Studiu de caz Primele scrieri româneşti Cele mai vechi texte româneşti Problema stabilirii momentului când s-a început

a se scrie româneşte este o problemă de istoria limbii, totuşi literatura având la bază limba naţională, acest subiect interesează şi istoria literaturii. În mod firesc s-a presupus deci, că în vremea când limba oficială a ţării era slavona s-a scris şi în limba română măcar sporadic, din nevoi particulare. Din nefericire, textele româneşti de acest fel anterioare secolului XVI-lea s-au pierdut. Cel dintâi text românesc mai îndelung păstrat, conţinând şi câteva cuvinte slavoneşti, este scrisoarea boierului Neacşu din Câmpulung, datată 1521, o scrisoare de informare adresată lui Hans Benkner, judele Braşovului, asupra mişcării trupelor turceşti. Din textul scrisorii se vede clar că numai formula de introducere, salutul final şi câteva expresii de legătură (“I pak”, “za”) sunt slavoneşti, restul fiind exprimat într-o limbă corect românească, foarte puţin deosebită fonetic, morfologic şi sintactic de limba vorbită azi. Textele originale româneşti din secolele XVI şi XVII înmănunchează, alături de producţii cu conţinut laic (scrisori particulare, oficiale, diverse acte sau documente, însemnări, lucrări cu caracter juridic, istoric, beletristic) şi producţii cu conţinut preponderent religios (prefeţe, epiloguri, cuvântări). Exemple de alte astfel de texte sunt: suplica Egumenului Moldoviţei, „Pan Pogan din Maramureş, către fraţii de peste munţi”, testamentul lui Negre, scrisoarea lui Cocrişel, plângerea boierilor munteni etc. Apariţia limbii române în scris la începutul secolului XVI-lea a fost explicată prin slăbirea influenţei slave în acest timp la noi, în urma pierderii independenţei bulgarilor (1393) şi sârbilor (1459). În ţările române curentul slavonesc n-a scăzut deloc în secolul XVI-lea, limba slavonă fiind înlocuită cu limba română în actele de cancelarie abia în vremea lui Petru Şchiopul în Moldova (1574-1589) şi Mihai Viteazul în Ţara Românească (1593-1601). Din acest punct de vedere Biserica a fost mai conservatoare, ultima carte slavonească liturgică din Moldova datând din 1680, iar în Ţara Românească din 1699. De asemenea, apariţia primelor scrisori în româneşte trebuie pusă în legătură cu dezvoltarea unor pături orăşeneşti, care în relaţiile lor comerciale nu se mai puteau servi de greoaia limbă slavonă, ci de limba vie, vorbită de popor. Primele încercări de traducere a Bibliei Traducerea Bibliei în limba fiecărui popor este preconizată chiar de unul dintre autoriiNoului Testament, apostolul Pavel, în epistola I către Corinteni, cap. 14 : „...în biserică vreau mai bine să rostesc cinci cuvinte cu înţeles, ca să învăţ şi pe alţii, decât zece mii de vorbeîn limba insuflată.” Biserica feudală română nu a aplicat acest principiu decât treptat şi foarte târziu, după ce curtea domnească părăsise limba slavonă şi într-un moment când boierimea nu mai ştia slavoneşte, către sfârşitul secolului al XVII-lea. Tentativa de laicizare a cultului religios, prin urmare de traducere a Bibliei şi a cărţilor de ritual, se constată însă din prima jumătate a secolului al XVI-lea. O ipoteză ar fi aceea că traducerile au fost pregătite de lupta nobilimii din Maramureş (din familia Dragffi) pentru menţinerea independenţei bisericii ortodoxe române cu sediul principal la mănăstirea Peri, împotriva tendinţelor de subordonare a episcopiei slavone din Muncaci, prin acceptarea supunerii faţă de de biserica oficială catolică din Transilvania. Dar nu există niciun document că biserica oficială ar fi îngăduit în acest fel traducerea cărţilor bisericeşti în limba română. Asupra datei apariţiei primelor traduceri de texte biblice au fost iarăşi lungi discuţii. În comparaţie cu traducerile tipărite de Coresi la Braşov, începând din 1560, lima traducerilor rămase în manuscris a părut mai veche. Lingviştii au arătat că diferenţele nu se explică prin factorul timp, ci prin factorul spaţiu, că sunt divergenţe dialectale, coexistente şi în limba de azi. S-au mai tradusPsaltirea, găsindu-se mai multe copii, imnurile sacre din Vechiul Testament atribuite regelui David. Palia de la Orăştie

Efrem Zacan. îndeosebi lexicale. Provenind dintr-o regiune mai slab reprezentată prin texte (Banat). Noul Testament se prezintă cititorilor români într-o limbă clară. din care nu s-a descoperit până în prezent niciun exemplar. la Târgovişte. textulPaliei este deosebit de interesant pentru particularităţile lingvistice. Înfiinţează o tiparniţă proprie şi. Cu Palia de la Orăştie se face cea dintâi încercare de a tălmăci în limba română Vechiul Testament. Primele tipărituri în limba română Întâia tipăritură românească a apărut tot în Ardeal şi tot în prima jumătate a secolului al XVI-lea. scria pastorului Mathias Ramser din Sibiu să aibă grijă „înainte de toate ca învăţătura mântuirii să fie împărtăşită poporului nefalsificată şi ca tineretul să citească catehismul”. şi în special pentru istoria limbii române literare. ci şi termeni existenţi în limbă. Pleacă la Braşov şi tipăreşte. cu evidentă formaţie cărturărească. Mitropolitul Varlaam. Cartea are o deosebită importanţă pentru cultura românească în general. În 1632 a devenit mitropolit al Moldovei pentru 21 de ani. salavonă sau maghiară. Penru realizarea acestei cărţi. de cea rusă şi ucraineană. Există două mărturii că în anul 1544. de tipăriturile româneşti ale lui Coresi şi de alte traduceri. răspândite în toate cele trei ţări române. Moise Peştişel şi Achirie. meseria tipografică de la Liubavici. din porunca judelui Benkner. manifestate în epocă. Diaconul Coresi (1510-1583) Se pare că învăţase. Tipăriturile lui. Varlaam s-a folosit de surse bizantine. Numeroasele glose marginale. slavone şi latineşti. accesibilă. Se menţionează faptul că traducătorii au folosit versiuni greceşti. Existând în oraş şi o fabrică de hârtie.„Carte românească de învăţătură” Lucrarea reprezintă prima tipăritură ce se realizează la Iaşi şi este o sinteză a limbii române literare bazată pe varianta literară moldovenească. de cultura slavonă. C. traducerea cuprinde două cărţi ale lui Moise (Geneza şi Exodul) şi a fost întocmită de cinci cărturari români transilvăneni: Mihail Tordaşi. apărute în mare parte la . unOctioh slavonesc. unitară. A editat în total circa 35 de titluri de carte. tipăreşte 9 cărţi religioase româneşti. ce explică nu doar termenii proveniţi din latină. de atragere a românilor spre Reformă sau spre catolicism. tipărite în sute de exemplareși răspândite în toateținuturile românești. Noul Testament Este prima traducere integrală a Noului Testament şi a fost tipărită de mitropolitul Simion Ştefan la Alba Iulia. Originar din Vrancea. Melanchton. viitorul cărturar a învăţat greaca şi slavona la Mănăstirea Secu. din 1557. Ea se încadrează în curentul de luptă al clericilor-cărturari pornit în secolul XVII împotriva tendinţelor. părăsit din vremea lui Neagoe Basarab (1512). neîntâlnite în alte manuscrise şi tipărituri. Traducerea a fost începută de iromonahul Silvestru şi terminată de un colectiv de traducători. consideraţi a fi mai puţin cunoscuţi. în douăzeci şi ceva de ani. care au contribuit la formarea limbii noastre literare. aparţinând unor scriitori neogreci umanişti-renascentişti. În 1640 se instalează o tiparniţă la Mănăstirea Trei Ierarhi. Lucrarea beneficiază şi de mai multe texte originale: 25 de prefeţe şi rezumate care preced fiecare capitol. greacă. nu fusese încă reluat. ale căror nume nu se cunosc. Reunind într-un singur volum o serie de traduceri care apăruseră separat. constituie un început de dicţionar de sinonime. tiparul. de pildă. facilitând unitatea lingvistică a poporului român darși apariția limbii române literare. Apariţia cărţii tipărite în limba română se datorează în primul rând dezvoltării clasei orăşeneşti din Transilvania şi apoi pătrunderii Reformei lutherane.Acţiunea de traducere a Bibliei în limba poporului pornită în Transilvania la începutul secolului XVI-lea de nobilimea română a fost sprijinită deopotrivă de lutherani şi calvini. unde apar cu predilecţie cărţi în limba română. Varlaam a fost scriitor şi traducător religios. Ştefan Herce. Iaşi. cu scopul de a fi înţelese de popor. s-a tipărit la Sibiu unCatehism în limba română. într-un moment când în Ţara Românească.

1568 Până în acest moment nu se cunosc exemplare în ţară. importanteși prin predosloviile scrise de el. deși cuprindeși elemente de drept laic. care redă unmonocanonbizantin (culegere de norme juridice)și este prima lucrare tipărită în limba română. Psaltire românească. Nerva. Pentru aceasta Coresi folosea 10-20 de ucenici. Cluj-Napoca . Vechiul Testament (Nicolae Milescu-Dosoftei. Apare de sub teascurile tiparniței în anul 1640.Citat în: Bianu. Este tipărită în cea de-a doua tipografie cunoscută înȚara Românească . iar Ion Bianu menţionează în Bibliografia Românească Veche că T. 1875) mai multe glosare pentru texte vechi româneşti. Munca de tipar consta din xilogravurăși necesita eforturi deosebite. tipărită în 1568. este o traducere a călugărului erudit de la mănăstirea Bistriț a. 1662-1668). – Bucureşti. problema introducerii limbii românești în cultul religios. Simion Stefan. Editura Dacia. a unui text slav. Bibliografie 1.I.„Crestomaţie de literatură română veche”. Ioan. Simonescu. 14 Pravila de la Govora Pravila de la Govora sau Pravila bisericească este cea mai veche culegere de legi atât bisericești. pe care îi amintea în prefața cărților editate de el. Biblia de la Bucuresti Biblia de la Bucuresti (1688). reconsolidareși extindere a mănăstirii Govora în1637. Hodoş. Biblia sacra polyglotta (Londra. vol. diferită de toate celelalte psaltiri cunoscute. Fiecare pagină trebuia sculptată în lemn. sunt adevărate „monumente” de limbă veche românească. 1687). Mihail Moxa (sauMoxalie). 1984. Noul Testament (Alba Iulia. printre care se află un glosar pentru o Psaltire românească a diaconului Coresi. Traducerea a inceput in jurul anului 1682 avand ca surse de plecare: Septuaginta (Venetia. cunoscuta si sub numele de Biblia lui Serban Cantacuzino. înființată de domnitorul Matei Basarab cu ocazia unor ample lucrari de reconstrucție. 1648). . în care se ridică pentru prima oară. comparate cu traducerile in limba latina si slavona.Pravila are un caracter preponderent bisericesc. Dan -. reprezinta prima traducere integrala a textului biblic in limba romana. Pravila de la Govora. câtși laice dinȚ ara Românească. – 4 vol. 1653-1657). cu hotărâreși claritate. Codrescu a publicat în revista "Buciumul Romanu" (Iaşi. 1903-1944. .Bibliografia românească veche : 1508-1830.Brașov între 1556și 1583 sub influența curentelor de reformă religioasă luteranăși calvină răspândite atunci în Transilvania. Traducerea a fost efectuata de catre un grup de carturari dintre care mentionam pe Ghermano Nisis si fratii Radu Greceanu si Serban Greceanu si a vazut lumina tiparului sub indrumarea tipografului sef Mitrofan.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful