7

RetroVizoare (1)
fotografii de Alex. Leo Șerban
Redactor: Răzvan Penescu rpenescu@liternet.ro; Editor pdf: Iulia Cojocariu Corectura: Corina Ungureanu Textele sînt semnate de: Radu Afrim [RA], Teodor Baconsky [TB], George Banu [GB], Ştefan Bălan [ŞB], Iulia Blaga [IB], Dragoş Bucurenci [DB], Mircea Cărtărescu [MC], Mihai Chirilov [MCh], Marina Dumitrescu [MD], Bogdan Ghiu [BG], Andrei Gorzo [AG], Anca Grădinariu [AGr], Florin Iaru [FI], Gabriel Marian [GM], Răzvan Mazilu [RM], Aurelia Mocanu [AM], Ioana Nicolaie [IN], Ioana Pârvulescu [IP], Horia-Roman Patapievici [HRP], Andrei Pleşu [AP], Simona Popescu [SP], Ana Maria Sandu [AMS], Dan Stanciu [DS], Cecilia Ştefănescu [CŞ], Iulian Tănase [IT], Mircea Vasilescu [MV]. Textele semnate "a.l.ş." aparţin autorului. Mulţumiri speciale: Cosmin Bumbuţ şi Mircea Deaca. Fotografii: © 2006 Alex. Leo Șerban Toate drepturile rezervate. © 2006 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuită a cărţii prin intermediul altor situri, modificarea sau comercializarea acestei versiuni fără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet sînt interzise şi se pedepsesc conform legii privind drepturile de autor şi drepturile conexe, în vigoare. ISBN: 973-7893-43-3 Editura LiterNet http://editura.liternet.ro | office@liternet.ro

Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet, 2006

3

1

4

dar nu spun. De regulă.Eram împreună cînd au fost făcute aceste fotografii marine. Ştiu şi unde. Ştiu chiar şi ce temperatură au fotografiile astea. eu alături de el. cu aparatul la gît. se întîmpla cam aşa: mergeam amîndoi la pas. 2006 3 2 4 . [MCh] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. privind aiurea. pînă cînd mă trezeam singur. Ştiu cînd au fost făcute. Leo.

[MCh] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. care e detaliul care l-a făcut să stea locului. nehotărît dacă „pe lat” sau „pe înalt”. răsucind aparatul. Încercam să-mi dau seama ce i-a atras atenţia.Mă întorceam şi-l vedeam pe Leo rămas în urmă. 2006 3 3 4 .

asta trebuie să fi fost. Poate că şi pentru el. Terenul de joacă al lui Hitchcock. 2006 3 4 4 . Lumea văzută de Van Sant. ar putea fi orice. Pentru cei dispuşi să meargă însă mai departe cu interpretările. Evidenţa vizuală. Pentru mine. Asasinarea lui Pasolini. [MCh] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet.Înscrisul albastru cu „muerte” şi linia şerpuită a unui parapet alb.

sinceră să fiu. au pentru noi amîndoi o insuportabilă valoare sentimentală. Altul e că au absorbit prea multă emoţie.Pozele lui Leo radiază. Un motiv ar fi că-s orbitor de frumoase. mi-e foarte greu să mă uit. 2006 3 5 4 . Preferatele mele sînt fotografiile de la Algarve la care. da. Aproape ca la un tablou de Vermeer. [AGr] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. îţi vine să te uiţi pe dosul fotografiei ca să vezi de unde vine atîta lumină. Şi că.

asta-i o poveste cam melo pe care o ştim doar eu şi el. Eram amîndoi obscen de fericiţi lîngă cei iubiţi.Cred că pot să vorbesc şi în numele lui. pustii. era prea frumos. Algarve e un loc paradisiac din inima noastră pe care l-am înconjurat cu un soi de sîrmă ghimpată. spălaţi pînă la oase de cinismul pe care îl credeam impermeabil. cu bonuri de masă pentru cîţi homari puteam înghiţi. Zăceam oribil de răsfăţaţi la soare. Un mic festival portughez pe malul oceanului cu plaje imense. 2006 3 6 4 . [AGr] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. În fine. Mi-e greu să mă uit la fotografiile astea. stîncoase. pentru că e evident că n-avea cum să ţină: eram pur şi simplu revoltător de fericiţi. cu o pungă gigantică de seminţe adusă fraudulos de mine din ţară. complet goi.

Admiratorul rămase puţin descumpănit. care tocmai mîzgălise pe zidul din faţă mesajul: „Bela Lugosi est mort. Îşi scoate tacticos dinţii de vampir şi-i aşază pe colţul mesei. A trebuit să meargă de zece ori la probă. „Asistent idiot! ” se oţărî Bela şi se repezi afară din rulotă. „taie s-ul de la sfîrşit”. apoi furios îi înfipse lui Bela cuţitul în vintre. Dar pînă la urmă ieşise exact ce şi-a dorit. meditează Bela ţinînd tamponul de vată demachiantă în vîrful degetelor. o dată cu praful alb. n-ai putea trăi dacă eu aş dispărea? ” Admiratorul îi răspunse că la început a fost dorinţă. Bela stătu puţin pe gînduri. După ce-şi leapădă costumaţia de vampir şi rămîne într-o pereche de indispensabili. J'irais le rejoindre”. Bela face ochii roată după costumul comandat la o mare casă de modă. „Frumuseţea vine dinăuntru”. „Atunci”. răspunse Bela fără să clipească. 2006 3 7 4 . apoi îl întrebă pe admirator dacă era o ameninţare sau o dorinţă: „O să vii după mine sau. Faţa pomădată a început să transpire pe dedesubt şi fardul curge încet. urmărească pînă dincolo de moarte. dar acum s-a hotărît să-l Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. Costumul a dispărut de pe spătarul scaunului.Bela stă în faţa oglinzii din cabina de machiaj. [CŞ] pur şi simplu. unde dădu cu ochii de un admirator costumat în Nosferatu. pentru că are mîinile mai scurte decît restul bărbaţilor.

Şi. Structurile verticale ale aeroportului (?) şi perspectiva forţată (why not). ca această fotografie a lui Leo. nici un călător nu şi-ar mai lua bilet de avion. Ca la Klein. Sau albastru curat. Fotografia asta ar putea fi o copertă de vinyl la oricare album Cocteau Twins. Ca la Derek Jarman. [RA] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. Mărite pînă la totala desfigura(tiviza)re. Pînă la un fel de albastru murdar (de pată de cafea. 2006 3 8 4 . ca să fiu neinspirat pînă la capăt. la „nevrozele sexuale ale părinţilor”. Sau detalii din ea. tocmai pentru atmosfera tristă. mi s-a vărsat cafeaua. în timpul repetiţiilor. Nici un călător n-ar mai călători. fluidă pe care o induce. Legăturile lui Chirico cu Grecia nu mai contează. M-am blindat de semne reci. să mai adaug şi cît de mult mă duce cu gîndul la Chirico. Poate fi citită şi ca o anti-reclamă făcută agenţiilor de voiaj. deoarece pledează mascat pentru anti-călătorii: cu gîndul la tristeţea metafizică din aeroportul din Atena. Am aşteptat să treacă peste mine luna-filtru (noiembrie) ca să pot scrie despre fotografia asta. Ceva din ea exista în spectacol. O ţineam pe masa de repetiţii. poate).Pe fotografia asta.

Poeţii le-ar zice. dacă stau şi mă gîndesc bine. contururi fără glas. Şi legile. locaţii pentru poetry – orice „cadru” unde lucrurile se cam încurcă.. Fie ele ale firii sau ale ne-firii. auxiliare fără chip. E fain să „stai într-un nor”. pe o băncuţă. Şi eu care am crezut o vreme. dacă nu un fel de. Astea sînt de fapt. în timp ce pe lîngă ei trece un biciclist. Numai furtuna a rămas neschimbată. Oamenii. mai în spate. [HRP] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. ce-i meta-fizica. ca Gellu Naum. Ieri. fizică poetică?). cu capul dincolo de ei! Nori-vapori. cu corăbii. poate. „respiraţia apei”. 2006 3 9 4 .) [SP] Marină. Azi. citindu-l. că e doar un vers suprarealist! (Sînt trei. Locuri în care se încurcă legile fizicii cu cele ale metafizicii. cu camioane. ieşind din apă. şi stau frumuşel într-un nor.Cu picioarele în nori. Întotdeauna am fost în favoarea fizicii care o ia puţin razna (şi-n fond..

2006 3 10 4 . [HRP] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet.Dacă nu ar fi (în)depărtarea. am muri sufocaţi.

o construcţie masivă ce presupune familie numeroasă. dar ochii au luat-o cu mine. E încă la Bucureşti. o ruină cărămizie ce seamănă cu celebrul teatru al lui Brook. imaginile ce oferă un suport iniţial pentru imaginaţia spectatorului care sînt.. fără nici un actor. Prima fotografie pe care am cumpărat-o în viaţă descoperă scena. Amîndoi ne ajutăm reciproc. O casă puţin scorojită. [GB] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. şi încă reconstruindu-le istoria. Şi două singurătăţi comunică. scena pe care. obloanele încă nu indică abandonul absolut. cîteva secunde mai tîrziu. întunecată şi goală. Les Bouffes du Nord. Nimeni la ferestre. casa doar se odihneşte. trecut îndepărtat.. Fotografia aleasă mă invită şi-mi permite un asemenea voiaj. Privind-o ai să ţi-i închipui. trebuia să înceapă Hamlet.Am cumpărat o fotografie. tradiţie artistocratică. 2006 3 11 4 . după ce secole de-a rîndul şi-a adăpostit stăpînii. Acestea sînt imaginile ce mă captivează.

În multe din fotografii (ca şi în scrieri).. al sfîrşitului sau. dar nu puzzle. există ceva proaspăt şi esenţial ca un pahar cu apă. secret cu puls... nu cu soluţie... Şi o magie în a-i restitui simplităţii secretul pierdut... înlăuntrul timpului şi spaţiului şi cu litere mici.. 2006 3 12 4 .. frisonul duratei.. [ŞB] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. E aici un exerciţiu de umilinţă pe care puţini îl percep.. nu mister ci secret. secretele sale sînt deschise şi înşelător de accesibile: sensibilitate şi simplitate... cu parfum. Precum aerul pe care-l respirăm. secret cu viaţă şi cu un inevitabil sfîrşit.

„No ideas/ but in things”. zise William Carlos Williams. 2006 Atîtea depind de un scaun roşu lucind în soare după ploaie lîngă stîlpii albi 3 13 4 . IARĂ NU ROABA ROŞIE A LUI WILLIAM CARLOS WILLIAMS.SCAUNUL ROŞU. Atîtea depind de o roabă roşie lucind de apă de ploaie lîngă găinile albe [SP] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet.

în versiune scanată. înţepenind. nu!”. „Nu. Şi atunci îşi schimbă brusc regnul şi devine aproape un mini-film. Încă o secundă. un clip de 2-3 secunde: o plimbare de-a lungul grădinii şi a terasei. conducîndu-se. Şi toate acestea nu doar din cauza informaticii.Formatul panoramic al imaginii de la Versailles nu-şi dezvăluie întregul potenţial decât pe ecranul unui computer. pe veci mic. să lungesc filmul sau să-l reiau înainteînapoi. ci. După noi e în negru. congenital impasibili. acolo unde sunt prea puţine (sau prea multe) personaje. Pot să merg chiar şi mai încet. gata de rupere. în liniştea netulburată. Viaţa se grăbeşte să-l scoată din cadru. pieziş. viaţa. istoria s-ar fi oprit. dar emoţia poate că tocmai asta şi e. pe fundalul în culori delicate al unei dimineţi (seri) carteziene. nu facem poate decît să „constatăm” lumea şi să ne-o „spunem” cu simţurile. [BG] nu încape întreagă pe ecran. mută. cu trupul – trădare! –. împietrind. pe pietrişul umed de rouă. nu mai găsesc ieşirea. un fel de diavol. imaginea „Nu. Dacă ar fi crescut. privitorule: nu te uita! De neafectat. în stilul deconstruit al lui Martin Arnold. ci îmi acordă şi câteva libertăţi nebănuite. trece pieziş. dar fără a numi propriu-zis. Iubesc pozele şi picturile panoramice. în faţă. nu!”: de ce sînt părinţii aceia (dintre care doar bărbatul e-ntreg. de insectă cu trei picioare) în negru? Ce împing ei oare. femeia îl face. foarte mic. şi chiar asta „spune” imaginea. [GM] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. doar creier mic. alături de cuplul în negru ce împinge un cărucior negru. În căruţ este Ludovic. şi şiră a unei spinări care. dar strigătul este deja acolo. 2006 3 14 4 . cu perspective ample şi linii de fugă savant subliniate. Cu trei picioare. din contră. de neclintit. Dar la dimensiunile sale reale. le găsesc extrem de elegante. de fapt nu exclami. imaginea n-are nici o influenţă emoţională asupră-ţi. Nu îmi impune doar limite. ca să o văd întreagă. acolo? Un sicriu? Pe roţi? Prin peisajul etern-construit (adică istoria). oferindu-se fracturării. O plimbare. nu mai poţi ajunge pînă la nume (şi noţiune). departe. ci şi pentru că poza se joacă. pur şi simplu. Până cad afară din imagine sau. şi vom fi fericiţi: totul va fi în sfîrşit gol. pare şi dreaptă. e loc şi pentru mine. Aparatul fix te fixează pe tine. cu vidul şi plinul. deci sunt nevoit să o derulez folosind cursorul orizontal. doar constatare. fără minte însă. tocmai de el ocultată. nimic nu te poate speria (ai văzut poate chiar totul în viaţă!). Acolo unde sunt perspective limpezi (sau deliberat baroce) pot rătăci şi eu. cu gura ta fără minte. la margini. ea însăşi. constaţi. îţi vine să urli. şi poate tocmai de aceea îţi şi vine să strigi.

cu turnul alb. se află un bărbat de vîrstă mijlocie. Acum el va muta nebunul negru. în umbra moale care nu se mişcă decît rar şi ca o catifea. va cugeta cîteva clipe la configuraţia din faţa sa. de mai multă vreme. îmbracă locul. îşi va înfrînge adversarul. acolo unde soarele nu a ajuns şi nici nu va ajunge pînă înspre iarnă. şi joacă şah cu sine.Sub frunze. [DS] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. în spatele doamnei de piatră. 2006 3 15 4 . pe-alocuri putredă. pe nume Titus A. apoi tot el. Stă rezemat de soclu.

Totul se află aici. nici inimă. Îmi spuneau: „Da. adică. [ŞB] Unii veneau la mine şi mă rugau să mă transform în sticlă. dar. cît de suprafeţe. Lumea ca suprafaţă. acesta este cuvîntul!”. Lumea ca o monedă cu o singură faţă. altfel spus: n-e-a-ş-t-e-p-t-a-t-ă.”. nici o ultimă realitate. în metafizică.O lume de straturi sub care nu există nici miez. îi impresiona de nu mai puteau. Sau şi mai puţin. antantă şi pedantă. 2006 3 16 4 .ş. Rugămintea lor mă impresiona de nu mai puteam. fără a atinge sau a destăinui un centru. În schimb. ce se dezvăluie la nesfîrşit. O lume nu atît de straturi. totul este de faţă – acesta-i esoterismul său. domnişoarelor. propunerea dumneavoastră este mai mult decît neaşteptată! Altfel spus. el nu crede într-o realitate ultimă. [IT] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. întrucît el crede în puterea cunoaşterii.l. doamnelor. propunerea dumneavoastră este mai mult decît tentantă. Răspunsul meu. dar. Cei care-l diagnostichează pe a. de agnosticism se înşală. Le spuneam: „Dar. domnilor. fără a ajunge la o concluzie. ca şi cum nu ar ajunge nicicînd la ea însăşi. lipsit de echivoc. O lume ce se desfăşoară. şi sper că nu mă repet.

Toate cele 1959 de petale galbene.Într-o bună dimineaţă.] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. dar lucios. Era ploaia căzînd peste 1959 de petale de trandafiri galbeni (dintre cei care-i plac lui G. trecînd cu coada ochiului prin amintirile mele.vag. seară. pline de praf. De fapt. zi.l.). [a. am descoperit un obiect lucios . nu se vedea decît ploaia căzînd. 2006 3 17 4 .ş. trandafirii se simţeau.

cu linii de tramvai şi un acoperiş de ţiglă. spre locul de unde a fotografiat Leo. sînt decis să le dau (acum voi spune o frivolitate) o utilizare turistică. o să mă uit în sus. aproape imperceptibil. Cînd am să fiu la Lisabona. o să caut din priviri.Am în faţă cîteva fotografii portugheze şi. întrucît plănuiesc să mă duc în Portugalia. „ochiul lui Leo” care a fotografiat acest loc şi pentru mine. imaginîndu-mi „pielea” pe care el a decojit-o de pe strada aceea bătută de soare. uitîndu-mă din stradă în sus. iar dacă se va întîmpla să trec pe lîngă zidul cu graffiti despre Chiapas. printre sîrmele tramvaiului. aşa cum vînătorii – vorba lui Oliver Wendell Holmes – aduceau acasă pieile animalelor şi le arătau tuturor. o să ştiu că trebuie să mă uit într-un anumit fel la clădirea aceea cu tencuiala rănită şi cu perdelele de la ferestre căzînd în falduri uşor diferite. 2006 3 18 4 . [MV] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet.

De fiecare dată. Reprezentanţii şcolilor de rit antic şi acceptat vor găsi că poziţia jamaicanilor este un scandal şi vor continua să le interzică accesul la conferinţe. „un labirint”. un cascador accelerează motorul (îl ajută şi gravitaţia) şi se aruncă de pe Lună pe Pămînt. Băiatul caută o soluţie ştiind că nu are nici una. sus. Jamaicanii vor răspîndi zvonul după care datarea cu carbon a fost falsificată. recunoscătoare. Tubuleţul din palmă se umezeşte. Palmează. 2006 3 19 4 . „Eşti al meu. de pe el. întrucît va fi crezut. unul dintre cele mai vechi simboluri religioase ale omenirii. altuia îi ies ochii din orbite o dată cu ochelarii. considerînd că hermeneutica fotografiei sugerează o formă de sincretism religios între creştinişm şi rastafarianism. În sprijinul teoriei vor fi citate pasaje din opera apocrifă „Îngerii şi imaginalul”. Unul înlătură dintr-un şut murdăria ca un tubuleţ. În urma lui nu rămîne decît damful acru al transpiraţiei. Martoră a toate. condamnat. specifică religiilor paleonuclearului mijlociu. Numai că ziua de mîine e. tot mai departe de Hristu care îşi înfundă mîinile-n buzunare şi dispare. Ziua de mîine. „un smarald”. Nu. Razie. Sudoarea verde s-a întors. va protesta zgomotos. foarte departe. iar poliţiştii se scarpină în cap. batjocorit. umbra e de sticlă. Fie ce-o fi! Apucă peisajul cu amîndouă mîinile. care pare. Nici o plăcere nu poate fi dusă la bun sfîrşit. „o fereastră oarbă”. nu e criza. Privită din noul unghi. [DB] ca pe un port-bonheur. Autorul fotografiei va rămîne necunoscut şi. dintr-o dată. Aterizarea este perfectă şi nimeni nu se miră. cu foamea ei năpraznică. Apoi toţi îşi reiau patrularea. pe rînd: „un şotron”. Hristu vede cum toţi pietonii sînt scotociţi. despre care unii cercetători vor crede că făcea parte dintr-un pierdut tratat de angelologie al unui moralist tîrziu. Şcoala din Jamaica va formula o concluzie separată. Care nu se miră. la fel. transpiraţia verde se evaporă. sus. e scris în stele". de a fi jupuit de viu. [FI] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. Peretele devenit pavaj le dă ameţeli estetice.Fotografia va fi considerată prima atestare a iconoduliei digitale. pasărea cu patru aripi îşi abandonează umbra. din nou. asemenea La volanul unei maşini din argint. Şi atunci se hotărăşte. urcînd zidul. [IT] Hristu face schimbul chiar lîngă farmacie. un ornament sofisticat. Unuia îi sar maţele. e foarte de departe. Se va presupune că autorul a scanat originalul fotografiei şi l-a salvat pe hard-disk contemporanilor lui. întorşi pe dos ca mănuşile. e doar frica de a fi prins. fără să fie în stare să producă dovezi credibile în acest sens. îl răstoarnă şi plasează obiectul incriminat în mijlocul umbrei verzui. corpul i se relaxează. pentru a discredita teoria care vede în crucea verde o stilizare a frunzei de cannabis. băgat la răcoare. în puterile terapeutice ale imaginii. Pariază. Numai că strada e blocată. în consecinţă.

ce stai? [BG] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. 2006 ca tată pe fiu.) În clipa asta era pe pod o circulaţie cu adevărat N-a văzut numai Celan! N-a văzut numai Gherasim Luca! Acum vezi şi tu. în apă). Pe pod. circulaţia este de-a dreptul infernală. Iar dacă nu vezi nimic e pentru că stai exact pe direcţia şi în sensul căderii. este cu adevărat o circulaţie interminabilă. fotograful (căruia-n veci. de poţi. şi vezi. posibilitatea unei alegeri: te vei strivi de caldarîmul cheiului. deci. nu-i vei putea cădea în spate. deşi deja o visezi. Dar de sus în jos. interminabilă. ţi-a lăsat. pînă acum nu ştiai decît doar de tine! Propriu-zis erai un copil nevinovat.„Acum ştii. ce mai există în afară de tine. clipă. dar şi mai propriu-zis erai un om diabolic! De aceea. află: te osîndesc la moarte prin înec!” (. nevăzut în furia masivă a apei? „Mori. sau te-ai şi făcut tine: de-aceea şi cauţi să vezi. în care să speri să te cuibăreşti! Milos. contemporanul tău. aşa cum te uiţi (privind. nenorocitule!” Acesta este Ver(i)dictul. Sau „zboară invers”. 3 20 4 . în spate (dar deja mult în urmă). în clipa aceasta. totuşi.. uiţi de permanent).. Şi. privirii: nu trece nici un landou negru de care să te agăţi. Un brînci. nu-l vei putea împinge. mai ales: fugi.

2006 3 21 4 .O. dacă am putea iubi tot ce dorim şi dori numai lucrurile pe care le iubim! [HRP] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet.

2006 3 22 4 . ca să se cureţe. Animase lumina din spatele ferestrei cu pricina.) Acum îmi aduc aminte că. Azi nu a fost soare deloc. (Ştiu că un cristal de cuarţ e bine să-l laşi o săptămînă în apă cu sare. o dungă verticală cădea prin mijlocul uneia dintre poze (cea cu peretele verzui). [IB] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. capătă o strălucire specială în ochi. care. la un moment dat. Acelaşi lucru îl descopăr în portretele de pe geamul bibliotecii. azi e luni şi nu m-am uitat încă atent la ele. ieri după-amiază. ca şi cum soarele de pe geamul meu ar fi luminat şi prin geamul din poză.Pozele le-am primit vineri seara.

e oglindirea multiplă.Pentru manuscris. Dacă între oglinzi nu se află manuscrisul. regula palimpsestului e suprapunerea straturilor. acolo. 2006 3 23 4 . captiv? [HRP] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. atunci cum de a ajuns privitorul să fie. Pentru privitor.

nopţi cînd statuilor li se face pur şi simplu dor de casă. există nopţi cînd parcurile. intersecţiile şi aşa mai departe se golesc de statui. Să nu vă miraţi dacă. Din fericire („din fericire“ este doar o expresie!). 2006 3 24 4 . intersecţii şi aşa mai departe. aparent. veţi vedea femei şi bărbaţi celebri. uneori călare. nopţi cînd statuile nu mai suportă rigiditatea penibilă a nemuririi. necunoscută. îndreptîndu-se într-o direcţie. noaptea tîrziu. Căci – nu-i aşa? – prea puţini fotografi înţeleg ce se întîmplă în sufletul statuilor condamnate să dirijeze circulaţia prin parcuri. [IT] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. de care statuile au nevoie ca de aer.În preajma fotografilor. statuile îşi ţin respiraţia – este o precauţie absolut necesară.

Apoi. Frumuseţea mea nu bucură şi nu deranjează pe nimeni. alteori două sau mai multe. Sînt umbra de o clipă a unei balustrade. Mi-e bine. uneori. uneori o zi. Sub mine e o apă şi. într-o după-amiază ca asta. Peste mine trec paşi şi voci şi nimeni nu vorbeşte despre cum arăt şi nu mă observă. le pierd şirul. 2006 3 25 4 . am să dispar. [IP] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. mă întind la soare şi imit cercurile şi dreptunghiurile balustradei. Nu ştiu niciodată cît timp durează moartea mea. clipocitul ei se întîlneşte cu clipocitul soarelui care mă scaldă.Sînt atît de frumoasă astăzi! Imediat ce soarele va intra în nori. îmi fac din nou apariţia pe asfaltul călduţ.

magie suspectă de Heroes of Might and Magic – suflete gol şi tremurător. Deisis bizantin peste tărîmuri din Altdorfer. cîte-ţi mai e dat să vezi prin hubloul modernului tău Airbus! [MC] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet.Apocalipsă de foc şi pucioasă. 2006 3 26 4 .

amploarea (şi gravitatea) primordială a textului e dublată. Situaţiunea este dramatică. Era o formă de manifestare festivă.„. dar nu trebuie luată prea în serios.” E prima asociere pe care mi-a stîrnit-o fotografia lui Leo. în „tăria” căruia pluteşte urma mîinii demiurgice. care. într-un mod tipic Leo(nin). 2006 3 27 4 . de apele cele de deasupra tăriei. cu valuri pe deasupra şi piatră cubică pe dedesubt. care ne venea ca o mănuşă – mă refer la acele mănuşi portocalii. Dar copiii ăia care vorbesc atît de bine germana – ei cine sînt? [IT] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet.. Numai că. îţi vin ca o mănuşă. un cuplu anonim şi (încă) inocent se precipită. Sub un cer lichid. izgonit. cu cinci degete. în afara cadrului. de un graţios umor parodic... [AP] Orice s-ar zice. atunci cînd vin. şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie.. la el. noi preferam patriarhatul acela adînc.

Stau în fotoliul lui şi-mi odihnesc aripile şi ochii. [IP] Alex Leo Şerban / RetroVizoare (1) / Editura LiterNet. am ieşit pentru o clipă din lumea mea şi am simţit-o pe a lui. se aşază el aici. Ştiu că atunci cînd. nu ne putem cunoaşte… Dar îmi odihnesc aripile în fotoliul lui. imediat după mine. umerii i se acoperă de lumină. O singură dată l-am putut înţelege deplin şi l-am reconstituit din cîteva spaime ascuţite. Nu le pot schimba.Sînt un înger. Nu mă poate vedea. nu le pot alunga. M-am rugat îndelung. Şi al lui. nu-i pot vorbi. sub franjurii abajurului. pînă cînd am uitat pentru ce mă rog. Este locul meu preferat. sînt trist. Cînd stau aici. îi pot relua gîndurile. 2006 3 28 4 . pe care numai oamenii le au. A fost un miracol.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful