ViRGA DELIA MIIIAELA

PSIHOLOGIA EXPERIMENTALA DE LA TEORIE LA PRACTICA

EDITURA MIRTON Timisoara, 2004

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniel ViRGA, DELIA MIHAELA

Psihologia experlmentala de la teorie la practica / Delia

Mihaela Virga - Timisoara : Mirton, 2004 250 p.; 24 em.

Bibliogr.

ISBN 973-661-374-7

159.9

Cuprins

lntroducere .5

I. Cercetarea ~tiin(ificii in psihologie . 7

1.1. Metode de achizitie a cunoa~terii__ ... __ .. _...... . 8

1.2. Etapele cercetarii stlintiflce: 13

1.4. Obiectivele cercetarii stilntlfice __ . 18

1.6. Metoda versus tehnica . . .... . . 20

1.7. Rolul cercetatorului in ~tiinta 21

1.8. intrebari de auto-evaluare ~i aplicatii, . 22

2. Probleme etice in realizarea cercetarii _ .24

~ Efectul Milgram 25

~tandarde etice ale APA 30

2.3. Exercitii ~i probleme 40

3. Observatia 42

3.1. Metoda observatiei 44

3.2. Continutul observatiei 47

3.3. Formele observatiei 49

3.4. Conditiile unei bune observatii 55

3.5. A vantaje ~i dezavantaje ale metodei observatiel 57

3.6. Aspecte diferentiale ale relatiei dintre observatie ~i experiment __ 58

3.7. Grila de observatie 61

3.8. Studii observationale - aplicatli 63

4. Experimentul in psihologie 68

4.1. Exemplu ilustrativ al metodei experimentale 68

4.2. Ce este experimentul 73

4.3. A vantajele si dezavantajele experimentului 77

4.4. Tipuri de experiment 79

4.5. Aplicatii 83

5. Formularea ipotezelor 84

5.1. Surse de idei de cercetare 86

5.2. Trecerea in revista a literaturii 87

5.3. Surse on-line 89

5.4. Analiza fezabilitatii cercetarii 91

5.5. Formularea specifica a problemei de cercetare 92

5.6. Formularea ipotezelor 94

5.7. Tipuri de ipoteze 97

5.8. Aplicatli 98

3

6. Yariablle experlmentale J()()

6.1. Cum identltlcam V.I. sl V.D. IOI

6.2. Tipuri de variabile ___..--- I02

6.3. Varia bile independente (V.I.} I03

6.4. Controlul varlatiei VI 108

6.5. Construirea V.I. 115

6.6. Variabilele dependente (VD) 117

~. 6.7. Aplicatli 121

7. Validitatea cercetarii 125

7.1. Factori care compromit validitatea interna 127

7 .2. A~teptarile participantilor ~i ale cercetatorului 133

7.3. Validitatea externa 136

7.4. Aplicatii 138

8. Controlul variabilelor 141

8.1. Controlul variabilelor 143

8.2. Contrabalansarea 152

9. Design experimental cu grupuri independente 158

9.1. Caracteristicile unui bun design experimental 159

9.2. Tipuri de design 165

9.3. Design-uri experimentale 166

9.4. Tipuri de design experimental 168

9.5. Exemple de studii experimentale 177

9.6. Probleme ~i exercltli 182

10. Design-ul cu miisuri repetate 185

10.1. Exemple de studii experimentale 193

10.2. Probleme ~i exercitii 195

11. Design-uri complexe 200

11.2. Analiza prlmara a efectelor variabilelor independente 203

11.3. Tipuri de design-uri factoriale 209

11.4. Aplicatli 216

12. Design-ul experimental cu un singur subiect 221

12.1. Aplicatii 230

12.2. Probleme ~i exercitii 234

13. Design-ul cvasi-experimental 238

13.1. Exemple de studii cvasi-experimentale 245

13.2. Aplicatii 247

Bibliografie 249

4

Introducere

In zilele noastre, oamenii continua sa-~i puna intrebari reiativ la comportamentul uman sau la problemele legate de existenta omului, in general. De exemplu, oamenii au probleme cu alcoolul sau probleme legate de relatiile de cuplu. Acesti oameni incearca sa-si rezolve problemele, dar nu au cunostinte sau abilitati sa le rezolve singuri. De aceea, ei apeleaza la profesionisti, respectiv la psihologi, pentru a fi ajutati sa-~i depaseasca dificultatile.

Alti oameni trebuie asistati de psihologi pentru a intelege comportamentul altora. De exemplu, agentii de vanzari difera mult intre ei in ceea ce priveste abilitatile de vanzatori. Un agent de vanzari poate sa yanda doua sau mai multe masini dedit poate vinde altu1. Daca managerul de vanzari este ajutat sa descopere ce este diferit in abilitatile lor, va putea dezvolta programe de training pentru a imbunatatii performantele agentilor sau va gasi criterii mai eficiente pentru a selecta persoane competente.

In efortul lor de a obtine informatii despre comportament, oamenii se apropie de domeniul psihologiei. ~i voi cunoasteti deja multe desprc comportamentul uman dar, fata de cat s-a studiat si descoperit pana acum in acest domeniu, mai aveti multe informatii de acumulat. De asemenea, mai sunt multe probleme despre care se stiu foarte putine lucruri si sunt considerate domenii actuale ale cercetarii in psihologie.

Abilitatea de a intelege si de a fi angajat in procesul de cercetare nu este tocmai usor, Acest curs de Psihologie Experimentala aduce putina lumina pe drumul prin care sunt descoperite datele ~i faptele psihologice. Inainte de a invata despre procesul cercetarii stiintifice prin metoda experimentala, sunt necesare cateva informatii suplimentare.

5

Multi studenti pot obicctu dl ucest CUI'S IllI lc cstc ncccsur ill 1'011111111'11 1111 pcntru d\ ei nu intentloneaza si1 devina cercetatori in psihologie. Our NUllt cdh.WII motive importante pentru ca fiecure student sli studieze psihologia experimcntulil.

• In primul rand, oricand in viitor, yeti putea fi solicitati sa realizati un studiu pe diferite teme care necesita cunostinte despre metoda experimentului.

• In al doilea rand, toate materialele pe care le Yeti parcurge ~i invata la diferite discipline se bazeaza pe informatii obtinute prin metoda stiintifica, deci trebuie sa fiti familiarizati cu metoda.

• In al treilea rand, voi sunteti in continuu bombardati de rezultatele cercetarilor stiintifice ~i aveti nevoie de instrumente experimentale pentru a determina daca rezultatele cercetarilor sunt relevante.

Experimentul este metoda de cercetare care a consacrat psihologia ca ~tiinta.

Disciplina Psihologie experimental a prezinta aceasta metoda in contextul mai larg al cercetarilor psihologice, caracteristicile experimentului, tipurile de variabile experimentale, metode de control a variabilelor straine si, implicit, de asigurarea validitatii cercetarilor experimentale, precum ~i numeroasele modalitati de realizare practica a planurilor (design-urilor) de cercetare experimentala: de la planurile c1asice, la cele cu masuratori repetate, apoi design-uri factorile si, nu in ultimul rand, cele cu un singur subiect.

Cercetarea experimentala reprezinta eel mai inalt standard de cali tate al cercetarii in psihologie, experimentul fiind singura metoda de cercetare prin care putem pune in evidenta relatii de tip cauza-efect intre variabile. Cursul este structurat pe 13 capitole, fiecare abordand 0 tema importanta din psihologia experimentala. La finalul fiecarui capitol se gasesc aplicatii, respectiv exemple de experimente sau intrebari de auto-evaluare care va vor ajuta sa descifrati, cu usurinta tainele acestei discipline.

Cursul se adreseaza studentilor de la specializarea psihologie, fiind obligatoriu in formarea lor de baza ca specialisti. Cunostiintele de Psihologie experimental a va vor fi utile pentru intelegerea altor discipline din planul de inva!amant, cum ar fi prelucrarea statistica a datelor, metodologia cercetarii, psihologie sociala experimentala s.a,

6

,

1. Cercetarea ~tiintifica in psihologie

"Psihologia este stiinta revendicata de multi, indiferent de formatie, neglijata de multi ca fiind prea simplii, a caret importanti este subliniata de multi - in momentele de bilaruuri • ~i stapanita de prea putini" D. Ozunu

Obiective:

1. Sa intelegem natura metodelor de achizitie a informatiilor;

2. Sa identificam in ce masura metodele stiintifice difera de alte metode de

achizitie a informatiilor;

"

3. Sa invatam caracteristicile unice ale metodei stiintifice si sa intelegem de ce aceste caracteristici sunt necesare;

4. Sa identificam obiectivele cercetarii stiintifice;

5. Sa descriem rolul cercetatorului in stiinta.

Cuvinte cheie:

metoda ~tiintifica, etapele cercetarii stiintiflce, control, predlctie, definire operationala, replicare.

7

1.1. Metode de achizitie a cunoasterii

Exista multe proeeduri prin care noi obtinem informatii despre fenomene sau situatii date. Noi achizitionam 0 eantitate de informatii despre evenimentele din experienta noastra de viata. Expertii din diferite domenii ne of era mult mai multe informatii.

Helmstadter (1970) (apud. Christensen, 1997) afirma ca exista sase modalitati diferite de achizitie a informatiilor dar numai una este metoda stiintifica. Aeeste metode nestiintifice sunt: metoda perseverentei, intuitiei, autoritatii, a rationamentului ~i eea empirica, Nu se poate spune ca metodele nestiintifice nu i~i au loeul in stiinta, Ele se folosese pentru aeumularea informatiilor care sunt supuse analizelor stiintifice, Psihologia fiind 0 ~tiinta relativ tanara foloseste din ee in ee mai mult metoda stiintifica dar apeleaza ~i la metode prestiintifice pentru achizitionarea de cunostinte.

Metoda perseverentel este metoda de achizitie a informatiilor bazata pe superstitii si obiceiuri. Superstitiile reprezinta credinte in eeva careia ii acordam 0 valoare de fapt, ignorand situatiile in care predictia aparitiei aeelui fapt nu s-a adeverit. Obiceiurile ne permit sa eredem in eeva in care intotdeauna am erezut. De exemplu, pe astfel de preconceptii se bazeaza si fenomenul de dezvoltare a unei atitudini pozitive in raport eu eeva in functie de cresterea familiaritatii, .numit si efeetul de expunere permanenta la care apeleaza si politieienii care-si fae eunoseut numele pentru a fi votati.

Exista doua probleme care diminueaza valoarea aeestei metode:

informatiile astfel achizitionate nu sunt aeurate;

8

pcrscvcrcnta IlU ul'crl\ lIll mccuuisru pcntru u corecta erorile determinate de superstitii ~i obiceiuri in rulll cvidentelor contrarii.

l'erseverenta, cateodata, perrnite abordarea stiintifica atunci cand oamenii de ~tiinta persevereaza s~ creada lntr-o idee, ipoteza sau rezultatele cercetarilor lor pentru a race fat~ eritieilor aduse de eolegi. Perseverenta opereaza in ~tiint~ cand teoriu luvorita este sustinuta in fata unor evidente eontradictorii sau in absenta unor cvidente stiintifice (de ex. teoria psihanalitica dezvoltata de S. Freud).

Metoda intuitiva este metoda de achizitie a inforrnatiilor ee presupune obtinerea unei eertitudini fara a utiliza rationamentul sau inferenta logica, Problema abordarii intuitive este eli nu of era un meeanism care sa separe informatia acurata de eea non-acurata, Informatia obtinuta nu este stiintifica dar nu cste indezirabila. Aceasta metoda apeleaza la "bunul simt popular" ~i se ajunge adesea la "adevaruri" provenite din popor, dar aeestea nu rezista la un examen mai profund. De exemplu, se spune ea intuitia este localizata in ernisfera dreapta iar gandirea logic a, in ernisfera stanga, De aeeea, se spune ea educatia in proeesul stiintific implica exersarea ~i folosirea doar a emisferei stangi.

Folosirea intuitiei in ~tiinta este extrem de intalnita in formularea ipotezelor deoareee multe ipoteze stiintifice sunt derivate prin eereetare dar si prin iluminare (insight sau fenomenul "Aha!").

Multi oarneni pot erede ea femeile au mai multa grija fata de ealitatea relatiei decat un barbat. Aceasta credinta este derivata din eeea ee le-au spus altii, din experienta lor sau din alti faetori. Daca cineva ii intreaba de ee au aceasta eonvingere, probabil nu vor putea identifiea faetorii relevanti ei spun ea se bazeaza pe intuitie. Din perspeetiva stiintifica, intuitia este folosita in formularea ipotezelor dar nu in testarea lor. Un studiu stiintific poate fi organizat pentru a deterrnina daca femeile au mai mare grija de ealitatea relatiei decat barbatii,

9

Metodu lIutoritlltli se buzcuza pe ucceptureu illfol'lllnlllli th'OIlI'Cl:C este emisa de 0 sursa fourte respectata, De exemplu, multe rellgl! .0 hlll.CUZl'l pe autoritate considerand ea diferite persoane sau texte sacre sunt infuilibile. Informatia emisa de autoritate nu trebuie confundata eu eea emisa de experti. Expertii transmit informatia stiintifica si i~i bazeaza opiniile pe informatie stiintifica. Informatia emisa de autoritate dicteaza ceea ce noi trebuie sa acceptam (ea pe un deeret) pe cand expertii ne of era informatii pe care noi suntem liberi s-o acceptam sau sa 0 respingem.

Aceasta atitudine dictatorial a este compatibila cu stiinta?

La inceputul procesului stiintific, cand problema este identificata si ipotezele se formuleaza, oamenii de ~tiinta consulta materiale, autori care sunt considerati autoritati in acel domeniu pentru a afla masura in care ipotezele sunt testabile si reprezinta probleme importante de eereetat. Astfel, autoritatea este parte integranta in dezvoltarea ipotezelor dar 0 persoana care este perceputa ca autoritate poate fi ~i incorecta uneori!

De asemeni, apelarea la 0 autoritate este folosita si in organizarea cercetarii. Daca nu sunteti siguri cum sa va organizati studiul pentru a testa variabilele specifice, Yeti apela la 0 autoritate pentru a va ajuta. In ~tiinta este de dorit apelarea la 0 autoritate stiintifica care semnifica mult mai mult decat un expert.

Metoda rationamentulul este 0 modalitate de achizitie a informatiei bazata pe rationament sau silogism. Din secolul al XVI lea. rationamentul a fost modul dominant prin care se ajunge la adevar. Valoarea de adevar a conc1uziilor obtinute depinde insa de validarea premiselor silogismului. De aceea, rationamentul nu reflecta in mod neeesar realitatea ~i frecvent poate fumiza 0 informatie falsa. De exemplu, nu este neobisnuita situatia in care doua persoane

10

sllnl'ltoasc, 1"010sil1<.1 rutiomuuoutul, 1\" IIjllll~i\ lu doul\ concluzii dilcrite. Sc ponte chiar ca arnbele concluzii sft IIU fie corecte,

Asta nu inseamna inst\ ell. stiintu nu foloseste rationamentul. De fapt, rationamentul este un element vital in procesul stiintific dar acestea doua nu sunt sinonime. Oamenii de ~tiinta .folosesc rationamentul nu doar sa emita ipoteze ci ~i sa identifice maniera in care aceste ipoteze pot fi testate.

Metoda emplrlca este metoda de achizitie a cunostintelor bazata pe experienta directa cu un fapt ce constituie singurul criteriu de adevar acceptat. Se bazeaza pe premisa "Daca eu am experienta intr-un domeniu, aceasta este valida ~i adevarata''. In general, toate informatiile care deriva din experienta sunt acceptate ~i sunt mai greu respinse.

Aceasta sursa este foarte apelata dar multe peri cole ne asteapta daca 0 folosim doar pe ea. Perceptiile noaste sunt afectate de un numar mare de variabile. Cercetarile au demonstrat ca multe variabile din experienta noastra ~i motivatia noastra din timpul perceptiei pot altera mult ceea ce vedem. De asemenea, cercetarile au ilustrat dl memoria evenimentelor traite de noi nu ramane constanta ci se produce uitarea, distorsionarea informatiilor, restructurarea lor s.a,

Metoda empirica este probabil eel mai des folosita in ~tiinta deoarece stiinta se bazeaza pe observatie si empirismul se refera la observarea fenomenelor din realitate. Empirismul este un element vital in ~tiin1a dar in ~tiinta metoda empirica se refera la colectarea datelor care sunt supuse metodelor stiintifice de cercetare, nu la experienta personala asupra unor evenimente sau fapte (subiectivism).

Metoda ~tiintifica este cea mai buna metoda de achizitie a cunostintelor pentru ea informatiile deseoperite se bazeaza pe cat po sibil pe realitate.

11

Multi filosofi definesc stiinta ca 0 metoda de gCIlCI'III't' II 1111111 corp de cunostinte, ca 0 metoda specifica ce trebuie urrnata pentru a rezolvu problemc ~i a achizitiona cunostinte, 0 ~tiint~ poate fi definita ca 0 disciplina care utilizeaza un demers stiintific cu scopul de a descoperi reguli in obiectul sau de studiu, de a le descrie, de a le explica, pentru intelegerea determinismului, a mecanismelor specifice si eventual utilizarea acestor cunostinte pentru predictie, control si modificarea realitatii. Psihologia, ca ~tiinta, are obiect de studiu (activitatea interna subiectiva si activitatea extema observabila), legi proprii activitatii psihice si comportamentului si metode de cercetare.

Prin metoda ~tiintifica, cercetatorii mcearca sa achizitioneze informatii care depasesc credintele personale, erorile, atitudinile ~i emotiile, metoda avand ~i capacitatea de autocorectare, aceasta fiind dimensiunea sa critica,

Cercetarea stiintifica este 0 activitate desfasurata in domeniul unei discipline stiintifice sau in eel interdisciplinar si care prezinta calitatile specifice stiintei, adica rigoare, exigenta ~i obiectivitate.

Scopul fundamental al unei cercetari stiintifice este de a aduce dovezi empirice (adica date provenite din experie~ta, observatii sau experimente) pentru a consolida sau a schimba 0 idee teoretica (0 ipoteza, un model explicativ, 0 interpretare sau 0 lege). Cercetarea stiintifica porneste de la 0 idee teoretica, pe care, cu ajutorul datelor adunate din realitatea concreta, 0 verifica, urmand ca, in final, sa 0 accepte sau sa 0 reformuleze, imbinand aspectele teoretice cu cele practice.

12

1.2. Etapele cercetdrii ~'tiin'ifice:

Orice cercetare stiintifica progreseaza intr-o maniera iterativa, astfel ea putandu-se uuto-corecta prin aproximari succesive, parcurgand mai multe etape (Christensen, 1997):

1. ldentijicarea problemei ~i jormularea ipotezelor

Punctul de pomire in orice demers stiintific implies identificarea problemei. Putem sa ne uitam in jur ~i sa gasim 0 multi me de probleme care au nevoie de solutii, Copilul abuzat, cancerul, a1coolismul sunt cateva din problemele existente. Dar nu cste suficient insa sa identificam problema de cercetare. Inainte de a fi investigata, problema trebuie sa fie redefinita si transformata intr-o tema de cercetare.

Odata ce problema este exprimata in termeni de cercetare (respectiv, sA operationalizam conceptele teoretice in termeni observabili ~i masurabili), ipotezele sunt formulate astfel incat sa exprime relatiile anticipate dintre variabile. Ipotezele trebuie formulate in asa fel incat sa fie testabile ~i demonstrabile.

2. Realizarea design-ului (planului) cercetarii

Acest stadiu al design-ului cercetarii este crucial ~i necesita competenta din partea experimentatorului pentru a se asigura ca demersul cercetarii este ales corect, astfel lndit sa poata testa ipotezele formulate. Designul cercetarii este un plan care ne ajuta sa colectam cele mai adecvate si corecte date, care sa sustina sau sA argumentezeipotezele ce urmeaza a fi testate. Tot in aceasta etapa sunt stabilite modalitatile de control ale variabilelor straine ~i se verifica daca variabilele experimentale, atat cele manipulate, cat si cele de tip raspuns, sunt corect specificate. Aceste proceduri sunt extrem de importante deoarece aceasta etapa reprezinta firul (planul) director al intregii cercetari. Construirea designului

13

--

cercetarii ne ajutl\ sl\ depasim eventualele dificultati care pot distoraloun rczultutele ~i sll ne asiguram ell datele vor fi coreet analizate ~i interpretate.

3. Desfiisurarea cercetiirii

Dupa ee a fost realizat designul, cercetatorii trebuie sa ia 0 serie de decizii foarte importante in raport cu modul de desfasurare a cercetarii propriu-zise. Inainte de a fi colectate datele, ei trebuie sa decida ee tip de participanti sunt inclusi in eercetare, ce instructiuni sunt necesare si de ce echipament ~i materiale este nevoie. Aceste decizii sunt luate pe baze experientei de cercetare ~i a obiectivelor cercetarii. Dupa ce aeeste decizii au fost luate, cercetatorii sunt gata pentru a trece la coleetarea datele, dupa procedurile prestabilite si prin inregistrarea exacta a raspunsurilor participantilor,

4. Testarea ipotezelor

Dupa ee datele au fost colectate, cercetatorii trebuie sa analizeze si sa interpreteze datele pentru a determina viabilitatea ipotezelor. Cu ajutorul calculatorului ~i a programelor statistice se prelucreaza colectia de date. Dar tot cercetatorul decide care este eea mai adecvata procedura statistica pentru testarea ipotezelor, in functie de datele colectate. Dupa prelucrarea datelor, se trece la interpretarea rezultatelor, precizand cu exactitate ceea ce semnifica aces tea.

5. Comunicarea rezultatelor cercetarii.

Dupa ce datele sunt analizate si interpretate, cercetatorii vor eomunica rezultatele altora, eel mai frecvent sub forma de articole in publicatiile de specialitate. De aceea, ei vor trebui sll redacteze un raport de cercetare in care sa descrie problema cercetata ~i procedura de lucru.

14

Accste etupe reprezinta unulizn IO¥id\ Il proccsului de cercetare ~tiin~inca. ce ure vuloure didactica dar nu reprezlnta Intocmui ceea ee se petreee praetie.

Sclltiz, Jahoda, Deutsch si Cook (1959) (in Christensen, 1997) identifica doua cai prin care proeesul de eereetare real difera de modelul prezentat:

succesiunea de activitati prezentate nu este intotdeauna urmarita. Cercetatorli experimentati considera toti acesti pasi ca fiind unul singur, un tot unitar, Definirea problemei ~i stabilirea ipotezelor determina atat design-ul, cat ~i desfasurarea cercetarii. 0 etapa nu poate fi desfasurata fara a Ie afecta pe celelalte.

procesul de cercetare implica ~i alte activitati care nu sunt incluse in studiile publicate sau in modelul prezentat. Frecvent, echipamentul se poate striea, participantii nu sunt prezenti la locul ~i momentul stabilit sau nu se obtine colaborarea tuturor participantilor. Cercetatorii experimentati, in astfel de situatii, reiau si modifies etapele cercetarii pentru a-si atinge scopurile de cunoastere stiintifica. Studentii, care sunt novici in cercetare, sunt mai eficienti daca urmaresc secventele logice asa cum au fost prezentate mai sus.

Metoda stiintifica este eea mai performanta pentru ca se bazeaza pe observatii obiective, independente de opinii personale, erori ~i prejudecati, Pentru a realize cunoasterea obiectiva, procesul de cercetare trebuie sa aiba anumite earaeteristie pe care Ie Yom detalia in subcapitolul urmator,

15

1.3. Caracteristicile cercetiirii §tiintifice

Caracteristicile cercetarii stiintifice in psihologie sunt: controlul, definirea operational a ~i replicare (Christensen, 1997).

Controlul se refera la eliminarea influentei variabilelor externe care pot afecta observarea. Este important deoarece variabilele straine pot impiedica cercetatorul sa identifice cauzele reale ale evenimentelor. De exemplu, experimentul este condus astfel incat sa raspunda la cateva intrebari: ce se intampla, ce cauze determina evenimentele, in ce conditii se petrec acestea. Pentru a raspunde aces tor intrebari, in psihologie, trebuie sa eliminam influenta simultana a altor variabile, pentru a izola cauza ce determina efectul. Controlul este un proces absolut necesar pentru ca aItfel cauza ce deterrnina efectul nu poate fi izolata corect. Efectul observat poate fi determinat de una din variabilele manipulate de cercetator dar ~i de combinarea unor variabile necontrolate.

Definirea operationala sau operationalizarea unui construct teoretic este dificil de realizat pentru concepte ca memoria, gandirea, depresia care au mai multe definitii operationale. Fiecare din definitiile operationale date unui concept reprezinta un element al unei clase. Operationalizarea implica definirea unor termeni in nivele de analiza (pasi, operatii) care sunt folosite pentru masurare (cuantificare). Aceste definitii sunt folosite pentru a elimina confuziile din comunicare. In contextul in care facem afirmatia: "Foamea determina selectivitatea in perceptia mancarii" apare intrebarea: "Ce intelegem prin foame?". In mod obisnuit, fiecare poate intelege ce vrea. In contextul in care afirmatia anterioara reprezinta ipoteza unei cercetari, dad spunem ca foamea este' senzatia care apare dupa opt ore de deprivare de mancare putem sa stabilim conditiile experimentale, tipurile de subiecti necesari in experiment s.a.

Daca trebuie sa selectam un vanzator de masini apare intrebarea "Cum definim un bun vanzator de masini?", Pentru a putea raspunde, este necesar sa culegem 16

relcrinte practice. Un hun vQllzl\lor de musini vinde multe rnasini, ujutll cumparatorii in gasirea solutiilor Iinunciare, este amabil eu clientii ~i mercu lu dispozitia lor. Aceste inforrnatii ne ujutll sl\ ldentificarn nivele pe care trebuic sl1lc uprcciem pentru a identifica un bun profcsionist In domeniul vanzarilor de masini.

Replicarea implica posibilitatea de a reproduce rezultatele obtinute in urma unui studiu. Cu alte cuvinte, aceleasi rezultate trebuie obtinute daca studiul estc rcpetat, Daca observatiile nu se repeta, descrierea ~i explicarea este ne-relevanta,

Rcplicabilitatea observatiilor se investigheaza prin cercetari inter-grupale (rcpetarea pe un alt grup de subiecti), inter-subiecti (pe alti subiecti) si intra-subiect (ucelasi subiect, in diferite ipostaze experimentale). Este 0 metoda de validare a rczultatelor obtinute,

Exista posibilitatea ca fenomenele identificate sa nu existe ~i aceasta sa faca imposibila replicarea studiului. De asemeni, la replicare se pot altera unele elemente nesemnificative ale experimentului ~i acestea pot determina denaturarea raspunsurilor subiectilor.

o conditie a realizarii unei replicari autentice este respectarea intocmai a manierei de realizare a experimentului pentru ca, de obicei, replicarea este condusa de un alt cercetator, in alt loc ~i cu alti participanti. Multi cercetatori evita sa faca replicari pentru ca astfel de studii nu pot fi publicate iar replica nu este atat de importanta ea cercetarea originala.

17

1.4. Obiectivele cercetiirii ~tiinti.fice

Rezultatele cercetarilor din toate domeniile stiintei ne ajuta sa intelegem lumea in care traim. Doar in masura in care fenomenele sunt descrism ~i explicate - in mod predictibil si control at - stiinta 11 considera a fi inteles. Astfel, Christensen (1997) afirma ca sunt patru obiective ale stiintei: descrierea, explicarea, predictia .# controlul fenomenelor.

Descrierea implies portretizarea unui fenomen sau situatii adica identificarea variabilelor existente ~i cunoasterea influentei acestora asupra realitatii. De exemplu, teoria lui Piaget despre dezvoltarea copilului se bazeaza pe observatiile detaliate ~i descrierea comportamentelor propriilor copii.

Multe arii noi de studiu au inceput prin descrierea proceselor sau fenomenelor, dupa care au fost identificate variabilele existente. Realizarea descrierii presupune stabilirea, de catre cercetator, a insusirilor care au importanta si definitiile operationale pentru variabilele corespunzatoare acestora. Fenomenele psihice necesita includerea in descriere a unor informatii privind conditiile ~i modul in care se produc. Descrierea trebuie sa reprezinte relatiile fenomenului studiat cu diverse alte fenomene. Doar dupa ce avem cunostinte despre variabilele existente, putem oferi explicatii asupra cauzelor care determina aparitia lui.

Explicarea implica identificare cauzelor care determina fenomenele, Este important sa cunoastem conditiile necesare de aparitie ale fenomenelor ~i conditiile in care acestea s-au petreeut anterior (de ex. frecventa aparitiei). Cercetatorii recunose ell. multe fenomene sunt multi-determinate, de aeeea veehile explicatii trebuie revizuite, pe baza unor noi fapte observate sau ale unor noi conditii prealabile care pot fi puse in evidenta,

Niciodata nu pot fi studiate toate variabilele care intervin in producerea fenomenului psihic sau a comportamentului. Multe scapa atentiei cercetatorului, altele tin de hazard si actioneaza cand nimeni nu se asteapta ~i influenteaza desfasurarea fenomenului intr-un mod imprevizibil. Alegerea variabilelor este

18

dcpendenta de orientureu psihologului, preferinta ~i aderarea sa la una NUU ultu dintre teoriile ~i curentele stilntlflce (de ex. behaviorism, cognitivism s.a)

In procesul de cercetare, trebuie sa achizitionam multe inform alii pentru a determina cauzele fenomenelor ~i a putea face predictii ~i a realiza un control riguros asupra ceea ce se Intampla .

Predictia consta in anticiparea desfasurarii unor evenimente sau al aparitiei fenomenelor pe baza cunoasterii exacte a conditiilor care favorizeaza aparitia fenomenului. De exemplu, putem anticipa foarte precis cand va avea lac 0 eclipsa,

Previziunea nu este insotita intotdeauna de explicare. Se pot face previziuni pe baza unor regularitati constatate in desfasurarea anterioara a fenomenului (extrapolate temporara) fara a putea explica producerea fenomenului. De exemplu, daca cunoastem combinatia de variabile care reflecta succesul profesional, putem unticipa cine va avea succes. Unele teste sunt folosite in selectia profesionala pcntru eli s-a constatat ca ele au 0 validitate predictiva buna, adica persoanele care au scoruri ridicate la test vor realiza in productie performante mai bune dedit pcrsoanele cu scoruri mici. Putem face astfel 0 predictie a performantelor, ft'lrli a cxplica producerea performantelor,

Alteori, se poate explica un fenomen lara a-l putea prevedea. De exemplu, teoria darwinista a evolutiei este 0 teorie explicativa dar nu permite previziunea.

Controlul se refera la manipularea conditiilor care determina fenomenului.

Controlul, in acest sens, inseamna cunoasterea cauzelor sau conditiilor anterioare ale fenomenelor. Cand conditiile anterioare sunt cunoscute, vom putea manipula variabilele pentru a produce fenomenul dorit. In psihologie, controlul poate lua trei Forme:

eompararea grupurilor (existenta unui grup de control);

eliminarea influentei variabilelor straine;

19

manipulurcu couditiilor unterioare pcntru a schimbn \,'OlllportaIlH .. .ntul (conducerea, ghidarea cercetarii in sensul de a produce exact schimburea dorita sau obtinerea unui comportament specific).

Se poate control a un fen omen chiar daca acesta nu poate fi explicat. De exemplu, se utilizeaza tratarnente care amelioreaza unele afectiuni desi nu se cunosc cauzele lor.

1.6. Metoda versus tehnicii

Metoda este un procedeu regulat, explicit ~i reproductibil (Bunge, 1983), 0 insiruire de etape intelectuale ~i de reguli operatorii necesare pentru a rezolva 0 problema (Havarneanu, 2000).

Tehnica este 0 maniera specific a prin care metodele stiintifice sunt implementate.

Multi oameni confunda metodologia cu tehnica. Ei cred ca psihologii folosesc metode stiintifice diferite de alti cercetatori, Astazi, toti cercetatorii sunt caracterizati de 0 logica a cercetarii comuna in goana lor dupa cunoastere, Dar psihologii folosesc tehnici diferite in aplicarea metodelor stiintifice de baza,

Tehnicile folosite in aplicarea metodelor stiintifice difera dupa natura subiectului studiat, natura problemelor specifice sau stadiul cercetarii. De exemplu, un astronom, un biolog ~i un psiholog folosesc tehnici diferite de observare, in functie de natura subiectului cercetat. Adica, folosesc telescopul, microscopul ~i fereastra cu vedere unidirectionata. Pentru probleme diferite se folosesc tehnici diferite (de ex. tehnica feedback-ului ~i tehnica rearnintirii). De asemeni, stadiile diferite ale cercetarii implica aplicarea unor tehnici diferite. Astfel, in etapa de culegere a datelor se folosesc chestionare, raspunsuri verbale s.a, iar in faza de testare a ipotezelor se folosesc tehnici statistice adecvate datelor.

20

1.7. Rolul cercetiitorului tn ~'tiin(a

o componenta a demersului stiintific este cercetatorul, persoana care se ungajeaza in travaliul stiintific ~i face stiinta posibila,

Exista numeroase motive pentru care 0 persoana se poate decide sa fuel! ccrcetare, eel mai adesea, oamenii simt nevoia de a-si valorifica capacitati Ie intelectuale si creativitatea pentru a realiza ceva nou spre a obtine satisfactie. Pe ulte persoane, munca de cercetare le amuza iar altii doresc s~ cerceteze pentru a deveni celebrii.

Exista insa anumite caracteristici specifice cercetatorilor care sunt persoane care folosesc rigoarea metodelor stiintifice in adunarea si generarea cunostintelor, Acestea sunt: curiozitatea, rabdarea, obiectivitatea ~i deschiderea spre nou (acceptarea schimbarii).

Curiozitatea presupune permanente intrebari de genul: ce, cum, cand, undo care sunt puncte de pomire in investigarea stiintifica i care se inmultesc pc parcursul cercetarii,

Rabdarea este necesara deoarece placerea descoperirii este determinata de multe momente de cautare ce presupune multa perseverenta.

Obiectivitatea perfecta nu poate fi atinsa pentru ca cercetatorul este doar un om. Totusi, pentru a fi obiectivi in demersul stiintific, problemele personale, atitudinile, prejudecatile nu trebuie sa afecteze observatia,

Uneori, chiar dorintele cercetatorului pot influenta rezultatele cercetarii (Rosenthal, 1966) si chiar sexul cercetatorului poate influenta cercetarea (s-a demonstrat ca femeile sunt mai obiective in cercetare).

21

Acccptureu schi mbnri i nu tnseamna ncupl'lrut IIhlllllllllll1l(,1I tcori i lor $i metodelor vechi $i acceptarea neconditionata a noului, deourecc cercetatorul trebuie sa fie permanent critic si atent la ceea ce implica noul,

Calitatea rezultatelor unei cercetari este dependenta in mare masura de calitatile cercetatorului care se adauga aptitudinilor sale, pregatirii de specialitate si experientei in domeniu, toate aceste fiind sustinute de 0 puternica motivatie.

Scurt istoric

Wilhelm Wundt (1832 - 1920) este primulom care s-a definit ca fiind psiholog. A vand 0 buna pregatire in fiziologie, el s-a apropiat treptat de psihologie si, in anul 1874, a publicat Iucrarea "Principii de psihofiziologie" considerata cea mai importanta luerare din istoria psihologiei experimentale prin care a pus bazele unei psihologii sistematice. EI a infiintat primul laborator de psihologie experimentala in 1879 la Leipzig, devenit apoi primul institut de psihologie; de asemeni, tot Wundt este eel care a infiintat $i prima revista de psihologie. El considera ca metoda experimental a este adecvata doar pentru studiul senzatiilor si perceptie, abordare spulberata de H. Ebbinghaus (1850 - 1909) care a demonstrat (prin studiile sale asupra memoriei umane) ea $i asupra procesele psihice complexe se pot face investigatii experimentale.

1.B. intrehari de auto-evaluare 5i aplicatii

1. Cum sunt avantajele metodei stiintifice fata de alte metode de achizitie a cunosterii?

2. Care sunt etapele cercetarii stiintifice?

3. Care sunt caracteristicile cercetarii stiintifice?

4. Ce presupune replicarea?

22

A pllcatll:

Consultati dictionare de termeni psihologici, manuale sau alte surse bibliografice $i dcfiniti, la nivel conceptual $i operational, urmatoarele concepte:

Anxietatea

nivel conceptual nivel operational Agresivitatea

nivel conceptual nivel operational Obezitatea

nivel conceptual nivel operational Memoria

nivel conceptual nivel operational Inteligenta

nivel conceptual nivel operational Atentia

nivel conceptual nivel operational Domlnanta

nivel conceptual nivel operational

23

2. Probleme etice in realizarea cercetarii

Obiective:

1. Sa intelegem importanta principiilor etice In proiectarea si derularea unei cercetari;

2. Sa cunostem indatoririle experimentatorului, precum ~i drepturile participantilor In cadrul unei cercetari;

3. Sa putem rezolva, intr-o varianta optima, dilemele etice ale cercetarilor,

Cuvinte cheie:

cod etic, conslmtamant informat, confldentialitate, deceptie, plagiat

24

2. J. Efectul Milgratn

Milgram (J974) sl-a propus sa studieze conJormismul si factorli care ti fac lit' oameni sa se supuna. Pentru aceasta a derulat un program experimental III care cxperimentatorul nu este numai un instructor cu rol de a asigura desfasurarea unei proceduri, ci si 0 sursa de influenta. Pentru a recruta subiectii pentru aceste rxperimente, Milgram a dat un anunt In ziar prin care propunea 4 dolari ~i 0 ludemnizatie de deplasare pentru participarea la un studiu despre memorie. Candidaturile au Jost selectate In functie de vtirsta subiectilor ~i de 0 repartitie pe nivele socio-proJesionale. Toti subiectii sunt biirbati, cu exceptia unei singure variante experimentale.

La sosirea In laboratoarele Universitdtii Yale, subiectii au Jost platiti §i au primit instructiuni: cercetarea fiindu-le prezentata ca un experiment reJeritor la rolul sanctiunii asupra memoriei, mai exact de masurarea intensitatii pedepsei care are eel mai mare eject. Pentru aceasta, subiectilor li se cere sa joace fie rolul de elev, fie rolul de proJesor. In realitate, subiectii ajung In cupluri, unul fiind naiv, celdlalt complicele experimentatorului, un om In varstii de aproximativ 50 de ani, cu 0 Infati~are simpaticd. Prin trucarea tragerii la sorti, subiectului naiv i se atribuie intotdeauna rolul de proJesor ~i complicelui rolul de elev (sau de victima). Elevul este dus intr-a tncapere aldturatd salii de experiment In care se aflli subiectul ~i este legat de un scaun electric. Subiectul are 0 dubla sarcina: pe de 0 parte trebuie sa citeasca mai multe serii de patru termeni cdrora Ie asociaza alii termeni (cer / albastru, zi / Jrumoasa, rata / salbatica, etc. ), apoi efectueaza un test de rapel: ddnd unul din cei doi termeni din fiecare pereche de asociatii, el il intreabii pe elev ce termen ii Jusese asociat (de ex: albastru / contoar, cer, panglicd, ochi); complicele raspunde gresit, In functie de un plan prestabilit. Pe de alta parte, ~i aici este cheia experimentului, subiectul trebuie sa-l pedepseascii pe complice pentru fiecare ,din nispunsurile Jalse. Pentru aceasta el dispune de un generator electric pe care sunt dispuse 30 de manete; actionate, ele elibereaza 0 sarcina electrica mergiind de la 15la 450 de volti (esalonata din 15 In 15 volti).ln plus, pe langa indica rea voltajului, manetele sunt grupate In categorii de

25

lntcnsltutc cu IIIl'lI/it/II('(I ~'()C usor, ~'()C moderat, soc putcrnlc, ~ot' 1111,.11,\', ,>'(1(' ext rem de in/ells .. atentie: soc periculos. indata ce apasa 0 moneta, UI/ voltmetru arata intensitatea socului corespunzator. in realitate socurile nu erau administrate.

Pentru a face situatia mai credibila, subiectului naiv i se aplica un soc real de 45 de volti, apoi incepea experimentul, subiectul citind listele de asociatii si actionand 0 moneta, la fiecare eroare a complicelui. Consemnul preciza ca pentru fiecare noud eroare intensitatea socului trebuia sa creased. Experimentul se oprea atunci ciind subiectul era obligat sa administreze 3 socuri de 450 de volti, cele mai intense.

in plus, subiectul primea un feedback realist din partea elevului. Subiectul auzea reactiile elevului in functie de voltajul ales. Pentru aceasta s-a folosit 0 banda magneticd: de la 75 de volti elevul geme, de la 120 de volti el strigii ca socurile ii provoaca durere; la 135 de volti urla, al 150 anunta ca refuza sa continue (experimentatorul ti cere totusi subiectului sa continue). La 180 de volti, el strigii ca nu mai poate suporta. La 270 se aude un strigat de agonie, iar de la 300 de volti el horcaie ~i nu mai raspunde la intrebdri. La fiecare ezitare a subiectului experimentatorul ii cere sa continue ptinii la capdt.

Pe masura ce se tnainieaza tn experiment si creste intensitatea socurilor, conflictul resimtit de subiect se amplified; apar ezitari, tentative de a abandona. Sunt prevazute mai multe incitari graduale ale experimentatorului:

1. continuati, va rog sa continuati

2. experimentul cere sa continuati

3. este absolut necesar sa continuati

4. nu aveti de ales, trebuie sa coruinuati

Dacd subiectul refuza sa se sup una celei de-a patra incitari, experimentul se term ina. La fiecare ezitare a subiectului, experimentatorul reia, in ordine,

26

itulrmnurile. l a "t'1I0/t', 1'1 ,\'/"111(' ,\'II"/t'I'fi/or ell, desi socurilc sunt extrem tit' dureroase, elevul nu va sufert nlct 0 letlune permanenta.

Surprinzator, 63% dintre subiecti au administrat socul maxim de 450 de volti! l a .\:far~itul sedintei, subiectii raspundeau unor intrebari ~i experimentatorul le releva scopurile experimentului si faptul ca socurile nu erau administrate tn realitate. Se pare ca, dupa fncheierea experimentului, 84% dintre subiectii lnterogati de Milgram s-au declarat bucurosi ca au participat la acest stu diu # doar 1 % au regretat ca s-au oferit voluntari. Examenul psihiatric efectuat dupd un all subiectilor (40 la numar) a aratat absenta oricarei urme de tulburari profunde sau durabile.

"in marea lor majoritate, oamenii fac ceea ce li se spune sa facd, fara sa lina seama de natura actului prescris ~i fara a intiimpina obiectii din partea propriei constiinte, daca ordinul pare sa emane de la 0 autoritate legitime" Milgram - obedienta fala de autoritate

Sursa: W. Doise, J. Deschamp, G. Mugny (1996) - Psihologie Sociald Experimentald. Polirom, Iasi

27

Cercetatorul are obligatia si responsabilitatea de a realiza cercetarile din psihologie intr-o maniera etica, in concordanta cu standardele, normele si legile specifice. Nerespectarea acestor standarde submineaza intreaga cercetare ~i poate avea ca efect penalizari de natura financiara ~i legala pentru indivizii ~i institutiile responsabile. Standardele si principiile etice au fost dezvoltate de asociatii profesionale ale psihologilor din intreaga lume (in special, USA, Marea Britanie ~i Franta) ca urmare a experimentelor celebre derulate in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cele mai cunoscute sunt codurile etice elaborate de Asociatia Psihologilor Americani (codul APA) ~i eel elaborat de Societatea Britanica de Psihologie.

Realizarea cercetarii intr-o maniera corecta presupune ca cercetatorul sa:

• parcurga competent etapele cercetarii

• administreze onest ~i transparent resursele cercetarii

• prezinte corect informatii despre cei care l-au sprijinit sau supervizat

• tina cont de efectele cercetarii asupra societatii

• adopte pozitii pub lice fata de situatii / probleme sociale in domeniul de competenta specific.

Pe Hinga aceste aspecte generale, cercetarea psihologica trebuie sa respecte standarde specifice legate de tratamentul aplicat subiectilor investigatiilor, Toti cercetatorii, fie ca sunt studenti care realizeaza 0 lucrare semestriala pentru un curs de psihologie sau doctoranzi care realizeaza cercetari pentru a publica articole in reviste de specialitate, trebuie sa fie constienti de si sa respecte principiile etice ~i

28

stuudurdelc etice spccillcc cercetarll. Ccrcctatorii trebuie sl1-~i prezinte corect profesia, specializarea, formuren ~i experlenta. A nu oferi informatii pe care nu le eli sau expertize pentru care IlU e~'ti calificat, Orice cercetator in psihologie poate n privit ca un expert in probleme psihologice, de catre persoane care nu sunt psihologi, Daca un participant la cercetare solicita sfaturi sau cere opinia psihologului, raspunsul eel mai sigur este de a-l ajuta sa gaseasca pe cineva care este calificat sa raspunda intrebarilor sale. Este intotdeauna non-etic sa pretinzi cunostinte psihologice pe care nu le ai sau sa oferi 0 expertiza pentru care nu esti calificat,

Exemplu: Un cercetdtor fn psihologie, format in psiho-fiziologie, angajat de 0 mare universitate, este abordat de 0 mare companie producdtoare de alimente pe bazi; de cereale. Compania solicita acestui psiholog sa proiecteze un experiment care sa demonstreze eficienta cerealelor in reduce rea boli/or curente (de ex. riiceli) si a absenteismului. Compania este de acord sa plateasca 0 suma mare de bani daca cercetatorul va proiecta acest experiment si-si va pune numele pe concluziile cercetariiprezentate intr-o campanie de promovare. Psihologul este de acord dar stipuleaza ca va avea ultimul cuvdnt tn privinta materialului de promovare. Psihologul nu va fii implicat direct tn culegerea datelor, dar este asigurat ca acestea se vor face in conformitate cu specificatiile sale. Desi psihologul nu stie prea multe in domeniul alimentar, simte ca experienta sa fn cercetare # formarea sa in psiho-fiziologie, ii permit sa proiecteze un experiment valid. Ar trebui sa accepte psihologul aceastd ofertd? De ce da, de ce nu?

Ori de cate ori exista incertitudini sau indoieli cu privire la adecvarea unei anumite proceduri de cercetare sau la posibilele consecinte ale acesteia, este responsabilitatea cercetatorului de a cere sfaturi de la un cercetator mai experimentat.

Psihologii trebuie sa observe si sa stie standardele, legile si regulile comunitatii in care Iucreaza, Daca apar conflicte intre acestea si standardele profesionale, cercetatorii sunt incurajati sa rezolve conflictul, in contextul servirii interesului public (Zechmeister, Zechmeister si Shaughnessy, 1997).

29

----- ....

Exemplu: In investigarea "standardelor morale superloarr ". 1111 psiholog este interesat de taria convingerilor morale ale subiectilor. El prolecteaza un experiment in care subiectilor li se spune cii un copil este tntr-o stare critica; ca are nevoie de un medicament derivat dintr-o ciupercd, care poate fi gas ita tntr-o anumitii pestera. Ciuperca creste din abundenta in aceea pestera si este nevoie de o cantitate mica pentru tratament. Proprietarul pesterii refuza accesul oricui care doreste aceastd ciupercd. Cercetdtorul observd cii un procent mare de subiecti ar fi dispusi sa Jure ciuperca, sa 0 ia jara consimtdmdntul proprietarului. in a doua parte a experimentului, cercetatorul cere unora dintre subiecti sa obtirui ciuperca ilegal. El a argumentat ca a servit un principiu moral superior iar rezultatele studiului vor avea un impact major asupra intelegerii nerespectarii legilor .

2.2. Standarde etice ale APA

Asociatia Americana de Psihologie (APA) a stabilit principiile care reglementeaza, in mare masura, cercetarile cu subiecti umani ~i a cercetarilor care folosesc animale.

Examinand aceste principii, vom constata ca unele sunt "absolute", deoarece afecteaza echilibrul dintre dreptul psihologului de a Intelege comportamentul uman ~i drepturile si bunastarea indivizilor care participa la 0 cercetare psihologica, Decizia de a realiza sau nu 0 cercetare psihologica se bazeaza pe 0 evaluare subiectiva a costurilor pentru individ si pentru societate. Nerealizarea cercetarii poate costa societatea, privand-o de rezultate1e cercetarii si de sansa de a Imbunatati conditia umana, Realizarea cercetarii poate costa indivizii (in anumite cazuri) prin expunerea acestora la circumstante riscante sau prin inducerea unui stres emotional.

Aceasta dilema este exprimata ca raport rise / beneficii: riscurile individuale trebuie raportate la beneficiile individuale ~i sociale ale cercetarii, Raportarea riscurilor la beneficii nu este 0 sarcina usoara. Problemele etice majore

30

III privinta cercetarilor cu suhieeji umuni lin, rnai ales, de deterrninarea nuturii rlscurilor la care sunt supusi purticipuntii, obtinerea unui consimtamflnt informat, pl\stl'area anonimitatii participantilor, utilizarea minciunii si, in final, de detcrminarea raportului intre riscuri ~i beneficii.

I. Dreptulla consimtamdntul informat.

Participantii la cercetare sunt indreptatiti sa fie complet informati des pre motivul, scopul ~i obiectivele investigatiei, sa stie exact ce anume va implica investigatia ~i ce se va intampla cu datele care sunt obtinute de la ei. Nu trebuie sa prezentati in mod exhaustiv detalii legate de aceste aspecte dar, trebuie sa fiti convinsi de faptul ca, motivul experimentului si natura contributiei fiecaruia dintre participanti au fost elar intelese.

Este important ca acordul participantilor de a lua parte la cercetare sa fie cerut doar dupa ce au fost informati si dupa ce au inteles natura cercetarii. Orice tip de inselaciune (minciuna sau dezinformare) cu privire la un aspect al cercetarii Irebuie sa fie intotdeauna considerat ca ceva ce trebuie evitat total, daca este po sibil, intrucat slabeste increderea intre cercetator ~i participant. Daca simtiti cli orice forma de inselaciune este esentiala pentru cercetarea voastra, va trebui intotdeauna sa consultati un experimentator mal experimentat inainte de a realiza investigatia, Dad decideti sa continuati cu inselaciunea, trebuie sa va asigurati ca participantii nu vor fi iritati sau suparati in nici un fel atunci cand le yeti dezvalui ceea ce s-a intamplat ~i trebuie sa acordati 0 atentie deosebita discutiei finale (engl. debriefing).

2. Dreptul de a se retrage in orice moment

Toti participantii la 0 cercetare psihologica au dreptul absolut de a se retrage din cercetare in orice moment, fara a da un motiv ~i au dreptul sa ia cu ei toate datele cu care au contribuit la investigatie pana in acel moment, daca doresc

31

uccst lucru. Ei trcbuie sA fie inforrnati In mod explicit despre UCCNt lift-pl. inainte de inceperea cercetarii ~i sA Ii se reaminteasca ori de care ori, pe parcursul cercetarii, credeti ca traiesc orice tip de stres sau disconfort fizic sau psihic.

Orice cercetare psihologica presupune anumite riscuri pentru participanti, Se considera ca 0 cercetare presupune riscuri minime pentru participanti, daca probabilitatea unui disconfort sau a producerii unor accidente nu depaseste probabilitatea acestora in viata de zi cu zi a subiectilor. Trebuie insa sa se tina cont de faptul ca, riscul poate fi diferit pentru anumite categorii de persoane. De exemplu, consumul de dulciuri nu este riscant pentru multi oameni, insa pentru diabetici poate constitui un pericol real. Riscurile imbraca forme extrem de variate; eel mai adesea cercetatorii protejeaza participantii de accidente fizice, fara a neglija insa accidentele sociale sau psihice. Riscul social apare in situatiile in care informatii referitoare la participanti ajung sa fie cunoscute de altii. De exemplu, majoritatea indivizilor nu vor ca preferintele lor sexuale sa fie facute pub/ice. Riscul psihologic apare in situatiile in care cercetarea induce un stres mental sau emotional.

3. Protectia impotriva vdtdmdrii

Cercetarea nu trebuie sa se desfasoare daca exista posibilitatea de a fi amenintatoare, in orice mod, pentru integritatea fizica, psihologica sau pentru demnitatea umana a participantilor. Retineti faptul ca, acest standard nu doar interzice modalitatile evidente prin care se pot cauza vatamari altora (de exemplu, administrarea de socuri electrice prin creier) ci exclude, din cadrul situatiile acceptate de cercetare, toate modalitatile mai putin evidente in care se poate produce vatamarea, cum ar fi sa i se ceara cuiva sa se prezinte intr-un mod absurd, in fata altor oameni.

Cercetatorul are responsabilitatea etica de a minimaliza riscurile si de a proteju participantii de accidente. De exemplu, in cazul ingerarii anumitor ,\'Ul""I(III(t' de catre participanti, cercetiitorul trebuie sa se asigure ca participantii 1111 ,\'11111 ,ft'II,\'ibili sau alergici la respectivele substante.

32

De userncneu, cercetatorli trcbuic si\ evulueze daca participuntii sunt subiect! eu rise major suu minor, in rupert cu problema cercetata. Pentru a proteju uulivizii de riscuri sociale, cercctatorii trebuie sa asigure ~i sa pastreze uuonirnitatea participantilor ~i confidentialitatea inforrnatiilor obtinute, Minimalizarea riscurilor psihologice se poate realiza prin sesiuni de discutii postexperimentale, pentru a ajuta participantii sa inteleaga scopul respectivului experiment si propriile reactii in cadrul experimentului.

4. Discutia finala (engl. debriefing)

Tuturor participantilor trebuie sa le fie oferita oportunitatea unei raportari finale, dupa ce datele au fost colectate. Uneori, acest lucru nu va fi necesar mai ales atunci cand toate informatiile despre cercetare au fost deja furnizate dar, in anumite cazuri, participantii vor gasi binevenita oportunitatea de a sti mai multe despre cercetarea la care au contribuit. Indiferent de natura cercetarii, este esential, eel putin sa se verifice faptul ca participantul nu paraseste cercetarea cu sentimente negative de orice tip.

Daca design-ul cercetarii a implicat 0 forma de dezinformare / inselaciune (engl: deception), nu conteaza cat de usoara, faza de raportare trebuie sa fie condusa cu mare atentie, Trebuie sa explicati complet motivele inselaciunii ~i sa va asigurati, atat de mult cat este posibil, ca nu au fost traite reactii negative. Daca credeti ca unul dintre participantii a trait negativ inselaciunea, trebuie, daca participantul doreste, sa-i asigurati posibilitatea de a-si discuta sentimentele cu cineva abilitat, cum ar fi un consilier ~i faceti tot ceea ce puteti pentru a pune lucrurile in ordine.

Participantii la cercetarilepsihologice trebuie sa fie informati in legatura cu toate aspectele cercetarii care ar putea afecta acordul acestora de a participa la cercetare. rnsa daca cercetatorul prezinta participantilor to ate caracteristicile cercetarii, efectul variabilelor experimentale va fi influentat. Daca un cercetator

33

divulga totul dcspre studiu, posibilitatea aparitiei reactivitatii sublectllor este foarte mare. De exernplu, acceptul fn cunostintd de cauza tn cercetarea medicala poate compromite utilizarea proiectului experimental tn cazul designului de tip .uiublu - orb". Doze diferite dintr-un medicament este supus compariirii cu 0 dozii placebo, intr-un experiment in care mici medicul care asistd ~i nici subiectii care primesc medicatia nu stiu cine primeste doze de medicament si cine placebo. in acest caz nu sunt informati nici participatuii ~i nici medicul care pune in practicd cercetarea.

Utilizarea minciunii este, de asemenea, 0 practica discutabila, Desi anumite cercetari vor parea ca fiind imposibil de realizat flira a dezinforma sau minti participantii, relatia dintre cercetator si participant trebuie sa fie deschisa si onesta, Pentru a respecta acest standard etic, cercetatorul se poate orienta catre alte metode de investigare a comportamentului uman, cum ar fi observatia naturals sau ancheta pe baza de chestionar. Daca totusi se foloseste dezinformarea in cadrul cercetarilor experimentale, cercetatorul are obligatia de a informa participantii, dupa terminarea experimentului, despre motivele utilizarii dezinformarii si de a discuta cu participantii toate aspectele cercetarii care ar putea fi gresit interpretate ca urmare a utilizarii acestei proceduri.

5. Confidentialitatea

Cercetarea psihologica este corecta daca se respecta spatiul privat al participantilor, Este insa dificil de ales gradul de anonimat ~i confidentialitate, acesta depinzand de mai multi factori: sensibilitatea informatiilor, co~textul, nivelul de raspandire I diseminare al rezultatelor studiului, posibilitatea de identificare a participantilor. De exemplu, informatiile privind viata sexuald sunt prea sensibile pentru a fi fiicute publice, tn schimb informatiile referitoare la obiceiurile alimentare pot fi facute pubiice.

Toate datele obtinute de Ia participanti, pe parcursul unei cercetari trebuie Id\ fie considerate confidentiale si, de aceea, nutrebuie sa fie difuzate spre aIte persoane sau public ate, cu exceptia situatiei in care identitatea sursei a fost

34

~ ,

I

I

,

,

-

protcjulll I uscunsa. Aceastu tns(,.llIllIln dl, trehuic sll fie utilizate nurnere ~i IllI IIl1l1lC pcntru identificarea indivizilor in toutc documentele de lucru, cum ar 11 tabelelc de dute, precum ~i in raportul final al cercetarii, Daca este nevoie sA fie pastrate numele si adresele participantilor (pentru a continua cercetarea),acestea trebuie pl\strate in locuri sigure, separat fata de date.

Datele unei cercetari apartin participantilor care le furnizeaza si, de aceea, ci au dreptul sa retraga datele din investigare sau sa va ceara sa le distrugeti, daca doresc acest lucru. Puteti minimaliza probabilitatea ca acest lucru sa se tntample, asigurandu-va ca fiecare participant este deplin informat des pre ceea ce se va intampla cu datele fumizate de el ca participant la cercetare.

Principiul confidentialitatii pare foarte dar dar cercetatorul se poate confrunta cu dileme etice atunci cand 11 aplica in practica.

Exemplu: Sa presupunem ca dorim sa determinam masura in care 0 dispozitie depresivii influenteaza performatua intr-o sarcina de reactualizare a informatiilor (Anitei, 2000). Experimentul presupune inducerea unei dispozitii depresive la ctuiva subiecti ~i apoi compararea performantelor mnezice cu cele ale grupului de control, care nu este afectat de aceasta dispozitie. Pentru inducerea dispozitiei depresive, cercetatorul cere subiectilor sa citeasca cu voce tare un numiir de 60 de afirmatii, care oscilau de la "Astazi nu este nici rnai bine, nici mai diu decdt tn alta zi" pana la "Ma simt atiu de rau, inciit as vrea sa ma culc ~i sa nu mii rnai scol niciodata", Prin acest procedeu se induce 0 dispozitie depresiva moderata, temporara. Grupul in care au fost induse dispozuiile depresive este grupul experimental. Apoi, ambelor grupuri li se da sa tnvete un material, pe care ulterior l-au reactualizat. Subiectii au semnat un acord de participare, au fost informati ca unele actiuni pe care le vor face in experiment ar putea sa le provoace o stare de proastd dispozitie si li s-a oferit posibilitatea sa refuze participarea si de a se retrage orictind. Pentru eliminarea consecintelor nepldcute, dupa investigatie, li s-a solicitat subiectilor sa citeasca asertiuni opuse celor folosite in experiment. Totusi, in ciuda masurilor de precautie luate de cercetator, acesta afost confruntat cu 0 problema eticd, deoarece el a crezut ca era necesar sa incalce principiul

35

(.·OItjidell/ialil,'ilii fit vederea aplicarii principiului protectiei f",polrll'll I'llliilllarii. Una din sarcinile participantilor, inainte de faza experimentala, a j()SI ,~,1 rc)spunda la unele intrebari cu privire la sanatatea lor mentalii. Ei trebuiau sa in dice daca urmau 0 curd terapeutica sau erau in evidente psihiatrice. Participatuii au fost asigurati ca raspunsurile lor sunt confidentiale. Apoi, participantii au fost supusi unei testari clinice pentru evaluarea nivelului de depresie. Dacd un participant ar fi indicat faptul ca era tn tratament pe probleme de depresie §i ar fi avut un punctaj mare la testul de depresie, nu ar fi participat la urmatoarele etape ale experimentului. Desi declaraserd ca nu urmeaza nici 0 curd terapeuticd, doi dintre studenti au avut cote mari la testul de depresie. Cercetdtorul a considerat ca era necesar sa il prevind pe unul dintre colegi despre cei doi studenti iar acest coleg, sub pretextul unui interviu de rutind, a avut 0 convorbire cu cei doi studenti.

Public area rezultatelor individuale astfel incat sa fie posibila identificarea participantilor este 0 practica incorecta, non-etica, chiar daca rezultatele vizeaza informatii mai putin sensibile. Informatiile sensibile pot fi public ate in termeni de medii sau ponderi (Zechmeister, Zechmeister si Shaughnessy, 1997).

Contextul cercetarii joaca de asemenea un rol important in decizia referitoare la caracterul privat al informatiilor obtinute de la participanti, Cercetatorul trebuie sa fie atent la aspectul public sau privat al situatiei in care realizeaza cercetarea.

Exemplu: La 0 tnuilnire a avocatilor, unui psiholog i s-a cerut sa prezinte rezultatele ultimei lui cercetiiri in domeniul proceselor decizionale a juriilor. In acest studiu, psihologul a intervievat fiecare membru al unui juriu implicat intr-un proces de crimd. In raportul acestui studiu, identitatea fiecarui membru a fost ascunsd. Psihologul a discutat procesele de luarea deciziilor pe sub-grupuri, de exemplu, tn acest juriu erau 7 femei, 2 negrii, un italo-american. un arhitect si un sofer de camion. Procesul decizional a fost prezentat detaliat, de exemplu, cercetdtorul s-a referit la procesele de decizie ale celor 2 negrii, ale arhitectului, s.a. Cdnd a fost intrebat despre caracterul etic al publicarii acestor rezultate,

36

1'·\'illO/08Ul a raspuns fe' 1III11It'/" jllflili/of' /III a [ost publicate, si, ilia; IIIIl/t, opiniilc acestora sunt lucruri publico ~'IIIII private'. Ce pdrere aveti?

6. Cop iii

Investigatorul are responsabilitatea speciala de a privi cu mare grija orice cercetare care implica copii. Consirntamantul pentru cercetare, daca este posibil in scris, trebuie sa fie dat de catre parinte sau de catre altcineva, cum ar fi un tutore care tine locul parintelui, Dad cercetarea se desfasoara in scoala, acordul directorului trebuie sa fie intotdeauna obtinut, Trebuie sa fie obtinut ~i consimtamantul informat al copilului si astfel, evident, orice explicare a cercetarii trebuie sa fie adecvata varstei ~i capacitatii de intelegere a copiilor.

In realizarea unei cercetari in care participantii sunt copii, cercetatorul trebuie sa fie in mod deosebit constient de modul in care orice greseala in a realiza sarcina poate avea un efect advers asupra copilului, chiar si atunci cand exista grija de a nu se comunica evaluari negative sau critice, de nici un fel. Atunci cand cercetarea implica sarcini in care esecul este posibil, trebuie acordata intotdeauna 0 atentie deosebita discutiei finale cu copilul, care trebuie sa fie completa. Trebuie asigurata consilierea copilului, dad se considera a fi necesara.

Multe experimente au demonstrat ca expunerea copiilor la modele agresive din mass-media duce la cresterea incidentei comportamentelor imitative din partea lor. Aceste cercetari au suscitat si dezbateri etice, deoarece s-a pus intrebarea cum au fost contracarate efectele pe termen mediu induse de aceste experimente la nivelul participantilor - copii.

7. Cercetarea comportamentului animal

Utilizarea animalelor in cercetarea psihologica ridica numeroase probleme etice. Desi rozatoarele reprezinta cea mai mare categorie de animale de laborator, cercetatorii folosesc 0 mare varietate de specii incercetarile lor (maimute caini

. , ,

pisici, pesti, pasari, etc.)

37

III ... .ilele uoustre cxisU\ 0 dczbatere publica cxtrern de illlpllllllilin rclcritoarc la utilizareu animalelor pentru scopuri de cercetare ~tiintind\ ,I III trutumcntul acestora in cadrul cercetarilor,

In general, laboratoarele pentru 'studiul animalelor nu ar trebui sa fie amplasate in afara universitatii, unde exista facilitati adecvate ~i nivele de supervizare. .Totusi, acolo unde exista conditii adecvate pentru animale, in scoli sau licee, cercetatorul trebuie sa fie sigur ca cercetarea animalelor este justificata ~i posibila

Principiile etice referitoare la tratamentul subiectilor in cadrul cercetarilor constituie partea cea mai importanta a Codului Etic APA, dar exista ~i alte principii, referitoare la sensibilitatea unor aspecte privind utilizarea ~i distribuirea datelor obtinute in cadrul unui proiect de cercetare, raportarea corectd a rezultatelor, plagiatul si respectarea drepturilor intelectuale.

Plagiatul, adica prezentarea ideilor ~i muncii altuia ca fiind proprii, este 0 practica incorecta ~i non-etica; cu toate acestea an de an mass-media prezinta cazuri de plagiat aparute in comunitatile stiintifice, Plagiatul nu este 0 practica rara nici printre studenti. Cea mai frecventa souza este ignoranta, atat in ceea ce priveste copierea muncii altora, cat si in privinta regulilor de citare (Zechmeister, Zechmeister ~i Shaughnessy, 1997). Toti cercetatorii trebuie sa depuna efortul de a identifica sursa reala a datelor si materialelor folosite ~i sa se deprinda cu regulile impotriva plagiatului.

Exemplu: .Unul dintre cele mai bune cursuri post-univ. a fost tinut de prof. X. Fiecare participant la curs a prim it 0 problema ipotetica specified in domeniul proiectdrii spatiului de muncd si a productivitatii anticipate. Am realizat 0 trecere In revistd a literaturii, a teoriei si am proiectat un experiment, am anticipat rezultatele §i le-am analizat si discutat. Profesorul ne-a dat problemele si noi am fiicut toatd munca. A fost 0 experientd de tnvatare excelenta. " Ctuiva ani mai tdrziu m-am intalnit cu acest coleg si l-am inirebat cum se descurca:; Iti amintesti ce ti-am povestit despre prof. X, ma inireabii el." .Da, ceva despre un curs care 1-

38

IIi avut eli el". "Ei blne, el (I prrluat ldrll« noastre de cercetare, le-a pus til practica ~'i a publlcat rezultutele til ultimul fir. al Jurnalului de Psihologie . Ulte, am aici 0 copie." Articolul era similar cu propunerea trimisa de colegul meu ~'i rita aceleasi surse tn materialul introduc.:tiv. A procedat profesorul etic sau nu ?

In Romania inca nu exists un cod etic propriu, noi aderand informal la principiile mai sus enuntate, Speram ca, odata cu aparitia legii care reglementeaza uctivitatea psihologului recent adoptata la noi in tara, sa se constituie 0 comisie de etica la nivel national, care sa monitorizeze aspectele etice ale cercetarii,

39

2.3. Exercitii ~i probleme

Cititi urmatoarea propunere de eereetare din perspeetiva unui membru al unui Comitet de Evaluare Etica,

Aceasta cercetare tsi propune sa identifice factorii de personalitate asociati cu comportamente de trisare / copiere in cazul studentilor. Participantii vor fi studenti la Psihologie fn anul 1. Studentii vor completa un test de personalitate in prima saptamana a cursului de Introducere in Psihologie.

Vor fi create doua situatii diferite, pentru a da posibilitatea studentilor sa triseze. Prima situatie va consta in prima evaluare a cursului, un test cu raspunsuri multiple de lora. Studentii vor evalua raspunsurile la acest test tn saptiimana urmatoare, fara sa stie ca riispunsurile la teste constituie 0 evaluare partiala. A doua situatie va fi un test scris sub forma unui eseu. Cu 0 saptamana inainte de acest moment, studentii primesc 0 lista de cinci intrebari, doud dintre ele urmand a fi date ca subiecte in examen. De asemenea, studentii primesc formulare de examinare care sa le serveascd pentru exersare. in momentul testului, examinatorul marcheaza formularele de examen pentru a nu putea fi substituite.

Dupd colectarea datelor in cele doud situatii studentii vor afla amanunte despre cercetare ~i studentii care au trisat vor fi rugati sa repete examenul. Analiza datelor va consta in determinarea variabilelor de personalitate care prezic eel mai bine aparitia trisarii.

40

Repere pentru 0 decizie cticl\:

1. Care sunt problemele etiee relevante pentru aceasta propunere ? (a se eonsulta Codul Etic APA)

2. Care sunt posibilele consecinte (riscurisi beneficii) ale cercetarii pentru

a. participanti
b. profesor/ cercetator
e. alti studenti
d. alti profesori
e. societate 3. Ce metode alternative exista pentru realizarea aeestei cercetari? Care sunt consecintele aeestor metode? Care sunt consecintele etice ale ne-realizarii cercetarii?

4. Sunteti de aeord eu aceasta eereetare? Propuneti modificari la aceasta propunere?

41

3. Observatia

,

"Psihologia este ca atmosfera: indispensabild, evidenta ~i usor deteriorabila"

Obiective:

1. sa analizam rolul observatiei in cercetare

2. sa ne familiarizam cu diferitele tipuri de observatii

3. sa invatam sa realizam practic 0 cercetare prin metoda observatiei

Cuvinte cheie:

metoda, observatie, observatie sistematica, grlla de observatie

Complexitatea obiectului de cercetare al psihologiei, natura ideala, subiectiva a psihicului nu poate sa nu se repercuteze si asupra metodelor utilizate in cercetarea psihologica. Psihologia, in evolutia sa, a trecut treptat de la metodele subiective la metode obiective, locul introspectiei, ca metoda subiectiva, fiind luat de observatie, experiment, test, etc., ca metode obiective.

42

***

I

-

( 't' este metoda de cercetaret

Metoda este caleu, itineruriul, programul dupa care se regleaza actiunile practice ~i intelectuale in vederea atingerii unui scop. Metodele psihologice au un caracter instrumental, de interventie, de informare, interpretare ~i actiune.

til functie de scop, metodele pot fi:

metode de culegere a informatiei si metode de prelucrare ~i interpretare

metode de investigatie intensiva ~i extensiva

metode de diagnoza ~i prognoza

metode de cercetare si metode aplicative (in educatie, industrie ~i terapie)

Relatia metodei cu teoria:

Metoda se deosebeste de teorie pentru ca are un caracter normativ (formuland unele indicatii, unele reguli), dar este strans legata de teorie (0 teorie coerenta duce la 0 metoda precisa), Metodele sunt ghidate de conceptia generals a cercetatorului, de principiile teoretico-stiintifice de la care acesta porneste, reunite sub denumirea de metodologia cercetarii. Fiecare scoala sau orientare psihologica l~i are propria sa metodologie de cercetare (metodologiile diferitelor scoli fiind uneori neconcordante):

- metodologii obiective (behaviorism-ul.de exemplu)

- metodologii interpretative (psihologia umanista)

Din aceste metodologii rezulta metodele mixte obiectiv - subiective.

43

Metodele psihologice .\'1./111:

observatia

experimentul

convorbirea, chestionarul,

metoda biografica, convorbirea

testele ~.a ..

Observatia este metoda de baza la care fac apel toate stiintele, inca din primele faza ale aparitiei lor.

Demersul stiintific realizat in cercetare poate fi derulat astfel:

Observatia -7 stabilirea ipotezelor -7 experimentarea -7 analiza sau interpretarea datelor.

Observatia insoteste derularea experimentelor ~i este realizata si in faza preliminara a experimentelor.

3.1. Metoda observatiei

,

La Inceputul oricarei stiinte se afla observatia. J. Piaget spunea ca "pleci de la observatie §i descoperi un fapt interesant; urmeaza sa reproduci apoi situatia respective, facand sa varieze factorii implicati. Apoi incepe experimentarea."

Observatia este una dintre cele mai vechi ~i cunoscute metode de cercetare.

Observatia pune accent pe intelegerea comportamentului uman in conditii comune de viata, fiind metoda care permite raspunsuri la intrebarea "ce se intampla aici?"

44

.- -

(Silverman, 20U 1. upud, A. Ul\hUII.l002), Ohscrvutia poate n ulilizuLd cu succcs ill orice domeniu al stiintclor soclulc, dur IIU po ute fi utilizata dedit pentru evaluarca uctiunilor din prezent deourecc uccustu nu permite culegerea de informatii asupra cuuzelor ~i consecintelor unui fenornen. Observatia stiintifica se realizeaza, de obicei, in conditii strict definite, intr-o maniera sistematica si obiectiva, cu 0 mare ucuratete a inregistrarii datelor. Metodele observationale difera in functie de gradul de interventie a observatorului ~i in functie de felul in care este inregistrat comportamentul observat.

Observatia (ca metoda) reprezinta urmdrirea intentionata §i inregistrarea exacta, sistematica, a diferitelor manifestdri comportamentale ale subiectului ca # a contextului situational al comportamentului.

Prin observatie se inregistreaza comportamentul efectiv al oamenilor §i multitudinea de factori ce determina actiunile ~i interactiunile lor. Scopul observatiei este acela de a intelege ce fac oamenii in anumite situatii ~i nu neaparat de a cerceta ce gandesc ei despre ceea ce fac.

Rolul- (atitudinea) observatorului:

Anne Ancelin Schutzenberger spunea ca "observatorul trebuie sa fie obiectiv §i implicat fara a se angaja efectiv. Este vorba de prezenta sa in situatie, de existerua sa In situatie. Este vorba de a fi implicat (ara a se implica. de a avea 0 atitudine care consta intr-un fel de implicare controlata. II (1972, p.26).

Roger Mucchielli (1974, apud. M. Zlate, 1994) spune ca exista trei puncte de reper in fiecare efort de observare:

1. A fi atent la comportamente si atitudini, a invata sa Ie notezi ~i sa le descrii asa cum se prezinta,

45

2. A sesiza contextul situational al comportamentelur obxervute pentru a putea identifica si intelege contextul situational, asa cum este el trait de subiect.

3. A dispune de un fel de simpatie intelectuala prin intermediul careia suntem capabili de a lntelege trairile altora fara a le incerca in mod real in propria noastra afectivitate (empatia).

Cercetatorii care aplica metoda observatiei nu chestioneaza subiectii asupra opiniilor si atitudinilor lor, nu ii stimuleaza In vederea exteriorizarii anumitor comportamente, nu provoaca deliberat situatii specifice si nu manipuleaza participantii (Baban, 2002). Observatia presupune urmarirea desfasurarii evenimentelor dar a observa nu presupune 0 atitudine pasiva ci a selecta, a clasifica, a analiza ~i a organiza datele inregistrate, Observatia are ca scop final intelegerea si atribuirea de semnificatii celor observate.

Intrebari necesare:

1. Ce observam?

2. Care sunt formele observatiei?

3. De ce anume depinde calitatea observatiei?

4. Care sunt conditiile unei bune observatii?

5. Cum pot fi combatute unele obstacole ce apar In calea observatiei?

6. Care sunt avantajele si limitele observatiei?

46

.1.2. Continutul observatle!

Simptomatid\ stabill:

trasaturile bio-constitutionale ale individului (iniHtimea, greutatea, lungimea ~i grosimea membrelor, circumferinta craniana, toracica, abdorninala), De ex. tipologia lui Kretchmer prezinta tipuriIe picnic, astenic, atletic ~i displastic iar Sheldon, Mind in considerare 17 variabile supuse observatiei (de ex. inaltime, greutate, dezvoltarea toracelui si a capului s.a.) ~i interpretate sub unghi embriologic, a identificat trei tipuri morfologice: endomorf, mezomorf, ectomorf ce coreleaza cu tipurile psihologice corespunzatoare: viscerotonul, somatotonul si cerebrotonul (N. Margineanu, 1978).

trasanrrile fizionomice (aspectul corpului, fetei, relatia dintre diferite detalii anatomice: frunte, nas, ochi, barbie).

Aceste date trebuiesc interpretate cu prudenta, pentru a nu duce la concluzii pripite sau eronate.

Simptomatica labila: multitudinea comportamentelor si conduitelor flexibile, mobile ale individului, de exemplu conduita verbals, motorie, mnezica, inteligenta, ca ~i varietatea expresiilor afectiv-atitudinale (cum merge, vorbeste, etc).

Observam

(1) conduita expresiva:

pantomima (atitudinile corporale, mers :;;i gesturi), De exemplu, gesturile rapide dar imprecise denota hiperexcitabilitate, gesturile prompte, sigure ~i precise reflecta stapanire de sine, calm, incredere In fortele proprii, gesturile lente, dar sigure si precise - meticulozitate, grija pentru detalii,

47

gcsturile oscilunte cu viteza ~i lipsite de precizic ~ IiPlift dl' untrcnument, slaba mobilizare energetica (Anitei, 2000).

• mimica (partile mobile ale fetei, ochii, sprancenele, fruntea, gura, maxilarele la care se adauga elemente proprii fizionomiei: culoarea ochilor, parului, forma lor, profil, proportii intre partea superioara a craniului ~i partea inferioara) De ex.

• privirea si mobilitatea ei

• modificarile vegetative: intensitatea, amploarea, durata reactiilor emotionale,

(2) conduita verbaHi:

• aspectul formal: intensitatea, fluenta, debitul, intonatia, pronuntia

• intonatia, tipul de pronuntie, inflexiunile

• aspectul semantic: structura vocabularului, cantitatea de informatie, nivelul de abstractizare a termenilor, adecvarea lor la continutul comunicarii, coerenta in judecati si rationamente, etc.

(3) conduita reflexiva: reflecta pozitia, atitudinea subiectului fata de situatia experimentala, fata de sarcina data, fata de experimentator

(4) aspecte globale: utilizarea obiectelor, timpul alocat diferitelor comportamente, localizarea spatiala fata de alte persoane, normele de grup, acorduri I dezacorduri.

Simptomatica labila poate fi observata in orice situatie si context de viata (experiment, convorbire, test). Se observa:

48

,

t t

I

• Atitudini prezentc lu dchutul uclivilrttii (opozitie, pasivitate, COopCl'urc. entuziasm),

• Atitudinea din timpul activitatii (atitudine generala ~i specifica: iriturc, spontaneitate, curiozitate, etc.).

• Respectarea consemnelor

• Actiuni ~i miscari necontrolate (agitatie, ticuri, miscari ale ochilor, gurii, mainilor, picioarelor)

• Vorbirea (pronuntie, 'numarul cuvintelor spontane, comportament verbal)

• Metode spontane de lucru

• Reactie la incidentele materiale, la esecuri, dificultati.

3.3. Formele observatiei

Exista mai multe criterii dupa care se clasifica observatia:

a) Dupa orientarea actului observational avem :

auto-observatia (surprinderea particularitatilor propriului comportament). Observatia se aplicata asupra cunoasterii gfmdurilor, sentimentelor. aspiratiilor proprii (introspectia) ~i cunoasterea de pe urma activitalilor proprii, din succese si esecuri, din incercarile vietii, Utilizarea jurnalelor, a fiselor de monitorizare sunt modalitati de Inregistrare a propriilor ganOuri, emotii i comportamente.

observatia propriu-zisa (spre alte persoane). Aceasta nu se reduce pr~ctic la simpla "lectura" a faptului brut, ci se prelungeste intr-un act de 49

elusitieure, de ineadrare a inforrnatiei in anumite concepte ,I de uuli!.:ipare a unor relatii cauzale.

b) Prezenta sau absenta lntentlei de a observa:

ocazionala (intamplatoare, nu tine cont de reguli). De exemplu, profesorul in clasa, supervizorul in organizatie, ziaristul, etc. Cercetarile au ilustrat ca, in profilele intocmite de profesori, atributele care diferentiaza pe elevi sunt legate de reusita scolara: inteligenta, memorie, atentie, stil de lucru, vocabularul. Dincolo de aceste aspecte, personalitatea elevilor pierde din consistenta, portretele incep sa semene intre ele, trasaturile fiind prea putin diferentiate.

sistematica, care urmareste inregistrarea obiectiva a faptelor, face apel la un proiect care reduce campul studiat. in observatia sistematica se pot erea situatii specifiee, in scopul provocarii comportamentelor urmarite. Se foloseste cu precadere in psihologia organizationala (de exemplu, in scop de selectie in centrele de evaluare).

Observatia, ca metoda de investigatie, nu este reductibila la simpla impresie asupra unui fapt sau a unei persoane. De exemplu (I. Radu, p.37), - trei copii in varsta de 6 ani, dintre care unul era debil, al doilea era normal iar eel de-al treilea supradotat intelectual au fost prezentati in fata unui grup de evaluatori (40 la numar). Diagnosticul asupra inteligentei a fost stabilit prin examen psihologic obiectiv. Cei trei baieti au fost filmati mai intm separat, apoi impreuna; apoi au fost fotografiati si, in eele din urma, adusi ei in~i~i in fata evaluatorilor. Sarcina evaluatorilor era de a identifiea eelor trei tipuri de copii, avand puncte de sprijin mai intm fotografiile, apoi filmul si, in cele din urma, prezenta fizica a clor trei copii. Aprecierile se bazau pe examinarea fizionomiei, a expresivitatii, a modului de prezentare, adica aeele surse pe care se bazeaza prima impresie, simpla intuitie globala asupra unei persoane. Rezultatul in cele trei variante a fost aproximativ acelasi; proportia identificarilor exaete s-a dovedit a fi egala cu proportiile rezultate

50

dintr-o simpla cluslflcure uleutoure a subiectilor in eele trei categorii. Rezulta cd simpla impresie nu constituie 0 ultcrnativa concludenta in raport cu hazardul.

Observatia sistematica se realizeaza dupa un plan riguros, in cadrul unui proiect de cercetare, investigatie sau experiment. Se subordoneaza unor scopuri precise, se consemneaza in mod riguros datele in urma unei planificari, a unui adevarat "proiect de observatie" prin care sunt anticipate conduitele, manifestarile avute in vedere.

Observatia sistematica permite studierea comportamentului care se produce spontan in conditii normale sau de laborator. Cercetatorul inregistreaza comportamentul manifest fara sa-l influenteze. Faptele de conduita inreglstrate dezvaluie un sens, poarta 0 semnificatie ~i a desprinde aceasta semantica, uneori complexa, a manifestarilor de conduita inseamna, de fapt, cunoastere psihologica.

c) Prezenta sau absenta observatorului:

directii (observatorul este prezent si subiectii sunt constienti de prezenta sa)

indirectd (observatorul este plasat in spatele unor geamuri cu vedere unidirectionata sau TV cu circuit inchis)

cu observatorul uitat, ignorat (observatorul este cunoscut foarte bine de grup)

cu observatorul ascuns (dupa draperii, paravane) care of era posibilitatea unei desfasurari naturale a comportamentului copiilor, persoanelor eu handicap intelectual sau in conditii de grup

d) Implicarea sau non-implicarea observatorului:

pasiva (rara implicare directa);

51

particlpatlva (observatorul devine membru ul grupulul)

D. Me Burney (1983) (apud. Anitei, 2000) semnalizeaza uncle probleme. EI avertizeaza asupra modificarii inerente a comportamentului membrilor grupului in prezenta observatorului. Se sugereaza un raport invers proportional intre marimea grupului ~i amplitudinea efectelor prezentei observatorului.

In cazul observatiei desfasurate pe parcursul unui experiment realizat in conditii de laborator, prezenta experimentatorului este obligatorie (in cele mai multe situatii) si constituie 0 variabila straina ce trebuie controlata (printr-o atitudine constanta neutru-binevoitoare!).

Acelasi autor semnaleaza unele probleme etice in sensul ca observatorul participant poate fi conotat ca un atac la intimitate. Sunt opinii pro ~i contra acestui punct de vedere, cu toate ca implicarea psihologilor ca participanti duce la elucidarea unor probleme importante. De ex. un cercetdtor american a simulat ca este homosexual pentru a studia comportamentul acestora, castigtmdu-le increderea. Apoi a reusit sa le afle identitatea ~i s-a alaturat unei echipe de asisterui sociali, implicandu-se in investigarea lor. Desi nu a dezviiluit identitatea subiectilor si concluziile studiului erau tn favoarea lor, cercetatorul a fost acuzat de acestia cii a obtinut date sub false pretexte, expundnd persoanele respective riscului violdrii iniimitdtii, fara a le cere acordul explicit.

Calitatea observatiei depinde de particularitatile psihice individuale ale observatorului (capacitatea sa de a-si concentra atentia, de a sesiza esentialul, de gradul sau de sugestibilitate, etc).

52

'I'ipuri de observatorl (dupft A, Hiuct):

tipul descriptiv (tnregistreaza minutios, exact, sec);

tipul evaluativ (face aprecieri, estimari, interpretari);

tipul erudit (furnizeaza informatii savante suplimentare);

tipul imaginativ si poetic (neglijeaza faptele ~i deformeaza realitatea).

Personalitatea observatorului, 0 anumita curiozitate epistemica in raport cu actiunile lor din jurul nostrusi spiritul de observatie, ca aptitudine, joaca un rol important in evaluarea conduitelor observate. De asemeni, gradul de similitudinc intre observator ~i observat (aceeasi rasa, mediu social) influenteaza acuratetea observatiei.

Calitatea observatorului depinde ~i de anumite caracteristici ale perceptiei: selectivitate; campul perceptiv (observational) ~i factorii sociali,

Observatia este, sub aspect psihologic 0 activitate perceptiva deoarecc porneste de la perceperea unui eveniment, a unei situatii, fenomen sau conduita, Perceptia implica un filtraj, 0 selectie a informatiei dupa variate criterii astfel indlt datele observatiei vor fi selectate si interpretate inerent subiectiv,

o atitudine mai putin orientata, focalizata creeaza riscul aparitiei unor interpretari personale a unor indici ambigui. De exemplu, intr-un studiu asupra utilitatii metodei observatiei intr-a situatie standardizata, M. Reuchlin (1992) a solicitat ca doi cercetatori independenti sa observe comportamentul verbal si motor al unor subiecti care aveau de rezolvat un test de inteligentd concretd (cuburile Kohs). Anterior, tntr-o pre-testare s-a elaborat 0 lista a comportamentelor posibile verbale §i motorii ce se pot apdrea in cursul rezalvarii testului. Lista cuprindea 24 de manifestari ce trebuiau sa fie notate cat mai fidel de catre observatori. Compararea celor doua protocoale de observatie a scos la

53

;I'('(ild dljcretu« scmnificative tutre eel doi observatorl. A.\'(/'rl, '/1" crl» 24 cit' comportamente, sase erau semnificativ diferite pentru cd uuul dlntrr cercetdtori neglija In mod sistematic reactiile verbale.

o alta dificultate tine de capacitatile noastre limitate de a recepta ~i interpreta informatii care provin simultan de la mai multe canale senzoriale. La aceasta se adauga durata observatiei. Aceste dificultati pot fi preintampinate prin antrenament si utilizarea unor mijloace tehnice suplimentare (foto, audio, video) ~i provin din stilul cognitiv-decizional al observatorului (Zlate, 1994). In actul observational, cercetatorul se implica tinand cont de cunostintele, reprezentarile, teoriile sale asupra oamenilor si manifestarilor acestora. Pericolul eel mai mare 11 constituie fenomenul increderii absolute, necritice, in proprii cunostinte. Astfel, dupa primul contact cu situatia, cu subiectul, observatorul tinde sa-si formeze 0 imagine, 0 reprezentare asupra subiectului observat si va tinde sa acorde incredere absoluta acesteia, dincolo de orice informatie ulterioara. Cu alte cuvinte, exista riscul ca observatiile ulterioare sa sufere un proces de "aducere la acelasi numitor" al primei impresii.

Cel mai important factor ce tine de personalitatea observatorului este, insa, nivelul experientei acumulate. De la un anumit nivel al pregatirii si experientei profesionale, problema subiectivitatii observatiei este mai putin relevanta. Importanta va fi calificarea profesionala, priceperea, maiestria observatorului. Astfel, observatia poate fi 0 metoda viabila in masura in care este 0 observatie calificata, condusa cu competenta de catre psihologi profesionisti.

54

3.4. Conditiile unel billie observtuii

Conditiile cure trebuie respcctate pentru optimizarea observatiei sunt urmatoarele.

1. Stabilirea clara, precisa a scopului

2. Selectarea formelor potrivite, a conditiilor ~i mijloacelor necesare (cronometre, casetofoane, aparate foto, filme )

3. Elaborarea unui plan riguros de observatie ( de la ce sistem conceptual si de la ce ipoteze se va pomi, unde si cand va fi efectuata, cat timp va dura etc )

4. Consemnarea imediata a celor observate ( protocol de observatie )

5. Efectuarea unui numar optim de observari

:j!'

6. Desfasurarea in conditii cat mai variate

7. Discretia

Se folosesc repere de control (din observatiile anterioare, experimente) rezultand concepte psihologice operationalizate (Radu, 1991). De exemplu: cum se joaca copiii in pauza: alearga, vorbesc, se imping, i~i of era jucarii, etc. De fapt, este yorba de doua tipuri de conduite:

• amicale

• ostile

Maniera de inregistrare a comportamentului observat variaza intre dorinta de a observa, in general, un anumit comportament ~i dorinta de a identifica aspecte

55

spccificc ale unui comportumcnt pre-dcfinit. in primul CU1,. 1i0 rlllo~C'N~' inrcgislnlri narati ve (note, povestiri) pentru a descrie in profunzimc unurnlte comportamente. Check - list-uri le sunt, de obicei, folosite pentru a observu uspccte relativ permanente ale comportamentului individual sau pentru a constata prezenta sau absenta anumitor caracteristici. 0 alta tehnica consta in inregistrarea frecventei, intensitatii ~i duratei unui anumit comportament.

Rareori, tnsa, pot fi observate comportamentele individuale intr-o maniera constanta ~i completa, Cel mai frecvent observa anumite mostre comportamentale sau esantioane de comportamente, in functie de anumite criterii: timp, eveniment, situatie (Zechmeister, Zechmeister ~i Shaughnessy, 1997).

Un scop important al esantionarii comportamentelor este

reprezentativitatea. Cand se folosesc date narative, sunt necesare scheme de codificare necesare in procesul de reducere a datelor. Codificarea presupune clasificarea ~i categorizarea comportamentelor dupa criterii specifice. Datele codificate si alte masuri precum frecventa, durata ~i calitatea sunt sintetizate folosind statistici descriptive (ponderi, medii, abateri standard).

Sunt necesare masuri ale consistentei interne in cazul raportarii rezultatelor unui studiu observational. In functie de nivelul masurarii folosit, se pot folosi pentru evaluarea consistentei fie 0 masura procentuala agreata (pentru date nominale), fie un coeficient de corelatie (pentru date ordinale, interval sau ponderate).

Masuri eficiente de combatere a obstacolelor in realizarea unei observatii adecvate

• influenta dispozitiei in care se afla observatorul in momentul efectuarii observatiei;

• tendinta observatorului de a decodifica faptele observate in conformitate cu teoria la care adera;

56

• tendintn en u,tC'ptftrilC' ~i unticiparile obscrvutorului sll inducn rezultuic ill conlonultntc cu ucestea (efecte "de anticipure");

• observurcu unui fupt de mai multi observatori;

• analiza comparativa a protocoalelor de observatie;

• observatia pe baza unor grile comune.

In cele din urma este important sa fie control ate posibilele influente ale reactivitatii ~i erorilor la nivelul observatorului (Zechmeister, Zechmeister ~i Shaughnessy, 1997). Reactivitatea consta in influenta pe care observatorul 0 are asupra comportamentului observat. De exemplu, comportamentul studentilor 1n timpul unui curs este diferit in cazul in care studentii stiu ea sunt filmati fata de cazul in care acestia nu stiu ca sunt filmati. Atunci cand subiectii stiu ca iau parte la o cercetare psihologica, tind sa manifeste 0 tendinta de a da raspunsuri dezirabile in respectiva situatie, sau de a manifesta comportamente ne-obisnuite. 0 posibilitate de a controla reactivitatea este de a utiliza masuri non-reactive ale comportamentului (prezenta observatorului nu este detectata de catre subiecti).

Erorile de observare pot fi generate de asteptarile observatorului in legatura eu posibilitatea manifestarii anumitor comportamente in situatia data, ~i pot fi eontrolate prin automatizarea relativa a procesului de generare a datelor observatiei ~i prin profesionalismul cercetatorului.

3.5. A vantaje # dezavantaje ale metodei observatiei

Dezavantajele acestei metode sunt determinate de subiectivitate, de implicarea personalitatii observatorului, de prezenta acestuia ~i de dificultatea asigurarii exigentelor de fidelitate ~i validitate. Fidelitatea presupune compararea observatiilor facute de mai multi observatori. Validarea reprezinta metoda de eonfruntare a datelor stranse din observatie cu rezultatele la alte probe (prin corelatie) .

57

s. -

De uscmenl, lilt dezavuntuj consUl in laptul cl IIhlil'l'V",111 IIl1 permite stubilircu U1\01" legaturi cuuzule intre evenimente. Poute ~Oll 111111 IllIpmllllll1\ lilllitl!. a observatiei este dificultatea de a controla toate variabilele impllcutc tu lcnomenul studiat. De asemeni, observatia poate deveni 0 metoda costisitoure din punet de vedere al timpului financiar sau al personalului instruit neeesar.

A vantajele metodei observatiei sunt certe atunci cand acesta este folosita pentru descrierea dtt mai precisa a unui eomportament. Ea fumizeaza 0 mare cantitate de informatii, conducand la rezultate neasteptate care pot deschide noi orizonturi cercetarii. Datele obtinute sunt din viata reala, deci nu ridica problema validitatii ecologice ea ~i In cazul experimentului (Baban, 2002).

Metoda poate fi utilizata intr-o maniera exploratorie, pentru a sugera ipoteze, care ulterior vor fi verifieate cu ajutorul altor metode. Observatia poate oferi informatii nu numai despre faptul studiat ei ~i despre eontextul cercetarii, putand sa acceada la fenomene aseunse, ambigui si neaccesibile experimentului, ajutandu-ne sa interpretam date furnizate de acesta. Poate eonstitui un mijloe de a ne valida calitatile noastre profesionale. Confruntarea permanents a intuitiilor ~i observatiilor noastre cu alte rezultate obtinute prin instrumente validate ~i verificate este 0 eale de a ne imbunatatii performantele profesionale.

3.6. Aspecte diferentiale ale relatiei dintre observatie §i experiment

Experimentul consta In provocarea unui fapt psihic In conditii bine determinate cu scopul de a gasi sau a verifica 0 ipoteza fiind 0 "observatie provocata sau invocata''. Rationamentul experimentatorului se bazeaza pe doua categorii de fapte: punctul de plecare (observatia initiala) ~i concluzia experimentatorului (observatia finala). Esential pentru observatie cat ~i pentru experiment este rationamentul. Pornind de la acest punct comun, cele doua metode se diferentiaza 1ntre ele.

58

Difcrcnta dlntre nh.NV"II" ,I experiment line de natura inlrehl\l'ii legute de luptul respectiv, 1.11 ohservutle lutrcbureu este In mare parte supusa hazurdului, cercetatorul nu cunouste r4foipllIIsui ~i are doar 0 idee vaga, In experiment lntrebarile devin ipoteze, ele prcsupun existenta unei relatii intre fapte pe care experimentatorul i~i propune sli le verifice.

De asemeni, in observatie situatiile sunt definite intr-o maniera mai putin riguroasa decat In experiment.

Alta diferenta tine de posibilitatea de control a situatiilor ~i de precizia cu care putem inregistra conduitele subiectilor, Observatia este mai putin riguroasa din pdv al acestor procedee ~i se fac eforturi pentru a sporii rigoarea observatiei. in experiment, situatiile sunt standard iar numarul de raspunsuri previzibile este limitat, experimentul fiind 0 metoda superioara observatiei dar nu 0 eludeaza,

Tabel 3.1 .Puncte tari ~i slabe ale observatiei In comparatie cu experimentul

Puncte tari Puncte slabe
Este 111ai putin intruziva. Controlul variabilelor externe este
redus.
Probabilitate redusa de a genera Dificil de stabilit ~i de dovedit 0 relatie
comportamente dezirabile. cauzala,
Observatla sistematica
Control relativ al: Artificialitate
• variabilelor externe Sistem de clasificare rigid, astfel tncat
• diferentelor datorate exista ~ansa de a rata observarea
observatorului ~i a erorilor de anumitor comportamente
observare
Observatia naturala
Comportamentul observat apare natural Variabilele externe nu sunt controlate
si nu este influentat de teama sau de eficient. 59

nevoia de a impresiona.

Include intregul contest social in care se manifesta comportamentul.

"uncte sluhl'

Validitate ecologica crescuta, Echipamentul necesar inregistrarii este Utilizabila in cazul in care experimentul dificil de transportat ~i de folosit in mod

este imposibil sau non-etic.

Probabilitate crescutn de eroare de observare, deoarece comportamentul vizat este de obicei putin previzibil.

discret.

Utilizabila in cazul indivizii nu vor sa Observatia poate crea comportamente

coopereze (ex. pacienti, victime, etc.) artificiale.

Dificultate pentru cercetator de a ramane necunoscut.

Dificultate de replicare.

Sistem de clasificare rigid, astfel ineat existii sansa de a rata observarea anumitor comportamente

Observatia participativa

Culegerea datelor in manierii flexibila, Sistemul ne-structurat de culegere a ne-structurata poate produce 0 validitate datelor creeazii:

ecologica superioarii ~i 0 informatie mai bogata.

Participantii actioneaza natural fara a se ascunde.

Relatiile care apar in interiorul grupului permit observarea unor comportamente reale.

Se obtin informatii in mod direct in legatura cu aspectele cercetate.

• distorsiuni si erori de observare;

• dificultati in verificarea datelor prin alte cercetiiri;

• dificultati de generalizare.

Dificil de a inregistra Tara a fi vazut; memoria fiind singura baza a informatiilor pot aparea omisiuni importante.

Probleme etice legate de observatia fara acordul participantilor,

Implicarea emotionala a cercetatorului poate afecta obiectivitatea observatiei.

60

3.7. Grila de observatie

Mijlocul eel mai sigur care faciliteazii recoltarea ~i compararea rapida a datelor de observatie este grila de observatie care are la baza planificari ~j documentiiri prealabile.

Planificarea observatiei presupune formularea raspunsurilor la cateva intrebari (Jorgensen, 1989, apud Biiban, 2002):

• De ce se initiaza observatia, care este scopul acesteia?

• Cine va fi observat?

• Unde va fi realizata observatia?

• Pe ce perioadii de timp se va Intinde observatia?

• Care sunt aspectele comportamentului verbal ~i non-verbal care vor fi observate ~i cum se va face inregistrarea datelor?

Pentru 0 rigoare mai mare, cercetatorul va decide, de Ia inceput, care sunt variabilele care vor fi studiate ~i Inregistrate si va realiza, eventual, un studiu pilot pentru surprinderea in avans a unor posibile erori. Observatia, fiind 0 metoda subiectivii, este necesar sa utilizam eel putin doi observatori independenti care i~i vor confrunta aspectele consemnate, fiind retinute cele care au cea mai mare concordanta inter-observatori. Elaborarea unei grile de observatie asigura caracterul sistematic al acestei metode.

Orila de observatie este lista de rubrici care of era cadrul de clasificare a datelor brute. Trebuie sa contina in medie 10-15 categorii, pentru ca nu se poate opera simultan cu mai multe rubrici de clasificare. Aceste categorii trebuie sa fie disjuncte (Radu, 1991). Orila se poate constitui ca un tabel cu douii intriiri:

61

- P£ colQan" se tree unumite Iapte de conduita, tnregistrute prin uhJ'jt'rvlI\ii

- pe linie: semnificatiile posibile sau trasaturile pe cure le de .... valuie aceste comportamente

Grila se elaboreaza inainte de realizarea propriu-zisa a observatiei, fiind un document comun pentru ambii observatori care urmaresc acelasi subiect, in acelasi timp dar completeaza grila in mod independent.

Protocolul de observatie, document final rezultat in urma derularii observatiei propriu-zise, cuprinde urmatoarele aspecte (Banister si colab., 1995, apud. Baban, 2002):

• Descrierea contextului in care are loc observatiatziua, ora, locul);

• Descrierea participantilor

• Detalii despre observatori

• Descrierea actiunilor participantilor, a secventelor comportamentale, a incidentelor intervenite;

• Interpretarea faptelor, gasirea de semnificatii comportamentelor urmarite

• Oferirea de interpretari alternative, rezultate din discutiile purtate de observatori

• Analiza reflexiva a observatorilor (cum s-au simtit, daca au avut de surmontat probleme etice s.a.)

Tema: Formati grupe de doi observatori, alegetl-va 0 tema, planiflcati ~i realizati 0 observatie sistematica.

62

3.B. Studii observatunutle - al)licatii

I. Nevoia de aflllere

Aceasta cercetare a cautat sa dovedeasca 0 presupozitie destul de raspandita, aceea cd femeile sunt mai orientate social (mai sociabile) decat biirbatii. 0 trecere III revista a literaturii de specialitate a scos tn evidenta faptul ca doar 0 singura cercetare s-a concentrat pe problematica comportamentului de afiliere. Pentru a investiga mai atent .mevoia de afiliere" in conditii naturale cei doi cercetatori au observat peste 6300 de persoane din doud campusuri universitare. Locul central in observatie a fost cantina / restaurantul studentilor din cele doua campusuri. Studetuii au fost observati n momentul in care intrau in cantina oJi pe parcursul mesei. S-a inregistrat sexul subiectilor oJi daca studentii erau singuri sau se aflau in prezenta altora. Pentru analiza datelor s-au calculat coeficienti Chi2 pentru a testa semnificatia diferentelor observate. in ambele campusuri femeile au demonstrat 0 mai mare probabilitate de intra in cantina oJi de a lua masa tn compania altor persoane deciit barbatii. Diferentele de gen au fost mai mari in privinta intrarii decdt in privinta ludrii mesei.

Aceste rezultate sunt consistente cu ideea ca femeile au 0 nevoie de afiliere mai mare dectu barbatii. Cercetdtorii considera tnsa ca exista oJi explicatii suplimentare. De pilda, observatiile fiind realizate tn context public, este posibil ca in spatiu privat femeile sa fie mai solitare dectit barbaiii. in plus diferentele de gen fn comportamentul de afiliere pot fi generate §i de faptul ca Jemeile sunt mai preocupate dectu barbatii de a nufi vdzute singure. Femeile potfi preocupate mai ales de faptul ca altii le considera nepopulare §i ca fiind caracterizate de aspecte nedorite atunei ciind sunt vdzute singure. in voncluzie datele sustin ideea comund ea femeile sunt mai aetive social deciu biirbatii.

Intrebari:

1. Cum.ati c1asifica acest studiu?

63

u. observatie naturula

b. observatie structurata

e. experiment natural

2. Care este definitia operationala a .afilierii" folosita in aeest studiu?

3. Ce informatii prezentate in aeest rezumat se refera la validitatea extern a a rezultatelor?

4. Desi autorii cercetarii sugereaza ca rezultatele sprijina ideea ea femeile au 0 nevoie de afiliere mai ridicata decat barbatii, ei of era si cateva explicatii alternative. Puteti identifiea 0 alternativa care nu a fost precizata in rezumat?

2. Atingerea interpersonala

Prin atingerea altei persoane ii comunicam acesteia 0 tntreagii gamd de intentii, care variaza de la dragoste sau dorinta sexualii la dominatie §i agresiune. Autorii cercetarii tree fn revista rezultatele unor cercetari anterioare care aratd, de exemplu, ca atingerea unei persoane poate avea efecte pozitive, precum cresterea nivelului de atractivitate interpersonala. S-au constat diferente in felul in care biirbatii §i femeile ating pe altii §i in felul in care rdspund la atingerea altor persoane. 1n acest studiu, efectele atingerii interpersonale au fost examinate tntrun context natural: un restaurant. Clientii, barbati si femei, fie nu au fost atinsi, fie au fost atinsi intr-un fel sau altul de 0 chelnerita, imediat ce achitau nota de plata. Clientii erau fie atinsi usor pe mana sau pe umar in momentul achitarii notei de plata §i a returnarii restului. Autorii au considerat ca atingerea umarului, adesea vazuta ca semnal al dominatiei, va fi perceputa mai putin favorabil, mai ales de clientii biirbati, dectit atingerea mdinii. Efectele atingerii interpersonale au fost mdsurate atdt prin marimea bacsisului (ca procent din valoarea notei de plata),

64

1'111 si prin aplicarea unut .\'1'''1'' chrstionar scris privitor La experietua culinara din respectivul restaurant.

Majoritatea datelor au fost obtinute La un singur restaurant §i prin activitatea unei singure chelnerite care nu stia care sunt ipotezele cercetarii. Chelnerita alegea La intamplare clientii care urmau sa fie supusi conditiilor experimentale dupa ce primea contravaloarea notei de plata §i inainte de a da restul. Dupa ce retuma restul, chelnerita solicita clientilor sa completeze un scurt chestionar aL restaurantului §i sa-l lase pe masa tntr-un plic sigilat (pus la dispozitie odata cu chestionarul ).

Analiza statistica a datelor a aratat ca ponderea medie a bacsisului a fost semnificativ diferitd in functie de tipul atingerii. Mai precis, desi bacsisul mediu in cazul atingerii umarului (m=14,4) nu a fost semnificativ diferit de bacsisul mediu obtinut in urma atingerii mainii (m=16,7), atingerea umarului sau a mainii a dus la un bacsis mediu semnificativ mai mare dectu in cazul abseruei atingerii (m=12,2). Clientii barbati au dat un bacsis mediu mai mare decdt femeile (m=15,3 respectiv 12,6). 1n urma analizei datelor obtinute prin chestionar, singurul rezultat semnificativ a fost ca bdrbatii au gasit experienta culinara in respectivul restaurant ca fiind conotatd pozitiv intr-a mai mare mdsura decdt 0 considera femeile. Conditiile atingerii nu au influentat rezultatele obtinute cu ajutorul chestionarului.

Autorii considerd ca esecul in giisirea unei diferente tntre cele doua categorii de atingere, mai ales in cazul clientilor barbati s-a datorat faptului ca in acest context subiectii s-au simtit in sigurarud, iar atingerea umiirului a fost perceputa ca 0 expresie a bunavointei. Autorii au sugerat si alte explicatii pentru aceastd situatie. Este posibil ca timpul necesar completarii chestionarului sa fi scurtat durata efectului atingerii si sa nufi influentat marimea bacsisului.

Rezultatele cercetdrii au demonstrat ca atingerea interpersonald are un efect pozitiv, chiar daca temporar, asupra comportamentului. 0 alta explicatie a fost ca

65

efectul atingerii a fost oarecum "subliminal ", (l.\'tj,.1 fllen, dl"",ii III' ClU lost constienti ca au fast atinsi.

Intrebari:

1) Cum ati c1asifica acest studiu?

a) observatie naturala

b) observatie structurata

c) experiment natural

2) Care au fost principalele variabile independente in aceasta cercetare (doua)?

Clasificati aceste variabile ca fiind manipulate sau nu ~i aratati ca intelegeti diferenta

3) Care au fost principalele variabile dependente (doua)

4) Ce probleme referitoare la validitatea externa a rezultatelor prezentate in acest rezumat ati constatat?

Antrenament ~i succes

Un cercetator este interesat de relatia dintre stilul de antrenament ~i suceesul unei echipe sportive. Cercetatorul decide sa realizeze un studiu observational in care sia propus sa observe anumite comportamente ale antrenorului unei echipe de fotbal, manifestate in timpul meciurilor echipei. Fiind foarte constiincios si persistent cercetdtorul a reusit sa observe 22 de meciuri pe parcursul unui sezon. Toate meciurile au avut loe intr-o suburbie a unui oras mare, fiind sponsorizate de o organizatie a tinerilor ~i juciindu-se dupd toate regulile fotbalului, avdnd # un arbitru. Varsta participantilor variaza intre 6 ~i 14 (echipele de 6 anijucau cu alta echipa de 6 ani, s.a.m.d.). Cercetatorul a realizat mai multe masuratori ale comportamentelor, printre care timpul alocat directionarii jucdtorilor pe parcursul

66

=

mcciurilor, indiferent d(I('(1 ('OIll"''''lIriil,' 1111 [ost pozitive S(lU negative ~i uunuiru! greselilor sanctionate cOIII/",t' fit' ('('IIlptJ, S-a inregistrat ~i scorul final al meclulul. Analiza datelor a aratat C'tJ CII ell! antrenorul directioneaza jucatorii tn timpul meciului cui atat scad sansele echipei de a ea~tiga meciul # eu cat antrenorul face niai multe eomentarii negative eu attu cresc sansele ea echipa sa piarda meeiul. Cercetatorul a concluzionat ea observatiile si eomentariile antrenorului au deranjat jucatorii, determiniindu-i sa joaee prost.

intrebari:

(1) Descrierea studiului nu indica cum cercetatorul a limitat influenta reactivitatii asupra rezultatelor. Ce ar fi putut face cercetatorul?

(2) Rezultatele indica 0 relatie Intre timpul pe care antrenorul il aloca pentru a directiona jucatorii pe teren si probabilitatea castigari! meciului. Explicati cu propriile cuvinte rezultatele la care a ajuns cercetatorul,

(3) Cercetatorul a incercat sa explice ca observatiile antrenorului a dus la un joe mai prost al echipei. Ce probleme ridica 0 astfel de inferenta cauzala, plecand de la datele avute la dispozitie?

67

4. Experimentul in psihologle

"0 mare parte a datelor psihologiei se bazeaza pe cercetari asupra soriceilor albi de laborator # a studentilor din anul I - psihologiel" McNemar, 1946

Obiective:

1. Sa intelegem principalele caracteristici ale metodei experimentale;

2. Sa analizam principalele avantaje ~i dezavantaje ale experimentului;

3. Sa invatam caracteristicile diferitelor tipuri de experimente;

4. Sa intelegem natura relatiilor cauzale ~i sa le identificam corect.

Cuvinte cheie:

experiment, relatie cauzala, experiment natural, experiment de laborator

4.1. Exemplu ilustrativ al metodei experimentale

In cercetarea ~tiintifica existd experimente cruciale ce tsi propun sa testeze simultan ipoteze contrare ce pretind amandoua ca ex plica fenomenul. Daca experimentul demonstreazii cii dintre cele doud ipoteze una este contrard faptelor, iar cealalta este incontestabild, spunem ca este un experiment crucial.

68

Expcrimentul 1111 ,.", SIII'II, M. Cotzln ~i K.M, Dullenbach (apud. I. Radu, 1993) eu privire la I'trcC'l'e'r(l" obstacolclor de cdtre nevazatori, realizat til anii '50, este 0 experienta cruclulii (II psihologie. Acesti cercetatori au studiat problema orientarii spatia le a orbilor si 1Il1 constatat ca se formulasera ipoteze contradictorii tn legdturd cu aceasta.

Unii autori au sustinut ca orbii reusesc sa evite obstacolele datorita unei sensibilitati deosebite a fetei care-i ajuta sa sesizeze apropierea unui obiect tn urma presiunii aerului asupra fetei ( asa numita "vedere faciala"). Altii au giisit ca explicatie presiunea asupra membranei timpanice, 0 discriminare auditiva ridicatd. Este vorba deci de identificarea sau perceptia unui obstacol pe baza unei informatii ce apartine unei modalitati senzoriale. In aceste conditii, autorii mentionati si-au propus sa rezolve contradictiile dintre teorie si rezultatele experimentale.

Ca montaj experimental, autorii au utilizat un paravan mare de mason it (material cu proprietati reflectante) pe care fl asezau la distante variabile (intr-o sald adecvata), iar subiectii erau trimisi spre acel obiect cu instructia sa mearga spre obiect ptuui ce ti vor simti prezenta - semnalizand asta prin ridicarea unei mdini - , apoi sa inainteze ~i mai mult, astfel incdt sa ajunga cat mai aproape de paravan dar fara sa-l atingd. Subiectii inclusi fn experiment au fost atiu cei nevaziitori (orbi) cat # cei cu vederea normala, care executau probele legati la ochi. Subiectii cu vedere normala, dupa un anumit antrenament de a umbla legati la ochi, au reusit sa perceapd obstacolul de la distanta de 1 m # sa inainteze pana La 0 distanta de cca 30 em fara sa se izbeascii de obstacol iar subiectii orbi au reusit sa atingd performante mai bune dectit eei vazatori.

Pentru a stabili daca perceptia obstacolului se face sau nu cu suprafata cutanata faciala s-a inlaturat posibilitatea stimularii acestei suprafete prin

69

acoperirea glltului, II capului ~i II nuiinilor. S-Cl constatat l'e7 ~/ tn 11I'(w/(' conditii subiectii au perceput obstacolul. Prin urmare ipoteza vedrrlt faclat« 1/U a fast confirmata.

in acelasi timp, s-a observat ca atunci cdnd subiectii au fost pusi sa meargd spre obstacol pe un covor ~i in ciorapi, identificarea obstacolului a fost mai dificil de realizat. Subiectii incercau sa depisteze obstacolul prin lovituri de picior, pentru a face cat mai mult zgomot. De aici rezultii ipoteza participarii auzului la depistarea obstacolului. S-a incercat eliminarea acestui factor prin infundarea urechilor sau prin purtarea unor ca$ti speciale (tn care se producea un sunet care acoperea zgomotul produs de pasi). S-a constatat ca odata cu inlaturarea auzului subiectii nu au mai perceput obstacolul. Concluzia derivata a fost ca stimularea aurald este 0 conditie necesara ~i suficientd (cerintd a relatiei cauzale) pentru perceperea obstacolului.

S-a organizat si un experiment de control tn care s-au inversat rolurile: experimentatorul mergea spre obstacol tindnd in mana un microfon, iar subiectul, intr-o camera izolata, asculta cu un dispozitiv de receptie sunetele care veneau de la microfonul pe care-l tinea tn mana experimentatorul.

Astfel, concluzia a fost tntarita de noi fapte: pentru un orb semnalele obstacolului sunt sunetele pasilor sdi, reflectate de obstacol ~i receptate de analizatorul sau auditiv. in acest proces doar sunetele cu frecventd tnalta (mai mare de 10000 Hz) au un rol efectiv.

F enomenul studiat ll constituie perceptia obstacolului de cdtre nevazatori.

Acesta este efectul unei cauze presupuse. Prin compozitia grupului (orbi + vazdtori) se elimind ipoteza probabilii ca performanta ar fi apanajul nativ al orbilor. Urmatorul pas constd in eliminarea unui alt element - suprafata cutanatd - li se constata ca perceptia obstacolului subristd. Se impune astfel ipoteza participarii auzului la sesizarea obstacolului. Eliminiindu-se acest element, s-a constatat ca sesizarea obstacolului nu mai are lac. Experienta de control tntareste aceasta observatie, elimindnd de fapt si un alt element: experienta deplasiirii

70

spatiale a subiectilor ('upr/IIII (II "x/lainlt'lIl. Sesizarea obstacolului constitute se pare 0 perceptie monomodala.

in concluzie, tn cursul experimentului prezentat se modified sistema tic un factor - numit factor experimental (A)- care este modalitatea senzoriala a actului de identificare a obstacolului. Ea constituie variabila independenta. Modificarea ia forma eliminarii succesive a unei modalitati senzoriale din perceptia obstacolului - vizuale, tactile etc. - notate aI, a2, ..• # se urmaresc efectele acestor modificdri. in final, ramane posibilitatea unei singure aferente senzoriale • cea auditiva - ~i se constatd ca suprimand acest factor dispare ~i perceptia obstacolului. Se stabileste astfel 0 relatie cauzii-efect: in cazul nevazatorilor stimularea aurald este conditia necesarii si suficienta tn identificarea obstacolului. Stimularea auditivii are statutul de cauzd sau conditie determinanta # se numeste variabila independenta (x) iar perceptia obstacolului este efectul sau variabila dependentii (y). La limitd, dacd experimentul duce la 0 exprimare numericd se ajunge la 0 exprimare functionala de tipul y = f(x). Se urmareste asadar nu numai existenta eJectului ci # intensitatea lui.

Sursa: I. Radu (coord.), 1993, Metodologie psihologica ~i analiza datelor, ed. Sincron, Cluj Napoca

Experimentul este un studiu in care toate posibilele variatii ale unei cauze ce pot produce un efect sunt eliminate cu exceptia uneia singure, care este obiectul investigatiei (Coolican, 1995). Leon Festinger (1963) definea experimentul ca fiind "observarea ~i masurarea efectelor manipularii unei variabile independente asupra variabilei dependente intr-o situatie in care actiunea altor factori (prezenti efectiv, dar straini studiului) este redusa la minim". Iar Eysenck (1966) preciza ca "esenta experimentului in ~tiinta este data de capacitatea de a exercita controlul asupra variabilelor care influenteaza rezultatele experimentului".

71

Studiul experimental ul Icuomcnclor pslhlcc JlIC'"1I1"111r ~i izolarea, selecturea ~i vuriereu, ln conditii controlabile a fucturilur exterul ,i interni in scopul cunoasterii influentei lor asupra conduitei. Cercetatorul i~i formulclI:f,n ipoteza de cercetare, care este 0 anticipare a unui raspuns posibil lu Intrcbarcu pusa, Cu alte cuvinte, el anunta posibilitatea existentei unei relatii cauzale intre variabila independenta ~i cea dependenta,

Una din dificultatile cercetarii experimentale este transpunerea ipotezei de cercetare in termeni operativi, masurabili, Factorii manipulati in timpul cercetarii (externi sau interni) constituie variabila independenta sau variabila stimul. Reactia organismului la variabila independenta (modificarea conduitei sau performanta) reprezinta variabila dependenta sau variabila raspuns, Atat variabila dependenta, cat si variabila independenta pot fi cuantificate, masurate, Mentionam ca practica procesului de izolare al variabilelor dependente ~i independente este 0 activitate dificila deoarece apare frecvent influenta unor elemente (variabile) straine ce au actiune de mascare a efectului variabilei independente ~i care due la alterarea rezultatelor cercetarii. Controlarea variabilelor straine se poate realiza prin mai multe modalitati (mentinerea constanta a conditiilor experimentale, eliminarea factorilor perturbatori, balansarea, contrabalansare sau selectia aleatoare a subiectilor). Un experiment care pune in evidenta 0 relatie de tip cauza - efect intre variabila independenta ~i variabila dependenta, neperturbata de imixtiuni ale variabilelor externe, se spune ca are validitate interna.(~. Boncu, 1998). Validitatea interna este aproximarea adevarului inferentelor privitoare la relatiilor cauzale, in conditiile unui control riguros al variabilelor straine.

72

4.2. Ce este experimeutul

Pornind de la acestc premise, no vom axu asupra urmatoarei definitii,

Zimney (1961) den neste experimentul psihologic ca fiind "observarea obiectivii a unuifenomen care are loc tntr-o situatie strict controlata in care unul sau mai multi factori sunt modificati # al{ii sunt mentinuti constant"

Analiza aceste definitii, cu mici modificari, poate sa of ere nu numai 0 definire a experimentului, ci poate fi si 0 ilustrare ale acestei metode si ofera 0 rnodalitate de a intelege cum potfi identificate relatiile cauzale implicate de experiment.

... Observare obiectivii ...

Impartialitatea ~i evitarea erorilor din partea investigatorului, sau obiectivitatea, este 0 caracteristica pe care cercetatorul trebuie sa 0 prezinte. Rosenthal (1966) a demonstrat ca experimentatorul este capabil, probabil, de mai multe efecte eronate dedit cele anticipate (asteptate). Astfel, recunoscand faptul ca obiectivitatea cornpleta este un ideal, cercetatorul trebuie sa limiteze influenta aces tor erori.

Stiinta implica realizarea unor observatii empirice pentru a gasi noi intrebari ~i a gasi raspunsuri la cele deja formulate. Observatia este necesara deoarece astfel se obtine 0 baza de date ce pot fi utilizate pentru a genera solutii (raspunsuri). Pentru a obtine raspunsuri corecte, experimentatorii trebuie sa depuna eforturi pentru a evita greselile, deoarece ei sunt doar niste oameni ~i sunt supusi erorii in inregistrarea si observarea realitatii, De exemplu, cercetarile legate de mecanismul formarii impresiilor a relevat natura erorilor ce apar in formarea impresiilor noastre fata de altii, Gage ~i Cronbach (1955) afirma di impresiile sociale sunt "dominate mult mai mult de ceea ce face ca cercetatorul sa le aiba

73

dedit de ceca ce considcra cl utunci cflnd le produce", ""11 11I1111(~lIi de 1?tiinli'l constientizeaza ca ei sunt capabili s~ fuca greseli ,1 r,1 luu IIIftliluri pcntru a nu le repeta.

Zimmey (1961) prezinta trei reguli pe care cercetatorul le poate urma pentru a minimaliza erorile de observare si inregistrare a datclor. Prima regula presupune a aecepta posibilitatea ca greselile pot aparea, pentru ea nu suntem perfecti, perceptiile noastre ~i raspunsurile noastre sunt influentate de motivele, dorintelor sau altor factori subiectivi. Odata ce am aceeptat acest fapt, noi putem sa ne propunem sa identificam unde sunt potentialele surse si cauze ale erorilor. Odata ce situatia a fost analizata, a treia regula poate fi implementata ce presupune a face pasii necesari pentru a evita erorile. De multe ori, aceasta implica construirea unor scenarii foarte elaborate sau doar planifiearea procedurilor ~i echipamentelor mai adeevate. Toate eforturile trebuie realizate pentru a construi (planifica) experimente in care sa fie inregistrate observatii acurate.

. .. asuprafenomenelor care urmeaza sa se produce (sa aparii) ...

Dictionarul Webster defineste aeest tip de fenomene ca fiind "un fapt observabil sau eveniment". In experimentul psihologic, fenomenul se refera la orice comportament observabil cum ar fi: actiuni, comportamente, manifestari verbale, raspunsuri la chestionare sau inregistrari fiziologice. Concentrarea pe astfel de eomportamente observabile este 0 cerinta daca psihologia trebuie sa satisfaca criteriile stiintei. Doar eentrarea asupra acestor fenomene ne poate ajuta sa obtinem definitii operationale ~i replicarea in experimente.

Aceasta definire a fenomenelor (ca si comportamente observabile) poate exclude proeesele interne sau subiective si starile individuale. In cursu 1 de psihologie generals, procese ca memoria, personalitatea, sentimentele ~i inteligenta sunt discutate. Este po sibil sa neglijam aceste procese daca noi studiem doar comportamentul observabil? Aceasta dilema in studiul variabilelor ~i al eonstruirii

74

ipotezclor a fost discutuln de lIIulll I)sihologi. Pe de 0 parte. in studiul proccselor subiective, cercetatcrii invcNti!lheu:r,1\ comportumentul observabil ~i deduce, pe buza observatiilor, existentu proccsclor interne (subiective). Aceste observatii sunt manifestari cornportamentale ce reflecta procesele subiective. De exernplu, inreligenta este dedusa din raspunsurile la testele de inteligenta, agresivitatea , din atacurile verbale ~i fizice fata de alte persoane. Pe de alta parte, nu toti psihologii accepta aceasta pozitie, B. F. Skinner a considerat ca deducerea starilor interne nu este oportuna, El credea ca psihologia trebuie sa studieze doar fenomenele din mediu ~i sa ignore tot ce nu poate fi observat ci doar dedus. Psihologii cu aceasta opinie cred ca trebuie investigate doar secventele din mediu, cum ar fi raportul stimul - raspuns, ce determina comportamentul si ei au avut mare succes cu aceasta perspectiva (behaviorismul).

Adevarul este intotdeauna undeva la mijloc sau a treia pozitie este cea mai valida. Experimentul psihologic trebuie sa tina seama de motivatie si interese ~i nu se poate limita numai la studierea stimulului si a reactiei, ci ~i la cunoasterea sensurilor pe care subiectulle atribuie acestor stimuli. Faptele umane se manifests in exterior direct sau indirect, dar in cele din urma, psihicul se exteriorizeaza .

De mentionat ca sunt si procese psihice care nu au putut fi abordate experimental, cum ar fi sentimentele complexe ~i actele de vointa, care depind de foarte multi factori care actioneaza in timp. Aceste procese au un rol important in viata noastra dar modificarea experimentala poate perturb a viata persoanei si contravine normelor deontologiee ale cercetarii,

In discutia despre control, ca obiectiv al stiintei, am vazut ca psihologii nu pot controla direct influentele asupra comportamentului. Psihologul urmareste factorii anteriori ~i consecintele comportamentului studiat. In experiment, experimentatorul manipuleaza una sau mai multe variabile si observa obiectiv fenomenul care urmeaza sa se produca in urma acestei manipulari. Aceasta parte a definitiei experimentului se refera la faptul ca experimentatorul manipuleaza conditii ce produc un efect cert. De aceea, experimentatorii identified relatiile de tip

75

eULlzl'i - creel din cudrul cxpcrimcntului, nOlt\nd efrl'llil 1111111 ('frrlrle' produse in urma manipularii sale.

... in situatia unui control strict ...

Aceasta parte a definitiei se refera la nevoia de a elimina influenta altor variabile fata de cele supuse manipularii de catre experimentator. Dupa cum ati observat, controlul este una dintre cele mai pres ante probleme ale experimentului de aceea trebuie sa-i acordam 0 atentie sporita. Fara control, cauzalitatea nu poate fi realizata iar problema controlului 0 vom studia mai tarziu pe largo

... in care unul sau mai multi factori sunt variati §i altii sunt mentinuti constanti ...

Ideea exprimata in aceasta parte a definitiei este sintetizata in regula unei singure variabile ce sustine ca toate conditiile experimentale trebuie mentinute constante cu exceptia uneia, care este variata iar rezultatele acestei variatii sunt masurate ca variabile raspuns.

Cele doua idei majore care rezulta din regula unei singure variabile sunt constanta si varierea. Constanta se refera la control area sau eliminarea influentei tuturor variabilelor, exceptand una (sau mai multe) care ne intereseaza, Aceasta masura este necesara pentru a determina cauzele varierii ce apar in variabila raspuns,

Experimentele vizdnd tnvatarea pune tn evidenta aceastd regula. Sa presupunem ca suntem interesati de efectul lungimii unei liste de cuvinte asupra rapidiuitii de tnvatare (ca ipoteza: cum influetueaza lungimea listei de cuvinte viteza cu care cineva invata cuvintele cuprinse intr-a lista). Lungimea listei de cuvinte poate varia sistema tic tn functie de numdrul etapelor necesare pentru invatarea listei. lntr-un astfel de experiment, anumiti factori ce pot influenta viteza fnvatarii trebuie controlati printre care dificultatea cuvintelor, nivelul abtlitatilor verbale ale subiectilor,

76

familiaritatea lor (OU l'IH'III'r/r, nlvclul de motivare al participantllor. Dour daca acesti factor! ,\'1111' IIIt'II(;IIUI' constant (deci nu au nicl 0 influenta} se poate spline c{' tillerI'll/a in rapiditatea fnvatarii este tn lunette de schimbarea lungimii llstei de cuvinte.

Ideea variatiei exprirna faptul ca una sau mai multe variabile sunt in mod deliberat si precis modificate pentru a determina efectul lor asupra comportamentelor. In experimentul vizand invalarea, lungimea listei de cuvinte a fost schimbata intr-un mod exact ~i predeterminat. 0 intrebare frecventa ce apare este cum ~i cat de mult pot fi modificate variabilele? Raspunsul il yom descoperi mai tarziu cand yom trata problema variabilelor experimentale.

4.3. A vantajele §i dezavantajele experimentului

Avantaje:

1. Relatii cauzale. Modificarea sistematica a unei variabile independente ~i inregistrarea efectului pe care aceasta modificare il are asupra unei variabile dependente permit stabilirea unei legaturi cauza - efect. Datorita complexitatii comportamentului uman, orice efect poate avea mai multe cauze, dar, in cazul experimentului, un bun control asupra variabilelor permit stabilirea unor legaturi cauzale de acest tip (Havarneanu, 2000). Pentru a obtine raspunsuri exacte, este necesar sa se instituie un control asupra variabilelor nerelevante prin eliminarea influentei acestora sau mentinerea constanta a influentei lor.

2. Replicabilitatea. Experimentul, in general, este mai usor de repetat decat alte metode de cercetare, datorita planificarii ~i felului in care experimentatorul poate descrie fiecare moment in detaliu (Christensen, 1997). Replicabilitatea

77

este 0 caractcristica importunta pentru d\ lncredercu ln vulhJllulC'1I tcoriei testate creste atunci cand, la repetarea unui studiu, se obtln nede"fl rezultntc,

3. Utilitatea. Aceasta metoda produce rezultate care rezisU\ probci timpului, care sugereaza noi studii si, eel mai important, sugereaza solutii la probleme practice.

Dezavantaje:

1. Conditii artificiale. Se considera ca metoda experimentului depersonalizeaza ~i / sau dezumanizeaza subiectul, fapt reflectat ~i de experimentatori, in limbaj, prin folosirea termenului de "subiect" in loc de "persoana" ce poate indica atitudinea experimentatorului (Havarneanu, 2000). De aceea, in prezent, se prefera termenul de "participant". Conditiile controlate si limitele impuse de situatia experimentala sunt cu totul diferite de viata reala ceea ce poate determina erori in evaluarea autenticitatii comportamentelor oamenilor in conditii experimentale. Totusi, experimentul po ate fi construit in asa fel incftt acest aspect sa fie depasit dar trebuie ca psihologii sa nu realizeze generalizari asupra rezultatelor obtinute decat cu mare prudenta, De asemenea, in cazul experimentului apare problema plasarii participantilor intro situatie controlata ~i aceasta constrangere poate altera comportamentul acestora, in asa fel inc at conc1uziile studiului sa fie eronate. De aceea se recomanda studierea omului in situatia fireasca in care se afla (experiment natural).

2. Perceptiile participantilor §i asteptarile experimentatorului. Comportamentul participantilor nu este modificat doar de contextul experimental, ci si de felul in care acestia percep experimentul si rolul pe care 11 au in desfasurarea acestuia. In cazul in care pot fi sesizate "caracteristicile sarcinii", participantii pot intui care este ipoteza testata ~i se cornporta diferit. Pentru prevenirea acestei situatii se apeleaza la metoda simplu orb (engl. single blind) adica nu se comunica scopul cercetarii decat dupa ce au fost colectate datele necesare.

78

WE ..........

Distorsiunile pot n detcnuluutc ~i de ustcptarile pe care experimentutorul Ie are futa da rezultutele estlmate ule cercetarii (Christensen, 1997).

Alta sursa de distorsiune poate fi considerata ~i interpretarea pe care cercetatorul 0 da datelor obtinute, existand tendinta ca aceasta interpretare sa prevaleze asupra teoriei testate. (de exemplu, in cazul datelor colectate In timpul terapiei).

Pentru a tine sub control efectele datorate expectantelor experimentatorului, se foloseste tehnica dublu orb (engl. double blind) astfel, scopurile experimentului nu sunt comunicate nici participantilor, nici celor care realizeaza efectiv experimentul.

3. Esantionarea ne-obiectiva. In cazul in care concluzia experimentului urmeaza sa fie extrapolata, pringeneralizare, asupra unui grup mai larg, atunci lotul experimental trebuie sa fie reprezentativ pentru grupul din care a fost selectat (Havarneanu, 2000. In multe cazuri, experimentatorii folosesc studenti sau subiecti aflati In situatii de subordonare (militari, prizonieri sau angajati), pentru eli ei reprezinta grupuri usor accesibile.

4.4. Tipuri de experiment

Experimentul crucial, prezentat la inceputul cursului, este doar 0 forma a experimentului folosit in psihologie. Alaturi de acestea, mai sunt ~i alte forme de experiment. Experimentul fundamental in psihologie este experimentul de confirmare care se desfasoara avand ca punct de plecare 0 ipoteza prin care cercetatorul presupune existenta unei relatii intre 0 anumita actiune stimulatoare si un anumit raspuns, cercetatorul avand ca scop verificarea ipotezei (confirmarea sau infirmarea acesteia). Experimentul poate avea ~i numai un caracter explorator, cercetatorul fiind doar curios sa afle ce se intampla dad subiectului i se aplica 0 anumita stimulare. De asemenea, in psihologie se utilizeaza ~i experimentul pilot ce este considerat un experiment preliminar la care se utilizeaza un numar res trans de subiecti ~i se urmareste verificarea prealabila a unor proceduri pentru a putea

79

prevcni eventuulele erori intr-un experiment ulterior NUll tnCl'In:nn'lI unor vnriante ale unor instructaje pentru a stabili varianta optimll pcntru expcrlmcntul propriuzis, s.a,

Dupa particularitatile relatiei ce urmeaza a fi stabilita avem:

experimentul functional (centrat pe stabilirea relatiei functionale dintre diferitele valori ale variabilei independente (VI) si modificarile aparute in VD). Cercetatorul alege, intre anumite limite, mai multe valori ale VI ~i va stimula cu fiecare din aceste valori subiectii experimentului, inregistrand modificarile aparute in conduita lor, adica in VD.

experiment factorial (mascara modificarea variabilei dependente (VD), ca urmare a modificarii unui "factor"). Cercetatorul alege numai doua valori ale variabilei independente (de obicei, prezenta sau absenta ei) ~i stabileste daca factorul modificat a determinat 0 modificare masurabila in variabila dependenta.

Cele mai raspandite tipuri de experimente sunt clasificate dupa gradul de interventie al cercetatorului in manipularea variabilelor (J.S. Mill) astfel:

experimentul de laborator, ce presupune introducerea subiectilor intr-o ambianta artificiala, anume creata (camere special amenajate, aparaturii de laborator, conditii bine desfasurate) pentru a stabili mai bine relatiile cauzale dintre fenomenele studiate, dispunand de 0 mai mare precizie ~i rigurozitate. Dezavantajele sunt determinate de conditiile artificiale ce pot determina 0 subestimare sau 0 supraestimare a fortei unei variabile fatii de viata real ii, subiectii au tendinta de a se prezenta intr-o lumina favorabila si chiar pot intui asteptarile experimentatorului, oferind raspunsurile "bune", 'deformand reactiile inregistrate.

80

experimentul fill 1111'111. ce illlplid\ rcalizureu unci sarciui lntr-un cudru obisnuit de exlNtenlli ,i uctivitute ul participantilor: de ex. in grl\dinilll, in ~coall\, in orgunlzutli. Experimentul se po ate realiza astfel incat subiectii sA nu sue eli sunt obiectul unei cercetari experimentale.

Cercetatorii au dorit sa afle daca oamenii care initial s-au supus unei cereri marunte vor fi mai dispusi sa se supund unei cereri importante. Procedura utilizata a presupus ca initial sa se ceard unui grup de femei casnice sa raspundd la un numdr de intrebari privitoare la utilizarea unor produse necesare gospodariei. Trei zile mai tiirziu, cercetdtorii au contactat aceleasi persoane ~i le-au cerut ca un grup de biirbati sa petreaca doud ore in gospodarie pentru a clasifica utilizarea diferitelor produse de folosinta casnicd. In aceleasi timp unui alt grup de casnice i sa cerut sa permita accesul tn gospodiirie pentru doua ore pentru clasificarea utiliziirii unor produse de folosinta casnica.

Dupii cum se poate vedea in figura urmiitoare, casnicele care au fost contactate initial si li s-a cerut ceva minor au fost mai dispuse sa accepte a doua cerere, mult mai importanta.

1l1li Procent de acceptare I

100

Solicitare minora si Solicitare majora

apoi majora

experimentul psiho - pedagogic, fiind 0 forma particulars a experimentului natural, este utilizat in conditiile procesului instruetiv - educativ. Poate fi:

81

constututiv (avflnd ca scop oonseninnre«, Imrllisll'lll'cu situatiei existente la un moment dut) ~i

formativ (ce are ca obiectiv introducereu unor clemente de progres in vederea lmbunatatirii comportamentelor in anumite sarcini - de ex, de Invatare, schimbarea fiind constatata prin compararea situatiei initiale cu cea finala),

Experiment Natural Criteriu de comparatie Experiment de
laborator
Natural Mediu Artificial
Controlata Variabila independentd Controlata
Aleatoare Alocarea participantilor Aleatoare
Participantii pot sa nu Cunoasterea scopului Participantii trebuie sa
constientizeze ca sunt supusi experimentului de catre cunoasca faptul ca fac parte
conditiilor experimentale. partici[J_anf_i din experiment
Scazut Controlul variabilelor Ridicat
exteme
Ridicat Realism Scazut
Dificilii Replicare Relativ usoara
De obicei crescute Cheltuieli ~i timp De obicei scazute
Crescuta in acelasi context, Generalizare (validitate Slaba
probabil scazuta in alte ecologicd]
contexte.
Uneori imposibil de folosit Echipamente Complexe
in situatia reala.
Alte dezavantaje
Posibilitatea aparitiei Cu cat sunt mai precis
definite VI ~i VD cu atat
confuziei experimentale scade validitatea de
construct
Contextul artificial poate
crea teama, ingrijorare,
curiozitate, etc. .. \

82

4.5. Aplicatii

Stubiliti care din urrnatonrele experimente sunt experimente de laborutor, cxperimente naturale. obscrvutic nuturula ~i cercetare non-experimentala,

a. 0 scara este sprijinita de un zid pe strada pentru a vedea daca mai multi barbati sau mai multe femei 0 vor ocoli.

b. Baieti fara nici un frate si baieti care au doi frati au fost observati, in conditii de laborator, pentru a vedea ce grup dezvolta 0 agresivitate mai mare.

c. Un cercetator imbracat sport sau elegant abordeaza persoanele care asteapta un autobuz intr-o statie ~i cere sfatul in legatura cu 0 anumita directie, Scopul este de a determina daca Imbracamintea eleganta genereaza un ajutor mai mare.

d. In conditii de laborator li se cere oamenilor sa tina un discurs contrar propriilor pareri, la inceput cand sunt singuri ~i apoi in fata unui public.

e. Dependentii de medicamente sunt comparati cu un grup de control pentru a depista toleranta la durere, masurata in conditii de laborator.

f. Cercetatorii au aplicat un chestionar privind atitudinea fata de autoritate intr-o fabrica pe un esantion de angajati aflati la diferite nivele ~i cu salarii diferite. Se considera ca cu cat este mai bine platit un angajat cu atat va manifesta mai mult respect fata de autoritate.

g. Unul din cele doua camine de batrani dintr-un oras trece in administrare privata, celalalt fiind administrat de autoritatile locale. Angajatii aces tor camino sunt comparati dupa satisfactia in munca dupa un an, prin realizarea unor interviuri informale.

83

"Daca adeptii mersului pe jos pre-/«m) sosetele albastre sau galbene este 0 problema usor de operationalizat §i de cercetat, dar interesul pentru aceasta cercetare este nul"

C. Havameanu

Obiective:

1. Sa invatam sa consultam literatura de specialitate;

2. Sa identificam potentiale teme de cercetare

3. Sa formulam ipoteze de cercetare adecvate tipului de cercetare

Cuvinte cheie:

surse de documentare, teme de cercetare, ipoteze stllntiflce, ipoteza nula

Formularea ipotezelor poate parea un lucru simplu, iar in cazul cercetatorilor experimentati acest fapt este, de obicei, adevarat, In cazullor exista 0 probabilitate mai mare de a formula mai multe probleme de cercetare decat Ie perrnite timpul pentru cercetare. Cercetatorii mai putin experimentati (aflati la inceputul carierei in cercetare) intampina dificultati in a identifica ~i separa problema pe care urmeaza sa 0 investigheze. In psihologie, identificarea unei idei de cercetare ar trebui sa fie 0 operatiune relativ simpla (psihologia fiind, printre altele, studiul stiintific a1 comportamentului). Comportamentul uman reprezinta un element important pentru orientarea cercetarii in psihologie. Pentru a transforma

84

prupriilc noustrc observutll ule ~'I)IIII'OIIII1I1(,llllIllIi III probleme de ccrcctare legitime trchuie s~ gaslm mal fnll\! expllcutii ule cuuzelor care genereaza anumitc l'( importamente,

De exemplu, sa ne imaginam 0 persoand care la un moment dat exprima 0 atitudini ostild, negativa, discriminative in raport cu tiganii. A doua zi observdm ca aceeasi persoarui sui de vorba cu un ligan §i ambii sunt politicosi si plini de tact. Putem constata 0 contradictie intre atitudinea persoanei §i comportamentul ei ulterior. Probleme legitime de investigat ar putea fi: "De ce exista 0 ne-concordanta fntre atitudine §i comportament?" sau "in ce conditii atitudinea nu estimeazii / prezlce comportamentul ?"

Pana la formularea ipotezelor de cercetare, se deruleaza cateva activitati care faciliteaza testarea ulterioara a acestor ipoteze (Christensen, 1997). Acestc activitati constau in:

a. Delimitarea problemei / temei de cercetare

b. Trecerea in revista a literaturii existente

c. Analiza fezabilitatii cercetarii

d. Formularea specific a a problemei de cercetare

e. Formularea ipotezelor

85

5.1. Surse de ide; tie cercetare

In majoritatea domeniilor stiintei exista eel putin doun surse generulc ulc cercetarii: teoriile existente si cercetarile precedente. In psihologie uvem pc lfingl\ aeestea experienta personald ~i evenimentele cotidiene de la care putcm plecu utunci cand dorim sa cercetam ceva. In conc1uzie in psihologie avem patru surse generatoare de idei de cercetare:

a. viata cotidiana

b. problemele practice

c. cercetarile anterioare

d. teoria

Evenimentele din viata cotidiana pot inspira cercetatorul in formularea unor probleme cercetabile. De ex. vizionarea unui spectacol de teatru poate ridica problema modului de functionare al memoriei actorului.

Problemele practice ca sursa de probleme de cercetare pot fi generate fie de clientul care solicita rezolvarea unei anumite probleme (organizatii, institutii, pacienti), fie de grupuri I retele de cercetare.

Cercetarile anterioare sunt 0 sursa de inspiratie in cercetare deoarece, de obicei, unul dintre rezultatele lor consta in descoperirea mai multor noi probleme.

In plus, fenomenele studiate anterior sunt multidimensionale, ceea ce lasa suficient loc noilor cercetari,

86

Teoria, definita eu un grup orgunizut de legittiti inter-relationate deduse, are pe de 0 parte functie de scop (IegiLll\i1c sunt ordonate ~i integrate in teorie, iar teoriu integreaza ~i rafineaza cunoasterea) ~i pe de alta functie de instrument (teoriile ghideaza cercetarea, sugerand noi relatii intre fenomene, sau noi posibilitati de predictie). Astfel, prin functia de instrument, teoriile servesc ca punct de pornire in cercetare. Un mare numar de probleme stiintifice au origine pur teoretica,

De exemplu, teo ria fnvatarii sociale a lui Bandura prin care se afirma ca daca un adult observa comportamentul altei persoane va fi in stare sa reproducd acest comportament a dus la unele intrebdri: Care este nivelul de complexitate pana la care un comportament poate fi tnvdta: prin observare?

Cele patru surse de idei de cercetare acopera majoritatea situatiilor in care po ate fi generata 0 idee de cercetare. Problema mai importanta este generarea efectiva II aces tor idei. Orice idee de cercetare trebuie sa poata fi confirmata sau infirmata. Exista si idei extrem de incitante, care nasc dezbateri si discutii dar care nu pot fi transformate in probleme de cercetare, atftt timp cat confirmarea linfirmarea lor prin cercetare este, in aceeasi masura, posibila deoarece acelasi fenomen studiat in diverse moduri poate prezenta caracteristici opuse. Astfel de idei sunt 0 provocare pentru cercetatori sa le transforme in probleme de cercetare.

5.2. Trecerea in revistii a literaturii

Odata aleasa tema unei cercetari (identificarea unei probleme de cercetat) urmatorul pas este trecerea in revista a literaturii stiintifice existente. Scopul

87

-

general ul ucestei uctiuni cstc de u obtlne inlonnntll cu pl'lvlr~ I" silllillia cunoasterll in dorncniul in cure se incadreuza cercctarea.

In primul rand, trecerea En revista a literaturll va va indica daca lema aleasa nu a fost deja cercetatd de altcineva. In acest caz puteti re-analiza fenomenul dintr-o alta perspective, sau puteti alege 0 alta tema. Dacd tema aleasa nu a mai fost investigatd, studiile legate de aceasta v-ar putea oferi informatii utile legate de cum anume puteti realiza cercetarea.

In al do ilea rand, se obtin informatii referitoare la metodologiile care pot fi aplicate tntr-un domeniu sau altuI. De exemplu, veti afla dacd aveti nevoie de echipamente speciale, sau daca selectia grupurilor ce urmeaza a fi investigate trebuie sa respecte criterii deosebite.

Cu scopul de a face un inventar exhaustiv al cunostintelor deja acumulate in domeniu de interes, exista mai multe surse care permit trecerea in revista a literaturii,

1. dirti

2. reviste de specialitate

3. materiale on-line

4. publicatii interne ale asociatiilor profesionale specifice

Principala modalitate de a gasi dirti I reviste legate de 0 anumita problema de cercetare este consultarea Index-ului din biblioteci.

88

In ultima pcriouda, listu cftrjiluJ' I revlstclor cxistente ill bibliotcci cste III format electronic, existflnd posibilltuteu do 11 cautu dupa domeniu I autor I titlu I etc. Iolosind sisteme de cauture spcclfice (de exemplu, OPAC).

5.3. Surse on-line

l-oloslrea INTERNETULUI pentru gasirea de informatii specifice nu este atat de dificila pe cat pare. Cea mai buna cale de a invata cum anume se cauta eficient muteriale on-line este de a cauta I naviga pe INTERNET.

Sunt cateva locatii organizate pe domenii care of era servicii de cautare I stocare de

informatie

(www.google.com.

www.altavlsta.com,

www.yahoo.com.

www.dogpile.com.

ctc.) in care yeti gasi intotdeauna 0 legatura catre domeniul dorit, dar care va of era si posibilitatea de a cauta un anurnit domeniu I autor I tip de cercetare (folosind facilitatea "SEARCH")

o alta cale este de a accesa site-urile editorilor cartilor I revistelor de specialitate.

De exemplu':

High Wire Press

http://intl.highwire.org!

Cambridge University http://www.journals.cup.org!owa dba/owa/journals Journals

Wiley InterScience

http://www3.interscience.wiley.com!

1 Este posibil ca aceste link-uri sa nu mai fie actuale 89

ExisU1 ~i locutii dedicate exclusiv cartilor I revistelor:

De exemplu:

http://www.gasou.edulpsychweb/resource/lo\lrnnls.htm

Liste jumale

de

http://www.wiso.uni-augsburg.de/sozio/hartmannlpsycho/

http://psych.hanover.eduIKrantzljournal.html

http:/search.epnet.com

Caqi http://www.cs.cmu.edu/books.html

Sala de lectura http://www.host.cc.utexas.edulworldllecture/

Documente in http://www.psychologie.uni-bonn.de/online-documents/ psihologie

Exista tnsa si cateva probleme cu sursele on-line independente; printre altele nu putem fi absolut siguri de veridicitatea articolelor sau de calitatea datelor prezentate. 0 posibilitate de a limita aceasta problema este de a folosi articole care au fost evaluate de editori /experti (sau altfel spus, surse cu referenti),

90

5.4. Analiza JezabiUta(ii cercetiirii

Fezabilitatea cercetarii se refera la eficienta posibila a utilizarii resurselor in cercetare (timp, bani, echipamente, oameni, etc.) in conditiile date de calitatea cercetatorului, specificitatea subiectilor si de sensibilitatea etica a problemei cercetate.

De exemplu, intr-un studiu s-a urmarit de ce persoanele mai tim ide solicitd ajutor mai putin frecvent dedit persoanele care nu sunt tim ide. In realizarea studiului, cercetatorul a administrat un chestionar de timiditate cu patru itemi la un grup de studenti tn anul I la psihologie, iar pe baza scorurilor au fost identificate persoanele tim ide §i cele non-timide. Dupd aceasta tuturor participantilor li s-a cerut sa realizeze de mai multe ori 0 sarcina dificila, inregistrtindu-se de ctue ori persoanele timide / non-timide au solicitat ajutor altora. (DePaulo, Dull, Greenberg, Swaim, 1989, apud Christensen 1997: p 116)

Acest studiu a fost relativ simplu de realizat, nu a necesitat calitati deosebite ale cercetatorului sau ale participantilor, a fost relativ ieftin, nu a durat prea mult §i nu a atentat la drepturile individuale ale participantilor.

in contrast cu acest studiu, ciuiva cercetdtori si-au propus sa analizeze eficienta a trei tipuri de terapie in tratamentul depresiei. Studiul a necesitat 3 ani de pregiitire # a durat 4 ani. Studiul a costat ciueva milioane de dolari, a necesitat accesul la un esantion de pacienti diagnosticati depresivi, re-diagnosticarea pacientilor de catre terapeuti special instruiti, administrarea tuturor celor trei tipuri de terapie §i masurarea rezultatelor. Studiul a fost de asemenea foarte sensibil din punct de vedere etic, deoarece uneori depresia poate duce la sinucidere. (Elkin, Parloff, Hadley, Autry, 1985, apud Christensen 1997: p 117 )

91

DlII'l1 CUIII se poate remarca, acest suullu (I .1;",'1 ",,,,1 [oart« scump, a necesitat subiecti special selectati ~'i calillJl; special» al« cercetatorilor, a pus serioase probleme etice # a durat enorm de multo Evldent, acest gen de studii este realizat doar de foarte putini cercetdtorl (cu aillt mai putin de cdtre studenti).

Aceste doua studii reprezinta pozitii extreme prin raportare la timpul, banii, accesulla subiecti, experienta ~i etica cercetarii.

Daca tema cercetarii va necesita prea mult timp, mai multi bani decat se afla la dispozitie sau decat se pot obtine, cunostinte deosebite (sau expertiza) sau ridica probleme de etica, atunci este mai bine fie sa se renunte fie sa se redefineasca proiectul de cercetare.

Daca situatia aces tor aspecte este satisfacatoare, atunci se poate proceda la formularea specific a a problemei de cercetare.

5.5. Formularea specified a problemei de cercetare

Trecerea in revista a literaturii genereaza informatii care nu sunt legate numai de stadiul cunoasterii intr-o anumita probl~ma teoretica ci si de felul in care aceasta problema a fost abordata metodologic in studiile anterioare. Aceste informatii sunt extrem de importante si indica cum si prin ce metode vor fi colectate datele. Din nefericire, adeseori se intampla ca intre selectarea temei cercetarii ~i etapa colectarii datelor sa nu se intample mai nimic, formularea specific a a problemei fiind realizata dupa ce datele au fost deja colectate. Se risca

92

ustfel sl1 se ajungt\ ill NiluUliu 111 cure IIU se pol obtine inlormatii relcvunte In rupert cu lema aleasa,

Formularea specified a problemei este 0 etapa importanta deoareee rezultatul ei va ghida intregul proces al cercetarii. Doua aspecte sunt de interes in acest punct: unul consta in a formula problema de cercetare in termenii unui obiect de cercetare, iar celalalt este legat de speciJicitatea problemei.

Mai intai trebuie sa avem 0 idee cat mai clara des pre ceea ce tnsearnna "problema de cercetare". Kerlinger (1971, apud Christensen,1997:118) defineste problema de cercetare ca fiind "0 fntrebare sau 0 propozitie care se refera la 0 relatie fntre doua variabile".

In primul rand, variabilele luate in calcul trebuie sa poata fi relationate, in al doilea rand, relatia dintre variabile trebuie sa aiba un caracter problematic. in al treilea rand, relatia dintre cele dona variabile trebuie sa fie testabila,

Apoi trebuie sa vedem in ce masura problema pe care dorim sa 0 investigam are specificitate.

Sa ludm, de exemplu, un studiu care foJi propune sa gaseasca rdspunsuri La fntrebarea: "Ce efecte are mediul asupra abilitatilor de invatare?", Acest enunt satisface criteriile anterior enuntate, adicd este 0 problema de cercetare, dar termenii relatiei - mediu oJi abilitdp de invdsare - sunt auu de vagi inctu cercetatorul nu are nici un indiciu implicit despre cum anume ar trebui sa realizeze 0 cercetare experimentala.

In acest caz; cercetdtorul trebuie sa speciJice ce anume intelege prin mediu si prin abilitati de tnvdtare pentru a derula un studiu experimental. De exemplu, problema de cercetare ar putea fi formulate dupa cum urmeaza:

"Ce efecte are expunerea la 0 serie de cuvinte asupra vitezei cu care aceste cuvinte sunt invatate?"

93

2$4¥P2:; •

Acest cxernplu ilustreaza destul de bine utllituteu I!Iprcllkftril problemei de cercetare. 0 formulare precis! va ajuta cercetatorul NI\ sc UNlgure cA tntelege problema pe care doreste s! 0 studieze. In acelasi limp it VlI ujutu sl\ decida in legatura cu subiectii studiului, cu instrumentele folosite, cu echipamentele necesare ~i cu tipuri de masurare a variabilelor.

Dad se constata ca problema de cercetare este formulata in termeni vagi, 0 solutie de a obtine suficienta specificitate este de a ingusta din ce in ce mai mult domeniul problemei. Nivelul de specificitate necesar depinde de ceea ce ne propunem sa investigam.

Problema de cercetare trebuie sa permita culegerea datelor prin modalitati care sa respecte normele deontologice. De exemplu, nu este deontologic sa arunci in bratele unui subiect un sobolan pentru a studia relatia dintre frecventa cardiaca ~i manifestarile verbale ale starii de anxietate (Havameanu, 2000).

De asemeni, 0 problema de cercetare trebuie sa indeplineasca doua conditii (C.

Havarneanu,2000)

1. sa fie rezolvabila prin metode stiintifice;

2. sa duca la un raspuns care sa contribuie in mod semnificativ la progresul cunoasterii,

5.6. Formularea ipotezelor

Dupa precizarea problemei de studiu, cercetatorul i~i formuleaza ipoteza de cercetare, care este 0 anticipare a unui raspuns po sibil la intrebarea pusa, Cu alte cuvinte, el anunta posibilitatea existentei unei relatii intre variabila independenta ~i cea dependenta.

94

o ipotezn ponte II ~ellt'l'UtL\ de ohservurea unor fupte cotidiene, poute fi dedusa din relatii deja cunoscute, dintr-un principiu, dintr-o lege sau teorie, sau chiar din observarea faptelor nparute in timpul derularii unui experiment.

P. Fraise considera elaborarea ipotezei ca fiind cea mai important! si creativa faza a unui experiment. In aceasta faza, cercetatorul imagineaza relatia care ar putea sa existe Intre doua fapte. Aceasta faza este precedata de un mare volum de munca privind trecerea in revista a unui mare numar de fapte ~i cunostinte ce sunt confruntate ~i filtrate.

Dupa originea lor, avem ipoteze induse ~i ipoteze deduse.

Ipotezele induse au la baza observarea directa a faptelor, observatie care se poate produce in orice circumstanta. De ex. K. Lorentz, pe baza observatiei ca puii de pasari i~i urmeaza parintii, a elaborat ipoteza: instinctul de urmarire a mamei nu presupune 0 imagine fixa, exacta, ci orice obiect sau fiinta care se misca. Experimental s-a demonstrat ca primul obiect care se misca ~i pe care-I vad puii este luat drept mama ~i-l urmaresc.

Ipotezele deduse decurg pe cale rationala din relatiile deja cunoscute sau din teorii. Intr-un stadiu avansat al cunostintelor este posibil sa elaboram 0 serie de postulate verificabile. De ex. ipotezele formulate prin combinarea a doua sau mai multe legi, teorii psihologice.

In unele cazuri, elaborarea unei ipoteze, fie indusa, fie dedusa poate fi usoara, dar nu putem ramane la acest stadiu si ipoteza trebuie dezvoltata prin efectuarea mai multor experimente care sa se bazeze pe concluziile celor anterioare, cercetari efectuate in timp de mai multi experimentatori. Ipoteza initiala nu este respinsa ci este completata cu elemente noi ce imbunatatesc cunoasterea,

95

Dupd Iormulurea ipotczci, urrneaza VCl'ifiCIII'OIl el, prtu orgunizarcu unui experiment ~i prin utilizarea unor mijlouce stutistlce de prelucrnre ~i verificare u rezultatelor. Pe baza acestora se face testarea ipotezej: cunflrmureu I lnfirmarea ei.

Pentru a fi verificata, 0 ipoteza nu poate ramane la nivelul de generalitate initial ci trebuie sa fie operationalizata (transpusa in termeni masurabili, cuantificabili, observabili). Verificarea ipotezei se poate realiza direct sau indirect. Verificarea directa se realizeaza atunci cand observam ambii termeni ai relatiei ipotetice (de ex. in experimentul in care se studiaza cum influenteaza frecventa cuvintelor in limbaj pragul de recunoastere al cuvintelor, ambii termeni ai relatiei ipotetice sunt observati, inregistrati direct). Verificarea indirecta apare in cazul in care unul din cei doi termeni ai relatiei ipotetice nu este observat direct. De exemplu, Eysenck a studiat relatia dintre extroversiune ~i excitabilitate. Experimental, el a creat reflexe conditionate la diferite persoane ~i a constatat cil extrovertitii au 0 excitabilitate mai mare. Dar el a observat experimental doar excitabilitatea, tn timp ce extroversiunea a verificat-o cu ajutorul unui chestionar. Verificarea ipotezei experimentale obliga ca macar unul dintre cei doi termeni ai relatiei sa fie tradus in fapte direct observabile. Verificarea in experimentele psihologice este partiala deoarece nu avem posibilitatea sa controlam toti factorii, toate variabilele implicate in comportament ~i mai ales pe cei subiectivi. Prognosticul pe baza experimentelor se exprima prin criterii statistice.

Pentru ca 0 ipoteza sa fie buna, ea trebuie sa respecte anumite cerinte:

• sa fie, verificabila, testabila, a carei validitate poate fi demonstrata;

• sa fie economic a, in sensul ca, dintre doua ipoteze cu aceeasi valoare explicativa, se prefera cea care este mai simpla;

• sa fie exprimata sub forma operationala, adica poate fi concretizata in comportamente direct observabile si masurabile;

.~ '."··1'

'1

I

-

• st\ fie verosimila, aukn In uruuuuc cu ulte ipoteze din ucelusi domeniu ~i slilinli seuma de cunostintclc de]u dobflndite;

• sa vizeze posibilitutcu gcnerulizarii date lor, a conc1uziilor.

o recomandare deosebita se leaga de gandirea experimentatorului, care trebuie sa fie flexibila pentru a putea surprinde noi ipoteze, daca apar pe parcursul derularii experimentului in cauza. Putem vorbi chiar de 0 aptitudine a cercetatorului de a gasi ~i formula probleme, facand apella cunostinte, inteligenta, imaginatie.

De obicei, se face 0 distinctie intre ipoteza stiintifica ~i ipoteza nula.

Ipoteza stiintifica reprezinta relatia posibila / probabila intre variabilele investigate. Ipoteza nula se refera la afirmatia ca nu exista nici 0 legatura intre variabilclc investigate ~i face obiectul unui demers statistic de verificare ~i validare a unci ipoteze stiintifice.

Desi studiul experimental pare ca testeaza ipoteza stiintifica, de fapt ipotezele statistice stabilesc daca ipotezele de cercetare se confirma sau nu pe baza datelor obtinute,

5.7. Tipuri de ipoteze

Natura ipotezelor de cercetare variaza in functie de tipul de cercetare (experimental I non-experimental), natura fenomenului studiat, de gradul de dezvoltare al cunostintelor in domeniu.

96 , I
j 97 1n cuzul cercetarilor experirnentale, ipoteza presupune l'IxlNlrnln unci relatii cauzale intre factorul manipulat de experimentator ~i YUrinllllt' Inregistrate la subiect (X determina / influenteaza Y).

In cazul studiilor non-experimentale, in care nu se manipuleaza nici un factor se pot formula ipoteze de covariere ce stabilesc existenta unei relatii intre doua variabile, dar nu se precizeaza natura ei (de exemplu, intre variabilele X ~i y exista 0 legatura, directa sau indirecta.) De asemeni, mai avem studii comparative, prin care identificam diferente intre subiecti, in raport cu 0 variabila (de exempli, intre barbati ~i femei exista diferente in raport cu variabila X).

In cazul cercetarilor exploratorii, in care cunostintele achizitionate sunt minime, se vor folosi doar ipoteze generale ce se pot dezvolta pe baza cercetarilor ulterioare, ajungandu-se treptat la ipoteze din ce in ce mai precise.

5.B. Aplicatii

Cititi urmatoarele ipoteze si, in functie de modul in care au fost formulate, identificati tipul de cercetare pe care 11 prezinta (experimental a sau nonexperimentala):

1. Zgomotele afecteaza eficienta muncii.

2. Performanta este imbunatatita prin practica,

3. Frustrarea determina agresivitate.

4. Diabeticii sunt mai atenti cu sanatatea lor decat alti oarneni.

5. Satisfactia muncii este in legatura indirecta cu absenteismul.

98

I

6. Un nivel moderut "I IIl1xil'lnlii illlbllnl1tl1tc~tc performanta in conditii de cxminare comparutlv ell un ulvel Hcl1zul ul ucesteia,

7. Stma de sine este corclata cu auto-dezvaluirea.

6. Timpul de raspuns la probleme aritmetice simple este mai mare intr-o situatie stresanta,

8. Anagramele cuvintelor comune vor fi rezolvate mai repede decal anagrarnele cuvintelor ne-uzuale.

9. Femeile sofeaza mai prudent decat barbatii,

10. Violenta evenimentelor modifica memorarea lor.

99

6. Variabile experimentalc

Obiective:

1. Sa intelegem caracteristicile variabilei independente ~i dependente;

2. Sa invatam sa construim variabile independente ~i dependente;

3. Sa analizam tehnicile de manipulare ale variabilei independente;

4. Sa identificam modalitatile de masurare a variabilei dependente.

Cuvinte cheie:

variabile experimentale, variabila Independenta, variabila subiect (etlcheta), variabila dependenta, manipulare

Una dintre primele decizii ce trebuie luate dupa ce au fost precizate problemele de cercetare si ipotezele este ce variabile sunt considerate variabile independente (in continuare V.I.) si ce variabile sunt considerate variabile dependente (in continuare V.D.).

Prin variablla intelegem orice caracteristica a organismului, mediului sau situatiei experimentale ce poate lua diferite forme de la un organism la altul, de la un mediu al altul si de 0 situatie experimental a la alta. V.I. si V.D. au 0 varietate de

100

= -

forme ~i vulori cum ar fI: ()I, vil~/,1I uuui rllspuns, IlU111 11 rul de Incercari necesurc peutru a tnv!1ta cevu, doz.n uuui medicument consumat, un anume comportarnent

clC.

Sarcina cercetatorului este de a selecta una sau mai multe variabile pe care lc considera V.1. si 0 alta sau altele pe care le considera V.D.

modificat de experimentator la

De exemplu, daca suntem interesati de eficienta unei tehnici de predare, V.D. vafi eficienta, iar V.I. vafi tehnica de predare folositii.

6.1. Cum identificiim V.l. ~i V.D.

Din totalitatea variabilelor stimul cercetatorul selecteaza pe aeelea care fac obiectul investigatiei in cauza. De regula, in psihologie se lucreaza eu trei grupe de variabile extrase:

• Variabila independenta

• Variabila subiect

• Variabila dependenta

101

III mod obisnuit, vurlnbllel lndependeut« i Ne II"III!IIHIII~ ~i vllrillbiln stimul ~i include ~i variubilu subiect, iar varlabllel depcndeute I Ne 111111 spune ~i variabila raspuns,

De obicei, V.I. si V.D. sunt precizate in formularea specifica a problemei de cercetare. Dar desi problema de cercetare poate preciza ambele variabile, sarcina de a rezolva in mod experimental problema de cercetare poate fi una dificila,

De exemplu, daca problema de cercetare implied investigarea agresivitatii la sobolani §i consideram agresivitatea ca fiind V.I. trebuie sa giisim modalitatea de a varia agresivitatea. Dacd consideram agresivitatea ca fiind V.D., trebuie sa giisim instrumentele cu care sa 0 masuram.

6.2. Tipuri de variabile

In psihologie, cercetarea acopera 0 multime de domenii. Se pot efectua studii pe diferite teme cum ar fi: atractia, invatarea, tipuri de comportament anormal, dezvoltarea copilului, etc. iar in fiecare dintre aceste domenii exista un numar mai mare sau mai mic de variabile ce pot fi masurate,

De exemplu, in domeniul psihologiei dezvoltarii, cercetiirile se concentreaza pe variabile cum ar fi: anxietatea, atractivitatea, mediul multi-cultural, dezvoltarea limbajului.

Pentru a intelege natura ~i tipul variabilelor folosite in cercetarea psihologica, este important sa Intelegem distinctia dintre diferitele tipuri de variabile.

102

Prima distlnctle 0111(1 IIl'C'rn lntrc vurtuhlle discrete ~i vurluhlle continue Vuriabilele discrete suur uceleu w.rupule in categorii (0 persouna este femeie SUI barbat, 0 familie are UII uuumlt 1I111lll\r de cop ii, un stimul poate fi prezent I absent ctc.), Vuriabilele continue sunt ucelea cure se manifesta pe un continuum ~i se po rcprezenta ca tntreg suu ca fragrnente,

Perioada de latenta pana apare un raspuns la un stimul poate fi masurata il minute, secunde sau milisecunde. De asemenea variabilele continue pot fi masurau cu 0 precizie mai mare sau mai mica (precizia fiind limitata de precizii instrumentelor de masura).

De exemplu, daca latenta riispunsului se mascara folosind un ceas, puten inregistra ore, minute, secunde, cea mai precisa masurare fiind acet exprimata tn secunde.

A doua distinctie se face intre variabile cantitative ~i varlablk

calitative. Variabilele calitative descriu anumite etichete - atractivitate I non atractivitate -, diagnostice - bulimie, anorexie, -, etc.) iar variabilele cantitative sun caracterizate de variabilitate in continut (de exemplu zgomotul se mascara I' decibeli, latenta raspunsului in minute, secunde, etc.).

6.3. Variabile independente (V.I.)

Variabila independenta (VI) este variabila manipulata de experimentator.

Variabilele independente sunt factorii pe care experimentatorul i manipuleaza cu scopul de a stabili influenta lor asupra conduitei. Aceasta variabif trebuie definita ~i izolata din cadrul variabilelor stimul. Este extrem de importan ca aceasta variabila sa poata varia independent, lara sa atraga dupa sim

103

modificurcu ultor vuriubilc indcpendcnte. AecusU\ vurlere n vnrlnhlll'l indcpcndcntc trebuie efectuata dupa un plan prestabilit.

De exemplu, tn behaviorism, criteriile de clasiflcare II VI ,\'''111:

natura stimulului (gradul de familiaritate, organizare ~i structurare)

modul de prezentare al stimulului (simultan / succesiv).

Pentru a obtine evidentierea relatiei cauzale, experimentatorul manipuleaza VI. De exemplu, in experimentele ce evidentiaza influenta vitezei de prezentare a cuvintelor fata de performanta in invatare, VI este viteza de invatare. Varierea ratei de prezentare de la 1 la 3 sec. este manipularea VI, in conditiile controlului altor factori, pentru a stabili efectul ratei de prezentare in performanta in invatare. Acest ex. demonstreaza cazul in care 0 variabila poate deveni VI, precum si conditiile necesare pentru a califica 0 variabila ca VI.

VI implica varierea a ceva. Aceasta variatie nu este intamplatoare, ci se realizeaza sub directul control al experimentatorul ce creeaza conditii necesare obtinerii tipului de variatie dorit. Deci exista doua conditii necesare pentru ca 0 variabila sa devina VI: existenta variatiei si a controlului acestei variatii.

Varlatia. Pentru a deveni 0 VI, 0 variabila trebuie sa fie manipulata adica trebuie sa fie prezenta in eel putin doua forme. Sunt cateva modalitati prin care 0 variabila poate deveni VI.

a. Prezenta sau absenta stimulului. Tehnica prezentei / absentei stimulului ca modalitate de obtinere a variatiei se realizeaza astfel:

un grup de participanti primesc un tratament

alt grup nu primeste tratament.

104

Cell' doull grupurl "ulIl "ollll'"l'11lr pcntru a vcdeu dnell grupul experimental (carula i s-a aplicut uutameutul) ddcrt\ de cclalult grup sau nu.

De exemplu studitle legate de testarea efectelor unui medicament. Unui grup i s-a administrat medicamentul iar celuilalt i s-a administrat placebo (de ex. 0 pastila, injectie total inofensiva). Cele doua grupuri se pot compara pe diferite nivele, de ex. timpul de reactie, pentru a determina daca grupul experimental difera semnificativ ca timp de reactie fata de grupul de control. Daca exista, aceste diferente este atribuita drogului.

b. Nivele (marimi) diferite ale variabilei. A doua tehnica de obtinere a variatiei VI este administrarea diferitelor nivele ale variabilei pentru fiecare dintre grupuri.

De exemplu, s-a realizat 0 cercetare vizand efectele marihuanei asupra retinerii unui material tnvatat, administriindu-li-se subiectilor diferite cantitati de THC (un ingredient activ din marihuana). Au fost testate 4 grupe a cdte 12 subiecti care au primit doze diferite de THC: 0, 4, 8, 12 ~i 16 miligrame de THe. Ei aufost testati 0 luna mai tttrziu pentru a se vedea cat dill materialul invatat a fost retinut. Rdspunsul inregistrat a fost procentajul cuvintelor reactualizate.

Acest studiu ilustreaza nu numai variatia folosind nivele diferite ale variabilei dar si prezenta / absenta variatiei, deoarece prima conditie consta in injectarea a zero miligrame de THC, eu alte euvinte absenta THC.

in experimentul anterior s-a folosit ~i tehnica absentei / prezentei stimulului prin injectarea unui micro-litru de solutie salina (pentru a crea conditia placebo).

105

- -

Tehuicu de vuricre Itt diferite nivele 11 VI pOlltr n l~llIlIhillatn ell prezentei / absentei stimulului. AeeusU\ comblunre II telmlcilor este necesura frecvent pentru a concluziona nu numai cll VI ure vreun elect dar ~i ce influentl (efect) au diferite valori ale VI.

Oricum, nu trebuie sa ne gandim catoate studiile in care se variaza nivelul VI folosesc si tehnica absentei / prezentei stimulului.

De exemplu, daca do rim sa investigam influenta duratei expunerii asupra recunoasterii diferitelor tipuri de cuvinte, tuturor subiectilor va fi necesar sa li se ex puna cuvintele un anumit timp. Nu va avea sens sa cerem subieetilor sa identifice un cuvdnt la care ei nu au fost expusi. In consecinta putem varia VI doar in ceea ce priveste timpul expunerii La diferite cuvinte si nu absenta unor cuvinte.

o alta problema se refera la stabilirea numdrului de nivele de variatie indusa VI (Christensen, 1997). Desi nu se poate da un raspuns exact la aceasta problema, trebuie sa existe eel putin doua nivele de variatie iar acestea trebuie sa

difere intre ele. Problema cercetata, cercetarile anterioare ~i experienta .'1 cercetatorului ar putea oferi cateva indicii cu privire la numarul nivelelor de 1

variatie introdusa in experiment. De asemenea, tipul inferentei care se va face pe baza rezultatelor va sugera numarul de nivele de variatie.

De exemplu, daca se doreste sa se determine daca un anum it medicament ' .

.

produce un anumit efect se vor folosi 2 nivele: intr-un grup se va.

administra subiectilor 0 doza putemica iar in celalalt grup subiectilor li se va administra 0 piluld placebo. Dar dacd se doreste sa se identifice ce

106

I

ejecte va produce " 011111111111 tI(I'~I' II medlcamentulul, probabil eel V(JIII ClVf'tI mal multe nivel« cit' vuriutte, tit' ttl () dozi () st panella 0 dozil masiva.

c. Tipul varlabllelor

A treia metoda de a genera variatia in VI este varierea tipului de variabile din cercetare.

De exemplu sa presupunem ca suntem interesati in a determina dacd reactiile unei persoane fata de altele sunt sau nu afectate de eticheta data de altii acelei persoane. Un astfel de studiu poate fi condus in domeniuL psihologiei scolare plectind de La 0 discutie despre viitorii elevi care are Loc intre psihologul scolar §i profesorul elevilor la inceputul anului scolar. in aceasta discutie psihologul ti prezintd profesorului ce categorii de elevi va avea; unii vor fi etichetati ca fiind turbulenti (elevi care creeaza probleme), unii vor fi etichetati ca fiind obisnuiti (elevi care uneori vor genera probleme) iar altii vor fi etichetati ca fiind elevi idea li (care nu creeaza niciodata probleme).

De fapt categorisirea elevilor in una dintre cele trei categorii este aleatoare dar profesorul nu stie aceasta.

Dupd 0 vreme profesorului i se cere sa evalueze toti elevii dupd criteriul problemelor comportamentale. Daca evaluarea initiald este confirmata de evaluarea profesorului atunci vom sprijini ipoteza ca etichetarea unui copil tinde sa genereze comportamentul etichetat.

In acest exemplu variatia a constat in tipul de eticheta cornportamentala atribuit fiecarui copil.

VI pot fi de mai multe tipuri, de la un stimul simplu, ca un flash luminos, pana launul complex, ca 0 situatie sociala,

107

6.4. Controlul variatiei VI

Experimentatorul controleaza variabilitatea VI.

In studiile legate de efectele medicamentelor este relativ usor de stabilit controlul variatiei deoarece diferitele doze ale medicamentului pot fi masurate cu precizie. Dad se foloseste tehnica prezentei / absentei stimulului, la un grup se poate administra placebo iar la alt grup 0 anumita doza de medicament. In acest fel se poate mentine un control strict al VI.

In general, nu este insa usor de stabilit controlul variatiei, Exista doua cai concrete prin care se obtine variatia, fiecare avand dificultatile sale. Acestea sunt: manipularea experimental a si manipularea diferentelor individuale

1. Manipularea experlmentala. Termenul de manipulare experimentala a VI se refera la situatia in care experimentatorul administreaza intr-o maniera controlata un nivel al variabilei la un grup ~i un nivel diferit al aceleiasi variabile al un alt grup.

De exemplu, una din tntrebarile puse de Shuell (1981) urmarea sa investigheze: care este influenta tipurilor de exercitii in retentia de lungd durata. El identified doua tipuri de exercitii: distribuite si comasate. El defineste operational exercitiile comasate ca fiind 6 runde de tnvatare distribuite pe parcursul unei zile, iar exercitiile distribuite ca fiind 6 runde de tnvatare distribuite pe 3 zile. Shuell a selectat un grup de participanti ~i le-a dat ca sarcina sa invete 0 lista de cuvinte folosind exercitiile comasate iar un alt grup a primit ca sarcina sa tnvete aceeasi lista prin exercitii distribuite. Experimentatorul defineste VI ca exercitii distribuite /

108

comasate, astj'rl (wa"d 1111 control total asupra administrarii exercltiilor realizand tntr-o m(mltfr(' controlata manipularea experimentala a VI,

Exista doua modalitati de manipulare experimentala: manipularea instructiunilor ~i manipularea evenimentelor,

a. Manipularea instructiunilor este una din tehnicile necesare pentru crearea variatiei VI. Un grup de subiecti primeste un set de instructiuni ~i un alt grup primeste un alt set de instructiuni.

Sa ludm, ca exemplu, un studiu care investigheaza ipoteza prin care cresterea nivelului anxietatii infiuerueaza cresterea performantei mnezice. Pentru a crea variatia anxietatii, se comunicd unei grupe de participanti ca existii 60 % sanse de a primi un soc electric atunci cand se aprinde 0 lumina. Participantilor din al do ilea grup li s-a spus ca exista 60% sanse sa primeascii un soc electric, dacii nivelul performatuelor mnezice este mai mic decdt media tuturor participantilor. Ultimului grup (eel de control) li se spune ca lumina care se aprinde din ciind in ciind nu are nici 0 semnificatie. In realitate, nici un participant nu primeste socuri elect rice. Setul de instructaj a fost administrat doar pentru a genera anticiparea posibilitatii de a primi un soc electric. Auua vreme cat socul electric este ceva neplacut si provoacii anxietate, putem presupune ca aceastd manipulare a instructajului a generat anxietate in riindul celor care stiau ca exista 60% sanse de a primi acest soc. Acei participanti care nu au primit un astfel de instructaj, nu pot fi anxiosi in asteptarea stimulului. Astfel, manipularea instructajului foloseste cercetatorului pentru realizarea manipuldrii experimentale.

109

Munipulareu vuriubilclor prin instructaj till Olllt' 1111,,1111 de pericole doua dintre ele putand fi usor identificate.

a. atunci cand unii dintre participanti IlU suut utcnti in momentul instructajului, acesti participanti vor gresi 0 parte sau toate instructiunile si nu vor actiona conform manipularii sugerate (dorite) introducand erori in rezultate

b. posibilitatea existentei diferentelor de la participant la participant in interpretarea - instructiunilor; in acest caz se introduc variatii neintentionate, aparand astfel variabile necontrolate. Pericolul interpretarilor gresite poate fi minimalizat daca instructiunile sunt simple si relatate sub forma de activitati.

Dad experimentatorul manipuleaza mai mult de 0 singura variabila prin 'I., instructaj atunci instructajul este prea complex ~i indelungat, devenind ineficient prin posibilele greseli de interpretare, neatentie.

b. Manipularea evenimentelor este a doua metoda de variere a VI.

Pentru a investiga efectele comportamentale ale sectionarii corpului calos este necesar fie sa identificdm persoanele care au trecut prin aceastd operatie din motive medicale, fie sa facem aceasta operatie pe animale ~i apoi sa le supunem unei varietati de teste comportamentale.

Cercetarile legate de efectele medicamentelor implica varierea diferitelor doze de medicament, iar experimentele vizand invatarea variaza modalitatile de prezentare a materialului de invatat. Astfel, multe experimente umane si aproape toate experimentele pe animale folosesc manipularea evenimentelor pentru a obtine

110

vuriatia (Christensen. I ~(7). CBnd pUICIII ulcge lntre folosirea instructiunilor suu cvenimentelor pentru n CI'CU vurlutiu, cea mai buna aJegere este folosirea cvenirnentelor acesteu fiind mult mui realiste, avand un mai mare impact asupru participantilor. Manipulurea situutiilor sociale cu ajutorul complicilor este un astfel de caz. Complicii sunt persoane auxiliare pe care un cercetator le face sA actioneze ca alti subiecti sau ca trecatori "accidentali" , creand astfel situatii sociale particulare la care adevaratii participanti pot sa reactioneze,

De exemplu, se doreste sa se afle dacd simpatia fata de altii este partial determinatd de comportamentul manifestat de acestia. Astfel, s-a proiectat un experiment tn care un subiect si un complice interactioneaza tn 7 contexte diferite. Dupd fiecare din cele 7 sesiuni, subiectul afla evaluarea complicelui. Aceste evaluari au fost fie toate pozitive, toate negative, initial negative ~i apoi pozitive sau initial pozitive ~i apoi negative. Dupii aflarea acestor evaludri subiectul a trebuit sa-st exprime impresiile lui despre complice. in acest experiment manipularea evenimentelor a constat tn cunoasterea de catre subiecti a evaludrii facute de complice. Aceasta manipulare ar fi putut fi realizata ~i prin instructaj (cercetdtorul ar fi putut spune ambilor ce comportamente au exprimat, pozitiv sau negativ) dar manipularea evenimentelor (situatiilor} afost mult mai realista.

A vantajul acestei metode este acela ca minimalizeaza problemele neimplicarii sau interpretarilor eronate. In plus, raspunsul dat de subiect intr-o situatie realista este 0 reprezentare mai buna a modului in care va reactiona subiectul in afara mediului experimental.

Aceasta nu inseamna ca ,manipularea situatiilor determina 0 implicare mai mare a subiectilor sau genereaza 0 intelegere a experimentului ca fiind 0 situatie reala. Cu cat realismul conditiilor experimentale creste (cu scopul de a creste

111

impactul ucestoru), ~U ulfit controlul expcrimcntulul e.ll~ 111141 NCnl.Ul. Cu cllt creste controlul variabilelor, cu atat impactul experunentului usupru subicctilor scade, Aceasta este 0 dilema real a pentru cercetatorii cure tuceurca sn investigheze experimental interactiunile sociale. Pe de 0 parte, cercetatorul doreste sa aiba controlul variabilelor, iar pe de alta parte cercetatorul doreste stt elirnine atmosfera sterila a experimentului, deoarece 0 astfel de atmosfera ar putea duce Ia un esec al implicarii subiectilor ~i astfel sa nu aiba nici 0 influenta sernnificativa asupra comportamentului. Nu exista 0 solutie simpla la problema maximizarii realismului ~i controlului experimentului, in acelasi timp. Cea mai importanta grija a cercetatorului este sa se asigure ca efectul experimental dorit apare; daca acest efect nu apare, nu are sens sa se preocupe de alte aspecte.

2. Manipularea diferentelor individuale

Se refera la situ alia in care VI este variata prin selectarea participantilor, l

dupa variabile eticheta (de ex. nivelul stimei de sine, al anxietatii) .

o categorie distinctii de variabile independente sunt cele legate de subiect, numite variabile invocate sau etichetii (sex, pregatire scolara, constitutie corporalii, QI, viirsta, ocupatia, s.a.). In situatii experimentale, variabila eticheta este, de japt, un criteriu de selectie al subiectilor §i nu poate fi manipulatd de cafre experimentator. Variabila etichetd este 0 valoare care reflectii caracteristicile naturale ale subiectilor fiind-numitii §i variabilii de personalitate. Pot fi auu calitative cat si cantitative.

Presupunerea de la care pleaca aceasta rnanipulare este ca fiecare persoana poseda un anumit nivel al variabilei de personalitate. 0 metoda eficienta de

112

IIh\incl'c a munipult\rli ell te selcctareu participuntilor dupa nivele diferite ule vuriabilelor (de exemptu, unxleuueu) ~i observarea efectelor accstor difercute (Christensen, 1997). 0 procedure tipica este administrarea unui instrument de masurare a starii interne vizutc la un esantion mare de persoane, Pe bazu rezultatelor Ia test, se selecteaza doua grupe de participanti: un grup care are un scor ridicat la variabila testata si altul cu un scor scazut. Aceste doua grupuri sunt solicitate sa realizeze 0 sarcina si apoi ele sunt comparate pentru a determina daca exista diferente in performanta in sarcina. Daca exista 0 diferenta, aceasta este atribuita diferentelor initiale determinate cu ajutorul testelor in starea interna,

instrument care miisoarii starea Interna (anxietate) pe un esantion mare

Scoruri mari in starea Interna (anxietate)

Se construlesta un grup

Scoruri mici in starea internil (anxietate)

Se construieste al doilea grup

Manipularea diferentelor individuale

------------~,-----------

r "'\

Anxietate Anxietate

Scoruri mari Scoruri mici

Figura 6.1. Variatia creata prin manipularea diferentelor individuale

113

Ritchie ~i Phares (1969) au fost intereMuti de I'tllllllll dlnlro cuntrolul extern • intern, statutul (prestigiul) comunicatorului ~i schlmbnren utltudlnllor. Pentru a examina aceasta relatie, cercetatorii au clasificat purtlcipuntli tn iutemalisti ~i externalisti, pe baza rezultatelor la chestionarul vizand locul controlului, aplicat la 152 de femei. Au rezultat doua grupuri: 42 de internalisti ~i 42 de externalisti, Nivelele schimbarilor atitudinale a celor doua grupuri au fost comparate la diferite nivele ale statutului comunicatorului (sursei ce emitea un mesaj). Rezultatele indica faptul ca un comunicator cu prestigiu ridicat produce mai multe schimbari la extemalisti decat la intemalisti, fapt atribuit expectantelor de intarire inalte ale extemalistilor,

Ce este gresit In acest experiment?

Dificultatea rezulta din faptul ca starile de control, extern si intern, nu sunt manipulari experimentale. Participantii la cercetare nu au fost selectati aleator In cele doua situatii ci au fost selectati pe baza scorurilor la chestionar (dupa 0 variabila eticheta), Este posibil ca alta variabila, corelata cu starea interns - extema, sa produca diferentele In performanta, 0 situatie similara apare daca de exemplu, intr-un experiment vizand Invatarea, motivatia este puternic corelata cu anxietatea testata, atunci este imposibil sa determinam daca diferenta in performanta dintre grupurile cu anxietate ridicata ~i eel cu anxietate scazuta este determinata de factorul anxietate sau de motivatie,

In studiullui Ritchie ~i Phares, dad 0 variabila a fost puternic corelata cu locul controlului participantilor, atunci nu putem deterrnina dad! efectul observat a fost cauzat localizarea controlului sau de alta variabila corelata, Un experiment ce

.

incearca sa manipuleze variabilele in acest fel este denumit un studiu ex post facto

~i se realizeaza in laborator, In conditiile controlului altor variabile. In conforrnitate cu Ritchie si Phares, ei au manipulat variabila "statutul comunicatorului", astfel studiul lor a fost condus astfel lncat include si componente ex post facto si componente experimentale.

114

Manipularcn dlfert'lIloll11' lndlvlduale Ill! este indezirabila cu metoda. UII numar mare de cercetarl lmportuntc uu rust generate de 0 astfel de manipulure dar trebuie sA tinern cont de lhnltclc el.

Manipularca varlabilclor intermediare. Daca manipularea

experimentala are ca obiect manipularea unei stari psihologice interne, care apoi influenteaza un comportament atunci avem 0 situatie de manipulare a variabilelor intermediare. Aceasta stare interna este numita variabila intermediara ~i este influentata de 0 VI care, la randul ei, influenteaza VD. Variabila intermediara intervine intre VI ~i VD. De exemplu, avansam ipoteza ca starea de frustrare 11 infurie pe subiect, si ca 0 furie mai mare conduce la un nivel mai mare nivelul de agresivitate a comportamentului. In acest caz, manipulam VI care este frustrarea _ de exemplu blocand, din cand in cand, subiectul in obtinerea unei recompense dorite. Procedand astfel, modificam eel mai probabil variabila intermediara, a furiei, care va influenta apoi rezultatele subiectilor la VD a agresivitatii - cum ar fi, gradul in care participantii vor pedepsi un complice. In psihologie exista doua tipuri de stari psihologice intermediare:

stare momentana care este un atribut temporar, schimbator, influentat de factori situationali (starea de anxietate ce apare atunci cand nu esti pregatit pentru un examen);

trasatura caracteristica care este stabila, independent de timp ~i nu este usor influentabila de factori situationali (de ex. trasaturile de personalitate).

Variabilele intermediare sunt niste agenti care mediaza intre mediu ~i comportament ~i sunt diferite de VI ~i VD.

6.5. Construirea V.l.

Pe langa decizia legata de ce modalitate de variere a VI folosita in experiment, cercetatorul trebuie sa decida cum construieste sau defineste operational VI. Intr-un experiment, noi trebuie sa incercam sa determinam daca VI

115

product! electul pl'CSUpUS prin ipoteza. Pcntru 1I lerllll iPIlIl'UI ,I II ohlinc vuriati necesara, noi trebuie sl1 transformarn VI in tcrmenl operutlonuli concrcti, sau sa. specific 11m exact operatiile practice ce definesc VI. Duc!1 VI. rtlpre:t.inll1 tehnici de invatare, noi trebuie sa definim operational fiecare dintre tehuiclle de Invatare (vezi experimentul cu exercitii comas ate / distribuite).

Modalitatea prin care VI este transformata in termeni operationali difera mult in functie de problemele cercetate (Anitei, 2000). De exemplu, dad VI este un medicament, nu este dificil sa definim operational VI deoarece exista referinte practice specifice formelor medicamentelor. Este necesar sa obtinem medicamente si sa administram diferite doze la diferite grupe de participanti. Singura decizie tine de .marimea dozelor administrate.

Dificultatea transpunerii VI in termeni operationali concreti se remarca in cazul in care VI sunt constructe abstracte: de ex. atitudini, frustrare, anxietate, invatare, instabilitate ernotionala, Definitia operation ala trebuie sa fie suficient de explicita pentru a permite 0 evaluare a validitatii externe a rezultatelor (Bracht ~i Glass, 1968)

Numarul variabilelor independente

Experimentul tipic manipuleaza de la doua la patru VI simultan.

A vantajele folosirii mai mult decat unei VI ar fi urmatoarele: este mai eficient sa conduci un experiment cu trei VI dedit sa conduci trei experimente separate; controlul experimental este mai bun, deoarece cu un singur experiment variabilele straine (momentul zilei, temperatura, umiditatea etc.) se pastreaza mult mai probabil constante decat cu trei experimente separate; rezultatele generalizate pe baza mai multor VI sunt mult mai valoroase in sensul ca ne putem permite sa studiem interactiunile, relatiile dintre VI.

116

I

6.6. Variabllele c/(II}(IIIt/C'II/C' (VD)

Variabllu dependcnta esle definita ca variabila comportamentula desemnata pentru a masura efectul vuriutiei VI.

Variabilele dependente nu sunt altceva dedit raspunsurile organismului lu modificarea variabilei independente. Aceasta variabila trebuie sa fie: observabila, Inreglstrabila, masurabila (dupa caz). Atragem atentia asupra faptului ca aceasta variabila dependenta nu este manipulata direct de experimentator, ea schimbandusi valoarea in functie de valoarea variabilei independente.

Asemeni VI, VD este relativ usor de identificat intr-un studiu. De ex.

Ritchie ~i Phares (1969) au investigat schimbarea atitudinilor in functie de status _ ul comunicatorului si de locul controlului. In acest studiu, VD este reprezentata de schimbarea atitudinilor.

Totusi, multe decizii trebuie luate pentru a asigura cea mai adecvata masura a efectului variatiei VI.

Experimentul psihologic este condus pentru a rasp un de la 0 intrebare (Care este efectul. ... 1) ~i a testa ipoteza corespunzatoare (0 schimbare in X va determina o schimbare in Y). Pentru a raspunde la intrebare si a testa ipoteza, cercetatorul variaza VI pentru a determina daca se produce efectul dorit sau presupus prin ipoteza, Grija experimentatorului este sa se asigure ca efectul este produs prin varierea VI si nu datorita efectelor variabilelor straine. Pentru a realiza aceasta sarcina, experimentatorul trebuie sa selecteze VD care sa fie sensibila la influenta exercitata de VI.

Adeseori, cercetatorii cred ca un efect s-a produs deoarece ei cred cli observa schimbari comportamentale chiar daca studiile indica faptul ca VI nu produce nici un efect. In acest caz, se pot indica distorsiuni perceptive sau este posibil ca VD sa nu fie sensibila la efectele produse de VI.

117

Scopul dcclurut til VI) cste sli determine lIu!.:" VI IlIlIdlll.·(1 SlIlI Ill! un efect.

Daca efectul se produce. VO trebuie sli lndice duct\ cfectu! efJIte uuul de fucilitare sau de inhibitie §i sa releve amploarea acestui elect. Dilen VI) rculizeaza acest scop, experimentatorul a identificat §i foloseste 0 VD sensibill1. udecvata,

Prima decizie luata de experimentator este s~ precizeze care este masura specifica folosita pentru a diagnostiea efectul VI. Este important s~ luam in ca1cul sexul participantilor deoarece acestia pot influenta, prin raspunsurile lor, masurarea YD.

De exemplu, intr-o cercetare s-a urmarit influenta proastei dispozitii in empatie, unde empatia este VD, iar proasta dispozitie este VI. Pentru a defini operational VD, afost selectat rdspunsul dat de subiecti la intrebarea "Ciind eel mai bun prieten se simte trist, voi va sinuiti la fel de trist?". Erorile introduse de variabila sex apar fn VD deoarece bdrbatii sunt mult mai ezitarui deciu femeile in a-si declara sentimentele empatice (Marlin, 1993). Astfel, VD aleasd, empatia, nu reprezintd cea mai adecvatd alegere pentru a mdsura efectul VI tn cazul barbatilor. Concluzia studiului, fara a tine cont de aceste erori, ar fi ca femeile sunt mult mai empatice dec/it barbatii; cand fn realitate nu este 0 astfel de diferentd.

)' Pentru a demonstra ca nu exista 0 astfel de diferetuii este posibil sa folositi diagnoza expresiilor faciale ale oamenilor ctind sunt supiirati (Marlin, 1993).

Ce raspuns trebuie selectat ca VD?

eel mai important criteriu este ca VO sa fie sensibila la efectele VI. De fapt, nu exista reguli specifice care sa ne indrume cum sa selectam YD. Psihologii folosesc ca VO 0 varietate de raspunsuri: raspunsuri la chestionare, comportamente sau raspunsuri fiziologice. Scopul este sa selectam raspunsul care este eel mai sensibil la efectul produs de VI (Anitei, 2000). In multe experimente exista diferite masuri

118

ce pot Ii utilizutc lur cxpcrlruontuturul trchuic sli ulcugl1 diutre ele, De ex. utitudinilc pot fi rnasurute prin rthipulINul'1 lu chcstionare, prin raspunsuri fiziologicc sau prin observarea componumentelor purticipantilor, Oificultatea consta in identificareu celei mai adecvate masuri u VO In functie de procese psihologice, atitudinile etc. studiate.

Variabila dependenta poate fi definita ca performante comportamentale §i reprezinta operationalizarea unui construct teoretie (ceea ce este dificil de realizat pentru ca memoria, gandirea, depresia s.a, au mai multe definitii operationale).

Modalltati de abordare a VD

VO §i sistemul operati~,nal pe care 11 utilizam depind de ipotezele §i comportamentul pe care Ie investigam, lotul de subiecti si de perspectiva din care cercetam, Abordarea VD necesita una dintre urmatoarele metode (Anitei, 2000):

1. observatia directa - VD implica observatia directa si masurarea comportamentului studiat;

2. masuratori indirecte ale proceselor psihice - comportamentul pe care 11 observam este 0 indicatie indirecta despre un proces impalpabil, intern. VO mascara un raspuns observabil despre care noi credem ca este corel at cu un proces intern astfel incat, analizand modificarile rezultatelor, putem face deductii asupra schimbarilor procesului respectiv. De ex. cercetatorii fac masuratori asupra respiratiei, ritmului cardiac si nivelului transpiratiei pentru a deduce nivelul de anxietate sau de stres al subiectilor. 0 modalitate uzuala de masurare indirecta este timpul de reactie, adica timpul necesar unui subiect pentru a raspunde la un stimul, pe baza acestuia putem deduce procesele cognitive sau emotionale implicate, in functie de natura stimulului prezentat.

119

3. Opiniilc desprc stimul - implied aollclrureu dill 1'1111('11 suhicctilor a unci pareri despre stimul ~i apoi sl1 observam CUIII Kt' liehimbl1 opiniile in functie de conditie. Opinia despre stimul implieD cloud componente: abilitatea de a detecta stimulul si inclinatiu pi1rtinilourc spre un anumit stimul. De ex. putem manipula caracteristicile unei i1uzii vizuale si sa cerem subiectilor sa spuna daca au sau nu iluzia respectiva,

4. Raportul verbal - daca dorim sa determinam procesele interne care au loc in subiect, putem cere direct subiectului sa le descrie, realizand astfel un raport verbal. De ex. etapele de rezolvare a unei probleme sau un rationament,

VD este un indicator al comportamentului. Notiunea de VD face apel direct la notiunea de subiect deoarece el este eel care produce comportamentul. Cercetatorul trebuie sa decida care aspecte ale comportamentului sunt relevante in experimentul realizat. Intr-o singura cercetare pot fi masurate mai multe VD ce pot fi asociate unor comportamente diferite. De asemenea, VD pot fi construite prin masuri diferite ale aceluiasi comportament. Cercetatorul va opta pentru VD care garanteaza cea mai mare protectie moral a a subiectilor si pe care poate sa Ie obtina cel mai usor, tinand cont de contextul in care evolueaza subiectii.

120

It ,

I

6.7. Aplicatii

Levine, Chein si Murphy (1942) au lucrat cu doua grupuri, unul privat de hrana (grupul experimental) ~i unul care avea acces la hrana (grupul de control). Sarcina subiectilor din ambele grupuri era de a denumi 0 serie de imagini ambigue, unele cromatice, altele acromatice. S-a constatat ca la subiectii privati de hrana nurnarul imaginilor acromatice asociate cu denumiri (continuturi) alimentare creste dupa 3 ore, chiar si dupa 6 ore, dar scade dupa 9 ore. La subiectii privati de hrana, carora Ii se prezentasera imagini cromatice, numarul asocierilor cu continuturi alimentare creste dupa 3 ore, dar scade dupa 6 ore. La subiectii grupului de control, neprivati de hrana, nu s-a constat un asemenea fenomen.

De aici, conc1uzia di satisfacerea sau nesatisfacerea nevoii de hrana nu influenteaza doar rapiditatea, volumul perceptiei ci si continutul ei. Nu este de mirare cli automobilistii infometati percep foarte bine toate firmele de restaurante afIate pe marginea soselei, in timp ce alte firme nu sunt nici macar remarcate. Unele firme sunt percepute chiar incorect.

1) Care este variabila independenta in acest experiment?

2) Este aceasta 0 variabila cantitativa sau calitativa?

3) Este 0 variabila manipulata sau este una de tip eticheta?

4) Ce valori ale variabilei independente sunt folosite in acest studiu?

5) Care este variabila dependenta?

6) Aceasta este una cantitativa sau calitativa?

121

Experimentullui Jenkins

S-a efectuat 0 cercetare (Jenkins, 1933) asupra 24 perechi de studenti, In fiecare pereche un student indeplinind rolul de "experimentator", celalult jucand rolul de subiect. Experimentatorul ii citea subiectului 0 lista de silabe fara sens, acesta avand sarcina de a Ie memora. Lista era citita de mai multe ori, pana cand subiectul reusea sa 0 reproduca exact.

In ziua urmatoare ambii membri ai pereehii erau solicitati sa reproduca din memorie lista de silabe.

S-a eonstatat ca studentii aflati In pozitia de subiecti au retinut mai multe silabe (in medie 15,9) decat ceilalti, care au retinut un numar mediu de 10,8 silabe.

1) Care este variabila independenta in acest experiment?

2) Este aceasta 0 variabila cantitativa sau calitativa?

3) Este 0 variabila manipulata sau este una de tip eticheta?

4) Ce valori ale variabilei independente sunt folosite in acest studiu?

5) Care este variabila dependents?

6) Aeeasta este una cantitativa sau calitativa?

122

Experlmentul Iul lIundur'u

La 0 griidinita de eopii 96 de baieti ~i fetite cu varste intre 3 ~i 5 1/2 ani au constituit trei grupe experimentale ~i una de control, in fiecare fiind inclusi 24 de copii, in grupele experimentale s-a prezentat ca variabila independents un model real de agresiune, un film eu scene de violenta ~i la final un film de desene animate eu acelasi continut. Variabila dependenta, comportamentul copiilor dupa expunerea lor timp de 20 de minute la modelele de agresivitate amintite, a fost masurata prin inregistrarea

agresiunii imitative (lovirea papusilor cu care copii de obicei se jucau, calcarea si distrugerea lor, agresiune verbala),

agresiunii partial imitative (lovirea altor obieete, asezarea pe papusi, lipsa agresiunii)

agresiunii efective (doar lovirea papusilor ~i a altor obiecte, coneomitent eu remarci adresate altor lucruri ~i impuscarea cu un pistol de jucarie a obieetelor din camera)

Calculandu-se un indice al agresiunii totale indusa de modelele prezentate (scor 83 pentru modelul real, 92 pentru film si 99 pentru filmul de desene animate) se confirma ipoteza ea expunerea la modele comportamentale agresive sporeste probabilitatea ca subiectii sa dezvolte eomportamente agresive. Fala de grupul de control (indieele agresivitatii totale de 54) grupele experimentale de diferentiaza statistic semnificativ. Subiectii au raspuns prin comportament agresiv instigatiei modelelor din viata reala cat ~i la eele prezentate in film Diferentele dintre eele 3 modele prezentate, in privinta fata de indueere a unor comportamente agresive nu sunt semnificative. Se inregistreaza insa diferente statistice semnificative intre baieti si fetite, baietii avand 0 agresivitate totala mai mare.

123

I) Care cste variubi lu indepeudcnta in ucest expcrimcu;'

2) Este aceasta 0 variabila cantitativa sau calitativa?

3) Este 0 variabila manipulata sau este una de tip eticheta?

4) Ce valori ale variabilei independente sunt folosite in acest studiu?

5) Care este variabila dependenta?

6) Aceasta este una cantitativa sau calitativa?

124

7. Validitatea cercetarii

Obiective:

I. Sa intelegem notiunea de variabila straina ~i de ce trebuie sa fie controlata;

2. Sa analizam diferitele tipuri de variabile straine care pot afecta validitate interna a experimentului;

3. Sa cunoastem diferenta dintre validitatea intema ~i validitatea externa.

Cuvinte cheie:

validitate Interna, variabile exogene (stralne), selectia, efectul istorie, maturizarea, regresia statistica, validitatea externa, validitatea ecologica

Experimentul, ca metoda de cercetare, urmareste, in primul rand, obtinerea/mentinerea validitatii interne.

Validitatea internii este mdsura in care putem afirma cu precizie ca efectul observat al variabilei independente este cauzat doar de conditiile tratamentului experimental.

Atunci cand realizam un experiment ne intereseaza efectul produs de variabila independenta,

125

Daca clectul observat, masurat prin vurlubllu drpC'IIIil'llltl. Nt' daloreazl'i dour variatiei variabilei independente, tnseamna cll uvem vulldltuten uuerna pe care 0 urmarim. Dificultatea apare In a stabili cli efectul oslo cuuzut doar de variabila independenta, in conditiile in care variabila dependenta po ute fi inllucntara ~i de alte variabile (variabile exogene). Aceste variabile contamineazii rezultatele experimentului; fenomenul contaminarii apare atunci cand experimentul contine 0 variabila care variaza sistema tic cu variabila independents.

EXEMPLU Daca dorim sa investigdm influerua meditatiilor (V.I.) asupra notelor (V.D.) la nivelul elevilor de liceu, probabil vom concluziona ca orice imbunatatire a notelor elevilor meditati in raport cu notele elevilor care nu sunt meditati, se datoreaza meditatiilor si nu altor variabile. Dar daca elevii meditati sunt mai inteligenti deciu cei care nu sunt meditati, tmbunatatirea notelor se poate datora inteligentei (In acest ca: variabild exogena) §i nu meditarii, de aceea aceasta variabila exogend trebuie controlata. Daca studetuii care primesc meditatii si cei care nu primesc meditatii au acelasi nivel de inteligentd, orice diferenta In performantd este datorata manipuldrii VI. Daca variabila strainii (exogend )nu variaza sistematic cu variabila independenta atunci nu avem de-a face cu fenomenul contaminarii. In consecinta, nu va trebui sa controlam aceastd variabild pentru a obtine validitatea intemd.

In consecinta, doar variabilele exogene care variaza in mod sistematic cu variatiile VI pot introduce confuzie In identificarea efectului VI asupra VD, ducand la fenomenul contaminarii. De aceea, pentru a obtine 0 cercetare cu validitate intema, nu to ate variabilele exogene trebuie controlate ci doar cele care pot . produce confuzii.

126

Ii

Pentru U controln "r"dul ucestor vuriubile exogene eel mai sirnplu ur f sl1 elirninam aceste vurinblle dill experiment, atunci cand este posibil. Sunt tnsa situatii In care o serle de vurinhile, cum ar fi inteligenta sau experienta, nu pot fi eliminate. Atunci cand IlU putern elimina influenta acestor variabile din experiment. trebuie sl1 elirninam orice diferenta In influenta pe care 0 au aceste variabile exogene asupra nivelelor de variatie a VI. Altfel spus, sl1 mentinem constanta influenta acestor variabile asupra nivelelor de variatie a VI. Astfel Incat. orice diferenta inregistrata la nivelul VD sa fie atribuita manipularii VI.

In mod ideal, cercetatorul ar trebui sa distribuie influenta fiecarui tip de variabila straina la toti participantii deoarece aceasta ar fi metoda de a elimina influenta acestora. Aceasta constanta ideala poate fi obtinuta in cazul unor variabile discrete cum ar fi sexul sau rata de prezentare a cuvintelor dar nu ~i asupra interesului, abilitatilor de invatare, oboseala , motivatia, atentia sau altor variabile din aceasta categorie. In cazul acestor factori care pot varia odata cu manipularea VI, trebuie mentinuta constanta influenta lor asupra tuturor participantilor.

Controlul sau mentinerea constanta a potentialelor variabile exogene devine relativ simplu de realizat odata ce aceste variabile au fost identificate. Dificultatea frecventa apare in etapa de identificare a acestora. De aceea este important ca, inainte de a stabili ce masuri de control a variabilelor straine sl1 folosim, sa identificam care sunt aceste variabile care trebuie controlate.

7.1. Factori care compromit validitatea intemd

Validitatea interna poate fi compromisa de mai multi factori. Cook ~i Cambell (1979) au identificat 0 serie de clase de variabile care trebuie controlate pentru a obtine cercetari cu validitate interna,

a. Efectul istoriei

Efectul istoriei apare doar In cazul experimentelor In careexista masurari pretest ~i post-test ale variabilei dependente. Efectul istoriei consta In evenimente

127

spccillce, allele t1l!cftl variabilu indepcudcnta, curo lIplU 1I111l' prima si ultima masura a variabilei depentlente. Aceste evenlmente pol Influeutn masurarea post-test, astfel incat concureaza efectul variabilci independcmc in explicarea schimbarii intre masurari, De exemplu, in experimcntclc cure vizeaza schimbarile atitudinale are loc 0 evaluare initiala, pentru a determina atitudinile specifice ale subiectilor, Dupa aceasta participantii intra in situatia experimental a, dupa care are loc 0 nona evaluare a atitudinilor acestora. Diferenta dintre scorurile pre-test ~i post-test sunt de obicei interpretate ca efect al variabilelor experimentale asupra atitudinii. Dificultatea in dovedirea unor astfel de presupozitii consta in faptul ca timpul care trece intre cele doua evaluari afecteazaatitudinea subiectilor, efecte care se reflecta in evaluarea post-test.

b. Efectul de maturare

Efectul de maturare se refera la schimbarile in conditiile interne la nivel individual care se petrec datorita trecerii timpului. Aceste schimbari implica deopotriva procese biologice ~i psihologice cum ar fi varsta, invatarea, oboseala sau furia, nefiind legate de evenimente externe ci rezultand din modificarile la nivel individual. Prin extensie, aceste schimbari afecteaza raspunsul individualla tratamentul experimental, ducand la invalidarea interna a experimentului.

Pe parcursul desfasurarii unui experiment subiectii sunt implicati in procesul propriei lor evolutii normale, naturale. In aceste conditii, se poate Intampla ca diferentele dintre doua mas uri repetate ale acelorasi subiecti sa se datoreze maturarii ce a avut loc pe parcursul experimentului, nu manipularii experimentale. Un plan experimental care neglijeaza aceste aspecte duce la rezultate eronate. De ex. testa rea eficacitatii unei metode de imbunatiitire a lecturii pentru elevii de clasa a II a derulate pe 0 perioada de un an. Se fac masuratori ale performantelor la inceputul !ji sfarsitu! fiecarui semestru. imbunatiifirea rezultatelor se poate datora metodei practice dar la fel de bine se pot datora maturiziirii elevilor pe parcursul anului respectiv sau

128

J

j

interactiunii dintre ",docM ~,' mutururv, astfel ea interpretarea rezultatelor este pusd sub semnul tntrebarlt.

Probabilitatea aparitici cfcctclor de rnaturizare a comportamentelor subiectilor este cu atat mai mare eu car cercetarea se intinde pe 0 durata mai mare de timp, Scala temporals se poate referii si la schimbarile circadiene. Se stie, de ex. ell executia sarcinilor cu continut mintal suporta 0 scadere a randamentului in orele de pranz (Colquhoun, 1971).

c. Selectia subiectilor

Erorile determinate de selectie apar atunci cand sunt folosite proceduri diferite pentru a alcatui grupurile de participanti, De pilda, nu se aplica de fiecare data aceleasi criterii raportate la diferite caracteristici ale subiectilor, De obicei, selectia subiectilor inclusi in cercetare este aleatoare. Cand aceasta procedura nu este respectata si alcatuirea grupurilor este realizata prin proceduri diferite, este po sibil ca alte ipoteze contrare sa fie induse. De ex. in vederea testarii eficacitatii unor terapii sugestive asupra .mevrozei cardiace" se face selectia subiectilor pe bazii de voluntariat. Ei sunt randomizati tn grupuri diferite carora Ii se aplica tehnici sugestive diferite. La post-test apar diferente semnificative intre grupurile experimentale, pe de 0 parte, §i grupul de control, pe de alta parte. Se poate conch ide ca aceste diferente se datoreaza metodelor sugestive. Dar, selectia pe baza de voluntariat poate fi determinantd, putanduse presupune cii s-au prezentat subiecti convinsi de eficacitatea metodei. Rezultatele pot deveni valide prin realizarea unui plan factorial in care se introduce si variabila "fncredere tn metodele sugestive" ( Radu, 1993).

d. Fluctuatiile instrumentelor de masura

De multe ori folosirea instrumentelor de masura este dependenta de starea persoanei care le foloseste, Datorita oboselii sau plictiselii, observatorul uman i~i poate diminua capacitatile perceptive ~i drept consecinta diferentele / variatiile min ore nu sunt inregistrate. Pe de alta parte, dupa 0 serie de

129

observatii cercctatorul i~i perfectioneaza cUpltcill\llltl, crcscand astfel exactitatea observatiilor.

e. Efectuarea mai multor masuratori

Evaluarile anterioare pot influenta evaluarile curente si de aceea subiectii devin mai receptivi la situatia prezenta avand experiente anterioare ale unor situatii asemanatoare. Diferentele de scoruri dintre mai multe masuratori succesive se pot datora administrarii aceleasi probe. De ex. elaboram un experiment pentru a testa eficacitatea unei probe formative pentru dezvoltarea inteligentei. In acest sens, inainte ~i dupa proba respectiva, subiectilor li se administreaza un test de inteligenta. In general, vom observa 0 crestere a QI de la pre-test la post-test. Acest fapt se poate datora probei formative, dar se poate datora ~i readministrarii testului. Dupa cum se stie (Anastasi, 1974) se constata 0 crestere a scorurilor la testele de inteligenta intre doua administrari succesive, in lipsa oricarei alte interventii.

J. Regresia statistica

Multe experimente psihologice implica masurari ale variabilei dependente la nivel de pre ~i post-test sau alte forme echivalente pentru masurarea schimbarii. Uneori, in aceste studii se selecteaza doar doua grupuri de participanti care au scoruri extreme, cum ar fi scoruri inalte si slabe la 0 scala de atitudini. Aceste scoruri extreme pot influenta conditiile experimentale si rezultatele post-test. Variabila care influenteaza scorurile pre-test ~i post-test este regresia statistica, adica scorurile extreme ale distributiei unei variabile vor tinde sa se apropie de media respectivei distributii odata eu repetarea masurarii variabilei. Scorul ridicat al unei variabile poate scadea nu datorita introducerii unui tratament experimental specific ci repetarii masurarii, sau efectului regresiei statistice. La fel si scorurile scazute pot creste datorita regresiei statistice ~i nu efectului experimental. Efectul regresiei statistice exista deoarece prima si ultima masura a unei variabile nu sunt perfect core1ate, adica

130

deourece exist!l un 1111 II III It ulvel de ncincredere in instrumcntul cu cure se realizeaza mllSlIl'Ul'CIl.

De asemencu, odata cu trecerea prin mai multe situatii experirnentule, subiectii pot avea perforrnante apropiate de performanta medie a esantionului din care acestia fac parte si uneori de media performantelor populatiei din care a fost extras esantionul din care acestia fac parte. Deplasarea spre valori medii datorata masuratorilor repetate se produce la toti subiectii , dar se constata 0 tendinta mai accentuata la subiecti cu pozitii anterioare extreme. Aceasta situatie se explica ~i prin aceea ca instrumentele de masura dau estimari mai putin fidele in cazu I valorilor extreme, astfel incflt valorile extreme sunt mult mai susceptibile sa fie eronate.

De ex. sa presupunem ca dorim sa evaluam eficacitatea unei metode psihoterapeutice asupra anxietatii, in acest sens, se aplica un test de anxietate (STAI, de ex.) in urma caruia sunt selectati numai subiecti cu scoruri extrem de ridicate. Se aplica terapia respectiva dupa care subiectii sunt retestati. Cu siguranta se va constata 0 scadere a nivelului anxietatii, pe baza tendintei de regresie statistics, chiar in absenta oricarei eflcacitati a tratamentului respectiv.

g. Pierderea subiectilor

Pierderea subiectilor este 0 sursa de eroare care se refera la numarul diferiti de participanti care raman la finalul experimentului in grupele de comparatie. In cazul unor masuratori repetate care se intind pe intervale mari de timp se poate constata diminuarea esantioanelor datorata renuntarii sau indisponibilitapi subiectilor, sau deciziei cercetatorului de a reduce esantionul,

De ex. sa presupunem ca dorim sa cercetam eficacitatea unei metode de tratare a alcoolismului. Pe parcursul tratamentului multi subiecti din lotul experimental parasesc tratamentul, in timp ce grupul de control ramane aproximativ acelasi. Compararea rezultatelor obtinute la post-test de grupuJ

131

experimental l;Ii grupul de control ponte n IlcrOleV""IA dill n1U:t,U modificarii compozitiei grupului experimental

Dificultatea deriva nu doar din faptul ca se pierd purticipunti ci ~i din faptul ca pierderea participantilor pot produce diferente dintre grupuri care nu pot fi atribuite tratamentului experimental. De exemplu, ne propunem sa. testam efectul unui anumit tratament asupra conformitatii. Stirn ca cercetarile anterioare au demonstrat faptul ca femeile sunt mai conformiste decat barbatii, astfel inc at vom controla acest factor avand proportii egale de barbati ~i femei in grupurile studiate. In momentul realizarii experimentului constatam ca jumatate de femei din grupul de control lipsesc, la fel ca ~i jumatate dintre barbatii din celalalt grup (grupul experimental). Analiza statistica indica faptul ca grupul experimental se conformeaza semnificativ mai mult decat celalalt grup. Putem atribui variabilei independente acest efect? 0 astfel de inferenta este gresita deoarece in concordanta cu cercetarile anterioare putem considera ca alcatuirea grupurilor a influentat rezultatele obtinute,

h. Efecte combinate

In cadrul cercetarilor efectele enuntate anterior pot aparea combinate, efectele factorilor de non-validitate suprapunandu-se, Combinatiile istoriei cu selectia subiectilor, dintre selectie ~i maturare sau dintre selectie ~i testare pot genera raspunsuri diferite ale grupurilor experimentale. Un anumit eveniment poate genera un efect mai mare intr-un anumit grup experimental decat in celalalt, sau un instrument de masura poate fi mai sensibil la performanta unui grup decat in cazul performantelor celuilalt.

132

,.'t,

7.2. Asteptiirile participantilor ~'i ale cercetatorului

Orice experiment illl"lic~ 0 interactiune intre experimcntator ~i participantii la cerceture. 1n uceusta situatie, doua roluri pot fi identificate: eel de cxperimentator ~i eel de participant la cercetare. Fiecare rol are anumite cerintc cornportamentale ~i fiecare dintre cei care joaca cele doua roluri i~i formuleaza anumite expectatii fata de celalalt, Teoretic, aceasta inseamna ca participantii vor asculta instructiunile si vor rezolva sarcina cat mai bine po sibil. In realitate, aceasta situatie ideala nu exista pentru ca participantii IlU sunt respondenti pasivi la instructia experimentala ~i la manipularile sale.

Asteptarile subiectului

Persoanele implicate in cercetari experimentale formuleaza anumite asteptari in raport cu derularea evenimentelor in eadrul cercetarilor, De exemplu, subiectii pot adopta comportamente pe care ei Ie considera dezirabile (dorite/asteptate de psiholog) ceea ce poate afecta validitatea studiului. Acest comportament nu mai este natural. In acelasi timp, subiectul doreste sa-si creeze 0 imagine de sine satisfacatoare in urma participarii la cercetare. Participantii au propria perceptie des pre experiment ceea ce ii determina sa raspunda la sarcina experimentala astfe1 incat ei sa se pozitioneze intr-o lumina favorabila, acest fenomen fiind denumit auto-prezentare pozitiva (Christensen, 1981). Experimentatorul trebuie sa ia in considerare ~i influenta perceptiilor participantilor asupra experimentului. Cercetatorul trebuie sa se asigure ca pastreaza constante perceptiile subiectilor pe tot parcursul experimentului. Cand este imposibil de mentinut aceasta constanta, cercetatorul se poate astepta ca la nivelul subiectilor sa apara 0 confuzie datorata interactiunii dintre motivele auto-prezentarii pozitive ~i conditiile experimentale. Aceste interactiuni iau de obicei doua forme: interactiuni inter-tratament ~i interactiuni intra-tratament. Interactiunile inter-tratament apar cand perceptiile participantilor in raport cu diferitele sarcini experimentale le sugereaza sa se prezinte intr-o lumina favorabila. Conditiile experimentale afecteaza perceptia participantilor cu privire la sarcina experimentala, astfel incat

133

pol upareu difercnte semnificutive in pcrf'ol'lIIl1l1ln 1111 til rculiznreu surcinii experimentule. Interactlunlle Intra-tratament upur cRlld PlIl'licipunti diferiti lu . aceleasi conditli experimentale percep diferite moduri de 11 sc prezenta intr-o lumina cat mai favorabila,

Astfel de interactiuni pot afecta validitatea interna a cercetarii deoarece rezultatele obtinute se pot datora combinatiei dintre perceptiile participantilor si conditiile experimentale ~i nu manipularii variabilei independente.

In plus fata de aceste aspecte cercetatorul trebuie sa fie atent la efectele de contaminare care apar in urma interactiunii intre grupurile investigate. De exemplu daca un participant din grupul experimental povesteste participantilor din grupul de control despre tratamentul pozitiv pe care il recepteaza, cei din urma de pot supara sau demoraliza, stari ce le afecteaza performanta.

Erorile de observare, probleme legate de validitatea externa ~i efectul Hawthorne sunt probleme ce pot aparea in orice experiment.

Efectul Hawthorne apare cand participantli raspund diferit in functie de atentia care li se acorda, Deoarece manipularea variabilei independente implica adesea un contact semnificativ al cercetatorului cu subiectii, controlarea efectului Hawthorne se poate realiza prin acordarea unei atentii similare tuturor participantilor,

Asteptarfle cercetatorilor

Experimentatorul nu este doar un observator pasiv ci un agent activ care poate influenta rezultateleexperimentului. De obicei, cercetatorii doresc ca cercetarile pe care le deruleaza sa Ie confirme ipotezele. Ei se asteapta ca subiectii sa produca acele comportamente enuntate / prezise in ipoteze. Pe parcursul derularii experimentului, cercetatorul poate transmite informatii neintentionat si sa faciliteze obtinerea raspunsului pe care ar vrea sa-l obtina.

134

~ ,1

,

,

i

--....-- __ .. -

Sunt doua felurl til ('nl't' ccrcctatorul poate influentu rezultutele cxperimentului: influentu delcrlllinull\ de utributele cercetatorului ~i influenta datorata asteptarilor uccstulu (Christensen. 1997). Termenul de atrlbutele cercetdtorului se rererll lu cnructeristicile fizice ~i psihologice ale acestuia care pot interactiona cu vuriabilu independenta ~i determina performante diferite ale participantilor la cercetare. Rosenthal (1966) a sintetizat trei categorii de atribute:

1) atribute bio-sociale: varsta experimentatorului, sex, religie sau rasa;

2) atribute psihosociale se refera la datele psiho-metrice ale experimentatorului: nivelul sau de anxietate, nevoia de acceptare sociala, ostilitatea, autoritarismul, inteligenta sau dominanta;

3) factorii situationali, daca experimentatorul a avut sau nu 0 i~HUnire prealabila cu participantii, daca acesta are sau nu experienta sau daca este pnetenos sau ostil cu participantii.

De asemenea, caracteristicile spatiului in care se desfasoara experimentul poate influenta rezultatele studiului. Rumenik, Capasso si Hendrick (1977) uu realizat 0 trecere in revista a literaturii legata de aceste atribute iar datele au relevat faptul ca copiii realizeaza performante mai bune la diferite sarcini in prezenta examinatorilor de sex feminin. Pentru adulti, barbatii examinatori par sit obtina. performante mai bune. In relatiile client-terapeut, studiile sugereaza ca terapeutii barbati obtin mai multe informatii dar femeile terapeuti favorizeaza autodezvaluirea ~i exprimarea emotiilor,

Asteptdrile experimentatorului se refera la efectele care pot fi atribuite asteptarilor experimentatorului fata de rezultatele experimentului. Aceste asteptari pot determina experimentatorul sa se comporte neintentionat intr-o maniera care sl1 influenteze rezultatele experimentului intr-o directie dorita. Aceasta influenta neintentionata poate sa altereze comportamentul experimentatorului sau pe eel al participantilor. Asteptarile experimentatorului pot influenta atat inregistrarea rezultatelor cat si interpretarea datelor colectate. Masurile de combatere a acestor erori se refera in special Ia inregistrarea datelor deoarece efectele asupra interpretarii nu sunt considerate probleme serioase metodologice deoarece

135

cxperimentutorul i~i IlSlIIIlli rcsponsabilitntcu ~I I'rlllll,~nl,ft IIIIN(lIC'llIrcu in lunctie de orientarea sa.

7.3. Validitatea externd

Estimarea validitatii exteme poate fi pusa in discutie doar daca validitatea interna a fost stabilita lara echivoc.

Validitatea externa permite extinderea conc1uziilor fie la alte persoane decat cele luate in studiu, fie la alte situatii dedit cele folosite in studiu.

Stabilirea validitatii exteme are ~i 0 ratiune economic a, profitabilitatea cercetarilor valide fiind data doar de 0 validitate externa ridicata,

a. Validitatea esantionului

Validitatea externa poate fi diminuata de anumite deficients privind reprezentativitatea esantionului de subiecti recrutati in raport cu populatia de persoane pentru care se doreste extinderea conc1uziilor. Aici intervine problema populatiei tinta ~i a populatiei accesibile. Reprezentativitatea este asigurata prin procedeele selectiei aleatoare, dar cercetarile psihologice, presupunand consimtamantul subiectilor de a participa la acestea, nu se bazeaza decat rareori pe o astfel de selectie, S-a demonstrat ca subiectii care consimt de buna voie sa participe la cercetari prezinta anumite caracteristici care ii deosebesc de cei care refuza sa participe la aces tea. Acestia sunt mai inteligenti, mai instruiti, mai sociabili, mai putin conventionali ~i mai putin autoritari (Rosnow ~i Rosenthal, 1976).

h. Validitatea ecologicii

Validitatea externa poate fi diminuata de anumite deficiente in esantionul de situatii din care se obtin datele in comparatie cu contextul in care se afla populatia la care cercetatorul doreste sa aplice concluziile.

136

Vulidiuucu ecologicll u uuul 1111111111 (,NtC l:()l1sidcrutl\ udccvuta in masuru In cure subiectii percep mediul til cure slIlIl cxuminusi eu avflnd proprictatile pe cure cercetatorul Ie presupune ell fiind prezente. Altfel SPllS, 0 cerceture este vulida ecologic daca rcusestc sll puna cu cxactitate in relatie caracteristicile fizice si sociale ale situatiei In care se gasesc subiectii ~i conduitele pe care acestia Ie produc in aceasta situatie (Winkel, 1985).

De ex. cercetarile lui Milgram (1974) despre obedienta par sa fi dus la un tnalt grad de validitate ecologies. In aceste experimente, subiectii primeau ordine din partea unui examinator, de a aplica socuri electriee de 0 intensitate crescanda altor subiecti, la fiecare eroare pe care acestia 0 faceau intr-o sarcina de memorare a unor perechi de cuvinte. Subiectii care aplicau socuri nu-l cunosteau in prealabil pe examinator, deci acesta nu reprezenta pentru ei 0 persoana recunoscuta ea avand autoritate. Majoritatea subiectilor au mers foarte departe in angajarea lor de a aplica socuri. Comportamentul lor a parut sa traduca un inalt grad de realism, adica de non-artificialitate. De acest realism erau constienti subiectii in~i~i, care au decIarat in interviul de la sfarsitul experimentului, ca au invatat multe des pre propriul eomportament intr-o situatie conflictuala in care se opun exigentele de a respecta directivele experimentatorului eu repulsia de a face sa sufere 0 alta persoana,

Validitatea ecologic a este dificil de estimat apriori, deoarece nu este facila cunoasterea perceptiilor subiectilor. Di acest punet de vedere, informatii utile se pot extrage din comentariile spontane ale subiectilor sau din masuratori fiziologiee (frecventa cardiaca, tensiune musculara) eare pot fi indieatori ai nivelului de angajare a subiectilor, De asemenea, pot fi utilizate ehestionare care sa solicite exprimarea perceptiilor subiectilor.

Tema: Realizati 0 lucrare experimental a pe 0 tema data, respectand structura prezentata in Ghidul practic de psihologie experimentala - M. Hohn, D. Virga (2000), Ed. Universitatii de Vest

137

7.4. Aplicati:

Analizati urmatoarele situatii si comentuti Iiccure CU, til I\mc\ic de cauza ce afecteaza validitatea interna a cercetarii:

1. Reactivitatea

Pentru a afla ce cantitate de alcool este consumata de locuitorii unui oras mic, un cercetator pregateste 0 ancheta ~i selecteaza 30 de gospodarii din cartea de telefon. Cercetatorul a realizat interviuri in fiecare gospodarie cu cea mai varstnica persoana dintre adultii care au deschis usa, Intrebarile au vizat consumul de bauturi pe parcursul saptamanii, indiferent de companie (daca sunt singuri sau impreuna cu altcineva).

2. Efectul Hawthorne

Pentru a imbunatati moralul detinutilor dintr-o inchisoare conducerea a implementa un nou program de dinamic de grup. Acest program a fost programat intens, astfel incat detinutii au putut afla nivelul de implicare a administratorilor inchisorii in acest program precum ~i costurile implicate. Rezultatele acestui program arata ca programul produce ridicare amoralului detinutilor,

3. Interactiunea dintre selectie si istorie

Un grup de control non-echivalent a fost utilizat intr-ocercetare care compara diferite metode de predare; 0 metoda folosita in scoala A ~i 0 -alta metoda folosita in scoala B. Pe parcursul studiului directorul scolii Beste concediat ~i inlocuit.

4. Maturizarea

Copii inscrisi intr-o gradinita au probleme cu acomodarea la noul program de , activitate. Educatoarea planifica un program de povestiri care este destinat ajutorarii copiilor in procesul de adaptare. Patru saptamani mai tarziu observatiile ' arata ca toti copii s-au adaptat mai bine decat inaintea programului.

138

5. lstoriu

Un cercetator proiecteaza lIll design cure consta intr-o serie temporula simpla intrerupta pentru a evuluu efectele unui program de conservare a energiei tntr-un Iiceu. Cantitatea de energie consumata este determinata pe baza consultarii arhivelor realizate cu doi ani inaintea programului ~i pe parcursul a doi ani dupa implementarea programului. S-a constata 0 discontinuitate sernnificativa in seria de timp care arata 0 scadere a cantitatii de energie utilizata dupa initializarea programului.

6. Efectul de contaminare

Un cercetator distribuie aleatoriu muncitorii dintr-o fabric a in doua grupuri diferite. Muncitorii dintr-un grup primesc 0 bonificatie pentru realizarea anumitor produse, in timp ce muncitorii din celalalt grup nu primesc nici 0 compensatie pentru realizarea produselor. Pe parcursul investigatiei muncitorii din grupul care nu prime a nici un bonus afla ca muncitorii din celalalt grup sunt recompensati suplimentar pentru munca realizata,

7. Erori de observare (observer bias)

Un psiholog clinician realizeaza 0 cercetare pentru a evalua efectele unui program destin at cresterii acceptarii unor reguli dintr-un mediu specific pentru bolnavi mintal. Psihologul a proiectat propriul program ~i a selectat 10 indivizi, care au trecut prin 10 runde. Pe baza observatiilor psihologului realizate inainte ~i dupa program s-a concluzionat ca acest program a fost foarte eficient.

8. Testarea

Un psiholog educational a proiectat un test gramatical, dificil dar corect, care a fost administrat elevilor din clasa a 5-a pentru a evalua "abordarea cognitiva" in predarea gramaticii. Elevii au fost testati atat inainte de a introduce aceasta metoda de predare cat ~i dupa aceasta. Elevii au prezentat 0 crestere a notelor la test la a

139

douu udministrarc a tcstului, sugerflnd d\ uccst pnlJ,l.1'I1111 " IIlNI rfkil'IlI, contribuind la invatarea gramaticii de catre copii.

9. Regresia

Toti elevii care doresc sa se inscrie la 0 facultate din Timisoara trebuie sli dea un examen de aptitudini matematice. Elevii care obtin note mici intra intr-un program de pregatire inainte de a se inscrie la cursurile universitare. Dupa aceste cursuri. ei sunt testati din nou. Notele obtinute la testele de aptitudini matematice, in urma unui program de pregatire, arata ca elevii s-au dezvoltat. Aceasta dezvoltare este pusa pe seama programului de pregatire,

10. Moartea subiectilor

Un cercetator este angajat de 0 mare companie pentru a evalua efectele unui program de training. Participantii se implica voluntar in acest program, cercetatorul oferind un stimulent modest pentru participare. Treizeci ~i sase dintre angajati au agreat sa participe, ei fiind distribuiti aleatoriu in grupul experimental (n=18) sau in grupul de control, in asteptare, (n=18). Angajatii aflati pe lista de asteptare sunt programati sa participe la programul de training dupa ce angajatii din celalalt grup termina programul. Trainingul presupune ca angajatii sa participe la anumite activitati dupa ce termina programul de lucru si sa completeze un chestionar acasa, Doar 12 angajati au terminat programul de trening si 0 analiza a performantei in munca arata ca scorurile lor sunt mai mari dedit a angajatilor din grupul de control.

140

8. Controlul variabilelor

Obiective:

1. Sa invatam care sunt tehnicile de control a variabileor straine folosite in cercetarea experimentala;

2. Sa analizam modul in care se pot folosi tehnicile de control, in functie de tipul experimentului;

Cuvinte cheie:

selectle aleatoare, mentinere constanta, balansare, grupuri pereche, contrabalansare, grup de control

Metoda experimentala este una dintre cele mai bune cai de a identifica relatii cauzale. Logica metodei experimentale presupune compararea a doua sau mai multe stan / conditii in asa fel incat diferentele dintre ele sa fie date de un anumit factor, care ne intereseaza. Acest factor este denumit variabila independenta, starile / conditiile fiind valori ale variabilei independente.

De obicei, designul experimental presupune crearea doua grupuri (cu membri selectati aleator), cercetatorul incercand sa mentina echivalenta intre cele doua grupuri cu exceptia variabilei independente. Daca grupurile vor fi diferite in privinta variabilelor dependente efectul acestor diferente poate fi pus pe seama variabilei independente.

141

Sa luam UII exemplu: Se construiesc doua grupurl echivalrnt« tlr ,\'/II(II'I,/i selectati aleator, iar unui singur grup ti este predata () telmice' ,\'I'C'('(/l('(' cit' tnvatare. Nivelul fnvalarii este variabila independenta §i are doua nlveluri: ("xisld sau nu. Dupii aceasta, ambelor grupuri li se cere sa citeasca acelasi text til vederea evaluarii. Numdrul riispunsurilor corecte serveste drept variabila dependenta. Dacd ambele grupuri sunt tratate similar, cu exceptia nivelului de invatare, §i daca constatdm 0 diferentd semnificativa in rezultatele grupurilor la test, logica experimentala ne spune ca diferentele intre rezultatele obtinute se datoreaza fnvalarii unei metode specifice.

In cazul experimentului de mai sus, daca prezentam diferit materialul de citit, repede in cazul unui grup si lent in cazul celuilalt, unii studenti nu vor fi capabili sa-si mentina atentia si sa observe tot materialul prezentat, astfel inc at nu vor fi capabili sa realizeze sarcina experimentala

Cercetatorul tncearca intotdeauna sa conduca corect experimentul.

Experimentele reusite au validitate interna ~i externa, sunt de incredere si sensibile.

Un experiment cu validitate interna da 0 interpretare clara a rezultatului obtinut experimental prin controlul tehnicilor de manipulare, pastrarea constanta a conditiilor experimentale ~i echilibrare. Un experiment care nu are validitate intern a este confuz. Confuzia apare datorita unei a alte variabile independente care covariaza cu variabila independenta Iuata in considerare. In exemplul anterior daca am da un text mai simplu unui grup, rezultatele obtinute ar fi confuze cu privire la cauza diferentelor obtinute; diferentele la test s-ar putea datora atat nivelului de invatare cat ~i dificultatii textului.

Pentru a avea validitate interns experimentul trebuie proiectat cu grupuri echivalente. Daca subiectii unuia dintre grupuri sunt mai inteligenti sau mai motivati, experimentul este confuz. In realizarea unui experiment care i~i propune identificarea unei relatii cauzale, cercetatorul trebuie sa indeplineasca 0 sarcina principals: controlul variabilelor externe. Acest lucru se realizeaza prin folosirea

catorva tehnici.

142

8.1. Controlul variabilelor

Pentru eli alte variabile decat VI pot influenta comportamentul masurat, trebuie neutralizate efectele posibile ale altor variabile (variabile parazite, straine), pentru a putea afirma di variatiile VD se datoreaza variatiilor VI manipulate.

Concomitent cu variabilele independente alese, pot actiona ~i alti factori, straini de experiment, variabile straine .. care pot sa mascheze efectul posibil al variabilei independente ~i sa duca la confuzii, care pot denatura rezultatele cercetarii,

Pentru determinarea efectului modificarii variabilei independente este absolut necesar ca efectul po sibil al tuturor celorlalte variabile straine sli fie controlat. Acest control se poate realiza in mai multe moduri:

• Prin eliminarea variabilelor straine cum ar fi: fluctuatii ale nivelului zgomotului, variatii de lumina, efectele oboselii, etc.

• Prin mentinerea constanta a variabilelor care nu au putut fi eliminate. Altfel spus, trebuie sa ne asiguram ca aceste variabile vor actiona in mod egal pentru toti subiectii, Astfel de variabile sunt. Atitudinea experimentatorului, instructajele administrate subiectilor, perioada sau timpul (zi, ora) in care se desfasoara cercetarea.

• Daca exista variabile straine care nu au putut fi eliminate sau mentinute con stante (ca efect) se recurge la balansarea efectelor acestora. Prin aceasta se urmareste ca respectivele variabile straine sa actioneze in acelasi fel in fiecare grup de subiecti. De exemplu, in cele doua grupuri se distribuie in mod egal subiecti de acelasi sex, varsta, nivel de pregatire,

143

• 0 aJH\ posibilitutc cste metoda contru-hululisArll suu II rotutlcl, prin uccastu neutralizflndu-se efectele ordinii de prezenture u conditiilor cxpcrirnentale. Contrabalansarea se aplica atunci cfmd avem un nurnar limitat de subiecti ~i utilizam aceiasi subiecti in conditii diferite ~i consta tn altern area prezentarii stimulilor pentru fiecare subiect.

• 0 metoda generala de control a variabilelor straine, des pre care stim d\ actioneaza dar nu si cum actioneaza, este selectia aleatoare a sublectilor.

Subliniem faptul ca experimentatorul trebuie sa fie in permanenta preocupat de identificarea variabilelor straine ~i implicit de posibilitatea controlarii acestora.

Selectia ~i distribulrea aleatoare (randomlzarea)

Tehnica selectiei ~i distribuirii aleatoare (randomizarea) in constructia grupurilor experimentale da posibilitatea controlului surselor de variatie (cunoscute sau nu) prin trecerea subiectilor prin toate etapele experimentale, astfel incat variabilele externe exercita 0 influenta constanta. Echilibrarea prin selectia aleatoare a subiectilor in grupurile experimentale este cea mai frecveta metoda de a erea grupuri comparabile.

Prin selectie intamplaroare (aleatoare), experimentatorul se straduieste ca efectele variabilelor straine sa influenteze in egala masura grupul experimental si grupul de control. Metode de selectie intamplatoare a subiectilor sunt:

simpla (trag ere la sorti);

stratificatd (populatia este impartita pe "straturi" dupa unul sau mai multe criterii, pentru fiecare strat se realizeaza 0 esantionare aleatoare);

multi- stadiala (selectia indirecta a indivizilor prin intermediul selectiei grupurilor la care acestia apartin);

144

-

multi-/uzlc,l (1110 ulcge initial un esantion de dlmensiuni rnari, pc Clln se rellll:tclIl'c, uncle faze ale cercetarii extensive, apoi din UCestli 81 selecteaza un esantion pentru realizarea altor faze eu carUCler roll intensiv, s.a.m.d.).

Mentinerea constants

Factorii externi precum plasarea grupurilor in camere diferite, cercetatori diferit timpul de prezentare a stimulilor etc. trebuie controlati pentru a nu aparea conft.lzi cu privire la efectul variabilei independente.

Exemplu: Un cercetator a dorit sa verifice efectele fnvatarii in bloc tn cornpara'i cu cea distributive asupra fnvatarii silabelor fara sens. A folosit trei grupU experimentale randomizate. Grupul 1 a invdtat 0 lista cu 20 de silabe fara ser vreme de 30 de minute tntr-o singurd ti. Grupul II a invatat aceeasi Usta vrems t. 30 de minute fn douii zile succesive. Grupul III a invatat aceeasi listd vrerne de 3 de minute timp de trei zile consecutive. Cercetatorul a apreciat performanJ fiecarui grup cu ajutorul unui test de re-emmorare libera, dupii ce fiecare grtlP participat la numarul de sedinte alocat. Media re-memordrii a celor 20 de sital fara sens pentru grupul 1 afost de 5,2, 10 pentru grupul II §i 14,6 pentru grtlP III. Mediile au fost semnificativ diferite la un prag de 0,01 iar cercetatortll concluzionat ca invdtarea distributive este superioara celei tn bloc.

in acest experiment, timpul de invatare a fost diferit, pentru fiecare grup: prim grup a invatat 30 de min., al doilea grup a tnvatar 60 de minute iar al treilea g(lJP invatat 90 de minute. Pentru a vedea daca tipul de invatare influenfea performanta in tnvatare, trebuie ea timpul alocat tnvatarii sa fie mentinut conStul respectiv 30 de minute pentr fiecare grup.

145

Bulansurca !Ii grupurlle pereche

Tehnica potrivirii (matching) ~i crearea grupurilor perechi estc mUI slaba decat randomizarea in capacitatea de a expune toate grupurile cercetute unei influente constante a variabilelor exteme. A vantajul principal al acestei tehnici consta in cresterea sensibilitatii experimentului prin controlul acelor variabile exteme care au fost criterii de potrivire. Utilizarea acestei tehnici nu inlocuieste randomizarea.

Exista patru procedee de potrivire:

1. Potrivire prin mentinerea variabilelor la un nivel constant, genereaza control prin selectarea exclusiva a subiectilor care prezinta un anumit nivel al variabilelor externe. Alte variabile externe sunt excluse din start astfel incat nu influenteaza rezultatele experimentale.

Toti participantii din grupurile experimentale prezinta acelasi nivel al variabilei exteme. Daca studiem conformitatea, genu I participantilor trebuie control at, deoarece s-a demonstrat ca niveIuI de conformitate variaza in functie de genul subiectilor, Controlul variabilei "gen" se realizeaza prin simpla selectare doar a barbatilor sau a femeilor. In exemplul ilustrat in figura de mai jos efectul potrivirii prin selectie exclusiva de barbati creste sensibilitatea experimentului. In alt experiment Hauri ~i Ohmstead (1983) au folosit doar insomniaci pentru a cerceta timpul necesar adormirii. Acest procedeu de potrivire a creat un esantion de participanti mai omogen, selectand doar acei participanti care prezentau un anumit nivel al variabilei exteme.

146

Popula\la generalA (Include atat bArba\1 cat ,I femei)

ssteotarn doar barba\i pentru a controla influen\a genului

Barba\ii selectatl sunt distribultl aleatoriu la condi\iile experimentale

Condi\iaA

Condi\ia B

Figura 8.1. Potrivire prin mentinerea variabilelor la un nivel constant

Desi destul de frecvent folosit, acest procedeu are si cateva dezavantaje.

Primul dintre ele consta in reducerea populatiei din care selectam participantii la cercetare. In consecinta in anumite cazuri este destul de dificil de gasit destui participanti. Al doilea dezavantaj consta in faptul ca rezultatele cercetarii pot fi generalizate doar la nivelul tipului participantilor selectati. Daca realizam un experiment in care inc1udem doar subiecti barbati, rezultatele obtinute pot fi generalizate doar la populatia de barbati, 0 alternativa in rezolvarea acestei probleme este repetarea experimentului cu subiecti femei, astfel inc at rezultatele cercetarii sa poate fi generalizate la nivelul populatiei generale.

147

2. lntroducereu vurlubllel externe in experhneut, cu a doua variubila independenta, astfel tncat efectele sale sunt urmarite, evaluate ~i diferentiate de efectele pe care le au alte variabile externe.

Sa presupunem ca dorim sa realizam un experiment in domeniul invlitiirii ~i dorim sa controlam efectele induse de inteligenta. Am utilizat si procedeul de mentinere constanta a variabilelor selectand doar subiecti eu un eoefieient de inteligenta (QI) cu valori intre 90 ~i 120. Toate aeestea nu ne ajuta prea mult ~i trebuie sa introducem aceasta variabila (QI) in experiment, selectand anumite intervale ale valorilor QI (dupa cum am ilustrat in figura de mai jos) ~i considerand-o variabila independenta, Acest lucru ne va permite sa identificam si sa izolam influenta inteligentei asupra fnvatiirii. Astfel, inteligenta nu va fi 0 sursa de fluctuatii aleatoare, experimentul devenind mai sensibil.

E,antion de subiecti cu un.

-, Qlintre~O-120

"~~"2 ··.··),1; ... ··· .. ,-:;-·· "

Sub-esantloans cu

valori specifice ale 01

Sublsctl cu un 01 Intra 100-109

Sublecf cu un 01 Intra 110-120

..

Valori ale 01 (preluate In experiment) +

100-109

110-120

90-99

S . A

trateqla de

invatare B

Figura 8.2 Potrivire prin introducerea variabilei exteme in experiment

148

lntroduccrca vuriubilel exlt-l'IIt' til d",,1 11."11 I experimental este 0 lchniell. destul de buna de a controlu erurilo ,I do 1& I.:I'O¥tc sensibilitutea experimentului. Cu toute ucestea, ea este recomundutn dou I' LlueA suntem interesati de efectele produse de diferite nivele ale vuriubilci cxterne suu de interactiunile specifice ale variabilei externe cu alte variabile indepeudente. in exemplul anterior, ne-ar putea interesa diferentele prod use de cele trei categorii de valori QI ~i de felul in care acestea interactioneaza cu strategiile de invatare

3. Tehnica "incatu~arii" (yoked control) este destul de restrictiva deoarece controleaza doar relatia temporala dintre un eveniment ~i un raspuns, Acest lucru se realizeaza prin expunerea simultana a participantilor din grupul de control si din eel experimentalla stimulii experimentali

Sa luam ca exemplu celebrul experiment allui Brady (1958) care a cercetat relatia dintre stresul emotional ~i dezvoltarea ulcerului. Brady a dresat maimute sa apese 0 maneta la fiecare interval de 20 de secunde pentru a evita receptarea unui soc electric. Maimutele au invatat destul de rapid sa realizeze aceasta sarcina si, doar ocazional, ratau intervalul de 20 de secunde si receptau socuri electrice. Pentru a determina daca maimutele se imbolnavesc de ulcer, mai degraba datorita stresului emotional decat stresului fizic, rezultat din efectul cumulativ al socurilor electrice, Brady a inclus in experiment 0 maimuta de control careia i se administrau un numar egal de socuri electrice. A aparut problema controlarii unei variabile aditionale - secventa temporal a de administrare a socurilor electrice. Exista posibilitatea ca anumite secvente temporale sa produca ulcer in timp ce altele nu. In consecinta s-a considerat ca maimutele experimentale ~i cele de control trebuie sa recepteze socuri electrice simultane. Astfel, Brady a legat cu lanturi 0 maimuta experimentala si una de control, administrand socuri electrice ambelor maimute in cazul in care maimuta experimentala rata intervalul de 20 de secunde pentru a apasa maneta. Maimuta de control nu putea influenta cu nimic situatia, ea trebuind sa stea linistita si sa accepte faptul ca din cand in cand recepteaza socuri electrice. Singura diferenta aparenta intre cele dona animale consta in abilitatea acestora de a

149

influcnta udmlnistrurcu socurilor electrice, Ducl\ d01l1' 11111111111111 expcrimenrala se lmbolnavea de ulcer, usa cum II rezultat din acest experiment. cauza lmbolnavirii putea fi pusa pe seama stresului emotional.

Acest procedeu pare sa contracareze erorile generate de distributia temporals a conditiilor experimentale, dar exista si controverse cu privire la eficienta sa generala. Se pare ca in anumite conditii functioneaza in timp ce in a1tele nu.

4. Echivalarea partlcipantllor la experiment, caz cu caz sau in functie de distributia unor variabile in grupurile supuse experimentului. Daca dorim sa controlam inteligenta, trebuie sa ne asiguram ca in ambele grupuri care sunt implicate in experiment avem acelasi nivel de inteligenta sau aceeasi distributie a scorurilor QI.

Prin acest procedeu se creeaza grupuri echivalente, potrivind participantii in functie de variabila . care se doreste a fi controlata, £ara a 0 introduce in designul experimental, numarul subiectilor din grupuri fiind un multiplu al nivelelor de manifestare al respectivei variabile. Exista doua cai prin care se poate realiza acest lucru: prin control precis ~i controlul distributiei frecventelor (Selltiz et. al. 1959).

Controlul precis presupune potrivirea participantilor caz cu caz, in functie de nivelele variabilei externe ce se doreste a fi controlata. Scholtz (1973) a cercetat stilul de aparare al indivizilor care au avut tentative de sinucidere in comparatie cu stilul de aparare al indivizilor care nu au avut astfel de tentative. Toti participantii erau pacienti cu probleme neuro ~ psihiatrice. Participantii sinucigasi au fost definiti ca acei pacienti care pe parcursul ultimului an au avut eel putin 0 tentativa de sinucidere. Ceilalti participanti au fost definiti ca acei pacienti care nu au avut nici 0 tentativa de suicid inregistrata. Pentru ca un ne-sinucigas sa fie inclus in

150

a •

experiment trcbuiu sll nihil IIt'''~II,1 vnl'sln. gen, rusd, status marital, diagnostic $1 cducatie en un sinuclg",. Polrlvlnm euz cu caz in functie de aceste vuriubile u permis generuren de 3~ de, pcrechl,

Acest studiu ilustreuza catevu din uvantajele ~i dezavantajele acestui procedeu. in primul rand acest studiu II fost unul ex post facto, deourece participantii au fost din start distribuiti in grupul experimental ~i eel de control, randomizarea lipsind eu desavarsire. Intr~un experiment corect realizat, participantii potriviti caz cu eaz ar fi supusi a1eatoriu conditiilor experimentale, asa cum este ilustrat in figura de mai jos.

Fiecare participant este definit in termeni de ani, gen, 01, etc.

Fiecare participant _ este potrivit cu unul cu aceea9i varsta, gen, 01, etc.

J

Rezulta mai multe perechi de partlcipanf I

Fiecare pereche este distribulta aleatoriu la experimentale

Figura 8.3. Control precis

151

Prlncipulul uvantu] III controlului precis cnnNrA tn c .. rl'~terea sensibilitatil experimentului, deoarece ne asigura cli grupurile construlte sunt echivulente eel putin din punctul de vedere al variabilelor folosite pentru generurea perechilor de subiecti. Pentru a creste sensibilitatea experimentului este necesar ell variabila folosita pentru generarea perechilor sa fie corelata cu variabila dependenta. Kerlinger (1973) considera ca valoarea coeficientului de corelatie trebuie sa fie de eel putin 0.5, 0.6 (pentru corelatii liniare). Daca folosim mai multe variabile pentru generarea perechilor trebuie ca aces tea sa fie slab inter-corelate ~i sa fie puternic corelate cu variabila dependenta. Cu to ate acestea este dificil de identificat ~i de ales variabilele relevante pentru generarea perechilor de subiecti,

o alta problema consta in dificultatea de a gasi participanti potriviti pentru a crea perechi. Aceasta dificultate creste odata cu cresterea numarului de variabile utilizat. De obicei se folosesc cat mai putine variabile pentru realizarea perechilor. De asemenea trebuie sa fim atenti la evaluarea nivelului variabilei care 0 utilizam pentru grupare, putand aparea dificultati de masurare,

Controlul distrlbutlei frecventelor presupune echivalarea grupurilor evaluand distributia generals a unei variabile in fiecare grup. Cercetatorul construieste primul grup si determina indicatorii statistici descriptivi ~i selecteaza al doilea grup care prezinta aceeasi indicatori.

Oricare ar fi procedeul folosit, tehnica potrivirii reprezinta 0 incercare de a genera grupuri de subiecti care sunt expusi in aceeasi masura variabilelor exteme luate in studiu.

8.2. Contrabalansarea

Tehnica contrabalansarii reprezinta incercarea de a controla efectele ordinii si surplusului (order ~i carry-over effects). Efectele ordinii apar in cazul in care 0 schimbare in performante este data ordinea cu care sunt administrate conditiile

152

experirnentule. Efectele NU rpl mill I II I nJlI1f tn cnzul tn cure expunerea In 0 conditio experirnentala produce afecte Iu III velul IIltoi conditii experimentale. ExisU\ doua procedee cure se folosese peutru II controla aceste efecte. Unul este contrabalansarea intru-sublect cure presupune contrabalansarea participantilor ~i celalalt este contrabalunsureu intrugrup, care presupune contrabalansarea grupurilor de participanti, Aceste procedee sunt eficiente in controlul efeetelor ordinii ~i surplusului, cu exceptia efectelor non-liniare de surplus.

Contrabalansarea intra-subject - ABBA - controleaza efectele de succesiune supunand fiecare participant conditiilor experimentale intr-o anumita ordine si apoi in ordine inversa.

Sa presupunem ca dorim sa aflam ce tip de cola prefera oamenii Coca Cola sau Pepsi Cola. In acest experiment participantii i~i vor exprima preferintele dupa ce gusta intai Pepsi (cola A) si apoi Coca (cola B) ~i inca odata dupa ce fac acelasi lucru in ordine inversa. Cu alte cuvinte fiecare participant va gusta fiecare tip de cola de doua ori si i~i va exprima preferinta de fiecare data. Datele obtinute dupa exprimarea preferintelor pentru Pepsi ~i pentru Coca sunt combinate ~i comparate pentru a vedea ce prefera mai mult participantii, Diferentele constatate nu vor fi atribuite efectelor de succesiune deoarece le au fast pastrate constante in ambele grupuri.

Pentru a ilustra cum functioneaza contrabalansarea intra-subiect, sl1 presupunem di preferintele participantilor cresc cu 0 unitate dupa fiecare conditie datorita numai si numai efectelor de succesiune. Daca utilizam 0 procedeul de contrabalansare ABBA, aceste efecte vor fi constante pe parcursul experimentului si in consecinta vor fi controlate. Pentru ambele conditii experimentale preferinta creste cu 0 unitate.

Conditii experimentale
A B B A
I Efect liniar de succesiune 153

." "" .. ~.' .. - .. '~'-' ._ .... ~_"_._·_·~·r·.··_·
Erect de succeslune
elect A 0 + 3 = 3 0 I 2 3
efect B 1 + 2 = 3
Efect non liniar de succesiune
Efect de succesiune
efect A 0 + 8 = 8 0 4 6 8
efect B 4 + 6= 10 Efectul de succesiune este liniar in sensul ca 0 fost adaugata cate 0 unitate dupa fiecare conditie experimentala. Procedeul ABBA nu functioneaza in cazul efectelor non-liniare de succesiune, cresterile de Ia 0 etapa la alta fiind diferit si producand efecte diferite.

Contrabalansarea intra-grup

Un dezavantaj al contrabalansarii intra-individuale este ca fiecare conditie experimentala trebuie repetata pentru fiecare participant in parte . Cu cat creste numarul conditiilor experimentale cu atat se lungeste experimentul. De exemplu daca avem trei conditii experimentale A, B, C, fiecare participant trebuie sa parcurga 0 succesiune de sase conditii experimentale: ABCCBA. Contrabalansarea intra-grup perrnite cercetatorului sa evite acest proces consumator de timp. Conditiile experimentale sunt administrate membrilor grupurilor in mai mult de 0 succesiune.

Participantii §i cercetiitorii sunt si ei surse potentiale de eroare In experimentele psihologice. Brorile induse de participanti sunt datorate perceptiilor diferite in legatura cu eel mai bun mod de a se prezenta cat mai pozitiv.

154

Foloslreu modelelor duhln III h. 111~('llIr(,Il, muscureu expcrilnt~lllllilii ~i obtinerea unor masurl independeme II vurlabl lelor dependente sunt d\i eftciente de a controla erorile dulOI'IIIC' perceptle! ipotezelor experimentale, scopului experimentului ~i a prot,ell\Ci til situu\iu experimentala.

Modelul dublu orb este un model in care nici cercetatorul si niei subiectul 1111 consttentizeaza conditia experimentala la care este supus participantul. Tuturor subiectilor Ii se comunica acelasi lucru iar cercetatorul nu stie care grup este expus la conditiile experimentale. Acest model se foloseste frecvent in cercetarile

medicale.

In~elarea presupune aducerea la cunostinta participantilor a unei alte ipoteze decat cea urmarita de cercetare. Minciuna poate varia de la omisiuni discrete ale adevarului pauli la scheme elaborate. Logica acestei tehnici consta in oferirea unei explicatii participantilor pentru a le satisface curiozitatea naturala ~i tendinta acestora de a imagina scopuri ale experimentelor. Cu toate acestea apar frecvent probleme legate de etica cercetarii,

Experimentul mascat este un studiu care este realizat rara a informa participantii ca iau parte laexperiment. Aceasta procedura presupune ca atat variabila independenta cat si cea dependenta pot fi administrate, evaluate fara a spune subiectilor cli iau parte la un experiment. Acest gen de experimente pun probleme etice, subiectii neavand posibilitatea optiunii de a refuza participarea.

Masurarea independenta a variabilei dependente presupune ca cercetatorul sa 0 masoare intr-un context in care nu se manipuleaza variabila independenta. Acest lucru se poate realiza in cazul in care subiectii participa la mai multe contexte experimentale.

Cu to ate aces tea, perceptiile diferentiale al participantilor se pot datora altor aspecte procedurale utilizate in experiment. Pentru a vedea daca aceste proceduri experimentale creeaza perceptii diferite la nivelul participantilor folosim tehnica rapoartelor retrospective sau concurente.

155

Rupourtele verbule retrospective sunt rupourte orale nit' purtlcipantilor in care acestia remernorcaza diferite aspecte ate experimentulul. De usemenea participantii pot fi intervievati dupa terminarea experimentului ~i sc pot genera rapoarte de sinteza.

Rapoartele verbale concurente presupun rapoarte ale participantilor pe masura ce se deruleaza experimentul. Aceste informatii pot fi obtinute prin stoparea activitatii grupurilor la un moment dat si intervievarea acestora cu privire la perceptiile participantilor fata de experiment, obtinerea perceptiilor participantilor dupa fiecare conditie experimental a sau inregistrarea comentariilor ~i perceptiilor participantilor in timpul experimentului.

Influenta cercetatorului poate fi micsorata prin neparticiparea sa la conditiile experimentale sau prin eliminarea relatiilor sale cu participantii, Acest lucru se poate realiza prin automatizare, modele orb sau partial orb. Modelele orb presupun ca cercetatorul sa nu stie la ce conditii experimentale sunt supuse grupurile de participanti si limiteaza erorile generate de asteptarile cercetatorului,

Automatizarea procedurilor experimentale presupune ca intre cercetator ~i participanti sa nu existe nici 0 relatie. Pe lang a controlul erorilor datorate perceptiilor, aceasta tehnica permite obtinerea de date corect inregistrate ~i extrem de detaliate. Utilizarea calculatoarelor ~i a dispozitivelor de inregistrare permite colectarea de date precise ~i standardizate, insa costul destul de ridicat al aces tor tehnologii le limiteaza raspandirea.

156

Intrebar! de uuto-evaluure:

1. Care sunt cele trel posibilill\li generate de a realiza controlul erorilor?

2. Ce este rundomizareu, cum contribuie la realizarea controlului, ~i de ce este considerata ca fiind cea mai importanta tehnica de control.

3. Identificati diferitele tehnici de potrivire ~i explicati prin ce contribuie la obtinerea controlului erorilor?

4. Ce este contrabalansarea, cand trebuie folosita ~i care sunt principalele tehnici de contrabalansare?

5. Ce tehnici putem folosi pentru a controla influenta perceptiilor participantilor?

157

9. Design experimental cu grupuri independente

Obiective:

1. Sa intelegem ce elemente sunt necesare pentru un design experimental corect;

2. sa identificam diferitele tipuri de design-uri cu grupuri independente;

3. Sa intelegem diferenta dintre comparatiile inter-grup si cele intra-grup,

Cuvinte cheie:

design experimental, masurare, interventle, comparatie inter-grup, comparatie lntra-grup, pretestare

Orice experiment presupune doua sau mai multe grupuri de subiecti carora Ii se aplica tratamente diferite ~i intre care se realizeaza comparatii, Design-ul cercetarii poate fi gandit ca structurd a cercetarii --sau ca liant al diferitelor elemente presupuse de proiectul de cercetare.

Un design experimental reprezinta un plan, 0 procedura specific a, folosita pentru a cauta raspunsul la ipoteza cercetarii, mai precis spus, cum se culeg si se analizeaza datele. 0 cerinta importanta a design-ului este controlul variatiilor nedorite prin introducerea uneia sau mai multor tehnici de control al variabilelor straine sau prin introducerea unui grup de control.

158

-

Problema IllI,juJ'A 1\ orlcaru! design este si1 raspunda la anumite tntrebari ale cercetarii bine sustlnute. ldellc de buza ale design-ului sunt simple ~i usor de lnteles, dar deslgnul tnvestlgutillor in stiintele sociale de astazi este, eel mai adesea, destul de complex ~i dlficil datorita cfltorva factori, cum ar fi:

limitarile nivelului de control pe care cercetatorul 11 poate exercita asupra oamenilor ~i sistemului social;

• slaba formulare conceptuala;

• validitate limitata a instrumentelor;

• relatii complexe intre un numar mare de variabile;

• Iipsa unor modele teoretice consolidate si dezvoltate.

9.1. Caracteristicile unui bun design experimental

R.A. Fisher (1932) a fost initiatorul studiilor pentru determinarea calitatii design-urilor experimentale, definind componentele necesare realizarii unor comparatii corecte intre diverse studii. Caracteristicile unui bun design experimental sunt urmatoarele:

Design-ul experimental nu trebuie sa permita erori in estimarea ~i compararea efectelor tratamentelor. In acest fel pot fi rezolvate problemele cheie ale studiului experimental.

• Experimentul trebuie sa faciliteze estimarea corecta a erorilor experimentale la nivelul unitatilor experimentului, presupunand ca factorii de interventie si factorii de control au fost luati in considerare.

159

• Trebuie utilizut un numar adecvut de repetar], UNt rei 'inc{lt efectele tratamentului sft poata fi estimate cat mai precis ,1 84 He determine cele mai mici diferente cu aplicabilitate practica,

• Unitatile experimentale trebuiesc grupate pentru a controla sau balansa sursele de variatie exterioara.

• Design-ul experimental trebuie sa fie cat mai simplu in raport cu obiectivele studiului.

• Resursele disponibile pentru realizarea unui studiu experimental trebuiesc utilizate eficient.

Problemele cercetarii sunt adeseori imprecis formulate, instrumentele de masurare a variabilelor sunt adesea indisponibile ~i simplele relatii dintre variabile par adesea speculative. De aceea, J. A. Perez (1991) afirma ca dificultatea metodei experimentale nu consta in fundamentele ei epistemologice, ci in aplicarea tehnica,

Metoda experimentala este ideala pentru identificarea unor relatii cauzale datorita nivelului ridicat de control. Relatia cauzala presupune indeplinirea a trei conditii: covarierea, ordinea tn timp §i eliminarea cauzelor alternative. Covarierea presupune observarea unor schimbari sistematice in nivelul variabilei dependente pe functie de variabila independenta, In termenii psihologiei experimentale, daca in urma interventiei apare un rezultat ~i in lipsa interventiei nu apare rezultatul, atunci intre interventie ~i rezultat exista 0 relatie, Asta nu inseamna ca interventia a cauzat rezultatul, cauzalitatea putand fi atribuita altor factori cu incidenta in experiment. Uneori este important sa stabilim 0 relatie continua intre interventie si rezultat, altfel spus, daca un anumit nivel al interventiei va conduce la un anumit nivel al rezultatului.

160

Ordlueu tn tim" prt'~\lI'\lII(' IIII\S\II'lIrl'a vuriubilei independentc Inaintc de evuluarca rezultutclor experhuenrule, 'l'rchuie dovedit faptul cd efectul se petrece dupa producereu cauzelor, De,1 pure simplu, acest lucru nu este Intotdeaunu usor de dovedit. in situatli clclice, care presupun procese in interactiune, arnbele procese pot fi atat cauza cat ~i efect, fupt care lngreuneaza foarte tare stabilirea relatiei cauzale,

Eliminarea cauzelor alternative se obtine prin pastrarea constanta a conditiilor experimentale ~i prin echilibrarea grupurilor. Demonstrarea existentei unei relatii intre interventie ~i rezultat nu conduce automat la stabilirea cauzalitatii, Este posibil ca rezultatul sa fie cauzat de un alt factor, aceasta problema fiind denumita "problema celei de-a treia variabile" sau "problema variabilei lipsa'' ~i fiind cheia validitatii interne.

Pentru a evidentia cauzalitatea intre interventie si rezultat trebuie sft eliminam explicatiile alternative plauzibile. Acest lucru se realizeaza de obicei cu ajutorul design-ului cercetarii. In majoritatea cercetarilor aplicative, ordinea in timp nu este ceva dificil, deoarece controlul variabilelor se realizeaza inainte de aparitia constatarea efectelor. De asemenea stabilirea covariatiei este relativ simpla deoarece in grupul experimental exista interventia (manipularea variabilei independente) iar in grupul de control aceasta nu exista. Cel mai dificil lucru este eliminarea explicatiilor alternative plauzibile in legatura cu rezultatele observate. De aceea design-ul cercetarii este un aspect atat de important, Hind legat esential de ideea validitatii interne.

Cel mai adesea descriem design-urile folosind notatii concise, care ne permit sa trecem in revista eficient design-uri complicate. Elementele pe care design-ul cercetarii le include sunt:

Observatli sau masuratori (simbolizate printr-un "0")

161

Acestea pot desemna masuri unice (masura greutatii corporulc), instrumente cu itemi multipli (0 scala de agresivitate cu 10 itemi), un complex de instrumente (0 ancheta), sau 0 intreaga baterie de teste sau masuratori aplicate cu 0 anumita ocazie. Daca dorim sa diferentiem masuri specifice vom folosi indici (de ex. Ot,02)

Interventii sau programe (simbolizate prin "X")

Acestea pot fi interventii simple (de pilda 0 interventie terapeutica) sau pot avea configuratii complexe (cum ar fi un program de training profesional). De obicei, in cazul grupurilor de control (sau de comparatie) nu exista interventie; unii cercetatori folosesc X+ si X- pentru a indica interventia si controlul. La fel ca ~i in cazul observatiilor daca dorim sa diferentiem interventiile vom folosi indici (Xh X2).

Grupuri

Fiecare grup (experimental ~i de control) are propria linie in structura design-ului. Daca vom avea mai multe grupuri este evident ell structura design-ului va avea mai multe linii.

Constructia grupurilor

Modul in care grupurile sunt construite sunt simbolizate printr-o litera plasata la Inceputul fiecarei linii (grup). Principalele tipuri de constructii ale grupurilor sunt:

162

N = grupuri non-echlvulentc

C = balansare (construirea de grupuri similare ca ~i structura)

Timpul

Timpul este reprezentat printr-o sageata trasata de la stanga la dreapta (elementele care apar in stanga precedand elementele care sunt plasate inspre dreapta)

Exemplu de notatii:

Alinierea verticals

aratii ca testul ~i posttestul sunt masurate in acelasi timp

R indica selectia aleatoare a grupurilor

X reprezintii. interventia

} Avem douiilinii cate una pentru fiecare grup

o reprezinta etapele masuriirii

Figura 9.1. Design experimental comparat pe grupuri randomizate cu masurare pretest ~i posttest

A vern doua linii, deci doua grupuri. R ne arata ca ambele grupuri au fost construite prin randomizare. Sunt 4 0 cate 2 pe fiecare linie. Atunci cand 0 sunt aliniate vertical inseamna ca observatia (masura) a fost facuta in acelasi timp in ambele grupuri. A vern 2 0 inainte de interventie (pretest) ~i 2 0 dupa interventie

163

(posttcst), Faptul ell livelli X dour pc prima llule 1\('1 ami" (.'(\ primul grup cste experimental ~i eel de-al doilea este grup de control.

In figura de mai jos avem acelasi design, care are in plus cativa indici. Pentru masurarea pretest avem 01, adica a fost aplicata 0 proba sau un set de probe in acelasi timp la ambele grupuri. In cazul rnasurarii posttest avem 01,2 adica pe langa proba sau setul de probe aplicata la momentul pretest avem anumite probe aplicate numai in momentul posttest.

ale masurarii

Figura 9.2. Design experimental pe grupuri randornizate cu masurare multipla pretest ~i posttest

164

9.2. Tipuri de de.llls"

Putern c1asifica tlpurllc de d~:oIigl1 folosiud 0 schema arborescenta punand dout'i intrebari: primu "S-u foloslt ulocarea ulcatoare pentru construirea grupurilor?" daca DA atunci vom numi design-ul experiment randomizat sau experiment real. Daca NU atunci vom pune a doua intrebare: "Se folosesc mai multe grupuri sau etape diferite ale masurarii?" Daca DA aven un cvasi-experlment. Daca NU YOm denumi design-ul non-experiment.

Este folosita selectia aleatoare?

Da

Nu

Exista un grup de control sau masuran multiple?

Da

Figura 9.3. Clasifiearea design-urilor

Aceasta c1asificare arbore este foarte utila pentru descrierea design-urilor in conformitate cu validitatea interna. Din acest punct de vedere experimentul randomizat este eel mai bun design atunci cand urmarim demonstrarea cauzalitatii, iar non-experimentul eel mai slab. Trebuie tinut Insa cont de faptul ca nonexperimentul po ate fi' extrem de util atunci cand nu ne propunem demonstrarea unei relatii cauzale. Una dintre cele mai simple forme de non-experiment este sondajul (one-shot survey), care nu consta in altceva decat intr-o singura observatie (masuratoare) O. Aceasta este probabil cea mai raspandita forma de eercetare, ~i pentru a raspunde la intrebarile cercetarii (mai ales la intrebari descriptive) este cea

165

mai utili\. Pcntru a ilusuu diferitcle tipuri de dcsilloll !'in It' IIIRIII pll Iiccurc in parte folosind notatiile specifice,

Numai posttest Experiment randomizat

Pretest - Posttest

Grupuri non-echivalente Cvasi -experiment

Numai posttest Non-Experiment

Figura 9.4. Notatii ale diferitelor tipuri de design

Primul design este un experiment post-test randomizat, deoarece observam RIa inceputul fiecarei linii. Al doilea design este un cvasi-experiment pre-post test pe grupuri non-echivalente (deoarece nu se controleaza explicit constructia grupurilor, acestea putand fi non-echivalente unul cu celalalt). Al treilea design este unul non-experimental posttest (de tipul sondajului de opinie). In acest tip de design nu avem comparatia intre grupuri ~i nici etape diferite ale masurarii

9.3. Design-uri experimentale

Design-urile experimentale fie sunt considerate a fi cele mai "riguroase" dintre toate design-urile cercetarii, fie sunt "standardul ultim" dupa care se judeca si evalueaza to ate celelalte design-uri. Intr-un anumit sens probabil ca asa ~i este.

166

Daca putem implementn blue 1111 ,I{",.IUII experimental (~i ucest duca este extrcm de important) utunci experlrnentul estc eel mui puternic design In conformitute eu respeetarea validili1\ii Interne (deourccc uceasta este chela stabilirii relatiilor cauzaefeet). Atunei cand vrem sA determinam daca interventia asupra sau eontrolul variabilei independente cuuzeaza aparitia rezultatului, trebuie sli avem 0 validitate interna ridicata, in principiu noi vrem sa analizam relatiile:

Daca intervenim atunci apare rezultatul

Daca nu intervenim atunci nu apare rezultatul

Daca reusim sa probam aceste afirmatii atunci inseamna ca am izolat efectul interventiei de toate celelalte cauze potentiale ale rezultatului. Acest fapt puncteaza eficienta cauzala a interventiei,

In functie de modul in care subiectii parcurg etapele experimentale, avem doua tipuri de comparatii: inter-grup ~i intra-grup. In cadrul comparatiel lnter-grup, cercetatorul imparte esantionul in grupe diferite corespunzatoare nivelelor de variatie a variabilei independente ~i va compara rezultatele asociate fiecarui grad de intensitate sub aspectul performantei realizate de subiecti, Comparatia intragrup presupune prezentarea acelorasi indivizi a fiecarui nive1 a1 variabilei independente, astfe1 incat intregul esantion de subiecti trece prin toate modalitatile de variatie ale variabilei independente. Se compara rezultatele asociate fiecarui nivel a1 variabilei independente sub aspectul performantei realizate de aceeasi subiecti.

De obicei, comparatiile inter-grup se folosesc in situatiile in care confruntarea eu to ate nivelele variabilei independente risca sa modifice raspunsurile subiectilor datorita efectului rezidual generat de confruntarea cu sarcina anterioara, ceea ce determina compromiterea validitatii interne.

167

9.4. Tipuri de design experimental

Design-ul experimental cu doua grupuri

Unul dintre cele mai simple design-uri experimentale este design-ul post-test cu doua grupuri randomizate.

In acest design in cadrul unui grup intervenim asupra variabilei independente iar in cadrul celuilalt grup nu intervenim. Nu avem nevoie de pretest deoarece ne asumam faptul ca randomizarea asigura echivalenta probabilistica a grupurilor. De obicei, masuram la nivelul fiecarui grup una sau mai multe caracteristici, pe care le comparam testand diferentele dintre medii folosind testul [t] sau ANOV A.

Acest tip de design se poate aplica pentru verificarea teorieiinterferentei ce explicit una din cauzele majore ale uitdrii. Teoria interferentei stipuleazd efectele negative pe care invatarea unui material le are asupra fnvalarii (retinerii) altuia ~i implied doud situatii tipice: interferenta retroactivii (cttnd 0 informatie noua produce eJecte negative asupra informatiei inviitate deja) ~i interfererua proactiva (cdnd informatia invatati: anterior 0 influenteaza negativ pe cea nou insusitii), Schema experimentala pentru demonstrarea acestor doud tipuri de interferenta este de tipul design-ului cu doua grupuri: unul experimental # unul de control.

De exemplu, pentru interferenta retroactive procedura este urmdtoarea:

168

• grlll",1 ,.t/,trlmtt/ltlll "","'II/'r'I/';,I) () list" de cuviute (A). apoi 0 list,) direril,' (8), tar (/1111(1 (I fluimulci de retetuie, se solicua reproducerea listel lnltlal« (A),

• grupul de control memoreaza doar lista A, pe care, dupa 0 perioada de retentie, urmeaza sa 0 reproduce.

Se constata ca In grupul de control performaruele sun! mai bune dectu In grupul experimental, unde a intervenit eJectul retroactiv al memorarii listei B.

Grupul de control este un grup alcatuit din participanti la cercetare care fie nu sunt supusi la influenta variabilei independente, fie sunt supusi unei influente standard. Grupul experimental este grupul alcatuit din participantii la cercetare care sunt supusi unei anumit nivel al influentei variabilei independente. In cazul unui experiment medical, grupul care primeste 0 anumita doza de medicament este grupul experimental, in timp ce grupul care primeste placebo este grupul de control. Grupul de control indeplineste doud functii principale: In primul rand, serveste pentru realizarea comparatiei, Doar daca introducem un grup de control in designul experimental ~i presupunand ca toate variabilele externe sunt controlate, putem obtine dovezi concrete ca tratamentul experimental produce sau nu rezultate diferite de cele obtinute in absenta tratamentului.

Grupul de control serveste ~i la demonstrarea ipotezelor rivale. Toate variabilele care afecteaza grupul de control ~i pe eel experimental trebuie sa fie identice, cu exceptia celei manipulate de cercetator. Astfel, influenta variabilelor externe este mentinuta la un nivel constant.

Un tip special de grupde control este grupul placebo, bine cunoscut in cereetarea medicala, unde se injecteaza un liehid inlocuitor care, de obieei, nu are niei un efect, dar care este prezentat subiectilor ea fiind tocmai medieamentul respectiv. Se observa uneori, ca aeest palaeebo actioneaza frecvent intr-un mod aproape identic cu produsul insusi. Efectul placebo a fost deseori pus in evidenta in studiile de

169

psihologic soclula, Acest all fcl de grup de control este fulotill pentru a stubili dacd performunta grupului esperimental se explica prin pl'Upriell1lilc situatiei (de exemplu, un complice care trebuia sa i~i manifestc lnfluentu In grup) sau prin simpla prezenta a complicelui (placebo), grupul de control fiind ri1ri1 cornplice

Trebui precizat ca este important ca participantii inclusi In grupul de control trebuie sa fie similari cu cei inclusi In grupul experimental. Daca nu este realizata aceasta conditie, grupul de control nu poate fi folosit drept etalon pentru evaluarea influentei variabilei independente. Ideal, toti participantii ar trebui sa prezinte aceleasi nivele ale variabilelor relevante pentru experiment daca cercetatorul nu ar manipula variabila independenta,

Pentru a avea validitatea intern a, un experiment trebuie sa debuteze cu grupuri echivalente. Daca un grup de subiecti mai motivati decat celalalt poate crea confuzie. Balansarea prin alocare aleatoare este cea mai folosita tehnica de a forma grupuri comparabile. Prin distribuirea subiectilor dupa caracteristici egale intre conditiile experimentale se asigura balansarea diferentelor dintre subiecti. Cea mai cunoscuta metoda de balansare prin alocare aleatoare este randomizarea in bloc in care fiecare bloc include 0 ordine aleatoare a conditiilor ~i exista tot atatea blocuri cate conditii sunt aplicate subiectilor, Principalul scop al randomizarii in bloc este construirea un or grupuri comparabile in cadrul experimentului, randomizarea servind echilibrarii diferentelor individuale Intre conditii. Un beneficiu secundar al randomizarii In bloc este ca subiectii grupurilor experimentale sunt distribuiti in bloc, ceea ce are un efect mai bun decat distribuirea fiecarui subiect in unul sau altul dintre grupuri.

Desi prin selectia aleatoare a subiectilor asigura validitatea interna, pentru ca un experiment sa aiba validitate externa (masura in care rezultatele pot fi generalizate) trebuie luate alte masuri. Cum, de multe ori nu putem construi grupuri independente reprezentative din motive practice (fiind mult prea costisitor ~i dificil), atunci putem asigura validitatea externa pe baza presupozitiei de continuitate ~i / sau pe baza replicarii, Presupozitia de continuitate se refera la faptul ca un comportament este relativ constant de-a lungul timpului, indiferent de

170

..

contextul in cure IrlUclle .uhltl~'IIL I>nd\ dorim sO investigam procesele de invl\lurc. vorn considera ell "tudellill dill Tlllll,oul'll Invatd la fel ca studentii din lasi, increderea in continuitatc ponte crestc oduta cu replicurea experimcntului. Duca obtinem acelasi rezuluue repetand experimentul in alt context, putem considera cd rezultatele au 0 buna vuliditute externa ~i pot fi generalizate. Repetarea ofera ~i indicii privind corectitudinea ~i fidelitatea rezultatelor experimentale.

Design -ul experimental eu mai multe grupuri

o extindere a design-ului cu doua grupuri este design-ul experimental cu 0 singura variabila dependents masurata 0 singura data ~i cu variabile independente care pot avea diferite valori sau nivele. Avantajul acestui tip de design este faptul ca pot fi comparate mai multe nivele ale variabilei independente. Analiza statistica adecvata pentru acest tip de design este analiza

de varianta (ANOV A).

Exemplu: intr-o investigatie vizdnd efectele marihuanei asupra retinerii unui material tnviitat, 48 de subiecti au invatcu 0 listd de cuvinte dupd ce au consumat mancare continand diferite cantitati de THC (un ingredient activ din marihuana). Aufost testate 4 grupe a ciue 12 subiecti care au primit 4 doze diferite de THC: 4, 8, 12 si 16 miligrame de THe. Ei aufost testati 0 luna mai tarziu pentru a se vedea cat din materialul tnvatat a fost retinut. Riispunsul inregistrat a fost procentajul cuvintelor reactualizate.

Experimentul este sensibil daca putem constata efectul variabilei independente chiar daca acesta este la un nivel redus. Pastrarea constanta a influentei factorilot externi creste sensibilitatea si scade generalitatea experimentului.

o problema destul de importanta a design-urilor experimentale cu grupuri selectate aleatoriu 0 reprezinta pierderea subiectilor pe parcursul etapelor experimentului datorita unei caracteristici individuale dependente de rezultatul experimentului

171

(l'it'rdt'/'(' .\'t'il·('lilltl a subicctllor), Astlcl este nfrrlllUI cchl vulcntu grupuri lor experimentalc ~i implicit nivelul validitlltii interne.

De exemplu, intr-un studiu vizand relatia dintre deprivarea de sonin ~i abllitatea de concentrare a atentiei in sarcini dificile, experimentatorul inregistreaza un numar de erori fdcute dupd 8, 16, 24,32 sau 40 de ore fara somn. Cate 10 subiecti sunt repartizati fn fiecare din cele cinci situatii de deprivare de somn din totalul de 50 de subiecti.

Cercetatorul trebuie sa fie atent la posibilele efecte ale cerintelor ~i propriilor actiuni asupra rezultatelor experimentale. Cerintele experimentale se refera la indiciile ~i alte repere informationale folosite de subiecti pentru a-si ghida comportamentul pe parcursul experimentului. Formularea cerintelor experimentaIe poate determina subiectii sa manifeste comportamente pe care ei le considera ca fiind dezirabile, dorite de catre cercetator, Propriile actiuni ale cercetatorului afecteaza rezultatele experimentale, cercetatorul trebuind sa fie atent la evitarea erorilor de inregistrare ~i la aplicarea unui tratament similar celor doua grupuri.

Designul cu grupuri pereche

Acest tip de design experimental este 0 alternativa la designul cu grupuri selectate aleatoriu in cazurile in care avem acceptul unui grup restrans de subiecti proveniti dintr-o populatie eterogena si cand putem gasi 0 conditie experimentala adecvata, Designul cu grupuri perechi presupune masurarea, in cazul fiecarui subiect, a nivelului unei variabile despre care stim ca este corelata cu variabila dependenta, Dupa aceasta evaluare sunt construite perechi sau triade a subiectilor cu scoruri similare. Dupa aceasta subiectii din grupurile perechi sunt supusi aleatoriu unor conditii experimentale diferite.

172

De exemplu, intr-un ,.tptrl""ml car« 1/ crrcetat efectele stresului generat de dlldura asupra rezalvarll "rob/,III"IM, estr corect sa presupunem ea inteligenta va afecta semnificativ abllltate« fit' rezolvare a problemelor; adica ne asteptam la 0 relatie poziliva tntre illlt!lige"(ll ~'i abilitatea de a rezolva problemele: cu C{U este mal mare inteligenta ell clf{U este mal buna abilitatea de rezolvare a problemelor. Astfel putem reduce caraeterul aleatoriu al efectelor inteligentei prin generarea de perechi de subiecti pe baza inteligentei. Apoi putem supune un membru al fiecarei perechi la conditii de stres gene rat de caldurii ~i pe celalalt membru la conditii de control, alocarea fiind aleatoare. Orice diferenta fn privinta rezolvarii de probleme fn cadrul fiecdrei perechi nu se va datora inteligentei, aceasta fiind constantd in fiecare pereche.

Exista ~i cateva probleme de ordin practic atunci cand vrem sa utilizam acest tip de design experimental. Este important ca variabila care este folosita pentru a genera grupurile perechi sa fie corelata cu variabila dependenta; gasirea unei astfel de varlabile nu este intotdeauna 0 sarcina usoara, fiind necesare pretestari sau cautarea unor doveziin baze de date, arhive sau cercetari anterioare. Fara probe empirice nu ne putem hazarda sa presupunem existenta unei corelatii intre 0 anumita variabila si variabila dependents.

Pretestarea participantilor

o cale de a obtine informatii referitoare la conditiile pre-experimentaIe este de a pre-testa participantii la cercetare. Cercetatorul poate observa direct schimbari in comportamentul participantilor ca rezultat al tratamentului experimental. Cu toate acestea utilizarea a doua grupuri repartizate aleator, unul experimental ~i unul de control, pare sa fie suficienta pentru testarea efectului variabilei independente. Totusi exista mai multe motive pentru a realiza pre-testarea participantilor,

173

Pretesturca creste sensibilituteu experimcntulul, prln potrlvlreu purticipantilor in functie de variabilele relevante. Toate design-urile cu grupuri perechi necesita pretestarea.

Un alt motiv pentru pre-testare este de a determina daca exista sanse ca efectul conditiei experimentale sa se produca ~i sa fie masurat. Sa presupunem ca dorim sa cercetam eficienta unui tip particular de comunicare persuasive asupra imbunatatirii atitudinilor fata de protectia mediului. Daca din Intamplare toti participantii in acest studiu au deja 0 atitudine foarte pozitiva fata de protectia mediului, conditia experimentala nu i~i poate produce efectele.

Majoritatea cercetarilor psihologice presupune cunoasterea pozitiei initiale in privinta variabilei dependente, deoarece aceasta pozitie ar putea interactiona cu conditia experimentala, 0 conditie experimental a care i~i propune sa induca ostilitate fata de un grup minoritar depinde de atitudinile initiale ale participantilor fata de acest grup. Tratamentul experimental poate fi eficient cu participanti cu un nivel initial scazut al ostilitatii insa nu functioneaza deloc in cazul participantilor care prezinta nivele initiale de ostilitate ridicate.

Un alt motiv pentru realizarea pretestarii 11 reprezinta demonstrarea comparabilitatii participantilor in privinta variabilelor relevante. Desi alocarea aleatoare a grupurilor este eel mai bun mod de a ne asigura de comparabilitatea participantilor, in anumite cazuri pot aparea probleme. In conditii naturale rareori alocam aleatoriu grupurile de participanti; eel mai adesea le consideram grupuri intacte. Experimentele educationale se limiteaza deseori la implicarea unei singure clase, a unui singur grup intact pentru unul dintre grupurile incluse in experiment ~i . a altei clase pentru celalalt grup. In astfel de circumstante este util sa ne asiguram ca grupurile nu se deosebesc in privinta nivelului variabilei independente.

Poate ca eel mai utilizat argument in favoarea pre-tesiarii este demonstrarea empirica a schimbarii produse de variabila independenta, iar cea mai buna cale este de a masura diferenta obtinuta intre masuratorile realizate inainte si dupa conditia experimentala,

174

Design-ul experhnentul de tip pre-test - post-test eu doua grupuri

Prin acest tip de design este posibil sa se demonstreze nivelul variabilei dependente inainte ~i dupa tratament. in faza de pretest se mascara nivelul initial al variabilei dependente.

Design-ul experimental pretest - posttest pentru mai multe grupuri

Design-ul pretest- post-test este specific mai ales programelor de evaluare, pentru stabilirea eficientei interventiilor specifice care determina schimbari (in domeniul educational, sanatate mentala si programe sociale).

Pentru analiza datelor obtinute astfel sunt folosite scorurile de la pretest pentru a verifica daca grupurile au fost initial echivalente si apoi se testeaza diferentele la post-test.

• Daca grupurile sunt echivalente in pretest, scorurile diferite Ia post-test vor indica existenta diferentelor induse de tratament.

• Daca exista diferente in pretest atunci grupurile n-au fost initial echivalente ~i modificarile aparute la post-test nu indica modificari reale, induse de tratament.

Prin introducerea pretestului se creeaza conditiile aparitiei "efectului de reactivitate", efect datorat faptului ca subiectii se simt observati, ceea ce determina o distorsionare a situatiei reale.

eel mai bun control pentru aceste situatii este folosirea unui design hibrid (mixt). Dintre aceste design-uri vom prezenta design-ul tip Solomon si design-ul cu schimbarea grupurilor.

175

Deslgn-ul til) Solomon

Acest design este denumit dupa Solomon (1949) care I-a propus si este compus din alaturarea a doua designuri, primele doua randuri si ultimele doua,

In acest design se folosesc patru grupuri: 2 grupuri experimentale ~i 2 grupuri de control. Cate un grup din cele experimentale ~i din cele de control sunt supuse pre~i post-test. Celelalte 2 grupuri (unul experimental si unul de control) sunt supuse doar post-testului, Astfel, prin comparatii reciproce, validitatea rezultatelor creste.

Design-ul eu sehimbarea grupurilor

Acest design este unul dintre cele mai puternice design-uri. In acest design avem doua grupuri si trei nivele de observare. Interventia este repetata ~i grupurile i~i schimba rolurile: grupul de control initial devine grup experimental in a doua faza a observarii, Astfel in ambele grupuri se produce interventia asupra variabilei independente.

Designul experimental eu grupuri naturale

In acest tip de design trebuie sa selectam un anumit nivel al variabilei independente (de obicei 0 variabila ce exprima diferente individuale) ~i sa cautam 0 relatie sistematica intre variabila independenta si alte aspecte comportamentale. De exemplu, cercetarea abilitatilor de memorare a adultilor tineri ~i a celor batrani necesita construirea unui design experimental cu grupuri naturale. Nivelele variabilei independente (varsta) presupun 0 selectie a subiectilor dintr-un grup natural constituit anterior. Designul experimental cu grupuri naturale presupune cautarea unei corelatii intre caracteristicile individuale ale subiectilor ~i performantele acestora. Spre deosebire de designul cu grupuri generate aleator, in

176

care variubilu independcntn .,,,Il' 1IIIIIIIpuiuln de cercetator, dcsignul cu grupuri naturale presupune selectlu nlvelelor vurlubllci independente, in consecinta in cuzul designului eu grupuri nuturule 1I11 putem usigura echivalenta grupurilor dedit in privinta nivelului variubilei independente.

9.5. Exemple de studii experimentale

Cititi cu atentie urmatoarele doua rezumate ale unor studii pubIicate.

Raspundeti la intrebarile de la sfarsitul fiecarui rezumat.

Fixitate functionala

Doi cercetatori, Langer, E. J., & Piper, A. 1. (1987) definesc termenul de .fixitate functionala" ca fiind caracterizat de 0 .utilizare stricta / rigida a informatiei", tratarea informatiei ca ~i cum ar avea un singur sens ~i ar putea fi folosita intr-un singur mod; consecinta este ca individul nu reuseste sa identifice potentialele noi utilizari ale informatiei, Pe de alta parte, .flexibilitatea mentala" se caracterizeaza prin " sesizare activa a distinctiilor si diferentelor". Cel care este flexibil mintal se implica in procesul crearii de noi categorii, facnd distinctii, din ce in ce mai subtile. Este po sibil ca fixitatea functionala sa apara, in parte, datorita felului in care ne este prezentata informatia, De exemplu, oamenii sunt invatati / educati in legatura cu lumea, prin nurnirea obiectelor intr-un mod absolut ("acesta este un X"). Daca oameni1or li s-ar prezenta informatia conditionat ("acesta ar putea fi un X"), probabil ca ar putea realiza utilizari mai creative ale obiectelor ~i ideilor.

S-au realizat cateva experimente pentru a testa ipoteza ca indicatii lingvistice subtile ii fac pe oameni sa actioneze flexibil la mivel mental. In cadrul unui experiment (Exp. 3), studentlor li s-a spus ca participa la un studiu de managementul stresului si au fost condusi intr-o camera unde li s-a cerut si1 raspunda la intrebari legate de cateva fotografii. 0 persoana care conduceu experimentul a descris diverse obiecte din camera, inclusiv un obiect necunoscut,

177

din cuuciuc ncgru (nccunoscut purticipantilor), cure eru ohlectul lintl1. Obiectul necunoscut a fost descris In una din cele trei moduliltlli: Neconditionat ("Acesta este un inductor de precizie!); Conditionat ("Acestu ur pUle" 11 un inductor de precizie."); si Condtionat Necunoseut ("Nu stiu ce este acesta"). Au fost repartizati intr-un mod aleator 20 de studenti de Ia Universitatea Harvard la cele trei conditii experimentale. Dupa ce participantii au raspuns la intrebarile despre fotografii, li sa spus ca raspunsurile au fost inregistrate gresit ~i ca nu au nici formulare In plus, nici radiera, Scopul acestei proceduri experimentale a fost erearea unei .mevoi" pentru solutionarea problemei raspunsurilor gresit inregistrate. Solutia tinta era sa faca disponibila 0 radiera (de exemplu, identificarea obieetului negru ca potentiala radiera), In concordanta cu teoria fixitatii / flexibilitatii, s-a prezis ca diferitele modalitati in care a fost prezentat obiectul negru necunoscut va afecta probabilitatea studentilor de a raspunde cerintei, adica, de a rezolva problema. Mai precis, autorii au prezis ca mai multi studenti din cele doua grupuri conditionate vor raspunde creativ dedit cei din grupul neconditionat, Si asa s-a si intamplat. Saizeci ~i cinci la suta din studentii din grupul conditionat ~i 55% din grupul conditionat necunoscut au rezolvat problema, sugerand ca obiectul negru necunoscut ar putea fi folosit ca radiera; doar 25% din studentii din grupul neconditionat au propus aceasta solutie creativa problemei. Autorii au sugerat ca participantii conditionati au invatat sa se gandeasca flexibilla obiect.

Lager si Piper (1987) sustin ca, eopiii sunt invatati prea des sa trateze lumea neconditionat, cu fixitate cognitiva, si prin urmare, solutionarea creativa a problemelor ar rezulta daca ne-am educa copiii intr-o modalitate conditionata. Conform acestei viziuni, oferirea informatiilor In termeni absoluti incurajeaza utilizarea lor Intr-o modalitate stricta.

Intrebarl:

(a) Identificati elar variabila independenta (inelusiv niveIeIe ei) din acest experiment.

178

(b) Este vuriubilu indel)(lllIlt'IIIA 0 vllrillhih1 munipuluta sau 0 vuriubila de grup naturula? De ce'l

(e) Identificati vuriubilu dependenta.

(d) Ce nivel de masurare a fost folosit pentru variabila dependents?

Anorexia

Anorexia este 0 conditie caracterizata prin incapacitatea cronic a de a se hrani de teama ingra~arii (Clinton, D. N., &McKinlay, W. W., 1986). Simptomul principal este pierderea masiva in greutate ca rezultat al refuzului mancarii. Alte simptome inc1ud perioade de suprasolicitare fizica si atitudini distorsionate fata de mancare. Persoana anorexica tipica este de sex feminin, cu varsta cuprinsa intre 12 si 18 ani in momentul instalarii bolii. Cazurile grave de anorexie nervosa pot rezulta in deces, daca nu sunt tratate.

Autorii studiului de fata au sugerat ca, cu toate ca interventia clinics ar putea rezulta in cresterea greutatii corporale la anorexicii acuti, la cei "recuperati" este probabil ca semnele "atitudinii distorsionate fata de mancare, hranire ~i greutate" sa fie inca evidente. Pentru a testa aceasta idee, cercetatorii au administrat testul de Atitudini fata mde mancare (EAT) la patru grupuri de femei: anorexice bolnave acut ill = 15), anorexice recuperate ill = 14), aflate sub supraveghere psihiatrica ill = 10) si normale (n =24). Atat bolnavele acut, cat ~i anorexicele recuperate pareau similare la momentul instalarii bolii, cu toate ca grupul recuperat fusese mai tanar (15.7 ani) la momentul aparitiei bolii decat grupul bolnav in acel moment (17.3 ani). De exemplu, media pierderii in greutate (in procente comparativ cu greutatea medie a populatiei) era 31.1 % pentru bolnavii acut, iar pentru recuperati fusese 34.4%. Pentru a identifica participantii esantionului de

179

recupcrnti, 26 de r()~li pucicnti cure lndeplincuu cruerlllc studiului uu fost contactatl; 6 nu au putut n loculizati, 2 au refuzut sl'l purtlclpe ,i 4 IlU au reuslt sl1 se programeze, rezultand astfel14 indivizi recuperati care uu dut tcstul EAT.

Media timpului trecut de la parasirea spitalului pentru grupul de recuperati era de 42.6 luni. Cei sub control psihiatric erau pacienti spitalizati pentru diverse dereglari, inc1usiv schizofrenie ~i depresie, dar care nu pezentau simptome ale unor dereglari alimentare. Cei normali erau studenti care nu prezentau simptome ale unor dereglarl alimentare sau alte probleme psihiatrice, in urma raspunsurilor date la un chestionar intocmit de autori. Varsta medie a celor patru grupuri nu era semnificativ diferita bazat pe analiza intre-grup ANOVA.

EAT este conceput pentru a masura atat aspectele comportamentale (de exemplu, vomitat, cure de slabire), cat si cele de atitudine ale anorexiei. Participantii raspund la 40 de afirmatii, folosind a scara de 6 puncte, plecand de la .foarte des" la .niciodata". Media rezultatelor (~i deviatiile standard in paranteza) pentru cele patru grupuri au fast (numerele mai marl indica raspunsuri extreme): anorexici, 51.5 (30.7); anorexici recuperati, 31.8 (28.8); cei sub control psihiatric, 13,6 (l0.5); normali, 7.9 (4.7). Rezultatele unui analize ANOVA erau semnificative din punct de vedere statistic. Un test post-hoc (Scheffe) a aratat ca femeile bolnave acut, statistic, aveau rezultate mai marl la EAT decat femeile sub control psihiatric sau femeile normale. Rezultatele la EAT ale femeilor bolnave in acel moment ~i a celor recuperate nu prezentau diferente semnificative ~i femeile recuperate au avut rezultate semnificativ mai marl dectt cele normale. Autorii au ajuns la concluzia ca tratamentele actuale pentru anorexie, chiar daca au succes in tratarea simptomelor fizice ~i comportamentale, las a atitudinile deviante asociate cu aceasta conditie relativ neschimbate. Intrebiirile importante pentru studiile viitoare sunt dad aceste atitudini incetinesc tratamentul, contribuie la faze de recidiva sau sunt deranjante pentru individ.

180

intrchilrl:

Identificati variabilu indcpcndcnta (si nivelele sale) din acest experiment.

(a) Care este variabila dependenta?

(b) Ce nivel de masurare a fast folosit pentru varlabila dependenta?

Proiectul grupurilor naturale nu este un experiment real; mai degraba, proiectul este corelational, Explicati de ce rationamentele cauzale, bazate pe rezultatele unui experiment ca eel Clinton ~i McKinlay, sunt problematice.

Comentati in mod critic in legatura cu validitatea externa a studiului Clinton I McKinlay Iuand in considerare esantioanele luate, procedura utilizata ~i rezultatele obtinute.

181

9.6. Probleme ~'i exercitli

Cititi cu atentie urmatoarele descrieri ale UIlOI' studli cxperimeutale ~i apoi raspundeti la intrebarile ce urmeaza,

A. Problema 1

Descriere: Directorii unei marl companii au angajat un psiholog pentru a evalua doua programe de fitness care erau diferite prin gradul de solicitare a unui regim si a unor sugestii nutritionale. Planul N incIudea cerinte de regim / nutritionale pentru toti participantii, Planul E punea baza pe un program regulat de exercitii fizice pentru toti participantii, dar nu le cerea participantilor sa-ti schimbe obiceiurile alimentare. Natura si cantitatea exercitiilor fizice cerute de ambele programe era, in mare, aceeati. Psihologii au obtinut 0 lista a tuturor angajatilor care, ca participanti intr-un studiu anterior, doreau sa ia parte la un program de fitness la locul de munca, Aceste persoane au fost contactate ~i 85% din grupul initial de angajati continuau sa lucreze in cadrul companiei si nu se razgandisera in legatura cu participarea. Doua sute de angajati din acest grup au fost repartizati aleator in numar egal (100) intr-unul din cele doua programe, N sau E. Fiecare program a durat 6 luni, timp in care absenteismul, din cadrul fiecarui grup, a fost monitorizat. La sffirsitul programului, participantilor Ii s-a dat un chestionar proiectat pentru a releva atitudinea fata de companie ~i programul de fitness. Datorita transferurilor din cadrul companiei, concedierilor ~i demisiilor angajatilor si a altor motive care nu au putut fi decIarate, doar 75 din 100 de angajati din grupul E au terminat programul ~i doar 50 din 100 de participanti din programul N au incheiat programul de 6 luni. Psihologii au considerat ca aceste esantioane erau suficient de mari pentru a analiza, in mod adecvat, efectul programului. 0 comparatie statistica a participantilor din cele doua grupuri a ararat ca angajatii inscrisi in programul N au Iipsit mult mai putin decat cei inscrisi in programul E. In plus, analiza atitudinii de la sfarsitul programului a ararat ca angajatii care au terminat programul N aveau 0 parere cu mult mai bun a des pre companie decat cei

182

'~

din progrumul E. BIIZRlldll IU' pI' IWC"",ll' rozuluue, psihologii ULI ujuns la concluzlu ca plunul N era mui hun dedll 111""111 S,

IntrebAri:

1. Care este variabila independenta (si nivelele ei) in acest studiu?

2. Care este variabila dependenta? (Nota: Ar putea exista mai mult de 0 variabila dependenta asociata cu acest experiment.)

3. Puteti identifica 0 amenintare serioasa fata de validitatea intema a acestui experiment? Identificati amenintarea ~i explicati de ce este 0 amenintare?

B. Problema 2

Descriere: Un psiholog social doreste sa testeze implicatiile unei teorii legate de spatiul personal. El crede ca reactia oamenilor va fi diferita fata de intrusii in spatiul personal, in functie de statutul acestora. Mai exact, el prezice ca oamenii care sunt considerati a avea un statut mai inalt vor fi lasati sa se apropie mai mult decat cei care nu sunt perceputi ca atare. Astfel, cercetatorul pregateste un experiment folosind studenti ca participanti si le manipuleaza statutul, controland maniera in care indivizii sunt prezentati participantilor. Asistentii cercetatorului ( toti studenti de sex masculin) sunt prezentati ca observatori intr-unul din cele trei modalitati: .un student care lucreaza In cadrul departamentului de psihologie", " un student exceptional care lucreaza pentru profesor", .un absolvent care lucreaza pentru profesor ". Inainte de a testa participantii, celor trei asistenti diferiti li s-a dat unul din aceste trei roluri, in mod aleator, si au pastrat aceste roluri pana la incheierea experimentului. Studentii au fost programati in grupuri de cate trei ~i au fost repartizati la intamplare, uneia din cele trei modalitati de prezentare 111

183

momcntul upuritici in cudrul cxpcruncntului. Fi(l~'III'r pl1rlklplIlIl II !'osl condus lntro camera mien cu doua scaune, pe motivul etl 1I1'1111lll "" lucreze lu 0 sarcina experimentala. Asistentii au fost prezentati de catre psiholog purtlcipuntllor, in timp ce lucrau la proiect. Dupa ce a fost prezentat fiecarui participant, asistentul observator a luat al doilea scaun si l-a asezat la 0 distanta de jumatate de metru de participant, simuland cii face cateva observatii timp de 5 minute §i apoi a pleeat. De fapt, asistentul a urmarit cati participanti si-an miscat seaunele, ehiar §i foarte putin, atunei cand s-a apropiat de ei. Dupa testarea mai multor persoane, in acest fel, psihologul a ajuns la conc1uzia ca mai putini indivizi si-au modificat pozitia cand observatorul a fost prezentat ca fiind absolvent decat atunci cand a fost prezentat ca student. Nu au existat diferente in numarul de miscari intre situatiile cand observatorii au fost prezentati ca studenti. Cercetatorul a conc1uzionat ea ipoteza sa a fost dovedita,

Intrebari:

1. Care este variabila independenta (si nivelele sale) in acest studiu?

2. Care este variabila dependenta?

3. Puteti identifica vreo confuzie / problema care ameninta validitatea interna a acestui experiment? Identificati-o si explicati de ce constituie 0 amenintare Ia validitatea interna a studiului.

4. Ce tehnica de control ar fi trebuit sa utilizeze conducatorul experimentului pentru a proteja validitatea intema a experimentului?

184

10. I )l'sl"n .. ul cu masuri repetate

Obiective:

1. Sa invatl1m tipurile de design-uri cu masuri repetate (intra-grup);

2. Sa identificam modalitatile de control al efectului repetitiei.

Cuvinte cheie: design cu masuri repetate (complet / incomplet), contrabalansare, sarcina ireversibila, transfer diferential

Experimentele in care sunt implicate grupuri independente sunt numite ~i design-uri inter-grupuri (engl. between-subject designs) deoareee diferite grupuri de subiecti sunt tratate diferit.

Designul cu masuri repetate este denumit si design intra-grup (engl within-subjects designs) ~i of era 0 alternativa eficace ~i eficienta pentru conducerei unui experiment, prin administrarea tuturor tratamentelor din experiment fiecaru subiect. Pentru ca un astfel de experiment sa fie interpretabil, e nevoie ca efecteh repetitiei sa fie echilibrate. Efectele repetitiei sunt schimbari pe care le sufer subiectii din cauza testarii repetate. Adica, in urma testarii repetate, subiectii pc obosi, se pot plictisi, pot deveni mai abili, mai mult sau mai putin motivati sau, i cele rnai multe cazuri, poate interveni 0 cornbinatie a aces tor factori si a alton Efectele repetitiei se refers la suma factorilor negativi ~i pozitivi care apar in cazi testarii repetate. Nu pot fi eliminati: efectele repetitiei necesita control pri echilibrare pe parcursul experimentului.

Metoda generala de control a efectului repetitiei este contra-balansarea c presupune neutralizarea ordinii de prezentare a conditiilor experimentale, In cazi

185

l\(t,nl~1i;tr~;·1i h)-;-;~cl~;i-;I~i grup dc sublccti, fllml ~pt'l'Ifld\ drsign-l.Irilor cu masuri repetntc.

Se disting doua tipuri de design-uri eu masuri repetute. complet §i incomplet.

In eadrul tipului complet, fiecare subiect este supus fiecarei conditii de mai multe ori. Randomizarea in bloc ~i contrabalansarea ABBA pot fi utilizate pentru a echilibra efectele repetitiei in cadrul designului complet cu masuri repetate. In cazul utilizarii acestor tehnici de contra-balansare, efectele repetitiei sunt echilibrate pentru fiecare subiect. Randomizarea in bloc a fost prezentata in cursul anterior ca tehnica de repartizare la intamplare a subiectilor in cadrul unui design inter-grupuri. Se po ate folosi ~i in cadrul unui design cu masuri repetate pentru a echilibra efectele repetitiei, mai intai prin construirea de conditii in bloc/grup. In fiecare bloc/grup, conditiile experimentului sunt aranjate aleator. Numarul de grupurilblocuri depinde de cate ori va experimenta subiectul aceeasi conditie. De exemplu, daca sunt patru conditii (A, B, C, D) si fiecare subiect urmeaza sa fie testat de sase ori pentru fiecare conditie, conducatorul experimentului trebuie sa alcatuiasca sase blocuri/grupuri a care patru conditii. Fiecare subiect va fi testat de 24 de ori.

Lista de randomizarea in bloc ar putea arata in felul urmator:

BCDAI ABDCIDCABI ABCD/DABCI ADCB.

o etapa din cadrul acestui experiment (design complet intra-grup) presupune administrarea fiecarei conditii din experiment 0 singura data. In acest fel, fiecare din cele sase grupurilbloeuri reprezinta 0 faza din acest experiment. Pentru a calcula efectele repetitiei din acest experiment, se face media rezultatelor celor patru conditii din fiecare gruplbIoc, rezultand astfel cate 0 valoare pentru fiecare din cele sase faze.

186

Contru-bulullsureu ABBA pnule fit de asemenee, folosita pentru a eehilibru efectele repetitiei in cudrul unui desig" cu masuri repetate compiet. Totusi, in general, este utilizat utunci d\nd ficcul'e subiect este supus fiecarei conditii dour de cateva ori. Duell fiecare subiect este supus la doua conditii (A si B), fiecare de patru ori, 0 lista I1n~iruire ABBA va arata in felul urmator: ABBA ABBA.

Efectele repetitiei pot fi determinate ~i in cazul in care se utilizeaza contrabalansarea ABBA. Daca fiecare conditie este prezentata de patru ori in cadrul unei In~iruiri ABBA (ABBA ABBA), exista patru faze de repetitie (de fiecare ~a~~ cele doua conditii fiind prezentate 0 data, AB sau BA). Media celor doua conditii, prezentate la fiecare faza, este folosita pentru a descrie efectele re~~t~tiei. Procedura ABBA nu ar trebui utilizata daca se estimeaza ca efectele repetitiei pot sa fie non liniare sau daca pot aparea efecte de anticipare. Efectele repetttiei sunt liniare daca efectele exerciliului sunt aproximativ aceleasi dupa fiecare test. Efecte1e de anticipare pot sa apara cand contrabalansarea ABBA este folosita daca exista doar cateva conditii ~i fiecare subiect este testat in aceea~i conditie de multe ori. Prin repetarea modelului ABBA, de multe ori subiectul ar putea incepe sa

anticioeze ce conditie urmeaza.

In cadrul designu-lui cu masuri repetate incomplet, fiecare subiect primeste fiecare tratament 0 singura data si echilibrul este realizat. prin s~~iecti. Tehnicile majore de echilibrare a efectelor repetitiei in cadrul designu-lut vuragrup incomplet implica ori utilizarea tuturor ordinilorlsuccesiunil~r posibi~e, ~ri a ordinilorlsuccesiunilor selectate (patratul latin ~i rotatia unei succesiuni de tncepcre intamplatoare). Tehnica preferata este utilizarea tutur~r condit.iilor ~i succesiunilor. De exemplu, daca exista trei conditii in cadrul expenmentulUl (A, B, C,) sunt, in total, sase modalitati de a aranja succesiunea acestor conditii: ABC, ACB, BAC, BCA, CAB, CBA. Subiectii ar fi repartizati la intamplare pentru a primi u~a din cele sase succesiuni diferite. Dad sunt patru condit~i, ~xista 24 ~e succesiuui posibile; cu cinci conditii, sunt posibile 120 de succeSlUlll. Astfel, m momentulin care numarul conditiilor depaseste patru, conducatorul experimentului

187

trcbuic sl\ ill in considerure utilizuren succeslunllnr selecuuc dt~dll a tuturor succesiuniIor. Un singur patrat latin po ate Ii lolosi! d\lId 1I11111drul conditiilor este par. Numarul succesiunilor ~i al conditiilor din experiment VII f egal. rntr-un design de tip patrat latin, fiecare conditie apare la fiecure pozitic ordinala 0 singura data ~i fiecare conditie preceda ~i urmeaza fiecare alta conditie, 0 singura data.

o tehnica de contra-balansare alternativa in eadrul unui design incomplet cu mdsuri repetate este sa se ordoneze conditiile aleator ~i apoi sa se roteasca sistematico De exemplu, daca sunt cinci conditii (A, B, C, D, E), conducatorul experimentului va ordona intamplator cele cinci conditii (e.g., CEBDA). Apoi, conditiile ar fi rotite sistematic, in asa fel Incat fiecare conditie sa apara, in mod egal (0 singura data), la fiecare pozitie ordinala. Rotirea sistematica a eelor cinci conditii in forma intamplatoare original a (CEBDA) ar rezulta sub forma unui tabel ca eel ce urmeaza (fieeare conditie este mutata 0 pozitie in stanga, prima conditie deplasandu-se Ia sfar~itul urmatoarei succesiuni).

Pozitie Ordinala

1 2 3 4 5
C E B D A
E B D A C
B D A C E
D A C E B
A C E B D 188

Subiectii ur Il repllrlizilli uleutor uncia din cele cinci succesiuni diferite, In cadrul designu-lui cu ",,'s/lr; repetate incomplet fiecare pozitie ordinala reprezinta o etapa / faza de exercitiu. Prin urrnare, In exemplul ilustrat in tabel, sunt cinci etape de exercitiu, Efectcle repetitiei sunt calculate prin determinarea mediei fiecarei pozitii ordinale (de exemplu, fiecare coloana). Pentru a calcula efectul variabilei independente se face media rezultatelor care corespund fiecarei conditii (A, B, C, D) pentru toti subiectii care au participat in fiecare grup.

o sarcina ireversibila este una care nu poate fi data decat 0 singura data fiecarui subiect. Sa luam in considerare, de exemplu, un experiment care studia efectele unui fond colorat asupra Invatarii asocierilor dintre cuvinte. Sa presupunem ca exista patru fonduri colorateiar eel care conduce experimentul doreste ea fiecare participant sa fie testat 0 singura data, cu fiecare fond colorat (design cu mdsuri incomplete). Conducatorul experimentului alege 0 lista de 20 de perechi de cuvinte care urmeaza a fi invatate de catre participanti. Datorita faptului ca sunt disponibili doar 16 oameni, conducatorul experimentului trebuie sa foloseasca succesiuni selectate pentru a contra-balansa efectele repetitiei (pentru toate succesiunile posibile ar fi nevoie de eel putin 24 de participanti pentru a contra-balansa efectele repetitiei, cate un participant repartizat la intamplare fiecarei succesiuni. Chiar daca se utilizeaza patratul latin sau rotatia sistematica, vor exista patru succesiuni seleetate a celor patru fonduri colorate. Participantii vor fi repartizati a1eator la patru succesiuni si fiecare va fi testat de patru ori, 0 data cu fiecare fond colorat. Totusi, ar fi 0 problema. Odata ce unui participant ii este prezentata 0 lista de 20 de perechi de cuvinte pentru a fi invatata, nu se poate folosi aceeasi lista in urmatoarele conditii deoarece persoana ar fi inceput sa stapaneasca lista. Solutia acestei probleme este sa se foloseasca patru liste diferite de cuvinte. Totusi, dad aceeasi lista este tot timpul folosita in aceeasi pozitie ordinala, pozitia ordinala ~i lista se vor confunda /incurca. Deci, e nevoie ca listele sa fie echilibrate cu pozitiile ordinale. Cand se utilizeaza sarcini ireversibile, variabilele

189

indcpcndcnte ncceslrn cchilibrurc (variubiln de iIlINC',.,. l"lllpa de excrcitiu ~i variabila sarcinii). Eehilibrarea este problenuuica, dill' CNCIlliuld pentru un experiment interpretabil.

Cea mai grava problema in oriee design cu mdsuri repetate este transferul

r dlferential-c.cand rezultatele dintr-o conditie difera, in functie de ee alta conditie este urmata. Exista metode de deteetare a prezentei transferului diferential, dar se poate faee foarte putin pentru salvarea unui studiu in care a aparut transfer diferential. In cadrul unui design cu mdsuri incomplete, se pot totusi analiza rezultatele din design-ul cu grupuri aleatoare care face parte din prima faza a exercitiului (vezi prima pozitie ordinala din tabel). Daca modelul rezultatelor obtinute in prima faza a experimentului nu este acelasi ca eel obtinut din experiment ca intreg (dupa ce se face media fiecarui subiect pentru a obtine media fiecarei conditii), transferul diferential poate fi sursa rezultatelor discrepante. Daca apare transferul diferential in cadrul unui design cu mdsuri repetate incomplet, este po sibil ca design-ul cu grupuri aleatoare sa fie interpretabil. Totusi, daca exista suspiciunea transferului diferential, nu se recomanda folosirea design-ul cu masuri repetate (vezi, de ex. Poulton, 1982).Cu toate ca metoda de analiza a rezultatelor experimentelor care implies design-uri cu masuri repetate sunt, in mare, aceleasi care sunt utilizate in analiza design-urilor cu grupuri independerue, exista cateva diferente majore ~i metodele de reducere a datelor sunt putin diferite in cazul design-urilor cu mdsuri repetate. Este posibil, de exemplu, ca efectele repetitiei sa se fixeze in orice design cu mdsuri repetate.

o diferenta semnificativa intre design-urile cu grupuri independente si design-urile cu masuri repetate presupune rolul diferentelor dintre subiecti. De exemplu, in cadrul unui design cu grupuri aleatoare, diferenjele individuale dintre participanti sunt echilibrate ( prin repartizarea Ia intamplare) si 0 masura de variatie a erorii este obtinuta pe baza acestei diferente din cadrul grupului. In cadrul unui design cu mdsuri repetate, diferentele individuale raman constante pe parcursul conditiilor deoarece fiecare subiect participa la fiecare conditie, Totusi, efectul pe

190

cure Iiecure nivel Il ure nsupm "111>1"'1.'111111 ponte varia (de excrnplu, subiectul # I til' putea uvea lin rllsplll1s llUlI'C In cundltln A ~i unul mic la conditiu B. in timp ce subieetul #2 til' pUICU uveu 1'1'\iolpullIHIri 0plISC), in ucest fel, SUI'SU variatiei de erori in design-ul cu masurl repetate rellecta diferentele din felul in care nivelele variabilei independente afecteuza dlferit] subiecti; de fapt reprezinta interactiunea dintre variabila independenta ~i subiecti.

Acuratetea I sensibilitatea unui experiment consta in probabilitatea de a detecta un efect al variabilei independente, daca variabila independenta are intradevar un efect. Experimentele in care efectele variabilelor straine I externe (de exemplu., marimea camerei, conducatorul experimentului, forma testului) sunt controlate, pastrandu-se constante, in general, au 0 acuratete mai mare decat cele in care controlul variabilelor externe se face prin echilibrare. In consecinta, designurile cu mas uri repetate pastreaza subiectii constanti prin conditii (deoarece fiecare subiect participa la fiecare conditie); astfel, design-urile cu masuri repetate sunt, in general, mai precise decat design-urile cu grupuri independente.

Designul cu masuri repetate ar trebui sa fie folosit doar atunci cand evaluam simetria efectului ordinii ~i al practicii. Daca ele sunt asimetrice si sunt surprinzator de frecvente, designul cu masuri repetate ne poate proteja de generarea unor concluzii false, bazate pe aparenta relatiilor dintre variabila independenta ~i cea dependenta, Insa'ill acest design nu inlatura definitiv variabilitatea datorata diferentelor individuale. Variabilitatea datorata diferentelor intre subiecti este inca prezenta, In principiu, toate design-uri le cu masuri repetate i~i propun sa pastreze aceeasi variabilitate intre subiecti, in cazul tuturor conditiilor experimentale, astfel incftt nu produc diferente intre conditii. Insa, in practica, aceste diferente pot aparea datorita unei variatii intamplatoare a performantelor individuale, de la 0 conditie la alta, sau datorita variabilitatii intra-subiect. Variabilitatea intra-subiect poate produce relatii false intre variabila independenta si cea dependents. Din fericire,

191

vuriuhilitatea iutru-subiect este mul mui I'cdusn decCl' ccu intrc subiec]! (cure cste principalu problema a design-urilor cu grupuri indcpclldcmle).

Alegerea designului experimental potrivit sc ponte realiza pe baze cunosterii caracteristicilor fiecaruia dintre cele doua design-uri prezentate: cu grupuri independente ~i eel cu masuri repetate, precum ~i a modalitatilor de control aI variabilelor straine, dupa urmatoarei scheme logice:

subiecti de 0

anumita variabila, care poate produce 0 , varia~ie~l~atoare a variabilei ~~g~,2ig~iIJJ~?

produce variatii aleatoare ale variabilei dependente care nu pot fi controlate

Design eu grupuri independente

Figura 10.1. Alegerea designului experimental potrivit

192

DESIGN CU MAsURI REPETATE

(eu eontrabalansare)

DESIGN CU GRUPURI PERECHI

DESIGN CU GRUPURI INDEPENDENTE (dar selectam indivizi similari)

"

10.1. Exemple (/" studl! experimentale Atentla

In cadrul acestui studiu clasie, autorul descrie fenomenul care ii va purta mai tfirzir numele: efectul Stroop (Stroop, J. R., 1935). Trei experimente au studiat efectu interventiei stimulilor color in citirea numelor culorilor (Exp. 1) ~i efectu interventiei stimulilor cuvinte in numirea culorilor (Exp. 2 & 3). Rezultatele celu de-al doilea experiment au fost studiate cu atentie de catre psihologi cognitivi, dec acest experiment va fi descris mai detaliat.

Stimulii erau ori patrate colorate, ori cuvinte culori. Atat culorile, cut ~ cuvintele erau: aIbastru, rosu, verde, mara ~i mov. Patratele colorate au fos aranjate intr-o ordine de 10 X 10 in asa fel incat fiecare culoare aparea de doua ori in fiecare rand si coloana. Aceeasi cui bare nu aparea niciodata langa ea insa~i intrun rand sau coloana, Pentru realizarea ordinii cuvintelor, fiecare din cele cine cuvinte culori a fost tiparit in acelasi numar in cele patru culori nepotrivite. De exemplu, cuvantul albastru a fost tiparit de patru ori in rosu, verde, mara si mov Un cuvant culoare nu a fost tiparit niciodata in culoarea pe care 0 denumea (de exemplu, cuvantul rosu nu aparea niciodata colorat in rosu). Cele 100 de cuvinte culori tiparite in culori nepotrivite au fost aranjate in ordinea 10 X 10, similar! celei utilizate pentru patratele colorate; la fel ca in cazul patratelor, acelasi cuvan culoare nu aparea langa el insusi in nici un rand sau coloana, Dupa ce au fos pregatite sirurile de culori ~i cuvinte, 0 a doua fi~a a fost pregatita pentru fiecare se de stimuli inversand ordinea insiruirii originaIe. Astfel, erau patru siruri de lOX 1 ( stimuli color: doua fise cu patrate colorate (PI ~i P2) ~i doua fise de cuvinte culor (Cl ~i C2).

193

o sull1 de studen]i (29 barbati ~i 71 Iemei) uu prlrllil surclna de a numi cu voce tare culoarea patratelor si culoarea cuvintelor, Pnrtlcipuntilor Ii s-a cerut s~ numeasca culorile dlt de repede posibil ~i s~ nu lase grcselilc nccorectate, Toti participantii au incercat sa numeasca culorile in ambele conditl] (P ~i C) ~i au fost testati pe ambele fise in fiecare conditie, Astfel, fiecare participant a dat 200 de raspunsuri in cazul fiecarei conditii. Jumatate din participanti au primit insiruirile in ordinea: P, C, C, P. Cealalta jumatate a fost testata in ordinea: C, P, P, C. Participantii au asezat foile cu fata in jos in fata lor si la un semnal din partea conducatorului experimentului au intors foaia ~i au citit cu voce tare culorile. Experimentatorul a folosit un cronometru pentru a masura timpul necesitat pentru citirea fiecarui sir 10 X 10.

Variabila dependenta era timpul in care fiecare participant a numit culorile dincele doua siruri 10 X 10 din fiecare conditie. Media generala a participantilor din conditia P a fost de 63.3 secunde; media din conditia C a fost 110.3. Aceasta diferenta a fost considerata ca fiind demna de incredere din punct de vedere statistic. De fapt, Stroop a ararat ca 99% din participanti au avut nevoie de mai mult timp pentru a numi culorile din testul C decat cele din testul P, indicand ca citirea cuvintelor in culori nepotrivite incurca capacitatea lor de a numi culoarea.

Astfel, rezultatele au dovedit interferente majore atunci cand studentii au incercat sa numeasca culoarea cuvintelor tiparite in culori nepotrivite. Exista multe explicatii pentru acest efect, dar dupa mai mult de 50 de ani, nici 0 explicatie nu a fost acceptata de toti psihologii cognitivisti.

Intrebari:

1. Identificati (a) variabila independents ~i (b) variabila dependenta din acest studiu.

194

,

2. J. Ridley Stl'OUP It f.~'ul 111111 lIIullr lucruri pcntru a echilibru efectele repetltiei. De exemplu, .·11 IINISlIl'U1 ell in fiecare din sirurile I () X 10 cele cinci culori dllerlre (cuvlnte NUll patrute colorate) au aparut de doua ori tn fiecare rand ~i co I ounu. De usemeneu, el a dat fiecarui participant doua siruri diferitc de 10 X 10 in flecare conditie, Un sir era inversul celuilalt. tn final, deoarece fiecare participant a fost testat pe patru siruri, ordinea acestora a fost contra-balansata.

a) Ar putea fi experimentullui Stroop c1asificat ca design cu masuri repetate incomplet sau complet?

b) Care este numele tehnicii specifice de contra-balansare folosita pentru a prezenta cele patru siruri?

c) Cum ar putea Stroop sa arate daca efectele repetitiei au fost prezente in acest experiment? (Specificati. Explicati cum ar putea fi obtinuta media relevanta.)

10.2. Probleme ~i exercitii

I Problema 1

Descriere: In opinia unor psihologi, oamenii sunt fie predominant auditivi, fie predominant vizuali in invatare. Mai precis, ei considera ca unii oameni tin minte informatiile mai usor cand sunt prezentate oral, in timp ce altii i~i arnintesc informatiile mai usor cand sunt prezentate vizual. Ea decide sa-si testeze teoria cerand unor studenti sa-~i aminteasca 0 lista de cuvinte inregistrate pe 0 caseta (auditiv) sau prezentate pe 0 foaie de hartie (vizual). Pentru a afla daca oamenii sunt predominant auditivi sau vizuali in invatare, cu 0 saptamana inaintea experimentului, un coleg le cere studentilor de la un curs introductiv de psihologic sa . completeze un chestionar lung despre atitudini, credinte, etc. Ascunsa in

195

chcstiouur, se una u tntrebure leguta de modulltuteu prdcmll\ II studeutilor de a iDvl\ta, vizual SHU auditiv, Mai tllrziu, in cudrul experimontului de memorie, studentilor le sunt prezentate doua liste diferite, a calc 20 de cuvinte, pe care urmeaza sa Ie studieze. Fara ca studentii sa stie, psihologul foloseste inforrnatiile din chestionar pentru a identifica modalitatea de prezentare preferata a fiecarui student. Fiecare student este testat la inceput in modalitatea preferata de stu diu si, mai tarziu, in cea pe care nu 0 prefera. Cu toate ca maniera in care cuvintele sunt prezentate se schimba, pentru fiecare student, restul ramane constant. Adica, aceleasi 20 de cuvinte sunt folosite pentru modalitatea preferata de prezentare, cat ~i pentru cea care nu este preferata, perioada de timp dintre prezentarea cuvintelor este aceeasi, Ia fel ca ~i intervalul de memorare. Psihologul descopera ca media cuvintelor memorate in modalitatea preferata esta mai bun a dedit cea in modalitatea care nu este preferata, EI considera ca rezultatele obtinute dovedesc ipoteza de cercetare.

Intrebari:

1. Identificati (a) variabila independenta si (b) variabila dependenta din acest experiment.

2. Acest experiment ar fi clasificat ca design cu mdsuri repetate incomplet sau complet?

3. (a) Identificati doua confuzii majore din acest experiment.

(b) Descrieti cum ar trebui realizat experimentul, mai precis, precizati cum ar putea fi eliminate confuziile.

Problema 3

Intr-o cercetare experimentala (M. Miclea, 1997) vizand interventia represiei in memoria de scurta durata (MSD) ~i memoria de lunga durata (MLD), s-au luat in studiu 48 de subiecti, Acestora Ii s-a administrat 0 proba constand intr-o lista de 60

196

--~----\

de adjective, dintre care 'II IWI'tllI vlllt'Il\n-,)O'/,iliv!\ (dclloWnd IIt\st\luri lIl' pcrsonulitutc pozitive), 20 IIVt'ItlI Villelll" IIc~lIlivl\ iur 20 niei 0 valenja (udic!1 erau ncutre). Fiecare udjcctlv II 1'0111 cUlt 0 Nin!l,lJI'l\ dali\ subiectilor, eu 0 medic de lectura de 4 sec. / cuvllnt, Pcntru It prevcnl upuritia unci regularitati in prezentarea stimulilor care ar fi putut dlstorsiona rczultatele s-a recurs la contrabalansarea prezentarii adjectivelor, De uceea, adjectivele au fost prezentate in urmatoarea ordine:

pozitive-neutre-negative (+,0, -),

negative-neutre-pozitive (-, 0, +),

neutre-pozitive-negative (0, +, -).

s.a.m.d.

Imediat dupa lectura eelor 60 de itemi, subiectii din lotul experimental au fost solicitati sa reproduca liber, in scris, cat mai multe dintre cuvintele auzite, intr-un interval de 2 minute. Dupa doua minute, sarcina a fost intrerupta, subiectii fiind antrenati in alte activitati (sa completeze teste de anxietate). Dona ore mai tarziu, ei au fost solicitati sa reproduca, din nou in scris, cuvintele prezentate de experimentator. Prima reproducere mascara volumul MSD iar cea de-a doua capacitatea de MLD

a. Care este variabila independenta in acest experiment?

b. Este aceasta 0 variabila cantitativa sau calitativa?

c. Este 0 variabila manipulata sau este una de tip eticheta?

d. Ce valori ale variabilei independente sunt folosite in acest studiu?

e. Ce metoda de control al variabilelor straine a fost folosita?

197

I. Care cste vuriuhilu dcpcudcnta?

g. Aceasta este una cantitativa sau calitativa?

h. Ce tip de design are la baza cercetarea? Realizati-l.

Problema 4

Pentru fiecare dintre urmatoarele cercetari identificati

a. variabila independenta ~i variabila dependenta

b. numarul conditiilor experimentale

c. designul experimental

d. cea mai probabila ipoteza a cercetarii

1. Un cercetator a proiectat un experiment care prin care sa evalueze 0 mnemotehnica (metoda asocierii, a jocului de cuvinte). In una dintre conditii, subiectilor li se dadeau 20 de cuvinte si instructia simpla de a incerca sa ~i le reaminteasca dupa 0 perioada de timp. In alta situatie, subiectii studiaza cele 20 de cuvinte dar sunt instruiti in metode asocierii cuvintelor. Prima oara ei invatau cele 10 cuvinte ancora ~i apoi au incercat sa asocieze (folosind si imaginatia) doua cuvinte din lista de 20 cu cate un cuvant ancora. 0 zi mai tarziu, subiectii erau solicitati sa-~i reaminteasca lista de 20 de itemi. Experimentatorul inregistreaza numarul de cuvinte reactualizate corect din cele 20 de catre fiecare subiect.

2. Unui grup de subiecti i se prezinta 0 serie de cuvinte ~i non-cuvinte (0 combinatie fadi sens de consoane ~i vocal e) pe un monitor controlat de 0 consola cu doua butoane (DA ~i NU). Sarcina subiectilor este de a apasa 198

,

butounelc in fllncllr tlr ClIl'lIclt"rililirll\slituulului (cuvflnt suu non-cuvflnt),

Un calculator IIIAIiIIllUI'I durutu rllspunsului lu stimuli in milisecunde. Cuvintele vuriul.A (frel;vcllt, mcdiu ~i rar) In functie de aparitia lor in limbu romana,

3. Trei grupuri separate de subiecti vizioneaza fiecare cate un film care ilustreaza fie violenta realista, fie violenta non-realista fie lipsa violentei, Vizionare subiectii trebuie sa administreze un soc electric unui strain (un complice al cercetatorului). Victima manifesta nivele din ce in ce mai ridicate de disconfort pe masura ce intensitatea socului creste, Cercetatorul mascara dit de departe sunt dispuse grupurile sa mearga (intensitatea maxima a socului)

199