Ortodoxie

de Mircea Eliade

Apusenii se nasc în catolicism. Răsăritenii ajung la Ortodoxie. E nevoie de o serie întreagă de experienţe sufleteşti pentru a căpăta acea stare de spirit care e ortodoxia. Conştiinţa, funcţionând pe toate planurile şi cu toate ramificaţiile, îşi găseşte firesc echilibrul în ortodoxie. Nu trebuie să precipităm "convertirea". Ea se va împlini, aşa cum înfloresc pomii - când sufletul se va fi îmbogăţit îndeajuns, suferind îndeajuns. Ortodoxia e, pentru noi, Creştinismul autentic, care trebuie actualizat în proaspete şi calde fapte sufleteşti. Trebuie să fim creştini pentru a găsi un sens vieţii, sens care să întreacă simplă umanitate, şi să cuprindă din acel suc al metafizicii, care singur ne orientează. Creştinismul ne luminează o axă centrală în Univers şi în noi înşine. Acele conştiinţe care trăiesc efectiv o viaţă sufletească nu pot îndepărta altfel sentimentul tragic al existenţei decât prin creştinism. În dreapta şi în stânga nu e decât gol. Alunecăm în gol, şi sfârşim roşi

1

Viaţa creştină înseamnă siguranţa valorii sufleteşti şi a 2 . sau evadând într-un păgânism senzual care nu poate dărui nici încai uitarea. nucleul de viaţă. Fireşte.transfigurează conştiinţa. Cel care cunoaşte (iubeşte) pe Hristos . care se ridică deasupra fiziologiei şi a instituţiilor civile .e un om cu măduva spinală întreagă.de disperare. în orice caz. Tragicul vieţii creştine e fecund. nefericite. Apariţia Lui înseamnă pentru noi axa centrală. sau oprindu-ne pe poziţii sceptice.în viaţa păgână. Hristos dovedeşte realitatea transcendentului şi posibilitatea de a-l ajunge prin experienţa religioasă. Cunoaşterea lui Hristos . de un tragic omenesc. o îmbogăţeşte cu roade dulci. Dar Hristos a coborât asupra omenirii mântuirea. înseamnă: echilibrarea într-o sinteză originală a celor două tendinţe potrivnice. pentru mine. Sau.singur în faţa unui destin iraţional. slăbiciunea care îl târăşte . Să lămurim. Pentru că pe acest dualism dureros carne-duh se întemeiază cel mai mare bine al umanităţii: personalitatea. Omul nu mai e singur cu soarta. zemoase. care. chinuiţi de o problematică filosofică greşit pusă.înainte de Hristos. vorbesc aici despre acele puţine conştiinţe de elită.şi e bine să-l târască . străin? Tragicul creştin e altul: neputinţa de a rămâne întotdeauna creştin. Înţelegeţi tragicul insurmontabil al grecului . dualismul carne-duh. de dragoste. Creştinul înţelege viaţa . Eu cred că numai un creştin poate avea o personalitate. imoral. Acele suflete. de elan.nu mai sunt în primejdia disperării. Conştiinţe care sufereau tragica izolare în faţa unui Destin orb . ce întrece cu mult comorile ştiinţei şi ale filosofiei! Creştinismul stăpâneşte sensul vieţii .fapt de o considerabilă însemnătate.deşi de esenţă pur mistică.care nu e un sens tragic. senzuala. care înţeleg să-şi valorifice viaţa şi să o vieţuiască după un tâlc metafizic. de creaţie. înfăptuindu-se pe plan mistic .

pentru că viziunea acestei 3 . adică suflete în trupuri.vom ajunge.permanenţei acestei valori. noi. Aşadar. greu de sensuri.ceea ce alţii se mulţumeau a primi de la preoţi.adică rezultatul unei experienţe. rareori. Pentru că ştim că există un drum drept. drum-drept. Au trecut. trebuie să mărturisim: acei dintre ortodocşi care au dus o viaţă lipsită de nelinişti şi experienţe lăuntrice. Cred. cei tineri . Şi cu toate acestea. care ne e menit. să ne facă din oameni . Nu ne e teamă să greşim. dar nu ştiu ce să creadă şi nu cunosc preţuirea credinţei. şi uitau apoi într-un fund de suflet. Acum . care nu ne mutilează viaţa . nu sunt adevăraţi ortodocşi. rodnicie. Dacă voim să rămânem sinceri până la urmă. creştini ortodocşi. Faptele pe care le facem sub înrâurirea ei sunt fapte fireşti. Care să ne prefacă. încredere. A trecut . Ortodoxia ne sileşte să renunţăm la o parte din viaţă? Ortodoxia nu ne sileşte la nimic. Aşadar optimism.şi suferim pentru această . formaţii spirituale care au barat drumul scurt către ortodoxie.între noi şi acele fericite prime secole după Iisus istoria. cald de viaţă. Nu va lipsi nici unul. a valorilor omeneşti. Dar ştim că vom ajunge. nu întotdeauna de ispravă. proaspăt. poate. nu ne interesează când. păşind alăturea de drum. suflete ce cauta să asimileze şi să răspândească valori Dumnezeieşti în lumea valorilor bestiale sau. Sunt cauze multe care împiedică cunoaşterea imediată şi intimă a faptului creştin.nu am ajuns. când sufletul se întoarce de pe pustiile învăţăturilor lumeşti. dintre acei care au gustat sensul metafizic al vieţii. De altfel. ceea ce e frumos în noi e faptul căutării. Noi voim un creştinism efectiv . Noi căutăm . deci.oameni de-ai lui Dumnezeu. astăzi nu oricine poate ajunge ortodox. strălucitor de daruri.

Mircea Eliade 12 noiembrie 1927. orice drum ar apuca. Renunţarea eroică. o conştiinţă contemporană ajunge la creştinismul ortodox. dragostea către Hristos . Aşadar. luminarea va aduce hotărârea renunţării la viaţă. Dar se va împlini. făcând-o rodnică. Ce însemnătate poate avea faptul acesta? Experienţa religioasă. Un ortodox poate fi ascet sau păcătos. spre sfârşit de viaţă tristă. Care. pe care toţi trebuie s-o jinduim. adâncind-o. se va rosti: Cred într-unul Dumnezeu. lărgind-o şi exaltând-o până la proporţii de vis.vieţi e schimbată.rămâne aceeaşi. Iar la alţii. şi către care nu se înaltă decât personalităţile autentice şi crunt încercate în lume. "Profetism Românesc" 4 . Şi el va fi luminarea de pe urmă. Iar la alţii va transfigura viaţa. Poate lucrul acesta se va împlini târziu. la unii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful