele de corespondenţă sau formule de conversie. Punctele cheie ale tehnologiilor informaţionale exprimă scopul strategic al tehnologiilor informaţionale şi identifică modurile prin care firma trebuie: 171 . precum şi mecanisme de implementare a politicilor de soluţionare a inconsistenţei datelor . O alternativă ar fi includerea în logica de acces la datele unei aplicaţii de alte aplicaţii.

despre produse. ca bază pentru infrastructura şi serviciile cu aceeaşi capacitate pentru oricare client. să utilizeze şi să standardizeze diferitele tipuri de informaţii (financiare. unei bănci îi este necesară o arhitectură logică pentru hardware. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii într-un mediu extins (clienţi. Acestea sunt: tehnologiile informaţionale sunt utilizate pentru reducerea costurilor. punctele de legătură a clienţilor cu firma (reprezentanţe. d) capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii.să conducă sau să urmărească dezvoltarea tehnologiilor informaţionale în domeniul său de activitate (de exemplu. cât şi personalului. în orice moment şi în orice loc. să păstreze arhitectura curentă a tehnologiilor informaţionale în interiorul său. să acceseze. accesul la calculator) trebuie să asigure o interfaţă puternică cu lumea exterioară. serviciile şi produsele depind în mod continuu de investiţiile în tehnologiile de vârf. tehnologiile informaţionale trebuie să îmbunătăţească nivelul serviciilor furnizate clienţilor. să identifice măsurile necesare pentru evaluarea cifrei de afaceri cu ajutorul tehnologiilor informaţionale. comunicaţii şi informaţii. tehnologiile informaţionale sunt privite ca un furnizor de servicii concentrat asupra satisfacerii nevoilor utilizatorilor finali. să efectueze procese electronice de tranzacţionare. reţeaua firmei trebuie să asigure clienţilor accesul la o serie de aplicaţii esenţiale. să conecteze şi să împartă surse şi sisteme de informaţii în cadrul diferitelor compartimente ale sale. aliaţi strategici). furnizori. De exemplu. e) arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale. 172 . printre care: informaţiile despre clienţi trebuie păstrate într-o formă logică şi accesibilă atât clienţilor. software. atenţia firmei asupra relaţiilor cu clienţii şi asupra experienţei acestora conduce la o serie de puncte cheie ale tehnologiilor informaţionale. Sunt identificate puncte cheie pentru fiecare dintre cele cinci aspecte majore ale importanţei investiţiilor pe termen lung: a) rezultatele dorite din investiţiile firmei în tehnologii1e informaţionale. despre clienţi). servicii telefonice. b) accesarea şi utilizarea informaţiilor. c) resursele hardware şi software. rolul tehnologiilor informaţionale şi nivelul necesar al investiţiilor în cazul concurenţilor direcţi). a) Rezultate aşteptate din investiţiile în tehnologii informaţionale în cadrul firmei.

o standardizare a datelor financiare şi comerciale. în special privind comerţul electronic şi prestarea de servicii. 173 . stabilirea de standarde pentru hardware şi software pentru a reduce incompatibilităţile şi costurile suplimentare. care poate determina schimbări globale în cadrul firmei. să existe un punct de vedere comun al tuturor clienţilor firmei. în afaceri. principalii clienţi ai serviciilor oferite de către firmă trebuie să aibă acces la informaţii complete privind relaţiile firmei cu toţi clienţii săi.trebuie urmărită dezvoltarea activităţilor inovatoare şi a aplicaţiilor de marketing privind tehnologiile de vârf. comunicarea cu exteriorul. mai ales cu clienţii. b) Accesarea şi utilizarea informaţiilor urmăreşte ca: utilitatea informaţiilor trebuie recunoscută şi imediat ce se obţin informaţiile. tranzacţiile curente se realizează prin procese electronice: forma tehnologiilor informaţionale care trebuie să aducă managerilor şi personalului care lucrează în mod direct cu aceste aplicaţii capacitatea de a rezolva rapid orice sarcina complexă. utilizatorii. menţinerea unei liste scurte a produselor şi producătorilor pentru fiecare categorie de tehnologie în parte. e) Arhitectura şi standardele tehnologiilor informaţionale trebuie la rândul lor să vizeze: o anumită formă a tehnologiilor informaţionale. software-ul şi echipamentele de legătură. pentru asigurarea unei consistenţe şi pentru organizarea unui control riguros. în activitatea de teren trebuie să aibă acces la aceleaşi date ca şi atunci când sunt la birou. c) Resursele hardware şi software vor viza: transferul între resursele hardware şi software. noile sisteme care vor trebui să creeze baza prin care să se poată efectua schimbări majore asupra noilor servicii. diversele procese şi sisteme trebuie să asigure culegerea şi păstrarea informaţiilor financiare şi comerciale. realizarea unei centralizări a principalilor producători. d) Capacităţile şi serviciile legate de comunicaţii urmăresc ca: reţeaua întregii firme să permită accesul la aplicaţiile esenţiale privind furnizarea de servicii clienţilor. să fie permis accesul la Internet prin reţeaua de comunicaţii. trebuie să fie posibilă oricând şi oriunde. pentru minimizarea costurilor. cupnnzând doar hardware-ul. acestea trebuie stocate pentru a nu se pierde. reţeaua firmei să permită organizarea de videoconferinţe.

8. vânzările. Operaţiunile interne pot include procesarea tradiţională de date şi funcţiile de 174 . să urmărim câteva exemple ale punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale de la firme din diverse domenii industriale: o firmă în curs de dezvoltare în domeniul băuturilor producţiei de bunuri. avantajele potenţiale ce se pot obţine conduc la diferenţe enorme pe piaţă. deci un management financiar adecvat. Tehnologiile informaţionale influenţează atât operaţiunile interne din cadrul unei firme. în multe cazuri.6 UTILIZAREA STRATEGICĂ A TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE Tehnologiile informaţionale reprezintă elementul comun al dezvoltării şi al competiţiei între toate tipurile de afaceri. materiilor prime etc. din cauza concurenţei în domeniu. de la micii comercianţi la marile firme prestatoare de servicii. chiar dacă investiţiile sunt mari. Analiza contextului strategic diferit al acestor mari firme poate conduce la opinii diferite privind infrastructura tehnologiilor informaţionale şi calitatea acestora. furnizorilor. unde banca are deschise filiale. jocurile pe calculator se menţin în actualitate doar 3-6 luni. Pe de altă parte. Reţeaua firmei trebuie să permită organizarea de videoconferinţe. o firmă puternic concentrată pe produse inovatoare. asemenea investiţii în sisteme informaţionale există de câţiva ani buni. depinzând de limitele activităţii desfăşurate. Informaţiile sumare privind producţia. Procesele legate de tranzacţii şi interfaţă vor fi folosite pe teritoriul a mai multe ţări. avantajele ce se pot obţine dintr-o investiţie în tehnologii informaţionale pot avea o durată scurtă de viaţă. de cele mai multe ori. cât şi produsele sau serviciile oferite de aceasta. Informaţiile relevante trebuie să fie prezentate într-o formă logică. De exemplu. Multe firme au realizat investiţii masive în tehnologiile informaţionale şi au devenit dependente de acestea.Numărul punctelor cheie privind tehnologiile informaţionale variază în cadrul firmei. În majoritatea cazurilor. marketingul. Totuşi. sistemul privind rezervările de bilete la o firmă de linii aeriene are un program de bază ce a fost realizat la mijlocul anilor ‘60. De exemplu. acest lucru fiind valabil mai ales pentru produsele de bază ale tehnologiilor informaţionale.. distribuţia şi managementul financiar pot fi accesibile managerilor într-un timp foarte scurt (nu mai mult de 2 ore) şi pot fi uşor de utilizat în luarea deciziilor. o bancă aflată într-o etapă de expansiune pe pieţe externe. o firmă internaţională. pentru a uşura accesul la ele. Informativ. Aceste informaţii vor face posibil un mai bun management al clienţilor.

comunicare. decât pe sisteme care se limitează la observarea şi măsurarea rezultatelor acestor tranzacţii. utilizează de multă vreme tehnologiile informaţionale. managerii privesc tehnologiile informaţionale ca pe un instrument contabil. pe măsură ce noile produse şi noul mediu de afaceri creează noi oportunităţi. în care calculatoarele devin o parte a produselor tradiţionale. Există anumite activităţi total dependente de sistemele informaţionale. Utilizarea tehnologiilor informaţionale ca metodă de obţinere a unor avantaje competitive se situa pe primul loc în anii ”90. 175 . accentul se pune pe sistemele implementate. operaţii extinse cu carduri de credit. Băncile. au acaparat cea mai mare parte a activităţii de investiţii a clienţilor lor. Liniile aeriene se bazează pe tehnologii informaţionale avansate necesare pentru rezervări. Interesul în planificarea strategică a utilizării tehnologiei informaţionale continuă să crească. La începutul anilor 50. operaţii de schimb valutar. transferuri electronice de fonduri. Exemple privind aplicarea strategică a tehnologiilor informaţionale sunt prezentate în continuare: în anul 1977. perioadă suficientă pentru ca Merrill Lynch să devină lider pe piaţă. astfel. dar şi prin recunoaşterea ameninţărilor concurenţei şi a oportunităţilor pe care le oferă. De exemplu. care presupune folosirea calculatorului şi a tehnologiilor comunicaţionale pentru a asigura noi categorii de servicii pentru investitori şi. funcţii ce includ acum roboţi telefonici. Le-au trebuit aproape 7 ani concurenţilor acestora pentru a oferi servicii asemănătoare. pentru antrenamente de zbor. Astăzi. În al doilea rând. pentru controlul traficului aerian etc. De multă vreme. sau ca pe o sursă de date pentru luarea deciziilor. prin intermediul cărora se derulează efectiv tranzacţii economice. Produsele şi serviciile oferite pot varia de la tehnologii informaţionale pentru echipamentele de producţie până la servicii software de bază. Organizaţii precum American Express sau General Motors au fost impulsionate să-şi stabilească strategiile. iar corelarea sistemelor informaţionale cu obiectivele firmei ocupa locul al doilea. SRI International şi Merrill Lynch au dezvoltat împreună conceptul de “management al lichidităţilor”. accentul se pune mai degrabă pe “sistemele operaţionale”. metoda de imprimare a cecurilor cu cerneală magnetică pentru recunoaşterea caracterelor a constituit un precursor al funcţiilor tehnologiei informaţionale electronice. sistemele de aprindere la automobile sunt acum controlate de microcalculatoare. pentru programarea şi optimizarea rutelor. de asemenea. pentru facturări. Sistemele informaţionale au devenit adevărate instrumente de luptă concurenţială în arsenalul firmei. pentru a dezvolta tehnologia informaţională. nu numai prin înţelegerea dependenţei de aceasta.

a folosit sistemele informaţionale pentru a-şi perfecţiona analizele de marketing. distribuitorilor şi comercianţilor. interschimburile de date electronice revoluţionează procesul distribuirii bunurilor către consumatori. De exemplu. Jaguar P. Toyota a fost în măsură să distribuie automobile cu accesoriile şi culorile preferate de clienţi după numai cinci zile de la preluarea comenzii. mai mult. un lanţ de fast-food-uri din Statele Unite s-a numărat printre primele firme care au instalat un sistem de comunicaţie pentru a creşte abilitatea de aşi controla operaţiile desfăşurate pe o arie extinsă. aceşti producători se bazează pe controlul efectuat de calculatoare asupra aparaturii specifice. în contextul unor probleme economice şi al unor sisteme depăşite. a fost în măsură să realizeze modele precise ale dinamicii pieţei. Astfel. pentru a dezvolta pe calculator noi configuraţii şi pentru a scurta perioada de testare a caracteristicilor de operare la numai câteva zile. producătorii din industria chimică şi farmaceutică folosesc tehnici de modelare pe calculator a noilor preparate chimice şi a medicamentelor. pentru a susţine un volum redus de producţie a maşinilor de lux. Modelele grafice sunt utilizate de proiectanţii avioanelor. În loc să abordeze vânzările la scară naţională. în loc de luni sau ani. Sistemul include 176 . cu o puternică activitate de marketing. având în vedere aspecte legate de dependenţa clienţilor de produsele proprii şi de cele ale concurenţei. în anul 1992.L. firmele de cercetare pe baze ştiinţifice a pieţei folosesc în mod curent calculatoare. proiectate pentru producţii de volum mare. de pe fiecare piaţă locală. Aceste sisteme furnizează informaţii detaliate şi la timp despre produsele şi acţiunile ce contribuie cel mai mult la obţinerea profitului. poate corela aceste modele cu acţiunile promoţionale corespunzătoare de pe pieţele locale specifice. Campbell a adunat date despre eficienţa vânzărilor.Conceptul tehnologiilor informaţionale privind inter-schimbul de date electronice a îmbunătăţit considerabil eficienţa metodei “just in time”. Aceeaşi firmă a fost printre primele care au folosit calculatoare bazate pe sisteme expert pentru a stabili turele angajaţilor în regim part-time în aşa fel încât să se asigure o acoperire totală a programului de lucru. iar apoi alte firme din domeniu au aplicat această metodă. De asemenea. a luat o decizie strategică de a investi într-un sistem de producere integrat. industria producătorilor de confecţii s-a orientat spre modele de calculatoare ce oferă sprijin pentru îmbunătăţirea vitezei cu care se modifică produsele. de fapt. în anul 1983. firma Soup Campbell. pentru fiecare produs în parte.C.şi comunicaţiilor -pentru optimizarea vitezei cu care sunt distribuite mărfurile pe pieţele de desfacere. în conformitate cu schimbările de stil sau cu preferinţele specifice ale comercianţilor. Firmele cele mai competitive utilizează pe scară largă sisteme de distribuire a produselor cu ajutorul calculatoarelor . producătorilor. prin unirea furnizorilor. cât dura cu modelele fizice. automobilelor şi navelor.

orice firmă îşi poate creşte avantajele prin aplicaţii adecvate ale produselor tehnologiilor informaţionale. în economiile aflate în recesiune sau pot fi firme cu resurse de capital insuficiente. Ei sunt simpli cumpărători şi nu experimentează decât aplicaţiile de rutină ale sistemelor achiziţionate. de transmitere a informaţiilor către producători etc. diferite privind piaţa. În astfel de cazuri. o firmă poate să achiziţioneze pachete de aplicaţii software. care nu recunoaşte valoarea competitivă a tehnologiilor informaţionale. La acest nivel. Toate aceste considerente şi evoluţii au determinat dezvoltarea modalităţilor de evaluare a preferinţelor consumatorilor şi de satisfacere imediată a nevoilor familiilor. 8. de înregistrare a preferinţelor acestora. din punctul de vedere al utilizării competitive a tehnologiilor informaţionale. Sunt tot mai multe exemplele privind vânzarea cu amănuntul a unor produse şi servicii. Jaguar creditează acest sistem sprijinind poziţia sa competitivă şi succesul său financiar şi îmbunătăţind calitatea produselor. De obicei. Comerţul electronic. soluţia o poate constitui o conştientizare crescută.distribuirea “just in time” a componentelor de la furnizori şi un sistem închis ce permitea tuturor operaţiilor sale să retransmită informaţiile în cadrul procesului. din partea managementului a schimbărilor competitive ce pot fi aduse de obţinerea unui avantaj tehnologic. Toate alternativele de afaceri pot include fuziunea cu un competitor. sau doar de a-i ajunge pe concurenţi. firmele se află în una din cele trei ipostaze fundamentale: de adoptare. doar în câteva ţări existau familii în care ambii soţi lucrau. larg răspândite determină abordări noi. să folosească un birou de serviciu sau să angajeze temporar un personal calificat.1 Ipostaze în utilizarea tehnologiilor informaţionale Experienţa multor firme multinaţionale arată că. Asemenea firme pot fi întâlnite în ramurile stagnante ale industriei. vinderea firmei unei firme avansate din punct de vedere tehnologic (sau uneia cu mari resurse financiare). obiectivul lor este de a supravieţui pe termen scurt. În acelaşi timp.6. de adaptare sau de invenţie. iar consumatorii sunt mult mai pretenţioşi. Competiţia online devine simbolul viitorului. Pentru a achiziţiona resurse IT cu costuri minime. sau 177 . este o metodă tehnologică completă de prezentare a informaţiilor şi a produselor către clienţi. iar acum acestea. comportamentul cumpărătorilor care s-a modificat. a) Firmele aflate în ipostaza de adoptare sunt doar utilizatori ai tehnologiilor informaţionale. o organizaţie poate să ajungă într-o astfel de poziţie doar printr-un management deficitar. dar majoritatea acestor firme trebuie să-şi creeze un fundament tehnologic de bază. a cărui utilizare este în continuă creştere. are loc distribuirea fizică de bunuri către consumatori şi se înregistrează informaţii detaliate de marketing. consumatorii. În trecut. Totuşi.

Ele nu se tem să se abată de la practicile curente sau să urmărească o transformare fundamentală a produselor sau proceselor tehnologice. dar mai avansată din punct de vedere al tehnologiilor informaţionale utilizate. Managementul superior în cadrul unor astfel de firme recunoaşte valorile competitive ale tehnologiilor informaţionale şi se implică el însuşi în procesul de planificare. cu o putere financiară competiţională. 178 . strategiile lor includ încurajarea managementului în sensul utilizării noilor tehnologii. capacitatea şi fondurile necesare pentru a dezvolta proiecte proprii. Succesul lor provine din abilitatea de a depăşi competiţia şi de a câştiga avantaje semnificative sau din capacitatea de a crea noi pieţe. aceste firme investesc în cercetarea aplicată pentru inovarea produselor sau proceselor tehnologice. adesea păstrând consultanţii externi pentru a asigura o părere obiectivă asupra poziţiei lor. Aceste firme au relaţii apropiate cu producătorii. Aceste firme se întâlnesc în sectoare diverse ale industriei tehnologiilor informaţionale (producătorii de calculatoare. Ele au pregătirea. sau pentru a introduce noi concepte. a fi inventiv sau inovator nu este suficient. tehnologiile informaţionale la un nivel apropiat de cel al concurenţilor. în general. de software etc. Formal şi informal. Firmele îşi menţin avantajele prin intermediul cercetării şi dezvoltării prin participarea la descoperirea şi utilizarea de instrumente.achiziţionarea unei firme mai mici. al creării unor firme secundare care să se ocupe de produsele şi serviciile noi şi în sensul asocierii cu liderii în tehnologii pentru dezvoltarea noilor produse. care presupun îndepărtarea semnificativă de la practicile curente sau folosirea tehnologiilor informaţionale de ultimă oră. c) Firmele aflate în ipostaza de invenţie sunt creatoare de tehnologii. Pe lângă cheltuielile cu cercetarea. Asemenea firme sunt lideri agresivi în ramuri dinamice. Totuşi. Firmele aflate în această situaţie se găsesc pe pieţele în expansiune şi se confruntă cu o concurenţă puternică din partea firmelor cu schimbări dinamice ale produselor şi serviciilor. Firmele aflate în ipostaza de adaptare folosesc. De obicei profitabile. Este necesară abilitatea de a interpreta cerinţele pieţei şi de a aduce produsele şi/sau serviciile pe piaţă în timp util şi la costuri competitive. aceste firme caută achiziţii care să le aducă noi pieţe de desfacere. Deşi investesc semnificativ în menţinerea şi dezvoltarea aplicaţiilor curente. Asemenea firme caută oportunităţi unice. b) Firmele aflate în ipostaza de adaptare sunt acelea care au făcut deja din tehnologiile informaţionale un element esenţial al activităţii lor de planificare.). se concentrează şi asupra adaptării unor tehnologii noi prin expansiune şi inovare. firmele utilizează ultimele tehnologii apărute. Frecvent. tehnici şi produse ale tehnologiilor informaţionale avansate. care experimentează produse volatile. ceea ce le permite obţinerea unui avantaj în care sincronizarea este decisivă.

firma trebuie să repete aceste două etape în mod continuu. e) Instalarea de aplicaţii strategice sau introducerea produselor p piaţă. să fie pregătiţi să-şi definească beneficiile aşteptate din investiţi şi să se asigure că acestea vor fi într-adevăr obţinute. O strategie de succes privind tehnologiile este integrată în strategia globală de afaceri a firmei. Etapa planificării/dezvoltării/implementării presupune: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. a abilităţii sale de a utiliza tehnologiile informaţionale reprezintă chei pentru a face faţă pericolelor ce pot apărea din partea concurenţilor. b) evaluarea poziţiei firmei privind tehnologiile informaţionale curente. căutând să dezvolte resursele. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare. dar cu diferenţe considerabile în modul de aplicare. 8. Investirea eficientă resurselor firmei este necesară pentru obţinerea unei poziţii mai avantajoase. de adoptare.2 Etapele dezvoltării tehnologiilor informaţionale Firmele îşi pot maximiza beneficiile obţinute din tehnologiile informaţionale parcurgând două etape de dezvoltare a tehnologiilor. pentru a obţine avantaje competitive. Majoritatea firmelor experimentează unul sau mai mulţi paşi enumeraţi anterior. Etapa de evaluare constă în: a) evaluarea poziţiei adoptată şi a metodei folosite de concurenţi. de adaptare şi de invenţie.6. d) elaborarea detaliilor planificării şi implementării. Evaluarea obiectivă a poziţiei firmei vis-a-vis de concurenţă. Obiectivul este de a efectua aplicaţiile conform cu nevoile firmei. dezvoltarea utilizarea tehnologiilor şi condiţiile economice globale. d) estimarea factorilor de mediu ce reflectă schimbările în structura industriei. investitorii trebuie. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţiile în domeniu. preferinţele consumatorilor. după cum urmează: 1. 179 . După cum se va arăta în continuare.O firmă individuală se poate încadra în oricare dintre cele trei ipostaze. în acord cu liniile de produse şi corespunzător aplicaţiilor tehnologiei informaţionale în aceste domenii. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţional pentru a obţine avantaje competiţionale. Fiecare pas al etapelor de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale asigură o capacitate vitală de a lua deciziile de management şi o utilizare perfecţionată a tehnologiilor. de asemenea. Pentru o utilizare cu succes a tehnologiilor informaţionale în vedere obţinerii de avantaje competitive. c) înţelegerea modurilor în care tehnologiile informaţionale pot fa aplicate la realizarea sau îmbunătăţirea strategiei de afaceri a firmei. 2.

3 Utilizarea etapelor de dezvoltare IT pentru obţinerea avantajelor competitive Indiferent dacă managerii de la nivelele ierarhice superioare înţeleg sau nu tehnologiile informaţionale. pot proveni din câteva surse primare şi secundare. b) evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. Clienţii. Mai întâi este necesară înţelegerea domeniului în care firma îşi desfăşoară activitatea şi a mediului competitiv al acestui domeniu. pentru a asigura acesteia suportul necesar procesului de luare a deciziilor. Astfel. 1 Paşii etapei de evaluare Pentru a obţine avantaje pe piaţă prin alicarea tehnologiilor informaţionale. o analiză a acestor pericole este o bună cale de a atrage atenţia conducerii asupra rezultatelor şi nevoilor. Noii angajaţi pot fi chestionaţi la angajarea într-o firmă. sunt necesare: identificarea şi descrierea punctelor slabe sau tari ale produselor sau serviciilor principalilor concurenţi. iar studierea acestora poate dezvălui modul în care sunt utilizate noile tehnologii. identificarea puterii tehnice şi financiare şi a abilităţii principalilor concurenţi de a investi în tehnologii informaţionale. producătorii şi distribuitorii află rapid despre noile aplicaţii. Din acest motiv. a) Evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. Articolele de specialitate din domeniul comercial descriu utilizarea inovativă a tehnologiilor informaţionale de către anumite firme. trebuie parcurşi următorii paşi care concură la realizarea strategiei de dezvoltare şi implementare a tehnologiilor: a) evaluarea poziţiei şi a metodei utilizate de concurenţi. analiza 180 .6. aspectele economice ale domeniului lor de activitate şi eventualele pericole din partea concurenţei. corelate cu tehnologiile informaţionale.8. identificarea şi caracterizarea aplicaţiilor majore ale tehnologiilor informaţionale. c) înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. astfel încât să nu fie nevoie de un spionaj în acest sens. Ameninţările concurenţei asupra produselor şi serviciilor firmei. d) evaluarea factorilor de influenţă. în general. Pot fi adunate suficiente date publice despre poziţia concurenţilor. Este posibil să se afle despre utilizarea tehnologiilor informaţionale de către concurenţi prin observări externe. Pe scurt. ei pot să înţeleagă. sau pentru a detecta utilizări noi ale tehnologiilor deja existente. Aceste informaţii trebuie actualizate cel puţin o dată pe an şi aduse la cunoştinţa conducerii. Produsele sau serviciile noi pot fi analizate pentru a se identifica eventualele tehnologii nou introduse.

nivelul tehnologiei. vârsta aplicaţiei software şi mentenanţa şi flexibilitatea acesteia. Evaluarea trebuie să depăşească eventualele atitudini defensive ale departamentelor din cadrul firmei. Evaluarea poziţiei faţă de tehnologiile informaţionale necesită un punct de vedere obiectiv privind utilizarea de către firmă a acestor tehnologii şi capacitatea firmei de a devansa competiţia. pentru a putea determina aptitudinile programatorilor de a realiza proiecte de management şi capacitatea acestora de a înţelege nevoile utilizatorilor. identificarea potenţialelor aplicaţii ale tehnologiilor curente sau viitoare şi modul în care aceste aplicaţii pot afecta concurenţa. telecomunicaţiile. În final. personalul şi alte resurse utilizate în cadrul acestei aplicaţii. care pot fi utilizate pentru obţinerea de avantaje competitive peste trei sau cinci ani. a produselor. performanţele sale în satisfacerea nevoilor existente sau potenţiale. evidenţiind problemele care pot afecta capacitatea aplicaţiei de a-şi îndeplini obiectivele. Principalele sarcini sunt: analiza tehnologiilor informaţionale existente care pot fi utilizate pentru obţinerea unui avantaj competitiv în prezent. c) Înţelegerea modului de aplicare a tehnologiilor informaţionale. identificarea potenţialelor schimbări în aplicaţiile curente. Din acest motiv.acestor surse poate asigura o înţelegere solidă a modurilor în care concurenţa utilizează tehnologiile informaţionale. La fel de importantă este şi obţinerea unei perspective clare asupra produselor şi serviciilor firmei şi asupra evoluţiilor majore de pe piaţă. b) Evaluarea poziţiei curente a firmei faţă de tehnologiile informaţionale. fie a unui consultant cu o bună pregătire în domeniu. hardware-ul calculatoarelor. evaluatorii trebuie să determine aptitudinile şi experienţa programatorilor şi metodele şi instrumentele folosite pentru proiectarea şi implementarea aplicaţiilor. a specificului de activitate etc. Evaluatorii trebuie să fie la curent cu proiectele de dezvoltare. evaluarea ar trebui să fie responsabilitatea fie a unui grup independent din cadrul firmei. care vor fi folosite. evaluatorii trebuie să creeze o imagine a poziţiei firmei faţă de tehnologiile informaţionale şi să realizeze o comparaţie estimativă a acestei poziţii faţă de cea a concurenţilor. Acest proiect de implementare a tehnologiilor trebuie să includă funcţiile aplicaţiei. analiza unor modificări anticipate în tehnologiile informaţionale sau a unor noi dezvoltări ale acestora. Acest pas necesită cunoaşterea activităţilor desfăşurate de firmă. precum şi instrumentele tehnologiilor informaţionale. evaluatorii trebuie să schematizeze proiectul de implementare a tehnologiilor sau produselor informaţionale. generate de cererea de pe piaţă sau de dezvoltarea tehnologiilor. Trebuie evaluate cunoştinţele personalului privind funcţiile fiecărei aplicaţii. Mai întâi. responsabile de dezvoltarea aplicaţiilor din domeniul tehnologiei informaţionale. serviciilor. Apoi. 181 .

iar dacă firma are mai mult 182 . Producătorii şi vânzătorii de calculatoare şi telecomunicaţii au nevoie chiar de mai mulţi ani pentru a face estimări. care examinează modificările în rândul cumpărătorilor. Utilizând aceste rezultate.Pentru firmele ce nu sunt implicate în afaceri cu calculatoare sau telecomunicaţii. Elementele principale de analizat aici sunt: tehnologia. Eventualele utilizări de tehnologii informaţionale pot fi estimate pentru treicinci ani. perioadă suficientă pentru a dezvolta aplicaţiile. produselor substituente şi noile apariţii pentru a evalua impactul lor asupra lanţului valoric şi asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor. asupra investiţiilor etc. Asemenea factori extern pot influenţa abilitatea organizaţiilor de a finaliza planurile de investiţii sau necesitatea de a investi într-un mediu concurenţial în schimbare. efectele economiei globale asupra balanţei comerciale. Firmele implicate în activităţi privind tehnologiile informaţionale vor avea nevoie de serviciile unor cercetători ştiinţifici şi specialişti de marketing. Această investigaţie trebuie corelată direct cu obiectivele activităţii desfăşurate. producătorilor. Schimbările în structura industriei pot fi analizate conform modelului lui Michael E. De aceea. b) dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. şedinţele informative trebuie să aibă loc periodic pentru a se putea lua rapid decizii când apar opţiuni noi. furnizorilor. Managementul are nevoie de această capacitate pentru a evalua alternativele de investiţii. aceste sarcini necesită asistenţa unor analişti şi ingineri specializaţi în sisteme informaţionale. Mediul de operare prezintă o serie de pericole şi oportunităţi. a) Identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. f) evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. firma poate identifica domeniile în care folosirea îmbunătăţită a tehnologiilor informaţionale conduce la cele mai bune rezultate. c) dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. 2 Paşii etapei de planificare/dezvoltare/implementare Această etapă de planificare/dezvoltare/implementare presupune parcurgerea următorilor paşi: a) identificarea principalelor pericole şi oportunităţi. Alte elemente importante pentru urmărirea mediului extern sunt climatul legislativ şi politic. cât şi pe termen lung. Acest pas constă în sintetizarea rezultatelor din etapa de evaluare. care sunt capabili să conceapă noi utilizări pentru tehnologiile informaţionale. Porter din anul 1985. e) testarea pieţei. datorită faptului că ciclul de producţie în aceste domenii se întinde pe o perioadă mult mai lungă. structura domeniului şi factorii externi economici şi politici. d) elaborarea unei planificări şi implementări detaliate. g) reluarea periodică acestor paşi de la a) la g). Estimarea schimbărilor de tehnologie se va face atât pe termen scurt. d) Evaluarea factorilor de influenţă.

trebuie detaliată abilitatea firmei de a face faţă concurenţei. cash flow-ul. de asemenea. sau chiar o analiză înainte ca implementarea finală să fie aprobată. cota de piaţă.aflate în postura de adaptare. sau linie producţie . informaţiile trebuie separate şi trebuie efectuată o analiză pentru fiecare domeniu principal de activitate. Ameninţările importante din partea altor surse trebuie tratate într-o manieră similară. de adoptare sau de inventator necesită niveluri diferite de analiză. Această îmbunătăţire sau dezvoltare poate fi făcută prin achiziţionarea de hardware şi instrumente software. sau prin dezvoltare internă. Pericolele ar trebui estimate în funcţie de probabilitatea lor de producere şi de impactul potenţial asupra situaţiei financiare a firmei sau asupra poziţiei acesteia pe piaţă. Urmează stabilirea unei liste finale a elementelor necesare pentru dezvoltarea şi implementarea tehnologiei informaţionale. Cunoaşterea pericolelor şi oportunităţilor trebuie folosită. trebuie identificate îmbunătăţirile infrastructurii necesare pentru a înlătura pericolele sau pentru a profita de oportunităţi apărute. Ca pas final al acestui proces. trebuie identificate şi analizate noile utilizări ale tehnologiilor informaţionale avansate. altele pot fi supuse direct implementării. securitatea împotriva pericolelor din partea concurenţei. investiţiile ce trebuie realizate şi impactul asupra produselor existente. să stabilească priorităţile şi să aloce fonduri pentru tehno1ogii informaţionale mai avansate şi pentru dezvoltarea de aplicaţii într-un context economic marcat de constrângeri şi perspective. profiturile. Un plan general de implementare trebuie să determine atingerea obiectivelor 183 . Trebuie descrise modalităţile prin care competitorii folosesc la maxim tehnologiile informaţionale în aceste domenii şi. intrările pe piaţă. Fiecare tip de firmă. Managementul firmei trebuie să revizuiască rezultatele investigaţiilor. c) Dezvoltarea unei infrastructuri de implementare a proiectelor. Aceste opţiuni trebuie evaluate din punctul de vedere al strategiei întregii firme. Anumite elemente necesită cercetare. b) Dezvoltarea unei strategii privind tehnologiile informaţionale. De asemenea. trebuie identificate noile oportunităţi şi eventualele căi de diversificare. Apoi.decât un domeniu de activitate. ar trebui estimate şi comparate costurile şi beneficiile probabile aferente fiecărui pericol. Pe baza priorităţilor şi a nivelului fondurilor stabilite iniţial. dezvoltare iniţială. poate fi creat un plan care îmbunătăţească infrastructura tehnologiilor informaţionale. oportunităţile care trebuie evaluate având în vedere profitul estimat. În cele din urmă. în primul rând. la identificarea acelor domenii care necesită o atenţie sporită. În sfârşit. sau care dezvolte tehnologii specifice produselor sau serviciilor. trebuie specificat criteriul de măsurare a performanţelor. Exemple în acest sens sunt indicatorii specifici cantitativi sau calitativi privind economiile. pentru produse şi servicii.

Acest lucru necesită mulţi ani de eforturi. departamentele din cadrul unei firme au interese şi funcţii diferite în procesul de implementare. Prin creşterea abilităţilor sale de a utiliza tehnologiile informaţionale firma acoperă o multitudine de obiective. fiecare cu misiuni şi obiective diferite. Decizia de implementare a proiectelor care vor conduce firma sau unele departamente ale acesteia la niveluri tehnologice mai înalte trebuie să vizeze: resursele de personal şi aptitudinile acestuia. resursele necesare. Adesea. este necesară modificarea sistemelor informatice de dezvoltare a infrastructurii. strategia. rezultatele aşteptate. o operaţie pilot este adesea folosită pentru a determina dacă aplicaţia satisface nevoile utilizatorilor. Dacă dezvoltarea a rezultat dintr-o aplicaţie internă a sistemului informaţional. metodele şi instrumentele de dezvoltare a aplicaţiilor. software-ul disponibil pentru suportul aplicaţiilor. În asemenea cazuri. migrarea către noile aplicaţii poate dura câteva luni. câteva încearcă să aplice o anumită strategie. sau să coreleze tehnologia de investiţii cu rezultatele obţinute. punctele critice. e) Testarea pieţei poate fi în atenţia conducerii firmei dacă se doreşte dezvoltarea produselor. implicarea resurselor non-tehnice. pentru a se ajunge la rezultatele dorite. tactice şi strategice. din mai multe puncte de vedere. pentru acomodarea noilor tehnologii şi pentru obţinerea rezultatelor dorite. calculatoarele şi mijloacele de telecomunicaţii. Investiţiile în tehnologii informaţionale cuprind următoarele categorii: de bază. resursele managementului proiectat. Totuşi. iar efortul total poate avea şi anumite deficienţe. Firma contează pe programele sale strategice multianuale pentru a obţine profituri însemnate din investiţiile în tehnologii informaţionale. interpretările. Trebuie specificate obiectivele. După alocarea fondurilor se poate trece la îmbunătăţirea infrastructurii tehnologiilor informaţionale şi la planificarea detaliată a aplicaţiilor. Problemele neidentificate sau necorectate în cadrul procesului de testare vor apărea de această dată. Dacă aplicaţia este internă. f) Evaluarea rezultatelor obţinute din investiţii. câteva firme importante aplică şi unele dintre conceptele prezentate. Evaluarea rezultatelor obţinute ca urmare a 184 . structura organizatorică necesară pentru a susţine îmbunătăţirile. metodele şi instrumentele de planificare a controlului.firmei în domeniul tehnologiilor informaţionale. în caz contrar se menţine legătura cu furnizorul de tehnologie informaţională o perioadă îndelungată de timp. înainte ca implementarea să fie permisă. În timp ce multe firme trec prin toate etapele fundamentale ale planificării. Eforturile de dezvoltare în cadrul unei firme extinse pot fi împărţite între câteva departamente de bază. d) Elaborarea unei planificări şi implementări detaliate.

O parte din aceşti factori externi pot avea influenţe importante. Astfel. se evidenţiază doar ceea ce există. O estimare iniţială a succesului sau a eşecului produsului sau serviciului nou poate determina schimbări în structura bunului sau serviciului sau chiar retragerea acestuia de pe piaţă. Evenimentele externe pot necesita schimbări în tactică sau în produse. integrarea se făcea pe verticală. Astfel de firme se numesc “firme modulare” şi se caracterizează prin investiţii minime în aparatură şi dispozitive. Structurile firmelor se schimbă. astfel ca informaţiile să fie folosite pentru îmbunătăţirea metodologiei de planificare. pe măsură ce firmele îşi reîndreaptă atenţia asupra activităţilor de bază. “Criteriul succesului” trebuie identificat în momentul în care proiectul este aprobat şi trebuie aplicat utilizând una dintre numeroasele metodologii existente pentru evaluarea beneficiilor obţinute prin implementarea tehnologiei. Dacă s-a realizat şi o modificare a profilului activităţii. în trecut. Firmele trebuie să actualizeze permanent estimările asupra rezultatelor obţinute ca urmare a investiţiilor în tehnologii.acestei aplicaţii nu este posibilă decât după trei sau poate şase luni. este necesară o perioadă şi mai mare de timp.7 TENDINŢE ALE SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Una dintre problemele cele mai atent studiate este tendinţa de a reflecta sistemul informaţional printr-o analiză din interiorul acestuia. ceea ce reprezintă un alt element de importanţă pentru firmă. 8. g) Reluarea periodică a acestor paşi sau cicluri este necesară pentru a păstra o poziţie competitivă. Dacă dezvoltarea a avut ca rezultat un serviciu sau produs nou sau îmbunătăţit. Multe firme în care. Este la fel de important ca estimările competitive să fie continuate şi îmbunătăţite. O evaluare finală nu este posibilă decât după câteva luni de la lansarea pe piaţă. testul de piaţă poate precede apariţia pe piaţă a produsului sau serviciului respectiv. astăzi încearcă să scape de părţile care nu sunt suficient de valoroase şi achiziţionează în schimb componente de producţie. prin cumpărarea şi asamblarea componentelor în 185 . Rezultatele investigaţiilor şi fazelor planificării descrise anterior reprezintă un plan strategic pentru utilizarea competitivă a tehnologiilor informaţionale la un moment dat. în loc să se evidenţieze şi influenţele externe care schimbă atât managementul firmei cât şi pe cel al sistemului informaţional.

De asemenea. în care cunoştinţele în domeniul calculatoarelor sunt din ce în ce 186 . s-a intrat într-o eră a colaborării. Furnizorii supermaketurilor şi ai magazinelor de vânzare cu amănuntul au acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor şi al vânzărilor realizate de clienţii lor. Aceste noi abordări ale arhitecturii afacerii apar din nevoia de a vedea firma şi unităţile de afaceri ca pe nişte “întreprinderi extinse care includ atât furnizorii. Compania virtuală este descrisă ca o firmă care-şi extinde influenţa ascendent prin furnizori şi descendent prin canale de distribuţie până la utilizatorul final sau până la consumator. Începând cu această perioadă. legături electronice strânse cu partenerii de afaceri (furnizori. Atributele unei firme virtuale sunt: cea mai avantajoasă dintre toate. la buna desfăşurare a procesului de vânzare. din punct de vedere al competiţiei şi al achiziţiei. Această eră a fost numită şi „era computerelor omniprezente”. pentru a putea contribui. pe măsură ce consumatorii şi furnizorii devin participanţi importanţi în luarea deciziilor privind serviciile şi produsele oferite de firmă. firmele tradiţionale devenind învechite. Firmele din toate domeniile măresc gradul de utilizare a furnizorilor externi de componente de producţie. Întreprinderile extinse sunt o realitate începând cu anii ‘90.). Alt nume dat acestei abordări economice este cel de “firmă virtuală”. ceea ce presupune existenţa unor relaţii bazate pe încredere. Înseamnă că o societate. cooperarea cu furnizorii. Metoda de management Just In Time (JIT) presupune ca furnizorii să aibă acces direct la informaţii privind nivelul stocurilor. prin furnizarea la timp a materialelor. Computere omniprezente înseamnă mai mult decât aşteptările ca sistemele de calcul să susţină toate funcţiunile economice şi că toate computerele portabile şi comunicaţiile să susţină aplicaţiile economice. Având în vedere rapiditatea ritmului de dezvoltare a serviciilor şi a produselor. sociale şi recreative. alianţe în schimbare. În categoria acestor firme intră atât noile firme care s-au format pe baza acestor principii. clienţii şi chiar cu concurenţii de peste graniţă. angajaţii devin indispensabili în mecanismul funcţionării firmei. asupra cercetării-dezvoltării şi asupra marketingului. cât şi vechile firme care s-au restructurat. interdependenţe cu colaboratorii şi partenerii. parteneriate oportune. care se reflectă în activităţile desfăşurate şi în sistemele informaţionale utilizate. pentru a putea programa livrările.aşa fel încât resursele să se concentreze asupra proiectării produselor. Astfel. chiar şi o meserie poate deveni adesea “meserie virtuală”. ne confruntăm şi cu schimbări majore ale modului în care oamenii lucrează şi trăiesc folosind calculatoarele şi comunicaţiile. distribuitori etc. cât şi clienţii ca parte a activităţii firmei.

În trecut. apartenenţa era incertă. c) creşterea surselor externe de informaţii. Este din ce în ce mai clar că. Totuşi. Ceea ce trebuie înţeles. strategia sistemului informaţional trebuie să se potrivească cu strategia unităţilor de afaceri. încât funcţionarea sistemului informaţional. De asemenea. încât nici o entitate nu putea să-şi declare proprietatea.. din reproiectarea proceselor de producţie. înseamnă că utilizatorii vor dori să creeze sau să proceseze propriile aplicaţii. 1 Obiectele reprezintă unităţi discrete ale sistemelor informaţionale care conţin proceduri şi date şi care pot fi refolosite în mai multe aplicaţii. nu este suficientă doar această “potrivire”. astfel încât avantajul competitiv al eventualelor aplicaţii ale tehnologiei informaţionale să poată influenţa strategia unităţii de afaceri. deseori utilizând obiecte1 realizate de specialiştii în domeniul tehnologiei informaţionale. Din tehnici precum managementul calităţii şi managementul securităţii informaţiilor s-a tras concluzia că responsabilitatea nu poate fi alocată fără autoritatea dată de proprietate. Aplicaţiile aveau atât de mulţi proprietari (organizaţii separate în cadrul aceleiaşi firme). s-a observat că toate firmele trebuie să abandoneze modelul vechii structuri ierarhice a organizaţiei şi să adopte modelul organizării pe produs. Reacţii faţă de factorii care conturează noul model. în crearea unui sistem care nu era bine optimizat pentru a răspunde tuturor cerinţelor utilizatorilor din diferite unităţi de afaceri. 187 . în acelaşi timp. a fost de multe ori lăsată în grija utilizatorilor.mai extinse. pentru a fi cu adevărat eficientă. Rezultatul s-a concretizat într-un răspuns slab la necesităţile individuale ale utilizatorilor şi. a) Schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. care optimizează procesele de producţie. Reacţiile la elementele deja descrise au condus la conturarea unui nou model de sistem informaţional. în special întreţinerea acestuia. d) o nouă dezvoltare a serviciilor. care cuprinde următoarele elemente: a) schimbarea apartenenţei aplicaţiilor. b) apariţia serviciilor publice de informaţii. e) schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. când aplicaţiile integrate au fost realizate pentru a cuprinde întreaga firmă cu o singură unitate de sistem. Ca rezultat. Administratorii sistemului informaţional trebuie să devină parte integrantă a echipei manageriale. De asemenea. este faptul că strategia sistemului informaţional trebuie să urmeze aceeaşi linie cu strategia firmei. se poate aştepta de la computere să execute comenzile cerute în modul dorit de aceasta. apartenenţa şi responsabilitatea care derivă din aceasta a devenit atât de difuză.

Această entitate poate fi reprezentată de “sisteme informaţionale comune” sau „telecomunicaţii comune”. În majoritatea ţărilor europene. d) O nouă dezvoltare a serviciilor . accesul la reţeaua internă. În cazul câtorva dintre aceste aplicaţii. conform căruia un echipament de calcul satisface diversele nevoi de informatizare ale departamentelor unei firme în plus faţă de aplicaţiile comune prezentate anterior. c) Creşterea surselor externe de informaţii. Sursele externe de informaţii pot fi definite ca incluzând consultanţă. În multe alte ţări. apartenenţa trebuie să se regăsească într-o entitate comună. dezvoltare de aplicaţii. lipsa acută de personal specializat şi foarte bine pregătit. costul dezvoltării independente a productivităţii este mare pentru o singură firmă. Unele resurse sau aplicaţii depăşesc unităţile de afaceri sau procesele de producţie. combinată cu variaţia cerinţelor de dezvoltare ale sistemelor de prelucrare. încurajează utilizarea substanţială a consilierilor şi a specialiştilor în dezvoltarea/implernentarea de sisteme cu contract de colaborare. stimulează. care pot fi clasificate ca “utilităţi” în acelaşi sens în care telefonul este o utilitate. în condiţiile în care cererea scade. administrarea reţelelor cu arie largă de răspândire şi alte astfel de facilităţi. Departamentele folosesc. transfer al datelor în reţea şi administrarea reţelelor de comunicaţii prin voce (voice communication network) etc. Mai multe firme au adoptat conceptul de “servicii de calcul”. fie serviciile sunt în domenii necompetitive. de asemenea. distribuţia extinsă a accesului la informaţii este necesară pentru succesul activităţii participanţilor şi este dificil sau imposibil de realizat de unul singur. serviciile informaţionale pentru a rula aplicaţii pentru care nu au suficientă capacitate locală.b) Apariţia serviciilor publice de informaţii. Utilizarea surselor externe de informaţii determină o tendinţă de creştere a utilizării serviciilor comune. e) Schimbarea responsabilităţilor pentru planificarea şi controlul sistemului informaţional. Rezultatul tendinţei de creştere a utilizării serviciilor comune constă în faptul că din ce în ce mai multe firme sau unităţi de afaceri vor căuta să opereze cu un număr redus de personal angajat cu carte de muncă pentru dezvoltarea sistemelor şi că adesea se poate întâmpla ca acestea să nu dispună de mainframe-uri sau de aplicaţii proprii. Administratorii reţelelor informaţionale din marile 188 . operaţiuni computerizate. dificultatea reducerii personalului (datorată legilor de protecţie socială). utilizarea consilierilor. întreţinerea şi actualizarea aplicaţiilor. Serviciile comune şi utilizarea serviciilor specializate este atractivă pentru că: se oferă posibilitatea de a furniza servicii cu costuri substanţial mai mici decât dacă ar fi utilizate resurse interne. de asemenea. fie diminuarea costurilor depăşeşte avantajele competitive ale operaţiunilor realizate în cadrul firmei. cum ar fi poşta electronică.

sau pentru schimbarea acestora. Pe măsură ce aceste modele de organizare se schimbă. acest model reflectă fie o mentalitate de “mainframe”. dacă nu pot fi corelate costurile sistemelor informaţionale cu profitabilitatea. Odată cu descentralizarea unităţilor de afaceri. însă la nivelul unităţii de afaceri. Un astfel de control nu va determina creşterea valorii sistemului informaţional şi nici nu va justifica realizarea unui sistem informaţional mai performant.firme sunt obişnuiţi să coordoneze planificarea tactică şi strategică a sistemului informaţional. al dezvoltării aplicaţiilor şi al nivelului resurselor disponibile utilizatorilor. însă. va exista tendinţa de a dezvolta birocraţie a sistemului informaţional. h) standardele şi 189 . De fapt. Atâta timp cât sistemul informaţional este văzut de manageri doar ca un cost de afaceri. dacă dispunerea strategică a sistemului informaţional variază în funcţie de necesităţi. un control strict al costurilor poate fi un factor negativ pentru succesul afacerii. pe acoperirea costurilor de la utilizatori şi pe detalierea justificărilor pentru modificarea aplicaţiilor. e) suportul tehnic. sistemul informaţional trebuie să le urmeze. Când costurile sistemelor informaţionale devin părţi controlabile direct la nivelul fiecărei unităţi de afaceri. Controlul total al costurilor sistemelor informaţionale rămâne în continuare o preocupare. g) securitatea informaţiilor.8 TENDINŢE ÎN ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL Ca urmare a descentralizării firmelor şi a dezvoltării unităţilor de producţie. organizarea şi coordonarea sistemului informaţional trebuie la rândul lor schimbate. b) operaţiunile computerizate. f) comunicaţiile. realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi controlul utilizării tehnologiei. c) managementul informaţional. ele vor varia proporţional cu veniturile. d) suportul informaţional. a fost adoptat acelaşi model de conducere. simplul control al costurilor nu este semnificativ. fie tendinţa sistemului informaţional de a copia modelul de organizare al firmei părinte. Totuşi. accentul punându-se pe planificarea detaliată şi pe alocarea de resurse. Pentru aceasta trebuie regândite: a) dezvoltarea sistemelor. 8. Planificarea şi controlul resurselor informaţionale trebuie realizate de persoane care sunt direct responsabile de profitabilitatea utilizării lor.

către sistemele distribuite client-server şt către consolidarea centrelor de date .. fără îndoială. cum ar fi analiza şi programarea centralizată. creşterea fluxurilor de informaţii interne şi externe este prea mare pentru utilizatorii individuali. Aceste schimbări privesc managementul tehnologic. coordonare şi suport tehnic comune. Aproape fiecare opţiune organizaţională. a creării cadrului necesar personalului angajat de a-şi realiza o carieră pe termen lung. managementul informaţional. problemele şi cerinţele utilizatorilor. Avantajul cel mai important ai dezvoltării descentralizate a sistemelor este. Analiştii şi programatorii se familiarizează cu personalul. reducând astfel eforturile suplimentare datorate multiplelor centre de date c) Managementul informaţional. constă în reducerea costurilor şi creşterea eficienţei.i) planificarea strategică. a acumulării de noi cunoştinţe de specialitate. În realitate. Dezavantajele cele mai importante constau în dificultatea introducerii de noi tehnologii şi metode. analiza şi programarea descentralizată etc. ataşamentul acestor unităţi faţă de organizaţia mamă. care dispun de mainframe-uri mari. La baza acestei funcţii stau următoarele aspecte: pentru firmele puternic tehnologizate. au apărut un nou concept şi o nouă funcţie: director al managementului informaţional. necunoscând toate metodele sau toate sursele de obţinere a informaţiilor. Se preconizează că dezvoltarea viitoare a sistemelor va fi descentralizată şi transferată în sarcina unităţilor de afaceri. de multe ori. Raţiunea pentru consolidarea centrelor de date. managementul sistemului informaţional va trebui să aibă în vedere necesităţi ignorate timp îndelungat. multe oportunităţi de consolidare a centrelor de date există. sau necesităţi care vor apărea prin implementarea noului model de management al sistemului informaţional. a fost încercată la un moment dat de o firmă sau alta. Nevoile utilizatorilor de a avea acces la informaţii vor conduce la crearea de noi funcţiuni şi la introducerea de noi specialişti care să sprijine procesele informaţionale din cadrul firmelor. reproiectarea aplicaţiilor existente şi dezvoltarea de software se îndreaptă spre medii client-server. Fiecare dintre aceste dezavantaje pot fi atenuate prin planificare. managementul calităţii.care sunt în realitate părţi ale aceluiaşi fenomen de restrângere. b) Operaţiunile computerizate. cei care lucrează cu tehnologie au dificultăţi în accesarea informaţiilor. a) Dezvoltarea sistemelor. Mai mult. Se observă manifestarea a două tendinţe aparent contradictorii . 190 . deoarece activităţile care implică noi aplicaţii. Din nevoia firmelor de a transfera informaţiile importante între manageri şi specialişti interesaţi. analiza descentralizată şi programarea centralizată. fiecare dintre aceste opţiuni având avantaje şi dezavantaje care au fost explorate în literatură. a menţinerii standardelor cu cele de la nivelul firmei.

să asigure sprijinul şi pregătirea utilizatorilor din diferite departamente. evaluarea noi lor tehnologii sau produse. Multe organizaţii cu sisteme organizaţionale centralizate au realizat deja importanţa utilizării unui suport informaţional propriu.Această funcţie trebuie înfiinţată la nivelul grupurilor funcţionale sau al proceselor care necesită accesul şi stocarea de informaţii. indexare şi stocarea informaţiilor. În noua organizare. care să-i ajute pe utilizatori să devină mult mai eficienţi. astfel: La nivel de unităţi de afaceri. 191 . Suportul tehnic presupune de obicei instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. d) Suportul informaţional oferit utilizatorilor. instalarea de noi echipamente şi reconfigurarea echipamentelor. rolul suportului tehnic se schimbă dramatic. Suportul tehnic poate. utilizatorii devin mult mai capabili să definească cerinţele sistemului. Suportul tehnic utilizat în viitor într-un mediu larg. îmbunătăţirea standardelor. nevoii de distribuţie a unor activităţi şi centralizării altora. Suportul tehnic are rol de interpretor între vânzătorii de echipament şi/sau de soft şi utilizatorii acestora. Noile responsabilităţi pot include coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale în reţeaua existentă în firmă. e) Suportul tehnic. Realizarea acestui lucru are două mari avantaje pentru sistemele informaţionale: creşte satisfacţia utilizatorilor. pentru că sistemul informaţional devine mult mai folositor. înfiinţarea unui ”serviciu de urgenţă” prin care clienţii să semnaleze apariţia unor probleme de ordin tehnic. clasificarea. stabilirea standardelor şi a procedurilor pentru clasificarea. ei devin utilizatori mult mai bine pregătiţi ai serviciilor oferite de sistemul informaţional. pentru a se asigura utilizarea de versiuni compatibile în toată firma. identificarea surselor interne şi externe de informaţii şi luarea măsurilor necesare accesării informaţiilor. de divizii sau de întreprinderi: furnizarea suportului tehnic care să depăşească cunoştinţele tehnice ale utilizatorilor. instruirea şi consilierea analiştilor de sistem. Astfel. de asemenea. complex şi eterogen poate fi organizat şi regăsit în diferite locuri. rezolvarea problemelor datorate căderilor de sistem. consilierea tehnică a conducerii. Printre atribuţii se numără: definirea pentru furnizorii de sistem informaţional a cerinţelor de regăsire şi stocare a informaţiilor venite din partea clienţilor. indexarea şi stocarea informaţiilor. datorită noilor responsabilităţi. iar acum încearcă să-şi asiste utilizatorii prin furnizarea unor servicii hot-line. pe măsură ce învaţă mai multe despre capacităţile şi constrângerile sistemului informaţional.

Tehnologiile de comunicare şi mijloacele de comunicare stimulate de creşterea cererii utilizatorilor vor fi din ce în ce mai performante. economisind. eficienţa şi costurile scăzute sunt adesea rezultatul utilizării aceloraşi reţele pentru combinaţii între transmisia de date şi voce. folosirea telecomunicaţiilor în cadrul muncii. să stabilească criteriile de evaluare a performanţelor şi să monitorizeze performanţele furnizorilor. îmbunătăţirea standardelor sistemelor informaţionale ale firmei.a. s-au aflat într-o poziţie mai bună folosind surse externe de administrare a reţelelor.instalarea sau reconfigurarea hardware-ului şi a reţelelor locale (LAN). al reţelelor de telecomunicaţii şi al administratorilor reţelelor de telecomunicaţii este foarte mic. creşterea utilizării video-conferinţelor. să încheie contracte. coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. instalarea şi întreţinerea sistemelor de operare sau a software-ului altor sisteme. Folosind sursele externe. f) Comunicaţiile. printre care se numără: creşterea volumului de informaţii schimbate. instruirea personalului care trebuie să acorde consultanţă tehnică personalului din departamente. funcţiunile managementului şi performanţele personalului angajat variază. De fapt. pentru a permite clienţilor o cât mai bună conectare. În aceste aplicaţii. în evaluarea şi selectarea echipamentelor şi a instrumentelor ş. în acelaşi timp. utilizare mai mare a transferurilor electronice de date. să estimeze cererea viitoare. La nivel de firmă: coordonarea distribuţiei softului de bază al calculatoarelor personale. este absolut obligatorie centralizarea acestor funcţii. 192 . managerii vor trebui să evalueze furnizorii. această combinaţie este foarte importantă pentru adoptarea viitoare a tehnologiilor şi instrumentelor multimedia. Managerii nu se vor mai implica în planificarea activităţii angajaţilor. din momentul în care şi-au centralizat managementul reţelei de comunicaţii şi au înţeles scopul şt utilitatea reţelei. Managementul centralizat al comunicaţiilor permite încheierea mai multor contracte prin intermediari. Cererea privind posibilităţi suplimentare de comunicare este determinată de câteva tendinţe şi aşteptări. şi mai mulţi bani. Deoarece comunicaţiile prin voce şi transferurile de date sunt foarte importante pentru utilizatori. Unele firme au descoperit că. evaluarea noilor tehnologii sau produse. Atunci când managementul telecomunicaţiilor utilizează sursele externe. iar centralizarea cere câţiva astfel de specialişti. consilierea tehnică a conducerii. Numărul participanţilor în telecomunicaţii. rezolvarea problemelor create de căderea aplicaţiilor software.

Această schimbare va avea în vedere o nouă filozofie pentru standardele privind tehnologia informaţională ale firmelor. prelucrarea imaginilor. asigurarea confidenţialităţii informaţiilor în cadrul firmei. Pe de altă parte. asigurarea operativităţii răspunsurilor faţă de nevoile societăţii. a celor care trebuie dispersate şi a celor care nu ţin de securitatea informaţiilor. filozofie care poate fi definită ca “standarde prin excepţii” şi ca “standarde impuse de bună voie Regândirea standardelor necesită restabilirea premiselor pe care acestea se bazează. asigurarea integrităţii informaţiilor în timpul procesării. reducerea complexităţii (şi în cele din urmă a costului) asigurării interconectivităţii mai multor utilizatori care trebuie să comuniceîntre ei. h) Standardele. Standardele pentru hardware. cum ar fi inteligenţa artificială. 193 . Noile aplicaţii folosesc tehnologii avansate. stocării şi transmiterii acestora. pe de o parte. Standardele sunt folositoare pentru: asigurarea abilităţii de a distribui informaţiile între membrii unui grup care au cerinţe comune de accesare a informaţiilor. Într-un nou mediu al managementului sistemelor informaţionale. cât şi specialiştii în sisteme informaţionale vor trebui să-şi asume responsabilitatea pentru asigurarea securităţii informaţiilor. Securitatea informaţiilor din cadrul sistemului informaţional presupune: păstrarea disponibilităţii informaţiilor. unităţile de afaceri consideră că standardele firmei le limitează posibilitatea de a răspunde cererii de competitivitate şi schimbărilor pieţei. Având în vedere toţi aceşti factori. standardele stabilite greşit pot paraliza activitatea unei organizaţii printro mai mare birocraţie.g) Securitatea informaţiilor. promulgarea şi aplicarea standardelor va trebui schimbată radical. fac mai uşoară întreţinerea tehnică. determinând reducerea costurilor. Datorită creşterii distribuirii resurselor de prelucrare a informaţiilor se înregistrează o necesitate crescândă de stabilire a funcţiilor ce trebuie centralizate. În viitor. reduc numărul de specialişti necesari pentru suportul tehnic. software şi metodele de dezvoltare sunt o preocupare pentru administratorii sistemelor informatice. determinând atât utilizatorii. nu este surprinzător că standardele au devenit un aspect important de discuţie în majoritatea firmelor. atât utilizatorii. cât şi coordonatorii sistemelor informaţionale să caute alternative printre potenţialii furnizori şi să creeze sau să adopte noi metode pentru dezvoltarea aplicaţiilor. care acţionează conjugat cu descentralizarea resurselor sistemelor informaţionale. standardele stabilite corect reduc complexitatea operaţiunilor. responsabilitatea pentru dezvoltarea. În firmele cu profil de activitate diversificat. Astfel. Raţionamentul standardelor constă în faptul că ele tind să reducă diversitatea rezultatelor.

procese sau funcţiuni din cadrul firmei se cer standarde diferite. sau cea juridică. Se poate vedea că standardele pot fi aplicate acelor funcţiuni. planificarea se realizează ţinând seama de cerinţele necesare desfăşurării proceselor de producţie relevate de sistemul informaţional. cea financiară. primul argument în stabilirea standardelor devine identificarea comunităţilor de utilizatori. în contextul în care sistemul informaţional susţine planificarea strategică pentru unităţile de afaceri şi pentru firmă ca întreg. Problema există datorită faptului că nu se adoptă standarde comun atât firmei. decât asupra activităţilor operaţionale. planificarea politicii globale privind tehnologia informaţională a firmei. Planificarea strategică a sistemului informaţional în firmele mari trebuie să se realizeze la două niveluri. i) Planificarea strategică. influenţarea strategiei firmei în vederea achiziţionării unei tehnologii informaţionale performante. Dacă premisele prezentate sunt adoptate. La nivelul firmei. administratorul reţelei informatice poate acţiona în moduri diferite. După ce au permis adoptarea şi dezvoltarea unor sisteme diferite la nivelul unităţilor de afaceri. În noul model. acurateţei şi calităţii noilor aplicaţii dezvoltate sau achiziţionate de firmă.asigurarea pertinenţei. administratorul reţelei informatice este responsabil de planificarea strategică a sistemului informaţional pentru acestea. iar al treilea devine minimizarea costurilor pe termen lung. avizarea planurilor strategice privind sistemul informaţional al unităţilor de afaceri. planificarea strategică ia o formă nouă. sunt considerate ca alte tipuri de unităţi de afaceri. 194 . sarcinile administratorului sistemului informatic sunt mai de grabă orientate asupra politicii şi strategiei. cum ar fi cea contabilă. La acest nivel. majoritatea firmelor mari se confruntă cu greutăţi în standardizarea poştei electronice şi a transferului electronic de date. Cea mai importantă planificare strategică se realizează la nivelul unităţilor de afaceri. Planificarea strategică a tehnologiei informaţionale se va realiza în principal la nivelul unităţilor de afaceri. Dacă funcţiunile firmei. Aceasta înseamnă că activităţile administratorului sistemului informatic privind planificarea strategică vor fi concretizate în: planificarea pentru susţinerea funcţiunilor centralizate ale sistemului informatic. aplicaţii sau resurse care fie sunt suport pentru întreaga firmă văzută ca o “comunitate”. pentru menţinerea avantajului competitiv al firmei. fie sunt necesare pentru operaţiunile unei firme văzută ca o entitate coerentă. Aceste consideraţii arată că pentru diferite unităţi de afaceri. cât şi unităţilor de afaceri. al doilea devine maximizarea abilităţilor unităţii de afaceri de a răspunde la cerinţele de schimbare a activităţii. Totuşi.

asigurarea unor căi de dezvoltare a carierei personalului din sistemul informaţional. care intenţionează să supravieţuiască schimbărilor de modele. trebuie să realizeze că tehnologizarea puternică şi autorizarea pe termen lung a utilizatorilor finali sunt mai puternice decât orice dorinţă de control a managementului sistemului informaţional. care a invadat toate organizaţiile. managementul sistemului informaţional va evolua atât la nivelul întregii firme. nu numai tehnologia conduce organizarea sistemelor informaţionale către descentralizare.9 ÎMBUNĂTĂŢIREA ADMINISTRĂRII SISTEMELOR INFORMAŢIONALE Viitorii şi actualii administratori ai sistemelor informatice. în mod curent. 195 . se confruntă cu problema “centralizare versus descentralizare”. maximizarea eficienţei utilizării resurselor rare.8. administratorii sistemelor informatice vor trebui să se concentreze asupra următoarelor obiective principale: creşterea abilităţii firmei de a câştiga avantaj competitiv din tehnologia informaţională. Funcţiile şi responsabilităţile administratorului sistemului informatic în ceea ce priveşte atingerea acestor obiective includ: participarea la conturarea şi dezvoltarea strategiei firmei. trebuie să se dezbare de concepţiile învechite. Totuşi. Având în vedere aceste evoluţii. conducerea sistemului informaţional pe baza principiilor managementului calităţii. cât şi la nivelul utilizatorului final al proceselor de afaceri şi al unităţilor de afaceri. În viitor. Firmele care. Puterea noilor administratori ai sistemelor informatice va veni din cunoştinţele tehnice şi economice şi din abilitatea de a le combina şi de a influenţa direcţiile strategice ale firmei şi ale unităţilor de afaceri. Managerii trebuie să fie conştienţi de realitatea procesului de descentralizare. stabilirea şi coordonarea cercetării şi dezvoltării privind tehnologia informaţională a firmei. coordonarea dezvoltării şi promulgării standardelor privind tehnologia informaţională la nivelul firmei. asigurarea capacităţii sistemului de a evita întreruperile şi de a reveni în urma acestora. asigurarea capacităţii sistemului de a comunica efectiv informaţiile. ci şi utilizatorii sistemelor informaţionale. care se străduiesc să găsească cele mai bune căi de satisfacere a cerinţelor privind suportul informaţional şi al proceselor de producţie.

pentru operaţiunile informaţionale şi cele de comunicare şi pentru dezvoltarea şi menţinerea aplicaţiilor. Managementul calităţii este des asociat atât cu standardele. Noii administratori de reţea vor trebui să urmărească realizarea unui management al calităţii în sistemele informaţionale. ci şi în ceea ce priveşte modalitatea în care acestea sunt livrate clienţilor externi şi interni. oportunitate şi acurateţe. Altă funcţie aliniată la standarde este gestionarea aplicaţiilor informatice. astfel încât obiectivele să fie atinse în mod constant. un sistem de control al stocurilor de materiale creat de o unitate de afaceri poate corespunde. supravegherea securităţii informaţiilor la nivelul firmei. care conţine trei elemente: posibilitatea ca aplicaţiile informatice dezvoltate de un proprietar să poată fi utilizate şi de alţi proprietari. pentru a-şi delimita clar rolurile şi responsabilităţile. Aceasta va cere ca furnizorii şi consumatorii de servicii să lucreze împreună. a unor metode de învăţare şi de monitorizare a rezultatelor. aceasta înseamnă că trebuie stabilite dinainte criteriile de apreciere a serviciilor şi procedurile de raportare a rezultatelor. în definirea cerinţelor aplicaţiilor. Managementul aplicaţiilor informatice (SLM1). coordonarea printr-o funcţie a managementului aplicaţiilor informatice este necesară pentru 1 Software License Management 196 . atât în sectorul producţiei. Din perspectivă operaţională. de exemplu. Managementul calităţii presupune ca serviciile sistemului informaţional să se caracterizeze prin relevanţă. sau aşa cum este. în restructurarea proceselor de producţie etc. sistemele informaţionale sunt nevoite să adopte aceste tehnici. supravegherea proceselor informaţionale ale firmei. cât şi cu securitatea informaţiilor. însă va fi nevoie ca acest management să fie implementat până la nivelurile direct productive. cerinţelor altei unităţi de afaceri. urmărirea minimizării riscurilor de ordin tehnic şi economic. Tehnicile managementului calităţii au fost aplicate cu succes în multe firme nu numai în ceea ce priveşte creşterea calităţii produselor obţinute. cu mici modificări. În aceste condiţii. Din perspectiva dezvoltării sistemelor. Complexitatea gestionării aplicaţiilor informatice şi avantajele reutilizării software-urilor îi va forţa pe administratorii sistemelor informatice să inventarieze soft-urile într-o nouă manieră. cât şi în cel al serviciilor. Implementarea şi coordonarea tehnicilor managementului calităţii vor necesita dezvoltarea unor proceduri. se cere în plus ca utilizatorii să fie pregătiţi pentru a juca un rol important în planificarea strategică a sistemelor informaţionale.sprijinirea managementului IT. Managementul calităţii va trebui adoptat începând cu conducerea organizaţiei.

pe lângă facilităţile telecomunicaţiilor. capacităţi specializate ale aplicaţiilor. Cerinţele economice au determinat adoptarea noilor tehnologii informaţionale. Noile tehnologii sunt atractive pentru administratorii sistemelor informatice. trebuie anticipat că utilizatorii finali. însă. deoarece utilizarea programării orientate pe obiect câştigă teren. Ca urmare. Personalul din departamentul informatic trebuie să înveţe cum să introducă cu succes în firmă noile tehnologii informaţionale şi cum să restructureze avantajos procesele de afaceri. ca şi analiştii şi programatorii. Sistemele bazate pe mainframe-uri vor avea o importanţă majoră încă mulţi ani de acum încolo. 197 . managementul aplicaţiilor informatice poate coordona achiziţionarea celor mai populare pachete de aplicaţii soft. Obiectele. pentru că asigură la un preţ mai redus performanţe mai ridicate. care trebuie să fie standard în întreaga firmă. eforturile multor firme de a-şi restructura procesele de producţie au ca rezultat creşterea interesului pentru noile tehnologii informaţionale. SLM poate distribui noi versiuni de software pentru a asigura întreţinerea compatibilităţii acestora şi utilizarea celor mai recente versiuni aprobate. Multe firme au dedicat ani de zile dezvoltării şi implementării unor sisteme de prelucrare a datelor cu ajutorul mainframe-urilor. vor fi coordonate şi controlate la nivelul acesteia. departamentele informaţionale sunt insuficient pregătite pentru a putea realiza în întregime obiectivul de a introduce noile tehnologii în firmă. reducerea costurilor şi responsabilitate. în multe cazuri. coordonatorii sistemelor informaţionale sunt presaţi să ajute la îndeplinirea aceloraşi obiective prin eficienţă.a se cunoaşte gradul de disponibilitate al unei aplicaţii şi capacitatea de reutilizare a acesteia. în funcţie de mărimea unităţilor de afaceri şi de nevoile lor. cât şi la nivelul unităţilor de afaceri. modele de dezvoltare a aplicaţiilor mai rapide. În plus. pentru a obţine cel mai bun preţ. Mediul concurenţial îi va determina pe manageri să conştientizeze faptul că managementul tehnologiei este important atât pentru sistemul informaţional. prin utilizarea tehnologiilor informaţionale avansate. asigurarea versiunilor controlului celor mai populare pachete de aplicaţii soft. în plus. vor reutiliza obiectele pentru a reduce durata şi costurile necesare dezvoltării aplicaţiilor. Managementul aplicaţiilor informatice poate fi stabilit atât la nivelul firmei. Managementul tehnologiei. flexibilitate crescută în proiectare etc. cât şi pentru producţie. investind sute de milioane de dolari în tehnică de calcul şi în biblioteci uriaşe de aplicaţii informatice.

Capitolul 9 APLICAŢII FOLOSITE ÎN ADMINISTRAREA AFACERILOR

9.1 UTILIZAREA CODULUI DE BARE

Aplicarea unui sistem unitar de evidenţă a distribuţiei mărfurilor, cu avantajele pe care acesta îl aduce, implică asigurarea unor condiţii minime specifice, de la producţie până la consumatorul final. Factorii de care depinde succesul introducerii sistemului de evidenţă prin utilizarea codului de bare sunt, legaţi şi de gradul de dezvoltare, de dotare şi de utilizare a verigilor care compun circuitul distribuţiei mărfurilor: 1. în domeniul producţiei bunurilor de consum, asigurarea utilajelor necesare porţionării, ambalării, împachetării şi/sau paletizării. 2. în domeniul transportului, asigurarea unui transport specializat, pe categorii de produse, care să permită mişcarea rapidă a mărfurilor, însoţite de documentele necesare. 3. în domeniul distribuţiei: nivelul de dezvoltare a reţelei comerciale de gros şi de detail, care să permită stocarea şi etalarea corespunzătoare a mărfurilor, precum şi introducerea sistemelor electronice de evidenţă a lor şi de încasare a contravalorii mărfurilor la casele de marcat din magazine; gradul de dotare a magazinelor şi a depozitelor de gros sau de tranzit, cu echipamente electronice care să permită citirea informaţiilor cuprinse pe un cod de bare, preluarea şi stocarea lor, precum şi obţinerea unor date necesare în procesul informaţional pentru management societăţii comerciale. 4. în domeniul schimbului electronic de informaţii, dotarea cu echipamente electronice de citire, stocare, prelucrare şi prezentare a tuturor informaţiilor privitoare la mărfuri.

198

9.1.1 Utilizarea codului de bare în domeniul producţiei
Având în vedere că, în majoritatea cazurilor, codul de bare este inscripţionat pe ambalajul mărfii (sau pe eticheta acestuia), problemele care apar sunt mai mult de natură opţională a conducerii societăţii (de a introduce şi utiliza codul de bare). O dată depăşit acest impediment, după ce respectiva societate comercială a devenit membru EAN România şi i s-a alocat un cod, ea poate să treacă la tipărirea pe ambalajele produselor sale sau pe etichete a codului de bare corespunzător produselor pe care le fabrică.

9.1.2 Utilizarea codului de bare în transportul de mărfuri
Asigurarea unui transport de mărfuri specializat pe categorii de produse (şi mijloace de transport utilizate) permite ca mărfurile să ajungă în cel mai scurt timp (şi în cele mai bune condiţii) la destinaţie. După cum este cunoscut, managementul în lanţul de aprovizionare îşi concentrează efortul către scăderea imobilizărilor în stocuri şi asigurarea termenelor de livrare. Asigurarea numerotării cu cod de bare a articolelor (unităţi de consum) şi a unităţilor de expediţie creează premizele îndeplinirii obiectivelor evidenţiate mai sus. Ele presupun însă un flux de informaţii mai bine controlat atât în cadrul societăţilor sau al organizaţiilor cu caracter asociativ (patronate), cât şi în relaţiile dintre ele, în cadrul distribuţiei mărfurilor. Fluxurile informaţionale pot fi eficientizate prin identificarea mărfurilor aflate în lanţul distribuţiei. În prezent, când tot mai multe societăţi comerciale din producţia şi distribuţia mărfurilor şi-au rezolvat problema identificării produselor prin numerotarea articolelor, se poate vorbi şi de posibilitatea introducerii şi utilizării unui sistem de etichetare coerent tehnologic şi din punct de vedere conceptual. Afilierea acestor societăţi comerciale la EAN România, posibilitatea de a utiliza un sistem de simbolizare standardizat în lanţul de aprovizionare de la producător la transportator, distribuitor şi detailist, oferă avantajul de a urmări marfa pe tot parcursul ei. De exemplu, în practica internaţională se utilizează un standard pentru identificarea unică a containerelor de transport, cunoscut sub denumirea de "Serial Shipping Container Code (SSCC).

199

9.1.3 Utilizarea codului de bare în domeniul distribuţiei
Distribuţia propriu-zisă, presupune mişcarea fizică a mărfurilor de la producător până la consumatorul final, aceasta constând în cel puţin două posibilităţi: transportul mărfurilor de la producător la un centru de distribuţie de gros; transportul mărfurilor de la producător sau de la distribuitorul de gros, direct la magazine. Acest proces al distribuţiei este îngreunat (dacă nu chiar de neconceput), fără utilizarea codului de bare. Numerotarea articolelor prin utilizarea codului de bare oferă o serie de avantaje: a. în comerţul de gros: cunoaşterea instantanee a ofertei de mărfuri (structură, cantitate, preţ,); posibilităţile de livrare oferite; rapiditatea, ritmicitatea şi promptitudinea cu care sunt aprovizionaţi beneficiarii (magazinele cu amănuntul); îmbunătăţirea gestiunii depozitului; posibilitatea efectuării unor marcaje suplimentare, care oferă şi alte informaţii cu privire la produsele comercializate: data fabricaţiei şi data până la care poate fi consumat produsul; numărul lotului fabricat; numărul de bucăţi ce compun unitatea de consum, expediţie sau de transport; Aceste informaţii sunt înscrise de producător pe o etichetă ce se aplică pe paleta cu care produsul pleacă.
Datele conţinute pe etichetele EAN (Tabelul nr. 8.1) sunt1: informaţii despre unitate (identificarea unităţii, a articolului, informaţii suplimentare despre fabricaţie şi termenul de valabilitate a produsului); informaţii despre transport (numărul de consignaţie, informaţii despre traseu, informaţii în text clar); informaţii privitoare la client (conţine date specifice clientului şi/sau comenzii).

1

Standard profesional 5/1997 "Eticheta EAN".

200

Tabelul nr. 91 Informaţii EAN
UCC/EAN 128 Furnizorul 35012345 EAN Nr. 5012345678900 Termen de valabilitate 31.12.97 Denumirea mărfii 123456789 4 Cantitatea 96 Lotul Nr. 4512XA

Destinatarul Locul de livrare Societatea de consultantă Furnizorul Greutate Greutate neta Nu (kg) bruta (kg) măr 100 120 22 Produsul nr. 1-501011-59 Cantitatea 150 Pcs Descrierea produsului Furnizorul 990031 Număr lot marfă. Furnizorul P 501 Data producerii Comanda D050307 008113701 Numărul de serie al lotului de marfă Lotul/Modelul/Seria 10019038 265918121

• • • •

b. în comerţul de detail: diminuarea costurilor de marcaj; accelerarea trecerii cumpărătorilor pe la casele de marcat; afişarea imediată, pe un ecran, a denumirii articolului; imprimarea pe bon a numărului de articole, a preţului unitar şi a valorii totale;

Procesul de aprovizionare a unităţilor comerciale presupune ţinerea unei evidenţe stricte a stocului de produse existent, a rulajului care are loc, pe categorii de produse şi chiar pe produse, pentru a acţiona cu promptitudine la eventualele rupturi de stoc sau supraaglomerări cu marfă. Totodată, informaţiile între partenerii lanţului de distribuţie trebuie să circule cu rapiditate, astfel încât să se poată acţiona, într-un sens sau altul, (de 201

stocurile ş. a fost nevoie de conceperea unui nou sistem 1 EDI sau Electronic Data Inter-change = Schimb Electronic de Date) 202 . facturile care însoţesc marfa. dotate cu echipamente adecvate specificului unităţii în cauză. pe această bază.suplimentare sau de refuz de marfă) şi să se obţină date în timp real privind vânzările. a unui volum mare de informaţii la nivelul societăţilor comerciale. însoţi sau urma fluxul fizic al mărfurilor. în vederea unei noi aplicaţii care-l interesează. cataloagele de produse existente în magazin şi/sau cele oferite clienţilor.exprimată în mp ce revine unei unităţi). şi aceasta. chiar dacă acestea sunt dotate cu calculatoare performante. le reintroduce în calculator. costisitor şi nefiabil.a. aplicaţiile necesare fiecăreia dintre ele au la bază copierea unor date de pe documente pe suport de hârtie. magazine mijlocii sau mici. 9.1. al căror suport de prezentare este hârtia. fie că apoi partenerul. indiferent de mărime sau profil: cash & carry. Informaţiile comerciale obţinute sunt necesare oricărui tip de magazin. se pot puncta câteva concluzii privind echiparea unităţilor comerciale cu tehnică de calcul capabilă să citească codurile de bare şi de aici. În relaţiile stabilite între două societăţi comerciale. Actuala reţea comercială de gros şi de detail din România permite introducerea şi utilizarea echipamentelor necesare aplicării codului de bare şi citirii lui. Procesul este lent. precum şi prelucrării. pentru obţinerea unor situaţii. Pornind de la faptul că informaţiile pot precede.4 Utilizarea codului de bare în domeniul schimbului electronic de informaţii1 Distribuţia mărfurilor generează şi prelucrează un volum foarte mare de informaţii. fie că este vorba de datele primare de pe documentele comerciale şi oferirea de rezultate finale unui partener. schimbul electronic de informaţii (EDI) oferă cel mai eficient mijloc de adaptare la noile condiţii. o dată ce a primit prin poştă rezultatele. librării şi chiar buticuri. să asigure toate celelalte avantaje. Pornind de la gradul lor de specializare şi/sau de despecializare (care este în funcţie de mărimea unităţii . De aceea. Avem în vedere comenzile emise. rapoartele de vânzări pe baza cărora se iau deciziile principale la nivelul conducerii societăţilor. supermarket.

Universitatea de stat . 9. cele mai des întâlnite în domeniul economic fiind un instrument valoros pentru fundamentarea deciziilor manageriale şi de marketing. Bucureşti. Shin. permiţând un răspuns mai rapid. mai buna gestiune a logisticii şi o productivitate mai mare: EDI permite întreprinderilor să conducă mai bine şi să controleze producţia. 266. Ed. .SISTEM AUTOMAT DE ANALIZĂ A DATELOR QM2 a fost realizat în SUA3 şi rulează sub MS-DOS sau Windows. aprovizionarea şi necesităţile de livrare. precum şi a documentelor de însoţire a mărfurilor. standarde în care datele pot fi comunicate rapid. Este un software specializat pentru rezolvarea a 17 clase de modele economico-matematice. eficient şi precis. 1 Raţiu-Suciu C. 2 Pachetul de programe Quantitative Analysis for Management 3 Realizatorii pachetului de programe QM sunt: Sang M. Lee . Didactică şi Pedagogică.Modelarea şi simularea proceselor economice. creşterea vitezei de comunicare a datelor informative. indiferent de hardware-ul intern al utilizatorului şi software-ul echipamentului. diminuarea personalului antrenat în procesul de facturare şi evidenţă şi redistribuirea lui la alte activităţi productive. practic o legătură instantanee. sistem cunoscut sub numele de EDI. rezultând o reducere semnificativă a nivelurilor stocurilor.Mississippi. 1997.pentru transmiterea automată a datelor comerciale de la un calculator la altul. precizie superioară: EDI elimină erorile inevitabile ce rezultă din introducerea manuală a datelor.2 SISTEMUL QM1 . pag. şi Jung P. În cadrul acestui sistem s-au creat o serie de standarde de comunicare EDI (între care şi EANCOM). 203 . Universitatea Nebraska Lincoln. Implementarea cu succes a EDI oferă beneficii majore pentru întreprinderi şi partenerii săi comerciali: reducerea costurilor legate de eliminarea hârtiei pentru imprimante şi pentru comunicarea situaţiilor finale. EDI este o componentă-cheie a fabricaţiei "la timp" (just-in-time) şi a răspunsurilor rapide pe legătura client-furnizor.

salvarea şi/sau imprimarea datelor din fereastra de ieşire.2).1 Modulele principale ale sistemului QM Selectarea unui modul se face: prin deplasarea pe ecran a semnului „→→" cu ajutorul tastelor de cursor până în dreptul modulului dorit şi apoi <Enter>. eventual sub Windows Explorer. Lansarea în execuţie.1. Meniul principal QM (fig. Se recomandă utilizarea unui director distinct. analiza şi interpretarea acestor rezultate. Selecţie Start->Run->C:\QM\QM. 9. 9. obţinerea rezultatelor şi soluţiilor la problemele formalizate. de regulă având numele de folder/QM.com. Sistemul QM se lansează în execuţie prin: Dublu clic pe iconul QM de pe Desktop. Sistemul QM permite culegerea şi memorarea datelor în fişiere. Figura nr.com din folderul QM.1) conţine modulele pachetului de programe QM şi anume (tab. Dublu clic pe numele programului QM. Modulele QM. 204 . sau se apăsă tasta cu litera ataşată modulului ales. Prezentarea generală a pachetului QM Pachetul de programe QM se instalează pe calculator folosind chitul său de pe un floppy-disc prin procedura de Copy/Paste. selecţia modelelor de analiză economico-matematică specifice proceselor şi fenomenelor cercetate.2. 9.9.

9.). 9. Flux maxim I 205 .3 Prezentarea submodulelor QM cu meniurile aferente Simbol asociat în meniul QM H Denumire modul Decision Theory A. Bayes' Decision Rule Network Models A. Decision Tree D. Tabelul nr. 9. Decision Making under Uncertainty C. Maximum Flow Simbol şi Suport decizional pentru: Teoria Deciziei A. Decizii pe baza teoriei lui Bayes Modele de reţea A. Drumuri minime B.3.Tabelul nr. Decizii arborescente D. Decizii în condiţii de incertitudine C. Decizii în condiţii de risc B. Drumuri de arborescentă minimă C. Decision Makingunder Risk B.2 Prezentarea modulelor QM Simbol asociat în meniul QM A B C D E F G H I J K L M N O P Q Esc Denumire modul Linear Programming All Integer Programming Zero One Programming Goal Programming Transportation Assignement Break-Even Analysis Decision Theory Network Models CPM/PERT Inventory Models Queuing Theory Dynamic Programming Simulation Forecasting Markov Analysis Game Theory Exit to Dos Suport decisional pentru: Programare liniară Programare liniară în numere întregi Programare cu variabile dihotomice (0. Minimum Spanning Tree C. Shortest Route B. 1) Programare liniară cu mai multe funcţii obiectiv Probleme de transport Probleme de afectare Model de analiză a planului de rentabilitate Teoria deciziei Modele de reţea Modele de alocare şi nivelare a resurselor Modele de stocuri Teoria firelor de aşteptare Programarea dinamică Modele de simulare Modele de previziuni Analiză pe baza lanţurilor Markov Teoria jocurilor Terminare sesiune de lucru Unele module din meniul principal sunt urmate de submeniuri care sunt afişate după selectarea modulului principal (tab.

Model ELS de producţie în loturi economice D. M/D/1: Model cu o staţie. Simularea stocurilor Previziuni A. Quantity Discount Analiza drumului critic A. Network M B.CPM/PERT A. Exponenţial Smoothing C. PERT J B. M/M/S: Multiple Server C. M/M/1: Model cu o staţie B. CPM C. CPM cu costuri minime Modele de stocuri A. ABCAnalysis B. Nivelarea exponenţială C. Metoda de analiză ABC B. Planned Shortage E. MM/S: Model cu staţii multiple C. Model EOQ cu discount pentru comenzi mari Teoria firelor de aşteptare A. M/D/1: Constant Server D. Simulare numerică Monte Carlo B. CPM with Crashing Inventory Models A. M/M/1: Standard Single Server B. M/M/1: Model cu o staţie cu sosiri dintr-o populaţie finită Programarea dinamică A. Regresia multiplă K L Queueing Theory A. Simple&Weighted Moving Average B. Alocarea şi nivelarea resurselor (PERT) B. Inventory Simulation N Forecasting A. Model EOQ de comandă optimă cu costuri minime de stocare C. Flux optim de încărcare (knapsack) Simulare A. Model EOQ cu lipsă de stoc E. servirea urmând o repartiţie Erlang D. LeastSquares Method D. Metoda drumului critic (CPM) C. EOQ C. Monte Carlo Simulation B. Multiple Regression O 206 . Drumuri de lungime/cost minim (stagecoach) B. Non-Network Simulation A. M/M/1: Limited Population Dynamic Programming A. Economic Lot Size D. Regresia simplă E. Metoda celor mai mici pătrate (MCMMP) D. Media mobilă simplă şi ponderată B. Simple Regression E.

←. Edit sau Run în fereastra inferioară vor fi afişate tastele funcţionale care pot fi utilizate pentru deplasarea pe ecran sau pentru efectuarea unor modificări (Backspace. 9. End). F9.4). ↑. Del. →. ↓. dimensiunile problemei care poate fi rezolvată. Tabelul nr. F10.Prezentarea ferestrelor principale După selectarea unui model (din meniul principal sau dintr-un meniu secundar) este afişat ecranul de lucru iniţial. Modulul de utilizare a acestora poate fi consultat apăsând litera H care va lansa comanda Help. în prima linie a ecranului este afişat numele modulului care este în execuţie. Datele sunt stocate într-un fişier cu extensia specifică modulului. 9. se consideră directorul în care se află pachetul QM. În timpul execuţiei comenzilor Help. Editarea la imprimantă şi/sau pe disc a datelor de intrare şi a rezultatelor obţinute. New. încărcarea de pe disc în memoria internă a datelor de intrare. format în general din trei ferestre. Pentru toate modulele QM. F7. în lipsă. Editarea datelor de pe ecran. Deasupra lor. F8. Home. Execuţia programului şi obţinerea soluţiei problemei pentru care s-au introdus datele. Salvarea într-un fişier pe disc a datelor de intrare în vederea reutilizării lor prin comanda „Load". iar primele două ferestre sunt iniţial libere. PgUp. Afişarea fişierelor din directorul de lucru care au extensia corespunzătoare modulului în curs de execuţie. fereastra de comenzi este poziţionată în partea inferioară a primului ecran de lucru şi conţine comenzi care pot fi lansate folosind tasta subliniată (tab. conţinutul datelor de intrare).4 Comenzile de lucru ale sistemului QM Tasta H Comanda Help Descrierea comenzii Afişarea unor informaţii despre modulul de lucru curent (scopul. PgDn. Ieşirea din sesiunea de lucru curentă N L New Load S E R P I Save Edit Run Print Install D Directory Esc Exit 207 . Introducerea datelor de intrare specifice fiecărui modul curent. Specificarea directorului în care se află sau se vor depune fişierele de date.

Asupra informaţiilor din primele două ferestre se pot executa comenzile Help. New şi Run din fereastra de comenzi. Fereastra de date corespunde ferestrei de mijloc şi conţine macheta de preluare a datelor de intrare în funcţie de modulul curent apelat şi parametrii de setare incluşi în prima fereastră. Se pot modifica unele date de intrare reluând procesul de la etapa de editare. Editarea datelor pentru corecţie sau modificare (comanda Edit). Analiza şi interpretarea rezultatelor. în fereastra inferioară sunt afişate mesaje de eroare sau cereri de introducere a unor informaţii: domeniul de variaţie al unor parametrii de intrare.În alte situaţii. Selectarea din meniul principal a modului adecvat pentru rezolvarea problemei. Lansarea în execuţie a programului QM. Salvarea rezultatelor sau imprimarea lor. numărul variabilelor şi valorile parametrilor de intrare. Lansarea în execuţie (comanda Run). numele fişierului care se încarcă etc. Introducerea datelor de intrare (comanda New) sau încărcarea lor de pe disc (comanda Load). 208 . După analiza rezultatelor se revine în lista comenzilor din fereastra de jos a ecranului de lucru cu tasta Esc. În fereastra de titlu ce se deschide în partea superioară a ecranului se preiau informaţii privind titlul problemei ce urmează a fi rezolvată. numele fişierului care se va salva. Ferestre de titlu Ferestre de date Ferestre de comenzi Figura nr 9.2 Ferestre de lucru QM Etapele ce trebuie parcurse pentru rezolvarea unei probleme Formularea modelului matematic şi stabilirea datelor de intrare.

utilizarea QM Pe o piaţă oarecare sunt prezentate. cota de piaţă a fiecăreia dintre cele 3 produse . Să presupunem că la momentul analizei considerat momentul O. 8.în totalul pieţei era de 60%. la un moment dat. Fereastra de preluare a datelor de intrare Datele de intrare sunt prezentate în figura nr. şi anume de 0. 9. şi de 18% spre produsul C. de la produsul B 10% se îndreaptă spre produsul A şi 10% spre produsul C. trei produse concurente . B şi C . 0.Ieşirea din QM. 30% şi respectiv 10%. Sondaje anterioare au stabilit un coeficient de fidelitate constant pe lună. Terminarea normală a sesiunii de lucru cu QM se obţine apăsând tasta Esc de câte ori este necesar pentru a se ajunge în sistemul Windows. Se urmăreşte previziunea cotelor pe care le vor deţine în cadrul pieţei după o perioadă de 10 luni utilizând modelul probabilistic bazat pe teoria lanţurilor Markov.A. cei 10% care părăsesc produsul C se orientează în proporţie de 5% spre produsul A şi de 5% spre produsul B.70 la produsul A. în sfârşit. 209 .3 Fereastra rezultatelor de ieşire este redată în figura nr.4.3.90 la produsul C. B şi C.2. Cei 30% de cumpărători care în intervalul considerat părăsesc produsul A se îndreaptă în proporţie de 12% către produsul B. Studiu de caz .2. 9. în ordinea apariţiei lor pe piaţă. Figura nr.80 la produsul B şi 0. 8.notate cu A.

Astfel cota de piaţă a produsului A scade de la 60% la 18% iar cota de piaţă a produsului C creşte de la 10% la 57%.4. 9. 210 . Fereastra rezultatelor de ieşire Se constată că după cele 10 luni cotele de piaţă ale produselor A şi C se modifică semnificativ datorită fidelităţii mai mari a cumpărătorilor prodului C faţă de produsul A. Produsul B are o scădere a cotei de piaţă nesemnificativă de la 30% la 25%.Figura nr.

211 .

212 .

Tehunen H.S. Frahman A. New Jersey. nr. 1997 8. Ionescu Gh. 1995 5. Bucureşti. 1991 13. nr. Mastenbroeck. Boaden R. 2001 213 . Prentice Hall. Sisteme informatice în comerţ. 1. Owings P. Biţă V. Database Marketing.. 1991 10. Information Strategy: The Executive’s Journal. in European Management Journal. Productivity: A Holistic Approach. 1990 4.. I. nr. An Introduction to Digital Media. Cluj-Napoca.L. vol. Edward L.BIBLIOGRAFIE 1. From „In Search of Excellence” to Business Process Reengineering: The Role of Information Technology. 3. 4. McGraw-Hill Inc.. The Ultimate Marketing Tool. English L.Gh. nr. Computer Support Cooperative Work and Groupware... Academic Press. 1. Ed. 1.. Latvala L. J. in Information Systems. 1990 15. Editura Expert 11. Turning Information Management into an Effective Business Enabler. Jih W.. Greenberg S. Information Management. Lockett G..... in Information System.. Marinescu V. 1999 12.. in Organizational Dinamics. in Information Strategy: The Executive’s Journal. in Information Strategy: The Executive’s Journal. nr. 1. Managementul modern al organizaţiei. I. Dacis. 1995 14.. Information Technology and Changes in Industry. Ed. Dampsey J. Sisteme informatice în economie. Gronski Săndel. Editura Tehnică.. Jaakola H. Koff W.. Feldman T. Sisteme informatice de marketing.. in. Bucureşti 1991 2. Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale. Organization Design and Organizational Theory. Gheorghe Orzan. Editura Uranus. Informantion Systems and Information Management: Definition and Development. Negruţă A. Cazan E. 1. nr. 1991 3. Increasing I.. Information Technology.. 1996 7. Communication in a Network Organization. vol. Tribuna Economică. Nicolescu L. Bush J. 1998 6. 2001 9. Bucureşti. Pescaru V.. nr. Nicolescu O..

Ursăcescu M. 2... . Didactică şi Pedagogică. Ioniţă F. 2000 24. Bucureşti. 2000 30.. Informatică managerială. The Role of Information Systems Strategy in Making Market Leaders in Information Strategy: The Executive’s Journal. 1992 214 . Stanciu V. 2001 19. Bucureşti. 2005 26.. Ed. Ed. Ed. Burlacu S. Polirom. The Role of CEO in The Management of Change: The Case of Information Technology. 2002 21. o cale spre performanţă.. Nicolescu O. Reck V. Tribuna Ecopnomică. Lungu I. in Information Strategy: The Executive’s Journal. Modelarea şi simularea proceselor economice. 1996 23.. Radu I. 29. 1998 18. Diagonal Communication Links Within Organization. Management.. 2. Ed.. Bucureşti. Vlădeanu D.. Sisteme informatice de Gestiune.CISON. Bucureşti. Petrion. Sisteme informaţionale pentru afaceri. Informatică şi management..)... Management comparat. Editura Economică. Oxford University Press.. Nicolescu O. nr. 1999 27. Iaşi. Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice.1999 22. Editura ALMI.. (coord. 2001 33. – Transforming Organizations.. Bucureşti... 1993-1994 17.16. Radu I. Useem M. nr. Velicanu M. Editura Economică.. Editura Tehnică. 1999 20. in the Kochan. Grantt J. 1992 29.. 2000 32... Verboncu I. Bucureşti.. Bucureşti. Editura Tehnică. vol. Oprea D. Polirom. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Editura Economică. Sisteme de gestiune a bazelor de date.. Bucureşti. Verboncu I. 1999 31. Bucureşti. Radu I.. Airinei D.. Fotache M.. I – II. nr. Information Resources and Corporate Strategy Development. vol. 2.. Raţiu-Suciu C. in The Journal of Business Communications. 1996 28. Editura Economică.. Ioniţă C. Ed. Editura Universitară. Oxford.. Ed. 2001 25. Informatică pentru managementul firmei. Iaşi. Bucureşti. Tabloul de bord. Pollatis Y. Schein E. Cioc M..Ghidul managerului eficient. Bucureşti.. Nicolescu O. Oprea D. Reck R. Ursăcescu M. Nicolescu O. Manageri şi management. Verboncu I. Willson D. Bodea C.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful