Ca doarUNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłE ALE EDUCAłIEI CATEDRA DE PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE ÎNVĂłĂMÂNT

LA DISTANłĂ

SOCIOLOGIE
CURS

CS III dr. sociolog Sebastian PINTEA E-mail: sebastianpintea@psychology.ro

I. InformaŃii generale 1.1.Date de identificare a cursului Date de contact ale titularului de curs: Nume: dr. Sebastian Pintea Birou: sediul Catedrei de Psihologie Clinică şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei, str. Republicii 37 Telefon: 0264-434141 Fax: 0264-590967 E-mail: sebastianpintea@psychology.ro ConsultaŃii faŃă în faŃă: 21 Nov 2010 orele 10-12 sala Margineanu 15 Ian 2011 orele 11-13 sala Todoran ConsultaŃii online În fiecare Luni, orele 11-13 pe Yahoo Messenger ID: sociologieconsultatii

Date de identificare curs şi contact tutori: Numele cursului – Sociologie Codul cursului – Anul, Semestrul – anul 1, sem. 1 Tipul cursului - Optional Pagina web a cursului- http://www.psychology.ro
Tutori - SociologieTutor@psychology.ro

1.2. CondiŃionări şi cunoştinŃe prerechizite Nu e cazul 1.2.Descrierea cursului Cursul de Sociologie face parte din cadrul cursurilor opŃionale predate în cadrul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei a UniversităŃii „Babeş-Bolyai” din ClujNapoca. Disciplina urmăreşte formarea unor cunoştinŃe fundamentale în domeniul sociologiei, cu focalizare pe determinările sociale ale comportamentului. În urma acestui curs, studenŃii vor deprinde cunoştinŃe legate de importanŃa structurilor sociale, a contextului în care are loc socializarea şi devenirea omului ca fiinŃă socială. Vor fi achiziŃionate de asemenea cunoştinŃe legate de demografie, de principalii indicatori sociodemografici de interes. Vor fi însuşite cunoştinŃe legate de funcŃiile şi disfuncŃiile mass-media şi exersate de asemenea, metodele de cercetare în studiul comunicării de masă. 1.4. Organizarea temelor în cadrul cursului Primul modul al cursului prezintă succint contextul socio-istoric al apariŃiei sociologiei precum şi personalităŃile fondatoare ale sociologiei ca ştiinŃă şi curentele întemeiate de aceştia. Sunt prezentate şi explicitate conceptele de realitate obiectivă vs. realitate construită, explicaŃie vs. comprehensiune, individualism vs. holism metodologic

2

etc. Sunt prezentate de asemenea principalele sociologii de ramură şi discutată problematica interdisciplinarităŃii şi a neutralismului axiologic. Al doilea modul discută problematica relaŃiei individ-societate, fiind prezentat conceptul de personalitate socială, precum şi o tipologie a personalităŃilor aşa cum sunt formate ele în cadrul fiecărui tip de societate. Este prezentată de asemenea paradigma individualistă, problema grupurilor sociale, a solidarităŃii sociale şi a acŃiunii colective. Al treilea modul discută tema dinamicii populaŃiei, a migraŃiei şi a creşterii acesteia. In acest context sunt prezentate două teorii asupra creşterii populaŃiei. În a doua parte sunt prezentate tema structurii sociale (statut, rol, grupuri, organizaŃii, instituŃii sociale, comunitate etc). Sunt prezentate de asemenea principalele tipuri de societăŃi cu caracteristicile lor. În ultima parte a modulului este discutată problema stratificării sociale. Fiind prezentate câteva sisteme şi teorii asupra stratificării. În prima secŃiune a modulului patru, este definit conceptul de comportament colectiv, elementele acestuia (acŃiunea socială limitată de scurtă durată, identificarea ambiguă şi limitele sociale, normele sociale slabe sau recent dezvoltate etc.). Sunt prezentate de asemenea câteva teorii despre dinamica mulŃimii precum şi o descriere a principalelor manifestări ale comportamentului colectiv. În ultima secŃiune a acestui modul sunt vizate organizaŃiile. Odată definit conceptul, este prezentată o tipologie a organizaŃiilor cu caracteristicile fiecăreia. Sunt descrise de asemenea, componentele structurii unei organizaŃii, mecanismele de coordonare ale acestora precum şi problema conflictelor organizationale. În prima secŃiune a celui de-al cincilea modul este tratat în primul rând conceptul de comunicare de masă, fiind delimitat de altele similare şi totodată prezentate caracteristicile specifice ale acestui concept. După un scurt istoric al evoluŃiei cercetării comunicării de masă, sunt descrise principalele funcŃii ale acestui proces social (de căutare, producere şi difuziune a informaŃiei, de expresie a opiniilor, de divertisment etc). Tot în cadrul acestei secŃiuni sunt prezentate câteva aspecte metodologice în studiul comunicării de masă (analiza tradiŃională de conŃinut, analiza semiologică de conŃinut, analiza genurilor, audienŃa etc). În a doua secŃiune este tratată problematica sociologiei mass-mediei. Aici este discutată funcŃionlitatea socială a mass-media (funcŃia de conferire a statutului social, funcŃia de impunere a normelor sociale, funcŃia educativă, de socializare etc) precum şi câteva modele ale influenŃei mass-media (modelul “glonŃului magic”, modelul “hegemoniei mass-media, modelul “dependenŃei”, modelul “spiralei tăcerii”, modelul în doi paşi etc). Cea de-a treia secŃiune vizează problema violenŃei în mass-media, prezentând câteva perspective teoretice asupra rolului social al acestui fenomen. 1.5. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs Suport de curs este structurat pe cinci module. Parcurgerea lui implică atât întâlniri faŃă în faŃă cât şi muncă individuală. Consultatiile, pentru care prezenta este facultativa, reprezinta un sprijin direct acordat dumneavoastra din partea titularului si a tutorilor. Pe durata acestora vom recurge la prezentari contrase a informatiilor nucleare aferente fiecarui modul dar mai cu seama va vom oferi, folosind mijloace auditive şi vizuale explicaŃii alternative, răspunsuri directe la întrebările pe care ni le veti adresa. În ceea ce priveşte activitatea individuala, aceasta o veti gestiona dumneavoastra şi se va concretiza in parcurgerea tuturor materialelor bibliografice obligatorii, si realizarea

3

Ed. Lider. Modalitatea de notare şi. Materiale şi instrumente necesare pentru curs .. Bucuresti. la cea de a doua se discuta ultimele doua module si se realizeaza o secventa recapitulativa pentru 4 .. "Sociologie". respectiv. 1996 Ungureanu I. Bucureşti. Ed. “Abordarea calitativă a socioumanului”. Bucureşti.. Bucureşti. prezenŃa la aceste întâlniri este facultativă. sunt programate 2 întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii. Bucureşti. 1997 Mihăilescu I.. "Sociologie. 1998 Herseni T. UniversităŃii. Ed. 1997 Boudon R. Parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune antrenarea studenŃilor în următoarele tipuri de activităŃi: a..imprimantă (pentru tiparirea materialelor suport. precum şi pentru a putea consulta tutorii pentru întrebări) . Iai. IluŃ P. Ed. "Ancheta sociologică şi sondajul de opinie".calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplimentare. Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a primelor trei module. Humanitas. Polirom.7. 1998 1. ştiinŃifică şi Enciclopedică.acces la echipamente de fotocopiere 1. ”Sociologie”. Ed. nemediate. b.. Ed... Bucureşti. Ed. "Sociologie generală" ediŃia a III-a.proiectului de semestru. Ed.. ponderea acestor activităŃi obligatorii. în nota finala vă sunt precizate în secŃiunea politica de evaluare şi notare precum si in cadrul fiecărui modul. Iaşi.). „Tratat de sociologie”. Polirom. 1999 Zamfir C.. ele sunt destinate solutionarii. 1982 IluŃ P. Ed. Teoria generală a vieŃii sociale". 2000 Rotariu T. "Spre o paradigmă a gândirii sociologice". realizarea unui proiect de semestru c. Iaşi. Mesagerul. “DicŃionar de sociologie”. Humanitas. 1990 Zamfir C. Ed. (Coord).8. (coord. IluŃ P. “Introducere in sociologie”. Bucureşti.. 2000 Goodman N. Calendar al cursului Pe parcursul semestrului în care se studiaza disciplina de faŃă.. Iaşi. Ed. All. Cantes. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în faŃă. etc) . Materiale bibliografice: Obligatorii Suportul de curs Facultative Andrei P. "Paradigme ale cunoaşterii sociologice". Reperele de timp si implicit perioadele in care veti rezolva fiecare activitate (proiect etc) sunt monitorizate de catre noi prin intermediul calendarului disciplinei. "Sociologie generală".. 1997 Rotariu T. Babel.. 1997 Giddens A.acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”) . a oricaror nelamuriri de continut sau a celor privind sarcinile individuale. Vlăsceanu L. forumul de discuŃii – acesta va fi monitorizat de echipa de tutori şi supervizat de titularul disciplinei. Editura Polirom.

prin modalităŃi specifice (de exemplu folosirea unul laptop cu sintetizator pentru studenŃii cu deficienŃe de vedere.pregatirea examenului final.Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada originalitatii. Politica de evaluare şi notare Evaluarea cunoştinŃelor declarative şi procedurale dobândite în cadrul acestui modul se va face: printr-un examen scris acoperind temele de curs (7 puncte) şi un referat (3 puncte) Referatul va fi predat cu ocazia prezentării la examenul scris. 1. De asemenea in cadrul celor doua intalniri studenti au posibilitatea de solicita titularului si/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea proiectului de semestru. in cazul in care nu au reusit singuri.Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordrea notei minime sau. StudenŃi cu dizabilităŃi: StudenŃii cu dizabilităŃi vor beneficia de examinare care să le respecte dreptul la şanse egale. informaŃiei de pe site-urile de Internet recomandate în textul suportului de curs. Orice abatere de la acestea aduce după sine penalizari sau pierderea punctajului corespunzator acelei lucrări.10. Daca studentul considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email. Pentru a valorifica maximal timpul alocat celor doua intalniri studenŃii sunt atenŃionaŃi asupra necesităŃii suplimentării lecturii din suportul de curs cu parcurgerea obligatorie a cel putin a uneia dintre sursele bibliografice de referinta. . in anumite conditii.Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afisaj electronic. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la examinarea finala. 1. iar afişarea pe site a notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Nerespectarea datei limită de predare a proiectului aduce după sine pierderea punctajului corespunzător acestuia şi imposibilitatea susŃinerii examenului scris. Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare. Pentru predarea proiectelor se vor respecta cu stricteŃe cerintele formatorilor. .9. bibliografia obligatorie. 1. prin exmatriculare. Elemente de deontologie academică Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: .11. posibilitatea unui examen oral sau dictării 5 . . Punctajul maxim la examenul scris (7 puncte) presupune parcurgerea: suportului de curs în format electronic.ContestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va depasi 48 de ore de la momentul depunerii.

Comte (1798- 6 .examenului).descrieŃi contextul socio-istoric al apariŃiei sociologiei . mediate de reŃeaua net. ele fiind într-un fel anterioare celorlalte.Constituirea sociologiei ca ştiinŃă Sociologia s-a născut ca demers ştiinŃific al socialului în a doua jumătate a secolului XIX reprezentând un răspuns epistemic la intersectarea mai multor mutaŃii şi condiŃii de ordin economic. Astfel că sociologia a apărut ca proiect intelectual epistemologic încă prin lucrarea francezului A.specificaŃi cine sunt clasicii sociologiei şi care sunt curentele iniŃiate de ei . Titularul cursului si echipa de tutori îşi exprima disponibilitatea. de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile de evaluare (examen oral. se recomandă studenŃilor o planificare foarte riguroasa a secvenŃelor de studiu individual. în limita constrangerilor tehnice si de timp. Lectura fiecărui modul şi rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.descrieŃi relaŃia dintre sociologia generală şi sociologiile de ramură . social. 1. politic şi intelectual. MODULUL 1 OBIECTUL SOCIOLOGIEI Obiective operaŃionale: Parcurgând acest text veŃi putea să . Strategii de studiu recomandate: Date fiind caracteristicile învăŃământului la distanŃă.descrieŃi principiile individualismului metodologic . Acestea din urmă nu sunt deloc ultimele ca importanŃă.12. coroborată cu secvenŃe de dialog.descrieŃi relaŃia intre explicaŃie şi comprehensiune 1.explicitaŃi conceptele de realitate obiectivă şi realitate construită . examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului. cu tutorii si respectiv titularul de disciplina.evocaŃi dificultăŃile transdisciplinarităŃii .

a adus cu sine şi o serie de probleme sociale şi . politica. la observaŃie riguroasă.Comte. a filosofiei. năzuind la o optimizare. Herbert Spencer (1820-1903). coabitări). care a definit mai precis subiecte ale sociologiei cum ar fi religia. sperând în descoperirea unor legităŃi ale socioumanului dincolo de legile juridice. E de subliniat că A. rămânând la stadiul de proiect. Deviza lui pragmatistă a fost şi este mereu invocată de sociologi : "savoir pour prevoir. numărare. care pe lângă progres şi bunăstare. de aceea. explicativ şi predictiv. dezvoltarea capitalistă în general. oricât de rafinată şi seducătoare ar fi ea.prin care în 1838 se şi introduce termenul de "sociologie". de la deducŃia pură despre om şi societate la cercetarea efectivă.numeroase crize : sărăcie. munca şi stratificarea. marginalizaŃi. înregistrare. imigranŃi. Cunoaşterea autentică a socioumanului înseamnă. unde libertatea de gândire. al Europei celei de a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi alte condiŃii au facilitat şi accelerat naşterea şi dezvoltarea studiilor sociologice. cei ce sunt consideraŃi clasici ai sociologiei s-au angajat cu entuziasm la descrierea. prevoir pour pouvoir". Şi în sociologie teoriile sunt adevărate teorii dacă se întemeiază pe fapte. controlul social. falsa conştiinŃă a claselor şi grupurilor oprimate. a văzut în sociologie nu doar un exerciŃiu intelectual. în ordine cronologică.cel puŃin până la un punct a istoriei şi societăŃii este tensiunea intergrupală.cel puŃin din perspectiva mentalităŃii de atunci . El este socotit. "criza" familiei (femei părăsite. familia. Era imperioasă trecerea de la speculativ şi normativ. şi e previzibil să fie. simetric. şi anume : dezvoltarea tehno-economică. In centrul concepŃiei sale stă teza că forŃa motrică a dezvoltării . industrializarea. fondatori ai sociologiei sunt apreciaŃi ca fiind : Karl Marx (1818-1883) cu ale sale idei despre primordialitatea factorului economic în determinismul social. trecerea de la simplu la complex. mai lentă sau mai rapidă. copii ilegitimi. Dar ei tindeau ca discursul lor reformator să se întemeize cât mai mult posibil pe analize concrete şi nu pe speculaŃii. în spiritul şi cu metode identice sau analoge celor din ştiinŃele naturii. deşi nu a efectuat cercetări sociologice propriu-zise. Pe acest fundal socio-politic. modernizarea şi urbanizarea ce presupuneau o înaltă preocupare pentru punerea organizării sociale (şi a comportamentului uman) pe baze raŃionale (ştiinŃifice).1857) intitulată Cours de philosophie pozitive. De pe poziŃii epistemologice şi mai cu seamă ideologice diferite. iniŃiativele şi drepturile individuale în toate domeniile sunt valori fundamentale. controlul ideilor din societate de către clasele guvernante şi. ci un instrument de perfecŃionare a vieŃii sociale. Fondatorii sociologiei au avut în general şi vocaŃia de reformatori. aşa cum am arătat. nu numai depăşirea bunului simŃ dar şi detaşarea de orizontul speculaŃiei pure. explicarea şi la încercări de predicŃie a structurilor şi fenomenelor sociale. Alături de Auguste Comte. de proiecŃiile filosofice sau de explicaŃiile cotidiene. Ideile ce vizau întemeierea sociologiei ca ştiinŃă nu puteau apare şi mai ales nu puteau prinde viaŃă decât într-o societate democratică. de la ce ar trebui să fie. El este părintele darwinismului 7 . principalul reprezentant al teoriei conflictualiste. mai specific lupta de clasă şi revoluŃia. la concret şi descriptiv. presupunea cunoaşterea lor în profunzime. Rezolvarea nerepresivă a acestor probleme şi cu costuri sociale cât mai mici. a vieŃii sociale şi omenirii în sensul valorilor umaniste. de la comunităŃi tradiŃional-rurale la aglomeraŃii modern-urbane. Pledoaria lui Comte era că şi abordarea societăŃii este necesar a fi pusă sub semnul studiului pozitiv al faptelor. la ceea ce este.

sunt consideraŃi şi ei drept clasici ai sociologiei. birocraŃie. Referentul ontic: realitatea socială. Gânditorul german a fost extrem de preocupat şi de problema judecăŃilor de valoare în cercetările sociologice. Intreprindere deloc uşoară. In The Social Science Encyclopedia (1985).simboluri. argumentează că ideile sunt în anumite contexte şi secvenŃe istorice nu efecte ci cauze ale unor schimbări sociale esenŃiale (capitalismul este în principal produsul unei noi etici religioase. sociologul francez este socotit ca precursor al curentului structural .construitul" Am operat până acum cu o definire implicită a sociologiei. normele. în multe manuale şi tratate Georg Simmel (1858-1916). comportament grupal şi individual raŃional. Deasupra şi dincolo de individ sunt structuri sociale date (sociale sui-generis. In această lapidară caracterizare se indică obiectul sociologiei (ansamblul societal şi părŃile sale). dar în calitatea lor de transindividuale. De fapt aşa şi procedează autorii care încercă asemenea definiŃii. Emil Durkheim (1858-1917) poate fi considerat într-un fel primul autentic sociolog. juridice etc. politice. privitoare la raportul dintre economie şi societate. ele neputând fi reduse la motivaŃii şi comportamente individuale. El a făcut astfel o demonstraŃie practică a transmutării examinării socialului din câmpul filosofiei (sociale) în cel al cercetării concrete. 1897). Obiectul şi temele majore ale sociologiei 2. Celebră este lucrarea lui "Etica" protestantă şi spiritul capitalismului (19041905) în care. Eduard Shils consideră să "sociologia este în prezent un corp nesistematic de cunoştinŃe dobândit prin studiul societăŃii ca întreg şi a părŃilor sale" (p. Să încercăm o circumscriere explicită şi mai precisă a obiectului şi temelor ei de studiu. Si dacă e dificil de stabilit domeniul de studiu al sociologiei referentul ontic al termenului . 2. cu sublinierea rolului societal al interacŃiunilor din grupurile formale şi informale.Fapte sociale ca "lucruri" sunt şi valorile. ca primă aproximaŃie. Achim Mihu oferă următoarea definiŃie : "Sociologia 8 . dată fiind nu numai extraordinara complexitate şi fluiditate "fizică" a socialului cât mai ales inextricabilitatea obiectivului cu subiectivul în funcŃionarea şi curgerea vieŃii sociale. Ideea fundamentală a gândirii durkeimiene este că mediul social fasonează comportamentul indivizilor aproape în întregime.protestantismul). cunoştinŃele.funcŃionalist. el militând pentru neutralism axiologic (Wertfreiheit).1. fundate pe date istorice şi statistice.social. dintre organizaŃie.cum el insistă. Fenomenele sociale trebuie explicate prin fapte sociale. marcându-se faptul că nu s-au acumulat încă cunoştinŃe sistematice (unitare. Ele au totuşi o valoare orientativă. exterioare. economice. realizând întâiul studiu concret de sociologie (Sinuciderea. bazat pe date statistice dar şi cu un aparat teoretico-metodologic operant.799).şi dezvoltă . dacă ele nu sunt urmate de desfăşurări analitice. Intr-o foarte densă şi analitică lucrare Introducere în sociologie (1992) -.cu atât sunt mai insuficiente definiŃiile de ordin sintetic. fapte sociale ce trebuiesc tratate ca "lucruri" ."obiectivul" şi "interpretativ . şi Georg Herbert Mead (1863-1931). cu accentul pus pe faptul că interacŃiunile sociale se bazează pe . Max Weber (1864-1920) a întreprins subtile analize.). în replică şi în contrast cu Marx. coerente). susŃinând că şi adaptarea succesul şi progresul în viaŃa socială urmează legile selecŃiei şi evoluŃiei din lumea naturală. Prin locul pe care Durkeim îl acordă structurilor transindividuale şi funcŃiile pe care diferite forŃe şi configuraŃii sociale le au în menŃinerea societăŃii ca un întreg.

modele generale de comportamente şi activităŃi.prin "sui-generis" . loisirului s. ale relaŃiilor sociale.atât în stabilirea unor forme.) şi se ridică deci întrebarea care este specificul sociologiei ? Un posibil răspuns (Zamfir. comfort) ci cuprinde şi trebuinŃe superioare. comportamentele altora şi cele proprii. menŃionându-se. funcŃiilor şi consecinŃelor sociale ale multiplelor subsisteme şi de aici o serie de sociologii de ramură : economică.11).). organizaŃii şi instituŃii particulare) ca şi nivelul macrosocial (clase şi straturi sociale. specificul ar rezulta din aceea că sociologia se ocupă de felul în care diversele subsisteme ale socialului (economic. cu cât ne apropiem de o abordare globală (holistică) a socialului cu atât scade precizia şi cantitativul. Să notăm în continuare că: a) Realitatea socială este studiată şi de alte ştiinŃe (istoria. juridice. forŃe şi condiŃii obiective . Sociologia explorează aşadar deopotrivă nivelul microsocial (actorii sociali. cu atât mai mult fragmentarul (de multe ori asociat cu nesemnificativul) este prezent. Iar aceasta din urmă înseamnă. politica. Aici evidenŃierea caracterului de nesistematicitate dispare. politică. politologia etc. a ştiinŃei. societatea în ansamblul ei) b) Abordarea ştiinŃifică a societăŃii ca întreg . în acest înŃeles. structurilor. şi creşte speculativul şi vagul. Indivizii interpretează continuu micro şi macromediul social în care trăiesc. variate şi complexe cu întregul" (p. următoarele: actorii sociali acŃionează în virtutea unei motivaŃii.existente înafara conştiinŃei şi voinŃei individului . economia. conŃinuturile variate ale acestora fiind studiate de discipline particulare (ştiinŃele economice. cât cu precădere în dezvăluirea interrelaŃiilor dintre subsisteme şi cu sistemul global . la rândul lor. Ea este mai mult o tentaŃie şi declaraŃie decât realizări ferme. politic. demografia. juridic etc. a trebuinŃelor şi scopurilor.că e vorba de o realitate specifică. Interpretările. sex. grupurile mici) cel de nivel mediu (grupuri mijlocii. dreptate. care nu se reduce la nevoile bazale (hrană. distincŃia dintre explicativ şi comprehensiv. ale organizării şi funcŃionării instituŃiilor. Se poate chiar evidenŃa unui paradox globalitate-exactitate (IluŃ. c) Pentru sociologie. ale colectivităŃilor umane. adevăr etc. 1993) ar fi că. în principal.şi nu a realităŃii ca atare . Pe de altă parte. în schimb.) interacŃionează între ele. şi cu cât suntem mai exacŃi. pe de o parte. politice etc.). Pe lângă motivaŃia propriu-zisă. Asupra particularităŃii socialului şi a problemei explicaŃiei / comprehensiunii vom reveni. In acest sens. de mai mică sau mare generalitate. subiectivitatea presupune că oamenii nu se raportează direct la lume şi semenii lor ci prin intermediul simbolurilor. Se subliniează .este în mod esenŃial studiul explicativ şi comprehensiv al realităŃii sociale în totalitatea ei. cum ar fi realizarea plenară a personalităŃii.se situează undeva între aspiraŃie şi rezultate efective. sociologie înseamnă şi studiul determinaŃiilor. sociologia este ştiinŃa caracteristicilor generale ale comportamentelor sociale. sociologia ar reprezenta o ştiinŃă a formelor sociale . şi cu sistemul societal global. al codurilor. economia.a. somn. realitatea socială este constituită din structuri. anume că. 1985). nu sunt elemente pasive ale 9 . de la limba unei culturi până la simboluri şi coduri (nu de puŃine ori secrete) specifice unor grupuri şi organizaŃii. îmbrăcăminte. adică a unei realităŃi sui-generis. precum şi a unor părŃi fenomene şi procese ale acestei realităŃi în legăturile lor multiple. ataşamentul faŃă de valori (solidaritate.dar şi din realitatea subiectivă.şi o metodologie generală de investigare a comportamentelor societale.

subiectivităŃii, ele traducându-se în acte de conduită. In măsură considerabilă modul în care acŃionăm, depinde de felul în care percepem şi interpretăm . Altfel spus, agenŃii umani, în calitate de indivizi, grupuri, popoare şi culturi construiesc mereu prin interacŃiune atât realitatea subiectivă cât pe cea obiectivă. Iată de ce am spus că obiectul sociologiei îl constituie realitatea socială ca "obiectiv" şi ca "interpretat-construit". Un exemplu concret ar fi situaŃia şi comportamentul categoriei de persoane de vârsta a III-a : există nişte determinanŃi obiectivi, de care cu greu se poate face abstracŃie, cum sunt: vârsta biologică, veniturile, statutul de pensionar. Dar condiŃia şi activităŃile desfăşurate de ei depind şi de cum îi privesc şi interpretează alŃii şi cum se percep şi se evaluează ei înşişi. d) Foarte importantă este în sociologie distincŃia dintre formal şi informal. Primul termen desemnează instituŃiile, structurile, organizaŃiile, grupările recunoscute oficial, cu prescrierea precisă a obiectivelor, regulilor, sarcinilor, privilegiilor şi obligaŃiilor. In societăŃile ce cunosc scrisul, acestea sunt de regulă consemnate în legi, regulamente şi alte documente oficiale. Informal se referă la ceea ce se petrece dincolo de cadrele stabilite prin legi şi reglementări, la organizare şi structurare a relaŃiilor interpersonale, bazate de cele mai multe ori pe atracŃii şi respingeri de ordin psihosocial (afective, axiologice, de prestigiu s.a). De pildă, într-o întreprindere există o schemă dată de posturi şi atribuŃii (organigrama), - aspectul formal -, există însă şi relaŃii informale, fără reglementări, funcŃionează o structură socioefectivă. Tot aşa după cum în multe colective umane se poate vedea limpede diferenŃa dintre liderul formal (numit sau ales) şi cel informal (care întruneşte simpatiile celor mai mulŃi). Sociologia se ocupă atât de formal cât mai ales de informal, de distanŃa dintre cele două paliere, şi de relaŃia dintre ele. 2.2 Sociologie generală şi sociologii de ramură In consideraŃiile de până acum am vizat în special ceea ce se numeşte sociologie generală. Cea mai bună cale de a vedea care sunt temele ei majore este de a consulta manuale şi tratate de specialitate, acolo unde, în ciuda altfel a multor dispute privind obiectul sociologiei, se sedimentează subiectele ei semnificative. Iată cum se prezintă ele în două relativ recente tratate de sociologie. In Handbook of Sociology (ed.N.Smelser,1988) figurează ca părŃi mari : Probleme teoretice şi metodologice; Bazele inegalităŃii în societate; OrganizaŃii şi instituŃii majore; Procesul social şi schimbarea. In Traite de sociologie (ed. R.Boudon) capitolele sunt: AcŃiunea (socială); Grupurile şi sociabilitatea; Stratificarea; Mobilitatea; Puterea; Conflictele; Mişcările sociale; Schimbarea socială; OrganizaŃia; DevianŃa; Religia; Cultura; Cunoaşterea; Comunicarea. PărŃile şi capitolele diverselor manuale, tratate şi culegeri de texte sociologice cuprind şi alte teme precum muncă şi profesiile, rasa şi etnicitatea, familia, socializarea, educaŃia, cultura, problema vârstelor, rolurile de sex (statutul social bărbat/femeie), sistemul politic, sistemul economic. Examinarea acestor teme ne relevă faptul că există subiecte specifice ale sociologiei generale cum ar fi: stratificarea şi mobilitatea, mişcările şi schimbarea socială, dar că cele mai multe dintre ele fac obiectul sociologiilor de ramură. Ca şi în alte discipline, pe măsura dezvoltării ei, din sociologie s-au constituit câmpuri de cunoaştere distincte. Ele se diferenŃiază în principal după domeniul social pe care il vizează, având astfel: sociologie economică, sociologie politică, sociologie juridică, sociologie medicală, sociologia ştiinŃei, sociologia religiei, sociologia culturii, sociologia sportului, sociologia

10

loisirului şi turismului. Sigur, şi alte criterii operează: sociologia vârstelor, sociologia urban-rurală etc. Ca o primă aproximaŃie putem spune că fiecare sociologie de ramură se centrează pe studierea caracteristicilor şi mecanismelor sociale endogene ale domeniului pe care îl vizează, precum şi pe intercondiŃionările lui cu alte domenii şi cu ansamblu societal. Si bineînŃeles pe felul în care ele afectează viaŃa indivizilor concreŃi în general (nu numai a celor care lucrează în sfera respectivă). Sociologia ştiinŃei, de exemplu, investighează caracteristicile socio-demografice ale membrilor comunităŃii ştiinŃifice, vârstă, sex, etnie, performanŃe profesionale etc., constituirea şi funcŃionarea colectivelor de cercetare, dar şi relaŃia dintre ştiinŃă şi politică, economie şi alte sfere de activitate. De asemenea, ea are în vedere raportul dintre ştiinŃă şi societate ca întreg şi impactul ei asupra mentalităŃii şi comportamentului cotidian al oamenilor. Aşa cum cele de mai sus sugerează se poate afirma că: - Intre sociologia generală şi sociologiile de ramură există o consubstanŃialitate; prima oferă perspective, teorii concepte şi metode generale, cele din urmă aduc material faptic, micro şi mezoteorii, descoperă eventual noi tehnici şi procedee de cercetare, îmbogăŃind astfel ansamblul teoretico-metodologic al sociologiei ca disciplină de ansamblu. - Sociologiile de ramură sunt, la rândul lor, foarte strâns interconectate. E greu de conceput, bunăoară, abordarea fenomenului delincvenŃional (sociologie juridică) fără apel la sociologia familiei. Sociologiile de ramură fac şi ele schimburi reciproce de idei, concepte, date statistice. - In funcŃie de instituŃiile, fenomenele şi procesele pe care le studiază diversele ramuri ale sociologiei se întâlnesc cu alte discipline, se împrumută idei, concepte, material empiric. Astfel, sunt evidente legăturile dintre criminologie şi sociologia juridică sau dintre sociologia familiei şi sexologie. 2.3. Conexiuni şi interferenŃe cu alte ştiinŃe; sociologie şi antropologie culturală Cu deosebire prin ramurile sale, sociologia este în înalt grad conexată cu alte ştiinŃe ce abordează felurite domenii şi activităŃi umane: prin cea juridică, cu ştiinŃele juridice, prin cea politică , cu politologia s.a.m.d. Dar e legată nu numai mediat, ci şi nemijlocit, în calitate de sociologie generală. Un exemplu elocvent este transferul viziunii şi conceptelor privind comportamentul raŃional al actorului social, în termeni de costuri şi beneficii, din economie şi sociologie (Becker, 1994, Coleman, 1990). Aşa încât în raportul sociologie-ştiinŃe economice, de pildă, avem o dată o relaŃie între ele prin intermediul sociologiei economice - care este, în esenŃă, studiul condiŃiilor şi consecinŃelor istorice şi sociale ale funcŃionării legilor economice - şi în al doilea rând, o relaŃie directă. Deşi nu există o simetrie între cantitatea şi calitatea informaŃiei schimbată între diferite ştiinŃe ce vizează omul şi societatea, schimbul este totuşi reciproc. Si în cazul de faŃă, nu numai sociologia absoarbe cunoştinŃe din perimetrul ştiinŃelor economice, ci şi invers. Managementul economic este ilustrativ în acest sens. Intre disciplinele socioumane sunt uşor detectabile mai mult decât strânse conexiuni, fiind prezente largi intersecŃii şi suprapuneri.

11

Fecunde sunt intersecŃiile dintre istorie şi sociologie. In măsura în care istoria a trecut de la marcarea evenimentelor (cu deosebire politice) la o istorie socială, a vieŃii umane în multitudinea manifestărilor ei, cu accent pe aspectul dinamicii cotidianului, dacă studiile istorice nu vor să rămână la nivelul narativ-evenimenŃial, ele trebuie să facă apel la achiziŃii din domeniul sociologiei (şi psihologiei sociale), cum sunt cele legate de statusuri şi roluri, socializare, teoria schimbului social, a cooperării şi conflictului. Pe de altă parte, sociologia nu poate ajunge la elaborarea unor tipologii, a unor teorii privind structura, funcŃiile şi tendinŃele dezvoltării instituŃiilor şi fenomenelor sociale fără comparaŃii în timp, deci fără aportul istoriei. Este superflu de a evidenŃia intersecŃiile dintre sociologie şi psihologia socială, deoarece în calitatea ei de microsociologie, prima se suprapune aproape în totalitate cu psihologia socială. Statusurile şi rolurile, conflictul şi cooperarea, tensiunile şi strategiile de rezolvare a lor, socializarea şi educaŃia, ceea ce am numit realitatea socială subiectivă constituie obiect de explorare deopotrivă pentru psihologia socială cât şi pentru sociologie. Ideal ar fi ca cercetările sociale întreprinse să fie de natură multi (pluri) disciplinare, interdisciplinare sau chiar transdisciplinare, adică de tip intergrativ, pornind de la constatarea că grupurile sociale şi acŃiunile lor sunt multicauzal determinate şi că efectele comportamentelor se regăsesc pe multiple planuri. (Ordinea "multi-", "inter-", "trans-" nu este întâmplătoare. Ea arată gradul de integrare a conceptelor şi punctelor de vedere din diferite discipline ştiinŃifice, prefixul "trans" indicând nevoia de a survola graniŃele - în parte artificiale - ale acestor discipline. Sunt autori care dorind să sublinieze mai cu tărie necesitatea de a depăşi închiderile şi orgoliile diverselor ştiinŃe vorbesc de cercetări "antidisciplinare"). Cu deosebire atunci când se urmăreşte şi intervenŃia practicaplicativă, importanŃa investigaŃiilor de tip integrativ multi-, inter-, sau transdisciplinar este evidentă, întrucât eficienŃa intervenŃiilor este dependentă de luarea în considerare a tuturor factorilor ce determină o situaŃie oarecare. Există însă o serie de dificultăŃi în a le face operaŃionale. Una dintre ele este de ordin teoretic, şi anume faptul că specialiştii ce participă la o astfel de cercetare comunică ideatic destul de greu între ei, datorită conceptelor şi terminologiei specifice. E adevărat că de foarte multe ori diferenŃele terminologice sunt mai mult de cuvinte decât de conŃinut ideatic propriu-zis, dar aceasta nu schimbă prea mult datele problemei. ExperŃii dintr-un anumit domeniu Ńin la terminologia lor specifică fiindcă aceasta este un argument al capitalului lor cultural şi deci al importanŃei activităŃii ce o desfăşoară. Sunt, apoi, dificultăŃi de ordin practic-organizaŃional al echipei de studiu (cine conduce, ce rol are fiecare specialist în derularea cercetărilor, cum se decupează aspectele ce revin fiecărui participant, cum se întocmeşte raportul de cercetare). Să observăm, de asemenea, că investigaŃiile de tip integrativ, care presupun, de regulă, o echipă de cercetare sunt foarte costisitoare. O depăşire a acestor impasuri ar fi ca unul şi acelaşi individ să practice o viziune şi o intervenŃie de tip transdisciplinar, integrativ. Să fie adică expert pe probleme: stratificare şi mobilizare, familie, relaŃii interetnice, delicvenŃă etc. Acest lucru se şi întâmplă în mişcarea ştiinŃifică contemporană. Dificultatea în acest caz este că expertul în cauză trebuie să posede cunoştinŃe profunde din multe domenii, care în mod tradiŃional s-au acumulat în discipline particulare, existând deci riscul de a fi superficial. Sociologia şi antropologia culturală. Un statut aparte au, în sensul integralităŃii, sociologia şi antropologia culturală şi socială, care încearcă să construiască o imagine cât

12

clasa socială din care fac parte. Tocmai prin năzuinŃă spre globalitate . Si dacă în urmă cu câteva decenii. poziŃii de clasă şi profesionale etc. atât microcosmosul familial cât şi locul şi rolul grupului familial în macrocosmosul social.simbolic (valori. evoluŃia mai recentă a lor indică diminuarea şi sub aceste unghiuri de vedere a diferenŃelor. dar subzistă totuşi între cele două discipline. astăzi sociologia practică din ce în ce mai mult şi metode calitative (în speŃă prin etnometodologie). In societăŃile accentuat diferenŃiate. existau două pronunŃate deosebiri între demersurile sociologiei şi cele ale antropologiei culturale. mediul rezidenŃial marchează manifestările. 3. personalitatea şi comportamentul indivizilor sunt calchiote de formele sociale.mai completă despre familie. populaŃii rurale). dacă prin tradiŃie antropologia culturală se ocupă de societăŃile simple. industrial-urbane.) dar şi palierul spiritual . în ultimele decenii studiile antropologice cuprind şi societăŃile complexe. cunoştinŃe etc. Este vorba. profesia. şansele şi traiectoriile de viaŃă al înşilor umani. Trebuie remarcat că postulatul de mai sus are ca subpostulate mai importante următoarele: Mediul social înseamnă deopotrivă palierul structural-social propriu-zis (instituŃii. gândesc şi acŃionează este . mai ales cea de ordin metodologic. iar antropologia.Factorii bio-genetici contează şi ei bineînŃeles. puternic stratificate . iar cât se datorează mediului social şi cât înnăscutului este o permanentă întrebare pentru disciplinele sociumane. vizând atât aspectele formale cât şi cele informale. Chiar în societăŃile simple. Postulate şi principii teoretico . tribale. sau cea cooparticitivă).Shils (1985) -postulatul cu cea mai mare consensualitate în comunitatea sociologilor.1. pe de o parte. Pe de altă parte. metode calitativ-intensive (observaŃia externă. dincolo de dezideratul comun (al viziunii globale). iar cealaltă pe alŃii" . sociologia şi antropologia culturală se suprapun până aproape la identificare şi în abordarea familie. Structurile sociale obiective ca şi cele spiritual-simbolice îngrădesc libertatea indivizilor. chiar dacă nu într-o formă total explicită. pe parcursul prezentei lucrări. în subcapitolul de faŃă vom reda foarte condensat câteva postulate esenŃiale şi probleme de acest fel. în vreme ce antropologii resimt cu acuitate nevoia extensivului şi cuantificării.. cu precădere condiŃionările şi conŃinuturile de ordin 13 . acolo unde incidenŃa factorilor naturali era (şi este) mult mai puternică şi directă decât în societăŃile complex-industrializate. omogene (triburi. 3. şi pot fi resimŃite ca şi constrângeri. inclusiv prin opinia publică.după cum observă şi E. iar sociologia cu precădere de cele complexe. Mediul social : constrângeri şi oportunităŃi Că mediul în care oamenii trăiesc determină în considerabilă măsură felul în care ei simt. norme.). hotărâtoare fiind relaŃiile de rudenie. Analiza unor tratate de sociologie şi antropologie culturală relevă că diferenŃele majore semnalate s-au redus într-adevăr.specialişti americani în domeniu spun că deosebirea dintre sociologia americană şi antropologie este că prima "ne studiază pe noi. Insă prin socializare. de faptul că dacă în trecut sociologia a utilizat în cercetările concrete aproape în exclusivitate metode cantitativ-statistice (studii extensiv pe bază de chestionar şi eşantion).metodologice Intrucât ideile fundamentale teoretice şi metodologice ale sociologiei vor fi desfăşurate. etnia.

Actorul social este reprezentat de persoane dar şi entităŃi grupale. în diversele niveluri. Cu atât mai mult în societăŃile moderne. 1992). Oricum. în conflict. ci şi şanse de realizare. Viziunea IM nu este una atomistă. 3. elementul fundamental al IM este . cu care se intră de regulă. . în cooperare. grade de libertate şi nicidecum forŃe constrictive. Dimpotrivă.IM nu-şi reprezintă actorul social într-un vacuum. socialul şi pe "alŃii". a juxtapunerii individuale. unde cerinŃele sunt mai flexibile şi unde. RelaŃiile elite -mase şi de putere sunt universale în domeniul socialului. până la un punct. fenomene şi procese sociale majore. atunci principiul se numeşte individualism metodologic(IM). ci într-un spaŃiu social populat de alŃi actori. ceea ce presupune conducători şi elite. Actorul social şi acŃiunea: individualismul metodologic Dacă în analiza fenomenelor şi proceselor sociale. agregarea sau interdependenŃa acŃiunilor actorilor. fără a intra în detaliile teoriei motivaŃiei -obiect al psihologiei -. idei de urmat. De asemenea. oamenii nu au fost şi nu sunt doar receptoare plasmatice cărora li se poate da orice înfăŃişare. scopurilor . sau chiar un partid politic. . cel puŃin pe o anume secvenŃă de timp. sociologii. în multe ocazii familia se poate lua ca unitate actoricească în analiză. actorul uman poartă în el. adică putere. o societate este individualistică atunci când autonomia individului este dominanta acelei societăŃi.aşa cum îi arată şi numele . scopuri. socialul rezultă din adiŃionarea. Mediul social în care oamenii trăiesc şi îşi desfăşoară activităŃile nu este ceva omogen şi amorf. în mentalitatea şi acŃiunile sale. nu trebuie reificat. cu atât interesele. a comportamentelor grupale şi individuale pornim de la caracteristici ale socialului ca întreg sau de la alte instituŃii. consideră că există câteva clase mari de raŃiuni 14 . . în cooperare.individul. acŃiunile. fiindcă a fost socializat. Postulatul că mediul social determină prin diferite formule profilele de personalitate. preferinŃele au şansa de-a fi divergente.Referitor la cauzele. poate fi înŃeles prin luarea în considerare a motivaŃiilor. înăuntrul sau înafara ei. propensiunile acŃiunilor umane. indivizii pot alege mediile care le convin. IM spune doar. preferinŃe bine determinate. univoce.spiritual-simbolic sunt induse şi interiorizate astfel încât ele devin deziderate. Să nu uităm însă că orice mediu are exigenŃele lui şi că în ciuda mobilităŃii sociale. pluraliste. ci cu ordine şi organizare. Nici în cele mai rigide societăŃi şi fragmente istorice. Postulatul tare al IM este că socialul. în accepŃiunea morală înseamnă a face din individ valoarea morală supremă. cu condiŃia ca ele în desfăşurarea acŃiunii. în cea sociologică. fiindcă la acest nivel ne întâlnim. competiŃie sau conflict să se prezinte ca o unitate cu scopuri şi strategii identice. Cu cât unitatea (actorul) cuprinde mai mulŃi indivizi. Totuşi. până la urmă viaŃa indivizilor. cu interese.şi corespunzător a comportamentelor derivate de aici . scopurile.2. Astfel. dacă unitatea de analiză este acŃiunea actorului social. competiŃie şi uneori. pentru marea majoritate a oamenilor posibilităŃile de mişcare dintr-un context socio-cultural în altul semnificativ diferit sunt cvasinule. ci interacŃionistă. că pentru a descrie şi explica socialul e necesar a pleca de la cauze şi acŃiuni individuale. avem de-a face cu holism metodologic. Anumite precizări se impun în legătură cu IM: .ale actorilor sociali. pur şi simplu.Individualism din sintagma IM nu trebuie confundat cu sensul lui moral sau sociologic (Boudon. e de reŃinut că o anume configuraŃie socială înseamnă pentru individ nu numai constrângeri.

vom menŃiona numai că majoritatea acŃiunilor umane se găsesc la intersecŃia diverselor genuri de motive (de raŃiuni. ci şi informaŃionale. Fără a intra aici în discutarea definirii semantice şi a diverselor tipuri de raŃionalitate (vezi Boudon. dar sunt capabili. pe ataşamente aproape necondiŃionate faŃă de obiecte. dar că probabil ponderea majoră în explicaŃia sociologică o are comportamentul raŃional al individului în sensul adecvării mijloacelor la scopul.urmărirea realizării unor valori umane. explicarea şi predicŃia acŃiunilor umane trebuie să luăm în considerare costurile şi beneficiile pe care acŃiunea în cauză le angajează. calviniste) în timpul Reformei conŃine valori care au determinat (sau cel puŃin. transferând idei şi concepte din analiza microeconomică. 1990. sociale. aşa cum se întâmplă la J. ca şi de iraŃional). raŃionalitatea axiologică . acŃiunile se conformează tradiŃiei. râmâne întrebarea cum s-a realizat aceasta. a "feed-back-ului pozitiv". idei. Celebra teză a lui Max Weber privind apariŃia capitalismului ar putea fi formulată la nivelul macroanalizei în felul următor: Doctrina religioasă a acelor societăŃi (Ńări) ce au devenit protestante (în particular. Actulamente problema s-a acutizat teoretic. Si mai departe. persoane. interesul sau preferinŃa lui. care spune că în descrierea. şi că aşa fac în mare măsură şi actorii implicaŃi. Pe această din urmă linie. costurile. a emergenŃei şi funcŃionării actorului corporat şi autorităŃii. de genul "relaŃiei dialectice". 2) Indivizii ce deŃin aceste valori adoptă concepŃii şi orientări specifice faŃă de comportamentul economic (antitradiŃionalismul. chiar dacă ajungem la concluzia unei relaŃii cauzale dinspre etica protestantă înspre capitalism. constituie felul princeps a sociologiei. de regulă. comparaŃia statistică e interpretabilă în multe feluri.suficiente care explică conduitele actorilor sociali: raŃionalitatea utilitaristă . 1990). IluŃ. cum se face tranziŃia de la macro la micro şi invers. iar cele în care capitalismul s-a dezvoltat rapid diferă de celelalte şi prin alte elemente decât religia. 1992). s-a dezvoltat în ultimile decenii abordarea costuri-beneficii. Desigur. 15 . facilitat) dezvoltarea organizării capitaliste. 3. beneficiile nu sunt doar monetare şi material. chiar dacă s-ar constata o asociere puternic pozitivă între protestantism şi capitalism. să aleagă varianta optimă în realizarea unui scop. Analiza weberiană ne îndreptăŃeşte să desfacem propoziŃia de nivel macro în trei propoziŃii: una ce face trecerea de la macro la micro (1). Ele se înscriu pe linia combinării principiilor comportamentului individual optim cu luarea de decizii în colectiv. încercându-se răspunsuri mai operante. Intr-o versiune mai tare se afirmă că actorii nu numai că iau in calcul raportul costuri-beneficii şi capitalul pe care îl deŃin. capitalul. fie un tratament pe cazuri particulare.economice. DificultăŃile validării respectivei afirmaŃii sunt deosebite : Tările (şi comunităŃile) ce pot fi comparate sunt puŃine la număr. datoria faŃă de chemarea proprie). Conexiunea micro-macrosocial Moralitatea în care structurile şi formele organizaŃionale societale se leagă cu acŃiunile actorului. Ele s-ar exprima astfel: 1) Doctrina religioasă protestantă induce anumite valori aderenŃilor ei.3. acŃiunile se bazează pe afectivitate. Ca idee generală a legăturii macro-micro să oferim un exemplu după autorul mai sus citat. una la nivel micro (2) şi cea de-a treia ce conduce din nou la macro (3).Coleman (1990).adecvarea mijloacelor la atingerea unui scop pragmatic. psihologice. Este ceea ce se numeşte teoria alegerii raŃionale (vezi Coleman. Ea a primit până acum fie răspunsuri speculative.

funcŃionând. S-au cercetat efectele acestei disproporŃii. atunci fenomenul apare şi în cazul în care există un boom de natalitate. 3. la nivelul indivizilor. de a trata mai în profunzime şi cu un grad mai avansat de exactitate raportul micro-macro există totuşi. Rotariu. o diferenŃă de câŃiva ani. determinaŃiile mai pregnante sunt însă prin intermediul actorilor sociali (nivel micro). există de asemenea rezultate marcante în cele două discipline. oferite de demografia socială prin studierea a ceea ce. Intr-adevăr a răspunde la întrebarea. nu e suficient să spui că prin combinarea acestora.4. între bărbaŃi şi femei. lumea interioară. DificultăŃile sporesc şi datorită făptului că în interacŃiunea actorilor apar aproape întotdeauna efecte neintenŃionate şi uneori chiar contrare intenŃiei actorilor aflaŃi într-o combinaŃie. In cazul nostru analiza reclamă investigaŃia relaŃiilor dintre antreprenori. Incercări. MulŃi filosofi. motivaŃiile. intelectuali de formulă speculativ-lirică consideră că universul uman 16 . O împrejurare aproape identică de la noi din Ńară (în anii 1967-1968 s-au născut cu aproximativ 500. cum se face tranziŃia de la comportamentele individuale la social. dintr-un motiv sau altul. (Boudon. care este motivaŃia indivizilor de a ocupa şi onora aceste poziŃii.3) Respectivele orientări ale comportamentului economic individual conduc la organizarea capitalistă a societăŃii. sociologi. de factură cvasiaxiomatică. Aceasta se întâmplă atunci când pe piaŃa maritală. Putem admite şi o influenŃă directă a eticii protestante asupra apariŃiei şi încurajării capitalismului. a presiunii femeilor dornice de căsătorie (sau oricum de dragostea unor bărbaŃi cu ceva mai în vârstă) asupra valorii pe piaŃa maritală şi s-au elaborat modele ale tranziŃiei micromacro şi teoreme ale unor algoritmi specifici de cuplare conjugală în noile date ale problemei. 1993). se traduc în acte comportamentale efective (propoziŃia 2). este o mare disproporŃie numerică.1990. dar s-au conturat şi modele cantitativiste. sociologia vizează şi realitatea subiectivă. şi dacă despre felul în care valorile şi atitudinile. Sociologii şi demografii americani au studiat situaŃia de acest fel pe pe cohorta (baby boom) din 1946. cohortă din care la mijlocul anilor '60 fetele nu-şi găseau parteneri maritali mai în vârstă ca ele cu 2-3 ani. dificultăŃi epistemice mai serioase survin pentru propoziŃia 3. legea monogamiei.000 de copii mai mult decât înainte şi după) îşi aşteaptă şi ea abordarea investigaŃională necesară. ci trebuie dezvăluit modul concret în care poziŃiile (statusurile) într-o organizaŃie iau naştere. simbolurile şi interpretările indivizilor şi colectivităŃilor umane. explicat de sociologie şi psihologia socială. efecte numite "perverse". Coleman (1990) crede că Max Weber la acest punct nu este bine acoperit. în acelaşi timp. situându-ne astfel la nivel macro. s-ar numi "înghesuială (mare concurenŃă) la căsătorie" (marriage squeeze). De observat că dacă introducem şi regula că la căsătorie între parteneri există în medie. De remarcat că dacă transpunerea doctrinei în valori personale (propoziŃia 1) înseamnă în principal procesul socializării. dintre muncitori şi mai ales dintre cele două categorii. Ele vin din partea unor cercetări etnografice şi de antropologie culturală ce sugerează modele calitative ale compunerii socialului din acŃiuni de ordin micro. ExplicaŃie versus comprehensiune: o falsă dilemă După cum am insistat. cu rezultate pozitive pertinente. într-un joc. întrucât numărul bărbaŃilor născuŃi în 1943-1944 era mult mai mic.

de această natură nu poate fi examinat cu folos prin mijloacele ştiinŃelor consacrate, ale naturii, prin descriere şi explcaŃie obiectivă, ci prin "înŃelegere" (Verstehen), prin ceea ce s-a consacrat şi în româneşte ca fiind comprehensiune. Aceasta înseamnă descifrarea subiectivităŃii prin intuiŃie şi empatie "punerea în pielea" celuilalt, plonjarea în adâncimea psihicului uman. AcŃiunile individuale şi grupale, evenimente şi epoci istorice nu pot fi explicate în termeni de cauze şi efecte, de factori şi consecinŃe obiective, ci numai prin accederea comprehensivă la resorturile interior-subiective şi la spiritul şi sensul unor entităŃi istorice. In cadrul explicaŃiei, cercetătorul evidenŃază legături statistice, influenŃe şi determinări între fapte sociale, lucrează cu variabile independente şi dependente în comprehensiune, cu intuiŃii, cu capacitatea de-al înŃelege pe celălalt, cu experienŃa trăirilor proprii. In mod obişnuit aşa sunt rezumate cele două viziuni metodologice, şi ele sunt chiar dacă mai în detaliu expuse - contrapuse sau oricum prezentate ca alternative (Zamfir, 1993). Dar încă Max Weber vorbeşte de posibilitatea de a le combina, utilizând expresia de "explicaŃie comprehensivă" sau "comprehensiune explicativă". Există, într-adevăr, argumente în favoarea tezei că explicaŃia şi comprehensiunea nu numai că nu se situează în raport de opoziŃie, dar sunt complementare şi considerând demersul ştiinŃific pe traseul său mai extins, de fapt ele sunt strâns legate. Comprimat exprimate aceste argumente se înfăŃişează astfel: - E necesară distincŃia (Boudon,1992) dintre comprehensiune în accepŃiunea gânditorilor germani, reprezentanŃi ai curentului "filosofia vieŃii", de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, în particular a lui W.Dilthey, şi cea weberiană. Prima se referă primordial la a regăsi şi retrăi sensul şi spiritul instituŃiilor, epocilor şi evenimentelor istorice, în a le recupera atmosfera, în a le înŃelege rostul şi semnificaŃia în curgerea timpului istoric. In acest înŃeles, Verstehen este mai vag, mai metafizic, mai plin de capcane interpretative. AccepŃiunea weberiană spune doar că înŃelegerea stărilor mintale a actorilor acŃiunilor sociale şi a sensului pe care ei îl acordă acestor acŃiuni nu trebuie neglijată. Aici nu e în discuŃie deci sensul acordat şi interpretările faŃă de epoci şi episoade istorice ci înŃelegerea comportamentelor actorilor individuali. - In accepŃiunea mai specific sociologică (de orientare weberiană), comprehensiunea apare ca un moment al explicaŃiei, fiindcă a înŃelege raŃiunile actelor individuale nu este suficient pentru a explica socialul (vezi conexiunea macromicro,3.3.). - ExperienŃa noastră de viaŃă, interacŃiunea cu alŃii, jucarea de roluri, motivaŃiile şi strategiile unor acŃiuni proprii, tot ce este subsumat comprehensiunii, pot servi ca punct de plecare în proiectarea unor cercetări "pozitiviste" (observaŃie sistematică, plan experimental, chestionar). Acelaşi bagaj comprehensiv este aproape inevitabil prezent în faza de interpretare calitativă a unor date statistice. - In ce priveşte intuiŃia, atât de frecvent invocată în viziunea comprehensiunii, ea reprezintă probabil un plus semnificativ faŃă de procesele de cunoaştere cunoscute (inducŃie, deducŃie, stocarea şi procesarea informaŃiei, etc.), ce nu este încă explicat psiho-fiziologic. Dar să nu uităm că în ştiinŃele cele mai tari ("intuiŃionismul" în matematică) se face apel la intuiŃie. Din acest punct de vedere, comprehensiunea nu se opune nicicum modelului naturalist de ştiinŃă. Apoi, aptitudinile empatice sigur că există, dar ca orice aptitudini sunt raŃional explicabile şi pot fi puse în evidenŃă experimental (din nou prin mijloace foarte "pozitiviste"). Un exemplu este chestionarul prin procură (Radu,

17

1994), în care subiectul (A) răspunde la un chestionar aşa cum crede că ar răspunde unul pe care are pretenŃia că îl cunoaşte (B). Prin comparaŃia dintre răspunsurile lui A şi răspunsurile lui B ne dăm seama de capacităŃile empatice a lui A. Nu vrem să spunem că problematica empatiei, şi cu atât mai mult a Verstehen-ului, se reduce la această situaŃie. Afirmăm doar că în actul de comprehensiune nu ne plasăm înafara raŃionalului şi că ea însăşi poate fi dacă nu explicată cel puŃin descrisă în termeni raŃionali. - Nemijlocit legat de cele mai sus arătate, trebuie subliniat faptul că subiectivitatea, interioritatea umană nu este domeniul "găurilor negre" din astrofizică, de unde ne vin semnale minime. Despre ea avem varii şi multiple semne sensibile (vorbe, gesturi, manifestări comportamentale). InferenŃa de la datele exterioare la cele interioare nu e simplă, dar aceste date există (şi unele şi altele) - In fine, nici cele mai intransigente orientări obiectivist-explicative, care merg deci pe determinismul factual exterior, nu neagă prezenŃa factorului subiectiv, interior. DiferenŃă faŃă de concepŃia comprehensivistă constă în conŃinutul şi importanŃa explicativă ataşată lui. Pentru cea din urmă universul subiectiv e bogat colorat şi determinist în înŃelegerea socialului. In viziunile determinat obiective el este populat cu interese şi orientări pragmatice, care contează foarte mult ca propensiuni ale activităŃilor umane, dar care sunt limitate şi constante, putând fi luate ca un invariant în schema explicativă a socialului, şi până la urmă excluse. Marxismul, neobehaviorismul şi într-un anume fel paradigma costuri-beneficii, sunt exemple de acest gen. Să remarcăm însă că dincolo de cadrul paradigmatic, multe ipoteze, teorii, modele şi cercetări empirice rămân la acest nivel al analizei când se studiază, de pildă, relaŃia industrializare-urbanizarenavetism se au în vedere doar câteva şi nu se face practic apelul la subiectivitatea actorilor implicaŃi în modelele de dinamică populaŃională şi-a consecinŃelor ei sociale minime postulate privind intenŃiile oamenilor . Cercetarea însă a unor fenomene mai particulare, a unor comunităŃi bine circumscrise presupune abordarea palierului subiectivsimbolic. Aşa încât ponderea explicativ-cantitativului sau complementar, cea a comprehensiv-calitativului depinde şi de tipul de investigaŃie şi finalitatea ei teoretică şi practic-aplicativă. 3.5. Dezideratul neutralismului axiologic In studierea şi prezentarea realităŃii sociale, este foarte probabil ca cercetătorul săşi proiecteze propria subiectivitate. Distorsiuni datorate subiectului cunoscător apar în orice arie de investigaŃie, dar în fâşia ontologică a socioumanului ele sunt mai pronunŃate şi mai greu de controlat. Cu atât mai mult atunci când se vizează realitatea subiectivă, pentru că interacŃionează elemente de acelaşi gen. de acelaşi ordin de mărime: în studierea valorilor, intereselor, dorinŃelor, ideologiilor altora se impregnează valorile, interesele, dorinŃele şi ideologia cercetătorului în cauză. Subiectivitatea lui poate fi implicată în alegerea temei, a ipotezelor şi conceptelor, a populaŃiei care se cercetează efectiv, a metodelor şi mai ales a interpretărilor rezultatelor. (Ne referim aici bineînŃeles la distorsiunile involuntare, deşi nici falsurile ştiinŃifice n-au lipsit). Ideal ar fi ca specialiştii în domeniul socioumanului să fie imparŃiali în investigaŃiile lor, să prezinte lucrurile aşa cum sunt, cu obiectivitate, să facă abstracŃie de propriile valori, să realizeze adică ceea ce de la Max Weber încoace se numeşte neutralism axiologic (în engleză, value-free). Sarcină nu uşor de atins, dar aşa cum clasicul german îndemna, odată ce omul de ştiinŃă s-a angajat în abordarea unei teme

18

(selecŃia în sine a problemei de cercetat, deşi automat preferenŃială, nu afectează obiectivitatea rezultatelor), el trebuie să tindă înspre neutralism, să urmeze cu acribie rigorile metodei ştiinŃifice. Mai recent se insistă că alături de autocontrol, prezentarea în detaliu de către cercetător a metodelor folosite, a parcursului demersului investigaŃional, a unor date personale şi de context pentru a fi apreciate de alŃi membri ai comunităŃii ştiinŃifice sunt binevenite. Si deoarece la baza unui demers stau tacit, ca subânŃelese, convingeri şi principii intelectuale (gnoseologice morale, estetice, politice), de dorit ar fi efortul de a-le face explicite, de a le aduce în conul de lumină al conştiinŃei critice proprii şi a judecăŃii celorlalŃi. Oricum, apare evident că ideologizarea discursului ştiinŃific sub presiunea directă sau indirectă a partidelor, claselor, grupurilor sociale şi etnice, este un pericol pentru sociologie. Tot aşa cum, sterilă este şi ideea "relativismului epistemologic", anume că e iluzoriu a tinde înspre obiectivitate, întrucât ceea ce discutăm şi analizăm noi nu sunt niciodată structuri şi fenomene sociale obiective, ci interpretări ale acestora (La limită asemenea afirmaŃii se autodemolează, conform raŃionamentului - paradox semantic: Dacă totul este relativ, atunci şi propoziŃia "totul este relativ", e relativă şi deci... Analog avem: Dacă totul este interpretare, atunci...). Probabil că atari excese n-au stat nici în intenŃia întemeietorului turnurii interpretativiste (şi în apreciabilă măsură postmoderniste), antropologul american C.Geerts. In tot cazul, în des invocata lui carte, The Interpretation of Cultures (1973), el notează că "... nimic n-ar discredita mai mult o asemenea abordare (interpretativistă, n.n.) decât o combinare de intuiŃionism şi alchimie, indiferent cât de elegant sunt exprimate intuiŃiile sau cât de modernă este făcută să arate alchimia (p.30)". Cuvinte-cheie: realitate obiectivă, realitate construită, individualism metodologic, explicaŃie, comprehensiune transdisciplinaritate,

Teme de dezbatere:
1. Cum vedeŃi relaŃia între psihologie şi sociologie? Care sunt avantajele abordării realităŃii din cele două perspective?

MODULUL 2 INDIVIDUL, GRUPUL ŞI SOCIETATEA. FAMILIA I. Individ, grup şi societate
Obiective operaŃionale: Parcurgând acest text veŃi putea să

19

solidaritatea şi acŃiunea colectivă. fără a analiza într-un spaŃiu separat macro-determinarea socială datorită faptului că demersul critic asupra variantelor individualiste conŃine majoritatea presupoziŃiilor acestei perspective. cel al personalităŃii sociale. El diferă în funcŃie de unitatea de referinŃă pe care ne-o alegem. poposind cu predilecŃie asupra raporturilor interumane care fundează socialitatea şi sociabilitatea. Deşi nu există două tratate de sociologie care să abordeze problema raporturilor dintre individ şi societate după decupaje epistemologice identice. sistemului social global. Sociologul va încerca să cerceteze mecanismele prin care personalitatea individului primeşte de la societate acele caracteristici care fac din el o fiinŃă socială sau cum impune societatea constrîngeri 20 . a destinului individului postulând o disoluŃie a individualităŃii în mediul social. În ceea ce ne priveşte. Un posibil răspuns a fost dat în interiorul unei clasice teme a disertaŃiilor filosofice prin întrebarea legată de ceea ce este născut la individ şi ceea ce este dobîndit în cursul vieŃii prin educaŃie. Acceptînd această structură ontologică. de aceea elemente specfice acestui demers se găsesc în toate capitolele volumului de faŃă. în ultima instanŃă. pentru sociolog. sau acea parte a personalităŃii rezultată din socializare. Am ales o traiectorie interogativă de la individ spre societate. cuprinzînd complexitatea interelaŃiilor ce se stabilesc în interiorul formelor concrete de organizare socială şi. apoi nivelul acŃiunii şi raporturilor sociale. comportamentelor şi. pornind de la sistemul social spre actor poate privilegia determinarea quasi-totală sau parŃială a atitudinilor. În primul rând. aceasta este o falsă problemă. majoritatea încercărilor de anvergură teoretică afirmă.Indiferent dacă balanŃa argumentării s-a înclinat spre preponderenŃa bagajului genetic al individului sau spre accentuarea faptului că la naştere omul este o masă informă pe care educaŃia o modelează în funcŃie de propriul ei conŃinut. 1. cel al relaŃiilor şi acŃiunii sociale. În al doilea rând. Din contră. că realitatea socială se structurează la trei mari niveluri. Demersul holist. în fine.- - explicitaŃi conceptul de personalitate socială şi prezentaŃi cele trei tipuri descrise de Reisman evocaŃi principalele repere în construirea paradigmei individualiste în sociologie prezentaŃi succint principiile individualismului metodologic prezentaŃi principalele elemente care definesc grupul social descrieŃi diferenŃele între solidaritatea mecanică şi cea organică Răspunsul la întrebarea legată de natura raportului dintre individ şi societate nu este unul simplu. într-un fel sau altul. am încercat păstrarea unei distanŃe rezonabile de devierile sociologiste sau psihologizante prin plasarea analizei la nivelul relaŃiilor şi interacŃiunilor sociale. loc simbolic al naşterii caracterului social şi al întîlnirii individului cu societatea. Personalitatea socială. analiza "tiraniei" structurilor şi legilor sociale constituie partea "tare" a demersului sociologic. credem că nu comitem o reducŃie nepermisă dacă plasăm interogaŃia pe terenul nivelului intermediar. poate chiar principala raŃiune a existenŃei sociologiei. individualismul poate simplifica acestă relaŃie exagerînd libertatea de opŃiune şi acŃiune a individului.

cele care caută acel nucleu al personalităŃii pe care îl întîlnim la cei mai mulŃi indivizi care participă la o cultură. în opoziŃie cu caracterul individual. se conduce după propria lor conştiinŃă.INNER-DIRECTED. trăind într-o societate caracterizată prin schimbări rapide şi-au interiorizat valori şi norme pe care societatea i le-a inculcat în copilărie. arată că el trebuie determinat de o manieră funcŃionalistă. de a da o formă energiei membrilor societăŃii în aşa fel încît comportamentul lor să nu mai depindă de deciziile lor. unde am putea cita lucrarea deschizătoare de drumuri a lui R. Cu toată evidenŃierea constrîngerii mecanismelor de reglare socială."Patterns of culture" (1934). nu putem fi îndreptăŃiŃi să negăm libertatea de acŃiune a individului. schematizat al unui grup social sau al unei societăŃi (in sensul tipurilor ideale weberiene). indivizi care în viaŃa cotidiană se conduc după perceptele tradiŃiei. în opinia sa. de exemplu. Riesman (1964) arăta. Caracteristic pentru societatea actuală acest individ ia mereu în calcul reciprocitatea perspectivei. sociologii şi antropologii au încercat degajarea unei scheme de personalitate (bază sociala a personalităŃii). unde datorită situaŃiilor anologe care apar fiul aproape că poate retrăi experienŃa tatălui. porneşte de la ipoteza tranşantă că un anumit tip de civilizaŃie corespunde unui anumit tip de personalitate. D. pentru civilizaŃia capitalistă a secolului al XIX lea.Fromm (1956). In fine. Interesant este punctul de vedere a lui E. Acest tip corespunde cel mai bine Ńăranului societăŃii tradiŃionale. Personalitatea individului este produsul unei civilizaŃii şi instituŃiilor unei societăŃi. prin care oamenii care participă la aceeaşi cultură se diferenŃiază unii de alŃii.OTHER-DIRECTED. acŃionează conştient de faptul că acŃiunea individului este o rezultantă a variabilei situaŃionale şi a acŃiunii altor indivizi. Perspectiva antropologică. ea se dezvoltă după un anumit model fixat de societate. Se pote observa şi din această tipologie că este dificil pentru sociolog să se antreneze în concluzii privid marea problemă filosofică a libertăŃii umane şi determinismului. că în funcŃie de ceea ce orientează activitatea individului se pot construi trei tipuri de personalitate ce corespund la trei tipuri de societate. .Acest tip de individ ar fi carateristic. educaŃia şi raporturile inter-personale). prin raportare la funcŃia caracterului social. care este. . . sociologul va căuta ceea ce este "social" la indivizi şi în ce măsură membrii unui grup dezvoltă comportamente şi atitudini care le-au fost transmise prin intermediul societăŃii.membrilor săi.TRADITIONNAL. caracterizate prin schimbări lente. aceste trei tipuri de indivizi sînt puternic condiŃionaŃi de societate dar fiecare în parte prin mecanisme diferite (tradiŃia. Este indubitabil că există corespondenŃe între structura personalităŃii şi structura societăŃii dar acest raport considerăm noi este mai ales de natură funcŃională. Alte încercări de a determina caracterul social. individ autonom care. in viziunea lui Riesman. În funcŃie de studiul simplificat. sau a canaliza energia umană în interiorul unei societăŃi date în scopul asigurării continuităŃii şi funcŃionării acestei 21 . Benedict . individul heteronom care se conduce după ideea care crede că şi-o fac alŃii despre el. care determinînd caracterul social. Nu putem vorbi de acest concept într-un sens statistic.DIRECTED.

singura lui menire fiind slujirea divinităŃii. omul modern luîndu-şi în posesie propriul destin. În general. caracterul social este privit ca o pulsiune interioară spre anumite scopuri. unde factorul economic este doar unul din elementele care dă formă caracterului uman. Acest fapt.o ordine care i se impune ca esenŃă. Durkheim care consideră individualismul ca rezultat al formelor pe care le ia solidaritatea socială în diviziunea muncii. şi pregătit a se supune unei discipline a ordinii şi punctualităŃii. dezvoltarea individualismului fiind incompatibilă cu dezvoltare armonioasă a individului şi societăŃii. McPherson (1972) numeşte un "individualism posesiv". Se constată că odată cu revoluŃia industrială apare ceea ce C. sociologul francez preferă noŃiunii de individualism pe cea de egoism. integrat într-. suverane pînă la începutul erei industriale. nemaicunoscută de alte culturi. Asemenea reflecŃii asupra evoluŃiilor societăŃii moderne se găsesc şi la alŃi sociologi. 2. concepŃia creştină. că vrea să muncească. Doctrina Preocupările de delimitare a caracteristicilor unor tipuri mari de societăŃi au produs în sociologia clasică şi filosofia socială doctrina individualistă.B. În lucrarea sa Sinuciderea. expusă sistematic în scrierile lui Augustin.societăŃi. după care omul este o creatură a lui Dumnezeu. celălalt pol fiind natura umană care transformă condiŃiile sociale în care trăieşte. Nu ajunge. Această concepŃie se opune altor două concepŃii despre individualitate: concepŃia antică . Paradigma individualistă 2. . coeziunea socială provenind din complementaritatea funcŃiilor generate de divizinea socială a muncii şi noul sistem de valori care se structurează în jurul noŃiunii de persoană. cetatea oamenilor fiind mai puŃin importantă decât împărăŃia divină. în cele din urmă.căci orice deliberare conştientă a acestei reguli ar duce la mai multe excepŃii decît funcŃionarea armonioasă a societăŃii ar putea admite. 1. Pentru societatea contemporană omul trebuie transformat într-un individ capabil să cheltuiască cea mai mare parte a energiei muncind. ameninŃarea şi forŃa nemaifiind suficiente căci în cadrul sarcinilor diferenŃiate ale societăŃilor moderne nu mai pot fi îndeplinite decît de oameni liberi. să ajungă la timp. Patologia individualismului este egoismul când conştiinŃa colectivă nu mai poate integra indivizii separaŃi. industriale. în fiecare zi. considerînd că. individualismul este considerat o mutaŃie esenŃială de ordin mentalitar şi social. structura socioeconomică este văzută doar ca unul din polii comunicării reciproce dintre om şi organizarea socială. este considerat fundamentul moral al societăŃilor moderne. ca fiecare individ să decidă conştient. Tocqueville constată că individualismul a produs în America o izolare a cetăŃeanului de semenii săi. scrie Fromm. Egoismul are o importantă semnificaŃie morală definind autonomia eului în luarea de decizii. autonomia propriilor acte. Oamenii devin individualităŃi ce indeplinesc sarcini specifice. pentru care individul este o parte a cosmosului. O tratare a acestei teme găsim în opera lui E. construindu-şi o societate în miniatură formată din familie şi 22 . o preponderenŃă a individului asupra structurilor sociale. Acest mod de a tranşa comparaŃia societate tradiŃională / societate modernă a avut ecouri ample în sociologia clasică. în alegerea strategiilor acŃionale şi a credinŃelor. În tradiŃie psihanalistă. Legat în special de apariŃia societăŃii moderne. reprezentate prin Aristotel. deşi variabil în funcŃie de factori economici sau mentalitari.

pag.120) Se poate lesne observa că. în esenŃa. Popper. Există însă o serie de dezvoltări ale doctrinei individualiste şi în sociologia ultimilor ani. fără a fi echivalente. Multe studii sociologice ale ultimelor decenii. credinŃe colective şi alte elemente care erau considerate ca trăsături esenŃiale ale societăŃii tradiŃionale. Format la şcoala modelării formale americane. au demonstrat că şi în societatea modernă persistă forme de solidaritate. Metoda. În primul rând. dezvoltări care. excepŃie făcând doar teoreticienii Şcolii de la Frankfurt. Individualismul metodologic În toate marile lucrări de sociologie se reiterează o problemă majoră legată de articularea decupajului epistemologic: ce se ia ca unitate centrală de analiză. Lacrosse . sugerează posibilitatea studiului totalităŃii. o societate de indivizi unde sînt valabile trei axiome fundamentale: a. acŃionalismul lui T. individualismul metodologic poate fi rezumat în câteva propoziŃii principale.negru.2. care s-au sustras acestei iluzii comode. Am putea crede că aceasta este o dezbatere încheiată datorită labilităŃii diferenŃierii între cele două tipuri de societăŃi şi datorită unor poziŃii doctrinare lucide care au accentuat faptul că. el 23 . Acest tip de discurs este preponderent în secolul XX. -M. Simplificând. Cu titlu de exemplificare vom aminti teoria individualismului democratic. Marile curente ale perioadei clasice a sociologiei. Marcuse. individul sau totalitatea. cu mici excepŃii acest tip de demers. analiza individualistă clasică este doar cosmetizată terminologic. lor nu aduc noutăŃi faŃă de paradigma clasică. sociologul ajunge în contact doar cu fapte singulare. 2. c. axioma puterii: puterea nu poate fi separată de ansamblul indivizilor de la care emană (1992. în frunte cu H. este diferită de societăŃile anterioare. În sociologia contemporană ilustrarea cea mai fidelă a supravieŃuirii paradigmei individualiste o constituie paradigma individualismului metodologic. şi având ca antecedente teoria utilitaristă din economia clasică. care erau heteronome şi religioase având sensul şi fundamentul în afara lor. prin faptul că este o societate autonomă. avându-l ca iniŃiator pe marele sociolog francez R. nimic nu ne îndreptăŃeşte să analizăm deosebirile după principiul opoziŃiei alb . axioma autonomiei: omul îşi poate stabili singur regulile. În acelaşi timp se pune problema locului individului (numit agent sau actor) şi acŃiunilor sale în cadrul complexităŃii sistemului social. prin urmare are şi dreptul de a le schimba. mituri.Parsons sau epistemologia lui K. dezvoltată de J.prieteni. adică separat de alŃii. precum şi unii teoreticieni ai noii drepte care susŃin teza contrară după care societatea industrială duce la uniformizarea şi pierderea autonomiei individului. consideră sociologul belgian. Societatea contemporană . Boudon. au privilegiat. Boudon exercită o importantă înrâurire asupra sociologiei ultimelor decenii. în esenŃă. Concepte ca: structură socială sau sistem social. axioma independenŃei: individul este originar independent. b. Parsons pune apariŃia individualismului pe seama multiplicării contactelor interindividuale şi depersonalizării lor datorită supunerii unor coduri formale iar Simmel consideră că circulaŃia monetară influenŃează relaŃiile interpersonale datorită banului care este un simbol neutru şi abstract. deşi este clar că societatea industrială este mai complexă decât cele anterioare. este vorba de faptul că oricât ar încerca sociologia să descifreze ansamblul social.

Analizând exemple din lucrările lui Durkheim.încercând să refacă imaginea totalităŃii cu ajutorul unor regularităŃi statistice. model după care comportamentul raŃional al individului se bazează pe urmărirea interesului imediat. nici sociologia comprehensivă a lui Max Weber. creşte nivelul de expectanŃă şi indivizii sînt mai expuşi decepŃiei şi deci soluŃiei sinucigaşe. ce-i drept. cvasitotalitatea exemplelor analizate de Boudon evidenŃiază constrângerile structurilor şi situaŃiilor de interacŃiune. găsind la aceştia importante "rădăcini" ale individualismului metodologic. Boudon face o relectură a fondatorilor sociologiei. Boudon consideră că sociologul poate analiza problema trecerii de la individual la social postulând o continuitate între individ şi colectiv. singura cale de a explica macro-socialul fiind deci cea a agregării comportamentelor individuale. nu au decît întâmplătoare accente individualiste. În acelaşi timp. care deşi îşi desfăşoară activitatea într-un sistem complex de constrângeri. Cu toate acestea şi individualismul metodologic regăseşte una din dificultăŃile de care s-a lovit şi E. transformă şi reactualizează stimulii prezenŃi într-un context de acŃiune. În această perspectivă socialul nu este decît consecinŃa unor sisteme de interacŃiune. Durkheim părăseşte însă cercetarea "cauzelor sociale" indicând o explicaŃie individualistă: în perioade de ameliorare economică climatul social este mai optimist. este lesne de observat că nici sociologismul holist durkheimian. analiza nu poate elimina finalitatea şi intenŃionalitatea acŃiunilor sale. că raŃionalitatea acŃiunii nu se fundează doar pe interesul economic ci şi pe interesul simbolic sau pe elemente de natură cognitivă. deşi afirmă mereu autonomia actorului. se poate observa faptul că R. DemonstraŃiile lui Boudon sînt un soi de balans continuu între afirmarea activismului individual şi analiza unor efecte de situaŃie care limitează alegerea . el are de ales între mai multe strategii posibile. Această critică asupra căreia vom reveni. condiŃionată fiind şi de elementele de natură informaŃională de care avem nevoie pentru a acŃiona (J. deoarece atât Boudon cît şi unii din colaboratorii săi arată. Tocqueville sau M. înseamnă că universul acŃiunii este fundamental de ordinul reprezentării". Olson. Acest curent de reflecŃie socială se opune oricărui determinism sociologic. Dacă "activitatea mentală de percepŃie. după părerea noastră. sociologul francez recunoscând chiar că trebuie să considerăm "sociologia ca o disciplină având ca obiect primordial punerea în evidenŃă a 24 . mai mult la nivelul afirmaŃiei. considerând că fenomenele sociologice nu-şi au originea în conştiinŃele individuale. Boudon evidenŃiază limitele modelului utilitarist pe care-l promovează . or. respingând "despotismul structurilor sociale" şi " concepŃia hipersocializării omului". Durkheim în explicarea trecerii de la individual la colectiv. făcând apel la un loc mai important pentru individ în cadrul sociologiei. Născut ca o reacŃie la marxism. În ultimii ani unele critici aduse lui R. Ca o consecinŃă a acestui fapt. nu se susŃine în totalitate. căci chiar şi atunci când este pus în faŃa unor constrângeri puternice. 1986). de genul celor care formalizează comportamentul economic. care şi-a plasat întreaga operă între graniŃele unui demers holistic. R.C. între interesele individuale şi acŃiunea colectivă (şi în general analizele sociologice ale ultimelor decenii urmează această cale). individualismul metodologic se loveşte însă de o contradicŃie logică. nu putem folosi scheme simple de explicaŃie. memorie şi reprezentare prin care actorii sociali elaborează. atomul logic al analizei este deci actorul social individual. În al doilea rând. Podioleau. noi fiind obligaŃi să introducem finalitatea unor acŃiuni individuale şi strategiile adaptative la constrângeri. În explicaŃia creşterii numărului de sinucideri în perioadele de boom economic. structuralism sau funcŃionalism.

iar acest tip de solidarităŃi sînt mai puternice decît obŃinerea unor avantaje personale. însă privilegierea unui individ "prea" concret face acest principiu neoperaŃional. pag. interesul fiind definit doar de natură formală căci nu toŃi indivizii au interese identice. abstract. În acest sens. Se poate constata că analiza efectelor de compoziŃie sau de agregare nu este suficientă pentru a explica continuitatea între individ şi social. 339) formulează o teorie alternativă a comportamentului electoral fondată pe interesul simbolic. motivele. depinde de o multitudine de decizii individuale. Alte elemente criticate în teoria individualismului metodologic sînt legate de pronunŃatele accente de utilitarism din opera lui Boudon. 34)scrie. pag. pe un fond de lipsă a cercetărilor concrete. raŃionalitatea alegerii nu ajunge pentru a transforma indivizii în subiecŃi. actorul fiind prins într-o structură de acŃiuni care îi lasă doar iluzia libertăŃii. Geller (1986. că pe parcursul celei mai mari părŃi a vieŃii lor. fără a analiza natura acestui interes. căci nu explică decît o mică parte a socialului. Ideea de bază este că solidaritatea şi fidelitatea faŃă de un grup (etnic. Bourdieu. pag.20). calculul pe care îl face individul fiind exclusiv dependent de situaŃie. Folosind metode cantitative şi matematice. de la comportamentul individual la cel social. religios) preexistă alegerii politice. ci afirmarea unei identificări colective. 1979. teorie care pune accentul pe scheme de comportament interiorizate de individ. ei vor. Pentru a explica mişcările sociale este nevoie de a lua în calcul toate condiŃiile concrete ale acŃiunii (culturale. alegerea electorală fiind mai degrabă un act de credinŃă.Boudon. economiştii sau individualismul metodologic. neluând în calcul socializarea indivizilor. demonstrând ambiguitatea acestei concepŃii. P. E. În acelaşi orizont explicativ. demonstrând că participarea la alegeri şi votul pentru unul sau altul dintre candidaŃi. contextuale sau generale. să se integreze. logica sau caracteristicile indivizilor.determinismelor sociale care restrâng acŃiunea individului" (R. Fabre numeşte "o sociologie fără subiect" (1986. care-l ajută să acŃioneze în situaŃii concrete. tot ceea ce preexistă acŃiunii individuale sau colective. În fond. demersul riscând să devină mai degrabă descriptiv decît explicativ. se impun câteva observaŃii de fond. Putem afirma că individualismul metodologic este incapabil să explice revoluŃiile sau marile curente şi mişcări de idei căci se limitează la explicaŃia unor 25 . 1253) arăta că "sociologia efectelor perverse este mai întâi o sociologie deterministă şi nu o sociologie a libertăŃii". Chiar axioma principală a utilitarismului. Boudon proclamă necesitatea individualismului metodologic dar demonstrează constant primordialitatea logicii holiste. criticile din ultimii ani culminând cu ceea ce P. pag. 1255). evident. Revenind la efectele de agregare. economice. nu are la origine calcule raŃional-utilitariste. Pizzorno (1986. logica formală sau teoria jocurilor. pur şi simplu. nici de modelele individualiste (care procedează invers). o schemă a unei subiectivităŃi aculturale şi atemporale. cel puŃin. O propunere de soluŃionare a acestei deficienŃe ar fi o completare a logicii situaŃiei boudoniene cu teoria efectelor de dispoziŃie a lui P. interesele. este o explicaŃie dusă doar până la mijlocul drumului. Fabre (1986. EnunŃarea interesului individului. lingvistic. cum explică politologii. centrată pe urmărirea interesului şi maximizarea plăcerii este din ce în ce mai criticată în ultimii ani. soluŃie a trecerii de la individ la societate. oamenii nu urmăresc un scop concret identificabil. fără a neglija. individul lui Boudon este un individ rupt de contextul social. psihologice). să rămână într-o piesă care se derulează. Dacă acŃiunea colectivă derivă sau. A. pag. cum putem explica faptul că mii de decizii produc o mare mişcare socială? Acest lucru nu este explicat corespunzător nici de modelele holiste (ce reduc interesele individuale la cele colective).

vom adopta o oarecare reticenŃă faŃă de posibilităŃile de clasificare exactă datorită mai ales faptului că multe din criteriile alese sînt arbitrare. etc. individualizarea remuneraŃiei. c. creşterea concurenŃei inter-individuale. . intensitatea fuziunii sau distanŃa care îi separă pe membrii. a pus individul într-un nou raport cu structurile sociale: ascensiunea variantelor ideologice neoliberale. Alte criterii des întâlnite în studiile de micro-sociologie sau psihologie socială sînt raporturile pe care grupul le întreŃine (Maisonneuve. grupul nominal sau categoria socială. Reprezentat prin organizaŃii care îşi fac o profesie din a reprezenta interesele altora (grupul latent al părinŃilor elevilor). Dahrendorf. cum este cel al mobilităŃii sociale. 3. Conceptualizat de R. în ceea ce ne priveşte.cu normele admise (formal sau informal). Boudon (1990) analiză care. în anii 80.Rotariu (1980) Fără a exagera.). acest grup este alcătuit din indivizi care au un interes comun (grupul consumatorilor. Acelaşi lucru se poate spune şi despre explicaŃia legată de unele fenomene sociale de anvergură globală. . Sociologul francez găseşte următoarele categorii: a.situaŃii simple de interacŃiune şi interdependenŃă directă. Este la fel de clar însă că personalitatea şi motivaŃiile indivizilor nu sînt în totalitate compatibile cu exigenŃele vieŃii organizaŃionale. chiar dacă nu se vrea o clasificare riguroasă. Alte elemente care apar în quasitotalitatatea definiŃiilor reŃin următoarele elemente: ansamblu de persoane. o superbă platitudine ce se revendică de la Aristotel cu al său zoon politikon. cei care au interesul ca produsele să fie de bună calitate).cu scopurile colective (grupuri de bază şi grupuri de lucru) Ne vom opri la o analiză aparŃinând lui R. grupul semiorganizat. Sutele de definiŃii care provin mai ales din psihologia socială evidenŃiază ca trăsătură comună faptul că este vorba de o pluralitate de indivizi aflaŃi într-o situaŃie de solidaritate mai mult sau mai puŃin accentuată. d. cadrul imediat al acŃiunii şi existenŃei sociale este grupul. Se poate observa că nu este vorba de o clasificare care să cuprindă categorii exclusive. Este format din indivizi care au cel puŃin o caracteristică comună (vârstă. Mediul social. ocupaŃie. acelaşi grup 26 . La fel de abundente sînt şi clasificările însă. 1969): . are meritul de a inventaria principalele tipuri de grupuri şi accepŃiuni ale acestui concept în sociologie. în vederea atingerii unui scop comun. dotat cu o structură bine definită şi cu mecanisme de decizie colectivă (sindicatul). după expresia lui R. a cărui a căror limite au fost evidenŃiate de T. Nu putem lăsa nemenŃionate câteva criterii absolut necesare cum sînt : mărimea grupului. desindicalizarea şi reculul militantismului. putem afirma chiar că individualismul metodologic este parte integrantă a unei importante mişcări sociale care. Grupul latent. Boudon. nivel de studii. Grupurile sociale A spune că oamenii trăiesc în grupuri este.cu organizarea socială (instituŃionale sau spontane). b. În acest ultim caz trebuie remarcat că este vorba de o categorie diversă a cărui specific este dat de relaŃiile dintre grupul latent şi grupul care-l reprezintă. aflate în interacŃiune. diferenŃiate după funcŃii sau roluri. calitatea relaŃiilor ce susŃin membrii (tipul de solidaritate). grupul organizat.

poate fi găsită şi la Marx sub forma "clasă de statut" şi "clasă identitate". Există o intensă dezbatere în sociologie privind existenŃa sau nonexistenŃa claselor sociale. deci nu pe relaŃiile de producŃie. intelectualii şi specialiştii lipsiŃi de proprietate şi "clasele privilegiate prin proprietate şi educaŃie". b. P. cu toate că atitudinile şi comportamentele persoanelor reale scapă logicii mecanice a agregării comportamentelor individuale. ca şi cele ale teoriei lui Marx. Problema claselor sociale este tratată în sociologia clasică din punct de vedere economic. El le consideră ca sisteme de relaŃii a căror 27 . poate deveni grup semiorganizat sau chiar organizat prin aderarea la un sindicat şi participarea la o mare acŃiune grevistă. accentuări dramatice care contribuie la formarea unor reprezentări şi credinŃe colective fără de care nu primeşte recunoaştere socială. P. un avocat sau un învăŃător . nu poŃi nici să demonstrezi că un asemenea grup există cu adevărat ca o colectivitate omogenă. în funcŃie de nivelul său de evoluŃie sau contextul social în care îşi desfăşoară activitatea. Nu ne interesează că între un profesor universitar (ajuns primar sau prefect). cum este cel al salariaŃilor din învăŃământul preuniversitar. prin purtătorii lui de cuvânt. sînt astăzi categorii neoperaŃionale pentru studiul concret al fenomenelor sociale. Dilema rămâne căci. La Max Weber structurarea socială se bazează tot pe activitatea economică. există diferenŃe foarte mari. important este că fiecare dintre aceştia se consideră intelectual. un muzician. însă pe de altă parte. distincŃie care. distribuŃie şi consum. Boltanski (1982) este semnificativă pentru faza la care a ajuns dezbaterea sociologică a problemei: să vorbim de clase sociale ca actori colectivi capabili de acŃiuni şi voinŃe sau să le refuzăm existenŃa obiectivă. Bourdieu refuză considerarea claselor sociale de o manieră substanŃialistă. consideră Boltanski.putând fi întâlnit în mai multe categorii. diferenŃiindu-se clasele de posesie de cele de producŃie. pe de o parte. trei tipuri de reprezentări ce concurează la obiectivarea acestor agregate sociale: a. ce ştiinŃă îl poate autoriza pe sociolog să conteste realitatea unui principiu de identitate pe care-l recunosc agenŃii sociali". Grupul se structurează într-un proces de unificare simbolică. ca grupări economice dispuse ierarhic într-o structură în care nu se pot defini decît unele în raport cu altele şi nu ca entităŃi în sine. într-o formă apropiată. ca şi colectivităŃi străjuite şi delimitate de graniŃe precis trasate. interesele lor pot să se întâlnească cu cele ale altor categorii. mica burghezie. în ultima instanŃă primei variante. orice grup se dotează cu un nume şi reprezentări mentale asociate acestuia. Cele patru categorii de clase sociale menŃionate de Weber. atunci când grupul sau clasa se fac reprezentaŃi pe scena politică. piaŃă. deci să primească o legitimitate care le va întări recunoaşterea socială şi imaginea prezenŃei în structura socială. aici apărând diferenŃa faŃă de Marx. ea îl situează în viaŃa economică determinându-i toate atitudinile ideologice şi politice. grupul trebuie să dea. Sociologul francez se aliniază. Bourdieu (1984) identifică "clase pe hârtie" şi "clase mobilizate". c.. anumite reprezentări de sine. ca rezultat al unei evoluŃii istorice. Ńinând cont de diversitatea fiecărei populaŃii. Stratificarea socială se înscrie în teoria dominării. Acest proces de agregare simbolică conŃine. Dilema lui L. grupul structurându-se totuşi. Astfel un grup latent. Marx delimitează clase pentru sine care nu au o reprezentare a intereselor şi identităŃii şi clase în sine dotate cu conştiinŃa identităŃii. clasa muncitoare. La Marx însă. clasa absoarbe individul cu totul. prin referinŃă la credinŃa membrilor în existenŃa unei persoane colective.

etc.1984) 4. apartenenŃa la o formaŃiune socio . 1979). În ultimii ani există o serie de încercări de a introduce variabile noi şi noi concepte în dificila problemă a explicării raporturilor pe care individul le întreŃine cu societatea. un efect de întărire reactivă a diferenŃelor (M. habitudinilor lingvistice şi comportamentului de consum (P. gândire. ajungând chiar la unele tipologii de personalitate care se asociază acestor relaŃii. Echivocul provine de la faptul că proximitatea spaŃială nu provoacă. cum este posibilă acŃiunea colectivă? S-au creionat mai multe tipuri de răspunsuri ce vizează în ultima instanŃă problema menŃinerii organicităŃii sociale. a produs conceptul de formaŃiune socio-spaŃială (G. La prima vedere s-ar părea că există o contradicŃie între mobilitatea crescută a actorilor sociali în epoca contemporană şi teritorializare care uneori poate căpăta chiar forma înrădăcinării geografice. datorită unui spaŃiu cu funcŃie ambiguă. Bourdieu. 1991). cu care întreŃine relaŃii de o intensitate variabilă. altfel spus. se integrează într-o formă a inter-existenŃei care este organizarea socială. de la o distanŃare mentală egală cu indiferenŃa. individul îşi reprezintă spaŃiul ca pe un produs sau un domeniu de intervenŃie iar în cel de-al doilea se identifică cu acesta. până la ceea ce unii autori numesc "cosubstanŃialitate" sau "geograficitate" În primul caz. Evident acestea sînt atitudini extreme pe care geografia umană şi socială le detaliază foarte mult. luptă care se dă mai ales pe terenul "distincŃiilor simbolice". cadru de viaŃă şi câmp strategic. Di Méo. 28 . Cum se structurează legăturile de solidaritate socială sau. adică cel al gusturilor şi practicilor artistice.obiectivare este superficială în cea mai mare parte a timpului şi reflectă luptele de clasamente care mobilizează agenŃii şi grupurile sociale. Geografia socială n-a reuşit însă să explice destul de convingător dacă spaŃiul social influenŃează mai puternic conduitele colective sau proiectele individuale. Acestea pot fi integrate ca punct de început al unui continuu explicativ ce porneşte de la considerarea individului ca fiinŃă eminamente socială şi care. Departe de a avea un sentiment de apartenenŃă spaŃială sistematică. într-o nouă expresie decît cea a determinismului geografic. 1991). Luând ca exemplu formaŃia socio-spaŃială care este oraşul mic.spaŃială poate explica comportamentul uman dar fără a-i anula în totalitate caracterul aleatoriu.economice egale. datorită acestei calităŃi. Di Méo. considerându-l memorie vie a culturii sale şi creuzet de civilizaŃie (G. a raporturilor pe care individul şi grupurile le întreŃin cu spaŃiul geografic. oraş. Solidaritatea socială şi acŃiunea colectivă. O încercare de a asocia grupurile sociale cu anumite unităŃi teritoriale şi explicarea. Merton sau Boudon consideră că putem vorbi de o oarecare autonomie socială ce derivă din varietatea rolurilor şi ambiguitatea definirii lor sau decompoziŃie sistematică în sub-roluri şi interferenŃa lor. Ńară. cartier. Cu siguranŃă . cu alte cuvinte a determinării socio-spaŃiale. individul este confruntat cu un spaŃiu local. se poate releva o interesantă articulare a grupurilor sociale. o apropiere socială şi o omogenizare a modului de viaŃă şi comportamentelor ci. Este clar că spaŃiul geografic influenŃează schemele de percepŃie. modurile de interiorizare a exteriorităŃii purtând amprenta spaŃiilor sociale de referinŃă: sat. aşa cum ne-am aştepta. În general sociologi ca Parsons. Bozon. din contră. la condiŃii socio . Şi în acest caz se pune problema gradului de autonomie cu care credităm actorul social.

Cele de tip societal pun problema complementarităŃii între interese divergente. mulŃi sociologi (ex.) iar ce organică pe complementaritate (individul în diviziunea muncii. Varianta asupra căreia ne vom opri cu predilecŃie este cea a definirii socialului ca RELAłIE. de roluri 29 . G. modul în care se articulează legătura dintre individ şi societate. de la faptul că fiecare individ intră în relaŃie cu alŃii atât prin ceea ce are el asemănător. definesc sociologia ca fiind ştiinŃa studierii relaŃiilor sociale. ascetismul. a organizaŃiei în societate. A. etc. Deşi activitatea fiecărui om se structurează după sentimente şi instincte. ci un melanj complex între forme de schimb şi de solidaritate. au fost teoretizate încă de la începuturile sociologiei. mila şi cruzimea. clanul în trib. Alte tipuri de teorii sociologice plasează naşterea caracterului social la nivelul interacŃiunii dintre indivizi. Bajoit (1992) încearcă să redefinească noŃiunea de solidaritate în proximitatea definirii durkheimiene a solidarităŃii organice. altruismul. ExplicaŃia lui Pareto plasează explicaŃia caracterului social undeva între nivelul biologic-instinctual şi nivelul inter-subiectivităŃii normative.F. Tonnies propunând distincŃia între legăturile comunitare şi societale. idei şi credinŃe comune. etc. Conduitele indivizilor sînt sociale în măsura în care ele poartă amprenta relaŃiilor în care indivizii sînt inseraŃi. tribul în etnie. asupra cărora ne vom opri cu predilecŃie. Skinner. Această distincŃie pare destul de apropiată de tipologia durkheimiană a solidarităŃii macanice şi solidarităŃii organice. Pareto. Ceea ce uneşte multiplele forme pe care le pot lua aceste manifestări sînt nişte categorii de "reziduuri". Bejoit (1992) porneşte de la considerarea relaŃiei ca element fundamental al analizei sociologice. grupuri care sînt ansambluri mai mult sau mai puŃin integrate. nevoia de uniformitate. Greutatea analizei vine din faptul că viaŃa socială nu conŃine aceste tipuri de relaŃii în stare pură.Touraine). în organizaŃie. Una din categoriile importante de reziduuri sînt reziduurile sociabilităŃii: sentimentul de noi. etc. În cadrul legăturilor de tip comunitar membrii unui grup au sentimentul de "noi". pornind de la principii ale comportamentului animal. sentimentul ierarhiei. De altfel. a schimbului social perceput la nivelul colectivităŃii actorului social ca unică variantă a supravieŃuirii.). Prototipul acestei forme de solidaritate sînt organizaŃiile. iar cele cu alteritatea sunt fundamentul schimbului. . un fel de fonduri instinctuale pe care se structurează comportamentele sociale.V. economistă sau funcŃionalistă. comportament fundat pe modelul stimul . familia în clan. F. numind-o solidaritate funcŃională. el încearcă să le dea o formă acceptabilă social. Pare firesc ca tot ceea ce desemnăm prin social să vină de la relaŃiile dintre indivizi. cu influenŃe în psihologie mai ales prin teoriile lui B. pe care sociologul italian o numeşte "derivaŃie". problema cooperării. ci şi pornind de la analiza relaŃiei ca atare.răspuns. căci şi în opera sociologului francez solidaritatea mecanică se bazează pe asemănare (individul în familie. considerând că putem delimita şi descrie raporturile sociale nu doar din perspectiva utilitaristă. cele două variante ale relaŃiei fiind identitatea şi alteritatea. încearcă să explice prin teoria reziduurilor. Sociabilitatea este o caracteristică de profunzime a personalităŃii dar care acŃionează într-o manieră socială. RelaŃiile care se bazează pe identitate ar fi cele care fondează solidaritatea socială. G. RelaŃiile de solidaritate. cît şi prin ceea ce-l deosebeşte. vecinătate. cu alte cuvinte îşi recunosc calitatea de membrii şi aceasta se bazează pe legături de sânge.

acŃională . Acestea sînt distincŃii pe care le putem face pornind de la sociologia clasică.diferite şi complementare. Seria este o juxtapunere de indivizi asemănători. Aceste două forme de solidaritate le putem numi condiŃionale sau non intenŃionate pentru că ele presupun o integrare în sistemul social pe baza unor condiŃii care se impun din exterior. Fiecare are nevoie de alŃii pentru a i se recunoaşte un statut şi pentru a putea îndeplini anumite roluri într-o comunitate sau grup. În cazul solidarităŃii contractuale individul renunŃă la o parte din propriul său interes pentru a respecta un contract recunoscut de toŃi. solidaritatea indivizilor în grup relevă din această perspectivă o serie de nuanŃe şi diferenŃieri. cele patru tipuri de solidaritate expuse. Grupul în fuziune nu-şi datorează unitatea nici complementarităŃii rolurilor. şef. Analizând majoritatea abordărilor solidarităŃii sociale se poate observa că. normele fiind interiorizate în cursul procesului de învăŃare a rolurilor. la o sursă de putere (stat. o inserŃie de tip funcŃional. Această inserŃie a indivizilor în grup nu este. ci este primul stadiu al socialităŃii active. pe care o putem numi contractuală prin referire la J. Din nevoia fiecăruia de a i se respecta interesul . consideră Sartre. supunerea la şef fiind uneori atât de înrădăcinată încât dominarea şi conformismul primesc dimensiuni simbolice. Această tratare datorată filosofului francez. rezultă un pact deci o asociere. nu se bazează pe instrumentalizarea solidarităŃii în cadrul strategiilor de urmărire a interesului individual. grupul fiind integrat prin supunerea la o autoritate. Garantată prin control social. Solidaritatea serială se bazează pe un control "dependent". de a considera solidaritatea socială ca o legătură cu cel puŃin patru fire. spre deosebire de cea contractualistă. ea degradează atunci când dispare o ameninŃare externă. apare o deosebire legată de finalitate.J. Sartre: serie şi grup în fuziune. ea bazându-se pe adeziunea practică a individualităŃilor într-un proiect totalizator. Existând finalităŃi comune de acŃiune. cei care nu au o contribuŃie efectivă. Celelalte două tipuri (serială şi fuzională) se bazează pe aşteptările individului legate de recunoaşterea de către fiecare a expresiei a ceea ce este sau pretinde a fi. Astfel. În cazul grupurilor în fuziune. şi nu în condiŃii existente în afara indivizilor sau grupului. Încercările desprinse din cercetările ultimilor ani ne arată efortul de a nuanŃa. În cadrul solidarităŃii contractuale inserŃia este garantată printr-un control instituit. nici supunerii la un şef. deci nu are nevoie de surse exterioare. indivizii îşi reprezintă în comun interesul propriu şi interesul general. regulile de compromis sînt intenŃionale. structurate pentru a atinge anumite finalităŃi prin schimburi cu alte organizaŃii. partid). Solidaritatea fuzională este asigurată prin acŃiune şi.P. de aceea acest tip de solidaritate nu poate exista decît în acŃiune. în bună tradiŃie utilitaristă. fiind excluşi.. ea este redusă la un singur element: interesul. iar solidaritate nu poate veni decît de deasupra. însă putem valorifica conceptele propuse de J. solidaritatea funcŃională este garantată printr-un control normativ a tuturor asupra fiecăruia. Rousseau. Două din tipurile de solidaritate examinate ne arată că identificarea urmăreşte scopuri instrumentale. un ansamblu inert. garantate 30 . revine tot mai des în dezbaterile sociologice ale ultimilor ani. solidaritatea este una a participării. Toate formele de solidaritate evocate până aici pot fi clasate după două criterii: finalitatea identificării de grup şi tipul de control social care o garantează. Solidaritatea contractuală corespunde mai mult legăturilor societale propuse de Tonnies. ele rezultă dintr-un calcul raŃional.

ajutoare sau concedii gratuite. altfel spus. cum îl numeşte Olson. În primul rând. Acesta este un 31 . Dacă o mărire de salariu poate fi exprimată exact şi calculată unele forme ale bunului colectiv nu pot fi cuantificate. Atunci când este urmărit un bun colectiv (BC) actorii sociali au tendinŃa de a lăsa altora participarea pentru că angajarea reduce. Pentru a obŃine participarea trebuie ca organizaŃiile să ofere şi o serie de bunuri individuale pe care Olson le numeşte sub-produse (SP) a căror valoare în evaluarea membrilor să compenseze cel puŃin costurile participării. deci de manifestări de solidaritate. prin urmare Cp=BC-C. deci Ca = BC. situaŃie. Principalele rezerve faŃă de această teză sînt legate de caracterul ei utilitarist ce conŃine ideea că fiecare individ calculează mereu şi compară. Ele sînt prezente în acelaşi timp. Moda sau panica sînt fenomene de acŃiune colectivă în care conduitele sînt influenŃate şi influenŃează conduitele altora. în funcŃie de structura grupului. etc. avantajele participării. Concluzia sociologului american este că acŃiunea colectivă sau.printr-un control social specific. În cadrul temei noastre. Considerăm această abordare un punct de vedere mult mai suplu pe care vom încerca să-l nuanŃăm în paginile următoare. acŃiunea pentru producerea unui bun colectiv. în unele cazuri. cu atât contribuŃia marginală se diminuează. În acest caz. încercând să desprindem modul cum se face trecerea de la individ la societate. apare necesitatea de a aborda solidaritatea socială organizată. nu se realizează sau se realizează de o manieră suboptimală. cît şi un capital de relaŃii care la rândul lui îi oferă individului perspectiva unui alt şir de gratificaŃii. Paradoxul provine aici din faptul că bunul colectiv nu are nici o incidenŃă asupra participării la acŃiune. scutiri de taxe. în doze diferite. Marile grupuri latente sînt astfel incapabile de acŃiune colectivă. care însă nu acŃionează ca momente distincte sau ca raporturi sociale pure. atunci fiecare are interesul să participe. fără ca solidaritatea lor să fie organizată. de la indemnizaŃii băneşti. Acesta poate lua formele cele mai diverse. Este un temei explicativ pe care putem amenda cunoscuta teoremă a lui Olson care reduce legăturile sociale doar la cele de formă contractualistă. Să reluăm rezumativ argumentele acestei demonstraŃii celebre. context. 2. pe când din câştigul participanŃilor (Cp) se va reduce costul (C). Nu întotdeauna individul se conduce după această raŃionalitate schematizantă. 1. câştigul celui care absentează (Ca) va fi egal cu bunul colectiv. în care se manifestându-se fenomene de cooperare si control social. compuse din bunul colectiv şi sub-produs este variabilă şi uneori imposibil de calculat de la individ la individ. din câştigul final. O abordare a calităŃii solidarităŃii sociale reclamă observaŃia că oamenii pot foarte bine să acŃioneze împreună.C + Sp şi dacă SP este mai mare ca C. decît în anumite condiŃii care trebuie precis circumscrise. 3. prin intermediul acŃiunii colective. Acelaşi lucru se întâmplă în cazul sub-produsului sau "incitării selective". nedevenind membru al unui grup decît dacă avantajele la care speră ca membru (Am)şi inconvenientele neparticipării (Ia) sînt mai mari decît inconvenientele participării (Im). fiecare individ estimând contribuŃia sa ca insignifiantă. Ajungem astfel la discuŃiile legate de teza lui Olson: nu ajunge ca indivizii să aibă un interes comun pentru a se uni pentru urmărirea acestui interes. Cele două raŃionamente anterioare câştigă în consistenŃă cu cît grupul latent este mai mare din două motive principale: cheltuielile cresc odată cu creşterea numărului de membrii şi cu cît grupul este mai mare. În acest caz Cp=BC . Formula incitării de a deveni membru este Y = (Am + Ia)-(Im + Aa). prin costurile inerente.

Avantajele absenteismului (Aa). După cum se poate observa riscuri comportă nu numai participarea ci şi absenteismul. neŃinînd cont de retribuŃiile simbolice. putem concluziona următoarele. ori există şi o serie de riscuri specifice neparticipării: muncitorul nostru. . de a ieşi din monotonia cotidiană. Inconvenientele absenteismului (Ia) sînt analizate la Olson doar din unghiul cîştigului. trebuie Ńinut cont şi de natura bunului colectiv. logica utilitaristă lasă complet înafară retribuŃiile simbolice.Grupul latent să fie fragmenta în grupuri restrânse. sugerată de Olson. . căldura umană a camaraderiei. care spre deosebire de costuri scad odată cu mărimea grupului. se poate întâlni cu un pichet de grevă violent.Costul participării să fie nul sau negativ. Gaxie (1977). etc. poate fi tratat ca trădător. sentimentul de a fi important. imaginea pozitivă de sine ce rezultă dintr-o conduită curajoasă conformă cu principiile unanim admise. Cu cît riscul participării va fi mai mare cu atât şi presiunea controlului social. Bejoit.O organizaŃie exogenă să-şi asume sarcina reprezentării grupului latent. R. În plus.dimensiunea grupului să fie mică şi contribuŃia marginală a fiecărui membru importantă. Costurile participării nu constau numai în timp sau bani. Nu trebuie să uităm că atât retribuŃiile simbolice cît şi riscurile participării sau neparticipării sînt legate între ele. Schema comportamentală descrisă de Olson. arestat. crescând la rândul lor retribuŃiile simbolice şi valoarea evaluată a bunului colectiv. va creşte. 32 . reargumentată şi întărită de R. În al doilea rând. Sociologul D. deci riscul absenteismului. În multe cazuri riscurile neparticipării pot avea o greutate decisivă . 1992). unele având o mai mare putere de mobilizare datorită stringenŃei nevoii pe care o resimt membrii. înfruntarea riscurilor. pierzându-şi statutul şi prietenii. . chiar dacă nu participă. riscurile participării şi absenteismului. . însă (tot raŃional fiind) el mai ştie din experienŃa asocierii că şi alŃii gândesc la fel şi că neparticipînd câştigul va fi nul pentru toŃi. PrezenŃa unui adversar este în măsură de a influenŃa calculul costurilor participării (G. Inconvenientele de a deveni membru.Să existe mecanisme de coerciŃie sau de incitare directă. Toate acestea nu sînt prezente în matricea lui Boudon. Rezumând. mărimea mişcării. închis iar în unele Ńări participarea poate duce chiar la pierderea vieŃii. ele sînt veritabile riscuri ale participării. Boudon (1990)în interiorul paradigmei olsoniene stabilea câteva condiŃii favorizante ale participării : . cadrul acŃiunii sociale este unul de competiŃie în care trebuie Ńinut cont de adversarul grupului. locale. le-a sintetizat ca fiind următoarele: aprobarea camarazilor de muncă. este excesiv de simplă. Toate aceste nu sînt simple costuri.Membrii grupului legaŃi prin raporturi strânse de loialitate. Există riscul ca muncitorul grevist să fie concediat.Este greu de acceptat ideea. pe care l-am luat ca exemplu. după care bunul colectiv în sine nu este un stimulent. . Individul raŃional ştie că el va putea beneficia oricum de bunul colectiv. Este hazardat să considerăm acŃiunea colectivă nu este posibilă dacă o organizaŃie nu oferă sub-produse membrilor săi pentru că participarea depinde şi de importanŃa pe care bunul colectiv o are în ochii membrilor şi de raportul dintre riscuri şi retribuŃiile simbolice. Boudon.argument care amendează limitarea resurselor pentru incitările selective de care vorbeşte Olson.

acŃiune socială socială. Evadarea este o reacŃie de fugă. . motivaŃie. Văzând că protestele sale sînt rău primite. prin angajarea lui în schimburi şi interacŃiuni iar fidelitatea este în cazul când individul nu părăseşte organizaŃia deşi nu este de acord cu modul în care merg lucrurile. generale şi schematice. Merton şi cea a adaptărilor secundare la E. Este însă la vârsta maturităŃii. Teme de dezbatere: 1. o familie şi o casă în cartierul în care lucrează. A. ca şi cazurile expuse de olson. Clasificarea citată nu Ńine cont de motivele care se află la baza atitudinii de fidelitate. el rămâne .C. fiind nemulŃumit. însă ne aflăm într-un al patrulea caz al figurii pe care G. o tentativă continuă de evitare a controlului social. În cadrul protestului individul rămâne în interiorul organizaŃiei încercând s-o schimbe din interior prin critici şi proteste. Conceptul de fidelitate la Hirschman este prea larg îi cuprinde pe toŃi cei care rămân. Hirschman (1972) propunea un răspuns la întrebarea legată de modul cum ajung indivizii să aleagă schimbul de tip conflictual într-o situaŃie de insatisfacŃie. având copii de întreŃinut . Care este tipul dominant de personalitate socială pe care îl construieşte societatea românească astăzi? 33 . Există. La Hirschman. indiferent cît de mare este presiunea autorităŃii există şi indivizi care. trei forme posibile de reacŃie la insatisfacŃia resimŃită într-o organizare socială: evadarea (Exit). protestul (Voice) şi fidelitatea (Loyalty). este în mod automat Loyalty. În al doilea rând nu-i delimitează pe cei care sînt nemulŃumiŃi de cei care se simt mulŃumiŃi. beneficiind de avantajele care i se oferă. a condiŃiilor în care individul alege strategii acŃionale de protest este legată atât de elucidarea mecanismelor acŃiunii colective cît şi definirii socialului. începe să critice organizaŃia (faza de protest). sînt mulŃumiŃi. de ieşire din sistemul de interacŃiuni şi cooperare şi de sub incidenŃa autorităŃii. ar vrea să părăsească organizaŃia (Exit). fiind deci fidel.). Aceste modele de schimb social pe care Hirschman le-a extras din comportamentul consumatorilor. datorită nivelului de aspiraŃie. în viziunea sociologului american. că avansarea la care aspira întârzie. Cu timpul câştigă un statut şi. iar într-o lucrare mai recentă pragmatism. Problema protestului. Goffman. ori este clar că între cei care sînt fideli din convingere şi cei care mimează fidelitatea este o mare diferenŃă. Nu este o integrare normală ci o reacŃie la frustrare. tot ce nu este evadare sau protest. Vom analiza o teorie care a avut o mare influenŃă asupra promotorilor individualismului metodologic.K. Nici o organizaŃie nu se poate menŃine dacă are în componenŃa ei numai nemulŃumiŃi (ca în declaraŃiile membrilor defunctului P. deci şi pe cei care protestează. individualism metodologic. în varianta relaŃională pe care o propunem aici. sau lipsei unor alternative mai bune. Cuvinte-cheie: personalitatea solidaritate.Problema solidarităŃii nu epuizează aspectele legate de modalităŃile de relaŃionare socială într-un ansamblu social. O. grup social. Modul în care se adaptează indivizii la controlul social a făcut obiectul unor demonstraŃii devenite celebre: teoria ritualizării la R. Bajoit (1988) care o numeşte apatie.R. Dacă luăm exemplul unui funcŃionar vom putea observa că în perioada de adaptare se va supune la autoritate.

În ce măsură credeŃi că problemele economice afectează solidaritatea organică a societăŃii româneşti? II. Echilibrarea acestor îndatoriri a devenit o problemă socială din ce în ce mai mare.familia nucleu de procreare – familia pe care o creăm prin căsătorie şi în care deŃinem statutul de adult. Termenul de generaŃia sandviş îi descrie pe acei adulŃi care sunt prinşi între nevoile părinŃilor care îmbătrânesc şi cele ale copiilor care cresc. căsătorie sau adopŃiune. Familia este un grup social relativ permanent de indivizi legaŃi între ei prin origine.descrieŃi principalele structuri familiale .evocaŃi funcŃiile şi disfuncŃiile familiei . în special datorită duratei de viaŃă crescute a populaŃiei.descrieŃi principalele tipuri de căsătorie . Înrudirea este “un sistem organizat de relaŃii. a “asocierii conjugale” a cuplurilor de homosexuali şi lesbiene. oamenii sunt expuşi la două categorii de perspective şi îndatoriri.2.familia poligamă Familia nucleu (nucleară) Constă din doi adulŃi de sex opus care întreŃin o relaŃie sexuală aprobată de societate. împreună cu proprii lor copii sau adoptaŃi (Murdock). Cei mai mulŃi oameni sunt membri a două familii nucleu.familia nucleu . Există două tipuri de familie nucleu: . energie şi resurse. Ambele reclamă timp. întreŃesute şi cu ramificaŃii” (Murdock). Ele oferă experienŃe oarecum diferite. Există trei structuri familiale importante: .definiŃi înrudirea şi familia . a familiilor fără copii. Astăzi predominanŃa acestei forme de relaŃie este pusă în discuŃie de recunoaşterea crescândă a: familiilor cu un singur părinte. în care indivizii sunt legaŃi unul de altul prin legături complexe. 34 .familia extinsă .descrieŃi formele alternative ale familiei Este elementul cheie al înrudirii.familia nucleară de orientare – familia în care ne naştem şi în care ocupăm statutul de copil . FAMILIA Obiective operaŃionale: Parcurgând acest text veŃi putea să .

Practici de alegere a partenerului Ele variază în mod considerabil dar pot fi identificate. Reguli de alegere a partenerului: . căsătoria prin rapt . În unele societăŃi o persoană pate avea doi sau mai mulŃi soŃi: . Ea atrage după sine o serie de obligaŃii sociale. 35 . Familia compusă dintr-o persoană. totuşi. idei şi norme care definesc social modul în care bărbaŃii şi femeile se pot uni ca să creeze o familie.în societăŃile unde femeile sunt în număr mai mic decât bărbaŃii există practica răpirii femeilor de la alte societăŃi pentru a corecta dezechilibrul existent. patru metode importante pentru a câştiga un partener marital: 1. O perspectivă multiculturală asupra familiei Modurile în care se întemeiază o familie diferă de la o societate la alta. Căsătoria Se referă la aranjamentul. Familia poligamă Constă din două sau mai multe familii nucleare unite prin legături maritale. totalitatea persoanelor confirmate social ca partenere posibile pentru căsătorie. etnicitate. în mod explicit. care interzice. soŃii sau soŃiile sale şi copiii lor se numeşte familie poligamă (termenul general denotând atât mai multe soŃii cât şi mai mulŃi soŃi).exogamia – regula care stabileşte clasa de indivizi care nu pot fi acceptaŃi ca parteneri conjugali (sau sexuali). care include legăturile între fraŃi şi surori. şi anumite practici pe care oamenii le respectă când îşi aleg un partener. . Exogamia şi endogamia funcŃionează împreună şi definesc “categoria celor ce pot fi aleşi”. Suntem încurajaŃi să alegem un partener marital din categoria celor ce pot fi aleşi.poliandrie – când o femeie poate avea doi sau mai mulŃi soŃi . constituie un ansamblu de obiceiuri.Familia extinsă Este reprezentată de două sau mai multe familii nucleare unite prin legătura părinte-copil. care limitează alegerea partenerului. rasă şi clasă socială.poligenie – când un bărbat poate avea două sau mai multe soŃii. dar nu mai există constrângerea legală să procedezi ca atare. încurajând diversitatea culturală şi socială. dar există câteva reguli universale. prin care se creează o familie. Ea încurajează solidaritatea de grup (sau subgrup) deoarece în societăŃile complexe regula endogamă se aplică celor cu origine socială similară: aceeaşi religie. căsătoria între rudele apropiate şi forŃează dezvoltarea alianŃelor utile din afara familiei nucleu. Cea mai obişnuită formă este “tabuul incestului”. economice şi sexuale pentru parteneri. aprobat de societate.endogamia – stabileşte clasa de persoane cu care este permisă şi încurajată căsătoria.

Din rapoartele antropologice se evidenŃiază patru modele. Este căsătoria între un bărbat şi o femeie la un moment dat. căsătoria prin aranjament – familia bărbatului şi cea a femeii aranjează căsătoria pentru ei. d) ReşedinŃa neolocală este reşedinŃa în care noul cuplu îşi întemeiază propriul cămin fără să Ńină seama de locuinŃele familiilor nucleu. DescendenŃa dublă este o combinaŃie liniară justă a sistemelor de descendenŃă matriliniară şi patriliniară. 4. 3. cât şi pe linia bărbaŃilor şi a femeilor din partea mamei. căsătoria prin cumpărare – ea implică un “preŃ al miresei” din partea bărbatului sau o “zestre” din partea femeii sau a familiei ei. Ea se potriveşte bine cu numărul relativ egal al bărbaŃilor şi femeilor de “vârsta căsătoriei” în majoritatea societăŃilor şi permite fiecărei persoane un partener marital potenŃial. b) ReşedinŃa matrilocală situează noul cuplu lângă familia femeii sau cu familia acesteia. B. 1. DescendenŃa matriliniară stabileşte moştenirea doar pe linie feminină. Stabileşte descendenŃa doar pe o linie părintească. Poate lua forma poliandriei. Modele de reşedinŃă Modelele de reşedinŃă implică consideraŃii de securitate economică şi protecŃie mutuală. Modele de autoritate 36 . se stabileşte doar pe linie masculină. aceasta fiind poliginia (dar aceasta presupune o mare bogăŃie şi statut social şi puŃini o pot practica). 2.2. A. Stabileşte moştenirea atât pe linia masculină a familiei cât şi pe cea feminină. cea mai frecventă formă din lume. DescendenŃa neuniliniară. DescendenŃa bilaterală stabileşte descendenŃa în mod egal atât pe linia bărbaŃilor şi a femeilor din partea tatălui. Poligamia. Monogamia. Deşi monogamia este forma de căsătorie cea mai practică şi cea mai practicată. poliginiei sau a căsătoriei în grup (în care doi sau mai mulŃi bărbaŃi sunt căsătoriŃi colectiv cu două sau mai multe femei). Moştenirea este stabilită prin bărbaŃii (nu femeile) din partea tatălui şi prin femeile (nu bărbaŃii) din partea mamei. Modele de descendenŃă Există două modalităŃi majore prin care poate fi stabilită descendenŃa. DescendenŃa uniliniară. DescendenŃa patriliniară. căsătoria prin consensul părŃilor sau curtea conjugală – alegerea este lăsată celor două persoane Tipuri de căsătorie Există două tipuri fundamentale de aranjamente maritale: monogamia şi poligamia. c) ReşedinŃa bilocală permite noului cuplu să aleagă între a trăi cu oricare dintre cele două familii sau lângă una dintre ele. ea nu este forma cea mai preferată din lume. a) ReşedinŃa patrilocală are loc când două persoane se căsătoresc şi îşi stabilesc reşedinŃa lângă sau în reşedinŃa bărbatului.

care nu renunŃă la copii în favoarea adopŃiunii. căldură şi educaŃie. deoarece se bucură de acceptare socială. femeile au fost Ńinute în casă. În zilele noastre. Aceste statute derivate din familie dau persoanei o situaŃie legitimă în societate.1. PredominanŃa tradiŃionalei familii nucleu tinde să reducă valoarea stilurilor de viaŃă şi a structurilor familiale alternative. 2. Pentru alŃii acesta este un stil de viaŃă preferat. Se referă la împărŃirea unei gospodării de către un cuplu necăsătorit. o poziŃie care influenŃează semnificativ experienŃele de viaŃă de mai târziu. moştenirea socială şi culturală. O altă categorie o reprezintă văduvii/văduvele sau persoanele divorŃate care nu se mai recăsătoresc. Înlocuirea membrilor societăŃii. 3. 37 . în care autoritatea în familie revine bărbatului. în timp ce bărbaŃii erau liberi să organizeze societatea şi să participe la deciziile sociale mai importante. Plasarea socială. Este frecvent printre tineri. 2. Perpetuarea sistemului bazat pe stratificare. Prin naştere şi prin creşterea copiilor. cu o continuitate rezonabilă. 1. mai ales studenŃi. Celibatul. Deseori este considerat o etapă de curtare ce duce la căsătorie. 4. Familia asigură atât contextele sociale iniŃiale. Limitarea activităŃii sexuale în familie asigură o modalitate importantă de a realiza aceasta. FrecvenŃa acestei practici a crescut. cât şi cele continue. Este mai puŃin frecvent printre cei care declară că sunt profund religioşi. avem un sistem egalitar. Majoritatea acestor familii sunt conduse de femei. DisfuncŃiile familiei Subordonarea femeilor. Forme alternative ale familiei Concubinajul. Pentru mulŃi oameni celibatul este o etapă temporară pe drumul spre căsătorie sau recăsătorie. 1. ViolenŃa în familie. FuncŃiile universale ale familiei Reglementarea vieŃii sexuale. 2. Modelul cel mai comun este patriarhatul. stigmatul legat de familiile cu un singur părinte e mult mai mic decât în trecut. însă aceste familii tind să fie mai sărace decât familiile cu doi părinŃi. 3. Intimitate şi societate. 4. Familia asigură fiecărui individ I identitate socială iniŃială. În familie are loc o semnificativă creştere a violenŃei care presupune maltratarea soŃiei şi a copiilor sau chiar omucideri. AlŃi oameni sunt burlaci prin alegere sau rămân fără partener din cauza factorilor demografici: există prea puŃini parteneri în categoria de vârstă socialmente adecvată. 3. În acest model autoritatea în familie îi revine femeii. Nici o societate nu poate supravieŃui dacă nu se reproduce. Matriarhatul. Delegalizarea diferitelor stiluri de viaŃă. în care sunt satisfăcute nevoile umane de afecŃiune. Familii cu un singur părinte. Prin familie. Este o consecinŃă a ratei ridicate a divorŃurilor şi a ratei crescânde a naşterilor printre femeile singure. societatea îşi reproduce. Când autoritatea morală şi legală aparŃine atât bărbatului cât şi femeii. 5. Socializarea. Celibatare sunt persoanele care locuiesc singure sau cu alte persoane ce nu le sunt rude.

ştiinŃifice. Deşi controversa în jurul avortului are aspecte religioase. un grad modest de toleranŃă dacă nu acceptare (în trecut erau considerate o ameninŃare la adresa căsătoriei şi la stabilitatea familiei). Cuvinte-cheie: descendenŃă înrudire. În ce măsură credeŃi că se mai practică azi în România casătoria prin aranjament? 2.unele grupuri se declară “pro-life” şi s-au organizat ca să se opună avortului. Pentru multe. decizia de a nu avea copii este luată mai degrabă pe parcursul căsniciei decât înainte de căsătorie.descrieŃi influenŃa instituŃiilor sociale asupra conservării sistemelor de stratificare 38 . Căsătoriile fără copii. Această formă socială a câştigat.descrieŃi cauzele şi consecinŃele creşterii populaŃiei la nivelglobal .alte grupuri s-au autodefinit ca mişcarea “pro-choice”.RelaŃiile între homosexuali şi lesbiene. La originea controversei se află un conflict între valori ce nu poate fi rezolvat uşor. exogamie. Tehnologia contraceptivă a sporit şansele de a rămâne fără copii. Controversa avortului . o mare parte din dispută se concentrează în jurul discreŃiei familiei în luarea deciziilor. STRUCTURĂ SOCIALĂ ŞI STRATIFICARE I. Teme de dezbatere: 1. morale şi politice.prezentaŃi tipologia societăŃilor .evocaŃi teoria lui Malthus legată de creşterea populaŃiei . POPULAłIA Obiective operaŃionale: Parcurgând acest text veŃi putea să . În general cuplurile care aleg această cale au un nivel de educaŃie superior şi sunt preocupate de carieră.descrieŃi principalele elemente folosite în analiza structurii sociale . . căsătorie. în multe Ńări. recent. Care credeŃi că sunt consecinŃele legalizării avorturilor în România după 1989? MODULUL 3 POPULAłIE. endogamie.analizaŃi comparativ teoriile structural-funcŃionalistă şi conflictualistă referitoare la stratificarea socială . structuri familiale.

Dinamica populaŃiei care are ca rezultat o mărime stabilă este numită creşterea zero a populaŃiei. Ea trebuie să ia în considerare factorii sociali. se mută dintr-un loc în altul. Rata globală a natalităŃii. într-un an dat. Oamenii migrează pentru două motive fundamentale: a) noul loc exercită o atracŃie care îi convinge să vină b) din cauza presiunii exercitate de zona pe care o părăsesc. Componentele schimbării în cadrul populaŃiei 1. A. 2. Creşterea zero a populaŃiei. Deplasarea are loc în cadrul societăŃilor – migraŃie internă . dintre care nu toate sunt cunoscute în mod precis. unde nu se bucură de ospitalitate. 4. SperanŃa de viaŃă reflectă cât timp. numărul de masculi la 100 de femele. îşi modifică structura. 2. decad. B. Rata migraŃiei unei societăŃi este diferenŃa anuală dintre numărul oamenilor care intră în societate (imigranŃii) şi numărul oamenilor care pleacă din societate (emigranŃii). CompoziŃia populaŃiei Printre cele mai importante elemente structurale ale populaŃiei sunt sexul şi vârsta. în medie. proporŃiile relative ale oamenilor în diferitele categorii de vârste din populaŃia totală. 3. 3. Structura de vârstă a unei societăŃi. scăzută din rata globală a natalităŃii în acelaşi an. Rata naturală a creşterii este rata globală a mortalităŃii într-un anumit an. este extrem de 39 .Dinamica populaŃiei PopulaŃiile nu sunt statice. numărul de naşteri vii. Creşterea populaŃiei 1. Timpul de dublare este numărul de ani necesar unei populaŃii ca să se dubleze. Fecunditatea denotă numărul potenŃial de copii pe care I-ar putea naşte o femeie obişnuită la vârsta la care poate avea copii. ele cresc. la 1000 de membri ai populaŃiei. este probabil să trăiască o persoană născută într-un anumit an. CompoziŃia după vârstă. MigraŃia MigraŃia se referă la deplasarea oamenilor dintr-o zonă geografică în alta. Rata mortalităŃii infantile este numărul deceselor în primul an de viaŃă. cât şi între societăŃi – migraŃie internaŃională . pentru fiecare 1000 de copii născuŃi vii într-un an dat. ŞtiinŃa care studiază tendinŃele populaŃiei este demografia. Fertilitatea. Se referă la numărul real al copiilor născuŃi de o femeie obişnuită dea lungul anilor în care poate rămâne gravidă (între 15 şi 44 de ani). CompoziŃia după sex este determinată de raportul dintre sexe. pentru fiecare 1000 de oameni din populaŃie. culturali şi ambientali care influenŃează schimbările în cadrul populaŃiei. Mortalitatea.. Rata globală a mortalităŃii reprezintă numărul deceselor în orice an dat. cu scopul de a-şi stabili un nou domiciliu. determină schimbarea în cadrul populaŃiei pe termen scurt.

cu atât este mai probabilă creşterea mai mare a populaŃiei. iar această rată a creşterii s-a accelerat treptat. ReacŃia marxistă Marx credea că excesul de populaŃie este mai puŃin o problemă de rezervă limitată de hrană decât de oportunităŃi economice limitate. 2. Un sistem economic mai eficient ar reuşi să folosească mai bine populaŃia disponibilă.strategii deliberate pentru îmbunătăŃirea condiŃiilor economice . dezvoltarea şi folosirea noilor practici agricole. 2. războiul) şi oprelişti preventive (abstinenŃa sexuală. Astfel. Cauze: • rata relativ ridicată a natalităŃii • rata relativ ridicată a mortalităŃii ConsecinŃe: • mărirea diferenŃelor dintre societăŃile dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare • ameninŃarea stabilităŃii economice şi politice • creşterea intensă a migraŃiei Teorii despre creşterea populaŃiei 1. diverse forme de coerciŃie (India) sau programe de control al populaŃiei (China). Reducerea fertilităŃii O strategie majoră de a rezolva creşterea rapidă a populaŃiei constă în reducerea directă a ratei de creştere prin programele de “planificare familială”. populaŃia va depăşi. ProducŃia de hrană şi repartiŃia RevoluŃia verde. De asemenea. de la începutul istoriei scrise. Politicile de îmbunătăŃire a repartiŃiei . TendinŃele populaŃiei mondiale Creşterea populaŃiei: populaŃia lumii a crescut în mod constant deşi încet. Cu cât proporŃia oamenilor mai tineri este mai mare. în scurt timp. El a susŃinut că pasiunile naturale ale bărbaŃilor şi ale femeilor vor duce la o rată a natalităŃii care va creşte în progresie "geometrică”. Malthus susŃinea că sunt doar două modalităŃi de a Ńine sub control această explozie dezastruoasă a populaŃiei: prin oprelişti pozitive sau naturale (foametea. controlul naşterilor.importantă pentru demografi. cea mai tânără categorie şi cea mai vârstnică sunt cele mai puŃin productive din punct de vedere economic. a dus la creşterea substanŃială a producŃiei alimentare. Dezvoltarea economică . în timp ce producŃia de hrană va creşte doar în progresie “aritmetică” dina cauza limitărilor tehnologice în producŃia agricolă şi a limitelor pământului arabil disponibil. hrana disponibilă pentru a se întreŃine.aprobarea socială a familiilor mai mici 3. căsătoria tardivă). Politici populaŃionale 1. boala. precum şi a 40 . Teoria malthusiană Elaborată de către Thomas Malthus la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

rolul. fără contribuŃia concretă a individului. stres şi tensiune. Oamenii au multe statute sociale. etnia. Politici de încurajare a natalităŃii Unele societăŃi sunt îngrijorate pentru că au prea puŃini oameni. Rolul Este reprezentat de toate lucrurile pe care le aşteptăm de la cineva care ocupă un anumit statut şi este format din comportamentele angajate de către ocupantul unui anumit statut. Deşi înrudite. fiindcă relaŃia între statut şi rol nu este una de convergenŃă. iniŃial. care depind de calităŃi asupra cărora individul are un oarecare control (statutul marital. 4. Italia) au cunoscut o rată a natalităŃii sub nivelurile de înlocuire (mai puŃin de creşterea zero a populaŃiei). constituie o altă strategie importantă în rezolvarea creşterii populaŃiei. Tensiunea între roluri apare atunci când eforturile de a satisface prescripŃiile întruchipate într-un statut social provoacă anxietate. un teritoriu comun şi o identitate comună şi care se influenŃează reciproc prin relaŃii organizate social. organizaŃiile. avem un statut principal. religia. Statutul Se referă la poziŃia unei persoane într-o reŃea de relaŃii sociale. ElveŃia. Deseori. Nu toate statutele din cadrul unui set de statute au aceeaşi importanŃă. O persoană “ocupă” un statut. instituŃiile sociale şi comunitatea. sunt contradictorii. dar “joacă” sau îndeplineşte un rol. oferind subsidii financiare pentru fiecare copil în plus. STRUCTURA SOCIALĂ Natura societăŃii Societatea ca ansamblu este un obiectiv important al cercetării sociologice. Există. un statut cheie care are o mare pondere în interacŃiunile noastre sociale şi în identităŃile noastre sociale. Mai multe Ńări europene (Danemarca. să-şi aleagă rasa. Ea reprezintă o colectivitate de oameni care au o cultură comună (pe care o transmit generaŃiilor următoare). rolul şi statutul sunt diferite. profesional.producŃiei de hrană. grupurile. nu prea mulŃi. II. de asemenea. staturi în grupuri neformale). cum este statutul profesional. sexul clasa socială). 41 . deşi prescripŃiile ataşate unei statut sunt de obicei în concordanŃă. Conflictul între roluri apare. statute dobândite. Adică. PoziŃia unei persoane într-o reŃea socială are valoare limitată dacă "semnificaŃia" acelei poziŃii nu este descrisă de prescripŃiile rolului. Conflictul între roluri apare şi când prescripŃiile rolului. cel puŃin iniŃial (oamenii nu prea pot. asociate cu două sau mai multe statute. Structura socială: elementele constitutive ale societăŃii Structura socială este tiparul recurent al relaŃiilor dintre elementele societăŃii. Printre aceste elemente sunt: statutul. uneori ele sunt în conflict. Aici au fost adoptate politici de încurajare a natalităŃii. Statutele atribuite sunt conferite unei persoane de societate sau de grup. Unele dintre ele sunt numite statute atribuite.

majoritatea societăŃilor au cinci instituŃii importante. Acestea se numesc instituŃii sociale. prescripŃii ale rolului. pentru a se ocupa de aceste probleme. Ele sunt caracterizate printr-un mănunchi relativ stabil de valori. într-o gamă largă. Ele se situează. Potrivit teoriei funcŃionaliste. ca mărime. ce au în comun devine o bază a unei identităŃi împărtăşite şi le organizează interacŃiunea. Termenul de comunitate este folosit din ce în ce mai des cu referire la grupuri ai căror membri nu au legături geografice unii cu alŃii. un statut similar sau aceeaşi situaŃie. Deşi comunitatea se referă adesea la un grup. educaŃia 3. societăŃile dezvoltă forme structurale şi culturale stabile. InstituŃiile sociale Pentru a supravieŃui. au reguli formale şi condiŃii pentru a fi membru şi îndeplinesc un anumit scop. Aşadar. instituŃia politică 5. Deşi oamenii din aceeaşi categorie socială nu sunt necesar un grup social. pentru că cele mai multe activităŃi au loc în contextul grupurilor: familii. relativ mic şi chiar izolat. De-a lungul timpului. fie că nu au. echipe.tendinŃa de a fi interdependente Comunitatea Este un grup social care împărtăşeşte nu numai identitatea şi un model organizat de interacŃiune. orice societate trebuie să rezolve anumite probleme care apar în mod frecvent. pe baza unui set comun de speranŃe referitoare la comportamentul fiecăruia. la baza unei comunităŃi. se află un set comun de valori şi norme. Categoriile sociale şi colectivele sociale Sunt oameni care au o caracteristică comună. economia 2. prin care se încearcă să îndeplinească acea sarcină. grupuri de muncă etc.tendinŃa de a rezista schimbării . de exemplu. de oameni care trăiesc împreună.Grupurile Grupul reprezintă doi sau mai mulŃi indivizi care au un sentiment comun de identitate şi se influenŃează reciproc pe căi organizate. “comunitatea oamenilor de ştiinŃă”. familia 4. norme. ea se poate referi şi la o societate urbană modernă. de la unele foarte mari până la unele foarte mici. 42 . El este o trăsătură distinctivă a vieŃii sociale. ci şi un teritoriu geografic comun. statute. religia Caracteristicile instituŃiilor: . OrganizaŃiile O organizaŃie este un tip de grup care este anume creat pentru a duce la bun sfârşit o sarcină specifică şi care are o structură formală. grupuri sociale şi organizaŃii care au legătură cu o arie specifică a activităŃii umane. fie că membrii săi au comun o bază geografică. 1.

surplus de bunuri .inegalităŃi sociale mai pronunŃate. SocietăŃile agrare . statute specializate (şamanul.bazate pe îmblânzirea animalelor . elită politică specializată 5.dezvoltarea aşezărilor permanente .comunităŃi mai mari.produc o cantitate de hrană mai stabilă . meşteşugarul) .Tipuri de societăŃi 1. iar dacă există se bazează pe vârstă şi sex .explozie de statute sociale specializate.producŃie mecanizată.eficienŃă sporită şi obŃinerea unui surplus de hrană . ierarhii de statut.diferenŃierea socială este mică. SocietăŃile horticole .comerŃul este slab .sunt relativ mici (nu pot întreŃine populaŃii numeroase care depind de hrana obŃinută zilnic) . densitatea populaŃiei redusă . legăturile de rudenie sunt forma principală de organizare socială .diviziunea muncii este redusă.statute specializate şi conducători puternici .dezvoltarea irigaŃiilor .economie la nivelul subzistenŃei: membrii societăŃilor consumă tot ce au . inegalităŃi sociale . cu structuri permanente .dezvoltarea legăturilor comerciale 3.conducerea tinde să fie neformală şi se bazează pe performanŃele realizate la vânătoare sau strângerea hranei.dezvoltarea instituŃiilor politice .utilizată tehnica “doborârii şi arderii” .ostilităŃi între grupuri şi dezvoltarea sclaviei .nomadism. 2. SocietăŃile pastorale .statute sociale specializate şi ocupaŃii distincte .confecŃionarea uneltelor din metal . comerŃ .folosirea maşinilor complexe.societăŃi nomade.bazate pe cultivarea plantelor .dezvoltarea ideilor religioase 4.dezvoltarea centrelor urbane mari . pentru a produce bunuri materiale .dezvoltarea pieŃelor şi a comerŃului (banii devin mijloc de schimb economic) . folosind plugul şi diferite animale de tracŃiune .mobilitate socială 43 . contacte sporite cu alte societăŃi.o oarecare diferenŃiere socială. SocietăŃile industriale .relativ rare în zilele noastre .cultivarea pământului pe scară mare. SocietăŃile de vânători şi culegători . acŃionate de un motor.

efectele nocive ale industrializării asupra mediului înconjurător 6. diversitate de valori şi stiluri de viaŃă . dar continuă să existe. cum sunt bogăŃia. creşterea nivelului de trai . Deseori. Deosebirile dintre categorii sociale mai curând decât între indivizi constituie diferenŃierea socială. rezultatul este stratificarea socială. inginerie. STRATIFICAREA SOCIALĂ Sisteme de stratificare În fiecare societate există diferenŃe între indivizi.agricultura şi industria prelucrătoare nu dispar dar devin mai eficiente datorită tehnologiei mai sofisticate . prin eforturile şi deciziile acestuia mai curând decât prin naştere. Sistemul castelor a fost abolit oficial în 1949. GraniŃele dintre clase sunt oarecum estompate şi chiar numărul claselor nu este totdeauna clar. Când oamenii din aceste categorii sociale diferite sunt rânduiŃi într-o oarecare ordine ierarhică.urbanizarea. Statutele atribuite determină poziŃia în castă a persoanei. în care poziŃia este determinată de familia în care persoana se naşte. 44 .principala sursă de subzistenŃă este mai degrabă producerea informaŃiilor şi serviciile decât producerea bunurilor materiale . poziŃia într-o castă comportă o anumită ocupaŃie şi implică tendinŃa de a se căsători cu cei de acelaşi nivel social (endogamie). familiei. SocietăŃile fără clase.efecte profunde ale industrializării asupra educaŃiei. Criteriile care determină apartenenŃa oamenilor la o clasă şi nu la alta sunt flexibile. cea mai categorică încercare de a crea una (socialismul şi comunismul) nu a reuşit.structura socială continuă să se schimbe III. SocietăŃile postindustriale . Un sistem bazat pe caste este un sistem de stratificare “închis”.obŃinerea drepturilor politice . Aceste diferenŃe reflectă inegalitatea socială şi pot rezulta din faptul că o persoană lucrează mai mult decât alta sau îşi alege o carieră care exercită mai multă putere decât alta. educaŃie . de obicei. schimbarea poziŃiei nu este posibilă. puterea şi prestigiul social. Clasa este multidimensională. India are patru caste principale şi câteva mii de subcaste. Casta. religiei .scăderea autorităŃii morale a religiei .. adică. Un sistem bazat pe clase este o formă “deschisă” de stratificare.mobilitate sporită. Clasa. Sistemul apartheidului din Africa de Sud a fost o altă formă de castă. există mai mulŃi factori care contribuie la ea. cel puŃin în parte. PoziŃia unui individ într-o clasă este bazată pe statutul dobândit la care se ajunge. 1. 2. politicii. Deşi teoretic este posibil să existe o societate fără clase. mişcarea indivizilor în sus şi în jos în structura de clasă. ce le permite accesul diferit la resursele sociale.societate bazată pe cunoştinŃe şi producerea cunoştinŃelor . Deschiderea sistemului bazat pe clase duce la mobilitate socială. în care poziŃia primită de o persoană prin naştere poate fi schimbată. 3.instituŃiile economice sunt tot mai dependente de ştiinŃă.

Marx) Marx a susŃinut că în societate există doar două clase fundamentale: cei care posedă mijloacele de producŃie şi cei care nu posedă mijloace de producŃie. foarte adesea acestea presupun bunuri economice şi servicii sau bani. adică exact ceea ce reprezintă stratificarea socială. B. Teoria conflictului (K. socială (statutul) şi politică (partidul). Există trei sfere separate în care oamenii pot fi diferenŃiaŃi: sfera economică (clasa). prin practicile lor de socializare. inteligenŃa şi alte atribute personale. şi pe seama. precum şi resursele societăŃii. poziŃiile unei persoane în diferite dimensiuni ale stratificării deseori merg împreună. O încercare de sinteză (G. Teoria structural-funcŃionalistă (K. mai ales cele cu resurse considerabile. Totuşi. Lenski) Autorii au încercat să combine teoria funcŃionalistă şi cea a conflictului într-o singură teorie unificată a stratificării sociale. indirect. Teoria dimensională (M. Davis şi W.Teorii despre stratificare A. sistemul de stratificare existent este menŃinut. Moore) SusŃine că o oarecare formă de stratificare este inevitabilă şi necesară în societate. este inerent exploatator. Sistemul bazat pe stratificare. a) Economia Stratificarea se bazează pe repartizarea inegală a resurselor societăŃii. Ele îşi transmit poziŃia de clasă direct prin transmiterea bogăŃiei şi a proprietăŃii şi. Societatea trebuie să dezvolte un sistem de recompense inegale. acele statute trebuie ocupate de cei mai calificaŃi oameni. muncitorilor. Weber) Stratificarea este un concept multidimensional. nu toate societăŃile sunt stratificate deopotrivă. b) Familia Familiile. C. MenŃinerea sistemului stratificării Sistemele bazate pe stratificare continuă să existe. profiturile proprietarilor provin întotdeauna din munca. nu pot fi distribuite în mod egal. Societatea este compusă dintr-un sistem complex de statute şi roluri. Natura unei anumite societăŃi are un oarecare efect asupra gradului său de stratificare. c) Religia şi ideologia 45 . şi J. Puterea politică este legată de puterea economică. talentele. Un sistem de stratificare serveşte la motivarea celor cu aptitudini necesare pentru a ocupa statutele corespunzătoare şi a satisface adecvat cerinŃele acestor poziŃii. produs de capitalism. pentru că aptitudinile. Când resursele economice inegale sunt transmise generaŃiilor viitoare. D. Câteva instituŃii ale societăŃii servesc la susŃinerea sistemului stratificării. aranjează să treacă acele resurse generaŃiilor următoare. Dacă societatea vrea să funcŃioneze bine. În practică. Ei consideră că un oarecare grad de stratificare socială este inevitabil.

stratificare socială. d) Ordinea politică Starul ajută la menŃinerea sistemului de stratificare existent prin controlul asupra sistemului legal. ideologia susŃinătoare se concentrează asupra meritului. Care credeŃi că sunt cauzele natalităŃii scăzute din România? 2. să folosească aceste beneficii pentru şi mai multe avantaje. În societăŃile industriale moderne. ei reuşesc să transmită aceste avantaje copiilor lor. grup. asigurând valoarea şi aplicarea legilor care susŃin un sistem existent de repartizare inegală a resurselor. a muncii intense. Ce măsuri credeŃi că ar trebui luate pentru a stopa emigraŃia masivă din România? 3. migraŃie. Principiul avantajului cumulativ Cei bine plasaŃi în sistemul de stratificare nu numai că obŃin beneficii materiale considerabile. care pot. Deseori. status. 2. mobilitate socială Teme de dezbatere: 1. Procesele sociale 1. după aceea. Cuvinte-cheie: dinamica populaŃiei. Care sunt principalele instituŃii sociale care influenŃează hotărâtor diferenŃele sociale în România? MODULUL 4 COMPORTAMENTUL COLECTIV ŞI MIŞCĂRILE SOCIALE. structură socială. ORGANIZAłIILE I. a talentului superior şi a egalităŃii şanselor persoanei. Cooptarea Şiretlicul în cooptarea oamenilor constă în a le da distincŃii şi povara responsabilităŃii. rol.Stratificarea este deseori însoŃită de un ansamblu de idei religioase sau ideologice care o justifică şi o susŃin. Sistemul castelor este susŃinut de credinŃa în inferioritatea morală înnăscută a castelor inferioare. COMPORTAMENTUL COLECTIV ŞI MIŞCĂRILE SOCIALE 46 . Statul are monopolul asupra puterii şi constrângerii care poate fi folosit la menŃinerea sistemului de stratificare existent. fără a le acorda puterea reală de a efectua vreo schimbare substanŃială. altor rude şi prietenilor. că şi câştigă predominanŃă suplimentară prin poziŃia lor.

3. MulŃimile expresive Se dezvoltă în jurul unor evenimente cu încărcătură emoŃională. 2.descrieŃi elementele comportamentului colectiv . InteracŃiunea lor este limitată la o anumită situaŃie iminentă şi tinde să dureze doar cât durează situaŃia. unii nu sunt participanŃi ci doar spectatori care vor să afle ce se întâmplă. MulŃimile întâmplătoare Reprezintă o adunare de indivizi care se formează în mod spontan. Elementele comportamentului colectiv AcŃiunea socială limitată de scurtă durată În comportamentul colectiv participanŃii se angajează unii pe alŃii doar temporar. deseori. 1. dar care se angajează puŃin. Identificarea ambiguă şi limitele sociale Limitele exacte ale participanŃilor în orice formă de comportament colectiv nu sunt întotdeauna clare. MulŃimile Este o adunare temporară şi neorganizată de indivizi foarte aproape unul de altul care au un centru comun. Nivelul emoŃiilor exprimate de acest tip de mulŃime este. Pot fi identificate patru tipuri diferite de mulŃime. 47 . normele standard nu sunt călăuze suficiente pentru acŃiuni adecvate. Între participanŃi există o interacŃiune slabă. inacceptabil în condiŃii obişnuite. Normele sociale slabe sau recent dezvoltate În comportamentul colectiv. deoarece un oarecare eveniment obişnuit le atrage atenŃia. dar pe care îl urmăresc ca indivizi). deşi sunt mulŃi oameni care se strâng la locul unei demonstraŃii.prezentaŃi succint principalele explicaŃii ale mişcărilor sociale Domeniul comportamentului colectiv Comportamentul colectiv se referă la acŃiunile sociale oarecum spontane şi de scurtă durată ale unui număr relativ mare de oameni.Obiective operaŃionale: Parcurgând acest text veŃi putea să . o mare demonstraŃie împotriva războiului sau participarea la un concert rock). Este mai probabil ca un comportament colectiv să fie relativ mai spontan şi mai imprevizibil decât comportamentul în contexte mai clare şi mai social reglementate. De pildă. în situaŃii ambigue (de exemplu.descrieŃi principalele tipuri de mulŃime . MulŃimile convenŃionale ParticipanŃii la mulŃimile convenŃionale s-au adunat cu un scop precis (scop comun. în interacŃiune unul cu altul.evocaŃi etapele evoluŃiei mişcărilor sociale .

care are atât elemente ale mulŃimii convenŃionale. pierderea identităŃii individuale din cauza răspândirii “contagioase” a emoŃiilor stârnite de situaŃie. Zvonurile: sunt încercări de a înŃelege o situaŃie neclară pot iniŃia comportamentul mulŃimii sau îi pot dirija acŃiunea odată formată sunt.4. cât şi ale mulŃimii active. ca şi mulŃimea activă. MulŃimile active Reprezintă o adunare agitată şi emoŃionată de indivizi care. deseori. Ele pot fi: a) Opinia publică. 48 . mijloacele de informare principale sau chiar singurele în situaŃii ambigue. dar distructivă. Teoriile convergenŃei Explică comportamentul mulŃimii ca fiind comportamentele unor indivizi cu aceeaşi stare de spirit care sunt atraşi într-o situaŃie şi apoi acŃionează în comun datorită asemănărilor existente ale personalităŃii. uneori. Această formă este organizată moderat. 2. comunicarea ia forma zvonului. independentă de personalităŃile participanŃilor sau de normele sociale existente. 3. care este răspândită informal. îşi revarsă emoŃia prin acŃiune violentă şi distructivă. deşi fizic ei pot fi răspândiŃi. MulŃimea are propria sa viaŃă. Este formată din ideile colective ale unui public asupra unei probleme precise (la un anumit moment în timp). dar originea şi validitatea lor este greu de stabilit. Recent a fost sugerat al cincilea tip de mulŃime: mulŃimea protestatară. Teoriile contagiunii Explică comportamentul mulŃimii ca un rezultat al unui “suflet colectiv”. Zvonul Ocazional. Teoria normei emergente Consideră că comportamentul mulŃimii poate fi explicat prin norme sociale care apar din interacŃiunea participanŃilor într-un eveniment colectiv. Teoriile despre dinamica mulŃimii 1. Ele înfloresc în situaŃii de ambiguitate şi în absenŃa unor canale oficiale şi de încredere pentru răspândirea informaŃiilor. Indivizii îşi transferă părerile şi responsabilitatea colectivului. o informaŃie ireală din surse anonime. rezultă dintr-un efort colectiv de a lămuri ce se întâmplă Alte forme de comportament colectiv Comportamentul de masă se manifestă atunci când oamenii reacŃionează într-un mod asemănător la un eveniment. Zvonurile pot fi adevărate sau false. ca şi mulŃimea convenŃională.

în mod similar. 49 . Isteria în masă implică răspândirea rapidă a fricii şi a activităŃii violente. Mişcările revoluŃionare se nasc din nemulŃumiri mari faŃă de societatea existentă. în mod deliberat. Aceste pericole percepute sunt comunicate altora. Modele sunt un produs al accentului pe schimbare al societăŃii moderne. deşi fundamental mulŃumite de societatea existentă. Concentrarea asupra societăŃii. Tipuri de mişcări sociale Concentrarea asupra indivizilor. Sunt indivizi cu statut superior care joacă un rol important în formarea ideilor unui public. Propaganda. Aceste forme înrudite de comportament de masă implică teama. Sunt forme temporare de comportament de masă expresiv. totuşi ea nu este informaŃie neutră. Acest rol se bazează pe o cunoaştere prezumată.Liderii de opinie. dar lor le lipseşte un plan precis ca să facă aceasta. reacŃionează cu aceeaşi fervoare. Este un stil special de comportament sau înfăŃişare. să influenŃeze şi să modeleze opinia publică. c) Panica şi isteria în masă. Mişcările utopice caută o restructurare radicală a societăŃii. Panica este fuga dezorganizată de un pericol real sau perceput (sentimentul de teamă copleşitoare reduce capacitatea de a căuta soluŃii rezonabile). Mişcările salvatoare încearcă să determine schimbări masive şi rapide în indivizi. Scopul ei este să susŃină un anumit punct de vedere şi astfel să convingă oamenii de corectitudinea opiniei dorite. iar uneori persoanele cu poziŃii cheie din mass-media servesc ca lideri de opinie. b) ExcentricităŃile. Mişcările alternative încurajează indivizii să-şi schimbe propriul comportament. Mişcările sociale Sunt forme ale comportamentului colectiv care sunt mai lungi în timp. Demne de atenŃie sunt două: teribilismele (fads) şi moda (fashion). ca reacŃie la perceperea ameninŃării unei forŃe puternice. Moda. Oferă modalităŃi de accentuare a identităŃii personale şi de evidenŃiere a individualităŃii. pe statutul social. După o perioadă de timp. Reprezintă informaŃii sau puncte de vedere care încearcă. Ea nu este în mod necesar falsă. în vogă într-o anumită perioadă. caută schimbări limitate în anumite domenii. Mişcările regresive au ca scop rezistenŃa la schimbarea socială şi revenirea societăŃii la o stare anterioară. Mişcările reformiste. cei mai mulŃi oameni se plictisesc de ele şi le abandonează. Se promovează o schimbare culturală sau socială sau se rezistă unei asemenea schimbări. Reprezintă forme de comportament urmate cu entuziasm de mulŃi oameni o perioadă de timp relativ scurtă. Teribilismele. Ele sunt mai importante pentru viaŃa socială decât teribilismele. care. mai organizate şi mai mari ca întindere.

mai mulŃi indivizi devin interesaŃi de activităŃile micului grup iniŃial. Birocratizarea. există roluri specializate şi o structură ierarhică de conducere. ExplicaŃiile mişcărilor sociale Teoria privaŃiunii SusŃine că mişcările sociale se produc când un număr relativ mare de indivizi se simt privaŃi de ceea ce ei cred că este necesar pentru bunăstarea şi fericirea lor. decăderea. Ca rezultat al propagandei.Caracteristicile mişcărilor sociale au o ideologie organizarea (sunt mai organizate decât alte forme de comportament colectiv) tactica (activităŃi precise prin care se urmăreşte un anumit scop) “Istoria naturală” a mişcărilor sociale Există patru etape. Mişcările sociale apar ca reacŃie la o nevoie neîmplinită. ApariŃia. se Ńin dosare. birocratizarea excesivă. sciziunile. Se dezvoltă un ansamblu de reguli şi proceduri. Asocierea. Declinul. Teoria societăŃii moderne urbanizate şi industrializate Mişcările apar din cauza izolării sociale şi a sentimentelor de alienare trăite de mulŃi oameni în societatea modernă urbanizată şi industrializată. Motivele pot fi: atingerea scopului propus. Teoria tensiunii structurale SusŃine că există şase factori care contribuie la naşterea unei mişcări sociale: utilitatea structurală – modele sociale care duc la probleme sociale semnificative tensiunea structurală – condiŃie socială pricinuită de tensiuni în cadrul societăŃii dezvoltarea şi răspândirea unei explicaŃii a sursei unei probleme sociale şi a unui program special pentru remedierea ei poate transforma un tumult de nemulŃumire într-o mişcare socială organizată factorii precipitanŃi – servesc ca să-I convingă pe indivizi să se angajeze într-o acŃiune colectivă - 50 . pierderea interesului societăŃii pentru mişcarea respectivă.

sunt organizate şi folosite în mod eficient. fiecare individ fiind în timpul vieŃii membru a una sau mai multe grupuri. Teoria mobilizării resurselor Ea afirmă că mişcările sociale apar ca reacŃie la privaŃiune şi tensiunile structurale doar atunci când resursele necesare pentru a le susŃine există. din partea autorităŃilor responsabile. Mişcările sociale şi schimbarea socială. ORGANIZAłIILE Obiective operaŃionale: Parcurgând acest text veŃi putea să . Concept. contagiune.enunŃaŃi principalele criterii de clasificare a modurilor de organizare şi descrieŃi tipurile aferente fiecăruia . Mişcările sociale şi schimbarea socială Mişcările sociale sunt dirijate spre schimbarea socială.definiŃi organizaŃia . Asupra 51 .descrieŃi principalele componente ale structurii unei organizaŃii . organizaŃii sau asociaŃii ce constituie viaŃa sociala. ÎncercaŃi să caracterizaŃi evenimentele din 1989 din România şi să le încadraŃi teoretic pe baza tipologiilor şi explicaŃiilor prezentate în acest capitol.evocaŃi principalele tipuri configuraŃionale ale organizaŃiilor 1. 2.- mobilizarea pentru acŃiune – este necesară pentru ca o mişcare socială să ia avânt lipsa controlului social – asupra unei mişcări sociale care se dezvoltă. mişcare socială Teme de dezbatere: 1. îi poate permite acesteia să crească impetuos. Chiar şi observatorul mai puŃin avizat poate sesiza că societatea umană este în general organizată. Cuvinte-cheie: acŃiune socială. Care credeŃi că sunt principalele mişcări sociale ce s-au conturat în România de după 1989? II. Succesul sau eşecul unei mişcări sociale afectează natura şi amploarea schimbării sociale în cadrul societăŃii. zvon. mulŃime. sunt temeinic legate între ele. aşadar.prezentaŃi principalele mecanisme ale funcŃionării unei organizaŃii . definiŃie.

b) Criteriul obiectivelor. sportive etc. de la grupuri de muzică rock la state naŃionale sau federale. din clasificarea amintita mai sus. In categoria acestor grupuri intră şcoala. etc. sistem structurat de interacŃiune umana realizat în vederea atingerii unor scopuri (M. statusuri si roluri pentru fiecare 52 . fundaŃii. etc. organisme culturale. Din perspectiva sociologică putem izola câteva criterii generale. asociaŃiile umanitare. După acest criteriu sociologii si psihologii vorbesc de doua tipuri generale. etc. Din multitudinea de definiŃii ale organizaŃiei de care abunda literatura genului. insa putem integra in aceasta unitate organizaŃională grupul de prieteni. omul fiind prin excelenŃă o fiinŃă socială. In al doilea rînd. Grupurile primare se bazează pe asociere si cooperare liber consimŃita. am putea spune ca pot fi analizate ca şi grupuri secundare. necesitaŃii colaborării pentru atingerea unor obiective complexe care nu pot fi realizate decît în comun. In primul rând.raŃiunii apariŃiei organizaŃiilor exista argumentul unanim acceptat că ele sînt rezultatul caracterului limitat al potenŃelor de acŃiune şi alegere ale individului uman izolat. funcŃii. întreprinderea. 2. unitatea militară. In al treilea rînd. a) Criteriul profunzimii implicării subiective a individului. secte. Această definiŃie are cîteva implicaŃii importante si ea structurează întreaga problematica a tratării sociologice a problemei. ordine). responsabilităŃi. la scopurile organizaŃiilor umane. asociaŃii. participare emoŃională . a unor prescripŃii formale. sociale (cluburi. Dincolo de această determinare pragmatică a realizării unor scopuri mai uşor. politice. implica relaŃii personale directe. 2. In literatura de specialitate există sute de tipologii ce variază datorită unghiului de abordare. culturale . Grupurile secundare se caracterizează prin relaŃii formale si impersonalitate de tip contractualist. in locul implicării emoŃionale (care este mica sau chiar absenta) prevalează o implicare de tip raŃional. c) Criteriul modului de structurare. va descrie roluri. Vlăsceanu. Se refera la obiectivele specifice. prin interacŃiune desemnându-se aici coordonarea activităŃilor. OrganizaŃiile formale sunt cele cu structuri clar definite. ne vom opri la una care are avantajul simplităŃii şi conciziei sintetice. una din necesităŃile general umane fiind cea de relaŃie. relaŃii ierarhice.1 Tipologii. etc. organizaŃii formale şi informale. această structură.). ni se indica faptul ca pentru a exista o organizaŃie este nevoie de interacŃiunea unor indivizi care au anumite scopuri comune. servicii. In fine.). la naşterea unei structuri organizaŃionale. Exista o infinitate de posibilităŃi in care oamenii se pot organiza. religioase (biserici. definind organizaŃia ca grup uman. etc. pragmatic. comerŃ. interacŃiunile nu se desfăşoară întâmplător. Aceste grupuri funcŃionează pe baza unor regulamente. haotic. Cel mai important este familia. militare sau economice transnaŃionale. Tipuri. Cea mai simpla tipologie ar cuprinde organizaŃii: economice (producŃie. importantă este şi o determinare ontologică. cu anumite caracteristici birocratice. După acest criteriu putem clasifica grupurile umane in grupuri primare si secundare. rezonanta afectiva si prietenie. 1993). mai repede şi mai bine. structuri şi configuraŃii organizaŃionale. Ele se conduc după reguli si regulamente ce conŃin norme. multiplelor criterii de ordonare folosite. coordonarea necesară atingerii unor scopuri duce in mod necesar la o anumită structurare a organizaŃiei. îndreptată in vederea îndeplinirii unor scopuri.

Avînd ca bază un articol cu intenŃionalitate sintetică datorat lui H. însa aceste mijloace sunt influentate si de modurile de implicare ale indivizilor. Din considerente de ordin didactic.2 Structuri şi configuraŃii organizaŃionale.din acestă relaŃie derivînd tipologii organizaŃionale. se poate remarca ca pe masura invechirii acesui tip de structuri ele au tendinta de a se transforma in organizaŃii formale. Este cazul uneori 53 . insa in conditii de viata sociala democraticaele pot evolua spre tipurile 2 si 3. Desi nu au intotdeauna structura bine definita ele au norme. iar pe de altă parte un şef care trebuie uneori să se manifeste autocratic. modurile de implicare a indivizilor pot fi de asenenea de trei tipuri: implicare alienata(bazata pe frica si supunere). elementele decelate în structura organizaŃională trebuie privite mai degrabă ca nişte configuraŃii ideal-tipice. tip organizaŃional ce apare ca o combinaŃie între structura simplă şi birocraŃia profesională căci pe de o parte ea presupune muzicieni de înaltă formaŃie artistică. Rareori aceste configuraŃii structurale vor fi gasite în practica socială sub forma prezentată. relaŃii "face to face". Din raŃiuni de simplificare nu putem analiza complexitatea reală a structurilor organizaŃionale. calculata(respectarea regulilor avind la baza interesul personal) si morala(cind membrii organizatiei adera liber consimtit la scopuri si obiective). In acest sens amintim o tipologie a lui Amitai Etzioni (1961) care propune o clasificare a organizaŃiilor bazata perelaŃiadintre mijloacele utilizate pentru exercitarea autoritatii şi modurilor de implicare ale membrilor. desi au lideri si uneori relaŃii ierarhice unanim recunoscute. remunerative (bazate pe schimb) sau normative (bazate pe convingere). acest model distinge noua tipuri de organizaŃii care se pot grupa in câteva categorii mai largi in functie de scopul specific. se impune precizarea că. organizate de o manieră informală. Daca mijloacele utilizate pentru exercitarea autoritatii pot fi : coercitive(bazate pe forta). pentru a putea determina o coordonare perfectă. scopurile economice favorizeaza organizatiile de tip 5 (remunerativ si calculat) dar ele pot evolua atit spre tipul 4 (alienare) cit si spre tipul 6 (participare). Organizatiile informale se caracterizează prin spontaneitate si flexibilitate. mecanismele principale de coordonare şi tipurile de descentralizare. 2.membru. deci sa gaseasca o anumita legitimitate. structuri pe care le-am putea numi hibride. Un exemplu ar putea fi o orchestră simfonică.Mintzberg (1980) vom aborda structurarea organizaŃională după trei linii de forŃă: elementele de bază ale structurii. lideri si retele de comunicare. pentru a se mentine in timp. Dincolo de formele variate pe care pot sa le imbrace orice organizaŃie trebuie sa asigure. formalizarea relaŃiilor dintre membrii. Scopurile publice genereaza tipul 1 (coercitiv si alienant). Vor exista structuri rezultate din combinarea mai multor tipuri . Forme hibride sînt unele forme disfuncŃionale ce apar mai ales atunci când unele organizaŃii sînt forŃate sa centralizeze puterea datorită controlului care le este impus din exterior. un minimum de consens intre membrii sai. Nu se conduc dupa regulamente sau reguli precis exprimate. Astfel. Sunt mai stabile dar mai greu pot fi supuse schimbării. Ideea ce sta la baza acestei tipologii este aceea ca mijloacele utilizate pot fi diferite. ce vizează o mai bună comprehensiune. De asemenea. In general toate organizatiile formale conŃin structuri paralele. După cum se poate vedea din tabelul 1. mai ales in structurile totalitare. absolut necesară pentru funcŃionarea optimă.

C) Standardizarea producŃiei. coordonarea realizându-se de această manieră.3. E) Ajustare mutuală. Această coordonare cuprinde cinci mecanisme principale: A) Supervizarea directă. relaŃii cu publicul. Include toŃi angajaŃii care produc bunurile şi serviciile de baza ale organizaŃiei sau care susŃin direct producŃia. Este compus din cadrele de conducere şi consilierii lor.5 Alte mecanisme ale funcŃionarii unei organizaŃii Dacă mecanismele de coordonare sînt fundamentale.coordonarea muncii este asigurată prin achiziŃia de către angajaŃi a unor abilităŃi şi cunoştinŃe specifice. 54 .coordonarea muncii se face prin stabilirea unor măsuri de evaluare standardizată a performanŃei sau specificări precise privind producŃia. Mecanisme de coordonare Structurarea organizaŃională pune accent pe diviziunea muncii şi pe coordonarea tuturor serviciilor rezultate din diviziune. Specializarea sarcinilor constituie parametrul principal pentru a determina diviziunea muncii. Cuprinde toate elementele de mijloc ce se află pe linie directă între autoritatea formală a vârfului strategic şi centrul operaŃional.). Cuprinde toate serviciile care susŃin indirect activitatea organizaŃiei (ex: serviciul juridic. prezentarea ideal-tipică la care recurgem poate fi utilizată pentru a putea înŃelege mai bine comportamentul organizaŃiilor: cum apar organizaŃiile. printre mecanismele organizaŃionale se află şi altele prin care organizaŃiile îşi stabilesc şi menŃin structura: 1. D) Standardizarea calificărilor. de obicei înainte de a începe munca.indivizii îşi coordonează singuri munca comunicând de o manieră informală unii cu alŃii. B) Standardizarea proceselor de muncă. cum se schimba în timp şi cum sînt afectate de unele disfuncŃionalitaŃi.a sistemului şcolar sau a poliŃiei care se transformă astfel din birocraŃii profesionale în birocraŃii mecanice. membrii serviciului planificare). 2. determinarea dimensiunii fiecărei sarcini. etc. Analiştii sînt cei ce participă la conceperea sau menŃinerea structurii unei organizaŃii sau la adaptarea acesteia la condiŃiile particulare (ingineri. Se poate vorbi de cinci elemente componente: A) CENTRUL OPERAłIONAL. E) PERSONALUL FUNCTIONAL. Componentele structurii unei organizaŃii. B) VÎRFUL STRATEGIC. etc. 2.impunerea de măsuri (în principal de către analişti) care ghidează modul de realizare a sarcinilor: descrieri ale sarcinii.un individ (de regulă aflat pe o poziŃie ierarhică superioară) dă ordine specifice altora. reguli şi regulamente. C) ELEMENTUL MEDIAN. Înseamnă împărŃirea sarcinilor. D) TEHNOSTRUCTURA. Este formată din analişti şi se află înafara structurii de autoritate formală. publicitate.4. 2. Dincolo de aceste precauŃii care impun în primul rând o flexibilitate a interpretării. contabili.

2. Sînt instrumente prin care organizaŃiile încurajează adaptarea mutuală atât in interiorul unităŃilor cît şi între ele. fiind predominant unul din elementele constitutive (vezi Tabel nr. codurilor de conduită. Toate acestea pot fi reduse la doua criterii de o mai mare generalitate: funcŃia (mijloacele pe care organizaŃia le pune în lucru pentru a realiza bunurile sau serviciile specifice. In fine. Combinarea procedeelor de descentralizare produce cinci tipuri fundamentale de distribuŃie a puterii de decizie (vezi fig. în funcŃie de combinarea elementelor. d) descentralizare paralelă (în care puterea de decizie este repartizată la un singur sector). mecanismele de descentralizare. în general prin programe de educaŃie de cele mai multe ori plasate înainte de a se începe munca. Prin combinarea celor două elemente pot apărea şi alte tipuri: c) descentralizare selectivă (în care puterea este repartizată în mai multe sectoare. etc. 7. b) descentralizare orizontală (ne indică până la ce punct puterea circulă de o manieră informală în afara canalului de autoritate ierarhică. Gruparea în unităŃi este elementul structural prin care supervizarea directă se face mai bine. Tipuri configuraŃionale Cercetarea structurilor organizaŃionale a relevat faptul ca. piaŃa (scopurile caracteristice proprii pieŃei pe care o deserveşte organizaŃia). 3. procedurilor.2. 5. 2). personalului funcŃional sau centrului operaŃional). 4. Mărimea unităŃilor. fişelor de instrucŃiuni. sectorul. procesul tehnologic. În general muncile nespecializate sînt cele mai uşor de formalizat. produsul. 2). Structurile care operează la standardizare ca mijloc de coordonare sînt în general calificate ca fiind birocratice. Exista două posibilităŃi de planificare şi control: planificarea acŃiunilor (predeterminarea rezultatelor prin acŃiuni şi decizii specifice). 8. funcŃia. adică numărul de posturi sau de subunităŃi care sînt grupate într-o unitate elementară.6. definite ca şi grad de dispersie a puterii decizionale între membrii. 6. clientela. la nivelul analiştilor. cunoştinŃele. 55 . Descentralizarea poate fi de două tipuri: a) descentralizare verticală (ne indică până la ce punct puterea formală este delegată în jos pe canalul autorităŃii ierarhice). controlul performanŃei (stabilirea de evaluări a deciziilor sau acŃiunilor unui post ori a unei unităŃi specifice pe o perioadă dată). Reprezintă elementul structural cel mai important prin care este standardizată producŃia unei organizaŃii. se nasc diverse configuraŃii precum şi faptul ca în fiecare configuraŃie domina un anumit tip de mecanism de coordonare. Formarea şi educarea sînt mecanisme prin care calificările şi cunoştinŃele sînt standardizate. Formalizarea comportamentului este elementul structural după care procesele de muncă sînt standardizate cu ajutorul regulilor. în funcŃie de deciziile ce trebuie luate). Sisteme de planificare şi control. Se face pe baza unor criterii de regrupare a posturilor în unităŃi şi a unităŃilor în unităŃi mai mari până ce se ajunge la unităŃi aflate sub vârful strategic. Mecanismele de legătură. Criteriile posibile de regrupare pot fi: competenŃa.

Antrenând prin aceasta o centralizare verticală a structurii. Este un tip de configuraŃie birocratizata în care mecanismele de coordonare permit descentralizarea. În general această configuraŃie va fi privilegiată în cazul sistemelor tehnice simple. o putere de decizie relativ standardizata cu o oarecare folosire a sistemelor de planificare şi mai ales o importantă standardizare a procesului de muncă pentru a asigura coordonarea. Se caracterizează. Structura lor se configurează în jurul antreprenorului. BirocraŃia mecanică se asociază cu controlul extern.STRUCTURA SIMPLĂ. de aceeaşi manieră luându-se şi deciziile. printr-o slabă elaborare sau chiar absenŃa elaborării. multe sarcini operaŃionale rutiniere. BIROCRAłIA PROFESIONALA. 56 . obiectivele întreprinderii fiind obiectivele sale iar strategia ei este în mare măsură de viziune acestuia. standardizare datorată în primul rând proeminenŃei tehnostructurii ca element cheie al structurii organizaŃionale. telecomunicaŃii. Mai dezvoltată va fi structura personalului funcŃional care însă va executa munci simple. pompieri. Regulile şi regulamentele sînt o pârghie principală de coordonare. servicii sociale şi întreprinderi cu mână de lucru înalt calificată. centralizarea puterii permiŃând un răspuns rapid. Ilustrarea clasică a unei structuri simple este întreprinderea cu proprietar unic. de obicei sînt întreprinderi tinere pentru că tendinŃa este de a se birocratiza pe măsură ce supravieŃuiesc mai mult timp. companii aeriene etc. BIROCRAłIA MECANICA. diferenŃierea exactă între unităŃi etc. coordonarea efectuându-se prin supervizare directă. organizarea suplă. controlul este omniprezent iar comunicarea formală este favorizată la toate nivelurile. servicii de poştă. Tehnostructura este minimala pentru că standardizarea muncii este greu de realizat în acest caz. O întâlnim cel mai adesea acolo unde "mâna de lucru" este înalt specializată. lipsindu-i tehnostructura şi personalul funcŃional. în care nu este generalizată automatizarea. proceduri formalizate. în primul rând. deciziile majore nu pot fi luate decît la vârful strategic. In acest tip de structură circulaŃia informaŃiilor are loc de o manieră informală. Este caracteristică pentru sistemele şcolare. Profesioniştii îşi controlează singuri munca. Analiştii compartimentului tehnostructura dezvoltă o importantă putere informală ceea ce are ca rezultat descentralizarea orizontală limitată. Este o configuraŃie structurala ce prezintă următoarele caracteristici: sarcini puternic specializate. Refuzând birocratizarea este privilegiată flexibilitatea. atât în raport cu ierarhia administrativa cît şi în raporturile dintre ei. înŃelegând prin aceasta. exercitând acelaşi timp un control colectiv asupra administraŃiei. structura simplă şi organică. tendinŃa structurii de a se centraliza şi formaliza. Aceasta configuraŃie este carcteristică pentru întreprinderile cu producŃie de masa în care munca este simplă şi repetitivă: companii de asigurări. Acest tip de întreprindere este în general de dimensiuni mici. O mică parte a comportamentului este standardizat. puterea de decizie fiind concentrată în mâna unui cadru conducător. Unii autori numesc aceste întreprinderi "organizaŃii implicit structurate" iar alŃii considera că această configuraŃie structurală se găseşte mai ales în micile unităŃi de producŃie ce au un obiectiv unic. luarea deciziilor tinzând să urmeze canalul formal al autorităŃii ierarhice. cabinete contabile. cu alte cuvinte în organizaŃiile unde centrul operaŃional cuprinde specialişti ce muncesc relativ liber. Din acest motiv mare parte din puterea formală şi informală rămâne în centrul operaŃional care este elementul structural preponderent.

fiind necesară exigenŃa ca fiecare diviziune să fie birocratizată şi integrată. AdocraŃiile de exploatare se bazează pe inovaŃia executata direct în numele clientului. unice uneori. încurajând adaptarea mutuală. AD-HOCRAłIA. care cer o soluŃie originala. În fond. 57 . Datorită tendinŃei după care. Forma divizată în unităŃi este o structură complexă pentru că îmbină mai multe configuraŃii. Din aceasta cauză paralel cu birocraŃia profesională se va forma şi o mică birocraŃie mecanică. adocraŃiile de exploatare se pot transforma în birocraŃii profesionale. centrul operaŃional disociindu-se de restul organizaŃiei. munci care susŃin activitatea profesioniştilor. structura descompusa constituie răspunsul structural normal al unei birocraŃii mecanice care şi-a diversificat orizontal liniile sale de produse sau servicii. AdocraŃiile de tip administrativ se asociază cu sisteme tehnice sofisticate şi automatizate. înainte de toate. majoritatea structurilor divizionare sînt birocraŃii mecanice. cu timpul. de exemplu). vârful strategic având un rol minor în raport cu restul structurii. Aceasta configuraŃie este la moda în industrie şi se regăseşte sub formă parŃială sau totală în marile întreprinderi din SUA. proiectul determină organizarea (cum este cazul unei agenŃii spaŃiale. comportament puŃin formalizat. În general. Necesitatea inovaŃiei determina o structură organică foarte descentralizată. tendinŃa de a grupa specialiştii în unităŃi funcŃionale precum şi tendinŃa contrara de a-i dispersa în mici echipe după criterii de piaŃă. Profesioniştii pot lucra independent dar. permiŃând componentei administrative să funcŃioneze ca o adocraŃie. formate dintr-un ansamblu de diviziuni. orientate spre piaŃa. Tip reprezentativ pentru organizaŃiile zilelor noastre. ExistenŃa acestui tip de configuraŃie este încurajat de marea diversificare a pieŃii de bunuri şi servicii şi de particularităŃile de ordin regional. agenŃiilor de publicitate sau companiilor cinematografice. Aceste organizaŃii sînt. cum este cazul firmelor de ingineri consultanŃi. Mergând în adâncime. In forma imperfectă poate fi găsită şi în cadrul confederaŃiilor sindicale sau chiar a organizării guvernamentale. planificării sau execuŃiei. In cadrul acestei configuraŃii putem întâlni doua tipuri principale: a) ad-hocraŃia de exploatare b) ad-hocraŃia administrativa. vom putea observa că structura internă a diviziunilor poate avea configuraŃii diverse. organizaŃiile tind să se birocratizeze. Aceasta implică o minimă interdependenŃă şi coordonare între diviziuni. problemele rezolvate de aceste structuri sînt probleme particulare. unde elementul median este elementul cheie al structurii. fiecare însărcinată cu servirea unei piese distincte. Fiecare diviziune va trebui să aibă o mare autonomie de unde rezultă o formă limitată şi paralelă a descentralizării verticale.rutiniere. Principala problemă este cea a coordonării acestor diviziuni fără a le sacrifica autonomia. în funcŃie de sarcina. FORMA DESCOMPUSĂ ÎN DIVIZIUNI. Munca prestată este una de tip "proiect ad-hoc" şi este greu să distingem în cadrul ei fazele concepŃiei. puterea decizională fiind în general transferată specialiştilor sectorului funcŃional. În cazul adocraŃiilor administrative. Aici componentele administrative şi operaŃionale se diferenŃiază. se pot grupa în echipe multidisciplinare. In general. aceasta configuraŃie are următoarele caracteristici: o specializare o sarcinilor de manieră orizontală. principalul mecanism de coordonare este adaptarea mutuală în interior şi între echipe.

în ultimii ani. 1972). Dacă în societatea industrială. G.. Datorită omniprezenŃei lor în societate şi a formelor diverse în care se manifestă. de a redefini politicul. un proiect de orientare culturală. conflictele au constituit încă din secolul al XVIII-lea obiect privilegiat al reflecŃiei sociologice. 1972). Touraine.. normele fiind stabilite direct de către maşini. Antropologia a mers mult mai departe demonstrând că societăŃile tradiŃionale au în structura lor fundamentala mituri ale violenŃei fondatoare. Ca o prelungire a cercetărilor antropologiei. De la Hobbes la Rouseau şi de la Marx la Georges Sorel sociologia a încercat să descifreze structurile şi consecinŃele conflictuale.190). frontiera trasată prin luarea în analiză a tensiunilor subiacente sferei politice. liberală şi competitivă orientată spre continua schimbare şi adaptare în care conflictul este înlocuit prin complexitate politică şi reŃele de influenŃa. şi alta vizavi. p. feministe) demonstrează existenŃa conflictelor. deci constituie structurile organizaŃionale ale timpului nostru. acestea fiind "un tip particular de luptă. Balandier şi alŃi antropologi afirmă chiar că la originea sistemului social se află o "uniune tensională" care uneşte şi opune în acelaşi timp. Se poate afirma că structura organizaŃiilor reflectă vârsta industriei. O mişcare socială are deci două dimensiuni: conflictul cu adversarul. este o acŃiune conflictuală colectivă prin care un agent de clasă se opune unui agent al clasei opuse pentru controlul social al orientărilor culturale ale colectivităŃilor. în acest caz observăm că forma adocratică este prezentă în unităŃile industriale născute după cel de-al doilea război mondial. diferenŃele fiind constitutive relaŃiilor prin conjugarea lor în complementaritate şi opoziŃie. antinucleare. regionale. asupra practicilor sociale şi culturale şi pentru orientarea acestei acŃiuni. Descoperirea unor tensiuni infra-politice în întreg ansamblul social a condus nu doar la reconsiderarea delimitării între social şi politic. societală (A. Puternicului curent de gândire neoliberal care consideră că societate postindustrială este o societate pragmatică. locul şi rolul lor în procesul schimbării sociale. nu în ultimul rând. clasa dominantă însuşindu-şi orientarea socială. Conflictele organizaŃionale. sociologul francez îi opune teza după care mişcările sociale din ultimele decenii (studenŃeşti. łinând cont de contribuŃiile aduse de antropologie s-a simŃit nevoia. Girard.. în realitate identificând istoricitatea cu propriile interese (A. ci mai ales la studiul unor probleme legate de modul cum se constituie procesele sociale de legitimitate politică.. organizaŃiile industriale erau locul 58 . Touraine. Alain Touraine se concentrează asupra formelor moderne ale conflictelor. posibilităŃile eliminării sau atenuării consecinŃelor lor negative asupra vieŃii sociale. Arătând că în centrul conflictului nu se mai află proprietatea (situaŃii valabile în secolul XIX şi descrise de Marx) ci "istoricitatea". "identificânduse cu istoricitatea". mai ales prin eliminarea frontierei radicale dintre social şi politic. toate acestea însemnând părăsirea tendinŃei teoretice de a izola conflictele politice şi de a le căuta o logică autonomă.Automatizare centrului operaŃional transforma o structură administrativ-birocratică într-o structură organică fiindcă eliberează organizaŃia de nevoia controlului operatorilor prin norme tehnocratice. că practicile sacrificiilor religioase întreŃin aceasta violenŃa dându-i o dimensiune latentă (R. de modul cum conflictele sociale se transformă în conflicte politice. 1972. caracterul lor normal sau patologic şi. prin acest concept sociologul francez înŃelegând acŃiunea pe care societatea o exercita asupra ei însăşi.

criteriul proprietăŃii este înlocuit cu cel al autorităŃii. aceste teorii vin în câmpul analizei sociologice dinspre antropologie. Dohrendorf foloseşte însă conceptul de conflict cel mai des în accepŃiunea de "contestare. p. existenŃa unei "inegalităŃi sociale tolerabile". O altă categorie de teorii. Toate aceste scheme macro-sociologice care pun în centrul lor ideea de conflict social n-au reuşit să închege o teorie generală a schimbării sociale. sociologia 59 . evitându-se . Dacă la Max Weber sursa autorităŃii este. Pornind de la ideea unei ireductibilităŃi a relaŃiilor de autoritate şi putere sociologul german ajunge la constatarea existenŃei unui pluralism al conflictelor sociale.137). în schema sa de plasare a luptei de clasă ca resort fundamental a schimbării sociale. cu o extensie mai limitată. În general. în tradiŃie weberiană o relaŃie socială mai generală şi mai semnificativă. Ralph Dohrendorf păstrează ideea conflictului. simplificând puŃin.privilegiat al influenŃării intereselor de clasă.. în 1977. autorul crezând la acea vreme că prin reglementare eficace orice conflict de clasă poate deveni un element al regularităŃii într-o lume în continuă schimbare. în opinia lui R. Ceea ce el numeşte "capcana modernităŃii" este generată de egalizarea economică. politică. ducând la conflict şi la concurenŃa atât pe verticală cît şi pe orizontală (1979). descoperind că mobilitatea socială mare a dus la o societate ameninŃata de imobilism. Dahrendorf consideră că proprietatea este legitimată în societatea modernă prin autoritate legală. inegalitate care generează "cursa mobilităŃii sociale". fiecărei forme de legitimitate corespunzându-i o formă de autoritate şi dominare (tradiŃională. legitimitatea care poate fi realizată prin puterea tradiŃiei. în organizaŃiile moderne se desfăşoară o nouă modalitate de contestare. legală sau charismatică). Singura sursă pentru schimbare este. analizându-se reglementarea unor conflicte de clasă după modelul unor conflicte dintre sindicat şi patronat. utilizându-l diferit. dispute sau tensiuni cît şi rivalităŃi manifestate între forŃe sociale ordonate" (1972.. sociologul german îşi mai amendează optimismul. ci peste tot acolo unde există viaŃă. locul privilegiat fiind cultura. a legii sau a "harului" (charismei) conducătorului. spaŃiul social fiind considerat ca un câmp de forŃe în care câmpul de producere a bunurilor simbolice deŃine un rol important. el considerând că există nu numai viaŃa socială. socială In care "autoritatea" fiind pulverizată în multe instanŃe nu mai poate fi exercitată. revoluŃionare. acolo indivizii luptându-se pentru autonomia propriei experienŃe şi expresiei acestei experienŃe încercând fiecare săşi apere capacitatea sa de a gira sau controla schimbările care îl afectează. deciziile amânându-se mereu societatea devine imobilă. Toate teoriile analizate mai sus îşi au într-un fel sau altul punctul de origine la Marx. rivalităŃi. fiind doar o componentă a autorităŃii. Peste două decenii. Dahrendorf. Considerând că la baza conflictelor de clasă nu se mai află proprietatea mijloacelor de producŃie pentru că proprietarii nu mai conduc intreprinderile. Pornind de la ideea lui Marx după care lupta de clasă este motorul istoriei. fiind preferat cel de reglementare. abordează în general conflictul social de interese. Este respins termenul de "rezolvare" a conflictelor. Aşa se face că până astăzi nu dispunem de un model al dinamicii macro-sociale. pluralism ce se constituie prin convergenŃa sau suprapunerea multor conflicte mai mult sau mai puŃin întinse. în termeni apropiaŃi paradigmei conflictuale analizează realitatea socială şi Pierre Bourdieu. fără a face referiri tranşante la contradicŃiile structurale.

exploatabilă de către sociolog. c) conflictul îi apropie pe adversari. conflicte care vizează mai mult schimbări de echilibru. Adam şi J. din contră. ceea ce face ca grupurile intrate în conflict să aibă ceva comun. D. Societatea este de fapt o instituŃionlizare a conflictului în viaŃa politica naŃională şi locală. Primele doua. sfera judiciară etc.grupurilor mici sau psihologie socială. în limbaj psihanalitic. Reynaud: 60 . reducîndu-li-se dimensiunea individuală prin crearea unor câmpuri organizate unde pot să se manifeste. b) conflictul întăreşte coeziunea grupului. singura soluŃie fiind recurgerea la forŃa. A. jocul rivalităŃilor coagulând grupurile de orice natură şi activând identităŃi segmentare. R. concluzii ce ar putea fi sistematizate în următoarele idei: a) conflictul întăreşte identitatea grupurilor prin afirmarea sentimentului diferenŃei faŃa de altul şi naşterea sentimentului de "noi". democraŃia parlamentara este o procedură de instituŃionalizare a conflictelor fondată pe principiul că minoritatea trebuie să se supună majorităŃii. Pentru analiza şi perspectiva organizaŃională o serie de cercetări psiho-sociologice au pus în evidenŃă câteva concluzii privind funcŃionalitatea conflictului social. pentru sociolog această idee nu poate fi luată ca fundament interpretativ în primul rând pentru că aceste pulsiuni sînt dezamorsate de societate. un conflict exterior determinându-i pe membrii grupului să treacă peste diferenŃele şi rivalităŃile interne. Coser. Acest mod de legitimare este diferit de sistemele bazate pe unanimitate (a se vedea sistemul liberum veto pentru alegerea regelui din dieta poloneză) care duc la anarhie şi imposibilitatea luării unor decizii. decât schimbări sociale. la sfârşitul confruntării echilibrul de putere fiind chiar întărit de conflict. D. e) conflictul poate duce la schimbări sociale chiar dacă actorii nu şi-au propus acest obiectiv. organizaŃie. Parsons. observaŃia aceasta completând-o pe prima. Méndras. Cea de-a treia explicaŃie. în viaŃa de intreprindere. o consideră ca mijloc instrumental de realizare a scopurilor propuse. datorită pulsiunilor agresive ale individului. psihologia oferă conflictului trei explicaŃii. Garner. Ideea de la care pleacă este aceea că descrierea cea mai bună a funcŃionării socialului este analiza prin prisma conflictului latent sau deschis. d) conflictul menŃine echilibrul puterii. (H. Intre sociologii ce au imprimat teoriei conflictelor sociale această tendinŃă i-am putea aminti pe: H. Reynaud. Pentru a intra în conflict este nevoie de un scop comun. de natură freudiană.Forsé. Pe de altă parte. Fără pretenŃia de a furniza scheletul unei paradigme pentru analiza sociologică a conflictelor vom adăuga câteva din constatările lui J. G. Dominanta lor este faptul că analizează conflicte "cu rază limitată de acŃiune". Méndras. L. comportamentul agresiv este analizat ca o compensare la frustrările şi eşecurile suferite de individ. el fiind o ocazie de a proba potenŃele. În general. La nivel naŃional. Dacă pentru simŃul comun conflictele există datorită răutăŃii oamenilor sau. după terminologia lui T. 1983). arată că participarea la conflicte de grup şi inter-individuale se datorează pulsiunilor şi tensiunilor interne de care individul încearcă să se elibereze printr-un comportament agresiv. nu plasează cauza agresivităŃii tensiuni şi impulsuri interioare ci. reducându-se de fapt conflictele sociale la acest duel în care minoritatea poate deveni oricând majoritate. M.

este clar că un conflict poate întări coeziunea unui grup sau a unei organizaŃii. . Ele pot fi şi trebuie să fie valorificate în cercetări de sociologie organizaŃională. Aşa se face ca datorită imperfecŃiunii relaŃiilor de putere sau dependenŃa contestările şi constrângerile înŃelese ca şi conflicte sînt cosubstanŃiale organizaŃiilor. ele au.în cursul unui conflict asistăm cel mai adesea la o redefinire a actorilor şi la o transformare a scopurilor şi obiectivelor. . Actorul şi Sistemul (1977). De aceea majoritatea cercetărilor asupra funcŃionarii organizaŃiilor se axează pe strategiile actorilor în sânul relaŃiilor de putere. prezentând societatea doar sub aspectul integrator. M. s-a trecut la analiza efectelor acestora asupra structurii sociale de ansamblu. De pildă. cît şi pe calea inversă în care. Chiar dacă aceste contribuŃii nu au o mare relevanŃa la macro-scară.apariŃia unui conflict deschis deriva din eşecul procedurilor cutumiare de conciliere şi cristalizează două poziŃii şi doi adversari. conflicte ce opun cel mai adesea clase sociale în ansamblul lor sau alte grupuri mari de populaŃie. conceptul de conflict îşi lărgeşte sfera cuprinzând în unele cazuri chiar şi tensiuni şi disfuncŃionalităŃi. În general. Dacă analizele din paragrafele precedente aveau ca obiect conflictele din macrosistemul social. dar nu se poate afirma că grupurile lipsite de conflicte n-au coeziune internă. Paradoxal. Actorii îşi evaluează forŃele reciproc şi caută alianŃe pentru a se întări. o mare importanŃă pentru studiul dinamicii organizaŃionale la medio-şi micro-scară. care să-i pună într-o poziŃie mai bună de putere în cursul proceselor de conciliere. Aceste interpretări de natură funcŃionalistă au fost criticate de Ralph Dahrendorf pe motivul că sînt simpliste. eludându-l pe cel coercitiv. ne vom opri acum asupra conflictelor specifice cadrelor organizaŃionale. chiar dacă ele nu se constituie într-o paradigmă a dinamicii socialului. integrare ce se face prin existenŃa relaŃiilor de putere.. stat modest (1987). Problema esenŃiala într-o organizaŃie este cea a integrării comportamentelor membrilor într-un "construct social" care este organizaŃia. pornindu-se de la analizele conflictelor difuze şi disfuncŃionalităŃilor organizaŃionale. Unele din afirmaŃiile analizate mai sus au fost criticate fără însă a li se opune date ale cercetărilor experimentale. Prima. creator de structură şi ordine. paternitatea celor mai multe cercetări este cea a lui Michel Crozier printr-o serie de lucrări ca: Societatea blocată (1970). .adversarii acceptă compromisul doar ca o soluŃie temporară. folosind doar stimulente de ordin material 61 . Nu se schimbă societatea prin decret (1979). postula posibilitatea coordonării raŃionale a activităŃii umane din organizaŃii fără a lua în calcul relaŃiile umane.conflictul scoate în evidenŃa contradicŃii de interese care se situează în raŃionalităŃi diferite: o raŃionalitate comuna ar putea rezolva problema fără a se ajunge la conflict deschis. .soluŃia unui conflict presupune găsirea unor proceduri de negociere şi eventual de arbitraj. Stat modern. această tendinŃă a analizelor sociologice consideră conflictul ca fiind un proces de decizie. derivată din raŃionalismul clasic. Indiscutabil. Crozier a avertizat asupra a două erori care s-au făcut prin nesocotirea acestor relaŃii. considerăm noi. de unde s-a mers pe firul influenŃelor pe care macro-conflictele le propaga în subsistemele societale. Traiectoria urmată de cercetarea sociologică până la studiul acestui tip specific de conflicte cuprinde ca puncte de pornire atât structurile generale ale socialului. în sfera mai exact delimitată a organizaŃiilor.

Astfel. schimburile să fie limitate. dependenŃa ce se traduce prin ostilitate însă ei nuşi pot manifesta această ostilitate pentru că. interesul pentru muncă scăzut şi sindicatele să aibă o mică influenŃă. M. în interiorul acesteia apărând o presiune asupra membrilor care o înlocuieşte pe cea ierarhică în cea mai mare măsură. Crozier asupra monopolului industrial şi structurilor de putere în intreprinderi evidenŃiază tocmai această structură a relaŃiilor de putere şi rolul important deŃinut de amintita marjă de libertate individuală. mai mult sau mai puŃin conştiente. Strategiile pot fi atât ofensive cît şi defensive. a cercetării efectelor lor asupra membrilor unei organizaŃii considerându-i însă pe aceştia ca şi deŃinători ai unei marje de libertate. b) strategiile conservă o marjă de libertate a actorului şi actorul va alege comportamentele pornind de la această marjă de siguranŃă. Între muncitorii productivi şi muncitorii de întreŃinere relaŃiile sînt marcate de o tensiune permanenta. Toate acestea fac ca în general să existe slabe raporturi interpersonale. În primul rând. A doua. ideea ca astfel se va crea o perfectă adecvare între sarcinile organizaŃionale şi nevoile personale. În sânul acestor relaŃii de putere membrii organizaŃiilor vor recurge la diverse strategii de acŃiune pentru a-şi apăra interesele şi a-şi creşte avantajele.sau ideologic. Crozier demonstrează că în general conflictele vor depinde de sistemul birocratic dar ele se explică de asemenea prin marja de libertate pe care fiecare actor va căuta să şi-o păstreze. Descoperind trei categorii de executanŃi în întreprinderile industriale (muncitorii din sectorul producŃie. Calea de mijloc este cea a luării în calcul a relaŃiilor de putere. muncitorii de întreŃinere şi şefii de ateliere). Cel mai bun exemplu este cel al muncitorilor de întreŃinere dintr-o intreprindere care devin adevăraŃi patroni ai atelierelor pentru că rolul lor fiind indispensabil. mai mult sau mai puŃin formale. existentă chiar şi la cei mai umili executanŃi. accentua necesitatea unui sistem permisiv de conducere şi crearea unui climat de înŃelegere între membrii unei organizaŃii. Analizele lui M. activitatea lor riscă să scape de sub controlul celorlalŃi. Ei îşi apără o zonă de incertitudine pentru ceilalŃi angajaŃi printr-o atitudine ostila faŃa de şefi. La această presiune se adaugă o alta: sarcinile trebuie executate zilnic. ce indica gama de strategii posibile. OrganizaŃiile instituie reguli. fiecare categorie profesională este transformată într-un fel de castă. De altfel. fiecare are nevoie de bunăvoinŃa 62 . c) actorii utilizează în strategiile lor zonele de incertitudine şi încearcă să stăpânească anumite părŃi ale zonei de incertitudine. Muncitorii productivi depind de cei de întreŃinere. implicând posibilităŃi de adaptare şi invenŃie. individual. în cadrul organizării umane a muncii avem de a face cu distincŃii rigide a diferitelor status-uri şi o riguroasă ierarhizare a lor. Ambele tendinŃe sînt tipuri de raŃionalitate parŃiala. Trei trăsături fundamentale au aceste strategii: a) strategiile nu sînt arbitrare şi fără reguli. dispărând orice aparat de dominare. dar atunci când şeful încearcă să-şi lărgească prerogativele sau ia o iniŃiativă ei reacŃionează violent. norme. acompaniată de refuzul oricărui control şi o atitudine mai puŃin agresivă faŃă de ceilalŃi muncitori care au mai puŃine şanse sa le pericliteze zona de incertitudine. muncitorii din sectorul producŃie minimalizează conflictele care le-ar putea avea cu şeful de atelier. Oricât de limitat ar fi acest grad de libertate şi iniŃiativa (în cazul membrilor care sînt "executanŃi". scheme explicative ce elimină posibilitatea tensiunilor şi conflictelor. relaŃiile sînt cordiale şi tolerante. de exemplu) conduita indivizilor rămâne totuşi o conduită liberă şi raŃională.

În primul rând. Deşi se situează pe alte poziŃii epistemologice decât cele analizate până aici. Aceste teorii se bazează pe supoziŃiile mecaniciste ale schemelor de cauzalitate unde comportamentele sînt efecte mecanice ale condiŃiilor. este vorba de interogaŃia asupra genezei conflictelor. deŃinătorii unei oarecari puteri în ateliere. Muncitorii albi au astfel tendinŃa de a-i exclude din 63 . K. Merton privind propensiunea negrilor americani spre a deveni spărgători de grevă. în aceste condiŃii putânduse vorbi de un actor policefal. naŃiuni) unităŃi elementare de analiză. a excesului de atenŃie acordat de cercetările sociologice conflictelor sociale. nu este exclusă posibilitatea existenŃei organizaŃiilor şi instituŃiilor. această direcŃie de cercetare reprezentată în special prin R. Dar conflictele cele mai puternice se declanşează între directorii adjuncŃi şi personalul tehnic. un director adjunct însărcinat cu producŃia. Toate categoriile de executanŃi se vor întâlni însă pe terenul ostilităŃii comune faŃa de directorul adjunct. un director tehnic ce se ocupă cu întreŃinerea instalaŃiilor şi un director ce se ocupa cu contabilitate. reprezentările şi conduitele agenŃilor. ultimii reproşându-le incompetenŃa. O perspectivă valorificabilă în studiul conflictelor organizaŃionale este şi cea a individualismului metodologic. Conflictul care apare între muncitorii albi şi cei negrii este provocat de faptul că muncitorii negrii veniŃi din sud. cu rădăcini mai ales în teoria marxistă. opunându-se aici interpretării determinismului economic. posibilitatea asimilării unui grup cu individul nefiind legitimă decât în cazul în care grupul este organizat şi explicit pus în situaŃia de a emite decizii colective. Deşi relaŃiile dintre aceste patru funcŃii sînt precis stabilite. mai mica însă decât cea faŃă de şefii de atelier. aduce o perspectivă interesantă axată în principal pe critica conflictomaniei. personal şi alte probleme. Între directorul general şi cel adjunct conflictele vor fi dese şi de mare intensitate pentru că. Geneza conflictelor este pusă în legătură cu comportamentele individuale. căci rolul celui din urmă este doar de a controla legalitatea deciziilor directorului nu şi conŃinutul lor. Cel mai bun exemplu este cel furnizat de R.muncitorului de întreŃinere şi. Boudon. lucru care evident îl deranjează. opunându-le interogaŃia prealabilă asupra comportamentelor individuale şi asupra proceselor de emergenŃa a conflictelor. cărora le refuză orice control. la rândul lor. grupuri. colectiv. indivizii fiind consideraŃi nişte marionete fără raŃiune şi variante de alegere. rămân totuşi o serie de ambiguităŃi care dau fiecăruia o anumită marjă de manevră şi care produc tensiuni şi conflicte. considerându-i chiar inutili. având o strategie şi o voinŃa comună a căror comportament va furniza explicaŃia derulării conflictelor. Aceste conflicte vor fi rare între directorul general şi şeful personalului. puterea de negociere a celui din urmă cu directorul în general fiind slabă ei evită ocaziile conflictuale. Individualismul metodologic distinge în acest caz trei tipuri de interogaŃii. primii încercând mereu să-şi afirme superioritatea ierarhică. sînt conştienŃi ca puterea lor nu este una legitimă şi recunoscută de aceea pentru a se apăra manifestă faŃa de muncitorii din sectorul producŃie o oarecare agresivitate. Muncitorii de întreŃinere. sînt înclinaŃi sa devină frecvent spărgători de grevă. Sociologul francez critică teoriile sociologice care fac din "agregările" sociale (clase. În al doilea rând. transformândule în subiecŃi activi. atitudinile. ei ştiu ca nu-şi pot apăra setul de privilegii câştigate decât dacă fac front comun cu muncitorii din alte grupe. puŃin calificaŃi şi fără tradiŃii sindicale. deşi directorul adjunct are marea responsabilitate a producŃiei el se află sub tutela directorului general. vor exista conflicte şi în interiorul grupei de direcŃie compusa în general din patru indivizi: un director general care se ocupă cu coordonarea întregii activităŃi. Cu toate acestea.

pornindu-se de la ideea că şi germanii vor alege această cale. Se ştie că guvernul britanic era divizat în două tendinŃe opuse în cristalizarea unei atitudini faŃa de Germania. contabilul şef se poate comporta obstrucŃionist sau să ia o atitudine de subaltern docil. Directorul poate considera acŃiunile contabilului şef ca simple formalităŃi (atitudinea agresivă) sau îi poate cere sfatul. R. sistemul de interacŃiune cuprinzând patru situaŃii posibile. Nu s-a 64 . distincŃia nu este uşor de făcut. În această structură de interacŃiune impusă prin reglementări şi norme formale. SituaŃia poate fi interpretată ca o combinare a două structuri de interacŃiune simplă în care fiecare actor are câte două posibilităŃi de alegere. susŃinea ca o acŃiune de acest gen ar închide porŃile negocierii. furnizează o explicaŃie prea simplistă şi mai ales falsă. Anglia îi va susŃine militar pe francezi. caracterizează sistemele de interdependenŃă. Crozier. În cazuri concrete. conflictul muncitorilor albi cu cei negri etc. TentaŃia de a afirma că interesele muncitorilor albi se opun celor ale muncitorilor negri. În al doilea rând. dar aceste conflicte primesc un caracter special datorită sistemului în care apar. Boudon considera că trebuie luate în calcul două tipuri de sisteme ce vor conduce la două tipuri de conflicte: sistemele funcŃionale şi sistemele de interdependenŃa. iar cele care intervin între indivizi şi grupuri. "Rasismul" muncitorilor albi apare ca rezultat a unei structuri pe care ciberneticienii o numesc "structură cu amplificator de deviaŃie". de aceea ea trebuie considerată ca având virtuŃi ideal-tipice. Una din tendinŃe insista în alegerea unei cai diplomatice mai agresive. o va alege pe cea a negocierii. De altfel. În mod diferit se pune problema în cadrul sistemelor de interdependenŃa. unde relaŃiile dintre indivizi n-au forma relaŃiilor de roluri (conflicte militare. în situaŃia dată. R.). Încercând să ne apropiem de logica comportamentelor individuale vom putea observa că muncitorii negrii fiind puŃin calificaŃi şi fiind frecvent daŃi afara din sindicate sînt obligaŃi sa se comporte ca spărgători de grevă pentru a putea trăi. asociindu-l la decizii (atitudinea cooperativă). Finalmente a fost preferata o atitudine cooperativă. şi guvernul german. La rândul lui. schimbările din timpul New Deal-ului care au interzis înlocuirea greviştilor au demonstrat că negrii nu au o propensiune particulară în a se comporta ca spărgători de grevă. Alegerea strategiilor este în mare măsură determinată de reprezentarea situaŃiei şi mai ales de anticiparea comportamentului adversarului. Boudon ia exemplul deciziilor guvernului englez în preajma războiului din 1914. Alternativa aleasă de guvernul britanic se baza pe interpretarea că. R. Deşi rolurile sînt clare la prima vedere. A doua. menite să convingă Germania că în cazul unui conflict armat cu FranŃa. prejudecata albilor conducându-i pe negrii în luarea de decizii care vin să alimenteze aceste prejudecăŃi şi să le dea un fundament real. în sens weberian. El poate avea o definire exogena (ca în cazul organizaŃiilor birocratice) sau endogena (în cazul liderului unei bande de tineri). înafara unor reguli instituite.sindicate. fiecare din cei doi actori se poate raporta la celălalt atât de o manieră "cooperativă" cît şi de o manieră "agresivă". mai cooperativa. problema este construirea în scop explicativ a unui model al "sistemului de interacŃiune". Conflictele de muncă din întreprinderi sînt caracteristice pentru sistemele funcŃionale. actorii au o anumită libertate de interpretare. Faptul că actorii sînt cuprinşi într-un sistem de roluri nu împiedică manifestarea unor conflicte. Boudon studiază relaŃiile dintre directorul general şi contabilul şef ai unei întreprinderi dispuşi într-un sistem ierarhic în care directorul ia deciziile majore şi contabilul şef trebuie să le cotrasemneze. În analiza sistemelor funcŃionale este foarte important conceptul de rol. având aceleaşi alternative. Bazându-se pe analizele lui M.

o altă contribuŃie adusă la analiza conflictelor de individualismul metodologic este cea a "agregării" conduitelor individuale şi producerea acŃiunii colective. 1987) confirmă importanŃa studierii reprezentărilor pe care actorii şi le fac cu privire la situaŃia de interacŃiune şi adversar. Ce conflicte organizaŃionale pot apărea în cadrul unei universităŃi şi de ce? MODULUL 5 COMUNICAREA SOCIALĂ ŞI MASS-MEDIA I. Exemplul clasic este cel al falimentului unei bănci.enunŃaŃi caracteristicile specifice ale comunicării de masă . În fine. mecanisme. Multe din cercetările experimentale ale psihologiei sociale (Abric.prezentaŃi succint funcŃiile comunicării de masă 65 . COMUNICAREA DE MASĂ Obiective operaŃionale: Parcurgând acest text.întâmplat aşa. conflict organizaŃional Teme de dezbatere: 1. veŃi putea să . formal/informal. Cuvinte-cheie: organizaŃie. tipuri organizaŃionale. structuri.evocaŃi principalele repere istorice în evoluŃia reflecŃiei asupra comunicării de masă . În acest caz de emergenŃă anomică a agregării comportamentelor individuale. coordonare.descrieŃi legătura între conŃinutul comunicării şi medium-ul de comunicare . faliment datorat zvonului că banca este insolvabilă. descentralizare. ci ca şi un indiciu al slăbiciunii. crezând zvonul şi prezentându-se la ghişeul băncii pentru a-şi ridica depunerile. guvernul german a interpretat acŃiunea britanica nu ca o voinŃa de conciliere. banca ajunge în situaŃia reală de insolvabilitate. ÎncercaŃi să caracterizaŃi universitatea ca organizaŃie şi să o încadraŃi în contextul teoretic prezentat în acest capitol. clienŃii. efect neprevăzut şi care nu-şi are originea în vreo tensiune conflictuală dintre clienŃi şi instituŃia bancara. PercepŃia adversarului fiind falsa. 2.

interpersonală. organizat şi reglementat social. Este o instituŃie socială ce cuprinde o serie de activităŃi executate de personal calificat. Câteva din caracteristicile specificităŃii comunicării de masă sînt următoarele: a. Termenul comunicare de masă desemnează. b. mijloace de comunicare de masă. cercetările asupra comunicării de masă nu formează un corp teoretic omogen. CONCEPTUL. organizaŃională. fiindcă prin comunicare de masă este desemnat nu doar un ansamblu de mijloace sau tehnici. 2. şi anonime. Receptarea mesajelor presupune existenŃa unei audienŃe largi. ele fiind legate de o serie de alte preocupări spirituale ale timpului nostru. proces instituŃionalizat . trebuie remarcat că termenul masă nu are conotaŃia peiorativă sau calificativă pentru calitatea publicului sau mesajele vehiculate şi nu este nici o distincŃie exclusiv cantitativă. neorganizat. menită să satisfacă o cerinŃă generală pentru societatea modernă : informarea rapidă şi constantă a individului.- prezentaŃi principalele metode de cercetare în studiul comunicării de masă 1. d. în mod normal. producerea şi distribuirea cunoştinŃelor. odată cu apariŃia primelor cotidiene din presa scrisă. o relaŃie de comunicare între instituŃii de profil şi un public nediferenŃiat. c. "mobilarea" spaŃiului public). radioul. eterogene. trebuie remarcat că în spectrul formelor de comunicare (intrapersonală. mijloace şi tehnici de difuziune colectivă. De asemenea. Debutând începutul secolului XX. Cele două expresii nu sînt însă echivalente deşi confundarea lor a devenit un stereotip cotidian. şi un indice de performanŃă. 66 . Printre sinonimele la mass-media întâlnim alŃi termeni ca: mijloace de comunicare socială. televiziunea. indicând prin aceasta că sînt mijloace care se adresează unui public masiv şi nediferenŃiat. mai ales de către cercetătorii americani. de exemplu) orice membru al unei colectivităŃi având dreptul principial de acces la aceste mesaj. mas-media conŃinând: presa scrisă. ci un proces social deosebit de complex. o serie de tehnici şi reŃele de transmisie care permit punerea la dispoziŃia unui public vast a unei set important de mesaje. un ziar vechi de câteva zile păstrând doar o valoare documentară sau arhivistică. pentru că nu putem stabili un prag dincolo de care să putem afirma că avem o audienŃă de masă. cel din urmă termen fiind constituit din latinescul media (mijloace) şi cuvântul englez mass (masă). Mesajele sînt de natură publică (în opoziŃie cu comunicarea telefonică. etc. de obicei. Relativ la această ultimă trăsătură distinctivă.) comunicarea de masă nu se diferenŃiază doar printr-un grad de mărime. cinematograful şi afişul. şi câteva derivate (crearea unor canale de legătură între individ şi societate. Rapiditatea transmiterii mesajelor este o altă caracteristică importantă. BAZELE TEORETICE. compus din indivizi separaŃi din punct de vedere fizic şi care n-au posibilitatea de reacŃie comună. Termenul desemnează un proces social. Este folosit adesea ca un sinonim pentru mass-media.

în S. Rezultatele au arătat că votul este in primul rând o experienŃă de grup. Concluzia finală a cercetării contrazicea sinteza europeană: influenŃa mass-media trebuie relativizată datorită eficienŃei relaŃiilor interpersonale.A. Cercetările europene au ca principal exponent pe Serge Tchakhotine care în lucrarea "Violul mulŃimii prin propagandă politică" (1939) bazânduşi explicaŃia pe mecanismul psihologic al reflexelor condiŃionate.U. In contextul celui de al doilea război mondial.A privilegiindu-se studiul mass-media ca proces comunicaŃional complex. cu un veritabil viol psihic. studiul mass-media. Dominanta o constituie îngrijorarea legată de apariŃia propagandei şi posibilitatea dezintegrării sistemelor culturale. încercând să identice factorii cei mai importanŃi care determină preferinŃele electoratului. Dacă in Europa interogaŃia este mai degrabă de natură etică. Carl Hovland. fapt datorat atât rafinării unor tehnici de cercetare ale sociologiei empirice. cît şi apariŃiei radioului si declinului ideii de progres în reflecŃia de filosofie socială. în S.A. radioul şi presa scrisă fiind considerate ca posibile cauze ale acestui efect. Perioada interbelică (1920-1945) este perioada primelor studii cu veritabil caracter sociologic. existând multe şanse ca oamenii care trăiesc alături să voteze acelaşi candidat. S-a constatat că efectul direct al comunicării de masă este doar cel legat de întărirea opiniilor preexistente. Paul F. descoperit de Pavlov. însă expunerea este selectivă: oamenii se expun mai ales acelor mesaje care nu vin în contradicŃie cu propriile lor convingeri. în care în America se dezbătea intens chestiunea intervenŃiei americane şi primele dezbateri electorale sînt transmise în direct prin posturile de radio. apar primele studii de audienŃă prin anchetă şi sondaj de opinie.S Army. Perioada 1945 . asimilează influenŃa comunicării de masă în general şi a propagandei politice în special. face o serie de experimente asupra soldaŃilor americani în vedere pregătirii psihologice a războiului de lungă durată. definitivându-se cercetările începute în timpul războiului şi articulându-se una din principalele paradigme ale sociologiei comunicării de masă. director în Departamentul Informării şi EducaŃiei din cadrul U. efectele cele mai importante fiind legate de observaŃia reducerii progresive a indecişilor până în ziua alegerilor. studiul procesului de comunicare a produs primele rezultate ale cercetării empirice sistematice şi rafinarea primelor metodologii de cercetare. abordează comunicarea doar într-o manieră subsidiară. compararea opiniilor şi convingerilor înainte şi după expunerea la anumite mesaje. Se elaborează modelul teoretic 67 . Astfel s-a constatat că electorii cei mai versatili sau cei mai indecişi aparŃin grupului celor mai puŃin expuşi radiodifuziunii.1960 este marcată de studiile lui Lazarsfeld şi a elevilor acestuia.U. principala problemă fiind dacă pentru a convinge pe cineva trebuie supus unei argumentări univoce sau trebuie Ńinut cont şi de contraargumente. Lazarsfeld efectuează o anchetă de anvergură (The People s Choice). În FranŃa şi Germania cercetările se axează pe cercetarea conŃinuturilor vehiculate de mass-media. însă apare şi o importantă diferenŃă generată de unghiul din care este abordat fenomenul.Înainte de 1920. principalele teme de reflecŃie fiind libertatea presei şi ideea de progres.U. confirmă şi nuanŃează rezultatele parŃiale ale cercetării anterioare. Această nelinişte şi conştientizarea necesităŃii studierii sistematice a fenomenului cu ajutorul instrumentarului sociologic sînt comune studiilor din Europa şi S. în oraşul Elmira (statul New-York). Rezultatele unei cercetări efectuate în anul 1948. Principalele metode de cercetare au fost: studiul variaŃiei opiniilor individuale în grupuri supuse unor argumentaŃii diferite prin conŃinut şi prezentare.

printre altele. au avut un mare ecou. monopolului asupra surselor şi canalelor de difuziune. Fundalul generator al valorilor în viaŃa socială este reprezentat de sistemul relaŃiilor interpersonale. model care ar putea fi sintetizat in următoarea 3 propoziŃii: 1. Harold D. El respinge criticile teoreticienilor societăŃii de masă privind slăbirea grupurilor primare. Anul 1960. 2. noutăŃii mesajului. Principalele obiecŃii care le putem aduce acestui model se referă la faptul că acordă un rol activ doar emiŃătorului. conjugată cu paradigma lui 68 . prin poziŃia lor privilegiată în cadrul grupului. o puternică influenŃă asupra modului cum este receptată informaŃia. Această concluzie generală. Sociologul american consideră că mass-media nu are o eficacitate necesară şi suficientă pentru a produce schimbări atitudinale în rândul receptorilor. canalelor de comunicare. atomizării individului şi manipulării uşoare prin mass-media a unor indivizi separaŃi de elite. AcŃiunea ei trebuie considerată după modelul "injecŃiei hipodermice". recepŃionează mai multă informaŃie. şi fiind foarte general se poate aplica atât la comunicarea interpersonală cît şi la comunicarea de masă o limita importantă. receptării selective în funcŃie de interese şi opinii. în opinia noastră. Altfel spus. Ce spune ?. deşi criticate. RelaŃiile personale presupun comunicarea interpersonală. 3. nu una de natură. Prin ce canal?. arătând că nu putem vorbi de o atomizare a publicului atâta timp cît cercetările au arătat importanŃa liderilor de opinie şi a grupului de referinŃă în procesul de comunicare. sociologul american propunea analiza complexă a fenomenului comunicării de masă prin studii sistematice asupra comunicatorului. Klapper realizează prin lucrarea "Efectele comunicării de masă" un amplu demers de sinteză.al comunicării în doi timpi (two steps flow of communication). exercitând. Mass-media influenŃează publicul prin intermediul comunicării interpersonale. îşi găseşte dovezile în cele două decenii de cercetare anterioare care au demonstrat. Ideile sale. mesajelor. neputându-se face o asociere imediată între comunicarea de masă şi manipulare. corespunde unei perioade de reorientare a studiilor în sociologia comunicării de masă. comunică mai mult. acest model pune în evidenŃă faptul că influenŃa mesajelor comunicării de masă asupra publicului nu este directă datorită faptului că unele persoane din toate grupurile sînt mai expuse mesajelor. Lasswell propune reorientarea studiilor pe cinci direcŃii fundamentale: Cine spune ? . receptorul fiind privit ca pasiv. un adevărat bilanŃ pentru două decenii de cercetare. deoarece. în subsidiar. sistematizând cercetările asupra comunicării de masă. pornind de la efectele ei pe termen scurt. Această perioadă dominată de preponderenŃa studiului empiric. este importantă şi sub aspect epistemologic. în principal pentru că acŃiunea ei este foarte slabă. Fundamentat de Lazarsfeld şi Merton şi dezvoltat de Katz. Această critică a paradigmei efectelor ce privilegiază modelul injecŃiei hipodermice şi efectele pe termen scurt. Cui ?. prestigiului emiŃătorului şi mai ales reŃelei de relaŃii interpersonale a receptorului. anul în care sociologul american Joseph T. riscându-se mascarea rolului specific al acestei tehnici de difuziune a informaŃiei. sesizând unilateralitatea centrării asupra efectelor. Cu ce efecte ?. masiva ei difuziune de mesaje ajungând doar în sânul unei reŃele complexe de canale posibile de influenŃă. Aceşti catalizatori ai comunicării de masă sînt liderii de opinie. dând contur "hărŃii" demersului de cercetare sociologică a acestui domeniu. că eficacitatea comunicării de masă este o funcŃie a unor variabile de genul: întăririi opiniilor şi atitudinilor existente deja. este aceea că. conŃine ideea că între comunicarea de masă şi comunicarea interpersonală există doar o diferenŃă de grad. publicului şi efectelor .

tocmai de maeştrii şi întemeietorii studiilor cu caracter empiric. este cercetarea satisfacŃiei folosirii mijloacelor mass-media. Cuprinde o serie de cercetări. de alienarea şi unidimensionalizarea individului. dispersie care a făcut aproape imposibilă o încercare de sinteză până în zilele noastre. Perioada 1960-1990 este perioada unei explozii fără precedent a studiilor asupra massmedia. intr-un studiu din 1959. servicii şi idei). cultura de masă este responsabilă. paradoxal. perioadă diversă şi dominată mai puŃin de rigiditatea vreunei paradigme. cercetătorii consideră că. Alte elemente ale paradigmei critice sînt cele de inspiraŃie marxistă ale unor reprezentanŃi tardivi ai şcolii de la Frankfurt.studiul problematicii psihosociale a nevoilor (culminând cu consumaŃia mass-media) şi problemele funcŃiilor mass-mediei în societate.. evidenŃiază faptul că în societatea contemporană marcată de disoluŃia grupurilor organice. ca element al raŃionalităŃii consumiste şi mitului societăŃii fără clase. Cea mai mare parte a rezultatelor obŃinute prin anchete sînt factuale şi nu participă la cunoaşterea regularităŃilor şi tendinŃelor sociale. Aceste limite au fost observate. Punând un accent deosebit pe cadrul social şi politic în care se desfăşoară comunicarea. care contestă veridicitatea modelului injecŃiei hipodermice. Principalele conŃinuturi de cunoaştere sînt obŃinute pe axa: . Un curent important al acestei etape. majoritatea exponente ale unui demers critic. pentru ansamblul activităŃilor comunicării de masă. Jacques Ellul. iar Katz. De o largă răspândire în zilele noastre beneficiază şi teoriile care pun accentul pe analiza condiŃiilor economice ale funcŃionării comunicării de masă. precum şi condiŃiile de piaŃă în care s-au desfăşurat cercetările empirice. în faŃa imensei forŃe a massmediei indivizii sînt total dezarmaŃi.Lasswell care a fragmentat cercetările. în viziunea lor. ei utilizează termenul de industrie culturală. suprainformarea hrănindu-le gustul pentru ideologie şi crescându-i vulnerabilitatea în acest sens. făcând 69 . au dus la o dispersie a cercetărilor. comunicarea de masă servind întăririi şi reproducerii ideologiei dominante capitaliste. în viziunea lui Herbert Marcuse.cercetarea participării active a auditoriului în procesul de construcŃie a semnificaŃiei mesajelor pe care le receptează (importanŃa rolului activ al receptorului şi a contextului socio-cultural). Studiind structura de posesiune a diverselor mijloace de comunicare de masă. care au privilegiat analiza dimensiunilor economică şi ideologică. că trebuie să ne concentrăm atenŃia mai ales asupra a ceea ce mass-media face din oameni decât asupra a ceea ce fac oamenii cu mass-media. Lazarsfeld considerând că nu se poate ajunge la profunzime pe baza cercetării efectelor pe termen scurt. în lucrarea "Propagandes"(1962). Considerată ca o pervertire a democraŃiei ce produce iluzia participării şi egalizării condiŃiilor culturale. . considerându-l ca parte a sistemului producŃiei de masă (bunuri. prelungire a cercetărilor empirice anterioare.stabilirea de corelaŃii între aşteptările şi motivaŃiile receptorilor şi efectele mass-media . manipularea maselor prin propagandă este la ordinea zilei. O importantă direcŃie este cea a marilor abordări speculative.

caracterizată printr-un nou tip de arhaism şi tribalism. Datorându-şi marele succes stilului său neacademic şi ipotezelor provocatoare. mecanicism. se deosebesc mai mult prin natura mijloacelor de comunicare decât prin conŃinutul comunicat. secolul XX înseamnă pătrunderea în etapa culturii electronice. In fine. din păcate. In epoca noastră se produce ceea ce McLuhan numeşte "retribalizarea". diferenŃiere. fiind pe bună dreptatea criticată de specialişti mai ales pentru faptul că reduce la o singură dimensiune extrem de complexele aspecte legate de mijloacele de comunicare în masă. inspirată din psihologia socială. putem menŃiona şi teoriile grupate de obicei sub numele de "determinismul tehnologic". In fine. consideră că oamenii tind să 70 . el arată că suportul tehnic face apel la diferite simŃuri ale noastre. căci a impus o formă liniară de prezentare a lecturii din susul în josul paginii. acestea primesc o importantă dimensiune politică. iar cele din urmă afectează simultan şi profund mai multe simŃuri şi vehiculează puŃină informaŃie. urmată de o a doua. astfel că va exista o corelaŃie între dominanŃa unui anumit tip de canal de transmitere şi raporturile dintre simŃurile noastre. astfel încât predominanŃa unui anumit tip de transmitere poate perturba echilibrul dintre simŃuri. Dacă prima epocă a fost caracterizată prin globalitate senzorială. implozia care reunifică sistemul nervos. din multiplele teorii ale ultimelor două decenii asupra comunicării de masă. Încercând configurarea unei "gramatici a suporturilor" (replică la "gramatica codurilor" din analiza de conŃinut). bunurile fiind acum informaŃiile. cu tot speculativismul său paradoxal. ducând la individualism. Prima treaptă este cultura orală sau mitică. În fine. primul care a ajuns la concluzia ca tehnologia utilizată de massmedia. McLuhan face distincŃie între media calde (hot) şi media reci (cool). determină modul în care componenŃii unei societăŃi gândesc şi se comportă. Această teorie. care privilegiază ochiul şi care este o cultură mecanică. Cunoscuta sa afirmaŃie " The medium is the message" (medium-ul este mesajul) introduce ideea că. apariŃia tiparului a rupt acea unitate senzorială arhaică. gândirea de la cauză la efect în societăŃile unde imprimeria a fost tehnica dominantă. etc. constituie punctul cel mai slab al teoriei sociologului canadian. Dar această teorie este dusă mai departe şi îşi câştigă un mare ecou prin Marshall McLuhan care arată că modul de transmitere a unei culturi influenŃează cultura şi o transformă. McLuhan a contribuit decisiv la eliminarea postulatului neutralităŃii tehnicilor şi. elaborată de E. cultura vizuală (galaxia Gutenberg). Noelle Neumann. produce simultaneitate şi unifică planeta într-un "sat global". a incitat sociologii implicaŃi în studiul comunicării să ia în calcul efectele pe termen lung ale noilor tehnologii ale comunicării sociale. acea imersiune în colectiv. conŃinutul mesajului este dependent de canalul pe care este transmis. Această distincŃie. consideră el. IniŃiatorul acestei direcŃii este mai puŃin cunoscutul sociolog canadian Harold Innis. audiovizuale (era Marconi). omenirea redevenind culegătoare de bunuri. in comunicarea de masă . dominantă în societatea contemporană. consideră cercetătorul canadian. SocietăŃile. cea de menŃinere şi legitimare a stratificării socio-economice. o mai rezumăm pe cea numită teoria "spiralei tăcerii".parte integrantă din sistemul economic. în care mijlocul de comunicare este vorbirea şi simŃul privilegiat este urechea. fragmentată şi specializată. în acest fel făcând o periodizare a istoriei omenirii în funcŃie de tehnicile de comunicare utilizate. Primele sînt acele suporturi care prelungesc un singur simŃ şi se asociază cu un grad ridicat de informaŃie. ApariŃia tiparului şi a cărŃii a încurajat. Determinând specificul efectelor comunicării de masă.

formativă. îl exprimă şi ei. Clausse.exprime opinii care sînt dezirabile social. următoarele funcŃii: 3. generale). în timp ce ceilalŃi (oricât ar fi de mulŃi) se închid în tăcere. Jurnaliştii sînt cei care definesc ceea ce este "important" cu privire la un subiect dat. vom menŃiona şi o tipologie privind funcŃiile comunicării în societatea socialistă. InformaŃia se produce. Această interesantă teorie accentuează necesitatea de a concepe opinia publică în ansamblul procesului de comunicare şi în legătură cu structurile economice. retrăgându-se din spaŃiul public în cel privat. Cu timpul cei care exprimă punctul de vedere dominant vorbesc tot mai mult. considerate ca "impregnante". Categoria a doua conŃine funcŃii psihosociale. divertisment şi psihoterapeutice. comportamente). în diverse combinaŃii. atitudini. cercetătorii accentuează doar căutarea şi difuziunea de informaŃie. ca dispersate în întreg procesul de receptare: integrare socială. noi oprindu-ne la cea aparŃinând sociologului belgian R. 3. că ea ne informează asupra evenimentelor vieŃii cotidiene şi face ca aceste informaŃii să ajungă în cele mai îndepărtate colŃuri ale lumii. expresie (producŃie de valori. părerea dominantă devine tot mai vizibilă. chiar dacă au o altă părere. etapa cea mai importantă a muncii jurnalistului. formare (acumularea de cunoştinŃe.oglindire a lumii.1. propagandă). formarea de opinii. tratarea lor nediferenŃiată avându-şi explicaŃia în considerarea organicistă a societăŃii. De cele mai multe ori funcŃiile comunicării de masă sînt confundate cu efectele acesteia. autorul celei mai sistematice tratări. ideologii) şi funcŃia de presiune (publicitate. politice şi culturale şi nu ca entitate empirică şi statistică. FUNCłIILE COMUNICĂRII DE MASĂ. În vasta bibliografie a subiectului pot fi găsite. este rezultatul unui efort de interpretare şi redactare. Este însă normal ca o serie de funcŃii să se împlinească în efecte. producerea şi difuziunea informaŃiei. fiindcă ceea ce se întâmplă în viaŃa noastră nu constituie un eveniment. nu putem spune că informaŃia din massmedia este o reflectare . 71 . Căutarea. selectându-le pe cele pe care studiile recente le consideră mai importante având o anumită individualitate şi extensie şi conŃinând în sine şi o serie de alte funcŃii. În prima categorie ar intra funcŃii ca: informare (informaŃii de actualitate. însă informaŃia nu există în lume în stare pură. de cultură şi civilizaŃie. El consideră că funcŃiile comunicării de masă pot fi analizate prin perspectiva a două mari categorii: funcŃii de comunicare intelectuală şi funcŃii psihosociale. comiŃând această inexactitate. educativă. nu este o ştire. Este clar că mass-media îşi caută informaŃiile. mass-media fiind un fel de sursă de referinŃă pe baza căreia fiecare descoperă opinia generală. teoreticienii marxişti considerând că în această societate se schimbă atât funcŃiile cît şi conŃinutul comunicării de masă. mai ales în discursul cotidian sau în discursul autojustificativ din mass-media. pe care le-am putea denumi derivate sau auxiliare. nu este o oglindire instantanee. organizatorică. mass media făcând o selecŃie. o dramatizare. chiar şi Roland Cayrol. Cu titlu ilustrativ. Mai mult decât atât. Cercetarea în sociologia comunicării de masă a produs o serie de tipologii ale funcŃiilor mass-media. Toate tipologiile conŃin însă o serie de categorii neexclusive. Pomenind de această funcŃie. În general studiile marxiste menŃionează cinci funcŃii importante: informativă. oamenii aprobând discursul lor. propagandisticoinstructivă. aşa încât vom aborda funcŃiile comunicării de masă.

a hazardului de multe ori. Astfel vom observa privilegierea aspectelor cu caracter de senzaŃional. toate acestea impunând anumite scheme de tratare şi producere a informaŃiei. 3. trece sub tăcere o serie de evenimente. Unii cercetători încearcă să disocieze două funcŃii ale presei. imprima liber. de informaŃie şi presă specializată. Este vorba de căutarea originalităŃii. orice cetăŃean poate deci vorbi. comentariu. Divertisment . În orice relatare a unui eveniment există o anumită parte de subiectivitate. permanente sau ocazionale. Dincolo de inerenta deformare a realităŃii. a plăcerii. de aceea mărturiile presei sînt întotdeauna incomplete. vizionarea sau audiŃia de programe radio-televizate în rândul activităŃilor de loisir. montaj sau mod de ilustrare si nu trebuie să uităm că presa dezinformează şi direct. vehiculează ştiri false. Imaginea realităŃii poate fi deformată si prin punere în pagină.3. şi care înregistrează audienŃa cea mai mare pe piaŃa 72 .în primul rând . mitului obiectivităŃii. în funcŃie de o serie de criterii.2. prin selecŃie. putem vorbi de minciună şi atunci când. Acest stereotip cotidian. FuncŃie esenŃială a presei. Această modalitate de comunicare este legată încă de la originile comunicării de masă de libertatea presei. Expresie a opiniilor. Realitatea oglindită în presă este o realitate reconstruită.să convingă. religioasă sau alt grup social. imperativele comerciale sau concurenŃiale. subtil şi voalat. scrie. Acest tip de presă privilegiază comentariul. pătruns şi în ştiinŃă. de criticile ce i se aduc pentru dezinformări celebre sau nesemnificative. 3. răspunzând de abuzurile acestei libertăŃi în cazuri determinate prin lege". vorbite şi televizate inserează numeroase rubrici de divertisment. cercetările au relevat faptul că una din principalele motivaŃii ale publicului este căutarea distracŃiei. exprimarea opiniilor îşi schimbă forma în zilele noastre realizându-se din ce în ce mai sofisticat. presa este principalul canal prin care primim informaŃii despre ceea ce se întâmplă în lume. cea de informare şi cea de mijloc de exprimare a opiniilor. pe lângă cele specializate pe aceasta. în articolul XI al DeclaraŃiei dreptului omului şi cetăŃeanului (1789) stipulându-se: " Libera comunicare a gândurilor şi opiniilor este unul din drepturile cele mai preŃioase ale omului. Nu trebuie neglijat aspectul producerii de informaŃie şi pentru că "deformarea" realităŃii apare în discursul massmedia şi din alte raŃiuni decât limitele impuse de natura mijloacelor pe care le are la dispoziŃie. editorialul. luarea de poziŃie. Pe această bază. probabil. Sociologii integrează cititul presei. În general este numită presă de opinie conŃine acele publicaŃii care au ca finalitate principală expunerea punctului de vedere sau opiniei unui individ. evenimentele care vor deveni ştiri trebuie selecŃionate. plasarea în universul de aşteptare al publicului. fiind clar că nu putem să vorbim despre o presă de pură informaŃie sau de pură opinie. dar cotidiene. încercând . cel mai important fiind semnificaŃia lor pentru public. În întâmpinarea acestei aşteptări a publicului majoritatea presei scrise. mai ales în presa scrisă se construiesc tipologii ale presei în presă de opinie. este o viziune asupra realităŃii. se datorează. Presa de informaŃie se distinge de cea de opinie prin faptul că privilegiază faptul brut şi nararea acestuia însă această distincŃie este artificială. neglijându-se mişcările de profunzime şi elementele de stabilitate. a fenomenelor deviante.privilegiind anumite aspecte. grupare politică. Sub presiunea spaŃiului tipografic sau a de timpului de emisie.

Este tendinŃa de a "consuma" o parte a informaŃiei sub formă de spectacol. neglijându-se funcŃiile psihosociale. cercetătorii europeni consideră divertismentul ca o funcŃie mai puŃin "nobilă". TendinŃa perceperii informaŃiei ca spectacol s-a observat în ultimele decenii mai ales în receptarea programelor de televiziune. În acest proces receptorul nu va percepe decât elementele susceptibile de a-i distrage atenŃia de la semnificaŃia reală a evenimentelor transmise. InfluenŃa acestei funcŃii este vizibilă chiar şi asupra rubricilor de informaŃie. jocuri şi alte emisiuni ce cuprind în ele tendinŃa numită de W. în cazuri extreme. formării de atitudini culturale sau sociale. rezultatul fiind ceea ce sociologii numesc plăcerea de a comunica (communicationpleasure). Comunicarea de masă privită ca joc a făcut obiectul multor studii speculative. studiile americane au pus în evidenŃă importanŃa televiziunii ca mijloc de evaziune a omului dintr-o realitate percepută ca nesatisfăcătoare. accentuându-se "randamentul" pe planul îmbogăŃirii cognitive a spectatorului sau publicului şi necesitatea orientării lui spre atitudini şi comportamente dezirabile civic. În general. conŃinutul real al comunicării pierzându-se pentru telespectator şi rămânând doar satisfacŃia de a fi văzut un spectacol interesant. înŃeleasă ca fiind subiacentă tuturor formelor de interacŃiune socială. Cu siguranŃă. aceste efecte perverse ale funcŃiei informative a comunicării de masă. Fiindcă tendinŃa căutării plăcerii optimale în fiecare act de comunicare este generală. Este vorba. Această propensiune de distanŃare de o anumită realitate prin percepŃie selectivă. transmiterea factuală a realităŃii. se poate considera că dorinŃa de a beneficia de divertisment se întinde dincolo de acest tip specific de emisiuni. În clasificarea menŃionată deja. însă sînt . "fantasy seeking". cum scrie Edgar Morin. Această funcŃie se realizează prin emisiune de ficŃiune. Putem analiza trei forme principale ale acestei utilizări: informaŃia percepută ca joc. În ultimii ani sociologii au conştientizat implicaŃiile acestei tendinŃe în cadrul receptării mass-media. ea fiind latentă mai ales în perceperea de informaŃie. punând în evidenŃă o serie de fenomene cum ar fi proiectarea în personalitatea emiŃătorului sau perceperea acŃiunii comunicaŃionale ca performanŃă sportivă. informaŃia fiind făcută mai "atrăgătoare". mai degrabă decât la nivel intelectual. determinării unor comportamente politice. de "absorbirea" comunicării. această tendinŃă putând chiar anula.comunicaŃională. utilizarea ei de către receptor fiind analizată la nivelul îmbogăŃirii cunoştinŃelor. Schramm. tendinŃa spre evaziune. Se poate observa că această perspectivă privilegiază studiul mass-media ca instrument de comunicare intelectuală. Este vorba de tendinŃa telespectatorului de a încărca informaŃia cu conŃinuturi dramatice şi emoŃionale. tendinŃă generată de nevoia de a trăi prin comunicarea de masă emoŃii şi tensiuni pe care nu le găsim în viaŃa cotidiană reală. că ele pot fi analizate independent. de digerarea informaŃiei ca film de ficŃiune. conŃinute de alte funcŃii. datorită unei preocupări normative. indivizii dorind să maximizeze gratificaŃiile pe care le primesc într-o situaŃie comunicaŃională. şi utilizarea informaŃiei ca mijloc de evaziune. ca spectacol. dintre care divertismentul este cel mai important. fac ca informaŃia-divertisment să pară a 73 . în sens cultural larg. Studiile funcŃionaliste americane au accentuat conceptul de "gratificaŃii". de a o utiliza la nivel psiho-afectiv. Clausse evidenŃia că funcŃiile psihosociale sînt prin excelenŃă funcŃii "impregnate". Marea parte a cercetărilor au în centru informaŃia în sens larg. are în căutarea divertismentului un element foarte important. visare. în mare parte. politic sau social. bazate pe ideea tendinŃei ludice a individului. funcŃia sa educativă şi de formare paralelă. R. mai ales de funcŃia informativă. În fine. ca fiind aşteptări ce determină atitudinea receptorului în raport cu mass-media.

bazându-se pe o anumită formă de "citire" a unui cititor neimplicat. este vorba de existenŃa unei legături clare şi direct observabile între realitatea socială. studiate mai sus. decupându-se unităŃi de discurs. şi referinŃa internă a textului. Finalitatea acestei metode este găsirea conŃinuturilor "ascunse" ale textelor sau emisiunilor.fi "neproductivă" pe plan socio-cultural însă ea produce un important confort comunicaŃional receptorului. În primul rând. etc. înaintea aplicării lor la studiul conŃinutului. cercetările asupra efectelor diferenŃiate sau cumulate ale diverselor mijloace de comunicare de masă. frecvenŃa itemilor aleşi poate valida de o manieră obiectivă înŃelesul fundamental al textului. prin evaluări calitativiste de genul interpretării. nu este nici cel al 74 . dacă tendinŃa de căutare a confortului procurat de divertisment este cvasi-permanentă. situaŃie în care divertismentul procură plăcere imediată iar informarea plăcere de lungă durată. uneori fără legătură cu sensul fundamental al discursului. Oricâtă grijă are investigatorul în construcŃia categoriilor. ca obiect extern al referinŃei. Lasswell a fost primul care a folosit analiza de conŃinut în studiul propagandei din primul război mondial. metoda generalizându-se în perioada interbelică. la diferite nivele de profunzime. Alte posibile câmpuri de cercetare. Această filtrare a informaŃiei pentru obŃinerea confortului psihologic este un câştig important în planul receptării şi considerăm că nu trebuie să ne pronunŃăm prea critic în această chestiune. Sociologic. pentru a fi analizate. Cercetările legate de conŃinutul comunicării de masă reprezintă doar una din posibilităŃile de cercetare în domeniul mass-mediei. ea cuprinzând o serie diversă de metode cantitative. Sub această denumire generică. În principiu. prima metodologie cu caracter sociologic de cercetare a conŃinutului. cele legate de condiŃiile producerii discursului jurnalistic. putem considera că este vorba de o întrepătrundere a unor funcŃii complementare. rezultatul analizei de conŃinut este un alt text. calitative sau în varianta lor combinată. nevoia de informare este la fel de imperioasă.media vorbesc mai puŃin despre ele însele. semnificaŃia de bază a mesajului. DificultăŃile vin din faptul că discursurile mass. o serie de metodologii foarte diverse. stabilirea unor corelaŃii între factorii multipli ai procesului comunicaŃional şi conŃinutul vehiculat. implică riscul ca investigatorul să-şi impună propriile semnificaŃii. în realitate. Ea este legată de primele eforturi de a depăşi subiectivitatea şi impresionismul cercetătorilor prin standardizare şi cuantificare. În bibliografia de gen găsim. ea debutând în SUA în anii treizeci. Se poate însă remarca faptul că majoritatea studiilor fac apel la analize ale conŃinutului. următoarea clasificare: . în cele mai multe cazuri încercându-se.Analiza tradiŃională. este un text care. metoda are la bază două postulate fundamentale. găsim în cercetările de sociologie a comunicării de masă. Ceea ce în mod curent este denumită analiză de conŃinut. imagine sau text. este o variantă a analizei documentelor. această metodă de cercetare îşi datorează numele faptului că este. Numită de unii autori şi "analiză de conŃinut empirică". cu mici excepŃii. ANALIZA DE CONłINUT. variind în funcŃie de finalităŃile cercetării şi mai ales de ipotezele şi platforma teoretică. fiindcă. este drept unul din cele mai des uzitate. de cele mai multe ori în mod cu totul nesistematic. în ordine cronologică. validându-şi ipotezele sale subiectiv construite a priori. ConstrucŃia practică a sistemului de categorii. sînt cercetările cu caracter economic şi organizaŃional. În al doilea rând. exceptând cele legate de audienŃă .

sociologic) datorate şcolii franceze de analiza discursului. În ideea acestui comparativism cu realitatea vom prezenta câteva exemple ale utilizării acestei metode de investigaŃie sociologică. FrecvenŃa este nu numai un ghid de evidenŃiere. Cum conformitatea la realitate este considerată criteriul cel mai important. Criteriul prin care este cuantificată chiar şi influenŃa mass-media este gradul de adevăr al realităŃii reflectate. Kennedy şi-a datorat succesul şi faptului că a avut un discurs mai echilibrat şi mai conciliant. analizei automatizate a discursului sau modelului contractualist al lui R. nici al textului în sine şi nici al audienŃei. cercetarea lui Paisley (1967) care. acordându-se aşteptărilor legate de apropierea faŃă de realitate. etc. Cu cît va exista o lacună între experienŃa mediatizată şi realitatea socială ca referinŃă exterioară. versiunea cărui grup este predominant exprimată? Mass-media reflectă întregul spectru al punctelor de vedere din societate? Grupurile sociale şi minorităŃile sînt obiectiv portretizate? -Anumite fenomene sociale. obiect privilegiat de studiu. psihologic. calculând frecvenŃa unor anumite cuvinte ca: tratat. de regulă. ceea ce este reprezentat..1990. relaŃii care s-au pierdut în procesul de abstractizare. poate să nu fie adevărata diviziune de conŃinut sau poate să nu aibă nici o legătură cu unităŃile de comportament ale auditoriului. război. depinzând de relaŃiile interioare dintre referinŃele interne ale textului. cum este de exemplu violenŃa. Cu toate că există mai multe posibilităŃi de studiere a conŃinutului în funcŃie de multiple ipoteze. Analiza discursurilor politice mediatizate a devenit. rezultatele obŃinute s-au referit în general la existenŃa şi cultivarea unor stereotipuri prin mass-media datorate sub-reprezentării acestor categorii în conŃinuturile mass-media faŃă de proporŃia existentă în realitate. Cuba. conŃinutul este clasat de la început. care trebuie interpretat cu grijă. unitatea de analiză convenită pentru a simplifica şi număra frecvenŃele. ficŃiunea ocupă un loc foarte important în conŃinuturile mediatizate. Aici analizele au evoluat de la simple calcule de frecvenŃă a unor cuvinte la complicatele analize din anii '90 cu caracter interdisciplinar (lingvistic. dolar. datorită mijloacelor moderne de înregistrare. sînt prezentate similar modului în care apar în societate? Deşi aceste aşteptări sînt şi trebuie să fie legate de ştiri şi informaŃii. a femeilor şi a diverselor ocupaŃii în mass-media. În altă ordine de idei. iar modul în care este evaluată este tot prin raportare realistă şi naturalistă. Lazar. ci un al patrulea text. 75 . cu rol exemplificator.Mass-media înregistrează evenimentele cu acurateŃe şi completitudine? Existând mai multe versiuni asupra realităŃii. în cadrul a patru dezbateri electorale televizate din 1960 în SUA. dintre Kennedy şi Nixon. a ajuns la concluzia că J. Multe cercetări s-au axat pe reprezentarea minorităŃilor etnice şi rasiale. mass-media fiind judecată mai ales în funcŃie de acest criteriu. 1990). conŃinuturile mass-media. atac. aşa cum se găsesc din abundenŃă în multe din sintezele de gen. întrebările cele mai frecvente ale studiului conŃinutului sînt următoarele: . D.emiŃătorului. Ńări. se pune în relaŃie cu standardele externe ale realităŃii. ea depinde de aspectele contextului referinŃei. cu atât mass-media va fi creditată cu un mai mare efect asupra auditoriului. Unitatea provine din faptul că . practica cercetărilor concrete a oferit o anumită unitate acestui demers.F. Ghiglione (1989). Din prima categorie vom reŃine. distingându-se faptele de ficŃiuni. apărute în ultimii ani (McQuail.

desirabilitaea ordinii sociale. din 193 de relatări ale scufundării. Această modalitate a analizei de conŃinut este marcată de dificultăŃi suplimentare. Se manifestă o tendinŃă puternic etnocentrică şi naŃionalistă a limbajului. prezentarea idilică a micilor localităŃi. nu doar din unghi cantitativ ci şi calitativ. realitatea reflectă în massmedia nu este o reflectare proporŃională a societăŃii în sens statistic. . în timpul războiului Malvinelor. însă. Repetarea unor cercetări de către alŃi cercetători au produs alte interpretări. Gans. a crucişătorului argentinian "Belgrano" şi cel britanic "Sheffield". elitele sînt suprareprezentate.Ca surse ale ştirilor. itemii găsiŃi de cel care interpretează reflectând de multe ori o interpretare subiectivă.MinorităŃile. Pornindu-se de la ideea că ştirile reflectă anumite valori sociale. analizând ştirile de la BBC privind scufundarea. Dintre fenomenele criminale. mai abstract în comparaŃie cu scufundarea propriului crucişător. făcută pe o perioadă de aproape un deceniu. În cazul scufundării crucişătorului argentinian. economic şi cultural "închise". acesta sînt simple "efecte speciale". capitalismul responsabil (angajarea cetăŃenilor în bunul mers al societăŃii). prezentate de o manieră înduioşătoare.În domeniul internaŃional. consideră cercetătorii. pierderi de vieŃi omeneşti. .McQuail (1990) defrişând sute de cercetări din ultimele decenii a evidenŃiat că practica cercetării a scos în evidenŃă următoarele "devieri" de la realitate: . şefii de state. valorile nefiind explicit exprimate. mai importantă decât corecta şi obiectiva discriminare a faptelor. . cercetătorii de la Glasgow Media Group.MinorităŃile naŃionale sau rasiale beneficiază atât de un tratament similar grupurilor marginale. purtătorii de cuvânt. ca victime. . se supun unui model de tratare bazat pe ignorarea unora şi tratarea disproporŃionată a celor "supărătoare" pentru societate. asupra ştirilor difuzate pe canalul american de televiziune CBS şi revista "Newsweek". din 96 de unităŃi de relatare a dezastrului. fiind prin definiŃie atipice pentru normalitatea realităŃii sociale. 76 . moderaŃia şi direcŃia naŃională.Femeile sunt mai puŃin reprezentate decât bărbaŃii şi în mai puŃin variate roluri sociale. multe cercetări au arătat tendinŃa de a privilegia ştirile privind Ńări care sînt politic. au constatat că primul eveniment beneficia de o tratare mul mai "soft". Într-o analiză din 1985. . devianŃii şi grupurile marginale. în cel de-al doilea caz. numai în 12 au fost folosiŃi termeni ca: moarte. furnizează versiuni asupra realităŃii şi sînt obiect al ştirilor mai mult decât nivelele de jos ale participanŃilor la evenimente. cît şi de o tratare literaturizată. 84 conŃineau cuvântul “moarte”.Temele reportajelor arată tendinŃa conformării la tendinŃe consensual-sociale şi valori comunitare. indiferent de mărimea lor sau proximitate. neaşteptat sau violent. ucidere. este suprareprezentată crima violentă contra persoanei. El a selecŃionat opt itemi care caracterizează orientările valorice de bază ale societăŃii americane: etnocentrismul (privilegierea ştirilor locale). democraŃia altruistă (un model utopic de societate). o serie de cercetări au încercat găsirea acelui strat valoric subiacent. . etc.Evenimentele prezente în ştiri au mai degrabă un caracter dramatic. individualismul. Cea mai cunoscută cercetare de acest gen este cea lui H. guvernele.

în exemplul citat fiind menite să facă impopulare în ochii opiniei publice revendicări legitime ale muncitorilor. dimensiunea denotativă şi cea conotativă.empirice. şi care trimite la experienŃa receptorului. după modelul analizelor de factură calitativă. psihologice. prevalându-se de limitele inerente fiecărui procedeu. preponderent conotativă . la sistemul de valori culturale. receptat după modelul poeziei. R. Barthes. Exemplare în acest sens sînt cercetările sociologilor grupaŃi în ceea ce este numit Glasgow Media Group. Peirce şi mai ales pe contribuŃiile lui F. Astfel se vor putea descoperi două dimensiuni de bază ale limbajului. Este pusă în evidenŃă şi importanŃa acceptării unui principiu limitativ. cel puŃin în zilele noastre. nici calitative. Alte tehnici de analiză. fizice. În anii 60. Între tehnicile de analiză putem menŃiona şi unele care nu sînt nici riguros cantitative. căci acest principiu de selecŃie epistemologică antrenează o situaŃie de imanenŃă.consideră R. subliniind afinităŃile dintre modul cum este considerată limba la Saussure şi conştiinŃa colectivă la Durkheim. 77 . au găsit o mare distorsiune faŃă de frecvenŃa lor în realitate. nu sînt neutre şi obiective. Acesta înseamnă selectare. ştirile sînt produse ideologice. interpretarea fiind însă mult mai elastică. semnificaŃia latentă a textului. Analizând ştirile prezentate în presa scrisă şi la televiziune. O caracteristică este aceea că în general pentru culegerea datelor se folosesc metode cantitativ . este un mesaj simbolic (dimensiune conotativă). R. şi comparând cu statisticile oficiale. numai sub raportul sensului pe care-l deŃin. Apărută în intenŃia de a se constitui ca alternativă la analizele clasice de conŃinut. analiza de conŃinut semiologică rămâne încă o reflecŃie generală care nu se articulează pe o "tehnică" riguroasă de cercetare a comunicării de masă. numit principiul pertinenŃei. Într-un mesaj publicitar. doar o parte a acestei ştiinŃe deoarece ea este doar unul din sistemele de semne prin care se comunică în societate. referitoare la conflictele de muncă. S. acestea combină cele două posibilităŃi. de exemplu. Are ca fundal teoretic contribuŃiile filosofului american Ch. fără a Ńine cont de alte aspecte: sociologice. plasarea în interiorul textului. considerat întemeietorul semiologiei. lingvistica generală fiind. distorsiune mai mare la televiziune decât în presa scrisă. semnificaŃie care ne poate conduce la intenŃia emiŃătorului. Barthes recunoaşte că acest aspect conŃine o mare doză de arbitrar. cultura fiind o uriaşă punere în scenă a unor ritualuri comunicaŃionale. Privilegiind prezentarea efectelor şi ignorând cauzele. formarea unor clase de obiecte prin considerarea doar a unor caracteristici. Comunicarea de masă este. în opinia sa. analiza semiologică este una preponderent calitativă. există două mesaje: unul care are o semnificaŃie evidentă. Ea încercă descoperirea sensului profund . cu un important impact asupra abordării sociologice a culturii şi societăŃii de masă.Analiza semiologică de conŃinut. receptată pe planul expresiei. şi poate fi asimilată cu semnificaŃia pe care o are pentru un extraterestru care cunoaşte perfect limba dar nu cunoaşte contextul cultural (dimensiunea denotativă) şi un al doilea ce nu are caracterul analitic al primului. Barthes. Deşi a produs în ultimele două decenii o serie de rezultate interesante. Deşi analizele acestui grup sînt tratate de obicei distinct de autorii unor sinteze. se poate considera că tehnica lor este mai apropiată de analiza empirică tradiŃională. de Saussure. Acesta din urmă consideră că semiologia este ştiinŃa care studiază universul semnelor din cadrul vieŃii sociale. ea fiind mai mult un demers epistemologic decât o metodă propriu-zisă. consideră sociologii scoŃieni. mai ales în studiul articulaŃiilor fundamentale ale mesajului publicitar şi cinematografic.

multe din ele devenind specializări pentru o serie de profesionişti ai domeniului: sociologia publicului. Ca metodă preponderentă . tehnici deosebit de numeroase. pe acest mit structurându-se o serie de coduri general umane: lupta cu destinul. un fel de dimensiune paradigmatică. În ultima instanŃă. Un exemplu devenit clasic este analiza lui S. de cele mai multe ori împrumutate din lingvistică. însă toate se vor structura în jurul mitului fundamental. ce găseşte în cuvânt manifestarea cea mai palpabilă a comunicării. de natură semantică. la aproape o jumătate de secol de la lucrările întemeietorului ei. Este efortul de a extrage trăsăturile care individualizează anumite tipuri de mesaje sau canale. pentru a se linişti lângă metodele cele mai accesibile" (J. trecerea la un metalimbaj autonom. am vedea vizitatorii cultivaŃi oprindu-se cu deferenŃă în sălile abstracŃilor. etc. similară cu operaŃiunea de traducere a unui text (J. lexicale sau sintactice. -M. să obŃinem rezultate cu totul diferite. Paris. un substrat convenŃional. Receptarea filmelor western are la bază mitul cuceririi vestului sălbatic.93). constituie categoriile de analiză după criterii semantice. 1985). În studiul conŃinuturilor mediatice este criticată analiza tematică în favoarea unor metode mai tehnicizate. ce devine o rescriere parafrastică a textului. violenŃa de exemplu. Bordas. Ceea ce Berelson definea ca "tehnică de cercetare pentru descrierea obiectivă. presă scrisă. însă este metoda cea mai folosită de majoritatea cercetătorilor. sistematică şi cantitativă a conŃinutului manifest al comunicării" (1954. insuficienŃă care se repercutează asupra interpretării. C. O mare parte a cercetărilor în domeniul comunicării de masă se concentrează în sectorul studiului audienŃei. în texte de sorginte scrisă sau orală. care sînt comune atât emiŃătorului cît şi receptorului. În primul rând. Analiza de conŃinut studiază conŃinuturi semnificante.Berelson (1954). În general. Din multitudinea de definiŃii se pot izola două variante categoriale largi. 189) ar trebui desemnată mai ales prin termenul de "descriere calitativă" fiindcă. lupta dintre bine şi rău. este criticată şi. analiza de conŃinut are. apologia curajului. criticile tehnicilor clasice se bazează pe insuficienta definire obiectivă a categoriilor. folosind două metode de analiză a conŃinutului. Blanchet & Al. dar revenind spre sălile figurativilor. Larg folosită. legate mai ales de proliferarea teoriilor asupra producerii discursului. El porneşte de la ideea că filmul se bazează pe anumite coduri. Leger. După criteriul atingerii sau nu a 78 . atât lucrările clasice cît şi cele mai noi. Prin audienŃă este desemnat un evantai larg de probleme în sociologia comunicării de masă. afirmaŃia metaforică a unor cercetători ai domeniului este nu doar interesantă ci şi adevărată: " dacă metodele analizei de conŃinut ar trebui expuse într-un muzeu al artelor metodologice. deux resultats?.. cramponându-se de metodele cele mai riguroase. sociologia presei. fiind un indicator al stăpânirii destinului. în A. L Entretien dans les sciences sociales. audienŃa poate fi definită în sens restrâns. L analyse de contenu: deux methodes. B. Însă de multe ori se întâmplă că. ca ansamblu de indivizi susceptibili de a accede la mesajele oferite de o sursă de comunicare de masă.Hall asupra filmelor western. 1974. confundată cu analiza discursului. AUDIENłA. Gardin. televiziune. nu doar în studiul comunicării de masă. unite în sisteme de înŃelesuri.Analiza genurilor are în intenŃia originară studiul particularizării diverselor tipuri de mijloace de comunicare: film. Pe această convenŃie de bază pot fi tratate şi alte teme . de multe ori. Pe această bază au apărut diversele sub-genuri ale filmului western. etc. nu are semnificaŃia sa ordinară. radio. analiza tematică şi tehnicile derivate din aceasta.

În fine. Ei nu au conştiinŃa apartenenŃei la un grup. modele de comunicare. audienŃă Teme de dezbatere: 1. etc. presă. În ce ne priveşte. putem menŃiona metoda tipurilor empirice. ce trimite la Max Weber. de maximă generalitate. În ce măsură credeŃi că mass-media din România poate influenŃa opŃiunile politice ale cetăŃenilor?ArgumentaŃi. Cum vă explicaŃi că românii tind din ce în ce mai mult să renunŃe la lectură în favoarea televiziunii? II. pentru diverse tipuri de mass-media. influenŃa lor pe termen scurt sau lung. Cuvinte-cheie: comunicare de masă. delimitând-o în grupuri. profesii. metoda tipurilor categoriale. inventate de cercetător.enunŃaŃi principalele disfuncŃii ale mass-media . Pe plan psihic sînt izolaŃi unii de alŃii. informaŃie. conŃine sensul larg al termenului. nu pot comunica între ei. divertisment. generalizării şi abstractizării. De aceea există o mare dificultate în stabilirea unor tipuri categoriale. analiza de conŃinut.destinatarului. prin audienŃă desemnându-se atât populaŃia reală sau potenŃială cît şi ecourile acestor mesaje massmedia. sînt anonimi. Fiind o audienŃă de masă. fiecare grup fiind constituit din indivizi care au anumite caracteristici comune. indivizii care o compun nu au caracteristicile unui grup sau consistenŃa publicului din situaŃiile menŃionate mai sus. considerând-o mai exactă.enunŃaŃi principalele funcŃii ale mass-media . ne vom limita la prima definiŃie. Din multiplele metode de segmentare a publicului putem aminti trei mari categorii: în primul rând. audienŃa poate fi efectivă sau virtuală. auditori sau telespectatori pe vârste. Vom putea observa încă de la început că audienŃa comunicării de masă este diferită sub aspectul particularităŃilor sale de publicul de teatru sau participantul la spectacole sportive sau muzicale. SOCIOLOGIA MASS-MEDIA Obiective operaŃionale: Parcurgând acest text. aici însă sociologia a adus o contribuŃie importantă construind profiluri statistice ale audienŃei. 2. dar mai puŃin exactă. opinie. des folosită în sociologie. clasificarea făcându-se după categorii mai mult sau mai puŃin arbitrare. bazându-se pe criterii abstracte. influenŃare. veŃi putea să . Orice tipologie este produsul schematizării. nivele de educaŃie. realizată pe baza unor caracteristici socio-demografice direct observabile într-o populaŃie. metoda tipurilor ideale. sau furnizând date utile privind caracteristici demografice ale audienŃei unor surse de comunicare de masă: proporŃia de cititori. Prin realizarea de tipologii se obŃine o imagine simplificată şi inteligibilă a populaŃiei studiate. A doua categorie. nu sînt adunaŃi într-un spaŃiu comun de receptare şi nu pot reacŃiona împreună de o manieră organizată. În al doilea rând.descrieŃi cele mai importante modele care ilustrează paradigma “efectelor puternice” ale mass-media 79 .

astfel.Merton evidenŃiază trei funcŃii principale ale mass-media: . DiferenŃa dintre cele două are drept rezultat faptul că funcŃiile efective ale comunicării de masă nu sunt în mod necesar cele vroite sau urmărite de comunicatori. Stabilirea şi cercetarea funcŃiilor mass-media reprezintă o problemă care întâmpină dificultăŃi atât la nivelul teoriei (concepŃiei despre funcŃii). de influenŃe (efecte) sau de misiuni atribuite acestor sisteme (roluri). Adeseori. care au propus un nivel mediu de analiză. F. funcŃii tipice. persoanelor.FUNCTIONALITATEA SOCIALĂ A MASS-MEDIA RelaŃia dintre mass-media şi societate se poate pune în termeni de consecinŃe globale (funcŃii).FuncŃia de impunere a normelor sociale – Mijloacele de comunicare în masă pot iniŃia acŃiuni sociale organizate. Această funcŃie este mai evidentă în societăŃile urbanizate unde anonimatul slăbeşte detectarea şi controlul informal. Mass-media contribuie la respectarea normelor sociale şi participă la regularizarea funcŃionării societăŃii. Condamnarea publică a actelor deviante îi face pe oameni să simtă 80 . K. Lasswell ş. D. de ansamblu. Au fost stabilite. Aşa cum sublinia D. Rezultatele activităŃilor mediatice sunt adeseori neaşteptate. R. Concentrarea atenŃiei asupra unor probleme. 105). termenul de funcŃie cumulează cele trei posibilităŃi. adică studierea “structurilor concrete ale comunicaŃiilor sau studierea metodelor comunicării de masă” (Merton. H. în contexte sociale determinate..(McQuail. organizaŃiilor şi mişcărilor sociale. au apărut evidente două dificultăŃi: a) dificultatea cercetărilor comparative între societăŃi diferite ca structură şi nivel de dezvoltare. demascând condiŃii care sunt în dezacord cu morala publică. cultura orală. grupuri. Merton este acela de a fi depăşit prezentarea descriptivă a funcŃiilor comunicării de masă.FuncŃia care conferă poziŃie (statut) socială problemelor publice.p.. . Lazarsfeld. Merton. dezvăluind o caracteristică fundamentală a acesteia – consecinŃele sociale ale comunicării de masă nu trebuie deduse direct din intenŃiile manifest exprimate. de consecinŃă ori de cerinŃă sau aşteptare – şi poate căpăta chiar şi alte înŃelesuri”. Încercându-se un inventar al funcŃiilor mass-media. ca proces social tipic societăŃilor moderne. Tentativa depăşirii acestor dificultăŃi aparŃine lui Merton şi Lazarsfeld.Lazarsfeld şi R. precum educaŃia instituŃionalizată. persoane sau instituŃii are ca rezultat sporirea prestigiului şi importanŃei sociale a acestora. b) imposibilitatea de a discerne cât din efectele acestui proces se datorează funcŃiilor specifice ale mass-media şi cât altor procese concomitente. P.K.1987.McQuail.a. Nu este întâmplător că primele paradigme ale funcŃiilor mass-media au fost propuse de teoreticieni ai funcŃionalismului “comunicaŃional” – R. P. cât şi la cel al operaŃionalizării.F. p. noŃiunea de funcŃie poate fi folosită cu sensul de “scop. Trebuie făcută distincŃie între consecinŃele sociale semnificative (funcŃiile sociale ale comunicării de masă) şi scopurile vizate (declarate).69). 1957. Meritul lui R. la întărirea controlului social. D. sistemul politic etc.

Contribuie la adormirea conştiinŃei politice. Marea majoritate a autorilor reŃin următoarele trei funcŃii ale mass-media ca expresii ale unor nevoi şi aşteptări umane: 1. Ch. Informează asupra evenimentelor. 6. Înăbuşă preocupările şi capacitatea creatoare. deoarece “cetăŃeanul informat” nu este.p.Wright evidenŃiază următoarele aspecte esenŃiale: informaŃiile abundente referitoare la ameninŃările mediului pot spori angoasele audienŃei în locul efectului normal de avertizare. acestea oferă o lume simbolică în care oamenii îşi găsesc temporar evadarea. 2.10) . DISFUNCłII 1. 1972. 3. Contribuie la degradarea morală 4. 5. Stimulează delincvenŃa. totodată. Mass-media a ridicat nivelul de informare a unor mase largi de oameni. Oferă publicului larg un divertisment cotidian şi nevătămător. 81 . L. imanenŃa elementelor disfuncŃionale (funcŃia anormală de narcotizare a mass-media). şi un “cetăŃean activ” politiceşte (Wright. în toate cazurile. individul poate reacŃiona paradoxal orientându-şi atenŃia spre probleme şi aspecte ale vieŃii private. puşi în contact cu bunurile culturale. distincŃia dintre funcŃii manifeste (ceea ce este definit şi urmărit în mod formal şi explicit) şi funcŃii latente (ceea ce s-a obŃinut realmente printr-o campanie de presă).nevoia de a lua atitudine împotriva acestor acte. abundenŃa strivitoare a informaŃiei poate genera tendinŃa de izolare: copleşit de informaŃii.. 2. Expunerea la valul de informaŃii poate să servească mai curând la narcotizarea decât la stimularea cititorului sau ascultătorului mediu. de Fleur propune o schiŃă mai operaŃională a funcŃiilor şi disfuncŃiilor sistemului comunicării de masă: FUNCłII 1. Prin publicitate stimulează sistemul economic şi promovează standardele de viaŃă ale cumpărătorilor potenŃiali. Milioane de oameni sunt. 3. 5. În concluzie principalele contribuŃii mertoniene sunt: deosebirea dintre consecinŃele unei instituŃii sau activităŃi sociale şi motivele oficiale ale justificării ei. Demascarea corupŃiei.FuncŃia anormală de narcotizare – Este mai puŃin luată în seamă decât celelalte două funcŃii. Se presupune că nu este în interesul societăŃii complexe moderne ca mase largi ale populaŃiei să fie apatice şi inerte din punct de vedere politic. . Coboară gusturile publicului. Totuşi . pentru prima oară. Apărarea libertăŃilor. mediatizarea excesivă poate conduce la apatie politică. şi un scop preventiv. Întărirea controlului social formal şi informal ca efect al media are. Analizând această disfuncŃie. R. făcând abstracŃie de intenŃie. 2. le oferă receptorilor posibilitatea unor contacte speciale procurându-le pe această cale satisfacerea unor aspiraŃii incomplet împlinite prin alte contacte şi forme de comunicare. M.R. doze crescânde de comunicare de masă ar putea transforma energiile oamenilor dintr-o participare activă într-o cunoaştere pasivă. asupra cărora poate avea o mai mare putere de control. Ch. 4.

de integrare în societate 82 .. dându-i un contur specific). al instituŃiilor comunicării de masă.de divertisment . identitate (ritmează existenŃa noastră cotidiană. . de judecată şi de opinie etc. 56). Dintre cei mai semnificativi autori care au abordat problematica funcŃiilor massmedia pot fi amintiŃi următorii: . grupurilor şi colectivităŃilor la viaŃa publică.D. D.funcŃia de socializare – mass-media facilitează participarea indivizilor. în funcŃie de contexte culturale. compensare (oferă experienŃe afective). oferă receptorilor elemente pentru susŃinerea şi îmbogăŃirea contactelor interpersonale. . asigurarea coerenŃei acŃiunilor publice şi a efortului de convingere şi conducere în vederea atingerii unor obiective comune. .de asigurare a continuităŃii . context în care este utilizată. Exprimând exigenŃa unei analize integraliste asupra comunicării de masă. la elaborarea şi luarea deciziilor. c) de transmitere a “moştenirii sociale”.Fr. în general. divertisment (transmite mesaje ce ocupă timpul liber).de corelare (socializare) . c) de purificare sufletească.de mobilizare B) pentru indivizii luaŃi în parte: . b) de recreere.L.se referă la colectarea informaŃiilor. social şi internaŃional: .funcŃia de informare propriu-zisă . Thayer. . McQuail stabileşte două mari familii de funcŃii: . nivel de dezvoltare etc. Malinowski cu privire la analiza instituŃională a culturii. organizarea activităŃilor colective. interpretare – este legată de exercitarea controlului social. H.funcŃia de loisir şi de divertisment – se poate realiza în modalităŃi diferite.de informare .de stabilire a identităŃii personale . educaŃie (contribuie la modelarea indivizilor). de trecere a tradiŃiilor de la o generaŃie la alta (Lasswell. b) de “coordonare a diferitelor părŃi ale societăŃii în răspunsul dat mediului”. Există moduri de analiză a funcŃiilor mass-media care pornesc de la studiul organizaŃiilor. paradigma lui B. Balle are în vedere trei funcŃii: a) de inserŃie socială.Lasswell menŃionează trei funcŃii ale mass-media: a) de “supraveghere a mediului”. mitologizare (creează modele simbolice de profunzime ale culturii noastre).A) pentru societate ca ansamblu: .3.D. motivaŃie.de informare .funcŃia de persuasiune. În Raportul elaborat de Comisia InternaŃională UNESCO pentru studiul problemelor comunicării în societatea contemporană sunt definite cinci funcŃii principale ale massmedia exercitate la nivel individual.funcŃia de educaŃie şi de transmitere a moştenirii sociale şi culturale . altfel spus. H. 1973. difuzarea colectivă a elementelor de cunoaştere. . p. care identifică funcŃiile de : socializare (oferă material pentru discuŃiile dintre oameni). informare (distribuie date despre realitate).

Merton. fără de care echilibrul social ar fi imposibil. de adaptare la evenimentele relatate. Modelul cel mai complet de analiză a funcŃiilor mass-media este propus de Ch. 1992.R. nivelul individului şi nivelul grupurilor specifice. B. ce cuprinde activităŃile care se referă la comunicarea stocului de norme sociale. 98).transmiterea moştenirii sociale între generaŃii. p.funcŃia de implicare (dezvoltă dezechilibrele din modurile noastre de viaŃă) .. cu referire la acele activităŃi de comunicare destinate divertismentului.Wright. indivizi) În cadrul oricărei societăŃi există.K. ...R.c) stabilirea nivelului efectelor acestor activităŃi (societate.Wright propune o “formulă” cuprinzând următoarea listă de întrebări: (1) funcŃiile (3) manifeste Care sunt ale ori (2) disfuncŃiile (4) latente ori (5) supravegherii (6) corelării (7) transmiterii culturale (8) divertismentului pentru (9) societate (10) indivizi (11) grupuri componente (12) sisteme culturale (apud. modelul lui Ch. amuzamentului etc.b) stabilirea registrului funcŃional (funcŃii. I. Wright concretizează analiza funcŃională a rolului media la cele trei niveluri specificate de el: nivelul societăŃii. cu referire la acele activităŃi de interpretare a informaŃiilor şi de prescriere a conduitelor. disfuncŃii. care se referă la activităŃile de culegere şi distribuire a informaŃiilor asupra mediului.distracŃia. sisteme culturale.funcŃia de focalizare (sintetizează reacŃiile individuale şi sociale) . informaŃii şi valori ale unui grup către o altă generaŃie. patru activităŃi de comunicaŃie de bază. care nuanŃează modelul lui Lasswell şi îl completează cu distincŃiile realizate de R.).funcŃia de prismă (contribuie la schimbarea culturală) (Cathelat. În sinteză. funcŃii latente etc. funcŃii manifeste. Drăgan. . p. 83 .punerea în relaŃie a segmentelor sociale în răspunsul lor dat mediului.de divertisment B. Acestea sunt: “supravegherea mediului”. Cathelat şi A.a) stabilirea activităŃilor de comunicaŃie de bază realizate prin mass-media . El comportă trei niveluri analitice: .R. ataşat fiecăreia dintre activităŃile comunicaŃiei de bază . . în mod necesar. 164-165) Ch. 1997. Cadet propun: . grupuri.funcŃia de antenă (adună informaŃia) .

Pe lângă multele funcŃii care au fost enumerate este necesară precizarea că massmedia prezintă şi o serie de disfuncŃii (efecte negative ale mijloacelor de comunicare în masă). conferă legitimitate actorilor politici. De asemenea. Merton. exacerbarea violenŃei televizate.există pericolul ca aceste instrumente.. în fond ca un narcotic social. Merton şi P. R. mai ales ale televiziunii americane. . 22-23). subordonarea TV şi a altor media unor obiective ale manipulării propagandistice etc. La nivelul individului există următoarele funcŃii: 1. asigură competiŃia democratică între diferitele grupuri şi formaŃiuni politice. R. Lazarsfeld au identificat trei factori de îngrijorare pentru efectele sociale ale mass-media. 2. ale comunicărilor de masă să constituie o cale majoră de determinare a gusturilor estetice şi a standardelor culturale populare (Lazarsfeld. În aceste condiŃii televiziunea este tot mai puŃin un mijloc de comunicare şi tot mai mult un aparat de dominare al puterii. preŃuri. funcŃia de supraveghere – furnizarea unor elemente de avertizare pentru prevenirea indivizilor şi deci pentru reacŃii de apărare. Cele trei componente ale paradigmei critice aparŃinând lui Merton şi Lazarsfeld sunt: . La nivelul sub-grupurilor mass-media contribuie la formarea curentelor de opinie publică. explozive şi a dezastrelor poate mări anxietatea indivizilor şi poate crea stări de panică şi de dezorientare. mai ales posibilitatea ca atacul lor continuu să ducă la abandonarea necondiŃionată a facultăŃilor critice şi la un conformism care exclude gândirea. p.F. periculoşi .) şi o mobilizează pentru a le face faŃă. . război. în condiŃiile exploatării ei excesiv comerciale: folosirea masivă a televiziunii ca mijloc de divertisment. P. starea circulaŃiei. Au fost identificate şi alte disfuncŃionalităŃii ale mass-media. o informaŃie copleşitoare şi dificil de asimilat poate încuraja izolarea şi tendinŃele de retragere din viaŃa privată şi alunecarea în apatie 84 . un factor de alterare a spaŃiului public ca loc simbolic în care se exprimă.). supunerea abuzivă a acesteia faŃă de valul insidios al publicităŃii.. la formele de comportament prin care sunt aduse violări legilor şi normelor sociale. avansate din punct de vedere tehnic.La nivelul societăŃii el distinge trei funcŃii pozitive: 1. subordonate marelui business. funcŃia de avertisment – informaŃiile difuzate prin mass-media previn populaŃia asupra unor pericole (catastrofe. funcŃii personalizate – mass-media este pentru oameni o sursă de informaŃii cotidiene utile. mai ales ale televiziunii. 3. se schimbă şi se articulează liber opiniile. atacuri etc. prezentarea masivă a situaŃiilor critice.teama de omniprezenŃa şi puterea potenŃială a acestor mijloace. 1974.există îngrijorarea privind efectele actuale ale acestor mijloace şi asupra imensei lor audienŃe. absolut necesare în societăŃile contemporane pentru satisfacerea nevoilor legate de funcŃionarea cotidiană a societăŃii (informaŃii despre oferte de bunuri şi servicii. 1960. funcŃia instrumentală – mass-media difuzează date despre mediul social. funcŃia etică – prin difuzarea informaŃiilor referitoare la indivizii devianŃi. cursul acŃiunilor la Bursă etc. 2.

1979. Dintre consecinŃele negative posibile asupra copiilor ar putea fi menŃionate următoarele: copiilor li se ia un timp preŃios şi indispensabil pe care ei l-ar putea consacra achiziŃionării directe (şi nu pe calea simbolică a televizionării) a propriei experienŃe directe de viaŃă. mass-media devin responsabile de o nouă formă de “cronofagie” şi de distragere de la activităŃi creatoare. atribuindu-se doar consecinŃe negative. frânarea tendinŃelor creatoare) rolul ei. alienarea politică şi culturală. ea trezeşte pofte şi speranŃe utopice. J.politică. mesaje publicitare. Unele dintre posibilele consecinŃe disfuncŃionale ale mass-media au fost semnalate mai ales în cadrul Anului InternaŃional al copilului şi vizează expunerea exagerată a copiilor la aceste mijloace de comunicare. dispariŃia prea timpurie a frontierelor dintre lumea adulŃilor şi lumea culturală a copiilor ca urmare a faptului că aceştia privesc mai mult la televizor emisiunile pentru adulŃi. cultura viitorilor adulŃi va fi afectată de faptul că televiziunea are inevitabil tendinŃa de a simplifica realitatea. ViaŃa copiilor. de conformism socio-cultural şi de slăbire a culturilor locale. Lumea de astăzi a fost transformată într-un univers informaŃional şi devine tot mai conştientă că noile mijloace ale comunicării de masă produc treptat modificări fundamentale în relaŃiile dintre oameni. transformându-se în consumatori pasivi de distracŃie ieftină şi aplatizantă. comunicarea directă. la semenii lor. adormirea conştiinŃei politice. înăbuşă creativitatea. culturale şi psihologice ale mass media comportă şi alte aspecte care au intrat de mult în aria cercetării ştiinŃifice şi în dezbaterea publică. în esenŃă pozitiv. toate limitând comunicarea umană. Există un risc socio-cultural în faptul că mase uriaşe de oameni devin complet dependente de distracŃiile oferite de media. dezagregarea morală şi stimularea devianŃei şi delincvenŃei. atenŃia este de obicei reŃinută de aspectul ei dăunător. utopice. comunicarea televizuală este de sens unic. un univers mecanizat format de radio.4). publicitatea trezeşte dorinŃe şi aşteptări inutile. în fine ea împinge la crimă şi la violenŃă” (Halloran. dezvoltă vulgaritatea şi insensibilitatea.. p. ajungându-se până la o contestare totală a acesteia. Excesul de divertisment şi destindere pe care îl reprezintă mass-media poate deturna atenŃia publicului de la probleme sociale şi politice presante şi importante şi de la participarea activă la viaŃa politică. Ea se opune oricărei educaŃii…. jocuri mecanice. 85 . nu poate fi negat. Studierea problemelor legate de mijloacele de comunicare în masă necesită timp şi eforturi îndelungate şi convergente ale specialiştilor din diverse discipline. Problema efectelor sociale. acesta dând naştere dezbaterilor şi suscitând proteste… În multe Ńări occidentale se atribuie televiziunii tot felul de crime: ea distruge valorile morale. ca şi a adulŃilor de astăzi este tot mai mult impregnată de un mediu artificial. ceea ce favorizează pasivitatea tânărului telespectator sau îl privează de avantajele comunicării interpersonale care asociază răspunsurile şi întrebările. orientându-se adesea spre divertisment. în modul lor de a se raporta la datele existenŃei. ceea ce nu poate rămâne fără efecte (pozitive sau negative) asupra omului şi a relaŃiilor sociale. televiziune. care se adaugă lumii naturii şi lumii altora în general. Cu toate că mass-media poate acŃiona în sens disfuncŃional (aplatizarea gustului publicului. de la persoană la persoană. aspiraŃii nelegitime etc. Uneori criticile justificate ale mass-media au fost exagerate. În acest sens James Halloran afirma: ”Când se face oficial procesul televiziunii. la realitate. în modul de gândire şi de percepere a realităŃii. Copiii trăiesc astăzi într-un mediu artificial creat de mass-media. video şi benzi desenate.

3. “informaŃia” rămâne să aibă în toate aceste perspective un caracter faptic. în numele publicului. graniŃa dintre informaŃie şi opinie. socialului sau economicului. Această funcŃie mediatică priveşte alimentarea publicului cu ştiri sau informaŃii de acest tip despre evenimentele sociale şi afacerile publice. EFECTELE MASS-MEDIA ŞtiinŃele comunicării acordă un loc esenŃial efectelor pe care le produc procesele de comunicare. dintre informaŃie şi comentariu. Indiferent de nivel. În al doilea rând. funcŃia expresivă şi funcŃia critică. O. Noomen spre un ansamblu de patru funcŃii mediatice: funcŃia informativă. 5). 4. van Guilenburg. Ea se referă la o categorie eterogenă de activităŃi mediatice. în primul rând. aranjamentul aproape standard al camerei în care este amplasat televizorul). Deşi este definită în diferite feluri. Prin aceasta se recunoaşte implicit că efectul se referă la urmările voite pe care le are receptarea mesajului. Mass-media sunt din punct de vedere funcŃional un forum în care indivizii sau diversele grupurile sociale îşi pot face cunoscute opiniile şi câştigă o identitate politică..W. poate fi foarte precis trasată. O. Scholten. Este vorba. faŃă de aparatul de stat.W.. FuncŃia interpretativă. consumul mediatic poate avea şi efecte secundare (cum sunt – de exemplu – poluarea mediului înconjurător cu hârtie de ziar. 86 . pentru că există o varietate de efecte. ea ar rămâne incompletă. importantă este influenŃa mesajelor mediatice asupra receptorului. 1. mai mult sau mai puŃin obiectiv. funcŃia interpretativă. instanŃa care emite mesaje intenŃionează să obŃină un efect asupra receptorului. de rolul tradiŃional de “câine de pază” pe care mass-media îl joacă. culturală sau socială. G. Unele dintre ele sunt legate mai degrabă de coordonatele sau capacităŃile fizice ale unui anume mass-medium. Alte efecte se leagă de intervalul de timp în care publicul face uz de un anumit mass-medium. J. În primul rând. O asemenea definiŃie a efectului nu este suficientă însă. Pentru studiul comunicării. 1998. Scholten şi G. Noomen. În al doilea rând. În al treilea rând. Importante sunt în acest cadru interpretarea şi judecata de valoare la care sunt supuse evenimentele sau faptele publice.Studiul multiplelor variante de definire şi clasificare ale funcŃiilor mediatice i-a condus pe J. Realizarea acestei funcŃii mediatice depinde de măsura în care diversele curente de opinie îşi găsesc cu adevărat expresie mediatică. procese şi consecinŃe care nu pot fi atribuite decât actului de comunicare”(van Guilenburg.J. FuncŃia critică. funcŃia critică priveşte confruntarea curentelor divergente de gândire care se manifestă în sfera politicului.. “Efectul comunicării cuprinde un ansamblu de procese şi consecinŃe pe care le presupune receptarea mesajelor. comentariul topindu-se în informaŃie. consumul sporit de apă în pauzele meciurilor televizate de fotbal. O altă definiŃie. Uneori. 2. este vorba de investigarea şi punerea în lumină a situaŃiilor sau aspectelor anormale din viaŃa socială. FuncŃia expresivă. FuncŃia informativă. p. dar această graniŃă rămâne de cele mai multe ori incertă.J.

ExplicaŃia poate fi găsită în gradul de dificultate presupus de factura empirică a cercetării. cum a fost receptat mesajul de către un anumit public şi dacă efectul a fost de ordin cognitiv sau de ordin comportamental.. fie ele de natură ideologică sau pragmatică. de unde şi concluzia că nu se poate limita influenŃa media la efectele imediate sau pe termen scurt. efecte pe termen mediu (7-30 de zile). M. legată de un anumit moment din evoluŃie: “…ceea ce. Principala consecinŃă a acestora este că orice generalizare rămâne “datată”. se poate spune că mesajul are unele efecte pe care emitentul le-a prevăzut sau dorit. existenŃa a trei tipuri de efecte: efecte pe termen scurt (până la 6 zile). generalizările sunt dificile din cauza faptului că obiectul lor este în continuă schimbare. Din punct de vedere teoretic.asemănătoare. În acest context. Unele se limitează la prima dimensiune (cine suportă efectul). Alături de efectele intenŃionale există şi efecte non-intenŃionale. p. ele oferă mai curând definiŃii de natură activă şi produc restructurări valorice. Acest lucru nu înseamnă însă că studiile empirice asupra microefectelor nu sunt importante pentru o viziune de ansamblu asupra relaŃiilor dintre mass-media şi societate. 87 . Alte cercetări vizează exclusiv natura efectelor: dacă mesajul a ajuns sau nu la receptor (ceea ce nu se întâmplă întotdeauna. 15). 4) intenŃionalitatea efectului. Klapper: . Maletzke care afirmă că: efect înseamnă toate modificările la nivel individual sau social pe care le produc mass-media prin tipul lor de mesaje. acestea fiind adeseori mai subtile şi mai greu de sesizat.A. pare a fi o generalizare validă. 2) mutaŃiile de ordin social şi cultural. a modificării sistemului mediatic şi a desuetudinii în care cad generalizările din cercetarea comunicării de masă aduce cu sine o importantă restricŃie în abordarea acestui domeniu”. cele pe termen lung au fost mai puŃin abordate. (Lowery. deoarece publicul vizat este doar un public potenŃial). Referitor la ultima dimensiune.importanŃa timpului şi a duratei pentru a evalua efectele de ansamblu ale mesajelor. 1988. 4) modificarea normelor care reglează activitatea mediatică. Dacă efectele pe termen scurt au fost studiate mai mult şi au reŃinut atenŃia experimentatorilor. AtenŃia pe care studiile de comunicare o acordă efectelor a fost şi este inegală. de regulă. Diversele cercetări se concentrează pe una sau alta din aceste dimensiuni.L. efecte pe termen lung (peste o lună). Berelson. S. 3) durata efectului. În mod frecvent. În ceea ce priveşte durata efectului. aceasta din cauză că este mai dificilă evaluarea efectelor îndepărtate şi cumulative. în general. Inevitabilitatea schimbării de ordin social. 3) mutaŃiile demografice.. la un moment dat. Aceste studii acceptă. Efectele pe termen scurt asupra opiniilor pe care indivizii le manifestă sunt mai uşor de cercetat decât efectele mediatice pe termen lung sau la nivel social. studiile se preocupă de efectele pe termen scurt asupra concepŃiilor la nivel individual (microefecte). efectele la nivel de grup sau colectivitate (mezoefecte) şi efectele la nivelul întregii societăŃi (macroefecte). După părerea lui şi a lui B. 2) natura efectului. DeFleur. în categoria consecinŃelor indirecte. influenŃele şi efectele îndepărtate intră. ori că efectele sunt contrare aşteptărilor. studiile de comunicare vizează o altă problemă: care este intervalul de timp care se scurge între emisia mesajului şi momentul în care se poate înregistra un oarecare efect. scurt timp după aceea poate deveni desuetă. oferă şi G. Lowery şi De Fleur semnalează mutaŃiile cele mai relevante pentru activitatea de cercetare: 1) schimbările de ordin tehnologic.făcând distincŃie între efectele la nivel individual (microefecte). Pentru înŃelegerea nuanŃată a efectelor mass-media putem reŃine şi câteva idei rezultate din cercetările efectuate de J. o definiŃie exactă trebuie să Ńină seama de dimensiunile acestor efecte: 1) efect asupra cui.

în particular. receptare selectivă. cărŃi. manifestate în perioade diferite şi “declanşate” de probleme deosebite. p. nemediate. . Istoria cercetărilor cu privire la mass-media . şi relativizarea noŃiunii de masă. 18). impactului acestora dar şi contextului social-economic care a generat fenomene de masă: “societate de masă”. Formele mass-media oferă o acoperire instantă a evenimentelor şi a schimbărilor sociale. cercetările arătând că influenŃele mass-media în societate. Deşi ele au în mod indubitabil o influenŃă socializatoare puternică. selecŃionează. paradigma “efectelor puternice”. . apariŃia şi extinderea industriei video. colectivităŃilor. grupurile de referinŃă. la care altfel oamenii nu ar avea acces. “industrii de masă”.este depăşită vechea viziune după care media dizolvă apartenenŃa indivizilor la comunităŃile de bază. din nou. Schimbarea normelor şi valorilor sociale este rapid reflectată de media şi poate fi repede adoptată de oameni. la nivelul grupurilor. demonstrate şi ele prin cercetări.. AtenŃia acordată identificării şi evaluării factorilor mediatori (predispoziŃii şi fenomene manifeste legate de expunerea selectivă. indivizilor nu este atât de mare cum s-a considerat iniŃial. în prim plan. . au adus. percepŃie selectivă. . “cultură de masă”. adoptându-se concepŃia după care comunităŃile filtrează. culturală. Cel mai influent medium este. Anii `70. J. reviste şi filme. însă nu în termenii interbelici. impactul precis al mijloacelor de comunicare în masă este greu de măsurat. Publicul va fi reprezentat ca fiind compus din indivizi având reacŃii diferite în funcŃie de apartenenŃa lor familială. se pare. în general. cea de a doua paradigmă sa impus cu mai multa forŃă. Mass-media este constituită din variate forme de comunicare (ce ating o mare audienŃă. fără nici un contact personal între transmiŃătorul si receptorul mesajelor) : ziare. diversificarea lor (prin satelit.). prin cablu etc. reviste. radio. influenŃând deci efectele media (Klapper. “comunicaŃii de masă”. ce se înscriu de la ştiri şi opinii până la capricii şi modă. a evidenŃiat existenŃa a două paradigme: cea a “efectelor puternice” şi cea a “efectelor slabe”. Perioada interbelică a fost dominată de prima dintre aceste paradigme. - 88 . care au însemnat dezvoltarea deosebit de accelerată şi puternică a sistemelor private de televiziune. reamenajează şi transformă mesajele difuzate. al factorilor de referinŃă. profesională. de exemplu. corespunzând şocului determinat de apariŃia noilor mijloace de comunicare. totodată. efectele depinzând deci de motivaŃia frecventării mediilor şi receptării mesajelor. mediate şi cumulative. depinde într-o mare măsură de televiziune.sublinierea rolului activ al indivizilor şi grupurilor.noua concepŃie asupra efectelor implică. radio. televiziunea. contribuind la înlăturarea conotaŃiei de uniformitate şi nediferenŃiere care prevala la început în termenii de mass-media şi public receptor. şi la influenŃele pe care media le exercită la nivelul câmpului social. comunităŃile locale) nu presupune excluderea efectelor directe. 1960.aceste cercetări vor întemeia definitiv concluzia că receptorii sunt de fapt utilizatori selectivi.necesitatea de a urmări pe lângă efectele directe ale media efectele indirecte. Ele oferă modele ale rolurilor şi imagini ale stilurilor de viaŃă. în condiŃionarea efectelor. televiziune. După cel de-al doilea război mondial. filme şi diverse înregistrări. Rapida difuziune a noilor tendinŃe manifestate în cultura tinerilor.

K. pe termen scurt. de efecte cu acŃiune lentă sau rapidă. p.Jensen si K. supus influenŃei mesajelor.B. considerată.Modelul “glonŃului magic” . selecŃionează conŃinuturile”. limitat. cele mai importante modele care ilustrează paradigma “efectelor puternice” sunt următoarele: . eliminate. fireşti.B. K. Se poate vorbi de efecte exercitate la nivelul instituŃiilor sau colectivităŃilor sau de efecte resimŃite la scară individuală.K. prin vehicularea unor simboluri capabile să reîmprospăteze reflexul adeziunii inconştiente a “sclavilor psihici” sugestionaŃi.Modelul “hegemoniei mass-media . (McQuail. Identificarea are la bază “asumarea valorilor promovate de/sau prin sursa mass-media”(conducând la procese de imitare a comportamentelor. în numeroase cazuri. lipsit de profunzime. (Jensen. adeseori.. În literatura de specialitate consacrată domeniului se apreciază că mijloacele de comunicare în masă pot influenŃa receptorii. normale şi de efecte obŃinute prin acŃiune dirijată.E. Internalizarea presupune “asimilarea valorilor. S-a ajuns astfel la concluzia că mass-media sunt un instrument aproape infailibil pentru propagandă. evidenŃiază faptul că “dresajul’ prin propagandă se sprijinea pe administrarea unui factor condiŃional şoc pe fundalul unor interese deja constituite.. imaginea receptorului s-a modificat: de la un public pasiv. Caracteristicile acestor efecte s-au schimbat în mod substanŃial: cercetătorii au trecut de la efecte globale la efecte speciale. Psihologul Serghei Ciakhotin a realizat în anul 1939 o analiză a propagandei naziste şi a considerat că acest tip de propagandă este expresia unui “viol psihic” al mulŃimilor. cultura specifice fiind practic eludate.. cum se întâmplă. conjunctural. orientată etc. 283). de la cele directe.Rosengren subliniază că “aceste opŃiuni au variat în mod ciclic. semnificaŃiilor şi modelelor de comportament difuzate de/prin mass-media”. s-a ajuns la un public activ. Acordul semnifică “acceptarea conştientă a influenŃei unui mesaj” şi are un caracter dinamic. şi invers.E. factorul raŃional. precum şi “dizolvarea” indivizilor în masă asigura reuşita “violului psihic”. 70-91). identificarea şi internalizarea valorilor. Sintetic. Prin utilizarea concomitentă sau alternativă a ameninŃărilor şi seducŃiei. de la ideea efectelor puternice la aceea a efectelor slabe. influenŃele reciproce dintre membrii grupurilor. astfel încât “constituirea” mulŃimilor. D. D. În acelaşi timp. indirecte. ca “punct terminus” al unui proces de influenŃare (persuasiune).Modelul “dependenŃei” . atitudinea critică. pe termen lung. Rosengren. 1977. Studiul lui Serge Tchakhotine. prin apariŃia şi manifestarea a trei procese: acordul. s-a putut crea condiŃia fundamentală a genezei unor mişcări de masă pe baze iraŃionale. Le Viol des foules par la propagande politique (1952). tradiŃiile. conŃinuturilor. McQuail este de părere că efectele mesajelor mass-media asupra receptorilor îmbracă forme de o mare varietate. individuali şi chiar colectivi. de efecte obişnuite.Modelul “spiralei tăcerii” Modelul “glonŃului magic”. p. 89 . sensurilor transmise prin intermediul mesajelor mass-media. care filtrează. la efecte difuze. dialogul social. în sfera divertismentului). 1992.

Noelle-Neuman. Noelle-Neumann a elaborat această teorie despre opinia publică. să nu-şi divulge propriile opinii. mass-media devin instrumentul unor tendinŃe hegemonice.2.. 1982. “caracter public al 90 . M. (De Fleur. 4. Pentru ea. Şcoala de la Frankfurt şi Centrul pentru studierea culturii contemporane din cadrul UniversităŃii din Birmingham.La rândul său M. Acest model a fost criticat ca având un evident caracter mecanicist şi lipsit de subtilitate. În cazul consumului nonselectiv. denumind-o “spirala tăcerii”. Cheia teoriei este deosebirea dintre televiziune şi celelalte mass-media. de fapt. “magice’ în modelarea receptorilor. 4. Termenii utilizaŃi sunt: “cumulare”. audienŃa mass-media sporeşte considerabil. cum este televiziunea. în direcŃia dorită. În condiŃii de derută. 4. schimbare socială rapidă. promovând valorile ce le sunt specifice şi încercând să le legitimeze şi să le reproducă la nesfârşit. conferindu-i caracter universal valabil. şi poate determina “orientarea. p. cât prin mijloace persuasive de tip culturalsimbolic. lipseşte primul zid de apărare împotriva influenŃei mediatice. la impunerea unei ideologii şi la promovarea unor interese de clasă. anume selectivitatea (selectivitate care este specifică presei). MODELUL “DEPENDENłEI”. Altul este cazul presei scrise: fiecare îşi alege ziarul sau revista pe care vrea să o citească. Iar într-o societate de tipul nostru. El are la bază ideea potrivit căreia clasele dominante îşi exercită puterea. El este pus în circulaŃie în 1976 de către S. ele îşi impun propria ideologie. are o influenŃă mai mare asupra receptorului. criză. deoarece ei fac parte integrantă din variate subsisteme sociale. comportamentul. în momentele de stabilitate economică şi socială. Intrigată de faptul că influenŃa mediatică este atât de dificil de dovedit. În acest fel. servind.. Ball-Rokeach. de exemplu. “consonanŃă”. “dependenŃa” lor se amplifică şi mai mult. nesiguranŃă. astfel.1 MODELUL “HEGEMONIEI MASS-MEDIA”. controlându-le.3. care nu pot funcŃiona în afara informaŃiilor furnizate de aceste canale de comunicare. ziarele. în general. MODELUL “SPIRALEI TĂCERII”. De Fleur considera că mass-media apar ca veritabile instrumente “vrăjite”. Teama sa este alimentată de convingerea că importante sunt opiniile majorităŃii. Ea susŃine ideea că mass-media. a opiniei publice. nu atât prin măsuri represive. teamă. De Fleur. Indivizii sunt dependenŃi de datele oferite de mass-media pentru bunul mers al vieŃii lor. Acest model este susŃinut de Antonio Gramsci. Utilizând mass-media şi sistemul educaŃional. S. Acesta este motivul pentru care autoarea germană consideră că televiziunea are o influenŃă mult mai mare decât.176). Un mass-medium non-selectiv. Ei au în vedere faptul că oamenii depind de mass-media în moduri diferite. Acest model a fost lansat în deceniul al şaptelea de E. însă. a atitudinii şi comportamentului publicului”. rezultat din acŃiunea directă a mass-media asupra unor receptori pasivi şi automatizaŃi ce suportă efecte imediate şi nemijlocite. au o forŃă deosebită în influenŃarea opiniilor indivizilor. aceste opinii domină comunicarea mediatică. televiziunea este un mass-medium prin excelenŃă non-selectiv: oamenii se uită la televizor fără să se întrebe ce fel de imagini le trec prin faŃa ochilor. acelea ale deŃinătorilor puterii. Ball-Rokeach şi M. Teoria pleacă de la ideea că opinia publică obligă individul să se reŃină. în perioade de dezordine. Mass-media ar acŃiona ca un “declanşator infailibil de comportament social programat”.

oamenii consideră că mass-media exprimă ideile dominante. indivizii cu un comportament deviant sunt marginalizaŃi de către societate. TendinŃa se manifestă atât la autorii programelor de televiziune sau ai articolelor de presă. indivizii nu vor să fie izolaŃi. MODELUL “CELOR DOI PAŞI ÎN COMUNICARE” sau al “fluxului în doi paşi ” evidenŃiază rolul surselor intermediare în procesul de comunicare. favorizează procesul integrării sociale). de teamă că. În general. reacŃiile în spaŃiul public. SoluŃia ideală ar fi de a nu le opune. cât şi la spectatori şi cititori. astfel. ci doresc să se integreze în grupurile care le sunt în preajmă.4. Integrarea socială (izolarea opiniilor minoritare sau a opiniilor deviante. în particular. uneori de o mare importanŃă. mai ales. 2). valorile majorităŃii într-o societate. Ceea ce înseamnă că spirala tăcerii a început să funcŃioneze.informaŃiei”. Ei vor “tăcea” şi cu cât opiniile transmise de mass-media vor fi mai diferite de părerile lor proprii. Pe de o parte. ConŃinutul mesajelor mediatice (uniformizarea mesajelor mediatice. Ca atare. aportul în studierea unor aspecte esenŃiale: 1). mai absenŃi. Pe de altă parte teoriei i-a fost recunoscută complexitatea şi. în căutarea unei baze empirice a teoriei. Cel de-al doilea termen trimite la tendinŃa de aliniere la un curent de opinii. ci este “limitată” de o serie de factori conjuncturali. 91 . 4) încercând permanent să se conformeze tendinŃei generale manifestate în grup sau societate. 2) sunt situaŃii în care unii indivizi aderă la norme şi valori pe care nu le împărtăşeşte şi societatea. fiindu-le afectate. 3) pentru a nu fi izolaŃi. critica s-a referit la caracterul speculativ al acestei teorii lipsite de orice fundament empiric. Efectele mediatice (influenŃa mediatică creşte ca urmare a uniformizării care este mai mare decât se crede în general). Cercetătoarea pleacă de la următoarele premise: 1) În general. Ultimul termen se leagă de esenŃa “tăcerii” ca fenomen social: cel care crede că opinia sa este împărtăşită de majoritatea celorlalŃi oameni (sau că opinia sa este pe cale de a se impune) este mai curajos sau mai dispus să-şi exprime public opinia decât cel care consideră că opinia sa este minoritară ori pe cale de a fi înfrântă. Primul termen se referă la omniprezenŃa mediatică. Cel dintâi vorbeşte. “Spirala tăcerii” a declanşat reacŃii nuanŃate. alunecând astfel pe o “spirală a tăcerii”. ei îşi raportează propriile atitudini la acest reper central. vor fi marginalizaŃi. la faptul că publicul este zi şi noapte alimentat cu informaŃii. cel de-al doilea tace. ci de a le combina. cu atât vor fi mai tăcuŃi. evaluări. 3). în aceste cazuri. Dintre aceste modele pot fi amintite: 4. Ambele tipuri de reacŃii la teoria lui Noelle-Neumann sunt parŃial îndreptăŃite. 5) opinia publică majoritară se constituie şi se menŃine printr-un joc continuu al proceselor de adecvare şi renunŃare la elementele distonante. indivizii sunt obligaŃi la continue aprecieri. Paradigma “efectelor slabe” sau “limitate” este la rândul său reprezentată de mai multe modele care susŃin că influenŃa mass-media asupra receptorilor nu se exercită total şi atotstăpânitor. Cei care nu-şi regăsesc punctele de vedere în conŃinuturile transmise de massmedia vor avea tendinŃa să se retragă din dezbaterea publică. fiind contra curentului. 4). Comportamentul individual (teama de izolare poate contribui la trecerea sub tăcere a opiniilor minoritare). indivizii recurg continuu la o evaluare a situaŃiei opiniilor comune. care acordă aceeaşi atenŃie aceloraşi subiecte).

1944. mesaj. B. p. având un “rol reglator”. Numărul celor care iau cunoştinŃă de cele spuse într-o emisiune este mai mare decât publicul care a receptat direct emisiunea.rolul liderilor de opinie. Efectele acŃiunii mass-media.. Mass-media nu mai influenŃează direct receptorii. Triada “media – lider de opinie – publicul larg”. liderii de opinie sunt aceia care au prelucrat şi prezentat grupului informaŃiile din presă. Comunicarea mediatică nu se deschide. să asigure echilibrul grupului. întărirea unor opinii şi comportamente preexistente decât la schimbarea lor. de comunicarea interpersonală. Gaudet. Berelson. direct. mai mult decât ceilalŃi membrii ai grupului său. nu se resimt nici total. a suportat unele modificări. În ce măsură contribuie televiziunea la educaŃia tinerilor în România? ArgumentaŃi. Mărimea publicului şi efectele produse de comunicarea mediatică sunt condiŃionate.. tuturor. prin ei. mai întâi la liderii de opinie şi. Fenomenul a fost denumit two-step-flow-ofcommunication. M. nici uniform şi nici imediat. Ele contribuie mai degrabă la consolidarea. 92 . CredeŃi că televiziunea îi apropie pe oameni sau îi îndepărtează unii de alŃii?ArgumentaŃi. mediat. informaŃia este dată mai departe.. a “liderului orizontal”. P. Pe baza acestor constatări. “Liderii verticali” sunt persoanele cu statut social superior grupului influenŃat. prin intermediul liderilor de opinie. într-o mare măsură. la categoriile mai puŃin active ale populaŃiei” (Lazarsfeld. constituie obiectul unor relatări ulterioare. Ipoteza celor două faze de comunicare a constituit obiectul unor studii ulterioare. ori este vorba de un adaos de interpretare? Liderul de opinie. care devin “autorităŃi” în grupurile lor.F. Având aceleaşi caracteristici şi disponibilităŃi ca şi grupul lor de referinŃă. Liderul de opinie se orientează spre comunicarea mediatică. Lazarsfeld şi colaboratorii săi au formulat ipoteza comunicării în două trepte: “ideile puse în circulaŃie de radio şi presa scrisă ajung. exercitate asupra receptorilor. În contactele sau discuŃiile personale. se referă la persoanele influente cu statut social egal celui pe care îl are grupul asupra căruia se exercită influenŃa. efecte mass-media. este necesar să fie studiat rolul liderilor de opinie. 2. Se trece astfel de la două la o multitudine de trepte ale comunicării (multi-step-flow) şi la diferenŃierea tipologică “lider de opinie orizontal” / “lider de opinie vertical”. adesea. prezintă informaŃia într-o manieră care face ca ea să confirme concepŃiile şi normele de viaŃă ale lui şi ale grupului său. Pentru a construi o imagine exactă a manipulării mediatice. Prelungirea comunicării mediatice în diversele variante de comunicare interpersonală nu poate fi trecută cu vederea. ci indirect. persoane mai bine informate. modele de influenŃare Teme de dezbatere: 1. Prima categorie. Care este acŃiunea acestora: informaŃia este “dată mai departe” exact. Cuvinte-cheie: funcŃii mass-media. 59). capabile să selecteze şi să interpreteze informaŃiile pe care le deŃin. comunicarea în două trepte. disfuncŃii mass-media.

începuturile terorismului etc. de exprimare a unor puncte de vedere exclusiviste asupra efectelor şi funcŃiilor sociale ale televiziunii.este invadată de agresivitate din cauza televiziunii şi a filmelor care exhibă violenŃa. cu creşterea masivă a delincvenŃei juvenile şi cu amplificarea prezentării violenŃei în mass-media. Tinerii au tendinŃa – susŃin criticii televiziunii. Gerbner (1990) identifică corelaŃii statistice între aceste stări şi consumul masiv de televiziune. ea acŃionând cu atât mai intens cu cât doza este mai puternică” (Burgelin. mai ales a delincvenŃei juvenile. televiziunea a intrat în Ńările occidentale în perioada adultă.afirmă criticii televiziunii. 1993.III. film.prezentaŃi principalele argumente folosite în dezbaterea problemei violenŃei din mass-media . angoasă (teama de violenŃă îi face să evite a mai ieşi seara în cartier).Televiziunea este percepută în modul cel mai negativ ca o “şcoală a crimei şi a delincvenŃei”.. EvoluŃia spre mediatizarea violenŃei va stârni reacŃii critice dintre cele mai vehemente. sub influenŃa următorilor factori: 1. O. Se instalează o stare de indiferenŃă faŃă de împrejurările violente. ucideri de poliŃişti. RecrudescenŃa şi proliferarea unor forme de violenŃă în Ńările occidentale – violenŃa străzii. consumul masiv de programe violente îi desensibilizează pe oameni – ceea ce se manifestă prin faptul că aceştia nu mai sunt atât de sensibili faŃă de actele de violenŃă şi de victimele violenŃei. cu spectacolul violenŃei televizate. televiziune. 1970. revolte ale elevilor şi studenŃilor. ocupă un loc de seamă în viaŃa publică şi privată (Lazar. Lazar. Lumea. considerându-se că violenŃa televizată tinde să genereze pe scară mare sentimente de insecuritate şi stări de panică. pornite din convingerea că “cu cât scenele de violenŃă sunt mai numeroase cu atât impactul lor nefast este mai puternic: violenŃa televizată este ca o otravă.. Este o perioadă de controverse aprige. p. veŃi putea să ..de a reproduce în viaŃă actele de violenŃă de pe micul sau marele ecran.analizaŃi comparativ atitudinea părinŃilor şi a profesorilor faŃă de violenŃa prezentată de televiziune TEORII ŞI REZULTATE ALE CERCETĂRII EMPIRICE Studiile asupra relaŃiei dintre media şi violenŃă (mai ales violenŃa televizată) s-au dezvoltat mai ales în perioada anilor ’60. G. În această perioadă. 2. VIOLENłA DIN MASS-MEDIA Obiectice operaŃionale: Parcurgând acest text. J. p. oamenii fiind mai puŃin 93 . Unii analişti consideră că marii consumatori de televiziune se caracterizează prin frică. 3.descrieŃi principalele teze legate de efectele violenŃei din mass-media asupra publicului . după cum afirmă J. 13). Se declanşează o campanie puternică împotriva televiziunii considerată a fi responsabilă de agresivitatea tinerilor şi de extinderea valului de violenŃă în societate. Această perioadă coincide cu “prima generaŃie de tineret crescută cu televiziunea”. 16). carte etc. Potrivit altor aprecieri.

Dr. De asemenea. p. Teza “efectului catarctic”. Teza efectului întăritor .dispuşi să vină în ajutorul victimelor violenŃei. 94 . Cercetările şi concluziile lor sunt orientate de trei teze de bază: 1. de agresivitate.Y.U. În general. Modelul spectacolului violenŃei se extinde în toată lumea: S. Manhattan. Ceea ce este deosebit de important este modul în care este prezentată violenŃa în programele televiziunii. Franck Brady afirmă că “expunerea la stimuli agresivi măreşte starea emoŃională a individului. 2. de asemenea. deprinderea violenŃei prin media presupune anumite caracteristici şi trăsături psihosociale ale receptorilor şi depinde de apartenenŃa acestora la anumite grupuri şi medii sociale. cei din categoriile sociale mai favorizate au la dispoziŃie o gamă mai largă de mijloace pentru a se realiza şi a se elibera de frustrări şi pulsiuni agresive. mai ales asupra consecinŃelor violenŃei televizate. accentuarea fenomenelor de înstrăinare de comunitate la cei puternic dependenŃi de media. Gerbner – este un limbaj universal şi atractiv care nu are nevoie de cuvinte” (idem. în SUA. 2 oct. care. În această fază incipientă a cercetărilor asupra consecinŃelor violenŃei televizate sunt detectate efecte cu totul contradictorii: sporirea sentimentului de izolare la marii consumatori TV şi întărirea tendinŃelor de retragere din realitate. MulŃi cercetători sunt de părere că prin mesajele violente media constituie o sursă de stimulare a agresivităŃii şi a comportamentelor violente. când violenŃa aparŃine unui personaj preferat. Unele investigaŃii arată că televiziunea este mai eficace sub acest aspect pentru oameni din medii sociale mai modeste. Teza suscitării violenŃei. uneori se afirmă că ea generează agresivitate (influenŃă negativă). Se simŃea nevoia unor studii privind influenŃa TV asupra comportamentelor. El subliniază: “Am creat o cultură a violenŃei”. în 1982 s-au publicat cca. 2500 de studii referitoare la aceste probleme.George Comstock a examinat în 1990 216 anchete asupra relaŃiei televiziune-violenŃă care arată că adolescenŃii supuşi continuu la violenŃă TV se comportă în mod agresiv datorită faptului că se identifică cu personajele violente. În viaŃa cotidiană oamenii sunt confruntaŃi cu diverse situaŃii frustrante care pot provoca alunecarea în acte de violenŃă. Tinerii pot ajunge să creadă că violenŃa este singurul mijloc de a-şi rezolva conflictele. 1994). Raport introductiv la ConvenŃia internaŃională asupra violenŃei în media. mai ales în cazul copiilor şi adolescenŃilor aflaŃi mereu în căutare de modele. Programele de violenŃă ale TV pot constitui un suport şi un mijloc de eliberare a indivizilor de înclinaŃii şi tentaŃii agresive. legitima apărare) poate spori probabilitatea comportamentelor agresive şi . De exemplu. Uneori se consideră că televiziunea poate dezvolta comportamente de cooperare (influenŃă pozitivă).78). Catharsisul oferă eliberarea de aceste frustrări prin “participare simbolică”. imaginară la scenele de violenŃă şi la actele de agresivitate.A. Efectul catarctic ar fi caracteristic consumului cultural în general. 3. Comunicatorii trebuie să manifeste şi ei reŃinere în ceea ce priveşte prezentarea ca "model” a personajelor violente. erou luat ca model. exportă cu peste 30% mai multe programe violente decât se consumă în S. “ViolenŃa – spune G. când personajele agresive sunt prezentate ca modele de comportament.A. Pentru ca agresivitatea “stimulată” prin mediatizare să se manifeste trebuie să apară şi ocaziile potrivite pentru ca individul să-şi arate “performanŃa” prin violenŃă. ViolenŃa prezentată ca justificată (de exemplu.U. ele pot deveni o sursă de încurajare a agresivităŃii. la rându-i va creşte probabilitatea comportamentului agresiv” (Franck Brady. Aceste critici şi controverse teoretice nu sunt sprijinite de suficiente date de cercetare. N.

expresia populară pentru forŃa fizică folosită împotriva altora sau a sinelui. poate fi justificată sau nu.. O distincŃie ce trebuie făcută este cea dintre violenŃa reală (violenŃa străzii) – care este reprodusă de media (în actualităŃi. Efectele ei pot varia de la banal la catastrofă. Ceea ce este nonviolent în realitate poate fi violent în aceste portretizări. mass-media nu creează agresivitate şi mai ales nu determină schimbarea atitudinilor şi comportamentelor în direcŃia agresivităŃii. publicaŃii sau spectacole în direct nu este în mod necesar la fel cu violenŃa din viaŃa reală. El definea violenŃa astfel: …. un binecunoscut specialist în violenŃa mass-media în Statele Unite. ca să nu mai vorbim de adulŃi. s-ar putea să nu fie considerat la fel de o altă persoană. a dat o definiŃie în lucrarea sa “ViolenŃa în dramele TV – tendinŃe şi funcŃii simbolice” (1972). Numeroşi cercetători au încercat să definească violenŃa pentru a ghida studiile asupra conŃinutului violent al mass-media. Structura personalităŃii subiectului. nu în mod necesar în comportamente violente. în funcŃie de felul în care au fost educaŃi şi socializaŃi. ViolenŃa prezentată în mass-media poate atinge un număr 95 . SituaŃia în care se află. să actualizeze tendinŃe deja existente. poate fi reală sau simbolică. banală sau chiar normală. 1960).ViolenŃa este o acŃiune care deranjează dureros şi periculos din punct de vedere fizic. Numeroşi critici consideră că este inacceptabil modul în care violenŃa este înscrisă într-o logică ficŃională care o legitimează (valorizează). Grupurile de apartenenŃă şi de referinŃă ale subiectului. sunet. Ceea ce o persoană consideră violent. morală şi socială redusă (inocenŃi. în mod firesc. în anumite cazuri. apare ca scandaloasă. filme poliŃiste etc. televiziune. reportaje etc. Se pare că mai înclinate spre agresivitate şi preluarea mesajelor violente sunt persoanele care suferă de un deficit de stabilitate afectivă şi socială. Gerbner. psihic şi social bunul trai al persoanelor sau grupurilor. Efectele pot consta adeseori în tulburări psihice. ViolenŃa poate apărea natural sau poate fi creată de oameni. 2. InfluenŃa acesteia poate fi puternică şi chiar catastrofală asupra celor aflaŃi într-o stare de rezistenŃă psihologică. sunt capabili să facă deosebirea dintre “spectacol” şi “realitate” la nivelul ideilor şi comportamentelor (Klapper. trezind repulsie şi reprobare – şi violenŃa ficŃională care. spontană sau graduală”.). poate acŃiona împotriva oamenilor sau împotriva proprietăŃii. Pericolul apare atunci când se face din violenŃă o “valoare” şi este promovat un model de civilizaŃie în care violenŃa se prezintă ca o componentă justificată. În concluzie.) şi care. Nu puŃini sunt însă aceia care susŃin punctul de vedere opus (ei sunt sceptici în ceea ce priveşte efectele violenŃei “reprezentate”). din modul în care este prezentată şi integrată în universul ficŃional nu mai apare drept ceva “scandalos”. J. Ele pot. În ficŃiuni (seriale. ViolenŃa din filme. izolaŃi. fragili. Copiii şi tinerii. conform acestei teze. a-l răni sau omorî…. G.) violenŃa este integrată în logica naraŃiunii apărând ca un fapt normal. 3. Efectul de suscitare a violenŃei nu depinde atât de mesaj cât de alŃi trei factori: 1. şi modul în care imaginile violente afectează pe cineva variază de la o persoană la alta. sau îndreptarea acŃiunilor împotriva cuiva pentru a-i provoca durere.Teza efectului de întărire al media susŃine că personajele şi mesajele violente nu fac decât să actualizeze şi să întărească pulsiuni şi tendinŃe agresive existente la indivizi. Alte analize atrag atenŃia asupra faptului că violenŃa mediatizată devine nefastă printr-un efect cumulator. precum şi cele mai puŃin integrate în mediul lor. aflaŃi în dificultate etc. este un proces ale cărui efecte nu sunt direct vizibile şi imediate. Faptele delincvente ar avea alte cauze decât filmul sau televiziunea.

La dezbaterile asupra problemei participă părinŃi şi profesori. În anul 1993. p. Acest criteriu de evaluare al conŃinutului violent duce la concluzia că anumite grupuri sunt mult mai supuse riscului decât altele. Se dorea interzicerea importării. în timp ce violenŃa reală nu poate. cruzimii sau violenŃei” (citat din “Undue Exploitation of Violence”. Agresiunea a fost definită ca “orice comportament ce poate răni o persoană…. Saunders remarca: “… definiŃia noastră la ceea ce înŃelegem prin violenŃă TV este problematică. ViolenŃa mass-media reprezintă o exprimare a valorilor în societate şi necesită o înŃelegere a reacŃiei oamenilor la imaginile violente. valorile şi standardele se pot modifica. În definirea violenŃei mass-media nu se poate reflecta adecvat conŃinutul acesteia în termenii folosiŃi pentru a măsura imaginile violente. Ca un amendament la legea privind obscenitatea. Un alt studiu a cuprins 60 de proiecte de cercetare pe tot cuprinsul Statelor Unite. Consultation Paper. 3). standardele contemporane trebuie evaluate.mare de persoane. experŃi în domeniul judiciar penal şi în domeniul ştiinŃelor sociale.” Recent au apărut noi întrebări cu privire la ceea ce înseamnă violenŃa din massmedia.cum facem distincŃie între ceea ce oamenii vizionează la ştiri şi violenŃa pe care o văd în dramele poliŃiste televizate? De fapt este interesant pentru că studiile pe care le-am realizat pe copii. comportament nonverbal etc. în particular violenŃa TV şi în special violenŃa TV văzută de copii” (Baker şi Ball. vânzării sau distribuirii de bunuri sau materiale care au ca şi caracteristică dominantă “exploatarea nepotrivită sau glorificarea groazei.. a durat trei ani şi s-a finalizat în anul 1972. 1996). E. directori executivi de televiziune. În ciuda dificultăŃilor în evaluarea valorilor oamenilor şi reacŃiilor lor la imagini violente. Pentru a include aceste aspecte ale violenŃei. În 1994 Standing Committee on Justice and Legal Affairs recomandă modificarea sau adăugarea în definiŃie a termenului “obscen”. chiar reprezentanŃi ai partidelor interesate de discuŃii asupra violenŃei TV. Department of Justice. standardele îşi pot face loc şi sistemele de clasificare şi monitorizare pot fi stabilite. pornind de la o definiŃie acceptată a violenŃei . arată că aceştia sunt mult mai speriaŃi de violenŃa pe care o văd la ştiri decât de orice altceva ce văd ei în emisiunile poliŃiste”. imagistica violenŃei va fi definită folosind standardele actuale ale obscenităŃii ca având de-a face cu exploatarea sexului. Trebuie să ne întrebăm ce face ca o imagine să devină violentă. Comisia NaŃională pentru depistarea Cauzelor şi Prevenirea ViolenŃei înfiinŃată în Statele Unite în deceniul al şaptelea a publicat un vast raport în anul 1969 ajungând la concluzia că “sunt motive de îngrijorare privind violenŃa în massmedia. Primele preocupări legate de violenŃa de la televizor s-au făcut simŃite încă din anul 1952 în Congresul Statele Unite iar în 1953 debutează cercetările cu privire la impactul violenŃei TV asupra delincvenŃei juvenile. El a concluzionat că violenŃa TV influenŃează 96 . atât fizic cât şi psihic. Mass-media poate utiliza multe dispozitive artificiale pentru a scădea sau amplifica efectele ei sociale şi emoŃionale. DefiniŃia lui Gerbner a fost dezvoltată de La Marsh Commission din Canada care include abuzul verbal şi controlul asupra altor persoane prin ameninŃări şi porunci. într-o audiere a Standing Committee on Communication and Culture. şi de aceea a fost definită să includă ameninŃări implicite şi explicite de a face rău. 1969. comisia a făcut distincŃie între o interpretare apropiată a violenŃei ca şi comportament fizic care poate produce durere altora... şi agresiune. Aceasta este o judecată socială care se modifică de-a lungul timpului….

Murray. încep să vadă lumea tot mai mult ca pe un loc rău şi periculos. SINDROMUL LUMII RELE. AdulŃii şi copiii care urmăresc multe scene violente la televizor pot deveni mai agresivi şi /sau îşi pot dezvolta atitudini şi valori corespunzătoare folosirii agresivităŃii în rezolvarea conflictelor. 1972. AdulŃii sau copiii care urmăresc multe scene violente la televizor. Copiii au fost împărŃiŃi în trei grupe. şi de aceea. a treia grupă a vizionat programe neutre (programe realizate pentru copii şi care nu conŃin nici violenŃă. 1973. aşa cum este prezentată la televizor. Grupul Operativ al AsociaŃiei Americane de Psihologie pentru Televiziune şi Comportament Social a concluzionat în 1992 că toate cercetările din ultimii 30 de ani confirmă efectul dăunător al violenŃei TV. 472-478). Următorul raport de referinŃă a fost studiul din 1982 efectuat de Institutul NaŃional de Sănătate Mentală. Înainte de derularea experimentului. p. La experiment au participat aproximativ o sută de copii preşcolari de la o grădiniŃă specială din Pennsylvania State University. Nu toŃi copiii sunt afectaŃi. Ei erau mult mai dispuşi să se angajeze în bătăi şi situaŃii încurcate cu ceilalŃi copii. şi mai dispuşi să accepte nivele ale violenŃei nemaiîntâlnite în societatea noastră. AFECTAREA DIRECTĂ. S-a urmărit aprecierea efectelor vizionării atât pentru programele violente cât şi pentru cele nonviolente (prosociale) prezentate la televizor. timp de două săptămâni. Prima grupă de copii a vizionat Batman şi desene animate cu Superman. pot începe să creadă că lumea este rea şi periculoasă în viaŃa reală. Copiii din grupul care a urmărit programul prosocial au fost mult mai dispuşi să se joace în grup cu jucăriile. se ofereau 97 . şi există mult mai multe motive de îngrijorare asupra violenŃei TV. fiecare grupă urmărind un alt gen de program. nu toŃi copiii sunt afectaŃi în acelaşi fel. grupul de cercetători a observat băieŃii în locurile de joacă şi în sălile de clasă.copiii ce urmăresc aceste programe şi măreşte probabilitatea ca ei să devină mai agresivi sub diferite forme. smulgeau jucăriile de la alŃi copii şi se angajau în mici altercaŃii. trei zile pe săptămână. Cercetătorii au descoperit că băieŃii care au urmărit Batman şi desene animate cu Superman au fost mult mai activi fizic. “Scopul cercetării a evoluat de la problema existenŃei unui efect la cea a găsirii unor explicaŃii pentru acest efect” (Institutul NaŃional de Sănătate Mentală. 1982. atât în sala de curs cât şi la locul de joacă. Modurile în care suntem afectaŃi sunt următoarele: Afectarea Directă. mai puŃin sensibili la durerea şi suferinŃa altora. şi în consecinŃă şi al adulŃilor. Telespectatorii copii care urmăresc multe scene violente la televizor pot deveni mai puŃin sensibili la violenŃa din lumea reală ce-i înconjoară. se comportau brutal cu jucăriile. O cercetare concretă cu privire la efectele violenŃei Tv a fost realizată în 1972 de către un grup condus de A. timp de patru săptămâni. a doua grupă a urmărit Mister Roger’s Neighborhood. Copiii au fost puşi să vizioneze programele stabilite o jumătate de oră pe zi.6). După încă 10 ani de cercetări s-a ajuns la concluzia că violenŃa TV afectează comportamentul agresiv al copiilor. Huston Stein. pentru a aprecia nivelul agresivităŃii şi comportamentului prosocial manifestate de către aceşti copii. Desensibilizarea şi Sindromul Lumii Rele. p. Cele trei efecte există în mod real şi fiecare poate acŃiona independent de celelalte. nici mesaje prosociale). Ei erau mai agresivi şi aveau mai multe ciocniri agresive. dar s-a dovedit că violenŃa TV poate fi dăunătoare pentru telespectatorii tineri (Comisia Consultativă ŞtiinŃifică a Ministerului SănătăŃii în probleme de Televiziune şi Comportament Social. DESENSIBILIZAREA.

AŃi făcut ceva pentru creşterea securităŃii casei dumneavoastră – sporirea alarmelor împotriva hoŃilor. G. sau a căror părinŃi au relatat. atât într-un mod pozitiv cât şi negativ.Cât de probabil este ca dumneavoastră să deveniŃi victima unei crime violente în următoarele şase luni? . Copiii din ultimul grup. cercetătorii au pus întrebări privind percepŃia telespectatorilor asupra riscului în lume: . 1990). Cea mai interesantă şi puternică legătură a fost între vizionările timpurii de la vârsta de opt ani şi comportamentul agresiv manifestat la vârsta de 18 ani. 1977. schimbarea lacătelor – în ultimele şase luni? . Eron i-a urmărit pe aceşti băieŃi. există nivele diferite de risc. care au vizionat programe neutre. De exemplu. 1963. Eron a urmărit aceşti băieŃi şi după zece ani (când ei erau în vârstă de 18 ani). specificând că există o legătură între nivelul comportamentului agresiv la copii şi vizionările lor TV. a obŃinut informaŃii de la părinŃi cu privire la vizionările TV ale copiilor. Copiii care au relatat. ajunşi tineri adulŃi în vârstă de 30 de ani. erau mult mai speriaŃi de lumea din jurul lor. p. A intervievat profesorii şi le-a cerut să indice care din copii au fost mai agresivi sau mai paşnici în sala de clasă. În ceea ce priveşte Sindromul lumii rele.Ce procent din forŃa totală de muncă. crimă şi viol grav. că vizionează adesea programe mai violente. în contradicŃie cu telespectatorii “neserioşi ” – (cei care petrec o oră sau mai puŃin în faŃa televizorului). dintr-un mic cartier al New-York-ului (Eron. mult mai dispuşi să supraestimeze nivelul propriu de risc şi numărul persoanelor implicate în aplicarea legii. abuzuri conjugale. Acest studiu vizează efectele pe termen scurt ale vizionării unor programe violente. El a realizat un studiu despre comportamentul agresiv al acestor copii de opt ani. 1976. erau mai des nominalizaŃi de colegi şi profesori ca având un comportament agresiv în şcoală. şi a descoperit din nou o legătură între vizionările TV şi agresivitate. disciplina impusă de părinŃi acasă şi valorile familiale. Dintre studiile pe termen lung poate fi amintit cel al lui Leonard Eron care începe în 1963 şi evaluează dezvoltarea agresivităŃii la copiii din clasa a treia. credeŃi că este implicat în activităŃi de aplicare a legii? Cercetătorii au descoperit de asemenea că există o legătură între cantitatea de programe urmărite şi sentimentul de teamă (spaimă) – telespectatorii “înrăiŃi” (cei care stau în faŃa televizorului patru sau mai multe ore pe zi). abuzuri asupra copiilor.voluntari să-i ajute pe profesori şi se angajau în ceea ce s-ar putea numi “sfătuirea pozitivă a celor de aceeaşi vârstă”. 1978. El a concluzionat că există anumite efecte pe termen lung ale vizionărilor la vârste timpurii asupra comportamentului agresiv de mai târziu. nu şi-au dezvoltat nici unul comportamentul agresiv sau prosocial. Gerbner şi colaboratorii săi au încercat să cerceteze legătura dintre cantitatea vizionării TV şi percepŃia telespectatorilor asupra lumii (1972. precum şi aprecierile lor privind agresivitatea celorlalŃi copii. Studiul a scos în evidenŃă ambele faŃete ale influenŃei: ceea ce copiii vizionează le afectează comportamentul. 1974. de opt ani. Evident. 193-196).. în diferite 98 .Cât de departe de casă aŃi fi dispus să vă plimbaŃi singur noaptea? . Cercetătorul le-a cerut copiilor să-şi relateze vizionările TV şi ce alte lucruri le-ar place să facă. Acest studiu nu este lipsit de controverse dar există suficiente dovezi pentru a demonstra că vizionarea de programe violente la vârste fragede are un efect pe termen lung asupra comportamentului agresiv de mai târziu. În această etapă a cercetării a descoperit că există o legătură între vizionările TV timpurii şi arestările şi condamnările pentru delicte de violenŃă interpersonală. L.

studiile corelaŃionale şi experimentale din ultimii 40 de ani au demonstrat că vizionarea şi /sau preferinŃa pentru violenŃa TV este legată de atitudini. de exemplu oamenii în vârstă. şcoala şi industria TV. 5-13) au folosit diverse măsuri ale comportamentului agresiv. valori şi comportamente agresive. De asemenea. Asemenea intervenŃii. Robinson şi Bachman (1972) au descoperit o relaŃie între orele petrecute în faŃa televizorului şi propriile declaraŃii ale adolescenŃilor legate de implicarea lor în comportamente agresive şi antisociale. O altă descoperire a analizelor conŃinutului televiziunii este faptul că există cu certitudine grupuri cu mai mare probabilitate să devină victime la televizor decât altele. O iniŃiativă a industriei TV ar putea include noua dezvoltare a consultanŃei pentru părinŃi pe care reŃelele de televiziune încep să le introducă în 1987. Korzenny şi McDermott (1979. p. S-a constatat că filmele ce conŃin avertismente ce Ńintesc “discernământul telespectatorului” au scăzut în rata audienŃei la copiii între 2 şi 12 ani dar nu au existat schimbări în ceea ce priveşte vizionarea în rândul adolescenŃilor şi adulŃilor. Greenberg. care sunt mult mai temători şi care totodată au tendinŃa de a se uita mai mult la televizor. Ei au dat unui grup de 99 . este vizionarea împreună cu copiii şi discutarea a ceea ce au văzut la televizor. Una din tehnicile ce poate fi simplu utilizată acasă şi care este foarte eficientă. cunoscut sub numele de tehnologia “V-chip”. dar cei care se uită mai mult la televizor sunt mult mai înspăimântaŃi decât cei care urmăresc mai puŃin televizorul. iar părinŃii vor programa televizorul să blocheze programul ce conŃine semnalul de identificare. O altă direcŃie ar fi evaluarea nivelului de violenŃă în programele de televiziune şi coordonarea acesteia cu ajutorul unui dispozitiv electronic ataşat la ecran.sau V-chip. implică părinŃii şi comunităŃile în considerarea violenŃei TV ca o problemă de sănătate publică. Se va transmite un semnal de avertizare asupra conŃinutului violent. De exemplu. pot conduce la intensificarea înŃelegerii influenŃei televiziunii şi la o utilizare mai eficientă a mass-mediei. pot fi foarte eficiente. Astfel. Ea ar presupune includerea unui circuit electronic. În sfârşit. există subgrupuri speciale. Reuşita implementării acestui tip de intervenŃie ar duce la implicarea industriei TV în evaluarea şi codarea programelor şi la implicarea părinŃilor în răspunderea asupra acestor categorisiri. O altă abordare a problemei intensificării vigilenŃei publice. În ceea ce priveşte efectele violenŃei mass-media. la nivel personal sau familial. La nivel şcolar. există activităŃile industriei TV şi ale guvernului care ar putea reprezenta iniŃiativa de a schimba televiziunea pentru copii. Aceste descoperiri sugerează că părinŃii sunt sensibili la avertismente şi ei vor reacŃiona conform informaŃiilor furnizate de aceste programe. La nivelul căminului se poate încuraja deplina conştientizare a influenŃei televizorului asupra copiilor şi tinerilor şi se poate intensifica înŃelegerea căilor prin care părinŃii şi profesorii îi pot ajuta pe copii să utilizeze eficient televizorul. deoarece există multă violenŃă în programele TV. cercetătorii au început să dezvolte noŃiunea de Sindromul Lumii Rele: faptul de a petrece mult timp în faŃa televizorului determină shimbarea percepŃiei asupra riscului în lume. intervenŃii cum ar fi sprijinirea includerii de cursuri de cultură mass-media în sistemul şcolar. Nivelele la care se pot produce schimbări sunt: căminul. în fiecare aparat TV nou. Întrebarea care se pune este dacă se poate schimba natura televiziunii pentru copii. Atkin.regiuni ale Ńării. Aceste programe de “vederi critice” ajută copiii să înŃeleagă cum funcŃionează televiziunea şi care sunt efectele acesteia.

Phillips (1983. evaluat de către colegii lor de clasă. violenŃa TV este tot atât de puternic corelată cu comportamentul agresiv ca şi altă variabilă comportamentală care a fost măsurată. vol. de ambele sexe. meta-analizele şi multele cercetări efectuate sugerează că există un motiv clar de îngrijorare şi avertizează în legătură cu impactul violenŃei TV. Astfel. Sheehan a urmărit două grupuri de copii australieni de clasa I şi a III-a. D. nu toŃi copiii devin agresivi. mulŃi cercetători ar fi de acord cu concluzia conŃinută de raportul alcătuit de Institutul NaŃional de Sănătate Mentală din SUA. că de câte ori o personalitate importantă a acestor programe se sinucide la televizor. Chiar dacă există puncte de vedere deosebite asupra impactului violenŃei TV. În timp ce efectele violenŃei TV nu sunt simple şi directe. Există mulŃi factori care influenŃează relaŃia dintre violenŃa vizionată şi comportamentul agresiv şi au fost importante dezbateri în legătură cu natura acestor influenŃe şi cu gradul de preocupare faŃă de violenŃa TV. Ńară după Ńară. Este de asemenea evident că există o cantitate considerabilă de violenŃă la TV şi această violenŃă pe micul ecran poate induce schimbări în atitudini. Cercetătorii au observat că răspunsurile conŃinând agresiune fizică sau verbală au fost selectate de către 45% din telespectatorii înrăiŃi ai violenŃei TV. BineînŃeles. Efectul nu este limitat numai la copiii care sunt deja predispuşi la un comportament agresiv şi nu se restrânge la această Ńară (SUA). dar corelaŃiile dintre violenŃă şi agresivitate sunt pozitive. A descoperit că pentru grupul de copii mai mari (clasa a III-a). provenind din toate nivelele socio-economice şi având o gamă variată de grade de inteligenŃă. Într-un studiu centrat pe adulŃi. P.copii între 9 şi 13 ani o situaŃie ipotetică: “Să presupunem că te plimbi cu bicicleta pe stradă şi apare un alt copil care te împinge jos de pe bicicletă. atât cantitatea de violenŃă vizionată în general cât şi intensitatea vizionării sunt semnificativ legate de nivelul comportamentului agresiv al copiilor. o deosebită importanŃă are afirmaŃia lui Eron care spunea: “Nu mai poate exista nici o îndoială că expunerea îndelungată la violenŃa TV este una din cauzele comportamentului agresiv. 6). pe o perioadă de trei ani. Această concluzie se bazează pe experimente de laborator şi pe numeroase studii în domeniu. 1. Efectul cauzal al influenŃei TV asupra 100 . chiar dacă există discuŃii continue asupra interpretării datelor cercetării cu privire la impactul violenŃei TV. nu poate fi ignorat. Ce ai face?” OpŃiunile de răspuns includeau agresiunea fizică sau verbală alături de opŃiuni care reduceau sau evitau conflictul. Scopul cercetării s-a mutat de la întrebarea dacă există sau nu un efect. atât în rândul tinerilor cât şi în rândul telespectatorilor mai în vârstă. În ceea ce priveşte mărimea. criminalităŃii şi violenŃei prezente în societate. şi doar de 21% din telespectatorii ce se uitau mai puŃin la emisiuni violente. ViolenŃa TV afectează tinerii de toate vârstele. care sugerează existenŃa unui consens în ceea ce priveşte faptul că: “violenŃa la televizor conduce la un comportament agresiv în rândul copiilor şi tinerilor care vizionează aceste programe. la căutarea explicaŃiilor pentru acest efect”(1982. Dovada vine atât din studiile efectuate în laborator cât şi din cele efectuate într-un cadru real.pag. p. 560-568) a investigat efectul portretizării sinuciderii în programele de calitate scăzută de la televiziune asupra ratei sinuciderii în Statele Unite folosind datele mortalităŃii puse la dispoziŃie de către Centrul NaŃional de Statistică a SănătăŃii. Faptul că ajungem la această concluzie a relaŃiei dintre violenŃa TV şi agresivitatea la copii în studiu după studiu. În 1983. în decurs de trei zile se înregistrează o creştere semnificativă a numărului de sinucideri în rândul femeilor din toată Ńara. la sfârşitul unei perioade de 6 ani. A descoperit. valori sau comportament.

(idem). • 62% din copiii de clasa a IV-a declară că petrec mai mult de trei ore pe zi la televizor (sursa: Studiul realizat de Serviciul de Teste EducaŃionale. N. 1992. 101 . majoritatea americanilor au petrecut mai multe ore în faŃa televizorului decât în şcoli. LaMay. Se cere impunerea unor condiŃii pentru reînnoirea licenŃei: programele.Nielsen şi alŃii. Această Comisie sugerează de asemenea dezvoltarea unui sistem de evaluare a programelor TV şi a casetelor video pentru a scoate în evidenŃă cei mai relevanŃi indici şi indicatori comportamentali în legătură cu capacitatea de a produce rău copiilor şi tinerilor. 1). 1990). majoritatea copiilor petrec echivalentul a trei ani şcolari în faŃa aparatului TV. Am demonstrat acest efect cauzal în afara laboratorului. cu prietenii sau chiar cu proprii părinŃi”. emise în august 1993 de către American Psychological Association confirmă descoperirile menŃionate mai înainte şi reafirmă nevoia de a găsi modalităŃi de reducere a nivelului violenŃei din mass-media. Tucker la Brigham Young University). • Copilul tipic american asistă în timpul vieŃii lui la 8000 de crime şi 100000 de acte de violenŃă televizate (sursa: AsociaŃia Americană de Psihologie. • 64% din copiii de clasa a VIII-a declară că petrec mai mult de trei ore pe zi în faŃa televizorului (idem).” (Eron. eforturile şi priceperea staŃiilor TV în sprijinirea rezolvării problemei violenŃei în rândul tinerilor. Minnow şi C.C. 1993). • Până în clasa I. • 30% din persoanele de vârstă medie (în acest studiu vârsta medie a fost de 39.agresivităŃii. (sursa: studiul din 1989 al lui L. televiziunea şi Primul Amendament”. în viaŃa reală. pag.. • Copiii între 6 şi 11 ani petrec în medie mai mult de 22 de ore pe săptămână privind la televizor (idem). şi cu mult mai mult timp decât au petrecut vorbind cu profesorii lor. (citat din “AbandonaŃi în pustietate: copiii. L. în timp ce alŃi 61% privesc 1-2 ore pe zi. 1990). 1990). Nu poate fi negat sau explicat în profunzime. Dintre cele mai recente rezultate pot fi menŃionate următoarele: • Copiii între 2 şi 5 ani petrec în medie 25 de ore pe săptămână privind la televizor (sursa A. • “Până în momentul când împlinesc 18 ani. Am început să credem că există un cerc vicios în care violenŃa TV face copiii mai agresivi şi aceştia se întorc pentru a viziona mai multă violenŃă pentru a-şi justifica propriul comportament. Unele concluzii recente.5) privesc la televizor 3 sau mai multe ore pe zi. • Persoanele care au atins vârsta de 70 de ani au petrecut aproximativ 7 ani vizionând programele TV (sursa: studiul realizat de Academia Americană de Pediatrie. posibilitatea staŃiilor de emisie de a servi nevoilor educaŃionale şi informaŃionale atât prin intermediul programelor cât şi prin activităŃile menite să sporească valoarea educaŃională a programelor. • Copiii între 12 şi 17 ani petrec în medie 23 de ore pe săptămână la televizor (ibidem). totuşi există. 1995). reguli care să solicite oamenilor de televiziune să evite programele ce conŃin o cantitate excesivă de violenŃă dramatizată pe perioada de vizionare a copiilor. lucrând cu mulŃi copii. chiar dacă nu este foarte mare.

sărăcia. Şi nu doar în America. p. Dacă în 1980 încasările provenite din exportul de filme americane reprezentau 30% din beneficiu. la fiecare 28 de minute şi 20 de secunde are loc o sinucidere). În această situaŃie o banală ceartă de familie se poate solda cu o crimă. Să fie oare vinovate doar cinematograful şi televiziunea de această realitate? Dar familia. de a obŃine dreptatea şi toate lucrurile dorite de la viaŃă (Eron.. mai ales când aceasta e prezentată la televiziune. Nu este lipsit de semnificaŃie pentru sociologi să se menŃioneze că în sondajele efectuate pe eşantioane naŃionale în Statele Unite s-a ajuns la recordul de 200 de milioane de arme la purtător. 1992. Peste o treime din populaŃia Americii are un prieten sau o rudă ucisă. dar lipsa de repere morale. crima a devenit obiect de consum. la fiecare 20 de secunde o persoană este ameninŃată cu arma şi tot la 20 de secunde o persoană este rănită. vivacitatea acesteia face ca fantasticul să pară aproape ca şi lumea reală (Katz. 10). de credinŃă. imaginea a transformat milioane de oameni în voyeur-işti ai crimelor. • Jumătate din crimele şi violurile din America de Nord pot fi atribuite direct sau indirect vizionării . L. şcoala. în anii ‘ 90 acestea reprezintă peste 50%. Pasul către imitaŃie poate fi făcut cu uşurinŃă. 1989. stresul. G. debusolarea tinerilor de pretutindeni. drogurile? Sunt factori de care nici o societate nu mai poate face astăzi abstracŃie. În 1993 televiziunile lumii au relatat cum la Liverpool doi băieŃi de 11 ani au omorât un copil de trei ani iar la scurt timp trei tineri francezi au ucis cu pietre un vagabond. 102 .. 143). ca şi calea cea mai potrivită de rezolvare a problemelor interpersonale. Preşedintele de la 20 th Century Fox răspundea Casei Albe: “Avem o autentică răspundere în această privinŃă. Cauza este bine cunoscută. cineaşti sau oameni obişnuiŃi este dacă ecranul a determinat explozia violenŃei mortale ce a cuprins societatea contemporană sau viceversa? Ecranul mondial este copleşit de filmele americane pline de violenŃă şi Statele Unite se află pe primul loc în privinŃa criminalităŃii (statistici din 1993 arată că la fiecare 6 ore un copil este ucis. dar nu putem anula violenŃa”. Dar cine poate fixa linia de demarcaŃie? ViolenŃa s-a vândut bine în toate timpurile numai că societăŃile au progresat. ViolenŃa se va vinde bine şi nu doar în Statele Unite. azi el tinde să se considere bărbat după ce a tras un foc cu pistolul. Desigur. La sfârşitul anului 1993 preşedintele Bill Clinton s-a adresat oamenilor de cinema de la Hollywood cerându-le să reducă ilustrarea crimelor şi molestărilor din producŃiile destinate marelui şi micului ecran. p.• Preşcolarii au dificultăŃi cu separarea lumii reale de cea imaginară. L. Este evident. sociologi. S-a emis ideea că filmele pot să redea violenŃa cu condiŃia să nu o expoateze în beneficii strict mercantile. Dar chiar în săptămâna în care se recepta mesajul prezidenŃial urma să se liciteze un scenariu ce propunea în primele şapte minute de film 11 crime. de răzbunare a insultelor şi ofenselor. politicienii. iar violenŃa a avansat deopotrivă. ESTE VIOLENłA CONTAGIOASĂ? Întrebarea lansată de politicieni. Dacă până acum un tânăr se considera bărbat după ce a aprins prima Ńigară sau a trecut prin prima beŃie. • O mare parte din ceea ce copiii văd la televizor este alcătuită din violenŃă.

violenŃa a fost dintotdeauna o prezenŃă dominantă în arta cinematografică. fiind mult mai îngăduitoare cu vărsarea de sânge. de “tehnologizare” a violenŃei (filmele aşa-zisei violenŃe cosmice). denunŃă rolul nefast al cinematografului şi televiziunii în răspândirea violenŃei în societatea contemporană. dar îngrijirea celor vătămaŃi în urma folosirii armelor de foc costă societatea americană 4 miliarde dolari anual. în izolarea şi marginalizarea minorităŃilor (nu în primul rând cele etnice. problema rămâne. psihologi. de creşterea accelerată a tensiunilor sociale. distrugerea sufletelor şi a relaŃiilor umane normale.Interesant de remarcat este faptul că până acum restricŃiile de audienŃă în funcŃie de vârstă au vizat cu prioritate scenele erotice. nu e mai puŃin adevărat că asistăm realmente la o escaladare a violenŃei şi la o conştientizare nemaipomenită a impactului acestei violenŃe. o exacerbare a impactului istoriei contemporane asupra individului. Periodic. În schimb. lipsa de perspectivă. de proporŃiile uriaşe ale urbanizării (oraşul potenŃează la maximum conflictele umane şi este o extraordinară cutie de rezonanŃă pentru violenŃă). politice. mereu prezentă şi activă în jocurile politicii. În multe opere cinematografice violenŃa “normală” a cotidianului constituie tema dominantă. se insistă asupra violenŃei de toate zilele sau. Indiscutabil. ci şi cele culturale. pedagogi. de creşterea populaŃiei cu tot ceea ce aceasta presupune ca fenomen de “sufocare” şi ca exacerbare a luptei pentru un loc sub soare. ele existau totuşi ca valori de referinŃă socială). ca şi viaŃa personală a indivizilor din toate timpurile. s-au arătat dispuse să dea o pondere numerică mai mare filmelor de familie. de şubrezirea sau chiar răsturnarea vechilor ierarhii de valori. potenŃând. în raporturile dintre generaŃii. Dacă violenŃa a marcat în mod esenŃial întreaga istorie a umanităŃii. privind libertatea de a avea şi purta arme. sociologi. Zilele noastre au adus o extindere a câmpului de desfăşurare a violenŃei. Studiourile au acceptat să pună o surdină violenŃei dar nu să renunŃe la această sursă de câştig. Cauzele sunt diverse şi ele au fost analizate cu insistenŃă şi adesea cu rigoare din multe puncte de vedere. din toate timpurile. de prăbuşirea atâtor zăgazuri morale (chiar dacă adesea acestea erau doar convenŃionale sau doar ipocrite şi cel mai adesea ineficiente. teologi alertează opinia publică. comportamentale). descoperirea aceleaşi violenŃe. singurătatea. De 40 de ani de când se discută modificarea Amendamentului 2. În plus. societatea de azi resimte puternic presiunea violenŃei. sexuale. mai ales acum. o insistenŃă se observă asupra lumii marginalilor. dincolo de tabloul cruzimii fără margini. a violenŃei sălbatice şi sângeroase ca şi a celei insidioase şi mai puŃin spectaculoase care ne urmăreşte în toate momentele vieŃii noastre cotidiene. asupra conŃinutului de violenŃă pe care epoca îl revarsă asupra sentimentelor atât de familiare omului de astăzi: alienarea. ideile. moralişti. În filmele ultimelor decenii se simte de 103 . Ceea ce este interesant de menŃionat este faptul că statul american percepe anual impozite în valoare de 54 milioane de dolari din vânzarea de arme. economice. care pătrunde. mai bine spus. S-a vorbit de climatul crepuscular al societăŃii umane actuale. În acelaşi timp. ci şi gândurile. etnice. de exemplu în spaŃiul cosmic sau în cartierele sufocante ale marilor metropole. aşa cum a fost în toate artele. dar şi viaŃa tuturor comunităŃilor umane. Fără îndoială. în intimitatea eu-lui nostru. Dar Hollywood-ul nu a rămas niciodată insensibil la semnalele AdministraŃiei americane. şi din ce în ce mai des în ultima vreme . făcând ravagii. ne alterează şi ne alienează nu numai afectele. Dincolo de aspectul uneori derizoriu al unor asemenea semnale de alarmă. în contextul unei societăŃi decisă să declanşeze ofensiva împotriva violenŃei. abia acum sondajele arată că 80% din cetăŃenii Americii sunt de acord cu suprimarea acestuia.

este o chestiune de cultură şi în asemenea domenii “cruciadele” nu conduc de obicei la nimic altceva decât la un plus de publicitate. violenŃa gratuită. printre ele afirmarea tendinŃelor postmoderniste nu e de neglijat. CâŃiva adolescenŃi din Seattle au jefuit o bancă fiind deghizaŃi ca răufăcătorii din “La limita extremă”. Oricât ar părea de “dure”. prezentă în toată istoria cinematografului. în această privinŃă. Într-un episod recent eroii puseseră dinamită într-o bilă de popice şi distruseseră cu ea acoperişul unei case. O asemenea abordare a violenŃei cum este cea din filmele de excepŃie. programe TV sau de textele unor rapperi. Problema cheie este aceasta: a opta. aceleaşi filme pot avea efecte contrare. Ambele filme tulbură. doi băieŃi au murit. În 1993. o regăsire a drumului spre luciditate. “Morality in Media”. în sensul exacerbării tendinŃelor agresive necontrolate şi necontrolabile. filmele în care violenŃa apare ca un semn al condiŃiei umane. Filmele care trec dincolo de simpla expozitare a ororilor. în primul rând prin aceea că fac pregnant faptul că “manipularea” paşnică a conştiinŃelor nu e mai puŃin odioasă decât ororile. poate. transmis de MTV. Gitlin trage concluzia: “Cu sau fără filme. La New Jersey. PoliŃia a căutat criminalul timp de mai multe zile. 104 . Încă o dată Hollywoodul ar fi fost de vină. spre valorile spirituale. proiectat pe fundalul unei lumi fără speranŃă şi fără sens este. încercând să imite o scenă din “The Program” în care maşinile de pe autostradă erau oprite de un personaj care se aşeza pe şosea. Dar. dar şi ale spectatorului.şi sunt destule voci. O asociaŃie din New-York. o militantă pacifistă a fost atât de impresionată de “Lista lui Schindler” încât a folosit extrase din acest film în campania sa împotriva intoleranŃei rasiale. fie că ne place sau nu. a panicii faŃă de necunoscut. a găsit vinovatul: serialul “Beavis şi Butt head”. De fapt nu văzuse nici un episod din acest serial.exacerbarea acŃiunii. fără nici o acoperire în direcŃia reflexiei. a epuizării atracŃiei pe care o reprezintă violenŃa spectaculoasă. filmele în care violenŃa devine material artistic. Alteori. Sociologul T.un băiat de 18 ani evadat dintr-un azil – acesta a declarat că a fost doar un accident. conŃine în sine şi germenele unei viitoare răsturnări. Detractorii televiziunii sau cam grăbit. În timpul unei proiecŃii cu acelaşi film. fie ele oricât de sângeroase. Nici o legătură cu “Beavis şi Butt head” pentru că nu văzuse episodul incriminat. OpŃiunea. care face apel la instinctele primare ale spectatorului. PublicaŃiile americane sunt pline de fapte violente despre care se spune că au fost inspirate de secvenŃe din filme. În 1994 o fetiŃă de opt luni a fost omorâtă de o bilă de popice care a fost aruncată pe geamul rulotei în care se afla. Un puşti de 11 ani din Ohio şi-a omorât sora. la San Diego. Dar când autorul faptei a fost prins -. unii oamenii fac tâmpenii. fie pentru exploatarea interesată a spectaculosului violenŃei.asemenea accentul pus tot mai insistent pe latura spectaculoasă a violenŃei. dă naştere unor reacŃii puternice şi conferă o dimensiune impresionantă unei teme vechi cum este violenŃa. ca o manifestare a imposibilităŃii de a trăi în lume.nu sunt şi nu trebuie amendate sau interzise fără a se atenta la libertatea şi luciditatea artistului. probabil. Acest aspect spectaculos. nu filme precum “Portocala mecanică” a lui Kubrik sau “NăscuŃi asasini” al lui Stone sunt periculoase. fie pentru artă. ceea ce şochează cel mai mult. în funcŃie de categoria de public care le urmăreşte. alŃii sunt curajoşi . este o cale majoră a artei dintotdeauna. declarând apoi că a fost influenŃat de versurile unei melodii cu Snoop Doggy Dogg. spre reflecŃie. pentru că nu avea televiziune prin cablu. Se poate spune că ceea ce şochează este violenŃa ca element al kitsch-ului. pe utilizarea paroxistică a capacităŃii imaginilor vizuale de a provoca şi amplifica anxietatea spectatorilor. rănind-o pe femeia din faŃa sa. într-un cuvânt violenŃa netransfigurată artistic. un body-guard a început să tragă în naziştii de pe ecran. în vremea noastră.

Să dai vina doar pe industria spectacolului mi se pare deplasat. 1990. în Canada. iar în SUA 13220. Centerwall uită că Statele Unite sunt unica Ńară din lume în care armele sunt aproape la îndemâna oricui. 3). B. Rezultatele au fost următoarele: în Canada violenŃa a crescut cu 92% în 15 ani după introducerea televiziunii iar în Africa de Sud cu 130% în 12 ani. spectatorii au considerat prea violent “Jurassic Park” în proporŃie de 44. sărăcia – 10. Spectatorul mediu ar fi mai deranjat de scenele violente în proporŃie de 53%. “Lista lui Schindler”37.4%. 57% cred că la Hollywood oamenii ar face orice pentru bani. am fi avut cu 10000 mai puŃine crime. uşurinŃa cu care se pot cumpăra arme – 35. Doar 10% din cei care nu au văzut filmele citate au declarat că nu au mers la cinematograf pentru că nu suportă violenŃa de pe ecran. în schimb 75% cred că jurnalele de actualităŃi mizează prea mult pe subiectele senzaŃionale şi violente cum ar fi crimele. Totuşi . B.. programele TV şi muzica americană sunt exportate în toată lumea. nu ar trebui să se observe efecte similare şi în alte Ńări în care sunt consumate? Lucrurile nu stau însă aşa: în 1992. Dr. în Marea Britanie. Concluzia sa ar fi copleşitoare dacă nu ar fi prea grăbită: “Dacă nu s-ar fi introdus televiziunea. a început să se intereseze de efectele nocive ale televiziunii în momentul în care a observat că rata anuală a criminalităŃii în rândurile populaŃiei albe a crescut cu 93% după introducerea televiziunii în Statele Unite. în Japonia.S. Agresiunea se datorează imaginilor transmise de televiziune sau contribuŃiei pe care aceasta a avut-o la schimbarea stucturii sociale? Oamenii au devenit mai violenŃi şi datorită problemelor sociale şi politice pe care emisiunile de ştiri le prezintă zilnic? Copiii au început să aibă probleme în momentul în care părinŃii nu s-au mai ocupat de ei. atâta vreme cât filmele. de profanarea valorilor tradiŃionale – 56% decât cei de la Hollywood. p. atacurile teroriste. 78). T. violenŃa din filme – 7. Dacă ele ar avea o influenŃă atât de puternică asupra publicului. Împreună cu colegii săi a cercetat efectele acestui mijloc de comunicare în alte comunităŃi. “Ultima aventură” 35.9%.3%. Ceea ce înseamnă că adevăratele cauze ale escaladării violenŃei trebuie căutate în viaŃă şi nu în filme.5%. Nu poŃi să rezolvi problemele datorate existenŃei a 200 de milioane de arme doar agitând pumnii în faŃa a 200 de milioane de imagini” (Gitlin. Iată deci că realitatea este mai dură decât ficŃiunea. Un sondaj de opinie efectuat în 1994 arată că publicul nu este chiar atât de critic în privinŃa violenŃei prezentate în filme.4%. în Suedia. reuniŃi în tot 105 . 33. Dr.9%. MulŃi apărători ai valorilor tradiŃionale ale Americii. copiii proveniŃi din familii dezorganizate – 6. După cum se vede violenŃa pe ecrane se plasează doar pe locul patru. 128.. cu 70000 mai puŃine violuri şi cu 700000 mai puŃine jafuri pe an în Statele Unite” (Centerwall. de sexualitatea pe ecran – 63%. Câteva întrebări rămân fără răspuns. jafurile. lăsându-i ore în şir în faŃa micului ecran? Datele pe care Centerwall le-a publicat nu sunt convingătoare. Spectatorii nu consideră că programele TV sunt prea violente. ÎntrebaŃi care ar fi factorii care ar contribui cel mai mult la propagarea violenŃei în viaŃă. 1992. sinuciderile. În aceste condiŃii ar trebui oare cenzurate şi emisiunile informative? Dintr-o listă de filme recente.9%.9%. “Cliffhanger” 50. în Australia au fost omorâŃi doar 13 oameni ca urmare a atacurilor cu arme de foc. “NecruŃătorul” 50.60. Ce cred spectatorii despre cei de la Hollywood: 50% dintre spectatori cred că cei din industria spectacolului apreciază aceleaşi valori şi tradiŃii ca şi ei. doar 37% dintre cei chestionaŃi cred că producătorii şi cineaştii sunt lipsiŃi de morală. p. cei chestionaŃi au dat următoarele răspunsuri: drogurile – 39. 36. Centerwall care a studiat efectele mass-media asupra comportamentului uman.4%.2%.

PERCEPEREA VIOLENłEI MASS-MEDIA DE CĂTRE PĂRINłI ŞI PROFESORI. nefiind în stare să gândească cu propriul cap. violenŃă. prezintă realitatea de multe ori deformat. nefiind în stare să discearnă între bine şi rău. Majoritatea părinŃilor au identificat violenŃa mass media în principal cu violenŃa difuzată la televizor. T. sângerânde care creează aversiune şi care au un impact tot atât de mare asupra copiilor ca şi cele de mai sus. Puşi să definească această latură a violenŃei cu care copiii se confruntă zilnic. ci doar că se încearcă găsirea unor Ńapi ispăşitori. a efectelor ei şi a posibilităŃilor de înlăturare a influenŃei nocive pe care o are asupra copiilor. exagerând evenimentele pentru a atrage o audienŃă cât mai mare. prostituŃie infantilă – toate s-ar datora unor filme. Profesorii adaugă la această tipologizare violenŃa verbală şi ceea ce s-ar putea numi “violenŃă statică”. Dar problemele sociale există de fapt în viaŃa reală. Astfel aproape toŃi indivizii pot fi consideraŃi victime ale ceva sau ale cuiva. au mărturisit că se gândesc pentru prima dată la acest lucru şi că le este foarte greu să spună exact ce reprezintă ea. Statisticile spun că la 18 ani un american a văzut pe marile sau micile ecrane în medie 32000 de crime. programe TV sau versurilor incitatoare ale unor cântece la modă. căutând senzaŃionalul. adică imagini ce agresează ochiul: expunerea unor părŃi ale corpului maltratate. 5). Gitlin trage concluziile: “Lucrurile sunt scăpate din mână în multe privinŃe şi e uşor să arăŃi cu degetul la industria spectacolului. care îşi folosesc forŃa şi îndemânarea în luptă pentru a-i ajuta pe cei din jur. pornografice. Dar explică oare numărul acesta impresionant de acte de violenŃă văzute pe ecran. Sociologul T. PărinŃii şi profesorii se află cel mai mult în prejma copiilor şi.felul de ligi şi asociaŃii. acuzatorii Hollywoodului sunt doar ipocriŃi? Întrebarea fundamentală este dacă violenŃa de pe ecran inspiră violenŃa din viaŃă sau invers. Televiziunea le oferă nişte modele de comportament pe care ei le adoptă foarte uşor. deoarece ei nu au încă formată capacitarea de a discerne între ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Şi părinŃii şi profesorii sunt de acord că aceste filme şi emisiuni au o priză foarte mare la copii. p. reprezentată în primul rând de filmele cu arte marŃiale sau comando. am efectuat câteva interviuri explorative. Dând vina permanent pe Hollywood pentru toate problemele societăŃii. deşi majoritatea au fost de acord cu faptul că ea există. Ceea ce nu înseamnă că este inocentă. aproape orice comportament deviant poate fi explicat ca datorat influenŃei Hollywoodului. mulŃi acuzatori par a crede că o mare parte din populaŃia Americii este de fapt iresponsabilă. de acŃiune. violuri. eroii preferaŃi fiind cei din categoria luptătorilor justiŃiari. Asta convine multora” (Gitlin. arătând scene sângeroase cu bătăi. Aceasta deoarece impactul vizionării unor emisiuni violente este mai mare decât audierea unor emisiuni radio sau citirea unor articole din ziare cu conŃinut violent. Primul lucru ce a putut fi remarcat a fost că foarte mulŃi dintre ei îşi puneau pentru prima dată problema existenŃei violenŃei TV. dau vina pe industria spectacolului pentru toate problemele sociale: droguri. violenŃa crescândă din viaŃă? Nu cumva. 1990. cu scene de război şi de asemenea de emisiunile de ştiri care. crime. încercând să acopere adevăratele cauze ale problemelor sociale greu de rezolvat. pentru a afla părerea lor în legătură cu problema violenŃei. 40000 de încercări de crimă şi 225000 de acte de violenŃă.. Ei văd acest tip de comportament răsplătit de recunoştinŃa celor din 106 . nu doar pe ecran.

în cele mai multe cazuri scăzând chiar şi timpul afectat propriilor copii. în mediul în care cresc şi în cercul lor de prieteni. odată cu democratizarea societăŃii. copiii se confruntă şi cu violenŃa prezentă în mediul lor familial. Dar îi preocupă şi timpul petrecut de copii în faŃa televizorului. din care atât tinerii cât şi adulŃii învaŃă să fie agresivi. Putem considera mai degrabă televiziunea ca o sursă de violenŃă. însă într-o măsură infinit mai mică decât lectura de carte sau alte activităŃi culturale. deoarece vizionarea TV nu poate însemna nici măcar relaxare. activităŃi ce pierd tot mai mult teren în faŃa televizorului. aflându-se în colectivitate. datorită libertăŃii greşit înŃelese şi a problemelor materiale ale oamenilor. în scăderea timpului afectat învăŃării şi prin urmare prin scăderea nivelului de cultură generală al tinerilor. Se observă o tendinŃă de a culpabiliza numai persoane necunoscute şi de a afirma că proprii copii nu se vor comporta niciodată violent. Profesorii sunt mult mai conştienŃi de tendinŃa de agresivitate a copiilor. crezând cu tărie că dacă acasă copiii se poartă frumos. deoarece se aşteaptă ca în acest mod să fie admiraŃi de colegi pentru curajul. PărinŃii sunt mult mai subiectivi în aprecierea gradului în care copiii vin în contact cu violenŃa. pentru a-i ajuta la lecŃii sau a se juca cu ei. iar consumul de alcool nu poate avea decât influenŃe negative asupra comportamentului lor. Totodată apar invidia şi ranchiuna între oameni.jur şi tind să-l imite. cantitatea de violenŃă a crescut. Ei sunt îngrijoraŃi de tendinŃa de emancipare a tinerilor care renunŃă la lectură sau activităŃi şcolare în favoarea distracŃiilor. nemaiavând timp pentru problemele celor din jur. iar caracterul violent sau nonviolent al acestora depinde de sistemul de valori care le este imprimat de mici. în care oamenii sunt preocupaŃi doar de bani. la fel vor face şi la şcoală sau la joacă. Ei încep să bea şi să fumeze încă din clasele mici. Majoritatea părinŃilor şi profesorilor sunt de acord că după 1989. datorită libertăŃii de exprimare liberă a televiziunii care a început să difuzeze programe fără nici un control extern. considerând că dacă ei le interzic copiilor anumite filme sau emisiuni şi să se joace cu copiii pe care ei îi consideră “prost-crescuŃi”. Totuşi. se poate vorbi de o trecere tot mai accentuată a societăŃii spre individualism. Sunt de părere că acest mediu în care tinerii se învârt nu poate avea decât o influenŃă nefastă asupra lor. Pe lângă violenŃa mass-media. Sunt influenŃaŃi mai mult de aparenŃe decât profesorii. pe de o parte. ei sunt de acord cu faptul că rolul hotărâtor în educaŃia copiilor revine părinŃilor şi atenŃiei pe care ei o acordă creşterii lor. deoarece nu au de unde să înveŃe acest lucru (trebuie însă menŃionat faptul că o mare parte a copiilor vizionează filme cu prietenii când părinŃii – ai lor sau ai prietenilor.nu sunt acasă). iar copiii nu pot rămâne insensibili la aceste schimbări. Ei nu contestă faptul că televizorul poate fi şi o sursă de cultură. care tind să nu mai fie la fel de deschişi ca altădată. Din primul punct de vedere. forŃa şi îndemânarea lor. mersului la discotecă sau în baruri. se manifestă mult mai liber. învăŃând şi ei ce înseamnă invidia şi ura. iar pe de altă parte. în detrimentul timpului petrecut cu proprii copii. care după părerea lor este prea îndelungat şi e în majoritate timp pierdut. egocentrism. poate datorită faptului că aceştia. în funcŃie 107 . Deci copiii sunt tot mai puŃin supravegheaŃi de către părinŃi. într-o măsură mai mare sau mai mică. acest lucru traducându-se în deteriorarea comportamentului. aceştia nu au de unde să înveŃe să se bată şi să vorbească urât. Din punct de vedere al dezvoltării televiziunii. profesorii sunt îngrijoraŃi în primul rând de creşterea timpului afectat de către părinŃi vizionării programelor TV.

violenŃă. în cercul de prieteni. deoarece li se pare că în acest fel sunt mai interesanŃi. Deşi. Şi acest lucru trebuie să se întâmple până la vârsta la care copiii încep să discearnă între bine şi rău (16-18 ani – părerea profesorilor). inevitabil. violent. În cel mai rău caz. şi câştigă mai uşor admiraŃia celor din jur. Ei sunt de cele mai multe ori tentaŃi să aleagă comportamentul violent. copiii nu mai au de unde să înveŃe să fie buni şi generoşi decât dacă au în preajmă părinŃi şi profesori preocupaŃi de educaŃia lor. mai agresivi. copiii nu pot să rămână neafectaŃi de această schimbare. are o natură violentă. Copiii se confruntă zilnic cu părinŃi mult mai puŃin răbdători. cu colegi de joacă şi de şcoală mai emancipaŃi. Ar trebui de asemenea adoptate nişte legi prin care să se interzică emisiunile violente sau obscene în orele în care de obicei copiii se află în faŃa televizorului. învăŃând din jurul lor să se comporte agresiv. Cu toate acestea. acasă.de nivelul de cultură şi de sistemul de valori al fiecăruia. şi atunci. Deci. în cel mai bun caz. Lor le revine importantul rol de a-i învăŃa să facă distincŃia între ce este bun şi ce este rău.) sau numai în jocuri nevinovate cu tentă violentă. PărinŃii trebuie să le explice efectele negative ale violenŃei şi faptul că adoptarea unui comportament violent nu conduce către admiraŃia colegilor şi a prietenilor. Ei cred mai degrabă că părinŃilor le revine rolul de a selecta programele pe care copiii urmează să le vizioneze. atât verbal cât şi fizic. O selecŃie ar putea fi făcută şi la nivelul reŃelelor de televiziune. Cuvinte-cheie: televiziune. Majoritatea celor chestionaŃi sunt de părere că violenŃa. ViolenŃa prezentată în mass-media influenŃează copiii într-un mod mai special. vizionarea de violenŃă conduce către un comportament agresiv. de către cei care sunt responsabili cu alcătuirea grilei de programe. Şi acest lucru nu se întâmplă neapărat numai din cauza televiziunii. de felul în care se poartă şi gândesc. care vorbesc urât. Copiii nu au încă bine structurat un sistem de valori după care să se ghideze şi astfel nu pot să aleagă între un comportament normal pentru vârsta lor şi unul violent. violenŃă ficŃională. şi părinŃii şi profesorii sunt de părere că într-o societate care devine tot mai violentă şi mai egocentristă şi în care televiziunea ocupă un loc central în preocupările oamenilor. Depinde de educaŃia copiilor dacă ceea ce văd pe ecran se traduce în fapte violente propriu-zise (bătăi. atât din punct de vedere verbal cât şi fizic. pentru a-i avertiza pe părinŃi. nici profesorii nu sunt de acord cu faptul că ar trebui interzise unele filme sau emisiuni. industria TV. violenŃă reală. În concluzie. nici părinŃii . Ar trebui să nu fie difuzate programele cu un conŃinut prea violent decât la ore în care copiii nu au de obicei acces la televizor (noaptea târziu). poate fi ignorată de copii. oferindu-le modele de comportament pe care ei le adoptă cu foarte mare uşurinŃă. injurii etc. învaŃă să se comporte şi ei violent. Un număr mare de copii încearcă să se identifice cu eroul preferat. contagiune. de cele mai multe ori. şi acest lucru poate avea un efect negativ: lucrul interzis devine mult mai dorit şi copiii sunt în stare de orice pentru a-şi satisface curiozitatea. între care este comportamentul ce trebuie adoptat şi care nu. adoptat la şcoală. cultura violenŃei. care. şi asta numai dacă ei au primit o educaŃie corespunzătoare în acest sens. Sau cel puŃin ar trebui transmise semnale de avertizare înainte de emisiunile ce au un asemenea conŃinut. într-o lume ce tinde să devină tot mai violentă. violenŃă transfigurată artistic Teme de dezbatere: 108 .

2.1. CredeŃi că ar trebui interzise filmele sau emisiunile violente din cadrul programelor TV româneşti? ArgumentaŃi. Cum credeŃi că influenŃează televiziunea educaŃia copiilor în familie? 109 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful