IERARHIA CONSTITUENŢILOR ÎN GRUPUL NOMINAL CAMELIA STAN

Grupul nominal, în recenta Gramatică academică a limbii române (GALR II: 74), este definit ca fiind „partea componentă a enunţului, organizată în jurul unui termen nominal (substantiv, pronume sau numeral substitut al substantivului) şi alcătuită din nominalul cu rol de centru şi din elementele direct dependente sintactic de acesta”. Studiile efectuate asupra grupului nominal, din perspectivă generativă, au introdus ideea fundamentală că, în structurile complexe, nu toate componentele se raportează sintactic la centrul grupului, în mod direct. Descrierea se bazează, astfel, pe distincţia dintre grupul nominal propriu-zis (numit şi minimal sau strict) şi grupul nominal extins (v., între altele, Cinque 2002; MGD I). Grupul nominal complex are, aşadar, o structură internă de tip ierarhic. De asemenea, din perspectivă generativă, a fost pus în evidenţă izomorfismul dintre grupul nominal şi propoziţie, sub aspectul principiilor de organizare sintactică (v., de ex., Rijkhoff 2002: 223). Mi-am propus ca, în cele ce urmează, să revin asupra structurii interne a grupului nominal românesc (aşa cum este prezentată în GALR II: 74 –96), nuanţând observaţiile referitoare la poziţia sintactică şi, implicit, la statutul ierarhic pe care diverşi constituenţi le au în raport cu centrul. Fără a intra în detaliile acestei problematici, care face obiectul unei bibliografii extrem de vaste, mă voi limita la consideraţii care să contureze o schemă foarte generală a structurii grupului nominal românesc. Voi avea în vedere doar grupul nominal tipic, adică pe cel „substantival” (al cărui centru este un substantiv comun). 1. GRUPUL NOMINAL MINIMAL Grupul nominal minimal (GN) constituie un subdomeniu al grupului nominal extins şi include obligatoriu substantivul/numele (N) centru sintactic al grupului, aşa cum este reprezentat în (1a), utilizând formalizarea clasică (cf. Chomsky 1982), şi în (2a), într-o formalizare simplificată, minimalistă (cf. Rizzi 2006: 209):

(1) a. [GN...N...]
b. Citeşte [GN romane] (2) a. [N] b. Citeşte [N romane]. În grupul nominal minimal, numele centru poate fi însoţit de constituenţi, care stabilesc cu acesta un raport sintactic (uneori şi semantic) foarte strâns. Constituenţii dependenţi sintactic pot avea statut de modificator restrictiv (v. infra 1.1) sau de „complement” al numelui centru (1.2). 1.1. Modificatorul restrictiv Modificatorul numit restrictiv se defineşte prin rolul său semantic de a „modifica referinţa” numelui (Bolinger 1967), în sensul restrângerii ei. Modificatorul participă astfel, împreună cu numele, la denotaţia grupului nominal, care constituie, ca ansamblu, o unitate denotativă. Să se compare expresiile nominale romane şi romane poliţiste:

1

adică îl caracterizează ca aparţinînd unei anumite subcategorii (subclase) sintactice. grupul exprimă o subcategorie conceptuală (despre nivelurile de categorizare şi ierarhiile conceptuale. Modificatorul restrictiv poate avea diverse alte realizări formale: grup prepoziţional care include un nume (coleg de şcoală) sau un supin (maşină de cusut). cărora le atribuie roluri tematice (v.) şi ale adjectivelor (atenţie) – în raporturi sintactice analoge cu complementarea verbului. mijloc de codru) etc. un adjectiv numit intensional (care operează asupra intensiunii numelui). aşadar îşi pot asocia (semantic şi sintactic) argumente. în special. contextual. Selectarea unui anumit complement este o proprietate combinatorie inerentă a termenului centru. v. prună brumărie. adjectiv. stăpân). v. care se dezvoltă după ce primii muguri ai plantei au fost distruşi de îngheţ”. [N vânzare de locuinţe] (unde complementele numelor corespund complementului direct al verbelor. sfeclă roşie. (v. şi Bartning/Noailly 1993): ardei gras/iute. şi Evelien Keizer în MGD I: 102 –105). Din această categorie fac parte. sunt considerate ca fiind compatibile cu complementarea numai cele care cer conceptual şi sintactic argumente. acelaşi rol îl pot avea. vânzare. – frate. câine ciobănesc. cireşe pietroase. la Stan 2005:211–212) (6) [N citirea cărţilor].2. cu rolul Temă/Ţintă – atent la detalii). cu rolul Temă – citeşte cărţile. categorial (care indică o subcategorie conceptuală. ci doar faptul că sunt analizabile (sintactic şi logico-semantic) în română. Carnap 1947. 1 2 . Payne/Huddleston 2002: 444). Modificatorul restrictiv este cerut semantic de substantiv. GALR I: 143) sau relaţional (care se interpretează semantic raportat la nume. Dintre substantive. nu interesează originea sintagmelor (creaţii interne sau calcuri). Grupul [nume + modificator restrictiv] (roman poliţist) exprimă o categorie conceptuală subordonată celei exprimate prin nume (roman). definitorie pentru acel centru. cu rolul Destinatar – distribuie sinistraţilor) (8) [N atenţie la detalii] (unde complementul numelui corespunde complementului prepoziţional al adjectivului. Complementul unui centru sintactic este constituentul care saturează valenţa sintactică (satisface disponibilitatea combinatorie) specifică. măr ionatan (pădureţ etc. s. Ungerer/Schmid 2006: 76–92 şi bibliografia). Gabriela Pană Dindelegan în DSL. v. v. Complementarea (saturarea valenţei sintactice prin combinarea cu un complement) este o proprietate generală a anumitor tipuri lexico-gramaticale de centri.v. definitoriu al verbelor tranzitive (subclasă sintactică de verbe): acestea se definesc sintactic prin proprietatea de a selecta un complement obiect direct. magazin sătesc. după substantive aspectuale (miezul nopţii. uniformă şcolară (an şcolar). sociale etc. adjectivele sau prepoziţiile. v. făină integrală.). În discuţia de faţă. raportat la intensiunea numelui (v. obiectul direct este complementul specific. Modificatorul restrictiv1 este. Astfel. interpretarea rolului tematic. fiind dependent conceptual de nume. 1. început de drum. cum sunt verbele. [N frate cu Gheorghe] (Temă. miez de noapte) sau de situare spaţială (începutul drumului. şi Dixon 2004: 10–28. de exemplu. tată. de obicei. nominalizările verbelor (citire. Taylor [1995] 2003: 94–101. numire. respectiv a adjectivului: (4) [N tatăl copiilor] (Posesor) (5) este [N frate lui Gheorghe]. război civil etc.(3) Citeşte [N romane poliţiste]. şi unele adjective provenite dintr-o conversiune: muguri dorminzi „muguri latenţi. ca parte a grupului nominal. iar relaţia sintactică strânsă pe care o stabileşte cu acesta este consecinţa unităţii lor semantice (denotative). Complementul subcategorizează termenul centru. substantivele „relaţionale” (care exprimă relaţii de rudenie. Complementul Conceptul generativ de „complement” (Chomsky 1982: 162–170) diferă parţial de cel tradiţional. genitiv sau grup prepoziţional cu de cvasiechivalent al genitivului. pentru distincţia semantică intensiune/extensiune). vinde locuinţe) (7) [N [N distribuirea de ajutoare] sinistraţilor] (unde complementul numelui corespunde complementului indirect al verbului.

semantico-pragmatică. Valois 1991. ataşat numelui (fratele-ţi) nominativ – (10) instituţie formă cazuală nemarcată – (9) director grup prepoziţional. adjectivele interogative de tipul care (care roman?) etc. ca argument semantic.. un roman) şi alţi termeni. conceptul la Gabriela Pană Dindelegan în GALR II: 296). Să se compare: (11) „Baltagul” este roman (nume nedeterminat. îndoiala dacă. şi Stan 2003: 134–135) anumitor verbe şi corespund complementului predicativ al obiectului (9) (v. 3 . (7) sinistraţilor dativ posesiv clitic. [D un [N roman]] b. care pot suplini absenţa articolului. al căror centru este determinantul însuşi) şi selectează drept complement un grup nominal (v..1. acest roman poliţist) (nume determinat. Opera devine instituţie de stat). mai rar numelui predicativ sau „complementului” copulei (10): (9) numirea lui director (cf. implicând proprietăţi specifice de construcţie narativă etc. de cuantificator (2. care au statut de predicate semantice. expresie a conceptului „roman”. GRUPUL NOMINAL EXTINS Grupul nominal minimal poate fi extins prin combinarea acestuia cu diverşi constituenţi sintactici.. îl numesc director) (10) devenirea Operei Române instituţie de stat (cf. expresie a unei clase de referenţi.propoziţie conjuncţională (afirmaţia că. infra 2. (v. clasa determinanţilor numelui. 2.) . având statut de determinant (v.3) sau exprimând o relaţie de posesie „noncompletivă” (2. adjectivele posesive clitice (frate-său). între alţii. ca predicat semantic.. Determinanţii generează proiecţii funcţionale (adică grupuri sintactice. supra 1.De tip special sunt complementele nonargumentale. Ele sunt selectate de nominalizările (v.) (12) Citeşte romanul (un roman.. de modificator nonrestrictiv (2..1). incluzând un nume – (6) de locuinţe. Complementul numelui se realizează formal prin: genitiv – (4) copiilor. Complementul este cerut sintactic de centru (în speţă de nume). - 2. Abney 1987. Determinantul Determinantul (D) se defineşte prin funcţia sa specifică.1).. Cinque 2002): (13) a.propoziţie interogativ-relativă (întrebarea când ai să vii) sau (mai rar) relativă (fratele cui s-a mutat în apartamentul de alături). Adger 2002: 200–216. în limba română. Determinanţii sunt o categorie sintactică de tip „funcţional” (instrumente sintacticosemantice). mai recent. [D acest [N roman poliţist]]. Determinanţii sunt articolul definit/nedefinit (romanul.. interpretabil intensional. îndeplinind o funcţie similară cu a acestuia – adjectivele demonstrative (acest roman).4).2). (6) cărţilor adjectiv posesiv (fratele său) dativ – (5) lui Gheorghe. interpretabil extensional. v.. de referenţializare a substantivului: el asociază substantivului o clasă de referenţi.. (8) la detalii – sau un verb (îndrăzneala de a întreba) . numele se referă la un obiect care „cade sub” conceptul „roman”). dorinţa să. la Valeria Guţu Romalo în GALR I: 47–57). fiind mai strâns legat formal de acesta decât modificatorul restrictiv (v.

Cuantificatorul Cuantificatorul (Cuant) grupului nominal se defineşte. în diverse limbi. v. a constituenţilor pot coincide. şi nu centrul unei proiecţii sintactice proprii. multe. În contextele în care numele. cf. determinantul şi numele pe care îl determină formează împreună nu un grup al determinantului (D). De aceea. pe de altă parte. determinantul poate fi considerat „specificatorul” numelui. incluzând grupul numeralului sau al cuantificatorului (cf. Ca şi determinanţii. Zamparelli 2000: 235 –287. câteva) romane. Cuantificatorii grupului nominal sunt adjectivele numerale de diferite tipuri (Num) şi alţi termeni care îndeplinesc o funcţie similară (GALR II: 81–83. Astfel. distincte de poziţia determinanţilor. v. cuantificatorii ocupă poziţii sintactice proprii. ambele. o discuţie critică asupra diverselor puncte de vedete referitoare la funcţia referenţială a cuantificatorilor. 87–89): (16) două (câte trei. pe de o parte..2. Evelien Keizer în MGD I: 9. cu valoare generică). cu referire la limba română). 2. Studiile empirice au pus însă în evidenţă. care a fost deplasat în faţa determinantului -l pentru realizarea enclizei acestuia.Simiară este structura sintactică profundă (14a) a grupului nominal determinat definit (14b). în măsura în care este mai extins. şi cuantificatorul poate fi considerat „specificatorul” numelui. Giusti 2002: 81. Evelien Keizer în MGD I: 13. Cuantificatorii au fost interpretaţi ca fiind o subclasă a determinanţilor (2. în acelaşi context. [D [D [N roman(u)] [D -l]] [N t]] (= romanul) – unde t notează „urma” nominalului (roman). prin funcţia sa semantică de specificare cantitativă a referentului grupului nominal.1. cuantificatorii selectează drept complement un grup nominal: (17) [Num două [N romane]]. cf. cuantificatorii să fie coocurenţi cu determinanţii noncantitativi. uneori (v. fiind centri ai unor proiecţii (grupuri) sintactice proprii (v. Cinque 2006 şi bibliografia): (19) [D aceste [Num două [N romane]]]. la Diesing 1990: 93–96. Ordinea ierarhică şi ordinea lineară. Grupul determinantului (D) şi grupul numeralului (Num) sau al altui cuantificator (Cuant) sunt ierarhizate sintactic. Diesing 1990: 93–96). de succesiune. posibilitatea ca. Cornilescu 2006. ca operator. Rizzi 2006: 209). Analog determinantului (15). iar. prin asociere cu articolul hotărât – element afixal ataşat în encliză (Cornilescu 1995: 233. funcţia diferită a cuantificatorilor comparativ cu cea a determinanţilor. 13): (18) [D [Num/Cuant [N]]]. Giusti 2005: 39): (14) a. ci un grup nominal (N): (15) [N [D un] [N roman]] este o operă narativă (grup nominal nonreferenţial. [D -l [N roman(u)]] b. mai recent. este nonreferenţial (neavând asociată presupoziţia că referentul există. deşi determinat. 4 . în unele reprezentări. şi nu centrul unei proiecţii sintactice proprii (cf. Rizzi 2006: 209): (20) Citeşte [N [Cuant multe] [N romane]]. Grupul determinantului este superior ierarhic. şi GALR I: 48). în contextele în care numele cuantificat este nonreferenţial (cf.

care au o structură. S. fapt (ideea de a încerca ceva nou. 3. Posesivele pot fi selectate de orice substantiv. Tipurile formale de posesive (Niculescu 2008: 45–141) noncompletive sunt variate: . Rijkhoff 2002: 100–145). actualizând o disponibilitate combinatorie generală a numelor. De asemenea. El se raportează sintactic doar indirect la centrul substantival al grupului nominal.propoziţii relative (mere care au costat mult) .dativul posesiv clitic..4. om deschis) (v. fiind. în evoluţia limbii române (pentru diverse aspecte ale acestei variaţii. Rijkhoff 2002: 194). v.. de a-l descrie sau de a-l identifica printr-o însuşire a lui. incluzând nume (casa din vale) sau adverbe (casa de acolo) . Adger. dar şi diferite alte tipuri formale de constituenţi.2. Payne/Huddleston 2002: 445). mai slab legat de centru: (21) [N roman poliţist] prost. Modificatorul nonrestrictiv se raportează sintactic şi semantic la grupul nominal minimal.. astfel. BIBLIOGRAFIE Abney. în general. 1987. ca ansamblu.3. ataşat numelui (casa-mi). extinderea categoriilor şi nivelul sintactic la care se manifestă anumite funcţii variază de la o limbă la alta şi. (familiar) acoperişul de la casă (= acoperişul casei) . Spre deosebire de modificatorii plasaţi în interiorul grupului nominal minimal..grupuri gerunziale (lista cuprinzând semnăturile) .l. 5 . de la o etapă la alta. cei exteriori au uneori structură complexă (cf. Mass. The English Noun Phrase in Its Sentential Aspect. în evoluţia aceleiaşi limbi. degrabă. Modificatorul nonrestrictiv are valoare extensională (priveşte extensiunea substantivului). [f. Stan 2007. faptul că încerci) etc. Posesivul Constituenţii care exprimă. Payne/Huddleston 2002: 444. Core Syntax: A Minimalist Approach. probabil. (neliterar) rochia la fetiţă (= rochia fetiţei). uneori. prezenţa aici). simplă (v. ms. În poziţie sintactică de modificator nonrestrictiv pot apărea adjective (inclusiv participiale) extensionale/calificative (om bun. supra 1.construcţii verbale sau propoziţionale care precizează referentul contextual al uni nume abstract.construcţiile prepoziţionale (cvasi)echivalente semantic cu genitivul – casa a doi bătrâni. CONSIDERAŢII FINALE Organizarea ierarhică a grupului nominal are. în speţă.grupuri cu prepoziţii variate. şi Riegel 1993. ieftin etc. 2008 a–b).genitivul cu rol tematic Posesor (casa mamei. pot fi interpretate ca modificatori nonrestrictivi adverbele fără prepoziţie – în construcţiile nominalizate. supra 1.]. casa lui) . un raport de posesie „noncompletiv” (sau alt raport subsumat semantic „posesiei”) nu sunt ceruţi conceptual de centrul substantival al grupului (pentru complementul posesiv al numelor. D. MIT Dissertation. Modificatorul nonrestrictiv Modificatorul exterior grupului nominal minimal se defineşte prin rolul său semantic de a „modifica referentul” numelui (Bolinger 1967). corespunzător adjuncţilor circumstanţiali din grupul verbal sau adjectival (sosirea ieri. 2. 2002. Cambridge.adjectivul posesiv (casa mea) .1). Posesivele noncompletive pot fi considerate un tip special de modificatori sintactici ai numelui (cf. v. fiind: . Ordinea lineară a constituenţilor grupului. în grupul nominal. caracter universal.2). precum idee.

Valois. 2002. 2004. R. [1995] 2003. A.. UP. 2006. 1967. Stan. tiraj revizuit. Mancaş. second edition.. „Adjective Classes in Typological Perspective”. „La periferia grupului nominal”. Doctoral Diss. [Bucureşti]. Bari]. 58 (juin). în Pană Dindelegan (coord. Dixon.. 2006. Van Riemsdijk & Broekhuis. [Cluj-Napoca]. I: 1996]. M.). în Cinque. „Du relationnel au qualificatif: flux et reflux”.. La categorizzazione linguistica. în Lingua. Cornilescu. Diesing. Gramatica numelor de acţiune din limba română. Riegel. Rizzi. Stan. N. (ed. 2004.). Tasmowski (coord. Y. Oxford. 2008. Editura Universităţii din Bucureşti. Oxford. M. G. 2006.. 2006. Categoria cazului. Editura Universităţii din Bucureşti. „The Functional Structure of Noun Phrases”.).. I. Pullum (eds. Functional Structure in DP and IP. Payne. [Macerata]. C. 2006. 1– 49.. 2008a. G. Giusti. [Bucureşti}.Bartning. Stan. Editori Laterza. 1993. 1947. C. p. Meaning and Necessity..). 205–229. (coord. Layers in the Determiner Phrase. Chomsky.. On Space and Time in Language. it. Stan.-J. 1995. Mijloace lingvistice de exprimare a posesiei în limba română. L. G. Editura Universităţii Bucureşti. di Stefania Giannini. University of Massachusetts. The Cartography of Syntactic Structures.. K. Concept of Modern Grammar. 2003.. C. 1–34. 2001]. 2002. 27–32. Călăraşu. G. M. Strutture linguistiche e processi cognitivi. Dicţionar de ştiinţe ale limbii.. 23–49. Chicago. p. UP: DSL – A. D. 2002. p. Limba română – dinamica limbii. 2005. „Adjectives in English: Attribution and Predication”. D. 54–90. 6 . Pană Dindelegan. orig. 2008 [primul tiraj: 2005]. I. second edition.G. [Bucureşti]. Editura Universităţii din Bucureşti. în Pană Dindelegan (coord. C. „Grupul nominal în limba română veche – funcţiile sintactico-semantice ale adjectivelor”... Bucureşti. Zamparelli. An Introduction to Cognitive Linguistics. Scienze del linguaggio/Quodlibet [ed. ms. 1990. J.. A. Doctoral Dissertation. Keizer (eds. 2005. 2008. Rijkhoff. E. Rosetti”. p. Modern Grammar of Dutch. p.. 2006. J. 1993. p. Dixon. LIX. în Huddleston/Pullum (eds. Universitatea din Bucureşti. Adjective Classes: A Cross-Linguistic Typology. C. p.). [Bucureşti]. 1. Il linguaggio. 2003. M. 2007. 199–205. Schmid. M. 2008. trad. ms. Bolinger. Ungerer. Pană Dindelegan. Ionescu-Ruxăndoiu. A. Oxford. revised ed. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. [Bucureşti]. p. D. Editura Universităţii din Bucureşti. R. M. G. Cinque. Bucureşti. în Coene/Tasmowski (coord. Huddleston. dinamica interpretării.). Voghera (a cura di). 2002. UP. în L’information grammaticale. The Syntactic Roots of Semantic Partition. Lectures on Government and Binding.. Aikhenvald (eds.).. în Laudanna/Voghera (a cura di). Clarendon. Pearson Longman [ed.. 1991. A. 2002. „Articolul nişte”. p. 2008b. C. în Dixon/Aikhenvald (eds. 2005... Harlow. MGD – H.. Taylor. H. Niculescu. Bucureşti. Bidu-Vrănceanu. 1982. UP. W. Foris. M. „Grupul nominal românesc (aspecte diacronice)”. Tilburg. G. Cambridge.. „The Fundamental left-Right Asymmetry of Natural Languages”.. J. University of Rochester. Editura Academiei Române. 2004. Pană Dindelegan. The Noun Phrase. Noailly. 2005. Laudanna.). 1995]. Coene. UCLA. în SCL. 2002. 2007. F.). UP. „Grammaire et référence: à propos du statut sémantique de l’adjectif qualificatif”.. Huddleston. I. The Cambridge Grammar of the English Language. Dordrecht/Cinnaminson.). 239– 243.. Linguistic Categorization: Prototypes in Linguistic Theory. L. (coord.. în L’information grammaticale. Occasional Papers. „Sintassi: le strutture”. 4. ms. W. 5–10. Nemira. p. L.. R.. I. 2000. I prototipi nella teoria del linguaggio. Internal Syntax of DP.. Cinque. Giusti. Stan.. The Pisa Lectures. Carnap. „Nouns and Noun Phrases”.. 2007.. I–II... Cornilescu. G. „At the Left Periphery of the Romanian Noun Phrase”.. R.. R. 2002. p. 58 (juin). Università di Venezia. 18 (1).). Broekhuis. 2005 [ed. Gramatica limbii române (coord. [Roma. Valeria Guţu Romalo). Clusium. GALR – Academia Română. R. Oxford. Editura Universităţii din Bucureşti.). R. M.. 229–235. Limba română – stadiul actual al cercetării. 323–524.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful