ECONOMIE

TESTE GRILĂ 1. O persoană dispune de un venit de 2.000.000 u.m. şi poate achiziţiona două bunuri, A şi B. Preţul bunului A este de 250.000 u.m.iar al bunului B, 500.000 u.m. În aceste condiţii, costul oportunităţii achiziţiei unei unităţi din bunul A este: a) 0,5 unităţi din bunul B; b) 1 unitate din bunul B; c) 1,5 unităţi din bunul B; d) 2 unităţi din bunul B; e) 2,5 unităţi din bunul B. 2. Un bun economic destinat autoconsumului reprezintă: a) orice bun achiziţionat de pe piaţă; b) o marfă; c) un bun final; d) un serviciu de pregătire profesională; e) un bun obţinut prin sponsorizare. 3. Nu sunt trăsături ale bunurilor economice: a) limitate în ofertă; b) obţinerea lor generează un cost; c) se produc în mod continuu; d) accesul şi sub formă de autoconsum; e) caracterul nelimitat. 4. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? a) un bun liber este produs de om; b) un bun economic poate fi un serviciu; c) bunurile economice pot fi destinate pieţei; d) nu orice bun economic este o marfă; e) orice nevoie se acoperă prin consumul de bunuri. 5. Care din afirmaţiile de mai jos nu este corectă ?: a) o resursă regenerabilă în activitatea economică este nelimitată; b) a gospodări înseamnă a diminua tensiunea dintre nevoi şi resurse; c) o resursă regenerabilă poate să fie şi refolosibilă; d) acoperirea nevoilor se poate face şi direct, fără să se apeleze la schimb; e) serviciile pentru consum personal sunt şi bunuri economice. 6. Potrivit ştiinţei economice, costul de oportunitate: a) însoţeşte numai alegerile în calitate de consumatori; b) este egal cu zero, în activităţile competitive; c) este un cost real al alegerilor făcute ca producători sau consumatori; d) nu este specific fiecărui agent economic; e) nu are legătură cu limitarea resurselor. 7. Principiul raţionalităţii în economie: a) se poate exprima numai prin regula maximului; b) îşi are determinarea în tensiunea nevoi-resurse; c) este incompatibil cu existenţa costului de oportunitate; d) se poate exprima numai prin regula minimului; e) este compatibil cu risipa resurselor limitate. 8. În virtutea principiului raţionalităţii: a) economisirea timpului ce poate fi folosit este cea mai important cerinţă a progresului; b) timpul cheltuit poate fi recuperat; c) risipirea resurselor limitate micşorează costul real al alegerilor; d) regenerarea şi refolosirea resurselor elimină caracterul nelimitat al mijloacelor;

e) costul de oportunitate este zero, la cea mai bună utilizare a resurselor. 9. Care din următoarele reprezintă o administraţie privată? a) armata; b) învăţământul public; c) partidele politice; d) primăria; e) prefectura. 10. Una din următoarele activităţi nu are caracter comercial: a) furnizarea serviciilor de apărare naţională; b) transferul unor sume de bani între două conturi bancare; c) vânzarea de bunuri de consum final; d) vânzarea de bunuri de consum intermediar; e) acordarea unui credit unui client bancar. 11. Nu reprezintă caracteristică a nevoilor economice: a) limitarea; b) nelimitarea; c) complementaritatea; d) substituibilitatea; e) sunt concurente. 12. În cazul bunurilor normale, atunci când venitul creşte, cererea: a) scade; b) creşte; c) rămâne constantă; d) este întotdeauna nulă; e) întâi scade, apoi creşte. 13. În cazul în care preţul unui anumit bun scade, cantitatea cerută din bunul respectiv: a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) este egală cu zero; e) tinde către infinit. 14. În cazul bunurilor inferioare, atunci când venitul scade, cererea: a) scade; b) creşte; c) rămâne constantă; d) este întotdeauna nulă; e) întâi scade, apoi creşte. 15. Presupunem că bunurile X şi Y sunt substituibile şi că preţul bunului X creşte. În această situaţie: a) cererea pentru ambele bunuri creşte; b) cererea pentru X creşte şi oferta pentru Y se reduce; c) cererea pentru X creşte şi pentru Y se reduce; d) cererea pentru X se reduce şi pentru Y creşte; e) cererea pentru ambele bunuri se reduce. 16. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare, creşterea preţului bunului X determină: a) scăderea cererii ambelor bunuri; b) creşterea cererii pentru bunul X şi scăderea cererii pentru bunul Y; c) creşterea cererii ambelor bunuri; d) menţinerea constantă a cererii atât din bunul Y cât şi din bunul X; e) scăderea cererii bunului X şi creşterea cererii bunului Y. 17. Dacă încasările săptămânale din vânzarea unui bun cresc cu 40%, iar preţul creşte cu mai

mult de 40%, cererea în raport de preţ este: a) elastică; b) inelastică; c) de elasticitate unitară; d) atât elastică cât şi inelastică; e) toate variantele a-d sunt false. 18. Oferta de ciocolată scade, iar veniturile încasate de producători se reduc. În aceste condiţii, cererea pentru lapte este: a) elastică; b) unitar elastică; c) inelastică; d) perfect elastică; e) perfect inelastică. 19. Preţul creioanelor creşte cu 5%, iar încasările din vânzări se reduc cu 7%. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) cererea pentru creioane este perfect inelastică; b) cererea pentru creioane este inelastică; c) elasticitatea cererii pentru creioane este unitară; d) cererea pentru creioane este elastică; e) cererea pentru creioane este perfect elastică. 20. Nu este un factor care influenţează elasticitatea cererii în funcţie de preţ: a) gradul necesităţii în consum; b) gradul de substituire a bunurilor; c) costul producţiei şi posibilităţile de stocare; d) ponderea venitului cheltuit pentru un bun în bugetul total al unei familii; e) durata de timp. 21. Cererea pentru un bun este elastică atunci când coeficientul de elasticitate în raport cu preţul (KEC/P) este: a) KEC/P > 1; b) KEC/P = 1; c) KEC/P < 1; d) KEC/P = 0; e) KEC/P = ∞. 22. Cererea pentru bunul X este inelastică. Dacă preţul bunului X se reduce cu 5%, atunci: a) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar veniturile din vânzări cresc; b) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar veniturile din vânzări cresc; c) creşterea procentuală a cantităţii cerute este egală cu 5%, iar veniturile din vânzări nu se modifică; d) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar veniturile din vânzări se reduc; e) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar veniturile din vânzări se reduc. 23. În cazul unei reduceri a veniturilor băneşti, cererea: a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) este mai mare ca oferta; e) se deplasează la dreapta. 24. Coeficientul de elasticitate a cererii pentru un anumit bun în raport cu veniturile consumatorilor este -0,5. În aceste condiţii: a) creşterea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, creşterea preţului; b) reducerea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, reducerea preţului; c) coeficientul de elasticitate a cererii pentru bunul respectiv în raport cu preţul său este în mod necesar pozitiv;

e) Ec/v = -3. d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru. În situaţia în care preţul unei mărfi creşte. e) bunul respectiv este inferior. 32. 25. 27. 29. e) oferta este inelastică.000. la 4.000 u.000 u. c) cererea este de elasticitate unitară. d) Ec/v > 1. 28.d) bunul respectiv este normal. e) de lux. Dacă la creşterea cu 20% a preţului un producător îşi pierde un sfert din clientelă. aceste bunuri sunt: a) substituibile. b) bunuri nealimentare care se găsesc pe piaţă în sortimente extreme de reduse. 26. b) 0 < Ec/v < 1. O creştere a venitului unui consumator de la 2. 31. e) atipică. c) Ec/v = 1. b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru. c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru. aceste bunuri sunt: a) complementare. c) inferioare. . cererea este: a) elastică. d) inelastică. b) inferioare. Pâinea este un bun inferior. b) substituibile. c) cu elasticitate unitară. d) sub standardele admise de calitate. b) perfect elastică. e) nici o modificare a preţului şi cantităţii de echilibru. e) bunuri pentru care consumatorii cheltuiesc fracţiuni reduse din venitul lor. venitul total obţinut de către vânzător poate să crească dacă: a) cererea este elastică. Creşterea veniturilor consumatorilor determină pe piaţa pâinii: a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru. b) cererea este perfect elastică. d) bunuri puternic substituibile. Dacă preţul unei mărfi se reduce. b) cererea este perfect inelastică.m. În cazul unor coeficienţi de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunurile A şi B pozitivi.000. 30. d) cererea este de elasticitate unitară. d) cererea este elastică. antrenează o creştere a cantităţii cerute de la 100 de bucăţi la 150 bucăţi. e) oferta este elastică. c) cererea este inelastică. vânzătorul va fi avantajat atunci când: a) cererea este inelastică. c) bunuri alimentare de primă necesitate. Coeficientul de elasticitate al cererii la preţ este cel mai ridicat la categoria: a) bunuri ai căror înlocuitori nu se găsesc pe piaţă. Care din afirmaţii este adevărată? a) Ec/v < 0.m. În cazul unor coeficienţi de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunurile A şi B negativi.

d) va creşte cu 60%. c) modificării numărului de firme. Cererea pentru un anumit bun poate creşte sau se poate reduce. la 12. 38. b) bunuri care au mai multe utilizări. este -3. e) va scădea cu 60%. e) bunuri nealimentare care se găsesc pe piaţă în sortimente variate. c) creşterea preţurilor determină o reducere a veniturilor producătorilor.. Dacă preţul pieţei este mai redus decât cel de echilibru. e) creşterii vitezei de rotaţie a capitalului. atunci: a) creşte cantitatea produsă. b) schimbărilor economice provocate de evenimente naturale.m. e) tehnicile de producţie. e) perfect elastică. b) inelastică. c) metodele de organizare şi conducere. c) cresc costurile de producţie. Efectul direct al creşterii preţului zahărului este: a) oferta de jeleuri se reduce. Coeficientul elasticităţii cererii pentru un bun. d) cheltuielile de reducere a poluării. în funcţie de preţul său. În situaţia în care cererea pentru produsele agricole este inelastică: a) reducerea preţurilor determină o creştere a veniturilor încasate de producători. 40. ca rezultat al influenţei directe a: a) modificării sistemului de taxe şi impozite. e) creşte numărul de angajaţi. b) venitul mediu al familiilor. b) scade preţul. . 34. d) elastică. b) reducerea preţurilor determină o reducere a veniturilor producătorilor. d) reducerii costului de producţie. În acest caz. b) va scădea cu 30%. c) cu elasticitate unitară. Zahărul este una din materiile prime principale în producţia de jeleuri. 36. Coeficientul de elasticitate al cererii la preţ este subunitar la categoria: a) bunuri alimentare de primă necesitate. 37.000 u. la o creştere a preţului cu 20% cantitatea cerută: a) va scădea cu 6%. 39. se poate trage concluzia că cererea pentru acel bun este: a) perfect inelastică. d) creşterea preţurilor nu conduce la diferenţieri în veniturile producătorilor. e) complementare. c) va creşte cu 30%. e) procentul de reducere al preţurilor este mai mic decât cel de creştere al cererii. 35. 33. c) bunuri pentru care consumatorii cheltuiesc fracţiuni reduse din venitul lor. Oferta de piaţă nu poate fi afectată de: a) cheltuielile cu protecţia muncii.c) sub standardele admise de calitate.000 u. d) bunuri de folosinţă îndelungată. d) de lux.m. d) se manifestă penurie pe acea piaţă. În cazul unui bun cantitatea vândută scade cu 20% datorită creşterii preţului de la 10.

44. la 100 u. c) Keo/p = 1.. iar cantitatea oferită sporeşte de la 400 la 500. cantitatea oferită: a) creşte cu mai mult de 10%. 47. c) Keo/p = 0. la 90 u. b) Keo/p = 1. b) Keo/p < 1. În condiţiile în care preţul creşte de la 80 u. d) Keo/p < 1. e) preţul jeleurilor se reduce. În raport de coeficientul de elasticitate a ofertei faţă de preţ (Keo/p). e) Keo/p = ∞. d) orizontală. 42. în care din situaţiile de mai jos avem o ofertă perfect elastică: a) Keo/p > 1.b) oferta de jeleuri creşte. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară. 43. iar preţul bunului creşte cu 10%. b) inelastică. oferta este: a) elastică. c) creşte cu 10%. în care din situaţiile de mai jos avem oferta perfect inelastică: a) Keo/p = 1. c) cu elasticitate unitară. e) Keo/p > 1. În raport de coeficientul de elasticitate a ofertei faţă de preţ (Keo/p). b) Keo/p = 0. b) scade cu cel puţin 10%. . e) Keo/p = 0. 46. 41. c) Keo/p = ∞. c) cererea de jeleuri se reduce. c) Keo/p = ∞. d) Keo/p > 1. Curba unei oferte perfect elastice este: a) crescătoare. coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ pentru bunul respectiv este: a) Keo/p > 1. d) Keo/p = ∞.m. 45. e) Keo/p < 1. În raport de coeficientul de elasticitate a ofertei faţă de preţ (Keo/p). e) rigidă.m. În condiţiile în care preţul creşte de la 50 u. b) verticală. d) perfect elastică. d) Keo/p = 1.m. d) cererea de jeleuri creşte. b) Keo/p < 1. iar cantitatea oferită sporeşte de la 400 la 600. în care din situaţiile de mai jos avem o ofertă inelastică: a) Keo/p = 0. e) creşte cu 1%. c) descrescătoare. d) nu se modifică.m.

e) preţul stabilit de cea mai influentă asociaţie de protecţie a consumatorilor. b) reducerea costului de producţie. c) costul stocării. b) crescătoare. 55. Reducerea preţului unui bun ar putea fi cauzată în mod direct de: a) creşterea impozitelor. b) creşte cererea. e) cererea pentru case vechi scade. d) creşterea preţului bunului complementar.ţigări. b) imprimantă .lână.e) paralelă cu axa preţului. d) creşterea costurilor totale. e) creşterea preţului unitar. d) creşte preţul. c) numărul mediu anual al căsătoriilor creşte. e) lemn . 53. b) rata dobânzii scade. Curba unei oferte perfect inelastice este: a) perpendiculară pe prima bisectoare. e) scăderea preţului bunului substituibil. Nu este factor determinant al elasticităţii ofertei: a) costul producţiei. e) noi firme intră în industria bunului respectiv. c) reducerea salariilor. 50. d) descrescătoare. Într-o piaţă concurenţială. c) verticală. e) orizontală. 52. d) preţul stabilit de cel mai mare producător. Coeficientul de elasticitate a cererii în raport de venit are valoarea: . d) cresc preţurile la materialele de construcţii. d) durata de timp pe care vânzătorii o au la dispoziţie pentru a ajusta preţul. preţul de echilibru este determinat de: a) preţul maxim pe care oricare consumator este dispus să-l plătească. Cantitatea oferită dintr-un anumit bun scade dacă: a) se utilizează noi tehnologii de fabricaţie. 51.vodcă. 48. c) intersecţia cererii cu oferta. b) creşterea cheltuielilor de transport. c) scade preţul.toner. Care din următoarele împrejurări determină o creştere a cantităţii oferite pe piaţă dintr-o anumită marfă: a) reducerea numărului de firme producătoare. 56.mobilă. b) preţul minim pe care oricare producător este dispus să-l accepte. d) oi . Oferta de apartamente se va reduce dacă: a) prefabricatele de beton se vor ieftini. 49. 54. e) gradul necesităţii în consum. c) creşterea veniturilor consumatorilor. c) cafea . b) posibilităţile de stocare. Un exemplu de bunuri complementare este: a) whisky .

Dacă pe piaţa unui bun. d) o parte egală cu ceea ce se stochează. b) schimbarea în sens opus a cantităţii oferite.8 la o cerere elastică. respectiv. se realizează un exces de cerere: a) preţul de echilibru scade. apare un excedent de ofertă ce atrage: a) creşterea preţurilor într-o proporţie mai mare decât cea a creşterii cantităţii cumpărate. e) creşte şi. c) reducerea preţurilor într-o proporţie mai mică decât cea a creşterii cantităţii cumpărate. În raport cu producţia totală dintr-un bun. c) preţul şi cantitatea de echilibru scad. d) scade şi. 58. e) pe piaţă vor fi atraşi din ce în ce mai puţini producători. de regulă.75. d) 1. cu recolte mari. b) cantitatea de echilibru scade. Dacă celelalte împrejurări rămân neschimbate. 64.33. creşte. d) preţul şi cantitatea de echilibru cresc. c) nu se modifică.a) 0. în mod normal: a) scăderea cantităţii oferite. e) 2. cererea creşte mai puţin decât creşte oferta. La o cerere inelastică în raport de venit. oferta lui pe piaţă reprezintă: a) o cantitate mai mare când preţul scade. d) creşterea preţurilor într-o proporţie mai mică decât cea a creşterii cantităţii cumpărate.2. unei cereri inelastice. preţul şi cantitatea de echilibru: a) cresc. coeficientul de elasticitate poate să aibă valoarea: a) 1.5 la o cerere inelastică. 60. 63. d) schimbarea în acelaşi sens a cantităţii oferite. c) 0. Astfel. c) creşterea cantităţii oferite. În aceste condiţii: . b) 3 la o cerere inelastică.6 la o cerere inelastică. e) menţinerea constantă a veniturilor încasate din vânzarea produselor agricole. respectiv. modificarea preţului determină. 57. d) cantitatea de echilibru creşte. 62. în anii favorabili. b) o cantitate mai mică. b) reducerea preţurilor într-o proporţie mai mare decât cea a creşterii cantităţii cumpărate. c) 0. e) preţul de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru scade. Când pe piaţa unui bun oferta creşte mai puţin decât creşte cererea: a) preţul de echilibru scade. e) o parte mai mică decât ceea ce se stochează. d) 1. 61. e) 0. 59. Într-o piaţă concurenţială. indiferent de preţ. b) scad. scade.5 la o cerere elastică. Când pe piaţa unui bun. e) schimbarea direct proporţională a cantităţii oferite. c) preţul pieţei creşte şi tinde spre preţul de echilibru. indiferent de evoluţia preţului. cererea şi oferta se reduc simultan în aceeaşi proporţie. c) o cantitate egală. b) cantitatea de echilibru scade. Este ştiut faptul că produsele agricole se adresează. b) 4.

Se consideră că preţul unui bun A se află la un nivel la care apare un exces de cerere.. Creşterea cu 1% a veniturilor şi cu 1% a preţului generează: a) creşterea cererii cu 2. b) creşte. Într-o piaţă concurenţială. b) creşterea cererii cu 1. d) cantitatea de echilibru se reduce. 71. 70. 212.. d) cantitatea de echilibru se reduce. c) preţul de echilibru se reduce. unde CA este cantitatea cerută. c) rămâne nemodificat. atunci. În situaţia creşterii cererii. c) 8. c) se formează pe piaţa liberă. d) sunt sub influenţa dominantă a firmelor mici şi mijlocii.6 în raport cu preţul şi 2 în raport cu veniturile cumpărătorilor. 65. c) cererea este permanent egală cu oferta. În acest caz. OA este cantitatea oferită. b) există un exces de ofertă la vechiul nivel al preţului. unde P este preţul. 66. În aceste condiţii. preţul pe o piaţă concurenţială: a) se reduce. 67.6%. 320. iar PA este preţul bunului. e) nul. 68.. b) cantitatea de echilibru creşte. . Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt: CA = 270 – 8PA. preţul tinde să crească deoarece: a) există un exces de cerere la vechiul nivel al preţului. preţul şi cantitatea de echilibru sunt: a) 5. e) rezultă din implicarea guvernului. Dacă pe piaţă există un exces de cerere de 20 unităţi. 248. Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 0. cererea şi oferta cresc simultan în aceeaşi proporţie. 224. e) reducerea cererii cu 1. OA = = 200 + 6PA . b) 4.a) preţul de echilibru creşte. c) 20.m. b) sunt întotdeauna superioare preţurilor libere.4%. e) modificarea cantităţii de echilibru este nedeterminată.m. Preţurile administrate: a) se referă la toate bunurile. d) 10 u. Oferta bunului respectiv este Qo = 50+P. preţul este: a) 40 u.m.4%. e) modificarea cantităţii de echilibru este nedeterminată. c) preţul se reduce. 230. d) 5. c) creşterea cererii cu 1%. b) 30 u. În aceste condiţii: a) preţul creşte.m. e) 2.33 u. d) reducerea cererii cu 1%. d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal.. 69. e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal. Cererea pentru un bun este dată de relaţia Qc = 100-2P. b) cantitatea de echilibru creşte.

Pe piaţa de monopol: a) preţul este controlat de consumator. c) creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia. 74.d) preţul de echilibru este determinat de cerere. 79. 72. 76. d) creşte dacă scade costul mediu. e) oferta este controlată de mai mulţi producători. Dacă cererea creşte mai încet decât oferta. d) vânzătorii nu pot vinde cât doresc şi nici cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc. d) decurge întotdeauna din existenţa situaţiei de monopol. c) nu se modifică. Obţinerea profitului nelegitim: a) contravine legii. e) preţul de echilibru este determinat de ofertă. e) procentul de variaţie a preţului este inversul procentului de variaţie a cantităţii cerute. 78. c) nu este rezultatul contribuţiei firmei la activitatea economică. c) vânzătorii pot vinde cât doresc şi cumpărătorii pot cumpăra cât doresc. dar cumpărătorii pot cumpăra cât doresc. . Concurenţa monopolistică se deosebeşte de concurenţa perfectă prin: a) câţiva cumpărători. d) creşterea preţului determină creşterea încasărilor acestuia. b) preţul este stabilit de cerere şi ofertă. e) nici una dintre cele de mai sus. c) în valoare absolută. c) menţinerea ofertei şi a preţului ca urmare a creşterii cererii. b) vânzătorii nu pot vinde cât doresc. În cazul în care cererea este elastică. d) procentul de variaţie a preţului este egal cu procentul de variaţie a cantităţii cerute. d) creşterea ofertei şi creşterea preţului. preţul de echilibru: a) creşte. e) scade doar dacă scade costul mediu. 73. d) diferenţierea produselor. 77. modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii. care din următoarele afirmaţii este adevărată în situaţia unui producător? a) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia. dar cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc. d) există un singur producător şi un singur consumator. b) modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii. b) scade. Reducerea taxelor de import are ca efect pe piaţa bunurilor de consum: a) reducerea ofertei şi creşterea preţului. b) câţiva vânzători. c) preţul pieţei determină întotdeauna obţinerea de profit. Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se caracterizează prin: a) creşterea preţului este însoţită de creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată la un preţ mai mare decât nivelul de echilibru? a) vânzătorii pot vinde cât doresc. e) reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia. e) creşterea cererii şi reducerea preţului. e) este întotdeauna mai mic decât supraprofitul. b) creşterea ofertei şi reducerea preţului. 75. b) este rezultatul raţionalităţii în activitatea economică. c) atomicitatea ofertei. pentru că atât cererea cât şi oferta cresc. e) atomicitatea cererii. b) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia.

c) fluiditatea perfectă. c) un deficit de 5 unităţi de cantitate. c) nu se modifică. b) existenţa câtorva cumpărători. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt: CA = 480 – 8P. Piaţa de oligopol se deosebeşte de piaţa de oligopson prin: a) atomicitatea cererii. e) devine un preţ minim administrat. cererea şi oferta sunt C = 100 – 10P. 87. 320. d) existenţa unui singur vânzător. preţul de echilibru: a) creşte. b) 40. monopsonul se caracterizează prin: a) atomicitatea cererii. Pe piaţa benzinei. d) devine un preţ maxim administrat. Când cererea creşte mai mult decât oferta. d) costul total mediu este minim. Spre deosebire de monopol. e) existenţa mai multor cumpărători. b) omogenitatea produselor. În acest caz. Se caracterizează prin eficienţă alocativă: . 83. O = 20 + 5P. 180. d) un deficit de 70 unităţi de cantitate. Una din următoarele nu reprezintă o caracteristică a pieţei cu concurenţă pură şi perfectă: a) atomicitatea cererii şi ofertei. preţul şi cantitatea de echilibru sunt: a) 20. e) preţurile sunt fixate de stat. 160. b) un surplus de 5 unităţi de cantitate. c) economia este centralizată. b) scade. d) transparenţa perfectă. Manifestarea concurenţei în condiţiile economiei de piaţă este posibilă atunci când: a) nu există libertatea de acţiune a agenţilor economici. b) preţurile se formează liber. 88. atunci pe această piaţa apare: a) un surplus de 15 unităţi de cantitate. b) costul variabil mediu este egal cu încasarea marginală. unde P este preţul. 84. e) informaţia asimetrică. c) costul marginal este egal cu încasarea marginală. c) omogenitatea produselor. e) 20. 82. e) încasarea totală este maximă. 81. Dacă guvernul impune un preţ de 5 unităţi monetare. e) o diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern. 160. d) autonomia agenţilor economici este îngrădită. d) 140. 160. 85. c) 80. OA = 200 + + 6P. e) existenţa unui vânzător şi a unui cumpărător. O firmă monopolistă îşi maximizează profitul atunci când: a) costul total mediu este egal cu încasarea marginală. d) omogenitatea bunurilor. 86. b) existenţa unui singur cumpărător. c) existenţa unui singur vânzător.80.

d) preţul de vânzare este scăzut. aceasta se numeşte: a) monopson. c) concurenţă pură şi perfectă. c) încurajează libera concurenţă. b) 4. Existenţa mai multor mărci de produs caracterizează piaţa: a) cu concurenţă perfectă. 89. c) produsele standardizate. producţia trebuie să fie: a) 3. . c) 5. e) informaţia perfectă. c) preţul este mai mic decât costul marginal. 90. e) concurenţa monopolistică pe termen scurt. În scopul maximizării profitului. iar Q este producţia. 94. unde Cmg este costul marginal. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia Cmg = 3Q. 92. unde P este preţul. Care din următoarele cauze contribuie cel mai mult la existenţa unei situaţii de oligopol într-o industrie: a) inexistenţa barierelor la intrarea pe piaţă. 93. b) oligopol. b) monopolul. 95. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P = 20 – Q. d) monopolistică. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin existenţa unui singur vânzător şi a unui singur cumpărător. d) monopsonul. Un cartel este o structură de oligopol care are ca scop: a) reducerea nivelului ofertei totale şi creşterea preţului. d) concurenţă loială. 91. e) monopol bilateral. b) cererea elastică. b) producătorul determină nivelul preţului. e) promovarea liberei concurenţe pe acea piaţă. d) reducerea nivelului ofertei totale şi a preţului. c) de oligopol. d) economiile de scară. e) preţul este mai mic decât încasarea marginală. c) oligopolul. Alegerea unui producător monopolist care urmăreşte maximizarea profitului corespunde unei situaţii în care: a) preţul este mai mare decât costul marginal. d) preţul este egal cu încasarea marginală.a) concurenţa perfectă. Care din caracteristicile de mai jos sunt specifice pieţei de monopol: a) oferta este concentrată în mâna mai multor producători. b) de monopson. b) creşterea nivelului ofertei şi reducerea preţului. c) diversificarea bunurilor de pe acea piaţă. e) asigură maximum de satisfacţie consumatorului. e) 20. b) costul marginal este egal cu preţul. d) 10.

101. În condiţii de monopol există următoarea relaţie dintre venitul mediu (VM) şi venitul marginal (Vmg) al firmei monopoliste: a) VM > Vmg. e) un vânzător şi un cumpărător. Costul de oportunitate al timpului liber reprezintă: a) raritatea acestui factor. Trăsătura fundamentală prin care concurenţa monopolistică se delimitează de concurenţa perfectă este: a) transparenţa informaţiei. e) descrescător până la un punct. b) urmărirea de către indivizi a propriului interes. c) constant. d) reglarea prin piaţă a proceselor economice. e) de monopol bilateral. b) VM = Vmg. . c) lemnul. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei poate fi: a) de monopol. b) autostrăzile.Cmg. c) de oligopol. b) omogenitatea bunului. c) VM < Vmg. d) de oligopol bilateral. 98. d) crescător până la un punct. d) productivitatea marginală a muncii. Oligopolul presupune: a) un număr mare de vânzători şi puţini cumpărători. Forma generală a curbei posibilităţilor de producţie indică un cost de oportunitate: a) crescător. b) un număr mare de cumpărători şi un singur vânzător. 103. d) diversitatea bunurilor. 99. d) VM = Vmg . apoi crescător. b) salariul şi primele în utilizarea curentă.e) de monopol. b) monopolistică. 100. Una dintre următoarele trăsături nu caracterizează sistemul economiei de piaţă: a) preponderenţa proprietăţii private asupra factorilor de producţie. e) VM = Vmg/3. 102. Care dintre următoarele este un exemplu de bun liber? a) învăţământul public. e) intervenţia limitată a statului în economie. 97. b) descrescător. e) atomicitatea. e) nisipul din deşert. c) intrarea liberă pe piaţă. d) un număr mare de cumpărători şi câţiva vânzători mari. c) existenţa exclusivă a economiei de schimb. c) salariul în cea mai avantajoasă utilizare alternativă. 96. d) informaţia. c) un număr mare de vânzători şi cumpărători. apoi descrescător.

d) relevanţa. b) folosinţa. cât şi cele libere. bunurile economice se împart în: a) bunuri marfare şi bunuri publice. 110. 112. Nu reprezintă atribut al relaţiei de proprietate: a) uzufructul. Sistemul de economie mixtă presupune: a) dominanţa proprietăţii mixte (de stat şi privată) în economie. b) numai bunurile libere. 106. d) un concept similar ratei marginale de substituţie. Teoria utilităţii ordinale se bazează pe: . completarea. În categoria bunurilor complementare putem include: a) uleiul de măsline şi uleiul de floarea soarelui. Costul de oportunitate reprezintă: a) valoarea primelor două alternative sacrificate în favoarea variantei alese. 111. Din punct de vedere al destinaţiei. d) vinul şi benzina. b) bunuri de consum şi bunuri capital. O economie produce doar două bunuri X şi Y. 109. b) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este crescător.e) cheltuielile pentru formarea profesională a forţei de muncă. c) dispoziţia. 108. 104. d) economia este ineficientă. e) integrarea economiilor naţionale pe criterii regionale. e) un concept sinonim cu frontiera posibilităţilor de producţie. c) pâinea şi laptele. În categoria bunurilor substituibile putem include: a) autoturism şi benzină. d) existenţa unui sector de stat dominant în economie şi a unui sector privat minoritar. e) posesiunea. e) costul de oportunitate este oscilant. c) bunuri intermediare şi bunuri capital. 107. c) carte şi detergent. b) autoturismul şi benzina. d) bunuri Veblen şi bunuri Giffen. e) numai bunurile din proprietatea mixtă. d) numai bunurile din proprietatea de stat. Au utilitate economică: a) atât bunurile economice. contracararea şi corectarea exceselor şi/sau efectelor negative ale pieţei. b) aplicarea unui mix de politici de creştere economică. În cazul în care curba posibilităţilor de producţie este o curbă concavă faţă de origine: a) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este constant. b) stilou şi cerneală. c) cea mai bună variantă de alocare a resurselor sacrificată în favoarea variantei alese. e) miere şi gloanţe. e) cartea şi detergentul. e) bunuri primare şi bunuri secundare. c) numai bunurile economice. c) compensarea. d) unt şi margarină. 105. c) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este descrescător. b) costul informării în vederea încheierii unui contract.

a) principiul nedeterminării al lui Werner Heisenberg. d) descrescătoare. 119. b) nu se modifică. 117. Atunci când se consumă succesiv unităţi din acelaşi bun. 115. Un consumator raţional va alege să consume cantităţi din două bunuri corespunzător cărora: a) utilitatea totală a fiecărui bun este maximă. Relaţia de preferinţă este definită ca : a) relaţie de preordine. e) se accentuează. d) curbă de indiferenţă. b) axioma lui Durbin-Watson. atunci când se consumă succesiv unităţi dintr-un bun. 118. e) se accentuează. Conform legii lui Gossen.5 unităţi de B. Are un caracter eminamente subiectiv: . e) maximă. c) o unitate de B. atunci utilitatea totală este: a) zero. c) raportul utilitate marginală/preţ este maxim pentru fiecare bun. e) relaţie de incluziune. 113. d) principiul interdependenţei utilităţilor a lui Gilbert Abraham-Frois. d) raportul utilitate totală/preţ este maxim pentru fiecare bun. b) negativă. e) raportul utilitate marginală/preţ este identic pentru fiecare bun. e) 0. intensitatea nevoii umane pentru bunul respectiv: a) scade. c) axioma lui Vilfredo Pareto. e) isocuantă. e) paradoxul marchizului de Condorcet. d) 1.5 unităţi de B. 114. b) utilitatea marginală a fiecărui bun este maximă. d) poate să crească sau să scadă. d) poate să crească sau să scadă. atunci consumatorul va fi avantajat când substituie o unitate de bun A cu: a) 3 unităţi de B. Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero. b) curbă a cererii. d) relaţie de apartenenţă. c) relaţie de echivalenţă. c) curbă a ratelor marginale de substituţie în consum. 116. 120. Dacă UmgA/UmgB = 2. c) creşte. b) relaţie de ordine. b) 2 unităţi de B. b) creşte. c) crescătoare. intensitatea nevoii umane pentru bunul respectiv: a) scade. Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii consumului se numeşte: a) linie a bugetului. c) nu se modifică.

atunci utilitatea totală este: a) zero. atunci când: a) preţul unitar scade. Dacă utilitatea marginală a unui bun este negativă. constant.a) determinarea profitului. d) utilitate economică. d) utilitatea marginală este negativă. d) 82 unităţi de utilitate. 128. Dacă în anumite condiţii utilitatea totală este negativă. c) 84 unităţi de utilitate. 2. e) 57 unităţi de utilitate. c) utilitatea marginală este nulă. e) cumpără bunuri la întâmplare. 28. c) alegerea bunurilor se bazează pe criterii de eficienţă. b) 28 unităţi de utilitate. c) crescătoare. un consummator obţine următoarele utilităţi marginale: 30. 121. c) negativă. 122. Un consumator raţional obţine maximum de satisfacţie atunci când: a) UmgA / PB = UmgB / PB b)UmgA /UmgB = PA / PB c)PA / PB = UmgB / PA d)PA = PB e) UmgA = UmgB 123. b) alege bunuri sub influenţa publicităţii. d) crescătoare. Consumatorul are un comportament economic raţional atunci când: a) cumpără bunuri pe baza experienţei precedente. e) utilitatea marginală creşte. Utilitatea totală atinge punctul maxim. c) evaluarea productivităţii muncii. d) aprecierea utilităţii economice. b) nevoie umană. 13. c) utilitate marginală. 127. e) gruparea resurselor în primare şi derivate. 22. e) utilitate în sens general. b) negativă dar crescătoare. Când utilitatea marginală a bunului x este pozitivă. Utilitatea totală a primelor 5 unităţi consumate este: a) 95 unităţi de utilitate. Satisfacţia suplimentară pe care speră că o va obţine un consumator prin folosirea unei unităţi în plus din acelaşi bun reprezintă: a) utilitate totală. -11. dar descrescătoare. atunci utilitatea marginală va fi: a) pozitivă. e) maximă. utilitatea totală resimţită de către consumator prin creşterea cantităţii consumate din bunul respectiv: . 126. b) nulă. d) face alegeri doar pe criterii ecologice. 125. b) delimitarea bunurilor economice de cele libere. d) descrescătoare. e) infinită. 124. b) utilitatea marginală este maximă. Prin consumul a 6 unităţi succesive dintr-un bun.

a) creşte. d) utilitatea totală. Panta curbei de indiferenţă este: a) raportul dintre preţurile bunurilor. b) în orice punct de pe calea de expansiune a consumului. 134. b) utilitatea marginală este maximă. Când utilitatea marginală este negativă. Utilitatea resimţită de consumator este aceeaşi: a) în orice punct din domeniul alegerilor posibile ale consumatorului. e) repartizarea bugetului se face conform unei dezvoltări în serie Fourier pe o mulţime infinită a bunurilor de consum. d) în orice punct de pe abscisă. c) costul marginal este egal cu costul variabil mediu. c) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care îl substituie. d) negativă. 133. Suma algebrică a utilităţilor marginale este egală cu: a) cererea pentru bunul respectiv. c) în orice punct de pe curba de indiferenţă. d) repartizarea bugetului pe un vector de bunuri de consum este descrisă de o combinaţie liniară dintre cantităţile şi preţurile bunurilor. c) rămâne neschimbată. Curba combinaţiilor bunurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii totale se numeşte: . Restricţia bugetară este o dreaptă deoarece: a) mulţimea bunurilor de consum este infinită. c) costul oportun. Utilitatea totală resimţită de consumator este maximă atunci când: a) utilitatea marginală este zero. d) este negativă. 132. c) suma utilităţilor individuale. b) mulţimea bunurilor de consum este convexă. 136. e) sporul de utilitate pe unitate de bun. e) în orice punct de pe ordonată. Utilitatea marginală exprimă: a) sporul de utilitate determinat de consumul unei unităţi suplimentare dintr-un bun. b) scade. c) pozitivă. b) utilitatea fiecărei unităţi consumate. b) dreapta bugetului. e) constantă. 129. utilitatea totală este: a) crescătoare. d) productivitatea marginală este minimă. b) oferta pentru bunul respectiv. b) pozitivă. e) este egală cu zero. d) costul oportun. d) rata marginală de substituţie. c) repartizarea bugetului pe un vector de bunuri este aleatoare. 131. e) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului substituit. e) costul total. e) utilitate marginală este negativă. descrescătoare. 135. 130.

139. respectiv 200 utili. b) x = 4. utilitatea marginală resimţită de consumator scade. y = 7. 137. 140. b) va mări consumul din B şi va reduce consumul din A. d) x = 6.000 lei. un consummator îşi asigură starea de echilibru doar atunci când: a) preţul unitar al lui y reprezintă 25% din preţul lui x. c) curbă a ratelor marginale de substituţie în consum. b) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mică decât cantitatea din bunul Y. y = 5. Un consumator achiziţionează două bunuri A şi B ale căror utilităţi marginale sunt 500 utili. b) curbă a cererii. y = 9. e) consumă mai multe unităţi din produsul X. e) izocuantă. d) preţul unitar al lui x este jumătate din preţul lui y. Dacă preţul bunului X este cu 100% mai mare decât preţul bunului Y. e) x = 7. c) va mări consumul din A şi va reduce consumul din B.. Considerăm că un consumator încearcă să-şi optimizeze „reţeta de consum” în următoarele condiţii: PX = 10000 u. 138. e) consumatorul îşi maximizează utilitatea totală dacă îşi va cheltuie întregul venit disponibil. c) cantităţile din cele două bunuri astfel încât raportul UmgX/UmgY = 2. c) curba cererii unui consumator nu depinde de utilitatea marginală. b) venitul consumatorului influenţează utilitatea totală. . d) când cantitatea consumată succesiv dintr-un bun creşte. iar bugetul alocat consumului este B = 170000 u. unde: PX = preţul bunului X. y = 4. d) curbă de indiferenţă. y = 8.m. c) consumă mai puţin din ambele produse.m. Variaţia utilităţilor marginale este ilustrată în tabelul următor: Q 1 2 3 4 5 6 7 8 Umgx 10 9 8 7 6 5 4 3 Umgy 16 14 12 10 8 6 4 2 Combinaţia optimă din cele două bunuri este: a) x = 3. d) consumă mai mult din ambele produse. atunci consumatorul: a) va menţine consumul din ambele bunuri. e) oricare din răspunsurile de mai sus pot fi corecte.a) curbă a posibilităţilor de producţie. PY = preţul bunului Y. atunci un consumator raţional alege: a) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mare decât cantitatea din bunul Y.m. Dacă UmX / PX > UmY /PY. 142. PY = 20000 u. b) preţul unitar al lui x este dublu faţă de preţul unitar al lui y.. c) preţurile unitare ale lui x şi y sunt egale. e) cantităţile din cele două bunuri pentru care utilităţile lor marginale sunt egale. consumatorul realizează o creştere a utilităţii totale dacă: a) consumă mai puţine unităţi din produsul X. c) x = 5. d) cantităţile din cele două bunuri astfel încât raportul UmgX/UmgY= 1/2. 141.. Dacă preţul bunului A este 10. b) consumă în cantităţi egale din produsul X şi produsul Y.000 lei şi al bunului B 2. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă: a) consumatorul îşi maximizează utilitatea totală dacă este raţional. Dacă utilitatea marginală a ultimei unităţi din bunul x este de două ori mai mare faţă de cea a ultimei unităţi din bunul y.

El are un venit disponibil de 16 u. e) 8X şi 4Y. . 145. UmgY =5-Y. 147. 149.m. c) 5X şi 5Y. Utilităţile marginale resimţite în urma consumului a două bunuri. b) în care scade doar preţul bunului X. Creşterea mai puternică a preţului bunului X în raport cu preţul bunului Y poate fi asimilată cazului: a) în care creşte doar preţul bunului X. d) 4X şi 3Y. b) reducerea bugetului alocat consumului. şi PY = 2 u..m. d) diminuarea utilităţii totale. iar preţurile celor două bunuri sunt PX = 1 u. d) creşterea inflaţiei.m.m.. Creşterea simultană şi în aceeaşi măsură a preţurilor bunurilor consumate de către un individ este echivalentă cu: a) creşterea utilităţii totale. 146. e) frontiera posibilităţilor de producţie. b) 10X şi 3Y. preţul bunului X este de 8 u. b) curbă de indiferenţă. Dacă preţurile celor două bunuri sunt PX = PY = 2 u. e) va reduce consumul din ambele bunuri. e) deplasarea spre stânga a căii de expansiune a consumului.. La o creştere succesivă a bugetului consumatorului se generează o curbă numită: a) isocuantă. e) 7X şi 7Y.d) va mări consumul din ambele bunuri. 143. X şi Y sunt date de relaţiile: UmgX = 10-2X. c) 8 unităţi de utilitate.m. d) calea de expansiune a consumului. b) 3X şi 3Y.m. atunci utilitatea marginală a bunului Y este: a) 384 unităţi de utilitate. 148. c) linia bugetului. d) 6X şi 5Y. e) 22 unităţi de utilitate. Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun substituibil Y este 48. c) creşterea bugetului alocat consumului. Scăderea simultană şi în aceeaşi măsură a preţurilor bunurilor consumate de către un individ este echivalentă cu: a) diminuarea inflaţiei. c) creşterea bugetului alocat consumului. Un consumator dispune de un venit disponibil de 14 u. Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul U(XY) = 3 X Y. b) 6 unităţi de utilitate. d) 24 unităţi de utilitate. c) 3X şi 4Y. Programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este: a) 5X şi 2Y. e) deplasarea spre dreapta a căii de expansiune a consumului. atunci programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este: a) 3X şi 7Y. b) reducerea bugetului alocat consumului. iar utilitatea totală este maximă. 144.

157. e) un efect de substituţie şi un efect de propagare. c) cheltuieli pentru serviciile factorilor de producţie. b) raport de la parte la întreg. e) ipotezei comportamentului iraţional al consumatorului. 154. 156. c) ipotezei utilităţii cardinale. Laureatul Premiului Nobel pentru economie. . Curba cererii pentru un bun poate fi dedusă din: a) modelul de optimizare al monopsonului. c) un efect Veblen şi un efect inflaţionist. Scăderea preţului bunului X. b) un efect de substituţie şi un efect de venit. e) ecuaţia lui Pareto. c) raport subunitar. e) modelul de optimizare al circuitului monetar. Curba cererii este descrescătoare pentru că: a) utilitatea totală este descrescătoare. d) modelul de optimizare al consumatorului individual. generează: a) un efect de isocost şi un efect de substituţie. 155. considerând constant preţul bunului Y. d) ecuaţia lui Marshall. b) ecuaţia lui Slutsky. 152. Relaţia dintre efectul de substituţie şi efectul de venit generat de modificare preţului unui singur bun de consum este descrisă de: a) ecuaţia lui Fischer. c) ecuaţia lui Phillips. d) utilitatea marginală este crescătoare. d) ipotezei verosimilităţii maxime. Factorii de producţie: a) se referă la capitalul tehnic. Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de producţie? a) raport de la întreg la parte. c) utilitatea totală este crescătoare. e) curbele de indiferenţă devin concave. atrasă şi consumată în crearea bunurilor. c) constituie o parte a resurselor primare. b) se referă la capitalul financiar. e) obligaţiunile emise. d) impozitul pe salarii. e) consumaţi într-un an sunt egali cu valoarea celor utilizaţi în perioada respectivă. 153. d) constituie o parte a resurselor. d) un efect de monopson tensionat. b) subvenţiile. b) modelul de optimizare al întreprinzătorului aflat în condiţii de concurenţă perfectă. e) utilitatea marginală este constantă. b) ipotezei neutralităţii monedei pe termen lung. 151. d) bugetul alocat consumului creşte. 150.c) în care rata marginală de substituţie rămâne constantă. c) modelul de optimizare al firmei oligopoliste. Care din următoarele elemente reprezintă un flux de intrare în cadrul unei firme? a) impozitul pe profit. Gary Becker demonstrează că o curbă normală a cererii se poate deduce şi pe baza: a) ipotezei productivităţii marginale descrescânde. b) utilitatea marginală este descrescătoare.

c) costul total. 25. se poate trage concluzia că: a) productivitatea marginală creşte. 160.d) raport unitar. b) productivitatea marginală se reduce.m. c) productivitatea medie creşte. În t0. Costul reprezintă 80% din încasările iniţiale. suma costurilor marginale este egală cu: a) costurile fixe totale. 40. producţia sporeşte de 3 ori faţă de t0. e) productivitatea marginală este maximă. b) costurile variabile totale. e) se reduce cu 50%. 80. 163. 60. c) reprezintă consum final. d) productivitatea medie se reduce. 0. Nivelul productivităţii marginale a muncii reprezintă: a) 20. costul total mediu şi profitul total sunt: a) 1250. Încasările cresc cu 10%. 0. e) 4000. e) 35. c) 40. În t1. costul variabil mediu este de 20 u. atunci costul total. e) nu există legătură. iar nivelul producţiei la care profitul este nul 50 bucăţi. 0. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi. b) 30. Dezvoltarea economică de tip extensiv se realizează prioritar prin: a) sporirea productivităţii factorilor de producţie.. 80. productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. e) reprezintă valoare adăugată. b) creşte cu 2%. c) 2000. c) se reduce cu 70%. 0. iar profitul se dublează. b) sporirea cantităţii factorilor. e) creşterea randamentului factorilor de producţie. b) 3000. 161. 164. costul total: a) rămâne constant. Pe termen scurt. c) progresul tehnic. Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. d) se reduce cu 12. b) reprezintă consum intermediar. e) suma costurilor medii fixe şi variabile. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u. d) reprezintă capital tehnic.m. d) 2000. d) 45. iar numărul de salariaţi se dublează. La o societate comercială. 159. . d) reducerea costurilor de producţie. d) productivitatea marginală. 162. Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire la capital ca factor de producţie? a) reprezintă bunuri de producţie. când era de 200 bucăţi.5%. 158. În aceste împrejurări. 0.

Sursa formării nete a capitalului este: a) amortizarea capitalului fix. Fie doi factori de producţie. Atunci când productivitatea medie a muncii.creşte. b) investiţiile nete. c) productivitatea diferitelor componente ale acestuia. d) menţinerea valorii pantei izocuantei. c) munca şi pământul. X şi Y. e) creşterea şi apoi reducerea valorii pantei izocuantei. capitalul şi banii. 167. iar uneori şi în formă materială. O reducere a preţului factorului X determină: a) modificarea pantei liniei bugetului. c) diferenţa pozitivă dintre cursul de revenire la export şi import. 170. corespunzător noului nivel de echilibru. c) nu se modifică. iar cheltuielile totale cu salariile nu se modifică. e) modul cum participă la activitatea economică. corespunzător noii situaţii de echilibru. salariul pe unitatea de produs: a) scade. b) creşte. la nivelul unei întreprinderi . c) în formă bănească. 172. b) menţinerea neschimbată a pantei liniei bugetului şi un efect de substituţie care permite achiziţia unei cantităţi mai mari din factorul de producţie Y. 169. e) influenţează costul total mediu în direcţia scăderii. Care din enunţurile de mai jos reprezintă caracteristici ale factorilor de producţie? a) sunt indivizibili. b) gradul de rentabilitate. 168. Sunt neofactori de producţie: a) munca. e) pământul şi capitalul. tehnologia şi banii. b) numai în formă bănească. e) sunt sinonimi cu resursele economice. e) deficitul balanţei comerciale. Împărţirea capitalului tehnic în capital fix şi capital circulant are la bază: a) mobilitatea spaţială. .calculată ca producţie fizică pe salariat . e) capitalul uman. b) sunt limitaţi. Capitalul circulant se reflectă în structura producţiei: a) numai în formă materială. pământul şi capitalul. d) munca. c) menţinerea neschimbată a raportului productivităţilor marginale ale celor doi factori de producţie.165. 171. b) numai pământul. în exclusivitate pe seama scăderii numărului de salariaţi. Factorii primari de producţie sunt: a) numai munca. d) munca şi capitalul. d) influenţează costul total mediu în sensul creşterii. c) sunt utilizaţi întotdeauna raţional. pământul şi banii. b) abilitatea întreprinzătorului. c) informaţia. 166. informaţia şi tehnologia. d) categoriile de costuri pe care le generează. d) pot fi înlocuiţi total unul cu altul. d) consumul intermediar. cum se consumă şi cum se înlocuiesc elementele acestui capital.

b) utilizarea intensivă a capitalului fix. 175. iar factorii de producţie sunt rari. e) cost normativ. iar factorii de producţie sunt neregenerabili. investiţiile şi progresul tehnic. capitalul şi banii. e) atât în formă materială cât şi în formă bănească. d) investiţiile nerentabile. e) numai ca urmare a utilizării lui efective. iar factorii de producţie sunt bunuri economice. Uzura morală afectează: a) toţi factorii de producţie.d) sub formă de amortizare. Diferenţa principală dintre resurse şi factori de producţie constă în: a) resursele sunt bunuri libere. Obiectivul maximizării profitului reprezintă: a) o aspiraţie firească într-o economie de piaţă. b) un scop egoist al unei minorităţi de întreprinzători. 173. c) progresul tehnologic. d) cost explicit. Uzura morală a capitalului fix îşi are baza obiectivă în: a) proprietatea publică. c) un ţel caracteristic firmelor aflate pe o piaţă cu concurenţă imperfectă. c) în formă materială. . 177. c) resursele sunt regenerabile. Principalii factori de producţie sunt: a) capitalul fix. e) factorii de producţie reprezintă rezervele potenţiale de resurse economice. d) numai la întreprinderile cu rentabilitate ridicată. b) capitalul circulant. indiferent de modul de folosire al acestuia. b) consum specific. b) ca urmare a folosirii necorespunzătoare a acestuia. d) deviza exclusivă a firmelor transnaţionale. d) în formă bănească. e) proprietatea privată. munca şi spiritul antreprenorial. b) resursele sunt virtual nelimitate. 176. 179. c) pământul. 180. c) cost oportun. d) utilizarea necorespunzătoare a capitalului fix. c) numai la întreprinderile cu rentabilitate redusă. c) capitalul fix folosit necorespunzător. b) în calitate de bunuri de consum. e) tehnologiile. b) banii. d) factorii de producţie reprezintă resurse atrase în activitatea economică. Expresia bănească a uzurii capitalului fix se numeşte: a) amortizare. pământul şi capitalul. e) capitalul fix. d) munca. 174. 178. Capitalul fix se reflectă în structura producţiei: a) sub formă de consum specific. e) sub forma investiţiilor în capitalul fix. Uzura capitalului fix se produce: a) în mod normal. capitalul circulant şi banii. e) un scop care ţine de primele faze ale capitalismului.

b) valorice. Când timpul de muncă cheltuit pentru obţinerea unei unităţi de producţie creşte.capitalul. Când productivitatea muncii (calculată în funcţie de numărul de salariaţi) creşte mai lent decât producţia. d) nivelul preţurilor. 186. e) creşterea producţiei în condiţiile utilizării aceluiaşi volum de factori de producţie. cheltuielile salariale totale: a) cresc. Creşterea productivităţii muncii este: a) un factor extensiv de creştere economică. productivitatea muncii: a) creşte. c) este constantă. d) fizice şi valorice. Nivelul productivităţii muncii realizate într-o întreprindere influenţează în mod direct: a) nivelul costului unitar. b) nivelul salariului. Productivitatea marginală a unui factor de producţie exprimă: a) producţia obţinută prin utilizarea unui factor de producţie. c) suplimentul de producţie obţinut cu ultima unitate utilizată dintr-un factor de producţie. e) scade cu 30%. acesta va putea calcula productivitatea medie totală în unităţi: a) fizice. fără ca celelalte condiţii să se modifice. b) producţia medie a factorului dat. e) raportul dintre viteza de rotaţie a capitalului şi costul total. e) natural convenţionale şi valorice. c) nu se modifică. c) ΔK/ΔQ. d) raportul între producţie şi factorul de producţie consumat. Rata marginală de substituţie a doi factori de producţie X şi Y se poate exprima prin: a) numărul de unităţi din factorul X ce revin la o unitate din factorul substituit Y. . 187. b) scade.181. d) este egală cu productivitatea marginală. e) sunt inferioare costurilor materiale. e) ΔL/ΔQ. b) scad. c) nivelul dobânzii. b) un factor intensiv de creştere economică. b) productivitatea marginală raportată la productivitatea medie. 182. Considerăm că un agent economic produce pentru o piaţă o gamă de bunuri eterogene. c) un factor secundar de creştere economică. d) raportul dintre capitalul folosit şi capitalul consumat. b) Q/L. e) costul marginal. Care din expresiile de mai jos este utilizată pentru măsurarea productivităţii muncii: (unde Q producţia. K . 188. iar salariul mediu pe salariat este constant. 183. 185. ceilalţi rămânând constanţi. d) sunt egale cu costurile variabile. 184. d) Q/K. L . c) randamentul mediu al factorului substituit raportat la costul marginal.munca) a) K/Q. c) natural-convenţionale.

e) lipsită de importanţă. 191. e) 90. c) 100. c) creşte. e) descrescătoare. O firmă are 125 de salariaţi şi o producţie de 2500 produse. e) descrescătoare. b) 75. Câţi salariaţi trebuie să mai angajeze firma pentru a-şi dubla producţia în condiţiile creşterii productivităţii medii a muncii cu 25%: a) 50. e) este constant. Când productivitatea muncii creşte mai încet decât salariul mediu. Valoarea produsului marginal al muncii este egală cu: a) venitul mediu. c) produsul fizic marginal al muncii înmulţit cu costul fix mediu. atunci productivitatea medie este: a) crescătoare. c) minimă. 189. b) costul variabil. b) egală cu zero. e) preţul de echilibru. 194. 195. d) produsul fizic marginal al muncii înmulţit cu preţul. d) maximă. iar celelalte condiţii nu se modifică. 196. d) 125. b) egală cu zero. e) legea cererii. Când productivitatea medie a muncii este mai mică decât cea marginală. e) descrescătoare. se află: a) preţul bunurilor. 192. costul unitar: a) creşte de două ori. Funcţia de producţie exprimă legătura obiectivă existentă între: . atunci productivitatea medie este: a) crescătoare. 190. c) minimă. 193.d) un factor terţiar de creştere economică. Pe o perioadă scurtă de timp. la baza combinării factorilor de producţie. d) legea productivităţii marginale descrescânde. d) maximă. d) maximă. b) egală cu zero. b) legea ofertei. Când productivitatea medie a muncii este mai mare decât cea marginală. Când productivitatea medie a muncii este egală cu cea marginală. c) minimă. c) calitatea bunurilor. b) se reduce de două ori. atunci productivitatea medie este: a) crescătoare. d) scade.

L . d) creşterea costului mediu. 203. 200. d) forţa de muncă şi capitalul tehnic folosit. c) productivitatea medie creşte. c) creşterea productivităţii medii. Care din expresiile de mai jos pot măsura productivitatea marginală a capitalului: (unde Q producţia. d) productivitatea medie a muncii. b) productivitatea capitalului. Principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor de producţie se referă la: a) reducerea producţiei. e) productivitatea marginală a pământului. 197. Productivităţile marginale ale factorilor de producţie: a) sunt egale cu costurile medii atunci când producţia scade. d) proporţii fixe ale factorilor de producţie. c) cost şi profit. e) profitul brut şi profitul net. b) exprimă contribuţia fiecărui factor la creşterea producţiei. d) productivitatea medie se reduce. e) nici o variantă nu este corectă. Valoarea produsului marginal al capitalului este egală cu: a) produsul fizic marginal al capitalului înmulţit cu costul fix mediu. c) evidenţiază contribuţia globală a tuturor factorilor la creşterea producţiei. 198. e) ΔL/ΔQ. c) randamente constante de scară. b) Q/L. K . 202. b) randamente crescătoare de scară. d) Q/K. e) reducerea costului marginal. 199. b) produsul fizic marginal al capitalului înmulţit cu preţul. b) factorii de producţie şi rezultatele obţinute. Productivitatea medie a 10 lucrători este de 150 unităţi. Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi factorii de producţie pentru a mări producţia de 3 ori. e) sunt minime atunci când costurile medii sunt maxime. c) ΔQ/ΔK.munca) a) K/Q. 204.a) cantitatea şi calitatea factorilor de producţie folosiţi. d) venitul mediu. e) izocuante liniare. Randamentul capitalului se exprimă prin: a) productivitatea globală a factorilor de producţie. b) productivitatea marginală se reduce. atunci funcţia de producţie are: a) randamente descrescătoare de scară. c) coeficientul marginal al muncii. 201. b) reducerea productivităţii marginale. c) preţul de echilibru. d) sunt invers proporţionale cu costurile medii. Producţia totală scade atunci când (ceteris paribus): . e) costul variabil. atunci: a) productivitatea marginală creşte.capitalul. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 11-lea lucrător este 180 unităţi de cantitate.

b) trebuie să fie concavă faţă de origine. atunci: a) productivitatea marginală este crescătoare. c) este echivalentă cu rotaţia spre stânga a dreptei bugetului. b) arată un nivel de producţie imposibil de atins. Preţul factorului muncă este de 10 u. b) productivitatea marginală este descrescătoare.m. la un moment dat. b) este echivalentă cu rotaţia spre dreapta a dreptei bugetului. productivitatea marginală a muncii este egală cu 20. 211. c) nu poate fi descrescătoare. e) productivitatea marginală a muncii este negativă. e) să folosească mai multă muncă şi capital. e) indică un nivel optim al restricţiei bugetare. e) productivitatea medie a factorului de producţie respectiv este egală cu productivitatea marginală a acestuia. 210. Ieftinirea în aceeaşi proporţie a factorilor de producţie: a) este echivalentă cu creşterea bugetului. c) să folosească mai puţină muncă şi mai mult capital. Orice punct interior domeniului posibilităţilor de producţie al producătorului: a) arată că există rezerve neutilizate de factori de producţie. e) arată combinaţiile de factori de producţie pentru un nivel dat al producţiei. 206. d) este echidistant în raport cu axele care reprezintă factorii de producţie. 209. d) să nu afecteze utilizarea curentă a factorilor. Izocuanta: a) trebuie să fie liniară.a) productivitatea marginală a muncii creşte. O firmă utilizează factori de producţie astfel încât. b) productivitatea marginală a muncii este constantă. 208. c) cantităţile factorilor de producţie ce corespund maximului fiecărei productivităţi medii. c) aparţine izocuantei optime. c) productivitatea marginală a muncii scade. 207. d) cantităţile ce corespund egalităţii dintre cele două productivităţi marginale.m. iar productivitatea marginală a capitalului este 45. . Curba productivităţii marginale a unui factor de producţie intersectează axa orizontală în punctul pentru care: a) productivitatea medie a factorului de producţie respectiv este maximă. d) productivitatea marginală este mai mică decât productivitatea medie. c) începe să se manifeste randamentul descrescător al factorului de producţie respectiv. Dacă firma doreşte minimizarea costurilor. b) producţia totală este maximă. atunci trebuie: a) să folosească mai multă muncă şi mai puţin capital. iar al capitalului de 15 u. d) producţia totală este minimă. b) să folosească mai puţină muncă şi capital. d) arată combinaţiile de factori de producţie pentru care costul total este minim. În scopul minimizării costului total. d) productivitatea medie a muncii scade. producătorul trebuie să utilizeze în producţie: a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie. c) productivitatea marginală este mai mare decât productivitatea medie. e) productivitatea marginală este maximă. Dacă productivitatea medie a unui factor este maximă. e) doar unul dintre cei doi factori de producţie. Un producător utilizează doi factori de producţie ale căror preţuri sunt egale. 205. b) cantităţile factorilor de producţie pentru care productivităţile marginale ale factorilor sunt maxime.

214. 213. 217. Ieftinirea unui singur factor de producţie: a) este echivalentă cu creşterea bugetului. d) este echivalentă cu creşterea bugetului. Costul marginal este egal pe termen scurt cu: a) costul total mediu. e) nu are nici un efect asupra stabilirii optimului producătorului. 218. c) este echivalentă cu rotaţia spre stânga a dreptei bugetului. Un producător dintr-o piaţă cu concurenţă perfectă produce 1000 bucăţi dintr-un bun. Preţul corespunzător pragului de rentabilitate este: a) 42.000 lei. c) costul variabil mediu.d) este echivalentă cu reducerea bugetului. Când costurile variabile totale cresc. e) nu are nici un efect asupra stabilirii optimului producătorului. e) nu are nici un efect asupra stabilirii optimului producătorului. e) nu are nici un efect asupra stabilirii optimului producătorului. e) 2.000 lei. Scumpirea unui singur factor de producţie: a) este echivalentă cu creşterea bugetului. d) este echivalentă cu reducerea bugetului.000 lei. b) 20. 216. 212. e) curba costului marginal. O creştere succesivă a bugetului generează: a) o familie de izocuante descrescătoare. d) un efect de evicţiune. e) producţia corespunzătoare preţului de echilibru de pe piaţă.000 lei. b) o curbă a punctelor de maxim ale productivităţilor marginale. c) este echivalentă cu rotaţia spre stânga a dreptei bugetului. d) ansamblul combinaţiilor de două bunuri de consum pe care consumatorul le poate cumpăra cu aceleaşi venituri. e) costul fix mediu. c) o curbă a expansiunii producţiei. c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producătorul obţine aceeaşi producţie. b) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care producătorul le poate realiza cu aceleaşi cheltuieli. b) este echivalentă cu rotaţia spre dreapta a dreptei bugetului. b) este echivalentă cu rotaţia spre dreapta a dreptei bugetului. 215. Costul fix total este 20 milioane lei. b) este echivalentă cu rotaţia spre dreapta a dreptei bugetului. iar costul variabil total este 22 milioane lei. mai repede decât producţia. b) costul total. 219. d) costul variabil pe care îl generează modificarea producţiei cu o unitate. d) 4. c) este echivalentă cu rotaţia spre stânga a dreptei bugetului. pe termen scurt. c) 22. Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care consumatorul resimte aceeaşi utilitate economică. d) este echivalentă cu reducerea bugetului.200 lei. Scumpirea în aceeaşi măsură a factorilor de producţie: a) este echivalentă cu reducerea bugetului. diferenţa dintre costul mediu total (unitar) şi cel mediu variabil: .

În situaţia în care costul marginal este mai mare decât costul variabil mediu. Pe termen scurt. c) rămâne neschimbată.a) creşte. 1.000.75CT1. 500. d) este egală cu costul marginal. c) situat la intersecţia costului variabil mediu. c) CTM se reduce. b) variază mereu în sens contrar. c) variază în acelaşi sens în afara zonei cuprinse între punctele lor de minim. Se dau datele: Producţia (Q) 1 2 5 10 Costul fix (CF) 300 (mii lei) Costul variabil (CV) 300 440 500 560 (mii lei) Pentru Q = 5 costul total mediu este: a) 100. 225. e) 375. 220. Costul total mediu şi costul variabil mediu: a) variază în acelaşi sens doar în zona situată între punctele lor de minim. e) 220. 750. Costul fix mediu are punctul de minim: a) situat la intersecţia cu costul marginal. b) scade. CV0 sunt de 3 ori mai mari decât costurile fixe. iar producţia creşte: a) costul variabil mediu scade. d) volumul costului total şi al producţiei.625. b) situat la intersecţia cu costul total mediu. 226. Costurile fixe şi CV1 au valorile: a) 1.000. 1. 224. d) situat la intersecţia cu ordonata. e) variază în sensuri contrare doar la creştere.000. costul total mediu depinde de: a) volumul costului fix. b) 750. b) 160. b) CTM este mai mare decât productivitatea muncii. 222. c) 180. când costul marginal este mai mic decât costul total mediu: a) CTM este zero. CT1 = 2000. e) CTM este constant.000. 221. e) este egală cu productivitatea marginală globală. b) volumul producţiei. d) 1. c) volumul costurilor variabile. La un moment dat. d) 200. e) eficienţa capitalului. CT0 = 0. . e) situat la extremitatea absolută a abscisei. c) 500. 223. d) CTM creşte. d) variază în acelaşi sens doar la scădere. 1.

c) nu se modifică. c) creşte. costul fix mediu: a) este egal cu zero. 233.b) costul variabil mediu este minim. costul total mediu: a) creşte./buc. e) este minim. b) mai mic decât costul variabil. e) nu se modifică. b) scade. e) nu se modifică. e) costul marginal este minim. b) este egal cu costul fix mediu. d) este nul. 232. c) rămâne constant. d) creşte cu 20%. costul marginal: a) este egal cu costul mediu. b) creşte exponenţial. direct proporţională cu costurile variabile. pe termen scurt: a) costul variabil creşte. Când producţia este zero. Pe termen scurt curba costurilor fixe: a) este paralelă cu abscisa (producţia). d) costul fix mediu creşte. costul unitar: a) creşte. 234. Când producţia creşte. c) costul fix creşte. d) egal cu costul variabil. b) scade. b) intersectează abscisa. d) costul marginal este mai mic decât costul total mediu. La un cost mediu care creşte cu 25% şi la o producţie ce sporeşte de la 10 bucăţi la 20 de bucăţi. În cazul în care costul variabil total scade mai lent decât producţia. La un cost fix mediu de 10 u. d) scade. şi la o creştere a producţiei de 5 ori. În cazul în care costul total mediu este minim: a) costul marginal este crescător. 231. e) costul variabil scade. d) costul fix mediu creşte. b) costul marginal este descrescător. c) creşte. 228. c) costul variabil mediu creşte. c) mai mic decât costul fix. 230. . e) mai mare decât costul fix. e) scade cu 20%. Când costurile variabile cresc mai încet decât producţia. b) costul total scade. e) costul fix mediu este minim. 229. costul total este: a) egal cu costul fix.m. c) costul marginal este mai mare decât costul total mediu. d) scade. pe termen scurt. 227.

d) 400 bucăţi. b) se află deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil mediu. 500. 237. c) 300 bucăţi.000 u. 238. Când producţia unei întreprinderi scade mai lent decât costurile variabile. În cazul în care producţia creşte mai repede decât costul variabil. e) are în dreapta o curbă a costului marginal în scădere.. c) este descrescătoare. d) atunci când costul variabil este maxim. curba costului fix mediu: a) pleacă din origine. unde Q este producţia. pe termen scurt. d) este concavă. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) costul total este constant. Costul marginal şi costul fix au valorile: a) 100. Pragul de rentabilitate pentru acel bun este: a) 100 bucăţi. 100. de 5 u. e) 500 bucăţi. b) scade. punctul de minim al curbei costului total mediu: a) este atins înaintea minimului costului variabil mediu. Pe măsura creşterii producţiei. d) 100. b) atunci când costul total este maxim. diferenţa dintre costul total mediu şi cel variabil mediu: . e) atunci când costul fix mediu este zero. b) este crescătoare. b) costul marginal este descrescător.m. e) este minim. O firmă prezintă următoarea situaţie în cazul unui bun: preţul de vânzare estimat 25 u. d) este nul. Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia CT = 3 + 7 ⋅Q . costul total mediu: a) creşte. d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu. 240.3%.75CT1. 375. 241. Q0 = 10. b) 150. 242. CT0 = 0. c) corespunde intersecţiei curbei costului marginal cu curba CTM. e) este convexă.m. datorită reducerii costului fix mediu. Pe termen scurt. b) 200 bucăţi. 239. 236. c) costul marginal este egal cu costul total mediu. iar costul variabil unitar. c) rămâne constant. d) are în stânga o curbă a costului variabil mediu în scădere. Costul marginal este egal cu costul variabil mediu: a) atunci când costul total mediu este egal cu zero. e) intersectează abscisa.m. c) atunci când costul variabil mediu este minim.. e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu. costurile fixe totale 10. CV0 este de 3 ori mai mare decât costul fix. producţia creşte cu 33. 235. 100. d) este paralelă cu abscisa (producţia).c) pleacă din origine. Se dau datele: CT1 = 2000. 750. c) 150. e) 375.

c) costul total mediu este egal cu încasarea medie. Profitul unitar este maxim atunci când: a) costul marginal este minim. 245. 246. e) este egală cu productivitatea marginală globală. 247. d) nu se modifică. d) CTM este zero. costul total: a) creşte. e) este egal cu costul fix. profitul total este maxim atunci când: a) costul marginal este minim.000 lei. e) CTM este mai mare decât productivitatea muncii. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care: a) costurile de producţie nu sunt acoperite de încasările totale. Pe termen scurt.000 lei. d) 8. d) costul total mediu este egal cu zero. d) preţul este mai mic decât minimul costului mediu total. c) 22. Pe termen scurt. c) rămâne neschimbată. c) costul total mediu este egal cu încasarea medie. Costul fix este 40 milioane lei. e) 82. În condiţii de concurenţă perfectă. e) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu. c) punctele de maxim ale productivităţilor marginale ale factorilor de producţie. preţul minim la care producătorul părăseşte piaţa este: a) 42. e) costul total mediu este egal cu costul marginal. c) CTM este constant. b) scade. 248. 249. c) profitul este nul. b) costul marginal este egal cu încasarea medie. e) costul total mediu este egal cu costul marginal. b) încasările totale depăşesc costurile de producţie. Limitele între care întreprinzătorul poate obţine profit. Pe termen scurt. b) CTM creşte. ca urmare a creşterii mai rapide a producţiei decât costul variabil. e) punctele de intersecţie ale costului total mediu cu nivelul preţului.000 lei. c) este egal cu costul variabil. în condiţii de concurenţă perfectă. când costul variabil mediu scade.200 lei. b) costul marginal este egal cu încasarea marginală. 243.a) creşte.000 bucăţi. b) scade. Un producător de pe o piaţă cu concurenţă perfectă produce 1. când costul marginal este mai mare decât costul total mediu (CTM): a) CTM se reduce. 244. .000 lei. b) punctele de intersecţie ale costului variabil mediu cu curba cererii. d) este egală cu costul marginal. d) punctele de minim ale costurilor medii. d) costul total mediu este egal cu zero. b) 40. iar costul variabil este 42 milioane lei. sunt determinate de: a) punctele de intersecţie ale curbei costului marginal cu curbele costurilor medii.

iar volumul producţiei de 8000 bucăţi. e) 5. EX – export. Variaţia absolută a costurilor totale este: a) 4. MACROECONOMIE 255..m. e) venitul marginal < costul marginal. e) 105. d) statului. u.m.m. costurile variabile cresc de 2. u. d) 25.m.. A – amortizarea.m.. costul marginal este de 1.6 mil.000 bucăţi. b) venitul marginal < venitul mediu. b) 15.000 u. d) 100.m. Indicatorii macroeconomici pot releva rezultatele activităţii economice ale: a) economiei mondiale. u.. SVAB – soldul valorii adăugate brute.000 u.2 mil..m. b) 80. costurile variabile totale erau de 16 milioane u.. b) 2..000 u.8 mil..000 u.m.m. c) venitul marginal > costul marginal. IM – import): a) PIB = CFP + CFA + FBCF + VS + EN.m. FBCF – formarea brută de capital fix. Cunoscând ca în aceste condiţii.250. d) 3.m. iar producţia obţinută este cu 170% mai mare. iar costul marginal este de 8 u. b) 3.000 u. c) economiei naţionale. profitul firmei este maxim. Costurile totale sunt de 210.m. e) 1. Profitul total (în condiţii de concurenţă perfectă) este: a) 70. d) venitul marginal = costul marginal.000 u. 256.m. Costul marginal este de 30 u.4 mil.5 ori mai mare decât costul variabil mediu în T0. c) 20. În anul t1.000 u.. u.000 bucăţi. faţă de t0. ..m. VS – variaţia stocurilor. Pentru o firmă.. c) 1.m. costul marginal este: a) 10.000 u. CTM0 = 20000 u.m.. În condiţiile creşterii producţiei cu 20%. Cunoscând nivelul costului total mediu din perioada de bază. iar producţia corespunzătoare maximizării profitului este 10. 253. 251. e) unui anumit domeniu de activitate economică. Una dintre relaţiile următoare nu este adevărată (unde: CFP – consumul final al populaţiei.m. CFA – consumul final al administraţiei. În momentul T0.m.000 bucăţi. 252. c) 1. u. d) 4. Veniturile (încasările totale) unei firme aflate în condiţii de concurenţă perfectă se ridică la 8000 u.m.m.. b) PNB = PIB + SVAB.m.7 ori. c) 90. b) agenţilor economici privaţi. EN – exportul net.000 u.000 u..000 bucăţi.8 mil. 254. nivelul optim al producţiei este: a) 2.000 bucăţi.000 u. e) 30.000 bucăţi. profitul este maxim atunci când: a) venitul marginal = venitul mediu..

deflatorul explicit al P. b) deflatorul implicit al P./rata inflaţiei.B.B.N. 263.I.B.I.B.I. c) conform metodei cheltuielilor. b) exportul net.m.B. > P.I. Dacă indicele Laspeyres este egal cu 2. 260. Metoda de calcul a produsului intern brut pe surse de formare nu ţine cont de: a) valoarea adăugată brută realizată în industrie.I.000 miliarde u.B.B. . 264. e) pentru evitarea dublei înregistrări.I. este mereu egal cu deflatorul explicit al P. b) înseamnă corectarea mărimii nominale a acestora cu indicele general al preţurilor din economia naţională. = deflatorul explicit al P. d) PNB = PIB + EX – IM. şi rata inflaţiei se poate stabili următoarea relaţie: a) deflatorul implicit al P.I. atunci PIB real va fi egal cu: a) 200. Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în considerare: a) indemnizaţiile de şomaj.000 miliarde u. 262.I. c) deflatorul implicit al P.I. Exprimarea indicatorilor macroeconomici în termeni reali: a) face abstracţie de sectorul monetar al economiei.I. d) consumul final al populaţiei.B.000 miliarde u.B. = deflatorul explicit al P.m... d) pentru calculul consumului intermediar. 259. Dacă sporirea populaţiei nu este însoţită de o creştere a volumului resurselor economice utilizate. e) 720..m.000 miliarde u. c) valoarea adăugată brută realizată în agricultură. e) indicatorii nu sunt comparabili.m. c) 480.m.N.c) PIN = PIB – A.I. b) excedentul brut de exploatare.N.B. d) taxele vamale. Dacă veniturile nete în raport cu străinătatea sunt pozitive: a) P. b) 240.B.152. e) variaţia stocurilor..000 miliarde u.I.. b) P. b) conform metodei valorii adăugate. < P.. Între deflatorul implicit al P. 261. e) subvenţiile pe produs. – deflatorul explicit al P.B.B. d) se obţine prin diferenţa dintre valorile nominale şi rata inflaţiei. c) P.I. sau de o sporire a eficienţei utilizării lor.. d) 1..B. 257.m. atunci: a) vor creşte veniturile..B. d) rata inflaţiei = deflatorul implicit al P. + Exp – Imp. 258. e) nici un răspuns nu este corect.N. e) ţine cont doar de valoarea producţiei materiale. = P. d) P. – rata inflaţiei.000 miliarde u. c) se obţine prin înmulţirea valorilor nominale cu rata inflaţiei.I..40 şi dacă PIB nominal este 480. Excedentul brut de exploatare se utilizează în determinarea PIB: a) conform metodei veniturilor. c) consumul guvernamental. = P.B.B. e) PNN = PNB – A.B..

exportul a fost mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut. b) PIB real va creşte mai repede decât PIB nominal. e) 3. În aceste condiţii. c) 855.. achiziţii publice de bunuri şi servicii = 200 mld. Se dau următoarele informaţii: cheltuieli personale pentru consum = = 600 mld. consumul populaţiei a reprezentat 80% din produsul intern brut. profitul firmelor = 30 mld. Venitul naţional la preţurile factorilor nu cuprinde: a) dividendele. 268. c) PIB real va creşte în acelaşi ritm cu PIB nominal. 271. b) 74% din produsul intern brut. În anul 2001. d) PIB real va fi egal cu PIB nominal. În aceste condiţii: a) exportul a fost mai mare decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut. Care a fost viteza de rotaţie a masei monetare M1? a) 4.. În perioadele în care se înregistrează o reducere generalizată a preţurilor: a) PIB real va creşte mai încet decât PIB nominal. d) 12. c) se va reduce producţia reală pe locuitor. Dacă investiţiile brute au reprezentat 22% din produsul intern brut.. reprezentând 8% din produsul intern brut. 270. c) investiţia netă scade. d) 955. 269. plăţi sub formă de transfer de la guvern = 50 mld. venit din rente = 25 mld. b) profiturile. 265.. cumulat. . e) va spori productivitatea muncii.m.33 ori mai mare decât consumul guvernamental. în condiţiile respectării principiului ceteris paribus: a) investiţia netă este egală cu investiţia brută dacă această creştere este lentă.m. impozite directe pe salarii = 100. consumul guvernamental 6%.. au fost înregistrate următoarele valori: PIB = 1. iar investiţiile 22%. valoarea PIB este (în miliarde): a) 800. c) dobânzile la datoria publică.. În anul 2001. amortizarea = 50 mld. e) nici un răspuns nu este adevărat. e) 1000. b) 805.. b) investiţia brută scade direct proporţional cu creşterea amortizării.. d) produsul intern net creşte. investiţia brută = = 150 mld. e) nu se poate face o generalizare corectă privind evoluţia PIB real şi PIB nominal. u. c) exportul net a fost pozitiv. La o creştere a amortizării la nivel naţional.b) vor creşte investiţiile. salarii nete = 800 mld. 266. deflatorul PIB = 110% şi M1 = 250 mld. e) balanţa comercială şi balanţa serviciilor au fost.36 ori mai mare decât investiţiile.000 miliarde u. 267. d) rentele. iar consumul guvernamental 6% atunci consumul populaţiei a fost de: a) 64% din produsul intern brut. d) exportul net a fost nul.. d) va spori producţia pe locuitor. e) contribuţia la asigurările sociale. c) 80% din produsul intern brut. În trimestrul IV al anului 2002. b) exportul a fost mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut. excedentare. exporturi nete = 5 mld.

Componenta cu cea mai mare pondere în produsul intern brut este: a) exportul agregat. . c) coordonarea încasărilor din economia naţională. d) formarea brută a capitalului. în funcţie de bonitatea financiară. d) acordarea de împrumuturi agenţilor economici. b) rata inflaţiei. d) cumpărarea de titluri guvernamentale de către banca centrală. Produsul intern brut efectiv este mai mare decât cel potenţial. e) coordonarea plăţilor efectuate pe teritoriul ţării. c) invers legată de PIB nominal şi direct de rata dobânzii. care din situaţiile de mai jos s-ar verifica? a) cantitatea de bani cerută ar fi mai mare decât cantitatea oferită. Cantitatea totală a cererii de bani este: a) direct legată de PIB nominal şi rata dobânzii. e) are loc aprecierea monedei naţionale. c) se manifestă tendinţe de dezinflaţie. Creşterea investiţiilor este în relaţie de acelaşi sens cu: a) rata dobânzii. 278.63. e) nu poate fi determinată. c) diferenţa pozitivă dintre cursul de revenire la export şi import. b) cantitatea de bani cerută ar fi mai mică decât cantitatea oferită. Următoarele măsuri sunt specifice unei politici monetare expansioniste: a) creşterea ratei dobânzii la refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală. c) 0.4. b) crearea de putere de cumpărare adiţională. e) deficitul balanţei comerciale. În aceste condiţii: a) inflaţia se reduce. e) consumul final al populaţiei. d) consumul intermediar. b) investiţiile nete. Dacă Banca Naţională ar impune un plafon la rata dobânzii. d) rata şomajului este mai mare decât rata naturală a şomajului. e) rata şomajului este mai mică decât rata naturală a şomajului. c) creşterea cheltuielilor guvernamentale.b) 4. d) 3. Sursa formării nete a capitalului este: a) amortizarea capitalului fix. 276. 274. d) invers legată de PIB nominal şi rata dobânzii. c) variaţia stocurilor. b) creşterea cotei rezervei obligatorii ale băncilor comerciale. 272. e) în scădere în faza de expansiune a ciclului economic. b) importul agregat. d) cererea de bani şi oferta monetară cresc. c) rata rentabilităţii. 279. 275. c) oferta de bani ar creşte iar cererea de bani s-ar reduce. e) reducerea impozitării. 273. b) direct legată de PIB nominal şi invers de rata dobânzii.25. Principala funcţie pasivă a băncilor comerciale este: a) primirea spre păstrare a economisirilor populaţiei şi agenţilor economici nonfinanciari. 277. b) se manifestă tendinţe de deflaţie.

d) iregularitatea apariţiei aşteptărilor. 0.8. 5.8. şi în condiţiile creşterii ratei consumului de la 30% la 50%. c) cresc cu 1700 u. 281. e) scad cu 700 u. d) 150. b) 0.2. 285. c) au proiecte de afaceri viitoare. Nivelul de echilibru al venitului este: a) 100. e) nu se poate determina.2. u. b) variabilitatea profiturilor. Funcţia de consum într-o economie ar putea fi descrisă prin următoarea ecuaţie C=100+0. Atunci când investiţiile nete sunt nule: a) investiţiile s-au realizat în perioada anterioară. 284. e) toate elementele de mai sus.8. Agenţii economici economisesc din următoarele motive: a) au venituri mai mari decât consumul. din care creşterea consumului reprezintă 80%. b) 50. c) investiţiile sunt mai mari decât amortizarea. Identificaţi varianta corectă privind corelaţiile dintre înclinaţia marginală spre consum (c). cu 1000 mld.m.m. d) reducerea impozitării profitului. c) 0.4..m. b) 0. d) nulă. e) productivitatea capitalului se reduce. înclinaţia marginală spre economii (s) şi multiplicatorul investiţiilor (k): a) 0. .. economiile: a) nu se modifică. 280. b) scad cu 300 u. e) nivelul cursului de schimb.000 lei. 287. e) toate elementele de mai sus. e) creşterea produsului intern brut. c) 500. Care dintre următoarele elemente descurajează investiţiile? a) ratele înalte de economisire. Dacă venitul disponibil creşte cu 80. 282. e) 0. Atunci când veniturile au crescut de 2 ori. 286. d) cresc cu 300 u. b) simt nevoia de a avea rezerve pentru situaţii neprevăzute. b) stocul de capital rămâne constant.2. b) creşterea profiturilor.m. 0. d) vor să beneficieze de dobânzi.m.7Y şi investiţiile I=50. atunci înclinaţia marginală spre economisire este: a) 0. 5. Factorii care explică variaţia investiţiilor sunt: a) duratele diferite de funcţionare a elementelor capitalului fix.d) rata şomajului. c) variabilitatea aşteptărilor. d) investiţiile sunt mai mici decât amortizarea. c) ratele înalte ale dobânzii. 283.

d) 1. d) creşterea absolută a consumului este mai mare decât creşterea absolută a venitului. 293. b) 1. sporul de venit şi sporul consumului au valorile: a) 800 mld. b) economiile vor creşte în mod direct proporţional cu venitul.m. 8.m. 0. Veniturile brute ale populaţiei sunt 630 miliarde lei. 6. Datele anterioare arată că: a) veniturile disponibile ale populaţiei sunt 420 miliarde lei. c) înclinaţia medie spre consum este 0. e) 1. d) consumatorului individual. multiplicatorul investiţiilor: a) creşte.000 mld.m.m. e) înclinaţia medie spre economisire este 0. 289.. c) agenţilor economici publici şi privaţi. b) scade. u. c) este constant.000 mld..3.6.m.. la 400 mld.000 mld. 288. c) consumul va creşte într-o proporţie mai mică decât creşterea venitului. şi 800 mld. 0. u. e) administraţiilor private şi publice (centrale şi locale).m.200 mld. 0.m. u.8. şi 600 mld. 292.c) 0. u. u. 294.4. 295. u. atunci: a) ponderea consumului în venit creşte. u. şi 800 mld. Conform teoriei keynesiene principalul factor de care depinde consumul este: a) venitul anual permanent.2. e) economiile vor rămâne constante. 290. d) 0.88. b) 0.m. şi 700 mld. c) creşterea absolută a economiilor este mai mare decât creşterea absolută a venitului. şi 600 mld. b) ponderea consumului în venit se reduce. d) consumul va rămâne constant.m.8.m. din care creşterea economiilor reprezintă 20%.116. 6. b) băncilor.8.8. în mod normal: a) consumul va creşte în mod direct proporţional cu venitul. u. d) nu poate fi determinat. e) rata dobânzii.m. La o creştere a venitului. c) 1. d) economiile populaţiei sunt 40 miliarde lei.4. Volumul economiilor constituie rezultatul comportamentului colectiv al: a) întreprinzătorilor individuali.. u. iar înclinaţia marginală spre consum (c') este 0. Impozitele directe plătite de populaţie se ridică la 200 miliarde lei. . Atunci când înclinaţia marginală spre economii scade. Consumul populaţiei este 380 miliarde lei. b) venitul curent. 291.m. u. u. atunci înclinaţia marginală spre consum este: a) 0. c) averea. b) înclinaţia marginală spre consum este 0. Dacă venitul creşte.. e) este oscilant. Dacă venitul disponibil creşte cu 80000 lei. Când investiţiile sporesc de la 200 mld. e) consumul absoarbe integral creşterea venitului. d) creşterea economică.90. e) 0. u.

300. c) 200.50. În legătură cu situaţia economiei naţionale se cunosc: Perioada Indicatori T0 T1 Volumul economiilor (mld. d) 0.c) 0.. e) nu se poate determina. b) 300. c) este constant.2.m.40. În situaţia în care înclinaţia marginală spre consum este 0. b) 0. b) scade.8. multiplicatorul investiţiilor: a) creşte. .2. d) 0. 298. Atunci când înclinaţia marginală spre consum scade. b) 300.) 200 300 Rata consumului (%) 75 70 Consumul în T0 este: a) 200. d) 100.6. d) nulă. e) 600. e) 0. La un multiplicator al investiţiilor de 4. 297. d) 100. d) 80 mld. c) 60 mld. înclinaţia marginală spre consum este: a) 0. e) 650. b) 40 mld. c) 0. La un multiplicator al investiţiilor de 5. .4.) 100 150 Investiţia brută în T1 este: a) 550.8.25. b) 0. 299. e) 100 mld. c) 250.m. 301. e) 1.m. 296.. c) 0. u. u.75. înclinaţia marginală spre economisire este: a) 0. În legătură cu situaţia economiei naţionale se cunosc datele: Perioada Indicatori T0 T1 Volumul economiilor (mld.33. creşterea investiţiilor pentru a asigura o creştere a venitului cu 100 mld.) 300 400 Rata consumului (%) 75 70 Amortizările (mld. va fi de: a) 20 mld.

realizat. 305. c) creşterea P.I.B. potenţial > P. d) este preponderentă influenţa conjugată a factorilor aleatori. e) creşterea populaţiei. consumul şi economiile vor spori: a) în aceeaşi proporţie.I. realizat fluctuează în jurul P. b) P.B. realizat se înscrie pe o traiectorie descendentă pe termen lung. potenţial = P. realizat se înscrie pe o traiectorie ascendentă pe termen lung. .I. Decalajul recesionist al P. c) P. d) P.B.I.B.B.95%. b) în proporţii diferite. 303.8%. potenţial = P. potenţial > P. 307.B. d) 6. realizat. potenţial < P.3%. 304. realizat. Fie o funcţie de producţie la nivel macroeconomic de forma Y=Af(K.B.I. c) este preponderentă influenţa conjugată a dimensiunilor structural ale factorilor.B. 306. Dacă în anul 2003 faţă de anul anterior. e) este oscilant.B. c) rata de creştere a producţiei este pozitivă. apare atunci când: a) P.I. b) este preponderentă influenţa conjugată a dimensiunilor calitative ale factorilor. b) P..I. apare atunci când: a) P.B. L – factorul de producţie muncă.B. 302. nivelul forţei de muncă. c) 1. realizat fluctuează în jurul P. e) P. d) creşterea deflatorului. e) este preponderentă influenţa factorilor externi.I.5%.B. cu o mărime dată.3%. c) cu dublul sporului venitului.B. Decalajul inflaţionist al P.B. unde A – parametru care cuantifică productivitatea.B. În condiţiile în care ritmul de creştere a PIB real este de 4.B.I. realizat. Fenomenul de creştere economică este ilustrat în mod direct de: a) creşterea P.B. potenţial în limite acceptabile.B.I. d) P.B.B. b) creşterea P.I.2%. potenţial < P. d) cu triplul sporului venitului.I. potenţial în limite acceptabile. realizat. Care din următoarele elemente poate fi considerat drept un beneficiu pentru societate al creşterii economice reale? a) fiecare individ se va bucura de un venit nominal mai ridicat. b) rata de creştere a producţiei în anul curent va fi diferită de zero. iar ritmul creşterii populaţiei de 2.I. b) 4. în termeni reali. d) producţia va fi diferită de zero şi pozitivă.I. În cadrul unei creşteri economice de tip intensiv: a) este preponderentă influenţa conjugată a dimensiunilor cantitative ale factorilor.I. ritmul de creştere a PIB real/locuitor este: a) 2. în termeni nominali.I. K – factorul de producţie capital. dar există recesiune.B. e) 10. capitalului şi productivităţii rămân nemodificate: a) producţia anului curent va fi egală cu zero.G.I.B.L). e) P.N. c) P.I.5%.d) nu poate fi determinat. dar există recesiune. 309.I.B. 308. La o creştere a venitului.I. e) împreună vor avea un spor mai mic decât al venitului.I. realizat. e) creşterea economică este datorată factorului productivitate.

313. b) susţine compatibilitatea dintre creşterea şi echilibrul macroeconomic. e) cu 5%. . c) verifică existenţa compatibilităţii dintre creştere şi ciclicitate economică. sau de tip Kitchin. d) societatea este tot mai puţin capabilă să satisfacă noile nevoi. b) scade.M. Keynes. Modelul Harrod-Domar de creştere economică arată că între creşterea şi echilibrul macroeconomic există următoarea corelaţie: a) creşterea economică este incompatibilă cu echilibrul macroeconomic. d) echilibrul macroeconomic este un fenomen pe termen lung pe când creşterea economică poate fi analizată şi pe termen scurt.B. b) un nivel de trai scăzut. iar în 2002 de 2%.N. d) analizează economia pe termen scurt.B. atunci. c) se poate considera că există creştere economică doar în cazurile de boom sau expansiune. c) creşterea economică echilibrată poate fi asigurată doar prin intervenţia statului în economie./locuitor scăzut.04%. e) creşterea economică echilibrată poate fi realizată doar dacă nu există inflaţie şi şomaj. Modelul de creştere economică al lui Robert Solow: a) dezvoltă ipotezele teoriei lui J. se poate menţine indiferent de amplitudinea oscilaţiilor ciclice. atunci când: a) creşte. 316. c) când are loc o dezvoltare economică. b) echilibrul macroeconomic poate fi restabilit doar dacă ritmul de creştere economică este constant pe perioadă lungă. Unei ţări cu nivel redus de dezvoltare economică nu îi corespund: a) un nivel scăzut al investiţiei. e) creşterea economică poate fi menţinută doar în cazul unor cicluri economice de tip Juglar. rata dobânzii poate influenţa favorabil investiţiile şi pe această bază conjuncture economică. producţia va fi mai mare decât cea de la începutul anului 2000: a) cu 4%. b) ciclicitatea poate coexista cu creşterea economică. la începutul anului 2003. 311. e) rată scăzută de economisire. Ca instrument al politicii monetare şi de credit. c) povara rarităţii devine din ce în ce mai greu de suportat.I. e) este mai mare decât rata profitului mediu pe economie. c) cu 1%. d) tendinţa de creştere a P. e) când creşte populaţia. c) un P. d) fluctuează în funcţie de cererea şi oferta de credite. c) nu se modifică. 312. d) rată scăzută a şomajului. 315. În condiţiile în care rata de creştere a PIB a fost în 2001 de 2%. e) costul vieţii creşte continuu.b) creşte standardul de viaţă. 314. În care din situaţiile de mai jos acumularea capitalului este un factor de creştere intensivă? a) când se bazează pe promovarea progresului tehnic. b) cu 4. Între fenomenele de creştere şi de ciclicitate economică există următoarea corelaţie: a) creşterea economică este incompatibilă cu ciclicitatea economică. 310. d) când creşte investiţia brută. d) cu 2%. b) când creşte volumul capitalului.

m. studenţii. b) scad cu 1200 miliarde u. c) 10%..000. c) şomajul fricţional este nul. 321. . d) cresc cu 400 miliarde. şi în condiţiile dublării ratei consumului de la 40% la 80%. O persoană care tocmai a absolvit facultatea şi nu şi-a găsit încă un loc de muncă face parte din următoarea categorie de şomaj: a) voluntar. Dimensiunile populaţiei efectiv active sau ocupate depind de: a) salariul nominal. e) suma dintre şomajul fricţional şi cel voluntar este zero. ciclic şi involuntar. e) 13 %. La o creştere a venitului de 1. b) emigrarea populaţiei autohtone. economiile: a) cresc cu 600 miliarde u. principalele tipuri de şomaj sunt: a) voluntar. d) rata inflaţiei. Într-o ţară populaţia totală este de 22.5 ori.000.000 sunt în afara vârstei de muncă. Din aceasta. rata celor apţi de muncă şi rata de activitate. c) cronic. b) are loc accelerarea inflaţiei. În funcţie de cauze.000. Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4.. b) salariul colectiv. 322. c) scad cu 800 miliarde u. militarii în termen şi casnicele reprezintă 2.000 de persoane.m. b) 9%. 319. d) suma dintre şomajul fricţional şi cel structural este negativă. structural şi fricţional. Ştiind că populaţia activă cuprinde şomerii şi populaţia ocupată.000.700.e) testează consecinţele macroeconomice ale modificării cursului de schimb. e) rata şomajului. d) tehnologic. rata şomajului calculată la populaţia activă este: a) 25%. e) rămân constante. 320. 318. b) fricţional. 324. c) inflaţia. e) diminuarea cursului monedei naţionale. rezultă că rata şomajului este de: a) 8%. c) populaţia totală. b) fricţional. c) structural. e) ciclic. d) 12%.400. Şomajul natural descrie acel nivel al şomajului la care: a) producţia economiei corespunde nivelului potenţial. b) 20%. 323. d) creşterea ofertei de muncă. 9. sezonier şi structural. de scurtă durată şi tehnologic.000 sunt inapţi. e) de discontinuitate. 700. iar elevii.m.. 317. cu 2000 miliarde u. tehnologic şi ciclic.m. d) virtual. Care din următoarele procese contribuie direct la apariţia şi/sau extinderea şomajului? a) convertibilitatea monedei naţionale. Ştiind că populaţia ocupată este de 9.

326. La atenuarea inflaţiei pot contribui în mod direct: a) sporirea deficitului bugetului de stat. 21. 330. e) 15%. d) şomaj voluntar. d) curba Phillips. c) şomaj tehnologic. c) creşterea salariilor. e) curba posibilităţilor de producţie. Care din următoarele procese contribuie direct la diminuarea şomajului? a) inflaţia. populaţia ocupată.5 milioane. 10 milioane persoane. d) creşterea ofertei de bunuri de consum. 329.c) 30%. 332. b) curba Laffer. 13.3 milioane. elevi. Keynes.M. Care din următoarele tipuri de şomaj pot fi atribuite înlocuirii vechiului aparat de producţie: a) şomaj sezonier. Numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în raport cu populaţia activă disponibilă sunt: a) 2. Creşterea vitezei de circulaţie a banilor poate fi şi efect al fenomenului inflaţionist atunci când: a) creşte în aceeaşi proporţie şi valoarea bunurilor produse în economia naţională. b) D. . e) imigrarea populaţiei. c) curba Friedman. 331. b) sporirea exportului. Smith. e) 2. Pareto. 325. 0. c) diminuarea cursului monedei naţionale. e) şomaj ciclic. Noţiunea de „şomaj involuntar” a fost introdusă în ştiinţa economică de: a) A. dar inaptă. b) datorită deprecierii monedei indivizii caută să scape cât mai repede de banii devalorizaţi. e) inflaţia este un fenomen asociat exclusiv perioadelor de depresiune economică. c) V.8 milioane persoane. populaţia în vârstă de muncă. 328. c) 1. b) creşterea cererii de muncă. militari în termen. e) creşterea şomajului. d) convertibilitatea monedei naţionale. studenţi. Populaţia totală a unei ţări este de 22.5 milioane persoane.5 milioane. Samuelson. Populaţia în afara limitelor pentru vârsta de muncă este 10 milioane persoane. 0.5 milioane.73%. d) 1. 327. Relaţia inversă între variaţia salariului nominal şi rata şomajului se reprezintă prin: a) curba Lorenz. d) 8%. 23%. e) P. Ricardo. b) şomaj accidental. persoane casnice. 20%. d) J.04%. Una dintre următoarele afirmaţii despre inflaţie este adevărată: a) inflaţia este mereu şi pretutindeni un fenomen exclusiv monetar. b) 2. 15%. b) inflaţia poate avea şi cauze non-monetare.3 milioane.2 milioane persoane. c) inflaţia este un dezechilibru al pieţei de capital: d) inflaţia nu poate fi controlată.

d) 25 %. 333.m. b) creşterea costurilor de producţie. d) modalitatea de eşantionare. d) şomajului structural. e) orizontul temporal (scurt. 339. b) 50 %. Care din următoarele elemente nu reprezintă un cost asociat procesului inflaţionist? a) vicierea corelaţiilor între preţurile relative. 334. 335./deflatorul explicit al P. e) indicele general al preţurilor minus 1. Dacă se anticipează creşterea într-un ritm mai rapid a preţurilor. atunci rata inflaţiei a fost de: a) 33 %.B. lung). u.c) rata dobânzii creşte. c) încurajarea investiţiilor productive. 340. la 700 mld. Care dintre următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin cerere? a) creşterea costurilor de producţie. c) nivelul de dezvoltare al economiei. d) accentuarea oscilaţiilor cursurilor valutare. 338. volumul tranzacţiilor fiind constant.I. b) orizontul temporal (scurt. b) dificultăţilor de adaptare a structurii capitalului la cerinţele progresului tehnologic. mediu. c) efectelor combinate ale inflaţiei prin cerere şi inflaţiei prin ofertă. b) referinţa temporală a cantităţilor. d) firmele acţionează într-un mediu de afaceri stabil. 336. c) indivizii economisesc mai mult. e) 15%.. c) nivelul de dezvoltare al economiei.I. iar viteza de rotaţie a banilor creşte cu 25%. d) indicii bursieri cresc. Diferenţa dintre indicii Laspeyres şi Paasche este dată de: a) referinţa temporală a preţurilor. Dacă masa monetară creşte de la 500 mld. u.B. e) redistribuirea arbitrară a avuţiei şi veniturilor. Spirala inflaţionistă reprezintă o formă de inflaţie datorată: a) modificărilor în structura cererii agregate. d) creşterea cererii agregate. d) deflatorul implicit al P. e) creşterea achiziţiilor guvernamentale. minus 100. e) scăderea ofertei agregate. c) indicele preţurilor bunurilor de consum curent minus 100.m. d) creşterea veniturilor populaţiei. b) deflatorul implicit al P.. b) potenţarea incertitudinii şi riscului în economie. c) 75%. Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă? a) creşterea valorii bunurilor exportate. atunci: a) consumatorii preferă să amâne deciziile de consum. e) cursul de schimb al monedei naţionale se îmbunătăţeşte. b) consumatorii apelează într-o mai mică măsură la credite. lung).B. .I. Rata inflaţiei se calculează ca: a) indicele general al preţurilor minus 100. c) reducerea preţului resurselor. 337. mediu. e) viteza de circulaţie a banilor creşte.

1⋅Y . Într-o ţară în care inflaţia anuală depăşeşte 3.25. d) 40 unităţi monetare. e) renunţarea la salariul minim obligatoriu. c) 1. Cea mai eficace politică antiinflaţionistă constă în: a) stimularea ofertei agregate. Keynes: a) multiplicatorul investiţiilor este subunitar. 347. d) supraestimează creşterea de preţuri din economia naţională.000%. c) menţinerea fixă a cursului de schimb valutar. c) variaţia procentuală a venitului este superioară variaţiei procentuale a investiţiilor.M. d) sporul consumului este întotdeauna superior sporului investiţiilor.25 unităţi monetare. c) rata şomajului cu produsul intern brut. d) menţinerea fixă a ratei dobânzii de referinţă. c) inflaţie prin costuri. d) hiperinflaţie. b) sporul venitului este superior sporului investiţiilor. b) ajustare a costului vieţii. e) 0. economiile ţărilor participante devin treptat: a) incompatibile. b) 160 unităţi monetare. 344. c) compatibile şi complementare. Dacă înclinaţia marginală spre economisire este 0. atunci multiplicatorul investiţiilor este: a) 4 unităţi monetare. iar produsul intern brut. Legea lui Okun corelează: a) modificarea preţurilor cu modificarea salariilor. 346. 341. produsul intern brut. d) 0. d) rata şomajului cu iluzia monetară. 343. c) subestimează creşterea de preţuri din economia naţională. b) mai puţin eficiente.33 unităţi monetare.75 unităţi monetare. atunci exportul de bunuri şi servicii este: a) 0 unităţi monetare. b) controlul riguros al creşterii preţurilor. Importul de bunuri şi servicii depinde de produsul intern brut conform relaţiei IM = 100 + 0. 348. 345.e) convertibilităţii limitate a monedei naţionale. b) 2. iar Y. e) menţine neschimbată structura cantităţilor bunurilor de consum. e) variaţia procentuală a consumului este superioară sporului procentual al venitului. starea economic poate fi corect descrisă drept: a) spirală inflaţionistă salarii-preţuri. e) cu o rată nulă a inflaţiei. Conform legii psihologice fundamentale a lui J. e) rata şomajului cu modificarea salariilor. b) modificarea efectivă a preţurilor cu modificarea lor anticipată. . Prin integrare. Nu reprezintă o caracteristică a indicelui general de preţuri de tip Laspeyres: a) se poate obţine cu costuri mai mici decât indicele Paasche. unde IM reprezintă importul de bunuri şi servicii. d) autonom dezvoltate. c) 260 unităţi monetare. Dacă exportul net de bunuri şi servicii este 100 unităţi monetare. b) este clar şi uşor de calculat. 600 unităţi monetare. e) inflaţie prin ofertă. 342.5 unităţi monetare.

c) modul de regenerare. prin folosirea tehnologiei avansate. e) PNB creşte şi populaţia scade. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la nevoile economice nu este adevărată?: a) reprezintă cerinţe ale existenţei oamenilor ca indivizi şi membri ai societăţii. Bunurile se împart în libere şi economice după următorul criteriu: a) natura subiectului purtător. 1. c) utilizarea maşinilor. c) combină factori de producţie. 3. 5. 4. c) activitatea economică respectivă poluează mediul. b) PNB scade şi populaţia creşte. 350. c) 2 tricouri. PNB pe locuitor creşte atunci când: a) PNB creşte mai încet decât creşte populaţia. Şomajul involuntar este determinat de: a) existenţa unei cereri mai mari decât oferta de forţă de muncă. b) se satisfac prin consumul de bunuri. d) PNB şi populaţia cresc în acelaşi ritm. e) volumul şi diversitatea lor au tendinţe de creştere. d) sunt limitate şi dinamice. c) existenţa egalităţii între cererea şi oferta de forţă de muncă. e) stabilirea unui salariu la un nivel mai mic decât nivelul de echilibru. e) libertatea comerţului. b) existenţa unei oferte mai mari decât cererea de forţă de muncă. c) PNB scade mai mult decât scade populaţia. d) dimensiunea (mărimea) pieţei. d) lipsa de dorinţă a indivizilor de a se încadra în muncă. d) se produce mai mult decât se cere. . 2.5 tricouri. b) complexitatea lor. c) au atât o determinare obiectivă cât şi una obiectivă. e) 1 tricou.5 tricouri. 6.5 tricouri. Nu reprezintă activitate compatibilă cu funcţia de a produce a întreprinderilor: a) substituie factori de producţie.e) 600 unităţi monetare. b) cumpără factori de producţie. e) se produce cu consumuri de resurse mai mici. d) modul de acces al indivizilor la ele. b) creşterea riscului de şomaj. Una dintre următoarele afirmaţii este compatibilă cu principiul raţionalităţii utilizării resurselor: a) se produce de proastă calitate. b) se produce ce nu se cere. d) 2. Costul de oportunitate al achiziţionării unei cămăşi este: a) 1. b) 0. 349. El poate achiziţiona tricouri la preţul unitar de 1 milion lei şi cămăşi la preţul de 2 milioane lei/bucată. Un individ are un venit disponibil de 2 milioane lei. Unul dintre următoarele reprezintă dezavantaj al diviziunii muncii: a) creşterea productivităţii muncii. d) sponsorizează acţiuni culturale fără să beneficieze de scutiri la impozitul pe profit. e) gradul de satisfacere.

c) utilizarea maşinilor. c) raritatea. c) brute şi nete.Care dintre următoarele caracteristici nu aparţin activităţii economice? a) este principala formă de activitate practică. şi obiectul destinat satisfacerii acesteia. 7. b) pierderea dexterităţii de a executa un produs complet. 10. e) natura muncii. ca purtător al nevoii. d) fixe şi variabile. b) dispar prin satisfacere. c) producţia este superioară nivelului din perioada de referinţă. b) reale şi monetare. d) sunt complementare. b) reprezintă un obiectiv secundar al activităţii oamenilor. c) Crucea Roşie. Reprezintă limită a diviziunii muncii: a) monotonia. b) este guvernată de principiul raţionalităţii. Nu reprezintă administraţie privată: a) sindicatele. d) partidele politice.e) urmăreşte obţinerea de profit. 8. d) utilitatea. e) sunt concurente. 13. Nevoile economice. b) armata. . 14.Când economia realizează combinaţii de producţie aflate în interiorul frontierei posibilităţilor de producţie: a) resursele sunt folosite eficient. c) este o activitate eminamente practică. ca motivaţie esenţială a activităţii economice: a) sunt limitate. e) finalitatea. În funcţie de natura lor. 12. d) resursele sunt utilizate ineficient şi/sau incomplet. d) este independentă de mediul natural. Caracteristica principală a resurselor este: a) abundenţa. e) este o acţiune cu finalitate. e) fundaţiile. 9. e) nevoile economice sunt satisfăcute integral. 11. d) creşterea riscului de şomaj. transformatoare. c) exprimă relaţia dintre subiect. d) sunt condiţionate numai obiectiv. fluxurile dintre agenţii economici se impart în: a) nominale şi reale. Nu reprezintă caracteristică a nevoilor economice: a) sunt nelimitate ca număr. e) finale şi intermediare. b) producţia este inferioară nivelului din perioada de referinţă. e) sunt condiţionate numai subiectiv. b) calitatea. c) sunt sinonime cu interesele economice.

c) 92 pachete de unt şi 6 tunuri. costul oportunităţii achiziţiei unei unităţi din bunul A este: a) 0.. A şi B.5 unităţi din bunul B. iar al bunului B. Într-o economie de piaţă. d) 91 pachete de unt şi 6 tunuri.m. Curba care arată combinaţiile de bunuri pe care economia poate să le producă la un moment dat utilizând resursele disponibile este: a) funcţia de producţie. 16. c) lemnul. e) nisipul din deşert. b) este produs în exclusivitate de către firme. e) 2. Reprezintă o administraţie privată: a) armata.000 u. c) nu poate face obiectul tranzacţiilor în natură. c) curba posibilităţilor de producţie.15. Care dintre următoarele bunuri este liber? a) învăţământul public. 500. Preţul bunului A este de 250. 18. d) informaţia. c) partidele politice. În cazul în care costul de oportunitate al producţiei de tunuri (în raport cu untul) este crescător.m. Una din următoarele activităţi nu are caracter comercial: a) furnizarea serviciilor de apărare naţională. 17. d) sistemul de preţuri.m. e) plan. e) 89 pachete de unt şi 6 tunuri.5 unităţi din bunul B. c) 1. Un bun economic: a) nu este un bun „rar”. e) prefectura. b) 1 unitate din bunul B. O persoană dispune de un venit de 2. O economie poate produce 100 pachete de unt şi 5 tunuri sau 80 pachete de unt şi 7 tunuri. d) primăria. e) curba de indiferenţă.000 u. d) 2 unităţi din bunul B. b) învăţământul public. .5 unităţi din bunul B. d) are preţul strict pozitiv. b) autostrăzile. e) este oferit într-o cantitate mai mare decât cantitatea cerută la orice nivel al preţului. b) transferul unor sume de bani între două conturi bancare. 22. b) 93 pachete de unt şi 6 tunuri. 21. 19. d) linia bugetului. 20. b) decizii administrative. c) tehnologiile de producţie. şi poate achiziţiona două bunuri.000.000 u. b) curba expansiunii producţiei. alocarea resurselor se realizează prin: a) deciziile guvernului. În aceste condiţii. care dintre următoarele combinaţii de pachete de unt şi tunuri nu poate fi un punct situat pe curba posibilităţilor de producţie pentru economia respectivă? a) 94 pachete de unt şi 6 tunuri.

d) economia este ineficientă.3% în 2001. c) o inflaţie de 18% este încă prea mare. b) ceea ce ar trebui să se întâmple în economie. e) descriptivă. c) un enunţ nedemonstrabil. apoi descrescător. e) o situaţie de dezechilibru în care se află economia. 25. d) o ipoteză. Afirmaţia că „rata inflaţiei în România la sfârşitul lunii decembrie 2002 a fost de 17. 24. e) costul de oportunitate este crescător până la un punct. c) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este descrescător. c) constant. Forma generală a curbei posibilităţilor de producţie indică un cost de oportunitate: a) crescător. b) un enunţ normativ. Nu reprezintă o afirmaţie pozitivă: a) rata şomajului era la sfârşitul anului 2002 de 8. c) o situaţie favorabilă din economie. O economie produce doar două bunuri X şi Y. d) o stare de fapt în economie. 27. b) normativă. Costul de oportunitate reprezintă: a) costul contabil. c) cea mai bună variantă de alocare a resurselor sacrificată în favoarea variantei alese.8%” este: a) un enunţ pozitiv. e) un concept sinonim cu frontiera posibilităţilor de producţie. 28. e) descrescător până la un punct. O afirmaţie normativă exprimă: a) ceea ce se întâmplă în general în economie. b) costul informării în vederea încheierii unui contract. 26. e) concluzia unui model matematic. . c) empirică. e) acordarea unui credit unui client bancar. b) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este crescător.c) vânzarea de bunuri de consum final. apoi crescător. d) un concept similar ratei marginale de substituţie. apoi descrescător. b) indicele preţurilor de consum a crescut cu 3% în luna decembrie.8%. d) crescător până la un punct. d) economia românească a crescut cu o rată anuală de 5. 23. d) explicativă. În cazul în care curba posibilităţilor de producţie este o curbă concavă faţă de origine: a) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este constant. d) vânzarea de bunuri de consum intermediar. 29. b) descrescător. Enunţul „pentru a fi eficiente întreprinderile româneşti ar trebui să fie privatizate” este o afirmaţie: a) pozitivă.

„Liber să alegi”. Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic. Reprezintă o lucrare care reflectă prioritar probleme de microeconomie: a) F. Becker. e) Umg descreşte iar UT creşte. cu o rată descrescătoare. d) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT. „Legea entropiei şi procesul economic”. b) M. „Capitalism contra capitalism”. cu o rată constantă. 37. e) mixer-energie electrică. Consumul unui bun economic nu este influenţat în mod direct de: a) situaţia de ansamblu a economiei. utilitatea totală este: a) pozitivă şi descrescătoare. d) stilou-cerneală. e) veniturile consumatorilor. cu o rată descrescătoare. 31. Până la punctul de saturaţie. cu o rată descrescătoare. c) unt-margarină. Hayek. b) preferinţele consumatorilor. c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT. c) scade. „Drumul către servitute”. e) gaz metan-lemn. Georgescu-Roegen. până la saturaţie: a) Umg creşte şi UT scade. 30. b) benzină-motorină. Reprezintă bunuri substituibile: a) autoturism-benzină. d) G. utilitatea totală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi bun economic: a) creşte. c) M. c) miere-zahăr. b) creşte. 35. e) scade. Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic. Friedman. d) autoturism-benzină. Reprezintă bunuri complementare: a) margarină-unt. Până la punctul de saturaţie. d) condiţiile natural-geografice.e) rata medie anuală a dobânzii este de 17%. 32. d) scade. c) costurile fixe de producţie. b) negativă. 36. Albert. 33. c) zero. până la saturaţie. e) N. utilitatea marginală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi bun economic: a) creşte. 34. b) calculator-program soft. b) Umg rămâne constantă şi UT scade. „Comportamentul consumatorului – o abordare economică”. . d) descrescătoare. cu o rată constantă. cu o rată crescătoare. e) pozitivă şi crescătoare.

d) 8X şi 4Y. b) negativă. d) descrescătoare. d) scade.m. c) scade. 38. atunci utilitatea totală este: a) zero. programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este: a) 2X şi 3Y. cu o rată descrescătoare. e) scade.m. cu o rată constantă. . e) se accentuează. apoi scade. intensitatea nevoii umane pentru bunul respectiv: a) scade.b) creşte. cu o rată crescătoare. El consumă două bunuri X şi Y cu preţurile Px=1 u. c) 1. c) crescătoare.m. cât şi cele libere. c) numai bunurile economice. d) întâi creşte. utilitatea marginală a consumului din bunul X este: a) 2. 40. c) 3X şi 2Y.m. e) UmgB/UmgA=PA/PB. 43. e) 2X şi 5Y. cu o rată constantă. e) 5. 39. atunci când se consumă unităţi succesive dintr-un bun. b) 4X şi 8Y. Conform legii lui Gossen.. b) UmgA/PB=UmgB/PA. 44. e) maximă. 42. Au utilitate economică: a) atât bunurile economice. În condiţiile în care Umgx=10-Qx iar Umgy=28-2Qy. 41. c) nu se modifică. În condiţiile în care Px=2 u. e) numai bunurile din proprietatea mixtă. Un individ dispune de un venit disponibil Vd=20 u.m. Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero. Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii consumului se numeşte: a) linie a bugetului. d) UmgA/PA=UmgB/PB. Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=5+3Qx. şi Py=2 u. unde Qx reprezintă cantitatea consumată din bunul X. d) numai bunurile din proprietatea de stat.. b) creşte. d) 4. b) numai bunurile libere.Utilitatea totală este maximă atunci când: a) UmgA=UmgB. b) 3. c) UmgA/UmgB=PA. iar venitul disponibil al individului este Vd=200 u.

atunci un consumator raţional alege: a) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mare decât cantitatea din bunul Y. 45. . b) 3 unităţi din B.5 unităţi din B. 48. atunci consumatorul va face un schimb avantajos când schimbă o unitate de bun A pentru: a) 5 unităţi din B. c) cantităţile din cele două bunuri astfel încât UmgX UmgY =2. e) izocost. b) unitară. 46. e) cantităţile din cele două bunuri pentru care utilităţile lor marginale sunt egale. Dacă preţul bunului X este cu 100% mai mare decât preţul bunului Y. e) consumă mai multe unităţi din bunul A. b) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mică decât cantitatea din bunul Y. Panta curbei de indiferenţă este: a) raportul dintre preţurile bunurilor. d) consumă mai mult din ambele bunuri.b) curbă a cererii. c) 1 unitate din B. e) 0. d) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului substituit. c) consumă mai puţin din ambele bunuri. d) 2 unităţi din B. 47. d) curbă de indiferenţă. b) consumă cantităţi egale din bunurile A şi B. atunci consumatorul realizează o creştere a utilităţii totale dacă: a) consumă mai puţine unităţi din bunul A. Dacă UmgA PA > UmgB PB . d) cantităţile din cele două bunuri astfel încât UmgX UmgY =1 2 . e) rata marginală de substituţie în consum. c) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care îl substituie. c) curbă a ratelor marginale de substituţie în consum. Dacă rata marginală de substituţie a unui bun A printr-un bun B este de 4.

b) 57 unităţi de utilitate. e) 10X şi 3Y. Dacă preţurile celor două bunuri sunt PX = PY = 2 . 50. e) 7X şi 7Y. UmgY = 5 − Y. atunci consumatorul: a) va menţine consumul din ambele bunuri.Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul U( X. Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun substituibil Y este 48. b) va mări consumul din B şi va reduce consumul din A. b) 5X şi 5Y.Y) = 3 ⋅X⋅Y. un consumator obţine următoarele utilităţi marginale: 30. d) 84 unităţi de utilitate. 28. c) va mări consumul din A şi va reduce consumul din B. 13. Venitul disponibil de 16.49. Programul de consum ce asigură echilibrul consumatorului este: a) 5X şi 2Y. 2. iar preţurile celor două bunuri sunt PX =1 şi PY = 2 . d) 22. atunci utilitatea marginală a bunului Y este: a) 6. . c) 24. utilitatea marginală resimţită de consumator scade. sunt date de relaţiile UmgX =10 − 2 ⋅ X. d) 4X şi 3Y. c) 3X şi 7Y. c) 82 unităţi de utilitate. preţul bunului X este de 8. 53. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? a) raţionalitatea presupune maximizarea utilităţii totale. Un consumator dispune de un venit disponibil de 14. d) 8X şi 4Y. 2000 lei. e) consumatorul îşi maximizează utilitatea totală dacă va cheltui întregul venitul disponibil. respectiv. X şi Y. d) când cantitatea consumată succesiv dintr-un bun creşte. 22. -11. 51. b) 3X şi 4Y. Utilităţile marginale resimţite în urma consumului a două bunuri. Prin consumul a 6 unităţi succesive dintr-un bun. c) 6X şi 5Y. 52. d) va mări consumul din ambele bunuri. c) curba cererii unui consumator nu depinde de utilitatea marginală. e) va reduce consumul din ambele bunuri. Dacă preţul bunului A este 10000 lei şi al bunului B. 200 unităţi de utilitate. b) 8. e) 95 unităţi de utilitate. Utilitatea totală a primelor 5 unităţi consumate este: a) 28 unităţi de utilitate. 54. atunci programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este: a) 3X şi 3Y. dată fiind constrângerea bugetară. iar utilitatea totală este maximă. Utilităţile marginale pentru două bunuri A şi B sunt 500 unităţi de utilitate şi. b) venitul consumatorului influenţează utilitatea totală.

c) vânzările de bunuri economice. 58. Faptul că producţia creşte mai repede la niveluri reduse ale utilizării factorilor de producţie şi din ce în ce mai greu la volume considerabile ale factorilor de producţie utilizaţi. d) munca şi capitalul. b) randamentelor de scară descrescătoare. Principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor de producţie se referă la: a) reducerea producţiei. Factorii primari de producţie sunt: a) numai munca. 62. c) un bun rezultat dintr-un proces de producţie şi utilizat într-un alt proces de producţie. c) echipamentele. e) maximizarea încasărilor bugetare. d) minimizarea profitului. b) orice bun utilizat în producţie. Capitalul tehnic reprezintă: a) totalitatea resurselor de care dispune întreprinderea pentru a asigura producţia. b) veniturile din vânzarea bunurilor economice. 61. Care dintre următoarele componente ale capitalului tehnic sunt afectate de uzura fizică şi morală? a) energia.e) 384. 56. b) materialele consumabile. se datorează: a) randamentelor de scară crescătoare. 55. 59. e) semifabricatele. e) reducerea costului marginal. d) reducerea costului mediu. c) munca şi pământul. Obiectivul fundamental al producătorului: a) minimizarea consumului de bunuri economice. d) numai clădirile folosite în procesul de producţie. d) faptului că producţia este ineficientă. e) diferenţei de producţie faţă de alte firme.Cărui agent economic îi este specifică funcţia de a produce bunuri economice: . b) reducerea productivităţii marginale. b) maximizarea profitului. e) pământul şi capitalul. 57. c) randamentelor de scară constante. 60. Nu reprezintă fluxuri de intrare pentru firme: a) subvenţiile primite de la stat. e) numai materiile prime folosite pentru producţie. c) minimizarea venitului disponibil. c) reducerea productivităţii medii. e) închirierea forţei de muncă. d) cumpărarea de factori de producţie. b) numai pământul. d) materiile prime.

b) substituirea factorilor de producţie. 63. Totalitatea elementelor folosite de firme pentru a produce bunuri economice reprezintă: a) productivitatea muncii. c) productivitatea marginală a pământului. 64. e) utilajele. b) calculatoarele de proces. Nu reprezintă capital tehnic: a) maşinile. d) vânzările de bunuri economice către gospodării. Unul dintre următoarele reprezintă un element de capital circulant: a) clădirile. parţială sau totală. b) utilajele. d) gospodăriile. reprezintă: a) combinarea factorilor de producţie. . 67. Nu reprezintă flux de ieşire pentru firme: a) plata impozitelor şi taxelor către stat. d) maşinile. 69. c) productivitatea medie a factorilor de producţie. Nu reprezintă indicator care măsoară eficienţa combinării şi substituirii factorilor de producţie: a) productivitatea marginală a muncii. b) factor de producţie regenerabil. b) productivitatea marginală a capitalului. Nu reprezintă o caracteristică a pământului ca factor de producţie: a) factor de producţie originar. c) principalul factor de producţie în agricultură. d) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie. d) abilitatea întreprinzătorului. 66. e) plata salariilor. b) plata taxei pe valoarea adăugată către stat. c) întreprinderile. 68. 65. e) energia. b) administraţiile publice.a) administraţiile private. în condiţiile obţinerii cel puţin a aceleiaşi producţii. Înlocuirea. d) productivitatea marginală a factorilor de producţie. d) cadrul de desfăşurare a activităţii economice. e) factor de producţie nelimitat. e) productivitatea globală a factorilor de producţie. c) materiile prime. c) materiile prime. e) băncile. c) subvenţiile. c) factorii de producţie. b) creşterea economică. e) dezvoltarea extensivă. a unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau mai mulţi factori din cei folosiţi sau noi. e) utilitatea marginală a factorilor de producţie. d) dezvoltarea intensivă.

b) costul variabil mediu scade. e) 250 bucăţi/salariat. atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia: a) costul fix mediu rămâne constant. c) un rol determinant în activitatea economică. o întreprindere cu 50 salariaţi obţine o producţie de 10000 bucăţi. d) utilitatea individuală a bunurilor economice. Pe termen scurt. d) utilajele.70. b) cheltuieli cu salariile personalului direct productiv. c) costul variabil mediu rămâne constant. d) 150 bucăţi/salariat. c) amenzi. Combinarea factorilor de producţie nu depinde de: a) natura activităţii economice. 77. 72. 76. e) venitul disponibil al consumatorului. 74. Dacă întreprinzătorul substituie 5 utilaje cu factorul muncă. b) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie. 73. e) cheltuieli cu materiile prime. productivitatea medie a muncii în T1 este: a) 100 bucăţi/salariat. Nu este caracteristic factorului muncă folosit în activitatea economică: a) o acţiune specific umană. b) combustibilul. c) 300 bucăţi/salariat. 71. în condiţiile unei rate marginale de substituţie Rms=10. 75. Unul dintre următorii indicatori este folosit pentru calculul eficienţei combinării şi substituirii factorilor de producţie: a) utilitatea marginală a bunurilor economice. d) abilitatea întreprinzătorului. e) managementul şi marketingul firmei. e) informaţia. atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu producţia: a) costul variabil mediu creşte. În momentul T0. d) cheltuieli de protocol. b) 200 bucăţi/salariat. d) costul total mediu scade. e) costul fix mediu creşte. creşte sau rămâne constant. Reprezintă cheltuială materială de producţie: a) cheltuieli cu salariile personalului administrativ. b) o acţiune conştientă. c) venitul disponibil al consumatorului. b) condiţiile de producţie. c) maşinile. . c) utilitatea totală a bunurilor economice. Care dintre următoarele reprezintă neofactor de producţie: a) materiile prime. d) factorul activ şi determinant al producţiei. e) factorul pasiv al producţiei. Pe termen scurt.

Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=15+2Q: a) CFM=15. 79. d) cheltuielile de protocol. 84. e) Kc=10 milioane lei. d) Kc=20 milioane lei. d) CFM întotdeauna creşte. b) CF scade. c) birocraţia. e) CF creşte. 78. 83. e) amortizarea capitalului fix. 81. d) CVM=3Q+2Q2. b) CVM = constant. 80. e) Cmg=CF. c) cheltuieli cu energia. Dacă amortizarea este de 2 ori mai mică decât valoarea capitalului circulant folosit în cadrul firmei. valoarea consumului de capital circulant (Kc) este: a) Kc=15 milioane lei. e) CFM=(5/Q) +3. Costurile salariale în cadrul unei firme sunt de 30 milioane lei. d) Cmg>CF. 82. În condiţiile în care costurile totale ale firmei CT=60 milioane lei. Nu poate fi considerat un proces compatibil cu existenţa economiilor de scară: a) o mai bună specializare a lucrătorilor. c) Cmg<CF. Nu reprezintă cheltuială materială de producţie: a) cheltuieli cu materiile prime. b) cheltuieli cu combustibilul. b) Kc=1 milion lei. În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=5+3Q+2Q2: a) CF=5+3Q. e) costul total mediu scade. d) costul total mediu creşte. c) Kc=30 milioane lei. c) CTM=3+2Q. e) CFM întotdeauna scade. Atunci când Cmg>CVM: a) CVM scade.b) costul variabil mediu scade. b) CVM=2Q. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pe termen scurt: a) CFM = constant. d) CVM creşte. c) costul fix mediu rămâne constant. c) CVM = constant. b) utilizarea unei tehnologii mai performante. c) CF = constant. . b) CVM=3+2Q.

b) VT<CT. dar VT<min CV. e) divizibilitatea. La nivelul unei firme.şi preţul aferent acelui bun pe piaţă. Atunci când costul total mediu pe termen lung al unei firme creşte. costul economic este: a) mai mare. 87.d) automatizarea producţiei. d) proporţii fixe ale factorilor de producţie. 89. c) indivizibilitatea. dar VT<min CV. Se atinge „pragul de părăsire a pieţei” atunci când: a) VT<CT. e) zero. reprezintă: a) surplusul producătorului. atunci funcţia de producţie are: a) randamente descrescătoare de scară. c) economii de scară. b) mai mic. 85. e) scara minimă eficace. 88. c) surplusul de cantitate pe piaţă. c) randamente constante de scară. e) mai mic. b) crescătoare. cu costurile implicite. cu costurile explicite. e) VT>CT. . b) surplusul de venituri la bugetul statului. Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi factorii de producţie pentru a mări producţia de 3 ori. b) randamente crescătoare de scară. la un moment dat. Faţă de costul contabil. d) mai mic. c) VT=CT. d) dezeconomii de scară. Diferenţa dintre valoarea bunului – cât de mult suntem dispuşi să plătim pentru a-l procura . există: a) randamente crescătoare. Nu reprezintă o proprietate a factorilor de producţie în cazul combinării acestora: a) adaptabilitatea. b) randamente constante. d) substituibilitatea. d) negative. d) VT>CT. c) constante. b) complementaritatea. 86. dar VT> CF. 91. e) isoutilitatea. e) posibilitatea obţinerii unor reduceri de preţ la cumpărarea de factori de producţie. dar VT>min CV. d) surplusul consumatorului. 90. scara de producţie începând de la care firma atinge minimul costului mediu pe termen lung are randamente: a) descrescătoare. c) egal.

iar L este forţa de muncă. b) reprezintă consum intermediar. 95. c) constante atât pentru K. 98. . c) raport subunitar. e) nu există legătură. Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de producţie: a) raport de la întreg la parte.6 . 93.e) izocuante liniare. În T1. c) reprezintă consum final. d) raport unitar. când era de 200 bucăţi. b) raport de la parte la întreg. 96. Nivelul productivităţii marginale a muncii reprezintă: a) 20. 97. cât şi pentru L. Se consideră funcţia de producţie Y =10 ⋅K0. b) subvenţiile. Randamentele de scară care caracterizează procesul de producţie definit prin această funcţie de producţie sunt: a) descrescătoare. unde Y este producţia. K reprezintă capitalul. cât şi pentru L.4 ⋅L0 . În T0. producţia sporeşte de 3 ori faţă de T0. b) crescătoare. Se consideră funcţia de producţie Y =16 . e) creşterea randamentului factorilor de producţie. d) crescătoare pentru K şi descrescătoare pentru L. e) reprezintă valoare adăugată. 92. Care din următoarele elemente reprezintă un flux de intrare în cadrul unei firme? a) impozitul pe profit. Randamentele factorilor sunt: a) crescătoare atât pentru K. e) descrescătoare pentru K şi crescătoare pentru L.52. unde Y este producţia.3 ⋅L0.52 ⋅K0 .7 . iar L este forţa de muncă. c) progresul tehnic. d) reprezintă capital tehnic. cât şi pentru L. c) cheltuieli pentru serviciile factorilor de producţie. d) reducerea costurilor de producţie. Dezvoltarea economică de tip extensiv se realizează prioritar prin: a) sporirea productivităţii factorilor de producţie.Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire la capital ca factor de producţie? a) reprezintă bunuri de producţie. iar numărul de salariaţi se dublează. c) constante. 94.52. d) egale cu 16. K reprezintă capitalul. e) obligaţiunile emise. b) sporirea cantităţii factorilor. b) descrescătoare atât pentru K. e) egale cu 0. productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. d) impozitul pe salarii. b) 30.

e) reducerii costului fix ca urmare a creşterii producţiei. costul total: a) rămâne constant. 0. e) principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor nu este . dacă producţia se reduce. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u. b) creşte cu 2%. 25. 100. 60. atunci costul total. e) productivitatea marginală este maximă. La o societate comercială.. 0. e) se reduce cu 50%. c) se reduce cu 70%. 104. d) 2000. d) costul fix mediu creşte. costul variabil mediu este de 20 u. atunci: a) costul variabil total creşte. Randamentele descrescătoare de scară folosesc la explicarea: a) pantei liniei bugetului. Costul reprezintă 80% din încasările iniţiale.5%. Pe termen scurt. b) productivitatea marginală se reduce. c) capitalul şi forţa de muncă se combină în proporţii fixe.c) 40. costul total mediu şi profitul total sunt: a) 1250. În aceste împrejurări. 80. b) formei curbei costului mediu pe termen lung. b) randamentele de scară sunt descrescătoare. b) 3000. d) producătorul nu poate maximiza profitul. K este capitalul. 101. c) creşterii costului fix mediu ca rezultat al creşterii producţiei. Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. iar L este forţa de muncă? a) randamentele de scară sunt constante. e) amortizarea capitalului tehnic fix creşte. c) productivitatea medie creşte. 80. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi. 102. 99. iar nivelul producţiei la care profitul este nul 50 bucăţi. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în ceea ce priveşte funcţia de producţie KL Q KL + = .m. se poate trage concluzia că: a) productivitatea marginală creşte. 103. d) se reduce cu 12. b) costul total creşte. Încasările cresc cu 10%. iar profitul se dublează. c) 2000. e) 4000. e) 35. unde Q este producţia. 40.m. d) productivitatea medie se reduce. 0. 0. d) 45. d) creşterii costului variabil ca urmare a scăderii producţiei. 0. c) costul fix total creşte.

d) este minimă. Dacă productivitatea medie a muncii este maximă. c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producătorul obţine aceeaşi producţie. productivitatea medie: a) creşte. atunci: a) productivitatea marginală a muncii este crescătoare. 108. atunci: a) productivitatea marginală creşte. b) productivitatea marginală se reduce. 106. c) productivitatea medie creşte. Dacă productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mare decât productivitatea medie. b) trebuie să fie concavă faţă de origine. c) productivitatea marginală a muncii este mai mare decât . e) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este egală cu productivitatea marginală a acestuia.valabil. c) începe să se manifeste randamentul descrescător al factorului respectiv de producţie. c) este maximă. Izocuanta: a) trebuie să fie liniară. 105. Productivitatea medie a 10 lucrători este de 150 unităţi. b) scade. d) productivitatea medie se reduce. c) nu poate fi descrescătoare. 107. d) arată combinaţiile de factori de producţie pentru care costul total este minim. d) producţia totală este minimă. atunci. Curba productivităţii marginale a unui factor de producţie intersectează axa factorului variabil de producţie în punctul pentru care: a) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este maximă. Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care consumatorul resimte aceeaşi utilitate economică. d) ansamblul combinaţiilor de două bunuri de consum pe care consumatorul le poate cumpăra cu aceleaşi venituri. e) poate să crească. să scadă sau să nu se modifice. 110. e) producţia este maximă. e) arată combinaţiile de factori de producţie pentru un nivel dat al producţiei. 109. b) producţia totală este maximă. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 11-lea lucrător este 180 unităţi. pentru orice creştere a cantităţii utilizate din factorul respectiv de producţie. b) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care producătorul le poate utiliza cu aceleaşi cheltuieli. b) productivitatea marginală a muncii este descrescătoare. e) producţia corespunzătoare preţului de echilibru de pe piaţă.

112. productivitatea marginală a muncii este egală cu 20. 114. în situaţia unei firme producătoare de avioane: a) creşterea cantităţii de oţel cumpărată de firmă. e) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 2WmgX = 4WmgY. . e) productivitatea marginală a muncii este maximă. la un moment dat. Un producător utilizează factori de producţie astfel încât. c) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea WmgX WmgY 2 1=. d) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea WmgY 4 WmgX 1 2 1=. producătorul trebuie să utilizeze în producţie: a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie. de la un model de agrement. Un producător utilizează doi factori de producţie ale căror preţuri sunt egale. b) reducerea numărului de schimburi de la 3 la 2. 113. Dacă producătorul urmăreşte minimizarea costurilor. la maşini sport. e) doar unul dintre cei doi factori de producţie. iar preţul utilizării factorului capital este de 15. iar productivitatea marginală a capitalului este 45. Un producător utilizează doi factori de producţie X şi Y. b) cantităţile factorilor de producţie pentru care productivităţile marginale ale factorilor sunt maxime. Care din următoarele efecte reprezintă o ajustare pe termen lung. d) cantităţile ce corespund egalităţii dintre cele două productivităţi marginale. e) reducerea numărului de salariaţi de la 1765 la 1762. la un model utilitar. În scopul minimizării costului total. În scopul minimizării costului total. Preţul factorului X este de două ori mai mic decât al factorului Y. producătorul trebuie să utilizeze în producţie: a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie. d) schimbare de producţie.productivitatea medie. de la avioane. 111. Preţul utilizării factorului muncă este de 10. atunci el trebuie: a) să folosească mai multă muncă şi mai puţin capital. c) cantităţile factorilor de producţie ce corespund maximului fiecărei productivităţii medii. b) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 2 WmgY WmgX = . c) schimbare a producţiei. d) productivitatea marginală a muncii este mai mică decât productivitatea medie.

c) costul marginal este egal cu costul total mediu. c) costul variabil mediu creşte. unde Q este producţia. e) costul fix. 118. Pe termen scurt. Pe termen scurt. 120. c) costul marginal este mai mare decât costul total mediu. În cazul în care costul total mediu este minim. b) costul variabil mediu este minim. 121. iar producţia creşte: a) costul mediu creşte. 116. e) să folosească mai multă muncă şi mai mult capital. c) costul mediu scade. 115. În situaţia în care costul marginal este mai mare decât costul variabil mediu. iar producţia creşte: a) costul total mediu scade. atunci: a) costul marginal este crescător. d) costul fix mediu creşte. e) costul marginal este minim. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) costul total este constant. d) costul variabil mediu. e) costul fix mediu este minim. d) să nu modifice utilizarea curentă a factorilor. d) costul fix mediu creşte. b) costul total mediu este minim. 117. b) costul marginal este descrescător. c) preţul este mai mic decât costul fix mediu. d) costul marginal este mai mic decât costul total mediu. 119. un producător al cărui obiectiv este maximizarea profitului nu produce dacă: a) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu. c) să folosească mai puţină muncă şi mai mult capital. Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia CT= 3 + 7 ⋅Q. b) costul marginal este descrescător. . b) costul total mediu. Când costul marginal este mai mare decât costul mediu. e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu.b) să folosească mai puţină muncă şi mai puţin capital. În situaţia în care productivitatea marginală globală a factorilor de producţie este mai mare decât productivitatea medie globală. c) costul total mediu creşte. b) decizia producătorului de a mări producţia nu este raţională. b) preţul este mai mic decât minimul costului total mediu. c) costul marginal. e) costul fix mediu este minim. e) costul total mediu este mai mic decât costul marginal. d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu. un producător poate produce dacă preţul acoperă: a) costul fix mediu. d) încasările totale nu acoperă costul total. iar producţia creşte: a) costul variabil mediu scade.

d) producătorul trebuie să-şi reducă producţia; e) costul mediu este egal cu costul marginal. 122. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care: a) costurile de producţie nu sunt acoperite de încasările totale; b) încasările totale depăşesc costurile de producţie; c) profitul este nul; d) preţul este mai mic decât minimul costului mediu total; e) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu. 123. Preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu, dar mai mare decât costul variabil mediu. În acest caz: a) pierderea este mai mare decât costul fix; b) profitul este pozitiv; c) producătorul se află la pragul de rentabilitate; d) producătorul nu mai produce pe termen scurt; e) producătorul continuă să producă pe termen scurt. 124. În cazul în care costul variabil scade mai repede decât producţia, costul total mediu: a) creşte; b) scade; c) rămâne constant; d) este nul; e) este minim. 125. Pe măsura creşterii producţiei, punctul de minim al curbei costului total mediu: a) este atins înaintea minimului costului variabil mediu; b) se află deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil mediu; c) corespunde intersecţiei curbelor costului marginal şi costului total mediu; d) are în stânga o curbă a costului variabil mediu în scădere; e) are în dreapta o curbă a costului marginal în scădere. 126. O firmă produce 200.000 de bucăţi anual, pe care le vinde la un preţ de 5 u.m./buc. Costurile explicite de producţie sunt de 750.000 u.m., iar costurile implicite, de 200.000 u.m. În aceste condiţii, profitul contabil şi economic sunt, respectiv: a) 200.000 u.m.; 25.000 u.m.; b) 150.000 u.m.; 50.000 u.m.; c) 125.000 u.m.; 75.000 u.m.; d) 100.000 u.m.; 50.000 u.m.; e) 250.000 u.m.; 50.000 u.m. 127. Se cunosc următoarele date: preţul de vânzare 25 u.m., costul fix 10.000 u.m., costul variabil mediu 5 u.m. Pragul de rentabilitate este: a) 100 bucăţi; b) 200 bucăţi; c) 300 bucăţi; d) 400 bucăţi; e) 500 bucăţi. 128. Creşterea preţului determină reducerea încasărilor producătorilor. În aceste condiţii: a) cererea este elastică în raport cu preţul;

b) cererea este inelastică în raport cu preţul; c) cererea este crescătoare în raport cu preţul; d) producătorii nu-şi maximizează profiturile; e) producătorii nu-şi minimizează costurile. 129. Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile, creşterea preţului bunului X determină: a) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute din bunul Y; b) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri; c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri; d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X, cât şi din bunul Y; e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y. 130. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare, creşterea preţului bunului X determină: a) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri; b) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute pentru bunul Y; c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri; d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X, cât şi din bunul Y; e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y. 131. În cazul unui coeficient pozitiv de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul bunului B, bunurile A şi B sunt: a) complementare; b) substituibile; c) inferioare; d) sub standardele admise de calitate; e) de lux. 132. În cazul unui coeficient negativ de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul bunului B, bunurile A şi B sunt: a) substituibile; b) inferioare; c) sub standardele admise de calitate; d) de lux; e) complementare. 133. Dacă veniturile încasate din vânzarea laptelui cresc cu 10%, ca urmare a majorării preţului cu 12%, cererea pentru lapte este: a) elastică; b) unitar elastică; c) inelastică; d) perfect elastică; e) perfect inelastică. 134. O creştere a venitului unui consumator de la 2.000.000 u.m. la 4.000.000 u.m. antrenează o creştere a cantităţii cerute de la 100 de bucăţi la 150 bucăţi. Care din afirmaţiile următoare, unde EC/V este coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu venitul, este adevărată? a) EC/ V < 0;

b) 0 < EC/ V < 1; c) EC / V = 1; d) EC / V > 1; e) EC/ V = −3 . 135. Curba cererii este descrescătoare pentru că: a) utilitatea totală este descrescătoare; b) utilitatea marginală este descrescătoare; c) utilitatea totală este crescătoare; d) utilitatea marginală este crescătoare; e) utilitatea marginală este constantă. 136. Ceaiul este un bun normal. Creşterea veniturilor consumatorilor determină pe piaţa ceaiului: a) creşterea cererii; b) reducerea cererii; c) menţinerea constantă a cererii şi reducerea preţului; d) reducerea cererii şi a preţului; e) nici o modificare a cererii şi a preţului. 137. Cererea pentru bunul X este inelastică. Dacă preţul bunului X se reduce cu 5%, atunci: a) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar încasările din vânzări cresc; b) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar încasările din vânzări cresc; c) creşterea procentuală a cantităţii cerute este egală cu 5%, iar încasările din vânzări nu se modifică; d) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar încasările din vânzări se reduc; e) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar încasările din vânzări se reduc. 138. Dacă o creştere extrem de mică a preţului reduce cantitatea cerută la zero, atunci cererea: a) este perfect elastică în raport cu preţul şi orizontală; b) este perfect elastică în raport cu preţul şi verticală; c) are o elasticitate unitară în raport cu preţul; d) este perfect inelastică în raport cu preţul şi verticală; e) este perfect inelastică în raport cu preţul şi orizontală. 139. O consecinţă a creşterii ofertei bunului X este reducerea cererii pentru bunul Y. Bunurile X şi Y pot fi: a) automobile şi, respectiv, benzină; b) mere şi, respectiv, portocale; c) fulgi de porumb şi, respectiv, lapte; d) cafea şi, respectiv, zahăr; e) unt şi, respectiv, pâine. 140. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este pozitiv. Creşterea preţului bunului X determină: a) creşterea cererii bunului Y şi a preţului acestuia; b) creşterea cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia; c) extensia cererii bunului Y şi creşterea preţului acestuia; d) extensia cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia; e) reducerea cererii bunului Y şi a preţului acestuia.

e) reducerea cererii cu 1.4%. Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se caracterizează prin: a) creşterea preţului este însoţită de creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv. 144. care din următoarele afirmaţii este adevărată în situaţia unui producător? a) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia. b) creşterea cererii cu 1. c) rămâne nemodificat.4%. e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal. b) există un exces de ofertă la vechiul nivel al preţului. c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru. . e) preţul de echilibru este determinat de ofertă. b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru. 143. d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru. 146. 145. Autoturismul şi benzina sunt bunuri complementare.141. preţul tinde să crească deoarece: a) există un exces de cerere la vechiul nivel al preţului. d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru. d) reducerea cererii cu 1%. b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru. d) creşterea preţului determină creşterea încasărilor acestuia. c) creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia. 142. preţul pe o piaţă concurenţială: a) se reduce. e) reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia.6 în raport cu preţul şi 2 în raport cu veniturile cumpărătorilor. 147. d) preţul de echilibru este determinat de cerere. e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru. c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru. Creşterea veniturilor consumatorilor determină în piaţa pâinii: a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru. În cazul în care cererea este elastică. e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru. În situaţia creşterii cererii. b) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia. Pâinea este un bun inferior. b) creşte. d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal. c) creşterea cererii cu 1%. În aceste condiţii. Creşterea preţului benzinei determină în piaţa autoturismelor: a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru. b) modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii.6%. c) cererea este permanent egală cu oferta. Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 0. Se consideră că preţul unui bun A se află la un nivel la care apare un exces de cerere. Creşterea cu 1% a veniturilor şi cu 1% a preţului generează: a) creşterea cererii cu 2.

dacă cererea este perfect elastică./litru de benzină vândut.25. Rezultă că: a) bunurile X şi Y sunt substituibile..m. e) cererea şi preţul rămân neschimbate. c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul. d) creşterea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor. 151. c) reducerea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor. În situaţia în care cererea pentru produsele agricole este inelastică: a) procentul de reducere al preţurilor este mai mic decât cel de creştere a cantităţii cerute. e) creşterea preţurilor nu modifică încasările producătorilor. b) creşte cererea şi scade preţul de echilibru. atunci pe piaţa bunului Y: a) cresc cererea şi preţul de echilibru. e) procentul de variaţie a preţului este inversul procentului de variaţie a cantităţii cerute. e) bunurile X şi Y sunt impozitate. b) bunurile X şi Y sunt complementare. Dacă va creşte numărul consumatorilor pentru bunul X. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este de 0.m. d) procentul de variaţie a preţului este egal cu procentul de variaţie a cantităţii cerute.5. d) scade cererea şi creşte preţul de echilibru. b) parte din impozit va fi suportată de producători. c) menţinerea ofertei şi a preţului ca urmare a creşterii cererii. c) scad cererea şi preţul de echilibru. . atunci cererea este: a) elastică în raport cu preţul. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este de 0. c) bunurile X şi Y sunt normale. 149. b) perfect elastică în raport cu preţul.c) în valoare absolută. d) bunurile X şi Y sunt inferioare. Ce efect va avea aceasta asupra preţului pieţei: a) creşterea preţului la consumatori cu mai puţin de 10 u. 148. O rafinărie se confruntă cu o creştere a impozitului cu 10 u. dacă cererea este perfect inelastică. b) reducerea preţurilor determină o creştere a încasărilor producătorilor. e) creşterea cererii şi reducerea preţului. b) creşterea ofertei şi reducerea preţului. d) creşterea ofertei şi creşterea preţului. modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii. Reducerea taxelor de import are ca efect pe piaţa bunurilor de consum: a) reducerea ofertei şi creşterea preţului. 153. Dacă la creşterea cu 20% a preţului un producător îşi pierde un sfert din clientelă. d) inelastică în raport cu preţul. 152. 150. e) atipică.

e) creşterea veniturilor consumatorilor determină. d) elastică în raport cu preţul. b) preţul cărbunelui scade. e) preţul jeleurilor se reduce. c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul. reducerea preţului. ceteris paribus. Creşterea preţului bunului Y determină: a) creşterea preţului bunului X. Zahărul este una dintre materiile prime principale în producţia de jeleuri. Coeficientul de elasticitate a cererii pentru un anumit bun în raport cu veniturile consumatorilor este -0. creşterea preţului. reducerea cantităţii achiziţionate. e) perfect elastică în raport cu preţul. d) creşte cu 60%. Dacă coeficientul de elasticitate a cererii unui bun în raport cu preţul este -3. c) coeficientul de elasticitate a cererii pentru bunul respectiv în raport cu preţul său este în mod necesar pozitiv.c) creşterea cu mai puţin de 10 u. c) cererea de jeleuri se reduce. 157. ceteris paribus. iar oferta bunului X este perfect inelastică în raport cu preţul acestuia. b) inelastică în raport cu preţul. dacă cererea este elastică. c) nu se modifică. ceteris paribus. Cererea pentru creioane este: a) perfect inelastică în raport cu preţul.5. b) oferta de jeleuri creşte. dacă cererea este perfect inelastică. b) reducerea veniturilor consumatorilor determină. iar preţul scade cu 20%. Preţul creioanelor creşte cu 5%. d) reducerea veniturilor determină. a preţului la consumatori. . atunci cantitatea cerută: a) scade cu 60%. b) reducerea preţului bunului X. 156. e) creşterea cererii pentru bunul Y. iar încasările din vânzări se reduc cu 7%. e) creşte cu 7%. d) reducerea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X. Bunurile X şi Y sunt complementare. Ca urmare a creşterii preţului zahărului: a) oferta de jeleuri se reduce. 155.m. d) cererea de jeleuri creşte. c) se măreşte fiscalitatea. b) scade cu 7%. d) se acordă subvenţii industriei extractive. 159. c) creşterea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X. reducerea preţului. 154. e) nici una din cele de mai sus. Oferta de cărbune creşte dacă: a) preţul cărbunelui creşte. d) întregul impozit va fi plătit de producători. ceteris paribus. În aceste condiţii: a) creşterea veniturilor consumatorilor determină. 158.

c) descrescătoare. c) tehnologia. 163. e) productivităţii medii. c) egal cu 1. Nu reprezintă un factor principal al ofertei: a) preţul. 167. d) orizontală. e) preţurile factorilor de producţie. Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este acea porţiune a costului marginal situată deasupra curbei: a) costului total mediu. e) negativ. iar preţul bunului creşte cu 10%. c) verticală. nivelul coeficientului de elasticitate este: a) mai mare decât 1. b) costului variabil mediu. 166. Curba unei oferte perfect elastice este: a) crescătoare. 165. 160. c) creşte cu 10%. 164. Curba unei oferte perfect inelastice este: a) paralelă cu axa cantităţii. d) costul de producţie. b) scade cu cel puţin 10%. e) orizontală. d) reducerea rentei plătite proprietarului pământului pe care se cultivă bumbacul.e) veniturile consumatorilor casnici cresc. d) egal cu 0. e) creşte cu 1%. cantitatea oferită: a) creşte cu mai mult de 10%. 162. c) reducerea preţului utilajelor şi maşinilor utilizate în producerea bumbacului. b) crescătoare. Care din următorii factori nu poate genera o creştere a ofertei de bumbac: a) creşterea preţului la bumbac. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară. 161. b) verticală. e) paralelă cu axa preţului. d) nu se modifică. b) îmbunătăţirea tehnologiilor de realizare a bumbacului. b) mai mic decât 1. În situaţia în care oferta unui bun este perfect inelastică la modificarea preţului. Reducerea preţului unui bun ar putea fi determinată în mod . c) costului fix mediu. d) descrescătoare. b) veniturile consumatorilor. d) încasării medii. e) reducerea fiscalităţii.

d) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei. 171. e) scăderea preţului unui bun substituibil. b) numai rentă. e) urgenţa nevoii de consum. c) de egalitate. Astfel. c) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei.direct de: a) creşterea impozitelor. c) venitului. c) costul stocării. b) preţurile factorilor de producţie. cu recolte mari. 169. b) pozitivă. d) creşterea preţului unui bun complementar. b) reducerea costului factorilor de producţie. Este ştiut faptul că produsele agricole au o cerere inelastică. Între salariul real şi nivelul preţurilor bunurilor de consum există o relaţie: a) directă. e) menţinerea constantă a încasărilor din vânzarea produselor agricole. 173. în anii favorabili. e) numai dobânda. e) inversă. 170. d) întregul venit. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit se calculează ca raport între modificarea procentuală a cererii şi modificarea procentuală a: a) preţului. fapt care determină: a) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei. 172. d) orizontul de timp pe care vânzătorii îl au la dispoziţie pentru a ajusta preţul. e) numărul producătorilor. b) posibilităţile de stocare. d) impozitarea vânzărilor. d) de incluziune. b) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei. Nu este factor determinant al elasticităţii ofertei: a) costul producţiei. Curba ofertei nu este afectată în mod direct de: a) tehnologia de producţie. c) veniturile consumatorilor. Dacă întreprinzătorul este posesorul tuturor factorilor de producţie îşi va însuşi: a) numai salariu. 168. c) numai profitul. c) creşterea veniturilor consumatorilor. b) ofertei. . oferta creşte.

preţul de echilibru este determinat de: a) preţul maxim pe care oricare consumator este dispus să-l plătească. 175. d) mărcile firmelor sunt individualizate. În condiţiile existenţei unor preţuri libere. b) inelastică. e) la un preţ de echilibru constant şi o cantitate de echilibru mai mare. e) +∞. c) intersecţia cererii cu oferta. Într-o piaţă concurenţială. 176. În condiţiile în care ceilalţi factori rămân constanţi atunci echilibrul se va forma: a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari. creativitate. c) fiecare producător poate influenţa piaţa. d) la un preţ de echilibru mai mică şi o cantitate de echilibru mai mare. 174. este: a) elastică. e) subvenţiilor. 178. d) zero. În condiţiile în care veniturile medii ale consumatorilor cresc de la 5 milioane lei la 7. b) stimulează progresul economic şi social. Costul de producţie al unui bun creşte. c) incită agenţii economici la iniţiativă. e) atomicitatea cererii. 177. e) posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori. c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică. nu reprezintă efect al concurenţei: a) avantajează pe cei puternici şi dezavantajează pe cei slabi. b) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici.d) taxelor. c) unitară. Cererea din acel bun. 179. d) conduce la creşterea costurilor unitare şi a preţurilor de vânzare. b) fiecare producător poate influenţa condiţiile pieţei. e) preţul stabilit de cea mai influentă asociaţie de protecţie a consumatorilor.5 milioane lei. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) diferenţierea bunurilor. 180. d) preţul stabilit de cel mai mare producător. c) numeroşi cumpărători cu forţă economică redusă. d) puţini cumpărători cu forţă economică ridicată. b) preţul minim pe care oricare producător este dispus să-l accepte. cantitatea cerută creşte de la 1000 unităţi la 1200 unităţi. b) atomicitatea cererii şi a ofertei. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă de tip oligopol: a) puţini ofertanţi cu forţă economică ridicată. Una din următoarele nu reprezintă o caracteristică a pieţei cu . în funcţie de venit. e) conduce la diversificarea ofertei.

e) informaţia asimetrică. d) expresia raportului cerere-ofertă. b) fixat de agenţii economici prin negocieri bilaterale. b) piaţă de oligopol. d) 4. c) de oligopol. c) permanent stabil. e) impus de câţiva vânzători. b) cantitatea de echilibru creşte.concurenţă pură şi perfectă: a) atomicitatea cererii şi a ofertei. 182.000 lei. 186. b) preţurile se formează liber. 187. c) economia este centralizată. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei poate fi piaţă: a) de monopol. b) omogenitatea produselor. 183. 185. e) de monopol bilateral. e) 2.200 lei. c) 22. 184. cererea şi oferta sunt Q =100 −10 ⋅P. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin existenţa unui singur vânzător şi a unui singur cumpărător. ea se numeşte: a) piaţă de monopson. Preţul minim la care producătorul poate să-şi vândă producţia pe termen scurt este: a) 42.000 lei. e) preţurile sunt fixate de stat. Un producător dintr-o piaţă de concurenţă perfectă produce 1. .000 lei. d) transparenţa perfectă. c) piaţă de concurenţă pură şi perfectă. Într-o piaţă concurenţială. b) monopolistică.000 lei. d) autonomia agenţilor economici este îngrădită. În piaţa benzinei. iar costul variabil este de 22 milioane lei.000 bucăţi dintr-un bun. 181. Costul fix este de 20 milioane lei. Pe piaţa cu concurenţă pură şi perfectă preţul este: a) fixat de stat. d) piaţă cu concurenţă loială. c) fluiditatea perfectă. În aceste condiţii: a) preţul creşte. e) modificarea cantităţii de echilibru este nedeterminată. d) de oligopol bilateral. c) preţul se reduce. cererea şi oferta se reduc simultan în aceeaşi proporţie. Manifestarea concurenţei în condiţiile economiei de piaţă este posibilă atunci când: a) nu există libertatea de acţiune a agenţilor economici. d) cantitatea de echilibru se reduce. e) piaţă de monopol bilateral. b) 20.

224. e) costul producţiei. iar P este preţul. 191. Dacă preţul untului este de 23 mii lei/pachet. e) 2. d) un deficit de 70 unităţi de cantitate. d) taxele şi subsidiile. b) un surplus de 5 unităţi de cantitate. atunci în piaţa grâului apare: a) un surplus de 15 unităţi de cantitate. 190. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental oferta: a) numărul de consumatori. b) perioada de timp de la modificarea preţului. preţul şi cantitatea de echilibru sunt: a) 5. 212. c) posibilităţile de stocare ale bunurilor. respectiv. 320. c) 8. e) mai mare decât 23 mii lei/pachet. În acest caz. OA este cantitatea oferită. b) gradul necesităţii în consum. 188. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt CA = 270 − 8 ⋅p A şi OA = 200 + 6 ⋅p A. d) 5. respectiv. d) între 19 şi 23 mii lei/pachet. e) diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea cererii: a) intervalul de timp de la modificarea preţului. . preţul de echilibru al untului este: a) 19 mii lei/pachet. b) 4. 193. 248. c) numărul de firme ce produc acelaşi bun. c) un deficit de 5 unităţi de cantitate. b) venitul consumatorilor. iar pA este preţul bunului. unde CA este cantitatea cerută. d) ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total al unei familii. c) posibilităţile de stocare ale bunurilor. Dacă guvernul impune un preţ de 5 unităţi monetare. respectiv. Dacă preţul untului este de 19 mii lei/pachet. d) costul stocării. respectiv.Q = 20 + 5 ⋅P. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea ofertei: a) gradul necesităţii în consum. b) 23 mii lei/pachet. respectiv. e) gradul de substituire a bunurilor. c) mai mic decât 19 mii lei/pachet. În aceste condiţii. 189. atunci cantitatea cerută este mai mare decât cantitatea oferită. e) anticipaţiile producătorilor. atunci cantitatea oferită este mai mare decât cantitatea cerută. unde Q este cantitatea. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental cererea: a) costul de producţie. 192. 230.

c) a=110 şi b=240. e) mai mult de consumatori. Calculaţi Kec/p şi Keo/p la nivelul de echilibru al pieţei: . e) nu se poate calcula.. 2b). 197.m.5 u. c) exogenă sau endogenă. Dacă guvernul impune o taxǎ la producător T=3 u. Care este punctul elasticităţii unitare. funcţia cererii este Qc=17-4P. 196.m. e) 1. consumatorul? a) 2 u. Pentru un bun. dacă: a) la un moment dat. e) costul de producţie. c) 0 u. c) venitul consumatorilor.m. b) întotdeauna endogenă. 2b). oferta este mai mare decât cererea. 194.m. si 3u.m. c) numai de consumatori..m. si 1. d) a=100 şi b=110. si 1 u. respectiv.m. b) numai de producători. sunt Kec/p=2 şi Keo/p= 0. si 2 u. d) numai dependentă de altele. cererea este mai mare decât oferta. ştiind că funcţia inversă a cererii este P = a -bQ? a) M(a/2. iar Kec/p=25: a) a=520 şi b=100.m.m. coeficienţii de elasticitate ai cererii şi ofertei. c) M(2a. e) nici o varianta nu este corectă.5. 199. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa calculatoarelor sunt Qc=31-P şi Oo=2P+10. a/2). el nu se mai găseşte pe piaţă. 200. 195.m. e) a=520 şi b=110. d) la un preţ mic. a/2b). mai puţin de producători. d) M(a. e) nici o variantă nu este corectă. şi cantitatea cerută iniţială Qco=20. Se consideră că un bun este rar din punct de vedere economic. oferta este mai mare decât cererea. Povara unei taxe impuse de autorităţi pe piaţa bunului A va fi suportată: a) în egală măsură de producători şi de consumatori. d) modificarea preţului altor bunuri. calculaţi cât din taxă suportă producătorul şi.b) preferinţele consumatorilor. si 0 u. preţul iniţial Po=5 u. O variabilă economică poate fi: a) întotdeauna exogenă.. în funcţie de context. ştiind că funcţia cererii de pe piaţa automobilelor este Qc= a-bP. în funcţie de preţ. Determinaţi nivelul constantelor a şi b. b) la un preţ mare. c) la un preţ nul. 198. Pe piaţa unui bun. iar funcţia ofertei Qo=5+2P. b) 1 u. d) în cea mai mare parte de producători.m.m. d) 3 u.5 u. b) M( a/2b.. b) b=520 şi a=100.

m. e) nu se poate calcula.m.m.3. e) povara suportată de consumator şi producător depăşeşte veniturile guvernului de pe urma colectării taxei respective. c) 3. drept urmare îşi reduce producţia. e) nici o varianta nu este corectă. b) 3/11. b) Pe= 4 u. 206. d) Pe= 3u. Dacă guvernul impune o taxă la cumpărător T= 4 u. d) 1 u. calculat prin metoda elasticităţii medii: a) 11/3. b) 2 u. e) 11. b) producătorul suportă întotdeauna o povară mai mare din taxă decât consumatorul. Keo/p=8/9. d) 11.m.a) Kec/p=8. 201. Keo/p=8.. e) Pe= 10u. Un producător de pe o piaţă cu concurenţă perfectă iese de pe piaţă atunci când: a) preţul este mai mic decât costul total mediu.m.m.m.. c) Kec/p=8/9. cererea pentru paltoane creşte de la 20 la 40. b) Kec/p=9. Cât reprezintă Kec/v. şi 2 u. c) 0 u.m. d) toate cele de mai sus.m. 202. Se dau următoarele funcţii ale cererii şi ofertei: Qo=3P şi Qc=5-P. şi G= 4u..m. decidenţii politici îşi exercită influenţa politică.m.. c) Pe= 4u.m.m.m. b) oferta de cumpărare de aur lansata de BNR.m. Ca rezultat al creşterii veniturilor de la 100 la 120. 204.. şi G= 4u. Keo/p=9. Conceptul de pierdere socială a unei taxe se referă la faptul că: a) prin impunerea taxei. d) Kec/p=4/9.m..m. b) preţul este mai mare decât costul total mediu. . Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa unui bun sunt Qc=16-P şi Oo=3P. determinând astfel pierderea de locuri de muncă.m.m. Care va fi noul preţ de echilibru şi mărimea cheltuielilor guvernamentale? a) Pe= 1u. d) producătorul suportă întotdeauna o parte mai mare din povara fiscală. 205. Keo/p=4/9. Se acordă o subvenţie S=1 u. şi G= 1 u. şi 4 u.m.. e) 4 u. şi 1 u. 203.m. c) consumatorul suportă întotdeauna o povară mai mare decât producătorul. Un exemplu de cerere perfect inelastică ar putea fi considerat: a) cererea de insulină pentru bolnavii de diabet..m. şi G= 3u. şi G= 10u.. cât din taxă va suporta cumpărătorul şi cât producătorul? a) 3 u. şi 3 u. c) cererea de pâine sau lapte. şi 0 u.

c) preţul este egal cu costul variabil mediu; d) preţul este mai mare decât costul variabil mediu; e) preţul este mai mic decât costul variabil mediu. 207. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată la un preţ mai mare decât nivelul de echilibru? a) vânzătorii pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc; b) vânzătorii nu pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii pot cumpăra cât doresc; c) vânzătorii pot vinde cât doresc şi cumpărătorii pot cumpăra cât doresc; d) vânzătorii nu pot vinde cât doresc şi nici cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc; e) pe piaţă se manifestă un exces de cerere. 208. Dacă cererea creşte mai încet decât oferta, preţul de echilibru: a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) creşte dacă scade costul mediu; e) scade numai dacă scade costul mediu. 209. Când cererea creşte mai mult decât oferta, preţul de echilibru: a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) devine un preţ maxim administrat; e) devine un preţ minim administrat. 210. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă? a) barierele legale la intrarea pe piaţă constituie o cauză a formării monopolurilor; b) structura costurilor monopolului natural evidenţiază importante economii de scară; c) un monopol poate obţine un profit mai mare impunând preţuri diferite pe segmente diferite de piaţă; d) preţul este o variabilă exogenă în condiţii de oligopol; e) pe o piaţă de oligopol producătorii pot practica concurenţa prin preţ. 211. Un monopolist îşi maximizează profitul atunci când: a) costul total mediu este egal cu încasarea marginală; b) costul variabil mediu este egal cu încasarea marginală; c) costul marginal este egal cu încasarea marginală; d) costul total mediu este minim; e) încasarea totală este maximă. 212. Pe piaţa cu concurenţă monopolistică, echilibrul pe termen scurt presupune: a) Vmg=Cmg şi Vmg>P; b) Vmg=Cmg şi Vmg<P; c) Vmg=Cmg şi Vmg=P; d) Vmg=Cmg=P şi P=CTM; e) Vmg>Cmg şi P=Cmg. 213. Concurenţa monopolistică se deosebeşte de concurenţa perfectă prin:

a) câţiva cumpărători; b) câţiva vânzători; c) atomicitatea ofertei; d) diferenţierea produselor; e) atomicitatea cererii. 214. Obţinerea profitului nelegitim: a) contravine legii; b) este rezultatul raţionalităţii în activitatea economică; c) nu este rezultatul contribuţiei firmei la activitatea economică; d) decurge întotdeauna din existenţa situaţiei de monopol; e) este întotdeauna mai mic decât supraprofitul. 215. Pe piaţa de monopol: a) preţul este controlat de consumator; b) preţul este stabilit de cerere şi ofertă; c) preţul pieţei determină întotdeauna obţinerea de profit; d) există un singur producător şi un singur consumator; e) oferta este controlată de mai mulţi producători. 216. Se caracterizează prin eficienţă alocativă: a) concurenţa perfectă; b) monopolul; c) oligopolul; d) monopsonul; e) concurenţa monopolistică. 217. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia Cmg = 3⋅Q , unde Cmg este costul marginal, iar Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P = 20 − Q , unde P este preţul. În scopul maximizării profitului, producţia trebuie să fie: a) 3; b) 4; c) 5; d) 10; e) 20. 218. Un monopolist îşi maximizează profitul la nivelul: a) pragului de rentabilitate; b) egalităţii dintre prima derivată a venitului total şi prima derivată a costului total; c) egalităţii dintre a doua derivată a costului total şi a doua derivată a venitului total; d) egalităţii dintre preţ şi venitul marginal; e) egalităţii dintre preţ şi costul marginal. 219. Alegerea unui producător monopolist care urmăreşte maximizarea profitului corespunde unei situaţii în care: a) preţul este mai mare decât costul marginal; b) costul marginal este egal cu preţul; c) preţul este mai mic decât costul marginal; d) preţul este egal cu încasarea marginală; e) preţul este mai mic decât încasarea marginală. 220. Dacă o industrie este dominată de un singur producător, una din următoarele relaţii este adevărată în situaţia de echilibru: a) preţul este mai mic decât încasarea marginală; b) preţul este mai mare decât costul marginal;

c) încasarea marginală este egală cu încasarea medie; d) încasările marginale sunt negative; e) preţul este egal cu încasările marginale. 221. Nu este o trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) atomicitatea ofertei; b) atomicitatea cererii; c) omogenitatea bunului tranzacţionat; d) intrarea liberă pe piaţă; e) deciziile unui producător nu au o influenţă semnificativă asupra deciziilor celorlalţi producători. 222. Vânzarea unui produs pentru care pe piaţă sunt reprezentate mai multe mărci, de către un număr mare de producători caracterizează piaţa: a) cu concurenţă perfectă; b) de monopson; c) de oligopol; d) monopolistică; e) de monopol. 223. O piaţă de monopol este ineficientă deoarece: a) preţul este mai mic decât costul marginal; b) încasarea marginală este mai mică decât costul marginal; c) preţul este mai mare decât costul marginal; d) încasarea marginală este mai mare decât costul marginal; e) costul marginal este egal cu costul fix mediu. 224. Care din următoarele nu caracterizează situaţia oligopolului cooperant: a) reprezintă înţelegerea formală a firmelor oligopoliste în vederea reducerii producţiei şi majorării preţurilor; b) reprezintă înţelegerea formală în urma căreia grupul de firme maximizează profitul total, fără ca în mod obligatoriu, fiecare firmă să îşi maximizeze profitul individual; c) reprezintă înţelegerea formală sau informală care determină firmele oligopoliste să încerce să trişeze; d) reprezintă înţelegerea formală sau informală care permite accesul pe piaţă şi a altor firme; e) reprezintă înţelegerea informală în cadrul căreia firmele dominante stabilesc preţurile. 225. Ronald Coase a propus ca soluţie a externalităţilor negative: a) aplicarea unui impozit asupra activităţii generatoare de externalitate negativă; b) subvenţionarea celor care suportă efectele externe negative; c) aplicarea principiului “poluatorul plăteşte”; d) definirea precisă a drepturilor de proprietate şi crearea unei pieţe pentru acestea; e) controlul activităţii generatoare de externalitate negativă de către stat. 226. Internalizarea externalităţilor negative are loc prin: a) reducerea costului marginal privat; b) reducerea preţului plătit de consumatori; c) includerea costurilor externe în costul privat; d) creşterea producţiei;

e) preţurile la bunurile de consum cresc. . 229. d) salariul este preţul pe piaţa muncii. d) rentă. e) scădere cu 80%. c) cheltuielile efectuate cu factorii de producţie. b) dobândă. 230. În profitul brut al unei firme se includ: a) salariile cuvenite lucrătorilor. c) salariul nominal scade. e) bun de folosinţă comună. b) beneficiile private sunt mai mici decât beneficiile sociale. 231. b) dobânda datorată băncii pentru capitalul împrumutat. d) creştere cu 20%. d) câştigul cuvenit întreprinzătorului pentru riscul asumat. În cazul unei externalităţi pozitive: a) beneficiile private sunt mai mari decât beneficiile sociale. b) salariul este venit pentru angajator. c) externalitate pozitivă. e) salariul reprezintă bani economisiţi. Una din afirmaţiile de mai jos este corectă: a) salariul este plată pentru risc. 233. b) externalitate negativă. 227. Venitul obţinut de agentul economic care îşi învesteşte capitalul în acţiuni se numeşte: a) profit. e) salariu. iar salariul nominal scade. 232. 228. În care din situaţiile menţionate salariul real creşte? a) salariul nominal este constant. c) costurile private sunt mai mari decât costurile sociale. iar preţurile la bunurile de consum rămân constante. iar preţurile bunurilor de consum cresc. c) scădere cu 10%. d) preţurile scad. b) salariul nominal creşte mai puţin decât sporesc preţurile la bunurile de consum. c) salariul nu este componentă a costului. Poluarea reprezintă un exemplu de: a) bun public. d) bun privat. b) creştere cu 10%. Indexarea salariilor cu numai 80% din creşterea preţurilor va determina următoarea modificare a salariului real atunci când preţurile se dublează: a) scădere cu 20%. d) costurile private sunt egale cu costurile sociale. c) dividend.e) restrângerea drepturilor de proprietate privată. e) cheltuielile materiale. e) beneficiile şi costurile private coincid cu beneficiile şi costurile sociale. iar salariul nominal creşte.

234. d) creşterea ofertei şi a preţului bunului respectiv. Se contractează vânzarea a 1. 237. e) o pierdere de 12 milioane lei pentru vânzător. La scadenţă. b) creşterea ofertei şi reducerea preţului bunului respectiv. 239. b) mărimii suprafeţei de teren aflată în exploatare. e) taxelor vamale la importul de produse agricole. c) rente. e) reducerea ofertei şi a preţului bunului respectiv. b) costul total mediu egal cu preţul pieţei. e) absenţei contractelor implicite pe piaţa forţei de muncă. ceea ce înseamnă: a) un câştig de 6 milioane lei pentru cumpărător. O obligaţiune aduce posesorului ei un venit anual de 4. Renta funciară diferenţială reprezintă o consecinţă a: a) fluctuaţiei preţurilor producţiei agricole. e) scade cu 10%. 241. iar salariul nominal scade cu 10%. b) profituri temporare de monopol. salariul real: a) creşte cu 12.5%. c) scade cu 18%. 235. Un întreprinzător colectează profituri ca urmare a unei invenţii. În cazul în care . e) profituri ilegale.500 acţiuni la un preţ de 8. Profiturile colectate reprezintă: a) profituri normale în condiţii concurenţiale. Care este condiţia pentru maximizarea profitului în cazul unui producător care acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă? a) costul marginal egal cu preţul pieţei. e) încasările totale egale cu profitul total. b) scade cu 12. c) profitul marginal egal cu preţul pieţei. c) migraţiei internaţionale a forţei de muncă.800 lei în condiţiile în care rata anuală a dobânzii este 20%. 238. cu scadenţă peste 6 luni. d) dobânzi normale. 240.000 lei pe acţiune. d) creşte cu 18%.5%. Creşterea mai rapidă a salariilor în producţia unui anumit bun comparativ cu productivitatea muncii determină: a) îmbunătăţirea competitivităţii producţiei. Tendinţa generală de creştere a salariului pe termen lung se datorează în principal: a) incapacităţii salariaţilor de a se organiza în sindicate. preţul la vedere este 4. d) fertilităţii suprafeţelor de teren.000 lei pe acţiune. b) o pierdere de 6 milioane lei pentru vânzător. c) reducerea ofertei şi creşterea preţului bunului respectiv. d) costurile totale egale cu încasările din vânzarea produselor. Atunci când preţurile bunurilor de consum scad cu 20%. 236. b) creşterii cheltuielilor cu instruirea şi calificarea. c) abilităţii întreprinzătorului. d) refuzului generalizat de a plăti salarii de eficienţă. c) un câştig de 12 milioane lei pentru vânzător. d) un câştig de 6 milioane lei pentru vânzător.

d) accelerării inflaţiei.5 milioane lei.5 milioane lei. Una din afirmaţiile următoare nu este corectă: a) cine obţine profit suplimentar îl obţine şi pe cel normal. c) când durata unei rotaţii a capitalului creşte. c) durata unei rotaţii a capitalului folosit şi profit. Un capital bănesc se triplează în trei ani la o rată a dobânzii de: a) 33. d) 100%. b) 16. un credit de 100 milioane lei pe 3 luni aduce o dobândă totală de: a) 11. d) 45 milioane lei. obligaţiunea ar putea să fie vândută la preţul de: a) 14. e) când numărul de rotaţii ale capitalului folosit creşte. e) 18.25 milioane lei. la un preţ dat. O relaţie de acelaşi sens există între: a) rata profitului la cost şi costul de producţie. b) 44. e) 200%.000 lei. e) 45. b) reducerii nivelului general al preţurilor. Una din afirmaţiile următoare este adevărată: a) creşterea preţului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu . d) viteza de rotaţie şi profit.25 milioane lei. Rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală în cazul: a) creşterii nivelului general al preţurilor.225% c) 50%. masa profitului creşte. Un teren agricol aduce o rentă anuală de 10 milioane lei. c) 19.000 lei. 243. b) 7.5 milioane lei. 242. În condiţiile în care rata dobânzii este de 25%. c) 12.000 lei.rata anuală a dobânzii ar fi de 30%.333%. masa profitului creşte. viteza de rotaţie creşte. d) 40 milioane lei. c) menţinerii neschimbate a nivelului general al preţurilor. e) salariul real şi preţurile bunurilor de consum.400 lei. 248. e) reducerii inflaţiei. b) costul unitar şi profitul unitar.25 milioane lei. 246. b) rata profitului calculată la cost este mai mare decât rata profitului calculată la cifra de afaceri. c) 15. d) când costul unitar scade. La o rată a dobânzii de 45%. e) 50 milioane lei.000 lei. 244. b) 15 milioane lei. d) 24. 245. terenul respectiv se vinde la un preţ de: a) 2. 247.

c) salariul real este direct proporţional cu salariul nominal. e) creşte cu 16%. salariul nominal: a) scade cu 24%. e) contribuţia posesorului de capital bănesc la activitatea economică. e) cererea scade şi oferta creşte. d) scade cu 16%. Împărţirea venitului obţinut între participanţii direcţi la crearea sa reprezintă: a) redistribuirea venitului. c) plata salariului. 252. c) scade cu 18. d) oferta creşte. . conform înregistrărilor contabile. în esenţă. e) salariul nominal minim este fixat de către patron. b) aportul posesorului pământului la activitatea economică.75%. c) oferta este mai mică decât cererea. Proprietarul unui anumit factor de producţie este avantajat atunci când pe piaţa respectivului factor: a) cererea este mai mică decât oferta. b) întreprinzătorul a înregistrat un profit economic de 5 milioane lei. d) serviciul unui factor de producţie. Un întreprinzător avansează 100 milioane lei într-o afacere şi obţine. Profitul. răsplăteşte: a) munca depusă de salariat într-o întreprindere. b) creşte cu 18. 254. b) evoluţia salariului real este într-o relaţie inversă cu evoluţia nivelului preţurilor bunurilor de consum. masa profitului scade. c) atunci când viteza de rotaţie a capitalului creşte. iar cererea nu se modifică. c) aportul managementului guvernamental la acţiuni sociale. 249. cât şi un cost. un profit de 20 milioane lei. 251. e) preluarea unei părţi din venitul unor agenţi şi folosirea lui în sprijinul altor agenţi economici. Când salariul real scade cu 20%. b) distribuirea venitului.profitul unitar. 253. 250. Una din următoarele afirmaţii este falsă: a) când preţurile bunurilor de consum cresc. d) iniţiativa şi acceptarea riscului din partea întreprinzătorului. e) creşterea numărului de rotaţii ale capitalului se află în relaţie de acelaşi sens cu durata unei rotaţii a capitalului folosit. d) salariul este atât un venit.75%. b) cererea creşte mai încet decât creşte oferta. În condiţiile unei rate a dobânzii de 25%: a) afacerea a fost profitabilă. d) rata profitului calculată la cost este mai mică decât rata profitului calculată la cifra de afaceri. b) modificarea costului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar. salariul real poate să crească. iar preţurile scad cu 5%.

e) rămâne constantă. e) 10.500. c) 7. e) a scăzut cu 100%. În situaţia în care. producţia unui agent economic creşte de 3 ori. iar rata profitului calculată la costurile totale creşte cu 5 puncte procentuale.000 lei.500 bucăţi.000 lei. salariul nominal a crescut cu 100%.000.000 bucăţi. În condiţiile în care firma şi-a stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit total de 5 milioane u. Salariul real în T1 faţă de T0: a) a crescut cu 50%. Salariul nominal în T0 este 1. Dacă rata anuală a profitului în funcţie de costul total este de 25%. 255. iar numărul de lucrători cu 50%. c) 5. b) 1. costurile totale cresc cu 20%..000 lei. totalul încasărilor fiind de 2 mil.c) întreprinzătorul a înregistrat o pierdere economică de 5 milioane lei.250.000.000. Un capital se roteşte anual de 3 ori.000 bucăţi. producţia care trebuie realizată este de: a) 6.500. în perioada T0-T1. d) 7.000 lei. Profitul în T1: a) creşte cu 280%. corespunzător fiecărei rotaţii. iar preţul pâinii cu 300%. În T0 salariul nominal al unui individ era de 1.000 lei. d) 7. Salariul nominal net în T0 este de 5. nivelul anual al . u. b) a scăzut cu 50%. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe totale de 20 milioane u. rata profitului calculată la costurile totale a fost de 10%.750. În T1.000 lei. e) 1. d) creşte cu 80%.500. care s-a dublat. d) costul de oportunitate pentru afacere a fost de 20 milioane lei. 257. salariul nominal net în T1 este: a) 5.250.000 bucăţi. un cost variabil mediu de 2000 u.000 lei.000 lei. 259. c) 1.m. În T1.000 lei. c) creşte cu 180%. 260. Cât va fi salariul nominal în T1 ştiind că sporirea acestuia reprezintă 50% din creşterea productivităţii muncii?: a) 2.000.000 lei.000 lei.m. b) 4. În T0. şi că preţul bunului pe care-l produce va fi de 7000 u. c) a rămas constant.000. d) a crescut cu 100%. iar preţul unei pâini de 5.. d) 1.m. 258.m.500. e) afacerea a fost mai avantajoasă decât depunerile bancare. b) scade cu 280%. creşterea salariului reprezintă 50% din creşterea productivităţii medii a muncii.500.000 lei. 256. b) 10.000 lei.000 lei. e) 10. În perioada T0-T1.m.500 bucăţi.

cu o rată anuală de 20%.profitului şi costului total va fi: a) 4 mil.m. pe termen de un an. e) 2. 2 milioane.000 u. aduce o dobândă totală de 44 milioane u. rata reală a dobânzii este: a) 20%. profitul băncii va fi: a) 50. e) 0.m.. b) 1.. b) 1. în regim de dobândă compusă. u. u. respectiv. Dacă banca suportă cheltuieli generale de funcţionare de 30.. 264.4 mil..6 mil.m. Dobânda încasată de către bancă din primul credit este de două ori mai mare decât dobânda celui de-al doilea credit.1%. 261. d) 1. c) 11%.... Un credit acordat unei firme pe doi ani. O bancă acordă două credite însumând 3 milioane u.m. u. 262. d) 10. iar al doilea pe 6 luni cu o rată a dobânzii de 10%. c) 1%. pe o durată de doi ani.. O bancă primeşte sub formă de depozite suma de 3 mil. 1.000 u. u.m. respectiv. 0.m. 1 mil. Cele două credite sunt: a) 1.5%. banca acordă împrumuturi.m. 263. tot pe doi ani.000 u. cu o rată anuală a dobânzii de 10%. e) 10%.. e) 1 mil. u... u.m.m. primul pe 1 an cu o rată anuală a dobânzii de 20%. c) 120 milioane u. b) 144 milioane u.75 milioane. 1. respectiv.000 u.8 mil.75 milioane. Rata dobânzii.. d) 100%. . d) 60. e) 110 milioane u. 1 milion.2 mil.5 milioane.. b) 330.m. Un agent economic contractează un credit bancar de 100 milioane u. c) 1 milion şi. Creditul acordat este de: a) 74 milioane u.25 milioane şi. pe o perioadă de 1 an cu o rată nominală a dobânzii de 20%.m.6 mil..m.m. u. b) 12%.m. 1.m. rata dobânzii la depozite fiind de 10%.m.25 milioane şi. u. 265.m. respectiv. 1.000 u... d) 2 milioane şi. u. ce aduce aceeaşi dobândă. rata dobânzii fiind de 12%..5 milioane şi. c) 327.m. u. c) 0.. este: a) 13%.m. 0.m. Un credit de 1 milion lei este acordat pe principiul dobânzii compuse.m..m.m.4 mil. u. pe principiul dobânzii simple.m. În condiţiile în care în acel an rata inflaţiei a fost de 10%. respectiv.2 mil. b) 10%. 4. d) 100 milioane u. Pe baza acestor sume..

m.000 bucăţi.200 miliarde u. c) creşte cu 33..m.m. În condiţiile existenţei unui exces de cerere de fonduri de împrumut pe piaţa monetară. e) 98. b) creşte cu 680 miliarde u. c) 2. 272. atunci masa monetară în circulaţie: a) scade cu 680 miliarde u.m. b) 2. e) 2. 268. d) 850. rata dobânzii are tendinţa de a: a) scădea. d) egala întotdeauna rata inflaţiei. 270.000 u. iar coeficientul de elasticitate al cererii în funcţie de preţ este 1..000 u. 266. b) 1. sistemul bancar acordă credite de 450 miliarde u.5.000 bucăţi. Dacă preţurile cunosc o creştere generalizată de 25%. Volumul valoric al tranzacţiilor este 200. b) creşte.m.m..5 şi în funcţie de venit 0.m.m..000. ajung la scadenţă şi trebuie rambursate către bănci. e) scade cu 1700 miliarde u. în intervalul t0-t1 preţul bunului creşte cu 10%. puterea de cumpărare a monedei: a) scade cu 20%.050.000 u. la o rată anuală a dobânzii de 15% există un exces de cerere fonduri de împrumut în timp ce la o rată anuală a . 269.000 u.. c) 10. dacă intră în ţară 100 milioane de dolari şi ies 80 milioane de dolari.000 bucăţi.m. cantitatea cumpărată dintr-un bun X este de 1.000 u. e) ajunge la zero. Masa monetară în circulaţie este: a) 14. c) rămâne la acelaşi nivel.m. d) creşte cu 2800 miliarde u..m..000 miliarde u.m. d) nu se modifică. În T0 masa monetară este de 2. La un curs de schimb de 34. În perioada T0-T1. e) 700..33%.000 miliarde u.e) 30. d) 2. c) scade cu 3500 miliarde u.100 miliarde u.000 u.m.000 bucăţi. Atunci. masa monetară în T1 este: a) 2. iar viteza de rotaţie a monedei este de 10. Pe piaţa monetară. iar credite de 250 miliarde u. e) scade cu 80%..000 bucăţi.. În condiţiile în care. b) 20.m. În t0.m. 271.m. iar celelalte condiţii nu se modifică.m..m. 267..300 miliarde u. c) 950.000 bucăţi.m. Cantitatea cerută în t1 va fi de: a) 1. iar venitul cu 20%.000.m. d) 140.500 miliarde u. b) scade cu 25%.000 u.000 lei la 1 dolar.

În condiţiile în care rata medie a dobânzii la efectuarea de depozite bancare este de 30% pe an. Un agent economic cumpără o obligaţiune la valoarea nominală de 5 milioane lei. Rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară este: a) mai mică de 15%. b) dezavantajos. d) pierde 20000 lei. e) este întotdeauna la fel de riscant ca efectuarea unui depozit bancar. d) este zero. d) 10% şi respectiv 10. lei) sunt: a) 15% şi respectiv 8. El deschide un cont la o societate de investiţii financiare şi dă ordin de cumpărare a 10000 acţiuni la cursul de 10000 lei/acţiune. e) este întotdeauna egală cu rata inflaţiei. el primeşte dividend în valoare de 300 lei/acţiune şi apoi vinde acţiunea la un curs de 24800 lei/acţiune. c) câştigă 10000 lei. d) este întotdeauna mai puţin riscant decât efectuarea unui depozit bancar. putem afirma că plasamentul financiar al agentului economic este: a) avantajos. agentul economic dă ordin de vânzare a celor 10000 acţiuni la cursul de 12000 lei/acţiune. La începutul anului n un agent economic cumpără 100 acţiuni X la un curs de 25000 lei/acţiune. d) întotdeauna egală cu rata inflaţiei. agentul economic: a) câştigă 20000 lei. e) 25% şi respectiv 10.dobânzii de 25% apare un exces de ofertă fonduri de împrumut. c) rămâne constantă. e) câştigă 30000 lei. c) neutru. La începutul anului n+1. b) scade. b) pierde 10000 lei. e) zero. 275. 274. b) 15% şi respectiv 10. La echilibru. Un agent economic deţine un capital de 100 milioane lei. După 1 an. 277. rata dobânzii şi mărimea fondurilor de împrumut (în mii mld. În urma acestei speculaţii. agentul economic încasează cuponul în valoare de 1 milion lei şi vinde obligaţiunea la un curs de . unde d’ reprezintă rata dobânzii. 276. rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară: a) creşte. b) între 15% şi 25%. Pe piaţa monetară cererea şi oferta de fonduri de împrumut sunt Cm=10-20d’ şi Om=5+30d’. 273. c) mai mare de 25%. În situaţia în care cererea de fonduri de împrumut creşte mai rapid faţă de oferta de fonduri de împrumut. c) 10% şi respectiv 8. După un an.

d) titluri de proprietate. c) scade şi respectiv. e) (Cursul acţiunii / Dividend) x 100. cererea de acţiuni X creşte mai mult decât oferta de acţiuni X. Care dintre afirmaţiile următoare este falsă? a) acţiunea este un titlu de proprietate. Între drepturile pe care le conferă acţiunea posesorului acesteia nu se include: a) dreptul de a participa la adunarea generală a acţionarilor. 278. b) emise de administraţiile publice locale pentru finanţarea deficitelor bugetelor locale. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii X. c) (Dividend / Cursul acţiunii) x 100. e) dreptul de a obţine o parte din capitalul societăţii în cazul în care aceasta este lichidată. b) (Cursul acţiunii / Cupon) x 100. Pe piaţa financiară secundară. cursul şi cantitatea de acţiuni tranzacţionată: a) cresc. 279. e) pierde 2 milioane lei. cursul şi cantitatea de acţiuni tranzacţionată: a) scade şi respectiv. scade. creşte. 283. b) pierde 1 milion lei.4 milioane lei. b) dreptul de vot în adunarea generală. 280. e) instrumente ale politicii monetare. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii X. nici nu pierde. în timp ce venitul obligaţiunii este variabil. e) scade şi respectiv. cererea de acţiuni X creşte în aceeaşi proporţie cu oferta de acţiuni X. Acţiunile sunt: a) emise de administraţia publică centrală pentru finanţarea deficitului bugetului de stat. c) titluri de credit. d) (Cursul acţiunii / Rata dobânzii) x 100. în timp ce venitul obligaţiunii este dobânda. c) acţiunea aduce un venit fix. agentul economic: a) câştigă 1 milion lei. b) scade şi respectiv. d) dreptul de a încasa dobânzi. creşte. 282. creşte. În urma acestei tranzacţii. . b) venitul acţiunii este dividendul. e) rămâne constant şi respectiv. c) scad. b) cresc. c) dreptul de a primi dividende. rămâne constantă. d) pierde 2 milioane lei. Pe piaţa financiară secundară. în timp ca obligaţiunea este un titlu de credit. Randamentul unei acţiuni se calculează potrivit formulei: a) (Cupon / Cursul acţiunii) x 100. d) creşte şi respectiv. rămâne constantă. d) scad. c) nici nu câştigă. 281.

d) tranzacţiile au loc. Pentru o societate comercială. Pe piaţa financiară secundară: a) se tranzacţionează emisiuni noi de titluri. e) disponibilităţile băneşti ale societăţii comerciale se reduc. 289. b) investitorii se orientează către obligaţiuni. posesorul unei obligaţiuni emise de către aceasta este: a) debitor. d) activele persoanei se reduc. c) randamentul acţiunilor este mai mare decât rata cuponului obligaţiunilor. e) asociat. 284. d) randamentul acţiunilor este mai mic decât rata cuponului obligaţiunilor. 288. b) datoriile sale se reduc. e) averea sa se reduce. 286. c) proprietar. b) se tranzacţionează titluri emise anterior. . atunci: a) datoriile sale cresc. Dacă o persoană cumpără o obligaţiune din economiile proprii. Pe piaţa financiară primară: a) se tranzacţionează emisiuni noi de titluri.d) gradul de risc este mai ridicat pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni. atunci: a) datoriile societăţii comerciale cresc. 285. d) capitalul social se reduce. Dacă o societate comercială emite acţiuni noi. d) acţionar. c) titlurile se vând şi se cumpără la valoarea lor nominală. e) posesorii titlurilor se pot manifesta în calitate de vânzători. c) capitalul social creşte. d) capitalul social se reduce. b) datoriile societăţii comerciale se reduc. atunci: a) datoriile societăţii comerciale cresc. în timp ce existenţa obligaţiunii este limitată la termenul de scadenţă. c) capitalul social creşte. direct. Dacă gradul de risc este mai mare pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni. b) se tranzacţionează titluri emise anterior. c) tranzacţiile se derulează la bursă. Dacă o societate comercială emite obligaţiuni noi. între cumpărători şi vânzători. fără intermediar. c) activele persoanei respective cresc. e) piaţa acţiunilor este de tip „bear”. b) datoriile societăţii comerciale se reduc. atunci: a) investitorii se orientează către acţiuni. e) acţiunea există atât timp cât societatea respectivă funcţionează. 290. b) creditor. e) disponibilităţile băneşti ale societăţii comerciale se reduc. 287. în general.

d) dreptul de a obţine o cotă parte din capitalul firmei la lichidarea acesteia. d) un procent din profitul brut. Care din următoarele afirmaţii este corectă cu privire la piaţa financiară? a) piaţa financiară primară este intermediată de bănci. e) piaţa financiară secundară se caracterizează prin existenţa unui preţ ferm al acţiunilor. e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor creşte. c) dreptul de a alege consiliul de administraţie al societăţii. 293. b) salariul colectiv. 294. c) piaţa financiară secundară funcţionează numai în economiile de piaţă dezvoltate. e) ambii participanţi pot să câştige. 296. e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor scade. 295. d) mizează pe creşterea cursului titlurilor. b) piaţa financiară secundară este intermediată de bănci. 297. Deţinătorul unei acţiuni încasează la sfârşitul anului dividende. spre deosebire de piaţa financiară primară. Cumpărătorii de titluri pe piaţa financiară secundară: a) sunt speculatori „à la baisse”. c) strategia „à la baisse” înseamnă miza pe reducerea preţului titlului de valoare. c) un procent din profitul admis. d) piaţa financiară primară creează situaţii dezavantajoase pentru emitenţi faţă de piaţa financiară secundară. reprezentând de fapt: a) salariul social. c) mizează pe scăderea cursului titlurilor. una din următoarele afirmaţii este falsă: a) vânzătorul este un speculator „bear”. În cadrul operaţiunilor la termen. d) strategia „à la hausse” este întotdeauna în avantajul cumpărătorului. 291. 292. Dobândirea pachetului acţiunilor de control la o societate comercială are loc prin: . b) sunt speculatori „bull”. b) cumpărătorul este un speculator „bull”. b) dreptul de a vota în cadrul adunării generale a acţionarilor. Care din următoarele este un drept patrimonial ce revine deţinătorului de acţiuni într-o societate comercială? a) dreptul de a fi informat în legătură cu situaţia financiară a firmei.d) cursul titlurilor este fix. b) sunt speculatori „bear”. e) un procent din impozitul pe profit. e) cursul titlurilor nu se negociază. d) mizează pe creşterea cursului titlurilor. c) mizează pe scăderea cursului titlurilor. e) dreptul de a participa la gestiunea firmei. Vânzătorii de titluri pe piaţa financiară secundară: a) sunt speculatori „à la hausse”.

a) ofertă publică de cumpărare. b) ofertă publică de vânzare. d) constituirea unui depozit bancar. c) una din părţile tranzacţiei câştigă în detrimentul celeilalte. iar cumpărătorii de titluri câştigă. c) cursul titlurilor scade. e) concurenţă imperfectă. atunci: a) cursul titlurilor creşte. Dacă se anticipează accelerarea inflaţiei. atunci: a) cursul titlurilor creşte. iar cumpărătorii de titluri câştigă. e) atât cumpărătorii. e) atât cumpărătorii. iar cumpărătorii de titluri câştigă. d) cursul titlurilor are o tendinţă de creştere. Dacă rata dobânzii se reduce. Care dintre afirmaţiile următoare privind bursa este falsă? a) bursa favorizează procesul de concentrare a puterii economice. b) cursul titlurilor creşte. 305. d) cursul titlurilor scade. e) obţinerea unui împrumut bancar. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. b) vânzătorii câştigă în detrimentul cumpărătorilor. 302. 299. iar cumpărătorii de titluri câştigă. c) cursul titlurilor scade. iar vânzătorii de titluri câştigă. b) cursul titlurilor creşte. în general. e) bursa se apropie de modelul pieţei cu concurenţă perfectă. iar vânzătorii de titluri câştigă. Produsul intern brut efectiv este mai mare decât cel potenţial. e) atât cumpărătorii. 301. 304. iar cumpărătorii de titluri câştigă. d) cursul titlurilor scade. 303. c) bursa asigură mobilitatea capitalurilor. atunci: a) cursul titlurilor creşte. iar vânzătorii de titluri câştigă. . c) cursul titlurilor scade. deoarece: a) cumpărătorii câştigă în detrimentul vânzătorilor. 300. e) cursul titlurilor are o tendinţă de scădere. iar cumpărătorii de titluri câştigă. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. b) bursa este un barometru al stării economiei. Dacă se anticipează o evoluţie pozitivă a economiei. b) cursul titlurilor creşte. b) concurenţă monopolistică. Dacă rata dobânzii creşte. iar cumpărătorii de titluri câştigă. iar vânzătorii de titluri câştigă. speculative. 298. c) ofertă publică de negociere. iar cumpărătorii de titluri câştigă. c) cursul titlurilor scade. d) bursa este o piaţă financiară primară. d) cursul titlurilor scade. atunci: a) cursul titlurilor creşte. iar vânzătorii de titluri câştigă. iar vânzătorii de titluri câştigă. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. iar vânzătorii de titluri câştigă. Tranzacţiile la bursa de valori sunt. d) oligopol. În aceste condiţii: a) inflaţia se reduce. iar vânzătorii de titluri câştigă. e) atât cumpărătorii. Bursa se apropie de modelul pieţei cu: a) concurenţă perfectă. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. c) monopol. b) cursul titlurilor creşte. d) cursul titlurilor scade.

b) exportul a fost mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut. d) consumul individual. În perioadele în care se înregistrează o reducere generalizată a preţurilor: a) produsul intern brut real va creşte mai încet decât produsul intern brut nominal. d) rata şomajului este mai mare decât rata naturală a şomajului. Excedentul brut de exploatare se utilizează în determinarea produsului intern brut: a) conform metodei veniturilor. Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în considerare: a) indemnizaţiile de şomaj. b) exportul net. d) dacă viteza de circulaţie a banilor este egală cu 2. atunci masa monetară este dublul produsului intern brut nominal. c) masa monetară este egală cu produsul intern brut nominal. b) conform metodei de producţie. cumulat. d) exportul net a fost nul. 307. e) pentru evitarea dublei înregistrări. atunci viteza de circulaţie a banilor este 0. c) se manifestă tendinţe de dezinflaţie.b) se manifestă tendinţe de deflaţie. În aceste condiţii: a) exportul a fost mai mare decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut. 309.33. b) produsul intern brut nominal este întotdeauna dublul masei monetare. 306. e) rata şomajului este mai mică decât rata naturală a şomajului. d) pentru calculul consumului intermediar. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) dacă viteza de circulaţie a banilor este supraunitară. excedentare. c) exportul net a fost pozitiv. 310. consumul guvernamental 6%. 308. e) dacă masa monetară este o treime din produsul intern brut nominal. iar investiţiile 22%. c) produsul intern brut real va creşte în acelaşi ritm cu produsul intern brut nominal. d) produsul intern brut real va fi egal cu produsul intern brut nominal. c) consumul colectiv. c) conform metodei cheltuielilor. Consumul populaţiei a reprezentat 80% din produsul intern brut. b) produsul intern brut real va creşte mai repede decât produsul intern brut nominal. atunci produsul intern brut nominal este mai mare decât masa monetară. e) balanţa comercială şi balanţa serviciilor au fost. e) variaţia stocurilor. reprezentând 8% din produsul intern brut. .

b) rata inflaţiei. 312. d) rata şomajului. e) scad cu 200 u.. c) munca prestată de imigranţii ilegali. e) 0. b) scad cu 800 u.m. 315.. Funcţia de consum într-o economie este descrisă de următoarea ecuaţie C=100 + 0. iar investiţiile de ecuaţia I = 50 . Funcţia de consum într-o economie este descrisă prin următoarea ecuaţie C=100+0. u.m.7 ⋅Y. c) spiritul de prevedere.m. generat de incertitudinea veniturilor viitoare. e) toate cele de mai sus. 314. Ce tranzacţii generatoare de bunuri şi servicii nu sunt luate în calcul la determinarea PIB: a) deţinerea unui al doilea serviciu. Dacă investiţiile sunt I=50. c) cresc cu 800 u. d) cresc cu 200 u. e) dorinţa de a economisi pentru generaţiile viitoare. c) 133.. Nivelul de echilibru al venitului Y este: a) 100. e) 50.e) nu se poate face o generalizare corectă privind evoluţia produsului intern brut real şi a produsului intern brut nominal. Atunci când investiţiile nete sunt nule: a) investiţiile s-au realizat în perioada anterioară. d) 150. iar rata consumului se măreşte de la 60% la 70%. e) costul unitar cu forţa de muncă. d) preferinţa pentru lichiditate. 317. Creşterea investiţiilor este în relaţie de acelaşi sens cu: a) rata dobânzii. b) creşterea preţurilor. d) investiţiile brute sunt mai mici decât amortizarea. b) 100.5Y. 311. 313. d) 75. c) investiţiile brute sunt mai mari decât amortizarea.m.000 mld. b) 50. nivelul de echilibru al venitului este: a) 300. Atunci când veniturile cresc de 2 ori. nedeclarat. c) 500. economiile: a) nu se modifică. b) jocurile ilegale de noroc.. 316. Nu reprezintă un mobil ce determină indivizii să reducă cheltuielile curente pentru consum? a) reducerea veniturilor. d) primirea de bacşişuri nedeclarate integral. b) stocul de capital rămâne constant.33. .m. c) rata rentabilităţii. respectiv cu 1.

e) nulă. Dacă investiţiile brute reprezintă 25% din produsul intern brut. 324. b) 35% din produsul intern brut. b) creşterea profiturilor. 321. atunci: a) ponderea consumului în venit creşte. 320. e) 90% din produsul intern brut. Datele anterioare arată că: a) veniturile disponibile ale populaţiei sunt 420 miliarde lei. d) creşterea economică.8. c) creşterea absolută a economiilor este mai mare decât creşterea absolută a venitului. b) ponderea consumului în venit se reduce. Impozitele directe plătite de populaţie se ridică la 200 miliarde lei. iar consumul guvernamental 10% atunci consumul populaţiei este de: a) 25% din produsul intern brut.2. d) economiile populaţiei sunt 40 miliarde lei. Care dintre următoarele elemente descurajează investiţiile? a) ratele înalte de economisire. e) înclinaţia medie spre economisire este 0. atunci înclinaţia marginală spre economisire este: a) unitară. d) 0. e) consumul absoarbe integral creşterea venitului. e) rata dobânzii. Reziduul Solow relevă contribuţia la creşterea economică a următorului factor: a) munca. c) averea.116. Exportul este mai mic decât importul cu 5 puncte procentuale din produsul intern brut.90. Dacă venitul disponibil creşte cu 80000 lei.4. c) înclinaţia medie spre consum este 0. . e) creşterea economică. d) impozitarea redusă a profitului. 322.e) productivitatea capitalului se reduce. 319. b) venitul curent. din care creşterea consumului reprezintă 80%. 323. d) 75% din produsul intern brut. c) ratele înalte ale dobânzii. 318. Conform teoriei keynesiene. c) 70% din produsul intern brut.88. b) pământul. d) creşterea absolută a consumului este mai mare decât creşterea absolută a venitului. principalul factor de care depinde consumul este: a) venitul permanent. c) 0. b) 0. Dacă venitul creşte. Veniturile brute ale populaţiei sunt 630 miliarde lei. b) înclinaţia marginală spre consum este 0. Consumul populaţiei este 380 miliarde lei.

Dacă ritmul produsului intern brut pe locuitor este de 5%. Creşterea economică: a) este un fenomen pe termen scurt.04%. Dezvoltarea economică: a) este sinonimă cu progresul economic. b) 5%: c) 5. Dacă produsul intern brut real creşte în acelaşi ritm cu populaţia. atunci creşterea economică este: a) în mod necesar. e) exclusiv nominală.c) capitalul. 329. b) cu 4. c) presupune creşterea economică şi progresul economic. 325. b) neinflaţionistă. nesănătoasă. d) renta. b) se referă la laturile calitative ale dezvoltării economice. la începutul anului 2002. e) este o premisă a creşterii economice. e) pozitivă. În condiţiile în care rata de creştere a PIB este a fost în anii 2000 şi 2001 de 2%. e) se măsoară prin intermediul produsului intern brut nominal pe locuitor. e) cu 5%. iar rata inflaţiei este de 15%. producţia va fi mai mare decât cea de la începutul anului 2000: a) cu 4%. b) în mod necesar. d) pozitivă şi sănătoasă. iar populaţia scade cu 0. b) este sinonimă cu creşterea economică. c) neinflaţionistă. 328. atunci.5%.25% 327. sănătoasă. e) 10. c) zero. Dacă produsului intern brut real creşte cu 5%. 331. dar nesănătoasă. c) este un concept mai cuprinzător decât dezvoltarea economică. . d) cu 2%.5%. b) se referă la trendul ascendent al produsului intern brut real pe locuitor. Progresul economic: a) se referă la laturile cantitative ale dezvoltării economice. 326. atunci creşterea economică este: a) inflaţionistă. atunci PIB-ul real pe locuitor creşte cu: a) 4. d) 10%. d) se caracterizează prin devansarea creşterii produsului intern brut real de către creşterea populaţiei. c) se referă la fluctuaţiile producţiei în jurul unui trend ascendent.5%. c) cu 1%. d) inflaţionistă. d) este o premisă a progresului economic. 330. e) progresul tehnic.

Ciclurile economice: a) se succed conform unui model general unic. d) randamentului utilizării factorilor de producţie. e) scad investiţiile. 333. . e) evoluţia producţiei în ritm constant. Ciclicitatea economică este determinată. b) fluctuaţiile producţiei în jurul unui trend ascendent. e) reducerea semnificativă a stocurilor din economie. În cadrul fazei de expansiune a ciclului economic: a) producţia se reduce. b) răspunde trebuinţelor viitoare în detrimentul exigenţelor prezentului. 337. e) veniturilor factorilor de producţie. b) au durate şi amplitudini neregulate. c) ocupării forţei de muncă. b) rata şomajului se reduce. e) se referă cu precădere la latura cantitativă a activităţii economice. Dezvoltarea economică durabilă: a) răspunde exigenţelor prezentului în detrimentul trebuinţelor viitoare. c) scad investiţiile. e) piaţa titlurilor de valoare este de tip „bull”. de modul specific de evoluţie a: a) producţiei.d) reprezintă trendul ascendent al producţiei. c) un fenomen întâmplător. Ciclurile economice reprezintă: a) trendul ascendent al producţiei. c) reconciliază dezvoltarea economică şi exigenţele mediului înconjurător. 332. c) cursul titlurilor de valoare se reduce. 334. d) reducerea eficienţei factorilor de producţie. b) creşte gradul de ocupare a forţei de muncă. b) nivelului general al preţurilor. d) afacerile devin prospere. c) diminuarea dezechilibrelor economice. 336. e) reprezintă fluctuaţiile activităţii economice în jurul unui trend ascendent. d) pune accentul pe creşterea economică în detrimentul protecţiei mediului înconjurător. în ultimă instanţă. c) reprezintă o formă anormală a activităţii economice. În cadrul fazei de contracţie a ciclului economic: a) producţia creşte. d) o formă anormală de evoluţie a activităţii economice. d) oportunităţile de afaceri se reduc. e) se manifestă în jurul unui trend descrescător al producţiei. b) creşterea ratei profitului. 338. d) nu pot fi atenuate prin măsuri de politică economică. Expansiunea este frânată de: a) creşterea productivităţii. 335.

d) este egal cu PNB în termeni reali. 341. e) este întotdeauna mai mic decât PIB în termeni reali. Keynes. c) controlul deficitului bugetar. c) mărirea impozitelor. b) aparţine teoriei neoclasice. 344. b) creşterea cheltuielilor bugetare. d) reducerea cheltuielilor bugetare. 342. e) testează consecinţele macroeconomice ale modificării cursului de schimb. PIB în termeni nominali: a) se exprimă în preţuri constante. e) creşterea ratelor dobânzii. e) creşterea ratelor dobânzii. Criza economică marchează: a) trecerea de la expansiunea economică la recesiune. b) reducerea cheltuielilor bugetare. c) nu reflectă influenţa modificării preţurilor. e) amplificarea potenţialului de eficienţă a factorilor de producţie. c) mărirea deficitului bugetar. d) creşterea cheltuielilor bugetare. e) scăderea achiziţiilor de stat. b) poate să fie egal cu PIB în termeni reali. Modelul de creştere economică al lui Robert Solow: a) dezvoltă ipotezele teoriei lui J. c) verifică existenţa compatibilităţii dintre creştere şi ciclicitate economică. d) emisiune monetară suplimentară. b) evoluţia preţurilor bunurilor finale. Politica fiscală adecvată în cazul unei expansiuni prelungite constă în: a) majorarea impozitelor. c) reducerea fiscalităţii. d) emisiune monetară suplimentară. Politica monetară adecvată în cazul unei expansiuni prelungite constă în: a) majorarea impozitelor. În cazul unei recesiuni severe se recomandă: a) controlul mai riguros al masei monetare. c) procesul ireversibil de declin al producţiei. c) caracterul extensiv sau intensiv al creşterii economice. M. b) începutul fazei de expansiune economică. . b) reducerea ratelor dobânzii. 340. e) mărirea deficitului bugetar. b) creşterea ratelor dobânzii. 343. În cazul unei expansiuni economice prelungite se recomandă: a) expansiunea monetară. d) analizează economia pe termen scurt.339. 345. d) indicele de creştere al venitului naţional. Raportul între PIB în termeni nominali şi acelaşi PIB în termeni reali exprimă: a) creşterea reală a producţiei. d) procesul de progres reversibil al producţiei. 346.

347. Dacă în anul 2003 faţă de anul anterior. e) 105. c) scăderea ratei dobânzii. Ciclul Juglar mai este cunoscut şi sub denumirea de: a) ciclul secular. Care dintre măsurile menţionate mai jos este necesară în condiţii de recesiune prelungită? a) creşterea cotei obligatorii a rezervelor băncilor comerciale. d) scăderea cheltuielilor bugetare. John Maynard Keynes a arătat că: a) economia tinde automat către ocuparea deplină a mâinii de lucru. d) datoria publică. 349. unde Y este produsul intern brut.5%. c) indicele preţurilor.5%. 351. e) economia va intra în recesiune. în mod normal.L) . atunci se poate anticipa că: a) produsul intern brut din anul 2003 va fi egal cu zero.5%. 348. iar L este forţa de muncă. K reprezintă capitalul. b) 5.5%. d) creşterea economică din anul 2003 va fi determinată de productivitatea factorilor. d) ciclul decenal. forţa de muncă şi capitalul rămân neschimbate. Monetariştii: a) sunt adepţii stimulării economiei printr-o politică monetară expansionistă. e) cursul de schimb. În condiţii de expansiune economică. b) creşterea impozitelor.5%. c) economia poate fi în echilibru cu subocupare. atunci rata de creştere a produsului intern brut pe locuitor este de: a) 4. 353. Dacă rata de creştere a produsului intern brut este de 5%. b) numărul falimentelor. b) dacă există şomaj. A cuantifică productivitatea factorilor. 350. Fie o funcţie de producţie la nivel macroeconomic de forma Y = A⋅F(K. c) ciclul Kondratieff. b) ciclul sezonier. c) 10. e) piaţa muncii este perfect concurenţială. are tendinţă de creştere: a) rata şomajului. d) rata dobânzii nu este importantă. 352. iar populaţia se reduce cu 0. e) ciclul scurt. e) controlul preţurilor.e) dinamica exportului net. c) produsul intern brut din anul 2003 va fi mai redus decât cel din anul 2002. d) 104. atunci există şi inflaţie. b) produsul intern brut din anul 2003 va fi egal cu cel din anul 2002.5%. .

Putem spune că cererea de muncă este: a) elastică pe termen scurt. 358. iar ratele dobânzii se reduc. iar ratele dobânzii cresc de asemenea. iar ratele dobânzii cresc. M. b) cererea de bani se reduce. perfect elastică pe termen lung. e) diminuarea deficitului bugetar. c) cererea de bani creşte. atunci efectul de venit este dominant. teoria lui J. . d) consideră că economiile capitaliste contemporane nu sunt concurenţiale. indicând faptul că: a) dacă salariul este ridicat. b) modificării consumului guvernamental asupra venitului. 356. d) reducerea cheltuielilor guvernamentale. c) cu elasticitate unitară atât pe termen scurt cât şi pe termen lung.b) afirmă că intervenţiile guvernamentale reduc stabilitatea economiei. d) perfect elastică pe termen scurt. b) nulă. b) dacă salariul este ridicat. c) modificării venitului asupra investiţiilor. 354. b) reducerea impozitelor. e) −∞. iar ratele dobânzii se reduc de asemenea. Pentru creşterea produsului intern brut la nivelul său potenţial. d) +∞. Produsul intern brut efectiv este mai mic decât cel potenţial. e) nici cererea de bani şi nici ratele dobânzii nu se modifică. elastică pe termen lung. c) creşterea ratei dobânzii. c) efectele de substituţie şi de venit au acelaşi sens. e) perfect inelastică pe termen scurt. În faza de expansiune a ciclului economic: a) cererea de bani se reduce. elasticitatea ofertei individuale de muncă în raport cu salariul este: a) pozitivă. c) consideră că economiile concurenţiale sunt prin natura lor instabile. e) afirmă că modificarea masei monetare influenţează creşterea economică doar pe termen lung. inelastică pe termen lung. 355. d) cererea de bani creşte. d) modificării venitului asupra cererii de bani. Principiul acceleratorului exprimă efectul: a) modificării investiţiilor asupra venitului. 357. perfect inelastică pe termen lung. 359. Keynes recomandă: a) creşterea cotei rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale. Curba ofertei individuale de forţă de muncă este cotită. b) inelastică pe termen scurt. e) modificării impozitelor asupra venitului. c) negativă. atunci efectul de substituţie este dominant. Atunci când efectul de substituţie domină efectul de venit.

364. salariul are tendinţa să: a) crească. pe piaţa muncii există exces de ofertă de forţă de muncă în domeniul informatic. 361.d) efectul de substituţie devine mai important pe termen lung. salariul creşte deoarece: a) la vechiul nivel de echilibru al salariului există un exces de ofertă. b) PIN. b) 36% din produsul intern brut. iar consumul guvernamental 13% atunci consumul populaţiei este de: a) 26% din produsul intern brut. e) la vechiul nivel de echilibru al salariului există un exces de cerere. scade. cererea de forţă de muncă scade mai mult decât creşte oferta de forţă de muncă. e) 108% din produsul intern brut. atunci oferta individuală de muncă: a) este perfect elastică. d) 64% din produsul intern brut. d) scade şi respectiv. b) scad. c) rămână constant. c) creşte şi respectiv. Dacă efectul de venit este mai puternic decât efectul de substituţie. e) este crescătoare. 360. La un moment dat. În acest domeniu. Pe piaţa muncii. c) VPM. b) este perfect inelastică. d) salariul de echilibru este permanent stabil. b) scadă. c) are pantă negativă. e) fie întotdeauna într-o relaţie inversă cu productivitatea muncii. d) fie egal cu zero. Într-o economie închisă. b) salariul de echilibru este determinat de cerere. Amplificarea excedentului ofertei de muncă faţă de cererea de . Dacă cererea de muncă creşte. 366. d) PIB. creşte. consumul personal de bunuri şi servicii plus consumul de stat de bunuri şi servicii plus investiţiile brute reprezintă: a) PGB. e) VN. c) salariul de echilibru este determinat de ofertă. 365. e) rămân constante. d) are pantă pozitivă. Salariul şi numărul de lucrători angajaţi la nivelul de echilibru: a) cresc. e) efectul de venit devine mai important pe termen lung. 363. c) 80% din produsul intern brut. Exportul este mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut. 362. Dacă investiţiile brute reprezintă 15% din produsul intern brut.

c) şomajul fricţional este nul. c) structural.04%. e) 15%. Dacă populaţia ocupată este de 10 milioane persoane. 13.2 milioane persoane. c) realizate de salariaţi. e) de discontinuitate. Populaţia în afara limitelor pentru vârsta de muncă este de 10 milioane persoane. 23%. Populaţia totală este de 22. atunci numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în raport cu populaţia activă sunt: a) 2.muncă este influenţată de: a) creşterea productivităţii muncii. d) şomajul structural este nul. b) are loc accelerarea inflaţiei. dar inaptă. O persoană care tocmai a absolvit facultatea şi nu şi-a găsit încă un loc de muncă face parte din următoarea categorie de şomaj: a) voluntar. Activităţile care fac obiectul cererii şi ofertei de muncă sunt: a) realizate de toţi cei care lucrează. 371. 21. studenţii şi militarii în termen însumează 0. 20%. d) reducerea natalităţii. Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. d) 1. Şomajul natural descrie acel nivel al şomajului la care: a) producţia economiei corespunde nivelului potenţial. . 368. elevii. c) 1. e) realizate de studenţi şi elevi. Populaţia în vârstă de muncă.5 milioane. e) caracterul extensiv al economiei. este de 0. d) productivitatea marginală a muncii.73%. b) creşterea numărului locurilor de muncă.5 milioane. c) 30%. b) fricţional. 369. b) salariul în utilizarea curentă. rata şomajului calculată la populaţia activă este: a) 25%. Costul de oportunitate pentru factorul muncă reprezintă: a) utilitatea acestui factor.8 milioane persoane. 372. b) casnice. d) realizate de nesalariaţi. b) 2. 15%. 367. e) şomajul tehnologic este nul.3 milioane. d) tehnologic. e) 2. d) 8%. c) reducerea gradului de ocupare. 370. Persoanele casnice. e) cheltuielile pentru pregătirea profesională a forţei de muncă.5 milioane.3 milioane. b) 20%. c) salariul în cea mai avantajoasă utilizare alternativă. Ştiind că populaţia activă cuprinde şomerii şi populaţia ocupată.5 milioane persoane.

373. Şomajul se referă la: a) un dezechilibru economic, cererea de muncă fiind mai mare decât oferta; b) un deficit de forţă de muncă; c) o stare pozitivă a economiei; d) neasigurarea locurilor de muncă pentru o parte din populaţia activă disponibilă; e) satisfacerea cererilor de angajare, indiferent dacă solicitanţii au sau nu un loc de muncă. 374. Şomajul apare atunci când: a) cererea este mai mare decât oferta pe piaţa muncii; b) cererea este mai mică decât oferta pe piaţa muncii; c) cererea este egală cu oferta pe piaţa muncii; d) există exces de cerere pe piaţa muncii; e) piaţa muncii este în echilibru. 375. Pentru definirea şomajului, Biroul Internaţional al Muncii nu ia în considerare: a) persoanele apte de muncă; b) persoanele în vârstă de muncă; c) persoanele care nu muncesc; d) persoanele care sunt dispuse să muncească; e) persoanele care nu caută un loc de muncă. 376. Elevii şi studenţii în vârstă de muncă şi apţi de muncă nu sunt luaţi în considerare în determinarea şomajului deoarece: a) nu au timp pentru a munci; b) beneficiază de burse; c) primesc bani de la familiile lor; d) nu intră în populaţia activă disponibilă; e) nu reprezintă resurse de muncă. 377. Rata şomajului se calculează ca raport între: a) populaţia ocupată şi populaţia activă; b) populaţia ocupată şi populaţia totală; c) populaţia activă şi populaţia totală; d) numărul şomerilor şi populaţia totală; e) numărul şomerilor şi populaţia activă. 378. Din perspectiva pieţei muncii, modificarea structurii economiei pe activităţi se reflectă în: a) şomajul ciclic; b) şomajul structural; c) şomajul tehnologic; d) creşterea ofertei de forţă de muncă; e) creşterea resurselor de forţă de muncă. 379. Din perspectiva pieţei muncii, progresul tehnologic se reflectă în: a) şomajul ciclic; b) şomajul structural; c) şomajul tehnologic; d) creşterea ofertei de forţă de muncă; e) creşterea resurselor de forţă de muncă. 380. Dacă piaţa muncii este în echilibru, atunci: a) nu există şomaj; b) nu există şomaj involuntar;

c) nu există şomaj voluntar; d) populaţia ocupată este egală cu populaţia activă; e) populaţia ocupată este mai mare decât populaţia activă. 381. Percepţia că salariile sunt prea mici determină: a) şomaj involuntar; b) şomaj voluntar; c) creşterea ofertei de forţă de muncă; d) reducerea cererii de forţă de muncă; e) reducerea ofertei excedentare de forţă de muncă. 382. Negocierile colective care impun un nivel ridicat al salariului determină: a) creşterea cererii de forţă de muncă; b) reducerea cererii de forţă de muncă; c) diminuarea şomajului; d) creşterea populaţiei ocupate în raport cu populaţia activă; e) reducerea ofertei de forţă de muncă. 383. Insuficienţa cererii de bunuri şi servicii determină: a) creşterea şomajului; b) reducerea şomajului; c) creşterea excesului de cerere pe piaţa muncii; d) reducerea excesului de ofertă pe piaţa muncii; e) diminuarea dezechilibrelor pe piaţa muncii. 384. Şomajul creşte dacă: a) se adoptă forme noi de angajare în timp parţial sau cu orar atipic; b) investiţiile cresc; c) statul acordă facilităţi pentru crearea de noi întreprinderi; d) economia este în recesiune; e) exportul creşte. 385. Cauza principală a şomajului în condiţiile echilibrului keynesian de subocupare este: a) slaba calificare a lucrătorilor; b) randamentul scăzut al capitalului; c) insuficienţa cererii de bunuri; d) mobilitatea redusă a forţei de muncă; e) insuficienţa echipamentului de producţie. 386. Noţiunea de „şomaj involuntar” a fost introdusă în ştiinţa economică de: a) A. Smith; b) D. Ricardo; c) V. Pareto; d) J. M. Keynes; e) P. Samuelson. 387. Relaţia inversă între variaţia salariului nominal şi rata şomajului se reprezintă prin: a) curba Lorentz; b) curba Laffer; c) curba Friedman; d) curba Phillips; e) curba posibilităţilor de producţie. 388. Creşterea ratei dobânzii determină:

a) creşterea costului de oportunitate pentru cererea de monedă; b) reducerea costului de oportunitate pentru cererea de monedă; c) creşterea masei monetare; d) creşterea produsului intern brut; e) creşterea investiţiilor. 389. Cota rezervelor obligatorii ale băncilor este de 20%. Suma maximă de monedă scripturală creată de sistemul bancar ca urmare a unui depozit iniţial de 2 miliarde u.m. este: a) 20 miliarde u.m.; b) 10 miliarde u.m.; c) 8 miliarde u.m.; d) 5 miliarde u.m.; e) 2 miliarde u.m. 390. Cererea de monedă pentru motivul tranzacţional este L1 = 50 + 0, 5 ⋅Y, unde Y este venitul agregat. Cererea de monedă pentru motivul speculativ este L2 = 50 −125 ⋅r , unde r este rata dobânzii. Dacă oferta de monedă este de 325 u.m., iar venitul agregat este de 500 u.m., atunci rata dobânzii este: a) 10%; b) 15%; c) 20%; d) 25%; e) 30%. 391. Într-un sistem bancar în care cota rezervelor obligatorii este de 10%, multiplicatorul banilor este: a) 0; b) 0,01; c) 1; d) 10; e) 100. 392. Nu este instrument al politicii monetare: a) cota rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale; b) cumpărările de titluri guvernamentale de către banca centrală; c) vânzările de titluri guvernamentale de către banca centrală; d) consumul guvernamental de bunuri şi servicii; e) rata dobânzii la depozitele băncilor comerciale la banca centrală. 393. Băncile comerciale au capacitatea de a crea monedă: a) tipărind numerar; b) acordând credite; c) schimbând numerarul din casierie în rezerve la banca centrală; d) cumpărând titluri guvernamentale; e) acceptând depozite. 394. Dacă banca centrală reduce cota rezervelor obligatorii, atunci: a) publicul nebancar cumpără mai multe titluri de stat; b) băncile acordă mai puţine credite; c) băncile creează mai mulţi bani; d) formarea capitalului este descurajată; e) preţurile se reduc. 395. Atunci când veniturile consumatorilor cresc în faza de expansiune, cererea de bani:

Să presupunem că o persoană a găsit o cutie îngropată ce conţinea 100. d) reducerea ratei dobânzii şi reducerea cursului obligaţiunilor. e) menţinerea constantă a ratei dobânzii şi a cursului obligaţiunilor. d) cumpărarea de titluri guvernamentale de către banca centrală.000 u.m. suma maximă cu care creşte masa monetară este: a) 100. b) cantitatea cerută de bani ar fi mai mică decât cantitatea oferită. Dacă Banca Naţională ar impune un plafon al ratei dobânzii.000 u. iar cererea de bani s-ar reduce.m. d) invers legată de produsul intern brut şi rata dobânzii.m. 401.000 u. e) scade din motivul precauţional. d) scade din motivul tranzacţional. atunci: a) cantitatea cerută de bani ar fi mai mare decât cantitatea oferită. c) creşterea cheltuielilor guvernamentale. d) 400. b) scade din motivul speculativ. d) oferta de bani ar creşte. 396.. b) crearea de putere suplimentară de cumpărare. b) 120.000 u. e) vânzarea de titluri de stat către populaţie. Principala funcţie pasivă a băncilor comerciale este: a) primirea spre păstrare a economiilor populaţiei şi ale agenţilor economici ne-financiari. c) invers legată de produsul intern brut şi direct de rata dobânzii.000 u. b) direct legată de produsul intern brut şi invers de rata dobânzii. c) coordonarea încasărilor şi a plăţilor. e) moneda naţională s-ar aprecia. d) acordarea de împrumuturi agenţilor economici. în funcţie de bonitatea financiară. e) în scădere în faza de expansiune a ciclului economic. e) 500. b) creşterea ratei dobânzii şi reducerea cursului obligaţiunii.. c) reducerea ratei dobânzii şi creşterea cursului obligaţiunilor. e) reducerea impozitării. 399. . 397... Efectele unui exces al cererii de monedă faţă de ofertă sunt: a) creşterea ratei dobânzii şi creşterea cursului obligaţiunilor.m. b) creşterea cotei rezervei obligatorii ale băncilor comerciale. c) piaţa monetară ar fi în echilibru. c) creşte din motivul speculativ.m. c) 180.a) creşte din motivele tranzacţional şi precauţional. 398. Care din măsurile următoare este specifică unei politici monetare expansioniste? a) creşterea ratei dobânzii la refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală. Cererea de bani este: a) direct legată de produsul intern brut şi rata dobânzii.m. 400.000 u. Dacă persoana respectivă foloseşte aceşti bani pentru a-şi deschide un cont şi dacă banca trebuie să păstreze sub formă de rezerve o cotă de 20% din depozite.

b) viteza de rotaţie a capitalului. Printre măsurile de restrângere a masei monetare nu se numără: a) creşterea ratei dobânzii. Care din funcţiile banilor face posibilă utilizarea banilor ca instrument de economisire? a) funcţia de mijloc de măsurare şi evaluare. b) viteza de rotaţie a capitalului. c) scăderea ratei dobânzii. c) producţia de bunuri şi servicii. c) volumul fizic al tranzacţiilor. 409. 404. d) funcţia de mijloc de rezervă. . d) conturile curente. e) cardurile de debit. Multiplicatorul creditului este influenţat direct de: a) nivelul depozitelor. 405. b) funcţia de mijloc de schimb. d) nivelul preţurilor. e) funcţia de intermediere a tranzacţiilor. d) vânzarea de titluri de stat de către banca centrală. b) este controlată indirect de banca centrală. 406. Ecuaţia cantitativă a schimbului arată că masa monetară nu se află în relaţie de acelaşi sens cu: a) viteza de rotaţie a banilor. e) durata de rotaţie a capitalului. c) conturile bancare operabile prin cecuri. e) este rezultatul unei decizii administrative. b) rata dobânzii la refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală. Nu reprezintă instrument de politică monetară: a) rata dobânzii la depozitele băncilor comerciale la banca centrală. Cererea de bani pentru motivul tranzacţional depinde de: a) producţia de bunuri şi servicii. d) operaţiunile băncii centrale pe „piaţa deschisă”. 403. b) depunerile la termen. b) depozitele bancare. c) funcţia de mijloc de plată. d) cota rezervelor obligatorii. e) vânzarea de valută de către banca centrală. e) valoarea tranzacţiilor. e) impozitele indirecte. c) rata dobânzii. 408. d) asigură finanţarea întreprinderilor cu pierderi.402. c) cota rezervelor minime obligatorii. b) creşterea cotei rezervelor obligatorii. Agregatul monetar M1 nu include: a) numerarul. Generarea monedei de cont de către băncile comerciale: a) este limitată direct prin legea bancară. c) asigură independenţa economiei faţă de politica monetară a băncii centrale. 407.

416. e) salariile nominale. 415. c) acordarea de către o bancă a unui credit în numerar. formă universală a avuţiei. 414. b) bancnote. b) doar băncile comerciale. d) guvernul. Majoritatea masei monetare este formată din: a) monezi metalice. e) mijloc de rezervă şi economisire. iar cursul de schimb se apreciază. d) schimbarea valutei în lei. Dacă banca centrală cumpără titluri de stat. e) creşterea impozitării. e) oferta de bani se reduce. b) au loc intrări de capital din străinătate. 411. Numerarul se transformă în bani scripturali prin: a) depunerea numerarului într-un cont bancar. c) banca centrală şi băncile comerciale. e) schimbarea leilor în valută. 410. d) acţiunile şi obligaţiunile care se tranzacţionează ocazional pe piaţa extra-bursieră. Creşterea cheltuielilor guvernamentale are un efect inflaţionist mai mare dacă este finanţată prin: a) vânzare de titluri guvernamentale către populaţie. c) au loc ieşiri de capital în străinătate. Nu intră în sfera noţiunii generice de bani: a) monezile metalice. 417.d) cursul de schimb. d) vânzare de titluri guvernamentale către banca centrală. b) vânzare de titluri guvernamentale către societăţile comerciale private din sectorul nebancar. iar cursul de schimb se apreciază. Viteza de rotaţie a banilor se accelerează dacă: . b) bancnotele. d) mijloc de asigurare a unei puteri constante de cumpărare. e) banca centrală şi guvernul. b) ridicarea numerarului dintr-un cont bancar. c) vânzare de titluri guvernamentale către băncile comerciale. e) alte instrumente recunoscute ca monedă. 413. Creează masă monetară: a) doar banca centrală. e) alte instrumente care sunt acceptate ca mijloace de schimb şi plată. b) mijloc de măsură pentru celelalte bunuri. c) bani scripturali. 412. Nu este funcţie a banilor: a) mijloc de schimb. iar ratele dobânzii cresc. atunci: a) investiţiile sunt descurajate. c) mijloc de plată. d) oferta de bani creşte. c) moneda scripturală. iar ratele dobânzii se reduc. d) numerar.

e) banca centrală emite mai puţină monedă. 424. 423. c) cantităţii bunurilor supuse tranzacţiilor. d) preţurile cresc în aceeaşi măsură ca şi masa monetară. Dezechilibrul inflaţionist se caracterizează prin evoluţia divergentă a masei monetare şi a: a) preţurilor. Puterea de cumpărare a unităţii monetare se reduce dacă: a) preţurile se reduc. ceilalţi factori rămânând constanţi. în condiţiile în care cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor rămâne constantă. în condiţiile în care masa monetară rămâne constantă. e) excedentul trezoreriei. e) dobânzilor. Rata dobânzii creşte dacă: . d) salariului nominal. c) masa monetară creşte. c) agenţii economici care cheltuiesc mai puţin decât lichidităţile proprii. iar cererea de monedă se reduce. b) oferta de monedă se reduce. b) preţurile cresc. ceilalţi factori rămânând constanţi. b) agenţi economici cu nevoi de finanţare. d) masa monetară creşte. b) starea generală a economiei. 419. Oferta de monedă provine de la: a) agenţii economici care cheltuiesc mai mult decât lichidităţile proprii. 421. b) preţurile cresc.a) cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor se reduce. d) încrederea în moneda naţională. 418. c) eficienţa economică. ceilalţi factori rămânând constanţi. 422. e) nivelul general al preţurilor. e) populaţia care cheltuieşte mai mult decât lichidităţile proprii. Puterea de cumpărare a unităţii monetare nu depinde de: a) salariul real. b) agenţii economici cu nevoi de finanţare. c) banca centrală (de emisiune) şi agenţii economici cu disponibilităţi temporare. 420. e) salariul nominal se reduce. c) masa monetară se reduce. dacă aceasta înregistrează un deficit. Rata dobânzii se reduce dacă: a) nevoile de finanţare din economie cresc. d) bănci şi alte instituţii financiare cu disponibilităţi temporare. iar cererea de monedă creşte. c) oferta de monedă creşte. d) deficitul trezoreriei creşte. e) preţurile cresc în măsura în care se reduce cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor. Cererea de monedă provine de la: a) banca centrală. d) trezorerie. b) vitezei de rotaţie a banilor.

d) finanţarea şi refinanţarea. 429. b) rata dobânzii rămâne constantă. c) durata angajamentelor asumate de debitori. d) realizează schimb valutar pentru persoanele fizice. Mărimea garanţiilor solicitate de bănci este invers proporţională cu: a) riscul creditului. iar cererea de monedă se reduce. 426. d) veniturile bugetare. d) cererea pentru producţia agentului economic respectiv este în creştere. Dobânzile active nu depind de: a) resursele băneşti atrase. În cadrul pieţei monetare au loc tranzacţii privind: a) emiterea de titluri de proprietate. Sursa creditelor este: a) amortizarea capitalului tehnic fix. c) durata plasamentelor. Trezoreria: a) este o bancă comercială. e) cheltuielile bugetare. e) rata dobânzii este mai mare decât deprecierea monedei naţionale. c) cumpărarea şi vânzarea de obligaţiuni. c) rata dobânzii creşte. b) riscul proiectului pentru care se solicită finanţare este scăzut. 427. c) este bancă a statului care centralizează şi gestionează fondurile publice. b) mărimea creditului. e) înclinaţia spre prudenţă a băncii. b) cumpărarea şi vânzarea de acţiuni. d) excedentul trezoreriei creşte. 428. b) resursele băneşti plasate. iar cererea de monedă creşte. b) atrage depozite de la populaţie şi acordă credite agenţilor economici. Economisirea este descurajată atunci când: a) rata dobânzii se reduce. c) agentul economic respectiv are datorii restante. 425.a) disponibilităţile temporare din economie cresc. 430. b) oferta de monedă se reduce. c) depunerile bancare ale agenţilor economici. e) banca centrală emite mai multă monedă. c) oferta de monedă creşte. 431. d) rata dobânzii este mai mare decât rata inflaţiei. rezidenţi şi . e) rata de piaţă a dobânzii. d) bonitatea debitorului. d) preţurile obligaţiunilor. e) profitul pe seama proiectului pentru care se solicită finanţare acoperă restituirea creditului şi plata dobânzii. Bonitatea financiară a unui agent economic este redusă dacă: a) rata profitului este mai mare decât rata dobânzii. e) cumpărarea şi vânzarea bunurilor în rate. b) profiturile firmelor.

. respectiv cu 4.000 acţiuni B la un curs de 120 u.000 u. atunci valoarea prezentă a sumei de 1 milion lei disponibilă peste un an este: a) 1.211..m.m.m.000 u.. 432. d) 10. atunci cursul obligaţiunii: a) creşte cu 500..000 u. b) 15.000 u.000 u. atât cursul acţiunii A cât şi cursul acţiunii B sunt de 110 u..000 u. c) creşte cu 100.m.79%.000 acţiuni A la un curs de 100 u.m. e) 26.000 u. 436.000 lei. c) scade cu 20%. d) creşte cu 25%. Dacă rata dobânzii este 10%.000 u.000 u. Dacă rata anuală a dobânzii este 10%.999.000 u. 437. c) câştigă 300. 434. d) pierde 200.m. cu 20.000 lei. dacă rata dobânzii se reduce de la 25% la 20%? a) creşte cu 20%. atunci puterea de cumpărare a . respectiv cu 1. e) creşte cu 400.75%. La scadenţă.100.m. Dacă rata dobânzii creşte cu 5 puncte procentuale..m.m.nerezidenţi.75%. iar masa monetară. c) 1. Care este modificarea procentuală şi absolută a cursului obligaţiunii. d) 25.m.000 u.m. atunci rata inflaţiei este: a) 15%. c) 909.m.9 lei. respectiv cu 4. e) 1.m.75%. Dacă rata inflaţiei este 25%.090. La o rată a dobânzii de 20%. Dacă produsul intern brut creşte cu 5%. pe acţiune. respectiv cu 1. b) creşte cu 25%.m.000 u..m. venitul anual adus de o obligaţiune este de 100. b) pierde 100. e) câştigă 100. b) scade cu 500.000 u.. e) are surplus de fonduri dacă bugetul este deficitar. pe acţiune şi un ordin de vânzare la acelaşi termen pentru 20.826.. Agentul economic: a) câştigă 200. d) 1. respectiv cu 8.m. atunci valoarea prezentă a unei unităţi monetare ce se obţine peste doi ani este: a) 0.000 u.000 u. 433.000 u. e) 100..m. d) scade cu 100. c) 20.000 u. e) creşte cu 20%. b) 0.008. Viteza de circulaţie a monedei este constantă. 438.m. 435. pe acţiune.m. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 1..m.910.000 lei.9 lei.000.101.75%. Un agent economic dă ordin de cumpărare la termen pentru 10.. b) 999.

c) relaţia negativă dintre şomaj şi produsul intern brut. Care din următoarele elemente nu reprezintă un cost asociat procesului inflaţionist? a) vicierea corelaţiilor între preţurile relative. e) sporirea masei monetare nu influenţează. b) amplificarea incertitudinii şi riscului în economie. b) sporirea ratei dobânzii nu influenţează investiţiile. e) redistribuirea arbitrară a veniturilor.unui leu: a) creşte cu 25%. d) creşterea cererii agregate. Legea lui Okun exprimă: a) relaţia pozitivă dintre şomaj şi produsul intern brut. e) relaţia negativă dintre şomaj şi dinamica preţurilor. c) rămâne constantă. 444. lung). 439. asupra produsului intern brut. 442. pe termen lung. Dacă se anticipează creşterea într-un ritm mai rapid a preţurilor. d) rata şomajului cu iluzia monetară. mediu. b) relaţia pozitivă dintre inflaţie şi produsul intern brut. 445. Diferenţa dintre indicii Laspeyres şi Paasche este dată de: a) referinţa temporală a preţurilor. produsul intern brut. e) rata şomajului cu modificarea salariilor. 443. d) accentuarea fluctuaţiilor cursurilor valutare. c) nivelul de dezvoltare al economiei. Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă? a) creşterea valorii bunurilor exportate. b) creşterea costurilor de producţie. d) relaţia negativă dintre inflaţie şi produsul intern brut. c) sporirea masei monetare determină creşterea produsului intern brut pe termen lung doar dacă este însoţită de creşterea fiscalităţii. c) rata şomajului cu producţia. 441. d) creşte cu 20%. e) creşterea achiziţiilor guvernamentale. d) sporirea masei monetare determină creşterea produsului intern brut pe termen lung doar dacă este însoţită de reducerea fiscalităţii. b) scade cu 25%. e) scade cu 20%. atunci: . pe termen lung. c) reducerea preţului resurselor. b) referinţa temporală a cantităţilor. 440. c) încurajarea investiţiilor productive. b) modificarea efectivă a preţurilor cu modificarea lor anticipată. Monetariştii susţin că: a) sporirea masei monetare are un impact puternic. e) orizontul temporal (scurt. d) modalitatea de eşantionare. Legea lui Okun corelează: a) modificarea preţurilor cu modificarea salariilor.

b) politica monetară neanticipată nu poate afecta producţia. În condiţiile inflaţiei neanticipate: a) creditorii pierd. atunci rata inflaţiei în T2 faţă de T0 este de: a) 100%. d) egală cu rata nominală a dobânzii. fără a influenţa producţia. cât şi a preţurilor. c) mai mică decât rata nominală a dobânzii. 452. fără a influenţa nivelul preţurilor. c) determină creşterea producţiei. 450. iar debitorii câştigă. 447. e) reducerea producţiei nivelului general al preţurilor şi a producţiei. c) numai creşterea producţiei. Curba Phillips ilustrează: a) relaţia directă dintre rata şomajului şi rata inflaţiei. iar în perioada T1-T2. rata reală a dobânzii este: a) mai mare decât rata nominală a dobânzii. 446. 448. b) relaţia inversă dintre inflaţia neanticipată şi şomajul ciclic. b) creditorii câştigă. c) 300%. d) atât debitorii. cât şi creditorii câştigă. b) negativă.a) consumatorii preferă să amâne deciziile de consum. în general. iar debitorii pierd. e) viteza de circulaţie a banilor creşte. d) creşterea nivelului general al preţurilor şi reducerea producţiei. d) conduce la creşterea nivelului preţurilor. c) relaţia inversă dintre inflaţia anticipată şi şomajul ciclic. Într-o perioadă de deflaţie. e) un indicator imposibil de calculat. Care sunt. 451. b) determină atât creşterea producţiei. d) producătorii acţionează într-un mediu de afaceri stabil. preţurile au crescut de 3 ori. b) 200%. 449. de două ori. Efectele unei creşteri anticipate a masei monetare sunt: a) creşterea nivelului general al preţurilor şi a producţiei. e) anticipările sunt realiste. d) erorile de anticipare sunt nesistematice. b) consumatorii apelează într-o mai mică măsură la credite. cât şi creditorii pierd. c) populaţia economiseşte mai mult. d) 500%. b) numai creşterea nivelului general al preţurilor. e) puterea de cumpărare a banilor creşte. . efectele pe termen scurt ale unei creşteri neanticipate a masei monetare? a) îi determină pe producători să aprecieze că a avut loc o modificare nefavorabilă a preţurilor relative. c) anticipaţiile depind de evoluţiile din trecut. Ipoteza anticipărilor raţionale presupune că: a) şomajul involuntar este imposibil. e) 600%. Dacă în perioada T0-T1. c) atât debitorii. e) lasă nemodificat nivelul preţurilor şi producţia.

c) reducerea ratei anticipate a inflaţiei. d) masa monetară este constantă. Inflaţia poate fi sesizată prin: a) creşterea puterii de cumpărare a banilor. b) variaţia semnificativă a ratei naturale a şomajului. d) depreciere. iar oferta de bunuri economice creşte. 458. c) liniară. Care din următoarele procese conduc la deplasarea la dreapta a curbei Phillips? a) creşterea ratei naturale a şomajului. 453. 459. iar oferta de bunuri economice este constantă. b) de proporţionalitate inversă. Între indicele general al preţurilor şi indicele puterii de cumpărare a banilor există o relaţie: a) de proporţionalitate directă. e) apreciere. c) menţinerea relativ constantă a ratei anticipate a inflaţiei şi a ratei naturale a şomajului. b) dezinflaţie. 455. b) creşterea mai lentă a masei monetare faţă de puterea de cumpărare a acesteia. d) exponenţială. b) creşterea ratei şomajului. Procesul de încetinire a creşterii nivelului general al preţurilor se numeşte: a) deflaţie. Cea mai relevantă măsură a inflaţiei are în vedere: a) deflatorul produsului intern brut. 456. . Inflaţia se manifestă atunci când: a) masa monetară scade. c) creşterea mai lentă a salariului nominal faţă de salariul real. ceteris paribus.d) relaţia directă dintre inflaţia anticipată şi şomajul natural. iar oferta de bunuri economice creşte. ca relaţie inversă între şomaj şi inflaţie. s-a dovedit corectă în perioada anilor 1960? a) variaţia semnificativă a ratei anticipate a inflaţiei. d) nivelul redus al inflaţiei. 457. e) masa monetară se reduce. Care este motivul pentru care curba Phillips. c) devalorizare. e) creşterea ratei inflaţiei şi reducerea ratei şomajului. d) creşterea generalizată a preţurilor. ceteris paribus. d) creşterea ratei inflaţiei. e) corespondenţa dintre cantitatea de bani în circulaţie şi cantitatea de bunuri şi servicii supuse vânzării. e) nivelul redus al şomajului. e) de egalitate. b) creşterea masei monetare este mai rapidă decât creşterea ofertei de bunuri economice. c) scăderea masei monetare este mai rapidă faţă de scăderea ofertei de bunuri economice. e) relaţia inversă dintre inflaţia anticipată şi şomajul natural. 454.

iar productivitatea muncii se reduce. 463. d) în proporţii diferite în economiile tuturor ţărilor.b) deflatorul consumului individual. d) indicele preţurilor mărfurilor alimentare de consum. iar elasticitatea . cât şi productivitatea muncii rămân constante. b) numai în economiile în tranziţie. e) creşterea mai lentă a producţiei de bunuri şi servicii faţă de masa monetară. 464. Spirala inflaţionistă se referă la următoarea secvenţă cauzală: a) creşterea preţurilor – reducerea puterii de cumpărare a banilor – reducerea cheltuielilor de consum. d) elasticitatea ofertei de bunuri şi servicii în raport cu preţurile şi cu veniturile este mai redusă. c) progresul tehnico-ştiinţific este mai rapid. b) eficienţa factorilor de producţie este mai ridicată. 460. c) creşterea mai lentă a salariului real decât a productivităţii muncii. e) indicele preţurilor mărfurilor nealimentare de consum. e) creşterea salariilor – creşterea costurilor cu forţa de muncă – concedieri – creşterea şomajului. Inflaţia de import este cu atât mai mare cu cât: a) ponderea bunurilor importate este mai redusă. d) atât salariul real. b) acoperirea deficitelor bugetare prin emisiune monetară. c) în economiile în care masa monetară corespunde cu volumul bunurilor şi serviciilor. Dezechilibrul inflaţionist este cu atât mai semnificativ cu cât: a) oferta de bunuri şi servicii este mai elastică în raport cu preţurile şi cu veniturile. d) creşterea salariilor – creşterea preţurilor – revendicări salariale – nouă creştere a preţurilor. d) scăderea producţiei de bunuri şi servicii. c) dinamica salariului real este devansată de dinamica productivităţii muncii. b) creşterea mai lentă a salariilor faţă de creşterea preţurilor – reducerea salariului real – reducerea cheltuielilor de consum. 465. c) indicele preţurilor de consum. e) în economiile în care indicele general al preţurilor este subunitar. Nu este cauză a inflaţiei: a) creşterea excesivă a creditului. e) reacţia de adaptare a ofertei la cerere este mai rapidă. Costul unitar cu forţa de muncă se reduce dacă: a) salariul real creşte mai rapid decât productivitatea muncii. 461. b) salariul real rămâne constant. c) creşterea mai lentă a masei monetare faţă de creşterea preţurilor – reducerea puterii de cumpărare a masei monetare – descurajarea cererii de bunuri şi servicii. 462. Inflaţia se manifestă: a) numai în economiile dezvoltate. e) salariul real se reduce mai puţin decât scăderea productivităţii muncii.

467. Deficitul bugetar este de 10 miliarde u..cererii în raport cu preţurile bunurilor importate este mai ridicată. Deficitul bugetar de 5000 miliarde lei este finanţat integral prin expansiune monetară. d) ponderea bunurilor importate şi elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate sunt mai mari.m. c) produsul intern brut creşte mai lent decât masa monetară. atunci masa monetară: a) creşte cu 5000 miliarde lei. b) reduce deficitul bugetar. iar masa monetară creşte.5 miliarde u. 468. b) creşte cu 25000 miliarde lei. c) ponderea bunurilor importate este mai mare.. 466. e) agenţilor economici care au venituri fixe.m. 471. d) determină creşterea ratei dobânzii. d) produsul intern brut creşte în pas cu masa monetară. c) rămâne constantă. c) creşte cu 40 miliarde u.m. d) agenţilor economici care iau măsuri pentru a contracara instabilitatea preţurilor. În condiţiile în care deficitul bugetar se finanţează integral prin emisiune monetară. e) firmele consumatoare ale bunurilor de import sunt mai dispuse să suporte creşterile preţurilor externe pe seama profiturilor. b) produsul intern brut se reduce în pas cu masa monetară. .m.5 miliarde u. e) nu se modifică. 470. masa monetară: a) creşte cu 2. O economie este sănătoasă atunci când: a) produsul intern brut se reduce. e) scade cu 25000 miliarde lei. e) produsul intern brut este constant.. c) rambursarea împrumuturilor publice interne. b) rambursarea împrumuturilor publice externe şi interne. O politică fiscală restrictivă: a) determină accelerarea inflaţiei. b) ponderea bunurilor importate şi elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate sunt mai reduse.. Dacă rata rezervelor băncilor comerciale este 20%. iar multiplicatorul banilor este 4.m. iar masa monetară creşte. e) elimină investitorii privaţi de pe piaţa fondurilor. d) scade cu 5000 miliarde lei. c) reduce rata şomajului. Inflaţia are efecte negative asupra: a) agenţilor economici care-şi convertesc disponibilităţile băneşti în valute stabile. excedentul bugetar poate fi folosit pentru: a) rambursarea împrumuturilor publice externe. c) agenţilor economici cu venituri indexate la inflaţie. b) se reduce cu 2. Într-o economie închisă. b) debitorilor. d) creşterea datoriei publice interne şi externe. d) se reduce cu 40 miliarde u. 469. iar elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate este mai redusă.

b) ratele dobânzii se reduc. b) reducerea ratelor dobânzii şi creşterea investiţiilor private. accizele se impun asupra bunurilor: a) de folosinţă îndelungată.m. atunci: a) ratele dobânzii cresc.67 miliarde u. . e) 33 miliarde u.. c) taxa pe valoarea adăugată. c) cu cerere inelastică în raport cu preţul.. Care din măsurile de politică bugetară sunt aplicate în faza de recesiune economică? a) sporirea cheltuielilor bugetare. intrări de capital din străinătate şi aprecierea cursului de schimb. e) creşterea investiţiilor private. 473.m. Creşterea deficitului bugetar determină: a) reducerea ratelor dobânzii.m. e) creşterea ratelor dobânzii şi reducerea investiţiilor private. d) creşterea ratelor dobânzii.m. e) impozitul pe venitul global.e) creşterea datoriei publice interne. c) investiţiile sunt descurajate. Nu este impozit direct: a) impozitul pe profit. 477. Investiţiile publice cresc cu 20 miliarde u. Creşterea deficitului bugetar determină: a) reducerea datoriei publice. b) cu cerere elastică în raport cu preţul. Produsul intern brut creşte cu: a) 100 miliarde u. c) creşterea ratelor dobânzii. 474. d) creşterea ratelor dobânzii şi a investiţiilor private. 478. intrări de capital din străinătate şi deprecierea cursului de schimb. c) 60 miliarde u. Multiplicatorul bugetar este 3. Pentru a maximiza veniturile bugetare. ieşiri de capital în străinătate şi aprecierea cursului de schimb. d) extinderea aparatului administraţiei publice. 472.m. 476. 475. d) produsul intern brut se reduce. b) reducerea ratelor dobânzii. b) impozitul pe salarii. Dacă Ministerul de Finanţe utilizează veniturile din privatizare pentru a răscumpăra datorie publică internă. b) majorarea impozitelor. e) majorarea ratei dobânzii. b) 40 miliarde u.m. c) “îngheţarea” programelor de protecţie socială.. d) impozitul pe veniturile liber profesioniştilor. e) cheltuielile cu dobânzile la datoria publică internă cresc. ieşiri de capital în străinătate şi deprecierea cursului de schimb. d) 6. c) reducerea ratelor dobânzii şi a investiţiilor private. d) cu cerere perfect elastică în raport cu preţul.. e) dăunătoare sănătăţii.

b) veniturile bugetare din profiturile regiilor autonome. c) accizele. c) reducerea datoriei publice. c) reducerea deficitului bugetar. d) taxele vamale.479. e) stimularea agenţilor economici. atunci. atunci: a) bugetul este deficitar. b) stimulează economia pe termen scurt. d) venituri din valorificarea unor bunuri ale statului. b) împrumuturilor externe. d) creşterii impozitelor. Dacă veniturile bugetare sunt mai mari decât cheltuielile bugetare. e) încasări din rambursarea împrumuturilor acordate. b) creşterea şomajului. c) datoria publică se măreşte. a) bugetul este excedentar. d) statul acordă împrumuturi interne şi externe. e) trebuie reduse impozitele pentru echilibrarea bugetului. Creşterea impozitelor are ca efect: a) reducerea evaziunii fiscale. Nu reprezintă impozit indirect: a) taxa pe valoarea adăugată. e) extinderea programelor sociale ale guvernului. d) statul contractează împrumuturi interne şi externe. 482. e) amână folosirea pentru mai târziu a unor resurse financiare. b) datoria publică se reduce. Deficitul bugetar: a) descurajează economia pe termen scurt. b) impozitul pe venitul global. e) reducerii cheltuielilor bugetare. Reducerea impozitelor are ca efect: a) descurajarea investiţiilor. b) contracţia economiei subterane. c) datoria publică se măreşte. b) datoria publică se reduce. d) creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor economici. d) creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor economici. e) taxa pentru modernizarea drumurilor. e) trebuie mărite impozitele pentru echilibrarea bugetului. d) contribuie la reducerea datoriei publice. 483. c) emisiunii de bani. . Cea mai inflaţionistă cale de finanţare a deficitului bugetar îmbracă forma: a) împrumuturilor interne. 481. Veniturile din capital ale bugetului de stat includ: a) veniturile bugetare din profitul Băncii Naţionale a României. 484. 485. c) stimulează economia pe termen lung. Dacă veniturile bugetare sunt mai mici decât cheltuielile bugetare. c) dividendele pentru participaţiile statului în economie. 480. 486.

Între motivele participării la piaţa mondială nu se include: a) extinderea pieţelor de desfacere. b) să corecteze mecanismele pieţei. e) să constituie un mijloc de informare a agenţilor economici şi de incitare a deciziilor acestora. c) diversificarea producţiei interne. c) să constituie un element complementar al pieţei. d) să impună direcţii obligatorii pentru agenţii economici. b) creşterea eficienţei economiei naţionale în cadrul diviziunii internaţionale a muncii. 489. Piaţa mondială determină: a) reducerea concurenţei dintre agenţii economici din diferite ţări. d) acordarea şi primirea de credite externe. 490. c) specializarea economiilor naţionale se reduce. b) utilizarea pârghiilor economice pentru stimularea agenţilor economici în vederea realizării obiectivelor respective. 491. d) accesul la ceea ce nu se produce pe plan intern. . b) toate ţările obţin performanţe economice din ce în ce mai bune. c) investiţiile directe în şi din străinătate. e) diminuarea impactului evoluţiilor internaţionale asupra economiei naţionale. Piaţa mondială se dezvoltă ca urmare a faptului că: a) diferenţierea înzestrării ţărilor cu factori de producţie se reduce. atingerea obiectivelor stabilite prin programarea economică a statului presupune: a) instituirea obligativităţii obiectivelor respective pentru toţi agenţii economici. inclusiv produse şi tehnologii de vârf. d) reducerea numărului de pieţe furnizoare şi de desfacere. 488. d) amplificarea intervenţiei statului în economie. e) diviziunea internaţională a muncii elimină avantajele pe care le oferă piaţa mondială ţărilor participante. e) reducerea rolului preţurilor în alocarea resurselor economice.487. d) nici o ţară nu poate să-şi asigure toate bunurile de care are nevoie. 492. În concepţia liberului schimb. e) obţinerea de încasări valutare. c) reducerea capacităţii de absorbţie a unor produse. b) obţinerea unor produse şi tehnologii noi. b) colectarea veniturilor bugetare şi alocarea cheltuielilor bugetare. Programarea economică a statului nu urmăreşte: a) să influenţeze funcţionarea pieţelor şi a economiei. Nu se includ în cadrul segmentelor specializate ale pieţei mondiale: a) exportul şi importul de bunuri şi servicii. Într-o economie de piaţă. c) reducerea rolului pieţei şi diminuarea autonomiei agenţilor economici. 493. comerţul internaţional trebuie să se bazeze pe: a) taxe vamale. e) schimbul valutar al agenţilor economici din diferite ţări.

. Evoluţia comerţului internaţional nu este marcată de: a) creşterea sa mai rapidă comparativ cu produsul intern brut. 498. b) reduce excedentul balanţei comerciale. d) competitivitatea producţiei interne este ridicată. e) restricţiile cantitative asupra importului. e) concurenţă între participanţi. Creşterea exportului: a) amplifică deficitul balanţei comerciale. 494. c) echilibrată. e) deficitară. c) măresc activul balanţei de plăţi. d) subvenţiile la import. c) măreşte activul balanţei de plăţi. 497. b) datoria externă se reduce. Investiţiile străine: a) reduc deficitul balanţei comerciale. c) scutirile de impozite la import. e) reduce plăţile din balanţa de plăţi. d) subvenţii la export. b) reduce excedentul balanţei comerciale. d) reduce pasivul balanţei de plăţi. b) măresc excedentul balanţei comerciale. Dacă exportul este mai mic decât importul. Din punct de vedere contabil. balanţa de plăţi externe este: a) activă. b) înmulţirea reglementărilor privind importul. b) pasivă. d) competitivitatea producţiei interne este scăzută. b) datoria externă se reduce. e) se pot acorda credite externe. c) rezervele valutare se reduc. c) înmulţirea reglementărilor care stimulează exportul. 496. d) reduce pasivul balanţei de plăţi. 499.b) restricţii cantitative asupra importului. c) rezervele valutare cresc. Nu constituie un instrument al abordării protecţioniste în comerţul internaţional: a) Organizaţia Mondială a Comerţului. atunci: a) balanţa comercială este deficitară. 495. e) reduce încasările din balanţa de plăţi. d) excedentară. c) măreşte activul balanţei de plăţi. 500. e) se fac împrumuturi externe. Creşterea importului: a) reduce deficitul balanţei comerciale. Dacă exportul este mai mare decât importul: a) balanţa comercială este deficitară. 501. b) taxele vamale. c) scutiri de impozite la import sau la export. e) accentuarea concurenţei dintre participanţi. d) reducerea gradului său de concentrare în ţările dezvoltate.

502. Cursul de schimb anunţat zilnic de către Banca Naţională a României este: a) cursul de schimb la care se desfăşoară toate tranzacţiile pe piaţa valutară. e) cursul de schimb obligatoriu pentru toţi agenţii economici. Eficienţa exportului creşte atunci când: a) se reduce gradul de prelucrare a bunurilor şi gradul de complexitate a serviciilor destinate exportului. c) modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a compensa diferenţa dintre ratele dobânzii din cele două ţări. Paritatea ratelor dobânzii se referă la: a) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza comparaţiei cu un etalon internaţional – EURO sau dolarul SUA. b) cel mai ridicat curs al pieţei valutare. e) preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă. . d) media cursurilor de schimb ale tranzacţiilor pe piaţa valutară.d) reduc pasivul balanţei de plăţi. c) modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a compensa diferenţa dintre ratele dobânzii din cele două ţări. Paritatea puterii de cumpărare se referă la: a) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza comparaţiei cu un etalon internaţional – EURO sau dolarul SUA. b) măresc excedentul balanţei comerciale. Pe piaţa valutară se realizează: a) operaţiuni de finanţare şi refinanţare. 503. b) scade calitatea bunurilor şi serviciilor destinate exportului. d) cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a ofertei pe piaţa valutară interbancară. e) cresc preţurile interne ale produselor exportate. c) cel mai redus curs al pieţei valutare. c) reduc activul balanţei de plăţi. 504. 507. 505. c) tranzacţii la vedere şi la termen cu acţiuni. e) măresc încasările din balanţa de plăţi. e) nu au nici un efect asupra balanţei de plăţi. d) tranzacţii la vedere şi la termen cu valute. d) scad costurile în producţia destinată exportului. b) tranzacţii la vedere şi la termen cu titluri. b) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza puterii lor de cumpărare. e) tranzacţii la vedere şi la termen cu obligaţiuni. Creditele acordate de către instituţiile financiare internaţionale: a) reduc deficitul balanţei comerciale. 506. b) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pa baza puterii lor de cumpărare. d) nu au nici un efect asupra balanţei de plăţi. c) dinamica salariului real devansează dinamica productivităţii muncii.

b) persoanele fizice pot efectua schimb valutar pe piaţa valutară . 513. Creşterea ratei interne a dobânzii determină: a) ieşiri de capitaluri din ţară. e) preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă. d) se apreciază. c) nu se modifică. 511. d) intrări de capitaluri în ţară. d) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de condiţiile pieţei valutare. b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mică decât oferta. atunci: a) moneda naţională slăbeşte în raport cu valuta. creşterea cererii de valută şi aprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. c) moneda naţională se apreciază în raport cu valuta.d) cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a ofertei pe piaţa valutară interbancară. Dacă rata inflaţiei interne este mai mare decât rata inflaţiei internaţionale. e) banca centrală trebuie să vândă valută. atunci: a) moneda naţională se întăreşte în raport cu valuta. d) cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de valută se reduce. e) banca centrală trebuie să cumpere valută. după care creşte peste nivelul de echilibru. atunci cursul de schimb la termen al monedei naţionale în raport cu valuta (unităţi monetare interne pe unitatea de valută) este: a) mai mare decât cursul de schimb la vedere. b) egal cu cursul de schimb la vedere. creşterea cererii de valută şi deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. c) moneda naţională se apreciază în raport cu valuta. 508. b) intrări de capitaluri în ţară. e) scade sub nivelul de echilibru. creşterea ofertei de valută şi aprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. e) apropierea cursului de schimb la termen de cursul de schimb la vedere. 509. d) cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de valută creşte. creşterea ofertei de valută şi deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. 512. e) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de situaţia balanţei comerciale. Care dintre următoarele afirmaţii privind piaţa valutară este falsă? a) pe piaţa valutară interbancară operează băncile comerciale în nume propriu sau în contul clienţilor. Dacă rata internă a dobânzii este mai mare decât rata internaţională a dobânzii. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mare decât oferta. c) mai mic decât cursul de schimb la vedere. b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta. b) se reduce. 510. atunci cursul de schimb la paritatea puterii de cumpărare (unităţi monetare interne pe unitatea de valută): a) creşte. c) ieşiri de capitaluri din ţară.

d) reducerea ofertei de monedă. c) reducerea deficitului contului curent al balanţei de plăţi externe.interbancară. e) reducerea surplusului balanţei de plăţi externe. servicii plus investiţiile străine directe. c) exporturi minus importuri de bunuri şi servicii plus veniturile nete ale factorilor şi transferurile nete. d) un turist american care vizitează UE. e) cresc importurile şi scad exporturile. e) o companie din UE care exportă în SUA. b) paritate a puterii de cumpărare. b) companie americană care cumpără o clădire în UE. c) paritate a ratelor dobânzii. e) creşterea deficitului contului curent. d) piaţa valutară din România este o piaţă liberă. c) piaţa caselor de schimb valutar este rezervată schimbului valutar pentru persoanele fizice. Posibilitatea de realiza schimb valutar pe piaţa valutară se numeşte: a) paritate monetară. e) exporturi minus importuri de bunuri. b) creşterea exportului. Efectul probabil al aprecierii cursului de schimb este: a) reducerea importului. 518. 514. d) economia intră într-o fază de recesiune. Creşterea ratelor interne ale dobânzii determină: a) creşterea investiţiilor. d) intrări de capital din străinătate şi deprecierea leului. 516. e) cursul de schimb se negociază liber pe tot timpul zilei. 515. servicii şi capital. Contul curent al balanţei de plăţi a unei ţări este egal cu: a) exporturi minus importuri de bunuri. e) intrări de capital din străinătate şi aprecierea leului. b) aprecierea monedei naţionale. 520. c) un turist european care vizitează SUA. . 519. c) ieşiri de capital în străinătate şi aprecierea leului. b) ieşiri de capital în străinătate şi deprecierea leului. e) competitivitate. Leul se apreciază în raport cu dolarul american atunci când: a) creşte rata dobânzii pe piaţa monetară. b) scade rata dobânzii pe piaţa monetară. b) exporturi minus importuri de bunuri şi servicii. d) creşterea ofertei de valută. Efectul unei intrări de capital străin într-o economie este: a) reducerea surplusului contului de capital al balanţei de plăţi externe. Cine câştigă dacă EURO devine mai puternic în raport cu dolarul SUA? a) o companie americană care importă din UE. d) convertibilitate. d) exporturi minus importuri de bunuri. c) cresc salariile interne. c) reducerea cererii de valută. 517.

e) amplificarea deficitului comercial. 525. d) exportul de bunuri şi servicii şi importul de capital. atunci exportul de bunuri şi servicii este: a) 0. Cererea de valută este determinată de: a) creditele externe primite. e) toate cele de mai sus. d) diferenţele în înzestrarea cu resurse naturale. b) descurajarea exportului şi încurajarea importului. c) 200. produsul intern brut. atunci când preţul mondial este inferior preţului intern al unei ţări: a) importurile cresc. c) încurajarea exportului şi a importului. 526.521. 527. c) reducerea producţiei interne de automobile. În cazul unui bun. . c) importurile si exporturile cresc. b) 50. 524. Dacă exportul net de bunuri şi servicii este 50. iar produsul intern brut. e) amplificarea continuă a decalajelor economice între ţările membre ale UE. e) 25. unde Z reprezintă importul de bunuri şi servicii. Importul de bunuri şi servicii depinde de produsul intern brut conform relaţiei Z=100 + 0. e) capacitatea redusă de a face faţă concurenţei străine. 500. 522. d) 75. iar Y.1⋅Y. e) capacitatea de a realiza economii de scară în toate industriile. Deprecierea cursului real de schimb are ca efect: a) încurajarea exportului şi descurajarea importului. Efectul componentei de liberalizare a comerţului între ţările membre ale UE este: a) scăderea comerţului între ţările membre ale UE. Care dintre următorii factori nu determină angajarea unei economii în schimburile comerciale internaţionale? a) avantajele comparative. d) creşte exportul net. b) crearea de comerţ. e) importul de bunuri şi servicii şi exportul de capital. d) scăderea concurenţei între firmele din ţările membre ale UE. d) reducerea concurenţei pe piaţa internă a automobilelor. Impunerea unui tarif sau a unei restricţii cantitative la importul de automobile nu va avea drept consecinţă: a) un volum redus al importurilor de automobile. 523. c) încurajarea exporturilor unor terţe ţări către UE. c) transferurile nerambursabile din UE. b) intrările de investiţii străine. b) preţuri mai ridicate la automobile. b) avantajele competitive. c) diferenţele în înzestrarea cu factori de producţie. b) exporturile cresc. d) descurajarea exportului şi a importului.

d) interzicerea accesului străin la proprietate. d) protecţionismul. b) stabilizarea. 531. Ca urmare a liberalizării contului de capital. d) acordarea de credite pe termen lung către ţările slab dezvoltate. d) creşterea restricţiilor pentru investiţiile externe. e) nici o varianta nu este corectă. 530. 533. e) rata reală a dobânzii scade. Care dintre următoarele nu poate fi considerat un proces complementar al globalizării: a) liberalizarea telecomunicaţiilor. «Triunghiul de aur» al adoptării principiilor Consensului de la Washington nu cuprinde: a) liberalizarea. e) convertibilitatea monedei naţionale (sau opţiunea pentru o monedă convertibilă).528. b) încercarea de a menţine cursurile de schimb relativ constante. 532. b) investiţiile străine nete nu se modifică. e) restructurarea. b) exporturile cresc. atunci: a) investiţiile străine nete vor scădea. c) importurile si exporturile cresc. În cazul unui bun. c) cursul de schimb se depreciază. 534. cu scopul de a spori forţa productivă a acestora. b) debirocratizarea statului. aşa cum au fost acestea prevăzute la Bretton-Woods? a) acordarea de împrumuturi pe termen scurt ţărilor membre cu deficite ale balanţei de plăţi. . b) privatizarea sistemului bancar. atunci când preţul mondial este superior preţului intern al unei ţări: a) importurile cresc. b) o alocare mai bună a resurselor. d) cursul de schimb se apreciază. c) privatizarea utilităţilor publice. Nu poate fi considerat un principiu al globalizării: a) sectorul privat este sectorul principal al creşterii economice. e) acordarea pe termen scurt de asistenţă financiară în vederea ajustării structurale. 529. e) liberalizarea pieţelor de capital. d) scade exportul net. c) liberalizarea comerţului exterior. dacă România ar fi afectată de o fugă a capitalurilor. c) privatizarea. Care dintre următoarele trăsături nu figurează între responsabilităţile FMI. c) solicitarea către ţările membre de a constitui fonduri de stabilizare a cursului de schimb. Nu poate fi considerat un beneficiu evident al globalizării economiei: a) noi oportunităţi pentru dezvoltare.

b) coeziunea socială precară. instituţiile şi principiile Uniunii Europene. În cazul României este interesantă studierea posibilităţii convergenţei . Constituie factori care potenţează procesul de catching-up privind integrarea în Uniunea Europeană. afacerilor şi poliţiei. supremaţia legii. drepturile omului şi respectul faţă de minorităţi. d) extinderea crimei organizate la nivel global cu atingeri în sfera politicului.8% din PIB în anul 2004. 536. e) încorporarea în propria legislaţie şi aplicarea sistemului de norme comunitare adoptate până în momentul aderării. 535. Convergenţa economică rapidă către Uniunea Europeană a statelor candidate din Est. b) arierate însemnate din impozite şi taxe. d) alocarea ineficientă a resurselor. 539. c) crearea unei economii de piaţă funcţionale. e) existenţa unor decalaje mari între veniturile pe locuitor între ţările candidate şi UE. b) recunoaşterea obiectivelor stabilite pentru realizarea Uniunii Economice şi Monetare. normele. e) productivitatea factorului muncă sau capital creşte mai puţin decât costurile acestora. este favorizată de: a) ratele reduse ale inflaţiei. e) liberalizarea pieţelor de capital. b) fundamente macroeconomice solide. 537. Obiectivul fundamental al Strategiei Naţionale de Dezvoltare Economică a României pe termen mediu şi lung prevede: a) o creştere economică de 4. Care dintre următorii factori nu poate potenţa ajungerea din urmă a ţărilor dezvoltate de către ţările în dezvoltare (procesul de catching-up): a) transfer tehnologic din ţările cu economie avansată. 540. c) procedura slabă privind falimentul. e) difuzie rapidă a inovării. c) stabilitate financiară. d) investiţii străine directe ridicate. e) sporirea semnificativă a consumului privat. în cazul României: a) slaba disciplină a plăţilor. 538. b) existenţa unei economii de piaţă funcţionale. compatibilă cu mecanismele. Nu este un criteriu de convergenţă al ţărilor candidate privind integrarea în Uniunea Europeană stabilit la Copenhaga: a) asigurarea stabilităţii instituţiilor care garantează buna funcţionare a democraţiei. d) deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB în cazul fiecăreia dintre ţările candidate. d) o deschidere mai mare a economiei spre exterior şi în special pe relaţia cu Uniunea Europeană. c) existenţa unei economii capabile să facă faţă presiunilor concurenţiale din Uniunea Europeană. d) administraţia publică ineficientă. c) fragilitatea sistemului de intermediere financiară.c) accesul facil la pieţele de capital.

e) creşterea productivităţii factorilor de producţie. d) creşterea cooperării la nivel internaţional. c) reducerea ponderii cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în PIB. Se consideră a fi un cost al pieţei unice: a) existenţa economiilor de scară. b) îmbunătăţirea constantă a educaţiei şi a forţei de muncă. e) difuzarea rapidă a inovării. e) creşterea lentă a productivităţii factorilor de producţie. care se referă la reducerea decalajelor faţă de ţările U.E. b) protejarea lucrătorilor de potenţialele efecte negative ale realizării pieţei europene integrate. 547. Convergenţa de tip β (beta) nu reclamă: a) rate înalte de economisire şi investiţii. c) privatizarea utilităţilor publice. Conform doctrinei liberului schimb. 542. comerţul liber determină : a) creşterea preţurilor mondiale. . e) convertibilitatea monedei naţionale (sau opţiunea pentru o monedă convertibilă). d) coeziune socială redusă. Economiştii sunt de acord că „ajungerea din urmă” necesită: a) rate reduse de economisire. d) interzicerea accesului străin la proprietate. 544. b) alocare mai bună a resurselor şi creşterea standardului de viaţă. 543. c) accesul facil la pieţele de capital. e) creşterea decalajelor între ţări. Nu poate fi considerat un efect negativ al globalizării: a) fragmentarea şi slăbirea coeziunii sociale. 545. 546. b) privatizarea sistemului bancar. b) o alocare mai bună a resurselor. d) ameliorarea competitivităţii economice. c) multiplicarea crizelor economice şi financiare. e) sprijinirea şi integrarea în muncă a tinerei generaţii. d) reducerea cheltuielilor cu educaţia în produsul intern brut. c) reducerea volumului schimburilor comerciale internaţionale. Nu poate fi considerat un beneficiu al globalizării economiei: a) noi oportunităţi pentru dezvoltare. b) creşterea inegalităţilor pe plan intern şi între ţări. e) introducerea de noi bariere netarifare. b) îmbunătăţirea pregătirii forţei de muncă şi a standardelor educaţionale. Care dintre următoarele nu poate fi considerat un proces complementar al globalizării: a) liberalizarea telecomunicaţiilor. 541.beta. c) scăderea competitivităţii exporturilor. Coeziunea socială promovată la nivel european nu urmăreşte: a) armonizarea măsurilor în domeniul social pe teritoriul Uniunii Europene. c) accentuarea consensului ţărilor membre cu privire la problemele grupurilor sociale defavorizate. d) apariţia efectului de cauzalitate cumulativă. d) majorarea protecţiei pieţei interne naţionale.

Reforma structurală din ţările candidate la Uniunea Europeană nu urmăreşte: a) reducerea capacităţii concurenţiale a firmelor. e) retehnologizarea întreprinderilor. printre care nu regăsim : a) persistenţa crizelor macroeconomice.b) creşterea concurenţei în cadrul Uniunii Europene. Strategia privind evoluţia macroeconomică a unei noi ţări membre a Uniunii Europene nu vizează: a) asigurarea continuităţii şi sustenabilităţii procesului de creştere economică. compatibile cu direcţiile stabilite de Uniunea Europeană. 550. c) modernizarea structurală a economiei naţionale. b) atragerea unui volum sporit de investiţii străine directe. c) un sector industrial eficient. d) omogenitatea redusă a acesteia. c) creşterea competitivităţii firmelor din Uniunea Europeană. d) promovarea unor politici coerente. 549. e) o guvernanţă corporativă eficace. Creşterea convergenţei reale privind integrarea ţărilor candidate în Uniunea Europeană este influenţată de o serie de factori. c) adaptarea întreprinderilor la mediul concurenţial. d) un sector financiar dezvoltat. b) reponderarea ramurilor şi sectoarelor de activitate. b) investiţii străine directe ridicate. e) neglijarea cererii externe. . d) stimularea înfiinţării de IMM-uri prin iniţiativă privată. e) un ritm superior al creşterii economice a statelor membre. 548.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful