A n u l

I V ,

N r .

8 ,

S e m e s t r u l

I I ,

o c t o m b r i e

2 0 0 9

din cuprins:

Interviu cu Ileana şi Silviu Rogobete Relaţia de codependenţă Poarta bucuriei Familia în perioadă de criză

www.viatadefamilie.ro

S

REVISTA „VOIA LUI DUMNEZEU ÎN FAMILIE” SE DOREŞTE A FI UN REPER ÎN LUMEA CREŞTINĂ ROMÂNEASCĂ, UN INSTRUMENT CARE SĂ GHIDEZE VIAŢA DE FAMILIE PRIN PROMOVAREA PRINCIPIILOR SCRIPTURII ÎNTR O MANIERĂ RELEVANTĂ ŞI SPECIFICĂ.

C

O

P

CUPRINS Străduinţa de a lumină Familia în perioadă de criză Relaţia de codependenţă Top 10 F.A.Q. despre relaţii, irt, sex Familiar sau familial? Când un copil… Care sunt perspectivele biblice asupra depresiei? Iubirea apreciativă Poarta bucuriei

2 5 6 8 10 12 14 16 18

ECHIPA DE REDACŢIE Preşedinte C. C. Metanoia: Redactor-şef: Secretar de redacţie: Foto: Colaboratori: Cusman Cionca Valentin Dedu Claudia Benchea Carlo Moldovan Gabi Gui Anca Tiurean Elvira Lupăştean Jeni Enăşoni Lidia Balog Lucian Enăşoni Marius Ciocan Petru Mihenţ Viorel Iuga Valentin Dedu

CENTRUL CREŞTIN METANOIA Adresa pentru corespondenţă: C.P. 1113 O.P.8, Cod 300890, Timişoara, România Adresa: Biserica Metanoia Calea Torontalului, Nr. 61, Timişoara, România Telefon: 004 0256 472989 004 0356 007181 Comunicare web: editura@metanoiaorg.ro contact@editurametanoia.ro www.metanoiaorg.ro www.viatadefamilie.ro www.editurametanoia.ro

Design:

REVISTA - Voia lui Dumnezeu în familie ISSN 1842 - 1385
În afara cazurilor menţionate, citatele biblice sunt luate din traducerea Cornilescu. Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în această revistă revine autorilor articolelor. Articolele nesemnate aparţin redacţiei sau sunt anonime.

Regele Spin
Editorial | ValEntin dEdu
Copacii au plecat să ungă un împărat şi să-l pună în fruntea lor. Ei au zis măslinului: „Împărăţeşte peste noi!” Dar măslinul le-a răspuns: „Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care îmi aduce laude din partea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ca să mă duc să domnesc peste copaci?” Şi copacii au zis smochinului: „Vino, tu, de împărăţeşte peste noi!” Dar smochinul le-a răspuns: „Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea şi rodul meu cel minunat, ca să mă duc să domnesc peste copaci?” Şi copacii au zis viţei: „Vino, tu, şi domneşte peste noi!” Dar viţa le-a răspuns: „Să-mi părăsesc eu vinul, care înveseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?” Atunci toţi copacii au zis spinului: „Vino, tu, şi împărăţeşte peste noi.” Şi spinul a răspuns copacilor: „Dacă, în adevăr, vreţi să mă ungeţi ca împărat al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă sub umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin şi să mistuie cedrii Libanului.” (Judecători 9:8-15) „Fiecare popor are conducătorii pe care îi merită” spune un proverb şi, mai ales în democraţie, acest lucru este valabil când conducătorii sunt aleşi de popor, „din mijlocul poporului” şi reprezentanţii lui. Copacii şi-au căutat un împărat şi i-au propus Măslinului să le fie conducător. Dar Măslinul a refuzat aducând drept argument valoarea poziţiei care i se oferă în comparaţie cu prestigiul pe care îl are deja: „Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care îmi aduce laude… ca să mă duc să domnesc peste copaci?” Măslinul are un dispreţ ascuns faţă de copaci. Nu poţi să-i conduci pe cei pe care îi dispreţuieşti. Copacii au continuat acţiunea lor de a-şi găsi un lider şi i-au propus această slujbă Smochinului. Acesta le-a dat acelaşi argument: „Starea actuală este mai bună decât cea pe care voi mi-o puteţi oferi. Nu ştiu ce rezultate va avea poziţia de conducere a unor copaci. De acea nu-mi risc reputaţia. Sentimentul de semnificaţie îmi este satisfăcut cu succesele pe care le-am avut deja. Ce îmi poate aduce în plus oferta voastră?” A treia ofertă a fost îndreptată către Viţa-de-vie, dar şi aceasta a refuzat. „Profesionalismul meu este recunoscut. Am creat deja o tradiţie, un nume, un spirit. Nimeni nu poate face ceea ce pot face eu. Sunt indispensabilă aici. Nu pot lăsa ceea ce fac pentru a fi liderul vostru. Valoarea mea mă recomandă, dar oferta voastră nu este tentantă.” În final, copacii şi-au îndreptat oferta lor către Spin. Spinul este indezirabil, chiar şi pentru copaci, este ultima soluţie pentru o situaţie de avarie. Totuşi, Spinul este mai de dorit decât anarhia. Spinul, însă, pune condiţii. Spinul deranjează, creează conflict, nu lasă să se dezvolte nimic în jurul său, este oportunist, simulează respectul şi disponibilitatea, dar în realitate profită de fapte şi forţează situaţii pentru a întoarce totul în favoarea lui. Spinul nu este surprins de invitaţie, i se pare că i se cuvine funcţia de conducere. Se gândeşte că nu mai este nimeni la fel de capabil ca el că conducă ţara copacilor. A aşteptat toată viaţa acest moment. A ştiut că vor veni vremuri de criză politică şi economică, iar când toţi se bat şi alţii dau înapoi, el va câştiga. Spinul nu trebuie să se supună criteriilor de selectare, nu se potriveşte parametrilor de performanţă. Aşa ceva nu este valabil pentru el. A ştiut că va veni timpul când nu va conta nici înfăţişarea, nici competenţa, nici caracterul, nici trecutul, ci va conta doar să fie acolo la momentul potrivit. Când se va ivi ocazia nu o va pierde. Nici Spinul, nici copacilor nu le este bine. Toţi copacii cresc la umbra Spinului. Cedri Libanului, cu toată mândria şi rezistenţa lor, sunt supuşi încercării focului de a rezista cenzurii spinului. Spinul a fost spin şi înainte de a deveni rege, şi după aceea tot spin va rămâne. El nu se schimbă. O funcţie nu schimbă un caracter. Copacii caută un împărat. Copacii se uită la Măslin, Smochin şi Viţa-de-vie mai întâi, dar ajung până la urmă să negocieze cu Spinul. Copacii văd valoarea, o aprobă, o accept şi-o doresc, dar valoarea le respinge oferta şi devine inaccesibilă pentru ei. Cei care au întotdeauna şi cel mai mult de suferit sunt copacii. Ei trebuie să înveţe o lecţie. Ei au făcut greşeala de a alege Spinul drept rege, şi au văzut ce înseamnă conducerea lui. Această greşeală nu mai trebuie să se repete. De ce se întâmplă ca Spinul să ajungă mai degrabă în poziţia de conducere decât Măslinul, Smochinul sau Viţa-de-vie? Pentru că Măslinul, Smochinul şi Viţa-devie renunţă. Lor nu le stă în caracter lupta politică. Măslinul este interesat de eficienţă personală, de imagine, de productivitate, nu de politică. Politica măslinului este pasivitatea, politica spinului este şovinismul şi despotismul. Măslinul şi smochinul îşi conservă valoarea, dar nu îşi dau seama că pasul lor înapoi reprezintă chiar marele compromis al mediului în care ei au făcut performanţă. *** Pilda aceasta este o pledoarie pentru implicarea oamenilor de valoare în politică şi în alte proiecte sociale şi civice. De obicei, cei care şi-au făcut un nume prin profesionalism şi şi-au dobândit credibilitate prin consecvenţă nu sunt tentaţi să ocupe o funcţie politică. Am observat că multor creştini evanghelici le cam lipseşte conştiinţa civică. Nu este o acuzaţie, ci o constatare. O mărturisesc cu durere şi dorinţa, în acelaşi timp, de a vedea oameni cu teamă de Dumnezeu care să aibă un spirit manifest şi în context social. Ştiu că această atitudine de pasivitate este oarecum justificată teologic, pe baza versetelor precum Filipeni 3:20 „… cetăţenia noastră este în ceruri”, dar vă aduc aminte şi de ideea revoluţionară a lui Ieremia pentru vremea lui: „Urmăriţi binele cetăţii şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!” (Ieremia 29:7) Calitatea de creştin nu te eliberează de responsabilitate socială, ci te obligă să ai o atitudine manifestă de implicare!

1

S trăduinţa

de a fi

Lumină

IntervIu cu SIlvIu şI Ileana rogobete
Silviu şi Ileana sunt căsătoriţi de 21 de ani şi au doi băieţi: Andrei (19 ani) şi Ralph (16 ani). Amândoi au fost puternic implicaţi în proiectele şi activităţile Centrului Areopagus din anul 1997, iar de la începutul anului 2007, Silviu este Consul General al României în Cape Town (Africa de Sud), iar Ileana este psihoterapeut familial şi studiază pentru doctorat la Universitatea din Cape Town în domeniul traumei politice.
POVESTIŢI-NE PUŢIN DESPRE FAMILIA DVS. CU CE VĂ CONFRUNTAŢI ÎN PREZENT CA FAMILIE?

energia în oameni. Ceea ce ne-a călăuzit de la început a fost: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33) şi într-adevăr după 21 de ani de căsătorie, Dumnezeu nu încetează să ne uimească...
AŢI DEZVOLTAT O LUCRARE FRUMOASĂ DE CARE V-AŢI LEGAT NUMELE: AREOPAGUS! SPUNEŢI-NE PE SCURT POVESTEA.

Familia noastră trece prin schimbări profunde de ceva vreme. Pe lângă faptul că toţi a trebuit să ne adaptăm unei culturi noi în care trăim de aproape 3 ani, ne confruntăm cu schimbări majore în ceea ce priveşte structura familiei noastre. Suntem în acel stadiu în care vedem pe an ce trece cum proprii noştri părinţi devin tot mai vulnerabili, mai slăbiţi de puteri şi mai obosiţi decât de obicei. Pe de altă parte, copiii noştri cresc tot mai mult şi intră într-un proces de separare, încercând să-şi definească propria lor identitate. Astfel, băiatul nostru cel mare începând cu luna septembrie va locui în Londra, unde

a fost acceptat să studieze Ştiinţe politice şi relaţii internaţionale la Royal Holloway, University of London. Deşi realizăm că e firesc, nu putem să ignoram sentimentele ambivalente care ne încercă. Pe de o parte ne bucurăm nespus de succesul lui, însă pe de altă parte e dificil să ne obişnuim cu ideea că îl vom vedea numai în vacanţe.
CUM V-AŢI CUNOSCUT? CARE A FOST POVESTEA ÎNTEMEIERII VOASTRE CA FAMILIE?

Ne-am cunoscut în studenţie, când amândoi eram implicaţi în mişcarea studenţilor creştini din Timişoara. Silviu era printre liderii acestei mişcări, iar eu eram studentă în anul întâi. Relaţia noastră s-a întemeiat foarte mult pe viziunea noastră comună şi dorinţa de a ne investi timpul şi

De înfiinţarea şi dezvoltarea Centrului Areopagus sunt legate multe nume în diverse moduri şi etape ale istoriei de 12 ani a centrului. Menţionând doar unele nume ar însemna să-i nedreptăţesc pe alţii, care deşi n-au fost implicaţi direct, ne-au susţinut în alte moduri semnificative la acel moment. Un rol important în conştientizarea ideii unui asemenea centru l-a avut lucrarea de ucenicizare, discuţiile cu prieteni din mişcarea studenţească şi interacţiunea cu teologii din Londra de la London School of Theology (LBC pe atunci) care veneau aproape lunar pentru a ne pregăti în ascuns înainte de 1989, pentru vremurile când România va scăpa de sub tirania

2

comunismului. Astfel, după revoluţie, unii dintre noi am mers în Anglia pentru a ne termina studiile, alţii au rămas în ţară, iar în 1997 s-a înfiinţat legal Centrul de Educaţie Creştină şi Cultură Contemporană Areopagus, motivat de preocuparea noastră comună de a căuta răspunsuri din perspectiva creştină la problemele cu care se confruntă societatea contemporană şi de a construi punţi de legătură între indivizi, familii, comunităţi, societate şi credinţa creştină.
ACUM SUNTEŢI ÎN AFRICA DE SUD, ÎN CALITATEA LUI SILVIU DE CONSUL AL ROMÂNIEI ÎN ACEASTĂ ŢARĂ. CE ÎNSEAMNĂ ACEASTĂ EXPERIENŢĂ PENTRU VOI ŞI PENTRU LUCRAREA VOASTRĂ?

cu tine, este probabil unul dintre cele mai înălţătoare momente.
CARE AU FOST CELE MAI GRELE MOMENTE DIN VIAŢA DE FAMILIE?

Unul dintre momentele grele a venit la trei zile după căsătoria noastră când Pastorul nostru care ne-a cununat, fratele Vasile Gherman, a fost asasinat de securitate. Un moment foarte greu acum pentru noi este să vedem suferinţa mamei lui Silviu şi lupta ei cu o boală necruţătoare. Vorbind unii cu alţii... Vorbim foarte mult... Mai ales noi doi.
AŢI FĂCUT GREŞELI ÎN CALITATE DE PĂRINŢI? CARE AU FOST ACESTEA? CUM LUAŢI DECIZII ÎN FAMILIE?

situaţii, consilierea de familie poate fi de mare ajutor în conştientizarea noilor roluri şi responsabilităţi caracteristice stadiilor diferite ale vieţii de familie. Decizia de a intra într-un program de consiliere este un pas important în oprirea escaladării problemei, care de obicei nu se rezolvă de la sine şi care odată cu trecerea timpului se poate agrava.
ŞTIU CĂ AŢI DEMARAT UN PROGRAM DE FORMARE ÎN TERAPIE SISTEMICĂ. CE ÎNSEAMNĂ ACEST CONCEPT? PREZENTAŢI ÎN CÂTEVA CUVINTE PROGRAMUL, ROLUL LUI ŞI IMPORTANŢA PREGĂTIRII ÎN DOMENIUL CONSILIERII FAMILIALE.

Africa de Sud e un loc deosebit din mai multe puncte de vedere. Asemănător României, este o ţară a paradoxului, unde civilizaţia avansată se îmbină cu înapoierea, bogăţia cu sărăcia, respectul pentru celalalt cu intoleranţa, multiculturalitatea cu xenofobia, responsabilitatea socială cu delicvenţa şi lista poate continua foarte mult. Un lucru cert pe care l-am învăţat în acest context este faptul că sud-africanii nu-şi neagă problemele, arătând cu degetul către alte ţări care o duc mai rău. Sunt dispuşi să şi le asume, să aibă un dialog decent şi să găsească o cale de rezolvare a problemelor. Aşa ne putem explica succesul Comisiei de Adevăr şi Reconciliere care a permis explorarea rănilor provocate de Apartheid şi facilitarea procesului de reconciliere şi iertare.
CÂND V-AŢI CĂSĂTORIT, V-AŢI IMAGINAT ACEST SCENARIU AL VIEŢII?

Cu siguranţă am făcut multe greşeli! Din păcate… nu te naşti părinte! Nici măcar dacă citeşti mult despre ce înseamnă a fi părinte, nu este o garanţie că vei fi un părinte foarte bun. În general, principiul care ne-a călăuzit în relaţia cu copiii noştri a fost dorinţa de a crea o atmosfera de dragoste în care să trăim autentic fără să ne ascundem unii de alţii, chiar şi atunci când aveam conflicte şi ne certam unii cu alţii. De aceea poate uneori nu am fost suficient de stricţi. În prezent resimţim o oarecare inerţie în interacţiunea de tip părinte-copil, chiar dacă copiii noştri nu mai sunt copii, ci au devenit adolescenţi, iar cel mare chiar adult. Schimbarea tiparelor de interacţiune cu copiii este cea mai dificilă. Noroc că băiatul nostru cel mare ne mai aminteşte din când în când: „Mama, am în curând 20 de ani!”
CUM REZOLVAŢI CONFLICTELE?

Nu, nicidecum. Îndrăzneam să vorbim între noi despre o zi în care vom fi liberi, iar Silviu în repetate rânduri visa noaptea că se afla într-o încăpere numai cu cărţi de teologie, care pe atunci erau complet interzise. Visul lui a devenit realitate mai întâi în biblioteca de la Londra şi mai apoi la Areopagus. Atât poziţia lui prezentă, cât şi anii petrecuţi la Universitatea de Vest, capătă semnificaţia unui simbol restitutiv faţă de injustiţiile şi opresiunile îndurate de creştinii evanghelici de-a lungul perioadei comuniste.
CARE AU FOST CELE MAI FRUMOASE MOMENTE DIN VIAŢA DE FAMILIE?

Prin comunicare şi negociere.

Cele mai frecvente, dar şi cele mai grele probleme sunt: infidelitatea, violenţa domestică, abuzul sexual şi trauma în general.
ÎN ROMÂNIA ESTE DESTUL DE MULTĂ RETICENŢĂ FAŢĂ DE IDEEA DE CONSILIERE FAMILIALĂ. DE CE ESTE NEVOIE DE CONSILIERE? CUM POT FI AJUTAŢI OAMENII SĂ INTRE ÎNTR-UN PROGRAM DE CONSILIERE?

DIN CONSILIEREA PE CARE O FACEŢI CARE SUNT CELE MAI FRECVENTE ŞI CELE MAI GRELE PROBLEME ALE VIEŢII DE FAMILIE?

Terapia Sistemică este un concept complex şi dinamic care aplicat la viaţa de familie ia în considerare nu numai individul şi problemele lui, ci toate relaţiile acestuia cu sistemul în care trăieşte, adică familia, prietenii, serviciul, biserica, comunitatea, societatea etc. Familia reprezintă mai mult decât suma membrilor ei şi funcţionează ca un sistem în care acţiunea oricărui element al sistemului afectează toate celelalte elemente componente. Toate aceste interacţiuni deosebit de dinamice şi sofisticate au loc într-un anumit timp şi context sociocultural care conferă o anumită semnificaţie trăirilor, comportamentelor şi naraţiunilor de viaţă ale familiei. Programul de formare se adresează psihologilor, medicilor, teologilor şi altor licenţiaţi sau studenţi din domenii conexe, acestora care doresc să lucreze cu familii şi cupluri. Programul durează aproximativ doi ani, este format din 12 module care au loc în week-end, timp de două zile fiecare. Cred că este foarte important să pregătim specialişti în domeniul terapiei familiale, deoarece oamenii în general nu trăiesc în izolare, ci mai mult chiar se definesc în relaţiile pe care le au cu ceilalţi, în familia în care trăiesc, în grupul în care funcţionează sau în biserică. Prin urmare, problemele şi dificultăţile prin care trecem pot fi mai uşor înţelese şi abordate cu mai mult succes în contextul relaţiilor pe care le avem unii cu alţii. Astfel, perspectiva terapiei sistemice familiale ne permite abordarea problemelor de cuplu: infidelitate, divorţ, trauma, abuz sexual, violenţă domestică, copii cu probleme de comportament şi altele.
CE DĂ SENS VIEŢII VOASTRE DE FAMILIE ŞI VĂ ADUCE ÎMPLINIRE CA OAMENI?

Ne simţim deosebit de binecuvântaţi pentru că Dumnezeu ne-a dat multe momente frumoase în viaţa de familie. Toate acele momente în care ne aflam în impas şi Dumnezeu ne deschidea perspectiva să vedem Calea, le putem considera ca fiind cele mai frumoase. Concret însă, identificarea cu Creatorul în a da fiinţă unei noi făpturi născută din tine care respiră şi comunică

Da, încă mai există percepţia greşită că dacă mergi la consiliere, ai probleme psihice. La urma urmei nici nu trebuie să ai neapărat probleme pentru a merge la consiliere. Orice etapă nouă a vieţii de familie necesită ajustări, abilitaţi şi comportamente noi care nu apar peste noapte. Schimbarea este un proces care deşi face parte din normalitate este, de multe ori, conflictual şi dureros. În aceste

Sensul ne este dat de căutarea permanentă de a ne plasa într-o ordine corectă a creaţiei lăsată de Dumnezeu, în care ştim că indiferent de eşecurile şi reuşitele noastre, există un plan coerent deasupra acestei realităţi imediate. Împlinirea vine din trăirea din plin a acestei realităţi imediate care implică bucurie, durere, fericire, suferinţa şi străduinţa de a fi lumină în locurile în care existăm.

3

[Redactat de Valentin Dedu]

La fiecare început de vară, biserica Metanoia din Timişoara organizează o conferinţă pentru familii. În 2009, cura de învăţătură creştină pentru familii a avut loc în perioada 29-31 mai, la Băile Felix. Pentru a doua oară, în calitate de conferenţiar, a fost alături de noi pastorul Petru Mihenţ. Experienţa de psihoterapeut creştin şi practica pastorală l-au ajutat să ofere familiilor o învăţătură relevantă şi o consiliere specifică. Tema conferinţei: „Familie şi societate postmodernă” a fost conturată în şase sesiuni. Acestea au debutat cu definirea conceptului de postmodernism şi modul în care ne afectează viaţa şi a continuat în următoarele sesiuni cu alte aspecte explicative ale vieţii de cuplu. Latura practică a conferinţei a fost dată de sesiunile în care s-a abordat creşterea copiilor şi relaţia soţsoţie. Astfel, pastorul Petru Mihenţ a răspuns la anumite întrebări esenţiale precum:

» Cum să ne adaptăm noului context social? » Cum să depăşim eficient crizele vieţii de familie? » Cum să consolidăm o relaţie solidă cu copii noştri (o bază de ataşament)? » Cum să evităm traumele? » Cum să ne disciplinăm copiii? » Cum să comunicăm eficient în relaţia de cuplul? Cele peste 120 de familii participante au putut să afle principiile şi valorile biblice cu care să confrunte modelul secular de trăire. Fiecare ediţie a conferinţei Voia lui Dumnezeu în familie este o provocare la schimbare, la o evaluare biblică a adevărurilor în care credem şi la o asumare a principiilor Scripturii. Pentru un weekend fiecare cuplu participant poate să facă o

investiţie în familie, să aibă un timp bun de relaxare şi să plătească preţul pentru a duce mai departe ceea ce au primit. Nu pierdeţi nicio ediţie a conferinţei Voia lui Dumnezeu în familie şi aduceţi cu dumneavoastră şi alte familii care pot beneficia de o învăţătură specifică pliată pe nevoile lor! Dacă, totuşi, nu puteţi ajunge la o ediţie a conferinţei de familii, nu ezitaţi să cereţi înregistrările video ale seminariilor. Odată cu această ediţie a conferinţei vă punem la dispoziţie şi înregistrările audio, în format .mp3, ale ediţiei precedente. Considerăm că este important să vă oferim posibilitatea de a utiliza aceste resurse cât se poate de uşor, ( ex. să le ascultaţi la birou sau în maşină). În acelaşi timp, faceţi din revista Voia lui Dumnezeu în familie o resursă pentru alte familii creştine şi un instrument de evanghelizare pentru cele necreştine. Revista poate ajunge acolo unde nici tu nici conferenţiarii şi consilierii din domeniul vieţii de familie, nu pot merge. Toate familiile au aceleaşi nevoi, de aceea nu pierdeţi prilejul de a vă face o binecuvântare pentru alţii!

RETROSPECTIVA CONFERINŢEI
EDIŢIA A XXIV-A

4

Familia în perioadă de criză
În numărul trecut am tratat sub titlu general „Familia în perioadă de criză”, „Pericolele vremurilor de criză”. De data aceasta continuăm pe un ton provocator şi motivaţional, cu: „Oportunităţile vremurilor de criză”. Da, există pericole, dar, cu toate că pentru unii va fi greu de crezut, există şi oportunităţi!

Oportunităţile

vremurilor de criză

Î

n astfel de vremuri omul înţelept, care nu trăieşte mânat şi coordonat de împrejurări poate să facă o evaluare mult mai bună.

V

remurile de criză ne oferă şi oportunitatea luării unor decizii înţelepte.

5

[Viorel Iuga]

Astfel putem: » Să ne verificăm caracterul. Acum putem vedea cu adevărat cine suntem. » Să ne verificăm valorile. Ceea ce rămâne ne reprezintă. Ceea ce trece cu vremea nu a fost important pentru noi » Să ne verificăm prietenii. „Prietenul la nevoie se cunoaşte.”, spune proverbul. În nevoie vedem cine rămâne cu noi şi cine ne abandonează. » Să ne verificăm relaţiile. Acum putem să vedem cum stăm pe verticală şi pe orizontală. » Să ne verificăm convingerile. Vremurile în care plătim un preţ, ne demonstrează ce credem cu adevărat. Lucrurile pentru care nu suntem dispuşi să plătim sunt sloganuri, nu convingeri. » Să ne întărim în deciziile înţelepte. În astfel de vremuri putem să schimbăm lucrurile negative care nu ne avantajează nici aici şi nici în relaţia cu Domnul, cu lucruri pozitive. Acum, dacă este cazul putem să ne oprim din rău şi să începem să facem binele.

Astfel putem: » Să continuăm să dăruim biblic. Acum, prin credinţă putem decide să nu ne oprim, sau chiar, dacă este cazul, să începem să dăruim corect. » Să avem milă de cei săraci. Ispita naturală va fi să ne închidem inima faţă de ei, însă Domnul ne spune să nu facem aceasta în nicio situaţie. Deuteronom 15:9 » Să facem doar investiţii înţelepte. Aceasta înseamnă că vom pune accentul pe investiţiile spirituale şi vom face investiţii materiale doar cu o călăuzire divină clară. » Să ne ferim de ce este rău. Printre lucrurile rele trebuie să amintim: distracţiile costisitoare, comparaţia cu cei care simt diferit criza, viaţa dezorganizată, pierderea speranţei, izolarea etc. » Să ne ferim de împrumuturi. Ele nu sunt bune niciodată, cu atât mai puţin acum. » Să reducem din spectrul plăcerilor sau a lucrurilor luxoase. Perioada de criză ne cere să mergem spre ceea ce este absolut necesar. Avem lucruri de care nici nu ne folosim. Trebuie să învăţăm să renunţăm la luxuri. Sunt lucruri la care va trebui să renunţăm. Să nu ne pară rău! Să avem grijă să nu fim neglijenţi! Sunt cheltuieli din neglijenţă şi acestea ne pot costa mult. Este mult mai important să reduci cheltuielile decât să le creşti! » Să nu facem familia să sufere dacă nu este cazul. Să nu sărim în extrema de a fi prea economi. Ei văd care sunt posibilităţile. Vremurile de criză nu sunt vremuri în care să economisim exagerat. Încrederea noastră trebuie să fie în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

RELAŢIA DE CODEPENDENŢĂ
RELAŢIA DE CODEPENDENŢĂ ESTE CARACTERIZATĂ DE O PERSONALITATE MAI SLABĂ, DEPENDENTĂ, CARE ARE NEVOIE SĂ FIE LEGATĂ DE O PERSONALITATE MAI PUTERNICĂ - ŞI NEVOIA PERSONALITĂŢII MAI PUTERNICE CA CINEVA SĂ AIBĂ NEVOIE DE EA. AMBELE PERSONALITĂŢI SUNT NESIGURE ŞI SE ÎNCURCĂ ÎNTR-O PLASĂ EMOŢIONALĂ. CELE DOUĂ COMPORTAMENTE SE UNESC PENTRU A FORMA UN CERC NIMICITOR DE MANIPULARE ŞI CONTROL, STORCÂND VIAŢA DE FERICIRE ŞI BUCURIE.*
ale celuilalt? Trebuie să-l cunosc pe celălalt pentru că este imposibil să iubeşti ceea ce nu cunoşti. „Dragoste la prima vedere” este un mit. „L-am văzut, mi-a trecut un fior din creştet până în tălpi şi asta este iubire la prima vedere.” Nu! Este instinct de conservare a speciei la prima vedere. Iubirea are nevoie de timp, e nevoie să cunoşti foarte bine pe celălalt ca să-l poţi iubi cu adevărat. Eminescu a avut o experienţă bogată pe plan erotic, de aici şi inspiraţia, materialul didactic pentru poeziile lui precum: „Sara pe deal”, „Floare albastră”, „Luceafărul”, dar în anii maturităţii scrie în poezia: Scrisoarea IV: „Să sfinţeşti cu mii de lacrimi un instinct atât de van Ce le-abate şi la păsări de vreo două ori pe an?” Societatea în care trăim confundă instinctul de conservare al speciei cu dragostea adevărată. Sunt două lucruri diferite. Pot să se complecteze reciproc, dar dragostea înseamnă mai mult. Nu înseamnă neapărat să simţi ceva. Scriptura nu zice: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că i-a trecut un fior din creştet până în tălpi. ci, „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat.” (Ioan 3:16) Dragostea nu înseamnă întotdeauna să simţi ceva. În Corinteni, în traducerea Cornilescu, dragoste e îndelung răbdătoare, dar în original sensul este următorul: „Dragostea este suferinţă lungă.” Da, poate fi şi o suferinţă dulce, dar este suferinţă pe termen lung. Există suferinţe care îţi seacă personalitatea şi există suferinţă care îţi împlineşte personalitatea. Dragostea e o suferinţă care îţi împlineşte personalitatea, care te dezvoltă în cele din urmă. Fii liniştit, primii 60-70 de ani sunt cei mai grei în cuplu, după aceea nu mai contează!

C

um pot evita o asemenea situaţie? Cum pot dezvolta cu partenerul meu o relaţie sănătoasă? În primul rând, trebuie să stau pe picioarele mele, dar a sta în picioare înseamnă să-mi extrag identitatea din Dumnezeu. Nu am cum să ofer celuilalt ceva dacă nu-mi extrag identitatea din Dumnezeu. Societatea în care trăim impune un asemenea ritm încât îmi secătuieşte toate resursele. Am nevoie să mă alimentez din Dumnezeu continuu. De exemplu, Domnul Isus, în Matei 17, s-a dus împreună cu trei ucenici pe muntele Tabor ca să petreacă un timp cu Dumnezeu. Câţiva ucenici se duc în vale şi încearcă să scoată un duh, dar nu pot. Domnul Isus coboară cu cei trei ucenici care au asistat la evenimentul transformării şi scoate duhul imediat. Cum de a putut El şi nu au putut ceilalţi? El tocmai se alimentase din Dumnezeu. Nu ai ce să oferi în relaţia ta de familie, nu ai cum să dai randament în celelalte relaţii, dacă nu te alimentezi din Dumnezeu permanent. Trebuie să opreşti ritmul şi să petreci timp cu Dumnezeu care este o resursă de energie infinită. Un alt exemplu este Isaac. Scriptura redă un aspect foarte interesant. La începutul prezentării sale ni se menţionează faptul că deşi Isaac şi-a iubit soţia, iar după câteva versete îl găsim meditând pe câmp, stând în taină înaintea lui Dumnezeu. Acesta este secretul! Dacă vrei să ai echilibru, armonie dinamică în familia ta, e vital acest element. Orice tehnici ţi-aş sugera eu, nu pot fi de mare folos dacă nu aplici mai întâi acest element: să te alimentezi din Dumnezeu. În al doilea rând, trebuie să-ţi identifici călcâiul lui Ahile. Ştiţi legenda? Se spune

că mama lui l-a scufundat pe Ahile într-o apă cu proprietăţi magice şi nu mai murea. Puteai să tragi în el cât vroiai cu săgeata, nu avea nimic, dar partea de unde l-a ţinut mama de călcâi a rămas nescufundată în apă. Acele a fost punctul lui vulnerabil. Se spune că cineva totuşi a ştiut lucrul acesta şi a luat o săgeată şi a tras direct în călcâiul lui, şi Ahile a murit. Fiecare dintre noi avem un „buton de nebunie” şi dacă celălalt tot apasă „butonul de nebunie”, relaţia sare în aer, nu funcţionează. Nu apăsa pe butonul de nebunie al partenerului tău! Dar, în acelaşi timp, trebuie să-ţi păzeşti butonul tău de nebunie, să nu-i laşi pe cei din jurul tău să apese prea des pe el şi să te dea peste cap. John Godman, un specialist în terapia familiei, a scris că până şi doi psihopaţi pot să stea fericiţi împreună dacă nu apasă unul celuilalt butonul de nebunie. Cunosc cazul unei persoane care avea reacţii adverse faţă de autoritate din cauza tatălui său care a fost abuziv în exercitarea autorităţii. La maturitate, când s-a căsătorit, acesta a devenit punctul lui vulnerabil. Când soţia îl întreba: „Unde ai fost?” „Ce ai făcut?”, lui i se activa „butonul de nebunie” şi începea conflictul. Dacă această soţie învaţă să fie mai îngăduitoare poate face ca relaţia să funcţioneze bine. După ce ţi-ai asumat responsabilitatea pentru punctele tale slabe, pentru călcâiul lui Ahile, îţi extragi semnificaţia din Dumnezeu, eşti o persoană care reuşeşte să stea pe picioarele ei, urmează un alt pas: mergi înspre celălalt. Asta înseamnă că tu trebuie să înveţi să fii un reporter de investigaţii. Care sunt punctele tari sau slabe

6

o

relaţie
cu o

sănătoasă începe

atitudine corectă faţă
de tine însuţi.
Ca să poţi să-l iubeşti pe celălalt cu adevărat trebuie să-l cunoşti ca pe buzunarele tale, să ştii care-s coşmarurile pe care le are, care-s speranţele pe care le are, care sunt bucuriile şi tristeţile lui. Care a fost mediul în care a fost modelat? În felul acesta îi respecţi personalitatea. Dacă afli totul despre celălalt, ştii cum să te raportezi la el, îi înveţi limbajul. Ca să înveţi limbajul celuilalt e tare dificil. Unii reuşesc mai uşor, dar pentru alţii e foarte greu. Dacă nu-i vorbeşti pe limba lui, celălalt nu te înţelege. De exemplu, eu ca să îi spun soţiei mele că o iubesc trebuie să-i fac servicii pentru a vorbi pe limba ei. Un astfel servicii, cadouri, pentru mine nu înseamnă nimic. Soţia mea, dacă vrea să îmi spună că mă iubeşte trebuie să îmi vorbească pe limba mea, altfel eu nu o s-o înţeleg. Uneori celălalt nu o să te înţeleagă când tu mergi cu afecţiune înspre el. Am citit undeva despre un caz. El voia să-i facă soţiei o surpriză şi a venit cu un buchet de flori acasă. Ea spăla în bucătărie şi el a venit cu buchetul de flori la spate şi a luat-o în braţe. Surpriză!!! Ea a pus florile deoparte şi l-a împins. El nu pricepea nimic. „Cum adică, eu îmi arăt toată afecţiunea faţă de ea şi ăsta este rezultatul? Să mă împingă? Cum adică? În veci nu-i mai aduc flori, gata s-a terminat.” Altă dată, când toată lumea e acasă şi el trece pe lângă ea şi făcând un gest spontan pentru a-şi arăta afecţiunea, o ciupeşte, ea îl împinge, iar el nu înţelege cu ce a greşit. El e atât de deschis, afectuos şi uite ce reacţii! După un timp, foarte calm se duce la ea şi îi o întreabă: „Draga mea, spune-mi de ce te-ai comportat aşa când ţi-am adus flori?” Şi ea îi răspunde: „Ştii, pentru mine asta nu însemna afecţiune! Tu ai venit cu un buchet de flori şi nu îţi pasă că eu toată ziua sunt acasă cu copiii şi trebuie să mă chinui spălând vase şi gătind, iar tu nu te implici deloc. Eu m-aş simţi foarte iubită dacă tu ai veni, ţi-ai sufleca mânecile şi m-ai ajuta.” Şi s-a gândit că nu e greu să facă asta. „Dar atunci când te-am ciupit ce a fost?” „Ooo, ai făcut-o de faţă cu copiii şi în felul asta ai atentat la un lucru foarte intim în faţa copiilor. Nu-i bine aşa. Găseşte-ţi şi tu altă modalitate de a-ţi exprima afecţiunea.” Şi el a învăţat lecţia. Important e să înţelegi ce e în mintea celuilalt, pentru că dacă te bazezi numai pe presupuneri poţi să greşeşti. Respectă personalitatea celuilalt, cunoaşte-l şi atunci când se retrage în interior trebuie să stai răbdător acolo până se exterioriorizează. Nu trebuie să forţezi nota, să strângi cu uşa. Eu am învăţat asta de la o pisică pe care o avem. La început când mă duceam să-i dau de mâncare era foarte sălbatică. Mă gândeam: „Ce pisică nerecunoscătoare, eu vreau să-i fac bine şi uite ce mod de manifestare are?” Stăteam cu mâncarea acolo şi ea venea să mănânce. Stăteam lângă ea să-i arat că nu sunt agresiv, nu o lovesc. Până la urmă s-a obişnuit cu mine şi pisica a început să se deschidă. Cu atât mai mult un om va începe să se deschidă dacă îi respecţi zidurile. Când s-a retras, aşteaptă să capete încredere în tine. Când ai reuşit să te apropii de celălalt şi să faci un front comun, aş propune un al pas: ieşirea înspre exterior în proiecte comune, în educaţia copiilor, tot felul de proiecte care presupun munca în echipă şi libertatea de a negocia. Voi sunteţi o echipă. Nimeni nu trebuie să câştige în echipa asta şi nici unul să nu trebuie să aibă sentimentul că este pierzător. Imaginaţi-vă o echipă în care portarul şi fundaşii sunt împotriva înaintaşilor. Ce ziceţi, o să câştige campionatul? Nu, niciodată! Într-o relaţie, amândoi soţii trebuie să aibă sentimentul de câştigător. ___________

de serviciu ar fi să disciplinez copiii sau să fac ceva prin grădină sau să spăl vasele, lucruri care nu îmi plac prea mult. Făcând lucruri de genul acesta ea se simte în al nouălea cer, iubită. Pentru mine nu e atât de plăcut şi uşor, dar dragostea este suferinţă lungă, nu am ce să fac, trec prin purgatoriu, dar vorbesc pe limba ei. Limbajul meu sunt mângâierile. De acea îmi doresc să mă atingă, să mă cocoloşească, în felul asta eu mă simt iubit. Dacă îmi face

7

[Petre Mihenţ]

* Hunt June (2004) Biblical counseling Keys. Dallas: Hope for the Hart, traducere de Mia şi Costel Oglice (2006) Cheile consilierii biblice. Volumul 2. Lugoj: Editura Cunoaşterea Cuvântului, p. 106

Până unde poţi să mergi din punct de vedere sexual într-o relaţie de prietenie / logodnă înainte de căsătorie? Care sunt limitele intimităţii sexuale într-o relaţie?

Q A

Top 10 F.A.Q. despre relaţii, flirt, sex
Acest proiect a pornit din necesitatea de a oferi tinerilor răspunsuri biblice şi relevante la întrebările lor. În acest scop am identificat 55 de întrebări care se potrivesc zonei lor de interes, referitoare la relaţia dintre un băiat şi o fată, sex şi sexualitate. Intitulat „Top 10 F.A.Q. (Frequently asked questions) privind relaţiile, flirtul şi sexul” am conceput acest sondaj online pentru a pune în practică ideea interactivităţii şi importanţa sondării şi stârnirii interesului tinerilor. Astfel, în perioada 1-14 iunie 2009 au fost postate pe site-ul bisericii Metanoia: www.metanoiaorg. ro, 55 de întrebări, pentru a fi selectate în final doar 10 întrebări. În urma voturilor celor 151 de utilizatori a rezultat o listă de 10 întrebări la care s-a răspuns în mod deschis, biblic şi argumentat, în întâlnirile speciale destinate tinerilor din 19-20 iunie 2009. Înregistrarea video a sesiunilor este disponibilă pe www.metanoiaorg.ro la secţiune Tineret sau puteţi comanda DVD-ul la pagina de Contact, pe acelaşi site. În acest număr al revistei Voia lui Dumnezeu în familie vă prezentăm şi vă răspundem la întrebarea care a întrunit cel mai mare număr de voturi: 78 (51,65 %).

Î

nainte de orice, vă rog să îmi permiteţi să creez un cadru cât mai potrivit pentru a da un răspuns complex şi bine argumentat acestei întrebări. Este uşor să spui cuiva că nu are voie ceva anume, dar argumentele sunt cele care îl pot determina pe individ să îşi însuşească un anumit comportament, un anumit tip de gândire sau o anumită convingere. Care sunt limitele intimităţii sexuale? Vom vorbi despre fiecare dintre acestea pe rând.

Despre intimitate
În al doilea rând, ne vom ocupa puţin de intimitate. Este notoriu faptul că majoritatea oamenilor când aud cuvântul intimitate se gândesc implicit la latura sexuală a intimităţii. Intimitatea sexuală şi limitele merg mână în mână în acest context. Există oameni care au parte de intimitate sexuală fără a avea limite, dar şi oameni care au limite fără intimitate. Indiferent din ce perspectivă privim lucrurile, nu există intimitate fără limite şi nu există limite fără intimitate (privite în contextul sexual), pentru că atât limitele cât şi intimitatea fac parte integrantă din sexualitate. În ceea ce priveşte intimitatea nu trebuie privit cu uşurinţă acest cuvânt, şi mai ales ce reprezintă şi implică el. Termenul „intimitate” provine din latinescul intima care înseamnă interior, lăuntric. Atunci când vorbim despre intimitate (chiar despre cea sexuală) nu ne rezumăm doar la partea trupească, excluzând restul. Intimitatea presupune o relaţie cu sinele, presupune deschidere faţă de sine şi faţă de cei din jur, presupune relaţie intrapersonală şi interpersonală. Prima este reprezentată de cunoaşterea personală, iar cea de-a doua de relaţionarea cu cei din jur, dar şi de provocare intelectuală, emoţională, familială, filozofică ori spirituală. Cum am spus deja, cel mai adesea alăturăm cuvântului intimitate – sexul. Astfel, prototipul tuturor formelor de intimitate devine intimitatea sexuală. În intimitatea sexuală intelectul, emoţiile, voinţa personală, partea spirituală şi trupul uman sunt atrase într-o participare intensă, activă, în a fi tu însuţi în prezenţa altei persoane. Intimitatea este parte integrantă a unei bune sexualităţi, iar buna sexualitate este prototipul, drumul de bază către intimitate.

Despre sexualitate
În primul rând vom vorbi puţin despre sexualitate. Conform DEX1, sexualitatea reprezintă totalitatea însuşirilor morfologice, fiziologice şi psihologice care caracterizează sexele şi fenomenul sexual. Sexualitatea există pentru construirea comunităţii şi a hrănirii ori îngrijirii personalităţii umane. Sexualitatea reprezintă o dimensiune indispensabilă a identităţii umane, a procreării, a părtăşiei, a creativităţii comune şi a plăcerii. A identităţii, întrucât Dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea Lui; a procreării, întrucât am fost chemaţi să ne înmulţim şi să răspândim rasa umană; a părtăşiei, întrucât Dumnezeu a văzut că nu este bine ca omul să fie singur; a creativităţii comune, întrucât Dumnezeu ne-a dat totul sub stăpânire şi în parteneriat cu Dumnezeu bărbatul şi femeia exercită poziţii de autoritate şi putere; a plăcerii, întrucât Cartea Cântărilor abundă de plăcere sexuală exercitată într-un cadru stabilit de Dumnezeu. 1. Coteanu, Ion, Seche, Luiza şi Seche, Mircea (1998) Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”.

8

Despre limite
Nu în ultimul rând, limitele sunt în egală măsură parte integrantă a unei bune sexualităţi. Limitele reprezintă acea dimensiune a sexualităţii umane care îi formează şi canalizează scopul. Limitele reprezintă liniile de demarcaţie. Indubitabil, fiecare persoană îşi dezvoltă pe parcursul vieţii un sistem reprezentativ de limite. Limitele sunt cele care îi diferenţiază pe oameni unii de ceilalţi. Limitele sunt cele care îi protejează pe oameni unii de ceilalţi. Limitele sunt cele care sub o formă sau alta pot conferi siguranţă şi direcţie unei persoane. Limitele sunt cele care pot contribui la formarea noastră ca indivizi şi la dezvoltarea unui sistem relaţional bun la nivel corporativ. Limitele pot fi diferenţiate şi pot modela în funcţie de unde se regăsesc în sistemul uman. Există limite intelectuale, limite emoţionale, limite morale, limite politice, limite spirituale sau limite fizice. Limitele fizice sexuale determină nivelul de confort pe care o persoană îl poate avea atunci când se află într-un contact cu o altă persoană. Dezvoltarea unui sistem de limite fizice sexuale este critic în ceea ce priveşte identitatea sexuală şi comportamentul sexual. Încălcarea acestor limite, chiar şi de bună voie printr-un acord liber consimţit, pot procede consecinţe devastatoare în viaţa unei persoane, şi implicit la nivelul familiei sau comunităţii. Răul continuă să pervertească fiinţa umană şi tot ceea ce a fost creat perfect de la bun început. Prin orice mijloace răul se ţine scai de noi. Întrucât păcatul este personal, indivizii contribuie la propria lor distrugere prin neveghere şi la distrugerea altora din jurul lor. Într-un astfel de context, biserica poate fi o forţă majoră care, prin rolul şi mijloacele sale, să concure spre dobândirea a unei cât mai bune şi sensibile conştiinţe din partea oamenilor şi apropierea acestora cât mai mult de adevărul biblic în acest domeniu. Biserica poate fi o forţă prin care să se faciliteze indivizilor contactul cu Dumnezeu, ajutându-i să descopere scopurile Lui pentru ei. O dată ce indivizii se află într-un astfel de context nu ne mai rămâne decât oferirea sprijinului necesar îndeplinirii acelui scop. Tinerii acestei generaţii au obligaţia de a rămâne focalizaţi pe scopurile lui Dumnezeu pentru ei, crezând şi ştiind că El este credincios şi că poate să facă mult mai mult decât ne gândim noi. (Efeseni 3:10) Într-un astfel de context, „limitele intimităţii sexuale”, devin parte integrantă din dezvoltarea personală a fiecărui tânăr pe toate planurile (fizic, spiritual, moral, emoţional etc.), urmând ca roadele unei astfel de gândiri şi a unui astfel de comportament să le culeagă atunci când atinge un anumit nivel de maturitate şi este gata să îşi asume întreaga responsabilitate a unei singure relaţii care să se finalizeze cu căsătorie.

dezvoltarea personală a fiecărui tânăr. Limitele sunt cele care pot conferi siguranţă şi confort relaţional unei persoane.
element esenţial în Limitele sunt parte integrantă a unei bune

Limitele

intimităţii sexuale sunt un

sexualităţi.

9

[Marius Ciocan]

FAMILIAR SAU FAMILIAL?
În ziua de azi, într-o cultură a fast-food-ului şi a limbajului de terasă, când familia se transformă într-o echipă de supermarket, care luptă pentru cel mai ieftin preţ, mai putem oare vorbi despre maturizare spirituală, aşteptare în rugăciune şi asemănare cu Hristos? Care este locul lui Isus în familia mea astăzi, când tot ce vreau e să obţin ce îmi doresc, fără efort, la cel mai bun preţ şi dacă se poate, în cât mai scurt timp?

L

a prima vedere, cineva ar crede că articolul prezent va fi un studiu despre etimologia cuvintelor din titlu? Ei bine, vom atinge pe scurt şi acest plan, dar propun o abordare mai spirituală a termenilor din titlu. Vom încerca să înţelegem ce înseamnă familiar şi familial în relaţia noastră personală cu Isus Hristos, şi mai ales, cum ne raportăm la El ca familie.

Familiar
Familiar e termenul care exprimă: „un lucru sau un concept apropiat, binecunoscut, obişnuit cuiva, a cunoaşte ceva despre un lucru, un concept sau o persoană, a ştii despre un lucru sau a nu fi în totală necunoştinţă despre o cauză anume”. Ai auzit odată, cândva, despre acel lucru, ai cunoştinţe despre respectivul subiect. De exemplu, legea gravitaţiei mi-e familiară, deşi nu pot scrie cu precizie formula matematică ce o defineşte, sau, numele cuiva îmi este familiar - deşi nu îmi aduc aminte clar de acea persoană. Trecând pe plan spiritual, a fi familiar în viaţa de credinţă înseamnă: a nu avea o relaţie strânsă cu Hristos, ci una la distanţă, a citi Biblia doar pe video-proiector la biserică, a te ruga doar la masă, a merge la

biserică din obişnuinţă sau pentru că aşa se procedează în familia ta, ba chiar, a crede că poţi fi membru al bisericii la fără frecvenţă. Îţi sună familiar? Se spune că odată, soţul entuziasmat i-a spus soţiei: „Aşa aş vrea să merg pe muntele Sinai şi să strig în gura mare cele 10 porunci!” Soţia i-a răspuns calmându-l: „Mai bine stai acasă şi împlineşte-le!“ Cunoaşterea familiară a lui Isus e o cunoaştere a vorbelor, a afirmaţiilor şi a declaraţiilor, fără substanţă spirituală şi fără esenţă divină. Toţi preoţii cei mai de seamă şi cărturarii norodului din timpul lui Irod se pare că ştiau unde se va naşte Mesia, şi totuşi niciunul nu s-a dus să-L caute (Matei 2:4,5). La fel se întâmplă şi astăzi. Când pot să cânt: „Doamne îţi dau inima, îţi dau sufletul, trăiesc doar pentru Tine!“ şi apoi îmi dau sufletul muncind douăsprezece ore pe zi, undeva e o problemă. Problema e la mine, iar familia mea va fi afectată de aceasta. Exemplul lui Acan şochează până în ziua de astăzi. El a făcut compromisul, dar întreaga lui familie a avut de suferit (Iosua 22:20). Acan făcea pare din poporul lui Dumnezeu, nu era un filistean sub acoperire. Acan a acceptat compromisul pentru că nu părea să-l afecteze personal, cu atât mai puţin pe familia lui, ci chiar să-l avantajeze.

Asistăm în zilele noastre la un fenomen ciudat. La fel cum în cultura ortodoxă s-a format în timp concepţia falsă a moştenirii credinţei de la părinţi la copii în mod implicit, în mod similar au început să creadă şi creştinii din bisericile evanghelice. Copii care cresc în familii creştine devin foarte familiari cu limbajul bisericesc, dar neagă prin comportament aproape orice principiu biblic al trăirii creştine. Ei cunosc programele bisericii, participă la ele din inerţie socială şi unii dintre ei se botează, dar totul este doar acceptare prin familiarizare. Lipsa roadelor reale demască lipsa unei noi vieţi. Nu e suficient să te familiarizezi cu spitalele, pentru a deveni medic.

Familial
Familial deţine un sens radical diferit faţă de familiar, deşi doar o literă pare să le diferenţieze! Cuvântul are de-a face cu un conţinut, un concept, un obicei sau o persoană care aparţine familiei, care ţine de familie, e propriu familiei sau destinat familiei. Spre exemplu, albumul acesta vechi de fotografii e un obiect familial, chiar face parte din familie. Un prieten poate deveni atât de apropiat încât putem spune că e de-al casei, e acceptat în familie.

10

[Lucian Enăşoni]

Aplicând conceptul la planul spiritual, ne putem adresa cu seriozitate o întrebare esenţială: Este Isus Hristos familiar sau familial în raport cu familia mea? Prea multe familii de creştini adoptă un comportament bisericesc duminica, preferând apoi un stil de viaţă lumesc în timpul săptămânii. Familiile în care Isus Hristos este o prezenţă reală spirituală, prin Duhul Sfânt, se disting prin principii şi trăire. Soţul şi soţia se unesc în rugăciune zilnic, nu doar când sunt forţaţi de împrejurări. Au o viaţă devoţională personală care le menţine pulsul spiritual. Ei trăiesc după principiile Împărăţiei (Matei cap. 5, 6, 7) şi nu după trend, după valul lumii sau după pofta ochilor. Un pastor a adresat următoarea întrebare bisericii: „Oare cum s-ar purta soţul şi soţia dacă Isus ar fi invitat în casa lor?“ Familiile,

care sunt conştiente de prezenţa Lui, vor ştii că El este acolo, e prezent şi la masă şi în sufragerie. Aude discuţiile dintre cei doi şi vede viaţa lor privată. Poate El să se uite împreună cu tine la ceea ce urmăreşti la televizor? Citim în Biblie: „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.“ (Matei 18:20) Poate fi vorba aici şi de cei doi care sunt soţul şi soţia? Sau chiar cei doi şi copilul lor? Răspunsul e în inima ta, e în felul în care vezi lucrurile. Dacă nici nu te-ai gândit la asta vreodată, atunci grăbeşte-te şi deschide uşa de la „intrare”. Poate Isus stă de ceva timp acolo, şi bate blând la uşa ta (Apocalipsa 3:20). O casă care stă sub protecţia Celui Atotputernic, e construită pe stâncă, pe Hristos, şi intrând în ea, poţi simţi un aer special de autenticitate şi conţinut.

ACEST TEST SE EFECTUEAZĂ FĂRĂ PRESCRIPŢIE PREALABILĂ. DACĂ APAR REZULTATE NESPIRITUALE, ADRESAŢI-VĂ PASTORULUI SAU MENTORULUI SPIRITUAL, DAR CEL MAI BINE FUNCŢIONEAZĂ RUGĂCIUNEA. REACŢIILE ADVERSE SUNT BINEVENITE ŞI POT FI: REGRET AMAR, POCĂINŢĂ SINCERĂ ŞI PREDARE TOTALĂ ÎN MÂINILE LUI DUMNEZEU. DEPENDENŢA. Depinzi de Dumnezeu sau de oameni pentru a supravieţui? Dacă deja ai trei rate la trei bănci, când ai în Biblie versete ca Proverbe 22:261 şi Habacuc 2:62, atunci undeva e nevoie de mai multă ascultare. Atenţie la lucrurile de care nu ai nevoie, dar pe care ţi le doreşti, deşi nu ţi le permiţi. MOTIVAŢIA. Relaţia cu biserica e pentru tine o obligaţie sau o căutare a părtăşiei? Dacă mergi la biserică pentru a fi văzut de pastor, îţi vei lua o mică vacanţă când acesta lipseşte? Dacă se prăbuşeşte clădirea bisericii vei înceta să mai mergi la biserică? Până la urmă şi Anania şi Safira au mers pentru un timp la biserică… ROADELE. „Pomul se cunoaşte după roadele lui.“, spunea Domnul Isus. O familie se cunoaşte după efectul pe care îl are în jurul ei. Care e influenţa familiei tale asupra persoanelor cu care intraţi în contact? MULŢUMIREA. Iarba e întotdeauna mai verde de cealaltă parte a gardului? Şi cum să mai fi mulţumit când toţi progresează (prin rate), iar tu parcă baţi pasul pe loc? Uneori, alegerea se face între a avea libertatea oferită de mulţumire sau a avansa prin îndatorare. RUGĂCIUNEA. Pentru a falimenta, trebuie doar să nu te rogi. O familie are nevoie de mai mult decât de rugăciuni obosite. COMUNICAREA. Biblia încurajează respectul reciproc şi vorbirea de bine în familie (1 Petru 3:7). Se aud oare în casa mea doar cuvinte aspre, critici şi jigniri care rănesc sau este loc din belşug pentru cuvinte de apreciere şi mulţumire? MATURITATEA. Momentele de criză scot la iveală valorile unei familii. Majoritatea se mulţumesc cu denumirea de „creştin“, dar cine mai alege astăzi să fie ucenic? Creştin e un nume, ucenic implică dedicare şi înseamnă a învăţa continuu. SLUJIREA. Care este lucrarea în care este implicat soţul? Dar soţia? Mulţi au crezut că a fi creştin înseamnă doar a merge la biserică. Un fals absolut. Slujirea trebuie să fie orientată spre alţii. Nu cumva sunt cel puţin doi talanţi îngropaţi undeva în casa ta?
1. Nu fi printre cei ce pun chezăşii, printre cei ce dau zălog pentru datorii. 2. Se va zice: ,,Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Până când se va împovăra cu datorii?

Familioverificare

11

şi vesel, este un moment atât de frumos şi de
preţios încât este cu adevărat o pierdere că trece neobservat...

Când un copil este

mulţumit, fericit

Când un copil...
Ple doa rie p entru
12

D

sensibilitate şi înţelegere
13

[Anca Tiurean]

e multe ori, după ce cresc, oamenilor mari li se pare că viaţa a fost mai frumoasă când erau mici... Era mai simplă, mai uşoară... Aveau timp să se joace, să citească, să îşi întâlnească prietenii şi chiar să descopere, pe rând, minunăţiile lumii, atât din cărţi, din atlase şi de la dascălii cei pasionaţi, cât şi din grădină sau din parcuri. Dar să fii copil nu este simplu. Şi asta uită uneori cei care au ajuns deja mari. Ei consideră că problemele lor sunt cele serioase şi importante, nu ca ale celor mici, care sunt şi ele, la fel de mici. Cu toate acestea, problemele oricărui copil sunt importante pentru el. La fel cum pentru adult este foarte important să meargă la serviciu, să se odihnească, să petreacă timp cu prietenii, să fie lăudat pentru performanţele sale profesionale, să fie ajutat şi necriticat în caz de eşec, pentru copil este important să se joace şi să creeze ceva cu mâinile lui pline de talent - pentru că talentul fără muncă nu poate să se materializeze. Totodată, este important să petreacă timp cu ceilalţi copii, care-i plac, este important să-i fie observate şi apreciate eforturile, notele bune de la şcoală, performanţele la sport, la muzică, la pictură şi la scris. Şi întotdeauna, ca o gură de aer proaspăt, are nevoie să vadă că cineva se bucură de aptitudinile sale deosebite şi că greşelile fac parte din viaţă, fapt pe care cu toţii îl învăţăm continuu şi care ne ajută sufletul să crească odată cu trupul. Când un copil îşi pierde răbdarea şi ţipă, este pentru că nu a fost auzit când a vorbit pe un ton scăzut. Adulţii ştiu asta, pentru că, uneori, li se întâmplă şi lor la fel. Unii copii, însă, ţipă mai mult decât alţii, pentru că încă nu ştiu cum să ceară prin rugăminte sau nu ştiu cum să aştepte îndeplinirea rugăminţii, ori cum s-o observe. Frumos este că Dumnezeu ne-a pus laolaltă în familii, pe cei mici cu cei mari, astfel încât cei mari să le poată explica celor mici beneficiile răbdării şi ale suferinţei trecătoare care o însoţeşte, iar cei mici să le poată oferi celor mari ocazia manifestării iubirii necondiţionate, precum şi un rost al eforturilor zilnice de a pune ceva pe masă. Când un copil se înfricoşează de ceva, nu-i niciodată fără rost. Chiar dacă sunt destul de mari încât să ştie că nu există monştri, există totuşi pericole în întunericul din debara, de sub pat, din pivniţă sau din minţile oamenilor, iar faţă de pericole este bine să fim precauţi, să cerem ajutor, încurajare, sprijin şi explicaţii, ba chiar să luăm unele măsuri de protecţie. Curajul este o virtute care se învaţă mai greu decât însăşi matematica sau chimia. Iar a şti când are rost să fim curajoşi şi când nu, este o lecţie care se învaţă nu în jumătate de oră, nu în două zile, nici măcar într-un an şcolar, ci de-a lungul întregii vieţi. Mulţi adulţi ştiu că teama este supărătoare, pentru că şi ei mai trec uneori prin întuneric, crezând că sunt singuri sau nu îndeajuns de protejaţi. De aceea ne putem pregăti împreună

cu copiii pentru înfruntarea curajoasă a lucrurilor inevitabile, ori pentru ocolirea înţeleaptă a relelor sigure. Când un copil se întristează, înseamnă că el suferă o pierdere. Poate că îi este dor de cineva... Poate că doreşte să fie în altă parte, însoţit de altcineva – şi poate acest lucru nu este cu putinţă câteodată. Însă şi tristeţea trece, pentru că trec şi clipele în care trebuie să acceptăm situaţii care nu ne prea plac. Tristeţea este ca un aer greu care se furişează în sufletul copilului (şi al omului, în general), atunci când acolo s-a produs un gol, de exemplu, în urma pierderii jucăriei preferate, la plecarea papagalului Cipi care s-ar putea să nu mai ştie drumul înapoi, sau când părinţii pleacă la serviciu, când trebuie să stea mult timp cu cineva care nu prea are jucării interesante, când moare căţelul Bobi de bătrâneţe ori de boală... Noi, cei mari, ne întristăm uneori când ştim că niciodată nu vom mai vedea acele flori dragi primite la aniversare, care s-au uscat în vază şi acum lasă locul liber pentru altele. Uneori tristeţea trece odată cu regăsirea celor pierdute. Alteori cele pierdute nu se mai întorc. Însă la vreme de tristeţe, Dumnezeu ne poate ajuta prin cei apropiaţi să ne împăcăm cu trecerea celor pământeşti şi să ne conectăm cu cele veşnice, pentru ca înăuntrul nostru să nu trăim prea mult cu goluri umplute de tristeţe, ci să cunoaştem plinătatea sufletelor noastre, la care şi ei înşişi adaugă prin simplul fapt că ne sunt alături în necaz. Şi în final, când un copil este mulţumit, fericit şi vesel, ceea ce este cam tot atât de rar ca în cazul unui adult, este un moment atât

Ӱ Când un copil se întristează, înseamnă că el suferă o pierdere. Ӱ Când un copil se-nfurie şi ţipă, este pentru că nu a fost auzit când a vorbit pe un ton scăzut. Ӱ Când un copil se înfricoşează de ceva, nu-i niciodată fără rost.
de frumos şi de preţios, încât este cu adevărat o pierdere că trece neobservat. La fel se întamplă şi în cazul curcubeului, a ploii de meteoriţi sau cu o căprioară în câmp, care se-ascunde în tufiş cu o clipă mai înainte ca tu să o cauţi cu privirea la îndemnul cuiva. Dacă nu observăm clipele bune, doar pentru că nu le considerăm suficient de importante pentru a le acorda atenţie, ele vor apărea din ce în ce mai rar, lăsându-ne în compania clipelor supărătoare, pe care, oricum, le observăm prea des. Pentru că orice om, copil sau adult, are o nevoie vitală de a fi observat, cunoscut, înţeles şi chemat, pentru a nu-şi uita niciodată adevărata identitate.

C

[Cusman Cionca]

are este definiţia depresiei? Este important să începem cu acest aspect pentru a şti despre ce vorbim. În timp ce dezbăteam aceste subiecte, ne-am dat seama că toţi suntem în depresie, potrivit unei definiţii mai largi a termenului. E firesc ca toţi să trecem prin nemulţumiri, să mai plângem câteodată, dar chiar să fim o biserică de depresivi, o ţară de depresivi...? Problema este definiţia. Am luat o definiţie din dicţionar: „Depresia este o stare patologică de tristeţe şi descurajare profundă şi persistentă.” (Sillamy, Norbert (2000) Dicţionar de psihologie. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic, p. 96.) Când sunt în depresie? Când sunt profund descurajat, când sunt trist pe termen lung, când nu mai am chef de viaţă, când nu mai am capacitatea de a comunica pozitiv, când bărcile mele se îneacă înaintea bărcilor tuturor, când totdeauna caii mei mor înaintea cailor tuturor. Cineva argumenta: „Mergeţi la psihiatrie şi veţi vedea o grămadă de «pocăiţi»”. Probabil, dar şi pocăitul este om, este pătruns de vina păcatului, de probleme şi îngrijorări. Un pocăit nu este internat la psihiatrie pentru că este pocăit, ci pentru că nu a fost statornic în credinţa lui. Care sunt perspectivele biblice asupra depresiei? Răspunsul este următorul: creştinul care se încrede în Domnul şi acceptă suveranitatea lui Dumnezeu nu va fi dominat de depresie. Dumnezeu stăpâneşte toate situaţiile, ţine în mână toate lucrurile. Eu nu sunt descurajat, chiar dacă îmi merge rău, eu nu sunt în depresie, pentru că Tatăl meu are toate lucrurile în mâinile Lui. Asta înseamnă că eu mă bazez pe Dumnezeu, ceea ce elimină descurajarea şi tristeţea. Trebuie să recunoaştem că noi avem un fundal foarte trist. Am fost crescuţi într-o perspectivă pesimistă asupra vieţii. Cântările noastre au fost cântări de jale. „Doamne, ai milă...”, „Doamne, îndură-te...”, „Doamne, trec prin focul suferinţei...”. E drept, a fost vremea comunismului în care am suferit. Nimeni nu ne-a spus că noi nu trebuie să fim trişti. Tristeţea era o formă de spiritualitate. Dacă erai cu capul plecat, dacă aveai şi o ţinută sobră, se spunea: „Ăsta-i pocăit!”, „Ăsta-i evlavios!” Aşa am trăit. Dar să revenim la depresie. Creştinul care se încrede în Dumnezeu nu este trist şi descurajat pe o perioadă lungă de timp. Şi eu sunt trist, şi eu sunt descurajat, şi eu zic că nu mai fac nimic... dar asta mă ţine o zi, două, trei maxim, dar după aceea îmi revin... Lipsa încrederii în Dumnezeu aduce tristeţe şi descurajare. Toţi creştinii care ajung la psihiatrie au uitat să se încreadă în Dumnezeu.

Tratamentul pentru depresie este următorul. Nu demult stăteam de vorbă cu cineva şi spuneam că recent psihiatria a ajuns la concluzia că bolile psihice nu sunt numai boli organice, unde ţi se face un RMN sau un EKG şi îţi observă leziuni pe creier, ci are o componentă spirituală. Şi această componentă spirituală, vă place sau nu vă place, implică duhuri care ne atacă, de aceea tratamentul este încrederea în Dumnezeu. Al doilea lucru este: nu te izola, caută părtăşia cu ceilalţi din jur. Noi, în discuţiile noastre, l-am luat exemplu pe Ilie, care, după o biruinţă fantastică, în 1 Împăraţi 19:4, de două ori spune în dialogul lui cu Dumnezeu: „Vreau să mor!”

Era în depresie, dacă îşi dorea să moară; numai oamenii aflaţi în depresie vor să moară. Şi Ilie îi spune Domnului: „Sunt singur!” În momentul în care eşti singur, vrei să mori, eşti în depresie. Nu sta singur, caută părtăşia, caută biserica! De aceea este importantă întâlnirea credincioşilor, nu numai duminica, ci şi în biserica de casă. Fă ceva! Nu sta în casă cu obloanele trase. Eu am văzut oameni depresivi, care se ascundeau de lume şi stăteau în întuneric. Ilie, când a fost în depresie, Dumnezeu i-a dat de lucru. „Du-te de unge-l pe Iehu, dute de unge-l pe Elisei în locul tău.” (Împăraţi 19:16) Atunci când simţi că depresia te încearcă, trebuie să faci ceva. Mijlocirea şi ungerea cu untdelemn. Iacov 5:13-15: „Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe

DE
cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.“ Cuvântul „suferinţă” din versetul 13 se referă la o suferinţă sufletească, psihică. „Să se roage.” Nu se mai poate ruga singur, pentru că sunt duhuri, dar să-i cheme pe prezbiterii bisericii care se roagă cu putere pentru el şi Domnul îl eliberează; „... şi dacă a făcut păcate... îi vor fi iertate”. Cel mai mare păcat pe care îl face un om în depresie este că nu se încrede în Dumnezeu că îl poate izbăvi. Ajunge un creştin în depresie? Nu, pentru că se încrede în Domnul. Nu, pentru că este împreună cu alţi credincioşi. Nu, pentru că face ceva. Nu, pentru că cineva se roagă împreună cu el.

14

SIA RE P
nimic nu este prea greu pentru Dumnezeu.
15

Care sunt ctivele biblice perspe ra depresiei? asup

Majoritatea dintre noi suntem familiarizaţi cu tipologia clasică de descriere a tipurilor de iubiri: phileo, eros şi agape. C. S. Lewis în cartea sa: Cele patru iubiri surprinde însă „punctul vulnerabil al dragostei”, într-un mod care revoluţionează cuvântul acesta banalizat în ziua de azi, folosit pentru a descrie nişte stări mediocre şi inferioare, cel mult instinctiv-sentimentale ale trăirilor omului. Dar chiar şi în forma cea mai sănătoasă şi desăvârşită a dragostei umane, Lewis a reuşit să descrie sufletul umanităţii în căutarea a ceva ce este dincolo de el.

I u b i r e a apreciativa
deosebite darurilor spirituale, uitând însă că „fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora”, că punctul de plecare şi poate cel mai transformator dar al Duhului Sfânt este . Este foarte interesantă topografia capitolului 13, fiind plasat între Darurile duhovniceşti şi Darul limbilor şi al proorociei. Dumnezeu a ştiut că omul s-a uitat şi se va uita „la ce izbeşte ochiul” şi că accentul trebuie pus pe cea mai înaltă motivaţie în orice am face dragostea necondiţionată sau dumnezeiască. Astfel că, după ce în prima parte a capitolului 12 expune o listă a darurilor spirituale, în a doua parte apostolul Pavel face o analogie foarte relevantă a modului în care funcţionează organismul uman, accentuând interdependenţa şi unitatea care trebuie să existe între organe pentru a funcţiona corespunzător. Ultimul verset din capitolul 12 şi mai exact partea finală a acestuia este un preludiu la ceea ce avea apostolul Pavel să descrie în capitolul 13 ca fiind acea „cale nespus mai bună”, iar prima parte a primului verset din capitolul 14 începe, înainte de orice altceva, cu un imperativ concret: „Urmăriţi dragostea!” Privind structura capitolelor am putea desprinde ideea că dragostea este unitatea şi interdependenţa despre care scria apostolul Pavel când caracteriza funcţionarea armonioasă a unui organism. Din altă perspectivă decât cea a apostolului Pavel, C.S. Lewis abordează aceeaşi temă folosind termeni diferiţi. Iubirea-dar se revarsă în generozitate, bunătate, milă, iar ceea ce face diferenţa între aceasta şi iubireanecesitate este faptul că ea reprezintă un manifest practic. Ea este direcţionată către cei din jur, citeşte, identifică nevoile celorlalţi şi încearcă să le împlinească în măsura în care poate. Această dragoste pune întrebări de genul: „Te pot ajuta cu ceva?” sau „Cu ce mă pot implica?”

Î

n introducerea cărţii menţionate mai sus şi care constituie baza acestui articol, autorul face o conexiune deosebit de importantă între iubire şi plăcere, analizând ceea ce le leagă de ceea ce le diferenţiază. Din această conexiune se desprind patru concepte care ne vor ajuta la înţelegerea tipurilor de iubire mai bine: iubirea-necesitate, iubirea-dar, plăcereanecesitate şi plăcerea-apreciativă.

Plăcerea-necesitate
Plăcerea-necesitate reprezintă acea satisfacţie pe care o experimentăm în momentul în care ne sunt împlinite dorinţele cele mai simple sau când ne bucurăm de lucrurile „obişnuite” ale vieţii, de exemplu: o mâncare preferată, un latte macchiato sau o melodie care ne încântă.

Plăcerea-apreciativă
Plăcerea-apreciativă se manifestă pe neaşteptate, dar încântă într-un mod aparte chiar şi după ce dispare. Cuvintele par a nu reuşi să transmită întru totul plăcerea cu care resimţim acea fericire trecătoare. Acea străfulgerare de plăcere lasă în noi un sentiment de tânjire şi o amintire de neuitat. C. S. Lewis subliniază modul în care plăcerea-necesitate ne îndreaptă atenţia spre iubirea-necesitate şi ne este uşor să vedem legătura dintre cele două, însă plăcereaapreciativă nu anticipează în acelaşi fel iubirea-dar. Conexiunea între plăcereaapreciativă şi iubirea-dar nu mai este la fel de uşor de creat.

Iubirea-necesitate
Iubirea-necesitate este cea care tânjeşte după afecţiune. Ea ne urmăreşte, într-un fel sau altul şi în funcţie de vârstă, din momentul în care ne naştem şi până murim. Reprezintă o nevoie emoţională, dar acest fapt nu o transformă în ceva mai puţin important. Absenţa ei, în mod deosebit în perioada intrauterină şi a copilăriei duce la serioase tulburări psihice, emoţionale şi de comportament. Din nefericire, numeroasele cazuri întâlnite în clinicile de psihiatrie indică persoane a căror părinţi au eşuat dramatic în manifestarea acestui tip de iubire.

Iubirea-dar
Iubirea-dar este echivalentul a ceea ce descrie apostolul Pavel corintenilor în capitolul 13. Între corinteni se iscaseră certuri şi dezbinări pe tema celor mai

Iubire-apreciativă
Plăcerea-apreciativă este incompletă pentru că ea nu este răspunsul suficient al darului dragostei şi pentru că ea reprezintă un răspuns şi în faţa frumosului şi a binelui. Ea se încheie într-un punct mort şi se prăbuşeşte în ea însăşi. Care este atunci conexiunea dintre plăcerea-apreciativă şi iubirea-dar? C. S. Lewis înţelege şi prezintă într-un mod deosebit această legătură introducând un al cincilea concept în stare să rezolve acest

16

dezechilibru, pe care el îl numeşte iubireapreciativă. În demersul său el încearcă să răspundă la o întrebare la care nici un om nu poate răspunde: „De ce există o iubire mai profundă decât ar putea cuvintele noastre să o exprime? „El [principiul de a pleca de la nivelul cel mai de jos] a fost cel care mi-a revelat o deficienţă în clasificarea anterioară a iubirilor în iubirinecesitate şi iubiri-dar. În iubire există şi un al treilea element, nu mai puţin important decât acestea, care este prefigurat de către plăcerile noastre apreciative. Această consideră că obiectul e foarte bun, această atenţie (aproape omagiu) oferită lui ca un fel de datorie, această dorinţă ca el să existe şi să poată continua să fie ceea ce este, chiar dacă nouă nu ne-ar mai fi dat să ne bucurăm vreodată de el se pot aplica nu numai lucrurilor, ci şi persoanelor. CCând aceste trăiri sunt destinate unei femei le numim admiraţie, când sunt oferite unui bărbat le numim cult al eroilor, iar când sunt oferite lui Dumnezeu le numim închinare… Iubirea-necesitate îi spune unei femei: „Nu pot trăi fără tine!”; iubirea-dar tânjeşte să-i dăruiască fericire, sprijin, protecţiebogăţie, dacă e cu putinţă; iubirea apreciativă contemplă, îşi ţine respiraţia în tăcere, se bucură că poate exista o asemenea minune, chiar dacă nu-i e menită lui, nu va fi total demoralizat de pierderea ei, ar prefera chiar să fie aşa decât să nu o fi văzut deloc.” Iubirea-necesitate strigă către Dumnezeu din adâncul sărăciei noastre, iubirea-dar tânjeşte să slujească sau chiar să sufere pentru Dumnezeu, iubirea-apreciativă spune: „Îţi aducem mulţumiri pentru marea Ta slavă.” Persoana şi sursa ultimă a acestui tip de dragoste este Dumnezeu, iar răspunsul nostru trebuie să fie reprezentat de ceva superior dragostei. Iubirea-apreciativă este mai mult decât dragoste şi plăcere, este renunţare la sine, adorare, predare, venerare, este închinare.

Chef de viaţă
ACESTA ESTE UN TEXT CARE MERITĂ CITIT INDIFERENT DE SITUAŢIA ÎN CARE TE AFLI. NU GARANTĂM AUTENTICITATEA LUI, DAR GARANTĂM EFECTUL.

Este vorba despre gândurile unei femei care a trecut prin viaţă învăţând din experienţele pe care aceasta i le-a dat. Maia Popescu, o femeie de 75 de ani, a vorbit într-o emisiune televizată despre bucuria de a trăi, indiferent de situaţie, vârstă sau cultură. O femeie simplă şi sinceră îşi exprimă cu înţelepciune gândurile ei:

Am învăţat că, indiferent ce se întâmplă, indiferent cât de rea pare viaţa azi, viaţa merge înainte şi mâine va fi mai bine.  Am învăţat că poţi caracteriza o persoană după felul cum se comportă în trei situaţii: într-o zi ploioasă, când îşi pierde bagajul şi când pune instalaţia electrică în bradul de Crăciun.  Am învăţat că, indiferent de relaţia pe care o ai cu părinţii tăi, tot o să-ţi fie dor de ei când vor pleca din viaţa ta.  Am învăţat că a-ţi face un trai nu este sinonim cu a-ţi face o viaţă.  Am învăţat că viaţa îţi dă uneori o a doua şansă.  Am învăţat că nu trebuie să mergi prin viaţă cu mâinile gata numai să primească. Este nevoie să mai arunci şi înapoi din ce primeşti.  Am învăţat că, de câte ori hotărăşti să faci ceva cu inima deschisă, sigur ai luat o hotărâre bună.  Am învăţat că, atunci când am dureri, nu trebuie să fiu eu „centrul universului”.  Am învăţat că în fiecare zi trebuie să atingi pe cineva. Oamenilor le place o îmbrăţişare caldă sau o atingere prietenească pe spate.  Am învăţat că oamenii uită ce ai zis sau ce ai făcut, dar nu uită niciodată cum i-ai făcut să se simtă.  Am învăţat că am încă multe de învăţat. Viaţa s-ar putea să nu fie petrecerea la care am visat, dar, dacă tot am ajuns aici, trebuie să dansăm!

[Jeni Enăşoni]

17

Poarta bucuriei
Fiecare articol pe care-l scriu îl consider drept o scrisoare adresată cuiva drag. Desigur, eu nu vă cunosc pe fiecare în parte, însă conţinutul, mesajul articolelor mele îmi doresc să vă aducă o mică fărâmă din ceea ce înseamnă să te bucuri de viaţa ta.

M

-am luptat cu îndoieli şi cu întrebarea: „Cine sunt eu ca să pot da altora sfaturi?” Nu am ştiut că Dumnezeu îmi va da lecţii de viaţă prin care mă v-a învăţa că nu pot rezolva această responsabilitate decât în dependenţă de El! Relaţia mea cu Creatorul trebuia să fie în ordine şi am suferit atunci când atitudinile şi modul meu de gândire trebuiau schimbate şi corectate, fiindcă ceea ce scriu trebuie să fie trăit de mine mai întâi. De ce Poarta Bucuriei? Ai descoperit cumva că ai o singură viaţă? Nu-ţi mai este dată o alta? Nu mai poţi întoarce timpul pierdut? Nu mai poţi repara stricăciunile făcute până acum, dar poţi face ceva să te bucuri de viaţa ta! Poţi să intri pe Poarta Bucuriei tale! Să te străduieşti să vezi ce e frumos în viata ta, nu în viaţa celor din jurul tău! Fiecăruia ni s-a dat o măsură de bucurie pe care a măsurat-o Însuşi Dumnezeu, pentru care trebuie să fiu recunoscătoare. Întreabă-te: „Mă simt confortabil cu propria-mi fiinţă?” „Cum îi vezi pe cei din jur?“ „Trudeşti fără odihnă?“ „Ai pace?” Să ştii că în fiecare femeie locuieşte frumuseţea. Vezi dacă ai o inimă odihnită pentru că frumuseţea se revarsă din aceasta. Nemulţumirea, lăcomia, răutatea, critica, îndoiala, sarcasmul, ironia sunt piedici majore în experimentarea bucuriei. Opusul acestora – recunoştinţa, mulţumirea, iubirea, supunerea – sunt trăite doar de acele inimi odihnite în

El. George Herbert spunea: „Mi-ai dăruit atât de mult… mai dă-mi un singur lucru, o inimă recunoscătoare!“ Am experimentat toate stările şi atitudinile negative care îmi furau bucuria, neştiind că Dumnezeul meu răbdător are altceva pentru mine. Dacă acum treci printr-un deşert spiritual şi ai un stil de viaţă deplorabil, întunecat, deprimat, nemulţumit, cârtitor, negativist – să ştii că există şi un alt stil de viaţă. James MacDonald spune că „există o atitudine de mare altitudine”, acolo unde aerul este curat, soarele străluceşte şi viitorul este la fel de luminos ca făgăduinţele lui Dumnezeu. Acest stil de viaţă îşi întinde aripile la înălţime şi refuză să se concentreze asupra laturilor negative. Dacă ai zburat vreodată acolo, atunci ştii că acela este locul în care vrei să trăieşti.“ Opreşte-te asupra laturilor pozitive ale celor lângă care trăieşti şi fii recunoscătoare lui Dumnezeu pentru ele. Şi nu doar pentru ele. David în Psalmul 103 completează: „Binecuvântă, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântă, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale...”

Mulţumirea, recunoştinţa, lauda la adresa lui Dumnezeu aduce în mine o stare de linişte, de bucurie. Să fii recunoscătoare! Aceasta este o decizie care schimbă viaţa ta. Psalmul 107:8 exprimă ezitarea oamenilor de a face acest lucru: „O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!” Recunoştinţa înlocuieşte atitudinea mea păcătoasă de a murmura, aducând în viaţă bucuria şi binecuvântarea. Unde te uiţi tu? La ce ai sau la ce nu ai? De aceea am numit-o: „Poarta Bucuriei”, pentru că noi alegem să intrăm sau nu. Ce îţi poate aduce bucurie? Ai viaţă! Ce privilegiu să trăieşti în lumea aceasta! Dacă ai un duh mulţumitor atunci eşti capabilă să te bucuri în prezent de plăcerile obişnuite: Ӱ o plimbare plăcută, Ӱ un timp cu o prietenă la o cafea, Ӱ o masă gustoasă, Ӱ o piesă muzicală preferată… etc. Este adevărat că, uneori, împrejurările nu sunt favorabile (boli, crize financiare, tensiuni în familie sau prieteni care te dezamăgesc), dar există lucruri pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru tine dinainte, ca să umbli în ele.1
1 „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos

18

[Elvira Lupăştean]

Uită-te şi vezi dacă ai învăţat vreo lecţie. Bucură-te că Dumnezeu aduce în viaţa ta situaţii din care să înveţi! Nu căuta în afară sentimentul bucuriei, el se află în tine, pus acolo de Dumnezeu. Creatorul a avut grijă de asta. Ia lucrurile mai încet! Întreabă-te de ce faci ceea ce faci? Care este motivaţia din spatele fiecărei acţiuni? Se poate să-ţi răpească multă bucurie în viaţă un termen nerespectat sau incapacitatea de a spune nu? Nu trebuie să mulţumeşti pe toată lumea! Să nu uităm uşor binecuvântările din viaţa noastră. Vom deveni sărace şi nu vom avea ce transmite mai departe. Am fost izbăvite din multe încercări, de ce n-am putea întâmpina noile dificultăţi cu calm şi încredere, amintindu-ne că dacă mâna Lui a fost cu noi, atunci cu siguranţă nu mă va părăsi nici acum. Bucuria mea este deplină în El!2 În ciuda circumstanţelor, intră pe Poarta Bucuriei tale!

"REGULI " PENTRU EVITAREA CONFLICTULUI

T

răim o perioadă de schimbări fără precedent. Un aspect al acestor schimbări a cuprins şi sfera statutului şi rolului femeii. Următoarele reguli au fost sugerate pentru o mai bună relaţionare, având în vedere noile schimbări.*

Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10) 2 „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:11)

Ӧ Întotdeauna, femeile fac regulile. Ӧ Regulile pot fi schimbate fără notificări preliminare. Ӧ Niciun bărbat nu poate să cunoască toate regulile. Ӧ Dacă femeia îl suspectează pe bărbat că ştie toate regulile, atunci ea trebuie imediat să schimbe câteva dintre acestea. Ӧ Femeile nu greşesc NICIODATĂ. Ӧ Dacă se spune că femeia a greşit, acest lucru este de fapt o interpretare a unei situaţii în care, de fapt, bărbatul a făcut un lucru greşit. Ӧ Dacă regula precedentă este încălcată, bărbatul trebuie să îşi ceară scuze imediat pentru că a provocat neînţelegeri. Ӧ Femeia poate să se răzgândească în privinţa oricărui lucru, în orice moment, indiferent de situaţie. Ӧ Bărbatul nu are dreptul să se răzgândească fără consimţământul scris al femeii. Ӧ Femeia are dreptul să fie furioasă şi supărată oricând. Ӧ Bărbatul trebuie să rămână calm tot timpul, dacă nu vrea să fie subiectul supărării şi furiei. Ӧ Femeia nu trebuie, în nicio circumstanţă, să-l lase pe bărbat să ştie care sunt raţiunile unei reguli dacă vrea ca acesta să nu fie furios sau supărat. Ӧ Orice tendinţă de a încălca aceste reguli va avea drept consecinţe: supărare fără motiv, ceartă absurdă, relaţii tensionate şi embargo sexual. Ӧ Pentru toate aceste reguli, bărbatul nu are voie să se plângă sau să facă diverse comentarii ironice sau sarcastice. Ӧ Dacă femeia se află în perioada „critică” a lunii (SPM), toate regulile sunt nule şi neaplicabile. * Graham Twelftree (1996) Get The Point Across, 200
Effective and Entertaining Stories for Speakers, Preachers and Teachers. East Sussest: Monarch Publication.

19

S TAT I S T I C Ă
COPIII, PĂRINŢII LOR ŞI TELEVIZIUNEA
◉ 73% dintre copii văd cel puţin o dată pe săptămână reclamele la băuturi alcoolice la televizor; ◉ 22% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 9-14 ani au urmărit cel puţin o dată un film porno/erotic; ◉ 74% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 9-14 ani au urmărit cel puţin o dată un film de groază; ◉ 9-13 ani - vârsta cea mai des întâlnită la care copiii au văzut pentru prima dată filme porno; ◉ 8-12 ani - vârsta cea mai des întâlnită la care copiii au văzut pentru prima dată filme de groază. Semnele de avertizare ◉ 87% dintre copiii de 6-11 ani se uită la emisiunile însoţite de semnul „AP“ (Acordul părinţilor); ◉ 68% dintre aceiaşi copii se uită şi când emisiunile sunt însoţite de semnul „12” (Interzis copiilor sub doisprezece ani ani.); ◉ 24% urmăresc emisiunea chiar dacă semnul „16” nu le îngăduie acest lucru; ◉ 50% dintre copiii de 12-14 ani se uită la emisiuni însoţite de semnul „16”. Părinţii decid? ◉ 32% dintre părinţi decid la ce emisiuni se uită copiii lor; ◉ 32% iau decizia împreună cu copiii lor; ◉ 36% dintre copiii mai mici de 2 ani au voie să se uite la TV; ◉ 85% dintre părinţii cu copii de vârste până la 18 ani cred că privitul la TV are efecte pozitive.

referitoare la situaţia din România

Sursa: THE GALLUP ORGANIZATION ROMANIA

COPIII, PĂRINŢII LOR ŞI INTERNETUL
Ce spun copiii? ◉ 65% dintre copiii au afirmat că stau pe Internet 3-4 ore zilnic sau mai mult; ◉ 10% dintre copii au spus că stau mai puţin de o oră; ◉ copiii spun că 5% dintre părinţi accesează Internetul mai mult decât copiii lor; ◉ 45% dintre copii au accesat site-uri cu conţinut pornografic; ◉ 50% dintre copii susţin că au accesat site-uri cu caracter violent; ◉ 85% dintre copii discută pe Internet cu persoane necunoscute; ◉ 55% din copii declară că stau de vorbă cu părinţii despre accesul la Internet ◉ 20% dintre copii declară că au restricţii; ◉ 65% dintre copii consideră că nu au restricţii; ◉ 15% dintre copii afirmă că nu ştiu dacă au restricţii. Ce spun părinţii? ◉ părinţii consideră că doar 45% dintre copii intră în această categorie; ◉ din răspunsurile părinţilor reiese că acest procent este de 30%; ◉ 30% dintre părinţi spun că accesează Internetul mai mult decât copiii lor; ◉ (nu există o opinie a părinţilor); ◉ 30% dintre părinţi ştiu că copiii lor acceseză site-uri cu caracter violent ◉ 65% din părinţii ştiu despre discuţiile copiilor lor cu necunoscuţi pe Internet; ◉ 80% din părinţi consideră că discută cu copiii lor despre accesul la Internet ◉ 33% dintre părinţi afirmă că pun restricţii copiilor lor; ◉ 33% afirmă că nu pun restricţii; ◉ 34% afirmă că nu cunosc nici o metodă de a restricţiona accesul copiilor.

Într-o proporţie covârşitoare, românii susţin ideea implicării statului în protecţia familiei, existând un suport masiv pentru o politică familială generoasă şi universalistă în România. Aceasta este una dintre concluziile studiului Viaţa de familie – 2008, lansat în decembrie 2008, de Fundaţia Soros România. Prin comparaţie cu statele UE, unde cetăţenii consideră programul de lucru flexibil şi creşterea ocupării ca fiind cele mai bune mijloace prin care se poate îmbunătăţi situaţia familiei, în statele nou admise – printre care şi România – indivizii preferă alocaţii pentru copii mai generoase, ridicarea nivelului îndemnizaţiilor de maternitate şi pentru creşterea şi îngrijirea copilului, reducerea costurilor pentru educaţie. „Instituţia bunicilor” şi, într-o măsură mai mică, familia extinsă continuă să rămână un sprijin important pentru familiile cu copii.

VIATA DE FAMILIE ÎN ROMÂNIA

Sursa: http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=80

Peste jumătate dintre cei care au copii au declarat că au apelat adesea la ajutorul bunicilor, iar 12% la sprijinul altor rude. În privinţa serviciilor de îngrijire specializate, majoritatea familiilor cu copii apelează la grădiniţă (65%) şi într-o mai mică măsură la creşă (13%). Centrele de zi sau bonele sunt foarte puţin menţionate (2,2% ambele). În peste 80% din cazuri, femeia este cea care rămâne să îngrijească copilul după naştere. Interesant este că – remarcă autorii studiului – în aproximativ 13% dintre cazuri, niciunul dintre părinţi nu a luat concediul de creştere şi îngrijire a copilului. 70% dintre cei care s-au întors mai devreme la serviciu au declarat ca au făcut-o din nevoia de bani, 10% din nevoia de activitate şi 20% din cauza posibilităţii apariţiei unor probleme la locul de muncă. De altfel, în privinţa măsurilor de reconciliere a muncii cu viaţa de familie, percepţia asupra eforturilor statului este mai degrabă negativă. Mai mult de 60% din populaţia României consideră că măsurile de protecţie a familiei nu sunt suficiente în garantarea oportunităţilor egale pentru femei pe piaţa muncii şi 62,1% consideră că mamele care beneficiază de concediul de creştere şi îngrijire a copilului se confruntă cu dificultăţi la întoarcerea la locul de muncă. „Protecţia familiei nu poate fi realizată suficient prin mijloace financiare” - atrage atenţia sociologul Raluca Popescu, co-autoare a studiului – „ci este nevoie de o gamă largă şi variată de servicii destinate să susţină familia în eforturile sale de îngrijire, să integreze copilul şi să îi lărgească perspectivele de realizare socială, să faciliteze integrarea pe piaţa muncii a părinţilor, să contribuie la armonizarea muncii cu viaţa de familie”. Politicile publice pentru familie ar trebui să asigure suport la nivelul serviciilor de creştere a copiilor, de facilitare a accesului pe piaţa muncii pentru părinţi şi mai ales pentru mame, sunt de părere autorii studiului Viaţa de familie – 2008, atrăgând însă atenţia că nu doar autorităţile publice au responsabilităţi în domeniul protecţiei familiei,  ci şi angajatorii, care ar trebui să dezvolte un mediu de muncă  „prietenos” pentru familie.

20

ÎNCERCAREA FOCULUI. Niciodată să nu-ţi părăseşti partenerul
Autor: Eric Wilson Dimensiuni: 14,5 x 21 cm Număr pagini: 256 Preţ: 25 lei 45 lei împreună cu Provocarea dragostei
În clădirile cuprinse de ăcări, căpitanul Caleb Holt se ghidează după dictonul pompierilor: Niciodată să nu-ţi părăseşti partenerul! Acasă însă, în jarul aproape stins al căsniciei sale, se ghidează după propriile reguli. Bazat pe scenariul creat de Alex şi Stephen Kendrickal al lmului Fireproof, romanul Încercarea focului include intrigi secundare, personaje şi o poveste de fundal ce nu se regăsesc în lm. Captivantul roman a lui Eric Wilson vă va provoca şi vă va inspira, oferindu-vă o poveste formidabilă despre puterea dragostei de a recupera relaţiile frânte.

PROVOCAREA DRAGOSTEI
Autori: Stephen & Alex Kendrick Dimensiuni: 14,5 x 21 cm Număr pagini: 222 Preţ: 23 lei 45 lei împreună cu Încercarea Focului

Provocarea dragostei este o călătorie de 40 de zile care se adresează soţilor şi soţiilor cu scopul ca aceştia să înţeleagă şi să pună în practică dragostea necondiţionată. Indiferent dacă viaţa ta de căsnicie atârnă de un r de aţă sau dacă e sănătoasă şi puternică, Provocarea dragostei este un itinerar pe care ai nevoie să îl parcurgi.

CĂSĂTORIE SFÂNTĂ
Autor: Gary Thomas Dimensiuni: 14,5 x 20,5 cm Număr pagini: 266 Preţ: 21 lei
Dacă scopul cu care Dumnezeu a instituit căsătoria a fost mai degrabă de a ne face s nţi decât de a ne face fericiţi? În respectul pe care-l acorzi partenerului tău, în iertarea pe care o cauţi cu umilinţă şi pe care o oferi cu inima deschisă, în extazul, uimirea şi bucuria pură a actului intim, în povestea pe care o scrii împreună cu partenerul tău, în toate aceste faţete ale căsniciei şi în multe altele, Căsătorie sfântă dezvăluie taina scopului suprem al lui Dumnezeu. Căsătoria ta este mai mult decât un legământ sacru încheiat cu o altă persoană, este o disciplină spirituală menită să te ajute să-L cunoşti mai bine pe Dumnezeu, să te încrezi mai mult în El şi să-L iubeşti mai mult.

DRAGOSTE ŞI RESPECT
Autor: Emerson Eggerichs Dimensiuni: 14,5 x 20,5 cm Număr pagini: 311 Preţ: 25 lei
Dorinţa cea mai mare a oricărei soţii este să se simtă iubită. Când această dorinţă îi este împlinită, ea este fericită. Dorinţa cea mai mare a oricărui soţ este să se simtă respectat. Când această dorinţă îi este satisfăcută, el este fericit. Când ori una ori alta dintre aceste dorinţe nu este îndeplinită, lucrurile încep să meargă din rău în mai rău. Dragoste şi Respect descoperă cauzele pentru care sotii ajung să reacţioneze negativ unul faţă de celalalt, arătându-le şi cum să rezolve în mod biblic şi fără di cultate con ictele care apar între ei.
LIBRĂRIA KERIGMA Oradea | Piaţa 1 Decembrie nr. 11 | Tel.: (0359) 800174; (0728) 310385(7) Timişoara | Str. Gheorghe Doja nr. 12 | Tel.: (0256) 221118 Cluj-Napoca | Str. Paul Chinezu nr. 8. | Tel.: (0264) 593960 CUMPĂRĂ ONLINE: o ce@kerigma.ro www.kerigma.ro

EDITURA KERIGMA Tel.: 0400 359 800174 Fax: 0040 359 800175 Adresa poştală: KERIGMA O.P. 2 - C.P. 16 410670, Oradea România

DESCOPERĂ-ŢI DARURILE CU CARE TE-A ÎNZESTRAT DUMNEZEU
Autori: Don şi Katie Fortune Preţ: 20 lei Număr pagini: 260 Dimensiunile cărţii: 23/17 cm

ÎNDRĂZNEŞTE SĂ VISEZI Eseuri motivaţionale pentru depăşirea limitelor
Autor: Valentin Dedu Preţ: 20 lei Număr pagini: 272 Format: 20/13 cm

CONFERINŢA „VOIA LUI DUMNEZEU ÎN FAMILIE” Ediţia XXVI Băile Felix, 14-16 mai 2010 Conferenţiar: Pastor Petru Mihenţ

DETALII ŞI ÎNREGISTRARE: 0256-472989, 0356-007181 o ce@metanoiaorg.ro www.metanoiaorg.ro

PENTRU COMANDĂ CARTE: 0256-472989

contact@editurametanoia.ro www.editurametanoia.ro

[ dincolo

de viaţa urbană

]

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful