ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

PROIECT ANTENE:
Proiectarea antenei
dielectrice
Îndrumator:
std. Cuculea Gabriel col.dr.ing.Nicolaescu Ioan
gr. E-113B
Cuprins:
1. Introducere;
2. Consideraţii teoretice;
Noţiuni generale
Proprietăţi
Antene dielectrice cu radiaţie transversală
Reţele de antene dielectrice
3. Exemplu proiectare antenă dielectrică;
4. Simulare;
5. Observaţii şi concluzii;
6. Bibliografie.
2
1. INTRODUCERE:
Antena este unul din elementele importante ale unei linii de radiocomunicaţie. Ea
asigură interfaţa dintre linia de transmisie a energiei electromagnetice ţi a mediului de
propagare.
Dacă este utilizată la emisie antena are rol de a transforma energia curenţilor de înaltă
frecvenţă în energia undelor electromagnetice precum şi de a asigura o anumită selectivitate
spaţială. Antena de recepţie transformă energia undelor electromagnetice în energia curenţilor
de înaltă frecvenţă şi asigură o recepţie directivă. Fie că e utilizată la emisie sau la recepţie
antena are o selectivitate în frecvenţă.
Există mai multe criterii pentru clasificarea antenelor. Dintre acestea se menţionează
următoarele: destinaţia, forma elementului radiant, caracterul undelor, banda de frecvenţă,
principiul de funcţionare, tipul instalaţiilor pe care le deservesc, etc. După destinaţie antenele
pot fi: de emisie, de recepţie şi mixte. Din punct de vedere al formei elementului radiant se
deosebesc antene liniare şi antene de suprafaţă. În raport cu caracterul undelor există antene
cu undă staţionară şi antene cu undă progresivă. În funcţie de banda de lucru antenele pot fi
de bandă îngustă, de bandă largă şi de bandă foarte largă. După principiul de funcţionare
deosebim antene electrice şi antene magnetice. În sfârşit din punct de vedere al instalaţiilor pe
care le deserveşte se deosebesc antene de: radiodifuziune, radiocomunicaţii, televiziune,
radiodirijare, radiolocaţie, radioastronomie, etc.
2. CONSIDERAŢII TEORETICE:
NOŢIUNI GENERALE:
Antenele dielectrice se utilizează în gama undelor centimetrice. Aceste antene au
dimensiuni relativ mici şi o directivitate pronunţată. Adaptarea realizată pe o anumită
frecvenţă suferă modificări neînsemnate, iar caracteristica de directivitate rămîne ne-
schimbată într-o gamă largă de frecvenţe. Antenele dielectrice se utilizează ca antene propriu-
zise, cit şi ca elemente componente ale unor reţele de astfel de antene. De asemenea, pot fi
utilizate ca surse primare la alte tipuri de antene.
Elementele constructive de bază ale unei antene dielectrice din figura 1. a.) sunt:
1. tija dielectrică
2. mufa metalică de fixare
3. linia de alimentare
Tija se realizează dintr-un dielectric sau din ferită. Tija dielectrică, în general, are o
formă tronconică, iar cea realizată din ferită este tubulară figura 1. b.). Secţiunea transversală
a tijei este, de regulă, circulară.
3
a) b)
Fig.1. Elemente de bază ale antenei dielectrice
Avantajele antenelor dielectrice constau în faptul că au dimensiuni mici şi din punct
de vedere constructiv sînt simple. Dezavantajele lor constau în faptul că apar pierderile în
dielectric, iar puterea radiată este limitată. Gama de lucru a acestor antene, în medie, este de
ordinul 20% şi este limitată de deformarea admisă caracteristicii de directivitate. Ea depinde
de valoarea permitivităţii dielectricului.
Undele electromagnetice care excită capătul tijei, se propagă prin tijă ca într-un ghid
de undă, reflectîndu-se de pereţii tijei.
Spre deosebire de propagarea printr-un ghid de undă, la tijele dielectrice nu se poate
vorbi de o reflexie totală. Undele trec treptat în exterior şi sînt radiate în spaţiu. În tijă se
stabileşte un regim de undă progresiva. De aceea antena dielectrică face parte din clasa
antenelor de unde progresive.
Caracteristica de directivitate a antenelor dielectrice depinde de lungimea tijei (l ), de
suprafeţele secţiunilor transversale de la capetele tijei (S
1
şi S
2
), de permitivitatea
dielectricului ( ε ) şi de permeabilitatea acestuia ( μ ). În consideraţiunile teoretice se
presupune că tija are o formă conică, deoarece în practică această formă este cea mai des
utilizată. De asemenea, se presupune că ghidul dielectric este infinit de lung, avînd secţiunea
transversală şi permitivitate constantă.
În funcţie de modul de propagare (TE sau TM) în dielectric apare o anumită
distribuţie a curenţilor de deplasare.
Antena se împarte într-un număr de volume elementare, fiecare volum fiind parcurs
de un curent de deplasare. Câmpul total, într-un punct din zona de radiaţie, este egal cu suma
vectorială a câmpurilor create în acel punct de către fiecare radiator elementar al tijei. Dacă
lungimea tijei şi viteza de fază în tijă sunt bine alese, atunci în tijă se realizează un regim de
undă progresivă şi direcţia de radiaţie maximă coincide cu axul tijei.
Câmpul radiat de fiecare volum elementar al tijei depinde de intensitatea curenţilor de
deplasare. Prin urmare este necesar să predomine componenta transversală a curenţilor de
deplasare adică componenta transversală a vectorului câmp electric. Această condiţie este
asigurată de modul H
11
(TE
11
).
În figura 2. se arată structura câmpului pentru modul H
11
. De asemenea, trebuie
eliminată posibilitatea excitării şi propagării modurilor superioare, în special a modurilor
nesimetrice H
12
şi E
12
. Lungimea de undă critică pentru aceste moduri este:
83 , 3
1
) 12 (

⋅ ·
r
cr
ε
π λ (2.1)
unde ε
r
este permitivitatea dielectrică relativă iar d este diametrul tijei.
Rezultă:
λ
ε ε
λ
π




⋅ 〈
1
2 2 , 1
1
8 3 , 3
r r
d
(2.2)
Dacă diametrul tijei respectă condiţia (2.2) în tijă se vor excita numai modurile H
11
şi
E
11
. În figura 2. b. se prezintă structura câmpului electromagnetic pentru modul E
11
.
4
Fig. 2. Distribuţia câmpului electromagnetic pentru modurile H
11
(a) şi E
11
(b)
Lungimea tijei se determină din condiţia realizării unui coeficient de
directivitate maxim:
) 1 ( 2 p
l
p
opt

·
λ
(2.3)
unde
c
v
p
f
· este viteza relativă defază. Variaţia vitezei de fază cu raportul d/λ, pentru
diferite valori ale permitivităţii dielectrice, este prezentată în figura 3. dacă d/λ→0 viteza de
fază este egală cu c, iar dacă d/λ→∞ viteza de fază este egală cu
r
c
ε
.
Fig. 3. Variaţia vitezei relative de fază în funcţie de raportul d/λ
În figura 4 s-a reprezentat variaţia raportului dintre energia care se propagă prin
interiorul tijei (Wi) şi energia care se propagă în exteriorul tijei (We) în funcţie de raportul
d/λ, pentru ε
r
=2,5 şi v ε
r
=10.
5
Fig.4. Dependenţa cantităţii de energie transmisă prin tija dielectrică faţă de raportul d/λ
Se observă că dacă d/λ→0 aproape toată energia se propagă prin exteriorul tijei,
respectiv dacă d/λ→∞ majoritatea energiei se propagă prin tijă.
PROPRIETĂŢI:
Ecuaţiile Iui Maxwell pentru un mediu dielectric si o undă armonică se scriu sub
forma:
E D
H B
t
J d i v
v D d i v
B d i v
E j J H r o t
H j E r o t
v
ε
µ
ρ
ρ
ϖ ε
ϖ µ
·
·


− ·
·
·
+ ·
− ·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
) (
) (
0 ) (
) (
) (
0
(2.4)
Se introduc mărimile:
¹
'
¹
− − ·
− + ·
] ) [(
) (
0 1
0 1
E div
E j J J
ε ε ρ ρ
ε ε ϖ
(2.5)
din (2.4) şi (2.5) se obţine sistemul:
E D
H B
t
J d i v
D d i v
B d i v
H j H r o t
E j J E r o t
ε
µ
ρ
ρ
ϖ µ
ϖ ε
·
·


− ·
·
·
− ·
+ ·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
1
1
0 1
) (
) (
0 ) (
) (
) (
(2.6)
6
care corespunde unui mediu cu parametrii μ
0
şi ε
0
în care există curenţii
1
J şi sarcinile ρ
1
.
Din sistemele (2.4) şi (2.6) rezultă că în lipsa curenţilor de conducţie şi a sarcinilor
) 0 ; 0 ( · · ρ J
tija dielectrică în care se excită câmpul electromagnetic, poate fi privită ca un
mediu cu constanta dielectrică ε
0
(vid) în care există sarcini şi sunt excitaţi curenţi cu
densităţile:
¹
'
¹
− ·
− ·
E div
E j J
ech
ech
) (
) (
0
0
ε ε ρ
ε ε ϖ
(2.7)
Prin urmare calculul câmpului radiat de antena dielectrică poate fi redus la
determinarea câmpului radiat de un volum în care sunt excitaţi curenţii cu densitatea J
ech
. Se
pot scrie relaţiile:

¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
× ·
× × − ·
∫ ∫ ∫


) (
1
)] ( [ 30
0
E e
Z
H
d
r
e
e J e j E
r
r j
r ech r
τ β
β
(2.8)
Dacă se înlocuieşte J
ech
din formula (2.7) şi se scrie elementul de volum în coordonate
cilindrice, (ρ,φ,z) obţinem:
¹
¹
¹
'
¹

·

·
∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫


dz d d e E
r
E
dz d d e E
r
E
SM
SM
r j
y H
r j
y E
ϕ ρ ρ
ε ε β ϖ
ϕ ρ ρ θ
ε ε β ϖ
β
β
) ( 30
cos
) ( 30
0
0
(2.9)
unde E
y
este componenta lui E după direcţia y în interiorul tijei (se ia numai E
y
deoarece E
x
şi E
z
au direcţiei opuse în puncte simetrice faţă de axele x şi y), r este distanţa de la originea
sistemului de coordonate până Ia punctul de observare, r
SM
este distanţa de la un punct
arbitrar din interiorul tijei până la punctul M iar θ este unghiul dintre axul tijei şi direcţia r.
Distanţa r
SM
se scrie sub forma:
θ ρ θ sin cos − − · z r r
SM (2.10)
Dacă viteza de fază este constantă şi propagarea are Ioc numai după axa z rezultă:
z j
y
d
e f z A E
β
ϕ ρ

· ) , ( ) ( (2.11)
unde A(z) este un factor care depinde numai de z, f(ρ,φ) caracterizează distribuţia câmpului
în ecţiunea transversală, iar β
d
este constanta de fază în dielectric.
Înlocuind (2.10) şi (2.11) în (2.9) obţinem:
∫ ∫ ∫


·
l
d
j z j z j
E
d d e f dz e e z A
r
E
d
0
2
0
2
0
sin cos 0
) , ( ) ( cos
) ( 30
π
θ βρ θ β β
ϕ ρ ρ ϕ ρ θ
ε ε β
(2.12)
unde l este lungimea tijei şi
2
d
raza tijei.
Deoarece structura câmpului în secţiunea transversală a tijei este asemănătoare cu
structura câmpului în ghidul de undă circular se poate aproxima:
∫ ∫
Λ ≈
2
0
2
0
1
sin
) sin
2
( ) , (
d
j
d
B d d e f
π
θ βρ
θ β ϕ ρ ρ ϕ ρ
(12.13)
Rezultă expresia:


Λ

·
l
z j o
E
dz e z A
d
B
r
E
d
0
cos
1
) ( ) sin
2
( cos
) ( 30
θ β
θ β θ
ε ε βϖ
(12.14)
7
În ipoteza că antena lucrează în regim de undă progresivă factorul A(z) se poate scrie
sub forma:
z
e A z A
α −
·
0
) (
(12.14)
Substituind (2.15) în (2.14) rezultă:

,
`

.
|
− − −

,
`

.
|
− +
]
]
]

,
`

.
|

,
`

.
|
+
Λ

·
θ β α
θ β
α
θ β
α
θ β θ
ε ε βϖ
cos
1
2 2
1
0
0
cos
1
2 2
cos
1
2 2
) sin
2
( cos
) ( 30
p
l
j
l
E
e
p
l
j
l
p
l
j
l
sh
d
B
r
A E
(2.16)
unde:
c
v
f
d
· ·
β
β
ρ
este viteza relativă de fază. Aşadar funcţia de dircctivitate normată,
în planul E, se poate scrie ca un produs de trei factori:
) ( ) ( ) ( ) (
3 2 1
θ θ θ θ F F F F
E
·
(12.17)
unde:
]
]
]

,
`

.
|

,
`

.
|
+

,
`

.
|
− +

,
`

.
|
− +
]
]
]

,
`

.
|

,
`

.
|
+
·
1
1
2 2
1
1
2 2
cos
1
2 2
cos
1
2 2
) (
1
p
l
j
l
sh
p
l
j
l
p
l
j
l
p
l
j
l
sh
F
β
α
β
α
θ β
α
θ β
α
θ
(2.18)
) sin
2
( ) (
1 2
θ β θ
d
F Λ ·
(2.19)
θ θ cos ) (
3
· F
(2.20)
Se notează:
) cos
1
(
2
θ β − ·
p
l
k
(12.21)
) 1
1
(
2
0
− ·
p
l
k β
(12.22)
Din figura 5. s-a reprezentat variaţia funcţiei F
1
în raport cu k pentru diferite valori
2
l α
.
Din figură se observă că la creşterea atenuării(
2
l α
-mare) unghiul de deschidere
şi nivelul lobilor secundari cresc. De asemenea, atunci când există atenuare (α >0) direcţiile
de radiaţie nulă devin direcţii de radiaţie minimă. Din relaţiile (2.21) şi (2.22) rezultă:
- pentru θ = 0

,
`

.
|
− · 1
1
2
min
p
l
K
β
(2.23)
-pentru 0 = 180°

,
`

.
|
− · 1
1
2
max
p
l
K
β
(2.24)
8
Fig.5. Variaţia funcţiei F
1
(θ) în funcţie de k
Se observă că valorile K
min
şi K
max
depind de parametrii tijei dielectrice l şi p.
În figura 6. se prezintă variaţia funcţiei F
1
în raport cu θ pe baza diagramelor din figura 5.
Din aceste grafice (fig.6.) rezultă că pentru
valori mici ale lui K
min
(K
min
<80°) curba F
1
are un
maxim pentru θ=0, care depăşeşte de câteva ori
maximele laterale. Pentru β
min
>360° maximul
principal depăşeşte puţin maximele laterale.
Rezultă că β
min
trebuie să ia valori cât mai mici
ceea ce înseamnă că viteza de fază trebuie să aibă
valori cât mai apropiate de viteza luminii. La
mărirea lungimii antenei unghiurile de deschidere
ale caracteristicii de directivitate se micşorează dar
creşte nivelul lobilor secundari.
La valori mici ale raportului d/λ F
2
(θ) variază
foarte puţin astfel încât are loc egalitatea
aproximativă:
) ( ) ( ) (
3 3 2
θ θ θ F F F ≈ ⋅
(2.25)
În acelaşi timp F
3
(θ) variază puţin când θ ia
valori între 0° şi 45°.
Fig.2.6. Variaţia fucţiei F
1
(θ)
în raport cu θ
9
Din cele arătate au rezultat două cerinţe contradictorii. Prima se referă la necesitatea
de a mări cantitatea de energie care se propagă prin dielectric
e
i
W
W
ceea ce impune tije cu
diametrul mare, iar cea de-a doua se refera la creşterea raportului dintre nivelul lobului
principal şi nivelul lobilor secundari, ceea ce impune utilizarea unor tije cu diametrul mic.
Pentru a satisface ambele cerinţe tija dielectrică se realizează sub forma tronconică în prima
parte şi cu secţiune constantă în a doua parte. Diametrul mare al seţiunii tronconice este
dispus către excitaţie (pentru a mări raportul
e
i
W
W
) iar diametrul mic către vârful tijei,
pentru a mări viteza de fază. Având în vedere, aceste observaţii şi rezultatele experimentale
se adoptă, pentru diametrul tijei valorile:
( ) 1
max


r
d
ε π
λ
(2.26)
( ) 1 5 , 2
min


r
d
ε π
λ
(2.27)
La determinarea expresiei funcţiei de directivitate se foloseşte diametrul mediu:
2
min max
d d
d
med
+
· (2.28)
Coeficientul de directivitate al antenei dielectrice cu tije conice se poate determina cu
formula aproximativă:
λ
1
4A D ≈
(2.29)
unde A este o funcţie de K
0
a cărei variaţie pentru diferite valori ale raportului 1/λ este
prezentată în figura 7.
Fig.7. Variaţia mărimii A în funcşie de K
0
pentru diferite valori ale raportului 1/λ
Coeficientul de directivitate este maximm pentru K
0
=π/2 ceea ce corespunde vitezei
de fază optime:
l
c
v
p
f
2
1
1
λ
+
· ·
(2.30)
10
O tijă de lungimea
λ
l
=8 permite obţinerea unui unghi de deschidere, la jumătate din
putere, de aproximativ 20°.
Acest unghi poate fi micşorat prin mărirea lungimii, unghiul de deschidere variind
invers proporţional cu l . Deoarece lungimea antenei nu poate fi mărită foarte mult, pentru
a obţine caracteristici cu unghiuri de deschidere foarte mici, se utilizează reţele de antene
dielectrice. în practică se construiesc şi antene dielectrice sub formă tubulară. Analiza
acestora este mai complicată deoarece au trei medii şi două suprafeţe de separaţie.
ANTENE DIELECTRICE CU RADIAŢIE TRANSVERSALĂ:
Datorită faptului că prin tijă se propagă o undă progresivă antenele dielectrice au
direcţia de radiaţie de-a lungul axului. Pentru a analiza posibilitatea obţinerii unor
caracteristici cu direcţia de radiaţie maximă perpendiculară pe ax se împarte antena în
sectoare cu lungimea λ
g
/2, unde λ
g
este lungimea de undă în interiorul tijei (fig.8.).
Fig.8. Antenă dielectrică împărţită în sectoare λ
g
/2
În fiecare sector faza câmpului variază continuu de la 0 la 180
0
. Aşa cum se observă
în figura 2.8 elementele situate la o distanţă egală cu λ
g
/2, în două sectoare succesive, vor fi în
antifază. De asemenea, elementele dispuse la distanţe egale cu λ
g
/2 din sectoarele pare sunt în
fază între ele şi în antifază cu elementele din sectoarele impare. Acest lucru va determina, în
ipoteza că propagarea se face fără atenuare, anularea câmpului pe direcţia perpendiculară pe
ax sau obţinerea unor valori foarte mici dacă propagarea se face cu atenuare.
Pentru a obţine o caracteristică cu direcţia de radiaţie maximă perpendiculara pe axul
tijei este necesar sa se anuleze radiaţia sectoarelor pare şi să se modifice relaţia de fază
existentă în sectoarele impare, reducând de exemplu viteza de fază. Obiectivele enunţate pot
fi atinse cu o antenă ca cea din figura 9 Aceasta este formată dintr-o tijă lungă, cu diametrul
de 0,5λ, construită din polistirol.
Fig.9. Antenă dielectrică cu radiaţie transversală
La anumite intervale, pe tijă, sunt aşezate inele confecţionate dintr-un material
dielectric cu permitivitatea mai mare(ε
r
=8).
Diametrul inelelor fiind mare,
e
i
W
W
este mare, astfel încât inelele nu radiază de-a
lungul axului. Totodată viteza de fază în sectoarele inelelor scade brusc ceea ce modifică
relaţia de fază necesară pentru radiaţia axială.
11
Experimental s-a stabilit că lăţimea optimă a inelelor, pentru ε
r
=8, trebuie să fie de
aproximativ 0.25λ. Diametrul exterior al inelelor şi distanţa dintre acestea trebuie să varieze.
2.4. REŢELE DE ANTENE DIELECTRICE
Pentru a obţine caracteristici de directivitate cu unghiuri de deschidere relativ nici, se
realizează reţele mono sau bidimensionale de antene dielectrice. Alimentarea acestor reţele se
face prin intermediul unor ghiduri de undă sau a unor cavităţi rezonante.
Avînd în vedere faptul că tijele dielectrice au permitivita-te relativ mare şi
permeabilitate mică, ele trebuie să fie fixate în punctele în care cîmpul magnetic este maxim,
iar cel electric minim. Pentru ca tijele să fie excitate în fază, trebuie ca tijele să fie fixate la
distanţe egale cu un multiplu de lungime de undă în ghid sau în cavităţile rezonante.
Adaptarea tijelor dielectrice cu ghidul de undă sau cu cavitatea rezonantă, se obţine
prin modificarea adîncimii la care intră tija în ghid şi prin alegerea dimensiunilor orificiilor
prin care se face legătura dintre tija şi ghid (figura 10.). Pentru obţinerea unei adaptări bune,
porţiunea iniţială a tijei se face cu secţiunea transversală variabilă (descrescătoare). Pentru
compensarea reactan-ţei inductive, care apare datorită orificiilor de legătură, pe peretele opus
al ghidului, se fixează şuruburi de adaptare cu caracter capacitiv.
În cezul în case tijele au lungime optimă

,
`

.
|

·
1 2
v
c
l
opt
λ
(2.31)
adică atunci distanţa optimă dintre tije poate fi determinată cu relaţia:
v c
v
d
opt

·
2
λ
(2.32)
În cazul în care tijele sînt fixate la distanţa optimă una de cealaltă, coeficientul de
directivitate al reţelei formată din n tije, este dat de relaţia D
n
≈ nD, unde D este coeficientul
de directivitate al unei singure tije, considerată izolată în spaţiu ţi poate fi determinat cu
relaţia:
( )
λ
l
D 8 7 ÷ ≈
(2.33)
Fig.10. Reţea liniară de antene dielectrice
Influenţa numărului de tije asupra unghiului de deschidere al caracteristicii de
directivitate, la nivelul 0,5 din putere, poate fi scoasă în evidenţă prin următorul exemplu. În
cazul în care lungimea tijelor l =3,4λ, iar distanţa dintre ele d=l,5 λ, unghiul de deschidere
este egal cu 10
0
36' pentru 4 tije, 5
0
pentru 8 tije şi 30' pentru 64 tije.
12
3. Exemplu proiectare antena dielectrica
DATELE ANTENEI:
Se cere să se construiască o antenă dielectrică cu următoarele caracteristici:
B=2400 MHz - 2500 MHz
Γ < 1,5
Coeficientul de elipticitate < 0,7
Z
IN
= 50 Ω
ε
r
= 62
CALCULUL DIMENSIUNILOR ANTENEI:
Se calculează lungimea de undă medie (λ
med
) pentru banda de frecvenţe dată:
m
f
c
m
f
c
med
12 , 0
125 , 0
2
2
2
1
1
2 1
· ·
· ·
+
·
λ
λ
λ λ
λ
şi an obţinut: λ
med
=0,122m
Lungimea de undă critică (λ
cr
) pentru ghidul de undă circular este:
R
cr
⋅ ⋅ · π λ 6 , 3
= 0,124 m
Lungimea de undă critică pentru modul 12 va fi:
40 , 6
83 , 3
1
) 12 (
·
− ⋅
·
r
med cr
ε π
λ m
Lungimea de undă prin dielectric va fi:
r
med
g
ε
λ
λ ·
=0,0019 m
Pentru calculul diametrului antenei se aplică formulele:
( ) 1
max


r
d
ε π
λ
(2.26)
( ) 1 5 , 2
min


r
d
ε π
λ
(2.27)
2
min max
d d
d
med
+
· (2.28)
În urma calculului acestor formule s-a obţinut:
d
min med
= 0,0055 m
d
max med
=0,009 m
d
med
= 0,0072 m
Se alege lungimea antenei l > 2λ ,astfel că ultima porţine de 2λ
g
se va folosi pentru
adaptarea antenei cu mediul micşorându-i-se diametrul. Alegem l/ λ=8.
4. SIMULAREA ANTENEI :
13
În urma simulării antenei cu ajutorul programului CST Microwave Studio 5 s-au
obţinut următoarele distribuţii ale câmpului prin antena dielectrică:
Fig.11. Câmpul E în sectiune transversală a ghidului de undă circular
Fig.12. Variaţia cîmpului E în secţiune longitudinală a ghidului de undă circular
14
Fig.13. Câmpul H în sectiune transversală a ghidului de undă circular
Fig.14. Variaţia cîmpului E în secţiune longitudinală a ghidului de undă circular
Fig.15. Variaţia puterii în lungimea ghidului de undă circular
15
Simularea antenei cu ajutorul programului MATHLAB 7:
Pentru simularea acestui tip de antenă s-a dezvoltat în MathLab următorul program
alcătuit din trei fişiere:
Fişierul start.m:
%program principal
global all;
clc;
clear all;
close all;
f1=figure('menubar','none',...
'position',[100,100,280,420],...
'resize','off',...
'numbertitle','off',...
'name','Caracteristica de Directivitate a unei Antene Dielectrice',...
'color',[0.5 0.5 0.5],...
'visible','on');
axis off;

text(-0.15,1.05,'Alegeti viteza relaiva de faza:');
g1=uicontrol(f1,'Style','edit',...
'String', '0.7',...
'Callback','',...
'Units','pixels',...
'Position',[100,370,50,20]);
text(.01,0.97,'p=');

text(-0.15,.9,'Alegeti permitivitatea dielectrica a materialului:');
g2=uicontrol(f1,'style','edit',...
'String', '48',...
'Callback','',...
'Units','Pixels',...
'Position',[100,320,50,20]);
text(-.07,.81,'epsilon_r=');

text(-0.15,.75,'Alegeti frecventa[MHz]:');
g3=uicontrol(f1,'Style','edit',...
'string','1000',...
'callback','',...
'units','pixels',...
'position',[100,270,50,20]);
text(.02,.67,'f=');

text(-0.15,.6,'Alegeti coeficientul de atenuare:');
g4=uicontrol(f1,'style','edit',...
'string','0.1',...
'callback','',...
'units','pixels',...
'position',[100,220,50,20]);
text(-.01,.53,'alfa=');

g5=uicontrol(f1,'style','pushbutton',...
'string','Afiseaza caracteristicile 3D',...
'callback','car3d(g1,g2,g3,g4,g5)',...
'units','pixels',...
'position',[50,170,150,20]);

16
g6=uicontrol(f1,'style','pushbutton',...
'string','Afiseaza caracteristicile 2D',...
'callback','car2d(g1,g2,g3,g4,g6)',...
'units','pixels',...
'position',[50,140,150,20]);

g7=uicontrol(f1,'style','pushbutton',...
'string','Iesire',...
'callback','close all',...
'units','pixels',...
'position',[50,110,150,20]);
Fişierul car3d.m:
function car3d(g1,g2,g3,g4,g5);
global all;
clc;
v1=get(g1,'string');
p=str2num(v1);
v2=get(g2,'string');
epsilon_r=str2num(v2);
v3=get(g3,'string');
frecventa=str2num(v3)*10^6;
v4=get(g4,'string');
alfa=str2num(v4);
v5=get(g5,'value');
if (v5==1)&&(p<1)
c=3*10^8;
epsilon_r_eff=(epsilon_r+1)/2;
lambda=c/frecventa;
lambda_ghid=lambda/sqrt(epsilon_r_eff);
d=1.22*lambda/sqrt(epsilon_r_eff-1);
l=lambda*p/(2*(1-p));

teta=0:0.025:pi/2;
fi=0.001:0.025:2*pi+0.1001;
zz=0.1;

for m=1:length(fi)
for j=1:length(teta)

f1(m,j)=abs(sinh((alfa*l/2+i*pi*l/lambda)*(1/p-
cos(teta(j)))))/...
abs(alfa*l/2+i*pi*l/lambda*(1/p-
cos(teta(j))))*...
abs(alfa*l/2+i*pi*l/lambda*(1/p-1))/...
sinh((alfa*l/2+i*pi*l/lambda)*(1/p-1));
f2(m,j)=abs(besselj(1,d*cos(teta(j))*pi/lambda));
f3(m,j)=abs(cos(teta(j)));

f(m,j)=f1(m,j)*f2(m,j)*f3(m,j);
x(m,j)=f(m,j)*sin(teta(j))*cos(fi(m));
y(m,j)=f(m,j)*sin(teta(j))*sin(fi(m));
z(m,j)=f(m,j)*cos(teta(j));

if zz<z(m,j)
zz=z(m,j);
end

17
z1(m,j)=20*log10(z(m,j)/zz);

end
end

%caracteristica 3D
figure('name','caracteristica 3D',...
'numbertitle','off');
surfc(x,y,z./zz);
xlabel('Axa X');
ylabel('Axa Y');
Zlabel('Caracteristica de directivitate');
title('Reprezentarea 3D a functiei de directivitate');
shading interp;

%caracteristica 3D in decibeli
figure('name','caracteristica 3D in decibeli',...
'numbertitle','off');
surfc(x,y,z1);
xlabel('Axa X');
ylabel('Axa Y');
Zlabel('Caracteristica de directivitate');
title('Reprezentarea 3D a functiei de directivitate in decibeli');
shading interp;

else
figure('menubar','none',...
'position',[100,100,280,420],...
'resize','off',...
'numbertitle','off',...
'name','Caracteristica de Directivitate a unei Antene
Dielectrice',...
'color',[0.5 0.5 0.5],...
'visible','on');
axis off;
text(-0.15,.9,'Eroare in introducerea datelor:');
text(-0.15,.7,'p trebuie sa apartina intervalului (0,1)');
g9=uicontrol('style','pushbutton',...
'string','Iesire',...
'callback','close all;start',...
'units','pixels',...
'position',[20,130,200,20]);
end
Fişierul car2d.m:
function car2d(g1,g2,g3,g4,g6);
clc;
global all;
v1=get(g1,'string');
p=str2num(v1);
v2=get(g2,'string');
epsilon_r=str2num(v2);
v3=get(g3,'string');
frecventa=str2num(v3)*10^6;
v4=get(g4,'string');
alfa=str2num(v4);
v6=get(g6,'value');
if (v6==1)&&(p<1)
18
c=3*10^8;
epsilon_r_eff=(epsilon_r+1)/2;
culori=['g'];
teta=-pi/2.0001:0.01:pi/2;
for j=1:length(frecventa)
f1=abs(sinh(alfa*(c*p./(2*frecventa(j)*(1-
p)))./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p./(2*frecventa(j)*(1-p)))./c*(1./p-
cos(teta)))./...
(alfa*(c*p./(2*frecventa(j)*(1-p)))./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p./
(2*frecventa(j)*(1-p)))./c*(1./p-cos(teta)))...
*(alfa*(c*p./(2*frecventa(j)*(1-p)))./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p./
(2*frecventa(j)*(1-p)))./c*(1./p-1))./...
(sinh(alfa*(c*p./(2*frecventa(j)*(1-
p)))./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p./(2*frecventa(j)*(1-p)))./c*(1./p-1))));
end
f2=besselj(1,(1.22*c./(sqrt(epsilon_r_eff-
1)*frecventa))*frecventa.*cos(teta)*pi./c);
f3=cos(teta);
f=f1.*f2.*f3;
b=-90:0.57:89;

%plan vertival
figure('name','Caracteristica 3D in plan vertical',...
'numbertitle','off');
[x,y]=pol2cart(pi/2-teta,f);

%caracteristica 2D
plot(real(x),real(y)/max(real(y)));
grid on;
xlabel('Grade');
ylabel('Amplitudine normata');
title('Caracteristica de directivitate 2D');

%caracteristica 2D in decibeli
figure('name','Caracteristica de directivitate 2D',...
'numbertitle','off');
plot(b,f/max(f));
grid on;
xlabel('Grade');
ylabel('Amplitudine normata');
title('Caracteristica de directivitate 2D');

figure('name','Caracteristica de directivitate 2D in decibeli',...
'numbertitle','off');
plot(b,10*log10(f/max(f)));
grid on;
xlabel('Grade');
ylabel('Amplitudine normata');
title('Caracteristica de directivitate 2D exprimata in decibeli');

figure('name','Caracteristica de directivitate 2D in decibeli',...
'numbertitle','off');
plot(real(x),20*log10(real(y)));
grid on;
title('Caracteristica de directivitate 2D exprimata in decibeli in
coordonate polare');

else
figure('menubar','none',...
'position',[100,100,280,420],...
'resize','off',...
19
'numbertitle','off',...
'name','Caracteristica de Directivitate a unei Antene
Dielectrice',...
'color',[0.5 0.5 0.5],...
'visible','on');
axis off;
text(-0.15,.9,'Eroare in introducerea datelor:');
text(-0.15,.7,'p trebuie sa apartina intervalului (0,1)');
g9=uicontrol('style','pushbutton',...
'string','Iesire',...
'callback','close all;start',...
'units','pixels',...
'position',[20,130,200,20]);
end
Fişierul start.m este fişierul de start al programului şi conţine interfaţa grafică; fişierul
final.m conţine calculul caracteristicii de directivitate a antenei dielectrice şi afişarea acesteia
şi fişierul planvertical.m care calculează caracteristica de directivitate în plan vertical.
S-au introdus următoarele date ca date de intrare:
Fig.16. Date de intrare
În urma rulării acestui program s-au obţinut următoarele date:
20
Caracteristica de directivitate 3D a antenei dielectrice în plan vertical
Caracteristica de directivitate in 2D

21
Caracteristica de directivitate în 2D exprimată în decibeli
Caracteristica de directivitate în 2D exprimată în decibeli în coordonate polare
5. Observaţii şi concluzii :
22
• Antena îşi păstrază caracteristica de directivitate ăn banda de frecvenţă pentru care a
fost proiectată;
• La modificarea coeficientului de permitivitate electrică a materialului din care e
făcută antena, şi anume creşterea lui, se poate observa o micşorare a caracteristicii de
directivitate, păstrându-se restul datelor de intrare constante:
Caracteristica pentru epsilon=36
Caracteristica pentru epsilon=72
• La modificarea lui p se poate observa că reflexia este foarte mare şi mai apare un lob
în spatele antenei, dar lobul se mai laţeşte:
23
Fig.24. Caracteristica de directivitate a antenei dielectrice 3D
a) p=0,7 b) p=0,3

Fig.25. Caracteristica de directivitate a antenei dielectrice în plan vertical
a) cu p=0,7 b) cu p=0,3
• La creşterea lui alfa (α) se observă că lobul creşte în diametru dar scade amplitudinea
acestuia

Fig.26. Caracteristica de directivitate a antenei dielectrice 3D
a) cu α =0,1 b) cu α =2
24

Fig.27. Caracteristica de directivitate a antenei în 2D
a) cu α =0,1 b) cu α =2
• Alimentarea unei astfel de antene se poate face în două moduri:
- cu cablu coaxial: dânduse o gaură în centrul dielectricului, în capătul de
alimentare si introducânduse pe acolo firul cald al cablului coaxial; acesta
introducanduse pâna la o anumită distanţă astfel încât să avem adaptare
- cu ghid de undă circular: dielectricul introducânduse o anumită distanţă în
ghidul de undă, ce are acelaşi diametru ca şi antena, astfel realizânduse
adaptarea

6. BIBLIOGRAFIE
25
o Ion Sima – Antene Ediţia a III-a; Editura ATM, 1985
o Ioan Nicolaescu – Antene şi propagarea undelor; Editura ATM, 1997
o Internet
26

Cuprins:
1. Introducere;

2. Consideraţii teoretice; Noţiuni generale Proprietăţi Antene dielectrice cu radiaţie transversală Reţele de antene dielectrice
3. Exemplu proiectare antenă dielectrică;

4. Simulare;
5. Observaţii şi concluzii;

6. Bibliografie.

2

circulară. etc. a. În sfârşit din punct de vedere al instalaţiilor pe care le deserveşte se deosebesc antene de: radiodifuziune. forma elementului radiant. iar caracteristica de directivitate rămîne neschimbată într-o gamă largă de frecvenţe. Aceste antene au dimensiuni relativ mici şi o directivitate pronunţată. radiocomunicaţii. de recepţie şi mixte. Ea asigură interfaţa dintre linia de transmisie a energiei electromagnetice ţi a mediului de propagare. caracterul undelor. CONSIDERAŢII TEORETICE: NOŢIUNI GENERALE: Antenele dielectrice se utilizează în gama undelor centimetrice. Dacă este utilizată la emisie antena are rol de a transforma energia curenţilor de înaltă frecvenţă în energia undelor electromagnetice precum şi de a asigura o anumită selectivitate spaţială. televiziune. pot fi utilizate ca surse primare la alte tipuri de antene. etc. 2. După destinaţie antenele pot fi: de emisie. de regulă. radiolocaţie.) sunt: 1.1. principiul de funcţionare. De asemenea. în general. banda de frecvenţă. b. 3 . Adaptarea realizată pe o anumită frecvenţă suferă modificări neînsemnate. INTRODUCERE: Antena este unul din elementele importante ale unei linii de radiocomunicaţie. După principiul de funcţionare deosebim antene electrice şi antene magnetice. radiodirijare. Secţiunea transversală a tijei este. Dintre acestea se menţionează următoarele: destinaţia. are o formă tronconică. iar cea realizată din ferită este tubulară figura 1.). În raport cu caracterul undelor există antene cu undă staţionară şi antene cu undă progresivă. Fie că e utilizată la emisie sau la recepţie antena are o selectivitate în frecvenţă. Din punct de vedere al formei elementului radiant se deosebesc antene liniare şi antene de suprafaţă. radioastronomie. linia de alimentare Tija se realizează dintr-un dielectric sau din ferită. În funcţie de banda de lucru antenele pot fi de bandă îngustă. mufa metalică de fixare 3. Antena de recepţie transformă energia undelor electromagnetice în energia curenţilor de înaltă frecvenţă şi asigură o recepţie directivă. Elementele constructive de bază ale unei antene dielectrice din figura 1. tija dielectrică 2. tipul instalaţiilor pe care le deservesc. Există mai multe criterii pentru clasificarea antenelor. de bandă largă şi de bandă foarte largă. cit şi ca elemente componente ale unor reţele de astfel de antene. Tija dielectrică. Antenele dielectrice se utilizează ca antene propriuzise.

fiecare volum fiind parcurs de un curent de deplasare. atunci în tijă se realizează un regim de undă progresivă şi direcţia de radiaţie maximă coincide cu axul tijei. b. de permitivitatea dielectricului ( ε ) şi de permeabilitatea acestuia ( μ ). În figura 2. Ea depinde de valoarea permitivităţii dielectricului. este de ordinul 20% şi este limitată de deformarea admisă caracteristicii de directivitate. În consideraţiunile teoretice se presupune că tija are o formă conică. în special a modurilor nesimetrice H12 şi E12. 4 . se arată structura câmpului pentru modul H11. Câmpul total.2 2 d〈 ⋅ ≈ ⋅λ π εr−1 εr−1 (2. Antena se împarte într-un număr de volume elementare. Undele trec treptat în exterior şi sînt radiate în spaţiu. Gama de lucru a acestor antene.a) b) Fig. De asemenea. Rezultă: 3. se propagă prin tijă ca într-un ghid de undă. Prin urmare este necesar să predomine componenta transversală a curenţilor de deplasare adică componenta transversală a vectorului câmp electric.8 3 λ 1. deoarece în practică această formă este cea mai des utilizată. De asemenea. la tijele dielectrice nu se poate vorbi de o reflexie totală. se presupune că ghidul dielectric este infinit de lung.1) unde εr este permitivitatea dielectrică relativă iar d este diametrul tijei. într-un punct din zona de radiaţie. trebuie eliminată posibilitatea excitării şi propagării modurilor superioare.83 (2. Dacă lungimea tijei şi viteza de fază în tijă sunt bine alese.1. Câmpul radiat de fiecare volum elementar al tijei depinde de intensitatea curenţilor de deplasare. avînd secţiunea transversală şi permitivitate constantă. Dezavantajele lor constau în faptul că apar pierderile în dielectric. Caracteristica de directivitate a antenelor dielectrice depinde de lungimea tijei (l ). În tijă se stabileşte un regim de undă progresiva. reflectîndu-se de pereţii tijei.2) Dacă diametrul tijei respectă condiţia (2. Elemente de bază ale antenei dielectrice Avantajele antenelor dielectrice constau în faptul că au dimensiuni mici şi din punct de vedere constructiv sînt simple. De aceea antena dielectrică face parte din clasa antenelor de unde progresive. în medie. de suprafeţele secţiunilor transversale de la capetele tijei (S1 şi S2). iar puterea radiată este limitată. În figura 2. Această condiţie este asigurată de modul H11(TE11). Undele electromagnetice care excită capătul tijei. Lungimea de undă critică pentru aceste moduri este: λcr (12 ) = π ⋅ ε r −1 3.2) în tijă se vor excita numai modurile H 11 şi E11. este egal cu suma vectorială a câmpurilor create în acel punct de către fiecare radiator elementar al tijei. În funcţie de modul de propagare (TE sau TM) în dielectric apare o anumită distribuţie a curenţilor de deplasare. se prezintă structura câmpului electromagnetic pentru modul E11. Spre deosebire de propagarea printr-un ghid de undă.

pentru εr=2. 2. 5 . dacă d/λ→0 viteza de fază este egală cu c.Fig. 3. este prezentată în figura 3. pentru c diferite valori ale permitivităţii dielectrice. Fig. iar dacă d/λ→∞ viteza de fază este egală cu εr . Variaţia vitezei relative de fază în funcţie de raportul d/λ În figura 4 s-a reprezentat variaţia raportului dintre energia care se propagă prin interiorul tijei (Wi) şi energia care se propagă în exteriorul tijei (We) în funcţie de raportul d/λ.5 şi v εr=10. Distribuţia câmpului electromagnetic pentru modurile H11(a) şi E11(b) Lungimea tijei se determină din condiţia realizării unui coeficient directivitate maxim: λp l opt = (2. Variaţia vitezei de fază cu raportul d/λ.3) 2(1 − p ) de unde p = vf c este viteza relativă defază.

Dependenţa cantităţii de energie transmisă prin tija dielectrică faţă de raportul d/λ Se observă că dacă d/λ→0 aproape toată energia se propagă prin exteriorul tijei.4) (2.5) se obţine sistemul: (2.5)  r o(tE ) = J1 + jϖ 0εE  r o(tH ) = − jϖ H µ  d i (vB ) = 0   d i (vD ) = ρ 1   d i (vJ ) = − ∂ ρ 1  ∂t  B = µH   D = εE (2.4.6) 6 .Fig. respectiv dacă d/λ→∞ majoritatea energiei se propagă prin tijă. PROPRIETĂŢI: Ecuaţiile Iui Maxwell pentru un mediu dielectric si o undă armonică se scriu sub forma:  r o (tE ) = − jϖ µ0 H  r o (tH ) = J + jϖ E ε  d i (vB ) = 0   d i (vD ) = ρ v   d i (vJ ) = − ∂ ρ v  ∂t  B = µH   D = εE Se introduc mărimile:  J 1 = J + jϖ (ε − ε 0 ) E  ρ1 = ρ − div[(ε − ε 0 ) E ] din (2.4) şi (2.

φ. f(ρ.12) unde l este lungimea tijei şi d raza tijei.13) Rezultă expresia: 30 βϖ(ε −εo ) EE = r B cos θΛ1 ( β d sin θ ) ∫ A( z )e − jβd z cos θ dz 2 0 (12. r SM este distanţa de la un punct arbitrar din interiorul tijei până la punctul M iar θ este unghiul dintre axul tijei şi direcţia r. Distanţa rSM se scrie sub forma: rSM = r − z cos θ − ρ sin θ (2.10) şi (2. Înlocuind (2. r este distanţa de la originea sistemului de coordonate până Ia punctul de observare.11) în (2.14) 7 .4) şi (2.8)  1  H= (er × E )  Z0  Dacă se înlocuieşte Jech din formula (2.10) Dacă viteza de fază este constantă şi propagarea are Ioc numai după axa z rezultă: E y = A( z ) f ( ρ. poate fi privită ca un mediu cu constanta dielectrică ε0 (vid) în care există sarcini şi sunt excitaţi curenţi cu densităţile: J ech = jϖ (ε − ε 0 ) E (2. ρ =0) tija dielectrică în care se excită câmpul electromagnetic.7) şi se scrie elementul de volum în coordonate cilindrice. Din sistemele (2.9) obţinem: d EE = 30 β (ε −ε0 ) cos θ ∫ A( z )e − jβd z e jβz cos θ dz ∫ ∫ f ( ρ. iar βd este constanta de fază în dielectric.11) unde A(z) este un factor care depinde numai de z.7)   ρ ech = div (ε − ε 0 ) E Prin urmare calculul câmpului radiat de antena dielectrică poate fi redus la determinarea câmpului radiat de un volum în care sunt excitaţi curenţii cu densitatea Jech. (ρ. ϕ)e jβρsin θ ρdρdϕ r 0 0 0 l d 2 2π (2. 2 Deoarece structura câmpului în secţiunea transversală a tijei este asemănătoare cu structura câmpului în ghidul de undă circular se poate aproxima: ∫ ∫ f ( ρ.6) rezultă că în lipsa curenţilor de conducţie şi a sarcinilor ( J =0. Se pot scrie relaţiile:  e − j βr dτ E = − j 30 β ∫ ∫[er × ( J ech × er )] ∫  r Ω (2.9) unde Ey este componenta lui E după direcţia y în interiorul tijei (se ia numai Ey deoarece Ex şi Ez au direcţiei opuse în puncte simetrice faţă de axele x şi y). ϕ) e 0 0 d 2 2π jβ ρsin θ ρdρdϕ ≈ BΛ1 ( β l d sin θ ) 2 (12.z) obţinem: 30β ϖε − ε 0 ) (  cosθ ∫ ∫E∫ e − jβrSM ρdρdϕdz y EE = r  30β ϖε − ε 0 ) ( − jβ r  EH = ∫ ∫E∫y e SM ρdρdϕdz r  (2.care corespunde unui mediu cu parametrii μ0 şi ε0 în care există curenţii J 1 şi sarcinile ρ1. ϕ)e − jβ z (2.φ) caracterizează distribuţia câmpului în ecţiunea transversală.

În ipoteza că antena lucrează în regim de undă progresivă factorul A(z) se poate scrie sub forma: A( z ) = A0 e −αz (12. Din figură se observă că la creşterea atenuării( α l 2 -mare) unghiul de deschidere şi nivelul lobilor secundari cresc. De asemenea. Aşadar funcţia de dircctivitate normată.21) şi (2.23) (2.18)  αl   αl l 1 l  1 + jβ  − cos θ  sh  + jβ  −1  2 2 p 2  p       2 ρ= F2 (θ ) = Λ1 ( β d sin θ ) 2 F3 (θ) = cos θ (2.21) (12. βd c în planul E.pentru θ = 0 -pentru 0 = 180° K min = K max   −1  2 p    βl  1  −1 = p  2   βl  1 (2. se poate scrie ca un produs de trei factori: FE (θ) = F1 (θ) F2 (θ) F3 (θ) (12.19) (2.16) unde: β vf = este viteza relativă de fază. atunci când există atenuare (α >0) direcţiile de radiaţie nulă devin direcţii de radiaţie minimă.22) α l 2 Din figura 5.20) Se notează: k =β l 1 ( − cos θ) 2 p l 1 k 0 = β ( −1) 2 p (12.14) rezultă:  αl  l  1 sh  + jβ  − cos θ  p  −α l − jβ l  1 −cos θ    2    30 β ϖ(ε − ε 0 ) d   2  E E = A0 B cos θΛ1 ( β sin θ ) e 2 2 p r 2  αl l 1 + jβ  − cos θ    2 2 p  (2.14) Substituind (2. Din relaţiile (2.24) 8 .17) unde:  αl   l  1 αl l 1 sh  + jβ  − cos θ  + j β  − 1 p  p  2  2 2  2   F1 (θ ) =  ⋅ (2.22) rezultă: .15) în (2. s-a reprezentat variaţia funcţiei F1 în raport cu k pentru diferite valori .

se prezintă variaţia funcţiei F1 în raport cu θ pe baza diagramelor din figura 5. La mărirea lungimii antenei unghiurile de deschidere ale caracteristicii de directivitate se micşorează dar creşte nivelul lobilor secundari. În figura 6.6. Din aceste grafice (fig. Rezultă că βmin trebuie să ia valori cât mai mici ceea ce înseamnă că viteza de fază trebuie să aibă valori cât mai apropiate de viteza luminii. Fig. Variaţia funcţiei F1(θ) în funcţie de k Se observă că valorile Kmin şi Kmax depind de parametrii tijei dielectrice l şi p.) rezultă că pentru valori mici ale lui Kmin (Kmin<80°) curba F1 are un maxim pentru θ=0.5. Variaţia fucţiei F1(θ) în raport cu θ 9 . Pentru βmin>360° maximul principal depăşeşte puţin maximele laterale. La valori mici ale raportului d/λ F2(θ) variază foarte puţin astfel încât are loc egalitatea aproximativă: (2.25) F2 (θ) ⋅ F3 (θ) ≈ F3 (θ) În acelaşi timp F3(θ) variază puţin când θ ia valori între 0° şi 45°.Fig.6.2. care depăşeşte de câteva ori maximele laterale.

D ≈ 4A 1 Fig. We pentru a mări viteza de fază.27) 2. Variaţia mărimii A în funcşie de K0 pentru diferite valori ale raportului 1/λ Coeficientul de directivitate este maximm pentru K0 =π/2 ceea ce corespunde vitezei de fază optime: vf 1 p= = (2.7. aceste observaţii şi rezultatele experimentale se adoptă.29) λ unde A este o funcţie de K0 a cărei variaţie pentru diferite valori ale raportului 1/λ este prezentată în figura 7. Având în vedere. Diametrul mare al seţiunii tronconice este Wi dispus către excitaţie (pentru a mări raportul ) iar diametrul mic către vârful tijei.30) λ c 1+ 2l 10 .28) 2 Coeficientul de directivitate al antenei dielectrice cu tije conice se poate determina cu formula aproximativă: (2. ceea ce impune utilizarea unor tije cu diametrul mic.5π ( ε r −1) La determinarea expresiei funcţiei de directivitate se foloseşte diametrul mediu: d + d min d med = max (2. Prima se referă la necesitatea Wi de a mări cantitatea de energie care se propagă prin dielectric ceea ce impune tije cu We diametrul mare. Pentru a satisface ambele cerinţe tija dielectrică se realizează sub forma tronconică în prima parte şi cu secţiune constantă în a doua parte. iar cea de-a doua se refera la creşterea raportului dintre nivelul lobului principal şi nivelul lobilor secundari. pentru diametrul tijei valorile: λ d max ≈ (2.26) π ( ε r − 1) λ d min ≈ (2.Din cele arătate au rezultat două cerinţe contradictorii.

Analiza acestora este mai complicată deoarece au trei medii şi două suprafeţe de separaţie. în practică se construiesc şi antene dielectrice sub formă tubulară. Pentru a obţine o caracteristică cu direcţia de radiaţie maximă perpendiculara pe axul tijei este necesar sa se anuleze radiaţia sectoarelor pare şi să se modifice relaţia de fază existentă în sectoarele impare. în ipoteza că propagarea se face fără atenuare. unde λg este lungimea de undă în interiorul tijei (fig. sunt aşezate inele confecţionate dintr-un material dielectric cu permitivitatea mai mare(εr=8).5λ. Fig. cu diametrul de 0. în două sectoare succesive.8. la jumătate din ANTENE DIELECTRICE CU RADIAŢIE TRANSVERSALĂ: Datorită faptului că prin tijă se propagă o undă progresivă antenele dielectrice au direcţia de radiaţie de-a lungul axului. 11 . pe tijă. Antenă dielectrică cu radiaţie transversală La anumite intervale. vor fi în antifază. unghiul de deschidere variind invers proporţional cu l .8. Pentru a analiza posibilitatea obţinerii unor caracteristici cu direcţia de radiaţie maximă perpendiculară pe ax se împarte antena în sectoare cu lungimea λg/2. de aproximativ 20°. Totodată viteza de fază în sectoarele inelelor scade brusc ceea ce modifică relaţia de fază necesară pentru radiaţia axială. anularea câmpului pe direcţia perpendiculară pe ax sau obţinerea unor valori foarte mici dacă propagarea se face cu atenuare. De asemenea.9. pentru a obţine caracteristici cu unghiuri de deschidere foarte mici. Deoarece lungimea antenei nu poate fi mărită foarte mult. astfel încât inelele nu radiază de-a We lungul axului. Obiectivele enunţate pot fi atinse cu o antenă ca cea din figura 9 Aceasta este formată dintr-o tijă lungă. Acest lucru va determina. Antenă dielectrică împărţită în sectoare λg/2 În fiecare sector faza câmpului variază continuu de la 0 la 180 0. construită din polistirol. Fig.). este mare. se utilizează reţele de antene dielectrice. Aşa cum se observă în figura 2. elementele dispuse la distanţe egale cu λg/2 din sectoarele pare sunt în fază între ele şi în antifază cu elementele din sectoarele impare.O tijă de lungimea l putere. Wi Diametrul inelelor fiind mare. Acest unghi poate fi micşorat prin mărirea lungimii. reducând de exemplu viteza de fază.8 elementele situate la o distanţă egală cu λg/2. λ =8 permite obţinerea unui unghi de deschidere.

iar cel electric minim. pentru εr=8. se fixează şuruburi de adaptare cu caracter capacitiv.4λ. la nivelul 0. se realizează reţele mono sau bidimensionale de antene dielectrice. Pentru compensarea reactan-ţei inductive. coeficientul de directivitate al reţelei formată din n tije.33) Fig. iar distanţa dintre ele d=l. Reţea liniară de antene dielectrice Influenţa numărului de tije asupra unghiului de deschidere al caracteristicii de directivitate. unde D este coeficientul de directivitate al unei singure tije. Avînd în vedere faptul că tijele dielectrice au permitivita-te relativ mare şi permeabilitate mică. 50 pentru 8 tije şi 30' pentru 64 tije. trebuie ca tijele să fie fixate la distanţe egale cu un multiplu de lungime de undă în ghid sau în cavităţile rezonante.5 din putere.32) În cazul în care tijele sînt fixate la distanţa optimă una de cealaltă. ele trebuie să fie fixate în punctele în care cîmpul magnetic este maxim.5 λ.10. considerată izolată în spaţiu ţi poate fi determinat cu relaţia: D ≈ ( 7 ÷ 8) l λ (2. se obţine prin modificarea adîncimii la care intră tija în ghid şi prin alegerea dimensiunilor orificiilor prin care se face legătura dintre tija şi ghid (figura 10. 2.). REŢELE DE ANTENE DIELECTRICE Pentru a obţine caracteristici de directivitate cu unghiuri de deschidere relativ nici.31) 2 −1  v   adică atunci distanţa optimă dintre tije poate fi determinată cu relaţia: d opt = λ 2 v c −v (2. Pentru ca tijele să fie excitate în fază. pe peretele opus al ghidului. 12 . Diametrul exterior al inelelor şi distanţa dintre acestea trebuie să varieze. este dat de relaţia Dn≈ nD. poate fi scoasă în evidenţă prin următorul exemplu. porţiunea iniţială a tijei se face cu secţiunea transversală variabilă (descrescătoare). Alimentarea acestor reţele se face prin intermediul unor ghiduri de undă sau a unor cavităţi rezonante.25λ.4.Experimental s-a stabilit că lăţimea optimă a inelelor. În cazul în care lungimea tijelor l =3. În cezul în case tijele au lungime optimă λ l opt = c  (2. unghiul de deschidere este egal cu 100 36' pentru 4 tije. Pentru obţinerea unei adaptări bune. care apare datorită orificiilor de legătură. trebuie să fie de aproximativ 0. Adaptarea tijelor dielectrice cu ghidul de undă sau cu cavitatea rezonantă.

28) 2 În urma calculului acestor formule s-a obţinut: dmin med = 0.40 m Lungimea de undă prin dielectric va fi: λ λg = med =0.5 Coeficientul de elipticitate < 0.6 ⋅ π ⋅ R = 0.3.astfel că ultima porţine de 2λg se va folosi pentru adaptarea antenei cu mediul micşorându-i-se diametrul. 4.12 m f2 şi an obţinut: λmed=0.0072 m Se alege lungimea antenei l > 2λ .0019 m εr Pentru calculul diametrului antenei se aplică formulele: λ d max ≈ (2. Alegem l/ λ=8.0055 m dmax med =0.122m Lungimea de undă critică (λcr) pentru ghidul de undă circular este: λcr = 3.7 ZIN = 50 Ω εr = 62 CALCULUL DIMENSIUNILOR ANTENEI: Se calculează lungimea de undă medie (λmed) pentru banda de frecvenţe dată: λ + λ2 λmed = 1 2 c λ1 = = 0.5π ( ε r −1) d + d min d med = max (2. Exemplu proiectare antena dielectrica DATELE ANTENEI: Se cere să se construiască o antenă dielectrică cu următoarele caracteristici: B=2400 MHz .009 m dmed = 0.124 m Lungimea de undă critică pentru modul 12 va fi: λcr med (12 ) = π ⋅ ε r −1 3.125 m f1 λ2 = c = 0. SIMULAREA ANTENEI: 13 .26) π ( ε r −1) λ d min ≈ (2.27) 2.83 = 6.2500 MHz Γ < 1.

Câmpul E în sectiune transversală a ghidului de undă circular Fig.12.În urma simulării antenei cu ajutorul programului CST Microwave Studio 5 s-au obţinut următoarele distribuţii ale câmpului prin antena dielectrică: Fig. Variaţia cîmpului E în secţiune longitudinală a ghidului de undă circular 14 .11.

Fig.15.13. Variaţia puterii în lungimea ghidului de undă circular 15 . Variaţia cîmpului E în secţiune longitudinală a ghidului de undă circular Fig. Câmpul H în sectiune transversală a ghidului de undă circular Fig.14.

5].'style'. g4=uicontrol(f1. 'String'. 16 . 'Position'.67..53.'Afiseaza caracteristicile 3D'.'pixels'..5 0..'p=').[100.15.'Alegeti coeficientul de atenuare:'). g2=uicontrol(f1..6... '0..320..100.'0..150..81.20]).'Caracteristica de Directivitate a unei Antene Dielectrice'.. text(-0... 'Units'.m: %program principal global all. 'color'.. clc...50.20]).20]).270. g1=uicontrol(f1.'car3d(g1.'pixels'. 'Callback'..g2.''.220... g5=uicontrol(f1....07.....[0.. f1=figure('menubar'. text(-0. text(-.....9.02.'Alegeti permitivitatea dielectrica a materialului:')...50. 'string'. 'numbertitle'... 'resize'. text(..'Alegeti frecventa[MHz]:').. text(..'edit'..'edit'.''. 'callback'.....[100.....15.[50.'Style'.''. 'units'.'edit'.1.'epsilon_r=').20]).'style'.... 'position'.'off'.[100. 'position'. 'string'.'f=')..'pixels'.Simularea antenei cu ajutorul programului MATHLAB 7: Pentru simularea acestui tip de antenă s-a dezvoltat în MathLab următorul program alcătuit din trei fişiere: Fişierul start..[100..g4.g3..370..15.01.''. '48'.420].'off'..7'..01.'Alegeti viteza relaiva de faza:')..'pushbutton'...97.'Style'. axis off... 'position'... 'units'. 'Units'. 'callback'...'edit'.'pixels'.'on').50.15.[100. clear all.50. text(-... 'Callback'..280.5 0. 'visible'.05. 'units'.170.g5)'.0. text(-0.75.'Pixels'.. 'Position'.. 'position'..'1000'.. close all. 'callback'... 'name'... 'string'.20]).. g3=uicontrol(f1..1'... text(-0.'none'.'style'.... 'String'.'alfa=').

abs(alfa*l/2+i*pi*l/lambda*(1/pcos(teta(j))))*. v1=get(g1.. 'units'.. sinh((alfa*l/2+i*pi*l/lambda)*(1/p-1))..j)=abs(besselj(1...'string').22*lambda/sqrt(epsilon_r_eff-1). z(m.j)*cos(teta(j)). global all. 'callback'..'close all'. epsilon_r=str2num(v2).j)*sin(teta(j))*sin(fi(m)).....j)=f(m. if (v5==1)&&(p<1) c=3*10^8.'style'.20])..025:2*pi+0.. f(m.1.g2.g4.j)*f3(m. lambda=c/frecventa.150.'string'). Fişierul car3d.001:0. p=str2num(v1)..'value').'pushbutton'.'style'. frecventa=str2num(v3)*10^6. 'position'.g3..j)=f(m. for m=1:length(fi) for j=1:length(teta) f1(m. epsilon_r_eff=(epsilon_r+1)/2.'string'). v5=get(g5..140.g4..150... abs(alfa*l/2+i*pi*l/lambda*(1/p-1))/.025:pi/2..'Afiseaza caracteristicile 2D'.1001.'Iesire'.'string').j)*sin(teta(j))*cos(fi(m)). zz=0. teta=0:0.110.'pixels'.20]). alfa=str2num(v4). 'callback'.. 'units'.g2. d=1.'car2d(g1.j) zz=z(m.j)*f2(m..j)=abs(sinh((alfa*l/2+i*pi*l/lambda)*(1/pcos(teta(j)))))/. f2(m. v3=get(g3.j)=abs(cos(teta(j))). v2=get(g2. 'string'. clc. l=lambda*p/(2*(1-p)).. y(m.'pushbutton'.j)=f(m. lambda_ghid=lambda/sqrt(epsilon_r_eff). g7=uicontrol(f1.. 'position'. f3(m.g5).j).'pixels'.j)=f1(m. 'string'..[50..g3.. if zz<z(m. fi=0.[50...m: function car3d(g1. v4=get(g4.g6=uicontrol(f1..j)..d*cos(teta(j))*pi/lambda)). end 17 .g6)'. x(m.

.5 0. else figure('menubar'.. 'position'.. Zlabel('Caracteristica de directivitate'). 'visible'. xlabel('Axa X')...'Eroare in introducerea datelor:')..7./zz).'caracteristica 3D in decibeli'. g9=uicontrol('style'.. 'numbertitle'.z1). v4=get(g4.280.9..y. alfa=str2num(v4). axis off..20]).'off')..'string'). title('Reprezentarea 3D a functiei de directivitate').100. global all.200.g4. 'units'.... frecventa=str2num(v3)*10^6. end Fişierul car2d.[20.'off'). shading interp. surfc(x. 'string'.'caracteristica 3D'.j)/zz).. epsilon_r=str2num(v2).g2. ylabel('Axa Y').'close all...z. end end %caracteristica 3D figure('name'.15.g3.'string')..'string')..'off'.m: function car2d(g1.g6).130.. %caracteristica 3D in decibeli figure('name'... v3=get(g3. 'color'..'none'. xlabel('Axa X').. title('Reprezentarea 3D a functiei de directivitate in decibeli').j)=20*log10(z(m.'pushbutton'.'Iesire'..[0. if (v6==1)&&(p<1) 18 .'off'.420].. 'numbertitle'.... 'numbertitle'.'on'). p=str2num(v1). v1=get(g1. text(-0. ylabel('Axa Y').z1(m.... 'callback'..'pixels'.. Zlabel('Caracteristica de directivitate'). v6=get(g6. surfc(x. 'position'. text(-0.15.[100. 'name'.. v2=get(g2.'Caracteristica de Directivitate a unei Antene Dielectrice'.1)'). clc.'p trebuie sa apartina intervalului (0.. 'resize'...'value').. shading interp.5].5 0.start'.'string').y.

..'off')./(2*frecventa(j)*(1-p))). 'resize'.10*log10(f/max(f))). title('Caracteristica de directivitate 2D exprimata in decibeli').*f3.. grid on.'Caracteristica de directivitate 2D in decibeli'./(2*frecventa(j)*(1p)))./(sqrt(epsilon_r_eff1)*frecventa))*frecventa./(2*frecventa(j)*(1-p)))./p-cos(teta)))./ (2*frecventa(j)*(1-p))). plot(b./c).0001:0.'none'.f/max(f)).22*c.*f2. *(alfa*(c*p..'Caracteristica de directivitate 2D in decibeli'. plot(b./pcos(teta)))../c*(1. ylabel('Amplitudine normata'). title('Caracteristica de directivitate 2D'). (alfa*(c*p./p-1)))). f=f1.. xlabel('Grade').20*log10(real(y)))..'off'.y]=pol2cart(pi/2-teta. ylabel('Amplitudine normata').. title('Caracteristica de directivitate 2D'). figure('name'. grid on. 'numbertitle'. b=-90:0. grid on... plot(real(x). 19 . else figure('menubar'.././(2*frecventa(j)*(1p))). f3=cos(teta).'Caracteristica 3D in plan vertical'. culori=['g']..57:89./. 'numbertitle'. for j=1:length(frecventa) f1=abs(sinh(alfa*(c*p./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p. 'numbertitle'./c*(1. title('Caracteristica de directivitate 2D exprimata in decibeli in coordonate polare')./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p.f)... ylabel('Amplitudine normata'). end f2=besselj(1..280..*cos(teta)*pi.c=3*10^8./p-1)). grid on./c*(1.[100./(2*frecventa(j)*(1-p))).'off').. 'numbertitle'./(2*frecventa(j)*(1-p))).real(y)/max(real(y))). xlabel('Grade')..'off').420]...'Caracteristica de directivitate 2D'./c*(1.100... [x. 'position'. %caracteristica 2D in decibeli figure('name'.(1.'off'). epsilon_r_eff=(epsilon_r+1)/2. xlabel('Grade').. %caracteristica 2D plot(real(x)... %plan vertival figure('name'.../ (2*frecventa(j)*(1-p))). figure('name'./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p.01:pi/2. teta=-pi/2. (sinh(alfa*(c*p.

'name'.[20.'off'. end Fişierul start....'pixels'..5].. Date de intrare În urma rulării acestui program s-au obţinut următoarele date: 20 .'Eroare in introducerea datelor:'). g9=uicontrol('style'.. 'color'.15..9.. axis off.20]). text(-0... 'visible'... 'units'.5 0. 'string'.7.'close all... fişierul final.m este fişierul de start al programului şi conţine interfaţa grafică.200.m care calculează caracteristica de directivitate în plan vertical..16..1)').'p trebuie sa apartina intervalului (0...5 0. 'position'..15.[0.'Caracteristica de Directivitate a unei Antene Dielectrice'.'numbertitle'.start'.. 'callback'.130.m conţine calculul caracteristicii de directivitate a antenei dielectrice şi afişarea acesteia şi fişierul planvertical.'pushbutton'. text(-0.'Iesire'...'on').. S-au introdus următoarele date ca date de intrare: Fig.

Caracteristica de directivitate 3D a antenei dielectrice în plan vertical Caracteristica de directivitate in 2D 21 .

Observaţii şi concluzii: 22 .Caracteristica de directivitate în 2D exprimată în decibeli Caracteristica de directivitate în 2D exprimată în decibeli în coordonate polare 5.

păstrându-se restul datelor de intrare constante: Caracteristica pentru epsilon=36 Caracteristica pentru epsilon=72 • La modificarea lui p se poate observa că reflexia este foarte mare şi mai apare un lob în spatele antenei.• • Antena îşi păstrază caracteristica de directivitate ăn banda de frecvenţă pentru care a fost proiectată. şi anume creşterea lui. se poate observa o micşorare a caracteristicii de directivitate. dar lobul se mai laţeşte: 23 . La modificarea coeficientului de permitivitate electrică a materialului din care e făcută antena.

Caracteristica de directivitate a antenei dielectrice 3D a) cu α =0.26.3 • La creşterea lui alfa (α) se observă că lobul creşte în diametru dar scade amplitudinea acestuia Fig.Fig.25. Caracteristica de directivitate a antenei dielectrice în plan vertical a) cu p=0.7 b) cu p=0.24.1 b) cu α =2 24 .7 b) p=0. Caracteristica de directivitate a antenei dielectrice 3D a) p=0.3 Fig.

BIBLIOGRAFIE 25 . acesta introducanduse pâna la o anumită distanţă astfel încât să avem adaptare .1 b) cu α =2 • Alimentarea unei astfel de antene se poate face în două moduri: . în capătul de alimentare si introducânduse pe acolo firul cald al cablului coaxial. ce are acelaşi diametru ca şi antena. Caracteristica de directivitate a antenei în 2D a) cu α =0.cu ghid de undă circular: dielectricul introducânduse o anumită distanţă în ghidul de undă. astfel realizânduse adaptarea • 6.Fig.27.cu cablu coaxial: dânduse o gaură în centrul dielectricului.

Editura ATM. Editura ATM. 1997 o Internet 26 . 1985 o Ioan Nicolaescu – Antene şi propagarea undelor.o Ion Sima – Antene Ediţia a III-a.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful